ROMEO BOŞNEAGU

INTRODUCERE ÎN ASTRONOMIA NAUTICĂ ŞI NAVIGAŢIA ASTRONOMICĂ

C c

C AZC

B ∆hc ′ ∆hb Ne ∆hB ′ ∆hc ∆h′ A
∆hA

b

B

AZB

A AZA a A

CONSTANŢA 2007

INTRODUCERE ÎN ASTRONOMIA NAUTICĂ ŞI NAVIGAŢIA ASTRONOMICĂ
EDIŢIA a II -a

CONSTANŢA 2007
2

CUPRINS
CUVÂNT ÎNAINTE CAPITOLUL I INTRODUCERE ÎN ASTRONOMIA NAUTICĂ 1.1GENERALITĂŢI 1.2 SFERA CEREASCĂ – ELEMENTELE SFEREI CEREŞTI 1.3 SISTEME DE COORDONATE ORIZONTALE 1.3.1 Azimutul astrului 1.3.2 Înălţimea astrului 1.4 SISTEMUL DE COORDONATE ECUATORIALE 1.4.1. Unghiul orar al astrului 1.4.2 Declinaţia astrului 1.5 REPREZENTAREA GRAFICĂ A SFEREI CEREŞTI 1.5.1 Reprezentarea sferei cereşti în planul meridianului observatorului 1.5.2 Reprezentarea sferei cereşti în planul ecuatorului 1.6 TRIUNGHIUL SFERIC DE POZIŢIE 1.7 MIŞCAREA DIURNĂ A SFEREI CEREŞTI 1.7.1 Caracteristicile mişcării diurne a sferei cereşti 1.7.2 Consecinţele mişcării diurne a sferei cereşti 1.7.3 Variaţia elementelor triunghiului sferic de poziţie pe timpul mişcării diurne 1.7.4 Mişcarea anuală aparentă a Soarelui 1.7.5 Mişcarea aparentă a Lunii 1.7.6 Mişcarea aparentă a planetelor 1.8 TIMPUL ŞI MĂSURAREA LUI 1.8.1 Transformarea timpului din grade şi minute în ore, minute şi secunde 1.8.2 Timpul sideral 1.8.3 Timpul solar adevărat şi timpul solar mediu 1.8.4 Timpul fusului 1.8.5 Măsurarea timpului la bordul navei CAPITOLUL II INTRODUCERE ÎN NAVIGAŢIA ASTRONOMICĂ 2. CALCULUL LATITUDINII ŞI LONGITUDUNII 2.1 CALCULUL SEPARAT AL LATITUDINII OBSERVATORULUI 2.1.1 Calculul latitudinii din înălţimea meridiană superioară 2.1.2 Calculul latitudinii din înălţimea meridiană inferioară 2.1.3 Calculul latitudinii din înălţimea circummeridiană 2.1.4 Calculul latitudinii din înălţimea Stelei Polare 2.2 CALCULUL SEPARAT AL LONGITUDINII OBSERVATORULUI 3. DETERMINAREA PUNCTULUI NAVEI CU OBSERVAŢII ASTRONOMICE 3.1 TEORIA DREPTEI DE ÎNĂLŢIME 3

6 6 6 7 8 9 9 10 11 12 12 12 14 15 15 16 18 19 22 22 24 24 24 25 27 27

29 29 29 30 32 32 33 35 35

3.2 CONSTRUCŢIA ŞI TRASAREA DREPTEI DE ÎNĂLŢIME PE HARTĂ 37 3.3 CALCULUL ELEMENTELOR PENTRU TRASAREA DREPTEI 38 DE ÎNĂLŢIME 3.4 DETERMINAREA PUNCTULUI NAVEI CU OBSERVAŢII SIMULTANE 40 LA AŞTRII 3.5 DETERMINAREA PUNCTULUI NAVEI CU TREI 43 OBSERVAŢII SIMULTANE LA AŞTRI AFECTATE DE EROARE 3.5.1 Procedeul triunghiurilor asemenea când diferenţa de azimut este de 43 aproximativ 120º 3.5.2 Procedeul triunghiurilor asemenea când diferenţa este de aproximativ 60º 44 3.6 DETERMINAREA PUNCTULUI NAVEI CU OBSERVAŢII SUCCESIVE 45 LA SOARE 3.7 PREGĂTIREA OBSERVAŢIILOR ASTRONOMICE. 46 UTILIZAREA NAVISFEREI 3.7.1 Utilizarea navisferei în navigaţia astronomică 47 3.8 AŞTRII FOLOSIŢI ÎN NAVIGAŢIE 48 3.9 EFEMERIDA NAUTICĂ. CONŢINUT. DESCRIEREA TABLELOR 52 ZILNICE. CALCULUL UNGHIULUI LA POL ŞI DECLINAŢIEI SOARELUI, LUNII, PLANETELOR ŞI STELELOR 3.9.1GENERALITĂŢI 52 3.9.2 EFEMERIDA BROWN’S NAUTICAL ALMANAC (B.N.A.) 52 3.9.3 CALCULUL UNGHIULUI LA POL ŞI DECLINAŢIEI AŞTRILOR 56 3.9.4 TIPURI DE CALCUL UTILIZATE ÎN NAVIGAŢIA ASTRONOMICĂ 58

4

CUVÂNT ÎNAINTE Prezenta lucrare cuprinde noţiunile de bază necesare bunei înţelegeri a astronomiei nautice şi a navigaţiei astronomice. Cursul se adresează studenţilor de marină dar şi acelora interesaţi de această problematică. 5 .

. cu aplicaţii în navigaţia maritimă. . Nadirul. verticala locului intersectează sfera cerească în două puncte diametral opuse: Zenitul. ca cercuri mari ce trec prin polii cereşti şi sunt perpendiculari pe planul ecuatorului ceresc. ca intersecţie a planului 6 . Pentru a putea determina elementele sferei cereşti este nevoie de a prelungi liniile şi planele principale ale observatorului de pe sfera terestră.CAPITOLUL I 1. . Astfel. . aflat sub orizontul observatorului (Zenitul este de fapt proiecţia observatorului pe sfera cerească).linia Zenit – Nadir. elementele sferei cereşti sunt următoarele (fig.1. 1. Sfera cerească se considerată ca fiind concentrică sferei terestre şi pe ea sunt proiectaţi toţi astrii. iar polul invizibil sau inferior este cel aflat sub orizont.Polul nord ceresc (boreal sau arctic) aflat deasupra orizontului observatorului în emisfera nordică şi Polul sud ceresc (austral sau antarctic) invizibil pentru un observator aflat în emisfera nordică.1 GENERALITĂŢI Astronomia nautică este ramura astronomiei care studiază mişcarea aştrilor. considerată ca prelungire a verticalei lo cului observatorului.1): verticala locului. vizibil şi aflat deasupra orizontului observatorului.meridianele cereşti.meridianul ceresc al observatorului sau locului (trece prin zenitul observatorului) ZPZ’P’. până la intersecţia cu sfera cerească.2 SFERA CEREASCĂ – ELEMENTELE SFEREI CEREŞTI DEFINIŢIA 1. polul vizibil sau superior este polul aflat deasupra orizontului. INTRODUCERE ÎN ASTRONOMIA NAUTICĂ 1. considerat în ochiul observatorului presupus în centrul Pământului.1 Sfera cerească este o sferă imaginară reprezentând locul geometric al tuturor punctelor egal depărtate de centrul sferei. reprezentând direcţia gravitaţiei terestre dată de direcţia firului cu plumb normală la suprafaţa apei liniştite.

. apare o eroare (numită de paralaxă). 7 .2). deoarece poziţia observatorului se consideră în centrul Pământului şi nu pe suprafaţa Terrei.meridianul zero. iar înălţimea la astru este cea calculată hc. Lună şi planete.orizontul aparent HapH’ap. orizontul aparent se ia în considerare numai pentru observaţiile la Soare.1 Elementele sferei cereşti orizontul adevărat.ecuatorul ceresc QQ’. meridianul care trece prin zenitul observatorului astronomic din Greenwitch.fig.orizontul ceresc al observatorului. ca plan perpendicular pe axa lumii dus prin centrul Pământului. iar paralaxa semidiametrului Soarelui (unghiul sub care se vede raza Pământului din Soare. deoarece distanţele la acestea sunt considerate finite şi infime în comparaţie cu distanţa la astrii. planul perpendicular pe verticala locului dus prin ochiul observatorului. ca intersecţie a planului orizontului adevărat cu sfera cerească. . corectată prin adăugarea corecţiei de paralaxă la înălţimea măsurată. Lună sau planete) nu poate fi considerată neglijabilă (v. HH’ planul perpendicular pe verticala locului dus prin centrul Pământului. p Paralelul de declinatie Z PN Meridianul adevarat al observatorului a’ Paralelul de inaltime p’ S H’ E O N H Orizontul adevarat Q a Ecuatorul ceresc W A Meridianul zero Q’ Linia Zenit .1.Nadir PS Na Meridianul astrului (cercul orar) Verticalul astrului Fig. în practica navigaţiei.meridianului observatorului cu sfera cerească (în acelaşi timp este şi vertical). .1. .

Observaţia 1. rezultate din intersecţia sferei cereşti cu plane paralele cu ecuatorul ceresc.cercuri verticale. . DEFINIŢIA 1.W -Nadir).2 orizontul astronomic al observatorului.. rezultate din intersecţia sferei cereşti cu plane paralele cu planul orizontului. . 8 . DEFINIŢIA 1. .paralelele cereşti (de declinaţie). A ZENIT ε Orizontul aparent Hap Orizontul vizibil Hv h Orizontul adevarat H O H’ h ε H’ap hc H’v M Nadir Figura 1.3 Primul vertical este verticalul care trece prin punctele Est şi Vest.1 Primul vertical este împărţit de verticala locului în primul vertical estic (Zenit . ca intersecţie a planului perpendicular pe linia Zenit – Nadir care trece prin centrul Pământului.cercuri orare.paralelele de înălţime (almucantaratele).orizontul vizibil.Nadir) şi primul vertical vestic (zenit . fiecare punct de pe sfera terestră are Zenitul şi orizontul său. . cercul imaginar care limitează zona pe care un observator aflat într-un anumit punct pe sfera terestră o vede.E .2 Verticalul astrului este semicercul care conţine astrul şi are originile în punctele Zenit şi Nadir.

Sfera cerească este împărţită de ecuatorul ceresc în emisfera nordică (conţine Polul nord) şi emisfera sudică (conţine Polul sud). Axa lumii ZENIT Linia Zenit .2 Datorită diferenţei foarte mari dintre raza Pământului şi distanţa la aştrii se consideră Pământul redus la un punct situat în ochiul observatorului şi în consecinţă orizontul astronomic se confundă cu orizontul adevărat al observatorului. (polul Nord ceresc este foarte apropiat de Steaua Polară din constelaţia Carul mic) în jurul căreia se face rotirea sferei cereşti. .Nadir P Meridianul superior l ϕ Q` ϕ Meridianul nordic H N Sens direct E P N O q’ l H’ S W Sens retrograd Meridianul sudic Orizontul adevarat q P S Meridianul inferior Q P’ Primul vertical Ecuatorul ceresc NADIR 9 .meridianul sudic ZPH’P’Z’ (conţine Polul Sud ceresc).meridianul inferior PHQH’P’ (conţine Nadirul). Axa lumii PP’ împarte meridianul ceresc al observatorului (locului) în două semicercuri: .4 Cercul orar al astrului sau meridianul astrului este meridianul care trece prin poziţia aparentă a astrului pe sfera cerească. .1. Linia Zenit – Nadir ZZ’ împarte meridianul ceresc al observatorului în două semicercuri: .DEFINIŢIA 1. Observaţia 1.3).fig. Linia care uneşte polii cereşti formează axa polilor cereşti sau axa lumii.meridianul nordic ZPHQZ’ (conţine Polul Nord ceresc).meridianul superior PZQ’H’P’ (conţine Zenitul). Sfera cerească este împărţită de planul orizontului adevărat al observatorului în emisfera vizibilă HZH’ (conţine centrul zenital şi polul ridicat sau vizibil) şi emisfera invizibilă H’Z’H (conţine centrul nadiral şi polul coborât sau invizbil) şi de planul meridianului ceresc al observatorului în emisfera estică şi emisfera vestică (v.

se fixează originea şi sensul pe cercul principal. 1.3 SISTEME DE COORDONATE CEREŞTI Pentru a cunoaşte mişcarea unui astru (sau figurile formate de diferiţi aştrii pe bolta cerească) este nevoie să se determine cu precizie poziţia acestuia la un anumit moment. Sfera cerească simplifică rezolvarea problemelor de astronomie nautică deoarece direcţiile şi planurile din spaţiu sunt reprezentate pe aceasta prin puncte şi arce.se trasează prin poziţia astrului planul paralelului său perpen – dicular pe cercul polar de origine.se aleg axa de coordonate AcAc’ şi cercul principal PpPp’. Planul principal intersectează sfera cerească după un cerc mare.fig. este nevoie de două coordonate pentru a le determina poziţia.4 Orice punct de pe sfera cerească se află la intersecţia unui cerc polar cu un paralel. Toate planele paralele cu planul cercului de bază intersectează sfera cerească după cercuru mici şi se numesc cercuri paralele sau paralele. Orice sistem de coordonate astronomice se compune dintr-o axă principală şi un plan principal (de bază). Cercurile polare (conţin polii cereşti) sunt perpendiculare pe cercul principal şi pe paralele. Prelungirea acesteia întâlneşte sfera cerească în punctul cardinal Nord. numite poli. perpendiculară pe planul principal şi intersectează sfera cerească în două puncte. iar unghiurile dintre direcţii şi plane prin arce. aflat de aceeaşi parte a ecuatorului ca şi Polul nord şi în punctul cardinal Sud. Cercurile polare şi paralelele formează un sistem de coordonate.coordonate astrului sunt (v. numit cercul principal (de bază). aflat de aceeaşi parte a ecuatorului ca şi Polul sud. obţinându-se paralela astrului şi planul cercului polar al astrului. Pentru a se putea determina poziţia unui astru de pe sfera cerească se procedează astfel: .4): arcul AB sau unghiul AOB măsurat pe cercul principal reprezintă distanţa la care se găseşte cercul polar al astrului faţă de cercul polar de origine (ia valori de la 0000 la 10 .Fig. Întrucât se consideră aştrii ca fiind fixi pe sfera cerească şi la aceeaşi depărtare de Pământ. . Observaţia 1.3 Poziţia astrului este dată de intersecţia direcţiei observator – astru cu sfera cerească. Axa principală de coordonate se duce prin centrul sferei cereşti. obţinndu-se cercul său polar.1. .3 Planul meridian al locului este întotdeauna perpendicular pe planul orizontului pe care îl intersectează după o linie numită meridiana locului NS. 1. Observaţia 1. .

sistemul de coordonate orizontale.360 Ac’ 0 0 Fig.3.3600 în sensul ales anterior) şi arcul aB sau unghiul aOB măsurat pe cercul polar al astrului de planul cercului principal până la planul paralelului astrului (ia valori de la 00 la 0900. 11 .sistemul de coordonate ecuatoriale.4 În navigaţia astronomică se folosesc două sisteme de coordonate sferice: .orizontul adevărat al observatorului ca plan principal. Astfel. Punctul de origine pe cercul pe cercul principal este considerat punctul cardinal N (H). 1.5 Sistemul de coordonate orizontale este un sistem de coordonate sferice ce foloseşte pentru determinarea poziţiei astrului (fig.1 SISTEMUL DE COORDONATE ORIZONTALE DEFINIŢIA 1. Ac Paralelul astrului a 00 -900 Pp A O Pp’ B Cercul polar de origine Cercul polar al astrului 0 . pentru a determina coordonatele geografice. Concluzia 1. ecuatorul şi meridianul.axa Zenit – Nadir ca axă principală. pozitive pentru o emisferă şi negative pentru cealaltă emisferă). iar pe sfera cerească meridianul ceresc al observatorului şi orizontul adevărat pentru sistemul de coordonate orizontale şi meridianul ceresc al observatorului şi ecuatorul ceresc pentru sistemul de coordonate ecuatoriale.5): . .1.1 Orice sistem de coordonate sferice este format din două cercuri mari perpendiculare. iar poli sunt Zenitul (Z) şi Nadirul (Z’). pe sfera terestră se folosesc două cercuri mari. sensul este cel retrograd.1. .

