1. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la nevoile economice nu este adevărată?

: a) reprezintă cerinţe ale existenţei oamenilor ca indivizi şi membri ai societăţii; b) se satisfac prin consumul de bunuri; c) au atât o determinare obiectivă cât şi una obiectivă; d) sunt limitate şi dinamice; e) volumul şi diversitatea lor au tendinţe de creştere. 2. Bunurile se împart în libere şi economice după următorul criteriu: a) natura subiectului purtător; b) complexitatea lor; c) modul de regenerare; d) modul de acces al indivizilor la ele; e) gradul de satisfacere. 3. Una dintre următoarele afirmaţii este compatibilă cu principiul raţionalităţii utilizării resurselor: a) se produce de proastă calitate; b) se produce ce nu se cere; c) activitatea economică respectivă poluează mediul; d) se produce mai mult decât se cere; e) se produce cu consumuri de resurse mai mici, prin folosirea tehnologiei avansate. 4. Un individ are un venit disponibil de 2 milioane lei. El poate achiziţiona tricouri la preţul unitar de 1 milion lei şi cămăşi la preţul de 2 milioane lei/bucată. Costul de oportunitate al achiziţionării unei cămăşi este: a) 1,5 tricouri; b) 0,5 tricouri; c) 2 tricouri; d) 2,5 tricouri; e) 1 tricou.

5. Unul dintre următoarele reprezintă dezavantaj al diviziunii muncii: a) creşterea productivităţii muncii; b) creşterea riscului de şomaj; c) utilizarea maşinilor; d) dimensiunea (mărimea) pieţei; e) libertatea comerţului. 6. Nu reprezintă activitate compatibilă cu funcţia de a produce a întreprinderilor: a) substituie factori de producţie; b) cumpără factori de producţie; c) combină factori de producţie; d) sponsorizează acţiuni culturale fără să beneficieze de scutiri la impozitul pe profit; e) urmăreşte obţinerea de profit. 7. Reprezintă limită a diviziunii muncii: a) monotonia; b) pierderea dexterităţii de a executa un produs complet; c) utilizarea maşinilor; d) creşterea riscului de şomaj; e) natura muncii. 8. Nu reprezintă administraţie privată: a) sindicatele; b) armata; c) Crucea Roşie; d) partidele politice; e) fundaţiile. 9. În funcţie de natura lor, fluxurile dintre agenţii economici se împart în: a) nominale şi reale; b) reale şi monetare; c) brute şi nete; d) fixe şi variabile; e) finale şi intermediare.

10. Care dintre următoarele caracteristici nu aparţin activităţii economice? a) este principala formă de activitate practică; b) este guvernată de principiul raţionalităţii; c) este o activitate eminamente practică, transformatoare; d) este independentă de mediul natural; e) este o acţiune cu finalitate. 11. Nevoile economice, ca motivaţie esenţială a activităţii economice: a) sunt limitate; b) reprezintă un obiectiv secundar al activităţii oamenilor; c) exprimă relaţia dintre subiect, ca purtător al nevoii, şi obiectul destinat satisfacerii acesteia; d) sunt condiţionate numai obiectiv; e) sunt condiţionate numai subiectiv. 12. Nu reprezintă caracteristică a nevoilor economice: a) sunt nelimitate ca număr; b) dispar prin satisfacere; c) sunt sinonime cu interesele economice; d) sunt complementare; e) sunt concurente. 13. Caracteristica principală a resurselor este: a) abundenţa; b) calitatea; c) raritatea; d) utilitatea; e) finalitatea. 14. Când economia realizează combinaţii de producţie aflate în interiorul frontierei posibilităţilor de producţie: a) resursele sunt folosite eficient; b) producţia este inferioară nivelului din perioada de referinţă; c) producţia este superioară nivelului din perioada de referinţă; d) resursele sunt utilizate ineficient şi/sau incomplet; e) nevoile economice sunt satisfăcute integral.

d) informaţia. e) nisipul din deşert. b) curba expansiunii producţiei. c) tehnologiile de producţie. . Într-o economie de piaţă. alocarea resurselor se realizează prin: a) deciziile guvernului. c) curba posibilităţilor de producţie. e) este oferit într-o cantitate mai mare decât cantitatea cerută la orice nivel al preţului.15. b) decizii administrative. 16. 17. Care dintre următoarele bunuri este liber? a) învăţământul public. c) nu poate face obiectul tranzacţiilor în natură. 18. Curba care arată combinaţiile de bunuri pe care economia poate să le producă la un moment dat utilizând resursele disponibile este: a) funcţia de producţie. c) lemnul. e) curba de indiferenţă. b) autostrăzile. Un bun economic: a) nu este un bun „rar”. d) are preţul strict pozitiv. e) plan. b) este produs în exclusivitate de către firme. d) linia bugetului. d) sistemul de preţuri.

c) 1.000 u. A şi B. d) 91 pachete de unt şi 6 tunuri. 21. b) transferul unor sume de bani între două conturi bancare. e) acordarea unui credit unui client bancar.. care dintre următoarele combinaţii de pachete de unt şi tunuri nu poate fi un punct situat pe curba posibilităţilor de producţie pentru economia respectivă? a) 94 pachete de unt şi 6 tunuri. 500. O economie poate produce 100 pachete de unt şi 5 tunuri sau 80 pachete de unt şi 7 tunuri. c) partidele politice.000. b) 93 pachete de unt şi 6 tunuri. d) primăria.m.5 unităţi din bunul B.m.000 u. O persoană dispune de un venit de 2.000 u. costul oportunităţii achiziţiei unei unităţi din bunul A este: a) 0. Reprezintă o administraţie privată: a) armata.5 unităţi din bunul B. 22.5 unităţi din bunul B. d) 2 unităţi din bunul B. Una din următoarele activităţi nu are caracter comercial: a) furnizarea serviciilor de apărare naţională. b) învăţământul public. 20. d) vânzarea de bunuri de consum intermediar. e) 2.m. c) vânzarea de bunuri de consum final. . e) prefectura. În aceste condiţii. c) 92 pachete de unt şi 6 tunuri. În cazul în care costul de oportunitate al producţiei de tunuri (în raport cu untul) este crescător. b) 1 unitate din bunul B. e) 89 pachete de unt şi 6 tunuri. Preţul bunului A este de 250. iar al bunului B. şi poate achiziţiona două bunuri.19.

.23. apoi descrescător. d) crescător până la un punct. b) descrescător. b) costul informării în vederea încheierii unui contract. d) economia este ineficientă. apoi crescător. 26. c) cea mai bună variantă de alocare a resurselor sacrificată în favoarea variantei alese. Costul de oportunitate reprezintă: a) costul contabil. e) o situaţie de dezechilibru în care se află economia. 24. Forma generală a curbei posibilităţilor de producţie indică un cost de oportunitate: a) crescător. c) constant. apoi descrescător. e) descrescător până la un punct. c) costul de oportunitate pentru bunul X în raport cu bunul Y este descrescător. e) un concept sinonim cu frontiera posibilităţilor de producţie. În cazul în care curba posibilităţilor de producţie este o curbă concavă faţă de origine: a) costul de oportunitate pentru bunul X în raport cu bunul Y este constant. d) o stare de fapt în economie. 25. b) ceea ce ar trebui să se întâmple în economie. d) un concept similar ratei marginale de substituţie. O afirmaţie normativă exprimă: a) ceea ce se întâmplă în general în economie. e) costul de oportunitate este crescător până la un punct. b) costul de oportunitate pentru bunul X în raport cu bunul Y este crescător. O economie produce doar două bunuri X şi Y. c) o situaţie favorabilă din economie.

e) concluzia unui model matematic. c) o inflaţie de 18% este încă prea mare. 30. e) descriptivă.8%” este: a) un enunţ pozitiv.3% în 2001. d) explicativă.8%. „Legea entropiei şi procesul economic”. c) empirică. d) economia românească a crescut cu o rată anuală de 5. b) normativă. Reprezintă o lucrare care reflectă prioritar probleme de microeconomie: a) F. 29. b) un enunţ normativ. e) rata medie anuală a dobânzii este de 17%. d) o ipoteză. e) N. . Friedman. Georgescu-Roegen.27. 28. Hayek. „Capitalism contra capitalism”. b) indicele preţurilor de consum a crescut cu 3% în luna decembrie. c) un enunţ nedemonstrabil. Afirmaţia că „rata inflaţiei în România la sfârşitul lunii decembrie 2002 a fost de 17. Enunţul „pentru a fi eficiente întreprinderile româneşti ar trebui să fie privatizate” este o afirmaţie: a) pozitivă. Becker. d) G. c) M. „Liber să alegi”. Albert. „Drumul către servitute”. Nu reprezintă o afirmaţie pozitivă: a) rata şomajului era la sfârşitul anului 2002 de 8. „Comportamentul consumatorului – o abordare economică”. b) M.

32. până la saturaţie: a) Umg creşte şi UT scade. d) scade. Prin consumul succesiv a unor unităţi din acelaşi bun economic. e) scade. Reprezintă bunuri substituibile: a) autoturism-benzină. c) unt-margarină. cu o rată descrescătoare. b) benzină-motorină. . d) stilou-cerneală. d) descrescătoare. b) negativă. e) mixer-energie electrică. până la saturaţie. b) calculator-program soft. utilitatea totală este: a) pozitivă şi descrescătoare. c) Umg descreşte în aceeaşi măsură cu UT. e) pozitivă şi crescătoare. cu o rată constantă. cu o rată descrescătoare. e) gaz metan-lemn. cu o rată constantă. c) zero. c) miere-zahăr.31. d) Umg creşte în aceeaşi măsură cu UT. c) scade. b) creşte. utilitatea marginală obţinută prin consumul succesiv din acelaşi bun economic: a) creşte. e) Umg descreşte iar UT creşte. Reprezintă bunuri complementare: a) margarină-unt. Atunci când se consumă în mod succesiv unităţi din acelaşi bun economic. 35. d) autoturism-benzină. 34. 33. b) Umg rămâne constantă şi UT scade. Până la punctul de saturaţie. cu o rată crescătoare.

e) UmgB/UmgA=PA/PB. Un individ dispune de un venit disponibil Vd=20 u. b) 4X şi 8Y. b) creşte. şi Py=2 u. Consumul unui bun economic nu este influenţat în mod direct de: a) situaţia de ansamblu a economiei.36. 38. d) 8X şi 4Y. e) scade.m. b) preferinţele consumatorilor. b) UmgA/PB=UmgB/PA. 39. d) UmgA/PA=UmgB/PB. d) scade. cu o rată constantă. . c) scade. În condiţiile în care Umgx=10-Qx iar Umgy=28-2Qy. 37. c) 3X şi 2Y. El consumă două bunuri X şi Y cu preţurile Px=1 u.m. Utilitatea totală este maximă atunci când: a) UmgA=UmgB. cu o rată descrescătoare. programul de consum care asigură echilibrul consumatorului este: a) 2X şi 3Y. utilitatea totală obţinută prin consumul succesiv din acelaşi bun economic: a) creşte. cu o rată crescătoare. c) UmgA/UmgB=PA. cu o rată descrescătoare. e) veniturile consumatorilor. d) condiţiile natural-geografice. e) 2X şi 5Y. c) costurile fixe de producţie. cu o rată constantă. Până la punctul de saturaţie.m.

