CLORUL – Cl Stare naturală În natură, clorul se găseşte numai combinat, datorită marii sale reactivităţi.

Se întâlneşte ca acid clorhidric în gazele vulcanice şi sub formă de cloruri de sodiu, potasiu, magneziu etc., în apa mărilor şi oceanelor, a lacurilor continentale şi în zăcămintele minerale. • In ţară, depozite de clorură de sodiu (sare gemă) : se găsesc la Ocnele Mari, Slănic Moldova, Cacica, Praid, Ocna Dejului, Ocna Mureşului, Ocna Sibiului etc. • În regnul animal şi vegetal, clorul se găseşte sub formă de cloruri – în cenuşa plantelor şi animalelor, în sânge, limfă, lapte, urină etc., şi ca acid clorhidric – în sucul gastric (circa 0,2–0,4%) unde are un important rol digestiv. Preparare

Toate metodele de obţinere a clorului, se bazează pe reacţia de oxidare a ionului clorură Cl– : 2Cl–  → Cl2 + 2e  Metode de laborator - Oxidarea HCl cu : MnO2, KMnO4, K2Cr2O7, KClO3 MnO2 + (2+2)HCl  → MnCl2 + Cl2 + 2H2O 2KMnO4 + (10+6)HCl  → 2MnCl2 + 8H2O + 5Cl2 + 2KCl K2Cr2O7 + (6+8)HCl  → 2CrCl3 + 2KCl + 7H2O + 3Cl2 KClO3 + (5+1)HCl  → KCl + 3H2O + 3Cl2 - Descompunerea termică a unor cloruri de metale nobile sau tranziţionale: 0 PtCl4  374C → PtCl2 + Cl2  0 2CuCl2  500C → Cu2Cl2 + Cl2  2AuCl3  → 2Au + 3Cl2 Proprietăţi fizice

• • • • •

Este un gaz de culoare galben–verzui, sufocant, mai greu ca aerul de circa 2,7 ori. La presiune normală se lichefiază la –34,90C. Clorul lichid este galben–verzui. Se solidifică la –1010C, formând o reţea moleculară în sistemul ortorombic. Clorul prezintă şapte izotopi: 33Cl, 34Cl, 35Cl (75,4%), 36Cl, 37Cl (24,6%) şi 38Cl. Molecula este diatomică. Prin răcire, sub +80C, apa de clor formează aşa–numiţii hidraţi de clor, de forma Cl2·nH2O (n = 6, 8 sau 10), care se prezintă sub forma unor cristale ortorombice incolore. Este puţin solubil în apă. Un volum de apă dizolvă circa 2,15 volume de clor la 200C. Clorul se dizolvă, de asemenea, în cloroform, tetraclorură de carbon şi dicloretan. Soluţia de clor în apă se numeşte apă de clor: Cl2 + H2O  → HCl + HClO HClO
→

Proprietăţi chimice

HCl + 1 O2

2

• •

Reacţionează cu hidroxizii alcalini: - la rece (maxim 350C) formând cloruri şi hipocloriţi. Cl2 + 2NaOH  → NaCl + NaClO + H2O - la cald , se formează cloruri şi cloraţi: 3Cl2 + 6NaOH  → 5NaCl + NaClO3 + 3H2O Cu hidrogenul se combină direct, formând acid clorhidric gazos, după un mecanism de reacţie înlanţuit: H2 + Cl2  → 2HCl Fosforul, arsenul şi stibiul se combină direct cu clorul P4 + 6Cl2  → 4PCl3

1

• •

• • • • •

• •
• •

P4 + 10Cl2  → 4PCl5 Nu se combină direct cu carbonul şi azotul. Cu sulful formează direct compuşii: S2Cl2, SCl2 şi SCl4. Clorul reacţionează cu metalele: 2Fe + 3Cl2  → 2FeCl3 Pt + 2Cl2  → PtCl4 Cu + Cl2  → CuCl2 Sn + 2Cl2  → SnCl4 2Au + 3Cl2  → 2AuCl3 Clorul manifestă acţiuni oxidante, atât în stare de gaz, cât şi solvit în apă. Cu amoniacul gazos: 2NH3 + 3Cl2  → N2 + 6HCl 6HCl + 6NH3  → 6NH4Cl În prezenţa umidităţii şi în exces de clor, amoniacul este oxidat la triclorură de azot: NH3 + 3Cl2  → NCl3 + 3HCl Reacţionează energic cu combinaţiile hidrogenate ale fosforului, arsenului şi siliciului: PH3 + 4Cl2  → PCl5 + 3HCl AsH3 + 3Cl2  → AsCl3 + 3HCl Oxidează hidrogenul sulfurat la sulf: H2S + Cl2  → S + 2HCl Oxidează ionii de Br– şi I– din hidracizii şi halogenurile respective: 2Br– + Cl2  → Br2 + 2Cl– Oxidează monoxidul de carbon, formând fosgen : CO + Cl2  → COCl2 Oxidează în soluţie apoasă: - SO2 la H2SO4: - Acidul arsenios la acid arsenic: H3AsO3 SO2 + Cl2 +2H2O  → H2SO4 + 2HCl + Cl2 + H2O  → H3AsO4 + 2HCl Reacţionează cu substanţele organice, prin adiţie sau substituţie formând derivaţii cloruraţi ai acestora: CH4 +Cl2  → CH3Cl + HCl…  → CCl4 CH2=CH2 + Cl2  → CH2Cl–CH2Cl

Proprietăţi fiziologice - Clorul este un gaz sufocant şi foarte toxic. - Are un efect coroziv asupra membranei pulmonare. - Ca protecţie, se recomandă masca de cărbune activ granulat sau tampoane cu soluţie de tiosulfat de sodiu sau uree (numite substanţe anticlor). 4Cl2 + Na2S2O3 + 5H2O  → 8HCl + Na2SO4 + H2SO4 3Cl2 + O=C(NH2)2 + H 2O  → 6HCl + CO2 + N2 - După scoaterea din atmosfera toxică, se recomandă inhalarea vaporilor de amoniac, alcool, eter, anilină, în cantităţi mici. Intrebuinţări • Clorul este întrebuinţat la sterilizarea apelor potabile, fiind un bactericid puternic; excesul de clor se îndepărtează cu tiosulfat de sodiu. De asemenea, la clorinarea apelor reziduale industriale, care conţin substanţe în putrefacţie. • Se foloseşte la rafinarea petrolului şi a acizilor graşi, în sinteza unor solvenţi pentru grăsimi (CCl4, C2H2Cl4), la fabricarea acidului monocloracetic (folosit la obţinerea indigoului). • Este utilizat în industria coloranţilor, a preparatelor farmaceutice, a maselor plastice (fabricarea policlorurii de vinil –PVC) şi în agricultură, la obţinerea insecto–fungicidelor pe bază de clor (DDT, Gamexan). • Clorul liber sau sub formă de hipocloriţi se foloseste pentru decolorarea lânii, bumbacului şi celulozei. •

2

COMPUŞII CLORULUI ACIDUL CLORHIDRIC – HCl Proprietăţi fizice

• •

Acidul clorhidric este un gaz mai greu ca aerul (d = 1,26), incolor, cu miros puternic iritant. Este foarte solubil în apă; 1 litru de apă dizolvă, în condiţii normale, 503 L acid clorhidric gazos. În aer fumegă, datorită formării de picături hidratate de acid clorhidric. Se lichefiază la –850C sub forma unui lichid incolor. În stare gazoasă şi lichidă, legătura dintre atomii de clor şi hidrogen este covalentă şi ca atare, nu conduce curentul electric. Acidul clorhidric din comerţ este o soluţie de HCl în apă având densitatea de 1,19 g·cm–3 şi o concentraţie în HCl de 38% (aproximativ 12M). Prin răcirea puternică a unei soluţii de acid clorhidric se obţin „hidraţi” ai acestuia în stare cristalizată ca: HCl·H2O; HCl·2H2O; HCl·3H2O.


• •

Proprietăţi chimice În soluţie apoasă este un acid tare, ionizând complet. Acidul clorhidric gazos atacă toate metalele din stânga seriei tensiunilor electrochimice, la temperatură obişnuită.  Cu unele metale din dreapta seriei tensiunilor, acidul clorhidric reacţionează, la cald sau la rece, numai în prezenţa oxigenului, fără a se degaja hidrogen. 2Cu + 4HCl + O2  → 2CuCl2 + 2H2O
 

În soluţie, acidul clorhidric dizolvă acele metale ale căror cloruri sunt solubile. Clorurile metalice sunt, în general, foarte solubile.  Sunt insolubile clorurile de argint, mercur (I), plumb, thaliu şi clorura cuproasă.  Clorurile metalelor nobile disproporţionează la cald cu eliberare parţială sau totală de clor: AuCl3  → AuCl + Cl2  Clorurile metalelor tranziţionale hidrolizează cu reacţie acidă.  La fel, hidrolizează clorurile de nemetale cu formare de HCl şi oxoacidul nemetalului respectiv: AsCl3 + 3H2O H3AsO3 + 3HCl
 

Ionul de clor poate funcţiona ca ligand: PtCl4 + 2HCl  → H2[PtCl6] acid hexacloroplatin (IV)  Cu amoniacul şi hidrogenul fosforat H3N: + H+Cl–  → (H3N: → H)+Cl– H3P: + H+Cl–  → (H3P: → H)+Cl–

Caracter reducator: faţă de oxidanţi puternici ca: HNO3, HClO, KMnO4, K2Cr2O7, KClO3 etc., oxidându–se, în general, la clor molecular.  Acidul sulfuric concentrat nu este redus de acidul clorhidric.  (3HCl + HNO3) - apă regală ce dizolva aurul.

3HCl + HNO3

 →

3

2 Cl2 +NO + 2H2O

2NO + Cl2  → 2NOCl NOCl + Au  → AuCl + NO AuCl + Cl2  → AuCl3 sau global: (3HCl + HNO3) +Au  → AuCl3 + NO + 2H2O

3

 → S sau H2SO4 I2  → HIO3 H3AsO3  → H3AsO4 (COOH)2  → CO2 Distruge substanţele organice.06·10–6 1.Proprietăţi fiziologice   Acidul clorhidric gazos are acţiunea corozivă asupra căilor respiratorii. SARURILE HClO . acidul hipocloros nu a putut fi obţinut în stare pură. Oxidează iodul şi bromul în soluţie apoasă.07·10–2 Acid tare HO Cl O O O HO Cl O O HClO4 Acid percloric +VII Acid tare Caracterizare generală Tăria acidului şi stabilitatea lui creşte de la acidul hipocloros la acidul percloric. 4 . în timp ce puterea oxidantă scade de la acidul hipocloros la acidul percloric. În sucul gastric transformă pepsina. HClO  → HCl + 1 O2 2 Caracterul dominant al acidului hipocloros este de oxidant. distruge bacteriile de putrefacţie şi cele patogene care pătrund în stomac. şi activând–o.   Cel mai oxidant este acidul hipocloros care este şi cel mai instabil. la acid iodic şi respectiv acid bromic: I2 + 5HClO + H2O  → 2HIO3 + 5HCl Apa oxigenată este oxidată la oxigen: H2O2 + HOCl  → HCl + O2 + H2O Oxidează : S  → H2SO4 NH3  → N2 S2.  OXOACIZII CLORULUI Formula HClO HClO2 HClO3 Denumire Acid hipocloros Acid cloros Acid cloric Starea de oxidare clorului +I +III +V a Structură HO–Cl HO–Cl→O Ka 1. ACIDUL HIPOCLOROS HCl+1O Proprietăţi Acidul hipocloros este cunoscut numai în soluţie. apă de Labaraque (NaClO) . Datorită instabilităţii sale.HIPOCLORITI  apă de Javelle (KClO). Este un acid slab.

Cele două soluţii sunt utilizate la înălbirea ţesăturilor Prin evaporarea soluţiilor se obţin cristalohidraţi de forma NaClO·6H2O, cristale incolore, delicvescente.  Soluţia de hipoclorit de sodiu este folosită în medicină, sub denumirea de soluţie Dakin, drept germicid şi pentru băi în profilaxia epidermofitică.
  

ACIDUL CLORIC – HClO3 Proprietăţi fizice Acidul cloric este cunoscut numai în soluţie. Soluţiile pot fi concentrate până la 40%; Este un acid tare. Proprietăţi chimice Atât acidul cloric ca atare, cât şi sărurile sale (cloraţii) sunt oxidanţi puternici. Astfel, oxidează: -Cl– la Cl0; - I– şi Br– la acid iodic, respectiv la acid bromic; -S2– la S sau H2SO4; -SO2 la H2SO4 Exemple 2HClO3 + I2  → Cl2 + 2HIO3 6HClO3 + 5KI  → 3Cl2 + 5KIO3 + 3H2O HClO3 + 3SO2 + 3H2O  → 3H2SO4 + HCl

Substanţele organice sunt arse de soluţiile concentrate de acid cloric (exemplu, zahărul).

CLORAŢII Se obţin prin acţiunea clorului asupra soluţiilor de hidroxizi sau carbonaţi solubili la cald. Cloraţii sunt substanţe puţin solubile; sunt mai solubile în apă caldă.  Prin încălzire se descompun, eliberând oxigen, ceea ce explică caracterul lor oxidant, în topitură.  Cloratul de potasiu, la încălzire, se descompune simultan conform relaţiilor: 4KClO3  → 3KClO4 + KCl (disproporţionare) 2KClO3  → 2KCl + 3O2 (t = 400–5000C),
 

La cald, în topitură, cloraţii oxidează Fe3+ la Fe6+ (feraţi) KClO3 + Fe2O3 + 4KOH  → 2K2FeO4 + 2H2O + KCl C la CO2: 2KClO3 + 3C  → 2KCl + 3CO2

Întrebuinţări  Se folosesc la focurile de artificii şi la fabricarea chibriturilor. Chibritul conţine un amestec de clorat de potasiu, dicromat de potasiu, sulf, oxid de zinc, sticlă pisată şi clei de oase, iar pasta de pe cutie este formată din fosfor roşu, sulfură de stibiu (III), miniu de plumb, oxid de zinc, sticlă pisată şi clei de oase.  Cloratul de sodiu se foloseşte pe scară largă ca un puternic ierbicid. Are un efect remanent.
 

ACIDUL PERCLORIC – HClO4 Preparare Se obţine ca atare, în stare anhidră, în urma reacţiei percloratului de potasiu cu acid sulfuric

5

KClO4 + H2SO4  → KHSO4 + HClO4 Sub formă de percloraţi, se obţine prin descompunerea termică a cloraţilor la 350–4500C: − 450 0 C 4KClO3 350 → 3KClO4 + KCl  Proprietăţi : Acidul percloric este singurul acid oxigenat al clorului care se obţine în stare anhidră. Anhidru, este un lichid mobil, volatil şi fumegă în aer. La cald, sub acţiunea luminii sau în timp, se descompune parţial. 2HClO4  → Cl2O7 + H2O; 2Cl2O7  → 4ClO2 + 3O2 În molecula de HClO4, legăturile Cl–O sunt echivalente, iar sarcina negativă este distribuită uniform pe întregul anion, care are o structură tetraedrică :

O + O Cl O H O
În stare anhidră, HClO4 este un oxidant energic, care explodează în contact cu materiale organice (lemn, hârtie, cauciuc etc.). În comerţ se foloseşte o soluţie diluată 70% de HClO4. În soluţie, este cel mai tare acid cunoscut. SĂRURILE ACIDULUI PERCLORIC (PERCLORAŢII)


• Întrebuinţări • Acidul percloric se foloseşte, în principal, la prepararea percloraţilor (aproximativ 500 de tone anual). • Percloraţii formează amestecuri explozive sensibile la amorsare: NH4ClO4 - exploziv în mine. • MgClO4 este folosit ca electrolit în aşa numitele “baterii uscate”. • KClO4 se foloseşte la focurile de artificii şi la torţe. Materialele pentru jocurile de artificii conţin KClO4, Al şi S iar cele pentru torţe – KClO4 şi Mg. Pentru colorare se adaugă SrCO3 sau Li2CO3 (culoare roşie) sau CuCO3 (albastru). • • BROMUL - Br Metode de preparare: 2Br -→ Br 2 MgBr2 + Cl 2- → Br 2 + MgCl 2 Oxidarea KBr cu : MnO 2; KMnO 4; K2Cr 2O 7; KBrO 3; H 2SO 4 conc. 2KBr + MnO 2 + 2 H 2SO 4 → Br 2 + MnSO 4 + K2 SO 4 + 2 H 2O. 5KBr + KBrO 3 + 3 H 2SO 4 →3 Br 2 +3 K2SO4 + 3H 2O (A se vedea LABORATORUL) Proprietăţi fizice • Este un lichid roşu–brun şi emite vapori bruni, iritanţi, cu miros neplăcut. • Fierbe la 59,50C şi cristalizează la –7,30C.

Substanţe cristalizate, solubile în apă, cu excepţia percloraţilor de potasiu, rubidiu şi cesiu, care sunt greu solubili. Percloraţii sunt mai stabili decât cloraţii. La încălzire trec în cloruri şi oxigen: KClO4  → KCl + 2O2

6

• • •

• •

În stare solidă se prezintă sub forma unor ace roşii – carmin închis, cu uşoară strălucire metalică. La –2520C, bromul solid este de culoare oranj închis. Cristalizează izomorf cu iodul şi clorul, în sistemul ortorombic. Se dizolvă puţin în apă, circa 3,5 g brom la 100 g apă (0,21 mol·L–1 ). Mai bine se dizolvă în solvenţi organici ca: sulfura de carbon, cloroform, benzen etc. Cu apa reacţionează parţial, formând apă de brom, care se comportă ca şi apa de clor: Br2 + H2O HBr + HBrO

Proprietăţi chimice

 Apa de brom : Br2+ H 2O → HBr + HBrO (la rece)
2Br2+ 2H 2O → 4HBr + O2 ( la cald) Cu hidroxizii alcalini - In soluţii diluate: Br 2 + 2NaOH → NaBr + NaBrO + H 2O - In soluţii concentrate: 3Br 2+ 6 NaOH → 5 NaBr + NaBrO 3 + 3 H 2O  Reacţia cu nemetalele: - Reacţionează cu H2 ( 150o C, catalizator) Br2 + H 2→ 2HBr - S + 3 Br2 + 4 H2O → 6 HBr + H 2SO 4 - Cu fosforul (P), arsenul (As) şi stibiul (Sb) formează tri sau pentabromuri; - Cu siliciul → SiBr4 ; cu borul → BBr3; - Nu reacţionează direct cu N2 şi O2;  Reacţia cu metalele: cu majoritatea metalelor, în prezenţa umidităţii formează bromuri: Ex. Mg + Br2 → MgBr2  Agent oxidant .Oxidează în mediu alcalin: Cr 3+→ CrO4 2 -, Fe 3+→ FeO42 - , Mn 2+→ MnO 4Cr2(SO4)3 + 3Br2 + 16 NaOH → 2Na2CrO4+6 NaBr + 3 Na2SO4 + 8 H2O

 Reacţia Deniges:
2 MnSO4 + 5 Br2 + 16 NaOH → 2NaMnO4 + 10 NaBr + 2Na2SO4 + 8 H2O (identificarea Mn2+)  Reacţia cu tiosulfatul de sodiu: Na2S2O3 + 4 Br2 + 5 H2O → Na2SO4 + H2SO4 +8HBr  Cu substanţele organice – Reacţii de adiţie - Reacţii de substituţie - Distruge cauciucul - Decolorează indicatori : turnesol, indigo. Proprietăţi fiziologice: - In stare de vapori- iritant puternic pentru ochi şi căile respiratorii; - O concentraţie de 0,05 mg/ L în atmosferă, provoacă moartea . - In stare lichidă – ulceraţii grave, distruge ţesuturile. - Remediu: Spălături cu soluţii diluate de NaHCO3 sau NH4OH şi apoi comprese cu sol. de Na2S2O3. Utilizări: - Sinteze organice – compuşi organici bromuraţi folosiţi ca medicamente , insecticide etc. ACIDUL BROMHIDRIC – HBr Proprietăţi fizice Acidul bromhidric este un gaz incolor şi are miros înţepător şi sufocant. Se lichefiază la –66,70C şi se solidifică la –88,50C sub formă de cristale incolore, transparente, cu aspect de zăpadă.

7

Proprietăţi chimice : • acid tare.  Greu solubile . o 2 HBr + H2SO4 → Br2 + SO2 +2 H 2O o 5 HBr + HBrO3 → 3Br2 + 3 H 2O • In stare uscată nu atacă metalele (strat protector de bromură). H2SO4 conc. Este foarte solubil în apă (un volum de apă dizolvă la 00C peste 600 volume de acid).HBrO Metode de obţinere .prin acţiunea HgO asupra apei de brom: HgO +2(HBr +HBrO) → HgBr2 + 2HBrO + 2H2O Proprietăţi  Acid foarte slab  Poate fi formulat atât ca acid cât şi ca bază HBrO ↔ BrOH HBrO + H2O → Br . Hg2Br2 Intrebuinţări • Bromurile – sedative . CaBr2. total disociat în soluţie: HBr + H2O → Br.În stare lichidă nu conduce curentul electric.+ H 3O + o 4 HBr + O 2→ Br 2 + 2 H 2O ( 500 oC sau la lumină ) • Reacţionează cu B şi Si o 2 B +6 HBr → 2 BBr3 + 3 H2.cristalizate  Solubile în apă. • KBr – spectrofotometria în IR.Br – OH • HBrO3 – acidul bromic O – Br – OH O Toţi aceşti acizi există numai în soluţie. Bromizovalul etc ) • Expectorante ( clorhidratul de bromhexin ) • Anticolinergice şi antispastice digestive. uscarea mucoaselor. o Si + 4 HBr → SiBr4 + 2 H2 • Are caracter reducător. În stare solidă se formează legături de hidrogen slabe. OXOACIZII BROMULUI • HBrO – acidul hipobromos Br – OH • HBrO2 – acidul bromos O . iritabilitate.prin dizolvarea bromului în apă. . în soluţie reacţionează cu aproape toate metalele – bromuri. ACIDUL HIPOBROMOS .încetinirea pulsului şi a respiraţiei). HBrO3 .+ H3O + (acid) BrOH → Br + + HO – (bază) H2C = CH2 + BrOH → H2C – CH2 (bromhidrine) Br OH • Se descompune la încălzire. în prezenţa luminii: 2 HBrO → 2 HBr + O 2 8 .  In doze mari . KMnO4.AgBr. • Ionul Br – funcţionează ca ligand : Na2[ZnBr4] • SĂRURILE HBr – BROMURI  Bromurile metalice – substanţe solide. HIO3. Este oxidat la Br2 de: MnO2. PbBr2. AgBr – fotografie. anticonvulsivante – în tratamentul tusei convulsive şi a epilepsiei (KBr. iar moleculele nu sunt asociate prin legături de hidrogen. bromurile provoacă accidente grave – bromism (cefalee.

în funcţie de natura metalului. FeCl2) : KBrO3 + 6KI + 6 HCl → KBr + 3I2 +6KCl +3H2O Reacţia se foloseşte la dozarea iodometrică a bromaţilor. Ex. 2 I . • Acţionează ca bromurant asupra compuşilor organici: C6H5-OH + 3 HBrO → C6 H2Br3(OH) + 3H2O Fenol tribromfenol HIPOBROMITI Proprietăţi • Disproporţionează la uşoară încălzire: 2KBrO + KBrO → 2 KBr + KBrO3 • Caracter oxidant: H2O2 → O2 NH3 → N2 Exemplu: 3NaBrO + 2 NH3→ 3 NaBr + N2 +3 H2O NaBrO + HCOONa→ NaBr + NaHCO3 ACIDUL BROMIC . S. MnSO4) : 2NaBrO3 + 5 MnSO4 + 4H2O → 2NaHSO4 + 5MnO2 + Br2 + 3 H2SO4  Pot fi reduşi la Br – ( KI.oxidarea ionului I -. caracter oxidant puternic.→ I2 + 2 e – . HBr 6HBrO3 + 5 S + 2H2O → 3 Br2 + 5 H2SO4 • Este redus la HBr de către: HI.HBrO3 Proprietăţi • Acid tare. . disproporţionează: 5 HBrO → 2Br 2 + HBrO 3 + 2 H2O • Caracter oxidant : HBrO + H2O2 → HBr + H2O + O2 HBrO + H2S → HBr + S + H 2O HBrO + 2 HI → HBr + I 2 + H 2O • Oxidează ureea: 3 NaBrO + O= C ( NH2 ) 2 → 3 NaBr + N2 + CO2 + 2H 2O ( metoda Ambard de dozare a ureei din medii biologice – sânge. AgBrO3. H2S. în mod diferit. urină ). • Se descompun la cald . AsCl3 HBrO3 + 3 AsCl3 + 6HCl → HBr + 3AsCl5+3H2O SĂRURILE ACIDULUI BROMIC – BROMAŢI Proprietăţi • Sunt în general săruri solubile.I Metode de obţinere. SO2. cu excepţia KBrO3 . • Este redus la Br2 de către: S. • Procedeul Courtois: • Na2S → Na2SO4 HCOONa → CO2 9 .La întuneric. 2KBrO3→ 2KBr + 3 O2 • Sunt oxidanţi energici:  Pot fi reduşi la Br2 (H2O2. HCl. IODUL .reducerea compuşilor oxigenaţi.

Cu tiosulfatul de sodiu – Na2S2O3 I2 + 2 Na2S2O3 → 2 NaI + Na2S4O6 (tetrationat) Reacţia stă la baza metodelor de dozare iodometrice • Caracter reducător faţă de oxidanţii energici 3I 2 + 10HNO 3 → 6HIO 3 + 10NO + 2H 2O I2 + 5 Cl2 + 6 H 2O → 2 HIO3 + 10 HCl Proprietati fiziologice Iodul este un element indispensabil vieţii. solubil în solvenţi organici şi în soluţii concentrate de KI I 2 + KI → K + I 3Proprietăţi chimice • Caracter oxidant .cu KMnO4 sau K2Cr2O7 ( în mediu acid): 10 KI + 2 KMnO4 + 8 H 2SO 4 → 5 I2 + 6 K2SO4 + 2 MnSO4 + 8 H2O 6 KI + K2Cr2O7 + 7 H 2SO 4 → 3I2 + Cr2(SO4)3 + 4 K2SO4 + 7 H2O Oxidarea I – cu sulfat de cupru.CCl4). In organismul uman – iod anorganic (20%) 10 . cristalizat. 2 CuI2 → 2 CuI + I2 Oxidarea I – cu PbO2 sau MnO2 în mediu acid: 2KI + PbO2 + 2 H2SO4 → I2 + PbSO4 + K2SO4 +2H2O Reducerea NaIO3 cu Na2SO3 sau NaI (KI): 2NaIO3 +5 Na2SO3 + H2SO4→ I2 + 6 Na2SO4 + H2O NaIO3 + 5 NaI + 3 H2SO4 → 3 I2 + 3 Na2SO4 + 3 H2O • • • Proprietăţi fizice: • Solid. . luciu metalic • Sublimează • Foarte puţin solubil în apă.CuSO4: 2 KI + CuSO4 → CuI2 + K2SO4.Oxidează nemetalele: P 4 + 6 I2 → 4 PI 3 .se utilizează la dozarea hidrazinei.Oxidează hidrazina: H2N-NH2 + I2→ N2+4HI Reacţia este totală . culoare cenuşie.Oxidează H 2S : H2S +I 2 → S + 2 HI .Reacţionează cu metalele: Zn + I 2→ ZnI 2 . cu amidonul da coloraţie albastră (soluţie diluată). • • • • Procedeul Wagner: 2KI + 2 FeCl 3→ I2 + 2 FeCl 2 + 2KCl Oxidarea I – cu H2SO4 concentrat: 2 KI + 2 H 2SO 4 → I2 + SO 2 + K2SO4 +2H2O Oxidarea I – cu NaNO2 (mediu acid): 2KI + 2NaNO2 + 2H2SO4 → I2 + Na2SO4 + K2SO4 + 2 H2O + 2 NO Oxidarea I.2KI + Cl2→ I2 + 2KCl Iodul format se evidenţiază prin: extracţia cu un solvent organic(CHCl3.

. HIO 4 – acidul periodic • ACIDUL HIPOIODOS – HIO Se cunoaşte numai în soluţie. tireotoxicoze.afecţiuni ale tiroidei ( tireopatii.Oxidanţi energici : 11 . . KI şi NaIO3.034-0.reumatologie. soluţii de uz intern ) . MgI2 – sub formă de soluţii injectabile. Cantitatea minimă necesară – 1 μg / kg corp. cancer tiroidian). soluţii de uz extern etc. comprimate.  Iodul intră în compoziţia unor forme farmaceutice folosite în tratamentul unor afecţiuni: .iodurile alcaline – în compoziţia unor polivitamine şi oligoelemente.Soluţia Lugol (forte) . pudre. OXOACIZII IODULUI • • • HIO – acidul hipoiodos. KI.antiseptice locale cu iod ( comprimate.. .( acid ) HIO ↔ I+ + HO. .iod legat organic (80 %) Iodul anorganic – utilizat de glanda tiroidă pentru sintetizarea hormonilor tiroidieni. Antiseptic puternic – chirurgie şi ginecologie. • Ca produs farmaceutic: antiseptic. . Preparare I2 + H2O → HI + HIO HgO + 2 ( HI + HIO) → HgI2 ↓ + 2 HIO + H2O Proprietăţi . HIO 3 – acidul iodic.Oxidant puternic: 6 HIO + O = C( NH2) 2→ CO2 + 3I2 + 5 H2O+N2 2HIO + H2O2→ I2 + 2 H2O + O2 . Intrebuintari • Fabricarea compuşilor organici ioduraţi – CH3I şi CHI3 (iodoform) – antiseptic. 3 g KI→ 100 g cu alcool etilic 50o .medicamente antiinflamatoare (compuşi organici ioduraţi.afecţiuni pulmonare (medicamente antiastmatice) .50 g I2 + 100 g KI+ 850 g apă.produse de contrast tri sau hexaiodate hidrosolubile– pentru explorarea diverselor organe şi ţesuturi (uro-angiografii).Acid foarte slab (caracter amfoter): HIO ↔ H+ + IO.Decolorează indigoul şi alte substanţe organice.( bază ) .4 % iod.oftalmologie-opacitatea cristalinului (cataracta) şi glaucomul (colir). .). Insuficienţa iodului în organism – hipertrofia glandei tiroide (guşă). sub formă de: .Soluţie alcoolică de iod iodurat (tinctura de iod) : 2 g iod. .Soluţia Pregl – soluţie izotonică: 0. SĂRURILE ACIDULUI HIPOIODOS – HIPOIODIŢI I2 + 2 KOH → KIO + KI + H2O Proprietăţi – Compuşi stabili.

• Caracter oxidant. In mediu puternic acid: ( IO3 ).+ 6 H+→ I. Iodul se extrage într-un solvent organic şi se titrează cu Na2S2O3.Mn2+ → MnO2 . în funcţie de pH: In mediu acid sau neutru: HIO + 4 HIO → HIO3 + 2I2 + 2 H2O In mediu alcalin: 2NaIO + NaIO → NaIO3 + 2NaI ACIDUL IODIC . eliberând o cantitate echivalentă de iod. 2HIO3 → I2 + 5 O + H2O ↓ ↓ CHCl3 oxidează subst. . Proprietăţi chimice • Reacţionează cu S.Acid tare. C.Solid.+ 5 e. Se descompun la încălzire: 2 KIO3 → 2 KI + 3 O2 • In mediu de H2SO4 la cald.Este mai stabil decât HClO3 şi HBrO3. Reacţia serveşte la determinarea puterii reducătoare totale a alimentelor ( valoarea calorică a acestora ). Fe 2+→ Fe 3+ NaIO + NaCN → NaI + NaCNO .organică ↓ Na2S2O3 12 . As. .Acidul hipoiodos şi hipoiodiţii disproporţionează diferit.+ 6 H+ → ½ I2 + 3 H2O (1) sau: ( IO3 ). b. în funcţie de pH-ul mediului: a.+ 6 H+ → I + + 3 H2O Exemplu: 2AsCl3 + KIO3 + 6HCl→2 AsCl5 +ICl + KCl +3H2O Reacţia se foloseşte la dozarea As3+ prin metoda iodatometrică.+ 6 e. In mediu slab acid : ( IO3 ).+ 4 e. Pb2+ → PbO2 . O3 ) Iodaţii : 3I2 + 6KOH→ KIO3 + 5KI + 3H2O (la cald) Proprietăţi fizice . iodaţii oxidează substanţele organice. se reduce la diferite trepte de oxidare. foarte solubil în apă. • Reacţionează cu metalele reactive → H2 . cristalizat.HIO3 Metode de obţinere Prin oxidarea iodului cu diferiţi oxidanţi energici ( HNO3. Cl2. Si. Bi. P.+ 3 H2O (2) Ex: 4HIO3 + 5 H2N-NH2→ 2I2+5N2+12H2O (1) 3AsCl3 + KIO3 +6HCl → 3AsCl5 +KI + 3H2O (2) SĂRURILE ACIDULUI IODIC – IODAŢI • • Sunt mai stabile decât cloraţii şi bromaţii.

6 o C → Sulf β → 119.procedeul calcheronilor (Sicilia). Sulful în stare de vapori: se obţine prin încălzirea sulfului peste 445 oC. . .Stabil la temperatură obişnuită. Sulful amorf (topit ): se obţine prin încălzirea sulfului cristalizat. Sulf coloidal a. Sulf α → 95.Culoare galbenă. . • Prin oxidarea S 2. .sulf α (sulf rombic) .Culoare galbenă.sulf β (sulf monoclinic).din H2S : CaS + CO2 + H2O → CaCO3 + H2S H2S + ½ O2 → S + H2O • Oxidarea H2S se poate realiza cu : X2 (Cl2 . c.SULFUL . K2Cr2O7 ( A se vedea LABORATORUL) • Oxidarea H2S cu HNO3 diluat: 3H 2 S + 2H N O 3  3S0 + 2 N O + 4H 2O → 2− 5+ 2+ • Oxidarea H2S cu HNO3 concentrat: 3H 2 S + 8H N O 3 → 3H 2 S O 4 + 8 N O + 4H 2O 2− 5+ 6+ 2+ • • Oxidarea H2S cu K2Cr2O7 în mediu acid: K 2 Cdescompunerea H S2S O  → 3 S+ C 2r( S O)3 + K 2S O + 7 H2O rO + 3 H2 S + 4 HO :4 4 4 Prin 2 7 2 2 3 6+ 2− 0 3+ Na2S2O3 + 2 HCl → H2S2O3 + 2 NaCl H2S2O3 → SO2 + S + H2O • Prin încălzirea piritei în absenţa aerului: FeS2 → FeS + S Proprietăţi fizice Sulful prezintă mai multe stări alotropice: a. . . cristalizat în sistemul rombic. Sulf în stare de vapori. KMnO4 . benzen. Sulful α ( sulful rombic) : este sulful obişnuit. . . Sulf amorf. prin topirea sulfului: . Br2 . eter.2 o C ↓ ↓ Temp.de topire b.Foarte solubil în sulfură de carbon – CS2 .Se rupe lanţul de 8 atomi → molecule de 6 . insolubil în apă . molecula formată din 8 atomi-S 8. . c. . insolubil în apă.Cristale de culoare galbenă.Solubil în CS2.S Metode de obţinere • Din minereuri ce conţin sulf . d. . Sulful β ( sulf monoclinic): se obţine prin răcirea lentă a sulfului α topit.4 sau 2 atomi. d.procedeul Frash (sondelor) în SUA.Cristalizează în sistemul monoclinic. Sulful coloidal: se obţine prin acţiunea acizilor asupra polisulfurilor sau tiosulfaţilor: 13 . .Solubil în alcool. b. Sulf cristalizat. I2) . Sulful cristalizat se prezintă sub două forme enantiomorfe : . HNO3 . de tranziţie Temp.Solubil în CS2.

Antidot în intoxicaţiile cu plumb sub formă de miere sulfurată. fabricarea hârtiei. Sb.4 e. • In stare hibridizată . Caracterul oxidant: S + 2 e → S 2• Se combină cu hidrogenul (H 2 S ) şi cu nemetale ca : P. 0 . H2SO4.agent de răcire în reactoarele nucleare. • Reduce HNO3. a. 14 . K2Cr2O7. +6. Vulcanizarea cauciucului. d.Pentru stabilizarea soluţiilor coloidale de sulf se folosesc coloizi protectori: gelatina.→ S 6+ • Sulful arde în aer: S + O 2 → SO2 • Se combină cu halogenii ( cu excepţia iodului) formând halogenuri. se reduce (caracter oxidant). Bi. acizi politionici.valenţa 6 (s p 3d 2). pomezi. In medicină – la tratarea unor boli de piele. în două plane paralele ( câte 4 atomi în fiecare plan). • Participă la reacţii în care: a.Molecula octoatomică. Reacţii de disproporţionare: 0 0 0 -2 -1 +5 2S + S + S + 6NaOH→2Na2S + Na2S2O3+3H2O +2 e +1 e -5 e In exces de sulf. • Poate forma compuşi în care atomii de sulf sunt legaţi între ei: polisulfuri. . şampoane. Caracterul reducător S . c. albumine etc. b. • c. disproporţionează . • Trepte de oxidare: -2. . As2S3 • Nu reacţionează direct cu azotul. Proprietăţi chimice • Structura electronică periferică: 3 s2 3 p4 • Valenţa 2 (în stare fundamentală). combaterea paraziţilor în agricultură.valenţa 4 (s p 3 d). -1.→ S 4+ S – 6 e. ca dezinfectant şi deparazitant sub formă de săpunuri. se oxidează (caracter reducător).Na 2S 2O 3 + 2 HCl → S + SO 2 +2 NaCl + H2O . H2SO4 . unguente. KClO3 4 HNO3 + S → SO2 + 4NO2 + 2 H2O 2 H2SO4 + S → 3 SO2 + 2 H2O K2Cr2O7 + S → K2SO4 + Cr2O3 b. CS2 . • Toate metalele ( cu excepţia metalelor nobile) ard în sulf → sulfuri. Na2S formează polisulfuri: Na2S + S → Na2S2 As + S → • • • • • Intrebuinţări La fabricarea SO2. In stare topită .atomii sunt dispuşi alternativ . + 2. C → sulfuri. +4. As.

AsCl3 2PCl3 + 3 H2S → P2S3 + 6 HCl Acid dibazic foarte slab ( mai slab decât acidul carbonic): H2S + H2O ↔ HS . cu miros urât.moleculele nu se asociază prin legături de hidrogen.δ+ S─H │ δ+ H Proprietăţi chimice  Caracter reducător puternic .+ H3O + SĂRURILE H2S . NaClO. soluţia saturată de H2S (0. HNO3.se poate lichefia şi solidifica prin răcire şi comprimare. H2O2. SO2(H2SO3) sau SO3 (H2SO4): 5 H2S + 2 KMnO4 + 3 H2SO4 → 5 S + 2 MnSO4 +K2SO4 + 8 H2O 3 H2S + 8 HNO3 → 3 H2SO4 + 8 NO + 4 H2O  Reacţionează cu metalele → sulfuri Zn + S → ZnS Fe + S → Fe S Reacţionează cu PCl3. Br2. d > d aer .Arde în aer: H2S + O2→ 2 S + 2 H2O .sulfuri neutre După solubilitate. PbS. FeCl3 .se oxidează la sulf: H2S + K3[ Fe(CN)6 ] + 2KOH→ S + 2 K4[ Fe(CN)6 ] + 2 H2O . . mai solubil în alcool. . precum şi la iradierea articulaţiilor • HIDROGENUL SULFURAT . monoelectronici: δ.relativ solubil în apă.2 N). PCl5. HIO3. CdS.Cu oxidanţi energici (Cl2. Structura La formarea legăturii participă cei doi orbitali p puri. Sulfuri solubile în acizi (sulfobaze) CuS.apă de H2S . • Hidroliza sulfurii de aluminiu: Al2 S3 + 6 H2O → 2 Al(OH)3 + 3 H2S Proprietăţi fizice .gaz incolor. SO2. • Izotopul radioactiv 35 S – se foloseşte la studierea metabolismului aminoacizilor şi peptidelor. antiseptic intestinal. KMnO4.+ H3O + HS.Vermifug şi purgativ uşor. Sub formă de ulei sau sulf coloidal – la tratarea reumatismului şi a afecţiunilor căilor respiratorii.+ H2O ↔ S 2 . sulfurile se clasifică în : a. Bi2S3 •   • 15 .H2S • Metode de obţinere S + H2 → H2S FeS + 2 HCl → FeCl2 + H2S Nu se foloseşte H2SO4 sau HNO3 (oxidează H2S la sulf).sulfuri acide ( sulfhidruri ) .Cu oxidanţii slabi ( I2. HBrO3) poate fi oxidat la : S. K3[ Fe(CN)6 ] ) .

1 – 0. inhalarea de oxigen şi respiraţie artificială. DIOXIDUL DE SULF . COMPUSII OXIGENATI AI SULFULUI Oxizii sulfului: SO – monoxid de sulf. . NiS sunt solubile numai în HNO3 conc.poate fi folosit ca antidot în intoxicaţiile cu mercur – precipită HgS Intrebuinţările H2S: .2 H2O Na2[ Fe(CN)5NO] + Na2S → Na4[ Fe(CN)5NO S] (coloraţie purpurie) Natriu pentacianonitrozo tio ferat (III) Proprietăţi fiziologice ale H2S . CoS.raticid şi insecticid (în silozuri). la cald sau în apă regală: 3HgS + 8HNO3 → 3Hg(NO3)2 + 2 NO + 3 S + 4H2O • Prin topire în prezenţa aerului. sulfurile se comportă diferit: a.provoacă iritarea conjunctivei oculare. .b. As2S3 + 6 NaOH → Na3AsO3 + Na3AsS3+ 3 H2O As2S3 + 3 (NH4)2S → 2 (NH 4 )3AsS3 – sulfoarsenit • Unele sulfuri: HgS.în caz de intoxicaţie se recomandă spălarea ochilor cu soluţie diluată de acid boric. prin arderea sulfurilor în aer (ex. Sulfurile metalelor nobile → metal + SO2 Ag2S + O2 → 2 Ag + SO2 • Sulfurile reacţionează cu sulful în soluţii concentrate – polisulfuri: Na2S + S → Na2S2 Polisulfurile + HCl conc. prin arderea sulfului în aer: S + O2 → SO2 b. Sulfurile metalelor grele→ oxid metalic +SO2 2 PbS + 3 O2→ 2 PbO + 2 SO2 c. SnS .2 % .în concentraţie de 0. SO3 – trioxid de sulf. .distruge sporii ciupercilorparazitare ale cerealelor. . Sulfurile alcaline şi alcalino-pământoase → sulfaţi: Na2S + 2 O2 → Na2SO4 b.separarea şi identificarea cationilor în chimia analitică. → hidrogen polisulfurat Na 2S 6 + 2 HCl → H 2S 6 + 2 NaCl Hidrogenul polisulfurat: H 2(S) n – sulfani • Reacţia cu nitroprusiatul de sodiu : Na2[ Fe(CN)5NO]. SO2 – dioxid de sulf. . .se identifică în atmosferă cu o hârtie de filtru umectată cu Pb(CH3COO)2 – se înegreşte.SO2 Metode de obţinere In industrie: a. Sulfuri solubile în baze (sulfoacide sau sulfoanhidride): As2S3. Sb2S3.gaz toxic.pirita): 4 FeS2 + 11 O2 → 2 Fe2O3 + 8 SO2 16 . .sufocant.

S O O .→ S o ( caracter oxidant ) Caracterul oxidant: reacţia cu H2S. S O Proprietăţi chimice: • Anhidrida acidului sulfuros: SO2 + H2O → H2SO3 • Prezintă atât caracter reducător cât şi caracter oxidant: S 4+ .  Nu arde şi nu întreţine arderea. formează H2SO3 care se adiţionează la unele substanţe din ţesuturi. HNO3.. grăsimi etc.  Prin evaporare. blocând activitatea celulară normală.50C.se manifestă atât în fază gazoasă cât şi în soluţie. Fe3+ 5SO2 + 2KMnO4 +2 H2O → 2 MnSO4 +K2SO4+2H2SO4 • Cu clorul formează clorura de sulfuril: SO2 + Cl2 → SO2Cl2 • SO2 + ½ O2 → SO3 → H2SO4 • Proprietăţi fiziologice .  Dioxidul de sulf se dizolvă uşor în apă (1 litru apă dizolvă 79 litri SO2 în condiţii normale. O3. KMnO4. K2Cr2O7.Se poate oxida la H2SO4 . acetonă. Reduce : X2.Decolorant. proprietate pe care se bazează utilizarea lui ca lichid de răcire la construirea frigiderelor. cu miros înţepător.Rafinarea petrolului (SO2 lichid .2 % SO2 în aer provoacă alterarea stării fizice – leşin. metale.Obţinerea gheţii artificiale. . conservant (pentru vin şi bere). . În stare lichidă este incolor şi se solidifică la –75.. .procedeul Edeleanu).2 e. insecticid. . se separă un cristalohidrat de forma: SO2·7H2O.In laborator :  prin reducerea H2SO4 cu nemetale sau metale aflate după hidrogen în seria activităţii electrochimice: 2H2SO4 + S → 3 SO2 + 2 H2O 2H2SO4 + C → 2 SO2 + CO2 + 2 H2O 2H2SO4 + Cu → CuSO4 + SO2 + 2 H2O Na2SO3 + H2SO4 → H2SO3 + Na2SO4 ↓ SO2 + H2O Proprietăţi fizice  Este un gaz incolor.. Intrebuinţări: . .O concentraţie de 0.dăunător. 17 . . iar la 200C.→ S 6+ ( caracter reducător) S 4+ +4 e. H2O2. SO2 lichid produce o temperatură de –500C. C şi H2 SO2 + 2 H2S → 3 S + 2 H2O SO2 + 2 Mg → 2 MgO + S SO2 + C → CO2 + S Caracterul reducător: .92). mai greu decât aerul (d = 2. La răcirea soluţiilor apoase concentrate.Obţinerea acidului sulfuric. 40 litri SO2) şi în solvenţi organici ca: alcool.solvent selectiv pentru hidrocarburi .In prezenţa umidităţii are efect nociv asupra ţesuturilor vegetale şi animale. S O O O .  SO2 lichid este un bun dizolvant pentru multe substanţe anorganice şi organice.  Se lichefiează la temperatură obişnuită sub o presiune de 4–6 atm.

• Calcinarea unor sulfaţi: Fe2(SO4)3 → Fe2O3 + 3 SO3 • Deshidratarea acidului sulfuric cu P2O5. volatil.Se dizolvă în H2SO4 concentrat→ acid sulfuric fumans Structura Molecula este plană. fumegă în aer. iar structura electronică reală este intermediară structurilor limită: O S O O O O S O O O S O Proprietăţi chimice . atomii de oxigen se află în vârfurile unui triunghi isoscel.TRIOXIDUL DE SULF .Cu HCl – compuşi de adiţie (acizi clorsulfonici) OXOACIZII SULFULUI Denumirea Formula Structura 1. . Seria acidului sulfuric O Acidul sulfuric H2SO4 HO S O OH 18 .Solid.Oxid acid . . γ ).SO3 + 4 Mg → MgS + 3 MgO . Seria acidului sulfuros H2SO2* H2SO3* H2S2O5 * Acidul sulfoxilic Acidul sulfuros Acidul disulfuros (pirosulfuros) Acidul ditionos O HO S OH O S H H HO HO HO S O S O O O S OH O O S OH H2S2O4* HO S 2. • Descompunerea unor sulfaţi acizi de Na sau K: 2NaHSO4 → Na2S2O7 + H2O (pirosulfat) Na2S2O7 → SO3+ Na2SO4 • Industrial : prin oxidarea SO2 cu O2 din aer – catalizator V2O5 • Proprietăţi fizice : . β .Prezintă trei modificaţii polimorfe ( α .SO3 Metode de obţinere: • Arderea sulfului în aer. reacţionează cu baze şi oxizi bazici → săruri.Anhidrida acidului sulfuric: SO3 + H2O → H2SO4 . .

HS S O OH Acidul tiosulfuric H2S2O3 HO S O O O S O OH Acidul ditionic H2S2O6 H2Sn+2O6 (n = 1÷12) HO S O O HO O OH Acizi politionici S (S)n S O O 4. Seria peroxoacizilor Acidul peroxomonosulfuric O H2SO5 HO S O O O OH O O O S O OH Acidul peroxodisulfuric H2S2O8 HO S O AI U CD L *Nu se cunosc acizii în stare liberă NaO-S-OH + CH2= O→ HO-CH2-O-S-ONa Formaldehid sulfoxilat acid de Na ( I) NaHSO3 + CH2= O→HO-CH2-O-SO2Na A id l c u s lu o ţie .Denumirea Acidul disulfuric (pirosulfuric) Formula H2S2O7 3. 19 . Seria acizilor tionici Structura O HO S O O O S O OH S O OH.

. • Cl2. BrO3-. • Este un antidot pentru mercur şi se foloseşte ca intermediar în sinteze de medicamente (Neosalvarsanul) şi ca decolorant în industria textilă. H2O2→H2O. Formaldehid–sulfoxilatul acid de sodiu (hidroxi metan sulfoxilat de sodiu) sau chiar amestecul. SULFIŢII. • Separarea şi identificarea cationilor în chimia analitică. • Sulfiţii se prepară prin tratarea soluţiilor de hidroxizi sau carbonaţi cu SO2. solubile în apă şi puţin solubile în alcool.sunt solubili numai sulfiţii metalelor alcaline şi de amoniu. Atât acidul sulfuros. SnCl2 etc. I2 + H2SO3 + H2O→ H2SO4 + 2HI HI + NaHCO3→ NaI + CO2 + H2O Caracter oxidant Reducătorii mai puternici ( H2 .decolorant. prin încălzire la 6000C (calcinare) disproporţionează. Cr2O7 2-→ Cr 3+. care fixează ionii de hidrogen . In exces de SO2. trecând în sulfaţi şi sulfură: Na2SO3 + 3 Na2SO3→ Na2S + 3 Na2SO4 sulfiţii alcalini dizolvă sulful cu formare de tiosulfat 20 . este cunoscut sub numele de rongalită.) reduc acidul sulfuros şi sulfiţii la sulf sau chiar la H2S.H2SO3 Nu este cunoscut în stare liberă. Sulfiţii neutri – în soluţie au reacţie alcalină .sulfiţi acizi sau bisulfiţi (MeHSO3). cu diferite substanţe organice (coloranţi).Sulfiţii acizi sunt toţi solubili în apă • • • Sulfiţii neutri. Br2 şi I2 la hidracizii respectivi. • Se prezintă sub forma unor cristale albe. se obţin sulfiţii acizi. SĂRURILE ACIDULUI SULFUROS. • Distruge sporii ciupercilor parazitare ale cerealelor. • MnO4-→ Mn2+. Soluţiile de acid sulfuros şi de sulfiţi au un puternic caracter reducător. Reacţia cu iodul are loc cantitativ doar în prezenţa carbonatului acid de sodiu. cât şi sărurile sale pot forma compuşi de adiţie incolori şi solubili în apă. Sulfiţii acizi (bisulfiţii) – în soluţie au reacţie acidă.IO3. dezinfectant.Formaldehid sulfit acid de Na ( II) Rezultă un amestec de formaldehid–sulfoxilat acid de sodiu (I) şi formaldehid–sulfit acid de sodiu (II). Intrebuinţări • Raticid şi insecticid (în silozuri).Sulfiţi neutri (Me2SO3) . Fe+3 → Fe+2. ClO3-.↔ H + + SO3 2- • • Cu hidroxizii alcalini formează două feluri de săruri: . .greu solubili în apă. metale. ci numai în soluţie apoasă şi sub formă de săruri. ACIDUL SULFUROS .→ halogenuri sau la hidracizi.H2S. disociind în două trepte: H2SO3 ↔ H+ + HSO3 HSO3. SO2 + H2O ↔ H2SO3 Este un acid dibazic de tărie mijlocie.

Proprietăţi fizice • Lichid incolor • Mai greu decât apa (d = 1. Copşa Mică. ACIDUL SULFURIC – H2SO4 Stare naturală : sub formă de săruri (sulfaţi). La dizolvarea acidului sulfuric concentrat în apă.La concentraţii mai mari de 93% nu atacă fierul şi fonta S + 2 H2SO4 → 3 SO2 + 2 H2O P4 +10 H2SO4 → 4 H3PO4 + 10 SO2 +4 H2O 3H2SO4 +2KBr→ Br2+ SO2+2KHSO4+2H2O 2. folosind catalizatori solizi (cataliză eterogenă) Turnu Măgurele.5 0 C • Este miscibil cu apa în orice proporţie. se degajă o cantitate mare de căldură.843 g·cm–3 la 150C) • Se solidifică la 10. • Proprietăţi chimice • Acid tare • Dibazic 1. cu ajutorul oxizilor de azot ( cataliză omogenă)Târnăveni In metoda prin contact – oxidarea se face în sobe de contact.utilizaţi în industria celulozei : dizolva lignina din lemn. Metode de obţinere Industria: . Nu se toarnă niciodată apa peste acid !!! • Deshidratant energic • Carbonizează substanţele organice • Foarte coroziv • H2SO4 pur (100%) – SO3.metoda cu nitroză . Deshidratant • C6H12O6→ 6 C + 6 H2O 21 . Oxidant 2. Năvodari. Sulfonant 1. Baia Mare. cu oxigenul din aer : SO2 + ½ O2 → SO3 SO3 + H2O → H2SO4 SO3 + H2SO4 → H2SO4 oleum In metoda cu nitroză – oxidarea se face în camere de plumb .H2O (trioxid de sulf monohidrat) • Nu emite vapori la temperatură obişnuită • Nu conduce curentul electric • H2SO4 fumans emite vapori iritanţi de SO3. Deshidratant 3.metoda prin contact Ambele metode se bazează pe oxidarea dioxidului de sulf la trioxid. Caracter oxidant Zn + H2SO4 → Zn SO4 + H2 Cu + 2 H2SO4 → CuSO4 + SO2 + 2H2O -La concentraţii mai mici de 60% nu atacă plumbul .• • • • Na2SO3 + S → Na2S2O3 Soluţiile de sulfiţi sunt puţin stabile Sulfitul acid de calciu şi de sodiu . formând acid lignin sulfonic. fără să atace celuloza.

(tetrationat) 2 Na2S2O3 + I2 → Na2S4O6 + 2 NaI b. Cu oxidanţi energici ( HNO3 conc. Cu oxidanţi medii ( KMnO4 în mediu alcalin → S + SO42.formează combinaţii complexe cu : Cu+.prepararea unor coloranţi (albastru de metilen) • 3. cristalizate.NO2+ 2H2SO4 + HNO3 → NO2+ +2 HSO4.KAl(SO4)2 Schonitele .) 3 Na2S2O3 +2 KMnO4+ 2 KOH→ 3 S + 3 Na2SO4 + 2 K2MnO3 + H2O c. K2Cr2O7 etc). H2O2 – mediu acid. .+ H3O+ • deshidrateaza alcoolii cu formarea eterilor: 2C2H5OH+H2SO4  → C2H5–O–C2H5 + H2SO4·2H2O Sulfonant: C6H6 + HO-SO3H → C6H5-SO3H + H2O • Mediu de reacţie pentru o serie de reacţii de oxidare (KMnO4.Al2(SO4)3 . MgSO4 . Sb 3+.8e + 5 H2O→ 2 SO42..Solubilitate mai mică decât a sulfaţilor .Sulfaţi neutri : Na2SO4 .conţin ioni de metal monovalent şi ioni de metal divalent: K2SO4.conţin un metal monovalent şi unul trivalent: K2SO4. H2O2 . Cl2 .în analiza volumetrică .substanţă anticlor . Ag+.2e + H2O→ S + SO42-+2H+ • S2O32. Cd 2+. I2 ) → S4O6 2. Bi 3+ (ligand mono sau bidentat) Intrebuinţări .. TIOSULFATI • nu este cunoscut în stare liberă.mediu alcalin ) → SO42Na2S2O3 + 4 H2O2 + 2NaOH → 2 Na2SO4 + 5 H2O Na2S2O3 + 4Cl2 + 5 H2O→ Na2SO4 + 8HCl + H2SO4 • Ionul S2O32.2e → S4O6 2• S2O32.în tehnica fotografică . Cu 2+.Br2. • SĂRURILE ACIDULUI SULFURIC – SULFAŢI . 22 . Cu oxidanţi slabi ( Fe 3+.Na2S2O3 .Cu acidul nitric formeaza ionul de nitroniu . solubile în apă (excepţie: Ag2S2O3. ci numai sub formă de săruri – tiosulfaţi neutri Metode de obţinere Na2SO3 + S → Na2S2O3 2S +(S + S)+6NaOH →2 Na2S +Na2S2O3+3H2O Proprietăţi • Substanţe solide.Sulfaţi acizi: NaHSO4 • La cald se descompun: CaSO4→ CaO + SO3 2NaHSO4→Na2SO4 + SO3 + H2O Sulfaţii dubli Alaunii . ACIDUL TIOSULFURIC ( H2S2O3)..Complet ionizaţi în soluţie apoasă.+ 10 H+ Exemple a. PbS2O3 BaS2O3) Ag2S2O3 + 3 Na2S2O3→ 2Na3 [Ag (S2O3)2] • Prin acidulare formează S + SO2 Na2S2O3 + 2 HCl → S + SO2+2NaCl + H2O Caracter reducător • 2 S2O32.

higroscopică • Puţin stabilă (in soluţie apoasă. incolore. persulfaţii se descompun treptat cu eliberare de oxigen: N a2S 2 O8 + 2 H2 O  → 2 N a H S4O H 2 O + 1 2 O 2 + Caracter oxidant: 2 S 2 O8 − + 2e  2SO 2 − → 4 Oxidează: . uşor solubile în apă (cu excepţia celor de amoniu.H2S2O8 Preparare • Acţiunea apei oxigenate asupra acidului clorsulfonic: HO–SO2–Cl + H–O–O–H + Cl–SO2–OH  → HO–SO2–O–O–SO2–OH + 2HCl • Prin electroliza acidului sulfuric − Anod (+) : HSO4  HSO4 + e → 2HSO 4  →H 2S 2 O8  Catod (–): 2H+ + 2e  2H  H 2 → → Proprietăţi • Substanţă cristalizată. potasiu.la NO3 – 23 .. rubidiu. AsO33-→ AsO43H2SO5 +H3AsO3→H3AsO43.+ H2SO4 H2SO5 + 2 HI → I2 + H2SO4+ H2O ACIDUL PEROXODISULFURIC . I-→ I2. higroscopic.Fe2+ la Fe3+ .NO2 .I– la I2 . se descompune cu formare de apă oxigenată) HO–SO2–O–O–SO2–OH + 2H2O  → 2H2SO4 + H2O2 • • • • Acid dibazic Caracter puternic oxidant Formează săruri cristalizate. foarte slab (la treapta a doua) Instabil: H2SO5→ H2SO4 + ½ O2 H2SO5 + H2O → H2SO4 + H2O2 Oxidant mai energic decât H2O2 şi H2S2O8 Oxidează: SO32-→ SO42. solubil în alcool şi eter Acid dibazic. cesiu) În soluţie apoasă.ACIDUL PEROXOMONOSULFURIC H2SO5 (acidul lui Caro) Metode de obţinere K2S2O8 + H2SO4→ K2SO4+ H2S2O8 Peroxodisulfat Acid peroxodisulfuric H2S2O8 + H2O → H2SO5 + H2SO4 H2SO4 + H2O2→ H2SO5 + H2O SO3 + H2O2→ H2SO5 HO – SO2 – Cl + H2O2→ H2SO5 + HCl Acid clorsulfonic Proprietăţi • • • • • Solid.

valenţa variabilă. Stare naturală • • • Preparare  Separarea azotului din aerul atmosferic: .pentahalogenuri (PCl5 sau AsCl5). Stibiu (Sb). trecând în hexahidrodifenil: OH OH 4N 2 + 2H O OH OH OH OH OH + 2H 2O (4N 2 + O 2) + 4H O 24 . +3 şi +5. Iniţiatori în reacţii de polimerizare • • • • • • • • • • Caracterul nemetalic scade de la azot la arsen. 78% în volume din atmosfera terestră. Azotul este un gaz. Nemetalele acestei grupe se combină uşor cu metalele formând compuşi stabili. a căror stabilitate scade de la azot la arsen.pot forma 5 covalente simple . în prezenţa Ag+ drept catalizator: 2MnSO4 + 5(NH4)2SO8 + 8H2O → 2HMnO4 + 5(NH4)2SO4 +7H2SO4 Utilizari: • Albirea fibrelor. Azotul . AZOTUL (NITROGENUL) – N In aer: N2. • Industria zahărului.) şi în zăcăminte naturale ca azotaţi. Fosfor (P).distilarea fracţionată a aerului lichid (b) • ( a) Arderea Cu si P in aer : 0 (4N 2 + O 2 ) + 2Cu t →4N 2 + 2CuO  5(4N 2 + O 2 ) + P4  → 20N 2 + 2P 2 O 5 2P2 O 5 + 2H 2 O  →2HPO  3 • Soluţia alcalină de pirogalol. care sunt toţi solizi. Azotul şi fosforul sunt nemetale tipice. Structura periferica: ns2 np3 Azotul are trepte de oxidare variabile de la –3 la +5. participa la legaturi in stare hibridizata (sp3d1).element de tranziţie. spre deosebire de oxizii celorlalte elemente. Fosforul şi arsenul ard cu degajare mare de lumină şi căldură. Arsenul . în gazele vulcanice . având orbitali d liberi. solizi. retine O2 din aer . Arsen (As). Oxizii azotului sunt gazoşi. formând compuşi gazoşi (hidruri).. iar celelalte elemente indirect. Fosforul şi arsenul. Azotul nu prezinta modificari alotropice . Tendinţa principală a acestor elemente este de a forma ioni negativi: N3–.Mn+2 la Mn4+ sau la Mn7+. alcaloizi etc. Azotul nu poate forma combinaţii pentacovalente. Bismut (Bi) Caracterizare generală • • Prepararea H2O2. iar fosforul şi arsenul.fixarea oxigenului cu reactivi chimici (a) . Azotul se combină direct cu hidrogenul. molecula diatomică. Elementele grupei V–A (15) Azot (N). Cu oxigenul formează oxizi: Azotul reacţionează endoterm cu oxigenul. Principalele trepte de oxidare : –3. deoarece nu posedă orbitali liberi în stratul de valenţă. P3– şi As3– (solide). Formă combinată: se găseşte în apa de ploaie (NH4NO3 şi NH4NO2). în regnul vegetal şi animal (substanţe proteice.

deosebit de stabilă termic ( la 50000C disociază abia în proporţie de 26%.) Molecula de azot este izoelectronică cu molecula oxidului de carbon. formeaza nitruri: Al 4 C 3 + 2N 2  4AlN + 3C → • Cu borul şi siliciul. uree) NH4NO2 → N2 + 2H2O (60–700C)  8NH 3 + 3Br2  N 2 + 6NH 4 Br → CO(NH2)2 + 2 NaNO2 + H2SO4 H2O 2NH 3 1000→ N 2 + 3H 2 C 0  → 2 N2 + CO2 + Na2SO4 + 3 Proprietăţi fizice    gaz incolor. în prezenţa carbonului. dicromat. ambele având aceeaşi masă moleculară (28). azotul molecular este cel mai inert gaz). reacţionează cu hidrogenul N2 + H2 → NH3 • Se combină cu unele metale la cald ( Li. formeaza nitruri : BN şi Si3N4. inodor şi insipid Este un gaz permanent Densitatea este mai mica decat a aerului Molecula este diatomică (:N≡N:).   Proprietăţi chimice • Inerţie chimică mare (după gazele rare. • Se combină cu oxigenul N2 + O2 → 2 NO 0 • La 300–400 C. Mg ) 6Li + N2 → 2Li3N 3Mg +N2 → Mg3N2 Me 3 N 2 + 6H 2 O  →2NH  3 + 3Me(OH) 2 • • • Cu oxizii şi carbonaţii alcalini. acelaşi număr de electroni (14) şi proprietăţi fizice apropiate. în prezenţa cărbunelui. formeaza nitruri: Al 2 O 3 + N 2 + 3C  →2AlN + 3CO  • • Cu carburile. amoniac. cu formare de cianuri: 800 C K 2 CO 3 + N 2 + 4C -1000  2KCN + 3CO  → 0 Cu carbonaţii metalelor alcalino–pământoase. • Nu arde şi nici nu întreţine arderea. formează cianamide: CaCO 3 + N 2 + 3C  →CaCN  2 + 3CO Cu oxizi de metale.• • Trecerea aerului peste cărbune incandescent: C + ( 4N2 + O2 ) → CO2 + 4N2 Arderea completă a gazului CH 4 + 2(4N 2 + O 2 )  CO 2 + 2H 2 O + 8N 2 metan : → Obţinerea azotului prin descompunerea termica a compuşilor săi: NH4NO2. 25 . la cald.

umplerea termometrelor cu mercur. • Prin evaporare provoacă o scădere apreciabilă a temperaturii (folosirea sa la fabricarea gheţii artificiale). iar apoi. • Este mai uşor ca aerul (d = 0. Industrial : din apele rezultate de la distilarea cărbunilor naturali care conţin 0. Structura moleculei de amoniac . N este hibridizat sp3. 900 g NH3. Preparare a. la temperaturi ridicate: 2C + N2 → (CN)2 Nu reacţionează direct cu halogenii şi sulful. a enzimelor şi a altor materiale biologice.  Azotul lichid este folosit ca agent de răcire a alimentelor alterabile în cursul transportului. Obţinerea amoniacului prin sinteză indirectă (800–9000C şi P= 70–100 atm) Ca(CN)2 + 3 H2O → CaCO3 + 2 NH3 Prepararea amoniacului prin sinteză directă: N2 + 3 H2 → NH3 Proprietăţi fizice • Gaz incolor. la pastrarea medicamentelor usor alterabile. în cea mai mare parte fizic. HCN). la conservarea plasmei sanguine. • Poate fi lichefiat prin comprimare sau răcire.În stare combinată. fără a fi însă congelate. .piramida triunghiulara turtita. pentru a fixa componenţii acizi volatili (CO2. AMONIACUL – NH3 Stare naturală -Liber. în cantităţi mici. un litru de apă la 250C şi p = 1 atm. 26 . cu miros caracteristic. Apele amoniacale sunt tratate apoi cu Ca (OH)2. H2S. dizolvă 1180 litri amoniac gazos – cca. acidului nitric. ca săruri de amoniu se găseşte în depozitele de gips.586). cu degajare de căldură. • Moleculele sunt asociate prin legături de hidrogen.• • • Întrebuinţări  Fabricarea amoniacului. puternic iritant şi înecăcios.5% azot legat organic. a cianamidei de calciu(CaCN2). se găseşte în aer si în gazele vulcanice. prin încălzirea soluţiei. În laborator:  tratarea sărurilor de amoniu cu baze tari: NH 4 Cl + NaOH  →NH 3 + NaCl + H 2 O  2NH 4 NO 3 + Ca(OH) 2 • Reacţionează cu fosforul : o 3 P4 + 10 N2 → 4 P3 N5 Cu carbonul. se pune in libertate amoniac. ingrasaminte.5–1.  →2NH  3 + Ca(NO 3 )2 + 2H 2 O  prin acţiunea apei asupra nitrurilor : 3 AlN + 3HOH  →Al(OH)  + NH 3 b. • Se dizolvă foarte uşor în apă.  Unii compuşi organici cu azot se folosesc în industria medicamentelor şi a coloranţilor.

+ NH4 +  Dizolvă metalele alcaline şi alcalino–pământoase. asemanator hidrolizei: − + R − X + (NH 2 + NH 4 )  → R − NH 2 + NH 4 X − + HgCl 2 + (NH 2 + NH 4 )  → HgNH 2 Cl + NH 4 Cl  Soluţiile apoase manifestă caracter slab bazic. imiduri şi nitruri cu metalele alcaline si alcalino-pamantoase: -amidură: L i+ N H3  → L iN 2 + 1 2 H 2 H NH 3 + NaH  →NaNH  2 + H2 -imidură: NaNH 2 + NaH → Na 2 NH + H 2 -nitrură: L i+ L iN H → L i2 N H+ 1 2 H 2 2 3Ca + 2NH 3 → Ca 3 N 2 + 3H 2 Na 2 NH + NaH → Na 3 N + H 2 o Oxidează borul la cald.Proprietăţi chimice  Disociaza electrolitic ca şi apa: 2NH3 → NH2 . Caracterul reducător o Arde în aer : 4NH 3 + 3O 2  →2N 2 + 6H 2 O  4NH 3 + 5O 2  →4NO + 6H 2 O  NH 3 + C  HCN + H 2 → o o Ozonul oxidează amoniacul la nitrit de amoniu: 2NH 3 + 3O 3  →NH 4 NO 2 + H 2 O + 3O 2  Halogenii oxideaza amoniacul la azot sau trihalogenură de azot: 8NH 3 + 3Cl 2  →N 2 + 6NH 4 Cl  27 . datorită reacţiei de echilibru: + NH 3 + HOH  → NH 4 + OH −   → Se descompune la peste 5000C: 2NH 3  N 2 + 3H 2 Are caracter oxidant şi reducător a. cu formarea nitrurii de bor : N H3 + B  → B N+ 3 2 H 2 Oxideaza cărbunele de lemn la acid cianhidric: b. Caracterul oxidant: o Formează amiduri. N H3 + N a → N a N 2H+ 1 2 H 2  Unele substanţe reacţionează cu ionii amoniacului. dând naştere fenomenului de amonoliză.

05% în aer distruge glandele lacrimale şi atacă căile respiratorii. Zn. formând amide. Cr. formează ureea: 2NH3 + CO2 → NH2–CO–NH2 + H2O • Cu ionii metalelor tranziţionale (Ag. a carbonatului de sodiu. • • • Proprietăţi fiziologice.8NH 3 + 6Cl 2  →2NCl  3 + 6NH 4 Cl o Reduce oxizii metalici (PbO. Atacă pielea. În cantităţi mici însă. Intoxicaţia cronică cu amoniac provoacă catare puternice ale traheii şi inflamarea coardelor vocale. Soluţia oficinală are concentraţia de 10% amoniac (ammonium hydricum solutum) şi este folosită în diferite forme medicamentoase. dând arsuri superficiale.) amoniacul formează amine complexe: M m + + n NH3  [ M(NH3 ) n ] m + → • • Exemple de combinaţii complexe în care NH3 este ligand: [ Ag(NH 3 ) 2 ] . • • • • SĂRURI DE AMONIU • Se obţin prin acţiunea acizilor asupra amoniacului gazos sau dizolvat în apă: NH 3 + HCl  → NH 4 Cl  NH 3 + H 2 O  →NH 4 OH  NH 4 OH + HCl  →NH 4 Cl + H 2 O  28 . Se utilizează contra intoxicaţiilor alcoolice. Obţinerea mătăsii cuproamoniacale. când rezultă amine primare. Obţinerea unor medicamente. este un activant al sistemului nervos. NiO) la metalele respective: 2NH 3 + 3CuO  →3Cu + 3H 2 O + N 2  Reacţii de substituţie • compuşii halogenaţi organici. amoniacul este toxic. în proporţie de 0. Cd etc. la temperatură şi presiune ridicată. imide sau nitrili: O R COOH+NH3 R C NH2 +H2O R COOH+NH3 R C N+H2O amidă nitril • Cu dioxidul de carbon. Remediu: se recomandă inspirarea de aburi. a sărurilor de amoniu şi a îngrăşămintelor azotate. • • Inspirat în cantităţi mai mari. Co. CuO. [ Cu(NH 3 ) 4 ] + 2+ Întrebuinţări Fabricarea acidului nitric. secundare sau terţiare: NH3  → R − NH2  → R 2 NH  → R 3 N − HX − HX − HX R−X R−X R−X • cu acizii organici sau cu anhidridele. Fe2O3. Fabricarea gheţii artificiale. alifatici sau aromatici. Ni.

tartratul de potasiu şi amoniu şi unii complecşi: (NH4)3[Co(NO2)6]. NITRATUL DE AMONIU – NH4NO3 Se utilizează la fabricarea explozivilor (prin încălzire datorită descompunerii termice.NH2Cl . CARBONATUL DE AMONIU – (NH4)2CO3 . în scopul lipirii lor cu aliajul de staniu şi plumb. CLORAMINA .îngrăşământ în agricultură.reduce ionul Fe3+ la Fe2+ : H 2 N − NH 2 + O 2  →N 2 + 2H 2 O  • 29 .Cele mai importante solutii sunt: cloramina T. agenţi de neutralizare. cristalizată.Generatori de gaze în extinctoarele cu spume. majoritatea fiind foarte solubile în apă. fiind un bun dizolvant pentru multe săruri Proprietăţi chimice • Este o bază slabă. BROMURA DE AMONIU – NH4Br . în cosmetică. şi Activina. în urma căreia rezultă o cantitate mare de gaze: 2NH 4 NO 3  →2N 2 + O 2 + 4H 2 O  .substanţă albă. foarte uşor solubilă în apă. se folosesc la spălarea şi dezinfectarea concomitentă a obiectelor. HIDRAZINA H2N NH2 Preparare • Se obţine din amoniac şi hipoclorit de sodiu: 2NH 3 + NaClO  →H 2 N − NH 2 + NaCl + H 2 O  Proprietăţi fizice • lichid incolor. diacidă • formeaza două serii de săruri solubile în apă: (H 2 N − NH 3 ) + Cl − – monoclorhidrat de hidrazină (H 3 N − NH 3 ) 2 + 2Cl − – diclorhidrat de hidrazină • arde violent în aer : Proprietăţi reducătoare (se oxidează la azot) . care fumegă în aer • este perfect miscibilă cu apa şi etanolul • în amestec cu aer şi la cald explodează • constantă dielectrică mare (53).• • • Sărurile de amoniu sunt substanţe cristalizate. sfărâmicioasă. cu miros slab de amoniac. folosită la decaparea metalelor. Sărurile de amoniu sunt izomorfe cu cele de potasiu şi rubidiu.Are proprietăţi oxidante şi clorurante şi un efect antiseptic puternic. . cristalizată.. sfărâmicioasă. -Amestecate cu detergenţi. Sărurile de amoniu se volatilizează şi disociază termic uşor: NH 4 HCO 3  →NH 3 + CO 2 + H 2 O  (NH 4 ) 2 CO 3  →NH 4 HCO 3 + NH 3  NH 4 Cl  → NH 3 + HCl  CLORURA DE AMONIU – NH4Cl (ţipirigul) .Este folosit în panificaţie şi patiserie. . este folosită ca sedativ al sistemului nervos.substanţă albă. V. (NH4)2(PtCl6) etc. foarte uşor solubilă în apă. Insolubile sunt percloratul. coroziv.

la 1000C se descompune cu explozie . rinichii Remediu (antidot): piruvat de sodiu Hidrazina şi hidratul său au acţiune toxică asupra plantelor. oxidează hidroxilamina la N2O. K2Cr2O7. transparente. NO sau HNO3 10NH2–OH + 6KMnO4 + 9H2SO4  → 10NO + 6MnSO4 + 3K2SO4 + 24H2O 2NH2–OH + 2H2O2  → N2O + 5H2O - Oxidanţii mai slabi ca : Ag+. Fe3+ Cu2+ oxidează hidroxilamina la azot: 2NH2–OH + Cu SO4 → Cu + N2+ H2SO4+ 2H2O 30 . HNO3.NH 2 − NH 2 + 2Fe 2 (SO 4 ) 3  →N 2 + 4FeSO  4 + 2H 2SO 4 -  reduce iodul la I– : NH 2 − NH 2 + 2I 2  → N 2 + 4HI reduce Cu2+ la Cu0 în mediu amoniacal : NH 2 − NH 2 + 2CuSO 4 + 4NH 3  →N 2 + 2Cu + 2(NH  4 ) 2 SO 4 reduce Ag+ la Ag0 în mediu amoniacal: NH 2 − NH 2 + 4AgNO 3 + 4NH 3  → N 2 + 4Ag + 4NH 4 NO 3 reduce Hg2+ la Hg0 : NH 2 − NH 2 + 2HgCl2 → N 2 + 2Hg + 4HCl Întrebuinţări • combustibil pentru rachete • obţinerea unor mase plastice spongioase.la temperatura camerei. intestinele. inima.este o bază (monoacidă) mai slabă ca amoniacul şi hidrazina . Cl2. sinteza unor ierbicide şi pesticide • prepararea hidrazidei izonicotinice (tuberculostatic). I2 etc. fără miros şi foarte higroscopice • solubilă în apă şi alcool • insolubilă în benzen şi eter de petrol Proprietăţi chimice . NH2-OH + 2H2O Proprietăţi fizice • cristale incolore.formează săruri: clorhidratul de hidroxil amină (NH3–OH)+Cl– Caracter reducator: . ficatul. H2O2.Oxidanţii puternici ca: KMnO4. prepararea hidrazinoftalazinei (produs care reduce tensiunea arterială) • Proprietăţi fiziologice • • lichid coroziv sărurile de hidrazoniu atacă sistemul nervos central. ciupercilor şi infuzoriilor • • • HIDROXILAMINA H2N OH Preparare • Reducerea electrolitică a acidului nitric (10%) sau a sărurilor lui în mediu sulfuric: NO-3 + 7H+ + 6e. Hg2+. se descompune încet .

puţin solubil în apă. cu miros slab dulceag. azotos) HNO3 (nitric. OXIZII AZOTULUI ŞI ACIZII CORESPUNZĂTORI Oxidul N2O NO N2O3 NO2 (N2O4) N2O5 Denumirea Oxid nitros (protoxid) Oxid nitric (monoxid) Sesquioxid de nitrogen Dioxid de nitrogen (tetraoxid de dinitrogen sau tetraoxid de diazot) Pentaoxid de dinitrogen (pentaoxid de diazot) Numărulde oxidare +1 +2 +3 Acidul H2N2O2 (hiponitros) H2NO2 (hidronitros) HNO2 (nitros. în chimia organică la obţinerea oximelor (ex: ciclohexanonoxima din care se fabrică nylon 6) Proprietăţi fiziologice . SnCl2: 2HNO 3 + 4SnCl 2 + 8HCl  →N 2 O + 4SnCl  4 + 5H 2 O Proprietăţi fizice • • gaz incolor. SO3 2-. prin injecţii subcutanate este de 32 mg/kg. azotos) HNO2 (nitros.N2O Preparare • prin descompunerea azotatului de amoniu la 250–2800C: NH 4 NO 3  →N 2 O + 2H 2 O  • prin reducerea acidului nitric cu Zn. mai solubil în alcool.Caracter oxidant: Reducătorii puternici ca: Sn2+.doza mortală. Fe. reduc hidroxilamina la NH3 : NH2–OH + 2Fe(OH)2 + 2H2O  → NH3 + 2Fe(OH)3 Hidroxilamina poate funcţiona ca ligand în unele combinatii complexe ca: [ Co(NH 2 − OH) 6 ] 3+ Întrebuinţări [ Zn(NH2 − OH)2 Cl2 ] - în chimia analitică ca reducător.50C + -N N O • Structura • lineară. aflată într–un echilibru mezomer a două forme limită: • N N + O31 . derivaţi halogenaţi şi uleiuri se lichefiază prin comprimare. Cr2+. având temperatura critică de 36. Fe(OH)2. eter.în stare pură sau în soluţie alcoolică atacă pielea. Al. cu formarea unor vezicule . azotic) HNO3 (nitric) HNO4 (pernitric) +4 +5 +5 (N2O6) Peroxid OXIDUL NITROS (protoxidul de azot) .

• ionul de nitrozoniu (NO+) este izoelectronic cu CO Proprietăţi chimice Manifestă atât caracter oxidant. produce o stare de euforie. dar poate întreţine arderea în baza reacţiei de descompunere. OXIDUL NITRIC – NO (monoxidul de azot) Preparare • sinteză directă N2 + O2 ↔ 2NO • oxidarea amoniacului cu oxigen 4NH 3 + 5O 2  →4NO + 6H 2 O  Pt • reducerea acidului nitric diluat cu cupru 8HNO 3 + 3Cu  →2NO + 3Cu(NO  3 )2 + 4H 2 O • reducerea nitriţilor în mediu acid cu ioduri alcaline sau sulfat de fier (II): 2NaNO2 + 2NaI + 4H2SO4  → I2 + 4NaHSO4 + 2H2O + 2NO 2NaNO2 + 2FeSO4 + 3H2SO4  → Fe2(SO4)3 + 2NaHSO4 + 2H2O + 2NO Proprietăţi fizice • gaz incolor • mai greu ca aerul ( stare dimerizata) • puţin solubil în apă • greu lichefiabil (temperatura critică este de –93. cât şi reducător Caracterul oxidant • sulful. amoniacul. Structura moleculei • în stare dimerizată O–N–N–O. • legătura N–O este de 1. manifestată prin râs = gaz ilariant sau “gazul râsului” . Al) ard în oxid de azot: 2NO + S  → N 2 + SO 2  32 . manifestă proprietăţi oxidante 2N 2 O + S  2N 2 + SO 2 → 5N 2 O + 2P  P2 O 5 + 5N 2 → poate prezenta si caracter reducator: N2O + O3 → 2NO + O2 • • • • • Proprietăţi fiziologice şi întrebuinţări Inspirat în cantităţi mici. unele metale (Mg. Este folosit în chirurgie ca narcotic pentru anesteziile de lungă durată Având proprietatea de a se dizolva în grăsimi. hidrogenul. • in stare solidă este albastru şi cristalizează în sistemul monoclinic. carbonul. • nu este o anhidridă propriu–zisă. În cantităţi mai mari. este folosit în ultimul timp la prepararea frişcăi şi a îngheţatei. dar el rezulta din incalzirea acidului hiponitros: H 2 N 2 O 2  →N 2 O + H 2 O  • • la temperaturi mai ridicate.15 Ǻ. Zn. acţionează ca anestezic.50C) • se dizolvă în acid nitric şi în sulfură de carbon.Proprietăţi chimice 2N 2 O  2N 2 + O 2 → • se descompune la 7000C: • nu arde.

iodaţii. iar în mediu acid la hidroxilamină: 3CrCl 2 + NO + 3HCl  →3CrCl  3+ NH2–OH în soluţie clorhidrică. iar în mediu alcalin. la rece → complex de culoare brună: formeaza complecşi nitrozilici: nitroprusiatul de sodiu . clorura stanoasă reduce NO la amoniac: 2NO + 5SnCl 2 + 10HCl  →2NH 3 + 5SnCl 4 + 2H 2O  •  dioxidul de sulf reduce NO la N2O : SO 2 + 2NO + H 2 O  →H 2SO 4 + N 2 O Caracterul reducător • reduce apa oxigenată formând acid nitros şi nitric • reduce acidul nitric la acid nitros sau dioxid de azot ( în funcţie de concentraţia acidului) • cu KMnO4 şi K2Cr2O7 în mediu acid formează HNO3 10NO+ 6KMnO4 + 9H2SO4  → 10HNO3 + 6MnSO4 + 3K2SO4 + 4H2O • cloraţii. sărurile de Cr2+ reduc NO la amoniac. gaz incolor 2NO2 N2O4 Structură Structura NO2 Structura N2O4 N O O N O O O O N N O O Proprietăţi chimice • dioxidul de azot este o anhidridă mixtă: cu apa formează acidul nitros şi acidul nitric. NO2 se deschide la culoare. As 2O3) • descompunerea termică a nitraţilor metalelor grele 2Pb(NO 3 )2  →2PbO + 4NO 2 + O 2  Industrial: • oxidarea oxidului de azot cu oxigen Proprietăţi fizice • gaz de culoare roşu–brun 2NO + O2 2NO2 • prin răcire. sărurile corespunzătoare 33 . percloraţii şi periodaţii oxidează NO la acid nitric : 10NO+6KClO3+2H2O→6KNO3+3Cl2+4HNO3 → reduce clorul şi bromul cu formarea clorurii.Na2[Fe(CN)5NO]·2H2O [Fe(H 2 O) 5 NO ] 2+ SO 2 − 4 TETRAOXIDUL DE DIAZOT . trecând în dimerul său. tetraoxidul de diazot (N2O4).• • • un amestec de NO şi H2 arde cu o flacără albă: NO + H2→ ½ N2 + H2O în mediu neutru. respectiv bromurii de nitrozil: 2NO + Cl 2  2NOCl • • • • • reacţionează exoterm cu oxigenul: 2NO + O2 2NO2 cu FeSO4 în soluţie apoasă.N2O4 Preparare În laborator: • reducerea acidului nitric concentrat cu diferiţi reducători (metale.

se manifestă numai faţă de oxidanţii puternici (ozonul) 2NO 2 + O 3  → N 2 O 5 + O 2  • Caracterul oxidant N+4 se reduce la : +3. Mg. Fe.2NO 2 + H 2 O  →HNO 2 + HNO 3  2NO 2 + 2NaOH  →NaNO  2 + NaNO 3 + H 2O Acidul nitros format este oxidat în continuare de hipoazotidă la acid nitric HNO 2 + NO 2  →HNO 3 + NO  Pe aceste reacţii se bazează procedeul industrial de obţinere a acidului nitric NO2 manifestă atât caracter reducător. • • OXOACIZII AZOTULUI ACIDUL NITROS (AZOTOS) – HNO2 Se cunoaşte numai în soluţie. nitrant sau diazotant . cât şi oxidant Caracterul reducător . scade tensiunea arterială putând provoca chiar moartea. • acţionează asupra muşchilor inimii. +2.producând edem pulmonar. Ionizează astfel: − N 2O4 NO + + NO 3 Proprietăţi fiziologice • gaz toxic. • atacă violent căile respiratorii. Preparare • prin tratarea nitritului de bariu cu acid sulfuric : + BaSO4 Ba(NO2)2 + H2SO4 → 2 HNO2 Structură HO-NO ↔ O = N – O 34 . care rezulta intermediar în reacţiile de nitrare cu amestec sulfonitric + − HNO 3 + 2H 2SO 4 NO 2 + H 3O + + 2HSO 4 • • N2O4 lichid este folosit ca solvent neapos. • in stare lichidă. Cu) reacţionează la cald cu formare de oxizi sau azotaţi reacţionează cu compuşii organici ca oxidant. dioxidul de azot se transformă în ion nitroniu NO 2 . colorează pielea în galben (reacţie xantoproteică). -3 N 2 O 4 + 2KI  →2KNO  2 + I2 N 2 O 4 + 2H 2S  →2NO + 2S + 2H 2 O  2NO 2 + 7H 2  →2NH 3 + 4H 2 O  • cu unele metale (Zn. + prin pierderea unui electron.

+ 2H2O clorură de aril diazoniu SĂRURILE HNO2 – NITRIŢI (AZOTIŢI) Metode de obţinere • tratarea hidroxizilor sau carbonaţilor alcalini cu un amestec de NO şi NO2: 2NaOH + NO + NO2 → 2 NaNO2 + H2O • descompunerea termică a nitraţilor alcalini: NaNO3 → NaNO2 + ½ O2 Proprietăţi: .AgNO2. • foarte reactiv. 3 HNO2 + HBrO3 → 3 HNO3 + HBr HNO2 + PbO2 + H2SO4→ HNO3 + PbSO4 + H2O Diazotarea aminelor primare aromatice → săruri de diazoniu Ar-NH2+HNO2+HCl→Ar-N=N]+Cl.Substanţe cristalizate. acizii cloric şi bromic la hidracizii respectivi.Oxizii inferiori: 2FeSO4 + 2HNO2 + H2SO4→ 2NO + Fe2(SO4)3 + 2 H2O FeSO4 + NO → Fe(NO) SO4 (reacţia inelului nitrozoferos .MnO4.H2O2 şi O3 la O2–. 35 . Cr2O7 2. Caracterul oxidant ( O= N –OH ) .la Mn2+.PbO2 la Pb2+ etc. • acid slab.Soluţiile sunt puţin stabile. . excepţie : nitriţii alcalini.la Cr3+. slab gălbui.H Structura ionului nitrit: N O O N O O N O O Proprietăţi. . cât şi reducător.clorul. .se poate reduce la: . solubile în apă . excepţie .identificarea nitriţilor şi a nitraţilor) 2HNO2 + 2HI → I2 + 2NO + 2H2O - Azot: HNO2 + NH3 → N2 + 2H2O Amoniac : 3H2S + HNO2 → NH 3 + 3S + 2 H2O Caracter reducător: .Se descompun la temperatura de topire. Hg2(NO2)2 . bromul. manifestă atât caracter oxidant. se oxidează: .

Nitritul de sodiu – NaNO2 – vasodilatator¸ utilizat în tratamentul anginei pectorale şi a astmului.. Oxidarea amoniacului (to = 700-800oC. Concentrarea HNO3 diluat : distilare simplă sau fracţionată → concentraţia maximă = 68. a mezelurilor etc. Proprietăţi fiziologice. . catalizator –Pt): 4 NH3 + 5 O2→ 4 NO + 6 H2O b. Există posibilitatea ca în timpul preparării cărnii. Structura ionului NO3- 36 .complexează ionii metalelor tranziţionale: . substanţe cancerigene: Et2NH + HNO2 → Et2N-N = O + H2O • Cantităţi mari de nitriţi se folosesc la obţinerea compuşilor diazoici (coloranţi azoici. utilizări. . Nitritul de etil . Proprietăţi fizice lichid incolor.22 Ǻ).ONO : hipotensiv.două legături N–O au lungimi egale (1. reacţie folosită la identificarea ionului de potasiu.Ionul NO2. . care a primit în 1909 Premiul Nobel pentru realizarea respectivă.nitritocomplecşi: M←O–NO. nitriţii să reacţioneze cu aminele şi să formeze nitrozamine. 3NO2 + H2O → 2 HNO3 + NO Se obţine HNO3 de concentraţie 50 % c.: . NO3.structură plană. densitatea > d apa. ( rezonanţă sau mezomerie). în anul 1908. produse farmaceutice): ACIDUL NITRIC (AZOTIC) – HNO3 Metode de obţinere Oxidarea catalitică a NH3 gazos: a.legătura N–OH are lungimea unei covalenţe simple : HO N O O HO N O O HO N O O În ionul nitrat.caracter parţial de dublă legătură. se produce extinderea orbitalilor p de la azot şi oxigen. .cele trei legături N–O sunt egale (1.sarcina negativă este distribuită uniform pe întregul edificiu (rezonanţă). • NaNO2 – aditiv alimentar – conservarea cărnii. de către Ostwald.206 Ǻ). [Co(NH3)5ONO]2+. solubil în apă. Oxidarea NO la NO2: 2NO + O2→ 2 NO2 . 3– Ionul complex [Co(NO2)6] precipită ionul de K+ formând K3[Co(NO2)6].4% Prima instalaţie de obţinere a HNO3 prin oxidarea amoniacului a fost creată în Germania. se descompune la lumină: 2HNO3→ 2 NO2 + H2O + ½ O2 NO2 se dizolvă în HNO3 → acid nitric fumans Structură .C2H5 –ONO : antispastic şi diuretic. Nitritul de amil – C5H11.nitrocomplecşi : M←NO2 [Co(NO2)6]3– .

nitraţi covalenţi) • Sărurile HNO3 – nitraţi - covalenţi: R-O-NO2 (esteri) ionici: Me+ NO3- Nitraţii ionici: . In soluţii apoase concentrate: HONO2 + HONO2↔ NO2+ + NO3. săruri. Pb) reduc HNO3 la NO (HNO3 d) // NO2 (HNO3 cc) Oxidarea nemetalelor ( S. NH3Reducătorii moderaţi (S2-. Ag. Al. unii nitraţi-higroscopici. cristalizate. Co.Proprietăţi chimice • • • Acid tare. 37 . Poate fi redus la: NO2. Se descompun la încălzire: a. Na NO3 → NaNO2 + ½ O2 Pb(NO3)2 → PbO + 2 NO2 + ½ O2 AgNO3 → Ag + NO2 + ½ O2 Stabili în soluţie apoasă.NO2 + H2O R –OH+HONO2→ R-O-NO2+H2O (esteri . NO. metalele puternic electropozitive→N2 metalele cu reactivitate medie → NO metalele cu reactivitate redusă →NO2 • • • • Au. Proprietăţi. Ir.+ H2O C6H6 + HONO2→ C6H5. complet ionizat în apă. Obţinere: HNO3 + metale.săruri tipice. c. In topitură nitraţii sunt oxidanţi. Ni – se dizolvă în HNO3 diluat. uşor solubile în apă. oxizi. P ) : P4 + 20HNO3 → 4 H3PO4 +20 NO2 + 4 H2O 3 P4 + 20HNO3 + 8 H2O → 12 H3PO4 + 20NO Oxidarea metalelor – rezultă oxizi de azot şi nu H2 (excepţie – Mg). Oxidarea HCl şi HBr: 2 HNO3 + 6 HBr → 3 Br2 + 2 NO + 4 H2O Nu oxidează HF şi HI Nitrant în chimia organică → nitroderivaţi: o Amestecul sulfonitric: HONO2 + H2SO4→ NO2+ + HSO4.+ H2O Nitroniu Oxidant energic. Cu. hidroxizi. Pt. se pasivizează în HNO3 concentrat. b. N2 . As. Ti reacţionează numai cu (HNO3+ 3HCl) Fe. Cr. C.

nitroderivaţilor. se formează compuşi de culoare galbenă (reacţia xantoproteică). sunt folosiţi ca surse de răcire( temperaturi de cca. trotil. CaF2 . scăderea presiunii sanguine şi prin fenomene de necroză. obţinerea îngrăşămintelor azotate. colodiului. N2O4). pielea se îngălbeneşte datorită nitrării resturilor fenolice din proteine. ţesut cerebral. acid picric.fluorapatită In regnul animal: oase. care se estimează a fi între 108 şi 109 tone/an. Transformările naturale ale azotului. seminţe ( fosfaţi simpli sau grăsimi complexe – lecitine).acidul nitric acţionează energic şi destructiv asupra tuturor ţesuturilor.circuitul mare al azotului în natură. • • • • • • Întrebuinţări • • fabricarea acidului sulfuric prin metoda cu nitroze. In regnul vegetal : protoplasma celulară. toxicitatea se manifestă prin dilatarea vaselor. Inhalarea vaporilor de acid este mai periculoasă în prezenţa vaporilor nitroşi (NO2.P Stare naturală În natură : se găseşte numai sub formă de combinaţii: Ca3(PO4)2 – fosforită 3Ca3(PO4)2 . cauciucului şi a mătăsii artificiale etc. Acest circuit poartă numele de “ciclul azotului”. lapte. lipide fosforate. FOSFORUL . oxalic. În stare lichidă. atacă pielea.MnSO4 + 2KNO3 + 2K2CO3  → K2MnO4 + 2KNO2 + K2SO4 + 2CO2 Cr2(SO4)3 + 3KNO3 + 5K2CO3  → 2K2CrO4 + 3KNO2 +3 K2SO4 +5CO2 Proprietăţi fiziologice • În stare lichidă sau de vapori. trinitrat de glicerină. fulminat de mercur etc. au la bază două circuite – circuitul mic şi circuitul mare. CaCl2 . în industria organică. ducând la răni grave. dinţi. a acidului fosforic. în urma cărora conţinutul său rămâne practic constant. Trecerea azotului din aer în sol prin descărcările electrice şi ploaie şi reîntoarcerea sa din nou în aer în urma acţiunii bacteriilor denitrificante .clorapatită 3Ca3(PO4)2 . Nitraţii. 38 . nitraţilor de amoniu şi calciu. sol şi organismele vii. Când contactul este de scurtă durată. –370C) • • • Ciclul azotului în natură În natură există un continuu circuit al azotului între atmosferă. sânge (fosfat de Ca şi Mg. celuloidului. prin dizolvare în apă sau amestecaţi cu gheaţă sau zăpadă. Trecerea azotului anorganic din sol în plante şi apoi la animale şi reîntoarcerea sa din nou în sol constituie circuitul mic al azotului. acizi nucleici). la obţinerea coloranţilor. obţinerea explozivilor: nitratul de celuloză.

Metode de preparare • Reducerea fosfaţilor în cuptoare speciale, cu electrozi de cărbune, în prezenţa SiO2: Ca3(PO4)2 + 3 SiO2 → 3 CaSiO3 + P2O5 2P2O5 + 10 C → P4 + 10 CO • Tratarea cenuşii obţinute la calcinarea oaselor cu H2SO4 şi reducerea Ca(PO3)2 cu carbon: Ca3(PO4)2 + 2 H2SO4→ Ca(PO3)2 +2CaSO4+2H2O 2 Ca(PO3)2 + 10 C → P4 + 2 CaO + 10 CO Proprietăţi fizice – substanţă solidă. Modificări alotropice: - fosfor alb; - fosfor roşu; - fosfor violet; - fosfor negru; Transformările sunt monotrope (ireversibile) Fosforul alb : solid, cristalin. - moleculă tetraatomică, configuraţie tetraedrică; - molecule unite prin forţe de tip van der Waals; - densitate şi duritate mică; - punct de topire scăzut; - miros de usturoi; fosforescent; - insolubil în apă; solubil în solvenţi organici, în CS2; - se aprinde în aer la 60o C; - Este una dintre cele mai inflamabile substanţe; - Se păstrează sub apă. Fosforul roşu: - structură macromoleculară (probabilă); - insolubil în orice solvent; - nu s-a putut determina masa moleculară; - stabil în aer; - sublimează în apropierea punctului de topire. Fosforul violet: - se obţine prin încălzirea fosforului roşu în plumb sau bismut topit; - insolubil în solvenţii obişnuiţi. Fosforul negru: - se obţine prin încălzirea fosforului alb la presiuni foarte mari sau la presiune normală cu catalizator: - structură macromoleculară stratificată: - insolubil în solvenţi obişnuiţi; - nu se aprinde în aer. Proprietăţi chimice Structura electronică exterioară: 3s2 2p3 -In stare fundamentală: valenţa 3 -In stare hibridizată : valenţa 5 (sp3d1) -Stări de oxidare de la -3 până la +5 • Arde în aer: P4 +5 O2 → 2 P2O5 ; P2O5 + H2O→ 2 HPO3 Prin oxidare lentă→ P2O3 → P2O5 Se degajă o lumină slabă – chemioluminiscenţă (fosforescenţă). • Se combină direct cu nemetalele – cu excepţia C, H, N; • Se combină direct cu halogenii → PX3 sau PX5; • Cu sulful → sulfuri ( P4S3; P4S7 etc) • Cu metalele → fosfuri ionice sau covalente: P4 + 12 Na → 4 Na Caracter reducător:

39

Reduce HNO3 - concentrat→ NO2 - diluat → NO • Reduce H2SO4 → SO2 P4 + 10 H2SO4→ 4H3PO4 + 10 SO2 + 4H2O Reacţii de disproporţionare: • Cu apa, la cald → H3PO4 şi PH3 : 3P + 5P +12 H2O→ 3 H3PO4 + 5 PH3 • In mediu alcalin: 3P + P + 3KOH + 3H2O → 3 KH2PO2 + PH3 4P + 2P + 4KOH + 4H2O → 4KH2PO2 + H2P – PH2 2P + 2 KOH + 2 H2O → 2KH2PO2 + H2

Proprietăţi fiziologice - sub formă de combinaţii este absolut indispensabil vieţii; - fosforul face parte din aproape toate ţesuturile; - fosforul alb – otravă puternică; - inspirat, provoacă necroza fosfatică → atacă gingiile şi oasele maxilarului; Antidot: CuSO4 (formează Cu3P2); - Izotopul 32P – radioterapia de suprafaţă. COMPUSII FOSFORULUI

I. COMPUSII FOSFORULUI CU HIDROGENUL PH3 - hidrogen fosforat gazos (fosfina); P2H4 - hidrogen fosforat lichid (difosfina H2P-PH2)
PH3 (FOSFINA) Preparare • Hidroliza fosfurilor: Ca3P2 + 6 H2O → 2PH3 + 3Ca(OH)2 • Prin tratarea fosforului alb cu soluţii concentrate de hidroxizi alcalini, la cald ( vezi Proprietăţile chimice ale fosforului ). Proprietăţi - gaz incolor, cu miros de usturoi; - puţin solubil în apă, solubil în alcool, eter, uleiuri volatile; - bază mai slabă decât NH3 ; - arde în aer (flacără verde): PH3 + 2 O2 → H3PO4 Reducător puternic. Reduce: SO2 ; H2SO4; oxizii de azot; CO; CO2 ; ionii metalici. 6AgNO3 + PH3 + 3H2O → 6Ag + H3PO3 + 6 HNO3 Formează săruri de fosfoniu - PH4I P2H4 (DIFOSFINA) Preparare 4P +2P + 4KOH + 4H2O → 4KH2PO2 + P2H4 Proprietăţi - lichid incolor; insolubil în apă. - se aprinde în aer → P2O5 - structura asemănătoare cu hidrazina - nu formează săruri cu acizii. -

40

-

II. COMPUSII FOSFORULUI CU HALOGENII: PX3 ; PX5
III. PENTACLORURA DE FOSFOR - PCl5 Preparare • P4 + 10 Cl2 → 4 PCl5 • PCl3 + Cl2 ↔ PCl5 Proprietăţi Substanţă solidă, cristalizată. • PCl5 + ½ O2 → POCl3 + Cl2 • PCl5 + 4 H2O → H3PO4 + 5 HCl • PCl5 + SO2 → POCl3 + SOCl2 • R-COOH + PCl5 → R-COCl + POCl3 + HCl • R- OH + PCl5 → R-Cl + POCl3 + HCl IV. OXIZII FOSFORULUI P2O3 – trioxidul de fosfor ( P4O6); P2O4 – tetraoxidul de fosfor (P4O8); P2O5 – pentaoxidul de fosfor ( P4O10). TRIOXIDUL DE FOSFOR – P2O3 Preparare P4 + 3O2 → P2O3 Structură: moleculă dimerizată, simetrie tetraedrică. Proprietăţi: Substanţă solidă, cristalizată, solubilă în benzen, CS2 şi eter. • P2O3 + O2 → P2O5 • P2O3 + 3 H2O → 2 H3PO3 (la rece) • 4H3PO3 → PH3 +3 H3PO4 (la cald, cu explozie) • P2O3 + 3 HCl → PCl3 + H3PO3 • Caracter reducător 3 P2O3 + 2 H2SO4 +7 H2O →6H3PO4 + 2S PENTAOXIDUL DE FOSFOR – P2O5 Preparare: arderea fosforului în aer. Structură: tetraedrică. Proprietăţi: pulbere albă, prezintă mai multe forme alotropice. Cel mai puternic deshidratant. a. P2O5 + H2O → 2HPO3 (acid metafosforic) b. P2O5 + 2H2O → H4 P2O7 (acid difosforic sau pirofosforic) c. P2O5 + H2O → 2 H3PO4 (acid ortofosforic)

OXOACIZII FOSFORULUI Formula Tipul generală

Formula acizilor

Denumire

41

în mediu acid îl oxidează la acid fosforos şi în mediu alcalin. 8 H3PO2 H3PO3 H3PO4 H3PO5 HPO2 HPO3 H4P2O5 H4P2O6 H4P2O7 H4P2O8 Acid hipofosforos Acid fosforos Acid ortofosforic Acid peroxomonofosforic Acid metafosforos Acid metafosforic Acid pirofosforos Acid hipofosforic Acid pirofosforic Acid peroxodifosforic Metaacizi Diacizi ACIDUL PREPARARE HIPOFOSFOROS – H3 PO 2 4 Ba(H 2 PO 2 ) 2 + H 2SO 4  →BaSO  + 2H 3 PO 2 STRUCTURA Structura tetraedrica. foarte solubile 42 . având numai un singur atom de hidrogen legat de oxigen. Cu2+. H P H OH O în apă. monobazic.Ortoacizi H3POn n = 2. 4. 4 H4P2On n = 5. 6.Reacţie de identificare a As3+ • Iodul. 5 HPOn n = 3. fier (III) şi sodiu sunt folosiţi în terapie ca tonifianţi Proprietăţi. • cristale mari. Bi3+ . As3+: 2AsCl3 + 3KH2PO2 + 3H2O→2As + 3H3PO3 + 3KCl + 3HCl . incolore. cu atomul de fosfor dispus în centru. la acid fosforic: H3PO2 + I 2 +H2O → H3PO3 + 2 HI Caracter oxidant: H3PO2 + 2Zn + 4HCl → PH3 + 2ZnCl2 + 2H2O Sărurile H3PO2 – hipofosfiţii . 3. disproporţionează: H3PO2 + H2O → H3PO3 + H2 Caracter puternic reducător • reduce ionii Ag+. Hipofosfiţii de calciu. Hg2+. • În soluţie apoasă. Hipofosfiţii sunt mai puţin toxici decât fosforul sau fosfina. 7.Sunt toţi solubili în apă. delicvescente • acid de tărie mijlocie.

H3PO4→ HPO3 (acid metafosforic) • C m lib a l d a o iu u o d tu e m n : H3P 4+ 1 (N O 2 H (N 4 ) 3H4 [P o H (M fo m lib a sfo o d t o 4) 2 M O 4 2 O7) 6 ] + 2H O 1 N 2N 1 H 3 ? + 1 H 2O 0 + O3 4N d a o iu e mn • P lic n en a a o o d se z s u ciclic : a i O O ? O a iz c i fo n i sfo ic O lin ri. .Cristale rombice. incolor. . de tărie mijlocie.Se comercializează sub forma unui lichid siropos. ia rm a a ific ti H . este perfect miscibil cu apa.P -P . cu un conţinut de 85–90% H3PO4.La cald.Nu manifestă caracter oxidant.Acid tribazic. elimină apa: 2H3PO4→ H4P2O7 (acid pirofosforic). .P O -O -O -O O H O H O H … . .P H … -O O H 43 . delicvescente.ACIDUL ORTOFOSFORIC – H3PO4 Metode de preparare • • • • P2O5 + 3H2O → 2 H3PO4 PCl5 + 4H2O → H3PO4 + 5 HCl 3P4 + 20HNO3 → 12H3PO4 + 20 NO Ca3(PO4)2 +3H2SO4→2 H3PO4 +3CaSO4 OH Structura HO P O OH Proprietăţi: . ionizează în trepte.

O P OH O O P OH OH + H2O Adenozin trifosfat (ATP) fosfocreatina. controlează sinteza şi stocarea carbohidraţilor în organismul animal.dedurizarea apei. • Esterii fosforici sunt importanţi în sinteza proteinelor şi a acizilor nucleici. Me2HPO4 (monohidrogen fosfaţi). Me3PO4 (fosfaţi terţiari). • SĂRURILE ACIDULUI FOSFORIC . • O RO P OH O Hidroliza. • Ingrăşăminte.prepararea băuturilor de tip COLA • Sisteme tampon: KH2PO4 . Na2HPO4 • • H3 P 4 r a O ec C 2O H RO P O P OH + H3PO4 OH OH O O H−H OC 44 C 2− H . catalizată de enzime. • NaNH4HPO4 – analiza cantitativă pe cale uscată (obţinerea perlelor). fiind responsabili de stocarea şi transferul informaţiei genetice.ET R SEI • H3PO4 esterifică grupări OH din aminoacizi (serina) → fosfoproteide (caseina) • Prin hidroliza complexului organic de tip ester adenozin trifosfat (ATP) rezultă adenozin difosfat (ADP) şi o cantitate de energie necesară contracţiei musculare. • Ca2P2O7 – paste de dinţi. eliberează o cantitate de energie de 29 kJ·mol–1. • H3PO4 . praf de spălat. • Na3PO4 . iar unii esteri (glicogenul) Adenozin regenerarea • Un alt ester. este important în difosfat (ADP) ATP–ului. Utilizări: • H3PO4 pur – în medicină ca astringent şi antipiretic.FOSFAŢI MeH2PO4 (dihidrogen fosfaţi sau primari). • Esterii acidului fosforic iau parte la procesul de fotosinteză şi la conversia surplusului de zahăr din plante în amidon.

As Proprietăţi fizice.AsX3 Cu sulful → As2S3 . Foarte toxic !!! 2. Prezintă două modificări alotropice: 1. nu conduce căldura şi electricitatea. solubil în CS2.cristalizată.1 g). In doze mari este un toxic puternic (doza letală pentru un adult .fortifiant. • Arsenul cenuşiu este puţin reactiv Arde în aer → As2O3 ( nu As2O5) Cu halogenii→ trihalogenuri .o. COMPUŞII ARSENULUI CU HIDROGENUL 45 .arseniuri ionice şi covalente Caracter reducător: Reduce HNO3 şi H2SO4: As + HNO3 + H2O → H3AsO3 + NO In topitură alcalină disproporţionează: 3As + 5As + 9NaOH + 3H2O → 3Na3AsO4 + 5AsH3 • • • • • - - Reduce ionii metalici. Arsenul galben: moale( consistenţa cerii). Sub formă de combinaţii intră în majoritatea ţesuturilor animale şi vegetale. In doze mici. bun conducător de căldură şi electricitate. Antidot: Fe(OH)3 proaspăt preparat şi MgO. Cu fosforul → AsP Cu metalele . Substanţă solidă. Există şi forme amorfe de arsen → semimetal. Compuşii organici sunt mai puţin toxici (salvarsanul şi neosalvarsanul ).ARSENUL . Proprietăţi fiziologice. Proprietăţi chimice. casant. - COMPUSII ARSENULUI I. Arsenul cenuşiu (metalic): luciu metalic.Insolubil în apă şi CS2.

cu miros de usturoi.diarseniura de hidrogen As4H2.3AgNO3 + 3HNO3 Ag3As + 3AgNO3 + 3H2O→ 6Ag + H3AsO3 + 3HNO3 II.pentaoxid→ H3AsO4 (acid arsenic) TRIOXIDUL DE ARSEN – As2O3 Proprietăţi: Pulbere cristalină.1. fără miros. MnO4-→ Mn2+. culoare albă. HNO3→ NO Ag+→ Ag (proba Gutzeit pentru recunoaşterea arsenului) 4AsH3 + 24AgNO3 +6H2O→ 24 Ag + As4O6 + 24HNO3 In absenţa apei: AsH3 + 6AgNO3 → Ag3As.AsH3 Preparare • Hidroliza arseniurilor metalice: Na3As + 3 H2O → AsH3 + 3 NaOH • Reducerea arseniţilor cu H Na3AsO3 + 3Zn + 9HCl → AsH3 +3ZnCl2 Proprietăţi Gaz.AsH3– hidrogenul arseniat gazos (arsina). 2AsH3 → 2 As + 3H2 ( oglinda de arsen -proba Marsh-Liebeg pentru recunoaşterea arsenului) • Caracter reducător Reduce: Cl2 → HCl. COMPUSII OXIGENATI AI ARSENULUI II. eter. • Stabilitate redusă. Moleculă dimerizată – As4O6 • A2O3 + H2O → H3AsO3 46 .tetraarseniura de hidrogen HIDROGENUL ARSENIAT GAZOS . alcool. As2H4. foarte toxic. OXIZII ARSENULUI • • • As2O3 – trioxid → H3AsO3 (acid arsenios) As2O5 .Puţin solubilă în apă.

acidul hipofosforos. KMnO4. SnCl2 etc. apă oxigenată.. Me2HAsO3 . piro – Me4As2O5 Proprietati • acid slab • aciditatea soluţiilor sale creşte în prezenţa polialcoolilor..3HO.+ As 3+ • Este un acid tribazic foarte slab şi formează trei feluri de săruri: Me3AsO3 . Caracter oxidant: se reduce la As sau As3II. HNO3 etc. OXOACIZII ARSENULUI ACIDUL ARSENIOS – H3AsO3 • La tratarea cu apă a anhidridei arsenioase se formează acid metaarsenios şi ortoarsenios: As2O3 + H2O 2HAsO2 As2O3 + 3H2O 2H3AsO3 As2O3 + 2H2O → H4As2O5 Sărurile corespunzătoare celor trei acizi se numesc arseniţi: orto – Me3AsO3. hipocloriţi. Br2. Na3AsO3 +3 HCl  → AsCl3 +3NaCl 47 ..As2O5 Preparare: 2H3AsO4 → As2O5 + 3H2O (600o C) Nu se obţine prin arderea arsenului în aer.. Hg2Cl2 . cât şi ca bază: Se admit formulările H3AsO3 sau As(OH)3 H3AsO3 ↔ H+ + H2AsO3.. MeH2AsO3 • Sărurile sale. asemănător acidului boric • se comportă atât ca acid. Na3AsO3 + I2 + H2O Na3AsO4 + 2HI Pentru deplasarea echilibrului spre dreapta. ozon..3H+ + AsO3 3As(OH)3 ↔ As(OH)2 + +HO -. I2.2. au caracter oxidant cât şi ca reducător Caracter reducator Reactioneaza cu: oxigen. PENTAOXIDUL DE ARSEN . meta – MeAsO2.. se tamponează soluţia cu NaHCO3: Na3AsO3 + I2 + 2NaHCO3  → Na3AsO4 + 2NaI + 2CO2 +H2 Caracter oxidant Oxideaza: H2. Cl2.• Caracter oxidant şi reducător Caracter oxidant: C→ CO2 . KCN→KCNO A2O3 + 3SnCl2 + 6HCl → 3SnCl4 + 2As + 3 H2O Caracter reducător: As2O3 + 2I2+ 5 H2O ↔ 2H3AsO4 + 4HI • Cu soluţii de hidroxizi→ arseniţi As2O3 + NaOH → 2 Na3AsO3 + 3H2O Proprietăţi fiziologice: otravă foarte puternică.. arseniţii.

insecticide puternice folosite în agricultura. precipitat galben. organismul se poate obişnui cu arsenul. gust acru. catar intestinal. este similară acidului fosforic – tetraedrica acid tribazic. metalic.1 g As). provocând o senzaţie de fortifiere.face parte din categoria elementelor esenţiale . este un constituent normal al majorităţii ţesuturilor animale şi vegetale. dacă se administrează progresiv în cantităţi mici. delicvescentă. secundare şi terţiare Arseniaţii de plumb şi calciu: Pb3(AsO4)2. (doza mortală/adult este de 0. Intoxicaţii . PbHAsO4 şi CaHAsO4 sunt. în general.vărsături. incoloră. suprimarea bruscă a otrăvii duce la o stare de deprimare asemănătoare celei produse de suprimarea stupefiantelor. 48 . ACIDUL ARSENIC – H3 AsO4 Preparare ● Dizolvarea As2O5 in H2O As2O5 + H2O → H3AsO4 ● Oxidarea As2O3 cu diversi oxidanti As2O3 + 2I2 + 5 H2O → H3AsO4 + 4HI As2O3 + 4 FeCl3 + 5 H2O → 2H3AsO4 + 4 FeCl2 + 4HCl Proprietăţi fizice substanţă cristalizată. Ca3(AsO4)2. ALTI COMPUSI MgNH4AsO4 – precipitat alb cristalin Ag3AsO4 – precipitat brun PROPRIETĂŢI FIZIOLOGICE ALE ARSENULUI ŞI COMPUŞILOR SĂI Arsenul . diaree şi dureri în tot corpul. deficienţa de arsen poate determina tulburări de creştere şi de reproducere şi poate afecta funcţiile inimii. mai slab ca H3PO4 atacă pielea şi ţesuturile mai puţin toxic decât As2O3 formează săruri numite arseniaţi. Toţi arseniaţii sunt toxici ! Proprietati chimice ● Caracter oxidant slab : Na3AsO4 + 2NaI + 2HCl  → 2NaCl + I2 + Na3AsO3 + H2O ● Formeaza saruri: Na3AsO4 + 3 AgNO3  → Ag3AsO4 +3 NaNO3 Na3AsO4 + 12(NH4)2MoO4 + 24 HNO3 → (NH4)3H4[As(Mo2O7)6] + 21NH4NO3 + 3 NaNO3 +10H2O ● De la H3AsO4 deriva heteropoliacizi : H7[As(Mo2O7)6] a carui sare de amoniu (NH4)3H4[As(Mo2O7)6] este analoaga cu structura fosfomolibdatului de amoniu (NH4)3H4[ P(Mo2O7)6]. utilizaţi la prepararea insecticidelor.2AsCl3 + 3SnCl2  → 2As + 3SnCl4 Utilizari verdele lui Scheele (CuHAsO3) si acetoarsenitul de cupru. neplăcut Structura H3AsO4. in doze mari este însă un toxic puternic. numit verde de Paris --. care pot fi primare. uşor solubilă în apă.

