METODOLOGIA CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE, DEZVOLTĂRII ŞI INOVĂRII

CAPITOLUL I INTRODUCERE ÎN METODOLOGIA CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE
       

Subcapitolul 1 – Cercetarea şi cunoaşterea ştiinţifică Subcapitolul 2 – Domeniul cunoaşteriiSubcapitolul 3 – Tipurile şi clasificarea ştiinţelor Subcapitolul 4 – Cunoaşterea şi cercetarea ştiinţifică Subcapitolul 5 – Despre intelectual şi intelectuali Subcapitolul 6 – Spiritul ştiinţific şi cercetarea ştiinţifică Subcapitolul 7 – Evoluţia ştiinţei şi viitorul inteligenţei creatoare Subcapitolul 8 – Descoperirea şi imaginaţia ştiinţifică Subcapitolul 9 – Principiile cercetării ştiinţifice

Subcapitolul 1. Cercetarea şi cunoaşterea ştiinţifică
 

În sinteză, cercetarea ştiinţifică este inseparabilă de cunoaşterea ştiinţifică. În ceea ce caracterizează ştiinţa şi cercetarea se regăseşte un anumit „model de gândire" care depăşeşte etapa simplei „observaţii pasive". Gândirea ştiinţifică „întreabă" sau „pune întrebări" şi dă „răspunsuri" după anumite reguli metodice, fixându-şi punctul de vedere asupra unui anumit „proiect” care devine astfel, o „tematică de cercetare". În felul acesta se face trecerea de la „observaţia pasivă" la „enunţul epistemic” care-şi are originea în dialectică. Datele rezultate din cercetarea ştiinţifică sunt structurate treptat, în domenii de cunoaştere specializată diferenţial şi ordonate logic, sintetizând o anumită categorie de „proiecte" sau „tematici" care au o sursă comună, caractere înrudite şi exprimă adevăruri universal valabile în interiorul cunoaşterii ştiinţifice. Rezultă că domeniul de cunoaştere ştiinţifică trebuie început prin „ordonarea proiectelor” şi prin „clasificarea” acestora. „Cunoaşterea” şi „descoperirea” au pus astfel, bazele activităţii de cercetare ştiinţifică si pe cele ale viitoarelor domenii ştiinţifice. Există „etape” ce construiesc printr-o evoluţie, istoria cunoaşterii şi a cercetării ştiinţifice: etapa sentimentală, care a produs credinţa ; etapa raţională, care a produs filosofia, şi etapa experimentală, care a produs ştiinţa propriu-zisă. Descoperirile şi perspectivele în cunoaştere ce au creat „noi modele de gândire şi noi direcţii de acţiune practică”.

Organizarea şi ordonarea activităţilor de cunoaştere şi de cercetare ştiinţifică riguroasă, sunt conduse după un „sistem metodologic riguros”, bazat pe principiile raţiunii, şi ale logicii; sunt întâlnite la „precursorii cercetării ştiinţifice” şi la „metoda cunoaşterii ştiinţifice”; sunt aplicate după o „logică deductivă”, „evoluţionist-dinamică”, plecând „de la elementar către complex”. Etapele anterioare sunt considerate ca fiind „precursoare” ale activităţii de cercetare ştiinţifică. Ele au o valoare esenţială prin aceea de a fi pus bazele „orientării metodice” a „gândirii ştiinţifice”. Etapa următoare acestora este „etapa ştiinţifică propriu-zisă”, care cuprinde în evoluţia sa mai multe „momente" importante, fiecare dintre ele având o „configuraţie proprie” prin caracterul său metodic, ca „model de gândire", şi ca „atitudine" faţă de obiectul cercetării ştiinţifice. În sensul acesta se pot distinge următoarele momente :  experimentaliştii, care aplică metoda experimentală în domeniul cunoaşterii mecanismelor proceselor;  descoperitorii, care utilizează o metodologie specifică, riguros aplicată, cu descoperiri importante într-un domeniu ştiinţific;  teoreticienii, care au reunit într-o formă sintetică şi logic coerentă „rezultatele descoperirilor practice”, fundamentând în felul acesta o primă „teorie despre cercetarea ştiinţifică”;  gânditorii sintetici, care construiesc sisteme de gândire, ce au ca obiect cunoaşterea ştiinţifică.

Astfel etapele descrise şi rezultatele cercetărilor practice, au pus bazele teoretice ale unor „forme riguros ştiinţifice ale cercetării”, către o perfecţionare şi o specializare a metodologiei cercetării (instrumente şi tehnici de cercetare), şi către „modelul riguros de gândire ştiinţifică” care au condus la acumularea unui „volum uriaş de descoperiri ştiinţifice”, marcând profund gândirea, reordonarea şi regândirea, într-o manieră sintetică, atât a cunoştinţelor ştiinţifice acumulate cât şi a gândirii ştiinţifice ca metodă. Această etapă cultivă şi promovează o nouă formă de „deschidere" în sfera cunoaşterii ştiinţifice interdisciplinaritatea. Următoarea etapă, este dată de „reorganizarea şi resistematizarea cunoştinţelor ştiinţifice” prin sistemul informaţional al bazelor de date sau al Internetului. Această „acţiune de sinteză informaţională" este cea care face trecerea de la domeniul epistemic la domeniul informatic, transformând cunoaşterea ştiinţifică într-un domeniu virtual, paralel cu cel al realităţii lumii posibile, în care obiectul cunoaşterii există în realitate. O reevaluare sintetică a etapelor menţionate permite o clasificare a tipurilor de cercetători ştiinţifici, în perspectiva evoluţiei lor, astfel :  observatori şi descoperitori;  metodologi;  creatori de sisteme de gândire (sintetici, epistemologi, interdisciplinari);  creatori de domenii ştiinţifice (teoreticieni sistemici);  creatorii unor domenii de activitate practică (ştiinţă aplicată).

O primă concluzie este că „istoricul cunoaşterii şi al cercetării ştiinţifice" trebuie înţeles ca un lung şir de repere ale „evoluţiei inteligenţei umanităţii”, ca un continuu „salt al umanului", cu consecinţe extrem de importante asupra cercetătorului, a lumii realităţii şi a cercetării în societate. În acest sens se pot evidenţia următoarele „etape" ale evoluţiei cunoaşterii:  etapa observaţiei pasive şi interpretarea naiv-emoţională;  etapa gândirii şi practicilor „magic/animiste" ce reprezintă „atitudinea mentală" a omului faţă de realitatea fizică a lumii, caracterizând următoarele aspecte: reprezentări colective; legea participaţiei; practica şi ritualurile cu caracter psihologic de tip proiectiv; viaţa dominată de acţiunile sugestive.  etapa pragmatică;  etapa descoperirilor ştiinţifice;  etapa organizării şi a diferenţierii cunoştinţelor ştiinţifice;  etapa modernă; Etapa „observaţiei" şi etapa „gândirii magice" preced etapa „cunoaşterii preştiinţifice", în care etapele anterioare, „perceptivă" şi „asociativă", sunt depăşite de cea a evoluţiei intelective, în cursul căreia omul începe să realizeze „primele relaţii” sau „judecăţi elementare", de factură „deductivă" din activităţile cotidiene. Etapa „pragmatică" este cea a „desprinderii omului de natură" şi a începuturilor unei „vieţi sociale"; este „etapa de ordonare intelectuală" care începe să „rezolve probleme" de viaţă.

Etapa „descoperirilor ştiinţifice" apare, odată cu dezvoltarea şi complexificarea vieţii în societate. Ea este rezultatul unei dezvoltări şi al unei evoluţii intelectuale, caracterizată prin trecerea la un „tip de gândire organizată, coerentă”, care caută să descopere relaţiile dintre „cauză" şi „efect" ca modalităţi de explicare superioară a faptelor de observaţie empirică, devenite „probleme". Apare şi se dezvoltă o nouă „atitudine" faţă de realitate caracterizată prin forme de explorare/utilizare ale acesteia. Etapa „organizării şi a diferenţierii cunoştinţelor ştiinţifice" apare mai târziu, odată cu evoluţia vieţii in societate; sunt diferenţiate direcţiile de cunoaştere, iar gândirea ştiinţifică este organizată metodic după principiile logicii. Organizarea cunoaşterii şi activităţii ştiinţifice se diferenţiază în două direcţii:  aplicativă, practică, bazată pe experiment;  teoretică, speculativă, bazată pe cunoaşterea intelectuală, Ultima etapă, cea modernă, aparţine şi este dominată de „ştiinţa constituită". În această etapă, cunoaşterea ştiinţifică va ocupa un loc important înviata socială, în formarea intelectual-profesională a oamenilor, în viaţa practică, în modul de a gândi şi de a acţiona. Ea va domina societatea şi va impune etapa în care omul proiectează şi realizează un mod de viaţă şi un ambient propriu, specific şi diferit de mediul natural. Apar şi se acumulează cunoştinţe noi, multiple, cu o mare rapiditate. Apar activităţi profesionale, modele de gândire şi tehnologii noi. Se produce, în final, o schimbare profundă a omului şi a societăţii.

Între diferitele etape ale evoluţiei ştiinţei, s-au constituit „teorii" si „sisteme de gândire ştiinţifică” ce au revoluţionat lumea, societatea, oamenii. În sensul acesta se poate afirma că evoluţia cunoaşterii ştiinţifice s-a făcut prin acumularea „cazuisticii", a „materialului documentar" care depozita cunoştinţele, consi-derate adevăruri ştiinţifice, devenind, prin accepţiune teoretică şi utilizare practică, domenii epistemice. Un alt caracter al evoluţiei ştiinţei este acela că fiecare etapă este pe rând „negată" şi apoi „înlocuită" de o alta care o depăşeşte, substituindu-i-se. Aceste „momente de conversiune" au, din punct de vedere metodic, o profundă semnificaţie dialectică. Fiind un produs al gândirii, ştiinţa se constituie ca o formă a „dialecticii practice". Prin aceasta ea nu mai este însă numai un „produs", ci şi o „replică" a gândirii. Fiind produsul gândirii, ştiinţa va exercita, la rândul ei, o influenţă modelatoare, cu caracter de „presiune" asupra modului de gândire, a atitudinilor intelectuale, sensibilităţii, conduitelor şi acţiunilor umane în plan social. Rezultatele practice ale ştiinţei vor influenţa şi vor modifica viaţa, creând şi un „stil" specific în gândire şi în comportament. În final, ştiinţa va deveni, mai ales în era ciberneticii şi a „universului informaţional", un veritabil „univers paralel" care va sfârşi prin a-l absorbi pe cel „real", al umanului. Din punct de vedere teoretic, ca „model de gândire", dar şi din punct de vedere practic ştiinţa va schimba omul, societatea, relaţiile interumane, instituţiile etc.

Un fenomen ce se petrece şi devine tot mai accentuat în ultimele decenii constă în „depersonalizarea" activităţii de cercetare ştiinţifică. Aceasta constă în transferul cercetării de la „persoană" - „descoperitorul" sau „cercetătorul ştiinţific" - la „colectivul de cercetători" - grupurile de specialişti angajaţi într-un domeniu de cercetare ştiinţifică. Institutul, centrul, laboratorul ca instituţii de cercetare - îşi bazează activitatea de cercetare ştiinţifică pe colective de specialişti, cu o activitate strict tematizată, desfăşurată planificat-stadial, cu obiective precis delimitate. Cercetarea modernă se diferenţiază în „cercetarea fundamentală" (teoretică) şi în cea „aplicativă" (practică). Depersonalizarea cercetării deschide larg accesul la cunoaştere şi la instruire,lărgindposibilităţiledeactivitate, accelerând ritmul descoperirilor şi imediata lor utilizare practică.

Subcapitolul 2. Domeniul cunoaşterii
 

 

În sinteză, cunoaşterea este generată prin căutare şi descoperire. Din aceste motive se descoperă în sfera cunoaşterii existenţa mai multor planuri, care pot enunţa:  cunoaşterea realului, fiind raţională, logică, ştiinţifică, bazată pe certitudine şi reprezentând un raport logic care se stabileşte prin intermediul raţiunii între individ şi realitatea lumii externe;  credinţa ca atitudine fiind afectiv-spirituală într-un un spaţiu al perspectivei;  miturile sociale, fiind construcţii imaginare, bazate pe reprezentări colective ce coexistă în paralel cu cunoaşterea logică şi pe care adesea fie o continuă, fie o completează în virtutea tendinţelor proprii;  creaţia fiind rodul experienţei cunoaşterii lumii şi al cunoaşterii de sine; Ca instrumente ale cunoaşterii, orice cunoaştere se realizează cu ajutorul unor mecanisme în care sunt antrenate multiple funcţii. Proiectele la care se face referinţă în procesul de cunoaştere, pot fi clasificate în proiecte ale lumii, luate din realitate şi idei elaborate de o persoană.

     

Cunoaşterea proiectelor lumii fizice externe se realizează prin intermediul observaţiei. Cunoaşterea ideilor se realizează prin limbaj, prin vorbire şi prin ascultarea relatării lor de către interlocutor. Cunoaşterea este un act complex în care sunt antrenate „mijloace” sau „instrumente" specializate. Cunoaşterea este în acelaşi timp inseparabilă de acţiune. Ca semnificaţie a ştiinţei, ştiinţa este mai mult un mod de gândire decât un volum de cunoştinţe. Ştiinţa este cunoaşterea exactă, riguroasă şi demonstrabilă a unor date cu valoare de adevăruri obiective despre realitate. Ea exprimă într-o formă clară, coerentă şi inteligibilă adevărul şi legile care guvernează realitatea fizică obiectivă a lumii exterioare, dar, în egală măsură, şi realitatea subiectivă, intrapsihică a fiinţei umane. Din punct de vedere conceptual, termenul ştiinţă are trei semnificaţii:  cunoaşterea lumii ferme şi stabile, bazată pe certitudine şi capabilă de a înainta permanent către adevăr; în acest caz, ştiinţa este o „înţelepciune" care exprimă esenţa;  cunoaşterea unor forme particulare, a unor domenii bine circumscrise, o cunoaştere a detaliilor care se întâlnesc în sfera „ştiinţelor particulare" ;  cunoaşterea ca o modalitate de „a şti" sau de „a fi instruit", de a te pricepe într-un domeniu anumit; este vorba mai mult despre o „iscusinţă" decât despre o ştiinţă, în sensul de cunoaştere propriu-zisă.

Condiţiile pe care un „domeniu de cunoaştere" trebuie să le îndeplinească sunt:  să aibă un obiect precis de studiu sau de cunoaştere;  să aibă o metodologie proprie, specifică domeniului respectiv, cu care să opereze „cunoaşterea ştiinţifică" proiectului cercetat;  să dispună de un limbaj ştiinţific propriu, specific, care să fie capabil să exprime volumul de cunoştinţe din domeniul ştiinţei respective, într-o manieră explicit-inteligibilă;  să aibă un scop teoretic, pe care-1 urmăreşte şi-1 explică, precum şi o utilitate practica;  să se articuleze inteligibil cu alte domenii de cunoaştere ştiinţifică, în sensul de a avea capacitatea să stabilească raporturi logice cu alte ştiinţe;  să se articuleze inteligibil cu alte domenii de cunoaştere ştiinţifică să poată rezulta domenii de cunoaştere ştiinţifică sintetică, superioare, noi, cu un orizont de cunoaştere mai larg şi mult mai aprofundat;  să constituie un „câmp de cunoştinţe" specifice, cu un profil propriu, unic, bine determinat şi susţinut de fapte, cu legi proprii; să poată constitui un sistem de cunoştinţe teoretice, o „teorie ştiinţifică" sau un „câmp ştiinţific" care să aibă în primul rând valoare de „adevăr ştiinţific";

fie inteligibil, organizat logic, după un anumit sistem de valori; să accepte schimbări, noutatea, să se îmbogăţească încontinuu şi să fie, la rândul său, creatoare de valori, de cunoştinţe şi de deprinderi practice noi;  să constituie un sistem de informare-instrucţie didactică sau un „sistem pedagogic” despre anumite proiecte, fenomene etc. cu rol de învăţare, realizând în acest scop un act de formare de specialişti în domeniul ştiinţific respectiv;  să aibă principii, legi, reguli proprii, după care să se ghideze şi care să exprime relaţiile sale interne, dar concomitent şi ordinea logică a domeniului de cunoaştere respectiv;  să aibă capacitatea ca, plecând de la cunoştinţele sale teoretice, să dezvolte o activitate practică utilă;  să fie accesibil, deschis şi permisiv înnoirilor şi progresului, putânduse în felul acesta dezvolta:  să aibă capacitatea de a construi un „model teoretic" care să reproducă „proiectul" cunoaşterii ştiinţifice respective; Ştiinţa ca sistem simbolic al cercetării enunţă următoarele principii:
 

să 

cercetarea ştiinţifică este o gândire aplicată. cunoaşterea ştiinţifică este rezultatul cercetării efectuate asupra realităţii;

practice

ştiinţa reprezintă totalitatea organizată a datelor de cunoaştere, obiective sau subiec-tive, ale realităţii, structurate într-un sistem coerent, inteligibil şi ordonat conform unui sistem in acord perfect cu principiile logice

Din acest considerent. Ştiinţa este produsul intelectului prin „descoperirea" semnificaţiilor realităţii şi cunoaşterea acestora Valorile ştiinţifice. . de factură sufletesc-afectivă şi formativ-educativă. „ştiinţa" este un produs al intelectului care „reproduce" realitatea în conformitate cu principiile raţiunii. înţeles şi formulat de intelectul cercetătorului. de factură teoretic-intelectuală şi pragmatic-utilitară. contribuind la dezvoltarea vieţii.  valori spirituale. de tipul unor „activităţi aplicative". contribuind la dezvoltarea intelectuală a persoanei. ale culturii. simţit. precum şi cele ale artei se pot cuprinde în două categorii. Valorile ştiinţei sunt utilizate fie într-o direcţie teoretică. fie într-o direcţie practică. indiferent de diversi-tatea sau natura acestora. reproduce „modelul realităţii" aşa cum a fost el perceput. Termenul ştiinţă se aplică oricărei discipline de cunoaştere sau oricărui sistem de principii universale care explică fenomenele ori lucrurile realităţii. în sensul de „sisteme de cunoaştere". activităţii şi a confortului.     Sistemul ştiinţei reprezintă un „corpus" sistematic de cunoştinţe ordonate ce „reproduc" realitatea de la care s-a plecat. astfel:  valori materiale. ale civilizaţiei.

b) o structură simbolică subiectivă. realitatea obiectelor fizice. care-şi are sursa în experienţa conştiinţei reflexive şi se referă la realitatea subiectivă a vieţii şi a manifestărilor acesteia. materiale. care-şi are sursa în experienţa perceptivă a realităţii şi cuprinde. neînsufleţite. În cadrul oricărei ştiinţe se disting două tipuri principale de „structuri" şi anume: a) o structură simbolică obiectuală. lumea viului. . şi realitatea fiinţelor biologice însufleţite.

cât şi pe cea subiectivă umană. şi un raport de dispunere şi de acceptare logică a reprezentării acestora în planul intelectului cunoscător. ce implică participarea afectivă şi intelectuală a cercetătorului.Subcapitolul 3. dar. persoane etc. idei.legile" ce guvernează ştiinţele şi rezultatul relaţiilor şi al principiilor. persoane etc. a clasifica înseamnă a aranja o categorie de proiecte. fenomene. ce guvernează atât realitatea fizică obiectivă. fenomene. Tipurile şi clasificarea ştiinţelor     Aspecte generale Ca aspect general. luându-se ca repere comune „criterii”. un rol important revine şi criteriilor subiective. Ordinea reprezintă un raport de dispunere şi acceptare reciprocă a . Orice clasificare are un caracter sistematic.). Dincolo însă de „criteriile obiective” care se impun cu prioritate.. într-o anumită ordine. Din această „ordine" se desprind . . întrucât urmăreşte să distribuie un ansamblu de proiecte sau de idei în clase sau categorii sistematic organizate şi ierarhizate.părţilor" lumii (lucruri.

de interdisciplinaritate. sunt „repere". d) criteriile etiologice. fenomene imateriale. modalitataea de tratare a problemelor sale etc. şi „sistemul metodologic” de cercetare propriu-zisă. sunt următoarele: a) criteriile formale.. direcţia de orientare a cercetării ştiinţifice. de asemănare etc. care se referă la diferitele tipuri de ştiinţe. admise de majoritatea specialiştilor. materiale. Criteriul este cel care serveşte la judecata unor lucruri sau urmăreşte să facă distincţia între adevăr şi fals. luând în consideraţie natura obiectului lor de cercetare. subiective. „atitudinea metodologică” a cercetătorului faţă de obiectul cercetării sale. b) criteriile obiectuale. c) criteriile de relaţie. Criteriile după care sunt clasificate ştiinţele. care aceste criterii se referă în principal la natura determinismului sau a cauzelor pe care le cercetează diferitele ştiinţe. în care intră criteriile ce vizează.norme" sau „reguli” după care se stabilesc raporturile dintre diferitele domenii ale cunoaşterii. care privesc aspectul general al ştiinţei respective. Criteriile. Aceste relaţii pot fi relaţii de apropiere. e) criteriile metodologice. f) criteriile legate de scop : în care sunt avute în vedere criteriile ce privesc scopul. fizice.. aparţinând realităţii externe.. aparţinând realităţii fiinţei umane. . . care privesc relaţiile sau raporturile existente între diferitele domenii de cunoaştere ştiinţifică. modul ei de organizare . proiecte concrete.    Criteriile de clasificare Orice sistem de clasificare se bazează pe nişte repere sau criterii de referinţă.

Toate domeniile cunoaşterii ştiinţifice fac parte din „realitatea lumii" ce le înglobează. pot vorbi şi despre „stiluri în ştiinţă”.        Raporturile dintre domeniile de cunoaştere Pentru a se trece la „clasificarea ştiinţelor" este necesar să analizăm. Din acest motiv. ci o largă diversitate. pe când stilurile sunt expresia formal-externă a acestora. Interdisciplinaritatea nu trebuie considerată ca fiind o „supraştiinţă”. spiritual-culturali şi sociomorali. . Modelele şi stilurile ştiinţei Stilul trebuie înţeles ca expresia specifică a unei persoane sau a unui grup ori unei colectivităţi umane aparţinând aceluiaşi model sociocultural. Cercetările asupra teoriei ştiinţei. o „accepţiune comună" în care temele a două domenii de cunoaştere ştiinţifică se acceptă reciproc. atunci când se discută despre „tipurile de cunoaştere” trebuie să avem în vedere raportul dintre obiectiv şi subiectiv. raporturile care există între diferitele domenii ale cunoaşterii ştiinţifice. ci cuprind în sine toate posibilităţile tematice care fac să existe diferitele domenii de cercetare ştiinţifică. în egală măsură. raportată la personalitatea cercetătorilor ştiinţifici. Rezultă că „obiectele cunoaşterii ştiinţifice" nu au un caracter fix. precum şi produsul acesteia care este ştiinţa. care marchează direcţia şi sensul cunoaşterii. Cercetarea nu este numai rezultatul activităţii metodice. ci o „intercunoaştere". Acest raport este exprimat din punct de vedere formal prin stiluri. determinată de factorii psihologici. Tipologiile sunt structurile interioare ale unei creaţii sau producţii ştiinţifice. Nu există un singur tip de cunoaştere. ea este.

circular.  gândirea ştiinţifică orientală dă adevărului un sens ontologic. deschis. concentrând toate energiile. b) Spiritul ştiinţific oriental  Caracteristicile stilului şţiinţific oriental sunt următoarele:  este închis.  este bazat pe modelul de gândire logică.  este dominat de sentiment.  reprezintă în planul cercetării.a) Spiritul ştiinţific occidental  Caracteristicile stilului ştiinţific occidental sunt următoarele. ajungând în felul acesta la descoperirea şi cunoaşterea adevărului.  gândirea ştiinţifică occidentală dă adevărului un sens pozitiv.  este sintetic şi speculativ.  gândirea ştiinţifică orientală.  formulează interogaţii (ipoteze) pe care le demonstrează.  refuză contradicţia.  este bazat pe modelul de gândire dialectică. este conceptuală. pleacă de la persoană ca subiect. liniară.  este "dialectic” din perspectiva modelului de gândire sau a tehnicii de gândire.  creează sisteme si teorii ştiinţifice. raportându-l la fiinţa umană. o activitate continuă. . plasându-1 în lumea realităţii externe. cultivând idei din care construieşte doctrine ştiinţifice ca răspunsuri la interogaţiile fiinţei umane. astfel:  este analitic.

în succesiunea lor logică. derivată din modelul de gândire temporală. specific pentru modelul de gândire geometrică . este conform cu rigorile impuse. cealaltă se referă la durata temporală a acestora. raportate la modelele de operaţii mintale.  Cele două modele de gândire corespund. spaţială a lumii. ele trebuie considerate în primul rând ca fiind forme-model de aptitudine intelectuală. deductive sau inductive. . pe când alţi cercetători sunt înclinaţi spre o metodologie de factură „închisformalizată". a timpului. specific pentru modelul de gândire algebrică. Modelul mintal şi ordinea lumii  Modelul ordinii mintale este un mathesis în care vor fi incluse în final „categoriile simbolice" atribuite de cercetător realităţii lumii şi omului. b) modelul mintal de factură temporală. care este axat pe o simbolică a duratei. „Modelul mintal” intern de ordin operaţional. poate fi de două feluri: a) modelul mintal de factură reprezentativ-spaţială. mai exact conceptele simbolice care exprimă aceste idei.  Modelul spatial de gândire. Una priveşte reprezentarea spaţială a obiectelor lumii. ca proces operaţional. formele spaţiale . care utilizează în principal „imaginile". utilizând simbolurile conceptuale codificate ale unor judecăţi de înlănţuire secvenţială. Unii cercetători sunt înclinaţi să prefere o metodologie de factură „deschisreprezentativă" derivată sau conformă modelului de gândire spaţială. prezentarea şi înţelegerea formală.  Orice model de gândire. tipurilor introvertit şi extravertit de personalitate. conceptual-simbolică. Modelul temporal de gândire utilizează ideile. are două componente.

idei etc. material. separă cercetătorii ştiinţifici în tipuri practice şi tipuri teoretice. se va pleca de la următoarele aspecte: natura obiectului.    Tipul cercetătorului practic este specific celui care dispune de un model intelectual de factură spaţial-geometrică. În ceea ce priveşte natura obiectului cercetării. subiectiv. Modalităţi de clasificare a ştiinţelor În ceea ce privesc modalităţile de clasificare. teme morale. ci este o creaţie a imaginaţiei sau a intelectului uman. sunt prezentate următoarele eventualităţi:  obiectul cercetării are un caracter concret. aparţinând lumii fizice exterioare. având rol de obiectivare a unor tendinţe. lucruri. aparţinând sferei umanului .. respectiv pentru forme sau pentru idei. atitudinea cercetătorului faţă de respectivul domeniu de cunoaştere ştiinţifică. obiectiv. Înclinaţia sau preferinţa pentru „imagine" sau pentru „concept". pe când tipul cercetătorului teoretic este specific celui care dispune de un model intelectual de factură temporal-algebrică. reprezentat prin idei.  obiectul cunoaşterii nu există nici în lumea fizică naturală şi nici în sfera subiectivă.  obiectul cercetării are un caracter imaterial. conţinutul ştiinţei respective. valoarea şi funcţia acesteia. . metodologia.

În ceea ce priveşte valoarea şi funcţia pe care o îndeplineşte  domeniul ştiinţific există următoarele tipuri de ştiinţe:  teoretice.  . acesta poate fi:  teoretic.  practic. fenomenologice. de cercetare fundamentală. Aceste „clasificări" exprimă anumite modele de gândire. de diferite forme şi grade de complexitate. atitudini faţă  de obiectul şi de activitatea de cercetare şi cunoaştere ştiinţifică. de aplicabilitate şi utilitate imediată.  didactice.  interesaţi sau înclinaţi către speculaţia filozofică.  interesaţi sau pasionaţi de ştiinţele umane.  În ceea ce priveşte conţinutul ştiinţei. există cercetători:  interesaţi sau atraşi de ştiinţele pozitive.  de analiză a semnificaţiilor.  experimentale. specifice unei anumite „matrice" în care acestea se înscriu.În ceea ce privesc metodele cercetării ştiinţifice.  de evaluare/ prelucrare matematică sau statistică. În ceea ce priveşte atitudinea cercetătorului faţă de obiectul şi  domeniul ştiinţei respective. acestea pot fi:  empirice simple.  practice.  filosofice de reflecţie.

De ce sunt unele persoane atrase către cercetarea ştiinţifică ? Care sunt motivele şi mobilurile ce fac ca un om „să caute" sau „să cerceteze"? Care este natura şi structura intelectuală a cercetătorului ştiinţific?  Privită din punct de vedere analitic. descoperirea ştiinţifică este considerată ca o activitate motivată de dorinţa de a răspunde la propriile interogaţii. proiectarea asupra domeniului cunoaşterii a propriilor probleme printr-un proces de transfer de valoare. substituirea cunoaşterii raţionale reale şi logice cu imaginarul. de a-şi subordona prin cunoaştere lumea. . negarea oricărei posibilităţi de cunoaştere. dar şi a lui însuşi. care trebuie să înceapă prin a se cunoaşte personalitatea cercetătorului şi a omului de ştiinţă. atitudinea de neîncredere şi îndoială raportată la posibilităţile umane de cunoaştere. relativismul şi atitudinea rezervată faţă de rezultatele cunoaşterii. Cunoaşterea şi cercetarea ştiinţifică  Cadrul general al problemei  Cunoaşterea şi cercetarea ştiinţifică sunt activităţi umane specifice. De aceea sunt proiectate unele întrebări la care se caută răspunsuri.Subcapitolul 4. a lua cunoştinţă despre semnificaţia lumii. În privinţa aceasta există mai multe forme de atitudine:       dorinţa de cunoaştere şi descoperire.

proprie cercetătorului din sfera ştiinţelor pozitive. Mobilurile cercetării şi cunoaşterii ştiinţifice  Obiectul cercetării se poate înfăţişa sub forme diferite.  natura spirituală a fiinţei umane şi lumea misterelor.  mijloacele şi metodele de cercetare ştiinţifică . de factură materială.  nevoile sociale pe care le implică activitatea şi rezultatele cercetării ştiinţifice. a valorilor.  În interpretarea personalităţii şi a caracterului omului de ştiinţă cercetător trebuie să avem în vedere doi factori:  factorul individual.  În general.  viaţa şi conduitele umane.  creatorii pasivi. care ţine de personalitatea cercetătorului respectiv. cei care produc. reprezentat de :  presiunea socială.  imaginile senzitiv-emoţionale ale lumii proprii.  pregătirea profesională.  nivelul de dezvoltare ştiinţifică la momentul respectiv. nivelul de instrucţie şi de specializare. cei care utilizează creaţia celor dintâi.  cererea socială. obiectiv-concretă.  lumea ideilor culturale sau morale. aparţin reflecţiei filosofului. se poate vorbi despre două categorii de creatori de realităţi:  creatorii activi.  factorul exterior. social. . astfel:  realitatea fizică.

 cercetătorii preocupaţi de urmărirea unei probleme de importanţă practică în stabilirea unui adevăr ştiinţific . de stadializarea etapelor cercetării etc. . atitudinea cercetătorului se caracterizează prin următoarele aspecte:  atenţia este strict şi riguros axată pe un singur şi anumit sector de activitate. logică şi disciplină intelectuală.  personalităţile care „critică" ordinea culturală a valorilor existente pentru a o înlocui cu o nouă ordine culturală.   O clasificare a oamenilor de ştiinţă angajaţi în activitatea de cercetare este după cum urmează:  filosofii de carieră . Tipologic cercetătorii ştiinţifici se împart în două grupe :  personalităţile de tip intuitiv .  controlează şi reprimă propriile sale reacţii afective în raport cu activitatea de cercetare pentru a nu influenţa rezultatele acesteia.  cercetătorul are nevoie de ordine.. de o planificare riguroasă a acestuia.  omul de ştiinţă evită situaţiile riscante în ceea ce priveşte realizarea scopului urmărit de cercetarea respectivă.  personalităţile de tip logico-raţional: În cazul activităţii de creaţie ştiinţifică. de o anumită structurare a timpului.

(2)Factori inhibitori:  teama.  o stare afectivă penibilă.  Factorii care determină activitatea de cercetare ştiinţifică analizaţi într-o formă sintetică. .  conversiunea.  tendinţa spre studiu .  durerea. au următoarele aspecte: (1)Sublimarea:  o nevoie organică de cunoaştere.  ruşinea. ca modalitate de schimbare a personalităţii.  o stare afectivă particulară .  o orientare constantă a atenţiei către obiectul ce reprezintă sau concentrează interesul cercetătorului. Motivele şi motivaţiile cercetării ştiinţifice  Motivele ce deschid calea către activitatea de cercetare ştiinţifică sunt următoarele :  curiozitatea orientată către un sector particular de cunoaştere.  preferinţa solitudinii în faţa celei colective. legată de descoperita adevărului ştiinţific.  oboseala.

îndoiala. cu un „spaţiu intelectual elitist” şi este caracterizat prin următoarele:  o anumită gândire sau mentalitate exprimată prin „munca intelectuală" a savantului. uimirea.  crizele sufleteşti morale (inspiraţia. etc).(3) Crizele morale din viaţa individului :  nivelul sensibilităţii. .  talent şi imaginaţie .  originalitate în gândire.  constituirea unei anumite „scări de valori" care să reprezinte măsura ştiinţelor. specific gândirii geometrice sau algebrice.  o mare sensibilitate . descoperirea.  Orientarea ştiinţifică de cunoaştere se datorează următoarelor aspecte:  existenţa unor pasiuni organice deosebit de puternice . Aspectele psihologice ale ştiinţei  Domeniul ştiinţei este comparat cu o „republică a cunoaşterii”. meditaţia. complexe etc.  compensarea unor frustrări.  o capacitate de sublimare deosebit de activă .  existenţa unui model de reprezentare logico-matematică.  opera ştiinţifică trebuie privită ca reprezentând produsul unui „metabolism intelectual" în sensul de „prefacere" şi de „elaborare" care se oferă societăţii.  existenţa unor inhibiţii puternice .

în jurul căruia se grupează instituţiile reformate. pozitive. Evident tehnologiile domină cercetarea ştiinţifică.  Republica romantismului este expansiunea spaţială a spiritului. stilul de viaţă. Momentul atingerii unui anumit „nivel de dezvoltare" a cercetării şi cunoaşterii ştiinţifice. pune în evidenţă mai multe „momente” sau „forme-etape” ale „republicii ştiinţelor”:  Republica filosofilor este cea care reprezintă un domeniu al cunoaşterii care grupează socie-tatea în jurul „ideilor-cheie”. logică matematică. modelare etc.  Noua republică a cunoaşterii ştiinţifice transferă centrul de greutate din sfera umanismelor în cea a ştiinţelor exacte. omul. experiment.  Republica misticilor este plasa domeniul cunoaşterii în spaţiul divin. revolta. pentru noua mentalitate. societatea. Noul umanism caută să se regăsească şi să reconstruiască omul ca fiinţă şi viaţa ca existenţă. mentalitatea. nevoia găsirii unui nou spaţiu spiritual pentru noul om care se formează.  Republica unei cunoaşteri lărgite. Astfel se pune accentul pe obiect şi metodă. instituţiile.  Republica raţionalismului umanist este cunoaşterea exactă a omului. grupând ordinea.     O incursiune în evoluţia cunoaşterii ştiinţifice. mentalitatea. se manifestă prin următoarele forme sau direcţii: .  Republica literelor şi a artelor grupează în jurul conceptului de umanism spaţiul terestru uman.

calităţile etice.  Devalorizareaştiinţei tradiţionale. cu tehnica de cercetare. până la „dispariţia" acestuia.  Tipurile de personalitate a omului de ştiinţă  Omul de ştiinţă cercetător. contactul cu natura. sofisticate. toate constituind o anumită stare de tensiune intelectuală. fundamentale ale ştiinţei în „specialităţi" sau „specializări strict limitate". date sau descoperiri noi. înlocuindu-se astfel. în special prin „depăşirea metodologiei". neliniştea şi interogaţia. cu realitatea fizică. pot fi produse aspecte. persoana cercetătorului. contactul cu oamenii. la rândul ei. care este înlocuită cu tehnici noi. curiozitatea.  Convertirea datelor de cunoaştere ştiinţifică. a ştiinţelor propriu-zise în informaţie ce poate fi prelucrată şi din care. făcându-1 imposibil de recunoscut. treptat. sfârşind prin a fragmenta obiectul cunoaşterii ştiinţifice.Nevoia  oamenilor de ştiinţă de a ajunge la nişte concluzii ale descoperirilor lor. acestea constituind starea de ordine şi echilibru intelectual specifice celor care aspiră la certitudine. ce au dus la fragmentarea domeniilor principale. inteligenţa. sintetizate în felul următor :          entuziasmul şi perseverenţa. se deosebeşte de ceilalţi prin prezenţa unor trăsături sufleteşti şi morale caracteristice. originalitatea. teama şi îndoiala. . nevoia de a răspunde prin descoperiri ştiinţifice la propriile interogaţii – creaţia fiind considerată un act de revelaţie -.

Şoarecele de bibliotecă reprezintă forma cea mai pură a teoreticianului. 4. 2. 2. (II) Gânditorii: 1. un muncitor foarte conştiincios. fiind însă complet lipsit de imaginaţie.„Schiţa unui tip de personalitate” caracteristică pentru omul de ştiinţă. 3. distinge câteva tipuri de mai multe categorii de indivizi astfel : (I) Oamenii activi: 1. Colecţionarul de fapte este interesat de descoperirea unor fapte noi. savantul descoperitor sau cercetător. este dominat de curiozitate. Născocitorul este preocupat de perfecţionarea mijloacelor tehnice de cercetare. Sintetistul şi capacitatea sa sintetică este orientată către aptitudini intelectuale şi manuale.  . Analistul ca om de ştiinţă. El este un observator bun. necunoscute până atunci. Clasificatorul va fi un perfect „colecţionar de fapte”.

extaziat de propriile talente. el va fi „plin de sine" şi nesociabil. Vânătorul defăimat urmăreşte să iasă în evidenţă. Cultivă sinteza şi competiţia. Perfectul sau perfecţionistul. Narcisicul este tipul egocentric. . nedominat de emoţii. Pseudosfântul este tipul care imită sfântul. interesat de sine şi de realizările sale şi se prezintă sub forma a două variante tipologice:   mimoza : cel care reacţionează la evenimentele externe. Veşnicul grăbit este tipul nerăbdător să ajungă la scopul dorit. Sfântul este tipul devotat şi ocrotitor.      Polemistul agresiv în ştiinţă. Inimă rece este tipul ostentativ.(III)      Emoţionalii: Marele patron unde principalul său scop în viaţă este succesul. Femeia de laborator. sceptic. punându-şi în scopul acesta numele sub titlul cât mai multor publicaţii. toreadorul arţăgos: cel care creează situaţii neprevăzute pentru a se putea afirma.

proiectiv. lege fundamentală a universului. cu caracter deschis. fiind orientat ca atitudine fie către trecut. fie de inconştientul pulsional primar. iar pe de altă parte. .(IV)Tipurile ideale:  Tipurile prezentate sunt întâlnite curent în laboratoarele sau institutele de cercetare ştiinţifică. considerată progres continuu. tendinţe şi atitudini. al înţelegerii şi explicării originilor şi naturii lucrurilor.  Considerând Eul individual ca fiind influenţat în mod dominant fie de Supra-Eul moral. în această categorie tipologică intră următorii:  colecţionarul de fapte. ca formă de reproducere în condiţii de laborator a fenomenelor spontane observate şi existente în natură. a tipurilor de personalitate psihologică a acestora.  Fiecare tip de personalitate a omului de ştiinţă aparţine sau este marcat de spiritul epocii istorice respective. Se redă în continuare aceste tipologii: (1)Tipurile de cercetători orientaţi către viitor.  experimentul. sunt reprezentaţi prin „oamenii activi". din care-şi trag substanţa cele ale secolului prezent. în acest sens. Fiecare tip sau grup de cercetători aparţine unei „şcoli" sau unui anumit „curent de idei”.  născocitorul. sunt următoarele:  ideea de evoluţie. se poate vorbi despre o anumită mentalitate sau un stil de generaţie. pe de o parte. aşa cum se poate vedea în schema de mai jos :  În schema de mai jos pot fi incluşi toţi cercetătorii menţionaţi anterior cu trăsături. Ele sunt tipuri reale. Ele demonstrează varietatea cercetătorilor.  Ideile ştiinţifice ale secolului trecut. Mai mult chiar. fie către viitor.  determinismul ca principiu fundamental al cauzalităţii. vom avea patru grupe principale sau tipuri de oameni de ştiinţă.

Supra-Eul Zona apolinică Tipul idealist sau teoretic Tipul gânditor trecut Eul personal viitor Tipul activ Tipul emotional sau practic Inconstientul Zona dionisiacă .

ei fiind prin natura lor tipuri idealiste.  narcisicul. de factură pulsionalemoţională:  marele patron. (4) Tipurile de cercetători dominaţi de forţele şi valorile morale ale Supra-Eului au o pronunţată notă de idealism. sunt reprezentaţi prin „gânditorii introvertiţi".  sfântul sau pseudosfântul.  colecţionarul de fapte.  perfectul sau perfecţionistul.  personajele savanţi.  toreadorul arţăgos.  femeia de laborator. cu un caracter închis. (3) Tipurile de cercetători dominaţi de forţele pulsionale ale inconştientului sunt caracterizaţi printr-un pronunţat caracter practic.  sinteticul.(2)Tipurile de cercetători orientaţi către trecut. în această categorie tipologică sunt incluşi următorii:  şoarecele de bibliotecă. de factură teoretică: în această categorie sunt incluşi următorii:  vânătorul de faimă.  mimoza.  analistul.  veşnicul grăbit. .  inima rece.  polemistul agresiv.

de persoana sa. care ţine de cercetător. atmosfera de studiu. . o anumită structurare planificată a timpului. nevoile sociale pe care le implică activitatea de cercetare ştiinţifică.  etapa de formare profesională (şcoală. care este reprezentat prin presiunea socială.  el are nevoie de ordine.  omul de ştiinţă evită situaţiile riscante în ceea ce priveşte realizarea scopului urmărit de cercetare. disciplină. Psihologia şi psihanaliza omului de ştiinţă  Înţelegerea personalităţii şi a structurii caracterului omului de ştiinţă cercetător trebuie să ţină seama de următorii doi factori:  factorul individual.  În cazul activităţii de creaţie ştiinţifică. atitudinea cercetătorilor se caracterizează prin următoarele:  atenţia acestora este strict şi riguros axată pe un singur şi anumit sector de activitate . logică. întâlnirea cu anumite teme ştiinţifice sau culturale).  controlează şi reprimă propriile sale reacţii afective în raport cu cercetarea şi rezultatele sale.  Omul de ştiinţă în lume  „Etapele de formare” a omului de ştiinţă-cercetător sunt:  etapa de descoperire şi afirmare a vocaţiei pentru cunoaşterea şi cercetarea ştiinţifică.  factorul exterior-social. cererea socială.

.  etapa de sinteză a cercetărilor efectuate anterior şi recrutarea de discipoli tineri.  desprinderea de maestru prin identificarea cu acesta şi egalarea lui. colaborarea cu specialişti şi activitatea desfăşurată în cadrul unui colectiv de cercetare sub conducerea şi controlul unui maestru. ca la un model exemplar pe care-1 imită.  afirmarea de sine. etapa de independenţă ca autoritate ştiinţifică. contactul cu colegii de lucru.intrarea  în activitatea de cercetare ştiinţifică propriu-zisă. a rezultatelor şi descoperirilor personale.  raportarea la maestru. dobândirea de prestigiu şi autoritate prin valoarea activităţii.  etapa retragerii maestrului din activitate şi înlocuirea acestuia de către tinerii cercetători.

motiv care îi face „să fie văzuţi şi consideraţi" ineficienţi. prevede „dispariţia acestor oameni care pretind că ştiu totul. în sensul că ei cultivă şi fac apel la principii abstracte pe care le consideră intangibile şi după care se conduc. dominat de intelectuali şi umanişti. cei care conservă şi transmit valorile culturale.Subcapitolul 5. ei nu au altă sursă de trai decât salariul. termenul intelectual desemnează acţiunea de a înţelege. Despre intelectual şi intelectuali  Definiţie şi cadru  Din punctul de vedere al semnificaţiei.  Spre deosebire de „spiritul european". folosind-o în scopul căutării dezinteresate a adevărului prin aplicarea riguroasă a metodelor ştiinţifice".  Intelectualii se definesc prin următoarele „funcţii" : (a) conservatori. ”Intelectualul este persoana care-şi pune inteligenţa deasupra tuturor celorlalte facultăţi. . dominat de „afacerişti" şi „întreprinzători". (c) dogmatici. (b) neproductivi. progresul ştiinţei având ca efect înlocuirea acestor universalişti cu echipe de cercetători riguros specializaţi". „spiritul american". făcând din aceasta o facultate psihică în raport cu operaţiile gândirii. raportat la faptul că imaginea socială a intelectualilor este aceea de „persoane neproductive" .

empirică. matematicieni etc.). şi nu este interesat de esenţa lor. are un tip de cunoaştere dionisiac-empirică. rămânând la exteriorul lucrurilor şi al raporturilor formal-utilitare ale acestora.  . persoană cultivată. profesori. filosofice). (b) intelectuali care sunt oameni de cultură (scriitori. manifestând o înclinaţie către forme şi utilitatea practică a acestora. Pozitiviştii sunt în primul rând „specialişti". Diferenţa dintre aceştia pare să fie dată de domeniul de formare şi activitate profesională. el nu este interesat de cultură. psihologi etc). arogându-şi dreptul de a contesta ansamblul adevărurilor şi al conduitelor care reprezintă concepţiile globale ale oamenilor în societate“ Deosebim mai multe categorii de intelectuali:  (a) intelectuali care nu sunt oameni de cultură (ingineri. prin aderenţa la valori (etice. din acest motiv. artişti. caracterizat printr-o cunoaştere de tip intuitiv. cel care creează şi utilizează concepte. (b) intelectualul specialist se caracterizează printr-un tip de cunoaştere discursivă. estetice. el creează şi inventează potrivit cu experienţa şi cu cerinţele sau nevoile practice . factologică. Intelectualilor li se reproşează că „se amestecă acolo unde nu-i priveşte. De aici se pot desprinde două forme de tipuri de intelectuali: (a) intelectualul om de cultură. pe când umaniştii sunt în primul rând „oameni de cultură".

întrucât socie-tatea le rezervă rolul de a trăi contradicţiile datorate conflictelor sociale ca pe propriul lor destin.  Intelectualii se situează între aceste două sisteme de valori pe care şi le interiorizează. În acelaşi timp. statutul şi rolul său bine definit. Fiecare dintre aceştia are caracteristicile sale proprii. Cine sunt intelectualii poate afirma că „intelectualul este omul care ia cunoştinţă de contradicţiile sociale ce apar între căutarea adevărului şi ideologia dominantă" sau „între valorile tradiţionale şi cele de progres şi înnoire”. demnitatea umană  Tipurile de intelectuali  Existenţa unor „tipuri de intelectuali" distinge trei tipuri de intelectuali: cercetătorul. Savanţii sunt cercetătorii care ajung la idei noi pentru a verifica. uşurând astfel progresul ştiinţei tocmai în latura sa cea mai vitală. eruditul şi savantul. Ei sunt „arbitrii responsabili" ai conflictelor epocii lor. dar şi cei chemaţi să ofere „soluţii" la aceste conflicte. Cercetătorii sunt cei care caută şi găsesc fapte noi. intelectualul construieşte. prin accepţiune. restabilind ordinea. înmulţi şi sistematiza cunoştinţele adulate până în epoca lor. Erudiţii sunt cei care adună multe cunoştinţe despre lucrurile aflate de ei sau de alţii. neînţelegându-i utilitatea. El este refuzat de cei care au o activitate practică. o „imagine mitică a lumii" care va deveni. un „mit totalitar exprimând conştiinţa de clasă" din care va deriva o anumită ideologie. Se  . un creator.  Orice intelectual este „un agent al cunoaşterii".  Responsabilitatea socială şi morală a intelectualilor este covârşitoare. Ei trebuie să găsească soluţii la aceste crize. libertăţile şi drepturile fundamentale ale cetăţenilor.

deplina obiectivitate care să domine şi chiar să excludă subiectivismul. evaluarea corectă a amănuntelor. logic. de sinteză a datelor de observaţie. utilizarea celor mai adecvate metode şi organizarea activităţii de cercetare după un plan coerent. bine gândit şi planificat anterior. Cercetătorul  Cercetarea este în primul rând o problemă de observare atentă. eventual chiar schimbându-se metodologia. de a-1 separa de detalii. revenirea asupra temei prin verificarea atentă şi repetată a rezultatelor. perseverenţă. informaţie largă şi aprofundată în domeniul temei de cercetare. răbdare. penetrantă şi îndelungată a fenomenelor. instrucţie profesională solidă. capacitatea de a surprinde esenţialul. întemeierea rezultatelor pe faptele verificabile . . o descriere exactă a lor. de cercetare ştiinţifică. dar uneori poate fi şi o descoperire absolut întâmplătoare ce te poate pune în faţa unor fenomene. stabilirea unor concordanţe între obiectivele cercetării şi rezultatele obţinute. acordul dintre obiect şi metodă . precum şi orice alte forme de atitudine emoţională. tenacitate. raţional. Condiţiile pe care le impune orice cercetare ştiinţifică sunt următoarele :              aptitudini speciale. renunţări la multe dintre problemele personale şi consacrarea majorităţii timpului muncii intelectuale. o anumită capacitate de concentrare intelectuală.

eruditul se situează deasupra cercetătorului. în care distingem două subtipuri: (a) tipul receptor. acumulativ. nu neglijează amănuntele şi este la curent cu ultimele noutăţi în domeniul respectiv. erudiţia este corectă şi sigură. fără însă a neglija. în primul rând. prin volumul şi diversitatea cunoştinţelor sale. mecanică. În felul acesta. al intelectualilor lenţi. nu la întâmplare. tenacitate.  Pentru ca erudiţia să reprezinte o valoare. cu rol fundamental într-un anumit domeniu de cercetare sau de cunoaştere ştiinţifică. sintetică.  În scara ierarhică a valorilor intelectuale. muncă intelectuală continuă. acumulare de date. iar aceste cunoştinţe să fie supuse criticii raţiunii logice. să îmbogăţească printr-o gândire creatoare. (2) Erudiţia savantă de tip selectiv constructiv creator.  În sfera erudiţiei se disting două tipuri: (1) Erudiţia obişnuită a mediocrităţilor dotate cu o mare capacitate de cumulare mnezică. să devină un erudit.  . lipsiţi de imaginaţie şi cu un nivel scăzut de inteligenţă. superficial sau chiar haotic . Eruditul Eruditul este tipul de intelectual care acumulează cunoştinţe multe într-o ramură de cercetare. cunoştinţele clasice. cunoştinţele sale trebuie să fie alese după criterii ştiinţifice. Erudiţia presupune interes. Aceştia compensează printr-o muncă perseverentă. (b) tipul tardigrad. Orice cercetător poate însă. în timp. fundamentale. în stare să „reproducă" sau să „creeze" cunoştinţe. adunând în timp un material foarte bogat. combinatorie domeniului ştiinţific. dar care se aseamănă cu o „salată de cunoştinţe".

3. creează sisteme de gândire. acestea sunt: Puterea judecăţii. Ei sunt gânditori de excepţie. asociativă. La acestea se adaugă o activitate intelectuală intensă şi susţinută. .capacitatea 2. a raţionamentului. Orientarea multilaterală şi sistematică a gândirii. Tot aici intră şi problema „geniului" ca aptitudine intelectuală specială.  Savantul are capacitatea să surprindă esenţialul. întemeiază şcoli. 4. creaţiei intelectuale şi a sferei de preocupări în general. de performanţe superioare.  Referindu-se la trăsăturile caracteristice ale savantului. să elaboreze idei. să introducă metode noi ca expresie a unor modele de gândire diferite de cele tradiţionale. capabilă 1. care depăşeşte limitele umane obişnuite. pentru ideile sale. sunt creatori în ştiinţă şi cultură. revoluţionând ştiinţa. cultura prin descoperirile şi creaţiile sale. El creează mentalităţi superioare. fundamentează domenii de cunoaştere. modele umane noi. să formuleze teorii. pentru care pune  pasiune şi sacrifică totul. consacrat studiului. originale. deschid noi căi în dezvoltarea domeniilor de cunoaştere ştiinţifică. Savantul  Savanţii sunt intelectualii gânditori ce elaborează idei noi. artele. Mobilitatea proceselor intelectuale. El constituie o temă foarte dezbătută şi este expresia unei activităţi psihointelectuale de excepţie. să sintetizeze cunoştinţele. Savantul adevărat este un idealist. discipline noi. un intelect superior. Atitudinea neutră a savantului. caracterizată printr-o mare capacitate raţională. Savantul renunţă cu uşurinţă la orice pentru munca sa.

prin care sunt predate sau prezentate. Spiritul ştiinţific şi cercetarea ştiinţifică  Spiritul ştiinţific    Definiţie. elaborate şi sistematizate pentru a putea fi înţelese şi învăţate.Subcapitolul 6. Cunoaşterea afectivă. dragostea de adevăr şi sinceritatea intelectuală. un sistem de cunoştinţe teoretice sau practice. care este dată prin educaţia şi instrucţia şcolară. prin asociaţia cunoştinţelor sau a faptelor de observaţie. cât şi elemente extraintelectuale. care este dată de felul în care îi simţim emoţional pe cei din jur sau de impresii afective şi emoţionale pe care ni le oferă realitatea lumii. este perceptivă. şi anume. Orice cunoaştere are mai multe forme:    Cunoaşterea sensibilă. cadru În componenţa spiritului ştiinţific se întâlnesc atât elemente intelectuale. Elementele extraintelectuale sunt reprezentate de calităţi morale. delimitări. care este dată prin simţuri. Spiritul ştiinţific se defineşte ca fiind o anumită „atitudine" a omului faţă de realitatea lumii. dar şi faţă de propria sa realitate. Cunoaşterea paidetică. Această „atitudine" îşi are originea în curiozitate şi dorinţa de cunoaştere. capacitatea intelectuală de a produce idei. . ca persoană. într-o formă didactică. Elementele intelectuale sunt reprezentate de invenţie.

spiritul descoperă sensul realităţii.  modelulşi limbajul algebric este nonfigurativ. Prin intuiţie. de „succesiune/ cauzalitate" etc. fără intermediar.  Cunoaşterea intuitivă este modalitatea de cunoaştere imediată. care furnizează cunoştinţe noi prin intermediul operaţiilor gândirii. în special ştiinţele tehnice.  intuiţia raţională: constă în perceperea imediată a raporturilor dintre lucruri (raporturi de „asemănare/deosebire". . prin simţuri. al raţionamentului logic. despre realitatea lumii sau realitatea persoanei.  Cunoaşterea simbolică. şi intuiţia psihologică. spre deosebire de alte forme de cunoaştere. instantanee. considerate „obiecte ale gândirii".este figurativ. formal.). prin intermediul conştiinţei.Cunoaşterea  raţională. ca aplicabilitate în ştiinţele pozitive. este un „model de gândire" formalizat. abstract. conceptual şi se referă la structurile logic-conceptuale de factură temporală. ce este oferit de „gândirea matematică" specifică. Ea se opune „raţionamentului discursiv". este de două feluri:  modelul şi limbajul geometric. în mod direct şi imediat Tipurile de intuiţie sunt următoarele :  intuiţia empirică reprezentată de: intuiţia sensibilă. concret. obiectual.

.  intuiţia retrospectivă: vederea sintetică a unui ansamblu despre care există deja o cunoaştere analitică.  Spiritul raţional  Cunoaşterea realităţii prin intermediul gândirii raţionale are limitele ei. a unor raporturi care nu ar putea fi stabilite pe cale raţională (de exemplu. fie ca esenţă. care se pune „cap la cap" constituindu-se astfel „întregul". care este impusă prin unicitatea gândirii clare.intuiţia metafizică sau intelectuală: actul prin care spiritul atinge  nu numai fenomenele şi raporturile ce există între ele. „bucată cu bucată". reprezentate prin trei inconveniente:  ca gândire spontană ea este o funcţie a creierului.  o altă limită a gândirii raţionale este reprezentată prin „liniaritatea" ei.  cunoaşterea revelată: modalitatea prin care sunt „descoperite" lucruri noi. adevăruri la care nu se poate ajunge altfel. ci şi fiinţele. necunoscute.  gândirea raţională recurge adesea la un compromis care caută să concilieze „condiţiile impuse de raţiune” cu „diversitatea şi imensitatea realului". care rezultă dintr-o activitate de reflecţie inconştientă. simplificare.  intuiţia divinatorie sau prospectivă: o luare la cunoştinţă imediată. motiv pentru care „gândirea prevalează asupra realităţii”. aproximare etc. fie ca existenţă. cu următoarele operaţii: abstractizare. intuiţia diagnosticului de către medic).

o idee abstractă din care se va desprinde gândirea concretă. în funcţie de adaptarea la anumite „idei" se disting un tip de om tradiţional şi un tip de om modern. fiind necesară o forţă care să le mobilizeze. ci o gândire unică. cel de-al doilea caută şi descoperă. acceptate ca atare.condamnate.întrucâtelecontrazic„ideile anterioare".  La baza tuturor ideilor stau câteva „idei-mamă”: situaţia  şi acţiunea.  Ideile ştiinţifice  Ideile ştiinţifice sunt rezultatul spiritului ştiinţific şi al cunoaşterii dobândite prin metoda ştiinţifică experimentală. a unei autonomii şi a unei autorităţi active asupra lumii. El este un nou model de gândire ce se impune şi din care vor decurge noi atitudini ale omului şi societăţii faţă de domeniile realităţii fizice obiective.  experimentală. de regulă. De fiecare dată. ideea unică. sentimentele şi capacitatea de înţelegere raţională. Aceste „idei noi" sunt. combătute.  Omul nu are o gândire simultană. ideile creatoare. orice observaţie trebuie completată şi verificată prin experiment. „ideea unică” este în acord cu percepţiile. care sunt rare.  Unul dintre marile avantaje pe care ideile ştiinţifice le oferă omului este reprezentat prin „desprinderea” treptată a acestuia de natură şi dobândirea.Aceste limite ale gândirii pot fi însă „corectate” prin „verificarea  experimentală” a cercetării ştiinţifice.  respinsesaurefuzate. şi nu asupra mai multor teme deodată. El nu se poate concentra şi gândi decât asupra unei singure teme. În sensul acesta. . reprezentând faptul că lucrurile nu pot evolua prin ele-însele. primul care conservă. În sensul acesta se acceptă faptul că „spiritul ştiinţific” este rezultatul activităţii de cercetare ştiinţifică.

. căutând să înlăture relativismul. momentul de criză urmează devalorizării cunoştinţelor ştiinţifice tradiţionale şi are un impact serios şi brutal asupra modului de a gândi. care este corelat cu cel de criză. El reprezintă un fapt demonstrat şi verificat. ceea ce demonstra şi nici verifica în totalitate din punct de vedere ştiinţific. au caracter de istoricitate. dar şi asupra formelor activităţii practice conexe acestor modele de gândire. se disting trei momente principale: momentul de uzură. caracterizat prin devalorizarea cunoştinţelor ştiinţifice tradiţionale. momentul de revoluţie este caracterizat prin depăşirea crizei şi instituirea acceptată a unor forme noi de gândire. Exact este ceea ce s-a dovedit din punct de vedere ştiinţific. de viaţă etc. de activitate. Relativ este ceea ce încă nu se cunoaşte complet. Ele se înscriu în dimensiunile duratei temporale ca o consecinţă firească a dinamicii spirituale a umanităţii. Revoluţiile ştiinţifice Evoluţia ştiinţelor.          Exactitate şi relativism Orice domeniu de cunoaştere ştiinţifică tinde către exactitate. În procesul de revoluţie a ştiinţei. ca şi evoluţia umanităţii.

pasiune pentru studiu şi descoperire. în primul rând. Din punct de vedere psihologic. obiecte concrete. . de tipul de personalitate al cercetătorului ştiinţific: tipul introvertit şi tipul extravertit. Tipul extravertit de cercetător Acesta este înclinat şi atras către fapte. motivele şi scopurile sale sunt condiţionate de natura tipului psihologic al cercetătorului ştiinţific. Acesta este un tip de cercetător pragmatic. ce poate merge chiar până la o diferenţiere extrem de nuanţată a acestui raport. Există o corelaţie directă între tipul de personalitate şi activitatea de cercetare ştiinţifică. descompunând întregul în părţile sale componente. vocaţie. cultivând astfel latura concretă. Este dominat de  curiozitate. cultivă detaliile. care îşi pune amprenta asupra activităţii sale şi a produselor sau rezultatelor acesteia. „imagini". a faptului cercetat. interesat de „forme". tipul extravertit de cercetător este proiectiv. Personalitatea cercetătorului Trăsăturile psihologice ale cercetătorului ştiinţific În această apreciere nu se referă numai la aptitudini. Prin activitatea sa de cercetare ştiinţifică urmăreşte să obiectiveze faptele descoperite. cultivând spectaculosul. Ceea ce este important ţine. „obiecte". în orice activitate de cercetare ştiinţifică. experienţă în activitatea de cercetare ştiinţifică. El este experimentalist în activitatea de cercetare ştiinţifică. vizibilă. cunoştinţe şi  pregătire profesională. spirit analitic.

caută să dea explicaţii celor studiate. materiale. acesta prezintă nuanţe sau „modele" de atitudini ori înţelegere a adevărului. (3) Atitudinea metodică faţă de obiectul cercetării  În abordarea practică a cercetării ştiinţifice a unui „obiect" sau a unei „teme". direct accesibile printr-o cunoaştere senzorială imediată. el are tendinţa de a „teoretiza" rezultatele activităţii sale de cercetare ştiinţifică. alegerea metodei. în raport de natura tipului psihologic al cercetătorului ştiinţific. a semnificaţiilor. Acest tip psihologic de cercetător este interesat în primul rând de „idei" şi de „calităţi".  În cazul alegerii obiectului cercetării ştiinţifice. cultivând abstractul în scopul desprinderii esenţialului. urmăreşte clarificarea şi ordonarea faptelor studiate. . din punct de vedere psihologic. stilul de „a gândi". (2) Tipul de adevăr  Adevărul. spirit sintetic. natura tipului de personalitate este extrem de importantă. vrând să reconstituie întregul din părţi şi exprimându-l sub formă de „modele teoretice". concrete. ca valoare intelectuală şi formalitate logică. tactica şi strategia cercetării ştiinţifice depind tot de tipul de personalitate al cercetătorului ştiinţific. Tipul de cercetător extravertit alege ca obiect de cercetare ştiinţifică „lucrurile" din realitatea lumii externe. construieşte sisteme teoretice de gândire. vizează esenţialul.(1) Tipul introvertit de cercetător  Acest tip este atras de idei. fiind un tip teoretic. extrem de riguros. este unul singur.

Aceasta explică de ce mulţi cercetători tineri îşi încep activitatea de cercetare prin aprofundarea sau continuarea cercetărilor ştiinţifice ale profesorilor sau maeştrilor cu care s-au format ca specialişti. Tipul extravertit de cercetător este dominat de curiozitate. căutând să-l imite şi să-l interiorizeze. tipul introvertit de cercetător este motivat de interogaţie ca frământare şi nelinişte intelectuală. Un rol important în această alegere este reprezentat de „modelul maestrului". (5) Alegerea tematicii de cercetare ştiinţifică  Alegerea sau înclinaţia către o anumită „tematică de cercetare ştiinţifică" este precedată cu mult timp înainte de alegerea unui anumit „domeniu de cunoaştere ştiinţifică" . de personalitatea profesorului care incarnează şi ilustrează simbolic „valorile ştiinţifice" ale domeniului de cunoaştere Autoritatea ştiinţifică. activitatea desfăşurată şi rezultatele obţinute constituie un solid argument ştiinţific şi moral. de factură pasională şi care urmăreşte realizarea unei satisfacţii. Spre deosebire de acest tip. . se poate remarca influenţa tipului de personalitate al cercetătorului ştiinţific.(4) Motivaţia şi stilul de cercetare ştiinţifică  În cazul acesta. ambele având o mare încărcătură emoţională. de dorinţa de a descoperi ceva nou. determinant pentru discipolul care va fi atras de modelul exemplar al maestrului. în care se va forma ca specialist viitorul cercetător. prestigiul.

ea nu poate fi separată de „originile sale psihologice”. imaginaţie. experimentale. speculative. bazate pe fapte (chimia. şi dorinţa de „întâlnire şi completare” între domenii diferite. biologia. prin manifestările sale care sunt cunoscute prin reflecţie. pragmatice. metode filosofice. de o analiză a ideilor. Orice ştiinţă este un produs al activităţii intelectuale umane. Interdisciplinaritatea este nu numai dorinţa de „ieşire” din limitele unui domeniu. Din acest motiv. fizica. toate sunt concentrate sintetic în diferite proporţii în structura „tipului psihologic”. aptitudini. interes. că are „un caracter impersonal”. al căror obiect nu poate fi experimentat. curiozitate. concomitent. geologia etc. abstracte. Corespondenţa dintre „ştiinţă" şi „personalitatea cercetătorului” Circulă un adevăr cert că „ştiinţa este universală”. fiind depozitara unor „adevăruri” şi „legi” specifice şi universal admise şi recunoscute ca atare. . indirect. logico-matematice etc. Vocaţie. el fiind cunoscut prin deducţie. ci.      Alegerea domeniului şi a tematicii de cercetare ştiinţifică de către un specialist nu este întâmplătoare şi are „rădăcini" în etapa de formare a acestuia. În funcţie de tipul de personalitate al cercetătorului ştiinţific se disting următoarele tipuri de cunoaştere ştiinţifică: a) ştiinţe practice. teoretice. este strict circumscrisă „obiectului" cunoaşterii. b) ştiinţe teoretice. Ele trebuie căutate şi descoperite pentru a putea cunoaşte şi înţelege semnificaţia sa profundă. concrete. reflecţii intelectuale. se constată următoarele aspecte: a) tipul introvertit de cercetător va fi interesat de cercetări abstracte. întrucât acestea o explică. al căror obiect se experimentează. pe fapte ca evidenţe imediate. b) tipul extravertit de cercetător va fi atras de cercetările concrete.) şi care sunt creaţia tipurilor extravertite de cercetători. Având în vedere acest aspect.

În felul acesta ştiinţa şi tehnologia reunesc în mod simbolic inteligenţa creatoare cu activitatea mâinii. .  Ca produs al ştiinţei. se admite că ne aflăm deja în plină „eră tehnologică”. face ca ştiinţa să aibă un caracter universal.  Ştiinţa şi societatea  Dezvoltarea ştiinţei a produs o schimbare profundă în societate. tehnica are.Subcapitolul 7. un caracter de utilitate practică. a produselor acesteia şi intrarea lor în circuitul. ştiinţa şi produsele ei ajung la un nivel superior de dezvoltare. se vede în tehnică un act specializat care reprezintă totalitatea „operaţiilor mâinii gânditoare”. A vorbi despre „viitorul ştiinţei" presupune a încerca să se vadă „destinul" acesteia. Evoluţia ştiinţei şi viitorul inteligenţei creatoare Perspectiva „erei tehnologice”  Produs al intelectului şi al inteligenţei. În sensul acesta. să reprezinte un patrimoniu al întregii umanităţi. vieţii sociale. Caracterul transmisibil al cunoştinţelor ştiinţifice. dar şi al lumii.  Dezvoltarea şi complexificarea ştiinţei şi a activităţii de cercetare ştiinţifică. prin amploarea şi importanţa lor dominând până la urmă omul şi societatea. fiind legată de „mână”.

Cunoaşterea ştiinţifică va fuziona treptat cu gândirea filosofică şi politică.   Ştiinţa. Omul devine un „sclav” închis în interiorul propriilor sale descoperiri şi realizări ştiinţifice pe care nu le mai poate nici controla.  un anumit sens teoretic intelectual. ca prioritate şi recompensă.  un anumit nivel de dezvoltare socială. preluând de la aceasta din urmă atât un mare număr de responsabilităţi.  o anumită orientare practică.  responsabilitate. nici stăpâni şi de care nu poate beneficia. presupune din punct de vedere social următoarele aspecte:  competiţie.  un stil de viaţă superior. dincolo de nivelul de cunoştinţe teoretice şi de rezultatele sale practice. cât şi puterea de decizie. aşa cum se poate vedea în secvenţa următoare : Descoperire ştiinţifică Cunoaştere ştiinţifică Produsele ştiinţei Revoluţia ştiinţifică Societatea Omul Stilul de viaţă .  luarea în posesie a adevărului.

Se impune o strictă specializare profesională sau chiar o ultraspecializare. aspiraţii şi conduite noi. ale omului în vederea adaptării sale la schimbările sociale. despărţindu-ne astfel. vor apărea situaţii de „competiţieconcurenţă" în interiorul societăţii.  La întâlnirea dintre „nou” şi „tradiţional” în gândirea ştiinţifică.Cercetările şi descoperirile ştiinţifice impun un nou „mod de gândire”. fapt care va asigura dezvoltarea şi dominarea socială a grupurilor respective. Accesul la utilizarea rezultatelor teoretice ale ştiinţei şi posibilitatea de a lucra şi de a beneficia în mod direct de produsele ştiinţei şi în special de tehnologiile moderne. dar şi interstatale. vor genera atitudini. a fi acceptat şi utilizat. nu vor fi însă la îndemâna oricui. de „cunoştinţele” şi „modul de gândire” proprii ştiinţei anterioare. de educaţie.  Întrucât stăpânirea ştiinţei teoretice şi a tehnologiilor vor garanta poziţia şi puterea în societate. va produce un „şoc” în mediul tradiţional ştiinţific şi social.  Noile forme de gândire. noul va sfârşi de fiecare dată prin a se impune. Se vor impune noi modele de formare şi instruire.  Evoluţia şi complexificarea cunoştinţelor teoretice vor reclama o pregătire superioară de specialitate. Accesul la progresul ştiinţific şi tehnologic va fi asigurat prin dezvoltarea cercetării ştiinţifice şi utilizarea imediată a celor mai noi rezultate. Acesta.  Efectele evoluţiei ştiinţifice asupra inteligenţei creatoare  .

capacităţile de control şi decizie.       Schimbările care au apărut în lume în secolul XX. . Aceasta. va deveni în mod incontestabil. Va depăşi ştiinţa şi tehnologia inteligenţa creatoare? Va deveni omul postmodern dependent de acestea? Din punct de vedere metodologic. desprinderea de modul de a fi dependent de natură. Dependenţa de tehnologiile vieţii fac ca omul postmodern să-şi piardă libertatea. iniţiativa. Evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi a tehnologiei va crea un „om nou". concentrată în institutele de cercetări ştiinţifice. Este aceasta de ajuns pentru persoana umană? Pot acoperi necesităţile vieţii. formele de confort oferite de produsele ştiinţei şi tehnologiei ? Incontestabil că nu. dependentă de ştiinţa avansată. În esenţă. Un rol şi un loc important în societatea postmodernă va reveni ştiinţei. vor deţine în final puterea şi vor avea un rol de decizie în societate. Societatea va deveni o masă manipulată. în ceea ce privesc tehnologiile de cercetare. au realizat o dorinţă a omului: eliberarea de sub povara muncilor. conduse de cercetători ultracalificaţi. ţine seama de evoluţia ştiinţei şi de cea industrială. superior şi eficient. situaţia de a conduce şi controla cu un minim de efort şi un maxim de eficienţă.

Ea se interesează de structuri. de părţile componente. îl obligă pe acesta să fie conform intenţiilor pe care ea urmăreşte să le obţină. în primul rând.Subcapitolul 8. de modul de organizare a obiectului cercetării. .  Orice metodă. Din acest motiv se întemeiază pe observaţie. Ea vizează. efectul acţiunii metodelor de cercetare asupra obiectului cunoaşterii. o adevărată „cauză” care. în cazul acesta.  Cunoştinţele devin astfel.  Orice descoperire este. un obiect asupra căruia îşi fixează un „obiectiv" precis al cercetării sale. Descoperirea şi imaginaţia ştiinţifică  Aspecte generale  Orice activitate de cercetare ştiinţifică este un act de cunoaştere. Metoda devine. analiză şi experiment. o cunoaştere formală. va produce nişte „efecte" din care şi prin care experimentatorul deduce sau extrage cunoştinţe despre natura acestuia. prin însuşi faptul că exercită o „acţiune” asupra obiectului său. acţionând asupra „obiectului”.

Principalele „etape” de elaborare şi desfăşurare a procesului de cercetare ştiinţifică: motivaţia cercetării. . care. dominată în mare măsură de o stare afectivă particulară. (d) existenţa unor factori pasionali pe care caută să-i anuleze sau săi depăşească (frustrări. semnificaţia finală a descoperirii ştiinţifice. raţionamentul ştiinţific. complexe etc.). scopul urmărit de cercetare. urmărirea unui obiectiv ales în prealabil. gândit şi planificat. are o determinare dominant raţional-intelectuală.  Motivaţia cercetării ştiinţifice  Principalii factori motivaţionali care stau la baza oricărei forme de cercetare şi cunoaştere ştiinţifică sunt următorii: (a) interesul pentru un domeniu sau o temă ştiinţifică. (b) curiozitatea de a afla. spre deosebire de interes. înainte de a fi o activitate lucrativă propriu-zisă. organizarea formei de cercetare. (c) o stare de tensiune. carenţe. de nelinişte interioară ce generează interogaţii din partea cercetătorului legate de tema pentru care prezintă interes. de a cunoaşte. Etapele cercetării ştiinţifice  Orice activitate de cercetare ştiinţifică este în primul rând un act intelectual.

(d) cu un caracter de revelaţie. tipul magic. întrucât ea reprezintă răspunsul pe care îl caută cercetătorul. lipsită de orice fel de intenţie sau pregătire metodică din partea cercetătorului (b) dedusă din alte observaţii anterioare.(2) Urmărirea unui obiectiv tematic  Obiectul sau tema de cercetat sunt aspectele „exterioare" ale procesului de cunoaştere ştiinţifică. pe care pentru moment cercetătorul nu şi-o poate explica.  Descoperirea poate fi de mai multe feluri: (a) întâmplătoare sau accidentală. şi anume adevărul ştiinţific. (3) Organizarea formei de cercetare  Orice activitate de cercetare ştiinţifică trebuie să aibă un caracter disciplinat. Cercetarea ştiinţifică este în primul rând un model specific de gândire ce trebuie să fie conform cu „spiritul ştiinţific”. b. (c) atinsă pe cale inductivă. tipul ştiinţific. de o riguroasă planificare şi organizare a desfăşurării sale. pe care-l oferă descoperirea. . Ceea ce de fapt se urmăreşte este aspectul „interior" al acestuia. c. tipul pseudoştiinţific. Descoperirea adevărului anulează îndoiala şi tensiunea neliniştii interogaţiei intelectuale.  Următoarele tipuri de modele de organizare şi desfăşurare a activităţii de cunoaştere sunt: a.

pedagogie etc. umanistă. şi anume: (a) alegerea şi fixarea obiectivelor sau a tematicii de cercetare. altfel spus ca formă de a conduce judecata ştiinţifică.(4) Raţionamentul ştiinţific al cercetării  Orice activitate de cercetare ştiinţifică trebuie să fie conformă cu un anumit tip de raţionament ştiinţific. ca atitudine metodologică mintală (deductiv sau inductiv). prin observare. psihologie. (b) formularea ipotezelor. analiza şi compararea rezultatelor obţinute de cercetarea ştiinţifică. în teoria generală a cercetării ştiinţifice. (d) culegerea. medicală. trebuie să fie conform unui plan sau model unic ce reprezintă o anumită formă de gândire ştiinţifică. (c) alegerea modelului de a gândi obiectul cercetării. Acesta trebuie să fie adaptat la specificul domeniului de cunoaştere (tehnică.  Raţionamentul ştiinţific trebuie să se desfăşoare în următoarele etape.)  Orice raţionament ştiinţific. indiferent de domeniul în care se desfăşoară acesta. (e) formularea unor concluzii care se desprind din cercetarea efectuată. experiment sau modelare. biologică. .

aşa cum decurge din ipotezele formulate de către cercetător.  (b) Etapa particulară: cea de cercetare propriu-zisă. că etapele generală şi particulară reprezintă premisele. cea a concluziilor care decurge în mod logic din acestea. (c) Etapa concluziilor: ultima etapă şi rezultă în mod obiectiv şi necesar din cele două etape anterioare. este etapa în care se acţionează asupra obiectului cercetării prin intervenţia metodelor şi a tehnicilor de lucru. în care distingem trei etape principale: (a) Etapa generală: cea cu care începe raţionamentul ştiinţific al cercetării. al demonstrării ipotezelor formulate. în asemenea măsură încât se considera. al ipotezelor cu concluziile sau. odată cu aceasta.Rezultă că orice cercetare ştiinţifică trebuie să aibă aspectul formal al unui raţionament logic. . viciu de raţionament sau de metodă. dimpotrivă. în cazul în care adevărul este înlocuit de eroare. în scopul probării. iar etapa ultimă. „dezacordul" dintre ipoteze şi concluzii. ea se compune din două momente :  alegerea şi delimitarea obiectivelor sau a temelor cercetării şi a metodologiei folosite. în această etapă se obţine ceea ce am dorit să aflăm prin cercetarea ştiinţifică întreprinsă.  formularea ipotezelor de la care pleacă raţionamentul ştiinţific. se încheie şi activitatea de cercetare ştiinţifică. iar ea va reprezenta „acordul". în caz de adevăr. urmează apoi verificarea rezultatelor şi.

Aceasta fie se adaugă celor existente. în timp. fie va reprezenta „anticipaţia". poate fi formulată sub două aspecte : valoare teoretică şi valoare practic-aplicativă. cât şi practic. contribuind astfel la cunoaşterea ştiinţifică generală. pot fi sistematizate în felul următor: (a) toate rezultatele unei cercetări ştiinţifice satisfac o anumită cerinţă intelectuală. un nou domeniu de cunoaştere. atât în plan teoretic. . din care se va construi o teorie ştiinţifică. schimba sau institui un anumit model de gândire ştiinţifică. (c) aduc o satisfacere a nevoii de cunoaştere. prin reducerea sau chiar anularea tensiunii emoţionale şi intelectuale a cercetătorului. Orice cercetare duce la o concluzie. o anumită nevoie de cunoaştere.  Rezultatele cercetării ştiinţifice. completa. punctul de plecare sau deschiderea către o altă cercetare ştiinţifică. legată de interogaţiile şi îndoielile sale. din care se va constitui. completândule sau schimbându-le.  Semnificaţia descoperirii ce rezultă din cercetarea ştiinţifică efectuată.(5) Scopul şi semnificaţia descoperirii în cercetarea ştiinţifică  Rezultatele unei activităţi de cercetare ştiinţifică. pot confirma. (e) reprezintă rezolvarea unor probleme teoretice sau practice. (b) ele produc o stare de satisfacţie emoţională. (d) răspund interogaţiilor intelectuale ale cercetătorului.

ducând la aceleaşi rezultate . lucrurile. prin metode sau tehnici diferite. c. b. Descoperirea  . esenţialul.  Condiţia esenţială pe care trebuie s-o îndeplinească o descoperire pentru a avea caracter ştiinţific este să descopere valorile de adevăr.este un proces complex care constă din următoarele: (a) capacitatea de a vedea „ceva" acolo unde alţii nu văd sau. trebuie să fie verificată şi acceptată şi de alţi cercetători. d. (c) capacitatea de a analiza şi apoi de a recompune obiectele ori fenomenele supuse observaţiei. (b) capacitatea de a pătrunde cu înţelegerea. Acesta este scopul însuşi al oricărei cercetări ştiinţifice. dacă văd. (d) aptitudinea mintală de a surprinde cu uşurinţă. trebuie să aibă un caracter general valabil. fenomenele sau oamenii.  Orice descoperire trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a. trebuie să reveleze adevărul ştiinţific . nu înţeleg . trebuie să „apară" aparent ca o surpriză şi să se impună ca o realitate pentru toţi specialiştii din domeniul respectiv.  Se poate deduce că la capătul oricărei activităţi de cercetare ştiinţifică stă aflarea sau stabilirea valorilor de adevăr.

propria persoană sau alte persoane etc.Semnificaţia psihanalitică a descoperirii ştiinţifice Orice descoperire ştiinţifică este un răspuns. a unui fenomen. Orice interogaţie are două surse: (a) o stare de tensiune emoţională interioară. Această „întrebare" conţine în ea dorinţa de căutare şi aflare a adevărului. fiinţă.  Descoperirea este răspunsul pe care cercetătorul îl dă propriei sale interogaţii. o stare de „nelinişte intelectuală" a cercetătorului. La originea descoperirii stă interogaţia. (e) odată descoperit adevărul. care reprezintă procesul de „compensare a îndoielii metodice" . lucrurile se derulează după următoarea secvenţă: (a) neliniştea intelectuală generează interogaţia. raţionamentul sau judecata se opreşte. fenomen. În planul logico-intelectual al gândirii raţionale. Ea răspunde la o întrebare pe care cercetătorul şi-o pune asupra unui obiect.   . Este soluţia. (c) momentul următor este reprezentat prin deducţie. (b) al doilea moment este reprezentat prin îndoială ca „atitudine mintală" rezervată în ceea ce priveşte alegerea şi abordarea metodică a temei. actul raţional este suspendat. (d) urmează momentul formulării sau al descoperirii şi denumirii „adevărului" ca formă de „răspuns" la „interogaţia" iniţială a cercetătorului.). (b) o tensiune intelectuală legată sau proiectată la ceva anume (obiect. a unei persoane.

înainte de a trece la cercetarea propriu-zisa.   . descoperirea accidentală. Descoperirea este de fiecare dată un act spectacular.  Imaginaţia ştiinţifică este o formă particulară a imaginaţiei. Conştiinţa persoanei are două forme sau modalităţi de reprezentare a lumii: (a) forma directă. Sunt mai multe forme de descoperire. considerată un proces general psihic. prin senzaţii şi percepţii. (b) forma indirectă. descoperirea prin comparaţie sau asociere de idei şi fapte . Ea oferă cercetătorului posibilitatea unui „joc mintal” de combinaţii şi recombinaţii dintre cele mai diferite. orientată într-o anumită direcţie de căutare sau „reprezentare anticipativă” a unor aspecte pe care cercetătorul le „gândeşte” sau pe care acesta caută să şi le „reprezinte”. şi anume:      descoperirea întâmplătoare. revelaţia unor adevăruri. prin reprezentări sub formă de imagini. Ea se caracterizează prin faptul că este centrată pe anumite teme. Delimitarea problemei  În sfera activităţii de cercetare ştiinţifică. imaginaţia creatoare are un caracter de „anticipaţie” şi este simbolică. în scopul realizării unor „modele” prezumtive. Descoperirea ştiinţifică este un fapt spontan. descoperirea prin deducţie şi analiză sau prin inducţie şi sinteză. de la care ar putea să plece în activitatea sa de cercetare.

stăpânirea prejudecăţilor. (1) Originalitatea  Aceasta reprezintă puterea de a gândi în mod original.  Caracteristicile imaginaţiei ştiinţifice  Imaginaţia ştiinţifică este un proces complex care. Printr-o gândire originală şi independentă. să gândească şi să acţioneze ca atare. imaginaţia ştiinţifică poate fi considerată o etapă de anticipaţie a descoperirii. mintea îşi formează idei conştiente despre unele lucruri şi îşi imaginează altele. şi anume:originalitatea. fiind un aspect de sine stătător. care nu au fost până atunci percepute în realitate . (2) Independenţa spiritului  Adevărata esenţă a unui lucru original este însă de a fi cu totul altfel decât orice altceva deja cunoscuta.În sensul acesta.  . (4) Capacitatea de a-şi reprezenta anticipativ  Aceasta este de fapt însăşi problema imaginaţiei ştiinţifice. capacitatea de a-şi reprezenta anticipativ. prin multiplele asociaţii mintale pe care le presupune şi le efectuează. teoretic. ar trebui să facă parte din activitatea de reflecţie mintală a oricărui cercetător ştiinţific.  Imaginaţia ştiinţifică se caracterizează prin următoarele trăsături. să se plaseze în limitele raţiunii logice.independenţaspiritului. Imaginaţia depinde de libertatea spiritului. independent. (3) Stăpânirea prejudecăţilor  Adevăratul om de ştiinţă trebuie să fie în stare să se elibereze de prejudecăţi. creator. intuiţia.

 Orice cercetare ştiinţifică trebuie să pornească de la zero. al obiectului cunoaşterii existent în realitate.  Imaginaţia îmbogăţeşte continuu „modelul". dominant abstractă a cunoaşterii ştiinţifice. în raport cu „persoana cercetătorului" (P). să descifreze semnificaţia şi dinamica acestuia. reprezentat mintal. Descoperirea sau „crearea ideilor" trebuie să pornească de la fapte.  Raportul dintre descoperire şi imaginaţia ştiinţifică  Spre deosebire de descoperire. fără un raţionament logic.(5) Intuiţia  Intuiţia este raţiunea inconştientă care duce la cunoaştere. Descoperirea şi imaginaţia ştiinţifică sunt inseparabile. imaginaţia ştiinţifică încearcă să pătrundă în interiorul obiectului cunoaşterii. concretă a cercetării ştiinţificele când imaginaţia este latura intelectuală. Descoperirea reprezintă latura dominant materială. bazându-se pe corelaţia dintre „numărul de idei" (I) şi „timpul cercetării" (T). tinzând să se ridice treptat către un „ordin mai înalt" al cunoaşterii.  Nutrebuie însă separată descoperirea de imaginaţie. În sensul acesta sunt semnalate trei situaţii: . fără judecată sau deducţie logică. Ea reprezintă o înţelegere sau o cunoaştere imediată.

 (1) Numărul de idei (I) interesante. dar nedescoperite. aşa cum se poate vedea din graficul următor : Numărul de idei Timpul . scade cu timpul (T).

domeniul ideilor (I) respective. va pierde din interes. cu timpul (T). aşa cum se poate vedea din schema de mai jos: Numărul de cercetători Timpul . (2) Datorită celor arătate. iar domeniul lor profesional se va restrânge din punct de vedere social pierzându-şi din importanţă. numărul de cercetători (P) va scădea.

 (3) Confruntarea celor două situaţii anterioare va duce la un rezultat spectaculos: descreşterea ignoranţei pe scara timpului. aşa cum se poate vedea din graficul de mai jos: Numărul de idei interesante rămase a fi descoperite Timpul .

onestitatea şi modestia. onestitate. la care cercetătorul ştiinţific trebuie să-şi raporteze permanent ideile şi activitatea practică. în primul rând. Principiile . devotament.  Se prezintă în cele ce urmează principiile cercetării ştiinţifice. Se cer şi se impun câteva aspecte esenţiale legate de natura psihologică şi morală a persoanei cercetătorului. curiozitate. ce definesc şi normează cadrul oricărei activităţi de cercetare ştiinţifică. Se impun anumite reguli cum sunt cele de mai jos: (a) în activitatea de cercetare ştiinţifică trebuie admişi numai specialişti formaţi în domeniul ştiinţific respectiv. (1) Principiul competentei  Acest principiu stabileşte cine este capabil şi poate desfăşura o activitate de cercetare ştiinţifică. spirit de observaţie dezvoltat. (b) se cer anumite aptitudini speciale pentru ca persoana care doreşte să desfăşoare o activitate de cercetare să o poată efectua (dorinţa de cunoaştere. capacitate intelectuală de analiză şi sinteză. spirit critic. Ele sunt repere absolut necesare.Principiile cercetării ştiinţifice cercetării ştiinţifice nu sunt numai „legi".SUBCAPITOLUL 9 . în aflarea şi descoperirea adevărului aplicat la obiectul cercetării sale. cu caracteristicile fiecăruia.  Principiile cercetării devin în felul acesta reguli obligatorii. respectiv metoda. pasiune şi răbdare. Acestea sunt. pentru a putea menţine şi urma „calea cea mai dreaptă". seriozitate). seriozitatea.

dublată de un „stagiu” de pregătire în activitatea de cercetare ştiinţifică. cercetătorul nu trebuie să se abată de la realitatea obiectului cercetat şi să nu îşi schimbe obiectivul urmărit. dar şi la atitudinea cercetătorului faţă de obiectul cercetării sale. reţinerea entuziasmului în faţa descoperirii. pentru a nu apărea erori. (d) să nu se „altereze" sau să se „schimbe" natura obiectului cercetat. viaţa austeră. desprinderea de atitudinile subiective de factură emoţională. cu calităţile sale proprii. pe cât posibil. evaluarea rezultatelor şi valorificarea acestora etc. spiritul critic. să se fixeze atenţia şi să se pună în evidenţă un anumit obiectiv care să reprezinte scopul precis al cercetării respective. metodele şi tehnicile de lucru. .. căutându-se menţinerea obiectul cercetării.(c) o anumită experienţă profesională de specialitate. (2) Principiul obiectivării  Acest principiu se referă la obiectul cercetării ştiinţifice şi la modul în care acesta trebuie studiat. (d) o etapă preliminară prin care trebuie să treacă orice tânăr cercetător. pentru a deprinde modul de gândire. prudenţă şi bun-simţ. cu experienţă. (b) pe parcursul cercetării ştiinţifice. (c) să adapteze metodele şi tehnicile de cercetare la specificul naturii obiectului cercetat. (e) educaţia profesional-ştiinţifică a viitorului cercetător trebuie să cultive seriozitatea. lucrând sub conducerea unor cercetători specialişti consacraţi. formularea ipotezelor. în sensul acesta trebuie să se aibă în vedere următoarele aspecte: (a) plecând de la obiectul ce urmează să fie supus cercetării ştiinţifice. pregătirea etapelor de cercetare. şi nu invers.

inteligibil şi care să poată fi în mod universal acceptat şi utilizat. în conformitate cu un „plan" riguros pregătit anterior de cercetătorul ştiinţific respectiv. la rezultate eronate. (b) orice activitate de cercetare ştiinţifică trebuie să fie coerentă. astfel. (c) exprimarea rezultatelor cercetării trebuie să se facă utilizându-se un limbaj clar. (4) Principiul metodic  Acest principiu se raportează la metodologia cercetării ştiinţifice. fantezia sau speculaţia sterilă.(3) Principiul adevărului  Acest adevăr trebuie să reflecte natura reală a obiectului cercetat şi să poată fi exprimat şi înţeles. . (b) în activitatea de cercetare ştiinţifică trebuie respectate „pas cu pas" etapele şi metodele de lucru. În sensul acesta. trebuie să se evite subiectivismul. pentru a avea coerenţă şi desfăşurare logică procesul de descoperire a adevărului. precis. logică. Prin aceasta se realizează corelaţia dintre necesităţile obiectivării datelor urmărite la obiectul supus cercetării ştiinţifice. trebuie să avem în vedere următoarele reguli: (a) orice activitate de cercetare ştiinţifică trebuie condusă metodic. să aibă continuitate şi să fie conformă cu realitatea obiectului supus cercetării sale. (e) orice activitate de cercetare ştiinţifică trebuie să fie consecventă şi conformă cu raţiunea logică. care duc la deformări metodice şi. (d) în activitatea de cercetare ştiinţifică. precum şi necesitatea de a descoperi adevărul legat de obiectul respectiv. în sensul acesta trebuie respectate anumite reguli: (a) cercetarea trebuie să urmărească descoperirea adevărului despre obiectul cercetat.

(7) Principiul evaluării rezultatelor  Acesta este un principiu care se raportează la metodologie şi priveşte modul de evaluare şi de utilizare a rezultatelor obţinute din activitatea de cercetare ştiinţifică. trebuie avute în vedere următoarele reguli: (a) să se evalueze corect. El statuează faptul că rezultatele ştiinţifice care decurg din cercetarea unui obiect trebuie să fie corelate cu datele existente în domeniul ştiinţific respectiv sau cu cele de factură inter-disciplinară. trebuie ca acestea să realizeze o sinteză cu datele similare deja existente într-un domeniu ştiinţific dat. într-o manieră strict raţională. . toate rezultatele obţinute din cercetarea ştiinţifică a obiectului studiat.(6) Principiul corelaţiei  Acesta este în relaţie cu metoda. în sensul acesta se va ţine seama de următoarele reguli: (a) să se aibă în vedere raporturile obiectului cercetat cu altele din aceeaşi clasă de obiecte sau cu obiecte înrudite cu acesta. operaţie ce este realizată de o altă echipă de cercetători. (d) să se verifice dacă rezultatele obţinute sunt corecte. din domeniile ştiinţifice înrudite. în conformitate cu acest principiu. fără nici un fel de subiectivitate din partea cercetătorului care a efectuat studiul. (b) evaluarea rezultatelor să fie corectă. (c) rezultatele obţinute din cercetarea ştiinţifică efectuată trebuie să se integreze într-un domeniu de cunoaştere ştiinţifică bine stabilit (d) în urma sistematizării rezultatelor obţinute dintr-o cercetare ştiinţifică. (b) să se aibă în vedere cunoştinţele existente despre „obiectele" apropiate sau înrudite cu „obiectul" cercetării respective. (c) rezultatele obţinute să fie comparate cu datele existente în literatura ştiinţifică de specialitate a problemei cercetate.

şi faţă de consecinţele ce decurg din aplicarea teoretică sau practică a rezultatelor cercetării. să aibă în vedere o utilizare atât teoretică. trebuie respectate următoarele reguli: (a) cercetarea efectuată trebuie să fie utilă atât din punct de vedere teoretic. cât şi modul în care se desfăşoară activitatea de cercetare ştiinţifică a acestuia. cât şi practică a datelor rezultate din cercetare. de rezultatele cercetării. respectând raporturile etic-profesionale dintre cercetătorii din acelaşi domeniu de cercetare şi chiar comunicând cu aceştia pe parcursul desfăşurării cercetării respective. atât responsabilitatea ştiinţifică. trebuie să se conducă după principiile etice ale unei activităţi corecte. de către specialişti. (9) Principiul psihomoral  Acest principiu priveşte atât cercetătorul. în mod curent. cât şi cea morală a celui care cercetează faţă de cercetare. În conformitate cu realizarea acestui principiu. Se pune problema seriozităţii şi a onestităţii activităţii de cercetare sau. cât şi din punct de vedere practic. să fie sinceră şi dezinteresată în obţinerea unor avantaje materiale sau de altă natură de către cercetătorul care o efectuează . reprezentând astfel o contribuţie eficientă în domeniul ştiinţific respectiv. Din acest motiv. (c) datele rezultate din cercetare să poată fi utilizate şi aplicate cât mai curând. (b) cercetarea. ce urmează a fi întreprinsă. . (b) este preferabil ca orice cercetare ştiinţifică întreprinsă să aibă un caracter de originalitate şi de noutate.(8) Principiul utilităţii  În conformitate cu acest principiu trebuie ca activitatea de cercetare ştiinţifică. trebuie să se aibă în vedere următoarele reguli: (a) orice activitate de cercetare ştiinţifică trebuie să aibă un caracter în sine.

desfăşurate şi de alte colective de cercetători şi. în mod sincer şi deschis. în prima lor formă. demonstra şi apăra rezultatele cercetării ştiinţifice faţă de controversele sau criticile care îi pot fi aduse în legătură cu cercetarea întreprinsă. Acţiunea de a demonstra validitatea rezultatelor cercetării este poate la fel de importantă ca însăşi cercetarea efectuată. astfel încât acestea să fie recunoscute şi acceptate de specialiştii din domeniul ştiinţific respectiv. să fie convingătoare ca să impună. (d) să accepte colaborarea cu specialişti din acelaşi domeniu sau cu specialişti din domeniile ştiinţifice înrudite. cu o altă metodologie de lucru . de onestitate din partea cercetătorului care nu are permisiunea de „a lansa" imediat ca valabile sau definitive nişte rezultate neverificate. prin argumente şi demonstraţii. mai ales în domeniul unor studii speciale. Ele vor fi corelate cu date similare deja existente. cât mai ales practic.(c) cercetarea întreprinsă să fie conformă cu natura personalităţii cercetătorului. dezinteresat. Se vor reverifica ipotezele. eventual. Această verificare a rezultatelor cercetării trebuie făcută. (e) cercetătorul are datoria de a-şi susţine. trebuie verificate. pentru a evita suprapunerile de studii sau erorile care pot surveni în obţinerea şi interpretarea rezultatelor. paralele. verificarea atentă a rezultatelor va trebui să demonstreze valabilitatea lor finală ca adevăruri ştiinţifice. (f) persoana care a efectuat cercetarea ştiinţifică trebuie să aibă credibilitate. cu gradul şi specificul de specializare şi cu competenţa sa profesională în domeniul în care îşi desfăşoară activitatea de cercetare ştiinţifică. în plus.  Importanţa activităţii de cercetare ştiinţifică  Rezultatele obţinute din cercetarea ştiinţifică. Se vor alterna metodele şi tehnicile de lucru. rezultatele teoretice şi practice ale cercetării. aceasta oferă o garanţie de soliditate concluziilor ce se desprind din cercetare. cu pregătirea şi preocupările personale ale acestuia. dar şi un aspect moral. pe cât posibil. atât din punct de vedere teoretic. În plus.

Trebuie. să fie demonstrată şi utilitatea. dar şi moral în vederea activităţii pe care o va desfăşura. Se impune un control riguros al activităţii de cercetare ştiinţifică. a progresului social în general. Personalul din activitatea de cercetare ştiinţifică trebuie pregătit profesional. trebuie să se impună ca atare şi să fie înţeleasă şi acceptată. psihologic. ci şi a vieţii practice. dar şi un „nou cod deontologic al cercetătorului ştiinţific". El trebuie să aibă cunoştinţe serioase de specialitate. . aceasta va putea intra în circuitul ştiinţei respective şi va putea fi aplicată în practica de zi cu zi. precum şi al rezultatelor cercetării şi direcţiei de utilizare a acestora. şi nu celor împotriva ei. al planurilor şi programelor de cercetare. care să contribuie efectiv la dezvoltarea nu numai a ştiinţei respective. a activităţii de cercetare ştiinţifică. Cercetarea trebuie să servească intereselor societăţii. dincolo de demonstrarea validităţii rezultatelor unei activităţi de cercetare ştiinţifică. dar şi o stare de echilibru psihic.    Numai după demonstrarea solidă a valabilităţii rezultatelor unei cercetări. al scopurilor urmărite de cercetarea ştiinţifică. în scopul realizării acestor deziderate. să se formuleze o „ nouă lege a cercetării ştiinţifice". o înaltă conştiinţă morală de responsabilitate. Necesitatea ca cercetarea ştiinţifică să devină o problemă prioritară de stat. atât teoretică. cât şi practică. intenţia de a-şi pune activitatea în serviciul umanităţii. şi nu împotriva acesteia. Trebuie de asemenea ca.

inovarea  Subcapitolul 2 – Caracterizarea cercetării în ansamblu  Subcapitolul 3 – Analiza swot privind sistemul CDI Subcapitolul 4 .CAPITOLUL II CARACTERIZARE. EVALUARE ORGANIZARE.Evaluarea organizării CDI  Subcapitolul 5 – Infrastructura de inovare şi  transfer tehnologic  . INFRASTRUCTURA DE INOVARE ŞI TEZAUR DESCRIPTOR PRIVIND CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ Subcapitolul 1 – Tezaurul descriptor privind cercetarea. dezvoltarea. ANALIZA SWOT.

în general. evenimente. legi sau teorii. Cercetarea fundamentală constă în lucrări experimentale şi teoretice realizate în principal în vederea dobândirii de noi cunoştinţe asupra bazelor fenomenelor şi faptelor observabile fără a prevedea o aplicaţie sau o utilizare specială. în publicaţii. Rezultatele cercetării fundamentale nu sunt. . dezvoltarea. organism specializat al U. cercetarea aplicativă şi dezvoltarea experimentală. Manualul Frascati. comportamente sau teorii.E. Manualul Oslo (cu obiect de analiză inovarea) şi Manualul Canberra (cu obiect de studiu resursele umane ale sistemului C-D) prezintă definiţiile unanim acceptate de Eurostat. Tezaurul descriptor privind Cercetarea. reviste ştiinţifice sau sunt schimbate direct între organisme sau persoane interesate. Termenul C-D acoperă trei activităţi: cercetarea fundamentală. Inovarea (1) Consideraţii asupra tezaurului descriptor privind cercetarea ştiinţifică. (cu obiect pentru anchete asupra cercetării şi dezvoltării). inovarea şi asupra planificării strategice a acestora. Dezvoltarea.      Conform terminologiei din „enciclopedie” cercetarea este un proces activ şi sistematic pentru a descoperi. interpreta sau revizui fapte. sau este un proces aplicativ cu ajutorul unor astfel de fapte. negociate şi se comunică în mod obişnuit prin intermediul sesiunilor ştiinţifice.Subcapitolul 1.

structuri şi relaţii în vederea formulării şi supunerii la încercări a diferitelor ipoteze.   Cercetarea fundamentală (cercetare de bază) analizează proprietăţi. la un produs unic sau un număr limitat de produse. . cu scopul de a lansa fabricarea de noi materiale. fără eforturi pentru aplicarea rezultatelor acestei cercetări şi nici pentru a le transfera către sectoare însărcinate cu punerea în aplicare”. Manualul Frascati precizează:  „cercetarea fundamentală pură este executată în vederea obţinerii de progrese în cunoaştere. metode sau sisteme. iar cunoştinţele sau informaţiile rezultate din cercetarea aplicată sunt adesea brevetate. fără intenţia de a realiza avantaje economice sau sociale pe termen lung. sisteme şi servicii sau de a le ameliora considerabil pe cele deja existente. Cercetarea fundamentală care poate fi dirijată către diferite domenii de interes general. produse sau dispozitive. Cercetarea aplicată este îndreptată spre un obiectiv sau scop practic determinat şi cuprinde lucrări originale realizate pentru a obţine cunoştinţe noi. permiţând transpunerea în formă operaţională a ideilor. cu un obiectiv explicit se numeşte cercetare fundamentală orientată. de a stabili noi procedee. Rezultatele unei cercetări aplicate conduc.  „cercetarea fundamentală orientată se face în speranţa că ea va ajunge la o bază largă de cunoaştere care va permite rezolvarea problemelor sau concretizarea oportunităţilor de azi sau din viitor”. de operaţii. teorii sau legi. Dezvoltarea experimentală constă în lucrări sistematice bazate pe cunoştinţe existente obţinute prin cercetare şi/sau experienţă practică.

cu excepţia cercetărilor doctoranzilor care trebuie luate în considerare ca activităţi C-D. defineşte şi un număr important de activităţi conexe care trebuie disociate de sistemul C-D:  activităţi de învăţământ şi formare. înregistrarea. reparaţiile. evaluarea. . întreţinerea. Manualul Frascati pune la îndemâna cercetătorilor. de conferinţe ştiinţifice). curăţenia. (care cuprind activităţile conduse de ministere. indexarea. de gestionare şi distribuire a  fondurilor către executanţi. paza etc). tehnologice şi industriale conexe. administrarea şi alte activităţi de susţinere. Manualul Frascati. evaluatorilor şi statisticienilor criteriile complementare după care se pot distinge activităţile de C-D (realizate printr-un proiect) de activităţile ştiinţifice. fundaţii etc. traducerea. organizaţii de cercetare. analiza. (cum ar fi colectarea de date de  interes general. difuzarea. intermedierea.   Conform manualului Frascati. de brevete. clasificarea. activitatea de învăţământ nu face parte din cercetare-dezvoltare. dar şi activităţile de susţinere indirectă cum ar fi transportul. alte activităţi ştiinţifice şi tehnologice conexe.. condiţia principală ca aceste tipuri de activitate să fie considerate activităţi de cercetare-dezvoltare este ca ele să fie direct legate de un proiect care să aibă caracter de noutate. realizate de servicii bibliografice. alte activităţi industriale: lucrări de inovare şi producţia cu activităţile  conexe ei (cum ar fi studiul de piaţă). de difuzare a informaţiei ştiinţifice.

lucrările se încadrează în definiţia C-D. nu fac apel la C-D. Deoarece.    Demarcaţia dintre cercetare-dezvoltare şi activităţile industriale este ceva mai uşor de stabilit deşi în sectoare ale activităţilor industriale este uneori dificil de a determina acea parte de noutate dintr-un produs sau dintr-o tehnologie ce poate fi luată în considerare. Demarcarea dintre cercetare-dezvoltare de alte activităţi industriale este supusă şi ea unor criterii după care se exclud din C-D acele activităţi care. În cazul demarcaţiei de alte activităţi industriale există cazuri particulare astfel: Prototipul este definit ca un model original care are toate calităţile tehnice şi toate caracteristicile de funcţionare ale noului produs. Dacă produsul. de regulă. procedeul sau abordarea sunt în mare parte "fixate " şi obiectivul principal este de a găsi soluţii. până când se obţine produsul corespunzător. . construcţia şi încercările prototipurilor se încadrează în activităţi de C-D.F. până la rezultatul final se execută mai multe tipuri. de a stabili planuri de preproducţie sau de a se asigura că sistemul de producţie sau control funcţionează bine nu este vorba de C-D ".A.U. concepţia. Baza de determinare a liniei de demarcaţie a fost stabilită de Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă (N. astfel: "Dacă obiectivul principal al lucrărilor este de a aduce noi îmbunătăţiri tehnice produsului sau procedeului.S.) din S.

nu face parte din C-D. vaccinuri sau tratamente noi şi reprezintă supunerea acestor produse unor încercări sistematice pe subiecţi umani voluntari pentru a se asigura de siguranţa şi eficacitatea produselor. stabilirea unor noi specificaţii de produs. Construcţia lor nu este considerată în totalitate ca activitate C-D. se pune problema în cadrul instalaţiilor pilot costisitoare sau a proiectelor la scară mare.  . redactarea modului de lucru sau a manualelor de exploatare. în acelaşi mod. Studiile clinice cuprind patru faze.  În cazul instalaţiilor pilot construcţia şi utilizarea fac parte din activităţile de C-D atât timp cât obiectivul principal este dobândirea de experienţă şi strângerea de date tehnice sau de altă natură pentru verificarea ipotezelor. prin continuarea studiilor se obţin progrese ştiinţifice sau tehnologice. Administrarea şi alte activităţi de susţinere nu fac parte din activităţile de C-D. elaborarea unor noi formule de produs. Dacă unele activităţi. sunt exclusiv destinate sistemului de C-D. Studiile clinice sunt necesare înainte de a introduce pe piaţă medicamente. atunci ele sunt considerate ca parte a C-D. se poate considera şi faza a patra ca făcând parte din C-D. din care numai ultima. care se desfăşoară după autorizarea producţiei. Dacă şi în această fază. conceperea de echipamente şi structuri speciale necesare unui procedeu nou.

. aplicată şi dezvoltare tehnologică) se referă nu atât la definirea lor. într-un procedeu operaţional nou sau îmbunătăţit utilizat în industrie sau în comerţ. sau în bună măsură ameliorate. într-un nou demers în privinţa unui serviciu social. atât între ele. permiţând astfel transformarea progreselor cercetării în beneficii pentru societate. pun un mare accent pe procesul de inovare şi pe crearea de întreprinderi inovante considerându-se pe bună dreptate că inovarea este un proces complex. Prin inovare tehnologică de procedeu se înţelege punerea la punct/adoptarea de metode de producţie sau de distribuţie noi. Ţările dezvoltate. calitatea produselor sau costurile de producţie şi de distribuţie. U. care continuă pe cel de cercetare. Inovarea este un concept şi un mod de acţiune specific Prin inovare tehnologică de produs se înţelege punerea la punct/comercializarea unui produs mai performant cu scopul de a furniza consumatorului servicii în mod obiectiv noi sau ameliorate.       În concluzie.E. cât şi de alte activităţi. făcând practic legătura sistemului de C-D cu piaţa. introdus pe piaţă. . Rezultatul trebuie să fie semnificativ în ceea ce priveşte nivelul de producţie. problemele ridicate de cele trei categorii (cercetare fundamentală. Inovarea ştiinţifică şi tehnologică poate fi considerată ca transformarea unei idei: într-un produs nou sau îmbunătăţit. ci la determinarea graniţelor care le separă.

inclusiv cunoaşterea omului. pieţe şi firme. de fapt. Include cercetare fundamentală. Resursele umane înalt calificate constituie factorul esenţial al creaţiei şi al difuziei cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnologice. medicina. industria chimică şi dezvoltarea experimentală conducând la noi produse. întreprinsă cu scopul de a îmbogăţi cunoaşterea. includ activităţile de cercetare-dezvoltare).  . Organizaţia Naţiunilor Unite. difuzie şi aplicare a cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice în toate domeniile ştiinţei şi tehnologiei. Această răspândire este denumită difuzie. UNESCO defineşte activităţile ştiinţifice şi tehnice (care. emite următoarea definiţie pentru cercetare-dezvoltare: orice activitate sistematică creativă. culturii şi societăţii şi utilizarea acestor cunoştinţe pentru a construi noi aplicaţii. cercetare aplicativă în domenii cum ar fi agricultura.prin intermediul mecanismelor pieţei sau în alt mod .   După prima sa aplicaţie mondială. învăţământul şi formarea ştiinţifică şi tehnică şi serviciile tehnice şi ştiinţifice. astfel: activităţi sistematice strâns legate de producţie. promovare. Ele includ activităţile precum cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea experimentală.în alte ţări şi regiuni precum şi în diferite industrii. prin Departamentul pentru afaceri economice şi sociale. inovarea TPP se răspândeşte . Se menţionează că fără difuzie inovarea TPP nu va avea impact economic.

Mărimea. numărul de cercetători.Ş.T. cea tehnologică şi în final bunăstarea colectivităţii.   Resursele umane constituie atât legătura dintre progresul tehnologic şi creşterea economică.U.) cât şi "intrările" sunt considerate ca o resursă esenţială care condiţionează evoluţia economică.D. de ingineri din sistem.  legătura dintre învăţământul superior şi piaţa muncii (în special către ştiinţă şi tehnologie) se face prin măsurarea fluxului de absolvenţi absorbiţi de către piaţă şi este un indicator ce trebuie luat în seamă şi analizat. permit evaluarea potenţialului naţional. Astăzi. Un raport al O.E. "Stocul" de Resurse umane din Ştiinţă şi Tehnologie (R.T. Manualul Canberra arată principalii factori de care depind resursele umane din ştiinţă şi tehnologie:  tendinţele demografice generale pot servi la proiectarea ofertei viitoare de studenţi. devine un indicator extrem de important în evaluarea eforturilor făcute de diferitele ţări în domeniul ştiinţific şi tehnologic. cât şi între dezvoltarea societăţii şi protecţia mediului . reprezintă un parametru esenţial pentru inovare. Începând cu anii '60. alături de acest parametru se iau în considerare şi alte fenomene ca "exodul elitelor" sau "îmbătrânirea personalului". compoziţia şi utilizarea rezervelor de R.C.Ş.U. care au primit o instruire şi o formare adecvate. intitulat "Tehnologia şi economia: relaţii determinante" sublinia că o ofertă adecvată de resurse umane. .

E. Personalul din sistemul de C-D face parte. modul defectuos şi discreţionar de a conduce unele unităţi etc. ale vieţii.) dau măsura sistemului. tehnicienii şi personalul auxiliar. cunoştinţe de înalt nivel în domeniul ştiinţelor fizice. Tot aici trebuie luate în seamă dezechilibrele ce pot apare pe piaţa muncii. conform standardelor internaţionale elaborate de U. sau ştiinţelor sociale şi umane. Acest personal cuprinde oamenii de ştiinţă. atitudinea  . în mod direct sau indirect. sociale şi umane. inginerii. Conform Clasificării ocupaţiilor din România. pentru ducerea lor la îndeplinire.  restructurarea economică influenţează puternic resursele umane. Această mare grupă cuprinde profesiunile ale căror sarcini principale necesită.  caracteristicile "stocului" de resurse umane (vârstă. determinate de lipsă de cadre sau de şomaj. distribuţie pe domenii de specializare. pe competenţe etc. şi de ONU. din grupa majoră a 2-a specialişti cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice. prin dispariţia cererii de cercetaredezvoltare. dotarea laboratoarelor. UNESCO defineşte astfel personalul ştiinţific şi tehnic: ansamblu de persoane care participă direct la activităţile de Ştiinţă-Tehnologie în cadrul unei instituţii sau unei unităţi şi care primeşte o remuneraţie în contrapartidă. atitudine determinată de nivelul salariilor.   studenţilor (absolvenţilor) faţă de sistemul de cercetaredezvoltare. biologice. Grupa majoră 2 cuprinde specialiştii cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice care îndeplinesc sarcini profesionale care necesită cunoştinţe de înalt nivel în ştiinţe fizice.

Definiţia menţionată acoperă activităţi profesionale din domeniile cercetare fundamentală (de bază). de produse. inclusiv perioada de formare ca cercetător.   Definiţia cercetătorilor este: profesionişti angajaţi în conceperea sau crearea unei noi cunoaşteri. cercetare strategică. conform manualului Frascati. exploatarea rezultatelor cercetării sau jurnalismul ştiinţific. a "cercetării strategice". metode şi sisteme şi în managementul proiectelor acestora. cercetătorul este specialistul care lucrează la concepţia sau la crearea de cunoştinţe. intitulată „Cu privire la carta europeană a cercetătorului şi un cod de conduită pentru recrutarea cercetătorilor" recurge la definiţia internaţională recunoscută. a "dezvoltării experimentale" şi a "transferului de cunoştinţe". a "cercetării aplicate". Recomandarea Comisiei 2005/251/CE. de supervizare şi de învăţământ. dezvoltare experimentală şi transfer de cunoştinţe. administrarea cunoaşterii şi a drepturilor de proprietate intelectuală. Conform terminologiei EUROSTAT. procese. a unor produse. precum şi la gestiunea proiectelor respective. O distincţie s-a stabilit între cercetător începător şi cercetător experimentat:  termenul de "cercetător începător" face referinţă la cercetătorii în cursul primilor 4 ani (echivalent în program integral) ai activităţii lor de cercetare. procedee.metode şi sisteme noi. inclusiv inovarea şi activităţile de consiliere. Această definiţie cuprinde orice activitate în domeniile "cercetării fundamentale". cercetare aplicativă. . incluzând capacităţile de inovare şi de expertizare.

   de "cercetător experimentat" a fost definit ca fiind cercetătorul care are minimum 4 ani de experienţă în cercetare (echivalent în program integral) după obţinerea unei diplome universitare care îi da accesul la studii doctorale în ţara în care diploma universitară a fost obţinută sau cercetători având deja titlul de doctor. o îndelungată pregătire. termenul de scientist este larg răspândit şi defineşte persoana care are o profesiune de sine stătătoare ce presupune. Astăzi. în lume. atât obiectivele de urmat şi mijloacele umane. indiferent de timpul consacrat obţinerii diplomei de doctorat. de procedeu sau de serviciu. Definiţia proiectului este înţeleasă ca ansamblu de documente emise de către un iniţiator care descrie în termeni de produs. termenul  . cât şi materialele necesare la realizarea acestora Definiţia cercetării industriale de bază este activitatea teoretică sau experimentală originală al cărei obiectiv este achiziţia de cunoştinţe noi sau mai buna cunoaştere a legilor ştiinţei şi tehnologiei în aplicarea lor eventuală într-un sector industrial sau în activităţile unei întreprinderi date. alături de alte calităţi.

de economie şi de eficienţă. pe lângă altele. Din acest motiv. pe evaluare şi pe gestiunea bazată pe rezultate. cum ar fi control financiar) care se referă mai ales la conformitatea cu procedurile şi regulile în vigoare şi auditul de performanţă. înainte ca decizia de finanţare să fie luată.(2) Descriptori specifici evaluării  Cercetarea-dezvoltarea şi inovarea se bazează.  audit (control) .agenţie.  acţiune de dezvoltare . prezentăm o parte a unui "vocabular" de termeni cu scopul de a preciza unele concepte şi de a limita confuziile terminologice.  atribuire . grup sau individ. efectuată de o manieră obiectivă şi independentă şi destinată a ameliora operaţiunile unei organizaţii şi a-i creşte valoarea.  apreciere prealabilă . dându-se atenţie deosebită clarităţii şi conciziei:  acţionar . organizaţie.activitate de control. . fezabilităţii şi durabilităţii unei acţiuni de dezvoltare. pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare propuse. în vederea promovării proiectului/programului respectiv. care se ocupă de pertinenţă. Trebuie operată distincţia dintre auditul de regularitate (de control. în acţiunea de dezvoltare sau în evaluarea ei.instrument sau formă de lucru utilizată de un partener. ce are un interes direct sau indirect.confirmare a unei relaţii cauzale între schimbările observate şi o acţiune specifică. în materie de calitate.apreciere globală asupra justeţei.

ţinând cont de importanţa lor relativă.  durabilitate . .descrierea stării de fapt.) sunt convertite în rezultate economice credibile.  etalon .obiect sau instrument care materializează o unitate de măsură serveşte de referinţă.măsura după care o activitate sau un program sunt evaluate în manieră fiabilă şi credibilă. timp etc. în curs de desfăşurare sau terminate.  eficienţă . după ce programul de dezvoltare a fost finalizat. Scopul evaluării este de a determina pertinenţa şi îndeplinirea obiectivelor. a stării lucrurilor în care va fi  implementată acţiunea de dezvoltare propusă. de proiecte sau de programe conexe. impactul şi durabilitatea.  evaluare ex ante . a concepţiei lor.evaluare condusă înainte de punerea în operă (practică) a unei acţiuni.schimbare aşteptată sau nu.măsura în care resursele (fonduri. reuşită) . a punerii în practică şi a rezultatelor. termen conex-apreciere prealabilă.  efect . eficacitatea. iar în materie de dezvoltare. eficienţa.context .evaluarea unui ansamblu de activităţi. de model de rezultat către care se tinde.  evaluare . program sau politici.  evaluare grupată . vezi şi rezultat.  eficacitate (succes.măsură după care obiectivele acţiunii de dezvoltare au fost atinse sau sunt pe cale de a fi atinse.apreciere sistematică şi obiectivă a unui proiect.continuarea beneficiilor acţiunii întreprinse.  evaluabilitate . atribuită direct sau indirect unei acţiuni de dezvoltare.

termen conex: evaluare formativă. strategică.consistenţa sau coerenţa datelor şi a interpretării organisme finanţatoare şi/sau instrumentelor. a organismelor însărcinate cu punerea acţiuni de dezvoltare condusă de servicii şi/sau persoane din afara organizaţiei. primar sau unei etapedirect sau indirect. în cursul etapei de punere în operă a unui proiect sau program. cel mai des efectuată aceste elemente. a practicilor lor de gestiune şi a legăturilor dintre toate prestări de formativă (endoformativă) .  evaluarepartenerială .indivizi sau organizaţii.evaluare a unei în operă a acţiunilor. a mecanismelor lor de instrumentelor şi a politicilor lor de intervenţie. structurat pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare specifice la  evaluare internăţară.metodă de evaluare prin care reprezentanţii folosite pentru realizarea acelei evaluări. .evaluarea unei acţiuni condusă de servicii unor resurse.obiectivşi celelelte părţi (inclusiv beneficiarii) colaborează să pentru a concepe şi conduce o evaluare şi pentru a trage concluziile. estimările.  evaluare a programului .evaluare ex post .  evaluare demi-parcurs .evaluare care vizează ameliorarea performanţelor.lung. finanţatori).evaluarea unei acţiuni după terminarea acesteia.evaluarea dinamicii interne a   evaluare externă . de program naţional. termen conex: evaluare de impact.se măsoară o acţiune aflată  instrument . însărcinate a punerea în .Vezi şi obiectiv de dezvoltare.evaluare condusă la jumătateadirecţi aiîn  grup ţintă .determina în ce măsură au fost atinse secundar. făcut sau negativ. de regiune sau globală. individuală concepută pentru atingerea obiectivelor specifice cu ajutorul  evaluare independentă . contribuie. cu referire la calitatea partenerele lor.recapitulativă .  evaluareefect pe termen studiupozitivla sfârşitul unei acţiuni sau a  impact . - evaluare a procesului . repercusiuni asupra progresului sau succesului acţiunii de dezvoltare. agenţiei finanţatoare global la care acţiunea de dezvoltare trebuie  finalitate . de . termen conex: evaluare formativă. a acţiunii pentru a intenţionat sau nu.supoziţii deduse legătură cu responsabilii concepţiei sau acţiunii. care pot avea  ipoteze . procedurilor şi analizelor evaluării.evaluare condusă de către un conex: evaluare către persoane care depind de responsabilii acţiunii (organizaţiile de ţară. termen serviciu şi/sau de scară sectorială.evaluarea unui ansamblu evaluare de proces.  evaluareservicii. care sunt beneficiari punerii lucru a acţiunii. sau de persoane care nu au de factori sau de riscuri. termen conex: de acţiuni.evaluarea unei acţiuni de dezvoltare  evaluarecu proiectuluilucru.evaluare la care participă diferite  fiabilitate . acţiunii realizate.procedeu cu ajutorul căruia în desfăşurarea ei. termen conex: autoevaluare.  evaluare participativă . parteneri.

 model de rezultat . în conformitate cu obiectivele urmărite.  mijloc de analiză .  management bazat pe rezultat . incluzând relaţiile cauzale şi ipotezele implicite. orientat spre performanţă şi îndeplinirea rezultatelor aşteptate.tehnică utilizate pentru a trata şi a interpreta informaţia.tehnică utilizată pentru adunarea informaţiilor.tip de strategie de management. obiectivelor atinse şi a utilizării fondurilor alocate. pentru a furniza administratorilor elemente asupra progreselor realizate.  monitorizare .evaluare concepută ca o sinteză a constatărilor  făcute de mai multe evaluări. în timpul evaluării acesteia.intervenţie raţională a spiritului cuscopul de a ajunge la cunoaşterea sau la demonstrarea unui adevăr  metodologie .programul logic prin care se explică în ce fel va fi atins scopul acţiunii.  examen . Vezi şi cadru logic. cu scopul de a le prelucra în cursul evaluării.studiu sistematic al principiilor pe care se bazează şi al metodelor de cercetare utilizate. de colectare şi analizare a datelor. periodic sau ad-hoc. conform indicatorilor aleşi.proces continuu.  mijloc (instrument) pentru culegerea datelor .apreciere a performanţei unei acţiuni. . faţă de rezultatele aşteptate.procescontinuu de colectare sistematică de informaţii.  metodă .meta evaluare .  monitorizarea performanţei . pentru a aprecia modul de implementare în proiect sau program.

care lucrează pentru atingerea scopului comun stabilit. uman şi material utilizat pentru realizarea acţiunii de dezvoltare.atingerea scopului propus.normă care permite aprecierea performanţei sau a rezultatelor obţinute.  partener .măsura prin care obiectivele unei acţiuni sunt conforme cu necesităţile beneficiarului. financiari.obiectiv enunţat relativ la un proiect sau program. dorit sau atins. de mediu sau alţii.  public ţintă . cu nevoile ţării. Vezi şi grup ţintă. care descrie situaţia înainte de lansarea acţiunii de dezvoltare şi prin raport cu care se pot aprecia schimbările viitoare sau face comparaţii cu acest scop.beneficiarul sau oricare alt acţionar al derulării acţiunii. instituţionali.mijloc financiar.  obiectiv al programului sau al proiectului .include activităţi de dezvoltare. prin ieşirile acţiunilor/activităţilor realizate.  resursă . .  referinţă . una sau mai multe societăţi. priorităţile globale.ansamblu al procedeelor şi al instrumentelor convenite pentru evaluarea şi aprecierea evoluţiei unei acţiuni/unui fenomen.  scop . comunităţi sau grupuri de persoane. politicile partenerilor şi donatorilor. având ca beneficiar.rezultate pe care programul sau proiectul se presupune că le va genera.  rezultat . obiectiv de dezvoltare . sociali.analiză.persoană sau organizaţie.  relevanţă .  tehnică . în termeni fizici.  sector . grupate în interes public  starea lucrurilor .efectul pe termen scurt sau mediu.

bănci centrale şi cu orice organism naţional sau internaţional care colectează date Eurostat îşi coordonează acţiunile cu Fondul monetar internaţional.reprezintă cheltuiala totală intra-muros aferentă lucrărilor de C-D executate pe teritoriul naţional într-o perioadă de timp dată raportată la P.I. organizaţională.U.  cheltuieli cu C-D . input-uri ale C-D. financiară şi comercială. institute naţionale de statistică. cheltuieli cu C-D pe surse de fonduri.  cheltuieli intra-muros şi extra-muros . şi reprezintă un indicator al comparaţiilor internaţionale în ceea ce priveşte sistemul C-D. cu O.I. tehnologică. şi cu O. cu C-D ..  Eurostat a introdus definiţii şi indicatori în domeniile cercetare.D. .reprezintă cheltuielile efectuate în unitatea analizată (intra-muros) sau în afara ei (extramuros).reprezintă cheltuielile efectuate în cadrul unităţii analizate sau în cadrul sistemului analizat. dezvoltare şi inovare:  activitate de inovare . efectuate de o unitate sau de un sector economic indiferent de originea fondurilor. care conduce sau vizează să conducă la realizarea produselor sau procedeelor tehnologic noi sau ameliorate.  cheltuieli intra-muros .E.N. Termeni conecşi sunt: cheltuieli interne cu C-D.B.orice intervenţie ştiinţifică.(3) Descriptorii EUROSTAT  Eurostat nu lucrează împreună cu ministere.reprezintă totalul cheltuielilor intramuros.  cheltuieli din P.C.B.

organizaţionale.se aseamănă cu inovarea de produs. inclusiv metodele de livrare ale produsului.poate avea două mari forme:  inovare radicală de produs.cheltuieli extra-muros cu C-D . inovare de procedeu . inovare TPP .  inovare progresivă de produs.sunt cheltuielile aferente C-D executate în afara unei unităţi sau unui sistem completând datele statistice referitoare la cheltuielile intra-muros. având două componente:  produs tehnologic nou.  produs tehnologic ameliorat.inovarea tehnologică de produs şi de procedeu (ITPP) se referă la produsele şi procedeele noi din punct de vedere tehnologic precum şi îmbunătăţirile tehnologice importante de produse şi de procedee care au fost realizate. tehnologice. coeficient de cercetare . inovare tehnologică de produs . . Inovarea TPP determină tot felul de activităţi ştiinţifice. financiare şi comerciale. inovare tehnologică de procedeu . O inovare TTP a fost îndeplinită din momentul în care ea a fost introdusă pe piaţă (inovare de produs) sau utilizată într-un procedeu de producţie (inovare de procedeu). inovare de produs .reprezintă fracţiunile sau proporţiile de cercetare ce se aplică statisticilor care descriu ansamblul de resurse din sectorul învăţământului superior.constă în adoptarea de metode tehnologice noi sau sensibil ameliorate.este considerată inovare de procedeu adoptarea de metode de producţie noi sau sensibil ameliorate.

măsuri de inputs (intrări) . dincolo de anul în care s-au făcut.  personal de C-D. întreprindere inovantă . O inovare este îndeplinită din momentul când ea este introdusă pe piaţă (inovare de produs) sau folosită într-un procedeu de producţie (inovare de procedeu). precum şi modificările tehnologice importante de produse şi procedee.construcţia şi utilizarea unei instalaţii pilot face parte din sistemul C-D dacă obiectivul principal este de a dobândi experienţă sau de a aduna date tehnice sau de altă natură. fără a avea calificările formale (diplome).este o întreprindere care a comercializat produse sau servicii noi sau ameliorate.  persoane care. pentru care în mod obişnuit este necesară o calificare. exercită profesiuni ştiinţifice şi tehnice.  cheltuieli de C-D. investiţii imateriale (intangibile) .      inovare tehnologică . resursele umane ale ştiinţei şi tehnologiei .acoperă noile produse şi noile procedee. .reprezintă toate cheltuielile curente vizând dezvoltarea firmei de la care se speră un beneficiu. sau a introdus procedee noi sau ameliorate în sistemul său de producţie. instalaţie pilot .se compun din persoanele care răspund la una sau la alta din condiţiile următoare:  persoane care au făcut studii complete de gradul 3 într-unul din domeniile ştiinţei şi tehnologiei.intrările în sistemul C-D pot fi măsurate cu următorii indicatori:  credite bugetare publice.

1) Cercetarea fundamentală – activitatea desfăşurată. 324 din 8 iulie 2003 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.I. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică: (4. tehnologia informaţiei . utilizării cunoştinţelor ştiinţifice pentru perfecţionarea sau realizarea de noi produse. precum şi în vederea formulării şi verificării de ipoteze. modele conceptuale şi teorii.este numărul de persoane. pentru a dobândi cunoştinţe noi cu privire la fenomene şi procese. . (4) Descriptori specifici sistemului de cercetare-dezvoltare românesc  Sistemul de cercetare-dezvoltare din România are un set de definiţii. tehnologii şi servicii. Descriptorii adoptati în România au fost reformulati în urma unor numeroase dezbateri în lumea ştiinţifică şi se află prezentate în anexa la Legea nr.2) Cercetarea aplicativă – activitatea destinată.I. care au fost aprobate prin lege.  stocul de resurse umane ale ştiinţei şi tehnologiei . care la un moment dat îndeplinesc condiţiile enunţate în definiţia resurselor umane. tehnologic nou sau ameliorat cât şi proporţia de T. care intră în stocul total de echipament. în principal. inclusiv cumpărările ulterioare de noi maşini din acelaşi model. cu scopul de a aborda noţiunile specifice într-un mod unitar. în principal.cuprinde atât materiale cât şi calculatoare Eurostat apreciază că trebuie cunoscută atât data la care o societate (firmă) inovează lansând un material de T. (4.

caactivitateorientatăspre transformarea rezultatelor cercetării aplicative în planuri. (4. asimilarea şi valorificarea rezultatelor cercetării-dezvoltării în sfera economică şi socială.(4.activitate orientată către generarea. sisteme şi servicii.4) Inovare . care nu pot fi utilizate în scopuri comerciale. având ca scop introducerea şi materializarea de noi tehnologii. scheme sau documentaţii pentru noi produse. de inginerie şi proiectare tehnologică. în mod direct.introducerea în circuitul economic a unui produs nou sau cu unele caracteristici îmbunătăţite în mod semnificativ. precum şi în plan social.3) Dezvoltarea tehnologică este formată din activităţile de inginerie a sistemelor şi de inginerie tehnologică. şi care cuprinde: a) cercetareaprecompetitivă. produse. ca activitate orientată spre transformarea rezultatelor cercetării precompetitive în produse. incluzând şi activităţile de inginerie a sistemelor. inclusiv îmbunătăţirea metodelor de gestiune şi organizare a muncii. incluzând fabricarea modelului experimental şi a prototipului. procese şi servicii care pot răspunde. (4.6) Inovarea tehnologică .introducerea în circuitul economic a unui proces sau a unei tehnologii ori ameliorarea semnificativă a celor existente. . b) cercetarea competitivă. cererii pieţei. (4. astfel încât să se ofere consumatorului servicii noi sau îmbunătăţite. precum şi perfecţionarea celor existente. procese ori servicii. prin care se realizează aplicarea şi transferul rezultatelor cercetării către agenţii economici.5) Inovarea de produs .

economică şi culturală. a achiziţiona utilaje şi echipamente specifice.8) Valorificare . precum şi academiile realizează politica de cercetare menită să asigure dezvoltarea domeniului coordonat şi creşterea eficienţei activităţilor. (4.capacitatea mediului socioeconomic de a îngloba inovarea.(4. conform cerinţelor activităţii industriale sau comerciale. în scopul introducerii în circuitul economic a rezultatelor cercetării. a transmite cunoştinţe. . în viaţa socială. (4. precum şi cooperarea pentru promovarea inovării.13) Program de cercetare-dezvoltare-inovare . procese sau servicii.10) Absorbţia inovării . (4. al inovării şi prin care asigură corelarea acestora. (4.7) Transfer tehnologic .procesul prin care rezultatele cercetării competitive ajung să fie utilizate.instrument prin care organele administraţiei publice centrale şi locale. alcătuit dintr-un set de obiective care au legătură între ele şi cărora le pot corespunde subprograme. a acorda consultanţă.9) Diseminare . Prin program se urmăreşte implementarea unei politici într-un domeniu specific.component al Planului naţional de cercetare-dezvoltare şi inovare.transmiterea informaţiilor.11) Plan naţional de cercetare-dezvoltare şi inovare . pentru a disemina informaţii.12) Plan sectorial . transformate în produse comerciale şi servicii. pentru sprijinirea celor care vor să-şi creeze întreprinderi inovative şi pentru sprijinirea proiectelor inovative. a experienţei şi a bunelor practici. (4. în mod deosebit în întreprinderi.ansamblul de activităţi desfăşurate cu sau fără bază contractuală. Realizarea programului se efectuează prin intermediul proiectelor. de a utiliza. de a transforma şi de a lărgi cunoştinţele despre rezultatele inovării. în scopul de a se extinde posibilitatea aplicării acestor rezultate în noi produse.instrumentul prin care statul realizează politica generală în domeniul cercetării-dezvoltării. (4.

care este prevăzut să se realizeze într-o perioadă determinată. utilizând resursele alocate şi căruia îi este ataşat un set propriu de reguli. (4. Realizarea obiectivului se face prin intermediul proiectelor de cercetare-dezvoltare.(4.proces de confirmare a unui nivel de competenţă acceptabil unei unităţi în domeniul cercetării-dezvoltării.componentă a proiectelor de cercetare-dezvoltare care are un obiectiv concret ce trebuie atins în cursul unui an.17) Lucrare de cercetare-dezvoltare . conform unei proceduri specifice bazate pe criterii şi standarde.modalitatea de atingere a unui obiectiv al unui program. care poate fi finanţat direct de către autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare. obiective şi activităţi. cu un scop propriu bine stabilit. (4. (4. (4. (4. precum şi acţiunile concrete pentru valorificarea rezultatelor obţinute. a cărei rezolvare implică mai multe discipline in domeniul cercetării-dezvoltării. (4. care fac parte din sistemul de cercetare de interes naţional.program propriu al institutelor naţionale sau al instituţiilor publice de cercetare-dezvoltare.14) Obiectiv în program .15) Proiect de cercetare-dezvoltare .16) Program-nucleu de cercetare .19) Atestare .proces prin care se recunoaşte şi se garantează că o unitate de cercetare-dezvoltare corespunde unor criterii şi standarde de competenţă în domeniu. .document tehnico-ştiinţific care prezintă obiectivul şi rezultatele activităţilor desfăşurate în cadrul unei lucrări de cercetare. care-i permit să facă parte din sistemul de cercetare-dezvoltare de interes naţional.necesitate a unui sector sau domeniu al societăţii.20) Acreditare .18) Raport de cercetare-dezvoltare .

fie în baza legii. fie în baza unui alt contract de finanţare legal încheiat.l la Normele metodologice :  autoritate contractantă . multidisciplinaritate.caracterul unui contract de a prevedea anumite drepturi şi obligaţii în funcţie şi subsecvent celor conţinute în alt contract. prin contractul de finanţare principal. finanţează realizarea unui obiectiv. proiectelor şi acţiunilor cuprinse în Planul naţional şi care se găsesc în Anexa nr.(5) Alţi descriptori specifici sistemului de cercetare-dezvoltare din România  Descriptorii prezentaţi se referă la noţiunile specifice contractării. finanţării. în care conducătorul de program/proiect are calitatea de contractor.  bugetul proiectelor . să le încheie pentru atribuirea conducerii respectivelor proiecte. Bugetul proiectelor este prevăzut sub acest titlu în specificaţia financiară a contractului de finanţare principal. după caz. stabilind în mod univoc condiţiile în care cealaltă parte va realiza contractul ce se încheie în acest scop. la care a avut calitatea de contractor. anterior încheiat.valoarea totală şi. obiectivitate şi imparţialitate.  caracter de recurenţă al unui contract .parte într-un contract de finanţare. desemnate de autoritatea contractantă după criterii de competenţă. monitorizării şi evaluării programelor. în vederea evaluării ofertelor în cadrul unei licitaţii sau al unor proceduri competiţionale simplificate. defalcată pe proiecte a contractelor de finanţare subsidiare pe care conducătorul de program se angajează.  comitet de evaluare (comitet) .grup format din 5 sau 7 persoane. care. .

după caz.contractul în care una dintre părţi. contract de finanţare . obiectivele pentru care se face finanţarea şi condiţiile în care se realizează această finanţare.activitatea de a controla un program/proiect prin monitorizarea performanţelor şi prin decizie. în cazul programelor conduse de aceasta. de realizare/execuţie a proiectelor situate pe ultimul nivel de detaliere a programului. denumită contractor. prevederi care contravin clauzelor contractului de finanţare principal. stabilite de autoritatea contractantă. într-un contract de finanţare al cărui obiect este procurarea de servicii de conducere de program/proiect şi. Contractul de finanţare subsidiar nu poate conţine. se obligă să asigure realizarea contractului. sub sancţiunea nulităţii. în baza obligaţiilor pe care aceasta şi le-a asumat. acceptând finanţarea şi condiţiile asociate acesteia. .contractul de finanţare încheiat de o autoritate contractantă. în calitate de contractor. sau contractorul.autoritatea de stat pentru cercetaredezvoltare. printr-un contract de finanţare principal. contract de finanţare principal .contractul de finanţare care stă la baza încheierii unui alt contract de finanţare şi prin care se conferă contractorului competenţa de a se constitui autoritate contractantă pentru acest ultim contract.      conducător de program/proiect . conducere de program/proiect . are dreptul şi obligaţia de a impune în mod univoc celeilalte părţi. contractor .parte într-un contract de finanţare. denumită autoritate contractantă. care. contract de finanţare subsidiar . în baza unui plan predefinit.

listă cuprinzând acele propuneri de proiect care. în vederea obţinerii rezultatelor şi atingerii obiectivelor prevăzute prin instrumentele de planificare a programului/proiectului. fie de către o altă persoană juridică sau. în urma invitării sale de către autoritatea contractantă.notificarea interesului de a participa la o licitaţie adresată autorităţii contractante. pot fi finanţate de autoritatea contractantă în cadrul respectivului program.  expresie de interes . anunţ care se publică în presa scrisă de răspândire naţională şi se difuzează prin medii de informare specifice domeniului.persoana stabilită de către şi la nivelul conducătorului de program/proiect.  lista propunerilor de proiecte care se pot finanţa .analiza rezultatelor obţinute în timpul şi după implementarea programului/proiectului şi indicarea unor acţiuni corective. în urma anunţului autorităţii contractante privind intenţia de a lansa licitaţia.ofertanţi asociaţi a căror ofertă comună/propunere de proiect comună a fost acceptată şi contractată de către autoritatea contractantă. în urma evaluării. în scopul de a asigura conducerea acestuia. . în forma stabilită de aceasta.  evaluare . clasificării şi aplicării criteriilor suplimentare stabilite prin pachetul de informaţii al programului. fie de către un potenţial contractor înscris in Registrul central al potenţialilor contractori ai autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare.contractori  asociaţi . acolo unde este cazul.  director de program/proiect .

de către altă autoritate contractantă. în vederea evaluării uneia sau mai multor propuneri de proiecte.grup compus din 3 experţi.potenţial contractor care a depus o ofertă/ propunere de proiect.potenţiali contractori asociaţi.prezentare detaliată a scopului.  ofertant .persoana stabilită de către şi la nivelul autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare. alcătuit de autoritatea contractantă după criteriul domeniilor de specialitate ale experţilor.  monitor de program . care au depus o ofertă comună/propunere de proiect comună. precum şi de a promova măsurile adecvate pentru a menţine pe calea predefinită o operaţiune. având calitatea de conducător de program/proiect.  panel de evaluatori . fondurilor publice alocate cu această destinaţie. a observa. după caz.activitatea de a urmări. un proces sau altele asemenea.monitorizare . a măsura şi a verifica  în mod sistematic. a calendarului acţiunilor. elaborate de către un potenţial contractor.  ofertă . obiectivelor. în vederea selectării contractorilor (conducătorilor de proiecte) prin procedura de evaluare a propunerilor de proiecte.  ofertanţi asociaţi . conţinutului tematic. în baza invitaţiei primite de acesta de la autoritatea contractantă pentru a participa la licitaţie sau la o procedură competiţională simplificată. . în scopul de a asigura monitorizarea şi evaluarea unui program. precum şi a modului de acces la un program elaborat de către autoritatea de stat pentru cercetaredezvoltare sau.propunerea tehnică şi propunerea financiară asociată acesteia.  pachet de informaţii al programului .

 după caz. pe baza căruia se fundamentează derularea finanţării. inclusiv pentru anunţarea/organizarea de competiţii/licitaţii.instrument de programare a implementării unui program/proiect. termenele pentru elaborarea şi prezentarea programelor de lucru. elaborat de conducătorul de program/proiect pentru durata unui an bugetar din derularea programului/proiectului. descrierea proiectelor. conţinând eşalonarea în timp a principalelor activităţi şi termenele prevăzute.  planificareaimplementării programului/proiectului. program de lucru .  .plan anual .  elaborat de conducătorul de program/proiect pentru durata unui trimestru/semestru din derularea programului/proiectului. termenele pentru atingerea obiectivelor propuse. Programul de lucru detaliază acţiunile necesare realizării obiectivelor din planul strategic.principalul instrument de planificare a implementării unui program/proiect. planul strategic coincide cu planul anual.instrument de planificare a implementării unui program/proiect. care cuprinde:  planul operaţional prin care sunt descrise principalele activităţi necesare implementării programului/proiectului. In cazul începerii şi încheierii programului/proiectului în cursul unui singur an bugetar. pe baza contractului de finanţare.  plan strategic . modul de implementare. elaborat de conducătorul de program/proiect pentru întreaga durată a programului/proiectului. pe baza planului strategic şi a sumelor alocate anual programului/proiectului.

elaborează pe baza informaţiilor conţinute în rapoartele de activitate ale  responsabil de proiect . în cadrul propunerii. în la solicitarea individuale.  autorităţii contractante. întârzierilecontract de finanţare. propune măsuri corective. în scopul de a asigura monitorizarea se elaborează de către conducătorii de proiecte. realizare/execuţie. care conducătorul de planificare şi programare. Raportul propunere de proiect unică. . prin care se stabilesc elaborează anual. cu accent pe analiza  utilizării fondurilor.instrument de monitorizare a implementării  unui program/proiect. de regulă a impactului şi a de evaluare a managementului. elaborat de către acesta în cadrul tematic şiîncheierea implementării programului/proiectului. autorităţii contractante. a oportunităţii. organizată în cadrul acelui program/proiect prin programare.document elaborat de conducătorul se elaborează pe baza informaţiilor conţinute în rapoartele program/proiect. serviciile de conducere şi. de printr-un şi necorelările apărute în derularea programului/proiectului şi cauzele acestora. după caz. pentru fiecare criteriu evaluat. de Raportul de evaluare sepentru fiecare propunere de contractante. în faza evaluăriide evaluare a programului se elaboreazăştiinţifică/tehnică intermediar în panel din cadrul etapelor de evaluare la periodicitatea şiprevăzută prin contractul de finanţare. în scopul de cuparticipa la o competiţie de selectare a stadiului final obţinut a cel prevăzut prin instrumentele de planificare şi contractorilor.propunere de proiect .document elaborat numai de către sau prin grija  raport de evaluare a propunerilor de proiecte. In cazul programului/proiectului cu stadiul prevăzut prin instrumentele de în care conducătorii acestor proiecte sunt. alcătuitefaza evaluării autorităţii evaluatori a comentariilor consemnate anterior. raportul de evaluare a programului /proiectului se elaborează şi se program/proiect este autoritate contractantă. eficienţei rezultatelor efective cu cele planificate. rapoarte. pe baza notelor acordate şi externi programului/proiectului. procedura de evaluare . Raportul de evaluare a programului/proiectului de raport de activitate . pe baza comparării stadiului efectiv alde activitate ale programelor/proiectelor finanţate prin program/proiect. elaborat de conducătorul de program/proiect la de un potenţial contractor.de informaţii al unui cu respectarea condiţiilor indicate prin pachetul pe baza comparării program.document elaborat de panelul de evaluatori. raportul de activitatepe baza rapoartelor de evaluare a proiectelor finanţate prin program/proiect. elaborează pe baza comparării proiect şi. care. iar raportul de evaluare intermediar al proiectului se notele şi comentariile în consensde evaluare se elaborează de către echipe de Raportul independent ale panelului de evaluatori. Raportul raport de consens .solicitare de finanţare a unui proiect iniţiat  raport final de activitate . Raportul de activitate şi evaluarea unui proiect pentru care autoritatea evidenţiază descrie activităţile desfăşurate în perioada de referinţă. către fiecare evaluator. propunere de proiect comună .de evaluare a programului se elaborată în comun de mai mulţi potenţiali contractori. la rândul lor. de evaluare a elaborează de către monitorul de program.persoana stabilită de către şi la nivelul proiectelor finanţate prin program/proiect. autorităţi contractante. iar raportul  proiectului se elaborează de către responsabilul de proiect. în cazul înla rândul lor. costurilor propunerii de proiect.contractantă procură. trimestrial sau semestrial.

registrul  . prin care se prevede modul de alocare a sumelor totale angajate într-un program/proiect. cu aprobarea autorităţii contractante. înfiinţat şi ţinut la zi de către autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare.  specificaţie financiară . după caz.anexa la contractul de finanţare.contravaloarea serviciilor de conducere a unui program/proiect şi.  tarif. proceduri competiţionale simplificate sau prin atribuire directă.  subcontractor . document elaborat de către autoritatea contractantă în vederea atribuirii contractului de finanţare prin licitaţie.document prin care se stabilesc cerinţele ce trebuie respectate de potenţialii contractori în elaborarea ofertei. de realizare/execuţie a proiectelor situate pe ultimul nivel de detaliere a programului. Subcontractorul trebuie să îndeplinească criteriile de eligibilitate pentru partea din contract care urmează să îi fie subcontractată. Registrul central al potenţialilor contractori se actualizează pe baza informaţiilor furnizate de autorităţile contractante şi poate fi consultat de acestea în vederea selectării contractorilor. către care contractorul poate subcontracta o parte din acel contract. prevăzut sub acest titlu în specificaţia financiară care este anexă la contractul de finanţare prin care o autoritate contractantă procură respectivele servicii.persoana juridică sau fizică menţionată într-un contract de finanţare.central al potenţialilor contractori .  termeni de referinţă .registru de evidenţă a potenţialilor contractori.

Cel mai important lucru este însuşirea tuturor definiţiilor folosite de Eurostat. Nu de puţine ori. via manualul Frascati (Oslo. propunere de proiect. Analizând descriptorii prezentaţi trebuie revizuite următoarele. valorificare etc. obiectiv în program. responsabil de proiect. lucrare de C-D monitor de program. a calităţilor lui proprii. evaluare. c) prezentarea exhaustivă a descriptorilor. Canberra):              b) prezenţa unor descriptori reduşi ca număr şi generali. luând în calcul definiţiile care trebuie preluate de la Eurostat. descriptorii româneşti diferă de cei adoptaţi internaţional şi nu au claritatea şi nici concizia acestora. dintre careactelor normative. dar şi al comunicării deoarece ele descriu. monitorizare. Concluzii şi propuneri  A descriptora înseamnă a preciza şi delimita caracteristicile unui termen. Descriptorul poate reprezenta o enunţare a caracteristicilor esenţiale.  Descriptorii sunt piese esenţiale în domeniul cunoaşterii. conducere de program/proiect. a) absenţa totală a descriptorilor din textele enumerăm:  În lume există mai multe tendinţe. cu ajutorul Institutului Naţional de Statistică. raport de evaluare.   Propunerile noastre sunt strâns legate de viitorul european al României şi de alinierea ţării noastre la cerinţele Comunităţilor europene. (cum este cazul României). sau absorbţia inovării. plan naţional de C-D şi I program de lucru. contract de finanţare. . enumera proprietăţile claselor de obiecte şi disting conceptele. proiect de C-D panel de evaluatori.(6).

activitatea de a administra şi controla un program/proiect.I.să se elimine deoarece. Cu privire la descriptorii specifici domeniului C-D şi I propunem următoarele observaţii:  absorbţia inovării .  conducere de program/proiect . a punerii în practică şi a rezultatelor obţinute. finanţează realizarea unui obiectiv şi stabileşte în mod univoc condiţiile în care cealaltă parte va realiza contractul ce se încheie în acest scop. prin monitorizare şi prin decizie. în baza unui plan predefinit.parte într-un contract de finanţare care. care asigură servicii de conducere a realizării de program/proiect şi.  contract de finanţare . una dintre părţi este autoritatea contractantă. program sau politică de C.orice acord între două sau mai multe părţi.  contract . a concepţiei respective. iar cealaltă este contractorul.contractul în care autoritatea contractantă. prin care se crează drepturi şi obligaţii între părţi. obiectivele şi condiţiile pentru care se face finanţarea.D.apreciere sistematică şi obiectivă a unui proiect.  conducător de program/proiect . . are dreptul şi obligaţia de a impune în mod univoc contractorului.un contractor sau autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare în cazul programelor conduse de aceasta.. de realizare/execuţie a proiectelor situate pe ultimul nivel de detaliere a programului.  evaluare . în curs de desfăşurare sau finalizate. este practic imposibil să se măsoare.  autoritate contractantă .

proiecte sau chiar unităţi de lucru individuale. care poate deveni eventual.lucrare întocmită pe baza unei teme date.  monitor de program – se propune eliminarea deoarece monitorizarea şi evaluarea trebuie realizate.  panel de evaluatori . persoană de contact dar nu monitor. pe bază de contract. financiari.instrumentul de politica generală în domeniul cercetării-dezvoltării şi al inovării şi de corelarea acestora pentru finanţare. Aceste componente pot fi programe. obiectivele de urmat. care cuprinde documentarea.  proiect de C-D . mijloacele umane.rezultate pe care programul sau proiectul se presupune că le va genera. de instituţii specializate şi nu de către o singură persoană. instituţionali. instrucţiuni etc. desene. conform indicatorilor aleşi.o solicitare de finanţare a unui proiect pe baza unui set de documente şi de condiţii prestabilite de către finanţator.ansamblu de documente emise de către un iniţiator care descrie în descriptori de produs. subprograme. în termeni fizici. alcătuit după specialitate şi după competenţă. de procedeu sau de serviciu.proces continuu de colectare sistematică de informaţii. obiectivelor atinse şi a utilizării fondurilor alocate.grup de experţi. calcule tehnico-economice.  obiectiv în program . pentru a furniza conducătorilor (administratorilor) elemente asupra rezultatelor realizate.  propunere de proiect .  plan naţional de C-D I . lucrare  . de mediu sau alţi termeni. sociali.de C-D .  monitorizare. Necesare realizării unui proiect de cercetare-dezvoltare. şi materialele necesare acestora.

cu rolul de a răspândi cunoaşterea şi a modifica unele practici sau politici.  de evaluare . în scopul de a asigura monitorizarea şi evaluarea unui proiect. într-un breviar al conceptelor din domeniu.persoana stabilită de către şi la nivelul autorităţii contractante.  responsabil de proiect . trebuie introdusă modificarea unor descriptori şi adoptarea. raport . program sau politici în curs de desfăşurare sau terminate. dezvoltare şi inovare presupune adoptarea formulării lor.  diseminare -proces de comunicare a informaţiei unui auditoriu specific.document care cuprinde aprecierea sistematică şi obiectivă a unui proiect. perfecţionarea) cadrului legislativ. a acelor descriptori recunoscuti. după model european sau internaţional. Adoptarea unui nou set de descriptori pentru întreaga activitate de cercetare.acţiunea prin care orice rezultat al cercetării este pus la dispoziţia societăţii cu scopul de a-i creşte valoarea şi impactul.  valorificare . În legătură cu schimbarea (modificarea. citati în actele normative şi utilizati în practică. a concepţiei lor. a punerii în practică şi a rezultatelor raportate la obiective.

 lucrări ştiinţifice.  reviste ştiinţifice.SUBCAPITOLUL 2: Caracterizarea cercetării în ansamblu   Cercetarea se caracterizează astfel:  scop:• obţinerea de noi cunoştinţe. Evoluţia temporală a performanţei ştiinţifice româneşti:  decalaj semnificativ.  .  cărţi. • înţelegerea deplină a lumii. Producţia ştiinţifică a cercetării româneşti (ISI):  articole ştiinţifice.  brevete.  rezultate: produse (produse / tehnologii / servicii) şi sisteme  validare şi transfer. etc.

(18%).  Locul României în lume pe domenii ştiinţifice: fizică: 33  matematică: 36  informatică: 39  inginerie: 41  chimie: 44  ştiinţe spaţiale: 45  medicină chimică: 74  .  bio-medicale (<<<).  fizică (29%). Performanţa relativă a domeniilor ştiinţifice abordate:  chimie (35%).  inginerie şi tehnologie  matematică (7%).

A.  7/2001. .  4/2003.  brevete înregistrate la Oficiul European de Brevete (Exemple):  2/1995.  6/1997.U.  13/2001.  1/1996. 6/1999. Cercetare aplicativă / dezvoltarea tehnologică / prin brevete:  brevete înregistrate la Oficiul S.  2/2000. de Brevete şi Mărci (Exemple): 12/2004.  9/2002.  7/2002.  11/1998.  10/2003.

 brevete înregistrate la Oficiul Japany de Brevete (Exemple):  1/2004. la nivelul 2002.  0/1992.  1/2000.  2/1996.  0/2002.  2/1998  1/1997. .  1/2001. Inovare şi transferul tehnologic:  indicele european la inovare : 5.000 locuitori.  brevete la Oficiile Naţionale : 5.  2/1994.8 brevete raportate la 100.80 % (pentru absolvenţi în ştiinţă şi tehnologie pentru persoane între 20 ÷ 29 ani).  0/2003.  1/1999.  2/1990.  2/1995.  2/1993.  1/1991.  familiile triadice de brevete (Exemple):  3/2001.

.  Cercetare fundamentală prin performanţă sustenabilă:  sursă de cunoştinţe.  ameninţări / riscuri: păstrarea / agravarea decalajelor. Analiza SWOT:  puncte tari: tendinţe de creştere relativă a performanţelor.  oportunităţi:reformasistemuluideevaluarea performanţelor cercetării.  este o şcoală.  puncte slabe: decalaj enorm faţă de ţările europene.  sursă de prestigiu.

Analiza SWOT privind sistemul CDI Puncte tari (exemple):  Adoptarea acquis-ului Puncte slabe(exemple): faţă de tarile europene. dupăprincipaliiindicatoride performanta: publicaţii. Adoptarea cadrului legislativ pentru un sistem unitar de evaluare si acreditare a organizaţiilor CDI Existenţa primei Strategii Naţionale 2003-2007 in domeniul proprietăţii intelectuale şi Planul de implementare al acesteia Existenta parcurilor industriale cu efecte stimulative asupra activităţii de CDI .ponderea(scăzuta)a produselor high-tech in exporturi Folosirea in evaluări interne de criterii diferite de cele recunoscute pe plan internaţional sau neverificabile Absenţa unei strategii naţionale pentru domeniul CDI Lipsa unei coordonări unitare a sistemului CDI Cvasi-absenţaunuimanageriat performant orientat spre performante mare Decalaj comunitar privind ştiinţa si cercetarea. brevete. rata de inovare.Subcapitolul 3.

Puncte tari (exemple): Aplicarea de Puncte slabe(exemple): Cvasi-absenta proceduri standard de evaluare a unităţilor si personalului din cercetare la nivelul CNCSIS Finanţareacompetitivaa programelor de cercetare. Finanţareacercetării multidisciplinare şi/sau in consortii. Dezechilibru accentuat al distribuţiei unităţilor de cercetare in cele opt regiuni de dezvoltare – (concentrarea a peste 40% din unităţile CDI in regiunea Bucureşti-Ilfov) Lipsa masei critice CDI la nivel regional ..ştiinţa si tehnologie" comparabilă şi compatibila cu cea a UE-27 monitorizării derulării proiectelor CDI Inexistenţa unui sistem integrat de evidenta si monitorizare a activităţii CDI Birocraţia excesiva in plan financiar Impactul economic slab al activităţii CDI datorat slabei aplicabilitati a cercetării Insuficientamediatizarea stimulentelor interne si a oportunităţilor internaţionale pentru unităţile CDI. Ofertaeducaţionalapentru domeniul .

. Diseminarea slaba a rezultatelor cercetării Componenta de inovare a sistemului CDI este de facto ignorata Infrastructurade inovare si transfer tehnologic este insuficientă ca număr de entitati si ca grad de diversificare a tipologiei Decalaje tehnologice si de competitivitate foarte mari fata de UE-27. Orientarea competitivitatea bazata pe costuri in dauna celei bazate pe inovare Numărul redus de cercetători raportat la populaţie in comparaţie cu media europeana Imbatranire treptata a personalului de cercetare Lipsa de corelare intre criteriile de finanţare prin intermediul diverşilor ordonatori de credite Lipsa capitalului de risc Inexistenta unei strategii unitare de dotare a unitarilor de cercetare cu resurse de informare.Puncte tari (exemple): Puncte slabe(exemple): întreprinderilor către piaţă.

Elaborarea StrategieiNaţionale CDI pentru perioada 2007-2013". "Noul start" al Strategiei Lisabona la nivelul Uniunii Europene (2005). ProiectedinPlanulsectorial dedicate dezvoltăriiresurselor informaţionaleale sistemului CDI: "Sistem naţional unitar de informare si documentare stiintifica si tehnica Unificarea sistemelor de biblioteci" şi "Sistemintegratdeinformare tehnologica . dezvoltarea regionala etc.Portal pentru servicii de informare". . Creşterea brain-drain datorita lipsei facilitaţilor de cercetare. Creştereafinantarii din fonduri publice.Oportunitati (exemple): de Ritmul creştere a PIB-ului superior mediei europene.Incapacitatea de utilizare a fondurilor structurale datorita slabei conexiuni a sistemului CDI cu economia. Riscuri (exemple): Menţinerea sauagravarea decalajelor actuale in lipsa unor reforme şi restructurări ale sistemului CDI. Neconstientizarea la nivelul clasei politice si a societatii a importanţei vitale a CDI pentru dezvoltarea economico-sociala a României.Proiectul... Creşterea finantarii publice a CDI sa nu fie dublata de o creştere corespunzătoareacontribuţiei private.

in special cele europene (Marie Curie). dar si din domeniul ştiinţelor naturale şi exacte. Programele Riscuri (exemple): de Riscul necorelare a cercetării cu cerinţele efective ale întreprinderilor. Programeeuropene de suport pentru reinserţia tinerilor cercetători in sistemele CDI naţionale.Oportunitati (exemple): Internaţionalede formare pentru diferite categorii de cercetători .număruluide cercetători din domeniul ştiinţelor inginereşti si tehnologice. Posibilitatea utilizăriia fondurilor structurale pentru cercetare-dezvoltareinovare(inscopulasigurării competitivitatii economice). Politica de dezvoltare pe regiuni va determina o echilibrare a distribuţiei teritoriale a activitatii de CDI. . Rata mare de sărăcie si gradul ridicat de ocupare a forţei de munca in agricultura de subzistenta izolează sistemul CDI. Riscul de marginalizare în continuare a inovării. Descreşterea. Nesusţinereaculturii proprietăţii intelectuale simultan cu aplicarea efectiva a legilor in domeniu Lipsainformaţiilor despre noile tehnologii si piaţa de desfacere.

Oportunitateauneireformea sistemului de evaluare a performantelor cercetării conform criteriilor recunoscute pe plan internaţional. Tendinţa de creştere relativa a performanţelor cercetării fundamentale comparativa cu cea a unor tari europene. aprobate prin HG (1424/2003). Dificultăţi de aplicare a Procesului Bologna pentru sistemul de doctorat. Paralelismelesisuprapunerile existente in structura şi activitatea CDI. Tendinţa de copiere a experienţei altor state poate conduce la o distribuţie defectuoasa a resurselor financiare destinate activitatii de CDI sau la alegerea unui set de politici economice inadecvat economiei statului in cauza.Oportunitati (exemple): primei Existenta Strategii Naţionale 2003-2007 in domeniul proprietatii intelectuale. precum şi Planul de implementare al acesteia. mediu Gradul . Riscuri (exemple): de calificare scăzut la nivel naţional afectează gradul de sofisticare a cererii interne. Dezvoltarea sistemului CDI poate fi afectata de rămânerile in urma in ceeacepriveştedezvoltarea societatii informaţionale. Oportunitatearestructurării sistemului naţional de cercetare prin eliminarea actorilor slabi si încurajarea celor performanţi. nu insa suficienta pentru recuperarea decalajelor existente. inclusiv pentru sistemul CDI.

in cascada) a celor doua mari surse de resurse de cercetare.Oportunitati (exemple): Riscuri (exemple): poate continua şi după restructurarea sistemelor de cercetare si a celui educaţional. creierelor Fuga . astfel încât resurse financiare şi eforturi socioeconomice interne pot ajunge sa finanţeze creşterea calitatii forţei de munca utilizate in cercetare şi inovare de alte economii. Riscul de a se menţine o oarecare ruptura intre interesele sectorului privat si cele ale sectorului public si a se bloca astfel cercul de potentare reciproca (reacţie pozitiva.

funcţional şi al relaţiilor cu celelalte componente ale sistemului economic astfel încat configuraţia actuala a sistemului CDI diferă substanţial de cea de la începutul anilor '90. legislaţie. (a) Sistemul CDI cuprinde numeroase unităţi şi este structurat pe diverse niveluri: .Subcapitolul 4. politici. Evaluarea organizării CDI        Perioada de tranziţie a României a reprezentat transformări majore in domeniul CDI sub aspect structural. resurse umane si materiale. Sistemul cercetării din România (sistem CDI) cuprinde: organizaţii (structurate in sub-sisteme) sisteme de finanţare. instituţional.

Agenţii etc. inclusiv "centre de excelenta ale UE". AMCSIT). in raport cu activitatea de cercetare din facultăţi şi catedre sau din centrele universitare autonome). subordonate sau coordonate de către cele menţionate.  sunt coordonatori de programe (de ex. care îndeplinesc una sau mai multe din atribuţiile enumerate astfel:  coordonează politicile de cercetare. (a2) Unităţi CDI.  sunt ordonatori principali de credite. Consilii. programe sau proiecte (inclusiv de investiţii).reprezentândunadinopţiunileposibile).). Unele unităţi sau subunităţi pot căpăta temporar un anumit statut. autonome sau independente ( universitatea nu este o unitate CDI propriu-zisa. de pilda cel de "centre de excelenta". (a3) Infrastructuri care au rol suport in activităţile CDI. Academii. . finanţând instituţii. (a4) Organizaţii non-guvernamentale. (a5) Organizaţii « centrate pe un proiect» (consorţii care derulează un anumit proiect de tip infrastructura).  joaca un rol in elaborarea politicii cercetării.  facilitează si îndrumă activitatea CDI ( exemplu universitatile.  au in subordine sau in coordonare organizaţii CDI.(a1) Organisme cu rol de coordonare (Ministere.

de exemplu:  Institute de cercetare din subordinea altor ministere. Cercetării şi Tineretului. . principii de finanţare instituţionala.(b) Sistemul CDI din România este fragmentat in mai multe subsisteme. (b2) Academia Romana. sistem managerial etc. Sistemul este neunitar. Multe firme private au si CDI in obiectul de activitate. fără a desfăşura in fapt astfel de activităţi. (b4) CNCSIS (Consiliul Naţional al Cercetării ş ştiinţifice din Invatamantul Superior). care nu este supus nici unei coordonări. fragmentar. Acest "subsistem" este foarte greu de evaluat. reţea de instituţii. deschis).  Academii "de ramura". (b5) Alte sisteme de cercetare centralizate. Ele sunt grupate in jurul următorilor coordonatori (ordonatori de credite): (b1) Autoritatea Naţionala pentru Cercetare ştiinţifica (ANCS) din Ministerul Educaţiei. datorita lipsei unor date de încredere.  Subsistemele (sau "sistemele de cercetare") au fiecare propriul sistem de organizare. Principalele diviziuni (subsisteme) ale sistemului CDI vor fi numite "sisteme de cercetare ". (b3) Academia de ştiinţe Medicale. Un exemplu concludent este acela ca România are mai multe sisteme diferite de "centre de excelenta".  Ar trebui luat in considerare şi sistemul privat (liber.

CEEX). Se mai pot inventaria efectivele umane din sistemul CDI. Numărul mediu de cercetători pe unitate este mic.  Infrastructurile (legate de inovare si transfer de tehnologie) trebuie inventariate. cu distribuţia lor pe specialitati. dar şi resursele umane si materiale care stau in spatele acestora. programul de Infrastructura INFRATECH pentru Transferul de Tehnologie şi Inovare). (c) Sistemele de finanţare sunt de doua feluri. ceea ce indica faptul ca acestea nu au masa critica pentru o activitate eficienta. domenii de lucru.  Finanţarea competitiva se face prin:  Planul Naţional de Cercetare-dezvoltare si Inovare (PNCDI).  Sistemul de Granturi (al Academiei Romane). (de ex. Analiza ar trebui sa duca la un "mapping" al sistemului CDI. Acestea din urma sunt coordonate de către ANCS . prin programe specifice (de ex.  Alte programe naţionale. Institutele naţionale primesc si fonduri de investiţii. Ele sunt si extrem de numeroase.  .  In prima categoric intra finanţarea bugetara a instituţiilor de cercetare ale Academiei Romane şi finanţarea nucleu prin competiţie a institutelor naţionale. după modul de atribuire a fondurilor: (c1) Finanţare instituţionala (c2) Finanţare "competitiva" (fondurile se obţin in urma unei competiţii). calificare etc.  Sistemul de Granturi (prin intermediul CNCSIS).Ca urmare a acestei fragmentari a sistemului CDI in "subsisteme" si unităţile care aparţin diverselor subsisteme sunt extrem de diverse. inventariind instituţiile din diverse domenii.

 Planurile de colaborare internaţionala trebuie avute în vedere.. dar respectarea acestei clauze este de multe ori formală. (d) Legislaţie.  Compatibil cu integrarea in UE (e) Politici. Ele reprezintă o forma de integrare europeana şi reprezintă o şansa pentru acces la cunoaştere şi la echipamente. Ele reprezintă un mic tezaur de experienţa in procesul integrării europene. Mai importanta este problema in ce măsura politica actuala este clar definita.  Stimulativ.  Stabil. PNCDI favorizează finanţarea consorţiilor.  Organismele coordonatoare elaborează politici care trebuie inventariate. cu angrenarea in proiecte comune a unor organizaţii CDI. Ele se traduc prin acorduri bilaterale la nivel guvernamental. pentru stabilirea de parteneriate. este una europeana (facilitează integrarea şi beneficiază de potenţialele efecte ale acesteia).  Este interesant ca cea mai mare parte a fondurilor din sistemele competitive de finanţare sunt distribuite nediscriminatoriu (pot fi accesate de către orice tip de unitate CDI). Privatizarea . care fac parte din "sisteme de cercetare" diferite.  Sistemul legislativ trebuie să asigure un cadru legislativ:  Complet. Este interesant in ce măsura politicile aplicate in ultimii ani sunt coerente şi au dat rezultate. sporirea vizibilităţii si credibilităţii colectivelor CDI din România.impune menţinerea obiectului de activitate timp de cinci ani. Participarea la proiectele europene nu trebuie văzuta numai prin prisma recuperării fondurilor. Mai mult. ceea ce asigura un caracter multidisciplinar.

Rolul inovării şi transferului tehnologic în organizarea şi funcţionarea sistemului de cercetare-dezvoltare şi inovare din România  Cartea verde a inovării elaborată de Comisia Europeană consideră inovarea ca un proces vital care permite satisfacerea nevoilor individuale şi colective. Ca forţă motoare a evoluţiei societăţii inovarea se referă atât la întreprinderi cât şi la societate în ansamblul ei. în contextul acestui document inovarea este sinonimă cu o producţie de succes. organizare a producţiei şi a muncii.Subcapitolul 5. distribuţie şi management. a nivelului de calificare a forţei de muncă. materializându-se în obiectivele de dezvoltare pe termen lung.  elaborarea de metode noi de producţie. . de adaptare a metodelor de producţie.  Incorporarea factorului tehnologic în întreprindere înseamnă că întreprinderea trebuie să facă un efort organizaţional. aprovizionare şi distribuţie. Inovarea constă în:  reînnoirea şi lărgirea gamei de servicii şi produse. Infrastructura de inovare şi transfer tehnologic (ITT) 1. în acelaşi timp acţiunea publică prin instituţii şi politici acestora trebuie să acţioneze pentru creşterea inovării. dezvoltând noi pieţe asociate acestora. asimilarea şi exploatarea noutăţilor în sfera economică şi socială.  îmbunătăţirea sistemelor de management.  Rolul inovării este multiplu.

Ca premise: In România s-au  scurtarea TIC în conceptul inovării şi transferului tehnologic constituie o  Abordarea ciclului invenţie .  avansate. cipuri pentru transabilitate etc. informatica de proces). înregistrat 4 milioane de utilizatori Internet. marketing vânzări. la cunoaştere (Internet.  liberalizarea comerţului exterior. prin programe finanţate de la bugetul de stat. reducerea polarizării între mediul urban şi rural. tehnologiei informaţiilor şi comunicaţiilor. care constituie în acelaşi timp . evaluatori.saturarea pieţei. conducere.  abordareamultidisciplinarăcreşterea accesuluitehnologi. prin Internet şi aplicarea tehnologiilor de informare şi comunicare plăţilor (e-banking. la Internet şi necesitate evidentă. multimedia.   privatizarease manifestă prin inovarea: Impactul TIC întreprinderilor.  Activitatea de inovare este supusă unor schimbări ca efect al eliminării  modelelor de afaceri (e-business şi comerţ electronic). cunoaştere şi globalizarea sunt concepte generate şi construite pe  societatea dinamica fără precedent din ultimele două decenii ale realizările şi informaţională.  globalizarea. Guvernul României şi Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor stimulează şi sprijină. e-content).  vânzare (etichete de coduri de bare. Economia bazată pe b) Factori naţionali instrumente principale pentru creşterea economică şi dezvoltarea  crearea economiei de piaţă funcţionale. Pentru şi cooperarea între la TIC şi experţi. m-banking).Tehnologia Informaţiilor şi Comunicaţiilor unor constituie un element  Cercetarea şi Industria se dezvoltă sub influenţa (TIC) factori comuni:  esenţial al inovării şi a) Factori internaţionali transferului tehnologic. monitorizare creşterii competitivităţii economice. accesului la informaţie.   Dintre schimbările semnificative în inovare se menţionează:   accelerarea ciclului inovării. telefonia mobilă).  integrarea în spaţiul de cercetare european. resurselor. antreprenoriatului şi  restructurarea sectorului de cercetare şi industrie. şi evaluare a proceselor de fabricaţie.). între categoriile sociale defavorizate şi categoriile cu venituri mari. barierelor geografice şi al facilitării accesului la informaţia de cercetare  educaţiei şi învăţământului (e-leasing. socială prin maximizarea inovării afacerilor. între microîntreprinderi şi companiile transnaţionale. dezvoltarea societăţii informaţionale.  organizării şi managementului întreprinderii (sisteme integrate de aliniereala politicile Uniunii Europene în domeniu şi al pregătire.

a programului INFOSOC.  subvenţie financiară acordată elevilor şi studenţilor din familii cu venituri mici.  dezvoltarea instrumentelor de e-learning prin conţinut digital. Reglementări  Legea de bază a cercetării şi dezvoltării tehnologiei (Legea nr.  încurajarea investiţiilor în TIC şi Internet. (2) Cadrul legislativ în vigoare referitor la infrastructura de inovare şi transfer tehnologic (2. Definiţii. începând din învăţământul primar.  dezvoltarea serviciului universal.  crearea oportunităţilor digitale (prin proceduri de e-governement) şi sprijinirea integrării TIC în inovare şi dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere.324/2003) reglementează:  infrastructura de inovare şi transfer tehnologic la nivel naţional.Politica Guvernului se bazează pe:  alfabetizarea digitală. pentru dezvoltarea societăţii informaţionale.  crearea de telecentre în localităţile rurale izolate care nu sunt conectate la reţeaua de telefonie fixă.  eficientizarea serviciilor publice. regional şi local.  scutirea de impozit pe salariu a personalului din societăţile comerciale cu activitate de dezvoltare a software-ului. din bugetul public.) Terminologie.1.  .  finanţarea.

     politicile guvernamentale de stimulare şi susţinere a inovării şi transferului tehnologic.  .324/2003 defineşte componentele activităţii de cercetaredezvoltare:  cercetarea fundamentală.  cercetarea aplicativă. Inovarea tehnologică = introducerea în circuitul economic a unui proces sau a unei tehnologii ori ameliorarea semnificativă a celor existente. încât să se ofere consumatorului produse şi/sau servicii noi sau îmbunătăţite. Inovarea = activitatea orientată către generarea.  inovarea. rezultateleactivităţilordecercetare-dezvoltare. Cadrul legal distinge şi defineşte de asemenea inovarea de produs şi inovarea tehnologică Inovarea de produs = introducerea în circuitul economic a unui produs nou sau cu unele caracteristici îmbunătăţite în mod semnificativ.condiţiileşi modalităţile de transmitere a acestora către întreprinzători Legea nr.  dezvoltarea tehnologică. inclusiv îmbunătăţirea metodelor de gestiune şi organizare a muncii. asimilarea şi valorificarea rezultatelor cercetării-dezvoltării în sfera economică şi socială.

anumite produse sau procese sunt pur şi simplu noi. în mod deliberat sau nu. ale unor combinaţii între tehnologii existente sau ale altor cunoştinţe dobândite de o anumită organizaţie. precum şi perfecţionarea celor existente. inovarea de produse sau procese poate fi rezultatul activităţii unei întreprinderi inovatoare. având ca scop introducerea şi materializarea de noi tehnologii. Inovarea se bazează pe rezultatele unor dezvoltări tehnologice noi. financiari şi comerciali care conduc. implementatoare cât şi obţinută prin intermediul unei alte întreprinderi. Transferul tehnologic = ansamblul de activităţi desfăşurate cu sau fără bază contractuală pentru a disemina informaţii.     Conform definiţiilor internaţionale inovarea reprezintă toţi acei paşi ştiinţifici. altele nu aduc neapărat nou dar sunt necesare pentru implementare. O definiţie mai simplă a transferului tehnologic este capacitatea de a transforma rezultatele cercetării în afaceri de succes. produse. transformate în produse comerciale şi servicii. a achiziţiona utilaje şi echipamente specifice în scopul introducerii în circuitul economic a rezultatelor cercetării. prin care se realizează aplicarea şi transferul rezultatelor cercetării către întreprinderi. Definit transferul tehnologic acesta aduce o serie de noi termeni pe care legiuitorul a considerat util să îi definească şi anume: Dezvoltarea tehnologică = formată din activităţile de inginerie a sistemelor şi de inginerie tehnologică. a transmite cunoştinţe. organizaţionali. Astfel. sisteme şi servicii. la implementarea unor produse sau procese noi sau îmbunătăţite. Activitatea de comercializare a inovaţiilor produse şi dezvoltate de alte întreprinderi nu este considerată activitate inovatoare. . a acorda consultanţă. precum şi în plan social.

incluzând inovarea şi transferul tehnologic este redată astfel:  .  . a experienţei şi a bunei practici. incluzând fabricarea modelului experimental şi a primului prototip. pentru sprijinirea celor care vor să îşi creeze întreprinderi inovative şi pentru sprijinirea proiectelor inovative. în viaţa socială şi culturală.cercetarea precompetitivă. ca activitate orientată spre transformarea rezultatelor cercetării aplicative în planuri. Organizarea relaţională a componentelor activităţilor de cercetaredezvoltare. Valorificare = procesul prin care rezultatele cercetării competitive ajung să fie utilizate. scheme sau documentaţii pentru noi produse. cererii pieţei incluzând şi activităţile de inginerie a sistemelor. procese şi servicii care pot răspunde.cercetarea competitivă.   Dezvoltarea tehnologică cuprinde:  . Diseminare = transmiterea informaţiilor. precum şi cooperarea pentru promovarea inovării. de inginerie şi proiectare tehnologică. activitate orientată spre transformarea rezultatelor cercetării precompetitive în produse. conform cerinţelor activităţi industriale sau comerciale. care nu pot fi utilizate în scopuri comerciale. procese sau servicii.

Organizarea relaţională a componentelor activităţilor de cercetare-dezvoltare .

Aceasta are obligaţia de a înregistra toate rezultatele cercetării. a rezultatelor cercetării finanţate din fonduri publice. Cercetării şi Tineretului.(2. lucrări. formule. scheme şi altele asemenea.  Persoana juridică executantă persoana juridică care a obţinut oricare din rezultatele cercetării prezentate în mod direct şi nemijlocit. refolosirea sau casarea.  obiecte fizice şi produse realizate în cadrul cercetării. procedee. reţete. păstrarea. produse informatice.2) Regimul juridic al rezultatelor activităţilor de cercetare-dezvoltare finanţate din fonduri publice  Activităţiledecercetare-dezvoltareconstituieprincipalul generator de drepturi de proprietate intelectuală. certificate de înregistrare a desenelor şi modelelor industriale şi altele asemenea. al cărui model este stabilit de Ministerul Educaţiei.  Prin rezultate ale cercetării legiuitorul înţelege:  documentaţii. metode şi altele asemenea. după caz.  tehnologii. Aceasta răspunde de luarea măsurilor necesare pentru conservarea. planuri. valorificarea. într-un registru special de evidenţă. la valoare simbolică.  Rezultatele cercetării se înregistrează în evidenţa contabilă de către persoana juridică executantă.  drepturi de brevete de invenţie. depozitarea. . licenţe. studii.

cu acordul ordonatorului principal de credite. închirieri sau concesionări. divizare etc. valoarea acestora se stabileşte la preţul negociat între părţi. (b) Cine administrează rezultatele cercetării?  Rezultatele cercetării sunt administrate de unităţile care le-au produs. rezultatele cercetării pot fi preluate cu titlu gratuit cu acordul ordonatorului principal de credite.  (c) Cinepreiarezultatelecercetării încazulreorganizării entităţăţii juridice executante?  În cazul în care entitatea juridică executantă s-a desfiinţat.  (d) Stabilirea valorii rezultatelor în cazul înstrăinării  În situaţia în care rezultatele cercetării fac obiectul unor înstrăinări. dacă prin contract nu s-a prevăzut altfel. s-a reorganizat prin fuziune. desenele şi modelele industriale şi drepturile de autor se supun legislaţiei drepturilor de proprietate intelectuală. în egală măsură..  .  Excepţii: Brevetele de invenţie. de către entitatea juridică ce preia integral sau parţial activul şi pasivul executantului. cu avizul autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare.Cadrul legal stabileşte: (a) Cui aparţin rezultatele cercetării?  Rezultatele cercetărilor obţinute în baza unui contract finanţat din fonduri publice aparţin persoanelor juridice executante şi ordonatorului principal de credite.

(3) Cadrul instituţional şi tipologia infrastructurii de inovare şi transfer tehnologic (3.   Cadrul instituţional este constituit din componentă publică şi organ consultativ. dezvoltarea şi monitorizarea activităţii de inovare şi transfer tehnologic. Cercetării şi Tineretului. . stimularea susţinerea. asigurarea cadrului instituţional pentru aplicarea strategiei naţionale în domeniu. Cercetării şi Tineretului finanţate de la bugetul de stat. Agenţia Managerială de Cercetare Ştiinţifică. Transfer Tehnologic şi Infrastructură de CDI cu două servicii: serviciul transfer tehnologic şi infrastructura de inovare.) Cadrul instituţional  Sistemul transferului tehnologic din România este inclus în sistemul cercetării ştiinţifice coordonat de Ministerul Educaţiei. Componenta publică este reprezentată de structuri ale Ministerului Educaţiei. coordonarea la nivel naţional a politicilor guvernamentale în domeniul transferului tehnologic. respectiv:     Ministerul Educaţiei.1. Cercetării şi Tineretului în cadrul căreia funcţionează Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică). finanţată din venituri proprii. Inovare şi Transfer Tehnologic .(AMCSIT) Politehnica. Ca organism al administraţiei publice centrale. oserviciul infrastructură de cercetare dezvoltare. în cadrul acestei autorităţi funcţionează Direcţia de Inovare. ministerul are ca atribuţii principale în domeniul transferului tehnologic:     elaborarea şi actualizarea strategiei naţionale în domeniul inovării şi transferului tehnologic.

Cadrul Instituţional de Inovare şi Transfer Tehnologic .

Ca efecte se estimează:  creşterea competitivităţii firmelor româneşti de software la export.  oficii de legătură cu industria.un concept cu o tendinţă crescândă de utilizare.  Centrele de Competenţă pentru îmbunătăţirea proceselor de software bazate pe aplicarea standardelor CMMI.  unităţi de ramură specializate în transfer tehnologic.  Tipologia infrastructurii de inovare şi transfer tehnologic prevăzută prin cadrul legal în vigoare cuprinde:  centre de asistenţă şi informare ştiinţifică şi tehnologică (centru de informare tehnologică) destinate în principal diseminării şi valorificării rezultatelor cercetării.2) Infrastructura de inovare şi transfer tehnologic se dezvoltă la nivel naţional.  incubatoare de afaceri. regional şi local. finanţate pe seama rezultatelor transferate în economie şi viaţa socială  entităţi cu activitate de microproducţie.  zone şi infrastructuri cu facilităţi speciale pentru înfiinţarea şi funcţionarea de întreprinderi inovative. Această categorie tipologică include:  centre de transfer tehnologic. . centre de competenţă. în cooperare cu parteneri publici şi privaţi.  creştereaproductivităţiifirmelorromâneşticareutilizează software în procesele de producţie. în scopul stimulării transferului activităţii de cercetare-dezvoltare pot fi organizate: centre de inovare. incubatoare tehnologice şi de afaceri. bazat pe principiul specializării şi complementarităţii industriale.  Clustere . pentru a conferi o atractivitate mai mare pe piaţă.(3. locali şi străini. etc.  parcuri ştiinţifice şi tehnologice.

