Georg Simmel despre modă

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice

Comunicare Nonverbală

Bucureşti 2011

acea tendinţă care se conţine pe sine prin analogie. fără ajutorul forţelor care. ca o creaţie a gândirii. reprezintă una dintre tendinţele fundamentale ale caracterului nostru. tind să imite această modă. individul este eliberat de grija de a alege şi de a fi considerat doar simplu membru al grupului. fără probleme. Aceasta se află într-un proces de schimbare permanentă şi deţine capacitatea de a diferenţia o perioadă de timp de alta şi un statut social de altul. prin adaptarea specială la general. atunci când noi imităm. elita o abandonează şi adoptă o modă nouă – acest proces se accelerează o dată cu sporirea averii. Imitaţia oferă posibilitatea extinderii continue a marilor creaţii ale spiritului uman. nu numai cererea pentru activitatea creatoare. într-un efort de anulare a distincţiilor externe de clasă. procesul de imitaţie poate fi definit. moda îi reuneşte pe cei din aceeaşi clasă socială. iniţial. deoarece conţinutul său este un dat cantitativ. Procesul de imitaţie.The American Journal of Sociology Volum LXII. În plus. numărul 6 Georg Simmel despre modă Georg Simmel plasează moda în strânsă legătură cu procesul de imitaţie. Imitaţia În primul rând. mai 1957. iar atunci când masele. Mai mult decât atât. au fost însăşi condiţia lor de naştere. 2 . doar „un vas” al conţinutului social. dar care deţine capacitatea de a se expune uşor. moda este o formă de imitaţie. imitaţia. separându-i de ceilalţi. şi care accentuează elementul constant în schimbare. oferă individului satisfacţia de a nu fi singur în acţiunile sale. în toate situaţiile în care este considerat un factor productiv. Astfel. Elita iniţiază o modă. Simmel susţine că. care nu necesită un efort semnificativ la nivel personal şi creativ. ci şi responsabilitatea pentru acţiunea în sine. Cu alte cuvinte. farmecul imitaţiei este datorat faptului că face posibilă existenţa unui test de putere. avem capacitatea de a transfera altora. deopotrivă. şi anume. Altfel spus. de egalizare socială. dar şi ca o creaţie a frivolităţii.

Aşa cum am afirma anterior. dictează. care elucidează comportamentul fiecărui individ printr-un exemplu simplu. afirmă Simmel. În acelaşi timp. tendinţa de egalizare socială cu dorinţa de diferenţiere. moda este doar un produs al cererii sociale. moda este un produs al distincţiei de clasă. o regulă a justificării 3 . Pe de altă parte. o consistenţă ce poate conduce atât spre uniformitate cât şi spre excluderea din alte grupuri. Aceasta satisface cererea de adaptare socială şi conduce individul pe drumul care majoritatea călătoreşte. o condiţie generală. Acest lucru este demonstrat de faptul că. În opinia lui Simmel. nu au putut fi găsite motive reale (din dorinţa de a atinge un obiectiv. acestea sunt abandonate de către cei dintâi de îndată ce indivizii de rang inferior se pregătesc să le imite. în sferele noastre de activitate. în interiorul grupului. s-ar descoperi faptul că acestea reflectă istoria încercărilor de reglare a situaţiei dintre cele două contra-tendinţe (egalizare versus individualizare). Mai mult decât atât. un atribut ce o distinge de moda de ieri şi de cea de mâine (to-tomorrow). moda are capacitatea de a satisface nevoia de diferenţiere a fiinţei umane. dincolo de gradul de satisfacţie pe care orice modă îl oferă în schimbul unui control absolut al sferei de existenţă. individualizare şi schimbare. individuală. Fiecare etapă a conflictului părţilor implicate în proces se străduieşte vizibil. spre exemplu. existenţa unei oportunităţi. dorinţa de schimbare şi de contrast. mai mult sau mai puţin. cu ajutorul căreia noi încercăm să combinăm. chiar dacă obiectul individual pe care l-a creat sau l-a recreat poate reprezenta o nevoie.modele nivelului superior al societăţii nu sunt nicioadată identice cu cele a indivizilor ce aparţin nivelurilor inferioare. oferind. dacă ar trebui purtaţi pantalonii largi sau strâmţi şi eşarfele multicolore sau negre. Acest fapt se datorează modului în care moda diferă de la o clasă socială la alta . Moda reprezintă una din multiplele forme de viaţă. motive de ordin estetic) pentru realizarea anumitor creaţii de modă. tendinţa sa spre unicitate. nu de puţine ori. Dacă avem în vedere faptul că îmbrăcămintea pe care o purtăm este adaptată la nevoile noastre. care oferă modei de azi (to-day) un plus de individualitate. astfel. Acest fapt determină ca. atunci putem susţine că nu există nicio urmă de oportunitate în maniera în care moda. să existe o unitate. să le adapteze stilului lor de viaţă.Moda Georg Simmel descrie moda ca fiind o imitaţie a unui exemplu dat. Dacă s-ar studia istoria modelor şi importanţa lor pentru procesele sociale.

Prin urmare. Prin urmare. Moda transformă. aflat în continuă schimbare. cum ar fi credinţa religioasă. interesele ştiinţifice. încep să imite stilul lor. Din acest motiv. câlcând flagrant linia de demarcaţie. regulile modei devin de nesuportat. se poate afirma că nicio dependenţă nu se poate infiltra în motivele vitale ale acţiunii umane. Toate aceste schimbări au efect doar asupra claselor sociale înalte. Referitor la acest aspect. în general. divertisment . Aceştia distrug uniformitatea coerenţei lor. comportament social. chiar şi socialismul şi individualismul.îmbrăcăminte. Motivul pentru care chiar şi acele stiluri estetice imposibile par a fi distingué. cele mai elegante şi cele care acordă cea mai mare importanţă aspectului fizic. uneori. În acest context. elegante şi tolerate artistic (când sunt purtate de persoane care le duc la extrem). moda acceptă subiecte stabilite în mod obiectiv. uneori. în aceste domenii. acestea au capacitatea de a crea impresia de distincţie şi de cultivare estetică. ceva obscur într-o altă situaţie şi.constituie domeniul specific al modei.unei acţiuni coincide cu gradul general de acceptare al acesteia. se poate afirma că moda este un proces ciclic. în orice circumstanţă s-ar afla. în mod constant. Singurele motivaţii ale modei sunt cele de natură social-formală. renunţă la stilul adoptat anterior şi pornesc în căutarea altuia nou. cei din clasele superioare reacţionează. noi deţinem capacitatea de a se vedea că există un motiv bun pentru care partea exterioara . este că persoanele care fac acest lucru sunt. se pote afirma că moda este dornică să îşi expună puterea prin determinarea indivizilor de a purta anumite atrocităţi vestimentare doar „de dragul său”. Aceste subiecte nu pot fi operative în modă până când nu sunt considerate independente de motivele profunde din care au luat naştere. ce aparţin claselor sociale inferioare. întregul sistem al expresiei umane. în vogă. Suprema indiferenţă a modei faţă de standardele materiale ale vieţii este cel mai bine ilustrată de maniera în care recomandă ceva adecvat într-o anumită instanţă. astfel încât. individului îşi ghidează alegerile în funcţie de acceptarea generală a semenilor săi. Din această perspectivă. care sunt. Ocazional. 4 . formele sociale. În cazul modei. Prin urmare. Simmel are în vedere acele lucruri urâte şi respingătoare. judecata estetică. În momentul în care indivizii. Scopul acestei acţiuni este de a păstra vie diferenţa dintre clasele sociale. lucrurile stau într-o manieră distinctă: între cele două elemente există o separare completă. ceva material şi estetic. spune Simmel.

sporirea averii accelerează considerabil procesul. această discrepanţă dintre nivelurile sociale nu poate fi diminuată prin inactivitate. Ceea ce.Indivizii. va fi istorie. ce aparţin claselor sociale inferioare. depun eforturi semnificative pentru a accede pe scara socială. moda este mai puţin frecventă. distribuţia vastă şi dezintegrarea ei rapidă şi completă. atracţia faţă de modă se află în contrastul dintre extensivitatea sa. Moda oferă o soluţie în acest caz: diferitele sale forme de exprimare. indivizii utilizează imitaţia pentru a-şi atinge scopurile. cu atât mai mult. În prezent. moda este un proces ciclic. diferenţele dintre standardele de viaţă sunt mult mai evidente. au fost eliminate. mâine va fi deja trecut. moda are capacitatea de a separa o clasă socială de altă. Mai mult decât atât. atunci când un anumit lucru este mai în vogă. mult mai stabilă şi mai puţin presantă. 5 . astfel. Sălbaticului îi este teamă de apariţiile ciudate. Clasele sociale înalte nu au nevoie să măsoare utilitatea acestor obiecte deoarece problema banilor nu îi priveşte. altfel spus. de întreaga responsabilitate etică şi estetică. pentru anumite clase sociale. în rândul raselor primitive. Cu cât o tendinţă este acceptată de majoritate. Simmel ne oferă ca exemplu relaţiile de la locul de muncă. aceasta fiind extrem de simplu de aplicat. cu cât constrângerile legale faţă de adoptarea unor diverse forme de îmbrăcăminte şi moduri de viaţă. În sfera celor bogaţi. Acest fapt este posibil. Domeniul în care se confruntă cu cea mai mică rezistenţă este cel al modei. Astfel. eliberându-i. i-a naştere dorinţa de noutate. este nou. După cum afirmam anterior. de a diferenţia şi particulariza un anumit grup. cu atât ne dorim mai frenetic să o adoptăm şi noi. În nenumărate cazuri. prin urmare. făcându-l vizibil. Nu în ultimul rând. în prezent. Simmel susţine că. imitarea stilurilor de viaţă. noutatea reprezintă un pericol atunci când nu poate să o înţeleagă şi nu are capacitatea de a o include în sfera familiară. moda se fundamentează pe adoptarea unei anumite tendinţe sociale. Acest fapt se datorează facilului prin care obiectele la modă pot fi achiziţionate. Pentru a ne edifica. să o imităm. Pentru el. În acest cadru. în detrimentul mulţimii. Pentru a rezuma. nevoia de a-l imita creşte. moda joaca un rol mai pregnant. tendinţă ce impune imitarea sa de către membrii societăţii. dintre superiori şi inferiori (amanta şi servitoare sa).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful