Lista lui Schindler - analiză Lista lui Schindler, câștigătoare a șapte Oscaruri, alte 65 de premii și 21 de nominalizări, în regia lui

Steven Spielberg în 1993, care, lăsând la o parte valoroasele și cunoscutele realizări în sfera cinematografiei de acțiune și aventură ( care i-au conferit faima internațională de mai mult de două decenii), s-a îmbarcat în acest proiect, realizat în mai bine de 11 ani, adaptând novela lui Thomas Keneally, construind controversata figură a lui Oskar Schindler și recreând în imagini impresionante și expresive holocaustul. Subiectul filmului este personajul interpretat de Liam Neeson, germanul Oskar Schindler. Aspirant la funcția de impresar, profită de situația belică ( ocuparea Poloniei de către trupele germane în 1939) și de aplicarea progresivă a idelilor lui Hitler asupra grupurilor etnice (evrei in primul rând și mai apoi slavi) pentru a înființa o fabrică de ustensile pentru bucătărie, ajutat de banii și mâna ieftină de muncă a evreilor, care se simt protejați de caracterul pseudoliberal al binefăcătorului lor Oskar Schindler. Fabrica prosperă la început datorită unor manevre făcute de Oskar, însă pragmatica nazistă se arată din ce în ce mai intolerantă, iar conducerea germană nu este de acord cu paradoxul ca cel mai mare producător și distribuitor de astfel de materiale să aibă mână de lucru evreiască în timp ce se pregătea tragica decizie de exterminare a acestora. Într-o astfel de situație critică, Schindler, copleșit de o multitudine de sentimente, hotărăște să-și salveze muncitorii, prezentând faimoasa listă. Cu un metraj cu mult superior convenționalei limite comerciale de 90 de minute, (195 min) opera prezintă mari particularități notabile: nu este tipica superproducție, i se conferă unele nuanțe care determină o reacție de comprehensiune intimă. Fără efecte speciale însă foarte efectivă. Adecvarea istorică este una de succes prin decoruri și vestimantație corespunzătoare culorii locale. Pe de altă parte, textul istoric explicativ, care apare peste imaginea în alb (indicator spațio-temporal artificial, însă adecvat) este de o rigoare destul de exactă iar lectura sa nu împiedică și nici nu întrerupe vizionarea filmului, deoarece este introdus atunci când imaginea începe nararea evenimentului istoric, care de obicei începe cu un plan panoramic. Exemple: Septembrie 1939. Germania înfrânge Polonia în două săptămâni; Urmează mutarea evreilor în vechiul oraş. Zilnic sosesc 10.000 de evrei; 20 III 1941. Ultima zi de mutare în ghetou; Aşezarea evreiască. Ghetoul din Cracovia. Iarna '42; Lagăr de muncă forţată. Plaszew etc. Imaginea filmului este excepţională. Alegerea contrastului alb/negru reușește să exprime, subtil, o tragedie de proporţii ce impune o viziune sobră, dar nu rigidă. Astfel, filmul dă senzaţia de coborâre în zonele obscure, abisale ale psihicului uman, de halucinaţie și coşmar. Şi aici, în imagine, unele procedee sunt de mare efect: pe un fundal alb/negru, două sfeşnice cu lumânări arzând cu flacără roşie; într-o mulţime de oameni, forfotind, filmată în alb/negru, imaginea unui copil fugind, al cărui palton maro-roşcat este surprins în policromie, apoi imaginea aceluiaşi copil, imobil, într-o grămadă de cadavre; imaginea în alb/negru a unei mulţimi de oameni venind dinspre orizont, spre obiectivul aparatului de filmat, o apariţie ireală, parcă, din altă lume şi transformarea gradată a imaginii în policromie. Planificarea filmului, cât și numărul actorilor, este cu adevarat interesantă; o infinitate de actori secundari anonimi, de exemplu, femei evreice în secvența de la dușurile din Austwichtz, crezându-se a fi victime ale gazului letal: strigăte, plânsete și… liniște; o cameră video care dintr-un travelling panoramic, din când în când, se oprește pentru a surprinde expresia facială a durerii și a fricii, precum și alte scene care sunt de

este de remarcat genialitatea montajului lui Spielberg: cu o tehnică narativă simetrică. prin comportamentul său nu a fost decât un pretins. însă Schindler (protagonistul scenei) le caută pe cele mai înalte. prin care se poate aprecia mai mult valoarea cinematografică a filmului: Oskar Schindler își face loc în rândul marii societăți. spectatorul fiind pregătit pentru a-l cunoaște datorită fundalului adecvat universului filmului emis anterior. observând mesele rezervate și le câștigă încrederea invitându-i să i se alăture la masă. o secventa diferită. unii dintre ei trăind şi astăzi. sau realizat mai multe filme. de o senzualitate demnă de cel mai bun film erotic. Oskar Schindler își clădește planul de îmbogățire fără scrupule profitând de situația etniilor pentru a crea o fabrică prosperă. dialogând cu ospătarul în timp ce ii oferă diferite sume de bani. o figură abjectă. în lista salvării: lista lui Schindler. care va fi de o mare importanță. distanțată de tensiunea și drama filmului în general. Totul captivează spectatorul în universul particular al listei lui Schindler ducându-l spre un inevitabil catarsis. Din punct de vedere cinematografic. ținând un toast în mijlocul lor. de către grefierul evreu Marcel Goldberg. procesul de lichidare a peste 6 milioane de evrei. Prin dialoguri izolate și scurte ale oficialilor și prin ceea ce se poate vedea mai apoi. un film de . îmbogăţindu-se. de când nu mai este acest lucru esential?. într-un cabaret. ambientat în stilul clasicelor localuri din anii 20. spre o scenă prezentată la distanță: asasinarea unui muncitor evreu. sugerând un aspect sau altul. se deduce că acel local se află în Polonia recent incorporată Reich-ului si că acel Schindler. r. În continuare voi analiza o anumită secvență din film care este decisivă pentru a contura personalitatea protagonistului și epoca evocată.o perfecțiune cinematografică absolută. Oskar Schindler. Acest fapt este prezentat întrun mod genial: la începutul secvenței Schindler se află singur la o masă iar la sfârșit acesta este înconjurat de figuri importante. printre importante figuri ale sistemului politic nazist care a cucerit Polonia. numele vor fi foarte importante în povestea prezentată. mai mult decât un nazist german. secvența se unește cu cea anterioară ei prin sunet. zis Rockefeller sau Onassis. Însă numai două filme se reţin pentru caracterul atotcuprinzător al acestei mari tragedii şi pentru valoarea artistică a evocării: documentarul Shoah (Holocaust). este un capitalist în stare pură. Claude Lanzmann. care are un plan întocmit și care dorește să câștige aprecierea conducătorilor germani cu un anumit scop. pe baza acestei liste alcătuite la lagărul din Plaszev. Despre evenimentul descris. spus de un actor care joaca rolul unui profesor evreu atunci când un oficial nazist îl declară neesențial în rândul muncitorilor lui Schindler. Ca orice capitalist. aflându-se. Remarcabile sunt alte două aspecte: efectele sonore( coloana sonoră câștigătoare a unui Oscar) de o mare profunditate și un genial dialog. Acest episod reprezintă momentul în care spectatorului îi este prezentat un personaj cu un minuțios și impecabil aspect fizic și vestimentar. urmată de un plan detaliat a sângelui acestuia scurgându-se pe zăpada Poloniei. care plecând de la zero a obținut o mare avere. de la un plan general în care apare un act sexual între Oskar și soția lui. tipul începătorului. secvența anterioară prezintă ultimele sale imagini: planuri detaliate cu nume evreiești. datorită protagonistului. 1985. Planurile generale ale defilării și a maselor umane se schimbă cu detalii svastice. care a redactat lista în schimbul bijuteriilor lor. Acesta a salvat 1200 de evrei. în local se află oficiali germani cu diferite grade. La sune primele acorduri ale muzicii cu care începe prezentarea lui Oskar Schindler. în care se pot asculta fraze precum predau istorie și literatură. sunt prezentate imaginile evreilor care își rostesc numele și un plan detaliu în care apar numele acestora scrise pe hârtie trecânduse apoi în mod brusc la prezentarea lui Schindler.

a unui rău implacabil. în toate detaliile lui. iar. cel mai adesea. cu decentă. cel mai prolific producător al maşinii de fabricat vise. de la Sala UCC Normandie. ci şi reconstituind adevărul istoric. realizat cu sobrietate. el neconţinând nici un element specific filmului documentar. în conştiinţa oamenilor. pe fundalul expansiunii. consultând scrierile lui Elie Wiesel şi Primo Levi şi vizionând în repetate rânduri documentarul lui Claude Lanzmann. de pe Champs Élysées. şi care a izbutit.montaj. de răbdare şi disperare. un ritm interior care este ecoul celui dintâi în sufletul. este unul de ficţiune. cu prilejul avanpremierei din 28 II 1994. să alunge obscenitatea reprezentărilor pe această temă. pe bună dreptate. de la Paris. de bucurie. de nouă ore. pe de altă parte. un ritm exterior. bine dozată. Totuși. şi filmul lui Steven Spielberg. generează un dublu ritm: pe de o parte. a evenimentelor. cu demnitate. de suferinţă. a întâmplărilor. nu numai respectând. spunea: Un evreu american de 46 de ani. indiscutabil. Filmul. de deznădejde şi speranţă. despre care. a reuşit imposibilul: un film care este şi nu este ficţiune. S-ar putea spune că filmul lui Steven Spielberg este o sinteză de document şi ficţiune. Urmărirea cronologică a faptelor. Regizorul s-a documentat riguros. gradată. Dar este un film-document. ce operează cu forţa unui destin. acest film este realizat cu unele mijloace ce aparţin filmului documentar: urmărirea tragediei în mod cronologic. Serge July. despre exterminarea evreilor. la oameni şi evenimete. . directorul ziarului Liberation. cel mai comercial dintre toţi cineaştii lumii. o întrepătrundere. de supunere şi revoltă. cel mai hollywoodian dintre ei. cu raportări precise în timp şi spaţiu.