. 14/2002). reduceri de tarife sau gratuităţi pentru unele servicii. agenţii economici închiriază un spaţiu. precum şi de tehnologii avansate. o clădire. promovarea şi marketingul activităţilor din parc. Parcurile de software concentrează activităţi specifice domeniului tehnologiei informaţiilor şi comunicaţiilor. arhitectură peisagistică de calitate. inclusiv de software reprezintă o zonă în cadrul căreia se desfăşoară activităţi de învăţământ. un teren amenajat.     Centrele de excelenţă sunt concepute ca surse interne de competenţă ştiinţifică şi expertiză tehnologică de nivel înalt. pe care îşi desfăşoară activitatea. transfer tehnologic al rezultatelor cercetării şi valorificarea acestora prin activităţi economice. cercetare. În parc. sprijin pentru realizarea de parteneriate interne şi internaţionale. Parcul ştiinţific şi tehnologic. În cadrul tipologiei existente o atenţie sporită s-a acordat parcurilor ştiinţifice şi tehnologice care beneficiază de o reglementare distinctă (OG nr. consultanţă în afaceri şi tehnologică. pentru a răspunde cerinţelor dezvoltării pe termen lung. facilitarea colaborării cu mediul academie. Parcurile ştiinţifice şi tehnologice oferă condiţii avantajoase de locaţie şi folosire a infrastructurii şi comunicaţiilor. acces la infrastructura de utilităţi şi transporturi.

atragerea companiilor străine pentru a investi în activităţi de transfer tehnologic.             Obiectivele economico-sociale urmărite prin parcul ştiinţific şi tehnologic sunt: transferul tehnologic de rezultate ale cercetării la întreprinderile interesate în fabricarea produselor sau a pachetelor de produse şi servicii cu valoare concurenţială şi valorificarea acestora pe piaţa internă sau externă. stimularea întreprinzătorilor pentru participarea activă a sectorului privat la dezvoltarea şi valorificarea cercetării şi inovării. stabilizarea specialiştilor cu performanţe profesionale în cercetare şi învăţământul superior. universitar. tehnologic şi economic la nivel regional. prin realizarea unor produse comerciale de înaltă tehnicitate. atragerea de fonduri private în învăţământ şi cercetare. integrarea studenţilor şi instituţiilor de învăţământ superior în mediul socio-economic. valorificarea pe piaţă a rezultatelor cercetării româneşti. stimularea potenţialuluiinovativşitehnico-ştiinţifical personalului academic. orientarea universităţilor şi unităţilor de cercetare spre mediul economic şi social. formarea tinerilor pentru activitatea de cercetare. dezvoltarea potenţialului ştiinţific. al cercetătorilor şi studenţilor. crearea de noi locuri de muncă în domeniul tehnologiilor avansate. .

ca societate comercială. în subordinea autorităţii de stat pentru cercetaredezvoltare. capabilă să accelereze rata de transformare a industriei europene.    În vederea stimulării dezvoltării tehnologice şi a inovării la nivelul întreprinderilor s-a prevăzut. Misiunea acestei platforme este de a propune o strategie bazată pe cercetare şi inovare.Sistemul transferului tehnologic din România este redat în continuare: . înfiinţarea Societăţii de investiţii pentru transfer tehnologic şi dezvoltare. Viziunea acestei strategii este pe orizontal 2020. să menţină forţa de muncă cu o mare valoare adăugată şi să cucerească o cotă majoră a produsului industrial mondial în viitoarea economie bazată pe cunoaştere. Platforme tehnologice România a aderat la platforma tehnologică europeană MANUFUTURE (Manufacture Tehnology Platforme) lansată în decembrie 2004 în Olanda. Platforma Manufuture România a fost constituită în 2005.

.

 unităţilor de cercetare.  alte forme (departamente cu autonomie financiară. universităţi sau societăţi comerciale).) Iniţierea şi constituirea entităţilor din infrastructura de inovare şi transfer tehnologic  Iniţiativa constituirii unei entităţi din infrastructura de inovare şi transfer tehnologic poate aparţine:  administraţiei publice centrale sau locale.  asociaţie sau fundaţie. respectiv:  societate comercială. în cadrul unor institute naţionale de cercetare-dezvoltare. fără personalitate juridică.  examinarea şi evaluarea documentaţiei de către autoritatea publică.  universităţilor.(3.3.  întreprinderilor.  acreditarea şi acordarea titlului de „entitate a infrastructurii" prin ordin al autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare.  Procedura de obţinere a titlului de entitate a infrastructurii cuprinde următoarele etape:  depunerea documentaţiei de către solicitant la autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare.  autorizarea provizorie.  Înregistrarea entităţilor acreditate se efectuează în registrul autorităţii de stat pentru CD şi se publică pe site-ul acesteia:  Naţională de Inovare şi Transfer Tehnologic ReNITT .  Procedura de constituire este determinată de forma legală a entităţii de infrastructură de inovare şi transfer tehnologic.  asociaţiilor patronale şi profesionale.  camerelor de comerţ şi industrie.

acreditare/reacreditare. în intervalul până la reacreditare se efectuează audit-uri de supraveghere anuală la sediul entităţilor. audit. Reacreditarea entităţilor infrastructurii se efectuează periodic. Entitatea este radiată din registrul autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare. Organigrama operaţională .     Retragerea titlului de „entitate a infrastructurii" se face prin ordin al conducătorului autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare. în condiţiile în care entitatea nu mai îndeplineşte condiţiile de acreditare. Constituirea incubatoarelor tehnologice şi de afaceri cu finanţare de la bugetul de stat Procedura de constituire a unui incubator tehnologic şi de afaceri cu finanţare de la bugetul de stat. la intervale de maximum 5 ani. Entitatea din infrastructură suportă toate costurile specifice activităţilor de evaluare.

.

administrarea şi autorizarea parcurilor ştiinţifice şi tehnologice. introduce o procedură specifică. Administrarea parcului este realizată de o societate comercială. sunt stabilite. Astfel. Autorizarea parcului este în competenţa Ministerului Educaţiei. Aceasta se obţine de către administrator.  statutul administratorului. care depune o documentaţie conţinând:  solicitarea de autorizare. denumită administrator a cărei activitate exclusivă este administrarea parcului. Parcurile ştiinţifice şi tehnologice pot funcţiona numai după eliberarea autorizaţiei de funcţionare. procedurile de constituire. .  planul de afaceri pentru funcţionarea parcului. Cercetării şi Tineretului. organizare şi funcţionare a incubatoarelor de afaceri.  contractul de asociere în participaţiune al membrilor consorţiului. prezentată în continuare. Constituirea. Programul naţional multianual de înfiinţare şi dezvoltare de incubatoare de afaceri administrat de Agenţia Naţională pentru întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie. prin programul de finanţare. Constituirea se realizează prin încheierea unui contract de asociere în participaţiune între părţile implicate.      În cazul utilizării fondurilor de la bugetul de stat. condiţiile de selecţie.

 oferă servicii performante de administrare şi consultanţă managerială. Pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:  membrii consorţiului demonstrează competenţa ştiinţifică şi experienţa în domeniul de activitate propus.  dintre membrii consorţiului face parte o instituţie de învăţământ superior acreditată şi/sau o unitate de cercetare-dezvoltare. economică. accesibile tuturor entităţilor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul parcului. juridică. dotările şi serviciile necesare funcţionării parcului. spaţiile. acţiuni de promovare. . comercială. financiar-contabilă. servicii de marketing. mediere şi informare.  sunt asigurate terenul.  dispune de resurse umane competente în domeniul de activitate propus.

Constituirea. administrarea şi autorizarea parcurilor ştiinţifice şi tehnologice .

biotehnologii. atât ca număr de entităţi cât şi ca grad de diversificare al tipologiei. Activitatea principală a acestora este orientată pe incubarea afacerilor şi în mai mică măsură pe incubare tehnologică. datorită şi sprijinului financiar acordat prin programe cu finanţare externă. etc. fizică. ştiinţe economice.  centre de transfer tehnologic şi inovare. chimie. dar se regăsesc în profilul lor şi alte activităţi ca de pildă protecţia mediului.  Nu s-au regăsit în infrastructura actuală oficiile de legătură cu industria şi centrele de competenţă.  parcuri industriale şi tehnologice  Infrastructura de inovare şi transfer tehnologic este necorespunzătoare.  Ponderea cea mai mare revine incubatoarelor tehnologice şi de afaceri. micro şi nano tehnologii.  centre de informare tehnologică.  parcuri ştiinţifice şi tehnologice.4 Evaluarea infrastructurii de inovare şi transfer tehnologic  Distribuţia pe tipuri  Infrastructura existentă de inovare şi transfer tehnologic cuprinde un număr de entităţi şi o tipologie restrânsă reprezentată de:  incubatoare tehnologice şi de afaceri.  Parcurile ştiinţifice şi tehnologice au ca activitate prioritară cea de software.  Clusterele nu constituie în prezent o prezenţă semnificativă în infrastructura de inovare şi transfer tehnologic. .

Din analiza datelor se desprind următoarele aspecte semnificative: 27 judeţe (64.5% din numărul total). pe poziţiile următoare după Bucureşti se plasează Galaţi Timişoara. Bucureşti concentrează cel mai mare număr de entităţi (51.      DISTRIBUŢIA GEOGRAFICA Infrastructura de inovare şi transfer tehnologic este neuniform repartizată pe teritoriul ţării. Cluj şi Braşov Sunt aşa cum se observă centrele cu mediu universitar cu tradiţie şi cu activitate economică semnificativă. Regiunea Bucureşti-Ilfov deţine cu 51. Distribuţia pe regiuni de dezvoltare evidenţiată de asemenea o acoperire neuniformă.5 % din totalul reţelei de inovare.  .3%) nu au nici o entitate de inovare şi transfer tehnologic.

EVOLUŢIA. METODA ŞI ACTIVITATEA CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE           Subcapitolul Subcapitolul cercetării Subcapitolul cercetării Subcapitolul cercetării Subcapitolul Subcapitolul Subcapitolul Subcapitolul Subcapitolul Subcapitolul 1 – Obiectul cunoaşterii şi cercetării ştiinţifice 2 – Evoluţia ideilor ştiinţifice – ipotezele ştiinţifice ale 3 – Evoluţia ideilor ştiinţifice – teoriile ştiinţifice ale 45– 6– 7– 8– 9– 10 – Evoluţia ideilor ştiinţifice – sistemele ştiinţifice ale Metoda în cercetarea ştiinţifică Aplicarea metodei în cercetarea ştiinţifică Metode în cercetare – Metoda filozofică Metode în cercetare – Metoda matematică Metode în cercetare – Metoda experimentală Metode în cercetare – Metoda clinică .CAPITOLUL III OBIECTUL. SISTEMELE.

când obiectul tematizat ca „problemă" acceptată şi pusă de intelect. ca să poată reprezenta un „obiect de cercetare ştiinţifică”. ca „prezenţă în lume". devine pentru acesta „conştiinţa despre obiectul supus cercetării ştiinţifice”. este semnificaţia acestuia : caracteristicile naturii acestuia şi dinamica sa.Subcapitolul 1. d) ultima etapă a procesului de cunoaştere o reprezintă. în vederea realizării unui scop sau a unui „obiectiv" precis pe care şi l-a fixat. Ceea ce trebuie căutat. Obiectul Cunoaşterii şi Cercetării Ştiinţifice Cadrul general activitate de cercetare ştiinţifică are un „obiect" specific asupra căruia îşi fixează atenţia şi pe care urmăreşte să-l studieze sau să-l „cerceteze". Nici un „obiect" care se oferă cercetării nu este lipsit de semnificaţie. b) obiectul cercetării ştiinţifice trebuie să fie „tematizat” de către intelectul cunoscător în vederea pregătirii sale ca „fapt de cunoaştere" ştiinţifică pentru a putea fi inclus în sfera gândirii. trebuie să existe independent de intelectul cunoscător şi să nu se confunde cu acesta. Existenţa „obiectului cunoaşterii" nu depinde numai de curiozitatea  cercetătorului. dincolo de aspectele sale formale. . c) obiectul cercetării devenit „temă” va trebui să fie teoretizat de intelect care-l va converti în „concept". Caracteristicile obiectului cercetării Din punct de vedere teoretic se pot desprinde următoarele caracteristici la  un „obiect de cercetare ştiinţifică":  O a) orice „lucru".

Aceste „inconveniente". Reconstituirea obiectului cercetat. orice „descoperire" ştiinţifică privitoare la un lucru/proiect cercetat reprezintă un răspuns al acestuia cu privire la natura sa.  Intelectul cunoscător interiorizează datele de observaţie ale obiectului real în sfera operaţiilor mintal-cognitive.  Orice obiect cercetat „răspunde" interogaţiilor cercetării în raport cu modalitatea în care a fost abordat (metodologic) şi numai „cât" a fost analizat. prelucrarea şi interpretarea rezultatelor cercetării etc. În mod corespunzător. Această interiorizare face ca obiectul real să fie înlocuit de obiectul gândit. există ca „ceva” exterior. atitudinea faţă de obiect. ca „fapt în sine”.  Orice act de cunoaştere ştiinţifică duce la o „modificare" a obiectului cercetat din mai multe motive şi anume : intenţia urmărită. pot fi corectate printrun proces invers de „re-gândire" a proiectului cercetării. diferit şi independent de intelectul cunoscător. plecându-se de la „ideea de/despre proiect" se face prin intermediul unui „model (mintal) al proiectului" de factură operaţională. . Explicarea naturii proiectului cercetat depinde în final de gradul de „fidelitate" dintre proiectul real şi proiectul gândit. plecându-se de la ideea de proiect la proiectul real. modalitatea de formulare a ipotezelor de lucru. metodologia cercetării (tehnici şi instrumente de lucru).  Interogarea obiectului cercetării  O activitate de cercetare ştiinţifică este o interogaţie adresată obiectului cercetat în vederea cunoaşterii acestuia. Natura obiectului cercetării  Obiectul real.

ca formă de cunoaştere generală. sunt următoarele:  Trebuie      Ce este obiectul respectiv? De ce este obiectul respectiv? Cât există obiectul respectiv? Ce efecte produce obiectul respectiv ? Ce ne spune despre el şi despre lume obiectul respectiv?  La ce foloseşte obiectul respectiv? O  Modalităţile de abordare metodică a obiectului cercetării  Ştiinţa este cunoaşterea exactă pornind de la analiza cauzelor. De ideea de cauză este corelată şi cea de determinism. şi la realitatea posibilă.însă avut în vedere faptul că orice activitate de cercetare ştiinţifică are limite şi că aceste limite sunt impuse.  Conceptul corelat cauzei este efectul. trebuie ca aceasta să „activeze" sau să „mobilizeze" „ceva anume" din interiorul proiectului respectiv. desemnând tot ceea ce rezultă din acţiunea unei cauze. de „obiectul cunoaşterii". o cercetare ştiinţifică serioasă şi valabilă trebuie să ţină seama de aceste „limite" şi să se înscrie în interiorul lor. Din acest motiv. considerată a fi „interogaţie complexă” a obiectului cercetat ne relevă că acesta este o importantă „sursă de informaţii" referitoare la el.  Interogaţiile pe care activitatea de cercetare ştiinţifică le pune obiectului cercetat. şi de limitele capacităţii de cunoaştere a intelectului cercetător. privire generală asupra cercetării ştiinţifice. în particular. .  Ce este cauza? Ceea ce contribuie la apariţia ca formă de manifestare. a fenomenului sau lucrului respectiv.  Pentru ca o cauză să producă un efect. căreia îi aparţine.

se manifestă fenomenulefect. iar rezultatele cercetării. dacă variază cauza. dispare efectul pe care l-a produs. considerând acţiunea metodei drept cauză. când cauza care a acţionat este suprimată. se supune unor condiţii speciale:    când cauza acţionează asupra unui corp-obiect. se va schimba şi efectul produs. ca rezultat al relaţiei „cauză-efect”. Manifestarea unui efect.  Se redă în schema de mai jos modalitatea de acţiune a metodei asupra proiectului cercetat. ca efect al acesteia: Metoda (cauză) Proiectul cercetat Rezultatele cercetării (efectele metodei) .

este precedată de un punct de vedere.  Există o mare varietate de idei. necritic şi urmată ca o soluţie salutară la problemele cele mai diferite. o manieră de „a vedea".  pseudoideile.  Punctul de vedere este atitudinea mintală. unui fenomen. ireflexiv. Orice punct de vedere reprezintă „deschiderea metodică" înspre o formulare inteligibilă şi universală despre proiect.Subcapitolul 2. unei teme etc. separată de „bunul-simţ". Evoluţia ideilor ştiinţifice – ipoteze ştiinţifice ale cercetării Cadrul general al problemei sunt produsul intelectului. goală de orice conţinut intelectual. ce distinge mai multe categorii. este destinată să producă anumite rezonanţe imaginare şi conduite ritualizate. care permite folosirea cea mai largă şi explică cel mai bine lucrurile. la capătul căreia concluzia ultimă este ideea. Orice idee. dominând câmpul reprezentărilor colective. după cum urmează: clară. este acceptată automat. indiferent de natura ei. cu o mare încărcătură afectivă din care decurge o anumită atitudine pragmatică. elementară. ideea  Ideile  ideea simplă.  ideea mitică.  ideea emotivă. care derivă din cele mitice şi tind să se substituie realităţii pe care o înlocuiesc cu ideologiile. care rezultă din „fixarea atenţiei" sau a „interesului" asupra unui proiect. sensibilităţii sau al tendinţelor primare ale individului.  ideea-idol este cea care. cu minimum de efort. . carteziană.

 factorul practic. şi anume:  factorul teoretic. se remarcă trei etape. şi anume:  Perioada de realizare.  Perioada de cucerire. care în ultima analiză reprezintă un act de voinţă.  factorul reprezentând valoarea educativă a ideilor în procesul de formare a personalităţii umane. Între gândire şi acţiune este o unitate indisolubilă. într-o formă concentrată valoric. De la idee la faptă Rolul ideilor este să dea naştere.  factorul psihologic. o stare de tensiune interioară.  Instaurarea ideilor. ideea respectivă cu o anumită forţă psihică. Ideea-forţă asociază.   În evoluţia ideilor. Valoarea ideilor este dată de mai mulţi factori. în conceptul de „idee-forţă”. la acţiuni. având valoarea unei legi psihologice de o importanţă capitală şi care este rezumată. din interiorul lor.  . Scopul oricărei idei şi funcţia ei sunt să se transforme în acţiune. în planul conştiinţei.  factorul reprezentat de interesul şi gradul de circulaţie socială a ideilor. Criza ideilor Criza ideilor poate fi înţeleasă în raport cu semnificaţia valorică pe care o au ideile.

Ipoteza se plasează în sfera practicii. ideile preced acţiunea. trebuie să fie demonstrată. orice ipoteză este validă numai dacă îndeplineşte următoarele trei condiţii: 1) să fie verificabilă. prin „idei formulate” sub forma unor ipoteze. din punct de vedere logic. În cercetarea ştiinţifică.  Ipoteza este opusul tezei. a principiilor. se întemeiază întregul şir al etapelor de cercetare ştiinţifică. Din acest motiv. În cazul unei cercetări ştiinţifice de factură empirică. în acest caz. adică să aibă un înalt conţinut informaţional. şi plecând de la ele. Teza se plasează în sfera teoriei. enunţul unei relaţii cauzale într-o formă care să poată permite verificarea empirică. Ea se „transferă” din intelectul cercetătorului în faptele sau actele produse sau create de acesta. adică să utilizeze concepte ştiinţifice şi să se bazeze pe observarea unor fapte reale. . care trebuie dovedite sau demonstrate ca valabile. ca să poată fi acceptată şi apoi să poată exista. 3) să fie în conformitate cu conţinutul actual al cunoaşterii ştiinţifice din domeniul de cercetare respectiv. 2) să fie specifică.    Orice idee. verificată şi transpusă în practică. la cunoaşterea mecanismelor şi a legilor de producere şi menţinere a acestora. ipoteza reprezintă. Ea oferă posibilitatea trecerii de la cunoaşterea formal-externă a faptelor. Ele sunt reprezentate. a problemei ce trebuie rezolvată. Ipotezele ştiinţifice Ipoteza reprezintă forma specifică a oricărei gândiri ştiinţifice. Pe acestea.

a unor cauze cunoscute sau mai repede presupuse. simplă şi precisă a raporturilor fenomenelor ce le conţine. că ele nu se contrazic. Orice explicare ştiinţifică pleacă iniţial de la nişte fapte. se extrag şi se formulează legi sau principii ce se întemeiază pe faptele de la care s-a plecat cu cercetarea ştiinţifică. dar este indispensabil pentru formularea ordonată.   Ipoteza constă în presupunerea unui principiu explicativ. principiu care nu este indicat în experienţă. De aici se trece la formularea ipotezelor. ci exprimă acelaşi lucru. Apoi se construiesc teorii coerente şi. care sunt obiectul cercetării respective sau asupra cărora se fixează activitatea de cercetare ştiinţifică. pentru o categorie întreagă de fenomene. în final. trebuie să dovedească faptul că între ipoteze şi rezultatele obţinute există o corespondenţă perfectă. pentru a putea fi validă. legi ce guvernează obiectul cercetării efectuate. elaborarea ipotezelor de la care porneşte demonstrarea. orice cercetare ştiinţifică. . Cele trei etape sau faze ale metodei experimentale sunt următoarele:    observaţia care urmăreşte explorarea realului. În felul acesta. controlul sau verificarea şi confirmarea ipotezelor iniţiale.

Se postulează la începutul cercetării ştiinţifice „ceva" considerat ca fiind adevărat. care să fie atât inteligibilă. cât şi transmisibilă ca acceptare (aspectul logic). urmând a fi demonstrat sau dovedit ca fiind adevărat. ipoteza postulată capătă valoare de adevăr. 2) Trebuie să reprezinte o concepţie coerentă. În momentul în care prezumţia este dovedită. până la proba contrară. .  Orice ipoteză ştiinţifică trebuie să satisfacă sau să îndeplinească condiţii majore pentru a avea. cât şi din experiment (aspectul empiric). Orice ipoteză este o prezumţie. care să rezultate atât din observaţie. Acestea sunt următoarele : 1) Trebuie să reprezinte o codificare verificabilă a datelor.

ce va reconsidera valorile de adevăr. Pozitivismul va reprezenta o redimensionare şi o revalorificare a direcţiilor de cercetare ştiinţifică. verificabile prin experimentul ştiinţific.Subcapitolul 3. dar nu din punct de vedere estetic. El va fi punctul de plecare către noi direcţii de studiu. ştiinţa pozitivă. bazate pe probe. ci din punctul de vedere al valorii persoanei reprezentate prin forţa raţiunii acesteia. ştiinţele moderne. care se succed în mod obligatoriu într-o ordine ce reflectă o anumită evoluţie a raţiunii: ştiinţa romantică. Evoluţia Ideilor Ştiinţifice – Teorii Ştiinţifice ale Cercetării Metoda ştiinţifică În formarea şi dezvoltarea metodei ştiinţifice. demonstrabile şi reproductibile. cel puţin ca ideologie. majoritatea specialiştilor sunt de acord în a recunoaşte existenţa a trei momente sau etape succesive. Ştiinţa romantică este o reformulare a umanismului. din ştiinţa romantică. Ştiinţa pozitivă se desprinde şi îşi trage substanţa. a cunoaşterii în general. creând.     . Ştiinţa romantică este prima încercare de a reformula umanismul Renaşterii prin valorile riguroase ale raţiunii puse în prim-plan de către ideile iluministe. o mentalitate nouă.

în final. care vizează natura obiectului şi principiile acestuia. un sistem de gândire. putând fi utilizat în practica de zi cu zi sau putând constitui un punct de plecare teoretică pentru noi cercetări ştiinţifice. să cuprindă. trebuie să reprezinte domeniul de cunoaştere ştiinţifică respectiv. faptele şi teoriile depind una de cealaltă. Orice teorie rezultă dintr-un sistem de gândire metodologică care are la bază „metoda ştiinţifică”. formularea ipotezelor cercetării pe baza unei argumentări logice. într-o formă coerentă şi sistematică c) adevărul reprezintă ceea ce s-a dovedit prin cercetarea ştiinţifică efectuată. care se bazează pe următoarele fapte: a) b) c) d) recunoaşterea şi formularea unei probleme . parţial dovedită. . rezultatele cercetărilor lor.   Secolul XX. dar şi perspectivele pe care le deschid aceste rezultate. care este latura aplicativă a teoriilor ştiinţifice. ca evoluţie a mentalităţii ştiinţifice.  În felul acesta. Ea se opune practicii. adunarea datelor obţinute prin observaţie şi experiment. într-o manieră sau o viziune sintetică. dar care. Teoriile ştiinţifice Teoria este domeniul de cunoştinţe dintr-un domeniu dat. d) faptul reprezintă ceea ce este dat sau prezentat pentru a fi cercetat şi care în urma activităţii de cercetare ştiinţifică devine cunoscut şi înţeles. verificarea ipotezelor în decursul activităţii de cercetare. după cum urmează în continuare: a) ipoteza este o presupunere ce trebuie dovedită. precum şi acele procedee folosite pentru acumularea sistematică a cunoştinţelor. b) teoria este o presupunere. cunoştinţele ştiinţifice existente la un moment dat. poate fi reprezentat prin lucrări ce exprimă nevoia oamenilor de ştiinţă de a căuta să înţeleagă.

neştiinţifice. Orice sistem este un ansamblu de propoziţii ştiinţifice sau filosofice constituind un tot organic. b) o teorie greşită poate permite formularea unor experienţe ce vor completa lacune ale cunoştinţelor noastre sau poate acţiona prin eliminarea celor dovedite ca fiind false. . eronată nu se poate preta la verificări experimentale . c) teorii de cauzalitate. b) teorii de clasificare. Toate teoriile conduc la constituirea de sisteme. Teoriile sunt de trei categorii: a) teorii asupra formării unităţilor. Ea este o reprezentare raţională sau ideală. mai mult decât în corespondenţa sa cu realitatea. mai mult sau mai puţin largă sau lărgită şi sistematizată totodată.     Atitudinea teoretică este o vedere a spiritului. b) clasificarea în funcţie de caracteristici. La baza teoriilor stau ideile ştiinţifice. Teoriile pot fi adevărate sau false. Ele se desfăşoară după o secvenţă logică reprezentată prin următoarele: a) formularea unităţilor de idei. c) clasificarea în funcţie de cauză. Teoriile false sau greşite se caracterizează prin următoarele aspecte: a) o teorie sterilă. d) scânteia intuitivă sau „descoperirea". considerat în coerenţa sa intrinsecă. Toate teoriile sunt sau reprezintă firele care leagă între ele faptele obţinute prin observaţia ştiinţifică.

incertă Zona de cunoaştere certă. sigură. întreaga realitate în care se află persoana. probabilă.   Se va analiza în continuare natura teoriilor. Câmpul cunoaşterii ştiinţifice Câmpul cunoaşterii ştiinţifice reprezintă. ca potenţialitate. acesta s-ar prezenta conform schemei de mai jos: Domeniul încă necunoscut al lumii Zona de cunoaştere ipotetică Zona de cunoaştere parţială. lumea fizică şi socială. precum şi propria realitate psihobiologică. Pentru a se produce „câmpul cunoaşterii". considerate ca reprezentând „câmpul cunoaşterii ştiinţifice" sau „câmpul epistemologic". totală .

Acest spaţiu epistemic nu are însă un caracter sau o structură omogenă. în el se pot distinge câteva zone cu o configuraţie particulară:  zona centrală. fiind riguroasă şi restrictivă. aşa cum se poate vedea din schema următoare: . Orice cunoaştere ştiinţifică. probabilă. socotită a fi un „câmp epistemic". este de două feluri:  o cunoaştere ştiinţifică extensivă.  cunoaşterea ştiinţifică. de cunoaştere parţială. care sunt „etape succesive" ale cunoaşterii ştiinţifice. este o cunoaştere de tip centrifug . ce urmează a fi cercetată.   Câmpul epistemic este domeniul cunoaşterii pe care persoana cercetătorului ştiinţific „îl decupează” sau îl delimitează ca „temă de cercetare” din totalitatea spaţiului realităţii exterioare. Aceste forme de cunoaştere demonstrează existenţa unei dinamici interne a procesului de cunoaştere ştiinţifică. totale. în mod deductiv .  zona extremă. socotită ca fiind centripetă. care merge de la probabil către cert. de cunoaştere ipotetică. încă incertă. care merge de la certitudine către extinderea acestui adevăr. cu caracter inductiv.  zona medie. sigure. a cunoaşterii certe.

convingere intimă. Adevărul ştiinţific este o concluzie finală. sau este rezultatul unei „descoperiri" cu caracter de revelaţie. elaborată mintal sub formă de idee şi formulată sub forma expresiei verbale a cuvântului. inducţie sugestivă. Cunoaşterea implică argumente precum: construirea judecăţii. Cunoaşterea se bazează pe certitudine. anticipată Domeniul de cunoaştere probabilă Domeniul de cunoaştere certă    Orice act de cunoaştere duce la descoperirea adevărului. fiinţe. fenomene. pe care o interiorizează în planul intelectului. al raţiunii. persoane etc. care desemnează obiecte.Domeniul încă necunoscut Domeniul de cunoaştere ipotetică presupusă. .

Este de înţeles că orice fel de cunoaştere este de două tipuri: (a) cunoaştere totală sau absolută . Analiza şi sinteza constituie două momente dialectice ale cunoaşterii. (3) Cunoaşterea  Cunoaşterea reprezintă relaţia dintre „obiectul cunoaşterii" şi „metoda cunoaşterii".Subcapitolul 4.  Metoda urmăreşte extragerea semnificaţiei din obiecte. metoda şi cunoaşterea propriu-zisă.Sisteme Ştiinţifice ale Cercetării Cadrul general  Trei aspecte sunt reunite convergent în actul de cunoaştere ştiinţifică: ideea. un „operator" al gândirii. (b) cunoaştere parţială sau relativă. Dar „ideea absolută" este un „concept raţional". ambele în raport cu ideile sau cu valorile de adevăr care se desprind din obiectul cunoaşterii. (1) Ideea  Orice cunoaştere urmăreşte descoperirea adevărului într-un domeniu dat. Orice cunoaştere urmăreşte să ajungă la ideea absolută care reuneşte „ideea teoretică" şi „ideea practică". Ideea absolută este însuşi adevărul pe care caută să-1 descopere cercetătorul. Evoluţia Ideilor Ştiinţifice . . (2) Metoda  Orice metodă poate fi analitică sau sintetică. respectiv ideile despre obiectul respectiv sau cel care este supus cercetării.

inteligibil. Teoria reprezintă modalitatea de cunoaştere directă. Sfera cunoaşterii poate fi reprezentată schematic în imaginea următoare: . care se referă la un obiect. Ştiinţa se înfăţişează sub forma unei construcţii organizate ierarhic de cunoştinţe adevărate. Sistemul este cel care organizează cunoştinţele ştiinţifice într-un tot organic coerent.  Formele de cunoaştere Orice cunoştinţe ştiinţifice se grupează în structuri coerent organizate. nemijlocită. cunoscute prin demonstraţie şi din principii teoretice. explicativ. un fenomen sau o clasă de obiecte sau fenomene.

abordabilă prin intermediul unor metode subiective. estetică este o cunoaştere artistică ce construieşte şi exprimă descoperirea prin limbaje simbolice şi imagini. Între formele de cunoaştere este o continuitate de ordin dialectic.  imaginea este replica obiectului. elementul central de referinţă este „obiectul cunoaşterii". nema-teriale. de descoperire a adevărului. ca subiect. aşa cum se poate vedea din schema următoare : . de regulă „metode psihologice. după cum urmează :  de la obiect la subiect. cuantificabil. direct abordabil. (b) persoana.   În această schemă. Acesta poate fi: (a) obiect concret. (d) cunoaşterea sensibilă. material. Rezultă că procesul cunoaşterii este o înşiruire de etape logice ale cercetării ştiinţifice.  de la idee la imaginea simbolică. (c) existenţa şi transcendenţa sunt intuite.  de la subiect la idee. În acest proces se distinge relaţia care există între „obiectul cunoaşterii" şi „metoda cunoaşterii".

.

  Cercetătorul ştiinţific. ce priveşte conceptul.  atitudine mintală obiectivă. va adopta două „atitu-dini" faţă de acesta:  atitudine mintală subiectiv-introspectivă. după alegerea obiectului de cercetare. Orice descoperire ştiinţifică reprezintă o imagine a obiectului supus cunoaşterii şi un concept care desemnează imaginea obiectului respectiv şi-i indică semnificaţia acestuia. aceste aspecte pot fi urmărite în schema următoare: . O atitudine teoretică. de analiză exterioară. ce priveşte imaginea. ideea respectivă şi o atitudine practică.

Procesul de cunoaştere ca act de gândire Rezultatul cunoaşterii va reprezenta prin el „obiectul" prin două momente ale cunoaşterii: (a) cunoaşterea esenţelor (substanţială). existenţa a trei etape în procesul de „cunoaştere ştiinţifică" :  practica discursivă. Adevărul Scopul oricărei activităţi de cunoaştere. constă în descoperirea.    Se poate remarca.  cunoaşterea. a sensului. cunoaşterea şi stăpânirea adevărului.  ştiinţa. în sfera cunoaşterii. (b) cunoaşterea semnificaţiilor. care rezultă din cercetarea ştiinţifică. Adevărul. . trebuie să exprime raportul dintre lucruri şi gândire.

aşa cum se poate vedea din schema de mai jos: . Din aceste două „atitudini mintale" se construieşte orice metodă.Subcapitolul 5. pe când ordinea „aranjează" şi „sistematizează". Spiritul critic stă la baza interogaţiei. Critica şi ordinea sau analiza şi comunicarea sunt inseparabile. Ele reprezintă atât sursa. Critica „primeşte" şi „selectează". Ordinea construieşte şi desemnează. ele sunt inseparabile. Nici o metodă nu poate fi completă dacă nu are în componenţă şi cele două părţi: critica şi ordinea. Pe aceste considerente. după cum spiritul de ordine stă la baza răspunsului. Metoda în Cercetarea Ştiinţifică Cadrul problemei   Intelectul cunoscător acţionează metodic prin spiritul critic şi spiritul de ordine. Critica acceptă sau respinge. cât şi părţile componente ale metodei.

.

de organizare a ordonării intelectuale.  Plecându-se de la „obiectul cunoaşterii". analiza critică trebuie să-1 „convertească" din „lucru" în „obiect al gândirii" cu caracter inteligibil. în care acţionează „spiritul de ordine".  În sfera cercetării ştiinţifice. şi anume: (a) momentul luării la cunoştinţă.  Spiritul de ordine  La baza oricărui act de cunoaştere stă spiritul de ordine. la rândul său.  Spiritul critic nu este speculativ. care succedă spiritului critic. ci demonstrativ. spiritul critic îşi găseşte cea mai largă formă de manifestare. Numai ceea ce este inteligibil este acceptat de raţiunea care-1 recunoaşte.  Spiritul critic Spiritul critic reprezintă judecata decisivă. El este elementul axial al metodei. din care.  Rezultatul analizei critice este un răspuns cu valoare de certitudine. de evaluare a criticii intelectuale (b) momentul elaborării cunoaşterii. două momente. pentru ca acesta să poată fi acceptat de intelectul cunoscător. . În acţiunea metodică se disting . se pot deduce alte adevăruri şi aşa mai departe. ce priveşte descoperirea şi susţinerea adevărului. prin faptul că este conform cu principiile logicii.

 dispoziţie.  Termenul de metode are o largă varietate de sensuri şi reprezintă următoarele :  relaţie inteligibilă între mai mulţi termeni. Semnificaţia ordinii Ordinea presupune. . succesiune regulată. (b) organizarea ierarhică interioară a părţilor sau a elementelor constitutive. opunându-se astfel haosului.  dispoziţie care satisface nevoile sau aspiraţiile spiritului în mod cât mai riguros posibil. confuziei şi dezordinii. (c) succesiunea regulată a manifestărilor elementelor componente care decurg unele din altele. (d) capacitatea de automenţinere şi de autocontrol al echilibrului intern al sistemului. (e) facultatea de a fi făcută inteligibilă realitatea prin raţiunea cunoscătoare. distribuţie. următoarele aspecte: (a) claritatea formală exterioară.  normă conformă cu regula.  spiritul metodic.  principiul cauzalităţii şi al finitudinii.

Spiritul de ordine presupune două aspecte: claritate exterioară. Ordinea este o stare de fapt ce rezultă din „separarea" şi „aranjarea" părţilor aflate în amestec. raporturile dintre părţile componente şi succesiunea operaţiilor logice de la postularea ipotezelor până la demonstrarea acestora. rezultă că este confuz. Gândirea logică. Tot ceea ce este ordonat este şi raţional. raţiunea. şi înţelegere interioară sau de conţinut. ordonează inteligibil experienţa realităţii fără a o schimba sau altera.     Realitatea şi raţiunea sunt supuse principiului ordinii. ca modalitate de comunicare şi de înţelegere între realitate şi intelectul raţional. ca latură formală. păstrând-o aşa cum este. Aceste două dimensiuni reprezintă înseşi intenţiile oricărei metode de cunoaştere raţională. neorganizat formal. . privind. Acest principiu este cel care asigură echilibrul interior şi concordanţa. fiind astfel incomprehensibil în raport cu modelul raţional. Ordinea este principiul organizării realităţii şi al raţiunii. Ceea ce este însă iraţional. amorf. în sensul acceptat de raţiune sau de judecata logică. fiind respins de raţiune. ilogic sau absurd.

ierarhizare. Aceasta semnifică trecerea de la „necunoscut" la „cunoscut". . În cazul raţionalului. În cazul iraţionalului. de factură subiectivă. Ele sunt următoarele : (a)asociaţia de idei. clasificare şi explicare atât a realităţii obiective externe. succesive în timp .     Ordinea raţională Ordinea raţională este replica ordinii realităţii posibile. pe când iraţionalul prezintă realitatea aşa cum simte şi ar vrea el . (b)deducţia unor idei din altele sau operaţii de succesiune . ordinea este expresia acordului obiectiv al raţiunii cu realitatea exterioară persoanei cunoscătoare şi are un caracter formal . iar procesul de cunoaştere este operaţia de ordonare. Întrucât ordinea raţională contribuie la construcţia metodei de cunoaştere. Rezultă că la originea metodei se află spiritul de ordine. trebuie avut în vedere care sunt operaţiile intelectuale ce derivă din acestea. Pentru raţional. Raţionalul înţelege şi explică realitatea aşa cum este ea. realitatea este obiectivă. cât şi a realităţii subiective interioare a persoanei cunoscătoare. prin înlănţuiri liniare. ordinea este expresia acordului subiectiv al raţiunii cu realitatea sufletească interioară a persoanei cunoscătoare şi va avea un caracter simbolic cu o mare încărcătură emoţională. A face ceva să „fie inteligibil" înseamnă de fapt „a ordona metodic".logic. (c)stabilirea unor raporturi logice între idei.

considerată sursă şi material de cunoaştere. redând sau reproducând fidel. (d) rigurozitatea: este capacitatea de a reda sau reproduce exact datele experienţei cognitive. . Aceste modele au câteva caracteristici : (a) organizare: sunt preexistente şi fac parte din organizarea intelectului cunoscător. decât în conformitate cu modelele interioare ale intelectului cunoscător. (b) nivel de performanţă: constă din capacitatea de a surprinde şi reda cât mai fidel şi cât mai mult din „obiectul cunoaşterii. menţinându-se permanent în limitele bunului-simţ. (c) mobilitatea: sau elasticitatea. nu se poate formula mintal sau verbal (conceptual) datele experienţei noastre.Modelul intern  Modelele interne ale intelectului sunt cele care „ordonează" datele experienţelor. de a se putea adapta lor pentru a le înţelege. de a le surprinde şi de a le accepta ca inteligibile. ca etape succesive logice (principiul cursivităţii cronologice). (e) fidelitatea : constă în redarea fără „adaosuri" sau „omisiuni" a datelor culese din experienţă. nu se poate reprezenta. reprezintă capacitatea de a pune de acord intelectul cu obiectele cunoaşterii. sau de a le reda aşa cum sunt. fără să accentueze asupra detaliilor sau a esenţialului.  Modurile sau stilurile de gândire depind de organizarea modelului intelectual intern. Nu se poate înţelege. veridic experienţa şi realizând astfel un acord între experienţă şi intelect (principiul adevărului) (f) cursivitatea: constă în succesiunea cronologică a operaţiilor intelectuale de cunoaştere.

Principiul fundamental din care îşi trage valabilitatea metoda este „ordinea”. a unor reguli extrem de riguroase care decurg din aceasta.Subcapitolul 6. şi să-i descopere semnificaţia sau înţelesul. şi o recunoaştere a faptului că ordinea există nu numai în intelect. . Ordonarea presupune o sistematizare conformă cu principiile modului de funcţionare a intelectului. Aplicarea Metodei în Cercetarea Ştiinţifică      Metoda se constituie ca sistem de cunoaştere în procesul de gândire şi apare ca un sistem ordonat al intelectului cunoscător. cunoaşterea raţională. ca principiu fundamental al organizării intelectului şi a lumii. căutând să-l facă accesibil înţelegerii. în raport cu „modalităţile instrumentalpsihologice" ale persoanei:   cunoaşterea senzorială. prin care acesta operează „separaţia" obiectului cunoaşterii de raţiunea cunoscătoare. Ordinea. Aplicarea metodei în cercetare Cunoaşterea este de două feluri. îşi găseşte aplicarea practică în metodă. Metoda este expresia ordinii intelectuale. prin intermediul simţurilor. care are o conotaţie de „luare la cunoştinţă” directă şi imediată. care are o conotaţie de „reflecţie şi înţelegere” indirectă şi mediată. ci şi în organizarea lumii. prin intermediul intelectului.

unii „caută". Metoda nu trebuie numai să ducă la descoperirea adevărului. este calea prin care raţiunea devine cunoscătoare. să-l dovedească şi să fie astfel convingătoare. . este un produs şi un instrument al acesteia. Ea trebuie să-l şi demonstreze. a unui fenomen sau a unei fiinţe. asemănătoare oricărei judecăţi logice. Ea este raţiunea orientată intenţional într-o anumită direcţie care îşi propune astfel ca „obiectiv” cunoaşterea unui obiect. ce derivă din raţiune. în sensul acesta. metoda devine „instrument al raţiunii" cu ajutorul căreia putem cunoaşte. Unii „simt". Astfel. de cercetare şi descoperire a adevărului. conform înclinaţiilor specifice tipului de personalitate. Fiecare cercetător „vede" şi „înţelege" obiectul cercetării într-un fel personal. metoda trebuie să aibă un caracter liniar şi continuu. ci. întrucât ea este cea care conduce la descoperirea şi înţelegerea obiectului cercetării. Ea este expresia unor tendinţe sufleteşti particulare ale persoanei.     La aplicarea metodei se află bunul-simţ. alţii „gândesc". Metoda îşi are originea în raţiune. felul în care cercetătorul se apleacă şi se pune de acord cu obiectul cercetării. Atitudinea metodei în cercetare Metoda este o simplă şi exclusivă tehnică de cunoaştere. Din acest motiv. trebuie să rămână permanent în limitele stricte şi riguroase ale raţiunii. Rezultă că metoda. în ordinea raţională ce se organizează ca „sistem de cunoaştere” şi de „înţelegere”. dimpotrivă. ale cercetătorului ştiinţific. alţii „descoperă". Ea nu trebuie să fie influenţată de atitudinile subiective ale fiinţei cugetătorului.

cât şi ca instrument al gândirii. Adevărul va rezulta în mod exclusiv din acordul dintre lucruri şi intelect. Se disting câteva direcţii principale: ce constă în „întrebări" şi (1) Descoperirea adevărului prin metoda dialectică. între empiric şi transcendental.Constituirea metodei în cercetare îşi are originea în sfera raţiunii ca formă ordonată şi orientată intenţional în direcţia descoperirii şi cunoaşterii adevărului despre obiectele asupra cărora îşi îndreaptă atenţia. ca dat al realităţii.  Orice cunoaştere porneşte de la interogaţie şi se îndreaptă către răspuns. (10) Cunoaşterea este un dublu proces care. atât ca model de a gândi. (2) Metoda are consistenţa ordinii unui raţionament logic ce se desfăşoară liniar între două momente. în ceea ce priveşte metoda de cunoaştere. (7) Distincţia. (5) Cunoaşterea este o chestiune a intelectului care se pune de acord cu realitatea. metoda devine acţiune exterioară.  Dacă raţiunea rămâne însă interioară şi proprie spiritului cunoscător al cercetătorului. prin concept. şi o modalitate de cunoaştere sintetică. care derivă succesiv unul din celălalt. (4) Transferul îndoielii din planul gândirii în cel al descoperirii. distinge o modalitate de cunoaştere analitică. ipotetic şi deductiv. ea fiind prin aceasta o manifestare a raţiunii în act. pe care le plasează în planul existenţei. stabileşte raportul dintre „îndoială” şi „certitudine”. (6) Momentul instituirii „metodei” ca formă de „gândire cunoscătoare”. Aceasta este direcţia unică pe care metoda trebuie să o urmeze în aflarea adevărului. şi „subiect”. metodologic presupune două momente obligatorii ce se succed: „despărţirea” obiectului cunoaşterii în părţile sale componente şi „reunirea” acestora .  Metoda „răspunsuri”. (8) Analiza cunoaşterii prin metodă este mult mai complexă şi mai nuanţată. (9) Opoziţia dintre „obiect". (3) Gândirea stoicilor este dominată de îndoială. prin intuiţie.

(b) de la „intuiţie" la „concept" sau de la metoda empirică la dialectica raţiunii. (4) Orice metodă trebuie să cuprindă o revizuire a faptelor observate sau studiate pentru a avea siguranţa că nu a fost nimic omis.  Metoda nu trebuie numai să descopere adevărul. conform unei ordini naturale care se succed în mod firesc. ci trebuie să-l şi demonstreze. pe care o prezintă obiectul cercetării. Din acest motiv. să fie cât mai bine rezolvate.O sinteză a etapelor evoluţiei metodei de cunoaştere ştiinţifică. în scopul aflării adevărului. în acest proces. să-l dovedească. urmând a înainta treptat la cunoaşterea celor mai complexe. ca oricare altă judecată logică. o „interiorizare" a lucrurilor realităţii în sfera raţiunii. din punct de vedere metodic. în conformitate cu regulile de înţelegere a lumii de către aceasta. Regulile metodei în cercetare  Orice metodă este un demers al raţiunii cunoscătoare prin care aceasta caută să ajungă la cunoaşterea şi înţelegerea naturii obiectului cercetării.  Principiile sau regulile metodei reprezintă „ordinea spiritului". (3) Orice cercetare metodică trebuie să înceapă cu analiza celor mai simple obiecte şi mai uşor de cunoscut. (c) de la „idee" la „metodă" ca sinteză dialectică. (2) Trebuie ca fiecare problemă analizată. presupune trei „momente" principale: (a) de la „îndoiala metodică” la „claritatea cunoaşterii”. pentru ca. să fie separată de câteva fragmente. ea trebuie să aibă întotdeauna un caracter liniar şi continuu. metoda trebuie să urmeze câteva „reguli" obligatorii: (1) Nu trebuie acceptat niciodată un lucru ca adevărat dacă el nu se înfăţişează ca evident. a raţiunii cunoscătoare ce se pune de acord cu lucrurile sau. .

în conformitate cu principiile logicii.Subcapitolul 7. bazată pe „reprezentări colective". O„genealogie a cunoaşterii” ca model de gândire sintetică. ca formă specifică de „gândire metodică". să fie proprii sau adecvate obiectului respectiv . prelogic.  Gândirea filosofică este un comentariu al rezultatelor obţinute din ştiinţele particulare. . este reprezentată prin următoarele etape :  Gândirea magică de tip afectiv.  Gândirea preştiinţifică de factură empirică.  Gândirea ştiinţifică de tip raţional. Metodele utilizate trebuie să îndeplinească două condiţii: a. Metode în Cercetare Metoda Filozofică   Cadrul general Orice activitate de cercetare ştiinţifică utilizează în scopul cunoaşterii obiectului său o anumită metodologie care îi este specifică. obiectul fiind înlocuit de conceptele care-1 desemnează. bazată pe observaţia directă a feno-menelor şi lucrurilor şi care caută să le dea acestora o interpretare cauzal-relaţională. b. în care obiectul cunoaşterii este delimitat şi supus observaţiei riguroase a intelectului. să se înscrie într-o anumită ordine intelectuală. proprie domeniului de cunoaştere ştiinţifică.

atitudinii spiritului filosofic. (b) un efort de speculaţie intelectuală.     Metoda filosofică în cercetare Pentru a se defini cadrul filosofiei şi al metodei filosofice. cercetătorul se apleacă. către „lucruri" considerate „obiecte ale cunoaşterii" pe care le percepe direct prin observaţie. metoda filosofică a analizei existenţei. Metoda filozofică are o dublă „atitudine". Metoda filosofică presupune o triplă acţiune: (a) o atitudine critică ce se desfăşoară în planul conştiinţei clare. În cazul atitudinii spiritului natural. . ca motive ale unei gândiri naturale vor fi înlocuite cu motivele filosofice. (c)un efort de pătrundere intelectuală ce urmăreşte delimitarea realităţilor spirituale şi realizarea valorilor ideale. în scopul realizării unei cunoaşteri profunde. respectiv „atitudinea spiritului natural" şi „atitudinea spiritului filosofic". Este vorba despre : metoda comprehensivă. prin „intuiţie şi gândire". se începe prin a face delimitarea între „ştiinţa naturală" şi „ştiinţa filosofică". metoda fenomenologica. intime şi dezinteresate a realităţii. În cazul. Tipurile metodelor filosofice în cercetare: Există numeroase metode filosofice. aşa cum apar ele înaintea ochilor săi. „lucrurile" sau „obiectele realităţii". metoda hermeneutică.

bazate pe observaţie şi experiment. a cauzelor şi scopurilor acestora. Metoda filosofică a analizei existenţei: Aceasta reprezintă cercetarea axată pe înţelegerea clară a existenţei umane. în principal. se disting în sensul acesta următoarele tipuri de ştiinţe: Ştiinţele tehnice. mai exact. faptele de conştiinţă ale persoanei.1)  2)  3)  4)   Metoda comprehensivă: Metoda comprehensivă urmăreşte cunoaşterea intelectuală a naturii lucrurilor sau a fenomenelor. Ştiinţele sociale au ca obiect „faptele sociale". persoana. . Natura obiectului cunoaşterii şi metoda filosofică în cercetare După natura obiectului cunoaşterii. Metoda fenomenologică: Metoda fenomenologică studiază fenomenele psihice sau. caracterizând. cu caracter concret-obiectiv. Ştiinţele biologice şi medicale au ca obiect al cunoaşterii „viul". au ca „obiect al cunoaşterii" corpul material. Ştiinţele umane au ca obiect viaţa spirituală. o calitate particulară a „viului". Metoda hermeneutică: Ea are ca obiectiv interpretarea semnificaţiei actelor umane. „corpul viu" sau „fiinţele".

Sinteza epistemologică – rezultatul gândirii filozofice Rezultatul gândirii filosofice este o sinteză epistemologică. Ea nu este o „metaştiinţă". Epistemologia generală este de fapt „ştiinţa teoretică" a cunoaşterii lumii. . ci sinteza teoretică a celor mai generale principii care pot fi regăsite în sfera tuturor celorlalte ştiinţe particulare.   Metoda filosofică va reprezenta în felul acesta instrumentul de gândire ce realizează o „sinteză teoretică" a cunoştinţelor particulare din domeniile diferitelor ştiinţe. Ea decurge din cunoaşterea obiectelor particulare ale diferitelor domenii de cunoaştere ştiinţifică.

din punct de vedere psihologic? (b) în al doilea rând.Subcapitolul 8. care sunt mecanismele psihologice ce stau la baza gândirii matematice? (a) modele de cunoaştere ereditară. expansiv. prin care sunt dobândite cunoştinţele noastre. codificat. raţional conceptibile. prin natura limbajului şi a sistemului său operaţional. care utilizează idei şi simboluri. schematică. înnăscute. şi anume :  Spre Toate  modelele de gândire. dacă da. senzorial este exprimat prin structurile ideale. formală. matematica ocupă un rol special. Ea operează cu un limbaj simbolic. sunt de două feluri: (a) poate fi abordată gândirea matematică. (b) tipul intelectual exteriorizat.  Două probleme se pun când este vorba despre metoda matematică. Metode de Cercetare : Metoda Matematică Cadrul problemei deosebire de toate celelalte metode de cercetare ştiinţifică. înclinat către o gândire abstractă. . cu ajutorul căruia domeniul lumii date nemijlocit. proprii naturii fiecărei persoane. (b) modele de cunoaştere dobândită de către persoană prin învăţare în decursul vieţii acesteia. socotită a fi metodă de cercetare aplicată în domeniul cunoaşterii ştiinţifice. creând metoda matematică. înclinat către o gândire concretă. de tip conceptual. de factură dinamica.  Utilizează matematic : (a) tipul intelectual interiorizat.

aşa cum se poate vedea din schema de mai jos: Modelul intern al intelectului Metoda matematică Modelul extern al realităţii Caracteristicile gândirii matematice în cercetare În planul operaţiilor intelectuale. reprezentată prin „metoda matematică". Există două tipuri de modele: modelul intelectual intern şi modelul realităţii externe. Între cele două modele interpunându-se metoda care le stabileşte acordul reciproc de corespondenţă. remarcăm existenţa unei strânse relaţii formate din momentele succesive ale gândirii ştiinţifice: Situaţie Model Teorie .

pentru a ajunge printrun raţionament reprezentat de calcul. figurativă. în funcţie de tipul de intelect. este un tip de gândire spaţială care.  .la „gândirea" şi la „metoda" matematică trebuie făcută diferenţa între următoarele: (a) ştiinţa făcută. Este vorba despre: Referitor  (1) Gândirea geometrică. către o modalitate de operaţii de factură temporală. a obiectelor realităţii externe. şi timpul realităţii exterioare persoanei. din punct de vedere formal. timpul este raportat la durata unui fenomen. precum şi ca formă operaţională.În linii generale se disting două tipuri de gândire matematică. la un „moment final”. ca intenţie şi conţinut. denumire. prin simboluri şi cifre. care porneşte de la un „moment iniţial". traduce o predominanţă a funcţiilor de recunoaştere. Semnificaţia modelelor de gândire matematică în cercetare Cele două modele de gândire matematică. către o modalitate de operaţii de factură spaţială. dar şi raportat la imaginea sau schema propriului corp. (2) Gândirea aritmetică şi algebrică. care cuprinde totalitatea cunoştinţelor ştiinţifice stocate în biblioteci şi reprezentând „cunoştinţele" statuate. descriere şi reprezentare spaţială. Problema timpului în gândirea matematică  Din punct de vedere psihologic. (b) ştiinţa care urmează a fi realizată şi care este reprezentată prin cercetările ştiinţifice ce urmăresc descoperirea unor date noi. încă necunoscute dintr-un domeniu necercetat. În planul cercetării şi cunoaşterii ştiinţifice. numerică. sunt înclinate. 1. din punct de vedere neuropsihologic. recunoscute şi utilizate ca atare. prin imagini şi scheme figurative simbolice. care se raportează durata propriilor acte de existenţă reflectate în câmpul conştiinţei. care este perceput ca durată a lumii. timpul este de două feluri: timpul psihologic interior. este un tip de gândire discursivă.

ca rapoarte sau ca imagini schematic-figurative. să înlocuiască realitatea obiectivă. fapt ce nu ar fi posibil dacă ar acţiona asupra realităţii concrete.  Modelele matematice pot. schemele proprii tipului de gândire geometrică. Problema spaţiului în gândirea matematică  Spaţiul este expresia unui model figurativ-formal al realităţii pe care intelectul îl construieşte printr-o metodologie adecvată. dar în acelaşi timp ele au calitatea. de maximă generalizare sau de strictă determinare ca speciali-zare. formele. Rezultatul acestei construcţii sunt imaginile. dar totodată să semene între ele în plan intelectual ca forme de cunoaştere. Ele sunt complementare şi trebuie nu numai să aibă raporturi de complementaritate. Limbajul mate-matic este un limbaj simbolic care înlocuieşte obiectele realităţii posibile. să transceadă această realitate construind o „realitate virtuală" pe care cercetătorul o poate manipula şi utiliza în diferite feluri.2. dimensional. . Obiect şi model în gândirea matematică în cercetare  Modelul de gândire matematică operează cu simboluri ce desemnează calităţi exprimate numeric. Aceasta are avantajul de a facilita o gamă teoretic nelimitată de operaţii logice ale intelectului cunoscător.  Modelele matematice. pot servi la cunoaşterea realităţii obiective prin transferul cercetării în planul operaţiilor logico-raţionale. De la „imaginea de sine” la „imaginea lumii” în cercetare  Între „imaginea de sine" şi „imaginea lumii" există o corelaţie directă. concrete cu structuri simbolice convenţionale de maximă generalizare.

apoi să şi le însuşească şi să le folosească după voinţa şi nevoile proprii.  Ideea existenţei unor „forţe" în afara omului şi deasupra lui. urmărit. pe care a căutat să le cunoască. este imaginea unor vechi şi poate de mult uitate simboluri şi practici. (2) Persoana activă  Persoana activă. De ea depinde întreaga acţiune. ocupă un loc central şi are un rol esenţial. Componentele şi etapele acţiunii metodei experimentale (1) Locul acţiunii Locul acţiunii este „sediul" în care se desfăşoară activitatea propriu-zisă. în activitatea sa. de a cunoaşte şi de a transforma natura şi realitatea conform nevoilor şi dorinţelor sale. specifice fiecăruia. să le stăpânească.Istoria descoperirii ştiinţifice este o lungă experienţă istorică ce-şi are  începuturile în practicile magice şi ajunge până la experimentul ştiinţific modern. dorit. El reprezintă o incintă cu semnificaţie simbolică.  Laboratorul de azi. El s-a născut şi a evoluat din tendinţa omului de a descoperi. ea este ajutată sau asistată de diferiţi „auxiliari". Metode în Cercetare Metoda Experimentală . a condus la parcurgerea lungului drum al cercetării şi cunoaşterii ştiinţifice. un spaţiu consacrat „descoperirii" şi „producerii" prin intermediul unor „forţe speciale" a produsului planificat. Atât persoana activă. ca „spaţiu al cercetării şi descoperirii ştiinţifice". Subcapitolul 9. cât şi auxiliarii sunt învestiţi cu roluri simbolice. cea care conduce şi lucrează direct în cele trei tipuri de „spaţii".

şi o parte practică. Toate acestea sunt unite prin: activitatea de cercetare ştiinţifică. Laboratorul şi experimentul ştiinţific  Activitatea de cercetare ştiinţifică se desfăşoară în instituţii speciale. etc. întreprinderi.(3) Metoda  Metoda reprezintă „concepţia". „doctrinală". intrând în posesia lor. modul în care este gândită acţiunea respectivă. precum şi alte unităţi neprofilate direct pe activitatea de cercetare. neelaborat. dar care au anexate laboratoare de cercetări ştiinţifice (universităţi. atelierul de cercetare. a unor legi şi adevăruri. să le descopere. (7) Rezultatul activităţii  Toate cele trei domenii cuprind o parte teoretică. privind temele şi principiile domeniului respectiv. „aplicativă". institutul. centrul de cercetări ştiinţifice. are un caracter primar. (4) Obiectul cercetat  Obiectul cercetat sau „materia primă" asupra căreia se acţionează. Din aceste motive. ( 6) Tehnica de lucru  Tehnica de lucru este esenţială şi specifică fiecărui domeniu în parte. (5) Ştiinţa  Fiecare dintre cele trei domenii reprezintă o „ştiinţă” formă particulară de „cunoaştere" şi de stăpânire a unor necunoscute. laboratorul. în toate cele trei situaţii. privind metodele şi rezultatele pe care urmăreşte să le obţină. pe care persoana caută să le afle. Ea are la baza ei intenţia conştientă de „a căuta" şi de „a face" ceva conform anumitor scopuri propuse. necunoscut. fiecare tip de acţiune are metoda sa proprie. Acestea sunt reprezentate prin următoarele: cabinetul de lucru sau de studiu.). . dar care presupune existenţa în interiorul lui a unor forţe şi a unor substanţe. şcoli. spitale.

(c) Se stabileşte metodologia de cercetare ştiinţifică a obiectului destinat acesteia. a categoriei de obiecte sau fenomene de studiu etc.  .  recrutarea. Etapele menţionate sunt următoarele : (a) Se fixează sau sunt delimitate obiectivele cercetării. plecânduse de la obiectul de studiat sau de cercetat.  În ce constă cercetarea ştiinţifică în spaţiul laboratorului? Ea poate fi sintetizată în mai multe etape ce se succedă într-o anumită ordine logico-metodologică. avându-se în vedere următoarele aspecte :  metode şi tehnici de lucru în cercetarea respectivă. (e) Sistematizarea rezultatelor sub formă de concluzii ale cercetării.. (d) Prelucrarea datelor rezultate din cercetare şi interpretarea lor.  desfăşurarea activităţii de cercetare propriu-zisă. prin aplicarea tehnicilor de cercetare la loturile respective.Instituţia reprezentativă pentru activitatea de cercetare ştiinţifică este laboratorul de cercetare. în care observarea obiectelor sau a fenomenelor preced experimentul efectuat pe acestea.  planificarea fazelor de desfăşurare a cercetării ştiinţifice . a loturilor de cercetare. (b) Sunt elaborate ipotezele ce urmează a fi demonstrate privind obiectivele cercetării.

ele răspunzând unor nevoi sociale imediate sau de perspectivă. directă sau înrudită cu profilul activităţii ce se desfăşoară în spaţiul laboratorului de cercetare respectiv. de activitate practică. bine determinate. (h) dispune de tehnică şi aparatură specială de cercetare ştiinţifică. (i) dispune de un material de informaţii ştiinţifice în domeniul respectiv de cunoaştere. (d) o anumită specializare.Orice laborator cuprinde următoarele: (a) un şef de laborator (conducătorul sau modelul echipei de cercetare. (g) cuprinde un colectiv de specialişti profilaţi pe cercetarea într-un anumit domeniu. incluzând şi specialişti din domenii auxiliare.  .. (c) un model teoretic sau un stil de gândire ştiinţifică. Planul de activitate  Orice cercetare ştiinţifică trebuie să se orienteze sau să fie organizată după un program sau „plan de cercetare" foarte riguros. (b) un stil de muncă. ce poate conduce la rezultate veridice şi valabile teoretic şi practic. înrudite sau de interdisciplinaritate. (e) sunt urmărite sau studiate anumite probleme legate de un obiect. teoretice sau practic-aplicative. orientată în direcţia cercetării ştiinţifice . fenomen. (f) orice laborator sau spaţiu de cercetare are o „utilitate" teoretică şi practică şi o „funcţie". etc. Aceasta este condiţia esenţială a seriozităţii şi continuităţii activităţii de cercetare ştiinţifică.

(b) interogaţia asupra „naturii" obiectului respectiv şi asemănarea sau compararea sa cu alte obiecte deja cunoscute . organizării şi desfăşurării etapelor care privesc activitatea de cercetare ştiinţifică. Din acest motiv trebuie acordată o atenţie cu totul deosebită metodologiei.  Modul de desfăşurare a cercetării experimentale ştiinţifice Orice proiect de cercetare experimentală este „inspirat" sau îşi are originile în „experienţa anterioară" a cercetătorului ştiinţific. Proiectul unei cercetări experimentale. cuprinde două aspecte principale : (1) Strategia cercetării. reprezintă liniile generale în cercetare. ca obiectiv. planificării. în sensul acesta se vorbeşte despre „anticipaţie" sau despre „principiul analogiei". program de lucru. (d) se prezumă că deducţiile ce vor rezulta din cercetarea actuală pot fi aplicate şi în alte situaţii similare. dobândite din experienţa anterioară. metodologie. în condiţiile impuse de activitatea în laborator. Aceasta se desfăşoară în patru etape succesive: (a) observarea unui fapt sau formularea unei idei . (2) Tactica cercetării. reprezintă executarea unui plan de cercetare precis formulat.    Planul-program de cercetare este o „organizare metodologică" a drumului pe care trebuie să-1 parcurgem de la „idee" la realizarea ei în „act". . Specializarea este în primul rând de ordin general şi priveşte gradul sau nivelul de profesionalizare al individului respectiv. (c)aplicarea la obiectul studiat a unor cunoştinţe deja existente în domeniul ştiinţei respective. Ea este o condiţie esenţială a desfăşurării activităţii de cercetare ştiinţifică. Al doilea aspect (sau etapă) o reprezintă supraspecializarea.

ce are ca scop instruirea individului. în mod similar. de a face . Experimentul ştiinţific în laboratorul de cercetare   Experienţa reprezintă „acţiunea de a încerca.dovada. b. se menţionează următoarele tipuri de experienţă: a. (a) Empirismul  Empirismul se opune experimentalului şi ştiinţificului. o contribuţie la domeniul ştiinţei pe care o îmbogăţeşte. (b) Experimentalismul  În sens larg. obişnuită. experienţa pasivă sau comună. „metoda experimentală" ocupă un loc central. din punct de vedere teoretic. să aducă probe. rezul-tatul. ea reprezintă. de a proba". Ea desemnează „cunoaşterea lucrurilor după o îndelungată utilizare a acestora". termenul de experienţă va desemna metoda experimentală. experienţa activă sau ştiinţifică este cea care urmăreşte ca prin utilizarea unor „metode" sau „tehnici" adecvate să controleze şi să demonstreze ipotezele. două aspecte: empirismul şi experienţa. experienţa este orice observaţie provocată de cercetător în scopul controlării ipotezelor sale. în raport cu cele anterior existente. ne duc la stabilirea unor „legi" generale. va fi descoperirea unor date noi de cunoaştere. şi ca atitudine practică. Metoda ştiinţifică reprezintă ansamblul de procedee raţionale având ca scop stabilirea sau demonstrarea adevărului. iar concluziile ce decurg din cercetare. Prin metoda experimentală sunt revelate cunoştinţe exacte referitoare la obiecte sau fenomene.  Experienţa ca metodă  În cercetarea ştiinţifică. prin generalizare.  Experienţa caută să dovedească. Problema are. în sensul acesta.

(b) Gândirea trebuie să elaboreze o schemă de explicare plauzibil logică a faptelor observate. controlate şi confruntate ce înregistrează şi amplifică percepţiile din care cercetătorul va deduce semnificaţiile. se poate afirma că orice cercetare ştiinţifică se desfăşoară în trei etape succesive: (a) explorarea realului.  În concluzie. într-o accepţiune mai largă. Aceste trei etape reprezintă „raţionamentul experimental": (a) Faptele stabilite prin observaţie trebuie să servească drept punct de plecare pentru gândire. respectiv să formuleze una sau mai multe ipoteze. experienţa. (b) elaborarea ipotezelor. dispuse într-o succesiune logicometodică: observaţia. Metoda experimentală sau. care nu au fost luate iniţial în considerare. „experimentul" presupune trei etape obligatorii. (c) Această explicaţie trebuie să fie controlată şi confirmată prin alte fapte. ipoteza. respectiv experienţa. (1) Explorarea realului  Intenţia oricărei cercetări ştiinţifice experimentale este să exploreze realul. a faptelor sau obiectelor şi fenomenelor acestuia. Metoda experimentală recunoaşte că realul nu poate fi identificat prin intermediul gândirii spontane sau prin cel al gândirii raţionale. prin tehnici organizate. amplifică şi adâncesc capacităţile naturale ale omului de ştiinţă. Realul nu poate fi descoperit decât printr-o informaţie senzorială metodică. . Aceste „instrumente metodologice" (tehnicile de cercetare) prelungesc şi nuanţează. (c) controlul şi exploatarea ipotezelor în scopul demonstrării valabilităţii lor.

dintre „ceea ce este gândit" şi „ceea ce este observat" nu se poate realiza decât printr-o „pregândire" sau o „gândire prealabilă". Odată descoperite. (3) Controlul şi exploatarea ipotezelor  Acordul dintre gândire şi observaţie. Scopul acesteia este să „reconstituie realul în planul mintal”. precum şi sentimentul stabilităţii. Descoperirea acestor legături este actul cel mai important al spiritului ştiinţific. .  Spiritul de cercetare „restituie" şcolii valorile pe care aceasta le va oferi sub forma activităţii de învăţare didactică celor ce se formează profesional. Spiritul didactic  Spiritul ştiinţific nu este opus şi străin de spiritul didactic.(2) Elaborarea ipotezelor  Metoda experimentală este un act spiritual uman. cunoaşterea ştiinţifică oferă o satisfacţie intelectuală deosebită.  Procesul intelectual constă în imaginarea existenţei unei legături între diferitele fapte observate din planul realului. dat de stăpânirea şi capacitatea de a acţiona asupra realităţii printr-o acţiune de transformare a ei în virtutea tendinţelor şi a trebuinţelor personale ale umanităţii.

pur teoretică.Subcapitolul 10. de factură practică. . având ca temă explicarea suferinţei şi remedierea acesteia. la etapa actului terapeutic. bolnavul îşi expune propria suferinţă sau i-o prezintă medicului. a semnificaţiei şi cauzelor care au produs-o. iar acesta va transforma „acuzele" bolnavului în „semne" clinice. medicul îşi va deplasa activitatea de la etapa gândirii medicale. vizând astfel anularea suferinţei şi combătând cauza care a produs-o. ca pe o „stare de rău" care ameninţă integritatea persoanei şi-i pune în pericol chiar viaţa. realizând în felul acesta conversia „suferinţei". într-un concept operaţional-metodic reprezentat de „boală". în primul rând în registrul moral. se realizează în cadrul „dialogului (medical) medic/bolnav". trăită de bolnav. ca metodă de cunoaştere şi înţelegere a suferinţei bolnavului. Sentimentul „trăirii suferinţei" ca stare de „alteralitate" a persoanei umane. în acest context. Gândirea medicală. Într-o etapă imediat următoare. de stabilire a diagnosticului bolii. se realizează în cadrul „întâlnirii" medic/bolnav. Cunoaşterea suferinţei. Metode în Cercetare Metoda Clinică     Cadrul general Umanismul medicinei este dat de înţelesul semnificaţiei „suferinţei". plasează suferinţa. ca o formă de coprezenţă de ordin particular.

Metoda hipocratică de „observaţie clinico-medicală" caută să izoleze „normalul" de „patologic" aplicând o „metodă dialectică". Elementul esenţial pe care se întemeiază orice act de gândire medicală este persoana bolnavului care devine pentru medicul observator un „caz clinic". Orice tulburare a acestui echilibru duce la boală (starea patologică). face referinţă la stabilirea „bolii". Câmpul epistemic al medicinei Câmpul epistemic al medicinei s-a constituit în decursul mai multor etape de „cunoaştere" şi „înţelegere" a suferinţei bolnavilor. care conduce către acelaşi model de gândire metodică comună dialectica. în viziunea hipocratică. în raport cu sănătatea. bilă neagră. . omul.    Sursele gândirii medicale în cercetare Gândirea medicală hipocratică pleacă de la aserţiunea unui sistem specific de organizare a fiinţei umane exprimat prin „teoria umorilor". respectiv boala. directă. Semnele bolii devin „criterii" după care se evaluează starea de alteralitate. afirmând prin aceasta că nu se poate face medicină fără o prealabilă cunoaştere a omului. Se poate afirma în final că între metoda hipocratică şi cea socratică există o relaţie strânsă. ca oricare alt fapt empiric. Diagnosticul medical este o concluzie care „închide judecata" unei gândiri dialectice. Medicul îşi va concentra atenţia asupra „cazului clinic" considerat ca dat „obiectiv" direct şi imediat accesibil observaţiei şi cunoaşterii medicale. sânge şi limfă) aflate în echilibru (starea de normalitate). compus din „patru umori" (bilă albă. reprezintă un sistem ordonat. Cazul clinic este cel care.

a oricăror acuze de ordinul celor mai sus menţionate (simptome. . Normalitatea desemnează starea de sănătate. în opoziţie cu starea de normalitate se situează starea patologică.pe cea de boală Starea de normalitate desemnează echilibrul somatic. (c) Cel de-al treilea moment ca succesiune în raport cu cele două precedente este reprezentat. în plan metodic medical. în „grupe" de manifestări patologice cu o evoluţie comună. descrierea şi definirea exactă a „semnelor clinice" ale alteralităţii somatice sau psihice observate la „cazul" respectiv. de stabilirea „cadrului clinic" al „bolii”. Aceasta desemnează dezechilibrul somatic. sindroame etc). starea de „rău" sau „prezenţa bolii". Acestea sunt reprezentate prin: (a) Izolarea. coerentă a „simptomelor clinice" în serii ordonate. Elementele fundamentale pe care se întemeiază gândirea clinico-medicală sunt reprezentate de cele două „concepte" : normal şi patologic. psihic şi moral al individului. ca prezenţă şi asociere.   Constituirea „câmpului epistemic" medical se întemeiază însă pe trei grupe fundamentale de „criterii clinice". (b) Gruparea raţională. psihic şi moral al individului. starea de „bine" sau „absenţa bolii". iar patologicul . constante. reprezentând „complexe de simptome" sau „sindroame clinice".

în care se desfăşoară un dialog" centrat asupra suferinţei. „privirea" şi „ascultarea" bolnavului de către medic. Una dintre condiţiile majore ale gândirii medicale este reprezentată de faptul că trebuie să aibă „flexibilitate metodică". Spaţiul clinic este locul de „întâlnire" al bolnavului cu medicul. ci bolnavi". Această „atitudine metodică" este de altfel urmată. Acestea constituie elementele fundamentale ale „observaţiei clinice". . din care se va construi „câmpul epistemic medical". reprezentat prin spital. Gândirea medicală se constituie din două elemente operaţionalmetodice . în sensul de a se adapta cu uşurinţă la specificul naturii fiecărui tip de personalitate a bolnavilor. Uniformizarea pe care „discursul medical" o dă nu reprezintă decât forma codificată simbolic a suferinţei pentru a o include în „câmpul epistemic" al medicinei.   Gândirea clinico-medicală în cercetare Gândirea medicală este o „gândire clinică" cu un caracter particular. înţelegând prin aceasta că fiecare individ „face" boala în felul său particular. în practica clinico-medicală care afirmă că „nu sunt boli. Ea se desfăşoară într-un spaţiu consacrat suferinţei.

fără a disocia planul obiectiv de cel subiectiv. gândirea medicală se dezvăluie. (c) Metoda hermeneutică.  Înţelegerea cazului clinic este dată de înţelegerea trăirilor interioare ale acestuia în corelaţie cu manifestările obiectivate în exterior. desemnând transformarea dinamică a naturii acestuia. . se referă la analiza psihobiografiei. că o autentică gândire medicală este absolut obligatoriu orientată către o „înţelegere" globală a persoanei umane. distingem câteva „atitudini metodice" după cum urmează : (a) Metoda comprehensivă. care caută să explice conţinutul discursului narativ al bolnavului în relaţie inteligibilă cu alteralitatea sa psihică. ci de a le trata simultan. din punctul de vedere al atitudinii sale metodice ca situându-se la o egală distanţă atât de ştiinţele pozitive. cât şi de cele umane. Este absolut clar. care constă în a trata conţinuturile sufleteşti ca pe nişte materiale simbolice care se impun a fi descifrate. (b) Metoda analizei existenţiale. Prin aceasta. considerată ca „istorie a vieţii interioare" a bolnavului. În sensul acesta.

CAPITOLUL IV ORGANIZARE. OBIECTIVE. METODOLOGIE. INTERPRETARE ŞI VALORIFICARE REZULTATE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ     Subcapitolul 1 – Organizarea şi obiectivele cercetării ştiinţifice Subcapitolul 2 – Metodologia. ANALIZA. analiza şi interpretarea cercetării ştiinţifice Subcapitolul 3 – Valorificarea rezultatelor cercetării .

. Cercetarea are o anumită flexibilitate. sub formă de stagiu pregătitor.. reprezentat prin cunoaşterea unui lucru sau fenomen din realitate. cu caracter de cercetare ştiinţifică.Subcapitolul 1.  Activitatea de cercetare ştiinţifică este una de tip strict organizat.  desfăşurarea unei activităţi prealabile. reprezentate prin:  etapa de instrucţie profesională a viitorilor cercetători ştiinţifici. Organizarea şi Obiectivele Cercetării Ştiinţifice Organizarea cercetării ştiinţifice Aspecte generale  Orice activitate de cercetare ştiinţifică îşi propune un scop. într-un institut sau laborator pe lângă un colectiv specializat în activitatea de cercetare etc. dar numai în limitele rigorilor impuse de o „logică a cercetării”. consacrată exclusiv cercetării ştiinţifice . riguros disciplinată şi rezervată strict specialiştilor ce presupune câteva etape de pregătire prealabilă. fiind şi un act de creaţie ştiinţifică. ca strategie metodologică.  dobândirea unei experienţe personale cu caracter pregătitor în viitoarea activitate. Ea se poate modifica sau adapta pe parcursul desfăşurării.

Orice plan de cercetare ştiinţifică trebuie să aibă în vedere următoarele componente obligatorii: Delimitarea precisă a domeniului de cercetare ştiinţifică şi a sferei de interes a cercetătorului. utilizarea  Delimitarea precisă a obiectului care face „tema" cercetării respective. capacitatea de a inventa tehnici şi metode noi. cunoaşterea teoretică şi capacitatea de utilizare practică a metodelor.  Valorificarea finală a rezultatelor cercetării ştiinţifice. tehnicilor şi instrumentelor de lucru în domeniul cercetării ştiinţifice respective. experienţei profesionale sau a celei de cercetător consacrat.  dacă se are în vedere o cercetare cu caracter aplicativ-practic legată de „tema” de cercetare. informaţie ştiinţifică solidă în domeniul în care se desfăşoară cercetarea pro-priu-zisă . care sunt intenţiile cercetătorului sau ale echipei /colectivului de cercetare privind „tema” dată.  Stabilirea unui plan privind etapele procesului de cercetare ştiinţifică. Înainte de a se trece la activitatea de cercetare ştiinţifică propriu-zisă. în activitatea de cercetare ştiinţifică proiectată. trebuie elaborat un „plan de cercetare".  .  Ce se urmăreşte prin activitatea de cercetare respectivă. avându-se în vedere următoarele aspecte :  dacă este vizată o cunoaştere teoretică a obiectului . adecvate cercetării pe care o întreprindem.

prin care să se reproducă structura gândirii logice.  Formularea ipotezelor.  metodă (tehnici de lucru).  Stabilirea etapelor cercetării. de tip deductiv sau inductiv :  Alegerea temei de cercetare. Durata cercetării ştiinţifice Durata unei cercetări ştiinţifice este anterior planificată.  Concluziile care rezultă din cercetarea ştiinţifică privind obiectul cercetării („tema” de cercetare).  interpretarea rezultatelor obţinute din cercetare. reflecţia sau gândirea intuitiv-sintetică a semnificaţiei obiectului cercetat  privitor la:  datele rezultate din cercetare . organizate în conformitate cu o schemă logică. Durata unei cercetări este programată cât mai aproape posibil de gradul de dificultate pe care îl prezintă „obiectivul” urmărit. Orice „plan de cercetare ştiinţifică” trebuie să cuprindă câteva „etape" de cercetare absolut obligatorii. aceasta se referă la valabilitatea datelor rezultate din cercetare. respectiv a postulatelor de la care porneşte respectiva cercetare ştiinţifică. care au ca scop confirmarea sau demonstrarea validităţii ipotezelor formulate: studiul experimental al obiectului cercetat:   material (obiectul propriu-zis). Ea se poate  desfăşura pe o durată determinată de timp sau poate să varieze în funcţie de  „situaţiile" ce pot apărea pe parcursul cercetării. .

consultându-se lucrările din literatura română şi cea internaţională de specialitate . clasice. teoretică sau practică.  informarea la zi. întinsă şi aprofundată în domeniul căruia îi aparţine tema de cercetare. să fie precedată de o informare ştiinţifică. în cazul unei activităţi de cercetare ştiinţifică:  Alegerea tematicii de cercetare  Orice activitate de cercetare ştiinţifică planificată trebuie să aibă o justificare sau o fundamentare logică. privind stadiul actual al cercetării ştiinţifice. cu privire la ce se poate aduce nou. raţională atunci când se trece la desfăşurarea ei.  care sunt rezultatele scontate şi ce valoare vor avea ele pentru cunoaşterea ştiinţifică. bine stabilite în domeniul respectiv al ştiinţei. pe tema aleasă. prin cercetarea.  ce se intenţionează să se realizeze prin activitatea de cercetare propusă.  faţă de informaţiile culese din literatura ştiinţifică de specialitate. cercetătorulcareseangajeazătrebuiesă-şiasume responsabilitatea morală şi intelectual-ştiinţifică. cu lectura bibliografiei de specialitate. privind obiectul ce va fi supus cercetării.  Informaţii asupra temei de cercetat  Orice activitate de cercetare ştiinţifică trebuie. Etapele cercetării ştiinţifice  Acest aspect priveşte planificarea strict riguroasă a momentelor ce se succed stadial în ordine logică şi în timp. în domeniul ştiinţific. în mod obligatoriu. În cazul alegerii temei de cercetare au rol următorii factori care trebuie explicaţi:  motivele alegerii temei de cercetare.  importanţa teoretică şi practică a problemei. . Informarea bibliografică trebuie să se adreseze următoarelor aspecte:  cunoaştereadatelor fundamentale.

se vorbeşte despre un obiectiv principal. fundamentând teorii ştiinţifice care pot servi la cunoaşterea ştiinţifică.  . o cercetare ştiinţifică poate fi de două feluri: cercetare ştiinţifică fundamentală. şi despre obiective secundare. Obiectivele sunt scopurile pe care îşi propune să le realizeze cercetarea. şi la o eventuală abordare cu aplicabilitate practică de viitor. soluţii metodice noi. cu caracter practic. cercetare ştiinţifică aplicativă. cu caracter teoretic. tehnică.   Caracterul cercetării propuse În linii generale. În general. ştiinţă. ce se propun în ipoteze şi sunt urmărite pentru a fi realizate în scopurile sau rezultatele finale ale cercetării. Este ceea ce se urmăreşte să descopere la obiectul cercetat. invenţii sau îmbunătăţiri la ceva care există deja etc. Ele sunt sarcinile tematice ale unei activităţi de cercetare ştiinţifică. contribuind la adâncirea sau lărgirea unor domenii de cunoaştere deja existente. urmărind să aibă contribuţii cu aplicare imediată în viaţa practică. Obiectivele cercetării Obiectivele cercetării ştiinţifice sunt reprezentate de ceea ce urmăreşte să realizeze cercetarea ştiinţifică. care interesează în primul rând. care sunt sau trebuie să fie corelate ori să coreleze cu obiectivul principal.

spital. a etapelor de cercetare. în „tema" de cercetare. acestea privesc două aspecte : . etc. cei care vor lucra direct şi imediat. întreprindere. etc.  Constituireacolectivuluidecercetareştiinţifică. a metodologiei. sau de consultanţi-consilieri.  Metodologia activităţii de cercetare În ceea ce priveşte metodologia. institut. face sinteza datelor obţinute pe parcursul cercetării.). ataşaţi cercetării „temei" în calitate de colaboratori activi. a „ideilor" de la care se pleacă în activitatea de cercetare propriu-zisă. în calitate de cunoscători ai domeniului respectiv. care supraveghează şi coordonează.  alegerea unor colaboratori din domenii înrudite celei de cercetare. presupunând următoarele:  şeful colectivului de cercetare. şcoală. Aceasta priveşte următoarele aspecte :  Stabilirea locului în care se desfăşoară activitatea de cercetare ştiinţifică (laborator. a caracteristicilor acestuia şi ce se urmăreşte să se facă. a sarcinilor precise ce revin fiecărui membru al echipei de cercetare etc.  stabilirea colectivului principal de specialişti în tema de cercetare. se are în vedere următoarele aspecte :  Formularea precisă a ipotezelor de lucru. cu rol de coordonator-director al activităţii de cercetare. se trece la organizarea activităţii de cercetare ştiinţifică propriu-zisă.  Stabilirea planului de activitate al cercetării ştiinţifice..   Organizarea activităţii de cercetare Odată fixate informaţiile menţionate. cu competenţă.

  ipotezele principale. locul de unde provin. care derivă din primele şi le completează.  criteriile după care sunt selecţionaţi subiecţii ce vor intra în componenţa lotului de cercetare.  Loturile de cercetare privesc loturile de „obiecte" sau „persoane” ce vor fi supuse actului de cercetare ştiinţifică. Materialele necesare cercetării privesc mijloacele materiale de care va avea nevoie colectivul de cercetare pe parcursul acestei activităţi. asupra lor. fără a se acţiona direct. . de simplă şi exclusivă observare. ele fiind conexe cu tehnicile de cercetare. respectiv „lotul de probanţi" pe care se va acţiona în mod activ. ipotezele secundare. Metodele şi tehnicile de lucru se referă la „instrumentele de lucru". în sens metodologic. în ceea ce priveşte organizarea şi constituirea loturilor de persoane sau „subiecţi” de cercetare. direct în cazul cercetării şi „lotul de martori" ce vor avea un caracter pasiv.  structura loturilor privind subiecţii care le compun. . subiecţi etc.  tipurile de loturi. la metodele şi tehnicile pe care le va utiliza colectivul de cercetare pentru abordarea practică a obiectivului de cercetat. se vor avea în vedere următoarele aspecte : modul de recrutare a subiecţilor.

aduc cunoştinţe noi. ca în cazul studiilor longitudinale. Datele rezultate din cercetare pot proba aspecte privind domeniul de cunoaştere ştiinţifică în care s-a desfăşurat cercetarea. comentate. pentru a se putea pune în evidenţă valoarea lor. îmbogăţind sau chiar schimbând complet modul de gândire şi de acţiune al specialiştilor. când subiecţii lotului sunt studiaţi la intervale regulate de timp. sau cercetare de lungă durată. în domeniul respectiv al ştiinţei. ele creează în aceste situaţii noi teorii etc. Interpretarea datelor rezultate din cercetare După prelucrarea datelor rezultate în cercetarea ştiinţifică. logică. Prelucrarea datelor rezultate din cercetare Datele rezultate din cercetarea ştiinţifică trebuie să reproducă. datele obţinute. acestea vor fi analizate. ca în cazul studiilor transversale. pe o perioadă îndelungată. ca întindere în timp există: cercetare de scurtă durată. pentru a se observa dinamica unor fenomene etc.     Durata cercetării este fixată de la început. al studiilor de caz. într-o formă coerentă. la care s-a ajuns prin cercetarea ştiinţifică întreprinsă. validitatea şi importanţa lor teoretică şi practică. ceea ce s-a obţinut în urma acţiunii metodologice prin cercetarea ştiinţifică a obiectului sau temei supuse cercetării. comparându-le cu datele deja existente în literatura ştiinţifică de specialitate: datele obţinute confirmă cunoştinţele existente în literatura ştiinţifică de specialitate. datele rezultate din cercetare le infirmă pe cele existente în literatura de specialitate. . necunoscute anterior în domeniul respectiv.

în teorie şi practică. prin conferinţe publice. orice cercetare ştiinţifică trebuie să aibă un obiect precis asupra căruia să-şi concentreze atenţia şi interesul. dar şi atitudinea prin care se impun noile descoperiri. Obiectivele cercetării ştiinţifice Aspecte generale Ca act de cunoaştere. Ele vor fi făcute cunoscute mediilor ştiinţifice prin comunicări ştiinţifice. Valorificarea reprezintă acţiunea. prin care acestea sunt introduse în circuitul cunoştinţelor ştiinţifice. Concluziile cercetării Orice activitate de cercetare ştiinţifică trebuie să ducă la nişte concluzii. aduse la cunoştinţa specialiştilor în domeniul respectiv. Acestea trebuie valorificate. prin articole sau monografii publicate pe tema cercetării.       Valorificarea rezultatelor cercetării Orice cercetare ştiinţifică duce la nişte rezultate finale. în limbajul ştiinţific. etc. rezultatele ştiinţifice obţinute. Elaborarea unei lucrări ştiinţifice Datele rezultate din cercetarea ştiinţifică vor trebui să fie difuzate. Obiectul cunoaşterii poate fi denumit în trei moduri:    ca număr ca structură ca idee – concept  Obiectul devine accesibil cunoaşterii şi înţelegerii numai după ce a fost „denumit”. Din aceste concluzii se vor construi viitoarele teorii ştiinţifice sau vor putea fi realizate proiecte de acţiune practică în domeniul respectiv. Acestea vor reprezenta. .

supuse sau accesibile experienţei ştiinţifice. Se sintetizează următoarele momente în proces:      De la obiectul cercetării la obiectivele cunoaşterii ştiinţifice momentul prereflexiv : reprezentat prin ceea ce este în lumea reală externă sau în interiorul persoanei. altfel spus. Ele sunt reprezentări mintale pure şi prin aceasta sunt diferite calitativ de obiectele lumii exterioare. accesibile exclusiv pe calea reflecţiei. pentru a fi descoperită şi înţeleasă. dar care încă nu a fost supus analizei intelectului . Rezultă că obiectele cunoaşterii ştiinţifice pot fi exterioare. momentul postreflexiv: reprezentat prin transformarea de către intelectul cunoscător a „temelor” cunoaşterii în „operatori" sau în „concepte-imagine" ori „simboluri” ale unei lumi externe sau interne. descoperirea adevărului ştiinţific este un act de obiectivare. reprezentative. ambele sunt „teme" ale cunoaşterii ce derivă din actul de cercetare ştiinţifică. aparţin realităţii sensibile a lumii exterioare şi prin aceasta ele pot fi cunoscute în mod direct. rezultă că obiectivele sunt cele care urmăresc „obiectivarea" realităţii cuprinse în obiecte. a unor operaţii intelectuale. Din punct de vedere metodologic. depinde de metodologia cercetării ştiinţifice. Obiectele experimentate sau experimentabile. încep să fie cunoscute perceptiv sau reflexiv de către persoană. Între „obiecte" şi „obiective" există o relaţie directă care. Obiectele gândite. momentul reflexiv: reprezentat prin durata în care lucrurile obiective externe sau trăirile subiective interne încep să fie analizate de intelect. perceptibile şi interioare. .   Obiectele cunoaşterii omeneşti pot fi experimentate sau pot fi gândite. Întrucât orice metodologie este o replică şi o prelungire exterioară a unor operaţii mintale. sunt interioare intelectului.

idealurile ştiinţei sunt următoarele : descoperirea de noi fenomene . . descoperirea unor legi sau principii ce guvernează dinamica şi relaţiile dintre fenomene.    În sinteză. lucruri. descoperirea unor cauze noi. necunoscute ale unor lucruri sau fenomene. persoane etc.

experimentul.Subcapitolul 2. analiza şi interpretarea cercetării ştiinţifice Aspecte generale Termenul de metodă are mai multe accepţiuni:  în sens abstract. Analiza şi Interpretarea Cercetării Ştiinţifice    Metodologia. desemnează un ansamblu de procedee raţionale având ca scop stabilirea şi determinarea adevărului. desemnează caracterul unei activităţi ce se desfăşoară după un plan reflexiv.  Metoda ştiinţifică a dat naştere metodei experimentale.  în sens ştiinţific. desemnează un ansamblu de procedee destinate să asigure economic un rezultat determinat sau un rezultat probabilistic. logică. anterior determinat. . Metodologia.  Metoda experimentală rezumă şi combină succesiv cele trei ramuri ale unei triade: sentimentul. în cazul acesta are sensul de ordine. raţiunea. aşteptat.  în sens concret. care reprezintă ansamblul de procedee raţionale prin intermediul cărora din faptele particulare se scot idei generale. tehnică.

 Metoda variaţiilor concomitente constă din următoarele : „Un fenomen care variază într-o anumită manieră.  Metoda diferenţei constă din următoarele : „Dacă un caz în care un fenomen se prezintă şi un caz în care el nu se prezintă au toate circumstanţele comune. în general. circumstanţa prin care cele două cazuri diferă este efectul fenomenului respectiv". „tehnici ale raţiunii" prin intermediul cărora cercetătorul „introduce" în câmpul cunoaşterii raţionale „o parte” din realitatea devenită „obiect al gândirii ştiinţifice" şi concomitent „obiect al cercetării acestuia”. sunt „modalităţi de gândire". este sau o cauză. este efectul antecedentelor restante". circumstanţa este efectul sau cauza sau o parte necunoscută a cauzei fenomenului". sau un efect al acestui fenomen sau este legat de acesta printr-un fapt de cauzalitate". sunt redate în continuare:  Metoda concordanţei.  Ceea ce caracterizează metoda experimentală este cât modul în care se raţionează cu ele şi asupra lor".  Metoda concordanţei şi diferenţei constă din următoarele : „Dacă două sau mai multe cazuri în care fenomenul are loc au o singură circumstanţă comună. obiect al cercetării. cu excepţia uneia singure. Diferite metode de cercetare ştiinţifică. circumstanţa care este comună pentru toate cazurile reprezintă „cauza" sau „efectul" fenomenului respectiv. au numai o circumstanţă în comun.  Metoda reziduurilor constă din următoarele : „Dacă se îndepărtează de un fenomen. partea care este efectul antecedent. în cazul în care două sau mai multe cazuri ale unui fenomen. în timp ce două sau mai multe cazuri în care acesta are loc nu au nimic comun cu aceeaşi circumstanţă. şi metoda experimentală. . ceea ce rămâne din fenomen. Rezultă că metoda. de fiecare dată când un alt fenomen variază în acelaşi fel. afirmă că. în special.

acea stare  de tensiune psihică puternică ce dă naştere interogaţiei. „formulată" şi „utilizată" de intelect conform cu nevoile cerute de obiectul şi circumstanţele actului de cunoaştere. este o şovăire. în felul acesta este „aleasă". Îndoiala este manifestarea în planul raţiunii a neliniştii interioare. produsă de îndoială şi neliniştea spiritului. clară şi precisă. pe care-l dă metoda. metoda este „căutată".  Incertul. slăbiciune. de rezolvare a situaţiei tensionale.  Certul este calea sigură. rezultatele devin ceea ce „face" metoda din obiectul cercetării. implică două operaţii: interogaţia. certă. prin răspunsurile date. „formulată" şi „utilizată" metoda.Caracteristicile metodei   Importanţa metodei constă în faptul că ea ordonează raţiunea şi-i oferă „calea cea dreaptă" de la care nu trebuie să se abată. nesiguranţă. iar pe de altă parte. Prin aceasta.  Din punct de vedere formal. Metoda trebuie să fie răspunsul la interogaţiile pe care şi le pune raţiunea însăşi şi pe care tot ea şi le rezolvă sau anulează. Ea trebuie să ofere raţiunii o „cale de conducere" sigură. pentru a se ajunge la descoperirea adevărului. răspunsul la aceasta. .  Rezultă că orice raţionament. Una dintre principalele condiţii care trebuie să le îndeplinească orice metodă  este să risipească sau să anuleze îndoiala.  Rezultatele cercetării ştiinţifice  Aspecte generale  Prin rezultatele cercetării se înţelege ceea ce se obţine din acţiunea metodelor utilizate de cercetător asupra obiectului pe care îl supune studiului său pentru a-l cunoaşte. vagul. ordonată. incapacitatea de rezolvare a tensiunilor intelectuale. din punct de vedere psihologic. „aleasă". pe de o parte.

•Orice rezultat este produsul intervenţiei metodologiei asupra obiectului cercetării noastre. conform cu schema de mai jos: Cunoaştere ştiinţifică Persoana cercetătorului Reconstrucţia obiectului Paradigmă Metodă Obiectul cercetat Rezultatele cercetării Cercetare ştiinţifică Rezultă că între cercetarea ştiinţifică şi cunoaşterea ştiinţifică se stabileşte o corespondenţă în care distingem o succesiune de etape. . respectiv de operaţii sau stadii ale cercetării care duc la cunoaştere.

Informaţiile pe care acestea le furnizează evidenţiază dacă metodologia utilizată (tehnicile şi instrumentele de cercetare) este adecvată cercetării obiectului. etapa „rezultatelor parţiale" reprezintă „etapa preliminară" a cercetării ştiinţifice propriuzise (sau de „fond"). . cu un caracter orientativ-general. în al doilea rând. Această „etapă preliminară" are rolul de a evalua metodologia. Etapa următoare a cercetării este „etapa cercetării propriu-zise" sau. care vor fi cuprinse în „rezultatele finale" sau „definitive". rezultatele parţiale ale cercetării (sau „rezultatele de etapă") confirmă dacă ipotezele de lucru sunt corecte sau dacă ele trebuie modificate sau chiar înlocuite cu altele. Cercetarea ştiinţifică se va finaliza prin realizarea obiectivelor propuse. de a verifica validitatea ipotezelor şi de a stabili direcţia de activitate viitoare a cercetării ştiinţifice. îmbunătăţite ale metodelor deja existente. „rezultatele parţiale" indică direcţia de orientare a cercetării ştiinţifice. în vederea realizării obiectivelor propuse. În primul rând. de fond a problemei". respectiv de operaţii sau stadii ale cercetării care duc la cunoaştere. în orice situaţie. Se poate afirma că în activitatea de cercetare ştiinţifică. introduce metode noi sau variante superioare. cea care atacă esenţa problemei pe care o pune obiectivul cercetării. rezultatele parţiale sunt „cele dintâi rezultate". tactica şi strategia pe care trebuie să le urmăm în continuare. Adânceşte analiza. face comparaţii.     Rezultă că între cercetarea ştiinţifică şi cunoaşterea ştiinţifică se stabileşte o corespondenţă în care distingem o succesiune de etape. Ea cercetează obiectul plecând de la rezultatele parţiale. Rezultatele parţiale şi rezultatele finale În orice activitate de cercetare ştiinţifică sunt două tipuri de rezultate: parţiale şi finale.

ci şi una de etică a cercetării. ele decurgând una din cealaltă.  Concluziile privind valorificarea rezultatelor  Din rezultatele obţinute după prelucrarea lor şi reconstituirea obiectului cercetat. se condiţionează. se va trece la extragerea unor concluzii despre acesta. aplicativă. în mod succesiv. Aceste concluzii reprezintă elementele ultime. preliminară şi definitivă. ea contribuind astfel la dezvoltarea cunoaşterii ştiinţifice.  Verificarea rezultatelor unei cercetări se poate face şi se impune cu necesitate să fie făcută atât de către cercetătorul sau colectivul care a iniţiat şi desfăşurat cercetarea. Valorificarea se va face fie în direcţia practică.  Verificarea rezultatelor cercetării  Verificarea rezultatelor cercetării este nu numai o chestiune de metodă. a principiilor dinamice ce stau la baza obiectului sau a fenomenului respectiv.Odată  cu obţinerea „rezultatelor definitive" se consideră că obiectul cercetării a fost „epuizat" în ceea ce priveşte intenţia primară a obiectivelor propuse. din ele şi pe baza lor se vor valorifica rezultatele obţinute din cercetare.  În acest „lanţ al cercetării" cele două „etape" ale cercetării. se vor extrage legile ce guvernează obiectul sau fenomenul studiat. fie în direcţia teoretică.  Etapa de definitivare se întemeiază. din care se vor formula ulterior teoriile ştiinţifice. în ceea ce priveşte continuitatea cercetării pe validitatea etapei preliminare. cât şi de către un alt cercetător sau colectiv de cercetare. în plus. sinteza cercetării. .

Cercetarea ştiinţifică nu trebuie considerată ca fiind definitiv încheiată odată cu obţinerea rezultatelor finale. numai împlinirea obiectivelor urmărite de la început de cercetarea respectivă. fie în sens „teoretic". alte aspecte. care se înfăţişează ca posibile şi / sau necesare „teme de cercetare" viitoare. rezultatele cercetării pot fi utilizate fie în sens „practic" imediat aplicativ. mai mult sau mai puţin distinct.  Un ultim aspect care se impune este ca rezultatele obţinute să fie comparate cu altele deja existente în literatura ştiinţifică de specialitate. în felul acesta. multe dintre ele noi. ele vor constitui „premisele" unor cercetări viitoare. În acest din urmă caz. Dincolo însă de aceste „obiective" se întrevăd. ca sarcină de realizare de moment. fie confirmă sau dezvoltă teorii şi cunoştinţe deja existente. . Aceasta întrucât orice rezultate obţinute dintr-o cercetare ştiinţifică fie infirmă. Ele privesc.

Subcapitolul 3.  Rezultate ale unor cercetări practice. cu caracter fundamental. o nouă concepţie despre obiectul cunoaşterii în raport cu ceea ce se ştia deja despre acesta. respectiv cu „rezultatele cercetării". care sunt direct şi imediat utilizate. care aduc un plus de cunoaştere ştiinţifică. Ce se face cu rezultatele cercetării? La ce se folosesc ele? Mai exact. cu caracter aplicativ. ce contribuie la dezvoltarea şi progresul tehnic şi de civilizaţie al societăţii. metode noi. întrucât ele constituie platforma de pe care se vor dezvolta idei şi direcţii noi de cercetare ştiinţifică. social. noi forme de gândire şi. Ele oferă noi soluţii tehnologice. cum se pun în valoare?  După natura obiectivelor propuse a fi realizate de cercetarea ştiinţifică. al modului de viaţă. . de viaţă curentă etc. Valoarea acestor cercetări fundamentale este esenţială. Valorificarea Rezultatelor Cercetării  Rezultatele cercetării  O cercetare ştiinţifică se încheie cu realizarea obiectivului sau a obiectivelor propuse. aducând beneficii substanţiale de ordin economic. medicale etc. rezultatele generale pot fi grupate în două categorii:  Rezultate ale unor cercetări teoretice.

pentru a putea fi utile. modalitatea în care societatea este sau nu interesată de rezultatele acestei cercetări şi felul în care le primeşte sau le refuză. efectele pe care le va avea aceasta imediat sau în viitor. Societatea trebuie antrenată să organizeze şi să finanţeze „programele de cercetare ştiinţifică" pe de o parte pentru a asigura progresul general social. cum poate fi impusă „noua descoperire" ştiinţifică. Pentru a putea avea valabilitate. în sfârşit. să fie convingătoare prin proiectele propuse.  descoperirea trebuie să fie generalizabilă. este necesar ca rezultatele cercetărilor ştiinţifice să aibă următoarele calităţi:  descoperirea ştiinţifică trebuie să fie adevărată.  Modalitatea de valorificare a rezultatelor cercetării ştiinţifice  La ce servesc rezultatele unei activităţi de cercetare ştiinţifică? Răspunsul la această întrebare presupune anumite nuanţe. atât din punct de vedere teoretic.  Este necesar ca societatea să fie interesată de anumite direcţii /domenii de cercetare ştiinţifică şi să contribuie astfel direct şi eficient la activitatea de cercetare.  descoperirea trebuie să fie surprinzătoare. raportul dintre obiectivul propus şi rezultatele obţinute. . să se facă utile prin soluţiile oferite. iar pe de altă parte pentru a utiliza potenţialul intelectual de care dispune în vederea acestui progres.  Institutele de cercetare ştiinţifică trebuie să stimuleze societatea în vederea acceptării şi utilizării rezultatelor cercetării ştiinţifice. Societatea trebuie să stabilească un acord între nevoile sociale şi sarcinile activităţii de cercetare care să le rezolve. cât şi practic. El trebuie să aibă în vedere motivaţiile cercetătorului care a efectuat cercetarea respectivă.

 dezbateri tematice cu caracter colocvial. cât şi practic. prin difuzarea rezultatelor cercetărilor ştiinţifice în sfera de interese profesionale de specialitate. şi anume:  textul integral sau rezumatul comunicărilor ştiinţifice prezentate la conferinţe. simpozioane sau congrese ştiinţifice de specialitate cu tematici precise. neclare. Aceasta se face prin comunicări sau în scris.pot fi „impuse" noile descoperiri ştiinţifice? Prin mai multe modalităţi. privind unele aspecte aflate în discuţie.  publicarea de cărţi de specialitate : monografii. să fie imediat şi în totalitate utilizate atât din punct de vedere teoretic.  referate generale având ca tematică cercetări originale ce sunt prezentate comparativ cu datele deja existente în literatura ştiinţifică de specialitate . Există câteva forme sociale de transmitere/difuzare a rezultatelor cercetărilor ştiinţifice considerate ca fiind difuzare de informaţii.  Efectele valorificării rezultatelor cercetării  Valorificarea rezultatelor ştiinţifice se face prin intrare în circuitul curent al cunoaşterii. prezentate în spirit critic . acestea să fie adoptate ca puncte de plecare pentru noi cercetări ştiinţifice.  studii ample şi originale de cercetare ştiinţifică prezentate sub forma tezelor de doctorat. coloc-vii. în primul rând. controversate. Cum  .  articole publicate în revistele de specialitate privitoare la cercetarea efectuată şi rezultatele care decurg din aceasta. lucrări de largă respiraţie ca formă de informaţie de ordin general etc. manuale sau tratate de studiu.

 Cercul cunoaşterii ştiinţifice nu se închide. acestea sunt.  Informaţia ştiinţifică  Un aspect în legătură cu activitatea de cercetare ştiinţifică este legat de „informaţia ştiinţifică". În  . Este absolut necesar ca cercetătorul ştiinţific să nu se limiteze. de comunicare etc. ce se impun imediat ca soluţii de rezolvare a unor situaţii care aşteaptă deja. să nu-şi „închidă orizontul" cunoaşterii personale strict la domeniul şi la tematica cercetării.. deschizând noi posibilităţi tehnologice. fie că este un profesionist obişnuit (medic.  Biblioteca este un univers în care trebuie să intre orice cercetător ştiinţific. ca o posibilitate de perspectivă.  Documentarea bibliografică este esenţială oricărui om de ştiinţă. cadru didactic sau cercetător ştiinţific.  Una dintre primele datorii fundamentale ale oricărui cercetător ştiinţific este reprezentată de documentarea ştiinţifică de specialitate permanenta.). niciodată.  Dar documentarea ştiinţifică de specialitate nu trebuie ruptă de activitatea de cercetare practică.ceea ce priveşte efectele ce rezultă din valorificarea rezultatelor cercetării ştiinţifice. acestea au o aplicabilitate rapidă sau imediată. care se impun ca o contribuţie nouă în domeniul gândirii şi tezaurului ştiinţific deja existent. urmând să se valorifice în timp. medicale. inginer. uneori chiar cu efect revoluţionar în domeniile în care se afirmă. arhitect etc.  de ordin practic. de două feluri:  de ordin teoretic.

 indexarea în sinteză a lucrării ştiinţifice.  formularea pachetelor documentelor.  comunicarea utilizării documentării în lucrarea ştiinţifică. într-o procedură specifică.  sintetizarea documentării în lucrarea ştiinţifică. Documentare bibliografică şi respectiv cercul cunoaşterii ştiinţifice trebuie să fie apelate de cercetător. dezvoltă spiritul şi simţul valoric.  Cultura generală umanizează. inspiră respect pentru om şi societate. culturale şi ştiinţifice. .  raportul privind sinteza documentării realizate.  acordul privind utilizarea documentelor bibliografice.  introducerea aprecierii în lucrarea ştiinţifică.  aprecierea valorii ştiinţifice a lucrării ştiinţifice. ce presupune:  anunţul domeniului de documentat.  completarea în sinteză a fiecărui document de analizat şi însuşit.  concluzionarea sintezei fiecărui document pentru utilizarea ei în lucrarea ştiinţifică. este creativă.  prioritizarea documentelor pentru documentat.  structura domeniului de documentat.  fişa domeniului de documentat.  constituirea bibliografiei cu documentele analizate.  inserarea bibliografiei în lucrarea ştiinţifică.  raportul final privind lucrarea ştiinţifică. pentru valorile spirituale. morale.

ELEMENTELE DEFINITORII ŞI BAZA DE FINANŢARE A ACTIVITĂŢILOR DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ    Subcapitolul 1 .Conceptul de metodologic de proiect CDI şi de management Subcapitolul 2 – Metodologia elementelor definitorii ale proiectului CDI Subcapitolul 3 – Baza modernă de finanţare a activităţilor de cercetare ştiinţifică .CAPITOLUL V CONCEPTUL DE METODOLOGIE DE PROIECT CDI ŞI DE MANAGEMENT.

valorificare şi transfer tehnologic. de evoluţia industriei şi economiei şi de dezvoltarea şi evoluţia societăţii româneşti. ca ştiinţă a conducerii.Subcapitolul 1. fiind generate de trecerea de la producerea artizanală a bunurilor. odată cu dezvoltarea industriei militare şi a altor domenii necesare. s-a dezvoltat şi s-a perfecţionat în activităţi concentrate pe entităţi bine definite. Pentru definire. financiare şi umane. la un holding naţional. Conceptul de proiect a apărut şi el mai târziu. o firmă mare. cu finalizare. de la un IMM.  Managementul. multinaţional sau internaţional. proiectul este un întreg ansamblu de activităţi organizate  şi realizate în scopul obţinerii de obiective şi rezultate. Conceptul de Metodologie de Proiect şi de Management  Conceptul de proiect şi conceptul de management. la o producţie industrială de produse şi sisteme destinate consumului intern şi comerţului extern. prin utilizarea de resurse materiale.  . primele elemente de definire ale conceptului de management  au apărut încă e mult. În evoluţie. pe o perioadă de timp determinată. precum şi evoluţiile acestora sunt strâns legate de dezvoltarea activităţilor ştiinţifice tehnice şi tehnologice. o  întreprindere. Managementul de proiect s-a dezvoltat după apariţia conceptului de proiect şi a activităţilor organizate pe bază de proiect.

pentru realizarea de obiective.Utilizarea conceptului de proiect.  Grupa II . prin standardul SR EN ISO 9000:2006. care clasifică produsele în grupe şi subgrupe. dovedindu-se a fi eficiente şi capabile în a face faţă noilor tendinţe existente pe plan internaţional.  Subgrupa produselor hardware.  Rezultatul unui proiect este „un produs definit”.Produse imateriale cu:  Subgrupa produselor software. astfel:  creşterea rapidă a volumului şi nivelului de informaţie şi de cunoştinţe.  Subgrupa serviciilor  . Dezvoltarea sistemelor informaţionale specifice conducerii activităţilor – au fost aplicate în managementul proiectelor şi la nivelul altor activităţi din industrie şi economie.produse materiale cu:  Subgrupa produselor materiale procesate.  creşterea substanţială a cererii pentru produse / bunuri şi servicii tot mai mult informatizate.  creşterea competiţiei pe piaţă. la nivel naţional şi mondial.  Proiectul reprezintă o „investiţie de resurse” pe o perioadă determinată. realizarea activităţilor de elaborare a proiectelor şi aplicarea managementului de proiect au reprezentat soluţii efici-ente pentru obţinerea de obiective din domeniul industriilor şi economiei. astfel:  Grupa I .

(a3) produse alimentare. sunt special concepute). (b4) produse de masă. (b3) produse de serie mare. (realizate într-un număr foarte mare. (a5) etc. se fac investiţii importante. (b) în funcţie de numărul de produse identice realizate. se utilizează sisteme de fabricaţie special concepute). Produsele materiale sunt clasificate în funcţie de criterii diferite. destinate scopurilor industriale). sunt: (b1) produse unicat. astfel: (a) în funcţie de destinaţie. (a4) produse informatice. produse electrice etc. se utilizează linii de fabricaţie de mare productivitate). mobilier. (b2) produse de serie mică. (realizate într-un număr redus de exemplare). se adresează unui număr mare de beneficiari. electronice. medie şi mare.) (a2) produse industriale (realizate în serie mică. (realizare într-un număr mare de exemplare. sunt : (a1) produse de larg consum (produse electrocasnice. . (realizate în baza unor comenzi.

)    Caracteristicileproduselor sunt definite. informaţii etc. knowhow. Caracteristicilesunt măsurabileprinmetode/ tehnici. componente. întreţinere.) Software (Programe soft. Produsele sunt conservabile      Caracteristicile produselor sunt greu definite. Valorilecaracteristicilorsunt apreciatediferitdediferiţi clienţi. Caracteristicile sunt definite la interfaţa dintre producător şi client. baze de date. reparaţii etc. cu echipamente de măsurare / etaloane. testări. produse electrice etc.) Materiale procesate (Produse mecatronice.) Servicii (Service.Categorii de produse Materiale Imateriale Hardware (Elemente. sisteme etc. Caracteristicile sunt greu de măsurat. Produsele nu sunt conservabile Caracteristicile grupelor de produse . produse fizice.

(e8) materiale de construcţii. (e6) textile. (e) în funcţie de destinaţie şi de domeniul de utilizare: (e1) electronice. (e11) etc.conformstandardului ISO 9000:2005. (e3) electrocasnice. . (e10) cosmetice.  Noţiunea de serviciu este inclusă în noţiunea mai largă de produs. (realizate în număr mic de exemplare cu mijloace simple). (c2) produse de uz personal (cu performanţe de nivel mediu. (e5) medicamente. (d2) produse industriale (cu tehnologii de fabricaţie. (e4) chimice. (e2) informatice. în software şi servicii. (e9) muzicale etc.  Produseleimaterialese clasifică. cu investiţii).(c) în funcţie de nivelul performanţelor: (c1) produse profesionale (cu performanţe ridicate. cu preţuri accesibile). (d) în funcţie de modul de realizare: (d1) produse artizanale. (e7) alimentare. cu preţ mare).

utilizarea unor produse materiale sau imateriale.  Produsele (b) utilizarea unor produse imateriale: Planificarea  şi realizarea activităţilor pentru atingerea obiectivelor proiectului presupun utilizarea tehnicilor şi instrumentelor specifice managementului proiectelor.software sunt programe scrise pentru calculator. servicii bancare. dicţionare. scheme logice.. (a2) activităţi de reparaţii realizate de producător. şi client şi este în general imaterial. astfel: (a) utilizarea unor produse materiale. pentru a fi realizat. (a4) transport (a5) etc.  Un serviciu necesită. învăţământ. cu scopul de a le îmbunătăţi calitatea: (a1) activităţi de punere în funcţiune a unor instalaţii / echipamente. cunoştinţe dintr-un domeniu oarecare etc. (b1) (b2) (b3) (b4) (b5) (b6) (b7) (b8) (b9) transferuri de cunoştinţe. (a3) activităţi de informare (instruire) pentru utilizarea unor echipamente / instalaţii de mare complexitate. Serviciul este „rezultatul unei activităţi" efectuate în scopul satisfacerii necesităţilor clientului. . la interfaţa client-furnizor. servicii medicale. serviciile de taxe şi impozite. servicii de turism. etc. subrutine generale incluse în pro-grame de calculator. asigurări.  Produsele serviciu sunt rezultatele unor activităţi realizate la interfaţa dintre furnizor. servicii comerciale.

. ca teorie şi ca abordare au fost stabilite de Frederick Winslow Taylor. a publicat (1776) cartea: „Cercetări asupra naţiunii şi cauzelor bogăţiei naţiunilor” în care formulează definiţia managementului şi ideea de management al calităţii: („managementul reprezintă organizarea raţională şi coordonarea competentă a colectivelor umane în cadrul activităţii de producere a bunurilor materiale. Astfel. Henry Fayol şi Max Weber care au aşezat şi bazele celor trei teorii sau modele clasice ale mana-gementului. încep să apară primele lucrări în domeniul managementului:  Adam Smith. importanţa selectării şi pregătirii personalului. este determinată de evoluţia şi dezvoltarea industrială şi economică.  Contribuţiile lor în problemele de management au fost sintetizate.  Fundamentele managementului clasic sub diferitele sale forme. importanţa recompensei muncii în obţinerea performanţe înalte. Taylor). managementul birocratic (Max Weber). Grantt a dezvoltat organizarea muncii în conceptul ştiinţific al lui Taylor. astfel:     Henry  L. în scopul încadrării fiecăruia în procesul de producţie acolo unde calităţile şi capacităţile persoanei răspund cel mai bine cerinţelor care se impun"). iniţierea studiilor privind obiectivele muncii şi posturile realizării muncii. etc.    managementul administrativ (Henry Fayol). astfel: managementul ştiinţific (Frederick W. incluzând şi activitatea de verificare a însuşirilor fiecărui membru al colectivităţii în parte. conceptul de calitate şi de perfecţionare a managementului.În  evoluţia managementului.  Managementul a devenit astfel o activitate conturată şi practicată în unităţile de fabricaţie.

micro şi  nanotehnologiile etc. organizarea. dezvoltarea unor domenii noi (tehnologia informaţiei. stabilitatea forţei de muncă.  lansarea şi utilizarea unei ramuri noi a ştiinţei de cercetare operaţională. Evoluţia conceptului de calitate şi evoluţia managementului calităţii a fost  influenţată.Henry  Fayol în lucrarea sa: Administrarea Industrială şi Generală a proiectat modelul de management administrativ. biotehnologiile. administraţia locală şi centrală. dezvoltarea tehnicii de măsurare). dezvoltarea teoriei fiabilităţii. unicitatea comenzilor. (care a generat specializarea  întreprinderilor şi a personalului. cultivarea spiritului de echipă.  apariţia şi utilizarea auditului calităţii. în ultimul secol.). comanda. în lucrarea sa Teoria organizării sociale şi economice (The Theory of Social and Economic Organization) proiectează modelul managementului birocratic. perfecţionarea calculatoarelor personale şi  dezvoltarea reţelei Internet. Prin valenţele principale ale funcţiei administrative (prevederea. disciplina. de o serie de evenimente notabile cum ar fi: dezvoltarea tehnologiilor şi a producţiei industriale. cercetarea ştiinţifică. unicitatea conducerii pentru realizarea obiectivelor.  extinderea utilizării managementului calităţii şi în alte domenii de activitate  (învăţământul. un control final al produselor în vederea sortării). stabilirea unor relaţii echitabile între manageri şi subordonaţi. introducerea controlului calităţii asupra proceselor de prelucrare (aplicarea  metodelor statisticii matematice. Max  Weber. sfera serviciilor). coordonarea şi controlul) Fayol stabileşte cele paisprezece principii ale managementului administrativ. introducerea inspecţiei calităţii. dintre care:  autoritatea. dezvoltarea sistemelor informatice.  . introducerea asigurării calităţii. recompensarea corectă a muncii.

 evoluţiile caracteristicilor produselor.efecte sau Diagrama Ishikawa" şi al conceptului „client intern" în relaţiile funcţionale ale unei Organizaţii. România) a publicat numeroase lucrări de referinţă.  îmbunătăţirea calităţii se realizează prin reducerea abaterilor caracteristicilor reale faţă de valorile lor nominale prescrise. „spirala calităţii şi „trilogia calităţii".  Kaoru Ishikawa (Japonia) a înfiinţat „cercurile calităţii" fiind autorul Diagramei cauze . Principalii artizani ai dezvoltării managementului calităţii sunt:  Joseph M. astfel:  calitatea unui produs este invers proporţională cu mărimea influenţelor negative. serviciilor şi a tendinţelor lor se determină prin evaluări şi prelucrări statistice. Juran (SUA. pentru minimizarea efectului parametrilor ce determină dispersia / instabilitatea caracteristicilor unui produs.  îmbunătăţirea continuă a calităţii şi a costurilor de fabricaţie ale produselor este o necesitate obiectivă.  abaterilecaracteristicilor produsului pot fi reduse prin determinarea raportului dintre caracteristicile reale ale produsului şi cele ale proceselor de realizare a produsului. fiind autorul conceptelor „aptitudine de utilizare". .  Genichi Taguchi (Japonia) a proiectat metoda „Planurile de experienţe Taguchi". a produsului şi calitatea proceselor de fabricaţie determină calitatea şi costurile de fabricaţie ale produsului. definind şapte idei pentru îmbunătăţirea calităţii produselor.  calitatea proiectului. născut în.  pierderile pricinuite societăţii sunt proporţionale cu pătratul abaterilor caracteristicilor reale faţă de valorile nominale.

riscuri asumate de către executant. este „complex pentru a putea fi divizat în sarcini” ce necesită coordonare şi control al termenelor.Subcapitolul 2. specifice programului / proiectului. . are obiective definite. o etapă ce atinge apogeul. scop de schimbare percepută de iniţiatorii săi.  Interdependenţe.  Concurenţă. o etapă de realizare obiective propuse şi o etapă de final.  Unicitate: Fiecare proiect conţine elemente care îl fac unic. Realizarea unui proiect presupune utilizarea unor resurse umane şi materiale utilizate în cadrul organizaţiei. set de rezultate planificate / preconizate. de încheiere. proiectul concurează proiecte sau acţiuni similare propuse sau derulate de alte organizaţii. finanţator şi beneficiar.  Un proiect de cercetare poate fi caracterizat prin următorii parametrii:  Scop. Proiectul este „o activitate cu un set precizat de obiective”. Proiectele trec printr-o etapă lentă de iniţiere o etapă de creştere rapidă. un termen început şi un termen final definite. echipă de cercetare. grad de autonomie faţă de activităţile curente ale organizaţiei. Metodologia Elementelor Definitorii ale unui Proiect CDI  Un proiect de cercetare are următoarele elemente definitorii:          un număr de activităţi.  Ciclul de viaţă. Proiectul interacţionează cu operaţiunile curente ale organizaţiei şi cu alte proiecte. al succesiunii îndeplinirii sarcinilor. evenimente şi sarcini. utilizează resurse. al costurilor şi al performanţelor. creată şi destinată realizării proiectului.

cercetarea de piaţă etc. specificaţiile funcţionale. dintre care cele mai reprezentative sunt următoarele: (a) Etapa de iniţiere. care cuprinde: (a1) (a2) (a3) (a4) (a5) (a6) (a7) analiza cerinţelor. (b8) repartizarea lucrărilor. Un  (b) Etapa de stabilire a planului de execuţie a proiectului şi de organizare. (b6) recrutarea personalului. . (b2) planificarea succesiunii sarcinilor. (b5) determinarea necesarului de personal. in urma studiului de fezabilitate. (b9) planificarea valorii. (b7) organizarea echipei. dezvoltarea de scenarii. studiul de fezabilitate (incluzând şi prefezabilitatea. analiza cost-beneficiu.proiect de cercetare cuprinde mai multe etape care se realizează între momentul formulării ideii de bază şi a necesităţii proiectului şi momentul implementării acestuia. compararea alternativelor. care cuprinde: (b1) identificarea sarcinilor.  Există mai multe tipuri de etape în realizarea proiectelor.). (b4) estimarea timpului şi costurilor.  Un proiect de cercetare începe după acceptarea propunerii. (b3) identificarea activităţilor critice. fixarea obiectivelor. Activităţile necesare pentru realizarea unui studiu de fezabilitate pot fi privite ca făcând parte dintr-un proiect de sine stătător.

care cuprinde: (e1) obţinerea acordului clientului. (e3) semnătura de recepţie. (d3) optimizarea valorii. (d2) monitorizarea. care cuprinde: (c1) analiza situaţiei proiectului CDI. (c3) instalarea produsului la client. (f4) evaluarea valorii. (f) Etapa de implementare proiect CDI. (d4) revizuirea. (c5) revizuiri asupra bugetelor şi calendarelor de lucrări. (e) Etapa de finalizare proiect CDI. (c2) emiterea ordinelor de schimbare. (f2) audituri post-implementare. (d) Control si monitorizare proiect CDI. (f3) întreţinere. care cuprinde: (d1) stabilirea instrumentelor de control.(c) Etapa de execuţie. care cuprinde: (f1) realizarea practică a efectelor planificate . (c4) rapoarte asupra proiectului CDI. . (e2) întocmirea documentaţiei.

Iniţierea proiectului CDI Studiu tehnic Studiu de fezabilitate Studii de piaţă Studiu de prefezabilitate Planificarea şi organizarea proiectului CDI Control şi monitorizare proiect CDI Execuţie proiect CDI Etapele de realizare ale proiectului CDI Finalizare proiect Implementare proiect Impact proiect .

după care se alcătuiesc mai multe planuri pentru a se da posibilitatea luării unor decizii. Managementul de proiect CDI poate conduce.  Apariţia unei tendinţe accentuate de încălcare a politicii interne a organizaţiei. Managementul pe proiect CDI permite realizarea următoarelor condiţii optime pentru finalizarea proiectelor:  Un control asupra utilizării resurselor. costuri mici. îmbunătăţirea coordonării interdepartamentale şi îmbunătăţirea potenţialului angajaţilor. care sunt puse în practică sub forma unor contracte. prin orientarea spre rezultate.  Creşterea costurilor anumitor activităţi. apariţia unor dificultăţi în organizare. calitate înaltă şi profit mare. utilizarea incompletă a personalului în intervalul de timp dintre finalizarea unui proiect CDI şi iniţierea următorului proiect CDI. în acelaşi timp.  Creşterea eficienţei activităţii în ansamblu.  Timpi reduşi de dezvoltare a organizaţiei. la:  Creşterea complexităţii organizaţiei. util în situaţii când resursele disponibile în activitatea unei organizaţii sunt restrânse.   Propunerile sunt formulate.  Relaţii bune cu clienţii. . estimate şi testate din punctul de vedere al fezabilităţii.

militare etc. motorul dezvoltării economice şi sociale.socială. Acest sistem permite o selecţie obiectivă a parteneriatelor şi echipelor de cercetare de realizare a proiectului şi un mod judicios de utilizare a fondurilor de finanţare. a început şi în România utilizarea fondurilor alocate de la buget pentru cercetare prin finanţarea pe proiecte în sistem competiţional.  Începând din anul 1999. Baza Modernă de Finanţare a Activităţilor de Cercetare Ştiinţifică dezvoltarea şi inovarea constituie pentru o ţară. de dezvoltare educaţională. De aceea sunt necesare a fi alocate în bugetul de stat fonduri speciale pentru cercetare. odată cu lansarea Planului Naţional de Cercetare . . Cercetarea. nr.Subcapitolul 3. Ţările dezvoltate au fondurile de cercetare alocate pe programe în concordanţă cu necesităţile de dezvoltare economico .Dezvoltare şi Inovare I prin (H. cu cele de sănătate.instrument de finanţare a activităţilor de CDI  Cel mai modern instrument de finanţare este finanţarea pe proiecte CDI.G. 562/1999). Fondurile bugetare alocate de la bugetul de stat sunt completate în mare măsură de fondurile alocate pentru cercetare de marile firme. Aceste fonduri sunt reflectate de gradul de dezvoltare al ţării. (1) Proiectul CDI .

 Un proiect CDI poate fi conceput şi dezvoltat pentru:      efectuarea unui studiu. strategia instituţiei finanţatoare. sănătate.  realizarea de planuri strategice sau de organizare a unor zone  locale / regionale / naţionale. termenele de competiţie şi de finalizare ale obiectivelor scoase la competiţie. învăţământ etc. dezvoltarea unor sisteme informaţionale. realizarea unei tehnologii. . scopul şi obiectivele pentru care se acordă finanţarea. realizarea unui produs.  etc. realizarea unui serviciu pentru administraţie. o cercetare. restructurarea unor IMM-uri. realizarea unei cercetări ştiinţifice.   Pentru a se obţine finanţarea unui proiect CDI cel mai important lucru îl reprezintă informaţiile necesare privind:     sursa de finanţare.

 Orice proiect CDI pentru care se solicită finanţarea parcurge următoarele etape:           elaborarea propunerii de proiect. care desfăşoară activităţi de cercetare dezvoltare trebuie să fie în permanenţă la curent cu sursele şi posibilităţile de finanţare a proiectelor CDI. impactul proiectului CDI. . depunerea şi înregistrarea propunerii pentru competiţie. execuţia proiectului CDI. selectarea propunerilor. negocierea contractului de finanţare. evaluarea propunerilor. finalizarea proiectului CDI. valorificarea proiectului CDI.  Orice persoană sau grup de persoane dintr-o instituţie de CDI. contractarea (moment din care propunerea de proiect devine proiect).

(d3) programe ale unor grupuri de investitori ale societăţilor comerciale private şi ale altor organizaţii. (a2) programe ale unor fundaţii cunoscute. alte programe europene. (a3) programe ale unor organizaţii. d) (d2) programe ale primăriilor. instituţii. programe la nivel local: (d1) programe ale prefecturilor. (c3) programe ale unor ministere sau ale altor instituţii publice centrale sau locale. regii autonome. (c2) programul de granturi de cercetare CNCSIS.  . programe la nivel naţional: c) (c1) programe din Planul Naţional de Cercetare .Sursele de finanţare pot fi: a) la nivel internaţional: (a1) programe ale Băncii Mondiale. programe la nivel european: b) (b1) programe ale Uniunii Europene: Programele Cadru (FP 6) şi (FP 7) ale Comisiei Europene. (b2) programe ale Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare BERD. Fonduri Structurale. (c4) programele Nucleu ale institutelor naţionale de cercetare. internaţionale. (c5) programe ale unor societăţi comerciale. asociaţii etc. ale unor fundaţii sau ale altor organizaţii.Dezvoltare şi Inovare II. denumite programe sectoriale.

 informarea privind obiectivele proiectului şi sursele de finanţare posibile.a. (b4) obiective sportive.  În general. ca obiective principale:  realizarea de cercetări ştiinţifice (cercetări ştiinţifice fundamen-tale.(2) Elemente de bază privind proiectele de CDI  Proiectul CDI poate fi definit ca fiind suma activităţilor desfăşurate în scopul realizării unui obiectiv. dezvoltare tehnologică. .  elaborarea propunerii financiare a proiectului CDI. (b5) obiective economice etc. aplicative.  realizarea de proiecte pentru scopuri sociale. (b2) obiective culturale. precompetitive.  încadrarea proiectului în obiectivele programului în cadrul căruia se propune finanţarea.  elaborarea propunerii tehnice a proiectului CDI.  construirea echipei de colaboratori şi a unui consorţiu de terţi. elaborarea unei propuneri de proiect CDI presupune parcurgerea următoarelor etape.).  realizarea de proiecte de investiţii pentru: (b1) retehnologizarea unor unităţi sau secţii existente. transfer tehnologic ş. în general.  cunoaşterea strategiei finanţatorului şi a beneficiarului. (b3) obiective educaţionale.  managementul proiectului CDI. Proiectele CDI pot avea.

astfel:  In primul rând este esenţial să fie cunoscut obiectul final al proiec-tului motiv pentru care cel mai dificil lucru este elaborarea temei tehnice a produsului. În acest scop managerul de proiect trebuie să elaboreze un plan de realizare al obiec-tivelor principale ale proiectului cu necesarul de fonduri pentru acestea. .  In al doilea rând este necesară o redactare clară şi cât mai la obiect atât a titlului proiectului cât şi a conţinutului propunerii de proiect. europene sau naţionale. unităţi administrative locale sau centrale etc.  In al treilea rând trebuie să se facă o riguroasă distribuţie a necesarului de fonduri pentru a se evita atât o suprasolicitare de fonduri cât şi o subevaluare de fonduri. de solicitări ale unor agenţi economici.   Ideea unui proiect este generată de necesităţile societăţii. Materializarea unei propuneri de proiect revine managerului de proiect care trebuie să convingă finanţatorul de reuşita proiectului. a tehnologiei sau a serviciului care fac obiectul proiectului. de obiecti-vele unor programe internaţionale. Elaborarea unei propuneri de proiect este condiţionată de mai mulţi factori.

 Corespunzător sistemelor de competiţii "de sus în jos" şi de "jos în sus" există proceduri specifice care sunt elaborate şi făcute publice înaintea declanşării competiţiilor de către Autoritatea contractantă gestionară a Programului de CDI. există două mari categorii sau sisteme de competiţii:  sistemul "de sus în jos" ("top-down").  Pentru primul caz.  In funcţie de modul de scoatere la competiţie în cadrul programului de CDI.  Pachetul de informaţii. în general. pentru sistemul "de jos în sus". (3) Obiectivele şi structura unui proiect de CDI (3.  sistemul de "jos în sus " ("bottom-up"). dezvoltare şi inovare. respectiv două documente:  Termenii de referinţă. a Programului Cadru 7 al Uniunii Europene şi al altor programe de cercetare şi dezvoltare tehnologică se face în sistem competiţional prin proceduri legiferate. oricare proiect. procedura competiţiei este licitaţia iar pentru cel de al doilea caz. ca de altfel.  . prin evaluarea şi selecţia propunerilor de proiecte.1) Obiectivele unui proiect de CDI  Finanţarea proiectelor de CDI în cadrul Programelor Naţionale. că indiferent de sursa de finanţare (bugetul de stat sau sursă privată) proiectele de cercetare. prin evaluare şi ierarhizare a propunerilor de proiecte. procedura este de selecţie.Trebuie subliniat faptul. pentru sistemul "de sus în jos" . se câştigă de către executant în sistem competiţional.

obiectivele proiectului de CDI sunt fixate de către Autoritatea contractantă prin Termenii de referinţă (în primul caz.    In funcţie de tipul de competiţie. se finanţează de la bugetul de stat. . În Pachetele de informaţii şi în Termenii de referinţă sunt prezentate toate elementele necesare elaborării unei propuneri de proiect sau unei oferte pentru licitaţie şi participării la competiţie (condiţii. valorificare şi alte activităţi cu rol de sprijin pentru stimularea cercetării . criterii de evaluare şi selecţie etc.transfer tehnologic. respectiv. proiecte şi activităţi de cercetareştiinţifică. Prin programele componente ale Planului naţional pentru CDI II.) In aceste condiţii. al competiţiei "de sus în jos") şi. o propunere de proiect elaborată şi depusă pentru solicitarea finanţării trebuie să aibă obiective care să fie în concordanţă cu obiectivele programului în cadrul căruia se solicită finanţarea sau să respecte întocmai obiectivele fixate deja în Termenii de referinţă pentru proiectul prioritar sau sectorial care se scoate la licitaţie. de către ofertantul propunerii de proiect prin însăşi propunerea de proiect întocmită (în cel de al doilea caz). termene.dezvoltaretehnologică. eligibilitate.dezvoltării şi inovării.

 restructurarea cercetării prin îmbunătăţirea coordonării politicilor si activităţilor naţionale de cercetare (privind procesele de cercetare şi dezvoltare tehnologică finanţate în Europa).  Programul Naţional Cercetare de Excelenţă – CEEX (2005 .II (2007 -2013) a avut următoarele obiective generale:  formarea unei „pieţe interne" in cercetare.  creşterea nivelului de colaborare în interiorul şi în exteriorul Uniunii Europene.2008) care a făcut legătura dintre programele primului Plan Naţional de CDI-I (1999 2006) şi programele Planului Naţional de CDI . ţinând seama de aspecte relevante ale altor politici de nivel naţional sau continental. produselor cercetării şi tehnologiei printr-o colaborare ştiinţifică.  o arie pentru mişcarea libera a cunoştinţelor.  o restructurare a „fabricii europene de cercetare" prin îmbunătăţirea coordonării politicilor şi activităţilor naţionale de cercetare în corelare cu procesele de cercetare-dezvoltate finanţate din bugetul Uniunii Europene.  dezvoltarea unei politici europene de cercetare care se referă la fondul activităţilor de cercetare şi la alte aspecte relevante ale politicilor de nivel naţional sau continental. care se referă la fondul activităţilor de cercetare. produselor cercetării şi tehnologiei.  dezvoltarea unei politici europene de cercetare.  diseminarea pe scară largă a cunoştinţelor. Programele europene de cercetare au ca obiective principale:  formarea unei „pieţe interne" în domeniul cercetării-dezvoltăriiinovării. .

In sfârşit. cu impact la nivelul agenţilor economici şi transferul cunoştinţelor în practica economică. de către unele structuri guvernamentale sau chiar de unii investitori. propunerea de proiect trebuie să evidenţieze în primul rând utilitatea şi în al doilea rând eficienţa implementării proiectului pentru a convinge un finanţator să acorde cadrul şi finanţarea necesare realizării proiectului.2013) sunt:  Crearea de cunoaştere.  Creşterea competitivităţii economiei româneşti prin inovare. trebuie să evidenţieze în cea mai mare măsură capacitatea proiectului. În cazul proiectelor care sunt solicitate de unii agenţi economici. în scopul creşterii vizibilităţii internaţionale a cercetării româneşti şi a transferării ulterioare a rezultatelor în practica socio-economică. a partenerilor şi a echipei de cercetători de a realiza obiectivele scoase la licitaţie. respectiv găsirea de soluţii tehnice şi ştiinţifice care susţin dezvoltarea socială şi îmbunătăţesc finanţarea acesteia. în baza unor termeni de referinţă.  Creşterea calităţii sociale.   Obiectivele strategice ale Planului Naţional de CDI II (2007 . respectiv obţinerea de rezultate ştiinţifice şi tehnologice de vârf. de către conducătorii de programe. competitive pe plan global. . propunerile de proiecte din categoria celor scoase la licitaţie. de unităţile de administraţie publică locală sau centrală. în vederea dezvoltării de activităţi sau în vederea realizării unor obiective de investiţii.

atât obiectivele care necesită desfăşurarea unor activităţi şi pentru care sunt necesare resurse umane şi materiale cu ajutorul cărora se obţin rezultate. cât şi termenele de realizare (de început şi de sfârşit) ale acestor activităţi astfel încât termenul final de realizare al obiectivelor să fie respectat conform planificării din contractul de finanţare.(3.  Orice proiect de cercetare trebuie să cuprindă în mod defalcat pe etape.  În figura următoare este reprezentată schematic structura de execuţie a unui proiect structură care se regăseşte în fiecare etapă de predare de rezultate şi de decontare a activităţilor prevăzute şi finalizate pentru etapa respectivă.  Fiecare grup de activităţi conduce la realizarea unor indicatori care caracterizează aceste activităţi şi prin care se pot cuantifica rezultatele obţinute. indiferent de domeniul din care fac parte.  Pentru o mai uşoară urmărire şi structurare a proiectului activităţile se pot grupa astfel încât să se stabilească un acelaşi termen de solicitare a decontărilor în cadrul fiecărei etape de predare intermediară a Raportului de cercetare. reflectată de activităţile desfăşurate de la nivelul de început al proiectului şi până la nivelul de finalizare al acestuia.2) Structura generală a unui proiect de CDI  Proiectele de cercetare-dezvoltare-inovare au. o structură comună de execuţie.  Pentru fiecare activitate sau grup de activităţi vor trebui planificate: .

Planificare Resurse umane Resurse financiare Resurse materiale Termene de realizare Impactul proiectului .ETAPE PROIECT Obiective Activităţi Rezultate Indicatori Parteneri participanţi la realizarea proiectului Organizare .

Oferta tehnică trebuie elaborată de comun acord cu toţi partenerii care vor realiza proiectul şi să aibă şi avizul agentului economic beneficiar. . două părţi distincte: oferta tehnică şi oferta financiară la care se adaugă documente de identificare a partenerilor participanţi la realizarea proiectului. dotările etc). Elaborarea unei oferte de proiect trebuie să înceapă prin definirea temei tehnice care să cuprindă caracteristicile importante ale produsului. atunci când proiectul se finalizează cu valorificarea rezultatelor la un beneficiar. o prezentarea detaliată a proiectului CDI.   Prezentarea succintă a proiectului este compusă din: titlul  proiectului. Orice  ofertă de proiect CDI trebuie să conţină. care trebuie să fie cât mai concret şi elocvent şi care să reflecte obiectivul final al proiectului.  necesarul de resurse financiare. Reprezentarea schematica a structurii de execuţie a unui proiect necesarul   necesarul de resurse materiale (echipamentele.  După îndeplinirea condiţiilor amintite anterior se poate începe elaborarea ofertei tehnice pentru propunerea de proiect. în principal. nivelul de calificare şi specializările personalului).  termenul de finalizare al fiecărei etape. tehnologiei sau serviciului care vor face obiectul viitorului proiect. de resurse umane (număr de persoane x ore.  prezentare generală a obiectivelor şi posibilităţilor de realizare şi de valorificare o a proiectului. Ofertele pentru proiectele de CDI care au ca scop obiective de investiţii sau realizarea de tehnologii sau produse de valori mari trebuie să fie însoţite obligatoriu de studii de fezabilitate care să evidenţieze necesitatea şi eficienţa realizării investiţiei sau a tehnologiei sau asimilării produsului.  scurtă prezentare a necesităţii abordării proiectului.  Ofertao scurtă prezentarecuprindă două părţi şi anume:  tehnică trebuie să a proiectului CDI.

încadrarea în termenele de realizare prin detalierea activităţilor pe perioade de timp şi pe parteneri ai proiectului (unităţi de CD. rezultatele tehnice aşteptate. de dotări ale partenerilor etc. Primul impact al evaluatorului cu propunerea de proiect va fi această scurtă prezentare şi prin urmare importanţa acesteia este deosebit de mare.  .) şi prin conceperea şi stabilirea calendarului de timp. prezentarea posibilităţilor tehnice de realizare. prezentarea schemelor de realizare pe obiective.  Prezentarea detaliată a proiectului cuprinde următoarele:          prezentarea tehnică şi ştiinţifică a proiectului. necesarul de aparatură de laborator şi de dotări suplimentare. beneficiile preconizate. de resurse materiale şi umane. modul de comunicare între participanţii la realizarea proiectului. a resurselor materiale şi umane care contribuie la realizarea fiecărui obiectiv. modul de valorificare şi diseminare a rezultatelor. profitul estimat. rolul şi responsabilităţile fiecărui partener şi uneori chiar a fiecărei echipe de cercetători de la fiecare partener (dacă există mai multe echipe ale partenerului respectiv). rentabilitatea aplicării rezultatelor.a. metodele şi modalităţile de conducere şi coordonare propuse de conducătorul de proiect. agenţi economi ş.

 prezentarea fiecăruia dintre parteneri. experienţa profesională.  prezentarea participanţilor (persoane) . atât din punct de vedere al structurii de personal cât şi din punct de vedere al posibilităţilor şi credibilităţii economico . obiectivele rezultate în urma activităţilor.  detalierea utilizării resurselor financiare. . nivelul de participare a fiecărui partener.nivelul de calificare al acestora.  planul de realizare şi conducere a proiectului elaborat de comun acord între toţi partenerii care să cuprindă activităţile desfăşurate de fiecare partener şi prezentate într-o succesiune logică. Oferta financiară trebuie să cuprindă:  prezentarea parteneriatului cu necesarul de resurse financiare şi sursele de obţinere ale acestora. resursele financiare necesare şi termenele aferente finalizării etapelor.  menţionarea necesarului de dotări care se vor face din proiect. experienţa în domeniul proiectului etc. indicatorii realizaţi.  Oferta financiară este acea parte a ofertei care prezintă pe de o parte necesarul de resurse financiare şi pe de altă parte partenerii şi participanţii la proiect.financiare a acestora.

 categoriile de rezultate. pe etape şi modul de utilizare a acestora de către parteneri. de difuzare. atribuire şi exploatare de către parteneri a drepturilor de proprietate asupra rezultatelor scontate (drepturi intelectuale. de producţie.  setul de probleme tehnologice care trebuie rezolvate pentru realizarea şi producerea în cooperare a respectivelor produse. Acordul de parteneriat trebuie să cuprindă:  contribuţia efectivă a fiecărui partener ca eforturi financiare. .  modul de identificare. de comercializare etc). în fiecare etapă de realizare a proiectului. materiale şi resurse umane. tehnologii sau servicii.

BAZELE METODOLOGIEI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE & ALE MANAGEMENTULUI PROIECTELOR DE CERCETARE Subcapitolul  1 – Principiile fundamentale ale metodologiei şi ale managementului de proiect Subcapitolul 2 – Metodologia şi managementul general al proiectelor de CDI  Subcapitolul 3 – Metodologia şi managementul economic al proiectelor de CDI  Subcapitolul 4 – Metodologia şi managementul resurselor umane în proiectele  de CDI Subcapitolul 5 – Metodologia şi managementul resurselor financiare şi  materiale în proiectele de CDI Subcapitolul 6 – Metodologia şi managementul riscurilor în proiectele de CDI  Subcapitolul 7 – Metodologia şi managementul drepturilor de proprietate  intelectuală Subcapitolul 8 – Metodologia şi managementul valorificării şi transferului rezultatelor proiectelor de CDI  Subcapitolul 9 – Elemente de etică şi deontologie profesională în activitatea de CDI  Subcapitolul 10– Legislaţia referitoare la activităţile de CDI  CAPITOLUL VI .

stabileşte reguli şi proceduri pentru funcţionarea echipei de cercetare şi funcţionarea parteneriatului proiectului CDI. controlul şi îmbunătăţirea calităţii activităţilor. astfel:  existămanagementcumanagerundecalitatea managementului de proiect CDI apare din calitatea de manager.  posibilitatea utilizării „trilogiei Juran” pentru realizarea unui proiect CDI: planificarea.  îmbunătăţirea continuă a calităţii activităţilor şi a rezultatelor cercetărilor ştiinţifice aferente proiectului CDI.Subcapitolul 1.  directorul de proiect CDI alias ca şi manager. considerate ca şi principii ale acestui management specific. Principiile fundamentale ale metodologiei şi ale managementului de proiect CDI Între managementul general al activităţilor unei organizaţii şi managementul general al activităţilor unui proiect de cercetare ştiinţifică. . aceleaşi principii de bază ale managementului se aplică şi în managementul organizaţiei şi în managementuli de proiect CDI. dezvoltare tehnologică şi inovare sunt diferenţe relativ mici. Bazele metodologieişi managementului de proiect CDI se exprimă prin elemente fundamentale.

libera iniţiativă.  . motivarea materială şi morală a personalului din cercetare pentru creşterea eficienţei activităţilor de cercetare aferente  proiectelor CDI.  subordonarea intereselor individuale faţă de interesele  generale ale proiectului CDI. recompensarea echitabilă a muncii de cercetare. Principiile fundamentale ale metodologiei şi ale managementului de proiect CDI comportament  de lider al directorului de proiect şi al echipei de cercetare proiect CDI. cultivarea „spiritului de echipă”pentru echipa de cercetare a  proiectului CDI.Subcapitolul 1. şi utilizarea raţională şi economică a resurselor. aplicarea legăturilor compatibile între procesele de cercetare  procesele de instruire a personalului de cercetare. cu acceptarea riscului în cercetare.  organizare de evidenţe permanente a resurselor. unicitateaconduceriipentrurealizareaobiectivelor  proiectului CDI.  analiza proceselor de cercetare prin elementele şi  componentele structurale şi funcţionale.

(b) asigurarea resurselor logisticii şi a infrastructu-rilor necesare realizării proiectului CDI.Subcapitolul 2 Metodologia .  Scopul principal al metodologiei şi managementului de proiect este de a elabora propunerea de proiect.  Funcţiile metodologieişi managementului de proiect CDI sunt proiectate astfel: (a) stabilirea şi formularea obiectivelor proiectului CDI şi transferul lor către echipa sau echipele de cercetare ale proiectului CDI. . de a obţine rezultatele şi indicatorii planificaţi şi de a atinge obiectivele planificate prin transferarea rezultatelor cercetării în economie. la termenul prevăzut şi la volumul cheltuielilor estimate. de a câştiga şi de a asigura finanţarea şi cofinanţarea proiectului. industrie şi societate. de a executa proiectul conform planului de realizare. (c) organizarea activităţilor de cercetare şi conexe cercetării în scopul asigurării desfăşurării acestora. managementul general al proiectelor de CDI (1) Scopul şi funcţiile metodologiei şi managementului general al proiectelor de CDI  Integrarea managementului general se realizează printr-o combinaţie echilibrată între ştiinţa de a conduce o activitate / o organizaţie sau un proiect CDI şi arta de a instruire a managerului de proiect CDI.

a partenerilor proiectului. a resurselor materiale. materiale şi financiare) joacă un rol determinant în câştigarea finanţării. a echipelor de cercetători. (e) controlul şi monitorizarea realizării obiectivelor etapelor şi ale proiectului. în acest sens. (g) realizarea valorificării rezultatelor prin transferul tehnologic al acestora sau prin disemninare pe scară largă a noilor cunoştinţe obţinute din finalizarea proiectului.(d) implicarea. (2) Metodologia şi managementul conceperii proiectelor CDI şi asigurării resurselor acestora   Directorul de proiect acţionează ca un manager din faza de pregătire şi elaborare a propunerii de proiect. . (f) asigurarea calităţii proiectului CDI. Stabilirea tematicii. constituie elemente necesare succesului de proiect CDI. a bugetului necesar. a titlului. managementul conceperii proiectului de CDI şi al asigurării resurselor (umane. a infrastructurii şi logisticii. inclusiv ale indicatorilor tehnico-economico-sociali. a modului de comunicare în cadrul proiectului şi a altor elemente principale de management. prin motivare şi instruire a întregului perso-nal din echipele de cercetare şi a celui auxiliar pentru execuţia activităţilor proiectului CDI. execuţiei şi finalizării ulterioare a proiectului CDI.

conceperii şi stabilirii calendarului de timp. fiind unul dintre elementele de bază ale propunerii de proiect CDI: Planul de realizare al proiectului CDI cuprinde totalitatea  activităţilor. obiectivelor etapelor. resurselor necesare şi a rezultatelor parţiale şi finale ale proiectului. coordonatoarea fondurilor destinate realizării de proiecte de CDI. planificării costurilor. Managementul proiectelor din cadrul programelor naţionale de CDI reprezintă elementul de bază al succesului şi are un rol  important în comunicarea cu Autoritatea contractantă.termenelor de predare. rapoartelor tehnico-ştiinţifice. Planul de realizare a unui proiect de CDI este principalul instrument de management al activităţilor în proiect. Realizarea obiectivelor proiectului CDI se obţine prin respectarea  planului de realizare.  .O atenţie mărită este acordată planificării resurselor financiare şi umane.

să prezinte obiectivele.   .  să fie respectat de colaboratori şi de Autoritatea contractantă.  să prezinte documentaţiile. detaliile şi materialele complet şi clar.    Un proiect selectat pentru finanţare. măsuri de corecţie necesare.  măsurarea rezultatelor parţiale. contractat şi finanţat trebuie să aibă un management special cu următoarele elemente: activităţi pentru realizarea obiectivelor parţiale ale etapelor. rapoartele de etapă şi  metodologiile de urmărire şi control. Directorul de proiect trebuie să aibă mobilitatea comunicării şi procedură pentru execuţia proiectului în vederea îndeplinirii următoarelor condiţii: să conducă la realizarea obiectivelor prevăzute în proiect în scopul îndeplinirii obiectivelor programului respectiv.  valorificarea rezultatelor.  transmiterea rezultatelor către Autoritatea contractantă. să prezinte realizările etapelor proiectului clar şi convingător.

Managerul de proiect desfăşoară o activitate permanentă şi ciclică (vezi figura următoare). Managerul raportează obiectivele şi rezultatele realizate către Autzoritatea contractantă Managerul corectează Planul de realizare Managerul măsoară rezultatele şi planifică etapa următoare Managerul identifică problemele şi riscurile Activitatea managerului de proiect CDI .

evidenţiază importanţa informaţiilor din exteriorul şi din interiorul echipei proiectului. prin măsurători periodice. evidenţierea deficienţelor. Activitatea managerială este făcută după Planul de realizare. Schema din figura următoare. Matrice de informaţii exterioare Matrice de prognoză Planul de realizare a proiectului Matricea de corectare Matricea de monitorizare Matricea de măsuri •Σχηεµα informaţiilor din exteriorul şi interiorul echipei de proiect . analiza riscurilor. necesare pentru corectarea permanentă a activităţilor. lipsurilor sau erorilor şi corectarea lor permanentă şi prin obţinerea de rezultate concrete la fiecare etapă.

ceea ce permite repartizarea sarcinilor pe etape de realizare şi asigură îndeplinirea acestora în paralel. cu desfăşurarea în timp a acestora. din punct de vedere al îndeplinirii condiţiilor impuse prin Pachetele de informaţii sau Termenii de referinţă şi pentru asigurarea succesului execuţiei proiectului respectiv. Planul de realizare al proiectului şi matricea cadru logică permit managerului de proiect CDIsă urmărească desfăşurarea etapelor de realizare ale proiectului şi participarea fiecăruia dintre parteneri. Planificarea sarcinilor se face pentru fiecare membru al echipei de cercetare a proiectului. care cuprinde toate etapele acestuia. Structura proiectului este realizată pe etape. un element cu o importanţă deosebită. Echipa de cercetare a proiectului CDI începe planificarea prin elaborarea Planului de realizare al proiectului. . Programele naţionale de CDI prevăd condiţiile de parteneriat distinct pe fiecare modul sau subprogram în parte. Planificarea sarcinilor. respectiv pentru fiecare membru al echipei.      Parteneriatul în relaţiile dintre parteneri reprezintă în cadrul oricărui proiect CDI. Pe baza activităţilor şi obiectivelor propuse se realizează planificarea proiectului şi calendarele de alocare a resurselor de timp şi a resurselor umane. În baza acestui mod de desfăşurare al proiectului se pot elabora pachete de lucru pentru echipele de cercetare. Parteneriatul este stabilit printr-un Protocol de colaborare între toţi partenerii şi este statuat prin contracte ferme care includ clauzele prevăzute în contractul principal încheiat între contractorul principal şi Autoritatea Contractantă.

Analiza PERT cuprinde trei etape respectiv: (a)planificarea. (c2) evaluarea oportunităţii planificării propuse şi revizuirea ei. elaborată în aceeaşi perioadă. În lucrările de specialitate sunt utilizate mai multe denumiri. ca şi metoda PERT. (a2) aranjarea sarcinilor şi a evenimentelor într-o secvenţă fezabilă. Drumul critic este o bază pentru stabilirea calendarului unui proiect. (a3) elaborarea diagramei. a datelor maxime permise şi a marjelor de timp pentru fiecare eveniment. . pentru aceeaşi metodă de planificare adică. pentru acelaşi instrument: PERT. care cuprinde: (a1) identificarea sarcinilor şi estimarea necesarului de timp pentru acestea. (b)încadrarea în timp. care cuprinde: (c1) calcularea datelor minime posibile. CPM sau PERT/CPM. Cel mai important concept al analizei PERT este Drumul critic. unde durata totală a unui proiect nu poate să fie mai mică decât timpul total al drumului critic. Acest lucru se face lucrând de la stânga la dreapta şi apoi de la dreapta la stânga diagramei. Drumul critic drumul de la începutul la sfârşitul reţelei. ale cărui activităţi însumează un total de timp mai mare decât orice alt drum din reţea.    Pentru planificarea sarcinilor se utilizează diagrama PERT ca o metodologie de management al proiectului asemănătoare cu cea care derivă din Metoda Drumului Critic. adică stabilirea datelor de început şi de sfârşit: (c)analiza propriu-zisă.

paralel sau prin suprapunere temporară. Sarcinile finalizate vor rămâne cu totul în partea stângă a liniei. împărţită în unităţi de măsură. sau în versiuni mai complexe (cu ajutorul aplicaţiilor software de management al proiectului). Zona marcată reprezintă perioada preconizată pentru acea sarcină. Pe măsură ce proiectul avansează. Timpul în care este estimat să se finalizeze o sarcină este reprezentat printr-o bară orizontală. obiectivele şi etapele concepute pentru execuţia proiectului. coordonarea şi monitorizarea unor sarcini specifice dintr-un proiect. este o diagramă care oferă o ilustrare grafică a unui program de activităţi.    Planificarea termenelor este strâns legată de activităţile ce trebuie realizate pentru execuţia şi finalizarea proiectului. Pentru o planificare detaliată se poate utiliza diagrama Gantt. Ea ajută la planificarea. Pentru exemplificare. Diagramele Gantt se pot realiza în versiuni simple. prin umplerea barelor pe o lungime proporţională cu procentul realizat din sarcina avută în vedere. Planificarea resurselor de timp şi a resurselor umane se face în concordanţă cu activităţile. fiecărei sarcini îi este alocat un rând. . trăgând o linie verticală în dreptul datei curente. Sarcinile pot evolua relativ la alte sarcini în mod secvenţial. Sarcinile viitoare rămân cu totul în dreapta liniei. se poate uşor stabili stadiul în care se află proiectul. în figurile următoare sunt redate şi planificarea resurselor de timp şi resurselor umane în cazul unui proiect de CDI (cu 8 etape de predare şi o durată totală de execuţie de 23 de luni). Forma grafică a unui astfel de instrument de planificare constă într-o matrice pe a cărei axă orizontală este reprezentată perioada de timp pe care se întinde proiectul. în modul acesta. diagrama este adusă la zi. Diagrama Gantt. In cadrul unei diagrame Gantt.

•Πλανιφιχαρεα resurselor de timp. . economic şi social 2 3 4 5 6 7 8 • Planificarea resurselor de timp. Etape / Activităţi Coordonator Partici pant 1 Participanţi la realizarea activităţilor Partici pant 2 Partici pant 3 Partici pant 4 Partici pant 5 Partici pant 6 Partic ipant 7 1 Etapa I ● Studii Etapa II ●Scheme cinematico funcţionale ● Structură / componente Etapa III ●Documentaţie de execuţie ●Caiet de sarcini / Manual de utilizare Etapa IV ●Model experimental / Testare Etapa V ● Prototip Etapa VI ●Experimentare/ Certificare ●Diseminare Etapa VII ●Transfer tehnologic Etapa VIII ●Impactul ethnic. tehnologic.Nr. crt.

•Πλανιφιχαρεα resurselor umane .

Planificarea resurselor este importantă şi ţine cont de eventualele suprapuneri de sarcini.  analiza şi redistribuirea resurselor pentru punctele problematice.  Planificarea resurselor cuprinde totalitatea resurselor financiare şi a celor umane mobilizate pentru execuţia şi finalizarea proiectului.  se compară necesităţile cu disponibilităţile resurselor. astfel:  se stabilesc resursele financiare necesare pe etapă (pachet de lucru) răspunzându-se la următoarele întrebări:  care sunt resursele necesare?  cât din aceste resurse sunt necesare pe fiecare activitate?  când sunt necesare aceste resurse?  unde trebuie să fie utilizate?  se cumulează necesarul de resurse după următoarele criterii:  după activităţi. pentru etapele de iniţiere. şi pentru funcţionarea sistemului. Planificarea resurselor umane ţine cont de necesarul de resurse umane. Planificarea resurselor are următoarele obiective principale:  estimarea necesarului şi a disponibilităţilor. de implementare. de realizare a documentaţiei.  se analizează şi se replanifică resursele pentru punctele critice. Pentru planificarea resurselor financiare se parcurg următoarele etape.  optimizarea mijloacelor folosite. .  după succesiunea temporală.  după mijloace de intervenţie.

 În cazul general. Responsabilitatea cea mare o are însă directorul de proiect.  . astfel:  să stabilească un număr de colaboratori necesari pentru executarea paşilor de lucru planificaţi. propunerile de proiect sunt formulate şi înaintate de un grup format din:  una sau mai multe unităţi cu profil de cercetare-dezvoltare.Planificarea personalului îndeplineşte următoarele condiţii. (3) Metodologia şi managementul organizării proiectelor de CDI  Una dintre cele mai importante funcţii ale metodologieişi managementului de proiect este cea de organizare a tuturor activităţilor care se desfăşoară în cadrul proiectului CDI.  să ţină cont de corespondenţa între calificare şi activităţile pe care trebuie să le îndeplinească.  Organizarea activităţilor cuprinse în Planul de realizare al proiectului revin atât directorului de proiect cât şi responsabililor de proiect de la contractorii asociaţi în parteneriatul proiectului. beneficiari direcţi ai rezulta-telor (producători/utilizatori ai produsului/tehnologiei/ serviciului respectiv).  Planificarea resurselor trebuie să ţină cont de costurile interne şi de costurile externe necesare realizării proiectului.  unul sau mai mulţi agenţi economici.

iar funcţiile executive (operative) de coordonare sunt asigurate de responsabilii echipelor de cercetare.  serviciile şi mijloacele de comunicare. mijloacele şi reţelele de comunicare interioare organizaţiei şi cele cu exteriorul .  asigurarea infrastructurii şi a logisticii.  utilităţile necesare desfăşurării activităţilor.  aparatura şi echipamentele de cercetare. cunoştinţele.  asigurarea resurselor materiale şi financiare. abilităţile şi deprinderile de comunicare ale responsabililor  de proiect ale cercetătorilor şi personalului angajat în execuţia proiectului.  O importanţă majoră o au sistemele. . Asigurarea infrastructurii care are implicaţii asupra realizării activităţilor.  echipamentele hardware şi software.precum şi priceperea. experimentare şi măsurare.  asigurarea unui mediu de lucrufavorabil realizăriiobiectivelor planificate.  parteneriatul dintre contractori.  comunicarea dintre parteneri şi membrii echipelor de cercetare. măsurare şi control.Organizarea proiectului se referă la:  asigurarea resurselor umane. se referă la următoarele probleme astfel:  sursele de energie. Coordonarea activităţilor în conformitate cu Planul de realizare al proiectului revine directorului de proiect.  spaţii de lucru / de cercetare / de experimentare.  mijloacele de verificare.

    Directorul de proiect determină competenţa necesară pentru personalul care execută activităţile din Planul de realizare. Pentru execuţia unui proiect de CDI se realizează un parteneriat format din două sau mai multe echipe de cercetare din diferite unităţi de CDI sau beneficiari ai rezultatelor proiectului. în afara contractorului principal care este şi coordonatorul proiectului. care au experienţă în astfel de activităţi.  să se asigure că au fost cuprinşi în echipele de specialişti din toate domeniile şi cu toate competenţele necesare pentru realizarea diferitelor etape ale proiectului. membru al echipelor de cercetare. . până la sarcinile şi responsabilităţile fiecărui partener şi respectiv.  să se facă o evaluare a eficacităţii acţiunilor planificate.  valorificarea rezultatelor proiectului. astfel:  să se asigure că personalul cuprins în Lista de personal este conştient de importanţa activităţilor pe care le execută şi de influenţa acestor activităţi asupra realizării obiectivelor proiectului. care trebuie să corespundă obiectivelor generale ale programului în care a fost încadrat proiectul.  realizarea proiectului. sunt implicaţi în modul cel mai direct în:  managementul proiectului. In schema următoare este prezentată planificarea ierarhică a unui proiect de CDI pornind de la obiectivele generale. Pentru realizarea obiectivelor se planifică activităţile astfel încât fiecare sarcină să fie realizată de persoane din cadrul parteneriatului. în calitatea lor de parteneri în proiect. ceilalţi contractori.

resurse de personal. RT . inclusiv cele consumabile.Obiectivele generale ale proiectului Obiectivul specific al proiectului Rezultatele proiectului Activităţi Sarcini şi responsabilităţi ● Planificarea ierarhică a unui proiect CDI      Fiecărei activităţi i se stabilesc resursele . în funcţie de echipamentele si materialele.resurse materiale. în funcţie de timpul estimat pentru fiecare activitate. în funcţie de sarcinile ce se execută în cadrul fiecărei activităţi. RP .resurse financiare obţinute de la buget şi prin cofinanţare. . utilizate în cadrul fiecărei activităţi.resurse de timp. astfel: RF . RM .

Graful proiectului. prezentat în figura următoare. După identificarea şi stabilirea activităţilor pe baza Planului de realizare a proiectului se realizează „graf al activităţilor” . Activitatea A2 3 Activitatea A4 Activitatea A6 7 Activitatea A8 START Finalizarea activităţii A1 Finalizarea activităţii A3 şi A4 Activitatea A3 Finalizarea activităţii A5 Finalizarea activităţii A7 şi A8 Activitatea A1 Activitatea A5 Activitatea A7 Graful activităţilor unui proiect . reflectă schema de desfăşurare a activităţilor.

Clarificarea obiectivelor în fiecare etapă de realizare a proiectului poate avea loc după o schemă ciclică în faze. determină elaborarea unei proceduri de comunicare între parteneri şi între echipele de lucru ale proiectului. soluţii care pot fi refolosite în-proiectul care se realizează.    Pentru ca fiecare cercetător care lucrează în una din echipele de cercetare ale unuia dintre parteneri să poată fi informat cu privire la stadiul activităţilor. cu avizul responsabilului de activitate. . În Dicţionarul proiectului sunt înregistrate metodele de lucru şi procedurile ce pot fi folosite precum şi soluţiile tipizate dezvoltate până în acel moment în alte proiecte. problemele care apar la îndeplinirea sarcinilor şi cu privire la stabilirea de noi sarcini. în a doua fază este descrierea modului de desfăşurare al activităţilor. Din acest motiv este necesar să se planifice şedinţe de analiză cu set de date şi informaţii structurate şi înregistrate în Dicţionarul proiectului. care trebuie să menţină o comunicare permanentă cu Autoritatea Contractantă privind stadiul derulării proiectului şi validarea rezultatelor de către aceasta. în ce faza a patra se realizează executarea independentă a activităţii. a procedurilor utilizate şi al metodelor aplicate precum şi explicitarea procedurilor ce se vor aplica. în a treia fază efectuarea activităţilor de către fiecare echipa sub supravegherea responsabilului de proiect. Coordonarea activităţilor din cadrul proiectului revine Directorului de proiect. In prima fază sunt prezentare obiectivele şi a activităţilor aferente obiectivelor. de către fiecare cercetător. Directorii organizaţiilor partenere constituie Consiliu de coordonare al proiectului.

In figura următoare este prezentat modul de constituire al echipelor de cercetare pe parteneri. Echipele de cercetare care se constituie pentru realizarea proiectului vor avea câte un Responsabil de activitate ce va fi numit după competenţele profesionale şi capacităţile sale organizatorice.    Fiecare organizaţie din cadrul parteneriatului are un Responsabil de proiect desemnat pentru a lucra in proiect se va ţine legătura cu directorul de proiect şi îl va reprezenta pe directorul organizaţiei în rezolvarea problemelor curente. elaborarea rapoartelor de activitate de etapă. . realizarea activităţilor şi coordonarea echipei de cercetare. anuale şi final. Responsabilul de activitate răspunde de:      soluţiile găsite pentru rezolvarea problemelor. elaborarea documentelor care să materializeze soluţiile găsite. respectarea termenelor. după experienţa şi cunoştinţele pe care le are în domeniul proiectului.

Consultanţi.financiare Echipade cercetare a partenerului P2 Echipa de cercetare a partenerului P3  Modul de constituire al echipelor de cercetare pe parteneri . Echipa de cercetare a coordonatorului.• MEdCT-ANCS (Autoritatea contractantă) Echipa de coordonare a proiectului CDI Echipa de cercetare a partenerului P1 Echipa de cercetare a partenerului P4 Directorul de proiect. Echipa de lucru pentru activităţi economico .

Monitorizareareprezintăactivitateamanagerialăde  supraveghere a activităţilor. şedinţele comitetului de coordonare a proiectului pentru  definirea şi rezolvarea problemelor strategice.   şedinţe pentru conducerea proiectului. . destinat să asigure stabilitate. comunicarea cu alte proiecte din cadrul programului în care este  finanţat proiectul se realizează de directorul de proiect prin schimb de mesaje. ce defineşte şi determină acţiuni de intervenţie sau de creaţie. performanţe în concordanţă cu cele planificate şi posibilitatea de a acţiona în cazul apariţiei abaterilor de la obiectivele planificate. discuţii si vizite reciproce. informaţiile operative din proiect se transmit prin e-mail. la care participă directorul de proiect.  legăturile cu Autoritatea contractantă sunt ţinute de directorul de  proiect şi reprezentanţii Comitetului de coordonare. conform  unei scheme realizate la Dicţionarul proiectului. pentru refolosire. Controlul calităţii reprezintă un proces managerial al metodologiei şi al managemen-tului de proiect. responsabilii activităţilor şi cercetători. soluţiile tipizate sunt memorate pe suport magnetic.Comunicarea în cadrul proiectului între cercetători sau  între cercetători şi directorul de proiect se poate asigura prin următoarele mijloace: discuţii directe între directorul de proiect şi responsabilii activităţilor.

 controlul executat de Directorul de proiect.  auditurile externe efectuate de organele abilitate Auditul intern se realizează după procedura elaborată de conducătorul  de proiect.  controlul general efectuat de Consiliul de coordonare al proiectului. Monitorizarea poate fi efectuată de directorul de proiect.  controlul propriu-zis al  validarea calităţii. de alţi membri din echipele de cercetare şi chiar de cercetătorul însuşi.  auditurile interne efectuate în cadrul proiectului.  controlul succesiv executat la preluarea unei etape de către executantul următor. . Controlul în cadrul proiectului CDI este realizat sub mai multe forme:  autocontrolul exercitat de fiecare executant. calităţii.  controlul executat de Responsabilul de activitate.  monitorizarea efectuată din partea Autorităţii contractante. cu scopul de a se asigura că cerinţele sunt realizate în conformitate cu previziunile şi cu specificaţiile din oferta proiectului.   monitorizarea calităţii. Monitorizarea realizării obiectivelor proiectului CDI şi a rezultatelor  cercetării cuprinde totalitatea activităţilor de verificare continuă a stadiului realizărilor. Activităţile importante ale controlului calităţii proiectului sunt:  evaluarea calităţii.

c) control integrat. Validarea se face prin examinarea şi furnizarea de acte obiective privind caracteristicile rezultatelor obţinute. activităţile de CDI sunt abordate ca procese. există întotdeauna o analogie între controlul calităţii aplicat de directorul de proiect proceselor de cercetare. de orice fel ar fi acestea şi controlul calităţii aplicat proceselor sau tehnologiilor de realizare de produse. . (b2) control în timpul procesului. dezvoltare şi inovare. (b3) control după proces. în cadrul proiectului CDI. b) control în timpul desfăşurării procesului acesta putând fi: (b1) control înaintea procesului.  Validarea calităţii reprezintă ansamblul activităţilor de confirmare a faptului că sunt satisfăcute cerinţele prevăzute în proiect. dezvoltare tehnologică şi inovare. (b4) control final. următoare este prezentată schema de realizare a controlului de către manager în procesele de cercetare.Controlul propriu-zis al calităţii rezultatelor include toate activităţile  ce se execută pentru măsurarea caracteristicilor realizate şi compararea lor cu cele prevăzute. a) Controlul în afara procesului de CDI:  În fig.  Deoarece şi în activitatea de cercetare ştiinţifică se operează cu conceptul de proces. Astfel.  Astfel se pot diferenţia următoarele tipuri de control: a) control în afara procesului.

Coordonator echipă de cercetare Control înaintea Procesului de CDI Control după procesul de CDI M Ă R I M I Coordonator echipă de cercetare sau M cercetător Ă D E I N T R A R E Studii. Idei. Resurse umane. . Ipoteze. Proceduri. Aparatură de Laborator. Hardware. Software. Laborator de încercări. Echipamente de cercetare. Metode. etc. PROCES DE CDI Rezultat al CDI R I M I Echipă de cercetare Manager de proiect D E I E Ş I R E Laborator de cercetare. Materiale. Compartiment de cercetare.

 În controlul aplicat în managementul de proiect. şi produse materiale echipamente de cercetare. etc. materiale. produse software.  Controlul în timpul desfăşurării procesului de CDI  Controlul realizat in timpul desfăşurării procesului cuprinde patru faze: (b1) controlul înaintea procesului.  Directorul de proiect prelucrează informaţiile şi datele obţinute în urma controlului în afara procesului. (b3) controlul după proces. (b4) controlul final. (b1) Controlul înaintea procesului de CDI  În figura următoare este prezentată schemale controlului calităţii . în funcţie de tipul de activitate controlată.  În cazul proceselor de CDI. rezultatele cercetării. controlul în afara procesului fi utilizat de către directorul de proiect datorită specificului proceselor de CDI. intrările în proces pot fi elemente imateriale studii tehnice. idei. etc. produse hardware. proceduri. (b2) controlul în timpul procesului. se consultă şi analizează informaţiile cu echipa de cercetători şi stabileşte decizia sau recomandarea echipei de cercetare pentru îmbunătăţirea procesului şi în consecinţă. calculatoare. ipoteze.

Ipoteze.M Ă R I M I Coordonator echipă de cercetare Control înaintea procesului D E I N T R A R E Prelucrare informaţii. Idei etc. Software. Materiale. Aparatură de laborator. M Ă R I M I D E PROCES DE CDI Rezultat al CDI I E Ş I R E Echipă de cercetare Schema controlului înaintea procesului CDI . afişare. comandă la process CDI Management de proiect (Director de proiect) Studii. Resurse umane. Metode. Hardware. Echipamente de cercetare. Proceduri.

6) reglajele aparatelor de măsurare şi control în vederea unei funcţionări corecte.1.1) în prima etapă se verifică următoarele activităţi: (b1. selectarea materialelor şi/sau a componentelor care intră în proces pentru a se evita defecte la intrarea în proces.1) caracteristicile materialelor şi semifabricatelor.2. (b1.3) verificarea sistemelor de transport şi de poziţionare a produselor în timpul realizării acestora. Acest tip de control are trei etape distincte: (b1.1) verificarea cantităţilor de materiale necesare pentru desfăşurarea procesului. (b1.2.2) verificarea necesarului de accesorii.4) verificarea existenţei mijloacelor de control care urmează a fi utilizate. (b1.1.3) caracteristicile accesoriilor care se vor utiliza.4) reglajele elementelor componente ale procesului. Controlul efectuat înaintea procesului este pentru verificarea documentaţiei.2) în cea de a doua etapă se verifică următoarele: . (b1.2) corecta funcţionare a sistemelor de poziţionare. (b1.2. (b1. (b1. (b1.2. (b1.1. (b1.5) precizia mijloacelor de măsurare.2.2.1.

    (b1.2) numărul de persoane necesar pentru echipa de cercetare.3.3.1) nivelul de calificare al personalului de cercetare participant la realizarea procesului.3) starea fizică şi psihică a personalului de cercetare. Acest tip de control permite micşorarea sau eliminarea de erori de realizare. eliminarea de neconformităţi. etc. În figura următoare este prezentată schema controlului în timpul procesului de CDI. . Controlul înaintea procesului este recomandat a fi aplicat consecvent de către managerii de proiecte de CDI cu consecinţe favorabile asupra calităţii activităţilor de cercetare. (b1. cum ar fi încercări pe modele experimentale.3. (b2) Controlul în timpul procesului de CDI Acesta metodă de control se utilizează în cazul proceselor de CDI. asupra calităţii rezultatelor cercetării şi reducerea cheltuielilor. prototipuri.3) în cea de a treia etapă se face o verificare privind personalul de cercetare: (b1. (b1.

M Ă R I M I D E I N T R A R E

Control în timpul procesului CDI Studii;  Proceduri;  Aparatură de laborator;  Echipamente de cercetare;  Resurse umane;  Metode;  Hardware;  Software;  Materiale;  Ipoteze;  Idei etc. Echipă de cercetare M Ă R I M I D E I E Ş I R E

PROCES DE CDI

Rezultat al CDI

Prelucrare informaţii, afişare, comandă la process si decizie

Management de proiect

Sistemele de măsurare şi control transmit informaţii către sistemele de prelucrare făcând posibile următoarele acţiuni: (b2.1) reglarea vitezei (tactului) procesului; (b2.2) reglarea unor sisteme de realizare a unor operaţii sau a sistemelor de control; (b2.3) reglarea accesoriilor; (b2.4) oprirea procesului când variabila stabilită a atins valoarea prestabilită; (b2.5) oprirea procesului atunci când acesta nu mai poate fi controlat (a devenit un proces instabil). (b3) Controlul după proces CDI Acest tip de control se bazează pe măsurarea caracteristicii realizate în operaţia anterioară. Informaţiile obţinute sunt prelucrate şi transmise către proces în vederea corectării în conformitate cu figura următoare. Controlul după proces se utilizează când: (b3.1) nu există condiţii pentru controlul în timpul procesului propriu-zis; (b3.2) mediul de lucru nu permite utilizarea instrumentelor de control.

M Ă R I M I D E I N T R A R E

M Ă R I M I D E I E Ş I R E

Echipa cercetare

Schema controlului după procesul CDI

(b4) Controlul final al procesului CDI

 

 

Controlul final constă în analiza amănunţită a rezultatelor proceselor de CDI, în măsurarea caracteristicilor rezultatelor şi în evaluarea nivelului indicatorilor caracteristicilor, în conformitate cu Planul de realizare al proiectului. Controlul integrat Când se utilizează toate formele de control descrise anterior întregul sistem de control este un sistem integrat în proces. În figura urmâtoare sunt prezentate schemele de control integrat în cazul proceselor de CDI. Controlul integrat al proceselor de CDI asigură o corectare a activităţilor de cercetare şi obţinerea calităţii rezultatelor cercetării precum şi un nivel planificat al indicatorilor rezultatelor.

Prelucrare informaţii, afişare, decizii, comanda pentru corectarea pachetelor de lucru, a activităţilor etc.

Control înaintea Procesului

Control după proces

Control după proces

M Ă R I M I D E I N T R A R E

Studii; Proceduri; Aparatură de laborator; Echipamente de cercetare; Instruire personal Metode; Hardware; Software; Materiale; Ipoteze; Idei, etc.

PROCES DE CDI

Produs

Control final

M Ă R I M I D E I E Ş I R E

Prelucrare informaţii şi comandă după proces dupa decizii

Echipă de cercetare

Manager de proiect

Schema controlului integrat

Asigurarea calităţii reprezintă, cea de a doua metodă de realizare a calităţii şi are rolul de prevenire a abaterilor potenţiale. Activităţile de asigurare a calităţii sunt prevăzute în documentaţiile tehnice şi sunt corelate cu celelalte activităţi.  Aplicarea unui sistem de asigurare a calităţii proiectului şi utilizarea controlului calităţii, conduce la obţinerea, de efecte favorabile, astfel: (a) efecte asupra produselor:

(a1) îmbunătăţirea calităţii rezultatelor şi produselor obţinute; (a2) reducerea numărului de produse cu defecte sau de rezultate neconforme sau aberante; (a3) produse cu o calitate uniformă; (a4) creşterea fiabilităţii produselor;

(b) efecte economice:

(b1) reducerea costurilor de fabricaţie; (b2) reducerea costurilor operaţiilor de măsurare şi control; (b3) reducerea consumurilor specifice de materiale şi materii prime;. (c1) creşterea responsabilităţii fiecărui participant la realizarea de proiecte de CDI; (c2) crearea condiţiilor pentru asigurarea unui climat de lucru; (c3) utilizarea optimă a personalului de cercetare; (c4) armonizarea relaţiilor dintre compartimente ale organizaţiei şi dintre persoanele care participă la realizarea proiectelor de CDI; (c5) creşterea retribuţiilor cercetătorilor.

(c) efecte asupra eficienţei activităţilor şi a satisfacţiei personalului:

Subcapitolul 3. Metodologia şi managementul economic în proiectele de CDI

Metodologia şi managementul economic al proiectelor de CDI se referă la conducerea din punct de vedere economico-financiar a execuţiei proiectului şi la economicitatea rezultatelor finale în condiţiile transferului tehnologic în economie. Dintre documentaţiile, studiile şi activităţile, care se referă la metodologia şi managementul economic al proiectelor, sunt de menţionat, astfel:  Studiul de fezabilitate;  Studiul de piaţă;  Studiul de marketing;  Planul de afaceri;  Analiza cost-beneficiu;  Durabilitatea proiectului;  Studiul de impact de mediu;  Studiul tehnic sau Proiectul tehnic;  Proiectul de execuţie;  Audituri externe; Acestea se utilizează în cazul proiectelor de CDI care se finalizează cu o investiţie sau în cazul proiectelor de infrastructură a cercetării.

Studiul de fezabilitate reprezintă documentaţia în care sunt prezen-tate  principalele caracteristici tehnico-economice ale investiţiei, prin care se asigură utilizarea eficientă a capitalului şi acoperirea chel-tuielilor materiale. Studiul de fezabilitate elaborat, în conformitate cu legislaţia română în  domeniu trebuie să includă informaţii cu referire la obiectivele proiectului, amplasament, o descriere cuantificată, estimări de costuri şi un calendar de implementare. Un Studiu de fezabilitate cuprinde părţi scrise şi părţi desenate ordonate pe  capitole cu următoarele date şi informaţii:  Date generale;  Date tehnice ale investiţiei;  Durata de realizare şi etape principale;  Costul estimativ al investiţiei;  Analiza economico-financiară;  Modul de finanţare şi surse de finanţare;  Date privind forţa de muncă;  Avizele şi acordurile potrivit legislaţiei în vigoare;  Părţile desenate; Studiul de piaţă specific fiecărui proiect trebuie să includă informaţii despre în domeniul de activitate în care se face investiţia, cererea pentru rezultatele  imediate ale proiectului consumatorii, competitorii de pe piaţă, interesul pentru rezultatele proiectului etc. Studiul de piaţă trebuie să evidenţieze mediul socio-economic al locului de amplasare a investiţiei, în ce măsură realizarea proiectului contribuie la  realizarea priorităţilor identificate în regiune, dimensiunea economică şi socială, să identifice servicii şi/sau produse ce vor fi introduse pe piaţă de către proiectul propus.

Planul de afaceri se referă la activităţi viitoare ale entităţii (organizaţie  privată sau publică) la planificare şi la rezultatele aşteptate ale investiţiei. Planul de afaceri dovedeşte durabilitate financiară şi are suficientă capacitate financiară şi managerială de a menţine proiectul „durabil".  Planul de marketing defineşte componentele strategiei de vânzări şi oferă detalii referitoare Ia analiza pieţei, vânzări publicitate, relaţii cu publicul. Analiza cost-beneficiu reprezintă un cadru conceptual aplicat unui  proiect public sau privat pentru a determina dacă, acest proiect este valoros public sau social. Analiza cost-beneficiu consideră câştigurile (beneficiile) şi pierderile (costurile) indiferent cui aparţin şi implică utilizarea preţurilor de contabilitate, incluzând rata rentabilităţii interne a investiţiei, valoarea actuală netă şi raportul beneficiu cost.  Durabilitatea proiectului reprezintă, cea mai importantă valenţă care trebuie asigurată unui proiect de investiţii pentru cercetare, are capacitatea unui sistem proiect de a-şi asigura existenţa în timp, prin adaptarea la schimbări ale factorilor exteriori sau interiori.  Un proiect de investiţii pentru cercetare are două etape:  etapa realizării investiţiei;  etapa punerii în funcţiune şi de desfăşurare a activităţilor pentru care a fost creată (cercetare, inovare, extensie şi transfer tehnologic al rezultatelor). Planul de întreţinere se referă la identificarea categoriilor şi necesităţii  acţiunilor de întreţinere, la calendarul de intervenţie şi la modul de acoperire a costurilor acestora.

Studiul de impact asupra mediului abordează probleme legate de proiectul sau activitatea propusă cu efectele şi implicaţiile asupra mediului Elementele unui studiu de impact asupra mediului sunt:  Date generale;  Descrierea activităţii propuse;  Detalii de amplasament;  Realizarea şi funcţionarea obiectivului:  Amplasarea în mediu;  Resursele de apă;  Clima şi calitatea aerului;  Elemente de ecologie acvatică şi terestră;  Aşezările umane şi alte obiective de interes public;  Sursele de poluanţi şi protecţia factorilor de mediu;  Impactul asupra mediului înconjurător;  Impactul asupra aşezărilor umane şi altor obiective:  Posibilităţile de diminuare sau eliminare a impactului asupra mediului;  Evaluarea impactului şi concluzii; Grila de evaluare a impactului trebuie întocmită şi supusă acceptului autorităţii pentru protecţia mediului, cu ocazia Raportului privind studiul de impact asupra mediului.

Conţinutul

Raportului privind studiul de impact asupra mediului defineşte un conţinut minim:  Date generale;  Informaţii despre proiect sau activitate:  Surse de poluanţi şi protecţia factorilor de mediu:  Calitatea factorilor de mediu:  Evaluarea impactului asupra mediului:  Concluzii şi propuneri: Studiul tehnic sau Proiectul tehnic cuprinde elementele inginereşti necesare realizării practice ale infrastructurii sau investiţiei prevăzute în proiect. El cuprinde informaţii privind:  clădirea sau construcţiile care adăpostesc obiectivul respectiv;  utilităţileaferente (energie electrică, apă, canalizare, gaze, energie termică ş.a.);  utilajele, echipamentele, instalaţiile, aparatura şi dotările generale şi specifice;  aspecte privind montajul şi punerea în funcţiune a utilajelor şi echipamentelor;  alte elemente necesare realizării obiectivului respectiv. Proiectul de execuţie reprezintă documentaţia tehnică necesară realizării efective a investiţiei. Auditurile externe sunt efectuate de către persoane, firme sau echipe de auditori autorizaţi independenţi de proiect şi investiţie.

Subcapitolul 4 - Metodologia şi managementul resurselor umane în proiectele de CDI

Resursele umane reprezintă un element de primă importanţă care determină succesul realizării obiectivelor stabilite în proiectele CDI. Personalul reprezintă esenţa asigurării calităţii rezultatelor. Implicarea totală a fiecărui membru al echipei de cercetare permite ca abilităţile pe care acesta le are să fie utilizate în beneficiul proiectului. Este necesar să se acorde o mare atenţie valorii profesionale şi competenţei persoanelor antrenate în realizarea proiectului deoarece în aceste condiţii participarea acestora, în mod activ şi direct, la execuţia proiectului conduce la o bună funcţionare a întregii echipe de cercetare. Trebuie subliniat că sarcinile de serviciu transmise membrilor echipei de cercetare trebuie să fie clare şi corelate cu ansamblul activităţilor, să fie posibil de realizat, iar dispoziţiile să nu fie redundante.

Directorul de proiect trebuie să practice un management al resurselor  umane aferente proiectului, având în vedere în permanenţă următoarele principii şi moduri de abordare a acestui aspect al metodologiei şi managementului de proiect:  selecţia pe criterii de profesionalism, eficacitate şi eficienţă pentru proiect a membrilor echipei de cercetare şi a partenerilor din proiect;  definirea corectă şi clară a sarcinilor de serviciu în cadrul proiectului pentru fiecare membru al echipei;  abordarea bazată pe conceptul de proces a fiecărei faze din cadrul etapelor de cercetare;  abordarea bazată pe fapte în luarea deciziilor;  instruirea permanentă a personalului;  comportament de lider al directorului de proiect;  orientarea către client şi către beneficiarul rezultatelor cercetărilor. Selecţia pe criterii de profesionalism, eficacitate şi eficienţă a  membrilor echipei de cercetare şi a partenerilor reprezintă primul pas al directorului de proiect în calitatea sa de manager de proiect. Această selecţie se realizează din faza de elaborare a propunerii de proiect şi are o mare importanţă în asigurarea condiţiilor de execuţie a proiectului. Lista de personal existentă în propunerea de proiect trebuie să cuprindă cercetători care să acopere toate domeniile şi specializările necesare realizării diferitelor etape ale proiectului. Orice modificare a Listei de personal după contractarea şi finanţarea proiectului se face astfel încât să fie respectate condiţiile iniţiale contractuale privind pregătirea profesională şi nivelul de retribuire al personalului.

Definirea corectă şi clară a sarcinilor de serviciu ajută la motivarea  cercetătorilor pentru îndeplinirea cantitativă şi calitativă a acestora, contribuind astfel la realizarea calităţii.  Conştientizarea, motivarea, angajarea şi implicarea directă a personalului din echipa proiectului în realizarea calităţii proiectului conduc la rezultate şi efecte favorabile.  Abordarea bazată pe conceptul de proces este un alt element important recomandat de standardul ISO şi care trebuie aplicat oricărei activităţi aferente proiectului.  Experienţa şi studiile specialiştilor au demonstrat că rezultatele bune sunt realizate şi sunt conduse şi organizate ca un proces.  De asemenea abordarea managementului calităţii proiectului prin definirea activităţilor ca şi procese, permite conducerea şi îmbunătăţirea permanentă activităţilor concrete ale colectivelor de cercetare şi a acelor activităţi cu intercorelări şi interdependenţe între colective şi cercetători din echipa proiectului.  Rezolvarea practică a acestei abordări presupune formarea de echipe din persoane responsabile care să asigure capacitatea, eficienţa, stabilitatea şi adaptabilitatea procesului respectiv.  Abordarea bazată pe fapte în luarea deciziilor este un element de mare importanţă în execuţia proiectului şi se referă la deciziile directorului de proiect. Deciziile efective trebuie luate după o analiză responsabilă a datelor şi informaţiilor existente, la nivelul echipei de cercetare al organizaţiei cât şi în afara acesteia.  Instruirea permanentă a personalului implicat în execuţia unui proiect de CDI este o condiţie intrinsecă a activităţii de cercetare ştiinţifică

Comportamentul de lider este unul din principiile enunţate de  standardul ISO pentru buna funcţionare a unui sistem de management al calităţii care contribuie la îmbunătăţirea performanţelor, în cadrul unui proiect de CDI. Directorul de proiect stabileşte unitatea dintre scopul, obiectivele proiectului şi orientarea şi modalităţile de realizare ale acestora. Directorul de proiect creează şi menţine mediul necesar pentru îndeplinirea scopului şi obiectivelor proiectului.  Orientarea către client şi către beneficiarul rezultatelor cercetării este un principiu al managementului calităţii extins, în cazul proiectelor de CDI, la toţi cei care pot beneficia de rezultatele proiectului şi care pot fi consideraţi clienţii echipelor de cercetare care execută proiectul.  Într-o accepţiune restrânsă, într-un proiect de CDI clientul este cel care finanţează acel proiect; în cazul proiectelor finanţate de la bugetul de Stat sau de la bugetul Comisiei Europene, clientul este Autoritatea contractantă adică Ordonatorul principal de credite sau organizaţia căreia i s-a delegat calitatea de Autoritate contractantă.  Cum în orice proiect de CDI, în special în proiectele de cercetare aplicativă, există şi un cofinanţator atunci acea persoană juridică (societate comercială, instituie publică, fundaţie ONG etc.) devine client al rezultatelor proiectului.  Ca şi beneficiari ai proiectelor de CDI pot fi consideraţi beneficiarii rezultatelor acestora, toate grupurile ţintă către care sunt focalizate aplicaţiile rezultate şi cei cărora le sunt diseminate rezultatele cercetării.

Subcapitolul 5 - Metodologia şi managementul resurselor financiare şi materiale în proiectele de CDI
Unul din aspectele importante ale finalizării unui proiect de CDI este  managementul reusurselor financiare obţinute pentru finanţarea proiectului. Problema resurselor financiare trebuie analizată înaintea elaborării  propunerii de proiect şi în acord deplin cu toate necesităţile exprimate sau previzionate pentru ca buna execuţie a proiectului să nu fie afectată de un insuficient volum al resurselor financiare. In general resursele financiare ale proiectelor de CDI sunt posibil de obţinut din trei surse importante:  bugetul de stat sau bugetul Comisiei Europene, prin participarea la o competiţie, selectarea proiectului şi contractarea acestuia;  cofinanţarea proiectului de către beneficiarul principal al rezultatelor (agent economic, fundaţie, ONG, instituţie publică etc.) sau chiar de către partenerii din proiect;  alte surse (din sponsorizări, de la instituţii interesate în obţinerea unor anumite rezultate ale proiectului etc). Cofinanţatorul sau cofinanţatorii proiectului sunt, în general  parteneri în proiectul de CDI şi participă chiar la realizarea unor activităţi din cadrul proiectului.

Pentru directorul de proiect şi pentru responsabilii de proiect ai echipelor de cercetare este importantă estimarea necesităţilor (costuri, resurse) în corelare cu indicatorii de realizare ai proiectului. Planificarea şi controlul efectiv al proiectelor de CDI sunt condiţionate de dificultăţile iniţiatorilor proiectului de a exprima sub formă numerică diferiţii indicatori care sunt necesari în procesul de execuţie a proiectului şi de valorificare a rezultatelor acestuia. Cei mai importanţi indicatori sunt indicatorii care cuantifică efortul de execuţie a proiectului, durata necesară execuţiei şi valorificării proiectului şi costul propriu-zis al acestuia. Unii din factorii cei mai importanţi în estimarea indicatorilor de realizare a unui proiect de CDI sunt legaţi de evoluţia economicosocială pe perioada de tip cât durează execuţia proiectului, de complexitatea proiectu-lui şi de factorii organizatorici. Intr-un proiect de cercetare ştiinţifică, trebuie estimaţi acei indicatori care se pot măsura (sunt cuantificabili). Indicatorii estimaţi trebuie să fie urmăriţi şi măsuraţi pe toată perioada de realizare a proiectului şi comparaţi cu indicatorii planificaţi, în scopul corectării acestora, atunci când apar diferenţe neacceptabile faţă de indicatorii planificaţi.

Indicatorii realizaţi în cadrul proeictelor de CDI pot fi clasificaţi în trei mari grupe:  indicatori tehnico-ştiinţifici;  indicatori sintetici;  indicatori financiari. Pentru obţinerea rezultatelor şi indicatorilor planificaţi este necesar, să fie estimate resursele finaciare şi resursele materiale necesare pentru fiecare activitate şi fiecare etapă în parte. Resursele materiale sunt constituite din echipamentele de cercetare necesare, din materialele consumabile şi din achiziţii de brevete şi invenţii sau dotări pentru investiţii. Resursele financiare indiferent că provin de la bugetul de stat sau de la bugetul Comisiei Europene sau de la unul din beneficiarii sau cofinanţatorii proiectului trebuie repartizate, în funcţie de activităţi şi de etapă pe următoarele categorii de cheltuieli: a) Cheltuieli directe; b) Cheltuieli indirecte sau regie; c) Cheltuieli pentru dotări independente şi studii pentru obiective de investiţii care pot fi cheltuieli pentru: echipamente pentru cercetare-dezvoltare, aparatură, calculatoare electronice si echipamente periferice mijloace de transport, studii pentru obiective de investiţii.

Subcapitolul 6 - Metodologia şi managementul riscurilor în proiectele de CDI
Activitatea de cercetare ştiinţifică presupune existenta riscurilor în  realizarea obiectivelor stabilite prin contractul de finanţare a unui proiect de CDI evaluat şi selectat în urma unei competiţii. Prin definiţie, riscul semnifică suma condiţiilor sau întâmplărilor  independente de echipa de cercetare, a căror apariţie determina efecte negative asupra atingerii obiectivelor propuse. Riscul în activitatea de cercetare poate fi determinat de cauze interne  în aşa numitele situaţii fortuite şi datorită unor cauze externe, cele mai cunoscute fiind cele de forţă majoră. Prin cauza de forţă majoră se înţelege împrejurarea imprevizibilă şi  de neînlaturat care pune cercetătorii în imposibilitatea de a-şi îndeplini obiectivele planificate. Cauza de forţa majoră este de terminata, în general de factori origine externă, cu caracter extraordinar, absolut, imprevizibil şi inevitabil. Prin caz fortuit se înţelege acea împrejurare interna care îşi are  originea în câmpul de activitate al executantului sau o împrejurare de origine externă care nu are caracter extraordinar şi poate fi prevazută cu diligenta şi grija de care este în stare omul capabil (în cazul proiectelor de cercetare, directorul de proiect).

Riscul potenţial în desfăşurarea proceselor de cercetare ştiinţifică trebuie  asumat de către cele două părţi ale unui contract de finanţare a unui proiect de CDI, adică atât de către Autoritatea contractantă cât şi de către Contractorul principal împreună cu ceilalţi contractori asociaţi, parteneri ai proiectului respectiv. Riscurile se manifestă prin situaţiile dificile pe care le generează. Materializarea riscului prin circumstanţele dificile, perturbatoare pentru buna desfăşurare a execuţiei proiectului trebuie să fie în atenţia permanentă a directorului de proiect. Aplicarea managementului riscurilor de către directorul de proiect presupune,  în primul rând, atitudinea activă de prevenire a dificultăţilor potenţiale care pot fi generate de către riscurile asumate. Prevenirea problemelor nu poate fi realizată în toate situaţiile de risc. Pentru proiectele de CDI cu un conţinut mai aplicativ, mai pragmatic,  problemele generate de riscurile asumate pot fi anticipate printr-un management pragmatic al riscurilor. Directorul de proiect trebuie să elaboreze un plan de management al riscurilor.  Domeniile de risc potenţial pentru un proiect de CDI pot fi:  planificarea proiectului;   obiectivele şi rezultatele proiectului;  implementarea proiectului;  resursele proiectului;  sănătate şi siguranţă;  mediul înconjurător;  mediul de lucru;  legislaţia;  datele si informaţiile necesare ş.a.

Natura riscurilor posibile care pot apărea pe perioada derulării unui proiect de CDI poate fi:  riscul economic datorat insuficienţei nivelului de finanţare pentru realizarea tuturor obiectivelor planificare şi datorat evoluţiilor conjuncturale ale mediului economic;  riscul tehnologic datorat nivelului tehnologic utilizat sau existent pentru obţinerea nivelului caracteristicilor rezultatelor;  riscul social datorat relaţiilor cu membrii echipei sau schimbărilor din societate;  riscul juridic datorat unor posibile schimbări ale regimului juridic al partenerilor (faliment, incapacitate de plată etc.) sau datorat legislaţiei din domeniu;  riscul profesional datorat nivelului de calificare al membrilor echipei;  riscul ecologic datorat influenţei factorilor de mediu asupra evoluţiei proiectului sau a rezultatelor proiectului asupra mediului.

Subcapitolul 7 - Metodologia şi managementul drepturilor de proprietate intelectuală
Activităţile de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi inovare pot  conduce la descoperiri ştiinţifice, la soluţii tehnologice sau tehnice, la rezultate noi privind cunoaşterea, ştiinţa, tehnologia, economia, societatea şi altele. Un capitol distinct al activităţii manageriale îl constituie managementul  drepturilor de proprietate intelectuală care rezultă din activitatea de cercetare. Proprietatea intelectuală, semnifică drepturile legale care rezultă din  activitatea intelectuală în domeniile industrial, ştiinţific, literar sau artistic. Există la nivel naţional şi la nivel european sau internaţional, legi care  protejează proprietatea intelectuală. Aceste reglementări legale au două obiective fundamentale:  exprimarea prin lege a drepturilor morale şi economice ale creatorilor asupra creaţiilor acestora şi a drepturilor publice de acces la aceste creaţii;  promovarea, ca un act explicit al politicii statului, a creativităţii şi a diseminării şi aplicării rezultatelor acestora precum şi încurajarea dezvoltării economice şi sociale În general, legile privind proprietatea intelectuală au drept scop principal  protecţia creatorilor şi a altor producători de bunuri şi servicii intelectuale, prin acordarea acestora de drepturi pe o anumită durată de timp. limitată, pentru a controla modul de utilizare a acestor creaţii.

 

Proprietatea intelectuală include drepturi referitoare la:  lucrări literare, artistice sau ştiinţifice;  performanţe ale artiştilor de performanţă, fonograme sau emisiuni (radiofonice, de televiziune etc);  invenţii în toate domeniile de activităţi umane;  descoperiri ştiinţifice;  design industrial;  mărci comerciale, mărci de service şi nume de desene comerciale;  protecţii împotriva competiţiilor neloiale;  orice alte drepturi care rezultă din activitate intelectuală în domeniile industrial, ştiinţific, literal sau artistic. Proprietatea intelectuală cuprinde două mari componente:  proprietatea intelectuală;  drepturile de autor (copyright). Proprietatea intelectuală acoperă, în principal, invenţiile din toate domeniile de activităţi umane şi design industrial. Invenţiile reprezintă noi soluţii la probleme tehnice iar designul industrial semnifică creaţii estetice care generează apariţia de noi produse industriale. Proprietatea industrială cuprinde însă şi mărcile comerciale, incluzând indicarea sursei şi denumirii de origine precum şi protecţia împotriva competiţiei incorecte. Deşi în aceste situaţii, aspectul creaţiei inte-lectuale este prezent, el este mai puţin pregnant dar "însemnele" respective transmit informaţii către consumatori, în special în ceea ce privesc produsele şi serviciile oferite pe piaţă iar protecţia este direcţionată împotriva utilizării neautorizate ale acestor însemnuri.

Proprietatea industrială, conform Convenţiei de la Paris din 1883 se poate  aplica numai în industrie şi comerţ şi în alte domenii cum ar fi: agricultură, industrii extractive, industrii prelucrătoare şi tuturor produselor procesate, fabricate sau naturale. Drepturile de autor reprezintă o serie de drepturi pe care le are, prin lege,  autorul asupra creaţiei sale cum ar fi: dreptul de a preveni reproducerea distorsionată, dreptul de a acorda licenţa altor persoane fizice sau juridice pentru a face copii după lucrarea respectivă ş.a. Conform legii privind dreptul de autor şi drepturile conexe, drepturile de  autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, precum şi asupra oricăror asemenea opere de creaţie intelectuală, este recunoscut, acest drept fiind legat de persoana autorului şi comportă atribute de ordin moral şi patrimonial. Opera de creaţie intelectuală este recunoscută şi protejată, independent de aducerea la cunoştinţă publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar neterminată.  Durata drepturilor de autor, conform Convenţiei de Berna, este de egală cu durata vieţii autorului şi cel puţin 50 de ani după moartea acestuia; în Uniunea Europeană, în Statele Unite ale Americii şi în alte ţări, durata copyright a fost extinsă până la 70 de ani.  Invenţia reprezintă o nouă soluţie la o problemă tehnică şi care determina apariţia de produse noi. O invenţie nu este acelaşi lucru cu o descoperire ştiinţifică.  Descoperirea ştiinţifică reprezintă o recunoaştere a unui fenomen, a unei proprietăţi sau a unei legi din universul material, necunoscute până atunci când se face descoperirea respectivă şi care au carateristica de a putea fi verificate.  Patentele (brevetele) de invenţie reprezintă cele mai utilizate mijloace de protejare a drepturilor inventatorilor.

Protecţia drepturilor de proprietate intelectuală rezultă în urma  activităţilor de CDI din cadrul unui proiect şi reprezintă o sarcină a managerului de proiect care trebuie să ţină seama de prevederile contractuale şi să stabilească, prin negociere între partenerii şi participanţii la proiect, distribuirea, înregistrarea şi utilizarea drepturilor. Metodologia şi managementul drepturilor de proprietate  intelectuală este în strânsă legătură cu un concept relativ nou şi anume managementul cunoaşterii. Acest nou tip de management se referă, în general, la actuala evoluţie a economiei mondiale către o economie bazată pe cunoaştere, în care „capitalismul intelectual" acordă o atenţie strategică deosebită drepturilor de proprietate intelectuală şi capitalului intelectual. În cazul proiectelor de CDI este necesar să se acorde o atenţie  sporită managementului drepturilor de proprietate intelectuală deoarece, din ce în ce mai accentuat se constată următoarele fenomene pe plan mondial:  creşterea numărului de firme bazate, pe informaţie şi pe cunoaştere;  creşterea conţinutului imaterial al produselor;  resursele de producţie sunt, în special, imateriale;  cunoaşterea este deseori protejată cel mai bine prin drepturile de proprietate intelectuală.

a indicatorilor specifici şi corelarea lor cu  indicatorii generali ai sistemului Ştiinţă şi Tehnologie impune definirea şi caracterizarea sistemului "Ştiinţă si Tehnologie" (ST) cantitativ şi calitativ.Subcapitolul 8. în atenţia şi preocuparea directorului de proiect. directorul de proiect trebuie să cultive pe măsura avansării execuţiei proiectului să amplifice relaţia cu beneficiarul proiectului. trebuie să acorde o atenţie sporită managementului valorificării rezultatelor. Metodologia şi managementul valorificării şi transferului rezultatelor proiectelor de CDI Valorificarea rezultatelor cercetărilor efectuate în cadrul unui proiect de CDI  după finalizarea acestui reprezintă un obiectiv fundamental care trebuie să stea. Indicatorii care caracterizează Sistemul ST se pot determina atât direct cât şi indirect şi pot fi definiţi. Din acest motiv. conform "Manualului de la OSLO" editat de Organization for Economic Cooperation and Development (OECD). indicatori de rezultate şi indicatori de impact. În acest scop. O componentă importantă în această activitate o reprezintă şi managementul drepturilor de proprietate intelectuală. în calitatea lor de manageri de proiect. Definirea rezultatelor cercetării. in: indicatori de resurse. directorul de proiect şi responsabilii din partea contractorilor  parteneri ai unui proiect de CDI. Transferul tehnologic al rezultatelor cercetării reprezintă cea mai importantă  activitate şi mai plină de vizibilitate calitate managerială a unui director de proiect CDI. (1) Aspecte de bază .

cum ar fi de exemplu "Brevetul de invenţie". tehnologie şi inovare este unul la care interacţiunea între ştiinţă şi tehnologie şi procesul de inovare este permanentă. recunoscuţi la nivel naţional şi internaţional. În aceste condiţii trebuie definiţi şi alţi indicatorii de măsurare şi caracterizare directă a rezultatelor Sistemului ST. marcate prin frontiere net delimitate care să separe diferitele etape ale procesului. a unor activităţi specifice. Procesul de inovare este un proces interactiv permanent în toate etapele lui. cât şi activităţi asociate (colectarea de informaţii. Un proces combinat între ştiinţă. iar un astfel de proces pune accentul pe concepţie (idee). Orice activitate din structura Sistemului ST înglobează atât Cercetarea-Dezvoltarea (CD) în general. . Un proces combinat între ştiinţă.    Măsurarea rezultatelor unei activităţi de cercetare nu poate şi nu trebuie să fie făcută numai pentru reuşita comercială a proceselor şi produselor.dezvoltare este un element esenţial în Procesul de Inovare şi se poate defini printr-o mulţime de variante de derulare secvenţială. procesul de cercetare . control şi verificare. tehnologie şi inovare are posibilitatea subdivizării intr-o serie de etape care se pot succeda în secvenţe tipice necesare şi care pot interacţiona între ele şi se pot suprapune pentru obţinerea de rezultate şi indicatori specifici. standardizare etc.) Altfel spus.

planuri. la fiecare etapă. al ariei de aplicabilitate sau utilitate şi al altor elemente specifice. scheme şi altele asemenea. metode şi altele  asemenea. în legislaţia privind "Cercetarea Ştiinţifică şi Dezvoltare Tehnologică". produse informatice. formule. studii. Din aceste motive au existat preocupări pentru definirea şi caracterizarea tipurilor de rezultate. finanţate din fonduri publice. reprezintă o sursa permanentă de  nou şi pot fi diseminate în scopul aplicării şi utilizării ulterioară a acestora. realizarea de obiecte fizice şi produse obţinute în urma derulării contractului de finanţare  . pe baza unui Contract de finanţare. Astfel. dezvoltarea de tehnologii. rezultatele activităţilor de cercetare-dezvoltare sunt definite ca  rezultate posibil a fi obţinute în urma unor activităţii de CD. activităţile de cercetaredezvoltare posibile sunt: elaborarea de documentaţii. Modelul liniar al legăturii cercetare – producţie este arătat în figura următoare: CERCETARE DEZVOLTARE INSTRUMENTE CONCEPTUALE PRODUCŢIE COMERCIALIZAR Rezultatele înregistrate. certificate de înregistrare a desenelor şi  modelelor industriale şi altele asemenea. La nivel Naţional. reţete. din punct de vedere al elementelor de noutate.  drepturi din brevete de invenţie. licenţe.

 . printre altele. casării lor etc. dacă prin contractul de finanţare sau acordul de colaborare nu s-a prevăzut altfel. fiecărui rezultat asociindu-i-se o fişă de evidenţă internă. necesită cunoaşterea şi aplicarea spiritului legislaţiei specifice activităţilor de CERCETARE – DEZVOLTARE.  dezvoltarea de noi parteneriate la nivel naţional şi internaţional. rezultatelor cercetării finanţate prin Programele Naţionale de CD este o necesitate.  evidenţierea noilor orientări privind domeniul ştiinţific.  ofertarea de noi produse pe piaţă atât pentru sectorul public cât şi pentru cel privat. Rezultatele înregistrate la nivelul contractelor de finanţare trebuie să fie specifice şi caracteristice întregului lanţ al procesului de inovare. în baza derulării unui contract finanţat din fonduri publice. aplicării. stadiul existent şi nivelul atins în preocupările mediului ştiinţific.   Rezultatele cercetărilor obţinute. aparţin persoanelor juridice române executante şi ordonatorului principal de credite în egală măsură. iar modul lor de organizare şi prezentare ar trebui să aibă în vedere. Punerea în valoare a rezultatelor cercetării în sensul utilizării. şi următoareale elemente:  deschiderea de noi pieţe pentru produse.  posibilitatea promovării de noi cooperări ştiinţifice la nivel naţional şi internaţional. Prezentarea.  posibilitatea de analiză şi decizie la nivel Unitate de CD etc. Pentru o mai bună evidenţiere a rezultatelor cercetării acestea trebuie se fie înregistrate într-un registru special de evidenţă construit de fiecare dintre persoanele juridice române executante de proiecte de CD.

 Rapoartele trimestriale şi anuale.  Rapoartele finale la nivelul proiectelor. sunt arătate. forma de prezentare a rapoartelor anuale accentuând în funcţie de specific. păstrează diferenţiat. Programele Sectoriale  Toate tipurile de rapoarte elaborate pentru Programele Naţionale sau pentru Programul Nucleu şi Programul Sectorial pun în evidenţă Rezultatele pe etapă şi alte informaţii specifice sub formă de documente diverse solicitate de Unităţile de Conducere Program (UCP). astfel: (a) Programele Naţionale de CDI. Programele Nucleu. (γ) aprecieri şi abateri înregistrate. .(2) Definirea diferitelor rezultate specifice ale proiectelor de CDI  Diversele tipuri de rezultate obţinute la finalizarea proiectelor de cercetare-dezvoltare atât proiecte finanţate prin programele naţionale cât şi cele finanţate prin programele europene. (β) rezultate obţinute şi indicatorii specifici. elaborate la nivelul proiectelor de Cercetare Dezvoltare finanţate prin Programele Naţionale de CDI prezintă informaţii mai mult sau mai puţin detaliate privind caracterizarea rezultatului. de la program la program. astfel: (α) stadiul realizării obiectivelor pe etapă.

(β) cifra de afaceri. eşecuri înregistrate. (γ) creşterea dezvoltării zonelor defavorizate.  Efectele economice prevăzute se referă la creşterea următorilor indicatori ai activităţilor economice: (α) productivitatea muncii. are aceiaşi  structură pentru toate Programele Naţionale de CDI şi defineşte. (ε) profitul unităţii. . Rapoartele la nivelul Programului Nucleu şi a Programului Sectorial  se prezintă trimestrial. anual şi final şi au structuri identice privind analiza stadiului atins şi caracterizarea rezultatelor obţinute. următoarele elemente: (α) direcţiile de acţiune şi competitivitatea rezultatelor obţinute. (γ) valoarea exportului. (β) principalele direcţii de CDI şi estimarea competitivităţii şi aplicabilităţii rezultatelor. lucrări ştiinţifice comunicabile Ia manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale. soluţii tehnice brevetabile. punându-se accent pe rezultatele publicabile în reviste sau cărţi. din punct de vedere al rezultatelor. (δ) valorificarea resurselor naturale.Raportul de autoevaluare al programului National de CDI. Efectele sociale care se obţin la finalizarea proiectului pot fi:  (α) creşterea numărului de noi locuri de muncă. (β) creşterea nivelului de calificare.

(γ) Software. (ψ) Articole. (β) Număr de brevete: (β1) Cereri. pe baza raportărilor  statistice a tuturor unităţilor cu profil şi activitate de CDI. . (ε) Cărţi şi reviste. (α2) Articole. Institutul Naţional de Statistică evidenţiază anual. (γ) Software.CNCSIS  Rezultatele finale ale granturilor CNCSIS se referă la următoarele: (α) Linii de învăţământ. (γ5) Număr de produse.  Aceste rezultate se asociază direcţiilor tematice şi se grupează pe: (α) Linii de învăţământ. (γ3) Număr de proiecte aplicate. (β) Diverse programe. (β2) Acordate. precum şi a universităţilor următoarele tipuri de rezultate: (α) Număr de publicaţii: (α1) Cărţi. servicii create. tehnologii. (γ4) Număr de proiecte internaţionale angajate sau în derulare. (γ) Număr de lucrări prezentate la manifestări ştiinţifice (γ1) Ţară. (δ) Lucrări elaborate şi publicate. (β) Programe de masterat. (δ) Multimedia.b) Programele de Granturi . (γ2) Străinătate. (ε) Produse.

Prezentarea rezultatelor se face după aria de aplicabilitate cea mai apropiată şi care influenţează mediul de dezvoltare şi anume: (α) Afaceri: Oferte de rezultate care permit dezvoltarea pieţei prototipuri. utilizatori. (γ) informaţii adiţionale care caracterizează rezultatul: gradul de noutate (inovare). localizare. ambele valabile pentru perioada 2007-2013. posibilităţi de accesare directă. . (β) Ştiinţă: Rezultate care definesc stadiul de dezvoltare al unei cercetări şi care se adresează unui potenţial selectiv şi specializat pentru exploatare şi dezvoltare. (β) cele mai bune rezultate şi servicii oferite..   Pe site-ul Programului FP6 – CORDIS se prezintă: (α) toate rezultatele cercetării exploatabile existente în "Results Service". servicii etc. Aceste rezultate se prezină în special pentru toate direcţiile şi tematiciile de cercetare prevăzute atât în Programul Cadru 7 cât şi în cele şase programe de cercetare ale Planului Naţional de Cercetare Dezvoltare şi Inovare (PNCDI 2). care pot implica în special mari interese (producători. (γ) Societate: Rezultate cu arie mai largă decât primele două. servicii).

care este prezentaţi continuare. (α6) Produse informatice (α7) Alte asemenea. scheme. metode. (γ) Studii. (δ) Drepturi de autor. (ε) Documentaţii. (β) Planuri. normative. teorii.  Grupa b: (α) Brevete . (α5) Procedee. (γ) Documentaţie modele şi desene industriale . (ε) Alte asemenea. (α3) Tehnologii pilot.  Grupa a: (α) Lucrări. concepte. (α2) Tehnologii Hi-Tech. (δ) Standarde.(3) Categorii de rezultate ale proiectelor de CDI  Pe baza analizei posibilităţilor de definire şi selecţie a rezultate intermediare sau finale ale unui proiect de cercetare-dezvoltare se pe face o clasificare a rezultatelor activităţilor de CDI.cerere de înregis desene sau modele industriale.cerere brevet. (β) Licenţe. topografii ale circu integrate etc. mărci. (α4) Materiale noi. (ψ) Alte asemenea.  Grupa c: (α) Produse şi Tehnologii: (α1) Tehnologii noi. .

fie ca rezultat de etapă sau ca rezultat final. . Program National de CDI. Grupa d: (α) Publicaţii. (γ) Cărti. (ε) Alte asemenea. (α2) Formare continuă.  Aceste rezultate pot fi înregistrate în desfăşurarea oricărui proiect de cercetare-dezvoltare derulat în structura unui Grant. (γ) Centre de excelenţă. Program Nucleu sau Program Sectorial. (δ) Laboratoare acreditate. (β) Reţele .platforme de CDI.  Grupa e: (α) Linii de învăţământ şi formare continuă: (α1) Programe de masterat. (β) Articole. (ψ) Alte asemenea. (ε) Echipamente procurate. (δ) Evenimente şi Comunicări.

Principiile morale şi procedurile specifice sunt reunite în Codul de etică şi deontologie profesională al personalului de cercetare-dezvoltare elaborat de Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică . dezvoltare tehnologică şi inovare. dezvoltare tehnologică şi de inovare. .Subcapitolul 9. toate trebuie să aibe în vedere etica şi deontologia profesională. relaţiile inter parteneriale de cercetare.  Respectarea acestor principii morale şi proceduri determină buna conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare. asigurându-se protecţia lor faţă de eventualele „agresiuni” produse de ştiinţă şi tehnologie. Buna conduită în cercetare-dezvoltare trebuie să se desfăşoare cu ocrotirea şi refacerea mediului înconjurător şi a echilibrului ecologic. se bazează. Elemente de Etică şi de Ontologie Profesională în Activitatea de CDI  Managementul proiectelor şi programelor de cercetare ştiinţifică.. atitudinea comunităţiii ştiinţifice şi academice etc. elaborare a propunerilor de proiecte. execuţia propriu-zisă a proiectelor.  Activitatea de cercetare ştiinţifică.ANCS. în general. pe un ansamblu de principii morale şi de proceduri specifice.  Activitatea de cercetare-dezvoltare trebuie să se desfăşoare în respect şi demnitate umană.

 publicarea sau finanţarea repetată a aceloraşi rezultate ca elemente de noutate ştiinţifică.  Personalul de cercetare-dezvoltare are responsabilităţi clare şi deontologice conform legislaţiei în domeniu şi codurilor profesionale în cercetările ştiinţifice.  interpretareadistorsionată a rezultatelor şi deformarea concluziilor.  neatribuirea corectă a paternităţii unei lucrări.  deturnarea fondurilor de cercetare.  neînregistrarea şi/sau nestocarea rezultatelor.  lipsa de informare a echipei de cercetare  lipsa de obiectivitate în evaluări şi nerespectarea condiţiilor de confidenţialitate.  confecţionarea de rezultate. .  introducerea de informaţii false în proiecte.  plagierea rezultatelor sau a publicaţiilor altor autori. În conformitate cu prevederile Legii nr. buna conduită în cercetare-dezvoltare exclude:  ascunderea sau înlăturarea rezultatelor nedorite.  prezentarea deformată a rezultatelor altor cercetători. şi neînregistrarea şi-sau stocarea eronată a rezultatelor. granturi sau finanţare.  înlocuirea rezultatelor cu date fictive.206/2004.  nedezvăluirea conflictelor de interese.

s-a înfiinţat Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice. organism consultativ.  elaborează codurile de etică pe domenii de activitate.  analizează cazurile sesizate la încălcarea regulilor de bună conduită şi face recomandări de soluţionare şi/sau de aplicare a sancţiunilor. diferenţele de concepţie experimentală sau de .  îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite  Datele contradictorii.  formulează opinii şi recomandări în legătură cu problemele de natură etică ridicate de evoluţia ştiinţei şi a cunoaşterii. pe lângă autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare (ANCS).  urmăreşte aplicarea şi respectarea dispoziţiilor legale referitoare la normele de conduită morală şi profesională. diferenţele de interpretare a datelor. fără personalitate juridică.  Consiliul Naţional de Etică are următoarele atribuţii:  stabileşte principiile etice specifice domeniului de cercetaredezvoltare. Dezvoltării Tehnologice şi Inovării. diferenţele de opinie sunt factori specifici cercetării-dezvoltării şl nu constituie abateri de la buna conduită.  În vederea coordonării şi monitorizării aplicării normelor de conduită morală şi profesională în activităţile de cercetare-dezvoltare.practică.  stabileşte procedurile specifice de urmat în cazul apariţiei unei conduite necorespunzătoare.

după caz. unităţile şi/sau instituţiile care conduc programe de cercetaredezvoltare şi unităţile care asigură valorificarea rezultatelor sunt responsabile pentru respectarea normelor şi a valorilor etice în cercetare-dezvoltare. pe lângă consiliile ştiinţifice sau.  Componenţa comisiilor de etică este propusă de consiliile ştiinţifice sau. republicată. de consiliile de administraţie şi se aprobă prin ordin al conducătorului instituţiei  Pentru abaterile de la buna conduită în cercetare-dezvoltare se aplică sancţiunile disciplinare prevăzute în Codul de etică şi deontologie profesională al personalului de cercetaredezvoltare. . şi în Legea nr. pe lângă consiliile de administraţie. şi sancţiunile prevăzute în Legea nr. Unităţile şi instituţiile din sistemul naţional de cercetare-dezvoltare.  În cadrul unităţilor se înfiinţează comisii de etică.64/1991 privind brevetele de invenţie. 129/1992 privind protecţia desenelor modelelor industriale. în Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.

socială. cu cele de sănătate. dezvoltare tehnologică. proiecte şi activităţi de cercetare ştiinţifică. dezvoltarea şi inovarea constituie. transfer tehnologic. s-au  finanţat de la bugetul de stat. ţările au alocate în bugetul de stat fonduri speciale pentru cercetare. 562/15. Fondurile alocate de la bugetul de stat sunt completate de fondurile alocate pentru cercetare de marile firme.Subcapitolul 10. Prin programele componente ale Planului naţional pentru CDI. 59/ 1997).dezvoltării şi inovării. Primele competiţii de proiecte de CDI au fost organizate odată cu  lansarea Planului Naţional de Cercetare Dezvoltare şi Inovare .07.1999. privind stimularea cercetării (OG 8/1997).2004 aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. privind organizarea şi finanţarea activităţii de cercetare dezvoltare (OG 58/1997). . mai mari sau mici. În România. Ţările dezvoltate au fondurile de cercetare alocate pe programe şi sunt în concordanţă cu necesităţile de dezvoltare economico . motorul dezvoltării  economice şi sociale. valorificare şi alte activităţi de sprijin pentru stimularea cercetării . militare etc. Legislaţia Referitoare la Activităţile de CDI Cercetarea. De aceea. cu cele de dezvoltare educaţională. reglementările privind finanţarea în sistem descentralizat în  domeniul ştiinţei au apărut în anul 1997 (OG nr. reflectând gradul de dezvoltare al ţării.I pentru perioada 1999 .

Din 1997 si pana acum legislaţia a fost completată şi îmbunătăţită încât să fie cuprinse toate formele de finanţare în sistem descentralizat (PNCDI, Programele Nucleu şi Programele Sectoriale). Legislaţia privind activitatea de cercetare-dezvoltare si inovare este cuprinsă într-o schemă logică care cuprinde următoarele componente (vezi figura următoare):  reglementările privind organizarea şi finanţarea activităţilor de CDI.;  normele metodologice privind finanţarea şi aprobarea instrucţiunilor de finanţare şi implementare a activităţilor de CDI;  aprobarea planurilor naţionale de cercetare-dezvoltare şi inovare (PNCDI), aprobarea Programelor Nucleu şi aprobarea Programelor Sectoriale ;  reglementări privind categoriile de cheltuieli admise şi a nivelului de salarizare a personalului din cercetare.

Reglementări privind organizarea şi finanţarea activităţii de C.D.I

Reglementarea organizării şi finanţării activităţii de CDI: OG57/ Legea nr. 324 din 8.07.2003/

Categorii de cheltuieli de la buget: H.G. nr. 1579/18.12.20002

Plafoane pentru calculul costurilor salariale / H.G. nr. 327/20.03.2003

•Νορµε metodologice cu finanţarea Planului Naţional /H.G. nr. 1265/2004 •Νορµε metodologice cu finanţarea Programelor sectoriale/H.G. nr. 1266/2004

Programul Cercetare de Excelenţă / H.G. nr. 368/2005 Planul Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare – PNII/H.G. nr. 475/2007/

Schema logică privind legislaţia cercetării - dezvoltării - inovării

Prin HG 1265/2004 şi HG 1266/2004 au fost reglementate condiţiile pentru  contractele de finanţare şi definirea de termeni: autoritate contractantă, contractor, contract de finanţare principal, contract de finanţare subsidiar ş.a. Ordonanţa de Guvern nr. 57/2002 corectata prin Legea nr. 324 din 8.07.2003  defineşte cercetarea-dezvoltarea şi inovarea ca priorităţi naţionale şi rol determinant în strategia de dezvoltare economii durabilă. Prin programele de cercetare-dezvoltare se finanţează activităţile de  cercetare ştiinţifică şi de dezvoltare tehnologica. Prin programele de stimulare a inovării se finanţează transferul tehnologic, valorificarea şi activităţile de stimulare a cercetării-dezvoltării şi inovării care fac obiectul politicilor în domeniu. Pentru completarea bazei legislative a activităţii de C.D.I. au fost aprobate HG.  nr. 1579 /2002 şi H.G.nr. 327 / 2003. De asemenea, prin H.G.nr. 1579/2002 au fost aprobate categoriile de  cheltuieli care se suportă de la buget în vederea realizării Planului naţional pentru cercetare-dezvoltare şi inovare iar prin H.G.nr. 327/2003 s-au stabilit plafoanele pentru calculele costurilor salariale directe Ia contractele de finanţare. Au fost legiferate şi "Normele metodologice privind finanţarea, elaborarea,  atribuireaşiimplementarea,însistemdescentralizat,a programelor/proiectelor de cercetare-dezvoltare şi de stimulare a inovării" prin H.G. nr. 48/1998 modificată prin H.G. nr. 1265/2004. H.G. nr. 1265/2004 cuprinde instrucţiunile referitoare la parcurgerea tuturor  etapelor referitoare atât la programe cât şi la proiecte, de la ofertare până la contractare inclusiv modul de derulare a finanţării. Prin H.G. nr. 475/2007 a fost aprobat Planul Naţional de Cercetare Dezvoltare şi Inovare (PNII) şi cele şase programe naţionale componente, pentru o perioadă de şapte ani (2007 - 2013).

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

PLAN DE REALIZARE A PROIECTULUI .

.

.

.

.

.

.

.

2013  Subcapitolul  Subcapitolu  CAPITOLUL VII Subcapitolu Subcapitolu  Subcapitolu  Subcapitolu  dezvoltare Subcapitolu 7 – Inovarea  Subcapitolu 8 – Implementarea strategiei  Subcapitolu 9 – Politici CDI în Spaţiul European  Subcapitolu10 .Elementele de evaluare a sistemului CDI  1 – Introducere 2 – Situaţia şi provocările actuale 3 – Viziune 4 – Obiectivele strategice ale sistemului CDI 5 – Cercetarea exploratorie şi de frontieră 6 – Priorităţile investiţiei publice în cercetare- .STRATEGIA NAŢIONALĂ ÎN DOMENIUL CERCETARE-DEZVOLTARE ŞI INOVARE PENTRU PERIOADA 2007 .

desfăşurat în perioada 2005-2006. descrise ca priorităţi ale investiţiei publice în cercetare. Au rezultat posibile priorităţi ale investiţiei publice în cercetare.Subcapitolul 1 . Dezvoltare şi Inovare (CDI) pentru perioada 2007-2013 se bazează pe viziunea societăţii româneşti referitoare la rolul ştiinţei. oportunităţi şi riscuri.Introducere Strategia Naţională de Cercetare. puncte slabe. obţinute prin identificarea principalelor probleme de interes socio-economic ale României. dar şi prin prisma globalizării şi a integrării în Uniunea Europeană. colaborativ şi prospectiv. A rezultat o listă de 25 de priorităţi grupate în 8 domenii. în contextul social şi economic naţional. Strategia CDI asigură coerenţa cu principalele documente politice specifice la nivel comunitar. cu puncte tari. vizibilitate internaţională şi potenţial de dezvoltare în viitor. tehnologiei şi inovării în dezvoltarea societăţii cunoaşterii în România. Comunitatea ştiinţifică a analizat domeniile cercetării fundamentale în care România are rezultate. Strategia valorifică rezultatele unui exerciţiu amplu. de comunicare şi negociere între principalii actori interesaţi de sistemul CDI. . exerciţiu sistematic. Strategia este esenţa unui dialog purtat în cadrul unui exerciţiu naţional de foresight în ştiinţă şi tehnologie. A fost realizată o amplă analiză a stării sistemului CDI din România.

planuri.performanţi. evaluarea internaţională a instituţiilor publice (universităţi şi institute de cercetare). atragerea de tineri doctoranzi. corelarea performanţă finanţare instituţională. acele zone unice în care România poate să exceleze. Strategia stabileşte principiile de bază în domeniul CDI: evaluarea ex-ante a politicilor şi acţiunilor. promovarea în carieră pe bază de performanţe profesionale recunoscute internaţional. . prin deschidere internaţională. susţinerea inovării inclusiv prin creşterea cererii publice de inovare. susţinerea mobilităţii cercetătorilor. inclusiv cu Planul Naţional de Dezvoltare şi Cadrul Naţional Strategic de Referinţă. intensificarea legăturilor ştiinţifice şi de colaborare cu diaspora ştiinţifică românească. sinergia şi strânsa legătură cu documente economice şi politice naţionale.indiferentdenaţionalitate.   Elaborarea strategiei a avut în vedere complementaritatea. dialogul permanent cu societatea. evaluarea internaţională a implementării politicilor. programelor. dezvoltarea colaborării internaţionale şi susţinerea participării în programe şi proiecte. parteneriat şi competiţie. strategii. precum şi de cercetători cu experienţă. creşterea ponderii din ajutorul de stat pentru susţinerea inovării. proiectelor. cercetători post-doctorat. Strategia are ca obiectiv recuperarea decalajelor existente faţă de nivelul ţărilor europene şi pregăteşte sistemul de CDI din România pentru a identifica şi consolida.

celelalte entităţi de cercetare de drept public. Acestea sunt provocate să se transforme în actori importanţi pe piaţa cunoaşterii. a schimbului de cunoaştere explicită şi a creat comunităţi ştiinţifice internaţionale puternice. proces cu multe variabile. are în centrul său colaborarea dintre cercetare şi industrie. ultimul element este cel mai strâns legat de impactul asupra bunăstării şi totodată cel mai problematic din punct de vedere al politicilor conexe.  În triunghiul cunoaşterii. educaţie-cercetare-inovare. joacă un rol sporit. Inovarea.1) Contextul internaţional  Accentuarea globalizării a condus la creşterea importanţei colaborării internaţionale. atrăgând şi dezvoltând resurse umane de vârf şi concentrând facilităţi de cercetare importante. fără însă a reduce importanţa pe care complexul de factori locali o are în adaptarea şi valorificarea cunoaşterii. Majoritatea statelor europene au aderat deja la acest obiectiv. institutele publice CD.  În lupta pentru excelenţă universităţile.  În acest mediu colaborativ şi competitiv semnificaţia excelenţei a cunoscut o creştere exponenţială.Subcapitolul 2 . rămânând .Situaţia şi Provocările Actuale (2. Revizuirea Strategiei Lisabona în anul 2005 a reîntărit obiectivul stabilit la Barcelona de a aloca 3% din PIB pentru cercetare-dezvoltare.

principalul instrument prin care se susţin activităţile de cercetare-dezvoltare. cuprinzând şi o componentă de mobilitate şi cooperare. cercetarea de frontieră reţelele de excelenţă. liniile de politică stabilite îşi găsesc corespondenţă în programele prevăzute în Cadrul Financiar 2007-2013. dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale şi transferul cunoaşterii în produse şi servicii.Pornindu-se de la Programul Lisabona. oferind suport financiar susţinând o reţea transnaţională de transfer tehnologic precum şi numeroase alte iniţiative. (d) Programele de coeziune economică şi socială. Uniunea Europeană a  lansat pentru perioada 2007-2013 un set de iniţiative care privesc cercetarea şi inovarea. fără a implica însă activităţi de cercetare sau educaţie. respectiv: (a) Programul Cadru VII pentru Cercetare şi Dezvoltare Tehnologică. (b) Programul privind Competitivitatea şi Inovarea. prin intermediul cărora statele. platformele tehnologice europene. sau mai exact regiunile sunt susţinute cu sume importante în direcţia reducerii decalajelor structurale. domeniul CD1 fiind recomandat ca unul prioritar. (c) Programul Educaţie & Pregătire 2010. prin care statele membre sunt susţinute în adaptarea sistemului de educaţie şi formare în direcţia atingerii obiectivelor Lisabona. care susţine inovarea şi dezvoltarea IMM-urilor. colaborarea transnaţională în domeniu. La nivelul comunităţi. competitivitatea globală a universităţilor. .

România dispune încă de resurse umane şi tradiţie în anumite domenii ale ştiinţei şi tehnologiei. Gradul de utilizare scăzut a fost determinat şi de capacitatea redusă de a oferi servicii de interes. iar sectorul încă fragil al întreprinderilor din România nu a putut exercita o cerere reală pentru inovare. iar prezenta strategie creează premisele recunoaşterii şi stimulează dezvoltarea acestora. excelenţa. numărul de cercetători a scăzut drastic în perioada 1990-2004.2) Premisele interne  Sistemul românesc de CDI a traversat o perioadă extrem de dificilă după 1989: subfinanţarea şi restructurarea întârziata nu au dat şansa de racordare la tendinţele mondiale din ştiinţă şi tehnologie decât în cazuri izolate. sistemul CD s-a fragmentat.  Capacitatea managerială şi lipsa unor resurse minime instituţionale pentru susţinerea unor laboratoare de cercetare a determinat funcţionarea ineficientă chiar şi acolo unde a existat infrastructura performantă. legate de reforma instituţională întârziată. calitatea scăzută a infrastructurii de cercetare-dezvoltare.  Cu toate acestea. Atractivitatea redusă a carierei în cercetare a determinat pierderi calitative la nivelul resurselor umane şi a făcut extrem de dificilă atragerea tinerilor performanţi în cercetare. Nivelul scăzut al salariilor în CDI ar putea fi considerat ca determinant pentru atractivitatea scăzută. Practic izolat. în principal prin finanţare publică. mai ales agenţilor . simultan cu creşterea mediei de vârstă. diferitele componente urmărind asigurarea supravieţuirii cu minimul de resurse existente.  Sub efectul subfinanţării cronice.(2. dar în realitate motivele sunt complexe. lipsa unui sistem de evaluare care să stimuleze şi să recompenseze performanţa reală. Mulţi cercetători performanţi au ales plecarea în străinătate.

în perioada 2007-2013. atât în ţară. Programul Cercetare de excelenţă-CEEX lansat în anul 2005 de Autoritatea Naţională pentru Cercetarea Ştiinţifică a contribuit la orientarea cheltuielilor publice pentru cercetare în vederea realizării Ariei Româneşti a Cercetării şi pregătirea comunităţii de cercetare şi dezvoltare din România pentru participarea cu succes la următorul program cadru de cercetare al Europei. care să ofere cadrul potrivit  pregătirii tinerilor cercetători prin programe de doctorat şi post-doctorat. Finanţarea pe bază de proiecte. FP7. odată cu prima creştere considerabilă a ponderii din Produsul Intern Brut (PIB) alocat acestui domeniu. a determinat în mod esenţial creşterea performanţei şi schimbarea mentalităţii privind accesul la resurse.Rezultatele modeste şi slaba colaborare internaţională sunt reflectate în numărul  mic de articole în publicaţii ştiinţifice din fluxul principal de cunoaştere. acesta nu a reuşit să menţină sau să dezvolte şi actori (printre care universităţi. Criteriile sunt orientate şi spre capacitatea instituţională de a oferi mediul potrivit şi infrastructura necesare creării şi dezvoltării unor grupuri puternice de cercetare cu vizibilitate internaţională. colective de cercetare) care  să aibă o certă vizibilitate internaţională. SUA şi Japonia confirmă această situaţie. . dar mai ales în Europa. prin competiţie. promovarea cercetării interdisciplinare. iar proiectele au pus accent pe crearea de consorţii puternice.  Sistemul CDI nu a reuşit până în prezent să genereze mari exemple de succes în transferul rezultatelor în practica socio-economică. Ponderea cheltuielilor publice din PIB pentru cercetare-dezvoltare s-a dublat în intervalul 2005-2006. În programul CEEX priorităţile finanţării publice a CD au fost cele preconizate pentru FP7. numărul mic de citări ale rezultatelor ştiinţifice publicate de autori români. institute. cât şi în lipsa de interes faţă de protejarea proprietăţii intelectuale. cu posibil impact asupra cunoaşterii. Criteriile de evaluare au fost din ce în ce mai clar orientate către performanţa ştiinţifică demonstrată de cercetător şi spre noutatea şi credibilitatea temei de cercetare propuse. Finanţarea publică a cercetării-dezvoltării în România a evidenţiat un proces radical de schimbare începând cu anul 2005. Numărul extrem de mic de cereri de brevete cu autori români. creşterea ulterioară având ca ţintă 1% în anul 2010.

Fondurile structurale destinate inovării şi dezvoltării resursei umane sunt complementare investiţiei publice în educaţia terţiară şi în CD şi vor avea un rol important atât în dezvoltarea socio-economică a României cât şi în diminuarea disparităţilor regionale. Sistemul CDI are oportunităţi reale pentru perioada 2007-2013. Actuala strategie îşi propune să contribuie esenţial la realizarea regiunilor cunoaşterii în România. Concentrarea mare în Capitală a institutelor şi firmelor cu activitate principală de CDI precum şi cercetarea ştiinţifică din universităţi departe de potenţialul pe care ar trebui să îl aibă sunt determinanţi esenţiali ai menţinerii unor disparităţi regionale în absorbţia fondurilor publice de CD. cât şi în mediul academic. Integrarea în Uniunea Europeană creează o presiune asupra orientării competitivităţii către inovare. Inovarea la nivelul firmelor nu a fost consistent susţinută de un sistem de transfer tehnologic funcţional. angajament important legat de răspunsul României la Strategia Lisabona este extrem de important. atât în sectorul întreprinderilor. Angajamentul politic de 1% din PIB destinat cheltuielilor publice pentru CD.   Într-un context mai larg. creşterea economică prognozată putând susţine deplasarea interesului sectorului privat către acest domeniu. iar capitalul de risc poate fi considerat absent. . nivelul culturii inovării este redus.

dezvoltarea cooperării internaţionale. creşterea atractivităţii carierei în cercetare pentru atragerea cercetătorilor performanţi în universităţi şi institutele publice de cercetare. Prin strategia CDI pentru perioada 2007-2013 România îşi propune să atingă media europeană pentru indicatorii de bază ce descriu structura şi performanţa sistemului de cercetare. precum şi a celor mai talentaţi tineri absolvenţi în programele de doctorat. orientarea investiţiilor în CDI către rezultate aflate pe frontiera cunoaşterii şi rezolvarea unor probleme de interes naţional sau cu aplicaţii directe în practica socio-economică. competitivă la nivel global. transformarea sistemului CDI în acord cu viziunea pe termen lung presupune răspunsuri şi provocări precum: dezvoltarea capitalului uman pentru a răspunde nevoii de competitivitate a activităţii CDI. . În acelaşi timp strategia îşi propune să susţină dezvoltarea socio-economică a României cu şansă reală de a crea o economie bazată pe cunoaştere. dezvoltarea unei infrastructuri de CDI adecvate. simultan cu creşterea gradului de utilizare. reducerea fragmentării prin stimularea cooperării într-un mediu puternic concurenţial.  Pornind de la situaţia naţională şi contextul internaţional. dezvoltare şi inovare. focalizarea investiţiei publice în cercetare. îmbunătăţirea ratei de succes în proiecte internaţionale şi creşterea gradului de recuperare a contribuţiei la programul cadru de cercetare al UE.

Institutele naţionale de cercetare vor dezvolta structuri prin care vor valoriza cunoaşterea şi vor asigura transferul acesteia în produse si servicii inovative.Viziune    „Sistemul de CDI va reprezenta motorul dezvoltării societăţii cunoaşterii în România. protejarea şi licenţierea dreptului de proprietate intelectuală vor constitui elemente curente ale managementului inovării. Centre de transfer tehnologic şi incubatoare pentru firme de înaltă tehnologie vor stimula transferul de cunoaştere şi dezvoltarea spiritului antreprenorial.” Corelarea nevoii naţionale de inovare cu evoluţiile ştiinţei şi tehnologiei pe plan mondial se va realiza prin reţele de cercetareacţiune. fiind capabil să susţină performanţa prin inovare în toate domeniile ce contribuie la asigurarea bunăstării cetăţenilor şi totodată să atingă excelenţa ştiinţifică recunoscută pe plan internaţional. precum şi participarea la centre de competenţă sau platforme tehnologice. Firmele îşi vor crea propriile structuri de cercetare sau numai interfeţe care le vor asigura integrarea în sisteme deschise de inovare. în care colaborarea internaţională multidisciplinară va fi orientată spre rezolvarea problemelor identificate. .Subcapitolul 3 . Evaluarea potenţialului comercial al unei idei.

Interconectarea sa cu sistemul CDI va permite selecţia. Mecanismele de mobilitate inter-sectorială vor asigura un transfer eficient de cunoaştere şi competenţe între cercetarea publică şi cea din cadrul firmelor. şcoli doctorale şi postgraduale. Sistemul educaţional va dezvolta abilităţile specifice de cercetare. cât şi în cadrul firmelor. Mobilitatea internaţională va reprezenta o dimensiune cheie a pregătirii cercetătorilor. în special multidisciplinară. în acelaşi timp vor fi stimulate să îşi creeze cercetare de excelenţă în domenii strategice. . atât în domeniul public. motivarea şi susţinerea celor mai performanţi tineri pentru o carieră în cercetare.

Se vor crea poli de excelenţă prin finanţarea unor proiecte cu potenţial deosebit şi apreciat internaţional. având ca scop creşterea contribuţiei sistemului românesc de CDI la dezvoltarea stocului mondial de cunoaştere. . Atingerea acestui obiectiv presupune integrarea în reţele internaţionale şi promovarea excelenţei în cercetare. Un accent deosebit se va pune pe formarea tinerilor cercetători în şcoli doctorale sau postgraduale de excelenţă. creşterea vizibilităţii internaţionale şi transferul rezultatelor în economie şi societate. respectiv obţinerea de rezultate ştiinţifice şi tehnologice de vârf. sistemul CDI are următoarele obiective strategice: (4.1) Crearea de cunoaştere. de a îmbunătăţi calitatea socială şi de a spori cunoaşterea cu potenţial de valorificare şi lărgire a orizontului de acţiune. care să le asigure o pregătire corespunzătoare şi dezvoltarea capacităţii de a realiza cercetări avansate.  Pentru îndeplinirea acestui rol.Subcapitolul 4. competitive pe plan mondial. Obiectivele strategice ale sistemului CDI  Sistemul CDI din România are rolul de a dezvolta ştiinţa şi tehnologia cu scopul de a creşte competitivitatea economiei româneşti.

. (a4) Dublarea ponderii firmelor inovative (care a reprezentat 19% în perioada 2002-2004. precum şi dezvoltarea de tehnologii. inclusiv tehnologice. plasarea între primele 35 de ţări în ceea ce priveşte publicaţiile indexate ISI (în perioada 1995-2005 situându-ne pe locul 48).3) Creşterea calităţii sociale prin dezvoltarea de soluţii. Vor fi stimulate parteneriate între universităţi.(4. faţă de 137 media UE25). (4.  Pentru realizarea obiectivelor strategice se vor avea în vedere următoarele obiective specifice: (a) Creşterea performanţei prin: (a1) Obţinerea unor rezultate ştiinţifice de excelenţă. Acest obiectiv vizează obţinerea unor rezultate tehnologice de vârf. cercetări de tipul rezolvare de probleme complexe de interes local. potrivit Community Innovation Survey). Se va susţine crearea prin competiţie de Centre de Competenţă şi Platforme Tehnologice. regional. (a3) Triplarea numărului de brevete înregistrate de OSIM în 2013 faţă de 2006 şi creşterea ponderii brevetelor high-tech. naţional sau formulate de agenţi economici. cu finanţări şi/sau cofinanţări pe durate medii de timp.72 în 2003. (a2) Creşterea de 10 ori a numărului de brevete EPO la un milion de locuitori până în 2013 (având ca referinţă 1. de 5-7 ani. institute de cercetare şi agenţi economici. reflectate în creşterea numărului de articole în publicaţii din fluxul principal de cunoaştere.2) Creşterea competitivităţii economiei româneşti prin inovare cu impact la nivelul agenţilor economici şi transferul cunoştinţelor în practica economică. produse şi servicii inovative cu aplicabilitate directă. care să genereze beneficii directe la nivelul societăţii.

tineri cercetători postdoctoranzi şi doctoranzi indiferent de naţionalitate. concomitent cu descreşterea mediei de vârstă a cercetătorilor sub 40 de ani. dezvoltarea facilităţilor de cercetare de interes naţional.5% din PIB. (c2) Stimularea participării mediului privat la CDI. până în 2013. cât şi a unor interfeţe specializate între cererea şi oferta de CDI. (b5) Atragerea de cercetători cu experienţă. (c) Antrenarea sectorului privat prin: (c1) Creşterea cheltuielilor private cu cercetarea-dezvoltarea la 1. inclusiv pentru creşterea capacităţii de inovare. . (b3) Creşterea ponderii doctorilor şi doctoranzilor până la peste 50% din totalitatea cercetătorilor. (c2) Dezvoltarea parteneriatelor public-privat în ştiinţă şi tehnologie prin crearea unor centre de competenţă. dezvoltare tehnologică şi asimilare în producţie a rezultatelor cercetării. platforme tehnologice. (b6) Creşterea accesului la infrastructuri de cercetare performante prin participarea la mari infrastructuri internaţionale de cercetare. România devenind o destinaţie de interes pentru excelenţa ştiinţifică. (b4) Creşterea atractivităţii carierei în cercetare prin asigurarea accesului şi posibilitatea dezvoltării carierei pentru cei performanţi.(b) Dezvoltarea resurselor sistemului prin: (b1) Triplarea numărului de cercetători până în anul 2013. (b2) Asigurarea unui număr mediu anual de 2000 de burse doctorale. parcuri ştiinţifice. (c2) Simplificarea accesului firmelor inovative la schemele de finanţare CDI orientate către cofinanţare şi susţinerea colaborării acestora cu cercetarea din universităţi şi institutele publice de cercetare-dezvoltare. precum şi prin stimularea creării de laboratoare performante cu utilizatori multipli.

universităţi şi institute de cercetare publice. (e2) O mai bună reprezentare a României la nivel instituţional şi prin experţii săi în instituţii şi organisme reprezentative CDI la nivel european şi internaţional. Creşterea capacităţii instituţionale (e)Extinderea cooperări internaţionale prin: (e1) Extinderea cooperării internaţionale în programe şi proiecte. care să asigure masa critică şi obţinerea de rezultate valoroase internaţional. (d2)Transformarea universităţilor şi a institutelor publice de cercetare româneşti în actori pe piaţa internaţională a cunoaşterii şi creşterea capacităţii acestora de colaborare cu firmele. dezvoltarea de interfeţe dedicate dialogului ştiinţă-societate. (d3) Profesionalizarea managementului cercetării. programelor şi politicilor. (d4) Evaluarea internaţională a performanţei cercetării pentru toţi actorii publici. . promovarea eticii şi egalităţii de şanse în cercetare. (e3) Participarea diasporei ştiinţifice Româneşti în proiecte de cercetare pentru a promova sectorul de CD din România.(d) Creşterea capacităţii instituţionale prin: (d1) Reducerea fragmentării sistemului de CDI prin stimularea colaborării şi a participării la reţele naţionale şi internaţionale. (d5) Consolidarea rolului ştiinţei în societate prin comunicarea ştiinţei. precum şi la evaluarea proiectelor. (e4) Cercetarea exploratorie şi de frontieră.

accentul va fi pus pe excelenţă. dar şi intensificarea colaborării internaţionale.Subcapitolul 5 . orientate către obţinerea de rezultate ştiinţifice de nivel mondial. . finanţarea adecvată a cercetării exploratorii. Cercetările avansate vor putea fi orientate pe priorităţi strategice sau tehnologice atunci când sunt necesare rezolvării unor probleme complexe. va încuraja dezvoltarea carierei în cercetare şi crearea unor poli de excelenţă” Avându-se în vedere importanţa cercetării fundamentale pentru dezvoltarea cunoaşterii şi formarea resursei umane înalt calificate. Aceasta presupune atragerea unor personalităţi ştiinţifice.Cercetarea Exploratorie şi de Frontieră    „România va susţine cercetări avansate. de interes socio . internaţional de dezbatere ştiinţifică. deschiderea oportunităţilor de pregătire în toate stadiile de dezvoltare a carierei profesionale. România va urmări dezvoltarea resursei umane capabile să atingă nivelul de integrare în fluxul. pe interdisciplinaritate şi vizibilitate internaţională. asigurarea accesului la infrastructura de cercetare adecvată.economic.

Criza resurselor umane impune ca prioritate atât atragerea tinerilor  pentru o carieră în cercetare. De asemenea. Vor fi dezvoltate mecanisme de finanţare care să stimuleze instituţiile de cercetare în a oferi acestor cercetători contracte de muncă corespunzătoare. cât şi a unor cercetători cu experienţă din străinătate. inclusiv prin colaborare regională.Pentru perioada 2007-2013. Pregătirea pe parcursul formării carierei în cercetare se va orienta  către stagii de pregătire atât în ţară cât şi în străinătate. In acelaşi timp se va avea în vedere colaborarea cu agenţii de finanţare din alte ţări în scopul co-finanţării de stagii doctorale şi postdoctorale care să stimuleze revenirea în ţară a cercetătorilor performanţi după efectuarea stagiului. se va urmări creşterea atractivităţii  carierei în cercetare în special prin burse si acces la granturi de cercetare în perioada formării iniţiale a cercetătorilor prin doctorat precum şi prin programe post-doctorale. Echipamentele experimentale dedicate cercetării ce ţinteşte frontiera cunoaşterii sunt în general foarte costisitoare şi ca urmare investiţiile se vor focaliza în acele domenii în care există potenţial de utilizare corespunzător. care vor fi întotdeauna asociate unor proiecte de cercetare. Se va susţine dezvoltarea infrastructurii de cercetare prin creşterea  gradului de utilizare. . extinderea infrastructurii existente şi prin crearea de noi facilităţi. O atenţie deosebită se va acorda diasporei ştiinţifice româneşti. necesară creării unor centre de excelenţă în România. cu precădere în domenii interdisciplinare. pentru personalităţi cu rezultate ştiinţifice deosebite pe  plan internaţional se va asigura finanţarea adecvată.

proiectele în colaborare internaţională vor fi realizate atât în cadrul programelor internaţionale. cât şi în cadrul unor apeluri comune de proiecte împreună cu alte ţări pe teme de interes sau pur şi simplu în cadrul unor proiectele de colaborare iniţiate la nivelul comunităţii ştiinţifice. dar şi prin potenţialul de obţinere a drepturilor de proprietate intelectuală. În perioada 2007-2013. asigurarea unui acces larg la resurse de informare şi nu în ultimul rând prin participarea în clusterele ştiinţifice şi platforme tehnologice europene. importantă atât prin procesul de învăţare. Se va urmări o mai bună integrare a comunităţii ştiinţifice româneşti în circuitul ştiinţific internaţional.   În perioada 2007-2013 dezvoltarea infrastructurii de cercetare se va realiza cu precădere prin asocierea marilor facilităţi experimentale cu universităţile şi institutele publice de cercetare. organizarea în ţară de conferinţe ştiinţifice internaţionale. prin accesul cercetătorilor la resursele de informare ştiinţifică. Cercetarea de nivel mondial trebuie să aibă la bază colaborarea internaţională. participarea la conferinţe internaţionale. . pentru creşterea contribuţiei la dezvoltarea resursei umane pentru cercetare.

mediul financiar. mai ales de tip rezolvare de probleme cu posibile implicaţii în inovare. fiecare subsumând priorităţi tematice. Inovarea este cea care asigură stimularea creării şi menţinerii interfeţelor multiple între ştiinţă. tehnologie. Majoritatea priorităţilor investiţiei publice în cercetare-dezvoltare sunt de interes şi pentru cercetarea fundamentală. de informare şi politic într-o economie bazată pe cunoaştere. Investiţia publică are în vedere dezvoltarea cunoaşterii motivată de nevoile socio-economice strategice. .Subcapitolul 6 .Priorităţile Investiţiei Publice în Cercetare-Dezvoltare    „România va susţine cercetări complexe ce răspund unor probleme clar identificate în cadrul priorităţilor publice de cercetare-dezvoltare. Vor fi finanţate cercetări avansate în direcţii prioritar strategice şi tehnologice.” Priorităţile investiţiei publice în CD reflectă domenii prioritare cu un mare potenţial de a conduce la progres economic şi social. iar cercetarea este evaluată în funcţie de capacitatea sa inovativă. societate.

al drepturilor de proprietate intelectuală. Acest proces se va realiza treptat. managementului financiar. în special a celor de valoare mare. Investiţia în echipamente. Dezvoltarea resursei umane în contextul priorităţilor naţionale va viza atingerea unui nivel de expertiză care să permită corelarea cunoştinţelor despre evoluţiile tehnice pe plan global şi posibilităţile de particularizare la nivel naţional.    În interiorul domeniilor prioritare se va urmări dezvoltarea unor poli de excelenţă. va trebui să aibă în vedere potenţialul de utilizare.almanagementului contractelor. Proiectele de cercetare va trebui să asigure condiţiile de valorificare a performanţei aferente stadiului carierei în cercetare a participanţilor. Dezvoltarea facilităţilor experimentale care să susţină cercetarea aplicativă se va concentra în acele zone în care se poate asigura colaborarea dintre entităţile de cercetare şi beneficiari.precumşi complementaritatea cu facilităţile existente pe plan european. investiţia publică focalizându-se asupra proiectelor cu impact major şi concentrând dezvoltarea de infrastructuri şi structuri colaborative în domeniile care oferă cele mai bune rezultate. . asigurând dezvoltarea în continuare a acestora. dedezvoltarearesurselorumane. Implementarea unor astfel de proiecte complexe va solicita un efort managerial semnificativ din punct de vedere al organizării activităţiidecercetare-dezvoltare. pe bază de competiţie. în special prin stagii de pregătire interne şi internaţionale.

sectorul software s-a dovedit foarte activ. centre de competenţă.2013 impune o creştere a capacităţii sectorului de CDI referitor la tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor de a răspunde nevoii industriei româneşti de oferire a unor produse şi servicii noi şi de a profita de tendinţele de externalizare graduală a activităţilor de concepţie şi inovare ale clienţilor internaţionali. In acord cu obiectivele cuprinse în Strategia Naţională de Export referitoare la domeniul TIC. sunt: (a) Tehnologiile societăţii informaţionale  Tehnologia societăţii informaţionale reprezintă atât un suport transversal pentru toate sectoarele economiei.  Domeniile prioritare. Ca urmare. fără a fi ordonate din punct de vedere al importanţei. iniţiativa 2010 .Se va urmări crearea unor poli de excelenţă sub forma unor reţele de  cercetare interdisciplinară şi. Pentru a se evita formalismul unor astfel de entităţi. perioada 2007 .O societate europeană informaţională pentru creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă recomandă statelor membre dublarea cercetării în domeniul TIC. De asemenea. se va aborda o strategie de finanţare graduală pe direcţia proiect-reţea-centru de competenţă. Chiar dacă în România societatea informaţională are un decalaj de dezvoltare de câţiva ani faţă de Uniunea Europeană. cât şi o industrie (Tehnologia informaţiilor şi comunicaţii -TIC) cu un dinamism extraordinar. trecând treptat de la exportul de software şi servicii de valoare mică la concepţia de produse şi servicii informatice noi. cercetarea va trebui să susţină şi o angrenare a sectorului TIC în recuperarea decalajului în dezvoltarea . mai ales. devenind unul dintre cele mai competitive ale economiei. cu valoare adăugată ridicată.

dezvoltarea tehnologiilor suport necesare creării unei infrastructuri naţionale integrate de comunicaţii. (b) Energie  Sectorul energetic românesc. fotonică. energie solară.cercetării vor avea în vedere dezvoltarea tehnologiilor şi instrumentelor în scopul realizării unor sisteme şi aplicaţii informatice performante. biomasă. eterogene.şi nanosisteme. în condiţii de calitate şi siguranţă în alimentare. Racordarea la obiectivele europene. 21% din electricitate să fie obţinută din surse regenerabile. realizarea de produse bazate pe cercetări în nanoelectronică. creşterea competenţei tehnologice şi promovarea transferului de cunoştinţe şi tehnologii în domeniul energetic. cu respectarea  Obiectivele . eoliană şi geotermală.2013 vizează elaborarea de concepte. Uniunea Europeană şi-a propus ca până în 2010. influenţează în mod decisiv dezvoltarea economică şi socială a ţării. iar o nouă directivă vizează o reducere cu 9% a intensităţii energetice în următorii ani. produse care să contribuie la satisfacerea necesarului de energie la un preţ cât mai scăzut. România dispune de un potenţial important de resurse regenerabile: energie hidroelectrică. efort complementar direcţiei de acţiune "îmbunătăţirea eficienţei energetice şi dezvoltarea sustenabilă a sistemelor energetice" inclusă în Cadrul Strategic Naţional de Referinţă 20072013. scalabile. tolerante la defectări şi cu o bună conectivitate între utilizatori şi resurse. deschise. inclusiv prin utilizarea de noi surse energetice şi îmbunătăţirea procesului decizional. Potrivit documentului de Politică Energetică a României 2006-2009 intensitatea energetică în România este de circa 4 ori mai mare decât media UE.  Obiectivele cercetării pentru perioada 2007 . din gama componentelor şi sistemelor inteligente. dar şi interesul direct în rezolvarea acestor probleme complexe reclamă un efort de CDI. tehnologii. micro. dezvoltarea unor metode şi sisteme de inteligenţă artificială. parte integrantă a infrastructurii. vizând satisfacerea necesarului energetic al unei economii moderne şi al unui standard de viaţă civilizat.

Vor fi susţinute cercetări privind influenţa schimbărilor climatice asupra ciclului hidrologic. care au ajuns să reprezinte în sine o industrie.2013 vizează: crearea de tehnologii curate de produs şi proces. a impactului diferitelor politici şi identificarea modalităţilor de obţinere şi . CD poate contribui la o dezvoltare spaţială echilibrată şi prin integrarea şi cooperarea în cadrul sistemului european de cercetare în domeniu. menţionate în Strategia Naţională de Management al Riscului de Inundaţii. prin utilizarea analizei ciclului de viaţă a produselor în evaluarea impactului asupra mediului. Cercetarea si dezvoltarea vor putea contribui la atingerea obiectivelor Strategiei Naţionale de Gestionare a Deşeurilor. iar decuplarea celor două presupune soluţii tehnice tot mai complexe. dezvoltarea cunoaşterii în domeniul amenajării teritoriului prin evidenţierea fenomenelor.  Obiectivele cercetării si dezvoltării pentru perioada 2007 . crearea suportului ştiinţific şi tehnologic pentru conservarea. precum şi a mecanismelor economice şi sociale de implementare a acestora. Inovarea poate contribui la reducerea poluării şi respectiv la atingerea obiectivului Protocolului de la Kyoto prin care România s-a angajat la o reducere cu 8% a emisiilor de gaze cu efect de seră în perioada 2008-2012 (faţă de 1989). crearea unor noi tehnologii eco-eficiente de valorificare a deşeurilor. care este coordonat prin programul ESPON (European Spatial Planning Observatory Network). reconstrucţia şi consolidarea diversităţii biologice şi ecologice.(c) Mediu  Dezvoltarea economică generează o presiune imensă asupra mediului. În pregătirea şi implementarea planului naţional privind managementul ariilor protejate se va putea ţine cont de contribuţia importantă pe care o are activitatea de cercetare şi dezvoltare în realizarea obiectivelor stabilite. cu aplicare în mod special în transporturi şi producerea energiei.

) solicită în mod deosebit activitatea de cercetare cu ţinte foarte precise. o preocupare deosebită rămâne încă dezvoltarea infrastructurii. Atingerea acestor ţinte de "cercetare aplicată" este imposibilă fără o dezvoltare corespunzătoare a cercetării proceselor fundamentale biopsihologice. neurogenerative etc. Pentru eficientizarea cercetării. mecanisme de adaptare ale organismului uman la dinamica factorilor de mediu biologic şi psihosocial. dezvoltarea zonelor în care există resurse umane şi materiale confirmate de rezultatele obţinute şi recunoscute conform criteriilor internaţionale şi apoi abordarea cât mai rapidă a noilor domenii. genetic şi celular şi standardizarea lorconform normelor bioetice. în primul rând. cerebrovasculare. Obiectivele cercetării biomedicale pentru perioada 2007-2013 în România corespund în mare măsură obiectivelor europene şi internaţionale şi vizează tot mai mult integrarea şi respectarea normelor din spaţiul european al cercetării. terapii moderne orientate spre suportul chimic. genomică şi proteomică. Proporţia încă ridicată a cheltuielilor societăţii pentru asigurarea calităţii vieţii pacienţilor cu boli cronice (cardiovasculare.(d) Sănătate  Sănătatea reprezintă o dimensiune cu impact deosebit asupra societăţii atât prin participarea la calitatea vieţii cât şi prin contribuţia la rata de activitate a populaţiei.  Pentru perioada 2007-2013. metode de investigaţie şi intervenţionale bazate pe medicina moleculară şi celulară. a resursei umane şi a comunicării şi selectarea riguroasă a direcţiilor de cercetare. implementarea de noi metode de . Una din necesităţile imperioase ale cercetării româneşti în vederea atingerii unui nivel de competitivitate european este. dezvoltarea interfeţei creier-maşină în scopul investigaţiei şi recuperării în afecţiunile neurologice. cercetarea se va orienta către dezvoltarea cunoaşterii sistemelor biologice integrative ale fiinţei umane.

care răspunde exigenţelor cererii de alimente sănătoase şi de calitate superioară. la creşterea securităţii alimentare şi a siguranţei alimentului în concordanţă cu cerinţele generale şi specifice ale pieţei. Agricultura durabilă este o agricultură viabilă din punct de vedere economic. materii prime.500 de firme activează în industria alimentară din România (5% din forţa de muncă). . peste 14.„from farm to fork") şi de a răspunde cerinţelor specifice ale consumatorilor („from fork to farm"). România ocupă unul dintre primele locuri în Europa ca suprafaţă agricolă şi arabilă şi. care să contribuie la promovarea agriculturii durabile şi dezvoltării rurale. prin soluţii şi concepte ştiinţifice conforme principiilor agriculturii durabile şi asigurării nutriţiei corespunzătoare şi siguranţei alimentare.sol. în acelaşi timp. care garantează conservarea şi reabilitarea resurselor naturale. tehnologii. cunoştinţe adecvate. prin natura obiectului de cercetare . obiectivul cercetării este de a dezvolta tehnologii care să acopere întregul lanţ alimentar (de la sol până la consumator .trebuie să ofere produse biologice de înaltă valoare. Cercetarea ştiinţifică agricolă. securitatea şi siguranţa alimentară  Agricultura şi industria alimentară din România deţin un potenţial remarcabil.(e) Agricultura. contribuţia acesteia la PIB este de numai 13-15%. plantă. animal .  In aceste condiţii. cu toate că aproape 40% din populaţia activă lucrează în agricultură.

bioingineriei vor deschide noi fronturi ale cunoaşterii mecanismelor vieţii cu impact asupra noilor sisteme bioinginereşti. grupurilor biocatalitice şi de obţinere a unor noi enzime şi microorganisme.  Principalele domenii de cercetare in biotehnologie.(f) Biotehnologii  Biotehnologia va marca secolul XXI prin impactul deosebit pe care îl va avea atât asupra dezvoltării cunoaşterii. conducerea şi monitorizarea proceselor complexe. industria farmaceutică. Pornind de la cerinţele de hrană şi până la asigurarea sănătăţii umane. vizează:  conceperea şi dezvoltarea de noi medicamente cu maximă eficienţă şi efecte secundare minimale. crearea unor noi tehnologii pentru producţia de alimente cu siguranţă maximă asupra sănătăţii umane. cercetarea şi dezvoltarea de sisteme bioinformatice pentru modelarea şi monitorizarea activităţii celulare. înţelegerea profundă a inteligenţei naturale şi spre modalităţile de interfaţare eficientă cu natura. mediul. Interacţiunea biotehnologiei cu principalele domenii ale cunoaşterii va genera noi cercetări interdisciplinare cu impact major asupra dezvoltării globale durabile. cât mai ales asupra evoluţiei şi calităţii vieţii.  Cercetările din domeniul biotehnologiei. elaborarea unor protocoale de diagnostic şi tratamente medicale cu impact asupra stării de sănătate şi creşterii speranţei de viaţă. sănătatea. bio-economia în general vor beneficia de rezultatele cercetărilor inter şi transdisciplinare din domeniul biotehnologiilor. Industria alimentară. biotehnologia va furniza instrumente şi tehnologii curate pentru o evoluţie durabilă a speciei umane. conceperea şi dezvoltarea unor tehnologii avansate în domeniul produselor farmaceutice. agricultura. sisteme inteligente şi cognitive pentru modelarea. Cercetările vor fi orientate spre descifrarea mecanismelor celulare. a mecanismelor de procesare a informaţiilor la . la nivelul actual al cunoaşterii.

conceperea şi dezvoltarea de noi tehnologii şi produse mecanice de înaltă precizie precum şi de sisteme mecatronice competitive pe piaţa internaţională. creşterea competitivităţii produselor şi proceselor prin automatizare şi proiectare integrată.infrastructuri. resurse naturale) sau investiţii la cea bazată pe inovare presupune dezvoltarea capacităţii de cercetare în domenii de înaltă tehnologie (high-tech) generatoare de valoare adăugată. tehnologii şi produse mecanice de înaltă precizie. tehnologii avansate de conducere a proceselor industriale. capabile să asigure performanţe sporite produselor şi echipamentelor.  Obiectivele cercetării pentru perioada 2007 .2013 vor presupune dezvoltarea de materiale avansate noi. . vizând intermodalitatea ca soluţie integratoare.realizabilă prin dezvoltarea de tehnologii concordante cu caracteristicile temporale şi spaţiale ale cererii de transport. cu potenţial de export şi antrenare a altor sectoare productive. creşterea eficacităţii şi eficienţei sistemului de transport prin îmbunătăţirea performanţelor componentelor . sisteme informatice . mijloace de transport. sisteme mecatronice precum şi produse şi tehnologii inovative destinate transporturilor.(g)Materiale. procese şi produse inovative  Trecerea de la competitivitatea bazată pe factori (muncă. Din această categorie fac parte domenii precum: materiale avansate.

 Obiectivele cercetării cuprind realizarea de cercetări de explorare. existenţa unui sector industrial. cât şi de reconfigurarea securităţii globale în ultimele decenii. precum şi în sectoarele industriei aeronautice şi traficului aerian. Conjugate cu tehnicile aerospaţiale şi militare. Obiectivele specifice ale cercetării multidisciplinare conduc spre realizarea de produse ştiinţifice. de necesităţi specifice de utilizare la nivel naţional şi de dezvoltarea de nişe tehnologice identificate. corelată cu politica comună de securitate şi apărare. Strategia spaţială europeană. produsele şi tehnologiile rezultante au o piaţă specializată atât pentru instituţiile publice de competenţă. aplicaţii şi tehnologii spaţiale. Pe lângă contribuţia la dezvoltarea ştiinţei şi a capacităţii ştiinţifice naţionale. şi reprezentarea unitară la organizaţiile de profil euroatlantice constituie atât piaţă cât şi driver pentru orientarea eficientă şi pe termen lung a topicilor de cercetare şi dezvoltare tehnologică. a căror dezvoltare şi apropiere sunt generate atât de evoluţiile tehnologice. respectiv EDA. Programele europene GMES (monitorizare globală pentru mediu şi securitate). cât şi prin aplicaţii în servicii comerciale precum localizare / navigaţie / informaţie geografică / securitate personală. tehnologic şi de cercetare cu semnificaţie. Galileo (navigaţie prin satelit) şi LPIS (controlul subvenţiilor agricole prin informaţie aerospaţială) reprezintă un suport şi un client consecvent pentru cercetări derulate în aceste domenii. cu profund caracter multidisciplinar. În România. au impus menţionarea programului spaţial european în Tratatul constituţional şi finanţarea celor două teme în Programul CDT Cadru 7 al UE. fiind de asemenea priorităţi tratate împreună în UE şi NATO. aerospaţiale şi de securitate. generate de programele internaţionale majore. potenţată de apartenenţa ţării ca stat membru cooperant la Agenţia Spaţială Europeană (ESA). reprezintă capacităţi de prim ordin ale statelor mari şi mijlocii. tehnologice şi socio-economice prin explorarea şi utilizarea spaţiului şi dezvoltarea tehnologiilor . în corelare cu ESA.(h) Spaţiu şi securitate  Cercetările şi dezvoltarea tehnologică în domeniul spaţial si cel al securităţii sunt domenii noi.

.2013. elaborarea de noi metode manageriale. România. centrate pe creşterea bunăstării indivizilor. valorificarea şi dezvoltarea patrimoniului cultural naţional. implementării şi evaluării unor proiecte de dezvoltare locală. în special al celor de comunicare. a capacităţii de absorbţie adecvată a tehnologiei. cercetarea în domeniu va trebui să aibă în vedere: identificarea şi soluţionarea principalelor probleme sociale din educaţie. analiza impactului social şi cultural al tehnologiilor. comunitară. mezo si macroeconomice cu care se confruntă România în contextul internaţionalizării şi elaborarea de modele şi metode pentru soluţionarea lor.(i) Cercetări socio-economice şi umaniste  Dezvoltarea pe termen mediu şi lung a unei ţări presupune dincolo de realizarea de tehnologii şi produse. regională sau naţională. are nevoie de contribuţia ştiinţelor sociale şi economice pentru a îşi asigura adaptarea rapidă a sistemului de educaţie. a culturii organizationale. locuire şi ocupare a forţei de muncă în vederea elaborării. valorificării optime a resurselor şi în general sustenabilităţii subsistemelor sale. ţară care şi-a propus un traiect rapid spre asigurarea convergenţei socio-economice cu Uniunea Europeană. simultan cu asigurarea egalităţi de şanse. elaborarea de modele de diminuare a inegalităţilor socio-umane şi a disparităţilor regionale. de marketing şi dezvoltare antreprenorială pentru competitivitatea organizaţională. cu impact în special asupra turismului cultural şi a industriilor creative. identificarea principalelor probleme micro.  În perioada 2007 . elaborarea unor concepte şi abordări în cadrul cărora să poată fi asigurat echilibrul structural necesar egalităţii de şanse. a calităţii ocupării şi locuirii.

” Inovarea reprezintă motorul principal al competitivităţii agenţilor economici. marketingul etc. mai ales pe o piaţă intens concurenţială cum este cea europeană. Datele statistice arată decalaje mari între România şi UE la nivelul ratelor de inovare.Inovarea     „România va susţine proiecte de inovare iniţiate de către mediul privat precum şi dezvoltarea capacităţii entităţilor publice de cercetare de a răspunde acestor iniţiative. alături de alţi factori precum experienţa. Prin ansamblul măsurilor propuse. .Subcapitolul 7 . parte a procesului de construcţie a unei economii bazate pe cunoaştere. De aceea o politică de inovare coerentă are nevoie de o coordonare transversală la nivel naţional. urmărindu-se şi complementaritatea cu fondurile structurale alocate pentru inovare. Inovarea este practic un rezultat pentru care cercetarea poate fi una dintre surse. cu reale valenţe competitive. Prin Strategia CDI se susţine acel tip de inovare care include o componentă de cercetare. se va urmări articularea unui sistem naţional de inovare. însă obiectivul pentru 2013 este ca ponderea firmelor care introduc produse sau servicii inovative să se apropie de media UE. comunicarea.

în special a celor care presupun colaborarea cu universităţile şi institutele de cercetare. . Pentru a creşte capacitatea firmelor de a formula astfel de proiecte se va urmări crearea unor scheme de finanţare flexibile. serviciile oferite creează baza pentru mobilitatea intersectorială a cercetătorilor. Prin relaţiile de colaborare pe care le dezvoltă. aceste centre reprezintă elementul cheie al susţinerii formării de clustere ştiinţifice şi de inovare. va fi susţinută crearea şi dezvoltarea de entităţi de transfer tehnologic. Inovarea va fi susţinută şi pe direcţia transferului rezultatelor cercetării. să antreneze cofinanţarea privată. Crearea unui fond de capital de risc va trebui să aibă la bază principiul transparenţei şi un management adecvat al riscului. astfel încât. Succesul centrelor de transfer tehnologic depinde de calitatea resurselor umane specializate. în special în cadrul institutelor publice de cercetare şi universităţilor. va fi creat un portal naţional dedicat întreprinderilor. în special IMM-urilor. În acest sens. precum şi un sistem de pregătire semi-gratuit în domeniul managementului inovării. utilizarea de către firme a facilităţilor experimentale disponibile în universităţi şi instituţiile cu profil CD şi cresc şansele de inovare şi spinn-off din cadrul acestora.  Antreprenoriatul bazat pe inovare reprezintă o altă componentă importantă ce va fi promovată în perioada 2007-2013. la produse şi servicii. pe termen mediu şi lung.  respectiv trecerea de la brevete sau know-how dezvoltat în cadrul unor proiecte complexe.În centrul acţiunilor de susţinere a inovării se află cofinaţarea proiectelor de  cercetare precompetitivă iniţiate de către firme. prin dezvoltarea serviciilor de incubare de inovare şi prin reducerea barierelor în calea creării de spin-offs. Obiectivul acestor proiecte este acela de a realiza noi produse şi tehnologii cu potenţial de exploatare comercială. Chiar dacă practica internaţională arată că astfel de centre nu pot reprezenta surse importante de venit. iar pentru formarea complexă a acestora va fi încurajată crearea unui sistem de schimburi internaţionale şi a unui sistem de împărtăşire a bunelor practici. care va fi susţinută prin crearea unui fond cu capital de risc.

cu orientare către reducerile fiscale conexe proiectelor realizate în colaborare cu universităţi şi institute. la fel ca în cazul centrelor de transfer tehnologic.    Susţinerea activităţii de incubare va trebui să cunoască o diversificare a serviciilor de asistenţă şi. Investiţia în infrastructura de inovare va fi concentrată însă în crearea şi dezvoltarea de parcuri ştiinţifice şi tehnologice. noile regulamente privind ajutoarele de stat pentru CDI. vor fi încurajate reţelele inovative. vor fi introduse stimulente fiscale. în special a celor care beneficiază de susţinerea unor firme mari sau a unor universităţi. Pentru a realiza în perioada 2007-2013 o creştere a investiţiilor private în CDI mai rapidă decât cea a investiţiei publice. Ca urmare. Pentru crearea de spinoffs. reducând astfel riscurile acestor iniţiative. Investiţia publică în domeniul inovării reprezintă în primul rând un element de antrenare a investiţiei private. Implementarea acestor instrumente va avea la bază şi crearea mecanismelor şi instrumentelor care să permită evidenţierea mai clară a investiţiilor private în cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică. inclusiv pentru stimularea clusterelor inovative. prin care să se păstreze statutul academic şi de cercetător al celor care intră în astfel de proiecte. Politica în domeniul inovării va urmări în perioada 2007-2013 integrarea progreselor ce se întrevăd pe plan european în domenii precum inovarea în servicii. o împărtăşire mai eficientă a bunelor practici. se va urmări elaborarea unui cadru legislativ stimulativ. Un element important al inovării îl constituie colaborarea între firme şi între acestea şi entităţile de CD. brevetarea la nivel european şi drepturile de proprietate intelectuală pentru conţinutul digital. participarea la platformele tehnologice europene şi dezvoltarea unor platforme tehnologice naţionale în domenii strategice. .

participarea în platforme tehnologice şi dezvoltarea parcurilor ştiinţifice şi tehnologice  Susţinerea antreprenoriatului bazat pe inovare prin dezvoltarea serviciilor în incubatoare de inovare. Sinteza direcţiilor de acţiune:  Susţinerea iniţiativelor de cercetare precompetitivă a firmelor prin instrumente financiare şi suport adecvate  Stimularea universităţilor şi entităţilor CD de drept public pentru crearea şi dezvoltarea de entităţi de interacţiune cu mediul privat. îmbunătăţirea accesului la capitalul de risc şi prin asigurarea pregătirii în domeniul managementului inovării  Stimularea fiscală a investiţiei în CDI la nivelul firmelor. cadrul pentru transferul tehnologic şi schimburile de personal. prin servicii de suport dedicate .  Creşterea coeziunii entităţilor inovative din sectorul public şi cel privat prin dezvoltarea reţelelor de inovare. corelat cu adecvarea modului de înregistrare a acestor cheltuieli  Creşterea accesului IMM-urilor la informaţii referitoare la rezultatele cercetărilor. la oportunităţi de finanţare şi colaborare. în interiorul cărora să se asigure baza experimentală pentru proiecte comune.

de preferinţă internaţional. . evaluarea gradului de atingere a obiectivelor stabilite. Evaluarea ex-post a implementării strategiei se va face atât la mijlocul perioadei de implementare. alocarea de fonduri publice către sistemul CDI trebuie considerată o investiţie ce serveşte intereselor societăţii. cât şi la sfârşitul acesteia.Subcapitolul 8 . raportat la investiţia realizată.Implementarea strategiei    În implementarea strategiei se vor respecta principiile majore privind guvernarea CDI: (i) Responsabilitate faţă de societate. instrumentele şi rezultatele obţinute. acces la informaţiile privind oportunităţile de finanţare a CDI din fonduri publice. (iii) Performanţă. (ii)Transparenţă. evaluarea şi mecanismul de corecţie vor asigura capacitatea de adaptare a strategiei în funcţie de evoluţiile la nivel naţional şi internaţional. anul 2010. Monitorizarea. Evaluarea impactului implementării strategiei va furniza informaţii necesare formulării politicilor viitoare. inclusiv prin dezvoltarea e-guvernării în domeniul CDI. simplitatea şi claritatea procedurilor de obţinere a finanţării publice a CDI. Evaluarea se va face independent. acces public la informaţii privind politicile.

 Planificarea Strategică va fi asigurată de către Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică. Dezvoltare şi Inovare. care are misiunea de a elabora. Se va urmări profesionalizarea managementului. precum şi cu Academia Română. dezvoltarea cadrului de colaborare şi reprezentare internaţională. Se va avea în vedere corelarea dezvoltării capacităţii de CD şi a potenţialului de inovare cu dezvoltarea industrială. ANCS va consolida cadrul instituţional al organismelor consultative şi va înfiinţa organisme intermediare de finanţare a cercetării. implementare si monitorizare. aplica.  Pentru realizarea atribuţiilor sale şi pentru a dezvolta nivelul de coordonare ştiinţifică. pornind de la cadrul instituţional existent. . Academiile de ramură şi cu Agenţiile Specializate pe domenii strategice. Coordonarea implementării strategiei de către diversele structuri ce au un rol şi responsabilităţi în domeniul CDI este o precondiţie pentru atingerea obiectivelor prezentei strategii. Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică va colabora cu principalele ministere care contribuie la dezvoltarea politicii guvernamentale în domeniul CDI. În realizarea misiunii sale. Consiliul pentru Dezvoltare Tehnologică şi Consiliul pentru Inovare.Cadrul instituţional  Corelarea politicilor principalilor actori din CDI în vederea realizării obiectivelor strategiei precum şi integrarea politicii CDI în strategiile de dezvoltare pe termen mediu şi lung ale României vor fi asigurate de Consiliul Naţional pentru Politica Ştiinţei şi Tehnologiei. precum şi posibilitatea ca aceste organisme să fie operaţionale în scurt timp. care să asigure şi implementarea Planului Naţional de Cercetare. monitoriza şi evalua politicile din domeniile CDI. Se va asigura atât continuitatea activităţilor cât şi întărirea capacităţii instituţionale. respectiv Consiliul Cercetării. În acest sens vor fi înfiinţate trei instituţii publice. dezvoltării şi inovării. Măsuri tranzitorii vor asigura activitatea pe parcursul anului 2007.

Academia  Română. evaluarea de sistem.  Corecţia strategiei va avea la bază atât evaluarea rezultatelor obţinute. în 2010. iar la sfârşitul perioadei de implementare se va realiza un studiu de post-implementare şi impact.  Anual se va elabora şi face public un raport prin care se va urmări stadiul atingerii obiectivelor. Ministerele şi Academiile de ramură vor elabora planurile proprii pentru implementarea prezentei strategii de CDI. corespunzători obiectivelor specifice ale strategiei. se va face public raportul independent de evaluare de la mijlocul perioadei de implementare. cât şi elemente prospective legate de evoluţia ştiinţei şi tehnologiei. . Monitorizarea şi evaluarea  Monitorizarea şi evaluarea strategiei se va baza pe indicatorii de performanţă ai planurilor subsecvente de implementare precum şi pe indicatorii ansamblului sistemului CDI.

Subcapitolul 9 . ca şi spre inovare.  In acest context Comisia Europeană a dezvoltat noul Cadru Comunitar pentru Ajutorul de stat pentru Cercetare-Dezvoltare şi Inovare. prin creşterea gradului de ocupare. care a fost adoptat în luna noiembrie 2006 şi aplicat 1 ianuarie 2007.Politici CDI în Spaţiul European  Nota introductivă  Comisia Europeană a promovat în toamna acestui an un Plan de acţiune pentru reforma reglementărilor în domeniul ajutorului de stat.dezvoltare.  Planul are în mod special în vedere concentrarea ajutoarelor de stat spre cercetare . prin focalizarea acestora spre susţinerea creşterii competitivităţii în industria europeană şi spre asigurarea unei dezvoltări economice durabile. promovarea coeziunii sociale şi regionale şi îmbunătăţirea serviciilor publice. .  Planul urmăreşte creşterea contribuţiei ajutoarelor de stat la realizarea obiectivelor Strategiei Lisabona. considerate principalele motoare ale creşterii competitivităţii economice.

. cu risc ridicat de distorsionare a competiţiei şi comerţului. Noile categorii de măsuri privesc acordarea ajutorului de stat atât pentru susţinerea proiectelor de cercetare-dezvoltare. adaptate propriilor nevoi de dezvoltare economică şi creştere a competitivităţii. prin focalizarea asupra celor de dimensiuni mari. De asemenea. cât şi pentru susţinerea directă a inovării. prin acoperirea parţială a cheltuielilor pentru:  studii de fezabilitate tehnică  costurile pentru proprietate industrială (în cazul IMM-urilor)  întreprinderi inovative recent înfiinţate  inovarea de proces şi organizational în domeniul serviciilor  servicii de consiliere şi sprijin pentru inovare  preluarea pe termen limitat (împrumut) de personal înalt calificat (pt. noul Cadru Comunitar îmbunătăţeşte condiţiile de control asupra ajutoarelor de stat.  Noul Cadru Comunitar prevede măsuri extinse şi îmbunătăţite pentru susţinerea activităţilor CDI. pentru care au fost elaborate proceduri detaliate de evaluare. IMM-uri)  formarea grupărilor (clusterelor) pentru inovare În acord cu noile prevederi statele membre UE pot dezvoltă pachete de măsuri specifice de ajutor de stat pentru cercetaredezvoltare şi inovare.

 Ministerul Agriculturii.Subcapitolul 10 . monitorizarea. Alimentaţiei si Protecţiei Mediului.Elementele de Evaluare a Sistemului CDI  Structurile implicate in elaborarea politicii CDI  MinisterulEducaţiei. Alte structuri implicate in elaborarea politicilor de dezvoltare sunt:  Ministerul Economiei şi Finanţelor.  Ministerul Transportului si Turismului. implementarea şi evaluarea politicilor CDI.  Activitatea MECT este supervizată de către structuri reprezentative pentru mediul stiintific. tehnologic si industrial. Cercetării şi Tineretului este structura responsabila de formularea.  Ministerul Muncii si al Solidaritatii Sociale. .  Ministerul Sănatatii si Familiei.  Ministerul Apărării Naţionale.  Priorităţi şi repere in elaborarea politicii CDI  Modul de selectare si implementare a prioritatilor in CD constituie esenţa politicilor din acest domeniu întrucât stau la baza alocării fondurilor pentru CDI si reflectă direcţiile de implicare a CD in realizarea obiectivelor strategice economice si sociale.  Ministerul Comunicaţiilor si Tehnologiei Informaţionale.

Calitatea activitatii acestor instituţii dedicate special fie identificării prioritatilor ( în consens cu relevanta socio. Aceste organisme. a fost condiţionata de independenta lor politică. bazate pe echipe de experţi evaluatori competenţi şi morali. transparenţa. proiectele si temele de cercetare ce urmează a fi finanţate. pe baza unor criterii general valabile. etica.   Selectarea prioritatilor in ştiinţa şi tehnologie a devenit o practica europeana Cercetarea . Ele au statut de instituţii neguvernamentale.dezvoltarea a fost inclusă pe lista domeniilor ce urmau sa aiba suport public. Experienţa a demonstrat ca atitudinea responsabila. au dobândit ulterior responsabilitatea coordonarii diferitelor domenii ale stiintei si monitorizării contribuţiei lor la formarea "capacitatii naţionale de cercetare". şi flexibilitatea acestor Instituţii o constituie un factor esenţial pentru selectarea si implementarea eflcienta a prioritatilor din C&D precum şi pentru asigurarea unui sistem de evaluare adecvat promovării performantei ştiinţifice şi menţinerii unei comunităţi ştiinţifice sănătoase. autoritatea ştiinţifica. In timp. sau. stabilindu-se totodată o serie de priorităţi structurale şi tematice specifice acestui domeniu. atât metodele de selectare cat şi instituţiile responsabile s-au rafinat şi dezvoltat iar procesul definirii priorităţilor in ştiinţa este comun tuturor tarilor membre ale OECD si UE.economică si stiintifica a diferitelor domenii de cercetare) fie implementării lor. cu rol iniţial de implementare a prioritatilor stabilite la nivel politic. care trebuie si selecteze. Expresia institutionalizată a alegerii si implementării prioritatilor in cercetare-dezvoltare au fost la început "Consiliile Cercetării" sau "Consiliile ştiinţei". . dezbaterii criteriilor de alocare a fondurilor si finanţării unor programe speciale. de ordin ştiinţific si financiar. cumulând cele două funcţii.

competiţia si cooperarea dintre echipe de cercetători. Practica selectării prioritatilor in ţările dezvoltate este marcata de câteva trasaturi distincte şi anume: Recunoaşterea. au rezultat următoarele aspecte relevante pentru România : a) În pofida diversitatii mecanismelor decizionale există o trăsătură comună şi anume. mai ales a celor publice. in special a celei din tarile UE. impunându-se o viziune pe termen mediu şi lung. modul de finanţare şi de formare a personalului din CD. mai ales in UE.  inclusiv de către publicul larg. in vederea multiplicării surselor de susţinere a acestui domeniu şi creşterii eficientei utilizării fondurilor. ceea ce influenţează durata pentru care sunt elaborate prioritatile. protecţia mediului. a rolului strategic al ştiinţei si tehnologiei in asigurarea condiţiilor dezvoltării durabile: calitatea educaţiei. interacţiunea dintre obiectivele comunităţii stiintifice şi tehnologice şi cele economico-sociale.  Amprenta puternica asupra sistemului CD a factorilor politici şi regionali. .  Luarea in considerare a contextului internaţional in stabilirea prioritatilor ca urmare a internationalizarii ştiinţei şi tehnologiei.  Din studiul experienţelor internaţionale. laboratoare si institute de cercetare din diferite ţări este o practica curenta.  Conexiuni multiple şi parteneriat intre operatorii din CD dar şi intre aceştia şi beneficiari din economie şi societate. siguranţa alimentara etc. b) Ciclurile din ştiinţa şi tehnologie sunt mai stabile decât cele administrative si politice. menţinerea stării de sănătate a populaţiei.

În implementarea prioritatilor un rol important revine selecţiei celei mai competente echipe de cercetare. pentru a se adapta rapid schimbărilor din f) mediul economico. Bugetul constituie un factor esenţial pentru conturarea. de regula la 3-7 ani. sindicatelor şi experţi din diferite domenii. organisme neguvernamentale. care se bazează pe puternice echipe de experţi evaluatori independenţi.În c) stabilirea prioritatilor sunt implicate instituţii special dedicate. selectarea si rezolvarea urgentelor. societate.social. cu domeniile de avangarda ale h) ştiinţei şi tehnologiei. anume cea a  implementarea prioritarilor. pe de o parte cu constrângerile politice. Are e) nivelul UE şi în majoritatea ţărilor membre există sisteme consultative. firmelor. Combinarea prioritatilor tematice cu cele structurale s-a dovedit a fi cea j) mai eficienta modalitate de selectare şi implementare a prioritatilor. ca La mecanism complex de stabilire a priorităţilor CD. pe de alta. Modelul pluralist si descentralizat de stabilire a priorităţilor functionează mai eficient atunci când obiectivele sunt relativ constante si resursele alocate k) sunt in creştere. economice si sociale iar. .  stimularea performanţelor stiintifice şi alocarea prioritara spre centrele de excelenţă ştiinţifică. independente politic. la care participă reprezentanţi ai comunităţii stiintifice. precum si a unui coordonator de i) program care să se impună prin prestigiu ştiinţific şi managerial. guvernului. stabilite pe baza mai dificilă. procedurile consultative sunt flexibile. d) loc o revizuire periodica a sistemului de prioritati. g) Formularea prioritatilor se concretizează in programe sau planuri strategice multianuale care sunt corelate. Utilizatorii finali ai rezultatelor CDI au un cuvânt greu de spus in stabilirea priorităţilor pentru cercetarea aplicativa.  distribuţia fondurilor pe un set de prioritar stabilite pe o perioada mai lunga de timp.problemaceainformaţiilor transmise mediului stiintific de economie sitrebuie soluţionată având în vedere: alocării bugetare.

economic. analiza poziţiei competitive a industriei. educaţie şi training. de mecanismele de finanţare existente la nivel internaţional si de posibilitatile de atragere in proiectele naţionale a unor specialişti recunoscuţi pe plan mondial. opiniile comunităţii ştiinţifice şi ale reprezentanţilor industriei.l) m)   În majoritatea ţărilor UE propunerile de priorităţi sunt făcute de ministere sau alte organizaţii care conduc activitatea de CD. Stabilirea prioritarilor tineseama dedimensiunea internaţionale a ştiinţei şi tehnologiei. dar sunt dezbătute cu experţii din diferite medii cum ar fi cel ştiinţific. biotehnologii. in cadrul unor workshopuri speciale. coeziune economica. Un valoros exerciţiu de alegere a prioritarilor. social. S-au identificat următoarele domenii prioritare: sănătatea. protecţia consumatorului. Procedura de selectare s-a bazat pe: studierea obiectivelor politice ale UE. s-a efectuat in cadrul UE cu prilejul pregătirii Programului Cadru 7. justiţie. tehnologia informaţiilor şi comunicare. de care România s-ar putea folosi ca model pentru stabilirea prioritarilor tematice. social. . agricultură şi pescuit. mediu. înainte de a fi adoptate de guvern şi înaintate Parlamentului. nevoi viitoare identificate prin foresight sau alte exerciţii similare. energie. ajutor de stat. analiza perspectivelor de piaţa.

la realizareaactorii implicaţipolitice la nivel european Contribuţia care forţează obiectivelor sa se concentreze asupra (Agenda Lisabona revizuita. pentru progresul cunoaşterii » şi « cercetarea pentru aplicarea (c2) multidisciplinaritate şi masa critică pentru a depăşi  cunoaşterii». Domeniul foresight stau la baza unei viziuni pe termen lung. precum şi de diseminarea şi transferul rezultatelor in beneficiul cheltuit.  naţionaleşiprivate. importante pentru o mai buna intelegere a modului de funcţionare actuala a acestui sistem. Criteriile de identificare au in esenţa un proces colectiv si cercetarea şi economia.  societăţii si economiei. acestora pot constitui un punct de plecare pentru selectarea (c3) complementaritatea cu alte acţiuni interguvernamentale prioritarilor tematice in România. bugetul public CD va fi tot mai ineficient programelor un potenţial puternic pentru cercetarea de excelenta. Înainte de 1990 activitatea CDI se desfăşura în instituţiile de stat: universităţi (activitatea de baza a acestora era predarea. în ultimele succesului in programul FP6.La nivelul UE. S-au identificat ariile de cercetare relevante. două decenii a fost umbrită prin comparaţii Internaţionale asupra performantelor « society-driven» şi « industry-oriented». Experţiiderulării FP7. Exerciţiile de tematic trebuie sa fie de mare importanta sau sain toate tarile OECD. lipsa de conectare şi Prioritatile tematice menţionate şi procedurile de selectare a interoperabilitate.   . accentuarea vizibilităţii si post-1990 sunt Cunoaşterea structurii activitatilor CDI pre. care. cercetarea ocupând un rol secundar). construi economia bazată pe cunoaştere şi Spaţiul European al (c) Cercetăriiadăugată. Ambiţia de a mai ales cele CD şi opiniile comunitarii ştiinţifice şi ale reprezentanţilor economiei. alegerea prioritarilor este considerata un Selecţia temelor prioritare a avut loc printr-un proces de larga instrument de luarea a deciziilor in care alţi implicate deopotrivă consultare cu comunitatea ştiinţifica. O direcţie strategica noua la nivelul UE este viziunea asupra cu posibile aplicaţii prin analiza investiţiilor trecute. Este fost: (a) consultativ. a experienţei şi cercetării fundamentale. industria.).sunt beneficiari. etc. Este beneficii din cercetareintre « cercetarea atrage noi investiţii publice şi private. fragmentarea şi paralelismele nenecesare. în opinia experţilor UE. bază ştiinţifică puternică şi capital uman de Valoarea impune o justificată de: (c1) externalitati şi necesar un echilibru si posibilitatea de a înaltă calitate. alegerii prioritarilor devină relevant pe parcursul UE subliniază (b) că «fără priorităţicercetare si o evaluare sistematica a eficientei sa Potenţialul de naţionale existent .de alte priorităţi din domeniul cercetării.domeniul tematic selectat fie susţinut dederulate.cercetării europene de excelentă.

programele cu caracter interdiciplinar si intersectorial. a apărut ideea de a finanţa prioritar . În România. Astfel.    După 1990 economia de piaţa a însemnat şi trecerea la o societate in care inovarea si economia bazata pe cunoaştere au devenit repere importante şi in care domina competitivitatea. . Acesta a avut la baza fondurile de Banca Mondiala si de Guvern. au avut propriile lor priorităţi. datorită evoluţiilor de după 1990. Din 1994-1995. In consecinţa multe din aceste institute au fost fragmentate. Unele dintre aceste instituţii au rămas in custodia statului (subordonate diferitelor ministere). unitati de invatamant superior.. lipsa fondurilor. prin cele 22 de comisii de specialitate s-au finanţat in anul 1998. interesul redus fata de cercetare si dezvoltare in contextul economiei de piaţa necesitând noi modalitati de acţiune. institute ale Academiei Romane. atât din domeniul CD cat şi pe plan economico-social. programe operaţionale. care sa promoveze parteneriatul pentru rezolvarea unor probleme complexe. institute si universitati apartinand Ministerul Educaţiei şi institute din subordinea Ministerului Cercetării sau finanţate prin Fondul Special de CD. altele s-au privatizat lupta pentru obţinerea resurselor financiare in vederea desfăşurării activitatii a devenit acerba. Imediat după 1990 lipsa unor politici care sa traseze repere in domeniul CDI a dus la o proliferare a instituţiilor care desfăşoară activitate cu caracter CDI. 8286 de teme. organizaţii neguvernamentale precum si societăţi comerciale. programe zonale şi interdiciplinare. odată cu lansarea Planului Naţional de Cercetare Dezvoltare-Orizont 2000. Cele trei mari componente ale sistemului CD. Impactul modificărilor este vizibil la nivelul universitarilor care au alocat o tot mai mare atenţie activitatilor de cercetare. efectuate in sute de institute naţionale. si anume: institutele Academiei Romane. nu au existat prioritati naţionale ale CD pana in anul 1994.

referitoare la: (a) Dezvoltarea capacitatii de generare a cunostintelor ştiinţifice si tehnologice. dezvoltarea infrastructurii informaţionale. corelarea politicilor din domeniul CDI cu prioritatile de dezvoltare economica şi socială susţinute de ansamblul politicilor guvernamentale.. a birourilor de legaturi cu industria etc.Obiective prioritare. conţine alte obiective prioritare privind domeniul C-D. dezvoltarea capacităţii de absorbţie a inovării in mediul economic. conform uzanţelor internaţionale. Introducere la Raport asupra realizării Planului Naţional Orizont 2000 pe 1988 MEC. îmbunătăţirea procedurilor de selecţie. dezvoltarea capacitatii de difuzarea cunoştintelor ştiinţifice şi tehnologice prin extinderea serviciilor de marketing.  PNCDI reprezinta principalul instrument prin care se asigură: «coordonarea. Activitatea de cercetare: Analiza Planului Naţional de Cercetare dezvoltare  . al cunoaşterii şi inovării ». integrarea unităţilor romaneşti de profil in reţelele şi programele internaţionale. specialiştilor şi studenţilor din institute şi universitati către firme. îmbunataţirea accesului la sursele de informare. aplicarea unor proceduri standard de evaluare a unităţilor. perfecţionarea managementului proiectelor. dezvoltarea activităţilor de promovare publica a C-D. (b) Creşterea calitatii si eficientei unitatilor de C-D prin reducerea decalajelor tehnologice. susţinerea mobilitatii cercetătorilor. Inovare (PNCDI). în contextul aderării la UE. în domenii considerate prioritare (fără a se menţiona care sunt acestea).  Strategia Naţionala de dezvoltare pe termen mediu. sau lansat programele naţionale prioritare care fac parte din Planul Naţional de Cercetare-dezvoltare. a practicilor manageriale si a orientării spre piaţa a unităţilor de CDI. centrelor de excelenţa. creşterea resurselor din domeniul cercetării. coerenta şi continuitatea activităţilor din domeniul CDI. mai ales strategice şi structurale. imbunatatirea accesului firmelor la facilitaţi informaţionale şi la servicii de asistenţa ştiinţifică şi tehnologică. au apărut din 1997 când. activităţilor si personalului din domeniul C-D. prin sprijinirea formarii si extinderii nucleelor. corelarea şi realizarea politicilor naţionale din domeniul cercetării-dezvoltării şi cunoaşterii.

in domenii economice considerate prioritare. financiar şi organizational pentru asigurarea participării la Programele cadru ale Comunităţii. realizarea unei finanţări . începând cu anul 2001.(c) Dezvoltarea potenţialului de C-D şi inovare la nivelul firmelor prin realizarea de proiecte comune cu institutele şi centrele de profil si utilizarea de scheme stimulative de co-finanţare.  Poziţia României privind integrarea în Spaţiul European al Cercetării a fost susţinuta. In aceste documente sunt consemnate o serie de priorităţi. in anul 2000 printr-o serie de documente care reflectă adoptarea de către România a acquis-ului comunitar privind stiinta şi cercetarea. a unor surse interne de competenţa si expertiza ştiinţifica şi tehnologica de nivel înalt prin: infiintarea Consiliului de evaluare instituţionala. până la un nivel comparabil cu cel al statelor membre ale UE. instituirea unor programe de "înfrăţire" intre organizaţiile CDI din statele membre ale UE şi România. (d) Creşterea graduală a ponderii cheltuielilor de CD şi inovare în PIB. pregătirea generală a domeniului în vederea aderării. corelarea programelor naţionale de cercetare. ca de exemplu: dezvoltarea suportului legislativ. România îşi propune: corelarea continua a programelor naţionale CDI cu cele ale UE. dezvoltarea activitatilor in reţea intre organizaţiile CDI din statele membre ale UE şi din ţările candidate. respectiv a integrării in spaţiul de cercetare European. asigurarea. promovarea formarii şi dezvoltării centrelor de excelenţa. adoptarea unui sistem european unitar de evaluare si acreditare a organizaţiilor CDI. realizarea reţelelor de excelenţa şi a unor mari proiecte de cercetare orientată.

unităţilor şi personalului de CDI. aprobate de guvern. Obiectivele strategice guvernamentale ale perioadei 2005-2008 sunt definite astfel: a) Dezvoltarea şi transferul în economic a tehnologiilor avansate pentru a asigura contribuţia unor sectoare la creşterea competitivităţii. atât pentru domeniul CDI cat şi pentru cele conexe. cu efecte asupra disipării tematice şi instituţionale (în cadrul PNCD din 2004 au fost finanţate 4287 proiecte de cercetare la care au participat 12. neimplicarea ministerelor de ramura şi utilizatorilor rezultatelor cercetării. (b) Absenta mecanismelor de larga consultare şi dezbateri pentru selectarea prioritatilor tematice. precum şi confuzia existenta in . fiecare segment instituţional încercând sa-şi formuleze propriile prioritati şi sa obţină cat mai mult posibil din fondurile publice pentru implementarea lor. b) Întărirea legaturilor dintre cercetare şi Industrie şi transferul de tehnologie şi rezultate ale cercetării. e) Întărirea capacităţii la nivelul autorităţii publice. c) Corelarea activităţii de CDI cu politica industrială a României. astfel: (a) Fragmentarea sistemului CDI a impietat asupra stabilirii unor prioritati la nivel naţional. (c) Absenta unor strategii naţionale. au constituit o bariera in conturarea unor priorităţi pe domenii de interes major tehnico ştiinţific şi economico-social. d) Majorarea cheltuielilor publice pentru CD la 1% din PIB până în 2007.  Sistemul fragil de selectare a prioritatilor a fost caracterizat.275 de persoane).

instituţiilor si mecanismelor sale de funcţionare. (e) Sistemul instituţional al CD creat după 1990. sau cu unele ţari admise recent. Lipsa activitatilor CD in mediul industrial si infrastructura deficitara se asociaza cu o pondere redusa a activitatilor de inovare. datorata inexistentei unei legi organice care sa reglementeze concepţia de ansamblu asupra domeniului. care. acestea fiind de cele mai multe ori rezultatul unor investiţii străine. s-a caracterizat printr-o fragilitate extrema. Pe baza raportului European Innovation Scoreboard for 2004. (f) Factorul politic şi-a pus puternic amprenta asupra frecvenţei schimbărilor care au avut loc în organizarea şi funcţionarea sistemului Comparativ cu Ţările membre ale UE. (b) Tehnologiile noi sunt importate. . in România nu exista instituţii de fundamentare a deciziilor guvernului in politica stiintei si tehnologiei care sa ofere studii fundamentate stiintific privind evoluţiile pe plan mondial si studii de prognoza tehnologica. economia romaneasca prezintă caracteristicile unei economii preocupata de restructurarea industriei si căutarea de noi pieţe de desfacere şi nu de stimularea activitatilor CDI.(d) Funcţionarea defectuoasa sau absenta instituţiilor cu rol major in selectarea priorităţilor prin consultarea reprezentanţilor domeniilor implicate: Consiliul Inter-ministerial pentru ştiinţa şi Tehnologie şi Consiliului Naţional pentru Politica ştiinţei şi Tehnologiei. potrivit Legii 324/2003 avea chiar rolul de a stabili prioritati in cadrul Strategiei Naţionale de CD. Asa cum se menţiona in raportul Romanian Economic Society: (a) Principala sursa de competiţie este asigurarea unor costuri mai mici si nu introducerea de noi tehnologii sau inovarea la nivelul produselor si serviciilor oferite.

Cercetării şi Tineretului (MECT). Prima varianta a acestuia a fost elaborata in 1999. in mediul industrial domină cercetarea şi inovarea aplicată.Peisajul UE este foarte diferit.  Ministerul Integrării Europene si Ministerul Economiei şi Finanţelor sunt instituţiile care au coordonat elaborarea acestui plan. firme). (d) Evoluţia în sensul dezvoltării societăţii informationale şi a dezvoltării infrastructurii. universităţi. investiţii in noile tehnologii). având ca reper standardele UE prezentate la Lisabona. reprezintă o preocupare încă din anii '90.  Politicile care stau la baza Planului Naţional de Dezvoltare pentru perioada 2007-2013 (NPD 2007-2013). . si anume: (a) CreştereacompetitivitatiisectoruluiCDI(imbunatatirea competenţelor ştiinţifice si tehnice. revizuita in 2001.universităţi. institute de cercetare. pentru intervalul 2001-2004 si din nou revizuita in 2004 pentru a acoperi intervalul 2004-2006. de asemenea ei vor elabora si strategia pentru 2007-2013. firme). dincolo de tradiţia care exista in  universităţi pe linia de cercetare. Parteneriatele dintre actorii din diferitele sectoare sunt foarte frecvente (ONG. colaborare între instituţiile care desfasoara activităţi CDI . (c) Dezvoltarea infrastructurii şi a mediului de afaceri asigurarea unei reţele de comunicare intre unităţile care desfasoara activitate CDI. (b) Creşterea calităţii produselor şi serviciilor la standardele UE (dezvoltarea capacităţii de inovare a firmelor. Ultimele două variante au foste elaborate de către Ministerul Educaţiei.

 Bugetul alocat activitatilor CDI desfasurate in sectorul public in anul 2004. adică 0.  Alocarea de fonduri:  Stimularea activitatilor CDI implica pe de o partea alocarea de fonduri.  Stimularea potenţialului de dezvoltare economica si inovare la nivel local. creşterea capacităţii acestuia de a oferi. . difuza si transfera rezultate. transfer la mediul economic.  Dezvoltarea resurselor umane şi a instituţiilor specializate in activităţi de CDI. difuzare. anual suma alocata activitatilor CDI conform tendinţelor Europene a fost aprobata in 2003 (legea 324 pe 2003.  Stimularea unui climat inovator si creşterea capacităţii de absorţie. cunoştinţe. Astfel.  Imbunatatirea activitatilor CDIsi a serviciilor la nivelul tuturor sectoarelor sociale. a fost de 107 milioane de euro (4320 bilioane de lei.. orientarea lor spre cerinţele si solicitările existente.ştiinţa si Cercetare") încheiat in 2000. Strategiile de stimulare a activităţilor CDI Principalele strategii ale MEC au în vedere: Dezvoltarea  sistemului naţional CDI. regional. care aproba Ordonanţa de Guvern 57 din 2002). asa cum s-a negociat in documentul de aderare la UE (Capitolul 17 . un important obiectiv este creşterea cheltuielilor alocate CDI la 1% din PIB in anul 2007.18% din PIB). Decizia Guvernului de a creste treptat. informaţii. In tabelul următor sunt prezentate fondurile alocate pentru CDI din PIB in intervalul 1996-2000. din care o cincime au fost alocate Academiei Romane si restul activitatilor desfasurate de MECT.

14 0. fiind promovate:  Creşterea eficienţei activităţilor CD pentru a fi create competitivitatea la nivel economic (noi produse. (2004). servicii).  Stimularea unor proiecte CD realizate in colaborare (parteneriate intre diferitele sectoare.14 0.16 0.15 0. Cercetare-dezvoltare In România .17    Sursa: Institutul Naţional de Statistica. .24 alocate activităţii de cercetaredezvoltare in PIB (% in PIB) 1998 1999 2000 2001 2002 2003 0. de exemplu institute de cercetare si Industrie). Dezvoltare Inovare (PNCDI) coordonat de MEC. acesta include 14 programe CD naţionale in diferite domenii ale ştiinţei şi tehnologiei.  Promovarea dezvoltării centrelor de cercetare de excelenta.serii statistice (1998-2003) Politicile de încurajare a activităţilor CDI se concretizează in următoarele programe de finanţare: Planul Naţional de Cercetare.Ponderea creditelor bugetare alocate activitatii de cercetaredezvoltare in PIB Anul Ponderea creditelor bugetare 0. tehnologii.

a echipelor de cercetare din diferite instituţii sau coordonate de persoane de prestigiu in domeniu.  Planurile sectoriale CD care sunt menite sa acopere obiectivele de CD legate de dezvoltarea tehnologica. mai ales la nivel regional (acestea functioneaza in baza Deciziei de Guvern 128 din 2004). a infrastructurii.  Granturi de cercetare ştiinţifica coordonate de MECT. pentru a realiza cercetare care să corespunda standardelor europene din punct de vedere al calităţii si competitivităţii. care sa se încadreze in Ariile de Cercetare Europene (inclusiv Program Cadru de Cercetare FP7).. Scopul programului este stimularea si promovarea dezvoltării potenţialului de cercetare.  Participarea României la Programele Cadruprograme de cercetare ale Comisiei Europene.  Programe de cercetare .Cercetarea de excelenta a fost aprobată prin Decizia de Guvern 368 din 2005.  Programele INFRATEHsunt coordonate de MEC si promovează dezvoltarea infrastructurii pentru transferul si inovarea tehnologica.  .  Cadrul legislativ  Lista actelor normative cu relevanta comunitara adoptate in domeniul CDI in perioada 2001-2005  Lista a fost realizata pe baza unor informaţii aflate pe site-ul Ministerului Integrării Europene. acestea sunt coordonate de minister si sunt complementare priorităţilor Planului Naţional (au fost iniţiate in anul 2003). prioritatea acestora este stimularea carierei tinerilor cercetători.nucleu" care stabilesc strategia de cercetare a instituţiilor CD din sectorul de stat si relaţiile cu strategiile de dezvoltare sectoriale (acesta a fost lansat in 2003).

Actul adoptat Domeniu comunitar Criteriile economice 1. HG nr.332/2001 privind promovarea investiţiilor directe cu impact semnificativ in economic 2. Ordonanţa nr.România pentru sprijinirea dezvoltării întreprinderilor mici si mijlocii . Legea nr.65/2001 privind constituirea şi funcţionarea Politica parcurilor industrialeindustriala HG nr.965/2001 privind aprobarea Politicii industriale a României şi a Planului de acţiune 4.1240/001 privind aprobarea Programului Politica industriala Întreprinderi mici şi mijlocii UNCTAD/EMPRETEC .

65/2002 privind statutul personalului din cercetaredezvoltare Domeniu comunitar ştiinţa şi cercetare ştiinţa şi cercetare ştiinţa şi cercetare ştiinţa si cercetare . HG nr. Legea nr. dezvoltării tehnologice şi demonstrator şi la programele de cercetare şi activităţile de instruire 8.32/2000 pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr.775/2001 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 11 7/1 999 privind adoptarea termenilor şi condiţiilor decercetare participare a României la programele Comunitatii Europene in domeniul cercetării.Actul adoptat 5. dezvoltare si inovare 7.57/2002 privind cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica 9. Legea nr. OG nr. dezvoltării tehnologice şi demonstraţiilor si la programele de cercetare şi activitatile de instruire 6.92/2001 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului ştiinţă şi nr. 11 7/1 999 privind adoptarea termenilor şi condiţiilor de participare a României la programele Comunităţii Europene in domeniul cercetării. 556/2001 privind actualizarea Planului naţional de cercetare. OG nr.

1440/2002 privind aprobarea Strategiei naţionale pentru promovarea noii economii si implementarea societatii informaţionale Telecomunicaţii şi tehnologia informaţiei 12.270/2002 al ministrului dezvoltării siDezvoltare prognozei pentru aprobarea procedurilor de implementare regionala a programului .Actul adoptat 10.206/2002 pentru ratificarea Memorandumului de intelegere dintre România si Comunitatile Europene privind asocierea României la cel de-al şaselea Programcadru al Comunitatii Europene pentru cercetare. HG nr. semnat la Bruxelles la 29 octombrie 2002 Domeniu comunitar Ştiinţa şi cercetare 11. dezvoltare tehnologica si activitati demonstrative cu scopul de a contribui la crearea Spaţiului European de Cercetare şi Inovare (2002-2006) şi la cel de-al şaselea Program-cadru al Comunitatii Europene a Energiei Atomice (Euratom) pentru activitati de cercetare si instruire cu scopul de a contribui la crearea Spaţiului European de Cercetare (2002-2006). Ordin nr.Parcuri industriale" . OUG nr..

Legea nr. HG nr.Actul adoptat Domeniu comunitar Ştiintă şi cercetare 13. HG nr.50/2003 pentru aprobarea OG nr.787/2005 privind infiintarea Oficiului Roman pentru Ştiinţa si Tehnologie pe lângă Uniunea Europeana ştiinţa si cercetare . 1247/2005 privind aprobarea Mecanismului de Politica industriala acordare a sprijinului financiar de la bugetul de stat pentru Programul de creştere a productivitatii produselor industriale 16. 11 72/2005 privind aprobarea Politicii industriale a României pentru perioada 2005-2008 si a Planului de acţiune pentru implementarea politicii industriale a României in perioada 2005-2006 Politica industrial 15. HG nr.14/2002 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor stiintifice si tehnologice 14.

printr-o comunicare (în 2006).  transmiterea unor mesaje politice şi determinarea conţinutului unor viitoare iniţiative in domeniu ale statelor membre. Cât priveşte stimularea fiscală a activitatii de cercetare-dezvoltare. Principalele elemente ale acesteia ar trebui să vizeze:  stabilirea cadruluilegalcomunitar pentru acordarea unor stimulente fiscale activităţii de cercetare-dezvoltare in statele membre. . .cea mai puternica economie bazată pe cunoaştere din lume". Comisia Europeana şi-a propus să direcţioneze. activitatea de finanţare în domeniu. care ar putea servi ca model pentru alte state membre. pana in 2010.  evidenţierea celor mai bune practici în domeniu din unele state membre. De aceea. Priorităţile Uniunii Europene in materie de cercetare-dezvoltare În spiritul Strategiei Lisabona. nu există priorităţi explicite pentru domeniul CDI pe agenda 2005. Evaluarea făcută la jumătatea drumului a demonstrat însă faptul că de la vorbe la fapte este drum lung si ca Uniunea Europeana este inca departe de acest obiectiv. noul impuls dat in materie vizează concentrarea pe doua obiective-cheie: creşterea productivităţii si creşterea numărului de locuri de munca. in special datorita lipsei de reacţie a statelor membre..     Prioritatile transpunerii acquis-ului comunitar aflate pe agenda autorităţilor publice Conform datelor publicate pe site-ul Ministerului Integrării Europene. Uniunea Europeana încearcă sa devină.

costul energiei. într-un an fiscal în care societatea a realizat pierderi fiscale şi deci nu şi-ar mai putea deduce cheltuielile. Regimul fiscal se aplica atât cheltuielilor de CD efectuate in Austria. in limita a 10% din profitul din anul fiscal anterior.dezvoltare experimentală".. de salarii. . cheltuielile cu dobânzile si deprecierea activelor corporale folosite in activitatea de cercetare-dezvoltare".Modele de stimulare fiscală a activităţii de cercetare-dezvoltare (sursa:  Internaţional Bureau of Fiscal Documentation. care reprezintă o valoare economica (certificata de Ministerul Economiei) si care poate fi brevetata in Austria. cheltuieli administrative si de capital.. . decembrie 2004): AUSTRIA (care poate fi considerată un model pentru Uniunea Europeană)  În sensul legislaţiei fiscale austriece.  Deductibilitatea a 25% din cheltuielile pentru desfasurarea unor activităţi de cercetare si experimentale (salarii. academia de ştiinţe.). . proiectul poate fi realizat in cazul unei intreprinderi sau sub-contractat. anumite asociaţii non profit).  Un premiu de 8% din cheltuielile ocazionate de crearea unei invenţii. clădiri). cât si  celor efectuate în străinătate. costuri ale energiei etc. muzee.totalitatea cheltuielilor generate de dezvoltarea invenţiilor.cercetare fundamentală". Legea defineşte inclusiv noţiunile de .Tax Treatment of Research and Development Expanses".cheltuielile pentru cercetare dezvoltare" sunt definite ca .. costurile materialelor.. “cercetare aplicată" şi .  Sunt de asemenea deductibile donaţiile pe care o societate le face unei entităţi implicate in activitatea de cercetare-dezvoltare (universităţi. Printre stimulentele fiscale acordate de legislaţia in vigoare se numara:   Deductibilitatea a 25-35% din cheltuielile ocazionate de crearea unei invenţii (excepţii: utilaje..

activităţile de cercetare fundamentala. Deductibilitatea este extinsa si la persoanele fizice care desfasoara o asemenea activitate. merita menţionate: Există o reducere de impozitare (de pana la 80%). cu scopul de a promova cercetarea fundamentala. cu o valoare de minim 1 miliard forinţi beneficiază de facilitate (trebuie îndeplinita si una dintre următoarele condiţii: creşterea angajaţilor cu minim 100 persoane in 4 ani. societăţile pot sa-si deducă din impozit toate cheltuielile de acest tip (daca n-au făcut-o deja. acordate in cadrul programului . pentru promovarea dezvoltării. cercetare aplicata sau dezvoltare experimental.Smart Hungary". in cadrul unui institut de cercetare al Academiei Maghiare de ştiinţe sau a unei instituţii de invaţamant superior. in cazul societăţilor de persoane pentru care impozitarea se face la nivelul fiecărui asociat). întrucât activitatea de cercetare-dezvoltare nu avea o legătura directa cu activitatea lor). Ungaria are o reglementare similara celei din Codul fiscal roman.  .    UNGARIA: Definiţiile conceptelor de bază pentru activitatea de cercetaredezvoltare sunt conţinute in Legea contabilităţii şi Legea privind impozitarea veniturilor persoanelor fizice. soluţia este valabila si in cazul persoanelor fizice (practic.  Pentru cercetare-dezvoltare. care permite cu titlu general deducerea cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare. asemenea cheltuieli pot fi deduse inca o data (in limita a 50 milioane forinţi). În materia stimulentelor fiscale. timp de 10 ani. costurile de exploatare sa crească de 300-600 de ori). daca este folosita baza de cercetare a unei instituţii de invaţamant superior sau a unui institut de cercetare aflat sub coordonarea Academiei Maghiare de ştiinţe..

360 €. O companie isi poate deduce din profitul impozabil anual 12. Centrele de coordonare angajate in cercetarea tehnica si centrele de servicii din domeniul cercetare-dezvoltare beneficiază de importante facilitaţi fiscale. in cazul companiilor cu mai puţin de 20 de angajaţi).5%.  SLOVENIA În categoria stimulentelor fiscale pot fi încadrate: posibilitatea deducerii a 10% din cheltuielile cu achiziţionarea unor active corporale destinate activităţii de cercetare-dezvoltare (in Slovenia).180 € pentru fiecare salariat angajat pentru cercetare ştiinţifica. daca se optează pentru amortizarea acestor investiţii timp de trei ani.     . aceasta suma este majorata la 24. daca persoana angajata are titlul de doctor si minim 10 ani experienţa. BELGIA Investiţiile pentru promovarea cercetării si cele pentru dezvoltarea unor produse noi care nu aduc atingere mediului înconjurător pot fi deduse in cuantum de 13. deductibilitatea a 10% din cheltuielile pentru achiziţionarea de echipamente folosite in activitatea de cercetare-dezvoltare.5% (sau 20.

chiar implicaţi in activitatea CDI. monitorizarea şi evaluarea politicilor in domeniul CDI sunt de competenţa Guvernului şi a Ministerelor din domeniu. permit folosirea unei metode de amortizare liniara accelerata. entitatea privata îşi poate deduce din cheltuieli 150% din cheltuielile pe care le-a făcut în cadrul proiectului. implementarea. cel puţin din punct de vedere legislativ. Autonomie  Aşa cum rezulta si din documentul .  FINLANDA Achiziţionarea  unei clădiri sau a unui teren. iar acest lucru nu face decât sa le crească veniturile (in prezent.. iunie 2005. folosite exclusiv pentru cercetare. la nivel central sau local. facilitaţi importante pentru domeniul CDI. sunt eventual consultaţi.  Acest mod de rezolvare a problemei ar trebui revizuit. în final. in termen de 5 ani (20% pe an). Aceste autorităţi acordă. Alţi factori. Daca aceste colectivitati vor fi ajutate sa inteleaga faptul ca oferind facilitaţi fiscale CDI pot create productivitatea si numărul de locuri de munca. efectele vor fi vizibile. în aplicarea strategiei ar trebui cooptate autorităţile administraţiei publice locale. .Policy Mix Peer Review". Chiar dacă strategia se face la nivel naţional. în România formularea. DANEMARCA În  cadrul unui proiect de cercetare-dezvoltare finanţat în comun de o persoana juridica de drept privat şi un institut public de cercetare. 82% din impozitul pe venit revine autoritatilor locale). în special in materie fiscala.  Reglementare.

) nu face nici un serviciu activitatii in domeniu. Deocamdată. domeniul CDI a fost ocolit de o hemoragie a modificărilor legislative. iar legislaţia. contrar regulii din România. In reglementarea actuala. Ceea ce se poate observa este insa faptul că nu există întotdeauna obiective clare şi precise în baza cărora se face reglementarea. ar fi util sa se lase la latitudinea factorilor efectiv implicaţi in activitatea de cercetare alegerea metodelor si mijloacelor cele mai potrivite pentru atingerea obiectivelor stabilite. Guvernul si Ministerele par a-si fi încheiat activitatea de reglementare. activitatea din domeniul CDI este bine reglementată. Paradoxal. necunoaşterea dispoziţiilor fiscale etc. Ar trebui sa avem o lista complete a domeniilor CDI pentru a putea oferi un diagnostic in materie. rigiditatea dispoziţiilor financiar-contabile. prin preluarea acquis-ului comunitar. care ar trebui sa ofere cadrul juridic pentru desfasurarea activităţii CDI şi să introducă facililitaţi fiscale prin care să stimuleze aceasta activitate. este uneori necorespunzătoare. Activitatea legislativă sa concentrat pe acoperirea golurilor existente in domeniu.    De asemenea. diversitatea constrângerilor (care {in de birocraţie. nu exista o strategie clară pentru domeniul CDI. pe baza aceleiaşi strategii naţionale cadru. . În general. inclusiv in ceea ce priveşte preluarea acquis-ului comunitar. De fapt.

Modul . de aceea setarea domeniilor prioritare si a tendinţelor se va realiza in conformitate cu resursele disponibile. cu experienţa si cu performanta sistemelor de inovare din alte {ari. (b) Dezvoltarea unei viziuni asupra sistemului CDI trebuie sa implice stakeholderii relevanţi. aceasta colaborare stand la baza dezvoltării unei reţele intre instituţiile cu activitate CDI. (d) Resursele alocate dezvoltării CDI sunt limitate comparativ cu cerinţele UE. Bugetul alocat activitatilor CDI din România nu este comparabil cu media ţarilor din UE.de implementare a legislaţiei  In Report of the Policy Mix Review Team din septembrie 2005 sunt prezentate câteva observaţii vis a vis de politicile menite sa stimuleze dezvoltarea activităţilor CDI in toate sectoarele. fara a considera realitatea romaneasca poate duce la formularea unor obiective nerealistice si inaccesibile vis a vis de investiţiile care se vor face in acest domeniu. Astfel setarea obiectivelor numai pe baza directivelor UE. prin creşterea capacitatii de absorbţie a pieţei si nu numai pe aspectele financiare. In continuare le vom prezenta pe cele mai importante: (a) Politicile trebuie sa fie orientate spre stimularea si facilitarea transferului si utilizării produselor CDI. (c) Este necesara dezvoltarea unui sistem de evaluare si monitorizare a impactului si a eficienţei politicilor de promovare a activitatilor CDI. Implicarea experţilor externi va oferi familiarizarea cu tendinţele globale.

(f) Încurajarea activităţilor CDI de vârf in mediul universitar. ar implica modificări radicale la nivel structural. care pana in 1990 era axat pe predare. lipsa interesului fata de produsele CDI. . diferenţierea clara dintre activitatea de cercetare si cea de predare care implica competenţe diferite. Un prim pas ar fi un mapping si o evaluare a tuturor organizaţiilor care desfăşoară activităţi CDI şi căutarea unor model de dezvoltarea de acestora. (g) Stimularea inovării in domeniul industrial implica: conversia capacităţilor non-inovative existente. atragerea unor surse externe pentru creşterea capacităţii CDI. colaborarea si comunicarea dintre acestea structuri este o condiţie principala a unei politici coerente.(e) Discrepanţa dintre modul de funcţionare a sistemului CDI din România pana in prezent si noile cerinţe (căutarea de fonduri pentru a asigura supravieţuirea instituţiei. condiţii de piaţa mai puţin familiare). înseamnă alocarea de noi fonduri pe de o partea pentru dezvoltarea infrastructuri. pe de alta parte pentru dezvoltarea resurselor umane. înfiinţarea unor posturi care sa implice numai una dintre aceste activităţi. îmbunatatirea capacităţii de inovare prin formarea de noi firme în domeniu. (h) Dat fiind faptul ca activitatile CDI implică arii ce aparţin diferitelor ministere (Educaţiei si Cercetării. Prin dezvoltarea resurselor umane avem in vedere atragerea si stimularea cercetătorilor. Economiei si Comerţului).

CAPITOLUL VIII MANAGEMENTUL. metodologia şi utilizarea matriceicadru logic ca instrument  modern în managementul proiectelor de CDI . metodologia şi procesele de ofertare şi execuţie ale proiectelor de CDI Subcapitolul 2 – Managementul. METODOLOGIILE ŞI PROCESELE DE OFERTARE ŞI EXECUŢIE ALE PROIECTELOR DE CDI Subcapitolul  1 – Managementul. metodologia şi  utilizarea sistemului informatic la elaborarea şi depunerea electronică a propunerilor de proiecte Subcapitolul 3 – Managementul.

competenţele sau interesele fiecărei entităţi de cercetare se pot realiza numai printro activitate continuă de informare. în special cercetătorii ştiinţifici. Metodologia şi Procesul de Elaborare Propuneri de Proiect de CDI Elaborarea unei propuneri de proiect este precedată. oferite pe piaţa cercetării. societăţi comerciale cu activităţi de cercetare. subprograme. module sau obiective scoase la competiţie. universităţi. esenţial pentru institutele de cercetări. realizarea strategiilor de cercetare. la zi. să se informeze sau să fie informaţi în permanenţă. fundaţii sau alte organizaţii cu activitate în domeniul cercetării este faptul că. . identificare şi valorificare a oportunităţilor şi a ofertelor de finanţare a activităţilor de CDI din domeniul propriu sau domenii limitrofe. asociaţii profesionale. În acest sens este necesar ca cei interesaţi de accesul la finanţarea de proiecte de cercetare.Subcapitolul 1. Un aspect. de informare privind oportunităţile de finanţare şi condiţiile de participare generale şi de eligibilitate din cadrul diferitelor programe. în actuala conjunctură şi concepţie economică. Managementul. cu oportunităţile de accesare de fonduri pentru cercetare.

europene sau internaţionale de dezvoltare pe termen scurt şi mediu a domeniilor economice sau ale cercetării ştiinţifice şi care sunt din specializarea entităţii de cercetare sau din domenii adiacente. Programul Cadru de Cercetare şi Dezvoltare Tehnologică al Uniunii Europene. la elaborarea ei făcându-se corelarea cu perioadele care există. se pot aminti: Planul Naţional de Cercetare Dezvoltare şi Inovare (PNCDI-2) (2007-2013). Această strategie trebuie să fie structurată în două părţi:  strategia pe termen scurt şi mediu .  strategia pe termen lung . sau urmează a fi elaborate Programe de Cercetare Ştiinţifică şi Dezvoltare Tehnologică naţionale. europene sau internaţionale de dezvoltare economică. Pentru exemplificare. dezvoltare şi inovare. Programul Naţional de Dezvoltare a României (2007-2013) cu Programele Operaţionale Sectoriale (POS-uri) finanţate din Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune iniţiate de către Comisia Europeană pentru România Eficacitatea  . (a) Strategia pe termen scurt şi mediu are un orizont de timp de 3-4 ani. (2007-2013). FP 7. şi adaptarea la evoluţiile de pe piaţa cercetării a Strategiei de cercetare.şi eficienţa procesului de elaborare a propunerii de proiect. şi ale procesului de execuţie şi finalizare a proiectului să fie cât mai substanţiale sunt necesare condiţii care să existe în organizaţia de cercetare  O primă condiţie este elaborarea. Programe europene sau internaţionale. Strategii şi Planuri naţionale sau sectorial-naţionale. Programe sau Planuri naţionale. 4-7 ani sau chiar 7-10 ani.

 A patra condiţie necesară este practicarea unui management la vârf.(b) Strategia pe termen lung se elaborează pentru perspective de timp care. conform standardului SR EN ISO 9001:2006. În acest fel cresc.  O a doua condiţie necesară. în scenarii. certificarea acestuia şi permanenta îmbunătăţire încât angajaţii să contribuie la aplicarea consecventă a principiilor de bază ale managementului calităţii. până la certitudine. pragmatic şi dinamic către exteriorul organizaţiei şi stimulativ şi obiectiv în interiorul organizaţiei. .  Atreia condiţie necesară de maximă importanţă este implementarea unui sistem de managementul calităţii în cadrul organizaţiei. dezvoltarea entităţii de cercetare. Acelaşi lucru este necesar şi din partea managerilor şi şefilor de compartimente sau de echipe din interiorul organizaţiei. şansele de succes în accesarea de fonduri şi în rezultate foarte bune în activitatea de cercetare. Modificarea Strategiei pe termen lung se face mai rar decât în cazul Strategiei pe termen scurt şi mediu şi numai atunci când se produc schimbări importante în ansamblul pieţei cercetării. depăşesc 10 ani şi jalonează. este analiza şi operarea de modificări în structura organizatorică operativă a organizaţiei sau asigurarea unei flexibiltăţi ale acesteia astfel încât să se coreleze în permanenţă strategiile proprii şi conjuncturile de piaţă cuechipele şi parteneriatele necesare în realizarea ofertelor de proiecte de CDI şi în execuţia proiectelor câştigate şi finanţate.

Stabilirea necesarului de parteneri şi al echipei sau echipelor de cercetare pentru fiecare proiect propus. Principalele etape parcurse. din momentul identificării oportunităţii de finanţare şi până la câştigarea competiţiei şi finanţarea unui proiect de CDI sunt următoarele: accesarea de informaţii. Identificarea şi analiza temelor sau domeniilor scoase la competiţie în funcţie de tipul call-ului respectiv. g) Stabilirea statutului de contractor principal sau de contractor asociat (partener) pe care îl va avea organizaţia proprie în cadrul fiecărui parteneriat. Analiza ofertelor de proiecte cu aceleaşi obiective şi a parteneriatelor aferente acestora care au participat şi nu au fost selectate pentru finanţare în competiţiile precedente. active şi agresive cu propuneri de proiecte la competiţii organizate in domeniul propriu de activitate sau în domenii conexe. A şasea condiţie necesară succesului în câştigarea de proiecte de CDI o reprezintă permanenta participare a organizaţiei la oportunităţi de finanţare indiferent care ar fi sursele de finanţare. Stabilirea necesarului general de infrastructură de cercetare.   a) b) c) d) e) f) A cincea condiţie necesară o constituie permanenta instruire şi motivare a cercetătorilor şi specialiştilor din propria organizaţie în vederea participării permanente. de aparatură şi de servicii necesare. . analiza posibilităţilor de ofertare proprii şi stabilirea Listei iniţiale cu teme şi proiecte potenţiale pentru a fi ofertate în cadrul programului respectiv şi al competiţiei respective.

de comun acord a sarcinilor. a bugetelor. a cofinanţărilor. cu alţi cercetători sau manageri de cercetare din ţară sau din străinătate. repartizarea. m) Depunerea propunerilor de proiecte în condiţiile impuse de Pachetele de informaţii sau Termenii de referinţă la adresa sau la locul impus. a ofertelor. în vederea elaborării de oferte de proiecte în parteneriat. l) Redactarea finală a tuturor documentelor şi anexelor. şi cu specialişti cunoscuţi din parteneriate anterioare. a Contractului de finanţare şi încheierea subcontractelor de finanţare între contractorul principal şi contractorii parteneri în proiect. i) Elaborarea primei schiţe a Planului de realizare pentru fiecare proiect. n) În cazul unui rezultat negativ al evaluării ofertei întocmirea Contestaţiei în vederea reevaluării propunerii de proiect. pregătirea. k) Participarea la acţiuni de creştere a vizibilităţii unităţii de cercetare în comunitatea ştiinţifică. j) Continuarea dialogurilor şi finalizarea printr-un proces iterativ. a activităţilor. universităţi ş. a condiţiilor de participare ale fiecărui partener. redactarea şi înaintarea spre semnare de către Autoritatea contractantă.h) Demararea dialogurilor cu unităţi de cercetare.a. a termenelor şi a finalizării etapelor de predare ale proiectului. o) În cazul unui rezultat final favorabil. .

în Pachetul de informaţii sau în Termenii de referinţă. e) Matricea cadrului logic. h) Devizul proiectului. g) Specificaţia financiară.p) Pregătirea şi demararea primei etape de cercetare prevăzută în Planul de realizare al proiectului. c) Acordul de parteneriat. j) Altele: Abstract.  Modul de întocmire a documentelor unei propuneri de proiect este prezentat de către Autoritatea contractantă a programului de CDI respectiv. d) Planul de realizare. f) Resursele umane . .Lista de personal. documentele care se elaborează şi se întocmesc sunt următoarele: a) Formulare de înregistrare a ofertelor. q) În cazul general. din punct de vedere al elaborării unei propuneri de proiect de CDI. i) Declaraţiile pe propria răspundere. b) Descrierea propunerii de proiect. Rezumat etc.

de unităţi de management programe de CDI şi de ofertanţii şi executanţii de proiecte de CDI.  Sistemul informatic este conceput pe trei nivele ierarhice (vezi figura de mai jos) care se grefează pe nivelurile existente ale activităţilor de CDI. dezvoltare şi inovare. Managementul. Metodologia şi Utilizarea Sistemului Informatic la Elaborarea şi Depunerea Electronică a Propunerilor de Proiecte (2. destinat şi utilizat de Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS). este un sistem informatics specializat pentru managementul de programe şi proiecte de cercetare.  nivelul II – al unităţilor de management al programelor de CDI. (unităţi de cercetare sau entităţi care sunt executanţi de proiecte de CDI).  nivelul III – al potenţialilor contractori.Subcapitolul 2. astfel:  nivelul I – al finanţatorului şi al ordinatorului de credite. Monitorizarea şi Optimizarea proiectelor de CDI SILMO. .1) Prezentarea generală a Sistemului informatic  Sistemului informatics pentru lansarea.

ANCS ORDONATOR DE CREDITE Nivel II Unitate de Management1 Programe Unitate de Management2 Programe Unitate de Managementi Programe INTERNET Nivel III 1 Unităţi de CDI 2 Unităţi de CDI 3 Unităţi de CDI j Unităţi de CDI .Nivel I •Αυτοριτατεα Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică .

 Diagrama ciclului de viaţă pentru unitatea elementară de management utilizată într-un sistem informatic (de tip SILMO) este prezentată în continuare .

Sistemul informatic este conceput încât potenţialii contractori să-l utilizeze prin facilităţile oferite pentru justificarea ofertei.    O altă valenţă importantă a unui proiect din cadrul sistemului informatic (tip SILMO). Activităţile proiectului alimentează sistemul informaţional cu date în formă iniţială sau agregată. finanţatorul oferă un instrument informatic care să asigure transparenţa procesului de ofertare. Astfel. şi o largă posibilitate de utilizare pentru a se evita condiţionarea participării la competiţie. Una dintre facilităţi este posibilitatea introducerii în sistem a informaţiilor din Planul de realizare şi Devizul cadru. se descrie fiecare process al ansamblului activităţilor de CDI. Volumul de date în această etapă este mare. pornind cu Apelul din cadrul nivelelor I şi II prin care îşi fac publică intenţia. Elaborarea propunerii de proiect este momentul important de culegere a datelor primare de finanţator prin intermediul potenţialilor contractori. este rolul lui ca unitate de investigare informaţională. Informaţiile structurate în sistemul informatic sunt sub formă de anunţuri. formulare şi alte documente necesare elaborării propunerilor de proiecte. . pe care finanţatorul le publică iar potenţialul contractor le transmite în scopul evaluării şi a selecţiei acestora pentru finanţare. Astfel. cu descrierea structurii datelor la nivel de metalimbaj. în acest context programele de CD fiind considerate ca un ansamblu de proiecte. comunică lansarea competiţiei şi informaţiile structurate către posibilii contractori.

alocarea resurselor. Sistemul informatic a fost realizat de un consorţiu format din trei organizaţii. potenţialul contractor utilizează instrumente electronice suport.    În procesul de elaborare a unei propuneri de proiect. planificarea fluxului numerar pentru fundamenterea ofertei. cu experienţă în managementul de proiecte. a activităţilor de CDI având la bază o analiză complexă de sistem şi o analiză SOWT ce oferă informaţii privind punctele tari şi punctele slabe ale sistemului de CDI. În figura următoare este redată schema bloc a activităţilor din sistemul CDI. precum: diagrame Gantt. programe de CDI şi în elaborarea de software specializat pentru managementul de proiecte. Sistemul realizat în cadrul Programului sectorial se numeşte Sistem Informatic pentru Lansarea. Pert. . Monitorizarea şi Optimizarea proiectelor de CDI (SILMO). a rezultatelor obţinute din proiectele de cercetare şi a optimizării. analiza drumului critic. Sistemul este conceput încât să poată fi utilizat de unităţile de conducere ale programelor de CDI şi de ANCS. Sistemul informatic oferă posibilitatea gestionării corecte şi eficiente a fondurilor alocate cercetării a resurselor umane din sistemul de cercetare.

LANSARE 4 SISTEM CODIFICAT EVALUARE SISTEM CODIFICAT SELECŢIE SISTEM CODIFICAT CONTRACTAR E 5 BUGET COMPETIŢIE 6 7 NIVEL III SISTEM CODIFICAT PROIECTE DEPUNERE ELECTRONICĂ OFERTE PROIECTE CONTRACT + ANEXE INVITAŢIE NEGOCIERE & CORECŢII ● MONITORIZAR • Schema bloc a activităţilor din sistemul CDI 2 PARAMETRI / EFECTE / REZULTATE 1 RIA RA RF .NIVEL I SISTEM CODIFICAT REGISTRUL POTENŢIALILOR EVALUATORI 3 SISTEM CODIFICAT REGISTRUL CALIFICATIVE EV. EVALUATORI POTENŢIALILOR • LISTA DE FINANŢARE & • LISTA DE REZERVĂ PORTAL CU REZULTATE CONTRACTORI 1 9 NIVEL II SISTEM CODIFICAT OFERTE PR.

se înscriu informaţiile prin formularele on-line oferite de sistem. timpul consumat şi volumul de informaţie. Sistemul este conceput pe module cu au legături între ele. reducându-se. cu resursele necesare proiectului. importul şi validarea datelor. sau prin intermediul unor module de import. unde contractorii au obligaţia să îşi înregis-treze datele referitoare la organizaţie. într-un format general şi automat validându-se electronic. însă datele introduse sunt folosite în mai multe depuneri de ofertă. În cazul unei competiţii declanşate înregistrarea propunerilor de proiecte se efectuează în modulul. Operaţia de înregistrare în sistemul informatic se face o singură dată. prin intermediul unor căutări în . unul din punctele importante şi complexe ale Sistemului Informatic pentru Lansarea. Pe lângă. Monitorizarea şi Optimizarea proiectelor de CDI este posibilitatea identificării corelaţiilor între propunerile de proiecte prin intermediul cuvintelor cheie. Depunerea Electronică a Ofertelor (DEO) iar evaluatorii agreaţi de Autoritatea contractantă. Pentru înregistrarea propunerii de proiect. în Registrul Evaluatorilor (RPE). Primul modul este Registrul Potenţialilor Contractori (RPC).      Datele din sistemul informatic se generează de potenţialul contractor. este necesar Registrul Resurselor Umane (RPU) cu eva-luatorii privind personalul alocabil proiectelor de CDI. Pentru evidenţierea participanţilor la proiectele de CDI.

folosind baza de cunoştinţe pentru fundamentarea suportului de decizie. după negociere. modulelor. pe bază de formulare. lucru care se realizează în subsistemul Contractare. informaţia legată de dificultăţile întâmpinate pe întregul ciclu de viaţă al proiectului. deoarece prin parcurgerea ei se pot obţine datele şi informaţiile absolut necesare pentru orientarea politicilor şi strategiilor în domeniul cercetării-dezvoltării. care monitorizează proiectele. Evaluarea finală se constituie ca analiză completă a proiectului care furnizează. subprogramelor.     Sistemul poate prelua date înainte de etapa de evaluare. Una dintre facilităţile pe care le ia sistemul şi le asigură este managementul modificărilor la contract pe parcursul desfăşurării proiectului. intră în etapa de contractare la încheierea căreia în sistem se actualizează datele negociate de ordin financiar privind proiectul. In etapa de evaluare documentele pentru SILMO sunt Formularul de Evaluare individual şi în panel. Aceasta este o etapă cheie în procesul de finanţare utilă pentru Autoritatea contractantă. . documentele utilizate sunt Raportul Intermediar de Activitate. precum şi Matricea de Acoperire a programelor. Raportul Anual şi Raportul Final. In această etapă sistemul începe să gestioneze Contractul şi Actele Adiţionale la contract. proces care se poate realiza on-line sau în maniera clasică. In etapa de monitorizare. obiectivelor. Cei selectaţi în etapa de evaluare.

Informatizarea sistemului de management oferă o modalitate de implementare  efectivă şi o oportunitate de atingere a obiectivelor la nivel de Plan naţional de CD. sunt utilizate în procesul de căutare. astfel: a) b) c) d) e) f) g) h) au o structură diversificată. sunt sub formă tabelară. prin conducerea optimă a proiectelor de cercetare. Datele primare utilizate si cele agregate au caracteristici particulare. (f1) au caracter multiversiune. şi la  căutări de tip text (de tip motoare de căutare pe internet). prezentări etc). există câmpuri informative şi câmpuri de tip selecţie. caracter multimedia (ex. îi permite să fie. trebuiesc printate în formate. d) trebuie memorat separat conţinutul din formatul de imprimare. pentru serviciile de conducere şi/sau execuţie a proiectelor de cercetare. sunt utilizate pentru raportări. c) se stochează sub formă de document semnat şi de document memorat. Procesul de căutare este utizat la căutări de tip bază de date relaţională. e) unele au caracter multiofertă. sunt pur numerice şi alfanumerice. Elaborarea unui sistem informatic este important în contextul general al unui sistem de management total care asigură elementele generale ale sistemului de calitate. unele date sunt agregate. manuale de utilizare. (f2) trebuiesc indexate.: identificarea corelaţiilor între ofertele depuse la competiţii diferite).  Platforma utilizată în realizarea sistemului informatic (SILMO). b) pot avea în cazuri extreme. (ex. (f3) utilizează câmpuri din baze de date specializate. integrat. . astfel: a) sunt utilizate în procesul de corelare între diverse niveluri. uşor de utilizat şi accesibil. f) unele au caracter corelaţie multiofertă. sau la nivel de program de CD.

sunt flexibile.  calcule pe volum mare de date  pot folosi surse externe sistemului. cu concept grefat pe conceptul Internet Service Provider şi este o expresie a ultimelor tendinţe în dezvoltarea unor servicii. accesul la aplicaţii facându-se prin calculator conectat în Internet. Fiecare document este indexat pentru a se putea căuta mai uşor.    Aceste caracteristici evidenţiază că documentele.  se fac "off line". la nivel de conţinut. astfel:  utilizează date istorice. şi la nivel de format de prezentare. Cele trei nivele ierarhice de gestionare prezintă particularităţi de raportare diferite.  necesită navigare de la un nivel de agregare mai mic sau mai mare. O platformă de lucru este „serviciu de furnizare de aplicaţii". au caracteristici speciale. . Un aspect special este la partea de raportare. Agregarea datelor pentru rapoartele analitice şi predictive. Dezvoltarea tehnologilor Internet şi a bazelor de date relaţionale permite im-plementarea aplicaţiilor pe un server.  necesită prelucrări speciale. având ca factor comun setul de date primare introdus în sistem şi nivelul de agregare a datelor.

managementul fluxului de documente şi al documentelor. în timp util şi cu cheltuieli minime de către utilizator. managementul comunicaţiei. . Fiecare nivel ierarhic al sistemului informatic permite comunicarea  cu alte sis-teme informatice din ţară şi străinătate.  datele operative obţinute la nivelul III urmează un proces de extragere. Mulţimea de servere logice este extensibilă cu module.  Sistemul informatic asigură o soluţie integrată pentru managementul activităţilor de CDI pe bază de proiecte. analitice sau predictive necesare la nivelele ierarhice superioare.  stocarea rapoartelor pentru o accesare ulterioară.  Sistemul informatic conţine un generator de analize şi situaţii pentru:  crearea de rapoarte. caracterizate  prin dualitatea şi interacţionare cu alte sisteme similare. şi a altor procese evidenţiate. managementul de raportare şi generare de rapoarte. în funcţie de necesităţile de informare şi de acces la aplicaţie. care pot fi  utile în situaţia de date prezentate în diferite şabloane sau formate de fişiere. managementul proceselor de lansare. pentru transferul de şabloane de descriere a datelor. Nivelul de date agregate poate fi extins cu noi subiecte.Astfel. transformare şi încărcare în care datele sunt agregate în funcţie de subiect în vederea necesităţilor de raportare tipice. managementul resurselor. managementul calităţii. şi module pentru managementul realizării produsului.

realizată la un înalt nivel tehnologic. sistemul permite elaborarea de rapoarte pentru activităţile specifice fiecărui modul şi integrarea acestora într-un raport general. sistemul informatic are o arhitectura de tip client/server. In concluzie principalele "instrumente". .  Raportarea electronica. care asigură gestiunea unitară a informaţiilor vehiculate. sistemul informatic este un sistem modular care permite gestionarea unitară a informaţiilor.  Monitorizarea proiectelor (MON).  Registrul Potenţialilor Evaluatori (RPE).      Arhitectura prezintă un înalt grad de scalabilitate care funcţionează ca nişte module interconectabile la nivelul magistralei de interconectare software implementată prin protocoale de comunicaţie.  Nomenclatoare. Cerinţele satisfăcute de sistem legate de fluxul de date şi volumul de informaţii sunt prezentate în matricea logică. care au fost implementate în cadrul Sistemului Integrat Informatic (SILMO) sunt următoarele:  Registrul Potenţialilor Contractori (RPC).  Management Proiect (MP).  Depunerea electronică a ofertei (DEO). astfel: sistemul reprezintă o soluţie completă.  Contractarea electronica (CON). destinată asigurării managementului.

      Prezentarea Registrului potenţialilor contractori Registrului Potenţialilor Contractori (RPC) este unul din instrumentele sistemului informatic (SILMO) şi este destinat înscrierii potenţialor contractori cu verificarea eligibilităţii şi a eliminării conflictelor de interese. Pe lângă datele de identificare şi localizare a potenţialilor contractori. etc. Informaţiile din RPC se actualizează. ori de câte ori apar modificări de natură organizaţională. date privind structura acţionariatului şi a consiliului de conducere. permit o prezentare completă şi o caracterizare a competenţei organizaţiei înscrise. Astfel în acest modul se regăsesc informaţii legate de: coduri pentru denumirea organizaţiei. etc. Sistemul informatic permite şi posibilitatea identificării corelaţiilor între propuneri de oferte prin intermediul cuvintelor cheie. unor căutări în zonele de text. Prin înscrierea în Registrul Potenţialilor Contractori organizaţiile nu vor mai depune setul de documente care să conţină informaţiile privind organizaţia sau documentele financiare care să dovedească eligibilitatea organizaţiei. mărimea organizaţiei. . economică sau de acţionariat. RPC conţine şi date specifice privind bonitatea. forma de organizare şi de proprietate bilanţul financiar al unităţii etc. Înregistrarea în RPC înseamnă şi apelarea la elementele modulului de informaţii asociate care. Operaţia de înregistrare în RPC se face o singură dată. de către organizaţia înregistrată iniţial.

codul fiscal si tipul organizaţiei.  Alte documente care dovedesc capabilitatea organizaţiei. pe propria răspundere iar ANCS poate face verificări privind corectitudinea lor şi declara eligibilitatea organizaţiei. abrevierea. Informaţiile din RPC sunt structurate pe categorii:  Informaţii generale privind organizaţia. de fiecare organizaţie. In ultima pagina a RPC se pot încărca documentele specifice organizaţiei:  Statutul.  Actul juridic de înfiinţare. .    Registrul Potenţialilor Contractori are doua zone de acces:  „Zona Publică" accesibilă tuturor celor care doresc să obţină informaţii privind denumirea.  Ultimul bilanţ al organizaţiei.  Informaţii privind domeniul de activitate identificat prin coduri.  Informaţii generale privind conducerea organizaţiei.  „Zona Privată" accesibilă organizaţiei înscrise în RPC la informaţiile proprii. Informaţiile din RPC sunt înscrise.  Informaţii privind structura acţionariatului.  Informaţii privind bonitatea organizaţiei şi resursele umane de care aceasta dispune.

pentru a beneficia de rezultatele acestora. referitoare la datele de identificare ale organizaţiei.  Tipul organizaţiei. astfel:  Codul fiscal al organizaţiei. reprezentaţii legali ai organizaţiei. Dacă utilizatorul nu salvează datele înainte să navigheze într-o altă pagină toate schimbările făcute în pagina de informaţii generale vor fi pierdute . respectiv codurile corespunzătoare domeniilor de activitate ale organizaţiei. şi alegerea codului corespunzător obiectului de activitate al organizaţiei.dezvoltare.  Abreviere .      În RPC se pot înscrie organizaţiile care doresc să aibă acces la fondurile publice destinate activităţilor de cercetare .  Denumire . În secţiunea "Obiectul de activitate şi specializări ştiinţifice" con-tractorul poate să introducă. şi cele care doresc să cofinanţeze proiecte de cercetare .  Judeţul unde are sediul organizaţia. Prin accesarea "Zonei publice" utilizatorul va obţine informaţii minime despre toţi potenţialii contractori înscrişi în RPC.dezvoltare. Pagina "Informaţiile generale" din RPC cuprinde informaţii.  Codul CAEN sau UNESCO.Denumirea completă a organizaţiei.Abrevierea consacrată a organizaţiei. Opţiunile de căutare sunt posibile numai pentru administrator RPC şi pot face. obiectul de activitate şi specializările organizaţiei identificate prin sistemele de codificare.

Statut. ultimul bilanţ etc.  informaţii private care pot fiaccesate de participanţiila . Certificat de înregistrare fiscală. modulele sau obiectivele şi domeniile sau ariile tematice scoase la competiţie. Pagina privind bonitatea şi resursele umane ale organizaţiei cuprinde informaţii privind rezultatele financiare ale organizaţiei şi resursele umane de care dispune pentru a-şi demonstra competenţa în realizarea de proiecte de CDI  Paginile referitoare la structura acţionariatului cuprind informaţii despre componenţa Consiliului de administraţie şi despre acţionarii organizaţiei persoane fizice sau persoane juridice  Câmpurile referitoare la Consiliile de administraţie se completează indiferent că organizaţia este instituţie publică sau alt tip de organizaţie  Pentru demonstrarea corectitudini informaţiilor înscrise în RPC fiecare organizaţie îşi poate încărca în sistem copii scanate ale unor documente cum sunt Actul juridic de înfiinţare. (a2) scurte descrieri ale propunerilor de proiecte. subprogramele. în pagina "Contractori – Documente  Prezentarea modulului de depunere electronică a ofertelor (DEO)  Sistemul de depunere electronică a propunerilor de proiecte (DEO) sau a ofertelor (în cazul licitaţiilor) este un instrument de mare utilitate pentru ofertanţi şi Autorităţii de Stat pentru Cercetarea Ştiinţifică  Sistemul DEO cuprinde următoarele categorii de informaţii:  informaţii publice care pot fi accesate de toţi cei interesaţi privind: (a1) programele. (a3) coordonatorii propunerilor de proiecte.

(parte componentă a Sistemului informatic la nivelul Ministerului Educaţiei.  Modulul de depunere electronică. c) Formulare privind dotarea existentă şi cea necesară pentru realizarea proiectului. monitorizarea şi optimizarea Programelor de Cercetare Dezvoltare şi evaluarea acestor activităţi) permite depunerea electronică a propunerilor de proiecte sau ale ofertelor de proiect. . (b2) CV . (a4)Informaţii privind bonitatea organizaţiei si resursele umane. (a5) Informaţii privind structura acţionariatului. (c1) Lista de echipamente existente la toţi partenerii. astfel: a) Formulare de identificare ale organizaţiilor participante la propunerea de proiect: (a1) Informaţii generale privind organizaţia. Cercetării şi Tineretului pentru lansarea. (a3) Informaţii privind domeniul de activitate identificat. (a2) Informaţii generale privind conducerea organizaţiei. Se regăsesc în structură toate formularele unei propuneri de proiect.Modulul de depunere a propunerii de proiect permite depunerea  electronică off-line sau on-line a ofertei pentru propunerea de proiect. utilizate pentru realizarea proiectului.  Acest modul permite completarea off-line a documentelor specifice unei propuneri de proiect.urile persoanelor cu studii superioare. b) Formulare de identificare a personalului participant la proiect: (b1) Lista de personal.

(d3) Planificarea activităţilor. f) Up-load date off-line. înregistrarea ofertei. acre conţine atât Lista echipamentelor existente cât şi Lista echipamentelor care se vor achiziţiona. care conduce ofertantul la părăsirea zonei de depunere electronica a ofertelor. e) Lista echipamentelor necesare proiectului.d) Acordul de parteneriat: (d1) Matricea cadrului logic. (d2) Planul de realizare. (d4) Planificarea duratelor şi a termenelor. g) Log-aut. d) Personal cu Lista de personal şi cu CV-urile persoanelor din listă. Planul de realizare al proiectului). . c) Formulare cu informaţiile necesare pentru generarea formulare-lor din Pachetul de informaţii (Formularul Al. b) Parteneri cu informaţii despre partenerii din proiect.  Modulul Depunerea Electronica a Ofertelor (DEO) cuprinde: a) Date de cont eu informaţii despre coordonatorul proiectului şi despre directorul de proiect. g) Descrierea conţinutului proiectului. e) Prezentarea tehnică a proiectului. f) Descrierea planului de realizare.

pe un program sau pe un modul al unui program. (b) pagina în care se poate solicita obţinerea unui cont şi a unei parole pentru înscrierea unei propuneri de proiect sau pentru înscrierea CV-ului propriu. la directorul de proiect şi la propunerea de proiect. Cuvinte cheie etc.  Codificarea propunerilor de proiecte se poate face după coduri. (d) înscrierea detaliată a propunerii de proiect începe cu accesarea paginii de Informaţii generale care cuprinde informaţii referitoare la organizaţia coordonatoare. Ariile tematice sau obiectivele. sisteme de codificare după care se poate face căutarea unor propuneri de proiecte care prezintă interes. o scurtă descriere a proiectului şi încadrarea proiectului după sistemele de codificare. la directorul de proiect. în limba română şi în limba engleză.elaborarea unei propuneri de proiect se parcurg următorii paşi: (a) Se consultă pagina „Informaţii publice" care cuprinde informaţii referitoare la: Panul naţional.  În pagina „Informaţii publice" Autoritatea contractantă poate introduce informaţii referitoare la codificarea propunerilor de proiecte depuse într-o competiţie. La  . Programul scos la competiţie. Arii tematice. (c) prima etapă pentru înscrierea în competiţie a unei propuneri de proiect este completarea paginii "Cerere de cont coordonator" cu informaţiile necesare referitoare la organizaţia coordonatoare. denumirea proiectului şi un scurt rezumat al proiectului. Aria tematică. denumirea proiectului. şi după abrevierea proiectului. la partenerii din proiect.

în câmpul "Denumire rezultat" se pot vizualiza şi completa următoarele: (a) Caracteristicile şi indicatorii rezultatului. directorul de proiect defineşte parteneriatul care va realiza proiectul. (g4) Tipul rezultatului. (g5) Dreptul de proprietate asupra rezultatului. (g) în pagina "Rezultate se înscriu rezultatele care se vor obţine pe parcursul realizării proiectului şi la finalizarea acestuia şi caracteristicile acestor rezultate. (f) în pagina de "Obiective" se înscriu obiectivele generale ale proiectului şi obiectivul specific al proiectului. (g3) Data la care rezultatul este disponibil.(e) în pagina "Parteneri". (g2) Denumirea rezultatului. stabileşte organizaţiile partenere şi responsabilii de proiect din partea fiecărei organizaţii. unde se menţionează indicatorii verificabili în mod obiectiv si metodele şi mijloacele de verificare a acestora. (a4) Sursele si mijloacele de verificare. ipotezele şi riscurile care ar putea să conducă la nerealizarea unuia sau a mai multor obiective. înscriindu-se: (g1) Numărul rezultatului. (a3) Indicatorii verificabili în mod obiectiv ai caracteristicii.  Pentru fiecare rezultat. . (a2) Denumirea caracteristicii. cu următoarele câmpuri: (a1) Numărul caracteristicii.

(a4) Data de stop a activităţii. (a2) Denumirea activităţii. (h) în pagina "Faze/activităţi" se înscriu fazele de realizare a proiectului. .suma totală pe etapă (de la buget + de la cofinantare). care se calculează în mod automat.  În câmpul "Denumire faza" se poate vizualiza şi completa următoarele: (a) Activităţile asociate fazei. (h5) Durata [zile]. (b3) Nivelul diseminare. activităţile şi duratele acestora şi resursele materiale şi financiare necesare pentru acestea. (h6) Rezultatele fazei. cu următoarele câmpuri: (a1) Numărul activităţii. care se calculează în mod automat. (h3) Data de start a fazei. (a7) B . (b2) Activitatea de diseminare.totalul de la buget. (a6) T . (a5) Durata [zile]. (h4) Data de stop a fazei. (a8) C . (b4) Grupul ţintă pentru diseminare.(b) Planul de valorificare si diseminare al rezultatului cu câmpurile: (b1) Numărul acţiunii de valorificare. (h2) Denumirea fazei.  Pagina "Faze/activităţi" conţine câmpurile: (h1) Numărul fazei. (a3) Data de start a activităţii. (b5) Alte precizări.totalul din cofinantare. (a9) Rezultatele obţinute.

(a5) B . (j) Pagina "Up-load date off-line" poate încărca copii după Formularele originale completate conform Pachetului de informaţii. (a8) Deplasările (B . C . .cofinantare). (i) în pagina "Descriere tehnică" prin apăsarea butonului editare şi apoi adaugă se poate încărca fişierul care conţine Formularul B .buget.buget.  Pentru completarea paginii faze/activităţi se utilizează butoanele: a) Adaugă.suma totală pe etapă (de la buget + de la cofinantare).cofinantare). d) Mai sus/Mai jos. C .buget. (a12) Dotările (B . (a4) T .cofinantare).buget. C . (a9) Materiile prime şi materialele (B . (a7) Manopera (B . C . C . Pentru fiecare document încărcat se vor înscrie: (j1) Denumirea documentului. (j2) Document în format pdf. (a3) Codul partenerului.totalul din cofinantare.cofinantare).cofinantare).În câmpul "Denumire activitate" se pot vizualiza şi completa următoarele:  (a) Partenerii şi resursele financiare pentru fiecare activitate cu următoarele câmpuri: (a1) Numărul partenerului.totalul de la buget. (a6) C .Descrierea-tehnicoştiinţifică.buget. b) Editează. (a10) Serviciile (B .cofinantare). C . doc sau txt. (a2) Denumirea partenerului. (a11) Cheltuielile indirecte (B .buget. c) Şterge.

într-un mod care face posibilă stabilirea logică şi sistematică a obiectivelor proiectului sau programului. atunci când se pregăteşte o solicitare de finanţare. factorii de influenţă externi şi volumul de finanţare solicitat. În timpul realizării şi implementării proiectu-lui matricea cadru logic va fi dezvoltată treptat iar elementele sale vor fi mai detaliate. În faza de pregătire matricea cadru logic va fi mai concisă. Aceasta este reflectată în relaţiile cauzale între diferitele niveluri ale  obiectivelor. Matricea cadru logic este un instrument dinamic. pentru a se putea verifica dacă aceste obiective au fost îndeplinite şi pentru a se stabili ce ipoteze (factori). Metodologia şi utilizarea Matricei Cadru Logic ca Instrument Modern în Managementul Proiectelor de CDI Matricea cadru logic este o metodă de prezentare a conţinutului unui  proiect sau program. Elaborarea şi utilizarea matricii cadru logic  Matricea cadru logic se elaborează în faza de pregătire a unui pro-gram  sau proiect este utilizată şi joacă un rol important în toate celelalte faze de derulare ale acestora. Conţinutul matricei cadru logic şi al solicitărilor de finanţare pentru un  proiect de CDI sunt strâns corelate. de aceea se recomandă ca.Subcapitolul 3. care se reformulează. rezultate. se  completează şi se revizuieşte în timpul implementării rezultatelor parţiale şi pe . să se verifice corelaţiile între aceste obiective. din afara controlului proiectului sau programului pot influenţa succesul acestora.

g) Ipotezele pentru realizarea proiectului. Matricea cadru logic conţine informaţii referitoare la: a) Obiectivele generale ale proiectului. c) Rezultate. d) Activităţi. c) planul de implementare. f) Sursele şi mijloacele de verificare ale rezultatelor şi indicatorilor. b) alocarea responsabilităţilor.    Matricea cadru logic constiuie punctul de plecare în dezvoltarea altor instrumente precum: a) bugetul detaliat al proiectului sau programului. În tabelul de mai jos sunt redate principalele categorii de informaţii despre proiect sau program cuprinse în matrice cadru logic. cuprinzând principalele elemente ale unui program sau proiect şi relaţiile dintre acestea. e) Indicatori verificabili în mod obiectiv. d) planul de monitorizare. Matricea cadru logic se prezintă sub forma unui tabel cu patru coloane şi patru rânduri. . b) Obiectivele specifice ale proiectului.

Logica intervenţiei Indicatori verificabili în mod obiectiv Surse şi Ipoteze mijloace de verificare I 1 Obiective generale II III IV 2 Obiectiv specific (Scopul proiectului) - 3 4 Rezultate Activităţi Mijloace Costuri .

Obiectivul specific (scopul proiectului): este obiectivul care trebuie atins b) prin implementarea proiectului. dar care pot afecta implementarea sa şi i) sustenabilitatea sa pe termen lung. Ipotezele şi riscurile sunt acei factori externi (condiţii) care nu sunt influenţaţi de proiect. j) . Scopul proiectului în termeni de beneficii sustenabile pentru grupurile ţintă. în a) termeni de beneficii pe termen lung pentru beneficiarii finali şi mai larg. au semnificaţiile. Precondiţiile sunt condiţii care trebuie îndeplinite înainte ca proiectul să înceapă. beneficii pentru alte grupuri. a scopului proiectului şi a rezultatelor şi metodele şi mijloacele de verificare a acestora. Costurile reprezintă traducerea în termeni financiari a resurselor f) identificate şi a mijloacelor aferente. Activităţile sunt: Acţiunile şi mijloacele specifice necesare pentru a d) produce rezultate. astfel:  Obiectivele generale explică de ce este proiectul important pentru societate. Trebuie să existe un singur scop (obiectiv specific) al proiectului. Indicatorii verificabili în mod obiectiv exprimă descrierea operaţională a g) obiectivelor generale. Sursele şi mijloacele de verificare arată unde şi sub ce formă pot fi găsite h) informaţiile privind realizarea obiectivelor generale. obţinute ca urmare a c) desfăşurării activităţilor. materiale sau imateriale.Termenii utilizaţi în elaborarea matricii cadru logic. a scopului proiectului şi a rezultatelor. Mijloacele sunt: Resursele (intrări) materiale şi nemateriale necesare e) pentru a desfăşura activităţile. Rezultatele: sunt "produse".

linia (II) sunt îndeplinite. rezultatele proiectului şi activităţile pentru obţinerea acestora şi condiţiile iniţiale şi ipotezele propuse pentru respectarea planificări integrale a proiectului. linia (III) sun îndeplinite. (coloana II). c) dacă rezultatele proiectului sunt obţinute şi ipotezele de pe coloana (IV). (b) Logica orizontală. (a2) clarifică relaţia cauzală între diferitele niveluri ale obiectivelor/ logica intervenţie proiectului (coloana I). prin: (b1) specificarea indicatorilor cheie.Funcţionarea matricii cadru logic   Elementele din tabel sunt corelate pe două direcţii logice. (a) Logica verticală  Coloana I (logica intervenţiei) stabileşte strategia proiectului şi nivelu obiectivelor  Coloana IV reprezintă factorii externi.  Corelarea logică între coloanele I şi IV este astfel: a) dacă precondiţiile sunt îndeplinite. atunci se pot obţine rezultatele proiectului. (a3) specifică ipotezele importante şi incertitudinile dincolo de controlul managerulu de proiect (coloana IV). d) dacă scopul proiectului este atins şi ipotezele de pe coloana (IV). . linia (I) sun îndeplinite.  Pentru eliminarea incertitudinilor şi riscurilor este importantă realizarea une corelări MIX. adică. b) dacă activităţile sunt desfăşurate şi ipotezele de pe coloana (IV). corelarea dintre obiectivele generale. scopul sau obiectivu specific al proiectului. atunci poate fi atins scopul proiectului. atunci activităţile proiectului pot să înceapă. astfel: (a) Logica verticală (relaţia între coloanele I şi IV): (a1) identifică ce intenţionează proiectul să facă/ obiectivele (coloana I). (b2) sursele de informare prin care indicatorii cheie vor fi verificaţi (coloana III). proiectul poate contribui la atingerea obiectivelor generale.

Obiective generale Obiective generale Scopul proiectului + + Rezultate Obiective generale Activităţi + Obiective generale Obiective generale . pentru un proiect de CDI.  Logica intervenţiei În figura următoare este prezentat un model al matricei cadru logic concepută după logica verticală.

va fi completată astfel: primul rând va conţine indicatorii de impact general. accesibilitatea (pot fi datele colectate cu uşurinţă. obiectivitatea (defineşte obiectivul pe care vrea să îl măsoare). Selectarea indicatorilor se poate face pe bază de criterii stabilite în funcţie de o multitudine de factori de interes pentru rezultatele proiectului. Deci. verificabili în mod obiectiv permite verificarea şi măsurarea gradului în care nivelul corespunzător al logicii intervenţiei (coloana I) a fost sau va fi realizat. la timp şi cu costuri rezonabile?).   a) b) c)   a) b) c) d) e) f) Logica orizontală Coloana II : Indicatorii de realizare. rândul doi va conţine indicatorii de impact specifici. astfel: validitatea (reflectă obiectivul pe care intenţionează să îl măsoare). în coloana II. Criteriile de selectare a indicatorilor proiectului sunt prezentate în continuare. utilitatea (vor fi datele pentru luarea deciziilor sau pentru a învăţa din experienţă?). credibilitatea (sunt date în timp). proprietate (sunt de acord părţile interesate că indicatorul are sens şi utilitate. . al treilea rând va conţine indicatori de rezultate.

astfel: a) logica verticală este completă şi corectă. Coloana III (Surse şi mijloace de verificare) cuprinde informaţii în care trebuie specificat. f) probabilitatea succesului este suficient de mare. . în ce formă şi cât de des pot fi găsite sau furnizate informaţiile privind gradul de realizare a obiectivelor Corelarea logică între coloanele II şi III: pentru fiecare indicator din coloana II trebuie să existe surse şi mijloace de verificare corespunzătoare în liniile coloanei a IlI-a a matricei cadru logic. e) riscurile sunt acceptabile. b) indicatorii şi sursele de verificare ale acestora sunt accesibile si credibile.     Corelarea logică între coloanele I şi II: pentru fiecare nivel de obiective din coloana I (adică pentru fiecare linie a matricii) trebuie selectaţi si prevăzuţi în coloana II indicatorii potriviţi. c) condiţiile iniţiale sunt realiste. Verificarea finală a calităţii matricei cadru logic După ce matricea cadru logic este completă trebuie făcută o ultimă verificare constatându-se. d) ipotezele sunt realiste şi complete. măsurabili şi cuantificabili. unde. g) beneficiile justifică costurile.

Continutul matricii cadru logic. daca informatiile din aceasta sunt corelate cu informatiile din matricea cadru logic. Se recomanda.    În figura următoare este prezentat un model al matricii cadru logic pentru managementul unui proiect. al Formularului B. Este Importanta corelarea continutului FormatuluiB – cu cel al Acordului de parteneriat si al Planului de realizare. Corelarea informaţiilor din matricea logică cadru în cadrul liniilor şi coloanelor are o importanţă determinantă pentru proiectul CDI . la coordonatorul proiectului şi membrii echipei de cercetare. de la autoritatea naţională a cercetării şi autoritatea contractantă. realizate de participanţii la proiect. sa se faca o verificare. dupa finalizarea propunerii. Acordului de parteneriat si al Planului de realizare si continutul din alte formulare ale propunerii de proiect trebuie sa raspunda complet la criteriile de evaluare din Pachetul de informatii. În această matrice cadru logic sunt evidenţiate activităţile proiectului CDI.

astfel: Cofinanteaza proiectul Elaboreaza rapoartele de cercetare Participa la procesul de realizare a proiectului .monitorul proiectului Coordoneaza diseminarea informatiilor si rezultatele proiectului Coordoneaza activitatile proiectului Elaboreaza rezultatele de cercetare Participa la diseminarea informatiilor si rezultatele proiectului AUTORITATE A CONTRACTAN TA · · · Contracteaza proiectul.PARTICIPANTI ACTIVITATI MOD DE REALIZARE AUTORITATE A NATIONALA PENTRU CERCETARE STIINTIFICA Asigura finantarea esalonata Finantare pe baza de contract ·Selecteaza proiectul. Monitorizeaza activitatea de cercetare & rezultatele proiectului COORDONATO RUL PROIECTULUI Asigura managementul proiectului astfel: PARTENERI CONSORTIU Colaborari in parteneriat mixt pentru finalizare proiect. Consortiul. Evalueaza rapoartele de cercetare. Realizeaza documentele pentru contractare Aproba rapoartele de cercetare Avizeaza platile catre Consortiu Asigura comunicarea cu Autoritatea contractanta.

metodologia. procesul de  monitorizare a execuţiei proiectelor CDI contractate şi finanţate  CAPITOLUL IX .MANAGEMENTUL. procesul de rezolvare a contestaţiilor şi de selectare finală a propunerilor de  proiecte CDI Subcapitolul 4 – Managementul. METODOLOGIILE ŞI PROCESELE DE SELECŢIE ŞI MONITORIZARE PROIECTE DE CDI Subcapitolul 1 – Introducere în managementul. metodologiile. procesul de negociere şi contractare a proiectelor de CDI Subcapitolul 5 – Managementul. metodologiile şi  procesele de selecţie proiecte de CDI Subcapitolul 2 – Managementul. procesele de  evaluare şi de selectare ale propunerilor de proiecte de CDI Subcapitolul 3 – Managementul. metodologia. metodologia.

obiectiv.  monitorizarea proiectelor finanţate. modul. negocierea proiectelor selectate.a. categorii de proiecte ş.  Procedurile. Aceste procese sunt:  evaluarea propunerilor de proiecte. de desfăşurare a competiţiilor de proiecte de CDI sunt următoarele:  cazul sistemului de "jos în sus" ("bottom-up") în care se scot la competiţie obiective şi domenii de activitate şi în cadrul cărora se pot depune propuneri de proiecte din domeniile sau tematicile respective.  ierarhizarea după punctajele obţinute a propunerilor de proiecte.  cazul sistemului de "sus în jos" ("top-down") în care se scot la licitaţie proiecte prioritare cu titlu şi obiective stabilite de Autoritatea contractantă.  contractarea proiectelor care se vor finanţa. selecţia proiectelor câştigătoare în limita sumelor de la buget  alocate pe program. . prevăzute prin lege. Introducere în Managementul. Metodologiile şi Procesele de Selecţie Proiecte La derularea următoarelor procese ce se vor menţiona nu participă direct nici un ofertant care elaborează şi depune oferte de proiect în cadrul unei competiţii.Subcapitolul 1..

ofertanţii elaborează propuneri de proiecte care trebuie să conţină: documente de bază specifice propunerii de proiect (vezi tabelul  următor).  prezentarea conţinutului tehnico-ştiinţific al proiectului. diferind doar unele aspecte tehnice.In ambele cazuri. Din acest motiv. principiile competiţiilor sunt asemănătoare. datele şi intervalele de timp aferente fiecărei activităţi din cadrul competiţiei. Pe baza acestei scheme logice generale. Autoritatea contractantă stabileşte Calendarul de desfăşurare a competiţiei în care se precizează. In schemă sunt prezentate practic toate etapele procedurii şi ale proceselor cuprinse între momentul lansării competiţiei şi momentul final al negocierii şi contractării proiectelor câştigătoare şi a începerii lucrărilor de cercetare din cadrul acestor proiecte. informaţii financiare. se va prezenta schema logică (vezi figura următoare) a desfăşurării unei competiţii de propuneri de proiecte din primul sistem ("bottom-up") preponderent în cadrul celor 14 programe naţionale din PNCDI-I (1999-2006) şi în Programul Cadru 6 al Uniunii Europene. . informaţii privind personalul din proiect şi informaţii referitoare la resursele materiale necesare realizării proiectului (vezi tabelul următor). Pe baza informaţiilor prezentate de Autoritatea contractantă şi a Pachetului de informaţii al programului.  formulare de ofertare care prezintă profilul organizaţiilor partici-pante la proiect.

prognoze. studii de fezabilitate.) 4 Declaraţii solicitate de Autoritatea contractantă (de nedepunere a original propunerii de proiect şi la alte programe naţionale CDI de nefinanţare a proiectului din alte surse bugetare) Declaraţii de eligibilitate ale tuturor participanţilor de proiect Documentele referitoare la aplicarea regimului de protecţie al informaţiilor clasificate 5 6 original original . 1 2 3 Acordul de parteneriat original original copie Planul de realizare al proiectului Documente de analiză tehnico-economică (studii de piaţă. Documentele specifice propunerii de proiect. plan de afaceri etc. sunt prezentate în continuare: Denumire document Forma Nr. crt.

crt. Formularele de ofertare sunt prezentate în continuare: Denumire document Informaţii financiare generale despre propunerea de proiect Profilul organizaţiilor participante la proiect Lista personalului propus pentru conducerea şi execuţia proiectului Curriculum vitae (numai pentru personalul cu studii superioare) Lista echipamentelor existente necesare pentru realizarea proiectului original Lista echipamentelor care se vor achiziţiona. până la data şi ora anunţate de Autoritatea contractantă. Aceasta poate solicita depunerea numai în format hârtie sau în format electronic (on-line sau off-line) şi în format hârtie. Forma de depunere a propunerii de proiect este cea solicitată de Autoritatea contractantă.   Depunerea propunerilor de proiecte se face. în anunţul de lansare a competiţiei. 1 2 3 4 5 6 7 . necesare pentru realizarea proiectului Specificaţia financiară original original Forma original original original original Nr.

Ofertanţii de proiecte trebuie să urmărească în permanenţă anunţurile făcute de Autoritatea contractantă cu privire la competiţia organizată de aceasta. START LANSAREA COMPETIŢIEI a .RPC şi să aibă actualizate informaţiile din acesta. Pentru exemplificare.   Pentru demonstrarea eligibilităţii organizaţiilor participante la proiect este necesar ca toţi participanţii să fie înscrişi în Registrul Potenţialilor Contractori . este prezentat procesul de evaluare a proiectelor în cadrul desfăşurării unei competiţii de propuneri de proiecte pentru cazul sistemului "de jos în sus" adică a sistemului prin care se evaluează propuneri de proiecte de CDI pe tematici sau domenii de cercetare.

a Depunerea propunerii de proiect şi înregistrării la Autoritatea contractantă Este respectată procedura de depunere a ofertei de proiect DA Înregistrarea de proiect Introducerea în baza de date a ofertei de proiect şi a ofertanţilor Repartizarea ofertei de proiecte pe DOMENII şi SUBPROGRAME Selectarea Panelurilor de evaluatori. înştiinţarea şi convocarea evaluatorilor Instruirea evaluatorilor şi repartizarea Formularului B pentru evaluare b .

b Evaluarea individuală a Etapei I-a Evaluator 1 Evaluare şi notare Evaluator 2 Evaluare şi notare Evaluator 3 Evaluare şi notare Este respectata propunerea criteriilor de eligibilitate pentru etapa I-a DA Evaluarea în panel aferentă etapei I-a NU Oferta de proiect se elimină Notele evaluatorilor diferă între ele cu mai mult de 10 puncte? DA Medierea de Panel c c1 .

c NU DA c1 Cei trei evaluatori ajung la consens? NU Oferta de proiect este dirijată către alt Panel Etapa a II-a Evaluare economico-financiară şi managerială Evaluarea individuală a Etapei a II-a Evaluator 1 Evaluare şi notare Evaluator 2 Evaluare şi notare d Evaluator 3 Evaluare şi notare .

d Respectarea criteriilor de eligibilitate pentru etapa a II .a DA NU Propunerea de proiect se elimina Notele evaluatorilor diferă între ele cu mai mult de 7 puncte DA DA Medierea de Panel DA Cei trei evaluatori ajung la consens? Medierea în Panel a sumelor propuse de către fiecare evaluator e NU e .

e e1 Oferta de proiect este dirijată către alt Panel Sumele propuse de evaluatori diferă cu mult mai mult de 25 %? Valoarea medie a celor trei sume este propusă pentru finanţare Se consemnează în Fişa de panel suma de la buget propusă DA Medierea de Panel Cei trei evaluatori ajung la consens DA Verificarea informaţiilor pentru Fişa de panel şi semnarea ei Etapa a II – a Evaluarea finalizată Verificarea informaţiilor pentru Fişa de panel şi semnarea ei f Valoarea medie a celor trei sume este propusă pentru finanţare .

f Listarea pe Internet Primirea contestaţiilor Rezolvarea contestaţiilor Procedura de ierarhizare a ofertelor de proiecte în ordinea punctajelor evaluării Aprobarea listelor cu proiectele câştigătoare Aprobarea listelor cu proiectele câştigătoare Transmiterea listelor la Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică pentru aprobare Listarea pe INTERNET a proiectelor câştigătoare g .

g Procedura de negociere a contractării Procedura de contractare a proiectelor negociate Demararea activităţilor de cercetare dezvoltare pentru proiectele contractate Începerea activităţilor de monitorizare a proiectelor contractate Finalizarea proiectelor contractate Monitorizarea şi Auditul proiectelor finalizate Transferul tehnologic al proiectului Impactul proiectului în economie. industrie şi societate STOP .

se trece la faza evaluării în panel. Managementul. (2. în cazul licitaţiilor de proiecte prioritare sau de proiecte sectoriale. punctajul final este dat de media aritmetică a punctajelor individuale. În cazul în care diferenţa între punctajele individuale acordate de către oricare dintre cei trei evaluatori nu este mai mare numărul de puncte stabilit de Autoritatea contractantă. Metodologiile. .1. în cazul competiţiilor de propuneri de proiecte (sistemul bottom-up) este asemănător cu procesul de evaluare a ofertelor de proiecte „sistemul top-down”. fiecare evaluator acordă o notă pentru fiecare criteriu examinat în etapa respectivă şi consemnează un comentariu ataşat notei (Fişa de evaluare individuală). Procesele de Evaluare şi de Selectare ale Propunerilor de Proiect  Procesul de evaluare a propunerilor de proiecte.1. evaluarea în panel.Subcapitolul 2. Dacă diferenţa este mai mare decât numărul de puncte stabilit de Autoritatea contractantă.1) Procesul de evaluare în cazul sistemului „de jos în sus"  In cazul competiţiilor de propuneri de proiecte evaluarea cuprinde două etape astfel:   evaluarea individuală.) Procesul de evaluare individuală  In faza evaluării individuale. (2.

evaluarea propunerii de proiect se opreşte şi. Dacă . evaluarea individuală este oprită. căreia îi revine obligaţia de a lua măsurile necesare de înlocuire.  Procedura folosită în cadrul primei etape de evaluare cuprinde următoarele secvenţe: (a) Fiecare evaluator. fiecare evaluator să parcurgă documentele aferente etapei la care participă la evaluare pentru toate propunerile de proiecte care îi sunt repartizate şi apoi să treacă la notările propriuzise. se organizează o discuţie pentru stabilirea consensului şi Panelul îşi exprimă opinia în această problemă. Acest mod de abordare a evaluării poate asigura premisele unei obiectivităţi mai accentuate pentru operaţia de evaluare şi un mai bun echilibru relativ între propunerile de proiecte. în scris. Autorităţii contractante. panelul elaborează o notă explicativă. este acela al încadrării. oricare evaluator care constată. că este susceptibil de părtinire faţă de vreunul dintre ofertanţi sau că nu are competenţa de a evalua o anumită propunere de proiect trebuie să declare despre aceasta. (b) Evaluatorii primesc de la Resposabilul de panel numai Formularul B. (c) In faza evaluării individuale a propunerilor de proiecte. În ambele situaţii. Evaluarea tehnico-ştiinţifică  Este de preferat ca înainte de a acorda puncte pentru evaluare. confidenţialitate si competenţă. În cazul în care. toate evaluările individuale continuă până la sfârşitul primei etape. desemnat de către Responsabilul de panel. pe parcursul celor două etape de evaluare. care face obiectul competiţiei. propunerii de proiect în obiectivele generale şi specifice ale programului. semnează o Declaraţie de imparţialitate. dacă este posibil. primul criteriu care se analizează de către evaluatori. Dacă există divergenţe de opinie. propunerea este direcţionată spre alt obiectiv al programului. Daca toţi evaluatorii consideră că o propunere de proiect nu respectă acest criteriu. prin consensul panelului se stabileşte că propunerea de proiect nu corespunde acestui criteriu.

să treacă la notările propriu-zise.  . se recomandă ca  înainte de a acorda puncte pentru evaluare. Evaluatorii primesc de la Responsabilul de panel două seturi de  documente. care conţin informaţii cu privire la identitatea şi caracterizarea ofertanţilor.In etapa 1-a de evaluare (evaluarea formularului B) sunt eliminate din competiţie propunerile de proiecte care se află în una dintre situaţiile specificate mai jos:  proiectul propus nu se încadrează în obiectivele programului. (b2) structura de activităţi eligibile specifice tipului de proiect.  proiectul propus nu respectă condiţiile obligatorii impuse prin tipul de proiect: (b1) parteneriatul obligatoriu. (b3) modul de finalizare. Acest mod de abordare a evaluării poate asigura premisele unei obiectivităţi mai accentuate pentru operaţia de evaluare şi un mai bun echilibru relativ între propunerile de proiecte. activităţile şi rezultatele obligatorii. respectiv ale modulului vizat. Rezultatele evaluării individuale din cadrul primei etape sunt  consemnate de fiecare evaluator în Fişa individuală de evaluare a Evaluarea economico-financiară şi managerială  Şi pentru această a doua etapă a evaluării. fiecare evaluator să parcurgă documentele aferente acestei etape pentru toate propunerile de proiect care îi sunt repartizate şi apoi.

atunci se procedează la o analiză coordonată de responsabilul de panel. a oportunităţii. cu participarea tuturor celor trei evaluatori. de înlocuire cu alt evaluator. nota generală pentru propu-nerea de proiect şi suma de la buget apreciată de către panel. a celor trei evaluatori. a impactului si a costurilor se face pe baza "Fiselor de evaluare individuală a propunerilor de proiecte pentru Etapa a II . evaluarea managementului. a notelor acordate şi a justificărilor scrise pe fişele individuale.  Rezultatele din etapa a doua a evaluării. se consemnează de către evaluatori în rubricile corespunzătoare ale Fiselor de evaluare individuală a propunerilor de proiecte pentru Etapa a II . în final.  Dacă notările din etapa de evaluare ştiinţifică.a: Evaluarea economico-financiară şi managerială" care cuprind crite-riile de eligibilitate şi de evaluare.a: Evaluare economico-financiară şi managerială. acesta va anunţa în scris Autoritatea contractantă care trebuie să acţioneze conform obligaţiilor ce îi revin.  Pentru diferitele module şi categorii de proiecte. tehnică şi managerială.2) Procesul de evaluare în panel  După finalizarea etapei a doua a unei propuneri de proiect şi înscrierea rezultatelor notărilor de către evaluatori în Fişa de panel urmează analiza finală a evaluării. . cu mai mult de 10 puncte sau alt număr de puncte stabilite în Pachetul de informaţii al programului respectiv.1. diferă între oricare două dintre ele. inclusiv sumele de la buget necesare pentru realizarea proiectului. (2. stabilindu-se.În cazul în care un evaluator constată că este susceptibil de părtinire a  vreunuia dintre ofertanţi.

noile note acordate de către fiecare evaluator. al unei diferenţe mai mici sau egală cu valoarea fixată de puncte între notările celor trei evaluatori. prin medierea responsabilului de panel cei trei evalua-tori pot ajunge la un consens al evaluării. Astfel. Pe baza noilor note acordate se calculează nota medie de con-sens obţinută la a IIa etapă de evaluare a propunerii de proiect respective. atunci se întocmeşte un raport de consens care va fi exprimat în scris pe Fişa de panel şi se vor trece sub semnătură. atunci se întocmeşte raportul de consens.Dacă prin medierea responsabilului de panel. noile note de consens acordate de către fiecare evaluator. După aceasta se trece la etapa a II-a de evaluare şi anume etapa de evaluare economico-financiară şi managerială.  Dacă însă în urma analizei notărilor nu se poate ajunge la un consens prin care să se realizeze criteriul amintit. cei trei evaluatori pot ajunge la un  consens al evaluării în sensul reducerii tuturor diferenţelor mai mari sau egale de 10 puncte sau alt număr de puncte stabilite în Pachetul de informaţii al programului respectiv. Pe baza noilor note acordate se stabileşte nota medie de consens care va reprezenta nota obţinută la prima etapă de evaluare de către propunerea de proiect respectivă. diferă între oricare două dintre ele.  Dacă notările din etapa a II-a. responsabilul de panel consemnează în Fişa de panel acest lucru iar propunerea de proiect este dirijată spre alt panel de evaluatori care va fi stabilit de către Responsabilul de panel. Dacă. exprimat în scris pe Fişa de panel şi se vor trece sub semnătură. de evaluare economico-finanaciară. ale celor trei evaluatori. la valori de sub valoarea fixată de puncte. . sub coordonarea responsabilului de panel. cu mai mult de 7 puncte sau altă valoare fixată prin Pachetul de informaţii. în sensul celor de mai înainte. atunci se procedează similar cu situaţia de la prima etapă de evaluare. se analizează rezultatele obţinute înt urma evaluării şi cu participarea celor trei evaluatori se încearcă obţinerea unui consens.

Astfel. în sensul celor de mai înainte. fie în urma primei etape de evaluare fie în urma celei de a doua etape. diferă între oricare două dintre ele. . propunerea de proiect este dirijată de către preşedintele Comisiei de evaluare către un alt panel de evaluatori. în situaţia in care nu s-a realizat consensul. Pe baza noilor sume acordate se calculează suma medie de consens obţinută de către propunerea de proiect respectivă.Dacă  sumele de la buget estimate de cei trei evaluatori. ca fiind necesare pentru realizarea proiectului.  Intocmirea fişelor de rezervă în panel în cazul nerealizării consensului între evaluatori  Aşa cum s-a arătat anterior. atunci se procedează similar cu situaţia de la prima etapă de evaluare. prin medierea responsabilului de panel cei trei evaluatori pot ajunge la un consens. din valoarea maximă. inclusiv privind sumele acordate de la buget pentru realizarea proiectului. Dacă. propunerea de proiect parcurge toate etapele de evaluare ca şi cum ar participa pentru prima dată la evaluare. de evaluare managerială şi economico-finanaciară. se analizează sumele estimate în urmă evaluării şi cu participarea celor trei evaluatori se încearcă obţinerea unui consens. în etapa a Ii-a. noile sume estimate de fiecare evaluator. sub coordonarea responsabilului de panel. atunci se întocmeşte un raport de consens care va fi exprimat în scris pe Fişa de panel şi se vor trece sub semnătură.  In cadrul celui de al doilea panel de evaluatori. cu mai mult de 25% sau alt procent fixat prin Pachetul de informaţii.

care au o importanţă cu totul deosebită în cadrul Strategiei Naţionale de CDI sau în cadrul procesului de dezvoltare al unui domeniu economic. . Conducătorul de program numeşte un Comitet de evaluare format din cinci persoane (un preşedinte şi patru membri). cu obiective cunoscute şi cu rezultate solicitate. în situaţiile în care există decizii diferite ale evaluatorilor referitoare la respingerea sau nerespingerea unei propuneri de proiect ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor de eligibilitate. pe baza punctajului rezultat sau convenit prin consensul final şi se întocmeşte fişa de rezervă în panel. dacă este posibil. Dacă însă nu se poate ajunge la concilierea dintre evaluatori şi finalizarea raportului de con-sens.In  această a doua rundă de evaluare. atunci responsabilul de panel înregistrează media aritmetică a notelor individuale ale evaluatorilor din ambele paneluri şi comentariile consemnate de fiecare evaluator al propunerii de proiect şi acest punctaj este cel cu care propunerea de proiect intră în competiţia de selecţie a proiectelor.2) Procesul de evaluare în cazul sistemului „de sus în jos" (cazul licitaţiei de oferte)  Competiţiile de oferte de proiecte în sistemul de „sus în jos" sunt cele care se organizează în cazul proiectelor prioritare scoase la licitaţie de Planul Naţional de CDI sau al proiectelor din Programele Sectoriale ale ministerelor. Aceste documente sunt avizate de către Comitetul de evaluare şi aprobate de către Monitorul de program. adică de către persoana desemnată de către Ordonatorul principal de credite al programului respectiv. să răspundă de program.  Responsabilul de panel are rol de arbitru şi de decizie finală. se procedează la finalizarea evaluării. Proiectele prioritare reprezintă acel proiecte de cercetare.  Pentru fiecare Proiect prioritar. (2.  Conducătorul de program stabileşte grila de punctaj şi metodologia de evaluare tehnică şi financiară.

 Fiecare din cei cinci membri ai Comitetului de evaluare examinează în mod independent fiecare Propunere financiară şi atribuie punctajul corespunzător în Fişa de evaluare.Evaluarea tehnică  Comitetul de evaluare primeşte de la Autoritatea contractantă Propunerile tehnice.  Documentele rezultate sunt cinci fişe de evaluare pentru fiecare ofertă.  Evaluarea financiară  Comitetul de evaluare primeşte de la Autoritatea contractantă Propunerile financiare ale ofertelor care au obţinut cel puţin 60% din punctajul maxim acordabil la Evaluarea tehnică. Evaluarea ştiinţifică/tehnică. etapa I.  Fiecare din cei cinci membri ai Comitetului de evaluare examinează în mod independent fiecare Propunere tehnică şi atribuie punctajul corespunzător în Fişa de evaluare.  Comitetul de evaluare stabileşte (prin mediere) punctajul acordat fiecărei Propuneri tehnice şi decide întreruperea procesului de evaluare pentru ofertele care nu au obţinut cel puţin 60% din punctajul maxim acordabil la Evaluarea tehnică. completate şi semnate de membrii Comitetului de evaluare.  Documente rezultate sunt cinci fişe de evaluare pentru fiecare ofertă. Evaluarea financiară. completate şi semnate de membrii Comitetului de evaluare. . etapa a Ii-a.

Prin tarif se înţelege suma solicitată de către ofertant pentru cheltuielile de conducere a proiectului. semnată de Preşedintele Comitetului de evaluare.  Este declarată câştigătoare a licitaţiei oferta cu punctajul total cel mai mare. la Evaluarea financiară şi la Evaluarea criteriului tarif sunt transferate în tabelul centralizator din Raportul de evaluare.Comitetul de evaluare efectuează Evaluarea financiară a criteriului  Tarif.  Desfăşurarea şi rezultatele evaluării se consemnează într-un Raport de evaluare.  Punctajul total (suma celor două punctaje medii şi a punctajului criteriului Tarif) se calculează numai pentru ofertele care au punctajul mediu la Propunerea financiară de cel puţin 60% din punctajul maxim acordabil. care se semnează de toţi membrii Comitetului de evaluare. Pe baza acestui raport se întocmeşte Procesul verbal. . Pentru fiecare ofertă se calculează: punctajul mediu la Evaluarea tehnică şi punctajul mediu la Evaluarea financiară. în conformitate cu metoda de punctare recomandată şi întocmeşte Fişa de evaluare a criteriului Tarif.  Punctajele acordate la Evaluarea tehnică. Raportul de evaluare nu se face public şi nu se comunică nici unui ofertant.

Managementul. Procesul de Rezolvare a Contestaţiilor şi de Selectare Finală a Propunerilor de Proiecte    In urma procesului de evaluare. în limitele fondurilor disponibile pentru respectiva competiţie.Subcapitolul 3. Dupăafişarearezultatelorpreliminareale competiţiei. După analiza contestaţiilor şi după eventualele reevaluări ale propunerilor de proiecte. ofertanţii de proiecte pot depune conestaţii în termenul şi condiţiile cunoscute din Pachetul de informaţii sau Termenii de referinţă ale programului respectiv. proiectele se ordonează în funcţie de punctajele obţinute şi corelat cu specificul programului şi prevederilor Pachetului de informaţii se grupează pe module şi obiective specifice. . se stabileşte Lista finală a proiectelor finanţabile. Metodologia.

Metodologia. monitorul proiectului şi panelul evaluatorilor care au evaluat proiectul. corelat cu propunerile făcute în procesul evaluării. expertul evaluator pe partea financiară. Proiectului. definit prin domeniul ştiinţific al propunerii. După aceea se definesc elementele principale ale propunerii de proiect în corelare cu prevederile legale generale şi specifice. adresă şi altele. ca informaţii noi . titlul şi acronimul propunerii. acronim. în primul rând este necesar a se pregăti textul de contract de finanţare în funcţie de tipul de proiect şi de instrumentele şi prevederile din Pachetul de informaţii. tip. Procesul de Negociere şi Contractare a Proiectelor     Procesul de contractare necesită o foarte bună pregătire. CUI. Se definesc apoi informaţiile legate de structura consorţiului constituit pentru realizarea proiectului şi anume pentru fiecare participantseselecteazăorganizaţiaşiinformaţiile caracteristice ei: denumire. formă. . fiind unul din procesele importante din ciclul acceptării proiectului la finanţare. instrumentele specifice adoptate. prin SILMO. i se asociază de către Autoritatea contractată. aria de activităţi specifice (NACE).expertul evaluator pe partea tehnică.Subcapitolul 4.

sex.  După semnarea contractului. număr telefon şi fax. Sunt astfel pregătite toate elementele specifice generării contractului de finanţare. durata. actele adiţionale încheiate etc. pentru unele proiecte în funcţie de specificul acestora. prenume. prenume. perioada de evaluare (zile lucru pe expert). e-mail. pentru fiecare contract şi pentru fiecare proiect se iniţiează o fişa de urmărire a derulării contractului care va permite urmărirea stadiului derulării proiectului. Coordonatorul proiectului este definit prin: nume.  Prin negocierea proiectului se pun în valoare recomandăriile făcute în procesul evaluării proiectului. . plăţile efectuate. conducerea administativă a societăţii -Director. atât a părţii ştiinţifice tehnice cât şi a părţii financiare. cont bancă. se definitivează Planul de valorificare şi diseminare pentru rezultatele de etapă şi finale şi.  Expertul se defineşte prin nume. Director Economic.  După operarea modificărilor convenite în procesul de negociere se procedează la întocmirea Contractului de finanţare. data de început. aria de competenţă. Planul de implementare tehnologică. Cu aceste elemente se editează textul de contract şi se semnează contractul pentru finanţare. se definesc clar fazele de raportare.  Fişa de urmărire a proiectului (vezi figura următoare) asigură informaţii la zi privind stadiul proiectului şi permite luarea deciziilor rapide referitoare la derularea proiectului. buget total al proiectului din care cofinanţare. coordonator UCP. adresă. titlu.

START Fişa de urmărire a proiectului Fişa de urmărire ştiinţifică tehnică Fişa de urmărire financiară CONTRACT .

a Raport de conectare Raport final Rezultate valorificabile Bilanţ al costurilor Bilanţ intermediar al costurilor Bilanţ final al costurilor Recepţie Cheltuieli prevăzute Urmărire contract Contract Progresul tehnic Plan de valorificare şi diseminare Plan de implementare tehnologică Raport de management Avans Raport de analiză Raport de audit Anexe Evaluare costuri Altele Acte adiţionale Raport de audit Alte rapoarte .

Expertul ştiinţific este cel care recepţionează şi avizează lucrarea. . Pe baza raportului de etapă corelat cu Planul de realizare şi cu Planul de valorificare şi diseminare a rezultatelor de etapă.  Etc. Raportările au o periodicitate de 3-6 luni şi depunerea lor se face conform cu prevederile  contractuale.  Data ultimului raport recepţionat.  Data de sfârşit.  Tipul de instrument folosit (proiect. obţinute pe baza rapoartelor de etapă.  Valoarea pe etape.  Cofinanţarea (pe ani).  Durata.  Numărul de contract. Fişa ştiinţifîcă-tehnică a proiectului conţine informaţii despre etapa din derularea proiectului.  Data semnării contractului. participând la prezentarea rezultatelor de etapă alături de alţi specialişti şi întocmind referatul de recepţie sau de respingere al lucrării. program).  Valoarea de la buget (pe ani).  Data de început. Fiecare etapă se finalizează cu rezultate definite prin caracteristici şi indicatori precum şi prin alte informaţii specifice conform datelor din capitolul rezultate.  Acronimul proiectului.  Valoarea avansurilor.Fiecare proiect va fi caracterizat prin următoarele informaţii astfel:   Coordonatele lansării expresiei de interes (competiţiei).

 Plata proiectului se face pe bază de cerere de plată şi se evidenţiază în Fişa de urmărire a proiectului. Raportul este analizat de către expertul ştiinţific. se efectuează plăţi corelat cu avansul primit. făcută prin analiza Raportului de etapă primit de către expertul financiar. Pe baza recepţiei financiare.  Modificarea termenelor de predare ale Rapoartelor de etapă. iar primirea lui este evidenţiată simultan şi în Fişa proiectului. în funcţie de prevederile contractului. în format hârtie sau în format electronic la Autoritatea contractantă. Există posibilitatea ca expertul financiar să solicite un audit financiar şi toate aceste informaţii se înregistrează în Fişa de urmărire a proiectului.a.  Intervenţii legale ş.  Schimbarea contului de efectuarea plăţilor.  Modificarea categoriilor de cheltuieli.Coordonatorul  proiectului înaintează raportul de etapă. .  Pe parcursul derulării proiectului pot interveni diverse situaţii care duc la modificarea elementelor contractuale şi care. sunt bine definite şi pot conduce la:  Schimbarea de Listei de personal. conform prevederilor contractuale.  Modificarea bugetului alocat.  Fişa financiară a proiectului este asociată Fişei ştiinţifice şi tehnice a proiectului şi urmăreşte încadrarea şi efectuarea cheltuielilor în corelare cu cele prevăzute în documentele finaciare ale proiectului în etapa de contractare. în Fişa proiectului sunt evidenţiate informaţiile din Planul de valorificare şi diseminare care definesc şi caracterizează clar rezultatele obţinute la etapă şi posibilitatea de diseminare şi valorificare a acestora şi aria de aplicabilitate a rezultatului. Pentru realizarea auditului tehnic sau financiar se prevede posibilitatea selectării auditorilor şi primirii raportului de audit.

termene. Aprobat Nume prenume Director proiect Nume. termene. personal etc. Modificările aduse contractului se înregistrează şi se reţin inclusiv în  Fişa de urmărire a proiectului. personal etc. Prenume DataDocumentul aprobării de aprobare Data Notificare 1 Data 2 Data Nume prenume Nume. Prenume Data Notificare • • n .Toate aceste modificări se fac prin notificări aprobate şi urmate de  adăugarea unui act adiţional la contract numit Act adiţional. care specifică modificarea şi dă posibilitatea derulării în continuare a contractului. Activităţi. Pentru fiecare contract la care se execută modificări se înregistreză  lista cu modificările efectuate şi regăsite în Actul adiţional aşa cum rezultă din tabelul următor : Număr modificare Data modificării Modificarea efectuată Activităţi.

trimestrial sau anual.Subcapitolul 5 Metodologia Şi Procesul De Monitorizare A Execuţiei Proiectelor Contractate Şi Finanţate    După semnarea contractului de finanţare şi începerea derulării proiectului. la nivelul proiectelor contractate şi la nivelul Programelor Naţionale de CD. Procesul de Monitorizare reprezintă procesul care pune în evidenţă calitatea activităţii de cercetare desfăşurată şi la care se pot evidenţia rezultate comensurabile care permit evaluarea atingerii obiectivelor prevăzute şi garanţia îndeplinirii prevederilor înscrise în Contractul de finanţare la nivelul proiectului şi a rezultatelor finale. . Autoritatea contractantă începe procesul de monitorizare. la nivel de an şi trimestru şi raportată periodic. Activitatea de monitorizare a proiectelor de cercetare se desfăşoară la nivelul Unităţilor de Conducere a Programelor Activitatea desfăşurată de Unităţile de Conducere a Programelor este planificată.

 verificareaexistenţeituturordocumentelordeetapăşi înregistrarea primirii lor. primesc documentele pentru monitorizarea şi decontarea unei etape de la directorii de proiect şi le înregistrează .  Atribuţiile monitorilor de proiecte sunt.  completează documentul din Anexa cu situaţia decontării etapei.  analiza documentelor de către experţii tehnici şi financiari. astfel:  verifică existenţa tuturor documentelor şi satisfacerea condiţiilor precizate pentru decontarea etapelor. prezentată în Planul de realizare a proiectului.  predau toate documentele pe bază de borderou referentului. la nivelul sectoarelor şi persoane-lor responsabile.  Primirea documentelor şi verificarea acestora  Responsabilii de proiecte din partea Autorităţii contractante (monitorii).  certifică prin semnătură toate filele documentelor primite.  elaborarea Raportului de analiză.  aprobarea Raportului de analiză. astfel:  primirea documentelor de la contractori.  verifică concordanţa dintre titlurile documentelor şi obiectivele etapei propuse pentru decontare.  efectuarea plăţilor şi arhivarea documentelor.  verifică existenţa semnăturilor autorizate şi a ştampilelor pe fiecare document. nominalizaţi pe module de către Directorul de Program.  avizarea Raportului de analiză.  introduc în dosar Foaia de urmărire.  verifică concordanţa dintre suma decontată şi suma planificată (suma decontată poate fi mai mică sau cel mult egală cu suma planificată). la .Procesul de monitorizare la nivelul Autorităţii contractante cuprinde  următoarele etape importante.

confidenţialitate.  Activitatea experţilor se desfăşoară după semnarea prevederilor din Declaraţia de imparţialitate.  Monitorizarea se face pe baza informaţiilor conţinute în documentele de planificare. care să evalueze stadiul realizării proiectelor. competenţă şi răspundere şi cu respectarea prevederilor acestora. . rapoartelor prezentate de către contractori.  Experţii tehnico-ştiinţifici şi experţi financiari sunt numiţi de către Autoritatea contractantă.  obiectivul global şi obiectivele imediate pot fi atinse.  stadiul realizării proiectului este conform planului de realizare.  Pregătirea activităţilor de monitorizare si evaluare  În vederea întocmirii rapoartelor este necesară numirea unor experţi.  rezultatele intermediare planificate pot fi atinse.  În funcţie de rezultatele acestei analize. Recomandările de revizuire ale Planului de realizare trebuie să se reflecte în documentele de planificare pentru etapa următoare.  ipotezele au fost confirmate prin activitatea depusă. verificându-se dacă:  strategia urmată este adecvată atingerii obiectivelor imediate. rapoartelor întocmite de experţi după analiza stadiului de realizare a obiectivelor. precum şi cele  existente la dosarele contractelor. Planul de realizare al proiectului poate fi revizuit. prin analiza documentelor depuse cât şi prin vizite la contractori.Activităţi preliminare de monitorizare şi evaluare  Documentele depuse pentru decontarea etapelor.sunt analizate de experţii tehnicoştiinţifici şi financiari.

 Evaluarea tehnico-ştiinţifică  Expertul tehnico-ştiinţific primeşte de la referentul din cadrul Departamentului de Monitorizare-Evaluare.  La cererea Conducerii Programului.Atribuţiile  referentului din cadrul Departamentului de MonitorizareEvaluare în această etapă sunt. cu maximă operativitate. puse la dispoziţie de responsabilii (monitorii) de proiecte. pe baza unei împuterniciri a Directorului de Program. sau atunci când consideră că este necesar.  pune la dispoziţia experţilor.  anunţă experţii despre primirea documentelor de raportare. cele două dosare şi formularele necesare întocmirii rapoartelor de evaluare. pentru a verifica stadiul implementării proiectului. pentru fiecare proiect. dosarele privind Raportul de etapă respectiv. spre analiză. astfel:  verifică concordanţa dintre conţinutul documentelor primite şi cel impus prin proiect. Pentru analiza documentelor de planificare are acces la dosarele de contractare ale proiectelor pe care le monitorizeză. efectuează vizite la contractor. .

precum şi de replanificare a plăţilor dacă constată abateri în ceea ce priveşte realizarea proiectului. Expertul tehnico-ştiinţific are următoarele atribuţii:  prezentarea în timp cât mai scurt după primirea invitaţiei.  modul de realizare a obiectivelor planificate. pentru expertiză.  completarea rubricii corespunzătoare Situaţiei decontării etapei în documentul de expertizare.  întocmirea unui raport referitor la:  fezabilitateaobiectivelor planificate pentru etapa respectivă.  recomandări de măsuri corective pentru îndeplinirea obiecti-velor etapei. .  propunerea de revizuire a bugetului alocat perioadei următoare.  prezentareaunei rezoluţii privind acceptarea sau neacceptarea rezultatelor etapei.  verificarea şi certificarea faptului că obiectivelor realizate permite sau nu permite continuarea derulării proiectului.

În situaţia în care problemele semnalate nu sunt soluţionate. astfel:  constată existenţa tuturor documentelor de etapă.  analizează documentele financiar-contabile şi avizul expertului financiar. atenţiei directorilor de  modul. Directorii de modul. prin responsabilii de proiecte solicită directori-lor de proiecte completările necesare. Departamentul de Monitorizare aprobă raportul expertului tehnico ştiinţific. sau eventuale modificări în planificările financiare. . Completările primesc număr de  înregistrare şi au acelaşi traseu cu documentele de decontare depuse iniţial. Directorul de modul are următoarele atribuţii în ceea ce priveşte fiecare contract.  analizează raportul de evaluare ştiinţifică şi tehnică.  verifică completarea documentului Situaţia decontărilor. Avizul favorabil se consemnează în Situaţia decontării etapei. proiectele sunt supuse atenţiei unei Comisii de analiză privind  continuarea sau rezilierea contractului de finanţare.  Proiectele cu probleme sesizate de experţi sunt supuse. de către Departamentul de Monitorizare-Evaluare. rezoluţia (şi observaţiile) Directorului de modul şi oportunitatea decontării etapei. analizează documentele depuse.  propune aprobarea sau neaprobarea decontării etapei.  supune avizării Directorului de Program propunerea sa referitoare la decontarea etapei.

. Numărul ordinului de plata.  aprobă decontarea etapei.Atribuţiile contabilului şef sunt:  analizează documentele financiare. spre aprobare. Responsabilul de proiecte are următoarele atribuţii. astfel:   înainteazăcontabilului şef şi directorului executiv al programului.  După aprobarea decontării etapei şi eliberarea ordinului de plat[ responsabilul (monitorul) de proiect:   înapoiază directorului de proiect dosarul pentru arhivare. însoţit cu Situaţia decontărilor (copie) şi un exemplar din Raportul de activitate. documentele corespunzătoare etapei.  arhivează dosarul în biblioraft şi introduce în calculator datele referitoare la etapa încheiată.  dispune eliberarea ordinului de plată. Atribuţiile directorului executiv sunt. sunt trecute pe "Situaţia decontării etapei". cu aprobările necesare. sub semnătură. documentele pentru proiectele a căror decontare este propusă sunt preluate de responsabilul de proiecte. astfel:   aprobă decontarea. suma si valoarea avansului restituit.semnând în rubrica din Situaţia decontării.După efectuarea expertizelor tehnico-ştiinţifice şi financiare şi după  avizarea decontării etapelor de către conducerea programului.  urmăreşte stadiul aprobărilor.

pe scurt. în termen.  obiective realizate .susţinute cu documente şi materiale grafice. Raportul final de activitate conţine.  analiza modului de desfăşurare. ani). realizări. Aprobarea plăţii finale se face după parcurgerea etapelor prevăzute în "Metodologia privind finalizarea unui proiect". a stadiului cercetărilor din domeniu la data iniţierii proiectului şi necesitatea temei. la Autoritatea contractantă documentele necesare pentru decontarea ultimei etape şi Raportul final de activitate. încadrarea în valorile propuse pentru etape etc).  analiza financiară a contractului. al activităţilor comparativ cu etapele planificate (tematică. . următoarele. Contractorul depune. termene). din punct de vedere tehnic.   În ceea ce priveşte finalizarea proiectului aceasta presupune îndeplinirea de către contractor a tuturor obligaţiilor sale referitoare la executarea fazelor. comparativ cu valorile prevăzute prin devizul antecalcul (încadrarea în valorile propuse pentru diferite elemente din deviz. Plată finală se face numai după ce raportul final de activitate şi decontul final au fost înaintate de către contractor şi aprobate de către Autoritatea contractantă.  beneficiarul şi modul de implementare (etape. astfel:  prezentarea. în general.

 activitatea desfăşurată de cofinanţatori. Comisia Întocmeşte un Raport de evaluare finală.  obiectivele realizate.  monitorul de proiect (secretar). Din comisie vor face parte obligatoriu:  directorul de modul.  reprezentantul Departamentului de Monitorizare-Evaîuare. Comisia de evaluare analizează întreaga activitate desfăşurată de către contractor pentru rezolvarea temei propuse. astfel:  activitatea tehnică şi documentele tehnice. Întocmeşte un Raport de evaluare finală. în două exemplare. comparativ cu obiectivele planificate. După efectuarea raportului de expertiză de către expertul tehnico-ştiinţific. Comisia este numită prin Decizia Directorului de Program.  activitatea financiară şi documentele financiare.  expertul tehnic care a monitorizat proiectul. propune o comisie de efectuare a evaluării finale. împreună cu o propunere privind achitarea garanţiei. în termen de două săptămâni de la depunerea Raportului final de activitate.  un expert financiar.   Raportul final de activitate este analizat prin aceeaşi procedură ca şi documentele de decontare a unei etape. în două exemplare. . conţinând detaliat concluziile asupra activităţii desfăşurate şi obiectivelor realizate.

 monitorul de proiect.  juristul consult.  contabilul şef. un exemplar din Raportul final de activitate şi din Raportul de  evaluare finală se înmânează contractorului şi câte un exemplar din fiecare document se păstrează la dosarul contractului. În procesul  verbal de analiză. Autoritatea Contractantă poate aplica penalizări sau poate rezilia un  contract atunci când clauzele contractuale nu sunt respecatate sau când obiectivele proiectului nu sunt îndeplinite. Componenta minimă a comisiei de analiză a cererii de penalizare sau a  propunerii de reziliere este. Schema logică simplificată a procesului de monitorizare tehnico-ştiinţifică  a unui proiect de CDI este prezentată în figura următoare. astfel:  expertul tehnico-stiintific. Procesul verbal de analiză este prezentat spre aprobare sau infirmare Consiliului Director al programului. Comisia prezintă cauzele care au impus hotărârea şi temeiul legal al acesteia. printr-o Notificare.  directorul de modul.  .Raportul  de evaluare finală este prezentat Directorului de program spre aprobare. Cererea de penalizare sau propunerea de reziliere a unui contract este  făcută de către directorul de modul. După aprobare. Comisia elaborează. un proces verbal de analiză. care se finalizează printro propunere de penalizare sau de reziliere a contractului.  expertul financiar.

a Rapoartelor de activitate Obiectivele realizate sunt în acord cu cele planificate? NU DA DA Există Act aditional? NU Demararea procedurilor de penalizare sau de reziliere etapă/contract a .START Primire documente de la Departamentul Monitorizare Analiza documentelor de decontare. a documentelor existente în dosarul de contractare.

a caracteristicilor tehnice. a performanţelor şi a efectelor economice estimate Recomandări de măsuri corective pentru atingerea obiectivelor proiectului evidenţiind abaterile existente Soluţie de rezolvare Rezultatele sunt corespunzătoare? Analiză NU DA Continuarea monitorizării proiectului Schemă logică pentru expertiza tehnico-ştiinţifică Se reia schema logică .a Analiza gradului de realizare a obiectivului propus şi a rezultatelor proiectului naliza nivelului tehnic şi calitativ atins.

în termen de 7 zile de la înregistrarea contestaţiei. prin care i se comunică acestuia hotărârea.  Pe baza aprobării Consiliul Director. este definitivă şi va fi menţionată într-un proces verbal de conciliere. Documentele se transmit prin poştă cu confirmare de primire. In cazul în care contractorul contestă hotărârea Comisiei de analiza. Comisia de analiza dezbate contestaţia primită. monitorul de proiect întocmeşte înştiinţarea către contractor. în prezenţa reprezentanţilor legali ai contracto-rului. care este prezentat spre aprobare Consiliului Director al programului iar apoi se supune aprobării Directorului de program care emite decizia de penalizare sau de reziliere a contractului. Hotărârea luată. anexând o copie a procesului verbal de analiza . . pe baza acestei dezbateri.

EVALUAREA FINANCIARĂ A PROIECTELOR CDI PRIN ELEMENTUL TEMPORAL CAPITOLUL X    Subcapitolul 1: Sistemul „investiţii în obiectul proiectului timp” Subcapitolul 2: Modalităţi şi strategii de alocare a fondurilor pentru programele şi proiectele CDI Subcapitolul 3: Analiză dinamică prin tehnica actualizării .

 durata (timpul) de recuperare a fondurilor investite în proiectul CDI.  durata (timpul) de restituire a creditelor convenite pentru proiectul CDI.  durata (timpul) de realizare a obiectivelor generale şi speciale pentru proiectul / proiectele CDI. . Procesul investiţional în cadrul proiectului CDI.Subcapitolul 1: Sistemul „investiţii în obiectul proiectului timp” În abordarea proiectelor şi programelor CDI şi în special în realizarea acestora.  durata (timpul) pentru post-utilizare a proiectului CDI. cuprinde în sinteză următoarele etape caracterizate în perioade de timp. fiind subordonat elementului timp.  durata (timpul) de amortizare.  durata (timpul) de exploatare a obiectivului şi /sau obiectivelor proiectului CDI. în conformitate cu proiectul CDI. astfel:  durata (timpul) de realizare a proiectului CDI inclusiv elaborarea documentaţiei tehnice şi economice (respectiv studiul de fezabilitate într-o structură complexă). un rol important îl are timpul în care se desfăşoară investiţia sau investiţiile în cadrul proiectului şi recuperarea investiţiei.  durata (timpul) pentru realizarea parametrilor prevăzuţi în proiectul CDI şi exprimaţi în indicatori măsurabili.

în regim dinamic. în programarea investiţiilor şi în realizarea lor. determinarea efectului economic al „îmbătrânirii fizice şi morale” al  obiectului proiectului. este important aspectul stabilirii relaţiei sau sistemului „investiţii în obiectul proiectului şi timp”. în vederea asigurării obţinerii de profit. prin resursele materiale şi de energie utilizate. În procesul de materializare al investiţiilor rolul sistemului „cost investiţii şi timp”.etc. costurile de realizare. În matricea programării. prin dezvoltarea tehnologică. în  vederea realizării. stabilirea efectului imobilizărilor de capital şi de mijloace materiale. prin exploatarea investiţiei în proceduri compatibile standardelor şi reglementărilor naţionale şi internaţionale. determinarea şi stabilirea duratei (timpului) la nivel optim privind  utilizarea şi implementarea obiectului proiectului CDI. elaborării şi realizării de obiective pentru proiectul CDI dar şi de elaborarea şi alegerea variantelor optime de proiect CDI. determină modul obiectiv de realizare a investiţiilor necesare proiectului CDI. utilizare şi post-utilizare sunt influenţate în timp. .În desfăşurarea proiectului CDI şi mai ales în realizarea proiectului. exploatării şi mentenanţei obiectului proiectului CDI. prin o gamă întreagă de alte influenţe majore exprimate prin dezvoltarea dinamică a cererii şi a ofertei de produse pe piaţa de desfacere. în vederea obţinerii: optimizării  funcţiei „cost – timp (durată)”.

Astfel se pot deosebi ca modalităţi de eşalonare a fondurilor necesare  pentru proiect. într-o funcţie matematică de tip parabolă. sunt evidente imobilizări de fonduri. asigurându-se modul de materializare a obiectului fizic şi a datelor pregătite pentru introducerea în fabricaţie. la valori mai mari.  fonduri pentru o eşalonare descrescătoare . pentru consumarea echilibrată pe etapele de desfăşurare a investiţiei proiectului.în timp ce proiectul avansează în execuţie. Evaluarea în timp a alocărilor de fonduri pentru investiţiile proiectului se  monitorizează în vederea corecturilor necesare pentru „realizarea în timp” a investiţiilor proiectului şi pentru asigurarea în timp a feedbackului pentru procesul alocărilor de fonduri. pe parcursul realizării proiectului în perioada de timp stabilă. după aceea. Pe tot parcursul acestor etape.Subcapitolul 2. . Modalităţi şi strategii de alocare a fondurilor pentru programele şi proiectele CDI În cadrul elaborării proiectului sunt identificate etapele de începere  a investiţiei în obiectul proiectului şi etapele de realizare a proiectului ale investiţiei. într-o funcţie matematică de tip hiperbolă. la valori minime.  fonduri pentru o eşalonare uniformă – în timp ce proiectul avansează în execuţie. următoarele tipuri:  fonduri pentru o eşalonare crescătoare – în timp ce proiectul avansează în execuţie. într-o funcţie matematică de tip liniară. la  început.

randament şi investiţii. investiţia viitoare se realizează în funcţie de investiţia prezentă caracterizată de eficienţa anuală a sumei unitare cheltuite. De aceea. de la elaborarea proiectului până la exploatarea investiţiei obiectului de proiect şi respectiv ieşirea din procesul industrial. investiţia prezentă se realizează fie în funcţie de investiţia viitoare prin intermediul factorului de actualizare.  Altfel exprimat. asigurându-se succesul şi profitul obţinut în conformitate cu obiectul proiectului CDI. se aplică o analiză dinamică prin tehnica actualizării. respectiv prin factorul de fructificare şi factorul de actualizare.Subcapitolul 3: Analiză dinamică prin tehnica actualizării În cadrul procesului investiţional. numiţi indicatori actualizaţi.  Analiza dinamică prin tehnica actualizării echilibrează consumul investiţiilor în proiectul CDI. cheltuirea fondurilor se face într-o durată scurtă de timp comparată cu durata mare de timp de funcţionare a obiectului realizat iar obţinerea de profit se face pe o perioadă mai lungă de timp.  Procesul investiţional este caracterizat printr-o serie de indicatori.  . urmărindu-se efectele investirii fondurilor în timp prin parametrii caracteristici momentului la care se face raportarea faţă de momentul de referinţă. fie în funcţie de investiţia trecută prin intermediul factorului de fructificare. materializaţi în profit.

. se realizează actualizarea la momentul începerii lucrărilor pentru proiecte. Actualizarea ca tehnică de analiză. se enunţă şi se identifică momentul de referinţă pentru care se realizează actualizarea. începerii restituirii creditelor accesate pentru investiţia proiectului. se proiectează prin trasare geometrică actualizarea. este proiectată astfel: se enunţă şi identifica indicatorul în stare statică. se realizează actualizarea la momentul începerii restituirii fondului de credite. prin calcularea indicatorilor  actualizaţi (investiţia totală actualizată. identificate astfel:      momentul momentul momentul momentul momentul de decizie de a se investi. se realizează actualizarea la momentul luării deciziilor.  Metodologia de acţiune stabilită prin utilizarea tehnicii de actualizare. punerii în funcţiune a obiectului proiectului. termenul de recuperare actualizat). se realizează interpretarea datelor prin compararea lor în formă statică şi în formă  dinamică. prin  calcularea indicatorilor menţionaţi. se exprimă prin reprezentare a indicatorului. se realizează actualizarea la momentul punerii în funcţiune. se calculează matematic indicatorul în forma dinamică. profitul total actualizat.  se realizează analiza economică. prin  calcularea indicatorilor menţionaţi. prin calcularea  indicatorilor menţionaţi. pentru investiţii şi pentru profit. începerii lucrărilor pentru proiectul CDI. caracterizează momentele de referinţă ale acesteia. se realizează actualizarea la momentul scoaterii din funcţiune a obiectului proiectului  prin calcularea indicatorilor menţionaţi. randamentul economic actualizat. ieşirii din exploatare şi funcţiune a obiectivului de proiect.

CAPITOLUL XI EVALUAREA PROIECTELOR CDI PRIN PARAMETRII FINANCIARI Subcapitolul 1 – Rolul şi evaluarea financiară a proiectelor CDI  prin prisma organismelor financiare naţionale şi internaţionale Subcapitolul 2 –Aplicarea de metodologii internaţionale în  evaluarea de proiecte de investiţii din domeniul CDI Subcapitolul 3 – Necesitatea analizelor prin intermediul studiilor de specialitate pentru proiectele CDI  Subcapitolul 4 -Matricea analizelor economice şi financiare utilizate la proiectele CDI  Subcapitolul 5 – Parametrii financiari de calificare economică în proiectele CDI în conformitate cu metodologiile internaţionale  .

Rolul şi evaluarea financiară a proiectelor CDI prin prisma organismelor financiare naţionale şi internaţionale Încă din anul 2007. relansare şi integrare a ariei cercetării româneşti. la o nouă abordare a ariei cercetării româneşti în compatibilitate şi complementaritate cu aria cercetării europene. procesul de abordare. de când România este ţară membră a Uniunii Europene. . PC7. Ispa. etc). În prezent se derulează programe naţionale de CDI în baza unei strategii a cercetării ştiinţifice în România pe perioada 2007 – 2013. colaborând în integritatea lor.Subcapitolul 1. Socrates. Această stare menţionată este explicată în primul rând prin absenţa investiţiilor în CDI şi în special în infrastructura CDI în majoritatea domeniilor industriale şi economice. a cunoscut un trend pozitiv şi evolutiv sinergic pe plan naţional dar foarte lent şi fără diseminarea decalajului existent pe plan internaţional. programe europene (Phare. Cost.

ecologice şi eficiente.  reevaluarea. în vederea multiplicării industriale în produse. precum: clusterele de cercetare. modernizarea infrastructurii cercetării şi implicit economice  din domeniile strategice ale ţării. dezvoltarea IMM-urilor productive şi inovativeM  realizarea şi dezvoltarea de obiective de investiţii în domeniul privat şi în domeniul public. clusterele  tehnologice şi clusterele industriale. ca rezultate ale cercetării. restructurarea şi privatizarea instituţiilor de cercetare ineficiente economic.  reevaluarea.restructurareaşiprivatizareaentităţilor economice ineficiente economic.  evaluarea şi dezvoltarea noilor forme de organizare şi funcţionare pentru dezvoltarea susţinută a zonelor/regiunilor geografice. se pot defini utilizările acestora pentru: transferul  de tehnologii. . cu performanţe tehnice.Prin  atragerea fondurilor în cercetare şi în special în investiţiile de infrastructură CDI. tehnologii şi servicii de calitate înaltă la nivelul european şi la nivelul standardelor şi normativelor din ţările europene dezvoltate.

creşterea inflaţiei. de la organozaţiile internaţionale. Utilizarea fondurilor de investiţie. în vederea obţinerea de efecte economice pozitive cu randament înalt. scăderea credibilităţii şi încrederii în faţa investitorilor străini. trebuie făcută  în mod responsabil şi în mod raţional. . sunt menţionate  următoarelor aspecte:          creşterea şomajului. creşterea semnificativă a nivelului dobânzilor. scăderea puterii de cumpărare. etc. scăderea activităţilor economice în majoritatea domeniilor de activitate. îmbunătăţirea calităţii mediului cu efecte directe asupra sănătăţii omului şi asupra  produselor ecologice. În cazul iresponsabilităţii şi a obţinerii de efecte negative. creşterea instabilităţii cursului valutar. calificarea şi specializarea/respecializarea forţei de muncă.  îmbunătăţirea şi modernizarea proceselor industriale pentru realizarea de produse şi  sisteme cu valoare adăugată înaltă.Accesul la fondurile de investiţii prin intermediul organismelor internaţionale. este  materializat prin proiecte de succes în competiţiile organizate ale căror efecte economice pozitive sunt menţionate astfel: creare de noi locuri de muncă crearea de noi capacităţi de cercetare şi noi capacităţi  industriale. scăderea activităţii de cercetare. aflată la un moment dat  neangajată şi disponibilă. creşterea nivelului de viaţă a personalului angajat şi neangajat. eficiente şi eficace. dezvoltarea economică sinergică a industriei naţionale cu integrare în industrie şi în  economia europeană.

.. sau după metodologii în conformitate cu politicile de creditare a instituţiilor naţionale bancare: BRD. BCR. etc. În vederea eliminării parţiale sau chiar totale a efectelor negative. sau în conformitate cu politicile de creditare a ministerelor: MEF. etc. BERD. MLPAT. ONUDI. ce pot rezulta dintr-o utilizare necorespunzătoare a fondurilor internaţionale pentru investiţii. etc.. se practică elaborarea şi utilizarea de studii de fezabilitate sau cel puţin de studii de prefezabilitate întocmite după metodologii în conformitate cu politicile de creditare a instituţiilor internaţionale bancare: BIRD.

transfer de tehnologii sau transfer de know-how şi consultanţă economico-financiară pentru stimularea dezvoltării cercetării şi stimularea dezvoltării economice. .Subcapitolul 2 Aplicarea de metodologii internaţionale în evaluarea de proiecte de investiţii din domeniul CDI Metodologiile internaţionale în evaluarea de proiecte de investiţii din domeniul CDI prevăd acordarea de fonduri valutare. învăţământ.)  Fondurile internaţională acordate sunt constituite pe surse primare şi surse secundare. prin instituţia financiară denumită Fondul Monetar Internaţional (FMI) care desemnează ca organism specializat BIRD – ca bancă internaţională pentru reconstrucţie şi dezvoltare.  investiţii cu efect social (educaţie. în special pentru ţările în curs de dezvoltare ca şi România.  Metodologiile internaţionale prevăd acordarea de credite pentru programele de finanţare a unor proiecte de investiţii în:   dezvoltarea infrastructurii. etc. asistenţă tehnică. constituite din subscipţii de capital. restructurarea macroeconomică şi privatizare.   protecţia mediului înconjurător. la care se aplică rata dobânzii percepută de bancă (dependentă de nivelul cererii şi de nivelul ofertei pe pieţele financiare). împrumuturi de pe pieţe financiare internaţionale şi din venituri din activitatea proprie şi respectiv din rambursări din împrumuturi şi vânzări de creanţe. cercetare.

 cererea de piaţă pentru produsele/tehnologiilor sau serviciile ce urmează a fi oferite de viitorul obiectiv al proiectului CDI  termenele stabilite pentru restituirea creditului acordat. Cerinţele metodologiilor de întocmire a studiului de fezabilitate. managementul. aferent viitorului proiect de CDI.Studiul de fezabilitate stabileşte volumul creditului acordat şi condiţiile  impuse pentru credit. astfel:  nivelul eficienţei economice al viitorului proiect CDI.  aspectul economic – cu privire la administrarea resurselor interne. cheltuirea fondurilor de investiţii. au în  vedere următoarele aspecte:  aspectul organizaţional sau managementul instituţiei beneficiare de credit cu privire la: localizarea georgafică. nivelul de calificare al forţei de muncă. etc. fie în total. evaluat prin indicatori financiari specifici băncii (BIRD). etc.  încadrarea obiectivului/obiectivelor viitorului proiect CDI în strategia generală de dezvoltare. analiza economică trebuie să reprezinte evaluarea proiectului din perspectiva efectelor economice. fie în tranşele stabilite Studiul de fezabilitate se elaborează şi se alcătuieşte în baza  metodologiilor cerute de BIRD şi face parte din documentaţiile ce însoţesc proiectul CDI pentru acordarea de credite. .  gradul de acoperire al necesarului de materiale şi materii prime.. cererea de produse realizate prin obiectivul de investiţii.

etc. BIRD). la calitatea şi caracteristice produsului rezultat. la asigurarea service-ului. pentru idei. care cuprind următoarea structură:  Metodologiile internaţionale acceptate de programele europene de cercetare. componente.  Pentru acordarea de asistenţă economico-financiară.  aspectul comercial – cu privire la raportul cerere . atât pentru cercetare ştiinţifică propriu-zisă cât şi pentru infrastructura cercetării. materiale. în baza enunţurilor (la nivel european / internaţional) înscrierea la oferte la programele şi domeniile afişate pe internet şi participarea cu documentaţiile prevăzute în ghidul ofertantului şi în pachetul de informaţii. .  Metodologiile internaţionale prevăd.  aspectul ecologic – asta cu privire la impactul proiectului CDI asupra mediului înconjurător. energie. de către BERD – Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare.aspectul financiar – cu privire la cuantificarea rezultatelor financiare  ale proiectului pe baza evaluării fondurilor consumate şi a încasărilor prognozate ce se pot realiza în cadrul proiectului de CDI. dar şi viitoare.  aspectul tehnic – cu privire la capacităţile de fabricaţie existente. etc. la amplasamentul şi localizarea obiectivului proiectului CDI.ofertă pe piaţa de produse ce fac obiectul proiectului CDI.  etc. pentru resurse umane şi pentru parteneriate. cuprind condiţiile şi cerinţele de accesare fonduri pentru cercetare. acordă credite în baza unor studii de fezabilitate.  aspectul achiziţiilor – cu privire la posibilităţile de asigurare şi procurare de materii prime. în conformitate cu metodologiile agreate de bancă (BERD.

) Analiza tehnică şi tehnologică Analiza ecologică de impact a proiectului CDI Analiza economică şi costurile impactului Analiza financiară cu costurile estimate şi şansele de finanţare Analiza de senzitivitate a proiectului CDI Analiza de risc a proiectului CDI Impactul proiectului . evaluare activităţi ag. ec.STUDIU DE FEZABILITATE ( după metodologia BERD sau BIRD ) Introducere Istoricul proiectului CDI Agentul economic Cadrul juridic Sectorul / Subsectorul abordat de sectorul CDI Analiza marketing(analiza pieţei.

 participarea la formarea consorţiului pentru realizarea proiectului de interes. se negociază contractul prin responsabilitatea conducătorului de proiect.  subcontractarea ofertei de proiect câştigate cu conducătorul de proiect.  participarea la elaborarea proiectului.  impactul proiectului în plan naţional şi european.  selectarea ofertelor de proiect în urma procesului de evaluare europeană.  în cazul succesului cu oferta selectată.  înscrierea ofertei de proiect la Comisia Europeană. cu responsabilităţile ce decurg din consorţiu. astfel:  înscrierea pe site-ul european. . la reţeaua de proiecte enunţată de cei care elaborează proiecte de cercetare.  transferul tehnologic al rezultatelor cercetării. cu prezentarea documentaţiilor rezultate şi necesare decontărilor pe etape. pentru responsabilităţile partenerului. informaţiilor şi rezultatelor prin finalizarea proiectului.Metodologiile internaţionale prevăd pentru competiţia europeană /  internaţională cu proiecte de cercetare .  derularea activităţilor aferente fiecărei etape de cercetare.  diseminarea cunoştinţelor.  încheierea activităţilor necesare finalizării proiectului şi elaborarea raportului final de cercetare pentru responsabilităţile asumate. în condiţiile şi cerinţele anunţate de aceasta. pentru domeniul compatibil cu proiectul care se propune.  evaluarea ofertei de proiect în cadrul Comisiei Europene.dezvoltare şi inovare.

financiar.  analiza de mediu.cazul programelor structurale europene. Structura studiilor de fezabilitate cuprinde capitole de descriere şi  dezvoltare pe problemele ce constituie „cuprinsul studiului”. de către furnizorii de servicii specialişti în domeniu sau chiar de către ofertanţii de proiecte. se elaborează.  analiza tehnică.  impactul implementării proiectului În  . pentru iniţierea ofertei de proiect. administrativ.  date privind cadrul juridic.  analiza socială.  date privind ofertantul. în funcţie de  oferta de proiect. Studiile de fezabilitate sunt elaborate şi structurare. studii de fezabilitate.  analiza tehnico-financiară. pentru oportunitatea proiectelor la nivel naţional şi la nivel european.  analiza tehnologică.  planul de afaceri. respectiv:  introducere.  analiza preţului comparativ cu nivelul preţurilor similare pe plan european / internaţional.  analiza pieţei.şi economic.  necesitatea proiectului.

(a3) etapa de pregătire. acestea intensifică faze cu etape de desfăşurare. (a2) etapa de preselecţie.Subcapitolul 3 . (b7) etapa de fabricaţie. în care se elaborează studii de oportunitate şi studii suport. (b6) etapa de pregătire fabricaţie. . în conformitate cu metodologiile naţionale şi internaţionale. astfel: a) faza preivestiţională: (a1) etapa de identificare. în care se elaborează studii de fezabilitate. (b4) etapa de execuţie proiect.Necesitatea analizelor prin intermediul studiilor de specialitate pentru proiectele CDI La baza elaborării proiectelor de cercetare şi în special pentru  infrastructura cercetării prin investiţii. (b3) etapa de proiect ingineresc. (a4) etapa de evaluare. în care se elaborează rapoarte de evaluare. (b2) etapa de contractare. b) faza investiţională: (b1) etapa de negociere. (b5) etapa de marketing. în care se elaborează studii de prefezabilitate.

referitoare la: resurse naturale. (c2) etapa de recepţie a obiectivului. cererea produsului. impactul ecologic.c) faza operaţională: (c1) etapa de comisionare. starea climatului investiţional. (c6) etapa de dezvoltare  Caracterizarea studiilor de specialitate pentru proiectele CDI. (c4) etapa de modernizare. cunoştinţelor. starea concurenţială pe piaţă. . cuprinde: (a) studii de oportunitate: Studiile de oportunitate sunt elaborate în direcţia cuantificării parametrilor. (c5) etapa de inovare. informaţiilor şi datelor necesare dezvoltării ideii proiectului. (c3) etapa de reabilitate. interconectare cu industria şi economia la nivel naţional şi la nivel european.

 studii de economii de scară – de evaluare a mărimii entităţii.  studii de oportunitate specifice.  studii de arie de domeniu de utilizare. cu elaborarea obiectivului / obiectivelor proiectului. costurilor cu investiţiile. astfel:  studii de piaţă. pot fi clasificate.  studii de aprovizionare.  studii de selecţie a utilajelor şi echipamentelor. Studiile suport elaborate pentru proiecte de cercetare (investiţii). costurilor de producţie şi a preţurilor. astfel:  studii de oportunitate generală:  studii de arie geografică.  Studiile de oportunitate elaborate pentru proiecte de cercetare (investiţii). .  studii de teste de laborator.  studii de arie de ramură.  studii de localizare. tehnologiilor. pot fi clasificate.  studii de impact (asupra mediului înconjurător).

(b2) strategia proiectului. (b8) mediul. singura diferenţă fiind în gradul de descriere amănunţită a informaţiilor şi în intensitatea alternativelor proiectului ce sunt luate în analiză. . (b14) schema implementării proiectului. (b13) resurse umane. (b5) materialele şi materiile prime. (b11) organizare. (b7) locul.(b) studii de prefezabilitate: Necesitatea studiilor de prefezabilitate este motivată ca şi necesitatea studiilor de fezabilitate. (b4) conceptul de marketing aplicat. (b3) piaţa. (b9) tehnologie. (b15) bugetul proiectului. (b12) costuri neprevăzute. (b10) engineering. (b6) localizare. au următoarea structură: (b1) scopul proiectului. Studii de prefezabilitate.

(c11) management. (c13) analiza financiară. (c7) politica de aprovizionare. (c16) analiza de risc. Datorită complexităţii studiului şi complexităţii unui proiect. Structura studiilor de fezabilitate este analogă cu cea a studiilor de prefezabilitate. (c6) competiţia. (c4) analiza de marketing. (c19) impactul proiectului. (c17) evaluare proiect. (c9) ingineria. (c8) tehnologia. (d) raport de evaluare Raportul de evaluare se elaborează după elaborarea studiului de fezabilitate. (c14) analiza de senzitivitate. (c10) organizare. Studiile de fezabilitate determină în fapt semnificaţia succesului şi obţinerii de beneficiu în cazul unui proiect. (c18) implementare proiect. (c15) analiza de mediu. . având următoarele capitole: (c1) istoricul firmei. (c3) amplasamentul obiectului proiectului. în scopul justificării proiectului de CDI (investiţii).(c) studii de fezabilitate:  Studiile de fezabilitate sunt elaborate ca documente foarte complexe tehnice şi economice. (c2) necesitatea proiectului. (c12) analiza economică. la elaborarea studiului de fezabilitate. (c5) clienţi. trebuie să participe o echipă pluridisciplinară formată din experţi pe specialităţi diferite.

cheltuieli totale. Analiza matricei. analiza costurilor pe ciclul de viaţă etc. rata internă de rentabilitate. precum: venituri brute. se face pentru determinarea fezabilităţii economice a unui proiect (de investiţii) de nivel microeconomic sau de nivel macroeconomic. cash-flow.  funcţia de stabilire a rentabilităţii proiectului.).  funcţia de analiză a costurilor proiectului. prin calculul indicatorilor de sustenabilitate (analiza cost-beneficiu. venitul net actualizat. cost-beneficiu.Subcapitolul 4: Matricea analizelor economice şi financiare utilizate la proiectele CDI   Elaborarea matricei analizelor economice şi financiare. prin analiza indicatorilor economico-financiari. realizează următoarele funcţii.. curs de revenire net. pragul de rentabilitate etc. astfel: funcţia  de evaluare economică a entităţii. pentru demonstrarea capacităţii de realizare a proiectului. . pe bugete de costuri şi de estimare a costurilor optime.  funcţia de evaluare a costului impactului ambiental.

refuzul propunerii de proiect. privind eficienţa economică globală. cuantificarea economică a impactului proiectului. eşalonarea investiţiei pe perioade de timp. estimarea profilului fluxului de lichidităţi pentru variantele de proiect. stabilirea ratei minime pentru profit. mediu şi lung. aplică o abordare sistemică. analiza de risc. pe termen scurt. analiza de senzitivitate. Analiza economică în evaluarea proiectelor. analiza de incertitudine. acceptarea propunerii de proiect. . alegerea criteriilor pentru acceptare sau pentru respingere propunere de proiect. stabilirea orizontului planificării investiţiei. ce cuprinde:             analiza economică comparată a variantelor de proiectare.

.  costurile de testare/experimentare.  valoarea din construcţii-montaj pentru proiect.  analiza rentabilităţii financiare a proiectului.  bugete de costuri pentru administraţie şi contabilitate.  analiza rentabilităţii economice a proiectului. Analiza pe bugete de costuri cuprinde:  bugete de costuri de fabricaţie.  selectarea finală a proiectului. Evaluarea costului proiectului cuprinde:  cheltuielile de proiectare.  analiza pe bugete de costuri.  bugete de costuri de servicii.  analiza de risc a proiectului.  alte costuri.  alegerea variantei optime de proiect.   Execuţia proiectelor (investiţii) este supusă analizelor economice care reflectă evaluarea următoare:  evaluare a costului proiectului.

 raportul venituri/cheltuieli.  rata financiară de rentabilitate.  necesarul de capital circulant.  riscul financiar.  costurile cu mediul înconjurător.  analiza pragului de rentabilitate.  planul de finanţare pe perioada execuţiei proiectului.  alocarea împrumutului. Analiza rentabilităţii economice şi financiare cuprinde:  costurile proiectului. .  eşalonarea împrumutului.  sursele de finanţare.

flow. în conformitate cu metodologiile internaţionale.  parametrul venituri /costuri.  parametrul venituri nete actualizate.  parametrul cursul de revenire net actualizat.Subcapitolul 5: Parametrii financiari de calificare economică în proiectele CDI în conformitate cu metodologiile internaţionale  Pentru caracterizarea calificării economice a proiectului CDI. . sunt utilizaţi drept parametrii financiari astfel:  parametrul venituri brute.  parametrul rata internă de rentabilitate economică şi financiară.  parametrul cheltuieli totale.  parametrul cash.  parametrul pragul de rentabilitate.

Parametrul venituri / costuri calculează raportul dintre venituri şi costuri.flow calculează câştigul sau pierderea prin utilizarea fondurilor de finanţare a proiectului. . Parametrul pragul de rentabilitate calculează nivelul de la care producţia devine rentabilă sau pragul minim de utilizare a capacităţilor de fabricaţie. Parametrul cheltuieli totale calculează suma cheltuielilor cu investiţia şi cheltuielilor de fabricaţie. Parametrul cash. Parametrul venituri nete actualizate calculează diferenţa dintre veniturile anticipate şi cheltuielile investiţionale împreună cu costurile de fabricaţie. Parametrul rata internă de rentabilitate economică şi financiară calculează rate de discontare pentru care venitul net actualizat este nul.        Parametrul venituri brute calculează volumul total de încercări pe o perioadă de fabricaţie. adică veniturile sunt egale cu costurile de investiţii. Parametrul cursul de revenire net actualizat calculează raportul dintre eforturile investiţionale actualizate şi a cheltuielilor de fabricaţie anuale actualizate la veniturile valutare actualizate.

responsabilitatea în realizarea proiectului. Planificarea proiectului CDI. presupune obţinerea unei certitudini de realizare a proiectului. precum şi asigurarea obţinerii rezultatelor competitive şi complementare ce aparţin proiectului. realizarea unei eficienţe în aplicabilitatea proiectului. . timpul de realizare a proiectului şi activităţile împreună cu cerinţele pentru finalizarea proiectului.METODOLOGIA ŞTIINŢIFICĂ PRIVIND PLANIFICAREA PROIECTULUI DE CERCETARE-DEZVOLTARE-INOVARE   CAPITOLUL XII  Scopul planificării proiectului CDI Planificarea proiectului CDI are ca scop principal determinarea obiectivelor privind realizarea proiectului. evidenţierea clară a tuturor obiectivelor proiectului. organizarea mai bună a proiectului de monitorizare şi de control a proiectului. ca o etapă principală a oricărui proiect.

conceptul de procedură. ce presupune proiectarea unor nivele de performanţă (individuale sau colective) adecvate sau acceptabile proiectului. conceptul de program. la respectarea bugetului alocat. Conceptele pentru planificarea proiectului CDI La baza planificării proiectului CDI stau următoarele concepte fundamentale:          conceptul de obiectiv. ce presupune planificarea tuturor cheltuielilor necesare realizării obiectivelor proiectului. planificarea proiectului CDI. ce presupune proiectarea predictivă a unor obiective realizabile într-o anumită perioadă de timp. conceptul de standard. conceptul de previziune. întro perioadă limitată de timp pentru a se realiza un scop propus de proiect. conceptul de organizare. contribuie la realizarea şi dezvoltarea obiectivelor proiectului. ce presupune îndeplinirea unei activităţi sau sarcini. conceptul de plan. ce presupune proiectarea de funcţii de diferite tipuri împreună cu rolul şi responsabilităţile necesare pentru realizarea obiectivelor proiectului. ce presupune elaborarea unei strategii şi a unor acţiuni definitorii aferente pentru a se îndeplini sau dezvolta obiectivele proiectului. ce presupune proiectarea unui grafic cu activităţile (individuale sau colective) proiectului în vederea realizării şi finalizării acestora. la asigurarea interacţiunilor şi interrelaţiilor între grupurile operaţionale şi la obţinerea rezultatelor preconizate de proiect.   În continuare. ce presupune proiectarea unor etape necesare realizării unei politici legate de proiect. şi a procedurilor şi politicilor strategice proiectului. conceptul de politică. . la realizarea planurilor de lucru. ce presupune proiectarea unui compendiu special pentru luarea deciziilor şi a activităţilor proprii proiectului. conceptul de buget.

unde se aplică şi pentru ce rezultate se aplică.  să enunţe obiective. caracterizat prin număr.  să prezinte metode de evaluare.  să prezinte planuri. prin prezentări de orice influenţe. cum se pot rezolva.  să cuprindă personalul.  să enunţe probleme posibile. volum de cunoştinţe. necesare finalizării proiectului. . calificare. ale proiectului.  să enunţe aspectele contractuale. pentru costurile necesare şi monitorizarea acestora în cadrul proiectului. pentru o caracterizare comparativă cu standardele ISO şi EN acceptate. când se aplică. prin integrări de abordări tehnice. prin proiectarea temporală a diferitelor evenimente şi interrelaţionarea acestora.  să prezinte o abordare generală. în cadrul proiectului. prin explicitarea şi descrierea cerinţelor specifice proiectului.  săcuprindă resursele. specific proiectului. funcţionale şi manageriale. a cerinţelor şi metodelor proprii proiectului şi entităţii coordonatoare a proiectului. trebuie să integreze următoarele caracteristici:  să prezinte o vedere de ansamblu. abordată ca un plan de proiect. prin listări de activităţi şi sarcini necesare obiectivelor finale ale proiectelor. abilităţi necesare. Planificarea proiectului CDI. printr-un rezumat al obiectivelor generale şi specifice proiectului.

constituie abordarea în moduri diferite de lucruri. garanţia produsului. transabilitatea.constituie eliminarea greşelii în totalitate. într-o planificare de proiect.  „optimizarea la fiecare decizie” constituie în fapt o preferinţă „mai bună” în locul „celei mai bune”. fiabilitatea. conformitatea cu normele şi reglementările europene şi internaţionale.  „de preferat. planificare directă şi explicită” – constituie un cadru pentru sugestii constructive. vizibilitatea firmei. se referă în totdeauna la: „o   „o planificare bună” – ajută la obiectivizarea şi înţelegerea proiectului.   În cadrul planificării proiectului CDI. sunt prezentate obiective tehnico-tehnologice. relativ corect”. mentenanţa. operabilitatea. sunt prezentate obiective realiste şi cuantificabile în vederea realizării şi finalizării lor pentru îmbunătăţiri substanţiale ale obiectivelor proiectului şi pentru stabilirea exactă a rezultatelor preconizate. . . cu caracterizări ce includ calitatea. performanţa.  „elaborare proiect şi plan de implementare” – constituie reuşita proiectului în abordarea realizării acestuia.  „o bună planificare”. De asemenea.  „simplificarea lucrurilor” – constituie o explicitare evidentă a obiectivelor. Principiile de planificare a proiectului CDI.

etc). funcţională. cu proiectarea organizării în mod ierarhic şi responsabil. cu relaţionarea logică şi sistemică a resurselor proiectului. articole / lucrări ştiinţifice preconizate. etc. cu diseminarea responsabilităţii de proiect pe fiecare componentă structurală. cu proiectarea de instrumente de evaluare şi monitorizare. etc. b) caracterizarea rezultatelor CDI finale. planificarea proiectului CDI are la bază proiectarea de documente şi documentaţii de către echipa de cercetare proiect şi punerea lor spre înştiinţarea managementului de top dintr-o instituţie responsabilă cu proiectul CDI.(3) Cerinţe necesare planificării CDI  În general. cu proiectarea temporală şi a performanţelor. pachete de lucru. d) structura domeniilor de lucru şi a lucrărilor (cu defalcări pe subdomenii. etc). obiectivele de bază.  Unele documente şi documentaţii proiectate în centrul planificării proiectului CDI cuprind: a) caracterizarea domeniului de lucru şi a lucrărilor (ca obiective / sarcini / valori de finanţare. managementului operativ şi funcţional şi oricăror altor organizaţii şi persoane interesate sau implicate în managementul proiectului. de activităţi sau de funcţiuni / cu proiectarea de organizări interne / cu proiectarea de organizări externe / cu proiectarea de sisteme de coordonare. cu proiectarea programelor. pe nivele de decizie.) . procedurilor şi instrucţiunilor de analiză şi raportare a knowhow-ului şi valorilor adăugate. e) enunţarea pachetelor de lucrări (cu defalcări pe subdomenii. pe organizări. etc). organizatorică. cu stabilirea costurilor şi bugetelor. c) planul sumar al obiectivelor de bază (cu termenele de realizare. cu proiectarea controlling-ului şi construcţia reţelei de control. cu proiectarea planificării.

tehnică. cu auditarea globală (economică. economic. privind proiectul CDI. etc. (g7) etapa triadei de execuţie – buget – timp. cu investigaţiile asupra rezultatelor sub formă de produs sau sistem. cu redarea informaţiilor către nivelele verticale şi orizontale.] . (g11) etapa raportării rezultatelor proiectului CDI [performanţe. păstrându-se sensul „top – down”. etc. indicatori tehnico-economico-financiari-sociali. social). (g2) etapa elaborării procedurilor de lucru. etc / a proiectului. în direcţie orizontală şi verticală. cu redarea vizibilităţii reale a proiectului. planificarea proiectului CDI. cu proiectarea mecanismului de control privind cuantificarea proiectului şi rezultatelor finale ale proiectului. (g3)etapa reţetelor negociabile asupra obiectivelor. rezultatelor şi valorificărilor proiectelor CDI.) g) rezumativ. (g10) etapa finalizării proiectului CDI.f) enunţarea sistemului relaţional dintre planificare şi control – controllingul (cu planul de proiectare a mecanismului de control. (g5) etapa sistemelor interrelaţioniste între obiective. activităţilor. de mediu. impact (tehnic. presupune o grilă de activităţi de îndeplinit într-o schemă logică de abordare şi de perfecţionare. activităţi. sintetizată într-o matrice etapizată. (g4) etapa finalizării matricei cu obiective şi rezultate. de management. (g1) etapa validării obiectivelor (generale şi specifice). cu demonstrarea obiectivelor realizabile ale proiectului. cu rezultatele preconizate realizabile. rezultate şi impact. (g8) etapa evaluării şi monitorizării proiectului CDI. (g9) etapa echilibrării resurselor totale ale proiectului. (g6) etapa previzionărilor temporale şi asupra resurselor proiectului. financiară.

 În diagrama PERT este prevăzută perioada de timp între evenimente calculată matematic (tc). în programarea activităţilor unui proiect CDI.  tehnica/metoda – Grafice Reţea (a) Diagrama PERT proiectează timpii pentru pachetele de activităţi ale proiectului CDI.  tehnica/metoda de programare a activităţilor proiectului de timp – GANNT.(4) Metode şi tehnici utilizate în programarea activităţilor unui proiect CDI  În sinteză sunt aplicate. utilizează principiul ordonării activităţilor precedate. evaluaţi de experţi-specialişti şi estimaţi pe trei nivele: cel mai optimist timp (  cel mai pesimist timp (  şi cel ). ca metode şi tehnici următoarele:  tehnica/metoda evaluării de program şi analiză tehnicăPERT  tehnica/metoda drumului critic – CPM2.  Diagrama PERT sau convertirea în diagrama PERT. . imediate şi concomitente.  tehnica/metoda de prograree mixtă PERT/CPM – MIX PERT/CPM. ) mai probabil timp (  ). [tc = α+β+4γ/6].

(d) Diagrama MIX PERT/CPM prezintă în sinteză o serie de avantaje constând în „interdependenţe” . iar „activitatea” reprezintă lucrarea ce se execută de la un punct situat în timp la alt punct situat în timp. Diagrama MIX PERT/CPM utilizează pachetele de software făcând corespondenţa între activităţile „pe săgeţi” şi prezentând „nodurile ca evenimente” (e) Tehnica/metoda – Grafice Reţea utilizează reţelele structurate din „evenimente” şi din „activităţi”. (c) Diagrama GANNT exprimă programarea activităţilor în funcţie de timp.  O diagramă GANNT. evaluarea „efectelor modificărilor” şi însumarea unui „număr mare de informaţii de date”.  Diagrama GANNT prezintă perioadele de început şi de final ale activităţilor fără să fie prezentate legăturile acestor activităţi.(b) Diagrama CPM aplică procesul determinist deoarece perioadele de timp sunt cunoscute şi termenul pentru finalizare este asigurat. unde „evenimentul” marchează pactul de începere sau pactul de finalizare al pachetului de activităţi.  Tehnica/Metoda – Grafice Reţea utilizează graficul unde evenimentele sunt reprezentate prin cercuri iar activităţile sunt enunţate prin săgeţi ce indică atât direcţia activităţii cât şi scurgerea timpului şi a resurselor consumate în timpul parcurs de la un eveniment la alt eveniment . unde fiecare activitate reprezintă ansamblul lucrărilor ce se efectuează plecând de la un punct şi ajungând la alt punct iar evenimentele sunt descrise ca punct de pornire sau ca punct final.  În acest caz se decide activitatea cu cea mai mare perioadă de timp. aceasta constituind totodată activitatea critică. localizare „zona problemă” capabilitate în „programări de workshop-uri”. este exprimată într-o matrice – tabel ce cuprinde: timpul (ziua/luna) şi activitatea.

