4

Autori: Mihaela Singer
Cristian Voica
Referenþi: Cristian Alexandrescu
Dan Brânzei
Vasile Berinde
Ion Chiþescu
Ion D. Ion
Severius Moldoveanu
Dorin Popovici
Liliana Preoteasa
Gabriela Streinu-Cercel
Redactare: Corina Cîrtoaje
Tehnoredactare: Andrei Cîrtoaje
© 2004 – Editura SIGMA
Toate drepturile asupra prezentei ediþii aparþin Editurii SIGMA. Nici o parte a
acestei lucrãri nu poate fi reprodusã fãrã acordul scris al Editurii SIGMA.
5
Pe orice dreaptã existã douã sensuri opuse; orice punct de pe dreaptã împarte dreapta
în douã semidrepte corespunzãtoare celor douã sensuri.
Se numeºte axã numericã (axa numerelor sau axã de coordonate) o dreaptã pe care
sunt fixate: un punct numit origine, un segment considerat unitate ºi un sens numit sensul
pozitiv (corespunzãtor uneia dintre semidreptele determinate de origine). Notãm originea
unei axe numerice cu O iar axa cu Ox sau Oy sau Oz. Punctul O împarte axa Ox în
semidreapta pozitivã (corespunzãtoare sensului pozitiv) ºi semidreapta negativã. Un punct
A de pe o axã numericã are abscisa (coordonata) numãrul a, dacã A se aflã pe semidreapta
pozitivã la distanþa a de origine, a U 0 ºi A are abscisa b = –a, dacã se aflã pe semidreapta
negativã. Notãm A(a) pentru a evidenþia faptul cã punctul A are abscisa a.
Puteri
Pentru orice n iq, n U 2 ºi a g4, puterea n a lui a este produsul a n factori egali cu a.
Notãm a a a a
n
n
· ⋅ ⋅ ⋅ ...
factori
1 2 4 3 4
; n se numeºte exponent, iar a se numeºte bazã.
Prin convenþie, a
1
= a, a
0
= 1.
Pentru a ≠ 0, definim
1
n
n
a
a

· , n i q.
Pentru orice numãr pozitiv a ºi orice numãr natural par n U 2, numãrul notat a
n
,
numit rãdãcina de ordin n a lui a, sau radical indice n din a, este soluþia pozitivã a
ecuaþiei x
n
= a.
Pentru orice numãr real a ºi orice numãr natural impar n, 1 n ≠ , numãrul notat a
n
,
numit rãdãcina de ordin n a lui a, sau radical de ordinul n din a, este soluþia realã a
ecuaþiei x
n
= a.
Fie a > 0 ºi r un numãr raþional, r
m
n
· , mim , niq, n U 2. Atunci a a
r m n
· .
Numãrul a
r
se numeºte puterea de exponent r a lui a.
Operaþii pe Z. Proprietãþi
Pentru orice numere reale a, b, c au loc urmãtoarele egalitãþi:
1) a + b = b + a (comutativitate)
Numere reale
Distanþa dintre douã puncte A(a) ºi B(b)
situate pe axa numerelor, notatã d(A, B) sau AB,
este d(A, B) = | a B b|.
Clasa a IX-a
Valoarea absolutã (modulul) unui numãr real a, este numãrul a
a a
a a
·
− <
R
S
T
,
,
dacã 0
dacã
U
0
.
O(0) E(1) E\ (–1) –2 –3
P(b)
2 3 A(a)
Axa numerelor
6
2) a + (b + c) = (a + b) + c (asociativitate)
3) a + 0 = 0 + a = a (element neutru)
4) a + (–a) = (–a) + a = 0 (element opus)
5) ab = ba (comutativitate)
6) a(bc) = (ab)c (asociativitate)
7) a(b + c) = ab + ac (distributivitate)
8) a · 1 = 1 · a = a (element neutru)
9)
1 1
1 a a
a a
⋅ · ⋅ · , pentru 0 a ≠ (element inversabil)
Pentru a, b reale ºi n, k naturale impare sau a, b pozitive ºi n, k naturale, avem:
n n
a a · ;
n n n
ab a b · ⋅ ; , 0
n
n
n
a a
b
b
b
· ≠ ;
n n
a b a b < ⇔ < ;
nk k n
a a · ;
k n nk
a a · .
Medii
Media aritmeticã a numerelor reale a
1
, a
2
... a
n
, n U 2, este numãrul
a a a
n
n
- - -
1 2
...
.
Media armonicã a numerelor reale pozitive nenule a
1
, a
2
... a
n
, n U 2, este
n
a a a
n
- - -
1 1 1
1 2
...
.
Media geometricã a numerelor reale pozitive a
1
, a
2
... a
n
, n U 2, este numãrul a a a
n
n
1 2
... .
Proprietãþi ale relaþiei de ordine
Fie a, b, c, d numere reale.
J Dacã a T b ºi c T d , atunci a + c T b + d (adunarea este compatibilã cu relaþia T ).
J Dacã a ºi b au acelaºi semn, atunci produsul ab este pozitiv. În consecinþã a
2
U 0.
Dacã a ºi b au semne contrare, atunci produsul ab este negativ.
J Dacã a ºi b sunt nenule ºi au acelaºi semn, atunci
a
b
este pozitiv.
Dacã a ºi b sunt nenule ºi au semne contrare, atunci
a
b
este negativ.
J Dacã a < b, atunci –a > Bb .
J Dacã 0 < a T b, atunci
0
1 1
<
b a
T
.
J Dacã 0 T a T b ºi 0 T c T d , atunci 0 T ac T bd .
J Dacã a T b ºi c > 0 , atunci ac T bc ºi
a
c
b
c
T .
J Dacã a T b ºi c < 0 , atunci ac U bc ºi
a
c
b
c
U .
Inegalitãþi elementare
Inegalitatea sumei de pãtrate. Pentru a, b i Z, avem: a
2
+ b
2
U 2ab.
Inegalitatea Cauchy-Buniakowski-Schwartz. Pentru orice n i q*, a
1
, a
2
, ..., a
n
i Z,
b
1
, b
2
, ..., b
n
i Z, avem:
2 2 2 2 2 2 2
1 1 2 2 1 2 1 2
( ... ) ( ... )( ... )
n n n n
a b a b a b a a a b b b - - - - - - - - - T .
7
Elemente de logicã matematicã
Propoziþii
Un enunþ care este fie adevãrat, fie fals, se numeºte propoziþie.
Valoarea de adevãr a unei propoziþii este 1 dacã propoziþia este adevãratã, sau 0 dacã
propoziþia este falsã. Notãm v(p) valoarea de adevãr a propoziþiei p.
Conjuncþia propoziþiilor p, q este propoziþia notatã p∧q, cu valoarea
de adevãr v(p ∧ q) = v(p)·v(q). Propoziþia p ∧ q se citeºte „p ºi q”.
Disjuncþia a douã propoziþii p, q este propoziþia notatã p ∨ q, cu
valoarea de adevãr v(p ∨ q) = v(p) + v(q) – v(p) · v(q). Propoziþia p ∨ q
se citeºte „p sau q”.
Implicaþia propoziþiilor p, q este propoziþia notatã p → q, cu valoarea
de adevãr v(p → q) = 1 – v(p) + v(p) · v(q). Propoziþia p → q se citeºte
„ p implicã q”, „dacã p, atunci q”, „ q pentru cã p” sau „ din p rezultã q”.
Echivalenþa propoziþiilor p, q este propoziþia notatã p ↔ q, cu valoarea
de adevãr v(p ↔ q) = 1 – v(p) – v(q) + 2v(p) · v(q). Propoziþia p ↔ q se
citeºte „p este echivalent cu q”, „p dacã ºi numai dacã q”, „condiþia
necesarã ºi suficientã pentru p este q”.
Negaþia propoziþiei p este propoziþia notatã

p sau p cu valoarea de
adevãr v(

p) = 1 – v(p). Propoziþia

p se citeºte „negaþia lui p” sau „non p”.
F

G

F G ∨

Aproximãri
Partea întreagã a unui numãr real a este cel mai mare numãr întreg, notat [a],
mai mic sau cel mult egal cu a, deci [a] T a < [a] + 1. Partea fracþionarã a numãrului
a este {a} = a – [a].
Pentru orice x i Z, trunchierea lui x de ordin i, i im, este numãrul [x]
i
= [x · 10
–i
]10
i
.
Spunem cã a aproximeazã prin lipsã numãrul x cu eroarea k, dacã a T x T a + k
(adicã 0 T x – a T k). Numãrul a aproximeazã numãrul x prin adaos cu eroarea k, dacã
a – k T x T a. Numãrul a aproximeazã pe x cu eroarea k dacã a – k T x T a + k.
Rotunjirea unui numãr real x la ordinul i, i i m, este numãrul cel mai apropiat de
x, ales dintre aproximãrile prin lipsã ºi prin adaos de ordinul i, ale lui x.
F

G

F→ G

F

G

F

G

F

F

Inegalitatea mediilor. Pentru n iq, n U2 ºi a
1
, ... a
n

gZ
+
*
, avem
n
a a a
a a a
a a a
n
n
n
n
n
1 1 1
1 2
1 2
1 2
- - -
- - -
...
...
...
T T .
Egalitatea are loc dacã ºi numai dacã a
1
= a
2
= ... = a
n
.
8
Inducþie matematicã
Principiul inducþiei. Considerãm un ºir de propoziþii p(0), p(1),..., p(n), ... . Dacã:
p(0) este adevãratã ºi „∀ k i q, p(k) → p(k + 1)“ este adevãratã, atunci „∀ n i q, p(n)”
este propoziþie adevãratã.
Pentru orice propoziþii p ºi q menþionãm:
Legea dublei negaþii: p ↔ p
Legea terþului exclus: v(p ∨ p) = 1
Legea reducerii la absurd: ( p q → )↔( q

p)
Predicate
Un predicat este un enunþ care depinde de una sau mai multe variabile ºi care devine
propoziþie oricum am înlocui variabilele cu valori alese dintr-o mulþime datã. Mulþimea
din care variabilele iau valori se numeºte mulþimea de definiþie sau domeniul predicatului.
Notaþia P : „p(x), x i D“ semnificã faptul cã domeniul predicatului P este mulþimea D.
Un predicat P: „p(x), x i D“ are mulþimea de adevãr formatã din toate elementele a i D
pentru care p(a) este o propoziþie adevãratã. Mulþimea de adevãr a unui predicat „p(x;y),
x i S, y i T“ este formatã din toate perechile (a;b) cu a i S, b i T pentru care p(a;b) este
o propoziþie adevãratã.
Fie predicatul „p(x), x i D“. Propoziþia „pentru orice valoare x are loc p(x)“ se numeºte
propoziþie universalã asociatã predicatului p(x) ºi se noteaz㠄µ x, p(x)“ sau „µ x i D, p(x)“.
Propoziþia „µ x, p(x)“ este adevãratã dacã oricum am înlocui variabila x cu valoarea v în
predicatul p(x), propoziþia p(v) este adevãratã. Dac㠄existã cel puþin o valoare x
0
astfel
încât p(x
0
) este falsã“, atunci propoziþia „µ x, p(x)“ este falsã.
Fie p(x) un predicat cu domeniul D. Propoziþia „existã cel puþin o valoare a variabilei
x astfel încât p(x) sã fie adevãrat㓠se numeºte propoziþie existenþialã asociatã predicatului
p(x) ºi se noteaz㠄j x, p(x)“ sau „j x i D, p(x)“. Propoziþia „j x, p(x)“ este adevãratã
dacã existã valoarea v astfel încât propoziþia p(v) este adevãratã. Dac㠄nu existã nici o
valoare x
0
astfel încât p(x
0
) sã fie adevãratã“, atunci propoziþia „j x, p(x)“ este falsã;
scriem „ , ( ) x p x ∃ “.
Fie „x i D, p(x)“ un predicat. Negaþia propoziþiei „µ x, p(x)“ este propoziþia „j x, p(x)“.
Negaþia propoziþiei „j x, p(x)“ este propoziþia „µ x, p(x)“.
Fie P: „x i D, p(x)“ ºi T: „x i D, t(x)“ douã predicate. Predicatul T se numeºte
consecinþã logicã a predicatului P (notãm P T → ) dacã, pentru orice valoare x, propoziþia
( ) ( ) p x t x → este adevãratã. În acest caz, P se numeºte condiþie necesarã pentru T, iar T
se numeºte condiþie suficientã pentru P.
Douã predicate „p(x), x ∈S ” ºi „q(x), x∈T ” se numesc echivalente dacã S = T ºi
propoziþia „ ∀ x ∈T , p(x) ↔ q(x)” este adevãratã.
9
Mulþimi
Considerãm mulþimile cu care lucrãm incluse într-o mulþime notatã T ºi numitã
mulþime totalã.
Mulþimea A este inclusã în mulþimea B, scriem A _ B, dac㠄∀ x gT, x gA → x gB”
este propoziþie adevãratã.
Complementara mulþimii A este mulþimea notatã A (sau C
T
A, sau CA), formatã din
elementele lui T care nu aparþin lui A.
{ ¦
, A x x T x A · ∈ ∉ .
Intersecþia mulþimilor A ºi B este mulþimea notatã A O B formatã din elementele
lui T care aparþin lui A ºi B. A B x x T x A x B ∩ · ∈ ∈ ∧ ∈ { , }
Reuniunea mulþimilor A ºi B, notatã A N B, este mulþimea formatã cu elementele lui T
care aparþin sau lui A, sau lui B. A N B = x x T x A x B ∈ ∈ ∨ ∈ ,
m r
Diferenþa mulþimilor A ºi B este mulþimea notatã A – B, formatã din elementele care
aparþin lui A ºi nu aparþin lui B.
{ ¦
\ A B x x A x B · ∈ ∧ ∉ .
Notãm q* = q – {0}, Z* = Z – {0} etc.
Notãm cu |A| numãrul de elemente ale mulþimii finite A. Mulþimea cu 0 elemente
(fãrã elemente) se numeºte vidã ºi se noteazã cu ∅. Avem | | | | | | | | A B A B A B · - − N O .
Mulþimea pãrþilor mulþimii A este P (A) = { X | X _ A }.
Numim produs cartezian al mulþimilor A ºi B mulþimea notatã ADB a perechilor
ordonate având primul element din A ºi al doilea din B. AD B = {(x, y) | x i A ºi y i B}.
Produsul cartezian al mulþimilor A
1
, A
2
, ..., A
n
este
A
1
D ... D A
n
= {(x
1
, x
2
, ..., x
n
) | x
1
iA
1
, ... x
n
iA
n
}.
Repere carteziene
Înþelegem prin sistem ortogonal (reper cartezian), notat xOy,
un sistem format din douã axe de coordonate perpendiculare, cu
originea comunã O, pe care se considerã aceeaºi unitate de mãsurã
ºi sensurile convenþionale.
Fiind dat un sistem ortogonal, unui punct P din plan i se asociazã în mod unic o pereche
ordonatã de numere reale (a; b) numite respectiv abscisa (a) ºi ordonata (b) ale punctului P.
Abscisa ºi ordonata unui punct dat P se numesc coordonatele punctului P. Notãm P(a; b).
Un reper cartezian xOy în plan determinã o împãrþire a planului în patru cadrane:
I , | , · > > M x y x y
b g
n s
0 0 , II , | , · < > M x y x y
b g
n s
0 0 ,
III , | , · < < M x y x y
b g
n s
0 0 , IV , | , · > < M x y x y
b g
n s
0 0 .
10
Funcþii
Definiþii.
O funcþie exprimã o asociere între douã mulþimi A ºi B, prin care fiecãrui element din
mulþimea A îi corespunde un singur element din mulþimea B.
Mulþimea A se numeºte domeniul funcþiei f , mulþimea B se numeºte codomeniu.
Elementele din A se numesc argumente sau variabile, elementele lui B se numesc valori.
Pentru x i A, f (x) se numeºte imaginea lui x.
Notãm f : A →B, sau A B
f
→ , sau
f
x y a , x i A, y i B.
Funcþia realã este o funcþie care are domeniul ºi codomeniul mulþimi de numere reale.
Fie f : A « B o funcþie. Prin graficul acestei funcþii înþelegem submulþimea G
f
a
produsului cartezian A D B formatã din perechile (x; y) cu proprietatea cã y = f (x).
Dacã f : A « B este o funcþie numericã, G
f
are particularitatea cã se poate reprezenta ca
o submulþime de puncte din plan. Unui element (x; y) din G
f
îi corespunde punctul P(x; y)
din plan. Mulþimea punctelor din plan P(x; y) cu (x; y) i G
f
se numeºte reprezentarea
geometricã a graficului funcþiei f. Pentru simplificarea limbajului, vom numi aceastã
reprezentare geometricã graficul funcþiei f.
Tipuri de funcþii
O funcþie f : Z → Z de forma f (x) = ax + b, a, b i Z , se numeºte funcþie afinã.
Pentru a = 0, obþinem funcþia constantã f (x) = b. Dacã a @ 0, f (x) = ax + b se numeºte
funcþie de gradul I. Dacã b = 0, f se numeºte funcþie liniarã.
O funcþie f : Z → Z datã prin relaþia f (x) = ax
2
+ bx + c, unde a, b, c sunt numere reale
fixate, a nenul, se numeºte funcþie de gradul al II-lea.
O funcþie f : Z → Z, de forma f (x) = ax
2
, 0 a ≠ se numeºte funcþie pãtraticã.
Fie D o mulþime simetricã, adicã x i D dacã ºi numai dac㠖x i D, D⊂Z .
O funcþie realã f : D « Z se numeºte parã, dacã f (–x) = f (x), ∀x i D. În acest caz,
Oy este axa de simetrie a graficului lui f.
O funcþie f : D « Z se numeºte imparã, dacã f (–x) = –f (x), ∀x i D. În acest caz, O
este centru de simetrie al graficului lui f.
Distanþa dintre punctele M
1
(x
1
;y
1
) ºi M
2
(x
2
;y
2
) este M M x x y y
1 2 1 2
2
1 2
2
· − - − b g b g
.
Înþelegem prin reper cartezian în spaþiu, notat Oxyz, un sistem
format din trei axe de coordonate Ox, Oy, Oz, cu aceeaºi origine
O, perpendiculare douã câte douã, pe care se considerã aceeaºi
unitate de mãsurã ºi sensurile convenþionale.
Distanþa dintre punctele M
1
(x
1
;y
1
;z
1
) ºi M
2
(x
2
;y
2
;z
2
) este
2 2 2
1 2 1 2 1 2 1 2
( ) ( ) ( ) M M x x y y z z · − - − - − .
11
Operaþii cu funcþii
Fie f, g douã funcþii reale definite pe acelaºi domeniu de definiþie, D.
: , ( ) ( )
f g
f g D x f x g x
-
- → - a Z se numeºte funcþia sumã a lui f ºi g.
: , ( ) ( )
f g
f g D x f x g x

⋅ → ⋅ a Z se numeºte funcþia produs a lui f ºi g.
Pentru g(x) @0, ∀ x i D,
f
g
D : , →Z
( )
( )
f
g f x
x
g x
a se numeºte funcþia cât a lui f prin g.
Funcþia 1
A
: A → A, 1
A
(x) = x se numeºte funcþia identicã a mulþimii A.
Considerãm funcþiile f : A → B ºi g : C → D, B a C. Funcþia g f o : A → D, definitã
prin ( g f o )(x) = g(f(x)) se numeºte compusa lui g cu f.
Fie funcþia f : A → B. Dacã existã o funcþie g : B → A cu proprietãþile 1
A
g f · o
ºi 1
B
f g · o , atunci g se numeºte inversa funcþiei f ºi se noteazã f
–1
. În acest caz,
f este funcþie inversabilã.
Funcþii elementare
Urmãtoarele funcþii definite pe domeniul lor maxim de definiþie sunt considerate
elementare:
O funcþie realã : f D→Z se numeºte funcþie periodicã, cu perioada T dacã 0 T ≠ ,
x + T i D, µ x i D ºi f (x + T) = f (x), ∀ x i D. Cea mai micã perioadã strict pozitivã
(dacã existã), se numeºte perioadã principalã.
x ax b - a x x a sin x x a
2
x ax bx c - - a
3
x x a cos x x a
4
x x a
1
x
x
a tg x x a
Restricþia unei funcþii elementare la o submulþime a domeniului sãu de definiþie
este tot funcþie elementarã. Prin operaþii algebrice sau prin compunere de funcþii
elementare, obþinem funcþii elementare.
Ecuaþii, inecuaþii, sisteme
Ecuaþii/inecuaþii/sisteme echivalente
Douã ecuaþii/inecuaþii/sisteme se numesc echivalente dacã se obþin una din
cealaltã prin transformãri echivalente.
Ecuaþii de gradul I ºi al II-lea
Ecuaþia de forma 0 cu , , 0 ax b a b a - · ∈ ≠ Z (ecuaþia de gradul I) are soluþia
unicã
b
x
a
· − ºi, ca urmare, mulþimea soluþiilor are un singur element.
Ecuaþia ax
2
+ bx + c = 0, cu a, b, c g4ºi a @ 0, (ecuaþia de gradul al II-lea) are:
J douã soluþii reale
1,2
2
b
x
a
− ± ∆
· dacã ∆ = b
2
– 4ac > 0;
J o soluþie realã x =
2
b
a

dacã ∆ = b
2
– 4ac = 0;
J nici o soluþie realã dacã ∆ = b
2
– 4ac < 0.
12
Calcul vectorial
Segment orientat. Vector
Se numeºte segment orientat o pereche ordonatã de puncte din plan (sau din spaþiu).
Segmentul orientat corespunzãtor perechii de puncte (P, Q) se noteazã cu PQ. Punctul
P situat pe primul loc se numeºte origine, iar Q se numeºte extremitatea segmentului
PQ. În cazul când originea ºi extremitatea coincid se obþine segmentul orientat nul.
Dreapta PQ (P@Q) se numeºte dreapta suport a segmentului PQ.
Mãrimea (sau modulul) segmentului orientat PQ se noteazã cu PQ sau PQ ºi este
lungimea segmentului neorientat PQ. Segmentul orientat nul are mãrimea zero.
Douã segmente orientate nenule sunt echipolente dacã au acelaºi modul, aceeaºi
direcþie ºi acelaºi sens. Dacã PQ ºi P Q ′ ′ sunt echipolente, notãm PQ ~ P Q ′ ′ .
Spunem cã douã drepte au aceeaºi direcþie
dacã sunt paralele sau coincid. Douã segmente
orientate, care au aceeaºi direcþie, pot avea
acelaºi sens (fig.1) sau sensuri opuse (fig.2).
Se numeºte vector mulþimea tuturor segmentelor orientate echipolente cu un
segment orientat dat. Orice element din aceastã mulþime este un reprezentant al
vectorului. Notãm PQ
uuur
vectorul asociat segmentului orientat PQ. Vectorul asociat
Putem exprima aceste condiþii ºi astfel: PQ ~ P Q ′ ′
dacã ºi numai dacã segmentele PQ′ ºi P′Q au acelaºi mijloc.
Prin convenþie, toate segmentele orientate nule sunt
echipolente între ele.
Ecuaþii iraþionale
Numim ecuaþie iraþionalã o ecuaþie ce conþine necunoscuta sub radical.
Tipuri de ecuaþii iraþionale elementare:
ax b c - ·
3
ax b c - ·
2
ax bx c ex f - - · -
3 3
ax b ax b e - ± − ·
ax b cx d e - ± - ·
3 3 2
x ax bx c x d - - - · -
Sisteme de ecuaþii
Sistemele de ecuaþii care conþin o ecuaþie de gradul I, pot fi transformate prin metoda
substituþiei în sisteme echivalente mai simple.
Inecuaþii
Inecuaþiile pot fi reduse la studiul semnului unei funcþii
13
unui segment orientat nul este numit vector nul, notat 0
r
. Modulul vectorului PQ
uuur
,
notat PQ
uuur
, este distanþa dintre P ºi Q.
Vectorii PQ
uuur
ºi P Q ′ ′
uuuuur
sunt egali dacã segmentele orientate PQ, P Q ′ ′ sunt echipolente.
Operaþii cu vectori
Adunarea vectorilor. Pentru a aduna doi vectori, alegem câte
un reprezentant al acestora ºi aplicãm una dintre regulile urmãtoare:
Regula triunghiului sau relaþia lui Chasles
Oricare ar fi trei puncte P, Q, R în plan, are loc egalitatea: PQ QR PR - ·
uuur uuur uuur
.
Regula paralelogramului
Suma vectorilor
uuur
PQ ºi
uuur
PT este PR
uuur
, unde
PQRT este paralelogram. Avem PQ PT PR - ·
uuur uuur uuur
.
Exprimarea prin coordonate
Fie xOy un reper cartezian fixat. Pentru orice vector v
r
din plan existã un unic
reprezentant OM , cu originea în O. Coordonatele punctului M faþã de reperul cartezian
xOy se numesc coordonatele vectorului v
r
. Notãm cu ( ; ) v x y
r
sau ( ; ) v x y ·
r
vectorul de
coordonate (x; y). Modulele numerelor x ºi y reprezintã mãrimile proiecþiilor ortogonale
ale vectorului v
r
pe axele Ox ºi respectiv Oy.
Considerãm vectorii i
r
ºi j
r
de coordonate (1; 0), respectiv (0; 1). Vectorii i
r
ºi j
r
se
numesc versorii axelor de coordonate. Ei au modulul egal cu 1, direcþiile axelor ºi sensurile
semiaxelor pozitive Ox ºi Oy.
Vectorul ( ; ) v x y
r
se scrie în mod unic sub forma v xi yj · -
r r
r
. Aceastã scriere
reprezintã descompunerea vectorului v
r
dupã cele douã axe. Prin descompunerea dupã
cele douã axe, un vector din plan se identificã cu o pereche ordonatã (x; y) din Z
2
. În
acest mod, operaþiile cu vectori pot fi descrise pe componente astfel: dacã
1 1
( ; ) u x y
r
ºi
2 2
( ; ) v x y
r
, atunci:
1 2 1 2
( ; ) u v x x y y - · - -
r r
,
1 1
( ; ) u x y − · − −
r
,
1 2 1 2
( ; ) u v x x y y − · − −
r r
,
1 1
( ; ) u x y λ · λ λ
r
.
Opusul unui vector. Opusul vectorului PQ
uuur
este vectorul QP
uuur
. Suma dintre un vector
ºi opusul sãu este vectorul nul.
Înmulþirea unui vector cu un scalar. Prin înmulþirea vectorului nenul PQ
uuur
cu numãrul
real nenul λ, obþinem vectorul PR PQ · λ⋅
uuur uuur
definit astfel: PR PQ · λ ⋅ , punctele P, Q ºi
R sunt coliniare, iar segmentele orientate PQ ºi PR au acelaºi sens dacã λ > 0 ºi sensuri
contrare dacã λ < 0. În produsul dintre un numãr real ºi un vector, numãrul considerat se
numeºte scalar.
Dacã 0 PQ ·
uuur r
sau λ = 0, atunci 0 PQ λ⋅ ·
uuur r
.
14
Într-un reper cartezian Oxy, poziþia unui punct A din plan este determinatã de vectorul
A
OA r ·
uuur
r
, numit vector de poziþie al punctului A (în raport cu reperul xOy). Pentru a arãta

A
r
r
este vectorul de poziþie al punctului A, notãm ( )
A
A r
r
.
Ecuaþii ale dreptelor în plan
Ecuaþia dreptei d determinatã de punctul A(x
A
, y
A
) ºi de vectorul director ( , ) u

α β
este: ( )
A A
y y x x
β
− · −
α
.
Fie A(x
A
, y
A
), B(x
B
, y
B
) douã puncte; dreapta AB are ecuaþia
( )
B A
A A
B A
y y
y y x x
x x

− · −

, dacã
B A
x x ≠ ºi x = x
A
dacã x
B
= x
A
.
Ecuaþia dreptei ce trece prin A(x
A
, y
A
) ºi are panta m este:
y – y
A
= m(x – x
A
).
Paralelismul sau concurenþa dreptelor
Dreptele distincte de ecuaþie y = mx + n ºi y = m′x + n′ sunt paralele dacã ºi numai
dacã m = m′ ºi n n′ ≠ .
Dreptele de ecuaþie y = mx + n ºi y = m′x + n′ sunt concurente dacã ºi numai dacã m m′ ≠ .
Transformãri geometrice
Translaþia de vector v
r
este funcþia care asociazã oricãrui punct M, punctul M′ cu MM v ′ ·
uuuuur
r
.
Translaþia conservã coliniaritatea, distanþele, unghiurile ºi ariile.
Imaginea unui cerc printr-o translaþie este un cerc de aceeaºi razã; centrul cercului
imagine este transformatul centrului cercului preimagine prin translaþia datã.
Fie O punct din plan ºi k numãr real nenul. Omotetie de centru O ºi raport k este
funcþia care asociazã oricãrui punct M din plan punctul M′ cu OM kOM ′ ·
uuuuur uuuur
.
Omotetia conservã coliniaritatea ºi mãsurile unghiurilor. Printr-o omotetie de raport
k, distanþele se înmulþesc cu k iar ariile se înmulþesc cu k
2
.
Fie d o dreaptã în plan. Simetria de axã d este funcþia care asociazã unui punct
M care nu aparþine lui d punctul M′ astfel încât d este mediatoarea segmentului
MM′. Punctele dreptei d sunt invariate la simetria de axã d. Dreapta d se numeºte
axã de simetrie.
Fie C un punct în plan. Simetria de centru C este funcþia care asociazã unui punct M
din plan un punct M′ astfel încât C este mijlocul segmentului MM′. C se numeºte centru
de simetrie.
Simetria conservã coliniaritatea, distanþele, mãsurile unghiurilor ºi ariile.
15
Elemente de trigonometrie
Cercul trigonometric
Un unghi cu vârful în centrul unui cerc care subîntinde un arc de cerc de lungime
egalã cu raza cercului are mãsura 1 radian. Unghiul cu vârful în centrul cercului de razã
R, care subîntinde un arc de lungime l are mãsura
l
R
radiani. Relaþia între mãsura în
radiani, t ºi mãsura în grade a unghiurilor, α, este
t
π
α
·
180
.
Considerãm un sistem de coordonate ortogonale în plan cu originea în O.
Un cerc de razã 1 cu centrul în origine pe care s-a stabilit un sens de parcurs
(invers acelor ceasornicului), se numeºte cerc trigonometric. Prin convenþie, numim
sens trigonometric sau pozitiv sensul invers acelor de ceas.
Fie cercul trigonometric C, fie A, B douã puncte pe C ºi l i Z. Arcul orientat cu
originea în A, extremitatea în B, de mãsurã l este „drumul“ pe C de lungime l care se
parcurge de la A la B în sens pozitiv dacã l > 0 sau în sens negativ dacã l < 0.
Notãm arcul orientat prin
»
( , ) AB l sau
»
AB , dacã mãsura l este cunoscutã.
Un numãr l i (–π, π] se numeºte mãsurã principalã a unui arc orientat de mãsurã x,
dacã existã k gm astfel încât x = l + 2kπ.
Fie C cercul trigonometric de centru O.
Numim unghi orientat o pereche ordonatã de semidrepte cu originea în O împreunã
cu un sens de rotaþie precizat. Spunem cã unghiul este orientat pozitiv dacã sensul de
rotaþie este cel trigonometric ºi este orientat negativ în caz contrar.
Mãsura unui unghi orientat este mãsura principalã a arcului orientat în acelaºi sens,
delimitat pe cercul trigonometric de laturile unghiului.
Douã unghiuri orientate sunt congruente dacã au aceeaºi mãsurã.
Funcþii trigonometrice
Într-un cerc trigonometric C de centru O, fie
A(1, 0) i C. Unui numãr real t i se asociazã un punct
M(cost, sint) i C, care are mãsura arcului orientat
¼
AM
egalã cu t.
Avem: –1 T cos t T 1; –1 T sin t T 1
Identitatea fundamentalã a trigonometriei: sin
2
t + cos
2
t = 1.
Corespondenþa t a sint, definitã pe Z cu valori în intervalul
[–1, 1] se numeºte funcþia sinus.
Funcþia sinus are perioda principalã T = 2π;
sin (t + 2π) = sin t, ∀ t i Z.
Sinus este o funcþie imparã: sin(–t) = –sint, t i Z.
O
16
Corespondenþa t a cost, definitã pe Z cu valori în intervalul [–1, 1] se numeºte
funcþia cosinus.
Funcþia cosinus are perioada principalã T = 2π ; cos(t + 2π) = cost, ∀ t i Z.
Cosinus este o funcþie parã: cos(–t) = cost, t i Z.
Funcþia t a tg t definitã pe Z m \ ( ) 2 1
2
k k - ∈
R
S
T
U
V
W
π
cu valori în Z,
sin
tg
cos
t
t
t
· , se
numeºte tangentã.
Funcþia tangentã este periodicã, având perioada principalã T = π.
Funcþia tangentã este imparã: tg(–t) = –tg t, ∀t k k ≠ - ∈ ( ) , 2 1
2
π
m.
Funcþia t a ctg t definitã pe { ¦
\
| k k π ∈
Z
m cu valori în Z,
cos
ctg
sin
t
t
t
· , se numeºte
cotangentã.
Funcþia cotangentã este periodicã, având perioada principalã T = π.
Funcþia cotangentã este imparã: ctg(–t) = –ctg t, ∀ , t k k ≠ π ∈m .
Reducerea la primul cadran
cos t
0
= –cos (π – t
0
)
sin t
0

= sin (π – t
0
)
sin(π + α) = –sinα; cos(π + α) = –cosα; sin(2π – α) = –sinα; cos(2π – α) = –cosα;
Identitãþi trigonometrice:
cos(a + b) = cosa · cosb H sina · sinb; sin(a ± b) = sina · cosb ± sinb · cosa;
cos2a = cos
2
a – sin
2
a; sin2a = 2sina · cosa;
2
1 cos 2
cos
2
a
a
-
· ;
2
1 cos 2
sin
2
a
a

· ;
tg tg
tg( )
1 tg tg
a b
a b
a b
-
- ·
− ⋅
;
tg tg
tg( )
1 tg tg
a b
a b
a b

− ·
- ⋅
;
17
Considerãm ∆ABC cu laturile a, b, c ºi h
a
înãlþimea coborâtã din vârful A pe latura BC.
Teorema sinusurilor:
a
A
b
B
c
C
R
sin sin sin
· · · 2 , R fiind raza cercului circumscris ∆ABC.
Teorema cosinusului: a
2
= b
2
+ c
2
– 2bc· cosA.
Formula lui Heron. Notãm p
a b c
·
- -
2
. Aria ∆ABC este S p p a p b p c · − − − ( )( )( ) .
Aria ∆ABC este S
a h ab C abc
R
rp
a
=
×
=
×
= =
2 2 4
sin
, unde r este raza cercului înscris.
( )( )
sin
2
p b p c
A
bc
− −
· ,
( )
cos
2
p p a
A
bc

· .
Relaþii metrice în triunghiul oarecare
Ecuaþii trigonometrice
Ecuaþiile sin t = a ; cos t = a ; tg t = m se numesc ecuaþii trigonometrice fundamentale.
Se vor rezolva numai ecuaþii trigonometrice a cãror soluþie se obþine folosind valorile
principale ale funcþiilor trigonometrice ºi reducerea la primul cadran pe cercul trigonometric.
2
2tg
tg2
1 tg
a
a
a
·

;
2
2tg
2
sin
1 tg
2
t
t
t
·
-
;
2
2
1 tg
2
cos
1 tg
2
t
t
t

·
-
;
2
t
2tg
2
tg
1 tg
2
t
t
·

.
Formulele de transformare a unei sume sau diferenþe în produs sunt:
sin sin 2sin cos
2 2
a b a b
a b
- −
- · ⋅ ; sin sin 2sin cos
2 2
a b a b
a b
− -
− · ⋅ ;
cos cos 2cos cos
2 2
a b a b
a b
- −
- · ⋅ ; cos cos 2sin sin
2 2
a b a b
a b
- −
− · − ⋅ .
18
O funcþie f : q* « A se numeºte ºir de elemente din mulþimea A. Notãm
( ) , *
n
f n a n · ∀ ∈q ; funcþia f se mai noteazã pe scurt (a
n
)
nU1
sau (a
n
). În acest caz, a
n
se
numeºte termen de rang n.
Se numeºte progresie aritmeticã un ºir de numere reale în care fiecare termen,
începând cu al doilea, se obþine din termenul precedent prin adunarea cu un acelaºi
numãr, numit raþia progresiei.
O progresie aritmeticã se noteazã -a
1
, a
2
, ..., a
n
, ... sau -(a
n
).
Deci
def .
1
( )
n n n
a a a r
-
- ⇔ · - , pentru n U 1, unde r i Z este raþia progresiei aritmetice.
Termenul general al unei progresii aritmetice F(a
n
), de raþie r, este dat de formula
a
n
= a
1
+ (n – 1)r, pentru n U 1.
Suma primilor n termeni ai unei progresii aritmetice este:
1
( )
2
n
n
a a n
S
-
· .
Se numeºte progresie geometricã un ºir de numere reale nenule în care fiecare termen,
începând cu al doilea, se obþine din termenul precedent prin înmulþirea cu un acelaºi
numãr real nenul, numit raþia progresiei.
O progresie geometricã se noteazã: b
1
, b
2
, ..., b
n
, ... sau (b
n
).
Deci
def
1
( )
n n n
b b b q
-
⇔ · ⋅ , pentru n U 1, unde q este raþia progresiei geometrice, 0 q ≠ .
Termenul general al unei progresii geometrice (b
n
), de raþie q i Z*, este dat de
formula b
n
= b
1
· q
n–1
, pentru n U 1.
Suma primilor n termeni ai unei progresii geometrice (b
n
) de raþie q i Z* este
· ¦
¦
·
' −

¦

'
1
1
, dacã 1
( 1)
, dacã 1
1
n
n
nb q
S
b q
q
q
.
CLASA A X-A
Progresii
Funcþii
Funcþii bijective
Fie funcþia B A f → : .
Pentru ⊂
1
A A, mulþimea { ¦ · ∈
1 1
( ) ( ) f A f x x A s este imaginea lui A
1
prin funcþia f.
Mulþimea f (A) se numeºte imaginea funcþiei f ºi se noteazã cu Imf. Pentru ⊂
1
B B,
mulþimea { ¦
1 1
1
) ( ) ( B x f A x B f ∈ ∈ ·

s se numeºte preimaginea lui B
1
prin funcþia f.
Funcþia f este injectivã dacã A x x ∈ ∀
2 1
, cu
1 2 1 2
, avem ( ) ( ) x x f x f x ≠ ≠ .
Funcþia f este surjectivã dacã A x B y ∈ ∃ ∈ ∀ , astfel încât . ) (x f y ·
O funcþie care este injectivã ºi surjectivã se numeºte bijectivã.
Pentru funcþiile numerice, injectivitatea, surjectivitatea ºi bijectivitatea pot fi justificate
cu ajutorul reprezentãrilor grafice.
19
O funcþie : f A B → este inversabilã dacã ºi numai dacã este bijectivã. Dacã f
este o funcþie numericã bijectivã, graficele funcþiilor f ºi
1
f

sunt simetrice faþã de
prima bisectoare (y = x).
Funcþia exponenþialã. Funcþia logaritmicã
Fie a i (0, +∞) – {1}, x i Z ºi ( ), ( )
n n
x x ′ ′′
ºirurile aproximaþiilor prin lipsã,
respectiv prin adaos ale lui x la zecimale de ordinul n. Prin definiþie, puterea x a
numãrului a este unicul numãr real y, notat a
x
, cu proprietatea
′ ′′
∀ ∈ , *
n n
x x
a y a n T T q
dacã a > 1, respectiv
′ ′′
∀ ∈ , *
n n
x x
a y a n U U q dacã 0 < a < 1.
Funcþia : (0, ), ( ) , , 0, 1
x
f f x a a a a → ∞ · ∈ > ≠ Z Z se numeºte funcþia
exponenþialã de bazã a.
Pentru } 1 { ) , 0 ( − ∞ - ∈ a , funcþia exponenþialã f : Z → (0, +∞), f (x) = a
x
este
inversabilã. Inversa funcþiei exponenþiale este : (0, ) , ( ) log
a
g g x x ∞ → · Z , numitã
funcþia logaritm în baza a.
O funcþie Z → I f : , cu I interval real, se numeºte convexã (respectiv concavã)
dacã orice secantã determinatã de douã puncte de pe graficul lui f este situatã deasupra
porþiunii (respectiv sub porþiunea) din grafic care este delimitatã de cele douã puncte.
Funcþia exponenþialã este funcþie convexã.
Funcþia logaritm în baza a este concavã dacã a >1 ºi convexã dacã 0 < a < 1.
Funcþii trigonometrice inverse
Funcþia
π π

− → −


sin : ; [ 1; 1]
2 2
, sin x x a , este o funcþie bijectivã, deci inversabilã.
Funcþia inversã este : [ 1; 1] ;
2 2
arcsin
π π

− → −


, arcsin y y a .
Funcþia π → − cos : [0; ] [ 1; 1] , cos x x a , este o funcþie bijectivã, deci inversabilã.
Funcþia inversã este :[ 1; 1] [0; ] arccos − → π , arccos y y a .
Funcþia
π π
' `
− →

. ¹
tg : ;
2 2
Z, →tg x x , este o funcþie bijectivã, deci inversabilã.
Funcþia inversã este : ;
2 2
arctg
π π
' `
→ −

. ¹
Z , arctg x x a .
Ecuaþia sin t = a are soluþii dacã ºi numai dacã a i [–1, 1]. Mulþimea soluþiilor
ecuaþiei este arcsin , arcsin , a k k a k k - ∈ − - ∈ 2 2 π π π m m l q l q U .
Ecuaþia cos t = a are soluþii dacã ºi numai dacã a i [–1, 1]. Mulþimea soluþiilor
ecuaþiei este arccos , arccos , a k k a k k - ∈ − - ∈ 2 2 π π m m l q l q U .
Ecuaþia tg t = m are soluþii, oricare ar fi m un numãr real. Mulþimea soluþiilor ecuaþiei
este arctg , m k k - ∈ π m l q
.
Inecuaþii trigonometrice
Fie f o funcþie trigonometricã ºi a i Z. Mulþimea soluþiilor inecuaþiei f (x) T a se
obþine proiectând pe axa Ox porþiunea din graficul lui f situatã sub dreapta de ecuaþie y = a.
20
Numere complexe
Mulþimea numerelor complexe
Ecuaþia x
2
+ 1 = 0 nu are soluþie în mulþimea numerelor reale. Considerãm cea
mai micã mulþime care include Z, în care aceastã ecuaþie are soluþii. În acest caz,
notãm cu i o soluþie a ecuaþiei date ºi o numim unitate imaginarã; i
2
= –1.
Pentru orice pereche de numere reale (a, b), z = a + ib se numeºte numãr complex;
a = Rez este partea realã a lui z ºi b = Imz este partea imaginarã a lui z; Re Im z z i z · - .
Mulþimea { ¦ · · - ∈ | , , z z a ib a b ³ Z se numeºte mulþimea numerelor complexe. Dacã
Imz = 0, numãrul complex z este real; dacã Re z = 0, numãrul complex z este imaginar.
Operaþii cu numere complexe
Pentru z = a + ib,
1 1 1
z a ib · - ºi
2 2 2
z a ib · - avem:
1 2 1 2 1 2
( ) ( ) z z a a i b b - · - - - ;
1 2 1 2 1 2 1 2 2 1
( ) ( ) z z a a b b i a b a b · − - - ;
2 2 2 2
1 a b
i
z
a b a b
· −
- -
;
2 1 2 1 2 1 2 2 1
2 2 2 2
1
1 1 1 1
z a a b b a b a b
i
z
a b a b
- −
· −
- -
.
Numere complexe conjugate
Conjugatul numãrului complex z = a + ib este numãrul complex z a ib a ib · - · − .
Pentru orice numere complexe z ºi z′ avem:
a
z z
ib
z z
·
-
·

2 2
; ; α α z z · ⋅ , µ α i Z; z z z z - · - ' '; z z z z × = × ' ' .
Modulul unui numãr complex
Se numeºte modulul numãrului complex z, z = a + ib, numãrul real z a b · -
2 2
.
Oricare ar fi numerele complexe z, z′, unde z = a + ib ºi z′ = a′ + ib′,avem:
1) z U0; 2) z z · ⇔ · 0 0; 3) z z z ⋅ ·
2
; 4) z z · .
5) z z z z × ¢ = × ¢ ; 6)
z
z
z
z
z
¢
=
¢
¢ ¹ , 0
; 7)

′ · ≠
′ ′
2
, 0
| |
z zz
z
z z
.
8) Inegalitatea triunghiului: z z z z z z − ′ - ′ - ′ T T .
Forma trigonometricã a unui numãr complex
Pentru orice numãr complex nenul z = a + ib, existã ºi este unic numãrul [0, 2 ) ϕ∈ π
cu | | (cos sin ); cos , sin
| | | |
a b
z z i
z z
· ϕ- ϕ ϕ · ϕ · ; ϕ se numeºte argumentul redus
al numãrului z ºi se noteazã ϕ = arg z.
21
Dacã în scrierea trigonometricã a unui numãr complex, z = ρ(cosϕ + isinϕ),
înlocuim ϕ cu ϕ + 2kπ, k i m, scrierea rãmâne valabilã: z = ρ[cos(ϕ + 2kπ) + i sin(ϕ
+2kπ)]. Aºadar, existã mai multe valori Φ pentru care z = ρ(cosΦ + i sinΦ).
Numerele complexe z i
1 1 1 1
· - ρ ϕ ϕ cos sin
b g
ºi z i
2 2 2 2
· - ρ ϕ ϕ cos sin
b g
sunt egale
dacã ºi numai dacã au acelaºi modul (ρ
1
= ρ
2
) ºi existã k i m astfel încât ϕ
1
– ϕ
2
= 2kπ.
Utilizarea formei trigonometrice în operaþii
Oricare ar fi numerele complexe nenule
1 1 1 1
(cos sin ) z i ·ρ ϕ - ϕ ,
2 2 2 2
(cos sin ) z i ·ρ ϕ - ϕ avem:
1 2 1 2 1 2 1 2
[cos( ) sin( )] z z i · ρ ρ ϕ - ϕ - ϕ - ϕ [ ]
1 1
1 1
1 1
cos( ) sin( ) i
z
· −ϕ - −ϕ
ρ
[ ]
2 2
2 1 2 1
1 1
cos( ) sin( )
z
i
z
ρ
· ϕ − ϕ - ϕ − ϕ
ρ
1 1 1 1
(cos sin )
n n
z n i n · ρ ϕ - ϕ
Formula lui Moivre: cos sin cos sin , ϕ ϕ ϕ ϕ - · - i n i n
n
b g
n i q*.
Fie z un numãr complex nenul, z = ρ(cosϕ + i sinϕ) ºi n i q, n U 2. Se numeºte
rãdãcinã de ordinul n a lui z orice numãr complex ω care verificã relaþia ω
n
= z.
Existã n numere complexe z
0
, z
1
, z
2
, ..., z
n–1
, cu z z
k
n
· ºi anume:
π - ϕ π - ϕ ' `
· ρ - −

. ¹
2 2
cos sin , 0 1
n
k
k k
z i k n
n n
T T .
Interpretarea geometricã a operaþiilor în ³
Fie xOy un reper în plan. Asociem punctului M(x; y) numãrul complex z
M
= x + iy,
numit afixul lui M.
Pentru oricare trei puncte M, N, P din planul complex ºi orice numãr real λ, avem
echivalenþele: 1° ± · ⇔ ± ·
uuuur uuur uuur
M N P
z z z OM ON OP
2° · λ ⇔ · λ
uuur uuuur
N M
z z ON OM .
Fie z i ³*, z = r(cosα + isinα) ºi z′ i ³* cu |z′| = 1,
z′ = cosθ + isinθ. Imaginea geometricã a numãrului com-
plex z · z′ se obþine din imaginea geometricã a lui z prin
rotaþia de centru O ºi unghi θ.
22
Elemente de geometrie în plan ºi în spaþiu
Transformãri geometrice
Se numeºte transformare geometricã în spaþiu o aplicaþie bijectivã a spaþiului, T : S « S.
Figura ′ · ∈ F A A F T( ) s l q se numeºte transformata figurii F prin T.
Punctul P se numeºte invariant (sau punct fix) pentru transformarea T dacã T(P) = P.
O aplicaþie bijectivã T : S « S a spaþiului S în el însuºi se numeºte izometrie dacã
pãstreazã distanþa, adicã pentru orice puncte A, B i S avem AB = T(A)T(B).
Fie v
r
un vector în spaþiul S. Translaþia de vector
r
v este aplicaþia t
v
r
:S S →
definitã pentru orice A i S prin · ( )
v
At A v
r
uuuuuuur
r
.
Fie C un punct al spaþiului S. Simetria de centru C este transformarea s
C
: S « S care
asociazã oricãrui punct M din S acel punct s
C
(M) = M′ astfel încât C este mijlocul
segmentului [MM′]. C se numeºte centru de simetrie.
Fie d o dreaptã în spaþiul S. Numim simetrie de axã d, transformarea s
d
: S « S
definitã astfel: pentru M i S \ d, s
d
(M) = M′ dacã MM′ u d ºi mijlocul segmentului MM′
aparþine lui d; pentru M i d, s
d
(M) = M.
O figurã F din spaþiu se spune cã are axã de simetrie (sau cã este invariantã în raport
cu o axã de simetrie) dacã existã o dreaptã d astfel încât s
d
(F) = F.
Fie a i ³*. Rãdãcinile de ordinul n ale lui a au ca
imagini geometrice vârfurile unui poligon regulat cu
centrul în O.
Aplicaþii ale numerelor complexe în geometrie
• Distanþa dintre douã puncte.
Fie A ºi B puncte în plan. Atunci AB = |z
B
– z
A
|.
• Ecuaþia cercului
Ecuaþia cercului de centru ) (
0 0
z M ºi razã 0 > r este − ·
0
z z r .
• Mãsura unui unghi
Fie punctele M
1
(z
1
) ºi M
2
(z
2
). Mãsura unghiului orientat
·
2 1
M OM este
·
2
2 1
1
( ) arg
z
m M OM
z
r
.
Fie punctele distincte M
1
(z
1
), M
2
(z
2
), M
3
(z
3
). Atunci

·

3 1
3 1 2
2 1
( ) arg
z z
m M M M
z z
r
(se translateazã originea în punctul M
1
ºi se aplicã metoda precedentã).
• Condiþia ca un triunghi sã fie echilateral
Fie A, B, C trei puncte în plan. Triunghiul ABC este echilateral dacã
z
A
+ εz
B
+ ε
2
z
C
= 0, unde
π π
ε · -
2 2
cos sin
3 3
i .
23
Fie P un plan în spaþiul S. Numim simetrie faþã de planul P, transformarea
→ : s
P
S S , definitã astfel: pentru M i S \ P, s
P
(M) = M′ dacã MM′ u P ºi mijlocul
segmentului MM′ aparþine lui P ; pentru M i P, s
P
(M) = M.
O figurã F din spaþiu se spune cã are plan de simetrie (sau cã este invariantã în raport
cu un plan de simetrie) dacã existã un plan P astfel încât s
P
(F) = F.
Fie O un punct în planul P ºi k un numãr real nenul. Se numeºte omotetie de centru
O ºi raport k transformarea h
o
k
:P P → care asociazã oricãrui punct M din planul P
acel punct , cu ) ( OM k M O M M h
k
o
· ′ ′ · ceea ce se poate scrie sub forma
OM
k
OM

·
uuuuur
uuuur .
În planul P, rotaþie de centru O ºi unghi orientat α este transformarea geometricã
:
o
r
α
→ P P care asociazã oricãrui punct \ { } A O ∈P punctul A′ astfel încât OA OA′ · ,
iar unghiul orientat pozitiv, determinat de semidreptele (OA ºi (OA′, este congruent cu α.
Notãm ( )
o
r A A
α
′ ·
; prin convenþie, ( )
O
r O O
α
· .
Vectori în plan ºi în spaþiu
Fie Oxy un reper ortogonal în plan. Pentru orice punct M din plan, vectorul OM se
numeºte vectorul de poziþie al punctului M. Aceeaºi definiþie se pãstreazã pentru puncte
raportate la repere ortogonale în spaþiu.
Fie Oxyz un reper ortogonal în spaþiu. Pentru orice vector
r
v
din spaþiu, existã un unic
reprezentant OM , cu originea în O. Coordonatele lui M faþã de reperul Oxyz se numesc
coordonatele vectorului
r
v
. Dacã M(x; y; z), atunci x se numeºte abscisa, y se numeºte
ordonata, iar z se numeºte cota punctului M (sau vectorului
uuuur
OM) în raport cu reperul dat.
Notãm ( ; ; )
r
v x y z sau · ( ; ; )
r
v x y z vectorul de coordonate (x, y, z). Considerãm
vectorii
r
i ,
r
j ºi
r
k , de coordonate
(1; 0; 0), (0; 1; 0), respectiv (0; 0; 1).
Vectorii
r
i ,
r
j ºi
r
k se numesc versorii
axelor de coordonate. Ei au modulul
1, direcþiile axelor ºi sensurile semi-
axelor pozitive. Dacã ( ; ; )
r
v x y z , atunci
· ⋅ - ⋅ - ⋅
r r r
r
v x i y j z h reprezintã scrierea
vectorului
r
v faþã de reperul ales.
Mãsura unghiului. Perpendicularitate
Mãsura unghiului a doi vectori nenuli este mãsura unghiului determinat de doi
reprezentanþi ai acestora, care au originea comunã. Notãm m(r(v
1
, v
2
)) mãsura unghiului
determinat de vectorii v
1
ºi v
2
.
Pentru orice doi vectori nenuli
1
r
v ,
2
r
v din spaþiu, numãrul real
1 2 1 2
cos v v v v ⋅ · ⋅ ⋅ α
r r r r
,
cu
1 2
( ( , )) m v v α ·
r r
r se numeºte produsul scalar al vectorilor
1
v
r
ºi
2
v
r
. Dacã
1
v
r
sau
2
v
r
este nul, atunci prin definiþie produsul scalar
1 2
v v ⋅
r r
este nul.
24
Metode vectoriale în geometria în spaþiu
Dacã punctele A ºi B sunt distincte, atunci punctele A, B, C sunt coliniare dacã ºi
numai dacã existã x i Z astfel încât · AC xAB .
Dacã A, B, C sunt necoliniare, atunci punctele A, B, C, D sunt coplanare dacã ºi
numai dacã existã x, y i Z astfel încât · - AD xAB yAC .
Spunem cã vectorul nenul v
r
este paralel cu dreapta a dacã existã A, B i a astfel
încât · v AB . În acest caz, v
r
se numeºte vector director al dreptei a.
Spunem cã vectorul nenul v
r
este paralel cu planul α dacã existã A, B i a astfel încât
· v AB .
Fie vectorul 0 u ≠
r
paralel cu o dreaptã a ºi vectorul 0 v ≠
r
paralel cu o dreaptã b.
Dreptele a ºi b din spaþiu sunt paralele dacã ºi numai dacã existã x i Z astfel încât v xu ·
r r
.
Fie 0 u ≠
r
r
un vector director al unei drepte a ºi , v w
r r
vectori necoliniari paraleli cu
un plan α. Dreapta a este paralelã cu planul α dacã ºi numai dacã existã x, y i Z astfel
încât u xv yw · -
r r r
.
Fie u
r
, v
r
vectori necoliniari paraleli cu un plan α ºi u′
r
, v′
r
vectori necoliniari paraleli
cu un plan β. Planele α ºi β sunt paralele dacã ºi numai dacã existã x, y, z, t i Z astfel
încât u xu yv ′ · -
r r r
, v zu tv ′ · -
r r r
.
Mãsura unghiului a douã drepte din spaþiu este mãsura unghiului mai mic sau egal
cu 90° fãcut de doi vectori directori ai celor douã drepte.
Spunem cã douã drepte din spaþiu sunt perpendiculare dacã mãsura unghiului lor
este 90°.
Dacã u, v sunt doi vectori directori ai dreptelor a, b atunci mãsura unghiului dreptelor
a, b este
| |
arccos
| | | |
u v
u v


r r
r r
. În particular, dreptele a ºi b sunt perpendiculare dacã ºi numai
dacã 0 u v ⋅ ·
r r
.
Spunem cã dreapta d este perpendicularã pe planul α dacã d este perpendicularã pe
orice dreaptã a planului α. Dreapta d este perpendicularã pe planul α dacã ºi numai dacã
d este perpendicularã pe douã drepte concurente ale sale.
Spunem cã planul α este perpendicular pe planul β dacã existã o dreaptã conþinutã
în α, care este perpendicularã pe β. Dacã α u β, atunci avem β u α.
Dacã punctul A aparþine planului α, atunci simetricul lui A faþã de α este A. Dacã
punctul A nu aparþine planului α atunci simetricul lui A faþã de a este acel punct A′ care
îndeplineºte condiþiile: AA′ u α ºi mijlocul segmentului AA′ este în α. În acest caz, α se
numeºte planul mediator al segmentului AA′.
Produsul scalar u v ⋅
r r
este nul dacã ºi numai dacã sau 0 sau 0. u v u v ⊥ · ·
r r
r r r r
Fie vectorii de poziþie ( , , ) u x y z ·
r
ºi
1 1 1
( , , ) v x y z ·
r
nenuli ºi fie α unghiul
determinat de vectorii u
r
ºi v
r
. Atunci
1 2 1 1 1
2 2 2 2 2 2
1 2
1 1 1
cos
v v x x y y z z
v v
x y z x y z
⋅ ⋅ - ⋅ - ⋅
α · ·

- - ⋅ - -
r r
r r
.
25
Poziþiile relative ale dreptelor ºi planelor în spaþiu pot fi caracterizate vectorial. Distanþele
ºi unghiurile dintre drepte ºi/sau plane se pot calcula cu ajutorul produsului scalar.
Ariile mulþimilor poligonale
Într-un plan, o mulþime poligonalã este o reuniune finitã de triunghiuri ce au
interioarele disjuncte douã câte douã.
Fie F mulþimea formatã din mulþimile poligonale din planul P.
O funcþie
-
→ : S R F se numeºte funcþie arie dacã:
(1) pentru orice triunghiuri T
1
ºi T
2
congruente, avem S(T
1
) = S(T
2
).
(2) pentru orice mulþimi poligonale P
1
ºi P
2
, cu interioare disjuncte,
S(P
1
N P
2
) = S(P
1
) + S(P
2
).
(3) S(P) = 1, unde P este pãtratul cu latura egalã cu unitatea.
Funcþia arie existã ºi este unicã.
Aria discului
Spunem cã o mulþime M de puncte din plan este mãsurabilã (sau are arie) dacã existã
un unic numãr real S(M) cu proprietãþile:
a) S(M) este mai mare sau egal decât aria oricãrei mulþimi poligonale, incluse în M;
b) S(M) este mai mic sau egal decât volumul oricãrei mulþimi poligonale, ce include M.
Discul (mulþimea punctelor din interiorul sau de pe frontiera unui cerc) este o mulþime
mãsurabilã.
Aria discului se calculeazã cu formula: S(D) = π · R
2
.
Volumele mulþimilor poliedrale
O reuniune finitã de piramide ce au interioarele disjuncte douã câte douã este o
mulþime poliedralã.
Un poliedru este o mulþime poliedralã ce are proprietãþile:
J pentru orice douã puncte interioare ale poliedrului existã o linie poligonalã cu
extremitãþile în cele douã puncte, formatã numai din puncte interioare;
J pentru orice douã puncte ce nu aparþin poliedrului existã o linie poligonalã cu
extremitãþile în cele douã puncte, formatã numai din puncte ce nu aparþin poliedrului.
Notãm cu P mulþimea ale cãrei elemente sunt mulþimile poliedrale.
O funcþie V : P « Z
+
se numeºte funcþie volum, dacã:
1) pentru orice tetraedre T
1
ºi T
2
congruente, avem V(T
1
) = V(T
2
).
2) ∀P
1
, P
2
mulþimi poliedrale cu interioare disjuncte, V(P
1
N P
2
) = V(P
1
) + V(P
2
).
3) V(U) = 1, unde U este un cub de muchie 1.
Funcþia volum existã ºi este unicã.
Principiul lui Cavalieri
Fie P
1
ºi P
2
douã mulþimi poliedrale ºi α un plan. Dacã pentru orice plan βtα,
mulþimile β O P
1
ºi β O P
2
au arii egale, atunci V(P
1
) = V(P
2
).
26
Polinoame
Expresia , unde
n
aX a n ∈ ∈ Z, q, se numeºte monom de nedeterminatã X ; a se
numeºte coeficient, X se numeºte nedeterminatã.
Monomul aX
n
, cu a ≠ 0, are gradul n. Monomul 0 · X
n
se numeºte monom nul ºi
se noteazã 0.
Douã monoame nenule de aceeaºi nedeterminatã se numesc monoame asemenea dacã
au grade egale. Monoamele asemenea pot fi reduse; de exemplu, aX
n
+ bX
n
= (a + b)X
n
.
Un polinom cu nedeterminata X ºi coeficienþi reali (sau complecºi) este suma unor
monoame cu coeficienþi reali (respectiv complecºi) ºi cu aceeaºi nedeterminatã.
Monoamele care alcãtuiesc un polinom se mai numesc termenii polinomului. Mulþimea
polinoamelor cu coeficienþi reali se noteazã Z[X] ; mulþimea polinoamelor cu coeficienþi
complecºi se noteazã ³[X]. Mulþimea polinoamelor cu coeficienþi întregi, respectiv
raþionali se noteazã m[X], respectiv {[X].
Forma canonicã a polinomului f de nedeterminatã X cu coeficienþi complecºi este
1
1 0
...
n n
n n
f a X a X a


· - - -
, cu 0
n
a ≠ . Scriem
0
n
k
k
k
f a X
·
·

.
Polinomul 0 este polinomul nul.
Orice polinom de o nedeterminatã poate fi scris în forma canonicã prin reducerea
monoamelor asemenea.
Un polinom nenul
0
1
1
... a X a X a f
n
n
n
n
- - - ·


scris sub formã canonicã are gradul
n (notãm gradf = n). În acest caz, a
n
se numeºte coeficient dominant ºi a
0
se numeºte
termen liber. Polinomul nul are prin definiþie gradul –∞.
Douã polinoame scrise în formã canonicã sunt egale atunci când au acelaºi grad ºi
coeficienþii monoamelor de acelaºi grad sunt egali.
Valoarea numericã a polinomului
0
n
k
k
k
f a X
·
·

calculatã pentru numãrul α este
0
( )
n
k
k
k
f a
·
α · α

.
Volumele corpurilor rotunde
Spunem cã o mulþime M de puncte din spaþiu este mãsurabilã (sau are volum)
dacã existã un unic numãr real V(M) cu proprietãþile:
a) V(M) este mai mare sau egal decât volumul oricãrei mulþimi poliedrale, incluse
în M;
b) V(M) este mai mic sau egal decât volumul oricãrei mulþimi poliedrale, ce
include M.
Cilindrul circular, conul circular, trunchiul de con circular, sfera sunt mulþimi
mãsurabile. Pentru calculul volumelor lor, se poate aplica principiul lui Cavalieri.
27
Fie f un polinom cu o nedeterminatã ºi coeficienþi complecºi. Funcþia f
%
,
: f →
%
³ ³ datã prin ( ) ( ) f z f z ·
%
, oricare ar fi z i ³, se numeºte funcþie polinomialã
(asociatã polinomului f ).
Pentru polinomul f, am notat prin f (α), α i ³, valorile numerice ale polinomului. Din
acest motiv, dacã nu existã pericol de confuzie, putem nota tot cu f ºi funcþia polinomialã
asociatã.
Fie A, B douã submulþimi ale lui ³. O funcþie B A f → : se numeºte polinomialã
dacã existã un polinom ] [X P ³ ∈ astfel încât ( ) ( ), f P A α · α ∀α∈
%
.
Operaþiile cu polinoame formulate în ³[X] se regãsesc analog în Z[X], {[X],
m[X].
Fie
0
, [ ],
m
i
i
i
f g X f a X
·
∈ ·

³ ºi
0
,
n
j
j
j
g b X m n
·
·

T .
Suma polinoamelor f ºi g este
0
,
n
k
k
k
f g g f c X
·
- · - ·

unde
,
,
k k
k
k
a b k m
c
b m k n
-
¦
·
'
<
'
T
T
.
Produsul polinoamelor f ºi g este fEg = gEf = c
n+m
X
n+m
+ ... + c
0
, cu ,
k i j
i j k
i m
j n
c a b
- ·
·

T
T
- k n m T . Avem grad( ) grad grad . fg f g · -
Teorema împãrþirii cu rest
Oricare ar fi polinoamele , [ ], 0, f g X g ∈ ≠ ³ existã ºi sunt unice polinoamele
c, r i ³[X] care au proprietãþile: (1) ; f g c r · ⋅ - (2) grad grad . r g <
În ³[X], polinomul f este divizibil prin polinomul nenul g dacã existã un polinom
h i ³[X] astfel încât . f gh · Notãm f g M sau | . g f
Un polinom ] [X d ³ ∈ este un cel mai mare divizor comun al polinoamelor f ºi g
(prescurtat c.m.m.d.c.), dacã verificã urmãtoarele proprietãþi:
(1) f d | ºi g d | (prin urmare d este un divizor comun al polinoamelor f ºi g).
(2) dacã f d | ′
ºi , | g d′
atunci d d | ′
(orice alt divizor al polinoamelor f ºi g divide d).
În acest caz, notãm d = ( f, g).
Spunem cã douã polinoame f ºi g sunt prime între ele dacã 1 este un c. m. m. d. c. al lor.
Fie ]. [ , X g f ³ ∈ Un polinom nenul ] [X m ³ ∈ este un cel mai mic multiplu comun al
polinoamelor f ºi g (prescurtat c.m.m.m.c) dacã are urmãtoarele proprietãþi:
(1) m g | ºi ; | m f (2) dacã m g ′ | ºi , | m f ′ atunci . | m m ′
În acest caz, notãm m = [ f ; g].
Polinomul f cu grad f U 1 este reductibil, dacã existã douã polinoame g, h cu grade
mai mici decât grad f, astfel încât . gh f · În caz contrar, spunem cã f este ireductibil.
Rãdãcinile polinoamelor
Numãrul a i ³ se numeºte rãdãcinã a polinomului f dacã f (a) = 0.
28
Teorema fundamentalã a algebrei (Teorema D’Alembert-Gauss). Orice ecuaþie
polinomialã cu coeficienþi complecºi de grad mai mare sau egal cu 1 are cel puþin
o rãdãcinã complexã.
Se numeºte ecuaþie algebricã cu o necunoscutã o ecuaþie de forma 0 ) ( · x f unde
f este un polinom nenul. Gradul ecuaþiei este gradul polinomului f, iar coeficienþii
polinomului f se numesc coeficienþii ecuaþiei. Numãrul a este soluþie a ecuaþiei
dacã , 0 ) ( · a f adicã a este rãdãcinã a polinomului f.
Teorema lui Bézout. Fie [ ] f X ∈³ un polinom nenul ºi a∈³. Atunci a este
rãdãcinã a polinomului f dacã ºi numai dacã X a − divide f.
Consecinþã. Fie
2
[ ], grad 2, . f X f f aX bX c ∈ · · - - Z Atunci:
a) f este reductibil peste ³
b) f este reductibil peste Z dacã ºi numai dacã
2
4 0. b ac ∆ · − U
Relaþiile lui Viète.
Fie polinomul
0 1
... [ ]
n
n
f a a X a X X · - - - ∈³ , a
n
≠ 0, cu rãdãcinile
1 2
, , ...
n
x x x .
Avem

- - - · −
1
1 2
... ;
n
n
n
a
x x x
a



- - - ·
2
1 2 1 3 1
... ;
n
n n
n
a
x x x x x x
a
...; · − ⋅
0
1 2
... ( 1)
n
n
n
a
x x x
a
.
Spunem cã α i ³ este rãdãcinã multiplã de ordin p pentru polinomul nenul
f i ³[X], dacã ( )
p
X −α divide pe f ºi
1
( )
p
X
-
−α nu divide pe f (p se numeºte ordin
de multiplicitate).
Rãdãcinile polinoamelor cu coeficienþi reali, raþionali, întregi
Fie [ ] f X ∈Z un polinom nenul cu coeficienþi reali ºi α o rãdãcinã complexã a lui f.
1) α este de asemenea o rãdãcinã a lui f.
2) Ñ ºi α au acelaºi ordin de multiplicitate.
Orice polinom
0 1
...
n
n
f a a X a X · - - - de grad 1 nU cu coeficienþi reali poate fi
descompus într-un produs de polinoame de gradul I sau gradul II cu coeficienþi reali.
Dacã un polinom f cu coeficienþi raþionali are o rãdãcinã de forma a b d - cu
∈ > ∉ , , , 0, a b d d d { {, atunci:
1) a b d − este de asemenea rãdãcinã a lui f.
2) a b d - ºi a b d − au acelaºi ordin de multiplicitate.
Dacã un polinom
0 1
...
n
n
f a a X a X · - - - , a
n
≠ 0, cu coeficienþi întregi are o rãdãcinã
raþionalã
p
q
α · , unde p, q i m, 0, ( ; ) 1 q p q ≠ · , atunci:
1) p divide termenul liber
0
a
2) q divide coeficientul dominant .
n
a
29
Elemente de combinatoricã
Notãm n! = 1 · 2 · 3 ·...· n, n U 1. Prin convenþie, 0! = 1.
Fie M o mulþime cu n elemente, n U 1. O permutare a mulþimii este un ºir finit format
cu elementele mulþimii, care apar fiecare o singurã datã.
Echivalent, o permutare a mulþimii M este o funcþie bijectivã :{1; 2; ...; } f n M → .
Numãrul permutãrilor unei mulþimi cu n elemente este n!.
Notãm S
n
mulþimea tuturor permutãrilor mulþimii {1; 2; ...; n}.
Fie M o mulþime cu n elemente, n U 1 ºi p T n. Un aranjament cu p elemente din
mulþimea datã este un ºir finit format cu p dintre elementele mulþimii, care apar fiecare
o singurã datã. Echivalent, un aranjament cu p elemente din mulþimea M este o funcþie
injectivã :{1; 2; ...; } f p M → .
Numãrul aranjamentelor de n elemente luate câte p este
( 1)( 2) ( 1)
p
n
A n n n n p · − − − - K sau
!
( )!
p
n
n
A
n p
·

, 0 T p T n.
Fie M o mulþime cu n elemente, n U 1 ºi p T n. O combinare cu p elemente din mulþimea
datã este o submulþime cu p elemente a acesteia.
Numãrul combinãrilor de n elemente luate câte p este notat
p
n
C
sau
n
p
F
H
G
I
K
J ,
!
!( )!
p
n
n
C
p n p
·

, 0 T p T n.
Formula combinãrilor complementare:
p n p
n n
C C

·
Formula de descompunere a combinãrilor:
1
1 1
p p p
n n n
C C C

− −
· - , unde n U 1, 1T p T n – 1.
Binomul lui Newton. Fie numerele reale a ºi b ºi numãrul natural nenul n. Avem:
0 1 1
0
( ) ... ...
n
n n n k n k k n n k n k k
n n n n n
k
a b C a C a b C a b C b C a b
− − −
·
- · - - - - - ·

.
Termenul de rang k + 1 din binomul lui Newton este
1
k n k k
k n
T C a b

-
· , k i {0, 1, 2, ..., n}.
30
Statisticã ºi probabilitãþi
Termeni specifici
În studiile statistice, urmãtorii termeni specifici au o semnificaþie deosebitã:
– populaþia statisticã: este mulþimea de indivizi (persoane) luatã în considerare pentru
efectuarea analizelor statistice;
– eºantionul: este o submulþime a populaþiei statistice cãreia i se aplicã instrumentul
de analizã (chestionar, interviu, dezbatere etc.);
– eºantionul reprezentativ: este un eºantion selectat dupã o listã de criterii care permit
extrapolarea rezultatelor;
– caracteristica (variabila) statisticã: este un criteriu în funcþie de care se catalogheazã
numeric anumite informaþii:
– seria statisticã: este ansamblul rezultatelor unui studiu statistic, ordonate dupã un
anumit criteriu.
Efectivul unei populaþii P, notat |P|, este numãrul de indivizi din aceastã populaþie.
Se numeºte clasã o submulþime a unei populaþii statistice ai cãrei indivizi se deosebesc
prin anumite proprietãþi de restul populaþiei. Numãrul de elemente ale unei clase C se
numeºte efectivul clasei ºi se noteazã |C|.
Spunem cã o populaþie statisticã P este împãrþitã în clasele C
1
, C
2
, ...C
k
, k i q
*
, dacã
orice douã clase sunt disjuncte ºi orice individ se aflã în una dintre clase, adicã
C
1
N C
2
N ... N C
k
= P ºi C
i
O C
j
= l, pentru i @ j .
Într-o populaþie P o clasã C are frecvenþa
| |
| |
C
f
P
· .
Frecvenþa relativã de apariþie a unui rãspuns se calculeazã prin formula:
numãrul de rãspunsuri corespunzãtoare unei variabile statistice
frecvenþa
numãrul de persoane din eºantionul ales
·
.
Medii
Media aritmeticã a numerelor x
1
, x
2
, ..., x
n
se calculeazã cu formula:
1 2
...
n
a
x x x
m
n
- - -
· .
Media ponderatã a numerelor x
1
, x
2
, ..., x
n
cu ponderile p
1
, p
2
, ..., p
n
se calculeazã cu
formula:
1 1 2 2
1 2
...
...
n n
p
n
x p x p x p
m
p p p
⋅ - ⋅ - - ⋅
·
- - -
.
Media geometricã a numerelor reale pozitive x
1
, x
2
, ..., x
n
este numãrul real pozitiv
notat m
g
pentru care
1 2
...
n
g n
m x x x · ⋅ ⋅ ⋅ .
Modulul unei serii statistice este caracteristica pentru care frecvenþa corespunzãtoare
este maximã (în cazul în care existã un singur maxim).
31
Pentru o serie statisticã, mediana este numãrul care împarte efectivul în douã pãrþi
de aceeaºi frecvenþã. Mai precis, 50% dintre datele studiate au valoare mai mare decât
mediana, iar restul au valoare mai micã decât mediana.
Abateri medii
Fie x
1
, x
2
, ..., x
n
valorile unei variabile statistice discrete ºi x media acestor valori.
Abaterea medie liniarã se calculeazã cu formula:
1 2
...
n
x x x x x x
n
− - − - - −
τ · .
Fie x
1
, x
2
, ..., x
n
valorile unei variabile statistice discrete ºi x media aritmeticã a
acestor valori. Dispersia ºi abaterea medie pãtraticã mãsoarã gradul de împrãºtiere a
valorilor variabilei în jurul mediei.
Dispersia:
2 2 2
1 2
( ) ( ) ... ( )
n
x x x x x x
D
n
− - − - - −
· ;
Abaterea medie pãtraticã:
2 2 2
1 2
( ) ( ) ... ( )
n
x x x x x x
n
− - − - - −
σ · .
Experienþe aleatoare
O experienþã este o activitate care poate fi observatã de mai multe ori în condiþii
asemãnãtoare ºi al cãrei rezultat ne intereseazã.
Un experiment constã în înfãptuirea unei experienþe ºi obþinerea rezultatului.
Orice rezultat care poate fi obþinut în cadrul unui experiment se numeºte eveniment.
Experimentele ale cãror rezultate nu pot fi anticipate, chiar dacã se repetã în aceleaºi
condiþii, se numesc experimente aleatoare.
Rezultatele posibile ale unui experiment aleator se numesc evenimente elementare.
Operaþii cu evenimente
Considerãm A, B douã evenimente ale unui experiment aleator.
Evenimentul A N B, este numit evenimentul sumã sau reuniune al evenimentelor A, B
ºi se produce în acele experimente în care apare A sau B.
Evenimentul A O B, numit intersecþia sau conjuncþia evenimentelor A ºi B, se produce
în experimentele în care A ºi B apar simultan.
Evenimentul A – B (sau A \ B), diferenþa evenimentelor A ºi B, se produce când
apare A ºi nu B.
Evenimentul contrar, notat A, se produce când nu se produce A.
Spunem cã evenimentul A implicã evenimentul B dacã în toate experimentele în care
se produce A se produce ºi B.
32
Dacã un eveniment A este constituit din mai multe evenimente elementare egal
probabile, atunci probabilitatea sa de producere este:
numãrul evenimentelor elementare favorabile
( )
numãrul evenimentelor elementare posibile
P A ·
.
Efectuãm un ºir (infinit) de experimentãri în care urmãrim apariþia evenimentului A;
notãm cu a
n
(A) numãrul apariþiei evenimentului A ºi notãm cu
( )
( )
n
n
a A
f A
n
· frecvenþa
apariþiei lui A în primele n experimentãri, n i q. Dacã ºirul f
n
(A) se apropie (tinde, con-
verge) la un numãr P(A), atunci numãrul P(A) se numeºte probabilitatea evenimentului A.
Probabilitatea unui eveniment este un numãr cuprins între 0 ºi 1. Un eveniment a cãrui
realizare este sigurã are probabilitatea 1, iar un eveniment imposibil are probabilitatea 0.
În cadrul unui experiment, probabilitatea de producere a unui eveniment este egalã
cu suma probabilitãþilor tuturor evenimentelor elementare favorabile producerii
evenimentului dat.
O variabilã aleatoare este o funcþie definitã pe mulþimea evenimentelor elementare
ale unui experiment aleator, cu valori în mulþimea numerelor reale.
Scheme probabilistice
Schema binomialã (Bernoulli)
Fie A un eveniment de probabilitate p ºi fie q = 1 – p (probabilitatea lui A). Fie k, n i q,
k T n. Evenimentul de a obþine A în exact k din n experimentãri (în celelalte n – k se va
realiza evenimentul A) este
C p q
n
k k n k –
,
adicã coeficientul lui x
k
din dezvoltarea binomului
(px + q)
n
.
Schema binomialã generalizatã (Poisson)
Dacã A
1
, A
2
, ..., A
n
sunt evenimente independente de probabilitãþi p
1
, p
2
, ... respectiv
p
n
, atunci probabilitatea sã se producã exact k, k T n, dintre evenimentele A
1
, A
2
, ..., A
n
este egalã cu coeficientul lui x
k
din produsul
( ) ( ) ( )
1 1 2 2
... ,
n n
p x q p x q p x q - ⋅ - ⋅ ⋅ - unde
q
1
= 1 – p
1
, q
2
= 1 – p
2
, ..., q
n
= 1 – p
n
.
Probabilitãþi condiþionate
Fie A ºi B evenimente ale unui experiment aleator în care B este eveniment posibil.
Numim probabilitate de producere a evenimentului A, condiþionatã de producerea lui
B, numãrul
( ºi )
( / )
( )
P A B
P A B
P B
· . Acest numãr estimeazã ºansa de producere a
evenimentului A, dacã ºtim cã evenimentul B s-a realizat.
Fie A ºi B douã evenimente ale unui experiment aleator.
Evenimentul A este favorizat de evenimentul B dacã: P(A / B) > P(A / B ).
Evenimentele A ºi B sunt evenimente independente dacã: P(A / B) = P(A / B ).
Evenimentele A ºi B sunt independente dacã ºi numai dacã P(A ºi B) = P(A) · P(B).
33
Matrice
Considerãm o mulþime E _ ³ ºi m, n i q*. Matrice de tip (m, n) cu elemente din E este
o funcþie A : {1, 2, ..., m} D {1, 2, ..., n} → E. Spunem cã matricea A are m linii ºi n coloane.
Dacã notãm A(i; j) = a
ij
, matricea A poate fi notatã prin
' `


·



. ¹
11 12 1
21 22 2
1
1
1 2
...
...
( )
...........................
...
n
n
ij i m
j n
m m mn
a a a
a a a
a
a a a
T T
T T
.
În cazul în care nu existã pericol de confuzie, notãm matricea A prin (a
ij
).
Mulþimea matricelor de tip (m,n) cu elementele din mulþimea E se noteazã cu M
m,n
(E).
O matrice de tip (n, n) se numeºte matrice pãtraticã de ordin n ºi se noteazã (a
ij
)
n
sau
(a
ij
), iar mulþimea matricelor pãtratice se noteazã M
n
(E).
Sistemul ordonat de elemente (a
11
, a
22
, ..., a
nn
) se numeºte diagonala principalã
a matricei A, iar sistemul (a
1n
, a
2(n–1)
, ..., a
n1
) se numeºte diagonala secundarã).
O matrice de tip (m, n) cu toate elementele egale cu 0 se numeºte matrice nulã ºi
se noteazã O
m,n
.
Matricele
1 1
1 1
( ) ºi ( )
ij i m ij i m
j n j n
a b
T T T T
T T T T
sunt egale dacã a
ij
= b
ij
, 1, , 1, i m j n ∀ · · .
Transpusa unei matrice
1,
1,
( )
ij
i m
j n
A a
·
·
· cu m linii ºi n coloane este o matrice notatã
1,
1,
( )
t
ij
i n
j m
A b
·
·
· cu n linii ºi m coloane, cu , 1, , 1,
ij ji
b a i n j m · ∀ · · .
Pentru n i q*, definim
1 0 0
0 1 0
( )
0 1
n n
I
' `


· ∈



. ¹
L
L
L L L L
L L
³ M .
Operaþii cu matrice
Suma matricelor A a
ij i m
j n
· ( )
1
1
T T
T T
ºi B b
ij i m
j n
· ( )
1
1
T T
T T
, din M
m,n
(³), este matricea
1
1
( )
ij i m
j n
C A B c · - ·
T T
T T
, cu c
ij
= a
ij
+ b
ij
, 1, i m · , 1, j n · .
Produsul dintre numãrul complex λ (numit scalar) ºi matricea
1
1
( )
ij i m
j n
A a ·
T T
T T
din
M
m, n
(³) este matricea
1
1
( )
ij i m
j n
B A b · λ ·
T T
T T
, unde b
ij
= λEa
ij
, 1, i m · , 1, j n · .
Elemente de algebrã liniarã
Clasa a XI-a
34
Sisteme liniare
O ecuaþie liniarã cu n necunoscute, x
1
, x
2
, ..., x
n
este o ecuaþie de forma:
a
1
x
1
+ a
2
x
2
+ ... + a
n
x
n
= b
1
, unde a
1
, a
2
, ..., a
n
, b
1
i ³.
Forma generalã a unui sistem liniar este:
a x a x a x b
a x a x a x b
a x a x a x b
n n
n n
m m mn n m
11 1 12 2 1 1
21 1 22 2 2 2
1 1 2 2
- - - ·
- - - ·
- - - ·
R
S
|
|
T
|
|
...
...
.......................................
...
, unde x
1
, ... x
n
Determinanþi
Determinantul unei matrice de ordin 2,
a b
A
c d
' `
·

. ¹
, este numãrul notat
det
a b
A ad bc
c d
· · − .
Determinantul unei matrice de ordin 3,
11 12 13
21 22 23
31 32 33
a a a
A a a a
a a a
' `

·


. ¹
, este numãrul
11 12 13
21 22 23 11 22 33 21 32 13 31 12 23 31 22 13 32 23 11 33 21 12
31 32 33
det
a a a
A a a a a a a a a a a a a a a a a a a a a a
a a a
· · - - − − − .
Fie A = (a
ij
) o matrice de tip (m; n). Un minor de ordinul r al matricei A este
determinantul matricei pãtratice formatã cu elementele lui A situate la intersecþiile a r
linii distincte cu r coloane distincte.
Dacã A = (a
ij
) este o matrice pãtraticã de ordinul n, complementul algebric al
elementului a
ij
este numãrul (–1)
i+j
d
ij
, unde d
ij
este minorul obþinut prin eliminarea liniei
i ºi a coloanei j din matricea A.
Dezvoltarea determinantului dupã o linie sau o coloanã se face astfel:
1. alegem o linie sau o coloanã ºi înmulþim fiecare element al ei cu complementul
sãu algebric;
2. adunãm produsele astfel obþinute.
De exemplu, alegând prima linie a unui determinant de ordinul 3, obþinem:
11 12 13
22 23 21 23 21 22 1 1 1 2 1 3
21 22 23 11 12 13
32 33 31 33 31 32
31 32 33
( 1) ( 1) ( 1)
a a a
a a a a a a
a a a a a a
a a a a a a
a a a
- - -
· − - − - − .
Produsul matricelor A a
ij i m
j n
· ( )
1
1
T T
T T
ºi B b
jk j n
k p
· ( )
1
1
T T
T T
(în aceastã ordine) este matricea
1
1
( )
ik i m
k p
C A B c · ⋅ ·
T T
T T
, cu c a b a b a b a b
ik ij jk
j
n
i k i k in nk
· ⋅ · ⋅ - ⋅ - - ⋅
·

1
1 1 2 2
... , 1, i m · , 1, j p · .
Pentru A i M
n
(³) avem A A A
k
k
· ⋅ ⋅ ...
de ori
123
, k i q*, iar A° = I
n
.
35
sunt necunoscutele sistemului, numerele complexe a
ij
, i m ·1, , j n ·1, sunt coeficienþii
necunoscutelor ºi b
1
, b
2
, ... b
m
sunt termenii liberi ai sistemului.
Unui sistem liniar îi asociem matricea sistemului, notatã A, formatã din coeficienþii
necunoscutelor ºi matricea extinsã a sistemului, notatã A, care se obþine adãugând la
coloanele matricei A coloana termenilor liberi:
A a
ij i m
j n
· ( )
1
1
T T
T T
11 12 1
21 22 2
1 2
...
...
... ... ... ...
...
n
n
m m mn
a a a
a a a
a a a
' `


·



. ¹
,
11 12 1 1
21 22 2 2
1 2
...
...
.................................
...
n
n
m m mn m
a a a b
a a a b
A
a a a b
' `


·



. ¹
Indicele i indicã ecuaþia sistemului ºi indicele j indicã necunoscuta la care ne referim.
Un sistem liniar se numeºte omogen dacã toþi termenii liberi b
1
, b
2
, ..., b
m
sunt nuli. În
caz contrar, sistemul liniar este neomogen.
Un sistem liniar poate fi:
– compatibil determinat, dacã are o soluþie unicã;
– compatibil nedeterminat, dacã are o infinitate de soluþii;
– incompatibil, dacã nu are soluþie.
Pentru un sistem liniar de n ecuaþii ºi n necunoscute, dacã determinantul matricei
sistemului este nenul, atunci sistemul este compatibil determinat; în caz contrar, sistemul
poate fi incompatibil sau compatibil nedeterminat.
Metoda lui Cramer
Fie S un sistem liniar cu n ecuaþii ºi n necunoscute ºi fie ∆ determinantul matricei
acestui sistem.
Dacã ∆ @ 0, notãm cu D
x
i
determinantul obþinut din ∆ prin înlocuirea coloanei
corespunzãtoare coeficienþilor necunoscutei x
i
cu coloana termenilor liberi,
1, i n ∀ ·
.
Atunci , 1,
i
i
x
x i n

· ∀ ·

.
Matrice inversabile
O matrice pãtraticã A = (a
ij
)
n
i M
n
(³) se numeºte inversabilã dacã existã matricea
B = (b
ij
)
n
i M
n
(³) astfel încât A · B = B · A = I
n
.
Matricea pãtraticã A = (a
ij
)
n
este inversabilã dacã ºi numai dacã detA @ 0.
Inversa matricei A este matricea
–1
1
*
det
A A
A
· , unde A* se obþine înlocuind fiecare
element al matricei
t
A cu complementul sãu algebric. A* se numeºte adjuncta matricei A.
Ecuaþii matriceale
Un sistem liniar poate fi exprimat matriceal astfel: AX = B, unde A este matricea
sistemului, X este matricea necunoscutelor (matrice coloanã) ºi B este matricea
36
termenilor liberi (matrice coloanã). Dacã matricea A este inversabilã avem X = A
–1
B
soluþie unicã.
Dacã matricea A i M
m,n
(³) nu este nulã, existã un numãr natural r T min{m, n} astfel
încât cel puþin un minor de ordinul r este nenul, iar toþi minorii de ordin mai mare decât r
(dacã existã) sunt nuli. Numãrul r se numeºte rangul matricei A.
Teorema Kronecker-Capelli.
Un sistem de ecuaþii liniare este compatibil dacã ºi numai dacã rangul matricei
sistemului este egal cu rangul matricei extinse.
Teorema lui Rouché. Un sistem de ecuaþii liniare este compatibil dacã ºi numai
dacã toþi determinanþii caracteristici sunt nuli.
Terminologia ºi notaþiile din teorema lui Rouché se explicã în cele ce urmeazã.
Determinanþii caracteristici se considerã în cazul în care rangul sistemului este
mai mic decât numãrul de ecuaþii.
Din matricea sistemului alegem un minor nenul de ordin r pe care îl numim
determinant principal ºi îl notãm ∆
p
. Necunoscutele ai cãror coeficienþi sunt coloane
în ∆
p
se numesc necunoscute principale. Celelalte se numesc necunoscute secundare.
Ecuaþiile ai cãror coeficienþi sunt linii în ∆
p
se numesc ecuaþii principale. Celelalte
se numesc ecuaþii secundare.
Construim determinanþii caracteristici, ∆
car
, prin bordarea determinantului principal

p
: „orizontal“ cu coeficienþii necunoscutelor principale din câte o ecuaþie secundarã
ºi „vertical“ cu termenii liberi corespunzãtori.
Un sistem liniar se poate rezolva prin metoda lui Gauss, care constã în aducerea
sistemului la o formã triunghiularã:
11 1 12 2 1 1 1 1 1
22 2 2 1 1 2 2
1 1 1 1 1
...
...
...
n n n n
n n n n
n n n n n n n
nn n n
x x x x
x x x
x x
x
− −
− −
− − − − −
α - α - - α - α · β
¦
¦
α - - α - α · β
¦
¦
'
¦
α - α · β
¦
¦ α · β
'
.
În acest caz, soluþia sistemului se obþine uºor pornind de la ultima ecuaþie.
Forma triunghiularã se obþine aplicând sistemului iniþial transformãrile:
i) permutarea între ele a douã ecuaþii;
ii) înmulþirea unei ecuaþii cu un numãr nenul;
iii) adunarea unei ecuaþii la o altã ecuaþie.
Elemente de geometrie (analiticã ºi vectorialã)
Ecuaþiile dreptei în plan
Fie xOy un sistem ortogonal.
Ecuaþia y = mx + n, m, n i Z se numeºte ecuaþia dreptei de pantã m.
37
Ecuaþia generalã a dreptei este Ax + By + C = 0, A, B, C i Z, 0 A ≠ sau 0 B ≠ .
Fie d o dreaptã în planul (xOy), care nu este paralelã cu Oy ºi fie α mãsura în
radiani a unghiului orientat în sens trigonometric, dintre semiaxa pozitivã (Ox ºi
dreapta d. Numãrul m = tgα se numeºte panta dreptei d.
Ecuaþia dreptei de pantã m care trece prin punctul A(x
0
; y
0
) este d: y – y
0
= m(x – x
0
).
Ecuaþia dreptei care trece prin douã puncte diferite A(x
0
; y
0
), B(x
1
; y
1
) este
d:
0 0
1 1
1
1 0
1
x y
x y
x y
· ºi poate fi scrisã sub forma
0 0
1 0 1 0
y y x x
y y x x
− −
·
− −
, dacã
1 0 1 0
, y y x x ≠ ≠ .
Mãsuri în plan
Distanþa dintre douã puncte din plan, M
1
(x
1
, y
1
) ºi M
2
(x
2
, x
2
) este
2 2
1 2 1 2 1 2
( ) ( ) M M x x y y · − - − .
Distanþa de la punctul M(x
0
, y
0
) la dreapta d : Ax + By + C = 0 este
0 0
2 2
Ax By C
A B
- -
-
.
Fie triunghiul A
1
A
2
A
3
, cu vârfurile A
1
(x
1
, y
1
); A
2
(x
2
; y
2
); A
3
(x
3
; y
3
).
Aria triunghiului A
1
A
2
A
3
se calculeazã cu formula:
1
2
S · ∆ , unde
1 1
2 2
3 3
1
1
1
x y
x y
x y
∆ · .
Punctele A
1
, A
2
, A
3
sunt coliniare dacã ºi numai dacã
1 1
2 2
3 3
1
1 0
1
x y
x y
x y
· .
Ecuaþiile planului în spaþiu
Considerãm un punct M
0
din spaþiu ºi un vector nenul n
r
. Putem descrie printr-o
ecuaþie vectorialã planul care conþine punctul M
0
ºi este perpendicular pe vectorul n
r
astfel:
0
{ | 0} M M M n ⋅ ·
uuuuuur r
.
Ecuaþia generalã a unui plan în spaþiul tridimensional este Ax + By + Cz + D = 0,
A, B, C, D i Z, unde A, B, C nu sunt toate nule.
Vectorul de poziþie cu coordonatele (A, B, C) este perpendicular pe planul
Ax + By + Cz + D = 0. Un vector perpendicular pe un plan se numeºte vector normal
la plan.
Ecuaþia planului paralel cu planul de ecuaþie Ax + By + Cz + D = 0, care trece prin
punctul (x
0
, y
0
, z
0
) este A(x – x
0
) + B(y – y
0
) + C(z – z
0
) = 0.
Ecuaþia planului care conþine 3 puncte necoliniare M(x
1
, y
1
, z
1
), N(x
2
, y
2
, z
2
), P(x
3
, y
3
, z
3
)
este
1 1 1
2 2 2
3 3 3
1
1
0
1
1
x y z
x y z
x y z
x y z
· . Condiþia de necoliniaritate a punctelor M, N, P este
1 1 1
2 2 2
3 3 3
0
x y z
x y z
x y z
≠ .
38
Ecuaþiile dreptei în spaþiu
Se numeºte vector director al dreptei d vectorul nenul
r
v astfel încât existã A, B i d
cu v AB ·
r uuur
.
Ecuaþia vectorialã a dreptei d, care trece printr-un punct M
0
ºi are vectorul director
r
v este
r r r r
r r v r · -
0
λ , unde este vectorul de poziþie al unui punct curent M de pe
dreaptã,
r
r
0
este vectorul de poziþie al punctului M
0
ºi λ este un parametru variabil
real. Dreapta d, ca mulþime de vectori de poziþie, este { ¦. , |
0
Z ∈ λ λ - · · v r r r d
r r r r
Dreapta cu vectorul director
r
v(l, m, n) care conþine punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) are ecuaþiile
parametrice
x x l
y y m
z z n
· - ⋅
· - ⋅
· - ⋅
R
S
|
T
|
0
0
0
λ
λ
λ
, unde λ i Z ºi ecuaþiile canonice
0 0 0
x x y y z z
l m n
− − −
· · ;
l, m, n se numesc parametrii directori ai dreptei.
Dreapta care conþine punctele distincte M
1
(x
1
, y
1
, z
1
), M
2
(x
2
, y
2
, z
2
) are ecuaþiile
canonice
x x
x x
y y
y y
z z
z z
–
–
–
–
–
–
1
2 1
1
2 1
1
2 1
· · . În cazul în care, de exemplu, x
1
= x
2
, ecuaþiile
canonice anterioare trebuie considerate: x – x
1
= 0 ºi
1 1
2 1 2 1
y y z z
y y z z
− −
·
− −
.
Condiþii de paralelism
Planele P
1
: A
1
x + B
1
y + C
1
z + D
1
= 0 ºi P
2
: A
2
x + B
2
y + C
2
z + D
2
= 0 sunt
paralele sau confundate dacã ºi numai dacã
1 1 1
2 2 2
A B C
A B C
· · (A
1
ºi A
2
, B
1
ºi B
2
,
respectiv C
1
ºi C
2
pot fi simultan nule).
Dreapta
1 1 1
:
X x Y y Z z
d
a b c
− − −
· · este paralelã cu (sau conþinutã în) planul
P : AX +BY + CZ + D = 0, dacã ºi numai dacã a · A + b · B + c · C = 0.
Dreptele
1 1 1
1
:
X x Y y Z z
d
a b c
− − −
· · ºi
2 2 2
2
:
X x Y y Z z
d
m n p
− − −
· · sunt paralele
sau confundate dacã ºi numai dacã
a b c
m n p
· · (unde a ºi m; b ºi n; c ºi p pot fi
simultan nule).
Mãsuri în spaþiu
Distanþa dintre douã puncte din spaþiu, M
1
(x
1
, y
1
, z
1
) ºi M
2
(x
2
, y
2
, z
2
),
2 2 2
1 2 1 2 1 2 1 2
( ) ( ) ( ) M M x x y y z z · − - − - − .
Distanþa de la un punct M(x
0
, y
0
, z
0
) la planul de ecuaþie Ax + By + Cz + D = 0
este: d
Ax By Cz D
A B C
·
- - -
- -
0 0 0
2 2 2
.
39
Locuri geometrice remarcabile
Se numeºte loc geometric o mulþime de puncte caracterizatã printr-o proprietate
comunã tuturor elementelor sale.
Mediatoarea unui segment, bisectoarea unui unghi, planul mediator al unui seg-
ment pot fi descrise ca locuri geometrice.
Cercul C(M
0
, r) este locul geometric al punctelor din plan aflate la distanþa r > 0,
numitã razã, punctul fix M
0
(x
0
, y
0
), numit centru.
Ecuaþia implicitã a cercului este: (x – x
0
)
2
+ (y – y
0
)
2
= r
2
.
Ecuaþiile explicite ale cercului C(M
0
, r) sunt: · ± − − -
2 2
0 0
( ) y r x x y , x i [x
0
– r, x
0
+ r].
Ecuaþia cartezianã generalã a cercului este: dx
2
+ dy
2
+ 2ax + 2by + c = 0, d @ 0.
Ecuaþiile parametrice ale cercului C(M
0
, r) sunt:
0
0
cos
sin
x r x
y r y
· α -
¦
'
· α -
'
, α i [0, 2π).
Parabola este locul geometric al punctelor din plan egal depãrtate de o dreaptã
fixã, numitã directoarea parabolei ºi de un punct fix, numit focarul parabolei.
Ecuaþia implicitã a parabolei P este y
2
= 2px, iar , 0
2
p
F
' `

. ¹
este focarul.
Ecuaþiile carteziene explicite ale parabolei P sunt: 2 y px · ± , x U 0.
Ecuaþiile parametrice ale parabolei sunt:
2
, 2
t
x
t p
y t
¦
·
¦

'
¦
·
'
Z.
Elipsa este locul geometric al punctelor din plan pentru care suma distanþelor la douã
puncte fixe distincte numite focare este constantã.
Ecuaþia cartezianã implicitã a elipsei este:
2 2
2 2
1
x y
a b
- · , a, b > 0, a
2
= b
2
+ c
2
, iar
F(c, 0) ºi F′(–c, 0) sunt focarele.
Aria triunghiului cu vârfurile în M
1
(x
1
, y
1
, z
1
), M
2
(x
2
, y
2
, z
2
), M
3
(x
3
, y
3
, z
3
) este:
1 2 3
2 2 2
[ ] 1 2 3
1
2
M M M
A · ∆ -∆ -∆ , unde
1 1 1 1 1 1
1 2 2 2 2 2 3 2 2
3 3 3 3 3 3
1 1 1
1 , 1 , 1
1 1 1
y z x z x y
y z x z x y
y z x z x y
∆ · ∆ · ∆ · .
Volumul tetraedrului cu vârfurile în punctele M
0
(x
0
, y
0
, z
0
), M
1
(x
1
, y
1
, z
1
), M
2
(x
2
, y
2
, z
2
),
M
3
(x
3
, y
3
, z
3
) este
0 0 0
1 1 1
2 2 2
3 3 3
1
1
1
| |
1 6
1
x y z
x y z
V
x y z
x y z
· (adicã
1
6
din modulul determinantului).
40
Elemente de analizã matematicã
ªiruri de numere reale
O mulþime nevidã de numere reale A este mãrginitã superior dacã existã M i Z,
astfel încât, pentru orice x i A, x T M. În acest caz, spunem cã M este un majorant al
mulþimii A.
O mulþime nevidã A de numere reale se numeºte mãrginitã inferior dacã existã
m i Z, astfel încât, pentru orice x i A, x U m. În acest caz, spunem cã m este un
minorant al mulþimii A.
Supremumul unei mulþimi nevide de numere reale este un numãr s cu urmãtoarele
proprietãþi:
1) s este majorant al mulþimii;
2) orice alt majorant al mulþimii este mai mare sau egal decât s.
Axioma lui Cantor. O mulþime realã nevidã, mãrginitã superior admite supremum.
Ecuaþiile carteziene explicite ale elipsei sunt:
2 2
–
b
y a x
a
·± , x i [–a, a].
Ecuaþiile parametrice ale elipsei sunt:
cos
sin
x a t
y b t
· ¦
'
·
'
, t i [0, 2π).
Hiperbola este locul geometric al punctelor din plan pentru care modulul diferenþei
distanþelor la douã puncte distincte, numite focare, este constantã.
Ecuaþia canonicã a hiperbolei este:
2 2
2 2
1 0
x y
a b
− − · , a, b > 0, c
2
= a
2
+ b
2
, iar F(c, 0),
F′(–c, 0) sunt focarele.
Ecuaþia cartezianã implicitã a hiperbolei este:
2 2
2 2
1
x y
a b
− · , (x, y) i Z
2
.
Ecuaþiile carteziene explicite ale hiperbolei sunt:
2 2
–
b
y x a
a
·± ,
x i (–∞, –a] N [a, +∞).
Ecuaþia tangentei la cerc în punctul M(x
0
, y
0
) i C este
(x – a)(x
0
– a) + (y – b)(y
0
– b) = r
2
(se obþine din ecuaþia cercului prin dedublare).
Ecuaþia tangentei la elipsã (respectiv hiperbolã) în punctul M(x
0
, y
0
) este
xx
a
yy
b
0
2
0
2
1 - · respectiv
xx
a
yy
b
0
2
0
2
1 - =
F
H
G
I
K
J
(se obþine din ecuaþia elipsei (sau hiperbolei)
prin dedublare).
Ecuaþia tangentei la parabolã în punctul M(x
0
, y
0
) i P este yy
0
= p(x + x
0
).
41
Teorema de densitate a lui { în Z. Între orice douã numere reale diferite existã
un numãr raþional. Cu alte cuvinte, µ a, b i Z cu a < b, jq i { astfel încât a < q < b.
Teorema lui Arhimede. Orice numãr real admite un numãr natural mai mare decât
el. De asemenea, µ α, β i Z, β > 0, jn i q* astfel încât α < nEβ.
Se numeºte ºir de numere reale (ºir numeric) o funcþie u : q* → →→ →→ Z. Imaginea lui n
prin funcþia u se noteazã cu u
n
; u
n
se numeºte termenul de rang n. Indicele n aratã poziþia
sau rangul unui termen în ºir. De multe ori, se considerã ºir o funcþie realã definitã pe q.
ªirul se noteazã (u
n
)
niq
, (u
n
)
q
, (u
n
)
n
sau (u
n
).
Un ºir numeric (u
n
)
niq
este majorat (mãrginit superior) dacã existã numãrul real
M cu u
n
T M, µ n i q. ªirul (u
n
)
niq
este minorat (mãrginit inferior) dacã existã un
numãr real m cu u
n
U m, µ n i q.
ªirul (u
n
)
niq
se numeºte mãrginit dacã existã un numãr real M, M > 0, cu u M
n
T ,
µ n i q. ªirurile care nu sunt mãrginite se numesc nemãrginite.
Un ºir (u
n
)
niq
se numeºte constant dacã u
n+1
= u
n
, µ n i q.
ªirul (u
n
)
niq
se numeºte crescãtor dacã u
n+1
U u
n
, µn i q.
ªirul (u
n
)
niq
este descrescãtor dacã u
n+1
T u
n
, µn i q.
ªirul (u
n
)
niq
este monoton dacã este crescãtor sau descrescãtor.
Un ºir monoton (crescãtor sau descrescãtor) cu toþi termenii diferiþi se numeºte strict
monoton (respectiv, strict crescãtor, strict descrescãtor).
Un ºir (u
n
)
niq
este periodic dacã existã un numãr natural nenul p, numit perioadã,
astfel încât u
n+p
= u
n
, µ n i q.
Dacã a
n
T b
n
, µ n i q spunem cã ºirul (a
n
)
niq
este majorat de ºirul (b
n
)
niq
, sau ºirul
(b
n
)
niq
este minorat de ºirul (a
n
)
niq
.
O mulþime de numere reale V este vecinãtate a numãrului real a dacã existã r > 0
astfel încât intervalul (a – r, a + r) ⊂ V. Vom nota cu V(a) mulþimea vecinãtãþilor
numãrului a. De regulã, lucrãm cu vecinãtãþi ale unui punct a care sunt intervale simetrice
(bile) de centru a ºi razã r, pe care le vom nota B(a, r). Avem B(a, r) = (a – r, a + r).
ªirul ( ) a
n q
tinde la l i Z, dacã este adevãratã oricare dintre urmãtoarele propoziþii
echivalente:
1) Orice vecinãtate a lui l conþine toþi termenii ºirului exceptând eventual un numãr finit;
2) µ ViV (l ), j n
V
astfel încât µ n i q, n > n
V
± a
n
i V;
3) µ é > 0, j n
é
astfel încât µ n i q, n > n
é
± | a
n
– l | < é.
În acest caz, l se numeºte limita ºirului (a
n
)
n
ºi scriem lim
n
n
a l
→∞
· (sau lima l
n
·
sau a l
n
→ ).
42
Notãm { ; } · −∞ - ∞ Z ZN .
O mulþime V din Z este o vecinãtate a lui –∞, dacã existã m i Z astfel încât
[–∞, m) ⊂ V.
O mulþime V din Z este vecinãtate a lui a, a i Z dacã V O Z i V(a).
ªirul numeric ( ) a
n q
tinde la ∞, dacã este adevãratã oricare dintre urmãtoarele propoziþii
echivalente:
1) Orice vecinãtate a lui ∞ conþine toþi termenii ºirului, exceptând eventual un numãr finit;
2) µ Vi V(∞), j n
V
astfel încât µ n i q, n > n
V
± a
n
iV ;
3) µ Mi Z , j n
M
astfel încât µ n i q, n > n
M
± a
n
> M.
În acest caz, notãm lim a
n
= ∞, lim
n
n
a
®¥
= ¥, a
n
® ¥ sau a
n
n
®¥ ºi spunem cã
ºirul (a
n
)
n
are limita ∞.
Se numeºte ºir convergent un ºir care are limitã finitã.
ªirurile care nu sunt convergente se numesc divergente.
Un ºir convergent este mãrginit.
Teorema de convergenþã a ºirurilor monotone (Weierstrass). Orice ºir monoton ºi
mãrginit este convergent.
Fie (a
n
)
n U 0
un ºir ºi (k
n
)
n
un ºir strict crescãtor de numere naturale. ªirul
0
( )
n
k n
a
U
se
numeºte subºir al ºirului (a
n
)
nU0
.
Teorema Cesaro. Orice ºir mãrgint conþine un subºir convergent.
Criteriul minorãrii la ∞. Dacã ºirul (x
n
)
n
este minorat prin ºirul (u
n
)
n
care tinde la
∞, atunci ºirul (x
n
)
n
tinde la ∞. Altfel spus, dacã µ n i q, u
n
T x
n
ºi lim
n
n
u
®¥
= ¥ ,
atunci lim
n
n
x
®¥
= ¥.
Criteriul majorãrii la –∞. Dacã ºirul (x
n
)
n
este majorat prin ºirul (u
n
)
n
care tinde
la –∞, atunci ºirul (x
n
)
n
tinde la –∞. Altfel spus, dacã µ n i q, u
n
U x
n
ºi lim
n
n
u
→∞
· −∞,
atunci lim
n
n
x
→−∞
· −∞.
Dacã lim| |
n
n
u
→∞
· -∞ ºi u n
n
≠ ∀ ∈ 0 , q, atunci lim
n
n
u
→∞
·
1
0.
Criteriul majorãrii pentru ºiruri convergente la 0. Fie ºirurile (x
n
)
n
ºi (a
n
)
n
. Dacã
x a
n n
T , " Î n q ºi lim
n
n
a
→∞
· 0, atunci lim
n
n
x
→∞
· 0.
Criteriul majorãrii. Fie (x
n
)
n
un ºir de numere reale, x i Z ºi (a
n
)
n
un ºir de
termeni pozitivi. Dacã x x a n
n n
- " Î T q , ºi lim
n
n
a
→∞
· 0, atunci (x
n
)
n
este convergent
ºi lim
n
n
x x
→∞
· .
43
Suma ºirurilor care au limitã
Proprietatea cunoscutã: Suma a douã ºiruri convergente este un ºir convergent ºi
limita sumei este egalã cu suma limitelor se extinde, în cazul în care unul cel puþin din
cele douã ºiruri are limita infinitã, în felul urmãtor:
I) Dacã a
n
U α, α i Z ºi b
n
→ +∞, atunci a
n
+ b
n
→ +∞.
II) Dacã a
n
T α, α i Z ºi b
n
→ –∞, atunci a
n
+ b
n
→ –∞.
Dacã (a
n
) este convergent sau dacã a
n
→ +∞, atunci existã α i Z astfel ca a
n
U α,
pentru orice n i q. De asemenea, dacã (a
n
) este convergent, sau dacã a
n
→ –∞,
existã α i Z astfel ca a
n
T α pentru orice n i q. Din cele douã proprietãþi de mai
sus rezultã urmãtoarele patru propoziþii:
1) Dacã a
n
→ +∞ ºi b
n
→ +∞, atunci a
n
+ b
n
→ +∞.
2) Dacã a
n
→ a ºi b
n
→ +∞, atunci a
n
+ b
n
→ +∞.
3) Dacã a
n
→ a ºi b
n
→ –∞, atunci a
n
+ b
n
→ –∞.
4) Dacã a
n
→ –∞ ºi b
n
→ –∞, atunci a
n
+ b
n
→ –∞.
Pentru a putea afirma ºi în aceste cazuri cã limita sumei este egalã cu suma
limitelor, convenim ca:
∞ + ∞ = ∞
a + ∞ = ∞ + a = ∞ oricare ar fi a i Z;
a + (–∞) = –∞ + a = –∞ oricare ar fi a i Z;
–∞ + (–∞) = –∞.
Nu se acordã nici un sens scrierii ∞ – ∞.
Pentru a putea afirma în general cã limita produsului a douã ºiruri este egalã cu
produsul limitelor, convenim cã: ∞ · ∞ = ∞; ∞(–∞) = (–∞)∞ = –∞; (–∞)(–∞) = ∞.
Nu se acordã nici un sens scrierilor 0 · ∞ sau 0 · (–∞).
Dacã ºirurile (a
n
) ºi (b
n
) au limitã (finitã sau infinitã) ºi dacã produsul limitelor
are sens, atunci ºirul produs (a
n
b
n
) are limitã ºi lim( ) lim lim
n n n n
n n n
a b a b
→∞ →∞ →∞
· ⋅ .
Cazuri exceptate: lim 0
n
n
a
→∞
· ºi lim
n
n
b
→∞
· -∞ ; lim 0
n
n
a
→∞
· ºi lim
n
n
b
→∞
· −∞ .
Operaþii cu ºiruri
Fie (a
n
)
n
ºi (b
n
)
n
ºiruri convergente. Atunci:
J (a
n
+ b
n
)
n
este convergent ºi lim( ) lim lim
n
n n
n
n
n
n
a b a b
→∞ →∞ →∞
- · - .
J Dacã α i Z, atunci (α · a
n
)
n
e convergent ºi lim lim
n
n
n
n
a a
→∞ →∞
· α α .
J (a
n
b
n
)
n
este convergent ºi lim( ) lim lim
n
n n
n
n
n
n
a b a b
→∞ →∞ →∞
⋅ · ⋅ .
J Dacã 0
n
b ≠ , µ n i q ºi lim 0
n
n
b
→∞
≠ , atunci
n
n
n
a
b
' `

. ¹
e convergent ºi lim
lim
lim
n
n
n
n
n
n
n
a
b
a
b
→∞
→∞
→∞
· .
Criteriul cleºtelui. Fie (a
n
)
n
, (b
n
)
n
, (x
n
)
n
ºiruri de numere reale.
Dacã (x
n
)
n
este majorat de (b
n
)
n
ºi minorat de (a
n
)
n
ºi dacã j
lim lim
n
n
n
n
a b x
→∞ →∞
· · i Z , atunci lim
n
n
x x
→∞
· .
44
ªirul
1
1
n
n
e
n
' `
· -

. ¹
, n U 1 este convergent. Limita sa, notatã cu e, aparþine
intervalului (2, 3).
Dacã (a
n
)
n
este un ºir cu lim
n
n
a
→∞
· ∞ , atunci
1
lim 1
n
a
n
n
e
a →∞
' `
- ·

. ¹
.
Dacã (a
n
)
n
este un ºir nenul cu lim 0
n
n
a
→∞
· , atunci
1
lim(1 )
n
a
n
n
a e
→∞
- · .
Fiecare din aceste douã cazuri va fi denumit mai departe „cazul 0 · ∞“.
Pentru a putea afirma în general cã limita raportului a douã ºiruri este egalã cu
raportul limitelor, convenim cã: 0
a
·
-∞
ºi 0
a
·
−∞
, oricare ar fi a i Z.
Nu se acordã nici un sens scrierilor
0
, , , , ,
0 0
∞ −∞ ∞ −∞ ±∞
∞ ∞ −∞ −∞
.
Dacã ºirurile (a
n
) ºi (b
n
) au limitã ºi dacã raportul limitelor are sens, atunci ºirul
n
n
a
b
' `

. ¹
are limitã ºi
lim
lim
lim
n
n n
n
n n
n
a
a
b b
→∞
→∞
→∞
· .
Pentru a putea calcula limite de tip lim( )
n
b
n
n
a
→∞
, µ n i q, convenim cã:


= ∞, ∞
–∞
= 0, 0

= 0. Nu se acordã nici un sens scrierilor: ∞
0
, 1

, 0
0
.
Limita unui polinom P(n) având gradul k U 1
1
1 1 0
, 0
lim( ... )
, 0
k k k
k k
n
k
a
l a n a n a n a
a


→∞
∞ >
¦
· - - - - ·
'
−∞ <
'
.
Limita unui raport de polinoame
1
1 1 0
1
1 1 0
,
...
lim 0,
...
,
k
l
k k
k k
l l
n
l l
k
l
a
k l
b
a n a n a n a
k l
b n b n b n b
a
k l
b



→∞

¦
·
¦
¦
- - - -
¦
· <
'
- - - -
¦
¦
∞⋅ >
¦
'
.
Limita unui ºir al cãrui termen general conþine puteri
, 1
1, 1
lim
0, 1 1
nu existã, 1
n
n
a
a
a
a
a
→∞
∞ >
¦
¦
·
¦
·
'
− < <
¦
¦

'
T
.
45
Limite de funcþii
Punctul a i Z este punct de acumulare la dreapta (la stânga) pentru D⊆Z
dacã, µ V i V(a), V O D O (a, +∞) @ l (respectiv V O D O (–∞, a) @ l). Un punct de
acumulare la stânga ºi la dreapta pentru D se numeºte punct de acumulare (bilateral).
Fie
f D : →Z
, a un punct de acumulare al lui D ºi l ∈Z. Funcþia f are limita l în
punctul a dacã este îndeplinitã una dintre urmãtoarele condiþii echivalente:
1) (Definiþia cu vecinãtãþi) Pentru orice vecinãtate U a lui l, existã o vecinãtate V a lui
a astfel încât, oricare ar fi x i V O D, x ≠ a, sã avem f (x) i U.
2) (Definiþii cu ε ºi δ)
• În cazul a i Z ºi l = ∞:
µ ε i Z, j Ô > 0, µx i D \ {a}, ( ) x a f x − < δ ⇒ > ε .
• În cazul a = –∞ ºi l i Z:
µ ε > 0, j Ô i Z, µx i D \ {a}, ( ) x f x l < δ ⇒ − < ε .
• În cazul a i Z ºi l i Z:
µ ε > 0, j Ô > 0, astfel încât µx i D \ {a} cu x a − < δ , rezultã ( ) f x l − < ε .
• În cazul a = ∞ ºi l = ∞:
µ ε > 0, j Ô > 0, astfel încât µx i D, x > δ, rezultã f (x) > ε.
3) (Definiþia cu ºiruri)
µ (a
n
)
n
, a
n
i D \ {a}, ( )
n n
a a f a l → ⇒ → .
Vom scrie lim ( )
x a
f x l

· .
Fie f : D→Z o funcþie ºi a un punct de acumulare la stânga pentru D.
Spunem cã
s
l ∈Z este limita la stânga a funcþiei f în punctul a, dacã pentru
orice vecinãtate U a lui l, existã o vecinãtate V a lui a astfel încât, oricare ar fi x < a din
V O D sã avem f (x) i U.
Se folosesc urmãtoarele notaþii: lim ( ) lim ( ) lim ( ) ( 0)
s
x a x a x a
x a
l f x f x f x f a
→ → −
<
· · · · −
Z
.
Fie : f D→Z o funcþie ºi a un punct de acumulare la dreapta pentru D.
Spunem cã
d
l ∈Z este limita la dreapta a funcþiei f în punctul a, dacã pentru
orice vecinãtate U a lui l
d
, existã o vecinãtate V a lui a, astfel încât, oricare ar fi x > a
din V O D, sã avem f (x) i U. Se folosesc urmãtoarele notaþii:
lim ( ) lim ( ) lim ( ) ( 0)
d
x a x a x a
x a
l f x f x f x f a
→ → -
>
· · · · -
]
.
Fie f : D → Z ºi a un punct de acumulare bilateral pentru D. Funcþia f are limitã
în a dacã ºi numai dacã f are limitã la dreapta ºi la stânga în a ºi aceste limite sunt
egale.
46
Limitele funcþiilor elementare
• f : Z → Z, f (x) = c, c i Z; lim ( )
x
f x c

·
α
, µ α i Z.
• f : Z → Z, f (x) = x; lim ( ) lim ( )
x x
f x x f
→α →α
· · α · α , µ α i Z ºi lim ,
x
x
→∞
· ∞
lim
x
x
→−∞
· −∞.
• f : Z → (0, +∞), f (x) = a
x
, a i (0, +∞) \ {1}; lim ,
x
x
a a

·
α
α
µ α i Z;
lim
,
,
x
x
a
a
a
→∞
·
∞ >
< <
R
S
T
dacã
dacã
1
0 0 1
ºi lim
,
,
x
x
a
a
a
→−∞
·
>
∞ < <
R
S
T
0 1
0 1
dacã
dacã
.
• f : Z → [–1, 1], f (x) = sinx; limsin sin , ;
x
x

· ∀ ∈
α
α α Z nu existã limsin
x
x
→∞
ºi
lim sin .
x
x
→−∞
• f : Z → [–1, 1], f (x) = cosx, limcos cos ,
x
x

· ∀ ∈
α
α α Z; nu existã limcos
x
x
→∞
ºi
lim cos .
x
x
→−∞
• f f x
x x
x x
: , , ( )
,
,
Z
U
→ - ∞ ·
− <
R
S
T
0
0
0
g
dacã
dacã
; lim ( ) lim ( )
x x
f x x f
® ®
= = =
a a
a a ;
lim ( ) lim
x x
f x x
®¥ ®¥
= = ¥; lim ( ) lim ( )
x x
f x x
→−∞ →−∞
· − · ∞ .
• Funcþia putere cu exponent natural: : , ( ) , , 2
n
f f x x n n → · ∈ Z Z q U ;
lim (lim ) ( )
x
n
x
n n
x x f
→ →
· · ·
α α
α α , µ α i Z; lim (lim )
x
n
x
n
x x
→∞ →∞
· · ∞;
lim ( lim )
,
,
x
n
x
n
x x
n
n
→−∞ →−∞
· ·

−∞
R
S
T
par
impar
.
• Funcþiile radical: : [0, ) [0, ), ( ) , , 2
k
f f x x k k ∞ → ∞ · ∈q U , k par;
lim
k k
x
x
→α
· α , µ α i [0, ∞); lim
x
k
x
®¥
= ¥.
: , ( ) , , 2
k
f f x x k k → · ∈ Z Z q U , k impar;
lim
k k
x
x
→α
· α , µ α i Z; lim
k
x
x
→∞
· ∞ ; lim
k
x
x
→−∞
· −∞ .
• Funcþia logaritmicã: : [0, ) , ( ) log , (0, ) \{1}
a
f f x x a - ∞ → · ∈ - ∞ Z ;
limlog log
x
a a
x

·
α
α, µ α i (0, +∞);
dacã a > 1, atunci limlog
a
x
x
→∞
· ∞ ºi
0
0
limlog
a
x
x
x

>
· −∞;
dacã 0 < a < 1, atunci limlog
a
x
x
→∞
· −∞ ºi
0
0
limlog
a
x
x
x

>
· -∞.
47
• Funcþia putere cu exponent real: : (0, ) (0, ), ( ) , *
a
f f x x a - ∞ → - ∞ · ∈Z .
lim ( ) ( )
a
x
f x f
→α
· α · α ;
, 0
lim ( )
0, 0
x
a
f x
a
→∞
∞ > ¦
·
'
<
'
;
0
0, 0
lim ( )
, 0
x
a
f x
a
> ¦
·
'
∞ <
'
]
.
• Funcþia tangentã:
{ ¦
: \ |
2
f k k
π
π - ∈ → Z m Z , f (x) = tgx.
Pentru α i Z m \ | k k p
p
+ Î
R
S
T
U
V
W
2
, limtg tg
x
x
→α
· α;
2
lim tg
x k
x
π
π-
· ∞
Z
ºi
2
lim tg
x k
x
π
π-
·−∞
]
; nu existã limtg
x
x
→∞
ºi lim tg
x
x
→−∞
.
• Funcþia cotangentã: { ¦ : \ | , ( ) ctg f k k f x x π ∈ → · Z m Z .
"aÎZ \ {kπ | k i m}, lim
x
x

·
α
α ctg ctg ; limctg
x k
x
π
· −∞
Z
; limctg =
x k
x -∞
] π
; nu existã
lim
x
x
→∞
ctg ºi lim
x
x
→−∞
ctg .
• Funcþia arcsinus: : [ 1, 1] , , ( ) arcsin
2 2
f f x x
π π

− → − ·


.
limarcsin arcsin
x
x

·
α
α, ∀α ∈ − [ , ] 1 1 .
• Funcþia arccosinus: [ ] : [ 1, 1] 0, , ( ) arccos f f x x − → π · .
limarccos arccos
x
x

·
α
α, ∀α ∈ − [ , ] 1 1 .
• Funcþia arctangentã: : , , ( ) arctg
2 2
f f x x
π π
' `
→ − ·

. ¹
Z .
µ α i Z, limarctg arctg
x
x
→α
· α;
limarctg
2
x
x
→∞
π
·
,
lim arctg
2
x
x
→−∞
π
· −
.
Operaþii cu limite de funcþii
Fie f, g : D → Z, a punct de acumulare pentru D. Presupunem cã f ºi g au limite în a.
1) Dacã suma limitelor are sens, atunci f + g are limitã în a ºi
lim( ( ) ( )) lim ( ) lim ( )
x a x a x a
f x g x f x g x
→ → →
- · -
.
Propoziþia se pãstreazã pentru p termeni, p i q*.
2) Dacã produsul limitelor are sens, atunci fg are limitã în a ºi
lim( ( ) ( )) lim ( ) lim ( )
x a x a x a
f x g x f x g x
→ → →
⋅ · ⋅ .
Propoziþia se pãstreazã pentru p factori, p i q*, prin urmare lim( ( )) (lim ( ))
p p
x a x a
f x f x
→ →
· .
În particular, lim ( ) lim ( )
x a x a
f x f x
→ →
α · α , α i Z.
3) Dacã raportul limitelor nu este un caz de nedeterminare, atunci funcþia
f
g
are
limitã în a ºi
lim ( )
( )
lim
( ) lim ( )
x a
x a
x a
f x
f x
g x g x



· .
48
4) Dacã f > 0 ºi dacã puterea
lim ( )
lim ( )
x a
g x
x a
f x




nu este un caz de nedeterminare,
atunci funcþia f
g
are limitã în a ºi
lim ( )
( )
lim ( ) lim ( )
x a
g x
g x
x a x a
f x f x

→ →

·


.
Fie douã funcþii u : A → B, f : B → Z. Fie a∈Z un punct de acumulare al mulþimii
A ºi b∈Z punct de acumulare al mulþimii B. Dacã
1) lim ( )
x a
u x b

· ºi lim ( )
y b
f y

· l ; 2) ( ) u x b ≠ pentru x a ≠ ,
atunci funcþia compusã f u o are limitã în punctul a ºi lim ( ( )) lim ( )
x a y b
f u x f y
→ →
· · l .
Criteriul majorãrii. Fie f, g : D → Z ºi a un punct de acumulare pentru mulþimea D.
i) Dacã 0 ) ( lim ·

x g
a x
, Z i l ∃ , j V i V(a) cu ) ( ) ( x g l x f T − , } { \ D V a x ∩ ∀ i ,
atunci l x f
a x
· ∃

) ( lim .
ii) Dacã ∞ ·

) ( lim x f
a x
ºi j V i V(a), cu } { \ D V , ) ( ) ( a x x g x f ∩ ∈ ∀ T , atunci
∞ · ∃

) ( lim x g
a x
.
iii) Dacã −∞ ·

) ( lim x g
a x
ºi j V i V(a) cu } { \ D V , ) ( ) ( a x x g x f ∩ ∀ i T , atunci
−∞ · ∃

) ( lim x f
a x
.
Criteriul „cleºtelui“. Fie f, g, h : D → Z, a un punct de acumulare pentru D ºi V o
vecinãtate a lui a. Dacã
( ) ( ) ( ), V D\ { }
lim ( ) lim ( )
x a x a
f x g x h x x a
f x h x l
→ →
∀ ∈
¦
¦
'
· · ∈
¦
'
I T T
Z
, atunci l x g
a x
· ∃

) ( lim .
Limitele funcþiilor polinomiale.
Fie f : Z → Z, f (x) = a
n
x
n
+ a
n–1
x
n–1
+ ... + a
1
x + a
0
, a
k
i Z, 0, , 0
n
k n a · ≠ (funcþia
polinomialã).
J
ã
ã
1 0
, dac 0
1 1
lim ( ) lim ...
, dac 0
n n
n n
n
x x
n
a
f x x a a a
a x x

→∞ →∞
∞ >
¦
' `
· - - - ·
'

−∞ <
. ¹
'
J
ã º º
ã º º
, dac par i 0 sau impar i 0
lim ( ) .
, dac impar i 0 sau par i 0
n n
x
n n
n a n a
f x
n a n a
→−∞
∞ > <
¦
·
'
−∞ > <
'
Limitele funcþiilor raþionale
Fie f
1
, f
2
: Z → Z, f
1
(x) = a
n
x
n
+ a
n–1
x
n–1
+ ... + a
0
, a
n
@ 0 ºi
f
2
(x) = b
m
x
m
+ b
m–1
x
m–1
+ ... + b
0
, b
m
@ 0. Funcþia f : D → Z, ,
2
1
f
f
f · unde
D = {x i Z | f
2
(x) @ 0} se numeºte funcþie raþionalã.
49
Funcþii continue
Fie D ⊂ Z, f : D→ Z o funcþie numericã ºi a i D. Dacã a este punct izolat al
domeniului D, funcþia se numeºte continuã în a. Dacã a este punct de acumulare al
domeniului D, funcþia f se numeºte continuã în a, dacã pentru orice ºir (a
n
) cu termeni
din D, convergent la a, ºirul ( f (a
n
))
n
este convergent la f (a).
Dacã a este punct de acumulare pentru D, continuitatea lui f în a este echivalentã
cu oricare dintre urmãtoarele propoziþii:
1) j lim ( ) ( )
x a
f x f a

· ;
2) Pentru orice ε > 0, existã δ
ε
> 0, µ x i E, x a
ε
− < δ ± ( ) ( ) f x f a − < ε .
a se numeºte punct de discontinuitate dacã f nu e continuã în a.
Punctele de discontinuitate ale unei funcþii f se împart în douã categorii (speþe):
J a se numeºte punct de discontinuitate de prima speþã al funcþiei f dacã limitele
laterale ale funcþiei f în punctul a existã ºi sunt ambele finite.
J a se numeºte punct de discontinuitate de speþa a doua dacã nu este punct de
discontinuitate de prima speþã.
J
ã º
ã º
ã
ã
1
1 0
0
1 0
, dac i 0
, dac i 0
...
lim ( ) lim
, dac
...
0, dac
n m
y
n m
n
x
m n n n
n m
x y
m m
m
n m a b
n m a b
a a y a y
f x y a
n m
b b y b y
b
n m
·
− −
→∞

∞ > ⋅ >
¦
¦
−∞ > ⋅ <
¦
- - - ¦
· ·
'
·
- - -
¦
¦
¦ <
'
]
.
Asemãnãtor se procedeazã pentru lim ( )
x
f x
→−∞
.
J Fie a i Z cu proprietatea f
1
(a) = f
2
(a) = 0. Atunci existã g
1
, g
2
: Z → Z, g
1
(a) @ 0 ºi
g
2
(a) @ 0 ºi i, j i q* astfel încât f
1
(x) = (x – a)
i
g
1
(x) ºi f
2
(x) = (x – a)
j
g
2
(x). Astfel
1
2
( )
lim ( ) lim( )
( )
i j
x a x a
g a
f x x a
g a

→ →
· ⋅ − .
Nedeterminãrile care apar în studiul limitelor funcþiilor iraþionale se înlãturã, de regulã,
folosind „factorul comun forþat“ sau raþionalizarea.
Limita funcþiilor de forma
( )
( )
g x
f x
Fie f : D → (0, +∞), g : D → Z, D a ′ i ,
1 2
lim ( ) , lim ( )
x a x a
f x l g x l
→ →
· · .
Dacã b x f x g
a x
· ∃

) ( ln ) ( lim ºi V ( ) a ∃ ∈V astfel încât
µ x i V O D \ {a}, g(x)lnf (x) @ b, atunci
ã
ã
ã
( )
, dac
lim ( ) , dac
0, dac
b
g x
x a
e b
f x b
b

¦ ∈
¦
· ∞ · ∞
'
¦
· −∞
'
Z
.
lim ( )
( )
lim ( ) ( )
x a
g x
g x f x
f x e
x a


·

1 b g
.
50
Spunem cã o funcþie f este continuã pe o submulþime a domeniului, dacã este
continuã în fiecare punct al acesteia. Mulþimea punctelor din domeniul de definiþie
pe care o funcþie este continuã se numeºte domeniul de continuitate al funcþiei.
Funcþiile elementare sunt funcþii continue pe întreg domeniul lor de definiþie.
Dacã funcþiile f, g : D → Z (D _ Z) sunt continue în punctul a i D, atunci funcþiile
af + bg (cu a, b i Z) ºi f · g sunt continue în a. Dacã, în plus, g(a) @ 0, atunci existã
( ) V a ∈V astfel încât ( ) 0, D g x x V ≠ ∀ ∈ I ºi
f
g
este continuã în a.
Fie f : E
1
→ E
2
ºi g: E
2
→ Z (E
1
, E
2
_ Z) ºi h g f · → o :E
1
Z funcþia compusã.
Dacã f este continuã în a i E
1
ºi g este continuã în f (a) i E
2
, atunci h este continuã
în a.
Teorema de mãrginire a lui Weierstrass
Dacã f : [a, b] → Z este o funcþie continuã, atunci:
1) f este mãrginitã;
2) f îºi atinge marginile, adicã j α, β i [a, b] cu f f x
x a b
( ) min ( )
[ , ]
α ·

ºi f f x
x a b
( ) max ( )
[ , ]
β ·

.
Dacã f : [a, b] → Z este funcþie continuã ºi f (a) ºi f (b) au semne contrare, atunci
existã c i [a, b] astfel încât f (c) = 0.
Dacã o funcþie continuã nu se anuleazã pe un interval, atunci funcþia pãstreazã acelaºi
semn pe acel interval.
Fie f o funcþie continuã pe intervalul I ºi J = f (I). Funcþia f : I → J este bijectivã dacã
ºi numai dacã f este strict monotonã ºi, în acest caz, funcþia inversã f
–1
: J → I este
continuã ºi strict monotonã.
Dacã : [ ; ) f a b →Z, b i Z ºi existã lim ( )
x b
f x l · ∈
Z
Z , atunci funcþia :[ ; ] g a b →Z ,
( ), [ ; )
( )
,
f x x a b
g x
l x b
∈ ¦
·
'
·
'
se numeºte prelungirea prin continuitate a lui f la [a; b].
Funcþii derivabile
Fie D _ Z, f : D → Z o funcþie ºi a un punct de acumulare din D. Se numeºte
derivata funcþiei f în a,
( ) ( )
lim
x a
f x f a
x a



, în cazul în care aceastã limitã existã (finitã
sau infinitã). În acest caz, notãm:
( ) ( )
( ) lim
x a
f x f a
f a
x a →

′ ·

. Spunem cã funcþia f este
derivabilã în a dacã, în plus, f ′(a) i Z.
Considerãm funcþia : D f →Z. Mulþimea punctelor în care funcþia f este derivabilã
se numeºte domeniul de derivabilitate al funcþiei.
51
Fie f : D → Z o funcþie ºi a un punct de acumulare din D; atunci urmãtoarele
afirmaþii sunt echivalente:
1)
( ) ( )
lim ( )
x a
f x f a
f a
x a


′ ∃ · ∈

Z.
2) µ (x
n
)
n
⊂ D \ {a}, lim
n
n
x a
→∞
·
( ) ( )
lim ( )
n
n
n
f x f a
f a
x a
→∞

′ ⇒ ·

.
Fie f : D → Z o funcþie derivabilã pe submulþimea S a lui D. Se numeºte derivata
funcþiei f funcþia care asociazã a i S cu f ′(a) i Z.
Derivata unei funcþii f pe domeniul de derivabilitate se noteazã cu f ′ sau
df
dx
sau cu Df.
Derivate laterale
Fie : D f →Z ºi a i D.
Spunem cã f are derivatã la stânga în a, dacã a este punct de acumulare al
mulþimii D O (–∞, a) ºi existã
( ) ( )
lim ( )
s
x a
f x f a
f a
x a

′ · ∈

Z
Z .
Spunem cã f are derivatã la dreapta în a, dacã a este punct de acumulare al
mulþimii D O (a, ∞) ºi existã
( ) ( )
lim ( )
d
x a
f x f a
f a
x a

′ · ∈

]
Z .
Fie I _ Z un interval, o funcþie f : I → Z ºi a i I un punct interior al lui I.
Atunci f are derivatã în a dacã ºi numai dacã are derivate laterale egale în a. În
acest caz, ( ) ( ) ( )
s d
f a f a f a
′ ′ ′ · · .
Operaþii cu funcþii derivabile
Fie funcþiile f, g : D → Z derivabile în a.
J Funcþia f + g este derivabilã în a ºi ( ) ( ) ( ) ( ) f g a f a g a ′ ′ ′ - · - .
J Funcþia c · f este derivabilã în a ºi ( ) ( ) ( ) c f a c f a ′ ′ ⋅ · ⋅ .
J Funcþia f E g : D « Z este derivabilã în a ºi (f E g)′(a) = f ′(a)E g(a) + f (a)E g′(a).
J Dacã g(a) @ 0, funcþia
g
f
este derivabilã în x
0
ºi
2
( ) ( ) ( ) ( )
( )
( )
f a g a f a g a f
a
g
g a

′ ′ ⋅ − ⋅
' `
·

. ¹
.
J Se considerã funcþiile f : D → E, g : E → Z, a punct de acumulare din D,
0
( ) y f a · punct de acumulare din E. Dacã f este derivabilã în a ºi g este derivabilã
în y
0
, atunci funcþia g f o : D→Z este derivabilã în a ºi ( ) ( ) ( ( )) ( ) g f a g f a f a ′ ′ ′ · ⋅ o .
Derivabilitatea funcþiei inverse
Fie , I J ⊂Z douã intervale ºi : f I J → o funcþie strict monotonã cu f (I) = J.
Dacã f este derivabilã în a i I ºi ( ) 0 f a ′ ≠ , atunci funcþia inversã
1
: f J I

→ este
derivabilã în y
0
= f (a) ºi
1
0
1
( ) ( )
( )
f y
f a

′ ·

.
Fie f : D → Z o funcþie ºi a un punct de acumulare din D.
Funcþia f este derivabilã de douã ori în a dacã:
52
1) f este derivabilã pe o vecinãtate V a lui a.
2) funcþia derivatã f ′ este derivabilã în a, adicã existã
( ) ( )
lim
x a
f x f a
x a

′ ′ −

ºi este finitã.
În acest caz, limita se noteazã cu ( ) f a ′′ (sau
2
2
d ( )
d
f a
x
sau
2
( ) D f a ) ºi se numeºte
derivata a doua (sau derivata de ordinul 2) a funcþiei f în punctul a.
Funcþia f : D → Z este de (n + 1) ori derivabilã în a, dacã:
1) f este de n ori derivabilã pe o vecinãtate a lui a;
2) funcþia derivatã f
(n)
este derivabilã în a, adicã existã
( ) ( )
( ) ( )
lim
n n
x a
f x f a
x a



ºi
este finitã.
În acest caz, limita se noteazã cu
( 1)
( )
n
f a
-
(sau
1
1
d ( )
d
n
n
f a
x
-
-
sau
1
D ( )
n
f a
-
) ºi se
numeºte derivata de ordin (n + 1) a funcþiei f în punctul a.
Prin convenþie, f
(0)
= f.
O funcþie f : D → Z este indefinit derivabilã pe D dacã, µ n i q, f este derivabilã de
n ori în orice punct al lui D.
Regula lui Leibniz. Fiind date funcþiile , : f g D→Z de n ori derivabile,
( ) ( ) ( )
0
( )
n
n k n k k
n
k
fg C f g

·
·

.
Diferenþiala
Fie I _ Z un interval ºi x
0
i I.
Funcþia f : I → Z este diferenþiabilã în x
0
dacã existã A i Z ºi α: I → Z o funcþie
continuã ºi nulã în x
0
(adicã lim ( ) ( )
x x
x x

· ·
0
0
0 α α ) astfel încât:
f (x) – f (x
0
) = A(x – x
0
) + α(x)(x – x
0
), µ x i I.
Cu notaþiile anterioare, funcþia liniarã h a A · h, µ h i Z se numeºte diferenþiala
funcþiei f în punctul x
0
ºi se noteazã df (x
0
).
Dacã f este diferenþiabilã în x
0
, atunci df (x
0
) : Z → Z, df x h f x h ( )( ) ( )
0 0
· ′ ⋅ , µ h i Z.
O funcþie f : I → Z este diferenþiabilã pe I dacã este diferenþiabilã în orice punct din I.
Proprietãþi generale ale funcþiilor derivabile
Fie f : D → Z o funcþie; a i D se numeºte punct de minim absolut (sau global) al
funcþiei f dacã: f (a) T f (x), µ x i D. a i D se numeºte punct de maxim absolut (sau
global) al funcþiei f dacã: f (x) T f (a), µ x i D.
Fie f : I → Z o funcþie ºi a i I.
a se numeºte punct de maxim relativ (sau local) al funcþiei f, dacã existã o vecinãtate
V a lui a astfel încât f (x) T f (a), µ x i V O I; f (a) se numeºte maxim relativ al funcþiei.
53
x
0
se numeºte punct de minim relativ (sau local) al funcþiei f, dacã existã V o
vecinãtate a lui x
0
astfel încât f (x
0
) T f (x), µ x i V O I; f (x
0
) se numeºte minim
relativ al funcþiei.
x
0
i I este punct de extrem relativ (sau local) al lui f dacã este punct de minim
sau de maxim relativ (sau local).
Teorema lui Fermat. Fie I ⊂ Z un interval ºi f : I → Z o funcþie derivabilã într-un
punct de extrem local x
0
din interiorul intervalului I (x
0
i I ºi nu este capãt al intervalului);
atunci f ′(x
0
) = 0.
Teorema lui Rolle. Fie f : [a, b] → Z o funcþie cu urmãtoarele proprietãþi:
1) f este continuã pe [a, b].
2) f este derivabilã pe (a, b)
3) f (a) = f (b).
Atunci jc i (a, b) astfel încât ′ · f c ( ) 0.
Teorema lui Lagrange. Fie f : [a, b] → Z o funcþie cu proprietãþile:
1) f continuã pe [a, b];
2) f derivabilã pe (a, b).
Atunci existã c i (a, b) astfel încât
( ) ( )
( )
f b f a
f c
b a

′ ·

.
Teorema lui Cauchy. Dacã funcþiile f, g : [a, b] → Z îndeplinesc condiþiile:
1) f ºi g sunt continue pe intervalul închis [a, b] ;
2) f ºi g sunt derivabile pe intervalul deschis (a, b) ;
3) ( ) 0, ( , ) g x x a b ′ ≠ ∀ ∈ ;
atunci g(a) @ g(b) ºi existã c i (a, b) astfel încât
( ) ( ) ( )
( ) ( ) ( )
f b f a f c
g b g a g c
′ −
·
′ −
.
Teorema l’Hospital. Fie , , ºi I a b a b ∈ < ⊂ Z Z un interval cu ( , ) I [ , ] a b a b ⊂ ⊂ .
Dacã x
0
i [a, b] ºi f, g : I \ {x
0
} → Z sunt funcþii cu proprietãþile:
1)
0 0 0
lim ( ) lim ( ) 0 (respectiv lim ( ) )
x x x x x x
f x g x g x
→ → →
· · · -∞ ;
2) f ºi g sunt derivabile ºi
0
( ) 0, I \ { } g x x x ′ ≠ ∀ ∈ ;
3) existã
0
( )
lim
( )
x x
f x
g x




Z finitã sau infinitã;
atunci existã o vecinãtate V a lui x
0
, astfel încât g(x) @ 0, µ x i I O V \ {x
0
}) ºi existã
0 0
( ) ( )
lim lim
( ) ( )
x x x x
f x f x
g x g x
→ →

·

.
Consecinþã a teoremei lui Lagrange. Fie f : I → Z o funcþie derivabilã pe intervalul I.
a) Dacã f ′(x) > 0, µ x i I, atunci f este strict crescãtoare pe I.
b) Dacã f ′(x) < 0, µ x i I, atunci f este strict descrescãtoare pe I.
54
Convexitate
Fie funcþia f : I → Z, unde I ⊂ ⊂⊂ ⊂⊂ Z este un interval.
Funcþia f se numeºte convexã pe I, dacã µ x
1
, x
2
i I ºi µ λ i [0, 1]
f ((1 – λ)x
1
+ λx
2
) T (1 – λ)f (x
1
) + λEf (x
2
).
Funcþia f se numeºte concavã pe I dacã, µ x
1
, x
2
i I ºi µ λ i [0, 1]
f ((1 – λ)x
1
+ λx
2
) U (1 – λ)f (x
1
) + λEf (x
2
)
Fie x
0
punct interior intervalului I. Spunem cã x
0
este punct de inflexiune al funcþiei f
dacã f are derivatã în x
0
(finitã sau infinitã) ºi dacã pe o vecinãtate a lui x
0
, funcþia îºi
schimbã convexitatea în x
0
, adicã, de o parte a lui x
0
funcþia este convexã, iar de cealaltã
parte a lui x
0
funcþia este concavã.
Asimptote
Fie D _ Z ºi x
0
i Z un punct de acumulare al lui D; fie f : D « Z o funcþie.
Dreapta de ecuaþie x = x
0
este asimptota verticalã la graficul funcþiei f, dacã cel puþin
una dintre limitele laterale:
0
lim ( )
x x
f x
Z
sau
0
lim ( )
x x
f x
]
existã ºi este infinitã.
Fie o funcþie f : D « Z. Dacã D este o mulþime nemãrginitã la dreapta (∞ este punct
de acumulare al mulþimii D), atunci dreapta de ecuaþie y = mx + n este asimptotã oblicã
spre +∞ a graficului dacã lim[ ( ) ] 0
x
f x mx n
→-∞
− − · , m, n∈Zfixate.
Dacã D este o mulþime nemãrginitã la stânga (–∞ este punct de acumulare al mulþimii D),
atunci dreapta de ecuaþie y = m′x + n′ este asimptotã oblicã spre – ∞ a graficului dacã
lim[ ( ) ] 0
x
f x mx n
→−∞
′ ′ − − · , , m n ′ ′ ∈Zfixate.
Dreapta de ecuaþie y = a este asimptotã orizontalã spre ±∞ la graficul funcþiei f
dacã existã lim ( )
x
f x
→±∞
ºi este egalã cu a.
55
Elemente de algebrã
Clasa a XII-a
Relaþii de echivalenþã. Partiþii
Fie M ≠ ∅. Numim relaþie binarã pe M orice submulþime nevidã ρ a produsului
cartezian M D M. Dacã (x; y) i ρ, notãm x ρ y.
Fie ρ o relaþie binarã pe mulþimea M. Spunem cã ρ este:
• reflexivã, dacã µ x i M, xρx ;
• simetricã, dacã µ x, y i M, xρy ± yρx ;
• tranzitivã, dacã µ x, y, z i M, xρy ºi yρz ± xρz.
O relaþie binarã reflexivã, simetricã ºi tranzitivã se numeºte relaþie de echivalenþã.
De multe ori, o relaþie de echivalenþã pe o mulþime M se va nota ~ ; scriem x ~ y (citim x
echivalent cu y), sau scriem x y
/
: (citim x nu este echivalent cu y).
Fie n i q* ºi x, y i m. Spunem cã x este congruent cu y modulo n ºi scriem
x ≡ y (mod n) dacã n divide x – y.
Fie M o mulþime nevidã înzestratã cu relaþia de echivalenþ㠄 ~ “. Pentru a i M,
clasa de echivalenþã a lui a este mulþimea
def
ˆ { | ~ } a x M x a · ∈ .
Mulþimea claselor de echivalenþã se noteazã

M (sau ( / ) M : ) ºi se numeºte
mulþimea factor a lui M prin relaþia „ ~ “.

def
ˆ { | } M a a M · ∈ .
Fie ~ o relaþie de echivalenþã pe M. Clasele de echivalenþã definite de ∼ pe M, sunt
disjuncte douã câte douã.
Fie M o mulþime nevidã. O familie {C
i
}
iiI
de pãrþi nevide ale lui M se numeºte partiþie
a mulþimii M dacã:
1) µ i, j i I, i @ j ⇒ C
i
O C
j
= l;
2) µ x i M, j i i I astfel încât x i C
i
.
Fie {C
i
}
iiI
partiþie a mulþimii M.
i
i I
M C

· N .
Pentru o relaþie de echivalenþã pe M, clasele de echivalenþã definite de aceastã relaþie
formeazã o partiþie a mulþimii M.
Legi de compoziþie
Fie M o mulþime nevidã. O aplicaþie
ϕ : M D M → M, (x, y) a ϕ(x, y),
se numeºte lege de compoziþie (internã) sau operaþie (algebricã, binarã) pe mulþimea M.
Elementul ϕ(x; y) i M se numeºte compusul lui x cu y prin ϕ (în aceastã ordine).
De obicei, în loc de ϕ(x; y) notãm x C y sau x y o sau x y T sau x ∆ y etc.
56
Grupuri
Un cuplu (G; C), format cu o mulþime nevidã G ºi cu o lege de compoziþie „∗“ pe G,
se numeºte grup dacã legea de compoziþie C este asociativã, are element neutru ºi orice
element din M este simetrizabil.
Dacã, în plus, legea C este comutativã, atunci G se numeºte grup comutativ sau abelian.
Un cuplu (M, C) format cu o mulþime nevidã M ºi o lege de compoziþie „C“ pe M, se
numeºte monoid dacã legea C este asociativã ºi are elementul neutru.
Tabla lui Cayley asociatã legii de compoziþie ϕ pe mulþimea
M este un tabel cu linii ºi coloane corespunzãtoare elementelor
mulþimii M obþinut astfel: la intersecþia liniei a
i
cu coloana a
j
se
aflã compusul lui a
i
cu a
j
prin operaþia ϕ.
Ori de câte ori notãm (M, C) subînþelegem cã C este o lege
de compoziþie internã pe mulþimea nevidã M.
1 2
1
2
... ...
( , )
j n
i i j
n
a a a a
a
a
a a a
a
ϕ
ϕ
M
M
M M
LLL
M
Fie M o mulþime nevidã ºi „C“ o lege de compoziþie pe M. O submulþime nevidã H a
lui M se numeºte parte stabilã în raport cu legea de compoziþie „C“ dacã:
µ x, y i H ⇒ x C y i H.
O lege de compoziþie „ C “ se numeºte asociativã dacã:
( ) ( ), , , x y z x y z x y z M ∗ ∗ · ∗ ∗ ∀ ∈ .
O lege de compoziþie M D M → M, ( ; ) x y x y ∗ a se numeºte comutativã dacã
, , x y y x x y M ∗ · ∗ ∀ ∈ .
Un element e i M se numeºte element neutru pentru legea de compoziþie „C“, dacã
x M e x x e x ∀ ∈ ∗ · ∗ · .
Fie M o mulþime nevidã înzestratã cu o lege de compoziþie „C“ cu element neutru e.
Spunem cã un element x i M este simetrizabil în raport cu legea de compoziþie „C“,
dacã existã x′ i M astfel încât x x x x e ′ ′ ∗ · ∗ · . Elementul x′ cu aceastã proprietate se
numeºte simetricul lui x.
În cazul în care legea de compoziþie este o lege de adunare (de numere, de matrice, de
polinoame, de funcþii, de vectori, ...) folosim denumirea de opus în loc de simetric al
unui element. Dacã legea de compoziþie este o lege de înmulþire (de numere, de matrice,
de polinoame, de funcþii, ...) folosim denumirea de invers în loc de simetric al unui
element. Aceeaºi denumire se foloseºte în cazul în care legea de compoziþie este o lege
de compunere de funcþii.
Fie n i q, n U 2. Notãm m
n
mulþimea claselor de echivalenþã pentru congruenþa
modulo n. Avem
·
{ ¦ 0; 1; 2; ...; 1
n
n · −
$ $
m . Pe m
n
definim operaþiile numite adunarea ºi
înmulþirea claselor de resturi modulo n astfel:
· ¶ ˆ ˆ
ˆ ˆ
, α- β · α - β αβ · αβ,
ˆ
ˆ
,
n
∀ α β∈m .
57
Regulile de simplificare într-un grup. Fie ( , ) G ∗ un grup. Pentru orice , , a b c G ∈
avem: a b a c b c · ⇒ · C C ºi b a c a b c ∗ · ∗ ⇒ ·
Grupuri de matrice
2 2
( ) { ( ) | det 0} GL A A · ∈ ≠ Z Z M înzestrat cu înmulþirea formeazã un grup numit
grupul general liniar de grad 2.
Submulþimile
2 2
( ) { ( ) | 1} SL A GL A · ∈ · Z Z ,
–1
2
(2) { ( ) | }
t
O A GL A A · ∈ · Z ,
(2) { (2) | det 1} SO A O A · ∈ · , înzestrate cu înmulþirea matricelor formeazã grupuri de
matrice, numite respectiv grupul special liniar de grad 2 peste Z, grupul ortogonal
de grad 2 ºi grupul ortogonal special de grad 2.
Pentru n i q* pot fi definite grupurile SL
n
({), SL
n
(Z) ºi SL
n
(³), numite grupul spe-
cial liniar de grad n peste {, Z, respectiv ³. De asemenea, pot fi introduse grupurile
O(n) ºi SO(n), numite respectiv grupul ortogonal de grad n ºi grupul ortogonal
special de grad n.
Morfisme de grupuri
Fie grupurile ( , ) G o ºi ( , ) G′ ∗ . Funcþia f : G → G′ se numeºte morfism de grupuri
dacã: ( ) ( ) ( ), , f x y f x f y x y G · ∗ ∀ ∈ o .
Fie ( , ) G o ºi ( , ) G′ ∗ douã grupuri. O funcþie f : G → G′ se numeºte izomorfism de
grupuri dacã: (1) ( ) ( ) ( ), , f x y f x f y x y G · ∗ ∀ ∈ o ; (2) f este bijectivã.
Spunem cã grupul G este izomorf cu grupul G′ ºi scriem G G′ ; , dacã existã un
izomorfism f : G → G′. În caz contrar, spunem cã grupul G nu este izomorf cu grupul G′
ºi scriem G G′ ; .
Dacã G este grup, atunci un morfism (izomorfism) f : G → G se numeºte endomorfism
(respectiv automorfism) al grupului G.
Grupuri de permutãri
Fie A o mulþime finitã cu n elemente, n i q*. O funcþie bijectivã σ : A → A se numeºte
permutare a mulþimii A. Vom nota cu S
A
mulþimea tuturor permutãrilor mulþimii A.
Pentru σ, π i S
A
, compunerea permutãrilor σ ºi π este funcþia : A A σ π → o , cu
( )( ) ( ( )) x x σ π · σ π o , x i A. Funcþia σ π o este de asemenea bijectivã, deci
A
S σ π∈ o .
( , )
A
S o este grup. Grupul permutãrilor mulþimii {1, 2, ..., n} se noteazã ( , )
n
S o .
Subgrupuri
Fie ( , ) G ∗ un grup ºi H o parte stabilã a lui G. ( , ) H ∗ se numeºte subgrup al lui G
dacã ( , ) H ∗ este grup.
Fie (G, E) un grup de element neutru e ºi a i G. Spunem cã a este element de ordin
finit al grupului G dacã existã m > 0 astfel încât a
m
= e.
Dacã a este element de ordin finit, atunci cel mai mic numãr m > 0 cu proprietatea
a
m
= e se numeºte ordinul lui a ºi notãm ord a = m.
58
Grupuri de transformãri geometrice
O aplicaþie T : P → P se numeºte transformare geometricã a planului P. Vom spune cã
T este izometrie dacã T conservã distanþele dintre puncte: d(T(A), T(B)) = d(A, B), µ A, B i P.
Notãm cu Izom(P) mulþimea tuturor izometriilor planului P. Dacã T
1
ºi T
2
sunt
izometrii, atunci ºi
1 2
T T o este o izometrie. (Izom( ), ) o P este un grup, numit grupul
izometriilor planului P.
Fie F o figurã planã, F ⊂P ºi T : P → P o izometrie; notãm cu T(F) = {T(P) | P i F}.
Spunem cã T invariazã (global) pe F dacã T(F) = F.
Notãm cu Sim(F) mulþimea tuturor izometriilor care invariazã pe F.
(Sim(F),
o
) este un subgrup al grupului ( ( ), ) Izom o P , numit grupul de simetrie
al lui F.
Fie n i q, n U 3 ºi P
n
un poligon regulat cu n laturi din planul P. Grupul de
simetrie al lui P
n
se noteazã D
n
= Sym(P
n
) ºi se numeºte grupul diedral.
Inele
În cele ce urmeazã, se lucreazã numai cu inele unitare.
Un triplet (R, +, E), unde R este o mulþime nevidã iar „ + “ ºi „E“ sunt douã legi de
compoziþie pe R (numite adunare ºi înmulþire), se numeºte inel dacã:
(G) (R, +) este grup abelian
(M) (R, ·) este monoid
(D) înmulþirea este distributivã faþã de adunare:
¼ x, y, z i R , x(y + z) = xy + xz , (y + z)x = yx + zx.
În inelul R, elementul neutru al legii de compoziþie „ · “ se numeºte element unitate.
Spunem cã inelul R nu are divizori ai lui zero, dacã x @ 0, y @ 0 ⇒ xy @ 0 ; în caz
contrar spunem cã R este inel cu divizori ai lui zero.
Un inel R se numeºte comutativ dacã satisface ºi axioma: (M
3
) xy = yx, ¼ x, y i R.
Un inel comutativ, cu cel puþin douã elemente ºi fãrã divizori ai lui zero, se numeºte
domeniu de integritate (sau inel integru).
Morfisme de inele
Fie inelele (R, +, ·) ºi (R′,

, e). O funcþie f : R → R′ se numeºte morfism de inele
dacã, µ x, y i R:
(1) f (x + y) = f (x)

f (y) ;
(2) f (xEy) = f (x) ef (y);
(3) f (1) = 1′, unde 1 este unitatea inelului R ºi 1′ unitatea lui R′.
Un morfism de inele bijectiv se numeºte izomorfism. Vom spune cã inelul R este
izomorf cu inelul R′, ºi scriem R Y R′, dacã existã cel puþin un izomorfism f : R → R′.
59
Grupul unitãþilor. Subinele
Elementele inversabile ale unui inel R se numesc unitãþi ale lui R. Notãm cu U(R)
mulþimea unitãþilor inelului R.
Fie R un inel; U(R) este grup în raport cu operaþia indusã de înmulþirea lui R,
numit grupul unitãþilor inelului R.
Fie (R, +, ·) un inel cu elementul unitate notat 1 ºi S ⊂ R ; S se numeºte subinel al
lui R dacã (S, +, ·) este inel ºi 1 i S.
Exemple de inele
Numerele complexe a + bi, cu a, b i m se numesc întregi ai lui Gauss (de exemplu:
2 + 3i, –1 + 2i, 4 = 4 + 0i, i = 0 + 1 · i sunt întregi ai lui Gauss). Notãm m[i] = {a + bi | a, b i m}
mulþimea întregilor lui Gauss. (m[i], +, ·) este un inel integru.
Fie I o mulþime nevidã ºi R un inel. Notãm R
I
= { f | f : I → R} mulþimea tuturor
funcþiilor f : I → R .
Pentru f, g i R
I
ºi x i I, f (x) ºi g(x) sunt elemente ale inelului R. Putem defini astfel
funcþiile: f + g : I → R, ( )( ) ( ) ( ) f g x f x g x - · - , x i I ºi
fg : I → R, ( )( ) ( ) ( ) fg x f x g x · ⋅ numite suma, respectiv produsul funcþiei f cu funcþia g.
Fie R inel comutativ. Notãm R[X] mulþimea polinoamelor cu coeficienþii în R.
(R[X], +, ·) este inel.
Fie f i R[X]. Funcþia f *: R → R definitã prin f *(x) = f (x) i R, µ x i R, este
numitã funcþia polinomialã asociatã polinomului f. Vom nota funcþia f tot cu f .
Zerourile funcþiei polinomiale f , se numesc rãdãcini (din R) ale polinomului f. Aºadar,
un element α i R este rãdãcinã (din R) a polinomului f i R[X] dacã f (α) = 0.
Corpuri. Morfisme de corpuri
Un inel K se numeºte corp dacã 0 @ 1 ºi orice element nenul din K este simetrizabil
în raport cu înmulþirea. Dacã înmulþirea este comutativã, K se numeºte corp comutativ.
O funcþie f : K → K′ de la un corp K la un corp K′ se numeºte morfism (izomorfism)
de corpuri dacã este morfism (izomorfism) de la K la K′ considerate ca inele.
Un izomorfism (morfism) f : R → R de la inelul (R, +, ·) în el însãºi se numeºte
automorfism (respectiv endomorfism) al inelului R. Aceeaºi terminologie se foloseºte ºi
pentru corpuri.
Inelul (m
n
, +, ·) este corp dacã ºi numai dacã n este numãr prim.
Aritmetica polinoamelor cu coeficienþi într-un corp comutativ
Teorema împãrþirii cu rest. Fie K un corp comutativ ºi f, g i K[X], g @ 0. Existã unic
determinate polinoamele q, r i K[X] astfel încât f = gq + r , unde grad r < grad g
dacã r @ 0.
60
Polinoamele q ºi r din teorema împãrþirii ( f = gq + r) se numesc câtul, respectiv
restul împãrþirii polinomului f prin polinomul g.
Fie K corp comutativ ºi f, g i K[X]. Spunem cã f este divizibil cu g ºi notãm g |
f sau f g M , dacã existã h i K[X] cu f = gEh.
Fie K corp comutativ ºi f, g i K[X]. Spunem cã f este asociat în divizibilitate cu g ºi
scriem f g : , dacã f | g ºi g | f.
Teorema restului. Restul împãrþirii polinomului f i K[X] prin X – α i K[X] este
egal cu valoarea în α a polinomului f.
Teorema lui Bézout. Polinomul f i K[X] se divide prin polinomul X – α i K[X]
dacã ºi numai dacã f (α) = 0.
Fie K corp comutativ, f i K[X], a i K ºi n i q, n U 2. Spunem cã a este rãdãcinã
multiplã de ordin n dacã(X – a)
n
| f ºi
1
( ) |
n
X a f
-
− / .
Fie K corp comutativ ºi
1
1 1 0
...
n n
n n
f a X a X a X a


· - - - - , din K[X]. Polinomul
1 2
1 1
( 1) ...
n n
n n
f na X n a X a
− −

′ · - − - - se numeºte derivata formalã de ordinul I a
polinomului f.
Derivata formalã de ordinul II a polinomului f este derivata formalã de ordinul I a
polinomului f ′ ºi este notatã f ′′.
Derivata formalã de ordinul k a polinomului f este derivata formalã de ordinul I a
polinomului
( 1) k
f

.
Fie K un corp comutativ ºi f i K[X] un polinom de grad f = n > 0. Spunem cã polinomul
f este reductibil peste K dacã existã polinoamele g, h i K[X], de grade strict mai mici ca
n, cu f = gh. În caz contrar, spunem cã f este ireductibil peste K.
Orice polinom f din K[X], grad f U 1, se descompune în mod unic în produs de
polinoame ireductibile peste K.
Spaþii vectoriale
Fie V ºi K mulþimi nevide. O aplicaþie ψ : K D V → V se numeºte lege de compoziþie
externã pe V cu scalari (sau operatori) în K.
Fie corpul comutativ (K, +, E). Se numeºte spaþiu vectorial peste K un grup abelian (V, +)
înzestrat cu o lege de compoziþie externã cu scalari în K, (α, u) a αu, ce verificã axiomele:
(S
1
) µ α, β i K, µ u i V, (α + β)u = αu + βu (distributivitatea înmulþirii vectorilor cu
scalari faþã de adunarea scalarilor)
(S
2
) µ α i K, µ u, v i V, α(u + v) = αu + αv (distributivitatea înmulþirii vectorilor cu
scalari faþã de adunarea vectorilor)
(S
3
) µ α, β i K, µ u i V, α(βu) = (αβ)u (asociativitatea înmulþirilor scalarilor ºi
vectorilor)
61
(S
4
) µ u i V, 1 · u = u (1, unitatea din K, este elementul neutru pentru înmulþirea
vectorilor cu scalari)
Spaþiile vectoriale se mai numesc ºi spaþii liniare.
Într-un spaþiu vectorial V:
• elementele lui V se numesc vectori;
• operaþia grupului (V, +) se numeºte adunarea vectorilor;
• elementele lui K se numesc scalari;
• legea de compoziþie externã K D V → V se numeºte înmulþirea vectorilor cu scalari;
• elementul nul (zero) al grupului (V, +) este notat cu 0
r
;
• elementul nul al corpului de scalari se noteazã cu 0;
• când K = Z sau K = ³, V se numeºte spaþiu vectorial real, respectiv spaþiu vectorial
complex.
Dependenþã ºi independenþã liniarã. Bazã
Fie V un spaþiu vectorial peste corpul K,
1 2
, , ...,
p
v v v
r r r
din V ºi λ
1
, λ
2
, ..., λ
p
i K. Vectorul
de forma
1 1 2 2
...
p p
v v v v ·λ -λ - -λ
r r r r

, se numeºte combinaþie liniarã de vectorii
1 2
, , ...,
p
v v v
r r r
,
iar scalarii λ
1
, λ
2
, ..., λ
p
se numesc coeficienþii combinaþiei liniare.
Fie V spaþiu vectorial peste K ºi
1 2
, , ...,
p
v v v
r r r
din V. Spunem cã vectorii
1 2
, , ...,
p
v v v
r r r
sunt liniar independenþi dacã µ λ
1
, ..., λ
p
i K,
1 1
... 0
p p
v v λ - -λ ·
r
r r
implicã λ
1
= ... = λ
p
= 0.
Fie V spaþiu vectorial peste K. Un sistem
1
( , ..., )
n
B v v ·
r r
de vectori
i
v V ∈
r
, 1 T i T n
se numeºte bazã ( finitã) a lui V dacã:
1) µ
x
r
i V, j λ
1
, λ
2
, ..., λ
n
i K a.î.
1 1 2 2
...
n n
x v v v · λ - λ - - λ
r r r r
;
2)
1
, ...
n
v v
r
sunt liniar independenþi.
Fie V spaþiu vectorial peste K ºi
1 2
( , ,... )
n
B v v v ·
r r r
bazã a lui V. Orice vector v
r
din V are
o unicã reprezentare ca o combinaþie liniarã de vectorii bazei B,
1 1 2 2
...
n n
v v v v · λ - λ - - λ
r r r r
;

1
, λ
2
, ...λ
n
) se numesc cordonatele vectorului v
r
în baza B.
Aplicaþii liniare
Fie V ºi V′ douã spaþii vectoriale peste acelaºi corp K. O aplicaþie f : V → V′ se
numeºte aplicaþie liniarã (sau transformare liniarã) de la spaþiul vectorial V la V′ dacã:
(1) ( ) ( ) ( ), , f x y f x f y x y V - · - ∀ ∈
r r r r r r
;
(2) ( ) ( ), f x f x K λ · λ ∀λ∈
r r
ºi x V ∀ ∈
r
.
Dacã V = V′, atunci f se mai numeºte operator liniar pe V sau endomorfism al lui V.
J Fie A i M
2D3
(Z). Aplicaþia f
A
: Z
3
→ Z
2
, f
A
(x) = Ax, este liniarã.
J Fie A, B i M
2D3
(Z). Avem: f
A
= f
B
® A = B.
J Dacã f : Z
3
→ Z
2
este o aplicaþie liniarã, atunci existã o unicã matrice A i M
2D3
(Z)
cu f = f
A
. Matricea A se numeºte matricea asociatã aplicaþiei liniare f (în raport cu bazele
canonice ale lui Z
3
ºi Z
2
).
62
Fie f o aplicaþie liniarã de la Z
n
la Z
m
. Matricea A

i M
mDn
(Z) cu f = f
A
se numeºte
matricea asociatã aplicaþiei liniare f (în raport cu bazele canonice ale lui Z
n
ºi Z
m
).
Fie V ºi V′ spaþii vectoriale peste un corp K, λ i K ºi f : V → V′, g : V → V′ aplicaþii
liniare. Aplicaþiile f + g : V → V′, ( )( ) ( ) ( ) f g x f x g x - · -
r r r
ºi λf : V → V′, ( )( ) ( ) f x f x λ · λ
r r
se numesc suma lui f cu g, respectiv produsul lui λ cu f.
Dacã V, V′, V′′ sunt spaþii vectoriale peste K ºi g : V → V′, f : V′ → V′′ sunt aplicaþii
liniare, atunci aplicaþia : f g V V′′ → o definitã prin ( )( ) ( ( )) f g x f g x ·
r r
o se numeºte
compusa lui f cu g.
Prin compunerea a douã aplicaþii liniare obþinem o aplicaþie liniarã.
Fie K un corp comutativ.
J Pentru A, B

i M
mDn
(K) ºi λ i K , f
A
+ f
B
= f
A+B
, λf
A
= f
λA
J Pentru A

i M
mDn
(K), B

i M
nDp
(K),
A B AB
f f f · o .
Fie V ºi V′ douã spaþii vectoriale peste un corp K. O aplicaþie liniarã f : V → V′ bijectivã
se numeºte izomorfism de spaþii vectoriale. Spunem cã spaþiul vectorial V este izomorf cu
spaþiul vectorial V′ ºi scriem V Y V′ dacã existã cel puþin un izomorfism f : V → V′.
Elemente de analizã matematicã
Noþiunea de integralã
Fie I un interval ºi funcþiile : f I →Z, : F I →Z. Funcþia F se numeºte primitivã a
lui f dacã: 1) F este derivabilã pe I; 2) F′(x) = f (x), µ x i I.
Spunem cã o funcþie f admite primitive pe intervalul I dacã existã o primitivã a funcþiei f .
Orice funcþie continuã pe un interval admite primitive pe acel interval.
Fie I un interval ºi funcþia continuã f : I → Z. Dacã F
1
, F
2
: I → Z sunt douã primitive
ale funcþiei f, atunci existã c i Z astfel încât F
1
(x) = F
2
(x) + c, µ x i I.
Fie un interval I ºi o funcþie continuã f : I → Z. Mulþimea tuturor primitivelor funcþiei
f se noteazã prin
( ) f x dx

ºi se numeºte integrala nedefinitã a funcþiei f.
Fie A, B douã mulþimi nevide de funcþii reale definite pe intervalul I ºi λ i Z. Definim:
A + B = { f + g | f i A, g i B }, f + A = { f } + A, unde f : I → Z,
λ + A = { λ + f | f i A }, λA = { λ f | f i A },
{ | } g f g f · ∈ o o A A , unde g : J → I este o funcþie definitã pe intervalul J.
Notãm C = { ϕ : I → Z | ϕ este funcþie constantã pe I }.
Dacã funcþia f : I → Z admite o primitivã F, atunci ( ) f x dx F · -

C .
63
Dacã f, g : I → Z sunt continue ºi λ i Z, λ @ 0, atunci au loc relaþiile:
a) ( ( ) ( )) ( ) ( ) f x g x dx f x dx g x dx - · -
∫ ∫ ∫
b) ( ) ( ) f x dx f x dx λ · λ
∫ ∫
.
Metode de integrare
Formula de integrare prin pãrþi. Fie I ⊂Z interval ºi , : f g I →Z funcþii
derivabile cu derivatele continue. Atunci funcþiile f ′Eg ºi f Eg′ admit primitive ºi
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) f x g x dx f x g x f x g x dx ′ ′ ⋅ · ⋅ − ⋅
∫ ∫
.
Teorema de schimbare de variabilã. Fie I, J _ Z intervale, ϕ : I → J ºi f : J → Z
funcþii cu proprietãþile:
1) f admite primitiva F pe J ; 2) ϕ este derivabilã pe I.
Atunci funcþia ( ) f ′ ϕ ⋅ ϕ o admite pe I primitiva F ϕ o .
Putem scrie .
Practic, pentru a simplifica scrierea, procedãm astfel:
1) facem substituþia t = ϕ(x)
2) diferenþiem formal, adicã scriem dt = ϕ′(x)dx
3) calculãm primitiva F a funcþiei f rezultatã prin schimbarea de variabilã
4) înlocuim argumentul t cu ϕ(x).
Primitive uzuale (imediate)
1.
1
1
n
n x
x dx
n
-
· -
-

C n i q; 2.
1
1
1
a
a
x
x dx a
a
-
· - ≠ −
-

C ;
3.
1
ln | | dx x
x
· -

C 4. sin cos x dx x · − -

C
5. cos sin x dx x · -

C 6.
2
1
tg
cos
dx x
x
· -

C
7.
2
1
ctg
sin
dx x
x
· − -

C 8.
tg ln| cos | x dx x · − -

C
9. ctg ln | sin | x dx x · -

C 10.
2
1
arctg
1
dx x
x
· -
-

C
11.
2
1
arcsin
1
dx x
x
· -


C 12.
x x
e dx e · -

C
Integrarea funcþiilor raþionale
O funcþie raþionalã f, definitã pe un interval I, este de forma
( )
( ) ,
( )
P x
f x x I
Q x
· ∀ ∈ ,
unde P, Q i Z[X] ºi ( ) 0 Q x ≠ pe I.
O funcþie raþionalã se numeºte funcþie raþionalã simplã dacã are una din formele:
1) f (x) = P(x), P i Z[X]
64
2)
*
( ) , , ,
( )
n
A
f x A a n
x a
· ∈ ∈

Z q
3)
2
2
( ) , , , , , 4 0, *
( )
n
Ax B
f x A B a b a b n
x ax b
-
· ∈ ∆ · − < ∈
- -
Z q
Orice funcþie raþionalã se poate descompune, în mod unic, în sumã de funcþii
raþionale simple.
Integrale definite
Fie F : I → Z o primitivã a funcþiei continue f : I → Z, unde I = [a; b]. Se numeºte
integralã definitã (sau integralã Riemann) a funcþiei f de la a la b numãrul real notat
ºi definit prin relaþia:
( ) ( ) ( )
b
a
f x dx F b F a · −

(formula Leibniz-Newton).
Formula se mai scrie: ( ) ( )
b
b
a
a
f x dx F x ·

, unde s-a notat ( ) ( ) ( )
b
a
F b F a F x − · (citim
„F(x) luat de la a la b“).
Proprietãþi ale integralelor definite
Fie funcþiile continue : [ ; ] f a b →Z , :[ ; ] g a b →Z .
J Proprietatea de liniaritate a integralei:
µ λ, µ ∈ Z, ( ( ) ( )) ( ) ( )
b b b
a a a
f x g x dx f x dx g x dx λ - µ · λ - µ
∫ ∫ ∫
.
J Proprietatea de aditivitate a integralei: µ c i [a; b], ( ) ( ) ( )
b c b
a a c
f x dx f x dx f x dx · -
∫ ∫ ∫
.
J Proprietatea de medie a integralei: j c i (a, b) astfel încât ( ) ( ) ( )
b
a
f x dx f c b a · ⋅ −

.
J Proprietatea de pozitivitate a integralei: dacã f U 0 pe [a;b], ( ) 0
b
a
f x dx

U .
J Proprietatea de monotonie a integralei: dacã f T g pe [a;b], ( ) ( )
b b
a a
f x dx g x dx
∫ ∫
T .
Interpretarea geometricã a integralei definite
Fie numerele reale a < b ºi funcþia continuã pozitivã f : [a;b] → Z. Mulþimea
2
{( , ) | , 0 ( )}
f
x y a x b y f x Γ · ∈Z T T T T se numeºte subgrafic al funcþiei f .
Dacã funcþia → : [ , ] f a b Z este continuã, atunci ºirul
1
*
n
n
k
n
b a b a
S f a k
n n
·

' ` − −
' `
· - ⋅

. ¹
. ¹

q
converge la ( )
b
a
f x dx

.
Aria subgraficului unei funcþii continue pozitive
Pentru o funcþie continuã ºi pozitivã f : [a, b] → Z avem aria ( ) ( )
b
f
a
f x dx Γ ·

.
Integrarea funcþiilor continue pe porþiuni
Funcþia f : [a, b] → Z se numeºte continuã pe porþiuni dacã are cel mult un numãr finit
de puncte de discontinuitate ºi acestea sunt puncte de discontinuitate de speþa întâi.
65
Aria unei suprafeþe mãrginitã de grafice de funcþii
Fie T o suprafaþã planã mãrginitã. Urmãtoarele afirmaþii sunt echivalente:
1° Suprafaþa T are arie.
2° Existã un ºir (P
n
)
nU1
de suprafeþe poligonale incluse în T ºi un ºir (Q
n
)
nU1
de
suprafeþe poligonale care includ pe T, astfel încât lim ( ) lim ( )
n n
n n
S P S Q
→∞ →∞
· . Valoarea
comunã a acestor limite este aria suprafeþei T (unde S(P) este aria poligonului P).
Fie funcþiile , :[ , ] f g a b →Z continue. Presupunem cã g(x) T f (x), µ x i [a, b].
Suprafaþa planã delimitatã de graficele funcþiilor f ºi g pe [a, b] este
2
{( , ) | ºi ( ) ( )} x y a x b g x y f x Γ · ∈Z T T T T . Aria suprafeþei Γ este ( ( ) ( ))
b
a
f x g x dx −

.
Volumul unui corp de rotaþie
Fie C un corp geometric mãrginit. Presupunem cã existã un ºir de corpuri (C
n
)
nU1
care
au volum ºi sunt incluse în C, precum ºi un ºir de corpuri (mãrginite) (D
n
)
nU1
care au
volum ºi includ pe C, astfel încât lim ( ) lim ( )
n n
n n
V C V D
→∞ →∞
· , unde V(P) este volumul
poliedrului P. Atunci, corpul C are volum ºi volumul sãu V(C) este valoarea comunã
a celor douã limite.
Fie f : [a, b] « Z o funcþie continuã. Mulþimea
{ ¦
3 2 2
( , , ) | ( ) x y z y z f x · ∈ - Z T C
se numeºte corpul de rotaþie determinat de funcþia f prin rotirea în jurul axei Ox. Volumul
corpului de rotaþie C este
2
( )
b
a
f x dx π

.
Aria unei suprafeþe de rotaþie
Fie f : [a, b] → Z
+
o funcþie derivabilã cu derivata continuã.
Mulþimea
{ ¦
3 2 2
( , , ) | ( ), [ , ] x y z y z f x x a b · ∈ - · ∈ Z S se numeºte suprafaþa de
rotaþie determinatã de funcþia f (sau suprafaþa obþinutã prin rotirea graficului funcþiei f în
jurul axei Ox). Aria suprafeþei de rotaþie S este
2
2 ( ) 1 ( ( ))
b
a
f x f x dx ′ π -

.
Fie : [ ; ] f a b →Z continuã pe porþiuni ºi fie c
1
, c
2
, ..., c
p
punctele de discontinuitate
(c
1
T c
2
T ... T c
p
). Integrala (Riemann) funcþiei f este
1
1
1
( ) ( )
i
i
p
b c
i
a c
i
f x dx f x dx

-
·
·

∫ ∫
,
unde c
0
= a ºi c
p+1
= b, iar
1
: [ ; ] , {1, ..., }
i i i
f c c i p

→ ∈ Z este funcþia obþinutã prin
prelungirea prin continuitate a lui f la intervalul [c
i–1
; c
i
].
Formula de integrare prin pãrþi. Presupunem cã funcþiile f, g : I → Z sunt
derivabile, cu derivatele f ′, g′ : I → Z continue. Fie douã numere a, b i I. Atunci:
( ) ( ) ( ) ( ) | ( ) ( )
b b
b
a
a a
f x g x dx f x g x g x f x dx ′ ′ · −
∫ ∫
.
Formula de schimbare de variabilã. Presupunem cã funcþia ϕ : J → I este
derivabilã, cu derivata continuã ºi funcþia f : I → Z este continuã. Fie douã numere
α, β i J. Atunci:
( )
( )
( ( )) ( ) ( ) f t t dt f x dx
β ϕ β
α ϕ α
′ ϕ ⋅ ϕ ·
∫ ∫
.
66
Lungimea graficului
Dacã : [ , ] f a b →Z este o funcþie oarecare, spunem cã graficul lui f are lungime
dacã existã ºi este finitã limita
0
( ) lim ( , ) l f l f
∆ →
· ∆ unde ∆ este o diviziune a intervalului
[a; b], iar l( f; ∆) este lungimea liniei poligonale determinatã de ∆ pe graficul lui f.
Aceastã limitã se numeºte lungimea graficului funcþiei f.
Lungimea graficului unei funcþii f : [a, b] → Z derivabilã cu derivatã continuã
este
2
1 ( ( ))
b
a
l f x dx ′ · -

.
Centrul de greutate
Dacã avem în plan un sistem finit de puncte materiale M
i
(x
i
, y
i
) în care sunt concen-
trate masele m
i
, 1, i n · , atunci centrul de greutate al acestui sistem de puncte materiale
este punctul G(x
G
, y
G
), unde:
1 1
1 1
,
n n
i i i i
i i
G G
n n
i i
i i
m x m y
x y
m m
· ·
· ·
· ·
∑ ∑
∑ ∑
iar în centrul de greutate G
este concentratã masa
1
n
i
i
m m
·
·

. Considerãm cazul unei plãci plane omogene (adicã de
grosime neglijabilã ºi formatã dintr-un material cu densitate constantã).
Fie E o astfel de placã planã omogenã, mãrginitã de graficele funcþiilor continue
f, g : [a; b] → Z unde g(x) > f (x), µ x i [a; b]. Centrul de greutate al lui E este
punctul G de coordonate
( ( ) ( ))
( ( ) ( ))
b
a
G b
a
x g x f x dx
x
g x f x dx

·



,
2 2 1
( ( ) ( ))
2
( ( ) ( ))
b
a
G b
a
g x f x dx
y
g x f x dx
⋅ −
·



.
Ecuaþii diferenþiale
Înþelegem prin ecuaþie diferenþialã o ecuaþie având drept necunoscutã o funcþie y ºi în
care apare cel puþin una din derivatele acestei funcþii. De obicei funcþia necunoscutã o
notãm cu y, iar argumentul acesteia cu x. Dacã derivata de ordin maxim care apare în
ecuaþie este y
(n)
, spunem cã ecuaþia diferenþialã are ordinul n. O ecuaþie diferenþialã de
ordinul n se poate scrie sub forma: ϕ(x, y, y′, y′′, ..., y
(n)
) = 0, unde ϕ este o funcþie de n + 2
variabile, iar funcþiile y, y′, y′′, ..., y
(n)
sunt funcþii de o singurã variabilã x definite pe un
interval ⊆Z I .
Uneori, mai ales în mecanicã ºi în fizicã, argumentul se noteazã cu t (timp)iar funcþia
necunoscutã cu x, derivatele fiind marcate prin puncte adicã , & && x x etc.
Fiind datã o ecuaþie diferenþialã, numim soluþie particularã a acesteia oricare dintre
funcþiile y care o verificã ºi numim soluþie generalã a ecuaþiei mulþimea tuturor soluþiilor
particulare.
Prin rezolvarea unei ecuaþii diferenþiale înþelegem determinarea soluþiei generale a
acesteia.
67
Uneori, relativ la o ecuaþie diferenþialã de ordinul n se cere determinarea unei
soluþii particulare ce verificã anumite „condiþii iniþiale“, adicã funcþia necunoscutã
ºi primele sale n – 1 derivate iau valori date într-un punct dat; o astfel de cerinþã se
numeºte problemã Cauchy.
Fie I, J douã intervale de numere reale.
Vom numi ecuaþie diferenþialã cu variabile separabile o ecuaþie care se poate
scrie sub forma: f (y)Ey′ = g(x), unde g : I → Z ºi f : J → Z sunt douã funcþii
continue.
Rezolvarea acestei ecuaþii se face integrând (trecând la primitive) în ambii membri.
Obþinem: ·
∫ ∫
( ) ( ) f y dy g x dx , x i I adicã o egalitate de tipul F(y) = G(x) + C, µ x i I,
unde F este o primitivã pentru f, G este o primitivã pentru g, iar C i Z.
Ecuaþii diferenþiale liniare de ordinul 1
O ecuaþie diferenþialã de ordinul 1 se numeºte „liniar㓠dacã este de forma
a(x)y′ + b(x)y + c(x) = 0, x i I unde a, b, c sunt funcþii continue definite pe I ºi
≠ ∀ ∈ ( ) 0, a x x I .
Un caz particular important este acela când c(x) = 0, µ x i I, când ecuaþia devine:
′ - · ( ) ( ) 0 a x y b x y , x i I.
Ecuaþia ′ - · ( ) ( ) 0 a x y b x y se numeºte ecuaþia liniarã omogenã asociatã ecuaþiei
a(x)y′ + b(x)y + c(x) = 0.Aceastã ecuaþie este o ecuaþie cu variabile separabile.
Soluþia generalã a ecuaþiei liniare neomogene se obþine dacã adãugãm la soluþia
generalã a ecuaþiei omogene o soluþie particularã (fixatã) a ecuaþiei neomogene. Scriind
simbolic, avem: y
neomogenã
= y
omogenã
+ y
particularã
.
Ecuaþii diferenþiale liniare de ordinul 2 cu coeficienþi constanþi
O ecuaþie diferenþialã de ordinul 2 se numeºte liniarã cu coeficienþi constanþi
dacã este de forma: ay′′ + by′ + cy + d = 0, x i Z unde a, b, c, d i Z,
≠ 0 a
.
Când d = 0 ecuaþia devine: ay′′ + by′ + cy = 0, x i Z ºi se numeºte ecuaþie liniarã
omogenã de ordin 2 cu coeficienþi constanþi.
Ca ºi în cazul ecuaþiilor liniare de ordinul 1, se aratã cã o soluþie generalã a
ecuaþiei neomogene se obþine din soluþia generalã a ecuaþiei omogene, la care
adãugãm o soluþie particularã (fixatã) a ecuaþiei neomogene.
Unei ecuaþii omogene îi asociem ecuaþia algebricã de gradul 2 cu necunoscuta r:
ar
2
+ br + c = 0 numitã ecuaþia caracteristicã asociatã.
I) Dacã ecuaþia caracteristicã are rãdãcinile reale distincte ≠
1 2
r r (cazul ∆ > 0),
atunci soluþia generalã a ecuaþiei date este: · - ∈
1 2
1 2 1 2
, , Z
r x r x
y C e C e C C .
II) Dacã ecuaþia caracteristicã are rãdãcina realã dublã r (cazul ∆ = 0), atunci soluþia
generalã a ecuaþiei date este:
1 2 1 2
, ,
rx rx
y C e xC e C C · - ∈Z .
III) Dacã ecuaþia caracteristicã are rãdãcinile complexe conjugate (nereale) r
1
= α + iβ,
r
2
= α – iβ ( β ≠ 0 ) (cazul ∆ < 0), atunci soluþia generalã a ecuaþiei date este:
α α
· β - β
1 2
cos sin
x x
y C e x C e x , C
1
, C
2
i Z.
68
Index
Clasa a IX-a
axã numericã (axa numerelor sau axã de coordonate) 5
coordonata 5
origine 5
unitate 5
sensul pozitiv 5
abscisa 5
valoarea absolutã (modulul) 5
distanþa dintre douã puncte 5
puterea n a lui a 5
exponent 5
bazã 5
rãdãcina de ordin n a lui a (radical indice n din a) 5
puterea de exponent r a lui a 5
media aritmeticã 6
media armonicã 6
media geometricã 6
Inegalitatea sumei de pãtrate 6
Inegalitatea Cauchy-Buniakowski-Schwartz 6
Inegalitatea mediilor 7
partea întreagã 7
partea fracþionarã 7
trunchiere de ordin i 7
aproximare prin lipsã cu eroarea k 7
eroare 7
aproximare prin adaos cu eroarea k 7
aproximare cu eroarea k 7
propoziþie 7
valoarea de adevãr 7
conjuncþia 7
disjuncþia 7
implicaþia 7
echivalenþa 7
negaþia 7
Legea dublei negaþii 8
Legea terþului exclus 8
Legea reducerii la absurd 8
predicat 8
mulþimea de definiþie (domeniul) 8
mulþimea de adevãr 8
propoziþie universalã 8
propoziþie existenþialã 8
consecinþã logicã a predicatului 8
condiþie necesarã 8
condiþie suficientã 8
predicate echivalente 8
69
Principiul inducþiei 8
mulþime totalã 9
mulþime inclusã într-o mulþime 9
complementara mulþimii 9
intersecþia mulþimilor 9
reuniunea mulþimilor 9
diferenþa mulþimilor 9
mulþimea pãrþilor mulþimii 9
produs cartezian al mulþimilor 9
sistem ortogonal (reper cartezian) 9
coordonatele punctului 9
abscisa 9
ordonata 9
cadrane 9
distanþa dintre douã puncte 10
reper cartezian în spaþiu 10
distanþa dintre douã puncte în spaþiu 10
funcþie 10
domeniul funcþiei 10
codomeniul funcþiei 10
argumente (variabile) 10
valori 10
imaginea unui argument 10
funcþie realã 10
graficul unei funcþii 10
reprezentarea geometricã a graficului funcþiei 10
funcþie afinã 10
funcþia constantã 10
funcþie de gradul I 10
funcþie liniarã 10
funcþie de gradul al II-lea 10
funcþie pãtraticã 10
funcþie parã 10
axa de simetrie 10
funcþie imparã 10
centru de simetrie 10
funcþie periodicã 11
perioada 11
perioadã principalã 11
funcþia sumã 11
funcþia produs 11
funcþia cât 11
funcþia identicã 11
funcþia compusã 11
inversa funcþiei 11
ecuaþia de gradul I 11
ecuaþia de gradul al II-lea 11
ecuaþii/inecuaþii/sisteme echivalente 11
transformãri echivalente 11
70
ecuaþie iraþionalã 12
segment orientat 12
origine 12
extremitatea segmentului 12
dreapta suport 12
Mãrimea 12
modulul 12
segmentul orientat nul 12
segmente echipolente 12
vector 12
reprezentant al vectorului 12
vectori egali 13
adunarea vectorilor 13
Regula triunghiului 13
Relaþia lui Chasles 13
Regula paralelogramului 13
opusul unui vector 13
înmulþirea unui vector cu un scalar 13
scalar 13
coordonatele vectorului 13
versori 13
descompunerea vectorului dupã cele douã axe 13
vector de poziþie 14
Ecuaþia dreptei 14
drepte paralele 14
drepte concurente 14
translaþia de vector 14
omotetie 14
simetria 14
axã de simetrie 14
centru de simetrie 14
radian 15
cerc trigonometric 15
sens trigonometric (sens pozitiv) 15
arcul orientat 15
mãsura arcului orientat 15
mãsurã principalã 15
unghi orientat 15
mãsura unui unghi orientat 15
Identitatea fundamentalã a trigonometriei 15
funcþia sinus 15
funcþia cosinus 15
funcþia tangentã 16
funcþia cotangentã 16
ecuaþii trigonometrice fundamentale 17
Teorema sinusurilor 17
Teorema cosinusului 17
Formula lui Heron 17
71
Clasa a X-a
ºir de elemente 18
termen de rang n 18
progresie aritmeticã 18
raþia 18
termenul general 18
progresie geometricã 18
raþia 18
termenul general 18
imaginea unei mulþimi printr-o funcþie 18
imaginea unei funcþi 18
preimaginea unei mulþimi printr-o funcþie 18
funcþia injectivã 18
funcþia surjectivã 18
funcþie bijectivã 18
funcþie inversabilã 19
puterea x a numãrului a 19
funcþia exponenþialã de bazã a 19
funcþia logaritm în baza a 19
funcþie convexã 19
funcþie concavã 19
funcþia arcsin 19
funcþia arccos 19
funcþia arctg 19
unitate imaginarã 20
numãr complex 20
partea realã 20
partea imaginarã 20
mulþimea numerelor complexe 20
conjugatul numãrului complex 20
modulul numãrului complex 20
Inegalitatea triunghiului 20
argumentul numãrului complex 20
Formula lui Moivre 21
rãdãcinã de ordinul n a unui numãr complex 21
distanþa dintre douã puncte 22
ecuaþia cercului 22
mãsura unui unghi 22
condiþia ca un triunghi sã fie echilateral 22
transformare geometricã 22
transformata figurii F prin T 22
punct invariant pentru transformarea T (punct fix) 22
izometrie 22
translaþia de vector
H
v 22
simetria 22
centru de simetrie 22
axã de simetrie 22
72
plan de simetrie 22
omotetie de centru O ºi raport k 23
rotaþie de centru O ºi unghi orientat α 23
vectorul de poziþie al punctului M 23
coordonatele vectorului 23
abscisa 23
ordonata 23
cota 23
versori 23
mãsura unghiului a doi vectori 23
produsul scalar a doi vectori 23
puncte coliniare 24
puncte coplanare 24
vector director 24
vector paralel cu un plan 24
drepte paralele 24
dreapta paralelã cu un plan 24
plane paralele 24
mãsura unghiului a douã drepte din spaþiu 24
drepte perpendiculare 24
dreapta perpendicularã pe un plan 24
plane perpendiculare 24
simetricul lui A faþã de α 24
planul mediator al segmentului 24
mulþime poligonalã 25
funcþie arie 25
mulþime de puncte din plan este mãsurabilã 25
mulþime poliedralã 25
poliedru 25
funcþie volum 25
Principiul lui Cavalieri 26
mulþime de puncte din spaþiu mãsurabilã 26
monom real de nedeterminatã X 26
coeficient 26
nedeterminatã 26
monom complex 26
monom nul 26
monome asemenea 26
polinom cu nedeterminata X 26
termenii polinomului 26
forma canonicã 26
gradul polinomului 26
coeficient dominant 26
termen liber 26
polinomul nul 26
polinoame egale 26
funcþie polinomialã (asociatã polinomului) 27
valorile numerice ale polinomului 27
73
suma polinoamelor 27
produsul polinoamelor 27
polinomul f divizibil prin polinomul nenul g 27
cel mai mare divizor comun a douã polinoame 27
polinoame prime între ele 27
cel mai mic multiplu comun a douã polinoame 27
polinom reductibil 27
polinom ireductibil 27
rãdãcinã a polinomului 28
ecuaþie polinomialã 28
gradul ecuaþiei 28
coeficienþii ecuaþiei 28
soluþie a ecuaþiei 28
rãdãcinã multiplã 28
Teorema lui Bézout 28
Teorema fundamentalã a algebrei(Teorema D’Alembert-Gauss) 28
Relaþiile lui Viète 28
permutare 29
aranjament 29
combinare 29
Formula combinãrilor complementare 29
Formula de descompunere a combinãrilor 29
Binomul lui Newton 29
populaþia statisticã 30
eºantionul 30
eºantionul reprezentativ 30
caracteristica (variabila) statisticã 30
seria statisticã 30
efectivul unei populaþii 30
efectivul clasei 30
frecvenþa 30
frecvenþa relativã 30
Media aritmeticã 30
media ponderatã 30
media geometricã 30
modulul unei serii statistice 30
mediana 31
abaterea medie liniarã 31
dispersia 31
abaterea medie pãtraticã 31
experienþã 31
experiment 31
eveniment 31
experiment aleator 31
eveniment elementar 31
eveniment sumã (eveniment reuniune) 31
intersecþia evenimentelor (conjuncþia evenimentelor) 31
diferenþa evenimentelor 31
evenimentul contrar 31
74
evenimentul A implicã evenimentul B 31
frecvenþa apariþiei 32
probabilitatea evenimentului 32
probabilitatea de producere a unui eveniment 32
variabilã aleatoare 32
Schema binomialã (Bernoulli) 32
Schema binomialã generalizatã (Poisson) 32
probabilitate de producere a evenimentului A, condiþionatã de producerea lui B 32
evenimentul A favorizat de evenimentul B 32
evenimente independente 32
75
Clasa a XI-a
matrice de tip (m, n) 33
mulþimea matricelor de tip (m,n) 33
matrice pãtraticã de ordin n 33
matrice nulã 33
matrice egale 33
transpusa unei matrice 33
suma matricelor 33
produsul dintre numãrul λ (numit scalar) ºi matricea
1
1
( )
ij i m
j n
A a =
T T
T T
34
produsul matricelor 34
determinantul unei matrice de ordin 2 34
determinantul unei matrice de ordin 3 34
minor de ordinul r 34
complementul algebric al elementului a
ij
34
ecuaþie liniarã 34
sistem liniar 34
necunoscutele sistemului 34
coeficienþii necunoscutelor 34
termenii liberi ai sistemului 34
matricea sistemului 34
matricea extinsã a sistemului 34
sistem liniar omogen 35
sistem liniar neomogen 35
sistem liniar compatibil determinat 35
sistem liniar compatibil nedeterminat 35
sistem liniar incompatibil 35
Metoda lui Cramer 35
matrice inversabilã 35
i nversa matricei 35
adjuncta matricei 35
Teorema Kronecker-Capelli 35
Teorema lui Rouché 36
determinant principal 36
necunoscute principale 36
necunoscute secundare 36
ecuaþii principale 36
ecuaþii secundare 36
determinanþii caracteristici 36
Metoda lui Gauss 36
ecuaþia generalã a dreptei 36
ecuaþia dreptei de pantã m 36
ecuaþia dreptei care trece prin douã puncte diferite 36
distanþa de la un punct la o dreaptã 37
aria triunghiului 37
puncte coliniare 37
planul care conþine punctul M
0
ºi este perpendicular pe vectorul n
H
37
ecuaþia generalã a unui plan în spaþiul tridimensional 37
76
vector normal la plan 37
ecuaþia planului care conþine 3 puncte necoliniare 37
condiþia de necoliniaritate a 3 puncte 37
vector director 37
ecuaþia vectorialã a dreptei d, care trece printr-un punct M
0
ºi are vectorul director
H
v 37
ecuaþiile parametrice 37
ecuaþiile canonice 38
plane paralele sau confundate 38
dreapta paralelã cu un (sau conþinutã în) plan 38
drepte paralele sau confundate 38
distanþa de la un punct la un plan 38
aria triunghiului 38
volumul tetraedrului 38
cercul 39
razã 39
centru 39
ecuaþia implicitã a cercului 39
ecuaþiile explicite ale cercului 39
ecuaþia cartezianã generalã a cercului 39
ecuaþiile parametrice ale cercului 39
ecuaþia tangentei la cerc în punctul M(x
0
, y
0
) i + 39
parabola 39
directoarea parabolei 39
focarul parabolei 39
ecuaþia implicitã a parabolei 39
ecuaþiile carteziene explicite ale parabolei 39
ecuaþiile parametrice ale parabolei 39
ecuaþia tangentei la parabolã în punctul M(x
0
, y
0
) i 2 40
elipsa 39
focar 39
ecuaþia cartezianã implicitã a elipsei 39
ecuaþiile carteziene explicite ale elipsei 39
ecuaþiile parametrice ale elipsei 39
ecuaþia tangentei la elipsã în punctul M(x
0
, y
0
) 40
hiperbola 39
focar 39
ecuaþia canonicã a hiperbolei 39
ecuaþia cartezianã implicitã a hiperbolei 39
ecuaþiile carteziene explicite ale hiperbolei 39
ecuaþia tangentei la hiperbolã în punctul M(x
0
, y
0
) 40
mulþime mãrginitã superior 40
majorant al mulþimii 40
mulþime mãrginitã inferior 40
minorant al mulþimii 40
supremumul unei mulþimi 40
Axioma lui Cantor 40
Teorema de densitate a lui { în Z 40
Teorema lui Arhimede 40
77
ºir de numere reale (ºir numeric) 40
termenul de rang n 40
ºir majorat (mãrginit superior) 40
ºir minorat (mãrginit inferior) 40
ºir mãrginit 40
ºir nemãrginit 40
ºir constant 40
ºir crescãtor 40
ºir descrescãtor 40
ºir monoton 40
ºir strict monoton 40
ºir strict crescãtor 40
ºir strict descrescãtor 40
ºir periodic 41
ºir majorat de un ºir 41
ºir minorat de un ºir 41
vecinãtate a unui numãr 41
mulþimea vecinãtãþilor unui numãr 41
intervale simetrice (bile) 41
limita ºirului 41
vecinãtate a lui –∞ 41
vecinãtate 41
ºir convergent 41
ºir divergent 41
Teorema de convergenþã a ºirurilor monotone (Weierstrass) 41
subºir 41
Teorema Cesaro 41
Criteriul minorãrii la ∞ 42
Criteriul majorãrii la –∞ 42
Criteriul majorãrii pentru ºiruri convergente la 0 42
Criteriul majorãrii 42
Criteriul cleºtelui 42
Limita unui polinom P(n) având gradul k 7 1 43
Limita unui raport de polinoame 43
Limita unui ºir al cãrui termen general conþine puteri 44
Limita unei funcþii într 44
Definiþia cu vecinãtãþi 44
Definiþii cu ε ºi δ 44
Definiþia cu ºiruri 44
punct de acumulare la dreapta (la stânga) 44
punct de acumulare bilateral 44
limita la stânga a funcþiei într-un punct 44
limita la dreapta a funcþiei 45
Criteriul majorãrii 47
Criteriul „cleºtelui“ 48
Limitele funcþiilor polinomiale 48
Limitele funcþiilor raþionale 48
funcþie raþionalã 48
78
Limita funcþiilor de forma
( )
( )
g x
f x 48
funcþie continuã în a 49
punct de discontinuitate 49
punct de discontinuitate de prima speþã 49
punct de discontinuitate de speþa a doua 49
funcþie continuã pe o submulþime a domeniului 49
domeniul de continuitate al funcþiei 49
Teorema de mãrginire a lui Weierstrass 49
prelungire prin continuitate a unei funcþii 49
derivata funcþiei f în x
0
50
funcþia f este derivabilã în x
0
50
domeniul de derivabilitate al funcþiei 50
derivata funcþiei 50
f are derivatã la stânga în x
0
50
f are derivatã la dreapta în x
0
50
f are derivatã în x
0
50
funcþie derivabilã de douã ori într-un punct 51
derivata a doua (derivata de ordinul 2) a funcþiei într-un punct 51
funcþie de (n + 1) ori derivabilã într-un punct 51
derivata de ordin (n + 1) a funcþiei într-un punct 51
funcþie indefinit derivabilã 51
Regula lui Leibniz 51
funcþie diferenþiabilã într-un punct 52
diferenþiala funcþiei într-un punct 52
funcþie diferenþiabilã 52
punct de minim absolut (sau global) 52
punct de maxim absolut (sau global) 52
punct de maxim relativ (sau local) 52
punct de minim relativ (sau local) 52
minim relativ al funcþiei 52
punct de extrem relativ (sau local) 52
Teorema lui Fermat 52
Teorema lui Rolle 52
Teorema lui Lagrange 52
Teorema lui Cauchy 52
Teorema l’Hospital 53
Consecinþã a teoremei lui Lagrange 53
funcþie convexã 53
funcþie concavã 53
punct de inflexiune 53
asimptotã verticalã 53
asimptotã oblicã spre +∞ 53
asimptotã oblicã spre –∞ 53
asimptotã orizontalã spre ±∞ 53
79
Clasa a XII-a
relaþie binarã pe M 54
reflexivã 54
simetricã 54
tranzitivã 54
relaþie de echivalenþã 54
congruenþa modulo n 54
clasa de echivalenþã 54
mulþimea factor 54
partiþie 54
lege de compoziþie (internã) 54
operaþie (algebricã, binarã) 54
compusul lui x cu y prin ϕ 54
Tabla lui Cayley asociatã legii de compoziþie ϕ pe mulþimea M 55
parte stabilã 55
lege de compoziþie asociativã 55
lege de compoziþie comutativã 55
element neutru 55
element simetrizabil 55
simetricul lui x 55
lege de adunare 55
lege de înmulþire 55
invers 55
adunarea claselor de resturi modulo n 55
înmulþirea claselor de resturi modulo n 55
grup 55
grup comutativ (sau abelian) 55
monoid 55
Regulile de simplificare într-un grup 56
grupul general liniar de ordin 2 56
grupul special liniar 56
grupul ortogonal 56
grupul ortogonal special 56
morfism de grupuri 56
izomorfism de grupuri 56
endomorfism 56
automorfism 56
permutare 56
compunerea permutãrilor 56
grupul permutãrilor 56
subgrup 56
ordin finit 56
ordin 56
transformare geometricã 57
izometrie 57
grupul izometriilor 57
figurã planã 57
T invariazã (global) pe F 57
80
grup de simetrie 57
grup diedral 57
inel 57
element unitate 57
inel fãrã divizori ai lui zero 57
inel cu divizori ai lui zero 57
inel comutativ 57
domeniu de integritate 57
morfism de inele 57
izomorfism 57
unitãþi 57
grupul unitãþilor 58
subinel 58
întregi ai lui Gauss 58
mulþimea întregilor lui Gauss 58
funcþia polinomialã 58
rãdãcinã 58
corp 58
corp comutativ 58
morfism (izomorfism) 58
automorfism 58
endomorfism 58
Teorema împãrþirii cu rest 58
câtul 58
restul 58
f este divizibil cu g 59
polinoame asociate în divizibilitate 59
Teorema restului 59
Teorema lui Bézout 59
rãdãcinã multiplã de ordin n 59
derivata formalã de ordinul I a polinomului 59
derivata formalã de ordinul II a polinomului 59
polinom reductibil 59
polinom ireductibil 59
lege de compoziþie externã 59
scalar (operator) 59
spaþiu vectorial 59
spaþii liniare 60
vectori 60
adunarea vectorilor 60
scalari 60
înmulþirea vectorilor cu scalari 60
spaþiu vectorial real 60
spaþiu vectorial complex 60
combinaþie liniarã 60
coeficienþii combinaþiei liniare 60
valori liniar independenþi 60
bazã ( finitã) 60
81
cordonatele vectorului 60
aplicaþie liniarã (transformare liniarã) 60
operator liniar (endomorfism) 60
matricea asociatã aplicaþiei liniare 60
suma lui f cu g 61
produsul lui λ cu f 61
compusa lui f cu g 61
izomorfism 61
izomorf 61
primitivã 61
funcþie care admite primitive pe un intervalul 61
integrala nedefinitã a unei funcþii 61
Formula de integrare prin pãrþi 62
Teorema de schimbare de variabilã 62
funcþie raþionalã 62
funcþie raþionalã simplã 62
integralã definitã (sau integralã Riemann) 63
Formula Leibniz-Newton 63
subgrafic 63
aria subgraficului unei funcþii continue pozitive 63
funcþie continuã pe porþiuni 63
Formula de integrare prin pãrþi 64
Formula de schimbare de variabilã 64
Suprafaþa planã delimitatã de graficele a douã funcþii 64
Aria suprafeþei plane delimitatã de graficele a douã funcþii 64
corpul de rotaþie 64
volumul corpului de rotaþie 64
suprafaþa de rotaþie 64
aria suprafeþei de rotaþie 64
lungimea graficului unei funcþii 64
centrul de greutate 64
ecuaþie diferenþialã 65
ecuaþia diferenþialã are ordinul n 65
soluþie particularã 65
soluþie generalã 65
rezolvarea unei ecuaþii diferenþiale 65
problemã Cauchy 65
ecuaþie diferenþialã cu variabile separabile 66
ecuaþie diferenþialã de ordinul 1 liniarã 66
ecuaþia liniarã omogenã 66
ecuaþie diferenþialã de ordinul 2 liniarã cu coeficienþi constanþi 66
ecuaþie liniarã cu coeficienþi constanþi 66
ecuaþie liniarã omogenã de ordin 2 cu coeficienþi constanþi 66
ecuaþia caracteristicã asociatã unei ecuaþii omogene 66

Axa numerelor Pe orice dreaptã existã douã sensuri opuse; orice punct de pe dreaptã împarte dreapta în douã semidrepte corespunzãtoare celor douã sensuri. Se numeºte axã numericã (axa numerelor sau axã de coordonate) o dreaptã pe care sunt fixate: un punct numit origine, un segment considerat unitate ºi un sens numit sensul pozitiv (corespunzãtor uneia dintre semidreptele determinate de origine). Notãm originea unei axe numerice cu O iar axa cu Ox sau Oy sau Oz. Punctul O împarte axa Ox în semidreapta pozitivã (corespunzãtoare sensului pozitiv) ºi semidreapta negativã. Un punct A de pe o axã numericã are abscisa (coordonata) numãrul a, dacã A se aflã pe semidreapta pozitivã la distanþa a de origine, a U 0 ºi A are abscisa b = –a, dacã se aflã pe semidreapta negativã. Notãm A(a) pentru a evidenþia faptul cã punctul A are abscisa a.
P(b) –3 –2 E\ (–1) O(0) E(1) 2 3

Clasa a IX-a Numere reale

Valoarea absolutã (modulul) unui numãr real a, este numãrul a = Distanþa dintre douã puncte A(a) ºi B(b) situate pe axa numerelor, notatã d(A, B) sau AB, este d(A, B) = | a B b |.

Ra , dacã a U 0 . S−a , dacã a < 0 T

A(a)

Puteri Pentru orice n iq, n U 2 ºi a g4, puterea n a lui a este produsul a n factori egali cu a. ⋅a ⋅a Notãm a n = a 4 ⋅...3 ; n se numeºte exponent, iar a se numeºte bazã. 1 24
n factori

Prin convenþie, a1 = a, a0 = 1. 1 Pentru a ≠ 0, definim a− n = n , n i q. a Pentru orice numãr pozitiv a ºi orice numãr natural par n U 2, numãrul notat n a , numit rãdãcina de ordin n a lui a, sau radical indice n din a, este soluþia pozitivã a ecuaþiei xn = a. Pentru orice numãr real a ºi orice numãr natural impar n, n ≠ 1 , numãrul notat n a , numit rãdãcina de ordin n a lui a, sau radical de ordinul n din a, este soluþia realã a ecuaþiei xn = a.
m , mim , niq, n U 2. Atunci a r = n a m . n Numãrul a r se numeºte puterea de exponent r a lui a.

Fie a > 0 ºi r un numãr raþional, r =

Operaþii pe Z. Proprietãþi Pentru orice numere reale a, b, c au loc urmãtoarele egalitãþi: 1) a + b = b + a (comutativitate) 5

2) a + (b + c) = (a + b) + c (asociativitate) 3) a + 0 = 0 + a = a (element neutru) 4) a + (–a) = (–a) + a = 0 (element opus) 5) ab = ba (comutativitate) 6) a(bc) = (ab)c (asociativitate) 7) a(b + c) = ab + ac (distributivitate) 8) a · 1 = 1 · a = a (element neutru) 1 1 9) a ⋅ = ⋅ a = 1 , pentru a ≠ 0 (element inversabil) a a Pentru a, b reale ºi n, k naturale impare sau a, b pozitive ºi n, k naturale, avem:
n

an = a ;

n

ab = n a ⋅ n b ;

n

a na , b ≠ 0; = b nb

n

a < n b ⇔ a< b;

n

a = nk ak ;

k n

a = nk a .

Medii

Media aritmeticã a numerelor reale a1, a2 ... an, n U 2, este numãrul

a1 + a2 + ... + an . n n Media armonicã a numerelor reale pozitive nenule a1, a2 ... an, n U 2, este . 1 1 1 + + ... + a1 a2 an
Media geometricã a numerelor reale pozitive a1, a2 ... an, n U 2, este numãrul
n

a1a2 ... an .

Proprietãþi ale relaþiei de ordine Fie a, b, c, d numere reale. J Dacã a T b ºi c T d , atunci a + c T b + d (adunarea este compatibilã cu relaþia T ). J Dacã a ºi b au acelaºi semn, atunci produsul ab este pozitiv. În consecinþã a2 U 0. Dacã a ºi b au semne contrare, atunci produsul ab este negativ. a J Dacã a ºi b sunt nenule ºi au acelaºi semn, atunci este pozitiv. b a Dacã a ºi b sunt nenule ºi au semne contrare, atunci este negativ. b J Dacã a < b, atunci –a > Bb . 1 1 J Dacã 0 < a T b, atunci 0 < T . b a J Dacã 0 T a T b ºi 0 T c T d , atunci 0 T ac T bd .
c c aUb. J Dacã a T b ºi c < 0 , atunci ac U bc ºi c c

J Dacã a T b ºi c > 0 , atunci ac T bc ºi a T b .

Inegalitãþi elementare Inegalitatea sumei de pãtrate. Pentru a, b i Z, avem: a2 + b2 U 2ab. Inegalitatea Cauchy-Buniakowski-Schwartz. Pentru orice n i q*, a1, a2, ..., an i Z, 2 2 2 2 2 b1, b2, ..., bn i Z, avem: (a1b1 + a2 b2 + ... + an bn )2 T(a1 + a2 + ... + an )(b12 + b2 + ... + bn ) . 6

dacã a T x T a + k (adicã 0 T x – a T k). notat [a]. deci [a] T a < [a] + 1.. Propoziþia p ∧ q se citeºte „p ºi q”. Valoarea de adevãr a unei propoziþii este 1 dacã propoziþia este adevãratã. sau 0 dacã propoziþia este falsã. an gZ+*. Propoziþia p ↔ q se citeºte „p este echivalent cu q”. Propoziþia p → q se citeºte „ p implicã q”. = an. Conjuncþia propoziþiilor p.Inegalitatea mediilor. este numãrul [x]i = [x · 10–i ]10i. „p dacã ºi numai dacã q”. ale lui x. Pentru n iq... q este propoziþia notatã p ↔ q. este numãrul cel mai apropiat de x. Implicaþia propoziþiilor p. i im. „condiþia necesarã ºi suficientã pentru p este q”. 7 F     F     F     G     G     G     F   F∨G     F→G     F G ↔     F   . fie fals. Partea fracþionarã a numãrului a este {a} = a – [a]. q este propoziþia notatã p∧q.. Spunem cã a aproximeazã prin lipsã numãrul x cu eroarea k.. Echivalenþa propoziþiilor p.. Pentru orice x i Z. dacã a – k T x T a. q este propoziþia notatã p → q. . cu valoarea de adevãr v(p ∨ q) = v(p) + v(q) – v(p) · v(q). n U2 ºi a1. atunci q”. Propoziþia p ∨ q se citeºte „p sau q”. Propoziþia  p se citeºte „negaþia lui p” sau „non p”.. + an n T n a1a2 . se numeºte propoziþie. mai mic sau cel mult egal cu a.. cu valoarea de adevãr v(p ↔ q) = 1 – v(p) – v(q) + 2v(p) · v(q). q este propoziþia notatã p ∨ q. + a1 a2 an Egalitatea are loc dacã ºi numai dacã a1 = a2 = . ales dintre aproximãrile prin lipsã ºi prin adaos de ordinul i. n 1 1 1 + + . Aproximãri Partea întreagã a unui numãr real a este cel mai mare numãr întreg. „dacã p. Notãm v(p) valoarea de adevãr a propoziþiei p. Numãrul a aproximeazã pe x cu eroarea k dacã a – k T x T a + k.. Elemente de logicã matematicã Propoziþii Un enunþ care este fie adevãrat. Numãrul a aproximeazã numãrul x prin adaos cu eroarea k. an T 1 2 . „ q pentru cã p” sau „ din p rezultã q”. cu valoarea de adevãr v(p → q) = 1 – v(p) + v(p) · v(q). trunchierea lui x de ordin i. cu valoarea de adevãr v(p ∧ q) = v(p)·v(q). Negaþia propoziþiei p este propoziþia notatã  p sau p cu valoarea de adevãr v(  p) = 1 – v(p). Rotunjirea unui numãr real x la ordinul i.. avem a + a + . i i m. Disjuncþia a douã propoziþii p.

atunci „∀ n i q. p(x)“ este adevãratã dacã existã valoarea v astfel încât propoziþia p(v) este adevãratã.y). Fie P: „x i D. Negaþia propoziþiei „µ x. P se numeºte condiþie necesarã pentru T. Propoziþia „pentru orice valoare x are loc p(x)“ se numeºte propoziþie universalã asociatã predicatului p(x) ºi se noteaz㠄µ x. Dac㠄existã cel puþin o valoare x0 astfel încât p(x0) este falsã“. b i T pentru care p(a.. . p(x)“ este propoziþia „µ x. p(x)“ este adevãratã dacã oricum am înlocui variabila x cu valoarea v în predicatul p(x). În acest caz.  p(x)“. Propoziþia „µ x. Douã predicate „p(x). Predicatul T se numeºte consecinþã logicã a predicatului P (notãm P → T ) dacã. atunci propoziþia „j x. Fie „x i D. propoziþia p( x ) → t ( x ) este adevãratã. 8 . t(x)“ douã predicate. p(x)“ sau „µ x i D. x i S. p(x)“. Propoziþia „existã cel puþin o valoare a variabilei x astfel încât p(x) sã fie adevãrat㓠se numeºte propoziþie existenþialã asociatã predicatului p(x) ºi se noteaz㠄j x.. p(x)“ este propoziþia „j x. p(n)” este propoziþie adevãratã. Considerãm un ºir de propoziþii p(0). scriem „ ∃ x . p(x)“ este falsã. iar T se numeºte condiþie suficientã pentru P. x i D“ are mulþimea de adevãr formatã din toate elementele a i D pentru care p(a) este o propoziþie adevãratã. p(1).. p(k) → p(k + 1)“ este adevãratã. Inducþie matematicã Principiul inducþiei. p(x)“. x ∈T ” se numesc echivalente dacã S = T ºi propoziþia „ ∀ x ∈T . Dac㠄nu existã nici o valoare x0 astfel încât p(x0) sã fie adevãratã“. x i D“ semnificã faptul cã domeniul predicatului P este mulþimea D. Mulþimea din care variabilele iau valori se numeºte mulþimea de definiþie sau domeniul predicatului. p( x ) “. x ∈S ” ºi „q(x). pentru orice valoare x. propoziþia p(v) este adevãratã. Fie predicatul „p(x). Notaþia P : „p(x). Fie p(x) un predicat cu domeniul D.. p(x) ↔ q(x)” este adevãratã.  p(x)“. p(x)“ un predicat. . Propoziþia „j x.b) este o propoziþie adevãratã. atunci propoziþia „µ x. Un predicat P: „p(x).b) cu a i S.Pentru orice propoziþii p ºi q menþionãm: Legea dublei negaþii:   p ↔ p Legea terþului exclus: v(p ∨  p) = 1 q Legea reducerii la absurd: ( p → q ) ↔ (  → p) Predicate Un predicat este un enunþ care depinde de una sau mai multe variabile ºi care devine propoziþie oricum am înlocui variabilele cu valori alese dintr-o mulþime datã.. x i D“. Negaþia propoziþiei „j x. Mulþimea de adevãr a unui predicat „p(x. p(x)“ este falsã.. p(x)“ sau „j x i D. p(n). p(x)“ ºi T: „x i D. y i T“ este formatã din toate perechile (a. Dacã: p(0) este adevãratã ºi „∀ k i q.

formatã din elementele care aparþin lui A ºi nu aparþin lui B. 9 . Notãm cu |A| numãrul de elemente ale mulþimii finite A. notatã A N B. pe care se considerã aceeaºi unitate de mãsurã ºi sensurile convenþionale. Z* = Z – {0} etc. Mulþimea pãrþilor mulþimii A este P (A) = { X | X _ A }. y |x > 0. Avem | A N B |=| A | + | B | − | A O B | . An este A1D . Mulþimea A este inclusã în mulþimea B. b) numite respectiv abscisa (a) ºi ordonata (b) ale punctului P. x ∈ A ∧ x ∈ B} Reuniunea mulþimilor A ºi B.... dac㠄∀ x gT. y) | x i A ºi y i B}. y | x < 0 . scriem A _ B. A ∩ B = { x x ∈ T . sau CA). x ∈ A ∨ x ∈ B m r Diferenþa mulþimilor A ºi B este mulþimea notatã A – B.. ADB = {(x. A2. Notãm P(a. sau lui B. y g| x > 0 . Complementara mulþimii A este mulþimea notatã A (sau CTA. Numim produs cartezian al mulþimilor A ºi B mulþimea notatã ADB a perechilor ordonate având primul element din A ºi al doilea din B. y < 0s .. y < 0s . b). . Abscisa ºi ordonata unui punct dat P se numesc coordonatele punctului P. xniAn}. unui punct P din plan i se asociazã în mod unic o pereche ordonatã de numere reale (a.. x2. y g| x < 0 . x gA → x gB” este propoziþie adevãratã. Produsul cartezian al mulþimilor A1. formatã din elementele lui T care nu aparþin lui A. . A N B = x x ∈T . este mulþimea formatã cu elementele lui T care aparþin sau lui A. A = {x x ∈ T . Repere carteziene Înþelegem prin sistem ortogonal (reper cartezian). Un reper cartezian xOy în plan determinã o împãrþire a planului în patru cadrane: n b g s III = n M b x .Mulþimi Considerãm mulþimile cu care lucrãm incluse într-o mulþime notatã T ºi numitã mulþime totalã. Mulþimea cu 0 elemente (fãrã elemente) se numeºte vidã ºi se noteazã cu ∅. cu originea comunã O. y > 0 .. A \ B = {x x ∈A ∧ x ∉ B} . notat xOy. x ∉ A} . xn) | x1iA1. I = M x . . y > 0 ... II = M x . Intersecþia mulþimilor A ºi B este mulþimea notatã A O B formatã din elementele lui T care aparþin lui A ºi B. Notãm q* = q – {0}. D An = {(x1. un sistem format din douã axe de coordonate perpendiculare. n b g s IV = n M b x .. Fiind dat un sistem ortogonal.

O funcþie f : Z → Z. elementele lui B se numesc valori. Pentru x i A. de forma f (x) = ax2. perpendiculare douã câte douã. M1 M 2 = ( x1− x2 ) 2+( y1 − y2 ) 2+ ( z1 − z2 ) 2.z 2) este bx − x g + by − y g 2 1 2 1 2 2 . unde a. se numeºte funcþie de gradul al II-lea. y) din plan. Dacã a @ 0.z 1) ºi M2(x2. O funcþie realã f : D « Z se numeºte parã. Fie D o mulþime simetricã. a ≠ 0 se numeºte funcþie pãtraticã. ∀ x i D. y) i Gf se numeºte reprezentarea geometricã a graficului funcþiei f. b i Z . a nenul. Elementele din A se numesc argumente sau variabile. În acest caz. y) cu (x. cu aceeaºi origine O. y) din Gf îi corespunde punctul P(x. Pentru simplificarea limbajului. sau x a y . c sunt numere reale fixate. dacã f (–x) = f (x). prin care fiecãrui element din mulþimea A îi corespunde un singur element din mulþimea B. x i A. Tipuri de funcþii O funcþie f : Z → Z de forma f (x) = ax + b. Gf are particularitatea cã se poate reprezenta ca o submulþime de puncte din plan. ∀x i D. Oz.Distanþa dintre punctele M1(x1. mulþimea B se numeºte codomeniu.y1) ºi M2(x2. O este centru de simetrie al graficului lui f. un sistem format din trei axe de coordonate Ox. În acest caz. dacã f (–x) = –f (x). Notãm f : A →B. Prin graficul acestei funcþii înþelegem submulþimea Gf a produsului cartezian A D B formatã din perechile (x. b. O funcþie f : Z → Z datã prin relaþia f (x) = ax2 + bx + c. vom numi aceastã reprezentare geometricã graficul funcþiei f. Funcþii Definiþii. Oy este axa de simetrie a graficului lui f. sau A → B . Fie f : A « B o funcþie. y) cu proprietatea cã y = f (x). Mulþimea A se numeºte domeniul funcþiei f . Dacã b = 0. a. notat Oxyz. O funcþie exprimã o asociere între douã mulþimi A ºi B.y2) este M 1 M 2 = Înþelegem prin reper cartezian în spaþiu. Dacã f : A « B este o funcþie numericã. D ⊂ Z . f (x) se numeºte imaginea lui x. 10 f f . y i B.y 1. Unui element (x. Mulþimea punctelor din plan P(x. Oy. Pentru a = 0. adicã x i D dacã ºi numai dac㠖x i D. se numeºte funcþie afinã. f se numeºte funcþie liniarã. Distanþa dintre punctele M1(x1.y 2. f (x) = ax + b se numeºte funcþie de gradul I. obþinem funcþia constantã f (x) = b. O funcþie f : D « Z se numeºte imparã. pe care se considerã aceeaºi unitate de mãsurã ºi sensurile convenþionale. Funcþia realã este o funcþie care are domeniul ºi codomeniul mulþimi de numere reale.

f este funcþie inversabilã. 1A (x) = x se numeºte funcþia identicã a mulþimii A.2 = J o soluþie realã x = −b dacã ∆ = b2 – 4ac = 0. Prin operaþii algebrice sau prin compunere de funcþii elementare. Cea mai micã perioadã strict pozitivã (dacã existã). (ecuaþia de gradul al II-lea) are: J douã soluþii reale x1. Operaþii cu funcþii Fie f. f ⋅ g : D → Z. Funcþii elementare Urmãtoarele funcþii definite pe domeniul lor maxim de definiþie sunt considerate elementare: x a ax + b x a sin x xa x xa3x x a cos x 1 4 x a tg x xa xax x Restricþia unei funcþii elementare la o submulþime a domeniului sãu de definiþie este tot funcþie elementarã. D. a ≠ 0 (ecuaþia de gradul I) are soluþia b unicã x = − ºi. 2a J nici o soluþie realã dacã ∆ = b2 – 4ac < 0. B a C. Funcþia g o f : A → D. ca urmare. Ecuaþii de gradul I ºi al II-lea Ecuaþia de forma ax + b = 0 cu a. se numeºte perioadã principalã. : D → Z. x a f ( x ) ⋅ g ( x ) se numeºte funcþia produs a lui f ºi g. În acest caz. x + T i D. b. 11 −b ± ∆ dacã ∆ = b2 – 4ac > 0. cu perioada T dacã T ≠ 0 . f +g f + g : D → Z. mulþimea soluþiilor are un singur element. g douã funcþii reale definite pe acelaºi domeniu de definiþie. Fie funcþia f : A → B. µ x i D ºi f (x + T) = f (x). obþinem funcþii elementare.O funcþie realã f : D → Z se numeºte funcþie periodicã. definitã prin ( g o f )(x) = g(f(x)) se numeºte compusa lui g cu f. ∀ x i D. Dacã existã o funcþie g : B → A cu proprietãþile g o f = 1A ºi f o g = 1B . sisteme Ecuaþii/inecuaþii/sisteme echivalente Douã ecuaþii/inecuaþii/sisteme se numesc echivalente dacã se obþin una din cealaltã prin transformãri echivalente. f f ⋅g Considerãm funcþiile f : A → B ºi g : C → D. a Ecuaþia ax2 + bx + c = 0. x a se numeºte funcþia cât a lui f prin g. 2a . c g4ºi a @ 0. g f (x) f Pentru g(x) @0. cu a. b ∈ Z. g ( x) g Funcþia 1A : A → A. x a ax 2 + bx + c Ecuaþii. atunci g se numeºte inversa funcþiei f ºi se noteazã f –1. x a f ( x ) + g ( x) se numeºte funcþia sumã a lui f ºi g. inecuaþii. ∀ x i D.

În cazul când originea ºi extremitatea coincid se obþine segmentul orientat nul. Dacã PQ ºi P ′Q′ sunt echipolente. Vector Se numeºte segment orientat o pereche ordonatã de puncte din plan (sau din spaþiu). iar Q se numeºte extremitatea segmentului PQ . aceeaºi direcþie ºi acelaºi sens. pot fi transformate prin metoda substituþiei în sisteme echivalente mai simple. toate segmentele orientate nule sunt echipolente între ele.2). Segmentul orientat nul are mãrimea zero. Tipuri de ecuaþii iraþionale elementare: ax + b = c ax 2 + bx + c = ex + f ax + b ± cx + d = e 3 3 3 ax + b = c ax + b ± 3 ax − b = e x 3 + ax 2 + bx + c = x + d Sisteme de ecuaþii Sistemele de ecuaþii care conþin o ecuaþie de gradul I. Mãrimea (sau modulul) segmentului orientat PQ se noteazã cu PQ sau PQ ºi este lungimea segmentului neorientat PQ. Q) se noteazã cu PQ . Prin convenþie. care au aceeaºi direcþie. pot avea acelaºi sens (fig. Spunem cã douã drepte au aceeaºi direcþie dacã sunt paralele sau coincid. Douã segmente orientate.r Orice element din aceastã mulþime este un reprezentant al uuu vectorului. Se numeºte vector mulþimea tuturor segmentelor orientate echipolente cu un segment orientat dat. Segmentul orientat corespunzãtor perechii de puncte (P.Ecuaþii iraþionale Numim ecuaþie iraþionalã o ecuaþie ce conþine necunoscuta sub radical. Douã segmente orientate nenule sunt echipolente dacã au acelaºi modul. Inecuaþii Inecuaþiile pot fi reduse la studiul semnului unei funcþii Calcul vectorial Segment orientat. Punctul P situat pe primul loc se numeºte origine. Vectorul asociat 12 . Notãm PQ vectorul asociat segmentului orientat PQ . notãm PQ ~ P ′Q′ .1) sau sensuri opuse (fig. Putem exprima aceste condiþii ºi astfel: PQ ~ P ′Q′ dacã ºi numai dacã segmentele PQ′ ºi P′Q au acelaºi mijloc. Dreapta PQ (P@Q) se numeºte dreapta suport a segmentului PQ .

r λu = (λx1 . operaþiile cu vectori pot fi descrise pe componente astfel: dacã u ( x1 . Coordonatele punctului M faþã de reperul cartezian r r r xOy se numesc coordonatele vectorului v . y) din Z2. Opusul vectorului PQ este vectorul QP . este distanþa dintre P ºi Q. y ) sau v = ( x. iar segmentele orientate PQ ºi PR au acelaºi sens dacã λ > 0 ºi sensuri contrare dacã λ < 0. uuu r notat PQ . Aceastã scriere r reprezintã descompunerea vectorului v dupã cele douã axe. 1). Pentru orice vector v din plan existã un unic reprezentant OM . cu originea în O. y). r r r r Vectorul v ( x . atunci λ ⋅ PQ = 0 . − y1 ) . y ) vectorul de coordonate (x. 13 . Pentru a aduna doi vectori. numãrul considerat se numeºte scalar. y2 ) . uuu r Înmulþirea unui vector cu un scalar. Modulul vectorului PQ . −u = ( − x1 . Prin descompunerea dupã cele douã axe. y ) se scrie în mod unic sub forma v = xi + yj . Notãm cu v ( x. Vectorii i ºi j se numesc versorii axelor de coordonate. r r r r Considerãm vectorii i ºi j de coordonate (1. y1 − y2 ) . notat 0 .uuu r r unui segment orientat nul este numit vector nul. y1 ) ºi r r r r r r v ( x2 . Q. Operaþii cu vectori Adunarea vectorilor. Q ºi R sunt coliniare. u − v = ( x1 − x2 . Modulele numerelor x ºi y reprezintã mãrimile proiecþiilor ortogonale r ale vectorului v pe axele Ox ºi respectiv Oy. Ei au modulul egal cu 1. λy1 ) . y1 + y2 ) . R în plan. În produsul dintre un numãr real ºi un vector. Regula paralelogramului uuu r uuu r uuu r Suma vectorilor PQ ºi PT este PR . Exprimarea prin coordonate r Fie xOy un reper cartezian fixat. unde uuu uuu uuu r r r PQRT este paralelogram. 0). uuu r uuu r Opusul unui vector. direcþiile axelor ºi sensurile semiaxelor pozitive Ox ºi Oy. uuu r r uuu r r Dacã PQ = 0 sau λ = 0. Avem PQ + PT = PR . un vector din plan se identificã cu o pereche ordonatã (x. P ′Q′ sunt echipolente. În r acest mod. Prin înmulþirea vectorului nenul PQ cu numãrul uuu r uuu r real nenul λ. u uuu r uuuur Vectorii PQ ºi P ′Q′ sunt egali dacã segmentele orientate PQ . alegem câte un reprezentant al acestora ºi aplicãm una dintre regulile urmãtoare: Regula triunghiului sau relaþia lui Chasles uuu uuu uuu r r r Oricare ar fi trei puncte P. Suma dintre un vector ºi opusul sãu este vectorul nul. are loc egalitatea: PQ + QR = PR . atunci: u + v = ( x1 + x2 . respectiv (0. punctele P. obþinem vectorul PR = λ ⋅ PQ definit astfel: PR = λ ⋅ PQ .

centrul cercului imagine este transformatul centrului cercului preimagine prin translaþia datã. Fie C un punct în plan. yA) ºi de vectorul director u (α. yA) ºi are panta m este: y – yA = m(x – xA). Fie O punct din plan ºi k numãr real nenul.uuuÎntr-un reper cartezian Oxy. yA). Printr-o omotetie de raport k. Omotetia conservã coliniaritatea ºi mãsurile unghiurilor. mãsurile unghiurilor ºi ariile. punctul M′ cu MM ′ = v . α Fie A(xA. unghiurile ºi ariile. Ecuaþii ale dreptelor în plan → Ecuaþia dreptei d determinatã de punctul A(xA. C se numeºte centru de simetrie. distanþele. Pentru a arãta r r cã rA este vectorul de poziþie al punctului A. poziþia unui punct A din plan este determinatã de vectorul r r OA = rA . dreapta AB are ecuaþia y − yA ( x − x A ) . notãm A( rA ) . Fie d o dreaptã în plan. yB) douã puncte. Translaþia conservã coliniaritatea. β) β este: y − y A = ( x − x A ) . Omotetie de centru O ºi raport k este uuuuu r uuuu r funcþia care asociazã oricãrui punct M din plan punctul M′ cu OM ′ = kOM . distanþele. distanþele se înmulþesc cu k iar ariile se înmulþesc cu k2. dacã xB ≠ x A ºi x = xA dacã xB = xA. 14 . Simetria conservã coliniaritatea. Simetria de centru C este funcþia care asociazã unui punct M din plan un punct M′ astfel încât C este mijlocul segmentului MM′. Imaginea unui cerc printr-o translaþie este un cerc de aceeaºi razã. Paralelismul sau concurenþa dreptelor Dreptele distincte de ecuaþie y = mx + n ºi y = m ′x + n ′ sunt paralele dacã ºi numai dacã m = m ′ ºi n ≠ n′ . Punctele dreptei d sunt invariate la simetria de axã d. Dreapta d se numeºte axã de simetrie. B(xB. numit vector de poziþie al punctului A (în raport cu reperul xOy). Simetria de axã d este funcþia care asociazã unui punct M care nu aparþine lui d punctul M′ astfel încât d este mediatoarea segmentului MM′. Transformãri geometrice uuuuu r r r Translaþia de vector v este funcþia care asociazã oricãrui punct M. y − yA = B xB − x A Ecuaþia dreptei ce trece prin A(xA. Dreptele de ecuaþie y = mx + n ºi y = m′x + n′ sunt concurente dacã ºi numai dacã m ≠ m′ .

Funcþii trigonometrice Într-un cerc trigonometric C de centru O. Sinus este o funcþie imparã: sin(–t) = –sint. Unui numãr real t i se asociazã un punct AM M(cost. Avem: –1 T cos t T 1. de mãsurã l este „drumul“ pe C de lungime l care se parcurge de la A la B în sens pozitiv dacã l > 0 sau în sens negativ dacã l < 0. sin (t + 2π) = sin t. Spunem cã unghiul este orientat pozitiv dacã sensul de rotaþie este cel trigonometric ºi este orientat negativ în caz contrar. 0) i C. l ) sau » . este = π 180 Considerãm un sistem de coordonate ortogonale în plan cu originea în O. dacã existã k gm astfel încât x = l + 2kπ. Funcþia sinus are perioda principalã T = 2π. numim sens trigonometric sau pozitiv sensul invers acelor de ceas. t ºi mãsura în grade a unghiurilor. B douã puncte pe C ºi l i Z. t iZ. 1] se numeºte funcþia sinus. Prin convenþie. AB AB Notãm arcul orientat prin ( » . ∀ t i Z. care subîntinde un arc de lungime l are mãsura l radiani. Relaþia între mãsura în R t α . Douã unghiuri orientate sunt congruente dacã au aceeaºi mãsurã. Corespondenþa t a sint. Un numãr l i (–π. 15 O . se numeºte cerc trigonometric. radiani. Fie C cercul trigonometric de centru O.Elemente de trigonometrie Cercul trigonometric Un unghi cu vârful în centrul unui cerc care subîntinde un arc de cerc de lungime egalã cu raza cercului are mãsura 1 radian. delimitat pe cercul trigonometric de laturile unghiului. α. π] se numeºte mãsurã principalã a unui arc orientat de mãsurã x. Un cerc de razã 1 cu centrul în origine pe care s-a stabilit un sens de parcurs (invers acelor ceasornicului). fie A(1. Mãsura unui unghi orientat este mãsura principalã a arcului orientat în acelaºi sens. fie A. Arcul orientat cu originea în A. dacã mãsura l este cunoscutã. Unghiul cu vârful în centrul cercului de razã R. –1 T sin t T 1 Identitatea fundamentalã a trigonometriei: sin2t + cos2t = 1. Fie cercul trigonometric C. care are mãsura arcului orientat ¼ egalã cu t. sint) i C. extremitatea în B. Numim unghi orientat o pereche ordonatã de semidrepte cu originea în O împreunã cu un sens de rotaþie precizat. definitã pe Z cu valori în intervalul [–1.

se k ∈m cu valori în Z. având perioada principalã T = π. t iZ. sin 2 a = . cos(t + 2π) = cost. ∀ t i Z. Funcþia cosinus are perioada principalã T = 2π . k ∈ m . Funcþia cotangentã este periodicã. se numeºte sin t Funcþia cotangentã este imparã: ctg(–t) = –ctg t. cos(2π – α) = –cosα. sin2a = 2sina · cosa. cos(π + α) = –cosα. 2 Funcþia t a ctg t definitã pe Z \ {k π | k ∈ m} cu valori în Z. Funcþia t a tg t definitã pe Z \ ( 2k + 1) numeºte tangentã. tg (a − b ) = . tg t = cos t 2 U V W cotangentã. sin(2π – α) = –sinα. ∀ t ≠ ( 2k + 1) . 2 2 tg a + tg b tg a − tg b tg (a + b) = .Corespondenþa t a cost. cos t . k ∈ m . Reducerea la primul cadran cos t0 = –cos (π – t0) sin t0 = sin (π – t0) sin(π + α) = –sinα. Funcþia tangentã este periodicã. cos 2 a = . ctg t = R S T π sin t . definitã pe Z cu valori în intervalul [–1. 1] se numeºte funcþia cosinus. Cosinus este o funcþie parã: cos(–t) = cost. având perioada principalã T = π. π Funcþia tangentã este imparã: tg(–t) = –tg t. 1 − tg a ⋅ tg b 1 + tg a ⋅ tg b 16 . sin(a ± b) = sina · cosb ± sinb · cosa. 1 + cos 2a 1 − cos 2a cos2a = cos2a – sin2a. ∀ t ≠ k π. Identitãþi trigonometrice: cos(a + b) = cosa · cosb H sina · sinb.

1 + tg 2 2 1 − tg 2 tg t = 2tg t 2 1 − tg 2 t . 1 − tg 2 a sin t = 2tg t 2 1 + tg 2 t . tg t = m se numesc ecuaþii trigonometrice fundamentale. Teorema sinusurilor: sin A sin B sin C Teorema cosinusului: a2 = b2 + c2 – 2bc · cosA. cos a + cos b = 2cos ⋅ cos ⋅ sin 2 2 2 2 Ecuaþii trigonometrice Ecuaþiile sin t = a . cos = 2 bc 2 p( p − a) . Formula lui Heron. 2 Formulele de transformare a unei sume sau diferenþe în produs sunt: a+b a−b a−b a+b . a+b+c . cos a − cos b = −2sin . R fiind raza cercului circumscris ∆ABC. c ºi ha înãlþimea coborâtã din vârful A pe latura BC. Aria ∆ABC este S = p ( p − a )( p − b )( p − c ) . Aria ∆ABC este S = 2 2 4R sin ( p − b)( p − c) A A = . cos t = a .2tg a tg 2a = . b. . Relaþii metrice în triunghiul oarecare Considerãm ∆ABC cu laturile a. Se vor rezolva numai ecuaþii trigonometrice a cãror soluþie se obþine folosind valorile principale ale funcþiilor trigonometrice ºi reducerea la primul cadran pe cercul trigonometric. sin a − sin b = 2sin sin a + sin b = 2sin ⋅ cos ⋅ cos 2 2 2 2 a+b a−b a+b a−b . unde r este raza cercului înscris. a b c = = = 2R . 2 t 2 cos t = t . Notãm p = 2 a × ha ab × sin C abc = = = rp . bc 17 .

a2. 2 Se numeºte progresie geometricã un ºir de numere reale nenule în care fiecare termen. ∀ n ∈q * . În acest caz. Deci ÷(an ) ⇔ an+1 = an + r . se obþine din termenul precedent prin înmulþirea cu un acelaºi numãr real nenul. Deci (bn ) ⇔ bn+1 = bn ⋅ q ... (a + a )n Suma primilor n termeni ai unei progresii aritmetice este: Sn = 1 n . O funcþie care este injectivã ºi surjectivã se numeºte bijectivã. este dat de formula bn = b1 · qn–1. . ∃x ∈ A astfel încât y = f (x ) . Funcþia f este injectivã dacã ∀x1 .. . Termenul general al unei progresii aritmetice F(an).CLASA A X-A Progresii O funcþie f : q* « A se numeºte ºir de elemente din mulþimea A. O progresie geometricã se noteazã: b1. Sn =  b1 ( q n − 1) . sau ÷(an). an. 18 Funcþii . pentru n U 1.. Suma primilor n termeni ai unei progresii geometrice (bn) de raþie q i Z* este . unde q este raþia progresiei geometrice. pentru n U 1. . q ≠ 0 . . pentru n U 1. Funcþia f este surjectivã dacã ∀y ∈ B . Notãm f ( n ) = an . Pentru A1 ⊂ A . mulþimea f ( A1 ) = { f ( x) s x ∈ A1} este imaginea lui A1 prin funcþia f. Pentru B1 ⊂ B . numit raþia progresiei. pentru n U 1. x 2 ∈ A cu x1 ≠ x2 . an se numeºte termen de rang n.. O progresie aritmeticã se noteazã ÷a1. bn.. mulþimea f −1(B1 ) = { x ∈ A s f ( x) ∈ B1} se numeºte preimaginea lui B1 prin funcþia f. este dat de formula an = a1 + (n – 1)r.. dacã q = 1 nb1  . injectivitatea. Pentru funcþiile numerice.. Termenul general al unei progresii geometrice (bn). Se numeºte progresie aritmeticã un ºir de numere reale în care fiecare termen. surjectivitatea ºi bijectivitatea pot fi justificate cu ajutorul reprezentãrilor grafice. b2. Funcþii bijective Fie funcþia f : A → B . Mulþimea f (A) se numeºte imaginea funcþiei f ºi se noteazã cu Imf. de raþie q i Z*. avem f ( x1 ) ≠ f ( x2 ) . dacã q ≠ 1  q −1  def def .. se obþine din termenul precedent prin adunarea cu un acelaºi numãr. numit raþia progresiei.. funcþia f se mai noteazã pe scurt (an)nU1 sau (an). sau (bn). de raþie r. începând cu al doilea. unde r i Z este raþia progresiei aritmetice. începând cu al doilea.

+∞).  2 2   π π Funcþia inversã este arcsin :[−1. π] → [−1. g ( x ) = log a x . Funcþia logaritm în baza a este concavã dacã a >1 ºi convexã dacã 0 < a < 1. 1].  . Funcþia f : Z → (0. este o funcþie bijectivã. Dacã f este o funcþie numericã bijectivã. ∞ ) → Z. deci inversabilã. Inversa funcþiei exponenþiale este g : (0. se numeºte convexã (respectiv concavã) dacã orice secantã determinatã de douã puncte de pe graficul lui f este situatã deasupra porþiunii (respectiv sub porþiunea) din grafic care este delimitatã de cele douã puncte. graficele funcþiilor f ºi f −1 sunt simetrice faþã de prima bisectoare (y = x).  → Z . 1] . Ecuaþia cos t = a are soluþii dacã ºi numai dacã a i [–1.  2 2   π π Funcþia inversã este arctg : Z →  − . Mulþimea soluþiilor inecuaþiei f (x) T a se obþine proiectând pe axa Ox porþiunea din graficul lui f situatã sub dreapta de ecuaþie y = a.O funcþie f : A → B este inversabilã dacã ºi numai dacã este bijectivã. Funcþia exponenþialã. 19 l q l q l q l q l q . Mulþimea soluþiilor ecuaþiei este arccos a + 2kπ . x a arctg x . x a cos x . π π Funcþia tg :  − . Prin definiþie. k ∈ m U π − arcsin a + 2kπ . a ≠ 1 se numeºte funcþia exponenþialã de bazã a.  . k ∈ m . Pentru a ∈ (0 . a ∈ Z. a > 0.  → [−1. 1] →  − . deci inversabilã. Funcþia exponenþialã este funcþie convexã. ∀ n ∈ q * dacã 0 < a < 1. k ∈ m .  2 2   Ecuaþia sin t = a are soluþii dacã ºi numai dacã a i [–1. cu proprietatea a n T y T a n . este o funcþie bijectivã. x → tg x . k ∈ m . 1] . puterea x a x′ x ′′ numãrului a este unicul numãr real y. Ecuaþia tg t = m are soluþii. π] . Funcþia logaritmicã ′ ′′ Fie a i (0. y a arcsin y . este o funcþie bijectivã. y a arccos y . 1] → [0. O funcþie f : I → Z . x i Z ºi ( xn ). ( xn ) ºirurile aproximaþiilor prin lipsã. 1]. respectiv prin adaos ale lui x la zecimale de ordinul n. deci inversabilã. oricare ar fi m un numãr real. + ∞) −{1} . Funcþii trigonometrice inverse π π Funcþia sin :  − . +∞) – {1}. x a sin x .    2 2 Funcþia cos :[0. notat ax. f (x) = ax este inversabilã. funcþia exponenþialã f : Z → (0. ∞ ). Inecuaþii trigonometrice Fie f o funcþie trigonometricã ºi a i Z. Mulþimea soluþiilor ecuaþiei este arctg m + kπ . numitã funcþia logaritm în baza a. f ( x ) = a x . Mulþimea soluþiilor ecuaþiei este arcsin a + 2kπ . ∀ n ∈ q * ′ ′′ xn xn dacã a > 1. Funcþia inversã este arccos :[−1. k ∈ m U − arccos a + 2kπ . respectiv a U y U a . cu I interval real.

2) z = 0 ⇔ z = 0. z = a + ib. z′ ≠ 0 . 20 . z = Re z + i Im z . Mulþimea ³ = {z | z = a + ib . numãrul real z = a 2 + b 2 . a. notãm cu i o soluþie a ecuaþiei date ºi o numim unitate imaginarã. Forma trigonometricã a unui numãr complex Pentru orice numãr complex nenul z = a + ib. sin ϕ = cu z = | z | (cos ϕ + i sin ϕ). = z¢ z¢ z z z′ = .avem: 1) z U0. a = Rez este partea realã a lui z ºi b = Imz este partea imaginarã a lui z.Numere complexe Mulþimea numerelor complexe Ecuaþia x2 + 1 = 0 nu are soluþie în mulþimea numerelor reale. z z . 2 z1 a1 + b1 a12 + b1 Numere complexe conjugate Conjugatul numãrului complex z = a + ib este numãrul complex z = a + ib = a − ib . z′. 2 2 Modulul unui numãr complex Se numeºte modulul numãrului complex z. ib = . numãrul complex z este imaginar. 5) z × z ¢ = z × z ¢ . 2π) a b . b ∈ Z} se numeºte mulþimea numerelor complexe. În acest caz. Dacã Im z = 0. în care aceastã ecuaþie are soluþii. 4) z = z . z = a + ib se numeºte numãr complex. z ′ | z ′ |2 8) Inegalitatea triunghiului: z − z′ T z + z′ T z + z′ . cos ϕ = . i2 = –1. z1 z2 = ( a1a2 − b1b2 ) + i ( a1b2 + a2 b1 ) . existã ºi este unic numãrul ϕ∈ [0. αz = α ⋅ z . µ α i Z. Pentru orice pereche de numere reale (a. Operaþii cu numere complexe Pentru z = a + ib. unde z = a + ib ºi z′ = a′ + ib′. 7) 2 z + z ' = z + z '. z¢ ¹ 0 . a b 1 = −i 2 . Oricare ar fi numerele complexe z. z × z' = z × z ' . 6) 3) z ⋅ z = z . z1 = a1 + ib1 ºi z 2 = a2 + ib2 avem: z1 + z2 = (a1 + a2 ) + i (b1 + b2 ) . ϕ se numeºte argumentul redus |z| |z| al numãrului z ºi se noteazã ϕ = arg z. Considerãm cea mai micã mulþime care include Z. b). z a2 + b2 a + b2 z2 a1a2 + b1b2 ab −a b = 2 − i 1 2 22 1 . Pentru orice numere complexe z ºi z′ avem: z+z z−z a= . dacã Re z = 0. numãrul complex z este real.

Numerele complexe z1 = ρ1 cos ϕ1 + i sin ϕ1 ºi z 2 = ρ 2 cos ϕ 2 + i sin ϕ 2 sunt egale dacã ºi numai dacã au acelaºi modul (ρ1 = ρ2) ºi existã k i m astfel încât ϕ1 – ϕ2 = 2kπ.Dacã în scrierea trigonometricã a unui numãr complex.. înlocuim ϕ cu ϕ + 2kπ. z = ρ(cosϕ + i sinϕ) ºi n i q.. n i q*. n n   Interpretarea geometricã a operaþiilor în ³ Fie xOy un reper în plan. Aºadar. cu z k = z ºi anume: 2k π + ϕ 2k π + ϕ   + i sin zk = n ρ  cos  . n Existã n numere complexe z0. numit afixul lui M. existã mai multe valori Φ pentru care z = ρ(cosΦ + i sinΦ). Fie z i ³*. b g b g b g Fie z un numãr complex nenul. Imaginea geometricã a numãrului complex z · z′ se obþine din imaginea geometricã a lui z prin rotaþia de centru O ºi unghi θ. Se numeºte rãdãcinã de ordinul n a lui z orice numãr complex ω care verificã relaþia ω n = z. Pentru oricare trei puncte M. .. Asociem punctului M(x. 21 . scrierea rãmâne valabilã: z = ρ[cos(ϕ + 2kπ) + i sin(ϕ +2kπ)]. Utilizarea formei trigonometrice în operaþii Oricare ar fi numerele complexe nenule z1 = ρ1 (cos ϕ1 + i sin ϕ1 ) . z = r(cosα + isinα) ºi z′ i ³* cu |z′| = 1. zn–1. k i m. y) numãrul complex zM = x + iy. 0T k T n − 1 . z1. z2 = ρ2 (cos ϕ2 + i sin ϕ2 ) avem: 1 1 = [cos(−ϕ1 ) + i sin(−ϕ1 )] z1 z2 = ρ1ρ 2 [cos(ϕ1 + ϕ2 ) + i sin(ϕ1 + ϕ2 )] z1 ρ1 z2 ρ 2 z1n = ρ1n (cos nϕ1 + i sin nϕ1 ) = [cos(ϕ2 − ϕ1 ) + i sin(ϕ 2 − ϕ1 )] z1 ρ1 n Formula lui Moivre: cos ϕ + i sin ϕ = cos nϕ + i sin nϕ . z2. z = ρ(cosϕ + isinϕ). n U 2. z′ = cosθ + isinθ. avem uuuu uuur uuu r r echivalenþele: 1° z M ± z N = zP ⇔ OM ± ON = OP uuur uuuu r 2° z N = λz M ⇔ ON = λOM . P din planul complex ºi orice numãr real λ. N.

• Mãsura unui unghi M 2OM 1 Fie punctele M1(z1) ºi M2(z2). Simetria de centru C este transformarea sC: S « S care asociazã oricãrui punct M din S acel punct sC(M) = M′ astfel încât C este mijlocul segmentului [MM′]. M3(z3). Atunci AB = |zB – zA|. C trei puncte în plan. sd(M) = M′ dacã MM′ u d ºi mijlocul segmentului MM′ aparþine lui d. Mãsura unghiului orientat · este z m(rM 2OM1 ) = arg 2 . Aplicaþii ale numerelor complexe în geometrie • Distanþa dintre douã puncte. B i S avem AB = T(A)T(B). 22 . O figurã F din spaþiu se spune cã are axã de simetrie (sau cã este invariantã în raport cu o axã de simetrie) dacã existã o dreaptã d astfel încât sd(F) = F. Fie d o dreaptã în spaþiul S. zA + εzB + ε2zC = 0. • Condiþia ca un triunghi sã fie echilateral Fie A. B. l q Punctul P se numeºte invariant (sau punct fix) pentru transformarea T dacã T(P) = P. z1 Fie punctele distincte M1(z1). T : S « S. Figura F ′ = T( A ) s A ∈ F se numeºte transformata figurii F prin T. Fie A ºi B puncte în plan.Fie a i ³*. transformarea sd : S « S definitã astfel: pentru M i S \ d. • Ecuaþia cercului Ecuaþia cercului de centru M 0 ( z 0 ) ºi razã r > 0 este z − z0 = r . Triunghiul ABC este echilateral dacã 2π 2π + i sin . sd(M) = M. O aplicaþie bijectivã T : S « S a spaþiului S în el însuºi se numeºte izometrie dacã pãstreazã distanþa. Atunci m(rM 3 M1 M 2 ) = arg (se translateazã originea în punctul M1 ºi se aplicã metoda precedentã). Fie C un punct al spaþiului S. C se numeºte centru de simetrie. adicã pentru orice puncte A. unde ε = cos 3 3 z3 − z1 z2 − z1 Elemente de geometrie în plan ºi în spaþiu Transformãri geometrice Se numeºte transformare geometricã în spaþiu o aplicaþie bijectivã a spaþiului. r r r Translaþia de vector v este aplicaþia tv :S → S Fie v un vector în spaþiul S. pentru M i d. Rãdãcinile de ordinul n ale lui a au ca imagini geometrice vârfurile unui poligon regulat cu centrul în O. uuuuuuu r r r definitã pentru orice A i S prin Atv ( A) = v . Numim simetrie de axã d. M2(z2).

Mãsura unghiului. transformarea sP : S → S . y . sP(M) = M′ dacã MM′ u P ºi mijlocul segmentului MM′ aparþine lui P . (0. rO (O ) = O . r r Notãm v ( x . r Fie Oxyz un reper ortogonal în spaþiu. atunci prin definiþie produsul scalar v1 ⋅ v2 este nul. 0). z ) vectorul de coordonate (x. cu originea în O. z). j ºi k se numesc versorii axelor de coordonate. Dacã v1 sau v2 r r este nul. Pentru orice vector v din spaþiu. Coordonatele lui M faþã de reperul Oxyz se numesc r coordonatele vectorului v . Se numeºte omotetie de centru k O ºi raport k transformarea ho :P → P care asociazã oricãrui punct M din planul P uuuur u OMr′ k acel punct ho ( M ) = M ′ cu OM ′ = k OM . j ºi k . v2 )) se numeºte produsul scalar al vectorilor v1 ºi v2 . pentru M i P. r r r r r r Pentru orice doi vectori nenuli v1 . OM În planul P. r r r Vectorii i . z ) sau v = ( x . O figurã F din spaþiu se spune cã are plan de simetrie (sau cã este invariantã în raport cu un plan de simetrie) dacã existã un plan P astfel încât sP(F) = F. numãrul real v1 ⋅ v2 = v1 ⋅ v2 ⋅ cos α . y se numeºte uuuu r ordonata. 1). y . este congruent cu α. 0. y. Pentru orice punct M din plan. Notãm m(r(v1. y. 0. Dacã v ( x . 1. definitã astfel: pentru M i S \ P. z). Dacã M(x. Numim simetrie faþã de planul P. de coordonate (1. iar z se numeºte cota punctului M (sau vectorului OM ) în raport cu reperul dat. direcþiile axelor ºi sensurile semir axelor pozitive. vectorul OM se numeºte vectorul de poziþie al punctului M. Ei au modulul 1. rotaþie de centru O ºi unghi orientat α este transformarea geometricã r : P → P care asociazã oricãrui punct A ∈P \ {O} punctul A′ astfel încât OA = OA′ . v2)) mãsura unghiului determinat de vectorii v1 ºi v2. ceea ce se poate scrie sub forma uuuu = k . determinat de semidreptele (OA ºi (OA′. Perpendicularitate Mãsura unghiului a doi vectori nenuli este mãsura unghiului determinat de doi reprezentanþi ai acestora. 0). 23 . r r r r r r cu α = m(r(v1 . atunci x se numeºte abscisa. iar unghiul orientat pozitiv. y . prin convenþie. respectiv (0. α Notãm roα ( A) = A′ . sP(M) = M. v2 din spaþiu. Considerãm r r r vectorii i . Fie O un punct în planul P ºi k un numãr real nenul. Aceeaºi definiþie se pãstreazã pentru puncte raportate la repere ortogonale în spaþiu. existã un unic reprezentant OM .Fie P un plan în spaþiul S. atunci r r r r v = x ⋅ i + y ⋅ j + z ⋅ h reprezintã scrierea r vectorului v faþã de reperul ales. z) . α o Vectori în plan ºi în spaþiu Fie Oxy un reper ortogonal în plan. care au originea comunã.

Dacã α u β. B. Atunci cos α = r 1 r = v1 ⋅ v2 x2 + y2 + z2 ⋅ x 2 + y 2 + z 2 1 1 1 Metode vectoriale în geometria în spaþiu Dacã punctele A ºi B sunt distincte. B i a astfel r încât v = AB . w vectori necoliniari paraleli cu un plan α. D sunt coplanare dacã ºi numai dacã existã x. B. C sunt coliniare dacã ºi numai dacã existã x i Z astfel încât AC = x AB . Dreapta a este paralelã cu planul α dacã ºi numai dacã existã x. B i a astfel încât r r Fie vectorul u ≠ 0 paralel cu o dreaptã a ºi vectorul v ≠ 0 paralel cu o dreaptã b. z ) ºi v = ( x1 . C. r Spunem cã vectorul nenul v este paralel cu dreapta a dacã existã A. z. y . Planele α ºi β sunt paralele dacã ºi numai dacã existã x. v vectori necoliniari paraleli cu un plan α ºi u′ . r r r r Fie u ≠ 0 un vector director al unei drepte a ºi v . Mãsura unghiului a douã drepte din spaþiu este mãsura unghiului mai mic sau egal cu 90° fãcut de doi vectori directori ai celor douã drepte. v ′ vectori necoliniari paraleli cu un plan β. Spunem cã dreapta d este perpendicularã pe planul α dacã d este perpendicularã pe orice dreaptã a planului α.r r r r r r r r Produsul scalar u ⋅ v este nul dacã ºi numai dacã u ⊥ v sau u = 0 sau v = 0. Dreapta d este perpendicularã pe planul α dacã ºi numai dacã d este perpendicularã pe douã drepte concurente ale sale. v se numeºte vector director al dreptei a. Spunem cã douã drepte din spaþiu sunt perpendiculare dacã mãsura unghiului lor este 90°. y i Z astfel r r r încât u = xv + yw . y1 . y. z1 ) nenuli ºi fie α unghiul r r v ⋅ v2 x ⋅ x1 + y ⋅ y1 + z ⋅ z1 r r . t i Z astfel r r r r r r încât u′ = xu + yv . v = AB . Spunem cã planul α este perpendicular pe planul β dacã existã o dreaptã conþinutã în α. atunci avem β u α. y i Z astfel încât AD = x AB + y AC . v sunt doi vectori directori ai dreptelor a. r r r r Fie u . În particular. Dacã A. Dacã u. atunci simetricul lui A faþã de α este A. Dacã punctul A aparþine planului α. În acest caz. care este perpendicularã pe β. α se numeºte planul mediator al segmentului AA′. atunci punctele A. dreptele a ºi b sunt perpendiculare dacã ºi numai | u |⋅| v | r r dacã u ⋅ v = 0 . determinat de vectorii u ºi v . b este arccos r r . Dacã punctul A nu aparþine planului α atunci simetricul lui A faþã de a este acel punct A′ care îndeplineºte condiþiile: AA′ u α ºi mijlocul segmentului AA′ este în α. 24 . C sunt necoliniare. v′ = zu + tv . În acest caz. r Spunem cã vectorul nenul v este paralel cu planul α dacã existã A. atunci punctele A. b atunci mãsura unghiului dreptelor r r | u ⋅v | a. r r Dreptele a ºi b din spaþiu sunt paralele dacã ºi numai dacã existã x i Z astfel încât v = xu . B. r r Fie vectorii de poziþie u = ( x .

25 . atunci V(P1) = V(P2). Funcþia arie existã ºi este unicã. avem S(T1) = S(T2). unde P este pãtratul cu latura egalã cu unitatea. V(P1 N P2) = V(P1) + V(P2). b) S(M) este mai mic sau egal decât volumul oricãrei mulþimi poligonale. S(P1 N P2) = S(P1) + S(P2). Discul (mulþimea punctelor din interiorul sau de pe frontiera unui cerc) este o mulþime mãsurabilã. incluse în M. Funcþia volum existã ºi este unicã. 2) ∀ P1. formatã numai din puncte interioare. P2 mulþimi poliedrale cu interioare disjuncte. Un poliedru este o mulþime poliedralã ce are proprietãþile: J pentru orice douã puncte interioare ale poliedrului existã o linie poligonalã cu extremitãþile în cele douã puncte. mulþimile β O P1 ºi β O P2 au arii egale. avem V(T1) = V(T2). Volumele mulþimilor poliedrale O reuniune finitã de piramide ce au interioarele disjuncte douã câte douã este o mulþime poliedralã. formatã numai din puncte ce nu aparþin poliedrului. Ariile mulþimilor poligonale Într-un plan. Fie F mulþimea formatã din mulþimile poligonale din planul P. unde U este un cub de muchie 1. O funcþie V : P «Z+ se numeºte funcþie volum. Aria discului se calculeazã cu formula: S(D) = π · R2. Principiul lui Cavalieri Fie P1 ºi P2 douã mulþimi poliedrale ºi α un plan. Dacã pentru orice plan β t α. (3) S(P) = 1. dacã: 1) pentru orice tetraedre T1 ºi T2 congruente. O funcþie S : F → R+ se numeºte funcþie arie dacã: (1) pentru orice triunghiuri T1 ºi T2 congruente. 3) V(U) = 1. (2) pentru orice mulþimi poligonale P1 ºi P2. Notãm cu P mulþimea ale cãrei elemente sunt mulþimile poliedrale. Aria discului Spunem cã o mulþime M de puncte din plan este mãsurabilã (sau are arie) dacã existã un unic numãr real S(M) cu proprietãþile: a) S(M) este mai mare sau egal decât aria oricãrei mulþimi poligonale. Distanþele ºi unghiurile dintre drepte ºi/sau plane se pot calcula cu ajutorul produsului scalar. o mulþime poligonalã este o reuniune finitã de triunghiuri ce au interioarele disjuncte douã câte douã. ce include M. J pentru orice douã puncte ce nu aparþin poliedrului existã o linie poligonalã cu extremitãþile în cele douã puncte. cu interioare disjuncte.Poziþiile relative ale dreptelor ºi planelor în spaþiu pot fi caracterizate vectorial.

ce include M. se numeºte monom de nedeterminatã X . Polinomul nul are prin definiþie gradul –∞. k =0 Polinomul 0 este polinomul nul. Mulþimea polinoamelor cu coeficienþi întregi. se poate aplica principiul lui Cavalieri. Cilindrul circular. n Douã polinoame scrise în formã canonicã sunt egale atunci când au acelaºi grad ºi coeficienþii monoamelor de acelaºi grad sunt egali. Monomul aX n. sfera sunt mulþimi mãsurabile. n ∈ q . Mulþimea polinoamelor cu coeficienþi reali se noteazã Z[X] . Monoamele asemenea pot fi reduse. are gradul n. a se numeºte coeficient.. conul circular.. X se numeºte nedeterminatã. respectiv {[X]. + a0 . b) V(M) este mai mic sau egal decât volumul oricãrei mulþimi poliedrale.. cu a ≠ 0.. cu an ≠ 0 . mulþimea polinoamelor cu coeficienþi complecºi se noteazã ³[X]. unde a ∈ Z. Un polinom cu nedeterminata X ºi coeficienþi reali (sau complecºi) este suma unor monoame cu coeficienþi reali (respectiv complecºi) ºi cu aceeaºi nedeterminatã. aX n + bX n = (a + b)X n. + a0 scris sub formã canonicã are gradul n (notãm gradf = n). Monomul 0 · Xn se numeºte monom nul ºi se noteazã 0.Volumele corpurilor rotunde Spunem cã o mulþime M de puncte din spaþiu este mãsurabilã (sau are volum) dacã existã un unic numãr real V(M) cu proprietãþile: a) V(M) este mai mare sau egal decât volumul oricãrei mulþimi poliedrale. respectiv raþionali se noteazã m[X]. Orice polinom de o nedeterminatã poate fi scris în forma canonicã prin reducerea monoamelor asemenea. incluse în M. Polinoame Expresia aX n . Scriem f = ∑ ak X . de exemplu. Monoamele care alcãtuiesc un polinom se mai numesc termenii polinomului. 26 . Un polinom nenul f = an X n + an−1 X n−1 + . an se numeºte coeficient dominant ºi a0 se numeºte termen liber. trunchiul de con circular. În acest caz. Pentru calculul volumelor lor. Forma canonicã a polinomului f de nedeterminatã X cu coeficienþi complecºi este k f = an X n + an −1 X n −1 + . Douã monoame nenule de aceeaºi nedeterminatã se numesc monoame asemenea dacã au grade egale. Valoarea numericã a polinomului f = f (α ) = ∑a α k =0 k n ∑a X k =0 k n k calculatã pentru numãrul α este k .

. putem nota tot cu f ºi funcþia polinomialã asociatã. c.% Fie f un polinom cu o nedeterminatã ºi coeficienþi complecºi. notãm d = ( f. + c0 . h cu grade mai mici decât grad f. α i ³. dacã existã douã polinoame g. al lor.d. Din acest motiv.c. ∀α ∈ A . polinomul f este divizibil prin polinomul nenul g dacã existã un polinom h i ³[X] astfel încât f = gh. m[X]. În caz contrar. g).c) dacã are urmãtoarele proprietãþi: (2) dacã g | m′ ºi f | m′. Rãdãcinile polinoamelor Numãrul a i ³ se numeºte rãdãcinã a polinomului f dacã f (a) = 0. % % : ³ → ³ datã prin f ( z ) = f ( z ) . În acest caz.m. Notãm f M g sau g | f . atunci d ′ | d (orice alt divizor al polinoamelor f ºi g divide d). g ≠ 0. g ∈ ³[ X ]. Spunem cã douã polinoame f ºi g sunt prime între ele dacã 1 este un c. Suma polinoamelor f ºi g este f + g = g + f = ∑ ck X k . mT n . Operaþiile cu polinoame formulate în ³[X] se regãsesc analog în Z[X]. notãm m = [ f . g].m. m < k T n i =0 j =0 m n Produsul polinoamelor f ºi g este fEg = gEf = cn+mX n+m + . r i ³[X] care au proprietãþile: (1) f = g ⋅ c + r . (1) g | m ºi f | m . {[X].m. oricare ar fi z i ³. spunem cã f este ireductibil. dacã nu existã pericol de confuzie.).m. (2) dacã d ′ | f ºi d ′ | g . am notat prin f (α). B douã submulþimi ale lui ³. În ³[X]. În acest caz. Fie A. d. Fie f . m. i j Teorema împãrþirii cu rest Oricare ar fi polinoamele f . valorile numerice ale polinomului. astfel încât f = gh . O funcþie f : A → B se numeºte polinomialã % dacã existã un polinom P ∈ ³[X ] astfel încât f (α ) = P (α ). Pentru polinomul f. Funcþia f . Avem grad( fg ) = gradf + gradg . g ∈ ³[ X ].. n a + bk . se numeºte funcþie polinomialã f (asociatã polinomului f ). Un polinom nenul m ∈ ³[X ] este un cel mai mic multiplu comun al polinoamelor f ºi g (prescurtat c. existã ºi sunt unice polinoamele (2) grad r < grad g . g ∈ ³[ X ]. f = ∑ ai X i ºi g = ∑ b j X j . unde ck =  k k =0 bk . 27 . k T m . c. cu ck = k T n + m . dacã verificã urmãtoarele proprietãþi: (1) d | f ºi d | g (prin urmare d este un divizor comun al polinoamelor f ºi g). Un polinom d ∈ ³[X ] este un cel mai mare divizor comun al polinoamelor f ºi g (prescurtat c. atunci m | m′. m.m. Polinomul f cu grad f U 1 este reductibil. Fie f . i + j =k iTm jTn ∑ ab .

Gradul ecuaþiei este gradul polinomului f. Fie f ∈ ³[ X ] un polinom nenul ºi a∈ ³... Dacã un polinom f cu coeficienþi raþionali are o rãdãcinã de forma a + b d cu a. grad f = 2. q ≠ 0. 2) a + b d ºi a − b d au acelaºi ordin de multiplicitate. Teorema lui Bézout. an ≠ 0. 1) α este de asemenea o rãdãcinã a lui f. an an an Spunem cã α i ³ este rãdãcinã multiplã de ordin p pentru polinomul nenul f i ³[X]. întregi Fie f ∈Z[ X ] un polinom nenul cu coeficienþi reali ºi α o rãdãcinã complexã a lui f. Dacã un polinom f = a0 + a1 X + .. Relaþiile lui Viète... . raþionali. . cu rãdãcinile x1 . f = aX 2 + bX + c. d > 0. Orice ecuaþie polinomialã cu coeficienþi complecºi de grad mai mare sau egal cu 1 are cel puþin o rãdãcinã complexã. ( p . Fie polinomul f = a0 + a1 X + . Fie f ∈ Z[ X ]. adicã a este rãdãcinã a polinomului f. x1 x2 + x1 x3 + . Numãrul a este soluþie a ecuaþiei dacã f (a) = 0. Atunci: a) f este reductibil peste ³ b) f este reductibil peste Z dacã ºi numai dacã ∆ = b2 − 4acU0. atunci: 1) a − b d este de asemenea rãdãcinã a lui f. q ) = 1 . Se numeºte ecuaþie algebricã cu o necunoscutã o ecuaþie de forma f ( x ) = 0 unde f este un polinom nenul. b. an ≠ 0. xn .Teorema fundamentalã a algebrei (Teorema D’Alembert-Gauss)... 28 . Rãdãcinile polinoamelor cu coeficienþi reali. q i m.. dacã ( X − α) p divide pe f ºi ( X − α) p +1 nu divide pe f (p se numeºte ordin de multiplicitate)... cu coeficienþi întregi are o rãdãcinã p raþionalã α = . d ∉ { . x1 x2 . xn = (−1) n ⋅ 0 . Consecinþã. x2 . + an X n de grad nU1 cu coeficienþi reali poate fi descompus într-un produs de polinoame de gradul I sau gradul II cu coeficienþi reali. atunci: q 1) p divide termenul liber a0 2) q divide coeficientul dominant an . Avem a a a x1 + x2 + ... + an X n .. 2) Ñ ºi α au acelaºi ordin de multiplicitate. + an X n ∈³[ X ] . d ∈ {. Atunci a este rãdãcinã a polinomului f dacã ºi numai dacã X − a divide f... iar coeficienþii polinomului f se numesc coeficienþii ecuaþiei.. + xn−1 xn = n− 2 .. + xn = − n−1 . Orice polinom f = a0 + a1 X + . unde p.

.. unde n U 1. Numãrul aranjamentelor de n elemente luate câte p este n! p .. n U 1 ºi p T n.. p!( n − p)! n Formula combinãrilor complementare: Cnp = Cn − p Formula de descompunere a combinãrilor: Cnp = Cnp−1 + Cnp−−11 .. p} → M .. n U 1 ºi p T n.. . Fie numerele reale a ºi b ºi numãrul natural nenul n. Avem: 0 1 k n k (a + b) n = Cn an + C n a n−1b + ... n} → M . n . 1.. n U 1. Fie M o mulþime cu n elemente. un aranjament cu p elemente din mulþimea M este o funcþie injectivã f :{1. n}. 0 T p T n. 2. Un aranjament cu p elemente din mulþimea datã este un ºir finit format cu p dintre elementele mulþimii. n}.. care apar fiecare o singurã datã. .. An = n( n − 1)( n − 2)K( n − p + 1) sau Anp = (n − p)! Fie M o mulþime cu n elemente.. Numãrul permutãrilor unei mulþimi cu n elemente este n!. k =0 29 . 0! = 1. . 0 T p T n. O combinare cu p elemente din mulþimea datã este o submulþime cu p elemente a acesteia. Numãrul combinãrilor de n elemente luate câte p este notat Cnp sau p n! Cnp = . n Termenul de rang k + 1 din binomul lui Newton este k Tk +1 = Cn an−k bk .. FG IJ HK Binomul lui Newton. 1T p T n – 1. Echivalent. 2. Echivalent. .Elemente de combinatoricã Notãm n! = 1 · 2 · 3 ·. O permutare a mulþimii este un ºir finit format cu elementele mulþimii. k i {0. + C n a n− k bk + . n U 1. care apar fiecare o singurã datã. Fie M o mulþime cu n elemente... 2. 2. + C n b n = ∑ C n a n− k b k . Prin convenþie. o permutare a mulþimii M este o funcþie bijectivã f :{1...· n. Notãm Sn mulþimea tuturor permutãrilor mulþimii {1.

interviu. dezbatere etc. p2. notat |P|.. ⋅ xn . x2.Statisticã ºi probabilitãþi Termeni specifici În studiile statistice. x2.. Numãrul de elemente ale unei clase C se numeºte efectivul clasei ºi se noteazã |C|. C2. |P| Frecvenþa relativã de apariþie a unui rãspuns se calculeazã prin formula: Într-o populaþie P o clasã C are frecvenþa f = frecvenþa = Medii numãrul de rãspunsuri corespunzãtoare unei variabile statistice . 30 . k i q*. Spunem cã o populaþie statisticã P este împãrþitã în clasele C1. formula: m p = 1 1 2 2 p1 + p2 + .... Media geometricã a numerelor reale pozitive x1..N Ck = P ºi Ci O Cj = l. .... . urmãtorii termeni specifici au o semnificaþie deosebitã: – populaþia statisticã: este mulþimea de indivizi (persoane) luatã în considerare pentru efectuarea analizelor statistice.. pn se calculeazã cu x ⋅ p + x ⋅ p + . . .. Efectivul unei populaþii P.. xn este numãrul real pozitiv Modulul unei serii statistice este caracteristica pentru care frecvenþa corespunzãtoare este maximã (în cazul în care existã un singur maxim).Ck.. pentru i @ j .. numãrul de persoane din eºantionul ales x1 + x2 + .. x2. n Media aritmeticã a numerelor x1. – eºantionul reprezentativ: este un eºantion selectat dupã o listã de criterii care permit extrapolarea rezultatelor. + xn . xn se calculeazã cu formula: ma = Media ponderatã a numerelor x1. adicã C1 N C2 N . dacã orice douã clase sunt disjuncte ºi orice individ se aflã în una dintre clase.. + x n ⋅ pn . – eºantionul: este o submulþime a populaþiei statistice cãreia i se aplicã instrumentul de analizã (chestionar. + pn notat mg pentru care mg = n x1 ⋅ x2 ⋅ .... este numãrul de indivizi din aceastã populaþie.. ordonate dupã un anumit criteriu. Se numeºte clasã o submulþime a unei populaþii statistice ai cãrei indivizi se deosebesc prin anumite proprietãþi de restul populaþiei. |C | . ..)... xn cu ponderile p1.. – caracteristica (variabila) statisticã: este un criteriu în funcþie de care se catalogheazã numeric anumite informaþii: – seria statisticã: este ansamblul rezultatelor unui studiu statistic.

+ ( xn − x )2 .. n Fie x1.. se numesc experimente aleatoare. Operaþii cu evenimente Considerãm A. . Dispersia ºi abaterea medie pãtraticã mãsoarã gradul de împrãºtiere a valorilor variabilei în jurul mediei... x2. n Abaterea medie pãtraticã: σ = ( x1 − x )2 + ( x2 − x )2 + . n Experienþe aleatoare O experienþã este o activitate care poate fi observatã de mai multe ori în condiþii asemãnãtoare ºi al cãrei rezultat ne intereseazã. chiar dacã se repetã în aceleaºi condiþii... 50% dintre datele studiate au valoare mai mare decât mediana. Evenimentul contrar. ( x − x )2 + ( x2 − x )2 + . xn valorile unei variabile statistice discrete ºi x media acestor valori.. B ºi se produce în acele experimente în care apare A sau B.. + xn − x . x2. Un experiment constã în înfãptuirea unei experienþe ºi obþinerea rezultatului. se produce când nu se produce A.Pentru o serie statisticã. + ( xn − x )2 Dispersia: D = 1 . Orice rezultat care poate fi obþinut în cadrul unui experiment se numeºte eveniment. se produce când apare A ºi nu B. B douã evenimente ale unui experiment aleator. Evenimentul A N B.. Evenimentul A – B (sau A \ B). Abaterea medie liniarã se calculeazã cu formula: τ = x1 − x + x2 − x + . Mai precis. Spunem cã evenimentul A implicã evenimentul B dacã în toate experimentele în care se produce A se produce ºi B. diferenþa evenimentelor A ºi B. xn valorile unei variabile statistice discrete ºi x media aritmeticã a acestor valori. numit intersecþia sau conjuncþia evenimentelor A ºi B.. Evenimentul A O B. iar restul au valoare mai micã decât mediana. Experimentele ale cãror rezultate nu pot fi anticipate. este numit evenimentul sumã sau reuniune al evenimentelor A. mediana este numãrul care împarte efectivul în douã pãrþi de aceeaºi frecvenþã.. notat A. . Rezultatele posibile ale unui experiment aleator se numesc evenimente elementare. se produce în experimentele în care A ºi B apar simultan. Abateri medii Fie x1.. 31 .

. atunci probabilitatea sã se producã exact k. O variabilã aleatoare este o funcþie definitã pe mulþimea evenimentelor elementare ale unui experiment aleator... converge) la un numãr P(A). Un eveniment a cãrui realizare este sigurã are probabilitatea 1.. Evenimentele A ºi B sunt evenimente independente dacã: P(A / B) = P(A / B ). qn = 1 – pn. a ( A) notãm cu an(A) numãrul apariþiei evenimentului A ºi notãm cu f n ( A) = n frecvenþa n apariþiei lui A în primele n experimentãri.. . atunci numãrul P(A) se numeºte probabilitatea evenimentului A. cu valori în mulþimea numerelor reale. p2. Evenimentele A ºi B sunt independente dacã ºi numai dacã P(A ºi B) = P(A) · P(B).Dacã un eveniment A este constituit din mai multe evenimente elementare egal probabile. dintre evenimentele A1. k T n. Probabilitãþi condiþionate Fie A ºi B evenimente ale unui experiment aleator în care B este eveniment posibil. În cadrul unui experiment. respectiv pn. . adicã coeficientul lui xk din dezvoltarea binomului n (px + q) . A2. Scheme probabilistice Schema binomialã (Bernoulli) Fie A un eveniment de probabilitate p ºi fie q = 1 – p (probabilitatea lui A ). A2. .. atunci probabilitatea sa de producere este: numãrul evenimentelor elementare favorabile P ( A) = numãrul evenimentelor elementare posibile . numãrul P ( A / B ) = P ( B) evenimentului A.. unde q1 = 1 – p1. n i q. q2 = 1 – p2. .⋅ ( pn x + qn ) . Probabilitatea unui eveniment este un numãr cuprins între 0 ºi 1. dacã ºtim cã evenimentul B s-a realizat. n i q. Evenimentul A este favorizat de evenimentul B dacã: P(A / B) > P(A / B ).. Dacã ºirul fn(A) se apropie (tinde. An este egalã cu coeficientul lui xk din produsul ( p1 x + q1 ) ⋅ ( p2 x + q2 ) ⋅. Efectuãm un ºir (infinit) de experimentãri în care urmãrim apariþia evenimentului A. 32 . condiþionatã de producerea lui P ( A ºi B ) . Fie A ºi B douã evenimente ale unui experiment aleator. probabilitatea de producere a unui eveniment este egalã cu suma probabilitãþilor tuturor evenimentelor elementare favorabile producerii evenimentului dat.. An sunt evenimente independente de probabilitãþi p1. Acest numãr estimeazã ºansa de producere a B.. Fie k. Evenimentul de a obþine A în exact k din n experimentãri (în celelalte n – k se va k realiza evenimentul A ) este Cn p k qn– k ... Numim probabilitate de producere a evenimentului A. iar un eveniment imposibil are probabilitatea 0. Schema binomialã generalizatã (Poisson) Dacã A1.. k T n.

. matricea A poate fi notatã prin (aij )1Ti T m =  .. m .. . . Mulþimea matricelor de tip (m. a1n     a21 a22 .Clasa a XI-a Elemente de algebrã liniarã Matrice Considerãm o mulþime E _ ³ ºi m.. j = 1. m . n) cu elemente din E este o funcþie A : {1.. Matrice de tip (m. a2 n  . an1) se numeºte diagonala secundarã). n . 1T j T n Produsul dintre numãrul complex λ (numit scalar) ºi matricea A = (aij )1Ti Tm din 1T j T n Mm.. j = 1.. ∀ i = 1.m cu m linii ºi n coloane este o matrice notatã t A = (bij )i =1. din Mm.... ann) se numeºte diagonala principalã a matricei A. . Pentru n i q*.n cu n linii ºi m coloane.n. n ....... cu bij = a ji . 2. n ... ∀i = 1. a22...n (³). j = 1. n Operaþii cu matrice Suma matricelor A = ( aij )1TiT m ºi B = (bij )1TiTm . j) = aij . definim I n =  L L L L   0 L L 1    j =1. j = 1. n(³) este matricea B = λA = (bij )1Ti T m . n i q*.. m j =1. Matricele (aij )1Ti Tm ºi ( bij )1Ti Tm sunt egale dacã aij = bij... m . notãm matricea A prin (aij). O matrice de tip (m.. iar sistemul (a1n. Dacã notãm A(i.. n) cu toate elementele egale cu 0 se numeºte matrice nulã ºi se noteazã Om. este matricea 1T j T n 1T j T n C = A + B = (cij )1Ti T m ... n} → E.. cu cij = aij + bij.  a11 a12 .. unde bij = λEaij.. Spunem cã matricea A are m linii ºi n coloane... n) se numeºte matrice pãtraticã de ordin n ºi se noteazã (aij)n sau (aij).. . a2(n–1). amn  În cazul în care nu existã pericol de confuzie.. 1T j T n 1T j T n Transpusa unei matrice A = (aij )i =1.. 1 0 L 0   0 1 L 0 ∈ Mn (³) . i = 1.n(E)...  1T j T n   a   m1 am 2 . i = 1....n) cu elementele din mulþimea E se noteazã cu Mm. 2. 1T j T n 33 . m . n ... O matrice de tip (n.. iar mulþimea matricelor pãtratice se noteazã Mn(E). m} D {1.. Sistemul ordonat de elemente (a11.

Dezvoltarea determinantului dupã o linie sau o coloanã se face astfel: 1. xn este o ecuaþie de forma: a1x1 + a2x2 + . 11 1 12 2 1n n 1 21 1 22 2 2n n 2 Ra x + a x +.+ ain ⋅ bnk .. A =  c  a b det A = = ad − bc . . a2.. n). unde dij este minorul obþinut prin eliminarea liniei i ºi a coloanei j din matricea A..⋅ A . . j = 1. complementul algebric al elementului aij este numãrul (–1)i+jdij... |a x + a x +............ an.. x |. .. b1 i ³. a33 Fie A = (aij) o matrice de tip (m.... 123 de k ori Determinanþi a Determinantul unei matrice de ordin 2. x1.... este numãrul a33   det A = a21 a22 a31 a32 a23 = a11a22 a33 + a21a32 a13 + a31a12 a23 − a31a22 a13 − a32 a23a11 − a33a21a12 .. Dacã A = (aij) este o matrice pãtraticã de ordinul n. cu cik = 1Tk T p ∑a j =1 n 1T j T n ij 1T k T p ⋅ b jk = ai1 ⋅ b1k + ai 2 ⋅ b2k +.. Pentru A i Mn(³) avem A k = A ⋅.. + anxn = b1.. adunãm produsele astfel obþinute... 2.. iar A° = In.. A =  a21 a a a a  31 11 12 13 b . alegem o linie sau o coloanã ºi înmulþim fiecare element al ei cu complementul sãu algebric. unde x .. alegând prima linie a unui determinant de ordinul 3....+a x = b | Forma generalã a unui sistem liniar este: S ...... Un minor de ordinul r al matricei A este determinantul matricei pãtratice formatã cu elementele lui A situate la intersecþiile a r linii distincte cu r coloane distincte..+a x = b T 1 n m1 1 m2 2 mn n m 34 .. De exemplu... i = 1. unde a1. c d  a11  Determinantul unei matrice de ordin 3.. obþinem: a11 a12 a21 a22 a31 a32 a13 a a23 = (−1)1+1 a11 22 a32 a33 a23 a + (−1)1+ 2 a12 21 a33 a31 a23 a a + (−1)1+ 3 a13 21 22 . m .... a33 a31 a32 Sisteme liniare O ecuaþie liniarã cu n necunoscute. k i q*.... p ....Produsul matricelor A = ( aij )1TiT m ºi B = (b jk )1T j T n (în aceastã ordine) este matricea C = A ⋅ B = (cik )1TiTm ..+a x = b |a x + a x +. x2... este numãrul notat d  a12 a22 a32 a13   a23  .

. notãm cu D xi determinantul obþinut din ∆ prin înlocuirea coloanei corespunzãtoare coeficienþilor necunoscutei xi cu coloana termenilor liberi. b2. bm sunt nuli.. care se obþine adãugând la coloanele matricei A coloana termenilor liberi:  a11 a12  a a22 A = ( aij )1TiT m =  21 .... 1T j T n  .... notatã A ...... notatã A..... sistemul poate fi incompatibil sau compatibil nedeterminat.. b2..  . a2n b2  . n .. ∆x Atunci xi = i .. . ∆ Matrice inversabile O matrice pãtraticã A = (aij)n i Mn(³) se numeºte inversabilã dacã existã matricea B = (bij)n i Mn(³) astfel încât A · B = B · A = In. dacã are o infinitate de soluþii.. În caz contrar. Un sistem liniar poate fi: – compatibil determinat.sunt necunoscutele sistemului.. – incompatibil... Un sistem liniar se numeºte omogen dacã toþi termenii liberi b1. dacã nu are soluþie.. A=  .. a2n   a21 a22 .. unde A* se obþine înlocuind fiecare det A element al matricei tA cu complementul sãu algebric. formatã din coeficienþii necunoscutelor ºi matricea extinsã a sistemului. Metoda lui Cramer Fie S un sistem liniar cu n ecuaþii ºi n necunoscute ºi fie ∆ determinantul matricei acestui sistem.. a b   ..      a a .... ... bm sunt termenii liberi ai sistemului.. 1 A * .. A* se numeºte adjuncta matricei A. i = 1.  a  m1 am2 .. ∀ i = 1... n sunt coeficienþii necunoscutelor ºi b1. X este matricea necunoscutelor (matrice coloanã) ºi B este matricea 35 .... Dacã ∆ @ 0. . sistemul liniar este neomogen.... amn  mn m  m1 m2 Indicele i indicã ecuaþia sistemului ºi indicele j indicã necunoscuta la care ne referim... – compatibil nedeterminat. Unui sistem liniar îi asociem matricea sistemului. Inversa matricei A este matricea A–1 = Ecuaþii matriceale Un sistem liniar poate fi exprimat matriceal astfel: AX = B... j = 1.. ∀ i = 1. atunci sistemul este compatibil determinat. în caz contrar. Pentru un sistem liniar de n ecuaþii ºi n necunoscute. unde A este matricea sistemului. a1n b1     ..... m . a1n   a11 a12 . dacã are o soluþie unicã. Matricea pãtraticã A = (aij)n este inversabilã dacã ºi numai dacã detA @ 0... dacã determinantul matricei sistemului este nenul. numerele complexe aij. n .

Dacã matricea A i Mm... existã un numãr natural r T min{m. Elemente de geometrie (analiticã ºi vectorialã) Ecuaþiile dreptei în plan Fie xOy un sistem ortogonal. Determinanþii caracteristici se considerã în cazul în care rangul sistemului este mai mic decât numãrul de ecuaþii. Ecuaþia y = mx + n. Celelalte se numesc necunoscute secundare. Un sistem de ecuaþii liniare este compatibil dacã ºi numai dacã toþi determinanþii caracteristici sunt nuli. iii) adunarea unei ecuaþii la o altã ecuaþie. Teorema lui Rouché. Celelalte se numesc ecuaþii secundare. Ecuaþiile ai cãror coeficienþi sunt linii în ∆p se numesc ecuaþii principale..n(³) nu este nulã. 36 . ∆car.. soluþia sistemului se obþine uºor pornind de la ultima ecuaþie.termenilor liberi (matrice coloanã). m. iar toþi minorii de ordin mai mare decât r (dacã existã) sunt nuli. + α1n −1 xn −1 + α1n xn = β1  α 22 x2 + . Necunoscutele ai cãror coeficienþi sunt coloane în ∆p se numesc necunoscute principale. prin bordarea determinantului principal ∆p: „orizontal“ cu coeficienþii necunoscutelor principale din câte o ecuaþie secundarã ºi „vertical“ cu termenii liberi corespunzãtori. care constã în aducerea α11 x1 + α12 x2 + .. .  α n−1n−1 xn−1 + α n−1n xn = β n−1   α nn xn = β n  În acest caz. Din matricea sistemului alegem un minor nenul de ordin r pe care îl numim determinant principal ºi îl notãm ∆p. n i Z se numeºte ecuaþia dreptei de pantã m. n} astfel încât cel puþin un minor de ordinul r este nenul. Numãrul r se numeºte rangul matricei A. Un sistem de ecuaþii liniare este compatibil dacã ºi numai dacã rangul matricei sistemului este egal cu rangul matricei extinse.. Un sistem liniar se poate rezolva prin metoda lui Gauss. + α 2 n −1 xn −1 + α 2 n xn = β2   sistemului la o formã triunghiularã: . Forma triunghiularã se obþine aplicând sistemului iniþial transformãrile: i) permutarea între ele a douã ecuaþii. Construim determinanþii caracteristici. Dacã matricea A este inversabilã avem X = A–1B soluþie unicã. Terminologia ºi notaþiile din teorema lui Rouché se explicã în cele ce urmeazã. Teorema Kronecker-Capelli. ii) înmulþirea unei ecuaþii cu un numãr nenul.

C i Z. y0). x3 y 3 1 Ecuaþiile planului în spaþiu r Considerãm un punct M0 din spaþiu ºi un vector nenul n . y0) este d: y – y0 = m(x – x0). B. dacã y1 ≠ y0 . y3.Ecuaþia generalã a dreptei este Ax + By + C = 0. A2. C) este perpendicular pe planul Ax + By + Cz + D = 0. 2 x3 y 3 1 x1 y1 1 Punctele A1. N(x2. x x1 este x2 x3 Fie triunghiul A1A2A3. dintre semiaxa pozitivã (Ox ºi dreapta d. M1(x1. Condiþia de necoliniaritate a punctelor M. D i Z. z3) y y1 y2 y3 z z1 z2 z3 1 x1 y1 z1 1 = 0 . Ecuaþia dreptei care trece prin douã puncte diferite A(x0. Ecuaþia dreptei de pantã m care trece prin punctul A(x0. y0. Un vector perpendicular pe un plan se numeºte vector normal la plan. y2. y3). C. B. Fie d o dreaptã în planul (xOy). Ecuaþia planului care conþine 3 puncte necoliniare M(x1. y0) la dreapta d : Ax + By + C = 0 este Ax0 + By0 + C A2 + B 2 M1 M 2 = ( x1 − x2 )2 + ( y1 − y2 )2 . Vectorul de poziþie cu coordonatele (A. . care trece prin punctul (x0. A3(x3. y1. x1 ≠ x0 . y 1 ) este x y 1 y − y0 x − x0 = . cu vârfurile A1(x1. Putem descrie printr-o r ecuaþie vectorialã planul care conþine punctul M0 ºi este perpendicular pe vectorul n uuuuuu r r astfel: { M | M 0 M ⋅ n = 0} . N. z1). care nu este paralelã cu Oy ºi fie α mãsura în radiani a unghiului orientat în sens trigonometric. x2) este Distanþa de la punctul M(x0. A ≠ 0 sau B ≠ 0 . A3 sunt coliniare dacã ºi numai dacã x2 y2 1 = 0 . A. A2(x2. z2). y1). P(x3. d: x0 y0 1 = 0 ºi poate fi scrisã sub forma y1 − y0 x1 − x0 x1 y1 1 Mãsuri în plan Distanþa dintre douã puncte din plan. B. Numãrul m = tgα se numeºte panta dreptei d. B. C nu sunt toate nule. B(x 1 . unde ∆ = x2 y2 1 . y2). A. x1 y1 1 1 Aria triunghiului A1A2A3 se calculeazã cu formula: S = ∆ . Ecuaþia planului paralel cu planul de ecuaþie Ax + By + Cz + D = 0. 1 x3 y3 z3 1 37 . z0) este A(x – x0) + B(y – y0) + C(z – z0) = 0. P este x2 y2 z2 ≠ 0 . Ecuaþia generalã a unui plan în spaþiul tridimensional este Ax + By + Cz + D = 0. unde A. y1) ºi M2(x2.

= y2 − y1 z2 − z1 Condiþii de paralelism Planele P1 : A1x + B1y + C1z + D1 = 0 ºi P2 : A2x + B2y + C2z + D2 = 0 sunt paralele sau confundate dacã ºi numai dacã respectiv C1 ºi C2 pot fi simultan nule). y0. y1. r0 este vectorul de poziþie al punctului M0 ºi λ este un parametru variabil r r r r real. B i d r uuu r cu v = AB . n se numesc parametrii directori ai dreptei. x1 = x2.Ecuaþiile dreptei în spaþiu r Se numeºte vector director al dreptei d vectorul nenul v astfel încât existã A. Ecuaþia vectorialã a dreptei d. { } r Dreapta cu vectorul director v (l. λ ∈ Z . z2). m. z0) la planul de ecuaþie Ax + By + Cz + D = 0 Ax 0 + By 0 + Cz 0 + D . y0. z1). c ºi p pot fi m n p simultan nule). În cazul în care. Dreapta d : A1 B1 C1 (A1 ºi A2 . unde r este vectorul de poziþie al unui punct curent M de pe r dreaptã. Dreapta d. ecuaþiile canonice x 2 – x1 y 2 – y1 z 2 – z1 y − y1 z − z1 canonice anterioare trebuie considerate: x – x1 = 0 ºi . care trece printr-un punct M0 ºi are vectorul director r r r r r v este r = r0 + λv . M1(x1. = = A 2 B2 C 2 X − x1 Y − y1 Z − z1 = = este paralelã cu (sau conþinutã în) planul a b c P : AX +BY + CZ + D = 0. Distanþa de la un punct M(x0. parametrice y = y 0 + λ ⋅ m . este d = r | r = r0 + λv . y1. este: d = A2 + B 2 + C 2 38 . n) care conþine punctul M0(x0. z0) are ecuaþiile x = x0 + λ ⋅ l x − x0 y − y 0 z − z 0 = = . y2. y2. Dreptele d1 : Mãsuri în spaþiu Distanþa dintre douã puncte din spaþiu. ca mulþime de vectori de poziþie. z1) ºi M2(x2. m. dacã ºi numai dacã a · A + b · B + c · C = 0. X − x2 Y − y2 Z − z2 X − x1 Y − y1 Z − z1 = = ºi d2 : sunt paralele = = m n p a b c sau confundate dacã ºi numai dacã a = b = c (unde a ºi m. R | S | T Dreapta care conþine punctele distincte M1(x1. z2) are ecuaþiile x – x1 y – y1 z – z1 = = . M2(x2. b ºi n. M1 M 2 = ( x1 − x2 )2 + ( y1 − y2 )2 + ( z1 − z2 )2 . de exemplu. B1 ºi B2 . unde λ i Z ºi ecuaþiile canonice l m n z = z0 + λ ⋅ n l.

p  Ecuaþia implicitã a parabolei P este y2 = 2px.Aria triunghiului cu vârfurile în M1(x1. 6 Locuri geometrice remarcabile Se numeºte loc geometric o mulþime de puncte caracterizatã printr-o proprietate comunã tuturor elementelor sale. y3. y = t  Elipsa este locul geometric al punctelor din plan pentru care suma distanþelor la douã puncte fixe distincte numite focare este constantã. M2(x2. numit centru. 2π). 2  Ecuaþiile carteziene explicite ale parabolei P sunt: y = ± 2 px . Ecuaþiile parametrice ale cercului C(M0. a2 = b2 + c2. punctul fix M0(x0. d @ 0. Cercul C(M0. iar F  . bisectoarea unui unghi.0  este focarul. y3. 39 x2 y2 + = 1 . numitã directoarea parabolei ºi de un punct fix. y2. Ecuaþia cartezianã generalã a cercului este: dx2 + dy2 + 2ax + 2by + c = 0. iar a2 b2 . x i [x0 – r. y1. ∆ 3 = x2 z3 1 x3 y1 1 y2 1 . Ecuaþia cartezianã implicitã a elipsei este: F(c. 0) sunt focarele. z2). y1. b > 0. α i [0. M1(x1. Ecuaþia implicitã a cercului este: (x – x0)2 + (y – y0)2 = r2. M2(x2. unde ∆1 = y2 A[ M1M2 M3 ] = 2 y3 x0 1 x M3(x3. Ecuaþiile explicite ale cercului C(M0. y0). z0). y0. z1). 0) ºi F′(–c. planul mediator al unui segment pot fi descrise ca locuri geometrice. x0 + r]. numitã razã. z3) este V = | 1 6 x2 x3 y0 y1 y2 y3 z0 z1 z2 z3 1 1 1 1 z1 1 x1 z 2 1 . z2). x U 0. ∆ 2 = x2 z3 1 x3 z1 1 x1 z 2 1 . r) sunt: y = ± r 2 − ( x − x0 )2 + y0 . Mediatoarea unui segment.  t2 x = Ecuaþiile parametrice ale parabolei sunt:  2 p . a. z1). y2. numit focarul parabolei. M3(x3. t ∈Z .  x = r cos α + x0 . r) este locul geometric al punctelor din plan aflate la distanþa r > 0. | (adicã 1 din modulul determinantului). y3 1 Volumul tetraedrului cu vârfurile în punctele M0(x0. r) sunt:   y = r sin α + y0 Parabola este locul geometric al punctelor din plan egal depãrtate de o dreaptã fixã. z3) este: y1 1 2 2 2 ∆1 + ∆2 + ∆3 .

y0) i C este (x – a)(x0 – a) + (y – b)(y0 – b) = r2 (se obþine din ecuaþia cercului prin dedublare). x i [–a. 0). 40 . pentru orice x i A. y) i Z2 . x2 y2 Ecuaþia canonicã a hiperbolei este: 2 − 2 − 1 = 0 . t i [0. astfel încât. y0) i P este yy0 = p(x + x0). y 0) este xx0 yy 0 xx yy + 2 = 1 respectiv 20 . mãrginitã superior admite supremum. numite focare.  y = b sin t Hiperbola este locul geometric al punctelor din plan pentru care modulul diferenþei distanþelor la douã puncte distincte. a b F′(–c. Axioma lui Cantor. c2 = a2 + b2. a b b Ecuaþiile carteziene explicite ale hiperbolei sunt: y = ± x2 – a2 . astfel încât. 2) orice alt majorant al mulþimii este mai mare sau egal decât s. a]. iar F(c. a x i (–∞. –a] N [a. spunem cã m este un minorant al mulþimii A. 0) sunt focarele. Supremumul unei mulþimi nevide de numere reale este un numãr s cu urmãtoarele proprietãþi: 1) s este majorant al mulþimii. O mulþime realã nevidã. În acest caz. x U m. x2 y2 Ecuaþia cartezianã implicitã a hiperbolei este: 2 − 2 = 1. pentru orice x i A. a  x = a cos t Ecuaþiile parametrice ale elipsei sunt:  . b > 0. 2π). x T M. Elemente de analizã matematicã ªiruri de numere reale O mulþime nevidã de numere reale A este mãrginitã superior dacã existã M i Z. +∞). Ecuaþia tangentei la cerc în punctul M(x0. a. În acest caz. spunem cã M este un majorant al mulþimii A.20 = 1 (se obþine din ecuaþia elipsei (sau hiperbolei) 2 a b a b prin dedublare). FG H IJ K Ecuaþia tangentei la parabolã în punctul M(x0. este constantã. (x.Ecuaþiile carteziene explicite ale elipsei sunt: y = ± b 2 2 a – x . Ecuaþia tangentei la elipsã (respectiv hiperbolã) în punctul M(x 0. O mulþime nevidã A de numere reale se numeºte mãrginitã inferior dacã existã m i Z.

j né astfel încât µ n iq. cu un T M . De regulã. 2) µ V iV (l ). µ a. ªirul (an )q tinde la l i Z. r) = (a – r. pe care le vom nota B(a. µ n i q. ªirul se noteazã (un)niq. 41 . j nV astfel încât µ n iq. µ n i q. numit perioadã. Dacã an T bn. Orice numãr real admite un numãr natural mai mare decât el. ªirul (un)niq este monoton dacã este crescãtor sau descrescãtor.Teorema de densitate a lui { în Z. sau ºirul (bn)niq este minorat de ºirul (an)niq. jq i { astfel încât a < q < b. un se numeºte termenul de rang n. ªirul (un)niq este descrescãtor dacã un+1 T un . µ n i q. β i Z. Teorema lui Arhimede. 3) µ é > 0. strict crescãtor. De multe ori. (un)n sau (un). ªirurile care nu sunt mãrginite se numesc nemãrginite. r). a + r) ⊂ V. Vom nota cu V(a) mulþimea vecinãtãþilor numãrului a. Un ºir numeric (un)niq este majorat (mãrginit superior) dacã existã numãrul real M cu un T M. Un ºir (un)niq este periodic dacã existã un numãr natural nenul p. µ α. µ n i q. astfel încât un+p = un. β > 0. (un)q. µ n i q. ªirul (un)niq se numeºte crescãtor dacã un+1 U un. În acest caz. µn i q. De asemenea. µ n i q. n > nV ± an iV. j n i q* astfel încât α < nEβ. b i Z cu a < b. µ n i q spunem cã ºirul (an)niq este majorat de ºirul (bn)niq . ªirul (un)niq este minorat (mãrginit inferior) dacã existã un numãr real m cu un U m. n > né ± | an – l | < é. a + r). Cu alte cuvinte. Imaginea lui n prin funcþia u se noteazã cu un. strict descrescãtor). lucrãm cu vecinãtãþi ale unui punct a care sunt intervale simetrice (bile) de centru a ºi razã r. dacã este adevãratã oricare dintre urmãtoarele propoziþii echivalente: 1) Orice vecinãtate a lui l conþine toþi termenii ºirului exceptând eventual un numãr finit. Avem B(a. ªirul (un)niq se numeºte mãrginit dacã existã un numãr real M. M > 0. Un ºir monoton (crescãtor sau descrescãtor) cu toþi termenii diferiþi se numeºte strict monoton (respectiv. Se numeºte ºir de numere reale (ºir numeric) o funcþie u : q* → Z. Indicele n aratã poziþia sau rangul unui termen în ºir. Între orice douã numere reale diferite existã un numãr raþional. O mulþime de numere reale V este vecinãtate a numãrului real a dacã existã r > 0 astfel încât intervalul (a – r. se considerã ºir o funcþie realã definitã pe q. l se numeºte limita ºirului (an)n ºi scriem lim a n = l (sau lim an = l n→∞ sau an → l ). Un ºir (un)niq se numeºte constant dacã un+1 = un.

atunci lim x n = 0 .Notãm Z = Z N{−∞ . Orice ºir monoton ºi mãrginit este convergent. " n Îq ºi lim an = 0 . Fie (an)n U 0 un ºir ºi (kn)n un ºir strict crescãtor de numere naturale. ªirul numeric (an )q tinde la ∞. n®¥ Criteriul majorãrii la –∞. atunci ºirul (xn)n tinde la ∞. n > nV ± an iV . 3) µ M iZ. Se numeºte ºir convergent un ºir care are limitã finitã. dacã µ n i q. ªirul (akn ) nU0 se numeºte subºir al ºirului (an)nU0. 2) µ V iV(∞). O mulþime V din Z este vecinãtate a lui a. n®¥ atunci lim x n = ¥ . "n Îq ºi lim an = 0 . dacã µ n i q. Criteriul minorãrii la ∞. O mulþime V din Z este o vecinãtate a lui –∞. m) ⊂ V. ∀n ∈q . + ∞} . Dacã x n T a n . Fie ºirurile (xn)n ºi (an)n. Altfel spus. x i Z ºi (an)n un ºir de termeni pozitivi. ªirurile care nu sunt convergente se numesc divergente. Dacã ºirul (xn)n este minorat prin ºirul (un)n care tinde la ∞. Teorema Cesaro. Dacã x n . n→∞ n→∞ Criteriul majorãrii. n > nM ± an > M.x T an . un U xn ºi lim un = −∞ . Teorema de convergenþã a ºirurilor monotone (Weierstrass). j nV astfel încât µ n iq. j nM astfel încât µ n iq. lim an = ¥ . atunci ºirul (xn)n tinde la –∞. exceptând eventual un numãr finit. un T xn ºi lim un = ¥ . Fie (xn)n un ºir de numere reale. atunci (xn)n este convergent ºi lim x n = x . Orice ºir mãrgint conþine un subºir convergent. n În acest caz. Dacã ºirul (xn)n este majorat prin ºirul (un)n care tinde la –∞. dacã existã m i Z astfel încât [–∞. Altfel spus. a i Z dacã V O Z i V(a). n →∞ atunci lim xn = −∞ . n→∞ n→∞ 42 . dacã este adevãratã oricare dintre urmãtoarele propoziþii echivalente: 1) Orice vecinãtate a lui ∞ conþine toþi termenii ºirului. Un ºir convergent este mãrginit. n →−∞ Dacã lim|un | = +∞ ºi un ≠ 0 . n→∞ u n Criteriul majorãrii pentru ºiruri convergente la 0. an ® ¥ sau an ®¥ ºi spunem cã n®¥ ºirul (an)n are limita ∞. atunci lim n→∞ 1 = 0. notãm lim an = ∞.

Dacã (xn)n este majorat de (b n)n ºi minorat de (an)n ºi dacã j lim an = lim bn = x iZ. atunci existã α i Z astfel ca an U α. n→∞ n→∞ Operaþii cu ºiruri Fie (an)n ºi (bn)n ºiruri convergente. atunci lim x n = x . atunci an + bn → +∞. (–∞)(–∞) = ∞. atunci an + bn → +∞. (xn)n ºiruri de numere reale. 2) Dacã an → a ºi bn → +∞. α i Z ºi bn → +∞. atunci ºirul produs (anbn) are limitã ºi lim(an bn ) = lim an ⋅ lim bn . în cazul în care unul cel puþin din cele douã ºiruri are limita infinitã. Nu se acordã nici un sens scrierii ∞ – ∞. lim an = 0 ºi lim bn = −∞ . 4) Dacã an → –∞ ºi bn → –∞. atunci (α · an)n e convergent ºi lim αa n = α lim a n . µ n i q ºi lim bn ≠ 0 . Dacã (an) este convergent sau dacã an → +∞. De asemenea. pentru orice n i q. în felul urmãtor: I) Dacã an U α. a + (–∞) = –∞ + a = –∞ oricare ar fi a i Z. lim an a a  J Dacã bn ≠ 0 . sau dacã an → –∞. atunci an + bn → +∞. 3) Dacã an → a ºi bn → –∞. existã α i Z astfel ca an T α pentru orice n i q. II) Dacã an T α. Nu se acordã nici un sens scrierilor 0 · ∞ sau 0 · (–∞). convenim ca: ∞+∞=∞ a+∞=∞+a=∞ oricare ar fi a i Z. convenim cã: ∞ · ∞ = ∞. n →∞ n→∞ b lim bn  bn  n n n→∞ n→∞ n→∞ n→∞ Suma ºirurilor care au limitã Proprietatea cunoscutã: Suma a douã ºiruri convergente este un ºir convergent ºi limita sumei este egalã cu suma limitelor se extinde. Pentru a putea afirma în general cã limita produsului a douã ºiruri este egalã cu produsul limitelor. n→∞ n→∞ n→∞ J Dacã α i Z. –∞ + (–∞) = –∞. atunci an + bn → –∞. atunci  n  e convergent ºi lim n = n→∞ . Cazuri exceptate: lim an = 0 ºi lim bn = +∞ . Atunci: J (an + bn)n este convergent ºi lim ( an + bn ) = lim a n + lim bn . n →∞ n →∞ n →∞ n →∞ n →∞ n →∞ n→∞ 43 . Fie (an)n . dacã (an) este convergent. atunci an + bn → –∞. α i Z ºi bn → –∞. ∞(–∞) = (–∞)∞ = –∞. Din cele douã proprietãþi de mai sus rezultã urmãtoarele patru propoziþii: 1) Dacã an → +∞ ºi bn → +∞.n→∞ Criteriul cleºtelui. Pentru a putea afirma ºi în aceste cazuri cã limita sumei este egalã cu suma limitelor. (bn)n . n→∞ n→∞ J (anbn)n este convergent ºi lim (an ⋅ bn ) = lim an ⋅ lim bn . Dacã ºirurile (an) ºi (bn) au limitã (finitã sau infinitã) ºi dacã produsul limitelor are sens. atunci an + bn → –∞.

. ∞ ∞ −∞ −∞ 0 0 Dacã ºirurile (an) ºi (bn) au limitã ºi dacã raportul limitelor are sens. k =l l k k −1 a n + ak −1n + . ak > 0 l = lim( ak nk + ak −1nk −1 + . 00. Nu se acordã nici un sens scrierilor: ∞0. oricare ar fi a i Z. atunci ºirul lim an a  an  lim n n→∞  b  are limitã ºi n→∞ b = lim b .. ak < 0 Limita unui raport de polinoame  ak b .Fiecare din aceste douã cazuri va fi denumit mai departe „cazul 0 · ∞“. Pentru a putea afirma în general cã limita raportului a douã ºiruri este egalã cu a a raportul limitelor. n →∞ n →∞ 1 n 44 . an  1 Dacã (an)n este un ºir cu lim an = ∞ . . = 0. n n  n n →∞ Pentru a putea calcula limite de tip lim(an ) bn . . notatã cu e. Limita sa.  nu existã.. 1. aparþine  n   intervalului (2. Limita unui polinom P(n) având gradul k U 1 ∞. atunci lim (1 + an ) an = e . + b n + b 1 0 l l −1  a ∞ ⋅ k . atunci lim  1 +  = e . a =1  lim an =  . aT − 1  1 ªirul en =  1 +  . convenim cã: = 0 ºi = 0 . n→∞  n →∞ an  Dacã (an)n este un ºir nenul cu lim an = 0 . + a1n + a0   lim k l k <l . . + a1n + a0 ) =  . . n →∞ −1< a < 1 0. Nu se acordã nici un sens scrierilor . convenim cã: ∞∞ = ∞. n U 1 este convergent. n→∞ −∞. 0∞ = 0... ∞–∞ = 0. 1∞. n →∞ b n + b n l −1 + . k > l  bl  n→∞ Limita unui ºir al cãrui termen general conþine puteri a >1  ∞.. 3). µ n i q. +∞ −∞ ∞ −∞ ∞ −∞ 0 ±∞ .

xZa x→a x <a x → a− Fie f : D → Z o funcþie ºi a un punct de acumulare la dreapta pentru D. Funcþia f are limita l în punctul a dacã este îndeplinitã una dintre urmãtoarele condiþii echivalente: 1) (Definiþia cu vecinãtãþi) Pentru orice vecinãtate U a lui l. x > δ. j Ô > 0. existã o vecinãtate V a lui a. an → a ⇒ f ( an ) → l . +∞) @ l (respectiv V O D O (–∞. oricare ar fi x i V O D. µ V i V(a). existã o vecinãtate V a lui a astfel încât. Funcþia f are limitã în a dacã ºi numai dacã f are limitã la dreapta ºi la stânga în a ºi aceste limite sunt egale. Un punct de acumulare la stânga ºi la dreapta pentru D se numeºte punct de acumulare (bilateral). x ≠ a. rezultã f (x) > ε. sã avem f (x) i U. Spunem cã ld ∈Z este limita la dreapta a funcþiei f în punctul a. x →a Fie f : D → Z o funcþie ºi a un punct de acumulare la stânga pentru D. 45 . • În cazul a = ∞ ºi l = ∞: µ ε > 0. j Ô > 0. Vom scrie lim f ( x ) = l . x − a < δ ⇒ f ( x ) > ε . Spunem cã ls ∈Z este limita la stânga a funcþiei f în punctul a. sã avem f (x) i U. Fie f : D → Z . • În cazul a = –∞ ºi l iZ: µ ε > 0. astfel încât µx i D \ {a} cu x − a < δ . astfel încât. j Ô > 0. astfel încât µx i D. oricare ar fi x < a din V O D sã avem f (x) i U. µx i D \ {a}. • În cazul a iZ ºi l iZ: µ ε > 0. x]a x →a x >a x →a+ Fie f : D → Z ºi a un punct de acumulare bilateral pentru D. V O D O (a. rezultã f ( x ) − l < ε . existã o vecinãtate V a lui a astfel încât. an i D \ {a}. 2) (Definiþii cu ε ºi δ) • În cazul a iZ ºi l = ∞: µ ε i Z. µx i D \ {a}.Limite de funcþii Punctul a i Z este punct de acumulare la dreapta (la stânga) pentru D ⊆ Z dacã. dacã pentru orice vecinãtate U a lui ld. dacã pentru orice vecinãtate U a lui l. a un punct de acumulare al lui D ºi l ∈Z . Se folosesc urmãtoarele notaþii: ld = lim f ( x ) = lim f ( x ) = lim f ( x ) = f ( a + 0) . a) @ l). Se folosesc urmãtoarele notaþii: ls = lim f ( x ) = lim f ( x ) = lim f ( x ) = f ( a − 0) . j Ô i Z. 3) (Definiþia cu ºiruri) µ (an)n. oricare ar fi x > a din V O D. x < δ ⇒ f ( x ) − l < ε .

x ®a x ®a • Funcþia putere cu exponent natural: f : Z → Z. x →∞ dacã 0 < a < 1. + ∞ . 1]. lim k x = ∞ . x →α f : Z → Z. ∞ ) → [0. µ α i Z ºi lim x = ∞ . c i Z. + ∞ ) → Z. • f : Z → (0. dacã x < 0 T x →∞ lim f ( x ) = lim x = a = f (a ) . µ α i (0. nU 2 . +∞). x→α x→α x →−∞ lim x n = ( lim x )n x →−∞ • Funcþiile radical: f :[0. k par. dacã 0 < a < 1 T x →α lim a x = a α . µ α i [0.Limitele funcþiilor elementare • f : Z → Z. x →∞ lim a x R∞ . f ( x ) = log a x . µ α i Z. lim cos x = cos α . n ∈ q. ∀ α ∈Z. x→α • f : Z → Z. f (x) = x. k ∈ q. nu existã lim cos x ºi x→α x →∞ x → −∞ lim cos x . lim k x = k α . f (x) = sinx. lim x →α x →∞ k x →−∞ x = −∞ . lim x n = (lim x )n = α n = f (α ). k impar. f (x) = ax. • Funcþia logaritmicã: f : [0. S− x . k U 2 . nu existã lim sin x ºi x→α x →∞ x →−∞ lim sin x . ∀ α ∈Z . dacã a > 1 ºi lim a = R0 . f ( x ) = k x . x→α dacã a > 1. x →−∞ Rx . atunci lim log a x = ∞ ºi lim log a x = −∞ . a ∈ (0. x x →−∞ • f : Z → [–1. dacã x U0 . + ∞ ) \{1} . =S T−∞ . x ®¥ x ®¥ x →−∞ g lim f ( x ) = lim (− x ) = ∞ . lim log a x = log a α . f ( x ) = k x . x →∞ x →0 x >0 x →0 x >0 46 . dacã a > 1 . n impar x ®¥ x →∞ lim k x = k α . µ α i Z. R∞ . f (x) = c. atunci lim log a x = −∞ ºi lim log a x = +∞ . k ∈q. ∞). lim x n = (lim x )n = ∞ . lim k x = ¥ . +∞) \ {1}. +∞). x →−∞ lim f ( x ) = lim x = α = f (α ) . n par . lim sin x = sin α . k U 2 . f (x) = cosx. f ( x) = lim f ( x ) = lim x = ¥ . • f : Z → [–1. • f : Z → 0 . a i (0. x →α x →α x →∞ lim x = −∞ . ∞ ). f ( x ) = x n . 1]. lim f ( x ) = c . dacã 0 < a < 1 T0 . µ α i Z. =S S∞ . µ α i Z .

x→a x→a x→ a x →α Propoziþia se pãstreazã pentru p factori. 1] → [0. 2) Dacã produsul limitelor are sens. a punct de acumulare pentru D. f ( x ) = arctg x . prin urmare lim( f ( x )) p = (lim f ( x )) p . + ∞ ). atunci f + g are limitã în a ºi lim( f ( x ) + g ( x )) = lim f ( x ) + lim g ( x ) . lim arctg x = . ∀α ∈[−1 . nu existã lim tg x ºi lim tg x . f ( x ) = arcsin x .  2 2   π π µ α i Z. lim tgx = tgα . ∀α ∈[−1 . x → −∞ π π • Funcþia arcsinus: f :[−1. π R S T p | k Îm . f (x) = tgx. lim ctgx = ctgα . lim arctg x = arctg α . α i Z. lim ctg x = +∞ . atunci fg are limitã în a ºi lim( f ( x ) ⋅ g ( x )) = lim f ( x ) ⋅ lim g ( x ) . a > 0 lim f ( x ) = α a = f (α ) . lim ctgx = −∞ . 3) Dacã raportul limitelor nu este un caz de nedeterminare. x →a x →a x →a x →a În particular. 1] →  − . nu existã x→α xZk π x ]kπ x →∞ lim ctgx ºi lim ctgx . p i q*. x →α • Funcþia arccosinus: f :[−1.  .• Funcþia putere cu exponent real: f : (0. f ( x ) = x a .   2 2  lim arcsin x = arcsin α . 1] . π]. Presupunem cã f ºi g au limite în a. lim arctg x = − . 1) Dacã suma limitelor are sens. x →α 2 2 U V W { π | k ∈ m → Z . π π • Funcþia arctangentã: f : Z →  − . lim arccos x = arccos α . + ∞ ) → (0. a ∈Z * . lim f ( x ) =  . lim f ( x ) =  . a < 0 0. x →a g ( x ) lim g ( x ) x →a f are g 47 . x→a x→a x→ a Propoziþia se pãstreazã pentru p termeni. p i q*. x →α x →∞ 2 x →−∞ 2 Operaþii cu limite de funcþii Fie f. 2 } • Funcþia cotangentã: f : Z \ {k π | k ∈ m} → Z. atunci funcþia limitã în a ºi lim f ( x ) lim f ( x ) = x →a . 1] . a < 0 x ] 0 • Funcþia tangentã: f : Z \ k π + Pentru α i Z \ kp + xZk π+ lim π tg x = ∞ ºi lim tg x = −∞ . f ( x ) = ctg x . x →∞ x →α ∞ . g : D → Z. f ( x ) = arccos x . 2 x] kπ+ x →∞ x →−∞ "a ÎZ \ {kπ | k i m}. a > 0 ∞ .  . lim αf ( x ) = α lim f ( x ) . 0.

x →a Criteriul „cleºtelui“. dacã an > 0 n J lim f ( x ) = lim x  an + an−1 + . x →a x→a iii) Dacã lim g ( x ) = −∞ ºi j V i V(a) cu f ( x )T g ( x ) . →−∞ n n  Limitele funcþiilor raþionale Fie f1. h : D → Z. Fie a ∈Z un punct de acumulare al mulþimii A ºi b ∈Z punct de acumulare al mulþimii B.. a un punct de acumulare pentru D ºi V o  f ( x )T g ( x )T h ( x ).4) Dacã f > 0 ºi dacã puterea  lim f ( x )  x→a  x→a  lim g ( x ) nu este un caz de nedeterminare. ak i Z. dacã n impar ºi a > 0 sau n par ºi a < 0 . g. atunci x →a ∃ lim g ( x ) = ∞ . g : D → Z ºi a un punct de acumulare pentru mulþimea D. Fie f : Z → Z.. ∀x iV ∩ D \ {a} . x→a atunci ∃ lim f ( x ) = l . lim ( ) lim ( ) x→a  x →a f x = x →a h x = l ∈ Z  Limitele funcþiilor polinomiale. i) Dacã lim g ( x ) = 0 . dacã n par ºi an > 0 sau n impar ºi an < 0 J xlim f ( x ) = −∞ . k = 0.. Fie f. ∃l iZ ... j V i V(a) cu f ( x ) − l T g ( x ) . an ≠ 0 (funcþia polinomialã). Dacã  . ii) Dacã lim f ( x ) = ∞ ºi j V i V(a). bm @ 0. f2 : Z → Z. f1(x) = anxn + an–1xn–1 + . atunci x →a ∃ lim f ( x ) = −∞ . + b0. f (x) = anxn + an–1xn–1 + . f = D = {x i Z | f2(x) @ 0} se numeºte funcþie raþionalã. f1 . x →a y →b x→a y →b Criteriul majorãrii. f : B → Z. ∀ x ∈ V ∩ D \ {a} . cu f ( x )T g ( x ) . 1 1  ∞ .. Funcþia f : D → Z. Dacã 1) lim u( x ) = b ºi lim f ( y ) = l . Fie f. atunci ∃ lim g ( x ) = l . + a0. Fie douã funcþii u : A → B. ∀ x iV ∩ D \ {a} . atunci funcþia compusã f o u are limitã în punctul a ºi lim f (u( x )) = lim f ( y ) = l .. 2) u( x ) ≠ b pentru x ≠ a . + a0 n  =  x →∞ x→∞ x x  −∞ . ∀ x ∈ VI D\{a} vecinãtate a lui a. an @ 0 ºi f2(x) = bmxm + bm–1xm–1 + .. n . lim g ( x ) x→a atunci funcþia f g are limitã în a ºi lim f ( x) g ( x ) = lim f ( x)     x →a  x→a . + a1x + a0. dacã an < 0  ∞ . unde f2 48 .

dacã n > m ºi an ⋅ bm > 0  −∞ . Limita funcþiilor de forma f ( x ) g ( x ) Fie f : D → (0. 2) Pentru orice ε > 0. a se numeºte punct de discontinuitate dacã f nu e continuã în a. 49 x →a . ºirul ( f (an))n este convergent la f (a).. + b0 y m  n . g2 : Z → Z. dacã b ∈ Z  = ∞ .. continuitatea lui f în a este echivalentã cu oricare dintre urmãtoarele propoziþii: 1) j lim f ( x ) = f (a) . dacã n < m  Asemãnãtor se procedeazã pentru lim f ( x ) . dacã pentru orice ºir (an) cu termeni din D. Dacã a este punct izolat al domeniului D. de regulã. lim f (x) = l1 . 1 y= x x →−∞ J Fie a i Z cu proprietatea f1(a) = f2(a) = 0. x →a g 2 (a) x → a Nedeterminãrile care apar în studiul limitelor funcþiilor iraþionale se înlãturã. Punctele de discontinuitate ale unei funcþii f se împart în douã categorii (speþe): J a se numeºte punct de discontinuitate de prima speþã al funcþiei f dacã limitele laterale ale funcþiei f în punctul a existã ºi sunt ambele finite.∞ .. convergent la a. folosind „factorul comun forþat“ sau raþionalizarea. atunci lim f ( x ) g ( x ) x →a lim f ( x ) g ( x ) = e x→a x→a lim g ( x ) f ( x )−1 b g e b . Dacã a este punct de acumulare al domeniului D. + a0 y n   m− n . funcþia f se numeºte continuã în a. Atunci existã g1. funcþia se numeºte continuã în a. existã δε > 0. x − a < δε ± f ( x ) − f (a) < ε . Astfel g (a) lim f ( x ) = 1 ⋅ lim( x − a)i − j . dacã n = m b  m 0. dacã b = ∞ . lim g(x) = l2 . g1(a) @ 0 ºi g2(a) @ 0 ºi i. J lim f ( x ) = lim y = a x →∞ y ]0 bm + bm−1 y + . Funcþii continue Fie D ⊂ Z. Dacã ∃ lim g ( x ) ln f ( x ) = b ºi ∃V ∈V (a) astfel încât x →a x→a x→a µ x i V O D \ {a}. J a se numeºte punct de discontinuitate de speþa a doua dacã nu este punct de discontinuitate de prima speþã. j i q* astfel încât f1(x) = (x – a)ig1(x) ºi f2(x) = (x – a)jg2(x). f : D→ Z o funcþie numericã ºi a i D. g(x)lnf (x) @ b. Dacã a este punct de acumulare pentru D. dacã b = −∞  . 0. a iD′ . dacã n > m ºi an ⋅ bm < 0 an + an −1 y + . g : D → Z.. µ x i E. +∞).

derivata funcþiei f în a.  f ( x ). b i Z ºi existã lim f ( x ) = l ∈ Z . în cazul în care aceastã limitã existã (finitã x→a x−a f ( x ) − f (a) . b] Dacã f : [a. atunci existã c i [a. f : D → Z o funcþie ºi a un punct de acumulare din D. atunci funcþia pãstreazã acelaºi semn pe acel interval. b] → Z . Mulþimea punctelor în care funcþia f este derivabilã se numeºte domeniul de derivabilitate al funcþiei. ∀x ∈V I D ºi este continuã în a. Funcþia f : I → J este bijectivã dacã ºi numai dacã f este strict monotonã ºi. b ) → Z . atunci funcþiile af + bg (cu a. x∈[a . b] x ∈[a . x ∈ [a . xZ b Funcþii derivabile Fie D _ Z. β i [a. atunci: 1) f este mãrginitã. notãm: f ′(a) = lim x →a x−a derivabilã în a dacã. atunci funcþia g :[ a . g(a) @ 0. b] → Z este funcþie continuã ºi f (a) ºi f (b) au semne contrare. Dacã o funcþie continuã nu se anuleazã pe un interval. Se numeºte f ( x ) − f ( a) . adicã j α. f ′(a) i Z. Funcþiile elementare sunt funcþii continue pe întreg domeniul lor de definiþie. 2) f îºi atinge marginile. b]. în acest caz. Dacã funcþiile f. 50 . în plus. dacã este continuã în fiecare punct al acesteia. b) g (x) =  se numeºte prelungirea prin continuitate a lui f la [a. Dacã f :[a . b] → Z este o funcþie continuã. x=b l . b] cu f (α) = min f ( x ) ºi f (β) = max f ( x ). În acest caz. Dacã f este continuã în a i E1 ºi g este continuã în f (a) i E2. în plus. lim Considerãm funcþia f : D → Z . g Fie f : E1 → E2 ºi g: E2 → Z (E1. Dacã. Teorema de mãrginire a lui Weierstrass Dacã f : [a. b i Z) ºi f · g sunt continue în a. atunci h este continuã în a. Spunem cã funcþia f este sau infinitã). Mulþimea punctelor din domeniul de definiþie pe care o funcþie este continuã se numeºte domeniul de continuitate al funcþiei. atunci existã f V ∈V (a) astfel încât g ( x ) ≠ 0. funcþia inversã f –1 : J → I este continuã ºi strict monotonã. b] astfel încât f (c) = 0. Fie f o funcþie continuã pe intervalul I ºi J = f (I).Spunem cã o funcþie f este continuã pe o submulþime a domeniului. E2 _ Z) ºi h = g o f :E1 → Z funcþia compusã. g : D → Z (D _ Z) sunt continue în punctul a i D.

Derivata unei funcþii f pe domeniul de derivabilitate se noteazã cu f ′ sau dx Derivate laterale Fie f : D → Z ºi a i D. Funcþia f este derivabilã de douã ori în a dacã: 51 . df sau cu Df. În acest caz. y0 = f ( a) punct de acumulare din E. funcþia g g g 2 (a)  J Se considerã funcþiile f : D → E. Dacã f este derivabilã în a ºi g este derivabilã în y0. ∞) ºi existã lim x] a x−a Fie I _ Z un interval. Dacã f este derivabilã în a i I ºi f ′(a) ≠ 0 . atunci funcþia g o f :D → Z este derivabilã în a ºi ( g o f )′( a) = g ′( f (a)) ⋅ f ′(a) . n→∞ n→∞ xn − a Fie f : D → Z o funcþie derivabilã pe submulþimea S a lui D. mulþimii D O (a. lim xn = a ⇒ lim = f ′(a) .Fie f : D → Z o funcþie ºi a un punct de acumulare din D. Spunem cã f are derivatã la stânga în a. J ⊂ Z douã intervale ºi f : I → J o funcþie strict monotonã cu f (I) = J. J Funcþia f + g este derivabilã în a ºi ( f + g )′( a) = f ′( a) + g ′( a ) . dacã a este punct de acumulare al f ( x ) − f ( a) = f d′ (a) ∈ Z . 1) ∃ lim x →a x−a f ( xn ) − f ( a ) 2) µ (xn)n ⊂ D \ {a}. mulþimii D O (–∞. g : D → Z derivabile în a. J Dacã g(a) @ 0. a punct de acumulare din D. f ′(a) Fie f : D → Z o funcþie ºi a un punct de acumulare din D. f ′(a) = f s′(a) = f d′(a) . o funcþie f : I → Z ºi a i I un punct interior al lui I. Se numeºte derivata funcþiei f funcþia care asociazã a i S cu f ′(a) i Z. atunci funcþia inversã f −1 : J → I este 1 derivabilã în y0 = f (a) ºi ( f −1 )′( y0 ) = . atunci urmãtoarele afirmaþii sunt echivalente: f ( x ) − f (a ) = f ′(a) ∈ Z . a) ºi existã lim xZa x−a Spunem cã f are derivatã la dreapta în a. Operaþii cu funcþii derivabile Fie funcþiile f. dacã a este punct de acumulare al f ( x ) − f ( a) = f s′(a) ∈ Z . Atunci f are derivatã în a dacã ºi numai dacã are derivate laterale egale în a. f f ′(a) ⋅ g (a) − f (a) ⋅ g ′(a)  f ′ este derivabilã în x0 ºi   (a) = . g : E → Z. Derivabilitatea funcþiei inverse Fie I . J Funcþia f E g : D « Z este derivabilã în a ºi (f E g)′(a) = f ′(a)E g(a) + f (a)E g′(a). J Funcþia c · f este derivabilã în a ºi (c ⋅ f )′(a) = c ⋅ f ′(a) .

µ n i q. x → x0 52 . f (a) se numeºte maxim relativ al funcþiei. df ( x0 )( h) = f ′( x0 ) ⋅ h. µ x i I. a i D se numeºte punct de minim absolut (sau global) al funcþiei f dacã: f (a) T f (x). µ h i Z. a i D se numeºte punct de maxim absolut (sau global) al funcþiei f dacã: f (x) T f (a). În acest caz. k =0 n Diferenþiala Fie I _ Z un interval ºi x0 i I. 2) funcþia derivatã f este finitã. dacã: 1) f este de n ori derivabilã pe o vecinãtate a lui a. f este derivabilã de n ori în orice punct al lui D. f (0) = f. atunci df (x0) : Z → Z. µ x i D. dacã existã o vecinãtate V a lui a astfel încât f (x) T f (a). Cu notaþiile anterioare. x−a este derivabilã în a.1) f este derivabilã pe o vecinãtate V a lui a. Fiind date funcþiile f . k ( fg )( n ) = ∑ Cn f ( n− k ) g ( k ) . adicã existã lim x →a f ( n ) ( x ) − f ( n ) ( a) ºi x−a d n+1 f (a) sau D n +1 f ( a) ) ºi se dx n +1 numeºte derivata de ordin (n + 1) a funcþiei f în punctul a. a se numeºte punct de maxim relativ (sau local) al funcþiei f. Prin convenþie. limita se noteazã cu f ′′( a) (sau Funcþia f : D → Z este de (n + 1) ori derivabilã în a. (n) f ′( x ) − f ′(a) ºi este finitã. 2) funcþia derivatã f ′ este derivabilã în a. O funcþie f : I → Z este diferenþiabilã pe I dacã este diferenþiabilã în orice punct din I. µ h i Z se numeºte diferenþiala funcþiei f în punctul x0 ºi se noteazã df (x0). µ x i V O I. Proprietãþi generale ale funcþiilor derivabile Fie f : D → Z o funcþie. Regula lui Leibniz. În acest caz. g : D → Z de n ori derivabile. adicã existã lim x →a d 2 f ( a) sau D 2 f (a) ) ºi se numeºte 2 dx derivata a doua (sau derivata de ordinul 2) a funcþiei f în punctul a. funcþia liniarã h a A · h. Funcþia f : I → Z este diferenþiabilã în x0 dacã existã A i Z ºi α: I → Z o funcþie continuã ºi nulã în x0 (adicã lim α ( x ) = α ( x0 ) = 0 ) astfel încât: f (x) – f (x0) = A(x – x0) + α(x)(x – x0). µ x i D. limita se noteazã cu f ( n+1) (a) (sau O funcþie f : D → Z este indefinit derivabilã pe D dacã. Fie f : I → Z o funcþie ºi a i I. Dacã f este diferenþiabilã în x0.

b) astfel încât g (b) − g (a) g ′(c ) Teorema l’Hospital. a) Dacã f ′(x) > 0. b] → Z îndeplinesc condiþiile: 1) f ºi g sunt continue pe intervalul închis [a. b) . Dacã funcþiile f. b ∈ Z . b]. Dacã x0 i [a. ∀x ∈ ( a . x → x0 g ( x ) x → x0 g ′( x ) Consecinþã a teoremei lui Lagrange. Fie f : [a. f ( b) − f ( a) = f ′(c ) . Fie f : [a. Fie f : I → Z o funcþie derivabilã pe intervalul I. g : I \ {x0} → Z sunt funcþii cu proprietãþile: 1) lim f ( x ) = lim g ( x ) = 0 (respectiv lim g ( x ) = +∞) . b) astfel încât f ′ ( c ) = 0 . 2) f derivabilã pe (a. b) ⊂ I ⊂ [a . Atunci jc i (a. f ′( x ) ∈ Z finitã sau infinitã. dacã existã V o vecinãtate a lui x0 astfel încât f (x0) T f (x). µ x i I. x0 i I este punct de extrem relativ (sau local) al lui f dacã este punct de minim sau de maxim relativ (sau local). f (x0) se numeºte minim relativ al funcþiei. atunci f ′(x0) = 0. g : [a. 3) existã lim x → x0 g ′( x ) atunci existã o vecinãtate V a lui x0. 2) f ºi g sunt derivabile pe intervalul deschis (a. Fie a . atunci f este strict descrescãtoare pe I. 3) g ′( x ) ≠ 0. b] → Z o funcþie cu urmãtoarele proprietãþi: 1) f este continuã pe [a. b] . Atunci existã c i (a. Fie I ⊂ Z un interval ºi f : I → Z o funcþie derivabilã într-un punct de extrem local x0 din interiorul intervalului I (x0 i I ºi nu este capãt al intervalului). 53 x → x0 x → x0 x → x0 . b]. µ x i I. b) astfel încât b−a Teorema lui Cauchy. f (b) − f (a) f ′(c ) = . b] . ∀x ∈ I \{ x0 } .x0 se numeºte punct de minim relativ (sau local) al funcþiei f. b). Teorema lui Rolle. b] ºi f. 2) f ºi g sunt derivabile ºi g ′( x ) ≠ 0. µ x i I O V \ {x0}) ºi existã f (x) f ′( x ) = lim lim . µ x i V O I. b) 3) f (a) = f (b). Teorema lui Fermat. 2) f este derivabilã pe (a. b) Dacã f ′(x) < 0. b] → Z o funcþie cu proprietãþile: 1) f continuã pe [a. atunci g(a) @ g(b) ºi existã c i (a. a < b ºi I ⊂ Z un interval cu (a . Teorema lui Lagrange. atunci f este strict crescãtoare pe I. b) . astfel încât g(x) @ 0.

Dacã D este o mulþime nemãrginitã la dreapta (∞ este punct de acumulare al mulþimii D). 1] f ((1 – λ)x1 + λx2) U (1 – λ)f (x1) + λEf (x2) Fie x0 punct interior intervalului I. x Z x0 x ] x0 Fie o funcþie f : D « Z. Dreapta de ecuaþie y = a este asimptotã orizontalã spre ±∞ la graficul funcþiei f dacã existã lim f ( x ) ºi este egalã cu a. x →±∞ x →−∞ x →+∞ 54 . Asimptote Fie D _ Z ºi x0 i Z un punct de acumulare al lui D. adicã. de o parte a lui x0 funcþia este convexã. µ x1. n ∈Z fixate. unde I ⊂ Z este un interval. m′. atunci dreapta de ecuaþie y = mx + n este asimptotã oblicã spre +∞ a graficului dacã lim [ f ( x ) − mx − n] = 0 . iar de cealaltã parte a lui x0 funcþia este concavã. funcþia îºi schimbã convexitatea în x0. Funcþia f se numeºte concavã pe I dacã. Dacã D este o mulþime nemãrginitã la stânga (–∞ este punct de acumulare al mulþimii D). dacã cel puþin una dintre limitele laterale: lim f ( x ) sau lim f ( x ) existã ºi este infinitã. 1] f ((1 – λ)x1 + λx2) T (1 – λ)f (x1) + λEf (x2). Dreapta de ecuaþie x = x0 este asimptota verticalã la graficul funcþiei f. n′ ∈Z fixate. Funcþia f se numeºte convexã pe I. Spunem cã x0 este punct de inflexiune al funcþiei f dacã f are derivatã în x0 (finitã sau infinitã) ºi dacã pe o vecinãtate a lui x0.Convexitate Fie funcþia f : I → Z. x2 i I ºi µ λ i [0. dacã µ x1. m. atunci dreapta de ecuaþie y = m′x + n′ este asimptotã oblicã spre – ∞ a graficului dacã lim [ f ( x ) − m′x − n′] = 0 . x2 i I ºi µ λ i [0. fie f : D « Z o funcþie.

se numeºte lege de compoziþie (internã) sau operaþie (algebricã. notãm x ρ y. 2) µ x i M. M = N Ci . xρy ºi yρz ± xρz. O aplicaþie ϕ : M D M → M. xρy ± yρx . De obicei. y) notãm x C y sau x o y sau x T y sau x ∆ y etc. scriem x ~ y (citim x echivalent cu y). (x. De multe ori. Pentru o relaþie de echivalenþã pe M. dacã µ x. O relaþie binarã reflexivã. sunt disjuncte douã câte douã. ¶ Mulþimea claselor de echivalenþã se noteazã M (sau ( M / : ) ) ºi se numeºte def ¶ ˆ mulþimea factor a lui M prin relaþia „ ~ “. Spunem cã x este congruent cu y modulo n ºi scriem x ≡ y (mod n) dacã n divide x – y. i∈I 55 . în loc de ϕ(x. Numim relaþie binarã pe M orice submulþime nevidã ρ a produsului cartezian M D M. y i m. Fie ~ o relaþie de echivalenþã pe M. o relaþie de echivalenþã pe o mulþime M se va nota ~ . j i I. dacã µ x. simetricã ºi tranzitivã se numeºte relaþie de echivalenþã. Fie M o mulþime nevidã înzestratã cu relaþia de echivalenþ㠄 ~ “. def ˆ clasa de echivalenþã a lui a este mulþimea a ={ x ∈ M | x ~ a} . dacã µ x i M. y. • tranzitivã. y). z i M. binarã) pe mulþimea M. • simetricã. Pentru a i M. O familie {Ci}iiI de pãrþi nevide ale lui M se numeºte partiþie a mulþimii M dacã: 1) µ i. sau scriem x : y (citim x nu este echivalent cu y). Fie ρ o relaþie binarã pe mulþimea M.Clasa a XII-a Elemente de algebrã Relaþii de echivalenþã. clasele de echivalenþã definite de aceastã relaþie formeazã o partiþie a mulþimii M. / Fie n i q* ºi x. j i i I astfel încât x i Ci . Partiþii Fie M ≠ ∅ . Fie {Ci}iiI partiþie a mulþimii M. Fie M o mulþime nevidã. Legi de compoziþie Fie M o mulþime nevidã. Elementul ϕ(x. Clasele de echivalenþã definite de ∼ pe M. Spunem cã ρ este: • reflexivã. y i M. Dacã (x. y) i M se numeºte compusul lui x cu y prin ϕ (în aceastã ordine). y) a ϕ(x. y) i ρ. xρx . i @ j ⇒ Ci O Cj = l. M = { a | a ∈ M } .

Fie M o mulþime nevidã înzestratã cu o lege de compoziþie „C“ cu element neutru e. Avem m n = {0. 1. n − 1} . de funcþii. de polinoame. y ) a x ∗ y se numeºte comutativã dacã x ∗ y = y ∗ x . în plus. 56 . se numeºte grup dacã legea de compoziþie C este asociativã. Dacã legea de compoziþie este o lege de înmulþire (de numere.. αβ = αβ . C). ( x . . legea C este comutativã. de matrice. a j . O submulþime nevidã H a lui M se numeºte parte stabilã în raport cu legea de compoziþie „C“ dacã: µ x. dacã ∀x ∈ M e ∗ x = x ∗ e = x . y ∈ M .. . C) subînþelegem cã C este o lege de compoziþie internã pe mulþimea nevidã M. Ori de câte ori notãm (M. ∀x . y i H ⇒ x C y i H. O lege de compoziþie M D M → M. an M a1 M a2 M M ai L L L ϕ( ai . de vectori. are element neutru ºi orice element din M este simetrizabil. de funcþii.. y . atunci G se numeºte grup comutativ sau abelian.. ∀x . În cazul în care legea de compoziþie este o lege de adunare (de numere. Fie n i q. n U 2. O lege de compoziþie „C“ se numeºte asociativã dacã: ( x ∗ y ) ∗ z = x ∗ ( y ∗ z ). C) format cu o mulþime nevidã M ºi o lege de compoziþie „C“ pe M. ϕ a1 a2 . Un cuplu (M. Notãm mn mulþimea claselor de echivalenþã pentru congruenþa · $ $  modulo n.. β∈ m . format cu o mulþime nevidã G ºi cu o lege de compoziþie „∗“ pe G. Aceeaºi denumire se foloseºte în cazul în care legea de compoziþie este o lege de compunere de funcþii.... de matrice. n Grupuri Un cuplu (G. dacã existã x′ i M astfel încât x′ ∗ x = x ∗ x′ = e . Pe mn definim operaþiile numite adunarea ºi ˆ ˆ · ˆˆ ¶ ˆ ˆ înmulþirea claselor de resturi modulo n astfel: α + β = α + β . Un element e i M se numeºte element neutru pentru legea de compoziþie „C“.. Spunem cã un element x i M este simetrizabil în raport cu legea de compoziþie „C“.. de polinoame. se numeºte monoid dacã legea C este asociativã ºi are elementul neutru. a j ) M an Fie M o mulþime nevidã ºi „C“ o lege de compoziþie pe M. ∀ α . Dacã.) folosim denumirea de opus în loc de simetric al unui element.Tabla lui Cayley asociatã legii de compoziþie ϕ pe mulþimea M este un tabel cu linii ºi coloane corespunzãtoare elementelor mulþimii M obþinut astfel: la intersecþia liniei ai cu coloana aj se aflã compusul lui ai cu aj prin operaþia ϕ. 2. . z ∈ M . Elementul x′ cu aceastã proprietate se numeºte simetricul lui x..) folosim denumirea de invers în loc de simetric al unui element.

n} se noteazã ( S n . y ∈ G . spunem cã grupul G nu este izomorf cu grupul G′ ºi scriem G . atunci cel mai mic numãr m > 0 cu proprietatea am = e se numeºte ordinul lui a ºi notãm ord a = m. ( S A . respectiv ³. numite respectiv grupul special liniar de grad 2 peste Z. Fie (G. Pentru n i q* pot fi definite grupurile SLn({). o) ºi (G ′ . înzestrate cu înmulþirea matricelor formeazã grupuri de matrice. cu (σ o π)( x ) = σ(π( x )) . . ∗) un grup ºi H o parte stabilã a lui G. o) este grup.. Vom nota cu SA mulþimea tuturor permutãrilor mulþimii A. ∀x .. Spunem cã grupul G este izomorf cu grupul G′ ºi scriem G . atunci un morfism (izomorfism) f : G → G se numeºte endomorfism (respectiv automorfism) al grupului G. Z. ∗) se numeºte subgrup al lui G dacã ( H . x i A. Dacã a este element de ordin finit. Morfisme de grupuri Fie grupurile (G . O funcþie f : G → G′ se numeºte izomorfism de (2) f este bijectivã. Spunem cã a este element de ordin finit al grupului G dacã existã m > 0 astfel încât am = e. dacã existã un izomorfism f : G → G′. Pentru orice a . ( H . Funcþia f : G → G′ se numeºte morfism de grupuri dacã: f ( x o y ) = f ( x ) ∗ f ( y ). b . Dacã G este grup. Funcþia σ o π este de asemenea bijectivã. G′ . G ′ . grupul ortogonal de grad 2 ºi grupul ortogonal special de grad 2. De asemenea. ∗) este grup. În caz contrar. Fie (G .. numite grupul special liniar de grad n peste {. numite respectiv grupul ortogonal de grad n ºi grupul ortogonal special de grad n. t –1 Submulþimile SL2 (Z ) = { A ∈ GL2 (Z ) | A = 1} . Grupuri de permutãri Fie A o mulþime finitã cu n elemente. SLn(Z) ºi SLn(³). o) . SO (2) = { A ∈ O (2) | det A = 1} . Fie (G . deci σ o π ∈ S A . o) ºi (G ′ . c ∈ G avem: aCb = aCc ⇒ b = c ºi b ∗ a = c ∗ a ⇒ b = c Grupuri de matrice GL2 (Z ) = { A ∈ M2 (Z ) | det A ≠ 0} înzestrat cu înmulþirea formeazã un grup numit grupul general liniar de grad 2. ∗) un grup. π i SA.Regulile de simplificare într-un grup. n i q*. ∗) . 57 . Pentru σ. y ∈ G . E) un grup de element neutru e ºi a i G. O (2) = { A ∈ GL2 (Z ) | A = A } . ∗) douã grupuri. ∀x . Subgrupuri Fie (G. 2. grupuri dacã: (1) f ( x o y ) = f ( x ) ∗ f ( y ). pot fi introduse grupurile O(n) ºi SO(n). O funcþie bijectivã σ : A → A se numeºte permutare a mulþimii A. compunerea permutãrilor σ ºi π este funcþia σ o π : A → A . Grupul permutãrilor mulþimii {1.

Vom spune cã T este izometrie dacã T conservã distanþele dintre puncte: d(T(A). B). în caz contrar spunem cã R este inel cu divizori ai lui zero. +. Dacã T1 ºi T2 sunt izometrii. În inelul R. cu cel puþin douã elemente ºi fãrã divizori ai lui zero. Un inel comutativ. ⊕ . Fie F o figurã planã.Grupuri de transformãri geometrice O aplicaþie T : P → P se numeºte transformare geometricã a planului P. y @ 0 ⇒ xy @ 0 . (Sim(F). elementul neutru al legii de compoziþie „ · “ se numeºte element unitate. x(y + z) = xy + xz . Notãm cu Sim(F) mulþimea tuturor izometriilor care invariazã pe F. Vom spune cã inelul R este izomorf cu inelul R′. unde R este o mulþime nevidã iar „ + “ ºi „E“ sunt douã legi de compoziþie pe R (numite adunare ºi înmulþire). z i R . Un inel R se numeºte comutativ dacã satisface ºi axioma: (M3) xy = yx. y. dacã existã cel puþin un izomorfism f : R → R′. Morfisme de inele Fie inelele (R. (Izom(P ). n U 3 ºi Pn un poligon regulat cu n laturi din planul P. (2) f (xEy) = f (x) e f (y). e ). Un morfism de inele bijectiv se numeºte izomorfism. ¼ x. µ x. Spunem cã T invariazã (global) pe F dacã T(F) = F. Un triplet (R. Spunem cã inelul R nu are divizori ai lui zero. o) este un grup. ºi scriem R Y R′. se numeºte domeniu de integritate (sau inel integru). unde 1 este unitatea inelului R ºi 1′ unitatea lui R′. Notãm cu Izom(P) mulþimea tuturor izometriilor planului P. Grupul de simetrie al lui Pn se noteazã Dn = Sym(Pn) ºi se numeºte grupul diedral. F ⊂ P ºi T : P → P o izometrie. numit grupul de simetrie al lui F. ·) ºi (R′. Fie n i q. o ) este un subgrup al grupului ( Izom(P ). y i R: (1) f (x + y) = f (x) ⊕ f (y) . 58 . atunci ºi T1 o T2 este o izometrie. µ A. y i R. (3) f (1) = 1′. O funcþie f : R → R′ se numeºte morfism de inele dacã. E). +. se lucreazã numai cu inele unitare. ·) este monoid (D) înmulþirea este distributivã faþã de adunare: ¼ x. numit grupul izometriilor planului P. notãm cu T(F) = {T(P) | P i F}. se numeºte inel dacã: (G) (R. +) este grup abelian (M) (R. Inele În cele ce urmeazã. T(B)) = d(A. o) . dacã x @ 0. (y + z)x = yx + zx. B i P.

K se numeºte corp comutativ. ·) un inel cu elementul unitate notat 1 ºi S ⊂ R . µ x i R. numit grupul unitãþilor inelului R. Fie R inel comutativ. Inelul (mn. +. 4 = 4 + 0i. Exemple de inele Numerele complexe a + bi. Fie K un corp comutativ ºi f. x i I ºi fg : I → R. Fie (R. ·) în el însãºi se numeºte automorfism (respectiv endomorfism) al inelului R. S se numeºte subinel al lui R dacã (S. cu a. ·) este inel ºi 1 i S. Notãm RI = { f | f : I → R} mulþimea tuturor funcþiilor f : I → R . +. Vom nota funcþia f tot cu f . un element α i R este rãdãcinã (din R) a polinomului f i R[X] dacã f (α) = 0. Un izomorfism (morfism) f : R → R de la inelul (R. ·) este corp dacã ºi numai dacã n este numãr prim. Funcþia f *: R → R definitã prin f *(x) = f (x) i R. Morfisme de corpuri Un inel K se numeºte corp dacã 0 @ 1 ºi orice element nenul din K este simetrizabil în raport cu înmulþirea. (m[i]. i = 0 + 1 · i sunt întregi ai lui Gauss). se numesc rãdãcini (din R) ale polinomului f. 59 . Pentru f. b i m} mulþimea întregilor lui Gauss. Putem defini astfel funcþiile: f + g : I → R. Notãm R[X] mulþimea polinoamelor cu coeficienþii în R. Aceeaºi terminologie se foloseºte ºi pentru corpuri. este numitã funcþia polinomialã asociatã polinomului f. ( fg )( x ) = f ( x ) ⋅ g ( x ) numite suma. Existã unic determinate polinoamele q. unde grad r < grad g dacã r @ 0. Subinele Elementele inversabile ale unui inel R se numesc unitãþi ale lui R. f (x) ºi g(x) sunt elemente ale inelului R. +. ( f + g )( x ) = f ( x ) + g ( x ) . Zerourile funcþiei polinomiale f . –1 + 2i. O funcþie f : K → K′ de la un corp K la un corp K′ se numeºte morfism (izomorfism) de corpuri dacã este morfism (izomorfism) de la K la K′ considerate ca inele. ·) este un inel integru. +. Notãm cu U(R) mulþimea unitãþilor inelului R. Corpuri. g i K[X]. r i K[X] astfel încât f = gq + r . Fie I o mulþime nevidã ºi R un inel. g @ 0. Aºadar. Notãm m[i] = {a + bi | a. Aritmetica polinoamelor cu coeficienþi într-un corp comutativ Teorema împãrþirii cu rest. respectiv produsul funcþiei f cu funcþia g. b i m se numesc întregi ai lui Gauss (de exemplu: 2 + 3i. +. g i RI ºi x i I.Grupul unitãþilor. Fie f i R[X]. (R[X]. Dacã înmulþirea este comutativã. Fie R un inel. +. U(R) este grup în raport cu operaþia indusã de înmulþirea lui R. ·) este inel.

α(βu) = (αβ)u (asociativitatea înmulþirilor scalarilor ºi vectorilor) 60 . Spunem cã polinomul f este reductibil peste K dacã existã polinoamele g. dacã f | g ºi g | f.. h i K[X]. Fie K un corp comutativ ºi f i K[X] un polinom de grad f = n > 0. din K[X]. respectiv restul împãrþirii polinomului f prin polinomul g. Derivata formalã de ordinul k a polinomului f este derivata formalã de ordinul I a polinomului f ( k −1) . f i K[X]. β i K. cu f = gh. g i K[X]. Fie K corp comutativ ºi f.Polinoamele q ºi r din teorema împãrþirii ( f = gq + r) se numesc câtul. µ u. µ u i V. Polinomul f ′ = nan X n −1 + ( n − 1) an−1 X n − 2 + . + a1 X + a0 . ce verificã axiomele: (S1) µ α. Fie K corp comutativ ºi f. dacã existã h i K[X] cu f = gEh. de grade strict mai mici ca n. O aplicaþie ψ : K D V → V se numeºte lege de compoziþie externã pe V cu scalari (sau operatori) în K. Teorema lui Bézout. +) înzestrat cu o lege de compoziþie externã cu scalari în K. a i K ºi n i q. n U 2. se descompune în mod unic în produs de polinoame ireductibile peste K. Polinomul f i K[X] se divide prin polinomul X – α i K[X] dacã ºi numai dacã f (α) = 0. | Fie K corp comutativ ºi f = an X n + an −1 X n −1 + . +. Restul împãrþirii polinomului f i K[X] prin X – α i K[X] este egal cu valoarea în α a polinomului f. Spunem cã f este asociat în divizibilitate cu g ºi scriem f : g . α(u + v) = αu + αv (distributivitatea înmulþirii vectorilor cu scalari faþã de adunarea vectorilor) (S3) µ α. Fie corpul comutativ (K. β i K. Fie K corp comutativ. Derivata formalã de ordinul II a polinomului f este derivata formalã de ordinul I a polinomului f ′ ºi este notatã f ′′. spunem cã f este ireductibil peste K.. Teorema restului. grad f U 1. µ u i V. + a1 se numeºte derivata formalã de ordinul I a polinomului f.. E). g i K[X]. Spaþii vectoriale Fie V ºi K mulþimi nevide. Orice polinom f din K[X]. (α. v i V. În caz contrar.. Spunem cã a este rãdãcinã multiplã de ordin n dacã (X – a)n | f ºi ( X − a)n+1 / f . Spunem cã f este divizibil cu g ºi notãm g | f sau f M g . Se numeºte spaþiu vectorial peste K un grup abelian (V. u) a αu. (α + β)u = αu + βu (distributivitatea înmulþirii vectorilor cu scalari faþã de adunarea scalarilor) (S2) µ α i K.

. Orice vector v din V are r r r r o unicã reprezentare ca o combinaþie liniarã de vectorii bazei B. v2 .vn ) bazã a lui V. +) este notat cu 0 .. v2 . iar scalarii λ1. .λn) se numesc cordonatele vectorului v în baza B. r r r Fie V spaþiu vectorial peste K. v p din V.. v2 . . λ2. Dacã V = V′. v p . V se numeºte spaþiu vectorial real. + λ n vn .. + λ p v p . v1 . v p r r r sunt liniar independenþi dacã µ λ1. r 2) v1 .. r (λ1.. respectiv spaþiu vectorial complex. .. v2 .. λp i K. r r r r r r Fie V spaþiu vectorial peste K ºi v1 .. v p din V ºi λ1. . j λ1. Aplicaþii liniare Fie V ºi V′ douã spaþii vectoriale peste acelaºi corp K.î.(S4) µ u i V. r r r (2) f (λx ) = λf ( x ).. • elementul nul al corpului de scalari se noteazã cu 0.. atunci f se mai numeºte operator liniar pe V sau endomorfism al lui V... atunci existã o unicã matrice A i M2D3(Z) cu f = fA ... J Dacã f : Z3 → Z2 este o aplicaþie liniarã. . . λp se numesc coeficienþii combinaþiei liniare.. y ∈V . λ2. 1 T i T n se numeºte bazã ( finitã) a lui V dacã: r r r r r 1) µ x i V. Vectorul r r r r r r r de forma v = λ1v1 + λ2v2 + . ∀λ ∈ K ºi ∀ x ∈V . + λ p v p = 0 implicã λ1 = . Într-un spaþiu vectorial V: • elementele lui V se numesc vectori. Spunem cã vectorii v1 . se numeºte combinaþie liniarã de vectorii v1 ... J Fie A i M2D3(Z)... Aplicaþia fA : Z3 → Z2.. λp i K. Matricea A se numeºte matricea asociatã aplicaþiei liniare f (în raport cu bazele canonice ale lui Z3 ºi Z2).... 1 · u = u (1.. • elementele lui K se numesc scalari.. vn sunt liniar independenþi. ∀ x .. unitatea din K. • elementul nul (zero) al grupului (V. 61 . λ1v1 + . λ2. v2 .... O aplicaþie f : V → V ′ se numeºte aplicaþie liniarã (sau transformare liniarã) de la spaþiul vectorial V la V′ dacã: r r r r r r (1) f ( x + y ) = f ( x ) + f ( y ). • legea de compoziþie externã K D V → V se numeºte r înmulþirea vectorilor cu scalari. + λ n vn . . este liniarã.. = λp = 0.. J Fie A. Bazã r r r Fie V un spaþiu vectorial peste corpul K. B i M2D3(Z).. este elementul neutru pentru înmulþirea vectorilor cu scalari) Spaþiile vectoriale se mai numesc ºi spaþii liniare. • când K = Z sau K = ³. v = λ1v1 + λ 2 v2 + ... λ2. . +) se numeºte adunarea vectorilor.. r r r r Fie V spaþiu vectorial peste K ºi B = (v1 .. vn ) de vectori vi ∈ V . .... • operaþia grupului (V. fA(x) = Ax. Dependenþã ºi independenþã liniarã. x = λ1v1 + λ 2 v2 + ... . Avem: fA = fB ® A = B. . Un sistem B = (v1 .. λn i K a..

µ x i I. Funcþia F se numeºte primitivã a lui f dacã: 1) F este derivabilã pe I. atunci aplicaþia f o g : V → V ′′ definitã prin ( f o g )( x ) = f ( g ( x )) se numeºte compusa lui f cu g. λfA = fλA J Pentru A i MmDn(K). V′′ sunt spaþii vectoriale peste K ºi g : V → V′. Fie K un corp comutativ. O aplicaþie liniarã f : V → V′ bijectivã se numeºte izomorfism de spaþii vectoriale. Fie A. atunci existã c i Z astfel încât F1(x) = F2(x) + c. Aplicaþiile f + g : V → V ′. f + A = { f } + A. Definim: A + B = { f + g | f i A.Fie f o aplicaþie liniarã de la Zn la Zm. Spunem cã o funcþie f admite primitive pe intervalul I dacã existã o primitivã a funcþiei f . respectiv produsul lui λ cu f. Fie V ºi V ′ spaþii vectoriale peste un corp K. λ + A = { λ + f | f i A }. λA = { λ f | f i A }. λ i K ºi f : V → V′. F2 : I → Z sunt douã primitive ale funcþiei f. unde f : I → Z. B i MmDn(K) ºi λ i K . . g : V → V′ aplicaþii r r r r r liniare. Notãm C = { ϕ : I → Z | ϕ este funcþie constantã pe I }. Dacã V. µ x i I. 2) F ′(x) = f (x). B i MnDp(K). (λf )( x ) = λf ( x ) se numesc suma lui f cu g. Mulþimea tuturor primitivelor funcþiei f se noteazã prin ∫ f ( x ) dx ºi se numeºte integrala nedefinitã a funcþiei f. Prin compunerea a douã aplicaþii liniare obþinem o aplicaþie liniarã. A o g = { f o g | f ∈ A } . V′. Fie I un interval ºi funcþia continuã f : I → Z. ( f + g )( x ) = f ( x ) + g ( x ) ºi λf : V → V ′. unde g : J → I este o funcþie definitã pe intervalul J. Elemente de analizã matematicã Noþiunea de integralã Fie I un interval ºi funcþiile f : I → Z . Dacã F1. f A o f B = f AB . atunci 62 ∫ f ( x) dx = F + C . Orice funcþie continuã pe un interval admite primitive pe acel interval. Fie V ºi V′ douã spaþii vectoriale peste un corp K. Fie un interval I ºi o funcþie continuã f : I → Z. f : V′ → V′′ sunt aplicaþii r r liniare. g i B }. J Pentru A. Matricea A i MmDn(Z) cu f = fA se numeºte matricea asociatã aplicaþiei liniare f (în raport cu bazele canonice ale lui Zn ºi Zm). F : I → Z . Spunem cã spaþiul vectorial V este izomorf cu spaþiul vectorial V′ ºi scriem V Y V′ dacã existã cel puþin un izomorfism f : V → V′. Dacã funcþia f : I → Z admite o primitivã F. fA + fB = fA+B. B douã mulþimi nevide de funcþii reale definite pe intervalul I ºi λ i Z.

12. 2. Atunci funcþia ( f o ϕ) ⋅ ϕ′ admite pe I primitiva F o ϕ . 6. procedãm astfel: 1) facem substituþia t = ϕ(x) 2) diferenþiem formal. 7. ∀x ∈ I .Dacã f. g : I → Z sunt continue ºi λ i Z. Practic. Atunci funcþiile f ′Eg ºi f Eg′ admit primitive ºi ∫ f ( x ) ⋅ g ′( x ) dx = f ( x ) ⋅ g ( x ) − ∫ f ′( x ) ⋅ g ( x ) dx . adicã scriem dt = ϕ′(x)dx 3) calculãm primitiva F a funcþiei f rezultatã prin schimbarea de variabilã 4) înlocuim argumentul t cu ϕ(x). Q( x) unde P. Fie I ⊂ Z interval ºi f . ϕ : I → J ºi f : J → Z funcþii cu proprietãþile: 1) f admite primitiva F pe J . 11. pentru a simplifica scrierea. P i Z[X] 63 Integrarea funcþiilor raþionale . ∫ x n dx = x + C n i q. n +1 1 3. Putem scrie . ∫ dx = ln | x | +C x 5. atunci au loc relaþiile: b) ∫ λf ( x )dx = λ ∫ f ( x )dx . 8. 2) ϕ este derivabilã pe I. 4. Teorema de schimbare de variabilã. Q i Z[X] ºi Q ( x ) ≠ 0 pe I. a) ∫ ( f ( x ) + g ( x ))dx = ∫ f ( x )dx + ∫ g ( x )dx Metode de integrare Formula de integrare prin pãrþi. ∫ sin x dx = − cos x + C ∫ cos 1 2 ∫ cos x dx = sin x + C ∫ sin ∫ 1 2 x dx = tgx + C x dx = −ctgx + C ∫ tg x dx = − ln|cos x | +C ∫ ctg x dx = ln | sin x | +C 1 1− x 2 ∫x ∫e 2 1 dx = arctg x + C +1 dx = e x + C dx = arcsin x + C x P( x) O funcþie raþionalã f. J _ Z intervale. este de forma f ( x) = . Primitive uzuale (imediate) n+1 1. a ∫ x dx = x a+1 +C a +1 a ≠ −1. 10. Fie I. g : I → Z funcþii derivabile cu derivatele continue. definitã pe un interval I. 9. λ @ 0. O funcþie raþionalã se numeºte funcþie raþionalã simplã dacã are una din formele: 1) f (x) = P(x).

g :[ a . J Proprietatea de monotonie a integralei: dacã f T g pe [a. b ∈ Z. b]. Mulþimea Γ f = {( x. Formula se mai scrie: „F(x) luat de la a la b“). Se numeºte integralã definitã (sau integralã Riemann) a funcþiei f de la a la b numãrul real notat ºi definit prin relaþia: ∫ b a f ( x ) dx = F (b) − F (a ) (formula Leibniz-Newton). Dacã funcþia f :[a . µ ∈ Z. a ∈ Z . b] → Z . b] → Z . b] → Z avem aria (Γ f ) = ∫ f ( x ) dx . ∫ b a f ( x )dx U 0 . b]. 0T y T f ( x )} se numeºte subgrafic al funcþiei f . atunci ºirul n  b−a b−a  converge la  Sn = ∑ f  a + k  ⋅ n  n  n∈q*  k =1  ∫ b a f ( x ) dx . J Proprietatea de pozitivitate a integralei: dacã f U 0 pe [a. 64 . b] → Z este continuã. a a b b J Proprietatea de aditivitate a integralei: µ c i [a. a b Integrarea funcþiilor continue pe porþiuni Funcþia f : [a. Aria subgraficului unei funcþii continue pozitive Pentru o funcþie continuã ºi pozitivã f : [a. n ∈ q* 3) f ( x ) = 2 ( x + ax + b)n Orice funcþie raþionalã se poate descompune. ∫ b a (λf ( x ) + µg ( x )) dx = λ ∫ f ( x )dx + µ ∫ g ( x )dx .b]. A . ∫ b a f ( x)dx = ∫ f ( x)dx + ∫ f ( x)dx . a . Interpretarea geometricã a integralei definite Fie numerele reale a < b ºi funcþia continuã pozitivã f : [a. unde s-a notat F (b) − F (a) = F ( x ) a (citim b b Proprietãþi ale integralelor definite Fie funcþiile continue f :[a .b] → Z.A . în sumã de funcþii raþionale simple. y ) ∈Z 2 | aT x Tb . ∫ b a f ( x )dx = F ( x ) a . B . n ∈ q* ( x − a)n Ax + B . a c c b J Proprietatea de medie a integralei: j c i (a. în mod unic.b]. A . b] → Z se numeºte continuã pe porþiuni dacã are cel mult un numãr finit de puncte de discontinuitate ºi acestea sunt puncte de discontinuitate de speþa întâi. unde I = [a. b) astfel încât ∫ b a f ( x)dx = f (c) ⋅ (b − a) . ∆ = a2 − 4 b < 0. J Proprietatea de liniaritate a integralei: µ λ. b a ∫ b a f ( x )dx T ∫ g ( x )dx . 2) f ( x ) = Integrale definite Fie F : I → Z o primitivã a funcþiei continue f : I → Z.

ci]. Atunci. unde c0 = a ºi cp+1 = b. .. Mulþimea C = ( x . Fie f : [a. Presupunem cã funcþia ϕ : J → I este derivabilã. iar f i : [ci −1 . b] → Z continue. c2. µ x i [a. a 65 b { } . Aria suprafeþei Γ este ∫ b a ( f ( x ) − g ( x )) dx . y . Suprafaþa planã delimitatã de graficele funcþiilor f ºi g pe [a. g : I → Z sunt derivabile. unde V(P) este volumul poliedrului P. Aria suprafeþei de rotaþie S este 2π ∫ f ( x ) 1 + ( f ′( x )) 2 dx . a n →∞ n →∞ { } Aria unei suprafeþe de rotaþie Fie f : [a. Fie funcþiile f . Valoarea n →∞ n →∞ Aria unei suprafeþe mãrginitã de grafice de funcþii Fie T o suprafaþã planã mãrginitã.. suprafeþe poligonale care includ pe T. z ) ∈ Z 3 | y 2 + z 2 = f ( x ). Formula de integrare prin pãrþi.. x ∈ [a .. Mulþimea S = ( x . g :[a . b i I. Volumul unui corp de rotaþie Fie C un corp geometric mãrginit. i ∈{1. Presupunem cã existã un ºir de corpuri (Cn)nU1 care au volum ºi sunt incluse în C. y . a b b Formula de schimbare de variabilã. b] este Γ = {( x. cp punctele de discontinuitate (c1 T c2 T . cu derivata continuã ºi funcþia f : I → Z este continuã. z ) ∈ Z 3 | y 2 + z 2 T f ( x ) se numeºte corpul de rotaþie determinat de funcþia f prin rotirea în jurul axei Ox. Atunci: ∫ b a f ( x )g ′( x ) dx = f ( x ) g ( x ) | a − ∫ g ( x ) f ′( x ) dx . b] « Z o funcþie continuã. precum ºi un ºir de corpuri (mãrginite) (Dn)nU1 care au volum ºi includ pe C. b] → Z+ o funcþie derivabilã cu derivata continuã.Fie f :[a . β i J. p} este funcþia obþinutã prin prelungirea prin continuitate a lui f la intervalul [ci–1. Presupunem cã g(x) T f (x). Integrala (Riemann) funcþiei f este ∫ b a f ( x ) dx = ∑ ∫ i =1 p +1 ci ci −1 f i ( x ) dx . astfel încât lim S ( Pn ) = lim S (Qn ) . g′ : I → Z continue. T cp). cu derivatele f ′. Volumul b corpului de rotaþie C este π ∫ f 2 ( x ) dx .. . corpul C are volum ºi volumul sãu V(C) este valoarea comunã a celor douã limite. Presupunem cã funcþiile f... astfel încât lim V (Cn ) = lim V ( Dn ) . Fie douã numere α. y) ∈Z2 | aT xTb ºi g ( x)T y T f ( x)} . b] → Z continuã pe porþiuni ºi fie c1.. b] se numeºte suprafaþa de rotaþie determinatã de funcþia f (sau suprafaþa obþinutã prin rotirea graficului funcþiei f în jurul axei Ox). b]. Urmãtoarele afirmaþii sunt echivalente: 1° Suprafaþa T are arie. ci ] → Z . 2° Existã un ºir (Pn)nU1 de suprafeþe poligonale incluse în T ºi un ºir (Qn)nU1 de comunã a acestor limite este aria suprafeþei T (unde S(P) este aria poligonului P). Atunci: ∫ β α f (ϕ(t )) ⋅ ϕ′(t ) dt = ∫ ϕ(β ) ϕ(α ) f ( x) dx . Fie douã numere a.

y′... . Centrul de greutate al lui E este b 1⋅ b 2 − 2 x( g ( x) − f ( x))dx ∫a (g ( x) f ( x))dx . spunem cã graficul lui f are lungime dacã existã ºi este finitã limita l ( f ) = lim l ( f . Centrul de greutate Dacã avem în plan un sistem finit de puncte materiale Mi(xi. spunem cã ecuaþia diferenþialã are ordinul n. y(n)) = 0. yG = 2 b punctul G de coordonate xG = a b ∫ (g(x) − f (x))dx ∫ (g ( x) − f (x))dx a a Ecuaþii diferenþiale Înþelegem prin ecuaþie diferenþialã o ecuaþie având drept necunoscutã o funcþie y ºi în care apare cel puþin una din derivatele acestei funcþii. yG = ∑m y i =1 n n i i ∑m i =1 iar în centrul de greutate G i este concentratã masa m = ∑ m . n . . Fie E o astfel de placã planã omogenã. unde: xG = n ∑ i =1 n n mi xi i ∑m i =1 .. atunci centrul de greutate al acestui sistem de puncte materiale este punctul G(xG. mãrginitã de graficele funcþiilor continue f. yi) în care sunt concentrate masele mi. O ecuaþie diferenþialã de ordinul n se poate scrie sub forma: ϕ(x. y(n) sunt funcþii de o singurã variabilã x definite pe un interval I ⊆ Z .Lungimea graficului Dacã f :[a. Dacã derivata de ordin maxim care apare în ecuaþie este y(n). b] → Z unde g(x) > f (x). mai ales în mecanicã ºi în fizicã. ∆ ) unde ∆ este o diviziune a intervalului [a. Considerãm cazul unei plãci plane omogene (adicã de i =1 i grosime neglijabilã ºi formatã dintr-un material cu densitate constantã). Aceastã limitã se numeºte lungimea graficului funcþiei f. b]. g : [a.. argumentul se noteazã cu t (timp)iar funcþia & x necunoscutã cu x. µ x i [a. i = 1. 66 . numim soluþie particularã a acesteia oricare dintre funcþiile y care o verificã ºi numim soluþie generalã a ecuaþiei mulþimea tuturor soluþiilor particulare.. b] → Z derivabilã cu derivatã continuã este l = ∫ b a ∆ →0 1 + ( f ′( x )) 2 dx . De obicei funcþia necunoscutã o notãm cu y. Prin rezolvarea unei ecuaþii diferenþiale înþelegem determinarea soluþiei generale a acesteia. y′. y′′. && etc. yG). derivatele fiind marcate prin puncte adicã x . b]. Lungimea graficului unei funcþii f : [a. iar argumentul acesteia cu x. Fiind datã o ecuaþie diferenþialã.. y. b] → Z este o funcþie oarecare. ∆) este lungimea liniei poligonale determinatã de ∆ pe graficul lui f. ∫ . Uneori. iar l( f. y′′. iar funcþiile y. unde ϕ este o funcþie de n + 2 variabile.

C2 ∈Z . atunci soluþia generalã a ecuaþiei date este: y = C1e αx cos β x + C2 e αx sin βx . avem: yneomogenã = yomogenã + yparticularã. a ≠ 0 . Vom numi ecuaþie diferenþialã cu variabile separabile o ecuaþie care se poate scrie sub forma: f (y)Ey′ = g(x). la care adãugãm o soluþie particularã (fixatã) a ecuaþiei neomogene. b. atunci soluþia generalã a ecuaþiei date este: y = C1e r1 x + C2 e r2 x . III) Dacã ecuaþia caracteristicã are rãdãcinile complexe conjugate (nereale) r1 = α + iβ. x i I unde a. d i Z. Un caz particular important este acela când c(x) = 0. J douã intervale de numere reale. C1. x i Z ºi se numeºte ecuaþie liniarã omogenã de ordin 2 cu coeficienþi constanþi. 67 . Fie I. b. ∫ f ( y ) dy = ∫ g ( x ) dx . iar C i Z. când ecuaþia devine: a( x ) y ′ + b( x ) y = 0 . atunci soluþia generalã a ecuaþiei date este: y = C1e rx + xC 2 e rx . x i I. Rezolvarea acestei ecuaþii se face integrând (trecând la primitive) în ambii membri. relativ la o ecuaþie diferenþialã de ordinul n se cere determinarea unei soluþii particulare ce verificã anumite „condiþii iniþiale“. µ x i I. ∀ x ∈ I . µ x i I. Soluþia generalã a ecuaþiei liniare neomogene se obþine dacã adãugãm la soluþia generalã a ecuaþiei omogene o soluþie particularã (fixatã) a ecuaþiei neomogene. Scriind simbolic. Ecuaþii diferenþiale liniare de ordinul 2 cu coeficienþi constanþi O ecuaþie diferenþialã de ordinul 2 se numeºte liniarã cu coeficienþi constanþi dacã este de forma: ay′′ + by′ + cy + d = 0. G este o primitivã pentru g.Aceastã ecuaþie este o ecuaþie cu variabile separabile. r2 = α – iβ ( β ≠ 0 ) (cazul ∆ < 0). Ca ºi în cazul ecuaþiilor liniare de ordinul 1. Când d = 0 ecuaþia devine: ay′′ + by′ + cy = 0. Ecuaþia a( x ) y ′ + b( x ) y = 0 se numeºte ecuaþia liniarã omogenã asociatã ecuaþiei a(x)y′ + b(x)y + c(x) = 0. c sunt funcþii continue definite pe I ºi a( x ) ≠ 0. Obþinem: unde F este o primitivã pentru f. C1 . C2 i Z. Ecuaþii diferenþiale liniare de ordinul 1 O ecuaþie diferenþialã de ordinul 1 se numeºte „liniar㓠dacã este de forma a(x)y′ + b(x)y + c(x) = 0.Uneori. adicã funcþia necunoscutã ºi primele sale n – 1 derivate iau valori date într-un punct dat. o astfel de cerinþã se numeºte problemã Cauchy. c. Unei ecuaþii omogene îi asociem ecuaþia algebricã de gradul 2 cu necunoscuta r: ar2 + br + c = 0 numitã ecuaþia caracteristicã asociatã. C1 . x i I adicã o egalitate de tipul F(y) = G(x) + C. II) Dacã ecuaþia caracteristicã are rãdãcina realã dublã r (cazul ∆ = 0). se aratã cã o soluþie generalã a ecuaþiei neomogene se obþine din soluþia generalã a ecuaþiei omogene. x i Z unde a. unde g : I → Z ºi f : J → Z sunt douã funcþii continue. C 2 ∈ Z . I) Dacã ecuaþia caracteristicã are rãdãcinile reale distincte r1 ≠ r2 (cazul ∆ > 0).

Index Clasa a IX-a axã numericã (axa numerelor sau axã de coordonate) coordonata origine unitate sensul pozitiv abscisa valoarea absolutã (modulul) distanþa dintre douã puncte puterea n a lui a exponent bazã rãdãcina de ordin n a lui a (radical indice n din a) puterea de exponent r a lui a media aritmeticã media armonicã media geometricã Inegalitatea sumei de pãtrate Inegalitatea Cauchy-Buniakowski-Schwartz Inegalitatea mediilor partea întreagã partea fracþionarã trunchiere de ordin i aproximare prin lipsã cu eroarea k eroare aproximare prin adaos cu eroarea k aproximare cu eroarea k propoziþie valoarea de adevãr conjuncþia disjuncþia implicaþia echivalenþa negaþia Legea dublei negaþii Legea terþului exclus Legea reducerii la absurd predicat mulþimea de definiþie (domeniul) mulþimea de adevãr propoziþie universalã propoziþie existenþialã consecinþã logicã a predicatului condiþie necesarã condiþie suficientã predicate echivalente 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 6 6 6 6 6 7 7 7 7 7 7 7 7 7 7 7 7 7 7 7 8 8 8 8 8 8 8 8 8 8 8 8 $& .

Principiul inducþiei mulþime totalã mulþime inclusã într-o mulþime complementara mulþimii intersecþia mulþimilor reuniunea mulþimilor diferenþa mulþimilor mulþimea pãrþilor mulþimii produs cartezian al mulþimilor sistem ortogonal (reper cartezian) coordonatele punctului abscisa ordonata cadrane distanþa dintre douã puncte reper cartezian în spaþiu distanþa dintre douã puncte în spaþiu funcþie domeniul funcþiei codomeniul funcþiei argumente (variabile) valori imaginea unui argument funcþie realã graficul unei funcþii reprezentarea geometricã a graficului funcþiei funcþie afinã funcþia constantã funcþie de gradul I funcþie liniarã funcþie de gradul al II-lea funcþie pãtraticã funcþie parã axa de simetrie funcþie imparã centru de simetrie funcþie periodicã perioada perioadã principalã funcþia sumã funcþia produs funcþia cât funcþia identicã funcþia compusã inversa funcþiei ecuaþia de gradul I ecuaþia de gradul al II-lea ecuaþii/inecuaþii/sisteme echivalente transformãri echivalente 8 9 9 9 9 9 9 9 9 9 9 9 9 9 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 10 11 11 11 11 11 11 11 11 11 11 11 11 11 $' .

ecuaþie iraþionalã segment orientat origine extremitatea segmentului dreapta suport Mãrimea modulul segmentul orientat nul segmente echipolente vector reprezentant al vectorului vectori egali adunarea vectorilor Regula triunghiului Relaþia lui Chasles Regula paralelogramului opusul unui vector înmulþirea unui vector cu un scalar scalar coordonatele vectorului versori descompunerea vectorului dupã cele douã axe vector de poziþie Ecuaþia dreptei drepte paralele drepte concurente translaþia de vector omotetie simetria axã de simetrie centru de simetrie radian cerc trigonometric sens trigonometric (sens pozitiv) arcul orientat mãsura arcului orientat mãsurã principalã unghi orientat mãsura unui unghi orientat Identitatea fundamentalã a trigonometriei funcþia sinus funcþia cosinus funcþia tangentã funcþia cotangentã ecuaþii trigonometrice fundamentale Teorema sinusurilor Teorema cosinusului Formula lui Heron 12 12 12 12 12 12 12 12 12 12 12 13 13 13 13 13 13 13 13 13 13 13 14 14 14 14 14 14 14 14 14 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 16 16 17 17 17 17 % .

Clasa a X-a ºir de elemente termen de rang n progresie aritmeticã raþia termenul general progresie geometricã raþia termenul general imaginea unei mulþimi printr-o funcþie imaginea unei funcþi preimaginea unei mulþimi printr-o funcþie funcþia injectivã funcþia surjectivã funcþie bijectivã funcþie inversabilã puterea x a numãrului a funcþia exponenþialã de bazã a funcþia logaritm în baza a funcþie convexã funcþie concavã funcþia arcsin funcþia arccos funcþia arctg unitate imaginarã numãr complex partea realã partea imaginarã mulþimea numerelor complexe conjugatul numãrului complex modulul numãrului complex Inegalitatea triunghiului argumentul numãrului complex Formula lui Moivre rãdãcinã de ordinul n a unui numãr complex distanþa dintre douã puncte ecuaþia cercului mãsura unui unghi condiþia ca un triunghi sã fie echilateral transformare geometricã transformata figurii F prin T punct invariant pentru transformarea T (punct fix) izometrie H translaþia de vector v simetria centru de simetrie axã de simetrie 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 18 19 19 19 19 19 19 19 19 19 20 20 20 20 20 20 20 20 20 21 21 22 22 22 22 22 22 22 22 22 22 22 22 % .

plan de simetrie omotetie de centru O ºi raport k rotaþie de centru O ºi unghi orientat α vectorul de poziþie al punctului M coordonatele vectorului abscisa ordonata cota versori mãsura unghiului a doi vectori produsul scalar a doi vectori puncte coliniare puncte coplanare vector director vector paralel cu un plan drepte paralele dreapta paralelã cu un plan plane paralele mãsura unghiului a douã drepte din spaþiu drepte perpendiculare dreapta perpendicularã pe un plan plane perpendiculare simetricul lui A faþã de α planul mediator al segmentului mulþime poligonalã funcþie arie mulþime de puncte din plan este mãsurabilã mulþime poliedralã poliedru funcþie volum Principiul lui Cavalieri mulþime de puncte din spaþiu mãsurabilã monom real de nedeterminatã X coeficient nedeterminatã monom complex monom nul monome asemenea polinom cu nedeterminata X termenii polinomului forma canonicã gradul polinomului coeficient dominant termen liber polinomul nul polinoame egale funcþie polinomialã (asociatã polinomului) valorile numerice ale polinomului 22 23 23 23 23 23 23 23 23 23 23 24 24 24 24 24 24 24 24 24 24 24 24 24 25 25 25 25 25 25 26 26 26 26 26 26 26 26 26 26 26 26 26 26 26 26 27 27 % .

suma polinoamelor produsul polinoamelor polinomul f divizibil prin polinomul nenul g cel mai mare divizor comun a douã polinoame polinoame prime între ele cel mai mic multiplu comun a douã polinoame polinom reductibil polinom ireductibil rãdãcinã a polinomului ecuaþie polinomialã gradul ecuaþiei coeficienþii ecuaþiei soluþie a ecuaþiei rãdãcinã multiplã Teorema lui Bézout Teorema fundamentalã a algebrei(Teorema D’Alembert-Gauss) Relaþiile lui Viète permutare aranjament combinare Formula combinãrilor complementare Formula de descompunere a combinãrilor Binomul lui Newton populaþia statisticã eºantionul eºantionul reprezentativ caracteristica (variabila) statisticã seria statisticã efectivul unei populaþii efectivul clasei frecvenþa frecvenþa relativã Media aritmeticã media ponderatã media geometricã modulul unei serii statistice mediana abaterea medie liniarã dispersia abaterea medie pãtraticã experienþã experiment eveniment experiment aleator eveniment elementar eveniment sumã (eveniment reuniune) intersecþia evenimentelor (conjuncþia evenimentelor) diferenþa evenimentelor evenimentul contrar %! 27 27 27 27 27 27 27 27 28 28 28 28 28 28 28 28 28 29 29 29 29 29 29 30 30 30 30 30 30 30 30 30 30 30 30 30 31 31 31 31 31 31 31 31 31 31 31 31 31 .

evenimentul A implicã evenimentul B frecvenþa apariþiei probabilitatea evenimentului probabilitatea de producere a unui eveniment variabilã aleatoare Schema binomialã (Bernoulli) Schema binomialã generalizatã (Poisson) probabilitate de producere a evenimentului A. condiþionatã de producerea lui B evenimentul A favorizat de evenimentul B evenimente independente 31 32 32 32 32 32 32 32 32 32 %" .

n) mulþimea matricelor de tip (m.Clasa a XI-a matrice de tip (m.n) matrice pãtraticã de ordin n matrice nulã matrice egale transpusa unei matrice suma matricelor produsul dintre numãrul λ (numit scalar) ºi matricea A = aij Ti Tm T j T n produsul matricelor determinantul unei matrice de ordin 2 determinantul unei matrice de ordin 3 minor de ordinul r complementul algebric al elementului aij ecuaþie liniarã sistem liniar necunoscutele sistemului coeficienþii necunoscutelor termenii liberi ai sistemului matricea sistemului matricea extinsã a sistemului sistem liniar omogen sistem liniar neomogen sistem liniar compatibil determinat sistem liniar compatibil nedeterminat sistem liniar incompatibil Metoda lui Cramer matrice inversabilã i nversa matricei adjuncta matricei Teorema Kronecker-Capelli Teorema lui Rouché determinant principal necunoscute principale necunoscute secundare ecuaþii principale ecuaþii secundare determinanþii caracteristici Metoda lui Gauss ecuaþia generalã a dreptei ecuaþia dreptei de pantã m ecuaþia dreptei care trece prin douã puncte diferite distanþa de la un punct la o dreaptã aria triunghiului puncte coliniare H planul care conþine punctul M0 ºi este perpendicular pe vectorul n ecuaþia generalã a unui plan în spaþiul tridimensional 33 33 33 33 33 33 33 34 34 34 34 34 34 34 34 34 34 34 34 34 35 35 35 35 35 35 35 35 35 35 36 36 36 36 36 36 36 36 36 36 36 37 37 37 37 37 %# .

vector normal la plan 37 ecuaþia planului care conþine 3 puncte necoliniare 37 condiþia de necoliniaritate a 3 puncte 37 vector director H 37 ecuaþia vectorialã a dreptei d, care trece printr-un punct M0 ºi are vectorul director v 37 ecuaþiile parametrice 37 ecuaþiile canonice 38 plane paralele sau confundate 38 dreapta paralelã cu un (sau conþinutã în) plan 38 drepte paralele sau confundate 38 distanþa de la un punct la un plan 38 aria triunghiului 38 volumul tetraedrului 38 cercul 39 razã 39 centru 39 ecuaþia implicitã a cercului 39 ecuaþiile explicite ale cercului 39 ecuaþia cartezianã generalã a cercului 39 ecuaþiile parametrice ale cercului 39 ecuaþia tangentei la cerc în punctul M(x0, y0) i+ 39 parabola 39 directoarea parabolei 39 focarul parabolei 39 ecuaþia implicitã a parabolei 39 ecuaþiile carteziene explicite ale parabolei 39 ecuaþiile parametrice ale parabolei 39 ecuaþia tangentei la parabolã în punctul M(x0, y0) i2 40 elipsa 39 focar 39 ecuaþia cartezianã implicitã a elipsei 39 ecuaþiile carteziene explicite ale elipsei 39 ecuaþiile parametrice ale elipsei 39 40 ecuaþia tangentei la elipsã în punctul M(x0, y0) hiperbola 39 focar 39 ecuaþia canonicã a hiperbolei 39 ecuaþia cartezianã implicitã a hiperbolei 39 ecuaþiile carteziene explicite ale hiperbolei 39 ecuaþia tangentei la hiperbolã în punctul M(x0, y0) 40 mulþime mãrginitã superior 40 majorant al mulþimii 40 mulþime mãrginitã inferior 40 minorant al mulþimii 40 supremumul unei mulþimi 40 Axioma lui Cantor 40 Teorema de densitate a lui { în Z 40 Teorema lui Arhimede 40

%$

ºir de numere reale (ºir numeric) termenul de rang n ºir majorat (mãrginit superior) ºir minorat (mãrginit inferior) ºir mãrginit ºir nemãrginit ºir constant ºir crescãtor ºir descrescãtor ºir monoton ºir strict monoton ºir strict crescãtor ºir strict descrescãtor ºir periodic ºir majorat de un ºir ºir minorat de un ºir vecinãtate a unui numãr mulþimea vecinãtãþilor unui numãr intervale simetrice (bile) limita ºirului vecinãtate a lui –∞ vecinãtate ºir convergent ºir divergent Teorema de convergenþã a ºirurilor monotone (Weierstrass) subºir Teorema Cesaro Criteriul minorãrii la ∞ Criteriul majorãrii la –∞ Criteriul majorãrii pentru ºiruri convergente la 0 Criteriul majorãrii Criteriul cleºtelui Limita unui polinom P(n) având gradul k 7 1 Limita unui raport de polinoame Limita unui ºir al cãrui termen general conþine puteri Limita unei funcþii într Definiþia cu vecinãtãþi Definiþii cu ε ºi δ Definiþia cu ºiruri punct de acumulare la dreapta (la stânga) punct de acumulare bilateral limita la stânga a funcþiei într-un punct limita la dreapta a funcþiei Criteriul majorãrii Criteriul „cleºtelui“ Limitele funcþiilor polinomiale Limitele funcþiilor raþionale funcþie raþionalã

40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 41 41 41 41 41 41 41 41 41 41 41 41 41 41 42 42 42 42 42 43 43 44 44 44 44 44 44 44 44 45 47 48 48 48 48

%%

Limita funcþiilor de forma f  x  g  x  funcþie continuã în a punct de discontinuitate punct de discontinuitate de prima speþã punct de discontinuitate de speþa a doua funcþie continuã pe o submulþime a domeniului domeniul de continuitate al funcþiei Teorema de mãrginire a lui Weierstrass prelungire prin continuitate a unei funcþii derivata funcþiei f în x0 funcþia f este derivabilã în x0 domeniul de derivabilitate al funcþiei derivata funcþiei f are derivatã la stânga în x0 f are derivatã la dreapta în x0 f are derivatã în x0 funcþie derivabilã de douã ori într-un punct derivata a doua (derivata de ordinul 2) a funcþiei într-un punct funcþie de (n + 1) ori derivabilã într-un punct derivata de ordin (n + 1) a funcþiei într-un punct funcþie indefinit derivabilã Regula lui Leibniz funcþie diferenþiabilã într-un punct diferenþiala funcþiei într-un punct funcþie diferenþiabilã punct de minim absolut (sau global) punct de maxim absolut (sau global) punct de maxim relativ (sau local) punct de minim relativ (sau local) minim relativ al funcþiei punct de extrem relativ (sau local) Teorema lui Fermat Teorema lui Rolle Teorema lui Lagrange Teorema lui Cauchy Teorema l’Hospital Consecinþã a teoremei lui Lagrange funcþie convexã funcþie concavã punct de inflexiune asimptotã verticalã asimptotã oblicã spre +∞ asimptotã oblicã spre –∞ asimptotã orizontalã spre ±∞

48 49 49 49 49 49 49 49 49 50 50 50 50 50 50 50 51 51 51 51 51 51 52 52 52 52 52 52 52 52 52 52 52 52 52 53 53 53 53 53 53 53 53 53

%&

binarã) compusul lui x cu y prin ϕ Tabla lui Cayley asociatã legii de compoziþieϕpe mulþimea M parte stabilã lege de compoziþie asociativã lege de compoziþie comutativã element neutru element simetrizabil simetricul lui x lege de adunare lege de înmulþire invers adunarea claselor de resturi modulo n înmulþirea claselor de resturi modulo n grup grup comutativ (sau abelian) monoid Regulile de simplificare într-un grup grupul general liniar de ordin 2 grupul special liniar grupul ortogonal grupul ortogonal special morfism de grupuri izomorfism de grupuri endomorfism automorfism permutare compunerea permutãrilor grupul permutãrilor subgrup ordin finit ordin transformare geometricã izometrie grupul izometriilor figurã planã T invariazã (global) pe F Clasa a XII-a 54 54 54 54 54 54 54 54 54 54 54 54 55 55 55 55 55 55 55 55 55 55 55 55 55 55 55 56 56 56 56 56 56 56 56 56 56 56 56 56 56 56 57 57 57 57 57 %' .relaþie binarã pe M reflexivã simetricã tranzitivã relaþie de echivalenþã congruenþa modulo n clasa de echivalenþã mulþimea factor partiþie lege de compoziþie (internã) operaþie (algebricã.

grup de simetrie grup diedral inel element unitate inel fãrã divizori ai lui zero inel cu divizori ai lui zero inel comutativ domeniu de integritate morfism de inele izomorfism unitãþi grupul unitãþilor subinel întregi ai lui Gauss mulþimea întregilor lui Gauss funcþia polinomialã rãdãcinã corp corp comutativ morfism (izomorfism) automorfism endomorfism Teorema împãrþirii cu rest câtul restul f este divizibil cu g polinoame asociate în divizibilitate Teorema restului Teorema lui Bézout rãdãcinã multiplã de ordin n derivata formalã de ordinul I a polinomului derivata formalã de ordinul II a polinomului polinom reductibil polinom ireductibil lege de compoziþie externã scalar (operator) spaþiu vectorial spaþii liniare vectori adunarea vectorilor scalari înmulþirea vectorilor cu scalari spaþiu vectorial real spaþiu vectorial complex combinaþie liniarã coeficienþii combinaþiei liniare valori liniar independenþi bazã ( finitã) 57 57 57 57 57 57 57 57 57 57 57 58 58 58 58 58 58 58 58 58 58 58 58 58 58 59 59 59 59 59 59 59 59 59 59 59 59 60 60 60 60 60 60 60 60 60 60 60 & .

cordonatele vectorului aplicaþie liniarã (transformare liniarã) operator liniar (endomorfism) matricea asociatã aplicaþiei liniare suma lui f cu g produsul lui λ cu f compusa lui f cu g izomorfism izomorf primitivã funcþie care admite primitive pe un intervalul integrala nedefinitã a unei funcþii Formula de integrare prin pãrþi Teorema de schimbare de variabilã funcþie raþionalã funcþie raþionalã simplã integralã definitã (sau integralã Riemann) Formula Leibniz-Newton subgrafic aria subgraficului unei funcþii continue pozitive funcþie continuã pe porþiuni Formula de integrare prin pãrþi Formula de schimbare de variabilã Suprafaþa planã delimitatã de graficele a douã funcþii Aria suprafeþei plane delimitatã de graficele a douã funcþii corpul de rotaþie volumul corpului de rotaþie suprafaþa de rotaþie aria suprafeþei de rotaþie lungimea graficului unei funcþii centrul de greutate ecuaþie diferenþialã ecuaþia diferenþialã are ordinul n soluþie particularã soluþie generalã rezolvarea unei ecuaþii diferenþiale problemã Cauchy ecuaþie diferenþialã cu variabile separabile ecuaþie diferenþialã de ordinul 1 liniarã ecuaþia liniarã omogenã ecuaþie diferenþialã de ordinul 2 liniarã cu coeficienþi constanþi ecuaþie liniarã cu coeficienþi constanþi ecuaþie liniarã omogenã de ordin 2 cu coeficienþi constanþi ecuaþia caracteristicã asociatã unei ecuaþii omogene 60 60 60 60 61 61 61 61 61 61 61 61 62 62 62 62 63 63 63 63 63 64 64 64 64 64 64 64 64 64 64 65 65 65 65 65 65 66 66 66 66 66 66 66 & .