UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAŢI FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

Mihaela Cristina Onica

FINANŢELE ÎNTREPRINDERII

ISBN 978-606-8216-37-9

Editura EUROPLUS Galaţi, 2010

CUPRINS

Prefaţă............................................................................................................ 5 Capitolul I STRUCTURA GESTIUNII FINANCIAR-CONTABILE A ÎNTREPRINDERII... ............................................................................... 6 1.1. Conceptul de gestiune financiar-contabile a întreprinderii ..................... 6 1.2. Decizia financiară. Cadrul organizatoric al compartimentului financiar-contabil ....................................................... 7 1.3. Relaţia întreprindere – mediu exprimată prin fluxuri.............................. 8 1.4. Conceptul de capital al întreprinderii ...................................................... 9 1.5. Conceptul de ciclu financiar al întreprinderii.......................................... 9 1.6. Funcţia financiar-contabilă a întreprinderii............................................. 9 1.7. Obiectivele gestiunii financiar-contabile a întreprinderii...................... 10 1.8. Contabilitatea – sursă informaţională pentru elaborarea deciziilor financiare............................................................................... 11 1.9. Relaţia gestiune financiară – analiză financiară .................................... 13 Teste de autoevaluare ................................................................................... 13 Capitolul II SURSELE ŞI MODALITĂŢILE DE FINANŢARE ALE ÎNTREPRINDERII 24 2.1. Clasificarea surselor de finanţare ale întreprinderii .............................. 15 2.2. Costul capitalurilor................................................................................ 16 Teste de autoevaluare ................................................................................... 20 Capitolul III AMORTIZAREA CAPITALULUI IMOBILIZAT ÎN ACTIVE CORPORALE ŞI NECORPORALE....................................................................................... 22 3.1. Capitalul angajat şi supus amortizării ................................................... 22 3.2. Stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe....................................... 22 3.3. Imobilizările corporale .......................................................................... 22 3.4. Scoaterea din funcţiune a mijloacelor fixe............................................ 26 3.5. Evaluarea la intrare a imobilizărilor corporale...................................... 27 3.6. Evaluarea imobilizărilor corporale la închiderea exerciţiului ............... 29 3.7. Imobilizările necorporale (IAS 38) ....................................................... 30 3.7.1. Recunoaşterea imobilizărilor necorporale .............................. 30 3.7.2. Evaluarea iniţială şi contabilizarea imobilizărilor necorporale ...................................................... 30 3.7.3. Cheltuieli ulterioare privind imobilizările necorporale .......... 33 3.7.4. Evaluarea ulterioară a imobilizărilor necorporale .................. 36 3.7.5. Amortizarea imobilizărilor necorporale ................................. 47 3.7.6. Scoaterea din evidenţă a imobilizărilor necorporale .............. 38 Teste de autoevaluare ................................................................................... 39 Capitolul IV EVALUAREA PROIECTELOR DE INVESTIŢII ................................ 41 4.1. Definirea contabilă şi financiară a investiţiilor ..................................... 41

2

4.2. Clasificarea investiţiilor ........................................................................ 41 4.3. Metode de evaluare a proiectelor de investiţii ...................................... 41 4.3.1. Metode bazate pe rentabilitatea medie de exploatare............. 43 4.3.2. Metode bazate pe actualizarea cash-flow-urilor..................... 43 4.3.3. Termenul de recuperare a cheltuielilor................................... 45 4.3.4. Valoarea actuală netă (VAN) ................................................. 45 4.3.5. Rata internă de rentabilitate (RIR) ......................................... 46 Teste de autoevaluare ................................................................................... 47 Capitolul V GESTIUNEA ACTIVELOR CIRCULANTE ......................................... 52 5.1. Gestiunea stocurilor............................................................................... 52 5.2. Determinarea necesarului de finanţare a ciclului de exploatare............ 60 5.3. Gestiunea clienţilor ............................................................................... 65 Teste de autoevaluare ................................................................................... 69 Capitolul VI ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE A ÎNTREPRINDERII............... 70 6.1. Rolul analizei financiar-contabile în aprecierea performanţelor firmei ............................................................................ 70 6.2. Analiza pe baza datelor din bilanţul contabil al firmei ......................... 73 6.2.1. Bilanţul financiar .................................................................... 74 6.2.2. Analiza echilibrelor pe baza bilanţului financiar.................... 79 6.2.3. Bilanţul funcţional .................................................................. 85 6.3. Ratele de structură a activului bilanţier................................................. 90 6.4. Ratele de structură a pasivului bilanţier ................................................ 91 6.5. Ratele de sinteză.................................................................................... 91 6.6. Analiza structurii financiare şi a ratelor de finanţare ............................ 92 6.7. Analiza ratelor de rotaţie a posturilor de bilanţ..................................... 94 6.8. Ratele de lichiditate şi solvabilitate....................................................... 95 Teste de autoevaluare ................................................................................... 95 Capitolul VII ANALIZA PERFORMANŢEI FIRMEI PE BAZA CONTULUI DE REZULTAT................................................................... 97 7.1. Analiza soldurilor intermediare de gestiune.......................................... 97 7.2. Analiza capacităţii de autofinanţare .................................................... 101 7.3. Autofinanţarea ..................................................................................... 102 7.4. Calculul capacităţii de autofinanţare şi autofinanţării S.C. „ALPHA” S.A. ............................................................................ 103 7.5. Analiza ratelor de rentabilitate ............................................................ 103 Teste de autoevaluare ................................................................................. 103 Capitolul VIII DIAGNOSTICUL RISCULUI ................................................................ 112 8.1. Analiza riscului economic................................................................... 112 8.2. Analiza riscului financiar .................................................................... 113 8.3. Analiza riscului de faliment ................................................................ 115 8.3.1. Modelul Conan şi Hodler ..................................................... 116 8.3.2. Modelul Băncii Comerciale Române ................................... 117 8.3.3. Modelul Altman 3 cu 5 variabile.......................................... 119

3

. 127 9.......................... Metode de prezentare a fluxurilor de trezorerie din activităţile operaţionale ..........5.............. Metoda indirectă.................6... 139 Bibliografie ....................................... 131 Teste de autoevaluare ... Tabloul fluxurilor de trezorerie conform IAS 7 ... 131 9................. 233 4 ..... 131 9............................... Activităţile de exploatare...5................ Tranzacţii fără efect asupra trezoreriei........... 124 9................ Participaţii în filiale............... Activităţi de finanţare..........................................8.............................................................................................1.............. Metoda directă .......5.........................................Teste de autoevaluare .....2.... 129 9.... 123 9................................ 122 9..................................................................................... Fluxurile de trezorerie exprimate în alte monede.....................................10......................9................... 125 9.................. Dobânzi şi dividende ...........3................................................................................... în întreprinderi asociate şi în co-întreprinderi........................................... 120 Capitolul IX ANALIZA TABLOULUI FLUXURILOR DE TREZORERIE CONFORM IAS 7 .................5...........................................................2..........1...........1...1....................................... 125 9............. 130 9.... Activităţile de investiţii ................................ 123 9.........................................4......1........................... 123 9.............................7.................... Modele de situaţii ale fluxurilor de trezorerie ........................... Impozitul pe profit.... 130 9.....

Consider că această lucrare va fi primită cu real interes de către cititorii care doresc să-şi completeze şi să-şi perfecţioneze cunoştinţele în domeniul finanţelor întreprinderii . lucrarea tratează într-o manieră accesibilă principalele aspecte de ordin teoretic şi practic în domeniul gestiunii financiare a firmei. Se analizează finanţele întreprinderii. şi oferă soluţii prompte pentru elaborarea deciziilor financiare în condiţii de maximă eficienţă şi eficacitate. Procesele decizionale valorifică în mod curent informaţiile conţinute în situaţiile financiare anuale. Bonitatea financiară a firmei este corelată cu rentabilitatea. analiza financiară aprofundată pe baza datelor bilanţului. Prelucrarea şi valorificarea informaţiei contabil-financiare reprezintă o condiţie sine-qua-non a eficienţei economice. adecvată contextului abordat ţinând cont de faptul că legislaţia financiar-contabilă este într-o continuă modificare.PREFAŢĂ Lucrarea se adresează studenţilor. exemplificate prin multiple aplicaţii practice. care vin să controleze perspicacitatea cititorului. pentru a putea adopta deciziile optime. cu referire directă la abordări pe plan internaţional. O primă întrebare pe care trebuie să şi-o adreseze un manager financiar se referă la scopul activităţii sale. Fiecare capitol se definitivează cu un număr de teste de autoevaluare şi probleme. Astfel se obţin informaţii pentru determinarea poziţiei financiare şi a performanţelor întreprinderii şi calculul indicatorilor privind echilibrul financiar al firmei. pornind de la informaţiile contabilităţii oferite de situaţiile financiare anuale: bilanţul. În încercarea de a vă oferi argumentaţii pentru rolul cunoaşterii domeniului gestiune financiară a firmei. 5 . Structurată pe 9 capitole. se apelează la o bibliografie de specialitate. lucrarea îşi propune abordarea acestei ştiinţe într-o manieră practică. tuturor practicienilor care acţionează în domeniul economic ţinând cont de faptul că orice manager de succes este conştient de importanţa studiului elementelor de gestiune financiară a firmei. solvabilitatea şi riscul acesteia. Precizăm în acest context. contul de profit şi pierdere şi notele explicative. masteranzilor de la Facultăţile Economice. lichiditatea. cu privire la ansamblul relaţional contabilitate-gestiune . Lucrarea prezintă idei deosebite cu accent de cercetare ştiinţifică. a contului de rezultat. ingenios realizate. În redactarea lucrării de specialitate.

respectiv: • Componenta industrial-comercială ce reflectă raporturile care se creează între întreprindere şi diferiţi parteneri în procesul de achiziţionare a factorilor de producţie şi de valorificare a bunurilor şi/sau serviciilor derivate din activitatea de exploatare. operaţiunile financiare. considerând gestiunea financiar-contabilă ca fiind expresia operaţională (practică) a funcţiei financiar-contabile. Pentru a defini gestiunea financiar-contabilă. cadrul organizatoric al activităţii financiare. repartizării şi utilizării rezultatului final. respectiv „un ansamblu de decizii. la utilizarea lor. mediul firmei este definit prin patru componente interdependente care influenţează activitatea întreprinderii.1 În principal.25 6 . realizarea investiţiilor. consideră B.. Bucureşti. respectiv „gestiunea financiară ca expresie operaţională a funcţiei financiare a întreprinderii cuprinde mulţimea deciziilor. trebuie să se aibă în vedere trei elemente esenţiale: decizile financiare. respectiv profitului". la obţinerea rezultatelor financiare. Gestiunea financiară a întreprinderii „se referă la ansamblul de agenţi economici care realizează gestiunea patrimoniilor individuale în vederea maximizării valorii de piaţă a acestora. salarizarea şi alte drepturi sociale ale personalului. utilizarea forţei de muncă. precum şi serviciile şi personalul chemat să le înfăptuiasca. 1994. Alţi autori fac diferentă între gestiunea financiar-contabilă şi funcţia financiar-contabilă a întreprinderii. colectarea de fonduri. precum: gestiunea trezoreriei. Conceptul de gestiune financiar-contabile a întreprinderii Gestiunea financiară este „un ansamblu de decizii şi activităţi care concură la reglarea şi ajustarea fluxurilor financiare şi a fondurilor. susţin specialiştii. operaţiuni şi modalităţi de organizare a activităţii financiare în vederea procurării şi utilizării capitalurilor în scopul obţinerii. operaţiunilor de realizare a acestora. la gospodărirea resurselor financiare ale întreprinderii". unele având caracter „concret”. “Gestiunea financiară”. se caracterizează prin mare eterogenitate. decizii şi operaţiuni care se referă la procurarea capitalurilor necesare.Capitolul I STRUCTURA GESTIUNII FINANCIAR-CONTABILE A ÎNTREPRINDERII 1. • Componenta socială are în vedere relaţiile contractuale cu salariaţii şi sindicatele cu privire la încadrarea în muncă. a creşterii averii acţionarilor”.1. iar altele sunt numite de autor activităţi „intelectuale”. Colasse. • Componenta statală este reprezentată de ansambul obligaţiilor întreprinderii către bugetul de stat şi de raporturile născute ca urmare a finanţării bugetare sub formă de subvenţii sau diverse facilităţi fiscale ori ca urmare a conlucrării în 1 Stancu I. Editura Economică. Gestiunea financiar-contabilă este considerată de unii autori expresia operaţională (practică) a funcţiei financiar-contabile a întreprinderii. p. respectiv: previziunea şi analiza ocazionate de fundamentarea deciziilor financiare. la repartizarea şi utilizarea acestora”. Activităţile pe care le presupune gestiunea financiar-contabilă.

prisosesc proceselor economice. un singur manager financiar acoperă toate responsabilităţile ce derivă din exercitarea funcţiei financiar-contabile. Cadrul organizatoric al activităţii financiar . 7 .sunt adoptate pentru a rezolva probleme bine cunoscute. Deciziile financiare care fac obiectul gestiunii întreprinderii pot fi clasificate după numeroase criterii. prin intermediul operaţiunilor de achiziţionare a activelor imobilizate şi circulante necesare întreprinderii. de transformare a capitalului aflat sub formă materială în diferite forme ale capitalului bănesc. astfel încât. din diferite motive. Cadrul organizatoric al compartimentului financiar-contabil Orice decizie financiară trebuie să fie prudentă şi raţională.vederea elaborării strategiilor de dezvoltare economică a ramurilor de activitate din care face parte întreprinderea şi a economiei naţionale. 2. însă condiţiile viitoare în care urmează să se adopte aceste decizii se modifică faţă de cele deja cunoscute anterior. protejarea întreprinderii împotriva riscurilor. Compartimentul financiar-contabil oferă un ajutor valid managerului întreprinderii în ceea ce priveşte: reperarea. domeniul de activitate. Dezinvestirea constă în vânzarea şi încasarea contravalorii bunurilor matriale care. • Decizii financiare inovative . iar soluţiile impun luarea în considerare a incertitudinii şi riscului. Operatiunile inverse. în procesul de constituire şi utilizare a capitalurilor acesteia. Decizia financiară.contabile este diferit de la o întreprindere la alta. • Decizii financiare adaptive . După corelarea problemelor de rezolvat cu soluţiile propuse distingem: • Decizii financiare de rutină . • Decizii de finanţare . evaluarea resurselor băneşti ale întreprinderii. pot fi unice pentru că problemele de rezolvat nu au mai fost întâlnite în practica întreprinderii. de obicei. procurarea. conservarea. investirea.sunt acelea prin care se selectează sursele de procurare a capitalului întreprinderii. să se asigure: un raport optim între capitalul propriu şi capitalul împrumutat. sunt rezultatul deciziei de dezinvestiţii. Pentru întreprinderile de mici dimensiuni. De obicei aceste decizii nu au un caracter complex şi se iau în condiţii de certitudine.sunt mai complexe şi implică un anumit grad de incertitudine în ceea ce priveşte fenomenele sau procesele prevăzute a se realiza. complexitatea operaţiunilor financiare.sunt acelea care implică convertirea capitalului din forma bănească în forma materială. echilibrul financar al întreprinderii prin constituirea resurselor permanente la nivelul nevoilor permanente şi a resurselor temporare corespunzător nevoilor temporare. au un orizont de timp mai îndepărtat. Modul de rezolvare a problemelor este parţial cunoscute din experienţele anterioare. • Componenta financiară se referă la totalitatea relaţiilor dezvoltate de întreprindere cu piaţa financiară. ţinând seama de costul împrumutului. implicând un efort redus. 1. controlul. în funcţie de: mărimea acesteia.2. deciziilor financiare sunt: • Decizii de investiţii .sunt cele mai deficile de fundamentat deoarece ţin de modificările de strategie ale întreprinderii. După natura lor. repetitive. 1. bine definite şi pentru care există soluţii alternative cunoscute.

În literatura americană, o astfel de persoană este numită trezorier (treasurer) şi se ocupă de: gestionarea lichidităţilor, raporturile cu banca, procurarea resurselor de finanţare, gestiunea creditelor comerciale, distribuirea dividendelor, gestiunea poliţelor de asigurare. Întreprinderile de mari dimensiuni, în schimb, dispun de o funcţie financiarcontabilă structurată, dată de complexitatea deciziilor şi de necesitatea de a recurge la analize şi instrumente sofisticate. De obicei, în cadrul acestei funcţii, alături de trezorier este prezent şi o persoană cu atribuţii de control (controller). Trezorierul se ocupă de procurarea resurselor şi gestiunea lichidităţilor, în timp ce sarcinile persoanei cu atribuţii de control sunt cu precădere orientate spre a verifica dacă aceste resurse au fost utilizate în mod eficient. Astfel, atribuţiile acestei persoane vizează: activităţi de contabilitate şi bilanţ, audit intern, salarii, elaborarea bugetului, raporturile cu administraţia financiară etc. 1.3. Relaţia întreprindere-mediu exprimată prin fluxuri Întreprinderile dezvoltă un sistem de relaţii cu terţii, numiţi în literatura anglosaxonă stakeholders, reprezentaţi de furnizori, clienţi, creditori, organismele publice, organizaţii civile etc. Întreţinerea acestui sistem complex de relaţii cu mediul, dictată de necesitatea atingerii obiectivelor pe care întreprinderea şi le-a fixat, presupune schimburi între întreprindere şi mediu, cu ocazia cărora se transferă bunuri şi monedă. Aceste transferuri sunt cunoscute în literatura de specialitate sub numele de fluxuri (materiale, băneşti, de forţă de muncă, informaţonale, decizionale etc.). Având în vedere că la începutul procesului de producţie transferul şi respectiv fluxurile vin din spre mediu spre întreprindere, iar la încheierea ciclului de producţie operaţiunile de transfer şi fluxurile sunt orientate din spre întreprindere spre mediu, numeroşi autori clasifică aceste fluxuri în: • Fluxuri de intrare (input); • Fluxuri de ieşire (output). Gestiunea financiară se ocupă cu precădere de fluxurile băneşti, care exprimă operaţiunile de folosire a banilor în transferurile mediu - întreprindere şi invers. Astfel, la începutul proceselor de producţie banii sunt transformaţi în factori de producţie, iar la încheierea ciclului productiv produsele şi/sau serviciile întreprinderii sunt transformate în bani. Unii autori consideră întreprinderea ca un „nod al fluxurilor”, întrucât pentru realizarea obiectului său de activitate şi pentru a obţine performanţe economico-financiare întreprinderea dezvoltă fluxuri băneşti şi reale, ca urmare a legăturilor cu piaţa factorilor de producţie, consumatorii, piaţa financiară, statul. Fluxurile băneşti autonome se nasc şi ca urmare a remunerării „furnizorilor” de capital prin plata dividendelor (acţionarii) şi a dobânzilor (creditorii). Relaţia întreprinderii cu bugetul statului implică existenţa fluxurilor băneşti autonome, în ambele sensuri, adică: prin vărsarea către buget a obligaţiilor fiscale (impozite şi taxe) sau prin încasarea subvenţiilor, primelor de export. Când întreprinderea desfăşoară activităţi de comerţ exterior, fluxurile băneşti capătă şi forma fluxurilor valutare. Se poate afirma că fluxurile băneşti legate de activitatea economică a întreprinderii sunt generate de: • operaţiunile de procurare şi utilizare a capitalului, în conformitate cu necesităţile pe care le reclamă buna derulare a fluxurilor reale, şi operaţiunile de recuperare integrală a capitalului;

8

• obţinerea şi folosirea profitului.
1.4. Conceptul de capital al întreprinderii Capitalul este elementul esenţial pentru existenţa şi funcţionarea unei întreprinderi. Ansamblul activităţilor care trebuie organizate şi desfăşurate la nivelul întreprinderii pentru mobilizarea oportună, alocarea raţională, potrivit unor metode şi tehnici specifice, şi pentru utilizarea eficientă a capitalului necesar funcţionării normale şi atingerii obiectivelor întreprinderii poartă numele de fenomen financiar. În activitatea întreprinderii capitalurile parcurg un ciclu financiar pe care îl încheie prin transformarea lui succesivă din formă bănească, în formă materială, revenind, în final, la forma bănească. 1.5. Conceptul de ciclu financiar al întreprinderii Literatura de specialitate menţionează existenţa a trei cicluri financiare, respectiv: ciclul de investiţii, ciclul de exploatare şi ciclul operaţunilor financiare. În cadrul ciclului de investiţii se constituie capacitatea de producţie a întreprinderii, ceea ce determină transformarea banilor (disponibil de casă, finanţări de la terţi etc.), ca primă formă de manifestare a capitalului, cumpărare sau decontarea cheltuielilor ocazionate de realizarea în regie proprie a unor elemente de activ imobilizat, în bunuri materiale. Ca urmare a exploatării capacităţilor de producţie astfel constituite, o parte din valoarea activelor imobilizate se transferă prin operaţiuni de exploatare în mod treptat, pe durata mai multor ani, în valoarea bunurilor şi/sau serviciilor obţinute (amortizarea). Acestea la rândul lor sunt oferite spre vânzare, iar încasarea contravalorii lor permite revenirea la forma bănească a capitalului. Caracteristic, ciclului de investiţii este faptul că bunurile materiale realizate în cadrul său reprezintă baza tehnică a ciclului de exploatare, care se crează, în general, într-o perioadă lungă de timp. Ciclul de exploatare este cel în care are loc întregul proces de aprovizionare, producţie, comercializare şi încasare a contravalorii produselor rezultate. Prin achiziţionarea materiilor prime, materialelor, combustibilului, energiei etc. se constituie activele circulante ale întreprinderii. Livrarea şi încasarea produselor finite obţinute din procesul de fabricaţie permit revenirea capitalului la forma bănească. Ciclul operaţiunilor financiare se formează atunci când se primeşte sau se restituie un împrumut, ca urmare a unor relaţii între întreprindere şi instituiile financiare. Relaţiile de împrumut dintre o întreprindere şi o bancă se pot stabili şi în sens invers dacă întreprinderea dispune de un disponibil bănesc pe care doreşte să îl valorifice prin plasamente la acea bancă. Acest disponibil apare atunci când se crează un decalaj temporal între fluxurile băneşti şi cele reale (când furnizorii acordă un termen de plată întreprinderii, când întreprinderea recuperează într-un termen cât mai scurt creanţele de la clienţi, când se scurtează perioada cuprinsă între momentul în care întreprinderea plăteşte furnizorii şi momentul în care recuperează creanţele clienţi). 1.6. Funcţia financiar-contabilă a întreprinderii Funcţia financiar-contabilă este reprezentată de totalitatea raporturilor ce privesc constituirea şi utilizarea capitalurilor întreprinderii. Necesitatea unei astfel de funcţii

9

derivă din multitudinea relaţiilor şi fluxurilor care se stabilesc între întreprindere şi piaţa financiară. Aceasta prezintă importanţă pe parcursul întregului ciclu de viaţă al întreprinderi, deoarece datorită exercitării sale se poate asigura informarea corectă cu privire la: potenţialul de producţie şi de comercializare al întreprinderii, necesarul de resurse, modului de gestionare a resurselor. Rolul operaţional al funcţiei financiar-contabile se concretizează în adoptarea unor decizii de constituire a capitalurilor, de utilizare a lor, fapt care implică negocierea creditelor bancare în vederea contractării unor împrumuturi, vânzare de acţiuni, încasarea clienţilor, plata furnizorilor etc. Rolul funcţional constă în înregistrarea, tratarea, analiza şi difuzarea informaţiilor necesare gestiunii întreprinderii şi acordarea asistenţei de specialitate celorlalte funcţii ale întreprinderii. Rolul politic al funcţiei financiar-contabile se referă la faptul că activitatea financiară a întreprinderii se desfăşoară ţinând seama de constrângerile sociale, economice, politice care se exercită asupra întreprinderii şi care nu pot fi neglijate. Activităţile specifice funcţiei financiar-contabile se grupează în: • Activităţi care privesc în mod direct capitalul, precum: emiterea de acţiuni şi obligaţiuni, vânzarea şi încasarea contravalorii lor, contractarea şi rambursarea creditelor; • Activităţi cu efect indirect asupra capitalului, respectiv: asigurarea evidenţei contabile, realizarea lucrărilor de analiză şi control. Între funcţia financiar-contabilă şi celelalte funcţii ale întreprinderii (de producţie, comercială, de personal) există legături, toate conectându-se cu mediul extern al întreprinderii prin intermediul fluxurilor reale şi a fluxurilor băneşti. Sectorul de producţie achiziţionează de la furnizori, cu ajutorul mijloacelor bănesti alocate de sectorul financiar, factorii de producţie necesari desfăşurării procesului de producţie şi obţinerii produselor finite. Produsele finite sunt încredinţate sectorului de comercializare care le pregăteşte pentru vânzare, cu ajutorul unor mijloace băneşti puse la dispoziţie de sectorul financiar. Încasarea contravalorii produselor finite vândute de către sectorul comercial permite sectorului financiar din întreprindere să-şi reconstituie mijloacele băneşti consumate. În consecinţă, sectorul financiar asigură cu mijloace băneşti celelalte sectoare şi îşi formează resursele din vânzarea produselor/serviciilor către parteneri sau de pe piaţa financiară. Orice dezechilibru la nivelul funcţiei financiarcontabile a întreprinderii pune în pericol funcţionalitatea întreprinderii în ansamblul ei. 1.7. Obiectivele gestiunii financiar-contabile a întreprinderii Se cunosc următoarele obiective ale gestiunii financiar-contabile a întreprinderii : • Asigurarea securităţii întreprinderii, respectiv echilibrul finanicar al întreprinderii, prin nivelul fondului de rulment, coeficientului de îndatorare şi a nivelului încasărilor; • Garantarea profitabilităţii, ca expresie a eficienţei folosirii capitalurilor, ilustrată în ratele de rentabilitate economică şi finanicară; • Asigurarea flexibilităţii întreprinderii, respectiv a capacităţii acesteia de a se adapta circumstanţelor dificile (flexibilitate defensivă), prin neutilizarea integrală

10

deţinătorilor de părţi sociale. acesta în cazul în care: • întreprinderea aparţine proprietarilor (acţionarilor. Realizarea obiectivelor anterior menţionate implică utilizarea unor tehnici financiar-contabile adecvate. fiind interesaţi de indicatorii de performanţă. de riscurile financiare şi de capacitatea de rambursare a acesteia. Unele întreprinderi îşi propun ca obiectiv al gestiunii financiar-contabile maximizarea valorii de piaţă a întreprinderii. 1. c) Furnizorii şi alţi creditori comerciali sunt interesaţi în evalurea solvabilităţii pentru continuarea şi dezvoltarea relaţiilor comerciale. sunt interesaţi de stabilitatea şi profitbilitatea întreprinderii. de incertitudinile şi riscurile ce caracterizează mediul economic contemporan. care să permită conducerea întreprinderii să fie valorificate orice oportunităţi de sporire a cifrei de afaceri.8. dar nu se poate limita doar la acestea. d) Clienţii sunt interesaţi în evaluarea continuităţii activităţii întreprinderii pentru colaborări pe termen lung. Contabilitatea-sursă informaţională pentru elaborarea deciziilor financiare O gestiune financiară realizată în scopul elaborării unui diagnostic financiar.a capacităţii de autofinanţare şi de îndatorare sau de a valorifica oportunităţile de obţinere şi sporire a profitului. care doresc să-şi minimizeze riscurile şi să-şi rentabilizeze capitalurile. diagnosticul va fi mai bogat decât dacă ei cunosc doar simple date publicate. e) Statul este dublu interesat pentru prezentarea fidelă a patrimoniului. valoarea întreprinderilor. a cifrei de afaceri (flexibilitate ofensivă). doresc să-şi recupereze şi să-şi rentabilizeze fondurile pe care le-au încredinţat întreprinderii. prin menţinerea şi creşterea mijloacelor de producţie. sunt interesaţi în evaluarea corelaţiei riscbeneficiu. Cunoştinţele de care dispun aceştia depind de poziţia lor faţă de întreprindere: dacă ei lucrează în întreprindere sau deţin o participare însemnată. Gestiunea financiară are ca punct de plecare documentele reprezentative ale imaginii fidele a întreprinderii prezentată partenerilor interni şi externi: 1) Partenerii interni: a) Managerii. antreprenorilor individuali) care sunt interesaţi să maximizeze valoarea investiţiilor lor. de diminuare a costurilor şi de minimizare a riscurilor. b) Salariaţii. de faptul că trecerea timpului are un cost. care să permită adoptarea unor decizii şi stabilirea unor previziuni financiare se bazează în primul rând pe de date şi informaţii provenite din situaţiile financiare ale întreprinderii. b) Instituţiile financiare. a rezultatului şi a situaţiei financiare a întreprinderii. precum băncile şi alte organisme de creditare. dimensiunea umană a productivităţii şi a supravieţuirii întreprinderii. deoarece trebuie să opereze 11 . Creşterea valorii întreprinderii este instrumentul cel mai eficace pentru a măsura succesul întreprinderii în materie de gestiune financiar-contabilă. • proprietarii ţin seama. pe termen lung. în mod deosebit. care poate diminua. al căror obiectiv este asigurarea rentabilităţii capitalurilor investite şi a perenităţii întreprinderii. 2) Partenerii externi: a) Investitorii (acţionarii) actuali sau potenţiali.

2. sub formă de tabel sau în listă. extraordinare). trebuind să fie inteligibile. Situaţia fluxurilor de trezorerie (numerar). credibile.E. 1752/2005. Bilanţul. 4. complete şi să asigure eficienţa necesară printr-un raport cost-beneficiu optim utilizatorilor. Obiectivul situaţiilor financiare este furnizarea de informaţii despre poziţia financiară. Contul de rezultat regrupează. 3. Situaţia modificării capitalurilor proprii prezintă toate variaţiile pe care le-au suferit capitalurile proprii între momentul de început şi cel de sfârşit al exerciţiului 12 . şi cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară.M. financiare.E. alături de raportul administratorilor şi raportul auditorilor financiari (cenzorilor). provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli) şi datoriile (de exploatare. care oferă informaţiile necesare analizei financiare prin situaţii financiare anuale ce se bazează pe un suport ce răspunde exigenţelor reglementărilor româneşti armonizate cu Directiva a IV-a a C. Bilanţul este documentul contabil de sinteză care „fotografiază”. care se exprimă prin aptitudinea acesteia de a genera fluxuri viitoare de numerar (venituri) prin utilizarea resurselor existente (cheltuieli ale perioadei). astfel încât permite determinarea ca sold a rezultatelor (profitul sau pierderea) pe tipuri de activităţi. la un moment dat. sunt prezentate în activul bilanţului. care sunt considerate drept surse de finanţare. relevante.F. performanţele şi modificările poziţiei financiare a întreprinderii în exerciţiul financiar încheiat şi se prezintă în raportul anual. respectiv. indicând rezultatul pe care l-a obţinut întreprinderea în cursul exerciţiului financiar. Informaţia contabilă oferită de aceste documente este adaptată şi prelucrată în cadrul analizei financiare în funcţie de obiectivele vizate. cu titlu durabil sau activ imobilizat. sau activ circulant. ca şi utilizările acestora la aceeaşi dată. cheltuielile şi veniturile exerciţiului structurate pe categorii (exploatare. şi utilizările cu titlu provizoriu şi ciclic. 5. sub formă de tabel sau în listă. Politici contabile şi note explicative. El redă. ansamblul resurselor de care dispune întreprinderea la o anumită dată.P. capacitatea de a genera profit. Utilizările fondurilor puse la dispoziţia întreprinderii.prelevări şi să verse printr-un fel de impozit negativ subvenţii şi ajutoare sociale sau fiscale directe. comparabile. permiţând să se stabilească gradul de eficienţă în utilizarea de noi resurse. Din bilanţ se desprinde originea şi folosirea fondurilor de care dispune întreprinderea: originea fondurilor o constituie capitalurile proprii (ce aparţin acţionarilor şi asociaţilor. care cuprinde următoarele documente egale ca importnţă: 1. Bilanţul reflectă poziţia financiară a întreprinderii şi oferă informaţii despre capacitatea acesteia de a degaja fluxuri viitoare de numerar şi echivalente de numerar şi despre necesităţile viitoare de resurse. Situaţia modificării capitalurilor proprii. Contul de profit şi pierdere. Contul de rezultat arată performanţa întreprinderii. O. situaţia patrimonială şi financiară a unei întreprinderi. financiare) şi sunt cuprinse în pasivul bilanţului. Imaginea fidelă a patrimoniului unei întreprinderi este asigurată de contabilitatea generală.

al rezultatelor întreprinderii. narativ sau prin tabele de analiză. în evaluarea rentabilităţii şi riscurilor. cât şi în cadrul gestiunii financiare pe termen scurt (deciziile de trezorerie. în studiul proiectelor de investiţii şi în elaborarea prognozelor. completează şi detaliază toate informaţiile prezentate în celelalte documente de raportare financiară şi prezintă. Situaţia fluxurilor de numerar oferă informaţii despre capacitatea întreprinderii de a genera numerar şi echivalente de numerar din activitatea de exploatare şi din activitatea investiţională şi modul de utilizare a acestora. analiza financiară serveşte la evaluarea întreprinderii pe baza beneficiilor previzionale. Analiza financiară foloseşte instrumente şi mijloace specifice pentru aprecierea situaţiei financiare a întreprinderii în vederea adoptării unor decizii coerente de gestiune.financiar. gestiunea trezoreriei şi a ciclului de exploatare). Pe baza rezultatelor analizei financiare se pot adopta decizii financiare. imaginea fidelă a patrimoniului. 4. dar şi flexibilitatea. finanţarea şi repartizarea profitului). 3. Cum caracterizaţi deciziile şi operaţiunile financiare? 13 . ceea ce presupune acordarea unei valori întreprinderii. capacitatea de a face faţă scadenţelor. Teste de autoevaluare 1. permiţând analiza capacităţii de menţinere a capitalului şi a rezultatului final (profitul sau pierderea). a situaţiei financiare şi a rezultatului întreprinderii în exerciţiul financiar încheiat. atât în cadrul gestiunii financiare pe termen lung (deciziile privind investiţiile. pe baza capitalizării bursiere. care va servi gestionarilor de portofolii fiind obligatorie în cazul întreprinderilor cotate la bursă. Utilizată într-o optică de investiţii bursiere. în studiul fluxurilor financiare. în care trebuie să se introducă aspecte suplimentare privind mediul economic şi social. conform Planului Contabil General. urmăreşte diagnosticarea situaţiei financiare pentru fundamentarea politicii economico-financiare şi a strategiei întreprinderii. Analiza financiară este tot mai mult considerată ca un demers al diagnosticului global strategic. Care este definiţia mediului întreprinderii? Cum se structureză ciclul activităţii unei firme? Cum definiţi funcţia financiar-contabilă? Care sunt obiectivele gestiunii financiar-contabile ale întreprinderii şi cum se defineşte gestiunea finaciar-contabilă? 5. Relaţia gestiune financiară-analiză financiară Oiectivele gestiunii financiare situiază pe primul loc securitatea întreprinderii. situaţii şi indicatori care nu sunt prezentate în altă parte. în număr de 10. precum şi elemente de ecologie. şi împreună cu celelalte documente de sinteză să ofere.9. cu riscurile aferente. furnizându-i fondurile necesare exploatării curente. Analiza financiară poate fi considerată ca prima etapă a gestiunii financiare. Notele explicative şi politicile contabile prezintă informaţii despre bazele de întocmire a situaţiilor financiare şi politicile contabile adoptate. trebuie prezentate sistematic şi cuprind informaţii detaliate care să servescă analizei ulterioare. fiind necesară în studiul echilibrului financiar. 1. adică o structură financiară care să lase suficientă supleţe gestiunii. 2. Notele explicative. respectiv. nu numai solvabilitatea.

6. Care sunt asemănările şi deosebirile între gestiunea financiară şi analiza financiară? 7. Care este sursa informaţională pentru elaborarea deciziilor financiare? 8. Care sunt utilizatorii de informaţii financiar-contabile? 14 .

• leasingul . se modifică prin creşteri sau diminuări şi se lichidează la încetarea existenţei ei. la capacitatea de autofinanţare a firmei. Acestea se pot grupa astfel: • credite pe termen mediu şi lung. În esenţă operaţiunea de finantare prin leasing presupune ca societatea de leasing cumpară de la furnizor bunul solicitat de către utilizator si cedează folosinta acestuia din urmă pentru o anumită perioadă de timp îin schimbul unei redevenţe lunare. Se formează din contribuţii externe şi din contribuţii interne: • contribuţiile externe se referă la aportul proprietarilor şi. care se clasifica: • capitaluri proprii se formează la înfiinţare. aporturi ale statului. 2. Clasificarea surselor de finanţare ale întreprinderii Sursele de finanţare ale unei întreprinderi pot fi clasificate astfel: 1. eventual. de regulă. 3. • contribuţiile interne se referă. Astfel. Au o exigibilitate mai mare de un an. Factoringul este privit si ca un contract incheiat intre furnizorul de marfuri sau prestatorul de servicii (denumit aderent in cadrul acestui contract) si factor (care poate fi o societate bancara sau o institutie financiara specializata). fiind destinate să finanţeze investiţiile de procurare a elementelor de capital fix şi a celor de capital circulant cu caracter de permanenţă. Este definit ca un produs financiar complex care combină creditarea. • împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni. • este o tehnică de transformare în lichidităţi a creanţelor rezultate în urma livrării bunurilor sau a prestării serviciilor. a societăţii finanţatoare (societatea de leasing) şi a unui utilizator. proceduri ce uneori presupun imobilizarea unor elemente ale patrimoniului societăţii sau celui privat. colectivităţilor sau ale unor organisme specializate. Leasing-ul presupune existenţa unui furnizor. datorii pe termen lung şi mediu (capitaluri împrumutate pe termen mediu şi lung). precum şi evidenţa contabilă a creanţelor. servicii de urmărire şi încasare a creanţelor.Capitolul II SURSELE ŞI MODALITĂŢILE DE FINANŢARE ALE ÎNTREPRINDERII 2. Surse de finanţare pe termen scurt Acestea sunt: • mobilizarea creanţelor prin factoring sau scontare.1. pot fi evitate procedurile complicate ale contractării unor credite bancare. surse de finanţare pe termen lung.este o foarte bună metodă de finanţare în principal datorită operativităţii cu care poate satisface necesităţile financiare ale agenţilor economici şi persoanelor fizice deopotrivă. pentru constituirea de garanţii. • Factoringul constă în posibilitatea exportatorilor de a ceda o parte din creante sau a le ceda în totalitatea lor unor institutii specializate în operatiuni de acest gen pe baza unui contract de factoring în schimbul cedării unui comision. asumarea riscului de neâncasare a creanţelor. prin care creantele aderentului din vanzari de bunuri sau 15 .

Nz = numărul de zile de la scontare până la scadenţă. 16 . de până la un an şi au ca scop finanţarea ciclului de fabricaţie şi comercializare. fiecare urmărindu-şi interesul de a obţine profit. Costul capitalului împrumutat îl reprezintă cheltuielile cu dobânzile plătite. • Valoarea scontului ce trebuie plătit băncii se determină pe baza relaţiei: Vn × Ts × Nz S= . în timp ce statul. Limita până la care se pot face plăţi se numeşte “overdraft”. Preţul capitalului împrumutat diferă în funcţie de durata creditului. aceste avansuri în contul curent reprezintă o siguranţă în ceea ce priveşte efectuarea plăţilor. Costul capitalului propriu (dividendele) şi costul capitalului împrumutat (cheltuielile cu dobânzile) formează costul capitalului total. deţinătorul capitalurilor proprii al multor întreprinderi. Banca percepe unei cambia un commission. 2. • creditele de trezorerie – sunt credite pe termen scurt. Costul ridicat al capitalurilor este expresia eficienţei economice. nu are decât să se mulţumească cu profitul rămas după remunerarea datoriilor faţă de bănci. Preţul capitalului propriu îl reprezintă dividendele care trebuie să fie destul de mari aşa încât să existe satisfacţie maximă deoarece acţionarii nu îşi vor valorifica banii dacă obţin un venit suficient. • Scontarea este operaţiunea prin care beneficiarul unei cambia o cedează unui alt beneficiar (de regulă banca) în schimbul valorii actuale a cambiei. Costul capitalurilor Sursele de formare a capitalului implică un anumit cost. fie că sunt utilizate pentru formarea capitalului propriu. dar implică şi o serie de costuri mult mai mari decât la creditele obişnuite. fie că duc la constituirea capitalurilor împrumutate.2.prestari de servicii sunt preluate de factor spre a fi mai apoi încasate de către acesta de la debitori. Dividendele reprezintă costul capitalului propriu. scontul (dobânda percepută de la scontare până la scadenţă) şi o garanţie care va fi restituită în momentul încasării cambiei. unde: 365 S = scontul. Agenţii economici apelează la această operaţiune atunci când au nevoie de lichidităţi şi nu mai pot aştepta până la scadenţă. costurile reflectând dobânzile plătite în funcţie de evoluţia soldului contului curent. Costul ridicat al capitalurilor împrumutate este dat de faptul că băncile au devenit societăţi comerciale. Suma creditului (a descoperirii de cont curent) evoluează în funcţie de modificările soldului contului curent. Vn = valoarea nominală a cambiei. • creditele specializate – sunt utilizate pentru acoperirea unor necesităţi ale procesului de producţie sau pentru finanţarea producţiei destinată exportului sau instituţiilor publice . ci vor fi determinaţi să îşi vândă acţiunile şi să îşi plaseze capitalul într-o altă afacere. de cine oferă creditul şi de cererea şi oferta de capital de pe piaţă. Ele se împart în două categorii: • avansuri în cont curent – reprezintă facilitatea acordată de bănci clienţilor lor de a putea plăti într-o anumită limită stabilită. chiar dacă aceştia nu au disponibilităţi în contul curent. Ts = taxa scontului.

fie sub formă de rată în procent.Costul mediu ponderat al capitalului total se poate determina cu relaţia: CP DTML +r× X ( 1 − Ti ) . Dobânda exprimată sub formă absolută se calculează pe baza releţiei: D = C0 × n × i. DTML = Datorii pe termen mediu şi lung.d. unde: D = dobânda exprimată în sumă absolută.64% 5000 + 6000 5000 + 6000 Dacă se are în vedere şi dobânda costului capitalurilor împrumutate.16 ) = 12. Deci: D=f(c. Majoritatea sunt obişnuiţi şi cu o altă expresie a dobânzii şi anume cea de dobândă capitalizată (în 17 . t). K = costul capitalului propriu (rata dividendelor).dacă persoana P2 doreşte să utilizeze un capital ce îi aparţine persoanei P1 atunci P2 trebuie să plătească lui P1 o sumă de bani denumită generic dobândă.m. Dobânda se numeşte simplă dacă se plăteşte o singură dată şi dacă este proporţională cu durata plasamentului. i = rata dobânzii Dobânda simplă .) Dobânda simplă se calculează şi se plăteşte o singură dată. În principiu funcţia f este crescătoare. Aplicaţie: Să se calculeze costul mediu ponderat al capitalului total al unei firme din România. unde i = rata dobânzii t = durata plasamentului (de exemplu perioada utilizării unui împrumut) Observaţie. CP + DTML CP + DTML 5000 6000 + 0 . t va reprezenta număr de trimestre. dacă i este rată trimestrială. Cu alte cuvinte dobânda D este o funcţie de capital C şi durată t. n = durata creditului. r = costul capitalului împrumutat (rata medie a dobânzii). unde: CMPK = k × CP + DTML CP + DTML CMPK = costul mediu ponderat al capitalului.15× CP DTML +r× X ( 1 − Ti ) . ş. Formula de calcul în acest caz este: D = C × i × t. în condiţiile unei cote a impozitului pe profit de 16% şi care prezintă următoarele date: Finanţare CP DTML Valoare (ron) 5 000 6 000 Cost (%) 15% 13% Rezolvare: CMPK = k × K = 15% r = 13% CP = 5 000 lei DTML = 6 000 lei ti = 16% CMPK = 0. Ti = cota impozitului pe profit. dobânda se poate exprima fie în sumă absolută. Parametrii i şi t trebuie raportaţi la aceleaşi unităţi de timp (dacă i este rată anuală atunci t trebuie să reprezinte numărul de ani.13 × × ( 1 − 0 .a.

Aplicarea unui regim de dobândă capitalizată înseamnă. formula de calcul pentru dobânda simplă este: Co × n × i Ds = . că dobânda se calculează periodic. unde 12 × 100 n = numărul de luni. iar Cn = C0(1+i)n unde: i = rata dobânzii. cu o rata a dobânzii de 8% pe an. funcţie de realizarea planului de rambursare stabilit cu unitatea bancară.dacă perioada creditării este exprimată în luni. iar la sfârşitul fiecărei subperioade capitalul iniţial se măreşte cu valoarea dobânzii. formula de calcul pentru dobânda simplă este: Co × n × i Ds = . n = durata creditului. unde 360 × 100 n = numărul de zile. Cn = capitalul la finele anului. Practic regimul de dobândă capitalizată utilizat într-un plasament constituie o succesiune de operaţiuni în regim de dobândă simplă care modifică periodic (datorită faptului că dobânda nu se plăteşte pe fiecare subperioadă) capitalul iniţial. Să se întocmească planul de rambursare cu amortisment constant. Dobânda simplă se determină cu ajutorul unei dintre următoarele relaţii: 1. Creditele (capitalurile împrumutate) pe termen mediu şi lung pot fi rambursate.limbaj popular „dobândă la dobândă”). pe o perioadă de 5 ani. de fapt.dacă perioada pentru care se acordă creditul este exprimată în ani. astfel: 1. 18 . formula de clacul este: Co × n × i Ds = . unde 100 Ds = dobânda simplă. i = rata dobânzii.dacă durata pentru care se acordă creditul este exprimată în zile. împrumută 30.A.C. În terminologia de specialitate acest termen se mai întâlneşte şi sub denumirea de dobândă compusă. unde: Dc = dobânda compusă. plan de rambursare cu amortisment (partea anuală restituită din credit) constant sau cu rate anuale descrescătoare: S. Valorile (1+i)n se numesc „factor de actualizare” şi se găsesc în tabelele financiare în scopul simplificării calculelor.000 lei. „Sonyx” S. n = numărul de ani. Co = capitalul împrumutat. C0 = capitalul împrumutat iniţial. 3. 2. Dobânda compusă se calculează cu ajutorul relaţiei: Dc = Cn – C0.

pe 1 an şi 5 luni. rambursarea creditului la sfârşitul perioadei: Pentru aceleaşi date de mai sus se va întocmi planul de rambursare a creditului dar în condiţiile în care acesta se restituie integral la finele perioadei: An 0 1 2 3 4 5 Creditul nerambursat 30000 30000 30000 30000 30000 Amortismentul 0 0 0 0 30000 Dobânda 2400 2400 2400 2400 2400 Anuitatea (Am+Dobânda) 2400 2400 2400 2400 32400 Teste de autoevaluare 1. unde: n Am = amortismentul. pe 245 zile Rezolvare: a) C0 = 30000 i = 10% n = 3 ani. Ce reprezintă costul capitalurilor? 4. Cum se pot clasifica sursele de finanţare ale unei firme? 2. pe 3 ani. 30000 = 6000 lei/an Am = 5 2. Co = capitalul împrumutat. Care este formula de calcul pentru dobânda simplă şi dobânda compusă? Aplicaţii propuse şi rezolvate 1. Definiţi şi explicaţi în ce constă factoringul şi scontarea ca surse de finanţare pe termen scurt? 3. Să se calculeze dobânda simplă pe care o va plăti o firmă pentru un împrumut de 30000 lei pe următoarele durate: a. n = numărul de ani.000 24000 18000 12000 6000 - Amortismentul 6000 6000 6000 6000 6000 Dobânda 2400 1920 1440 960 480 Anuitatea (Am+Dobânda) 8400 7920 7440 6960 6480 Amortismentul se determină cu relaţia: C Am = 0 . c.An 0 1 2 3 4 5 Creditul nerambursat 30. 19 . b.

3 0. dobânda totală şi capitalul împrumutat la sfârşitul fiecărui an. Se vor determina dobânzile anuale.3 0. se va determina dobânda şi capitalul împrumutat la sfârşitul fiecărui trimestru. Rezolvare: C0 = 30 000 n = 3 ani i = 30% Ds = An Creditul nerestituit 30000 39000 50700 - Rata dobânzii 0. Dobânda se va calcula având în vedere că are loc capitalizarea sa. utilizând factorul de capitalizare (1+i)n şi capitalul iniţial împrumutat Co.5 lei b) Ds = 100 12 × 100 Co × n × i 30000 × 245 × 0 .Co × n × i 30000 × 3 × 0 .10 = = 90 lei 100 100 Co × n × i 30000 × 17 luni × 0 . împrumutat la începutul perioadei 1 An 0 Rata dob. În situaţia în care capitalizarea dobânzii se va face trimestrial.3)1 (1+0. O firmă ia un credit de 30 000 lei pentru perioada de 3 ani cu o rată a dobânzii de 30%. pentru un împrumut a cărui valoare este de 30000 lei. 4 1 30000 7. dobânda totală şi capitalul împrumutat la sfârşitul fiecărui an.3 - Dobânda anuală 9000 11700 15210 35910 1 2 3 TOTAL Capitalul datorat la finele anului 39000 50700 65910 3. Capit. Dobânda se plateşte la sfârşitul celor 3 ani. 3 Capital împrumutat la sf. 2 Dob.3)3 Capital la finele anului Cn = C0 (1+i)n 39000 50700 65910 Dobânda compusă Dn = CnC0 9000 20700 35910 Dobând a anuală 9000 11700 15210 35910 An 1 2 3 TOTAL 4. 30% Rata dobânzii trimestriale = = 7.5% 2250 32250 20 . Trim.5% 4 Nr. odată cu rambursarea împrumutului.10 = = 42. Capit. împrumutat la începutul perioadei 30000 30000 30000 Coeficient de capitalizare (1+i)n (1+0. de trimestre de creditare = 3 x 4 trim/an = 12 luni. Trim. Să se determine dobânzile anuale.3)2 (1+0.10 c) Ds = = = 204 lei 360 × 100 360 × 100 2.Trim. i = 30% pe an şi n = 3 ani.

2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 32250 34669 37269 40064 43069 46299 49771 53504 57517 61831 66468 7.5% 7.5% 7.5% 7.5% 7.5% 7.5% 7.5% 7.5% 7.5% 2419 2600 2795 3005 3230 3472 3733 4013 4314 4637 4985 34669 37269 40064 43069 46299 49771 53504 57517 61831 66468 71453 21 .5% 7.5% 7.

animale şi plantaţii. b) active necorporale. b) construcţii. 105/2007. prestări de servicii. acestea vor amortiza capitalul imobilizat numai pentru activităţile desfăşurate în scopul obţinerii de profit. comerţ. apartinând unor persoane juridice cu sediul în strainatate. potrivit legii sunt obligate să conducă evidenţa în partida simplă. 15/1994. este de 1800 lei. Recunoaşterea activelor imobilizate corporale. sucursalele şi alte subunităţi cu sediul în Romania. 22 . valoarea ramasă neamortizată a mijloacelor fixe cu valoarea de intrare cuprinsă intre 1500 lei si 1800 lei. care au dreptul potrivit legii. potrivit legii. Acestea sunt definite ca active deţinute de către întreprindere pentru a fi utilizate în activităţile de producţie. 3. pentru a fi date cu chirie sau în scopuri administrative şi care se aşteaptă să fie utilizate pe mai mult de un exerciţiu. 3. 105/2007 stabileste ca valoarea minimă de intrare a mijloacelor fixe stabilită în conditiile Legii nr. acestea sunt plătitoare de impozit pe profit. Activele corporale Tratamentul contabil şi modul de prezentare a informaţiilor financiare privind imobilizările corporale fac obiectul IAS 16 Imobilizări corporale.2. mijloace de transport. în scopul refacerii capitalului angajat. se face atunci când se îndeplinesc criteriile generale de recunoaştere: • este probabilă generarea de beneficii economice viitoare. potrivit prevederilor legale in vigoare. fie se va recupera integral odată cu intrarea în vigoare a HG nr.3. Capitalul angajat şi supus amortizării Capitalul imobilizat supus amortizării se materializeaza prin bunurile şi valorile destinate să deservească activitatea pe o perioada mai mare de un an şi care se consumă treptat. c) instalaţii tehnice. Imobilizările corporale cuprind: a) terenuri. pe durata normală de functionare ramasă. Capitalul imobilizat supus amortizării cuprinde 2 grupe: a) active corporale. existente în patrimoniul operatorilor economici. persoanele juridice fără scop lucrativ. Pe de altă parte. 3. • evaluarea se poate face credibil. Stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe Hotararea Guvernului nr. şi care. persoanele fizice şi asociaţiile fără personalitate juridică care desfasoară activităţi în scopul realizării de venituri. inclusiv investiţiile pentru amenajarea acestora. să desfasoare activităţi economice. şi pentru care.1.Capitolul III AMORTIZAREA CAPITALULUI IMOBILIZAT ÎN ACTIVE CORPORALE ŞI NECORPORALE Amortizarea capitalului imobilizat poate fi efectuată de unităţile care desfasoară activităţi economice şi care imobilizează capital în active corporale şi necorporale supuse deprecierii. prin utilizare sau în timp. fie se poate opta pentru recuperarea acestei valori.

platforme de foraj marin. lacurilor. În componenţa construcţiei în afara elementelor sale principale de construcţie (fundaţie. sere. şi alte elemente de construcţie propriu-zise. ce aparţin unui proprietar. puţuri. prin includerea pe cheltuielile într-o perioadă de maximum 10 ani. căi de rulare. Terenurile se înregistrează în patrimoniu la valoarea stabilită în funcţie de clasele de calitate. (industriale). „Construcţii speciale” sunt acele obiecte de construcţii care. iar amenajările de terenuri se recuperează prin amortizare. În cazul unei construcţii cu mai multe destinaţii funcţionale. diguri. semne de circulaţie). borne. marcaje. • heleştee. iazurilor şi alte lucrări asimilate. şi anume: a) scări. (agricole). terenuri fără construcţii. alei. iazuri. drumuri. silvice. care nu pot fi delimitate între ele. (hidro). pereţi. Construcţii Fac parte din această grupă şi constituie obiect de evidenţă. Terenurile pot fi evidenţiate în contabilitate pe următoarele grupe: terenuri agricole. c) instalaţii interioare sanitare (apă şi canalizare). cu sau fără construcţii. autostrăzi cu accesoriile (trotuare. Tot ca amenajări de terenuri sunt considerate sistemele de irigaţii.d) mobilier. centrale hidroelectrice. turnuri de răcire etc. solarii. acoperiş) intră şi toate celelalte elemente care alcătuiesc un tot unic împreună cu clădirea propriu-zisă şi care concură la realizarea funcţiei pentru care a fost construită. În categoria „construcţii speciale” se includ: • piste şi platforme exterioare. coşuri de fum. linii de tramvaie. parapeţi. amplasarea şi/sau alte criterii legale. rampe de încărcare descărcare. nu îndeplinesc caracteristicile de clădiri şi care au drept scop crearea condiţiilor pentru desfăşurarea proceselor de proceselor. b) instalaţii interioare electrice de iluminat. comerţ sau servicii ori pentru activitatea instituţiilor. sonde. planşee. de desecare. terenuri cu zăcăminte. la costul de achiziţie sau la valoarea aportului în natură. • baraje. fiecare construcţie (clădire sau construcţie specială) delimitată în spaţiu şi caracterizată printr-o anumită destinaţie funcţională. lacuri artificiale etc. Terenurile Terenurile sunt bunurile imobile care constau în parcele de pământ. terenuri cu construcţii etc. centre termoelectrice. a. piste pentru 23 . racordări la sistemele de alimentare cu energie etc. b. suprafaţă. centrale nucleare. ecluze şi ascensoare. aparatură birotică. terase. echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale. bazine. Amenajările de terenuri reprezintă investiţii efectuate pentru punerea în valoare a terenurilor. construcţii şi împrejmuiri pentru creşterea animalelor şi păsărilor. padocuri etc. Terenurile nu se amortizează. terenuri de extracţie minieră. parcaje. bălţilor. • căi ferate. întreaga construcţie se consideră un obiect de evidenţă şi se încadrează în grupa construcţiilor corespunzătoare destinaţiei funcţionale cu ponderea cea mai mare.

Din această grupă fac parte unelte. obiect de evidenţă se consideră orice maşină. apeducte. animalele din circuri şi grădini zoologice. vişini. utilaje şi instalaţii de lucru)”. cabine etc. pentru încercările tehnologice şi controlul produselor. măgari şi catâri etc. utilaje şi instalaţii de transport şi ridicat.3 Prin „Animale”. utilaje şi instalaţii de lucru. se înţeleg animalele de muncă şi de reproducere (cai. c. mijloace pentru transportul urban de călători. agricultură. transporturi şi telecomunicaţii. Prin „aparate şi instalaţii de măsurare. pentru frizerie. animale şi plantaţii c. d. astfel: plantaţii de meri. covoare). circulaţia mărfurilor. coafură. răchităriile. Mobilier. duzi. control şi reglare. trandafiri de dulceaţă. cheiuri şi estacade pentru acostarea navelor.2 Mijloacele de transport sunt acele mijloace de muncă care prin mişcarea lor îndeplinesc funcţia de deplasare în spaţiu a bunurilor şi a persoanelor. agregat şi instalaţii cu toate dispozitivele. castani.aeroporturi. construcţii. Prin “echipamentele tehnologice”.4 În categoria „Plantaţii” se cuprind plantaţiile de pomi fructiferi. • tuneluri. mijloace de transport auto. viaducte. Din cadrul „mijloacelor de transport” fac parte: mijloace de transport feroviar. Instalaţii tehnice. motoarele. păsările şi coloniile de albine.). plantaţii de hamei. docuri uscate. gutui. analize. funiculare. aparate de copiat) inventar gospodăresc (perdele. chimic) asupra obiectelor muncii şi le modifică însuşirile materiale (caracteristicile fizice. în mod independent. piersici. pruni. formate din maşini. fiecare instalaţie sau utilaj de laborator dacă nu constituie parte componentă a unui utilaj. coacăze. probe de laborator. căpşuni. plantaţii de protecţie şi de consolidare a terenurilor: foioase şi răşinoase. accesoriile. În grupa „Echipamente tehnologice (Maşini. vaci de lapte şi tauri pentru reproducere. termic. caişi. (transporturi şi telecomunicaţii) etc. mijloace de transport cu tracţiune animală. reglare şi comandă automată. mijloace de transport naval. control şi reglare” se înţeleg acele aparate şi instalaţii care. ca activ imobilizat. fiecare aparat sau instalaţie de comandă a unor procese tehnologice şi de lucru. cosmetică. plantaţiile de hamei. încercări tehnologice. aluni. c. plantaţii de nuci. plantaţii de viţă de vie. Instalaţiile tehnice cuprind echipamente tehnologice şi aparate şi instalaţii de măsurare. migdali. aparatură birotică (maşini de scris. canale pentru navigare. accesorii de producţie. dispozitive şi instrumente folosite în industrie. pe specii şi nu fiecare pom. salcâmi şi sălcii. Nu se includ în această grupă. oi. echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale. smochini). plantaţii de agrişi. răchitării. mecanisme de ridicat. aparat. chimice etc. Obiect de evidenţă se consideră fiecare plantaţie.1. plantaţii de cireşi. poduri. se folosesc pentru operaţiuni de măsurare. plantaţiile de viţă de vie. plopi. 24 . c. mobilier. mijloace de transport.). Se consideră obiect de evidenţă distinct fiecare aparat pentru măsurarea tuturor felurilor de maşini. mijloace de transport aerian. se înţeleg acele mijloace de muncă care acţionează direct (mecanic. plantaţii de zmeură şi alţi arbuşti şi subarbuşti (muri. aparatură birotică. împrejmuirea individuală şi fundaţia (dacă au fundaţie proprie). c. animalele tinere şi la îngrăşat. draperii.

Amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a imobilizărilor corporale. schimbări de estimări contabile şi erori.5 – daca durata normala de utilizare a mijlocului fix de amortizat este intre 2 si 5 ani. pe baza unei documentaţii de fundamentare. conform duratelor de viaţă utilă şi condiţiilor de utilizare a acestora. Calculul amortizării în sistem liniar se aprobă de consiliul de administratie al agentului economic. respectiv de responsabilul cu gestiunea patrimoniului. . • 2. de la data punerii în funcţiune şi până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare. în cazul persoanelor juridice fară scop lucrativ. Ea se calculează pe bază unui plan de amortizare. respectiv de responsabilul cu gestiunea patrimoniului. în cheltuielile de exploatare a unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv. în conformitate cu IAS 8 Metode contabile.0 – daca durata normala de utilizare a mijlocului fix de amortizat este intre 5 si 10 ani. aceşti coeficienţi sunt următorii: • 1. 25 . dupa primul an de funcţionare. stabilite proportional cu numarul de ani a duratei normale de utilizare a mijlocului fix. Unitatea patrimonială poate utiliza unul din următoarele regimuri de amortizare: . . Utilizarea acestui mod de calcul se aproba de consiliul de administratie al agentului economic. Această valoare reziduală trebuie revizuită cel puţin la fiecare închidere de exerciţiu şi dacă este necesar. prin raportare la numarul de ani de utilizare rămaşi. • 2. Utilizarea regimului de amortizare accelerată se aprobă de Direcţia Generală a Finanţelor publice şi controlului financiar de stat. schimbarea ei se înregistrează ca o schimbare de estimare. care presupune multiplicarea cotelor de amortizare lineară cu coeficienţii prevăzuţi de lege. Amortizarea aferentă imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate ca o cheltuială. care constă în includerea în primul an de funcţionare. Pentru construcţii amortizarea se va calcula întotdeauna în regim liniar.amortizarea accelerată. Valoarea ramasă de amortizat. aceasta se realizează prin includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe. Valoarea amortizabilă este egală cu valoarea contabilă şi trebuie înregistrată în mod sistematic pe tot parcursul de viaţă utilă a activului. Din punct de vedere al IAS 16. la propunerea scrisă a consiliului de administratie al agentului economic sau a responsabilului cu gestiunea patrimoniului. Amortizarea liniară se calculează prin aplicarea cotei anuale de amortizare la valoarea de intrare a mijloacelor fixe. această valoare de amortizat este egală cu diferenţa dintre valoarea de intrare şi valoarea reziduală. la data punerii în functiune. se recuperează după regimul liniar. care nu se amortizează).5 – daca durata normala de utilizare a mijlocului fix de amortizat este mai mare de 10 ani.amortizarea degresivă.Valoarea imobilizărilor corporale se recuperează prin amortizare (mai puţin „Terenurile”. la data punerii in functiune.amortizarea liniară. Valoarea de amortizat a unui activ corporal trebuie repartizată sistematic pe durata sa de viaţă utilă.

Scoaterea din funcţiune a mijloacelor fixe Scoaterea din functiune a mijloacelor fixe cu valoarea de intrare complet amortizată sau cu valoarea de intrare ramasă nerecuperată se face cu aprobarea consiliului de administraţie al agentului economic. şi valoarea netă contabilă din momentul cedării. cum ar fi expirarea duratei contractului de închiriere.4. atunci metoda de amortizare se modifică pentru a reflecta noile condiţii. bazată pe experienţa întreprinderii în ceea ce priveşte activele similare. amortizarea în funcţie de numărul de unităţi produse etc. 26 . dacă a apărut vreo modificare importantă în ritmul prevăzut de consum al avantajelor economice viitoare. c) uzura morală care decurge din schimbări în producţia sau în evoluţia cererii e piaţă pentru produsele sau serviciile obţinute prin utilizarea activului respectiv. Decontabilizarea imobilizărilor corporale (descărcarea gestiunii) se face în următoarele cazuri: a) la ieşirea acestora din gestiune. Metoda de amortizare trebuie să reflecte ritmul în care întreprinderea se aşteaptă să consume avantajele economice viitoare aferente activului amortizat. Câştigul sau pierderea generat de scoaterea din gestiune a imobilizărilor trebuie calculat ca diferenţă între venitul net realizat ca urmare a operaţiunii. d) limitele de natură juridică sau similare cu privire la utilizarea activului respectiv. 3. respectiv a responsabilului cu gestiunea patrimoniului în cazul persoanelor juridice fără scop lucrativ. După aprobarea scoaterii din funcţiune a mijloacelor fixe se va proceda la valorificarea acestora. cu excepţia cazului cînd se schimbă ritmul în care se consumă avantajele economice viitoare aferente activului. b) uzura fizică aşteptată şi care este dependentă de elemente de exploatare precum cadenţa utilizării. Metoda de amortizare aplicată unui activ trebuie reexaminată cel puţin la fiecare închidere de exerciţiu şi. Efectele acestei schimbări se contabilizează ţinând cont de IAS 8 Metode contabile. estimarea duratei de amortizare este o problemă de raţionament profesional. b) atunci când nu se mai aşteaptă nici un fel de avantaje economice viitoare de pe urma utilizării bunului sau de pe urma cedării lui. Metoda de amortizare pentru care s-a optat se aplică în mod consecvent de la o perioadă la alta. pe de altă parte. Durata de viaţă utilă a unui activ poate fi mai scurtă decât durata sa de viaţă economică. degresivă.Determinarea duratei de viaţă utilă a unei imobilizări amortizabile se face luînd în considerare următorii factori: a) modul în care întreprinderea se aşteaptă să utilizeze activul (prin referinţă la capacitatea sau producţia fizică aşteptată de la acest activ). Rezultatul net apărut ca urmare a decontabilizării unei imobilizări corporale se recunoaşte în exerciţiul în care are lor scoatere din gestiune.. programul de întreţinere etc. Procedura de valorificare prin vânzare sau prin casare va fi aprobată de catre consiliul de administratie sau de catre responsabilul cu gestiunea patrimoniului. Repartizarea sistematică a valorii amortizabile pe durata de viaţă utilă se poate face prin aplicarea mai multor metode de amortizare: liniară. pe de o parte. schimbări de estimări contabile şi erori.

dacă prin amortizare nu se va recupera integral valoarea de intrare a mijloacelor fixe scoase din funcţiune. după ce s-au scăzut reducerile obţinute de la furnizor. c) cheltuielile privind exploatarea unei activităţi într-o locaţie nouă sau cu o categorie nouă de clienţi (inclusiv cheltuielile de formare a personalului). Evaluarea la intrare a imobilizărilor corporale O imobilizare corporală care întruneşte criteriile de recunoaştere trebuie evaluată la intrarea în organizaţie la costul său de achiziţie sau de producţie. Cheltuielile cu dezafectarea imobilizărilor necorporale la sfîrşitul duratei de viaţă utilă. 2) ACTUALIZAREA COSTULUI Costul unei imobilizări corporale este la nivelul preţul curent de la data dobândirii. e) cheltuielile cu probele tehnologice. la vedere) şi totalul plăţilor este contabilizată la cheltuielile financiare pe durata creditului. diferenţa dintre preţul curent (spot. IAS 16 prezintă categorii de cheltuieli care nu intră în costul de achiziţie a imobilizărilor: a) costurile unei noi instalări.5. 1) COST DE ACHIZIŢIE SAU DE PRODUCŢIE Costul unei imobilizări corporale cuprinde: a) preţul de cumpărare. b) cheltuielile cu pregătirea ternului sau spaţiului unde va fi localizată imobilizarea. c) cheltuielile iniţiale de transport şi de manipulare. nedeductibile fiscal.Prin valoare neamortizată se întelege diferenţa dintre valoarea de intrare a mijloacelor fixe şi valoarea amortizării. din care se deduc sumele rezultate în urma valorificarii. sau prin diminuarea capitalurilor proprii. b) orice altă cheltuială care poate fi atribuită direct punerii în stare de utilizare a activului. d) cheltuieli administrative şi alte cheltuieli generale. drepturi şi angajamente eventuale. f) serviciile prestate de terţi în scopul punerii în funcţiune a imobilizării. agenţii economici asigură acoperirea valorii neamortizate din sumele rezultate în urma valorificării acestora. 3. după scăderea veniturilor nete obţinute din valorificarea produselor obţinute ca urmare a acestor probe. b) costurile aferente introducerii unui nou produs sau serviciu (inclusiv costurile de publicitate şi de promovare). acestea se estimează şi se înregistrează în conformitate cu IAS 37 Provizioane. Dacă plata imobilizării este amânată dincolo de scadenţele obişnuite. pe o perioadă de maximum 5 ani. c) cheltuielile estimate cu dezafectarea imobilizării corporale şi refacerea terenurilor pe care au funcţionat. cu excepţia cazului când se include în valoarea de intrare ca urmare a opţiunii făcute în virtutea IAS 23 Costul îndatorării. d) cheltuielile de instalare şi de montaj. cu respectarea dispozitiilor legale. Diferenţa ramasă neacoperită se include în cheltuieli excepţionale. inclusiv taxele nerecuperabile. Printre cheltuielile care pot fi atribuite direct achiziţiei şi punerii în funcţiune a unei imobilizări corporale se numără: a) salariile şi alte cheltuieli similare aferente achiziţiei sau construcţiei imobilizării. recuperată prin includerea în cheltuielile de exploatare. Astfel. 27 .

Conform IAS 20. trecerea eşalonată la venituri a subvenţiilor pentru investiţii se poate realiza de două maniere: a) prin înregistrarea în activ a bunului finanţat prin subvenţie la valoarea de intrare. Costul atribuit unui astfel de activ se stabileşte la nivelul valorii juste. de unde se transferă la veniturile perioadei pe durata de eşalonare. Posturile de pasiv care reflectă subvenţia. 4) ACTIVE CARE FAC OBIECTUL UNOR CONTRACTE DE LEASING Costul unui activ deţinut de către un utilizator în virtutea unui contract de leasing financiar este stabilit în conformitate cu IAS 17 Leasing. în timp ce subvenţiile aferente activelor (este vorba îndeosebi de active imobilizate) se trec la venituri în avans. lăsarea acestora în sarcina perioadei în care apar. Astfel. Dacă activul dobândit nu este evaluat la valoarea justă. este condiţionată de îndeplinirea criteriilor de recunoaşterea a activelor: generare de 28 . Incorporarea costurilor îndatorării în valoarea contabilă a unor active. cu excepţia următoarelor două cazuri: a) operaţiunea nu are substanţă comercială. Aceste costuri ale îndatorării se pot adăuga la valoarea de intrare a unor active cu ciclu lung de fabricaţie. b) prin diminuarea valorii de intrare a bunului finanţat prin subvenţie. drept regulă de bază în contabilizarea dobânzilor şi a altor costuri ale împrumuturilor. cheltuiala cu amortizarea bunului respectiv va fi însoţită de transferul periodic a unor sume proporţionale de la venituri anticipate recunoscute iniţial la veniturile perioadei. 5) ACTIVE FINANŢATE PRIN SUBVENŢII Valoarea de intrare a imobilizărilor pentru care s-au primit subvenţii poate fi diminuată cu valoarea acestor subvenţii. clădiri şi alte construcţii. IAS 20 prezintă ideea conform căreia locul subvenţiilor este la veniturile unuia sau mai multor exerciţii. 6) DOBÂNZI INCLUSE/NEINCLUSE ÎN COST IAS 23 Costurile îndatorării stabileşte. subvenţiile aferente veniturilor se înregistrează integral la veniturile exerciţiului în care se îndeplinesc criteriile de recunoaştere. Dacă întreprinderea este în măsură să determine credibil valoarea justă atât pentru activul primit. stocuri care necesită o perioadă lungă de pregătire înainte de a fi disponibile pentru vânzare. se consideră că valoarea contabilă atribuită lui este la nivelul valorii nete contabile a activului cedat. nici pentru cel primit. Recunoaşterea în contabilitate a subvenţiilor de orice tip se realizează doar atunci când beneficiarul are aproape certitudinea că va putea să respecte condiţiile impuse de finanţator şi că va primi subvenţia. cu excepţia cazului când valoarea justă a activului primit este în mod clar mai evidentă. precum: unele instalaţii de producţie. atunci costul activului primit este stabilit la nivelul valorii juste a activului cedat.3) SCHIMBURI DE ACTIVE Activele corporale pot fi obţinute şi la schimb cu unul sau mai multe alte active nemonetare. cât şi pentru activul cedat. Elementul dobândit la schimb este evaluat chiar dacă întreprinderea nu poate face imediat scoaterea din gestiune a bunului cedat. odată cu recunoaşterea unui venit anticipat. în conformitate cu IAS 20 Contabilizarea subvenţiilor publice şi prezentarea informaţiilor privind ajutoarele de stat. b) nu este posibilă stabilirea credibilă a valorii juste nici pentru activul cedat.

Reevaluările trebuie efectuate cu suficientă regularitate pentru ca valoarea netă contabilă să nu difere semnificativ de valoarea justă de la fiecare dată de închidere. IAS 23 stabileşte că sunt direct atribuibile cumpărării. Cu ocazia reevaluării unei imobilizări corporale. Pentru începerea incorporării costurilor îndatorării în valoarea de intrare a unui activ trebuie îndeplinite condiţiile următoare: a) au început lucrările la activul respectiv. • modelul reevaluării. construcţiei sau producţiei unui activ eligibil costurile îndatorării care puteau fi evitate dacă nu s-ar fi investit în activul respectiv. c) lucrările indispensabile pregătirii bunului pentru recepţia finală sunt încă în curs. după contabilizarea iniţială a imobilizării corporale. Metoda nu prezintă dificultăţi majore în aplicare. amortizările cumulate existente la această dată pot fi tratate de următoarea manieră: • se ajustează proporţional cu modificarea valorii brute contabile a activului. Frecvenţa reevaluărilor depinde de fluctuaţiile valorii juste a imobilizărilor supuse acestui demers. • atunci cînd se reevaluează o imobilizare corporală. • REEVALUAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE După contabilizarea lor iniţială. aceasta va fi prezentată în bilanţ la valoarea de intrare minus amortizările cumulate minus celelalte deprecieri constatate. Evaluarea imobilizărilor corporale la închiderea exerciţiului Întreprinderea care aplică IAS/IFRS poate opta pentru unul din următoarele două modele în ceea ce priveşte evaluarea la închidere a imobilizărilor corporale: • modelul costului. 3. imobilizările ale căror valori juste pot fi stabilite credibil trebuie contabilizate prin reevaluare. Pentru stabilirea exactă a costurilor de adăugat la valoarea de intrare a activelor. astfel încât valoarea netă contabilă de după reevaluare să fie egală cu valoarea justă. evaluare credibilă. această metode se aplică adeseori atunci când reevaluarea se face prin raportare la un indice de preţuri care se aplică la costul de înlocuire net. în scopul de a se evita o 29 . costurile îndatorării de inclus în valoarea contabilă a activului sunt uşor de stabilit. este necesară o nouă reevaluare. Atunci când întreprinderea împrumută bani pentru finanţarea specifică a unui activ. • MODELUL COSTULUI Conform acestui model.6. din care se scad amortizările cumulate şi celelalte deprecieri cumulate. adică prezentarea în bilanţ se face la valoarea justă de la data închiderii. • se scade din valoarea brută dinainte de reevaluare. Modelul respectiv trebuie aplicat ansamblului bunurilor care formează o categorie de imobilizări corporale. apariţia ca urmare a unor evenimente trecute. această metodă este adeseori utilizată pentru construcţii.beneficii economice viitoare. ceea ce înseamnă că se reevaluează doar valoarea netă contabilă. b) a început suportarea costurilor împrumuturilor. este necesar să se reevalueze toate imobilizările din aceeaşi categorie. Atunci cînd valoarea justă a unui activ reevaluat diferă semnificativ de valoarea sa contabilă netă.

Imobilizările necorporale (IAS 38) 3. direct sau indirect. pe măsura amortizării activului reevaluat. • alte imobilizări necorporale. Diferenţa din reevaluare cu privire la o imobilizare corporală şi regăsită la capitalurile proprii poate fi transferată la rezultatul reportat cu ocazia scoaterii din gestiune a activului. la fluxul de numerar sau de echivalente de numerar către persoana juridică. Aceste cheltuieli trebuie amortizate potrivit legii.reevaluare selectivă a activelor şi o prezentare a unui amestec de valori juste şi de costuri stabilite la date diferite. pentru a fi închiriat terţilor sau pentru scopuri administrative.1. • concesiuni. Sub această denumire regăsim în activul entităţii patrimoniale o serie de consumuri ocazionate de înfiinţarea sau dezvoltarea acesteia cum ar fi: • taxe şi cheltuieli de înscriere şi înmatriculare. • cheltuieli de publicitate. fără suport material şi deţinut pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri sau servicii.7. • cheltuieli de prospectare a pieţei. • cheltuieli de dezvoltare.7. În contextul armonizării contabilităţii româneşti cu directivele europene. Beneficiile economice viitoare reprezintă capacitatea activului de a contribui. • fond comercial. Imobilizările necorporale se mai numesc şi active intangibile întrucât nu se concretizează într-o formă fizică care să le dea caracterul de bunuri materiale concrete. în legătură cu care se estimează că va genera beneficii economice viitoare. 30 . brevete şi alte drepturi şi valori similare. • fie transferul proporţional. 3. Aceasta poate să însemne: • fie transferul integral a diferenţei din reevaluare la data scoaterii din gestiune. • să poată fi evaluată de o manieră credibilă. imobilizările necorporale trebuie să îndeplinească criteriile generale de recunoaştere a unui activ: • să fie o resursă controlată de către întreprindere ca urmare a unor evenimente trecute. a) Cheltuieli de constituire. • să fie probabil că va genera beneficii economice viitoare pentru întreprindere. Recunoaşterea imobilizărilor necorporale Pentru a fi recunoscute ca atare. Acest transfer nu poate tranzita prin contul de rezultat. • alte cheltuieli legate de înfiinţarea şi extinderea unităţii patrimoniale. Imobilizările necorporale sunt formate din: • cheltuieli de constituire. un activ necorporale este un activ identificabil nemonetar. • cheltuieli privind emiterea şi vânzarea de acţiuni.

• mărcile de comerţ. În această categorie se includ: • concesiunile. aparţinând de proprietatea industrială şi intelectuală. În această categorie se înscriu o serie de consumuri de resurse ale entităţii. perfecţionării proceselor tehnologice. concesiunea permite intrarea. contractul utilizării. întreprinderi. terenuri. investiţiilor efectuate în plan conceptual destinate dezvoltării ulterioare a unităţi sau obţinerii unor concluzii cu privire la prognozarea activităţii viitoare. obţinerii de produse noi. dezvoltării activităţii. concretizat în invenţiile brevetate. • alte drepturi şi valori similare. preţul concesiunii.) în vederea retehnologizării şi dezvoltării după nevoi. În ţara noastră. activităţi etc. De obicei. alte clauze necesare care se stabilesc între concesionari şi concedenţi. unitatea căreia i se face concesiunea primeşte în exploatare pe un anumit termen bogăţii naturale. prognoze). Prin concesionare nu se transmite şi proprietatea asupra bunurilor concesionate. în patrimoniul unei unităţi române sau străine. brevete şi alte drepturi şi valori similare. Brevetul (de invenţie) constituie un act de garanţie asupra proprietăţii industriale privind o anumită investiţie. de la un deţinător la altul. Ea are la bază un contract care prevede: obiectul. durata. concesionarul plăteşte redevenţa stabilită de comun acord. • licenţele. cu privire la progresul ştiinţei şi tehnicii. brevetul de invenţie are şi alte funcţii importante: • de informare. concepte etc. Cheltuielile de dezvoltare se amortizează conform legislaţiei în vigoare. • de comercializare a produselor realizate. clauze specifice. a anumitor bunuri de folosinţă şi exploatare (întreprinderi. condiţiile de răscumpărare. c) Concesiuni. • mărcile de fabrică. centrale electrice etc. • know-how-urile. Cheltuielile de dezvoltare pot fi efectuate de unitatea în cauză prin compartimente special create în acest scop sau pot fi comandate unor unităţi specializate prin precizarea scopului urmărit (programe. 31 . construirea de căi ferate. ceea ce constituie un puternic stimulent pentru dezvoltarea comerţului şi a cooperării economice internaţionale. Pe lângă garantarea dreptului de proprietate. ca urmare a cedării de către stat. • brevetele. pe baza invenţiilor româneşti. în prezent.b) Cheltuieli de dezvoltare. Concesiunea reprezintă un element patrimonial dobândit în anumite condiţii şi pentru un anumit termen. destinate efectuării unor activităţi îndreptate în direcţia îmbunătăţirii caracteristicilor unor produse. Pentru timpul cât bunul este concesionat. brevetat în statele în care urmează a fi exportate. • de facilitate a transferurilor de invenţii. Sub această denumire generică se cuprind consumurile de resurse destinate achiziţionării unor bunuri pentru utilizarea temporară sau pentru utilizarea definitivă a unor idei.

În funcţie de specificul activităţii titularului. pe bază contractuală. Fondul de comerţ are o sferă de cuprindere mai mare. 3. emblema. 4. reputaţia. 2. debuşeele. Pe această bază întreprinzătorii îşi pot constitui un activ patrimonial format din valori necorporale a căror prezenţă şi utilizare în exerciţiul afacerilor le asigură avantaje certe şi de durată în relaţiile cu partenerii şi cu clientela lor. vadul. inclusiv invenţiile care au legătură cu tehnica de fabricaţie. prin care titularul unui drept de proprietate industrială transmite unei persoane. Proprietarul poate uza de dreptul de a da cu chirie sau de a înstrăina fondul comercial în totalitatea elementelor care îl compun sau fiecare în parte. Evaluarea fondului comercial se face pe baza criteriilor de apreciere sau prin elemente de alt ordin stabilite prin lege.how (“a şti cum”) se referă la: 1. Cunoştinţele şi experienţa acumulată pentru aplicarea în practică a unei anumite tehnici etc. modelelor. documentelor. fiind un ansamblu de bunuri corporale şi necorporale reunite de comerciant sau întreprinzător pentru 32 . Fondul comercial nu trebuie confundat cu fondul de comerţ (fiind o componentă al acestuia). marca de comerţ şi marca de serviciu. legăturile comerciale. Fondul comercial. în totalitate sau în parte. referitoare la fabricarea. d) Fondul comercial este acea imobilizare necorporală care constă din consumuri de resurse care nu figurează în cadrul celorlalte elemente de patrimoniu. funcţionarea. în fond. definiţiilor tehnice. desenelor. În cercurile industriale se foloseşte ca expresie generică a cunoaşterii şi experienţei decurgând din efortul de a impune anumite tehnici şi care. privesc nu numai ameliorarea progresivă. cum ar fi: clientela. Fondul comercial reprezintă un drept de proprietate a cărui protecţie este asigurată prin lege. în schimbul plăţii unei sume de bani sau produse. numit şi goodwill sau supravaloare reprezintă valoarea unor active negociabile care permit obţinerea unui profit superior remuneraţiilor capitalurilor angajate sau/şi capitalurilor necesare unei funcţionări a entităţii patrimoniale. ci şi procesele tehnologice mai importante. de operaţii şi procedee necesare fabricării unui produs.Licenţa reprezintă o înţelegere pe bază de contract. brevetabile sau nebrevetabile. de cunoştinţe şi de experienţă. Cunoştinţele tehnice care prezintă o noutate relativă şi subiectivă. Marca garantează parametrii calitativi minimi prevăzuţi în certificatul de marcă şi care sunt aliniaţi la tehnica mondială cunoscută la data eliberării lui. Marca este acel element de activ raportat la un serviciu distinctiv folosit de unităţile economice pentru a deosebi produsele. se disting: marca de fabrică. firma etc. Ansamblul formulelor. Formula prin care se desemnează arta de fabricare. dar care contribuie la menţinerea sau la dezvoltarea potenţialului activităţii unităţii. în detaliu a tehnicii. Know . folosinţa dreptului său exclusiv de exploatare. lucrările şi serviciile lor de cele identice sau similare ale altor unităţi din ţară sau străinătate. procedeelor şi a altor elemente care servesc la fabricarea unui produs determinat. întreţinerea şi comercializarea unor mărfuri sau privitoare la elaborarea şi punerea în lucru a unor tehnici ori procedee. subsumând ansamblul de noţiuni.

vândă etc. Gradul de certitudine al acestor fluxuri de avantaje economice viitoare se stabileşte prin raţionament profesional pe baza indiciilor disponibile la contabilizarea iniţială şi acordînd o importanţă mai mare indiciilor externe. Pentru perioada închiriată. să o vîndă. e) Alte imobilizări necorporale. Pentru a determina dacă o combinaţie de imobilizări corporale şi necorporale se înregistrează împreună (doar ca imobilizare corporală) sau separat.) proprietarului terenului. superficia. se închiriază un teren pentru care se plăteşte o chirie pe o perioadă de timp. În această categorie se includ programele informatice create sau achiziţionate de la terţi. Proprietarul clădirii are libertatea de acţiune la expirarea contractului. Controlul asupra unui activ este asigurat dacă întreprinderea are puterea de a-şi însuşi avantajele economice viitoare corespunzătoare şi. uzufructul precum şi alte imobilizări necorporale reprezentând consumuri de resurse ale unităţii. o documentaţie juridică sau un film. de regulă. Imobilizările corporale trebuie identificabile fără reţineri. Uzufructul este acea imobilizare necorporală rezultată din dreptul acordat unei persoane de a folosi pe deplin un bun care aparţine altei persoane.desfăşurarea unei activităţi specifice în condiţii de competitivitate (concurenţă) şi rentabilitate în scopul atragerii clienţilor în vederea obţinerii de profit. Valoarea superficiei este o imobilizare necorporală care trebuie amortizată pe perioada contractului de superficie. În absenţa unor astfel de drepturi. adică trebuie separate de fondul comercial. Unele imobilizări necorporale pot fi prezentate pe un suport fizic cum ar fi un disc. Superficia este un drept de proprietate asupra unei clădiri constituite sau asupra unei plantaţii aflate pe terenul unei persoane. Imobilizarea este astfel separabilă dacă întreprinderea poate să o dea cu chirie. 3. se culeg roadele exploatării aferente imobilizării efectuate.2. de asemenea. Exemplu valabil este sistemul de operare al unui calculator. Evaluarea iniţială a imobilizărilor necorporale se face la cost. De exemplu. Contractul de superficie. are posibilitatea de a restricţiona accesul terţilor la aceste avantaje. încheiat cu un proprietar de teren căruia i se plăteşte superficia (de regulă pe o perioadă de până la 99 ani). este mai greu de demonstrat existenţa unui control. În cazul particular al imobilizărilor necorporale. dar care trebuie să fie restituit la încetarea contractului. capacitatea de a controla avantajele economice viitoare rezultă. să o schimbe sau să distribuie avantajele economice viitoare atribuite activului respectiv fără a renunţa în acelaşi timp la avantajele economice aferente altor active din aceeaşi unitate generatoare de numerar. inclusiv să o lase (transmită. Valoarea uzufructului este o imobilizare necorporală care trebuie amortizată pe perioada contractului încheiat. Evaluarea iniţială şi contabilizarea imobilizărilor necorporale Contabilizarea unui element ca imobilizare necorporală se face numai dacă întreprinderea demonstrează că elementul respectiv satisface condiţiile amintite mai sus. pentru a stabili care din cele două elemente este mai important. dă dreptul la construirea unei clădiri.7. din drepturile pe care întreprinderea le poate face respectate pe cale legală. se aplică raţionamentul profesional. 33 . care are în proprietate terenul precum şi dreptul de folosinţă a terenului.

B) EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR NECORPORALE GENERATE DE ÎNTREPRINDERE În situaţia în care întreprinderea generează din activitatea proprie imobilizări necorporale. În aceste condiţii. 34 . costul este format din preţul de cumpărare. termenii faza de cercetare şi faza de dezvoltare au. Imobilizările necorporale pot fi dobândite şi la schimb cu alte active. trebuie făcută distincţia între fondul comercial şi celelalte imobilizări necorporale.A) EVALUAREA IMOBILIZĂRILOR NECORPORALE CUMPĂRATE Dacă imobilizarea este cumpărată separat. îndeosebi atunci când plata se face în bani sau se dau alte active monetare. Dobândirea de imobilizări necorporale se poate face şi în cadrul unei combinări de întreprinderi . Costul imobilizării intrate printr-un astfel de schimb este dat de valoarea justă a activului oferit la schimb. onorariile cu titlu de servicii juridice). Dacă achiziţia imobilizării necorporale se face prin remiterea de acţiuni sau de alte instrumente de capitaluri proprii. la care se adaugă eventualele sume plătite sau primite în plus. Din cost se scad reducerile comerciale primite. valoarea de intrare a imobilizări dobândite este egală cu valoarea netă contabilă a activului cedat la schimb. Dacă întreprinderea nu poate face distincţie între faza de cercetare şi cea de dezvoltare ale unui proiect intern derulat în scopul creării unei imobilizări necorporale. Astfel. pentru a aprecia dacă o imobilizare necorporală din activitatea proprie îndeplineşte criteriile de contabilizare. în IAS 38. cheltuielile corespunzătoare sunt tratate ca şi cum toată activitatea s-ar încadra la faza de cercetare. costul este dat de valoarea justă a instrumentelor de capitaluri proprii emise. care devine valoare justă pentru activul în cauză. costul acesteia este echivalentul preţului la vedere. diferenţa dintre aceste şi suma totală de plată reprezintă cheltuială financiară eşalonată pe durata creditului. cu excepţia cazului în care se regăseşte în costul activului.costul acestei imobilizări se stabileşte la nivelul valorii sale juste la date achiziţiei. în conformitate cu tratamentul alternativ permis de IAS 23 Costul îndatorării. întreprinderea încadrează crearea imobilizării respective în: • faza de cercetare. ajustat cu eventualele sume suplimentare plătite au primite. În cazurile rare în care nu se poate stabili credibil valoarea justă pentru nici unul din elementele implicate în schimbul de active. cu excepţia cazului în care valoarea justă a activului primit se poate determina de o manieră mai credibilă. Argumentul invocat pentru susţinerea acestei reguli este că eforturile de acest tip făcute pentru generarea de avantaje economice viitoare nu pot fi recunoscute ca activ pentru că resursa creată nu este identificabilă şi nici nu poate fi evaluată de o manieră credibilă. taxe vamale şi alte taxe nerecuperabile. costul se poate estima de o manieră credibilă. Dacă plata unei imobilizări este amânată dincolo de durata normală a creditului-furnizori. precum şi orice altă cheltuială care poate fi atribuită pregătirii acestui activ în vederea utilizării lui (de exemplu. Deşi termenii cercetare şi dezvoltare sunt definiţi. • fază de dezvoltare. Fondul comercial generat din activitatea proprie nu este recunoscut ca activ. o semnificaţie mai largă.

• capacitatea de a utiliza sau vinde imobilizarea respectivă. Aceste cheltuieli pot cuprinde: • materiale şi servicii consumate pentru generarea imobilizării corporale. titlurile de ziare şi reviste. Justificarea acestei alegeri este dată de faptul că eforturile făcute pentru generarea acestora nu se pot separa de costul dezvoltării de ansamblu a activităţii. • salarii şi alte costuri asimilate aferente personalului angajat direct în proiect. • orice alte cheltuieli atribuibile direct generării activului respectiv. Nu intră în costul imobilizărilor corporale obţinute din activitatea proprie elemente precum: 35 . coerentă şi permanentă creării. Cheltuielile de cercetare trebuie lăsate în sarcina perioadei în care au fost angajate. chirii etc. printre altele. Repartizarea cheltuielilor indirecte se realizează folosind metode similare celor reţinute pentru calculul costului de producţie al stocurilor (IAS 2 Stocuri). amortizare unor brevete sau licenţe etc. • maniera în care imobilizarea va genera avantaje economice viitoare probabile. În ceea ce priveşte dobânzile. Cheltuielile incluse în cost sunt cele care pot fi atribuite direct sau cele repartizate de o manieră rezonabilă. Mărcile. Faza de dezvoltare generează contabilizarea unei imobilizări necorporale numai dacă întreprinderea poate demonstra următoarele: • fezabilitatea tehnică necesară finalizării imobilizării necorporale în vederea utilizării sau vânzării sale. • disponibilitatea resurselor tehnice financiare sau de altă natură necesare pentru finalizarea dezvoltării. utilitatea acestei utilizări. Costul imobilizării obţinute din activitatea proprie este egal cu suma cheltuielilor înregistrate începând cu momentul în care această imobilizare satisface pentru prima dată criteriile de contabilizare specifice. IAS 38 face trimitere la condiţiile stabilite de IAS 23 Costul îndatorării.Nu se contabilizează nici un fel de imobilizare rezultată din faza de cercetare. dacă este utilizată doar în scopuri interne. precum şi pentru utilizarea sau vânzarea imobilizării necorporale.). • capacitatea sa de a evalua de o manieră credibilă costurile atribuite imobilizării necorporale pe parcursul dezvoltării acesteia.. • cheltuieli indirecte necesare generării imobilizării şi care pot fi repartizate rezonabil (amortizarea unor imobilizări corporale. întreprinderea trebuie să demonstreze şi existenţa unei pieţe pentru imobilizările necorporale de acel tip sau pentru producţia obţinută din utilizarea imobilizării respective ori. prime de asigurare. Este interzisă includerea în costuri a unor cheltuieli reţinute în CPP în situaţiile financiare anuale sau interimare precedente. • intenţia de a finaliza imobilizarea şi de a o utiliza sau de a o vinde. listele de clienţi şi alte elemente asemănătoare ca substanţă şi care sunt generate de activitatea proprie nu trebuie contabilizate ca imobilizări necorporale. cum ar fi: drepturi de înregistrare. producţiei şi pregătirii activului în vederea utilizării sale.

Totuşi. Cheltuieli ulterioare privind imobilizările necorporale Cheltuielile privind o imobilizare necorporală. valoare stabilită prin referinţă la o piaţă activă. Reevaluările trebuie efectuate regulat. se va reţine valoarea justă la data reevaluării. administrative sau alte cheltuieli generale. Alt model acceptat permite ca. cu excepţia cazurilor când se îndeplinesc următoarele condiţii: • este probabil ca aceste cheltuieli să permită activului respectiv să genereze avantaje economice viitoare peste nivelul de performanţă definit la origine. dimpotrivă.7. Transferul diferenţei de reevaluare nu trebuie să afecteze contul de profit şi pierdere. Pentru efectuarea reevaluării.• costuri de vânzare. În urma reevaluării. 3. Se consideră că realizarea diferenţei respective are loc cu ocazia scoaterii din funcţiune sau din evidenţă a imobilizării respective. o creştere de acest tip va fi trecută la venituri. prezentarea în bilanţ se va face la valoarea obţinută în urma reevaluării.în acest caz partea realizată se calculează ca diferenţă între amortizarea stabilită după reevaluare şi amortizarea dinaintea reevaluării. Dacă aceste două condiţii sunt satisfăcute. din care se scad amortizările cumulate şi deprecierile constatate anterior. Reevaluarea unei imobilizări necorporale obligă la reevaluarea tuturor imobilizărilor din aceeaşi categorie. în măsura în care ea compensează o depreciere anterioară contabilizată la cheltuieli. diferenţa se trece pe cheltuieli. în urma reevaluării rezultă o valoare justă mai mică decât valoarea netă contabilă. • aceste cheltuieli pot fi evaluate şi atribuite activului respectiv de o manieră credibilă. • cheltuielile cu formarea personalului în scopul utilizării activului. precum şi celelalte deprecieri cumulate constatate. o imobilizare necorporală să poată fi reevaluată. în măsura în care anterior sa constatat o diferenţă de reevaluare trecută la capitaluri proprii. diminuarea de valoare va avea ca efect scăderea acestei diferenţe. astfel încât valoarea contabilă netă să nu difere de o manieră semnificativă de valoarea justă la data închiderii. cheltuielile ulterioare trebuie adăugate la costul imobilizării necorporale. Diferenţa de reevaluare cumulată înregistrată la capitaluri proprii poate fi transferată direct la rezultatul reportat atunci când este realizată. • pierderi de exploatare iniţiale înregistrate înainte ca activul să atingă nivelul de performanţă prevăzut. Evaluarea ulterioară a imobilizărilor necorporale Primul model privind evaluarea ulterioară a imobilizărilor necorporale este următorul: evaluarea la închiderea exerciţiului se face valoarea de înregistrare (la cost). valoarea imobilizărilor necorporale poate să crească diferenţa de reevaluare se înregistrează direct la capitalurile proprii.4. Dacă. Astfel. efectuate după momentul achiziţiei sau al finalizării sale trebuie lăsate şi ele în sarcina perioadei. 36 . totuşi o parte a diferenţei se poate considera realizată pe măsura utilizării activului de către întreprindere .7. la rubrica rezervată în acest scop. cu excepţia cazului în care nu există piaţă activă pentru aceste elemente.3. 3. după sa contabilizarea iniţială. cu excepţia cazului în care acestea pot fi identificate direct pe activităţile de pregătire a activului în vederea utilizării lui. din care se scad amortizările cumulate.

Metoda de amortizare trebuie să corespundă ritmului în care se consumă de către întreprindere avantajele economice viitoare generate de activ. Dacă acest ritm nu poate fi stabilit de o manieră credibilă.acestea se amortizează pe durata de viaţă stabilită. dreptul de a folosi serviciile unui sportiv sau altele pentru care durata de utilizare se stabileşte printr-un contract ori este în mod evident limitată . Amortizarea se înregistrează indiferent dacă valoarea justă ori valoarea recuperabilă a activului sporesc. imobilizările necorporale se împart. se face repartizarea sistematică a costului sau a mărimii obţinute în urma reevaluării. Exista o ipoteză contestabilă conform căreia durata de viaţă a imobilizării necorporale nu depăşeşte douăzeci de ani. – acestea nu se amortizează. e) comportamentul aşteptat al concurenţilor actuali sau potenţiali. fondul comercial etc. ci se supun doar unui test de depreciere cel puţin o dată pe exerciţiu. brevete. folosite de o manieră similară. diminuată cu valoarea reziduală. Amortizarea se calculează din momentul în care activul este gata de a fi pus în funcţiune.7. începând cu data punerii în stare de utilitate. • imobilizări cu durata de viaţă nedefinită (fără a fi infinită) – unele mărci.concesiuni. programele informatice şi multe alte imobilizări necorporale sunt supuse unei învechiri rapide. 37 . g) durata pe care se poate controla activul respectiv şi limitele juridice sau de altă natură aferente. Pentru aceasta. Pentru determinarea duratei de utilitate a unei imobilizări necorporale cu viaţă finită se iau în considerare mai mulţi factori. h) faptul că durata de utilitate a activului depinde sau nu de durata de utilitate a altor active deţinute de întreprindere. în două categorii: • imobilizări cu durata de viaţă finită . Amortizarea imobilizărilor necorporale Valoarea amortizabilă a unei imobilizări necorporale trebuie repartizată sistematic pe durata de viaţă utilă estimată. b) ciclurile de viaţă caracteristice pentru activul respectiv şi informaţiile publice existente privind estimarea duratelor de utilitate ale unor active asemănătoare. a avantajelor economice viitoare pe care le generează. titluri de publicaţii. cum ar fi data expirării contractelor de locaţie. d) stabilitatea sectorului de activitate în care este utilizat activul şi evoluţia cererii pentru produsele sau serviciile obţinute din utilizarea lui. Având în vedere rapiditatea evoluţiei tehnologice. printre care: a) perioada aşteptată de utilizare şi faptul că activul respectiv poate fi administrat eficient de către o altă echipă de conducere. Valoarea contabilă a unei imobilizări necorporale amortizabile este diminuată prin amortizare pentru a reflecta consumul. f) mărimea cheltuielilor de întreţinere care trebuie efectuate pentru a obţine avantajele economice viitoare aşteptate de la activul respectiv. programe informatice.3. După ultima modificare a IAS 38 (în vigoare începând cu 2005). precum şi intenţiile şi posibilităţile întreprinderii de a efectua aceste cheltuieli. tehnologic sau de altă natură. Este deci probabil că duratele lor de utilitate vor fi scurte. de-a lungul anilor.5. c) rămânerea în urmă din punct de vedere tehnic. din punct de vedere al amortizării. atunci se va aplica amortizarea liniară.

cu excepţia situaţiei când o altă IAS/IFRS permite sau impune includerea ei în valoarea de intrare a unui alt activ. 4. Ce tipuri de active sunt supuse amortizării? 3. Printre metodele de amortizare se pot enumera: metoda liniară. amortizarea pe baza unităţilor de producţie. Specificaţi reglementările legale cu privire la stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe. Scoaterea din evidenţă a imobilizărilor necorporale O imobilizare necorporală trebuie scoasă din bilanţ (decontabilizată) în momentul în care a dispărut sau când. Dacă durata de utilizare aşteptată este sensibil diferită de estimările anterioare. 6. O imobilizare necorporală a cărei utilizare este întreruptă şi care este deţinută în continuare în vederea cedării ei se evaluează la valoarea netă contabilă pe care o avea în momentul încetării exploatării.Amortizarea se trece pe cheltuielile perioadei. Nu există decât foarte rar elemente care să justifice alt mod de amortizare decât cel liniar. Metoda aleasă este aplicată de o manieră coerentă şi permanentă de la un exerciţiu la altul. cel puţin la fiecare închidere şi înregistrează orice pierdere de valoare. Ce regimuri de amortizare sunt cunoscute pentru activele corporale şi cele necorporale? 7. Valoarea reziduală a unei imobilizări necorporale este considerată zero.7. Teste de autoevaluare 1. durata de amortizare trebuie modificată în consecinţă. Durata de amortizare şi metoda de amortizare ale imobilizărilor necorporale amortizabile trebuie reexaminate cel puţin la fiecare închidere. astfel încât afectează contul de profit şi pierdere. în urma deţinerii acesteia. cu excepţia cazului când ritmul de consum al avantajelor economice viitoare se schimbă. • este probabilă existenţa unei astfel de pieţe active şi la expirarea duratei de viaţă a activului. Valoarea amortizabilă a unui activ necorporal se determină după scăderea din cost a valorii reziduale. Comentaţi valoarea de amortizat. 3. Cum definiţi capitalul imobilizat? 2. 5. Dacă. Comentaţi tratamentul contabil şi criterii de recunoaştere pentru imobilizările corporale conform IAS 16 şi imobilizări necorporale conform IAS 38.6. cea degresivă. nu se mai aşteaptă nici un fel de avantaje economice viitoare nici din utilizarea şi nici din cedarea ei ulterioară. atunci metoda de amortizare trebuie modificată pentru a reflecta acest nou ritm. 38 . Întreprinderea procedează la teste de depreciere a activului în conformitate cu IAS 36 Deprecierea activelor. Descrieţi modul de clasificare a imobilizărilor corporale. Diferenţa dintre venitul net apărut ca urmare a cedării imobilizării necorporale şi valoarea ei contabilă netă la data cedării reprezintă un câştig sau o pierdere care se înregistrează la venituri sau la cheltuieli. degresivă şi accelerată? 8. ritmul aşteptat al intrării de avantaje economice viitoare a cunoscut o schimbare importantă. • există o piaţă activă pentru acest activ şi: • valoarea reziduală se poate determina prin referinţă la această piaţă. cu excepţia situaţiilor următoare: • un terţ se angajează să răscumpere activul la finele duratei sale de utilitate. Cum se aplică regimul de amortizare liniară.

000 29. Aplicaţii propuse şi rezolvate pentru imobilizări corporale: 1.000 37.000 12.000 Amortizare cumulată 30.000 48.000 0 Valoare ramasă b.000 × 30% Se trece la amortizarea liniară 2008 2009 2010 2011 2012 Anii 42. Să se întocmească planul de amortizare liniară.000 12.500 7. Descrieţi modul de clasificare a imobilizărilor necorporale. K = DNU Unde: K = cota medie annuală de amortizare DNU = durată normală de utilizare Am = Vi × K.5 42. Cum se realizează evaluarea iniţială şi contabilizarea imobilizărilor necorporale? 15.000 22.800 Amortizare cumulată 12. Planul de amortizare degresivă (AD1): Model de calcul 60.000 60.000 30.000 12. Durata normală de utilizare este de 5 ani. 12.000 lei.000 × (100:5) % × 1.800 9. Cum se realizează evaluarea ulterioară a imobilizărilor necorporale? 16.500 2008 2009 2010 30. a.000 7. Planul de amortizare accelerată: Model de calcul 60.500 15.600 40. degresivă (AD1) şi accelerată. Comentaţi valoarea neamortizată. Planul de amortizare liniară: 100 (%) .000 × (100:5) % Amortizare liniară anuală 12.9. 14.000:4 Amortizare anuală degresivă 30.000 12.500 45.000 12.000 39 . Ce presupune scoaterea din evidenţă a imobilizărilor necorporale.000 24.000 × 50% 30. Se achiziţionează un autoturism în data de 20.600 9.400 19.000 24.000 Valoare ramasă 48. Cum se evaluează o imobilizare corporală la intrarea în patrimoniu şi la închiderea exerciţiului financiar? 13. unde: Vi = valoare de intrare Am = amortizare liniară Anii 2008 2009 2010 2011 2012 Anii Model de calcul 60. Definiţi valoarea amortizabilă pentru imobilizările necorporale şi modul de determinare a acesteia.800 9.600 9. 17.000 Amortizare anuală degresivă 18.000 12.200 60. Cum se realizeză scoaterea din funcţiune a mijloacelor fixe? 11.800 0 Valoare ramasă c.000 36.000 36.000 Amortizare cumulată 18.12. Cum se determină durata de viaţă utilă a unei imobilizări amortizabile? 10.2008 cu preţul de 60.400 50.

500 52.500 0 40 .000 7.2011 2012 7.500 7.500 60.

modul în care se execută lucrările. achiziţionate sau create într-o întreprindere. 1 Investirea de capital PROGRES TEHNIC Profit reinvestit 4. concretizată într-un proiect de investiţii. pe o perioadă de timp de exploatare raţională şi prin amortizare se asigură rambursarea cheltuielilor efectuate.Capitolul IV EVALUAREA PROIECTELOR DE INVESTIŢII Proiectele de investiţii prezintă o importanţă majoră în dezvoltarea fiecărei întreprinderi. o cheltuială care este concretizată în bunuri mobile şi imobile. Trebuie să se obţină unui echilibru între resursele existente şi nevoile pentru derularea activităţii unei întreprinderi.2. 3. destinaţia cheltuielilor. Clasificarea investiţiilor Investiţiile pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii. 2. 4. investiţiile sunt cheltuieli de resurse care conduc la realizarea de economii. Dacă acest echilibru nu se realizează. investiţia este o imobilizare de fonduri. Investirea de capital.1. umane. Investiţiile sunt definite sub aspectul totalităţii resurselor (materiale. 41 . Din punct de vedere financiar. financiare. Definirea contabilă şi financiară a investiţiilor Din punct de vedere contabil. de timp şi informaţionale) cu scop în creşterea capacităţii de producţie a societăţii. a vieţii sociale sub toate aspectele sale şi asigurarea obţinerii întrun anumit viitor a rezultatelor scontate. destinaţia obiectivelor de investiţii. În literatura de specialitate criteriile cele mai utilizate sunt: 1. corporale sau necorporale. se poate urmări în figura următoare: Proiect de investiţii CAPITAL INVESTIT Sfera producţiei de bunuri şi servicii Sfera consumului CAPITAL FIX NUMĂR DE LOCURI DE MUNCĂ Figura nr. pot să apară efecte negative care să conducă la pierderi semnificative.

9. În funcţie de modul în care se execută. În funcţie de destinaţia cheltuielilor există: • investiţii directe (clădiri. cu anumite termene intermediare de execuţie şi cu termen final. natura investiţiilor. 1. iar o altă parte. În funcţie de structura lor tehnologică. numiţi subantreprenori.). În funcţie de stadiul de executare. relaţiile ce se stabilesc între beneficiar şi sursa externă. 7. prin forţe proprii. raporturile dintre antreprenori şi subantreprenori privesc numai părţile din lucrări pentru care s-a căzut de acord iar obligaţiile reciproce dintre ei nu acţionează şi asupra contractului încheiat între antreprenor şi beneficiar (investitor). cu alţi agenţi economici. n-au fost realizate). achiziţionări de utilaje. gaze etc. • investiţii colaterale (pentru asigurarea unităţilor cu apă. există: • investiţii executate în antrepriză. • investiţii conexe (pentru asigurarea materiilor prime. instalaţii de lucru etc. pe postamente speciale). maşini agricole etc. atunci când lucrările sunt încredinţate.) 2. energie. 42 . • achiziţii de utilaj care necesită montaj (pe fundaţii. 8. 4. gradul de risc. obiectivul urmărit prin realizarea prevederilor proiectului. există: • lucrări de construcţii – montaj (clădiri. • investiţii neproductive (cele care sunt executate în scopuri social-culturale sau pentru perfecţionarea şi instruirea resursei umane). de execuţie parţială. structura tehnologică a cheltuielilor. iar beneficiarul are obligaţia să achite contravaloarea lucrărilor executate. • achiziţii de utilaj care nu necesită montaj (mijloace de transport auto. electrocare. construcţii şi utilaje necesare derulării proceselor tehnologice de transformare a materiilor prime şi materialelor în produse finite). prevăzute. • investiţii terminate (cele pentru care lucrările au fost încheiate). construcţii speciale. 5. lucrări pregătitoare noului obiectiv etc. • investiţii restante (cele care la termenele finale.). combustibil. prin intermediul antreprizei.). există: • investiţii în curs de realizare (neterminate). antreprenorului. 10. prin care antreprenorul se angajează să execute lucrarea în conformitate cu parametrii proiectaţi. dar există şi situaţii în care antreprenorul stabileşte anumite raporturi contractuale. 3. • investiţii executate în regie proprie.). caracterul lucrărilor.4. instalaţii etc. Aceste lucrări se efectuează pe bază de contract ferm. 6. de către beneficiar (investitor). • investiţii mixte. spre execuţie. maşini. pe piloni. În funcţie de destinaţia obiectivelor de investiţii există: • investiţii productive (cele care asigură realizarea de clădiri. stadiul de execuţie al lucrărilor. atunci când o parte a investiţiei se execută de către investitor. cele pe care investitorul şi le executa prin forţe proprii. 5. tractoare. fără a apela la o unitate specializată.

instruirea personalului pentru obiective noi etc. există: : • investiţii externe . cele care se realizează pentru menţinerea sau îmbunătăţirea celor existente. • investiţii de inovare .când e vorba de investiţii noi. brevete de invenţii. cu valori mari. 4.care au ca scop diversificarea activităţii. • cheltuielile efectuate pentru studii şi cercetări geologice. ci. • alte cheltuieli privind proiectarea.când investitorul străin deţine majoritatea acţiunilor (sau capitalului). • investiţii străine directe . În funcţie de obiectivul urmărit prin realizarea proiectului întocmit: • investiţii de expansiune pentru crearea de noi capacităţi de producţie. (sub 50% din total acţiuni). maşini. lucrările pentru conturarea şi extinderea zăcămintelor subterane. lucrările pentru operaţiunile de exploatare. 10.care se realizează în domeniul cercetării. lucrările de foraj. dar şi cu respectarea anumitor reglementări legale. investiţiile se clasifică: • pentru construirea de obiective noi. acestea nefiind revăzute. După gradul de risc: După gradul de risc există: • investiţii cu risc scăzut – privesc pe acelea care nu prezintă obiective noi. • investiţii necorporale. • investiţii cu risc mare . realizate cu scopul creşterii performanţelor tehnice şi îmbunătăţirii echipamentelor de producţie existente. faţă de alţi agenţi economici sau faţă de proprii angajaţi. dezvoltării sau ameliorarea climatului de muncă.• lucrări de explorări geologice care conţin lucrările pentru prospecţiuni.care se realizează pentru angajamente luate anterior. diferite cheltuieli pentru pregătirea personalului de exploatare. • investiţii strategice . În funcţie de natura investiţiilor. • investiţii financiare concretizate în titluri de participare sau împrumuturi pe termen lung. utilaje) şi activele circulante. În funcţie de caracterul lucrărilor. dezvoltarea sau transformarea lor. Metode de evaluare a proiectelor de investiţii Evaluarea financiară a proiectelor de investiţii are în vedere o analiză comparativă a proiectelor concurente elaborate stablindu-se ordinea de prioritate şi formularea unei aprecieri asupra valorii intrinseci a proiectului. 6. mai ales. • investiţii de modernizare.3. adică activele privind fondul de comerţ. • investiţii de menţinere-vizează înlocuirea şi reutilarea capacităţilor de producţie existente. • pentru reconstruirea unor obiective existente. • investiţii obligatorii . (construcţii. După relaţiile ce se stabilesc între beneficiarul investiţiei şi sursele externe destinate investiţiei.plasamente financiare rezultate din vânzarea de acţiuni către investitori străini. sau investiţii pentru retehnologizarea şi modernizarea obiectivelor existente. 8. de mare valoare. există: • investiţii corporale. 7. cheltuieli de publicitate şi reclamă etc. 9. Evaluarea are la 43 . cu probabilităţi de nerealizare.

3. “Economics”.. a unui flux bănesc viitor (venituri sau cheltuieli). făcându-l să opteze pentru o anumită investiţie dintro serie larga de alte investiţii alternative care au condiţii similare de risc. spune că un investitor va prefera cea mai atractiva alternativa investiţională. Mc Graw – Hill.2. Un investitor care optează pentru o anumită investiţie pierde oportunităţile de câştig oferite de alte alternative de investire. c) riscul. Nordhouse W.. 4. 1992. Costul capitalului reprezintă rata de rentabilitate pe care o solicită piaţa pentru a atrage surse de finanţare pentru o anumită investiţie. respectiv acea rata a rentabilităţii capitalului investit care este atractiva pentru un investitor. fie prin metode ce vizează tehnica actualizării. respectiv: a) investiţie cu risc echivalent ce asigura o rata a rentabilităţii sperate mai ridicată. respectiv scăderea puterii de cumpărare a banilor.bază fie metode ce vizează rentabilitatea medie a proiectelor. b) rata inflaţiei. la data evaluarii. Metode bazate pe rentabilitatea medie de exploatare Aceste metode au la bază o rată de tipul: Rezultat mediu anual Rm = Cheltuieli medii anuale de exploatare Modul lor de aplicare se concretizeză în măsurarea rezultatelor anuale (beneficiul contabil. Metode bazate pe actualizarea cash-flow-urilor „Astăzi valoarea este egala întotdeauna cu fluxul viitor de lichidităţi actualizat cu costul de oportunitate al capitalului”2. Se referă în general la sume anuale viitoare de mărimi inegale (de exemplu cash-flow disponibil pentru proprietari sau pentru furnizorii de capital). Excedentul brut din exploatare) şi mărimea reţinută pentru capitalurile angajate. Ed.738 44 .3.. Sunt simple prin modul de calcul dar prezintă o anumită instabilitate cu privire la tipul de rezultate şi termenele la care sunt obţinute (ex. Costul capitalului are la bază principiul substituţiei care. Această tehnică presupune transformarea unui flux monetar viitor în capacitatea de a genera un venit anual. Actualizarea: calcularea valorii prezente (actuale). În termeni economici este vorba de costul de oportunitate. Astfel se poate defini conceptul de cost de oportunitate ca fiind costul opţiunilor pierdute. respectiv incertitudinea referitoare la perioada şi dimensiunea cashflow-ului ce va fi obţinut în viitor. 14 th. Tehnica actualizării presupune calcule matematice inverse fata de cele utilizate in tehnica dobânzii compuse: 2 Samuelson P. Un investitor corect informat va alege acea opţiune din care spera sa obţină rentabilitatea maxima in condiţii similare de risc. 4. p. New-York.1. Valoarea în timp a banilor Sunt trei elemente de bază în componenţa costului capitalului: a) rata de rentabilitate exprimată în termeni reali pe care o aşteaptă investitorii pentru a renunţa la orice alta alternativă investiţională. b) o investiţie cu risc mai redus dar cu aceeaşi speranţă de rentabilitate. un anumit rezultat este evaluat şi interpretat în acelaşi mod chiar dacă este obţinut în primul an de exploatare sau după 5 ani).

plătibilă sau de primit în viitor în valoarea prezentă (actuală). 1 = factor de actualizare. luându-se în calcul durata de exploatare. obţinut de la darea în exploatare a investiţiei. i = coeficientul de actualizare (rata medie a dobânzii bancare sau costul mediu ponderat al capitalului). dacă diferenţa este pozitivă înseamnă că se reconstituie fondurile iniţiale şi se obţine un surplus cu efect pozitiv asupra firmei şi trebuie acceptat. 45 .3. Rata de actualizare: rata rentabilităţii utilizată pentru a converti o sumă de bani. Fi = fluxul monetar viitor. Această diferenţă pozitivă sau negativă poate fi interpretată astfel: 1. metoda financiară (a fluxurilor financiare actualizate). a = rata de actualizare. rata de actualizare este rata rentabilităţii estimată ca acceptabilă pentru un investitor care ar plăti în prezent fluxuri viitoare generate de afacere. dacă diferenţa este negativă.3. 4.3. Termenul de recuperare a cheltuielilor Este definit ca fiind termenul necesar pentru ca investitorul să-şi reconstituie fondurile necesare avansate iniţial sub forma cash-flow-urilor ca surplusuri monetare şi care permit o astfel de recuperare. 2. Valoarea actuală netă (VAN) VAN se defineşte ca fiind diferenţa dintre suma cash-flow-urilor previzibile actualizate şi costul iniţial al investiţiei. Fi = fluxuri financiare anuale pozitive. Instrumentul actualizării îl reprezintă rata de actualizare (a). înseamnă că nu se vor reconstitui fondurile iniţiale şi acest aspect va avea o influenţă nefavorabilă pentru firmă. Fi V VAN = ∑ − Io + . în contextul riscurilor presupuse de realizarea acestor fluxuri. respectiv factorul de actualizare 1/(1+a). n (1 + i ) (1 + i ) n unde: VAN = valoare actualizată netă. n = durata de viaţă economică a investiţiei. Pentru evaluator.4. 2. cu costul iniţial al investiţiei. V = valoarea reziduală. VAN se detremină prin două metode: 1.Va = ∑ Fi × (1 + a) i =1 n 1 i în care: Va = valoarea actuala. Termenul de recuperare se poate calcula astfel: Tr = Costul iniţial al investiţiei i ⁄ Cash flow anual mediu Se poate calcula termenul de recuperare comparând la sfârşitul fiecărui an cash-flow-ul cumulat. Rata de actualizare este utilizată pentru a determina suma pe care un investitor ar plăti-o la data evaluării pentru dreptul de a beneficia de un flux viitor de lichidităţi sau de profituri. metoda contabilă (a profiturilor contabile). (1 + a) n n = numărul de ani incluşi in perioada de prognoză. 4.

3 Toma M. dar nici nu va pierde bani în urma acelui proiect (VAN = 0). pe baza relaţiei precedente se observă că VAN scade.3 RIR este rata dobânzii pentru care VAN = 0 ceea ce înseamnă că acesta nu va aduce nimic în plus faţă de un depozit bancar cu dobândă compusă pentru o perioadă de timp egală cu viaţa economică a investiţiei. atunci: Fi V VAN = ∑ − I0 + =0 n (1 + i ) (1 + i ) n Deorece din formula precedentă. Rezolvare: Beneficiu mediu anual 300 RrA= × 100 = × 100 = 50% Inv.3. Bucureşti. care proiect va fi ales.5. p. medie anuală 600 Beneficiu mediu anual 480 RrB= × 100 = × 100 = 63 . Dacă investiţia care urmeză să fie relizată este finanţată din capitalul propriu al firmei. Este rata ce permite egalitatea dintre încasările făcute pentru investiţii (cotul acestora) şi veniturile prevăzute a se obţine pe durata de viaţă economică a obiectivului. Dacă RIR <i. 4. Rata internă de rentabilitate (RIR) Acest indicator se calculează pentru un proiect de investiţii pornind de la ipoteza că firma respectivă nici nu va câştiga. şi invers. Editura Economică. 1996. Finanţe şi gestiunea financiară. Se cunosc 2 proiecte de investiţii A şi B la o firmă cu următoarele caracteristici: Beneficiu mediu annual Investiţie medie anuală A 300 600 B 480 760 Să se determine. folosind criteriul ratei medii de rentabilitate.15% Inv. atunci deţinătorul capitalului este mai interesat să-şi plaseze capitalul într-un depozit bancar decât în investiţia respectivă pentru a câştiga mai mult.Notă: Dacă coeficentul de actualizare i creşte. pentru care să rezulte o VAN2 <0. atunci RIR arată rata minimă a dobânzii bancare astfel încât investitorul să câştige mai mult din plasamentul financiar. Dacă se are în vedere idea că RIR este rata dobânzii pentru care VAN = 0. Brezeanu P. şi RIR se va calcula pe baza formulei următoare: VAN1 x i 2 + VAN 2 x i1 i= VAN 1 + VAN 2 sau i = i1 + VAN 1 x (i 2 − i1 ) VAN 1 + VAN 2 Aplicaţii rezolvate: 1. RIR se determină cu dificultate se va căuta prin interpolare o rată a dobânzii (i1) pentru care VAN1>0 şi o rată a dobânzii (i2) cel mai apropiat de (i1).. acesta va fi ales.. medie anuală 760 Deoarece proiectul B are o rentabilitate medie mai ridicată. 194 46 .

1 )5 5 TRAactualiz = 47 . an 2:250. an 2:550. 500 × 100 = 5 ani TrA= = Venitul mediu anual 100 Cheltuilelile cu inv.1 )1 ( 1 + 0 .investiţia iniţială 2000. . = n Vi ∑ (1 + r ) t t =1 n 1000 = = 4. an 4:600. TRBAactualiz = = n Vi ∑ (1 + r ) t t =1 n 2000 = = 4. Proiectul B: .1 ) ( 1 + 0 .venituri anuale: an 1:500.2. 3. . an 4:300. 600 × 100 = 4 .66 ani TrC= Venitul mediu anual 150 Se va alege proiectul B deoarece are termenul de recuperare cel mai mic.rata de actualizare r = 10%. folosind temenul de recuperare actualizat. an 3:550.1 ) ( 1 + 0 .1 ) ( 1 + 0 . an 5:600. .1 )3 ( 1 + 0 . 700 = × 100 = 4 .rata de actualizare r = 10%. an 5:350.1 )5 5 Cheltuieli cu inv.venituri anuale: an 1:200. Să se determine. ce proiect va fi ales. Considerând drept criteriu timpul de recuperare a investiţiei.1 ) 2 ( 1 + 0 .82 ani 200 250 300 300 350 + + + + 1 2 3 4 ( 1 + 0 .investiţia iniţială 1000.75 ani 500 550 550 600 600 + + + + ( 1 + 0 . Se cunosc următoarele date: Proiectul A: . Rezolvare: Cheltuieli cu inv. .1 )4 ( 1 + 0 .1 ) ( 1 + 0 .61 ani TrB= = Venitul mediu anual 130 Cheltuilelile cu inv. să se determine care din proiectele următoare va fi preferat: Cheltuieli cu investiţia Venitul mediu anual A 500 100 B 600 130 C 700 150 Rezolvare: Cheltuilelile cu inv. an 3:300.

Se cunosc următoarele date: Să se determine VAN a unui proiect de investiţii caracterizat prin următoarele date: .99 ( 1 + 0 .rata de actualizare r = 12.49 4 ( 1 + 0 .investiţia iniţială 1500. .12 )4 Va fi preferat proiectul A.durata de exploatare a proiectului 5 ani.venituri anuale: an 1: 600. VAN A = ∑ 6. an 4: 1000. 4.12 ) 2 t =1 ( 1 + r ) 900 1000 + + − 2000 = 449 .rata de actualizare r = 20%.2 ) ( 1 + 0 . Să se determine rata internă de rentabilitate cunoscând următoarele: .2 )5 5. . Rezolvare: Vi 800 800 − I0 = + + t 1 ( 1 + 0 . VAN = . Care din următoarele proiecte de investiţii va fi preferat.2 ) ( 1 + 0 .durata de exploatare a proiectului 4 ani. Rezolvare: VANrmin 20 = 11% + (12% − 11%) x ) = 11. Rezolvare: n Vi 800 800 800 VAN = ∑ − I0 = + + + t 1 2 ( 1 + 0 .veniturile nete medii anuale 800.63 4 ( 1 + 0 .investiţia iniţială 2000. . .pentru o rată de actualizare de 12%. VAN = + 20.12 ) ( 1 + 0 . . .2 ) 2 t =1 ( 1 + r ) 800 800 + + − 1500 = 570 . .4% RIR=rmin + (rmax-rmin) × VANrmin − VANrmax 20 − (−30) n 48 . Proiectul B: .rata de actualizare 20%. .2 ) 4 n Vi 600 800 VAN B = ∑ − I0 = + + t 1 ( 1 + 0 . .2 )3 t =1 ( 1 + r ) 800 800 + + − 2000 = 329 .2 ) ( 1 + 0 .pentru o rată de actualizare de 11%.2 ) 3 ( 1 + 0 .venituri nete medii anuale 800.2 ) ( 1 + 0 . an 3: 900. .2 ) ( 1 + 0 .durata de exploatare a proiectului 4 ani. dacă aplicăm criteriul VAN? Proiectul A: . va fi preferat acest proiect.investiţia iniţială 2000.30.Deoarece priectul B are termenul de recuperare cel mai mic. an 2: 800.

17 + (0.17) x = 0.18 ) −5 × 140000 − 450000 = -12.08 ) n i= i1+(i2-i1) x VAN 1 12286 = 0 .172 1.18 − 0.0742 sau 7.000 euro • Durata investiţiei (n). Pt proiect A = 140.08 − 0 .07 ( 1 + i )t n=1 ( 1 + 0 .000 euro Pt proiect B = 850. Pt proiect A = 5 ani Pt proiect B = 7 ani • Valoarea reziduală (V).15% VAN 1+ VAN 2 2092 + − 12196 Proiectul B i 1 = 7% = 0.42% VAN 1+ VAN 2 12286 + − 16981 Pentru A. Pt proiect A = 0 Pt proiect B = 0 Proiectul A i 1 = 17% = 0.174 1.07 5 Fi 180000 1 − ( 1 + 0 .18 1.175 1 − ( 1 + 0 .42%.18 1 1 1 1 1 VAN2 = 140000 x ( + + + + ) − 450000 = 2 3 4 1 + 0.18 1.173 1.08 VAN2 = ∑ 180000 1 − ( 1 + 0 .17 i 1 = 18% = 0.17 ) −5 × 140000 − 450000 = 2092 euro > 0 0 .000 euro Pt proiect B = 180.07 + ( 0 .000 euro • Fluxurile financiare anuale pozitive. O firmă are de ales între două proiecte de investiţii cu următoarele caracteristici: • Costul investiţiei (I0). Pt proiect A = 450.17 1. 1 1 1 1 1 + + + ) − 450000= 1 + 0.07 ) −7 VAN1 = ∑ − I0 = ∑ − 850000 = 180000× × = 12286 n 0 .18 VAN 1 2092 i = i1+(i2-i1) x = 0.196 euro < 0 0 .185 1 − ( 1 + 0 . i = 7.07 ) euro > 0 i 2 = 8% = 0.08 ( 1 + 0 .18 1.17 VAN1 = ∑ ×( 5 Fi 140000 − I0 = ∑ − 150000= 140000 t (1+ i ) 17 )n n=1 ( 1 + 0.7.1715 sau 17. i = 17. 49 .18 1. Pentru B. 15%.07 ) × = 0 .08 ) −7 = -16981 euro< 0 −850000 = 180000 × 0 .

• venituri anuale: an 1:500. • rata de actualizare r ia următoarele valori: an 1: 10%. an 2: 12%. 3. an 5:1200. folosind temenul de recuperare actualizat. 15%. an 4:330. an 2: 12%. an 2: 550. • rata de actualizare r = 15%. an 4: 600. Aplicaţii propuse spre rezolvare 1. care proiect va fi ales. an 3:300. • venituri nete medii anuale 800. an 4:1200. • venituri anuale: an 1: 150. • Proiectul B: • investiţia iniţială 2000. an 3: 580. an 5: 620. Se dau trei proiecte de investiţii: A 500 2800 B 600 3600 C 650 4200 Beneficiu mediu anual Investiţia media anuală Să se determine. an 3:950. folosind temenul de recuperare actualizat. 5. Proiectul B: • investiţia iniţială 3600. an 5:1050. • rata de actualizare r ia următoarele valori: an 1: 10%. Teste de autoevaluare I. • rata de actualizare r = 15%. care proiect va fi ales. an 3: an 4: 15%. an 5: 20%. Să se determine VAN a unui proiect caracterizat prin următoarele date: • investiţia iniţială 1500. Să se determine. Se cunosc următoarele date: Proiectul A: • investiţia iniţială 1000. an 5: 20%.Firma va alege pentru proiectul de investiţii A care are o rată a rentabilităţii interne mai mare. an 3: an 4: 15%. folosind criteriul ratei medii de rentabilitate. va fi 50 . Să se determine. va fi 15%. • venituri anuale: an 1:500. an 4:1000. 2. folosind criteriul ratei medii de rentabilitate. an 5:370. an 3:800. Se dau două proiecte de investiţii: A 800 2600 B 680 2100 Beneficiu mediu anual Investiţia media anuală Să se determine. an 2:650. ce proiect ales. • venituri anuale: an 1:180. 4. ce proiect ales. an 2:800. an 2:250. Se cunosc următoarele date: Proiectul A: • investiţia iniţială 3000.

4. Care din următoarele proiecte de investiţii va fi preferat.80. • venituri anuale: an 1: 800. Să se determine RIR cunoscând următoarele date: • pentru o rată de actualizare de 30%. Cum definiţi noţiunea de investiţie? Care sunt criteriile utilizate pentru selectarea investiţiilor? Ce este valoarea actualizată netă? Care sunt metodele prin care se determină valoarea actualizată netă? 51 . • durata de exploatare a proiectului 4 ani.• rata de actualizare r = 20%. • rata de actualizare r = 8%. 3. 2. an 3: 1200. VAN = + 60. 6. II. VAN = . Proiectul B: • investiţia iniţială 4000. • durata de exploatare a proiectului 4 ani. Întrebări recapitulative: 1. 7. • durata de exploatare a proiectului 4 ani. • rata de actualizare r = 18%. dacă aplicăm criteriul VAN? Proiectul A: • investiţia iniţială 2500. • pentru o rată de actualizare de 28%. an 4: 1300. an 2: 1000. • venituri nete medii anuale 600.

Cuza” Iaşi. c) sub formă de materii prime. Gestiunea ciclului de exploatare este componenta cea mai importantǎ a gestiunii financiare a unei firme. 5. Economicǎ. fond de rulment global. Ed. Iaşi. capital de lucru. 2003. Pe parcursul ciclului de exploatare capitalul circulant este suma dintre mijloacele bǎneşti necheltuite încǎ şi expresia bǎneascǎ a mijloacelor materiale create (materii prime. în special. I. ca de exemplu: capital circulant. Activele circulante pot îmbrăţişa numeroase denumiri. reprezintă obiectivul major al gestiunii activelor circulante. finanţate din pasive circulante procurate la un cost cât mai redus. Gestiunea financiarǎ a întreprinderii. Un ciclu de exploatare debutează cu aprovizionarea pentru constituirea stocurilor necesare derulǎrii procesului de producţie şi se finalizează cu încasarea contravalorii produselor livrate sau serviciilor prestate clienţilor. În cadrul stocurilor se cuprind: 1. Realizarea ciclului de exploatare cu un minimum de active circulante (stocuri. lichiditǎţi). Ediţia a treia. Asigurarea corelaţiei rentabilitate-risc este scopul major al gestiunii ciclului de exploatare.. produse expediate şi neîncasate)5. prelucrare. fond de rulment brut etc. cu reflectare imediatǎ asupra structurii financiare a întreprinderii.1. pǎstrare. 2002. datoriile mai mici de un an. operaţiunile ciclului de exploatare sunt repetabile. Toate operaţiunile de procurare. Gestiunea stocurilor Stocurile sunt active circulante: a) deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii. materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii. Stocuri de materii prime şi materiale formate din: 4 5 Stancu I. Bucureşti. produse finite.Capitolul V GESTIUNEA ACTIVELOR CIRCULANTE Activitatea unei firme poate fi concretizată în ciclul aprovizionare-producţiecomercializare. denumit ciclu de exploatare. creanţe. p. Diferenţa temporarǎ dintre momentul în care se plǎteşte contravaloarea factorilor de producţie achizitionaţi şi momentul în care se încaseazǎ contravaloarea produselor şi/sau serviciilor livrate dǎ naştere la necesarul de finanţare a ciclului de exploatare.. datoritǎ costului lor ridicat. Editura Universitǎţii „Al. 110 52 . p. valorificare a acestor stocuri antreneazǎ cheltuieli bǎneşti. b) în curs de producţie în vederea vânzării. 965 Bucǎtaru D. Finanţe. preocupǎ mult managerii financiari. producţie neterminatǎ. pe cei din întreprinderilor mici şi mijlocii4. Capitalul circulant reprezintǎ totalitatea mijloacelor bǎneşti necesare pentru desfǎşurarea acestei activitǎţi. Activele circulante pot reprezenta circa 50% din totalul activului întrepriderii.

Aceasta presupune că au parcurs parţial fazele procesului de producţie. produse aflate la terţi.1. 1. materiale pentru ambalat.3 Materiale de natura obiectelor de inventar. Animalele şi păsările. purcei. putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienţilor. adică acele mijloace economice care nu au caracteristicile imobilizărilor corporale. respectiv animalele născute şi cele tinere de orice fel (viţei. destinate produselor vândute şi care în mod temporar pot fi păstrate de terţi cu obligaţia restituirii lor. precum şi animalele pentru producţie . în vederea revânzării direct de la producător sau alte situaţii. seminţe şi materiale pentru plantat. respectiv: a) semifabricatele. mărfuri în custodie sau în consignaţie. în produsul finit. Sub această denumire întâlnim: • produse în curs de execuţie. 7. combustibili. Ele pot fi transmise în vederea reparării. 3. includ bunuri reprezentând ambalaje refolosibile. dar în starea în care se află se pot vinde terţilor. animale aflate la terţi. 53 . • lucrări şi servicii în curs de execuţie. achiziţionate sau fabricate. materialele recuperabile sau deşeurile 4.lapte. adică produsele care au parcurs întreg procesul de fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul unităţii. miei. Uneori sunt lăsate la producători. recondiţionării etc. când trebuie avut în vedere acest criteriu esenţial. fie în starea lor iniţială. ambalaje aflate la terţi. 6. prin care se înţeleg produsele al căror proces tehnologic a fost terminat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secţii (faze de fabricaţie). b) produse finite. coloniile de albine. dar o durată de viaţă utilă este mai mică de un an (un exerciţiu financiar). Ambalajele. 2. lînă şi blană.1 Materii prime sunt bunuri economice care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul final integral sau parţial. Stocurile aflate la terţi sunt bunurile aflate în afara unităţii. Producţia în curs de execuţie reprezintă elementele materiale care se aftă între stadiul de materii prime şi materiale şi produse. fie au o valoare peste această limită. Acestea se utilizează fie în mai multe exerciţii financiare şi au o valoare individuală mai mică decât limita prevăzută pentru imobilizările corporale. Produsele. furaje şi alte materiale consumabile) sunt bunuri economice care participă sau ajută la desfăşurarea procesului de fabricaţie sau de exploatare fără a se regăsi. Stocurile aflate la terţi pot fi: materii prime şi materiale la terţi. crescute şi folosite pentru reproducţie. Mărfurile sunt bunurile pe care unitatea patrimonială le cumpără în vederea revânzării sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii. piese de schimb. de regulă. Delimitarea corectă a acestei structuri patrimoniale are importanţă mai ales cu ocazia inventarierii. deşi aparţin patrimoniului acesteia. Materiale consumabile (materiale auxiliare. fie transformată.). mânji etc.2. 5. ca urmare a lipsei spaţiilor de depozitare. după ce au fost achitate. 1. c) rebuturile. animalele şi păsările la îngrăşat pentru valorificare.

se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât la locurile de depozitare. • bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de proprietate se înregistrează la intrări. Aceste avansuri se utilizează în vederea sprijinirii viitorilor furnizori care urmează să execute produse sau lucrări costisitoare în favoarea întreprinderii creditoare. cât şi în contabilitate. cât şi în contabilitate. cât şi în contabilitate. pe baza documentelor care confirmă ieşirea din gestiune. • bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de proprietate se înregistrează la intrări. Un stoc este optim din punct de vedere al mǎrimii sale 54 . iar în contabilitate. cât şi în contabilitate. Avansurile pentru cumpărări de stocuri reprezintă sume de bani acordate furnizorilor înaintea începerii execuţiei unei comenzi sau unui contract. • în situaţia unor decalaje între aprovizionarea şi recepţia bunurilor. atât la locul de depozitare. pe baza documentelor care confirmă ieşirea din gestiune. acestea se înregistrează ca ieşiri din unitate. • în situaţia unor decalaje între aprovizionarea şi recepţia bunurilor. dar nefacturate.8. ca intrare în gestiune. dar nefacturate. respectiv la ieşiri. atât în gestiune. cât şi în contabilitate. se procedează astfel: bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune. În acest sens este necesar să se asigure: • recepţionarea tuturor bunurilor materiale intrate în unitate şi înregistrarea lor la locurile de depozitare. • recepţionarea tuturor bunurilor materiale intrate în unitate şi înregistrarea lor la locurile de depozitare. nemaifiind considerate proprietatea acesteia. astfel: bunurile vândute şi nelivrate se înregistrează distinct în gestiune. fără ca acestea să fie înregistrate în contabilitate sunt interzise prin lege. atât la locul de depozitare. ca intrare în gestiune. respectiv la ieşiri. iar bunurile sosite şi nerecepţionate se înregistrează distinct în contabilitate. astfel: bunurile vândute şi nelivrate se înregistrează distinct în gestiune. Bunurile materiale primite pentru prelucrare. se procedează astfel: bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune. în conturi în afara bilanţului. pentru bunurile livrate. acestea se înregistrează ca ieşiri din unitate. în custodie sau în consignaţie se recepţionează şi se înregistrează distinct ca intrări în gestiune. iar bunurile sosite şi nerecepţionate se înregistrează distinct în contabilitate. se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât la locurile de depozitare. Determinarea mǎrimii optime a stocurilor ocupă un loc important în cadrul gestiunii activelor circulante. nemaifiind considerate proprietatea acesteia. atât în gestiune. în custodie sau în consignaţie se recepţionează şi se înregistrează distinct ca intrări în gestiune. Deţinerea de bunuri materiale şi efectuarea de operaţii economice. • în cazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor. iar în contabilitate. care se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea unităţii. cât şi în contabilitate. Bunurile materiale primite pentru prelucrare. • în cazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor. care se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea unităţii. pentru bunurile livrate. în conturi în afara bilanţului.

ca . T . exact în momentul unei noi aprovizionǎri. exprimatǎ prin formula de calcul prezentată mai jos: N S ×T × cd . astfel: 2 × N × ca ∂CT -N T T N × c d = 2 ×c a . cd .costul de depozitare pe unitate de stoc.6 Mǎrimea optimǎ a stocurilor este cea care optimizeazǎ cheltuielile de aprovizionare (ce variazǎ în funcţie de numǎrul de aprovizionǎri) şi cheltuielile de depozitare (variabile în funcţie de mǎrimea stocurilor). Anularea derivatei întâi a costului total de stocare în raport cu mǎrimea stocului conduce la determinarea minimului costului total de stocare şi a stocului optim.mǎrimea optimǎ a stocurilor. . respectiv intervalele variabile de aprovizionare (ti) se pondereazǎ cu cantitǎţile 6 Neagoe I.cheltuielile de aprovizionare.necesarul de aprovizionat. p.. costul de depozitare pe unitate de stoc se corecteazǎ cu coeficientul 1/2. în orice moment. Întrucât stocurile se constituie instantaneu şi se dau în consum pânǎ la epuizarea totalǎ. Iaşi. Modelul Wilson-Whitin de optimizare a stocului a fost conceput în varianta unei cereri constante şi a perioadei fixe de aprovizionare (aprovizionare ritmicǎ). pentru a asigura continuitatea ciclului de exploatare fǎrǎ a imobiliza inutil capital în stocuri supranecesare.atunci când este suficient. Astfel. 1997. În conformitate cu modelul Wilson-Whitin în optimizarea mǎrimii stocului curent (stocul minim care trebuie sǎ asigure consumul curent în intervalul de timp dintre douǎ aprovizionǎri succesive) se pleacǎ de la minimizarea funcţiei costului total de formare a stocului (CT).cheltuielile de depozitare. S .costul fix unitar pentru pregǎtirea unei noi aprovizionǎri. Ankarom. CT = Ca+ Cd = × c a + S 2 unde: Ca . 202 55 . fǎrǎ posibilitatea apariţiei lipsei de stoc. i= S opt N Cazul cel mai general al aprovizionǎrilor este cel al stocurilor cu intervale variabile de aprovizionare şi cantitǎţi variabile. N . ∂S 2 2 T × cd S S Sopt = 2 × N × ca T × cd Numǎrul optim de aprovizionǎri (Nra) şi intervalul optim dintre douǎ aprovizionǎri i se determninǎ dupǎ relaţiile care urmeazǎ: S opt ×T N Nra = . Ed.intervalul de timp pentru care se constituie stocul curent. S 2 = = 0. intervalul mediu dintre aprovizionǎrile consecutive se stabileşte ca o medie aritmeticǎ ponderatǎ. Rezultatul optimizǎrii stocurilor se concretizează în minimizarea cheltuielilor totale cu formarea stocurilor (de aprovizionare şi depozitare) şi maximizarea rentabilitǎţii activitǎţii de exploatare. Cd . 2 × ca + × cd = 0 . În acest context. cheltuielile de depozitare constituie o medie a cheltuielilor din prima zi a constituirii stocului şi a celor din ultima zi de existenţǎ a stocurilor. Finanţele întreprinderii.

a deteriorǎrii relaţiilor contractuale cu clienţii. la care se adaugǎ pierderile suportate de firmă din cauza întreruperii activitǎţii de exploatare. optimizarea stocului curent face necesarǎ luarea în calcul. I.variabile de aprovizionat (qi). întrucât nu au fost respectate termenele de livrare de cǎtre furnizori. 5.2. În cazul în care o fimă se confruntǎ cu lipsǎ de stoc. peste limitele estimate. datorate rupturii de stoc. i= 360 360 ∑ qi ∑ qi Pentru eliminarea întreruperilor în procesul de fabricaţie. Aceste cheltuieli sunt defalcate pe cheltuielile ocazionate de procurarea disponibilitǎţilor financiare pentru constituirea stocurilor.cantitǎţile aprovizionate la termenele întârziate. s = 360 ∑ qi unde: s . de firmă şi intervalele care au depǎşit intervalul pentru constituirea stocului curent.. după cum urmează: N ∑ qi ×t a . Determinarea necesarului de finanţare a ciclului de exploatare Necesarul de finanţare a ciclului de exploatare (NFCE) exprimǎ nevoia totalǎ de capitaluri pentru procurarea stocurilor de active circulante şi asigurarea unui sold normal de creanţe. şi a cheltuielilor datorate lipsei stocurilor7.numǎrul zilelor de întârziere în aprovizionǎri. pe lângǎ cheltuielile de aprovizionare şi de depozitare. apoi se determinǎ stocul curent mediu ( Scrt ). Editura Universitǎţii „Al. qi . numite cheltuieli de negociere. Dacă cheltuielile de aprovizionare-depozitare cresc. din cauza altor disfuncţionalitǎţi care intervin în procesul de aprovizionare. Intervalul pentru stocul de siguranţǎ se calculeazǎ ca o medie aritmeticǎ ponderatǎ între cantitǎţile aprovizionate cu întârziere. ta .intervalul pentru stocul de siguranţǎ. S crt = × s. Iaşi. Dacă nivelul cheltuielilor de aprovizionare-depozitare scade într-o mǎsurǎ mai mare decât cresc cheltuielile cauzate de lipsa de stoc. Stocul de siguranţǎ este definit ca fiind stocul care asigură continuitatea consumului. ca urmare a investiţiilor în active circulante. Cuza” Iaşi. iar firma trebuie sǎ aleagǎ varianta optimizǎrii prin constituirea de stocuri mici. Mǎrimea stocului mediu de siguranţǎ (Ssig) se calculează ţinând cont de necesarul mediu zilnic de aprovizionat şi de intervalul mediu de abatere (ta) faţǎ de intervalele contractuale sau faţǎ de intervalul mediu între aprovizionǎri. în trecut. S crt = N × i = N × ∑ qi ×t i . a creşterii ritmului consumului pe parcursul perioadei de gestiune. faţǎ de intervalele contractuale sau faţǎ de intervalul mediu între aprovizionǎri (i). Gestiunea financiarǎ a întreprinderii. În funcţie de raportul dintre cheltuielile de achiziţie şi depozitare şi cheltuielile datorate lipsei de stoc se stabilesc modalitǎţile de reducere a cheltuielilor totale de constituire a stocurilor. 2003. se constituie stocuri de siguranţǎ. p. dupǎ formulele de calcul: ∑ qi × t i . cheltuielile datorate lipsei de stoc sunt mai mici. impus de activitatea de exploatare. se asigurǎ optimizarea prin constituirea de stocuri mari. când stocul curent a fost epuizat şi întârzie reântregirea lui. 82 56 . astfel încât sǎ fie asiguratǎ desfǎsurarea continuǎ a ciclului 7 Bucǎtaru D.

).. p. 2. în funcţie de volumul previzionat al activităţii de exploatare şi de viteza de rotaţie a activelor circulante din exerciţiul precedent. Bucureşti. 2003. Ed. 8 9 Vintilǎ G. 114 10 Vintilǎ G. cât mai rapid. Ele se utilizează în perioade de stabilitate economică şi au la bază modificarea liniară şi proporţională a stocurilor de active circulante în raport cu volumul de activitate. reflectând preocuparea firmei pentru creşterea lichiditǎţii activelor circulante. Editura Universitǎţii „Al. 316 57 . 2000. fabricaţie şi comercializare a produselor şi/sau serviciilor. Determinarea NFCE pe baza cifrei de afaceri arată nevoia de a recupera. Calculul se realizeazǎ mai analitic pe fiecare element de stoc nominalizat şi pe fiecare tip de stoc (curent. produse în curs. cum ar fi: • calculul NFCE în situaţii excepţionale în activitatea firmei (înfiinţare. p. Determinarea NFCE este o etapǎ importantǎ în planificarea financiarǎ. şi anume pe categorii de stocuri (materii prime. 1. Calculul NFCE prin metodele analitice este un procedeu costisitor. de cantitatea de materii prime şi materiale necesare producţiei şi de preţul unitar de aprovizionare.. transport al materialelor. care oferǎ informaţii privind mǎrimea investiţiilor de capital în active circulante. produse finite) şi pe solduri de produse expediate. Iaşi. ambele metode au ca indicatori de fundamentare. p. Didacticǎ şi Pedagogicǎ. Gestiunea financiarǎ a întreprinderii. dezvoltare. fie costurile exploatǎrii fie cifra de afaceri previzionatã. în general. Modul de determinare a NFCE se realizeazǎ prin metodelor analitice şi sintetice (globale). Didacticǎ şi Pedagogicǎ. şi astfel în practicǎ aceste metode se utilizeazǎ în anumite condiţii. de condiţionare şi de transport intern). Determinarea NFCE pe baza costurilor exploatǎrii arată cǎ nevoia de capitaluri pentru procurarea şi deţinerea activelor circulante este determinatǎ de cheltuielile de achiziţie. Gestiunea financiarǎ a întreprinderii. care se referǎ la durata de imobilizare a capitalului circulant şi care este direct dependentǎ de termenele de platǎ a furnizorilor şi de termenele de încasare a clienţilor. • stabilirea nevoii de finanţare medie anuală a stocurilor. Metodele analitice prin care NFCE se calculează pe fiecare categorie de activ circulant. deoarece mǎrimea activelor circulante evolueazǎ. în acelaşi sens cu volumul activitǎţilor pe care şi le propune întreprinderea. se folosesc şi metode probabilistice. de siguranţǎ. Cuza” Iaşi. capitalurile avansate pentru procurarea activelor circulante. La stabilirea necesarului de finanţare a ciclului de exploatare trebuie sǎ se ţinǎ seama de doi parametri esenţiali. • condiţiile în care activitatea de expoatare este organizatǎ. respectiv:9 • dimensiunea activitǎţii de exploatare ce urmeazǎ a se desfǎsura. care se consideră repetabilă în viitor. Metodele sintetice au în vedere calculul NFCE pe total active circulante. 2000. Gestiunea financiarǎ a întreprinderii. Ed. materiale.. Costurile pentru formarea stocurilor se calculează astfel:10 • în faza de aprovizionare. fuzionare etc. manipulare.de exploatare8. şi pentru deterninarea nevoii de finanţare pe termen scurt si se utilizeze metode sintetice. I. Dar în realitate nu există mereu o relaţie de liniaritate şi proporţionalitate directă între mărimea stocurilor de active circulante şi volumul de activitate al întreprinderii. 315 Bucǎtaru D. Bucureşti.

.. cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor... • în faza de desfacere.. de costul complet al produselor expediate. • în faza de desfacere având în vedere: durata medie de staţionare în magazine a produselor finite (însumând timpii de control tehnic de calitate. Se fac previziuni cu privire la duratele viitoare prevăzute în contractele viitoare de aprovizionare şi desfacere şi în fişele tehnologice de fabricaţie a produselor.. înregistrate în perioada precedentă.. se împart la 360 sau la 90 de zile pentru a obţine cheltuielile medii zilnice necesare formării unei unităţi de stoc. componenta timp între două reconstituiri este determinată astfel11: • în faza de aprovizionare luând în calcul: intervalul mediu între două aprovizionări successive de materiale. intervalul mediu de timp pentru stocul de condiţionare... prelucrare propriu-zisă. • în faza de producţie ţinând seama de: durata ciclului de fabricaţie rezultată din fişa tehnologică de fabricaţie a produsului. formarea loturilor de producţie. a duratelor de rotaţie a stocurilor (t) între două reconstituiri succesive de stocuri. respectiv de timpul cerut de deplasarea între întreprindere şi beneficiarii de produse livrate. Timpul între două reconstituiri succesive ale stocurilor se determină ca o medie aritmetică. cheltuieli generale ale secţiilor.. unde : 360 sau 90 Chz . simplă sau ponderată. 11 Ibidem 58 . • în faza de încasare în funcţie de: durata medie de încasare a produselor expediate. intervalul mediu de timp pentru stocul de siguranţă. Pentru determinarea nevoii de finanţare medie anuală sau trimestrială se pleacă de la următoarea regulă de trei simple: 360 zile (90 zile)………………Cheltuielile de exploatare (Chexp) t…. Pentru diferite categorii de stocuri... Cheltuielile anuale de exploatare. t ....………NFCE. Cheltuielile de exploatare se calculeză prin antecalculaţia costurilor...durata în zile a ciclului de exploatare.. control între faze şi predarea la magazia de produse finite)..). • în faza de încasare.. intervalul de timp pentru transportul interior (între depozitul central şi depozitele secţiilor de producţie). iar componenta timp se determină prin observaţii statistice privind viteza de rotaţie anterioarǎ a stocurilor de active circulante.. de costul de producţie (inclusiv cheltuielile generale de administraţie) al produselor finite predate la magazie şi de cheltuielile pentru livrarea acestora către beneficiari.. pe diferite faze ale producţiei (cheltuieli salariale.. calculate.... de unde rezultă: Chexp NFCE = × t × k = Ch z × t × k . (însumând timpii de pregătire a maşinilor...cheltuieli de exploatare medii zilnice. cheltuieli generale de administraţie etc. etichetare şi întocmirea documentelor de expediere).• în faza de producţie. de volumul materialelor date în consum şi de nivelul cheltuielilor de fabricaţie..

costul de producţie unitar.preţul unitar de aprovizionare.unde : 360 capf . Ca . s .coeficient de corecţie specific pentru unele faze în care cheltuielile nu cresc uniform sau nu rămân constante pe toată perioada imobilizării.coeficientul de corecţie specific ritmului de avansare a cheltuielilor de fabricaţie (0. Metodele analitice se utilizeză pentru determinarea necesarului de finanţare pentru materialele şi produsele semnificative. Ch f . se determină analitic nevoia de finanţare medie anuală. Pentru stocul de produse expediate (NFe) clienţilor. astfel: Q a × C apf NFe = × D dec .intervalul mediu de timp între două aprovizionări.durata de decontare. D .k . unde : 360 Capf .intervalul mediu de timp pentru stocul de siguranţă. Intervalul mediu între două aprovizionări succesive se ia în calcul la jumătate.cheltuielile materiale medii zilnice. D . a stocului curent la întreaga sa mărime. se determină cu ajutorul formulei de calcul: Qa × C apf NF p = × Dst = Ch p × t . când are loc o nouă reconstituire a acestuia. nevoia de finanţare medie anuală se determină dupã relaţia: 59 .costul unitar antecalculat al semifabricatelor. Pentru elementele de stoc nesemnificative (diverse) de materiale şi produse.5-1). nevoia de finanţare medie anuală (NFm) se calculează după formula de calcul: N × pa i NFm = a × ( + s + c + t t ) = Chm × t .durata medie de staţionare în magazie a produselor finite.costul unitar antecalculat al produselor finite. k . deoarece se consideră că are loc constituirea instantanee.intervalul de timp pentru transportul interior.intervalul mediu de timp pentru stocul de condiţionare. Nevoia de finanţare medie anuală pentru fiecare stoc de semifabricate semnificative ( NF s ) este calculată conform formulei de calcul: Q ×c NFs = a a × k × D = Chf × k × D . unde: 360 Q . unde: 360 2 N .cheltuielile de fabricaţie medii zilnice.producţia fizică anuală previzionată.necesarul anual din materialul considerat. Chm . pentru întreaga producţie expediată. i . tt . Pentru fiecare stoc de produse finite semnificative necesarul de finanţat mediu anual NFp. urmând ca necesarul trimestrial să fie determinat după o metodă sintetică. Pentru stocurile de materiale semnificative.durata ciclului de fabricaţie. Dar întrucât nomenclatorul de materiale şi produse din firmă este foarte numeros. c . Dst . nevoia de finanţare medie anuală se determină global. iar trecerea în consum a materialelor are loc treptat şi continuu până la epuizarea stocului. Pa .

1.. Elementele care se iau în calcul pentru determinarea NFCE sunt cifra de afaceri previzonată.…………... Determinarea nevoii de finanţare trimestrială se realizează plecând de la următoarea regulă de trei simpli: 90 zile. Ratele cinetice aferente celor patru categorii de stocuri sunt determinate potrivit formulelor de calcul următoare: Sold materiale • pentru materiale: Rc m = × 360 .ratele cinetice.. reprezintă totalul previzionat al activelor circulante pentru care se stabilesc posibilităţile de finanţare. unde: 90 CA ..cifra de afaceri previzionatǎ trimestrial. plecând de la regula de trei simpli care urmează: 360 zile…………………………… Chs + Chd Dr…………………...... respectiv duratele de rotaţie a activelor circulante în raport cu cifra de afaceri.. determinate pe baza bilanţului şi contului de rezultat din exerciţiul precedent...... Pentru toate cele patru categorii de stocuri de elemente semnificative se calculează durata medie a rotaţiei (Dr )...... pentru cele patru categorii de stocuri şi a altor elemente nesemnificative de active circulante.. CAtrim Rc ……………………. Rc ... ∑ Chs .... CA × m% Sold semifabricate • pentru producţia în curs: Rc s = × 360 .. ţinând cont de ratele cinetice aferente acestora..b..Nf d = Chd × ∑ Nf s ... Nevoia de finanţare trimestrială se calculează pentru fiecare categorie de stoc.. Metodele analitice bazate pe cifra de afaceri Metodele au în vedere legătura care există între NFCE şi cifra de afaceri aferentă perioadei de gestiune existentă.nevoia totală de finanţare medie anuală a stocurilor de elemente semnificative. ∑ Nf s . şi duratele de rotaţie a celor patru categorii de stocuri. CA(m% + f % 2) Dr = NF s + NFd 60 .. considerate constante în exerciţiul (anul) următor.....cheltuielile anuale pentru elementele nesemnificative..totalul cheltuielilor anuale cu elementele semnificative..unde : ∑ Chs Chd ..…………NFtrim CAtrim NFtrim = × Rc . determinate plecând de la bilanţul şi contul de rezultat din exerciţiul precedent. în bugetul vânzărilor..NFs + NFd × 360 Chs + Chd Nevoia de finanţare trimestrială (NFtrim) pe fiecare din categoriile anterioare de stocuri se determină după relaţia de mai jos: Chtrim NFtrim = × Dr 90 Necesarul de finanţat....

Bucureşti. 323 61 .producţia fizică previzionată trimestrial. i% .ponderea consumurilor de la terţi (materii prime şi materiale) în cifra de afaceri. 90 unde: Qtrim . între necesarul de active circulante şi costul total al exploatării sau cifra de afaceri totală. Ed. Există metode sintetice bazate pe: • viteza de rotaţie în funcţie de costurile exploatării. • rata cinetică a activelor circulante. conform formulei de calcul: S Dr = ac × 360 . Didacticǎ şi Pedagogicǎ.viteza de rotaţie din perioada precedentă (durata în zile a unei rotaţii). astfel: Q ×c NF trim = trim c × Dr = Ch z × t .producţia marfă fabricată în anul precedent. Producţia marfă fabricată prin valorificarea sa permite obţinerea cifrei de afaceri.soldul mediu al activelor circulante din anul precedent. Se va stabili raportului de proporţionalitate. Dr . 2. respectiv producţia fizică realizată în anul precedent înmulţită cu costul complet din perioada respectivă. p. într-un anumit număr de zile. 12 Vintilǎ G. f% . • activele circulante ce revin la 1000 lei producţie marfă12. 2000. CA x c% Sold clienţi • pentru creanţele clienţi: Rcc = × 360 . Metoda sintetică bazată pe viteza de rotaţie în funcţie de costuri Nevoia de finanţare trimestrială. observat în perioada precedentă. Viteza de rotaţie se calculează în funcţie de costul producţiei marfă în anul precedent.Sold produse finite × 360 .ponderea încasărilor şi a TVA în cifra de afaceri.a.. Cc .ponderea cheltuielilor de fabricaţie în cifra de afaceri. şi de soldul mediu al activelor circulante.costul complet unitar antecalculat (totalitatea chetuielilor de producţie efectuate pentru fabricarea şi vânzarea produselor).ponderea costului de producţie în cifra de afaceri. Gestiunea financiarǎ a întreprinderii. c% . • pentru produse finite: Rc p = 2. unde : Pmf S . unde: CA × i % m% . pe total active circulante. Pmf . de costul complet unitar antecalculat şi în funcţie de viteza de rotaţie calculată plecând de la bilaţul şi contul de rezultat din exerciţiul precedent. se calculează în funcţie de producţia fizică previzionată trimestrial în bugetul de producţie. Metodele sintetice de determinare a necesarului de finanţat Metodele sintetice se utilizează pentru determinarea nevoii de finanţare trimestrială pe total active circulante. din care se alocă anumite părţi pentru reânnoirea soldului de active circulante.

62 . CA Nevoia de finanţare trimestrială se calculează ca produs între vânzările medii zilnice previzionate şi rata cinetică (durata de rotaţie în raport cu cifra de afaceri). Cc .3. în calculul nevoii de finanţare. după formula: S AC ⁄1000 = ac × 1000 . Metoda sintetică bazată pe ratele cinetice O rată cinetică poate fi definit ca un produs între durata de rotaţie a elementelor de activ circulant în raport cu cifra de afaceri şi ponderea pe care fiecare element de activ circulant. un bun livrat. rata cinetică caracteristică pentru toate activele circulante se prezintă ca un raport dintre soldul mediu al activelor circulante din anul precedent şi cifra de afaceri aferentă perioadei precedente. la cursul de schimb în vigoare la data efectuării operaţiunilor. aplicând metodele sintetice şi analitice.costul complet unitar antecalculat. cât şi în devize.producţia fizică previzionată trimestrial. Metoda sintetică bazată pe activele circulante ce revin la 1000 lei producţie marfă (AC /1000 ) Conform acestei metode se calculează mai întâi. Pentru metoda sintetică. exprimată în costurile complete ale perioadei precedente.2. soldul mediu al activelor circulante la 1000 lei producţie marfă fabricată. Pmf Nevoia de finanţare trimestrială se determină plecând de la activele circulante la 1000 lei cifrã de afaceri şi se calculează astfel: AC Qtrim × C c × ×4 1000 NFtrim = .b. plecând de la informaţiile oferite de bilanţul şi contul de rezultat din exerciţiul precedent. astfel: S R c = ac × 360 . astfel: CAtrim NFtrim = × Rc 90 Pentru a aproxima rezultatele obţinute.cele patru categorii de stocuri de elemente semnificative (materiale. Creanţele în devize se înregistrează în contabilitate atât în lei. 2. produse finite. o deţine în cifra de afaceri totală. soldul creanţelor). Acesta este reprezentat de ritmul de variaţie a activelor circulante. 5. literature din domeniul specific subliniază utilitatea introducerii unui coeficient de degresivitate a creşterii activelor circulante. unde: 1000 Qtrim . o lucrare executată sau un serviciu prestat. 4 . respectiv o sumă de bani. Luarea în calcul a acestei degresivităţi are rolul de a corecta nevoia de finanţare previzionată. în expresie valorică. Gestiunea clienţilor Creanţele reprezintă valorile economice avansate temporar de titularul de patrimoniu altor persoane fizice sau juridice şi pentru care urmează să primească un echivalent valoric. produse în curs. apreciat statistic.c.

subvenţii etc. cambii. primitorul devenind proprietarul titlului şi îl va încasa la scadenţă. asupra cărora manifestă o influenţă semnificativă. Fiind negociabile. Astfel. corporale şi financiare (debitori diverşi). • sume de încasat din vânzarea activelor necorporale. să execute lucrări sau să presteze un serviciu. iar în cadrul acestora pe termene de încasare. 2. care atestă existenţa unei creanţe în cadrul relaţiilor comerciale. ce urmează a se transforma în numerar sau echivalente ale numerarului. o întreprindere a vândut produse unui client.Creanţele cuprind: 1. Creanţele din interese de participare reprezintă drepturile generate de relaţiile de decontare ale entităţii patrimoniale cu alte entităţi asociate. Efectele de primit sunt în mod normal efectele comerciale care pun în relaţie întreprinderi sau instituţii supuse dreptului particular de comerţ. Evidenţa clienţilor se grupează astfel: interni şi externi. pot fi cedate. 3. Ele au diverse denumiri: înscrisuri. 1. • sume de încasat de la organele de asigurări şi protecţie socială (obligaţii plătite în plus). se grupează şi se evidenţiază distinct creanţele rezultate din tranzacţiile cu clauze de rezervă de proprietate şi creanţele incerte. Alte creanţe cuprind drepturile entităţii patrimoniale izvorâte din relaţii de decontare cum sunt: • avansurile acordate personalului. aceasta va solicita clientului său eliberarea unui titlu de valoare negociabil (de exemplu. De asemenea. primind o sumă. care reprezintă beneficiarii cărora le-au fost expediate mărfuri sau produse. ce poate fi decontată imediat sau pe termen scurt. 63 . 1. minus taxa reprezentând contravaloarea serviciului. În condiţiile asigurării privind capacitatea de plată a acestuia. vândute sau transmise. poliţe.3 Furnizori-debitori reprezintă avansurile acordate furnizorilor pentru care aceştia urmează să livreze bunuri. bilete la ordin. Creanţele comerciale sunt cele mai importante în ansamblul creanţelor şi sunt compuse din: 1. un bilet la ordin).).2 Efecte de primit sunt instrumente bancare negociabile. Creanţele în cadrul grupului sunt generate de relaţiile de decontare dintre societatea-mamă (o întreprindere care are una sau mai multe filiale) şi filialele ei (întreprinderi controlate de societatea-mamă). executate lucrări sau prestate servicii. trate. • pagube de recuperat pentru care unitatea patrimonială posedă un titlu executoriu. cecuri. • sume de încasat de la alte unităţi din cadrul grupului. care în acest fel se stinge. Acesta poate fi decontat la termenul scadent sau poate fi scontat imediat la bancă. Acelaşi bilet la ordin poate fi transmis unei persoane faţă de care întreprinderea are o datorie.1 Clienţi. precum şi alte operaţiuni efectuate. De exemplu. banca devine proprietara efectului de plată şi va încasa la scadenţă creanţa de la client. • sume de încasat de la bugetul de stat (TVA de recuperat. 4. obligaţii fiscale plătite în plus.

• cu întârzierea termenelor de plată. Să se determine indicatorii care reflectã gestiunea optimã a stocurilor: stocul optim. O durată mai mare a creanţelor clienţi determină creşterea volumului vânzărilor şi. de către terţi. Mărimea acestei investiţii este influenţată de mărimea cifrei de afaceri şi de durata medie de rotaţie a creanţelor clienţi. avantajoase deoarece ele nu sunt oneroase. Ediţia a treia. unde : 360 Cr .000 kg. iar costul de depozitare (cd) pe zi/kg de stoc este de 2. a ciclului de exploatare13.. Ed. • insolvabili. A. 1 Cantitatea de materie primã necesară. Prelungirea termenului de încasare a creanţelor clienţi înseamnă creşterea riscurilor de insolvabilitate a clienţilor. atât ca volum cât şi ca termne de rambursare. Cifra de afacei este influenţată de durata creditelor clienţi. Creditele furnizori şi avansurile primite reprezintă o sursă de finanţare. Selectarea. Creditul acordat unui client are în vedere o alocare de capital pe termen scurt. Finante şi gestiune financiarǎ. Gestiunea creditelor furnizori are în vedere elaborarea unor măsuri care să conducă la maximizarea acestuia. 988 Toma M. astfel: CA × Rcc Crc = . 60.5. pentru un an de zile. 90 de zile). Finanţe. iar creditele acordate tuturor clienţilor firmei pot fi considerate o alocare permanentă de capitaluri a firmei. Bucureşti.. Didacticǎ şi Pedagogicǎ. analiză şi evaluare a situaţiei lor economico-financiare şi a poziţiei lor concurenţiale. Teste de autoevaluare 1. R. 131 64 .. după o perioadă convenită între părţi (30. Costul de lansare a unei comenzi (ca) este de 850 RON. În funcţie de durata de acordare a creditelor clienţi se diferenţiază clienţii: • cu încasare imediată în numerar (cu plata la vedere) sau după un număr normal de zile (3-5 zile) de decontare a facturilor. unei firme cu obiect de activitate producţia este de 100.rata cinetică a creanţelor clienţi (durata de acordare a credituluiclienţi). Aplicaţii propuse spre rezolvare Aplicaţia nr. Creditele furnizori reprezintă surse atrase de finanţare. Economicǎ. Captarea de noi clienţi şi păstrarea clienţilor existenţi se realizează printr-un proces continuu de informare. creşterea cifrei de afaceri. care nu pot fi încasaţi.credite clienţi. Creanţe privind capitalul subscris şi nevărsat cuprind drepturile entităţii patrimoniale asupra acţionarilor sau asociaţiilor care au subscris să participe la constituirea sau mărirea capitalului social şi care nu au vărsat integral contribuţia la care s-au angajat. intervalul optim între douã aprovizionări. Care este costul total minim pentru stocul optim de materii prime? 13 14 Stancu I. Ed. • cu încasare la termen (cu plata la termen).2 RON. 1994. p. Rcc . Bucureşti. datorită faptului că pe baza creditelor furnizori se poate realize creşterea cifrei de afaceri sau se poate suplini lipsa fondului de rulment14. p. vizând o investiţie care trebuie finanţată continuu. 2002. urmărirea şi controlul clienţilor prezintă o importantă latură a gestiunii clienţilor. numărul optim de aprovizionări.

66 zile între două aprovizionări.41 kg = 819 . Stocul optim: 2 × N × ca 2 × 100000 × 850 = = 463.zile 1 2 3 4 5 Cantitatea întârziatã ( qi ) . iar soldurile stocurilor de active circulante din perioada precedentã sunt cele de mai jos: • stocurile de materii prime: 150 ron. prin metoda analitică bazată pe cifra de afaceri.66 zile N 100000 4. la un interval de 1. cu o cantitate optimă de aprovizionat de 463. Intervalul optim dintre douǎ aprovizionǎri: S opt ×T 463 . trim II şi trim III 23% şi trim IV 25%.Rezolvare: 1.84 aprovizionări S opt 463.29 3.2 = 183866 lei 2 2 Pentru a asigura un cost anual minim de formare a stocului de materii prime.29 kg Sopt = T × cd 360 × 2 .zile 2 3 4 5 - Cantitatea de aprovizionat ( qi ) . egal cu 183866 lei.29 kg.2 2. plecând de la datele din tabelul următor: Intervalul de aprovizionat ( ti ) . 2 Determinaţi stocul curent şi stocul de siguranţã în condiţiile aprovizionării cu cantităţi variabile de materii prime şi la intervale variabile de timp.84 aprovizionări pe an. • stocurile de produse în curs: 30 ron. cunoscând că: cifra de afaceri din anul precedent este de 1250 ron. 3 Determinaţi necesarul de finanţat.29 × 360 i= = = 1. cifra de afaceri previzionatã este de 1950 lei şi se repartizeazã pe trimestre dupã cum urmează trimI 20%.kg 330 240 1245 768 2583 Întârzieri în aprovizionare ( ta ) . Numǎrul optim de aprovizionǎri: Nra = N 100000 = = 215. Aplicaţia nr. este necesar sa se realizeze un numãr de 215. Costul total minim pentru formarea stocului optim: CT = Ca+ Cd = S opt × T 463 .11 kg Aplicaţia nr.kg 330 240 1245 768 2583 Intervalele ponderate ( qi × t i ) 660 720 4980 3840 10200 Intervalele întârziate ( qi ×ǎt a ) 330 480 3735 3072 7617 Rezolvare: S crt = S sig = N N ×i = × 360 360 N N ×s = 360 360 ∑ q × t = 100000 × 10200 360 2583 ∑q ∑ q × t = 100000 × 7617 × 360 2583 ∑q i i i i a i = 1094 .29 × 360 = Nra × c a + × c d = 215 . mediu anual şi trimesrial.84 × 850 + × 2 . 65 .

64 zile CA 1250 • pentru stocul de produse în finite: Sold p 20 × 360 = × 360 = 5 .• stocurile de produse finite: 20 ron.76 zile Rcs = CA 1250 • pentru creanţe clienţi: Sold e 45 × 360 = × 360 = 12 .20 lei.2 zile CA 1250 • pentru stocul de produse în curs: Sold s 30 Rcs = × 360 = × 360 = 8 .2 lei 360 1950 NFm = × 12 . respectiv: 382.76 = 31.8 lei 360 1950 NFm = × 5 . Total active circulante: 245 ron 1.64 = 46 . Determinarea necesarului mediu anual de finanţat pentru categoriile de activ circulant. 2. Se determină rata cineticã trimestrială pentru fiecare element de activ circulant. astfel: SoldAC Rc = × 90 CAt • pentru stocul de materii prime: 66 . astfel: SoldAC Rc = × 360 CA • pentru stocul de materii prime: Sold m 150 Rcm = × 360 = × 360 = 43 . dupã relaţia: CA NF = × Rc 360 a. Se determinã necesarul mediu anual de finanţat pe fiecare element de active circulant. astfel: 1950 NFm = × 43.2 lei 360 Necesarul mediu anual total de finanţat este suma necesarurilor medii anuale de finanţat pe elemente de activ circulant.96 zile Rcs = CA 1250 b.2 = 234 lei 360 1950 NFm = × 8 . Se determinã rata cineticã anualã pentru fiecare element de activ circulant.96 = 70 . dupã relaţia: CAt NFt = ×R c 90 a. Determinarea necesarului de finanţat trimestrial pentru categoriile de activ circulant.

8 lei 90 448 .8 = 58 .76 lei 90 487 .24 zile CA 1250 Rcm = b.5 lei NF mIV = 90 • pentru stocul de produse în curs: 390 NFm I = × 2 .24 lei 90 448 .7 lei NF mIV = 90 • pentru stocul de produse finite: 390 NFm I = × 1. Se determinã necesarul de finanţat trimestrial pe fiecare element de activ circulant. astfel: • pentru stocul de materii prime: 390 NFm I = × 10 .44 = 7 .44 = 7 .8lei 90 • pentru creanţele clienţi: 390 NFm I = × 3 .8 zile CA 1250 • pentru stocul de produse în curs: Sold s 30 Rcs = × 90 = × 90 = 2 .16 zile CA 1250 • pentru stocul de produse în finite: Sold p 20 Rcs = × 90 = × 90 = 1.44 zile CA 1250 • pentru creanţe clienţi: Sold e 45 Rcs = × 90 = × 90 = 3 .5 NF mII = NFmIII = × 1.16 = 9 .8 = 46 .5 × 2 .24 = 16 . Se repartizeazã cifra de afaceri pe trimestre: CAI = 20% × 1950= 390 CAII =CAIII = 23% × 1950 =448.8 = 53 .04 lei 90 448 .15 lei 90 67 .Sold m 150 × 90 = × 90 = 10 .82 lei 90 487 .16 = 10 .5 CAIV = 25% × 1950 = 487.5 NF mIV = × 1.17 lei 90 487 .24 = 14 .5 NF mII = NFmIII = × 10 .5 × 10 .5 NF mII = NFmIII = × 2 .44 = 6 .5 NF mII = NFmIII = × 3 .16 = 11.36 lei 90 448 .5 c.

anul I).20 lei 360 360 • Determinarea necesarului de finanţat trimestrial: CAt SoldAC Nf t = × Rc . Rezolvare: a.36 lei 360 360 • Determinarea necesarului trimestrial de finanţat: Qat × c apft SoldAC 245 Nf t = × Dr . Capf = 0. R c = × 360 360 CA SoldAC 245 Rc = × 360 = × 360 = 70 . anul II).0060 + 53000 × 0 .5 × 3 .0130 × 84 = 250.64 lei CA 1250 390 Nf I = × 17 . cunoscând că producţia fabricată în anul precedent (Pfap ) a fost de 1050 lei. D r = × 360 = × 360 = 84 zile 360 Pfap 1050 64000 × 0 . qa=53000 (pt. R c = × 90 90 CA SoldAC 245 Rc = × 90 = × 90 = 17 . Metoda sinteticã bazatã pe rata cinetică a activelor circulante: • Determinarea necesarului mediu anual de finanţat: CA SoldAC Nf = × Rc .0060 (pt anul I) şi Capf = 0. Metoda sinteticã bazatã pe viteza de rotaţie din perioada precedentã: • Determinarea necesarului mediu anual de finanţat: Qa × c apf SoldAC 245 NF = × Dr . qa=64000 (pt. D r = × 90 = × 90 = 21 zile 90 Pfap 1050 NF = × Dr = • Qa × c apf se repartizează pe trimestre producţia fabricată (Pf = Qa × Ca): PfI = 20% × 1800 = 360 PfII = PfIII = 23% × 1800 = 414 PfI = 25% × 1800 = 450 360 NF I = × 21 = 84 90 414 NF II = NFIII = × 21 = 96 .56 = 382 .6 90 450 × 21 = 105 NFIV = 90 b.64 = 76.NF mIV = 487 . 4 Utilizând datele de la aplicaţia precedentă determinaţi necesarul mediu anual şi trimestrial de finanţat prin metoda sintetică.44 90 68 .24 = 18 lei 90 Aplicaţia nr. R c = × 70 .56 CA 1250 CA 1950 Nf = × Rc .0130 (pt anul II).

9.90 90 487 .Nf II = NFIII = Nf IV = 448 . Exemplificaţi modelul lotului simplu (Wilson -Whitin). Ce reprezintă stocurile? 2. Arătaţi în ce constă procesul de analiză a clienţilor în cadrul unei întreprinderi. Cum se clasifică stocurile? 3. 8. 10.5 × 17 . Exemplificaţi care sunt obiectivele gestiunii clienţilor.64 = 95. 11.64 = 87. Care este obiectivul esenţial al gestiunii activelor circulante? 5. Cum se determină rata cinetică a clienţilor şi ce semnificaţie are pentru analiza acestora? 69 . Definiţi conţinutul gestiunii clienţilor. Ce se înţelege prin optimizarea mărimii stocurilor? 7. 6.55 90 II. Care sunt caracteristicile stocurilor şi ce se înţelege prin costul stocării? 4. Întrebări recapitulative: 1.5 × 17 . Care sunt principalele categorii de stocuri şi exemplificaţi aceste categorii.

Pornind de la aceste obiective. • Măsurarea performanţelor întreprinderii. Bucureşti. de riscul de faliment ca urmare a unei încetări a plăţilor. Niculescu M. Editura Economică. 31. astfel pentru a aprecia performanţele realizate de o întreprindere. fiind vorba. 2003. o insuficienţă de fonduri proprii în raport cu îndatorarea). a disfuncţionalităţilor activităţii unei întreprinderi. • Creşterea. colectiv. Obiectivele diagnosticului financiar sunt diferite funcţie de scopul urmărit şi subiectul evaluat. p. recuperarea simptomelor. dintre care mai relevante pot fi următoarele: • Satisfacerea cerinţelor efective ale pieţei interne şi externe. p. ultimul obiectiv urmărit prin analiza financiară fiind aprecierea riscurilor la care se expune întreprinderea. • Utilizarea raţională a resurselor şi capacităţilor potenţiale ale întreprinderii. se reflectă “punctele critice”din cadrul firmei şi se avizează centrele de decizie pentru a lua măsuri de reglare. • Riscuri. Editura Economică. Rolul analizei financiar-contabile în aprecierea performanţelor firmei Diagnosticul presupune o capacitate de discernământ. Diagnostic global-strategic. vol I. • Asigurarea unor standarde sociale acceptabile pentru forţa de muncă. • Asigurarea solvabilităţii întreprinderii şi menţinerea sa în circuite financiare. 362 15 70 . Diagnostic economic.. Diagnosticul financiar are ca obiectiv de a răspunde la patru întrebări esenţiale ale conducătorului întreprinderii: • Aprecierea solvabilităţii. trebuie comparate mijlocele puse în operă cu rezultatele obţinute.Capitolul VI ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE A ÎNTREPRINDERII 6. conducătorul de întreprindere trebuie să poată face sinteza pentru a evidenţia punctele forte şi abundenţa de lichidităţi a întreprinderii. în mod esenţial. elaborarea unor programe de acţiune care să asigure redresarea sau ameliorarea performanţelor.32 16 Brezeanu P. în condiţii de profitabilitate. solvabilitatea unei întreprinderi fiind definită ca aptitudine de a asigura reglementarea datoriilor sale atunci când acestea ajung la scadenţă. 2003. Diagnosticul financiar-instrumente de analiză financiară. Obiectivele specifice ale restructurării de care trebuie să ţină seamă analiza diagnostic vizează aspecte multiple. calitatea relaţiilor cu băncile) şi punctele slabe (fragilitatea echilibrelor financiare. acestea din urmă fiind măsurate prin indicatorii rezultatelor. • evaluarea gradului de viabilitate al întreprinderii şi orientarea măsurilor viitoare către strategii şi tactici realiste şi raţionale. Bucureşti. întreprinderea trebuind să măsoare creşterea activităţii sale pe perioada de observaţie reţinută.15 Obiectivele generale ale diagnosticului financiar sunt:16 • evaluarea multicriterială a stării de sănătate a întreprinderii cu depistarea cauzelor care au generat starea de criză.1..

• capacitatea de finanţare a întreprinderii. comercială. etc. acesta are în vedere şi punerea în evidenţă a altor caracteristici financiare importante. care presupune parcurgerea unor etape si utilizarea unor metode şi procedee pentru realizarea obiectului ei. a resurselor umane. 34 17 71 . Flexibilitatea financiară se apreciază în raport de: • capacitatea pe care întreprinderea o manifestă în legătură cu mobilizarea rapidă de lichidităţi. prin studiul capitalului. acţionari. structura sa şi relaţiile de control asupra întreprinderii pe care le poate exprima. întreprinderi concurente.17 Metodologia diagnosticului întreprinderii este în lucrarea „Simptomele de dificultate şi strategiile de redresare a întreprinderii”. partenerii externi (băncile. Diversitatea naturii şi a obiectivelor diagnosticului financiar a condus la concepţii. experţicontabili etc. Flexibilitatea firmei exprimă capacitatea sa de adaptare la transformările neprevăzute în mediul său şi în cadrul activităţii sale şi este urmărită în toate domeniile de gestiune (strategică. Dintre aceste caracteristici. financiară). exprimă starea sa de sănătate economico-financiară. • posibilităţile pe care le are întreprinderea de a diviza nevoile de finanţare în realizarea proiectelor sale de investiţii în curs sau prevăzute. El este practicat de agenţi foarte diverşi. Astfel. furnizori. în principal.Indiferent de poziţia analistului financiar (analiza pe plan intern sau extern). Diagnosticarea întreprinderilor în dificultate economică. flexibilitatea financiară şi ansamblul trăsăturilor strategico-financiare sunt avute în vedere de analiza financiară a firmei în cauză. 2002. Editura Economică. • Un studiu al contului de profit şi pierdere. • Un studiu dinamic în vederea stabilirii unor mişcări financiare. spre evidenţierea rentabilităţii şi a riscului. Autonomia financiară constituie un obiectiv important pentru conducătorii întreprinderii. Bucureşti. Studiul performanţelor şi analiza echilibrelor constituie teme ale diagnosticului financiar.57.Derni propun o metodologie de efectuare a diagnosticului şi finalitatea acestuia concretizată într-un plan de redresare şi organizare a controlului rezultatelor şi analiza abaterilor existente faţă de prevederile adoptate. p. deţinătorii de titluri. obiectivele diagnosticului financiar sunt orientate. 2004. În termeni financiari. dar şi în activitatea sa curentă. şi are obiective variate.58 18 Spătaru L. Bilanţul exprimă starea patrimonială din Bărbulescu C. apărută la Paris în Editura Maxim. creanţieri.) susceptibili de a fi afectaţi de riscul de faliment sau de insolvabilitate. instrument al managementului întreprinderii. pot recurge la studiul echilibrului financiar încercând să detecteze principalele simptome ale disfuncţionalităţilor şi riscurilor care afectează activitatea firmei. autonomia (sau independenţa) financiară. p. Analiză economico-financiară. Diagnosticul financiar cuprinde:18 • Un studiu static al bilanţului.. Diagnosticul financiar este rezultatul analizei financiare a întreprinderii. Diagnosticul financiar. deţinători de portofolii. Bucureşti. procedee şi instrumente diferite de evaluare. Strategii şi politici de redresare şi dinamizare a activităţii.. autonomia se apreciază mai întâi.. cum ar fi: conducători de întreprinderi. rezultat al unui proces de evaluare a potenţialului financiar al unei întreprinderi. în vederea studierii performanţelor degajate de întreprinderi. Editura Economică. autori Crucifix şi A.

Analiza bilanţului este completată cu analiza informaţiilor conţinute de contul de profit şi pierdere. corelate cu cele obţinute din interpretarea altor date disponibile. • Propria salarizare. în timp ce contul de rezultate arată cum s-a ajuns la această stare. precum şi unor utilizatori externi (în principal stat.momentul închiderii exerciţiului. Conducătorul unei întreprinderi foloseşte analiza financiară ca bază a politicii sale financiare. Analiza financiară realizată de către serviciul financiar propriu al agentului economic poate să se adreseze şi altor utilizatori interni cum sunt: reprezentanţii salariaţilor sindicatului) sau salariaţii. Cu toate că este o analiză internă. • Dacă activitatea întreprinderii îi poate oferi satisfacţii profesionale. ca metodă specifică de investigare. Analiza financiară realizată de către serviciul financiar propriu al agentului economic poate să se adreseze şi altor utilizatori interni cum sunt: reprezentanţii salariaţilor sindicatului) sau salariaţii. Analiza externă se efectuează de partenerii externi. În fundamentarea deciziilor lor. bănci. Valorificarea diagnosticului financiar se realizează de către managerii întreprinderilor precum şi au posibilitatea evaluării performanţelor la nivelul activităţii firmei. precum şi unor utilizatori externi (în principal stat. de cele mai multe ori ei optează pentru o proprie analiză. • Gestiunea trezoreriei. el urmărind: • Alegerea căilor optime de investiţii. Analiza financiară. Faptul că agenţii economici nu funcţionează într-o totală autarhie (stare de autoizolare economică) a generat atât interes din partea fiecăruia. în măsură să potenţeze dezvoltarea viitoare a întreprinderii şi îmbunătăţirea performanţelor sale. prezentând fluxurile de venituri şi cheltuieli ce au avut loc în cursul exerciţiului. ea nu răspunde doar nevoilor de gestiune internă. • Alegerea căilor optime de finanţare. Situaţia financiară a întreprinderii la un moment dat este dată de confirmarea unei strategii trecute a cărei cunoaştere şi apreciere corespunzătoare este necesară pentru previzionarea şanselor viitoare ale afacerii . În ceea ce priveşte sfera de 72 . Concluziile desprinse în urma analizei contului de rezultate. contribuie la evaluarea potenţialului financiar al firmei şi fundamentarea deciziilor. ea nu răspunde doar nevoilor de gestiune internă. Analiza financiară internă se adresează şi exteriorului agentului economic. Cu toate că este o analiză internă. permit luarea unor decizii fundamentale. bănci. investitori potenţiali). care urmăresc capacitatea acestora de a-şi achita datoriile. mediului în cadrul căruia acesta acţionează ca urmare a instalării între entităţile economice a schimburilor economice. de către analiştii interni. investitori potenţiali). Exemplul clasic îl constituie procedura utilizată de bănci pentru studierea cererilor întreprinderii privind acordarea de credite. partenerii externi ai firmei se bazează pe informaţiile furnizate de analiza financiară. cât şi crearea unui cadru juridic care defineşte obligaţia de a-şi informa partenerii asupra politicii lor financiare. Cu toate că utilizatorii externi ai informaţiei financiare a agentului economic pot fi serviţi de către funcţia financiară a acestuia.

Astfel.2..19 Informaţia reflectată în situaţiile financiare anuale este prelucrată de analiza economico-financiară. Analiza diagnostic a costurilor şi orientarea strategică a întreprinderii. Metodologie şi studiu de caz. în scopul de a ilustra static şi dinamic atât starea şi mişcarea patrimoniului. • abuzurile unor administratori/ asociaţi care înţeleg să folosească bunurile sau banii societăţii în interes personal. 2004. situaţie în care este posibil să nu se poată recupera costurile prin preţurile de vânzare practicate. • necorelarea dintre costurile de producţie şi preţurile de vânzare practicate. 6. • măsuri de creştere a fiscalităţii determinate de politica fiscală practicată de Guvern. 2001. cât şi rezultatul obţinut. Cluj-Napoca. măsuri pe care managerii nu le-au putut previziona. p. Bârsan M.. Editura Didactică şi Pedagogică RA. interesându-se de anumite proiecte pe care partenerii externi ai agentului economic ar putea să le dezvolte cu acesta. ce poate determina anumite restricţii de ordin tehnico-economic. Analiza contabil-financiară. • gradul de capitalizare a activităţii. în situaţia în care societatea a apelat la credite ca surse de finanţare. Editura Tipo Moldova. • corelarea defectuoasă dintre încasări şi plăti în perioadele de creştere economică a unităţii. Iaşi. Editura Dacia. aceasta se apleacă parţial asupra activităţii economico-financiare. 135 21 Dănescu T. Studiul va fi efectuat pe baza bilanţurilor aferente exerciţiilor financiare 20082009.cuprindere a analizei financiare externe se poate spune că. În principal. Pentru a se efectua analiza structurii financiare a întreprinderii este important să selecteze o serie de factori. 2003.. conducerea societăţii poate concluziona dacă: obiectivele propuse în perioada încheiată (sau exerciţiile analizate) au fost atinse. Gestionarea financiară a afacerilor. Bucureşti. dintre care mai importanţi: • natura activităţii desfăşurate. Horomnea C. p.. • desfăşurarea activităţii într-un sector caracterizat de instabilitate. spre deosebire de analiza internă care caracterizează în ansamblu situaţia financiară a agentului economic. 290 20 Tabără N. Se va urmări ce măsuri a luat conducerea societăţii în situaţia când solvabilitatea a fost temporar sau excepţional şi cauzele instaurării incapacităţii de plată. 196-197 19 73 . solvabilitatea poate fi influenţată de:21 • imposibilitatea recuperării unor creanţe de la terţi. deciziile financiare au fost corect adoptate sau pur şi simplu dacă s-au realizat creşterea economică şi echilibrul financiar. Indicatorul analizat va fi echilibrul financiar. p. care poate fi definit prin capacitatea întreprinderii de a asigura din încasările sale plata fără întrerupere a datoriilor ne anterior. inclusiv a datoriilor curente generate de realizarea obiectului de activitate sau de legislaţia fiscală. astfel încât ea să evite riscul de faliment”20. Analiza pe baza datelor din bilanţul contabil al firmei Bilanţul este documentul contabil de sinteză care prezintă sintetic situaţia patrimonială şi financiară a întreprinderii a cărui analiză poate furniza informaţii despre solvabilitatea societăţii analizate în cei patru ani de analiză. concretizat în ponderea imobilizărilor în totalul activului. • creşterea neaşteptată a dobânzilor bancare ca urmare a politicii instituţiei de credit.

stocuri şi creanţe mai mari de un an. . sau Reglementări contabile armonizate cu Directivele Europene. Active cu lichiditate ridicată (sub un an) . considerat a fi “cel mai important indicator al echilibrului financiar al întreprinderii”şi poate fi determinat utilizând formulele. modul de utilizare a acestora. Editura Sedcom Libris. în special în ceea ce priveşte operaţiunile de decontare a creanţelor şi datoriilor.provizioane pentru riscuri şi cheltuieli mai mari de un an Pasive cu exigibilitate ridicată .imobilizări financiare. bunurile acesteia.dividende de plată. . • mărimea întreprinderii. • dreptul de proprietate asupra activelor imobilizate (investiţii realizate prin finanţare proprie sau prin leasing). pe de o parte. aşa cum sunt prezentate în următorul tabel: Tabelul 6. Bilanţul financiar În acest bilanţ elementele de activ se vor grupa după criteriul lichidităţii în active imobilizate.stocuri. . • structura de personal şi a obligaţiilor societăţii rezultate din raporturile de muncă. . Iaşi. Situaţia netă = Activ total – Datorii totale 6.imobilizări corporale. • durata de folosinţă a imobilizărilor şi gradul de uzură al acestora.creanţe. .Creanţe imobilizate mai mici de un an. . Pe baza datelor din bilanţ va putea fi determinată situaţia netă aferentă fiecărui exerciţiu financiar analizat. .Disponibilităţi. Analiza echilibrului financiar pe baza datelor din bilanţul financiar se face prin intermediul următorilor indicatori: • Fond de rulment (FR). în pasive cu exigibilitate scăzută şi respective ridicată.datorii de exploatare şi în afara exploatării. rambursarea acestora).capitaluri proprii. .1. iar pe de altă parte. 2006.1 Structura bilanţului financiar ACTIV Active cu lichiditate scăzută (peste un an) . • activitatea de creditare (natura creditelor. .• durata procesului de exploatare.imobilizări necorporale.datorii pe termen mediu şi lung. Elementele de pasiv vor fi grupate după criteriul exigibilităţii. .titluri de plasament.2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu Directivele Europene. creanţele şi lichidităţile. capitalurile proprii şi datoriile. utilizând formula:22 Situaţia netă pozitivă şi crescătoare semnifică o gestionare eficientă a resurselor proprii. • relaţiile cu partenerii societăţii. care pune faţă în faţă. PASIV Pasive neexigibile sau cu exigibilitate scăzută . p.provizioane pentru riscuri şi cheltuieli mai mici de un an. Situaţia patrimonială a societăţii este reflectată în bilanţul contabil al fiecărui exerciţiu financiar. OMFP 1752/17.2. FR = Surse permanente – Datorii permanente. .11.datorii financiare mai mici de un an. cu o lichiditate foarte scăzută şi active circulante a căror lichiditate poate fi mai mare sau mai mică în funcţie de natura acestora şi profilul firmei.13 22 74 . .

pe de o parte datoriile au termene de plată foarte exact stabilite. 2000. ceea ce semnifică faptul că societatea nu-şi va putea plăti datoriile exigibile. interne sau externe. Practic. • FR < 0. ceea ce înseamnă că transformarea activelor în bani nu acoperă datoriile societăţii. fondul de rulment cuprinde două părţi: necesarul de fond de rulment şi trezoreria. din surse temporare (datorii de exploatare: furnizori.23 Se poate constata însă că o societate care înregistrează un fond de rulment negativ poate face faţă scadenţelor dacă viteza de rotaţie a activelor sale este mai mare decât cea a datoriilor pe termen scurt. sau: FR = Capitaluri permanente (CP) – Activul imobilizat net (AIN). p. Active circulante > Datorii pe termen scurt. între vânzări şi încasări. Aceste decalaje generează formarea (stocurilor de materii prime. producţie în curs şi producţie finită). Editura Didactică şi Pedagogică.. creditori. Sub aspectul componenţei.Datorii de exploatare Nevoia de fond de rulment apare ca urmare a decalajelor între cumpărări şi vânzări. motiv pentru care fondul de rulment negativ este asimilat instabilităţii financiare. Gestiunea financiară a firmei. de o valoare substanţială. unde: Cp = Capitaluri proprii – Imobilizări nete Un fond de rulment pozitiv. Aceasta stare reflectă un dezechilibru financiar ce trebui analizat în funcţie de specificul activităţii fiecărei firme. în parte. Nevoia de fond de rulment (NFR) reflectă nevoia generată de finanţare a ciclului de exploatare şi acoperită.) NFR = ( Stocuri + Creanţe) . iar pe de altă parte transformarea activelor circulante în lichidităţi poate fi întârziată din numeroase cauze.Datorii pe termen scurt • pe baza informaţiilor oferite de partea de sus a bilanţului financiar: Fond de rulment = Resurse stabile . Active circulante= Datorii pe termen scurt. Bucureşti.FR = (Capitaluri proprii + datorii financiare) – Imobilizări nete = = Active circulante – Datorii pe termen scurt. mărimea fondului de rulment ar putea fi determinată prin alte două modalităţi: • pe baza informaţiilor oferite de partea de jos a bilanţului: Fond de rulment = Activ circulant . materiale. Active circulante < Datorii pe termen scurt. mărfuri. Fondul de rulment poate avea următoarele valori: • FR = 0. evidenţiază faptul că echilibrul este asigurat. 45 75 . asigurând legătura dintre partea de sus şi partea de jos a acestuia. unitatea analizată fiind în stare să-şi achite datoriile ciclice prin realizarea activelor circulante. • FR > 0. iar în cel de 23 Vintilă G.Utilizări stabile Un fond de rulment negativ semnifică faptul că activele circulante sunt inferioare ca mărime datoriilor pe termen scurt. Existenţa unui fond de rulment pozitiv garantează existenţa resurselor financiare pentru plata datoriilor scadente chiar în condiţiile unor disfuncţionalităţi apărute în activitatea întreprinderii. etc. O condiţie esenţială a echilibrului financiar o constituie finanţarea unei părţi din nevoile activităţii de exploatare pe seama resurselor stabile ale întreprinderii. Fondul de rulment deţine o poziţie strategică în cadrul bilanţului financiar. mărimea fondului de rulment depinde de deciziile pe termen lung privind politica de investiţii şi de finanţare a societăţii şi are un caracter stabil. În aceste condiţii. Aceasta reprezintă o situaţie riscantă generată de faptul că.

pe de o parte.221 76 . decontările pe care le generează. Necesarul de fond de rulment rezultă din decalajul pe termen scurt între cheltuieli.. rezultă că trezoreria este influenţată de caracterul sezonier al necesarului de fond de rulment. Evaluarea întreprinderii. Contabilitatea societăţilor comerciale. Mărimea fondului de rulment în afara exploatării variază în funcţie de frecvenţa şi mărimea operaţiilor în afara exploatării. Necesarul de fond de rulment în afara exploatării se calculează pe baza posturilor de bilanţ care nu au legătură cu ciclul de exploatare. cât şi creanţele impun un necesar în fondul de rulment. Robu V. În literatura de specialitate se regăsesc mai multe definiţii atribuite trezoreriei.. p.. ceea ce va atrage după sine reducerea la jumătate a stocurilor şi a creditelor comerciale. fiind legate de veniturile financiare sau extraordinare sau cheltuielile financiare şi extraordinare. Anghel I. necesar de fond de rulment în afara exploatării. ori se referă la datorii pentru investiţii.al doilea caz apar creanţele.. construită din activele circulante lichide care staţionează între două rotaţii”. Necesarul de fond de rulment poate fi structurat. În anumite perioade de activitate. O regulă a echilibrului este ca fondul de rulment să aibă o mărime cel puţin egală cu cea a necesarului de rulment. la rândul său. Dima M. Deoarece fondul de rulment prezintă o anumită stabilitate în raport cu volumul de activitate desfăşurată. care este atenuat de decalajul de sens opus. cu un necesar redus de finanţare. Trezoreria poate fi definită ca fiind: „partea din fondul de rulment care depăşeşte necesarul în fond de rulment. Editura Universitară.25 Creanţele de vor fi în legătură directă cu veniturile din activitatea de exploatare (grupele de conturi de la 70 la 75) iar datoriile din activitatea de exploatare vor fi generate de cheltuielile din activitatea de exploatare (grupele de conturi de la 60 la 65). stabilind un nivel minim. în funcţie de anumiţi factori. pe de altă parte.24Atât stocurile. Această situaţie trebuie luată în considerare la determinarea necesarului de fond de rulment. 2001. Editura Economică. fondul de rulment şi necesarul de rulment au la bază cauze de natură diferită. reprezentând diferenţa dintre activul realizat şi disponibilul societăţii. Prin urmare. iar diferenţa dintre cei doi o constituie trezoreria. Necesarul de fond de rulment pentru exploatare se va determina pe baza posturilor bilanţiere care reflectă activitatea de exploatare a societăţii analizate. şi datoriile financiare pe termen scurt. p. creanţe şi datorii faţă de asociaţi. Trezoreria se determină ca diferenţă între fondul de rulment şi nevoia de fond de rulment. unitatea este nevoită să apeleze la credite pentru finanţarea activităţii. în perioadele cu activitate redusă. Prin urmare. Depinzând de mărimea cifrei de afaceri. între aprovizionări şi plăţi. Teoretic. societatea va dispune de o trezorerie confortabilă. necesarul de fond de rulment de exploatare are un caracter sezonier.. Analiza trezoreriei este analiza echilibrului financiar curent. cifra de afaceri a societăţii să se reducă la jumătate. mediu şi maxim al acestuia. este posibil. în două părţi: necesar de fond de rulment pentru exploatare. 2002. Bucureşti. 59 Işfănescu A. cea mai des întâlnită fiind cea de trezorerie netă. 24 25 Ristea M. dacă fondul de rulment este inferior necesarului de fond de rulment. ca evoluţia cifrei de afaceri să nu fie constantă. Astfel.

2.917 787 1. În funcţie de efectele lor. Imobilizări necorporale II. rd. creşterea nevoii de finanţare nu se va realiza brusc.102. în anumite perioade.26 Bilanţul contabil conceput în optica patrimonial-juridică utilizat până la apariţia şi aplicarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE şi cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) s-a dovededit limitat aplicării analizei financiare înclinată spre gestiune. ci în mod treptat dar sigur astfel încât. angajamentele patrimoniale se grupează în angajamente corespunzătoare datoriilor şi angajamente corespunzătoare capitalurilor proprii. Este importantă analiza acestor aspecte.035.C. mărimea necesarului de fond de rulment fiind influenţată de o serie de factori. Bilanţul contabil în gestiunea întreprinderii. Imobilizări corporale 26 01 02 03 1. Active imobilizate total (rd.619 Ţuţu A. angajamentele pot fi consecinţa unor decizii voluntare sau a unor obligaţii impuse întreprinderii.a. cum ar fi: mărimea stocurilor impuse de procesul tehnologic. 01 la 03) I.477 66. pentru că. unde: TNt = trezoreria la momentul t TN t-1 = trezoreria la momentul t-1 Criteriile de clasament al activelor şi pasivelor bilanţului diferă în funcţie de scopul urmărit în analiză şi de utilizator.. Se va prezenta bilanţul armonizat al S. Editura Tribuna Economică. termenele de plată impuse de clienţi şi care de obicei sunt mai mari decât perioadele de decontare a obligaţiilor către furnizori. p. Creşterea trezoreriei în cursul unui exerciţiu financiar reprezintă cash. uneori superioară creşterii cifrei de afaceri şi rezultatelor. În funcţie de originea lor. Bilanţ armonizat Indicatori 0 Nr. în unele cazuri. 61 77 .Creşterea volumului de activitate va solicita însă o creştere a necesarului de fond de rulment. Mai mult. “ALPHA SA” în tabelul ce urmează: Tabel 6. Un cash-flow pozitiv reflectă o creştere a capacităţii reale de finanţare a investiţiilor. falimentul poate fi rezultatul încetării plăţilor ca urmare a unei gestiuni de trezorerie defectuoasă. ceea ce a condus la amenajarea mai multor tipuri (modele) de bilanţ cu prezentare tabelară cum ar fi: bilanţul financiar. 2003. bilanţul funcţional. Situaţia poate fi remediată numai prin anticiparea perioadelor în care se va înregistra trezorerie deficitară. pentru a se atrage din timp resursele de finanţare a activităţii. Bucureşti. care ar justifica în perioada următoare un volum mai mare de alocări pentru această destinaţie.flow-ul perioadei.130 1.858 1. etc. pentru a reflecta relaţia dintre resursele disponibile şi nevoile de finanţare ale întreprinderii.037. cerinţele de finanţare vor depăşi posibilităţile societăţii.037. 1 Exerciţiul financiar 2008 2009 2 3 A. ceea ce a impune a condus la elaborarea unui bilanţ operaţional. bilanţul “pool de fonds”(ansamblul resurselor) ş. CF = TNt – TNt-1.

Active circulante total (rd. Prime de capital III.582.582.16) F. în activul circulant se includ imobilizările cu scadenţă scurtă (imobilizările financiare ce ajung la scadenţă sub 1 an). 06 la 09) I. Investiţii financiare pe termen scurt IV.209 826.582. Datorii ce trebuie pătite peste 1 an H.25) Patrimoniu public Capitaluri – total (rd. În schimb. Rezerve din reevaluare IV. Stocuri II.000 0 0 649.sold C Repartizarea profitului Total capitaluri proprii (rd. Rezultatul reportat –sold C . Capital subscris şi vărsat II.27) 22 23 24 25 26 27 28 0 16.295 2 1.678 0 78.999 22.297 0 0 0 200.III. adică stabilitatea 78 .020 1.571 730.720 0 8.558 0 0 200.362.628.725 247.26+rd.297 0 1.743 0 1.19+ rd.11rd. la care se adaugă partea de activ circulant cu scadenţa mai mare de 1 an (creanţe .260 0 1.156 31.669.349.20+rd. respectiv datorii curente nete (rd. corporale.064 1. indiferent de natura lor (datorii de exploatare. În cazul în care o parte a datoriilor pe termen lung ajung la scadenţă mai repede de 1 an.22-rd.clienţi.05+10-rd.820.21+rd. venituri realizate în avans cu scadenţă scurtă şi datoriile pe termen lung ajunse la scadenţă).24-rd.780 41.Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă până la un an E.297 Gruparea posturilor de activ conduce la existenţa a două elemente: activul imobilizat care reflectă elementele pe termen lung cu trei elemente de valori imobilizate (necorporale.563.820 13 14 15 16 17 18 19 20 21 1 1.sold D VI. Casa şi conturi la bănci C.222 0 0 33. formată din capitalurile proprii şi datoriile pe termen mediu şi lung (cu scadenţa peste 1 an) şi grupa datoriilor pe termen scurt (cu scadenţa sub 1 an).17+rd. Creanţe III.000 200.000 0 0 1. Elaborarea bilanţului financiar reflectă două părţi reprezentative pe orizontală: partea superioară care arată structura financiară.863 479.037 3 V.688 631. ele vor fi trecute la datorii pe termen scurt. financiare). Total active minus datorii curente (01+12) G. Rezerve 0 04 05 06 07 08 09 10 11 12 0 1. Capital şi rezerve I. Gruparea posturilor de pasiv structurează pasivul bilanţului în grupa capitalurilor permanente.477.23+rd. Veniturile realizate în avans cu scadenţa peste 1 an sunt incluse în datoriile pe termen mediu şi lung. Rezultatul exerciţiului .444 1.628. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli I.000 200. cheltuieli efectuate în avans).606 668. Active circulante nete. Imobilizări financiare B. Cheltuieli în avans D.357 0 845. credite bancare curente.222 0 1. Venituri în avans J.

21 +rd.921 Tabel 6.688 0 2.20+rd.477 66.921 6.922. Datorii ce trebuie pătite peste 1 an D.23) H.720 0 8.Imobilizări corporale III.222 0 41.743 200.619 0 1.349. Cheltuieli în avans TOTAL ACTIVE NETE EXERCIŢIUL FINANCIAR 2008 2009 1.922.858 1.209 826.295 0 16. Tabel 6. garantând solvabilitatea acesteia.064 2.444 1.2.130 0 1. Rezerve din reevaluare IV.156 31. Imobilizări necorporale II. Investiţii financiare pe termen scurt IV.563. Prime de capital III. Stocuri II.297 0 0 1.18+rd. Creanţe III. 129) Total capitaluri proprii (rd.22-rd.000 0 0 649.4. Prezentarea pasivului din bilanţul financiar Pasive = resurse Resurse cu scadenţă >1an J.678 0 78.260 0 1.037 0 0 33.558 845. Rezerve V.606 668.2. care permite firmei să facă faţă riscurilor pe termen scurt.477. Capital subscris şi vărsat II.000 200.000 200.3.037. Capital şi rezerve I.523 22. Venituri în avans Total capitaluri EXERCIŢIUL FINANCIAR 2008 2009 200.917 787 1. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă până la un an I.035.102.elementelor care îl alcătuiesc (necesarul de finanţat şi resursele de finanţare permanente) şi partea inferioară care arată finanţarea ciclului de activitate (necesarul de finanţat pe termen scurt şi resursele temporare de finanţare). Prezentarea activului din bilanţul financiar ACTIVE=NECESARURI NETE Mijloace cu durata >1an A.725 247.Active imobilizate total I.515.515.820. Imobilizări financiare Mijloace cu durata <1an B.582.037.523 0 2.sold D VI.000 0 0 1. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli G.020 1. Rezultatul exerciţiului . Rezultatul reportat –sold C .362.571 730.628. Rolul bilanţului financiar în analiza financiară reiese din faptul că el conduce la calcularea marjei de securitate financiară cu ajutorul fondului de rulment. Casa şi conturi la bănci C. Analiza echilibrelor pe baza bilanţului financiar Analiza situaţiei nete SN = Active – Datorii totale 79 . Active circulante total I.999 0 2.357 1.sold C Repartizarea profitului (ct.

515. fiind averea proprietarilor şi trebuind să fie suficientă pentru a asigura funcţionarea şi independenţa financiară a întreprinderii.297 1. 5.387 0 Indici (%) 116. 6.582.Aceasta exprimă valoarea contabilă a drepturilor pe care le posedă proprietarii asupra întreprinderii.523 887.76 97.5. Calculul şi analiza situaţiei nete (capitalurilor proprii) Nr crt.064 . prin potenţarea capitalurilor proprii.297 22. fiind consecinţa încheierii cu pierderi a exerciţiilor anterioare.222 1. 3. 4. 1.925 . Indicatori (lei) Total active Datorii totale Venituri în avans Cheltuieli în avans Situaţia netă (SN) (a) Total active – Datorii curente (F) Datorii curente (G) Capitaluri proprii (F – G) (b) Exerciţiul financiar 2008 2009 Abateri (± ∆) 407.Activ fără valoare < 0.19 153. Creşterea situaţiei nete (activului net) are ca efect creşterea rentabilităţii şi a independenţei financiare. • fiecare element de venit şi cheltuială recunoscute direct în capitalurile proprii.558 . O situaţie netă negativă reflectă o stare de prefaliment. 7.Venituri în avans = Capitaluri proprii.398 475.17 94.17 2.688 0 0 1.3. Situaţia Netă în cele două variante de calcul este prezentată în: Tabel 6. mai ales în condiţiile inflaţiei care îl erodează.222 0 22. • tranzacţiile de capital cu şi distribuirile către proprietari. Menţinerea capitalului fizic presupune ca profitul să fie obţinut numai prin creşterea capacităţii fizice productive în cursul perioadei. ce maximizează valoarea întreprinderii. precum şi profitul (pierderea) întreprinderii în cursul exerciţiului.780 41. pierderi care au epuizat integral capitalurile proprii. Din situaţia modificării capitalurilor proprii rezultă capacitatea de menţinere (erodare) a capitalului.064 1. prin raportul: SN .301 2. acesta fiind riscul de insolvabilitate al întreprinderii.582.45.669.628.582.921 1.297 0 1.925 Din analiza datelor tabelului se constată o situaţie netă pozitivă şi descrescătoare care reflectă o gestiune economică sănătoasă. 2.362.483 . Pe baza bilanţului financiar Situaţia Netă se determină ca diferenţă: • SN = Total active – Datorii totale .57 0 97. 8. Partea neacoperită rămâne exclusiv în sarcina creditorilor. 80 . Activ Activul net (capitalurile proprii) reprezintă un indicator esenţial care dă dimensiunea gradului de “sănătate” a întreprinderii referitor la menţinerea capitalului fizic sau financiar. pe baza ei putându-se determina riscul global sau lichidativ.41. prin intermediul următoarelor elemente de conţinut: • profitul net (pierderea netă) al perioadei. Pe baza bilanţului contabil armonizat Situaţia Netă este diferenţa: • SN = (Total active – Datorii curente) – Datorii peste 1 an = F – G.922. • efectul cumulat al modificării politicilor contabile şi corecţia erorilor.45.628. iar menţinerea capitalului financiar presupune obţinerea profitului prin creşterea valorii financiare (monetare) a activelor nete.87.558 1.

Această metodă pune în evidenţă echilibrul financiar pe termen lung.• soldul profitului (pierderii) cumulate la începutul perioadei şi la data bilanţului şi modificările aferente. care serveşte finanţării elementelor de activ cu grad de lichiditate suficient de crescut. ca o marjă de securitate privind solvabilitatea întreprinderii. Pe baza bilanţului financiar care grupează posturile după criteriul permanenţei. respectiv datorii curente nete (E). Un Fond de Rulment pozitiv (Capitaluri permanente > Imobilizări nete) constituie marja de securitate a întreprinderii pentru exploatarea sa cotidiană. Fondul de Rulment trebuie să fie pozitiv. fondul de rulment reprezentând partea din capitalurile permanente rămasă după finanţarea imobilizărilor. Un prim echilibru rezultă din confruntarea pasivului pe termen lung (capitalurile permanente) cu necesarul permanent (activul imobilizat). Acest echilibru este determinat conform concepţiilor de prezentare a bilanţului: optica financiară şi optica funcţională. ceea ce nu înseamnă că în anumite situaţii nu poate exista un fond de rulment negativ fără a compromite buna funcţionare a întreprinderii. având diferite cauze. care poate fi temporară sau de durată. iar finanţarea activelor sub 1 an din resurse scadente sub 1 an. Un Fond de Rulment staţionar reflectă stagnarea întreprinderii. Metoda pune în evidenţă afectarea şi finalitatea Fondului de Rulment care este finanţat din activul circulant. fondul de rulment Financiar arată surplusul activelor circulante nete nefinanţate din datoriile temporare. permiţându-i să-şi asigure un nivel minim al unor active circulante strict necesare 81 . din care rezultă Trezoreria (T). Bilanţul contabil armonizat permite determinarea mai rapidă a Fondului de Rulment în două moduri: • FRF = (Total active – Datorii sub 1 an) – Active imobilizate = F – A. În această ipostază. evidenţiind excedentul de lichiditate potenţială. Teoretic. • FRF = Active circulante. Este partea din capitaluri cu grad de exigibilitate slab. pe care întreprinderea o consacră finanţării activelor circulante. • o reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei categorii de capitaluri proprii la începutul şi sfârşitul perioadei. echilibrul financiar presupune finanţarea activului cu durata mai mare de 1 an din resurse cu scadenţa peste 1 an. cu prezentarea distinctă a fiecărei modificări. Echilibrul financiar al întreprinderii rezultă din confruntarea maselor mari ale bilanţului: Fondul de Rulment (FR) cu Necesarul de Fond de Rulment (NFR). Partea inferioară a bilanţului financiar permite determinarea Fondului de Rulment Financiar ca diferenţă: FRF = (Active circulante + Cheltuieli în avans) – – (Datorii pe termen scurt + Venituri în avans). aşa cum rezultă din analiza părţii superioare a bilanţului financiar: FRF = Capitaluri permanente (Capitaluri proprii + + Datorii pe termen lung şi mediu) + Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli – Necesar permanent (Active imobilizate nete). Scăderea Fondului de Rulment este cauzată de scăderea capitalurilor permanente (rambursări de împrumuturi pe termen lung sau de obligaţiuni) şi de creşterea imobilizărilor nete (investiţii).

adică măsura în care echilibrul financiar se asigură prin capitalurile proprii.17 106..560 -152. Un Fond de Rulment negativ constituie un semnal de alarmă pentru întreprindere.037. Calculul Fondului de Rulment în cele trei variante conduce la rezultatele din Tabelul 6.477 Abateri (±∆) .863 0 1. 7.820 1. Calculul şi analiza Fondului de Rulment Nr.780 1. Fondul de Rulment împrumutat (străin) reflectă gradul de îndatorare pe termen lung pentru a finanţa nevoi pe termen scurt.87.362.76 106. Provizioane pt. 1.297 0 1.22 590.45.cheltuieli Capitaluri permanente (Cp) Active imobilizate (Ai) Fond de Rulment Financiar (FRF) Active circulante Cheltuieli în avans Datorii pe termen scurt Venituri în avans Fond de Rulment Financiar (FRF) Total active .477 479. Tabel 6. ceea ce reflectă gradul de autonomie financiară.558 1.863 1. sau care are active circulante inferioare datoriilor scadente pe termen scurt.Datorii curente (F) Active imobilizate (A) Fond de Rulment Financiar (F – A) Active circ.7.925 .820.93 94.560 -152.102. 6. 10.820 -110.043 -152.17 5 3.: Tabel 6.582. 11. activul circulant fiind superior datoriilor pe termen scurt (Activ circulant net > Datorii sub 1 an).477 479. Fondul de Rulment propriu pune în evidenţă influenţa structurii de finanţare asupra constituirii sale.41.925 .558 2 1.945 -152. 5. 0 Indicatori (ron) 1 Exerciţiul financiar 2008 2009 2 3 Abateri (±∆) 4 Indici (%) 5 1.485 81. 4. 1.resp. 12. unde viteza de rotaţie a stocurilor este foarte rapidă (sub o lună) şi unde există credite-furnizori însemnate.669.560 Indici (%) 97.820 1.628.41.582.820 479.45. Indicatori Capitaluri proprii Datorii cu scadenţa peste 1 an Active imobilizate (Ai) Fond Rulment propriu (FRp) (1-3) Exerciţiul financiar 2008 1. 5. 8. crt.6.483 64.558 4 97.064 516.917 631. fond de casă minim). 13.93 75.606 0 845.297 1.444 22.477.043 94.6.582. 0 Capitaluri proprii Datorii cu scadenţa peste 1 an 1 1.838 22.780 1.628.11 75. care va fi lipsită de capitaluri permanente suficiente să-i asigure finanţarea imobilizărilor (Capitaluri permanente < Imobilizări nete).558 64. 9. pe care nu le va putea achita (Activ circulant net < Datorii sub 1 an).820 .043 .93 Se constată că Fondul de Rulment pozitiv şi în descreştere.064 1.037. Valoarea pozitivă confirmă o o marjă de securitate a întreprinderii analizate. FRp = Capitaluri proprii – Imobilizări nete.22 75.743 0 631. 2.917 631. 3. FRs = Împrumuturi pe termen lung şi mediu – Imobilizări nete.102. conduce la rezultatele din Tabelul nr.7.688 0 479.297 1. Calculul şi analiza fondului de rulment propriu şi străin Nr.863 1.043 342.863 631.87.222 41.669.20 16.305 479. riscuri .297 0 3 . 14.582.funcţionării (stocuri minime. crt.28 82 . Această situaţie se întâlneşte mai frecvent în sectorul de distribuţie.483 64.037. 15.7.datorii curente (E) 0 1.917 2009 1. Calculul Fondului de Rulment propriu şi străin pe baza datelor din Tabelul 1.22 75.93 123.76 106.102. 2.222 41.

Tabel 6.064 Indici (%) 123.945 516.833.688 470.477. NFR constituie un indicator de echilibru financiar.359 -1. după cum urmează: 83 . Din suma acestor componente se scad datoriile (de exploatare şi în afara exploatării). Echilibrul financiar pe termen lung şi pe termen scurt este asigurat ca urmare a unei marje de securitate pe care o conferă Fondul de Rulment Financiar pozitiv.249 1. Pe baza bilanţului necesarul de fond de rulment se determină ca diferenţă: NFR =(Active circulante + Cheltuieli în avans – Casa şi conturi la bănci) .606 1.821 Abateri (± ∆) 342.12 161.358 434.477 -106.28 %. 1. vânzări.820. Fond de Rulment străin (FRs) (23) .999 1. care corespund decalajelor între încasări şi plăţi: NFR = Necesităţi ciclice – Resurse ciclice.260 516.509 845. produse finite.20 - .743 553. 3.685 11. de fond de rulment (NFR) (4 – 8) Exerciţiul financiar 2008 2009 1.362. pe de altă parte. Structura Necesarului de Fond de Rulment cuprinde.996. ceea ce confirmă că întreprinderea dispune de o autonomie financiară care îi permite finanţarea imobilizărilor nete din capitaluri proprii. 3.357 8.064 78.945 -82.48 131.8. Resurse ciclice = Resurse temporare – Credite de trezorerie. Fondul de Rulment propriu este pozitiv şi în descreştere cu 81.06 Pornind de la relaţia care trebuie să existe între necesarul temporar şi resursele temporare.6. pe de o parte. 4.12 85.102. în care: Necesităţi ciclice = Necesar temporar – Disponibilităţi. Calculul şi analiza necesarului de fond de rulment Nr. 2. 5. plăţi salarii). al cărui total trebuie acoperit cel puţin parţial de resurse stabile (Fondul de Rulment Net).– (Datorii ce trebuie plătite într-un an + Credite bancare + + Venituri în avans).444 0 22. creanţele.688 0 0 845. 9.118 110.03 161.362. 2. Necesarul de Fond de Rulment desemnează nevoile financiare generate de executarea unor operaţiuni repetitive care compun ciclul de exploatare curentă (cumpărări. care poate fi pozitiv sau negativ.506 0 0 1. Fondul de Rulment străin este negativ şi în scădere cu 110.65 Se constată următoarele: 1. stocurile (de materii prime. Indicatori Active circulante Cheltuieli în avans Casa şi conturi la bănci Total I (1 + 2 – 3) Datorii cu scadenţa de până la 1 an Credite bancare de trezorerie Venituri în avans Total II (5 + 6 + 7) Nec. ceea ce arată că nevoile pe termen scurt nu pot fi finanţate prin îndatorare pe termen lung. semifabricate) a căror valoare încorporează cheltuielile de fabricaţie şi.838 22. 8.399. 6. crt.65 %.743 1. 7.69.

a) Dacă NFR > 0, rezultă un surplus de necesar temporar faţă de resursele temporare ce pot fi mobilizate, fiind o situaţie normală dacă este consecinţa unor investiţii privind creşterea necesarului de finanţare a ciclului de exploatare. În caz contrar, NFR > 0 arată un decalaj nefavorabil între lichidarea stocurilor şi creanţelor şi exigibilitatea datoriilor de exploatare, în sensul încetinirii încasărilor şi accelerării plăţilor. b) Un NFR < 0 reflectă un surplus de resurse nete temporare faţă de capitalurile circulante, necesităţile temporare fiind mai mici decât resursele temporare ce pot fi mobilizate. Această situaţie este favorabilă dacă este consecinţa accelerării rotaţiei activelor circulante, a urgentării încasărilor şi relaxării plăţilor. Necesarul de fond de rulment reflectă echilibrul curent al întreprinderii, este mai fluctuant, mai instabil decât fondul de rulment şi depinde de cifra de afaceri), durata de rotaţie a stocurilor, decalajul dintre termenul de recuperare a creanţelor şi termenul de plată a furnizorilor. Poate fi exprimat în zile de vânzare prin intermediul vitezei de rotaţie (NFRz = NFR x 360/CA) care reflectă acest decalaj. Trezoreria Netă (TN) poate fi determinată pornind de la egalitatea de bilanţ Activ = Pasiv care conduce la confruntarea fondului de rulment (FR) cu necesarul de fond de rulment (NFR), din care rezultă echilibrul financiar al întreprinderii, fiind un rezultat al operaţiunilor ce afectează toate posturile de bilanţ şi rezultând din lectura pe orizontală a bilanţului financiar, respectiv: a) a părţii superioare: TN = FR – NFR; b) a părţii inferioare: TN = Disponibilităţi – Credite de trezorerie sau: TN = Trezoreia activă – Trezoreria pasivă. Trezoreria activă cuprinde disponibilităţile curente degajate de funcţionarea întreprinderii, la care se adaugă plasamentele rambursabile în orice moment (valori mobiliare de plasament). Trezoreria pasivă este reprezentată de creditele bancare curente, soldurile creditoare de bănci şi efectele scontate (în afara bilanţului). c) Pe baza bilanţului contabil armonizat, trezoreria este dată de diferenţa: TN = Active circulante respectiv datorii curente nete (E) – NFR. Calculul Trezoreriei Nete pe baza bilanţului conduce la rezultatele din Tabelul 6.9.:
Tabel 6.9. Calculul şi analiza Trezoreriei Nete
Nr. crt. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. Indicatori Fondul de rulment financiar(FRF) Necesarul de fd. de rulment (NFR) Trezoreria netă (TN) (1 – 2) (a) Disponibilităţi băneşti Credite bancare de trezorerie Trezoreria netă (TN) (4 – 5) (b) Active circ., resp. dat.curente nete (E) Trezoreria netă (TN) (7 – 2) (c) Exerciţiul financiar 2008 2009
631.863 479.820

Abateri (± ∆)
-152.043

Indici
(%)
75,93

553.506 78.357 78.357 0 78.357
631.863

470.821 8.999 8.999 0 8.999
479.820

-82.685 - 69.358 - 69.358 - 69.358
-152.043

85,06 11,48 11,48 11,48
75,93

78.357

8.999

- 69.358

11,48

84

Se constată că Trezoreria Netă este pozitivă şi în scădere, ceea ce reflectă decalajul dintre ritmul superior de creştere a necesarului de fond de rulment comparativ cu creşterea fondului de rulment financiar. Trezoreria Netă (±) rezultă atât din operaţiuni ce afectează capitalurile permanente şi activul imobilizat, cât şi din operaţiuni care privesc activele circulante şi datoriile pe termen scurt. Creşterea Trezoreriei Nete poate fi realizată prin creşterea fondului de rulment şi prin scăderea necesarului de fond de rulment, sau prin creşterea disponibilităţilor şi reducerea creditelor bancare de trezorerie. Valoarea pozitivă sau negativă a Trezoreriei Nete este consecinţa unor inegalităţi între Fondul de Rulment şi Necesarul (resursa) de Fond de Rulment: 1. Trezorerie pozitivă (TN > 0), când: FR > NFR şi respectiv, Disponibilităţi > Credite trezorerie, în următoarele cazuri: a) FR > 0 şi NFR > 0, când NFR este finanţat în întregime din resurse permanente (FR > 0), care degajă disponibilităţi ce pot ascunde o sub-utlizare de capitaluri; b) FR > 0 şi NFR < 0, când resursele din ciclul de exploatare (NFR < 0) se adaugă la un excedent de resurse permanente (FR > 0) pentru a degaja un excedent mare de lichidităţi, care pot ascunde sub-utilizări de capitaluri; c) FR < 0 şi NFR < 0, când resursele din exploatare (NFR < 0) acoperă un excedent crescut de lichidităţi şi numai o parte a activului imobilizat ( FR < 0). Ciclul de exploatare şi o parte din imobilizări sunt finanţate din datorii pe termen scurt (furnizori şi avansuri clienţi), ceea ce impune creşterea capitalurilor permanente (resurselor stabile). 2. Trezorerie negtivă (TN<0), când FR<NFR şi respectiv, Disponibilităţi<Credite trezorerie, în următoarele cazuri: a) FR>0 şi NFR>0, când NFR este finanţat parţial din capitaluri permanente (FR>0) şi parţial din credite bancare curente care sunt mai mari decât disponibilităţile, ceea ce impune aprecierea riscului bancar curent; b) FR<0 şi NFR>0, când creditele bancare pe termen lung şi mediu acoperă o parte din imobilizări (FR<0), NFR şi disponibilităţile (inferioare creditelor de trezorerie), ceea ce impune reconsiderarea structurii de finanţare; c) FR<0 şi NFR<0, când resursele permanente nu acoperă decât o parte a activului imobilizat (FR<0), restul fiind acoperit din datorii pe termen scurt (furnizori, avansuri clienţi) şi din credite bancare curente, ceea ce impune revederea structurii finanţării, fiind crescut riscul dependenţei de exterior. 6.2.3. Bilanţul funcţional Bilanţul funcţional permite analiza echilibrului financiar şi a structurii financiare a întreprinderii la un moment dat (la sfârşitul exerciţiului), de asemenea permite aprecierea nevoilor în funcţie de categoriile de resurse existente, ajută la calculul marjei de siguranţă financiară şi la luarea deciziilor unei întreprinderii, privită sub aspectul resurselor de finanţare utilizate în desfăşurarea activităţii. Pentru aceasta este deosebit de importantă separarea mijloacelor (utilizărilor) şi resurselor în funcţie de ciclul economico financiar (activitatea de exploatare, activitatea de investiţie sau de finanţare).

85

Între utilizările stabile şi resursele stabile apare o relaţie biunivocă: folosirea resurselor stabile conduce la obţinerea de profituri ce contribuie la majorarea resurselor stabile.27Creşterea resurselor stabile conduce la obţinerea de profituri ce contribuie la majorarea resurselor stabile. Astfel, bilanţul funcţional poate fi împărţit în patru mari structuri:28 • resurse stabile şi utilizări stabile corespunzătoare ciclurilor lungi şi anume finanţările care se rambursează după o perioadă mai lungă de timp şi investiţiile care se uzează şi vor trebui înlocuite la un moment dat când va începe un nou ciclu de investiţie; • active circulante şi datorii circulante corespunzătoare ciclului de exploatare, cuprinzând aprovizionarea, stocurile, producţia şi vânzarea acesteia şi cărora le corespund operaţiile de cumpărare în urma cărora le corespund operaţiile de cumpărare în urma cărora iau naştere datoriile către furnizori şi operaţiile de încasare care dau naştere creanţelor faţă de clienţi. În vederea elaborării bilanţului funcţional se procedează la următoarele retratări: • amortizările şi provizioanele pentru depreciere, considerate ca fiind capitaluri economisite în vederea reînnoirii imobilizărilor sau finanţării unei pierderi anticipate, vor fi eliminate din activ şi incluse în categoria resurselor proprii din pasiv; • cheltuielile care se repartizează pe mai multe exerciţii vor fi incluse în categoria utilizărilor stabile, acestea având un comportament similar cu cel al imobilizărilor; • primele de rambursare a obligaţiunilor vor fi eliminate din activ şi incluse în pasiv, în categoria datoriilor financiare, motivat de faptul ca acestea reprezintă, în fapt, o datorie financiară, determinată prin diferenţa dintre preţul de vânzare a titlurilor şi valoarea de răscumpărare stabilită prin prospectul de emisiune; • creditele bancare pe termen scurt, creditele de trezorerie şi dobânzile aferente acestor împrumuturi vor fi scăzute de la datoriile financiare şi integrate datoriilor circulante. Schematic, bilanţul funcţional se prezintă astfel:
Tabel 6.10. Schema bilanţului funcţional
Activ = Utilizări I. Funcţia de investiţii Utilizări stabile brute II. Funcţia de exploatare 1. Activ circulant de exploatare 2. Activ circulant înafara exploatării III. Funcţia de trezorerie Activ circulant financiar (Disponibilităţi) Total Activ Pasiv =Resurse IV. Funcţia de finanţare Resurse stabile (durabile) 1. Capitaluri proprii: 2. Datorii financiare stabile II. Funcţia de exploatare 1. Datorii de exploatare 2. Datorii în afara exploatării Total Pasiv

Matei M.Ş., Contabilitatea nimic mai simplu, Editura Economică, Bucureşti, 2003, p. 53 Gheorghiu A., Analiza economico-financiară la nivel microeconomic, Editura Economică, Bucureşti, 2004, p. 190
28

27

86

Bilanţul funcţional (economic) Active = Utilizări (valoare brută) I.Tabel 6.787 0 1.687 1.566 3.Rezultatul exerciţiului . Amortismente şi provizioane 3.371.1+rd.558 0 0 33.357 78. Datorii financiare stabile (>1 an) II.590 1.900 1.725 560.892.566 8. Datorii de exploatare 2.421 668.101 253.999 3.850 253.Active circulante de exploatare 1.571 306.628. iar în pasiv două categorii de resurse: unele generate de exploatare şi altele fără legătură cu aceasta. Datorii în afara exploatării 3.349.859 1. Funcţia de exploatare 1.199.590 1.900 445.750 439.890 0 2.700 1.295 2.Capital . Importanţa bilanţului funcţional în analiza financiară decurge din faptul că el permite aprecierea stabilităţii structurii financiare a întreprinderii prin intermediul trezoreriei nete şi astfel exprimă interdependenţa dintre structura financiară şi natura activităţii sale.788. Imobilizări financiare II. Funcţia de exploatare Exerciţiul financiar 2007 2008 Pasive = Resurse IV. şi anume: • în timp ce bilanţul financiar permite o analiză externă a situaţiei financiare a întreprinderii interesantă pentru creditori.260 0 789.230.383. Venituri în avans Exerciţiul financiar 2008 2009 1.016 1.Rezerve .297 200.736 22.Repartizarea profitului 2.156 31. Funcţia de investiţii Utilizări stabile A. Imobilizări necorporale 2.890.11.687 1.000 649.650 0 0 670.3) 1. Imobilizări corporale 3.475 563.020 900.582.788. Cheltuieli în avans III: Funcţia de trezorerie Activ circulant financiar Casa şi conturi la bănci Total Active valoare brută 975.786.357 3.199.555 0 0 78.037 0 16. Creanţe comerciale Active circ.780 41. Capitaluri proprii .736 439.864 Structurarea bilanţului funcţional permite evidenţierea a două categorii de utilizări în activ: una legată efectiv de exploatare şi alta independentă de ciclul de producţie.total .total 2. Active imobilizate brute 1.450 341.209 826.Rezultatul reportat Sold C Sold D .064 523. Comparaţia între bilanţul financiar şi bilanţui funcţional pune în evidenţă două deosebiri esenţiale între acestea.864 Total Resurse 3. 87 . Credite bancare curente I.000 1. în afara exploatării Alte creanţe C.2+rd. Stocuri .222 200.124.383.562 0 B.892.999 8.101 0 1. Funcţia de finanţare Resurse stabile (rd. bilanţul funcţional permite în primul rând o analiză internă realizată în principal de managerii întreprinderii.

228.550 1. Calculul fondului de rulment net global Nr.892. Resurse ciclice totale.539 253.005 Abateri (± ∆) 357. Echilibrul financiar funcţional impune ca utilizările stabile să fie finanţate din resurse durabile.012.016 2. Indicatori crt. ca urmare a creşterii mai rapide a resurselor stabile faţă de utilizările stabile. care structurează posturile de bilanţ în strânsă legătură cu ciclurile economice care caracterizeză viaţa întreprinderii: investiţii.13.269 245. fiind şi diferenţa: FRNG = Activ circulant – (Datorii diverse + Credite bancare de trezorerie) Tabel 6.2) Exerciţiul financiar Abateri (± ∆) 2008 2009 2. în timp ce bilanţul financiar este realizat din perspectiva încetării activităţii. Active circulante de exploatare 3. Tabel 6.097 337. Un FRNG pozitiv arată excedentul de resurse stabile după finanţarea utilizărilor stabile.586. destinat finanţării ciclului de exploatare.54 173.753 171.859 141.788. Utilizări stabile brute 3.146.90 Se constată un Fond de Rulment Net Global pozitiv şi în creştere.522 1. Utilizări ciclice totale. ceea ce arată că întreprinderea are lichidităţi pentru a-şi finanţa necesarul de exploatare.101 439.371. surplusul resurselor durabile faţă de imobilizările brute reprezentând fondul de rulment net global (FRNG): FRNG = Resurse durabile – Utilizări stabile brute.37 88 .73 104. din care: 2. trezorerie.1-rd.275 975.329 583.940 Indici (%) 106. Fond rulment net global (FRNG) (rd. care la rândul său apare ca un surplus de resurse stabile.36 94.118 186. 1.736 969.421 1.590 104.12 117. Această valoare a FRNG arată mărimea necesarului ciclic şi de trezorerie rămasă nefinanţată de resursele ciclice şi de trezorerie.843 1. Echilibrele financiare pot fi analizate şi prin prisma prezentării bilanţului conform opticii funcţionale.• bilanţul funcţional se stabileşte din perspectiva continuităţii activităţii.687 1.13. Indicatori crt. cu două componente legate de: activitatea de exploatare şi din afara exploatării: NFRT = NFRE + NFRAE Calculul Necesarului de Fond de Rulment Total este redat în Tabelul 6. Necesarul de fond de rulment (NFR) decurge din confruntarea nevoilor de finanţare cu resursele de finanţare a operaţiilor repetitive: NFR = Utilizări ciclice – Resurse ciclice Având în vedere reînnoirea permanentă a stocurilor şi creanţelor impusă de ciclul de exploatare. din care: Exerciţiul financiar 2008 2009 1. finanţare.230.635 42. Alte active circulante în afara exploatării 4.12. 1. surplusul nevoilor ciclice neacoperit financiar de resursele ciclice de capital devine un necesar de finanţare permanent reînnoibil. fiind un Necesar de Fond de Rulment Total (NFRT).455 Indici (%) 129. Resurse stabile (durabile) 2. Calculul Necesarului de Fond de Rulment Total Nr. Acest necesar este finanţat din Fondul de Rulment Funcţional.50 172. exploatare.

activă) Credite bancare curente (Trez.74 24. b) TN < 0.1. Indicatori Fond rulment net global (FRNG) Necesar fond rulment total (NFRT) Trezoreria netă (TN) (1 – 2) Activ circulant financ.97 -104.298 . unde: Alte active circulante cuprind: creanţe diverse. când FRNG < NFRT. (Trez. 1.521 . 9. Datorii de exploatare Datorii în afara exploatării Nec.270 78. crt.650 258. după cum urmează: a) TN > 0.999 Abateri (± ∆) 245.999 0 78. se constată că Necesarul de Fond de Rulment Total este pozitiv şi în creştere.555 574. Resursa netă în afara exploatării (NFRAE < 0) în anul 2008 deoarece.358 .900 445.730 105. 6. TN = Trezoreria activă (Disponibilităţi) – Trezoreria pasivă (Creditede trezorerie): Tabelul 6.69. capital subscris nevărsat. Datoriile în afara exploatării cuprind: datorii fiscale.5. NFRE = Active circulante de exploatare – Datorii de exploatare.99 Din datele Tabelului nr. Plăţile îl măresc. 2.450 341.69. iar încasările îl reduc.357 8. NFRAE este mai mic faţă de NFRE şi se obţine prin diferenţa: NFRAE = Alte active circulante – Datorii în afara exploatării.550 127.64 315.357 8. sau resursă netă când este negativ.44 -50.568 290. pasivă) Trezoreria netă (TN) (4 – 5) Exerciţiul financiar 2008 2009 337. 6. Necesarul de Fond de Rulment astfel determinat mai poartă numele de necesar net când este pozitiv. sau Necesar trezorerie < Resurse trezorerie.69. alte datorii. Din confruntarea Fondului de Rulment Net Global cu Necesarul de Fond de Rulment (necesarul net) rezultă Trezoreria Netă (TN): TN = FRNG – (NFRE + NFRAE) Trezoreria Netă este legată de operaţiile financiare pe termen scurt care sunt evidenţiate în partea inferioară a bilanţului funcţional.270 476.48 11.298 221.999 78.269 258.48 11.181 146.48 89 .192. cînd FRNG > NFRT.74 11. surplusul de nevoi ciclice fiind neacoperit financiar de resurse ciclice de capital. fd rulment total (NFRT)(14) NFRE (2 – 5) NFRAE (3 – 6) 523. sau Necesar trezorerie > Resurse trezorerie. 8.940 315. Calculul şi analiza Trezoreriei Nete Nr.089 98. 7.13. 3.358 Indici (%) 172.549 670.329 583.972 574.095 76. 4. datoriile sunt superioare activelor circulante din afara exploatării şi NFRAE > 0 la sfârşitul anului 2009.357 0 8. ceea ce arată un necesar de finanţare permanent reânnoibil pentru ciclul de exploatare.90 221.14.972 451. Trezoreria Netă poate fi pozitivă sau negativă. ea fiind şi diferenţa: TN = Necesar de trezorerie – Resurse de trezorerie sau: TN = Activ circulant financiar – Credite bancare curente.358 . 5.

evidenţiind gradul de stabilitate a finanţării şi autonomia financiară pe care le asigură combinaţia de resurse cu maturităţi şi origini diverse. 6. autonomia la termen a întreprinderii (prin ponderea datoriilor pe termen lung). O Trezorerie Netă pozitivă reflectă un excedent de trezorerie în raport cu obligaţiile financiare pe termen scurt. ceea ce a condus la o Trezorerie Netă pozitivă. Reducerea Trezoreriei Nete arată reducerea cu aceeaşi valoare a activului circulant financiar. astfel: 1) Ponderea capitalurilor permanente: Capitaluri permanente Scp = x 100 (%) Pasiv reflectă autonomia financiară globală (prin ponderea capitalurilor proprii). cum ar fi: capacitatea activelor de a se transforma în lichidităţi. ş. ceea ce garantează firmei posibilitatea de face plasamente pe piaţa de capital. Ratele de structură a pasivului bilanţier Structura pasivului reflectă politica de finanţare a firmei. autonomia şi independenţa financiară a întreprinderii. Activ circulant 2) Ponderea activului circulant: Sa = 100 (%) depinde de Activ sectorul de activitate şi durata ciclului de producţie (prin ponderea stocurilor).a. Spre deosebire de resursele ciclice obţinute în activitatea curentă şi reflectate de un Necesar de Fond de Rulment negativ. de durata termenelor de plată convenite cu clientela (prin ponderea creanţelor) şi reflectă esenţa trezoreriei (prin ponderea lichidităţilor în patrimoniu). respectiv a Trezoreriei active în condiţiile absenţei creditelor de trezorerie (Trezoreria pasivă).Se constată că Fondul de Rulment Net Global este superior Necesarului de Fond de Rulment Total. 6. o Trezorerie Netă negativă arată resurse de trezorerie furnizate de parteneri financiari (bănci) şi sunt legate de gestiunea financiară pe termen scurt. Ratele de structură a activului reflectă apartenenţa sectorială şi depind de natura activităţii întreprinderii. ca urmare a decalajului între indicii Fondului de Rulment şi Necesarului de Fond de Rulment. calitatea echilibrului financiar pe termen scurt. 2) Ponderea datoriilor pe termen scurt: 90 .3.4. astfel: Activ imobilizat 1) Ponderea imobilizărilor: Si = 100 (%) reflectă indirect Activ intensitatea capitalistică (prin ponderea imobilizărilor corporale) şi a relaţiilor financiare cu alte unităţi (prin ponderea imobilizărilor financiare). Ratele de structură a pasivului reflectă autonomia financiară şi gradul de îndatorare a întreprinderii. dar în scădere. Ratele de structură a activului bilanţier Ratele de structură sunt rezultatul analizei pe verticală a bilanţului financiar şi pun în evidenţă caracteristici financiare ale întreprinderii.

6. Ratele de sinteză Sdts = Reflectă echilibrul financiar în mărimi relative: 1) Rata de finanţare stabilă a imobilizărilor: Capitaluri permanente ≥1 Rfi = Activ imobilizat net măsoară stabilitatea resurselor afectate finanţării activelor durabile. 91 .5. pasivul fiind egal cu suma: Pasiv = Capitaluri proprii (C) + Datorii (D).Datorii/termen scurt x 100 (%) Pasiv se corelează cu trezoreria întreprinderii. vizează raportul între capitalurile proprii (C) şi datorii (D). b) Rata de finanţare din resurse străine: Datorii / termen lung + mediu Rfs = Activ imobilizat net exprimă gradul de insecuritate financiară a întreprinderii. Cu cât este mai mare ponderea capitalurilor proprii în totalul pasivului. din care: a) Rata de lichiditate relativă (Testul acid)): Activ circulant Stocuri Rlr = ≥1 Datorii / termen scurt exprimă capacitatea întreprinderii de rambursare a datoriilor pe termen scurt. cu atât este mai mare autonomi şi independenţa financiară a întreprinderii. 2) Rata de lichiditate generală: Activ circulant ≥1 R lg = Datorii / termen scurt exprimă gradul de lichiditate potenţială(echilibrul financiar pe termen scurt). grupează posturile după criteriul scadenţei. 6. b) Rata de lichiditate imediată (Testul acid): Disponibilităţi Rli = Datorii /termen scurt exprimă aptitudinea întreprinderii de rambursare a datoriilor cu scadenţa sub 1 an. 6. Ratele de sinteză se corelează cu ratele de finanţare şi reflectă indirect structura financiară a întreprinderii. Analiza structurii financiare şi a ratelor de finanţare Structura finanţării se realizează prin ratele de structură a pasivului. din care: a) Rata de finanţare din resurse proprii: Capitaluri proprii ≥1 Rfp = Activ imobilizat net exprimă autonomia financiară de care dispune întreprinderea.

gradul de independenţă financiară şi. precum şi şansele de rambursare a datoriilor. c) Rata îndatorării la termen: Datorii / termen lung Rît = <1 Capitaluri proprii exprimă dependenţa faţă de creditori şi este afectată de inflaţie.5 Pasiv exprimă dependenţa întreprinderii de diverşi creditori. b) Rata autonomiei financiare: Capitaluri proprii Raf = >1. posibilitatea întreprinderii de a recurge la capitaluri externe (noi împrumuturi). cu efecte asupra ratei rentabilităţii capitalurilor proprii. deoarece reflectă.5 Cî = Capital permanent exprimă posibilităţile de îndatorare ale întreprinderii. Analiza ratelor de rotaţie a posturilor de bilanţ 92 . Autonomia financiară reprezintă capacitatea firmei de a face faţă angajamentelor financiare. a) Levierul financiar: Datorii totale LF= Capitaluri proprii depinde de structura finanţării.în care: D = Datorii pe termen lung (durata peste 1 an) + + Datorii termen scurt (sub 1 an): Pasiv = Capital permanent (Cp) + Datorii pe termen scurt. fiind un indicator de risc financiar în corelaţie cu randamentul activelor şi rata dobânzii. pe de altă parte. fiind cunoscut sub denumirea de levier financiar şi prezintă importanţă atât pentru manageri cât şi pentru creditori. pe de o parte. 2) Capacitatea de îndatorare: Capitaluri proprii ≥ 0. Autonomia financiară poate fi estimată prin intermediul mai multor rate: 1) Rata îndatorării globale: Datorii totale Rîg = ≤ 0. Raportul dintre datoriile totale (D) şi capitalurile proprii (C) exprimă rata îndatorării globale. 3) Capacitatea de rambursare: CAF ≥ 0. 6.7. Datorii totale fiind în relaţie inversă cu levierul financiar (Raf = 1/LF).25 Cr = Datorii totale exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi rambursa datoriile totale. aceasta realizându-se cu ajutorul unor rate care exprimă gradul de îndatorare şi gradul de lichiditate-solvabilitate.

prin intermediul numărului de rotaţii (N) şi al duratei unei rotaţii (D)”29 Durata în zile a unie rotaţii arată perioada în care elemental patrimonial analizat parcurge ciclul economic al activităţii.Ratele de rotaţie au rolul de a furniza informaţii cu privire la: aprecierea echilibrului financiar. 227 93 . Activ T Ac Durata unei rotaţii: Dac = = 360 (zile/rotaţie). Na CA CA 2) Numărul de rotaţii ale capitalurilor proprii: Nc = (rotaţii) şi. a lichidităţii firmei în dinamică pentru o perioadă de timp. Nac CA CA 4) Numărul de rotaţii ale stocurilor: Ns = (rotaţii). op. Df = Smf Cumpărări Numărul de rotaţii (N) al unui post de bilanţ are în vedere un flux de activitate (vânzări. viteza de rotaţie a posturilor de bilanţ. Ratele „astfel determinate caracterizează unul dintre cei mai sintetici indicatori de eficenţă. Sm în care: Si + Sf Sm = Stocul mediu = . respectiv: Activ T Activ = Durata unei rotaţii: Da = 360 (zile/rotaţie). Activ Ac Sac în care: Ac = Sac = Ponderea activelor circulante în activ (gradul de lichiditate). Nc CA 6) Numărul de rotaţii ale furnizorilor: Cumpărări (Aprovizionări) Nf = (rotaţii). Ns CA CA 5) Numărul de rotaţii ale creanţelor: Ncr = (rotaţii). aprovizionări-cumpărări) cu elemente de patrimoniu (activul 29 Petrescu S. revenid la forma iniţială bănească..cit. respectiv: C T C = 360 (zile/rotaţie).. Smf Durata (termenul) de plată a furnizorilor: T Smf = 360 (zile). p. 2 T Sm Durata unei rotaţii: Ds = = × 360 (zile/rotaţie). Principalele rate de rotaţie a posturilor de bilanţ sunt următoarele: CA 1) Numărul de rotaţii ale activelor: Na = (rotaţii) şi. Durata unei rotaţii: Dc = Nc CA 3) Numărul de rotaţii ale activelor circulante: CA Activ Na Nac = × = . Smcr Durata (termenul) de recuperare a creanţelor: T Smcr Dcr = = × 360 (zile).

respectiv a activelor totale cu datoriile totale. 4) Există şi alte variante de calcul privind rata solvabilităţii generale: a) Rsg 1 = Capitalul propriu (C ) > 1 . valoarea acestui indicator (Rsg ≥3). Durata în zile (luni. activul circulant. indicând intensitatea cu care este valorificat patrimoniul întreprinderii. din care rezultă: 1) Activul net contabil: ANC = Activ total – Datorii totale. Datorii totale ( D ) = LF 5) Rata îndatorării totale: Rd = Capitalul propriu ( C ) 6) Rata îndatorării pe termen lung: Rdtl = Datorii > 1 an < 1 Capitalul propriu 94 . D LF LF). reflectă rapiditatea unei încasări (plăţi): un decalaj între termenul de recuperare a creanţelor şi termenul de plată a furnizorilor poate fi benefic pe termen scurt. capitalul propriu) încredinţate întreprinderii. Pentru realizarea echilibrului financiar. ani) a unei rotaţii (D). O primă apreciere a solvabilităţii se realizează prin compararea între lichiditatea activului şi exigibilitatea pasivului. capitalul total.66). Datorii pe termen lung Capacitatea de autofinanţare ( CAF ) b) Rsg 2 = . crescând lichidităţile întreprinderii.8. în relaţie inversă cu numărul de rotaţii. garanţia lor fiind constituită din activul întreprinderii. a cărei valoare minimă trebuie să se situeze între 0. Creditorii sunt interesaţi într-o valoare cât mai mare a raportului. Ratele de lichiditate şi solvabilitate Solvabilitatea constituie aptitudinea întreprinderii de a face faţă scadenţelor pe termen lung şi mediu şi depinde de mărimea datoriilor cu asemenea scadenţe şi de cheltuielile financiare (costul îndatorării). În aprecierea solvabilităţii se mai utilizează o serie de rate din structura pasivului ce caracterizează îndatorarea şi autonomia financiară a întreprinderii: Capitalul propriu 2) Rata solvabilităţii patrimoniale: Rsp = . iar nivelul acceptabil (Rsg = 1.5.3 . Datorii totale D D LF în care: C 1 = = Gradul de autonomie financiară (inversul levierului financiar. Datorii pe termen lung exprimă posibilitatea rambursării datoriilor mai mari de 1 an din capacitatea de autofinanţare.total.0. care exprimă mărimea capitalurilor proprii. 6.5 reflectă o situaţie normală. în condiţiile unui activ net pozitiv. 3) Rata solvabilităţii generale: Activ total C+D C 1 Rsg = = = +1= + 1. Valorile mai mari de 0. care exprimă Pasiv ponderea capitalului propriu în pasiv.

3 reflectă o garanţie de lichiditate satisfăcătoare. 1) Fondul de rulment financiar: FRF = Active circulante – Datorii curente(< 1 an). O întreprindere este „lichidă” când resursele degajate de operaţiunile curente ale exerciţiului îi furnizează suficiente disponibilităţi pentru a face faţă scadenţelor pe termen scurt. sau Testul acid.Această rată exprimă dependenţa de creditorii pe termen lung.5. gradul de lichiditate generală fiind măsurat prin: Active circulante 2) Rata lichidităţii generale: R lg = . fiind un indicator de risc direct proporţional cu valoarea ei şi cu gradul de variabilitate beneficiilor. 4) Rata lichidităţii immediate (rapide): Disponibilităţi .Stocuri . Lichiditatea activelor presupune posibilitatea de a le schimba rapid contra monedă. valoarea optimă peste 0.2 . 9) Rata cheltuielilor financiare: Cheltuieli financiare ( Chfin ) < 0. TESTE DE AUTOEVALUARE 1. Rcf = Re zultatul din exp loatare (Re xp ) care exprimă indirect solvabilitatea. Capitalul propriu ( C ) 7) Capacitatea de îndatorare: Cd = . este majorată de inflaţie.5. CAF . ceea ce face Cifra de afaceri (Pr od . trebuind să fie cât mai mică pentru a evita riscul de non-plată. Rli = Datorii pe termen scurt numită rată de trezorerie. care reflectă 3) Rata lichidităţii reduse: Rlr = Datorii pe termen scurt capacitatea de rambursare a datoriilor pe termen scurt. Lichiditatea măsoară aptitudinea întreprinderii de a face faţă obligaţiilor pe termen scurt şi reflectă capacitatea de a transforma rapid activele circulante în disponibilităţi (bani). Cheltuieli financiare ( Chfin ) 10) Rcf 1 = ≤ 3%. care depinde de Capitalul permanent ( Cp ) structura financiară şi arată posibilităţi de îndatorare crescute pentru valori ≥ 0. Care este definiţia echilibrului financiar? 95 . exerciţiului ) întreprinderea vulnerabilă şi o expune riscului de insolvabilitate.0. care exprimă gradul de Datorii curente lichiditate potenţială (echilibrul financiar pe termen scurt) şi variază după sectorul economic: este subunitar în sectorul de distribuţie şi aproape 2 în sectoarele industriale cu ciclu lung. care exprimă capacitatea 8) Capacitatea de rambursare: Cr = Datorii totale întreprinderii de a-şi rambursa datoriile totale şi completează rata de îndatorare. a cărei valoare minimă de 0.25 fiind acceptabilă. Variază de la un sector de activitate la altul. Noţiunea de lichiditate comportă mai multe grade. după cum urmează: Active circulant . prin ponderea cheltuielilor financiare în rezultatul exploatării. valoarea minimă de 0.5 confirmă o lichiditate normală.

Care sunt obiectivele opticii financiare şi a celei funcţionale? 5. Care sunt indicatorii care se determină pe baza bilanţului financiar ? 7. Cum se definesc ratele de rotaţie şi cum se calculează? 10. Cum se construieşte bilanţul financiar şi funcţional al firmei? 3. Care sunt indicatorii care se determină pe baza bilanţului funcţional? 8. Care sunt ratele de solvabilitate şi lichiditate? 9. Cum definiţi bilanţul contabil.2. Cum interpretaţi datele obţinute în urma analizelor efectuate? 6. bilanţul financiar şi funcţional? 4. În ce constă structura finanţării şi care sunt ratele de finanţare? 96 .

p. într-o anumită perioadă”. 7e edition.. Analiza soldurilor intermediare de gestiune 1. 2003. 2001.I.” 33Acest indicator constituie în sine unul din cele mai importante obiective strategice ale întreprinderii deoarece exprimă poziţia strategică a firmei pe piaţă şi posibilitatea acesteia de a dezvolta activităţi profitabile evidenţiate în statutul de funcţionare. Diagnostic economico-financiar.. Analiză economico-financiară a întreprinderii.31 7. Iasi. Prăjişteanu B. fiind un document contabil de sinteză care măsoară performanţele activităţii unei firme în cursul unei perioade date.. Dunod. respectiv. fluxurile economice. 2003. atunci contul de rezultate exprimă cum s-a ajuns la respectiva stare patrimonială finală. Aceasta îi condiţionează prosperitatea din punct de vedere financiar. 67 97 . Editura Economică. Paris. 155 32 Brezeanu P. Bucureşti. Cifra de afaceri Analiza cifrei de afaceri prezintă o importanţă deosebită deoarece permite aprecierea locului întreprinderii în sectorul de activitate. 2004. Metodologie. Rentabilitatea firmei în practică. Face parte dintre situaţiile financiare de închidere a exerciţiului financiar.. a poziţiei pe care o ocupă pe piaţă.Capitolul VII ANALIZA PERFORMANŢELOR FIRMEI PE BAZA CONTULUI DE REZULTAT Dacă bilanţul exprimă starea patrimonială la care s-a ajuns la încheierea exerciţiului. Boştinaru A. Bucureşti. deci. Performanţa unei întreprinderi este reflectată de contul de profit şi pierdere generat de activitatea pe care o desfăşoară. p. Diagnostic financiar. 30 31 Petcu M. precum şi a aptitudinilor acesteia de a lansa. La gestion financière de l’entreprise.32 „O creştere a volumului cifrei de afaceri atrage în consecinţă premisa creşterii profitului în perspectiva viitoare. respectiv cheltuielile şi veniturile perioadei de gestiune.1. Cc – costul mărfurilor vândute. Studii de caz.. respectiv de a dezvolta diferite activităţi de o manieră profitabilă. Pântea M. Marja comercială se poate calcula atât în mărime absolută. 2004.. Editura Economică. Marja comercială (Mc) în mărime absolută se stabileşte după relaţia:35 Mc = Vmf – Cc. 1989. Editura Sedcom Libris. rezultate din activitatea de exploatare. Analiza situaţiei financiare a firmei. realizarea marjei comerciale este esenţială. 9 34 Stark E. “Prin cifra de afaceri înţelegem suma totală a veniturilor unei societăţi comerciale rezultate din vânzarea produselor realizate şi. financiară şi extraordinară”30. 81 35 Conso P.. Pentru activitatea desfăşurată de societate. „Contul de rezultate sintetizează. a serviciilor prestate.L.34 2. p. Editura Economică. cât şi în mărime relativă. Bucureşti. Editura All Beck. unde: Vmf – vânzări de mărfuri. calculată de întreprinderile comerciale sau pentru partea pur comercială a întreprinderilor producătoare. care au fost fluxurile de venituri şi de cheltuieli care au marcat traiectoria evoluţiei întreprinderii de la începutul până la sfârşitul exerciţiului. p. 312 Petrescu S.. Bucureşti..258 33 Dinu E. Marja comercială exprimă diferenţa dintre suma vânzărilor de mărfuri şi costul lor de cumpărare. p. p.

. 1989. Mecanismes financiers de l’entreprise. Băicuşi A. pe când valoarea adăugată relevă exact performanţa întreprinderii.cit. Robu V.cit. p. independent de aspectele financiare (cheltuielile şi veniturile financiare nu figurează aici). Analiză economico-financiară. Excedentul brut de exploatare măsoară resursa obţinută de întreprindere din activitatea de exploatare. p. p. Producţia exerciţiului = Venituri din vânzarea producţiei + Variaţia producţiei stocate + Producţia imobilizată 5. surplusul de trezorerie generat de operaţiunile de exploatare propriu-zise (veniturile de gestiune curentă şi cotele – părţi din operaţiile efectuate în comun nu figurează aici). Mc – marja comercială. Işfănescu A. După cum arată şi denumirea sa. Paris.Y.. Vasilescu C.. 2eedition. 65 40 Eglem I. Stolowz H.38 Acest indicator este considerat mai semnificativ decât CA. Rezultatul = EBE + Reluări şi transferuri – Alte venituri – Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele – Alte cheltuieli de exploatare Petrescu S.. 193 Işfănescu A. Editura Montchrestien. măsoară activitatea industrială a întreprinderii. 490 37 36 98 . Bucureşti.39 Valoarea adăugată este considerată un instrument de analiză cât şi un mijloc de gestiune iar rolul său derivă din faptul că indică aportul întreprinderii la bogăţia naţională. Ea exprimă o valoare creată sau creştere de valoare pe care întreprinderea o aduce bunurilor şi serviciilor provenite de la terţi în exerciţiul activităţilor profesionale curente.40 Valoarea adăugată = Producţia exerciţiului + Marja comercială .Consumul exerciţiului provenit de la terţi 4.37 Prezintă interes pentru sistemul fiscalităţii. Pujol A. CA – cifra de afaceri. Rezultatul exploatării măsoară activitatea normală curentă a întreprinderii. marja comercială se poate investiga prin intermediul ratei marjei comerciale (Rmc).. El nu cuprinde operaţiunile financiare şi excepţionale. Paris. Analyse financière. Valoarea adăugată exprimă valoarea creată de întreprindere prin activitatea sa. p. acest indicator are în vedere activitatea industrială sau comercială a întreprinderii şi poate fi calculat direct ca diferenţă între toate veniturile de exploatare şi toate cheltuielile de exploatare. respectiv. Indicatorul se poate determina cu următoarea formulă:36 Rmc = (Mc/CA) · 100.. Editura ASE. op.În mărime relativă. cifra de afaceri a unei întreprinderi cumulează toate cifrele de afaceri din amonte..M. 63 38 Stănescu C. Cc – costul mărfurilor vândute.. Hristea A..65 39 Pezrard Josette. Rmc = Mc/Cc. 1991... de asemenea. EBE indică. EBE = Valoarea adăugată + Subvenţii de exploatare – Impozite şi taxe Cheltuieli de personal 6. Mikol A. p.. op.. Editions Vuibert. imobiliare (cheltuielile privind amortismentul imobilizărilor) sau comerciale (cheltuieli privind provizioanele pentru deprecierea creanţelor îndoielnice.. 3. 2002. Producţia exerciţiului.

Robu V. Poate fi şi valoarea maximă pe care acţionarii o pot distribui ca dividende la sfârşitul exerciţiului.1. Rezultatul curent înainte de impozitare RCAI .144 59.221 . Rezultatul net contabil al exerciţiului . reprezentând practic beneficiul aflat la dispoziţia proprietarilor. Georgescu N.131 99 .646 2. dar mai puţin utilizat în analiza financiară datorită caracterului lui eterogen. Editura Economică.33. 83 43 Hlaciuc E. menţinerea echipamentului tehnic şi plata impozitului pe profit. p. 10/2004. crt. 2005. bănci.79 98.reprezintă soldul rezidual între veniturile de exploatare. 2004. RCAI = Rezultatul exploatării + Cote – părţi din rezultatul operaţiunilor efectuate în comun + Rezultatul financiar 8.415 ..sau. nr.. Este un indicator de maxim interes pentru proprietari.477 26.231 2. Rezultatul brut al exerciţiului . Editura Economică. 0 2009-2008 Abateri (± ∆) 4 Solduri intermediare de gestiune 2008 1 2 2009 3 2009 ⁄ 2008 Indici (%) 5 1 2 3 4 41 42 Vanzări de mărfuri (Vmf) Costul mărfurilor vândute (Chmf) MARJA COMERCIALĂ (MC) (1-2) PRODUCTIA VÂNDUTA (Pv) 102. Acest sold poate.790 43. Rezultatul exploatării = Venituri de exploatare – Cheltuieli de exploatare 7.84 42. 272 Vâlceanu Gh.132 -76.. Calculul şi analiza soldurilor intermediare de gestiune pentru cazul analizat conduc la rezultatele din tabelul 7. 2004.055.50 13. financiare. Bucureşti.806 . să fie regăsit în pasivul bilanţului prezentat înainte de apariţia rezultatului.1. 2005. Bucureşti.345 25. Rezultatul net al exerciţiului este unul dintre soldurile intermediare de gestiune cele mai utilizate în analiza contabilfinanciară pe baza ratelor.338 8. Rezultatul net al exerciţiului ne arată profitul sau pierderea netă a întreprinderii. Mihalciuc C.40 Dobroţeanu L. p.exprimă diferenţa dintre toate veniturile şi toate cheltuielile. Bucureşti. sau pierderea netă pe care întreprinderea a înregistrat-o42. Editura ASE. de asemenea. El trebuind să asigure remunerarea capitalurilor investite de către acţionari.Cheltuieli extraordinar 9. Revista Contabilitate şi informatică de gestiune. Soldurile intermediare de gestiune Exerciţiul financiar Nr. Este bază de calcul a capacităţii de autofinanţare şi a determinării fluxurilor de trezorerie. Diagnosticul contabil al rezultatelor pe baza contului de profit şi pierdere.. rezultatul net se calculează ca diferenţă între rezultatul curent însumat cu rezultatul extraordinar. extraordinare şi cheltuieli de exploatare.569 18. Analiza economico-financiară.41 10. financiare şi extraordinare. Geneză şi viitor în contabilitate..088. În sistemul francez.arată performanţa economică şi financiară a întreprinderii.51.24. Rezultatul extraordinar – este un sold al operaţiunilor extraordinare a cărui relaţie de calcul este următoarea: Rezultatul extraordinar = Venituri extraordinar .43 Tabelul 7.. p. Acest indicator este rezultatul de exploatare şi financiar al întreprinderii în opoziţie cu rezultatul extraordinar.

701 317.43 114.309.05 7.319.5%).542 162.95 139.33 % s-a datorat creşterii cheltuielilor cu personalul şi a altor impozite şi taxe într-o proporţie mai mare decât creşterea valorii adăugate.667 .260 -595.781.967 14. 5.225 686.715 46.191. 2.5 % s-a datorat creşterii mai lente a sumei dintre excedentul brut din exploatare cu alte venituri din exploatare.072 97.898.16 % a fost consecinţa creşterii veniturilor financiare şi a reducerii cheltuielilor financiare.235.50 35.150 .07 101.455 7.28 8.566 273.138 284.394 642.080.798 3.624 2.267 2.16 > 57.523 1. 6.8560 .720 .34.81 33.701 + 693.72 % a fost consecinţa reducerii în proporţie mai mare a pierderii financiare comparativ cu scăderea rezultatului din exploatare.216.331 270.206 -595.067 642. 7.212.446 3.815 0 162.307 1.05 % s-a datorat atât scăderii producţiei vândute. Scăderea marjei comerciale cu 86.28 109. Creşterea producţiei exerciţiului cu 14.951.629 66. Reducerea Rezultatului din Exploatare cu 81. 100 .744 0 0 4 94.827 479.864 2.93 1. Reducerea pierderii financiare cu 82.57 104.264 46.95 139.798 0 0 0 3 25 26 27 28 29 30 REZULTATUL BRUT (26-27) VENITURI TOTALE CHELTUIELI TOTALE (-) REZULTATUL BRUT (25) Impozitul pe profit REZULTATUL NET (28-29) 642.568 .456 1. Scăderea cifrei de afaceri nete cu 5.889 .094 .071 18.982 1.126 878. Creşterea valorii adăugate cu 4.5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 0 CIFRA DE AFACERI NETA (CA) (1+4) VARIATIA STOCURILOR (+/-∆) PRODUCTIA IMOBILIZATA (PI) PRODUCTIA EXERCITIULUI (Pex) (4+6+7) Consumuri intermediare (Ci) VALOAREA ADAUGATA (VA) (3+8-9) Subventii de exploatare (+) Alte impozite si taxe (-) Cheltuieli de personal (-) EXCEDENT BRUT DE EXPLOATARE (10+11-12-13) Venituri din exploatare (+) Cheltuieli de exploatare (-) REZULTATUL DIN EXPLOATARE (1516) Venituri financiare (+) Cheltuieli financiare (-) REZULTATUL FINANCIAR (18-19) REZULTATUL CURENT (17+20) Venituri extraordinare (+) Cheltuieli extraordinare (-) REZULTATUL EXTRAORDINAR (2223) 1 2. 4.65 18.319.62 181.744 .45 121. cât şi a vânzărilor de mărfuri.533.36.375 127.367 + 966.639 53.542 0 0 0 2 .110.152 1.061 5.844 1. 3.169 .604.500 3.188.582 877.664 804. Scăderea Excedentului Brut din Exploatare cu 66.538 33. Scăderea Rezultatului Curent cu 92.183.798 13.559. 8.80.34 % a fost consecinţa creşterii mai rapide a producţiei exerciţiului în raport cu consumurile intermediare.739 725.060 5.2432 593.744 283.062 3.923 3.448 162.870 -595.542 2.59 138.16 7.149.936 2.44.77 182.21 % s-a datorat scăderii mai rapide a veniturilor din vânzarea mărfurilor faţă de costul de cumpărare (74.616 98.521. devenind în fapt insuficienţă de exploatare şi a influenţat negativ rezultatul exploatării.289 -446.28 0 0 5 3.45 % s-a datorat atât creşterii destocajului cât şi creşterii producţiei imobilizate.035 402.273 46.11 57.67 110.34 39.588.31 6.089.035 2.

L. Rezultatul net contabil al exerciţiului a scăzut cu 93.44 Finanţarea întreprinderii prin resurse proprii este denumită autofinanţare. finanţarea creşterii (rezultatul pus în rezervă).9. Resursele interne sunt generate de activitatea desfăşurată.C.2. Editura Economică. 2000. Editura Didactică şi Pedagogică. demonstrând independenţa financiară a întreprinderii. p. • rambursarea împrumuturilor contractate (a creditelor financiare.07 % datorită pierderii din anul precedent şi a aplicării unei cote de impozit diferit stabilit prin legislaţia în vigoare. CAF = Rnet + Amortizări şi provizioane pt.65 46 Vintilă G.45 Mărimea capacităţii de autofinanţare depinde. dând conţinut noţiunii de capacitate de autofinanţare (CAF). 108 Bunget O. activele cedate) + Venituri financiare – Cheltuieli financiare + Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare – Impozitul pe profit. • dezvoltarea investiţiilor. • finanţarea unor nevoi ale gestiunii curente..cit. Această metodă pune în evidenţă originea capacităţii de autofinanţare. 7. • Prin metoda aditivă. dar şi de o serie de parametri interni sau externi.. în primul rând.. p. deprecierea imobilizărilor corporale şi necorporale + Ajustarea valorii activelor circulante + Ajustări privind provizioanele Această metodă rapidă nu explică originea capacităţii de autofinanţare şi ansamblul fluxurilor de trezorerie care vor naşte operaţiuni. Capacitatea de autofinanţare reflectă potenţialul financiar de creştere economică a întreprinderii şi trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte:46 • permite acoperirea riscurilor probabile prin constituirea de provizioane. Contabilitatea românească între reformă şi convergenţă.. • creşterea fondului de rulment. Bucureşti. Lipsa rezultatului extraordinar s-a reflectat în egalitatea rezultatului curent cu rezultatul brut. cum ar fi: politica adoptată de conducere în materie de îndatorare. donaţii. pornind de la rezultatul net al exerciţiului (Rnet). Pântea M.I. de performanţele economice şi financiare ale întreprinderii în cauză. corectând excedentul brut de exploatare cu veniturile şi cheltuielile care sunt la originea fluxurilor de trezorerie. Analiza capacităţii de autofinanţare Pentru a face nevoilor sale de finanţare. pentru a o delimita de finanţarea de origine externă. Bucureşti. CAF vizează: 44 45 Stark E. remunerarea capitalului propriu (dividende) şi rambursarea împrumuturilor. 2005. Gestiunea financiară a întreprinderii. op. pornind de la excedentul brut al exploatării (EBE): CAF = EBE + Alte venituri din exploatare – Alte cheltuieli de exploatare (Cheltuieli cu despăgubiri. • remunerarea capitalurilor investite (asociaţilor). cunoscută şi sub numele de marjă brută de autofinanţare. Capacitatea de autofinanţare se poate determina prin două metode: • Prin metoda fluxurilor. p. ci informează asupra utilizării acesteia în mai multe scopuri: acoperirea pierderilor probabile şi a riscurilor (provizioanelor). • finanţarea totală sau parţială a noilor investiţii. 10. 92 101 . obligatare). o întreprindere trebuie să-şi utilizeze propriile resurse sau să procure resurse din exterior..

Bucureşti. În analiza autofinanţării distingem trei trepte: minimă. Autofinanţarea Sursele destinate autofinanţării se formează în cadrul întreprinderii reprezentând deci. Editura Economică.• finanţarea totală sau parţială a noilor investiţii. a căror absenţă conduce la dezechilibrarea structurii bilanţului. respectiv. Datorită inflaţiei şi evoluţiei tehnologice. Previziunile de finanţare internă joacă rolul principal în politica financiară a întreprinderii. 47 Lezeu D. de menţinere şi de dezvoltare: • Autofinanţarea minimă cuprinde suma amortizării şi are rolul de permite menţinerea capacităţii întreprinderii. • Autofinanţarea de dezvoltare cuprinde.47 Autofinanţarea (AF) constituie partea din capacitatea de autofinanţare care rămâne la dispoziţia întreprinderii după deducerea dividendelor distribuite acţionarilor. Analiza situaţiilor financiare ale întreprinderii. Se remarcă situaţii în care întreprinderea are capacitate de autofinanţare. conferă întreprinderii libertatea de acţiune. • împrumutul la termen pentru completarea mijloacelor de finanţare a programului de investiţii. comerciale şi financiare care orientează activitatea sa. acre îi va întări structura financiară. • rambursarea datoriilor bancare de finanţare a investiţiilor. pentru reînnoirea imobilizărilor şi acoperirea riscurilor de exploatare.. Principalele izvoare de formare ale autofinanţării de menţinere sunt: amortizările normale (ce corespund pierderii reale din valoarea imobilizărilor) şi provizioanele. mărindu-i fondul de rulment. ceea ce are ca efect prezenţa datoriilor în pasivul bilanţului. în schimb nu are o autofinanţare suficientă care se traduce prin apelarea la împrumuturi de toate felurile. păstrării capacităţilor de producţie existente. o parte din rezultatul exerciţiului. Ea constituie o resursă proprie de care dispune întreprinderea prin prezenţa capitalurilor proprii. astfel încât să permită modernizarea şi creşterea capacităţilor de producţie. autofinanţarea minimă nu este suficientă pentru reînnoirea imobilizărilor necesare. 2004. p. În principal. Fluxul surselor de autofinanţare rezultă din performanţele economice şi financiare. amortizării şi de politica de îndatorare. • distribuirea de dividende. respectiv dintre încasări şi plăţi. respectiv un mijloc sigur de finanţare în anumite situaţii conjuncturale pentru întreprindere.3. fiind grupate însă în funcţie de posibilităţile repartizării beneficiilor. 7. Autofinanţarea reprezintă „îmbogăţirea" întreprinderii. Politica de autofinanţare a unei întreprinderi este sinteza căilor de producţie.N. adică din diferenţa dintre fluxurile financiare pozitive şi negative. prin aceea că autonomia financiară dobândită prin autofinanţare îi îngăduie acesteia independenţă de gestionare faţă de organismele financiare şi de credit. fiind un mijloc de finanţare pe care îl regăseşte în propriile sale forţe. aceste surse provin din excedentul monetar creat din operaţiuni economice şi financiare. Importanţa autofinanţării poate fi argumentată printr-o serie de avantaje pe care acestea le oferă întreprinderii: reprezintă o sursă independentă şi stabilă. surse interne. • întărirea fondului de rulment. • Autofinanţarea de menţinere include sursele care vor asigura în viitor acoperirea cheltuielilor necesare menţinerii potenţialului productiv şi. pe lângă cea de menţinere. 45 102 .

de ratele de rentabilitate. de înlocuire.339 223. respectiv rentabilitatea financiară.923 304.624 1. Cheltuieli extraordinare (-) 8. Calculul capacităţii de autofinanţare şi autofinanţării S.. Venituri financiare (+) 5.216. Dividende distribuite (-) 5. Alte venituri de exploatare (+) 3. rentabilitatea este dată de profitul obţinut. Alte cheltuieli de exploatare (-) 4.616 97.C.061.923 2.260 270. cu condiţia realizării unor investiţii utile şi nu de irosire a resurselor.este indispensabilă pentru finanţarea investiţiilor (de menţinere. Autofinanţare METODA ADITIVĂ 1.898. Capacitatea de autofinanţare 4. Impozit pe profit (-) 9.000 10. Excedentul brut de exploatare 2. 7. Tabel 7.183 479. Analiza ratelor de rentabilitate Rentabilitatea reflectă capacitatea întreprinderii de a obţine profit.2.000 1. reducerea cheltuielilor financiare. Pornind de la analiza elementelor de activ (mijloace) şi pasiv (surse). “ALPHA” S.A. Bucureşti. Dividende distribuite (-) 11.864 3. respectiv eficienţa sintetică a întregii activităţi a acesteia. Autofinanţarea EXERCIŢIUL FINANCIAR 2008 2009 804.000 294.089. permite frânarea îndatoririi şi. constituie un indicator pe baza căruia se poate măsura randamentul capitalurilor proprii. 48 Petrescu S.624 270.339 294.061. rentabilitatea se calculează sub două forme: • rentabilitate economică (în funcţie de activele utilizate).225 3.284. p. Analiză şi diagnostic financiar-contabil. Venituri extraordinare (+) 7. Editura CECCAR.072 18.183 Pentru perioada analizată.339 304. Cheltuieli financiare (-) 6. capacitatea de autofinanţare a înregistrat solduri pozitive dar în scădere datorită altor venituri din exploatare rezultate din vânzarea activelor imobilizate corporale şi a veniturilor financiare.17 103 .446 2.183 223.5. 2006. reprezintă premisa deschiderii accesului la piaţa de capital şi în atragerea de capital extern.284.889 0 0 0 0 162. implicit.212. Autofinanţarea a înregistrat valori pozitive dar mai mici decât capacitatea de autofinanţare ca urmare a distribuirii dividendelor acţionarilor.48 În mod absolut.339 33.183 10.169 98.375 53. iar în mod relativ. Rezultatul net al exerciţiului 2.4.715 804. Ajustarea valorii imobilizărilor şi a provizioanelor (+) 3.000 1. Ghid teoretico-aplicativ. Calculul CAF şi AF INDICATORI METODA FLUXURILOR 1.827 13. • rentabilitate financiară (în funcţie de capitalurile utilizate). 7. de creştere). Capacitate de autofinanţare 10.538 1.

1. să investească. Rc = ⋅ 100 = Ct ∑ q(S ) ⋅ c p−c ⋅ 100 ∑ S ⋅ rc = c Rc = (%). analiza vizează atât factorii specifici rentabilităţii producţiei vândute cât şi cei specifici vânzărilor de mărfuri (din activitatea comercială). Se are în vedere implicarea în calitate de efect a EBE. 100 100 în care: S = Structura sortimentală a vânzărilor. Analiza ratei rentabilităţii comerciale – caracterizează eficenţa politicii comerciale (a procesului de aprovizionare. Indicatorul cel mai sintetic al ratei rentabilităţii financiare (Rf) rezultă din raportul dintre rezultatul exerciţiului şi capitalurile proprii: Re zultatul exerciţiului Rf = 100 (%) Capitaluri proprii Raportul arată date privind rata de remunerare a investiţiilor realizate de acţionarii care au constituit iniţial capitalul firmei sau au lăsat în rezervă o parte din beneficii. pornind de la un rezultat economic (RBE. rc = Rata rentabilităţii produselor. stocare şi vânzare) şi mai ales a politicii practicate de întreprindere. În funcţie de componenţa cifrei de afaceri. Este independentă de mecanismul de finanţare. o întreprindere trebuie să se dezvolte. Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate exprimă gradul de eficienţă al consumului de factori de producţie şi se determină prin raportarea beneficiului aferent cifrei de afaceri la costurile acesteia. iar această investiţie trebuie finanţată. Într-un sistem concurenţial dat. Analiza ratei rentabilităţii financiare – este un indicator prin prisma căruia posesorii de capital apreciază eficenţa investiţiilor. În teoria economică. p = Preţul mediu unitar al produselor. de presiunea fiscală şi de fluxurile excepţionale. a Rezultatului din exploatare sau Rezultatul exerciţiului. 4. c = Costul unitar al produselor. Rezultatul exerciţiului brut sau net reflectă determinarea ratei rentabilităţii financiare nete (Rfn) în funcţie de rata rentabilităţii brute (Rfbr): 104 . ANALIZA RATEI RENTABILITĂŢII PRODUCŢIEI VÂNDUTE Rata rentabilităţii producţiei vândute poate fi exprimată în două moduri: 1) Pe total producţie: B ∑ q(S ) ⋅ p − ∑ q(S ) ⋅ c ⋅100 (%). rata rentabilităţii apare ca un produs între o rată de rotaţie şi o rată a marjei. respectiv oportunitatea menţinerii acestora. Analiza ratei rentabilităţii economice – măsoară performanţele activului total al întreprinderii. RE) şi ansamblu mijloacelor utilizate. 2) Prin calculul pe produs: ∑S ⋅ 2. 3.

dacă creşte gradul de lichiditate al activului (Sac) şi dacă 105 . Un nivel ridicat al rentabilităţii capitalurilor proprii îi permite firmei să găsească noi capitaluri pe piaţa financiară pentru a-şi finanţa creşterea. firma va întâmpina dificultăţi în atragerea de capitaluri. fără creanţe). cheltuielile financiare fiind deductibile din rezultatul brut. rata rentabilităţii financiare devine egală cu produsul: Rf = Rv · Nac · Sac(1 + LF). Un nivel ridicat al ratei rentabilităţii financiare nu este mereu favorabil.lg şi mediu Rezultatul care permite remunerarea capitalurilor permanente cuprinde cel puţin rezultatul net şi dobânzile după impozit. dacă activele circulante se „rotesc“ rapid (stocuri mici. C CA Ac Activ C C în care: Re x = Rv = Profitabilitatea cifrei de afaceri (marja netă sau rata rentabilităţii CA veniturilor). Dacă rata este mică şi inferioară ratelor pieţei. întrucât el poate fi consecinţa unor capitaluri proprii prea slabe şi a unui nivel de risc ridicat. C În final. ceea ce poate fi pus în evidenţă prin calculul ratei rentabilităţii capitalurilor permanente (durabile) (Rcp): Rezultatul exerciţiului Re zultatul exerciţiului Rcp = = Capitalul permanent Cpropriu + Datorii / term. Astfel o marjă netă (Rv) mică. se recurge la următorul lanţ de rate: R ex R ex CA Ac Pasiv C+D Rf = = × × × = Rv × Nac × Sac × . poate conduce la o rentabilitate financiară bună. Ac Ac = Sac = Ponderea activelor circulante în activul total. rata capitalurilor permanente (Rcp) fiind egală cu: Rezultatul net + Dobânzi Rcp = Cpropriu + Datorii financiare Pentru stabilirea factorilor de creştere a ratei rentabilităţii financiare (a capitalurilor proprii).Rfn = în care: Rezultatul net Rezultatul brut ( 1 . = Rfbr (1 – i).i ) = Capitalul propriu Capitalul propriu i = cota de impozit. Activ Pasiv C + D D = = 1 + = 1 + LF C C C în care: D = LF = Levierul financiar (rata îndatorării). cum este în cazul marilor unităţi. CA = Nac = Numărul de rotaţii ale activelor circulante.

în funcţie de randamentul economic al activelor şi de rata dobânzii. de acest efect fiind legat riscul financiar ce decurge din costul capitalului (propriu sau împrumutat) care asigură finanţarea.Ch fin + Vfin + R extr Rf = = . Riscul financiar este evaluat prin mecanismul efectului de levier. În privinţa efectului îndatorării prin mecanismul efectului levierului financiar pot fi menţionate următoarele cazuri: 106 .d) . care rezultă din diferenţa dintre rata rentabilităţii economice (Re) şi rata rentabilităţii financiare (Rf).D . în timp ce capitalurile împrumutate trebuie remunerate indiferent de situaţie (beneficiu sau pierdere). Diferenţa dintre costul capitalurilor proprii şi costul capitalurilor împrumutate constă în faptul că primele sunt remunerate numai dacă întreprinderea realizează un beneficiu net contabil. Efectul creşterii levierului financiar (ratei îndatorării) poate fi favorabil dar şi riscant. veniturile financiare (Vfin) şi rezultatul extraordinar (Rextr) nefiind legate de exploatare. C C în care. rentabilitatea financiară fiind egală cu: R exp . cu cât diferenţa dintre rentabilitatea economică (randamentul activelor) şi rata de îndatorare (levierul financiar) este mai mare.capitalurile proprii sunt relativ slabe (folosesc investiţii prin leasing şi au creditefurnizori mari). Rf – Re = LF—(Re – d) = ELF în care: LF—(Re – d) = ELF = efectul de levier financiar Efectul de levier financiar astfel calculat. ceea ce poate orienta întreprinderea în deciziile strategice de finanţare referitoare la raportul capitaluri proprii/datorii. R exp R exp Re xp Din relaţia: Re = . Efectul constă în creşterea ratei îndatorării. acesta fiind riscul financiar. se pot exclude din calcul. cheltuielile financiare ce includ dobânzile la imprumuturi pot diminua capacitatea de autofinanţare până la insolvabilitate.Ch fin R e (C + D ) . În acest caz.d D Rf = = = Re + (Re . D = LF = levierul financiar C Rata rentabilităţii financiare se poate exprima: Rf = Re + LF—(Re – d). C C C în care: d = Rata dobânzii. care se introduce în relaţia de calcul a rentabilităţii financiare: R ex R exp . ca efect al îndatorării întreprinderii. se deduce: = = Activ Pasiv C + D Rexp = Re—(C+D). în egală măsură. respectiv a levierului financiar (LF). trebuie verificat de egalităţile: ELF = Rf – Re = (Re – d) — LF Se concluzionează că efectul de levier financiar este cu atât mai mare.

d ) × (1 .64 -23.67 Rate de rentabilitate comercială Rata marjei comerciale Rmc = Mc/Vânzări de mărfuri Rata marjei de Rebe = EBE/CA exploatare Rata marjei nete Rmn = Rezultatul net al 107 .2. în consecinţă. crt. deoarece aceasta limitează independenţa financiară a întreprinderii.• Îndatorarea nu are nici un efect (ELF = 0).4 6.29 2009 22.i) = Rfn – Ren Calculul ratelor de rentabilitate este realizat în tabelul nr. ceea ce elimină riscul financiar.3. A 1 2 3 Indicator Formulă 2007 20. în cotă i: D (Re br . ratele nete de rentabilitate (economică. • Firma este supusă riscului de insolvabilitate dacă ILF < 1. ceea ce reduce rentabilitatea financiară faţă de cea economică (Rf < Re). are ca efect egalitatea dintre rentabilitatea financiară şi rentabilitatea economică. • Efectul de levier devine negativ (ELF < 0) în cazul în care rentabilitatea economică este inferioară ratei dobânzii (Re < d). când ILF = 1.27 0. Utilizarea îndatorării trebuie realizată cu atenţie. deoarece îndatorarea îi potenţează gradul de rentabilitate a capitalurilor proprii. rentabilitatea financiară este superioară rentabilităţii economice (Rf > Re). determină indicele levierului financiar ( ILF = Rf /Re ) ale cărui valori arată următoarele situaţii privind recurgerea la îndatorare: • Firma se poate îndatora dacă ILF > 1.: Tabel 7. efectul negativ al îndatorării fiind consecinţa unui randament economic al activelor insuficient pentru acoperirea ratei dobânzii. • Recurgerea la îndatorare permite amelioararea rentabilităţii financiare printr-un efect de levier pozitiv (ELF > 0) în măsura în care rentabilitatea economică este superioară ratei dobânzii (Re > d) şi. financiară) trebuind calculate după deducerea impozitului pe profit. • Absenţa îndatorării prin finanţarea exclusivă din capitaluri proprii. rentabilitatea financiară este egală cu rentabilitatea economică (Rf = Re).98 0. Valorile pozitive sau negative ale efectului levierului financiar.37 2008 19. Calculul ratelor de rentabilitate comercială şi financiară Nr.62 4. în cazul în care rentabilitatea economică este egală cu rata dobânzii (Re = d) şi. Efectul de levier arată următoarele precizări de care trebuie să se ţină cont în calculele analitice: • Efectul de levier trebuie să se exprime mai frecvent după impozitare.i) Rfn = Re br + C • Efectul de levier net trebuie determinat pe baza efectului de levier brut corectat cu cota de impozit (i): ELFnet = ELFbr(1 . în consecinţă. îi reduce posibilităţile suplimentare de îndatorare în perioada de criză şi îi creşte volatilitatea rezultatelor şi a rentabilităţii capitalurilor proprii la variaţiile volumului de activitate în raport cu valorile critice (pragul de rentabilitate).38 -13.3.

Trendul ratei a fost bun în primii doi ani.5 0. Activitatea de exploatare a avut rezultate bune în primii doi ani. În ultimul an situaţia s-a deteriorat.67 -11. Această rată evidenţiază strategia comercială a întreprinderii supuse analizei.10 0. Rata marjei nete de exploatare (Rmne) evidenţiază eficenţa activităţii de exploatare sub toate aspectele. 108 . Rata marjei brute de autofinanţare (Rmbaf) comensurează surplusul de resurse la dispoziţia societăţii pentru a-şi asigura dezvoltarea şi remunerarea acţionarilor sau asociaţilor.89 -2. Acest fapt pune sub semnul întrebării posibilitatea financiară de reînnoire rapidă a echipamentelor întreprinderilor.45 1.43 33. deci o eficenţă ridicată. Rata marjei nete (Rmn) reflectă eficenţa globală a întreprinderii. căderea realizându-se în ultimul. a intrat în declin total în 2009. Nivelul acestei rate a înregistrat o evoluţie nefavorabilă. iar activitatea a devenit ineficentă. În anul 2009.000 lei bogăţie creată. mai exact capacitatea sa de a obţine profit şi de a se menţine pe piaţă. Valorile înregistrate de societate sunt în declin.22 -72. Rata marjei asupra valorii adăugate (Rmva) măsoară rezultatul brut de exploatare pentru 1. De aici rezultă că eficenţa activităţii desfăşurate este scăzută. precum şi de incidenţa fiscală şi a elementelor extraordinare. respectiv oportunitatea menţinerii acestora. Se poate concluziona că eficenţa forte bună înregistrată în 2007 şi destul de bună din 2008.74 -169.93 0. Rata marjei de exploatare sau rata excedentului brut de exploatare (Rebe) permite măsurarea nivelului rezultatului brut al exploatării. evoluţia este similară indicatorului anterior. Această rată a înregistrat cea mai drastică scădere în 2009 faţă de 2008 şi 2007.00 1. Rentabilitatea financiară permite posesorilor de capital să aprecieze eficenţa investiţiilor lor.03 3.8 2. independent de politica financiară de investiţii. Acest fapt completează şi confirmă imaginea conturată de ceilalţi indicatori.12 2.87 -143. Valorile pozitive indică menţinerea profitabilităţii acestei activităţi.80 23.4 5 6 Rata marjei nete de exploatare Rata marjei brute de autofinanţare Rata marjei asupra valorii adăugate exerciţiului/CA Rmne = RE/CA Rmbaf = CAF/CA Rmva = EBE/VA 4.76 B 1 2 3 Rate de rentabilitate financiară Rentabilitatea Rfn = Rezultatul net al financiară netă exerciţiului/Capitaluri proprii Rentabilitatea Rîi = RCAI/Capitaluri financiară înainte de proprii impozitare Randamentul Rcp = capitalurilor proprii Dividende/Capitaluri proprii 0. Dacă în urma analizării ratelor de rentabilitate comerciale am ajuns la o concluzie să urmărim în graficul de mai jos şi evoluţia ratelor financiare. Rata a avut valori bune în primii doi ani.10 - Rata marjei comerciale (Rmc) este utilizată în general de întreprinderile ce desfăşoară o activitate comercială.

84% 1.89% Rata rentabilităţii economice a scăzut de la 7.576 7. Active imobilizate 3. Rata rentabilităţii comerciale RE/CA* 100 2007 3.81 Realizat 2493 3900 6393 8435 853 1319 10.614 2. 1 2 3 4 5 6 7 Indicatori Active imobilizate Active circulante TOTAL ACTIV VENITURI TOTALE Profit brut Viteza de rotaţie a activului Rata rentabilităţii veniturilor (%) Simbol Ai Ac At = Ai+Ac Vt Pb Vt⁄At Pb⁄Vt Prevăzut 2933 1967 4900 7638 673 1559 8.60% în prima perioadă la 6. economic şi financiar.Valorile înregistrate de aceste rate s-a diminuat reflectând reducerea în timp a capacităţii firmei de a degaja profit net prin capitalurile proprii angajate în activitatea sa.214.000. • prezintă slabe posibilităţi financiare de reânnoire a echipamentelor întreprinderii. se desprind următoarele concluzii: • scade eficenţa politicii comerciale promovate de societate.790.049 1.280. Cum se defineşte capacitatea de autofinanţare? 4. Rezultatul exploatării Rata rentabilităţii economice RE/AT* 100 5.327.889 6.913. Active circulante 4. Sintetizând rezultatele obţinute analizând rentabilitatea din punct de vedere comercial.84 rotaţii 4. Activ total 2.650.11 Se cere să se determine rata de rentabilitate economică.585 297.45% 2009 4. Rata de rotaţie a activului CA/AT 6.708. Care este definiţia contului de rezultat? 2.088 -22. Care este definiţia SIG-urilor? Enumeraţi şi interpretaţi. Cum se defineşte autofinanţarea? Poate avea valoare negativă? 5. • se diminuează eficenţa globală a întreprinderii.982 1.04% în cea de a doua perioadă urmată de o scădere bruscă în cea de a treia perioadă ca urmare a diminuării marjei de exploatare (a ratei rentabilităţii comerciale) şi a încetinirii rotaţiei activelor conducând la deteriorarea eficenţei utilizării patrimoniului. Rata rentabilităţii economice INDICATORI 1.75 rotaţii 3. Care sunt ratele de rentabilitate? 6.513 989. prin metoda ratelor. TESTE DE AUTOEVALUARE 1.12% 2008 4.60% 1. respectiv a capacităţii de a obţine profit şi de a-şi menţine segmentul de piaţă deţinut.748 -914.635 2. 109 . Aplicaţie: Se prezintă următoarele date: Nr. Tabel 7. 3. pe parcursul ultimilor trei ani.4. crt.04% 1.92 rotaţii -11.898 2.196 254.

Acţionarii şi investitorii nu îşi asumă un risc prin investirea într-un activ decât în schimbul unei remunerări proporţionale cu riscul asumat. rmcv = rata marjei cheltuielilor salariale unde: rmcv = 1- Cv . cât şi de influenţa lor asupra activităţii firmei. Analiza riscului economic. rmc v unde: VePR = venituri din exploatare la pragul de rentabilitate. Evaluarea riscului economic se poate face cu ajutorul următorilor indicatori: 1. Indicatorii de poziţie faţă de pragul de rentabilitate. ceea ce arată că riscul este legat de rentabilitatea firmei. ce poate reprezenta un prejudiciu potenţial la care se expune o întreprindere. la variaţia condiţiilor de mediu (economic şi social) intern şi extern. Expunerea la risc constă în valoarea pierderilor cheltuielilor suplimentare pe care le suportă întreprinderea. cost. ca o măsură a flexibilităţii firmei în raport cu fluctuaţiile activităţii sale. 2. dar şi de structura costurilor. Analiza riscului de faliment. Analiza riscului economic Riscul economic se defineşte ca fiind incapacitatea firmei de a se adapta în cadrul activităţii de exploatare. Pragul de rentabilitate a activităţii de exploatare se poate calcula cu ajutorul formulei de calcul: VePR = CF . acest indicator se poate determina în: mărimi absolute. Analiza riscului financiar. în timp şi cu costurile cele mai mici. Pragul de rentabilitate este denumit şi venit de exploatare sau punct mort operaţional şi este punctul în care veniturile de exploatare acoperă cheltuielile de exploatare. cu atât mai ridicată. care exprimă capacitatea firmei de a se adapta cerinţelor pieţei. 8.1. ve Cv = cheltuieli variabile totale. sub presiunea diferiţilor factori.Capitolul VIII DIAGNOSTICUL RISCULUI Analiza rentabilităţii unei întreprinderi nu se poate analiza decât în corelaţie cu analiza riscului. CF = cheltuielile fixe totale. Analiza riscului poate fi defalcată astfel: 1. deci există un risc de exploatare mai redus: ∆FA = Ve − VePR 110 . denumit şi flexibilitate absolută ( ∆FA) . iar rezultatul este nul. Analiza riscului economic se poate realiza cu ajutorul pragului de rentabilitate. Ve = venituri din exploatare. Riscul este definit ca fiind probabilitatea de producere a unui eveniment. Peste acest prag activitatea firmei este rentabilă. ne arată o flexibilitate a firmei. 3. cu cât are o valoare mai mare. cifra de afaceri. Riscul depinde de factori generali: preţ de vânzare.

arată sensibilitatea rezultatului exploatării la variaţia nivelului de activitate şi se calculează cu ajutorul formulei: E= ∆RE ∆Ve ∆Re RE1 − RE 0 : . unde : = . dacă Ve >VePR cu peste 20% 2. RE Ve Re REo ∆Ve Ve1 − Ve 0 = . 3. are următoarea relaţie: CV = V e−VePR V x100 sau CV = e x100 . denumit şi coeficientul de volatilitate ( CV ) . trimestru. dacă E < 6. Punctul mort (PM). dacă Ve <VePR cu până la 20% • confortabilă. numit şi coeficientul de levier al exploatării. atunci situaţia firmei poate fi: VePR VePR • instabilă. dacă atingerii pragului de rentabilitate se calculează cu relaţia: PM = VePR xT . 1 Se prezintă următoarele date convenţionale privind metodologia de calcul al riscului economic: 111 . cu cât firma este mai puţin riscantă: E= Ve .Gradul de flexibilitate este dependent de: • potenţialul tehnic al firmei (starea şi calitatea). Coeficientul de elasticitate (E). Ve − VePR Coeficientul de elasticitate (E) este dependent de poziţia nivelului de activitate faţă de punctul mort astfel: • Situaţia instabilă. cu un risc redus. semestru. mărimi relative. • potenţialul uman şi structura lui organizatorică. Observaţie: Derularea activităţii cu cheltuieli relativ reduse asigură flexibilitatea şi dimunuarea riscului de exploatare. Cu cât valoarea veniturilor de exploatare se îndepărtează de pragul de rentabilitate. dacă Ve >VePR cu până la 10% • relativ stabilă. variaţia relativă a venitului de exploatare. • Confortabilă. dacă E ≈ 6 . Ve unde: T = durata de timp în zile (lună. cu un risc mare dacă E > 11. Ve Ve 0 variaţia relativă a rezultatului de exploatare. Aplicaţia nr. an) Observaţie: Apropierea punctului mort către valoarea T în zile înseamnă creşterea riscului de exploatare. • Relativ stabilă.

8.81 x100 = 120. 4.81 Ve1 − VePR Ve PR 1 1 Notă: CV1 > 20% indică un risc economic redus.Ce Cv CF 2008 125 110 15 95 15 2009 180 150 30 125 25 Indicatorii riscului economic: 1. o situaţie confortabilă a firmei.3056 180 ∆ FA 0 = V e 0 − V ePR = 125 − 62 .81 = 98.81 rmc 0.Tabel nr. Coeficientul de elasticitate (E): E0 = E1 = Ve 0 0 Ve − VePR Ve 1 1 = = 0 125 =2 125 − 62.5 Ve − VePR 1 180 = 1. 1.24 Ve 125 0 Cf1 25 = = 81.83 180 − 81.24 rmcv0 = 1 − VePR1 = rmcv1 = 1 − 2. Metodologia de calcul a riscului economic Nr. indicând un risc economic mai redus. 4. crt.3056 v1 Cv Ve 1 =1− 1 125 = 0.1. 3. 3. 2. Denumire Venituri din exploatare Cheltuieli din exploatare Rezultatul exploatării Cheltuieli variabile totale Cheltuieli fixe totale Simbol Ve Ce RE = Ve . Punctul mort (PM) Notă: PM1 = 166 este mai mic decât cel comparat.5 180 − 81.5 = 62 .19 • Coeficientul de volatilitate: CVo = CV1 = Ve − VePR 0 o VePR x100 = x100 = 0 125 − 62.5 rmcv 0 0. Pragul de rentabilitate sau venitul de exploatare critic (VePR) VePR0 = Cf 0 = 15 = 62.5 1 ∆FA1 = Ve1 − VePR = 180 − 81. 5.02% 81.81 112 . Indicatorul de poziţie: • Flexibilitatea absolută: 0 cv 0 95 =1− = 0.5 x100 = 100% 62.

Acestă îndatorare. prin mărimea şi costul ei.Notă: În perioada curentă. 8. factorial se determină pe baza contului de rezultat. nu există nici un risc financiar. Indicatori de poziţie: • flexibilitatea absolută ( ∆FA ) • coeficientul de volatilitate (CV) 2. în care rezultatul net impune deducerea impozitului pe profit din rezultatul brut: Rnet = Rbrut (1−i ) = [R exp − Chfin + (Vfin + R extr )] ⋅ (1 − i ) Dar veniturile financiare (Vfin) şi rezultatul extraordinar (Rextr) nu sunt legate de activitatea curentă. care. Punctul mort (PM) 3.unde : rmc v CD = cheltuielile cuu dobânzile. dacă E = 1. Acesta există în cazul finanţării din surse împrumutate care implică cheltuieli financiare pentru remunerarea datoriilor (dobânzi) care influenţează rentabilitatea întreprinderii. ce reprezintă punctual în care veniturile din exploatare şi cheltuielile cu dobânzile au relaţia: C + CD VePRF = F . Analiza riscului financiar Riscul financiar vizează structura financiară şi este depindent de modul de finanţare a activităţii: dacă aceasta este finanţată exclusiv din capitaluri proprii. CLF îmbracă expresia: R exp R exp d CLF = [(R exp − Chfin )(1−i )] × ( = . antrenează o variabilitate a rezultatelor.83 (E<6). modifică deci riscul financiar. rmcv = 1 − Cv . dR exp R exp − Chfin )(1−i ) R exp − Chfin 113 . ∆R exp R net d Re xp Rnet Mărimea coeficientului determinat este direct proporţională cu gradul de risc financiar. ∆rR exp IR exp − 100 ∆Rnet R exp dRnet Re xp 2) CLF = × = × . Calculul coeficientului levierului financiar poate fi efectuat în două variante şi exprimă modificarea procentuală a rezultatului net ca răspuns la modificarea cu un procent a rezultatului exploatării: ∆rRnet IR net − 100 1) CLF = = . rata marjei cheltuielilor Ve Evaluarea riscului financiar se poate realiza cu ajutorul următorilor indicatori: 1. Riscul financiar se poate analiza prin pragul de rentabilitate financiar (VePRF). CF = cheltuieli fixe totale.2. firma prezintă un risc redus. deci o situaţie confortabilă. Coeficientul de elasticitate.

68 0. coptate pentru acţionari dar şi autofinanţarea firmei. 114 .1 mil.083 rmcv 0. la finanţarea din capitaluri proprii (Chfin = 0): R exp − 0 În acest caz. Aplicaţia nr. lei şi în 2009 = 2. valorile pe care le poate avea coeficientul levierului financiar fiind dependente de structura financiară a firmei.Valoarea CLF creşte odată cu majorarea cheltuielilor financiare şi reflectă gradul de risc financiar asumat de firma care apelează la îndatorare. Pentru limitarea efectului cheltuielilor financiare prin intermediul coeficientului de levier financiar se optează pentru restabilirea unui echilibru microeconomic care să permită acoperirea cheltuielilor financiare pe lângă cheltuielile fixe. d Re xp R exp b) CLF = = 1 .24 0 0 0 0 • Pentru anul 2009: VePRF = 1 CF + CD 1 1 rmcv = 1 25 + 2. în cazul finanţării din împrumuturi purtătoare de Re xp − Chfin dobânzi care pot absorbi rezultatul din exploatare (Ch fin → Rexp). care expune pe aceasta la un risc de îndatorare mai mare sau mai mic. R exp − Chfin dRnet În acestă situaţie rezutatul net atinge maximul. astfel: 1) Riscul financiar este inexistent sau nesemnificativ în următoarele condiţii: Re xp a) CLF = = 0 .1 = 67.1 mil. p−v 1− v/ p Importanţa coeficientului de levier financiar în gestiunea financiară curentă şi previzională a izvorât din faptul că rezultatul net este foarte sensibil la gradul de îndatorare şi el arată evoluţia beneficiului şi dividendelor pe acţiune. la punctul mort (Rexp = 0). care îi potenţează capitalurile proprii. CA critică = Cf + Chfin . 2) Riscul financiar maxim (ce tinde la infinit): R exp CLF = → ∞.1 = 88. 1 şi a cunoaşterii cheltuielilor cu dobânzilor care au fost în 2008 = 1. lei. ceea ce generează majorarea pragului de rentabilitate (valori critice) prin determinarea unui prag de rentabilitate global mai mare: Cf + Chfin qcritic = . se va determina: • Pragul de rentabilitate financiar: Valoarea ratei marjei cheltuielilor variabile rămâne neschimbată în cei doi ani analizaţi: • Pentru anul 2008: VePRF = C F + C D = 15 + 1.3056 Notă: După modelul de la riscul economic se pot calcula şi ceilalţi indicatori. rezultatul net evoluează echiproporţional cu rezultatul din exploatare (IRnet = IRexp). 2 Pe baza datelor de la aplicaţia nr. întrucât = 0.

pentru a atinge la un moment dat valoarea maximă sau chiar negativă. CP = capital propriu. • Insolvabilitatea –activul firmei nu este suficient pentru achitarea datoriilor. îndatorarea reduce performanţele firmei şi creşte D riscul financiar. Acesta exprimă volatilitatea rezultatului economic la condiţiile de exploatare şi poate fi analizat din două puncte de vedere: ( ) 115 .PD )x unde: DFT =datorii financiare totale. Această diferenţă va evolua mai întâi în maniera satisfăcătoare. se va putea apela la credite. DFT . diferenţa ( Rec − p D ) trebuie să rămână pozitivă.din punct de vedere al efectului de levier financiar D   Rec − p D x FT  . metoda scorurilor. să fie în imposibilitate de a-şi onora contractele cu beneficiarii. a plăti furnizorii şi a restitui împrumuturile la bănci. apelarea la credite este indifferentă. în această situaţie. 8. în această situaţie. Acest risc este opus probabilităţii de profit şi se pune problema creşterii profitabilităţii firmei. Rentabilitatea financiară se poate stabili cuu relaţia: Rf =Rec+(Rec . Se pot depista firmele aflate în dificultate după următoarele criterii: • Supraândatorarea – firma nu face faţă datoriilor scadente.Riscul financiar aşa cum s-a prezentat mai sus se poate analiza prin numitul efect de levier financiar care explică evoluţia rentabilităţii financiare în funcţie de îndatorarea firmei şi rentabilitatea economică. CP DFT =rata îndatorării (levierul financiar) CP Eficenţa îndatorării asupra rentabilităţii financiare este dată de raportul în care se află rentabilitatea economică şi procentul de dobândă: • Rec > p D . Analiza riscului de faliment Riscul de faliment presupune stabilirea unei funcţii prin care să poată fi estimată probabilitatea ca o firmă să înregistreze pierderi şi. Riscul de faliment poate fi analizat în funcţie de aspectele esenţiale privind procesul decizional prin: metoda ratelor. ea nu mai face faţă datoriilor exigibile-legea prevăzând în acest caz reorganizarea sau lichidarea firmei.3. în această situaţie. În situaţia degradării situaţiei unei firme.  CP   • Rec < p D . pentru a ameliora rentabilitatea capitalului propriu. se impune minimalizarea levierului ( FT ) CP Notă: Pentru ca levierul financiar să acţioneze pozitiv. în condiţiile unui risc asumat. • Rec = p D .

Nouvelles Editions Fiduciaires. Procedeul folosit este tehnica statistică de analiză discriminantă a caracteristicilor financiare (calculate cu ajutorul ratelor) ale societăţilor cu funcţionare normală şi a celor cu dificultăţi de gestiune economică şi financiară. R5=EBE/Datorii totale. Mulţi cercetători şi organisme financiare au fost preocupate de elaborarea unor metode de predicţie a riscului de faliment. interesaţi de realizarea celui mai bun plasament. Interpretarea funcţiei scor Z: • Z=0. • al investitorilor financiari din afară.. conduceau la rezultate contradictorii: o metodă prevedea un risc iminent iar o altă metodă o profitabilitate maximă.0. • Z=-0. Portier G. dacă o firmă va da faliment sau va avea rezultate economice neperformante într-o perioadă imediat următoare analizei (cel mult doi ani). Z=scorul.0.16R1 . Loeg J.22R2 + 0. funcţiile scor determinate pe baza unor metode occidentale nu au dat satisfacţie pentru societăţile româneşti. 1989.• al societăţii comerciale ca organizaţie economico – socială animată de intenţia creşterii averii (a proprietăţii acţionarilor) şi plata corespunză-toare a factorilor de producţie (riscul de faliment). 8.. Modelul Conan şi Hodler Modelul Conan şi Hodler este un model prin care se determină probabilitatea ca o societate să ajungă în stare de faliment.24R5. 136 116 .164 sugerează o probabilitate de faliment de 10%.1. 49 Hondler M. Riscul de faliment a fost şi este în atenţia managerilor cât şi în atenţia deţinătorilor de fonduri.210 este echivalent cu o probabilitate de faliment de 100%.49 Modelul are la bază următoarea funcţie scor: Z = -0. • Z=-0. în condiţiile unei pieţe financiare cu mai multe sectoare şi de profitabilităţi şi grade de risc diferite (riscul de portofoliu). Astfel societăţile analizate după două metode diferite. Majoritatea metodelor de analiză a riscului de faliment. pg.10R4 .. în sensul că menţinerea solvabilităţii este o restricţie ce se impune întreprinderii în mod curent. R4=Cheltuieli de personal/VA. Managerii sunt intresaţi de bunul mers al ciclului de producţie iar investitorii sunt interesaţi în recuperarea creditelor şi dobânzilor aferente. Orice dereglare privind achitarea obligaţiilor generează prejudicii şi necesită o corectură urgentă.068 semnifică o probabilitate de faliment de 50%. Ca urmare a caracterului lor specific. au la bază o funcţie scor pe baza căreia se determină cu aproximaţie. unde: R1=activul circulant(fără stocuri)/total activ.87R3 + 0. Acest model a fost elaborat având la bază un eşantion de 200 societăţi industriale franceze.3. Echilibrul financiar este un imperativ permanent pentru orice agent economic. Le score de l’entreprise. R3=Cheltuieli financiare/CA. R2=Capitaluri permanente/Total pasiv.

24 Pentru 2006 probabilitatea de faliment este mai mare decât 50%.Tabel nr 8. Modelul Conan şi Hodler Nr.00201 2007 989 3329 7214 242 748 947 1272 420 3914 0. Ob + C + I Ppts unde: Ac – active circulante Pi – pierderi Sfpv – stocuri fără posibilităţi de valorificare Ob – obligaţii C + I – credite şi împrumuturi Apts – active pe termen scurt Ppts – pasive pe termen scurt 2. 96 117 .389821 0.098899 0. deci falimentul este iminent.16 -0. în cadrul model.403739 0.101061 0.2 Modelul Băncii Comerciale Române Modelul Băncii Comerciale Române este un model adecvat condiţiile din România şi este propus de BCR.274745 0.249528 5.012492 2009 1328 1683 7688 642 1758 2929 1191 -866 4001 0. Gestiunea financiară a agenţilor economici. Economică.3.239552 0.230477 0.048477 2008 1280 3591 7388 233 937 1324 1362 322 4215 0. Bucureşti.de personal Datorii totale VA EBE Total activ R1 R2 R3 R4 R5 Z 2006 1260 3602 8682 2001 3045 9637 7542 7358 2819 0. 1993.61788 coef. În 2009 probabilitatea de a da faliment este de 100%.508165 0.333424 0.838726 0.1 -0. crt 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 Indicatori Activul circulant Capitaluri permanente CA Ch. 8.2. Un rol hotărâtor. În 2007 şi 2008 această probabilitate de faliment creşte faţă de 2005 dar mai mică de 100%.22 0. Lichiditatea patrimonială (Lp): Ac − Pi − Sfpv Apts Lp = × 100 = × 100 . pg.060194 0.355234 0.763516 -0.046551 0.053405 0. Ed.806949 0.financiare Ch.50 Baza de calcul determinarea bonităţii unui agent economic sunt datele raportate de societate în bilanţul contabil şi contul de rezultat”: 1.23732 0.484223 0. Solvabilitatea (S) pentru acestui pentru fiecare 50 Stancu Ion.87 0. îl au performanţele economice şi financiare. -0.348932 0.

2p cesionarea creantelor. Garanţii. depozite în lei / valută. 4p 71% < S < 80%. b. gajate. 1p Garanţii: • • • • depozite in lei / valuta. 4p Rotaţia activelor Rac < 5. Ac 5. 6p Rentabilitate Rc < 0 . 118 . 2p Rac > 10. Rotaţia activelor circulante (Ra) Ra = unde: CA . 1p 41% < S < 50%. Dependenţa de pieţele situaţiile: At > 50% Ai > 50% At > 50% Ai > 50% At – aprovizionare din ţară Ai – aprovizionare din import De – desfacere la export Dt – desfacere în ţară de aprovizionare şi de desfacere. ipoteci. Tp 3. 3p At > 50% si Dt > 50%. 0p 31% < S < 40%. 2p Ai > 50% si Dt > 50%. 0p 0 < Rc < 10%. 3p 10% < Rc < 30%.2p 81% < Lp < 100%. 1p 101% < Lp < 120%. 4p Dependenţa de pieţe At > 50% si De > 50%. ipoteci bunuri achiziţionate din credite cesionarea creanţelor Lichiditate Lp < 80%. 1p Analiza performantelor economico – financiare ale unei firme conduce la încadrarea firmei. Pot fi constituite din: a. +1p 121% < Lp < 140%.cifra de afaceri Ac – active circulante 4. 3p bunuri achizitionate din credite. în una din categoriile: A: peste 20p. 4p Ai > 50% si De > 50%. Se diting De > 50% De > 50% Dt > 50% Dt > 50% CA . +2p 141% < Lp < 160%. 2p 51% < S < 60%. . d. + 3p Lp > 161%. 5p S > 80%.S= unde: Cp – capitaluri proprii Tp – total pasiv Cp × 100 . pe baza grilei BCR. +4p Solvabilitate S < 30%. 3p 61% < S < 70%. c. 1p 5 < Rac < 10. gajate gajuri. 4p gajuri.

33 1. studiile care anticipează deteriorarea şi încetarea activităţii. atât din rândul celor care au dat faliment. cit.0881 0.3. în ultimii ani.3.11 1.03 1. op.05075 0.3. în Europa de Vest falimentele au înregistrat un ritm fără precedent.289122 P -2 6 3 1 2009 31. Financial Ratios. în Marea Britanie s-au înregistrat 4200 de falimente. sept.I. Journal of Finance. care au dus la acest rezultat. făcută cu ajutorul a cinci indicatori.19661 83. pg. a permis prevederea a 75% din falimente cu doi ani 51 Altman E. şi în consecinţă un eventual credit se poate acorda în condiţiile unei posibile prime de risc relativ ridicată.28749 100. Categoria E în 2009-nu prezintă suficiente garanţii pentru acordarea unui credit. caracteristicile atât financiare cât şi nefinanciare. C: 11 – 15p. El a descoperit că analiza bazată pe mai multe variabile.. cu 24% mai multe ca în 1990.701 0.803565 P -2 0 3 1 5 ţară 2 ţară 2 ţară 2 ţară 2 6 7 ipotecă 3 13 ipotecă 3 13 ipotecă 3 13 ipotecă 3 7 Categoria C în perioada 2007-2009. E: 0 – 5p. D: 6 – 10p. Astfel în anul 1991. Profesorul Altman a folosit informaţiile obţinute în urma studierii unui larg eşantion de companii.. Firmele care acumulează între 11 şi 15 puncte. firma prezintă un grad ridicat de risc dar i se pot acorda credite în condiţiile unei prime de risc relativ ridicate.08 2. 8. Firmele respective vor trebui analizate atent din punct de vedere al solvabilităţii şi la primul semn de neâncredere vor trebui luate măsurile care se impun pentru recuperarea creditelor. încercând să distingă. 96 119 . cât şi a celor care au supraveţuit.099405 P -2 6 3 1 2007 39. şi desfacere Garanţii Total punctaj 2005 25. 8. Firmele care acumulează până la 10 puncte categoriile D şi E. Tabel nr. Discriminant Analysis and Prediction of Corporate Bankruptey. Se apreciază că firmele care acumulează peste 16 puncte categoriile A şi B.58715 101.070717 P -2 6 3 1 2008 26.B: 16 – 20p. prezintă o situaţie economico – financiară bună şi în consecinţă se recomandă acordarea unui credit.71523 0.72961 25. Modelul Altman 3 cu 5 variabile 51 Datorită recesiunii. s-au concentrat în principal asupra examinării societăţilor care au dat faliment. prezintă un grad ridicat de risc. Modelul BCR 1 2 3 4 INDICATORI Lichiditatea patrimonială Solvabilitatea Rentabilitatea financiară Rotatia activelor circulante Dependenţa de pieţele de aprov. nu prezintă suficiente garanţii pentru acordarea unui credit. În opinia Cameliei Minetos. 1968 sau Stancu Ion.

înainte de producerea acestora. Analiştii economici de prestigiu, au încercat să dezvolte capacitatea de previziune a modelului original. Taffler în Europa de Vest, Kah şi Killough au creat modele “z” de analiză cu o capacitate sporită de previziune. Modelul “Z”, al lui Altman, are următoarea formă:
Z = 3,3 * Profit înainte de impozit/activ total + 1 * vânzări/activ total + 0,6 *capitalizare bursieră/valoarea contabilă a împrumuturilor + 1,4 * Beneficii reinvestite/activ total + 1,2 * activ circulant/activ total

Interpretarea calitativă a rezultatului, funcţiei Z, propusă de Altman, a fost: • dacă z < 1,8, societatea este aproape de faliment; • dacă z = 1,8;3, societatea este într-o situaţie dificilă şi trebuie urmărită atent activitatea ei; • dacă z >3, societatea este profitabilă şi în consecinţă, bancherul poate avea încredere în societate.
Tabel nr. 8.4. Modelul Altman 3 cu 5 variabile
R1 R2 R3 R4 R5 Profit înainte de impozit/total activ CA/Total activ Capitalizarea bursieră/Val.contab. a împr. Beneficii reinvestite/Total activ Activ circulant/Total activ 2006 0.251627 0.312089 0.141743 0.21568 0.283871 1.870099 2007 0.564577 0.438058 0.070872 0.11 0.409126 2.988637 2008 0.40986 0.751177 -1.41743 0 0.328151 1.647035 2009 0.158263 0.783621 -0.9922 0 0.434484 1.231949 COEF. 3.3 1 0.6 1.4 1.2

Z

Pentru 2006 şi 2007 societatea se află într-o situaţie dificilă şi trebuie urmărită atent activitatea ei iar în 2008 şi 2009 firma este aproape de faliment. Tabel nr. 8.5.
Prezentarea sintezei modelelor utilizate
Nr. crt. 1 Metoda folosită Modelul Conan şi Holder

2006 -0.002013 p>50%

2007 0.048477 p>>50% 13 C 2.988637 Intervalul (1,8;3)

2008 0.012492 p>>50% 13 C 1.647035 Z<1.8

2009 0.61788 p=100% 7 D 1.231949 Z<1.8

Concluzie
Probabilitatea de faliment este >>50%

3

Modelul Băncii Comerciale Române

13 Categoria: C 1.870099 Intervalul (1,8;3)

4

Modelul Altman 3 cu 5 variabile

Firma nu prezintă destule garanţii pentru acordarea unui credit. Societatea este aproape de faliment

Teste de autoevaluare
1. Ce reprezintă riscul economic, financiar? 2. Cum definiţi riscul de faliment? 3. Ce se înţelege prin prag de rentabilitate şi care este formula de exprimare?

120

4. 5. 6. 7.

Care sunt indicatorii prin care se poate evalua riscul economic? Care sunt indicatorii prin care se poate evalua riscul financiar? Cum definiţii efectul de levier? Care este formula de exprimare pentru rentabilitatea financiară?

8. Cum interpretaţi situaţia Rec > p D ? 9. Cum interpretaţi situaţia Rec = p D ? 10. Cum interpretaţi situaţia Rec < p D ? 11. Ce presupune metoda scorurilor?

121

Capitolul IX ANALIZA TABLOULUI FLUXURILOR DE TREZORERIE CONFORM IAS 7

Prin trezorerie (numerar) se înţeleg banii în casă şi banii la bancă în conturi la vedere. Echivalentele de trezorerie (echivalente de numerar) reprezintă plasamente pe termen scurt, foarte lichide, care pot fi transformate uşor în bani, în sume cunoscute şi pentru care riscul de schimbare a valorii este neglijabil. Aceste echivalente de numerar sunt deţinute mai degrabă pentru a face faţă unor angajamente de trezorerie pe termen scurt, decât pentru alte scopuri. Un plasament nu va fi considerat, de regulă, ca echivalent de trezorerie decât dacă are o scadenţă apropiată, de exemplu mai mică sau egală cu trei luni, începând cu data achiziţiei. În general, investiţiile în acţiuni sunt excluse din categoria echivalentelor de trezorerie. 9.1. Tabloul fluxurilor de trezorerie conform IAS 7 Informaţiile cu privire la fluxurile de trezorerie ale unei firme sunt utile utilizatorilor deoarece ele permit aprecierea capacităţii întreprinderii de a genera elemente de trezorerie şi echivalente de trezorerie, precum şi a nevoilor de trezorerie ale acesteia. IAS 7 se aplică tuturor firmelor care au obligaţia să întocmească o situaţie a fluxurilor de trezorerie, indiferent de activitatea acestora. Acest lucru este justificat de faptul că, în esenţă, întreprinderile, indiferent de tipul de activitate sau de organizare, au nevoie de trezorerie din aceleaşi motive: nevoia de a-şi putea desfăşura activitatea, achitarea datoriilor şi asigurarea unei rentabilităţi pentru investitori. Situaţia fluxurilor de trezorerie permite, dacă este utilizată împreună cu celelalte componente ale situaţiilor financiare anuale, evaluarea modificărilor activului net al întreprinderii, a structurii sale financiare (inclusiv lichiditatea şi solvabilitatea), precum şi a capacităţii sale de a modifica fluxurile (mărimea, sensul şi scadenţele acestora) în vederea adaptării la noile condiţii şi la noile oportunităţi. În acelaşi timp, utilizatorii pot elabora modele care să le permită să judece şi să compare fluxurile de trezorerie viitoare ale mai multor întreprinderi. Tot aici se poate menţiona că prezentarea fluxurilor de trezorerie îmbunătăţeşte comparabilitatea performanţelor operaţionale ale diferitelor întreprinderi, deoarece ele elimină efectele regulilor şi tratamentelor contabile pentru evenimente şi tranzacţii similare care pot diferi de la o întreprindere la alte. Odată cu folosirea acestei situaţii pentru estimarea fluxurilor viitoare de trezorerie, ea se poate reţine şi pentru a verifica gradul de exactitate al estimărilor făcute anterior. Situaţia fluxurilor de trezorerie trebuie să răspundă acestor cerinţe şi fluxurile respectiv se clasifică în funcţie de natura activităţilor desfăşurate de întreprindere în:

122

• plăţile de impozit pe profit. Anumite tranzacţii.care pot ţine de activitatea de exploatare. • intrările şi ieşirile de bani ale unei firme de asigurări privind primele de asigurare şi despăgubirile plătite. de exemplu: • intrări de bani din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii. 53 Activităţile de investiţii reprezintă intrarea şi ieşirea de active pe termen lung şi de active sub formă de plasamente care nu sînt echivalente de trezorerie. 54 Activitatea de finanţarea este activitatea în urma căreia rezultă schimbări mărimea şi compunerea capitalurilor proprii şi a împrumuturilor întreprinderi. În acelaşi mod. precum şi alte prestaţii legate de primele de asigurări. considerate fluxuri de exploatare. aceste devin astfel similare stocurilor cumpărate pentru a fi vândute (mărfurilor) şi. • intrările şi ieşirile de bani generate de contracte deţinute în vederea negocierii sau tranzacţionării. în general. adică din tranzacţii şi alte evenimente care se iau în calcul la stabilirea rezultatului net. ca. pentru a plăti dividende ori pentru a face noi investiţii fără a recurge la resurse externe. în consecinţă. O tranzacţie unică poate fi formată din fluxuri clasate diferit. suma plătită ca rată la credit poate să cuprindă atât dobânzi .• fluxuri de trezorerie din activităţi de exploatare52.. 52 123 . fluxurile de trezorerie operaţionale rezultă din principalele activităţi generatoare de venituri ale întreprinderii. Prin activităţi de exploatare se înţelege principalele activităţi generatoare de venituri pentru firmă şi orice altă activitate care nu-i de investiţii sau de finanţare. • intrări de bani din redevenţe. Activităţile de exploatare Mărimea fluxurilor de trezorerie provenite din activităţile de exploatare reprezintă un indicator-cheia a măsurii în care operaţiunile întreprinderii au generat suficienţi bani pentru a-şi rambursa împrumuturile. pot da naştere la câştiguri sau pierderi care se iau în calcul la determinarea rezultatului net. O firmă poate deţine titluri şi creanţe în scop de tranzacţionare. Astfel. pentru a menţine capacitatea operaţională a întreprinderii. • ieşiri de bani către angajaţi sau asimilate acestora. precum şi stabilirea relaţiilor care pot apărea între activităţi. • fluxuri de trezorerie din activităţi de finanţare54. În esenţă. precum vânzarea unui element de mijloace fixe. avansurile de trezorerie şi creditele acordate de instituţiile financiare sunt. Fluxuri generate de aceste tranzacţii sunt însă fluxuri de investiţii. 9. deoarece ele reprezintă activitatea principală a acestui tip de întreprindere.2. cu excepţia părţii care se poate asocia în mod direct activităţilor de investiţii sau de finanţare. • ieşiri de bani către furnizorii de bunuri şi servicii. • fluxuri de trezorerie din activităţi de investiţii53. Prezentarea separată a acestor fluxuri permite evaluarea efectelor fiecăreia din activităţi asupra situaţiei financiare a întreprinderii. onorarii. cât şi restituire de capital care este în mod cert o operaţiune de finanţare. fluxurile de trezorerie corespunzătoare sunt clasate la activităţi de exploatare. comisioane şi alte venituri.

Se includ aici şi cheltuielile de dezvoltare. din opţiuni sau contracte swap. din împrumuturi ipotecare sau din alte credite pe termen lung sau pe termen scurt. 9. altele decât cele destinate a fi deţinute în scopul tranzacţionării. • ieşiri de bani pentru cumpărarea de acţiuni. Atunci când se contabilizează un contract cu scopul acoperirii la riscuri a unei poziţii identificabile. părţi sociale obligaţiuni şi alte instrumente asimilate.4. cu excepţia cazului când aceste contracte sunt deţinute în scop de tranzacţionare sau când sunt considerate activităţi de finanţare. pentru stingerea soldului datoriei pe termen lung aferente. din emisiunea de obligaţiuni. Principalele astfel de fluxuri sunt: • ieşirile de bani în scopul cumpărării de imobilizări corporale. • ieşiri de bani pentru rambursarea împrumuturilor contractate. • ieşiri de bani în contul unor contracte la termen. cu excepţia cazului când sunt deţinute pentru tranzacţionare sau se încadrează la acţiuni de finanţare. • ieşiri de bani din răscumpărarea acţiunilor proprii. • intrări de bani din rambursarea de către debitori a împrumuturilor acordate (cu excepţia celor acordate de instituţiile financiare). • împrumuturi acordate (altele decât cele acordate de către instituţii financiare). fluxurile de trezorerie aferente sunt clasate la fel ca fluxurile generate de poziţia acoperită. 55 124 .3. • plăţi efectuate de persoana care preia un contract de leasing financiar. de bilete de trezorerie. necorporale. • intrări de bani din vânzarea de active pe termen lung. • intrări de bani din contracte la termen încheiate pe pieţe organizate. opţiuni sau contracte swap. • încasări din împrumuturi obişnuite. Activităţile de investiţii Prezentarea separată a fluxurilor aferente activităţilor de investiţii este importantă deoarece acestea indică în ce măsură s-au făcut eforturi pentru creşterea resurselor destinate să genereze venituri şi fluxuri de trezorerie viitoare. precum şi cheltuielile efectuate pentru obţinerea de imobilizări corporale din producţie proprie. Activităţi de finanţare Prezentarea separată a fluxurilor de finanţare este utilă pentru a face previziuni cu privire la fluxurile aşteptate de către investitorii care au dat capitaluri întreprinderii: • intrări de bani din emisiunea de acţiuni sau de alte instrumente de capitaluri proprii.9. precum şi a altor active pe termen lung55. • intrări de bani din vânzarea instrumentelor de natura celor amintite la punctul anterior.

7.1. considerate la activităţi curente (-) 2. Dividende plătite. întreprinderi asociate şi co-întreprinderi (după scăderea trezoreriei preluate) (-) 1. Ieşiri de trezorerie către furnizori (-) 1.1. FLUXURI DE TREZORERIE NETE PRIVIND ACTIVITĂŢILE DE INVESTIŢII (1 + 2 + 3 + 4 + 5 + 6 + 7 + 8) Exerciţiul precedent 1. Modele de situaţii ale fluxurilor de trezorerie 9. Ieşiri de trezorerie aferente altor avantaje ale angajaţilor (-) 1. Intrări (ieşiri) de trezorerie privind TVA 1. Vînzări 2.5. nefinanciare 2. Ieşiri de trezorerie către angajaţi (-) 1. Metoda directă Tabel nr. Dividende primite. Fluxuri financiare şi privind impozitarea 2.5. Intrări din vânzarea de filiale. TREZORERIE ŞI ECHIVALENTE DE TREZORERIE LA ÎNCEPUTUL ANULUI II.6. Plăţi pentru cumpărarea de active imobilizate.2.5. Ieşiri de trezorerie privind operaţiuni de restructurare (-) 1.1. considerate la activităţi curente 2. 125 .1.1. Alte fluxuri de trezorerie de exploatare 2.1. Prezentarea metodei directe conform IAS 7 Exerciţiul curent I.4.5. FLUXURI DE TREZORERIE NETE DIN ACTIVITĂŢI CURENTE (1 + 2 + 3) 1.1. considerate la activităţi curente (-) 2.9. 9. considerate la activităţi curente 2.2. Fluxuri de trezorerie de exploatare 1. Intrări de trezorerie de la clienţi 1.3. Impozite pe profit plătite (recuperate) 3.3. Alte fluxuri de trezorerie privind activităţile curente III.2. Achiziţii (-) 1. Dobînzi primite. Intrări din vânzarea de active imobilizate.2 Intrări de trezorerie din subvenţii publice 1.8. nefinanciare (-) 1.3. Plăţi efectuate pentru achiziţia altor active (-) 2. Dobînzi plătite. Plăţi efectuate pentru cumpărarea de filiale.1.4.

Rambursări ale împrumuturilor acordate 7. Dividende primite (considerate activităţi de investiţii) 4 Dobânzi primite în cadrul activităţilor de investiţii 5. părţi sociale şi alte instrumente de capitaluri proprii în vederea anulării lor (-) 2. Credite de la părţi affiliate 6. CREŞTEREA NETĂ A TREZORERIEI ŞI A ECHIVALENTELRO DE TREZORERIE (II + III + IV) VI.5. FLUXURI DE TREZORERIE NETE PRIVIND ACTIVITATEA DE FINANŢARE (1 + 2 + 3 + 4 + 5 + 6 + 7 + 8) 1.3. Rambursări către părţile afiliate (-) 7.3.întreprinderi asociate şi co-întreprinderi (după scăderea trezoreriei cedate) 1. Rambursări de datorii privind contractele de leasing financiar (-) 2. Rambursări de instrumente financiare compuse (-) 2. Răscumpărare de acţiuni.1. Intrări din cedarea altor active 3. Fluxuri de trezorerie corespunzătoare ieşirilor din activităţi de finanţare (-) 2. părţi sociale şi alte instrumente de capitaluri proprii 1.2. Intrări din vânzarea de acţiuni proprii 2.2. Dividende plătite (considerate activităţi de finanţare) (-) 5. Alte fluxuri de trezorerie aferente activităţilor de investiţii IV. Subvenţii publice primate 8.3.4. Împrumuturi acordate (-) 6. Intrări din emisiunea de instrumente financiare compuse. purtătoare de dobîndă 1. Dobînzi plătite (considerate activităţi de finanţare) (-) 4. EFECTULDIFERENŢELOR DE CURS VALUTAR ASUPRA TREZORERIEI ŞI ECHIVALENTELOR DE TREZORERIE VII. Alte fluxuri de trezorerie aferente activităţilor de finanţare V. Rambursări de datorii financiare (-) 2.3. Creşterea sau scăderea descoperirii de cont 8. Intrări din emisiunea de obligaţiuni şi alte instrumente de credit 1. Intrări din contracte de leasing financiar 1. Intrări din emisiunea de acţiuni. TREZORERIE ŞI ECHIVALENTE DE TREZORERIE LA SFÂRŞITUL ANULUI (I + V + VI) 126 .5. Fluxuri de trezorerie primite din activităţi de finanţare 1.1. Cumpărare de acţiuni proprii (-) 3.

1. + 1. Ajustări care iau în considerare elementele fără efect asupra trezoreriei 1.2.2.4. Cheltuieli cu amortizarea 1.4.1. Profit (pierdere) latent din evaluarea la valoarea justă (-) 1. Suma vânzărilor efectuate de-a lungul exerciţiului nu coincide de regulă cu încasările provenite din vânzările perioadei.2.4.1.6.4.2.1. Cheltuieli cu deprecierea activelor (venituri din diminuarea deprecierii) 1.1.2. Rezultat current 1.1.1.5. furnizând informaţii utile în vederea prognoării fluxurilor viitoare de trezorerie.2. Dobânzi primite (-) 1.6. Cheltuieli (venituri) din impozitul pe profit 1. • informaţiile privind clasele majore de încasări şi plăţi nu sunt oferite pe cale directă de situaţiile financiare.2. Cota parte din rezultatul întreprinderilor puse în echivalenţă 1. Creşteri (diminuări) ale provizioanelor 1.1 + 1. Creşteri (diminuări) ale elementelor amînate 1. Elemente clasate la activităţi curente 1. producţiei în curs şi activelor deţinute pentru vînzare Exerciţiul precedent 127 . Creşterea (scăderea) contractelor în curs de execuţie. 9.2.• utilizează informaţii de tip încasari şi plăţi. Fluxuri de trezorerie de exploatare (1.1. Profit (pierdere) latent din diferenţe de curs valutar (-) 1. . Cheltuieli cu dobânzile 1. • este recomandată întreprinderilor de norma IAS 7.3. cât şi din contul de profit şi pierdere. Prezentarea metodei directe conform IAS 7 Exerciţiul curent I.3. • atât FAS 95.1.3.3. Rezultat atribuit acţionarilor societăţii mamă 1. În vederea determinării informaţiilor cu privire la încasările de la clienţi.1.1. TREZORERIE ŞI ECHIVALENTE DE TREZORERIE LA ÎNCEPUTUL ANULUI II. Acestea pot fi obtinute fie direct din înregistrarile contabile. permiţând prezentarea ansamblului mişcărilor de trezorerie şi putându-se obţine informaţii cu privire la sursele şi utlizările de numerar.5.2. sunt necesare date atât din bilanţ. FLUXURI DE TREZORERIE NETE DIN ACTIVITĂŢI CURENTE (1 + 2 + 3) 1. Creşterea (diminuarea) capitalului de exploatare 1. Rezultat atribuit intereselor minoritare 1.2. Alte ajustări pentru elemente fără efect asupra trezoreriei 1.) 1.Metoda indirectă Tabel nr. variaţia trezoreriei asupra operaţiunilor de exploatare fiind egală cu suma dintre încasări şi plăţi. Dividende primite (-) 1.2.2. fiind mai pe inţelesul utilizatorilor.8.5. Alte creşteri (scăderi) pentru a corespunde rezultatului current 1.7.1. 9.1.7. • este preferată de investitori.2.4. fie indirect prin ajustări.1. cât şi FRS 1 incurajează utilizarea metodei directe.

2. Subvenţii publice primate 8.1.2. părţi sociale şi alte instrumente de capitaluri proprii 1. considerate la activităţi curente (-) 2.6.3. Plăţi pentru cumpărarea de active imobilizate. Creşterea (scăderea) furnizorilor şi altor datorii (-) 1.3. Dobânzi primite. considerate la activităţi curente 2.4.4.5. Intrări din vânzarea de active imobilizate. Rambursări ale împrumuturilor acordate 7. Alte fluxuri de trezorerie privind activităţile curente III. Creşterea (scăderea) clienţilor şi altor creanţe 1. nefinanciare 2. Dividende plătite.7.4. Vânzări 2. Dividende primite (considerate activităţi de investiţii) 4 Dobânzi primite în cadrul activităţilor de investiţii 5. Alte fluxuri de trezorerie aferente activităţilor de investiţii IV. Dividende primite. considerate la activităţi curente (-) 2. Intrări din vânzarea de filiale. întreprinderi asociate şi co-întreprinderi (după scăderea trezoreriei cedate) 1. Plăţi efectuate pentru cumpărarea de filiale. Plăţi efectuate pentru achiziţia altor active (-) 2. Împrumuturi acordate (-) 6. Intrări din emisiunea de acţiuni. Fluxuri de trezorerie primite din activităţi de finanţare 1.4.3.4. Creşterea (scăderea) obligaţiilor din avantaje acordate angajaţilor după încetarea contractelor (-) 2.1. Intrări din emisiunea de instrumente financiare 128 .5. Intrări din contracte de leasing financiar 1.1.1. Intrări din cedarea altor active 3. Fluxuri financiare şi privind impozitarea 2.1. Creşterea (scăderea) stocurilor 1.3.4.4.4. Creşterea (scăderea) datoriilor fiscale (-) 1. FLUXURI DE TREZORERIE NETE PRIVIND ACTIVITATEA DE FINANŢARE (1 + 2 + 3 + 4 + 5 + 6 + 7 + 8) 1.4. Creşterea (scăderea) instrumentelor financiare deţinute în scopuri de tranzacţionare 1. întreprinderi asociate şi co-întreprinderi (după scăderea trezoreriei preluate) (-) 1. FLUXURI DE TREZORERIE NETE PRIVIND ACTIVITĂŢILE DE INVESTIŢII (1 + 2 + 3 + 4 + 5 + 6 + 7 + 8) 1. nefinanciare (-) 1.2. Dobânzi plătite.2.2. considerate la activităţi curente 2.3. Impozite pe profit plătite (recuperate) 3. Intrări din emisiunea de obligaţiuni şi alte instrumente de credit 1. Achiziţii (-) 1.

4. părţi sociale şi alte instrumente de capitaluri proprii în vederea anulării lor (-) 2. • această metodă este în fapt întocmirea unui tablou de reconciliere a rezultatului net înaintea impozitării şi a elementelor extraordinare cu fluxul net de trezorerie din activitatea de exploatare . Cumpărare de acţiuni proprii (-) 3. Dividende plătite (considerate activităţi de finanţare) (-) 5. Alte fluxuri de trezorerie aferente activităţilor de finanţare V.2. Acelaşi curs de schimb (de la data fluxului) trebuie folosit şi pentru conversia fluxurilor de trezorerie ale unei filiale străine. Creşterea sau scăderea descoperirii de cont 8. • utilizează în principiu informaţii furnizate de contabilitatea de angajamente. Răscumpărare de acţiuni.5. Fluxuri de trezorerie corespunzătoare ieşirilor din activităţi de finanţare (-) 2. putând fi obţinută uşor prin preluarea unor date existente deja în bilanţ şi contul de profit şi pierdere. Credite de la părţi affiliate 6.1.3. Rambursări către părţile afiliate (-) 7.compuse. majoritatea întreprinderilor optează pentru metoda indirectă. purtătoare de dobândă 1. CREŞTEREA NETĂ A TREZORERIEI ŞI A ECHIVALENTELRO DE TREZORERIE (II + III + IV) VI.6. Intrări din vânzarea de acţiuni proprii 2.5. • în practică. prin aplicarea cursului de schimb de la data fluxului de trezorerie. TREZORERIE ŞI ECHIVALENTE DE TREZORERIE LA SFÂRŞITUL ANULUI (I + V + VI) • este permisă de norma IAS 7. Rambursări de datorii privind contractele de leasing financiar (-) 2. întrucât un sistem contabil modern face apel la o contabilitate de angajamente. 9. 129 . • este agreată de către contabilii întreprinderii. • scoate în evidenţă diferenţele dintre profitul din exploatare şi fluxul de trezorerie net care provine din activitatea de exploatare. Rambursări de instrumente financiare compuse () 2. • FAS 95 şi FRS 1 acceptă metoda indirectă. EFECTUL DIFERENŢELOR DE CURS VALUTAR ASUPRA TREZORERIEI ŞI ECHIVALENTELOR DE TREZORERIE VII. • este agreată de către managermentul întreprinderii (ascunde utilizatorilor interni imaginea reală cu privire la lichiditatea şi solvabilitatea întreprinderii). Dobânzi plătite (considerate activităţi de finanţare) (-) 4. Fluxurile de trezorerie exprimate în alte monede Fluxurile provenite din tranzacţii în monede străine trebuie să se prezintă în moneda de raportare a firmei care întocmeşte situaţii financiare. Rambursări de datorii financiare (-) 2. aplicandu-se în special în practică.

de natură investiţională. la activităţi de exploatare. deoarece se iau în calcul la stabilirea rezultatului net. Clasarea lor trebuie să fie aceeaşi de la un exerciţiu la altul. Alternative constă în considerarea lor ca fiind fluxuri de natură financiară şi. 9. în situaţia fluxurilor de trezorerie se prezintă efectul pe care îl au variaţiile cursurilor de schimb asupra trezoreriei astfel încât să se poată face legătura dintre soldul de trezorerie şi de echivalente de trezorerie de la începutul şi de la sfîrşitul perioadei. De fapt.7. mai puţin în cazul în care ele pot fi atribuite clar fluxurilor de investiţii sau de finanţare. pentru că reprezintă un cost pentru obţinerea de resurse financiare. impozitele plătite sunt. cheltuiala cu impozitul pe profit se poate identifica uşor pe activităţi de exploatare. În general. Câştigurile şi pierderile latente din variaţia cursurilor de schimb nu reprezintă fluxuri de trezorerie. 9. dividendele plătite pot fi încadrate la activităţi de exploatare. În consecinţă. Astfel. precum şi dobânzile şi dividendele primite la fluxurile de trezorerie de exploatare. În nici un caz însă nu este posibilă folosirea cursului de închidere pentru conversia conturilor filialelor străine. Totuşi. venituri din investiţii. datorită faptului că pot avea originea într-un exerciţiu precedent. o instituţie financiară include dobânzile plătite. de investiţii şi de finanţare şi ţine cont de diferenţa care s-ar fi constatat dacă fluxurile de trezorerie ar fi fost convertite la cursul de închidere. În situaţia fluxurilor de trezorerie trebuie să apară valoarea totală a dobânzilor plătite în cursul exerciţiului. Dividendele plătite pot fi lăsate la fluxuri de trezorerie de finanţare. Pentru celelalte categorii de întreprinderi. Pe de altă parte. respectiv. respectiv. Această normă permite utilizarea unui curs de schimb care să aproximeze cursul real. conversia tranzacţiilor în devize şi a fluxurilor de trezorerie ale unei filiale străine se pot face la un curs mediu ponderat al perioadei. de investiţii sau de finanţare. Totuşi.8. Impozitul pe profit Fluxurile de trezorerie provenind din impozitele pe profit trebuie prezentate separat şi clasate ca fluxuri de exploatare. indiferent dacă acestea au fost contabilizate la cheltuieli sau incluse în costul bunurilor pentru a căror finanţare au fost plătite (IAS 23 Costul împrumuturilor). dobânzile plătite şi dobânzile şi dividendele încasate pot fi încadrate la fluxuri de trezorerie de exploatare. nu există un consens în ceea ce priveşte locul acestor elemente. pentru a-i ajuta pe utilizatori să determine capacitatea întreprinderii de a degaja dividende ca parte a activităţii de exploatare. dacă fluxurile de impozit pot fi identificate pe tranzacţii individuale. de investiţii sau operaţionale. considerate ca făcând pare din activităţile de exploatare. Astfel. atunci informaţia trebuie să fie prezentată pe activităţile respective. însă fluxurile concrete de bani privind impozitele respective sunt adeseori imposibil de atribuit unui tip de activitate. în mod obişnuit. deoarece ele reprezintă resurse financiare ori.Conversia fluxurilor care au loc în devize se face în conformitate cu IAS 21 Efectele variaţiilor de curs ale monedelor străine. Valoarea acestor diferenţe de curs este prezentată distinct de fluxurile din activităţi de exploatare. Dobânzi şi dividende Fluxurile de trezorerie provenind din dobânzi şi dividende primite sau plătite trebuie prezentate separat. 130 .

9. Excluderea lor din situaţia fluxurilor de trezorerie este justificată de obiectivul pe care îl are această componentă a situaţiilor financiare. Această prezentare separată în rubrici specifice permite separarea fluxurilor respective de celelalte fluxuri aferente activităţilor de exploatare. • valoarea trezoreriei sau a echivalentelor de trezorerie de care dispune filiala cumpărată sau cedată. chiar dacă au influenţe asupra capitalurilor şi asupra activului întreprinderilor. • valorile activelor şi datoriilor. În legătură cu achiziţiile şi cedările de filiale efectuate în cursul exerciţiului. grupate pa categorii.9. investitorul prezintă în situaţia fluxurilor de trezorerie doar informaţiile privind fluxurile concrete intervenite între el şi întreprinderea la care se deţin participaţiile (de exemplu. înscrierea sumelor achitate sau încasate în situaţia fluxurilor de trezorerie se face după scăderea valorii trezoreriei sau echivalentelor de trezorerie de care dispune filiala cumpărată sau cedată. Tranzacţii fără efect asupra trezoreriei Tranzacţiile de investiţii sau de finanţare care nu necesită intervenţia trezoreriei trebuie să fie excluse din situaţia fluxurilor de trezorerie. • partea din preţul plătită în numerar sau în echivalente de numerar. • conversia datoriilor în acţiuni proprii. întreprinderea trebuie să prezinte distinct elementele următoare: • preţul total de cumpărare sau de vînzare. Participaţii în filiale. cunoscând situaţiile financiare ale societăţii “Sonyx” la sfârşitul exerciţiului N. dividende şi credite sau avansuri).9.10. • cumpărarea unei alte întreprinderi cu plata efectuată prin emisiunea de acţiuni. în întreprinderi asociate şi în co-întreprinderi Atunci când contabilizarea participaţiilor de acest tip se face prin aplicarea metodei punerii în echivalenţă. de investiţii sau financiare. Printre situaţiile de acest tip avem: • cumpărarea de active odată cu asumarea unor datorii legate direct de activele primite sau printr-un contract de leasing financiar. de care dispune filiala. investitorul face să apară în situaţia fluxurilor de trezorerie partea care îi revine din fluxurile de trezorerie ale întreprinderii controlate în comun. Aceste tranzacţii trebuie detaliate în anexe. Fluxurile aferente achiziţiilor de filiale nu trebuie compensate cu cele aferente cedărilor. altele decît cele de trezorerie. Ansamblul fluxurilor de trezorerie provenind din cumpărarea sau cedarea unor filiale sau a unor alte unităţi de exploatare trebuie prezentate separat şi clasate în activităţi de investiţii. Atunci când o astfel de participaţie este consolidată prin integrare proporţională (conform IAS 31). astfel: 131 . Aplicaţie: Să se întocmească tabloul fluxurilor de trezorerie conform IAS 7. În astfel de cazuri.

700.000 70.000 405.000.000 150. Cheltuielile în avans sunt reprezentate de chirii de exploatare plătite în anul N-1 în contul anului N. Creanţele – clienţi se referă la încasările din ţară şi nu au făcut obiectul unor deprecieri.720.060.000 135. 4. În cursul exerciţiului N aceste stocuri au fost vândute. Bilanţ contabil la 31.000 1.725.000 40.000 80.000 2.000 448.000 150.Tabel nr.000 1.000 80.000 950.000 lei.000 N 810.668. Stocurile existente la sfârşitul exerciţiului N nu au făcut obiectul unor deprecieri.N Denumire elemente patrimoniale ACTIVE NECURENTE Imobilizări corporale (1) Investiţii deţinute în întreprindei asociate Active necurente – TOTAL ACTIVE CURENTE Stocuri (3) Clienţi (4) Cheltuieli în avans (5) Investiţii pe termen scurt (6) Lichidităţi Active curente – TOTAL TOTAL ACTIV DATORII CURENTE Furnizorii (7) Credite pe termen scurt (8) Venituri în avans (9) Alte datorii curente (10) Datorii curente – TOTAL DATORII NECURENTE Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni (11) Credite pe termen lung (12) Venituri în avans (13) Datorii necurente – TOTAL TOTAL DATORII CAPITALURI PROPRII Capital social (14) Prime de emisiune Rezerve Rezultatul reportat Rezultatul exerciţiului (15) TOTAL CAPITALURI PROPRII TOTAL DATORII ŞI CAPITALURI PROPRII N -1 750. La sfârşitul exerciţiului N-1 stocurile de mărfuri au fost depreciate pentru suma de 50.000 250.000 20. 132 .000 1.000 40. Stocurile sunt reprezentate de mărfuri.000 30. 5.000 600.000 350.000 5. 9.000 250.000 1.000 60. Amortizarea aferentă imobilizărilor corporale existente la începutul anului a fost de 380.270.000 200.000 90.000 160.12.000 lei.000 320.300 1.000 1.050.485.3.000 300. iar cea aferentă imobilizărilor existente la sfârşitul anului a fost de 420.000 350.000 220.000 485.000 70.000 250.000 500.000 45.005.000 150.000 Informaţii suplimentare: 1.000 1.000 160.000 80.000 430. 2.000 lei.000 1.000 1.300 155.000 80. 3. În cursul anului întreprinderea nu a achiziţionat şi nici nu a cedat investiţii în firmele afiliate.300 608.

000 160. 20. iar rezultatul reportat. Rezervele exerciţiului N-2 au fost de 40.000 lei la începutul anului şi 10.000 lei. de 60.000 20.5. la rezultatul reportat.000 Valori la sfârşitul anului .000 lei.dobânzi de plătit .dividende de plată 90. iar amortizarea cumulată de 70.000 133 .000 450. Veniturile în avans sunt reprezentate de subvenţii pentru investiţii. Alte datorii curente: Tabelul 9.000 11. instalaţii tehnologice al căror cost de achiziţie este de 120. Împrumutul din emisiunea de obligaţiuni este evaluat în valori nete (după deducerea primei de rambursare de 20.000 lei.datorii privind impozitul pe profit . În cursul exerciţiului N s-au primit credite pe termen scurt de 300. a fost distribuit astfel: la rezerve. Datoriile privind dobânzile au fost integral achitate. 15.4.000 40. Firma şi-a îndeplinit obligaţia de a achita integral datoria privind TVA de 350. Investiţiile pe termen scurt sunt reprezentate de titluri de plasament achiziţionate în exerciţiul N-1 şi vândute în exerciţiul N.000 lei aferentă activităţilor de exploatare şi a încasat (recuperat) TVA aferentă activităţilor de investiţii de 45. Pe parcursul anului au fost vândute. Tabel 9. 12. 14. Pe parcursul exerciţiului N nu au avut loc retrageri de capital şi nici modificări ale acestuia ca urmare a unor operaţii interne.000 lei.500. Veniturile în avans de la începutul anului sunt aferente exploatării.000 lei.000 280.000 320. iar diferenţa.000 35.datorii privind impozitul pe profit .000 lei la sfârşitul anului. 19. 7. de 300. 16. 18. Alte datorii curente Valori la începutul anului .datorii salariale şi sociale . În cursul anului nu au avut loc fluxuri privind creditele primite pe termen lung. 8.6. Rezultatul net este prezentat în bilanţ înainte de distribuire.N Denumire elemente patrimoniale Cifra de afaceri (1) Alte venituri din exploatare (2) Cheltuieli cu mărfurile Cheltuieli cu personalul Cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor Alte cheltuieli de exploatare (3) Venituri din cedarea investiţiilor financiare pe termen scurt Valori 1. cu decontare în contul curent.000 lei). Rezultatul net al exerciţiului N-1. cele de la sfârşitul anului include subvenţii pentru investiţii de 320. Contul de rezultat la 31. la dividende. 17. 10. furnizori de imobilizări 250.12.000 70.datorii salariale şi sociale 17.000 11. În cursul anului nu s-au achiziţionat investiţii pe termen scurt. iar restul sunt aferente exploatării.000 500. 13.000 lei. Din care.000 lei.000 lei. 9.

70. 100.Calculul fluxului net de trezorerie din activitatea de exploatare FLUX 1.000 (BC) Sold final4111 = 135.000 Încasări = Rc7414 = 90.000 2.000 1.000 lei .19 Achiziţii de stocuri = Rulaj debitor371 Rulaj debitor371 = Sold final371 – Sold iniţial371 + Rulaj creditor371 Sold final 371 = 5.000 lei .000 – 95.000 (CPP) x 1. 900.00 (IS) = 145.000 1.200 134 .000 Rulaj creditor40 = (Achiziţii de stocuri + Cheltuieli cu energia şi apa + Cheltuieli cu serviciile primite de la terţi) x 1.000 (CPP) Rulaj debitor371= 5.000 255.000 (IS) = 100.000 Rulaj creditor371 = Rulaj debitor607 = 450.000 (BC) – 250.000 lei.785.000 lei 3.000 Rulaj creditor4111 = 250.000 lei 2.000 .cheltuieli cu activele cedate.000 (IS) .19 = 1.venituri din prestări servicii.000 Sold final40 = 155.000 (BC) Rulaj debitor4111 = CA x 1.550.19 = 1. Încasări subvenţii de exploatare pentru plata personalului Plăţi către furnizori (nu se iau în calcul furnizorii de imobilizări) 90.cheltuieli cu energia şi apa.000 = 360.6.000 lei Tabel 9.900.295.venituri din subvenţii pentru investiţii. Metoda directă .000 Plăţi = Rulaj debitor40 = Sold iniţial40– Sold final40 + Rulaj creditor40 Sold iniţial40 = 350.cheltuieli cu serviciile primite de la furnizori.venituri din subvenţii de exploatare pentru plata personalului.000 lei .venituri din provizioane pentru deprecierea mărfurilor. 600. 60.000 (BC) – 100. Alte venituri din exploatare 320.venituri din cesiunea imobilizărilor corporale. 90.000 = 1.000 lei.cheltuieli cu chiriile de exploatare (achitate în anul precedent). Alte cheltuieli din exploatare 280.000 lei .000 (IS) VALOARE + 1.venituri din vânzarea mărfurilor.cheltuieli cu impozitele şi taxele de exploatare (achitate integral până la sfârşitul exerciţiului).000 lei . Cifra de afaceri cuprinde: .000 + 450.135.000 (IS) = 95.000 Informaţii suplimentare: 1.500. 60.900.000 (BC) + 50. din care: .Cheltuieli cu dobânzile Rezultat înainte de impozit Impozit pe profit Rezultat net al exerciţiului 70. din care: . Încasări de la clienţi CALCULE Încasări = Rc4111 =Si4111– Sf 4111 + Rd4111 Sold iniţial4111 = 250. 3.526. 30.785.000 lei .000 Rulaj debitor371 = Sold final371 – Sold iniţial371 + Rulaj creditor371 Cheltuieli cu energia şi apa = 30.000 + 1. 70.000 lei . 90.000 (BC) Sold iniţial371 = 45.000 lei . 30.

000 = 21.000 – 135.000 (BC) – 40.000(IS) +160.000 Rulaj creditor446 = Rulaj debitor635 = 60.000 Rulaj creditor42. Plăţi de impozite şi taxe de exploatare Plăţi de TVA Impozit pe profit plătit 7.000 + 115.000 135 .000 Datorii din exploatare la sfârşitul anului = 155.000 (IS) – 11.000 + 1510. CALCULE 1.000 (IS) + 11.000 21.43 + Rulaj creditor42.000 (CPP) Plăţi = Rulaj debitor446 = Sold iniţial446 – Sold final446 + Rulaj creditor446 = 0 (BC) – 0 (BC) + 60.000 (BC) = .524.43 = Rulaj debitor64 = 500. Cheltuieli cu serviciile primite de la furnizori = 90. 5.000 (BC) – 250.45.000 2.000 (BC) .000 (IS) = 156.000 4.43 = 350.000 (BC) = .000 .000 160.000 3.000 (IS) + 255.000 135.000 (BC) – 10.000 (IS) Plata = Rulaj debitor441 = Sold iniţial441 – Sold final441 + Rulaj creditor441 Rulaj creditor441 = Rulaj debitor691 = 255.000) = .000 .000 + 571. Rezultatul înainte de impozitare Eliminarea cheltuielilor şi a veniturilor care nu au incidenţă asupra trezoreriei: (+) Cheltuieli cu amortizarea şi provizioanelor (-) Venituri din provizioane Eliminarea cheltuielilor şi a veniturilor care nu au legătura cu exploatarea: (+) Cheltuieli privind dobânzile (-) Venituri din cedarea investiţiilor pe termen scurt (-) Venituri din cedarea activelor imobilizate (+) Cheltuieli din cedarea activelor imobilizate (-) Venituri din subvenţii pentru investiţii Rezultatul din exploatare înaintea deducerii variaţiei necesarului de fond de rulment din exploatare: (-) Variaţia stocurilor (-) Variaţia creanţelor din exploatare (-) Variaţia cheltuielilor în avans de exploatare (+) Variaţia datoriilor din exploatare + 151.000 .000 + 50.115.681.000 + 90.000) x 1.Calculul fluxului net de trezorerie din activitatea de exploatare Elemente 1.000 (IS) – 60.70. 70.000 5.(45.000 .800 Tabel 9.70.000 (CPP) 60.000 (CPP) 100.000 (CPP) 70.200 Plăţi = Rulaj debitor471 = Sold final471 – Sold iniţial471 + Rulaj creditor471 = 20.550.60.000 .000 (IS) = 135.000 Plăţi = Rulaj debitor42.000 (BC) – 250.000 .000 (IS) 30.000 . 2.000 (CPP) Plata = 90.000 (IS) – 17.200 Rulaj debitor40 = 100.000 Variaţia = 156.000 + 20.000 – 145.20.30. 8.200 = 526.000 (BC) + 70.000 (CPP) = 328.000 + 30.000 (IS) + 35.000 (BC) = . Rezultatul din exploatare după deducerea + 1.000 + 45.30.000 (IS) Rulaj creditor40 = (360.000 .328.000 (IS) Plăţi = 350.43 – Sold final42.000 350.50.550.000 Flux net de trezorerie din exploatare TOTAL Metoda indirectă . (+) Variaţia veniturilor în avans de exploatare 50.43 = Sold iniţial42.000 (CPP) VALOARE 1.000 (IS) + 500.000 .60. Plăţi de chirii în avans Plăţi de datorii salariale şi sociale 6.000 -350.000 (CPP) 70.7.19 = 571.4.000 (BC) – 40.000 (IS) = 60.100.000 (IS) = 50.000 (CPP) = 524.000 (IS) + 70.000 (BC) – 320.000 + 30.000 Datorii la începutul anului = 350.

800 Încasarea = Costul titlurilor vândute + Câştigul din cesiune = Rulaj creditor5081 + Rulaj creditor7642 Rulaj creditor5081 = Sold iniţial5081 – Sold final5081 + Rulaj reditor5081 = 70. + 430. IS) – 90.130.000 3.000 x 1.000 (BC. Plăţi către furnizorii de imobilizări .000 (IS) Rulaj debitor404 = Sold iniţial404 –Sold final404 + Rulaj creditor404 Sold iniţial404= 250.000 Rulaj creditor2131 = 120.800 Rulaj debitor404 = 250.230.000 (IS) Sold final404 = 10.000 Sold iniţial2131 = 750. 9.000 + 70.6.000 Rulaj creditor404 = 220. 9.19 = 83. variaţiei necesarului de fond de rulment Impozit pe profit plătit TOTAL Idem metoda directă Flux net de trezorerie din exploatare .501.000 Flux net de trezorerie din activitatea de investiţii + 196.000 (BC.800 = 501.000 (IS) Rulaj debitor2131 = 1.19 = 70.000 (IS) VALOARE + 83.000 Rulaj creditor7642 = 70.19 = 261.200.000 Tabel nr.000 Rulaj debitor131 = Rulaj creditor7584 = 100.000 – 1.000 (IS) = 430.230.000 45.000 + 120.000 – 10.000 (IS) Rulaj creditor404 = Rulaj debitor2131 x 1.130.9.19 Rulaj debitor2131 = Sold final2131 – Sold iniţial2131 + Rulaj creditor2131 Sold final2131 = 810.000 (BC)+ 380.000 5. Calculul fluxului net de trezorerie din activitatea de finanţare Flux 1.000 (BC) .000 136 .481.000 (IS) x 1.300 Încasări = Rulaj creditor131 = Sold final131 –Sold iniţial131 + R ulaj debitor131 = 420.000 = 220. Încasări de TVA aferentă activităţilor de investiţii TOTAL + 45.0 (BC) + 0 (IS) = 70. IS) + 100.000 + 261.000 (IS) = 1.000 (IS) = 1. Încasări din vânzarea de investiţii pe termen scurt + 140.000 + 1.8.000 (BC) + 420. Calculul fluxului net de trezorerie din activitatea de investiţii Flux 1.300 2.500 Tabel nr.000 (CPP) Încasarea = 70. Încasarea din vânzarea de imobilizări Încasări din subvenţii pentru investiţii CALCULE Încasarea = Rulaj creditor 7583 x 1. Încasări din creşteri de capital 1041 CALCULE Încasări = Rulaj creditor 1012 + Rulaj creditor Rulaj creditor 1012 = Sold final1012 – Sold VALOARE + 340.800 4.000 = 140.

Încasări din emisiunea de obligaţiuni Încasări de noi credite pe termen scurt Rambursarea de noi credite pe termen scurt Plăţi de dobânzi iniţial1012 + Rulaj debitor 1012 = 500.000 Variaţia rezultatului reportat = 150.000 (IS) Rulaj debitor5191 = Sold iniţial 5191 – Sold final5191 + Rulaj creditor5191 = 300.10.000 Flux net de trezorerie din activitatea de finanţare + 90.000 Dividende plătite = 300.000 Încasări = Rulaj creditor161 – Rulaj debitor169 = 90.200) Plăţi în favoarea şi în numele personalului (524.000 Rulaj creditor1041 = 40.000) I.170.000 (CPP) Dividende plătite = RezultatN-1 – Variaţia rezervelor – Variaţia rezultatului reportat Variaţia rezervelor = RezerveN-1 –RezerveN-2 RezerveN-2 = 40.000) Plăţi de dobânzi (90.000 Plăţi din achiziţia de imobilizări (501. 3.000 .450. 4.000 TOTAL + 20.000 Rulaj creditor5198.000 6.000 Plăţi către furnizori (exclusive furnizori de imobilizări) (526.000 (BC) + 300. 5.000 Încasări din subvenţii pentru investiţii 430.000 (BC) Încasări = 300.000 (CPP) = 90.000 (BC) – 60.000) 137 .000 (BC) + 0 (IS) = 300.000 (IS) RezerveN-1 = 80.000 = 170.000 (IS) – 40.000 (IS) = 450.800) Încasări de TVA aferentă operaţiilor de investiii 45.000 (BC) Variaţia rezervelor = 80.000 + 300.300 Încasări din vânzarea investiţiilor financiare pe termen scurt 140.90.000) Plăţi de TVA aferentă operaţiilor de exploatare (350.000 . Prezentarea Tabloului fluxurilor de trezorerie FLUXURI DE TREZORERIE RELATIVE LA ACTIVITĂŢILE DE EXPLOATARE (METODA DIRECTĂ) Încasări de la clienţi 190.000 (IS) = 90.000) Plăţi de alte impozite şi taxe de exploatare (60.000 (BC) Încasări = 300.000 (BC) – 150.168 = Rulaj debitor666 = 70.000 Rambursări de capital în numerar Rambursări de împrumuturi obligatare Rambursări de credite bancare (450.000 Plăţi = Sold iniţial5198 . 9.000 – 90. Dividende plătite .000) Plăţi de impozit pe profit (328.500 Fluxuri de trezorerie din activităţile de finanţare Încasări din noi emisiuni de acţiuni 340. Flux net de trezorerie din activităţile de investiţii 196.000 – 40.000 Încasări din noi emisiuni de obligaţiuni 90.000 Încasări din credite primite de la bănci 300.000) Plăţi de chirii în avans (50.000 Alte încasări generate de exploatare 90.168 = 20.168 + Rulaj creditor5198 .000 = 340.000 Tabel nr.000 = 40.000 (BC) – 200.2. Flux net de trezorerie din activităţile de exploatare 151.800 Fluxuri de trezorerie din activităţile de investiţii Încasări din vânzarea imobilizărilor 83.000 + 40.000 II.000 (IS) + 70.

Fluxul net de trezorerie din activităţile de finanţare IV.000.12.000.000.000) + 20. cheltuieli din cesiunea imobilizărilor corporale utilizate în ciclul de exploatare 40.000.01. N (evaluate la cost) 140.000. venituri din cesiunea imobilizărilor corporale utilizate în ciclul de exploatare 210. încasări din cesiunea de investiţii financiare pe termen scurt 60.000. impozit pe profit plătit 20.12.000.000.000. 3. Aplicaţii propuse spre rezolvare: 1.N.000 448.Lichidităţi şi echivalente de lichidităţi la sfârşitul anului (V+VI) VII. (evaluare la cost) 70.N 80. 4.000. Lichidităţi şi echivalente de lichidităţi la începutul anului (din bilanţul contabil) VI. venituri din cesiunea imobilizărilor (încasate) 130. mărfuri la 31.12.N.000.N.01. 6. Variaţia lichidităţilor băneşti şi a echivalentelor de lichidităţi (I+II+III) V. cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor 50. Se cunosc următoarele date (ron): furnizori de imobilizări la 31. furnizori de mărfuri la 31. (evaluate la cost) 30.300 448. 2.Plăţi de dividende III.000. mărfuri la 01. 320.000. Cum se determină NFRE? 8. 138 .000. 5. clienţi la 31.N 120.000. furnizori de mărfuri la 01.N. imobilizări la 01.12. Care este valoarea fluxului net de trezorerie din exploatare ştiind că se utilizează metoda directă prevăzută de norma IAS 7“Tabloul fluxurilor de trezorerie”? 1. furnizori de imobilizări la 01. 200. 40. Lichidităţi şi echivalente de lichidităţi la sfârşitul anului (din bilanţul contabil) (VI=VII) (170.000. imobilizări la 31. N. Se cunosc următoarele date (ron): clienţi la 01.01.300 80.000. 60. cheltuieli cu mărfurile vândute 70.N.01.N (evaluate la cost) 50.000 368.000.300 Teste de autoevaluare Ce reprezintă tabloul fluxurilor de trezorerie? Care este rolul utilizării tabloului fluxurilor de numerar? Ce reprezintă activităţile de exploatare? Ce reprezintă activităţile de investiţii? Ce reprezintă activităţile de finanţare? Care sunt metodele prin care se pot prezenta fluxurile de trezorerie aferente activităţilor de exploatare? 7. Care este valoarea fluxului net de investiţii conform IAS 7 “Tabloul fluxurilor de trezorerie”? 2.12. costul imobilizărilor cedate în cursul execiţiului N 90.01.

Boştinaru A.. Bucureşti. Bucureşti. Iaşi.. Editura CECCAR.Bibliografie 1) 2) 3) 4) 5) 6) 7) 8) 9) 10) 11) 12) 13) 14) 15) 16) Brezeanu P.. Editura Economică.. studii de caz şi teste grilă privind aplicarea IAS (revizuite)-IFRS. Onica Mihaela-Cristina. 2000.. Gestiunea financiară a întreprinderii.. Analiza economico-financiară.J... Analiza economico-fmanciară. Bunea Ş. Editura Universitară. Bucureşti. Gârbină M. 2004. Principii şi metode în analiza ratelor.. 2006. Editura Economică. studii de caz. Petrescu S. Galaţi.. Editura Sedcom Libris.Editura Sedcom Libris. Diagnostic financiar. Sinteze. Editura Tiparul. 2006. 25/2005. Bunea Ş. Analiză şi diagnostic financiar-contabil-Ghid teoretico aplicativ-Editura CECCAR.. Bucureşti. 2002.. Bucătaru D.. Teorie şi aplicaţii. Bucureşti. Briciu S. Elemente teoretico-metodologice şi Aplicaţii. Iaşi. Analiza performanţelor econom ico-financiare.M. Contabilitate managerială-aspecte teoretice şi clasice.. Mironiuc M. 2004. 139 . Gestiunea financiară a întreprinderii. Revista Tribuna Economică. Diagnostic economic-financiar. Editura Europlus. Brezeanu P. Petrescu S.. Iaşi. Iaşi. Editura Sedcom Libris. 2006. Evaluarea întreprinderii. Bucureşti. 2009. Iaşi. 2006. 2005. editia a II-a. 2006. 2003.. Editura Economică. Bucureşti. Studii de caz. Petrescu S. Editura Cavallioti. nr.Metodologie. Editura Junimea. Bucătaru D.. Iaşi. Analiză aprofundată a afacerilor. Analiză economico-financiară-Abordări teoretice. Iaşi. 2006. Brezeanu P. 2006.. 2004. Monocromie şi policromie în proiectarea politicilor contabile ale întreprinderilor. Graziella Ghic. în volumul de comunicări ştiinţifice “Normalizare şi armonizare în contabilitatea românească”. Petrescu S.. Grigorescu C. Editura Junimea. Rentabilitate şi risc prin metoda fluxurilor. Mironiuc M. Editura Junimea. Mironiuc M.