POVEªTI ªI LEGENDE RUSEªTI

.......................... 22 Ilia din Murom ºi Sviatogor ............... 183 Zmeura fermecatã ...... 82 Moartea ºi Soldatul ........................ 12 Dunai ............................................ 171 Gerul.. 7 Mireasa lui Sviatogor .. Soarele ºi Vântul ................................................................................ 61 Vasili Buslaievici .......................... 130 Muntele de Aur ..................................................................................................................................................... 52 Sadko menestrelul........ 152 Vrãjitoarea cu un singur ochi ......................................... 144 Soldatul care nu se spãla ......................................................................................................................... 70 Pelerinajul lui Vasili Buslaievici ............................................................. 33 Ilia din Murom ºi tâlharul Privighetoare ..................................... 87 Povestea lui Nu-ªtiu-Ce de Nu-ªtiu-Unde ........... 161 Þãranul cel prost ºi mesteacãnul ............................................................... 41 Cele trei cãlãtorii ale lui Ilia din Murom ..................... 48 Stavr Godinovici ºi soþia sa cea isteaþã .......................................................... 138 Rusul ºi tãtarul .................................................... 181 Îngerul ............................................. 147 Ulcica de aur .................................................................................................................. 76 De când nu au mai existat eroi în Sfânta Rusie ................................................. 15 Dobrinia ºi Alioºa .............................................. 186 ..............................................................................................................................................................................Cuprins Volga ........................................ 157 Priveghiul morþii .... 107 Durerea ..................................... 166 Frumoasa Vasilisa ºi Baba Iaga ..................................................................

........................................................................................6 Poveºti ºi legende ruseºti Pasãrea de Foc ........................ 222 Nevasta care iubea poveºtile ........ 215 Fecioara cea norocoasã .............................. 225 ....................................... 201 Sluga ..........................................................

tot unul ºi unul. când ajunse la vârsta de 12 ani.Volga La vremea când soarele cel roºu se scufunda dincolo de pãdurile întunecate în nesfârºita mare ºi milioane de stele înþeseau cerul senin. cãpetenia voastrã ºi faceþi aºa cum vã poruncesc. Învãþã toate limbile oamenilor timp de 7 ani ºi. dupã ce veþi vâna timp de trei zile ºi trei nopþi. animalele sãlbatice fugeau în pãdure. – Buni ºi bravi prieteni. iepuri albi. gingaºe hermeline ºi tot felul de animale sãlbatice. în Sfânta Rusie se nãscu cneazul Volga Buslavlevici. sã­mi prindeþi jderi. întindeþi­le pe pãmântul jilav în codrul întunecat ºi. iar peºtii din adâncurile mãrii albastre tremurau de groazã. iar pasul lui fãcea ca pãmântul jilav sã­i tremure sub picioare. vulpi. samuri. zise Volga. îºi strânse o ceatã de prieteni de încredere în Kiev ­ 30 de viteji. iar el conducãtorul lor. Þeseþi­mi plase de mãtase. Volga Buslavlevici plecã sã deprindã învãþãturã ºi iscusinþã. ascultaþi­l pe fratele vostru mai mare. ªi. pãsãrile se ridicau printre nori. . când ajunse Volga la vârsta de 5 ani.

pe când se gãseau din nou în faimosul oraº al Kievului. a condus gâºtele ºi lebedele. nobilul Volga Buslavlevici s­a transformat în uriaºa pasãre Naui ºi. Au þesut plase din corzi de mãtase ºi. cãpetenia voastrã ºi faceþi precum vã poruncesc. ªi când au ajuns în renumitul oraº Kiev. aºezaþi­le în codrul cel întunecat peste vârfurile copacilor ºi. au vânat timp de trei zile ºi trei nopþi. Atunci. ªi. dupã ce veþi vâna trei zile ºi trei nopþi. cãpetenia lor ºi au fãcut precum li se poruncise. plecând în codru. Au þesut în codrul întunecat aproape de pãmântul jilav. Þeseþi­mi plase din corzi de mãtase. au vânat trei zile ºi trei nopþi. cãpetenia voastrã ºi faceþi precum vã spune. Prietenii i­au dat ascultare fratelui mai mare. Sã­mi þeseþi nãvoade din corzi de mãtase. dar nici mãcar un singur animal nu a cãzut în cursele lor. a mânat el jderii. sã­mi prindeþi gâºte ºi lebede. chiar cneazul Volga Buslavlevici s­a preschimbat într­un leu mare ºi.8 Poveºti ºi legende ruseºti Prietenii i­au dat ascultare fratelui mai mare. iepurii cu picioare lungi. ºoimi ºi ereþi ºi tot felul de pãsãri sãlbatice mici. Atunci. zburând spre ceruri pânã aproape de nori. cneazul Volga Buslavlevici ºi­a adunat prietenii lui de încredere ºi le­a grãit astfel: – Buni ºi bravi prieteni. dar numai o pasãre s­a prins în laþurile lor. ascultaþi la fratele vostru mai mare. sã navigaþi pe marea cea albastrã timp de trei zile ºi trei . luaþi aminte la fratele vostru mai mare. dupã ce le­au aºezat peste vârfurile copacilor. sã vã luaþi topoarele ºi sã­mi faceþi o corabie din lemn de stejar zdravãn. samurii negri. micuþele hermeline ºi tot felul de alte animale sãlbatice cãtre plasele de mãtase þesute de oamenii lui. vulpile. cãpetenia lor ºi au fãcut precum li s­a poruncit. cneazul Volga Buslavlevici îºi aduse prietenii lui de încredere ºi le grãi astfel: – Buni ºi bravi prieteni. ºoimii ºi ereþii ºi pãsãrelele sãlbatice spre plasele de mãtase pe care oamenii lui le þesuserã.

spunea sultanul turc. ºtiucã. Ajungând la palatul de piatrã albã al Sultanului. va merge încet ºi vom aºtepta veºtile multã vreme. va întârzia din cauza codanelor ºi va sta de vorbã cu bãtrânele. reginã Pantalovna. Cneazul Volga Buslavlevici se transformã într­o pãsãricã ºi ridicându­se în înaltul cerului pânã la nori zburã cãtre þãrmurile turceºti. iar noi vom aºtepta multã vreme. – Oh. cneazul Volga Buslavlevici s­a transformat într­o ºtiucã uriaºã ºi. Prietenii i­au dat ascultare fratelui mai mare. se aºezã pe pervazul ferestrei pentru a asculta taifasul de tainã. ºtiuci. dacã vom trimite pe cineva între douã vârste. κi luarã topoare ascuþite ºi ridicarã o corabie de stejar zdravãn dupã care plecarã pe marea cea albastrã sã pescuiascã timp de trei zile ºi trei nopþi. ceea ce înseamnã cã nobilul Volga Buslavlevici s­a stins din viaþã. ascultaþi la fratele vostru mai mare. Este de la sine înþeles cã însuºi Volga trebuie sã plece.Volga 9 nopþi ºi sã pescuiþi somon. cãpetenia lor ºi au fãcut precum li se poruncise. Atunci. strãbãtând apele mãrii albastre. cãpetenia voastrã. oare tu ºti ceea ce ºtiu eu? În Rusia cea Sfântã iarba nu mai creºte ca înainte ºi florile nu mai înfloresc ca altãdatã. dar numai un singur peºte se prinse în nãvoadele lor. Pe cine sã trimitem pe þãrmurile turceºti pentru a afla gândurile Sultanului ºi planurile lui ºi dacã intenþioneazã sã invadeze cu oastea lui Sfânta Rusie? Dacã vom trimite un bãtrân. când se aflau din nou în faimosul oraº al Kievului. babuºcã ºi preþiosul sturion. turcii îl vor face sã bea ºi sã se îmbete ºi vom aºtepta multã vreme pânã la primirea veºtilor. dacã vom trimite un tânãr. . nobilul Volga Buslavlevici îºi adunã prietenii sãi de încredere ºi le grãi: – Buni ºi bravi prieteni. babuºti ºi preþioºii sturioni. ªi. a adunat în nãvoadele fãcute de oamenii sãi somoni.

când s­au întâlnit deasupra unui câmp deschis. – Nu existã nici un adevãr în visele unei femei bãtrâne. iar corbul cel negru era Sultanul pãmânturilor turceºti. i­a smuls penele ºi le­a împrãºtiat în toate cele patru vânturi. În Sfânta Rusie iarba creºte ca mai înainte ºi florile înfloresc la fel ca altãdatã. alergând cãtre locul unde erau þinute armele. micuþa pasãre sfâºiind corbul în bucãþi. – Mã voi duce cu siguranþã în Rusia cea Sfântã! strigã el. Am de gând sã pornesc împotriva Rusiei Sfânte. . eu ºtiu ceea ce ºtiu. alergã la grajduri ºi sfârtecã gâturile tuturor armãsarilor Sultanului. se transformã din nou într­o pãsãricã. Noaptea trecutã am avut un vis. roase arcurile ºi corzile de mãtase. fãrâmiþã sãbiile ºi buzduganele. se transformã într­o nevãstuicã ºi. Micuþa pasãre era cneazul Volga Buslavlevici. ºi nici nu­þi vei aduce o hainã frumoasã de blanã. Dupã ce fãcu toate acestea. Regina Pantalovna clãtinã din cap cu tristeþe. apoi peste celãlalt ºi o trânti pe podeaua tare. rãspunse regina. O micuþã pasãre zbura dinspre est ºi un corb negru dinspre vest ºi. mãrite Sultane al pãmânturilor turceºti. s­au încleºtat în luptã. muºcã sãgeþile rupându­le în douã. Primeºte asta pentru visul tãu prostesc! ªi o plesni peste unul din obrajii ei palizi. de cãrãmidã. Voi supune nouã oraºe pentru a le împãrþi între cei nouã fii ai mei.10 Poveºti ºi legende ruseºti — Oh. Sultan al Turciei. ªi voi cuceri nouã oraºe pentru a le împãrþi între cei nouã fii ai mei ºi îmi voi aduce o hainã frumoasã de blanã. Apoi. – Ah. fii blestematã bãtrânã nebunã! rãcni Sultanul. – Nu vei cuceri nouã oraºe pentru a le împãrþi între fii tãi. reginã Pantalovna! strigã Sultanul. spuse ea. Dar Volga Buslavlevici auzise totul ºi transformându­se într­un lup sur. iar mie îmi voi aduce o hainã frumoasã de blanã.

zburã în oraºul Kiev. cãpetenia voastrã ºi faceþi precum vã poruncesc. Urmaþi­mã pe pãmânturile Turciei. ascultaþi la fratele vostru mai mare. ªi ajungând pe pãmânturile turceºti. capturarã toþi turcii ºi se aºezarã sã le împartã averile între ei. spuse el. . – Bravi ºi buni prieteni. îl înfruntarã pe Sultan. ºi îºi adunã prietenii credincioºi. unde deveni din nou un tânãr arãtos.

– Dacã pãmântul ar avea un inel fixat în el. o puse pe pãmântul reavãn. Privind înapoi. Tu ãla care mergi pe jos! Aºteaptã­mã. – Ridic­o ºi o sã vezi singur. simþea cã o forþã deosebitã îi curge prin vine. . cãlãtorul se opri ºi îl aºteptã pe Sviatogor ºi luându­ºi desaga de pe umeri.Mireasa lui Sviatogor Marele erou Sviatogor îºi înºeuã armãsarul ºi porni cãlare spre câmpie. negãsind pe nimeni care sã­ºi mãsoare puterea cu el. tu de colo! strigã Sviatogor. dar. spuse el. – Ce ai în desaga aceea. rãspunse strãinul. deºi galopa cu toatã viteza de care era în stare calul. cãci armãsarul meu nu te poate ajunge. dar. vãzu un tânãr care mergea pe jos în faþa sa ºi încercã sã­l ajungã. tãria aceasta i se pãrea o povarã ºi tânjea dupã momentul când va putea sã ºi­o punã la încercare. aº putea sã­l ridic ºi aº sãlta întreaga lume într­o mânã. – Hei. prietene? întrebã Sviatogor. Privind în jur. În timp ce cãlãrea. nu reuºi sã­l depãºeascã.

Mikuluºka. – Potrivesc sorþile celor care se vor cãsãtori. într­o fierãrie sub un copac înalt. Apoi. – Mireasa lui Sviatogor locuieºte în oraºul þarului care domneºte peste Regatul de la malul mãrii ºi zace de 30 de ani pe o grãmadã de bãlegar. fierare? întrebã Sviatogor. Cum te cheamã? – Mã numesc Mikuluºka Selianinovici. Iapa sa îl purtã în vitezã peste mãri ºi râuri strãbãtând distanþe mari ºi. dupã ce cãlãri timp de trei zile. dar aproape cã îºi smulse braþul din umãr. – La ce lucrezi acolo. aºa cum mi­a hãrãzit­o Dumnezeu? – Cãlãreºti tot înainte pânã când vei ajunge la o întretãiere de drumuri. sub un capac înalt. un fierar bãtea de zor în douã fire subþiri de pãr. Puternicul erou cãzu în genunchi.. apucã desaga cu douã mâini ºi trase. rãspunse strãinul. cum aº putea sã­mi aflu soarta. dar reuºi sã ridice sacul doar cât sã treacã pe sub el o boare de aer. – ªi eu cu cine mã voi cãsãtori? întrebã Sviatogor. Acolo. rãspunse Mikuluºka. – Greutatea întregii lumi se aflã în acest sac. – Ce este în desagã? întrebã eroul abia mai suflând. Sviatogor prinse desaga cu o mânã ºi trase. Este ca ºi cum ar fi un inel fixat de pãmânt. nu pot s­o urnesc de la pãmânt. Acolo. – Cine eºti tu? se mirã Sviatogor. sudoarea ºiroindu­i pe obraji. Sviatogor îl pãrãsi pe cãlãtor ºi porni cãlare pânã ajunse la rãspântie. – Spune­mi. stã un fierar care îþi va spune ce soartã þi­a hãrãzit Dumnezeu. o luã pe drumul din stânga ºi galopã spre munþii din Nord. Cu toatã marea mea putere. Sviatogor ajunse la munþii din Nord.. Ia­o pe drumul din stânga pânã vei ajunge la munþii din Nord. dând pinteni calului .Mireasa lui Sviatogor 13 Descãlecând. cãci desaga pãrea lipitã de pãmânt. – Nu îmi voi lua o mireasã care vieþuieºte pe o grãmadã de bãlegar! strigã Sviatogor furios ºi.

14 Poveºti ºi legende ruseºti porni degrabã cãtre Regatul de la malul mãrii. pe o grãmadã de bãlegar urât mirositor. în oraºul þarului. fecioara se trezi ºi se ridicã de pe grãmada de bãlegar. Stând Sviatogor lângã soþia sa. zãri o cicatrice pe pieptu­i alb ca zãpada. ªi soþia sa îi rãspunse: – În Regatul de la malul mãrii. a poposit cândva un strãin care a intrat în coliba mea umilã. îºi fãuri o flotã de vase roºu­închis. care mã acoperea. o înfipse în pieptul fecioarei. cu pielea groasã ºi neagrã ca scoarþa brazilor. nici dupã. îmi cãzuse de pe trup. Veni ºi Sviatogor sã­i vadã nespusa frumuseþe. Marele erou Sviatogor înþelese cã nimeni nu poate scãpa de soarta ce îi este hãrãzitã. iar scoarþa de brad. Sviatogor privi înãuntru ºi acolo. Luând 500 de ruble din buzunar. Dupã ce reuºi sã strângã o imensã cantitate de aur. începu sã facã negoþ. se îndrãgosti de ea. iar faima despre frumuseþea ei nemaipomenitã se rãspândi în lung ºi în lat. Când m­am trezit. Ajungând în oraºul þarului. pe piept aveam o cicatrice. o peþi ºi se cãsãtorirã. pe care le încãrcã cu tot felul de mãrfuri preþioase ºi porni în largul mãrii albastre. Sviatogor îi puse pe masã ºi scoþând sabia cea ascuþitã. Dupã ce plecã eroul. . începu sã­ºi vândã marfa. în întreaga lume. în care eu dormeam pe o grãmadã de bãlegar de 30 de ani ºi a pus 500 de ruble pe masã. se opri în faþa unei colibe sãrace ºi umile. Luând banii de pe masã. – De unde ai aceastã cicatrice pe piept? întrebã el. zãcea o fecioarã. scoarþa de brad îi cãzu de pe trup ºi ea se transformã într­o fatã frumoasã cum nu s­a mai vãzut nici înainte. Când ajunse la marele oraº de pe Muntele cel Sfânt.

numai eu. la palatul cneazului Vladimir. nu se clãtina pe picioare. înaltã ºi cu trup nurliu. Deºi bãuse mult. – Vai mie. nobili. boierilor. boieri. nobililor. cu chip atrãgãtor ºi vocea plãcutã. Cneazul vostru. Deodatã. nu am soþie ºi trebuie sã trãiesc singur. avea loc un mare banchet la care fuseserã invitaþi prinþi. Care dintre voi ºtie o prinþesã potrivitã pentru mine. prinþilor. negustorilor ºi oameni liberi. * În limba rusã ­ Dunãrea . spuse cneazul. Dunai Ivanovici. Toþi musafirii de la acest ospãþ sunt cãsãtoriþi. iar când soarele înroºi cerul spre apus ºi ospãþul devenise mai vesel ºi mai gãlãgios. negustori ºi oameni liberi. Ei beau ºi mâncau dupã placul inimii.Dunai* În frumoasa capitalã Kiev. care pãºi înainte din spatele mesei de stejar. îºi lãsarã privirea în pãmânt ºi nimeni nu­i rãspunse. cneazul Vladimir se ridicã cu tristeþe ºi oftã zgomotos. liniºtea fu întreruptã de un tânãr îndrãzneþ. cu care aº putea sã­mi petrec restul zilelor în pace? Dar toþi tãcurã.

Numele ei este Apraksia ºi are toate calitãþile pe care un prinþ ºi le­ar dori pentru mireasa lui. fruntea lui atingând pãmântul. spuse el.000 din oamenii mei ºi 10. o fatã curajoasã. are douã fete frumoase ºi amândouã de vârsta mãritiºului. Regele Lituaniei. nici de cei 10. Nu voi avea nevoie nici de cei 40. pe care l­am servit timp de mulþi ani. ci numai s­a înclinat adânc în faþa regelui. Dunaiuºka. – Cneaze Vladimir. prea-mãrite rege.16 Poveºti ºi legende ruseºti nu se bâlbâi ºi fãcu o plecãciune adâncã înaintea cneazului. cneaze Vladimir. descãlecând chiar sub fereastrã. – Îþi mulþumesc. Dunai îºi rugã tovarãºul sã fie cu ochii pe gãrzile palatului ºi sã vinã numai dacã îl va chema.000 bani de aur. Regele ºi ºtiind bine eticheta de la curtea Lituanianã unde el servise înainte. nu s­a închinat ºi nici nu a spus o rugãciune. spuse cneazul Vladimir. cea micã stã acasã ºi þese sau coase. Cu o asemenea vitezã au ajuns în scurt timp la palatul alb al bravului rege al Lituaniei ºi. Cea mai mare dintre ele este prinþesa Nastasia. – Sã trãieºti. Ia 40. spuse cavalerul. ca în Kiev.000 bani de aur. stãpâne al Kievului. . Cneazul Vladimir îi îndeplini cererea ºi a doua zi bravii cavaleri Dunai ºi Dobrinia au ieºit cãlare pe porþile Kievului.000 de oameni. care cãlãtoreºte mult peste hotare. Ajunse în faþa Maiestãþii Sale. Dã­mi­l pe dragul meu tovar㺠Dobrinia Nikitici ºi îþi vom aduce pe frumoasa prinþesã sã­þi fie mireasã. se pare cã eu sunt singurul care cunoaºte o prinþesã demnã a­þi fi mireasã. – Luminãþia ta. iar cei care îi vedeau galopând pe armãsarii lor ce zburau ca gândul aveau impresia cã vãd doi ºoimi zburând peste câmpie. pentru aceastã veste bunã. mergi în regatul Lituaniei ºi peþeºte­o pe Apraksia în numele meu. dupã care intrã semeþ în palat.

Masa gemu sub greutatea lui. care­þi cere mâna prinþesei Apraksia. Aºeazã­te la masã cu mine. brav rege al Lituaniei! strigarã ei.Dunai 17 – Dunai! se bucurã regele. bea ºi te ospãteazã pe sãturate! Dupã ce Dunai a ocupat locul ce i se oferise. Dunai se sprijini de masã ºi sãri în partea cealaltã. Stai aici. Imediat. cneazul Vladimir. – Hei. Dunaiuºka. Este corect sã o peþeºti pe fata mai micã. bravi tãtari! Puneþi mâna pe nechibzuitul de Dunai ºi aruncaþi­l în temniþa cea adâncã. nu am venit sã îþi ofer serviciile mele. vinul cel verde se vãrsã. ca sã cugete pe îndelete asupra faptei sale pe bravul pãmânt al Lituaniei ºi sã­ºi reconsidere propunerea necuviincioasã! Dar. retrãgându­se înspãimântaþi. fãrã sã te gândeºti la cea mai mare? Hei. Bine ai venit din nou la curtea noastrã. regele începu sã­i punã întrebãri: – Spune­mi. — Rãu faci. brav tânãr rus! Demult. sãrind repede în picioare. ci sã­þi vorbesc în numele stãpânului meu. mãnânci ºi te veseleºti ºi nu ºtii ce primejdie ameninþã pãmânturile noastre! Un brav ºi puternic tânãr rus stã în curte: în mâna stângã þine frâiele a doi armãsari sãlbatici ºi . mai mulþi oºteni din garda regelui dãdurã buzna în încãpere. rãspunse Dunai. Dar. cine îþi este stãpân acum? Ai venit sã ne vizitezi ca musafir sau sã­þi oferi din nou serviciile? – Ai fost un bun stãpân ºi te­am slujit bine. bei. ne­ai fost sfetnic de încredere ºi ne­ai slujit cinstit ºi cu credinþã timp de trei ani încheiaþi. de data aceasta. Dunai Ivanovici! spuse el. Nu era deloc încântat sã audã aceste cuvinte. vasele se sparserã cãzând pe podea ºi tãtarii începurã sã tremure de fricã. Închideþi­l în spatele drugilor de fier ºi a uºilor groase de stejar ºi împrãºtiaþi nisip galben în jurul celulei. Zâmbetul pieri de pe faþa regelui.

Dunai îi strigã lui Dobrinia sã nu îºi mai roteascã ghioaga aducãtoare de moarte. – Înainte de a muri. A doua zi s­au sculat devreme ºi au pornit la drum. din ce rasã ºi din ce familie? . Pãdurea se cutremura. dar tãtarul încã îi urmãrea. iarba cea verde pãlea ºi florile se scuturau. Trimiþându­l pe Dobrinia înainte cu prinþesa Apraksia. câine de tãtar. – Rãgând ca un animal sãlbatic ºi sâsâind ca un ºarpe. tãtarul se aruncã asupra cavalerului rus. la cap ºi­au înfipt în pãmânt lãncile cele ascuþite. apoi s­au întins sã se culce. pietrele zburau în aer. dar Dunai sãri cu agilitate de pe cal ºi. iar în stânga pumnalele de oþel. se rugã el. calul lui afundându­ºi copitele în noroi ºi împrãºtiind pietrele la distanþã mare de jur împrejur. în dreapta ºi­au pus sãbiile. iar cei doi viteji descãlecarã ºi ridicarã corturi din pânzã albã. bine înfipt pe picioarele vânjoase. îl lovi pe tãtar cu pumnul. doborându­l în praf ºi îngenunche pe pieptul sãu îmbrãcat în armurã.18 Poveºti ºi legende ruseºti în mâna dreaptã are o ghioagã ferecatã. Omoarã tãtarii pânã la ultimul ºi va distruge chiar întreaga rasã tãtarã. Nu uita pâinea ºi sarea pe care le­ai mâncat în casa mea! Nu distruge rasa tãtarã ºi îþi voi da cu bucurie pe fata mea cea mai micã pentru a deveni mireasa lui Vladimir. Regele se albi la faþã ºi începu sã tremure: – Bunule Dunaiuºka Ivanovici. Dupã un timp. La picioare ºi­au priponit caii. iar prinþesa Apraksia fu pregãtitã de drum. spune­mi cine eºti. Dunai Ivanovici ºi­a întors calul în întâmpinarea tãtarului. Cei doi au dormit pânã aproape de ivirea zorilor. Dunai ºi Dobrinia încãlecarã pe armãsarii lor focoºi ºi plecarã de la curte cu frumoasa prinþesã. se lãsã noaptea. când au auzit zgomot de copite pe întinsul câmpiei: cineva îi urmãrea. sare ca un ºoim alb ºi învârte ghioaga în toate direcþiile.

Înfuriat de aceste cuvinte. . familie sau rasã ci þi­aº fi spintecat pieptul cu sabia­mi ascuþitã. Dunai sfâºie mantaua tãtarului ºi se pregãtea sã­i înfigã sabia în piept când. Dunai i­a mulþumit lui Dumnezeu cã i­a oprit mânã la timp. mâncam din acelaºi vas ºi cãlãream împreunã peste câmpuri. Dunaiuºka? întrebã ea. A fost o vreme când stãteam la aceeaºi masã. Dunai Ivanovici! strigã tãtarul. deodatã.Dunai 19 – Ah. Nu l­ai slujit tu pe tatãl meu timp de trei ani? Când a recunoscut­o pe fiica mai mare a regelui Lituaniei. Duºmanul sãu era o femeie! – Nu m­ai recunoscut. Dacã eu aº fi îngenuncheat pe pieptul tãu nu te­aº fi întrebat de nume. mâna începu sã­i tremure ºi inima i se umplu de milã.

. ºi cealaltã cu viteazul Dunai Ivanovici. Hai sã mergem în loc deschis ºi sã vedem care dintre noi doi este un arcaº mai bun. dupã ce a încordat bine arcul cu coarda de mãtase. una cu cneazul Vladimir al Kievului. în arta tragerii cu arcul. Dunai luã arcul ºi trase o sãgeatã. Dacã te îndoieºti. fiica cea micã Apraksia ºi fiica cea mare Nastasia s­au cãsãtorit în aceeaºi bisericã. dar þinti mai sus ºi sãgeata cãzu dincolo de cuþit. iar eu voi trage cu arcul în aºa fel încât sãgeata sã fie despicatã în douã pãrþi egale de lama cuþitului. ai învãþat sã te lauzi ca o soþie de rus. El a adus o mireasã pentru cneazul sãu Vladimir ºi una pentru el însuºi. Nu sunt de multã vreme în oraºul Kiev. Au înfipt un cuþit ascuþit în pãmânt. iar când nunta era în cea de a treia zi. cum nu este nimeni care sã mã întreacã pe mine. ªi. prinþesa Nastasia. cu lama în sus ºi Nastasia. – Ah. Sã mergem repede cãtre oraºul Kiev ºi sã ne aºezãm împreunã sub pirostriile de aur ale cãsãtoriei. împlântã un cuþit în pãmânt. neînfricatã Nastasia! spuse Dunai Ivanovici. Dunai se ridicã ºi începu sã se laude. astfel. ªtiu cã nu existã nici unul care sã­l egaleze pe Ciurila Plenkovici în podoabe ºi nici unul de aceeaºi valoare cu Alioºa Popovici. a tras o sãgeatã. – Cel puþin. dar am învãþat destul despre oamenii lui. râse Dunai Ivanovici. dar þinti prea jos ºi sãgeata lovi pãmântul la distanþã micã de cuþit. – În tot oraºul Kiev nu este nimeni care sã se compare cu Dunai Ivanovici. Dunaiuºka! strigã prinþesa Nastasia. la distanþã mare. Apoi. A tras ºi a doua sãgeatã. Laudele tale sunt goale ºi fãrã temei. sãgeata a fost tãiatã în douã jumãtãþi egale ca dimensiune ºi greutate. Lovind lama cuþitului.20 Poveºti ºi legende ruseºti – Vino.