în stare hibridizată .Nu se dizolvă în nici un solvent .compuşi divalenţi instabili .Se combină cu H2 la 1100oC→ CH4 .Reactivitate scăzută . Siliciul . Si.Reacţionează cu B.Carbonul şi siliciul nu formează ioni C 4+ şi Si 4+ Carbonul . Antidot . în special rinichiul şi ficatul. MONOXIDUL DE CARBON – CO Metode de preparare 49 .. metale → carburi (B4C3) Caracter reducător: 2CuO + C → 2Cu + CO2 Reduce : H2SO4→ SO2 K2Cr2O7 → Cr2O3 P2O5 → P I.Carbonul nu formează compuşi divalenţi .Carbonul şi siliciul formează legături covalente. Compuşii organici ca salvarsanul şi neosalvarsanul au fost folosiţi în tratamentul sifilisului.Siliciul şi germaniul.Solid.Cu fluorul → CF4 2C + (O2 + 4N2) → 2CO + 4N2 (gaz de aer-300oC) C + H2O → CO + H2 (gaz de apă.1100oC ) .administrarea de hidroxid feric proaspăt preparat şi oxid sau hidroxid de magneziu. anhidrida arsenică şi arseniţii metalelor tranziţionale.ezează toate organele. GRUPA IV –A (14) Caracterizare generală Carbon C Siliciu Si Germaniu Ge . Atomii de carbon pot forma lanţuri (catene) de C. Compuşii organici cu arsen sunt mai puţin toxici decât cei anorganici. COMPUSII CARBONULUI CU OXIGENUL II.Sn şi Pb – compuşi di şi tetravalenţi .lanţuri cu până la 6 atomi.Putere mare de adsorbţie Proprietăţi chimice . Punct de topire foarte ridicat ( 3700o C) .singurul element din grupă care formează legături multiple.semimetal Staniu Sn Plumb Pb Configuraţia electronică: ns2 np2 Valenţa: 2 şi 4 .spălături stomacale . CARBONUL .(C) Proprietăţi fizice . Compuşii cei mai toxici : anhidrida arsenioasă (şoricioaica).

moleculă foarte stabilă . inodor.gaz incolor.izoelectronic cu azotul .mai uşor decât aerul .provoacă moartea) .este eliminat prin plămâni • • 50 .se poate lichefia .Arderea C într-o cantitate limitată de aer Trecerea aerului sau a vaporilor de apă peste cărbune înroşit • Trecerea unui curent de CO2 peste cocs CO2 + C → 2 CO • Descompunerea HCOOH sau (COOH)2 . fără miros.Foarte toxic (0.ia naştere în organismul animal în urma arderilor .stabilitate mare .gaz incolor. .Măştile de protecţie conţin un amestec de oxizi – oxidează CO la CO2 . CO2 + 4H2 → CH4 + 2 H2O .Cărbunele activ nu reţine CO DIOXIDUL DE CARBON – CO2 Preparare .Reacţionează cu NH3 CO2 + 2NH3 → O = C(NH2)2 + H2O Acţiune fiziologică .Intoxicaţiile: cefalee.Caracter slab oxidant CO2 + C ↔ 2 CO.are rol important în asimilaţia clorofiliană (plantele reţin CO2 şi eliberează O2) . pierderea cunoştinţei . solubil în apă.arderea C şi a substanţelor organice în aer .carboxihemoglobina . la 70-80oC.5% în aer.mai greu decât aerul . cu gust acru.descompunerea termică a carbonaţilor CaCO3 → CaO + CO2 Proprietăţi . .Ligand în compuşi de tip carbonil-metalici: Fe(CO)5 . oboseală. HCOOH → CO + H2O H2C2O4 → CO + CO2 + H2O Proprietăţi fizice .puţin solubil în apă Proprietăţi chimice • Caracter reducător Fe2O3 + 3CO → 2 Fe + 3 CO2 5CO + I2O5 → I2 + 5CO2 (reacţie de identificare a CO în aer) • Caracter oxidant CO + 2H2 → CH3OH • Alte reacţii: CO+ NaOH → HCOOH CO + NH3→ H-CO-NH2 (formamida) . ameţeli.nu întreţine viaţa.Cu hemoglobina. insipid .Foarte toxic !!! . cu H2SO4 conc. Ni(CO)5 Proprietăţi fiziologice .

Cianurile alcaline şi alcalino-pământoase sunt solubile în apă. C (SiC). Hidrolizează cu reacţie alcalină.Zăpada carbonică – anestezic.ape carbogazoase. COMPUSII CARBONULUI CU AZOTUL (combinaţii cianice) C2N2 (N = C – C = N) – dician HCN (H . Toxice !! . solubil în apă.acid tiocianic ACIDUL CIANHIDRIC . B (Si3B4) • cu sulful (600oC) : SiS2 • cu acidul fluorhidric Si + 4 HF → SiF4 + 2H2 SiF4 + 2HF → H2[ Si F6 ] • Se dizolvă în soluţii de hidroxizi alcalini: Si + 2KOH + 4H2O → K2SiO3 + 2H2+3H2O • Se dizolvă în metale ( la cald) → siliciuri interstiţiale • • • SiO2 + 2 Mg → Si + 2MgO SiO2 + C → Si + CO2 SiCl4 + 2H2→ Si + 4 HCl I.C= N) – acid cianic HSCN (HS .C = N) .C = N) – acid cianhidric HOCN (HO . exotermă) Reacţionează • cu N2 (Si3N4) . cu miros de migdale amare. molecule asociate prin legături de hidrogen. siliciul cristalizat (sist. obţinerea Na2CO3 şi a ureei . extinctoare III.cubic) – proprietăţi metalice. COMPUSII SILICIULUI CU HIDROGENUL: SILANI Si2H2n+2 Preparare 51 .acid foarte slab < H2CO3 Caracter reducător 4HCN + 5 O2 → 4 CO2 + 2 N2 + 2 H2O 3HCN + 2KMnO4 + 2KHCO3 → 2K2MnO3 + 3HOCN + 2CO2 + H2O Sărurile HCN – cianuri . siliciul amorf – structură microcristalină-reactiv.amestec carbogen –contra intoxicaţiilor cu CO . .Intrebuinţări . • Arde în aer : Si + O2 → SiO2 (r.lichid incolor. constantă dielectrică mare . 2.Cianurile insolubile se solubilizează în KCN: AgCN + KCN → K [ Ag(CN)2] SILICIUL – (Si) Preparare Proprietăţi • Prezintă două forme alotropice: 1.HCN Preparare: prin amonooxidarea metanului CH4 + NH3 + 3/2 O2 → HCN + 3 H2O Proprietăţi .In amestec cu O2(5%).

silex. opal.silicea hidratată – mai reactivă: SiO2 + 2NaOH  → Na2SiO3 + H2O SiO2 + CaO  → CaSiO3 .Me2IISiO4 ( Me poate fi Be. agat.MeIVSiO4 ( Me poate fi de exemplu: Zr) 52 . COMPUSII SILICIULUI CU OXIGENUL III. care se acumuleaza in alveolele pulmonare si astfel se micsoreaza capacitatea respiratorie.în tratamentul tuberculozei şi ca antiseptic SILICAŢII NATURALI Ortosilicaţii (SiO4)4– Formula: . dar solubil la cald -Sub formă de soluţie 5-10 % .cristalizat (ex.SiO2 (silice) Stare naturală .insolubil în apă şi acizi . DIOXIDUL DE SILICIU .reactivitate redus. Silanii superiori – lichizi Se aprind spontan în aer → SiO2 Caracter reducător puternic Reacţionează cu halogenii . .3) sunt gaze.anhidridă fixă Na2SO4 + SiO2  → Na2SiO3 + SO3 . Mn. kiselgur) Proprietăţi .halogenosilani     SiH4 − C→l SiH3Cl − C→l SiH2Cl2 − C→l SiHCl3 − C→l SiCl4 H H H H C l2 C l2 C l2 C l2 SiH4 + HCl  → SiH3Cl + H2 SiH3Cl +H2O → SiH3OH (silanoli) . Fe. Zn) . toxice.Mg2Si + 4HCl Proprietăţi -  → SiH4 + 2MgCl2 - Silanii inferiori (n = 1.2. ACIZII SILICIULUI H4SiO4 sau Si(OH)4 . prin formarea unui tesut fibros caracteristic. urât mirositoare. Mg.Silanolii condensează imediat →siloxani H3Si–OH + HO–SiH3  → H3Si–O–SiH3 + H2O II.acidul metasilicic H2Si2O5 .acidul disilicic SĂRURILE ACIDULUI SILICIC -SILICAŢI SILICATUL DE SODIU – Na2SiO3 -Este insolubil în apă rece.carbonul şi borul reduc SiO2 la Si SiO2 + C → Si + CO2 cu acidul molibdenic (H2MoO4) → acid silicomolibdenic Acţiune fiziologică: Silicoza: determinată de expunerea la praf de silice.amorf (ex.acidul ortosilicic H2SiO3 . onix.este anhidrida acidului silicic.cuarţ) .

. inflamabili Hidrolizează: 53 .la tratamentul indigestiilor şi pentru cataplasme.conţin în structura lor legături Si–C foarte puternice. caracteristice. albă. Pyrex. Obţinere: SiCl4 + CH3MgCl  → CH3SiCl3 + MgCl2 Si + 2CH3Cl  (CH3)2SiCl2 → Cu.piatră preţioasă cu aspectul diamantului. Silicaţi tridimensionali (aluminosilicaţi) Feldspat . Ceramica.au proprietatea de a absorbi selectiv anumite substanţe în funcţie de dimensiunile şi de forma moleculelor acestora. . dar este mult mai ieftin. iar apoi a fost folosită ca pigment pentru picturile în ulei din evul mediu(conţine ultramarin. întrebuinţat la prepararea unor produse farmaceutice (pudre).culoare verde intensă. • Caolinul .se întîlnesc mai rar. solidă. volatili.este alcătuită din silicaţi insolubili.schimbători de ioni Sitele moleculare . clivează uşor în foiţe transparente. (foarte rezistente faţă de apă. • Bentonitele au o mare putere de absorbi apa şi de se dispersa în aceasta (CICATROL).In natură: granate (pietre preţioase de culoare roşie. • Ambele varietăţi sunt pietre preţioase. Ultramarinele conţin sulf sub formă de radicali anioni de tip polisulfură care determină culoarea albastru clar sau imprimă o nuanţă verde. rezistent la încălzire şi la acţiunea acizilor şi bazelor.varietăţi speciale de sticlă: Jena.soluţie solidă cu compoziţie variabilă.în medicină . .la fabricarea porţelanurilor.Al2O3·2SiO2·2H2O -subst. . porţelanul . • Silicaţii fibroşi ( amfiboli) . poate determina cancer pulmonar) • Silicaţi stratificaţi • Talcul – Mg3(OH)2(Si2O5)2 – mineral foarte moale. Silicaţi ciclici • Berilul ( cristale de culoare verde deschis) • Smaraldul (conţine 1–2% Cr) .) Sticla : . Duran.granitul Zeoliţi : catalizatori. 280 − 300 0 C • Proprietăţi: compuşi lichizi. unsuros la pipăit. Duritatea mult mai mică.sticla obişnuită: Na2O·CaO·6SiO2 . -se foloseste pentru filigranarea hârtiei. Piatra semipreţioasă albastră numită lapis lazuli a fost cunoscută încă din antichitate. Mica este un silicat stratificat.azbestul • structură fibroasă. Sitele moleculare se folosesc la uscarea gazelor şi la separarea componentelor dintr–un amestec. acizi şi la încălzire). cimentul etc. a sticlelor decorative şi a ceramicii. Pirosilicaţii (disilicaţii) [Si2O7]6– . folosite la fabricarea glaspapierului) • topaz • acvamarin ZrSiO4 . DERIVAŢI ORGANOSILICICI. foarte periculos pentru sănătate: inhalarea pulberii de azbest →azbestoză ( afectează plămânii . SILICONI . site moleculare.neinflamabil.în cromatografie ca schimbător de ioni. .

deoarece în lipsa lui acestea se ofilesc. Al. emulsii etc.  → 2B + 6HCl   • • Borul amorf este de culoare brun–neagră. in cantităţi mici se găseşte în unele lacuri. 11 prezintă doi izotopi naturali: 5 B (19. care prin policondensare macromoleculari numiţi siliconi. kernitul (Na2B4O7.4%) borul este considerat: hormon anorganic al plantelor. Ca. Na sau K B2O3 + Mg  → 2B + 3MgO prin reducerea BCl3 sau BBr3 cu hidrogen: 2BCl3 + 3H2 Proprietăţi fizice • Borul se prezintă sub două forme: amorf şi cristalizat. O CH3 CH3 CH3 Si OH CH3 → compuşi Siliconii se pot clasifica în : siliconi fluizi sau uleiuri de silicon.10H2O). cu Mg... elastomeri sau cauciucuri de silicon.Borul pur este foarte puţin reactiv. în ape minerale. (CH3)2SiCl2 + 2H2O  → (CH3)2Si(OH)2 + 2HCl n( CH3)Si(OH)2 HO CH3 CH3 Si O Si O . în apa de mare. în fructe. la fel ca siliciul şi carbonul. Borul cristalizat Borul este insolubil în solvenţii obişnuiţi Se dizolvă în metale topite. 54 .formă combinată: acid boric şi boraţi... BORUL – B Stare naturală • • • in natură . răşini de silicon.6%) şi 5 B (80.se folosesc în farmacie la prepararea unor unguente. alimente şi băuturi. Proprietăţi chimice: . paste. mineralele mai importante ce conţin bor: boraxul (Na2B4O7. tutun.4H2O).. creme.. bumbac.(CH3)3SiCl + H2O  → (CH2)3Si–OH + HCl trimetilsilanol  − 2 (CH3)3SiOH+HOSi(CH3)3  HO → (CH3)3Si–O-Si(CH3)3 hexametilsilanol Dimetildiclorosilanul formează prin hidroliză dimetilsilanol. 1 0 • • • • Preparare prin reducerea B2O3 la cald în absenţa aerului.

ca activator pentru fixarea azotului COMPUŞII BORULUI I. bune conducătoare de căldură şi electricitate Dintre acizi. Cu carbonul se combină la temperatura arcului electric: 4B + 3C  → B4C3 (carbura de bor) B4C3 are cea mai mare duritate cunoscută. • • COMPUŞII BORULUI CU HALOGENII . Si. Cu bazele. Reacţionează cu halogenii formând trihalogenuri de bor: 2B + 3X2  → 2BX3 (X = F.BX3 • • • • se obţin direct din elemente indirect: B2O3 + 6HCl → 2BCl3 + 3H2O hidrolizează uşor: BX3 + 3HOH  → H3BO3 + 3HX sunt compuşi covalenţi au tendinţa de a coordina o moleculă cu electroni neparticipanţi. substanţe dure. rezistente la coroziune.descompune apa. în topitură formează metaboraţi: 2B + 6NaOH  → 2Na3BO3 + 3H2 Borul este un reducător puternic: . Br. intră în compoziţia unor îngrăşăminte. formând B2O3: 2B + 3H2O  → B2O3 + 3H2 Întrebuinţări • • • • • obţinerea unor oţeluri speciale.. cunoscut numai în soluţie. W.- - Arde în aer sau oxigen cu o flacără verde formând B2O3: 4B + 3O2  → 2B2O3. Cl. ca feroborul (10–20% bor) aliaje cu Al. cu eliberare de H 2. putând şlefui chiar diamantul. I) Se combină la cald cu sulful (12000C): 2B + 3 S  → B2S3 Reactioneaza cu azotul (20000C) : 2B + N2  → 2BN Nu se combină direct cu hidrogenul. la temperatură ridicată. Utilizari • • BF3 acţionează drept catalizator TRICLORURA DE BOR – BCl3 Obtinere B2O3 + 3Cl2 + 3C  → 2BCl3 + 3CO 55 . comportându–se ca acizi Lewis coordinează ionii de X. formând ionul (BX4)– TRIFLUORURA DE BOR – BF3 Obţinere: B2O3 + 6HF  → 2BF3 + 3H2O Proprietati: • • Gaz incolor şi sufocant Hidrolizeaza BF3 + 3HOH  → H3BO3 + 3HF BF3 + HF  → H[BF4] Acidul tetrafluoroboric este un acid tare. numai acidul nitric şi apa regală atacă borul la temperaturi sub 1000C cu formare de acid boric: B + 3HNO3  → H3BO3 + 3NO2. Ni. cu mare rezistenţă chimică şi mecanică în tehnica nucleară ca absorbant de neutroni. Cu metalele formează la ~20000C diverşi compuşi numiţi boruri. Cu. refractare. dure.

. băuturi (vin. solida.masa sticloasa.B2O3 Obţinere: prin deshidratarea acidului boric: to p ir e 100C 2H3BO3  −HO→ 2HBO2  −  → HO 2 2 0 2 B2O3 acid ortoboric Proprietati fizice . iar la 1000C – 25%) • • se dizolvă în glicerină şi uleiuri eterice Proprietati chimice • este un acid foarte slab. cu formare de metaboraţi. diferit coloraţi – aşa–numitele perle de borax. volatili. . Al. K. ape minerale.topită.Proprietati • lichid incolor la temperatura camerei. anhidrida borică dizolvă o serie de oxizi metalici. reacţia este folosită la identificarea pe cale uscată a unor ioni metalici: B2O3 + CoO  → Co(BO2)2 .cu apa formează acidul boric: B2O3 + 3H2O  → 2H3BO3 . . incolora. inodore se dizolvă puţin în apă. sidefii. formand acid gliceroboric: H2C O O CH2 B + O CH H HC O CH2OH CH2OH 56 . eliberând HCl şi H3BO3 • cu alcoolii metilic sau etilic formează boraţii respectivi.la cald.dizolvarea B2O3 in apa: B2O3 + 3H2O  → 2H3BO3 Proprietati fizice • cristalizează în foiţe strălucitoare. TRIOXIDUL DE BOR (ANHIDRIDA BORICĂ) . Ca. Mg. B2O3 este redus de reducători ca: Na. Mg Obtinere: . care colorează flacăra în verde caracteristic BCl3 + 3HOC2H5  → B(OC2H5)3 + 3HCl II. solubilitatea lui crescând odată cu creşterea temperaturii (la 00C – 2%.sticloşi. bere) • sub formă de săruri de Na. esteri ai acidului boric. reactioneaza cu glicerina.este un oxid acid acid metaboric Proprietati chimice .tratarea boraxului cu acizi tari: Na2B4O7 + 2HCl  → H2B4O7 + 2NaCl. OXIZII ŞI OXOACIZII BORULUI III. mobil. fumegă tare în aer umed • cu apa se descompune. la bor elementar B2O3 + 6Na  → 3Na2O + 2B ACIDUL BORIC (ORTOBORIC) – H3BO3 Stare naturala • se găseşte liber în natură în unele izvoare termale.

Piroboraţii.în farmacie şi cosmetică. care colorează flacăra în verde caracteristic: B(OH)3 + 3C2H5–OH  → B(O–C2H5)3 + 3H2O Întrebuinţări • dezinfectant. ... sticlelor colorate.boraxul este folosit în industria sticlei şi a ceramicii la prepararea sticlelor optice.. borax sau metaborati . ca decapant. la obţinerea smalţurilor. în prezenţa acidului sulfuric si formează esteri volatili.cel mai cunoscut şi utilizat este tetraboratul de sodiu sau boraxul : Na2B4O7.cristalizează în mod curent cu 10 molecule de apă. la cald.boraxul se prepară prin tratarea acidului boric cu o soluţie caldă de hidroxid de sodiu: 4B(OH)3 + 2NaOH  → Na2B4O7 + 7H2O Proprietati: cristale (monoclinice) incolore. Proprietati • Perboratul de sodiu.• reactioneaza cu alcoolii.în industria săpunurilor nealcaline .în metalurgie. având acţiune antiseptică PERBORAŢII Formule Obtinere Se obtin din reactia apei oxigenate (H2O2) si a peroxizilor cu acid boric. datorită reacţiei alcaline a soluţiilor respective • intră în compoziţia unor insecticide. .sarea acidului tetraboric. la curăţatul metalelor înainte de sudare sau lipire • în tăbăcărie • la fabricarea sticlei • în spălătorie. . 0 Na2B4O7  t → 2NaBO2 + B2O3 (perla de borax) B2O3 + MeO  → metaborat de Na O O B O B O metaboratO calciu de Me(BO2)2 (identificarea cationilor) Utilizari . NaBO3. . pe care le pierde total la 3500C .. rezultat prin eliminarea a 5 molecule de apă din 4 molecule de acid boric: 4H3BO3  → H2B4O7 + 5 H2O . se foloseşte ca decapant.Metaboraţii sunt în realitate polimeri ciclici sau liniari de forma (MBO2)n.Ortoboraţi: formati cu elemente trivalente si divalente Mg3(BO3)2 . transparente. a sticlei de Jena. efluorescente în aer. O3O . se dizolvă în apă cu formare de H2O2: • • • NaBO3·4H2O NaBO2·H2O2·3H2O Na2B4O7·H2O2·9H2O 57 . BORAŢII – SARURILE ACIDULUI BORIC . B + O B O B O B O . acid boric) 3N a O O B O O Ca2+ POLIBORAŢII . . • sub formă de boraţi. provin de laO acidul piroboric H4B2O5 (prin eliminarea B O molecule de apă din două molecule de O B O unei..10H2O . ca apă borică sau pomadă borică.. folosit în boli de ochi şi de gură.. când devin opace.în industria textilă ca mordant şi pentru spălare ..

vopsire etc 58 .. Metalele de după H – nu reacţionează cu apa. metale grele (ρ > 5 g/ cm3 ) • Temperatura de topire şi fierbere: Hg – p.Mg. cel mai ridicat Proprietăţi mecanice: • Maleabilitatea .Mn. Coroziunea electrochimică: se produce la contactul metalului cu soluţii de electroliţi (ia naştere un curent electric) Protecţia împotriva coroziunii: cromare.Cu) • Ductilitatea ..Ag.Sr.paramagnetice . prafuri de spălat. • Luciu metalic. Proprietăţi magnetice: .. Caracter reducător Seria reactivităţii electrochimice: K.p.la cald . Metalele aflate înaintea H reacţionează cu acizii neoxidanţi.t.Ca.Al. Caracter electropozitiv – cedează electroni → ioni pozitivi (cationi).electrochimică Coroziunea chimică: oxidarea metalului la t > 100oC. pieilor.. • Tenacitatea -rezistenţa la rupere a unui fir.NaBO3 + H2O  → NaBO2 + H2O2 Utilizari • oxidant şi decolorant al părului. Reacţia cu apa: Metalele aflate înaintea Mg..tragerea în foi subţiri (Au.rezistenţa la zgîriere (grade Mohs).Ag.H.feromagnetice Proprietăţi chimice 1.Sb.Cu) • Duritatea. • Densitatea: a. Metalele aflate după H reacţionează numai cu acizii oxidanţi (reduc nemetalul din acid). 3. Coroziunea: degradarea metalelor sub acţiunea mediului exterior.Cu.la rece. Ex. • Opacitatea.Ba. Reacţia cu acizii. Coroziunea Fe (ruginirea) →Fe2O3 (mediu uscat) şi FeO(OH) – în mediu umed..diamagnetice .Pasivizarea metalelor: Unele metale sunt atacate de acizi diluaţi dar nu sunt atacate de acizi concentraţi (strat protector de oxizi). lânii. 2. nichelare. Metalele aflate după Mg.. mătăsii.As. metale uşoare ( ρ < 5 g/ cm3) b. în absenţa apei lichide. pastă de dinţi. 6. • Conductibilitatea termică şi electrică: datorită mobilităţii electronilor din banda de valenţă.Na. 4. 5. fildeşului • dezinfectanţi în preparate ca: săpunuri cu borax.Ag. Au Fiecare metal reduce ionii metalelor aflate după el în serie.tragerea în fire subţiri (Au. Pt.Hg. • • CARACTERIZAREA GENERALĂ A ELEMENTELOR CU CARACTER METALIC Proprietăţi fizice • Stare de agregare: solidă (excepţie: Hg şi Tl). Coroziune – chimică ..t cel mai scăzut (-39oC) W .

Cr2O3 Obţinere K2Cr2O7 + 2 C → Cr2O3 + K2CO3 + CO (NH4)2Cr2O7 → Cr2O3 + N2 + 4 H2O Proprietăţi In stare amorfă.oxid cromic hidratat Obţinere CrCl 3 + 3 NaOH → Cr(OH)3 + 3 NaCl Proprietăţi Gel voluminos. CLORURA CROMOASA .CROMUL putin stabili compusii . OXIDUL CROMOS . Este dur.3. nH2O . COMPUSII CROMULUI (II) (Cr+2 ) I.CrCl 2 Obţinere 2 CrCl 3 + Zn → 2CrCl 2 + ZnCl 2 Are caracter reducator CrCl 2 + CuCl 2 → CrCl 3 + CuCl II. HIDROXID CROMOS -Cr(OH)2 Precipitat galben Solubil în acizi concentraţi I. HIDROXID CROMIC . acizi. este negru cu reflexe verzui. Insolubilă în apă. albastru –verzui.2.anhidri (culori variabile) 52. este o pulbere verde. 3.hidratati ( albastri) . insolubil in apă Are caracter amfoter: Cr(OH)3 + 3HCl → CrCl 3 + 3 H2O Cr(OH)3 + KOH → K [Cr(OH)4] II.Cr(OH)3 sau Cr2O3 .CrO Proprietăţi Pulbere neagră –vînătă • 4 CrO + O2 → 2 Cr2O3 ( tº) • CrO + H 2 → Cr + H2O • Se dizolva în HCl : 3CrO +8HCl → 2 CrCl2 + 2 CrCl3 +3H2O + H2 • Nu reacţionează cu H2SO4 şi cu CH3COOH diluat.CrCl 3 Obtinere 2 Cr + 3 Cl2→ 2 CrCl 3 ( tº) Cr2O3 + 3 C + 3 Cl2 →2 CrCl 3 + 3 CO • • • • • • • • • • • 59 . II. OXID CROMIC . Are punct de topire ridicat. • I. Cristalizat.1.01 24 Cr I. COMPUSII CROMULUI (III) (Cr +3) II. hidroxizi alcalini.2. CLORURA CROMICA .1.

+ 2H+ ↔ Cr2O7 2. în mediu acid • Oxidează: (COOH) 2 → CO2 Fe2+ → Fe3+ X -→ X2 ( X : Cl.Cr(NO3)3 Obţinere Cr(OH)3 + 3 H NO3 → Cr(NO3)3 + 6 H2O Proprietăţi Se hidrateaza cu un numar variabil de molecule de apa Cr(NO3)3 . • Foarte higroscopică. IV. oxidându-se la Cr+6.• • • Proprietăţi In stare anhidră – cristale roşii-violete. COMPUSII CROMULUI (VI) (Cr 6+) V. I) 60 . 1.H2Cr2O7 Este un izopoliacid • H2CrO4 → H2CrO3 (CrO4 ) .roz • Cristalizat cu 18 H2O . H2O – Verde deschis [Cr(H2O)4 Cl2] Cl . • Sunt oxidanţi puternici. Hg. 4. • Oxidant puternic. 5. ACID DICROMIC . Bi) III. • III.violet • Cristalizat cu mai puţin de 18 H2O .+ 2 HO.+ H2O (ion dicromat) Cr2O7 2. 9H2O Cr(NO3)3 .↔ 2CrO4 2. se stabileşte un echilibru : 2CrO4 2. roşie-vişinie.Cr2(SO4)3 Obţinere 2 Cr(OH)3 + 3H2 SO4 → Cr2(SO4)3 + 6 H2O Proprietăţi • In stare anhidră . 3. SULFAT CROMIC .Violet [Cr(H2O)5 Cl ] Cl2 .verde • Are caracter oxidant: Cr2(SO4)3 + Zn → 2CrSO4 + ZnSO4 • II.se inlocuieşte un atom de O din H2CrO4 cu anionul CrO42. ANHIDRIDA CROMICĂ .H2CrO4 In funcţie de pH. 2. II.+ H2O (ion cromat) Sărurile. Poate forma complecsi hidrataţi: [Cr(H2O)6 ]. sunt colorate în : galben ( cromaţii alcalini şi alcalino-pământoşi şi cei de Pb) sau roşu ( cromaţii de Ag..numite cromaţi.Dicromaţi -sunt solubili in apă (excepţie Ag2Cr2O7).CrO3 Obţinere K2Cr2O7 + H2SO4 → 2CrO3 + K2SO4 + H2O Proprietăţi • Substanţă solidă.Verde inchis Izomeri de hidratare ( diferă după modul de legare a moleculelor de apa). 2H2O . • Formează săruri . Insolubilă în apă. 4H2O Cr(NO3)3 . NITRAT (AZOTAT) CROMIC . ACIDUL CROMIC . III. Br. 3H2O Cr(NO3)3 . Cl3 . 12H2O Compuşii Cr+3 au proprietăţi reducătoare. 7H2O Cr(NO3)3 . cristalizată.

1 OXIDUL MANGANOS – MnO Proprietăţi • În aer şi la cald trece în Mn2O3 şi Mn3O4: 5MnO + O2 → Mn2 O3 + Mn3 O4 (MnO2 . H2Cr O4 este folosit ca şi cauterizant în afecţiunile bucale. Oxidul de crom este utilizat la colorarea sticlei si a porţelanului în verde. De exemplu: Cr2O72-+ 2H+ + 4H2O2  → 2CrO(O2)2 + 5H2O III.→ SO4 2 3 CH3 .CH2 – OH + K2Cr2O7 + 4H2SO4 → 3 CH3-CH = O + K2SO4 + Cr2 (SO4)3 + 7H2O Peroxidul de hidrogen reacţionează cu K2Cr2O7 (sau cu orice alt compus de Cr6+) în mediu acid.4.→ S o SO 3 2. 2MnO +H20 STRU TU C RA P O R TĂ I R P O -ŢO IE L ichid . neutru sau alcalin formând combinaţii peroxidice a căror structură depinde de pH şi de concentraţia în crom.5.2554.NO2. intern e toxic! Cromul (metalic) este folosit in industria metalurgica la obţinerea oţelurilor speciale si a unor aliaje cu proprietăţi deosebite. C Utilizări: • • • In farmacie. MANGAN . roşu 61 . + 4 r 2 O7 A + 2N 2S 4 + a O I.→ NO3 – C2H5OH → C2H4O S2.93Mn I. 2MnO) • Cu apa → Mn3 O4 +H2 2+ 1+ 4+ 2+ (2+1)MnO + H2O → MnO2 . COMPUŞII MANGANULUI (II) (Mn2+) OŢ EE B IN R K2C III.

.La cald se descompune: 2MnO2 → Mn2O3 + ½ O2 .Precipitat alb. AgNO3(mediu alcalin) .Stabil. 3MnSO4 + 2 KMnO4 +7 H2O→5H2MnO3 +2KHSO4 + H2SO4 Oxidarea la Mn6+ (în topitură alcalină) MnSO4 + 2KNO3 + 2K2CO3 → K2MnO4 + 2KNO2 + K2SO4 + 2CO2 Oxidarea la Mn7+ Oxidanţi: PbO2(HNO3) .-2e +2e I.4 e → Mn6+ • Mn2+ . HX → X2 (X = Cl. Br. . . H2O) Obţinere • Oxidarea MnSO4 cu (NH4)2S2O8 MnSO4+(NH4)2S2O8+ 3H2O → H2MnO3+(NH4)2SO4 + 2H2SO4 • Oxidarea MnSO4 cu H2O2 în mediu alcalin 62 . DIOXIDUL DE MANGAN – MnO2 Proprietăţi . MnSO4.2. gelatinos. (NH4)2S2O8 (H2O) . MnCO3 Compuşii manganului divalent au proprietăţi reducătoare: • Mn2+ . Br2(KOH) – reacţia Deniges .4H2O Substanţe solide. COMPUSII MANGANULUI (IV) (Mn4+ ) II. se găseşte în natură ca atare (minereu). I) S → SO2 . H2SO3→ H2SO4 MnO2 + CO → MnO + CO2 II.5 e → Mn7+. (NH4)2S2O8.2 e → Mn4+ • Mn2+ . HIDROXIDUL DE MANGAN– Mn(OH)2 Obţinere: Mn SO4 + 2K OH → Mn (OH)2 + K2 SO4 Proprietăţi: .5H2O culoare roz.2. KMnO4 (mediu slab acid). ACIDUL MANGANOS – H2MnO3 (Dioxidul de mangan hidratat – MnO2.Solid.1.reacţia Crum Volhard. insolubil în apă.Caracter puternic oxidant Oxidează : H2O2 → O2 .Se oxidează în aer: Mn (OH)2 + ½ O2→ H2 MnO3 H2 MnO3 + Mn (OH)2→ MnMnO3 + 2H2O ↓ colorează textilele în brun Alţi compuşi : MnCl2. Oxidarea la Mn4+ Oxidanţi: H2O2 (mediu alcalin). MnS. culoare negru-brun.Vezi LABORATOR 2MnSO4 + 5KIO4 + 3H2O → 2HMnO4 + 5KIO3 + 2H2SO4 II.

ACIDUL MANGANIC – H2MnO4 Săruri : Me2MnO4 Obţinere: MnSO4 + 2KNO3 + 2K2 CO3 → K2MnO4+2KNO2 + K2SO4 + 2CO2 Proprietăţi: 3K2MnO4+4 HCl→2KMnO4 + MnO2 +4KCl +2H 2O Oxidanti energici Mn O42. .prin Mn7+ . 1. culoare violet. PERMANGANATUL DE POTASIU .MnSO4+H2O2+4 KOH → K2MnO3 + K2SO4 + 3H2O MnSO4+H2O2+2 NH4OH → H2MnO3 + (NH4) 2SO4 + 2 H2O III.Solid.KMnO4 Obţinere: Prin disproporţionarea K2MnO4 în mediu acid (HCl sau CO2) 3K2MnO4 + 2CO2→2KMnO4 + MnO2+K2 CO3 Proprietăţi . COMPUSII MANGANULUI (VI) (Mn6+ ) III.Oxidant energic . solubil în apă.1. COMPUSII MANGANULUI (VII) (Mn7+ ) Mn2O7 – instabil.în soluţie  în topitură: 2KMnO4+3H2SO4→2MnSO4+K2SO4 + 3H2 O +5[O] 2KMnO4 → K2O+2MnO2 + 3/2O2 2KMnO4 +2KOH → 2K2MnO4 + H2 O +1/2O2 • în solutie: o Mn7+ + 5e → Mn2+ (mediu acid) o Mn7+ + 3e→ Mn4+(mediu slab acid sau neutru) o Mn7+ + 1e → Mn6+ (mediu alcalin) Exemple: o 2KMnO4+5K2SO3+3H2SO4 → 2MnSO4+6K2SO4+3H2 O o 2KMnO4+3K2SO3+H2O → 2MnO2 + 3K2SO4+2KOH 63 . IV.prin [O] – în topitură .→ Mn4+ (mediu alcalin) Mn2+ (mediu acid) HCOONa + Na2MnO4 → Na2CO3 + MnO2 +NaOH K2MnO4+2 H2SO3 → MnSO4 + K2SO4 + 2H2O IV.

sulfat. sulfură. KMnO4→ Mn2+ . 1. HIDROXIDUL FEROS – Fe(OH)2 Precipitat alb. COMPUŞII Fe 2+ (feroşi) . CLORURA FEROASĂ – FeCl2 (incoloră) 26 55. Caracter reducător: Cl2 → 2Cl -.culoare verde deschis (stare hidratată). Săruri greu solubile: carbonat. fosfat. .feraţi • Combinaţii complexe I. H2O2 → H2O . Săruri solubile: halogenurile (excepţie FeF2).85 H2S → S Fe2+→ Fe3+ Mn2+ → Mn4+ HX → X2 ( X = Cl.compuşi feroşi • Compuşii Fe 3+ . OXIDUL FEROS – FeO Pulbere de culoare neagră. în aer se oxidează: 2Fe(OH)2+ ½ O2 + H2O → 2 Fe(OH)3 (pp brun) I. Br.culoare albă (stare anhidră). K2Cr2O7 → Cr 3+ (LABORATOR) Alte exemple: 3FeSO4 + 3 AgNO3 → Fe2(SO4)3 + Ag + Fe(NO3)3 2FeSO4 + PbO2 + 2H2SO4 → Fe2(SO4)3 + PbSO4 +2H2O I.2. 2FeO + H2O → Fe2O3 + H2 I.diluate 1: 500 sau 1:10000) • Hemostatic • Cicatrizant Ca(MnO4)2 • Sterilizarea apelor potabile • FIER COMPUSII FIERULUI • Compuşii Fe 2+ .compuşi ferici • Compuşii Fe 6+ .o 2KMnO4 + K2SO3 + KOH → 2 K2MnO4+K2SO4+H2O În mediu acid oxidează: COOH │ → CO2 COOH H 3AsO3 → H 3AsO4 H2O2 → O2 UTILIZĂRI ALE COMPUSILOR MANGANULUI: KMnO4 • Dezinfectant (sol. I ) H3P→H3PO4 Fe 64 . nitrat.3.

caracter reducător. CO.3. II. . uşor solubile în apă. bun conducător de electricitate.n H2O .5. solubilă în acizi.Exemplu: (NH4)2SO4. DISULFURA DE FIER (pirita) – FeS2 Arde în aer → SO2 4FeS2 + 11 O2 → 2Fe2O3 + 8 SO2 ALŢI COMPUŞI Nitratul feros – Fe(NO3)3 Carbonatul feros – Fe(CO3)2 Fosfatul feros – Fe3(PO4)2 Acetatul feros – Fe(CH3COO)2 II.coagulează albumina. FeSO4↔ (NH4)2Fe(SO4)2 – sare Mohr I.4H2O (verde) .poate fi redus la FeO cu H2 .6.6H2O . .FeO.cristale de culoare neagră. C.oxidant slab.substanţă higroscopică.FeCl2.magnetit) . SULFURA DE FIER .oxidează: Zn → Zn 2+ SnCl2→ SnCl4 H 2S → S KI → I2 Ex. OXIDUL FERO-FERIC: Fe3O4 ( Fe2O3. COMPUSII Fe 3+ (ferici) mai stabili decât compuşii Fe 2+ . .. OXIDUL FERIC: Fe2O3 . insolubil în acizi.proprietăţi hemostatice. II. CLORURA FERICĂ: FeCl3.hematit (roşu) .oxidant: - 65 . . cu caracter amfoter .substanţă solidă.4.cristale albe. I.proaspăt preparat adsoarbe uşor ionii din soluţie → antidot în intoxicaţiile cu As II.1. Cu sulfaţii metalelor alcaline şi cu (NH4)2SO4→săruri duble. HIDROXIDUL FERIC: Fe(OH)3 ↔ Fe2O3. 7H2O Calaican. .gel de culoare brună. 2FeCl3 + SnCl2 → 2 FeCl2 + SnCl4 II.5.Solubilă în apă. SULFATUL FEROS – FeSO4 .2. I.feromagnetic. delicvescente.limonit (galben) .caracter oxidant slab. SULFATUL FERIC: Fe2(SO4)3 . .4. II. culoare neagră.cristale verzi.FeS Obţinere: Fe + S → FeS FeSO4 + (NH4)2S → FeS + (NH4)2SO4 Proprietăţi: Substanţă solidă. solubilă în acizi.

solubile în apă . (COOH)2→ CO2 .pulbere de culoare albă: K4[ Fe(CN)6] + 4HCl → H4[Fe(CN)6] + 4 KCl .cristale roşii.Fe2(SO4)3 + Cu2O + H2SO4→ 2FeSO4 + 2CuSO4 +H2O biologice) ALAUNII: Fe2(SO4)3 . (NH4)2SO4 sau Fe NH4(SO4)2 ( metoda Bertrand de dozare a glucozei din lichide III. nu prezintă nici o reacţie caracteristică pentru ionul Fe 2+ şi CN. HEXACIANOFERATUL (III) DE POTASIU-K3[Fe(CN)6] Obţinere: FeCl3 + 6KCN → K3[Fe(CN)6] + 3KCl Proprietăţi: .Cu acizii concentraţi eliberează acidul ferocianhidric.este foarte stabil. H2S → S. 3Fe3O4 + 8Al → 9Fe + 4Al2O3 . 3K4[ Fe(CN)6] +2 Fe2(SO4) 3→ Fe4[ Fe(CN)6]3 + 6K2SO4 . .reacţionează cu Fe 2+→ hexacianoferat (III) de fier (II) (fericianura feroasă – pp. .substanţă mai puţin stabilă.. Zn → Zn 2+ 2K3[Fe(CN)6]+H2O2+2KOH→2 K4[ Fe(CN)6]+O2+2H2O 2K3[Fe(CN)6] + H2S + 2KOH →2K4[Fe(CN)6] + S +2H2O INTREBUINŢĂRILE FIERULUI ŞI ALE COMPUŞILOR SĂI aliaje: fonta şi oţelul. izotopii Fe 55 şi Fe 59 – radioactivi. Oxidează: H2O2→ O2 .utilizaţi în studiul metabolismului fierului şi la conservarea sângelui pentru transfuzii.1.Cu sărurile metalelor grele formează hexacianoferaţi insolubili.2. .reacţia termitului. combaterea dăunătorilor. HEXACIANOFERATUL (II) DE POTASIU-K4[ Fe(CN)6] Obţinere : FeSO4 + 2 KCN → Fe(CN)2 + K2SO4 Fe(CN)2 + 4KCN → K4 [ Fe(CN)6] Proprietăţi : . FeSO4.Nu este toxic .Caracter reducător: 5K4[ Fe(CN)6] + KMnO4 + 4 H2SO4 → 5K3[ Fe(CN)6] + MnSO4 + 3K2SO4 + 4 H2O III. coloraţi. COMBINAŢII COMPLEXE ALE FIERULUI K4 [ Fe(CN)6] – hexacianoferatul (II) de potasiu (ferocianura de potasiu) K3[ Fe(CN)6] – hexacianoferatul (III) de potasiu (fericianura de potasiu) Na2[Fe(CN)5NO] – nitroprusiatul de Na III.Ionul [ Fe(CN)6]4. .7H2O – dezinfectant.albastru. puternic exotermă (aluminotermie) - 66 . diamagnetic. KI→ I2 . Fe2(SO4) 3 – dezinfectant şi coagulant.caracter oxidant : • în mediu acid: 2K3[Fe(CN)6] + SnCl2+ 4HCl →K4[ Fe(CN)6] + H4[Fe(CN)6] + SnCl4 + 2KCl • în mediu alcalin – oxidant mai energic. FeCl2 – fortifiant.albastru de Turnbull): 2K3[Fe(CN)6] + 3 FeSO4 → Fe3[Fe(CN)6]2 + 3K2SO4 .

HIDROXIDUL COBALTOS – Co(OH)2 Preparare • tratarea unei sări cobaltoase cu o soluţie de hidroxid alcalin: Co(NO 3 ) 2 + 2NaOH  →Co(OH) 2 + 2NaNO 3  Proprietati • precipitat albastru care apoi trece în roz • prezintă două modificaţii: α Co(OH)2 metastabil de culoare albastră şi β Co(OH)2 stabil. În cantităţi mari este toxic.BIOCHIMIA FIERULUI • • • • • • • • • Fierul este un element esenţial atât pentru viaţa plantelor cât şi a animalelor. C M U II C O P S o Pr a e ep rar Calcin re a : CC oO sa u C (N o O 2+ .2.1 O I U C B L O . Este implicat în diferite procese ca : ∗ Transportor de oxigen în sângele mamiferelor. Intră în compoziţia altor enzime: aldehidoxidaza (implicată în oxidarea aldehidelor) catalaza. • se dizolvă în soluţii concentrate şi calde de hidroxizi alcalini. peroxidaza (oxidarea H2O2). modificaţia alfa este stabilă în jur de 00C. Cobaltul 58. Intră în compoziţia unor enzime din bacteriile fixatoare de azot. Din punct de vedere biologic. in olu il in ap s b a  R actio ea c A e n za u l i n 2O 3 s Z O : C O +A o l C(A o lO 2) 2 (alb stru lu T en r a l i h ad 2O 3 ? O=A l O=A l –O C o –O O C O +Z O ? Z o n n C o O (v er ele lu R m n d i in a ) ) I. în acizi minerali şi în cei mai mulţi acizi 67 .(co lto ba si C oO ) I. de culoare roz. succindehidrogenaza ( oxidarea aerobă a hidraţilor de carbon). ∗ Transportor de electroni prin enzimele redox de tipul citocromului (Fe2+) şi a ferodoxinei (Fe3+ în plante şi bacterii). păsărilor şi peştilor (hemoglobina). reducându–se cu uşurinţă la Co2+ • Combinaţiile complexe cobaltice (3+) sunt mult mai stabile ca cele cobaltoase (2+) I. XD L O A T S 3 3)2 Pr p o rieta ti  Pu e d cu are v e lb re e lo erd –c u en sie . fierul este cel mai important metal tranziţional. ∗ Este implicat în stocarea oxigenului în ţesutul muscular (mioglobina). ambele modificaţii sunt insolubile în apă.93 27 Co COMPUSII COBALTULUI • Cobaltul formează compuşi la treapta de oxidare 2+ şi 3+ • Combinaţiile cobaltoase (2+) simple sunt foarte stabile • Combinatiile cobaltice (3+) sunt instabile.

4.organici • la cald. 7H2O • Tiocianat de cobalt: Co (SCN)2 .6H2O Proprietăţi • cristale rosii • foarte solubil în apă • cu Na NO2 .3 2 O + 2 a r  C H NB I. în mediu de acid acetic formează hexanitrocobaltiatul de sodiu.3.5. în preparate tonice si antianemice 3Co(OH) +2 2 I. NITRATUL COBALTOS – Co(NO3)2 .6H2O – cristale roz -roşii Anhidră: CoCl2 . trecând în CoO • Are caracter amfoter Co(OH)2 + 2HCl → CoCl2 + 2H2O Co(OH)2 + 2NaOH → Na2 [Co(OH)4] sau Na4[Co (OH)6] Are caracter 2o H C (O ) 2 +B 2 +2 a H r NO → o 2 O 3 .galben Utilizări: se foloseste la identificarea pe cale uscată a Al si Zn I. folosit ca reactiv pentru recunoaşterea potasiului. se dizolvă în apă regală 3 CoS + 2 ( HNO3 + 3HCl ) → 3CoCl2 + 2NO + 3S + 4H2O Alti compusi: • Sulfat de cobalt: CoSO4 . 3H2O + 2K 4[Fe(CN) 68 Se dizolvă în . în absenţa oxigenului se deshidratează.albastră Utilizări: în farmacie. SULFURA COBALTOASĂ – CoS Obţinere CoCl2 + (NH4)2S → CoS + 2NH4Cl Proprietăţi • precipitat negru. Co(NO3)2 + 7Na NO2 + 2 CH3COOH → Na3[Co(NO2)6] + NO +2 CH3COONa + H2O Na3[Co(NO2)6] + 2KCl → K2 Na [Co(NO2)6] + 2NaCl pp. CLORURA COBALTOASA – CoCl2 Preparare Co(OH)2 + 2HCl → CoCl2 + 2H2O Proprietăţi Hidratată:CoCl2. insolubil în acizi.

Complexul este mai solubil şi mai stabil într–un amestec de alcool izoamilic –eter sau în acetonă: CoCl 2 + 2NH 4SCN  →2NH 4 Cl + Co(SCN) 2  Co(SCN) 2  + 2NH 4SCN  →(NH 4 ) 2 [Co(SCN) 4 ]  NICHELUL • • • • compuşi stabili la starea de oxidare 2+ sărurile hidratate au culoarea verde sărurile anhidre sunt galbene 58.galbenă ( luteo-saruri) NH3 poate fi inlocuit cu H2O. tetratiocianocobaltat (II) de amoniu de culoare albastră. Cl. Reacţia Vogel Sărurile cobaltoase formează cu tiocianatul de amoniu un complex solubil.2. HIDROXIDUL NICHELOS – Ni(OH)2 Preparare • tratarea sărurilor de nichel (II) cu soluţii de hidroxizi alcalini: NiSO 4 + 2NaOH  Ni(OH) 2 + Na 2SO 4 → Proprietati 69 . NO2 -.• Cianura de cobalt: Co (CN)2 COMBINATII COMPLEXE ALE COBALTULUI Aminele cobaltului • Aminele Co II sunt de tipul : [Co (NH3)6 ] X2 . OXIDUL NICHELOS – NiO Preparare • calcinarea hidroxidului. nitratului sau a carbonatului de nichel (II): t N iC O → N iO+ C O2 3 t N i(N O) 2 → N iO+ 2N O2 + 1 2 O 2 3 0 0 Proprietati • pulbere verde–cenuşie.rozeo-saruri [Co (NH3)5 NO2 ] X2 .xanto-săruri ( galben-brună). solubilă în acizi. CO3 -.1. • Exemple [Co (NH3)5 ] X3 . • reactioneaza cu carbonul: NiO + C → Ni + CO • I. insolubilă în apă. când se obţin compuşi divers coloraţi.71 28 Ni COMPUSII NICHELULUI I.anhidre sau hidratate Sunt puţin stabile • Aminele Co III sunt de tipul : [Co (NH3)6 ] X3 .

cu formare de soluţii albastre ce conţin ionul [Ni(NH3)6]2+ Ni(OH) 2 + 6NH 4OH  →  [Ni(NH 3 ) 6 ](OH) 2 + 6H 2 O Ni(OH) 2 + 2NH 4Cl + 4NH 4OH  →  [Ni(NH 3 ) 6 ]Cl 2 + 6H 2O • reactioneaza cu apă de clor sau brom. SULFURA DE NICHEL – NiS Preparare Tratarea unei soluţii de sare de nichel cu soluţie de sulfură de amoniu: NiCl 2 + (NH 4 ) 2 S  NiS + 2NH 4Cl → Proprietati • precipitat negru • solubil numai în acid nitric concentrat. DIMETIL GLIOXIMA Formează cu Ni 2+. CUPRUL: 63.55 29 Cu COMPUŞII CUPRULUI • cuprul formează compuşi la treapta de oxidare 1+ (combinaţii cuproase) 2+ (combinaţii cuprice) mai stabili sunt compusii Cu2+ • I. de culoare roz–roşie – reacţia Ciugaev): H CH3 2 CH3 CH3 C C N N OH OH +N iCl2 + 2N H3 CH3 O C C N Ni N O H N O C CH3 O N C CH3 + 2N H4Cl • Reacţia este specifică şi serveşte la precipitarea totală a ionului Ni2+ din soluţie. sau în apă regală 3 NiS + 2 (HNO3 + 3HCl ) → 3NiCl2 + 2NO + 3S + 4H2O II. COMBINATII COMPLEXE ALE NICHELULUI II.1. 1. OXIDUL DE Cu (I) – Cu2O 70 . 2.• • • • precipitat voluminos de culoare verde pulbere verde–cenuşie solubil în acizi solubil în amoniac simplu sau în prezenţa sărurilor de amoniu.3. rezultând oxihidroxid de Ni (III) de culoare neagră 2Ni(OH) 2 + Br2 + 2NaOH  →2NiO(OH) + 2NaBr + 2H 2 O  I. în mediu slab amoniacal un complex intern (precipitat mătăsos. COMPUŞII Cu+ (COMBINAŢII CUPROASE) I. cristalin.AMINELE NICHELULUI • [Ni (NH3)4 (H2O)2] X2 • [Ni (NH3)6 ] X2 II. la fierbere.

5H2O şi H2SO4 concentrat (H2SO4 are rolul de a retrograda hidroliza sării).se foloseşte reactivul Fehling. • Soluţia Fehling II: sare Seignette (tartrat dublu de sodiu şi potasiu). Sarea Seignette are rolul de a dizolva precipitatul de Cu(OH) 2 ce se formează la amestecarea soluţiei Fehling I cu soluţia Fehling II.Preparare reducerea ionului Cu2+ în mediu bazic cu reducători ca hidrazina. formaldehida. Reducerea hidroxidului cupric cu glucoză: . glucoza. H O (d z r aC dna r o ae O i e ) 2 2CuSO 4 + 4KI  2CuI + I 2 + 2K 2SO 4 → 71 . f r â d o tia mn c la bo r e O in tms ea omn C C . IODURA DE Cu(I) – CuI Preparare Reacţia CuSO4 cu KI I 3 C OUA E . metoda Bertrand de dozare a glucozei) I. solubil în soluţia apoasă de amoniac şi în acid clorhidric concentrat Cu2O + 4 NH3 + H2O → 2 [ Cu (NH3)2 ] OH caracter reducător : poate fi oxidat la Cu2+ de ionii Fe3+ în mediu de H2SO4 Cu 2 O + Fe 2 (SO 4 )3 + H 2SO 4  →2CuSO 4 + 2FeSO 4 + H 2 O  FeSO4 se dozeaza cu KMnO4. 2. soluţie NaOH sau KOH 30%. UR PU l 2C 2 () I C u  S lu a o ia a a s ab C d a o f r . SO2 etc. Reactivul Fehling este format din două soluţii: (Fehling I şi Fehling II) • Soluţia Fehling I : CuSO4. CuSO 4 + 2NaOH  Cu(OH) 2 + Na 2SO 4 →  O 2Cu(OH)2 + R C 2CuOH + R C H Proprietăţi 2CuOH  Cu 2 O + H 2 O → O OH + H2O    precipitat roşu-cărărmiziu insolubil în apă. O2 ulC. L RR D C C Cs uC ula u Sr c r t u tua C l C u C l Pr p i t t o reai   Pu e ea a lb r lb Ino b ina a s lu ila p . .

dizolvă celuloza) →  [Cu(NH hidroxidul tetraamin o Cu(II) Cu(OH)2 + 2NaOH → Na2[Cu(OH)4] tetrahidroxicuprit de Na II. insolubil in apă. solubilă în acizi.I.2. NH3 (soluţie) şi NaOH: Cu(OH) Cu(OH) 2 2 + H 2SO 4 →CuSO  + 4NH 3 4 3 + 2H 2 O ) 4 ](OH) 2 (reactiv Schweitzer . la fierbere: 72 . COMPUŞII Cu 2+ (COMPUŞII CUPRICI)    compuşii cuprici sunt mai stabili decât cei cuproşi în stare hidratată au culoare albastră în stare anhidră sunt incolori II.4 . CLORURA DE Cu(II) – CuCl2. 1. are caracter oxidant (oxideaza substantele organice la CO2 si H2O ) II.2H2O Proprietăţi cristale aciculare. albastre-verzui in stare anhidră este de culoare brună se descompune la cald 2CuCl2 → 2CuCl + Cl2 Bromura si iodura cuprică sunt instabile si se descompun in acelasi mod. se dizolvă în HNO3 diluat. OXIDUL DE Cu(II) – CuO Obţinere    deshidratarea la cald a Cu(OH)2 Cu(OH)2 → CuO + H2O descompunerea termică a nitraţilor Cu(NO3)2 → CuO + 2NO2 + ½ O2 Proprietati pulbere neagră. TIOCIANATUL DE Cu(I) – CuSCN Preparare  Reacţia CuSO4 cu KSCN în mediu reducător (acid sulfuros) 4 2CuSO 4 + 2KSCN + H 2SO 3 + H 2O  →2CuSCN + H 2SO 4 + 2KHSO  pp alb II. SULFURA DE Cu(II) – CuS Preparare: CuSO4 + H2S → CuS + H2SO4 Proprietăţi: precipitat negru. insolubilă în apă. II. HIDROXIDUL DE Cu(II) – Cu(OH)2 Preparare: CuSO4 + NaOH → Cu(OH)2 + Na2SO4 Proprietăţi: precipitat albastru voluminos.3.3. se dizolvă în acizi .

analgezică. SULFAT DE Cu(II) – CuSO4 .5. ACETOARSENITUL DE Cu(II) . ţevi pentru instalaţii. clopote. PIROARSENITUL DE Cu(II) – Cu2As2O5 Proprietăţi • • este o otravă puternică substanta de culoare verde – „verdele lui Schelle” II.6. instrumente muzicale PROPRIETATI BIOCHIMICE ALE CUPRULUI • în procesele de oxidare din celulele organismului. tabla pentru cazane aliaje: tacâmuri. cuprul are rol de catalizator cuprul coloidal (electrocuprol) sau cuprin are actiune specifică contra cancerului complecsii cuprului au acţiune:  Antiinflamatoare. antimicotică 73 . antipiretică • •  Antidiabetică  Anticanceroasă  Antivirală.Cu(CH3COO)2·3Cu(AsO2)2 • • este denumit „verde de Paris” este utilizat pentru combaterea daunatorilor UTILIZARI ALE CUPRULUI Dupa fier este cel mai utilizat metal. fie ca atare fie în aliaje: • • ca atare: in electrotehnică.7. II. de culoare alba.3 CuS + (2+6) HNO3 → 3 Cu(NO3)2 + 2 NO + 3 S + 4 H2O II. 5H2O Preparare: Cu + 2H2SO4 → Cu SO4 + SO2 + 2H2O Proprietati • • este denumit „piatră vânătă”: cristale de culoare albastră prin calcinare pierde treptat apa de cristalizare şi trece în Cu SO4 anhidru.

ARGINTUL OXIDUL DE ARGINT – Ag2O Preparare 107. insolubil în apă sub acţiunea luminii. AgNO3 + NaOH → AgOH + NaNO3 pp alb–gălbui • Hidroxidul de argint care se formează intermediar. din elemente: 2Ag + Cl2 → 2AgCl tratarea unei soluţii de AgNO3 cu soluţii de cloruri sau HCl diluat: AgNO 3 + NaCl  AgCl + NaNO 3 → AgNO 3 + HCl  AgCl + HNO 3 → Proprietati • precipitat alb. tiosulfaţi şi amoniac cu formare de combinaţii complexe: AgCl + 2KCN  →K[Ag(CN 2 )] + KCl  AgCl + 2Na 2S2 O 3  →Na 3 [Ag(S 2 O3 ) 2 ] + NaCl  AgCl + 2NH 3  →  [Ag(NH 3 ) 2 ]Cl 74 . este instabil şi se deshidratează aproape instantaneu la Ag2O: 2AgOH → Ag2O + H2O pp brun–negru Proprietati • Ag2O este insolubil în apă şi hidroxizi alcalini Ag 2 O + 4NH 3 + H 2 O  →2[Ag(NH 3 ) 2 ]OH  • solubil în NH3 când este în stare proaspătă • solubil în HNO3 Ag 2 O + 2HNO 3  →2AgNO 3 + H 2 O  • • • are caracter oxidant: Ag2O + H2O2 → Ag + O2 + H2O se descompune la incalzire: Ag2O → 2Ag + ½ O2 • • CLORURA DE ARGINT – AgCl Preparare • • direct. NaOH).87 47 Ag COMPUŞII ARGINTULUI tratarea unei sări solubile de argint (AgNO3) cu hidroxizi alcalini (KOH. cu formare de Ag şi Cl2: • A g C hν → A g+ 12 C 2l l • AgCl se dizolvă în soluţii de cianuri. AgCl se descompune.

Mn2+ în mediu alcalin sau neutru 2AgNO 3 + Mn(NO 3 ) 2 + 4KOH  →MnO 2 + 2Ag + 4KNO 3 + 2H 2 O  3AgNO 3 + 3FeSO 4  →3Ag + Fe 2 (SO 4 ) 3 + Fe(NO 3 )3  oxidează ionii Zn2+. sensibil la lumină. aldehida formică la acid formic (oglinda de argint) 75 . O. solubile în apă. 3000C) se descompune astfel: A g N3  → A g+ N O + 12 O2 O 2 Ag2CrO4 pp rosu –brun Ag3AsO3 pp galben Ag3PO4 pp galben ALTI COMPUSI: Compusi insolubili sau putin solubili in apa: Ag2SO4 pp alb AgSCN pp alb Ag2S pp negru Ag2CO3 pp alb Compusi solubili in apa: AgClO3 . AgClO4 PROPRIETĂŢILE IONULUI Ag+ Caracterul oxidant Ionul Ag+ este un bun oxidant. alcool metilic (etilic) şi în acetonă • la cald (cca. tiosulfaţi alcalini. NITRATUL DE ARGINT – AgNO3 (Piatra iadului) Proprietati • cristale incolore romboedrice. insolubil in amoniac .AgCl + NaCl → Na[AgCl2 ] BROMURA DE ARGINT – AgBr Proprietati • precipitat alb–gălbui • sensibil la lumină A g B rhν → A g+ 12 B 2r  • solubilă în amoniac.din H2O2 în mediu alcalin sau neutru 2AgNO 3 + Zn  2Ag + Zn(NO 3 ) 2 → 2AgNO 3 + H 2O 2 + 2NaOH  2Ag + O 2 + 2NaNO 3 + 2H 2 O → oxidează în mediu amoniacal (reactivul Tollens). el reducându–se la argint metalic oxidează ionii Fe2+. cianuri şi H2SO4 concentrat la cald: AgBr + 2NH 4 OH  →  [Ag(NH 3 ) 2 ]Br + 2H 2 O 2AgBr + H 2SO 4  →Ag 2SO 4 + 2HBr  AgBr + 2Na 2S2 O 3  →Na 3 [Ag(S 2 O 3 ) 2 ] + NaBr  IODURA DE ARGINT – AgI Proprietati: precipitat galben închis.

Au + (3HCl + HNO3) → AuCl3+ NO + 2H2O AuCl3 + HCl → H [AuCl4 ]  I.  Nu este atacat de acizi sau de baze (metal nobil).2AgNO 3 + 2NH 4OH  →2AgOH + 2NH 4 NO 3  2AgOH  →Ag 2O + H 2O  Ag 2 O + 4NH 4OH  →2[Ag(NH 3 ) 2 ]OH + 3H 2 O  2[Ag(NH 3 ) 2 ]OH + HCHO  →2Ag + HCOONH  4 + 3NH 3 + H 2O - Oglinda de argint se poate obţine şi în prezenţa unei soluţii de glucoză sau lactoză 10%.în medicină. COMPUSII AURULUI . Este atacat de halogeni şi de KCN. strălucitor.în fotografie AURUL – Stare naturală 79 196. Ag coloidal . Protargol) antiseptic. argintarea obiectelor. Greu solubili. COMPUŞII Au + - 76 . bactericid (în unguentele oftalmice) cauterizant.(Colargol. foarte maleabil şi ductil.combinaţie complexă folosită în tratamentul tuberculozei. Cavnic. Br. Roşia Montană)  Metal galben.bijuterii .96 Au    Proprietăţi Nisip aurifer Bulgări (pepite) In România: Munţii Apuseni (Brad. bun conducător de căldură şi electricitate. AgNO3 . Au2O.  Caratele: părţi de aur în 24 părţi de aliaj  Aurul de 14 carate: 14 g Au şi 10 g Cu sau Ag  Soluţiile coloidale de Au – coloraţie purpurie  Solubil în Hg – amalgama de aur (folosit la acoperirea suprafeţelor cu aur). monezi. I). ca antiseptic. AuCN (cianura) Na3[ Au(S2O3)2 ] . Baia Sprie. AgCl. electrozi. AuX (X = Cl. În tehnica dentară . AgBr .Paliag Sterilizarea apei potabile.  Metal moale (se foloseşte în aliaj cu Ag şi Cu). drept reducător: UTILIZARILE C 6 H12 O 6 + 2[Ag(NH 3 2 ) ]OH  →2Ag + C 6 H12 O 7 + 4NH 3 + H 2 O  ARGINTULUI ŞI COMPUŞILOR SĂI Ag în aliaj cu Cu .  Complet inoxidabil. Au 3+ ) Puţin stabili în soluţie. În industria electrotehnică.(Au + .

la calcinare. COMPUŞII Au 3+ Hidroxidul de aur: Au (OH)3 – caracter amfoter. solubil in acizi Oxidul de zinc formează cu nitratul de cobalt . solubilă în HCl. Aurul coloidal – în tratamentul tuberculozei. Caracter oxidant: H2SO3 → H2SO4 SnCl2 → SnCl4 2AuCl3 + 3HCOOH → 2Au + 3CO2 + 6HCl Utilizările aurului • • • Oxidul de aur: Au2O3 – pulbere puţin stabilă. ZINCUL - 65. colorate.37 30 Zn COMPUŞII ZINCULUI 1. insolubilă în apă.II. Hidrosolul de aur ( purpura lui Casius) – prepararea sticlei de rubin. verde de zincat de cobalt („verdele lui Rinmann”) 2+ • C o (N O) 2  C o O+ 2 N O + 1 2 O 2 → 3 2 C o O+ Z n O C o Z n O → 2 o masă Reacţia serveşte la identificarea ionului Zn 2. HIDROXIDUL DE ZINC – Zn(OH)2 Preparare • tratarea unei sări solubile de zinc cu hidroxid alcalin sau de amoniu ZnCl 2 + 2NH 4 OH  Zn(OH) 2 + 2NH 4 Cl → ZnSO 4 + 2NaOH  Zn(OH) 2 + Na 2SO 4 → Proprietati • precipitat alb coloidal 77 . OXIDUL DE ZINC – ZnO Preparare • • direct. din elemente: 2 Zn + O2 → 2 ZnO calcinarea azotatului sau carbonatului de zinc Z n ( N3 )O → Z n O 2 N 2O+ 12 O 2 + 2 ZnCO3  ZnO + CO 2 → Proprietati • insolubil in apa. Zn → Zn 2+ HCOOH → CO2      Sub formă de aliaje – bijuterii. Predomină caracterul acid -H3AuO3 Halogenurile : AuX3 : Substanţe solide.

7 H2O Preparare ZnO + H2SO4 → Zn SO4 + H2O Zn + H2SO4 → Zn SO4 + H2 Proprietati • in reactie cu sulfura de bariu formeaza Litoponul – un pigment alb pentru vopsele ZnSO4 + BaS → ZnS + Ba SO4 • utilizat in farmacie ca astringent 6. • se utilizează in industria textilă.• amfoter: solubil în acizi.Zn SO4 . exces de hidroxizi alcalini şi amoniac Zn(OH) Zn(OH) Zn(OH) 2 2 2 + 2HCl  →ZnCl 2 + 2H 2 O  + 2NaOH  →Na 2 [Zn(OH) 4 ]  + 4NH 3  →  [Zn(NH 3 ) 4 ](OH) 2 • 3. la obţinerea ţesăturii de tip „crep” SULFURA DE ZINC – ZnS (in natură=blenda) Preparare • un amestec stoechiometric de Zn şi S încălzit pe o placă metalică. solubile in apa magneziul reduce zincul din sărurile lui ZnCl 2 + Mg  Zn + MgCl 2 → • 4. NITRATUL DE ZINC . SULFATUL DE ZINC .ZnCl2 Preparare: Zn + HCl → ZnCl2 + H2 Proprietati • • cristale albe.Zn(NO3)2 Preparare: tratarea zincului cu acid nitric diluat sau concentrat 3 Zn + 8 HNO3 → 3 Zn (NO3) 2 + 2 NO +4 H2O 4 Zn +10 HNO3 → 4 Zn (NO3) 2 + NH4 NO3 +3 H2O 78 . CLORURA DE ZINC . reacţionează violent: Zn + S → Zn S tratarea unei sări solubile de zinc (ZnCl2. solubil în acizi utilizat drept colorant alb pentru vopsele 5. ZnSO4). cu o sulfură alcalină ZnCl 2 + Na 2 S  → ZnS + 2NaCl Proprietati • • precipitat alb amorf. FOSFATUL DE ZINC – Zn3(PO4)2 Preparare: tratarea unei sări solubile de zinc cu o soluţie de fosfat alcalin 3ZnSO 4 + 2Na 2 HPO 4  →Zn 3 (PO 4 ) 2 + 2Na 2SO 4 + H 2SO 4  Proprietati: precipitat alb cristalin 7.

solubile în apă. • insolubil în apă şi uşor solubil în acizi CdO + 2HCl  CdCl 2 + H 2O → 2. Utilizari • imprimarea tesaturilor. cu un caracter bazic pronunţat. cu solubilitate redusă în amoniac. Cd(OH) 2 + 2HCl  →CdCl 2 + 2H 2 O  Cd(OH) 2 + 4NH 3  →[Cd(NH 3 ) 4 ](OH) 2  • insolubil în exces de hidroxizi alcalini ● nu are caracter amfoter 3. ACETATUL DE ZINC – Zn(CH3 COO)2 Preparare • Reacţia zincului cu CH3 COOH Zn + CH3 COOH → Zn(CH3 COO)2 + H2 Proprietăţi: cristale incolore. OXIDUL DE CADMIU – CdO Preparare • calcinarea CdCO3 sau Cd(NO3)2 C d C O → C d O+ C O2 3  C d (N O 2  → C d O+ 2 N O + 1 2 O 2 3)  2 Proprietati: pulbere de culoare cafeniu închis. in industria textila Enzime cu Zinc Medicamente cu zinc Suplimente alimentare cu zinc CADMIUL 112. de culoare galbenă. HIDROXIDUL DE CADMIU – Cd(OH)2 Preparare • tratarea unei sări solubile de cadmiu cu hidroxizi alcalini CdCl 2 + 2KOH  Cd(OH) 2 + 2KCl → Proprietati: precipitat alb amorf. SULFURA DE CADMIU – CdS Preparare • tratarea unei sări solubile de cadmiu cu un curent de H2S sau apă de H2S CdSO 4 + H 2S  CdS + H 2SO 4 → Proprietati: precipitat fin. 79 . solubil în acid clorhidric diluat şi în exces de amoniac.8.4 48 Cd COMPUŞII CADMIULUI 1.

ce sublimeaza. se deshidratează instantaneu.2. CLORURA MERCUROASĂ (calomelul) – Hg2Cl2 Preparare • direct. format dintr–un amestec de CdS şi CdSO4. foarte greu solubila in apa. în HNO3 diluat. OXIDUL MERCUROS – Hg2O Preparare • • tratarea unei sări mercuroase cu hidroxizi alcalini hidroxidul mercuros format este instabil. • dezinfectant intestinal • reactioneaza cu NaCl. IODURA MERCUROASĂ – Hg2I2 Preparare • tratarea nitratului mercuros cu o iodură alcalină Hg 2 (NO 3 ) 2 + 2KI  Hg 2 I 2 + 2KNO 3 → precipitat galben–verzui Proprietati 80 . cu structura probabilă: MERCURUL - S Cd Cd O O S O O MERCURULUI 200.6 N precipită un produs galben–portocaliu.6 80 Hg COMPUŞII • • trepta de oxidare 1+ trepta de oxidare 2+ (mercurosi) (mercurici) I. negru HO − Hg − Hg − OH  Hg 2 O + H 2 O → Hg2(NO3)2 + 2N aOH Hg OH Hg OH + 2N aNO3 I.1. cu formarea Hg metalic Hg 2 Cl 2 + 2NaCl  Na 2 [HgCl 4 ] + Hg → I.• se dizolvă în HCl concentrat. COMPUŞII MERCUROŞI (DIMERCURICI) 2+ Hg+ – Hg+ (Hg 2 ) I.3. din elemente: 2Hg + Cl2 → Hg2Cl2 • la cald: HgCl2 + Hg → Hg2Cl2 • tratarea unei sări mercuroase solubile cu HCl Hg 2 (NO 3 ) 2 + 2HCl  Hg 2 Cl 2 + 2HNO 3 → pp. formand oxid mercuros pp. în H2SO4 diluat sau în soluţii de cianuri alcaline CdS + 4HCl  H 2 [CdCl 4 ] + H 2S → 3CdS + 8HNO 3  3Cd(NO 3 ) 2 + 2NO + 3S + 4H 2 O → CdS + 4KCN  K 2 [Cd(CN) 4 ] + K 2S → • În soluţii de CdSO4 cu concentraţia 0.alb Proprietati • pulbere alba.

asupra mercurului (în exces) sau prin reacţia dintre mercur şi o soluţie de nitrat mercuric 6Hg + 8HNO 3  3Hg 2 (NO 3 ) 2 + 2NO + 4H 2O → Hg(NO 3 ) 2 + Hg  Hg 2 (NO 3 ) 2 → Proprietati • • cristale incolore. Hg2I2 disproporţionează: Hg 2 I 2 + 2KI  K 2 [HgI 4 ] + Hg → I. COMPUŞII Hg2+ (MERCURICI) II. uşor solubile în apă. de aceea. pentru conservare se adaugă în soluţie puţin mercur metalic II. ACETATUL DE MERCUR (I) – Hg2(CH3COO)2 Preparare • tratarea unei soluţii de nitrat mercuros cu acetat alcalin Hg 2 (NO 3 ) 2 + 2CH 3COONa  →Hg 2 (CH 3COO) 2 + 2NaNO 3  precipitat alb I. tratate cu hidroxizi alcalini Hg(NO 3 ) 2 + 2NaOH  HgO + 2NaNO 3 + H 2 O → 81 . NITRATUL MERCUROS – Hg2(NO3)2.2H2O Preparare • reactia acidului nitric diluat. OXIDUL MERCURIC – HgO Prepararea oxidului rosu de mercur • CALE USCATA: calcinarea HgCO3 sau Hg(NO3)2 H g C O → H g O+ C O2 3  H g (N O 2  → H g O+ 2 N O + 1 2 O 2 3)  2 Prepararea oxidului galben de mercur • CALE UMEDĂ: sărurile mercurice solubile.4. oxidându–se uşor în soluţie şi. are caracter reducător.1. TIOCIANATUL DE MERCUR (I) – Hg2(SCN)2 Preparare • tratarea nitratului mercuros cu tiocianat de potasiu Hg 2 (NO 3 ) 2 + 2KSCN  →Hg 2 (SCN) 2 + 2KNO 3  precipitat alb I.• în exces de reactiv. la cald.5.6.

fiind foarte putin solubile. formand clorura amido-mercurica • HgCl2 + 2N H4OH H3N Cl Hg HgCl2 + 2NH4OH H3N Cl Cl Hg + NH4Cl + 2H 2O NH2 + 2H 2O precipitat alb infuzibil (HgNH2)Cl .2NH3 • reactioneaza cu zincul 82 . CLORURA MERCURICĂ (sublimatul coroziv) HgCl2 Preparare • • tratarea sulfatului mercuric cu clorură de sodiu HgSO 4 + 2NaCl  Na 2SO 4 + HgCl 2 → tratarea oxidului de mercur cu acid clorhidric cristale rombice incolore HgO + 2HCl  HgCl 2 + H 2O → Proprietati • • cristale rombice incolore.2. se deshidratează instantaneu II.Proprietati • forma roşie se deosebeşte de cea galbenă (hidrargirum oxidatum flavum) prin mărimea particulelor.clorura amidomercurică . • solubila in HNO3 si HCl diluat • are caracter oxidant HgO + H 2 O 2  Hg + H 2 O + O 2 → • • se descompune la cald si/sau sub actiunea luminii HgO → Hg + ½ O2 se pastreaza in borcane inchise la culoare Utilizari Oxidul galben de mercur se foloseste ca antiseptic sub forma de unguente: -unguent oftalmic contra conjunctivitei (blefarita) -dermatologie.contra furunculilor II.3. solubile in apa clorura mercurică este o sare nedisociabilă Clorura mercurică reactioneaza cu amoniacul. HgCl2.un precipitat alb fuzibil. HIDROXID MERCURIC – Hg(OH)2 • Nu se formează hidroxid mercuric • acesta fiind instabil. care sunt ceva mai mari la forma roşie • solubilitatea în apă diferă puţin la cele 2 forme de oxizi.

solubil in acid azotic 3 HgS + 8 HNO3 → 3Hg(NO3)2 + 2NO + 3S + 4H2O II. trecând în tetraiodomercuriatul de potasiu.4. IODURA MERCURICĂ – HgI2 Preparare • tratarea nitratului mercuric cu iodură de potasiu Hg(NO 3 ) 2 + 2KI  HgI 2 + 2KNO 3 → Proprietati: precipitat roşu.HgS (cinabru) Preparare • direct din elemente Hg + S → HgS • tratarea Hg(NO3)2 cu H2S Hg(NO3)2 + H2S → HgS + 2 HNO3 2K2[HgI4] + 4KOH + NH4Cl O Hg Hg NH2 I + 7KI + KCl + 3H 2O Proprietati: precipitat negru. solubile in apa II. barometre surse de radiatii UV 83 .HgCl 2 + Zn  Hg + ZnCl 2 → II. complex incolor solubil HgI 2 + 2KI  K 2 [HgI 4 ] → • soluţia alcalină de K2[HgI4] se numeste reactiv Nessler şi serveşte la identificarea ionului de amoniu II. • solubil în exces de reactiv 2 Hg(SCN) + 2KSCN  →K 2 [Hg(SCN) 4 ]  • • • este o substanţă foarte puţin disociată UTILIZARI ALE MERCURULUI SI COMPUSILOR SAI termometre.7. precipitatul roşu se dizolvă complet. Încălzit. TIOCIANATUL DE Hg (II) – Hg(SCN)2 Preparare • tratarea unei soluţii de Hg(NO3)2 sau HgCl2 cu tiocianat alcalin Hg(NO 3 ) 2 + 2KSCN  →Hg(SCN) 2 + 2KNO 3  Proprietati: precipitat alb–cristalin voluminos. căpătând aspectul unui şarpe de culoare galben–cenuşie „şarpele lui Faraon”. se descompune rapid. in exces de KI. mărindu–şi enorm volumul.Hg (NO3)2 Preparare 3Hg + 8HNO3 →3Hg(NO3)2 + 2NO + 4H2O Proprietati: cristale incolore.5 SULFURA MERCURICA .6. NITRATUL MERCURIC. insolubil in apa.

structura electronică : ns2 np3 . HNO3 conc. şi în apă regală.O.Sb2O3 Preparare 4 Sb + 3 O2 → 2 Sb2O3 2 SbCl3 + 3 K2CO3 → Sb2O3 + 3 CO 2 + 6 KCl Proprietăţi . OXIDUL DE STIBIU . este . Sn.• • • • • • • • tehnica dentara(amalgame –Cd.uşor : Sb(NO3)3 + H2O→ SbO(NO3) + 2 HNO3 Nitrat de stibil 84 .cu halogenii: halogenuri de tipul MeX3 şi MeX5 . covalentă) . STIBIUL (Antimoniul) 51 121.în hidruri : N. vermicid GRUPA V – A ( 15) Stibiu – Sb Bismut – Bi .75 Sb Se găseşte în natură atât în stare liberă cât şi sub formă de combinaţii ( principalul mineral – Sb2S3 .3 (MeH3 – leg. I.formează ioni trivalenţi şi numai stibiul – Sb5+ . COMPUŞII STIBIULUI TRIVALENT (Sb 3+) I.sărurile de stibiu hidrolizează f.halogenurile hidrolizează în soluţie apoasă.caracter amfoter: Sb2O3 + 6HCl → 2SbCl3 + 3 H2O Sb2O3 + 2 NaOH → 2 NaSbO2 + H2O Stibit de sodiu - se dizolvă în H2SO4 şi HNO3 la cald: Sb2O3 + 3 H2SO4 → Sb2(SO4)3 + 3H2O Sb2O3 + 6 HNO3 → 2 Sb(NO3)3 + 3 H2O .stibina).se dizolvă numai în H2SO4 concentrat.1. .cu oxigenul : Me2O3 şi Me2O5 . Ag) celule de electroliza extragerea Ag si Au din minereuri exploxivi ( fulminate de Hg) HgO: unguent oftalmic Hg2Cl2: vermifug. .

I.Sb(OH)3 ↔ H3SbO3 (acidul stibios sau antimonios – nu s-a izolat ca atare) H[Sb(OH)4] – izolat sub formă coloidală Se admite formal existenţa unui acid metaantimonios.4.SbCl3 Preparare: Sb2S3 + 6 HCl → 2 SbCl3 + 3 H2S Proprietăţi: masă moale .2. OXICLORURA DE STIBIU (clorura de stibil) – SbOCl Cristale incolore. CLORURA DE STIBIU . Introduşi în organism pe cale orală.metaantimoniţi.sulfură acidă. (NH4)2S şi (NH4) 2S2: Sb2S3 + 2 (NH4)2S2 + (NH4)2S → 2 (NH4)3SbS4 Sulfostibiat de amoniu 2 H – O + Sb C H PROPRIETĂŢI FIZIOLOGICE ALE STIBIULUI Compuşii volatili ai stibiului sunt toxici.9883 Bi Se găseşte în natură în special sub formă de minereuri H –O C H COMPUSII BISMUTULUI 85 .precipitat roşu-portocaliu. solubilă în hidroxizi alcalini. Hidrolizează: SbCl3 + H2O → SbOCl + 2HCl • Sb 2O3 reacţio fierbere →tartratul d stibic) . în cantitate mică.cu tendinţ C O O H I. untoasă – unt de antimoniu.+ SbO+ (ionul stibil).208.5. solubile în benzen. SULFURA DE STIBIU – Sb2S3 Preparare: 2 Sb + 3S → Sb2S3 2 SbCl3 + 3 H2S → Sb2S3 + 6 HCl Proprietăţi: . care poate disocia şi ca bază: H3SbO3 → HSbO2 + H2O HSbO2 → H+ + SbO2HSbO2 → HO. S-au izolat sărurile acestui acid ipotetic . HIDROXIDUL STIBIOS . cloroform etc. I.I. Na2S. insolubile în apă.3. nu sunt toxici deoarece hidrolizează şi formează produşi foarte greu solubili.     BISMUTUL . .

în suspensie coloidală de staniţi alcalini este redus la Bi: 2Bi(OH)3 + 3Na2SnO2 → 2Bi + 3Na2SnO3 +3H2O 3. 7.5H2O Bismuthi subcarbonas – Bi(OH)CO3.examinarea radioscopică a căilor digestive sub formă de pudră – în tratamentul arsurilor şi a plăgilor infectate. insolubilă în apă.Antiseptic şi adsorbant – tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale. NITRATUL DE BISMUT : Bi(NO3)3. 86 . 2.     Bi2O3 antiseptic al tubului digestiv. Se descompune în apa de cristalizare. GALATUL BAZIC DE BISMUT: Bismuthi subgallas pulbere galbenă.(BiO)2CO3. antiparazitar. SULFATUL DE BISMUT – Bi2(SO4)3 Preparare: 2Bi + 6H2SO4→ Bi2(SO4)3 + 6H2O + 3 SO2 6. HIDROXIDUL DE BISMUT – Bi(OH)3 Preparare BiCl3 + 3 NaOH → Bi(OH)3+ 3NaCl Proprietăţi: caracter oxidant . SUBNITRATUL DE BISMUT –BiO(NO3) Bismuthi subnitras . CLORURA DE BISMUT – BiCl3 Preparare: 2Bi + 3Cl2 → 2 BiCl3 Bi + (HNO3 + 3HCl) → BiCl3 +NO +2H2O Bi2O3 + 6HCl → 2 BiCl3 +3H2O Proprietăţi: Hidrolizează BiCl3 + H2O → BiOCl + 2HCl ↓ clorura de bismutil (pp alb. CARBONATUL BAZIC DE BISMUT . 5 H2O Bi + 4 HNO3 → Bi(NO3)3 + NO + 2 H2O Cristale incolore. greu solubil) 4. solubilă în HNO3. 8. talc şi ZnO în glicerină . . SULFURA DE BISMUT : Bi2S3 Preparare: 2Bi + 3S → Bi2S3 2BiCl3 + 3H2S → Bi2S3 + 6HCl Proprietăti: substanţă de culoare brună. higroscopice. OXIDUL DE BISMUT – Bi2O3 Preparare 2 Bi(NO3)3 → Bi2O3 + 6 NO2 + 3/2 O2 2 Bi + 3/2 O2 → Bi2O3 Proprietăţi: pulbere galbenă care la cald devine brună (transformare reversibilă).1. insolubilă în apă şi alcool. inodoră. 5. antiacid 9. formând nitratul de bismutil.O suspensie cu: subnitrat de bismut.0.

