Lista lui Schindler - analiză Lista lui Schindler, câștigătoare a șapte Oscaruri, alte 65 de premii și 21 de nominalizări, în regia lui

Steven Spielberg în 1993, care, lăsând la o parte valoroasele și cunoscutele realizări în sfera cinematografiei de acțiune și aventură ( care i-au conferit faima internațională de mai mult de două decenii), s-a îmbarcat în acest proiect, realizat în mai bine de 11 ani, adaptând novela lui Thomas Keneally, construind controversata figură a lui Oskar Schindler și recreând în imagini impresionante și expresive holocaustul. Subiectul filmului este personajul interpretat de Liam Neeson, germanul Oskar Schindler. Aspirant la funcția de impresar, profită de situația belică ( ocuparea Poloniei de către trupele germane în 1939) și de aplicarea progresivă a idelilor lui Hitler asupra grupurilor etnice (evrei in primul rând și mai apoi slavi) pentru a înființa o fabrică de ustensile pentru bucătărie, ajutat de banii și mâna ieftină de muncă a evreilor, care se simt protejați de caracterul pseudoliberal al binefăcătorului lor Oskar Schindler. Fabrica prosperă la început datorită unor manevre făcute de Oskar, însă pragmatica nazistă se arată din ce în ce mai intolerantă, iar conducerea germană nu este de acord cu paradoxul ca cel mai mare producător și distribuitor de astfel de materiale să aibă mână de lucru evreiască în timp ce se pregătea tragica decizie de exterminare a acestora. Într-o astfel de situație critică, Schindler, copleșit de o multitudine de sentimente, hotărăște să-și salveze muncitorii, prezentând faimoasa listă. Cu un metraj cu mult superior convenționalei limite comerciale de 90 de minute, (195 min) opera prezintă mari particularități notabile: nu este tipica superproducție, i se conferă unele nuanțe care determină o reacție de comprehensiune intimă. Fără efecte speciale însă foarte efectivă. Adecvarea istorică este una de succes prin decoruri și vestimantație corespunzătoare culorii locale. Pe de altă parte, textul istoric explicativ, care apare peste imaginea în alb (indicator spațio-temporal artificial, însă adecvat) este de o rigoare destul de exactă iar lectura sa nu împiedică și nici nu întrerupe vizionarea filmului, deoarece este introdus atunci când imaginea începe nararea evenimentului istoric, care de obicei începe cu un plan panoramic. Exemple: Septembrie 1939. Germania înfrânge Polonia în două săptămâni; Urmează mutarea evreilor în vechiul oraş. Zilnic sosesc 10.000 de evrei; 20 III 1941. Ultima zi de mutare în ghetou; Aşezarea evreiască. Ghetoul din Cracovia. Iarna '42; Lagăr de muncă forţată. Plaszew etc. Imaginea filmului este excepţională. Alegerea contrastului alb/negru reușește să exprime, subtil, o tragedie de proporţii ce impune o viziune sobră, dar nu rigidă. Astfel, filmul dă senzaţia de coborâre în zonele obscure, abisale ale psihicului uman, de halucinaţie și coşmar. Şi aici, în imagine, unele procedee sunt de mare efect: pe un fundal alb/negru, două sfeşnice cu lumânări arzând cu flacără roşie; într-o mulţime de oameni, forfotind, filmată în alb/negru, imaginea unui copil fugind, al cărui palton maro-roşcat este surprins în policromie, apoi imaginea aceluiaşi copil, imobil, într-o grămadă de cadavre; imaginea în alb/negru a unei mulţimi de oameni venind dinspre orizont, spre obiectivul aparatului de filmat, o apariţie ireală, parcă, din altă lume şi transformarea gradată a imaginii în policromie. Planificarea filmului, cât și numărul actorilor, este cu adevarat interesantă; o infinitate de actori secundari anonimi, de exemplu, femei evreice în secvența de la dușurile din Austwichtz, crezându-se a fi victime ale gazului letal: strigăte, plânsete și… liniște; o cameră video care dintr-un travelling panoramic, din când în când, se oprește pentru a surprinde expresia facială a durerii și a fricii, precum și alte scene care sunt de

este un capitalist în stare pură. La sune primele acorduri ale muzicii cu care începe prezentarea lui Oskar Schindler. de o senzualitate demnă de cel mai bun film erotic. Acest fapt este prezentat întrun mod genial: la începutul secvenței Schindler se află singur la o masă iar la sfârșit acesta este înconjurat de figuri importante. zis Rockefeller sau Onassis. spectatorul fiind pregătit pentru a-l cunoaște datorită fundalului adecvat universului filmului emis anterior. în care se pot asculta fraze precum predau istorie și literatură. de către grefierul evreu Marcel Goldberg. care a redactat lista în schimbul bijuteriilor lor. care plecând de la zero a obținut o mare avere. unii dintre ei trăind şi astăzi. este de remarcat genialitatea montajului lui Spielberg: cu o tehnică narativă simetrică. Planurile generale ale defilării și a maselor umane se schimbă cu detalii svastice. printre importante figuri ale sistemului politic nazist care a cucerit Polonia. pe baza acestei liste alcătuite la lagărul din Plaszev. ambientat în stilul clasicelor localuri din anii 20. care are un plan întocmit și care dorește să câștige aprecierea conducătorilor germani cu un anumit scop. Din punct de vedere cinematografic. prin care se poate aprecia mai mult valoarea cinematografică a filmului: Oskar Schindler își face loc în rândul marii societăți. r. în local se află oficiali germani cu diferite grade. dialogând cu ospătarul în timp ce ii oferă diferite sume de bani. Însă numai două filme se reţin pentru caracterul atotcuprinzător al acestei mari tragedii şi pentru valoarea artistică a evocării: documentarul Shoah (Holocaust). ținând un toast în mijlocul lor. de când nu mai este acest lucru esential?. Totul captivează spectatorul în universul particular al listei lui Schindler ducându-l spre un inevitabil catarsis. aflându-se. o figură abjectă. sugerând un aspect sau altul. însă Schindler (protagonistul scenei) le caută pe cele mai înalte. spus de un actor care joaca rolul unui profesor evreu atunci când un oficial nazist îl declară neesențial în rândul muncitorilor lui Schindler. observând mesele rezervate și le câștigă încrederea invitându-i să i se alăture la masă. îmbogăţindu-se. Acesta a salvat 1200 de evrei. distanțată de tensiunea și drama filmului în general. Oskar Schindler. în lista salvării: lista lui Schindler. Remarcabile sunt alte două aspecte: efectele sonore( coloana sonoră câștigătoare a unui Oscar) de o mare profunditate și un genial dialog. Despre evenimentul descris. 1985. În continuare voi analiza o anumită secvență din film care este decisivă pentru a contura personalitatea protagonistului și epoca evocată. într-un cabaret. secvența anterioară prezintă ultimele sale imagini: planuri detaliate cu nume evreiești. Claude Lanzmann. tipul începătorului. mai mult decât un nazist german. sau realizat mai multe filme. prin comportamentul său nu a fost decât un pretins. sunt prezentate imaginile evreilor care își rostesc numele și un plan detaliu în care apar numele acestora scrise pe hârtie trecânduse apoi în mod brusc la prezentarea lui Schindler. spre o scenă prezentată la distanță: asasinarea unui muncitor evreu. datorită protagonistului.o perfecțiune cinematografică absolută. urmată de un plan detaliat a sângelui acestuia scurgându-se pe zăpada Poloniei. Oskar Schindler își clădește planul de îmbogățire fără scrupule profitând de situația etniilor pentru a crea o fabrică prosperă. Acest episod reprezintă momentul în care spectatorului îi este prezentat un personaj cu un minuțios și impecabil aspect fizic și vestimentar. Ca orice capitalist. un film de . Prin dialoguri izolate și scurte ale oficialilor și prin ceea ce se poate vedea mai apoi. procesul de lichidare a peste 6 milioane de evrei. se deduce că acel local se află în Polonia recent incorporată Reich-ului si că acel Schindler. numele vor fi foarte importante în povestea prezentată. o secventa diferită. care va fi de o mare importanță. de la un plan general în care apare un act sexual între Oskar și soția lui. secvența se unește cu cea anterioară ei prin sunet.

în toate detaliile lui. spunea: Un evreu american de 46 de ani. iar. un ritm interior care este ecoul celui dintâi în sufletul. despre exterminarea evreilor. cel mai comercial dintre toţi cineaştii lumii. consultând scrierile lui Elie Wiesel şi Primo Levi şi vizionând în repetate rânduri documentarul lui Claude Lanzmann. de nouă ore.montaj. de bucurie. pe bună dreptate. să alunge obscenitatea reprezentărilor pe această temă. Dar este un film-document. o întrepătrundere. şi filmul lui Steven Spielberg. ci şi reconstituind adevărul istoric. pe de altă parte. a unui rău implacabil. Urmărirea cronologică a faptelor. la oameni şi evenimete. a reuşit imposibilul: un film care este şi nu este ficţiune. un ritm exterior. indiscutabil. gradată. Serge July. a întâmplărilor. este unul de ficţiune. cel mai prolific producător al maşinii de fabricat vise. Filmul. de deznădejde şi speranţă. de supunere şi revoltă. generează un dublu ritm: pe de o parte. cu raportări precise în timp şi spaţiu. cu prilejul avanpremierei din 28 II 1994. nu numai respectând. şi care a izbutit. în conştiinţa oamenilor. de răbdare şi disperare. realizat cu sobrietate. directorul ziarului Liberation. de suferinţă. ce operează cu forţa unui destin. despre care. Totuși. de la Sala UCC Normandie. cu decentă. de la Paris. de pe Champs Élysées. Regizorul s-a documentat riguros. S-ar putea spune că filmul lui Steven Spielberg este o sinteză de document şi ficţiune. bine dozată. cel mai hollywoodian dintre ei. pe fundalul expansiunii. cu demnitate. acest film este realizat cu unele mijloace ce aparţin filmului documentar: urmărirea tragediei în mod cronologic. el neconţinând nici un element specific filmului documentar. a evenimentelor. . cel mai adesea.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful