1.

Mediul intern Totalitatea lichidelor unui organism formează mediul intern care are o compoziţie, concentraţie, volum, aproape constante, fenomen numit homeostazie. Cele mai importante lichide ale mediului intern sunt : lichidul interstiţial, limfa şi sângele. Sângele reprezintă 7-8% din greutatea corpului ; este alcătuit din plasmă şi elemente figurate ( globule roşii, globule albe şi trombocite). Elementele figurate îmbătrânesc şi mor, altele noi le iau locul, fiind formate în special în măduva osoasă roşie. Plasma reprezintă 55-60% volumul sângelui. Conţine: 90% apă, 9% substanţe organice(glucide, lipide, proteine şi derivaţi), 1% săruri minerale. Are numeroase funcţii : transportă gazele respiratorii, substanţele nutritive sau nefolositoare, hormoni, anticorpi având rol de apărare. Globulele roşii (hematiile) la mamifere sunt celule fară nucleu (anucleate), la restul vertebratelor au nucleu. Au formă de disc biconcav. Transportă gazele respiratorii (O2 şi CO2) cu ajutorul hemoglobinei care conţine fier, formând compuşi labili : oxihemoglobina şi carbhemoglobina. O cantitate mică de gaze circulă şi dizolvate în plasmă, iar CO2 în cantitate mare circulă sub formă de bicarbonaţi. sistemul circular la om Sistemul circular la om Globulele albe (leucocitele) sunt celule cu nucleu. Au diferite forme(emit pseudopode). Au rol în imunitatea organismului. Imunitatea este proprietatea organismelor de a recunoaşte şi distruge structuri organice străine numite antigene. Ele provin din exterior (microorganisme, transplante) sau sunt proprii organismului (celule îmbătrânite, lezate, canceroase). Leucocitele pot distruge antigenul prin : -fagocitoză (digerare) cu ajutorul pseudopodelor -producere de anticorpi – limfocitele. Anticorpii sunt proteine ce se ataşează de antigen şi îl neutralizează. Trombocitele - cele mai mici elemente figurate, sunt fragmente celulare cu citoplasmă şi membrană, dar fără nucleu ce au rol în coagularea sângelui. 1. Circulaţia sângelui la mamifere Sângele circulă prin inimă şi prin vase, împreună alcătuind sistemul circulator. Inima este localizată în cavitatea toracică, cu vârful spre plămânul stâng, care este mai mic, are doi lobi. Este un organ musculos, tetracameral, având două atrii la bază, separate de septul interatrial şi două ventricule la vârf, separate de septul interventricular. Atriul drept comunică cu ventricolul drept, prin valva atrioventriculară dreaptă (tricuspidă) şi conţine sânge cu CO2 . Atriul stâng comunică cu ventricolul stâng, prin valva atrio-ventriculară stângă (bicuspidă sau mitrală) şi conţine sânge cu O2 . Inima este alcătuită din trei straturi concentrice :

Endocard – ţesut epitelial subţire, sprijinit pe un strat foarte fin de ţesut conjuctiv Miocard – muşchiul inimii, are grosimi diferite, mai gros în ventricule decât în atrii şi în special în cel stâng. Miocardul ventricular prezintă nişte ridicături (muşchi papilari) de care se leagă prin cordaje tendinoase valvele atrio-ventriculare. anatomia inimii Anatomia inimii Conţine şi un ţesut muscular specializat – excitoconductor – el produce ritmic impulsuri care declanşează automat contracţiile miocardului. Datorită lui, inima continuă să bată şi când este scoasă din organism. Epicard – membrană subţire ce acoperă miocardul, este foiţa internă a pericardului (un sistem de două foiţe ce acoperă inima, între ele există lichid). Vascularizaţia inimii este realizată de arterele si venele coronare. Acţionează ca o dublă pompă (deserveşte cele două circulaţii), aspiratoare-respingătoare (aspiră sângele din vene şi îl respinge în artere). Arterele duc sângele din ventricule în corp.Artera pulmonară duce sângele din ventriculul drept (sânge cu CO2) la plamâni iar artera aorta duce sângele din ventriculul stâng(sânge cu O2) la toate celulele corpului. La baza acestor artere mari se găsesc valve semilunare(sigmoide), ce nu permit sângelui sâ se întoarcă din artere spre inimă. Venele aduc sângele din corp în atrii. Venele pulmonare (4) vin cu O2 de la plămâni în atriul stâng iar venele cave (inferioară şi superioară) vin cu CO2 de la toate celulele în atriul drept ; pe traseul lor se găsesc valve în ciub de rândunică, ce nu permit întoarcerea sângelui spre capilare. Sangele Sangele Capilarele sunt sub forma unei reţele, fac legătura între artere şi vene. Sunt cele mai subţiri vase, au peretele foarte permeabil, cu un strat de celule epiteliale turtite. Aici se realizează toate schimburile de substanţe şi de gaze respiratorii îmtre sânge şi lichidul interstiţial. Circulaţia la mamifere este deci dublă ( sângele circulă de 2 ori prin inimă) şi completă (nu se amestecă sângele cu O2 cu cel cu CO2). Circulaţia mare (circulaţia sistemică), face legătura dintre inimă şi celulele corpului. Din ventriculul stâng pleacă sângele cu O2 prin artera aortă care îl duce la toate celulele corpului, unde au loc arderi, rezultând CO2 care trece în sânge şi e preluat de venele cave, superioară şi inferioară, şi e dus la inimă în atriul drept. Circulaţia mică (pulmonară) – din ventriculul drept pleacă artere pulmonare care transportă sânge cu CO2 la plămâni (alveole) unde are loc schimbul de gaze. Sângele cu O2 este preluat de cele 4 vene pulmonare şi readus la inimă în atriul stâng.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful