UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS”GALATI FACULTATEA STIINTE ACHUL

Fonduri Structurale

EXECUTAT: CARACU INGA MANAGEMENT IV

Listă Abrevieri

Abreviere AM BEI CE CSC DCSC DUP FC FEDR FEOGA FS FSE IC IFOP NUTS PC PDR PND PO POR SM UE

Denumire completă Autoritate de Management Banca Europeană de Investiţii Comisia Europeană Cadru de Sprijin Comunitar Documente Cadru de Sprijin Comunitar Documente Unice de Programare Fondul de Coeziune Fondul European de Dezvoltare Regională Fondul European de Orientare şi Garantare a Agriculturii Fonduri Structurale Fondul Social European Iniţiative Comunitare Instrumentul Financiar pentru Orientarea Pescuitului Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale pentru Statistică Program Complement Program de Dezvoltare Regională Plan Naţional de Dezvoltare Programe Operaţionale Programele Operaţionale Regionale Stat Membru Uniunea Europeană

Cuprins: Scurtă Introducere ...................................................................................... 4 Unităţile Teritoriale Statistice..................................................................... 5 Principiile generale privind folosirea Fondurilor Structurale.................. 6 Obiectivele Fondurilor Structurale............................................................. 9 Descrierea Fondurilor Structurale.............................................................. 12 Iniţiativele Comunitare................................................................................. 17 Acţiunile Inovatoare..................................................................................... 18 Management şi Monitorizare....................................................................... 19 Instrumentele Structurale în România........................................................ 23

Scurtă introducere

La nivel european, istoria dezvoltării s-a constituit în jurul conceptului de coeziune economică şi socială. Coeziunea economică şi socială se referă la reducerea disparităţilor în ceea ce priveşte nivelul de dezvoltare al regiunilor şi ajustarea regiunilor rămase în urmă pentru recuperarea decalajului ce le separă de cele mai dezvoltate regiuni din Uniunea Europeană. Principalul instrument utilizat de Uniunea Europeană pentru a promova politicile de dezvoltare este reprezentat de fondurile structurale, care reprezintă contribuţii financiare, proporţionale a statelor membre, în concordanţă cu nivelul de dezvoltare economică. Fondurile structurale au apărut încă după Tratatul de la Roma, când a fost creat primul fond, Fondul Social European în 1958, urmat Fondul European de Orientare şi Garantare a Agriculturii, în 1962, ca rezultat al primelor politici sectoriale din agricultură şi transporturi. Prima criză energetică din 1974, care a generat o creştere a disparităţilor economice şi o creşterea a şomajului, subdezvoltarea cronică a unor regiuni şi prima lărgire a Uniunii au determinat crearea Fondului European de Dezvoltare Regională, în scopul finanţării proiectelor de infrastructură. Reglementările privind acest fond au fost revizuite după aderarea Greciei (1981) şi Spaniei şi Portugaliei (1986). Extinderea spre Sud a Uniunii Europene a mărit considerabil disparităţile regionale. De aceea în 1986-1987 au fost create Programele Integrate Mediteraneene pe o bază de 6 ani. În 1993, numărul fondurilor structurale a crescut la 4 prin crearea Instrumentului Financiar pentru Orientarea în domeniul Pescuitului ca o condiţie a integrării celor două ţări scandinave (Finlanda şi Suedia). Arhitectura Fondurilor Structurale se stabilizează în jurul semnării Tratatului de la Maastricht (1993), cele 4 fonduri structurale fiind corelate cu fondul de coeziune înfiinţat pentru a susţine protecţia mediului şi extinderea reţelelor de transport European către Grecia, Portugalia, Spania şi Irlanda. Pentru perioada de rogramare 2007-2013 numărul fondurilor va fi limitat la trei: Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune, comparativ cu actualele 6 fonduri existente. Prin comparaţie cu actualele programe finanţte prin mai multe fonduri, viitoarele inervenţii ale FEDR şi FSE vor viza doar un fond pe program, permiţând fiecăruia să finanţeze activităţi relative la capitalul uman şi fizic. Finanţarea acestor activităţi va fi limitată şi direct legată de domeniile de intervenţie ale fiecărui fond. Acest lucru va permite o simplificare cât şi o creştere a eficienţei la nivelul procesului de programare, astfel că Fondul de Coeziune şi Fondul European de Dezvoltare Regională vor urma un singur proces de programare în privinţa infrastructurii de transport şi de mediu La nivel funcţional, spre deosebire de Fondul de solidaritate şi Fondul de coeziune care funcţionează pe bază de proiecte, Fondurile Structurale, dată fiind amploarea lor - funcţionează pe bază de programe, acestea fiind la rândul lor structurate în funcţie de domeniile şi obiectivele prioritare ale politicii regionale. Fonduri de pre-aderare (PHARE, ISPA, SAPARD) Diferenţa dintre programele de finanţare: Phare , Ispa şi SAPARD : toate cele trei programe sunt instrumente de pre-aderare, prin care Uniunea Europeană sprijină ţările candidate în pregătirile de aderare. Diferenţele dintre aceste trei programe constau în faptul că ele se adresează unor grupuri de beneficiari diferite iar domeniile de referinţă sunt , de asemenea, diferite.

Programele Phare au ca principal beneficiar instituţiile administraţiei publice în vederea consolidării acestora pentru adoptarea şi implementarea aquis-ului comunitar. Totodată există şi programe Phare care se adresează întreprinderilor mici şi mijlocii sau organizaţiilor ne-guvernamentale. Programele ISPA finanţează în special proiecte din domeniul protecţiei mediului şi în domeniul transporturilor. În ambele domenii, programele urmăresc dezvoltarea infrastructurii, fie în reţelele de transporturi , fie pentru evacuarea apei sau depozitarea deşeurilor menajere din mediul urban. Programul SAPARD vizează problemele legate de agricultură şi dezvoltare rurală. Acest program preia 50% din costurile unei investiţii în agricultură, care trebuie să corespundă standardelor UE. PRINCIPII DE PROGRAMARE A FONDURILOR STRUCTURALE A. Complementaritate: acţiunile comunitare trebuie să fie complementare sau să contribuie la operaţiunile naţionale corespondente. B. Parteneriat: acţiunile Comunitare trebuie realizate printr-o strânsă consultare între Comisie şi Statele Membre, împreună cu autorităţi şi organisme numite de Statele Membre, cum ar fi autorităţi regionale şi locale, parteneri economici şi sociali. Parteneriatul trebuie să acopere pregătirea, finanţarea, monitorizarea şi evaluarea asistenţei financiare. Statele Membre trebuie să asigure asocierea partenerilor relevanţi la diferite stadii ale programării. C. Subsidiaritate: Fondurile Structurale nu sunt direct alocate proiectelor alese de Comisie. Principalele priorităţi ale programului de dezvoltare sunt definite de autorităţi naţionale/regionale în cooperare cu Comisia, dar alegerea proiectelor şi managementul lor sunt sub responsabilitatea exclusivă a autorităţilor naţionale şi regionale. D. Adiţionalitate: Ajutorul Comunitar nu poate înlocui cheltuieli structurale publice sau altele echivalente ale Statelor Membre. Bugetele Programului pot include atât fonduri UE cât şi fonduri naţionale din surse publice sau private. E. Compatibilitate: Operaţiunile finanţate de Fonduri Structurale trebuie să fie în conformitate cu prevederile Tratatului UE, precum şi cu politicile şi acţiunile UE, inclusiv regulile privind concurenţa, achiziţiile publice, protecţia mediului, eliminarea inegalităţilor, promovarea egalităţii între bărbaţi şi femei. F. Multianualitate: acţiunea comună a Comunităţii şi Statelor Membre trebuie să fie implementată pe o bază multianuală printr-un proces de organizare, luare de decizii şi finanţare bazat pe formularea de strategii integrate şi coerente multi-anuale şi definirea de obiective concrete. G. Concentrare: Fondurile Structurale sunt concentrate pe câteva obiective prioritare; de fapt, o mare parte a cestora acoperă un număr limitat de zone, care au nevoie de sprijin pentru dezvoltarea lor, iar resursele rămase sunt dedicate anumitor grupuri sociale care se confruntă cu dificultăţi în toată Uniunea Europeană, fără a satisface criterii geografice speciale. Fondurile Structurale sprijina: I. Regiuni defavorizate Regiuni a caror dezvoltare este ramasa in urma (zone Obiectiv 1): includ in principal regiuni cu un PIB pe locuitor care nu depaseste 75% din media comunitara, cu niveluri slabe de investitii, cu o rata a somajului mai inalta decat media, cu lipsa de servicii pentru populatie si afaceri, cu o slaba infrastructura de baza. Regiuni care se confrunta cu conversii (Obiectiv 2): includ zone cu patru dificultati principale: sectoare industriale sau de servicii care sunt subiect al restructurarii; disparitia activitatilor traditionale in zonele rurale; zone urbane in declin si dificultati in sectorul de pescuit. Regiuni al caror PIB pe locuitor este sub 90% din media Comunitatii: sunt eligibile pentru sprijinul Fondului de Coeziune.

II. Zone cu dezavantaje specifice Zone de granita, in care Interreg III, masura A, sprijina actiunile de cooperare cu zone transfrontaliere. Scopul este de a promova infiintarea de zone transfrontaliere cu activitate economica comuna si elaborarea de strategii comune pentru dezvoltare teritoriala. Zone urbane in declin, care primesc asistenta regionala prin Initiativa Comunitara Urban II, pentru introducerea de strategii inovative in vederea regenerarii economice si sociale. Zone rurale, unde Politica Agricola Comuna (CAP) finanteaza masuri de dezvoltare rurala in afara zonelor rurale eligibile sub Obiectivele 1 si 2. Acestea includ investitii in unitati agricole, in favoarea protectiei mediului inconjurator si pentru promovarea produselor locale. In plus, programul Leader + sprijina proiectele rurale inovative organizate de grupuri de populatie locala. Zone de pescuit, unde Politica de Pescuit Comuna – finantata de FIFG - este destinata sa indrume si sa urgenteze restructurarea in acest sector. Asistenta structurala comunitara incearca sa rationalizeze si sa modernizeze pescuitul in toate zonele relevante ale Uniunii, urmarind, printre altele, imbunatatirea calitatii produselor de pescuit. Cand aceste masuri se deruleaza in regiuni a caror dezvoltare este ramasa in urma, ele sunt incorporate in programele destinate Obiectivului 1. In alte zone ele fac parte din programe separate. III. Grupuri sociale vulnerabile Populatia care se confrunta cu dificultati pe piata muncii. Principalele grupuri sociale acoperite de Obiectivul 3 sunt tinerii si somerii pe termen lung, cei care sufera datorita excluderii sociale si muncitorii subcalificati. Aceste grupuri nu trebuie sa locuiasca in regiuni a caror dezvoltare este ramasa in urma sau in zone aflate in reconversie, ci pot fi asistati oriunde ar locui in Uniunea Europeana. In fiecare Stat Membru, Obiectivul 3 actioneaza ca un punct de referinta pentru toate masurile privind resursele umane, incluzand si ajustarea sistemelor si structurilor de educatie, instruire si angajare. Populatia discriminate si cu sanse inegale pe piata muncii. Unele grupuri sociale sunt in mod special slab pozitionate pe piata muncii, in principal datorita discriminarii si inegalitatilor cauzate de sex, rasa sau origine etnica, religie, handicap fizic sau mental, varsta sau orientare sexuala. Pentru combaterea excluderii, Uniunea furnizeaza suport pentru noi metode integrate propuse de parteneri publici, privati si asociati prin Initiativa Comunitara Equal. IV.Autoritati locale si regionale Toate autoritatile locale din Uniune pot beneficia de masurile de cooperare transnationala si interregionala cofinantate de Interreg III B si C. Masura B incearca sa imbunatateasca planificarea teritoriala a zonelor intinse, in timp ce masura C promoveaza cooperarea si schimburile de experienta intre cei implicati in proiecte de dezvoltare regionala si locala. Regiunile din Statele ne-Membre, in particular in acelea care au candidat pentru aderare, sunt invitate sa participe in aceste masuri de cooperare.

Fonduri Structurale: Domenii de intervenţie pe categorii şi sub-categorii 1. Sectorul Productiv 11 111 112 113 114 12 121 Agricultură Investiţii în loturile agricole Iniţierea activităţii tinerilor fermieri Formare profesională Îmbunătăţirea procesării şi marketing-ului produselor agricole Silvicultură Investiţii în păduri

122 123 124 125 126 127 128 13 1301 1302 1303 1304 1305 1306 1307 1308 1309 1310 1311 1312 1313 1314 14 141 142 143 144 145 146 147 15 151 152 153 154 155 16 161 162

Îmbunătăţirea recoltării/tăierii, procesării şi marketingului produselor forestiere Promovarea unor noi modalităţi de folosire şi marketing al produselor forestiere Înfiinţarea de asociaţii ale proprietarilor de păduri Refacerea potenţialului de producţie forestieră pierdut în urma dezastrelor naturale şi focului şi introducerea unor instrumente preventive adecvate Împădurirea terenurilor neagricole Îmbunătăţirea/păstrarea stabilităţii ecologice a pădurilor cu rol de protecţie Formare profesională Promovarea adaptării şi dezvoltării zonelor rurale Îmbunătăţiri funciare Reparcelare Înfiinţarea serviciilor de ajutor şi management al fermelor Marketing al produselor agricole de calitate Servicii de bază pentru economia şi populaţia rurală Renovarea şi dezvoltarea satelor şi protecţia şi conservarea moştenirii rurale Diversificarea activităţilor agricole şi a celor apropiate de agricultură, pentru asigurarea de activităţi multiple sau de venituri alternative Gospodărirea resurselor de apă pentru agricultură Dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii asociate dezvoltării agriculturii Încurajarea activităţilor turistice Încurajarea activităţilor meşteşugăreşti Conservarea mediului înconjurător asociată cu conservarea terenurilor, pădurilor şi peisajului, precum şi cu îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale animalelor Refacerea potenţialului de producţie agricolă pierdut în urma dezastrelor naturale şi introducerea unor instrumente preventive adecvate Inginerie financiară Pescuitul Restructurarea activităţii de pescuit Înnoirea şi modernizarea flotei de pescuit Procesarea, marketingul şi promovarea produselor piscicole Acvacultură Echiparea porturilor pescăreşti şi protejarea zonelor marine de coastă Măsuri socio-economice (inclusiv ajutoare pentru oprire temporară şi compensaţii pentru restricţii tehnice) Acţiuni ale pescarilor de profesie (inclusiv formare profesională, pescuit pe coastă la scară redusă) Sprijinirea marilor afaceri Investiţii în capital fizic (utilaje şi echipamente, co-finanţare a ajutoarelor de stat) Tehnologii nepoluante şi neagresive, tehnologii curate şi economice din domeniul energiei Servicii de consultanţă în afaceri (inclusiv internaţionalizare, export şi gestionarea problemelor mediului, achiziţie de tehnologii) Servicii pentru factorii interesaţi/implicaţi (de sănătate şi de siguranţă, asigurarea îngrijirii persoanelor dependente) Inginerie financiară Sprijinirea sectorului IMM şi meşteşugăresc Investiţii în capital fizic (utilaje şi echipamente, co-finanţare a ajutoarelor de stat) Tehnologii nepoluante şi neagresive, tehnologii curate şi economice din domeniul energeiei

163 164 165 166 167 17 171 172 173 174 18 181 182 183 184

Servicii de consultanţă în afaceri (informaţii, planificarea afacerilor, servicii de consultanţă, marketing, management, design, internaţionalizare, export, management al problemelor de mediu, achiziţionare de tehnologii) Servicii pentru participare în afaceri (spaţii pentru desfăşurarea afacerilor, incubatoare de afaceri, servicii de stimulare, promovare, crearea de reţele de comunicare, conferinţe, târguri) Inginerie financiară Servicii în sprijinul economiei sociale (asigurarea îngrijirii persoanelor dependente, servicii de sănătate şi siguranţă, activităţi culturale) Formare profesională Turism Investiţii fizice (centre de informare, cazare, servire, facilităţi) Investiţii de altă natură decât cele fizice (dezvoltarea şi oferirea de servicii turistice, activităţi sportive, culturale şi de ocupare a timpului liber, tradiţie) Servicii de participare pentru sectorul turistic (inclusiv activităţi promoţionale, crearea de reţele de comunicare/de contacte, conferinţe, târguri) Formare profesională Cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare Proiecte de cercetare efectuate în universităţi şi institute de cercetare Transferuri de inovare şi tehnologie, înfiinţarea de reţele de comunicare/de contacte şi parteneriate între companii şi/sau institute de cercetare Infrastructura pentru cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare Pregătire pentru cercetători

2. Resurse Umane 21 22 23 24 25 Politica pieţei muncii Integrarea socială Dezvoltarea formării educaţionale şi profesionale (persoane şi firme) Flexibilitatea forţei de muncă, activităţi antreprenoriale, tehnologii de inovare, informare şi comunicare (persoane şi firme) Acţiuni pe piaţa muncii în avantajul femeilor 3. Infrastructura de Bază 31 311 312 313 314 315 316 317 318 319 32 321 322 323 Infrastructura de transport Cale ferată Drumuri Autostrăzi Aeroporturi Porturi Canale navigabile Transport urban Transport multi-modal Sisteme inteligente de transport Infrastructura pentru telecomunicaţii şi societatea informaţională Infrastructura de bază Tehnologia Informaţiei şi Comunicării (inclusiv măsuri de securitate şi transmisie sigură) Servicii şi aplicaţii pentru cetăţeni (sănătate, administraţie, educaţie)

324 33 331 332 333 34 341 342 343 344 345 35 351 352 353 354 36

Servicii şi aplicaţii pentru IMM-uri (comerţ şi tranzacţii electronice, educaţie şi formare, crearea de reţele de comunicare/de contacte) Infrastructura în sectorul energetic (producţie, distribuţie) Electricitate, gaze naturale, petrol, carburant solid Surse regenerabile de energie (energia solară, energia eoliană, hidro-electricitatea, biomasa) Eficienţa energetică, co-generare, control energetic Infrastructura de mediu (inclusiv apa) Aer Zgomot Deşeuri urbane şi industriale (inclusiv deşeuri sanitare şi periculoase) Apa potabilă (colectare, depozitare, tratare şi distribuţie) Canalizare şi purificare Planificare şi reabilitare Modernizarea şi reabilitarea siturilor industriale şi militare Reabilitarea zonelor urbane Protejarea, îmbunătăţirea şi regenerarea mediului natural Menţinerea şi restaurarea patrimoniului cultural Infrastructura socială şi sănătatea publică

4. Diverse 41 411 412 413 414
415

Asistenţă tehnică şi acţiuni inovative (FEDR, FSE, FEOGA, IFOP) Pregătire, implementare, monitorizare, publicitate Evaluare Studii Acţiuni inovative Informarea publiculuiFonduri Structurale: Domenii de intervenţie pe categorii şi sub-categorii

2. Sectorul Productiv 11 111 112 113 114 12 121 122 123 124 125 126 127 128 13 Agricultură Investiţii în loturile agricole Iniţierea activităţii tinerilor fermieri Formare profesională Îmbunătăţirea procesării şi marketing-ului produselor agricole Silvicultură Investiţii în păduri Îmbunătăţirea recoltării/tăierii, procesării şi marketingului produselor forestiere Promovarea unor noi modalităţi de folosire şi marketing al produselor forestiere Înfiinţarea de asociaţii ale proprietarilor de păduri Refacerea potenţialului de producţie forestieră pierdut în urma dezastrelor naturale şi focului şi introducerea unor instrumente preventive adecvate Împădurirea terenurilor neagricole Îmbunătăţirea/păstrarea stabilităţii ecologice a pădurilor cu rol de protecţie Formare profesională Promovarea adaptării şi dezvoltării zonelor rurale

1301 1302 1303 1304 1305 1306 1307 1308 1309 1310 1311 1312 1313 1314 14 141 142 143 144 145 146 147 15 151 152 153 154 155 16 161 162 163 164 165 166 167

Îmbunătăţiri funciare Reparcelare Înfiinţarea serviciilor de ajutor şi management al fermelor Marketing al produselor agricole de calitate Servicii de bază pentru economia şi populaţia rurală Renovarea şi dezvoltarea satelor şi protecţia şi conservarea moştenirii rurale Diversificarea activităţilor agricole şi a celor apropiate de agricultură, pentru asigurarea de activităţi multiple sau de venituri alternative Gospodărirea resurselor de apă pentru agricultură Dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii asociate dezvoltării agriculturii Încurajarea activităţilor turistice Încurajarea activităţilor meşteşugăreşti Conservarea mediului înconjurător asociată cu conservarea terenurilor, pădurilor şi peisajului, precum şi cu îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale animalelor Refacerea potenţialului de producţie agricolă pierdut în urma dezastrelor naturale şi introducerea unor instrumente preventive adecvate Inginerie financiară Pescuitul Restructurarea activităţii de pescuit Înnoirea şi modernizarea flotei de pescuit Procesarea, marketingul şi promovarea produselor piscicole Acvacultură Echiparea porturilor pescăreşti şi protejarea zonelor marine de coastă Măsuri socio-economice (inclusiv ajutoare pentru oprire temporară şi compensaţii pentru restricţii tehnice) Acţiuni ale pescarilor de profesie (inclusiv formare profesională, pescuit pe coastă la scară redusă) Sprijinirea marilor afaceri Investiţii în capital fizic (utilaje şi echipamente, co-finanţare a ajutoarelor de stat) Tehnologii nepoluante şi neagresive, tehnologii curate şi economice din domeniul energiei Servicii de consultanţă în afaceri (inclusiv internaţionalizare, export şi gestionarea problemelor mediului, achiziţie de tehnologii) Servicii pentru factorii interesaţi/implicaţi (de sănătate şi de siguranţă, asigurarea îngrijirii persoanelor dependente) Inginerie financiară Sprijinirea sectorului IMM şi meşteşugăresc Investiţii în capital fizic (utilaje şi echipamente, co-finanţare a ajutoarelor de stat) Tehnologii nepoluante şi neagresive, tehnologii curate şi economice din domeniul energeiei Servicii de consultanţă în afaceri (informaţii, planificarea afacerilor, servicii de consultanţă, marketing, management, design, internaţionalizare, export, management al problemelor de mediu, achiziţionare de tehnologii) Servicii pentru participare în afaceri (spaţii pentru desfăşurarea afacerilor, incubatoare de afaceri, servicii de stimulare, promovare, crearea de reţele de comunicare, conferinţe, târguri) Inginerie financiară Servicii în sprijinul economiei sociale (asigurarea îngrijirii persoanelor dependente, servicii de sănătate şi siguranţă, activităţi culturale) Formare profesională

17 171 172 173 174 18 181 182 183 184

Turism Investiţii fizice (centre de informare, cazare, servire, facilităţi) Investiţii de altă natură decât cele fizice (dezvoltarea şi oferirea de servicii turistice, activităţi sportive, culturale şi de ocupare a timpului liber, tradiţie) Servicii de participare pentru sectorul turistic (inclusiv activităţi promoţionale, crearea de reţele de comunicare/de contacte, conferinţe, târguri) Formare profesională Cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare Proiecte de cercetare efectuate în universităţi şi institute de cercetare Transferuri de inovare şi tehnologie, înfiinţarea de reţele de comunicare/de contacte şi parteneriate între companii şi/sau institute de cercetare Infrastructura pentru cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare Pregătire pentru cercetători

3. Resurse Umane 21 22 23 24 25 Politica pieţei muncii Integrarea socială Dezvoltarea formării educaţionale şi profesionale (persoane şi firme) Flexibilitatea forţei de muncă, activităţi antreprenoriale, tehnologii de inovare, informare şi comunicare (persoane şi firme) Acţiuni pe piaţa muncii în avantajul femeilor 4. Infrastructura de Bază 31 311 312 313 314 315 316 317 318 319 32 321 322 323 324 33 331 332 333 34 341 342 Infrastructura de transport Cale ferată Drumuri Autostrăzi Aeroporturi Porturi Canale navigabile Transport urban Transport multi-modal Sisteme inteligente de transport Infrastructura pentru telecomunicaţii şi societatea informaţională Infrastructura de bază Tehnologia Informaţiei şi Comunicării (inclusiv măsuri de securitate şi transmisie sigură) Servicii şi aplicaţii pentru cetăţeni (sănătate, administraţie, educaţie) Servicii şi aplicaţii pentru IMM-uri (comerţ şi tranzacţii electronice, educaţie şi formare, crearea de reţele de comunicare/de contacte) Infrastructura în sectorul energetic (producţie, distribuţie) Electricitate, gaze naturale, petrol, carburant solid Surse regenerabile de energie (energia solară, energia eoliană, hidro-electricitatea, biomasa) Eficienţa energetică, co-generare, control energetic Infrastructura de mediu (inclusiv apa) Aer Zgomot

343 344 345 35 351 352 353 354 36

Deşeuri urbane şi industriale (inclusiv deşeuri sanitare şi periculoase) Apa potabilă (colectare, depozitare, tratare şi distribuţie) Canalizare şi purificare Planificare şi reabilitare Modernizarea şi reabilitarea siturilor industriale şi militare Reabilitarea zonelor urbane Protejarea, îmbunătăţirea şi regenerarea mediului natural Menţinerea şi restaurarea patrimoniului cultural Infrastructura socială şi sănătatea publică

5. Diverse 41 411 412 413 414
415

Asistenţă tehnică şi acţiuni inovative (FEDR, FSE, FEOGA, IFOP) Pregătire, implementare, monitorizare, publicitate Evaluare Studii Acţiuni inovative
Informarea publicului

Principiile generale privind folosirea Fondurilor Structurale Începând cu 1999, Fondurile Structurale sunt subordonate unui număr de 4 principii majore care asigură clarificarea misiunilor, raţionalizarea misiunii lor, organizarea unei relative coordonări care să ofere o mai mare coerenţă sprijinului comunitar. Principiul concentrării nu se mai regăseşte în mod explicit, fiind însă principiul director al reformei. Astfel, dacă pentru perioada 1994-1999 principiile operaţionale erau: parteneriatul, programarea şi coerenţa internă, adiţionalitatea (sau coerenţa externă) şi concentrarea, în noua variantă reprezentată de Agenda 2000, acestea au devenit: 1) principiul programării, 2) principiul parteneriatului, 3) principiul adiţionalităţii, 4) principiul monitorizării, controlului şi evaluării. 5) subsidiaritatea Reforma din 1999 nu este neapărat una de substanţă cât una de orientare fiind promovate simplificarea şi descentralizarea managementului fondurilor structurale, printr-o împărţire mai clară a responsabilităţilor şi o întărire a principiului general al subsidiarităţii – ceea ce înseamnă creşterea rolului autorităţilor naţionale şi locale în implementarea programelor Fondurilor structurale. PROCESUL DE PROGRAMARE SAU PRINCIPIUL PROGRAMARII La începutul fiecărei perioade de programare (cadru financiar multianual pe o perioadă de 7 ani), Uniunea Europeana decide asupra bugetului dedicat Instrumentelor Structurale şi defineşte regulile de bază care se aplica în utilizarea lor.

Bugetul este împărţit pe State Membre şi Obiective de intervenţie; zonele care pot beneficia de finanţare din Fonduri Structurale sunt definite de Comisie în acord cu Statul Membru implicat. Comisia propune orientări tematice comune pentru toate Statele Membre. Ca urmare a acestor decizii UE, fiecare Stat Membru – cu implicarea actorilor economici şi sociali relevanţi – stabileşte propriile obiective strategice de dezvoltare pentru a căror realizare se elaborează un Plan Naţional de Dezvoltare (PND). Astfel, într-o primă etapă, statele membre vor înainta Comisiei Europene planuri naţionale de dezvoltare şi conversie bazate pe priorităţile naţionale şi regionale şi care vor conţine:  Analiza situaţiei economice şi sociale (inclusiv analiză de tip SWOT);  Priorităţile de dezvoltare pe perioada de programare;  Strategia pentru realizarea priorităţilor stabilite;  Programarea financiară multianuală;

 Prezentarea mecanismelor de implementare a PND;
 Descrierea cadrului partenerial pentru elaborarea PND Statul Membru şi Comisia Europeană discută asupra conţinutului Planului Naţional de Dezvoltare şi, pe baza acestuia, definesc cea mai adecvată repartizare a fondurilor naţionale şi comunitare necesare implementării lui. Documentul rezultat este Cadrul de Sprijin Comunitar (CSC).Prin urmare in etapa următoare Statul Membru trebuie să înainteze Comisiei aşa-numitele documente de programare, documente realizate conform criteriilor trasate de aceasta şi care pot fi de două tipuri: Documente Cadru de Sprijin Comunitar (DCSC) – care sunt apoi transpuse în Programe Operaţionale (PO), sau Documente Unice de Programare (DUP), diferenţa fiind dată de amploarea lor şi nu de natura acestora (cum se poate observa în tabelul următor). DCSC (PO) - transpus într-o serie de programe operaţionale - aprobat de Comisia Europeană, de comun acord cu Statul Membru aferent - conţine: strategia şi priorităţile de acţiune ale ambelor părţi, obiectivele lor specifice, contribuţia financiară din partea Fondurilor structurale şi alte resurse financiare DUP (sub 1 mlrd. EURO) - un singur document - aprobat de Comisia Europeană - conţine: informaţii cuprinse in DCSC şi planul operaţional (priorităţile programului, scurtă descriere a măsurilor propuse şi un plan financiar orientativ)

Ca pas următor, între Statul Membru şi Comisia Europeană are loc un proces de negociere pe baza documentelor de programare proces care se finalizează cu alocarea orientativă a fondurilor structurale pentru fiecare stat în parte. 2) Principiul parteneriatului presupune o strânsă colaborare între Comisia Europeană şi autorităţile naţionale, regionale şi locale, parteneri economici şi sociali şi alte organisme competente ale Statului Membru, în special prin implicarea acestora în toate etapele FS – de la elaborarea şi aprobarea planurilor de dezvoltare la implementarea şi monitorizarea acestora. Acest principiu subliniază gradul de descentralizare ce caracterizează întreaga politică regională şi aplicabilitatea subsidiarităţii.

3) Principiul adiţionalităţii are în vedere faptul că ajutorul structural al Uniunii Europene, trebuie să fie adiţional şi să nu înlocuiască resursele angajate de autorităţile naţionale, regionale sau locale, în scopul dezvoltării regiunilor şi pieţei muncii. Ajutorul structural reprezintă efectiv o valoare adăugată pentru teritoriile eligibile, iar statele membre sunt obligate să-şi menţină angajamentele financiare la acelaşi nivel la care se aflau la începutul perioadei de programare. 4) Principiul monitorizării, evaluării şi controlului este elementul de noutate adus de reforma din 1999 în domeniul fondurilor structurale. Astfel, conform noului regulament, SM au atribuţii administrative şi au obligaţia de a desemna: • o autoritate naţională corespunzătoare fiecărui program al fondurilor structurale ce acoperă aspecte legate de implementarea, administrarea corectă şi eficacitatea programului respectiv, cum ar fi: colectarea de informaţii statistice şi financiare, pregătirea şi transmiterea de rapoarte către Comisie, organizarea de evaluări intermediare, etc. • comitete de monitorizare, care sunt conduse de un reprezentant al autorităţii naţionale de implementare şi vin în completarea activităţilor acestora prin asigurarea calităţii şi eficienţei în implementarea măsurilor structurale. Tot sub incidenţa acestui principiu intră şi modalităţile de plată şi control financiar, ceea ce înseamnă că fiecare Stat Membru are obligaţia de a desemna, pe lângă autoritatea naţională de gestionare corespunzătoare fiecărui program, şi o autoritate de plăţi („paying authority”). Aceasta funcţionează ca intermediar între Comisie şi ultimii beneficiari şi, împreună cu autoritatea naţională, asigură respectarea regulilor de utilizare a finanţării comunitare de către aceştia. Controale ad-hoc şi audituri financiare sunt efectuate regulat de Comisia Europeană, în mod aleatoriu şi în limita a 5% din bugetul fiecărui program. 5) Subsidiaritatea care a fost stabilită prin Tratatul de la Maastricht. În termeni generali, acest lucru înseamnă că o autoritate superioară nu va putea să acţioneze dacă un obiectiv este atins în mod satisfăcător la un nivel inferior. O consecinţă a acestui lucru este că rămâne la latitudinea autorităţilor de management desemnate de către statele membre să selecţioneze proiectele ce vor primi finanţare şi să supra vegheze implementarea lor;

Obiectivele Fondurilor Structurale Trasează liniile de acţiune ale fondurilor structurale şi sunt specifice fiecărei perioade de programare a acestora şi se stabilesc în funcţie de principalele priorităţi identificate în vederea reducerii discrepanţelor economice şi sociale la nivel comunitar. Astfel, ele apar sub denumirea de obiective prioritare şi trimit în mod direct la sectoarele ce necesită intervenţie structurală. Au fost identificate următoarele 3 priorităţi: 1) competitivitatea regională,

2) coeziunea economică şi socială, 3) dezvoltarea zonelor urbane şi rurale (inclusiv a celor dependente de pescuit), care au generat obiectivele prioritare corespunzătoare, în timp ce etapa 1993-1999 a avut 6 obiective prioritare. Astfel, obiectivele perioadei 2000-2006 sunt: • Obiectivul 1 (teritorial): dezvoltarea regiunilor rămase în urmă; • Obiectivul 2 (teritorial): reconversia economică şi socială a regiunilor cu dificultăţi structurale; • Obiectivul 3 (tematic): dezvoltarea resurselor umane.

Din 2007 va avea loc concetrarea asupra a trei Obiective Comunitare 1. Convergenţa Obiectivul convergenţă vizează Statele Membre mai puţin dezvoltate.Propune reducerea disparităţilor dintre nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni, regiunile cele mai defavorizate sau insulelor, incluzând zonele rurale. Acest obiectiv, priveşte, în primul rând, acele regiuni, a căror PIB este mai mic de 75 % din media comunitară. Programele vor fi susţinute de resursele financiare ale Fondului Eduropean de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune, în conciordanţă cu principiile enunţate de tratat. Fondul de Coeziune se va aplica Statelor Membre cu un PIB sub 90% din media comunitară. 2. Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă Din puctul de vedere al alocării resurselor se disting 2 grupuri de regiuni: Regiunile actuale eligibile pentru obiectivul 1 neîndeplinind criteriile pentru prioritatea convergenţă, chiar în absenţa efectului statistic al lărgirii, asemenea regiuni vor beneficia de suport pe bază trasnaţională; Toate celellate regiuni care nu sunt acoperite nici de porgramele de convergenţă, nici de suportul menţionat anterior. Cât priveşte programele operaţionale finanţate prin FSE, acestea se vor axa pe obiectivele stipulate în Strategia europeană de ocupare a forţei de muncă. 3. Cooperare Teritorială europeană Construit pe experineţa prezentei iniţiative comunitare Interreg, Comisia a propus crearea unui nou obiectiv dedicat unei mai bune integrări a teritoriului Uniunii Europene prin susţinerea Cooperării între diferitele sale componente trasnfrontalier, trabsnaţional şi interregoinal. Acţiunile vor fi finanţate prin FEDR şi se vor axa pe programe integrate administrate de o singură autoritate. Toate regiunile de-a lungul graniţelor interne, cât şi a graniţelor externe vor fi eligibile pentru

cooperarea transfrontalieră. Scopul acestor acţiuni va fi promovarea soluţiilor comune la probleme comune între autorităţile vecine. Descrierea Fondurilor Structurale Obiectivele enunţate anterior reprezintă cadrul operaţional al politicii regionale în Uniunea Europeană, în timp ce Fondurile Structurale reprezintă, alături de Fondul de solidaritate, Fondul de coeziune Banca Europeană de Investiţii, cea mai importantă parte a instrumentelor financiare ce servesc în implementarea acestora. Fondurile structurale sunt în număr de patru (Fondul European de Dezvoltare Regională FEDR, Fondul Social European FSE, Fondul European de Orientare şi Garantare a Agriculturii FEOGA şi Instrumentul Financiar pentru Orientarea Pescuitului IFOP, la acestea se adaugã Fondul de Coeziune, creat în 1993.) fiecare putând finanţa mai multe obiective, după cum urmează: Finanţarea se face, în cea mai mare parte, sub forma unui ajutor nerambursabil (şi mai puţin ca ajutor rambursabil, ex: subvenţionarea ratelor dobânzilor, garanţii etc.) şi respectând anumite plafoane.

Beneficiarii acestui program vor fi IMM-urile, administratia publica si ONG-urile, iar autoritatea desemnata sa implementeze masurile cuprinse in programele operationale si sa asigure realizarea proiectelor finantate din fondul de coeziune pe domeniul IT este Organismul Intermediar pentru Promovarea Societatii Informationale (OIPSI) infiintat in cadrul MCTI. In atributiile acestuia intra atat contractarea proiectelor, monitorizarea si evaluarea lor, cat si managementul financiar si activitatea de control. Strategia pentru cresterea performantelor administratiei si ale sectorului privat cuprinde trei piloni principali si anume sustinerea folosirii tehnologiei informationale, dezvoltarea si cresterea eficientei serviciilor publice electronice moderne e-guvernare, e-educatie, esanatate precum si dezvoltarea e-economiei. Sunt incluse aici operatiuni specifice precum conectarea la internet a IMM-urilor, construirea de telecentre in zonele defavorizate, realizarea portalurilor e-sanatate si e-learning, sustinerea aplicatiilor electronice pentru afaceri, introducerea sistemelor electronice de licitatie, cresterea gradului de siguranta a tranzactiilor electronice. OIPSI va publica Ghidul beneficiarului in perioada urmatoare, dar inainte de deschiderea licitatiei pentru proiecte.
Fondul European de Invesþiþii Creat în iunie 1994, în urma unei decizii a Consiliului European de la Edinburg, din decembrie 1992, acest fond este o iniþiativã menitã sã reducã ºomajul ºi sã relanseze creºterea economicã în þãrile UE. Este gestionat de cãtre Comisia Europeanã, dispune de un capital de douã miliarde Euro ºi acþioneazã pentru încurajarea dezvoltãrii reþelelor transeuropene ºi a întreprinderilor mici ºi mijlocii prin garantarea unor împrumuturi pe care acestea le contracteazã. Fondul de coeziune Fondul de coeziune a fost creat în 1993 pentru finanþarea unor proiecte în domeniile protecþiei mediului ºi dezvoltãrii reþelelor de transporturi într-un numãr de patru þãri comunitare considerate cele mai sãrace din UE: Spania, Portugalia, Irlanda ºi Grecia. Obiectivul sãu îl constituie reducerea disparitãþilor între economiile statelor membre ale Uniunii, iar anvelopa financiarã pentru perioada 1993-1999 s-a ridicat la 15,1 miliarde Euro, din care 2,6 miliarde Euro în 1999.

Fondul European de Dezvoltare Regională Fondul European de Dezvoltare Regională a fost înfiinţat în 1975 şi are cea mai mare pondere în cadrul fondurilor structurale FEDR se adresează unui spectru larg de domenii de dezvoltare: transport, tehnologia comunicaţiei, energie, mediu, cercetare şi inovare, infrastructură socială, instruire, reabilitare urbană şi conversia zonelor industriale, dezvoltare rurală, industria de pescuit, turism şi cultură. FEDR susţine financiar programele de dezvoltare regională (PDR), respectiv Programele Operaţionale Regionale (POR). Pentru perioada 2007-2013 FEDR se axează pe un număr limitat de obiective tematice. Tipul acţiunilor de finanţat vor fi în concordanţă cu obiectivele Convergenţă, Competitivitate Regională şi ocuparea forţei de muncă şi Cooperare teritorială europeană pe care FEDR le va finanţa. FEDR va contribui, prin finanţare la: 1. investiţii productive; 2. infrastructură; 3. alte inţiative de dezvoltare 4. asistenţă tehnică În cadrul obiectivului convergenţă, FEDR trebuie să se axeze pe susţinerea dezvoltării regionale şi locale integrate în următoarele domenii: a) cercetare şi dezvoltare economică b) societatea informaţiei c) mediu, incluzând investiţii în protecţia mediului d) prevenirea riscurilor naturale şi tehnologice; e) turism, inclusiv promovarea aşezămintelor culturale şi naturale; f) investiţii în trasport, incluzând reţelele trans-europene; g) energie; h) educaţie; i) j) sănătate investiţii directe în IMM-uri;

Sub obiectivul Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă, FEDR trebuie să se axeze, în contextul dezvoltării durabile pe următoarele priorităţi: 1) inovaţie şi economia bazată pe cunoaştere, prin suportul în conceperea şi implementarea strategiilor regionale de inovare; 2) mediu şi prevenirea riscurilor; 3) accesul la trasport şi comunicaţii în afara centrelor urbane mari.

Sub obiectivul Cooperare teritorială europeană, FEDR, îşi va concentra asistenţa pe: 1) dezvoltarea activităţilor economice şi sociale transfrontaliere prin strategii comune pentru dezvoltare teritorială durabilă; 2) stabilirea şi dezvoltarea cooperării transnaţionale, incluzând cooperare bilaterală între regiunile maritime; 3) întărirea politicii regionale prin promovarea reţelelor şi schimburilor de experienţă între autorităţile locale şi regionale

Fondul Social European Fondul Social European (FSE), înfiinţat prin Tratatul de la Roma, reprezintă principalul instrument financiar al politicii sociale europene. În particular, FSE constituie instrumentul de implementare a Strategiei europene de ocupare şi finanţează trei tipuri de acţiuni: formarea profesională, reconversia profesională şi măsuri ce duc la crearea de locuri de muncăTipurile de măsuri astfel finanţate au în vedere (conf. reglementării Parlamentului European şi Consiliului nr. 1784 /1999): • reintegrarea profesională a şomerilor pe termen lung; • integrarea profesională a şomerilor tineri; • integrarea profesională a persoanelor excluse de pe piaţa muncii; • promovarea egalităţii de şanse în accesul la piaţa muncii; • acţiuni specifice de îmbunătăţire a accesului femeilor la piaţa muncii; • îmbunătăţirea sistemelor de educaţie şi formare; • concentrarea de potenţial uman în domeniile cercetării şi dezvoltării. Propunerea privind cadrul de acţiune pe perioada 2007-2013 a Fondului Social European, sub ambele obiective, cel de Convergenta si de Competitivitatea regională şi ocuparea forţei de muncă, Fondul Social European va acorda suport în scopul anticipării şi managerierii schimărilor sociale şi economice. În cadrul obiectivelor de convergenţă şi competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă, FSE va susţine acţiuni sub următoarele priorităţi: 1) creşterea adaptibilităţii muncitorilor şi întreprinderilor, în particular prin promovarea: a) creşterii investiţiilor în resurse umane; b) anticiparea şi managementul pozitiv al schimbărilor economice; 2) creşterea accesului pe piaţa forţei de muncă, prin: a) modernizarea şi întărirea instituţiilor de pe piaţa forţei de muncă; b) implementarea unor măsuri active de prevenire, asigurând identificare timpurie a nevoilor şi suport individualizat; c) acţiuni specifice de creştere a angajării în rândul femeilor, în scopul reducerii segrgaţiei de gen pe piaţa forţei de muncă;

d) acţiuni specifice pentru întărirea integrării sociale a imigranţilor şi întărirea ocupării acestora în piaţa forţei de muncă; 3) întărirea incluziunii sociale a persoanelor dezavantajate şi combaterea discriminării prin: a) soluţii pentru integrarea în piaţa forţei de muncă a persoanelor dezavantajate; b) diversitate la locul de muncă combaterea discriminării în accesul pe piaţa forţei de muncă.

Fondul European de Orientare şi Garantare pentru Agricultură Considerat ca condiţie esenţială în realizarea şi menţinerea unui spaţiu integrat, solidaritatea financiară a constat, în sfera Politicii Agricole Comune, în gestionarea şi suportarea în comun a cheltuielilor aferente. Ca instrument, Consiliul a decis în 1962 constituirea unui fond unic: Fondul European de Orientare şi Garantare a Agriculturii FEOGA. Conceput ca un simplu capitol în bugetul comunitar, fondul este lipsit de o structură administrativă proprie şi acţionează la nivelul statelor membre indirect, prin intermediul unor organisme naţionale. Gestiunea comună este asigurată prin intermediul Comisiei care însă, pentru acţiunile structurale, are nevoie de avizul Comitetului pentru Structurile Agricole şi Dezvoltare Rurală, iar pentru problemele financiare de avizul Comitetului FEOGA, format din reprezentaţii statelor membre. FEOGA sprijină dezvoltarea regiunilor rurale şi îmbunătăţirea structurilor agricole, fiind structurat în două secţiuni: Secţiunea de orientare: finanţează scheme de raţionalizare, modernizare şi ajustare structurală a sectorului agricol din zonele rurale. Secţiunea de garantare: finanţează măsuri de organizare comună a pieţelor şi de susţinere a preţurilor produselor agricole; secţiunea de orientare acţionează ca fond structural propriu-zis şi are următoarele domenii de intervenţie: • investiţii în asociaţiile agricole (în vederea modernizării, reducerii costurilor de producţie, asigurarea calităţii produselor, protejării mediului, etc.), • sprijinirea tinerilor agricultori şi a formării profesionale în domeniu • sprijinirea pensionării înainte de vârsta limită • sprijinirea zonelor mai puţin favorizate, • măsuri protecţie a mediului în interacţiunea cu agricultura (inclusiv de conservare a peisajului rural) • procesarea şi promovarea pe piaţă a produselor agricole, • dezvoltarea şi utilizarea optimă a pădurilor, • dezvoltarea zonelor rurale prin furnizarea de servicii, sprijinirea economiilor locale, încurajarea agro-turismului şi a activităţilor meşteşugăreşti, etc.

Instrumentul Financiar de Orientare în domeniul Pescuitului

A fost creat în 1994, prin gruparea tuturor instrumentelor comunitare privind pescuitul Obiectivele IFOP au în vedere: • contribuţia la realizarea unui echilibru de durată între resursele piscicole şi exploatarea lor, • întărirea competitivităţii si dezvoltarea unor activităţi de afaceri viabile în industria pescuitului, • îmbunătăţirea ofertei de piaţă şi a valorii adăugate a produselor piscicole şi de acvacultură, • sprijinirea revitalizării zonelor dependente de pescuit şi acvacultură. Fondul se referă si la regulile de reînnoire a flotelor de pescuit şi introducerea de condiţii privind crearea de întreprinderi mixte, cu scopul de a preveni pescuitul în exces, măsurile privind investiţiile în industria de prelucrare şi piscicultură, precum: construcţia, lărgirea şi modernizarea fabricilor pentru prelucrarea peştelui şi a fermelor de peşte.

Managementul şi monitorizarea programelor finanţate din Fondurile Structurale Deşi Fondurile Structurale sunt susţinute din bugetul Comunităţii, modalitatea în care sunt cheltuite se bazează pe un sistem de responsabilitate comună între Comisia Europeană şi guvernele statelor membre. Comisia negociază şi aprobă elaborarea programelor propuse de către statele membre şi alocă resursele. Statele membre şi regiunile lor administrează programele, le implementează prin selecţia de proiecte, pe care le controlează şi le evaluează. Comisia este implicată în monitorizarea programelor, face angajamente de plată şi plăteşte cheltuielile aprobate şi verifică sistemele de control care au fost instituite. Acest sistem de administrare al fondurilor comunitare se bazează pe principiile subsidiarităţii şi parteneriatului, cu scopul de a furniza o asistenţă promptă şi eficientă. Managementul programelor implică o serie de aspecte precum: • • • • • tipuri şi planuri de finanţare; eligibilitate şi cofinanţare; responsabilităţi instituţionale; alocarea fondurilor europene; sisteme de control.

Tipuri şi planuri de Finanţare Cheltuielile din fondurile structurale sunt programate prin trei tipuri de documente: DCSC (Documente Cadru de Sprijin Comunitar), DUP (Documente Unice de Programare) şi PO (Programe Operaţionale). Termenul "program" se referă în general la Documentele Unice de Programare (DUP) şi la Programele Operaţionale (PO) întocmite de către autorităţile naţionale şi regionale şi aprobate de

către Comisie. Un PO poate fi luat în considerare însă, numai în legătură cu Documentul Cadru de Sprijin Comunitar (DCSC) Cele două sisteme de programare: 1. DSC şi PO au în general legătura cu o ţară, sau un grup de regiuni dintr-o ţară, DSC descrie contextul social şi economic al ţării sau regiunilor acoperite de către Fondurile Structurale, Programele Operaţionale descriu priorităţile unui DCSC pentru o regiune specifică sau un anumit sector de dezvoltare (transport, educaţie, sprijin pentru afaceri, etc.). 2. DUP conţine aspecte atât din DCSC cât şi din PO. În majoritatea cazurilor DUP implică asistenţă cofinanţată din Fondurile Structurale de până la 1 miliard de Euro. În timp ce priorităţile largi ale unui program sunt identificate în cooperare cu Comisia din Bruxelles, alegerea măsurilor şi proiectelor este responsabilitatea statelor membre. Programul Complement (PC) descrie în detaliu măsurile deja indicate şi rezumate în cadrul programului.
Structura de programare a FEDR în arii Obiectiv 1

Structura de programare a FEDR în arii Obiectiv 2 şi pentru Iniţiative Comunitare

Un buget precis este stabilit pentru fiecare măsură, pe care managerii programelor îl au la dispoziţie pentru a finanţa proiectele individuale. Programul complement este adoptat de către autoritatea de management desemnată de către Stat, după consultarea partenerilor implicaţi. Acesta este documentul prin care se specifică modalitatea în care se vor distribui fondurile disponibile, pe măsuri şi beneficiarilor finali. Eligibilitatea şi ratele de cofinanţare Anumite tipuri de scheme nu sunt eligibile pentru finanţarea comunitară. În plus, orice cheltuială efectuată înainte de data primirii cererii de asistenţă de către Comisie nu poate beneficia de sprijinul comunitar. Acelaşi lucru se aplică şi cheltuielilor efectuate după data finală pentru eligibilitate stabilită în decizia iniţială privind contribuţia FS. Nivelul contribuţiei Fondului Structural nu este acelaşi pentru toate regiunile. Nu este acelaşi nici măcar pentru toate măsurile din cadrul unui singur program. Nivelul contribuţiei variază mai întâi conform regiunii în care se derulează proiectul şi mai ales conform specificului obiectivului prioritar finanţat prin Fondul Structural respectiv. Contribuţia SM Principii după care se stabileşte contribuţia: a) gravitatea problemei specifice, de natură economică, socială, teritorială b) importanţa fiecărei prirităţi pentru priorităţile Comunităţii; c) protecţia mediului; d) rata mobilizării finanţării private, în particular sub aspectul parteneriatului public-privat în domeniile vizate. Comtribuţia Fondurilor 1. în adoptarea unui program operaţional trebuie fixată rată maximă şi valoarea maximă a finanţării de către Fond a oricărui program operaţional sub fiecare prioritate.

2. contribuţia din partea fondului trebuie calculată luând în considerare valoarea toatlă a cheltuielilor publice. 3. contribuţia fondului pentru fiecare prioritate va fi subiectului unei scale, după cum urmează: a) 85% din cheltuielile publice cofinanţate de Fondul de Coeziune; b) 75% din cheltuielile publice cofinanţate de FEDR şi FSE sub programele operaţionale în regiunile eligibile în cadrul obiectivului convergenţă; c) 50% din cheltuielile publice cofinanţate de FEDR şi FSE sub programele operaţionale în regiunile eligibile în cadrul obiectivului competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă; d) % din cheltuielile publice cofinanţate de FEDR sub programele operaţionale în regiunile eligibile în cadrul obiectivului Cooperare teritorială europeană; e) Rata de cofinanţare, pentru măsuri specifice finanţate sub alocaţii financiare adiţionale, trebuie să fie de 50% din cheltuielile publice. Prin derogare de la punctul b), în cazul în care regiunile sunt situate într-un stat membru acoperit de Fondul de Coeziune, contribuţia comunităţii poate creşte, în cazuri excepţionale şi bine justificate, spre maxim 80% din cheltuielile publice finanţate prin FEDR sau FSE. Contribuţia FEDR pentru priorităţile programelor operaţionale poate creşte astfel: a) cu 10% pentru cooperare interregională sub obiectivele „Convergenţă” şi „competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă”; b) 5% sub obiectivul „competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă” unde prioritatea principală vizează arii geografice, definite după cum urmează: 1) state membre insulare eligibile în cadrul Fondului de Coeziune; 2) arii montane definite de legislaţiile statelor membre; 3) arii mai puţin populate (mai puţin de 50 de locuitori pe km); 4) arii care au fost graniţe externe la 30 aprilie 2004. Regulamentele încurajează de asemenea şi folosirea altor forme de finanţare comunitară, altele decât asistenţa nerambursabilă, cum ar fi de exemplu, asistenţa ce poate fi returnată (împrumuturi), subvenţii cu dobândă sau holdinguri cu capital. În asemenea cazuri, plafoanele de cofinanţare, prevăzute şi menţionate mai sus pot fi mărite cu 10%.

Instrumentele Structurale în România Febra obtinerii de finantari europene i-a cuprins de câtiva ani buni şi pe români.Fie că e vorba de agricultură,educaţie, şi formare, cercetare, cultură sau alte domenii în care programele comunitare au permis participarea şi statelor candidate, românhii au prins gustul banilor europeni. Cei care reuşesc să treacă să treacă peste bariera procedurilor stufoase aparţin de multe ori elitelor –sunt persoane cu studii superioare, lideri în domeniile lor sau cu experienţă în lucrul cu regulile europene. S-au înfiinţat firme specializate pentru furnizarea de consultanţă în conceperea şi managementul proiectelor cu finanţare europeană. România urmează să primească înh perioada 2007-2013 fonduri nerambursabile de peste 30 miliarde euro, în timp ce contribuţia sa la bugetul Uniunii Europene va fi de aproximativ 8 miliarde euro. Aceste fonduri vor fi direcţionate în principal către finanţarea agriculturii şi dezvoltării rurale, dezvoltării regiunilor, dar şi a politicilor interne (cercetare şi dezvoltare tehnologică, reţele de transport trans-europene, învăţămâmt, pregătire profesională, tineret, piaţa muncii şi inovare tehnologică, mediu, cultură, audiovizual.) Pentru România, fondurile europene reprezintă o mână de ajutor pentru modernizarea multor domenii de activitate şi pentru includerea acestora în circuitul european- prin integrarea în reţelele specializate, prin participerea la proiecte comune în cadrul cărora au loc schimburi de idei şi de bune practici şi punerea în circulaţie a unor produse noi şi inovatoare care reprezintă rodul parteneriatelor transeuropene. Instrumentele structurale (Fondul European pentru Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune) şi fondurile pentru agricultură şi dezvoltare rurală vor continua acţiunea fondurilor de pre-aderare (PHARE, ISPA si SAPARD). In perioada 2007-2009, Romania

va continua sa primeasca fonduri de preaderare, dar va incepe sa beneficieze si de fondurile de postaderare.Cele doua categorii de fonduri comunitare vor insuma, in 2007, 1,9 miliarde de euro, din care peste 1,3 miliarde de euro vor insemna finantarea postaderare.
Acestea vor contribui, pe de o parte, la revitalizarea regiunilor României prin crearea sau reabilitarea infrastructurilor de transport şi de mediu, prin inovare şi promovarea economiei bazate pe cunoaştere , prin investiţii în capitalul uman. Pe de alta parte, fondurile destinate agriculturii şi dezvoltării rurale vor sprijini modernizarea statului românesc, vor uşura viaţa şi munca agricultorilor români şi vor permite produselor româneşti să devină competitive pe piaţa unică europeană.

Desi inca nu reuseste sa convinga pe nimeni ca poate cheltui fonduri cu folos, Romania va trebui sa depuna in viitor multe eforturi pentru derularea unor proiecte in vederea cheltuirii fondurilor structurale europene, care se vor ridica, in perioada 2007-2013, la 16,9 miliarde de euro. Suma reprezinta o crestere de 3,7 ori, comparativ cu fondurile de 4,5 miliarde de euro, primite in perioada 2000-2006. Capacitatea administrativa a Romaniei de absorbtie a fondurilor post-aderare nu se situeaza inca la un nivel suficient, existand serioase slabiciuni care trebuie rezolvate pana la aderare.
Existenţa fondurilor europene pune pentru România două tipuri de probeme: 1. de gestionare 2. de accesare. Cea de gestionare este de competenţa autorităţilor naţionale care trebuie să creeze instituţii specializate, să pună la punct cadrul legislativ, proceduri eficiente de monitorizare, evaluare şi audit – aceste aspecte sunt monitorizate de Comisia Europeană, iar concluziile sunt incluse în rapoartele periodice de monitorizare. Cea de accesare revine in răspundrea potenţialilor beneficiari (administraţii locale şi alte instituţii publice, ONG-uri, companii private)- în ceea ce priveşte constituirea unor echipe care pot concepe şi

implimenta proiecte cu finanţare europeană, dar şi autorităţilor –în special în domeniile formării şi informării.Acest din urmă element beneficiază de o mai redusă, ceea ce duce deseori la critici şi plângeri din partea potenţialilor beneficiari cu privire la accesul la informaţii concrete despre cum se poate realiza un proiect de succes. Construcţia cadrului instituţional privind politica de coeziune şi instrumentele structurale în România a plecat de la Hotărârea de Guvern nr. 497/2004 privind stabilirea cadrului instituţional pentru coordonarea, implementarea şi gestionarea instrumentelor structurale, care a stabilit:  Cadrul instituţional la nivelul Autorităţilor de Management, Autorităţilor de Plată şi Organismelor Intermediare;  Principalele atribuţii ale Autorităţii de Management pentru Cadrul de Sprijin Comunitar, Autorităţilor de Management pentru Programele Operaţionale, Autorităţii de Management pentru Fondul de Coeziune şi ale Autorităţilor de Plată, pe baza reglementărilor comunitare;  Obligaţia, pentru toate Autorităţile de Management, Autorităţile de Plată şi Organismele Intermediare, de a constitui unităţi de audit;  Obligaţia de a respecta principiului segregării adecvate a funcţiilor;  Suficientă flexibilitate a cadrului instituţional, în funcţie de viitoarea dezvoltare a politicii de coeziune şi viitorul exerciţiu de programare. Hotărârea de Guvern nr. 497/2004 a fost modificată şi completată ulterior prin HG nr. 1179/2004. CADRUL DE SPRIJIN COMUNITAR Autoritate de Management – Ministerul Finanţelor Publice

Program Operaţional (PO)
1 Creşterea Competitivităţii Economice (POS) 2 Infrastructură de Transport (POS)

Autoritate de Management (AM)

Ministerul Economiei şi Comerţului Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale Ministerul Integrării Europene Ministerul Finanţelor Publice

3 Infrastructură de Mediu (POS) 4 Dezvoltarea Resurselor Umane (POS)

5 Agricultură, Dezvoltare Rurală şi Pescuit (POS)

6 Dezvoltare Regională (POR) 7 PO Asistenţă Tehnică

FONDUL DE COEZIUNE

Autoritate de Management – Ministerul Finanţelor Publice Tip de proiect Infrastructură de Transport Organisme Intermediare

Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor AUTORITĂŢI DE PLATĂ

Infrastructură de Mediu

Ministerul Finanţelor Publice

Fondul European de Dezvoltare Regională Fondul Social European (FSE) Fondul de Coeziune (FC)

Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Fondul European de Orientare şi Garantare Rurale – Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricolă – secţiunea „Orientare” Agricultură, Industrie Alimentară şi Dezvoltare Rurală Instrumentul Financiar de Orientare

Piscicolă

Autorităţile de Management În general, Autorităţile de Management sunt responsabile cu asigurarea unui management şi a unei implementări eficiente şi corecte a programelor finanţate din Fondurile Structurale, pentru a aduce beneficii economice maxime domeniilor vizate – în concordanţă cu politicile guvernamentale orizontale Cum de obtine co-finantarea privata? Din surse proprii-trebuie dovedita prin extras de cont bancar sau certificat de deposit. Prin credit bancar-trebuie dovedita prin scrisoare de confort/extras de linie de credit. Prin leasing imbiliar- trebuie dovedita prin scrisoare de confort/extras de linie de credit Dezvoltarea agriculturii- Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (MAPDR) va

primi - 12 miliarde de euro -pentru domeniul agriculturii, după aderarea României la UE. Instituţia a fost desemnată să gestioneze, prin Agenţiile sale de plăţi în agricultură, toate fondurile alocate ţării noastre în cadrul Politicii Agricole Comune. Gestionarea fondurilor europene pentru agricultură nu înseamnă numai dirijarea lor către fermieri, ci şi pre-finanţarea şi co-finanţarea investiţiilor desfăşurate prin Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) şi Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurală (FEADR). SAPS Plăţile directe pe suprafaţă se fac din banii FEGA. Schema de plată unică pe suprafaţă (SAPS), care va fi aplicată în România, ca nou stat membru UE, presupune acordarea unei plăţi unice pe hectar de fermă, indiferent de tipul de cultură înfiinţată. Terenul fermei nu trebuie să fie proprietate personală a fermierului ci trebuie doar să îl aibă în lucru, dar suprafaţa lucrată trebuie să depăşească un hectar, format din parcele mai mari de 0,3 ha. De asemenea, pentru a primi banii europeni fermierul român trebuie să respecte bunele condiţii agricole şi de mediu GAEC. Bunele condiţii agricole şi de mediu GAEC care se aplică de la data aderării României la Uniunea Europeana sunt: 1. Protejarea solului împotriva eroziunii prin excluderea totală a cultivării plantelor prăşitoare pe terenurile arabile cu panta mai mare de 12%;

2. Asigurarea unui nivel minim de întreţinere a solului prin evitarea fixării vegetaţiei nedorite pe terenurile arabile – distrugerea buruienilor şi a ierburilor invazive neculturale; 3. Protejarea pajiştilor permanente prin menţinerea suprafeţei acoperite cu pajişti permanente existente la nivel naţional corespunzător datei de 1 ianuarie 2007. Condiţiile GAEC vor fi controlate conform normelor europene, de inspectori special numiţi. Fermierii au fost deja informaţi despre ce înseamnă şi cum se respectă regulile GAEC, precum şi de consecinţele nerespectării lor. APIA a elaborat deja manualul privind controlul GAEC. În 2007 va apărea şi ghidul plăţilor directe şi condiţiilor pentru accesarea fondurilor europene. La SAPS Comisia permite adăugarea unei Plăţi Directe Naţionale Complementare (CNDP) care se acordă din bugetul naţional pentru anume sectoare prevăzute de Comisia Europeană. În 2004 Comisia a decis să se acorde CNDP pentru culturi arabile, orez, tutun, hamei, plante textile, sfeclă de zahăr, vaci care alăptează, bovine şi ovine. Agricultura Romaniei ca stat nou al Uniunii Europene nu poate concura cu agriculturile din vechile state europene: veniturile obtinute de un agricultor din noile state UE nu reprezinta decat 16% din media obtinuta de agricultorii din vechile state europene. Cea mai mare problema cu care se confrunta noile state ale Uniunii Europene era procentul mare din produsul intern brut acoperit de domeniul agricol si procentul mare, in comparatie cu vechile state ale Uniunii Europene, din populatia activa care lucreaza in agricultura. Dezvoltare rurală Tot de la PAC vor veni şi bani pentru dezvoltarea rurală, prin Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurală (FEADR). Aici, sistemul funcţionează ca la Programul SAPARD, pe bază de co-finanţare. Ministerul Agriculturii va asigura co-finanţarea proiectelor. Fondul pentru dezvoltarea rurală din cadrul PAC va fi gestionat de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP). Banii europeni vor fi investiţi pe patru axe de dezvoltare Pe axa 1 de dezvoltare, care se va concentra pe creare şi modernizare de ferme, procesarea produselor agricole, sprijinirea grupurilor de producători, infrastructură rurală, consiliere pentru fermieri, vor fi alocate aproximativ 50% din sumele totale ale perioadei 2007-2013 Pe axa 2 de dezvoltare (circa 25% din bugetul anilor 2007-2013), care are drept obiect măsurile legate de protejarea mediului, vor fi finanţate proiecte legate de agricultură ecologică, de sprijinirea fermelor din zonele cu handicapuri naturale (zonele montane), dar şi proiecte de împăduriri de terenuri agricole şi terenuri degradate. Axa 3 de dezvoltare (aproximativ 22,5% din buget) se referă la dezvoltare rurală, prin crearea de microîntreprinderi în mediul rural, promovarea activităţilor non-agricole la ţară (precum agroturism sau meşteşuguri), renovarea satelor ( daţi pentru renovare de şcoli, biserici, centre de comună) sau protejarea patrimoniului cultural al mediului rural românesc. Axa 4 de dezvoltare, programul LEADER (2,5% din bugetul 2007-2013), care va fi operaţională după 2007 şi se va adresa întăririi coeziunii comunităţilor rurale, prin investiţii în special în resursa umană de la ţară. România va primi după aderarea la Uniunea Europeană 209 milioane de euro pentru dezvoltarea pescuitului. Banii provin de la Fondul European pentru Pescuit şi vor fi alocaţi pentru perioada 2007-2013. Fondurile pentru pescuit vor fi gestionate de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură. Aceasta a elaborat deja documentul de strategie pentru gestionarea celor peste 200 de milioane. Planul Naţional Strategic reuneşte priorităţile şi obiectivele strategice în domeniul dezvoltării sectorului pescăresc pentru perioada 2007-2013. Unul dintre obiectivele planului este creşterea contribuţiei peştelui la hrana populaţiei din România – unde se consumă mult mai puţin peşte decât în statele europene. De asemenea Agenţia şi-a mai fixat drept obiective dezvoltarea acvaculturii, implicarea pescarilor în exploatarea durabilă a resurselor acvatice vii, armonizarea politicii de dezvoltarea a sectorului cu politica de protecţie a mediului înconjurător şi asigurarea unui nivel de trai decent pentru cei care activează în sectorul pescăresc.

Programul Operaţional Sectorial pe pescuit stabileşte următoarele axe prioritare pentru distribuirea fondurilor: Adaptarea flotei comunitare de pescuit Proprietarii de nave şi ambarcaţiuni de pescuit vor beneficia de sprijin pentru casarea sau modernizarea navelor, iar pescarii pot obţine compensaţii socio-economice pentru a-şi diversifica activitatea, pentru instruire sau retragere anticipată din activitate. Acvacultură, pescuit în ape interioare, procesare şi marketing.Se pot construi şi moderniza ferme de acvacultură, de către fermierii privaţi sau organizaţiile de producători. Pescarii, asociaţiile de pescari din apele interioare pot să-şi modernizeze bărcile, să construiască puncte de debarcare, să schimbe destinaţia navelor, iar procesatorii şi organizaţiile de producători pot beneficia de sprijin pentru investiţii în unităţile de procesare. Organizaţiile de producători, organismele publice şi semipublice pot realiza investiţii în echipamente şi infrastructuri pentru comercializarea peştelui. De asemenea, pot utiliza aceste fonduri pentru utilizarea metodelor de pescuit inovatoare, a manualelor de bune practici în acvacultură, pentru îmbunătăţirea aptitudinilor profesionale precum şi pentru sprijinirea înfiinţării organizaţiilor de producători. Totodată, se pot reabilita apele interioare, zonele de reproducere, se poate acţiona pentru protecţia şi îmbunătăţirea mediului, în cadrul programului NATURA 2000, se pot construi facilităţi pentru debarcare şi stocarea produselor pescăreşti. Dezvoltarea durabilă a zonelor pescăreşti. În zonele pescăreşti selectate, se pot realiza investiţii pentru dezvoltarea eco-turismului, diversificarea activităţilor economice, înfiinţarea infrastructurilor mici pentru turism în fermele de acvacultură. Beneficiari vor fi grupurile locale, comunităţile de pescari sau muncitorii din sectorul pescăresc. Dupa 1 ianuarie 2007, apartenenta la UE va dicta in mare parte relatiile transfrontaliere dintre Romania si statele invecinate. De la anul, Romania nu va mai avea pur si simplu cinci vecini, ci trei categorii de vecini, cu care va avea de dezvoltat trei tipuri diferite de cooperare transfrontaliera. Cu Ungaria si Bulgaria, care sint si ele membre UE, vom avea „colaborare la granitele interne cu UE“ (FEDR). In relatiile cu Moldova si Ucraina se va implementa un „instrument de vecinatate si parteneriat“ (ENPI), iar cu Serbia un „instrument de preaderare“ (IPA), ambele aplicabile pentru „colaborarea la granitele externe cu UE“. 100.000.000 de euro pentru bunii vecini Daca pina in 2007, proiectele transfrontaliere dintre Romania si vecinii sai sint finantate prin instrumente de preaderare, cele mai cunoscute dintre acestea fiind fondurile PHARE, dupa aderare finantarea se va face prin fonduri structurale si de coeziune. Ce se poate face cu banii? Fondurile sint destinate unor domenii precum transportul, protectia mediului, cooperarea economica, resursele umane, dezvoltarea regionala, capacitatea administrativa si tehnologia. Experienta statelor mai vechi din UE arata insa ca aceste domenii abstracte pot fi traduse in proiecte simple. Cu bani de la UE, germanii si francezii au construit o pista de biciclete de 50 de km care trece de sapte ori granita, calificind-o drept „proiect de dezvoltare turistica transfrontaliera“. Romania si Ungaria ar putea construi ceva similar la frontiera comuna. Cehia, stat nou membru al UE, a creat impreuna cu Germania proiectul „de buna vecinatate culturala“ denumit „Vecini in jurul mesei“, care este de fapt un program comun de training pentru catering si management hotelier. Romania si Bulgaria ar putea dezvolta un proiect similar pentru lucratorii din industria hoteliera de pe litoral. Semnificative pentru Romania sunt acordarea de fonduri structurale pentru reducerea consumului de energie
Agentii economici care doresc sa-si imbunatateasca eficienta consumurilor de energie vor avea acces la fonduri structurale, incepand din 2007, in valoare totala de aproximativ 600 milioane de euro. Firmele vor putea sa acceseze fonduri pentru imbunatatirea eficientei energetice, valorificarea resurselor regenerabile de energie si reducerea impactului negativ asupra mediului. Cel mai probabil, Uniunea Europeana va finanta 50% din valoarea proiectului, aceasta parte de finantare fiind nerambursabila, urmand ca beneficiarul sa contribuie cu 50%.

Proiectele care pot fi finantate urmaresc in special producerea de energie din resurse regenerabile, conservarea sau economisirea energiei, precum si reducerea poluarii. Intre tipurile de proiecte finantabile se numara lucrarile de investitii in retehnologizarea centralelor si a grupurilor energetice existente, in scopul cresterii eficientei energetice, si proiectele pentru imbunatatirea eficientei energetice prin investitii in instalatii si echipamente. Potrivit propunerii Romaniei, alte proiecte care ar putea fi finantate vizeaza investitii in extinderea si modernizarea retelelor de distributie a energiei, in scopul reducerii pierderilor, sau pentru interconectarea retelelor de energie electrica, de petrol sau gaze cu retelele europene. De asemenea, ar putea primi finantare proiectele care au ca obiect modernizarea unor capacitati de productie a energiei electrice si termice, prin valorificarea resurselor eoliene, hidroenergetice, solare, a biomasei, geotermale si biocombustibili, dar si realizarea de investitii in instalatiile de desulfurare, arzatoare si instalatii mari de ardere. Exemplu de utilizare O mica uzina producatoare de confectii metalice are un cuptor pentru forje care, deocamdata, functioneaza pe carbuni, cu costuri energetice dintre cele mai mari. Se impune, astfel, inlocuirea cuptorului cu o sursa de energie mai ieftina si, in acelasi timp, mai putin poluanta; Un cuptor nou, pe curent electric, poate ajunge la un pret de 200.000 de euro, insa aceasta investitie va reduce cu cel putin 30% costurile lunare cu energia; Pentru acoperirea a 50% din suma respectiva, administratorii uzinei vor putea accesa fondurile structurale puse la dispozitie de Uniunea Europeana, iar pentru restul de 100.000 de euro, pe langa resursele proprii, pot lua credite bancare.

Prioritatile fondurilor structurale vor fi: dezvoltarea unei infrastructuri la standarde europene, cresterea pe termen lung a competitivitatii economice, dezvoltarea capitalului uman si utilizarea acestuia in mod eficient, intarirea capacitatii administrative etc. Infrastructura romaneasca este departe de standardele europene. Sunt orase langa Bucuresti cu diferite niveluri de infrastructura. Tara este foarte frumoasa, dar, de multe ori, este greu de ajuns, pentru ca infrastructura este invechita. Trebuie dezvoltata infrastructura pe langa Dunare, cea portuara si maritima. Trebuie vorbit de transporturi, de legaturi, pentru ca o tara nu se poate dezvolta fara o retea rutiera. De asemenea, trebuie dezvoltat capitalul uman, mana de lucru calificata, deoarece degeaba avem tehnologie foarte noua, daca trebuie sa importam tehnicieni si experti