NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Univ. drd.

Dana Danciulescu

Capitolul 1

NOŢIUNI INTRODUCTIVE
1.1. INTRODUCERE IN INFORMATICĂ
Dezvoltarea rapidă şi complexă a societăţii a dus inevitabil la o sporire însemnată a volumului de informaţii care tind să aglomereze şi să blocheze canalele informaţionale. Pe de altă parte, nevoia de informaţie pentru o cunoaştere operativă şi o dirijare conştientă a dezvoltării societăţii, este din ce în ce mai mare. Menirea informaticii este tocmai de rezolvare a acestei contradicţii dintre creşterea volumului de informaţii şi setea de informaţii. Pentru a se lua decizii rapide şi optime este necesară o sporire a operativităţii, în colectarea, prelucrarea şi prezentarea informaţiilor precum şi o valorificare superioară a acestora. Această cerinţă nu poate fi satisfăcută în condiţiile unui volum din ce în ce mai mare de informaţii decât prin folosirea mijloacelor şi tehnicilor specifice informaticii. Definită iniţial de Academia Franceză (în 1966) ca “Ştiinţa prelucrării raţionale a informaţiei”, considerată ca suport al comunicărilor în domeniile tehnice, economice şi sociale, informatica a căptat noi valenţe pe măsura extinderii domeniilor sale de utilizare. Definiţiile propuse ulterior accentuează asupra caracterului complex al acestei ştiinţe. Astfel, la o conferinţă internaţională din 1978, privind strategiile şi politicile în informatică, s-a adoptat următoarea definiţie:”Informatica cuprinde domeniile legate de proiectarea, construcţia, evaluarea, utilizarea şi întreţinerea sistemelor de prelucrare automată a datelor, incluzând componentele hardware, software, elementele organizaţionale şi umane cu impactul lor în industrie, administraţie, comerţ etc. Pentru desemnarea procesului de introducere a informaţiilor într-un domeniu de activitate dat se foloseşte termenul de informatizare. În condiţiile lumii moderne, când în orice domeniu se cere o cunoaştere rapidă, complexă şi multilaterală a realităţii, în scopul luării unor decizii operative, oportune şi fundamentate pe cerinţele legilor obiective ce acţionează în societate, ajutorul informaticii ca instrument al conducerii, este incontestabil. Se poate afirma fără a greşi, că introducerea informaticii în ştiinţă, economie şi societate constituie un proces inevitabil. Rolul informaticii, ca mijloc de perfecţionare a societăţii, ca instrument de conducere se concretizează în mai multe direcţii : - asigură o cunoaştere profundă şi o informare operativă asupra stării şi dinamicii relaţiilor economice obiective dintre oameni şi procesele de producţie ; - furnizează cu promtitudine informaţii asupra categoriilor economice prin care se manifestă relaţiile economice în economia de piaţă, cum sunt : cererea, oferta, costurile de producţie, preţul, valoarea, profitul, salariile, etc, contribuind astfel la perfecţionarea relaţiilor dintre agenţii economici. Prin metodele moderne de care dispune, informatica constituie un mijloc de modelare şi corelare optimă a factorilor de producţie, asigurând creşterea nemijlocită a eficienţei economice generale, dar şi pe fiecare întreprinzător în parte. În procesele industriale complexe, variaţia rapidă a numeroşilor parametri, precum şi abaterea acestora de la limitele admise, pot fi urmărite şi sesizate operativ, numai cu ajutorul calculatorului electronic. Miniaturizarea elementelor electronice şi sporirea funcţiionalităţii acestora de către om duc la efecte uluitoare nu numai în ce priveşte înlocuirea elementelor mecanice cu cele electronice şi prin aceasta la reducerea spaţiilor de producţie, generalizarea automatizării, reducerea consumului de materii prime şi materiale şi implicit creşterea considerabilă a productivităţii muncii, dar şi la o pătrundere şi o integrare rapidă a infomaticii în structurile de producţie, asigurând automatizarea
1

NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Univ. drd. Dana Danciulescu

verigilor primare ale acestora. Extinderea utilizării microprocesoarelor în industrie va trebui sa asigure atât utilizarea raţională a maşinilor şi a celorlalte condiţii de muncă, precum şi crearea premiselor pentru o nouă gândire informatică, o revoluţionare a structurii şi universului ei. Informatica constituie un factor de economisire a resurselor materiale de energie şi muncă. Punând la dispoziţia oricărui sistem de producţie informaţii complete şi operative asupra tuturor condiţiilor în care îşi desfăşoară activitatea se pot stabili dimensiuni optime privind capacităţile de producţie, piaţa de aprovizionare, piaţa de desfacere, costurile de producţie, rentabilitatea, etc. contribuind astfel la eficientizarea activităţii. Accesul larg la cuceririle ştiinţei şi tehnicii moderne constituie, astăzi, nu numai o condiţie a dezvoltării, a progresului economic, dar şi un drept al tuturor popoarelor, dreptul de a cunoaşte şi a comunica. Promovarea utilizării informaticii, ca element central al tehnologiei informaţiei, în cele mai variate aspecte ale activităţii sociale, se manifestă ca factor dinamizator, de vitalizare şi progres al societăţii. Progresul ştiinţific în domeniul circuitelor integrate a influenţat în mod deosebit tehnica de calcul. Se conturează tendinţa cunoscută sub denumirea de informatică distribuită, aceasta constând în descentralizarea sistemelor de prelucrare automată a datelor. Se construiesc astfel, echipamente electronice de calcul ieftine dar capabile să execute toate operaţiile implicate în procesul de prelucrare în punctele generatoare de date. Se crează reţelele de calculatoare cu posibilităţi multiple de interconectare. Informatica distribuită este rezultatul integrării dintre calculatoare şi sistemele de comunicaţie în vederea folosirii superioare a resurselor fizice şi logice ale calculatoarelor. Tehnologia informatică- reunind cercetarea, proiectarea, folosirea şi întreţinerea sistemelor de automatizare a prelucrării datelor – tinde să devină o infrastructură generalizată. Aceasta se va realiza atât prin încorporarea de elemente informatice – hardware şi software – în produse industriale şi de uz casnic, cât mai ales prin folosirea tehnologiilor informatice în asistarea, reglarea şi controlul proceselor tehnico-productive, a celor creative şi de conducere. Caracteristica esenţială a tehnologiei informatice moderne este dinamismul, care din anul 1975 cunoaşte un ritm de creştere a valorilor produselor create de peste 20%, în condiţiile în care rata medie a creşterii în economie a fost de numai 1%. Apariţia circuitului integrat a dus în mod logic la ideea integrării circuitelor electronice şi la apariţia de dispozitive microelectronice cu un grad de integrare din ce în ce mai mare. Aceste acumulări cantitative au dus la saltul tehnologic al microprocesorului care asigură prin evoluţie şi o transformare a informaticii şi teleinformaticii în informatica distribuită, descentralizarea sistemelor de control automat şi constituirea unor sisteme automatizate ierarhic, şi descentralizate. Dezvoltarea microprocesorului este semnificativă în două sensuri : - în primul rând a dat naştere într-un moment de recesiune economică unei industrii noi, importante care se dezvoltă extrem de rapid ; - în al doilea rând, produsele acestei industrii pot fi aplicate în toate sectoarele societăţii şi economiei cu mari posibilităţi de sporire a producţiei industriale. Automatizarea flexibilă, proiectarea asistată de calculator, roboţii industriali, maşinile cu comandă numerică, aparatura de măsură şi control integral automatizată, gestiunea producţiei cu ajutorul calculatorului electronic, transferul electronic de fonduri etc. dinamitează pur şi simplu principii tehnico-economice consacrate, asigurând totodată o bază nouă, mai productivă şi mai eficientă de activitate.

1.2. CONCEPTUL DE DATÃ ŞI INFORMAŢIE
Aplicarea practică a metodelor şi tehnicilor din domeniul informaticii depinde, şi de corecta definire şi însuşire a conceptelor de bază cu care operează această ştiinţă. Conducerea activităţii economice are ca premisă de bază informaţia. Informaţia este o noţiune de largă generalitate filosofică (alături de materie şi energie) şi reprezintă reflectarea în conştiinţa noastră a legăturilor cauză-efect din lumea reală înconjurătoare. Oricare ar fi accepţiunea termenului, informaţia are caracter semantic şi de noutate, de aport la cantitatea de cunoştinţe a celui ce o primeşte.
2

NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Univ. drd. Dana Danciulescu

O informaţie este o triadă a elementelor entitate, atribut, valoare. Entitatea formează obiectul informaţiei, atributul este elementul de descriere a entităii respective, caracterul sau o proprietate a acesteia iar valoarea o măsură a proprietăţii. Astfel, informaţia privind capacitatea cilindrică a unui automobil se reprezintă astfel : entitatea – automobilul, atributul – cilindrul, valoarea – 1300. Materia primă din care se obţin informaţiile o constituie datele. În informatică, prin dată se desemnează un model de reprezentare a informaţiei accesibil unui anumit procesor (om, unitate centrală, program, etc.), model cu care se poate opera pentru a obţine noi informaţii despre fenomenele, procesele şi obiectele lumii reale. Data este suportul concret al informaţiei, materia primă a acesteia. Deoarece prelucrarea operează cu forme concrete de exprimare a informaţiilor se poate afirma ca obiectul prelucrarii îl constituie datele iar rezultatelel prelucrării sunt informaţiile. Informaţiile constituie baza raţionamentelor, experimentărilor imaginate de mintea umană, în scopul obţinerii de noi cunoştinţe. Deci informaţia reprezintă fundamentul cunoaşterii, fără de care aceasta din urmă nu ar putea fi dobândită. Cunoştinţele reprezintă totalitatea informaţiilor dobândite anterior cu privire la obiectul considerat. Din considerente practice de analiză şi proiectare a sistemelor informatice, informaţiile se pot clasifica dupa diverse criterii : a) După forma de exprimare a fenomenelor pe care le reflectă, informaţia poate fi : analogică, numerică, nenumerică. - Informaţia analogică, caracterizează parametrii cu variaţie continuă din cadrul proceselor tehnologice, cum ar fi : presiunea, temperatura, viteza, tensiunea electrică, etc. - Informaţia cantitativă, sau numerică, exprimă aspectul cantitativ al fenomenelor şi se prezintă sub formă de cifre care se obţin prin măsurare, numărare, cântărire sau calcul. - Informaţia calitativă este cea mai răspândită şi se prezintă printr-o mare varietate de forme, concepte, liste bibliografice, texte, rapoarte, etc. În funcţie de suportul informaţional utilizat pentru transmiterea acesteia, informaţia poate fi : verbală, scrisă, grafică, imagini, sub forma undelor radio sau magnetice, sub formă codificată înregistrată pe benzi magnetice sau discuri magnetice. b) După situarea în timp faţă de procesul sau fenomenul reprezentat informaţiile sunt: active, pasive, previzionale. - Informaţiile active reprezintă procese sau fenomene în curs de desfăşurare. Ele mai pot fi numite dinamice sau operative. - Informaţiile pasive se referă la procese şi fenomene care au avut loc. Ele sunt utile pentru conducerea proceselor şi fenomenelor care se vor repeta. - Informaţiile previzionale sunt cele cuprinse în planuri şi programe, caracterizând şi comensurând procese şi fenomene ce se vor desfăşura în viitor. Ele oferă modelele cantitative şi calitative ale activităţilor ce se vor desfăşura, au deci un caracter de direcţionare. c) După conţinut informaţiile sunt : elementare, complexe, sintetice. - Informaţiile elementare sunt specifice sistemului operaţional în care se desfăşoară nemijlocit activităţile economice şi definesc operaţii şi fenomene indivizibile. - Informaţiile complexe sunt cele rezultate din agregarea informaţiilor elementare pentru a caracteriza un proces sau fenomen (nivelul productivităţii muncii, valoarea producţiei marfă, costul producţiei, etc.). - Informaţiile sintetice se obţin, de regulă, prin adiţionarea informaţiilor elementare de acelaşi tip. d) După domeniul de activitate pe care îl deservesc. Potrivit acestui criteriu distingem : informaţii tehnologice, tehnico-ştiinţifice şi economice. - Informaţiile tehnologice sunt utilizate pentru conducerea şi dirijarea proceselor tehnologice industriale. - Informaţiile tehnico-ştiinţifice sunt utilizate în domeniul cercetării ştiinţifice şi proiectării tehnologice.

3

NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Univ. drd. Dana Danciulescu

- Informaţiile economice sunt instrumente de conducere nemijlocită a proceselor social economice. Ele devin utile şi eficiente numai în cadrul schimbului permanent de cunoştinţe între oameni situaţi pe diversele trepte ierarhice ale economiei. Corespunzător fluxului real al resurselor materiale, umane şi monetare din economie i se suprapune în orice moment şi un flux informaţional de reflectare a operaţiilor respective. Nici o informaţie nu poate fi transmisă fara existenţa unui suport material care serveşte drept semnal de transmitere a acesteia de la sursă (emiţătorul de informaţii) către receptor (destinatarul informaţiei). Fluxul informaţional este ansamblul datelor, informaţiilor şi deciziilor necesare desfăşurării unei anumite operaţii, acţiuni sau activitaţi.

1.3. INTRODUCERE ÎN FUNCŢIONAREA CALCULATORULUI
Un calculator electronic reprezintă o unealtă puternică a zilelor noastre, care are capacitatea de a rezolva cele mai diverse probleme, de la punerea la dispoziţie a unor jocuri foarte atractive până la utilizarea în cercetare, armată, servicii, matematica ş.a.m.d. Principalele avantaje ale unui calculator electronic le constituie viteza de lucru a acestuia, dar şi posibilitatea de a se adapta rapid oricărui domeniu de utilizare prin executarea unui program corespunzător, eliminând astfel munca repetitivă. Calculatoarele pun la dispoziţia utilizatorilor nu numai o viteză extraordinară de lucru ci şi o capacitate mare de memorie care foloseşte pentru memorarea diverselor programe şi oferă astfel posibilitatea accesării rapide a acestora. De la primele tipuri de calculatoare şi până la cele de azi, toate calculatoarele se bazează în funcţionare pe îndeplinirea câtorva sarcini principale : - prelucrarea (sau procesarea) informaţiilor; - stocarea (memorarea) informaţiilor; - transferul şi comunicarea informaţiilor. Calculatorul poate opera numai cu informaţiile care îi sunt oferite de către utilizator, deci care sunt introduse în sistemul calculatorului, iar în urma execuţiei diverselor sarcini enumerate mai sus, în final utilizatorul obţine diverse rezultate, sub formă de noi informaţii, prin texte şi imagini afişate pe ecran sau tiparite pe hârtie, sunete auzite în difuzoare sau înregistrate pe suport magnetic etc. Prelucrarea (procesarea) informaţiilor implică foarte multe calcule matematice executate de către calculator dar şi alte operaţii. Informaţiile cu care operează permanent un calculator pot fi împărţite în 3 categorii: date, programe, parametri de configurare. Datele – sunt acele informaţii care sunt procesate. De pildă, un calculator poate să afişeze în ce zi a săptămânii cade o anumită dată calendaristică (reprezentată prin zi, lună şi an). Pentru asta, el trebuie să primească data calendaristică, şi după ce o procesează, va afişa ziua săptămânii care corespunde acelei date. Data calendaristică introdusă şi ziua săptămânii afişată sunt date cu care a operat calculatorul în acest proces. Tot din categoria datelor sunt şi documentele care conţin texte, imagini, chiar şi sunete, cu care operează calculatorul şi a căror manevrare şi prelucrare reprezintă cel mai adesea scopul utilizării calculatorului într-o activitate de birou. Programele – reprezintă o categorie specială de informaţii, care conţin algoritmii conform cărora calculatorul va procesa datele. Calculatorul este un simplu automat electronic, dar în funcţie de programele pe care le foloseşte, el va putea procesa datele primite în diverse moduri. De pildă, pentru exemplul anterior este necesar un program capabil să calculeze exact în ce zi a săptămânii cade o dată calendaristică oarecare, ţinând cont de toate detaliile calendarului (ani bisecţi, zilele fiecărei luni etc.), conform unui algoritm matematic bine stabilit. Programele sunt alcătuite din instrucţiuni care sunt executate una câte una, până când, pornind de la datele introduse, se ajunge la rezultatul final. Pentru calculator, aceste instrucţiuni sunt codificate în aşa-numitul cod-maşină, un limbaj de programare foarte rar folosit chiar de către specialişti. Viteza cu care sunt executate instrucţiunile a ajuns astăzi atât de mare, încât atunci când apăsăm o tastă apare instantaneu pe ecran o literă, nici nu ne dăm seama că această operaţie atât de simplă înseamnă, pentru calculator, execuţia a sute sau mii de instrucţiuni în cod-maşină între momentul apăsării tastei şi cel al afişării literei.
4

NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Univ. drd. Dana Danciulescu

Parametri de configurare – este vorba de acele informaţii care determină modul specific de funcţionare pentru fiecare componentă fizică a calculatorului, sau pentru programele folosite de el. Prin aceşti parametri, care rămân memoraţi de calculator până la modificarea sau ştergerea lor, un calculator poate fi programat, de pildă, să accepte sau să ignore un anumit dispozitiv fizic (un harddisk, un mouse etc.). Stocarea (memorarea) informaţiilor Calculatorul poate stoca (memora) informaţii în mai multe forme diferite, astfel încât el va putea procesa nu numai informaţii introduse în momentul procesării, ci şi informaţii stocate în memoria lui. În acest fel, un calculator este adesea folosit şi pentru a găzdui baze de date sau arhive de informaţii şi documente diverse, în format digital sau - ca să folosim un termen popular - electronic. Memoria calculatorului se împarte în două tipuri de bază: memorie temporară (pe termen scurt, sau dinamică) şi memorie permanentă (pe termen lung, fixă). Memoria temporară este memoria care se şterge la oprirea calculatorului, şi este folosită numai în timpul funcţionării lui, ca o zonă de memorie de lucru pentru programele aflate în funcţiune. Folosind memoria RAM, calculatorul execută mai rapid programele şi procesează mai eficient informaţiile. Funcţia de memorare a informaţiilor face calculatorul foarte util în orice activitate, el putând înlocui astfel dulapuri de dosare şi biblioteci întregi. Transferul şi comunicarea informaţiilor Pentru a putea stoca şi procesa informaţii, calculatorul trebuie să le şi transfere de la un dispozitiv la altul, şi adesea în funcţiile sale de bază intră şi comunicarea informaţiilor către/dinspre alte calculatoare. Există mai multe forme de transfer şi comunicare de informaţii în activitatea calculatorului : I/O (Input/Output) este denumirea generică dată dispozitivelor de intrare/ieşire, adică acelor dispozitive care asigură introducerea (intrarea) informaţiilor în calculator, şi afişarea (ieşirea) de informaţii prin diverse metode. De pildă, tastatura, mouse-ul sau scanner-ul sunt dispozitive tipice de intrare, prin care operatorul poate introduce texte sau poate da comenzi calculatorului, în vreme ce monitorul, imprimanta şi boxele audio sunt dispozitive tipice de ieşire, prin care informaţiile din calculator ajung să fie văzute sau auzite de operator. Transfer în/din memoria RAM – orice program, la lansarea sa, este transferat parţial în memoria RAM, de unde va fi executat pas cu pas. Tot în memoria RAM sunt plasate informaţiile în curs de prelucrare, şi are loc un transfer continuu de informaţii între memoria RAM şi celelalte dispozitive din calculator. Cu cât un calculator are mai multă memorie RAM, cu atât programele rulate au un spaţiu mai mare de manevră şi vor funcţiona mai rapid. Transfer între discuri – citirea informaţiilor de pe un spaţiu de stocare (disc) oarecare poate fi văzută tot ca o operaţie de intrare în procesul de prelucrare a informaţiilor, iar scrierea informaţiilor pe disc poate fi văzută şi ca o operaţie de ieşire în acelaşi proces. Dat fiind că se pot citi informaţii de pe un disc şi se pot scrie pe un alt disc, acesta este un transfer de informaţii de pe un mediu de stocare pe altul. De pildă, se pot copia informaţii de pe hard-disk pe dischetă, apoi discheta poate fi transportată pe un alt calculator, unde informaţiile resprective pot fi copiate de pe dischetă pe harddisk-ul acelui calculator. Operaţiile de transfer pe disc au loc aproape permanent în calculator. Comunicaţia în reţea – pentru un calculator conectat la o reţea, fie prin dispozitive de reţea, fie prin modem, au loc şi transferuri de informaţii către/dinspre alte calculatoare. În acest fel circulaţia informaţiilor este accelerată foarte mult, şi utilitatea calculatorului a crescut enorm în ultimul deceniu prin extinderea reţelelor şi prin posibilitatea conectării la reţeaua globală numită Internet. În concluzie, în ce priveşte circulaţia informaţiei, calculatorul este ca şi un organism viu, în al cărui sistem circulă continuu un flux de informaţii care stă la baza activităţilor sale.

1.4. METODE DE REPREZENTARE A INFORMAŢIEI
Sarcinile calculatorului implică operarea acestuia cu informaţii de cele mai diverse tipuri. Informaţiile se pot prezenta, pentru operator, sub formă de texte introduse de la tastatură şi afişate pe ecran, de imagini statice sau animate, de sunete simple sau complexe, sub formă de programe aflate în
5

sau –10. Dana Danciulescu memoria calculatorului etc. drd. Avantajele acestei forme de reprezentare a informaţiei sunt mai multe: Simplitate – foarte mulţi parametri cu care lucrăm au numai două valori. calculatorul o poate trata. să zicem că folosim o informaţie despre temperatura ambiantă dintr-un anumit loc. Valorile intermediare. fiecare cu valoarea 0 pentru "stins" sau 1 pentru "aprins". cu oricâte zecimale. Viteză – prelucrarea informaţiilor în calculator implică luarea de milioane de decizii pe secundă. Putem măsura 20 de grade. aceeaşi temperatură poate fi măsurată. 1 sau 0. starea lor curentă poate fi indicată de doi parametri binari. şi acest proces este mult mai rapid atunci când o decizie înseamnă o alegere între numai două opţiuni posibile: 0 sau 1. acoperind astfel continuu întregul domeniu. De pildă. şi numărul de valori posibile este infinit. Între aceste limite. . Joi. dacă pe linia telefonică. dacă precizia cerută de programul care foloseşte această informaţie este suficientă pentru scopul propus. . Expandabilitate – reprezentarea binară poate fi extinsă şi la parametri care pot avea mai mult de 2 valori. Calculatoarele actuale folosesc o formă particulară de informaţie digitală şi anume informaţia binară. De pildă. decât dacă există un set mai mare de opţiuni. un bec). şi este acea informaţie care poate avea un număr infinit de valori într-un domeniu definit. sau 22. valoarea semnalului este 0. ca fiind valoarea corectă 1.deschis sau închis (un contact. şi dacă un program trebuie să afişeze ziua curentă.DA sau NU (ca răspuns la o întrebare). . informaţia conţinută de ele este permanent modelată în formă digitală. Miercuri. şi aceasta poate lua valori între –30 şi 50 grade Celsius. Sâmbătă. Univ. Astfel. ia decizii logice sau operează în orice alt mod cu informaţia. De exemplu: . Prin codificări adecvate. Duminică.pornit sau oprit (un aparat.95. astfel: Bec 1 Bec 2 Informaţie binară Aprins Aprins Aprins Stins Stins Stins Aprins Stins 11 10 01 00 Claritate – deoarece valorile cu care se lucrează sunt doar 1 şi 0. Se pot distinge două metode de reprezentare a informaţiei : analogică şi digitală. Informaţia analogică este de tip continuu. Aceste considerente sunt mai mult teoretice pentru un simplu utilizator. zecimale. Tot informaţie digitală este şi acea informaţie care nu este numerică. dacă avem un sistem de 2 becuri care pot fi aprinse sau stinse independent. 42 de grade etc. din cauza perturbaţiilor.334455 grade. şi rolul lor este de a permite înţelegerea modului de "gândire" al calculatorului atunci când acesta execută calcule matematice. Vineri. teoretic. orice valoare. şi calculatoarele folosesc acest tip de informaţie pentru ca toate operaţiile lor să se deruleze în timp finit şi după algoritmi exacţi. şi de aceea este uşor ca ei să fie reprezentaţi prin cele două valori binare. Marţi. pot fi rotunjite la cel mai apropiat întreg. cele 7 zile ale săptămânii reprezintă un set finit de valori: Luni. pe calculator. Informaţia binară este informaţia digitală reprezentată prin folosirea unui set de numai două valori: 0 şi 1. -21 de grade. Între 0 şi 1 nu sunt admise valori intermediare.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr.permis sau interzis (o permisiune de acces sau de execuţie a unei anumite operaţii). 6 . aproape orice tip de informaţie poate fi reprezentată în formă binară. Astfel.activ sau inactiv (o opţiune de lucru într-un program). prin rotunjire. un dispozitiv). temperatura poate avea. De pildă.12 grade. va determina o valoare din acest set pentru informaţia pe care o va afişa. dar are tot un set finit de valori. numai cu valori rotunjite la numărul de grade: 20 de grade. informaţiile sunt clare şi erorile sunt reduse. . Informaţia digitală are un număr finit de valori într-un domeniu limitat. şi chiar dacă semnalele electrice sunt semnale analogice în fond.

în baza 10. C. la o valoare hexazecimală se adaugă fie un prefix 0x (rezultă notaţia 0x44). Univ. Principalele sisteme de numeraţie pentru reprezentarea binară a informaţiei sunt prezentate mai jos. în care avem doar două cifre. BAZE DE NUMERAŢIE Suportul matematic folosit de calculatoare pentru manevrarea şi prelucrarea informaţiei binare este numeraţia în baza 2 şi în baze de numeraţie care sunt puteri ale lui 2. numărul 9 va fi notat în octal cu 11. se folosesc în ordine cele N cifre ale bazei respective. literele A. fiecare cifră binară fiind un bit de informaţie. Dana Danciulescu 1. începând de la 0. Sistemul octal foloseşte baza 8. cifra 0. Pentru a deosebi o valoare scrisă în sistemul zecimal de o valoare hexazecimală. 7 . în ordine. numărul 8 va fi notat în octal cu 10. D. numai cifre N-1. în prezentarea diverselor componente ale calculatorului. Sistemul hexazecimal foloseşte baza 16. În acest caz. Sistemul binar foloseşte baza 2. În acest caz sunt necesare 16 cifre distincte. prima cifră din dreapta devine 0 şi în faţa ei se adaugă cifra 1 (aşa cum numărul care urmează după 9. Binar 0 1 10 11 100 101 110 111 1000 1001 1010 1011 1100 1101 1110 1111 10000 10001 Octal 0 1 2 3 4 5 6 7 10 11 12 13 14 15 16 17 20 21 Zecimal 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 Hexa 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 A B C D E F 10 11 Tab. drd. se notează cu 10). şi după cifrele de la 0 la 9 se folosesc. cu cifrele de la 0 la 7. Sistemul octal este cel mai rar folosit. numărul următor din şir (cu 1 mai mare decât precedentul) va primi. la rând. numărul zecimal 10 va fi notat în octal cu 12 etc. 0 şi 1. dar sistemele octal şi hexazecimal sunt notaţii folosite de programatori pentru manevrarea mai uşoară a şirurilor lungi care ar rezulta în sistemul binar dacă s-ar folosi notaţia binară pentru numere mari.1. şi şirul continuă. Ca regulă generală pentru numărarea într-o bază de numeraţie N. când la sfîrşitul unui număr scris în baza N apar. în locul fiecărei cifre N-1 de la dreapta. fie un sufix h (rezultă notaţia 44h). B. iar în faţa acestora la cifra existentă se adaugă 1. E. F. Exemple de notaţii în diverse baze de numeraţie De fapt. se întâlnesc diverşi parametri numerici reprezentaţi în formă binară. dar pentru următorul număr (N+1).5.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Valorile numerice pentru care nu se specifică baza de numeraţie se consideră de regulă că sunt zecimale. datele sunt reprezentate în calculator numai în sistemul binar. astfel încât orice număr va fi reprezentat numai cu aceste două cifre.1. Aceste precizări sunt necesare deoarece. Pentru primele N numere. Regula este aceeaşi ca în orice bază de numeraţie N.

Se foloseşte multiplul de 1 KiloByte pentru a desemna 1024 Bytes. reprezintă componenta logică formată din acele programe care asigură supravegherea. se poate spune că: 1 Byte este. Biţi Bytes Prefix Multiplu Exact Aproximat Multiplu Exact Aproximat Kilo Kilobit (Kb) 1024 biţi 1000 biţi KiloByte (KB) 1024 Bytes 1000 Bytes Mega Megabit (Mb) 1024 Kb 1000 Kb MegaByte (MB) 1024 KB 1000 KB Giga Gigabit (Gb) 1024 Mb 1000 Mb GigaByte (GB) 1024 MB 1000 MB Terra Terrabit (Tb) 1024 Gb 1000 Gb TerraByte (TB) 1024 GB 1000 GB Tab. Acest ansamblu de programe este depus pe discul sistem iar o parte a acestora sunt rezidente permanent în memoria calculatorului. în general mai puţin de o pagină de text. cantitatea de informaţie echivalentă cu o literă de text. prefixul Kilo înseamnă 1000 adică 10 la puterea a 3-a. Un program constituie o succesiune de comenzi pe care calculatorul le poate interpreta şi care.desemnează puterile a 6-a. Adesea se rotunjeşte acest 1024 la 1000. memorarea şi prelucrarea datelor. Notaţiile prescurtate fac diferenţa între bit (notat cu "b") şi Byte (notat cu "B"). coordonarea şi controlul funcţionării automate a echipamentelor fizice.sistemul de echipamente (hardware) format din toate componentele fizice ce realizează culegerea. pentru a programa calculatorul să adune numerele 181 şi 8 . 1 MegaByte = 1024 KiloBytes.2. şi se întâmplă că 2 la puterea 10 este 1024.6. ARHITECTURA GENERALÃ A CALCULATORULUI Cele două componente principale ale unui calculator sunt: . Dar fiindcă aceste unităţi sunt foarte mici. introducerea. pentru calculator. iar hard-diskurile cele mai uzuale la ora actuală au de la câţiva GB până la zeci de GB.44 MB. pot avea un anumit efect. pe ecranul monitorului sau tipărirea acestora pe hârtie. . ca urmare a execuţiei. iar 1 TerraByte = 1024 GigaBytes. În cazul măsurării informaţiei binare se lucrează cu puteri ale lui 2. a 9-a şi respectiv a 12-a. Din motive practice. dar rezultă din aceasta o eroare care creşte cu volumul de informaţie şi care poate produce confuzii. 1 GB poate cuprinde o bibliotecă de mii de cărţi. în multe cazuri practice. Apoi. informaţiile sunt manevrate în grupuri de câte 8 biţi. Pentru calculator. o dischetă are. 1 MB poate cuprinde o carte foarte mare.sistemul de programe de bază (software) cunoscut şi sub denumirea de sistem de operare.1. însă. Giga şi Terra . drd. O cifră binară reprezintă un bit de informaţie. În cazul altor unităţi de măsură. Prelucrarea automată presupune ca alături de aceste două componente să mai fie necesare programele de aplicaţie şi datele de prelucrat. un program este inteligibil doar sub forma unui şir de instrucţiuni reprezentate prin coduri binare. de ex: afişarea unor informaţii selectate într-o anumită formă de prezentare. iar un ZIP-disk are 100 MB. cel mai adesea se folosesc multiplii lor. 1 GigaByte = 1024 MegaBytes. BIŢI ŞI BYTES Cantitatea de informaţie stocată şi vehiculată de calculator în format binar este măsurată în unităţi de măsură specifice. De exemplu. într-o singură silabă). 1 TB este deja un volum enorm de informaţii. listată la imprimantă.Mega. dar probabil şi această dimensiune va deveni uzuală în viitorul apropiat. ale lui 10. Sistemul multiplilor unităţilor de bază pentru măsurarea informaţiei Pentru a avea o idee despre ce înseamnă aceste cantităţi de informaţie. 1 KB înseamnă un text de 1000 de litere. de pildă. Dana Danciulescu 1. 1. Univ.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. 1.7. din obişnuinţa de a se folosi puteri ale lui 10. Un grup de 8 biţi se numeşte octet sau Byte (citit bait. un CD are cam 2/3 dintr-un GB (640 MB). iar multiplii următori . şi aceasta este unitatea de bază pentru măsurarea informaţiei.

după un algoritm logic. Acest şir de linii de text. de aceea se folosesc limbaje de programare care permit specificarea instrucţiunilor într-un format mai clar şi mai uşor de controlat. scrierea unui program în acest cod este extrem de dificilă. el trebuie să execute şirul de instrucţiuni : 01101001 00110100 10110101 11001111. se numeşte program sursă şi pentru ca un calculator să-l poată înţelege şi executa. Dana Danciulescu 207. drd. Pentru ca atât programele cât şi datele folosite de un calculator să poată fi gestionate atât în memoria acestuia cât şi pe suporturi de memorie externă nevolatilă. fiecare dintre ele stabilind operaţiuni care trebuie efectuate de procesor. 9 . Pentru un programator. pas cu pas. singurul pe care procesorul calculatorului îl poate înţelege şi executa. care poate fi înţeles şi executat de procesor. este nevoie ca acestea să fie organizate sub formă de fişiere. Un program se scrie astfel ca o succesiune de linii de text. Univ. Rezultatul compilării este programul executabil propriu-zis. Acesta este limbajul cod-maşină. care traduce în cod-maşină liniile de text scrise în limbajul de programare. pentru a se ajunge la rezolvarea programată a problemei.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. programul-sursă trebuie compilat cu ajutorul unui program special numit compilator.

componenta prin care conţinutul memoriei video este transmis continuu către monitor. Unitatea Centrală de Prelucrare (CPU. Placa video.chiar şi atunci când calculatorul este oprit.1.1.1. "creierul sistemului". 2.6. Placa de sunet. susţinând comunicarea şi coordonarea activităţii tuturor 10 .3. Aceste componente se pot grupa în două categorii: UNITATEA CENTRALÃ.10. piesa de bază care defineşte performanţele de viteză ale calculatorului. acceptă informaţiile introduse (comenzi de executat şi date de prelucrat). 2. servesc la introducerea şi la extragerea datelor şi a programelor în/din memorie.9. programe. 2. 2. cu excepţia celor care au o alimentare electrică separată. ECHIPAMENTELE PERIFERICE. comandă monitorul pentru afişarea imaginilor şi trimite comenzi la imprimantă. "corpul" calculatorului. piesa care alimentează cu energie electrică la parametrii necesari toate componentele din sistem.1. altele opţionale ale calculatorului.1. Cutia calculatorului.4. "coloana vertebrală" a sistemului. dispozitiv prin care se desfăşoară comunicaţia cu celelalte calculatoare din reţeaua locală. susţine funcţionarea coordonată a sistemului şi asigură comunicarea între toate componentele sale.1.7. drd. 2. alcătuit din numeroase componente fizice.2. Sursa de alimentare. dispozitiv de memorie care păstrează pe un disc magnetic informaţii – sistemul de operare. în carcasa ei fiind ascunse componentele.1. Porturile de comunicaţie. La rândul ei aceasta conţine următoarele componente: 2. 2.1. Hard-disk-ul (discul dur). Univ. componenta prin care calculatorul poate trimite semnale sonore către boxe sau căşti. este cel care execută şi coordonează toate operaţiile cu informaţii executate în sistem. Dana Danciulescu Capitolul 2 COMPONENTA HARDWARE A CALCULATORULUI Un calculator este un sistem modular. UNITATEA CENTRALÃ Unitatea centrală este cea mai importantă componentă a unui calculator. documente şi orice alte date . Placa de reţea. 2. la o calitate superioară speakerului (un mic difuzor intern folosit pentru semnale sonore simple). pe durata funcţionării calculatorului.8. şi la memorarea pe termen lung a programelor şi a datelor. prescurtarea de la Central Processing Unit) sau procesorul. placa de bază este una dintre componentele vitale ale calculatorului.1.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. dar incluzând şi componente mecanice şi optice. 2. Placa de bază Cunoscută şi sub numele de motherboard sau mainboard. execută softul. unele vitale. în special electronice. 2. Placa de bază.1.1. păstrează datele de lucru în timpul execuţiei programelor.5.1. 2. 2. mufe prin care calculatorul poate schimba date cu alte dispozitive specializate.1.1. Memoria internă.

el fiind cel care parcurge programele din calculator."sistem de bază de intrare/ieşire") este un program înscris într-o componentă de pe placa de bază. în primele rânduri de mesaje afişate la pornirea calculatorului. Există multe tipuri de procesoare. Microprocesorul este componenta electronică ce constituie unitatea centrală (UC) a oricărui microcalculator. ea este acea placă cu multe circuite şi prize (sloturi) de diverse forme. şi aceste căi includ atât circuitele trasate pe placa de bază. de obicei. şi apoi lansează în execuţie sistemul de operare. şi sub marca Pentium) şi AMD (cu procesoarele din seria K6. În funcţie de tipul acestei prize. deoarece el impune tipul şi limitele altor componente pe care le va suporta sistemul. sunt: . De fiecare dată când procesorul are nevoie de o informaţie din memorie. în general foarte frecvente.resursele sistemului nu sunt dispozitive fizice. El lucrează în strânsă colaborare cu placa de bază. 386. Fizic. El este conectat prin intermediul unor magistrale de comunicaţie la memorie şi la circuitele de interfaţă pentru a asigura legătura cu echipamentele periferice.2.magistralele de sistem sunt căile prin care circulă semnalele electrice între componente.1. care pot fi montate în acel tip de priză. Procesorul este un circuit integrat care include echivalentul unui număr foarte mare de elemente de circuit electronic clasic . Arhitectura magistralelor are o importanţă deosebită în determinarea performanţelor sistemului. permiţând utilizatorului să preia controlul asupra dispozitivelor din sistem. iar pe de altă parte configurarea lor permite optimizări şi adaptări ale sistemului la dispozitivele incluse în el şi la cerinţele utilizatorului. plasată între procesor şi memoria normală a sistemului. drd. Numele procesorului dintr-un calculator şi frecvenţa lui de lucru se pot citi. o placă de bază poate suporta numai anumite tipuri de procesoare. El este cel care intră primul în funcţiune la pornirea calculatorului. dar sunt foarte importante deoarece determină modul în care calculatorul îşi organizează accesul la zonele de memorie şi la dispozitivele componente. procesând şi manevrând datele şi astfel controlând toată activitatea sistemului. ceea ce accelerează mult operaţiile repetate cu aceeaşi informaţie. dacă este unul instalat.BIOS-ul (de la Basic Input/Output System . . . instrucţiune cu instrucţiune şi le execută coordonând dispozitivele din sistem. . M I C R O P R O C E S O Magistrala de comenzi Magistrala de date Circuite de interfaţă Porturi seriale (seriale şi parale) Porturi pentru paralele intrări şi ieşiri P E R I F E R I C E MEMORIA RAM Magistrala de adrese R 11 .tranzistori. aceasta este căutată mai întâi în memoria cache. pe care este montat într-o mică priză (numită şi slot sau socket) specială. . mai popular cunoscute prin codurile 286.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. De calitatea chipsetului depind performanţele întregului sistem. Dana Danciulescu componentelor din sistem. dar cele mai cunoscute sunt cele produse de firmele Intel (realizatoarea procesoarelor din familia 80x86. Procesorul Procesorul este o componentă mică dar vitală pentru orice calculator. cât şi diversele sloturi în care pot fi plantate diverse plăci şi integrate. iar mai nou cu seriile Athlon şi Duron). Univ. la care sunt conectate prin cabluri sau prin plantare în sloturi celelalte componente din sistem. 2. 486.chipsetul sistemului şi controlerele – acestea sunt componentele "inteligente" ale plăcii de bază. motiv pentru care constituie o adevărată coloană vertebrală a sistemului. Rolul său este fundamental. Tot în BIOS se pot configura anumiţi parametri prin care sistemul să poată folosi mai bine dispozitivele hardware din el. nişte circuite integrate care dirijează traficul de informaţii şi coordonează multele dispozitive din calculator. Principale componente ale plăcii de bază.memoria cache este o memorie de capacitate mică dar de foarte mare viteză.

sistemul poate refuza să pornească. ale cărui informaţii electronice au fost imprimate pentru totdeauna în interiorul său. Aici se află programul (o secvenţă de instrucţiuni pe care o execută procesorul) precum şi datele folosite. O placă de bază poate suporta numai un anumit tip (uneori 2 tipuri. Un sistem cu performanţe medii are astăzi 64 MB de memorie RAM. Un calculator utilizează două tipuri fundamentale de memorie: RAM (temporară) şi ROM (permanentă). În zilele noastre există o multitudine de astfel 12 .4. Dana Danciulescu Fig. şi pe perioada procesării acestora ele sunt stocate în circuitele de memorie. Univ. aceasta fiind utilă pentru prelucrarea tempoarară a datelor. 2.1.2. Memoria ROM conţine programe ce realizează testarea şi iniţializarea sistemului de pornire. cu cât aceasta este mai mare. Memoria reţine o mică parte din informaţii.1. În lipsa memoriei RAM. astfel.1. este acea componentă care are rolul de a stoca temporar date folosite de calculator în timpul funcţionării sale. sistemul începe să funcţioneze mai greu. Avantajul principal pe care această memorie îl aduce este insensibilitatea faţă de curentul electric. ROM nu poate fi rescrisă sau ştearsă fiind o memorie inertă. Conţinutul memoriei se pastrează chiar şi atunci când nu este alimentată cu energie. 2. 2. şi există câteva tipuri distincte de arhitectură a plăcuţelor de memorie. orice adăugare sau înlocuire de memorie RAM trebuie făcută ţinând cont de ceea ce poate fi montat pe placa de bază rspectivă. Deoarece memoria RAM se montează pe placa de bază. programe ce verifică părţile componente ale calculatorului înainte de activitatea sistemului de operare. după care este necesar ca acestea să fie stocate (salvate) pe un suport ce nu depinde direct de alimentarea cu energie pentru a menţine informaţia. dar nu simultan) de plăcuţe de memorie. reprezentând instrucţiunile programelor şi o parte a datelor de prelucrat cerute de instrucţiunile în curs de execuţie. sau dacă memoria RAM este defectă. care sunt foarte rapide în comparaţie cu alte dispozitive de stocare din sistem. Se poate vedea câtă memorie RAM are un anumit sistem chiar de la pornire.3. Memoria ROM (Read Only Memory) sau memoria permanentă este un circuit integrat ce conţine ansamblul de registre de aceeaşi mărime. Cu cât un sistem are mai multă memorie RAM. 2. evident. De asemenea reţine rezultatele intermediare şi finale ale prelucrării. Caracteristica de bază a magistralei o reprezintă lăţimea sa.1. acest timp de memorie a suferit o serie de modificări care au ca rezultat rescrierea/arderea "flash" de către utilizator a BIOS-ului. Structura hardware a microcalculatorului Magistrala este un traseu electronic intern prin care sunt transmise semnalele dintr-o parte în alta a echipamentului de calcul.1. În practică este memoria de lucru a PC-ului. deci şi memoria este o componentă vitală a calculatorului. Fizic. când se face un test iniţial al circuitelor de memorie. cu atât are mai mult spaţiu temporar de manevrare a datelor. Memoria internă Memoria internă reprezintă principala resursă a unui calculator iar memorarea programelor şi datelor de prelucrat este cea mai importantă operaţie a procesului de prelucrare. Memoria RAM poate fi citită ori scrisă în mod aleator. şi apare un contor care avansează rapid pînă la volumul total al memoriei instalate. deci mai multă informaţie. Când memoria RAM ajunge să se umple. Scopul. după care este necesar ca acestea să fie stocate pe un suport ce nu depinde direct de alimentarea cu energie pentru a menţine informaţia. Orice program lansat în execuţie manevrează diverse date. Această memorie este în general utilizată pentru a stoca BIOS-ul (Basic Input Output System) unui calculator. Memoria RAM (Radom Acces Memory) sau memoria primară de lucru a calculatorului. În practică. este vorba de nişte plăcuţe care se montează pe placa de bază şi care conţin circuite de memorie. cu atât se pot transfera mai mulţi biţi simultan. drd. o dată cu evoluţia calculatoarelor. şi poate procesa blocuri mai mari de date. sau poate lucra simultan cu mai multe programe.4. astfel putându-se accesa o singură celulă a memoriei fără ca acest lucru să implice utilizarea altor celule.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. este de a actualiza funcţiile BIOS-ului pentru adaptarea noilor cerinţe şi realizări hardware ori chiar pentru a repara unele imperfecţiuni de funcţionare.

de care depinde viteza de localizare a datelor pe disc. EPROM. Placa video include circuite de memorie RAM care alcătuiesc aşa-numita memorie video. într-un slot adecvat. Este montat în cutia calculatorului şi de regulă nu este nevoie să fie scos din cutie pentru utilizarea normală. O placă video foarte performantă poate avea. mai mult sau mai puţin avantajoase în funcţie de gradul de complexitate al operării. Se poate localiza urmărind unde se conectează. placa video e o componentă distinctă. că performanţele video ale calculatorului sunt direct proporţionale cu volumul de memorie video şi cu performanţele tehnice ale plăcii video.5. decât să fie mare. deoarece pe hard-disk se instalează sistemul de operare al calculatorului. În concluzie. capabile să păstreze pe ele date sub formă de directoare (sau foldere) şi fişiere. deci. caz în care placa video nu mai este o componentă distinctă. Rezultă. culoarea cernelii şi culoarea hârtiei. jocuri şi tot ce înseamnă operarea intensivă cu imagini. adesea este mai important ca hard-disk-ul să fie rapid. iar calitatea ei este foarte importantă dacă se foloseşte calculatorul pentru aplicaţii grafice. Univ. şi în câţiva ani vom vedea şi hard-disk-uri de sute de GB. Placa video Placa video este componenta care pregăteşte imaginea generată de calculator pentru afişare pe monitor. includ astfel de componente chiar în arhitectura lor. chiar şi după ce calculatorul este oprit. Prin analogie cu punctele unei coli de hârtie scrise. un calculator cu performanţe medii are nevoie de un hard-disk de circa 10 GB. Pe de altă parte.4. pentru ataşarea cablului pentru monitor.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr.6. dar acelea sunt mai rar folosite. Capacitatea unui hard-disk este foarte mare în comparaţie cu a altor dispozitive de stocare a datelor. hard-disk-ul este cel mai important. 2. video. Într-un sistem folosit intens pentru prelucrarea unui volum mare de date. care pot fi conectate la calculator printr-una din mufele din spatele cutiei sau prin conectori speciali. placa video este vitală pentru afişarea imaginii pe monitor. însă. În memoria video este păstrată toată informaţia din imaginea calculatorului. informaţiile despre fiecare pixel: starea lui (”scris” sau ”şters”). fiecare pixel poate fi ”scris” (cu cerneală de o anumită culoare) sau ”şters” (caz în care are culoarea hârtiei). astfel încât calculatorul să poată porni şi funcţiona independent. deci. de pildă. La ora actuală.1. cu atât informaţia de culoare este mai complexă şi necesită un volum mai mare de memorie. animaţie. Dana Danciulescu de memorii ROM programabile (PROM. drd. Imaginea de pe ecranul monitorului este alcătuită din puncte (sau pixeli) care sunt aranjate pe linii şi coloane. În memoria video se stochează. Tot pe hard-disk sunt stocate programe şi date de lucru curent.1. acesta reprezentând interfaţa între componentele din sistem şi sistemul de operare instalat (SO). 32 MB RAM. Dintre toate unităţile de disc din calculator. multimedia. 13 . Hard-disk Hard-disk-ul (sau discul dur) este un dispozitiv de memorie permanentă. în spatele cutiei calculatorului. cablul video care vine de la monitor. 2. dar mufa ei iese tot în spatele cutiei. care se montează pe placa de bază. 2. Există şi hard-disk-uri portabile. BIOS-ul este un program de mărime mică (< 2MB) fără de care calculatorul nu poate funcţiona. Într-un calculator pot fi folosite simultan mai multe hard-disk-uri. El conţine un disc magnetic pe care se înscriu date în format digital. pe care datele sunt stocate în fişiere pe termen lung. Placa de sunet Placa de sunet este un dispozitiv capabil să furnizeze la ieşire semnal audio care poate fi apoi auzit în boxe sau căşti audio. etc) prin diverse tehnici. Poate fi importantă şi viteza de rotaţie a discului. dar cele mai mari hard-disk-uri existente ajung la 80 GB. cu atât imaginea conţine mai mulţi pixeli.1. Limitele în care pot varia aceşti parametri diferă de la o placă video la alta. Unele plăci de bază. cu cât este mai mare numărul de culori folosite (adâncimea de culoare). Cu cât afişarea se face la o rezoluţie mai mare (adică la o densitate mai mare de puncte pe ecran). În multe cazuri.

8. MPG. Este cazul calculatoarelor cu rol de gateway (poartă) între reţele locale.9.1. Placa de sunet este o aşa-numită componentă multimedia. Un laptop (calculator portabil) poate funcţiona un timp limitat.1. Aceasta face ca placa de sunet să fie adesea unul din dispozitivele mai greu de folosit de către începători. până la câteva sute de metri. drd. Oricum. Dana Danciulescu Pentru a asculta muzică de pe CD-uri audio. calculatorul va folosi un anumit dispozitiv multimedia. Pentru fiecare tip de fişier. Porturile de comunicaţie nu sunt vitale pentru calculator. şi aceste dispozitive sunt ca nişte canale de semnal care pot fi reglate separat din panoul Volume Control. Placa de reţea Un calculator conectat într-o reţea locală are întotdeauna în el şi o placă de reţea.). dar ea funcţionează bine numai pe distanţe mici. dar ele asigură conectarea unor dispozitive periferice care pot fi foarte utile. film. O astfel de componentă hardware poate să includă diverse dispozitive.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. sau cu rol de router (nod de distribuţie) pentru mai multe subreţele. Într-un calculator pot fi montate chiar mai multe plăci de reţea. BMP). prin care se desfăşoară comunicaţia cu celelalte calculatoare din reţeaua locală. O parte dintre aceste mufe sunt aşanumite porturi de comunicaţie. 2. placa de sunet trebuie configurată anume pentru acele programe. prin care calculatorul poate schimba date cu alte dispozitive specializate. şi majoritatea calculatoarelor personale nu sunt dotate cu placă de reţea. aceasta putând fi auzită şi folosind mufa audio de pe unitatea CD-ROM.7. pentru a auzi sunetele din anumite programe. unele fişiere DAT) etc. de regulă. alteori mai puţine. În general.fişiere video (pot conţine film şi sunet: AVI. calculatorul poate funcţiona şi fără ea. Placa de sunet este folosită la redarea fişierelor de sunet şi la redarea sunetului din fişierele video.1. şi chiar pentru animaţie. pe care de regulă îl selectează automat dintre cele disponibile. şi pentru diverse aplicaţii multimedia. WAV etc. Placa de reţea este utilă. de tip BNC sau UTP. dar pentru a auzi sunetele din jocuri şi aplicaţii multimedia. folosind un cablu special de reţea. dar calculatoarele obişnuite trebuie puse în priză ca să poată funcţiona. MID. Dispozitivele multimedia sunt folosite pentru redarea (sonoră sau vizuală) fişierelor multimedia. nu are nevoie de o placă de reţea. Adesea. Există multe tipuri de fişiere multimedia: . Tensiunea electrică la nivelul prizei fiind prea mare pentru componentele din calculator. de regulă pentru ca fiecare placă de reţea să asigure comunicarea cu un grup diferit de calculatoare. Porturi de comunicaţie Pe partea din spate a cutiei calculatorului se pot vedea multe mufe la care se conectează diverse dispozitive periferice. JPG. mai ales dacă este de un tip prea diferit de tipurile standard.fişiere de grafică (GIF. Sursa de alimentare Calculatorul funcţionează pe bază de energie electrică. în funcţie de tipul plăcii. şi diversele aplicaţii multimedia sunt proiectate. MP3). deci. ca să funcţioneze numai cu tipurile de plăci cele mai cunoscute sau compatibile cu acestea. atunci placa de sunet este absolut necesară. Univ. Există multe tipuri de plăci de sunet. uneori mai multe. prin cabluri cu forme specifice. Un calculator personal care lucrează izolat sau care comunică doar prin modem cu alte calculatoare. nefiind o componentă vitală. în cutia calculatorului există o componentă care reduce tensiunea de la 14 . denumire care include o diversitate de componente hardware audio şi video.fişiere de sunet (exemple: WAV. sau pentru a asculta muzică din fişiere audio (în format MP3. comunicaţia prin placa de reţea este mult mai stabilă şi rapidă decât prin modem. . . 2. televiziune şi telefonie. 2. nu este necesară existenţa unei plăci de sunet. alimentat de la un acumulator electric. numai pe calculatoarele conectate în reţele locale.

Dana Danciulescu 220 V la valorile mult mai mici la care pot funcţiona componentele electronice din calculator.2. 2. Acesta permite conectarea la un serviciu on-line (ex. Mouse-ul este echipamentul periferic de intrare folosit pentru comanda calculatorului în interfeţe grafice.2. calculată să suporte un anumit consum maxim. .2. 2. Orice apăsare şi eliberare rapidă a unei taste determină afişarea caracterului scris de ea. 2. MGI Photo Suite) copiază în memoria calculatorului imagini de pe hârtie.2.1. pentru a fi prelucrate şi/sau afişate pe ecran în diverse forme.echipamente periferice de intrare/ieşire care reprezintă o extensie a memoriei respectiv memoria externă.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. sunetul preluat de la placa audio sau de la alte dispozitive audio din sistem.2. căutarea de informaţii din diferite domenii. transferul fişierelor.2. corespondenţa prin poşta electronică. carton.2. Unitatea de disketă (floppy-disk). texte şi/sau imagini.echipamente periferice de ieşire care realizează redarea rezultatelor intermediare şi finale ale prelucrării.3. Scanner-ul este un dispozitiv care se cuplează la calculator şi folosind un software special (ex. America Online). 2.8. dispozitiv de memorie pentru stocarea de date pe un disc magnetic flexibil care poate fi transportat şi pe alte calculatoare. ca într-o simulare a apăsării cu degetul pe butoanele unui panou de comandă. Calculatoarele cu multe componente au nevoie. drd. cutia calculatorului este. unităţile de dischetă sunt echipamente periferice de intrare/ieşire . Deoarece foloseşte numai pentru redare monitorul este echipament periferic de ieşire. 15 . instrucţiunilor şi comenzilor în calculator. Deoarece se pot realiza atât operaţii de citire cât şi de scriere. folosit pentru afişarea pe ecranul său atât a informaţiilor introduse de la tastatură cât şi a rezultatelor unor prelucrări (texte sau imagini).4. Univ.2. 2. dispozitiv de memorie care operează cu discuri optice (compact-disk). la nivelul de audiţie al urechii umane. pentru că la un moment dat acestea pot să suprasolicite sursa.10. Orice sursă de alimentare are o putere limitată. pe ecranul calculatorului. Boxele audio şi/sau căştile audio sunt dispozitive periferice care redau. Această componentă este sursa de alimentare. Monitorul (display-ul) este micul "televizor".7.9. prin linia telefonică. 2. Unitatea de CD-ROM. Evident. cea în care se găsesc cele mai importante componente ale lui. de fapt. 2. de surse mai puternice. . 2. este un echipament periferic de intrare. astfel: .1. deplasând un pointer pe ecan şi apăsând pe butoane. ECHIPAMENTELE PERIFERICE Echipamentele periferice se pot clasifica în funcţie de tipul operaţiei pe care o realizează. Tastatura este dispozitivul ce foloseşte la introducerea datelor. deci. 2.2. Modem-ul este componenta prin care calculatorul poate fi folosit pentru comunicarea directă cu alte calculatoare. facilitând dialogul dintre om şi calculator. conversaţia cu alţi utilizatori. Cele mai reprezentative echipamente periferice sunt: 2. de aceea nu trebuie abuzat cu adăugarea de noi componente în calculator. putând să le citească şi (dacă este şi CD-writer) să le scrie.echipamente periferice de intrare care realizează introducerea programelor şi a datelor de prelucrat în memorie.2. Imprimanta este dispozitivul echipament periferic de ieşire folosit pentru tipărirea pe hârtie a informaţiilor din calculator. Cutia calculatorului Aparent mai nesemnificativă (poate şi din cauză că se umblă mai rar la ea).6. 2.2.5.

care operează cu imagini mari şi unde claritatea contururilor şi a culorilor din imagini este importantă.2.2. cifre şi alte simboluri. Tastatura are 2 tipuri de elemente care interesează în operare.2. conectat printr-un fir la un port serial sau PS/2 al calculatorului. monitorul este o componentă vitală. este neapărat nevoie de tastatură. Calculatoarele portabile au ecrane miniaturizate. iar placa video le transmite cu o frecvenţă mare către monitor. care se aprind şi se sting în funcţie de anumite situaţii sau de tastele apăsate. pe ecran este afişat un pointer (cursor). Cu cât punctul de formare a imaginii este mai mic cu atât imginea va fi de o calitate mai bună. şi anume tastele şi ledurile. Tastele sunt butoanele tastaturii. în partea dreaptă a tastaturii. Tastatura este acel dispozitiv cu multe butoane (numite "taste") cu litere. 2. verde şi albastră (sistemul RGB). Dar pentru un calculator personal. şi uneori şi în programe de mod text. astfel încât performanţele video ale calculatoarelor au ajuns să depăşească nivelul celor atinse de televiziune. 2. selectare. el apare ca o săgeată. Este asemănător cu tastatura ca funcţionalitate. Când calculatorul are ataşat un mouse. deoarece prin intermediul lui se realizează operaţiuni de indicare. pot funcţiona şi în absenţa unui monitor. integrate în capacul cutiei lor. analog cu mişcarea mouse-ului în contact cu o suprafaţă plană şi care îşi poate schimba forma în funcţie de context. de regulă. El conţine un ecran realizat într-o tehnologie de televiziune digitală de înaltă performanţă. un mouse nu este absolut indispensabil. cu cristale lichide. şi la ce intensitate luminoasă). Primele monitoare au fost monocrome şi funcţionau doar în mod text. Performanţele monitorului influenţează sensibil calitatea lucrărilor grafice pe calculator. 2.3. Mouse-ul Mouse-ul este un dispozitiv de formă aproximativ ovală. Majoritatea calculatoarelor chiar refuză să pornească dacă nu au o tastatură conectată la ele. totuşi. lansare a comenzilor. şi nu necesită operarea permanentă pe ele. de forma unui mic televizor şi bazate pe tub catodic. puncte de o anumită dimensiune. iar pe ecran se afişează imagini alcătuite dintr-o reţea fină de puncte de culoare roşie. Univ. Monitorul Este dispozitivul pe care se pot vedea rezultatele execuţiei programelor. Tastatura Pentru a putea introduce comenzi şi texte alcătuite din litere. care prezintă imaginea pe ecran. este necesar un monitor cu ecran mare şi cu performanţe bune. Mai puţin voluminoase sunt monitoarele plate de tip LCD (de la Liquid Crystal Display . care se poate deplasa în orice direcţie. mai sunt desemnate cu acronimul CRT (de la Cathode Ray Tube .) în funcţie de ceea ce se face cu el. iar ledurile sunt acele mici indicatoare luminoase grupate. Monitoarele cele mai uzuale.1. în mod grafic. videocamera etc.afişaj cu cristale lichide).28 mm pentru diametrul unui pixel. majoritatea programelor 16 . adică în functie de situaţia curentă din program şi de poziţia pe care o ocupă pointerul faţă de alte elemente afişate pe ecran. comunicând cu calculatorul prin infraroşii. Calculatoarele care au funcţii de comunicaţie în reţele. Pentru aplicaţii grafice complexe. drd. Monitoarele moderne sunt color şi permit afişarea de imagini de calitate.tub catodic cu fascicul electromagnetic). şi vârful săgeţii este cel care indică locul la care se referă comenzile date. Valoarea tipică este de 0. Dana Danciulescu Există şi alte dispozitive opţionale (echipamente periferice) care pot fi ataşate la calculator (ca joystick-ul. La început. denumite pixeli. Unele tipuri de mouse sunt fără fir.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Deşi mouse-ul uşurează foarte mult operarea cu meniuri şi obiecte. Memoria video conţine permanent informaţiile care determină starea fiecărui punct (dacă este aprins sau stins.2. Numărul de pixeli afişaţi pe orizontală şi pe verticală în cadrul ecranului unui monitor definesc rezoluţia acestuia. desenare în programe special concepute în acest sens (Windows). cifre şi alte simboluri pe ele.

totuşi. cu capacităţi de până la 1. Unitatea de dischetă Unitatea de dischetă (floppy disk drive sau FDD) se încadrează în categoria dispozitivelor care nu sunt indispensabile pentru funcţionarea calculatorului. Imprimanta Este un echipament periferic de ieşire prin intermediul căruia rezultatele obţinute cu ajutorul calculatorului pot fi tipărite pe hârtie. lipsindu-i doar funcţiile suplimentare conferite de prezenţa dispozitivelor respective. adică un întreg caracter tipăribil. este cel mai mic şi mai lent mediu de stocare a fişierelor. de circa 600-700 MB.4.5 inci dar există. Discheta. cele mai frecvent folosite sunt dischetele de 3.6.2. sau chiar se poate asculta muzică de pe CD-uri audio. Ea este montată în cutia calculatorului şi este folosită pentru scrierea/citirea informaţiilor pe şi de pe dischete. dar tot mai rar folosit astăzi. Deoarece se pot realiza atât operaţii de citire cât şi de scriere. dar în ultimii ani ele sunt folosite şi pentru înregistrări de date de pe calculator. prin care se pot transmite câte 8 biţi de date simultan. el va funcţiona în continuare şi va putea fi folosit. foarte utilă şi astăzi iar discheta pare să devină un fel de înlocuitor modern al caietului sau cărţii. Primele calculatoare nu aveau monitoare. Este vorba de dispozitivele de tipul removable device ("dispozitive care pot fi scoase din calculator"). Dana Danciulescu putând fi controlate şi din taste. Deşi nu mai este un dispozitiv vital pentru funcţionarea unui calculator modern. 17 .2 MB. Ca alcătuire. documente şi imagini. La ora actuală. Unitatea de dischetă reprezintă interfaţa dintre dischetă şi calculator. dar care sunt utile pentru diverse operaţii. acoperit cu un strat de substanţă cu proprietăţi magnetice. Pentru efectuarea acestor operaţii unitatea de dischetă dispune de un motoraş care direcţionează un cap de scriere/citire pe suprafaţa dischetei. cu care se pot citi fişiere şi date înscrise pe CD. Dacă scoatem aceste dispozitive din calculator.2.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. unităţi de dischetă pentru dischete de 5. deoarece pe CD-uri se înregistrează astăzi multe programe utile (sisteme de operare).5. este un mic disc din plastic subţire. Operaţiile se pot face pe ambele feţe fără a fi necesară întoarcerea acesteia. Pentru aceasta se foloseşte pe scară largă portul de comunicaţie paralelă. CD-ROM-ul Calculatorul modern este aproape de neconceput fără o unitate CD-ROM. 2. pe care se pot înregistra date prin tehnologia specifică înregistrărilor magnetice. dispozitiv foarte util acum câţiva ani. Pentru a se afişa rezultatele calculelor efectuate de programe.2. 2. Ele se pot altera doar dacă discul este zgâriat sau este deformat în alt mod. drd. 2. Sunt rare programele pentru a căror utilizare este obligatoriu un mouse.25 inch. la calculatoare mai vechi. care se estompează în timp. Volumul de date care poate fi înregistrat pe un CD este comparabil cu cel al unui hard-disk mic. numită şi floppy-disk sau disc flexibil. unităţile de dischetă sunt echipamente periferice de intrare/ieşire . deoarece înregistrările pe CD sunt foarte fiabile şi pot fi folosite mulţi ani. a fost inventată imprimanta. montată în cutia calculatorului. CD-urile au fost folosite iniţial la scară largă pentru înregistrări audio. pe o dischetă putând încăpea câteva cărţi de mărime medie. un dispozitiv care poate fi comandat de calculator şi care are nevoie de o comunicaţie rapidă cu acesta pentru ca tipărirea textelor să nu dureze mult. spre deosebire de înregistrările magnetice. Univ. unitatea de dischetă este.

Orice imprimantă poate fi folosită atât ca imprimantă locală. dar partajată (shared) între toate calculatorele din acea reţea. adică stereo.2. căştile (şi chiar boxele. Univ. şi pe una din boxe se pot găsi reglaje de volum.). de mică dimensiune. Acesta scanează fotografia şi transformă informaţia grafică din ea în informaţie digitală.8. servere de date etc. astăzi. Modem-ul Pentru a folosi calculatorul ca instrument de comunicaţie pe linia telefonică.2. Acesta este un dispozitiv care permite transmisia şi recepţia semnalului electric pe linia telefonică. modemul este doar un dispozitiv de telecomunicaţie care poate fi controlat de către calculator prin intermediul programelor de comunicaţie. şi atunci se numeşte imprimantă locală (local printer). Cel mai adesea. Nefiind componente vitale. cât şi ca imprimantă de reţea. Într-o reţea locală. La o imprimantă locală se poate tipări direct de pe calculator.9. În cazul boxelor. 2. stabilind astfel o comunicaţie serială între calculatoare care se pot afla în locuri diferite. Pentru a putea tipări pe ea un document de la un calculator oarecare. fără nici o legătură cu reţeaua. acesta fiind mai ales cazul multor utilizatori de Internet. Chiar şi dacă în calculator nu este o placă de sunet. care pot stabili legături permanente între două puncte fixe. la volum mic) pot fi conectate direct la mufa de tip jack de pe unitatea CD-ROM. reţeaua să funcţioneze. un suport simplu ţinându-le fixate pe cap. şi poate avea pe el un alt port de acelaşi tip la care se poate conecta. şi se poate auzi prin ele muzica de pe CD-urile audio. o tehnologie deosebită de cele folosite frecvent în România. Alte tipuri de boxe. de obicei livrându-se cu un mic adaptor de reţea. nu au nevoie de alimentare electrică separată. adică ea poate tipări documente trimise de pe oricare din calculatorele reţelei. 2. O astfel de imprimantă se numeşte imprimantă de reţea (network printer). se plasează pe urechi. în memoria calculatorului. Multe tipuri de boxe au nevoie de alimentare electrică separată. în general de putere mică. şi o imprimantă. Astfel. Deoarece înregistrările moderne sunt pe două canale.7. a unei fotografii sau a oricărei imagini tipărite pe hârtie. în serie cu el. scanner-ul se conectează la portul de comunicaţie paralelă al calculatorului. Dana Danciulescu Imprimanta poate fi conectată direct la calculator. trebuie să existe şi un dispozitiv prin care sunetul să poată fi redat la frecvenţa la care poate fi auzit de urechea umană. trebuie să fie pornit calculatorul la care este conectată imprimanta şi. de balans. calculatorul poate funcţiona perfect şi fără căşti sau boxe. Boxe şi căşti audio Dacă există placă de sunet în calculator. adică de difuzoare. un scanner şi o imprimantă pot alcătui un set de instrumente cu care se pot face cele mai diverse operaţii de prelucrări grafice şi tipografie. fiecare difuzor se găseşte într-o cutie de rezonanţă (o boxă audio).2.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. care apoi poate fi afişată pe ecran şi poate fi salvată pe disc într-un fişier de tip grafic. Legătura se poate face fie folosind liniile telefonice obişnuite pentru a suna (dial-up) la numere de telefon unde sunt conectate calculatoare. este nevoie de un modem. după necesitate. Practic. de ton etc. fie pe linii telefonice dedicate. drd. Acestea se găsesc pe piaţă în boxe sau în căşti audio. dar ele sunt absolut necesare atunci când se folosesc facilităţile sonore ale calculatorului. acoperindu-le. poate să existe o imprimantă conectată la unul din calculatorele din reţea. cel mai adecvat echipament periferic pentru această operaţie este scanner-ul. şi astfel accesând servicii calculatorizate prin linia telefonică (BBS-uri. Scanner-ul Dacă se doreşte introducerea. 18 . Difuzoarele acestora. desigur. Căştile audio sunt de putere mai mică decât boxele. directe. este nevoie de o pereche de difuzoare pentru redarea stereo a sunetului. Există şi scannere care funcţionează pe standarde de tip SCSI. 2.

acest program este executat în mod automat. un sistem de operare este absolut necesar.testarea sumară a funcţionării unor componente hard obligatorii (memorie. posibilităţi de lucru cu macrouri. calculul unor funcţii. Astfel. sunt cele mai complexe programe de calculator construite vreodată. Mai degrabă. drd. un alt lucru care deosebeşte sistemele de operare de celelalte programe este faptul că acestea nu sunt proiectate pentru a ajuta în rezolvarea unei sarcini anume. Univ. În primul rând. Sistemul de operare este acel software (program sau ansamblu de programe) fără de care un calculator nu poate fi folosit pentru aplicaţii generale. Limbaje de programare: VISUAL BASIC. Procesoare de calcul tabelar (speadsheet). C++ etc. Sistemele de operare. SISTEME DE OPERARE – prezentare generală Pentru ca dialogul dintre om şi calculator să poată avea loc. un calculator nu este operaţional din punct de vedere al îndeplinirii unor sarcini concrete.1. MicroSoft Excel. Aceasta constă în: . Sistemul de operare diferă de celelalte tipuri de programe pentru calculator în două moduri esenţiale. În al doilea rând. sistemul de operare gestionează echipamente. Dana Danciulescu Capitolul 3 SISTEME DE OPERARE 3. 4. să-l programeze şi să pună în funcţiune diversele programe pentru calculator. După încărcarea sistemului de operare. Pe lângă faptul că sistemul de operare asigură o minimă funcţionare a calculatorului. care sunt capabile să realizeze nu numai calcule sau operaţii simple ci şi sarcini complexe de supraveghere a propiilor lor acţiuni. Pentru a putea să asigure toate serviciile pentru care a fost conceput. în plus. cum sunt: LOTUS 1-2-3. controlează programe şi prelucrează comenzi. cum sunt: dBase. tastatură. utilizatorul poate lansa comenzi ce vor fi rezolvate. 3. care prelucrează date ale foii de calcul. monitor) şi a celorlalte dispozitive conectate. La pornirea calculatorului. Operaţia care se efectuează la pornirea calculatorului se numeşte iniţializarea sistemului sau bootare. 19 . el constituie şi un suport solid pentru toate celelalte programe care funcţionează pe un calculator. cum sunt: AmiPro sau MicroSoft Word. Editoare de texte. trebuie să existe o componentă esenţială denumită sistem de operare. reprezentări grafice. . În cazul depistării unor erori procesul de încărcare este oprit. Sistemul de operare îi permite utilizatorului să dea calculatorului comenzi de bază.verificarea parolei stabilită de utilizator. Access. În esenţă. sistemul de operare oferă acces la alte programe şi. fie apelând la alte programe de pe disc. sistemul de operare trebuie să se afle în memorie. Fiecare calculator are nevoie de cel puţin un sistem de operare. fie direct de sistemul de operare.testarea discurilor existente în sistem pentru citirea informaţiilor necesare funcţionării sistemului de operare. 2. calculatorul nu va funcţiona dacă nu are instalat un sistem de operare. oferă instrumente generale pentru reglarea şi administrarea calculatorului. Programe pentru baze de date. nu este furnizată parola corectă execuţia încetează. Fără un sistem de operare. el fiind operaţional numai din punct de vedere hardware. VISUAL FOXPRO. pornind un calculator care nu are instalat un sistem de operare. Acest lucru este datorat puterii şi flexibilităţii calculatoarelor. care prelucrează texte. din trei încercări. Practic. . ale bazelor de date.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. dar în continuare el nu va putea fi utilizat în nici un fel. Pentru încărcarea sistemului de operare al unui calculator. În cazul în care. denumit bootstrap. Windows oferă acces la următoarele tipuri de programe: 1. memoria de tip ROM conţine un program de mici dimensiuni. pornirea acestuia din punct de vedere hardware va fi indicată pe panoul frontal prin aprinderea unor LED-uri indicatoare.

suportul hardware cuprinzător. WINDOWS NT – versiune a WINDOWS-ului. Windows2000 este un sistem de operare cu interfaţă grafică realizat de către firma americană Microsoft pentru calculatoare compatibile cu calculatorul IBM PC. suport excelent pentru reţelele de calculatoare. deseori acesta fiind definit prin următoarea egalitate: Windows98 = Windows + Internet Explorer 4. că WindowNT nu este chiar aşa de simplu de utilizat şi administrat ca Windows98. o eficienţă crescută a utilizării dispozitivelor periferice. Caracteristicile principale ale acestui nou sistem de operare sunt: integrare totală cu Internet. Alte modificări determină simplificarea configurării de reţea şi a conexiunilor la Internet. Microsoft s-a gândit la un sistem de operare care să combine caracteristicile Windows98 (interfaţa prietenoasă. personalizabile. SISTEMUL DE OPERARE WINDOWS2000 Sistemul de operare Windows este rapid şi profită de caracteristicile procesoarelor moderne. permit utilizatorilor un acces mai rapid la programele şi documentele de care au nevoie în mod regulat. pe bună dreptate. de mai mulţi "utilizatori de forţă" şi de cei care rulau aplicaţii cu grad mare de risc. scris într-un limbaj evoluat. iar calculatorul afişând rezultatele execuţiei comenzilor. Cu toate acestea. WINDOWS98 – arată şi lucrează la fel ca Windows95.2. UNIX – este un sistem multitasking şi multiutilizator.xx – este un mediu de lucru.versiune superioară a sistemului de operare Windows98. administratori de reţea. barele de unelte de pe suprafaţa de lucru. - 3. din cauza lipsei suportului pentru standardul Plug and Play mulţi spuneau. WINDOWS2002 . proiectat ca un sistem de operare pentru serverele de reţea.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. WINDOWS 3. WINDOWS98 Millenium . De la prima să apariţie în 1993. De exemplu. OS/2 (Operating System/2) – sistem de operare ce oferă un mediu sigur. WINDOWS2000 – sistem de operare ce combină caracteristicile Windows98 (interfaţa prietenoasă. simplitatea în configurare. Termenul nu se 20 . execuţie superioară) cu tradiţionalele puncte forte ale lui WindowsNT şi anume securitate şi stabilitate. de compania Microsoft. Windows2000 încorporează schimbări majore de design care îi simplifică utilizarea. şi dosarul standard pentru stocarea documentelor. versiunea de Windows cea mai preferată de programatori. care a realizat o revoluţie în lumea calculatoarelor personale. Dana Danciulescu Sistemele de operare cele mai utilizate sunt: MS-DOS (Microsoft Disk Operating System) – sistem de operare cu discuri. realizat în 1981. execuţie superioară etc) cu tradiţionalele puncte forte ale lui WindowsNT şi anume securitate şi stabilitate. a fost perceput de mulţi ca fiind cel mai puţin captivant dintre cele două sisteme de operare Microsoft. este mai uşor de învăţat de începători şi mai uşor de utilizat. mai precis o interfaţă grafică între utilizator şi sistemul de calcul. suportul hardware cuprinzător. Astfel. Meniurile personalizate.versiune superioară a sistemului de operare Windows2000. simplitatea în configurare. LINUX – este o variantă de UNIX. Iar din cauza că acceptă un domeniu mai restrâns de hardware multimedia ca Windows98. Univ. operatorul dând comenzi.0. drd. ca răspuns la îmbunătăţirea fiabilităţii şi securităţii. până acum. WINDOWS95 – sistem de operare independent pe 32 de biţi. Nu este un sistem de operare propiu-zis. instalarea şi configurarea imprimantelor şi utilizarea sistemului Windows pe calculatoarele portabile. în ceea ce priveşte uşurinţa în folosire. utilizatorii de WindowsNT trebuiau să renunţe la un anumit grad de confort şi la multifuncţionalitate. complet protejat dar fără succes deoarece nu a păstrat compatibilitatea. deoarece această versiune mai apelează încă la sistemul de operare DOS pentru execuţia anumitor sarcini. Prin interfaţă se înţelege (în domeniul calculatoarelor) acel mediu prin care operatorul şi calculatorul comunică. calitate sporită. luând naştere sistemul de operare Windows2000. WindowsNT a fost cel mai puternic sistem de operare din domeniu. considerat un record de adaptabilitate. portabilitatea nucleului fiind foarte mare şi orice alt hardware este inclus rapid în lista dispozitivelor ce care aceasta lucrează.

iar pe cel din Windows2000 sunt dispuse ferestre şi pictograme. butoane şi alte elemente desenate pe ecran. Astfel. Pictogramele pot fi create. dar un fundal gol va lăsa mai multă memorie liberă programelor folosite. iar în final va apare desktop-ul Windows2000. şterse. în timp ce pe cel din Windows2000 se utilizează mouse-ul în acest scop.este suprafaţa pe care se aşează toate celelalte elemente. dacă este cazul. Se scot dischetele şi CD-urile din unităţile calculatorului. şi care sunt "acţionate" din taste sau din mouse .". 3. de obicei sunt plasate hârtii. mult mai greoaie. urmează apoi lansarea în execuţie a sistemului de operare. hârtiile sunt mişcate cu mâna. totuşi. Se porneşte unitatea de sistem şi monitorul video.în mod text. chiar o fotografie. şi chiar li se poate schimba aspectul grafic sau rolul. 21 . se ajunge în caseta de dialog Log On To Windows. care apar pe desktop şi care au un rol asemănător unor butoane ce servesc la pornirea unor aplicaţii sau la acţionarea unor comenzi frecvent folosite. şi acestea este bine să rămână aşa cum sunt.) . drd. 2. numele lor include cuvintele "Shortcut to. de la tastatură. câteva diferenţe importante: .pe biroul clasic.aceasta spre deosebire de o interfaţă non-grafică. folosind combinaţia de taste Ctrl+Alt+Delete. cu scris alb pe un ecran negru . "pictogramă". redenumite. Sistemele de calcul configurate cu un grad mare de securitate. procedându-se în felul următor: 1. afişează iniţial caseta de dialog Welcome To Windows prin intermediul căreia. apăsarea butonului POWER are ca efect începerea iniţializării sistemului. Cancel din cutia de dialog apărută pe ecran.2. Interfaţa grafică este o interfaţă în care operatorul comunică în mod grafic cu sistemul de operare. adică la stilul în care se introduc comenzile şi în care se afişează pe ecran rezultatele. Conţinutul lui are mai mult importanţă estetică.1. pe ecran se derulează . care poate dura de la câteva secunde (la calculatoare foarte rapide) până la câteva minute (la calculatoare lente). De reţinut că pentru parolele din Windows2000 trebuie respectată scrierea cu majuscule deoarece sistemul deosebeşte literele mari de cele mici.sunt acele mici imagini. Adesea. de tip text. Permite deschiderea directă a unui editor de texte. Dacă decurge corect această fază. adică monocrom.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Shortcut ("scurtătură") – pictogramă care are în colţul din stânga jos o săgeată mică. monitor) ci la felul în care se face comunicaţia.2.2. Se efectuează un clic pe opţiunile OK. Dana Danciulescu referă la dispozitivele fizice prin care se face acest lucru (tastatură.pe biroul clasic.. Numele de desktop (birou sau fundal) provine de la faptul că seamănă cu un birou real. mouse. Există. se închide această cutie sau se introduce numele utilizatorului şi parola. în care operatorul trebuie să scrie comenzile de bază. Când se apasă această combinaţie de taste la iniţializarea sistemului de operare. Fundalul poate fi gol. utile celui care vrea să vadă anumite caracteristici tehnice ale calculatorului. în care se cere denumirea contului de utilizator şi parola. . Mai întâi. prin pictograme. meniuri. sau poate prezenta un "tapet" sau o imagine. Univ. Desktop-ul (suprafaţa de lucru) Windows2000 Este punctul de pornire de fiecare dată când se utilizează calculatorul. Lansarea Windows2000 Lansarea Windows2000 se reduce la pornirea calculatorului (unitatea de sistem şi monitorul video). 3. suprafaţa de lucru Windows2000 conţine următoarele componente: Background ("fundal") . cu un titlu sub ele. mutate pe ecran. literă cu literă. Icon ("iconiţă". deoarece vor fi foarte utile în operarea cu sistemul Windows2000.o serie de date. care astfel vor merge mai bine. 3. La început există nişte pictograme predefinite ale sistemului. sau dacă anumite componente se iniţializează corect. se deschide sesiunea de lucru.

Dana Danciulescu procesor de calcul tabelar. efectuând un dublu clic pe icon cu butonul stâng. Taskbar ("bara de lucru" sau "bara de programe") .2. în caz contrar. deschide o fereastră în care se poate vedea conţinutul "coşului de gunoi". Windows oferă o plasă de siguranţă. Fereastra My Computer Când se execută click pe pictogramele unităţilor (A:) (C:) sau (D:) se afişează lista tuturor elementelor conţinute de unitatea respectivă.ROM . cataloage sau orice alte pictograme.3. Deoarece ştergerea fişierelor şi documentelor este o acţiune destul de periculoasă. b) Se apasă tastele Delete şi Enter. 2.panoul de control Fig. Se pot deplasa aici. Pictograma My Computer. fişiere nefolosite. Atunci când nu mai este nevoie de un obiect. drd. fişier. 3.discul C: . se deschide ferestra My Computer. imprimantă şi calculator.2. limbaj de programare. Se alege Yes dacă se doreşte ştergerea obiectul. Unele obiecte şterse nu pot fi puse în coş. Când se execută dublu-click pe aceasta. sau File. cu ajutorul mouse-ului. Univ. Delete din bara de meniuri. în desktop. de fapt acesta fiind un folder special al folderului C:\Windows. Se selectează obiectul de şters. 3. Pictograma Recycle Bin Această pictogramă joacă rolul unui "coş de gunoi" electronic. 22 . Pictograme importante în Windows2000 Pictogramele pot fi de două dimensiuni (mari şi mici) şi de patru tipuri: program. Aceasta conţine în mod normal pictogramele: . sau No. numită Recycle Bin. acesta poate fi şters.unitatea floppy . Obiectele şterse rămân în coş până când acesta este golit. Pentru a şterge obiectele şi a le pune la coş se procedează astfel : 1.este acea bară de culoare gri care la început apare la baza desktopului şi care conţine mai multe elemente cu diverse roluri.unitatea CD. Se efectuează una din următoarele acţiuni: a) Se plasează obiectul în coş prin metoda Drag-and-Drop. sau se efectuează un click cu butonul din dreapta al mouse-ului pe obiect şi se alege Delete. Un dublu-click pe pictogramă. 3.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr.

Univ. 3. Imaginea iconului este diferită când coşul este gol. Numai când Recycle Bin este golit.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. sau File. Apoi se efectuează un clic cu butonul din dreapta al mouse-ului şi se alege Delete. 2. Toate fişierele care sunt şterse de pe unitatea C:/ sunt trimise mai întâi spre Recycle Bin. Apoi se efectuează un clic pe butonul din dreapta al mouse-ului şi se alege Restore.3. Pentru a recupera cele mai noi apariţii în coş şi a le plasa în locurile lor iniţiale. se alege Edit. 4. Empty Recycle Bin din bara de meniuri a ferestrei Recycle Bin. Pentru a şterge un fişier din unitatea C:\ fără a-l trimite în prealabil la Recycle Bin se ţine apăsată tasta Shift când se realizează ştergerea. Se alege Yes pentru a lansa operaţiunea de ştergere. Pentru a şterge definitiv obiectele din coş şi de pe disc. Restore din bara de meniuri. Undo Delete din bara de meniuri. fişierele sunt şterse definitiv din calculator. Dacă nu se goleşte acest coş. Operaţiunile care se pot face cu fereastra sunt: 1. Fereastra Recycle Bin Această fereastră funcţionează ca orice altă fereastră care afişează directoare şi fişiere. se selectează. 5. drd. Apoi se găseşte locul dorit ca ele să apară şi se deplasează acolo cu mouse-ul. 3. atunci aşa-zisele fişiere şterse ocupă încă spaţiu pe disc. Pentru a şterge definitiv toate obiectele din coş. Fişierele care sunt pe unitatea A:\ nu sunt trimise către Recycle Bin şi nu sunt mutate din calculator atunci când sunt şterse. Pentru a recupera fişierele şterse şi a le plasa la locurile lor iniţiale. faţă de atunci când sunt în el fişiere. Există astfel posibilitatea de a seta imprimantele ce vor fi folosite de 23 . se efectuează un clic cu butonul din dreapta al mouse-ului pe icon-ul coşului din desktop şi se alege Empty Recycle Bin. sau File. se selectează. sau File. Pentru a recupera fişiere şterse şi a le plasa în diverse locuri. Dana Danciulescu Fig. Coşul gol Coşul care conţine ceva Pictograma Printers Un dublu-click pe această pictogramă deschide fereastra Printers în care sunt afişate pictogramele imprimantelor instalate în sistem precum şi pictograma prin intermediul careia se poate instala o nouă imprimantă. se selectează. Delete din bara de meniuri şi în final opţiunea Yes. dintr-o dată.

grupate în mai multe submeniuri (rubrici).5. 3. Executând un click pe butonul Microsoft Word acest program va deveni activ. se poate configura mouse-ul sau tastatura.3. se mută cursorul mouse-ului pe o zonă liberă a barei de task-uri.4. Pictograme ale ferestrelor deschise apar pe bara de lucru doar dacă se deschid programe care lucrează în ferestre.2. bara de task-uri apare în partea de jos a ecranului. Mutarea şi redimensionarea barei de task-uri Iniţial. printr-o simplă operaţie "drag and drop" din mouse.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. În figura de mai sus (fig. din care se pot lansa în execuţie diversele componente ale sistemului Windows2000 şi programele instalate sub Windows2000. va apărea numele lui şi deci aplicaţia pe care acesta o lansează.2. Aceste butoane deosebesc versiunile Windows2000 şi Windows98 de versiunea mai veche Windows95. Dana Danciulescu calculatorul respectiv. 3. Fig. Elementele barei de lucru • Start este butonul de la marginea din stânga a barei de lucru. Fereastra Printers Pictograma Control Panel Un dublu-click pe această pictograma dă posibilitatea de a schimba modul în care calculatorul arată sau funcţionează. se pot monitoriza lucrările (jobs) imprimantei.3.1. Taskbar Taskbar este bara de culoare gri aflată de obicei în partea de jos a ecranului.2. În acest scop. unde se găsesc mici pictograme ale unor aplicaţii active în sistem. Dacă săgeata de la mouse staţionează câteva clipe pe un astfel de buton. dar poate fi plasată în orice altă margine. Efectuând un dublu-click pe această pictograma se pot vizualiza documentele care se listează sau care aşteaptă să fie listate. etc. Ea poate fi mutată pe oricare latură a desktopului.5. într-o structură de arbore cu ramificaţii. Univ. care nu le are.4. Taskbar (bara de lucru) Butonul Start Buton unei ferestre active Buton unei ferestrei inactive Indicator de asignare a tastaturii Fig. Control Panel conţine pictograme prin care se poate alege tipul de screen saver sau gama de culori. şi care pot lansa (dacă se dă click pe ele) anumite aplicaţii frecvent folosite. De asemenea. după dorinţă. Un click pe acest buton face să se deschidă meniul Start. De exemplu. Taskbar-ul poate fi setat astfel încât să apară automat când mouse-ul trece peste partea în care în mod normal ar trebui să se afle. care se găsesc pe bara de lucru lângă butonul Start. două programe sunt deschise şi dispuse sub formă de butoane pe taskbar.4. System Tray este locul din celălalt capăt (faţă de butonul Start) al barei de lucru. Printre pictogramele cele mai frecvent întâlnite aici se numără ceasul sistemului şi pictograma pentru controlul volumului sonor (dacă sistemul dispune de o placă de sunet). Se poate anula sau întrerupe o listare. Un alt click pe butonul Microsoft Excel va face ca acesta să fie vizibil pe ecran. drd. şi să dispară când mouse-ul părăseşte acea zonă. apoi se trage 24 • • • . 3. Numele acestora sunt dispuse sub formă de butoane pe taskbar. Butoanele active sunt acele pictograme.4.).3.2. fără titlu.

explorarea calculatorului şi a reţelei. mutarea. când nu este utilizată bara este redusă la o linie subţire. 4.3. Butonul Start – Meniul Start 25 . se trage în sus sau în jos (dacă bara este în marginea de jos sau de sus a ecranului). Se modifică după necesităţi proprietăţile următoare. Fig. drd. iar dacă nu este selectată. maximizarea sau închiderea ferestrei corespunzătoare butonului respectiv.6.4. meniul Start. Atunci când cursorul devine o săgeată cu două capete.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. apăsarea combinaţiei de taste Ctrl+Esc va readuce bara la suprafaţă şi va deschide. 3. apoi se alege o opţiune din meniul care se deschide. iar dacă se deselectează această opţiune.4. Se selectează eticheta Taskbar Options.2. de asemenea. Dacă se efectuează click cu butonul din dreapta al mouse-ului pe butonul Start. De asemenea. minimizarea. permite personalizarea barei de task-uri. cu bara de task-uri se pot face o serie de lucruri: 1.3.4. iar când se selectează o opţiune. 3. Dana Danciulescu bara până în marginea dorită. Se efectuează click cu butonul din dreapta al mouse-ului pe o zonă liberă din bară. pentru a schimba data. Univ. Properties. Se efectuează un click cu butonul drept pe bară şi se selectează Properties din meniul care apare. pentru a o afişa trebuie doar mutat cursorul mouse-ului în partea de jos a ecranului (nu este nevoie să se tasteze Ctrl+Esc). cât şi Always on top. Se efectuaţi un clic pe OK pentru a reveni în desktop. se obţine un meniu cu opţiuni referitoare la deschiderea submeniului Programs. 3. Se efectuează click cu butonul din dreapta al mouse-ului pe un buton din bara de task-uri şi se aleg opţiuni referitoare la restabilirea dimensiunilor anterioare. precum şi la găsirea rapidă a dosarelor şi fişierelor. Pentru a redimensiona bara. 3. bara de task-uri va fi întotdeauna vizibilă în partea de jos a ecranului. aflată în partea de jos a ecranului. ora curentă a sistemului va fi afişată în marginea dreaptă a barei de task-uri. Show clock (afişează ceasul) . sau la stânga sau la dreapta (dacă bara este în partea dreaptă sau stângă a ecranului). Alte proprietăţi ale barei de task-uri Pe lângă mutarea şi redimensionarea barei de task-uri. ora şi configurarea fusului orar din memoria calculatorului. • Auto Hide (ascundere automată) – dacă atât această opţiune este selectată. 2. 2.dacă această opţiune este selectată. redimensionarea. ora nu va mai apărea pe bară. pot fi schimbate şi anumite caracteristici (proprietăţi) ale modului său de funcţionare: 1. Se efectuează un dublu click cu butonul din stânga al mouse-ului pe indicatorul orar.2. abia vizibilă. imaginea de probă din cutia de dialog prezintă rezultatul care se va obţine după revenirea în desktop: • Always on top (mereu deasupra) – dacă această opţiune este selectată. alte ferestre pot acoperi bara. Ultima opţiune. Caseta Taskbar Properties • • Show small icons în Start menu (afişează pictograme mici în meniul Start) – reduce mărimea meniului Start şi afişează pictograme mai mici. se mută cursorul mouse-ului pe latura lungă a barei care este mai apropiată de centrul ecranului. Aceste opţiuni permit aranjarea rapidă a ferestrelor deschise pe ecran.

Meniul Start Run: Cu acest element se poate rula un program sau se poate deschide un fişier sau un folder. Desktop-ul este un dosar special. schimbarea configurării sistemului. Documents: Prezintă lista ultimelor documente deschise. 26 . Settings: Se foloseşte pentru a modifica setările componentelor sistem ca: imprimante. Dana Danciulescu Butonul Start aflat în bara de task-uri permite lansarea de programe. Este folosit şi pentru repornirea calculatorului.2. de exemplu. fără riscul pierderii datelor. Acest lucru este folositor. Meniul Start arată astfel: Programs: Acest element afişează lista programelor ce pot fi rulate. Pe lângă faptul că este un loc de stocat programe. Univ. Lucrul cu ferestre În Windows2000. documente.3. Datorită faptului că suprafaţa de lucru este un dosar. fişiere). deschiderea de documente recent utilizate. Help: Acest element porneşte programul Help unde există informaţii despre Windows2000. Pentru a-l vedea şi a lucra cu el nu este nevoie de Windows Explorer. El se află acolo tot timpul. documente şi scurtături şi se poate personaliza. de cele mai multe ori un dosar reprezintă o porţiune din spaţiul de pe disc. în ea se pot stoca programe. găsirea diferitelor obiecte (directoare. pe ecran sunt tot felul de obiecte şi elemente cu nume specifice. Calea dosarului (folder) este o adresă care spune sistemului de operare cum să găsească dosarul. conexiuni de reţea sau taskbar. imprimantelor sau vecinilor de retea. 3. Operarea cu ferestrele este un alt element foarte important. obţinerea asistenţei. asigură accesul la aproape tot ceea ce este necesar în Windows2000. folderelor.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Însuşi numele sistemului (Windows) înseamnă ferestre. Fig. fără a-l mai căuta în calculator. când se doreşte deschiderea rapidă a unui document la care s-a lucrat. Se afişează printr-un click sau apăsare de tastă (tasta cu sigla Windows la tastaturile mai noi sau Ctrl+Esc). vizualizarea siturilor favorite din Internet şi efectuarea închiderii calculatorului. Cu alte cuvinte. Pentru a deschide un program se poziţionează mouse-ul deasupra cuvântului Programs şi în submeniul care apare se poziţionează mouse-ul pe programul dorit după care se execută click. Shut Down: Închide o sesiune Windows2000 şi opreşte calculatorul. dar cele mai importante obiecte de pe ecran sunt ferestrele. Search: Ajută la găsirea fişierelor.7.5. scurtături şi alte dosare. ramânând undeva dedesubt indiferent de ce se utilizează la un moment dat. drd.

Uneori e mai groasă. şi anume: · Butonul de închidere a ferestrei (Close) se află la capătul din dreapta al barei de titlu. fişiere sau pictograme. de la dreapta spre stânga. Un click pe el determină închiderea imediată a ferestrei respective. La majoritatea ferestrelor. Butoanele întâlnite în peste 99% din cazuri sunt standard. în engleză) este rama dreptunghiulară care încadrează orice fereastră. şi "apăsarea" lui (cu un click) determină minimizarea ferestrei. iar dacă "tragem" de un colţ al bordurii. poate fi văzut ca o fereastră specială. Bara de titlu (title bar) este bara din partea de sus a ferestrei. · Butonul de maximizare (Maximize) se află imediat lângă cel de închidere. Se poate deplasa fereastra pe ecran (cu excepţia situaţiilor când fereastra acoperă deja tot ecranul). Se poate spune care este fereastra activă deoarece bara să de titlu are o culoare diferită sau o altă intensitate faţă de barele de titlu ale celorlalte ferestre.1. adică reducerea ei 27 . Structura generală a ferestrelor Windows2000 Elementele caracteristice ale unei astfel de ferestre sunt următoarele: Bordura ferestrei (border. devenind buton de restaurare (Restore). Univ. Pentru fiecare fereastră deschisă pe ecran. · Butonul de minimizare (Minimize) este al treilea la rând. deschide pe ecran fereastra My Computer Fig.5. adică desktopul. dacă "tragem" de bordură în lateral sau în sus/jos cu mouse-ul putem modifica dimensiunile ferestrei. Ceea ce apare la început pe ecran. cu rolul de a readuce fereastra la dimensiunea dinaintea maximizării. şi ea conţine numele ferestrei. ţinând butonul stâng al mouse-ului apăsat şi "trăgându-l" pe ecran. drd.8. se indică pictograma apoi se execută click cu butonul drept al mouse-ului iar din meniul care apare se selectează comanda Open. Structura generală a unei ferestre Un dublu-click pe pictograma My Computer.3. Dana Danciulescu O fereastră este o suprafaţă dreptunghiulară de pe ecran în care se pot vedea cataloage de programe. aici apare şi numele fişierului cu care se lucrează în acel program. care rămâne permanent deschisă în spatele tuturor celorlalte obiecte şi ferestre. Un click pe el determină maximizarea ferestrei. butonul de maximizare îşi schimbă aspectul şi funcţia.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. pe care este scris (cât încape) titlul ferestrei. 3. Odată cu aceasta. se execută dublu click pe aceasta sau.2. adică întinderea ferestrei pe toată suprafaţa disponibilă. alteori foarte subţire sau inexistentă. Pentru a deschide o fereastră dintr-o pictogramă. apare şi un icon pe bara de lucru. modificarea se face pe două direcţii simultan. Butoanele de control ale ferestrei sunt acele butoane aflate la capetele barei de titlu. Uneori. care de obicei este chiar numele programului deschis în acea fereastră. pe orizontală sau pe verticală.

fereastra dispare de pe ecran. şi un click pe el face să se deschidă un meniu (numit meniul de control al ferestrei . se alege Status bar din meniul View. Există la My Computer. şi uneori poate fi mutată şi în altă parte pe ecran. drd. 3. se poziţionează cursorul mouse-ului pe oricare margine a ferestrei. se efectuează un click pe Toolbars şi apoi se bifează opţiunea Standard. făcând-o mai îngustă. Multe programe permit ascunderea anumitor componente generale mai puţin importante ale ferestrei. barele de defilare şi listele derulante: · Bara de defilare (Scroll bar) apare în partea dreaptă a ferestrei (bara verticală . Dacă bara de stare nu este vizibilă. şi rămâne pictograma ei pe taskbar. reflectând starea curentă a operării în fereastra respectivă. începând adesea cu meniul File. mai ales la programe mari şi este formată dintr-o serie de butoane sau pictograme. Un click pe butonul respectiv din bara de task-uri va redeschide fereastra pe ecran. şi în ce ordine alege acesta. mai lată. printre care se numără şi bara de stare. dar fără să fie închisă. apoi se eliberează butonul. şi în el se pot vedea adesea ferestre interne ale programului în uz.2. se indică bara să de titlu.mutare (Move). Practic. Adesea. şi. Univ. restul ferestrei va urma fidel bara de titlu). operaţii posibile fie din butoanele descrise mai sus. Bara de stare (Status Bar) apare în multe programe la baza ferestrei. Dana Danciulescu la o simplă pictogramă pe bara de lucru. se efectuează un click pe Toolbars şi apoi se bifează opţiunea Formating. se selectează meniul View din bara de meniuri. Comutarea între ferestre 28 . Dacă bara nu este vizibilă.. adică pot fi aranjate pe ea butoanele dorite de utilizator.5. Atunci când cursorul ia forma unei săgeţi cu două capete. Se poate efectua un click pe oricare dintre meniuri. fiind bara pe care se găsesc meniurile de comenzi ale programului deschis în fereastră. acolo unde este mai la îndemână. Redimensionarea unei ferestre Pentru a redimensiona o fereastră. bara de instrumente standard poate fi personalizată. sau alte elemente denumite generic controale. se apasă şi se menţine apăsat butonul din partea stângă al mouse-ului după care se deplasează fereastra în poziţia dorită. Manevrarea ferestrelor Deplasarea unei ferestre Pentru a deplasa o fereastră este suficient să deplasaţi cu mouse-ul bara să de titlu spre o nouă poziţie liberă pe desktop (desigur. Windows Explorer etc. Nu toate ferestrele au o bară de meniuri.2. Windows Explorer etc. Bara de instrumente (unelte) standard (Toolbar) se află de regulă sub bara de meniuri. cu funcţii foarte diverse. sau la editoare de texte. pentru a avea la îndemână butoanele mai frecvent folosite. se selectează comanda View din bara de meniuri. redimensionare (Resize).NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. · Butonul meniului de control se află în stânga barei de titlu. mai înaltă sau mai scurtă. care pun la dispoziţie căi mai scurte pentru comenzile cele mai frecvent utilizate din meniu. până când conturul ferestrei ajunge la forma şi dimensiunile dorite. Dacă bara de instrumente de formatare nu este vizibilă pe ecran. Meniul de control apare şi dacă se dă click-dreapta pe pictograma ferestrei de pe bara de lucru.în cazul de faţă) şi/sau în partea de jos (bara orizontală) atunci când informaţia conţinută în fereastră ocupă mai mult spaţiu decât suprafaţa la care este dimensionată fereastra. fie din mouse . Spaţiul de lucru este adesea zona cea mai mare a ferestrei. şi în ea sunt afişate informaţii utile pentru lucrul în fereastra activă. pentru a deschide un submeniu de comenzi sau opţiuni. Pentru anularea redimensionării se apasă tasta <Esc> înaintea eliberării butonului mouse-ului. Cele mai frecvente controale sunt butoanele. se deplasează mouse-ul ţinându-l.Control Menu) din care se pot efectua diversele operaţii cu fereastra. Bara de meniuri (Menu bar) există la My Computer. de exemplu comenzi pentru formatarea caracterelor. Bara de instrumente de formatare există mai ales la programe şi este formată dintr-o serie de butoane care pun la dispoziţie căi mai scurte pentru comenzile frecvent utilizate din meniu. Pentru aceasta. procesor de calcul tabelar sau limbaj de programare.

modul de scriere (Regular. Efectele se selectează. Tile Vertically (mozaic pe verticală . Comenzile din meniuri sunt organizate sub formă de grupuri logice.9 Caseta de dialog Font a meniului Format 3.ferestrele deschise vor deveni mai mici pentru a încăpea pe lăţimea suprafeţei de lucru). care apare. ea este listată în bara de task-uri. Făcând click pe numele ei din bara de task-uri. fereastra se redeschide. Fig. Aranjarea ferestrelor Pentru a aranja în desktop ferestrele deschise. Bold. dintr-o casetă de dialog nu se poate ieşi decât apăsând OK sau Cancel. Eliberarea tastei Alt va aduce în prim plan fereastra selectată în mod curent.6. De exemplu. caseta de salecţie se va muta de la o pictogramă la alta.2. Spre deosebire de o fereastră. culoarea de scriere (Color). 3.5.stivuieşte ferestrele în sus şi în jos sau Minimize All Windows (minimizează toate ferestrele). drd. după preferinţe. de regulă. de fiecare dată când trebuie efectuată o alegere (opţiune) sau trebuie furnizate informaţii suplimentare unui program. până când este închisă. subliniere (Underline). Tile Horizontally (mozaic pe orizontală . se efectuează un click cu butonul din dreapta într-o zonă liberă din bara de task-uri şi se utilizează comenzile încorporate: Cascade (ferestre suprapuse).NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Casete de dialog O categorie frecvent întâlnită de ferestre este caseta de dialog (Dialog Box). caseta de dialog Font a meniului Format specifică cu ajutorul instrumentelor de control (opţiuni) modul de formatare a caracterelor şi anume: setul de caractere ales (Font). Ca şi o fereastră. care permit realizarea diferitelor operaţiuni. pe rând. deoarece nu trebuie să se tasteze şi nici să se memoreze nimic. Numele meniurilor disponibile se află în meniul Start sau în bara de meniuri dintr-o fereastră aplicaţie. mărimea caracterelor (Size). Fiecare casetă de dialog conţine obiecte numite instrumente de control sau opţiuni. în timp ce Alt+Tab afişează o casetă de dialog cu pictogramele tuturor ferestrelor deschise.2. Univ. Dana Danciulescu De fiecare dată când se deschide o fereastră. Diferenţa este că Alt+Esc selectează butoanele din bară şi ferestrele deschise una câte una. Dacă se ţine apăsată tasta Alt şi se apasă Tab în mod repetat. Folosirea meniurilor Un meniu este un grup de comenzi care "spun" sistemului ceea ce doriţi să faceţi. o serie de efecte (Effects) etc. Italic sau Bold Italic). toate comenzile care se referă la lansarea unei acţiuni se află în meniul Start. o casetă de dialog poate fi mutată prin deplasarea barei sale de titlu cu mouse-ul.3. Se poate trece ciclic prin aceste ferestre apăsând combinaţia de taste Alt+Esc sau Alt+Tab. Meniurile permit o desfăşurare confortabilă a activităţii în Windows2000. efectuând un click pe ele.3. Astfel. Este suficient să se parcurgă meniurile până când se găseşte 29 .

se efectuează click pe opţiune. declanşându-se astfel comanda selectată. care indică tastele acceleratoare disponibile. Pentru a deschide un astfel de meniu se efectuează click în bara de meniuri pe submeniul dorit. Dana Danciulescu opţiunea dorită şi se face click pe aceasta.2. trebuie ca fereastra dorită să fie activă. ca o jaluzea. ceea ce va duce la deschiderea unui submeniu. Este incomparabil mult mai uşor decât să se tasteze toate comenzile cu care s-a lucrat. Dacă se utilizează mouse-ul. aşa cum se procedează sub alte sisteme de operare.dacă opţiunea este marcată cu semnul 4. atunci: . Dacă se utilizează tastatura.dacă opţiunea nu este marcată cu semnul 4. . se activează prin apăsarea tastelor ↑ şi ↓. există o mulţime de metode pentru a selecta o opţiune din acesta.se apasă Alt şi apoi săgeţile ← sau → de pe tastatură pentru a selecta submeniul dorit şi ↑ sau ↓ pentru a selecta comanda dorită din meniul respectiv. arată că o opţiune este în mod curent selectată (sau activată). plasat în bara de task-uri. sau marcaje de tip tastă+tastă.2.1. Pentru a deschide un astfel de meniu.3.6.2. meniul fix. apoi Enter.3. care arată că selectarea opţiunii respective va deschide o casetă de dialog. se referă la un obiect anume. sau când se tastează Ctrl+Esc. se activează prin apăsarea tastelor ↑ şi ↓. atunci: .10 Elementele meniului Start 30 . Structura unui meniu Pentru unele opţiuni din meniu pot apărea şi alte marcaje decât 4. cu ajutorul cărora se poate selecta opţiunea fără a mai deschide meniul. Acest gen de meniu este numit pulldown menu (meniu coborâtor).2. . după care Enter.dacă opţiunea nu este marcată cu semnul 4. Dacă se utilizează tastatura. 3. ceea ce va duce la deschiderea unui submeniu. Unele marcaje întâlnite sunt punctele de suspensie (…). se efectuează click pe ea. apoi: . 3. drd. cum ar fi DOS.se tasteaza Alt + litera subliniată a meniului dorit (de exemplu Alt+F pentru meniul File). meniul de proprietăţi. Deschiderea unui meniu Windows2000 vă oferă trei tipuri de meniuri: meniul Start. Un marcaj de tip bifare (√) sau punct (. Fig.6. deoarece se deschide în jos. . apoi Enter.dacă opţiunea este marcată cu semnul 4.6. apare atunci când se alege o opţiune din bara de meniuri a unei ferestre. Selectarea opţiunilor dintr-un meniu După ce se deschide un meniu.). ceea ce va duce la declanşarea comenzii selectată. plasat într-o bară de meniuri. se efectuează un click cu butonul din dreapta al mouse-ului pe obiectul respectiv. 3. apare când se efectuează click pe butonul Start. Structura acestui meniu a fost tratată anterior. Univ.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr.

2. Fig. Tehnicile de mai jos se pot folosi pentru a reveni la starea anterioară fără a efectua vreo selecţie: • se efectuează click oriunde într-o zonă liberă în afara meniului.11. se execută click pe ea. Atunci când se utilizează meniurile fixe ale unui program şi nu se cunoaşte care este efectul unei anumite opţiuni. pentru a aduce în meniul Start o scurtătură existentă pe ecran. drd. • se apăsă tasta Esc pentru a închide doar meniul curent sau pentru revenirea la opţiunea anterioară. 3. nefiind aplicabilă la momentul respectiv. după dorinţă.6. Cea mai simplă modalitate de a adauga un element în meniul Start este prin tragere. gestiunea programelor şi proceselor. se execută click pe butonul Start şi apoi se eliberează 31 . Deschiderea unui program Pentru a deschide un program se apasă pe butonul Start şi se poziţioneaza mouse-ul pe Programs.2. din greşeală. • se apăsă tasta Alt pentru a închide o serie întreagă de meniuri. O opţiune din meniu care este afişată cu litere gri nu este disponibilă pentru selectare.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. apăsarea tastei F1 va afişa chiar mai multe informaţii). se deschide un meniu. 3. se activează aceasta şi se priveşte bara de stare din partea de jos a ecranului. se ţine apăsat butonul mouse-ului şi se deplasează indicatorul mouse-ului pe butonul Start. sau se deschide un meniu în locul altuia. 3. adăugând sau ştergând elemente în/din submeniuri. Dana Danciulescu Selectarea din nou a opţiunii respective o va dezactiva.4. Se poziţionează mouse-ul pe numele programului dorit şi se execută click. 3. precum şi o execuţie bună a programelor. Lucrul cu programe Windows2000 asigură câteva inovaţii care simplifică deschiderea şi salvarea documentelor. De exemplu.1. Va apare un submeniu. Pentru eliminarea unui element din meniu. Revenirea din meniuri Uneori. Se observă o scurtă descriere a opţiunii marcate luminos în momentul respectiv (în multe cazuri.3.7. Univ.7. Deschiderea unui program O mare parte a meniului Start poate fi personalizată.

Apoi se execută click pe butonul Yes din caseta de dialog Confirm File Delete pentru a trimite elementul în Recycle Bin.2. din colţul din stânga sus al ferestrei. drd. Univ. Se execută click pe butonul Start şi se eliberează mouse-ul. Pentru a ieşi fără salvare. se efectuează click pe butonul Yes. Pentru a sorta un singur subdomeniu se procedează astfel: 1. se introduce un nume de fişier şi se efectuează click pe OK. pentru câteva secunde. Pentru a reveni la program fără a salva se efectuează click pe Cancel sau se apăsă tasta Esc. • Se efectuează dublu click pe pictograma meniului de control. 3. Se deplasează indicatorul mouse-ului în subdomeniul care se sortează. veţi fi întrebat dacă doriţi să le salvaţi. apoi se efectuează click pe End Task şi se urmează eventualele instrucţiuni suplimentare care apar. Pentru a închide un anumit program. Dacă se întâmplă aşa ceva. 2. un program se poate bloca (adică va înceta să mai funcţioneze). Se execută click-dreapta pe unul din elementele de subdomeniu şi se alege Sort by Name din meniul rapid. Dacă modificările cele mai recente nu au fost salvate.2.2. în listă. Pentru a reveni în Windows.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. 3. Se poate cere Windows-ului să resorteze un subdomeniu sau toate subdomeniile în ordinea prestabilită: dosarele în ordine alfabetică. Închiderea forţată a unui program care se comportă necorespunzător Uneori. • • • • 32 .7. Se efectuează click cu butonul din dreapta al mouse-ului pe butonul corespunzător programului din bara de task-uri şi se alege Close. urmate de elementele de meniu în ordine alfabetică. Pentru a ieşi din program cu salvarea modificărilor. se efectuează click pe el. este posibil ca unica alternativă care rămâne să fie închiderea forţată a programului. Dacă. fără vreun motiv aparent.7. 3. se ţine indicatorul mouse-ului pe un element din meniu. Dana Danciulescu butonul. în submeniul Programs sau în submeniul Favorites. Exit din bara de meniuri a programului. fără a închide forţat nici un program. se execută click-dreapta pe element şi se alege Delete din meniul rapid. Pe ecran va fi afişată casetă de dialog Close Program. Dacă fereastra programului este activă se tastează Alt+F4 . O facilitate introdusă de Windows2000 este aşa zisul SfatEcran (Screen Tip). Windows permite mutarea sau copierea elementelor din meniu oriunde în partea superioară a meniului Start. se efectuează click pe Cancel sau se apasă tasta Esc. Pentru aceasta se tastează Ctrl+Alt+Del (resetare). se deplasează indicatorul mouse-ului pe elementul care se şterge. se afişează o etichetă SfatEcran (un mesaj instantaneu care explică ce face elementul respectiv din meniu). Elementele dintr-un meniu pot fi redenumite prin dreapta-click pe elementul dorit şi alegerea opţiunii Rename. Închiderea unui program Pentru a închide fereastra unui program se utillizează oricare dintre tehnicile de mai jos: Se efectuează click pe butonul din colţul dreapta-sus al ferestrei programului. Se alege File. Calculatorul va părea îngheţat şi nu se mai poate face nimic. se efectuează click pe No.3.

Imaginile grafice pot fi copiate şi apoi pastate într-un documentul Word doar prin simpla operaţie de comutare între cele două programe (acest lucru se realizează cu ajutorul taskbar-ului). în cazul în care se doreşte acest lucru). în acelaşi timp. drd.4. Pe taskbar. Search. 3. sunete.2.2. Există trei tipuri de informaţii pe care le poate stoca un fişier: 1. 3. Un astfel de dosar poate conţine orice tip de fişiere precum şi alte dosare. 3. un program de prelucrare grafică şi o prelucrare de text în Word. Documents. se execută click pe numele programului dorit şi acesta se va activa. Date de configurare a programelor. Programe (sau aplicaţii).2. Caseta de dialog Close Program Pentru a închide Windows. se poate închide calculatorul sau se poate reseta. se apăsă din nou Ctrl+Alt+Del. Dana Danciulescu Fig. Univ. De exemplu. Unele programe au asociate fişiere de date care conţin informaţii pe care un expert în calculatoare le poate modifica pentru a schimba modul de funcţionare al acestora. Dacă nu se cunoaşte numele obiectului dorit sau dacă se preferă explorarea pentru a vedea ce există pe calculator.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. 3. Se selectează obiectul sau obiectele cu care se lucrează.7. • • • Există mai multe metode pentru a găsi un obiect pe calculator şi anume: Dacă obiectul a fost utilizat de curând. dar nu există pictogramă pentru el pe ecran şi nici în meniul Start. se poate deschide. Căutarea fişierelor sau dosarelor A.8. Ex: text scris. Lucrul cu fişiere şi dosare Fişierul este unitatea de bază a informaţiei. Comutarea între programe Utilzând Windows2000 se poate comuta între programe. Pentru a reporni calculatorul de la zero. etc. Ex: MicroSoft Word sau Excel etc. care pot fi considerate asemenea directoarelor din versiunile anterioare de Windows. Dacă se cunoaşte numele obiectului (fişier. Se pot deschide oricâte programe. fişierele sunt organizate într-un sistem de dosare sau cataloage (folders).. se alege comanda Start.1.8. pe cât posibil. Utilitarul Search 33 . dosar).12. filme. În continuare. Un fişier poate conţine orice informaţii pe care utilizatorul le crează. 2. să se evite această ultimă soluţie. Pentru a utiliza un obiect (fişier sau dosar) se parcurg trei paşi: 1. 3. imagini. dar este de dorit. Vor fi închise toate programele deschise (cu salvarea modificărilor. fără a salva nimic. Se efectuează acţiunea dorită cu obiectul respectiv. Documents. Documente. atunci se poate explora cu My Computer sau cu Windows Explorer. Pe calculator. 3. se poate deschide cu ajutorul comenzii Start. Un fişier poate conţine instrucţiuni pe care calculatorul le poate citi pentru a fi determinat să funcţioneze într-un anumit mod. 2. dar nu există pe ecran o pictogramă pentru el. Se găseşte obiectul dorit. se efectuează click pe Shut Down.

3. Explorarea cu Windows Explorer Pentru a lansa Windows Explorer se deschide meniul Start şi se alege Programs. 3. Univ. O fereastră similară cu cea prezentată în figura de mai jos va apare pe ecran. Fereastra Windows Explorer Pentru deplasarea dintr-un dosar în altul. se execută click pe pictogramele de dosar din ferestrele Windows Explorer. Meniul şi bara de unelte sunt cele din Windows Explorer (asistentul de căutare este o componentă Windows Explorer). Caseta Search Results B.exe. Fig. iar pentru ca Windows Explorer să deschidă fiecare dosar într-o fereastră separată. drd.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Aceasta este cea mai simpla modalitate de a rula Windows Explorer. se alege Run şi se tastează explorer. apoi se alegeţi Explore din meniu.13. Oricând se deschide un dosar. Fig. Dana Danciulescu Asistentul de căutare Search conţine două panouri: un panou de căutare în partea stânga şi panoul cu rezultatele căutarii în partea dreaptă. Windows Explorer mai poate fi rulat prin deschiderea meniului Start. apoi se alege opţiunea Windows Explorer sau se efectuează click cu butonul din dreapta pe butonul Start sau pe orice director sau pictogramă a unei unităţi de disc. Windows Explorer afişează conţinutul dosarului respectiv.15. se procedează în felul următor: 34 .

În cazul în care se execută click pe butonul View din partea de sus a barei History. 3. Navigarea cu ajutorul barei Address Bara Address oferă încă o modalitate de navigare. Pentru a afişa bara Folder. din dosarul privit la orice alt dosar. În eticheta General. se încearcă bara Search care va permite specificarea elementul dorit. Barele de lucru ale fereastrei Windows Explorer Navigarea cu ajutorul barei Folders Cu ajutorul barei Folders se poate naviga. Bara Folder reprezintă structura sistemului. după siturile cele mai vizitate şi după ordinea de vizitare. dimensiune.8.2. Intrările structurii pot fi manevrate prin executarea unui click pe semnul plus (+) din listă. Dintr-o fereastră Windows Explorer se alege opţiunea Folder Options din meniul Tools.16. se execută click pe butonul Folders de pe bara de unelte Standard Buttons. direct în bara Address. Selectarea fişierelor sau dosarelor 35 . Navigarea cu ajutorul barei Search În cazul în care barele Folders şi Search de pe bara de instrumente nu sunt suficiente pentru a ajuta la localizarea resursei necesare. 3. se poate opta pentru afişarea pe bara History după dată.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. în mod direct.2. pentru a extinde dosarele şi prin executarea unui click pe semnul (-) din lista pentru a-l închide. Navigarea cu ajutorul barei History Acest panou afişează structura cu locurile recent vizitate . se selectează Open Each Folder În Its Own Window. Univ. Dana Danciulescu 1. după nume (întreg sau parţial). conţinut sau după tip. drd. În cazul în care bara de unelte Standard Buttons nu este vizibilă. Fig. Se tastează numele dosarului care se doreşte a fi vizualizat. sau se execută click pe săgeata de pe bara Address aflată lângă butonul Go şi se face o alegere din lista de destinaţii posibile.inclusiv siturile Internet şi fişierele şi dosarele locale şi de reţea. 2. se indică Toolbars din meniul View şi apoi se alege Standard Buttons.

2. Se efectuează dublu click pe pictograma unităţii C.deschidere. 36 . iar numele acestuia se tastează la New Folder şi se apasă Enter. 3. copiere.8.8. Aceasta se face printr-un simplu click pe numele său. explorare .imprimă conţinutul unui document sau fişier de date pe hârtie. Se efectuează dublu click pe pictograma My Computer. Se apasă tasta Enter şi Windows va redenumi noul dosar.2. pictograma şi titlul acestora sunt afişate într-o culoare diferită de cea a elementelor neselectate. De asemenea. Operaţiunile permise asupra fişierelor şi dosarelor sunt următoarele: crearea dosarelor. Se selectează din bara de meniuri comanda File. primul pas îl reprezintă selectarea dosarului sau fişierului respectiv. editarea . Univ. inclusiv alte dosare şi fişiere.creează un icon în desktop. 2.deschiderea un fişier. • în cazul în care elementele sunt alăturate. se poate crea un dosar cu ajutorul lui My Computer. Pentru a crea un dosar cu ajutorul programului Windows Explorer. se pot face o mulţime de operaţiuni cu acesta. Se deschide dosarul în care se doreşte crearea unui subdosar.deschide un dosar (nu un fişier) în Windows Explorer. Sistemul creează o nouă pictogramă cu titlul New Folder şi permite utilizatorului să îi modifice titlul. se procedează într-unul din următoarele moduri: • se menţine apăsat butonul mouse-ului în timp ce se trasează un patrulater în jurul membrilor grupului. drd. în desktop. Când este selectat un dosar sau un fişier. copierea (copy) . Din meniul File sau din meniul contextual al ferestrei de navigare (meniul obţinut prin executarea unui click cu butonul drept al mouse-ului într-o zonă liberă a ecranului) se selectează opţiunea New şi apoi se selectează Folder din noul meniu. Manipularea obiectelor (fişiere şi dosare) După ce obiectul a fost găsit şi selectat. 3. De exemplu.copiază conţinutul memoriei tampon (clipboard).afişează şi permite modificarea diferitelor caracteristici ale obiectului. astfel încât să se poată vedea şi/sau schimba conţinutul.3. în grupuri de obiecte înrudite.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr.schimbă numele unui fişier sau dosar. crearea unei scurtături .copiază dosarul sau fişierul în memoria tampon (clipboard). inserare (paste) .şterge dosarul sau fişierul şi (de obicei) îl pune în Recycle Bin. Pentru a selecta mai multe elemente simultan. redenumire . Dosarele sunt utile pentru organizarea pictogramelor. în desktop. 3.mută dosarul sau fişierul în memoria tampon. Se efectuează dublu click pe pictograma Windows Explorer. • se menţine apăsata tasta Ctrl şi se execută click pe fiecare element din grup. ştergerea . Folder. parcurgând paşii: 1. Dana Danciulescu În multe din operaţiile sub Windows . programul de instalare va crea un dosar pe discul fix şi va copia fişierele Word for Windows în acel dosar. se procedează în felul următor: 1.1. Crearea dosarelor Anumite fişiere sau dosare sunt create automat la instalarea unui program. 3. atunci când se instalează Word for Windows. imprimare . apare pictograma noului dosar.3. acesta putând fi şi desktopul. Numele nou înlocuieşte cuvintele New Folder pe măsură ce se tastează. decupare (cut) . cu ajutorul sageţilor de navigare sau prin tastarea primelor litere ale titlului. mutare etc. în timp ce se execută click pe ultimul element se ţine apăsata tasta Shift. New. Apoi . proprietăţi . se execută click pe primul element. 2. care permite accesul rapid la director sau fişier.

depinde. cum ar fi MicroSoft Word. Există mai multe modalităţi de a deschide un fişier: • Se efectuează dublu click pe fişier în fereastra de exploatare sau în desktop. Fig. fără a mai încărca programul care l-a creat.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. dacă fişierul este o scrisoare creată cu Microsoft Word. • Se efectuează click pe butonul din dreapta al mouse-ului şi se alege opţiunea Open din meniu. Ce se întâmplă când se deschide fişierul. sau se alege File.17. Univ. care va deschide documentul respectiv într-o fereastră. Dacă este vorba de un document de tip text. Deschiderea unui fişier Cel mai obişnuit lucru care se poate face cu un fişier este deschiderea lui.8.18. Quik View din bara de meniuri. apoi se efectuează click cu butonul drept al mouse-ului şi se alege opţiunea Quik View. fisierul se va selecta şi se va deschide cu comanda Open. se va lansa programul de editare de text asociat.2. desigur. O dată localizat. • Utilizând meniul Start se deschide aplicaţia în care documentul a fost creat. Deschiderea unui fişier din dosarul Documents Pentru o vizualizare rapidă a unui document. dacă este vorba de un program de editare de text. De exemplu. programul se va lansa în execuţie.3. 3. pe 37 . se selectează fişierul. După ce acesta a fost deschis se execută click pe meniul File şi se selectează Open. drd.. de tipul de informaţii pe care acesta le conţine. De exemplu. Fig. iar pentru a afişa o imagine mărită.3.. atunci se foloseşte meniul Start pentru a deschide aplicaţia Word. Dana Danciulescu 3. Cu ajutorul cutiei de dialog Open se caută dosarul sau fişierul care se deschide. 3. Deschiderea unui fişier cu comanda Open • Se selectează documentului din meniul Documents.

Această informaţie poate fi orice: o porţiune de text. sau se apăsă tastele Ctrl+V sau se efectuează un click cu butonul drept al mouse-ului şi se alege Paste. se poate insera (Paste) oriunde. un fişier sau un dosar. Cut din bara de meniuri. Butonul Paste oferă posibilitatea de a repoziţiona un fişier după ce acesta a fost copiat în memoria calculatorului. fişierul va exista şi în vechea locaţie şi în noul dosar. se alege Edit.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. şi va dispărea din locul unde se află. iar obiectul original va rămâne la locul său. Atunci când se mută un obiect. De exemplu. • Pentru a muta obiectul. Se selectează fişierul cu un click apoi se execută click pe butonul Cut şi fişierul este mutat din locaţia sa curentă şi copiat în memoria calculatorului. Butonul Cut oferă posibilitatea de a muta un fişier dintr-o locaţie în alta. 4. Întâi se selectează informaţiile de copiat sau de mutat. Univ. Obiectul original va fi plasat în Clipboard. Pentru efectuarea operaţiilor de copiere şi mutare prin Clipboard se pot folosi şi butoanele corespunzătoare existente în bara de instrumente. Se alege Cut sau Copy. pentru a reveni la mărimea normală a imaginii. se poate utiliza Clipboard-ul pentru a copia sau muta porţiuni de text dintr-o parte a unui document în alta sau dintr-o aplicaţie în alta. Astfel : Butonul Copy oferă posibilitatea de a face o copie a unui fişier sau dosar. sau se efectuează un click cu butonul drept al mouse-ului pe obiect şi se alege Cut. Copierea şi mutarea obiectelor Adesea se doreşte copierea un obiect dintr-un loc în altul sau mutarea un obiect în altă parte. Utilizarea Clipboard-ului pentru a muta sau a copia un obiect: 1. Paste din bara de meniuri. din bara de meniuri. sau se efectuează un click cu butonul drept al mouse-ului pe obiect şi se alege Copy. Se plasează obiectului în Clipboard printr-una dintre metodele: • Pentru a copia obiectul.8. În final se inserează (Paste) în locul dorit. Se selectează obiectul în care se plasează conţinutul Clipboard-ului.2. Se selectează obiectul. 38 . astfel încât să ajungă în Clipboard. se alege Edit. 2. se şterge obiectul din locul originar şi se copiază într-un nou loc . Copy din bara de meniuri. Dacă se deschide alt dosar şi se execută click pe butonul Paste fişierul va fi mutat din prima sa locaţie şi poziţionat în noul dosar. Copierea şi mutarea obiectelor se poate realiza prin mai multe modalităţi: Copierea şi mutarea prin Clipboard Clipboard-ul este o zonă în memoria calculatorului care poate stoca temporar un obiect sau o informaţie. Se alege Edit. apoi se copiază (Copy) sau se decupează (Cut) informaţiile respective. Dacă se plasează conţinutul acestuia în fereastra unui director deschis. sau se apăsă tastele Ctrl+C. iar alta într-un alt loc. se obţine un duplicat fidel al acestuia. Se selectează fişierul apoi se execută click pe butonul Copy şi fişierul este copiat în memorie. 3. Se deschide un nou fişier şi se execută Paste pentru a pune fişierul în noua locaţie. Se selectează un fişier executând click pe el o singură dată.3. ci şi texte şi porţiuni de texte. Clipboard-ul poate fi folosit pentru a copia şi muta nu numai fişiere şi directoare. O copie a obiectului va fi plasată în Clipboard. O copie există încă în locul originar. 3. Dana Danciulescu întreaga pagină a documentului. sau se apăsă tastele Ctrl+X. după care se alege din nou View. Dacă se deschide un alt dosar şi se execută click pe Paste. drd. iar imaginea va fi afişată în fereastra Quik View. Atunci când se copiază un obiect. Page View. o imagine sau o secvenţă sonoră.3. După ce informaţia a fost plasată în Clipboard. se alege comanda View. Paşii de bază pentru utilizarea Clipboard-ului sunt mereu aceiaşi. nu pe obiectul din fereastră. se efectuează un click pe bara de titlu a ferestrei. Page View.

4. Paste. Copierea şi mutarea prin tehnica clickului cu butonul drept al mouse-ului O a treia cale de a muta sau copia un obiect este deplasarea acestuia până la noua poziţie. Delete din bara de meniuri. în orice moment. 2. 3. se poate utiliza această metodă pentru copieri sau mutări. Pentru muta un obiect dintr-un dosar în altul: • pe aceeaşi partiţie (unitate de disc). Orice obiect plasat în Clipboard va rămâne acolo până când se depune altceva în loc sau până când se închide Windows-ul. sau File. • într-o altă partiţie. se parcurg următorii paşi: 1. se deschide WordPad şi se alege Edit. se apăsă tasta Ctrl în timp ce se deplasează (se "trage") obiectul cu ajutorul mouse-ului până la destinaţie. Se efectuează una din următoarele acţiuni: • Se plasează obiectul în Recycle Bin prin metoda Drag-and-Drop. Se efectuează un click cu butonul drept al mouse-ului pe obiectul respectiv şi apoi pe Rename sau se selectează File. se efectuează click pe Copy Here (pentru a-l copia) sau pe Move Here (pentru a-l muta). 3. Se selectează obiectul de şters. Se selectează obiectul care urmează să fie redenumit. sau se efectuează click pe numele care se schimbă. Ştergerea obiectelor Atunci când nu mai este nevoie de un obiect. ce este în Clipboard. un semn "+" va apărea lângă imaginea deplasată de mouse. Pentru a vedea.. Asiguraţi-vă că se poate vedea şi obiectul (de exemplu. Se înlocuieşte prin tastare noul nume. Se selectează obiectul în vederea copierii sau mutării. dosarul) în care se doreşte plasarea copiei obiectului selectat.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. folosind butonul drept al mouse-ului.3. acesta poate fi şters. se apăsă tasta Ctrl în timp ce se deplasează (se "trage") obiectul cu ajutorul mouse-ului până la destinaţie. 3. Redenumirea obiectelor Pentru a schimba numele unui obiect. se deplasează (se "trage") obiectul cu ajutorul mouseului până la destinaţie. Rename din bara de meniuri.4. Dana Danciulescu Butonul Undo oferă posibilitatea de a revoca acţiunea de copiere sau de mutare. în caz contrar. Pentru a copia un obiect dintr-un dosar în altul: • pe aceeaşi partiţie (unitate de disc). Se alege Yes dacă se doreşte ştergerea obiectul. 2. după care se eliberează butonul acestuia.8. 3. • Se apasă tastele Delete şi Enter. Un dreptunghi va apărea în jurul numelui obiectului şi întregul nume va fi selectat (marcat). (unitate de disc). 39 . Copierea şi mutarea prin metoda Drag-and-Drop Dacă nu se utilizează Clipboard-ul.2.2.3. Univ. 3. În meniul care apare.8. astfel: 1. (unitate de disc). 2. • într-o altă partiţie. pentru a arăta că se adăugă o copie a obiectului la noua destinaţie. se deplasează (se "trage") obiectul cu ajutorul mouseului până la destinaţie.5. sau se efectuează un click cu butonul drept al mouse-ului pe obiect şi se alege Delete. drd. Pentru a şterge obiectele se procedează astfel: 1. sau No.

Fişierul este reprezentat printr-o pictogramă care conţine o săgeată neagră în coţul din stânga-jos. începând cu fişierele care au cea mai mare vechime în Recycle Bin. fiind mult mai simplu să se ajungă la ele prin intermediul scurtăturilor de pe suprafaţa de lucru. din meniul rapid. se alege New şi apoi Shortcut. În cazul în care scurtăturile pentru programe şi documente se stochează pe suprafaţa de lucru. Pentru crearea scurtăturilor există trei metode: tragerea şi plasarea. nu doar din poziţia sa curentă. Dana Danciulescu Ştergerea obiectelor se poate realiza şi prin intermediul butonului Delete . pe o dischetă. oricând. cel mai convenabil este ca scurtăturile programelor respective să fie depuse pe suprafaţa de lucru. Din meniul rapid. • Cu ajutorul expertului: Se începe prin executarea unui click-dreapta pe suprafaţa de lucru. se execută click pe Browse. dacă se utilizează multe programe în fiecare zi. în realitate Windows întreţine câte un tomberon de reciclare pentru fiecare hard-disc al sistemului. din orice loc. obiectele rămân disponibile în Recycle Bin o anumită perioadă de timp. se localizează elementul pentru care se crează scurtătura. document. O altă modalitate de a construi o scurtătura este prin executarea unui clickdreapta pe element şi alegerea comenzii Copy din meniul rapid. Adesea. acel fişier sau dosar se poate afla oriunde pe un hard-disc local. Golirea tomberonului înseamnă ştergerea definitivă de pe hard-disc a elementelor aflate în Recycle Bin. După ce sunt şterse. editor de texte). Dacă nu. se alege Create Shortcut(s) Here. În caseta de dialog Browse For Folder. 40 . se execută click-dreapta şi din meniul rapid se alege opţiunea Paste Shortcut. Apoi. numele lor include cuvintele Shortcut to… (Scurtătură pentru…). De exemplu.8. se trage-dreapta acel element în locul în care se doreşte să apară scurtătura. Dacă elementul pentru care se crează scurtătura este vizibil în fereastra Windows Explorer sau în meniul Start. Scurtătura (shortcut) este un fişier de dimensiune mică ce asigură legătura la un program. În cazul în care se cunoaşte linia de comandă necesară pentru rularea unui program sau pentru deschiderea unui document. Dimensiunea prestabilită este de 10% din capacitatea hard-discului pe care se află. Apoi click pe Ok. un director. Este afişat expertul Create Shortcut Wizard. Când un tomberon de reciclare depăşeşte capacitatea limită. • Prin tragere şi plasare.3. apoi deplasarea în locul în care se doreşte să apară scurtătura. se poate ajunge la ele foarte uşor.2. dosar sau o adresă de Internet. tăierea şi lipirea şi vizitarea expertului Create Shortcut Wizard.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Acest lucru este valabil şi pentru programele aflate în meniul Start la o adâncime de mai multe nivele. Crearea unei scurtături (shortcut) Uneori este convenabil să se poată lucra cu un fişier. un program (limbaj de programare. drd. 3. Deşi există o singură pictogramă Recycle Bin. se execută click dreapta pe fişierul dorit şi se selectează Restore din meniul rapid. Dacă scurtătura este legată la un fişier sau dosar. Pentru a recupera fişierele şterse din greşeală. se deschide Recycle Bin. • Prin copy-paste.6. se tastează şi se execută click pe butonul Next. Univ. pe un server de reţea sau în Internet. Windows începe ştergerea definitivă a datelor. procesor de calcul tabelar. Pentru aceasta trebuie creată o scurtătură (shortcut) către obiectul respectiv şi apoi se utilizează pictograma scurtăturii ca orice altă pictogramă.

în funcţie de obiectul de bază. 3. toate resursele sale partajate nu vor mai fi accesibile celorlalţi utilizatori din reţea. Caseta de dialog Shut Down Windows 41 . Click-dreapta pe suprafaţa de lucru. 3. Fig. se alege Rename 3.19. Caseta de dialog Create Shortcut Când se crează pentru prima dată o scurtătură. se va deschide caseta de dialog Shut Down Windows din care se selectează Shut Down apoi Ok. 3. Din meniu rapid. Din meniul rapid se alege Line Up Icons. Prin închiderea calculatorului.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. permiţând activarea scurtăturii respective cu o combinaţie de taste. Dana Danciulescu Fig. Ca urmare.2.9. Pentru a redenumi o scurtătură: 1. Repoziţionarea scurtăturilor • • • Există mai multe modalităţi: Se foloseşte mouse-ul pentru a face o aliniere aproximativă a pictogramelor. se deschide meniul Start şi se alege opţiunea Shut Down. drd.26. Se execută click-dreapta pe scurtătură 2. Atribuirea altor proprietăţi unei scurtături Unei scurtături i se poate atribui o tastă rapidă. Încheierea unei sesiuni de lucru Pentru a opri sistemul Windows. Se tastează numele dorit. Univ. Windows îi dă un nume prestabilit.

Tehnologia existentă limita dimensiunile reţelei. Reţele locale La început. în scopul de a partaja resurse şi de a schimba informaţii. cu cel mult zece calculatoare şi o imprimantă legate împreună. drd. au la bază acest sistem simplu.1. LAN-urile se disting de alte tipuri de reţele prin trei caracteristici: mărime.4. LAN-urile au dimensiuni restrânse. Univ.1.2.LAN) sunt reţele private localizate într-o singură clădire sau într-un campus de cel mult câţiva kilometri. astfel încât să poată partaja date. 4. o reţea constă din două calculatoare conectate între ele printr-un cablu. Calculatoarele personale sunt instrumente de lucru performante. cu care se pot obţine date.imagini grafice .imprimante .1.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Conceptul de lucru în reţea În esenţă. LUCRUL ÎN REŢEA 4. Toate reţelele. ceea ce înseamnă că timpul de transmisie în cazul cel mai defavorabil este limitat şi cunoscut dinainte. reţelele erau de dimensiuni mici. indiferent cât sunt de sofisticate. documentele trebuie să fie copiate pe dischete sau să fie tipărite pentru a putea fi modificate sau folosite de alţi utilizatori. topologie. Ele sunt frecvent utilizate pentru a conecta calculatoarele personale şi staţiile de lucru din birourile companiilor şi fabricilor. Fig.1.date . foi de calcul. tehnologie de transmisie. Reţelele locale (Local Area Networks . Reţelele au apărut din nevoia de a partaja date într-un timp cât mai scurt. imagini grafice şi alte tipuri de informaţii.aparate fax . Mediu de lucru independent Calculatoarele care fac parte dintr-o reţea pot partaja: . dezavantajul lor este faptul că nu permit partajarea rapidă a datelor. Dana Danciulescu Capitolul 4 REŢELE DE CALCULATOARE 4. atât în privinţa numărului de calculatoare conectate. cât şi a distanţei fizice pe care o putea acoperi.mesaje .modemuri .1. În lipsa unei reţele.alte resurse hardware Această listă creşte mereu. 42 . pe măsură ce se descoperă noi modalităţi de comunicare şi folosire în comun a resurselor prin intermediul calculatoarelor.

în fiecare moment una dintre maşini este master şi are dreptul să transmită. prin intermediul concentratorului. Fig. au întârzieri mici şi produc erori foarte puţine. drd. reţelele extinse necesită o lungime mare de cablu. în cazul în care concentratorul se defectează. Nu există capete libere. restul reţelei va continua să funcţioneze. amplificând semnalul şi 43 . Într-o reţea stea. Dana Danciulescu LAN-urile utilizează frecvent o tehnologie de transmisie care constă dintr-un singur cablu la care sunt ataşate toate maşinile. Restul maşinilor nu pot transmite. numită concentrator (hub. În plus. Semnalul parcurge bucla într-o singură direcţie. Topologia inel (ring) Topologia inel conectează calculatoarele printr-un cablu în formă de buclă. este necesar un mecanism de arbitrare. care conectează toate calculatoarele din reţea pe o singură linie. Spre deosebire de topologia de magistrală aici fiecare calculator acţionează ca un repetor.3. Când două sau mai multe maşini vor să transmită simultan. Topologia stea (star) Într-o topologie stea. Semnalele sunt transmise de la calculatorul emiţător. numit trunchi. din cauză că fiecare calculator este conectat la un punct central. la toate calculatoarele din reţea. Univ. Totuşi. Pentru LAN-urile cu difuzare sunt posibile diverse topologii: magistrală. calculatoarele sunt conectate prin segmente de cablu la o componentă centrală. Este cea mai uzuală metodă de conectare a calculatoarelor în reţea. dacă un calculator sau cablul care îl conectează la concentrator se defectează. numai calculatorul respectiv este în imposibilitate de a transmite sau recepţiona date în reţea.4. Reţea cu topologie stea Reţelele cu topologie stea oferă resurse şi administrare centralizate.2. Constă dintr-un singur cablu. switch). Topologia magistrală (bus) Topologia de magistrală este numită şi magistrală lineară.4. trecând pe la fiecare calculator. Fig. LAN-urile tradiţionale funcţionează la viteze cuprinse între 10 şi 100 Mbps.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. cade întreaga reţea. Reţea cu topologie magistrală Într-o reţea cu magistrală. stea şi inel.

reţelele LAN s-au dezvoltat. interesul pentru reţelele radio este foarte puternic. Reţea cu topologie inel 4. Dana Danciulescu transmiţându-l la calculatorul următor. Biroul portabil reprezintă una dintre ele. Univ. ca şi pentru echipele de intervenţie care trebuie să menţină contactul 44 . Reţele larg răspândite geografic Fig. o versiune extinsă de LAN şi utilizează în mod normal tehnologii similare acesteia. Un MAN poate suporta atât date. Reţele metropolitane O reţea metropolitană (Metropolitan Area Network – MAN) este. companiile au realizat că pentru a rămâne competitive. Reţelele radio sunt de mare importanţă pentru parcurile de camioane.3. trebuie să îşi dezvolte reţelele.4. pentru a citi fişiere aflate la distanţă. cât şi voce şi poate chiar să aibă legături cu reţeaua locală de televiziune prin cablu. şi aşa mai departe. Pe măsură ce avantajele reţelelor au devenit cunoscute şi s-au dezvoltat tot mai multe aplicaţii pentru mediul de lucru în reţea. devenind reţele de mare acoperire geografică (Wide Area Network – WAN). O reţea metropolitană se poate întinde pe zona ocupată de un grup de birouri învecinate sau pe suprafaţa unui întreg oraş şi poate fi atât privată. aşa cum sunt notebook-urile sau asistenţii personali digitali (PDA-urile). Pe măsură ce aria geografică acoperită de o reţea a crescut prin conectarea utilizatorilor aflaţi în oraşe sau state diferite.4. reprezintă segmentul din industria tehnicii de calcul cu dezvoltarea cea mai rapidă. taxiuri şi autobuze. 4. Numărul utilizatorilor din reţeaua unei firme poate atinge acum câteva mii. defectarea unuia dintre ele afectează întreaga reţea. în linii mari. Oamenii aflaţi pe drum doresc adesea să folosească echipamentele lor electronice portabile pentru a trimite şi primi faxuri şi poştă electronică.3. 1. Reţelele radio au numeroase utilizări.1. cu birouri aflate la distanţă unele de altele.1. 4. Deoarece semnalul traversează fiecare calculator.5. cât şi publică. Reţelele LAN actuale constituie elemente constructive pentru sisteme mai mari şi mai complexe. Deoarece legăturile prin fir sunt imposibile în maşini şi avioane. drd.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr.4.1. Reţele radio Calculatoarele mobile. Mulţi posesori ai acestor calculatoare au la birou sisteme legate la LAN-uri şi WAN-uri şi vor să se conecteze la acestea chiar şi atunci când se află în locuri depărtate de casă sau pe drum. pentru a se conecta la distanţă. Reţele larg răspandite geografic Primele reţele LAN nu au putut satisface nevoile de interconectare din cadrul organizaţiilor mari.

Resursele pot fi date. o imprimantă. care vă permite să căutaţi informaţii chiar dacă nu ştiţi exact unde se află materialele respective. Fără a părăsi locuinţa sau biroul. un mouse.6. imagini.2. Există instrumente şi protocoale pe care le puteţi folosi pentru a explora Internet-ul. fiind cunoscută în principal prin serviciile pe care le oferă. Univ.1. camere de conversaţie şi grupuri de discuţie. Îl puteţi folosi pentru a vă conecta la o gazdă Internet aflată la distanţă. Network News este un serviciu foarte cunoscut care oferă aviziere de informaţii electronice. Poşta electronică (e-mail). porţi. 45 . organizaţii guvernamentale. reprezintă una dintre cele mai populare activităţi din Internet. 4. reprezintă principalul motiv al conectării la Internet sau la serviciile on-line. Este folosită de majoritatea serviciilor comerciale on-line şi. Formatul hipertext permite utilizatorului să navigheze prin documente în orice ordine. sunete şi secvenţe video legate împreună printr-o “plasă” (web) de asocieri nesecvenţiale. Telnet a fost unul dintre primele protocolae Internet. un modem sau un joystick. interconectate printr-un set comun de protocoale de telecomunicaţii.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. adică transmiterea şi recepţionarea mesajelor electronice. reţeaua Internet se dezvoltă rapid. În prezent. Este un program bazat pe meniuri. puteţi vizita Irlanda. World Wide Web (WWW) Servicii de transfer de fişiere (FTP) Poştă electronică (e-mail) Servicii de ştiri (News) Gopher Telnet World Wide Web (Web) reprezintă serviciul multimedia oferit de Internet. 4. File Transfer Protocol (FTP) este un protocol care permite transferul la distanţă al fişierelor sau documentelor. Reţeaua Internet Reţeaua Internet grupează o mulţime de reţele. UTILIZAREA REŢELELOR Instituţiile îşi instalează reţele în special pentru a partaja resurse şi a permite comunicaţia directă (on-line). pentru multă lume. Hipertextul este o metodă de a prezenta text. Gopher este un sistem modern de transfer de fişiere. Un periferic este un dispozitiv cum ar fi o unitate de disc externă. Internet-ul oferă acces la informaţii şi resurse din orice colţ al lumii. Australia sau orice altă ţară de pe glob. biblioteci etc. drd. acestea vă ajută să localizaţi şi să transferaţi resursele între calculatoare. aplicaţii sau periferice. Reţelele radio pot fi de asemenea utile pentru echipele de intervenţie în locuri de dezastru unde sistemul telefonic a fost distrus. Puteţi avea acces la cantităţi uriaşe de informaţii puse la dispoziţie de universităţi. care conţine o vastă colecţie de documente hipertext scrise cu ajutorul limbajului HTML (Hypertext Markup Language). servere şi calculatoare din întreaga lume. Dana Danciulescu cu baza.

toate reţelele au anumite componente.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Dacă mai mulţi utilizatori doresc să folosească o imprimantă. .Servere – calculatoare care oferă resurse partajate pentru utilizatorii reţelei . Singura modalitate de a tipări la o imprimantă era de a folosi calculatorul la care era conectată. Reţelele reduc nevoia comunicaţiilor pe suport de hârtie. 4.2. simultan. .2.scrierea de rapoarte.Resurse – fişiere. Univ. Imprimante şi alte periferice Înainte de apariţia reţelelor.2. - 46 .transmiterea orală (comunicaţia prin voce). utilizatorii aveau nevoie de propriile imprimante.2. funcţii şi caracteristici comune.Clienţi – calculatoare care accesează resursele partajate în reţea de un server .3. 4. cei care doreau să facă schimb de informaţii erau limitaţi la: . plottere şi alte periferice. Datorită reţelelor. PREZENTAREA GENERALĂ A REŢELELOR În general. drd. permiţând accesul la aproape orice tip de date necesare unui utilizator.Mediu de comunicaţie – modul în care sunt conectate calculatoarele . este posibil ca mai multe persoane să folosească în comun. Unele companii folosesc reţelele pentru a beneficia de programele de poştă electronică (email) sau de planificare (scheduling). Conducerea companiei poate folosi aceste utilitare pentru a comunica rapid şi eficient cu un număr mare de angajaţi şi pentru a organiza şi planifica activităţile mult mai uşor decât era posibil înainte. Folosirea aceleiaşi aplicaţii poate simplifica procesul de întreţinere şi asistenţă. atât date cât şi periferice. Printre acestea se numără: .3. Date Înainte de apariţia reţelelor. Dana Danciulescu 4. Aplicaţii Reţelele pot fi folosite şi pentru standardizarea aplicaţiilor. imprimante şi alte componente care pot fi folosite de utilizatorii reţelei.copierea informaţiilor pe o dischetă. ei pot utiliza imprimanta disponibilă în reţea.1. 4.Date partajate – fişiere puse la dispoziţie de serverele de reţea Imprimante sau alte periferice partajate – alte resurse puse la dispoziţie de servere . ceea ce constituie o garanţie a faptului că orice utilizator din reţea foloseşte aceeaşi versiune a aplicaţiei respective. transportul efectiv al acesteia la un alt calculator şi copierea informaţiilor pe calculatorul respectiv.

. 4. .4. Elementele unei reţele Reţelele se împart în două mari categorii: . neexitând un administrator responsabil pentru întreaga reţea. . . drd. Dana Danciulescu Server Cli I i Fig.tipul activităţii desfăşurate în organizaţia respectivă. Tipul de reţea pe care îl implementaţi depinde de mai mulţi factori: . Univ.1. Diferenţa dintre cele două tipuri de reţele este importantă. nu există servere dedicate şi nici o organizare ierarhică a calculatoarelor.5.bazate pe server. . 47 .nivelul de securitate necesar. Toate calcularoarele sunt considerate egale (peers).3.dimensiunea organizaţiei. În general. Utilizatorul fiecărui calculator stabileşte resursele locale care vor fi partajate în reţea.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Reţele peer-to-peer Într-o reţea peer-to-peer. fiecare calculator are şi rolul de client şi de server. . deoarece oferă facilităţi diferite. .volumului traficului în reţea.bugetul alocat reţelei.nevoile utilizatorilor din reţea.nivelul suportului administrativ.de la egal la egal (peer-to-peer).

6.4. Servere de fax care gestionează traficul de mesaje fax în şi dinspre reţea. Reţea peer-to-peer Reţelele peer-to-peer sunt numite şi grupuri de lucru (woorkgroups). Univ. vor fi necesare mai multe servere. De exemplu. Reţea bazată pe server Pe măsură ce reţeaua creşte în dimensiuni şi ca trafic. De obicei. Fig. partajând una sau mai multe plăci fax-modem. Reţelele peer-to-peer sunt relativ simple.4. Serverele se numesc “dedicate” deoarece sunt optimizate să deservească rapid cererile clienţilor din reţea şi să asigure securitatea fişierelor şi folderelor. 4.7. Deoarece fiecare calculator joacă atât rolul de client. cât şi de server. majoritatea reţelelor au servere dedicate.3. Serverele din reţelele mari sunt specializate. fiind adaptate necesităţilor în continuă creştere ale utilizatorilor. Servere de poştă care gestionează transferul de mesaje electronice între utilizatorii reţelei.2. Reţele bazate pe server Într-un mediu de lucru cu mai mulţi de 10 utilizatori. şi nici de alte componente necesare în cazul unei reţele de mare capacitate. drd. într-o reţea Windows 2000 există următoarele tipuri de servere: Servere de fişiere şi de tipărire care administrează accesul şi folosirea de către utilizatori a resurselor de tip fişier şi imprimantă. nu este nevoie de un server central puternic. Un server dedicat este un calculator care funcţionează doar ca server. Servere de aplicaţii care pun la dispoziţia clienţilor componenta server a aplicaţiilor de tip client/server. care funcţionează doar ca servere. Servere specializate Numeroasele sarcini ce revin serverelor sunt diverse şi complexe. Într-o reţea peer-to-peer.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. cât şi de servere – este inadecvată. Dana Danciulescu Fig. precum şi datele respective. o reţea peer-to-peer – cu calculatoare care au atât rol de clienţi. nefiind folosite drept clienţi sau staţii de lucru. 48 . nefiind folosit drept client sau staţie de lucru. software-ul de reţea nu presupune acelaşi nivel de performanţe şi de securitate precum cel proiectat pentru servere dedicate. Din acest motiv. o reţea peer-to peer este formată din cel mult 10 calculatoare.

care o aplică pentru fiecare utilizator din reţea. el este inutil fără un sistem de operare care să valorifice resursele sale fizice. calculatoare mainframe sau utilizatori aflaţi la distanţă. prin intermediul interfeţei. Avantajele reţelelor bazate pe server Partajarea resurselor Un server este proiectat pentru a oferi acces la mai multe fişiere şi imprimante. serverul este de obicei dedicat păstrării şi administrării datelor. au fost concepute astfel încât să beneficieze de cele mai moderne echipamente hardware cu care este dotat un server. cum ar fi Microsoft Windows 2000 Server. Univ. Indiferent cât de puternic sau performant este un server. le pregăteşte pentru a fi transmise către server. Intr-un mediu de lucru pe bază pe server. cum ar fi o reţea Windows 2000 Server. asigurând în acelaşi timp fiecărui utilizator performanţele şi securitatea necesare. către server. prin intermediul unei interfeţe cu utilizatorul şi prin generarea de rapoarte. Securitatea De cele mai multe ori. Anumite sisteme de operare avansate. după care le trimite prin reţea înapoi la client. Dana Danciulescu Servere de comunicaţii care gestionează fluxul de date şi mesajele e-mail transmise între reţeaua serverului şi alte reţele. principalul motiv pentru care se recurge la o reţea bazată pe server îl reprezintă nevoia de securitate. Acesta este locul unde se desfăşoară majoritatea operaţiilor cu bazele de date. Clientul oferă utilizatorului informaţiile primite. după care emite în reţea. Într-un mediu client/server. care folosesc modemuri şi linii telefonice pentru a se conecta la server. Clientul este cel care se ocupă de prezentarea datelor într-o formă inteligibilă. politica de securitate este stabilită de un administrator. Serverul prelucrează solicitarea. Rolul software-ului Un server de reţea şi sistemul de operare lucrează împreună. Partajarea datelor în cazul reţelelor bazate pe server poate fi administrată şi controlată centralizat. drd. o solicitare referitoare la anumite informaţii. în mod unitar. 49 . Calculatorul client acceptă instrucţiuni de la utilizator. fiind mai uşor de detectat şi de întreţinut decât cele distribuite pe diferite calculatoare. localizează informaţiile respective. Resursele sunt localizate de obicei într-un server central.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr.

NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lectr. Univ. datele de pe un server pot fi copiate şi păstrate on-line. Utilitarele de monitorizare şi administrare disponibile în prezent permit gestionarea unei reţele bazate pe server cu un număr mare de utilizatori.8. astfel ca în cazul în care apar probleme la dispozitivul primar de stocare. se poate planifica salvarea lor regulată. drd. să fie disponibilă o copie de siguranţă a datelor respective. Numărul de utilizatori O reţea bazată pe server poate avea mii de utilizatori. Dana Danciulescu Fig 4. 50 . Redundanţa Prin intermediul sistemelor redundante. Politica de securitate Salvarea de siguranţă a datelor (backup) Deoarece datele importante sunt centralizate pe unul sau mai multe servere.