1.

M A T E R I A L E
În acest capitol sunt prezentate caracteristicile de bază ale materialelor
utilizate pentru construcţia podurilor, realizate ca structuri integral metalice, precum şi a
celor realizate în soluţia constructivă de structuri compuse (compozite) oţel-beton.
Aceste materiale sunt următoarele:
• Oţelul structural;
• Betonul;
• Armătura;
• Conectorii.
1.1. OŢELUL STRUCTURAL
1.1.1. Sistemul de notare. Oţeluri pentru construcţii
Oţelul utilizat la realizarea construcţiilor metalice face parte din categoria oţelurilor
moi cu conţinut scăzut de carbon.
Funcţie de valorile caracteristicilor mecanice şi de compoziţia chimică, pentru
oţelurile de uz general există mai multe mărci.
La alegerea oţelurilor pentru construcţii se vor utiliza normele EN 10025 -1...6:
EN 10025-1:2004 – Condiţii generale de livrare.
EN 10025-2:2004 – Condiţii tehnice de livrare pentru oţeluri structurale nealiate.
EN 10025-3:2004 – Condiţii tehnice de livrare pentru oţeluri cu granulaţie fină
normalizate/oţeluri laminate sudabile.
EN 10025-4:2004 – Condiţii tehnice de livrare pentru oţeluri cu granulaţie fină
laminate termomecanic.
EN 10025-5:2004 – Condiţii tehnice de livrare pentru oţeluri rezistente la coroziune
atmosferică.
EN 10025-6:2004 – Condiţii tehnice de livrare pentru table din oţeluri cu limita de
curgere ridicată.
Sistemul de definire a oţelului include următoarele simboluri:
1. Sistemul principal de simboluri, dat în funcţie de domeniul de utilizare. Oţelul
pentru construcţii are simbolul principal "S".
2. Sistemul suplimentar de simboluri pentru oţeluri de construcţii:
2.1. Simbol care precizează starea de livrare:
M - laminare termomecanică;
N - normalizat prin tratament termic sau normalizat prin laminare;
Q - îmbunătăţit.
2.2. Simbol ce precizează energia de rupere la încovoiere prin şoc:
J = 27 Joule;
K = 40 Joule;
L = 50 Joule.
3
2.3.Simbol alfanumeric care indică temperatura la care se garantează
energia de rupere:
R - pentru temperatura de 20
o
C;
0 - pentru temperatura de ±0
o
C;
2 - pentru temperatura de -20
o
C.
3. Sisteme de simboluri speciale:
C - pentru oţeluri prelucrate la rece;
L - pentru oţeluri cu tenacitate ridicată la temperaturi joase;
W - pentru oţeluri rezistente la mediul coroziv.
Sistemul de notare a oţelurilor structurale, corespunzător normelor europene de
fabricare, include următoarele simboluri:
EN 10025-2:2004 – Oţeluri structurale nealiate
• S... Oţel structural
• 235 Limita de curgere minimă (f
y
=R
eh
) în MPa pentru t=16 mm
• ...JR Rezilienţa Charpy (V) = 27 J la +20
0
C
• ...J0 Rezilienţa Charpy (V) = 27 J la 0
0
C
• ...J2 Rezilienţa Charpy (V) = 27 J la -20
0
C
• ...K2 Rezilienţa Charpy (V) = 40 J la -20
0
C
• ...+AR Livrat în condiţii de laminare
• ...+N Normalizat/normalizat prin laminare
Opţional client:
• ...C Formare la rece
• ...Z Proprietăţi îmbunătăţite la destrămare lamelară
(normale pe suprafaţă)
Exemple: S235JR+AR; S355J2C+N
EN 10025-3:2004 – Oţeluri cu granulaţie fină
normalizate/oţeluri laminate sudabile
• S... Oţel structural
• 275 Limita de curgere minimă (f
y
=R
eh
) în MPa pentru t=16 mm
• ...N Rezilienţa garantată până la -20
0
C
• ...NL Rezilienţa garantată până la -50
0
C
Opţional client:
• ...Z Proprietăţi îmbunătăţite la destrămare lamelară
(normale pe suprafaţă)
Exemple: S275N; S275NL
EN 10025-4:2004 – Oţeluri cu granulaţie fină laminate termomecanic
• S... Oţel structural
• 275 Limita de curgere minimă (f
y
=R
eh
) în MPa pentru t=16 mm
• ...M Rezilienţa garantată până la -20
0
C
4
• ...ML Rezilienţa garantată până la -50
0
C
Opţional client:
• ...Z Proprietăţi îmbunătăţite la destrămare lamelară
(normale pe suprafaţă)
Exemple: S355M; S355ML
EN 10025-5:2004 – Oţeluri rezistente la coroziune atmosferică
• S... Oţel structural
• 355 Limita de curgere minimă (f
y
=R
eh
) în MPa pentru t=16 mm
• ...J0 Rezilienţa Charpy (V) = 27 J la 0
0
C
• ...J2 Rezilienţa Charpy (V) = 27 J la -20
0
C
• ...K2 Rezilienţa Charpy (V) = 40 J la -20
0
C
• ...W Rezistenţă mărită la coroziune atmosferică
• ...P Conţinut ridicat de fosfor (numai la marca 355)
• ...+AR Livrat în condiţii de laminare
• ...+N Normalizat/normalizat prin laminare
Opţional client:
• ...Z Proprietăţi îmbunătăţite la destrămare lamelară
(normale pe suprafaţă)
Exemple: S235JOW+AR; S355J2W+N
EN 10025-6:2004 – Table din oţeluri cu limita de curgere
ridicată la temperaturi scăzute
• S... Oţel structural
• 460 Limita de curgere minimă (f
y
=R
eh
) în MPa pentru t=16 mm
• ...Q Rezilienţa garantată până la -20
0
C
• ...QL Rezilienţa garantată până la -40
0
C
• ...QL1 Rezilienţa garantată până la -60
0
C
Opţional client:
• ...Z Proprietăţi îmbunătăţite la destrămare lamelară
(normale pe suprafaţă)
Exemple: S460Q; S690QL
Caracteristici comune:
- modulul de elasticitate (modulul lui Young): E = 210 000N/mm²;
- modulul de elasticitate transversală:
2
N/mm 000 81
) 1 ( 2
E
G ≅
ν + ⋅
·
;
- coeficientul lui Poisson:
3 , 0 · ν
; densitatea oţelului:
ρ
= 7850 kg/m³;
- coeficientul de dilatare termică: 12x10
-6
/
o
C (pentru T ≤100 ° C).
1.1.2. Caracteristici şi calităţi de oţeluri pentru construcţii
5
Valorile nominale ale limitei de curgere f
y
şi ale rezistenţei ultime de rupere f
u
pentru
elemente structurale din oţel laminat la cald, conform EN1993 -1-1:2003, respectiv SR EN
1993-1-1:2006, sunt date în tabelul 1.1.
Una din cele mai importante caracteristici ale oţelului este ductilitatea acestuia, care
diferă funcţie de calitatea (marca) materialului, aceasta reducându-se în cazul oţelurilor de
înaltă rezistenţă. Scăderea ductilităţii face ca oţelul structural să devină mai sensibil faţă
de prezenţa tensiunilor reziduale şi să crească riscul ruperilor fragile.
Cerinţele minime de ductilitate a oţelului sunt îndeplinite dacă:
- raportul între valoarea ultimă minimă a rezistenţei de rupere f
u
şi valoarea
minimă a limitei de curgere f
y
este
10 , 1 f / f
y u

;
- alungirea la rupere pe o epruvetă calibrată de lungime 5,65 0
A
este % 15 ≥ ;
- alungirea specifică ultimă la rupere u
ε
este de cel puţin 15 ori mai mare
decât alungirea specifică corespunzătoare limitei de curgere y
ε
.

Tabelul 1.1
Standard şi
marcă de oţel
Grosimile nominale ale elementului t(mm)
mm 40 t ≤ mm 80 t mm 40 ≤ <
fy [N/mm
2
] fu [N/mm
2
] fy [N/mm
2
] fu [N/mm
2
]
EN 10025-2
S 235 235 360 215 360
S 275 275 430 255 410
S 355 355 510 335 470
S 450 450 550 410 550
EN 10025-3
S 275 N/NL 275 390 255 370
S 355 N/NL 355 490 335 470
S 420 N/NL 420 520 390 520
S 460 N/NL 460 540 430 540
EN 10025-4
S 275 M/ML 275 370 255 360
S 355 M/ML 355 470 335 450
S 420 M/ML 420 520 390 500
S 460 M/ML 460 540 430 530
EN 10025-5
S 235 W 235 360 215 340
S 355 W 355 510 335 490
EN 10025-6
S 460 Q/QL/QL1 460 570 440 550
EN 10210-1
S 235 H 235 360 215 340
S 275 H 275 430 255 410
S 355 H 355 510 335 490
S 275 NH/NLH 275 390 255 370
S 355 NH/NLH 355 490 335 470
S 420 NH/NLH 420 540 390 520
S 460 NH/NLH 460 560 430 550
În tabelele 1.2-1...1.2-5 sunt prezentate mărcile uzuale de oţel structural pentru
construcţii.

Tabelul 1.2-1. EN 10025-2:2004 – Oţeluri structurale nealiate
MARCA
fy (N/mm
2
) fu (N/mm
2
) REZILIENŢA
pentru t=16 mm Temp.(
0
C) Energia (J)
6
S185 185 290/510 - -
S235JR
235 360/510
20
27
S235J0 0
S235J2 -20
S275JR
275 410/560
20
S275J0 0
S275J2 -20
S355JR
355 470/630
20
27 S355J0 0
S355J2 -20
S355K2 -20 40

Tabelul 1.2-2. EN 10025-3:2004 – Oţeluri cu granulaţie fină
normalizate/oţeluri laminate sudabile
MARCA
fy (N/mm
2
) fu (N/mm
2
) REZILIENŢA
pentru t=16 mm Temp.(
0
C) Energia (J)
S275N
275 270/510
-20 40
S275NL -50 27
S355N
355 470/630
-20 40
S355NL -50 27
S420N
420 520/680
-20 40
S420NL -50 27
S460N
460 540/720
-20 40
S460NL -50 27
Tabelul 1.2-3. EN 10025-4:2004 – Oţeluri cu granulaţie fină laminate termomecanic
MARCA
fy (N/mm
2
) fu (N/mm
2
) REZILIENŢA
pentru t=16 mm Temp.(
0
C) Energia (J)
S275M
275 370/530
-20 40
S275ML -50 27
S355M
355 470/630
-20 40
S355 ML -50 27
S420 M
420 520/680
-20 40
S420 ML -50 27
S460 M
460 540/720
-20 40
S460 ML -50 27
Tabelul 1.2-4. EN 10025-5:2004 – Oţeluri rezistente la coroziune atmosferică
MARCA
fy (N/mm
2
) fu (N/mm
2
) REZILIENŢA
pentru t=16 mm Temp.(
0
C) Energia (J)
S235J0W
235 360/510
0
27
S235J2W -20
S355J0WP
355 470/630
0
S355J2WP -20
S355J0W 0
S355J2W -20
S355K2W -20 40
Tabelul 1.2-5. EN 10025-6:2004 – Table din oţeluri cu limita
de curgere ridicată la temperaturi scăzute
MARCA
fy (N/mm
2
) fu (N/mm
2
) REZILIENŢA
pentru t=16 mm Temp.(
0
C) Energia (J)
7
S460Q
460 570/720
-20
30
S460QL -40
S460QL1 -60
S500Q
500 590/770
-20
S500QL -40
S500QL1 -60
S550Q
550 640/820
-20
S550QL -40
S550QL1 -60
S620Q
620 700/890
-20
S620QL -40
S620QL1 -60
1.1.3. Valorile grosimilor maxime admise
În normativul EN1993-1-10:2003, sunt date valorile maxime admise ale grosimii
pieselor, în funcţie de trei nivele de solicitare:
a)
) t ( f 75 , 0
y Ed
⋅ · σ
[N/mm
2
];
b)
) t ( f 50 , 0
y Ed
⋅ · σ
[N/mm
2
];
c)
) t ( f 25 , 0
y Ed
⋅ · σ
[N/mm
2
],
unde:
Ed
σ
este tensiunea de proiectare dată:
s p Ed
σ + σ · σ
(1.1)
în care:
p
σ
- tensiunea de întindere primară, datorată acţiunilor
permanente G
k
şi acţiunilor variabile frecvente
k 1
Q ⋅ ψ
;
s
σ
- valoarea tensiunilor de întindere secundare autoechilibrate (tensiuni
reziduale etc.), în cazul podurilor este considerată egală cu 100N/mm
2
pentru toate mărcile de oţeluri.
0
nom , y y
t
t
25 , 0 f ) t ( f − ·
[N/mm
2
]
(1.2)
în care: t - grosimea elementului, în mm;

mm 1 t
0
·
.
În majoritatea cazurilor, Ed
σ
este cuprins între
) t ( f 75 , 0
y Ed
⋅ · σ
şi
) t ( f 50 , 0
y Ed
⋅ · σ
.
În tabelul 1.3, verificarea grosimii elementelor se face interpolând între coloanele
) t ( f 75 , 0
y Ed
⋅ · σ
,
) t ( f 50 , 0
y Ed
⋅ · σ
şi
) t ( f 25 , 0
y Ed
⋅ · σ
, funcţie de temperatura minimă de
referinţă,
Ed
T
[
o
C].
Tabelul 1.3. Valorile maxime admise ale grosimii elementelor [mm]
Temperatura de referinţă
Ed
T
[
o
C]
8
M
a
r
c
ă

o
ţ
e
l
E
n
e
r
g
i
a

d
e

r
u
p
e
r
e

C
h
a
r
p
y
0
-
1
0
-
2
0
-
3
0
-
4
0
0
-
1
0
-
2
0
-
3
0
-
4
0
0
-
1
0
-
2
0
-
3
0
-
4
0
T

[
o
C
]
J
m
i
n
) t ( f 75 , 0
y Ed
⋅ · σ ) t ( f 50 , 0
y Ed
⋅ · σ ) t ( f 25 , 0
y Ed
⋅ · σ
S

2
3
5
JR 20 27 50 40 35 30 25 75 65 55 45 40 115 100 85 75 65
J0 0 27 75 60 50 40 35 105 90 75 65 55 155 135 115 100 85
J2 -20 27 105 90 75 60 50 145 125 105 90 75 200 175 155 135 115
S

2
7
5
JR 20 27 45 35 30 25 20 70 55 50 40 35 110 95 80 70 60
J0 0 27 65 55 45 35 30 95 80 70 55 50 145 125 110 95 80
J2 -20 27 95 75 65 55 45 130 115 95 80 70 190 165 145 125 110
M,N -20 40 110 95 75 65 55 155 130 115 95 80 200 190 165 145 125
ML,
NL
-50 27 160 135 110 95 75 200 180 155 130 115 200 200 200 190 165
S

3
5
5
JR 20 27 35 25 20 15 15 55 45 40 30 25 95 80 70 60 55
J0 0 27 50 40 35 25 20 80 65 55 45 40 130 110 95 80 70
J2 -20 27 75 60 50 40 35 110 95 80 65 55 175 150 130 110 95
M,N -20 40 90 75 60 50 40 135 110 95 80 65 200 175 150 130 110
ML,
NL
-50 27 130 110 90 75 60 180 155 135 110 95 200 200 200 175 150
S
4
2
0
M,N -20 40 80 65 55 45 35 120 100 85 70 60 185 160 140 120 100
ML,
NL
-50 27 115 95 80 65 55 165 140 120 100 85 200 200 185 160 140
S

4
6
0
Q -20 30 60 50 40 30 25 95 75 65 55 45 155 130 115 95 80
M,N -20 40 70 60 50 40 30 110 95 75 65 55 175 155 130 115 95
QL -40 30 90 70 60 50 40 130 110 95 75 65 200 175 155 130 115
ML,
NL
-50 27 105 90 70 60 50 155 130 110 95 75 200 200 175 155 130
QL1 -60 30 125 105 90 70 60 180 155 130 110 95 200 200 200 175 155
6
9
0
Q 0 40 30 25 20 15 10 55 45 35 30 20 100 85 75 60 50
Q -20 30 40 30 25 20 15 65 55 45 35 30 120 100 85 75 60
QL -20 40 50 40 30 25 20 80 65 55 45 35 140 120 100 85 75
QL -40 30 60 50 40 30 25 95 80 65 55 45 165 140 120 100 85
QL1 -40 40 75 60 50 40 30 115 95 80 65 55 190 165 140 120 100
QL1 -60 30 90 75 60 50 40 135 115 95 80 65 200 190 165 140 120
1.1.4. Ductilitatea la destrămare lamelară a tablelor
În funcţie de caracteristicile materialului şi de factori ce depind de procedeele de
sudură (ce pot fi controlaţi), EN1993-1-10 stabileşte valoarea minimă a gâtuirii necesare
pentru ca riscul LT (lamelar tearing) să fie înlăturat.
Relaţia de verificare privind fenomenul de destrămare lamelară, este de forma:
Rd Ed
Z Z ≤
(1.3)
în care:
Z
Ed
- valoarea Z necesară care rezultă din cea mai mare deformaţie provocată de
contracţia metalului bridat sub cordonul de sudură.
Dacă
10 Z
Ed

, nu este necesar un oţel cu caracteristici îmbunătăţite pentru
evitarea destrămării lamelare.


9
Tabelul 1.4
Valoarea ZEd
Clasa de calitate
Cf. EN 10164
10 Z
Ed

-
10 <
20 Z
Ed

Z15
20 <
30 Z
Ed

Z25
ZEd > 30 Z35

Dacă
Ed
Z
> 10, se alege un oţel
conform EN 10164, care să prezinte
această caracteristică, tabelul 1.4.
Valoarea lui Ed
Z
se determină cu relaţia:
e d c b a Ed
Z Z Z Z Z Z + + + + ·
(1.4)
unde valorile termenilor e d c b a
Z , Z , Z , Z , Z
se stabilesc conform tabel 1.5.
Tabelul 1.5
a)
G
r
o
s
i
m
e
a

e
f
e
c
t
i
v
ă

a

c
o
r
d
o
a
n
e
l
o
r

d
e

c
o
l
ţ

Zi
aeff ≤7 mm a = 5 mm Za = 0
7 < aeff ≤10 mm a = 7 mm Za = 3
10 < aeff ≤ 20 mm a = 14 mm Za = 6
20 < aeff ≤ 30 mm a = 21 mm Za = 9
30 < aeff ≤ 40 mm a = 28 mm Za = 12
40 < aeff ≤ 50 mm a = 35 mm Za = 15
50 < aeff a > 35 mm Za = 15
b)
F
o
r
m
a

ş
i

p
o
z
i
ţ
i
a

c
o
r
d
o
n
u
l
u
i

d
e

s
u
d
u
r
ă
Zb = - 25
Zb = - 10
Zb = - 5
Zb = 0
Zb = 3
Zb = 5
Zb = 8
c) s ≤10 mm Zc = 2*
10 < s ≤ 20 mm Zc = 4*
20 < s ≤ 30 mm Zc = 6*
30 < s ≤ 40 mm Zc = 8*
10
B
r
i
d
a
j

l
o
c
a
l

a
l

c
o
n
t
r
a
c
ţ
i
e
i

d
a
t
o
r
i
t
ă

g
r
o
s
i
m
i
i

t
a
b
l
e
i
40 < s ≤ 50 mm Zc = 10*
50 < s ≤ 60 mm Zc = 12*
60 < s ≤ 70 mm Zc = 15*
70 < s Zc = 15*
d)
B
r
i
d
a
j

l
o
c
a
l

a
l

c
o
n
t
r
a
c
ţ
i
e
i

d
a
t
o
r
i
t
ă

e
f
e
c
t
u
l
u
i

c
o
n
l
u
c
r
ă
r
i
i

î
n
t
r
e

e
l
e
m
e
n
t
e
l
e

s
t
r
u
c
t
u
r
i
i

î
m
b
i
n
a
t
e

p
r
i
n

s
u
d
u
r
ă
Bridaj redus
Contracţie liberă posibilă
(îmbinări în T)
Zd = 0
Bridaj mediu
Contracţie liberă împiedicată
(diafragme la grinzi casetate)
Zd = 3
Bridaj mare
Contracţie împiedicată (nervurile la platelajele
ortotrope)
Zd = 5
e) Cordonul de
sudură
Fără preîncălzire Ze = 0
Preîncălzire ≥100
o
C Ze = -8
* valoarea lui Z poate fi redusă cu 50%, în cazul încărcărilor statice sau numai de compresiune, în direcţie perpendiculară pe grosimea
materialului solicitat
1.2. BETONUL
1.2.1. Rezistenţele betonului
Cu toate că betonul este un material puternic eterogen, se acceptă ipoteza privind
comportarea mecanică corespunzătoare unui material omogen.
Rezistenţele betonului, funcţie de clasa acestuia, sunt date in tabelul 1.6.
Conform EN 1994-2:2005, pentru structurile compuse se recomandă beton cu clasa
cuprinsă între C20/25 şi C60/75. În notarea clasei de beton (de exemplu C30/37) primul
număr reprezintă rezistenţa pe cilindru în MPa, iar al doilea număr reprezintă rezistenţa pe
cub corespunzătoare.
Semnificaţia notaţiilor folosite in tabelul 1.6 este următoarea:
f
ck
- rezistenţa caracteristică a betonului la compresiune pe cilindrii Ø150xH300 mm,
determinată la 28 zile;
f
ck, cube
- rezistenţa caracteristică a betonului la compresiune pe cuburi cu latura de 150
mm, determinată la 28 zile;
f
cm
- rezistenţa medie a betonului la compresiune, determinată la 28 zile;
f
ctm
- rezistenţa medie la tracţiune;
f
ctk 0,05
- rezistenţa caracteristică la tracţiune cu risc de 5%;
f
ctk 0,95
- rezistenţa caracteristică la tracţiune cu risc de 95%;
11
E
cm
- modulul de elasticitate secant (valoare între
0
c
· σ
şi 0,4 f
cm
), fig 1.1;
1 c
ε
- deformaţia la efort maxim, fig 1.1;


Fig. 1.1 Diagrama efort unitar de compresiune –
deformaţie specifică,
ε − σ
c

2 c
ε
- deformaţia corespunzătoare rezistenţei maxime, fig .1.2, a
(pentru un calcul simplificat, 3 c
ε
, fig .1.2, b);
2 cu
ε
- deformaţia ultimă, fig .1.2, a (pentru un calcul simplificat, 3 cu
ε
, fig .1.2, b).
Fig.1.2. Diagrame efort unitar de compresiune – deformaţie specifică

Tabelul 1.6
Clase de rezistenţă pentru beton
20/25 25/30 30/37 35/45 40/50 45/55 50/60 55/67 60/75
1
fck
(MPa)
20 25 30 35 40 45 50 55 60
2
fck, cube
(MPa)
25 30 37 45 50 55 60 67 75
3
fcm
(MPa)
28 33 38 43 48 53 58 63 68
4 fctm (MPa) 2,2 2,6 2,9 3,2 3,5 3,8 4,1 4,2 4,4
5
fctk;0,05
(MPa)
1,5 1,8 2,0 2,2 2,5 2,7 2,9 3,0 3,1
6
fctk;0,95
(MPa)
2,9 3,3 3,8 4,2 4,6 4,9 5,3 5,5 5,7
7 Ecm (GPa) 30 31 32 34 35 36 37 38 39
8
cl
ε
(‰) 2,0 2,1 2,2 2,25 2,3 2,4 2,45 2,5 2,6
9
cul
ε
(‰) 3,5 3,2 3,0
10
2 c
ε
(‰) 2,0 2,2 2,3
11
2 cu
ε
(‰) 3,5 3,1 2,9
12
12 n 2,0 1,75 1,6
13
3 c
ε
(‰) 1,75 1,8 1,9
14
3 cu
ε
(‰) 3,5 3,1 2,9
La o vârstă t, rezistenţa betonului la compresiune depinde de tipul de ciment, de
temperatură şi de condiţiile de întărire. Pentru o temperatură medie de 20
0
C şi în condiţii
normale de întărire (EN 12390), rezistenţa betonului la compresiune la diferite vârste se
poate estima cu relaţiile (1.5), (1.6):
cm cc cm
f ) t ( ) t ( f ⋅ β ·
(1.5)
cu:
¹
¹
¹
'
¹
¹
¹
¹
'
¹
]
]
]
]

,
`

.
|
− · β
2 / 1
cc
t
28
1 s exp ) t (
(1.6)
unde:
f
cm
(t) - rezistenţa medie a betonului la compresiune, determinată la vârsta t;
f
cm
- rezistenţa medie a betonului la compresiune, determinată la 28 zile;
) t (
cc
β
- coeficient care depinde de vârsta betonului, t;
t - vârsta betonului, în zile;
s - coeficient care depinde de tipul cimentului:
= 0,20 pentru cimenturi cu întărire foarte rapidă, clasa R
(CEM 42,5 R, CEM 52,5 N şi CEM 52,5 R);
= 0,25 pentru cimenturi cu întărire normală şi rapidă, clasa N
(CEM 32,5 R, CEM 42,5 N);
= 0,38 pentru cimenturi cu întărire lentă, clasa S
(CEM 32,5 N)
Modificarea rezistenţei betonului la întindere în timp este influenţată de dimensiunile
elementelor structurale şi de condiţiile de întărire. Rezistenţa betonului la întindere la
diferite vârste se poate estima cu relaţia 1.7:
( ) [ ]
ctm cc ctm
f ) t ( ) t ( f ⋅ β ·
α
(1.7)
în care:
) t (
cc
β
este dat de relaţia (1.6):
¹
'
¹

<
· α
z i l e 2 8 t p e n t r u 2 / 3
z i l e 2 8 t p e n t r u 1
1.2.2. Deformaţii elastice
Pentru a cunoaşte cât mai exact starea de solicitare a elementelor compuse, la
diferite vârste ale betonului, se recomandă introducerea în calcule a vârstei betonului.
Eficienţa betonului, la încărcări de scurtă durată, creşte în timp; secţiunea echivalentă de
beton creşte, fapt care conduce la creşterea caracteristicilor statice ale secţiunii
transversale.
În scopul aprecierii acestui efect favorabil, EC 2-1 propune pentru estimarea
creşterii modulului E
cm
în timp următoarea relaţie:
13
cm
3 , 0
cm
cm
cm
E
f
) t ( f
) t ( E ⋅
]
]
]

· (1.8)
în care:
- E
cm
(t) şi f
cm
(t) sunt valorile pentru o vârstă de t zile;
- E
cm
şi f
cm
sunt valorile determinate la 28 zile.
Din relaţiile (1.5), (1.6) şi (1.8) se observă că pentru evaluarea creşterii în timp a
modulului de elasticitate al betonului pentru încărcări de scurtă durată se ţine cont şi de
clasa cimentului folosit, prin intermediul coeficientului s (s=0,20 pentru cimenturi cu întărire
foarte rapidă, clasa R; s = 0,25 pentru cimenturi cu întărire normală şi rapidă, clasa N şi s=
0,38 pentru cimenturi cu întărire lentă, clasa S).
Spre exemplificare, în figura 1.3 se prezintă creşterea în timp a modulului de
elasticitate al betonului C 40/50, începând cu vârsta de 28 de zile (E
cm
=35 GPa), funcţie de
clasa cimentului folosit:
Timp
[zile]
E [GPa]
R N S
28 35 35 35
45 35.44 35.55 35.85
90 35.94 36.18 36.80
120 36.10 36.38 37.12
180 36.29 36.62 37.50
240 36.41 36.77 37.72
300 36.48 36.87 37.88
365 36.55 36.95 38.00
450 36.61 37.02 38.12
550 36.66 37.09 38.23
600 36.68 37.11 38.27
730 36.73 37.17 38.36
895 36.77 37.22 38.44
1095 36.80 37.27 38.51
Fig.1.3
Valoarea nominală a coeficientului lui Poisson (coeficient de deformaţie
transversală) se ia 0,2. Acest coeficient este egal cu zero dacă este permisă fisurarea
betonului întins.
Pentru coeficientul de expansiune termică liniară, valoarea nominală se ia egală cu
10 x10
-6
K
-1
.
1.2.3. Contracţia şi curgerea lentă
Curgerea lentă şi contracţia betonului pot fi considerate ca două aspecte ale unui
singur fenomen fizic. Ele depind în primul rând de: umiditatea mediului ambiant,
dimensiunile elementului, compoziţia betonului.
Curgerea lentă
Curgerea lentă este influenţată şi de maturitatea betonului la aplicarea încărcării şi
de durata şi mărimea încărcării. În figura 1.4 se prezintă variaţia deformaţiilor din curgere
lentă, pentru un efort constant în timp
c
σ
aplicat la vârsta betonului t
0
.
14
Un alt fenomen legat de curgerea lentă este relaxarea efortului sub o deformaţie
impusă constantă în timp, figura 1.5.
Fig.1.4

Fig.1.5

Fig.1.6
Curgerea lentă poate fi descrisă
făcând referire la coeficientul curgerii lente
) t , t (
0
ϕ
şi la funcţia curgerii lente
) t , t (
0
Φ
,
definită ca deformaţia totală – elastică şi din
curgere lentă – la timpul t, sub un efort
unitar constant în timp, figura 1.6.
Φ(t, t
0
) = 1/E
c
(t
0
) + C(t, t
0
)

Φ(t, t
0
) = 1/E
c
(t
0
)·(1 +
) t , t (
0
ϕ
)

) t , t (
0
ϕ
= E
c
(t
0
)·C(t, t
0
)
în care:
C(t,t
0
) este curgerea lentă specifică la
timpul t, sub un efort unitar constant.
Deformaţia din curgere lentă a betonului la timpul t = ∞, pentru un efort constant în
timp
c
σ
aplicat la vârsta betonului t
0
, se calculează cu relaţia:
)
E
( ) t , ( ) t , (
c
c
0 0 cc
σ
⋅ ∞ ϕ · ∞ ε
(1.9)
Atunci când efortul la compresiune în beton la vârsta t
0
depăşeşte 0,45f
cm
(t
0
),
curgerea lentă nu mai are o variaţie liniară. Coeficientul de curgere lentă se calculează în
aceste cazuri cu relaţia:
)] 45 , 0 k ( 5 , 1 exp[ ) t , ( ) t , (
0 0 k
− ∞ ϕ · ∞ ϕ
σ
(1.10)
15
unde:
) t , (
0
∞ ϕ
- coeficientul final al curgerii lente;
) t ( f
k
0 cm
c
σ
·
σ
t
0
- vârsta betonului în momentul încărcării, în zile.
Valoarea coeficientului
) t , (
0
∞ ϕ
poate fi scoasă din graficele din figura 1.7, cu
următoarele notaţii:
h
0
- dimensiunea nominală, h
0
= 2A
c
/u, unde A
c
este aria secţiunii transversale iar u
este perimetrul secţiunii, în contact cu atmosfera;
R - cimenturi cu întărire foarte rapidă, clasa R;
N - cimenturi cu întărire normală şi rapidă, clasa N;
S - cimenturi cu întărire lentă, clasa S;
Umiditatea relativă: RH=80%, atmosferă umedă, în exterior.
Fig. 1.7
Fig.1.8
Pentru aflarea coeficientului
) t , (
0
∞ ϕ
prin
metoda grafică, se foloseşte regula din
figura 1.8.
Dacă eforturile unitare în beton au o variaţie foarte mică, deformaţiile specifice pot fi
calculate utilizând un modul de elasticitate efectiv:
) t , t ( 1
E
E
0
) t ( c
eff , c
0
ϕ +
·
(1.11)
unde
) t , t (
0
ϕ
- coeficientul curgerii lente - curgerea lentă producându-se în intervalul de la
timpul t
0
la timpul t - este:
) t , t ( c 0 0
0
) t , t ( β ⋅ ϕ · ϕ
(1.12)
În relaţia (1.12), avem:
16
) t ( ) f (
0 cm RH 0
β ⋅ β ⋅ ϕ · ϕ
(1.13)
RH
ϕ
- factor care ţine seama de influenţa umidităţii mediului,
RH (în %), asupra curgerii lente:
MPa. 35 f pentru ,
h 1 , 0
100 / RH 1
1
MPa; 35 f pentru ,
h 1 , 0
100 / RH 1
1
cm 2 1
3
0
RH
cm
3
0
RH
> α ⋅
]
]
]
]

α ⋅


+ · ϕ



+ · ϕ
(1.14,a,b)
) f (
cm
β
- factor care ţine seama de efectul rezistenţei betonului
asupra curgerii lente:
cm
cm
f
8 , 16
) f ( · β
(1.15)
) t (
0
β
- factor care ţine seama de efectul vârstei betonului la
încărcarea la timpul t
0
asupra curgerii lente:
2 , 0
0
0
t 1 , 0
1
) t (
+
· β
(1.16)
h
0
- dimensiunea nominală (fictivă), h
0
= 2A
c
/u, unde A
c
este aria
secţiunii transversale iar u este perimetrul secţiunii, în contact cu
atmosfera.
) t , t ( c
0
β
- coeficient pentru dezvoltarea contracţiei de la timpul t
0
la timpul t:
3 , 0
0 H
0
) t , t ( c
t t
t t
0

,
`

.
|
− + β

· β (1.17)
H
β
- coeficient care ţine seama de efectul umidităţii, RH
şi al dimensiunii fictive, h
0
, asupra curgerii lente:
1500 250 h ] ) RH 012 , 0 ( 1 [ 5 , 1
0
18
H
≤ + ⋅ + · β , pentru f
cm

35 MPa; (1.18,a)
3 3 0
18
H
1500 250 h ] ) RH 012 , 0 ( 1 [ 5 , 1 α ⋅ ≤ α ⋅ + ⋅ + · β , pentru f
cm
>35. (1.18,b)
3 / 2 / 1
α
sunt coeficienţi ce ţin cont de influenţa rezistenţei betonului:
7 , 0
cm
1
f
35
]
]
]

· α ,
2 , 0
cm
2
f
35
]
]
]

· α ,
5 , 0
cm
3
f
35
]
]
]

· α (1.19,a,b,c)
Efectul tipului de ciment asupra curgerii lente se ia în considerare prin modificarea
vârstei de încărcare, t
0
în relaţia (1.16):
5 , 0 1
t 2
9
t t
2 , 1
T , 0
T , 0 0

,
`

.
|
+
+
⋅ ·
α
(1.20)
unde:
t
0,T
- gradul de maturizare (vârsta) betonului, corectat funcţie de temperatura ridicată
sau redusă, din domeniul 0
0
-80
0
C, la încărcare:
[ ]
i
n
1 i
65 , 13
) t ( T 273
4000
T , 0
t e t
i
∆ ⋅ ·

·
¹
'
¹
¹
'
¹

∆ +

(1.21)
în care:
) t ( T
i

- temperatura în
0
C în perioada
i
t ∆
i
t ∆
- numărul de zile în care temperatura T predomină.
17
α
- un coeficient funcţie de tipul şi întărirea cimentului utilizat:
¹
¹
¹
'
¹
− −
· α
R . c l a s a r a p i d a , i n t a r i r e c u i n a l t a r e z i s t e n t a d e c i m e n t u r i p e n t r u - 1
N ; c l a s a r a p i d a , i n t a r i r e c u s a u n o r m a l c i m e n t p e n t r u - 0
S ; c l a s a l e n t a , i n t a r i r e c u s a u n o r m a l c i m e n t p e n t r u 1
Contracţia betonului
Mărimea deformaţiei betonului din contracţie depinde, ca şi pentru curgerea lentă,
de numeroşi factori: compoziţia betonului, calitatea cimentului, raportul apă/ciment, natura
şi granulozitatea agregatelor, modul de compactare, umiditatea mediului ambiant.
Deformaţiile din contracţie încep să se manifeste imediat după punerea în operă a
betonului, independent de mărimea eforturilor unitare din beton.
Valoarea totală a deformaţiei din contracţie are două componente: deformaţia
elastică iniţială (dezvoltată în primele zile după turnare) şi deformaţia în timp (care depinde
de migrarea apei din betonul întărit). În cazul turnării unui beton proaspăt peste unul
întărit, apar diferenţe ale deformaţiei din contracţie.
Valoarea contracţiei totale se determină cu relaţia:
ca cd cs
ε + ε · ε
(1.22)
unde:
cs
ε
- deformaţia finală din contracţie;
cd
ε
- deformaţia datorită contracţiei în timp;
ca
ε
- deformaţia datorată contracţiei elastice iniţiale.
Creşterea deformaţiei din contracţia la uscare în timp se
determină cu relaţia:
0 , cd h s ds cd
k ) t , t ( ) t ( ε ⋅ ⋅ β · ε
(1.23)
în care k
h
- coeficient dat în tabelul 1.7.
Tabelul 1.7
h
0
k
h
100
200
300
1,0
0,85
0,75
0,70 ≥50
0
3
0 s
s
s ds
h 04 , 0 ) t t (
) t t (
) t , t (
+ −

· β
(1.24)
unde:
t - vârsta betonului la momentul considerat, în zile;
t
s
- vârsta betonului la momentul începerii contracţiei;
h
0
- dimensiunea nominală (fictivă), h
0
= 2A
c
/u.
Valoarea 0 , cd
ε
se obţine din tabelul 1.8.
Tabelul 1.8
fck/fck,cube
(MPa)
Umiditatea relativă, RH, %
20 40 60 80 90 100
20/25 0.62 0.58 0.49 0.30 0.17 0.0
40/50 0.48 0.46 0.38 0.24 0.13 0.0
60/75 0.38 0.36 0.30 0.19 0.10 0.0
Deformaţia elastică iniţială se calculează cu relaţia:
18
) ( ) t ( ) t (
ca as ca
∞ ε ⋅ β · ε
(1.25)
unde: ( )
6
ck ca
10 10 f 5 , 2 ) (

⋅ − ⋅ · ∞ ε ; ) t 2 , 0 exp( 1 ) t (
5 , 0
as
− − · β , t (zile).
1.2.4. Rezistenţele de calcul la compresiune şi întindere
Valoarea de calcul pentru rezistenţa la compresiune este:
c ck cc cd
/ f f γ ⋅ α ·
(1.26)
în care:
c
γ
- factorul parţial de siguranţă pentru beton.
cc
α
- un coeficient prin care se ţine seama de efectele de lungă durată asupra
rezistenţei la compresiune şi de efectele nefavorabile rezultate din modul de aplicare al
încărcării. Valoarea recomandată în EN 1992-1-1:2004 este 1.
Valoarea de calcul pentru rezistenţa la întindere este:
c 05 , 0 , ctk ct ctd
/ f f γ ⋅ α ·
(1.27)
în care:
c
γ
- factorul parţial de siguranţă pentru beton.
ct
α
- un coeficient prin care se ţine seama de efectele de lungă durată asupra
rezistenţei la întindere şi de efectele nefavorabile rezultate din modul de aplicare al
încărcării. Valoarea recomandată în EN 1992-1-1:2004 este 1.
În tabelul 1.9 sunt date valorile pentru f
cd
şi f
ctd
, pentru c
γ
=1.5 şi
1
c
· α
.
Tabelul 1.9
Clase de rezistenţă pentru beton
20/25 25/30 30/37 35/45 40/50 45/55 50/60 55/67 60/75
1
fck
(MPa)
20 25 30 35 40 45 50 55 60
2
fcd
(MPa)
13 17 20 23 27 30 33 37 40
3
fctd
(MPa)
1,0 1,15 1,30 1,45 1,60 1,70 1,85 1,95 2,05
1.3. OŢELUL BETON
Pentru oţelul din care se confecţionează armatura flexibilă se respectă prevederile
din EN 1992-1-1:2004, punctul 3.2.
Comportarea armăturilor depinde de următoarele proprietăţi:
- limita de curgere caracteristică (f
yk
sau f
0,2k
);
- limita de curgere maximă, reală (f
y,max
);
- rezistenţa la rupere (f
t
);
- ductilitate (
uk
ε
şi f
t
/f
yk
);
- capacitatea de îndoire;
- caracteristicile de aderenţă (f
R
);
- dimensiunile secţiunii şi toleranţe;
- rezistenţa la oboseală;
- sudabilitate;
- rezistenţa sudurii pentru plase sudate şi carcase
19
Tipul de armatură este indicat prin valoarea limitei de elasticitate caracteristică f
sk
[N/mm
2
], Eurocode 2, tabelul 1.10.
Tabelul 1.10
Armătura S 220 S 420 S 500
f
sk
[N/mm
2
]
220 420 500
Valoarea maximă a limitei de curgere a armăturilor, prevăzută în EC 2 este:
f
yk,max
= 600 MPa.
Limita de curgere reală, f
ymax
, nu trebuie să depăşească 1,3 f
yk
.
Armăturile trebuie să aibă o comportare la îndoire stabilită prin standarde de produs
şi de încercări, şi prin cerinţele cuprinse în tabelul 1.11 . De asemenea, caracteristicile de
suprafaţă ale barelor profilate trebuie să asigure o aderenţă adecvată cerinţelor de
proiectare.
Factorul de suprafaţă f
R
este stabilit în standardul EN 10080 şi este prezentat în
tabelul 1.11.
Armătura trebuie sa aibă o ductilitate adecvată, definită ca raport între rezistenţa la
rupere şi limita de curgere (f
t
/f
y
)
k
şi alungirea la forţă maximă,
uk
ε
, tabelul 1.11 şi figura
1.9.
Fig.1.9: a) profile laminate; b) profile formate la rece
Tabelul 1.11
Caracteristici/produs Bare şi sârme Plase sudate Fractil
[%] Clasa de rezistenţă A B C A B C
Limita de curgere
caracteristică
(fyk sau f0,2k), [MPa]
400 - 600 5
k=(ft/fy)k ≥1,05 ≥1,08
≥1,15
<1,35
≥1,05 ≥1,08
≥1,15
<1,35
10
Alungirea la forţă
maximă
uk
ε
[%]
≥2,5 ≥5,0 ≥7,5 ≥2,5 ≥5,0 ≥7,5 10
Rezistenţa la oboseală
pt N=2·10
6
cicluri de
solicitare, cu o limită
maximă mai mică decât
0,6·fy
150 100 10
20
Rezistenţa la forfecare - 0,3 A fyk, unde A este aria
sârmei
minim
Factor de
profil
(aderenţă)
fR
Diametru
bare, mm
5-6
6,5-12
>12
0,035
0,04
0,056
min. 5
În tabelul 1.12 sunt exemplificate caracteristicile de suprafaţă şi o comparaţie a
proprietăţilor câtorva tipuri de armături (S500, clasele de rezistenţă A, B, C).
Tabelul 1.12
Armătura fyk sau f0,2k [MPa] k=(ft/fy)k
uk
ε
[%
]
S500A 500 1,05 2,5
S500B 500 1,08 5
S500C 500
>1,15
≤1,30
7,5
Proprietăţile privind sudabilitatea armăturilor, metodele de sudare şi exemple de
aplicare, conform EN 10080, sunt date în tabelul 1.13.
Pentru modulul de elasticitate longitudinal E
s
, conform EN 1994-2: 2005, 3.2.2, se
poate lua simplificat valoarea din EC 3 pentru oţelul structural, adică 210 kN/mm², diferită
de cea prevăzuta în EC 2, de 200 kN/mm².
Valoarea coeficientului de dilatare termică liniară α
T
, poate fi luată de 12 x 10
-6
/°C.
Valoarea medie a densităţii materialului se consideră egală cu 7850 kg/m
3
.
Proiectarea se face utilizând aria nominală a secţiunii transversale a armăturii.
Tabelul 1.13
Cazul de
încărcare
Metoda de sudare Bare întinse
1)
Bare comprimate
1)
Predominant
static
Sudare cap la cap prin topire
intermediară
Îmbinare cap la cap
Sudare cu arc electric cu electrod
învelit şi sudare cu arc electric cu
sârmă tubulară fără gaz protector
Îmbinare cap la cap pentru Ø ≥ 20 mm, prin
suprapunere, prin încrucişare
3)
, cu armăturile
din alte elemente
Sudare cu arc electric în mediu de
gaz protector cu electrod fuzibil
Îmbinare cu eclise, prin suprapunere, prin
încrucişare
3)
, cu armăturile din alte elemente
Sudare prin frecare - Îmbinare cap la cap
pentru
Ø ≥ 20 mm
Sudare electrică prin presiune în
puncte
Îmbinare cap la cap cu armăturile din alte
elemente
Nepredominant
static
Sudare cap la cap prin topire
intermediară
Îmbinare prin suprapunere
2),4)
Îmbinare prin încrucişare
2),4)
21
Sudare cu arc electric cu electrod
învelit
- Îmbinare cap la cap
pentru
Ø ≥ 14 mm
Sudare cu arc electric în mediu de
gaz protector cu electrod fuzibil
- Îmbinare cap la cap
pentru
Ø ≥ 14 mm
1)
bare având acelaşi diametru nominal
2)
raport admis pentru diametre diferite ≥ 0,57
3)
pentru îmbinări de rezistenţă Ø ≤ 16 mm
4)
pentru îmbinări în zona reazemelor Ø ≤ 28 mm
În tabelul 1.14 sunt prezentate produsele de oţel, utilizate ca armături în ţara
noastră, cu denumirile comerciale cunoscute.

Tabelul 1.14
În tabelul 1.15 sunt prezentate caracteristicile armăturilor pentru plase
sudate.
Oţelul OB 37 şi PC 52 se consideră ca având clasa de ductilitate C, iar
pentru oţelul S 500 se va indica obligatoriu şi clasa de ductilitate.
Tabelul 1.15
1.4. CONECTORI
Eficacitatea maximă a elementelor cu secţiune compusă oţel - beton se obţine
atunci când nu există lunecare pe suprafaţa de contact dintre cele două materiale
componente - betonul şi metalul.
Conlucrarea dintre beton şi metal se realizează prin aderenţa ce se naşte între cele
două elemente în contact, pe de o parte, iar pe de altă parte, prin intermediul elementelor
de legătură speciale dispuse între cele două materiale.
22
Elementele de legătură sunt solicitate de forţele de lunecare ce apar la suprafaţa de
contact beton – oţel.
Forţele de lunecare sunt influenţate de: acţiunile de scurtă şi de lungă durată,
curgerea lentă a betonului, contracţia betonului, diferenţa de temperatură între beton şi
oţel.
Rezistenţa caracteristică (capacitatea portantă caracteristică) a unui conector este
egală cu forţa maximă aplicată în direcţia considerată (în cele mai multe cazuri paralelă cu
interfaţa oţel-beton) care poate fi suportată de conector până la rupere.
Rezistenţa de calcul (capacitatea portantaă de calcul) se obţine din relaţia:
v Rk Rd
/ P P γ ·
(1.28)
unde
v
γ
este coeficientul parţial de siguranţă pentru rezistenţa conectorilor, egal cu 1,25
(sau mai mare, în cazul conectorilor neductili).
La alegerea materialului pentru realizarea conectorilor se va ţine cont de
comportamentul cerut pentru aceştia şi de metoda de fixare pe elementul de oţel.

Fig.1.10

În principiu, conectorii ductili sunt
definiţi ca fiind conectorii care prezintă o
capacitate de deformare suficientă pentru a
justifica ipoteza unui comportament plastic
ideal al conexiunii. Practic, conectorii care
posedă o capacitate de deformare, în
valoare caracteristică superioară sau egală
cu 6 mm, pot fi consideraţi ca fiind ductili,
figura 1.10.
Încercările experimentale arată că această condiţie este îndeplinită de către
conectorii de tip gujon cu cap (tije cilindrice verticale, sudate la bază şi prevăzute la partea
superioară cu un cap) în condiţiile în care aceştia prezintă o lungime totală de cel puţin 4
ori mai mare decât grosimea tijei, a cărei diametru trebuie sa fie cuprins între 16 si 22 mm.
Pentru conectorii ductili trebuie respectate următoarele condiţii:
- f
u
/ f
y

1,2 ;
- alungirea la rupere, măsurată pe o lungime între repere de 5,65 0
A
, (Ao
reprezentând aria iniţială a secţiunii transversale) nu trebuie să fie mai mică de 12%.
Cei mai utilizaţi conectori ductili sunt conectorii gujon (dorn), figura 1.11.
23
Fig.1.11
Dornul este unul din cele mai simple elemente de legătură, care permite fixarea prin
sudură automată, figura 1.12.
Datorită bunei comportări în exploatare dar mai ales pentru simplitatea montării lor,
care asigură o mare productivitate, conectorii tip dorn s-au dovedit a fi cele mai utilizate
elemente de legătură din ultimele decenii. Dornul constă dintr-o tijă metalică cilindrică,
prevăzută cu un cap care joacă rolul de element de ancorare iar la capătul opus prelucrată
sub formă de con (pentru a asigura o sudură penetrată).
Conectorii dorn tip Nelson sunt cei mai utilizaţi conectori dorn; aceştia au
următoarele caracteristici mecanice şi geometrice (pentru cele mai utilizate tipuri de
conectori dorn), tabelul 1.16:
Tabelul 1.16
Oţel Limita de curgere fy [N/mm
2
]
Rezistenţa ultimă
de rupere fu
[N/mm
2
]
fu/fy
Alungirea la
rupere [%]
S235 J2G3 min 350 min 450 1,28>1,2 min 15
Dimensiuni [mm]
φ
l2 d1 d2 d3 k h
16 50, 75, 100, 125 15,87 31,7 21,0 8,0 7,0
19 75, 80, 100, 125, 150 19,05 31,7 24,0 10,0 9,0
22 90, 100, 125,150,175 22,22 34,9 28,0 10,0 10,0
25 100, 125, 150, 175 25,40 40,9 30,5 12,7 10,0
24
În slide-ul alăturat este
prezentat un aspect din timpul sudării
conectorilor.
Fazele tehnologice pentru
sudarea electrică a conectorilor tip
gujon este prezentată în figura 1.12.
Fig.1.12
2. A C Ţ I U N I
Aspecte generale
Prin acţiune se înţelege orice cauză, exterioară sau interioară, capabilă să producă
eforturi sau deformări în elementele sau structurile podurilor.
Acţiunile luate în calcul la dimensionare sunt:
 acţiuni directe, în general încărcări, cum sunt încărcările permanente (greutatea
proprie, sarcina moartă), încărcări temporare cu acţiune de lungă durată, cu acţiune de
scurtă durată (din vehicule, aglomerări de oameni, presiunea vântului, forţe inerţiale:
forţa centrifugă, forţa de frânare)
 acţiuni indirecte, în general deformaţii impuse, cum sunt cele din precomprimare, din
deplasările de reazeme, din contracţia şi curgerea lentă a betonului, din variaţii de
temperatură sau diferenţele de temperatură dintre cele două materiale componente (la
secţiunile compuse).
Valorile caracteristice ale acţiunilor directe şi indirecte sunt, prin definiţie, acelea
care prezintă o probabilitate acceptată apriori, de a nu fi depăşite în timpul duratei de
utilizare a construcţiei.
Acţiunile permanente se aplică cu o intensitate practic constantă în raport cu timpul,
pe toată durata de exploatare a construcţiei.
Acţiunile temporare de lungă durată au intensităţi constante pe durate de timp
îndelungate, dar mai mici decât durata de exploatare a construcţiei.
25
Acţiunile temporare de scurtă durată au intensităţi variabile, intensităţile maxime
aplicându-se pe durate reduse sau cu intensităţi practic constante care se aplică pe durate
reduse.
Acţiunile excepţionale sunt acelea care intervin foarte rar sau niciodată pe durata
de exploatare a construcţiei. În această categorie intră: încărcări seismice, izbirea navelor
şi ambarcaţiunilor de pilele podurilor peste cursuri de apă navigabile, forţele produse de
vehiculele care deviază din axul căii la podurile de cale ferată, încărcări produse prin
distrugerea unor instalaţii fixe pe pod.
2.1. ACŢIUNI PERMANENTE
Greutatea suprastructurii şi a căii
În Normativ pentru proiectarea podurilor de cale ferată. Acţiuni/2004 (revizuire
STAS 1489-78 – Poduri de cale ferată. Acţiuni), unde s-a avut în vedere EN 1991-2, sunt
date relaţii pentru determinarea greutăţii căii şi a structurii de rezistenţă a tablierului.
Greutatea căii
La podurile metalice la care calea este aşezată direct pe elementele structurii de
rezistenţă, fără pat de balast, dar cu traverse de lemn, greutatea căii se va lua:
g 9.00 kN/ m ·
La podurile metalice pe grinzi gemene având şinele aşezate pe longrine de lemn,
fără contraşine, greutatea căii se consideră de 5.00 kN/m.
Greutatea structurii de rezistenţă
Greutatea structurii de rezistenţă se evaluează la elaborarea proiectului în mod
aproximativ, în comparaţie cu structuri similare existente sau cu ajutorul unor relaţii
empirice, funcţie de caracteristicile podului.
Greutatea structurii de rezistenţă a podurilor de cale ferată nituite, executate din
oţel S235, cu grinzi principale simplu rezemate, având calea pe traverse aşezate direct pe
lonjeroni sau pe grinzile principale, se poate estima cu ajutorul formulelor din tabelul 2.1-1.
Relaţiile din tabel includ şi greutatea elementelor de rezistenţă ale trotuarelor de serviciu şi
sunt determinate pentru grinzi principale având înălţime constantă de mărime:
L
grinzi cu inima plina
10
h
L
grinzi cu zabrele
6
¹

¹
¹
·
'
¹

¹
¹

Tabelul 2.1-1
Alcătuirea
podului
Poziţia căii
Convoiul LM 71
L [m] G [kN/m]
Grinzi cu inimă
plină
sus
L 30 ≤ 0.44 L+6.5
L>30 0.83 L - 5.0
jos
L 10 ≤ 0.30 L+15.0
L.10 0.55 L+12.5
Grinzi gemene -- 5 L 15 < ≤ 0.70 L+8.0
Grinzi cu
zăbrele
sus L>30 0.35 l+14.0
jos
30 L 20 ≥ > 0.41 L+12.5
L>30 0.26 L+17.0
26
Pentru poduri metalice având alte caracteristici constructive, greutatea structurii de
rezistenţă se obţine aproximativ, multiplicând valorile obţinute din tabelul 2.1-1, cu
coeficienţi K
i
, după cum urmează:
- poduri pe grinzi principale cu înălţime redusă:
K
i
= K
1
– tabelul 2.1-2.
Tabelul 2.1-2
Alcătuirea
podului
Cale
h/L
1/7 1/8 1/9 1/10 1/11 1/12 1/14 1/15 1/16 1/17 1/18 1/19 1/20
Grinzi cu
Inimă plină
sus - - - - 1.02 1.04 1.11 1.16 1.21 1.27 1.34 1.41 1.49
jos - - - - 1.01 1.02 1.06 1.08 1.11 1.14 1.17 1.21 1.25
Grinzi cu
zăbrele
sus,
jos
1.02 1.05 1.09 1.15 - - - - - - - - -
- poduri în curbă:
K
i
= K
2
– tabelul 2.1-3.
Tabelul 2.1-3
R[m] K2
R 1100 ≤
1.10
1100 R 2 500 < ≤
1.05
2 500<R<4 000 1.02
R>4 000 1.00
- poduri oblice:
K
i
= K
3
- tabelul 2.1-4.
Tabelul 2.1-4
Alcătuirea podului şi poziţia
căii
Oblicitatea K3
Grinzi cu inimă plină, cale sus;
Grinzi gemene
Orice oblicitate 1.03
Grinzi cu inimă plină, cale jos;
Grinzi cu zăbrele
60 α ≥
o
45 60 < α <
o o
45 α ≤
o
1.05
1.07
1.10
- grinzi cu inimă plină cu perete dublu:
K
i
= K
4
= 1.20
- grinzi cu zăbrele având montanţi în toate nodurile:
K
i
= K
3
= 1.04
- poduri de cale ferată dublă:
K
i
= K
6
= 1.95
- poduri pe grinzi continue:
K
i
= K
7
= 0.90
- poduri sudate (oţel S235):
K
i
= K
8
– tabelul 2.1-5.

Tabelul 2.1-5
Alcătuirea podului K8
Grinzi cu inimă plină, având CV nituite 0.85
Grinzi cu zăbrele nituite, grinzile căii sudate 0.95
Grinzi cu zăbrele integral sudate, prinderi nituite 0.90
27
Pentru un pod care are mai multe din caracteristicile prezentate, coeficientul K
i
se
va lua egal cu produsul coeficienţilor corespunzători fiecărei caracteristici.
2.2. ACŢIUNI LA PODURILE RUTIERE

Se prezintă acţiunile la podurile rutiere în conformitate cu EN 1991-2 “Actions on
structures - Part 2: Traffic loads on bridges”, secţiunea 4, respectiv SR EN 1991-2:2005.
Acţiunile din trafic se definesc prin Modele de Încărcări. Modelele de Încărcări din
euronormă şi regulile asociate lor nu descriu traficul real; ele au fost alese şi calibrate astfel
ca efectele lor (cu amplificarea dinamică inclusă), să acopere toate situaţiile normale de
trafic previzibile pentru a fi considerate în proiectare, precum şi efectele traficului real şi de
perspectivă.
2.2.1. Divizarea părţii carosabile în
benzi teoretice de circulaţie
Divizarea părţii carosabile în benzi teoretice de circulaţie ţine seama de posibile
modificări ulterioare ale benzilor de circulaţie în perioada de exploatare a podului.
Numărul şi lăţimea benzilor teoretice de circulaţie sunt arătate în tabelul 2.2-1.
Lăţimea părţii carosabile trebuie considerată între borduri (dacă înălţimea lor este mai
mare de 10 cm), sau între limitele interioare ale sistemelor de restricţie pentru vehicule.
Dacă pe platelajul podului partea carosabilă este împărţită fizic în două, printr-o
zonă centrală rezervată, se consideră:
- dacă părţile suprafeţei carosabile sunt separate printr-o barieră fixă de
siguranţă, fiecare parte, incluzând benzile de aşteptare sau piste, se împarte
separat în benzi teoretice de circulaţie;
- dacă părţile suprafeţei carosabile sunt separate printr-o barieră demontabilă
de siguranţă, întreaga parte carosabilă, inclusiv zona centrală rezervată, se
împarte în benzi teoretice de circulaţie.
Tabelul 2.2-1
Lăţimea părţii
carosabile w
Numărul benzilor
teoretice n
1
Lăţimea unei
benzi teoretice
Lăţimea zonei
rămase
w< 5,4 m 1 3 m w -3 m
5,4 m≤w<6 m 2 w/2 0
6 m≤w int
( ) 3 / w
3 m w – 3xn
1
2.2.2. Poziţia şi numerotarea benzilor de circulaţie
Pentru fiecare verificare, numărul benzilor încărcate, poziţia lor pe partea
carosabilă, numerotarea lor, trebuie astfel alese încât efectele modelelor de încărcare să
fie cele mai defavorabile.
28
Fig.2.2-1. Exemplu de numerotare a benzilor
Poziţia benzilor teoretice de
circulaţie nu este necesar să fie
asociată cu numerotarea lor.
Banda pe care rezultă cel mai
defavorabil efect este numerotată
Banda Nr. 1, banda pe care rezultă al
doilea efect este numerotată Banda
Nr. 2 (fig. 2.2-1).
2.2.3. Modele de încărcare (convoaie de calcul)
Încărcarea reală pe podurile rutiere rezultă din diversitatea categoriilor de vehicule
şi din încărcarea cu oameni.
Pentru fiecare tip de pod, traficul datorat vehiculelor poate fi diferit. Acesta depinde
de: structura traficului (ex. numărul de autocamioane), densitatea lui (ex. numărul mediu al
vehiculelor pe an), condiţiile specifice (frecvenţa de aglomerare), greutăţile extreme
posibile ale vehiculelor şi ale încărcărilor lor pe osie, semne rutiere, restricţii etc.
Modelul de încărcare 1 (LM1- fig. 2.2-2)

LM1 acoperă situaţiile curente de trafic aglomerat sau blocări de trafic cu un înalt
procent de vehicule grele.
LM 1 constă din două sisteme parţiale: tandem (două axe) de forţe concentrate
ik Q
Q α
,
1
Q
≤ α
(sistem tandem - TS), care circulă centrat în lungul axei benzii de
circulaţie, un singur tandem pe o bandă de circulaţie şi încărcare uniform distribuită
(sistem UDL), având o intensitate pe metrul pătrat ik q
q α
( rk q
q α
pe suprafaţa zonelor
rămase),
1
q
≤ α
. Valoarea coeficienţilor
Q
α
şi q
α
se recomandă a fi 1.
a) Sistem Tandem (TS)
b) exemplu de aplicare
Fig. 2.2-2. Model de Încărcare LM1
Atunci când este relevant şi numai pentru verificări locale, distanţa între axele TS
în sens transversal se poate lua minim
m 5 , 2
.
29
Valorile caracteristice pentru LM 1, cu amplificarea dinamică inclusă, sunt date în
tabelul 2.2-2.
Tabelul 2.2-2
Poziţia
TS UDL
Încărcare pe osie
ik
Q
ik
q
sau
rk
q
Banda Nr. 1 300 kN 9 kN/m
2
Banda Nr. 2 200 kN 2,5 kN/m
2
Banda Nr. 3 100 kN 2,5 kN/m
2
Alte benzi 0 2,5 kN/m
2
Suprafaţa rămasă 0 2,5 kN/m
2
Modelul de încărcare 2 (LM2- fig. 2.2-3)
Fig.2.2-3
Acoperă efectul traficului
normal pe elemente structurale
scurte. Constă dintr-o singură
încărcare cu o singură osie, egală cu
400 kN, aplicată în orice poziţie pe
partea carosabilă.
Modelul de încărcare 3 (LM3)
Defineşte modele standardizate de vehicule speciale, care nu se încadrează în
reglementările naţionale în vigoare (transport agabaritic).
Considerarea vehiculelor speciale pentru proiectarea podurilor va fi limitată numai
la cazurile particulare cerute de beneficiar; vehiculele vor fi considerate numai în situaţii de
proiectare tranzitorii.
Modelul de încărcare 4 (LM4)
Acoperă aglomerările de oameni, constând într-o încărcare uniform distribuită cu o
intensitate de 5 kN/m
2
, care include amplificarea dinamică.
Distribuţia încărcărilor concentrate
Încărcările concentrate diferite, asociate convoaielor de calcul 1 şi 2 care
se utilizează pentru verificări locale, se consideră uniform distribuite pe
suprafaţa lor de contact. Distribuţia încărcărilor prin straturile rutiere şi prin
dala de beton se consideră cu pantă de 1:1, până la centrul de greutate al dalei
(figura 2.2-4).
30
Legendă
1 – presiunea de contact a roţii
2 – sistem rutier
3 – dala de beton
4 – suprafaţa mediană a dalei
Fig. 2.2-4
Distribuţia prin sistemul rutier şi prin platelajele ortotrope se consideră cu
panta 1:1 până la nivelul median al plăcii continue al platelajului ortotrop (fig.
2.2-5).
Fig. 2.2-5
2.2.4. Modele de încărcare la oboseală
În EN 1991-2:2003, respectiv SR EN 1991-2:2005, la punctul 4.6: Convoaie de
calcul pentru oboseală, sunt prezentate 5 convoaie de calcul şi sunt precizate situaţiile de
utilizare ale acestora.
În cazul podurilor de şosea cu structură compusă oţel-beton, conform EN 1994-2,
6.8.4, pentru verificările la oboseală se poate folosi Modelul de încărcare la oboseală 3,
fig. 2.2-6.
Modelul este alcătuit din 4 osii, încărcarea pe fiecare osie fiind 120 kN/m. Atunci
când este relevant, trebuie luate în considerare două vehicule pe aceeaşi bandă de
circulaţie, cel de-al doilea vehicul având încărcarea pe fiecare osie de 36 kN, iar distanţa
între două vehicule, măsurată între centrele lor nu este mai mică de 40 m.

Fig. 2.2-6
31
D este distanţa de la rostul de dilataţie
Fig.2.2-7

Amplificarea dinamică este
inclusă în model. În zona rosturilor de
dilataţie se va considera un coeficient
suplimentar de amplificare dinamică
fat
σ ∆
, conform figurii 2.2-7.
2.2.5. Coeficienţi dinamici
Amplificarea dinamică este inclusă în modelele de încărcare.
Coeficientul de amplificare dinamică inclus în modelele de încărcare s-a stabilit
pentru o calitate medie a suprafeţei de rulare şi o suspensie normală a vehiculelor. În cele
mai defavorabile cazuri, acesta poate atinge valoarea 1,7.
Dacă suprafaţa de rulare este degradată sau dacă există riscul rezonanţei, valori
mai mari decât 1,7 ar putea fi atinse. Aceste situaţii trebuie evitate printr-o calitate
adecvată a suprafeţei de rulare şi prin măsuri de proiectare. Prin urmare, numai în cazuri
excepţionale, pentru verificări particulare sau proiecte particulare, se face o adaptare a
coeficientului dinamic inclus.
2.2.6. Forţe orizontale
Forţa de frânare şi forţa de tracţiune
Forţa de frânare Q
lk
, trebuie considerată ca o forţă longitudinală care
acţionează la nivelul suprafeţei de rulare a părţii carosabile.
Valoarea caracteristică Q
lk
, limitată până la 900 kN pentru toată lăţimea
podului, se calculează ca o fracţiune din încărcările verticale maxime totale
corespunzătoare convoiului de calcul 1 care se aplică pe banda numărul 1,
după cum urmează:
L w 10 . 0 ) Q 2 ( 6 . 0 Q
l 1 q k 1 1 Q lk
α + α ·
(2.2-
1)

) kN ( 900 Q ) kN ( 180
lk 1 Q
≤ ≤ α
unde: L - lungimea tablierului sau a părţii care a fost considerată.
[Exemplu : Q
lk
= 360 + 2,7 L (≤ 900 kN) pentru o lăţime de 3,0m a benzii şi pentru o lungime
de încărcare L > 1,2m, dacă toţi factorii α sunt egali cu unitatea].
În cazul în care efectul excentricităţii nu este semnificativ, forţa poate fi
considerată aplicată pe axa părţii carosabile şi uniform distribuită pe toată
lungimea de încărcare.
Forţele datorate acceleraţiilor (tracţiunii) se consideră ca mărime egale
cu forţele de frânare, dar acţionând în sens opus. Practic, aceasta înseamnă că
mărimea Q
lk
poate fi pozitivă sau negativă.
32
Forţa centrifugă
Forţa centrifugă Q
tk
se consideră ca o forţă transversală care acţionează
la nivelul suprafeţei de rulare, pe direcţie radială axei părţii carosabile.
Valoarea caracteristică a
forţei centrifuge Q
tk
, în care
efectele dinamice sunt incluse, se ia
conform tab. 2.2-3.
Tabel
2.2-3
unde: - r este raza în plan orizontal al axei părţii carosabile în metri ;
- Qv este suma tuturor încărcărilor concentrate ale
sistemului tandem al convoiului de calcul 1.
2.2.7. Grupuri de încărcări din trafic la poduri de şosea
Simultaneitatea sistemelor de încărcare se consideră cu ajutorul
grupurilor de încărcări definite în tabelul 2.2-4. Fiecare din acest grup de
încărcări, care se exclud reciproc, se consideră că definesc o acţiune
caracteristică pentru combinarea cu încărcări care nu provin din trafic.
Tabelul2.2-4
Partrea carosabilă
Trotuare
şi piste
Tipul încărcării Forţe verticale Forţe orizontale
Forţe
verticale
Referinţa EC1-2 4.3.2 4.3.3 4.3.4 4.3.5 4.4.1 4.4.2 5.3.2-(1)
Sistemul de
încărcare
LM 1 LM 2 LM 3 LM 4
Frânare
tracţiune
Forţa
centrifugă
Forţa
uniform
distrib.
Grupuri
de
încărcări
gr1a
Valori
Caracteristice
Valoarea
comb.
gr1b
Valoarea
K
*
gr2
Valori
Frecvente
Valoarea
K
Valoarea
K
gr3
Valoarea
K
gr4
Valoarea
K
Valoarea
K
gr5
A se vedea
anexa A
Valoarea
K
*
)
- K = caracteristică
2.2.8. Acţiuni pentru situaţii de proiectare accidentale
În EC 1-2 se definesc următoarele încărcări provocate de vehicule în situaţii de
proiectare accidentale:
• Forţe din izbirea de către vehicule care circulă sub pod;
• Acţiuni de la vehicule pe pod:
- vehicule pe trotuare;
- forţe din izbirea de borduri;
- forţe din izbirea de barierele de securitate;
- forţe din izbirea de elementele structurale.
33
2.3. ACŢIUNI LA TROTUARE, PISTE
DE CICLIŞTI ŞI PASARELE
Încărcările impuse definite în această secţiune rezultă din traficul pietonal şi al
cicliştilor, încărcări datorate construcţiilor minore, comune şi din acţiunea de întreţinere a
structurilor (de exemplu vehicule de serviciu) şi din situaţii accidentale. Acestea încărcări
determină apariţia în structură a unor forţe statice şi dinamice verticale şi orizontale.
2.3.1. Convoaie de calcul statice pentru încărcări verticale.
Încărcările caracteristice s-au stabilit pentru determinarea efectelor statice datorate
traficului pietonal şi al cicliştilor pentru verificări la stările limită şi verificări particulare în
exploatare.
Se consideră trei convoaie de calcul care se exclud reciproc :
- o forţă uniform distribuită q
fk
;
- o forţă concentrată Q
fwk
;
- o încărcare Q
serv
care reprezintă vehiculele de serviciu.
Valorile caracteristice ale acestor încărcări se utilizează atât în situaţiile de
proiectare permanente cât şi în cele tranzitorii.
Încărcarea uniform distribuită
Pentru podurile de şosea care susţin
trotuare pentru pietoni sau piste pentru
ciclişti, se defineşte o forţă uniform
distribuită q
fk
(figura 2.3-1).
Fig. 2.3-1
Valoarea recomandată este :
q
fk
=5 kN/m
2
(2.3-1)
Convoiul de calcul (aglomerare cu oameni) definit, care corespunde unei
încărcări q
fk
= 5 kN/m
2
, acoperă efectele statice produse de o aglomerare
continuă densă cu oameni, unde această posibilitate există. În cazul în care
aplicarea convoiului de calcul 4 nu este necesară pentru calculul trotuarelor,
valoarea recomandată pentru q
fk
este:
] m / kN [
30 L
120
2 q
2
fk
+
+ · (2.3-
2)
2.5 kN/m
2
≤ q
fk
≤ 5 kN/m
2
Încărcarea concentrată
Valoarea caracteristică a forţei concentrate Q
fwk
se ia:
34
Q
fwk
=10 kN (2.3-3)
Forţa concentrată, care acţionează pe o suprafaţă pătrată cu latura de 0,10 m, se
recomandă pentru determinarea efectelor locale.
Dacă la o pasarelă este prevăzut un vehicul de serviciu, atunci încărcarea Q
fwk
nu
se mai ia în considerare.
Vehicul de serviciu
Trebuie să se considere un singur vehicul de întreţinere Q
serv
în cazul în care pe
pasarelă sau pe trotuar circulă vehicule de serviciu.
Acest vehicul poate fi un vehicul pentru lucrări de întreţinere, urgenţe (de exemplu
ambulanţe sau maşini ale pompierilor) sau pentru alte servicii.
În cazul în care nu sunt disponibile informaţii şi dacă nici un obstacol permanent nu
este prevăzut pentru prevenirea accesului vehiculelor pe pod, se recomandă să se
utilizeze vehiculul de serviciu definit în figura 2.3-2; în acest caz, nu este necesar să se
aplice considerarea aceluiaşi vehicul ca încărcare accidentală.
kN 40 Q
kN 80 Q
2 SV
1 SV
·
·
Fig.2.3-2
În cazul în care se prevăd protecţii permanente astfel încât pe pasarelă să nu
circule nici un vehicul, vehiculul de serviciu nu se mai consideră ca încărcare.
2.3.2. Convoaie de calcul statice pentru forţe orizontale
La pasarele, se consideră o forţă orizontală longitudinală Q
flk
, care acţionează la de-
a lungul axei, la nivelul părţii carosabile.
Valoarea caracteristică a acestei forţe orizontale se ia egală cu cea mai mare
valoare dintre următoarele două valori:
- 10% din încărcarea totală obţinută pe baza încărcării uniform distribuite ;
- 60% din greutatea totală a vehiculului de serviciu, dacă este cazul.
Această forţă orizontală se consideră că acţionează simultan cu încărcările verticale
corespunzătoare, dar în nici un caz cu forţa concentrată Q
fwk
.
2.3.3. Grupuri de încărcări la pasarele
Dacă este cazul, încărcările verticale şi forţele orizontale datorate traficului se
consideră cu ajutorul unor grupuri de încărcări, definite în tabelul 2.3-1. Fiecare din aceste
grupuri de încărcări se exclud reciproc şi se consideră că definesc acţiuni caracteristice
pentru combinaţii de încărcări care nu provin din trafic.
35
Tabelul 2.3-1
2.3.4. Acţiuni pentru situaţii de proiectare accidentale
Aceste acţiuni pot fi:
• Forţe din izbirea de către vehicule rutiere care circulă sub pod;
• Forţe din izbirea de pile;
• Forţe din izbirea de tabliere;
• Prezenţa accidentală a vehiculelor pe pod.
2.4. ACŢIUNI LA PODURILE DE CALE FERATĂ
Se prezintă acţiunile la podurile de cale ferată în conformitate cu EN 1991-2
“Actions on structures - Part 2: Traffic loads on bridges”, secţiunea 6, respectiv SR EN
1991-2. Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 2: Acţiuni din trafic la poduri.
Acţiunile din trafic se definesc prin Modele de încărcări. Modelele de încărcări din
euronormă nu descriu încărcări reale; ele au fost selectate astfel ca efectele lor, cu sporul
dinamic luat în considerare separat, să reprezinte efectele traficului din exploatare şi de
perspectivă.
2.4.1.Modele de încărcare
Se definesc patru modele pentru încărcările din trafic feroviar:
 LM 71 – reprezintă efectul static al traficului feroviar normal
Distribuţia încărcărilor verticale şi valorile caracteristice sunt date în figura 2.4-1:
(1) lungime nelimitată
Fig. 2.4-1. LM (Load Model) 71
 SW/0 şi SW/2
Modelul de încărcare SW/0 reprezintă efectul static al traficului feroviar normal la
podurile cu grinzi continui.
Modelul de încărcare SW/2 reprezintă efectul static al încărcării verticale
determinată de traficul feroviar greu.
Distribuţia încărcărilor verticale şi valorile caracteristice sunt date în figura 2.4-2 şi
tabelul 2.4-1:
36
Fig. 2.4-2. Modele de Încărcare SW/0 şi SW/2

Tabelul 2.4-1
Model de
încărcare
vk
q
[kN/m]
a
[m]
c
[m]
SW/0 133 15,0 5,3
SW/2 150 25,0 7,0
 Modelul de încărcare „tren neîncărcat”
Modelul se foloseşte pentru unele încărcări specifice; acţiunea este verticală şi
uniform distribuită, cu o valoare nominală de 10,0 kN/m.
 Convoiul (Modelul de încărcare) HSLM
Modelul se foloseşte pentru reprezentarea traficului cu trenuri de călători cu
viteze care depăşesc 200 km/h.
2.4.2. Excentricitatea încărcărilor verticale (LM 71 şi SW/0)
Efectul excentricităţii încărcărilor verticale se consideră cu ajutorul raportului
încărcărilor pe roţi de cel mult 1.25:1.0, pe oricare linie, conform fig. 2.4-3.
Fig. 2.4-3
2.4.3. Distribuţia încărcărilor de la roţi
Distribuţia longitudinală a unei forţe concentrate prin şină
37
O forţă concentrată a convoiului de
calcul poate fi distribuită la trei puncte de
rezemare a şinei, conform fig. 2.4-4.
Fig. 2.4-4
Distribuţia longitudinală a încărcării prin traverse şi balast
În general, forţele concentrate ale convoiului de calcul LM 71 sau o osie unică, pot fi
distribuite uniform în sens longitudinal căii (cu excepţia elementelor care preiau direct
încărcările de la cale). Pentru considerarea efectului local al încărcărilor (pentru nervuri
longitudinale şi transversale, lonjeroni, antretoaze, plăci de beton), distribuţia longitudinală
prin traverse a încărcărilor este prezentată în figura 2.4-5.
Fig. 2.4-5
Distribuţia transversală a încărcării prin traverse şi balast
La podurile cu calea pe balast fără
supraînălţare, încărcările se distribuie
transversal ca în figura 2.4-6.
Fig. 2.4-6
2.4.4. Coeficientul dinamic
38
Coeficientul dinamic ia în considerare efectele amplificării dinamice a eforturilor şi
vibraţiilor în structură, dar nu ia în considerare efectele rezonanţei şi vibraţiile excesive ale
tablierului.
Eforturile şi deformaţiile determinate din acţiunea statică a convoaielor de calcul,
vor fi afectate de un coeficient dinamic (
2
φ
sau 3
φ
), valoarea acestuia depinzând de
următorii parametri:
- frecvenţa proprie de oscilaţie a structurii;
- amortizarea structurală;
- deschiderea structurii (globală), deschiderea elementului (locală);
- distanţa între osiile convoiului;
- viteza convoiului;
- imperfecţiunile roţilor şi ale şinelor.
Valorile coeficienţilor dinamici
2
φ
şi 3
φ
sunt valabile în următoarele condiţii:
• viteza de circulaţie maximă 220 V ≤ km/h;
• frecvenţa proprie de oscilaţie a structurii se menţine în limitele:
- valoarea limită superioară:
748 , 0
0
L 76 , 94 n

⋅ ·
(2.4-1)
- valoarea limită inferioară:
L / 80 n
0
·
- pentru 4 m < L ≤20 m (2.4-
2a)
592 , 0
0
L 58 , 23 n

⋅ ·
- pentru 20 m < ≤100 m (2.4-
2b)
Coeficientul dinamic
2
φ
sau 3
φ
Coeficienţii dinamici se calculează cu relaţiile (EC 1-2):
67 , 1 82 , 0
2 , 0 L
44 , 1
1
2
< +

· φ <
φ
- pentru structuri cu calea bine întreţinută; (2.4-3a)
2 73 , 0
2 , 0 L
16 , 2
1
3
< +

· φ <
φ
- pentru structuri cu calea întreţinută standard. (2.4-3b)
Administraţia CF va decide care din valorile
2
φ
sau 3
φ
se va alege.
Dacă nu se specifică nici un coeficient dinamic, se va utiliza coeficientul 3
φ
.
Coeficienţii dinamici
2
φ
şi 3
φ
sunt stabiliţi pentru grinzi simplu rezemate, dar prin
intermediul lungimii determinante φ
L
, aceştia pot fi utilizaţi pentru diferite elemente
structurale, tabelul 6.2, EC1-2.
Coeficienţii de reducere la gruparea acţiunilor variabile sunt daţi în Anexa A2 a
EC1990, în tabelele A2.1 – A2.3.
Pentru cazurile uzuale de proiectare, lungimea determinantă φ
L
este dată In tabelul 2.4-2.
Tabelul 2.4-2
CAZ ELEMENTUL STRUCTURAL LUNGIMEA DETERMINANTĂ
φ
L
39
Platelaj metalic - calea închisă în cuvă de balast (platelaj ortotrop – tensiuni locale)
1
Platelaj cu rigidizări transversale şi nervuri (rigidizări) longitudinale continue
1.1. Tola (pentru ambele direcţii) - 3 × distanţa antretoaze
1.2. Rigidizări longitudinale - 3 × distanţa antretoaze
1.3. Antretoaze (rigidizări transversale) - 2 × lungime antretoază
2
Platelaj prevăzut numai cu rigidizări transversale
2.1. Tola (pentru ambele direcţii) - 2 × distanţa antretoaze + 3 m
2.2. Antretoaze - 2 × distanţa antretoaze + 3 m
Grinzile căii – calea deschisă (pentru tensiuni locale şi transversale) – se recomandă
3
Φ
3
3.1. Lonjeron:
- ca element al reţelei de grinzi - 3 × distanţa antretoaze
- simplu rezemat - distanţa antretoaze + 3 m
3.2. Antretoaze - 2 × lungime antretoază
Platelaj din beton cu calea în cuvă de balast
4 A se vedea tabelul 6.2 din EC 1- 2
Grinzi principale
5
5.1. Grinzi simplu rezemate - deschiderea grinzii
5.2. Grinzi continue peste n reazeme
m
L k L ⋅ ·
Φ
;

·
i m
L
n
1
L
n 2 3 4 5 ≥
k 1.2 1.3 1.4 1.5
2.4.5. Încărcări din trafic pentru oboseală
Verificarea la oboseală trebuie efectuată pentru toate elementele structurale, care
sunt solicitate la variaţii ale eforturilor unitare.
Detalii despre trenurile din exploatare, categoriile de trafic mixt şi coeficientul
dinamic care trebuie luat în considerare sunt date în Anexa D a EN 1991-2.
Fiecare din categoriile de trafic mixt se bazează pe un tonaj anual din trafic de
25x10
6
tone, care tranzitează podul pe fiecare linie.
Durata de viaţă normată a structurii este de 100 ani.
Pentru suprastructurile care susţin mai multe linii, încărcarea la oboseală va fi
considerată pe maximum două linii, în cele mai defavorabile poziţii.
2.4.6. Frecvenţa proprie a structurii
La un pod, frecvenţele naturale ale unui element se raportează la forma deformată
sub acţiunea încărcărilor permanente.
Pentru o structură simplu rezemată solicitată la încovoiere, frecvenţa naturală poate
fi obţinută cu formula:
[ ] Hz / 75 , 17 n
0 0
δ ·
(2.4-4)
unde:
0
δ
- săgeata la mijlocul deschiderii datorată încărcărilor permanente, în [mm].
În figura 2.4-7 se prezintă limitele frecvenţelor proprii de vibraţie n
0
, în Hz, funcţie de
mărimea deschiderii L, în m, cu limitele inferioară şi superioară.
40
Fig.2.4-7
În cazul în care frecvenţa naturală a podului se încadrează în limitele prezentate în
figură nu este necesar a se efectua analiza dinamică.
Pentru trenurile reale aflate în exploatare, coeficienţii dinamici se calculează cu
formulele:
' ' 5 . 0 ' 1 1 ϕ ⋅ + ϕ + · ϕ +
- pentru o cale bine întreţinută
(2.4-5a)
' ' ' 1 1 ϕ + ϕ + · ϕ +
- pentru o cale cu întreţinere standard
(2.4-5b)
unde:
' ϕ
- reprezintă efectul podului:
4
K K 1
K
'
+ −
· ϕ
;
Φ

·
L n 2
v
K
0
' ' ϕ
- reprezintă efectul căii:
]
]
]
]
]

,
`

.
|


+
α
· ϕ

,
`

.
| Φ

Φ
Φ

,
`

.
|

2
10
L
2
e 1
80
L n
50 e 56
100
' '
0 10
L
v - viteza de circulaţie maximă permisă a vehiculului [m/s];
0
n
- frecvenţa proprie a podului neîncărcat [Hz];
Φ
L
- lungimea caracteristică [m];
α
- coeficientul vitezei:
41
¹
'
¹
>
<
· α
m / s 2 2 v d a c ã 1
m / s 2 2 v d a c ã v / 2 2

Săgeata la mijlocul deschiderii datorată încărcărilor permanente
Săgeata grinzilor cu inimǎ plină, simplu rezemate, cu moment de inerţie variabil,
încărcate cu sarcină permanentă, uniform distribuită, se calculează cu relaţia:
m
2
max
m
4
0
I E 48
L M 5 , 5
I E 384
L q 5 , 5
⋅ ⋅
⋅ ⋅
·
⋅ ⋅
⋅ ⋅
· δ (2.4-6)
în care:
q - încărcarea permanentă;
M
max
- momentul maxim provenit din încărcările permanente;
L - deschiderea grinzii;
E - modulul de elasticitate a oţelului;
I
m
- momentul de inerţie mediu ponderat al secţiunii transversale a grinzii.
2.4.7. Forţe orizontale
Forţe centrifuge
În cazul în care calea pe pod este în curbă pe toată lungimea podului sau numai pe
o parte a sa, trebuie să se considere efectul forţei centrifuge şi a supraînălţării căii.
Forţa centrifugă se consideră că acţionează spre exteriorul curbei în direcţie
orizontală la o înălţime de 1,80 m deasupra suprafeţei de rulare, ca în figura 2.4-8.
(1) – suprafaţa de rulare
(2) – forţe longitudinale în lungul căii
Fig. 2.4-8
Forţa centrifugă trebuie să se combine întotdeauna cu încărcările verticale din
trafic. Forţa centrifugă nu se multiplică cu coeficientul dinamic Φ
2
sau Φ
3
.
Valoarea caracteristică a forţei centrifuge trebuie să se determine cu formulele
următoare:
( ) ( )
vk
2
vk
2
tk
Q f
r 127
V
Q f
r g
v
Q × · ×
×
·
(2.4-7a)
42
( ) ( )
vk
2
vk
2
tk
q f
r 127
V
q f
r g
v
q × · ×
×
·
(2.4-7b)
unde:
Q
tk
,q
tk
- valorile caracteristice ale forţei centrifuge [kN, kN/m];
Q
vk
, q
vk
- valorile caracteristice ale încărcărilor verticale (nemultiplicate cu coeficientul
dinamic), ale convoaielor LM 71, SW/0, SW/2 şi ale trenului neîncărcat;
f - factor de reducere, figura 2.4-9, pentru convoaiele LM 71 şi SW/0;
v - viteza maximă [m/s];
V - viteza maximă [km/h];
g - acceleraţia gravitaţională [9,81m/s
2
];
r - raza curbei [m]
Fig. 2.4-9
Forţa de şerpuire
Forţa de şerpuire trebuie considerată ca o forţă concentrată orizontală, aplicată la
nivelul superior al şinei, normală pe axul liniei.
Valoarea caracteristică a forţei de şerpuire se consideră:

Q
sk
= 100 kN (2.4-8)
Valoarea forţei de şerpuire nu trebuie multiplicată cu coeficientul dinamic Φ.
Forţa de şerpuire trebuie combinată întotdeauna cu încărcările verticale din trafic.
Acţiuni datorate tracţiunii şi frânării
Forţele de tracţiune şi de frânare se consideră ca forţe orizontale longitudinale căii
care acţionează la nivelul superior al şinelor. Ele trebuie considerate că acţionează
uniform distribuit pe toată lungimea La,b a liniei de influenţă corespunzătoare pentru
efectele tracţiunii şi frânării pentru elementul structural considerat.
Valorile caracteristice forţei de tracţiune şi forţei de frânare trebuie luate astfel:
43
Forţa de tracţiune, pentru convoaiele LM 71,SW/0, SW/2 şi HSLM:
Q
lak
= 33 [kN/m] La,b [m] ≤ 1000 [kN] (2.4-9)
Forţa de frânare
- pentru convoaiele LM 71,SW/0 şi HSLM:
Q
lb k
= 20 [kN/m] La,b [m] ≤ 6000 [kN] (2.4-10a)
- pentru convoiul SW/2:
Q
lb k
= 35 [kN/m] La,b [m] (2.4-10b)
Valorile caracteristice forţei de tracţiune şi forţei de frânare nu trebuie multiplicate
cu coeficientul dinamic Φ.
2.4.8. Acţiunea convoaielor feroviare
deraiate asupra podului
Structurile pentru calea ferată trebuie proiectate astfel ca, în eventualitatea unei
deraieri, avariile produse în structura podului să fie minime (în particular să se evite
răsturnarea sau prăbuşirea întregii structuri).
Deraierea convoaielor feroviare pe podurile de cale ferată se consideră ca situaţie
accidentală de proiectare.
Trebuie considerate două situaţii de proiectare:
- Situaţia I de proiectare (fig. 2.4-10): deraierea vehiculelor feroviare; o parte a
convoiului deraiat rămâne în zona căii pe tablierul podului, iar cealaltă parte
a convoiului rămâne pe calea adiacentă sau pe zidul de gardă.
Legendă
(1) max. 1,5 s sau mai puţin dacă se opune un perete
(2) Ecartamentul căii ferate, s
(3) Pentru cale pe balast forţa concentrată poate fi considerată că se distribuie pe o suprafaţă pătrată cu
latura de 450 mm aplicată pe faţa superioară a platelajului
Fig.2.4-10
44
- Situaţia II de proiectare (fig. 2.4-11): vehiculele deraiate se balansează pe
marginea podului, încărcându-se marginea suprastructurii (excluzându-se elementele
nestructurale cum sunt trotuarele).
Legendă
(1) max. 1,5 s sau mai puţin dacă se opune un perete
(2) Ecartamentul căii ferate, s
Fig. 2.4-11
2.4.9. Alte acţiuni
Alte acţiuni care se iau în considerare la situaţii de proiectare accidentale sunt
indicate în EN 1991-1-7.
La proiectarea structurilor trebuie să se ţine seama şi de acţiunile următoare:
- efecte datorate tablierelor înclinate sau a suprafeţelor înclinate de rezemare;
- forţe longitudinale datorate detensionării sau pretensionării şinelor de cale ferată;
- forţe longitudinale datorate ruperii accidentale ale şinelor;
- acţiuni datorate liniei de contact sau altor echipamente suspendate de structură;
- acţiuni de la alte echipamente legate de alte infrastructuri şi echipamente ale liniei CF.
2.4.10. Grupuri de încărcări

Normativele europene de calcul sunt bazate pe metoda stărilor limită.
Coeficienţii parţiali de siguranţă pentru acţiuni sunt daţi pentru poduri în tabelele
A2.4(A) – A2.4(C) din Anexa A2 a EC1990, funcţie de stările limită (ultime sau ale
exploatării normale) şi de situaţia de proiectare.
Simultaneitatea încărcărilor se va lua în considerare prin utilizarea grupurilor de
încărcări definite în tabelul 2.4-3. Fiecare din aceste grupuri de încărcări care se exclud
reciproc se vor considera că definesc o singură acţiune variabilă caracteristică ce se va
combina cu încărcări care nu provin din trafic. Fiecare grup de încărcări se va aplica ca
formând o singură acţiune variabilă.
În tabelul 2.4-3, subnotaţiile au următoarele semnificaţii:
(1) - toţi factorii relevanţi (
,... f , ,Φ α
)se vor lua în considerare;
(2) - convoiul SW/0 se va aplica numai la poduri continue;
(3) - convoiul SW/2 se va aplica numai la podurile pe a căror linii se stipulează că
vor circula trenuri grele;
(4) - factorul poate fi redus la 0.5, dacă are efect favorabil;
(5) - în cazuri favorabile aceste valori se vor considera egale cu zero;
(6) - convoaiele HSLM şi trenurile reale în conformitate cu EN 1991-2;
45
(7) - dacă se cere analiza dinamică;
(8) - vezi de asemenea tabelul A2.3 din EN 1990.
În cazul când grupurile de încărcări nu se iau în considerare, acţiunile din trafic
trebuie combinate în conformitate cu tabelul A2.3 din EN 1990.

Tabelul 2.4-3
46
2.4.11. Stabilirea solicitărilor pentru grinzile principale
Calculul momentelor încovoietoare
47
Momentul maxim maximorum din încărcările
utile produse de convoiul LM 71
Relaţiile de calcul, în cazul modelului de încărcare LM 71 sunt:
( )
4
a P
a L
8
v
4
L P
M
2
71 LM max, max

− − ⋅ +

·
(2.4-11)
Înlocuind:
) a L ( q Q 4 P
vk vk
− ⋅ + ⋅ ·
;
kN 250 Q
vk
·
;
m / kN 80 q
vk
·
; a = 4x1.6 = 6,4 m,
Se obţine:
390 L 122 L 10 M
2
71 LM max, max
− ⋅ + ⋅ ·
kNm (2.4-12)
Momentul încovoietor maxim din convoi, într-o secţiune oarecare
Pornind de la observaţia că înfăşurătoarea momentelor încovoietoare poate fi
aproximată de o parabolă de gradul II, cu un palier de 0.12 L pe porţiunea centrală a
înfăşurătoarei , într-o anumită secţiune "x", momentul încovoietor maxim din convoi se
poate calcula cu relaţia:
max max
2
2
px
M
L
x
L
x
88 , 0
1936 , 0
1
M

,
`

.
|
− ·
,
L 44 , 0 x ≤
(2.4-
13)
Se pot calcula astfel momentele încovoietoare din trafic în diferite secţiuni ale grinzii.
Calculul forţelor tăietoare
Forţele tăietoare din convoi
În cazul podurilor de cale ferată încărcate indirect, forţa tăietoare este constantă pe
lungimea d a panoului, de aceea se determină de fapt forţele tăietoare maxime şi minime
pentru fiecare panou.
Forţele tăietoare din încărcări permanente.
Forţa tăietoare într-o secţiune oarecare "x" se calculează cu relaţia:

,
`

.
|
− ⋅ · x
2
L
g T
gx
(2.4-14)
Încărcări echivalente
Se poate adopta un calcul simplificat al solicitărilor minime şi maxime, pentru
podurile de cale ferată pe grinzi simplu rezemate, folosind încărcări echivalente, uniform
distribuite, date în tabele, funcţie de deschiderea grinzii simplu rezemate, convoiul de
calcul şi solicitare (moment încovoietor sau forţă tăietoare).
Pentru deschideri uzuale aceste încărcări echivalente sunt date în tabelul 2.4-4.
Trebuie făcute următoarele observaţii referitoare la folosirea încărcărilor
echivalente:
• la calculul forţelor tăietoare, trebuie să se ţină seama de încărcarea indirectă a
grinzilor principale, astfel că forţa tăietoare din trafic va fi constantă pe panouri, forţa
tăietoare maximă şi minimă fiind obţinută prin încărcarea liniilor de influenţă
corespunzătoare fiecărui panou cu încărcarea echivalentă. În figura 2.4-12, se
48
exemplifică calculul forţei tăietoare pentru cazul L=30 m, pentru care
m / kN 114 q
v
·
(încărcarea echivalentă pentru forţa tăietoare, corespunzătoare
deschiderii L=30 m).
Fig.2.4-12
• la calculul momentelor încovoietoare într-o secţiune oarecare „x” se va ţine seama
de palierul de 0.12 L pe porţiunea centrală a înfăşurătoarei, astfel încât, într-o
anumită secţiune "x",
L 44 , 0 x ≤
, momentul încovoietor maxim din convoi se poate
calcula cu relaţia:
max
2
2
px
M
L
x
L
x
88 , 0
1936 , 0
1
M ⋅

,
`

.
|
− ·
(2.4-15)
unde :
8
L g
M
2
echiv
max

·
49
Tabelul 2.4-4
Încărcări echivalente, pentru:
Moment încovoietor Forţă tăietoare
EN 1991-2 SNCFR EN 1991-2 SNCFR
71 SW/2 P10 T8,5 71 SW/2 P10 T8,5
L [m] qm [kN/m] qv [kN/m]
4 175 150 188 165 225 150 234 206
5 172 150 180 158 208 150 220 193
6 163 150 169 149 200 150 208 183
7 161 150 174 153 191 150 204 180
8 157 150 172 151 182 150 196 175
9 153 150 167 147 174 150 188 171
10 149 150 161 147 167 150 181 166
12 141 150 152 140 156 150 170 157
14 135 150 145 134 147 150 162 149
16 130 150 140 129 140 150 155 143
18 125 150 136 125 134 150 150 137
20 122 150 133 122 129 150 145 133
22 118 150 130 119 125 150 142 129
24 116 150 128 117 122 150 138 126
26 113 150 126 115 119 150 136 123
28 111 148 124 113 117 148 133 121
30 109 146 122 111 114 146 131 119
32 108 143 121 110 112 143 129 117
34 106 140 120 108 110 140 128 115
36 105 136 119 107 109 138 126 114
38 104 132 118 106 107 136 125 112
40 103 129 117 105 106 135 124 111
42 102 126 116 104 105 134 123 110
44 101 124 115 103 104 133 122 109
46 100 123 115 103 103 133 121 108
48 99 121 114 102 102 132 120 107
50 98 120 114 101 101 132 119 106
55 97 119 112 100 99 132 118 104
60 95 118 111 99 98 131 116 103
65 94 118 111 98 96 130 115 101
70 93 117 110 97 95 127 114 100
75 92 115 109 96 94 124 113 99
80 92 113 109 95 93 121 112 98
2.5. ACŢIUNEA VÂNTULUI
Evaluarea acţiunii vântului se efectuează în conformitate cu EC1-Part 1-4.
50
Presiunea echivalentă exercitată de vânt se evaluează cu relaţia:
2
b e e e p
v
2
) z ( C ) z ( q
ρ
·
(2.5-1)
unde:
-
3
m / kg 25 . 1 · ρ
- densitatea aerului;
- b
v
- viteza vântului;
-
) z ( C
e e - coeficient (factor) de expunere, calculat faţă de altitudinea de
referinţă (altitudinea mijlocului tablierului faţă de linia terenului), e
z
, calculat cu relaţia:
[ ] ) z ( I 7 1 ) z ( C ) z ( C ) z ( C
e v e
2
0 e
2
r e e
⋅ + ⋅ ⋅ · (2.5-2)
- C
r
– coeficient de rugozitate;
- C
0
– coeficient topografic;
- I
v
– intensitatea turbulenţei.
În funcţie de categoria terenului pe care este amplasat podul (5 categorii: 0...IV),
tabelul 2.5-1 (tabelul 4.1 din EC1-Part 1-4), se poate determina direct valoarea
coeficientului de expunere C
e
cu ajutorul diagramei din figura 2.5-1 (fig. 4.2 din EC1-Part 1-
4), pentru o altitudine de referinţă
e
z
cunoscută.

Tabelul 2.5-1
NATURA TERENULUI DE AMPLASARE CATEGORIA
Zonă de litoral expusă deschis 0
Zone plate cu vegetaţie redusă şi fără obstacole I
Zone cu vegetaţie redusă şi cu obstacole izolate II
Zone cu vegetaţie uniformă şi obstacole la max.20Hobstacol (sate, suburbii) III
Zone în care cel puţin 15% din suprafaţă acoperită cu clădiri cu H>15 m IV
Forţa care acţionează asupra podului, perpendicular pe axa longitudinală şi
normală pe suprafaţa expusă acţiunii vântului, se calculează cu relaţia:
x . ref x . f e p x . w
A C ) z ( q F ⋅ ⋅ ·

(2.5-3)
unde:
- C
f.x
– coeficient funcţie de raportul între înălţimea expusă acţiunii vântului şi
lăţimea tablierului, figura 2.5-2 ( fig. 8.3 din EC1-Part 1-4).
51
Fig. 2.5-1
Fig. 2.5-2
52
Evaluarea suprafeţei bătute de vânt
Coeficientul
α
=A
w
/A, pentru calculul suprafeţelor pline se determină astfel:
- pentru grinzi cu inimă plină
α
=1;
- pentru grinzi cu zăbrele cu L < 60 m,
α
=0.4;
- pentru grinzi cu zăbrele cu L ≥ 60 m se determină aria totală bătută de vânt:
( )
w t z
A 1.75 A A · ⋅ +
t
A
- aria expusă vântului de tălpi;
z
A
- aria expusă vântului de zăbrele;
1.75 - coeficient care ţine seama de influenţa celei de a doua grinzi.
În tabelul 2.5-2. sunt date valorile
α
în funcţie de L (inclusiv pentru L< 60 m) şi h,
prin utilizarea unor relaţii empirice pentru determinarea lui A
t
şi A
z
.
Tabelul 2.5-2
L(m) 30 40 50 60 70 80 90 100
h=L/6 0.46 0.47 0.40 0.40 0.38 0.35 0.33 0.32
h=L/8 0.62 0.62 0.54 0.54 0.49 0.47 0.44 0.43
Observaţii:
• În literatura tehnică se propune pentru distanţa B dintre grinzile principale
valoarea minimă B = L/20;
• Pentru structurile la care traversele sunt aşezate direct pe grinzile principale,
din condiţia de încovoiere a traversei rezultă B
max
= 2.3 m;
• La deschideri L<100 m, pentru tabliere executate din S235, din condiţia de
răsturnare a podului încărcat, rezultă o distanţă B între grinzile principale mai
mare decât în cazul podului descărcat şi în consecinţă verificarea la răsturnare a
podului descărcat nu este necesară;
• Distanţa B între grinzile principale, determinată din condiţia de răsturnare a
podului încărcat are valoare mai mare decât cea determinată din condiţia de
rigiditate laterală (cu excepţia grinzilor cu inimă plină cu L >90 m);
• Pentru tablierele pe grinzi cu inimă plină, în soluţia de rezemare directă a
traverselor pe grinzile principale, rezultă o deschidere limită L = 23 m din
condiţia de siguranţă la răsturnare a podului încărcat;
• Se recomandă ca la poduri cu calea sus cu L >40 m , în alcătuire clasică
(lonjeroni, antretoaze, grinzi principale cu zăbrele), distanţa minimă între grinzile
principale să fie B =4.0 m.
2.6. COMBINAREA ACŢIUNILOR
În combinarea acţiunilor pentru proiectarea în metoda stărilor limită intervin
următorii coeficienţi (EN 1990. Anexa A2):
-
γ
- coeficienţi parţiali ai acţiunilor, care iau în considerare posibilitatea abaterilor
defavorabile ale valorilor caracteristice ale acţiunilor;
-
ψ
i
- factori de combinaţie a acţiunilor, care pot fi următorii:
-
0
ψ
- factor de combinare pentru acţiuni variabile persistente
(permanente) sau tranzitorii

combinaţii fundamentale;
-
1
ψ
- factor pentru valori frecvente ale acţiunilor variabile;
-
2
ψ
- factor pentru valori accidentale ale acţiunilor variabile.
Combinarea acţiunilor se face cu relaţiile:
53
- Combinarea fundamentală din acţiuni persistente (permanente) şi tranzitorii:

⋅ ψ ⋅ γ + ⋅ γ + ⋅ γ
i . k i . 0 i . Q 1 . k 1 . Q G
Q Q G
(2.6-1a)
- Combinarea acţiunilor pentru situaţii accidentale:

⋅ ψ ⋅ γ + ⋅ Ψ Ψ ⋅ γ + ⋅ γ
i . k i . 2 i . Q 1 . k 1 . 2 1 . 1 1 . Q G
Q Q ) sau ( G
(2.6-1b)
- Combinarea acţiunilor pentru calcul seismic:

⋅ ψ + +
i . k i . 2 Ed
Q A G
(2.6-1c)
Q
k.1
reprezintă acţiunea variabilă principală, în cazul podurilor, încărcarea din forţele
verticale ale convoiului.
Poduri de şosea
Coeficienţii care intervin la combinarea acţiunilor în cazul podurilor de şosea, pentru
verificări ULS, au următoarele valori:
-
35 . 1
G
· γ
Convoi:
-
35 . 1
i . Q
· γ
-
¹
'
¹
− −
− −
· ψ · ψ
. ) d i s t r u n i f o r m ( U D L a 1 . g r 4 0 . 0
) d e m ( t a n T S a 1 . g r 7 5 . 0
1 0
-
0
2
· ψ
Acţiunea vântului:
- persistente:
0 ; 2 . 0 ; 6 . 0
2 1 0
· Ψ · Ψ · Ψ
;
- execuţie:
0 ; 8 . 0
2 0
· Ψ − · Ψ
;
- acţiuni compatibile:
0 ; 0 ; 0 . 1
2 1 0
· Ψ · Ψ · Ψ
Pasarele
-
35 . 1
G
· γ
-
35 . 1
i . Q
· γ
Gr.1:
40 . 0
1 0
· ψ · ψ
;
0
2
· ψ
Acţiunea vântului:
0 ; 2 . 0 ; 3 . 0
2 1 0
· Ψ · Ψ · Ψ
Poduri de cale ferată
Coeficienţii care intervin la combinarea acţiunilor în cazul podurilor de cale ferată,
pentru verificări ULS, au următoarele valori:
-
35 . 1
G
· γ
Convoi:
-
45 . 1
i . Q
· γ
-
8 . 0
1 0
· ψ · ψ
(pentru grupările 11...17)
54
-
0
2
· ψ
Acţiunea vântului:
- valori caracteristice:
0 ; 50 . 0 ; 75 . 0
2 1 0
· Ψ · Ψ · Ψ
;
- acţiuni compatibile:
0 ; 0 ; 0 . 1
2 1 0
· Ψ · Ψ · Ψ

2.7. STĂRI LIMITĂ DE SERVICIU
Se vor efectua verificări privind:
- starea de serviciu privind deformaţia şi vibraţia podurilor rutiere;
- vibraţia pasarelei sub traficul pietonal;
- starea de serviciu privind deformaţia şi vibraţia podurilor feroviare:
• acceleraţia verticală a tablierului;
• răsucirea tablierului;
• deformaţia orizontală;
• deformaţia verticală:
600
L
max
· δ
(2.7-1)
Pentru poduri cu mai multe deschideri pe grinzi simplu rezemate, săgeata verticală
maximă este dată în figura 2.7-1.
Deformaţia verticală δ se calculează din acţiunea convoiului LM 71, pentru
1
i
· γ
,
luând în considerare coeficientul dinamic Φ.
Fig. 2.7-1
55

2.3.Simbol alfanumeric care indică temperatura la care se garantează energia de rupere: R - pentru temperatura de 20oC; 0 - pentru temperatura de ±0oC; 2 - pentru temperatura de -20 oC. 3. Sisteme de simboluri speciale: C - pentru oţeluri prelucrate la rece; L - pentru oţeluri cu tenacitate ridicată la temperaturi joase; W - pentru oţeluri rezistente la mediul coroziv. Sistemul de notare a oţelurilor structurale, corespunzător normelor europene de fabricare, include următoarele simboluri: EN 10025-2:2004 – Oţeluri structurale nealiate •
• • • • • •

S... 235 ...JR ...J0 ...J2 ...K2 ...+AR ...+N

Oţel structural Limita de curgere minimă (fy=Reh) în MPa pentru t=16 mm Rezilienţa Charpy (V) = 27 J la +200C Rezilienţa Charpy (V) = 27 J la 00C Rezilienţa Charpy (V) = 27 J la -200C Rezilienţa Charpy (V) = 40 J la -200C Livrat în condiţii de laminare Normalizat/normalizat prin laminare

• •

Opţional client: ...C Formare la rece ...Z Proprietăţi îmbunătăţite la destrămare lamelară (normale pe suprafaţă) Exemple: S235JR+AR; S355J2C+N EN 10025-3:2004 – Oţeluri cu granulaţie fină normalizate/oţeluri laminate sudabile •
• • •

S... 275 ...N ...NL

Oţel structural Limita de curgere minimă (fy=Reh) în MPa pentru t=16 mm Rezilienţa garantată până la -200C Rezilienţa garantată până la -500C

Opţional client: ...Z Proprietăţi îmbunătăţite la destrămare lamelară (normale pe suprafaţă) Exemple: S275N; S275NL EN 10025-4:2004 – Oţeluri cu granulaţie fină laminate termomecanic •
• •

S... 275 ...M

Oţel structural Limita de curgere minimă (fy=Reh) în MPa pentru t=16 mm Rezilienţa garantată până la -200C

4

...ML

Rezilienţa garantată până la -500C

Opţional client: ...Z Proprietăţi îmbunătăţite la destrămare lamelară (normale pe suprafaţă) Exemple: S355M; S355ML EN 10025-5:2004 – Oţeluri rezistente la coroziune atmosferică
• • • • •

• • • • •

S... 355 ...J0 ...J2 ...K2 ...W ...P ...+AR ...+N

Oţel structural Limita de curgere minimă (fy=Reh) în MPa pentru t=16 mm Rezilienţa Charpy (V) = 27 J la 00C Rezilienţa Charpy (V) = 27 J la -200C Rezilienţa Charpy (V) = 40 J la -200C Rezistenţă mărită la coroziune atmosferică Conţinut ridicat de fosfor (numai la marca 355) Livrat în condiţii de laminare Normalizat/normalizat prin laminare

Opţional client: ...Z Proprietăţi îmbunătăţite la destrămare lamelară (normale pe suprafaţă) Exemple: S235JOW+AR; S355J2W+N EN 10025-6:2004 – Table din oţeluri cu limita de curgere ridicată la temperaturi scăzute •
• • • •

S... 460 ...Q ...QL ...QL1

Oţel structural Limita de curgere minimă (fy=Reh) în MPa pentru t=16 mm Rezilienţa garantată până la -200C Rezilienţa garantată până la -400C Rezilienţa garantată până la -600C

Opţional client: ...Z Proprietăţi îmbunătăţite la destrămare lamelară (normale pe suprafaţă) Exemple: S460Q; S690QL Caracteristici comune:
-

modulul de elasticitate (modulul lui Young): E = 210 000N/mm²; coeficientul lui Poisson: ν = 0,3 ; densitatea oţelului: ρ= 7850 kg/m³; coeficientul de dilatare termică: 12x10-6/oC (pentru T ≤ 100 ° C).
2 modulul de elasticitate transversală: G = 2 ⋅ (1 + ν) ≅ 81 000 N/mm ;

E

-

1.1.2. Caracteristici şi calităţi de oţeluri pentru construcţii
5

Valorile nominale ale limitei de curgere fy şi ale rezistenţei ultime de rupere fu pentru elemente structurale din oţel laminat la cald, conform EN1993 -1-1:2003, respectiv SR EN 1993-1-1:2006, sunt date în tabelul 1.1. Una din cele mai importante caracteristici ale oţelului este ductilitatea acestuia, care diferă funcţie de calitatea (marca) materialului, aceasta reducându-se în cazul oţelurilor de înaltă rezistenţă. Scăderea ductilităţii face ca oţelul structural să devină mai sensibil faţă de prezenţa tensiunilor reziduale şi să crească riscul ruperilor fragile. Cerinţele minime de ductilitate a oţelului sunt îndeplinite dacă: - raportul între valoarea ultimă minimă a rezistenţei de rupere f u şi valoarea , minimă a limitei de curgere fy este fu / f y ≥110 ; - alungirea la rupere pe o epruvetă calibrată de lungime 5,65 A 0 este ≥ 1 5% ; - alungirea specifică ultimă la rupere ε este de cel puţin 15 ori mai mare u decât alungirea specifică corespunzătoare limitei de curgere ε . y
Tabelul 1.1 Standard şi marcă de oţel EN 10025-2 S 235 S 275 S 355 S 450 EN 10025-3 S 275 N/NL S 355 N/NL S 420 N/NL S 460 N/NL EN 10025-4 S 275 M/ML S 355 M/ML S 420 M/ML S 460 M/ML EN 10025-5 S 235 W S 355 W EN 10025-6 S 460 Q/QL/QL1 EN 10210-1 S 235 H S 275 H S 355 H S 275 NH/NLH S 355 NH/NLH S 420 NH/NLH S 460 NH/NLH Grosimile nominale ale elementului t(mm)
t ≤ 40 m m 40 mm < t ≤ 80 mm
2

fy [N/mm ] 235 275 355 450 275 355 420 460 275 355 420 460 235 355 460 235 275 355 275 355 420 460

2

fu [N/mm ] 360 430 510 550 390 490 520 540 370 470 520 540 360 510 570 360 430 510 390 490 540 560

fy [N/mm2] 215 255 335 410 255 335 390 430 255 335 390 430 215 335 440 215 255 335 255 335 390 430

fu [N/mm2] 360 410 470 550 370 470 520 540 360 450 500 530 340 490 550 340 410 490 370 470 520 550

În tabelele 1.2-1...1.2-5 sunt prezentate mărcile uzuale de oţel structural pentru construcţii.
Tabelul 1.2-1. EN 10025-2:2004 – Oţeluri structurale nealiate fy (N/mm2) fu (N/mm2) REZILIENŢA pentru t=16 mm Temp.(0C) Energia (J)

MARCA

6

S185 S235JR S235J0 S235J2 S275JR S275J0 S275J2 S355JR S355J0 S355J2 S355K2

185 235

290/510 360/510

275

410/560

355

470/630

20 0 -20 20 0 -20 20 0 -20 -20

-

27

27 40

MARCA S275N S275NL S355N S355NL S420N S420NL S460N S460NL

Tabelul 1.2-2. EN 10025-3:2004 – Oţeluri cu granulaţie fină normalizate/oţeluri laminate sudabile fy (N/mm2) fu (N/mm2) REZILIENŢA pentru t=16 mm Temp.(0C) Energia (J) -20 40 275 270/510 -50 27 -20 40 355 470/630 -50 27 -20 40 420 520/680 -50 27 -20 40 460 540/720 -50 27

Tabelul 1.2-3. EN 10025-4:2004 – Oţeluri cu granulaţie fină laminate termomecanic fy (N/mm2) fu (N/mm2) REZILIENŢA MARCA pentru t=16 mm Temp.(0C) Energia (J) S275M -20 40 275 370/530 S275ML -50 27 S355M -20 40 355 470/630 S355 ML -50 27 S420 M -20 40 420 520/680 S420 ML -50 27 S460 M -20 40 460 540/720 S460 ML -50 27

MARCA S235J0W S235J2W S355J0WP S355J2WP S355J0W S355J2W S355K2W

Tabelul 1.2-4. EN 10025-5:2004 – Oţeluri rezistente la coroziune atmosferică fy (N/mm2) fu (N/mm2) REZILIENŢA pentru t=16 mm Temp.(0C) Energia (J) 0 235 360/510 -20 0 27 -20 355 470/630 0 -20 -20 40 Tabelul 1.2-5. EN 10025-6:2004 – Table din oţeluri cu limita de curgere ridicată la temperaturi scăzute 2 fy (N/mm ) fu (N/mm2) REZILIENŢA pentru t=16 mm Temp.(0C) Energia (J)

MARCA

7

în mm. funcţie de temperatura minimă de referinţă. σEd = 0. În majoritatea cazurilor. t [N/mm2] t0 f y ( t ) = f y.2) în care: t .25 (1. c) σ Ed = 0. unde: σ d este tensiunea de proiectare dată: E σEd = σp + σs (1.50 ⋅ f y ( t ) .75 ⋅ f y ( t ) şi σ Ed = 0.3. în cazul podurilor este considerată egală cu 100N/mm2 pentru toate mărcile de oţeluri. sunt date valorile maxime admise ale grosimii pieselor.75 ⋅ f y ( t ) . t 0 = 1 mm . σ .S460Q S460QL S460QL1 S500Q S500QL S500QL1 S550Q S550QL S550QL1 S620Q S620QL S620QL1 460 570/720 500 590/770 550 640/820 620 700/890 -20 -40 -60 -20 -40 -60 -20 -40 -60 -20 -40 -60 30 1.1) în care: σp tensiunea de întindere primară.).25 ⋅ f y ( t ) .nom − 0. în funcţie de trei nivele de solicitare: a) σEd = 0.grosimea elementului.75 ⋅ f y ( t ) [N/mm2].25 ⋅ f y ( t ) [N/mm2]. b) σEd = 0. TEd [oC].3.50 ⋅ f y ( t ) şi σEd = 0.valoarea tensiunilor de întindere secundare autoechilibrate (tensiuni s reziduale etc. Tabelul 1.3. verificarea grosimii elementelor se face interpolând între coloanele σ Ed = 0. E În tabelul 1. σ d este cuprins între σ Ed = 0.1. Valorile maxime admise ale grosimii elementelor [mm] Temperatura de referinţă TEd [oC] 8 .50 ⋅ f y ( t ) [N/mm2]. Valorile grosimilor maxime admise În normativul EN1993-1-10:2003. datorată acţiunilor permanente Gk şi acţiunilor variabile frecvente ψ1 ⋅ Q k .

1.N ML. NL JR J0 J2 M.N ML.50 ⋅ f y ( t ) E 75 105 145 70 95 130 155 200 55 80 110 135 180 120 165 95 110 130 155 180 55 65 80 95 115 135 65 90 125 55 80 115 130 180 45 65 95 110 155 100 140 75 95 110 130 155 45 55 65 80 95 115 55 75 105 50 70 95 115 155 40 55 80 95 135 85 120 65 75 95 110 130 35 45 55 65 80 95 45 65 90 40 55 80 95 130 30 45 65 80 110 70 100 55 65 75 95 110 30 35 45 55 65 80 40 55 75 35 50 70 80 115 25 40 55 65 95 60 85 45 55 65 75 95 20 30 35 45 55 65 σ d = 0. este de forma: ZEd ≤ ZRd 690 S 460 S420 S 355 S 275 în care: ZEd . -40 0 0 0 (1.Energia de rupere Charpy Marcă oţel -10 -20 -30 -40 -10 -20 -30 -40 -10 -20 -30 75 100 135 70 95 125 145 190 60 80 110 130 175 120 160 95 115 130 155 175 60 75 85 100 120 140 T [oC] Jmin σ Ed = 0. NL M. NL QL1 Q Q QL QL QL1 QL1 20 0 -20 20 0 -20 -20 -50 20 0 -20 -20 -50 -20 -50 -20 -20 -40 -50 -60 0 -20 -20 -40 -40 -60 27 27 27 27 27 27 40 27 27 27 27 40 27 40 27 30 40 30 27 30 40 30 40 30 40 30 1. Dacă ZEd ≤ 10 . nu este necesar un oţel cu caracteristici îmbunătăţite pentru evitarea destrămării lamelare.valoarea Z necesară care rezultă din cea mai mare deformaţie provocată de contracţia metalului bridat sub cordonul de sudură.3) 9 .75 ⋅ f y ( t ) 50 75 105 45 65 95 110 160 35 50 75 90 130 80 115 60 70 90 105 125 30 40 50 60 75 90 40 60 90 35 55 75 95 135 25 40 60 75 110 65 95 50 60 70 90 105 25 30 40 50 60 75 35 50 75 30 45 65 75 110 20 35 50 60 90 55 80 40 50 60 70 90 20 25 30 40 50 60 30 40 60 25 35 55 65 95 15 25 40 50 75 45 65 30 40 50 60 70 15 20 25 30 40 50 25 35 50 20 30 45 55 75 15 20 35 40 60 35 55 25 30 40 50 60 10 15 20 25 30 40 σ d = 0.4. Relaţia de verificare privind fenomenul de destrămare lamelară.25 ⋅ f y ( t ) E 115 155 200 110 145 190 200 200 95 130 175 200 200 185 200 155 175 200 200 200 100 120 140 165 190 200 100 135 175 95 125 165 190 200 80 110 150 175 200 160 200 130 155 175 200 200 85 100 120 140 165 190 85 115 155 80 110 145 165 200 70 95 130 150 200 140 185 115 130 155 175 200 75 85 100 120 140 165 65 85 115 60 80 110 125 165 55 70 95 110 150 100 140 80 95 115 130 155 50 60 75 85 100 120 S 235 JR J0 J2 JR J0 J2 M.N ML.N QL ML. NL Q M. Ductilitatea la destrămare lamelară a tablelor În funcţie de caracteristicile materialului şi de factori ce depind de procedeele de sudură (ce pot fi controlaţi). EN1993-1-10 stabileşte valoarea minimă a gâtuirii necesare pentru ca riscul LT (lamelar tearing) să fie înlăturat.

4 Clasa de calitate Cf. Z d . a) Tabelul 1. Z e se stabilesc conform tabel 1.5.4) unde valorile termenilor Z a . care să prezinte această caracteristică.5 Zi Za = 0 Za = 3 Za = 6 Za = 9 Za = 12 Za = 15 Za = 15 Grosimea efectivă a cordoanelor de colţ aeff ≤ 7 mm 7 < aeff ≤10 mm 10 < aeff ≤ 20 mm 20 < aeff ≤ 30 mm 30 < aeff ≤ 40 mm 40 < aeff ≤ 50 mm 50 < aeff a = 5 mm a = 7 mm a = 14 mm a = 21 mm a = 28 mm a = 35 mm a > 35 mm b) Zb = .5 Zb = 0 Zb = 3 Zb = 5 Zb = 8 c) s ≤ 10 mm 10 < s ≤ 20 mm 20 < s ≤ 30 mm 30 < s ≤ 40 mm Zc = 2* Zc = 4* Zc = 6* Zc = 8* 10 .25 Forma şi poziţia cordonului de sudură Zb = . Z c .4. Z b . EN 10164 Z15 Z25 Z35 Dacă ZEd > 10. se alege un oţel conform EN 10164. Valoarea lui Z Ed se determină cu relaţia: Z Ed = Z a + Z b + Z c + Z d + Z e (1. tabelul 1.10 Zb = .Valoarea ZEd Z Ed ≤ 10 10 < Z Ed ≤ 20 20 < Z Ed ≤ 30 ZEd > 30 Tabelul 1.

Conform EN 1994-2:2005.2. 11 . cube fcm fctm fctk 0. determinată la 28 zile.Bridaj local al contracţiei datorită efectului conlucrării între elementele Bridaj local al contracţiei datorită grosimii tablei structurii îmbinate prin sudură 40 < s ≤ 50 mm 50 < s ≤ 60 mm 60 < s ≤ 70 mm 70 < s Zc = 10* Zc = 12* Zc = 15* Zc = 15* d) Bridaj redus Contracţie liberă posibilă (îmbinări în T) Contracţie liberă împiedicată (diafragme la grinzi casetate) Contracţie împiedicată (nervurile la platelajele ortotrope) Fără preîncălzire Preîncălzire ≥ 100oC Zd = 0 Bridaj mediu Zd = 3 Bridaj mare Zd = 5 Ze = 0 Ze = -8 e) Cordonul sudură de * valoarea lui Z poate fi redusă cu 50%. . în direcţie perpendiculară pe grosimea materialului solicitat 1. determinată la 28 zile.rezistenţa medie la tracţiune. . în cazul încărcărilor statice sau numai de compresiune.2. În notarea clasei de beton (de exemplu C30/37) primul număr reprezintă rezistenţa pe cilindru în MPa. Semnificaţia notaţiilor folosite in tabelul 1.rezistenţa caracteristică la tracţiune cu risc de 5%. pentru structurile compuse se recomandă beton cu clasa cuprinsă între C20/25 şi C60/75. funcţie de clasa acestuia. iar al doilea număr reprezintă rezistenţa pe cub corespunzătoare. Rezistenţele betonului. BETONUL 1. .rezistenţa medie a betonului la compresiune.rezistenţa caracteristică la tracţiune cu risc de 95%. determinată la 28 zile. se acceptă ipoteza privind comportarea mecanică corespunzătoare unui material omogen. sunt date in tabelul 1. .1. Rezistenţele betonului Cu toate că betonul este un material puternic eterogen.6.rezistenţa caracteristică a betonului la compresiune pe cilindrii Ø150xH300 mm.6 este următoarea: fck fck. .95 .rezistenţa caracteristică a betonului la compresiune pe cuburi cu latura de 150 mm.05 fctk 0.

9 2.1. Fig.2 3.3 45 55 53 3.5 40 50 48 3.5 38 2. εc 3 .1 5.2 34 2.2.4 3.deformaţia ultimă.0 25 30 33 2.1.1 Diagrama efort unitar de compresiune – deformaţie specifică.6 3.6 Clase de rezistenţă pentru beton 20/25 25/30 30/37 35/45 40/50 45/55 50/60 55/67 60/75 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 fck (MPa) fck.deformaţia la efort maxim.5 3.1.6 35 2. Fig. fig .0 3.05 (MPa) fctk.95 (MPa) Ecm (GPa) ε l (‰) c 20 25 28 2. cube (MPa) fcm (MPa) fctm (MPa) fctk.5 2.0 2.2 2. b).0 3.deformaţia corespunzătoare rezistenţei maxime.1 60 75 68 4.5 4.25 3.9 5.2.0.2 4.2 3.9 30 2.1.1.0 5. 1.1 2. fig .2 2.4 50 60 58 4.9 ε ul (‰) c εc 2 (‰) εcu 2 (‰) 12 .7 39 2.9 36 2.45 55 67 63 4.5 2.1 30 37 38 2.2.3 37 2.6 1.2. fig 1. fig .0.modulul de elasticitate secant (valoare între σc = 0 şi 0. εcu 2 .1. . fig . σc − ε εc 2 .2 35 45 43 3. b).3 31 2. Diagrame efort unitar de compresiune – deformaţie specifică Tabelul 1.2.4 fcm). fig 1.3 2.Ecm εc1 . a (pentru un calcul simplificat.8 32 2. εcu 3 .5 2.2 1.8 3.8 2.7 4.1. a (pentru un calcul simplificat.

5 R. t .rezistenţa medie a betonului la compresiune. s .6): f cm ( t ) = βcc ( t ) ⋅ f cm (1. la diferite vârste ale betonului.0 1.5 1.coeficient care depinde de tipul cimentului: = 0.6): α (1.5 R).12 13 14 n ε 3 (‰) c εu 3 (‰) c 2. CEM 52. în zile. clasa N (CEM 32. clasa S (CEM 32.rezistenţa medie a betonului la compresiune. t.2.20 pentru cimenturi cu întărire foarte rapidă. (1. = 0. În scopul aprecierii acestui efect favorabil.9 La o vârstă t. Rezistenţa betonului la întindere la diferite vârste se poate estima cu relaţia 1. Deformaţii elastice Pentru a cunoaşte cât mai exact starea de solicitare a elementelor compuse. rezistenţa betonului la compresiune depinde de tipul de ciment.75 1.6 1. se recomandă introducerea în calcule a vârstei betonului.5).coeficient care depinde de vârsta betonului.25 pentru cimenturi cu întărire normală şi rapidă.1 1. creşte în timp. secţiunea echivalentă de beton creşte.5 N) Modificarea rezistenţei betonului la întindere în timp este influenţată de dimensiunile elementelor structurale şi de condiţiile de întărire.7: fctm ( t ) = [ ( β cc ( t )) ] ⋅ fctm în care: βcc ( t ) este dat de relaţia (1. Pentru o temperatură medie de 20 0 C şi în condiţii normale de întărire (EN 12390). determinată la vârsta t. CEM 42.8 3.5 N).5) 1/ 2   cu: unde:    28   βcc ( t ) = exp s1 −      t        (1. de temperatură şi de condiţiile de întărire. Eficienţa betonului. la încărcări de scurtă durată. fapt care conduce la creşterea caracteristicilor statice ale secţiunii transversale. rezistenţa betonului la compresiune la diferite vârste se poate estima cu relaţiile (1.vârsta betonului. determinată la 28 zile.75 3.38 pentru cimenturi cu întărire lentă.7) z  1 p e nt <t 2r u8 i l e α= z  2 / 3p e nt ≥ t 2r u8 i l e 1.5 N şi CEM 52. fcm . EC 2-1 propune pentru estimarea creşterii modulului Ecm în timp următoarea relaţie: 13 .2. βcc ( t ) .5 R.6) fcm(t) . clasa R (CEM 42. = 0.9 2.

s = 0.73 36.95 37.00 38.29 36.80 37.11 37. Spre exemplificare.25 pentru cimenturi cu întărire normală şi rapidă.77 36.8) se observă că pentru evaluarea creşterii în timp a modulului de elasticitate al betonului pentru încărcări de scurtă durată se ţine cont şi de clasa cimentului folosit.6) şi (1.51 Fig.3 ⋅ E cm (1.17 37. 1. f (t )  E cm ( t ) =  cm   fcm  0.61 36.77 36.22 37. prin intermediul coeficientului s (s=0.09 37. clasa R. pentru un efort constant în timp σ aplicat la vârsta betonului t0.12 38.8) în care: - Ecm(t) şi fcm(t) sunt valorile pentru o vârstă de t zile.02 37.66 36.85 36. Ecm şi fcm sunt valorile determinate la 28 zile.20 pentru cimenturi cu întărire foarte rapidă.4 se prezintă variaţia deformaţiilor din curgere lentă.80 N 35 35.44 35. compoziţia betonului. Contracţia şi curgerea lentă Curgerea lentă şi contracţia betonului pot fi considerate ca două aspecte ale unui singur fenomen fizic.44 38.41 36.94 36.23 38.1.36 38. în figura 1.38 pentru cimenturi cu întărire lentă.12 37. clasa N şi s= 0.62 36.5).68 36.38 36.50 37. În figura 1.18 36.3 Valoarea nominală a coeficientului lui Poisson (coeficient de deformaţie transversală) se ia 0.3 se prezintă creşterea în timp a modulului de elasticitate al betonului C 40/50.87 36. Ele depind în primul rând de: umiditatea mediului ambiant.55 36. valoarea nominală se ia egală cu 10 x10-6K-1. Din relaţiile (1.72 37. începând cu vârsta de 28 de zile (E cm=35 GPa).3. dimensiunile elementului. funcţie de clasa cimentului folosit: Timp [zile] 28 45 90 120 180 240 300 365 450 550 600 730 895 1095 E [GPa] R 35 35. c 14 .2. Acest coeficient este egal cu zero dacă este permisă fisurarea betonului întins. (1.27 38.48 36.2.27 S 35 35. Curgerea lentă Curgerea lentă este influenţată şi de maturitatea betonului la aplicarea încărcării şi de durata şi mărimea încărcării. clasa S).88 38.10 36. Pentru coeficientul de expansiune termică liniară.55 36.

pentru un efort constant în (1.1. t 0 ) = ϕ( ∞.5. sub un efort unitar constant în timp.45fcm(t0). se calculează cu relaţia: c ε cc (∞.10) 15 . t0) = 1/Ec(t0)·(1 + ϕ t. t 0 ) ) ϕ t. t 0 ) ⋅ ( σc ) Ec Deformaţia din curgere lentă a betonului la timpul t = ∞ . Φ (t.4 Fig. Fig. t0) ( în care: C(t.45 )] .9) Atunci când efortul la compresiune în beton la vârsta t 0 depăşeşte 0. t0) = 1/Ec(t0) + C(t. ( . curgerea lentă nu mai are o variaţie liniară.6 timp σ aplicat la vârsta betonului t0. ( ( definită ca deformaţia totală – elastică şi din curgere lentă – la timpul t.Un alt fenomen legat de curgerea lentă este relaxarea efortului sub o deformaţie impusă constantă în timp. sub un efort unitar constant. t 0 ) . (1. t 0 ) = Ec(t0)·C(t. . figura 1. t 0 ) şi la funcţia curgerii lente Φ t.1. Coeficientul de curgere lentă se calculează în aceste cazuri cu relaţia: ϕk (∞ t 0 ) = ϕ ∞ t 0 ) exp[ 1 5(k σ − 0.t0) este curgerea lentă specifică la timpul t.1.6. Fig.5 Curgerea lentă poate fi descrisă făcând referire la coeficientul curgerii lente ϕ t. t0) ( Φ (t. figura 1.

cu următoarele notaţii: h0 .cimenturi cu întărire lentă. S .8.coeficientul curgerii lente .11) 1 + ϕ( t. t 0 ) ( unde ϕ t.eff = (1.cimenturi cu întărire normală şi rapidă.cimenturi cu întărire foarte rapidă.vârsta betonului în momentul încărcării. t 0 ) = ϕ0 ⋅ βc ( t. σc kσ = fcm ( t 0 ) t0 . Fig. ( . atmosferă umedă. clasa N. R .12) În relaţia (1. Umiditatea relativă: RH=80%. Fig. 1. h0= 2Ac/u.unde: ϕ(∞.1. deformaţiile specifice pot fi calculate utilizând un modul de elasticitate efectiv: E c( t0 ) E c.curgerea lentă producându-se în intervalul de la timpul t0 la timpul t .12).8 Dacă eforturile unitare în beton au o variaţie foarte mică. Pentru aflarea coeficientului ϕ ∞ t 0 ) prin metoda grafică. în exterior. se foloseşte regula din figura 1.dimensiunea nominală.coeficientul final al curgerii lente. unde Ac este aria secţiunii transversale iar u este perimetrul secţiunii. în contact cu atmosfera.t 0 ) (1. N .7 ( . t 0 ) . Valoarea coeficientului ϕ ∞ t 0 ) poate fi scoasă din graficele din figura 1. clasa S. avem: 16 .7.este: ϕ( t. t 0 ) . în zile. clasa R.

pentru fcm ≤ 35 MPa.5  2 + t 1. unde Ac este aria secţiunii transversale iar u este perimetrul secţiunii.b) asupra curgerii lente: β f cm ) = ( 16 .dimensiunea nominală (fictivă).gradul de maturizare (vârsta) betonului.18. la încărcare: t 0.  1 − RH / 100  ϕRH = 1 + ⋅ α1  ⋅ α2 . din domeniul 00-800 C. α2 =    fcm  0.16): t 0 = t 0. βH = 15[1 + (0.factor care ţine seama de efectul vârstei betonului la ( încărcarea la timpul t0 asupra curgerii lente: β( t 0 ) = 1 0.c) Efectul tipului de ciment asupra curgerii lente se ia în considerare prin modificarea vârstei de încărcare.3 (1.65  [ 273 +T( ∆t i )]   ⋅ ∆t i (1.T   α (1. .factor care ţine seama de influenţa umidităţii mediului.coeficient care ţine seama de efectul umidităţii. 0. βc ( t. asupra curgerii lente: ϕRH = 1 + 1 − RH / 100 0.temperatura în 0C în perioada ∆ i t t ∆ i . . α3 =    fcm  0.21) în care: T( ∆ i ) . t0 în relaţia (1.17) şi al dimensiunii fictive.2  35  .7 18 (1.b)  35  .factor care ţine seama de efectul rezistenţei betonului ( (1.1⋅ 3 h 0     β fcm ) .coeficient pentru dezvoltarea contracţiei de la timpul t0 la timpul t:  t − t0  βc ( t. t 17 . corectat funcţie de temperatura ridicată sau redusă.T  9  ⋅ + 1 ≥ 0.a. h0.5 (1. R RH (în %).2 0 (1. pentru fcm ≤ 35 MPa.a) (1. pentru fcm > 35 MPa.T = ∑ e i=1 n   4000 − −13 . în contact cu atmosfera.18.2  0.a.numărul de zile în care temperatura T predomină.ϕ0 = ϕRH ⋅ β( f cm ) ⋅ β( t 0 ) (1.19.012 RH )18 ] ⋅ h 0 + 250 ≤ 1500 . RH H 0. α1/ 2 / 3 sunt coeficienţi ce ţin cont de influenţa rezistenţei betonului:  35  α1 =    f cm  0.16) h0 . pentru fcm>35.b. asupra curgerii lente: βH = 15[1 + (0. t0 ) .T . h0= 2Ac/u.012 RH) ] ⋅ h 0 + 250 ⋅ α3 ≤ 1500 ⋅ α3 .20) unde: t0.8 f cm (1.14.1 + t 0.15) β t 0 ) .13) ϕH .1⋅ 3 h 0 .t 0 ) =  β + t − t   0   H β .

38 0.85 în care kh .deformaţia datorată contracţiei elastice iniţiale. ca şi pentru curgerea lentă.0 0.vârsta betonului la momentul considerat. natura şi granulozitatea agregatelor. ts .0 se obţine din tabelul 1. t s ) ⋅ k h ⋅ εcd.dimensiunea nominală (fictivă). modul de compactare.7.46 0.0 0.38 0. Valoarea contracţiei totale se determină cu relaţia: ε cs = ε cd + ε ca (1.30 0.10 0. Valoarea εcd .58 0.13 0. h0= 2Ac/u. În cazul turnării unui beton proaspăt peste unul întărit. u au  1 . de numeroşi factori: compoziţia betonului. u e nt t  Contracţia betonului Mărimea deformaţiei betonului din contracţie depinde.49 0.coeficient dat în tabelul 1.p e n tcr im e n dt ur rei z is t ein a al c auin t a r riraep idc ala.7 determină cu relaţia: h0 kh εcd ( t ) = βds ( t. Valoarea totală a deformaţiei din contracţie are două componente: deformaţia elastică iniţială (dezvoltată în primele zile după turnare) şi deformaţia în timp (care depinde de migrarea apei din betonul întărit). sRa . raportul apă/ciment.24) unde: t .19 0. εca .30 0.un coeficient funcţie de tipul şi întărirea cimentului utilizat: u au ir .p e n tcr im ennot r ms a lc uin t a r riraep idc ala. în zile.8.17 0.24 0. sNa .cube (MPa) Umiditatea relativă. t s ) = (t − t s ) ( t − t s ) + 0. % 20 40 60 80 90 100 20/25 40/50 60/75 0.deformaţia finală din contracţie. 300 0. Creşterea deformaţiei din contracţia la uscare în timp se Tabelul 1. εcd . umiditatea mediului ambiant.70 0 βds ( t.  − 1 − p e n tcr im ennot r ms a lc uin t a r le en tca la sSa . independent de mărimea eforturilor unitare din beton.75 ≥ 50 0.36 0.62 0.04 h 3 0 (1. Tabelul 1.48 0.0 100 1.0 Deformaţia elastică iniţială se calculează cu relaţia: 18 .23) 200 0.8 fck/fck.  α =  0 .vârsta betonului la momentul începerii contracţiei. apar diferenţe ale deformaţiei din contracţie. RH. Deformaţiile din contracţie încep să se manifeste imediat după punerea în operă a betonului. h0 .α .22) unde: εcs . calitatea cimentului.0 (1.deformaţia datorită contracţiei în timp.

05 / γc (1.70 50 33 1.9 sunt date valorile pentru fcd şi fctd. ductilitate ( εuk şi ft/fyk). αct . Comportarea armăturilor depinde de următoarele proprietăţi: - - - limita de curgere caracteristică (fyk sau f0. limita de curgere maximă.15 30 20 1. reală (fy.95 60 40 2.0.4. Valoarea recomandată în EN 1992-1-1:2004 este 1. În tabelul 1.45 40 27 1.5 ⋅ ( fck − 10 ) ⋅ 10 −6 . punctul 3. pentru γc =1.25) βas ( t ) = 1 − exp( −0. rezistenţa la rupere (ft).factorul parţial de siguranţă pentru beton. Valoarea de calcul pentru rezistenţa la întindere este: fctd = αct ⋅ f ctk . rezistenţa la oboseală. sudabilitate.26) în care: γc . capacitatea de îndoire.3.max). t (zile). αcc .05 1.un coeficient prin care se ţine seama de efectele de lungă durată asupra rezistenţei la compresiune şi de efectele nefavorabile rezultate din modul de aplicare al încărcării. dimensiunile secţiunii şi toleranţe.2.2.εca ( t ) = βas ( t ) ⋅ εca (∞) (1.27) în care: γc .2t 0. Valoarea recomandată în EN 1992-1-1:2004 este 1.un coeficient prin care se ţine seama de efectele de lungă durată asupra rezistenţei la întindere şi de efectele nefavorabile rezultate din modul de aplicare al încărcării. unde: ε ca (∞) = 2.60 45 30 1.5 ) . Rezistenţele de calcul la compresiune şi întindere Valoarea de calcul pentru rezistenţa la compresiune este: fcd = αcc ⋅ fck / γ c (1.30 35 23 1. rezistenţa sudurii pentru plase sudate şi carcase 19 .factorul parţial de siguranţă pentru beton. 1. caracteristicile de aderenţă (fR).5 şi αc =1 . OŢELUL BETON Pentru oţelul din care se confecţionează armatura flexibilă se respectă prevederile din EN 1992-1-1:2004.0 25 17 1.85 55 37 1.9 Clase de rezistenţă pentru beton 20/25 25/30 30/37 35/45 40/50 45/55 50/60 55/67 60/75 1 2 3 fck (MPa) fcd (MPa) fctd (MPa) 20 13 1.2k). Tabelul 1.

5 5 10 10 150 100 10 20 .15 <1. caracteristicile de suprafaţă ale barelor profilate trebuie să asigure o aderenţă adecvată cerinţelor de proiectare.6·fy ≥1.3 fyk.10. Limita de curgere reală.600 ≥1.10 Armătura fsk [N/mm2] S 220 220 S 420 420 S 500 500 Valoarea maximă a limitei de curgere a armăturilor.11. fymax.11 şi figura 1. cu o limită maximă mai mică decât 0.35 ≥7. Armăturile trebuie să aibă o comportare la îndoire stabilită prin standarde de produs şi de încercări.0 ≥1. Eurocode 2.11 . tabelul 1.35 ≥7.9: a) profile laminate. Tabelul 1.11 Fractil [%] C A A Limita de curgere caracteristică (fyk sau f0. şi prin cerinţele cuprinse în tabelul 1. definită ca raport între rezistenţa la rupere şi limita de curgere (ft/fy)k şi alungirea la forţă maximă.5 ≥1.Tipul de armatură este indicat prin valoarea limitei de elasticitate caracteristică fsk [N/mm2]. nu trebuie să depăşească 1.1. Factorul de suprafaţă fR este stabilit în standardul EN 10080 şi este prezentat în tabelul 1. Fig. prevăzută în EC 2 este: fyk.0 400 . De asemenea.08 ≥5. [MPa] k=(ft/fy)k Alungirea la forţă maximă ε k [%] u Rezistenţa la oboseală pt N=2·106 cicluri de solicitare. Armătura trebuie sa aibă o ductilitate adecvată.max = 600 MPa.5 ≥1. εuk .15 <1.05 ≥2.5 ≥1.05 ≥2. b) profile formate la rece Caracteristici/produs Clasa de rezistenţă Bare şi sârme B C Plase sudate B Tabelul 1.2k).08 ≥5.9. tabelul 1.

poate fi luată de 12 x 10-6/°C. 5 În tabelul 1.2.4) Îmbinare prin încrucişare2). clasele de rezistenţă A.3 A fyk.08 >1. Proiectarea se face utilizând aria nominală a secţiunii transversale a armăturii.5 Proprietăţile privind sudabilitatea armăturilor.2.Rezistenţa la forfecare Factor de profil (aderenţă) fR Diametru bare. prin suprapunere. unde A este aria sârmei 0. cu armăturile din alte elemente Îmbinare cap la cap pentru Ø ≥ 20 mm Îmbinare cap la cap cu armăturile din alte elemente Îmbinare prin suprapunere2). C). prin încrucişare3).4) Predominant static Nepredominant static Sudare electrică prin presiune în puncte Sudare cap la cap prin topire intermediară 21 . conform EN 10080. diferită de cea prevăzuta în EC 2. Tabelul 1. Pentru modulul de elasticitate longitudinal Es.12 ε k [% u k=(ft/fy)k ] Armătura fyk sau f0. prin suprapunere.13 Cazul de încărcare Metoda de sudare Sudare cap la cap prin topire intermediară Sudare cu arc electric cu electrod învelit şi sudare cu arc electric cu sârmă tubulară fără gaz protector Sudare cu arc electric în mediu de gaz protector cu electrod fuzibil Sudare prin frecare Bare întinse 1) Bare comprimate1) Îmbinare cap la cap Îmbinare cap la cap pentru Ø ≥ 20 mm. de 200 kN/mm².12 sunt exemplificate caracteristicile de suprafaţă şi o comparaţie a proprietăţilor câtorva tipuri de armături (S500. se poate lua simplificat valoarea din EC 3 pentru oţelul structural. 3.035 0. cu armăturile din alte elemente Îmbinare cu eclise. conform EN 1994-2: 2005.2k [MPa] S500A 500 1.30 7.04 0.056 minim min.5-12 >12 - 0. prin încrucişare3).15 5 S500C 500 ≤1.05 2. Tabelul 1. B. mm 5-6 6.5 S500B 500 1. Valoarea medie a densităţii materialului se consideră egală cu 7850 kg/m3.13. adică 210 kN/mm². Valoarea coeficientului de dilatare termică liniară αT. sunt date în tabelul 1. metodele de sudare şi exemple de aplicare.

pe de o parte. Tabelul 1. iar pentru oţelul S 500 se va indica obligatoriu şi clasa de ductilitate. utilizate ca armături în ţara noastră.betonul şi metalul. prin intermediul elementelor de legătură speciale dispuse între cele două materiale.14 În tabelul 1.4. Oţelul OB 37 şi PC 52 se consideră ca având clasa de ductilitate C. iar pe de altă parte. Conlucrarea dintre beton şi metal se realizează prin aderenţa ce se naşte între cele două elemente în contact.Sudare cu arc electric cu electrod învelit Sudare cu arc electric în mediu de gaz protector cu electrod fuzibil 1) 2) - - bare având acelaşi diametru nominal raport admis pentru diametre diferite ≥ 0.beton se obţine atunci când nu există lunecare pe suprafaţa de contact dintre cele două materiale componente . 22 .15 1.14 sunt prezentate produsele de oţel.15 sunt prezentate caracteristicile armăturilor pentru plase sudate. cu denumirile comerciale cunoscute. Tabelul 1. CONECTORI Eficacitatea maximă a elementelor cu secţiune compusă oţel .57 3) pentru îmbinări de rezistenţă Ø ≤ 16 mm 4) pentru îmbinări în zona reazemelor Ø ≤ 28 mm Îmbinare cap la cap pentru Ø ≥ 14 mm Îmbinare cap la cap pentru Ø ≥ 14 mm În tabelul 1.

65 A 0 .2 . contracţia betonului.Elementele de legătură sunt solicitate de forţele de lunecare ce apar la suprafaţa de contact beton – oţel. sudate la bază şi prevăzute la partea superioară cu un cap) în condiţiile în care aceştia prezintă o lungime totală de cel puţin 4 ori mai mare decât grosimea tijei. Forţele de lunecare sunt influenţate de: acţiunile de scurtă şi de lungă durată. în cazul conectorilor neductili). PRd = PRk / γ v În principiu.10 Încercările experimentale arată că această condiţie este îndeplinită de către conectorii de tip gujon cu cap (tije cilindrice verticale. Pentru conectorii ductili trebuie respectate următoarele condiţii: . pot fi consideraţi ca fiind ductili.28) unde γv este coeficientul parţial de siguranţă pentru rezistenţa conectorilor. La alegerea materialului pentru realizarea conectorilor se va ţine cont de comportamentul cerut pentru aceştia şi de metoda de fixare pe elementul de oţel. Rezistenţa caracteristică (capacitatea portantă caracteristică) a unui conector este egală cu forţa maximă aplicată în direcţia considerată (în cele mai multe cazuri paralelă cu interfaţa oţel-beton) care poate fi suportată de conector până la rupere. curgerea lentă a betonului.fu / fy ≥ 1. conectorii ductili sunt definiţi ca fiind conectorii care prezintă o capacitate de deformare suficientă pentru a justifica ipoteza unui comportament plastic ideal al conexiunii. Cei mai utilizaţi conectori ductili sunt conectorii gujon (dorn). (Ao reprezentând aria iniţială a secţiunii transversale) nu trebuie să fie mai mică de 12%. 23 . diferenţa de temperatură între beton şi oţel. figura 1. în valoare caracteristică superioară sau egală cu 6 mm. Fig. conectorii care posedă o capacitate de deformare. Rezistenţa de calcul (capacitatea portantaă de calcul) se obţine din relaţia: (1.10. figura 1.alungirea la rupere. egal cu 1. Practic. . măsurată pe o lungime între repere de 5.11.1.25 (sau mai mare. a cărei diametru trebuie sa fie cuprins între 16 si 22 mm.

0 24 .2 Alungirea la rupere [%] min 15 Dimensiuni [mm] φ 16 19 22 25 l2 50.0 10.0 12.0 10. 125.12. Dornul constă dintr-o tijă metalică cilindrică. Conectorii dorn tip Nelson sunt cei mai utilizaţi conectori dorn. conectorii tip dorn s-au dovedit a fi cele mai utilizate elemente de legătură din ultimele decenii.0 30. Datorită bunei comportări în exploatare dar mai ales pentru simplitatea montării lor. care permite fixarea prin sudură automată.87 19. 100. 125 75. 150 90. tabelul 1.40 d2 31. 125.16: Tabelul 1. 150.1.28>1. 125.0 10.7 31.7 h 7. prevăzută cu un cap care joacă rolul de element de ancorare iar la capătul opus prelucrată sub formă de con (pentru a asigura o sudură penetrată).0 9.150.0 10.16 Oţel S235 J2G3 Limita de curgere fy [N/mm2] min 350 Rezistenţa ultimă de rupere fu [N/mm2] min 450 fu/fy 1.Fig. 175 d1 15. aceştia au următoarele caracteristici mecanice şi geometrice (pentru cele mai utilizate tipuri de conectori dorn).7 34.9 d3 21.0 24.0 28. figura 1.5 k 8. 100. care asigură o mare productivitate.11 Dornul este unul din cele mai simple elemente de legătură.22 25. 75. 80.9 40.175 100.05 22. 100.

Valorile caracteristice ale acţiunilor directe şi indirecte sunt. din contracţia şi curgerea lentă a betonului. Acţiunile permanente se aplică cu o intensitate practic constantă în raport cu timpul. 25 . forţa de frânare)  acţiuni indirecte. acelea care prezintă o probabilitate acceptată apriori. cum sunt încărcările permanente (greutatea proprie. în general deformaţii impuse.1. dar mai mici decât durata de exploatare a construcţiei. încărcări temporare cu acţiune de lungă durată. cum sunt cele din precomprimare. în general încărcări. A C Ţ I U N I Aspecte generale Prin acţiune se înţelege orice cauză.12 2. cu acţiune de scurtă durată (din vehicule. capabilă să producă eforturi sau deformări în elementele sau structurile podurilor. Acţiunile luate în calcul la dimensionare sunt:  acţiuni directe. pe toată durata de exploatare a construcţiei. Fig. presiunea vântului.12. din variaţii de temperatură sau diferenţele de temperatură dintre cele două materiale componente (la secţiunile compuse). din deplasările de reazeme. exterioară sau interioară. prin definiţie. aglomerări de oameni. forţe inerţiale: forţa centrifugă. Acţiunile temporare de lungă durată au intensităţi constante pe durate de timp îndelungate. de a nu fi depăşite în timpul duratei de utilizare a construcţiei. Fazele tehnologice pentru sudarea electrică a conectorilor tip gujon este prezentată în figura 1. sarcina moartă).În slide-ul alăturat este prezentat un aspect din timpul sudării conectorilor.

1. cu grinzi principale simplu rezemate.35 l+14. izbirea navelor şi ambarcaţiunilor de pilele podurilor peste cursuri de apă navigabile. ACŢIUNI PERMANENTE Greutatea suprastructurii şi a căii În Normativ pentru proiectarea podurilor de cale ferată.5 L>30 0. executate din oţel S235. fără contraşine. se poate estima cu ajutorul formulelor din tabelul 2. Greutatea căii La podurile metalice la care calea este aşezată direct pe elementele structurii de rezistenţă.1-1. Acţiuni/2004 (revizuire STAS 1489-78 – Poduri de cale ferată. 2.83 L .Acţiunile temporare de scurtă durată au intensităţi variabile.55 L+12.0 Poziţia căii sus jos -sus jos 26 . având calea pe traverse aşezate direct pe lonjeroni sau pe grinzile principale. Relaţiile din tabel includ şi greutatea elementelor de rezistenţă ale trotuarelor de serviciu şi sunt determinate pentru grinzi principale având înălţime constantă de mărime: L 10  h= L 6  Alcătuirea podului Grinzi cu inimă plină Grinzi gemene Grinzi cu zăbrele − grinzi cu inima plina − grinzi cu zabrele Tabelul 2. forţele produse de vehiculele care deviază din axul căii la podurile de cale ferată. încărcări produse prin distrugerea unor instalaţii fixe pe pod.70 L+8. În această categorie intră: încărcări seismice.00 kN / m La podurile metalice pe grinzi gemene având şinele aşezate pe longrine de lemn. greutatea căii se va lua: g = 9. unde s-a avut în vedere EN 1991-2.00 kN/m. dar cu traverse de lemn.0 30 ≥ L > 20 0.1-1 Convoiul LM 71 L [m] G [kN/m] L ≤ 30 0. în comparaţie cu structuri similare existente sau cu ajutorul unor relaţii empirice.0 L ≤ 10 0. Acţiunile excepţionale sunt acelea care intervin foarte rar sau niciodată pe durata de exploatare a construcţiei. intensităţile maxime aplicându-se pe durate reduse sau cu intensităţi practic constante care se aplică pe durate reduse. funcţie de caracteristicile podului.10 0.5.26 L+17.30 L+15.0 L>30 0.5 5 < L ≤ 15 0.44 L+6. greutatea căii se consideră de 5. Acţiuni).0 L. Greutatea structurii de rezistenţă a podurilor de cale ferată nituite.41 L+12. fără pat de balast. Greutatea structurii de rezistenţă Greutatea structurii de rezistenţă se evaluează la elaborarea proiectului în mod aproximativ. sunt date relaţii pentru determinarea greutăţii căii şi a structurii de rezistenţă a tablierului.5 L>30 0.

10 α ≥ 60 45 < α < 60o α ≤ 45o o o - grinzi cu inimă plină cu perete dublu: Ki = K4 = 1.21 1/20 1.1-5.09 1/10 1.04 1.03 1.21 1. cu coeficienţi Ki .16 1.1-5 K8 0. având CV nituite Grinzi cu zăbrele nituite. Tabelul 2.1-4.41 1. multiplicând valorile obţinute din tabelul 2.08 1/16 1.1-2 Cale sus jos sus.90 27 .05 1. R[m] R ≤ 1100 1100 < R ≤ 2 500 2 500<R<4 000 R>4 000 Tabelul 2.02 1.14 1/18 1.95 poduri pe grinzi continue: Ki = K7 = 0.06 1/15 1.11 1.27 1.1-2. cale sus.1-1. prinderi nituite Tabelul 2.Pentru poduri metalice având alte caracteristici constructive.1-3. Tabelul 2.34 1.95 0. cale jos.02 1.11 1/17 1.10 1. după cum urmează: Alcătuirea podului Grinzi cu Inimă plină Grinzi cu zăbrele poduri pe grinzi principale cu înălţime redusă: Ki = K1 – tabelul 2.01 1/12 1. grinzile căii sudate Grinzi cu zăbrele integral sudate.02 h/L 1/14 1.00 - poduri oblice: Ki = K3 . Grinzi cu zăbrele Oblicitatea Orice oblicitate K3 1.49 1.1-4 Alcătuirea podului şi poziţia căii Grinzi cu inimă plină.07 1. Grinzi gemene Grinzi cu inimă plină.25 - - poduri în curbă: Ki = K2 – tabelul 2. Alcătuirea podului Grinzi cu inimă plină.05 1/9 1. jos 1/7 1.85 0.20 grinzi cu zăbrele având montanţi în toate nodurile: Ki = K3 = 1.1-3 K2 1.02 1/8 1.05 1.15 1/11 1.04 poduri de cale ferată dublă: Ki = K6 = 1.17 1/19 1.tabelul 2. greutatea structurii de rezistenţă se obţine aproximativ.90 poduri sudate (oţel S235): Ki = K8 – tabelul 2.

Divizarea părţii carosabile în benzi teoretice de circulaţie Divizarea părţii carosabile în benzi teoretice de circulaţie ţine seama de posibile modificări ulterioare ale benzilor de circulaţie în perioada de exploatare a podului. Modelele de Încărcări din euronormă şi regulile asociate lor nu descriu traficul real.2.dacă părţile suprafeţei carosabile sunt separate printr-o barieră fixă de siguranţă.2. poziţia lor pe partea carosabilă. să acopere toate situaţiile normale de trafic previzibile pentru a fi considerate în proiectare. precum şi efectele traficului real şi de perspectivă. numărul benzilor încărcate. se consideră: .4 m ≤ w<6 m 6 m ≤w Numărul benzilor teoretice n1 1 2 int ( w / 3 ) Lăţimea unei benzi teoretice 3m w/2 3m Lăţimea zonei rămase w -3 m 0 w – 3xn1 2. incluzând benzile de aşteptare sau piste. ele au fost alese şi calibrate astfel ca efectele lor (cu amplificarea dinamică inclusă). Poziţia şi numerotarea benzilor de circulaţie Pentru fiecare verificare. întreaga parte carosabilă.Pentru un pod care are mai multe din caracteristicile prezentate. coeficientul Ki se va lua egal cu produsul coeficienţilor corespunzători fiecărei caracteristici. Dacă pe platelajul podului partea carosabilă este împărţită fizic în două. 28 . inclusiv zona centrală rezervată. Lăţimea părţii carosabile trebuie considerată între borduri (dacă înălţimea lor este mai mare de 10 cm).Part 2: Traffic loads on bridges”. fiecare parte. Acţiunile din trafic se definesc prin Modele de Încărcări.2.1. trebuie astfel alese încât efectele modelelor de încărcare să fie cele mai defavorabile. Numărul şi lăţimea benzilor teoretice de circulaţie sunt arătate în tabelul 2. Tabelul 2.2-1 Lăţimea părţii carosabile w w < 5.dacă părţile suprafeţei carosabile sunt separate printr-o barieră demontabilă de siguranţă. sau între limitele interioare ale sistemelor de restricţie pentru vehicule. secţiunea 4.4 m 5. respectiv SR EN 1991-2:2005. se împarte separat în benzi teoretice de circulaţie.2. 2.2-1. . ACŢIUNI LA PODURILE RUTIERE Se prezintă acţiunile la podurile rutiere în conformitate cu EN 1991-2 “Actions on structures . numerotarea lor. printr-o zonă centrală rezervată. 2. se împarte în benzi teoretice de circulaţie.

distanţa între axele TS în sens transversal se poate lua minim 2. numărul de autocamioane).3.5 m . Valoarea coeficienţilor αQ şi α se recomandă a fi 1.fig. semne rutiere. 29 . Banda pe care rezultă cel mai defavorabil efect este numerotată Banda Nr. 2.2. Pentru fiecare tip de pod. un singur tandem pe o bandă de circulaţie şi încărcare uniform distribuită (sistem UDL). Modelul de încărcare 1 (LM1. Fig. LM 1 constă din două sisteme parţiale: tandem (două axe) de forţe concentrate αQ Q ik . Exemplu de numerotare a benzilor 2. rămase). Acesta depinde de: structura traficului (ex. traficul datorat vehiculelor poate fi diferit. Model de Încărcare LM1 Atunci când este relevant şi numai pentru verificări locale.2. care circulă centrat în lungul axei benzii de circulaţie.2-2. 2. αQ ≤ 1 (sistem tandem .2-2) LM1 acoperă situaţiile curente de trafic aglomerat sau blocări de trafic cu un înalt procent de vehicule grele.Poziţia benzilor teoretice de circulaţie nu este necesar să fie asociată cu numerotarea lor. restricţii etc. q a) Sistem Tandem (TS) b) exemplu de aplicare Fig. 1. 2. densitatea lui (ex. greutăţile extreme posibile ale vehiculelor şi ale încărcărilor lor pe osie. 2 (fig. numărul mediu al vehiculelor pe an). banda pe care rezultă al doilea efect este numerotată Banda Nr. condiţiile specifice (frecvenţa de aglomerare).TS).2-1. având o intensitate pe metrul pătrat α qik ( α qrk pe suprafaţa zonelor q q αq ≤ 1. Modele de încărcare (convoaie de calcul) Încărcarea reală pe podurile rutiere rezultă din diversitatea categoriilor de vehicule şi din încărcarea cu oameni.2-1).

5 kN/m2 2. Modelul de încărcare 4 (LM4) Acoperă aglomerările de oameni. cu amplificarea dinamică inclusă. asociate convoaielor de calcul 1 şi 2 care se utilizează pentru verificări locale.2. Considerarea vehiculelor speciale pentru proiectarea podurilor va fi limitată numai la cazurile particulare cerute de beneficiar. se consideră uniform distribuite pe suprafaţa lor de contact.2-3) Acoperă efectul traficului normal pe elemente structurale scurte.2-2. Constă dintr-o singură încărcare cu o singură osie. Distribuţia încărcărilor concentrate Încărcările concentrate diferite.2-2 Poziţia Banda Nr.5 kN/m2 2. 3 Alte benzi Suprafaţa rămasă TS Încărcare pe osie Q ik 300 kN 200 kN 100 kN 0 0 UDL qik sau qrk 9 kN/m2 2.5 kN/m2 Modelul de încărcare 2 (LM2. până la centrul de greutate al dalei (figura 2. 2. aplicată în orice poziţie pe partea carosabilă. sunt date în tabelul 2. constând într-o încărcare uniform distribuită cu o intensitate de 5 kN/m2. vehiculele vor fi considerate numai în situaţii de proiectare tranzitorii. Fig.5 kN/m2 2.2-4). egală cu 400 kN. 30 . care nu se încadrează în reglementările naţionale în vigoare (transport agabaritic). Distribuţia încărcărilor prin straturile rutiere şi prin dala de beton se consideră cu pantă de 1:1. 1 Banda Nr.Valorile caracteristice pentru LM 1.fig. care include amplificarea dinamică. Tabelul 2.2-3 Modelul de încărcare 3 (LM3) Defineşte modele standardizate de vehicule speciale. 2 Banda Nr.

iar distanţa între două vehicule. sunt prezentate 5 convoaie de calcul şi sunt precizate situaţiile de utilizare ale acestora.4. pentru verificările la oboseală se poate folosi Modelul de încărcare la oboseală 3. 2.2-6.2. la punctul 4. Fig. Modelul este alcătuit din 4 osii. respectiv SR EN 1991-2:2005. cel de-al doilea vehicul având încărcarea pe fiecare osie de 36 kN. Fig. Atunci când este relevant.2-5).4.2-5 2.2-6 31 . conform EN 1994-2. fig. Modele de încărcare la oboseală În EN 1991-2:2003. 2.6: Convoaie de calcul pentru oboseală.2-4 Distribuţia prin sistemul rutier şi prin platelajele ortotrope se consideră cu panta 1:1 până la nivelul median al plăcii continue al platelajului ortotrop (fig. încărcarea pe fiecare osie fiind 120 kN/m. 2. 2. 6. măsurată între centrele lor nu este mai mică de 40 m. 2.8.Legendă 1 – presiunea de contact a roţii 2 – sistem rutier 3 – dala de beton 4 – suprafaţa mediană a dalei Fig. trebuie luate în considerare două vehicule pe aceeaşi bandă de circulaţie. În cazul podurilor de şosea cu structură compusă oţel-beton.

Dacă suprafaţa de rulare este degradată sau dacă există riscul rezonanţei.6 αQ1(2Q1k ) + 0.6. dar acţionând în sens opus. valori mai mari decât 1.10 αq1w l L (2.5.lungimea tablierului sau a părţii care a fost considerată. Prin urmare. 32 . numai în cazuri excepţionale.7 ar putea fi atinse.Amplificarea dinamică este inclusă în model. Valoarea caracteristică Qlk. În zona rosturilor de dilataţie se va considera un coeficient suplimentar de amplificare dinamică ∆ fat . acesta poate atinge valoarea 1. forţa poate fi considerată aplicată pe axa părţii carosabile şi uniform distribuită pe toată lungimea de încărcare. Coeficienţi dinamici Amplificarea dinamică este inclusă în modelele de încărcare.2-7.2-7 2. 2. Coeficientul de amplificare dinamică inclus în modelele de încărcare s-a stabilit pentru o calitate medie a suprafeţei de rulare şi o suspensie normală a vehiculelor.7. dacă toţi factorii α sunt egali cu unitatea]. se face o adaptare a coeficientului dinamic inclus. după cum urmează: Qlk = 0. pentru verificări particulare sau proiecte particulare. În cele mai defavorabile cazuri. Forţele datorate acceleraţiilor (tracţiunii) se consideră ca mărime egale cu forţele de frânare.0m a benzii şi pentru o lungime de încărcare L > 1. σ D este distanţa de la rostul de dilataţie Fig.2- 1) 180 αQ1 (kN ) ≤ Qlk ≤ 900 (kN ) unde: L .2. În cazul în care efectul excentricităţii nu este semnificativ.2. limitată până la 900 kN pentru toată lăţimea podului.7 L (≤ 900 kN) pentru o lăţime de 3. Practic.2m. [Exemplu : Qlk = 360 + 2. Aceste situaţii trebuie evitate printr-o calitate adecvată a suprafeţei de rulare şi prin măsuri de proiectare. se calculează ca o fracţiune din încărcările verticale maxime totale corespunzătoare convoiului de calcul 1 care se aplică pe banda numărul 1.2. Forţe orizontale Forţa de frânare şi forţa de tracţiune Forţa de frânare Qlk. aceasta înseamnă că mărimea Qlk poate fi pozitivă sau negativă. trebuie considerată ca o forţă longitudinală care acţionează la nivelul suprafeţei de rulare a părţii carosabile. conform figurii 2.

Tabel .forţe din izbirea de barierele de securitate.3. Valori Valoarea gr1a Caracteristice comb.K = caracteristică 2. 2. se ia conform tab.Forţa centrifugă Forţa centrifugă Qtk se consideră ca o forţă transversală care acţionează la nivelul suprafeţei de rulare.Qv este suma tuturor încărcărilor concentrate ale sistemului tandem al convoiului de calcul 1.2-4 Trotuare Partrea carosabilă şi piste Forţe Tipul încărcării Forţe verticale Forţe orizontale verticale Referinţa EC1-2 4. Acţiuni pentru situaţii de proiectare accidentale În EC 1-2 se definesc următoarele încărcări provocate de vehicule în situaţii de proiectare accidentale: • Forţe din izbirea de către vehicule care circulă sub pod. care se exclud reciproc. Fiecare din acest grup de încărcări.3 4.3.forţe din izbirea de borduri.3.r este raza în plan orizontal al axei părţii carosabile în metri . 33 . • Acţiuni de la vehicule pe pod: .1 4. . Valoarea gr1b K* Valori Valoarea Valoarea gr2 Grupuri Frecvente K K de Valoarea încărcări gr3 K Valoarea Valoarea gr4 K K A se vedea Valoarea gr5 anexa A K ) * . Grupuri de încărcări din trafic la poduri de şosea Simultaneitatea sistemelor de încărcare se consideră cu ajutorul grupurilor de încărcări definite în tabelul 2.2-4.3. se consideră că definesc o acţiune caracteristică pentru combinarea cu încărcări care nu provin din trafic.2-3 forţei centrifuge Qtk .vehicule pe trotuare. .2-(1) Forţa Sistemul de Frânare Forţa LM 1 LM 2 LM 3 LM 4 uniform încărcare tracţiune centrifugă distrib.4. Tabelul2. .5 4. pe direcţie radială axei părţii carosabile.8.2 4.2 5.3.2-3.4 4. Valoarea caracteristică a 2.2.4.2. în care efectele dinamice sunt incluse. unde: 2.7. .forţe din izbirea de elementele structurale.

În cazul în care aplicarea convoiului de calcul 4 nu este necesară pentru calculul trotuarelor. . 2. 2. unde această posibilitate există. Valorile caracteristice ale acestor încărcări se utilizează atât în situaţiile de proiectare permanente cât şi în cele tranzitorii. comune şi din acţiunea de întreţinere a structurilor (de exemplu vehicule de serviciu) şi din situaţii accidentale. acoperă efectele statice produse de o aglomerare continuă densă cu oameni.o forţă uniform distribuită qfk.3-1) Convoiul de calcul (aglomerare cu oameni) definit.o încărcare Qserv care reprezintă vehiculele de serviciu.3- 2.3-1). Convoaie de calcul statice pentru încărcări verticale.3-1 Valoarea recomandată este : qfk =5 kN/m2 (2.1.3. Acestea încărcări determină apariţia în structură a unor forţe statice şi dinamice verticale şi orizontale. Fig. valoarea recomandată pentru qfk este: qfk = 2 + 2) 120 [kN / m 2 ] L + 30 (2.5 kN/m2 ≤ qfk ≤ 5 kN/m2 Încărcarea concentrată Valoarea caracteristică a forţei concentrate Qfwk se ia: 34 . PISTE DE CICLIŞTI ŞI PASARELE Încărcările impuse definite în această secţiune rezultă din traficul pietonal şi al cicliştilor. încărcări datorate construcţiilor minore. Se consideră trei convoaie de calcul care se exclud reciproc : .o forţă concentrată Qfwk .2.3. care corespunde unei încărcări qfk = 5 kN/m2. se defineşte o forţă uniform distribuită qfk (figura 2. . ACŢIUNI LA TROTUARE. Încărcările caracteristice s-au stabilit pentru determinarea efectelor statice datorate traficului pietonal şi al cicliştilor pentru verificări la stările limită şi verificări particulare în exploatare. Încărcarea uniform distribuită Pentru podurile de şosea care susţin trotuare pentru pietoni sau piste pentru ciclişti.

. Convoaie de calcul statice pentru forţe orizontale La pasarele. definite în tabelul 2.10% din încărcarea totală obţinută pe baza încărcării uniform distribuite . atunci încărcarea Qfwk nu se mai ia în considerare. 35 .3. Valoarea caracteristică a acestei forţe orizontale se ia egală cu cea mai mare valoare dintre următoarele două valori: . QSV 1 = 80 kN QSV 2 = 40 kN Fig. care acţionează la dea lungul axei.3-3) Forţa concentrată.3-2. 2. la nivelul părţii carosabile. Fiecare din aceste grupuri de încărcări se exclud reciproc şi se consideră că definesc acţiuni caracteristice pentru combinaţii de încărcări care nu provin din trafic.3. Vehicul de serviciu Trebuie să se considere un singur vehicul de întreţinere Qserv în cazul în care pe pasarelă sau pe trotuar circulă vehicule de serviciu. în acest caz.2. Acest vehicul poate fi un vehicul pentru lucrări de întreţinere.10 m. încărcările verticale şi forţele orizontale datorate traficului se consideră cu ajutorul unor grupuri de încărcări. se recomandă pentru determinarea efectelor locale.3-2 În cazul în care se prevăd protecţii permanente astfel încât pe pasarelă să nu circule nici un vehicul.3.60% din greutatea totală a vehiculului de serviciu. Această forţă orizontală se consideră că acţionează simultan cu încărcările verticale corespunzătoare.Qfwk =10 kN (2. dacă este cazul. urgenţe (de exemplu ambulanţe sau maşini ale pompierilor) sau pentru alte servicii.2. vehiculul de serviciu nu se mai consideră ca încărcare. nu este necesar să se aplice considerarea aceluiaşi vehicul ca încărcare accidentală. dar în nici un caz cu forţa concentrată Qfwk. care acţionează pe o suprafaţă pătrată cu latura de 0. se recomandă să se utilizeze vehiculul de serviciu definit în figura 2. se consideră o forţă orizontală longitudinală Qflk. Dacă la o pasarelă este prevăzut un vehicul de serviciu.3-1. Grupuri de încărcări la pasarele Dacă este cazul. 2. În cazul în care nu sunt disponibile informaţii şi dacă nici un obstacol permanent nu este prevăzut pentru prevenirea accesului vehiculelor pe pod.

4-1:  36 .4. Forţe din izbirea de tabliere. Modelul de încărcare SW/2 reprezintă efectul static al încărcării verticale determinată de traficul feroviar greu. 2.Modele de încărcare  Se definesc patru modele pentru încărcările din trafic feroviar: LM 71 – reprezintă efectul static al traficului feroviar normal Distribuţia încărcărilor verticale şi valorile caracteristice sunt date în figura 2. secţiunea 6.4-1: (1) lungime nelimitată Fig.4-2 şi tabelul 2. Acţiuni pentru situaţii de proiectare accidentale • • • • Aceste acţiuni pot fi: Forţe din izbirea de către vehicule rutiere care circulă sub pod. Forţe din izbirea de pile. ele au fost selectate astfel ca efectele lor. Distribuţia încărcărilor verticale şi valorile caracteristice sunt date în figura 2. Modelele de încărcări din euronormă nu descriu încărcări reale.3. Partea 2: Acţiuni din trafic la poduri.3-1 2. cu sporul dinamic luat în considerare separat.4-1. Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor.1.Tabelul 2.Part 2: Traffic loads on bridges”.4. Prezenţa accidentală a vehiculelor pe pod.4. Acţiunile din trafic se definesc prin Modele de încărcări. respectiv SR EN 1991-2. 2. LM (Load Model) 71 SW/0 şi SW/2 Modelul de încărcare SW/0 reprezintă efectul static al traficului feroviar normal la podurile cu grinzi continui. să reprezinte efectele traficului din exploatare şi de perspectivă. 2. ACŢIUNI LA PODURILE DE CALE FERATĂ Se prezintă acţiunile la podurile de cale ferată în conformitate cu EN 1991-2 “Actions on structures .

0 Model de încărcare SW/0 SW/2 q vk [kN/m] 133 150 a [m] 15. Fig. conform fig.Fig.  Convoiul (Modelul de încărcare) HSLM Modelul se foloseşte pentru reprezentarea traficului cu trenuri de călători cu viteze care depăşesc 200 km/h. Modele de Încărcare SW/0 şi SW/2 Tabelul 2.  2.4.0. Excentricitatea încărcărilor verticale (LM 71 şi SW/0) Efectul excentricităţii încărcărilor verticale se consideră cu ajutorul raportului încărcărilor pe roţi de cel mult 1.4-2. 2. pe oricare linie.0 Modelul de încărcare „tren neîncărcat” Modelul se foloseşte pentru unele încărcări specifice. acţiunea este verticală şi uniform distribuită. cu o valoare nominală de 10.25:1.3. Distribuţia încărcărilor de la roţi Distribuţia longitudinală a unei forţe concentrate prin şină 37 .4-3.4. 2. 2.3 7.2.4-1 c [m] 5.0 kN/m.4-3 2.0 25.

Pentru considerarea efectului local al încărcărilor (pentru nervuri longitudinale şi transversale. Fig.4-4.O forţă concentrată a convoiului de calcul poate fi distribuită la trei puncte de rezemare a şinei. Fig.4-6 2. Coeficientul dinamic 38 .4-6. conform fig. pot fi distribuite uniform în sens longitudinal căii (cu excepţia elementelor care preiau direct încărcările de la cale). 2.4-5.4-4 Distribuţia longitudinală a încărcării prin traverse şi balast În general. 2.4. antretoaze.4-5 Distribuţia transversală a încărcării prin traverse şi balast La podurile cu calea pe balast fără supraînălţare. plăci de beton). Fig. încărcările se distribuie transversal ca în figura 2. distribuţia longitudinală prin traverse a încărcărilor este prezentată în figura 2. lonjeroni. 2. 2. forţele concentrate ale convoiului de calcul LM 71 sau o osie unică.4.

L φ − 0.3.4-1) . lungimea determinantă L φeste dată In tabelul 2.pentru 4 m < L ≤20 m .2 + 0.Coeficientul dinamic ia în considerare efectele amplificării dinamice a eforturilor şi vibraţiilor în structură. . în tabelele A2.2.pentru structuri cu calea întreţinută standard.pentru structuri cu calea bine întreţinută.748 (2.73 < 2 (2. valoarea acestuia depinzând de 3 2 următorii parametri: .4-2 LUNGIMEA DETERMINANTĂ L φ 39 .82 < 1 67 . Valorile coeficienţilor dinamici φ şi φ sunt valabile în următoarele condiţii: 3 2 • viteza de circulaţie maximă V ≤ 220 km/h.592 2b) Coeficientul dinamic φ sau φ 3 2 Coeficienţii dinamici se calculează cu relaţiile (EC 1-2): 1 < φ2 = 1 < φ3 = 1 44 . .deschiderea structurii (globală). Administraţia CF va decide care din valorile φ sau φ se va alege. .58 ⋅ L−0. 3 2 Dacă nu se specifică nici un coeficient dinamic.2 2. tabelul 6.4-3b) . Eforturile şi deformaţiile determinate din acţiunea statică a convoaielor de calcul.amortizarea structurală.imperfecţiunile roţilor şi ale şinelor.1 – A2.76 ⋅ L−0. • frecvenţa proprie de oscilaţie a structurii se menţine în limitele: . CAZ ELEMENTUL STRUCTURAL Tabelul 2. vor fi afectate de un coeficient dinamic ( φ sau φ ). deschiderea elementului (locală).distanţa între osiile convoiului.pentru 20 m < ≤100 m (2. EC1-2. dar prin 3 2 L φ . . dar nu ia în considerare efectele rezonanţei şi vibraţiile excesive ale tablierului.viteza convoiului.4-3a) (2.valoarea limită superioară: n 0 = 94.frecvenţa proprie de oscilaţie a structurii. + 0.4- - valoarea limită inferioară: n0 = 80 / L 2a) n0 = 23. se va utiliza coeficientul φ .4-2.16 L φ − 0. . aceştia pot fi utilizaţi pentru diferite elemente intermediul lungimii determinante structurale. Pentru cazurile uzuale de proiectare. .4(2. Coeficienţii de reducere la gruparea acţiunilor variabile sunt daţi în Anexa A2 a EC1990. 3 Coeficienţii dinamici φ şi φ sunt stabiliţi pentru grinzi simplu rezemate.

în m.2. categoriile de trafic mixt şi coeficientul dinamic care trebuie luat în considerare sunt date în Anexa D a EN 1991-2.2 × distanţa antretoaze + 3 m Grinzile căii – calea deschisă (pentru tensiuni locale şi transversale) – se recomandă Φ 3 3. Grinzi continue peste n reazeme LΦ = k ⋅Lm . frecvenţele naturale ale unui element se raportează la forma deformată sub acţiunea încărcărilor permanente. Rigidizări longitudinale .2 × lungime antretoază Platelaj prevăzut numai cu rigidizări transversale 2 2.Platelaj metalic .simplu rezemat . cu limitele inferioară şi superioară.5. Antretoaze . care tranzitează podul pe fiecare linie. Durata de viaţă normată a structurii este de 100 ani.4 ≥5 1.distanţa antretoaze + 3 m 3.2 din EC 1. care sunt solicitate la variaţii ale eforturilor unitare. Pentru o structură simplu rezemată solicitată la încovoiere.săgeata la mijlocul deschiderii datorată încărcărilor permanente.3 × distanţa antretoaze 1. Frecvenţa proprie a structurii La un pod.deschiderea grinzii 5 5.3 × distanţa antretoaze 3 .75 / δ 0 [Hz ] (2. în [mm]. 40 .2. Fiecare din categoriile de trafic mixt se bazează pe un tonaj anual din trafic de 25x106 tone.2.6.5 2.2 × distanţa antretoaze + 3 m 2.1.4-7 se prezintă limitele frecvenţelor proprii de vibraţie n 0.calea închisă în cuvă de balast (platelaj ortotrop – tensiuni locale) Platelaj cu rigidizări transversale şi nervuri (rigidizări) longitudinale continue 1. Grinzi simplu rezemate . Pentru suprastructurile care susţin mai multe linii. Lonjeron: . Antretoaze (rigidizări transversale) .1.2 × lungime antretoază Platelaj din beton cu calea în cuvă de balast 4 A se vedea tabelul 6. încărcarea la oboseală va fi considerată pe maximum două linii. Încărcări din trafic pentru oboseală Verificarea la oboseală trebuie efectuată pentru toate elementele structurale.3 1 ∑L i n 4 1.3 × distanţa antretoaze 1 1. în cele mai defavorabile poziţii.1. Tola (pentru ambele direcţii) .2 Grinzi principale 5. n k 2 1.4.1.4-4) unde: δ . frecvenţa naturală poate fi obţinută cu formula: n 0 = 17.4.3. în Hz. Tola (pentru ambele direcţii) .2 Lm = 3 1. 0 În figura 2. Detalii despre trenurile din exploatare. funcţie de mărimea deschiderii L. 2. Antretoaze .ca element al reţelei de grinzi .2.

Pentru trenurile reale aflate în exploatare.reprezintă efectul podului: ' v K K= ϕ' = 4 .lungimea caracteristică [m].Fig.5 ⋅ ϕ ' . .pentru o cale cu întreţinere standard (2.viteza de circulaţie maximă permisă a vehiculului [m/s].frecvenţa proprie a podului neîncărcat [Hz]. coeficienţii dinamici se calculează cu formulele: 1 +ϕ =1 +ϕ+ . .4-5b) unde: ϕ .coeficientul vitezei: 41 .pentru o cale bine întreţinută ' 0 ' (2. 2n 0 ⋅ L Φ 1−K + K ϕ .reprezintă efectul căii: '' 2 L   L  − Φ  − Φ      α   n0 ⋅ L Φ   10   10  ϕ' ' = 56 e + 50  −1e 100   80    2      v n0 α LΦ . .2.4-7 În cazul în care frecvenţa naturală a podului se încadrează în limitele prezentate în figură nu este necesar a se efectua analiza dinamică.4-5a) 1 +ϕ =1 +ϕ+ ' ' ' ϕ .

modulul de elasticitate a oţelului. trebuie să se considere efectul forţei centrifuge şi a supraînălţării căii. (1) – suprafaţa de rulare (2) – forţe longitudinale în lungul căii Fig. ca în figura 2.încărcarea permanentă. 2. Forţe orizontale Forţe centrifuge În cazul în care calea pe pod este în curbă pe toată lungimea podului sau numai pe o parte a sa.4-8.80 m deasupra suprafeţei de rulare. Valoarea caracteristică a forţei centrifuge trebuie să se determine cu formulele următoare: Q tk = 2 v2 ( f ×Q vk ) = V ( f ×Q vk ) g ×r 127 r (2.5 ⋅ q ⋅ L4 δ0 = = (2.4-8 Forţa centrifugă trebuie să se combine întotdeauna cu încărcările verticale din trafic.4-6) 384 ⋅ E ⋅ Im 48 ⋅ E ⋅ Im în care: q . L .ã2  v / 2d 2a vc< 2 m / s α= ã2  1 d a vc> 2 m / s Săgeata la mijlocul deschiderii datorată încărcărilor permanente Săgeata grinzilor cu inimǎ plină.5 ⋅ Mmax ⋅ L2 5. Mmax . Forţa centrifugă nu se multiplică cu coeficientul dinamic Φ2 sau Φ3. Forţa centrifugă se consideră că acţionează spre exteriorul curbei în direcţie orizontală la o înălţime de 1.momentul maxim provenit din încărcările permanente. uniform distribuită. încărcate cu sarcină permanentă. 2. Im . cu moment de inerţie variabil.7.4. se calculează cu relaţia: 5. E .deschiderea grinzii.4-7a) 42 .momentul de inerţie mediu ponderat al secţiunii transversale a grinzii. simplu rezemate.

81m/s2].4-9. Valorile caracteristice forţei de tracţiune şi forţei de frânare trebuie luate astfel: 43 .factor de reducere. r . v . qvk .b a liniei de influenţă corespunzătoare pentru efectele tracţiunii şi frânării pentru elementul structural considerat. SW/2 şi ale trenului neîncărcat.4-8) Valoarea forţei de şerpuire nu trebuie multiplicată cu coeficientul dinamic Φ. f .acceleraţia gravitaţională [9. pentru convoaiele LM 71 şi SW/0.4-7b) unde: Qtk . ale convoaielor LM 71. g . figura 2. 2.qtk = 2 v2 ( f ×qvk ) = V ( f ×qvk g ×r 127 r ) (2.qtk . Forţa de şerpuire trebuie combinată întotdeauna cu încărcările verticale din trafic. Acţiuni datorate tracţiunii şi frânării Forţele de tracţiune şi de frânare se consideră ca forţe orizontale longitudinale căii care acţionează la nivelul superior al şinelor.valorile caracteristice ale încărcărilor verticale (nemultiplicate cu coeficientul dinamic). Ele trebuie considerate că acţionează uniform distribuit pe toată lungimea La. Qvk . SW/0. normală pe axul liniei.viteza maximă [km/h].4-9 Forţa de şerpuire Forţa de şerpuire trebuie considerată ca o forţă concentrată orizontală. kN/m].viteza maximă [m/s]. Valoarea caracteristică a forţei de şerpuire se consideră: Qsk = 100 kN (2.valorile caracteristice ale forţei centrifuge [kN.raza curbei [m] Fig. aplicată la nivelul superior al şinei. V .

pentru convoiul SW/2: Qlb k = 35 [kN/m] La. s (3) Pentru cale pe balast forţa concentrată poate fi considerată că se distribuie pe o suprafaţă pătrată cu latura de 450 mm aplicată pe faţa superioară a platelajului Fig. Trebuie considerate două situaţii de proiectare: . avariile produse în structura podului să fie minime (în particular să se evite răsturnarea sau prăbuşirea întregii structuri).b [m] ≤ 1000 [kN] (2.b [m] ≤ 6000 [kN] . pentru convoaiele LM 71.pentru convoaiele LM 71.2.Forţa de tracţiune. Acţiunea convoaielor feroviare deraiate asupra podului Structurile pentru calea ferată trebuie proiectate astfel ca. iar cealaltă parte a convoiului rămâne pe calea adiacentă sau pe zidul de gardă. 2. SW/2 şi HSLM: Qlak = 33 [kN/m] La.4-10a) (2.4-10b) Valorile caracteristice forţei de tracţiune şi forţei de frânare nu trebuie multiplicate cu coeficientul dinamic Φ.Situaţia I de proiectare (fig.4-10 44 .4-10): deraierea vehiculelor feroviare. Legendă (1) max.4. Deraierea convoaielor feroviare pe podurile de cale ferată se consideră ca situaţie accidentală de proiectare.SW/0 şi HSLM: Qlb k = 20 [kN/m] La.5 s sau mai puţin dacă se opune un perete (2) Ecartamentul căii ferate.8. 2. o parte a convoiului deraiat rămâne în zona căii pe tablierul podului.SW/0. 1. în eventualitatea unei deraieri.b [m] (2.4-9) Forţa de frânare .

4(C) din Anexa A2 a EC1990. 45 ..convoiul SW/0 se va aplica numai la poduri continue. Simultaneitatea încărcărilor se va lua în considerare prin utilizarea grupurilor de încărcări definite în tabelul 2.4. . (3) . 2.Situaţia II de proiectare (fig.9. 2.4-3. încărcându-se marginea suprastructurii (excluzându-se elementele nestructurale cum sunt trotuarele).. (2) .forţe longitudinale datorate ruperii accidentale ale şinelor.4-11 2.4(A) – A2.5 s sau mai puţin dacă se opune un perete (2) Ecartamentul căii ferate. În tabelul 2.toţi factorii relevanţi ( α . Alte acţiuni Alte acţiuni care se iau în considerare la situaţii de proiectare accidentale sunt indicate în EN 1991-1-7. dacă are efect favorabil. Fiecare din aceste grupuri de încărcări care se exclud reciproc se vor considera că definesc o singură acţiune variabilă caracteristică ce se va combina cu încărcări care nu provin din trafic. Fiecare grup de încărcări se va aplica ca formând o singură acţiune variabilă.4-11): vehiculele deraiate se balansează pe marginea podului.forţe longitudinale datorate detensionării sau pretensionării şinelor de cale ferată.10. 1. s Fig.în cazuri favorabile aceste valori se vor considera egale cu zero. f . La proiectarea structurilor trebuie să se ţine seama şi de acţiunile următoare: .convoiul SW/2 se va aplica numai la podurile pe a căror linii se stipulează că vor circula trenuri grele.factorul poate fi redus la 0. subnotaţiile au următoarele semnificaţii: .. (5) .acţiuni de la alte echipamente legate de alte infrastructuri şi echipamente ale liniei CF.4. 2. Grupuri de încărcări Normativele europene de calcul sunt bazate pe metoda stărilor limită.5.efecte datorate tablierelor înclinate sau a suprafeţelor înclinate de rezemare.convoaiele HSLM şi trenurile reale în conformitate cu EN 1991-2. Coeficienţii parţiali de siguranţă pentru acţiuni sunt daţi pentru poduri în tabelele A2. Legendă (1) max.acţiuni datorate liniei de contact sau altor echipamente suspendate de structură. . . . (6) . )se vor lua în considerare.4-3.. (4) . funcţie de stările limită (ultime sau ale exploatării normale) şi de situaţia de proiectare.Φ (1) .

dacă se cere analiza dinamică. Tabelul 2.vezi de asemenea tabelul A2. acţiunile din trafic trebuie combinate în conformitate cu tabelul A2.(7) . (8) . În cazul când grupurile de încărcări nu se iau în considerare.3 din EN 1990.3 din EN 1990.4-3 46 .

4.11.2. Stabilirea solicitărilor pentru grinzile principale Calculul momentelor încovoietoare 47 .

LM 71 = P ⋅L v P ⋅a 2 + ⋅ (L − a ) − 4 8 4 P = 4 ⋅ Q vk + q vk ⋅ (L − a) . convoiul de calcul şi solicitare (moment încovoietor sau forţă tăietoare). într-o secţiune oarecare Pornind de la observaţia că înfăşurătoarea momentelor încovoietoare poate fi aproximată de o parabolă de gradul II.4 m.4-14) Încărcări echivalente Se poate adopta un calcul simplificat al solicitărilor minime şi maxime. cu un palier de 0. se 48 . forţa tăietoare maximă şi minimă fiind obţinută prin încărcarea liniilor de influenţă corespunzătoare fiecărui panou cu încărcarea echivalentă. (2. funcţie de deschiderea grinzii simplu rezemate.4-4. x ≤ 0.4-12.4-12) Momentul încovoietor maxim din convoi. astfel că forţa tăietoare din trafic va fi constantă pe panouri.88 − 2 Mmax max . Forţa tăietoare într-o secţiune oarecare "x" se calculează cu relaţia: L  Tgx = g ⋅  − x  2  (2. folosind încărcări echivalente. de aceea se determină de fapt forţele tăietoare maxime şi minime pentru fiecare panou. în cazul modelului de încărcare LM 71 sunt: Mmax max.4-11) Înlocuind: Se obţine: Mmax max. Q vk = 250 kN . Trebuie făcute următoarele observaţii referitoare la folosirea încărcărilor echivalente: • la calculul forţelor tăietoare. uniform distribuite. a = 4x1. momentul încovoietor maxim din convoi se poate calcula cu relaţia: Mpx = 1 0. trebuie să se ţină seama de încărcarea indirectă a grinzilor principale. Pentru deschideri uzuale aceste încărcări echivalente sunt date în tabelul 2.44 L  L L    (2.Momentul maxim maximorum din încărcările utile produse de convoiul LM 71 Relaţiile de calcul. Forţele tăietoare din încărcări permanente.1936  x x2   0.4- 13) Se pot calcula astfel momentele încovoietoare din trafic în diferite secţiuni ale grinzii. q vk = 80 kN / m . LM 71 = 10 ⋅ L2 + 122 ⋅ L − 390 kNm (2. pentru podurile de cale ferată pe grinzi simplu rezemate.12 L pe porţiunea centrală a înfăşurătoarei . într-o anumită secţiune "x". În figura 2.6 = 6. Calculul forţelor tăietoare Forţele tăietoare din convoi În cazul podurilor de cale ferată încărcate indirect. date în tabele. forţa tăietoare este constantă pe lungimea d a panoului.

momentul încovoietor maxim din convoi se poate calcula cu relaţia: Mpx = 1 0.1936  x x2  0. corespunzătoare calculul forţei tăietoare pentru cazul L=30 m. pentru care deschiderii L=30 m).exemplifică q v = 114 kN / m (încărcarea echivalentă pentru forţa tăietoare.4-12 • la calculul momentelor încovoietoare într-o secţiune oarecare „x” se va ţine seama de palierul de 0.88 −  L L2    ⋅ Mmax   (2.44 L .12 L pe porţiunea centrală a înfăşurătoarei. astfel încât.2.4-15) unde : Mmax = gechiv ⋅ L2 8 49 . Fig. într-o anumită secţiune "x". x ≤ 0.

L [m] 4 5 6 7 8 9 10 12 14 16 18 20 22 24 26 28 30 32 34 36 38 40 42 44 46 48 50 55 60 65 70 75 80 Tabelul 2. 50 . pentru: Moment încovoietor Forţă tăietoare EN 1991-2 SNCFR EN 1991-2 SNCFR 71 SW/2 P10 T8.5 qm [kN/m] qv [kN/m] 175 150 188 165 225 150 234 206 172 150 180 158 208 150 220 193 163 150 169 149 200 150 208 183 161 150 174 153 191 150 204 180 157 150 172 151 182 150 196 175 153 150 167 147 174 150 188 171 149 150 161 147 167 150 181 166 141 150 152 140 156 150 170 157 135 150 145 134 147 150 162 149 130 150 140 129 140 150 155 143 125 150 136 125 134 150 150 137 122 150 133 122 129 150 145 133 118 150 130 119 125 150 142 129 116 150 128 117 122 150 138 126 113 150 126 115 119 150 136 123 111 148 124 113 117 148 133 121 109 146 122 111 114 146 131 119 108 143 121 110 112 143 129 117 106 140 120 108 110 140 128 115 105 136 119 107 109 138 126 114 104 132 118 106 107 136 125 112 103 129 117 105 106 135 124 111 102 126 116 104 105 134 123 110 101 124 115 103 104 133 122 109 100 123 115 103 103 133 121 108 99 121 114 102 102 132 120 107 98 120 114 101 101 132 119 106 97 119 112 100 99 132 118 104 95 118 111 99 98 131 116 103 94 118 111 98 96 130 115 101 93 117 110 97 95 127 114 100 92 115 109 96 94 124 113 99 92 113 109 95 93 121 112 98 2. ACŢIUNEA VÂNTULUI Evaluarea acţiunii vântului se efectuează în conformitate cu EC1-Part 1-4.4-4 Încărcări echivalente.5 71 SW/2 P10 T8.5.

ρ = 1. z e .5-2) 0 . pentru o altitudine de referinţă z e cunoscută. x = qp ( z e ) ⋅ C f . calculat faţă de altitudinea de referinţă (altitudinea mijlocului tablierului faţă de linia terenului). se poate determina direct valoarea coeficientului de expunere Ce cu ajutorul diagramei din figura 2.5-3) unde: - Cf. x (2. .5-1 (fig. se calculează cu relaţia: Fw . figura 2.5-1 CATEGORIA 0 I II III IV Zonă de litoral expusă deschis Zone plate cu vegetaţie redusă şi fără obstacole Zone cu vegetaţie redusă şi cu obstacole izolate Zone cu vegetaţie uniformă şi obstacole la max. NATURA TERENULUI DE AMPLASARE Tabelul 2.5-2 ( fig..Cr – coeficient de rugozitate. .densitatea aerului. perpendicular pe axa longitudinală şi normală pe suprafaţa expusă acţiunii vântului.Presiunea echivalentă exercitată de vânt se evaluează cu relaţia: qp ( z e ) = C e ( z e ) ρ 2 vb 2 (2.2 din EC1-Part 14).v b .5-1) unde: . 51 .Iv – intensitatea turbulenţei. calculat cu relaţia: C e ( z e ) = C r2 ( z e ) ⋅ C 2 ( z e ) ⋅ [1 + 7 ⋅ I v ( z e )] (2. .C e ( z e ) .IV). x ⋅ A ref . .3 din EC1-Part 1-4).C0 – coeficient topografic.x – coeficient funcţie de raportul între înălţimea expusă acţiunii vântului şi lăţimea tablierului. suburbii) H Zone în care cel puţin 15% din suprafaţă acoperită cu clădiri cu H>15 m Forţa care acţionează asupra podului.5-1 (tabelul 4.1 din EC1-Part 1-4). tabelul 2. 4.20 obstacol (sate.25 kg / m 3 . În funcţie de categoria terenului pe care este amplasat podul (5 categorii: 0.viteza vântului.coeficient (factor) de expunere.. 8.

Fig. 2. 2.5-2 52 .5-1 Fig.

coeficient care ţine seama de influenţa celei de a doua grinzi. sunt date valorile α în funcţie de L (inclusiv pentru L< 60 m) şi h.35 0.47 0.factor de combinare pentru acţiuni variabile persistente (permanente) sau tranzitorii ⇒ combinaţii fundamentale. distanţa minimă între grinzile principale să fie B =4.factori de combinaţie a acţiunilor. pentru calculul suprafeţelor pline se determină astfel: .43 Observaţii: • În literatura tehnică se propune pentru distanţa B dintre grinzile principale valoarea minimă B = L/20.coeficienţi parţiali ai acţiunilor. grinzi principale cu zăbrele). • Distanţa B între grinzile principale.0 m.62 40 0.factor pentru valori accidentale ale acţiunilor variabile.5-2 L(m) h=L/6 h=L/8 30 0.75 . în alcătuire clasică (lonjeroni.5-2.38 0. .ψi .6.54 70 0. .ψ0 .33 0.62 50 0.54 60 0. .pentru grinzi cu zăbrele cu L < 60 m.ψ2 . • La deschideri L<100 m. din condiţia de răsturnare a podului încărcat.ψ1 . Combinarea acţiunilor se face cu relaţiile: 53 . . care iau în considerare posibilitatea abaterilor defavorabile ale valorilor caracteristice ale acţiunilor.47 90 0. determinată din condiţia de răsturnare a podului încărcat are valoare mai mare decât cea determinată din condiţia de rigiditate laterală (cu excepţia grinzilor cu inimă plină cu L >90 m).4. COMBINAREA ACŢIUNILOR În combinarea acţiunilor pentru proiectarea în metoda stărilor limită intervin următorii coeficienţi (EN 1990.3 m. α =0. 2. • Pentru structurile la care traversele sunt aşezate direct pe grinzile principale. Anexa A2): .40 0. . care pot fi următorii: . pentru tabliere executate din S235. • Se recomandă ca la poduri cu calea sus cu L >40 m . prin utilizarea unor relaţii empirice pentru determinarea lui At şi Az.γ .46 0.Evaluarea suprafeţei bătute de vânt Coeficientul α =Aw/A.75 ⋅ ( A t + A z ) At Az 1. rezultă o distanţă B între grinzile principale mai mare decât în cazul podului descărcat şi în consecinţă verificarea la răsturnare a podului descărcat nu este necesară. în soluţia de rezemare directă a traverselor pe grinzile principale. .32 0.pentru grinzi cu zăbrele cu L ≥ 60 m se determină aria totală bătută de vânt: A w = 1. În tabelul 2.40 0.44 100 0. • Pentru tablierele pe grinzi cu inimă plină.aria expusă vântului de tălpi.49 80 0.pentru grinzi cu inimă plină α =1. rezultă o deschidere limită L = 23 m din condiţia de siguranţă la răsturnare a podului încărcat. .aria expusă vântului de zăbrele. din condiţia de încovoiere a traversei rezultă Bmax = 2. antretoaze.factor pentru valori frecvente ale acţiunilor variabile. Tabelul 2.

35 ψ0 = ψ1 = 0. Ψ1 = 0. Pasarele .Combinarea fundamentală din acţiuni persistente (permanente) şi tranzitorii: γG ⋅ G + γQ.35 Convoi: .i (2.4 0 − g .17) 54  0.γQ.2. Ψ2 = 0 Poduri de cale ferată Coeficienţii care intervin la combinarea acţiunilor în cazul podurilor de cale ferată.1 ⋅ ( Ψ .0.1 ⋅ Qk.i 1 (2.6.45 .8 (pentru grupările 11.sr )mt r .6-1a) .acţiuni compatibile: Ψ0 = 1. .execuţie: Ψ1 = 0.6-1b) .1 sau Ψ2.Combinarea acţiunilor pentru situaţii accidentale: γG ⋅ G + γQ.γ G = 1. în cazul podurilor.35 .ψ2 = 0 Acţiunea vântului: Ψ0 = 0. pentru verificări ULS.2. Ψ2 = 0 .ψ 0 = ψ1 = 0.γ G = 1.i ⋅ ψ0. Ψ1 = 0.6-1c) Qk.i = 1.35 Convoi: .35 - . Ψ2 = 0 .i = 1. pentru verificări ULS. ..40 .γQ.i ⋅ Qk.i ⋅ Qk.persistente: Ψ 0 = 0.1: Acţiunea vântului: Ψ0 = 0. − Ψ2 = 0 . Poduri de şosea Coeficienţii care intervin la combinarea acţiunilor în cazul podurilor de şosea.i = 1.i ⋅ Qk.γG = 1.1ra − T (S t ad ne) m ψ 0= ψ 1=   0.1 ) ⋅ Qk. au următoarele valori: . ψ2 = 0 Gr.γQ. încărcarea din forţele verticale ale convoiului.8...i ⋅ ψ2.1 + ∑γQ.7 5 − g .Combinarea acţiunilor pentru calcul seismic: G + A Ed + ∑ψ2.1ra − U D(u Ln i fdo i .1 reprezintă acţiunea variabilă principală.1 + ∑γQ.i (2. au următoarele valori: .3.

.acţiuni compatibile: Ψ0 = 1.starea de serviciu privind deformaţia şi vibraţia podurilor feroviare: • acceleraţia verticală a tablierului.7.starea de serviciu privind deformaţia şi vibraţia podurilor rutiere. • deformaţia orizontală. • deformaţia verticală: δmax = L 600 (2.7-1. Fig. luând în considerare coeficientul dinamic Φ . STĂRI LIMITĂ DE SERVICIU Se vor efectua verificări privind: .0. Ψ1 = 0.7-1) Pentru poduri cu mai multe deschideri pe grinzi simplu rezemate. săgeata verticală maximă este dată în figura 2.vibraţia pasarelei sub traficul pietonal.50. Ψ1 = 0.valori caracteristice: Ψ0 = 0. .75. . pentru γi = 1 . Ψ2 = 0 .7-1 55 . 2. Ψ2 = 0 . 2.ψ2 = 0 Acţiunea vântului: . • răsucirea tablierului. Deformaţia verticală δ se calculează din acţiunea convoiului LM 71.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful