Boala plumbului Denumire Chondrostereum purpureum (Pers.) Pouzar ştiinţifică (sin. Stereum purpureum (Pers. ex. Fr.

) Plombe du pommier; Plomb; Silver - leaf; Milchglanz, Bleiglanzkrankheit Raspindire Boala se găseşte în toate zonele de cultură a speciilor seminţoase şi sâmburoase; iniţial, a apărut pe vişin şi prun, apoi a trecut pe măr, păr, cais, piersic, cireş, în livezi şi în pepiniere. Biologie Agentul patogen: Boala este produsă de o ciupercă, Chondrostereum purpureum (Pers.) Pouzar, care se dezvoltă în plantă, lent şi produce toxine uşor difuzabile în interiorul organelor şi pe calea vaselor lemnoase (este o traheo - micoză), determinând la distanţă o alterare a structurii ţesuturilor în frunze şi apariţia anomaliilor cromatice. Descriere Simptome: Pomii bolnavi se recunosc uşor, deoarece frunzele au culoarea plumbului proaspăt tăiat, cu luciu argintiu; frunzele sunt cărnoase, mai groase, deseori băşicate şi deformate, cu pigmentări antocianice pe margini; coloraţia este tot timpul anului sau numai o parte (se maschează la un moment dat), lemnul apare brun; lăstarii atacaţi sunt subţiri, mai scurţi şi ramifică abundent, sub forma unei "mături de vrăjitoare". Toamna, în condiţii de ploi abundente apar corpurile fructifere "carpoforii", ca nişte console, înşirate pe scoarţa uscată, la început moi, elastice, purpurii, apoi pieloase, alb - murdare; pe partea inferioară se formează numeroase bazidii, care formează bazidiosporii, lunguieţi, incolori, puţin turtiţi unilateral, sau arcuiţi. Infecţia este determinată de bazidiosporii ce vin în contact cu rănile proaspete, cauzate de factorii biotici sau abiotici. În rănile mai vechi de 7 -10 zile, infecţia se face mai greu; deşi ciuperca este termofilă, căldura din timpul verii, defavorizează infecţia. Ca reacţie la atacul ciupercii, în vasele şi razele medulare se formează substanţe gomoase, care funcţionează ca o barieră, oprind evoluţia ciupercii şi conferind o rezistenţă plantei la boală. Fiind un parazit de rană, orice fisură sau leziune a scoarţei (cicatrice rămasă după recoltat, după căderea frunzelor, tăieri în verde şi în uscat, etc.) constituie o portiţă de pătrundere a ciupercii în plantă. Combatere Combatere: măsuri de igienă culturală, distrugerea şi înlăturarea din livadă a părţilor sau a pomilor cu atac; tratamente preventive pentru protejarea tuturor porţilor de pătrundere a ciupercii în plantă (cu produse cuprice, prefloral şi toamna după căderea frunzelor şi cu fungicide de sinteză organice - ex. Befran 25 WP în timpul perioadei de vegetaţie).

Făinarea mărului Denumire Podosphaera leucotricha ştiinţifică Oidium ou blanc du pommier; Powdery mildew of apple; Apfelmelthau; Mucinistaia rosa iabloni. Raspindire Semnalată în 1877 de către BESSEY în statul Yowa, s-a extins în toate plantaţiile de măr; în 1959 s-a observat în toate regiunile ţării. Biologie Agentul patogen: Boala este produsă de un parazit obligat, care este Podosphaera leucotricha (Ell. et Ev.) Salm. F. C. Oidium farinosum. Pâsla albicioasă ce se dezvoltă la suprafaţa organelor atacate este constituită din miceliu, conidiofori şi conidiile ciupercii, care este ectoparazită. Miceliul hialin, septat şi ramificat, diferenţiază haustorii sferici, care pătrund în celulele epidermice şi conidioforii simpli, lungi, purtători de conidii unicelulare, de formă elipsoidală, trunchiate la capete. Forma conidiană Oidium farinosum Cke, asigură răspândirea ciupercii în tot timpul perioadei de vegetaţie, cu un maxim de zbor în mai - iunie - iulie, dimineaţa şi în orele de prânz (Cimanovski), precum şi de la un an la altul. Forma perfectă a ciupercii o constituie cleistotecile (periteciile) care sunt sferice, cu 3-11 apendici (fucre), de cele mai multe ori cu vârfurile ramificate dicotomic, situaţi în partea superioară. Fiecare peritecie diferenţiază o singură ască cu 8 ascospori, elipsoidali, unicelulari. Ciuperca iernează sub formă de miceliu de rezistenţă, între solzii mugurilor, pe lăstari (Sorauer, 1889; Tubeuf, 1910; Vonica, 1966); de peritecii şi de conidii, din anul precedent, rămase la intersecţia ramurilor, mugurilor pe suprafaţa lăstarilor atacaţi. Periteciile se formează, de obicei la sfârşitul unor veri secetoase şi călduroase (sfârşitul lunii iunie). Când ajung la maturitate cad uşor de pe plante. Realizarea, atât a infecţiilor primare, cât şi secundare este asigurată de o umiditate atmosferică foarte ridicată şi nu de pelicula de apă de pe frunze. Descriere Simptome: Boala se manifestă pe muguri, frunze, inflorescenţe, lăstari şi

Combatere

fructe. La începutul dezmuguritului atât mugurii florali, cât şi cei vegetativi de pe formaţiunile de rod infectaţi în anul precedent, prezintă atac de făinare. Ei nu mai evoluează normal; se acoperă cu o pâslă pulverulentă, albă cu aspect făinos, iar în cele din urmă se înroşesc, se usucă şi cad. O parte din mugurii florali evoluează până în faza de răsfirare a inflorescenţei, după care se usucă şi cad. Florile atacate de ciupercă prezintă petale alungite, de culoare verzuie; sunt sterile, se usucă repede şi cad; florile pot fi distruse 90 - 95%. Frunzele cu făinare sunt mai mici, deformate, se brunifică uşor, se copăiesc, sunt casante şi în cele din urmă cad. Lăstarii atacaţi sunt acoperiţi de o pâslă alb - murdară, nu cresc normal, lemnul nu se coace şi în majoritatea cazurilor degeră în timpul iernii. Atacul pe fructe este foarte rar. Erikson, în Suedia a semnalat prima dată pe mere (fructe), sub forma unor crăpături neregulate mai mult sau mai puţin adânci, (asemănătoare celor produse de Venturia), acoperite cu aceeaşi pâslă albicioasă, caracteristică speciei. Prevenirea şi combaterea făinării mărului se realizează printr-o serie de măsuri agrotehnice (tăierea şi distrugerea prin ardere a tuturor lăstarilor atacaţi, arături de toamnă, etc), precum şi prin tratamente chimice, aplicate la avertizare (în funcţie de biologia ciupercii, de fenofazele soiurilor şi sensibilitatea lor, de rezerva biologică, de remanenţa produselor corelate cu condiţiile de mediu). Acestea sunt între 4-8 tratamente; când în lunile mai iunie nu sunt condiţii favorabile înmulţirii făinării sunt suficiente 3-4 tratamente; dacă în perioadele aprilie - mai şi august - septembrie sunt condiţii foarte favorabile atacului de Podosphaera leucotricha sunt necesare 7 - 10 tratamente; când condiţiile favorabile înmulţirii făinării au intervenit în lunile martie - septembrie sunt necesare 10 - 12 tratamente în cazul soiurilor sensibile.

Biologie Agentul patogen: Celulele bacteriene au formă de bastonaşe.1972. scurte. peritriche cu capetele rotunjite.F.1957. Pierderile pricinuite de focul bacterian în zonele în care a apărut sunt incomensurabile (uscarea pomilor şi pierderea livezilor). R. albe. dar acestea sunt avirulente.1966. de tipul S. prin cultivarea pe mediu . Ojog plodovîh dereviev Raspindire Semnalată pentru prima dată în America (1817) s-a extins în Canada. Danemarca . Olanda . cu o lucire caracteristică.. Pe mediul nutritiv agarizat. Feuerbrand. fire blight.G . Belgia 1972.D. Sunt şi bacterii care formează colonii de tipul R. Mexic şi în ţările din vestul Europei (Anglia . Polonia . Atacul de Erwinia amylovora se poate confunda uşor în natură cu cel de Pseudomonas spp. coloniile sunt mici. începând cu 1991 este semnalată in livezile de seminţoase. R. 1974). Franţa . rotunde.1966.1971.Focul bacterian Denumire Erwinia amylovora ştiinţifică Feu bacterien. La noi în ţară.1968. dar se stabileşte precis prin determinări de laborator.G.

pătrunde prin deschideri naturale. se înmulţesc. păsările. care după ce umple spaţiile intercelulare. Din floare. pe rondele de cartof sau pară. celulele plantei gazde se necrozează. Inflorescenţele infectate pot să cadă sau să rămână ataşate de pom. cu diferite nuanţe de brun-galben sau portocaliu. în timpul înfloritului. Soiurile se comportă diferit la atacul de Erwinia amylovora. În timpul perioadei de vegetaţie se pot produce infecţiile secundare. Pe timp umed. bacteria transportată de diferiţi vectori. (Severin. Arsura inflorescenţelor este de obicei primul simptom şi apare primăvara devreme. Peste iarnă bacteriile rezistă bine în zonele marginale ale ulcerelor care s-au format în sezonul anterior pe ramuri şi pe trunchi. insectele (albinele. boala progresând foarte rapid. stigmate necutinizate.. şi nu în ultimul rând. Boala se extinde repede şi bacteriile invadează frunzele vecine. după inflorescenţe. furnicile. se brunifică şi se înnegresc. lăstarii sunt organele cele mai sensibile. începând cu perioada înfloritului. lenticele. etc. Primăvara. care au culoare variabilă. antere nedeschise şi prin stomatele sepalelor. de la alb până la roşu . trichome. infecţia prin peduncul trece în lăstar. bacteriile care au supravieţuit devin active. iar florile sunt complet distruse. hidatode. 1984). apoi se ofilesc. apare şi o ulceraţie mică. bacteriile pătrund direct în ţesuturile plantei gazdă prin stomate. în frunze şi ramuri. iese afară sub formă de exsudat. Boala progresează înspre peduncul care. picăturile de ploaie realizând răspândirea inocului primar şi secundar. mai puţin în ulcerele de la măr. ploaia este cel mai important în diseminarea patogenului.) au un rol important în răspândirea bolii. când se exteriorizează prin producerea de ulceraţii. viespile. decât cele de măr. Bacteria este destul de rezistentă în exsudatul organelor infectate când este ferit de uscăciune şi de razele soarelui. Florile apar hidrozate. V. pe lăstarii bolnavi apar de obicei picături de exsudat.închis.Descriere artificial. Boala apare numai pe fructele verzi şi cu totul ocazional pot să apară leziuni şi după recoltare. îndeosebi prin stomatele nectarigene. Penetrarea bacteriilor se realizează direct prin . Frunzele se vestejesc şi întreg lăstarul se brunifică la măr sau se înnegreşte la păr. dar mai frecvent prin rănile produse de grindină sau vânt puternic. constituind inocul primar în contaminarea unor noi ţesuturi. când acestea sunt proaspete. în final se înnegreşte. Bacteriile multiplicându-se invadează spaţiile intercelulare. Pe timp călduros şi umed. uneori din peduncul exsudează picături de lichid. Dintre factorii meteorologici. Aici se realizează o afluenţă de masă lichidă. Primăvara. Simptome: Boala poate ataca toate organele aeriene ale plantelor. muştele. Poate fi afectată o singură floare sau toată inflorescenţa. îndeosebi la păr şi păducel (Crataegus). Pe lăstar. Deasemenea. fiind mult mai sensibile soiurile de gutui şi păr.

5%. de forme diferite. Champion 50 wp. Perele prezintă de-a lungul zonei necrotice o margine verde . distrugerea insectelor vectoare este o măsură importantă în prevenirea bolii (complexul de prevenire şi combatere a atacului bacterian). moare tot pomul. în timp ce pe mere se produce o înroşire prematură. producând moartea părţii superioare sau dacă sunt localizate pe trunchi.3 %. La pomii mai sensibili la această boală.2. Ele pot încercui întreaga şarpantă. ulcere sau exsudări.închis. Alcupral 50PU 0. formalină 4%.0. . prin răni sau prin vase. tratamentele chimice preventive cu zeamă bordeleză 0.lenticele în scoarţă. infecţia poate coborî de la inflorescenţe. hidrozată. În livezile contaminate. distrugerea prin ardere a întregului material infectat. care înconjoară zona putredă. Leziunile sunt uşor cufundate.2-0. hipoclorit de sodiu 10%). tăierile obişnuite ale pomilor se vor face în perioada de repaus. Fructele atacate se înnegresc la păr şi se brunifică la măr. lăstari sau fructe la ramurile mai vechi. înconjurate de crăpături neregulate. obligatoriu se va face dezinfectarea instrumentelor folosite (clorură de var 3%. Combatere Combatere: Se impun măsuri ca: folosirea materialului de înmulţire sănătos. Funguran 0. şarpante sau trunchi producând leziuni.3%. Ulcerele formate pe tulpini sunt mici. înconjurate de calus. bine delimitate de ţesut sănătos.

C. care presează şi erup la suprafaţă. În partea superioară a conidioforului apar şiraguri simple sau ramificate. Conidiile servesc la răspândirea ciupercii în timpul perioadei de vegetaţie. Miceliul se dezvoltă intercelular. et Ruhl.) Honey (sin. Brunfäule. Sclerotinia fructigena (Pers. pe sporodochii se formează numeroşi conidiofori scurţi. Monilia Krankheit. neregulat ramificat. insecte. simpli sau puţin ramificaţi. et Ruhl. decât dacă acesta prezintă leziuni (grindină. constituite din conidii incolore. Boala se găseşte frecvent în livezile de măr şi păr neîngrijite. filamentul de infecţie nu este în stare să pătrundă în ţesut. În condiţii de temperatură şi umiditate corespunzătoare. infecţiile realizate în câmp evoluează şi în condiţii de depozit. F. elipsoidale sau în formă de butoiaşe. pagubele ajungând la peste 60% din producţia de fructe. formând aglomerări (sporodochiile).) Aderh. filamentele miceliene se împletesc strâns. hialin. Monilinia fructigena (Pers). este septat. La flori. Monilia rot. Schwarzfäule der Apfel. etc).Monilioza Denumire ştiinţifică Monilinia fructigena Brown root of apple. Rot brun. fiind favorizată de temperaturi Raspindire Biologie .). albe la început. Agentul patogen: Boala este produsă de ciuperca Monilinia fructigena (Aderh. infecţia se realizează prin stigmat. slab diferenţiaţi de miceliu. Monililni Ojog iabloni.

arătând că parazitează specii din 11 familii diferite. vişin. se mumifică şi atârnă pe pom şi iarna. rotunjite la vârf. ciuperca formează strome sclerotiforme. alb-gălbui. Fructele atacate în stadiul tânăr se brunifică şi putrezesc în întregime. eliptici sau ovoidali. În primăverile reci şi ploioase. fructele mumifiate putrezesc. se brunifică şi cad. Thumen încă din 1876 menţionează importanţa economică a bolii produsă de Monilinia spp. dispuse concentric. uşor pedunculate. după 1-2 ierni se formează apoteciile. lăstari. apare vara. cireş) destul de frecvent.Descriere Combatere scăzute însoţite de ploi persistente. ramuri şi fructe. de 1-3 mm diametru. lung pedunculate. se usucă. pe aceste fructe în primăvară apar perniţe cu conidii . prezintă perniţe alb . . 1964). frunze. florile şi frunzele se veştejesc. galben . În fructele bolnave prin împletirea miceliului. Combatere: Pentru prevenirea şi combaterea atacului de monilioză sunt necesare o serie de măsuri de igienă culturală precum şi tratamente.putregaiul brun = brown rot . în dreptul petelor apar perniţe pufoase. Simptome: Boala se manifestă pe flori. se brunifică şi se usucă. apoi cenuşii . fenomenul se numeşte mumifierea fructelor. boala se manifestă sub formă de: . apare pe fructe mai coapte. Pe organele atacate apar perniţe de mucegai (ca o gămălie de ac). conidiile rezistă peste iarnă.25 o C. În funcţie de condiţiile de mediu (temperatură şi umiditatea atmosferică). este cel mai frecvent. acoperindu-se cu perniţe de mucegai. .putregaiul negru = black rot . apare în condiţii de uscăciune.4 zile. galben-brunii. aplicate la avertizare. În apotecie se diferenţiază numeroase asce cilindrice. pe timp umed şi rece. fructele atacate se zbârcesc.gălbui.apare pe timp umed şi călduros. formă sub care iernează. Monilia fructigena atacă şi sâmburoasele (prun.este mai rar. Pe fructele de sub pomi. Germinarea conidiilor are loc la temperaturi de 0 . cu câte 8 ascospori fiecare. . Acestea se formează numai pe ţesut stromatic pseudoscleroţial. fructele putrezesc în 3 . cu aspect de pâlnie. dispuşi oblic sau uniseriaţi. Pe fructele ajunse la maturitate apar pete galben . devin pieloase şi nu mai prezintă fructificaţii.cenuşii. mai păgubitor. Lăstarii atacaţi se usucă şi atârnă cu vârful în jos.cafenii. unicelulari. în final cad la pământ..putregaiul inimii = core rot.brunii. formate din conidiofori şi conidii. mai mult sau mai puţin circulare. numai în anii cu ierni blânde (Rafăilă şi Szekely. Formarea apoteciilor este condiţionată de umiditatea din sol şi apar 1-20 pe un fruct. pulpa se înmoaie şi putrezeşte. Infecţiile în primăvară sunt asigurate atât de conidiile formate pe stroma pseudoscleroţială cât şi de ascospori. mai evident. principalele surse primare. se înnegresc.

Collar rot of apple. hialine. La suprafaţa organului atacat se diferenţiază fructificaţiile ciupercii (conidii şi conidiofori). La formarea oosporilor participă anteridiile şi oogoanele (Blackweel şi Waterhouse. de culoare galben-deschis. Infecţiile se realizează de cele mai multe ori de către zoospori sau . Pourriture du collet du pommier. prin care ciuperca iernează şi rămâne în sol mai mulţi ani în stare viabilă. de grosime neuniformă. prevăzute cu o papilă. În pulpa fructelor atacate ciuperca formează fructificaţiile sexuate-oosporii. Ele germinează dând naştere la zoospori sau la un filament germinativ.Putrezirea coletului Denumire Phytophthora cactorum ştiinţifică Mildiou du pommier. Conidioforii sunt simpli sau ramificaţi simpodiali. Fitoftoroy iabloni. Miceliul intercelular este constituit din filamente continui. sferici. cu peretele subţire. Phytophthora fagi Hartig. et Cohn. Kragefäule. cu peretele gros. Biologie Agentul patogen: Boala este produsă de ciuperca Phytophthora cactorum (Leb. Raspindire Putrezirea coletului şi fructelor mărului este o boală cunoscută în diferitele zone de cultură a speciei măr din Europa şi America de Nord. Phytophthora omnivora De Bary. Este o boală foarte periculoasă. Oosporii sunt organe de durată. 1954). conidiile sunt elipsoidale sau piriforme. care s-a extins mult în ultimele două decenii.) Schröt. Phytophthorafäule. Phytophthora rot. sin.

îşi schimbă culoarea dar îşi păstrează gustul dulce. care se maturizează mai rapid. agriş. nuc. în afară de măr. se afundă şi apare sub forma unor pliuri dispuse concentric (Amzăr. când pomii sunt în plină producţie (aproximativ 8 ani). ea fiind estompată printr-un atac neuniform. Ocazional pot fi atacaţi şi lăstarii scurţi. fructe. de obicei este la punctul de altoire. sub forma unei pete umede. marmorată cu galben-verde. la ramificarea şarpantelor. În literatura de specialitate se găsesc numeroase publicaţii. când umiditatea solului favorizează mult atacul. se desprinde uşor. Plecând de la epidermă. putând fi îndepărtate uşor cu un cuţit. ciuperca se afundă în pulpă şi ajunge repede în inima fructului. . găsindu-se aproape în toate zonele de cultură ale mărului (Voineşti. Locurile atacate. fructe mici. Phytophthora cactorum se întâlneşte adesea în livadă vara pe fructele căzute şi pe fructele de pe ramurile de jos.). Atacul începe frecvent deasupra punctului de altoire. prun. coacăz. are o culoare brună. Scoarţa se colorează în violet. nedelimitate clar. cais. Pomii atacaţi parţial. scoarţa se colorează.cenuşiu închis. pomul prezintă o calusare puternică a rănilor. În zona atacată. Mărul putred devine ferm în dreptul petei. Baia Mare. când apar necroze şi crăpături ale scoarţei. datorită extinderii în cultură a soiurilor şi portaltoilor sensibili s-a răspândit mult. pomii tineri sunt predispuşi mai puţin. ţesutul de culoare brun-deschis. a fost constatată pentru prima dată în 1936. iar scoarţa crapă.Descriere zoosporangi şi mai rar prin oospori. afin şi căpşun (peste 160 plantegazdă. infecţia din livadă evoluează in depozit (Amzăr.). secţionate au miros de lichid fermentat. căderea timpurie a frunzelor. Un atac mai important s-a observat în anii umezi. se manifestă printr-o pată brună. Infecţia produsă de Ph. Boala se extinde în plantaţii. când se asigură o înmulţire în masă a zoosporilor. în funcţie de soi şi de gradul de maturitate. ţesutul este roşu sau bruniu alternând adesea cu porţiuni galbene. În condiţii foarte favorabile (căldură şi umiditate mare) poate ataca tulpina complet de jur-împrejur (Kragenfäule sau Collar rot). Atacul. pe ramuri. ca măsuri de prevenire. ţesutul devenind aspru şi crustos. Ciuperca pătrunde prin crăpăturile şi fisurile scoarţei în condiţii favorabile. Cu timpul scoarţa bolnavă devine brun . Vâlcea. Deseori. Sub scoarţă. dar în cazuri excepţionale se poate localiza şi la înălţimea coroanei. În ţara noastră. piersic. Părţile atacate sunt spongioase şi moi. Iaşi. Prahova). umed şi moale. cireş.Nienhaus. care vin în contact cu solul. Când mărul este complet putrezit. V. Limita între părţile sănătoase şi cele bolnave se recunoaşte de obicei greu. în care sunt indicate ca plantă-gazdă pentru Ph. cu contur neregulat. Pericol mare de infecţie este în aprilie-iunie. 1960. În primăvară. cactorum. se manifestă printr-o putere de lăstărire redusă. speciile: păr. În ultimii ani. Atacul uneori rămâne localizat. cactorum pe mere. V. Simptome: Boala se manifestă pe tulpină. din diferite familii . care se extinde continuu.

prin aplicarea complexului de protecţia plantelor la specia măr. protejarea pomilor de diferite acţiuni mecanice. Agentul patogen: Ciuperca este un parazit facultativ.P. iar în Austria în 1862. care sunt frecvente pentru plantaţiile de măr. concomitent cu prevenirea infecţiilor de Venturia inaequalis. Boala este cunoscută în toate ţările globului unde se cultivă mărul. Apple scab.K. una parazitară şi una saprofită. Parşa iabloni. ca sursă de infecţie. fiind foarte păgubitoare în zonele cu climat umed. Black spot. irigarea corespunzătoare astfel încât să nu băltească apa pe rândul de pomi. Scharfkrankheit Apfelschorf. care pot provoca leziuni şi deci porţi de pătrundere a ciupercii în plantă. Tavelure du pommier.Combatere Combatere: Se recomandă tratamente chimice la avertizare când condiţiile de mediu sunt optime pentru realizarea infecţiilor. Originară din Europa. se previne şi atacul de Phytophthora cactorum. pentru înierbare să se folosească gramineele sau sfecla de zahăr care nu constituie plantă . în SUA a apărut în 1834. Endostigme cinerascens (Fleisch) Jorst. atât în plantaţii cât şi în depozitele de fructe (soiurile de măr depozitate pentru iarnă). fiecare având un rol în ciclul evolutiv al bolii.gazdă pentru Phytophthora cactorum. a fost semnalată pentru prima dată de FRIES (1819) în Suedia. (N-sensibilizează plantele). ea prezentând două faze. Deasemenea infecţiile cu Phytophthora cactorum pot fi evitate printr-o agrotehnică adecvată. îngrăşăminte echilibrate în N. Rapănul Denumire ştiinţifică Venturia inaequalis (sin. în Anglia în 1945. Faza parazitară corespunde cu dezvoltarea formei imperfecte (asexuată) Raspindire Biologie . De obicei. boală atât de importantă din punct de vedere economic.

el invadează parenchimul frunzei. de culoare închisă la periferie şi mai deschisă către interior. subţiate la vârf şi trunchiate la bază. ajungând în ţesuturile lacunos si palisadic. miceliul hialin devine cu timpul olivaceu.) Wint. unde dezvoltă un alt miceliu. oblong . care străbat cuticula. din ramuri. În peritecie se dezvoltă în medie 150 asce. uneori uşor curbate. unde. la început hialine apoi brun . sub epidermă şi este constituit din filamente septate. când se diferenţiază ascele şi ascosporii. Ciclul evolutiv al ciupercii începe cu faza parazitară. la început hialine. apoi de culoare închisă. brune. intercelular. în succesiunea acrogenă.cunoscută sub numele de Fusicladium dendriticum (Wallr. în dreptul căreia se dezvoltă filamente rigide. După fiecare conidie formată şi desprinsă. rareori biseptaţi. Pe aceste strome se diferenţiază conidioforii. Conidiile se dezvoltă una câte una. Acestea încep să se formeze încă din toamnă. din momentul realizării infecţiei primare. ciuperca se mai poate înmulţi şi prin conidii de vară. În cursul verii o parte din conidii pot pătrunde printre bracteele mugurilor vegetativi şi de rod. hifele miceliului pătrund adânc în straturile parenchimului cortical. în urma copulării organelor sexuale ale ciupercii rezultă periteciile. Periteciile sunt globuloase. care pot produce infecţii primare în paralel cu infecţiile prin ascospori. Faza saprofită începe din toamnă când hifele miceliene tinere pătrund în interiorul ţesutului. În ramuri.clavate.olivacee . fiind mai mare în prima parte a perioadei de vegetaţie. . cu pereţii exteriori mai groşi. iar faza saprofită cu dezvoltarea formei perfecte . cu ramificare abundentă.) Fuck. altele rămân la inserţia ramurilor sau pe frunzele moarte din pomi.. Miceliul pătrunde succesiv în interiorul celulelor epidermice.Venturia inaequalis (Cke.olivaceu. caracteristică. unde în vârful lor formează conidii. Conidioforii sunt aproape cilindrici. alcătuite din acumulări dense. uniseptaţi. Conidiile sunt piriforme sau fusiforme. Forma de iernare a ciupercii o constituie forma perfectă (periteciile) şi miceliul de rezistenţă. evoluează în timpul iernii. La început sunt cufundate în ţesut. În cursul primăverii şi verii. uni sau bicelulare. apoi de culoare undelemnie. cu câte 8 ascospori. ovoide sau piriforme. bicelulari. Periteciile prezintă la vârf o ostiolă. formând o ridicătură scurtă în formă de guler. ajungând la suprafaţa ţesutului atacat. precum şi conidiile de vară rămase pe organele pomului. la început hialini. miceliul formează strome. eşalonându-se până în iunie în funcţie de temperatura şi umiditatea mediului ambiant. unde se formează o nouă conidie. Proiectarea ascosporilor începe de la sfârşitul lunii martie. Subcuticular. de culoare brună.negricioasă. hialine. iar mai târziu capătă o culoare brun . reuniţi în grupe compacte. Miceliul ciupercii se dezvoltă în frunze. iar când ajung la maturitate sunt foarte puţin cufundate sau chiar superficiale. scurte. conidioforul creşte puţin la extremitatea sporiferă.

2 preflorale si 3 . Combatere: Rapănul se combate prin măsuri preventive: agrotehnice şi chimice. cu ploi frecvente. care cu timpul devin brun-negricioase. (1974. În anii cu puţine precipitaţii. Priscilla. brun . Sir Prise. cu aspect catifelat. după cercetările întreprinse de V.iulie. cafenii . crapă şi cele mai multe cad în lunile mai . Florina. ocupând mare suprafaţă din frunză. determinate fiind de rezerva biologică a ciupercii din livada respectivă. catifelate. Frunzele atacate sunt acoperite de pete caracteristice. confluează. pe ambele feţe. pe sepale.1974). . la început sub formă de pete. precum şi cu modul de acţiune şi cu remanenţa fungicidelor folosite. Fructele sunt atacate în toate stadiile de evoluţie prezentând pete de diferite dimensiuni. se înregistrează atac puternic de rapăn şi pe lăstari. pe fructe şi mai rar pe lăstari.măslinii. Şuta şi colab. care nu mai necesită tratamente speciale pentru prevenirea bolii. pe peduncul. în cazul soiurilor sensibile la avertizare din care 1 . În livezile neîngrijite. 1982) să se aplice 4 -18 tratamente chimice preventive.iulie. ca Prima. Pentru distrugerea rezervei biologice o importanţă deosebită au arăturile de toamnă pentru încorporarea frunzelor căzute pe sol. aplicate la avertizare. La soiurile sensibile. Fructele atacate se deformează. în anii cu primăveri şi veri ploioase. în anii cu ploi frecvente în lunile mai-iunie . pierderile ajung la 30-98% (Şuta şi col. ţinând cont de biologia ciupercii corelată cu fenologia soiurilor. Forma de atac pe sepale şi peduncul se întâlneşte în anii cu primăveri călduroase.5 tratamente. în toate zonele unde sunt condiţii climatice foarte favorabile rapănului. Pentru prevenirea pagubelor prin măsuri chimice este necesar să se aplice tratamentele.catifelată se exteriorizează sub formă de ulceraţii.olivacee. Ideală este extinderea în cultură a soiurilor rezistente la rapăn. sunt multe şi mici. pagubele se pot preveni prin 3 .16 postflorale. Este necesar. lăstarul având aspect crustos. Atacul. cu condiţiile climatice. de culoare măslinie . reducând posibilitatea de hrănire a pomului. precum şi adunarea tuturor fructelor şi tăierea lăstarilor atacaţi de rapăn şi înlăturarea acestora din livadă. Lăstarii atacaţi se usucă sau degeră în timpul iernii. Simptome: Boala se manifestă pe frunze.Descriere Combatere În ţara noastră este răspândită în toate bazinele pomicole unde sunt plantaţii de măr.

Răspândirea ciupercii se realizează numai prin macroconidii. pe timp ploios. de consistenţă ceroasă. Raspindire Este răspândită în toate zonele de cultură ale mărului. care apar împrăştiate sau grupate. la vârf papilate.. unicelulare. datorită existenţei soiurilor sensibile (Cox Orange). Miceliul trăieşte în scoarţă. La maturitate. alungite. Apflekrebs. s-a extins mult în Germania. cu vârfurile rotunjite. uşor îngustaţi în dreptul septei.Ulceraţia ramurilor Denumire Nectria galligena ştiinţifică Cancre du pommier. puţin turtite. Sporodochiile care apar la suprafaţa organelor atacate sunt de culoare roz. cu un maxim în ianuarie-februarie şi minim. ovoidale. Adesea se formează şi microconidii. roşii. pluricelulare (cu 2-6 septe).) WR. hialine. F. ele se formează la 3-4 luni de la realizarea infecţiilor (M. Biologie Agentul patogen: Boala este produsă de Nectria galligena Bres. globuloase. Cylindrocarpon mali (All.clavate. Forma sexuată a ciupercii o constituie periteciile. Saure). însoţite de parafize articulate. tot timpul anului. dacă nu se iau măsuri de carantină fitosanitară. Chancre des arbres fruitiers a pepin. cilindro . hialini. ascosporii sunt proiectaţi afară prin ostiolă. ovoidali. în parenchimul cortical şi pătrunde până la vasele conducătoare. cilindrice. drepte sau uşor curbate.C. Nectriakrebs. Pe conidifori se formează macroconidiile. vara. constituite din stromă şi conidiofori ramificaţi. În interiorul lor se diferenţiază asce alungite. dar poate apare şi în pepinieră. . Apple canker. Rak stova i vetvei iabloni nektrioznîi. studiată pentru prima dată de Wiltshire în 1914-1915. bicelulari. La noi în ţară se întâlneşte sporadic în livezile de măr neîngrijite. fiecare ască conţine 8 ascospori.