Elemente principale ale proiectului CDI Activităţile proiectului CDI. Controlling-ul proiectului CDI.1 5. Finalizarea proiectului CDI.2 4. Alocarea resurselor proiectului CDI pe activităţi.3 5.CAPITOLUL XIII PROGRAMAREA MANAGEMENTULUI DE PROIECT CDI START (PRINCIPII DE BAZĂ ALE MANAGEMENTULUI DE PROIECT CDI (2) 1 2 3 4 4. Crearea planului proiectului CDI.1 4. a .4 STRUCTURA LOGICĂ A PROGRAMULUI Scopul proiectului CDI Planificarea proiectului CDI Resursele proiectului CDI Paşii re realizare a proiectului CDI Definirea temei CDI.4 4.3 4. Duratele planificate ale proiectului CDI. Urmărirea proiectului CDI.5 5 5. Resursele proiectului CDI.2 5.

tehnologice.a ► Proiectare Fereastră principală a Programului (bara de instrumente / bara de meniu-ri / bara activă) ► Proiectare Elemente caracteristice unui tabel GANTT.) ► Proiectarea activităţilor cu alocarea resurselor pe activităţi (histograma resurselor / graficul de utilizare a resurselor / umane. (Proiectarea momentelor de pornire şi terminare (Proiectarea unui calendar de lucru b . cu structura sa (activităţi / durata activităţii / momentul de început / momentul de terminare / activităţi precedente / resursele) ► Proiectare Elemente caracteristice unui grafic PERT cu structura sa (activităţi / durate / etc. financiare) / alte grafice dezvoltate ► Proiectarea comenzilor de iniţiere a proiectului în paşi: (Introduce titlul proiectului / numele managerului / note importante / etc. materiale.

crează „jaloane pentru jalonare” ► Proiectarea grupării activităţilor proiectului CDI pe activităţi principale şi pe subactivităţi. alocă resursele. (rearanjează lista activităţilor. schimbarea planificării resurselor. în paşi: adaugă codurile structurii detaliate. c . în paşi: (j) ordonează activităţile în modalitate secvenţială.b ► Proiectarea planificării activităţilor în paşi: (introduce activităţilor şi duratele. ►Proiectarea modalităţii interacţionării activităţilor proiectului CDI. cum sunt alocate resursele pe activităţi. (introduce activităţile repetitive. ►Proiectarea relaţionării activităţilor şi însumarea rezervelor de timp ► Proiectarea alocării resursei umane şi resursei tehnice pe activităţi ale proeictului CDI: (crează listă de resurse. segmentează activităţile în subdiviziuni.

 realizarea activităţilor mai scurte prin adăugarea mai multor resurse.  vizibilitatea întregului proiect CDI pe calculator.  salvarea bazei informaţionale a proiectului CDI.  verificarea datelor de finalizare a proiectului CDI şi de start a proiectului CDI. în paşi: pasul plăţilor periodice alocate resurselor.  formează categorii de grafice cu bare.  identificarea drumului critic în desfăşurarea activităţilor proiectului CDI.c ► Proiectarea alocării resursei financiare. costurile fixe. prezentarea proiectelor CDI ► Proiectarea structurii de concluzii privind prezentarea proiectului CDI: utilizarea diagramelor Gantt / Pert.  salvarea bugetului proiectului CDI.   verificarea relaţiilor / interdependenţelor dintre activităţile proiectului CDI.  verificarea contrângerilor asupra activităţilor proiectului CDI. actualizează / adaugă alte plăţi periodice.  salvarea unui plan intermediar pentru proiectul CDI. numărul paginii.  descoperirea punctelor slabe ale planificării. pasul costurilor variabile. d . alte informaţii ale proeictului CDI.  formatarea diagramelor.  verificarea / revederea planului calendaristic. operează schimbări în momentul creşterii.  adaugă titlul proiectului.  etc.  suprapunerea / corelarea / adăugarea rezervelor de timp între activităţile proiectului CDI. ► Proiectarea concluziilor: enunţuri asociate programului software utilizat / aplicat şi altor programe software ce pot fi utilizate /aplicate.

social. de mediu.d ► Proiectarea impactului proiectului CDI: tehnic. STOP . tehnologic.

> propunere de proiect/ofertă. Interacţiuni: > iniţiator de proiect cu capacitate profesională şi managerială > propunere de proiect ştiinţific.CAPITOLUL XIV MATRICEA MANAGEMENTULUI PROIECTELOR DE CERCETARE MATRICEA MANAGEMENTULUI PROIECTELOR DE CERCETARE (1) Proiectarea propunerii de proiect de cercetare-dezvoltare-inovare Necesită: > competenţă profesională şi managerială. funcţii. buget tematică. personal. > evaluatorul financiar de proiect. servicii calificate. > criterii de compentenţă > beneficiarul de proiect. > proiect cu întindere. > echipa de proiect. > regulă de asigurare a informaţiei. Presupune: > entităţi şi interacţiuni > persoane. Eligibilitate: . etc. > evaluatorul de proiect pentru constatarea identităţii rezultatelor şi obiectivelor prezente. Caracter: > mixt. obiective. ştiinţific şi de organizare. > finanţator public sau privat.

> regăsirea rezultatelor proiectului. > încadrareainstituţiei iniţiatorului. > completarea şi extinderea studiului cunoscut. grafice. diagrame de informaţii sintetice . Administrabilitatea proiectului: > echilibru între volumul prevăzut de lucrări şi domeniul cercetării. > proiect orientat pe domeniu limitat de aplicaţii. excelenţa în domeniile de interes. . > idei şi contribuţii ale propunerii de proiect. încadrării. justificare necesitate. > semnificaţia viitorului domeniu abordat de proiect. Transferabilitatea proiectului : > reproductibilitatea proiectului. > domeniul de concentrare al domeniului proiectului. Formularea proiectului: > analiză detaliată. > formularea contextului. > justificarea faţă de criteriile de eligibilitate. condiţionărilor. etc. consistenţei. > restricţionarea între resursele temporale şi cele financiare. Obiectivele proiectului: > scopul şi obiectivele proiectului. perfecţionarea stadiului cercetării. > Neajunsuri: > lipsa acurateţei. > accesibilitatea relativă a proiectului > transferul cercetării proiectului. > capacitatea de transfer a proiectului. argumentării. (ca anexe). > prezentare tabele. > metodologia propunerii de proiect. > propunerea corespunde finanţării. > agrementarea relevanţei propunerii de proiect. Plan orientativ: > formularea cercetării. Abordarea proiectului: > validarea problemelor legate de proiect. > prezentarea experienţei iniţiatorului. > sugerarea parteneriatului. > cuvinte cheie. > prezentare puncte tari. > desfăşurătorul temporal al proiectului.> capabilitatea iniţiatorului în domeniul propunerii. > sistemul relaţional cu partenerii.

> dezagregarea obiectivelor generale în obiective specifice.soluţionarea proiectului. efect măsurabil. III). . Descrierea completă a obiectivelor: > detaliere obiective: . →ιδεντιφιχαρεα tehnologiilor pentru proiect. .scop proiect. →εξπεριµενταρεα tehnologiei. efecte măsurabile. economice şi sociale). echipamente: caracteristici. echipamente: caracteristici. volum manoperă (ore/lună). infrastructură împrumutată. →εϖαδαρεα rezultatelor experimentelor realizate. activitate desfăşurată. II. consultanţi. > rafinarea obiectivelor pe nivele de rafinare (I. nume consultant.primele obiective specifice: →στυδιερεα tehnologiilor adecvate.face? în cât timp trebuie realizat? > ce se vizează prin finalizarea proiectului? > cum se ajunge la finalitatea proiectului? Obiective generale şi obiective specifice: > cunoştinţe ce vor fi obţinute. infrastructură completare. →εστιµαρεα efectelor (ecologice. infrastructură proprie. nume personal. calificare consultant. →ιµπλεµενταρεα tehnologiei alese. etc. echipamente: caracteristici. calificare personal. personal propriu. Tabloul sinoptic a informaţiei de fundamentare a unui obiectiv specific: formularea obiectivului specific. efect măsurabil.primele obiective.titlu proict. activitate consultant. . > prezentare arbore de rafinare a obiectivelor. . Metodologia proiectului: .

Metodologia proiectului reprezintă un lanţ sistemic de activităţi de cercetare: > metodologia cercetării şi realizării proiectului este selectată. > gestionarea calitativă şi cantitativă a procedurii cercetării şi realizării proiectului. figuri. rezultatelor şi validărilor. activităţile de cercetare pentru realizarea proiectului. cum? când? planul de lucru al proiectului. pentru realizare şi monitorizare a cercetării proiectului. histograme. urmărirea obiectivelor şi a metodologiei proiectului. tabele. ipoteze luate în considerare. > descrierea activităţilor cercetării. procedurile de îndeplinire a obiectivelor. > desfăşurarea planificării pe blocuri de timp. instrumentelor. proiectarea etapelor cercetării cu obiectivele specifice ale proiectului. întrebări pentru cercetarea proiectului. . > interacţionarea activităţilor cu termenele pentru realizarea proiectului. > aplicarea metodelor particulare ca liant al metodelor de rutină şi a celor selectate. > urmărirea rezultatelor convingătoare ale proiectului. > argumentarea metodelor. planificării şi analizei informaţiilor privind cercetarea şi realizarea proiectului. > utilizarea tehnicilor. evoluţia temporală planificată.> > > > > > > > > > > > > > > obiectivele proiectului determină metodologia proiectului. logisticii. > compatibilitatea metodologiei cercetării cu obiectivele proiectului. prevederea de metode alternative pentru cercetarea proiectului. realizarea fizică. grafuri. > aplicarea metodelor de control al parametrilor şi variabilelor proiectului şi al rezultatelor preconizate. etc. proiectarea propriu-zisă. verificarea şi testarea. metoda adaptată realizării proiectului. > enunţarea şi realizarea de tehnici sintetice-scheme.

> utilizarea întregului personal angajat în realizarea proiectului. . > evaluarea financiară. > enunţarea personalului colaborator. evaluarea corectivă – cu ajustări aticipative a rezultatelor corecte. > evaluarea tehnică. > competenţa personalului. > enunţarea personalului pentru consultanţă. > evaluarea şi monitorizarea personalului angajat în realizarea cercetării şi proiectului. > locaţia proiectului. > aplicarea de evaluări diferite: evaluarea de bilanţ. Personalul de cercetare al proiectului: > enunţarea personalului şi motivarea lui prin CV-uri. Capacitatea abordării proiectului: > dotarea proprie . cu standarde definite şi recunoscute internaţional: > prin coeficienţi de impact al articolelor ştiinţifice. tehnologic şi informaţional al dotărilor. > dotarea de completare – investiţie prevăzută în proiect. > nivelul tehnic. Matricea de evaluare a proiectului: > modalităţi de evaluare a proiectului. > dotarea de completare închiriată – prin colaborare cu instituţiile colaboratoare. cu rezultate măsurabile. > prin brevete de invenţie rezultate. > susţinerea proiectului în mod sistematic prin referenţiale.infrastructura tehnică a cercetării. tehnici de evaluare în slujba proiectului.Referenţialele proiectului: > lucrări reprezentative pentru motivarea proiectului. > prin aplicarea rezultatelor proiectului evaluarea instantanee a proiectului. evaluarea de impact. > evaluarea pe etape şi evaluarea finală. > citarea lucrărilor reprezentative în descrierea proiectului şi a cercetării proiectului.

> excelenţa domeniului ofertei de proiect. de lipsa infrastructurii din universităţi. > pe etape. > limitarea accesării de proiecte de infrastructură de cercetare şi de nivelul tehnic şi tehnologic al acesteia. de lipsa produselor concrete şi de lipsa rezultatelor cercetării pentru o integrare şi multiplicare industrială. > dependenţa şi limitarea accesării de proiecte de cercetare de strategia de încurajare şi de sprijin a tinerilor cercetători. > limitarea în rezultate ale cercetării aplicative de cercetare realizată în universităţi. pentru diseminare. pentru regie. > definirea clară a scopului ofertei de proiect.> pe proiect. pentru mobilitate. Aprecieri sintetizatoare: > dependenţa totală a accesării de proiecte de echipe de cercetare. > definirea măsurabilă a obiectivelor ofertei de proiect > planificarea personalului. sarcinile acestuia şi volumul de lucru preconizat pentru obiectivele . > pe activităţi. (2) Metodologia evaluării ofertelor de proiecte de cercetare: Evaluarea ştiinţifică: > compatibilitatea ofertei cu criteriile de capabilitate. > necesitatea ofertei de proiect. > limitarea proiectelor de cercetare de concentrarea în competenţă a potenţialilor ofertanţi de proiecte. > încadrarea ofertei în domeniile de interes. pentru consultanţă. > dependenţa şi limitarea accesării de proiecte de cercetare de strategia cercetării instituţionale şi naţionale. > coerenţa şi consistenţa ofertei de proiect cu scopul ofertei de proiect. > pe categorii de cheltuieli. > capabilitatea ofertantului pentru domeniul ofertei. > pe entităţi. pentru infrastructură. > motivarea soluţionării necesităţii ofertei de proiect. > pe capitole principale: pentru personal.

> existenţa metodelor de evaluare a activităţilor şi a rezultatelor proiectului. > identificarea şi existenţa termenelor de predare intermediare şi finale ale etapelor proiectului. Evaluarea managerială: > existenţa metodologiilor de lucru pentru obiectivelor ofertei de proiect. servicii. > rezultate către industrie. > identificarea referinţelor în descrierea ofertei de proiect. > rezultate cu valoare adăugată înaltă. . > consistenţa activităţilor proiectului cu obiectivele proiectului. > existenţa bugetului pentru mobilităţile prevăzute în oferta de proiect. economie şi societate. > existenţa unei relaţii de calcul a regiei instituţiei ofertei de proiect. Evaluarea financiară: > existenţa substanţială a valorii manoperei în bugetul ofertei de proiect. > respectarea bugetului ofertei de proiect în raport cu datoriile la bugetul de stat. > existenţa intercorelaţiilor între obiectivele. > cerinţele etice ale evaluatorilor. > argumentele evaluatorilor în procesul de evaluare. a colaborărilor şi a consulnaţilor. > justificarea echipei de cercetare în concordanţă cu CV-urile acestora. > justificarea personalului angajat. > existenţa planului de diseminare şi a rezultatelor proiectului. > experienţa evaluatorilor în domeniul tehnic. > disponibilitatea de lucru a evaluatorilor. > situaţia evaluatorilor faţă de aspectele de penalizare sau de excludere din activităţile de evaluare. ştiinţific sau alte domenii. (3) Rezultatele cercetării şi proprietatea intelectuală în oferta de proiect: > rezultate cuantificabile. tehnologii. > calificarea profesională a evaluatorilor. Tehnica evaluării ofertei de poriect: > selectarea evaluatorilor. > existenţa bugetului pentru planul de diseminare. > rezultate exprimate prin: produse. activităţile şi durata proiectului.> justificarea infrastructurii de completare din oferta de proiect.

> constituirea brevetării. de certificare a dreptului de autor şi a proprietăţii intelectuale. > promovarea cesionării dreptului de autor şi a proprietăţii intelectuale. > enunţarea şi stabilirea rapoartelor tehnice. > promovarea brevetării internaţionale: . . > promovarea procesului de brevetare.E. ca soluţie de protecţie a creaţiilor intelectuale. ştiinţifice şi de cercetare. > promovarea evaluării de impact a rezultatelor cercetării din proiectele de CDI. > protejarea soluţiilor/creaţiilor originale obţinute în cercetare. > promovarea şi diseminarea brevetelor de invenţie pe plan naţional şi internaţional. (4) Reportarea rezultatelor cercetării obţinute în proiectele de CDI: > enunţarea şi stabilirea cerinţelor raportării rezultatelor cercetării. > promovarea brevetelor de invenţie rezultate în proiectele de CDI. > promovarea brevetării în triada internaţională simultană.la nivel Japonia. prin brevete de invenţie. . ca soluţie de transfer tehnologic şi de know-how.> promovarea şi diseminarea informaţiilor şi cunoştinţelor noi generate de rezultatele cercetării. > promovarea relaţiilor instituţionale de reprezentare a cercetării şi a rezultatelor brevetabile din cercetare. . > promovarea şi aplicarea procedurilor de autoevaluare a proiectelor de cercetare pe etape şi pe ansamblu. > alcătuirea dreptului de autor şi a proprietăţii intelectuale din rezultatele cercetării ştiinţifice. > promovarea publicării într-o atitudine critică. prin detalierea obiectivelor de cercetare.U. > promovarea prevederilor legislative privind dreptul de autor şi proprietatea intelectuală. din finanţare publică şi din finanţare privată. > constituirea brevetării.la nivel U. > constituirea brevetării.A.la nivel S. ca soluţie de competenţă.

relaţia cercetător – echipă de cercetare. etc. gestiunii activităţii de cercetare ştiinţifică. lucrărilor comunicate şi/sau publicate. gestionarea resurselor cercetării. cariera profesională în CDI. potenţialului şi capitalului intelectual în cercetarea ştiinţifică privind acumularea cantitativă şi calitativă de cunoştinţe noi. accesării de fonduri publice. partenerilor de contract. diseminărilor. promovarea evidenţei unice a proiectelor de cercetare din programele naţionale de CDI. cărţilor publicate. promovarea educaţiei continue şi coerente în cercetarea ştiinţifică.. privind înregistrarea şi evidenţa naţională a proiectelor de cercetare. contractelor. aplicarea portalului unic al cercetării ştiinţifice. brevetelor de invenţie.[a] identificarea problematicilor actuale în România privind sistemul de proiecte de cercetare: circulaţia liberă a personalului din cercetare într-un proces de formare şi instruire în instituţiile de cercetare. monitorizare şi auditare. rapoartelor de cercetare. > caracterizarea sistemului creaţie intelectuală-comunicare în cercetarea ştiinţifică. ca metodă de avangardă şi de eficienţă. planurilor de realizare proiecte. competenţelor echipei de cercetare. informaţiilor de licitaţie. relaţia cercetător – instituţie de cercetare. temelor de cercetare prioritare. privind aspectele economiei de piaţă şi legislaţiei cercetării. relaţia de cultivare a personalităţii. . [b] sistemul relaţional creaţie intelectuală-comunicare în cercetarea ştiinţifică: > caracterizarea creaţiei. relaţia contribuabil-beneficiar în activitatea de cercetare. cultura cercetării ştiinţifice în activitatea de CDI. aplicarea managementului cercetării. maturizarea şi finalizarea compenteţelor. responsabilităţii şi capabilităţii. rapoartelor de evaluare. cultura comunicării în activitatea de cercetare. > enunţarea rezultatelor intelectuale: raport de cercetare. promovarea instruirii permanente în sistemul activităţii de cercetare. elaborarea soluţiilor noi.

accesibilitatea cercetătorilor la cele mai înalte rezultate ale cercetării. cursuri universitare. baze de date. > caracterizarea finanţării publice a cercetării ştiinţifice: orizont mai larg de preocupări. competenţă strategică la nivel naţional > relaţia în lanţul raportual (tehnic/ştiinţific) cercetării – modul de raportare şi tipul de finanţare (publică/privată): argumentarea necesităţii utilizării raportului tehnic/ştiinţific ca mijloc obiectiv de raportare a cercetării şi a contractelor de cercetare ştiinţifică. existenţa unui traseu faptic şi logic. existenţa transparenţei şi corectitudinii în abordarea proiectelor de cercetare.. succes mai echilibrat şi mai echitabil al cercetării ştiinţifice în societate. soluţionare probleme specifice şi speciale. orizont mai larg de necesităţi. . alături de ipoteze şi concluzii argumentate prin cunoştinţe validate şi certificate. menirea soluţiilor tematicilor de cercetare în raport cu comunitatea cercetării şi comunitatea industrială şi economică.brevete de invenţie. > importanţa cercetării ştiinţifice ca parte a infrastructurii naţionale: deschidere de noi domenii ale cunoaşterii. evaluarea competenţei rezultatelor cercetării în raport cu costurile cercetării. integrare multiplă în economia reală. dezvoltare baze tehnologice pentru noi produse şi servicii. definirea raportului tehnic = ca o lucrare ştiinţifică realizată după standarde profesionale şi potrivit rezultatelor cercetării raportate. perspectivă cu mobilitate ridicată. monografie. etc. pregătire de excelenţă a experţilor şi specialiştilor. cărţi ştiinţifice.

ca cheie de succes şi de controlling. gestionarea automatizată. dezvoltarea de relaţii între structurile raportului tehnic. descrierea în detaliu a cerinţelor de fond şi de formă. metodologiile utilizate. de referate de doctorat. includerea experimentărilor a datelor ce se obţin. extinderea şi completarea soluţiilor. etc. concluziile cercetării ştiinţifice. rezultatelor şi datelor obţinute. înscrierea on-line a rapoartelor tehnice. cu enunţarea acelor părţi importante : impunerea legislaţiei în vigoare. valorificările rezultatelor cercetării. extinderea de teze de doctorat. nominalizarea . de rapoarte de cercetare. constituirea documentaţiei privind dreptul de autor pentru raportul tehnic. obiectivele cercetării. scopurile şi obiectivele acestuia.. realizarea dezvoltării teoretice. prin: rezumate.stimularea calităţii cercetării ştiinţifice şi responsabilitatea competitivă a cercetătorilor în raport cu rezultatele cercetării. includerea cercetării bibliografice. recomandările privind modernizarea şi informatizarea rezultatelor cercetării. aplicarea unei comparări de soluţii în compatibilitate şi complementaritate. utilizarea capitalizării proprietăţii intelectuale în rezultatele cercetării. cuvinte cheie. codificarea şi înserierea raportului tehnic/ştiinţific în coduri naţionale şi internaţionale – ISSN şi ISI. aplicarea analizei critice şi sistematice. rezultatele cercetării. respectarea şi aplicarea normelor generale de conţinut şi de comunicare. de articole ştiinţifice. redactarea obiectivă a raportului tehnic/ştiinţific: impunerea cumulativă a cerinţelor şi conţinutului high-tech. transferurile tehnologice şi know-how.

câştigarea de competiţii. > schema metodologică de constituire a capitalului de proprietate intelectuală. realizare şi raportare a obiectivelor în cadrul unui proiect de cercetare: . . respectiv de contracte de cercetare. . finalizarea şi evaluarea ştiinţifică şi financiară a proiectului de cercetare. organizare.asocierea între activităţile de cercetare şi partenerii care realizează aceste activităţi. experienţe şi înzestrări tehnice adecvate.concretizarea organizării modului de realizare a proiectului cu accentul pe realizarea obiectivului proiectului. (7) Raportul tehnic ca mediu principal de capitalizare a cercetării ştiinţifice: .responsabilitatea calităţii ştiinţifice a rezultatelor cercetării ştiinţifice a rezultatelor cercetării. gestionarea fondurilor publice dedicate cercetării.calitatea cercetării evidenţiată în mod obiectiv şi pregnant. lanţul realizării de studii ştiinţifice şi tehnice aferente proiectelor de cercetare. a cercetătorilor şi a autorilor lucrărilor ştiinţifice. prin: competiţii de accesare de fonduri publice pentru cercetare.necesitatea precizării obiectivelor specifice sau derivate într-o amplă evaluare a importanţei şi seriozităţii cercetării. . . (6) Constituirea reală a capitalului de proprietate intelectuală în activităţile de cercetare ştiinţifică – dezvoltare tehnologică şi inovare: > proiectarea metodologiei de constituire a capitalului de proprietate intelectuală. realizarea etapelor proiectului de cercetare în conformitate cu planul de realizare acceptat în competiţie şi în contractul de cercetare.evidenţierea rezumatului raportului tehnic elaborat împreună cu pachetul de cuvinte cheie. cuprinde următoarele lanţuri mixte: lanţul cercetării ştiinţifice prin proiecte de cercetare câştigate în competiţie. .relaţia dintre modul de propunere.

analiza relaţiei contractuale în lanţul finanţator – cercetător. -realizarea in integrarea de know-how.> raportul relaţiei cercetare – rezultat al cercetării: studiu. -integrarea proprietăţii intelectuale în rezultatele cercetării: produse. identificarea proprietarului de rezultate ştiinţifice şi a beneficiarului. identificarea relaţiei între rezultatele cercetării şi finanţarea acesteia. enunţarea prin raport ştiinţific. asocierea corectă a cunoştinţelor noi. lanţul transferului tehnologic: -licenţe. -protejarea dreptului intelectual. acumulare de cunoştinţe şi informaţii. -realizarea de articole ştiinţifice. -realizarea de cursuri şi cărţi tehnico – ştiinţifice. comunicarea şi publicarea cunoaşterii noi şi a evaluării acesteia. . analiza relaţiei prestator – beneficiar. exprimare ştiinţifică după standarde profesionale. înregistrarea sistematică a informaţiei ştiinţifice. -aplicarea marketingului ştiinţific şi de management. soluţionarea tuturor obiectivelor lanţul capitalizării valorilor intelectuale: -identificarea şi aplicarea regimului juridic. analiza relaţiei finanţare – rezultate din cercetare. comunicare prin raport tehnic. > relaţia în lanţul instituţia de cercetare – dezvoltare – inovare şi instituţia finanţatoare: analiza relaţiei instituite în lanţul finanţator – cercetare ştiinţifică. sistematizarea cunoştinţelor asimilate. -realizarea de brevete de invenţie. -realizarea de baze de date. tehnologii şi servicii. -realizarea de rapoarte tehnice. -realizarea de lucrări ştiinţifice.

realizarea transparentă a tuturor categoriilor de cheltuieli din bugetul public. industrie şi societate. creşterea parametrilor economico-financiari-sociali ai rezultatelor cercetării la implementarea lor în multiplicare industrială. -trasabilitate. (9) Sinteza realizării unui plan de realizare în cadrul proiectului de cercetare: > proiectarea etapelor de cercetare în desfăşurarea proiectului de cercetare. creşterea calificării europene a IMM-urilor care au beneficiar de implementarea rezultatelor cercetării. cuantificarea contribuţiilor cercetărilor şi cercetătorilor în cadrul proiectului de cercetare. eficientizarea rezultatelor cercetării. brevetelor de invenţie şi transferului tehnologic către economie. desfăşurarea calitativă a activităţilor de cercetare ştiinţifică. -comercializare. (8) Sinteza capitalizării proprietăţii intelectuale şi organizarea ştiinţifică a cercetării: > metodologia sintezei capitalizării proprietăţii intelectuale în conexiune cu organizarea ştiinţifică a cercetării. perfecţionarea şi creşterea gradului de cunoştinţe noi cu influenţe directe asupra efectelor tehnico-economico-financiare ale proiectului de cercetare. de accesul la tehnologii avansate şi know-how.-aplicabilitate. eliminarea substanţială a activităţilor neconforme cu metodologia cercetării şi cu obiectivele proiectului de cercetare. aplicabilitate multiplă şi transparenţă totală. acumularea şi integrabilitatea rezultatelor din cercetare aferente proiectului de cercetare. derulează etapele: realizarea proiectului de cercetare şi obţinerea de rezultate ale cercetării în conformitate cu obiectivele planificate / programate. obţinerea de informaţii ştiinţifice evidenţiate prin accesibilitate ridicată. evaluarea neutră şi corectă a rezultatelor cercetării. valorificarea prin transfer a rezultatelor cercetării la IMM-urile productive şi inovative. .

pregătirea normelor/standardelor de firmă. pregătirea tehnologiei de control. pregătirea tehnologiei de multiplicare industrială. pregătirea documentaţiei tehnice. > monitorizarea activităţilor de cercetare prin metode. > realizarea multiplicării industriale prin fabricaţie a rezultatului cercetării. financiară şi socială a proiectului de cercetare. > dimensionarea temporală a activităţilor caracteristice proiectului de cercetare. > dimensionarea tehnică. > diseminarea rezultatelor cercetării. pregătirea documentaţiei economice. > asigurarea distribuirii produselor industriale. > enunţarea rezultatelor din cercetare exprimate prin parametrii şi indicatorii tehnicoeconomico-financiari. serviciilor. > brevetarea rezultatelor cercetării.> înnobilarea obiectivelor şi activităţilor de cercetare în matricea realizării proiectului. tehnici şi instrumente: diagrama PERT diagrama Gannt. pregătirea produsului. rezultate din cercetare. tehnologiei. > exprimarea finală a realizării proiectului de cercetare. > asigurarea calităţii fabricaţiei produselor industriale. > pregătirea transferului tehnologic: identificarea soluţiilor constructive. > demonstrarea rezultatelor cercetării. (10) Sinteza valorificării şi transferului rezultatelor cercetării în cadrul proiectelor de cercetare: > identificarea rezultatelor cercetării-dezvoltării-inovării. economică. Aspecte definitorii privind managementul de proiect (a) Definirea unui proiect Un proiect (de cercetare) este definit prin paleta de activităţi desfăşurate relaţional şi etapizat într-o structură organizată necesară realizării unui scop şi un obiectiv specific. > proiectarea categoriilor de cheltuieli specifice proiectului de cercetare. .

> asigurarea volumului de cunoştinţe tehnice. reprezintă interfaţa între structura organizaţională a entităţii şi structura organizării proiectului şi colaborează cu managementul integrat (managementul organizaţional. necesar realizării proiectului. gama activităţilor de cercetare.Pentru realizarea proiectului sunt necesare cerinţe specifice. resurse (financiare şi umane) şi rezultate specifice. managementul clienţilor şi managementul planificării) Metoda utilizată pentru realizarea proiectului este matricea proiectului reprezentată de planul de realizare care sintetizează pachete de lucru. termenele de realizare. responsabilii proiectelor de lucru. . finanţarea şi consumul de resurse (materiale şi financiare). într-o structură complexă şi integratoare: > coordonarea şi integrarea activităţilor > trasabilitatea liniilor operaţionale a etapelor şi fazelor aferente activităţilor multiple şi necesare realizării proiectului. managementul operaţional. managementul funcţional. economice şi tehnologice. Managerul de proiect aplică managementul modern şi adaptiv pentru realizarea proiectului. Pe parcursul desfăşurării proiectului. > monitorizarea activităţilor şi comportamentelor întregii echipe de cercetare. comunică cu echipa de proiect. membrii echipei de cercetare participă la completarea cunoştinţelor profesionale prin instruire şi formare continuă în vederea asigurării nivelului profesional corespunzător şi necesar realizării proiectului. către echipa de cercetare şi în echipa de cercetare. (b) Rolul managerului de proiect Managerul de proiect coordonează şi monitorizează activităţile desfăşurate operaţional. privind termenul (de început şi de sfârşit). diseminează cunoştinţe tehnice. Conducerea proiectului este realizată de către un manager de proiect care angajează timp. rezultatele preconizate. documentele de atestare a activităţilor categoriile de cheltuieli. > aplicarea aptitudinilor de comunicare interpersonală. etc. tehnologice şi informatice. > îndeplinirea sarcinilor profesionale de către echipa de cercetare şi de către fiecare membru component şi responsabil în funcţie de specializare şi de rolul ocupat în echipă. structura echipei de cercetare constituită în funcţie de specialităţile proiectului.

> matricea diseminării informaţiilor proiectului realizat. > diagrama obiectivelor proiectului. > controlling-ul proiectului. prin subproiecte cu responsabili corespunzători. într-o matrice cu funcţii ierarhice pe verticală şi pe orizontală. conducerea instituţiei coordonatoare de proiect şi conducerea programului de cercetare şi a organizaţiilor acestuia. > planing-ul bugetului proiectului. aplică în general. > asigurarea îndeplinirii tuturor activităţilor proiectului la termenele planificate. > matricea resurselor materiale şi umane. audit financiar. în conformitate cu definiţia lui. > matricea nivelelor de performanţă. > asigurarea desfăşurării proiectului. > matricea valorificării rezultatelor cercetării. . achiziţii publice. când este cazul. se sintetizează o gamă comună de necesităţi şi de cerinţe pentru un management de proiect: > matricea planificării proiectului. indiferent de proiect.> asigurarea interfeţei între conducerea proiectului. etc.) > asigurarea planului de lucru pentru întregul proiect şi întreaga echipă de cercetare. resurse umane. Managementul de proiect. > diagrama temporală a proiectului. aprovizionare. funcţii de planificare. > completarea formării membrilor echipei pe parcursul desfăşurării proiectului. financiar. cu rezultatele preconizate şi la valorile financiare prevăzute în proiect. conducere şi control. personalizate în funcţie de tipul de proiect abordat. organizare. > abordarea sistemică a conducerii proiectului. > asigurarea deciziilor pe toată perioada proiectului. > asigurarea interfeţei între conducerea efectivă a proiectului şi organizaţiile conexe din instituţia coordonatoare de proiect (contabilitate. (c) Rolul managementului de proiect aplicat de managerul de proiect În general. > asigurarea pachetelor de lucru aferente proiectului şi echipei de cercetare a proiectului.

> evaluarea tehnologică. > evaluarea acţiunilor suport. tehnologii. (e) Evaluarea proiectului prin management de proiect Evaluarea proiectului presupune: > evaluarea managementului. > evaluarea echipamentelor de cercetare. > evaluarea ştiinţifică. > evaluarea obiectivelor specifice ale proiectului. > evaluarea tehnică. > evaluarea rezultatelor tehnice ale cercetării: studii. lucrări ştiinţifice. brevete. > evaluarea resurselor materiale. > evaluarea resurselor umane. > evaluarea mobilităţilor. > realizarea experimentărilor / testărilor aferente rezultatelor proiectului. documentaţii. cărţi. > realizarea transferului tehnologic. . software. compendium-uri. > evaluarea obiectivelor generale ale proiectului. > realizarea documentelor şi documentaţiilor aferente fiecărei etape / faze. > evaluarea financiară. > evaluarea categoriilor de cheltuieli. > realizarea diseminării informaţiilor şi cunoştinţelor dezvoltate la realizarea proiectului. modele / prototipuri / unicate. îndrumare / ghiduri ştiinţifice. > evaluarea rezultatelor ştiinţifice (producţia ştiinţifică) ale proiectului: articole ştiinţifice.> asigurarea nivelelor de performanţă a rezultatelor cercetării pe etape / faze şi la finalizarea proiectului.

resursa umană. > respectarea şi îndeplinirea obiectivelor misiunilor de monitorizare. performanţele rezultatelor cercetării. managementul resurselor (calendarul de timp. responsabilităţile.). . finanţarea. contractul.). eficienţa echipei de cercetare.). > proiectare proceduri de monitorizare. riscurile din cercetare etc. > selectare personal de monitorizare din organizaţiile de conducere a programelor de cercetare – dezvoltare – inovare. materialele. echipamentele. > abordarea continuă şi sistemică a monitorizării. competenţa tehnică şi ştiinţifică a coordonatorului de proiect şi a consorţiului de proiect. interfaţa managementului (funcţional şi de nivel superior. finalizarea proiectului. îndatoririle principale ale managerului de proiect. planificare şi control managerial (starea echipamentelor. obiectivele contractuale. subcontractorii etc. grupa de personal responsabil în proiect. tehnologiile informatice şi informaţionale etc. sistemul informatic şi informaţional. încadrarea în calendarul de timp. interfeţele managerului de proiect (echipa de execuţie. informaţiile ştiinţifice.). grupa de audit. > aplicarea chestionarelor în monitorizare de proiecte. > delegarea de autoritate monitorilor de proiecte. > monitorizarea proiectului prin: produsul final şi resursele disponibile. > aplicarea carierei în monitorizarea de proiecte. achiziţionarea. > demonstrarea monitorizării prin studii de caz. interfeţele materiale.Monitorizarea proiectului presupune: > proiectare criterii de monitorizare. costurile aferente. > organizarea şi motivarea monitorilor de proiecte. consilierea juridica etc. obiectivele de bază ale managerului de proiect.

> structură matrice echilibrată. cerinţele tipice ale managementului de proiect şi ale managerului de proiect.existenţa altor funcţii în managementul de proiect. autoritatea managerului de proiect asupra resurselor instituţiei coordonatoare de proiect. etc. rezolvare rapidă privind schimbările. durata şi performanţa proiectului. . conflictele şi nevoile proiectului. > structură echipă de proiect. dezvoltarea sustenabilă a specialiştilor. repartizarea autorităţii şi responsabilităţii asupra proiectului. > existenţa de canale organizate şi verticale pentru îndeplinirea sarcinilor din proiect. echilibru stabil privind costul.) > aplicarea structurii matriceale de organigramă de proiect. (h) Selectarea structurii managementului de proiect Selectarea structurii managementului de proiect se realizează din: > structură funcţională. Aplicarea structurii matriceale ca fiind cea mai adecvată în managementul de proiect. > obligativitatea managerilor de participare la procesul planificării. matriceală. sintetizează următoarele principii: > disponibilitatea unei persoane pentru proiect pe întreaga perioadă a proiectului. > structură matrice proiect. > existenţa unei metode eficiente de rezolvare a eventualelor conflicte. cuprinde: > stabilirea tipului de structură organizaţională (piramidală. ca structură eficientă pentru aptitudinile profesionale ale membrilor echipei de cercetare: managerul de proiect exercită în totalitate maximum de control asupra proiectului prin managerii de linie şi asupra tuturor resurselor. > structură matrice funcţională. implementarea independentă a politicilor şi procedurilor de proiect. (g) Organigrama structurală a proiectului de cercetare – dezvoltare – inovare Organigrama structurală a unui proiect de CDI. cariera profesională a managerului de proiect.

managementul costurilor unui proiect. de la începutul proiectului şi până la finalizarea proiectului. managementul depăşirilor de costuri. managementul raportării în cadrul proiectului. managementul cerinţelor unui control eficient. managementul pentru controlul costurilor. managementul îmbunătăţirii controllingului financiar. . managementul proiectelor de CDI. managementul studiului de caz.   Managementul pentru planificare şi control Managementul pentru planificare şi control reflectă dacă planificarea corespunde cu realizările de-a lungul desfăşurării proiectului CDI.CAPITOLUL XV MATRICEA MANAGEMENTULUI PROIECTELOR DE CERCETARE  Matricea managementului de control al proiectelor CDI este proiectată în următoarea structură:          managementul pentru planificare şi control.

respectiv un sistem de control eficient. în condiţiile îmbunătăţirii planificării şi controlului. respectiv să se proiecteze şi să se includă următoarele:  proiectarea unei planificări amănunţite a eforturilor necesare realizării şi finalizării proiectului CDI. a muncii şi a costurilor aferente proiectului CDI. care trebuie să fie dezvoltat şi implementat astfel încât.  proiectarea unei estimări corecte a perioadei de timp.     Managementul aplicat verifică modul de realizare a scopului iniţial. Managementul mix pentru planificare şi control defineşte în fapt managementul controllingului. prin feedbackul imediat resursele să poată fi comparate cu obiectivele stabilite în perioada etapelor de planificare. în vederea luării de măsuri încă din perioada desfăşurării proiectului. Managementul mix este eficace pentru un proiect de CDI din punct de vedere al costurilor. care asigură planificarea concomitent cu controlul planificării şi luarea de măsuri noi în urma controlului şi introducerea lor în planificare. Managementul cerinţelor unui control eficient Un control eficient. inclusiv a ceea ce nu s-a realizat şi cauzele eventualelor nerealizări. pentru a nu fi periclitat proiectul şi realizarea proiectului. trebuie să aibă la bază managementul cerinţelor aferente verificării şi controlului. . ca prin feedback să se asigure atât desfăşurarea planificării activităţilor cât şi realizarea lor.

la diferite momente ale comparaţiei şi la finalizarea proiectului CDI.  proiectarea unei matrice de comparare periodică şi măsurabilă a realizărilor frecvente şi a cheltuielilor cu programul şi bugetul.  măsurarea şi elaborarea parametrilor iniţiali pentru diagnoză şi pentru replanificare cu feedback.  măsurarea şi elaborarea feedback-ului tuturor replanificărilor şi măsurilor de control în desfăşurarea şi finalizarea proiectului de CDI.  proiectarea unei grile de măsurare a rezultatelor şi a cheltuielilor în cadrul proiectului CDI. ISO. proiectarea  . include şi următoarele etape definitorii:  măsurarea nivelului de realizare al proiectului CDI. unei comunicări sintetice pentru obiectivele proiectului CDI.  proiectarea unui buget planificat pe pe etape şi admiterea cheltuielilor aferente fiecărei etape a proiectului CDI. Managementul controlului respectiv al sistemului de control.  proiectarea unei matricei de reevaluare periodică a calendarului temporal şi a cheltuielilor aferente realizării şi finalizării proiectului CDI. cu standardele în vigoare (EN.  măsurarea şi compararea rezultatelor efective şi de proiecţie. SR ISO).  măsurarea resurselor consumate în derularea proiectului CDI.

Managementul de control ca parte a managementului de proiect CDI. .  proiectarea şi realizarea unui sistem de monitorizare a feedbacului privind rezultatele obţinute şi modul în care direcţiile sunt aplicate.  În acest ansamblu de managemente.  măsurarea şi evaluarea a ce mai rămâne de realizat.  raportarea faţă de parteneri.  raportarea costurilor. managerul de proiect are o serie de responsabilităţi. în special pentru controlul procesului.  stabilirea scopurilor şi obiectivelor organizaţionale în desfăşurarea şi organizarea procesului. astfel:  planificarea costurilor.  compararea costurilor.  contabilizarea costurilor.  proiectarea de corecţii necesare a obţine sau a depăşi obiectivele planificate ale proiectului CDI.  raportarea către conducerea instituţională. precum:  stabilirea de standarde de control şi de politici strategice.  stabilirea direcţiilor pentru acţiuni corectoare.  autorizarea şi eliberarea costurilor. proiectează următoarele faze de execuţie. este proiectat adesea ca un proces managerial în următoarele etape:  măsurarea rezultatelor către îndeplinirea obiectivelor.  Managementul de control al costurilor.

o matrice de evaluare cantitativă a soluţiilor posibile de rezolvat problemele evidenţiate. a nivelului financiar şi a nivelului tehnic la proiectul CDI. o bază de date precise şi adecvate necesare luării deciziei pe fiecare treaptă managerială. astfel:        un sistem unitar de integrare a perioadei. . Un sistem de management de control costuri bine proiectat şi bine organizat. o infrastructură de răspuns rapid. astfel:      observare directă şi periodică. proiectează un sistem de cerinţe. proceduri şi instrumente de scădere a erorilor de raportare. workshopuri săptămânale cu ordine de zi clară pe probleme şi cu durate. pentru o eficienţă ridicată a acestuia. politici. o matrice competitivă în predicţia valorilor finale ale parametrilor rezultatelor. a cărui funcţionare conduce la obţinerea de rezultate optime ale managerului de proiect. o matrice capacitivă de evaluare şi urmărire a evoluţiei parametrilor semnificativi. un raport complet pentru şi cu analiza tuturor problemelor legate de monitorizarea costurilor. poate să conducă la rezultate aşteptate în realizarea unui proiect CDI. costurilor şi performaţelor tehnicoparametrice. din partea conducerii proiectului şi programului CDI.   Monitorizarea costurilor prin managementul costurilor este adesea cunoscut sub denumirea „Sistem de management de control costuri”. organizare de audit intern planificat în vederea conformităţii cu procedurile de audit şi misiune de audit. Managementul de monitorizare. răspundere manaregială pe angajamentul întâlnirilor.

 

  

Managementul pentru controlul costurilor Managementul controlului costurilor presupune urmărirea cheltuielilor pentru salarii, pentru spaţiul construit, pentru energia electrică, pentru încălzire şi pentru cheltuielile administrative, alături de urmărirea cheltuielilor pe materiale şi a conexelor acestora (subansamble achiziţionate, subcontracte, transport, călătorii, altele). Managementul controlului costurilor, prin cerinţele sistemului de control al costurilor, asigură realizarea costurilor conform bugetului şi elimină orice situaţie de depăşire a lor. Urmărirea costurilor proiectului se face de către directorul de proiect, permiţându-I negocieri pentru specialiştii cei mai pregătiţi profesional şi pentru cele mai bune materiale, subsisteme şi componente Abateri de la sistemul de control al costurilor pot fi înregistrate numai în cazul depăşirii lor datorate anumitelor cauze. Managementul depăşirilor de costuri Managementul depăşirilor de costuri ia în calcul cauzele depăşirii costurilor, după cum urmează:
      

apreciere distorsionată a capacităţiilor tehnice, financiare şi economice; subestimarea calendarului de timp de realizare a proiectului CDI planificat; neînţelegerea cerinţelor clienţilor şi furnizorilor; omiterea de faze în etapele de activităţi ale proiectului CDI; neidentificarea unor elemente principale de cost; forţarea în timpul negocierilor; existenţa unor costuri excesive.

Aceste depăşiri ale costurilor pot avea loc datorită utilizării incompatibile a următoarelor;
     

reduceri ale bugetului proiectului de către program sau de către autorităţilor instituţionale; planificare necorespunzătoare; cerinţe crescute privind materialele, testările, etc. neurmărirea costurilor planificate; apariţia de probleme tehnici şi tehnologice neprevăzute; etc.

  

Managementul îmbunătăţirii controllingului financiar. În cazul estimării corecte a costurilor se consideră că nu pot să apară depăşiri de costuri, evitându-se apariţia de probleme distorsionate. Managementul îmbunătăţirii controllingului financiar, pe lângă monitorizarea corectă a costurilor (planificate şi controlate), ajută şi contribuie chiar la îmbunătăţirea estimării costurilor şi a derulării lor în aceste condiţii. De aceea managementul îmbunătăţirii costurilor prin managementul controllingului, proiectează şi exprimă elemente pentru îmbunătăţirea costurilor pe parcursul derulării proiectului CDI, astfel:
     

considerarea efectului inflaţiei asupra costului resurselor umane şi materiale; utilizarea preţului la obiectele de import peste rata de schimb; controlul costurilor încă de la începutul proiectului; utilizarea principiului PARETO pentru verificările estimărilor de timp şi de cost; utilizarea PC-ului pentru urmărirea costurilor; urmărirea şi controlul costurilor de către managerul de proiect;

 

Managementul costurilor unui proiect CDI Managementul costurilor unui proiect CDI ridică o serie de probleme speciale legate de cost, evidenţiindu-se : Dezavantajele cauzate de strategia preţului scăzut:  afectează credibilitatea ofertantului privind costurile şi competenţa tehnică; preţul cerut la nivel scăzut reduce profitul; preţul poate fi irelevant privind obiectivele ofertei; preţul poate fi diferit faţă de preţul concurenţei, de bugetul clientului şi de estimarea de cost a ofertantului; în afara preţului minim (scăzut), celelalte obiective financiare ale clientului pot fi deasupra preţului minim, dacă ne referim la factorii performanţă – cost; dezavantajele cauzate de strategia obiectivelor ireale: afectează oferta şi programul; afectează posibilităţile de negociere; dezavantajele cauzate de obiectivele financiare nerealiste; dezavantajele cauzate de sistemul de control al costurilor elaborat fără profesionalitate.

 


       

Managementul raportării în cadrul proiectului de CDI Managementul raportării susţine strategia de raportare periodică către managementull superior şi către clienţi, în vederea vizibilităţii tuturor problemelor întâmplate în proiect. Managementul raportării recomandă un sistem de raportare lunar pentru obiectivizarea tuturor activităţilor desfăşurate în cadrul proiectului CDI. Raportul realizat de managementul raportării trebuie să cuprindă următoarea structură:
rezumatul raportului, în care se enunţă starea actuală a proiectului; punctele forte, anterioare şi cele noi; acţiunile corective adoptate şi acţiunile viitoare; planul resurselor cheie şi al forţei de muncă; rezultatele definitorii şi programul adoptat în continuare şi în viitor; dimensiunile problemelor actuale şi viitoare; nivelul costurilor proiectului; expunerea programului master şi programului detaliat ale proiectului

 
  

Managementul raportării prevede întocmirea separată a raportului privind problemele speciale Raportul cu problemele speciale, este întocmit într-o structură determinată astfel:
enunţul problemei; enunţul cauzei sau cauzelor; descrierea impactului aşteptat asupra programului, asupra profilului sau asupra altor dimensiuni oportune; descrierea acţiunii / acţiunilor propuse şi a rezultatelor ce se aşteaptă; rolul managementului de vârf pentru a ajuta rezolvarea problemelor speciale ale proiectului CDI.

 

  

Managementul proiectelor CDI Managementul proiectelor CDI se aplică la diferite proiecte CDI caracterizate prin întinderea şi complexitatea lor Indiferent de această caracterizare, managementul proiectelor CDI aplică metode, tehnici şi instrumente manageriale prin cercetări sau ingineri care formează echipele de cercetare ale proiectului. Aşadar, managementul proiectelor CDI, cuprinde:
   

    

asigurarea echipei de cercetare – dezvoltare – inovare; structurarea responsabilităţilor pe fiecare membru al echipei de cercetare; desemnarea managerului de proiect; proiectarea sistemului relaţional dintre echipele de cercetare, dintre partenerii proiectului şi dintre managementele superioare instituţionale; stabilirea apartenenţei dreptului de autor şi al proprietăţii intelectuale asigurarea conducerii proiectului prin bugete repartizate pe parteneri, etape şi activităţi asigurarea realizării proiectului împreună cu rezultatele şi performanţele planificate; asigurarea valorificării şi transferului tehnologic al rezultatelor proiectului; asigurarea impactului economic, tehnic şi social al finalizării proiectului CDI.


Managementul studiului de caz
 

Managementul studiului de caz, presupune enunţarea şi proiectarea conducerii şi desfăşurării unui proiect CDI, astfel:
ofertă selectată în competiţie, aceasta având manager de proiect de la elaborarea ofertei; negocierea şi contractarea ofertei selectate, având stabilitatea obiectivelor generale şi speciale, etapele şi fazele cu activităţile de desfăşurare ale proiectului, rezultatele preconizate cu parametrii planificaţi a fi realizaţi, documentele rezultate din cercetare – dezvoltare – inovare, documentele de atestare a documentelor rezultate din cercetare, termenele de realizare, bugetul defalcat pe etape şi tranşe, categoriile de cheltuieli eligibile, resursele umane şi materiale, etc. demararea proiectului CDI organizarea echipei de cercetare – dezvoltare – inovare şi responsabilizarea fiecărui membru şi fiecărui partener; desfăşurarea activităţilor de cercetare prin monitorizarea din partea managerului de proiect; asigurarea comunicării de jos în sus şi de sus în jos privind realizarea proiectului CDI; asigurarea realizării proiectului CDI; asigurarea implementării proiectului CDI, în industrie, economie şi societate; asigurarea impactului tehnic, economic, social şi de mediu al proiectului CDI.

      

CAPITOLUL XVI
ROLUL MANAGERULUI DE PROIECT
  

Managerul de proiect utilizează ca metodă de instruire managementul de proiect. Rolul managerului de proiect este perfecţionat prin utilizarea computerului în toate activităţile proiectului; Alte calificări ale managerului de proiect cuprind:  realizarea unui rezultat fiind în conjunctura resurselor disponibile şi a cerinţelor de performanţă, cu viziuni globale a obiectivelor proiectului CDI şi o planificare a metodelor de obţinere a succesului;  rolul de leadership în conducerea echipei de cercetare;  luarea deciziilor în baza informaţiilor primite şi asimilate cu privire la proiectul CDI;  negocierea resurselor şi soluţiilor de rezolvare a tuturor problemelor aferente proiectului CDI;  rezolvarea tuturor cererilor conflictuale apărute în cadrul proiectului CDI;

utilizarea programării operaţionale   realizarea dialogului cu computerul

în cadrul proiectului CDI; şi cu terminalele inteligente

informatice;  utilizarea sistemelor de viziune asupra lumii, cu evaluări de alternative optimizate;  antrenarea echipei de cercetare în scopul îndeplinirii planurilor de realizare şi de acţiune.  Antrenarea managerului de proiect în arena managementului de proiect prin intermediul cursurilor interdisciplinare;  educaţia în domeniul managementului de proiect prin intermediul cursurilor de management internaţional;  coordonarea activă a personalului de cercetare cu personalităţi diferite cu culturi diferite;  conştientizarea culturii şi sensibilităţii;  perfecţionarea managementului de proiect de către ingineria convergentă, construcţia internaţională şi situaţiile de cercetare dezvoltare cu utilizarea computerului şi managementului de industrial;  certificarea managerului de proiect;  etc. Rolul managerului de proiect este hotărâtor şi decisiv în realizarea proiectului CDI utilizând managementul de proiect.

CAPITOLUL XVII
 

OBIECTIVELE ŞI CRITERIILE MANAGEMENTULUI DE PROIECT
Scopul proiectului / managementului de proiect reprezintă finalitatea proiectului. Obiectivele proiectului identificate prin managementul de proiect, sunt de natură economică, tehnică, financiară, calitativă, temporală, eficienţă, de impact pentru mediu, de organizare, de planificare, etc. Proiectarea obiectivelor proiectului depinde de iniţierea proiectului, de finalizarea proiectului, de îndeplinirea lor, de claritatea formulării lor, de implicarea lor, de realizabilitatea lor, de termenele stabilite, de continuarea finanţării lor, etc. Proiectarea directivelor într-o structură matriceală responsabilă se face în funcţie de anumite criterii, astfel:  Prin criteriul costului:  costuri minime de realizare;  costuri de realizare aflate în raport optim cu elementele calitative şi cantitative ale proiectului;

costuri minime la strategia calitate maximă;   costuri optime la strategia calitate maximă;  costuri de import cu mediul ambiant (costuri eco-design / costuri de minimizarea poluării (costuri cu reciclare)  prin criteriul timpului:  cu ajutorul instrumentelor grafice de programare de tipul GANTT, PERT şi HISTOGRAMELOR resurselor ;  cu ajutorul instrumentelor informatizate cu ajutorul unor programe de calculator (ex. Microsoft Project Management);  cu ajutorul costurilor la timp;  prin criteriul calitate:  calitatea propunerii de proiect;  calitatea studiului de fezabilitate;  calitatea echipei elaboratoare;  calitatea proiectului ca plan;  calitatea echipei de cercetare;  calitatea proiectului ca rezultat;  calitatea echipei realizatoare  calitatea domeniului;  calitatea costului;

CAPITOLUL XVIII
 

RELAŢIILE ŞI FUNCŢIILE MANAGEMENTULUI DE PROIECT CDI
Managementul de proiect, interfaţa managementului de proiect Managementul de proiect constituie o interfaţă a managementului de proiect creându-i acestuia o serie de provocări în lanţul bidirecţional cu managementul vertical şi orizontal, în procesul de realizare a obiectivelor proiectului de CDI. Managementul de proiect creează şi deleagă autoritate managementului de proiect în vederea susţinerii managerului de proiect susţinerii cooperării şi negocierii cu managerii funcţionali şi executivi pentru realizarea tuturor obiectivelor proiectului CDI. În relaţia sistemică , management de proiect şi manager de proiect, managerul de proiect desfăşoară o activitate unică şi motivantă, influenţând specialiştii funcţionali în pregătiri profesionale şi testări de metode noi, acestea constituind factori motivaţionali importanţi.

 

 

Managementul colaborării interfaţă cu managerul executiv şi managerul funcţional Managerul de proiect prin managementul colaborării constituie interfaţă a managerului executiv şi a managerului funcţional, delegându-se autoritate prin managementul de vârf, pentru „o raţionalitate” proprie şi diferită. Această interfaţă şi autoritatea delegată, evidenţiază în sinteză o comunicare clară şi explicită şi o informare asupra rezultatelor de proiect. Managementul colaborării interfaţă cu membrii echipei de cercetare Managementul de proiect este pe de-o parte interfaţă cu managerul de proiect şi pe de altă parte interfaţă cu membrii echipei de cercetare. Managerul de proiect lucrează cu membrii echipei de cercetare, specialişti din diferite domenii de activitate funcţionale, de la proiectare asistată de calculator, sistem gestionare informaţii, producţie, contabilitate, finanţe, management de resurse la controlul calităţii, managementul de mediu, etc. Managerul de proiect, prin integrarea eforturilor pentru finalizarea proiectului, se implică în toate funcţiile managementului de planificare, de conducere, de organizare şi de control.

 

Managementul motivării interfaţă cu managementul de proiect În derularea managementului de proiect, managerul îndeplineşte atât cerinţele de motivare, conducere şi comunicare cât şi cerinţele de alcătuire a echipei de cercetare. Motivaţia în matricea nevoilor umane, apare sub forma unei piramide cu necesitatea îndeplinirii nevoilor de la nivelul inferior înaintea îndeplinirii nevoilor de la nivelul superior, respectiv îndeplinirea nevoilor fiziologice, nevoilor de securitate, nevoilor sociale, nevoilor de stimă şi în final autorealizarea. Susţinerea motivaţiei este reliefată, pe lângă factorii personali şi factorii de mediu, de factorii motivaţionali (îndeplinirea, recunoaşterea, munca propriu-zisă, avansarea, dezvoltarea personală, munca decentă, etc.) şi de factorii igienici (politică şi administraţie, relaţiile cu colegii, condiţiile de lucru, siguranţa locului de muncă, salariu, etc.) Randamentul în orice mediu este pozitiv sau obstrucţionat de o gamă de factori de „de recompense” şi respectiv „ de lipsă de iniţiativă”.

puterea de referinţă. Managementul alcătuirii echipei de cercetare interfaţă cu managerul de proiect  Managementul de coordonare a unui proiect este interfaţă cu alcătuirea echipei de cercetare.  îmbunătăţirea imaginii proiectului. coordonarea şi menţinerea de bune relaţii cu echipa şi conducerea de top.  Managerul de proiect pentru îndeplinirea sarcinilor ce-i revin. cercetare. puterea de recompensă. puterea de penalizare.Managementul de conducere interfaţă cu managementul de proiect  Managementul de conducere integrează cerinţele organizaţionale şi interesele personale pentru îndeplinirea obiectivelor proiectului de cercetare. autoritatea formală. . utilizează ca factori responsabili:       puterea de expert.  Managerul de proiect contribuie la alcătuirea echipei de cercetare prin:   aplicarea metodei corecte de selectare. unde randamentul maxim al echipei este uşor de realizat.  selectarea membrilor cheie ai echipei de   dezvoltarea implicării misiunii.  deţinerea unei autorităţi suficiente.

pentru următoarele probleme specifice:  prezentarea tuturor membrilor (nume. printre care:      randament maxim în realizarea proiectului.  stabilirea relaţiilor de lucru. implicarea în proiect.  specialitate.  prezentarea responsabilităţilor membrilor echipei . integritate morală a membrilor echipei. Echipa de cercetare a proiectului întruneşte o sumă de caracteristici pentru eficientizarea activităţii.  stabilirea liniilor de comunicare.  stabilirea echipei şi a obiectivelor.  prezentarea aspectelor problematice din cadrul de activităţi ale proiectului. etc) prezentarea statutului proiectului şi a planului de realizare a proiectului. comunicarea eficientă în cadrul activităţilor proiectului.  Constituirea echipei de cercetare joacă un rol important de la prima întâlnire de lucru în cadrul proiectului CDI. grad ridicat de încredere al echipei de cercetare.

egalitatea de şanse.  aprecierea realizărilor deosebite. implicare. minimalizarea fricţiunilor. etc.  discutarea acţiunilor şi comunicărilor. Activitatea echipei constituite are la bază strategii. diseminarea ideilor. apropierea între membri. posibilităţi de distracţie. tactici şi metodici de îmbunătăţire a lucrului şi a performanţelor echipei.în cadrul echipei constituite.  prezentarea potenţialului de implementare şi valorificare a proiectului. de tip formal (sarcină de şef. socializare.) .) şi de tip informal (liderul este model. stimulente de grup. eforturi de echipă. menţinerea canalelor de comunicare. realizare normă de lucru în echipă. astfel:  constituirea echipei de cercetare reprezintă rolul important la fiecare întâlnire de lucru.   În continuarea proiectului de CDI. constituirea echipei de cercetare joacă roluri importante în cadrul întâlnirilor următoare pentru proiectul de cercetare. comportament cooperativ. orientarea noilor membri. sprijin emoţional. Aceste roluri importante sunt constituite. încurajarea competiţiei. utilizare simboluri de echipă. etc. relaţia liderilor şi sarcinilor de lucru.  informarea permanentă a membrilor echipei constituite.  prezentarea noilor membri în funcţie de contribuţia acestora.

 elaborarea şi implementarea unui plan integrat de educare.  menţinerea comunicării.  elaborarea obiectivelor.  realizarea sarcinilor repartizate. după cum urmează:  înţelegerea procedurilor de lucru. .  validarea şi aprobarea proiectului sistemelor.  contribuţia fiecărui membru al echipei.  formarea şi educarea membrilor echipei.  disponibilitatea luării de decizii.  realizarea simultană a activităţilor. Cerinţele întâlnirilor de lucru sunt constituite în următoarele aspecte:  punctualitatea membrilor echipei.  documentarea procedurilor de lucru. sunt stabilite responsabilităţi pentru membri echipei.  dezvoltarea de obiective de sistem.  testarea implicării.  elaborarea planului de implementare.  revizuirea şi aprobarea modificărilor la planuri.  În cadrul managementului de echipă.

 stabilirea de date de continuare a   stabilirea întâlnirii următoare. Managerul de proiect. controlul bugetului şi controlul calităţii rezultatelor proiectului testarea implicării.  atribuire roluri şi responsabilităţi. . exercită autoritate asupra echipei de cercetare şi exercită autoritate asupra deciziilor tehnice şi de proiectare. proiectului. trecerea în revistă a rezultatelor întâlnirii.

garantează noi tehnici de management. resursele fizice şi modul de viaţă.CAPITOLUL XIX  MANAGEMENTUL DE PROIECT – ÎN VARIANTĂ MODERNĂ ŞI ACTUALĂ În prezent managementul de proiect – în variantă modernă şi actuală.  decizii strategice rapide în ritmuri accelerate. Managementul de proiect – în variantă modernă şi actuală. aduce noi provocări pentru schimbările de azi şi de mâine. precum:  ingineria tehnologică evoluează mai repede la fiecare 3 ani sau chiar mai puţin (1-2 ani). noi structuri organizaţionale.  scurtarea ciclului la viaţă al produselor.  orientare mai mare către oameni şi mai puţin spre obiective.  ingineria IT evoluează mai repede la fiecare 8 ÷ 10 luni sau chiar mai puţin (3 ÷ 6 luni).  microingineria şi nanomicroingineria evoluează spectaculos pe piaţa.  .  creşterea cererii pentru noile produse de transfer industrial. noi poziţii în activităţile internaţionale şi alte cerinţe moderne şi actuale ce răspund ingineriei succesive.  schimbarea socială.

 transfer tehnologic internaţional al rezultatelor cercetării . Concret. economic. compatibil internaţional/european. privind piaţa eficientă de securitate. managementul de proiect – în variantă modernă şi actuală are viziune asupra impactului în organizaţiile de cercetare.  dotarea de laborator la nivel avansat.  parteneriatul internaţional de nivel high-tech. Managementul de proiect – în variantă modernă şi actuală presupune abordării europene şi internaţionale în orice proiect de CDI.  rezultatele proiectului cu impact tehnic. astfel:  proiectul CDI. sofisticaţia tehnologică. social şi de mediu la nivel internaţional. privind „excelenţa profesională”.   Managementul de proiect – în variantă modernă şi actuală aduce noi abordări privind viziunile de afaceri pe termen scurt şi focalizate doar pe rezultate. utilizând abilitatea managementului. de producţie şi economice. planificarea operaţională şi de marketing.  echipa de cercetare internaţională cu nivele de excelenţă în cercetare. cu utilizări ale procedurilor şi reglementărilor experimentate în plan mondial şi în conformitate cu strategiile ariei europene de cercetare şi ariei mondiale de cercetare.

Sunt cunoscute ca aplicabile. programe şi proiecte specifice.CAPITOLUL XX   TIPOLOGIA PROGRAMELOR ŞI PROIECTELOR DE CDI Aspecte generale În România ca şi în Uniunea Europeană sunt utilizate tot mai multe finanţări ale cercetării pe bază de proiecte şi de management de proiecte. programele sunt definite astfel: de sarcini specifice intercorelate.  un proiect complex sau un set de proiecte destinate realizării unui ciclu de afaceri. În sinteză. conduse şi coordonate în realizarea de obiective. o  serie    . coordonat în vederea îndeplinirii de obiective.  o organizaţie temporară în scopul elaborării şi realizării unor procese. proiecte cu finanţare publică sau privată. Programele se definesc ca fiind proiecte complexe sau portofolii de proiecte cu scopul îndeplinirii de obiective strategice şi de importanţă naţională sau internaţională.  un portofoliu de proiecte selectate şi planificate. etc.  parte a unui plan naţional de dezvoltare durabilă.

Proiectele reprezintă modalităţi de realizare de obiective propuse într-o succesiune logică de activităţi în scopul finalizării de investiţii în condiţii de risc şi de incertitudine. Proiectele pot fi şi părţi din programe. în vederea realizării unui obiectiv dintr-un domeniu de activitate.     Programele se clasifică după criterii. care stabileşte la rândul ei obiectivele iar acestea sunt raportate la intervalele de timp. astfel:  după nivelul raportării. .  programe de nivel regional şi local.  programe cu finanţare internă.  după sursa finanţării. în:  programe de nivel internaţional. Proiectele reprezintă o modalitate de organizare a resurselor umane. caracterizat prin parametrii cantitativi şi calitativi. în:  programe cu finanţare externă.  programe la nivel de organizaţie. materiale şi financiare.  programe de nivel naţional. având alocate resurse financiare. umane şi materiale. Abordarea programelor se face într-o abordare sistemică: printr-o politică adecvată se stabileşte o strategie.

 realizarea obiectivelor. .  consumul resurselor.  eficienţă.  eficacitate.  proiectarea obiectivelor.  calitate.  impact tehnico-economic.  formarea şi alocarea resurselor. Proiectele.  incertitudinea.  controlul bugetului.  riscul. înseamnă şi:  rezolvare de probleme.  impact social.  programarea perioadelor.  impact de mediu.  formarea şi alocarea bugetului.

astfel:  propunere de proiect.  organizarea activităţilor.  monitorizarea proiectului prin managementul de rezultate.   Desfăşurarea unui proiect se face în următorii paşi:  planificarea activităţilor.  implementarea proiectului.  controlul proiectului.  rezultatul proiectului. Etapele unui proiect descriptiv sunt:  definire (scop /ideea /conceptualizare /formulare /studii /strategii /aprobări /avize).  planificare(planificare resurse/stabilire costuri/proiect de bază/contracte şi termene/planificare în detaliu).  verificare (testare /evaluare internă /evaluare externă /analiza rezultatelor /diseminarea rezultatelor/ control financiar intern /control financiar extern /extensia proiectului) .  execuţie (echipa de lucru /sarcini /licitaţii /achiziţii /finalizare /control intermediar).  proiectul propriu-zis.  evaluarea proiectului. managementul de obiective şi managementul de excepţii. Abordarea proiectului se face printr-o abordare sistemică.

 reabilitarea Clasificarea proiectelor Proiectele sunt clasificate după criterii.  proiecte simple.  execuţia.  probe de verificare.  studii de fezabilitate.  criteriul sursei de finanţare:  proiecte cu finanţare publică.  punerea în funcţiune.  proiecte cu finanţare privată  proiecte cu finanţare mixtă.  proiecte independente.  exploatarea.   Etapele unui proiect-produs sunt:  lansare în execuţie.  amortizarea. . astfel:  criteriul gradului de complexitate  proiecte complexe integrate.

 proiecte pentru energie.  proiecte pentru protecţia mediului.  proiecte pentru sănătate.  proiecte pe termen mediu.  proiecte pentru industrie.  proiecte de produs.  criteriul domeniului economic sau utilizatorului final:  proiecte pentru învăţământ.  criteriul duratei finanţării:  proiecte pe termen lung.  proiecte de infrastructură informatică şi telecomunicaţii.  proiecte pentru administraţie publică.  proiecte pentru agricultură.  proiecte pe termen scurt.  proiecte pentru turism. .  proiecte de dezvoltare a resursei umane.  proiecte pentru construcţii cu destinaţie publică.  proiecte de dezvoltare industrială. Criteriul obiectului proiectului:  proiecte pentru construcţii cu destinaţie publică.  proiecte informatice.

 proiecte de dezvoltare agricolă.  proiecte de cercetare – dezvoltare.  proiecte pentru infrastructură.  proiecte imobiliare.  proiecte pentru proprietate intelectuală.  proiecte pentru apărare integrare NATO şi ordine publică. .  proiecte pentru turism şi agroturism.E.  proiecte de administraţie publică.  proiecte informatice.  proiecte de dezvoltare în domeniul educaţiei. Sinteza clasificării proiectelor cuprinde:  proiecte pentru mediu..  proiecte de integrare în U.  proiecte pentru IMM-uri.  proiecte de dezvoltare industrială şi comercială.

 partea desenată : schiţe/ desene/ planur / etc  partea virtuală: baze de date/ desene/ părţi serie pe CD/ etc. să îndeplinească  obiectivele programului CDI şi obiectivele speciale ale proiectului CDI. Sinteza tipologiei  Programele şi proiectele de CDI sunt adoptate într-o anumită tipologie care să satisfacă modul de finanţare al lor.  Partea cu elemente juridice: drepturi de proprietate/ relaţii de muncă/ etc.  partea cu elemente tehnice: caracteristici/ noutate/ realizabilitate/ fiabilitate/ calitate/ etc. să aplice o organizare compatibilă şi competitivă şi să valorifice prin transfer tehnologic rezultatele cercetării aferente programelor şi proiectelor CDI. să stabilească o strategie corespunzătoare. astfel:  partea scrisă: descrie / calcule/ tabele/ analize/ studii de fezabilitate/ contracte/ etc. să joace rol naţional şi/sau internaţional. un proiect are o structură. În general.  parte cu elemente de impact asupra mediului: nivel de poluare/ ecoeficienţă/ reciclabilitate/ etc.  Parte cu elemente economice: valoare/ costurivenituri/ profit/ amortizări/ management organizare/ etc. .

 selectarea ofertei de proiect. .  enunţarea rezultatului evaluării proiectului CDI.  evaluarea în panel a ofertei de proiect CDI.  elaborarea ofertei de proiect CDI.  înscrierea ofertei de proiect CDI online în sistemul informatic şi informaţional al organizaţiei de conducere şi coordonare a programelor de CDI (CNMP – ANCS/MEdCT).  negocierea ofertei de proiect în vederea contractării. în condiţiile respectării „ghidului ofertantului” şi „pachetului de informaţii”. dacă întruneşte punctajul necesar şi impus de organizaţia de conducere şi coordonare a programelor CDI.CAPITOLUL XXI  MATRICEA SINTEZĂ DE OFERTARE SI CONTRACTARE PROIECTE CDI Matricea sinteză de ofertare şi contractare proiecte CDI cuprinde:  enunţul deschiderii competiţiei.  identificarea ofertei de proiect CDI prin cadrul eliberat de organizaţia de conducere a programului CDI.  contractarea ofertei de proiect în condiţiile negociate cu organizaţia de conducere şi coordonare a programelor CDI.

Matricea sinteză de ofertare şi contractare proiecte CDI se proiectează şi se adaptează în funcţie de tipul de proiect CDI. de structura consorţiului de realizare al proiectului. economic şi societate.  finalizarea proiectului şi respectiv a contractului. de asigurarea naţională sau internaţională a finanţării proiectului. de gradul de tehnicitate. de valoarea bugetului. economic. de importanţa şi impactul implementării proiectului. de mediu şi social. de structura bugetului proiectului. de complexitatea proiectului CDI. ofertei online cu organizaţia de conducere şi coordonare a programelor CDI. în industrie.  derularea contractului cu proiectul CDI. informatizare şi inteligenţă al proiectului şi de nivelul diseminării cunoştinţelor şi informaţiilor noi obţinute în cadrul proiectului CDI contractarea .  impactul tehnic.  transferul tehnologic al rezultatelor proiectului CDI pentru valorificarea lui. de perioada de realizare a proiectului.  evaluarea şi monitorizarea proiectului CDI şi respectiv a contractului.

Preţul proiectelor se poate exprima ca preţ estimat şi ca preţ efectiv realizat şi se bazează pe costurile estimate actualizate reprezentate şi prin marja de risc a celui ce execută proiectul / proiectele CDI. cu adjudecare directă sau prin competiţie deschisă – licitaţii şi cu contractori ce pot fi organisme naţionale.produs / piaţă / preţ / promovare se aplică şi în domeniul proiectelor. private. . cu mai mulţi sau mai puţini solicitanţi în funcţie de domeniul proiectului. etc. Piaţa proiectelor poate fi mai largă sau mai restrânsă. publice.CAPITOLUL XXII MANAGEMENTUL DE PROIECT CDI PRIN MARKETING MIX     Conceptul de marketing cu cei 4P . persoane fizice şi/sau juridice. internaţionale. Proiectul ca produs este supus concurenţei de pe piaţa proiectelor ce cuprinde ofertanţi sau contractori de proiecte / clienţi sau beneficiari / realizatori / finanţatori. privind produs / piaţă / preţ / promovare sau publicitate. prin marketingul pentru proiect şi prin marketingul pentru obiectul / obiectivul proiectului.

Promovarea sau publicitatea proiectului / proiectelor CDI se face prin lansarea de oferte de proiecte CDI utilizându-se acţiunile suport de informare clasice sau virtuale cu toate obiectivele aferente acestor proiecte. împreună cu profitul celui ce execută proiectul CDI.   Preţul proiectelor efectiv realizat însumează în general costurile directe şi costurile indirecte de execuţie a proiectului / proiectelor. Matricea marketingului mix pentru managementul de proeict este exprimată astfel: MARKETING MIX → MANAGEMENT DE PROIECT CDI POLITICI STRATEGII PENTRU TACTICI / INSTRUMENTE PRODUS PIAŢĂ PREŢ PROMOVARE / PUBLICITATE .

 comunicarea defectuoasă. precum:  activităţi neterminate. . Managerul de proiect nu trebuie să considere timpul ca fiind circular.CAPITOLUL XXIII MANAGEMENTUL TIMPULUI ÎN PROIECTELE CDI     Managementul timpului joacă un rol important în managementul proiectului pentru realizarea „la timp” a proiectului de cercetare. dacă se doreşte ca realizarea proiectului să nu fie compromisă. ci numai ca fiind numai liniar. În evaluarea managementului timpului.  decizii întârziate. Managementul timpului obligă membrii echipei de cercetare săşi proiecteze „un calendar de buzunar” în vederea notării fiecărei cerinţe apărute şi în vederea verificării realizării fiecărui eveniment important. există depistate multe activităţi care „răpesc timpul” şi care distorsionează realizarea proiectului de cercetare.

Procedura cu reguli pentru managementul timpului este proiectată prin managementul proiectului şi managerul de proiect. astfel:  analiza timpului alocat proiectului de cercetare. apeluri telefonice necontrolate.  focalizarea prin oportunităţi.  instruirea personalului de cercetare.  planificarea perioadelor de timp pentru activităţi importante.  necorectarea unor erori.  utilizarea managementului prin excepţii. .  utilizarea delegărilor.   lipsa unei planificări pe termen lung.  delegarea nepotrivită.  stabilirea priorităţilor.  vizitatori neanunţaţi.  şedinţe interminabile.  eliminarea lucrurilor neimportante.  stabilirea costurilor pe activităţi.  clasificarea activităţilor.  decizii rapide.  prevenirea amânărilor.

 analiza obiectivelor.  concentrarea pe obiective şi nu pe activităţi.  stabilirea limitelor de timp pentru fiecare sarcină. .  dezvoltarea unei filosofii personale a timpului.  prima oră din ziua de lucru este productivă.  evitarea amânărilor.  a nu se pierde timpul pe lucruri puţin importante.  eliminarea crizelor.  programarea timpului în fiecare zi.  listă cu „lucruri care trebuie făcute”.  îmbunătăţirea managementului timpului.  utilizarea jurnalului periodic pentru analiza timpului.  stabilirea obiectivului major şi realizarea lui. se proiectează următorii paşi de urmat:  clasificarea obiectivelor proiectului.  Paşii managementului eficient al timpului în managementul de proiect Pentruoptimizareamanagementuluitimpuluiîntr-un management de proiect.  terminarea lucrului început.  planificarea timpului.

CAPITOLUL XXIV METODOLOGIA DE PROTECŢIE ŞI GESTIUNE A PROPRIETĂŢII INTELECTUALE ÎN CADRUL PROIECTELOR DE CDI     Subcapitolul 1 – Aspecte generale Subcapitolul 2 – Protecţia drepturilor de autor în cadrul proiectelor CDI Subcapitolul 3 – Protecţia invenţiilor în cadrul proiectelor CDI Subcapitolul 4 – Obiectele de proprietate industrială orientate către activitatea firmelor Subcapitolul 5 – Desenele şi modelele industriale  .

cuprind cadrul legal de tratare şi implicare asupra drepturilor celor implicaţi în realizarea de activităţi intelectuale în domeniile industrial şi ştiinţific. proprietatea intelectuală indică apartenenţa acesteia la domeniul juridic.Subcapitolul 1 (  ) Aspecte generale  Orientarea metodologică de protecţie şi gestiune a proprietăţii intelectuale în cadrul proiectelor de cercetare-dezvoltareinovare cuprinde ca obiective principale:  Utilizarea descrierii fundamentale a proprietăţii intelectuale în conexiune cu preocupările ştiinţifice ale autorilor cercetători din cadrul proiectului CDI.  Practicarea şi oferirea de exemple. asupra apărării autorilor din punct de vedere moral şi economic dar şi din punct de vedere al promovării şi inovării şi rezultatelor sale. de produse de proprietate intelectuală şi industrială specifice domeniilor tehnice aferente proiectelor de CDI. în domeniul investiţiilor.  Generalităţile privind metodologia de protecţie şi gestiune a proprietăţii intelectuale şi industriale. în contextul factorului economico-financiar.  Prezentarea strategiilor de protecţie a proprietăţii intelectuale. . inclusiv a proprietăţii industriale. conexat cu domeniul economic şi tehnic alături de implicaţiile de mare complexitate socială şi politică. Prin definiţie.

Dreptul de autor cuprinde creaţiile care rezultă prin modul de expunere sau materializare a ideilor autorului.          Concret. mărcile de servicii. Drepturile conexe drepturilor de autor se referă la unele creaţii intelectuale. . descoperirile ştiinţifice – proprietate intelectuală şi proprietate industrială. un articol. Autorul se defineşte ca fiind persoana cu ideea materializată ulterior printr-o formă de expresie specifică şi căreia i se garantează drepturile de proprietate intelectuală. proprietatea intelectuală cuprinde drepturile legate de: invenţiile din orice domeniu – proprietate industrială. mărcile de fabrică sau de comerţ. etc. fie un proiect. aceasta referindu-se fie la un singur autor fie la mai mulţi autori sub numele de coautori. protecţia împotriva concurenţei neloiale şi toate celelalte drepturi care decurg din activitatea intelectuală în domeniul industrial.proprietate industrială. denumirile şi alte indicaţii geografice . ştiinţific . desenele şi modelele industriale . o carte. creându-se premisele ca orice creaţie să fie expusă şi exploatată potrivit dorinţei autorului acesteia.proprietate industrială. Paternitatea este definită prin calitatea persoanei care este autorul unei creaţii. o soluţie tehnică.proprietate industrială.

ID =  Prioritatea unei creaţii intelectuale este dată de momentul la N lucrari  care este creată şi evidenţiată prin documente cu credibilitate. Caracterizarea calităţii unui autor. . Originalitatea unei creaţii intelectuale este dată de prioritatea absolută şi integrală a creaţiei. unei lucrări sau unei manifestări ştiinţifice se face printr-un indicator definit ca indice de sindicalizare     N autori  după „Dorin Isac”. Autenticitatea unei creaţii intelectuale este dată de faptul că ea provine de la autorul care a realizat-o.

Caracterul invenţiei poate să definească creaţia intelectuală.  existenţa caracterului creativ.  brevete de invenţii. (•)   Subcapitolul 2 Protecţia drepturilor de autor în cadrul proiectelor CDI Drepturile de autor sunt protejate în baza Legii nr. Drepturile de autor se referă la :  programe software de calculator. fie „invenţie” fie „inovaţie”. documentaţie depusă prin intermediul unei „cereri de brevet”. Constatarea caracterului de invenţie se face prin examinare de fond a documentaţiei tehnice specializate denumite „descrierea invenţiei”. exprimă:  noutatea.  aplicabilitatea.  Invenţiile. care protejează şi drepturile conexe.    . 8/ 1996. Caracterul de invenţie brevetabilă este constatat de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci. adică ea nu a mai existat anterior. în general.  baze de date.

se numeşte inventator / inventatori. obţinerea unui brevet de invenţie este similară obţinerii protecţiei pentru invenţie. .  Din punct de vedere al protecţiei. invenţia este produsul creaţiei intelectuale iar brevetul de invenţie este documentul legal prin care statul recunoaşte drepturile legale aferente. ca persoană fizică sau juridică / persoanele fizice sau juridice cu vocaţia să ceară acordarea unui brevet de invenţie.  În accepţiunea legii. Subcapitolul 3 () Protecţia invenţiilor în cadrul proiectelor CDI  Protecţia invenţiilor este normată de Legea nr.  orice altă persoană fizică sau juridică căreia autorul i-a cedat drepturile sale. acordarea unui brevet de invenţie.  angajatorul autorului. a fost completată şi republicată.  De aceea.  În procesul de obţinere a protecţiei se identifică trei persoane fizice sau juridice cu roluri determinate şi responsabile. astfel:  autorul invenţiei sau coautorii invenţiei ca persoane fizice ce au contribuit la realizarea invenţiei care. astfel:  autorul / coautorul invenţiei.  solicitantul brevetului de invenţie. 64/ 1991 care. sunt protejate numai invenţiile care îndeplinesc condiţiile legale şi pentru care s-a solicitat autorităţii naţionale.

 utilizarea produsului şi folosirea.  situaţia în care inventatorul a realizat o invenţie în condiţiile în care angajatorul are un contract de cercetare şi invenţia e legată de tema contractului de cercetare. în cazul în care obiectul brevetului este un procedeu.  situaţia în care inventatorul are încredinţată o misiune cu caracter creativ din partea angajatorului. ce poate să aibă sau nu legătură cu profilul firmei angajatului. distinge următoarele situaţii diferite:  situaţia în care inventatorul este angajat şi realizează o invenţie. fiind şi proprietarul drepturilor exclusive pe durata de valabilitate a brevetului care se referă la:  fabricarea.  brevetului de invenţie. Procesul de brevetare este conform legii brevetelor de invenţie şi cuprinde un număr de proceduri obligatorii derulate pe o perioadă determinată de achitarea de taxe legale şi de interesele solicitantului. Datorită legii româneşti. oferirea spre vânzare. brevetul de invenţie aparţine autorului iar calitatea inventatorului de a fi angajat. titularul . oferirea spre vânzare . ca persoană fizică sau juridică abilitată să se bucure de drepturile care rezultă prin obţinerea brevetului de invenţie. folosirea. în cazul în care obiectul brevetului este un produs.

elaborarea documentaţiei minime şi a cererii. depunerea documentaţiei minime şi a cererii.  procedura publicării cererii iniţierea  publicării cererii de către autoritate. constituirea depozitului reglementar. de solicitant. astfel:  procedura înregistrării cererii de brevet de invenţie:      iniţierea procedurii. plata unei taxe de publicare. .  examinarea de fond (noutate / caracter creativ / aplicabilitate).  solicitarea protecţiei internaţionale prin depunerea cererii într-un  interval de cel mult 12 luni de la depunerea cererii în România.  nume solicitant. dându-se informaţiile de identificare: nume inventator.  titlul invenţiei.  rezumatul cererii de brevet de invenţie.  aducerea la cunoştinţa opiniei publice a faptului că există o cerere de  brevet de invenţie. Procesul de brevetare este subordonat ca desfăşurare unor proceduri de bază. plata unei taxe de înregistrare.   procedura principală de examinare în fond: iniţierea  examinării de către cererea solicitantului. achitarea taxei legale specifice.

unei entităţi / firme sau persoane.  iniţierea procedurii de menţinere în vigoare. ceea ce înseamnă că titularul permite – contra cost .  transmiterea prin cesiune.  procedura de menţinere în vigoare a brevetului de invenţie.. să aibă acces la drepturile exclusive. unei persoane sau unei firme să se bucure de toate drepturile avute anterior de acesta. privind brevetul..eliberării brevetului de invenţie:  iniţierea eliberării brevetului.  absenţaunor eventuale contestaţii ale procedurilor administrative de acordare a brevetului.  plata de taxe de anuitate.  solicitare de menţinere în vigoare. Căile prevăzute de legislaţia românească de efectuare şi caracterizare a tranzacţiei sunt:   transmiterea prin licenţă¸ceea ce înseamnă că titularul permite – contra cost . procedura  .  plata taxelor de eliberare. Dreptul asupra brevetului de invenţie după eliberarea brevetului de invenţie  Transmiterea drepturilor exclusive prevăzute de lege în legătură cu un brevet de invenţie se face prin includere în circuitul de valori  utilizându-se procedeul tranzacţiei de către titularul brevetului de invenţie sau de către un concurent al acestuia.

adică know-how-ul – “marfa deosebit de preţioasă”.      Importanţa şi valoarea brevetului de invenţie Importanţa şi valoarea brevetului. rezultând cunoştinţe noi atât tehnice cât şi tehnologice. pot fi identificate astfel:  momentul depunerii cererii de brevet de invenţie. apar numai după aplicarea invenţiei. aceştia devenind interesaţi. de a susţine aplicarea şi valorificarea invenţiei sale.  oportunitatea protecţiei internaţionale. Strategia de protejare a soluţiilor brevetului de invenţie Datorită imposibilităţii economice a inventatorului.  oportunitatea dezvoltării de elemente de know-how în jurul unui brevet sau a unui sistem de brevete de invenţie. noutăţile şi succesul unei afaceri. acesta existând numai dacă există un beneficiar. Aceste momente. care îl recunoaşte ca atare şi poate obţine în final efecte economice. în anumite momente ale procesului de brevetare.  oportunitatea transmiterii de drepturi. ca persoană fizică. brevetul ajunge în majoritatea cazurilor. în deciziile cu privire la brevetul de invenţie. la agenţii economici interesaţi de brevet. . Know-how-ul rezultat nu oferă nici un drept exclusiv.

mărci de produs. etc. mărci figurative sau mărci combinate. în general. denumiri de origine. Mărcile. asigură titularului (agentului economic). dreptul de a oferi sau comercializa sau a deţine produse sau ambalaje marcate. astfel: dreptul de a aplica semnul mărcii pe produse sau pe ambalaje. indicaţii.    . fiind “apărate eforturile firmelor pentru asigurarea unor condiţii corecte şi transparente pe piaţă”. serviciilor şi firmelor producătoare. acestea fiind mărci verbale. Producţia mărcilor în România este dată de legea 84/1998. “drepturi în exclusivitate. mărci de servicii.    Mărcile. dreptul de a importa sau exporta produsele sub semnul mărcii  dreptul de a utiliza semnul mărcii pe documente pentru publicitate. sunt semne distincte care pot să confere identitate produselor.Subcapitolul 4 ( ) Obiectele de proprietate industrială orientate către activitatea firmelor  Obiectele de proprietate industrială ale unei firme sunt sintetizate în:      mărci de fabrică. în general.

prin procesul de protecţie a lor şi prin procedurile aferente procesului. la personalizarea firmei.  etapa publicării mărcii. Mărcile firmei pot fi tranzacţionate prin licenţiere sau cesionare. acţionând prin următoarele funcţii:  funcţia de diferenţiere a produselor şi serviciilor. în proiectul activităţilor economice desfăşurate de firmă.   Rolul mărcii. . ceea ce conduce la stabilizarea consumatorilor.  etapa examinării mărcii.  funcţia de capitalizare. la protejarea firmei şi la încurajarea firmei. la capitalizarea investiţiilor realizate de beneficiar. Procesul de protecţie a mărcilor presupune desfăşurarea următoarelor etape:  etapa înregistrării cererii de obţinere a mărcii. ceea ce conduce la individualizarea firmei. ceea ce conduce la o promovare sigură a produselor şi a serviciilor.  funcţia de garanţie a calităţii. de indicare a originii lor.  funcţia de reclamă. ceea ce conduce la transmiterea din partea firmei a unui mesaj socio-uman şi tehnico-ştiinţific către toţi consumatorii.  funcţia de protecţie a consumatorilor. ceea ce conduce la garantarea calităţii şi protejarea consumatorilor. este foarte important şi determinant. la o comunicare orientată fără interferenţe nedorite între produse şi comercianţi.

 procesul de protecţie a unei mărci trebuie să înceapă cu cel puţin 18 luni înainte de lansarea pe piaţă a produsului.  Fiecare etapă din procesul de protecţie a mărcii este materializată prin procedură de etapă. Strategia de protecţie a mărcilor trebuie să ţină seama de următoarele cerinţe:  nu se recomandă ca o marcă să fie asociată sau identică cu numele firmei.  demararea protecţiei internaţionale trebuie începută după obţinerea mărcii naţionale. . caracteristică acesteia.

privind autorul. . Procesul de protecţie a desenelor şi a modelelor industriale are la bază un set de proceduri aplicabile în etape. prezentând aspecte juridice analoage similare brevetelor de invenţie. În general.  etapa examinării cererii de acordare a protecţiei.  Caracteristicile de bază ale desenelor şi ale modelelor industriale sunt definite.  presupun existenţa unui produs corespunzător consumatorilor. () Desenele şi modelele industriale  În general. astfel: nu  au un rol funcţional. desenele industriale reprezintă elemente estetice plane prin care un produs are altă modalitate de expresie.modeleleindustrialereprezintăelemente tridimensionale prin care un produs are altă modalitate de expresie în scopul credibilităţii în faţa consumatorilor. ci numai estetic.  Subcapitolul 5 cerinţelor şi nevoilor  Protecţia desenelor sau a modelelor industriale se face în baza legii numărul 129/1993.  etapa cererii de acordare a protecţiei. astfel:  etapa depunerii cererii de înregistrare a desenului/modelului industrial. solicitantul şi titularul şi chiar autorul angajat.

autorul poate să se bucure de avantajele economice cuvenite. interferenţe între formele de exprimare ale proprietăţii industriale. fabricarea. fie o marcă sau fie un model industrial. în scopul comercializării.     Autorul desenelor şi/sau al modelelor industriale. Strategia de protecţie a desenelor şi a modelelor industriale se referă la ansamblul acestora. impactul/stocarea. se interzic terţilor următoarele probleme:       reproducerea. ca şi la drepturile autorului brevetului de invenţie. folosirea/utilizarea. După obţinerea protecţiei titularului drepturilor exclusive. Drepturileautoruluisaualeautoruluiangajatal desenelor/modelelor industriale. fie o invenţie. comercializarea/oferirea sper vânzare. poate să fie cunoscut şi poate să i se facă cunoscută identitatea şi apartenenţa. în urma cărora. oferirea spre vânzare sau folosirea sesenului sau a modelului industrial al produsului în care este încorporat. adeseori. sau altfel spus. desenele şi modelele industriale apar după ce apar brevetele de invenţie şi/sau mărcile. . întrucât produsele nu pot exista prin ele şi mai mult. pot avea loc. se pot transmite prin licenţă sau prin cesiune. un produs ca proprietate industrială poate fi exprimat succesiv. În viaţa economică şi industrială privind proprietatea industrială per ansamblu.

iniţierii de negocieri in vederea comercializării. . În concluzie. fapt ce conduce la stabilirea “valorii”. când este vorba de domeniul cercetării sau de unităţile de cercetare. deoarece tranzacţionarea de bunuri şi servicii este bine să-ţi aparţină. proprietatea intelectuală şi proprietatea industrială trebuie să reflecte. adică promovarea adevăratei competenţe sau a falsei competenţe. se petrece concurenţa loială.     Tot în viaţa economică şi industriala. unde promovarea adevăratei competenţe este apărată prin normele şi reglementările deontologice ale cercetării. mărci de fabrică şi de produs. în ansamblul măsurilor care permite păstrarea pieţei libere.cumpărare. se petrec aceleaşi fenomene de concurenţă loială sau neloială. Tot în viaţa economică şi industrială. evaluate şi aplicate. mărci de servicii. Evaluarea proprietăţii intelectuale ca şi proprietatea industrială este obligată să fie făcută. toate soluţiile originale şi toate creaţiile tehnico-ştiinţifice indiferent din ce domenii fac parte acestea şi să fie materializate prin brevete de invenţii. toate ideile originale. care prin eliminare. ori ceea ce îţi aparţine este materializat numai prin proprietatea industrială şi proprietatea intelectuală. Ori. tocmai utilizarea corectă a proprietăţii industriale reprezintă calea spre asigurarea concurenţei loiale. datorită faptului că acestea intră în acţiuni de vânzare . prin formele lor de manifestare. poate să apară şi concurenţa neloială. desene industriale şi modele industriale şi toate în ansamblul lor să fie protejate.