7 50 Sn COMPUŞII STANIULUI Staniul formează compuşi la treapta de oxidare 2+ şi 4+ I. solubil: Sn(OH) 2 + 2NaOH  → Na 2 [Sn(OH) 4 ]  87 . Alţi compuşi organici – tratamentul sifilisului .tratarea ulcerului gastric. - Grupa IV–A (14) STANIUL 118.2. COMPUŞII Sn2+ (STANOŞI) I. extern (pomadă) – tratarea plăgilor infectate. vermicid etc. .1. insolubila în apă şi în soluţii de hidroxizi alcalini diluaţi • se dizolvă în acizi SnO + HCl → SnCl2 + H2O • se oxidează foarte uşor în aer la cald şi trece în SnO2 2SnO +O2 → 2SnO2 caracter reducator : SO2 → S CO2→CO HNO3 → HNO2 SnO + HNO3 → SnO2 + H2O caracter oxidant : SnO+ H2 → Sn + H2O I. HIDROXIDUL STANOS – Sn(OH)2 Preparare • tratarea unei sări stanoase cu hidroxizi alcalini SnCl 2 + 2NaOH  Sn(OH) 2 + 2NaCl → Proprietati • precipitat alb solubil în exces de reactiv cu formarea complexului tetrahidroxostanit de sodiu. a ulcerelor varicoase etc.(dermatol). OXIDUL STANOS – SnO Preparare • calcinarea carbonatului sau oxalatului stanos: SnCO3  SnO + CO 2 → Sn (COO) → SnO + CO + CO2 Proprietati • pulbere de culoare cenusie. SALICILATUL BAZIC DE BISMUT: Bismuthi subsalicylas Se foloseşte pentru: . 10.- se foloseşte în tratamentul arsurilor.antidiareic.

reduc SnCl2 la Sn metalic.3. sub formă de cristale aciculare. • se dizolvă în polisulfuri de amoniu. prin barbotarea unui curent de H2S într–o soluţie de SnCl2: SnCl 2 + H 2S  SnS + 2HCl → Proprietati • precipitat de culoare brună • insolubil în acizi diluaţi şi sulfură de amoniu.incolor SnSO4 . produşi cristalizaţi de culoare albă Sn(OH)2 + 2HCl → SnCl2 + 2 H2O Sn(OH)2 + 2 NaOH → Na2 [Sn(OH)4 ] → Na2SnO2 Stanitii alcalini au caracter puternic reducator: Na2SnO2 + 2Bi(OH)3 → 3Na2SnO3 + 2 Bi + 3H2O I.incolor • Reduce : g2 -Hg la H 2+ şi la Hg metalic 3+ 2+ -Fe la Fe − 2− r . Zn + SnCl 2  Sn + ZnCl 2 → („ariciul de mare”) I.MnO 4 şi C 2 O 7 în mediu acid la Mn2+ respectiv Cr3+ -Bi3+ la Bi metalic -nitroderivaţii la amine 2HgCl 2 + SnCl 2  SnCl 4 + Hg 2 Cl 2 → 2+ Hg 2 Cl 2 + SnCl 2  SnCl 4 + 2Hg → 88 .pp galben  SnI2 . în mediu slab acid. SULFURA STANOASĂ – SnS Preparare • combinarea directă a elementelor la cald Sn + S → SnS • pe cale umedă. CLORURA STANOASĂ – SnCl2 Preparare • dizolvarea staniului alb în acid clorhidric: Sn +2HCl → SnCl2 + H2 Proprietati • este un produs de culoare albă.pp rosu Ionul Sn2+ este un reducător puternic   Sn (NO3)2 . formând tiostanaţi: SnS + (NH 4 ) 2 S + S  →(NH 4 ) 2 SnS 3  • • prin tratare cu acizi.• are caracter amfoter. se dizolvă în soluţii de HCl şi NaOH. tiostanatul formează SnS2 (precipitat galben) (NH 4 ) 2 SnS 3 + 2HCl  →SnS 2 + 2NH 4 Cl + H 2S  sulfura stanică se separă prin filtrare şi apoi se dizolvă în hidroxizi alcalini 3SnS 2 + 6NaOH  →2Na 2SnS 3 + Na 2 [Sn(OH) 6 ]  ALTI COMPUSI  SnBr2 .4. cu obtinerea SnCl2 şi Na2SnO2. uşor solubilă în apă • zincul. aluminiul şi magneziul.

iodul şi sulful • SnCl4 hidrolizează foarte uşor. HIDROXID STANIC .3. acidul stanic α trece în acid stanic β (metastanic). soluţia având un caracter acid pronunţat SnCl 4 + 2H 2 O  SnO 2 + 4HCl → • formează acidul hexaclorostanic. CLORURA STANICĂ – SnCl4 Preparare • tratarea pulberii de staniu cu un curent de clor uscat la cald Sn + 2Cl2 → SnCl4 • oxidarea SnCl2 cu C12.Sn(OH)4 Preparare • tratarea SnCl4 cu o cantitate limitată de NaOH SnCl4 + 4NaOH → Sn(OH)4 + 4NaCl Proprietati • precipitat alb voluminos Hidroxidul stanic numit şi acid stanic α este amfoter Sn(OH) 4 + 2NaOH  → Na 2 [Sn(OH) 6 ]  Sn(OH) 4 + 4HCl  →SnCl 4 + 4H 2 O   După încălzire. acizi şi soluţii de hidroxizi alcalini • solubil in acizi concentrati • caracter amfoter SnO2 + 4 HCl → SnCl4 + 2H2O SnO2 + NaOH → NaHSnO3 stanat acid de sodiu • caracter oxidant SnO2+ 2H2 → Sn + 2H2O II. sau a oxalatului de Sn (II) Sn(COO)  SnO + CO + CO2 2 → SnO + 1 2 O 2  SnO2 → SnO2 + 2NaOH Na2SnO3 + H 2O → Na2SnO3 + 3HOH Na2 [Sn(OH) ] → 6 Proprietati • pulbere alba • insolubil în apă. II. care este un acid tare: SnCl 4 + 2HCl  H 2 [SnCl 6 ] → 89 . OXIDUL STANIC – SnO2 Preparare • calcinarea în aer a SnO. Br2 sau HNO3 SnCl2 + 2HCl + Br2 → SnCl4 + 2HBr Proprietati • lichid incolor care fumegă în aer.1.2 Bi(NO3)3 + 3 SnCl2 + 18 NaOH 2Bi + 3 Na2[Sn(OH)6] + 6 NaCl + 6 NaNO3 2KMnO 4 + 5SnCl 2 +16HCl  →5SnCl 4 + 2MnCl 2 + 2KCl + 8H 2 O  K 2 Cr 2 O 7 + 3SnCl 2 +14HCl  →3SnCl 4 + 2CrCl 3 + 2KCl + 7H 2 O  COMPUŞII Sn4+ (STANICI) II.2. solubil în apă şi solvenţi organici • dizolvă fosforul. insolubil în acizi.

2. CLORURA DE PLUMB – PbCl2 Preparare Pb(OH)2 + 2HCl →PbCl2 + 2H2O Proprietati: precipitat alb.2 82 Pb COMPUŞII PLUMBULUI • compuşi la treapta de oxidare 2+ şi 4+ săruri de Pb2+ mai stabile ca cele ale Pb4+ I.Plumbul - 207. solubil complet în apă. 1. CH3COOH) • solubil în soluţii concentrate de hidroxizi alcalini. OXIDUL DE PLUMB – PbO Preparare • calcinarea carbonatului sau nitratului de plumb PbCO3  PbO + CO 2 → • • direct. • se dizolvă în HNO3 diluat. incolore PbO + 2HNO 3  →Pb(NO 3 ) 2 + H 2 O  PbO + 2NaOH + HOH  →Na 2 [Pb(OH) 4 ] sau Na[Pb(OH) 3 ]  I. cristalin. HCl concentrat şi în soluţii concentrate de cloruri alcaline 90 . din elemente: Pb +O2 → PbO Proprietati Două forme de PbO: • culoare galbenă numită „masicot” • roşu–portocalie numită „litargă” • aceste forme se deosebesc după mărimea particulelor • solubil în acizii ce dau săruri solubile (HNO3 .3. COMPUŞII Pb2+ I. HIDROXIDUL DE PLUMB – Pb(OH)2 Preparare • tratarea unei sări solubile de plumb (acetat sau nitrat) cu soluţii de hidroxizi alcalini Pb(NO 3 ) 2 + 2NaOH  →Pb(OH) 2 + 2NaNO 3  Proprietati • • precipitat alb gelatinos de Pb(OH)2 caracter amfoter : solubil în exces de reactiv şi în HNO3 sau CH3COOH Pb(OH) 2 + 2CH 3COOH  →Pb(CH 3COO) 2 + 2H 2 O  Pb(OH) 2 + 2NaOH  → Na 2 [Pb(OH) 4 ]  I. soluţii limpezi. formând hidroxoplumbiţi. la încălzire.

hexahidroxoplumbaţi. galben • Cromat de Plumb . H4PbO4 (cunoscuţi numai sub formă de săruri) şi metaplumbic.PbCl 2 + 2HNO 3  →Pb(NO 3 ) 2 + 2HCl  PbCl 2 + HCl  →H[PbCl 3 ] sau H 2 [PbCl 4 ]  I.Pb(NO3)2 Preparare 3 Pb + 8 HNO3 → 3 Pb(NO3)2 + 2NO + 4H2O Proprietati • cristale solubile in apa • la cald se descompune. DIOXIDUL DE PLUMB – PbO2 Preparare I 91 . necunoscut în stare liberă I. AZOTAT DE PLUMB . la vopsitorie ALTI COMPUSI • Sulfat de plumb . care derivă de la acidul hexahidroxoplumbic.Pb(OH)2.PbCrO4 – pp. H2[Pb(OH)6].Pb(SO4 ) .8. se innegreste.pp alb. ca astringent • folosit in industria textila. folosit in pictura (alb de plumb) In timp. alb • • • • • Iodura de plumb . COMPUŞII Pb4+ • • • formează compuşi ce derivă de la acidul ortoplumbic. ACETAT DE PLUMB .Pb(CH3COO)2 Preparare Pb + 2 CH3COOH → Pb(CH3COO)2 + H2 Proprietati • solubil in apa • gust dulce (zahar de plumb) • folosit in medicina. SULFURA DE PLUMB – PbS Preparare barbotarea unui curent de H2S într–o soluţie de acetat sau nitrat de plumb Pb(NO 3 ) 2 + H 2S  →PbS + 2HNO 3  Proprietati: precipitat de culoare neagră. PbCO3 . galben ( galben de plumb) Ceruza . la cald: 3PbS + 8HNO 3  →3Pb(NO 3 ) 2 + 3S + 2NO + 4H 2O  I. Tetra etil plumb .foarte toxic. solubil in HNO3 diluat.pp. insolubil în HCl diluat sau H2SO4 diluat.PbI .pp. sub actiunea hirogenului sulfurat din aer. folosit ca antidetonant in benzina. cu formare de PbO I.4.7.5. H2PbO3 formeaza complecşi de forma Me 2 [Pb(OH) 6 ] .Pb(C2H5)4 .

encefalopatie saturniana.(AlH3)n Proprietăţi • • • substanţa amorfă. HIDRURA DE ALUMINIU . tremuraturi. ataca sistemul nervos si sistemul muscular.oxidarea ionului Pb2+ în mediu alcalin cu un curent de clor gazos Pb(CH 3COO) 2 + Na 2 CO 3 + Cl 2 + H 2 O  PbO 2 + 2CH 3COOH + → 2NaCl + CO 2 • oxidarea acetatului de plumb se poate face şi cu hipoclorit de sodiu sau clorură de var • Tratarea PbO cu Cl2: PbO + Cl2 → PbO2 + Pb Cl2 Proprietati • • • • • este considerat anhidrida acidului ortoplumbic prezintă şi caracter de oxid bazic este o pulbere brună insolubilă în apă şi acizi diluaţi caracter amfoter PbO2 + 4HCl → PbCl4 + 2H2O PbO2 + 2NaOH → Na2[Pb(OH)6] • la cald se descompune • 3 PbO2 → Pb3O4 +O2 agent oxidant puternic Oxidează: ionii Cl– la Cl0 : PbO2 + (2+2)HCl •  → PbCl2 + Cl2 + 2H2O ionii I– la I0 : 2 KI + PbO2 + 2 H2SO4 → I2 + PbSO4 + K2SO4 +2H2O Mn2+ la MnO − 4 în mediu de HNO3: 2MnSO4 + 5PbO2 + 6HNO3 → 2HMnO4+ 3Pb(NO3)2 +2 PbSO4 + 2H2O • • • ionii N+2 la N+3 : HNO2 + PbO2 + H2SO4→ HNO3 + PbSO4 + H2O PROPRIETATI FIZIOLOGICE Plumbul este toxic şi prin acumularea sa în organism provoacă boala denumită „saturnism”. paralizie. în chimia organică • • 92 . Sarurile solubile ale Pb sunt toxice. albă polimerizează reacţionează cu apa AlH3 + 3H2O → Al(OH)3 + 3H2 hidrura de litiu si aluminiu LiAlH4 se foloseşte ca reducător. o intoxicaţie specifică plumbului.97 13 Al COMPUŞII ALUMINIULUI 1. degenerarea ficatului. manifestata prin colici. Grupa III–A (13) ALUMINIUL 26.

cu hidroxizi alcalini sau cu carbonaţi alcalini AlCl 3 + 3NH 4 OH  →Al(OH) 3 + 3NH 4 Cl  • dizolvarea aluminiul în apă. cu reducerea ionului H+ la H2 2Al + 6H 2 O  2Al(OH) 3 + 3H 2 → Proprietăti • precipitat alb. higroscopică.poate fi scris ca un acid : H3AlO3 93 . „albastrul lui Thénard” Co(NO3)2 → CoO + 2NO2 + ½ O2 (CoO. • uscat. la cald. component al pietrelor preţioase si semipreţioase: safir.2. smarald. Al2O3 obţinut prin precipitare are o mare putere absorbantă. . HIDROXIDUL DE ALUMINIU – Al(OH)3 Preparare • tratarea unei sări solubile cu soluţii de NH3. rubin. • are caracter amfoter Al(OH) 3 + 3HCl  →AlCl 3 + 3H 2 O  Al(OH) 3 + NaOH  → Na[Al(OH) 4 ]  . • deshidratant mai eficient chiar decât acidul sulfuric concentrat sau clorura de calciu anhidră. se prezintă ca o pulbere albă. formează aluminatul de cobalt.hidroxidul de aluminiu este o bază slabă. numită Al 2 O3 + CoO  →Co(Al 2O 4 ). Stomatologie . • • • 3. gelatinos.Al 2 O3 ) o masă de culoare albastră. hormonilor etc. • Utilizări • • cromatografie (plăci cromatografice) pentru separarea vitaminelor.  Reactioneaza cu carbonul si azotul→ nitrura de aluminiu Al2O3 + 3C + N2 → 2AlN + 3 CO • • Al2O3 impurificat cu oxizi de fier – smirghelul – folosit la lustruirea obiectelor metalice. translucid. pietre de polizor etc. OXIDUL DE ALUMINIU – Al2O3 (corindon) Preparare calcinarea hidroxidului de aluminiu 2Al(OH)3→ Al2O3 + 3H2O Proprietăţi • pulbere albă • insolubilă în apă • caracter amfoter Al2O3 +6 HCl → 2AlCl3 + 3H2O • Al 2 O 3 + 3HOH + 2NaOH  →2Na[Al(OH) 4 ]  • cu nitratul de cobalt.prepararea cimentului pentru plombele dentare. voluminos. ametist. topaz.

ca înlocuitor al talcului. coloranţi).12H2O • Alaunii sunt sulfaţi dubli conţinând în molecula lor un metal trivalent (A1 3+. unele săruri hidrolizează foarte uşor încât nu pot fi obţinute din soluţii (carbonatul şi citratul de aluminiu) 1. 2Al + 6H 2SO 4  Al 2 (SO 4 )3 + 3SO 2 + 6H 2 O → • • • Proprietăţi cristale albe solubile in apa 3.Al2S3 Preparare • direct din elemente: 2 Al + 3S → Al2S3 • sulfura de aluminiu.alucol – folosit pentru combaterea aciditatii gastrice (ulcer) MAALOX SĂRURILE ALUMINIULUI • sărurile de aluminiu prezintă în soluţie. etena. Cr3+. Al(OH)3 coloidal. SULFURA DE ALUMINIU .încălzit la 200-500 0C este un foarte bun absorbant pentru apa si se foloseste la uscarea gazelor • In farmacie • • • pentru uz extern. reducându–se la SO2. datorită proprietăţilor sale adsorbante. . • fumegă în aer. ALAUNUL DE POTASIU (piatra acră) – KAl(SO4)2.Cl este covalentă polară (parţial ionică). COMPUSII CU HALOGENII • • AlF3 AlCl3 Obţinere Aluminiul se dizolvă în acizi diluaţi (HCl şi H2SO4). • reacţionează violent cu apa : [Al(H2O)6]+3 . • are acţiune catalizatoare. săruri. hidroxidul de aluminiu coloidal se foloseşte ca mordant în vopsirea textilelor. SULFAT DE ALUMINIU . în apă hidrolizează imediat separând hidroxidul de aluminiu Al2S3 + 6 H2O → Al( OH)3 + 3H2S 2. reacţie acidă. vaporii de iod.Al2( SO4)3 Preparare • acidul sulfuric concentrat dizolvă aluminiul. 4.sub formă de pudră. cu degajare de hidrogen: 2Al+ 6H+  2Al3+ + 3H2 → Proprietăţi • legatura Al . acizi.H3AlO3 Acid aluminic Utilizări → HAlO2 + H2O acid meta aluminic este un bun adsorbant ( acetilena. Fe3+) şi unul monovalent 94 . excipient pentru pomezi.

Cei 2 atomi de O sunt legati printr-o legatura covalentă şi printr-un electron (cedat de Me) care oscilează intre cei 2 atomi.Reacţioneaza cu apa şi formează H2O2 . Rb+) • • Grupa I – A – METALE ALCALINE Litiu Sodiu Potasiu Rubidiu Cesiu Franciu Li Na K Rb Cs Fr CARACTERIZARE GENERALĂ • • • • • • • • • • • • • • • • • • Li . având valorile cele mai ridicate ale potenţialelor electrochimice. Caracter puternic reducator: se află în stânga H . Prezintă mai mulţi izotopi.Substanţe solide .Reacţionează energic cu apa. Na – galben. • • 95 .Reactioneaza cu CO2 Na2O2 + CO2 → Na2 CO3 + ½ O2 Superoxizi MeO2 ( Me+O. Bune conducatoare de căldură şi electricitate. Formeaza 3 feluri de oxizi: -Oxizi normali Me2O -Peroxizi Me2O2 -Superoxizi MeO2 • Oxizi .Se descompun : Me2O2 → Me2O + ½ O2 .– O) . Caracter puternic electropozitiv – acest caracter creşte în grupă de sus in jos.impar de electroni. Sunt uşor oxidabile în aer si de aceea se păstrează sub petrol. primele trei având densitatea mai mica decât a apei. . Cs+. formând hidroxizi ( cu exceptia Li2O) Peroxizi .(K+. . Coloreaza flacăra incolora a becului de gaz Li. Cs – violet Sunt foarte reactive ( reactivitatea creşte de la Li la Cs). unii fiind radioactivi. Rb.O—O. .Me2O .Me2O2 ( Me+ .manifestă unele proprietăţi diferite de ale celorlalte elemente din grupă. NH4+ .Au caracter puternic oxidant . Sunt metale usoare.Ionul superoxid are nr.cărămiziu. Au un singur electron pe ultimul strat pe care îl cedează foarte uşor. .Culoarea se intensifica de la Li2O la Cs2O (portocaliu). K. Sunt metale moi. apropiindu-se de metalele alcalino-pamantoase.Me+) . Na+.

ser fiziologic : 9 g NaCl la 1000ml apă distilată . . HCN. K+. Hidroxizi . Cu H2SO4 – sulfaţi : Me2SO4 sau MeHSO4.Au stabilitate mică şi prezintă caracter puternic reducător: LiH + NH3 → LiH2 +H2 NaH + CO2 → HCOONa NaH + 2 CO → HCOONa + C Halogenurile . Cu sulful – formeaza sulfuri. C. . NaCN • Carbonaţi si bicarbonaţi: Na2CO3 şi Na HCO3 – neutralizanţi • Fosfaţi: Na2HPO4 . cu excepţia litiului.vasodilatator în angina pectorală .Se obţin prin reacţia metalelor cu apa: Me + HOH → Me OH + ½ H2 . care hidrolizează uşor.sedativ Metalele alcaline nu reacţionează direct cu N2.antidot în intoxicaţiile cu H2S. solubile in apă.substanţe solide. uşor solubile in apă. albe . 12 H2O . Ionul de Na+ are rol important în: Reglarea presiunii osmotice Menţinerea echilibrului acido-bazic Excitabilitatea neuromusculară Dinamica fenomenelor de polarizare şi depolarizare a membranei celulare Na este absorbit total în tractul intestinal şi se elimină prin urină şi piele. uşor solubile în apă.MeOH . bazicitatea creşte de la Li la Cs. substanţe incolore. Ionul de K+ are rol în: menţinerea echilibrului hidromineral si acido-bazic şi în propagarea impulsului nervos. uşor solubili în apă (ex.NaCl este antidot şi neutralizant în intoxicaţiile cu AgNO3. Na+ şi K+ apar atât în regnul animal (Na) cât şi vegetal (K). Si. Li+. predomină ionii de K+ şi Mg2+ iar în plasmă ionii de Na+ şi Ca2+. în celule. • • • PROPRIETĂŢI FIZIOLOGICE Importanţă biologică deosebită: Na+. Nitriţii: MeNO2 : Na NO3 + Pb→Na NO2 + PbO Este utilizat ca: .antiasmatic . La animale.. .Substanţe solide. solubile în apă. 10 H2O) Cu H2SO3 – sulfiţi : Me2SO3 sau MeHSO3. 96 . favorizând activitatea a numeroase enzime.NaBr. Na2SO4 . incolore.Superoxizii sunt oxidanţi puternici. K+ este indispensabil în activitatea metabolică a celulelor.se obtin prin reacţia directă a metalelor alcaline cu halogenii. Combinatiile cu hidrogenul → Hidruri ionice Me+H. substanţe incolore. uşor solubile în apă cu degajare de căldură.Baze puternice. .este purgativ slab şi stimulent al sistemului nervos • Metalele alcaline nu formează complecşi. Cu HNO3 – nitraţi: Me NO3.

Se dizolvă în H2O (hidroxizi). infuzibilă. • este utilizat în tratamentul unor afecţiuni metabolice (gută.Configuraţia electronică : ns2 . Ionii de Na+. Ionul Li+ este toxic pentru organismul animal. în acizi diluaţi (săruri) şi în NH3 lichid (amiduri): Me + 2H2O → Me(OH)2 + H2 Me + 2HCl → MeCl2 + H2 Me + 2 NH3 → Me(NH2) + H2 COMPUŞII Mg2+ I. • • GRUPA II – A (2) . • calmant al sistemului nervos.Caracter puternic electropozitiv ( Be → Ba) .reacţionează lent cu apa: MgO+H2→ Mg(OH)2 97 .1. amorfă. . .Formează ioni pozitivi : Me 2+ . .Radiu Valenţa : 2 Stare de oxidare: + 2 CARACTERIZARE GENERALĂ .Proprietăţile fizice generale ale metalelor.Magneziul formează legături covalente în compuşii organici ( compuşii organo-magnezieni : CH3MgI ) . sărurile de litiu au o acţiune terapeutică care se bazează pe proprietăţile lor diuretice şi pe capacitatea de a dizolva acidul uric. . K+.Caracter puternic reducător.Se combină cu toate nemetalele: H2 : MeH2 ( hidruri ) S : MeS (sulfuri) O2 : MeO ( oxizi ) N2: Me3N2 (nitruri) X2 : MeX2 ( halogenuri ) . OXIDUL DE MAGNEZIU .Bariu Ra . reumatism) sub formă de săruri cu acizii organici . Sărurile de potasiu au acţiune diuretică prin care se opun acţiunii hidratante a sărurilor de sodiu.MgO Se găseşte în natură în stare cristalină (magnesia usta sau magnesia calcinata) Preparare: 2Mg + O2 → 2 MgO MgCO3 → MgO + CO2 (calcinare) Mg(OH)2→ MgO + H2O „ Proprietăţi: pulbere albă.Stronţiu Ba . Ca2+ se află în organism într-un echilibru strict necesar menţinerii capacităţii de contracţie musculară şi a excitabilităţii inimii.METALE ALCALINO-PĂMÂNTOASE Be – Beriliu Mg –Magneziu Ca – Calciu Sr .Beriliul poate forma şi legături covalente. În doze mici.Participă la formarea glicogenului din glucoză Participă la sinteza proteinelor Favorizează secreţia şi stocarea insulinei Este antagonistul ionilor de Na+ şi Ca2+.

în deficit de Mg. chiar convulsivantă). amorfă. a proteinelor şi în contracţia musculară. aceasta se produce în cantitate insuficientă. SĂRURILE DE MAGNEZIU – solubile în apă (excepţie MgF2 ) în soluţie apoasă : [ Mg(H2O)6]2+ . I. greu fuzibilă. sanquine. OXIDUL DE CALCIU – CaO (var nestins) CaCO3 → CaO + CO2 (calcinare) Pulbere albă. Utilizări : .în medicină : în cazul intoxicaţiilor cu acizi. CaO2+ 2 HCl → CaCl2 + H2O2 Caracter oxido-reducător – predomină caracterul oxidant 98 .imprimă soluţiei gust amar. are acţiune antialergică şi antispastică. . CaO + H2O → Ca(OH)2 – stingerea varului 2. raportul Ca/Mg – important în acidogeneza gastrică. nervoase. se deshidratează la cald.Mg(OH)2 Preparare: MgCl + 2NaOH → Mg(OH)2 + 2NaCl Proprietăţi: substanţă amorfă. CaO2 1.bază de tărie mijlocie. alături de Ca2+. acţionează ca sedativ central cortical. 60 % se găseşte în schelet. Na+şi K+ are rol fundamental în: conducţia electrică a pulsaţiilor inimii.CaO2 Ca(OH)2 + H2O2 → CaO2 + 2H2O Pulbere albă. COMPUŞII Ca2+ COMPUŞII CALCIULUI CU OXIGENUL: CaO.xH2O Preparare : Mg(OH)2 + H2O2 → MgO2 +2H2O . HIDROXIDUL DE MAGNEZIU . MgSO4 – sare amară (purgativ) - - - - PROPRIETĂŢI FIZIOLOGICE consituent normal al organismului uman. viscerale.la nivel intestinal. greu solubilă în apă. intervine în sinteza acizilor nucleici.se dizolvă în acizi minerali . intervine într-o serie de procese metabolice. MgO + CaO → intră în compoziţia prafurilor antiacide. necesarul pentru un adult: 200-500 mg Mg2+/ zi absorbţia. extrem de puţin solubilă în apă.rezultă un amestec de MgO2 (30%) şi MgO Utilizări: medicină – antiseptic. albă. menţine concentraţia potasiului în celule (se opune pătrunderii sodiului). purgativ. stimulează acţiunea acetilcolinesterazei. antidiareic. creşterea acestui raport → creşterea nefiziologică a cantităţii de HCl şi invers.2.este insolubil în baze. apare un exces de acetilcolină (substanţă excitantă. contractibilitatea celulelor cardiace carenţa de ioni de Mg+ şi K+ favorizează apariţia aritmiilor.MgO2. PEROXIDUL DE MAGNEZIU . PEROXIDUL DE CALCIU .

pentru copii: 500 – 700 mg/zi Absorbţia: în partea superioară a tractului intestinal.săruri greu solubile: CaF2. - 99 . • menţinerea integrităţii funcţionale a membranei celulare ( în acest proces este în antagonism cu Na+ şi K+). puţin solubilă în apă. .pulbere albă. . Ca(NO3)2.se deshidratează → CaO . HIDROXIDUL DE CALCIU – Ca(OH)2 . Ca3(PO4)2.cu acizii → săruri ionizate.calciul plasmatic se află sub formă: ionizată si neionizată – complecşi chelaţi solubili. CaI2. CaCrO4. . (COO)2Ca. CaCO3. . Gradul de absorbţie variază de la individ la individ şi scade cu vârsta.săruri solubile : CaCl2. Necesarul de calciu: . Ionul de Ca2+ participă la numeroase mecanisme vitale: • menţinerea integrităţii funcţionale a sistemului nervos central şi periferic. (CH3COO)2Ca . la nivelul intestinului subţire şi în duoden.3. CaSO4. PROPRIETĂŢI FIZIOLOGICE constituent important al organismului – 2% ( peste 98% în schelet).pentru adulţi :400 – 500 mg/zi . • are rol în coagularea sângelui. CaBr2.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful

Master Your Semester with Scribd & The New York Times

Special offer for students: Only $4.99/month.

Master Your Semester with a Special Offer from Scribd & The New York Times

Cancel anytime.