scoarţa este la început netedă. prin producerea în fiecare primăvară a unui val de ţesut de acoperire cu marginea revărsată spre interior şi umflată. Epiderma atacată se zbârceşte şi se acoperă de perniţe sporifere. se formează tot timpul conidii. aceasta evoluează în "cancer deschis". care se usucă de la locul atacului în sus. producând uscarea acestora. plăgile canceroase provocate de Nectria galligena se formează în dreptul unui mugure sau al unei leziuni produse mecanic. ea fiind un parazit de rană (Saure. infecţia se realizează cu atât mai uşor cu cât acestea sunt mai proaspete. canceros. Ciuperca mai atacă şi fructele ajunse la maturitate. cât mai ales în urma căderii frunzelor. În cazul ramurilor tinere. Infecţia se realizează de obicei printr-o rană. La suprafaţa plăgilor tinere se formează perniţe sporodochiale de culoare alb . care se extinde atât la suprafaţă. cancerul se extinde de jur-împrejur. de insecte (Eriosoma lanigerum). în depozite. Când ţesutul de acoperire este oprit din creştere.roşietică. care poate avea diferite dimensiuni "cancer închis". scoarţa sănătoasă reacţionează puternic. În condiţii favorabile. îndeosebi toamna şi iarna. Într-un stadiu mai avansat.Descriere Combatere Pătrunderea ciupercii in ramuri se realizează cel mai mult în lunile octombrie şi aprilie. Prin cicatricile foliare. M. pe care în condiţii de umiditate. pe ramuri şi mai rar pe fructe. brună. Infecţiile se realizează prin cicatricile rămase în urma recoltării fructelor. Combatere: Una din cele mai importante măsuri de igienă culturală este eliminarea focarelor de infecţie. Amzăr Valentina). de grindină şi în urma tăierilor. apar nişte punctişoare de formă globuloasă. vizibile macroscopic. apoi se zbârceşte şi se brăzdează cu numeroase crăpături. lemnul rămâne descoperit. se vor extirpa. cât şi în profunzime. atât pe pom. cu suprafaţa puţin cufundată. Atacul se manifestă printr-o pată mică. Cu timpul zona canceroasă se extinde şi poate înconjura parţial sau total ramura. La periferia acestor porţiuni canceroase. de grindină. pe şarpante (de obicei la unghiul de ramificare). înainte de a reuşi să acopere rana. şarpante. . pata se extinde cuprinzând întregul fruct. cu suprafaţa puţin cufundată.rozii. prin tăierea şi distrugerea lor prin ardere. se exfoliază. de culoare brun . brun roşietică. Pe suprafaţa plăgilor mai vechi. În locul unde s-a produs infecţia apare la început o pată mică. Simptome: Atacul se manifestă pe tulpină. Când ţesutul reuşeşte să acopere rana complet "plaga" are aspectul unui nod umflat. ci poate pătrunde şi dezvolta şi in casa seminală. toamna şi prin rănile produse de alte ciuperci (Venturia). cât şi în timpul păstrării. care sunt periteciile ciupercii. badijonând rănile create cu o soluţie de sulfat de cupru 2% şi cu mastic sau cu fungicide sub formă de unguent (pastă) ca: Pancil Black sau Santar. de insecte (Eriosoma lanigerum) sau de alte ciuperci (Venturia). care apare ca o îngroşare a marginilor plăgii. Necrozele şi cancerele de pe tulpini. De obicei. până la ţesut sănătos. Ciuperca poate să atace fructele nu numai de la exterior.

imediat după recoltarea fructelor ca şi după căderea frunzelor. Gargarita florilor de mar Denumire Athonomus pomorum ştiinţifică Raspindire Răspândire: Se găseşte răspândită în toate ţările europene. De obicei prin efectuarea tratamentelor chimice pentru prevenirea infecţiilor de Venturia inaequalis (în timpul perioadei de vegetaţie) sunt protejate căile de infecţie de pătrundere a sporilor de Nectria galligena. Pierderile pot ajunge 90100%. Biologie Biologie: Are o generaţie pe an. care se hrănesc cu mugurii vegetativi şi florali. înainte de umflarea mugurilor florali de măr. care distrug organele interne ale florilor. iernează în stadiul de adult în scoarţa exfoliată a pomului. cultivatoare de măr. poate compromite total producţia de fructe. frecvent întâlnită în plantaţiile neîngrijite. este o insectă monofagă. se usucă şi rămân atârnaţi pe ramuri. fiind cunoscuţi sub numele de "cuişoare". cu un produs cupric. Pagubele sunt produse de adulţi. Bobocii atacaţi nu se deschid.Pentru prevenirea infecţiilor prin conidii şi ascospori se vor aplica tratamente chimice. adulţii părăsesc locurile unde . se brunifică. producând sterilitatea florilor şi de larve. în anii când nu se previne atacul. Daune Daune: Gărgăriţa florilor de măr. În primăvară. când temperatura ajunge la 5-6 gr C. la noi în ţară.

În interiorul florii. se vor aşeza brâie capcană. Sinoratox 35 EC.). Larva alb-gălbuie. consumând organele interne. gărgăriţele se răspândesc în toată livada prin zbor. de culoare mai închisă. când gândacii se retrag pentru estivaţie. se întâlneşte pe tot globul şi la noi. O femelă depune aproximativ 100 ouă. iar în iunie-iulie se retrag în diapauza estivală. Pe partea dorsală prezintă 8 rânduri longitudinale de peri. Vara. de culoare cenuşie-brună. În perioada de hrănire a adulţilor se vor efectua tratamente chimice cu Carbetox 37 CE. larvele se dezvoltă în interiorul florilor. alb lucios. Pyrinex 48 EC. Oul este eliptic. păr. pe partea superioară prezintă o pubescenţă castaniu-roşcată. Femelele cu rostru fac un orificiu în bobocii florali.Descriere Combatere au iernat şi se hrănesc cu muguri. de 3-4 mm lungime. Pupa e alb-gălbuie. Elitrele sunt lăţite în partea posterioară. arcuită este apodă. începe copulaţia şi apoi ponta. Aceştia se hrănesc 2-3 săptămâni cu frunze de măr. Combatere: Se recomandă măsuri de igienă culturală (tăierea ramurilor uscate. etc. Antenele şi picioarele sunt brun-roşcate. în iunie. Thionex 35 EC etc. scuturarea pomilor dimineaţa (când gândacii sunt amorţiţi) şi distrugerea gândacilor adunaţi. Când temperatura ajunge la 100C. Femurele sunt prevăzute cu un pinten puternic. si prezintă două benzi transversale oblice. Perioada de incubaţie este de 6-12 zile. iar în perioada apariţiei adulţilor. larvele mature se transformă în cocon. După 10-12 zile de hrănire suplimentară pentru maturarea organelor sexuale.. Descriere: Adultul are corpul eliptic. care în contact cu aerul se întăreşte. Capul este negru. depun 2-5 ouă într-o inflorescenţă şi acoperă orificiu cu o substanţă cleioasă. etc. Apariţia noilor adulţi are loc de obicei în perioada căderii fiziologice a fructelor. răzuirea scoarţei la pomii bătrâni. în . Inelarul Denumire ştiinţifică Raspindire Malacosoma neustria Răspândire: Cu excepţia Australiei.

Biologie: Are o generaţie pe an. distrugerea larvelor la eclozare printr-o singură strivire. tratamente chimice cu insecticide la depunerea ouălor şi eclozarea larvelor. Daune: Este o specie polifagă. după împerechere. cu corpul de 55mm. pierderi de recoltă şi debilitarea pomilor. până la brun . omizile din primele vârste sunt foarte rezistente la intemperii. aşezate în rânduri concentrice pe ramuri (sub formă de inel). larvele năpârlesc de 5 ori.60 ouă. Combatere: Tăierea şi arderea lăstarilor cu pontă (cu inele) pentru reducerea rezervei dăunătorului.Daune Biologie Descriere Combatere toată ţara. nervurile sunt puternice şi vizibile. cel interior mai compact. cele anterioare fiind mai închise la culoare. dorsal prezintă o dungă longitudinală albă.roşcat. după 1-2 săptămâni. femelele depun ouăle în formă caracteristică de inel. Descriere: Fluturele este de mărime mijlocie. atacul poate fi în vetre sau generalizat. omizile apar în aprilie . sub formă de manşon sau inel. se hrănesc cu frunze şi flori.gălbui. în anii favorabili. eşalonat. apar fluturii. care conţine 25 . aşezate în cocon alb . culoarea aripilor este de galben . în interiorul unui cocon mătăsos dublu. inelarul poate provoca defolieri importante. care servesc ca adăpost. timp de 30-40 zile. şi cu o bandă transversală oblică. mai închisă la culoare decât fondul. cu anvergura aripilor de 20 -25 mm la mascul şi de 30-35 mm la femelă. iernează ca ou. aşezate în jurul ramurilor mai subţiri. care atacă toţi pomii fructiferi.cenuşii.mai . frecvent în silvostepă şi în zona pădurilor de stejar. acoperit cu perişori deşi. cel exterior mai rar. încadrată de dungi cărămizii şi albastre.roşcat. omizile sunt albăstrui . la început larvele stau grupate în cuiburi mătăsoase. ouăle sunt cenuşii. lateral are o dungă lată. în iunie se retrag in diferite locuri. transformânduse în crisalide. albăstruie. crisalidele sunt brun închis.acoperit cu peri rari şi moi. corpul este voluminos. timp de 2 săptămâni. . corpul este albastru cu 2 pete negre.

La noi în ţară. frunzele. hrănindu-se cu . cât şi fructele. preferă speciile lemnoase. eşalonat timp de 6-7 săptămâni. în aprilie. După o perioadă de hrănire. semnalat în 1933. se roşesc. răspândindu-se pe diferitele organe ale pomului. larvele îşi introduc rostrul în ţesutul plantelor. O data fixate. la sfârşitul lui mai. s-a răspândit în toate zonele unde se cultivă pomi fructiferi. care se împerechează. diferenţiindu-se în femele şi masculi. pe tulpinile şi ramurile pomilor. Larvele neonate au o mobilitate foarte mare. în condiţiile ţării noastre. începutul lui iunie femelele depun larve.Paduchele din San Jose Denumire Quadraspidiotus perniciosus ştiinţifică Raspindire Răspândire: Originar din China. s-a semnalat pe căpşun. Este considerat unul din cei mai importanţi dăunători ai pomilor fructiferi. La sfârşitul lunii aprilie. atacând peste 200 specii de arbori. frecvent 2 generaţii. fiind dăunător de carantină. năpârlesc şi trec în larve de vârsta II-a. Daune Daune: Păduchele de San Jose este polifag. fructe mici şi deformate. O dată cu înţepătura este introdusă şi saliva. formându-se pete caracteristice. Biologie Biologie: Păduchele din San Jose. are 2-3 generaţii. arbuşti şi plante ierboase. frunze etiolate. din care cauză ţesuturile se necrozează. Iernează ca larvă de vârsta I-a sub scut. începutul lui mai apar adulţii. Pomii atacaţi au o vegetaţie redusă. Se fixează cu ajutorul rostrului în ţesut şi suge conţinutul celular. s-a extins în toate zonele. dar nu şi pe conifere. Atacă atât părţile lemnoase. care conţine o substanţă toxică sub acţiunea căreia se produc o serie de modificări biochimice.

Masculul are scutul de aceiaşi culoare. Larvele năpârlesc şi se transformă în larve de vârsta a II-a. care durează până în septembrie-octombrie. Păduchele din San Jose este parazitat natural de Prospaltella perniciosi. oval-alungit. Pigidiul este prevăzut cu două perechi de palete. pentru forma hibernantă . corpul este galbenportocaliu. antene. larva secundară (vârsta a II-a) este apodă şi seamănă cu femela. constituit din fire de mătase şi ceară. În zonele mai călduroase din ţară se dezvoltă şi a III-a generaţie. prezintă picioarele bine dezvoltate şi o pereche de aripi membranoase. în iulie-august. se va aplica o tehnologie corespunzătoare şi tratamente chimice la avertizare. din octombrie până în mai. se hrănesc intens. Masculii apar înaintea femelelor şi trăiesc numai pentru copulaţie. nu are ochi. brun-cenuşiu. cu exuvia larvară conică. Tratamentul trebuie efectuat înainte ca scutul larvar să se îngroaşe şi să se întărească. femelele încep depunerea larvelor generaţiei a II-a. portocalie. Larvele generaţiei a II-a şi a III-a se fixează şi pe fructe. iar cele externe cu o scobitură. În stadiul acesta iernează şi îşi continuă evoluţia în primăvara următoare. etc. centrală sau puţin excentrică. picioare şi aripi. P. 1-3 pentru fiecare generaţie în perioada de vegetaţie. antenele păroase. Oleodiazol. liber de San Jose. Combatere: Se recomandă măsuri preventive şi curative. . renipustulatus. sunt şi forme aptere.aprilie) se va face un tratament cu Oleocarbetox.la pornirea pomilor în vegetaţie (martie . acoperit cu un scut oval-circular. Aparatul bucal este rudimentar şi nu se hrăneşte. Descriere: Femela are corpul cordiform. Larva primară este ovală. sunt formate din 10 articole. Pe partea dorsală a pigidiului sunt trei grupe de glande tubulare lungi şi subţiri. Primele 2-3 săptămâni scutul larvar este mai puţin dens. iar ca prădători are din ordinul Coleoptera pe Chilocorus bipustulatus şi C. care secretă mătasea necesară scutului. larvele putând fi distruse prin tratamente chimice. cu ochi. De ambele părţi ale paletelor laterale există câte trei piepteni laţi. fasciata şi Aphytis proclia. Paletele mediane sunt bine dezvoltate cu marginile interne drepte. scurţi. Oleoekalux. în schimb are un rostru bine dezvoltat.Descriere Combatere seva. antene. Concomitent. Plantaţiile vor fi înfiinţate numai cu material sănătos. secretate de glande filiere. îşi măresc scutul şi în 18-20 de zile se diferenţiază în femele şi masculi. picioare şi două setole anale lungi. dinţaţi la vârf. După împerechere. îşi formează scutul protector. de culoare galben-portocaliu. Această generaţie se dezvoltă în lunile mai-iulie şi durează 65-70 de zile.

Paduchele verde al marului Denumire Aphis pomi ştiinţifică Raspindire Răspândire: Se găseşte în regiunile mediteraneene ale Europei şi în America de Nord. . în România este semnalat ca unul din dăunătorii periculoşi ai livezilor. dar şi în pepinierele pomicole.

la baza mugurilor. frunzele se răsucesc. picioarele sunt verzi cu tibiile şi tarsele negre. în funcţie de prezenţa dăunătorului. de fenologia soiului. moşmon. tot timpul anului se înmulţeşte pe plante lemnoase aparţinând speciilor: măr. obişnuit. care.Pirimor.Capodium salicinum). Datorită modului de atac .Mărăcineni. iar ochii roşii. Articolele III şi IV ale antenelor sunt galbene. apare fundatrixul. de remanenţa produselor. de culoare verde sau verdegălbui. devenind apoi negru strălucitor. colonizând vârfurile de creştere. depus pe ramurile pomilor. verde la depunere. depun oul de iarnă.înţepat şi supt seva. după împerechere. În septembrie apar formele sexupare. Antenele sunt mai scurte decât corpul. pentru specia respectiva. Primăvara.dulci) pe care se dezvoltă diferite ciuperci saprofite (fumagină . păducel. Păduchele verde al mărului poate avea 8-12 generaţii pe an. Biologie: Este un păduche nemigrator. baza tibiilor şi a femurelor negre sau fumurii.aficide .emis de Institutul de cercetări pentru Pomicultură . Combatere: Se previne şi combate atacul de afide prin aplicarea corespunzătoare a complexului de protecţia plantelor . pe cale partenogenetică vivipară dă naştere la 35-40 larve. care dau naştere la masculi şi femele care. Se fac tratamente la pornirea pomilor în vegetaţie şi mai multe în perioada de vegetaţie. segmentul anal. corniculele.ex . cu capul galben sau negru. Puricele melifer al marului . tarsele. mai rar gutui. se îngălbenesc şi se usucă. Păduchele acoperă adesea organele atacate cu aşa zisa "roua de miere" (excrementele . care continuă să se înmulţească partenogenetic vivipar şi se răspândesc pe diferite rozacee. Corniculele sunt negre. Iernează ca ou. mezotoracele şi metatoracele. Femelele aripate sunt verzi cu capul. păr. Oul este eliptic. Descriere: Femelele aptere au corpul piriform. corelate cu condiţiile de climă (temperatură şi umiditate) cu insecticide .Daune Biologie Descriere Combatere Daune: Păduchii se localizează de regulă pe partea inferioară a frunzelor. Acestea în 10-15 zile se transformă în femele aptere şi aripate. scoruş sau alte rosacee.

iar abdomenul galben. atât cantitativ cât şi calitativ. galben-portocaliu. apoi trec pe alte plante lemnoase şi ierboase. Adulţii apar eşalonat în lunile mai-iunie. sin. se usucă şi rămân atârnaţi pe pom. fiind frecvent în livezile de măr neîngrijite. . Descriere: Adultul are toracele verde . se întâlneşte în toate zonele pomicole. cu lobii frontali dezvoltaţi. Capul este lăţit. rămân mici şi capătă un aspect clorotic. unde determină pierderi importante. Biologie: Are o singură generaţie pe an şi iernează în stadiu de ou pe scoarţa pomilor. frunzele se deformează. pedunculat. Lasperesia pomonella L. iar la noi în ţară frecvent în plantaţiile din Muntenia şi Transilvania. lăstarii se răsucesc. rareori pe scoruş. Aripile sunt gălbui cu pterostigma verde spre bază. Combatere: Prin aplicarea complexului de protecţia plantelor corespunzătoare speciei cultivate (măr. Capnodium salicinum). În urma atacului de Psylla. iar extremitatea abdomenului este acoperită cu o secreţie ceroasă filamentoasă. păr. etc. Daune: În unii ani poate determina pagube mari. larvele apar în martie-aprilie fixându-se pe mugurii vegetativi şi floriferi. datorită excrementelor dulci ale insectei.închis până la brun-gălbui. conici. ochii sunt roşii. apoi pe frunzele tinere şi fructele de măr. cu pete brun-negricioase pe partea dorsală a abdomenului. se împerechează şi depun ouăle. Larva are corpul turtit.) Raspindire Răspândire: Viermele merelor. etc. iar butonii florali avortează. Carpocapsa pomonella L. Oul este oval. de culoare galbenă. se instalează diferite ciuperci saprofite (ex. Biologie Descriere Combatere Viermele merelor Denumire Cydia pomonella ştiinţifică (sin. păr..Denumire ştiinţifică Raspindire Daune Psylla mali Răspândire: Este întâlnit în toată zona temperată. alungit.) se previne şi se combate concomitent şi atacul de Psylla mali. în august se reîntorc pe măr. la început se hrănesc pe măr. în urma înţepăturilor provocate de larve şi adulţi.

părăsesc fructele şi migrează către adăposturile de hibernare. Din această cauză. Ouăle sunt depuse izolat sau în grupe mici. Perioada de părăsire a fructelor este în funcţie de generaţie şi de regiune (obişnuit la sfârşitul lunii iunie sau iulie). cu pereţii groşi. Larva trece în cocon mătăsos. frecvent 2 generaţii. În livezile neîngrijite pagubele ajung la 70-80%. În cursul evoluţiei. Spre marginea externă prezintă o pată brun-închis. După Steiner (1939). parcurgând 2-3 cm într-un minut.când fructele sunt roase superficial şi secundar când fructele prezintă galerii cu excremente şi rosături în jurul orificiului de penetrare. Larvele se hrănesc cu epiderma frunzelor şi fructelor. Pe faţa ventrală. şi apariţia fluturilor se face eşalonat. iernează ca larvă în stadiul de cocon de iarnă. Fructele atacate nu se mai dezvoltă normal. Trichogramma cacoeciae. Multe larve cad direct pe sol pe un fir de mătase şi apoi se retrag în diferite adăposturi. încadrată de două benzi semilunare galbene. Ca duşmani naturali ai acestei insecte sunt microorganismele. neagră. În momentul când larva a ajuns în casa seminală şi începe să consume seminţele. subrectangulare. primii fluturi apar în luna mai. în care se împupează. mai rar pe frunze. cenuşiideschise cu numeroase striuri transversale sinuoase. în ţara noastră viermele merelor are 1-3 generaţii. Descriere: Adulţii au aripile anterioare largi. Obişnuit intrun fruct se dezvoltă o singură larvă. aripile posterioare sunt brune-arămii cu reflexe aurii. obişnuit pe partea laterală unde de regulă se găseşte lipită o frunză sau un fruct alăturat. sub forma unei pete. larvele năpârlesc de patru ori. larvele sunt capabile să se deplaseze în căutarea hranei până la 2 m distanţă de la locul eclozării. ajungând şi la 300. cu luciu de bronz. În primăvară larva construieşte o galerie spre exterior prin care va ieşi fluturele şi apoi se transformă în pupă (împuparea se eşalonează pe o perioadă de 40-45 zile). Fluturii generaţiei estivale depun ouăle direct pe fructe. Larvele neonate migrează către fructe. Prolificitatea femelelor este de 20-80 ouă.Daune Biologie Descriere Daune: Larvele de L. îşi pierd valoarea comercială şi nu se pot păstra. larva perforează fructul în cavitatea calicială sau pedunculară. crepusculari şi nocturni. în timpul incubaţiei . Adulţii apar obişnuit la sfârşitul lunii iunie şi dau naştere la generaţia a doua. Oul este subcircular. unde stau în diapauză până în primăvara următoare. Biologie: În funcţie de zonă. Beauveria bassiana şi o serie de viespi parazite: Trichogramma embryophagum. Perioada preovipozitară durează 5-6 zile la prima generaţie şi 3-4 zile la a doua generaţie. Atacul se prezintă sub două forme: primar . fructul se opreşte din creştere şi cade din pom. întotdeauna pe suprafeţe netede. Larvele pătrund în fructe. adesea cu larva care îşi continuă dezvoltarea. pomonella atacă fructele. Ajunsă la fruct. la masculi se observă o zonă de solzi. alb-opalescent. Bacillus cereus. puţin bombat. larvele ajunse la maturitate. Obişnuit. În toamnă.

cum sunt: . Femelele depun câte un ou în caliciul floral. . intr-un cocon. tăieri de întreţinere corespunzătoare. Biologie Biologie: Are o singură generaţie pe an. Adulţii apar înainte de înfloritul merilor.folosirea unor preparate biotice pe bază de Bacillus thuringiensis (Thuringin). Viespea merelor Denumire Hoplocampa testudinea ştiinţifică Raspindire Răspândire: Se întâlneşte frecvent în livezile de măr neîngrijite.Combatere trece prin faza de "cerc roşu". Daune Daune: Este o specie monofagă. Fructele rămân mici. în vederea diminuării rezervei biologice) şi măsuri chimice. Combatere: Se recomandă o serie de măsuri agrotehnice (arătura adâncă de toamnă. . Şi în ţara noastră se fac cercetări intense pentru folosirea unor procedee biologice în combaterea viermelui merelor. În general se avertizează 1-2 tratamente pentru generaţia I-a în perioada mai-iunie şi 2-3 tratamente pentru generaţia a II-a aplicate în iulie-august.folosirea feromonilor sexuali pentru stabilirea momentelor optime în avertizarea tratamentelor fitosanitare şi chiar şi pentru combatere. Pupa este galben-brună sau brun închis. pipernicite şi cad.folosirea unor viespi oofage (Trichogramma embryophagum). apoi de "cap negru". iar înainte de ecloziune are culoarea brun-închis. iernează ca larvă complet dezvoltată (e o nimfă). în sol. pagubele sunt datorate galeriilor de larve în fructe. adunarea fructelor viermănoase căzute şi distrugerea lor. la avertizare. într-o .

fructele rămân mici şi producţia scade. iernează ca ou. cu frunze şi fructe. în mai-iunie. Cheimatobia brumata L. Asia Centrală şi Siberia. Biologie Biologie: Are o generaţie pe an. când se transformă în adult. Toracele este galben. larvele mature coboară pe un fir mătăsos în sol. Zolone 30 CE etc. are loc copulaţia şi sunt depuse ouăle la . pomii dezmuguriţi se dezvoltă încet. Combatere: Prin arătura adâncă de toamnă se diminuează mult rezerva biologică a dăunătorului. izolat sau în grupuri mici. La completa dezvoltare. În livezile de păr. Larva este galben-cenuşie. la avertizare cu unul din insecticidele: Carbetox 37 CE. Descriere: Adultul are corpul brun-închis pe partea dorsală şi galben pe cea ventrală. Picioarele sunt galbene. cu capul brun-roscat. în aprilie apar larvele care se hrănesc cu muguri. Sinoratox 35 CE. Diazinon 60 CE. depus la baza mugurilor. atacând toate speciile pomicole (şi arbuştii). e frecvent întâlnită viespea perelor (Hopolocampa brevis). Daune Daune: Larvele sunt polifage. de obicei femelele apar mai târziu decât masculii. fac galerii până la seminţe pe care le distrug.) Raspindire Răspândire: Se găseşte în Europa. unde şi iernează. Cele mai bune rezultate se obţin prin tratamente chimice. În perioada căderii fructelor cu larve se vor strânge zilnic fructele şi se vor distruge. cu mezo şi metanotul brun-închis. Cotarul verde Denumire Operophtera brumata ştiinţifică (sin.5 luni. larvele cad odată cu fructele şi migrează în sol. la aproximativ 20-25 cm se transformă în crisalidă şi rămân 4 . la noi este frecvent în zona pădurilor de stejar. Capul şi antenele sunt roşcate. după apariţia fluturilor. Larvele apar în mai şi pătrund în fructele abia formate.Descriere Combatere tăietură făcută cu ovipozitorul.

Femela prezintă rudimente de aripi. Daune Daune: Larvele sunt foarte lacome şi polifage atacând atât pomii fructiferi.Descriere Combatere baza mugurilor. iar înainte de ecloziune. rotunjite. albe. abdomenul este mai gros. din care 2 perechi abdominale. pentru distrugerea larvelor şi crisalidelor. . Combatere: Arături şi discuiri pe rândul de pomi. Masculul are aripi bine dezvoltate. aripile posterioare.zag. larva de 25-30mm. verde-gălbuie. apoi portocaliu. tratamente pentru fluturii şi larvele eclozate cu diferite insecticide. în zig . are o dungă dorsală de culoare închisă. cu dungi transversale mai închise la culoare. Omida paroasa a stejarului sau fluturele stejarului Denumire Lymantri ştiinţifică Raspindire Răspândire: Se găseşte pe întreg globul. cu anvergura de 25-30mm. de culoare cenuşie-brunie. aripile anterioare sunt de la galben-cenuşiu-până la brun-cenuşiu. inele cleioase instalate la baza pomilor pentru captarea femelelor. oul este oval-alungit. Descriere: Fluturii prezintă dimorfism sexual accentuat. galben-verziu. la noi în ţară se întâlnesc focare puternice în zona pădurilor de stejar. cu dungi transversale mai închise. este întunecat. care trec de jumătatea abdomenului. de culoare cenuşie. corpul este subţire. cu pete întunecate. cu 5 perechi de picioare. femela nu poate zbura. cu 2 dungi laterale. corpul este gălbui sau brun-deschis. sunt de culoare deschisă.

zag şi franjuri cu pete întunecate. aripile anterioare sunt alb-gălbui.40 mm. crisalidele femelelor sunt mai mari decât ai masculilor. urticanţi. Oul este oval. gălbui dispuse longitudinal. brun-cenuşiu. omizile distrug mugurii. de culoare brun-cenuşiu. Focarele se formează în păduri de foioase. brun apoi cenuşiu. brună. Descriere: Fluturii prezintă dimorfism sexual pronunţat. prezintă 4-5 benzi transversale brun-negricioase. restul având negi roşii. cu benzi transversale cafenii. după 6-10 săptămâni se transformă în crisalide. cu o punctaţie marginală închisă. frunzele. aripile anterioare. cu nuanţe mai închise spre exterior. anvergura aripilor ajungând la 35 . iernează ca ou în ponte de 250-600 ouă. Negii poartă smocuri de peri lungi. are trei dungi dorsale. subţiri.Biologie Descriere Combatere cât şi speciile ornamentale şi forestiere. crisalida are 20-28 mm. florile şi în anii de invazie produc pagube importante. într-un cocon cu ţesătură rară. cu embrionul format. turtit la capete. după 3-4 săptămâni se formează embrionul. aripile posterioare sunt albicioase. Masculii sunt mai vioi decât femelele. roz-gălbui la început. tratamente cu insecticide la apariţia omizilor în coroană (larve tinere) . Larvele apar în aprilie. ponta este acoperită cu perişori bruni de pe abdomenul femelei. care rămâne în diapauză în interiorul oului. după fecundare. femelele depun ouă pe partea inferioară a tulpinilor. segmentele 2-6 au câte o pereche de negi albăstrui. masculii sunt mai mici decât femelele. aripile posterioare sunt brun-deschis. larva matură ajunge la 70mm lungime. dispuse în zig-zag. acoperite cu perişori de pe abdomenul femelei. plante gazdă sunt toate speciile pomicole ce se cultivă în zona stejarului. Combatere: Adunarea şi strângerea pontelor de pe tulpini. de unde se răspândesc şi în livezi. într-un cocon mătăsos alb-gălbui. capul e galben cu două pete negre. pierd recolta şi sunt debilitaţi. când urcă în coroana pomilor hrănindu-se cu muguri şi frunzuliţe. apar fluturii care zboară până în august. Biologie: Are o generaţie pe an. prin răzuire şi distrugerea lor. până în primăvara anului următor. În iunie-iulie. Femelele au anvergura de 60-65 mm. pomii pot fi desfrunziţi. dispuse în zig . franjurile sunt mai deschise la culoare.

de regulă în adâncime.40 cm. incubaţia durează 1 . pe nervura principală. larvele îşi sapă galerii mai mari. de regulă în apropierea orificiului de ieşire. Zeuzera aesculi L.) Raspindire Răspândire: Sfredelitorul ramurilor este răspândit în Europa. după 3 . se transformă în crisalide. unde iernează.4 săptămâni de hrănire. către toamnă. după care în iunie apar fluturii. Biologie Biologie: Are o generaţie la 1 . în care sapă galerii. o femelă depune aprox. către baza ramurilor.3 săptămâni.3 zile şi se răspândesc către vârful ramurilor. larvele îşi ţes un cuib din fire de mătase. se izolează printr-un dop de rumeguş. iar depunerea ouălor este îndată după împerechere. pomii se degarnisesc de ramuri şi se usucă.3 săptămâni în funcţie de temperatură. din care ies după 2 . în primăvară. împerecherea are loc imediat după apariţie. 1000 de ouă. ramurile atacate se usucă. în grupe mari pe lăstari. la noi în ţară este răspândit din zona de câmpie până la deal şi zona submontană.Sfredelitorul ramurilor Denumire Zeuzera pyrina ştiinţifică (sin. Asia. de 30 . în primăvară. Daune Daune: Sfredelitorul ramurilor atacă peste 150 specii de arbori fructiferi şi forestieri. stadiul de crisalidă durează 2 . larvele se dezvoltă în aceleaşi galerii lungi. după eclozare.2 ani. unde se hrănesc cu ţesuturi vii. . pe peţiolul frunzelor sau pe scoarţa ramurilor. America. peţioli sau muguri. fluturii apar în iunie şi zboară în lunile iunie şi iulie.

până toamna. în primăvara următoare.albăstrui . formând din loc în loc orificii pentru eliminarea rumeguşului şi a excrementelor rezultate prin hrănire. ouăle sunt depuse în crăpăturile scoarţei în grupe de 15 .3 ani.50. la noi în ţară . larvele ajung la completa dezvoltare. preventiv. Combatere: Când atacul este slab se recomandă tăierea şi arderea ramurilor. iar noaptea zboară. ouăle sunt roşcate. fluturii apar la sfârşitul lunii iulie. Daune Daune: Sfredelitorul tulpinilor se dezvoltă în tulpinile speciilor pomicole cu lemn moale. în cazul unui atac puternic. Cossus ligniperda L. În primăvara anului III rod un orificiu în scoarţă. în care iernează. . îndeosebi la baza arborilor bătrâni. de asemenea negre. cărora. Europa. dispuse longitudinal sau în adâncime sub scoarţă. fiecare grupă de ouă e acoperită cu o substanţă vâscoasă. prin galeriile produse. cu aripile anterioare prevăzute cu macule negre . iar depunerea ouălor după câteva zile de la împerechere. în perioada ecloziunii larvelor. deschizătura aripilor este de 50 . Africa de Nord. Biologie Biologie: Are o generaţie la 2 . În condiţii favorabile o femelă depune şi 1500 ouă.Descriere Combatere Descriere: Adultul este alb. plăcile toracice şi ultimele segmente abdominale. care în prezenţa aerului se întăreşte. iernând a II a oară în galeriile individuale. ramuri groase şi alte locuri adăpostite. larvele sapă galerii individuale.de la zona stepei până a fagului.70 mm. ştiinţifică (sin. iar omizile gălbui.deschis. se fac tratamente cu insecticide. ziua stau retraşi pe tulpini. le provoacă uscarea. apoi în interior şi în apropierea lui îşi confecţionează un cocon din rumeguş de lemn în care se transformă în crisalidă. toracele prezintă pe partea dorsală pete negre albăstrui.) Raspindire Răspândire: Se găseşte în toate ţările din Asia. după 1 -2 săptămâni apar larvele care rod în scoarţă galerii comune. Sfredelitorul tulpinilor Denumire Cossus cossus L. cu puncte negre şi cu capul. dispuse pe două rânduri longitudinale. împerecherea are loc după câteva zile de la apariţie.

ondulate. Combatere: măsuri de igienă culturală. cenuşiu . de Beauveria bassiana şi virusuri poliedrice. Descriere: Adultul.2 mm. lungimea corpului este de 80 . astfel că în iunie .roşcat.cenuşii.iulie.roşcate de 60 .100 mm.6 săptămâni.cu insecticide. deschizătura aripilor este de 65 .Descriere Combatere Stadiul de crisalidă durează 3 . oval. . tăierea ramurilor cu carii şi arderea lor. cu capul negru şi cu pete roşii-închis pe partea dorsală.în perioada de zbor a adulţilor . curăţarea scoarţei uscate. Omida este roşcată sau galben . Larvele sfredelitorului sunt prădate de ciocănitori. cu aripile brun . apar fluturii. oul brun .roşcată. tratamente preventive . de 1 .70 mm lungime. prezintă dungi negre sau brun .albicios. are striuri longitudinale negre. crisalidele sunt brun . dispuse transversal.închis.100 mm.