CAPACITĂŢILE COORDINATIVE Definiţie. A.

Dragnea defineste capacităţile coordinative ca fiind”un complex de calităţi preponderent psiho-motric care presupun capacitatea de a învăţa rapid mişcări noi, adaptarea rapidă la condiţii variate, specifice diferitelor tipuri de activităţi, prin restructurarea fondului motric existent”. Formele de manifestare ale capacităţilor coordinative. 1. Capacităţi coordinative generale: necesare însuşirii şi efectuării tuturor actelor şi acţiunilor motrice. 2. Capacităţi coordinative specifice: evidenţiate în practicarea diferitelor ramuri şi probe sportive. 3. Capacităţile coordinative în regimul altor calităţi motrice ( în regim de viteză, rezistenţă, forţă). Factorii de condiţionare a capacităţilor coordinative. Manifestarea la un nivel superior este condiţionată de o serie de factori de natură biologică, motrică, psihologică. 1. Factori de natură biologică: - mobilitatea proceselor nervoase fundamentale excitaţia şi inhibiţia; - viteza de transmitere a impulsurilor nervoase pe căile aferente şi eferente; - calitatea analizatorilor implicaţi în recepţionarea informaţiilor; - calitatea inervaţiei musculare; - valoarea surselor energetice existente în organism; 2. Factori de natură motrică: - nivelul de dezvoltare a celorlaltor calităţi motrice(viteza, forţa, rezistenţa, mobilitatea şi combinaţiile dintre acestea); - numărul şi complexitatea deprinderilor motrice stăpânite de subiect. 3. Factori de natură psihologică: - capacitatea de anticipare a desfăşurării mişcării; - anticiparea evoluţiei viitoare a condiţiilor în care se execută mişcarea(sub formă de reflex sau de răspuns învăţat – stereotip sau mişcări automatizate); - calitatea proceselor cognitive(percepţii, reprezentări); - memoria (de scurtă şi lungă durată); - gândirea, convergentă şi divergentă, dar mai ales gândirea creativă. Metodica dezvoltării capacităţilor coordinative în cadrul educaţiei fizice. În metodologia dezvoltării acestei calităţi motrice, se vor avea în vedere următoarele aspecte, legate de corelarea ei cu stadiile creşterii şi dezvoltării organismului: - în cadrul vârstei de 3-6 ani se va insista asupra însuşirii unui număr cât mai mare de deprinderi motrice simple; - între 6 şi 10 ani, accentul se va pune pe ameliorarea capacităţii de coordonare segmentară, favorizată de plasticitatea scoarţei cerebrale; precizia şi orientarea spaţio-temporală se vor aborda în perioadele de vârstă următoare; - perioada de vârstă(10-14 ani) se caracterizează prin ameliorarea capacităţii de învăţare motrică, manifestată mai ales la nivelul indicilor de stocare a informaţiei şi de diferenţiere temporală; - între 14-18 ani, ca urmare a modificărilor proporţiilor, creşterii extremităţilor, se înregistrează o scădere a capacităţii de coordonare segmentară, mai ales în cazul mişcărilor complexe;

. fapt cu consecinţe favorabile şi asupra posibilităţilor de ameliorare a componentelor capacităţilor coordinative.perioada adolescenţei – se caracterizează printr-o stabilizare generală a conduitelor. .