5 şi 1.5 12 .În acest sistem de coordonate verticalele sunt cercurile mari care trec prin Zenit şi Nadir.1. iar paralelele de înălţime (almocantarate) ce trec prin poziţiile aştrilor sunt cercuri mici paralele cu orizontul adevărat. Cercul mic care trece prin poziţia astrului se numeşte paralelă de înălţime al astrului. Sud şi Vest în sens retrograd până la cercul vertical al astrului. sau unghiul diedru format între planul meridianului observatorului şi planul verticalului astrului (v. Poziţia astrului este determinată prin coordonatele orizontale numite: . Verticalul care trece şi prin poziţia astrului se numeşte verticalul astrului.1.1. Un astru se află la intersecţia unui vertical şi a unui paralel de înălţime al astrului. 1.6). .6 Azimutul astrului Az este arcul de orizont măsurat de la punctul cardinal Nord spre Est.3.azimutul astrului. ZENIT Qa A Paralelul de inaltime a` PN Meridianul ceresc al observatorului h h W Orizontul adevarat al observatorului S A’ Verticalul astrului N E Az PS NADIR Q` Fig.1 Azimutul astrului DEFINIŢIA 1.fig. În acest sistem de coordonate se determină poziţia unui astru la un moment dat în raport cu cele două cercuri mari ale sistemului (orizontul adevărat şi meridianul ceresc al observatorului).înălţimea astrului.

º W.... Z = N.1.º.Azimutul se măsoară: . pentru polul ridicat Sud şi astrul în emisfera estică sau vestică. după cum astrul este întrunul din cadranele de orizont NE. măsura azimutului este măsura arcului NA’ (v..în sistemul semicircular de la 0º la 180º. Z = SW.. SW.. Z = S. Z = NW. NW... . Când observatorul se află în emisfera nordică..în sistem cuadrantal de la 0º la 90º de la meridianul nordic N.fig1.º W.. Z= SE. Z a P z Az H (N) E h O W A’ Primul vertical Meridianul ceresc al observatorului Z z A a’ Paralelul de inaltime Verticalul astrului h H’ (S) Orizontul adevarat al observatorului P’ Z’ Fig. . poartă numele de azimut astronomic sau unghi la zenit semicircular (pe scurt unghi la zenit) şi se notează Z = N. º. pentru polul ridicat Nord şi astrul în emisfera estică sau vestică şi Z = S. SE. spre Est sau spre Vest. sau de la meridianul sudic S. º E.. º E. .. de la meridianul nordic sau sudic al observatorului spre est (dacă astrul se află în emisfera estică) sau spre vest (dacă astrul se află în emisfera vestică)... poartă numele de unghi la zenit cuadrantal şi se notează Z = NE.7) 13 .în sistem circular în sens retrograd de la 0º la 360º şi se notează Az = . iar astrul este situat la est de meridianul locului..º..6 Azimutul astrului (azimutul adevărat al astrului) se poate compara cu relevmentul adevărat la un obiect sau reper costier.º...º.

1. Z P Z z A Az E h H (N) H’ (S) Q’ Meridianul superior Ecuatorul ceresc Orizontul adevarat al observatorului Meridianul inferior Z W A’ Q P’ Z’ Fig.8).1.Z P Z A h Az Z H (N) H’ (S) Orizontul adevarat al observatorului Meridianul inferior Q’ Meridianul superior A’ E Ecuatorul ceresc W Q P’ Z’ Fig.1.8 14 .7 iar pentru un astru situat la vest de meridianul locului măsura azimutului este măsura arcului NESA’ (v.fig.

Z P’ Z A h Z H’ (S) A’ Az H (N) W z Q Meridianul inferior Ecuatorul ceresc Orizontul adevarat al observatorului Meridianul superior E Q’ Z’ P Fig.fig.1.9). măsura azimutului este măsura arcului NEA’.10). iar astrul este situat la est de meridianul locului.1.10 15 .fig. Z P’ Z A W h H’ (S) Z A’ E Az Orizontul adevarat al observatorului z Q Meridianul inferior Ecuatorul ceresc H (N) Meridianul superior Q’ Z’ P Fig.9 iar pentru un astru situat la vest de meridianul locului măsura azimutului este măsura arcului NESA’ (v.1.1.Când observatorul se află în emisfera sudică. (v.

1.12): S N P Z A Z .7 Unghiul la zenit Z este definit ca unghiul diedru PZA format de planul meridianului superior al locului (cel ce conţine Zenitul) şi de planul vertical al astrului ZAM. Pentru a determina semicercul de orizont pe care se măsoară unghiul la zenit se consideră următoarele situaţii: a) observatorul se află în E emisfera nordică şi astrul la Primul est de meridianul locului vertical A (v.1.0E Orizontul adevarat W Fig.fig..11 E Az Primul vertical Meridianul superior b) observatorul se află în emisfera nordică şi astrul la vest de meridianul locului (v.0W Orizontul adevarat W 16 . Z =N.fig..3. Unghiul la zenit se măsoară pe arcul de orizont. spre Est sau spre Vest de meridianul locului. Z =N. după cum astrul se află la spre Est sau spre Vest de meridianul locului şi ia valori cuprinse între 00 şi 1800... începând de la proiecţia pe orizont a polului ridicat (de acelaşi nume cu latitudinea) până la verticalul astrului.2 Unghiul la zenit DEFINIŢIA 1.1.măsura unghiului Z este măsura arcului NA’.11): Az N Z P Z Meridianul superior S .1.măsura unghiului Z este măsura arcului NWA’.1.

1.pentru astrul în emisfera estică (v.măsura unghiului Z este măsura arcului SA’..1.1..3 Relaţiile între azimut şi unghiul la zenit semicircular În rezolvarea pe hartă a problemelor de astronomie nautică este necesară transformarea unghiului la zenit semicircular sau a celui cuadrantal obţinut prin calcul în azimul circular.0E E Fig.1.13): .12 W Orizontul adevarat Primul vertical Meridianul superior c) observatorul se află în emisfera sudică şi astrul la est de meridianul locului (v..fig.3. Relaţiile între azimut şi unghiul la zenit semicircular sunt următoarele: a) când observatorul este situat în emisfera nordică: .Fig.15): Az = Z 17 (1.fig.1.13 W A Z P’ S d) observatorul se află în emisfera sudică şi astrul la vest de meridianul locului (v.0W Fig.1.fig.1.14): ..14 E 1.măsura unghiului Z este măsura arcului SA’ N Primul vertical Meridianul superior Z Orizontul adevarat Az Z =S. P’ S Z N Z A Az Z =S.1) .

pentru astrul în emisfera estică: Az =180º .1.18): Az = 180º + Z N Az N (1.16): Az = 360º – Z N Az= Z N (1.- pentru astrul în emisfera vestică (v.17): .1.fig.1.1.1.1.15 Fig.4) M A W Primul vertical Z’ Z E W Primul vertical Z’ Az E P’ A M Z P’ S S Fig.18 1.2) Meridianul superior M Polul ridicat Polul ridicat P A Z E W P Meridianul superior W Primul vertical Z Primul vertical Z Az E A M Orizontul adevarat Orizontul adevarat S S Fig.3) pentru astrul în emisfera vestică (v.17 Fig.fig.fig.Z - (1.1.2 Relaţiile între azimut şi unghiul la zenit cuadrantal 18 .1.16 b) când observatorul este situat în emisfera sudică (v.3.

19 DEFINIŢIA 1. S 0 Fig..19): - pentru astrul în cadran NE: Az = Z (1..6) - pentru astrul în cadranul SW: Az = 180º + Z (1.1.8) Z=NW 0.Z N (1.5 Unghiul la zenit al unui astru aflat în primul vertical este Z=N(S) 900 E(W)... funcţie de emisfera observatorului aflat pe sfera terestră şi după cum astrul este la est sau la vest.Relaţiile între azimut şi unghiul la zenit cuadrantal sunt următoarele (v. Observaţia 1.1..fig.=Az Az E Az 0 A W PN Z A A Z=SW ..8 Primul vertical estic este verticalul care trece prin punctul cardinal Est. 19 .. A Z=SE .Z (1. În aceste două situaţii azimutul astrul în primul vertical estic este 900 şi 2700 pentru astrul aflat în primul vertical vestic.5) - pentru astrul în cadranul SE: Az = 180º . DEFINIŢIA 1.9 Primul vertical vestic este verticalul care trece prin punctul cardinal Vest.. Z= NE0.7) - pentru astrul în cadranul NW: Az = 360º .

1. Meridianul observatorului este acela care trece prin Zenitul observatorului (este şi Vertical). iar când se află în meridianul inferior al observatorului este la culminaţia inferioară şi are înălţimea minimă (Hinf – înălţimea meridnaă inferioară).9) Observaţia 1.4 SISTEMUL DE COORDONATE ECUATORIALE În astronomia nautică interesează două sisteme de coordonate ecuatorile ecuatoriale şi anume: . Meridianele sunt cercurile mari care trec prin cei doi poli cereşti şi sunt perpendiculare pe planul ecuatorulu ceresc. DEFINIŢIA 1.20): .5 Atunci când astrul se află în meridianul superior al observatorului el se află la culminaţia superioară şi are înălţimea maximă (H – înălţimea meridiană superioară). .1.1 Sistemul de coordonate ecuatoriale locale Sistemul de coordonate ecuatoriale locale foloseşte pentru determinarea poziţiei astrului (fig.2 Inălţimea astrului DEFINIŢIA 1.11 Distanţa zenitală (90º .10 Înălţimea astrului este unghiul vertical format de direcţia observator – astru cu planul orizontului adevărat sau arcul de vertical măsurat de la orizontul adevărat până la astru. 1. .h) este complementul înălţimii şi este arcul de vertical măsurat de la zenit până la astru: z = 90º .ecuatorul ceresc.sistemul de coordonate ecuatorile independente de poziţia observatorului pe sfera terestră.3. Înălţimea ia valori de la 0º la 90º. 20 .h (1. distanţa zenitală se numeşte distanţa zenitală meridiană.meridianul observatorului.4. pozitive când astrul se află în emisfera vizibilă şi negative când astrul se află în cea invizibilă. notată cu Z. În acest caz. DEFINIŢIA 1.sistemul de coordonate ecuatoriale locale.12 Meridianul astrului (cercul orar al astrului) este semicercul care uneşte cei doi poli şi trece prin poziţia astrului de pe sfera cerească. 1.

unghiul orar. adică ˆ 0 < P < 180º şi se numeşte: . ˆ . într-un minut – 15’ şi într-o secundă – 15’’.1. DEFINIŢIA 1.6 Un astru se află la intersecţia dintre cercul orar al astrului şi paralelul de declinaţie al astrului şi este determinat de coordonatele ecuatoriale: . . Observaţia 1.paralelul de declinaţie. Mişcarea cercului orar al unui astru se face o dată cu mişcarea aparentă a sfwerei cereşti de la Est la Vest.în sistemul semicircular se numeşte unghi la pol ( P ) şi se măsoară de la meridianul superior al observatorului spre est sau spre vest până la meridianul astrului de la 0º la 180º. astrul în emisfera estică (v.15 Unghiul la pol al unui astru este unghiul diedru format între planul meridianului superior al locului şi planulcercului orar al astrului. 1.20) (1. când t > 180º.13 Paralelul de declinaţie al astrului este paralelul care trece prin poziţia astrului.pol la est PE când astrul este în emisfera estică.pol la vest PW când astrul este în emisfera vestică. DEFINIŢIA 1.1 Unghiul orar al astrului DEFINIŢIA 1.11) 21 .fig.1.PE. începând de la meridianul superior al locului până la cercul orar al astrului. valoarea unghiului parcurs într-o oră – 150. Relaţiile dintre unghiul orar al astrului şi unghiul la pol Relaţiile dintre unghiul orar al astrului şi unghiul la pol sunt următoarele: a) pentru PW: t = 3600 .Paralelul de declinaţie este cercul mic paralel cu paralelul ecuatorului ceresc. . Unghiul la pol se măsoară pe ecuatorul ceresc.sistemul circular de la 0º la 360º în sens retrograd adică: 0 < t < 360º.14 Unghiul orar al astrului t este unghiul diedru dintre meridianul superior al observatorului şi meridianul astrului sau arcul de ecuator măsurat de la meridianul superior al observatorului în sens retrograd până la meridianul astrului. Unghiul orar al astrului se măsoară în: . Rezultă astfel. spre Est sau spre Vest. după cum astrul se află la Est sau la Vest de meridianul superior al locului. în 24 ore el făcând o rotaţie completă de 3600.4.

1.21 1.22).16 Declinaţia astrului δ este unghiul format de direcţia centrului sferei cereşti – astru şi planul ecuatorului ceresc sau arcul de meridian – cerc orar al astrului.1.1.12) E PN PW t W N A Q’ Fig.2 Declinaţia astrului DEFINIŢIA 1.1.fig.fig. 22 .20 b) pentru PE: t = PW. astrul în emisfera vestică (v. când t < 180º. măsurat de la ecuatorul ceresc până la astru (v.4.Q PE Z A E W PN t N Q’ Fig.1.21) Q Z (1.

δ este negativă când astrul se află în emisfera sudică.14) ˆ p A W a` Ecuatorul ceresc δ δ S Q’ PE A’ t E Q N Cercul orar de origine Cercul orar al astrului NADIR Meridianul inferior PS Fig. PN Meridianul superior ZENIT a p (1. 1.δ) este arcul de meridian măsurat de la polul ridicat până la astru.Declinaţia astrului ia valori între 00 şi 900: 0º < δ < 90º (1. 23 .22 Observaţia 1. iar când are nume contrar cu latitudinea observatorului ia semn negativ.17 Distanţa polară p sau complementul declinaţiei (90º . Distanţa polară ia valori între 00 şi 1800: 0º < p < 180º (1.12) unde: δ este pozitivă când astrul se află în emisfera nordică.7 Dacă declinaţia astrului are acelaşi nume cu latitudinea observatorului ia semnul plus.13) Relaţia între declinaţia astrului şi distanţa polară este: δ + p = 90º unde: declinaţia intră cu semnul ei algebric. DEFINIŢIA 1.

DEFINIŢIA 1. DEFINIŢIA 1.fig.1.23 DEFINIŢIA 1.ascensiunea dreaptă.1.4 Sistemul de coordonate ecuatoriale independente de poziţia observatorului pe sfera terestră Într-un al doilea sistem de coordonate ecuatoriale sunt folosite ecuatorul ceresc şi meridianul punctului vernal ca cercuri de referinţă (v.declinaţie. 24 .19 Ascensiunea dreaptă α a astrului este arcul de ecuator ceresc măsurat în mod direct de la punctul vernal până la meridianul astrului. .4.1. Ascensiunea dreaptă ia valori cuprinse între 00 şi 3600: (1.18 Unghiul sideral al astrului τ este arcul de ecuator ceresc care se măsoară de la punctul vernal în sens retrograd până la cercul orar al astrului.18 Punctul vernal este punctul de pe ecuatorul ceresc prin care trece Soarele din emisfera sudică în emisfera nordică. Poziţia astrului se determină funcţie de: .16) PN δ γ α W S A’ O E Q’ PS N p’ NADIR Fig.15) sau se măsoară în unităţi de timp şi ia valori astfel: 0 h   24 h α ZENIT p p Q A 0°   360 ° α (1.23).

1.se trasează meridianul observatorului sub forma unui cerc şi diametrul vertical se reprezintă linia Zenit – Nadir.în planul ecuatorului.17) Relaţia între ascensiunea dreaptă şi unghiul sideral al astrului este: α + τ = 360 ° (1.în planul orizontului. .1 Reprezentarea sferei cereşti în planul meridianului observatorului (fig.se trasează planul ecuatorului ceresc sub forma unui diametru perpendicular pe axa polilor.se marchează punctele cardinale E şi W funcţie de poziţia zenitului astfel că observatorul aflat în Z şi privind către pol să aibă estul în dreapta şi vestul în stânga.se trasează planul orizontului adevărat perpendicular pe linia Zenit – Nadir. .se trasează meridianul observatorului sub forma diametrului vertical.5.18) 1.25) Algoritm: .24) Algoritm: . .1. sub forma unui diametru orizontal. . sub forma unui cerc.5. .se obţin punctele N şi S la intersecţia orizontului adevărat cu meridianul observatorului şi punctele cardinale E şi W la intersecţia planului orizontului adevărat cu primul vertical.1.5 REPREZENTAREA GRAFICĂ A SFEREI CEREŞTI Reprezentarea grafică a sferei cereşti se face: . 1. 25 . .se consideră polul ridicat în centrul cercului. pe care se marchează zenitul observatorului.Unghiul sideral al astrului ia valori cuprinse între 00 şi 3600: 0° ≤ τ ≤ 360 ° (1.în planul meridianului observatorului.se măsoară latitudinea observatorului de la planul orizontului adevărat şi se găseşte astfel poziţia polului ridicat şi se trasează axa polilor cereşti.2 Reprezentarea sferei cereşti în planul ecuatorului (fig.se trasează planul ecuatorului. . . .

26).24 Sfera cerească în planul meridianului adevărat Q z PN Q` Fig. Prin trasarea coordonatelor orizontale şi cele ecuatoriale ale unui astru şi prin combinarea acestora se obţine un triunghi sferic numit triunghi sferic de poziţie (v.25 Sfera cerească în planul ecuatorului 1. 1.fig. 1.6 TRIUNGHIUL SFERIC DE POZIŢIE Pentru rezolvarea problemelor de astronomie nautică se combină sistemul de coordonate orizontale cu sistemul de coordonate ecuatoriale. 26 .1.ZENIT PN Q W ϕ S O E Q’ PS N NADIR Fig.

. când astrul este la vest de meridianul locului.t).unghiul la pol P egal cu (12h – t). Triunghiul sferic de poziţie este format din (fig.1.PNA distanţa polară a astrului p = 90º . când astrul este la vest de meridianul superior al locului.δ. .polul ridicat (în fig.1. ˆ . . .26 DEFINIŢIA 1.unghiul paralactic A . când astrul este la est de meridian şi cu (t – 12h).φ.26 PN). 27 .ZA distanţa zenitală a astrului z = 90º .h.vârfurile: .Z Q A W z A Z p l P PN ϕ S N E PS Na Q` Fig.unghiul la zenit Z. ˆ .unghiurile: .1. atunci când astrul este la est şi ˆ P este egal cu t. (unghiul la astru format de verticalul şi meridianul astrului).astrul A. .zenitul Z. . meridianului astrului şi verticalul astrului.laturile: .19 Triunghiul sferic de poziţie este triunghiul sferic obţinut prin intersectarea meridianului observatorului.27): . sau 0 ˆ P egal cu (360 .PNZ colatitudinea locului l = 90º .

δ = p 0 Z h Q’ δ Pw = t A z Az or a r un gh iu l E h O α W P’ S H N H’ Ζ Q γ Z’ Fig.27 Triunghiul sferic de poziţie Unghiurile triunghiului de poziţie pot fi mai mici sau mai mari de 900. unghiul la pol şi înălţimea: (φ.calculul înălţimii şi azimutul când se cunosc latitudinea observatorului şi coordonatele ecuatoriale ale astrului: (φ.calculul unghiului la pol când se cunosc latitudinea. Cu ajutorul triunghiului sferic de poziţie.19) . P) → (h. h) → Az . declinaţia şi înălţimea: (φ.P ϕ 90 0 - l ϕ = Z 90 0 Pw A 90 . h) → (P) Calculul înălţimii astrului se face cu relaţia: sin h = sin φ sin δ + cos φ cos δ cos P 28 (1. iar în celălalt caz este nevoie de cunoaşterea a trei elemente. 1. δ. δ. Triunghiul sferic de poziţie poate fi un triunghi dreptunghic sau oarecare. se rezolvă: . Az) - calculul azimutului când se cunosc declinaţia. În primul caz este nevoie să se cunoască două din elementele triunghiului. δ. folosind formulele fundamentale ale trigonometriei sferice.

φ şi Z necesare în navigaţie deoarece din unghiul la pol se obţine unghiul orar care dă longitudinea locului λ .20) Observaţia 1.21) (1. caz în care aceasta se numeşte înălţime observată ho.28). ˆ Triunghiul de poziţie leagă coordonatele orare unghiul la pol P şi declinaţia astrului δ de latitutdinea geografică φ şi de coordonatele orizontale înălţimea astrului h şi unghiul la zenit Z. declinaţie şi unghiul la pol se poate face utilizând formula sinusului înălţimii. dar se poate determina şi prin calcul rezolvând triunghiul sferic de poziţie (v.1. Vârfurile triunghiului de poziţie sunt determinate pe sfera cerească (sfera geocentrică) de trei drepte.1 Calculul înălţimii unui astru în funcţie de latitudine. De asemenea.6. Prin rezolvarea acestui triunghi se transformă coordonatele orizontale în coordonate orare şi invers. declinaţie şi unghiul la pol prin formula sin h În practica navigaţiei astronomice înălţimea unui astru se măsoară cu sextantul. 1. mai conţine şi distanţa zenitală obţinută din înălţimea astrului.6. 29 .8 Triunghiul sferic de poziţie este determinat de coordonatele geografice ale observatorului şi de coordonatele sferice ale astrului. verticala ascendentă a locului şi direcţia astru – centrul Pământului. axa Pământului.22) (1.fig. Prin determinarea poziţiei punctului Z pe sfera cerească se obţin coordonatele geografice ale locului. iar din unghiul la zenit se obţine azimutul astrului Az. declinaţie şi unghiul la pol Calculul înălţimii unui astru în funcţie de latitudine. Triunghiul ˆ de poziţie conţine P . 1.Calculul azimutului astrului se face cu relaţia: ctg Z = cos φ tg δ cosec P – sin φ ctg P sau cu: sin Z = cosδ sinP sech Calculul unghiului la pol se face cu relaţia: ctg P = tg h cos φ cosec Z – sin φ ctg Z (1.1. ce o străbat şi trec prin centrul ei ce coincide cu centrul Pământului.1 Calculul înălţimii unui astru în funcţie de latitudine. sau formula hav z.

19. dedus prin calcul din ora cronometrului.l=900 . se poate obţine valoarea unei laturi.h p=900 . altfel înălţimea astrului ar fi negativă şi deci astrul s-ar afla sub orizont.δ A Fig. calculate prin logaritmi rezultă relaţia de calcul a înălţimii estimate hest: hest= a + b (1. Observaţia 1. colatitudinea l şi distanţa polară p cu complementele lor înălţimea astrului h. interpolată pentru momentul şi locul dat. latitudinea locului φ şi declinaţia astrului δ. b este pozitiv când unghiul la pol este mai mic de 900 şi negativ când unghiul la pol este mai mare de 900. declinaţia este declinaţia astrului respectiv. calculul înălţimii este precedat de calculul unghiului la pol. distanţa zenitală z (complementul înălţimii) în funcţie de celelalte laturi colatitudinea locului l şi distanţa polară a astrului p şi unghiul dintre ele (unghiul la pol P) din relaţia: cos z = cos l cos p + sin l sin p cos P (1.9 Suma (a + b) este o sumă algebrică în care fiecare factor întră cu semnul său şi trebuie să fie pozitivă. unghiul la pol este unghiul la pol al astrului respectiv.24) unde: a este pozitiv când ϕ şi δ sunt de acelaşi semn şi negativ în caz contrar. Ca urmare.28 Astfel. Deoarece coordonatele geografice ale locului sunt estimate ϕ est şi λ est înălţimea obţinută are o valoare estimată hest.1. se obţine relaţia 1.23) Înlocuind distanţa zenitală z. 30 . Notând primul termen al relaţiei (1. declinaţie şi unghiul la pol. cu care se calculează înălţimea funcţie de latitudine.19) cu a pentru a= sin φ sin δ şi cel de-al doilea cu b pentru b= cos φ cos δ cos P. Latitudinea este latitudinea estimată a locului pentru care se determină înălţimea.ϕ Z P Z=900 .

declinaţie şi unghiul la pol utilizând formula hav z se face cu ajutorul tablelor nautice Norie’s. .25) ce poate fi scrisă sub forma: hav α = havP cos ϕ cos δ + hav (ϕ ≈ δ ) (1.se scoate havnat de (ϕ ≈ δ ) .se face suma ( havnatx + havnat( ϕ ≈ δ ) ) şi se obţine havnat z.1.se scoate valoarea lui z corespunzătoare şi se transformă în înălţimea astrului folosind formula distanţei zenitale h = 90° − z .6. se scoate valoarea corespunzătoarehav nat x din tablă. expresia numită haversinus α ( hav α ) este: sin 2 α = hav α 2 (1. se scade valoarea mai mică din cea mai mare.27) Algoritm de lucru: . .2 Calculul înălţimii unui astru în funcţie de latitudine. Astfel. iar dacă ϕ şi δ sunt de nume contrarii.26) Înlocuind havP cos ϕ cos δ = havx rezultă relaţia de calcul utilizată în în aceste table nautice pentru calculul înălţimii unui astru: havz = havx + hav (ϕ ≈ δ ) (1. se face suma (ϕ + δ ) .Tipul de calcul al înălţimii estimate a unui astru log sin ϕ log sin δ est = = log cos ϕ est = log cos δ log cos P = log b = a = +b = sin hest = log sin hest = hest = = log a = 1. . 31 .se calculează log havx − log ( havP cos ϕ cos δ ) . declinaţie şi unghiul la pol utilizând formula hav z Calculul înălţimii unui astru în funcţie de latitudine.se calculează mărimea (ϕ ≈ δ ) astfel: dacă ϕ şi δ sunt de acelaşi nume. .

loghav P = log cos ϕ = log cos δ = loghav x = havnat x = havnat (ϕ ≈ δ ) = havnat x = z= h= (ϕ ≈ δ ) 1.2 Calculul azimutului în funcţie de latitudine. declinaţie şi unghiul la pol prin formula ctg Z Calculul azimutului în funcţie de latitudine.1 Calculul azimutului în funcţie de latitudine. Apoi se poate calcula unghiul la zenit şi din acesta azimutul astrului. Relaţia (1. corespunzător sensului unghiului la pol şi se transformă apoi în azimut.6. . astfel că se pot determina din triunghiul de poziţie colatitudinea şi distanţa polară. Tipul de calcul al azimutului unui astru cu formula ctg Z log tg δ = log cos ϕ = log cosec P = log x = log sin ϕ log ctg P = log y = x = +y = 32 = ..6. . se contează de la nord în emisfera nordică şi de la sud în emisfera sudică.20) se rezolvă prin logarti pe părţi. 1. declinaţie şi unghiul la pol utilizând formula hav z P =… ϕ = .Tipul de calcul al înălţimii unui astru în funcţie de latitudine. Unghiul la zenit se determină semicircular (de la 00 la 1800). declinaţie şi unghiul la pol se poate face cu formula ctg Z. declinaţie şi unghiul la pol Calculul azimutului în funcţie de latitudine. sau cu Tablele ABC.. declinaţia şi unghiul la pol al astrului.20) unde se cunosc latitudinea estimată a locului.2. δ = . spre est sau spre vest. declinaţie şi unghiul la pol se face utilizând relaţia ctg Z (1.

2 Calculul azimutului în funcţie de latitudine. .se intră în tabla B cu valoarea latitudinii şi a unghiului la pol şi se obţine valoarea termenului B.se face suma (A + B) şi se obţine valoarea termenului C.se intră în tabla A cu valoarea unghiului la pol şi a declinaţiei astrului şi se obţine valoarea termenului A.Az = 1.A este pozitiv. dacă latitudinea şi declinaţia astrului sunt de semne contrarii. Regula de lucru .20) astfel: - se împarte ambii termeni ai relaţiei la cos φ se înmulţesc cu 10 şi se obţine relaţia: (1.28) (1. 33 . .suma lor este C = A + B=10 ctg Z sec φ de unde: ctgZ = C C = cos ϕ 10 sec ϕ 10 respectând următoarele reguli: .. declinaţie şi unghiul la pol cu tablele ABC Pentru a simplifica calculul azimutului unui astru se folosesc tablele ABC calculate pe baza simplificării relaţiei (1.al doilea termen este B= . .B este pozitiv. .10 tg φ ctg P .26) (1..dacă latitudinea este sudică regula semnelor pentru B se inversează.A este negativ. .27) (1.B este negativ. dacă latitudinea este nordică şi unghiul la pol mai mare de 900. .29) 10ctg Z sec φ =10 tg δ cosec P –10 tg φ ctg P unde: .25) (1.2.primul termen este A =10 tg δ cosec P . dacă latitudinea este nordică şi unghiul la pol mai mic de 900. dacă latitudinea şi declinaţia astrului sunt de acelaşi semn.6.ctg Z = log ctg Z = Z =.

3 Calculul azimutului unui astru din declinaţie. paralelul de declinaţie al astrului taie primul vertical al astrului unghiul în emisfera vizibilă şi unghiul la zenit se contează de la punctul cardinal Nord sau Sud. unghi la pol şi înălţime se face utilizând formula cosinusurilor aplicată în triunghiul sferic de poziţie: sin Z sin P = sin ( 90 ° −δ ) sin ( 90 ° − h ) (1.dacă declinaţia astrului este mai mică decât latitudinea şi de acelaşi semn. dacă C este negativ şi Z este mai mic de 900. astfel: sin Z = cos δ sin P sec h (1.se transformă unghiul la zenit semicircular în azimut. se folosesc următoarele reguli: . astfel: dacă înălţimea astrului este mai mică decât înălţimea astrului în primul vertical. . sau unghiul la pol al astrului este mai mare decât unghiul la pol în primul vertical.se intră în tabla C cu valoarea latitudinii şi a termenului C şi se obţine valoarea unghiului la zenit semicircular (Z este mai mare de 900. se face comparaţia între înălţimea astrului şi înălţimea astrului în primul vertical şi dintre unghiul la pol al astrului şi unghiul la pol în primul vertical.dacă declinaţia astrului este mai mare decât latitudinea şi de acelaşi semn.. pentru a se putea determina punctul cardinal de la care se face contarea. unghiul la zenit se contează de la punctul cardinal Sud 34 . Tipul de calcul al azimutului unui astru cu Tablele ABC din Tabla A cu P şi δ din Tabla B cu ϕ şi P din Tabla C cu ϕ şi C A= +B = C= Z= Az = 1. unghi la pol şi înălţime Calculul azimutului unui astru din declinaţie. pentru a putea fi rezolvată logaritmic.6. unghiul la zenit se contează de la punctul cardinal Nord sau Sud.31) unde sin Z rezultă întotdeauna pozitiv. pentru a fi transformat în azimut. dacă C este pozitiv). Pentru a se putea determina mărimea lui Z şi cadranul de orizont al unghiului la zenit cuadrantal.30) care este scrisă. de acelaşi semn cu latitudinea. .

35 . astfel că se pot determina din triunghiul de poziţie distanţa zenitală. unghiul la zenit se contează de la punctul cardinal Nord sau Sud.1 Calculul unghiului la pol în funcţie de latitudine. dacă înălţimea astrului este mai mare decât înălţimea astrului în primul vertical.sau Nord. colatitudinea şi unghiul la zenit şi apoi se poate calcula unghiul la pol.4 Calculul unghiului la pol în funcţie de latitudine. de nume contrar cu latitudinea. înălţime şi unghiul la zenit Calculul unghiului la pol în funcţie de latitudine.φ) – cos (900. cu sensul spre est sau spre vest.φ) cos Z (1. sau unghiul la pol al astrului este mai mic decât unghiul la pol în primul vertical.6. utilizând formula cotangentelor în care se înlocuiesc valorile cunoscute se obţine: ctg P sin Z = ctg (900-h) sin (900. Astfel. de acelaşi nume cu latitudinea.4. de nume contrare cu latitudinea. unghiul la zenit se contează de la punctul cardinal Sud sau Nord.dacă declinaţia este de semn contrar cu latitudinea. funcţie de semnul algebric al ctg P. Unghiul la pol are valori semicirculare. înălţime şi unghiul la zenit se face utilizând relaţia ctg P (1. înălţime şi unghiul la zenit se poate face cu formula ctg P sau cu Tablele ABC.22) unde se cunosc latitudinea estimată a locului. .6. Tipul de calcul al azimutului unui astru cu formula sin Z log cos δ = log sin P = log sec h = log sin Z = Z = Az = 1. corespunzător sensului unghiului la zenit.30) care prin împărţire cu sin Z se obţine relaţia (1.20) ce se rezolvă logaritmic pe părţi. înălţime şi unghiul la zenit cu formula ctg P Calculul unghiului la pol în funcţie de latitudine. 1. înălţimea şi unghiul la zenit semicircular al astrului.

unghiul la pol este mai mic de 900.4.6. .33) (1. dacă latitudinea este nordică şi unghiul la zenit mai mic de 900.1. dacă latitudinea este nordică şi unghiul la zenit mai mare de 900.suma (A + B) = C . se înmulţesc cu 10 şi se obţine relaţia: (1. Tipul de calcul al azimutului unui astru cu Tablele ABC 36 .A este întotdeauna pozitiv. . .22) astfel: - se împart ambii termeni ai relaţiei la cos φ.10 tg φ ctg Z . este acelaşi cu al unghiului la zenit.32) (1.31) (1. înălţime şi unghiul la zenit cu Tablele ABC Pentru a simplifica calculul unghiului la pol al unui astru se folosesc tablele ABC calculate pe baza simplificării relaţiei (1. .unghiul la pol este mai mare de 900.dacă latitudinea este sudică regula semnelor pentru B se inversează. . dacă C este pozitiv.2 Calculul unghiului la pol în funcţie de latitudine. .sensul unghiului la pol.al doilea termen este B= .se face suma (A + B) şi se obţine valoarea termenului C.B este pozitiv. dacă C este negativ. Regula de lucru . . .suma lor este C = A + B=10 ctg P sec φ de unde: ctgP = C C = cos ϕ 10 sec ϕ 10 respectând următoarele reguli: .35) 10tg h sec φ =10 tg h cosec Z –10 tg φ ctg Z unde: .primul termen este A =10 tg h cosec Z . .34) (1.se intră în tabla A cu valoarea unghiului la zenit şi a înălţimii astrului şi se obţine valoarea termenului A.se intră în tabla C cu valoarea latitudinii şi a termenului C şi se obţine valoarea unghiului la pol. estic sau vestic.se intră în tabla B cu valoarea unghiului la zenit şi a latitudinii se obţine valoarea termenului B.B este negativ.

din Tabla A cu P şi δ din Tabla B cu ϕ şi P din Tabla C cu ϕ şi C

A= +B = C= Z= Az =

1.6.4 Calculul declinaţiei unui astru Calculul declinaţiei unui astru se poate face din latitudine, înălţime şi unghiul la zenit, sau din latitudine, unghi la pol şi unghi la zenit cu Tablele ABC. 1.6.4.1 Calculul declinaţiei unui astru din latitudine, înălţime şi unghiul la zenit Calculul declinaţiei unui astru din latitudine, înălţime şi unghiul la zenit se face utilizând formula sinusului declinaţiei:
sin δ = sin ϕ sinh + cos ϕ cosh cos Z

(1.36)
x = sin ϕsonh

Calculul practic se face prin logaritmarea pe părţi, notănd y = cos ϕ cosh cos Z . şi Tipul de calcul al declinaţiei unui astru log sin ϕ log sin h = =

log cos ϕ = log cos h = log cos Z = log y = x = +y = sin δ = log sin δ = δ =

log x =

1.6.4.2 Calculul declinaţiei unui din latitudine, unghi la pol şi unghi la zenit cu Tablele ABC Calculul declinaţiei unui astru din latitudine, înălţime şi unghiul la zenit se face utilizând formula tangentei declinaţiei:
37

tg δ =

A A = sin P 10 cos ecP 10

(1.36) .

unde:

A = C − B =10 tg δ cos ecP

;

C =10 ctgZ sec ϕ ; B = − tg δ 10 ctgP

respectând următoarele reguli: - C este pozitiv, dacă unghiul la zenit este mai mic de 900; - C este negativ, dacă unghiul la zenit este mai mare de 900; - B este pozitiv, dacă latitudinea este nordică şi unghiul la pol mai mare de 900; - B este negativ, dacă latitudinea este nordică şi unghiul la pol mai mic de 900; - dacă latitudinea este sudică regula semnelor pentru B se inversează; - semnul lui A rezultă din diferenţa A = C – B; - declinaţia este de acelaşi semn cu latitudinea, dacă A este pozitiv; - declinaţia este de acelaşi semn cu latitudinea, dacă A este negativ. Regula de lucru - se intră în tablele C şi B cu valoarea latitudinii şi a unghiului la zenit şi a respectiv a latitudinii şi a unghiului la pol înălţimii astrului şi se obţine valoarea termenilor C şi B; - se face diferenţa (B - C) = A, se intră în tabal A cu valoarea unghiului la plo şi a lui A şi se obţine valoarea declinaţiei. Tipul de calcul al azimutului unui astru cu Tablele ABC din Tabla C cu δ şi Z din Tabla B cu ϕ şi P din Tabla A cu P şi A C= -B= A= δ =

1.7 MIŞCAREA DIURNĂ A SFEREI CEREŞTI Mişcarea diurnă a sferei cereşti este deplasarea aparentă a aştrilor de la est la vest însoţită de modificarea continuă a valorii înălţimii şi azimutului acestora în timp de 24 de ore şi apare ca urmare a mişcării de rotaţie a Pământului în jurul axei polilor de la vest la est (observatorul de pe Pământ având impresia că se mişcă bolta cerească şi nu Pământul). 1.7.1 Caracteristici ale mişcării diurne a sferei cereşti Mişcarea diurnă a sferei cereşti este:
38

-

-

o mişcare aparentă; o mişcare retrogradă; o mişcare circulară, aştrii descriu în mişcare aparentă, paralele de declinaţie (cercuri mici funcţie de declinaţie); o mişcare paralelă, paralelele de declinaţie sunt paralelel cu ecuatorul ceresc; o mişcare izocronă, mişcarea aştrilor pe paralelul de declinaţie se face în acelaşi timp; o mişcare uniformă, rotaţia Pământului se face cu viteză uniformă.

1.7.2 Consecinţele mişcării diurne a sferei cereşti Mişcarea diurnă a sferei cereşti determină: răsăritul şi apusul aştrilor; trecerea aştrilor prin primul vertical; culminaţia aştrilor. Răsăritul şi apusul aştrilor sunt determinate de intersectarea orizontului adevărat de către paralelul de declinaţie al astrului: răsărit, la trecerea din emisfera invizibilă în cea vizibilă; apus, la trecerea din emisfera vizibilă în cea invizibilă. Aştrii se împart, funcţie de latitudinea observatorului şi declinaţia astrului, în: aştri cu răsărit şi apus, astfel că:
δ < 90 0 −ϕ

(1.18)

-

aştri circumpolari:
δ > 90 0 −ϕ

şi δ să fie de acelaşi semn cu φ;

(1.19)

-

aştri invizibili
δ > 90 0 −ϕ

şi δ să fie de semn contrar cu φ;

(1.20)

Culminaţia aştrilor se produce atunci când astrul intersectează meridianul observatorului: culminaţie superioară, când intersectează meridianul superior; culminaţie inferioară, când intersectează meridianul inferior; pentru acest moment: h = H (înălţimea meridiană) z = Z (distanţa zenitală meridiană). Culminaţia aştrilor este observată astfel (fig.1.8): - aştrii care răsar şi apun – se observă culminaţia superioară;
39

aştrii circumpolari – se observă culminaţia superioară şi culminaţia inferioară; În fig.1.8: aa’, bb’ – aştri circumpolari; dd’, ee’ – aştri care răsar şi apun; a’, b’ – aştri la culminaţia inferioară; a – astrul la culminaţia superioară către polul ridicat; b – astrul la culminaţia superioară către polul coborât. La culminaţia superioară înălţimea meridiană este:
-

H = (90˚ - φ) + δ →φ=Z+δ
PN Z b c d Ze a a' b'

(1.21) (1.22)

c' N

δd
Q N e l

ϕ

ϕ

d' l Q`

δe
e'

S f g g' Na

f'

k PS

k'

Fig. 1.8 Culminaţia aştrilor La culminaţia inferioară înălţimea meridiană este: Hinf = φ - p → φ = Hinf + p (1.23) (1.24)

Pentru a se putea determina cadranul în care se află astrul trebuie cunoscut modul de trecere al aştrilor prin primul vertical: - aştri care taie de două ori primul vertical, o dată după răsărit şi a doua oară înainte de apus, primul vertical estic în punctul e, primul vertical vestic în punctul V; - aştri care tangentează primul vertical în zenit; - aştri care nu trec prin primul vertical; - condiţia de trecere prin primul vertical în partea vizibilă este: δ < φ şi de acelaşi semn.
40

.26) adică variaţia înălţimii este nulă când astrul se află în meridianul observatorului.29) → cea mai mică variaţie a azimutului la momentul culminaţiei inferioare. înălţimea astrului variază repede şi uniform. . ∆P (1.pentru Z = 90˚ şi Z = 270˚: ∆h = ±cos ϕ . → variaţia înălţimii: dh = .7.variaţia azimutului este neuniformă: ∆Z = (−sin ϕ − cos ϕtgh cos Z ) ∆P (1.distanţa zenitală variază funcţie de înălţimea astrului: 0˚ < h < H unde 0˚ reprezintă poziţia la răsărit şi H reprezintă poziţia la culminaţia superioară.3 Variaţia elementelor triunghiului sferic de poziţie pe timpul mişcării diurne Mişcarea diurnă determină: . când Az=0˚ adică: ∆Z = −(sin ϕ − cos ϕtgH inf ) ∆P (1. când h = H şi azimutul Az=180˚ adică: ∆Z = −(sin ϕ + cos ϕtgH ) ∆P (1.25) (1. . ∆P (1.1.cos φ sin Z dP → viteza de variaţie a înălţimii astrului: ∆h = − cosϕ sin Z ∆P .30) 41 .pentru Z = 0˚ şi Z = 180˚: ∆h =0 . . a înălţimii şi azimutului.28) → variaţia maximă a azimutului la momentul culminaţiei superioare a astrului.27) adică la trecerea prin primul vertical.variaţia continuă a unghiului orar.colatitudinea şi distanţa polară rămân neschimbate.

la echinocţiul de toamnă. δ=+23º27’. această mişcare aparentă se execută pe un cerc mare denumit ecliptică în timpul în care Pământul face o revoluţie completă pe orbita sa în jurul Soarelui (365 zile. . Soarele se află o jumătate de an în emisfera nordică şi o jumătate de an în emisfera sudică: .9 este cauzată de mişcarea de revoluţie a Pământului în jurul acestuia şi de faptul că axa de rotaţia a Pământului este înclinată cu un unghi de 66º33’ faţă de planul orbitei de revoluţie. . δ=0º.4 Mişcarea anuală aparentă a Soarelui Mişcarea anuală aparentă a Soarelui (fig. 9 minute. 9 secunde). Axa eclipticii este perpendiculară pe planul eclipticii prin centrul sferei cereşti şi intersectează sfera cerească în polii eclipticii.punctul solstiţiului de vară ε la 22 iunie. declinaţia Soarelui pe ecliptică variază de la 23º27’N până la 23º27’S.7. α=270º. 6 ore. perpendiculara pe linia echinocţiilor este linia solstiţiilor. Unite între ele prin linia echinocţiilor. polul boreal (arctic.la trecerea prin punctul solstiţiului de iarnă. 42 . PB).punctul vernal γ la 21 martie. PA) este apropiat de PS. .31) 1.la trecerea prin punctul vernal. ce determină: . . .punctul solstiţiului de iarnă ε’ la 22 decembrie. Intersecţia eclipticii cu ecuatorul ceresc se face în două puncte de echinocţiu: . este apropiat de PN şi polul austral (antarctic. iar ascensiunea dreaptă de la 0º la 360º astfel că Soarele îşi va modifica poziţia zilnic cu aproximativ 1º. Planul eclipticii este înclinat faţă de planul ecuatorului ceresc cu unghiul ω=23º27’. δ=-23º27’.. α=90º.la trecerea prin punctul tomnal.la trecerea prin punctul solstiţiului de vară. la echinocţiul de primăvară.1.azimutul astrului variază uniform la momentul răsăritului şi apusului astrului când h = 0 şi la momentul trecerii prin primul vertical când Az=90˚ sau Az=270˚ adică: ∆Z = −sin ϕ ∆P (1. α=90º.punctul tomnal Ω la 23 septembrie. astfel că şi axa eclipticii va fi înclinată faţă de axa lumii tot cu 23º27’. α=0º. δ=0º.

Soarele trece prin zenitul observatorului de două ori atunci când δ=φ şi de acelaşi semn. trecerea la primul vertical şi culminaţia: a) pentru un observator aflat între Ecuator şi tropice: 0º <φ<23º27’ .Soarele răsare şi apune în fiecare zi.9 Mişcarea anuală aparentă a Soarelui Polii eclipticii descriu două paralele de declinaţie. 1.Soarele trece primul vertical şi poate fi observat în toate cele patru cadrane ale orizontului când δ<φ şi de acelaşi semn.1 Consecinţele mişcării anuale aparente a Soarelui Mişcarea anuală aparentă a Soarelui determină răsăritul. . apusul. c) pentru un observator aflat între cercul polar şi pol: φ>66º33’ 43 .66º33’). 1.PN Cerc polar arctic Tropicul Racului Ω 2327′ ε' Q` Q ε Eliptica γ Tropicul Capricornului Cerc polar antarctic PS Fig.7. b) pentru un observator aflat între tropice şi cercul polar: 23º27’<φ<66º33’ . . .4. arctic (δ= + 66º33’) şi antarctic (δ= . . cercurile polare.Soarele trece prin primul vertical şi poate fi observat în toate cele patru cadrane ale orizontului când declinaţia Soarelui este de acelaşi semn cu latitudinea observatorului.Soarele răsare şi apune în fiecare zi.Soarele nu poate trece prin zenitul observatorului.

Soarele nu mai răsare atâta timp cât δ şi φ au semne diferite: δ>90º .φ. Rotaţia completă pe orbită este de 27 zile.φ.Soarele nu mai apune atunci când declinaţia sa este de acelaşi semn cu latitudinea: δ>90º . .apare fenomenul de zi polară şi noapte polară.nodul descendent ω. .7. .ziua polară începe şi se sfârşeşte atunci când δ=90º .1. 44 minute adică într-o lună sinodică în jurul Soarelui. 43 minute.6 ani). 12 ore. .10 Consecinţele mişcării anuale aparente a Soarelui 1.11): 44 .5 Mişcarea aparentă a Lunii Mişcarea aparentă a Lunii se face pe orbita aparentă a Lunii (un cerc mare).φ. 1.nodul ascendent Ω. orbita aparentă a Lunii este înclinată cu un unghi mediu de 5º08’ faţă de planul eclipticii şi se intersectează cu aceasta în două puncte: . Poziţiile Lunii în raport cu Pământul şi Soarele sunt numite fazele Lunii astfel (fig. 7 ore.. adică într-o lună siderală (în acest interval de timp Luna efectuează o revoluţie completă în jurul Pământului) şi de 29 zile. durata la pol fiind de şase luni. în sens invers rotirii sferei cereşti.durata zilei polare creşte odată cu latitudinea. unite printr-o linie ce execută o deplasare pe ecliptică către vest cu 19º3’ (o rotaţie completă a nodurilor durează 18. la trecerea din emisfera sudică în cea nordică în raport cu ecliptica. Q Ze Q Ze PN Ziua Ze PN PN Q S N S N S polar a N Noap tea polar a Q’ PS δ PS Na Q’ Q’ Na PS Na Fig. la trecerea din emisfera nordică în cea sudică. azimutul Soarelui variază de la 0º la 360º. .

luna se află între Pământ şi Soare. începând cu faza de lună nouă. se vede discul Lunii în întregime. trecerea de la o fază la alta se face în 7. faţă de Soare în funcţie de fazele Lunii. Venus. . răsare şi apune odată cu Soarele şi nu se vede. Sunt vizibile cu ochiul liber planetele Mercur.lună nouă. fenomen numit retardaţie (zilnic Luna rămâne în urma Soarelui cu aproximativ 49 minute). Într-un interval de 29. se vede aproximativ jumătate din discul Lunii. 6h.luna la primul şi ultimul pătrar . Marte. Planetele sunt: . Jupiter şi Saturn.11 Fazele Lunii . Culminaţia Lunii decalată cu 0h.inferioare (între Pământ şi Soare).5 zile. 1.6 Mişcarea aparentă a planetelor Planetele au o mişcare de rotaţie în jurul unei axe proprii şi o mişcare de revoluţie pe o orbită în jurul Soarelui.5 zile. aproximativ în acelaşi plan. .Primul patrar Luna noua Opozitie T Conjunctie S Luna plina Ultimul patrar Sens direct Fig.lună plină. 1.superioare (în afara orbitei Pământului). uneori 45 . 12h. când Pământul se află între Lună şi Soare. vârsta Lunii fiind dată de numărul de zile care au trecut de la luna nouă până la un moment dat. planetele se mişcă aparent pe sfera cerească în ambele sensuri.7. 18h. .

1.1 Transformarea timpului din grade şi minute în ore. în poziţia opusă Soarelui în raport cu Terra în opoziţie.32) Timpul este stelar. 46 . Timpul la Greenwich T este timpul contat de la meridianul zero. t=180º şi momentul culminaţiei superioare.8 TIMPUL ŞI MĂSURAREA LUI În astronomia nautică timpul este definit ca fiind unghiul orar al astrului. Diferenţa dintre timpul astronomic şi cel civil este de12 ore.staţionează pe traiectorii curbilinii foarte complicate. 1. într-o poziţie care formează un unghi de 900 cu direcţia la Soare la cuadratură. ziua este stelară. Timpul civil este timpul contat de la meridianul inferior al observatorului. Planetele superioare se pot afla în următoarele poziţii caracteristice: dincolo de Soare . planetară sau siderală. solară.8. 1. planetar. Timpul astronomic este timpul contat de la meridianul superior al observatorului.8. timpul punctului vernal este timp sideral. minute şi secunde se face astfel: 360º=24h 1º=4m 1’=4s 24h=360º 1h=15º 1m=15’ 1s=15’’ Timpul locului t este timpul contat de la meridianul unui punct. corespunde diferenţei dintre unghiul orar al astrului în momentul culminaţiei inferioare.12). t =T ±λ (1.2 Timpul sideral Timpul sideral este unghiul orar al punctului vernal (când este asimilat cu o stea fixă) (fig. respectiv retardaţia mişcării planetelor).în conjuncţie. t=0º. 1. solar. lunar. culminaţia fiind când mai devreme când mai târziu decât în ziua precedentă (fenomen numit acceleraţie. minute şi secunde Transformarea timpului din grade şi minute în ore.

Timpul sideral se exprimă în grade şi minute de arc: t s = t +α (1.34) unde: Ts este timpul sideral la Greenwich.Ziua siderală este intervalul de timp în care sfera cerească face o revoluţie completă în jurul axei lumii (intervalul de timp dintre două culminaţii superioare consecutive ale punctului vernal). t .timpul la Greenwich. Ts =T +α (1. Ziua solară adevărată este intervalul de timp dintre două culminaţii succesive ale Soarelui la acelaşi meridian (este mai lungă decât ziua siderală cu variaţia ascensiunii drepte a Soarelui în decurs de o zi) şi are o durată uniformă în timp de un an.ascensiunea dreaptă.3 Timpul solar adevărat şi timpul solar mediu Timpul solar adevărat este unghiul orar al Soarelui.35) t ts Z E PN A α W Fig.12 Timpul sideral 1.unghiul orar.33) unde: ts este timpul sideral al locului. 1. Timpul solar mediu sau timpul mediu tm este unghiul orar al Soarelui mediu (punct fictiv care se mişcă pe Ecuator cu o viteză uniformă într-un an 47 . α . Când astrul se află la culminaţia superioară timpul astrului este zero şi atunci: ts=α (1. T .8.

la est şi la vest de fusul 0 (meridianul Greenwich).4 Timpul fusul Pământul este împărţit în 24 de zone numite fuse orare a câte 15º de longitudine (24 x 15ºλ=360º).37) 1.8. Ecuaţia timpului (sau ecuaţia medie) este (fig. 1.tropic – durata a două treceri consecutive a Soarelui prin punctul vernal). (1. având numărul de ordine egal cu valoarea în ore a meridianului principal al fusului.35) unde: este Soarele adevărat. Ziua medie este intervalul de timp dintre două culminaţii succesive ale Soarelui mediu. multiplu de 15º.15): E m = t m ±12 h − t a sau E m =αa −αm (1. este un timp civil şi se măsoară de la meridianul inferior. ce trece prin centrul fusului λf.1.36) −16 ⋅m < E m < +14 ⋅m 4 4 tm Z ta Em E PN αa W αm γ Fig.15 Ecuaţia timpului Timpul adevărat se calculează cu relaţia: t a = t m ±12 h + E m (1. 48 . este Soarele mediu.

meridianul 180º reprezintă linia de schimbare a datei. (Tm – A)1 . astfel la trecerea peste această linie se menţine fusul dar se schimbă data: se scade o zi la dată dacă se navigă spre est. Astfel că fiecare fus orar are o altă oră. adică timpul fusului.5 Măsurarea timpului la bordul navei Ceasurile de la bordul navei indică ora bordului. n numărul de zile între cele două determinări. Marşa diurnă medie este: Km = (Tm A) n . se adaugă o zi la dată dacă se navigă spre vest. Cronometrele de navigaţie cu mecanisme de orologerie sau electronice indică timpul mediu la Greenwich şi sunt folosite şi ca etalon pentru ceasurile de bord. la precizie de minut. „–” se foloseşte pentru fusul orar vestic. Starea absolută a unui cronometru de navigaţie variază continuu şi trebuie cunoscută cu precizie prin efectuarea diferenţelor zilnice (determinarea marşei diurne.38) Între timpul fusului şi timpul mediu al locului există următoarea legătură: tf = t m ± (λf − λ) (1.39) unde: „+” se foloseşte pentru fusul orar estic. Starea absolută a unui cronometru se determină : .cu ajutorul semnalelor orare radio.8. tf est = Tm + λf tf vest = Tm − λf (1.starea absolută a unei zile.40) unde: Km este marşa diurnă medie. K=(Tm – A)2 – (Tm – A)1 în decurs de 24h. Timpul universal Tm este timpul fusului zero. Oricât de precis ar fi.starea absolută pentru un număr n de zile din lună. diferenţa dintre fusul 0 şi 12 (λ=180º) este de 12 ore. el este timpul mediu al meridianului central al fusului orar. 49 .Timpul fusului este unghiul orar al Soarelui mediu măsurat de la meridianul inferior al fusului. între ora unui cronometru de bord şi timpul la Greenwich există o diferenţă de timp numită starea absolută a cronometrului (Tm – A) ce este pozitivă pentru Tm > A şi negativă pentru Tm < A. (Tm – A)2 .(Tm A) 1 n (1. 1.

citirea cronometrului căruia nu i se cunoaşte starea absolută. Tipul de calcul Tm = –A= (Tm – A) = unde: Tm este timpul mediu la Greenwich. 50 .citirea cronometrului A.. A . sau: B= –A= (B – A) = (Tm – A) = –(B – A) = (Tm – B) = unde: A este citirea cronometrului A căruia i se cunoaşte starea absolută.prin comparare cu un cronometru căruia i se cunoaşte cu precizie starea absolută. B .

INTRODUCERE ÎN NAVIGAŢIA ASTRONOMICĂ Navigaţia astronomică este ramura navigaţiei maritime care studiază modul de determinare a poziţiei navei folosind observaţiile la aştrii.1 Calculul latitudinii din înălţimea meridiană superioară În emisfera nordică culminaţia superioară a aştrilor are loc: . paralelul de declinaţie al astrului nu taie primul vertical.din înălţimea stelei polare.CAPITOLUL II 2. paralelul de declinaţie a astrului nu taie primul vertical.1) (2.2.3) Observaţie: la meridianul nordic atunci când δ>φ. 2.2) (2. 2. .H şi: φ = 90º . 51 .1): φ=z+δ unde: z = 90º .1 CALCULUL SEPARAT AL LATITUDINII OBSERVATO-RULUI Calculul latitudinii se poate face: .la meridianul sudic atunci când δ<φ şi.din înălţimea circummeridiană. Latitudinea observatorului este (fig.1.din înălţimea meridiană superioară.H + δ (2. .

4) (2. 2.2): φ=δ–z sau: φ = δ – (90º .se scoate din efemeridă declinaţia astrului pentru Tm la momentul culminaţiei.3): φ = Hinf + p unde: p = 90º .2.2.2 Calculul latitudinii din înălţimea meridiană inferioară Culminaţia inferioară este vizibilă la aştri circumpolari când δ>l (900ϕ).1.6) .2. Latitudinea observatorului este (fig. .5) δ Fig.2 2.Z Ze PN H Q δ ϕ S N Fig. 52 (2.H) ϕ Q Ze A Z PN H (2.1 Latitudinea observatorului este (fig.δ şi φ = Hinf + (90º .δ) Algoritm: .se calculează ora culminaţiei superioare a astrului folosind coordonatele punctului estimat.

Pentru a fi transformată în înălţime meridiană.3 2.se măsoară înălţimea meridiană a astrului. r . h . la ora culminaţiei superioare calculate.se calculează distanţa zenitală: z = 90º .2.Ha .înălţimea circummeridiană.se calculează latitudinea observatorului: φ=z+δ Ze PN P A Q Hinf ϕ S δ N Q` PS Fig.1.se calculează înălţimea adevărată prin corectarea înălţimii măsurate: Ha = Hi + cor .3 Calculul latitudinii din înălţimea circummeridiană Înălţimea circummeridiană este înălţimea unui astru măsurată în limite de timp de ora culminaţiei de unde şi numele. Algoritm: 53 . înălţimea circummeridiană se corectează cu ajutorul tablelor nautice: H=h±r (2.. .7) unde: H este înălţimea meridiană.reducţia.

. II şi III din tablele nautice.10) corecţiile I.9) sau: ϕ = h − p cos( t s + τ ) + p2 sin 2 (t s − τ )tgh ⋅ arc 1' -formula 2 iar în practică.se calculează unghiul la pol şi se transformă în unităţi de timp.distanţa polară a astrului.se măsoară înălţimea circummeridiană. p .8) exactă (2. .se scot din table valorile corecţiilor.se scoate din table unghiul la pol limită pentru observaţii circummeridiene. .1.. (2.se calculează latitudinea observatorului: φ=z+δ 2.se calculează înălţimea meridiană din înălţimea circummeridiană şi reducţie. cu formula: ϕ = ha + cos I + cos II + cos III . 54 . se notează ora cronometrului.2.4): φ=h±p unde: h este înălţimea Stelei Polare. din care se constituie reducţia. (în emisfera nordică înălţimea Polului Nord este egală cu latitudinea observatorului).4 Calculul latitudinii din înălţimea Stelei Polare Latitudinea observatorului din înălţimea Stelei Polare se determină cu (fig. . Când Steaua Polară are o poziţie oarecare faţă de meridianul locului latitudinea este diferită de înălţimea astrului: ϕ = h ± p cos P .formulă aproximativă. . (2.

A1.4 unde: x este diferenţa dintre latitudine şi înălţimea astrului pentru Steaua Polară la o înălţime oarecare. Lună şi planete se scoate din efemeridă. t . 2. 2. Unghiul orar al astrului pentru observaţii la stele se calculează cu: T = Ts +τ (2. dacă astrul se află în vest.12) unde: Ts este timpul sideral la Greenwich.Ze A4 x PN A3 A1 a p p A2 A ϕN E O W Fig.unghiul orar al astrului la meridianul locului. A2.11) unde: T este unghiul orar al astrului la meridianul Greenwich. Unghiul orar al astrului la Greenwich pentru observaţii la Soare.distanţa polară. A4 sunt poziţii succesive ale astrului.13) şi se transformă în unghi orar astfel: t = PW.2 CALCULUL SEPARAT AL LONGITUDINII OBSERVATORULUI Calculul longitudinii observatorului se face cu: λE = t − T λW = T − t (2. A3. Unghiul la pol al astrului la meridianul locului este: cos P = sinh ⋅ sec ϕ ⋅ sec δ − tg ϕ ⋅ tg δ (2. 55 . p.

înălţimea descreşte în emisfera vestică.5 unde: N1 este observator având longitudine estică. înălţimea creşte în emisfera estică.PE dacă astrul se află în est. Stabilirea practică a sensului polului se verifică variaţia înălţimii. 3.3. Q λE λW N2 N1 t W t E T A Q’ Fig. 2. Determinarea punctului navei prin calcularea simultană a latitudinii şi longitudinii constă în determinarea poziţiei zenitului observatorului pe sfera cerească astfel (fig.t = 360º . DETERMINAREA PUNCTULUI NAVEI CU OBSERVAŢII ASTRONOMICE 3.1 TEORIA DREPTEI DE ÎNĂLŢIME Dreapta de înălţime este linia de poziţie astronomică determinată de înălţimea observată la un astru.1): φ = δZ λ = PZ 56 . N2 este observator având longitudine vestică.

1 Poziţia astrului de coordonate ecuatoriale PGrA. fiind determinat de linia de poziţie de pe sfera cerească numită cerc de egală distanţă zenitală.PN PN z Gr δz Q q ϕ O λ q' Q’ Pz PS PS Fig.h. este cercul de pe suprafaţa Pământului de pe care un astru se vede sub aceeaşi înălţime. 3. Cu alte cuvinte observatorul se va afla pe acest cerc de înălţime şi. deci pentru determinarea punctului acestuia este nevoie de două linii de poziţie intersectarea a două cercuri de înălţime). Cu înălţimea măsurată la un astru de înălţime h se determină poziţia punctului subastral folosind coordonatele ecuatoriale ale astrului şi se trasează cercul de înălţime de rază z = 90º . 57 . Cercul de egală înălţime sau cercul de înălţime cu centrul în punctul subastral şi de rază sferică egală cu distanţa zenitală a astrului. λa rezultând: φa = δA λa = PGrA astfel că poziţia punctului subastral al oricărui astru poate fi determinat din coordonatele ecuatoriale ale astrului (pentru stele unghiul la pol la Greenwich se determină din relaţia T = Ts + τ). δA proiectată pe sfera terestră se numeşte punct subastral de coordonate φa.

Deoarece pe harta marină aceste linii de poziţie astronomice apar sub forma unor curbe complicate şi raza unui cerc de înălţime are valori foarte mari (de ordinul miilor de mile marine) ele sunt înlocuite cu segmente foarte mici de arc de înălţime reprezentate sub forma unei drepte tangente la arcul de înălţime într-un punct numit punct determinativ k şi poartă numele de dreaptă de înălţime (fig.3) se află din diferenţa dintre distanţa zenitală estimată he şi distanţa zenitală adevărată ha iar segmentul punct estimat punct determinativ este diferenţa de înălţime Δh: Δh = ha – he (2. punctul estimat.3.2 CONSTRUCŢIA ŞI TRASAREA DREPTEI DE ÎNĂLŢIME PE HARTĂ Punctul determinativ K se obţine la intersecţia arcului de cerc mare ce conţine punctul estimat al navei φe.14) 58 . Poziţia punctului determinativ (fig. perpendiculare între ele astfel că dreapta de înălţime se trasează ca o perpendiculară pe direcţia punctului estimat – punctul subastral. 3.2 3. Poziţia punctului determinativ este determinată de relevmentul adevărat al punctului subastral (azimutul astrului. PN 90 0-h T 90 0-h h A(Za) a h Gr ϕa Q q O q’ δA 90 0-h . punctul subastral) şi de mărimea segmentului punctului estimat – punctul determinativ. unghiul Pn.2). λe cu arcul de înălţime observată la astru.cercul de egala distanta zenitala z=90 0-h Q’ z=900 -h cercul de egala inaltime λa T Fig.3.

PN 90 − δ p 90 − ϕ Az K’ a 900-ha 900-he PN A Ne’ k Ne O Fig. . .se măsoară pe azimut diferenţa de înălţime Δh în minute de arc de cerc mare (mile marine) către astru dacă Δh este pozitiv şi în direcţia opusă astrului. 59 .diferenţa de înălţime. 3.3.prin punctul estimat se trasează azimutul astrului Az (relevmentul adevărat la punctul astral). .3 unde: K’ este proiecţia pe sfera cerească a punctului determinativ K.se determină punctul estimat al navei.se trasează dreapta de înălţime prin punctul determinativ sub forma unui perpendiculare pe azimut. dacă Δh este negativ şi se obţine punctul determinativ K. Dreapta de înălţime se trasează pe harta marină folosind: . Algoritm (fig.azimutul astrului. .4): .

3.se măsoară cu sextantul înălţimea la astru şi se corectează: hi + ε = ha .Na Dreapta de inaltime Az − ∆h ze k Fig.se calculează înălţimea estimată la astru rezolvând triunghiul sferic de poziţie: sinh = sin ϕ ⋅ sin δ + cos ϕ ⋅ cos δ ⋅ cos P b) azimutul astrului: .în emisfera nordică: pentru PE Az = z 60 .3 CALCULUL ELEMENTELOR PENTRU TRASAREA DREPTEI DE ÎNĂLŢIME Elementele folosite pentru trasarea dreptei de înălţime se determină astfel: a) diferenţa de înălţime: .4 3.se calculează rezolvând triunghiul sferic de poziţie cu: ctgz = tg δ ⋅ cos ϕ ⋅ cos ecP − sin ϕ ⋅ ctgP Unghiul la zenit are valori de la 0º la 180º de la N spre est sau vest pentru latitudini nordice şi de la S spre est la vest pentru latitudini sudice. Unghiul la zenit se transformă în azimut astfel: a).

61 .Pc – originea de cotare a unghiului la pol poate fi N sau S. funcţie de raportul dintre înălţimile sau unghiurile la pol din momentul observaţiei he şi P şi valorile pentru momentul trecerii astrului prin punctul vertical h1 şi P1: astrul în cadranul NE pentru PE>P1 sau he>h1. Az = 180º . pentru astrul în cadranul SE. pentru astrul în cadranul NE.dacă φ şi δ sunt de semne contrare: astrul în cadranul SE pentru PE. astrul în cadranul SW pentru PW<P1 sau he>h1.z. b). Observaţie: valorile P1 şi h1 se scot din tablele nautice. Unghiul la zenit cuadrantal se transformă în azimut astfel: Az = z.z pentru PW Az = 180º + z sau cu : sin z = cos δ ⋅ sin P ⋅ sec h Cadranul de orizont în care se află astrul se află: a) . astrul în cadranul SE pentru PE<P1 sau he>h1.dacă δ < φ şi de acelaşi semn : .z b).în emisfera sudică pentru PE Az = 180º . astrul în cadranul NW pentru PW. c).dacă δ > φ şi de acelaşi semn: astrul în cadranul NE pentru PE.pentru PW Az = 360º . astrul în cadranul NW pentru PW>P1 sau he<h1. astrul în cadranul SW pentru PW.

se trec în jurnal informaţiile referitoare la determinarea punctului astronomic.diferenţa dintre azimuturile aştrilor să fie apropiată de 120º (90º pentru observaţii la doi aştri) ce asigură o intersecţie favorabilă a liniilor de poziţie.4 DETERMINAREA PUNCTULUI NAVEI CU OBSERVAŢII SIMULTANE LA AŞTRII Punctul navei cu observaţii simultane la aştrii se determină pe timpul nopţii folosind două-trei linii de poziţie prin măsurarea cvasimultan înălţimea la 2-3 aştri (pe timp de zi numai în condiţii deosebite când se văd Soarele.Az = 180º + z pentru astrul în cadranul SW. . deoarece valoarea înălţimilor prea mici este influenţată mult de refracţia atmosferică. iar înălţimile prea mari provoacă erori în trasarea dreptei de înălţime. pentru astrul în cadranul NW.z. se calculează elementele dreptelor de înălţime Az şi Δh. se determină eroarea indicelui sextantului. planeta Venus sau Steaua Sirius). se face controlul şi reglarea sextantului. se va face reducerea primei înălţimi la zenitul celei de a doua înălţimi). se calculează înălţimile medii şi ora cronometrului pentru fiecare serie de observaţii. φa. Az = 360º . se determină grafic eroarea în punct ca valoare de relevment adevărat şi distanţa de la punctul estimat la cel observat.înălţimea aştrilor să fie între 30º şi 70º. se determină starea absolută a cronometrului. se măsoară rapid serii de 3 la 5 înălţimi la fiecare astru. 3. λa). se notează O/Cl. şi se notează ora cronometrului pentru fiecare observaţie. Luna. Condiţiile pentru determinarea cu precizie a punctului cu observaţii simultane la aştri sunt următoarele: . 62 . se trasează dreptele de înălţime şi se obţine punctul astronomic (observat. se determină punctul estimat şi se scot coordonatele estimate pentru momentul mediu al celei de a două observaţii. Algoritm: se aleg aştrii convenabili pentru momentul observaţiei.

.se trasează scara longitudinii. Az2.se scot cu compasul pe verticală şi pe orizontală diferenţele dintre punctul observat şi cel estimat şi se raportează la scara latitudinilor şi cea a longitudinilor şi se obţin diferenţele Δφ şi Δλ. . astfel: . .în originea acestei drepte se construieşte unghiul egal cu valoarea latitudinii punctului estimat şi se obţine scara latitudinii.se trasează dreptele de înălţime şi la intersecţia lor se duce punctul observat.Da) adică această corecţie reprezintă variaţia înălţimii astrului datorită intervalului de timp dintre observaţii când nava a parcurs spaţiul m. Dreptele de înălţime se trasează direct pe hartă sau utilizând scara grafică. . Δh2.se marchează minutele de latitudine ridicând perpendiculare de pe scara longitudinilor.se determină punctul adevărat: ϕa = ϕe + ∆ϕ λa = λe + ∆λ 63 . un segment orizontal de dreaptă se împarte în segmente de 5 sau 10 mm (lungimea unui minut de longitudine). . astfel că se trasează: Az1 (Δh1 + Δhm).se construieşte scara longitudinilor şi a latitudinilor: .Observaţie: reducerea înălţimii primului astru observat pentru zenitul celei de a doua observaţii se face prin adunarea corecţiei Δhm obţinută din: ∆h m = m ⋅ cos(Az .

∆h. S ϕ ∆λ 1 2 3 4 5 ∆λ Fig. numit triunghiul erorilor. Dacă laturile acestui triunghi sunt mai mici de 2 mile marine se apreciază ca fiind acceptabilă poziţia navei. Când laturile triunghiului erorilor sunt mai mari de 2 mile marine se consideră că triunghiul erorilor a apărut ca rezultat al erorilor sistematice în 64 . nu într-un punct. ci sub forma unui triunghi.∆λ A B ∆ϕ + ∆h Ne + ∆h 5 4 3 ∆ϕ 1 0 2 ∆ϕ . eroarea de poziţionare apărând ca urmare a erorilor accidentale şi punctul probabil se consideră centrul triunghiului erorilor. 3.5 3.5 DETERMINAREA PUNCTULUI NAVEI CU TREI OBSERVAŢII SIMULTANE LA AŞTRI AFECTATE DE EROARE În determinarea punctului navei cu trei observaţii simultane la aştri apar adeseori erori reprezentate prin intersecţia celor trei linii de poziţie.

determinarea liniilor de poziţie astronomice şi trebuie să se elimine influenţa acestor erori prin diferite procedee. Δh’2. Az3.3.se trasează noile drepte de înălţime ale căror elemente sunt Az1.5. . - 3. .6) Algoritm: după obţinerea triunghiului erorilor se modifică diferenţele de înălţime cu ±2’ – 4’ şi se obţin noile diferenţe de înălţime: Δh’1. Δh’3 şi se obţine un triunghi asemenea triunghiului erorilor. Δh’2. întotdeauna în interiorul triunghiului erorilor. Az2.7). Δh’3. Δh’1.1 Procedeul triunghiurilor asemenea când diferenţa de azimut este de aproximativ 120º (fig. 3.se unesc vârfurile de acelaşi nume ale triunghiurilor şi la intersecţia acestora se obţine punctul observat al navei. mai mic sau mai mare.5.2 Procedeul triunghiurilor asemenea când diferenţa este de aproximativ 60º Algoritm: este identic cu cel prezentat anterior cu diferenţa că intersecţia dreptelor care unesc vârfurile celor două triunghiuri asemenea se face în afara triunghiului erorilor (fig. 65 .3.

3.6 DETERMINAREA PUNCTULUI NAVEI CU OBSERVAŢII SUCCESIVE LA SOARE 66 .6 C c C AZC B ∆hc ′ ∆hb Ne ∆hB ′ ∆hc ∆h′ A ∆hA b B AZB A AZA a A Fig.C A AZA c ∆h′ A B b ∆ha ′ ∆hB Ne ′ ∆hc B AZB ∆ha ∆hc C AZC a A Fig.3.7 3.

Pe timp de zi punctul navei astronomic se determină cu observaţii succesive la Soare. Algoritm: .se determină punctul estimat al navei.3.după un interval de timp ales astfel încât azimutul Soarelui s-a modificat cu cel puţin 30º se execută a doua observaţie la Soare. . 67 .7 PREGĂTIREA OBSERVAŢIILOR UTILIZAREA NAVISFEREI ASTRONOMICE. făcute la intervale de timp determinate care să asigure variaţia azimutului la Soare cu cel puţin 30º (asigurându-se o intersecţie favorabilă a acelor drepte de înălţime. din care una va fi transportată pentru momentul celei de a doua observaţii la Soare) (fig.se trasează cele două linii de poziţie din care prima este transportată la nivelul celei de a doua observaţii. LI O1 Cl1 ∆h1 AZ1 LI‘ Dc= me ∆h1 ∆h2 A’Z1 O2 Cl2 (Dc= ) Dc= (Dc= ) LII AZ2 Fig. . se notează O2/Cl2. .8). Observaţiile se pot face pentru o înălţime oarecare a Soarelui şi pentru înălţimea meridiană sau pentru două înălţimi oarecare ale Soarelui. se efectuează prima observaţie la Soare.8 3.se determină grafic eroarea în punct şi se înscriu în jurnal informaţiile referitoare la determinarea punctului. se notează O1/Cl1. Navisfera este un instrument de navigaţie utilizat pentru: − pregătirea observaţiilor de seară şi de dimineaţă. se calculează elementele celei de a doua drepte de înălţime. şi la intersecţia lor se obţine punctul estimat observat al navei.3.

meridianele şi paralele cereşti. Orientarea navisferei reprezintă mişcarea acestuia în aşa fel încât partea de deasupra planului orizontului reprezintă emisfera vizibilă la un moment dat. de pe cercul azimutal ajunge gradaţia corespunzătoare colatitudinii(90°-ϕ ). se roteşte cercul meridianului observatorului până ce în dreptul poziţiei N. sunt trasate ecuatorul ceresc. ecliptica. funcţie de latitudine. − se roteşte sfera până ce gradaţia de pe ecuator ce corespunde ascensiuni drepte ajunge în dreptul cercului meridianului observatorului. Orientarea navisferei se face astfel: − se orientează navisfera după latitudine. − se raportează cu creionul pe navisferă un punct în dreptul gradaţiei de pe meridianul observatorului. − indicatorul special pentru indicarea precisă a astrului ce se poate ataşa la nevoie pe semicercul înălţimilor. − cercul de înălţime. planete) − se aşeză sfera astfel încât ecuatorul ceresc să coincidă cu planul cercul azimutal. Navisfera se compune din: − sfera cerească pe care sunt raportate stelele cele mai importante pentru navigaţie.Ta (soare. proiecţia sferei cereşti pe un glob stelar cuprinzând stele de la mărimea 1 la mărimea 4. mişcarea diurnă se obţine prin mişcarea navisferei de la E la V. − se calculează ascensiunea dreaptă: α = Ts . la scară mică. corespunzătoare declinaţiei astrului. − determinarea orei răsăritului şi apusului aştrilor. − cutia navisferei. lunar planetar şi timpul sideral. − cercul azimutal ce reprezintă orizontul adevărat al observatorului. sau S. Raportarea soarelui.− identificarea aştrilor. Navisfera reprezintă. şi ecliptica. lună. − cercul meridianului observatorului în interiorul căruia se roteşte sfera cerească în jurul unui ax prin polii cereşti. − se orientează navisfera după timpul sideral al locului calculat( E t S ≡ TS ± λW ): se roteşte apoi globulstelar în jurul axului polilor cereşti(fără a modifica orientarea după latitudine până ce gradaţia 68 . lunii şi a aştrilor pe navisferă se face astfel: − se scoate din efemeridă declinaţia astrului şi timpul solar.

se notează ora. Determinarea orei şi azimutul răsăritului şi apusului astrului Algoritm: − se orientează navisfera după latitudine. aproximativ 60° sau 120°. 69 . se citeşte şi azimutul pe cercul azimutal. − se aduce unul din cercurile de înălţime în dreptul gradaţiei corespunzătoare unghiului la zenitul cuadrantal de pe cercul azimutal. corespunzătoare meridianului ajunge în dreptul cercului meridianului observatorului ). − se orientează navisfera după latitudinea punctului estimat pentru momentul observaţiilor şi după timpul sideral − se orientează un semicerc al înălţimii în dreptul unei stele convenabilă observaţiei şi se citesc înălţimea şi azimutul stelei. după care în dreptul gradaţiei de pe semicercul înălţimilor corespunzătoare înălţimii măsurate se găseşte astrul. steaua aleasă înălţimea şi azimutul acesteia. − se repetă această operaţiune pentru a se alege stele cu diferenţă de azimut de aproximativ 90°. − se orientează după latitudine şi timpul sideral. 3. pentru răsărit sau în cea vestică pentru apusul astrului şi se citeşte timpul sideral al locului pe ecuatorul ceresc în dreptul arcului meridianului observatorului şi se transformă în ora bordului.de pe ecuator.7. − se roteşte navisfera după axa lumii până ce astrul ales vine pe orizont în emisfera estică. Identificarea aştrilor cu ajutorul navisferei Algoritm: − se măsoară înălţimea la astru şi un relevment compas la aceasta şi se converteşte în Ra (Az). − se calculează timp sideral ts pentru această.1 Utilizarea navisferei în navigaţia astronomică Pregătirea observaţiilor cu ajutorul navisferei Pregătirea observaţiilor reprezintă procesul prin care se aleg aştrii la care se fac observaţii pentru determinarea punctului navei Algoritm: − se calculează ora sfârşitului crepusculului civil tf pentru observaţiile de seară sau ora începutului crepusculului nautic pentru observaţiile de dimineaţă.

Efemeridele nautice conţin informaţii locale despre poziţiile şi condiţiile de observare ale planetelor. . Cerul unei nopţi clare şi fără lună oferă posibilitatea observării vizuale a unui număr de peste 2500 de stele din miliardele de galaxii şi de stele ce formează universul cunoscut. 3. . . γ -Phecda.Stelele.Determinarea orei culminaţiei stelelor Algoritm: − se orientează navisfera după latitudine. Aştrii utilizaţi în navigaţia maritimă sunt: .planetă Saturn se recunoaşte după culoarea sa alb-gălbuie.8 AŞTRII UTILIZAŢI IN NAVIGAŢIA MARITIMĂ Cunoaşterea aştrilor reprezintă condiţia fundamentală pentru determinarea punctului navei cu observaţii astronomice. δ Megrez. Marte. β -Merak. . ε -Alioth. se citeşte şi înălţimea meridianului a stelei pe meridianul observatorului în dreptul acesteia.planeta Marte este recunoscută după culoarea sa roşiatică. Planetele se identifică după mişcarea lor aparentă printre stele. Stelele utilizate în navigaţia astronomică fac parte dintr-o serie de constelaţii importante: 1) Carul Mare (Ursa Major) constelaţie cunoscută încă din antichitate şi care este constituită din şapte stele: α -Dubhe. în apropierea eclipticii.Soarele. . Jupiter si Saturn.Planetele: Venus. Luna. ce poate fi văzut şi pe timp de zi cu ochiul liber. ξ -Mizar. uneori mai luminoasă şi de o culoare alb-argintie. . Pentru observaţiile astronomice nautice se folosesc însă un număr relativ mic de stele bine cunoscute şi uşor de identificat prin aliniamente imaginare ce le leagă pe bolta cerească. (roţile carului).planeta Jupiter este de o strălucire apropiată de cea a stelei Sirius.planeta Venus numită şi Luceafărul de seară sau de dimineaţă este cel mai strălucitor astru de pe cer. şi după conturul regulat în formă de disc. − se roteşte navisfera după axa lumii până ce steaua aleasă vine în dreptul meridianului observatorului şi se citeşte timpul sideral al locului pe ecuatorul ceresc în dreptul cercului meridianului observatorului şi se transformă în ora bordului. η -Alkaid sau Benetnash 70 .

δ .Sadr. constelaţia este formată din 7 stele printre care: α -Polaris sau Alruccahab. ce se află foarte aproape de Polul Nord ceresc. β -Kochab. Constelaţia este dificil de recunoscut datorită slabei luminozităţi ale stelelor principale dar compensează prin recunoaşterea uşoară a Stelei Polare şi a stelei Kochab (aflată la extremitatea constelaţiei.sau Almeisan. γ Navi. Constelaţia este recunoscută după forma caracteristică şi intensitatea luminoasă a stelelor ce o compun. ξ -Alnitak. principalele stele dim Orion sunt: α -Betelgeuse. Steaua Polară se găseşte pe aliniamentul format din stelele Merak si Dubhe din Carul Mare la o depărtare de 5 ori distanţa dintre acestea două. γ Alhena. este vizibilă tot anul de pe latitudini medii nordice. este importantă deoarece este poziţionată între Steaua Polară şi Andromeda. Principalele stele din Gemeni sunt: α -Castor. δ -Wezen. este recunoscut prin steaua sa principală α Sirius. 3) Cassiopeia este constelaţia uşor de recunoscut prin forma sa specifică în formă de W sau M. ε -Mebsuta. Orion se află “cu centura“ sa aproximativ pe ecuatorul ceresc. β . δ -Yildun. 71 . situată pe aliniamentul Aldebaran (α Tauri) – “centura” lui Orion. ε -Alnilam. are o formă caracteristică de cruce (“crucea nordului”) şi care face parte din “triunghiul marinarilor” cu stelele Altair (α Aquilae) şi Vega (α Lyrae). γ -Muliphein. 2) Carul Mic (Ursa Minor) este cea mai importantă constelaţie deoarece conţine Steaua Polară. δ -Mintaka. 7) Gemenii (Gemini) cu stelele Castor şi Pollux. Principalele stele din Câinele Mare sunt: α -Sirius. δ -Ruchbah. aflată pe aliniamentul stelelor diagonale Betelgeuse şi Rigel din Orion sau cu steaua Pollux pe aliniamentul format de Megrez si Merak din Carul Mare. 4) Orion se recunoaşte prin forma de trapez delimitat de patru stele foarte luminoase şi de “centura lui Orion” formată din trei stele mai puţin luminoase. stelele principale din Casiopeia sunt: α -Schedar sau Shedir.Wasat sau Wesat. θ -Meissa. β -Caph. β -Albireo. β -Pollux. opusă Stelei Polare). ε Gienah.Rigel. la jumătatea aliniamentului format între Aldebaran (α Tauri) şi Sirius (α Canis Major). opusă lui Aldebaran. η Propus sau Tejat.( oiştea carului) şi este folosită ca reper pentru identificarea celorlalte stele folosite în navigaţie în emisfera nordică. 5) Câinele Mare (Canis Major) aflat în apropierea lui Orion. γ Bellatrix. η -Saiph. β -Mirzam sau Murzim. Principalele stele din Lebăda sunt: α -Deneb. γ -Pherkad. 6) Lebăda (Cygnus) cu steaua principală Deneb. γ . ξ -Mekbuda.

stelele principale sunt: α -Mirfak sau Algenib. 11) Leul (Leo) este constelaţia aflată pe aliniamentul Dubhe – Merak din Carul Mare opus Stelei Polare. stelele principale din Pegasus sunt: α -Markab. 9) Taurul (Taurus) este constelaţia situată pe aliniamentul Saiph . γ -Sulafat. η -Alterf. η -Muphrid. ε -Enif. δ -Hyadum II. steaua Capella găsindu-se pe aliniamentul făcut de stelele Alkaid şi Mizar din Carul Mare în direcţia stelei Aldebaran din Taurul. δ -Alpheratz sau Sirah. ε -Pulcherimma. γ -Saginus. 15) Bootes se recunoaşte prin prezenţa stelei Arcturus. γ -Tarazed. β -Sheliak. Stelele principale din Lira sunt : α -Vega. 14) Vulturul (Aquila) este constelaţia situată la sud de Lebăda. β -Alshain. stelele principale din Vulturul sunt: α -Altair. iar steaua sa principală Aldebaran pe aliniamentul “centurii “ lui Orion. 12) Vizitiul (Auriga) este constelaţia aflată la est de Perseu. β -Scheat. β . cu steaua principală Procyon. Stelele importante din Coroana Boreală sunt: α -Alphecca sau Gemma şi β -Nasukan. 16) Pegasus este constelaţia recunoscută după forma de pătrat.ε -Algenusi. β -Mirach. 10) Coroana Boreală ( Corona Borealis) este constelaţia caracterizată de forma de coroană a stelelor sale şi se află pe aliniamentul Arcturus (α Bootis) şi Vega (α Lyrae). Principalele stele din Leul sunt: α -Regulus. 17) Andromeda este constelaţia aflată între Perseu şi Pegasus cu stelele: α -Alpheratz. iar steaua Altair se află pe aliniamentul Capella – constelaţia Cassiopeia. neconfundabilă prin mărime şi luminozitate şi este situată între Coroana Boreală şi Carul Mare. 72 . ξ -Deneb el Okab (“coada vulturului’). aflată în partea opusă Carului Mare pe aliniamentul Merak – Dubhe. ξ -Homan. β -Nakkar. γ -Algenib. Stelele importante din Taurul sunt: α -Aldebaran. 18) Perseu ( Perseus) este constelaţia aflată pe aliniamentul Phecda – Dubhe din Carul Mare şi Mirach – Almak din Andromeda. format de trei din stelele sale şi steaua Alpheratz din Andromeda.Algol. 13) Lira (Lyra) este constelaţia aflata in partea dreapta a bazei făcută de constelaţia Lebăda iar steaua Vega se afla pe aliniamentul Capella-Steaua – Polara. β -El Nath . δ -Duhr. γ -Almak.8) Câinele Mic (Canis Minor) este constelaţia aflată între Gemenii şi Câinele Mare pe aliniamentul Bellatrix . β -Denebola. γ -HyadumI. γ -Algeiba. ξ -Adhafera. stelele principale sunt: α -Arcturus.Bellatrix din Orion.Betelgeuse din Orion. ξ -Menkhib. η -Matar.

3. Franţa – Ephemerides Nautiques. Italia – Effemeridi Nautiche.).calendarul pentru anul în curs şi pentru anul următor. I.9. constelaţia Centaurul (Centaurus) lângă Crucea Sudului cu stelele Rigil Kent si Hadar.A.A. λ -Kaus Borealis. 3.9. . σ -Nuaki. informaţii despre tehnica de navigaţie. necesare determinării punctului navei şi altor activităţi de la bord se numeşte efemeridă nautică. α -Rukbat.1GENERALITĂŢI Pentru rezolvarea problemelor de astronomie nautică este necesară cunoaşterea coordonatelor ecuatoriale ale aştrilor la care s-au executat observaţii. 20) Scorpionul (Scorpius) este constelaţia aflată lângă Săgetator.2 EFEMERIDA BROWN’S NAUTICAL ALMANAC (B. β 1. 73 . β Graffias sau Akrab.sărbătorile legale şi aniversările din Marea Britanie. . spre sud.β 2 Arkab.A. diferind doar notaţiile şi simbolurile de la un tip de efemeridă la alta.informaţii asupra timpului – ora de vară. posibilităţi de aprovizionare şi reparaţii. ε -Kaus Australis. 21) Peştii (Pisces) este constelaţia aflată pe aliniamentul Steaua Polară şi Scheat – Markab din Pegasus. Canopus α Carina. δ -Kaus Medix. . Statele Unite – The Nautical Almanac etc. PLANETELOR ŞI STELELOR 3. . titlurile documentelor şi manualelor noi apărute.N. Noţiuni preliminare: .).9 EFEMERIDA NAUTICĂ.19) Săgetatorul (Sagittarius) este constelaţia de la est de Scorpionul. DESCRIEREA TABLELOR ZILNICE.) Almanahul BNA se compune din şapte părţi mari. Ţările cu tradiţie în calculul şi editarea efemeridelor nautice sunt : Marea Britanie – Brown’s Nautical Almanac (B. Urkab.E. λ -Shaula. LUNII. δ -Dschubba. ξ -Ascella.introducere. Relaţiile de calcul pentru rezolvarea problemelor sunt aceleaşi. Documentul nautic în care se dau coordonatele ecuatoriale ale aştrilor precum şi alte date referitoare la aştri.eclipsele de Soare şi Lună pentru anul în curs (al efemeridei). cu stelele principale : α -Antares. γ -Al Nasl. CONŢINUT. în apropierea “cozii” acestuia. Rusia – Morskoi Astronomiceskii Ejegodnik (M. completate cu: reclame. In emisfera sudică principalele constelaţii şi stele folosite pentru observaţii sunt: Crucea Sudului (Crux) şi stelele Achernar α Eriadnus.N. stelele principale sunt . CALCULUL UNGHIULUI LA POL ŞI DECLINAŢIEI SOARELUI.

.tablă de conversie a mărimilor circulare în mărimi cuadrantale şi invers. 74 .informaţii despre maree. Australia.. .informaţii asupra mareei înalte pe Tamisa şi inundaţiile probabile. .table pentru determinarea distanţelor prin diferenţe de drum şi două relevmente măsurate la un interval de timp.informaţii pentru identificarea stelelor principale. India. . între apa înaltă şi apa joasă. vitezei şi distanţei. .table de conversie a timpului. . Partea a III-a – table de maree: .informaţii despre planete pe anul în curs.tablă de conversie a mărimilor de timp în mărimi de arc şi invers.table cu unghiul sideral τ şi declinaţia δ stelelor.table de corecţii pentru determinarea latitudinii din înălţimea stelei Polare şi azimutul stelei Polare. . Partea I – efemerida nautică: . . vestului Europei. .table astronomice zilnice.table cu constantele de maree pentru porturile britanice. III.table de determinare a vitezei în funcţie de distanţă şi timp.table pentru determinarea înălţimii mareei la un moment dat. . .table de determinare a timpului în funcţie de distanţă şi viteză.table de corecţii pentru înălţimile măsurate la aştrii. .table de interpolări şi corecţii. .timpul standard – pentru statele lumii. Noua Zeelandă.începutul astronomic al anotimpurilor.table de curent – deriva de curent şi drumul deasupra fundului.table de determinare a distanţei în funcţie de viteză şi timp.explicaţii privind utilizarea efemeridei nautice.table cu constantele de maree pentru porturile străine. . II. Canada şi America.tablă cu timpul standard folosit în predicţiile zilnice de maree. Partea a II-a – table astronomice şi nautice: . . . .fazele Lunii pentru anul în curs. IV. .table de latitudine şi azimut – metodă. .informaţii despre curenţii de maree din jurul insulelor britanice şi Marea Nordului. . . . .explicaţia simbolurilor astronomice folosite. . .table de maree – predicţiile zilnice pentru coastele Marii Britanii.

tone lungi în tone metrice şi tone scurte şi invers. . . . Partea a VII-a – informaţii diferite: . . în Marea Nordului şi Canalul Englez. . VII.informaţii despre pilotaj. . . . . geamandurile şi balizele din apele britanice: .metri cubi în picioare cubice şi invers.abreviaţiile folosite în lista farurilor. . -platformele maritime de extracţie a gazului şi petrolului din Marea Nordului.table de drumuri şi distanţe in jurul insulelor britanice. VI. .. . semnale de ceată. Irlandei şi în Canal. .linia de schimbare a datei. .table pentru determinarea distanţei cu sextantul. geamanduri şi balize străine.radiogoniometrarea – principii.informaţii despre încărcare – indici de stivuire.distanţele de la porturile britanice la principalele porturi străine.table de conversii: . .greutatea specifică a apei în porturile lumii. Partea a V-a – ghid despre farurile. .inchi în milimetri şi invers.distanţele de la porturile Statelor Unite şi Canadei la porturile principale ale lumii. .metrii în picioare şi inchi şi invers. .facilităţile radiotelefonului maritim internaţional VHF.utilizarea radarului în navigaţia maritimă. Partea a VI-a – distanţe între porturi: . . . semnale de pericol şi noul sistem de balizaj. COLREG. V.faruri.generalităţi privind comunicaţiile radio în navigaţie.informaţii despre compensarea compasului magnetic.table de salinitate a apei de mare. . . de la râul Elba la Brest: coasta Germaniei.faruri.tone metrice pe centimetru imersiune în tone pe inch imersiune şi invers. Olandei.meteorologie maritimă. Belgiei şi Franţei.abreviaţii utilizate în shipping şi comerţ maritim.regulamentul internaţional pentru prevenirea coliziunilor pe mare. 75 . geamanduri şi balize în apele Marii Britanii. .reglementări în vigoare.informaţii despre faruri. Partea a IV-a – drumuri şi distanţe .table de distanţe intre porturile din diferite zone ale lumii. VIII.

H. . of Time = ecuaţia timpului (Em). Sunset = apusul Soarelui.H. Moonrise = răsăritul Lunii.T. Dec. ARIES = timpul sideral al locului (ts).A. . = astru nu răsare (circumpolar invizibil).3 CALCULUL UNGHIULUI LA POL ŞI DECLINAŢIEI AŞTRILOR 76 . Eqn. Phase = faza Lunii.funcţii trigonometrice. Sunrise = răsăritul Soarelui. .H.D.A.radiobalizele din apele Marii Britanii. . .P. = latitudinea ϕ . v = variaţia orară a timpului la Greenwich. G. Upper = superioară. = unghiul sideral τ . Mer. ARIES = punctul vernal γ . Lat. d = diferenţa orară a declinaţiei. = ora culminaţiei. .M. Age = vârsta Lunii.H. S. . Notaţii şi simboluri: G. . . = paralaxa orizontală. L.alfabetul fonetic.definiţii şi termeni utilizaţi în electrotehnică. 3.generalităţi despre girocompas. .vocabularul standard de navigaţie maritimă. S.informaţii generale despre salvare şi căutare.Pass.dicţionar de nume şi termeni din astronomie.navigaţia satelitară. = declinaţia δ .sistemul de navigaţie Omega. = timp la Greenwich (T).informaţii privind mijloacele de salvare şi utilizarea lor. .9. Twilight = crepuscul. . = timp mediu la Greenwich (Tm)..A. = semidiametrul. = astru nu apune (circumpolar vizibil).semnale de pericol. Moonset = apusul Lunii. Lower = inferioară. /// = zi crepusculară.alte informaţii utile la bord.

77 . . a) Calculul unghiului la pol şi declinaţiei Soarelui. .dacă Tm > 24h se scad 24h din Tm şi se adaugă o zi la data locului.d reprezintă variaţia orară a declinaţiei Soarelui din ziua observaţiei şi se citeşte în partea de jos a coloanei stabilindu-se semnul acesteia prin compararea a două mărimi consecutive ale declinaţiei. ca oră întreagă. .dacă Tm < 0h se adună 24h la Tm şi se scade o zi la data locului. Citirea coordonatelor din tabla zilnică se face funcţie de Tm.t.Tablele zilnice ale efemeridelor nautice conţin unghiul orar la Greenwich T şi declinaţia δ a aştrilor sistemului solar în funcţie de dată şi timp mediu la Greenwich Tm din oră în oră. imediat inferior momentului observaţiei. Data Ptr.Tm Var. ptr.dacă t > 180° atunci PE = 360° . . corespunzător ∆ Tm şi se obţine din tabla de interpolări şi corecţii. la precizie de ore întregi.∆ Tm reprezintă diferenţa dintre Tm pentru momentul observaţiei şi cel imediat inferior pentru care s-a intrat în tablă.∆ Ta reprezintă creştere unghiului orar la Greenwich al Soarelui. Corecţiile ∆ T şi ∆ δ pentru diferenţa de timp mediu la Greenwich ∆ Tm faţă de momentul observaţiei se determină cu tablele de interpolări şi corecţii. Calculul unghiului la pol şi declinaţiei se execută la precizie de 0’. . Unghiul orar al astrului : t = T + λ care se transformă în unghi la pol : .1 . corespunzătoare Tm imediat inferior şi imediat superior Tm corespunzător momentului observaţiei. ∆ Tm =… h Calculul P şi δ  Ta = … + ∆ Ta Ta =… +λ ta = … P =… =… δ δ =… _ = … (d=± …) +∆δ =… =… _ = …m…s Pentru Tm = …h…m…s unde : .dacă 0h < Tm < 24h data este aceeaşi cu data locului.dacă t <180° atunci PW = t. Timpul mediu la Greenwich pentru momentul observaţiei Tm este : Tm = A + (Tm – A) Data la Greenwich pentru momentul observaţiei: .

Tm = …h…m…s + λ =… t (♂) = … P =… unde : .Tm Var. Tm = …m…s = …h…m…s ts δ =… 78 _ Ts = … + ∆ Ts Ts = … + λ =… =… + τ * =… ← =… .15°00’0. ptr. corespunzător ∆ Tm şi se obţine din tabla de interpolări şi corecţii. v şi d Pentru. ptr. pe coloana “Corr”. ptr. . c) Calculul unghiului la pol şi declinaţiei stelelor Calculul P şi δ Data Ptr.∆ δ reprezintă corecţia declinaţiei Soarelui funcţie de ∆ Tm şi d şi se obţine din tablele de interpolări şi corecţii pe coloana “Corr”.∆ 2T (♂) reprezintă corecţia suplimentară a unghiului orar la Greenwich ce se obţine din tablele de interpolări şi corecţii funcţie de ∆ Tm şi v. ∆ Tm. b) Calculul unghiului la pol şi declinaţiei Lunii (şi planetelor). ∆ Tm Pentru.∆ 1T (♂) reprezintă creştere unghiului orar la Greenwich al Lunii (planetei Marte). ∆ Tm (♂) _ h = … T (♂)= … (v=± …) = …m…s + ∆ 1T (♂) + ∆ 2T (♂) T (♂) =… =… =… δ +∆δ (♂) =… =… δ =… (d=± …) Var. planete .Tm = …h Var.. Calculul P şi δ Data Ptr.v reprezintă diferenţa dintre variaţia unghiului orar la Greenwich şi variaţia orară folosită în calculul tablelor de interpolări (Lună 14°19’0. .

sin Ze = sec he cos δ sin P ϕ =… log sin ϕ = … log cos ϕ = … log sec he =… δ =… + log sin δ = … + log cos δ = … + log cos δ = … P =… + log cosP = … + log sin P = … _ log a = … log b = … log sin Zc = … a =… b =… Zc =… +b =… Az =… sin he = … sau cu Tablele ABC : he = … A =… +B =… C =… → Zc = … Az = … 5. planetei) _ Data ptr. Tm = … T = … (v = …) δ = … (d = …) Var.he = … ∆h =… 79 .λ ). hi. (Tm – A)V.∆ Ts reprezintă creştere timpului siderat la Greenwich corespunzător ∆ Tm şi se obţine din tabla de interpolări şi corecţii. Calculul P şi δ Soarelui (Lunii. ∆ Tm = … +∆ 1T = … Cu ∆ Tm.9. ε . Calculul he şi Az _ sin he = sin ϕ sin δ + cos ϕ cos δ cos P = a + b.4 TIPURI DE CALCUL UTILIZATE ÎN NAVIGAŢIA ASTRONOMICĂ Calculul elementelor liniei de poziţie astronomice a) Observaţii la Soare (Luna. A.t* P unde : =… =… . ptr. . 3. Ze(ϕ .t dacă t > 180° 4. v şi d +∆ 2T = … +∆δ =… _ Pentru Tm = … T =… δ =… +λ =… t =… PW = t dacă t < 180° sau PE = 360° . ora.A)act = … (Tm – A)act =… Tm = … 3. Cl. k. Calculul Tm_ (Tm – A)V =… A =… + k n/24 = … + (Tm . i. Actualizarea stării absolute a cronometrului 2. planete): Date necesare : data. Calculul ∆ h ha = … . Calculul ha_ hi = … +ε ho = … =… 6.δ şi τ reprezintă coordonatele ecuatoriale ale stelei la data observaţiei. 1.

…. Calculul Tm_ A =… + (Tm . ptr. Calculul ∆ h ha = … . …. ∆ h1 (2. Calculul P* şi δ * _ Data ptr. = … + cor. ∆ h = … ) Reducerea înălţimilor la acelaşi zenit Date necesare : A1 (2. Tm = … Ts = … Var. cl. Calculul m_ m = Vn ∆ t / 6 Vn / 6 = … ∆ t =… 80 . n . …. …. tot. = … ha = … Linia de poziţie ( Az = … .1) = … 2. ∆ h = … ) b) Observaţii la stele : Date necesare : data. A. Calculul ∆ t _ An = … . Actualizarea stării absolute a cronometrului (Tm – A)V = … + k n/24 = … (Tm – A)act = … 2. Az1 (2. (Tm – A)V.A)act = … Tm =… 3. sin Ze = sec he cos δ sin P ϕ = … log sin ϕ = … log cos ϕ = … log sec he = … δ = … + log sin δ = … + log cos δ = … + log cos δ = … P =… + log cos P = … + log sin P = … _ log a = … log b = … log sin Zc = … a =… b =… Zc = … +b =… Az = … sin he = … sau cu tablele ABC : he = … A =… +B =… C =… → Zc =… Az = … 5. tot. n).1) = … ∆ t1 (2. n) 1. i.A1 (2.t dacă t > 180° 4. ε . n). supl. Ze(ϕ . hi.he = … ∆h =… Linia de poziţie ( Az = … .λ ). …. k. Calculul ha_ hi = … +ε ho = … + cor. ∆ Tm = … + ∆ Ts =… Pentru Tm = … Ts = … +λ =… ts = … δ *=… ← + τ *= … t* = … PW = t dacă t < 180° sau PE = 360° . = … ha = =… 6. 1. Calculul he şi Az _ sin he = sin ϕ sin δ + cos ϕ cos δ cos P = a + b. ora. n .+ cor.

Ha = ………… . Soarelui (Lunii) la merid.Da = … m =… sau RpA = … RpA = … cos RpA = … Vn = … ( semicircular ) ∆ hz= … ∆ h/min = … ∆ hz = ∆ t ∆ h / min ∆ t =… ∆ h / min = … ∆ hz = … 5. adică : pozitiv (+) . ε . Hi.dacă RpA < 90° Calculul separat al latitudinii a) Observaţii la Soare (Lună) i) Meridiana: Date necesare : data.dacă RpA < 90° negativ (-) .32(DH-90) : . Ze(ϕ .dacă RpA > 90° b) La zenitul primei observaţii : Semnul lui “∆ hz” este dat de “m” (-) şi “cos RpA” (+ sau -). Culminaţia Soarelui (Lunii) la merid. adică : pozitiv (+) . ora. locului δ +∆δ δ =… (d=…) =… =… Pentru ora de vară 1.10 . Calculul orei culminaţiei şi δ Soarelui (Lunii) Data Culm. Calculul ∆ hr ∆h =… + ∆ hz =… ∆ hr =… Az = a) La zenitul ultimei observaţii : Semnul lui “∆ hz” este dat de “m” (+) şi “cos RpA” (+ sau -). Calculul Ha_ 3. Calcul RpA 4. Greenwich Tm = tm Corecţia ptr.m(cab) = … m(M) = … 3.λ ).dacă RpA > 90° negativ (-) . Calculul ϕ a_ → +∆ f Hi= … +ε =… 81 90°= 89°59’. cl. i. λ = … şi ∆ t = … _ =… =… tm= … -λ =… Tm = … +λ f tf = … =… = ← … Ora bord= … 2. Calculul ∆ hz … ∆ hz = m cos RpA cu T.

33a DH-90) k =… 7. planetei) _ Data ptr.t dacă t > 180° 4. 1.A)act = … Tm = … 4. ptr.100 tg δ = … (din T. ε . Calculul reducţiei r 100 tg ϕ = … (din T. ora. Actualizarea stării absolute a cronometrului (Tm – A)V = … + k n/24 = … (Tm – A)act = … 3.Ha = ………… zm = ………… +δ ϕa = ………… = ………… Ha = … b) Observaţii la Steaua Polară Date necesare : data. = … Ha = … zm = ………… +δ ϕa = ………… = ………… ii) Circummeridiana : Date necesare : data. Calculul Tm_ A =… + (Tm . supl. Tm = … T = … (v = …) δ = … (d = …) Var. ∆ Tm Ts= … =… + ∆ Ts 82 =… hi*= … +ε = . 90) 1. A. hi. ε .Ho = … + cor. supl. (Tm – A)V.λ ). k. cl.33a DH-90) cor I = … (din T.λ ). Actualizarea stării absolute a cronometrului 2.33c DH-90) r =… 8. A. Calculul ts _ 2.33b DH. ora. (Tm – A)V. ha +r 90°= 89°59’.A)act = … (Tm – A)act = … Tm = … 3. + cor. k. Ze(ϕ . = … + cor. tot. hi. Calculul ϕ a_ hi= … ho= … +ε =… =… =… =… =… + cor. Calculul ha Data pt. ptr. ∆ Tm = … +∆ 1T = … Cu ∆ Tm. Calculul unghiului la pol limita Plim _ Cu ϕ şi δ (din T. Cl. Calculul P şi δ Soarelui (Lunii. Tm= … … Var. Calculul coeficientului k _ 6. tot. Calculul Ha_ + cor II = … (din T. v şi d +∆ 2T = … +∆δ =… _ Pentru Tm = … T =… δ =… +λ =… t =… PW = t dacă t < 180° sau PE = 360° .35 DH-90) Plim = … P (°) = … → (h) = … Dacă P < Plim observaţia este în limitele circummeridiane 5. Ze(ϕ .10 . i. i. Calculul Tm_ (Tm – A)V = … A =… + k n/24 = … + (Tm .

Y =… + X = …………. (Tm – A)V. 1. ora. SP.ta +∆δ δ _ dacă ta < 180° sau dacă ta > 180° 4. ora. A. ∆ Tm Cu ∆ Tm. = … ϕa =… c) Observaţii oarecare la Soare Date necesare: data. Tm =… δ = … (d = …) Ta = … (v = …) =… =… = … +∆ 1Ta = … +∆ 2Ta = … Ta = … +λ =… ta = … PW = ta PE = 360° . II = … + cor. NOTĂ : Se poate utiliza orice astru a cărui declinaţie δ nu este nulă.10 ϕ N= … Calculul separat al longitudinii a) Observaţii la Soare (Lună. ha. Ra.. Cl.λ ). Calculul P şi δ Soarelui _ Var. Calculul ϕ a _ ϕ N = 180° . planete) Date necesare : data. = … ha = … 6. -X =… . (Tm – A)V. i. ϕ S= … 180° = 179°59’. 1.( Y + X ) = ………….log ctg δ = … + log cos P = … log tg X = … X =… 5. ε . emisfera observatorului. I = … + cor. Cl. Actualizarea stării absolute a cronometrului (Tm – A)V = … 83 2. v şi d Pentru Tm = … Data ptr. Calculul corecţiei speciale cor.Pentru Ts = … +λ =… ts = … 5. Actualizarea stării absolute a cronometrului 2. A. SP.. Calculul ϕ a_ ha = … + cor. k. tot. Calculul unghiului auxiliar Y sin V = sin ha cos X cosec δ log sin ha = … + log cos X = … + log cosec δ = … log sin Y = … Y=… 6. Calculul Tm _ (Tm – A)V = … A =… + k n/24 =… + (Tm .. k. Calculul unghiului auxiliar X tg X = ctg δ cos P .A)act = … (Tm – A)act = … Tm = … 3. III = … cor.( Y + X ) sau ϕ S = Y – X Y = …………. Calculul Tm _ A =… . ptr. hi. =… Tm = … ho = … + cor. Ze(ϕ .

Calculul T şi δ Soarelui (Lunii. hi. Calculul ha hi = … +ε =… ho = … + cor.+ k n/24 = … + (Tm . (Tm – A)V. planetei) _ Data ptr. tot. Ra. Ze(ϕ . ptr. Calculul P* şi t* _ log sin ha = … + log sec ϕ = … log tg ϕ = … 84 . Tm = … Ts = … Var. Tm = … T = … (v = …) δ = … (d = …) Var. Calculul P şi t _ log sin ha = … + log sec ϕ = … log tg ϕ = … + log sec δ = … + log tg δ = … log m = … log n = … m =… n =… +n =… cos P = … P = … dacă Ra > 180° → P = PW dacă Ra < 180° → P = PE t = PW sau t = 360° . ptr. Actualizarea stării absolute a cronometrului 2. Calculul Tm _ (Tm – A)V = … A =… + k n/24 =… + (Tm . k. Calculul λ a _ t =… T =… -T=… -t =… λ E =… λ W =… b) Observaţii la stele: Date necesare : data. 1. cl.PE 6. = … ha = … 5. supl. Calculul ha_ hi = … +ε =… ho = … + cor. v şi d +∆ 2T = … +∆δ =… _ Pentru Tm = … T =… δ =… 4. i. Calculul T* şi δ * _ Data ptr. = … ha = … 5.A)act = … (Tm – A)act = … Tm = … 3. A.λ ).A)act = … (Tm – A)act =… Tm = … 3. tot. ∆ Tm = … + ∆ Ts =… Pentru Tm = … Ts = … δ *=… ← +τ * =… T* = … 4. ∆ Tm = … +∆ 1T = … Cu ∆ Tm. ora. ε . = … + cor.

ptr.Ha ) ± δ b) Tipuri de calcul 1.T* = … . Calculul unghiului la Greenwich al Soarelui (Ta) pentru momentul culminaţiei determinat grafic sau analitic. Reprezentarea variaţiei înălţimii funcţie de timp şi determinarea momentului corespunzător înălţimii maxime (AH). NOTĂ: Dacă după culminaţie se pot observa înălţimi exact de aceeaşi valoare cu cele măsurate anterior culminaţiei. 4. 2.A)act = … Tm = … 3. Tm = … Ta = … (v = …) Var. Calculul latitudinii pentru momentul culminaţiei cu relaţia : ϕ a = (90° . Actualizarea stării absolute a cronometrului (Tm – A)V = … + k n/24 = … (Tm – A)act = … 2. Calculul Ta _ Data ptr. Calculul λ a _ t* = … T* = … .+ log sec δ log m m +n cos P P dacă Ra > 180° → P = PW dacă Ra < 180° → P = PE t* = PW sau t* = 360° .t* = … λ E =… λ W =… =… =… =… =… =… =… + log tg δ = … log n = … n =… Calculul ϕ a şi λ a pentru momentul culminaţiei soarelui a) Algoritm de aplicare 1. ∆ Tm = … +∆ 1Ta = … Cu ∆ Tm. Calculul longitudinii pentru momentul culminaţiei (acceptând că unghiul orar al locului este zero) cu relaţia: λ E = ta – Ta sau λ W = Ta – ta . Calculul Tm _ A =… + (Tm . 5. Măsurarea înălţimilor circummeridiane (înainte şi după momentul culminaţiei) şi înălţimii maxime (H). momentul culminaţiei se poate determina analitic astfel: AH = ( A1 + A4 ) / 2 = ( A2 + A3 ) / 2 sau AH = ( A1 + A2 + A3 + A4 ) / 4 3. v şi d +∆ 2Ta = … _ Pentru Tm = … Ta = … sau ( ) ( ) Ta ° = ( Tm ° ± 180° ) + Em(°) sau 85 .PE 6.

Calculul ϕ a_ Hi =… Ho = … Ha = … +ε =… + cor.Ta = …………. Calculul orei răsăritului (apusului) Soarelui (Lunii) _ Data Ora răs (apus) O ( ) la Gr. = … =… sau: Din T.. Tm = … δ = … (d = …) =… =… Var.λ (h) Ora răs. dacă λ E < 180° → λ dacă λ E > 180° → λ 5. = … + cor. ∆ ϕ = … şi ∆ 1t = … =… Corecţia ptr. = … + cor.41 (DH-76) cu ϕ şi δ → Pentru Tm = … δ =… 3.. tot. în Tm → Tm =… +λ f tf = … Pentru ora oficială de vară → +∆ f =… Ora bordului (legală) = … 2. ora. Ampl. Rc (Rg). Ze (ϕ . dm (Ag). Calculul ∆ c (∆ g) → Zs = … → Az = … 5. = … 90° = +δ ϕa 89°59’. (apus) la merid.Ha = ………… = ………… = ………… zm = ………… Calcule pentru determinarea corecţiei compasului a) Cu Soarele (Luna) la răsărit (apus) : Date necesare : data.40 (DH-76) cu ϕ şi δ → Ampl. ptr. bord sup. ϕ = … Tm = tm =… Corecţia ptr.λ ).Ta(h) = ( Tm(h) ± 12h ) + Em(h) 4.10 .10 . ∆ Tm =… +∆δ =… _ Din T. 1.λ E E 6. locului exprim.37a.b (DH-90) cu ϕ şi δ 4. λ = … şi ∆ 2t = … =… Ora răsăritului (apusului) în punctul estimat tm = … . λ E = …………. Calculul δ m (Ag) Az = … … . cl.Rc (Rg) = … ∆ c (∆ g) =… ∆ c (∆ g) =… = . Calculul Ha_ = λ E W = 360° . Calculul Az în momentul răsăritului (apusului) _ Din T.dm (Ag) = … δ m (δ g) 86 . ptr. bord sup. supl. Calculul λ a _ ta = 359°59’. Calculul δ Soarelui (Lunii) _ Data ptr. bord sup. = … ± 90° (270°) = … Az.

A)act = … (Tm – A)act = … Tm = … 3. (Tm – A)V. Az = …………… 3. cl.dm (Ag) = … ∆ c (∆ g) =… δ m (δ g) = …. Actualizarea stării absolute a cronometrului 2. 1. ∆ Tm = … +∆ 1T = … Cu ∆ Tm.Rc (Rg) = … . Tm = … Var.t dacă t > 180° 4. ∆ Tm Pentru Tm = … _ Ts = … =… + ∆ Ts =… Ts = … +λ =… ts = … 2.λ ). ptr. Rc (Rg). Calculul Az Stelei Polare _ Din efemeridă (Azimutul Stelei Polare) ts şi latitudinea estimată → Zs = NE (NW) … 360° = ……………. v şi d +∆ 2T = … +∆δ =… _ Pentru Tm = … T =… δ =… +λ =… t =… PW = t dacă t < 180° sau PE = 360° . Ze(ϕ . k. Ze (ϕ . ora. ora. dm(Ag). Calculul δ m (Ag) Az = … ∆ c (∆ g) =… . Calculul ts ora bordului = … . Tm = … T = … (v = …) δ = … (d = …) Var. dm (Ag). Rc(Rg). 1.λ ). Calculul Tm _ (Tm – A)V =… A =… + k n/24 = … + (Tm .λ f =… Tm = … Data ptr. cl. c) Cu un astru la o înălţime oarecare : Date necesare : data. Calculul ∆ c (∆ g) 4.b) Cu Steaua Polară: Date necesare : data. Calculul Az log tg δ + log cos ϕ + log cosec P log m m +n ctg Zc Zc =… =… =… =… =… =… =… =… _ log sin ϕ + log ctg P log n n → Az = … =… =… =… =… 87 . ptr. Calculul P şi δ astrului _ Data ptr. A.

Munteanu.Rc (Rg) = … ∆ c (∆ g) =… 6. Astronomie nautică. Balaban Gh. 1955 3. 88 . 6.. Editura Sport . Zc se măsoară de la polul coborât spre est sau spre vest corespunzător unghiului la pol P. Tratat de navigaţie maritimă. Bucureşti. *** DH 90.a Navigaţia vol..I şi II Editura Căilor Ferate. 2004. Calculul ∆ c (∆ g) Az = … . V.dm (Ag) = … δ m (δ g) =… BIBLIOGRAFIE 1. Bucureşti. Bucureşti. Editura Militară. D. ş.Zc(SE) = 180° + Zc(SW) = 360° .Observaţie: Dacă ctg Zc rezultă pozitiv. Chiriţă M. Bucureşti. Manualul comandantului de navă. 1973 5. Editura Forţelor Armate.. Zc se măsoară de la polul ridicat spre est sau spre vest după cum indică unghiul la pol P. 1958 4.Zc(NW) 5. Calculul δ m (Ag) ∆ c (∆ g) =… . Bucur. *** Brown’s Nautical Almanac. 1986 2. Az = Zc(NE) = 180° . Dacă ctg rezultă negativ.Turism.