unde Qx reprezintă cantitatea consumată din bunul X.m. d) 4. 41. Au utilitate economică: a) atât bunurile economice. cât şi cele libere. atunci utilitatea totală este: a) zero. intensitatea nevoii umane pentru bunul respectiv: a) scade. 43. b) 3. Dacă utilitatea marginală a unui bun este zero.. În condiţiile în care Px=2 u.40. e) maximă. b) creşte. b) numai bunurile libere. e) numai bunurile din proprietatea mixtă.. atunci când se consumă unităţi succesive dintr-un bun. c) 1. c) nu se modifică. d) descrescătoare. e) se accentuează. utilitatea marginală a consumului din bunul X este: a) 2. apoi scade. d) întâi creşte. c) crescătoare.m. iar venitul disponibil al individului este Vd=200 u. e) 5. 42. Funcţia utilităţii totale a unui individ este UT=5+3Qx. Conform legii lui Gossen. c) numai bunurile economice. . d) numai bunurile din proprietatea de stat. b) negativă.

c) raportul dintre utilitatea totală a bunului substituit şi utilitatea totală a bunului care îl substituie. 46. Panta curbei de indiferenţă este: a) raportul dintre preţurile bunurilor. atunci consumatorul va face un schimb avantajos când schimbă o unitate de bun A pentru: a) 5 unităţi din B. e) izocost. atunci un consumator raţional alege: a) o cantitate din bunul X de 2 ori mai mare decât cantitatea din bunul Y. b) 3 unităţi din B. U c) cantităţile din cele două bunuri astfel încât mgX = 2 . UmgY 1 .44. e) rata marginală de substituţie în consum. b) unitară. c) curbă a ratelor marginale de substituţie în consum. Dacă preţul bunului X este cu 100% mai mare decât preţul bunului Y. UmgY 2 e) cantităţile din cele două bunuri pentru care utilităţile lor marginale sunt egale. d) 2 unităţi din B. 45. c) 1 unitate din B. Dacă rata marginală de substituţie a unui bun A printr-un bun B este de 4. d) raportul dintre utilitatea totală a bunului care substituie şi utilitatea totală a bunului substituit. e) 0.5 unităţi din B. b) curbă a cererii. Curba coşurilor de consum care generează acelaşi nivel al utilităţii consumului se numeşte: a) linie a bugetului. d) cantităţile din cele două bunuri astfel încât UmgX = . b) o cantitate din bunul X de 2 ori mai mică decât cantitatea din bunul Y. d) curbă de indiferenţă. 47.

atunci consumatorul realizează o creştere a PA PB utilităţii totale dacă: a) consumă mai puţine unităţi din bunul A. c) curba cererii unui consumator nu depinde de utilitatea marginală. -11. 28. b) venitul consumatorului influenţează utilitatea totală. un consumator obţine următoarele utilităţi marginale: 30. atunci consumatorul: a) va menţine consumul din ambele bunuri. b) 57 unităţi de utilitate. d) când cantitatea consumată succesiv dintr-un bun creşte. 2. c) va mări consumul din A şi va reduce consumul din B. Dacă preţul bunului A este 10000 lei şi al bunului B.48. Dacă . 13. e) consumă mai multe unităţi din bunul A. c) 82 unităţi de utilitate. c) consumă mai puţin din ambele bunuri. b) consumă cantităţi egale din bunurile A şi B. 200 unităţi de utilitate. d) consumă mai mult din ambele bunuri. e) va reduce consumul din ambele bunuri. Utilităţile marginale pentru două bunuri A şi B sunt 500 unităţi de utilitate şi. 22. utilitatea marginală resimţită de consumator scade. Prin consumul a 6 unităţi succesive dintr-un bun. UmgA > UmgB 49. Care din afirmaţiile de mai jos este falsă? a) raţionalitatea presupune maximizarea utilităţii totale. . 50. dată fiind constrângerea bugetară. b) va mări consumul din B şi va reduce consumul din A. d) va mări consumul din ambele bunuri. Utilitatea totală a primelor 5 unităţi consumate este: a) 28 unităţi de utilitate. respectiv. 51. d) 84 unităţi de utilitate. e) consumatorul îşi maximizează utilitatea totală dacă va cheltui întregul venitul disponibil. 2000 lei. e) 95 unităţi de utilitate.

54. c) 6X şi 5Y. atunci utilitatea marginală a bunului Y este: a) 6. d) 4X şi 3Y. atunci programul de consum care asigură echilibrul consumatorului este: a) 3X şi 3Y. e) 10X şi 3Y. sunt date de relaţiile UmgX = 10 − 2 ⋅ X. Venitul disponibil de 16. Un consumator dispune de un venit disponibil de 14. e) 7X şi 7Y. X şi Y. Programul de consum ce asigură echilibrul consumatorului este: a) 5X şi 2Y. Dacă produsul dintre utilitatea marginală a unui bun X şi preţul unui bun substituibil Y este 48. d) 8X şi 4Y. d) 22. b) 3X şi 4Y. d) munca şi capitalul. c) 24. iar utilitatea totală este maximă. e) pământul şi capitalul. preţul bunului X este de 8. Dacă preţurile celor două bunuri sunt PX = PY = 2 . b) numai pământul. Factorii primari de producţie sunt: a) numai munca.52. . 55. b) 8. Utilităţile marginale resimţite în urma consumului a două bunuri. UmgY = 5 − Y. c) 3X şi 7Y.Y) = 3 ⋅ X ⋅ Y . e) 384. c) munca şi pământul. b) 5X şi 5Y. iar preţurile celor două bunuri sunt PX = 1 şi PY = 2 . 53. Un consumator are o funcţie de utilitate totală de tipul U( X.

Care dintre următoarele componente ale capitalului tehnic sunt afectate de uzura fizică şi morală? a) energia. b) orice bun utilizat în producţie. c) reducerea productivităţii medii. Principiul randamentelor descrescătoare ale factorilor de producţie se referă la: a) reducerea producţiei. se datorează: a) randamentelor de scară crescătoare. b) materialele consumabile. d) faptului că producţia este ineficientă. . d) numai clădirile folosite în procesul de producţie. e) reducerea costului marginal. c) un bun rezultat dintr-un proces de producţie şi utilizat într-un alt proces de producţie. e) numai materiile prime folosite pentru producţie. 59. c) echipamentele. c) randamentelor de scară constante. d) materiile prime. d) reducerea costului mediu. b) reducerea productivităţii marginale. Faptul că producţia creşte mai repede la niveluri reduse ale utilizării factorilor de producţie şi din ce în ce mai greu la volume considerabile ale factorilor de producţie utilizaţi. e) diferenţei de producţie faţă de alte firme. 58. b) randamentelor de scară descrescătoare. 57. Capitalul tehnic reprezintă: a) totalitatea resurselor de care dispune întreprinderea pentru a asigura producţia. e) semifabricatele.56.

62. Totalitatea elementelor folosite de firme pentru a produce bunuri economice reprezintă: a) productivitatea muncii. 61. 64. e) maximizarea încasărilor bugetare. c) vânzările de bunuri economice. d) vânzările de bunuri economice către gospodării. Obiectivul fundamental al producătorului: a) minimizarea consumului de bunuri economice.60. Cărui agent economic îi este specifică funcţia de a produce bunuri economice: a) administraţiile private. Nu reprezintă flux de ieşire pentru firme: a) plata impozitelor şi taxelor către stat. c) subvenţiile. b) administraţiile publice. b) creşterea economică. e) plata salariilor. b) maximizarea profitului. c) întreprinderile. d) cumpărarea de factori de producţie. d) minimizarea profitului. e) băncile. c) minimizarea venitului disponibil. d) gospodăriile. Nu reprezintă fluxuri de intrare pentru firme: a) subvenţiile primite de la stat. . b) veniturile din vânzarea bunurilor economice. b) plata taxei pe valoarea adăugată către stat. c) factorii de producţie. e) închirierea forţei de muncă. 63. d) dezvoltarea intensivă. e) dezvoltarea extensivă.

68. 69. b) factor de producţie regenerabil. e) factor de producţie nelimitat. d) rata marginală de substituţie a factorilor de producţie. b) substituirea factorilor de producţie. c) materiile prime. e) utilajele. e) energia. reprezintă: a) combinarea factorilor de producţie. c) principalul factor de producţie în agricultură. d) cadrul de desfăşurare a activităţii economice. b) utilajele. d) abilitatea întreprinzătorului. c) productivitatea medie a factorilor de producţie. 66. a unuia sau mai multor factori de producţie cu unul sau mai mulţi factori din cei folosiţi sau noi. Unul dintre următoarele reprezintă un element de capital circulant: a) clădirile. b) calculatoarele de proces. în condiţiile obţinerii cel puţin a aceleiaşi producţii. b) productivitatea marginală a capitalului. Nu reprezintă indicator care măsoară eficienţa combinării şi substituirii factorilor de producţie: a) productivitatea marginală a muncii. Nu reprezintă capital tehnic: a) maşinile. e) utilitatea marginală a factorilor de producţie.65. 67. e) productivitatea globală a factorilor de producţie. c) materiile prime. Înlocuirea. d) productivitatea marginală a factorilor de producţie. c) productivitatea marginală a pământului. parţială sau totală. d) maşinile. . Nu reprezintă o caracteristică a pământului ca factor de producţie: a) factor de producţie originar.

73. d) abilitatea întreprinzătorului. în condiţiile unei rate marginale de substituţie Rms=10. e) venitul disponibil al consumatorului. 74. 72. e) managementul şi marketingul firmei.70. c) 300 bucăţi/salariat. Combinarea factorilor de producţie nu depinde de: a) natura activităţii economice. În momentul T0. d) 150 bucăţi/salariat. c) un rol determinant în activitatea economică. c) utilitatea totală a bunurilor economice. b) condiţiile de producţie. e) 250 bucăţi/salariat. productivitatea medie a muncii în T1 este: a) 100 bucăţi/salariat. c) venitul disponibil al consumatorului. d) factorul activ şi determinant al producţiei. Care dintre următoarele reprezintă neofactor de producţie: a) materiile prime. . e) informaţia. Dacă întreprinzătorul substituie 5 utilaje cu factorul muncă. c) maşinile. 71. d) utilitatea individuală a bunurilor economice. b) combustibilul. d) utilajele. b) rata marginală de substituţie a factorilor de producţie. o întreprindere cu 50 salariaţi obţine o producţie de 10000 bucăţi. e) factorul pasiv al producţiei. Unul dintre următorii indicatori este folosit pentru calculul eficienţei combinării şi substituirii factorilor de producţie: a) utilitatea marginală a bunurilor economice. b) 200 bucăţi/salariat. Nu este caracteristic factorului muncă folosit în activitatea economică: a) o acţiune specific umană. b) o acţiune conştientă.

d) costul total mediu creşte. În situaţia în care costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei CT=5+3Q+2Q2: a) CF=5+3Q. c) costul variabil mediu rămâne constant. 78. b) CVM=3+2Q. 76. atunci când costul variabil total creşte mai rapid decât producţia: a) costul fix mediu rămâne constant. e) costul fix mediu creşte. 77. . Pe termen scurt. c) costul fix mediu rămâne constant. c) amenzi. e) costul total mediu scade. e) CFM=(5/Q) +3.75. Reprezintă cheltuială materială de producţie: a) cheltuieli cu salariile personalului administrativ. d) costul total mediu scade. Pe termen scurt. b) costul variabil mediu scade. b) cheltuieli cu salariile personalului direct productiv. Nu reprezintă cheltuială materială de producţie: a) cheltuieli cu materiile prime. atunci când costul variabil creşte în acelaşi ritm cu producţia: a) costul variabil mediu creşte. e) amortizarea capitalului fix. c) CTM=3+2Q. e) cheltuieli cu materiile prime. d) cheltuielile de protocol. d) cheltuieli de protocol. creşte sau rămâne constant. b) costul variabil mediu scade. b) cheltuieli cu combustibilul. 79. d) CVM=3Q+2Q2. c) cheltuieli cu energia.

Atunci când costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei CT=15+2Q: a) CFM=15. Costurile salariale în cadrul unei firme sunt de 30 milioane lei. e) CF creşte. Atunci când Cmg>CVM: a) CVM scade. c) CF = constant. 81. e) Kc=10 milioane lei. e) CFM întotdeauna scade. d) CVM creşte. 83. b) CVM = constant. Dacă amortizarea este de 2 ori mai mică decât valoarea capitalului circulant folosit în cadrul firmei. b) CF scade. e) Cmg=CF. b) CVM=2Q. În condiţiile în care costurile totale ale firmei CT=60 milioane lei. c) CVM = constant. c) Cmg<CF. .80. valoarea consumului de capital circulant (Kc) este: a) Kc=15 milioane lei. d) CFM întotdeauna creşte. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pe termen scurt: a) CFM = constant. d) Cmg>CF. 82. b) Kc=1 milion lei. d) Kc=20 milioane lei. c) Kc=30 milioane lei.

b) VT<CT. b) crescătoare. dar VT<min CV. cu costurile implicite. Nu poate fi considerat un proces compatibil cu existenţa economiilor de scară: a) o mai bună specializare a lucrătorilor. b) utilizarea unei tehnologii mai performante. d) mai mic. b) mai mic. e) posibilitatea obţinerii unor reduceri de preţ la cumpărarea de factori de producţie. c) constante. d) negative. d) VT>CT. c) indivizibilitatea. La nivelul unei firme. d) automatizarea producţiei. dar VT> CF. scara de producţie începând de la care firma atinge minimul costului mediu pe termen lung are randamente: a) descrescătoare. costul economic este: a) mai mare. 85.84. Faţă de costul contabil. e) divizibilitatea. c) egal. dar VT<min CV. d) substituibilitatea. Nu reprezintă o proprietate a factorilor de producţie în cazul combinării acestora: a) adaptabilitatea. e) mai mic. cu costurile explicite. c) VT=CT. e) VT>CT. Se atinge „pragul de părăsire a pieţei” atunci când: a) VT<CT. 88. 86. dar VT>min CV. 87. b) complementaritatea. . e) zero. c) birocraţia.

iar L este forţa de muncă. c) constante. 90. 92. d) proporţii fixe ale factorilor de producţie. . la un moment dat. există: a) randamente crescătoare. e) izocuante liniare. b) surplusul de venituri la bugetul statului.7 .52 ⋅K0 . d) surplusul consumatorului. Randamentele de scară care caracterizează procesul de producţie definit prin această funcţie de producţie sunt: a) descrescătoare.52. K reprezintă capitalul. reprezintă: a) surplusul producătorului. c) randamente constante de scară.3 ⋅L0.89. Se consideră funcţia de producţie Y = 16 . b) crescătoare. unde Y este producţia. Atunci când costul total mediu pe termen lung al unei firme creşte.52. b) randamente crescătoare de scară. atunci funcţia de producţie are: a) randamente descrescătoare de scară. 91. d) egale cu 16. e) egale cu 0. Dacă un producător trebuie să utilizeze cantităţi de 4 ori mai mari din toţi factorii de producţie pentru a mări producţia de 3 ori. Diferenţa dintre valoarea bunului – cât de mult suntem dispuşi să plătim pentru a-l procura . e) isoutilitatea. e) scara minimă eficace. b) randamente constante. c) economii de scară.şi preţul aferent acelui bun pe piaţă. d) dezeconomii de scară. c) surplusul de cantitate pe piaţă.

c) raport subunitar. cât şi pentru L.6 . e) reprezintă valoare adăugată. 94. d) impozitul pe salarii.4 ⋅L0 . b) descrescătoare atât pentru K. e) descrescătoare pentru K şi crescătoare pentru L. 95.93. . Randamentele factorilor sunt: a) crescătoare atât pentru K. b) subvenţiile. c) cheltuieli pentru serviciile factorilor de producţie. iar L este forţa de muncă. b) raport de la parte la întreg. cât şi pentru L. d) crescătoare pentru K şi descrescătoare pentru L. K reprezintă capitalul. d) reprezintă capital tehnic. c) constante atât pentru K. Se consideră funcţia de producţie Y = 10 ⋅K0. Care din următoarele elemente reprezintă un flux de intrare în cadrul unei firme? a) impozitul pe profit. Care este afirmaţia corectă cu privire la relaţia între resurse şi factori de producţie: a) raport de la întreg la parte. e) obligaţiunile emise. c) reprezintă consum final. unde Y este producţia. 96. e) nu există legătură. b) reprezintă consum intermediar. Care din următoarele sensuri nu este corect cu privire la capital ca factor de producţie? a) reprezintă bunuri de producţie. cât şi pentru L. d) raport unitar.

d) reducerea costurilor de producţie. producţia sporeşte de 3 ori faţă de T0. c) costul fix total creşte. e) creşterea randamentului factorilor de producţie.97. b) sporirea cantităţii factorilor. b) costul total creşte. c) productivitatea medie creşte. Pe termen scurt. În T0. se poate trage concluzia că: a) productivitatea marginală creşte. iar numărul de salariaţi se dublează. c) progresul tehnic. 100. c) 40. Nivelul productivităţii marginale a muncii reprezintă: a) 20. 98. d) 45. d) productivitatea medie se reduce. dacă producţia se reduce. e) amortizarea capitalului tehnic fix creşte. d) costul fix mediu creşte. În T1. când era de 200 bucăţi. e) productivitatea marginală este maximă. e) 35. Dacă productivitatea marginală corespunzătoare celui de-al 9-lea muncitor este 23 unităţi. Productivitatea medie a 8 muncitori este 24 unităţi. productivitatea medie a muncii la o firmă este de 20 bucăţi pe salariat. Dezvoltarea economică de tip extensiv se realizează prioritar prin: a) sporirea productivităţii factorilor de producţie. 99. b) 30. b) productivitatea marginală se reduce. atunci: a) costul variabil total creşte. .

costul total mediu şi profitul total sunt: a) 1250. 104. c) se reduce cu 70%. 103. b) randamentele de scară sunt descrescătoare. iar L este forţa de muncă? a) randamentele de scară sunt constante. 0. e) principiul randamentelor descrescătoare ale factorilor nu este valabil. b) creşte cu 2%. iar profitul se dublează. 60. costul total: a) rămâne constant. c) capitalul şi forţa de muncă se combină în proporţii fixe. d) se reduce cu 12.. 102.5%. K este funcţia de producţie Q = K+L capitalul. Costul reprezintă 80% din încasările iniţiale. Dacă preţul unitar este egal cu 40 u. 25. 40. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată în ceea ce priveşte KL . 0. e) 4000. . 0.101. La o societate comercială. 80.m. Randamentele descrescătoare de scară folosesc la explicarea: a) pantei liniei bugetului. b) 3000. 0. costul variabil mediu este de 20 u. d) 2000. unde Q este producţia. 80.m. 0. b) formei curbei costului mediu pe termen lung. d) creşterii costului variabil ca urmare a scăderii producţiei. iar nivelul producţiei la care profitul este nul 50 bucăţi. e) se reduce cu 50%. În aceste împrejurări. e) reducerii costului fix ca urmare a creşterii producţiei. atunci costul total. c) 2000. Încasările cresc cu 10%. d) producătorul nu poate maximiza profitul. c) creşterii costului fix mediu ca rezultat al creşterii producţiei.

c) productivitatea medie creşte. atunci. Izocuanta reprezintă: a) ansamblul combinaţiilor de bunuri de consum pentru care consumatorul resimte aceeaşi utilitate economică. 107. b) trebuie să fie concavă faţă de origine. c) este maximă. e) producţia este maximă. e) poate să crească. Izocuanta: a) trebuie să fie liniară.105. productivitatea medie: a) creşte. 108. c) nu poate fi descrescătoare. Dacă productivitatea marginală a unui factor de producţie este mai mare decât productivitatea medie. . d) ansamblul combinaţiilor de două bunuri de consum pe care consumatorul le poate cumpăra cu aceleaşi venituri. Dacă productivitatea marginală corespunzătoare celui de-al 11-lea lucrător este 180 unităţi. c) ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pentru care producătorul obţine aceeaşi producţie. să scadă sau să nu se modifice. 106. b) productivitatea marginală se reduce. d) productivitatea medie se reduce. d) arată combinaţiile de factori de producţie pentru care costul total este minim. e) arată combinaţiile de factori de producţie pentru un nivel dat al producţiei. d) este minimă. pentru orice creştere a cantităţii utilizate din factorul respectiv de producţie. b) ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pe care producătorul le poate utiliza cu aceleaşi cheltuieli. atunci: a) productivitatea marginală creşte. e) producţia corespunzătoare preţului de echilibru de pe piaţă. Productivitatea medie a 10 lucrători este de 150 unităţi. b) scade.

e) productivitatea marginală a muncii este maximă. d) cantităţile ce corespund egalităţii dintre cele două productivităţi marginale. Dacă productivitatea medie a muncii este maximă. Un producător utilizează doi factori de producţie ale căror preţuri sunt egale. atunci: a) productivitatea marginală a muncii este crescătoare. c) cantităţile factorilor de producţie ce corespund maximului fiecărei productivităţii medii.109. e) doar unul dintre cei doi factori de producţie. Curba productivităţii marginale a unui factor de producţie intersectează axa factorului variabil de producţie în punctul pentru care: a) productivitatea medie a factorului respectiv de producţie este maximă. 111. b) cantităţile factorilor de producţie pentru care productivităţile marginale ale factorilor sunt maxime. c) productivitatea marginală a muncii este mai mare decât productivitatea medie. b) productivitatea marginală a muncii este descrescătoare. 110. d) productivitatea marginală a muncii este mai mică decât productivitatea medie. c) începe să se manifeste randamentul descrescător al factorului respectiv de producţie. . b) producţia totală este maximă. În scopul minimizării costului total. producătorul trebuie să utilizeze în producţie: a) cantităţi egale din cei doi factori de producţie. e) productivitatea medie a factorului respectiv de producţie este egală cu productivitatea marginală a acestuia. d) producţia totală este minimă.

e) să folosească mai multă muncă şi mai mult capital. Preţul factorului X este de două ori mai mic decât al factorului Y. e) reducerea numărului de salariaţi de la 1765 la 1762.112. iar preţul utilizării factorului capital este de 15. Un producător utilizează factori de producţie astfel încât. b) să folosească mai puţină muncă şi mai puţin capital. b) reducerea numărului de schimburi de la 3 la 2. Care din următoarele efecte reprezintă o ajustare pe termen lung. productivitatea marginală a muncii este egală cu 20. Preţul utilizării factorului muncă este de 10. 113. WmgY c) cantităţile din cei doi factori pentru care se verifică egalitatea 1 WmgX = WmgY . . iar productivitatea marginală a capitalului este 45. la maşini sport. În scopul minimizării costului total. de la un model de agrement. 2 d) cantităţile din cei doi factori pentru care se verifică egalitatea 1 1 WmgX = WmgY . producătorul trebuie să utilizeze în producţie: a) cantităţi egale din cei doi factori de producţie. c) schimbare a producţiei. d) să nu modifice utilizarea curentă a factorilor. în situaţia unei firme producătoare de avioane: a) creşterea cantităţii de oţel cumpărată de firmă. d) schimbare de producţie. atunci el trebuie: a) să folosească mai multă muncă şi mai puţin capital. Un producător utilizează doi factori de producţie X şi Y. c) să folosească mai puţină muncă şi mai mult capital. de la avioane. 2 4 e) cantităţile din cei doi factori pentru care se verifică egalitatea 2 WmgX = 4 WmgY . b) cantităţile din cei doi factori pentru care se verifică egalitatea WmgX = 2. la un moment dat. Dacă producătorul urmăreşte minimizarea costurilor. 114. la un model utilitar.

116. d) încasările totale nu acoperă costul total. . c) costul marginal. iar producţia creşte: a) costul total mediu scade. un producător poate produce dacă preţul acoperă: a) costul fix mediu. un producător al cărui obiectiv este maximizarea profitului nu produce dacă: a) preţul este mai mic decât minimul costului variabil mediu. d) costul fix mediu creşte. e) costul total mediu este mai mic decât costul marginal. Pe termen scurt. c) costul marginal este mai mare decât costul total mediu. 117. b) costul variabil mediu este minim. 118. c) costul total mediu creşte. e) costul marginal este minim. Pe termen scurt. b) costul marginal este descrescător. atunci: a) costul marginal este crescător. b) costul total mediu.115. d) costul fix mediu creşte. e) costul fix mediu este minim. În situaţia în care productivitatea marginală globală a factorilor de producţie este mai mare decât productivitatea medie globală. iar producţia creşte: a) costul variabil mediu scade. d) costul marginal este mai mic decât costul total mediu. 119. e) costul fix. În situaţia în care costul marginal este mai mare decât costul variabil mediu. c) costul variabil mediu creşte. c) preţul este mai mic decât costul fix mediu. b) costul total mediu este minim. b) preţul este mai mic decât minimul costului total mediu. e) costul fix mediu este minim. d) costul variabil mediu. În cazul în care costul total mediu este minim.

Când costul marginal este mai mare decât costul mediu. d) producătorul nu mai produce pe termen scurt. d) producătorul trebuie să-şi reducă producţia. d) preţul este mai mic decât minimul costului mediu total. e) preţul este mai mic decât minimul costului variabil mediu. e) costul mediu este egal cu costul marginal. Preţul pieţei este mai mic decât costul total mediu. c) costul marginal este egal cu costul total mediu. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată? a) costul total este constant. b) decizia producătorului de a mări producţia nu este raţională.120. d) costul marginal este mai mare decât costul total mediu. dar mai mare decât costul variabil mediu. . Costul total (CT) al unui producător este dat de relaţia CT= 3 + 7 ⋅Q. 121. Pragul de rentabilitate reflectă situaţia în care: a) costurile de producţie nu sunt acoperite de încasările totale. unde Q este producţia. e) costul marginal este mai mic decât costul total mediu. În acest caz: a) pierderea este mai mare decât costul fix. b) încasările totale depăşesc costurile de producţie. iar producţia creşte: a) costul mediu creşte. b) costul marginal este descrescător. e) producătorul continuă să producă pe termen scurt. c) profitul este nul. c) producătorul se află la pragul de rentabilitate. 122. 123. c) costul mediu scade. b) profitul este pozitiv.

b) 150. În aceste condiţii. d) 100. b) scade.m..000 u. d) are în stânga o curbă a costului variabil mediu în scădere. În cazul în care costul variabil scade mai repede decât producţia. iar costurile implicite.m. b) se află deasupra şi la stânga punctului minim al costului variabil mediu. respectiv: a) 200.000 u. 127. Se cunosc următoarele date: preţul de vânzare 25 u. costul total mediu: a) creşte.000 u. 75.000 u..m.m.. c) rămâne constant. costul variabil mediu 5 u. 50.000 u./buc. pe care le vinde la un preţ de 5 u. e) 250.m.m. Costurile explicite de producţie sunt de 750..000 u. Pe măsura creşterii producţiei...124.m. c) corespunde intersecţiei curbelor costului marginal şi costului total mediu..000 de bucăţi anual.m.000 u. profitul contabil şi economic sunt.m. e) este minim. 125. 25.m.m. b) 200 bucăţi. e) are în dreapta o curbă a costului marginal în scădere....000 u.000 u...000 u. 126. O firmă produce 200. d) 400 bucăţi.m. Pragul de rentabilitate este: a) 100 bucăţi. de 200. c) 125.000 u. c) 300 bucăţi. e) 500 bucăţi.m. 50. punctul de minim al curbei costului total mediu: a) este atins înaintea minimului costului variabil mediu.m. costul fix 10. d) este nul. 50.000 u. .000 u.m.m.

d) sub standardele admise de calitate. e) scăderea cantităţii cerute din bunul X şi creşterea cantităţii cerute din bunul Y. b) creşterea cantităţii cerute din bunul X şi scăderea cantităţii cerute pentru bunul Y. Dacă bunurile X şi Y sunt substituibile. cât şi din bunul Y. b) substituibile. cât şi din bunul Y. În cazul unui coeficient pozitiv de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul A în raport cu preţul bunului B. d) producătorii nu-şi maximizează profiturile. e) de lux. c) inferioare. Dacă bunurile X şi Y sunt complementare. bunurile A şi B sunt: a) complementare. c) creşterea cantităţii cerute din ambele bunuri. d) menţinerea constantă a cantităţii cerute atât din bunul X. e) scăderea cantităţii cerute din bunul X şi creşterea cantităţii cerute din bunul Y. b) scăderea cantităţii cerute din ambele bunuri. b) cererea este inelastică în raport cu preţul.128. 130. d) menţinerea constantă a cantităţii cerute atât din bunul X. În aceste condiţii: a) cererea este elastică în raport cu preţul. creşterea preţului bunului X determină: a) scăderea cantităţii cerute din ambele bunuri. 129. 131. creşterea preţului bunului X determină: a) creşterea cantităţii cerute din bunul X şi scăderea cantităţii cerute din bunul Y. e) producătorii nu-şi minimizează costurile. c) creşterea cantităţii cerute din ambele bunuri. Creşterea preţului determină reducerea încasărilor producătorilor. . c) cererea este crescătoare în raport cu preţul.

135. este adevărată? a) E C / V < 0 . antrenează o creştere a cantităţii cerute de la 100 de bucăţi la 150 bucăţi. c) inelastică. e) complementare. e) E C / V = −3 . 133. e) perfect inelastică. Dacă veniturile încasate din vânzarea laptelui cresc cu 10%.000 u. bunurile A şi B sunt: a) substituibile. Curba cererii este descrescătoare pentru că: a) utilitatea totală este descrescătoare.000 u. c) sub standardele admise de calitate. b) unitar elastică. . la 4. cererea pentru lapte este: a) elastică. O creştere a venitului unui consumator de la 2. c) utilitatea totală este crescătoare.m. unde E C / V este coeficientul de elasticitate a cererii în raport cu venitul. c) E C / V = 1 . b) utilitatea marginală este descrescătoare.132. d) utilitatea marginală este crescătoare. b) inferioare. e) utilitatea marginală este constantă. d) E C / V > 1 .m.000. În cazul unui coeficient negativ de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul A în raport cu preţul bunului B. d) perfect elastică. b) 0 < E C / V < 1 . Care din afirmaţiile următoare.000. d) de lux. 134. ca urmare a majorării preţului cu 12%.

portocale. respectiv. respectiv. pâine. e) este perfect inelastică în raport cu preţul şi orizontală. iar încasările din vânzări cresc. respectiv. respectiv. iar încasările din vânzări se reduc. b) mere şi. 139. Ceaiul este un bun normal. b) este perfect elastică în raport cu preţul şi verticală. iar încasările din vânzări se reduc. 137. Cererea pentru bunul X este inelastică. c) menţinerea constantă a cererii şi reducerea preţului. Creşterea veniturilor consumatorilor determină pe piaţa ceaiului: a) creşterea cererii. d) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mică decât 5%. 138. b) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mare decât 5%. e) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mare decât 5%. d) cafea şi. e) unt şi.136. d) reducerea cererii şi a preţului. c) are o elasticitate unitară în raport cu preţul. iar încasările din vânzări cresc. d) este perfect inelastică în raport cu preţul şi verticală. c) creşterea procentuală a cantităţii cerute este egală cu 5%. respectiv. Dacă o creştere extrem de mică a preţului reduce cantitatea cerută la zero. O consecinţă a creşterii ofertei bunului X este reducerea cererii pentru bunul Y. b) reducerea cererii. Dacă preţul bunului X se reduce cu 5%. atunci: a) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mică decât 5%. iar încasările din vânzări nu se modifică. benzină. lapte. zahăr. c) fulgi de porumb şi. e) nici o modificare a cererii şi a preţului. Bunurile X şi Y pot fi: a) automobile şi. atunci cererea: a) este perfect elastică în raport cu preţul şi orizontală. .

. Autoturismul şi benzina sunt bunuri complementare. b) creşterea preţului şi reducerea cantităţii de echilibru. Creşterea veniturilor consumatorilor determină în piaţa pâinii: a) creşterea preţului şi a cantităţii de echilibru. b) creşterea cererii cu 1. d) reducerea cererii cu 1%. b) creşterea cererii bunului Y şi reducerea preţului acestuia. c) reducerea preţului şi creşterea cantităţii de echilibru. Creşterea preţului bunului X determină: a) creşterea cererii bunului Y şi a preţului acestuia. e) reducerea cererii bunului Y şi a preţului acestuia. e) nici o modificare a preţului şi a cantităţii de echilibru. Creşterea cu 1% a veniturilor şi cu 1% a preţului generează: a) creşterea cererii cu 2. c) creşterea cererii cu 1%. 141. e) reducerea cererii cu 1. Creşterea preţului benzinei determină în piaţa autoturismelor: a) creşterea preţului şi a cantităţii de echilibru. c) extensia cererii bunului Y şi creşterea preţului acestuia.4%. b) creşterea preţului şi reducerea cantităţii de echilibru.6 în raport cu preţul şi 2 în raport cu veniturile cumpărătorilor. 143. 142. c) reducerea preţului şi creşterea cantităţii de echilibru. Pâinea este un bun inferior. d) extensia cererii bunului Y şi reducerea preţului acestuia. d) reducerea preţului şi a cantităţii de echilibru. d) reducerea preţului şi a cantităţii de echilibru. Coeficientul de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul Y în raport cu preţul bunului X este pozitiv.4%.6%. Elasticitatea cererii pentru calculatoare este 0. e) nici o modificare a preţului şi a cantităţii de echilibru.140.

c) cererea este permanent egală cu oferta. b) creşte. Cererea cu elasticitate unitară în funcţie de preţ se caracterizează prin: a) creşterea preţului este însoţită de creşterea cantităţii cerute din bunul respectiv. e) preţul de echilibru este determinat de ofertă. În situaţia creşterii cererii. care din următoarele afirmaţii este adevărată în situaţia unui producător? a) creşterea preţului lasă neschimbate încasările totale ale acestuia. Se consideră că preţul unui bun A se află la un nivel la care apare un exces de cerere. 147. e) reducerea preţului determină reducerea încasărilor acestuia.144. 146. modificarea absolută a preţului este egală cu variaţia absolută a cantităţii. preţul tinde să crească deoarece: a) există un exces de cerere la vechiul nivel al preţului. . În cazul în care cererea este elastică. e) este întotdeauna mai mic decât costul marginal. d) creşterea preţului determină creşterea încasărilor acestuia. e) procentul de variaţie a preţului este inversul procentului de variaţie a cantităţii cerute. c) rămâne nemodificat. b) modificarea absolută a preţului este egală cu variaţia absolută a cantităţii. c) creşterea preţului determină reducerea încasărilor acestuia. b) există un exces de ofertă la vechiul nivel al preţului. d) este întotdeauna mai mare decât costul marginal. În aceste condiţii. d) preţul de echilibru este determinat de cerere. c) în valoare absolută. d) procentul de variaţie a preţului este egal cu procentul de variaţie a cantităţii cerute. 145. preţul pe o piaţă concurenţială: a) se reduce. b) reducerea preţului lasă neschimbate încasările totale ale acestuia.

c) menţinerea ofertei şi a preţului ca urmare a creşterii cererii. Reducerea taxelor de import are ca efect pe piaţa bunurilor de consum: a) reducerea ofertei şi creşterea preţului. d) creşterea ofertei şi creşterea preţului. atunci cererea este: a) elastică în raport cu preţul. Dacă la creşterea cu 20% a preţului un producător îşi pierde un sfert din clientelă. b) perfect elastică în raport cu preţul. d) scade cererea şi creşte preţul de echilibru. e) cererea şi preţul rămân neschimbate. e) creşterea cererii şi reducerea preţului. 151. b) creşte cererea şi scade preţul de echilibru. b) bunurile X şi Y sunt complementare. atunci pe piaţa bunului Y: a) cresc cererea şi preţul de echilibru. e) bunurile X şi Y sunt impozitate. c) cu elasticitate unitară în raport cu preţul. b) creşterea ofertei şi reducerea preţului.5. 150. . Coeficientul de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul Y în raport cu preţul bunului X este de 0. Coeficientul de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul Y în raport cu preţul bunului X este de 0.25.148. c) scad cererea şi preţul de echilibru. c) bunurile X şi Y sunt normale. d) inelastică în raport cu preţul. Dacă va creşte numărul consumatorilor pentru bunul X. Rezultă că: a) bunurile X şi Y sunt substituibile. e) atipică. 149. d) bunurile X şi Y sunt inferioare.

m. dacă cererea este perfect inelastică. Ce efect va avea aceasta asupra preţului pieţei: a) creşterea preţului la consumatori cu mai puţin de 10 u. dacă cererea este elastică. În situaţia în care cererea pentru produsele agricole este inelastică: a) procentul de reducere al preţurilor este mai mic decât cel de creştere a cantităţii cerute. Dacă coeficientul de elasticitate a cererii unui bun în raport cu preţul este -3. dacă cererea este perfect elastică. d) creşterea preţurilor determină o reducere a încasărilor producătorilor. iar preţul scade cu 20%. d) creşte cu 60%. c) creşterea cu mai puţin de 10 u. e) creşterea preţurilor nu modifică încasările producătorilor. d) întregul impozit va fi plătit de producători. 153. a preţului la consumatori. c) reducerea preţurilor determină o reducere a încasărilor producătorilor.152./litru de benzină vândut. 154.m. b) reducerea preţurilor determină o creştere a încasărilor producătorilor.. O rafinărie se confruntă cu o creştere a impozitului cu 10 u. .m. e) nici una din cele de mai sus. b) scade cu 7%. e) creşte cu 7%. dacă cererea este perfect inelastică. atunci cantitatea cerută: a) scade cu 60%. b) parte din impozit va fi suportată de producători. c) nu se modifică.

Creşterea preţului bunului Y determină: a) creşterea preţului bunului X. reducerea cantităţii achiziţionate. c) creşterea cantităţii de echilibru pe piaţa bunului X. c) cererea de jeleuri se reduce.155. 156. e) preţul jeleurilor se reduce. Ca urmare a creşterii preţului zahărului: a) oferta de jeleuri se reduce. e) creşterea cererii pentru bunul Y. e) perfect elastică în raport cu preţul. Cererea pentru creioane este: a) perfect inelastică în raport cu preţul. Coeficientul de elasticitate a cererii pentru un anumit bun în raport cu veniturile consumatorilor este -0. d) reducerea veniturilor determină. ceteris paribus. creşterea preţului. d) reducerea cantităţii de echilibru pe piaţa bunului X. În aceste condiţii: a) creşterea veniturilor consumatorilor determină. reducerea preţului. c) cu elasticitate unitară în raport cu preţul. Preţul creioanelor creşte cu 5%. Bunurile X şi Y sunt complementare. d) elastică în raport cu preţul. b) oferta de jeleuri creşte. b) reducerea preţului bunului X. 158. reducerea preţului.5. iar oferta bunului X este perfect inelastică în raport cu preţul acestuia. ceteris paribus. iar încasările din vânzări se reduc cu 7%. ceteris paribus. 157. b) inelastică în raport cu preţul. b) reducerea veniturilor consumatorilor determină. ceteris paribus. . Zahărul este una dintre materiile prime principale în producţia de jeleuri. c) coeficientul de elasticitate a cererii pentru bunul respectiv în raport cu preţul său este în mod necesar pozitiv. e) creşterea veniturilor consumatorilor determină. d) cererea de jeleuri creşte.

c) tehnologia. d) reducerea rentei plătite proprietarului pământului pe care se cultivă bumbacul. Care din următorii factori nu poate genera o creştere a ofertei de bumbac: a) creşterea preţului la bumbac. e) reducerea fiscalităţii. b) îmbunătăţirea tehnologiilor de realizare a bumbacului. . Curba individuală a ofertei pe termen scurt pentru un producător ce acţionează pe piaţa cu concurenţă perfectă este acea porţiune a costului marginal situată deasupra curbei: a) costului total mediu. c) costului fix mediu. b) preţul cărbunelui scade. e) preţurile factorilor de producţie. d) costul de producţie. d) se acordă subvenţii industriei extractive. c) se măreşte fiscalitatea. 160. 162. Oferta de cărbune creşte dacă: a) preţul cărbunelui creşte. c) reducerea preţului utilajelor şi maşinilor utilizate în producerea bumbacului. b) veniturile consumatorilor. e) productivităţii medii. d) încasării medii. 161. e) veniturile consumatorilor casnici cresc.159. Nu reprezintă un factor principal al ofertei: a) preţul. b) costului variabil mediu.

e) paralelă cu axa preţului. Curba unei oferte perfect elastice este: a) crescătoare. cantitatea oferită: a) creşte cu mai mult de 10%. c) verticală. b) scade cu cel puţin 10%. Curba unei oferte perfect inelastice este: a) paralelă cu axa cantităţii. 167. În situaţia în care oferta unui bun este perfect inelastică la modificarea preţului. c) creşterea veniturilor consumatorilor. d) descrescătoare. d) orizontală. 166. c) creşte cu 10%. 165. Reducerea preţului unui bun ar putea fi determinată în mod direct de: a) creşterea impozitelor. nivelul coeficientului de elasticitate este: a) mai mare decât 1. b) crescătoare. d) creşterea preţului unui bun complementar. iar preţul bunului creşte cu 10%. Dacă oferta unui bun are o elasticitate unitară. . 164. e) negativ. d) egal cu 0. b) mai mic decât 1. c) egal cu 1. d) nu se modifică. e) creşte cu 1%. e) orizontală. e) scăderea preţului unui bun substituibil. b) verticală. c) descrescătoare. b) reducerea costului factorilor de producţie.163.

Dacă întreprinzătorul este posesorul tuturor factorilor de producţie îşi va însuşi: a) numai salariu. 169. fapt care determină: a) creşterea preţurilor într-o proporţie mult mai mare decât creşterea ofertei. c) costul stocării. e) menţinerea constantă a încasărilor din vânzarea produselor agricole. b) preţurile factorilor de producţie. d) întregul venit. b) posibilităţile de stocare. cu recolte mari. d) creşterea preţurilor într-o proporţie mult mai mică decât creşterea ofertei. Astfel. b) numai rentă. d) orizontul de timp pe care vânzătorii îl au la dispoziţie pentru a ajusta preţul. Nu este factor determinant al elasticităţii ofertei: a) costul producţiei. 171. b) reducerea preţurilor într-o proporţie mult mai mare decât creşterea ofertei. . d) impozitarea vânzărilor. e) urgenţa nevoii de consum. Este ştiut faptul că produsele agricole au o cerere inelastică.168. oferta creşte. c) reducerea preţurilor într-o proporţie mult mai mică decât creşterea ofertei. e) numai dobânda. 170. Curba ofertei nu este afectată în mod direct de: a) tehnologia de producţie. c) veniturile consumatorilor. c) numai profitul. e) numărul producătorilor. în anii favorabili.

Costul de producţie al unui bun creşte. Între salariul real şi nivelul preţurilor bunurilor de consum există o relaţie: a) directă. . este: a) elastică. în funcţie de venit. c) la un preţ de echilibru mai mare şi o cantitate de echilibru mai mică. 174.5 milioane lei. b) ofertei.172. În condiţiile în care veniturile medii ale consumatorilor cresc de la 5 milioane lei la 7. Coeficientul de elasticitate a cererii în funcţie de venit se calculează ca raport între modificarea procentuală a cererii şi modificarea procentuală a: a) preţului. b) pozitivă. e) subvenţiilor. d) zero. e) inversă. Cererea din acel bun. b) la un preţ de echilibru şi cantitate de echilibru mai mici. 173. d) la un preţ de echilibru mai mică şi o cantitate de echilibru mai mare. d) de incluziune. e) +∞. d) taxelor. În condiţiile în care ceilalţi factori rămân constanţi atunci echilibrul se va forma: a) la un preţ de echilibru şi cantitate de echilibru mai mari. 175. cantitatea cerută creşte de la 1000 unităţi la 1200 unităţi. c) venitului. e) la un preţ de echilibru constant şi o cantitate de echilibru mai mare. c) de egalitate. c) unitară. b) inelastică.

e) atomicitatea cererii. d) conduce la creşterea costurilor unitare şi a preţurilor de vânzare. d) puţini cumpărători cu forţă economică ridicată. În condiţiile existenţei unor preţuri libere. . e) conduce la diversificarea ofertei. b) stimulează progresul economic şi social. b) preţul minim pe care oricare producător este dispus să-l accepte. Într-o piaţă concurenţială.176. Nu reprezintă trăsătură a pieţei cu concurenţă de tip oligopol: a) puţini ofertanţi cu forţă economică ridicată. d) preţul stabilit de cel mai mare producător. e) posibilităţi multiple de alegere pentru consumatori. c) numeroşi cumpărători cu forţă economică redusă. 178. e) preţul stabilit de cea mai influentă asociaţie de protecţie a consumatorilor. b) atomicitatea cererii şi a ofertei. creativitate. 177. Nu reprezintă trăsătură a pieţei cu concurenţă monopolistică: a) diferenţierea bunurilor. b) fiecare producător poate influenţa condiţiile pieţei. c) fiecare producător poate influenţa piaţa. preţul de echilibru este determinat de: a) preţul maxim pe care oricare consumator este dispus să-l plătească. c) intersecţia cererii cu oferta. d) mărcile firmelor sunt individualizate. nu reprezintă efect al concurenţei: a) avantajează pe cei puternici şi dezavantajează pe cei slabi. c) incită agenţii economici la iniţiativă. 179.

e) informaţia asimetrică. b) cantitatea de echilibru creşte. cererea şi oferta se reduc simultan în aceeaşi proporţie. c) piaţă de concurenţă pură şi perfectă. d) transparenţa perfectă. e) piaţă de monopol bilateral.180. d) expresia raportului cerere-ofertă. Atunci când piaţa unui bun economic se caracterizează prin existenţa unui singur vânzător şi a unui singur cumpărător. c) permanent stabil. 183. d) piaţă cu concurenţă loială. b) fixat de agenţii economici prin negocieri bilaterale. Una din următoarele nu reprezintă o caracteristică a pieţei cu concurenţă pură şi perfectă: a) atomicitatea cererii şi a ofertei. 182. c) fluiditatea perfectă. e) impus de câţiva vânzători. Pe piaţa cu concurenţă pură şi perfectă preţul este: a) fixat de stat. c) preţul se reduce. . 181. b) omogenitatea produselor. e) modificarea cantităţii de echilibru este nedeterminată. Într-o piaţă concurenţială. b) piaţă de oligopol. În aceste condiţii: a) preţul creşte. d) cantitatea de echilibru se reduce. ea se numeşte: a) piaţă de monopson.

e) de monopol bilateral.200 lei.000 bucăţi dintr-un bun. c) de oligopol. Manifestarea concurenţei în condiţiile economiei de piaţă este posibilă atunci când: a) nu există libertatea de acţiune a agenţilor economici. iar costul variabil este de 22 milioane lei. Dacă guvernul impune un preţ de 5 unităţi monetare. b) monopolistică. c) un deficit de 5 unităţi de cantitate. cererea şi oferta sunt Q = 100 −10 ⋅P . b) 20. b) preţurile se formează liber. c) 22. atunci în piaţa grâului apare: a) un surplus de 15 unităţi de cantitate.184. iar P este preţul.000 lei.000 lei. Preţul minim la care producătorul poate să-şi vândă producţia pe termen scurt este: a) 42. d) 4. e) diferenţă de 2 unităţi monetare între preţul de echilibru şi preţul impus de guvern. Un producător dintr-o piaţă de concurenţă perfectă produce 1. b) un surplus de 5 unităţi de cantitate. e) preţurile sunt fixate de stat. d) autonomia agenţilor economici este îngrădită. Q = 20 + 5 ⋅P . Piaţa caracterizată prin existenţa a numeroşi agenţi ai cererii şi numeroşi agenţi ai ofertei poate fi piaţă: a) de monopol. .000 lei. unde Q este cantitatea. 187. În piaţa benzinei. c) economia este centralizată. d) de oligopol bilateral. d) un deficit de 70 unităţi de cantitate. Costul fix este de 20 milioane lei.000 lei. e) 2. 185. 186.

d) costul stocării. 189. respectiv. preţul de echilibru al untului este: a) 19 mii lei/pachet. respectiv. respectiv. b) gradul necesităţii în consum. atunci cantitatea cerută este mai mare decât cantitatea oferită. Funcţiile cererii şi ofertei bunului A sunt CA = 270 − 8 ⋅p A şi O A = 200 + 6 ⋅p A . Dacă preţul untului este de 19 mii lei/pachet. 191. În acest caz. b) 23 mii lei/pachet. c) posibilităţile de stocare ale bunurilor. d) între 19 şi 23 mii lei/pachet. e) costul producţiei. 190. .188. d) 5. unde CA este cantitatea cerută. preţul şi cantitatea de echilibru sunt: a) 5. c) 8. 248. Nu reprezintă factor care influenţează în mod fundamental elasticitatea ofertei: a) gradul necesităţii în consum. 212. Dacă preţul untului este de 23 mii lei/pachet. 320. OA este cantitatea oferită. În aceste condiţii. e) 2. 224. c) posibilităţile de stocare ale bunurilor. respectiv. Nu reprezintă factor care influenţează în mod fundamental elasticitatea cererii: a) intervalul de timp de la modificarea preţului. c) mai mic decât 19 mii lei/pachet. d) ponderea venitului cheltuit pentru un anumit bun în bugetul total al unei familii. respectiv. e) mai mare decât 23 mii lei/pachet. 230. b) 4. e) gradul de substituire a bunurilor. iar pA este preţul bunului. atunci cantitatea oferită este mai mare decât cantitatea cerută. b) perioada de timp de la modificarea preţului.

e) mai mult de consumatori. calculaţi cât din taxă suportă producătorul şi. si 3u.m. si 0 u. Reprezintă factor ce influenţează în mod fundamental oferta: a) numărul de consumatori.m. mai puţin de producători.m. b) numai de producători... b) 1 u. sunt Kec/p=2 şi Keo/p= 0.m.192. Reprezintă factor ce influenţează în mod fundamental cererea: a) costul de producţie. d) 3 u. Funcţiile cererii şi ofertei de pe piaţa calculatoarelor sunt Qc=31-P şi Oo=2P+10. e) anticipaţiile producătorilor. si 1.m. consumatorul? a) 2 u. 194. d) modificarea preţului altor bunuri. în funcţie de preţ. c) venitul consumatorilor. c) numai de consumatori.. e) costul de producţie. 195. d) taxele şi subsidiile. d) în cea mai mare parte de producători. Povara unei taxe impuse de autorităţi pe piaţa bunului A va fi suportată: a) în egală măsură de producători şi de consumatori. si 1 u.5 u. Pentru un bun.m. Dacă guvernul impune o taxǎ la producător T=3 u.5 u.m. b) venitul consumatorilor. c) numărul de firme ce produc acelaşi bun.m.5. . si 2 u.. 193.m. b) preferinţele consumatorilor.m. respectiv. e) 1.m. c) 0 u. coeficienţii de elasticitate ai cererii şi ofertei.

e) nici o varianta nu este corectă. b) b=520 şi a=100. b) întotdeauna endogenă. c) M(2a. Care este punctul elasticităţii unitare. preţul iniţial Po=5 u. e) nici o variantă nu este corectă.m. a/2). c) exogenă sau endogenă.196. 2b). d) la un preţ mic. O variabilă economică poate fi: a) întotdeauna exogenă. d) numai dependentă de altele. el nu se mai găseşte pe piaţă. ştiind că funcţia cererii de pe piaţa automobilelor este Qc= a-bP. e) a=520 şi b=110. c) a=110 şi b=240. a/2b). 2b). e) nu se poate calcula. Determinaţi nivelul constantelor a şi b. d) a=100 şi b=110. c) la un preţ nul. dacă: a) la un moment dat. ştiind că funcţia inversă a cererii este P = a -bQ? a) M(a/2. 199. b) M( a/2b. cererea este mai mare decât oferta. 198. oferta este mai mare decât cererea. 197. . b) la un preţ mare. iar Kec/p=25: a) a=520 şi b=100. Se consideră că un bun este rar din punct de vedere economic. în funcţie de context. şi cantitatea cerută iniţială Qco=20. d) M(a. oferta este mai mare decât cererea.

200. Pe piaţa unui bun.m. Calculaţi Kec/p şi Keo/p la nivelul de echilibru al pieţei: a) Kec/p=8. Keo/p=9. Keo/p=8/9. d) toate cele de mai sus. cererea pentru paltoane creşte de la 20 la 40. şi G= 10u. Un exemplu de cerere perfect inelastică ar putea fi considerat: a) cererea de insulină pentru bolnavii de diabet. şi G= 3u. Ca rezultat al creşterii veniturilor de la 100 la 120. şi G= 4u. b) oferta de cumpărare de aur lansata de BNR. e) nici o varianta nu este corectă.m.m. 203. 201. d) Kec/p=4/9. c) Pe= 4u. şi G= 1 u. c) Kec/p=8/9. 202.m. Keo/p=4/9..m. iar funcţia ofertei Qo=5+2P. e) Pe= 10u.m. Se dau următoarele funcţii ale cererii şi ofertei: Qo=3P şi Qc=5-P. d) 11. c) 3.m. b) Pe= 4 u.m.3. e) nu se poate calcula. Se acordă o subvenţie S=1 u. b) Kec/p=9. c) cererea de pâine sau lapte. calculat prin metoda elasticităţii medii: a) 11/3. e) 11..m.m. Care va fi noul preţ de echilibru şi mărimea cheltuielilor guvernamentale? a) Pe= 1u.m. b) 3/11. funcţia cererii este Qc=17-4P. .. d) Pe= 3u. şi G= 4u. Cât reprezintă Kec/v.. Keo/p=8.

m.m. c) preţul este egal cu costul variabil mediu.m. determinând astfel pierderea de locuri de muncă. Dacă guvernul impune o taxă la cumpărător T= 4 u. c) 0 u. e) preţul este mai mic decât costul variabil mediu.m. d) 1 u. Un producător de pe o piaţă cu concurenţă perfectă iese de pe piaţă atunci când: a) preţul este mai mic decât costul total mediu.. e) povara suportată de consumator şi producător depăşeşte veniturile guvernului de pe urma colectării taxei respective. şi 3 u.. e) 4 u.m.m. 206.m.m. Conceptul de pierdere socială a unei taxe se referă la faptul că: a) prin impunerea taxei. b) producătorul suportă întotdeauna o povară mai mare din taxă decât consumatorul. d) producătorul suportă întotdeauna o parte mai mare din povara fiscală. şi 0 u. . c) consumatorul suportă întotdeauna o povară mai mare decât producătorul. d) preţul este mai mare decât costul variabil mediu. Funcţiile cererii şi ofertei de pe piaţa unui bun sunt Qc=16-P şi Oo=3P.. cât din taxă va suporta cumpărătorul şi cât producătorul? a) 3 u. decidenţii politici îşi exercită influenţa politică. 205. şi 4 u.m.. şi 1 u. şi 2 u. b) 2 u.. b) preţul este mai mare decât costul total mediu.m.204.m. drept urmare îşi reduce producţia.

c) un monopol poate obţine un profit mai mare impunând preţuri diferite pe segmente diferite de piaţă. . Când cererea creşte mai mult decât oferta. 209. d) vânzătorii nu pot vinde cât doresc şi nici cumpărătorii nu pot cumpăra cât doresc. b) scade. c) nu se modifică. 210. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă? a) barierele legale la intrarea pe piaţă constituie o cauză a formării monopolurilor. e) pe o piaţă de oligopol producătorii pot practica concurenţa prin preţ. d) devine un preţ maxim administrat. e) pe piaţă se manifestă un exces de cerere.207. preţul de echilibru: a) creşte. c) nu se modifică. preţul de echilibru: a) creşte. Dacă cererea creşte mai încet decât oferta. e) devine un preţ minim administrat. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată la un preţ mai mare decât nivelul de echilibru? a) vânzătorii pot vinde cât doresc. e) scade numai dacă scade costul mediu. dar cumpărătorii pot cumpăra cât doresc. 208. dar cumpărătorii nu pot cumpăra cât doresc. d) creşte dacă scade costul mediu. b) vânzătorii nu pot vinde cât doresc. d) preţul este o variabilă exogenă în condiţii de oligopol. b) scade. c) vânzătorii pot vinde cât doresc şi cumpărătorii pot cumpăra cât doresc. b) structura costurilor monopolului natural evidenţiază importante economii de scară.

d) decurge întotdeauna din existenţa situaţiei de monopol. e) Vmg>Cmg şi P=Cmg. b) costul variabil mediu este egal cu încasarea marginală. b) este rezultatul raţionalităţii în activitatea economică. 215. Obţinerea profitului nelegitim: a) contravine legii. e) încasarea totală este maximă. b) preţul este stabilit de cerere şi ofertă.211. c) costul marginal este egal cu încasarea marginală. e) oferta este controlată de mai mulţi producători. . d) diferenţierea produselor. 214. echilibrul pe termen scurt presupune: a) Vmg=Cmg şi Vmg>P. c) Vmg=Cmg şi Vmg=P. Un monopolist îşi maximizează profitul atunci când: a) costul total mediu este egal cu încasarea marginală. b) câţiva vânzători. Pe piaţa cu concurenţă monopolistică. c) nu este rezultatul contribuţiei firmei la activitatea economică. e) atomicitatea cererii. d) există un singur producător şi un singur consumator. 213. c) atomicitatea ofertei. b) Vmg=Cmg şi Vmg<P. e) este întotdeauna mai mic decât supraprofitul. d) costul total mediu este minim. d) Vmg=Cmg=P şi P=CTM. Concurenţa monopolistică se deosebeşte de concurenţa perfectă prin: a) câţiva cumpărători. 212. c) preţul pieţei determină întotdeauna obţinerea de profit. Pe piaţa de monopol: a) preţul este controlat de consumator.

218. unde Cmg este costul marginal. b) costul marginal este egal cu preţul. d) 10. e) egalităţii dintre preţ şi costul marginal. unde P este preţul. c) oligopolul.216. d) egalităţii dintre preţ şi venitul marginal. b) 4. Un monopolist are costul marginal dat de relaţia C mg = 3 ⋅ Q . Un monopolist îşi maximizează profitul la nivelul: a) pragului de rentabilitate. Se caracterizează prin eficienţă alocativă: a) concurenţa perfectă. e) preţul este mai mic decât încasarea marginală. În scopul maximizării profitului. b) monopolul. c) egalităţii dintre a doua derivată a costului total şi a doua derivată a venitului total. c) preţul este mai mic decât costul marginal. b) egalităţii dintre prima derivată a venitului total şi prima derivată a costului total. e) 20. d) monopsonul. Alegerea unui producător monopolist care urmăreşte maximizarea profitului corespunde unei situaţii în care: a) preţul este mai mare decât costul marginal. 217. iar Q este producţia. d) preţul este egal cu încasarea marginală. . e) concurenţa monopolistică. c) 5. producţia trebuie să fie: a) 3. 219. Monopolistul se confruntă cu o cerere dată de relaţia P = 20 − Q .

d) încasările marginale sunt negative. b) de monopson.220. c) de oligopol. c) omogenitatea bunului tranzacţionat. O piaţă de monopol este ineficientă deoarece: a) preţul este mai mic decât costul marginal. b) atomicitatea cererii. 221. Nu este o trăsătură a pieţei cu concurenţă monopolistică: a) atomicitatea ofertei. d) monopolistică. e) de monopol. Vânzarea unui produs pentru care pe piaţă sunt reprezentate mai multe mărci. e) costul marginal este egal cu costul fix mediu. 223. b) încasarea marginală este mai mică decât costul marginal. 222. e) preţul este egal cu încasările marginale. d) încasarea marginală este mai mare decât costul marginal. c) încasarea marginală este egală cu încasarea medie. de către un număr mare de producători caracterizează piaţa: a) cu concurenţă perfectă. e) deciziile unui producător nu au o influenţă semnificativă asupra deciziilor celorlalţi producători. . c) preţul este mai mare decât costul marginal. d) intrarea liberă pe piaţă. b) preţul este mai mare decât costul marginal. una din următoarele relaţii este adevărată în situaţia de echilibru: a) preţul este mai mic decât încasarea marginală. Dacă o industrie este dominată de un singur producător.

b) externalitate negativă. fără ca în mod obligatoriu. d) bun privat. e) controlul activităţii generatoare de externalitate negativă de către stat. Internalizarea externalităţilor negative are loc prin: a) reducerea costului marginal privat.224. Poluarea reprezintă un exemplu de: a) bun public. d) definirea precisă a drepturilor de proprietate şi crearea unei pieţe pentru acestea. d) creşterea producţiei. d) reprezintă înţelegerea formală sau informală care permite accesul pe piaţă şi a altor firme. 225. e) bun de folosinţă comună. c) includerea costurilor externe în costul privat. e) reprezintă înţelegerea informală în cadrul căreia firmele dominante stabilesc preţurile. b) subvenţionarea celor care suportă efectele externe negative. b) reprezintă înţelegerea formală în urma căreia grupul de firme maximizează profitul total. Ronald Coase a propus ca soluţie a externalităţilor negative: a) aplicarea unui impozit asupra activităţii generatoare de externalitate negativă. c) reprezintă înţelegerea formală sau informală care determină firmele oligopoliste să încerce să trişeze. e) restrângerea drepturilor de proprietate privată. . b) reducerea preţului plătit de consumatori. Care din următoarele nu caracterizează situaţia oligopolului cooperant: a) reprezintă înţelegerea formală a firmelor oligopoliste în vederea reducerii producţiei şi majorării preţurilor. c) externalitate pozitivă. 227. 226. c) aplicarea principiului “poluatorul plăteşte”. fiecare firmă să îşi maximizeze profitul individual.

e) preţurile la bunurile de consum cresc. c) costurile private sunt mai mari decât costurile sociale. b) creştere cu 10%. d) salariul este preţul pe piaţa muncii. În cazul unei externalităţi pozitive: a) beneficiile private sunt mai mari decât beneficiile sociale. iar preţurile bunurilor de consum cresc. În care din situaţiile menţionate salariul real creşte? a) salariul nominal este constant. b) salariul nominal creşte mai puţin decât sporesc preţurile la bunurile de consum. Indexarea salariilor cu numai 80% din creşterea preţurilor va determina următoarea modificare a salariului real atunci când preţurile se dublează: a) scădere cu 20%. d) creştere cu 20%. e) beneficiile şi costurile private coincid cu beneficiile şi costurile sociale. d) costurile private sunt egale cu costurile sociale. e) scădere cu 80%. 231.228. c) salariul nu este componentă a costului. c) scădere cu 10%. iar preţurile la bunurile de consum rămân constante. b) beneficiile private sunt mai mici decât beneficiile sociale. Una din afirmaţiile de mai jos este corectă: a) salariul este plată pentru risc. . d) preţurile scad. iar salariul nominal scade. iar salariul nominal creşte. 230. b) salariul este venit pentru angajator. c) salariul nominal scade. 229. e) salariul reprezintă bani economisiţi.

234. d) creşterea ofertei şi a preţului bunului respectiv. d) câştigul cuvenit întreprinzătorului pentru riscul asumat. Tendinţa generală de creştere a salariului pe termen lung se datorează în principal: a) incapacităţii salariaţilor de a se organiza în sindicate.232. În profitul brut al unei firme se includ: a) salariile cuvenite lucrătorilor. . c) cheltuielile efectuate cu factorii de producţie. d) rentă. b) creşterii cheltuielilor cu instruirea şi calificarea. 235. e) reducerea ofertei şi a preţului bunului respectiv. c) dividend. b) creşterea ofertei şi reducerea preţului bunului respectiv. c) reducerea ofertei şi creşterea preţului bunului respectiv. Venitul obţinut de agentul economic care îşi învesteşte capitalul în acţiuni se numeşte: a) profit. b) dobânda datorată băncii pentru capitalul împrumutat. d) costurile totale egale cu încasările din vânzarea produselor. d) refuzului generalizat de a plăti salarii de eficienţă. c) profitul marginal egal cu preţul pieţei. e) salariu. e) cheltuielile materiale. 233. b) dobândă. Care este condiţia pentru maximizarea profitului în cazul unui producător care acţionează pe o piaţă cu concurenţă perfectă? a) costul marginal egal cu preţul pieţei. e) încasările totale egale cu profitul total. c) migraţiei internaţionale a forţei de muncă. Creşterea mai rapidă a salariilor în producţia unui anumit bun comparativ cu productivitatea muncii determină: a) îmbunătăţirea competitivităţii producţiei. 236. e) absenţei contractelor implicite pe piaţa forţei de muncă. b) costul total mediu egal cu preţul pieţei.

5%.000 lei pe acţiune. e) scade cu 10%. c) abilităţii întreprinzătorului. b) mărimii suprafeţei de teren aflată în exploatare. b) scade cu 12.237. Se contractează vânzarea a 1. cu scadenţă peste 6 luni. c) scade cu 18%. salariul real: a) creşte cu 12.5%. e) o pierdere de 12 milioane lei pentru vânzător.500 acţiuni la un preţ de 8. d) creşte cu 18%. e) profituri ilegale. 238. Renta funciară diferenţială reprezintă o consecinţă a: a) fluctuaţiei preţurilor producţiei agricole. iar salariul nominal scade cu 10%. preţul la vedere este 4. d) dobânzi normale. ceea ce înseamnă: a) un câştig de 6 milioane lei pentru cumpărător. c) rente. 239. . b) profituri temporare de monopol.000 lei pe acţiune. Profiturile colectate reprezintă: a) profituri normale în condiţii concurenţiale. d) un câştig de 6 milioane lei pentru vânzător. La scadenţă. c) un câştig de 12 milioane lei pentru vânzător. Atunci când preţurile bunurilor de consum scad cu 20%. e) taxelor vamale la importul de produse agricole. d) fertilităţii suprafeţelor de teren. Un întreprinzător colectează profituri ca urmare a unei invenţii. b) o pierdere de 6 milioane lei pentru vânzător. 240.

244. e) 50 milioane lei. b) 16. În condiţiile în care rata dobânzii este de 25%.333%. b) 44. Un capital bănesc se triplează în trei ani la o rată a dobânzii de: a) 33.000 lei. c) 19. terenul respectiv se vinde la un preţ de: a) 2. În cazul în care rata anuală a dobânzii ar fi de 30%. O obligaţiune aduce posesorului ei un venit anual de 4.5 milioane lei. 243. e) 200%.000 lei.5 milioane lei. Un teren agricol aduce o rentă anuală de 10 milioane lei.241. c) 12. c) 15.25 milioane lei. d) 45 milioane lei.225% c) 50%.400 lei. un credit de 100 milioane lei pe 3 luni aduce o dobândă totală de: a) 11.000 lei. d) 24.000 lei. 242. e) 45. e) 18. La o rată a dobânzii de 45%.25 milioane lei. b) 7. obligaţiunea ar putea să fie vândută la preţul de: a) 14. d) 40 milioane lei.800 lei în condiţiile în care rata anuală a dobânzii este 20%. b) 15 milioane lei. . d) 100%.5 milioane lei.25 milioane lei.

b) reducerii nivelului general al preţurilor. 247. O relaţie de acelaşi sens există între: a) rata profitului la cost şi costul de producţie. b) costul unitar şi profitul unitar. c) durata unei rotaţii a capitalului folosit şi profit. Una din afirmaţiile următoare este adevărată: a) creşterea preţului unitar se află în relaţie de acelaşi sens cu profitul unitar. d) accelerării inflaţiei. c) menţinerii neschimbate a nivelului general al preţurilor. c) când durata unei rotaţii a capitalului creşte. d) viteza de rotaţie şi profit. masa profitului creşte. d) când costul unitar scade. la un preţ dat. e) reducerii inflaţiei. Rata reală a dobânzii este mai mare decât rata nominală în cazul: a) creşterii nivelului general al preţurilor. masa profitului scade. b) rata profitului calculată la cost este mai mare decât rata profitului calculată la cifra de afaceri. . e) când numărul de rotaţii ale capitalului folosit creşte. e) creşterea numărului de rotaţii ale capitalului se află în relaţie de acelaşi sens cu durata unei rotaţii a capitalului folosit. d) rata profitului calculată la cost este mai mică decât rata profitului calculată la cifra de afaceri. Una din afirmaţiile următoare nu este corectă: a) cine obţine profit suplimentar îl obţine şi pe cel normal. viteza de rotaţie creşte. e) salariul real şi preţurile bunurilor de consum. c) atunci când viteza de rotaţie a capitalului creşte. masa profitului creşte. b) modificarea costului unitar se află în relaţie de acelaşi sens cu profitul unitar. 246.245. 248.

Una din următoarele afirmaţii este falsă: a) când preţurile bunurilor de consum cresc. b) distribuirea venitului. d) iniţiativa şi acceptarea riscului din partea întreprinzătorului. 251. b) aportul posesorului pământului la activitatea economică. d) salariul este atât un venit. b) evoluţia salariului real este într-o relaţie inversă cu evoluţia nivelului preţurilor bunurilor de consum. cât şi un cost. c) aportul managementului guvernamental la acţiuni sociale. răsplăteşte: a) munca depusă de salariat într-o întreprindere. 252. c) salariul real este direct proporţional cu salariul nominal. în esenţă. e) preluarea unei părţi din venitul unor agenţi şi folosirea lui în sprijinul altor agenţi economici. e) cererea scade şi oferta creşte. iar cererea nu se modifică. Împărţirea venitului obţinut între participanţii direcţi la crearea sa reprezintă: a) redistribuirea venitului. e) contribuţia posesorului de capital bănesc la activitatea economică. c) oferta este mai mică decât cererea. Proprietarul unui anumit factor de producţie este avantajat atunci când pe piaţa respectivului factor: a) cererea este mai mică decât oferta. 250. e) salariul nominal minim este fixat de către patron. salariul real poate să crească. b) cererea creşte mai încet decât creşte oferta. Profitul. d) serviciul unui factor de producţie. c) plata salariului. d) oferta creşte. .249.

253. Când salariul real scade cu 20%, iar preţurile scad cu 5%, salariul nominal: a) scade cu 24%; b) creşte cu 18,75%; c) scade cu 18,75%; d) scade cu 16%; e) creşte cu 16%. 254. Un întreprinzător avansează 100 milioane lei într-o afacere şi obţine, conform înregistrărilor contabile, un profit de 20 milioane lei. În condiţiile unei rate a dobânzii de 25%: a) afacerea a fost profitabilă; b) întreprinzătorul a înregistrat un profit economic de 5 milioane lei; c) întreprinzătorul a înregistrat o pierdere economică de 5 milioane lei; d) costul de oportunitate pentru afacere a fost de 20 milioane lei; e) afacerea a fost mai avantajoasă decât depunerile bancare. 255. În perioada T0-T1, producţia unui agent economic creşte de 3 ori, iar numărul de lucrători cu 50%. Salariul nominal în T0 este 1.000.000 lei. Cât va fi salariul nominal în T1 ştiind că sporirea acestuia reprezintă 50% din creşterea productivităţii muncii?: a) 2.000.000 lei; b) 1.250.000 lei; c) 1.000.000 lei; d) 1.500.000 lei; e) 1.750.000 lei. 256. În T0 salariul nominal al unui individ era de 1.500.000 lei, iar preţul unei pâini de 5.000 lei. În T1, salariul nominal a crescut cu 100%, iar preţul pâinii cu 300%. Salariul real în T1 faţă de T0: a) a crescut cu 50%; b) a scăzut cu 50%; c) a rămas constant; d) a crescut cu 100%; e) a scăzut cu 100%.

257. Salariul nominal net în T0 este de 5.000.000 lei. În situaţia în care, în perioada T0-T1, creşterea salariului reprezintă 50% din creşterea productivităţii medii a muncii, care s-a dublat, salariul nominal net în T1 este: a) 5.500.000 lei; b) 10.000.000 lei; c) 7.500.000 lei; d) 7.250.000 lei; e) 10.500.000 lei. 258. O firmă previzionează pentru anul următor costuri fixe totale de 20 milioane u.m., un cost variabil mediu de 2000 u.m. şi că preţul bunului pe care-l produce va fi de 7000 u.m. În condiţiile în care firma şi-a stabilit ca obiectiv obţinerea unui profit total de 5 milioane u.m., producţia care trebuie realizată este de: a) 6.000 bucăţi; b) 4.500 bucăţi; c) 5.000 bucăţi; d) 7.500 bucăţi; e) 10.000 bucăţi. 259. În T0, rata profitului calculată la costurile totale a fost de 10%. În T1, costurile totale cresc cu 20%, iar rata profitului calculată la costurile totale creşte cu 5 puncte procentuale. Profitul în T1: a) creşte cu 280%; b) scade cu 280%; c) creşte cu 180%; d) creşte cu 80%; e) rămâne constantă.

260. Un capital se roteşte anual de 3 ori, totalul încasărilor fiind de 2 mil. u.m. corespunzător fiecărei rotaţii. Dacă rata anuală a profitului în funcţie de costul total este de 25%, nivelul anual al profitului şi costului total va fi: a) 4 mil. u.m., 1,2 mil. u.m.; b) 1,2 mil. u.m., 4,8 mil. u.m.; c) 0,4 mil. u.m., 1,6 mil. u.m.; d) 1,6 mil. u.m., 0,4 mil. u.m.; e) 1 mil. u.m., 1 mil. u.m. 261. Un credit acordat unei firme pe doi ani, în regim de dobândă compusă, cu o rată anuală de 20%, aduce o dobândă totală de 44 milioane u.m. Creditul acordat este de: a) 74 milioane u.m.; b) 144 milioane u.m.; c) 120 milioane u.m.; d) 100 milioane u.m.; e) 110 milioane u.m. 262. O bancă acordă două credite însumând 3 milioane u.m., primul pe 1 an cu o rată anuală a dobânzii de 20%, iar al doilea pe 6 luni cu o rată a dobânzii de 10%. Dobânda încasată de către bancă din primul credit este de două ori mai mare decât dobânda celui de-al doilea credit. Cele două credite sunt: a) 1,5 milioane şi, respectiv, 1,5 milioane; b) 1,25 milioane şi, respectiv, 1,75 milioane; c) 1 milion şi, respectiv, 2 milioane; d) 2 milioane şi, respectiv, 1 milion; e) 2,25 milioane şi, respectiv, 0,75 milioane.

. rata dobânzii fiind de 12%. pe principiul dobânzii simple. pe o perioadă de 1 an cu o rată nominală a dobânzii de 20%. rata dobânzii la depozite fiind de 10%. d) 60. b) 10%. d) 10. profitul băncii va fi: a) 50. cu o rată anuală a dobânzii de 10%.m. pe termen de un an. rata reală a dobânzii este: a) 20%.000 u. 265.000 u.. . e) 30.5%. Pe baza acestor sume. ce aduce aceeaşi dobândă. pe o durată de doi ani.000 u. e) 0.m. este: a) 13%. c) 1%. 264.m... Rata dobânzii.m.1%.m. Dacă banca suportă cheltuieli generale de funcţionare de 30.. c) 327.. banca acordă împrumuturi. Un credit de 1 milion lei este acordat pe principiul dobânzii compuse.m. Un agent economic contractează un credit bancar de 100 milioane u. c) 11%. d) 100%.m.000 u. b) 330. În condiţiile în care în acel an rata inflaţiei a fost de 10%. tot pe doi ani.m.263.000 u. u.000 u. b) 12%. e) 10%. O bancă primeşte sub formă de depozite suma de 3 mil.

sistemul bancar acordă credite de 450 miliarde u.000.m. puterea de cumpărare a monedei: a) scade cu 20%. masa monetară în T1 este: a) 2. d) creşte cu 2800 miliarde u.. e) 2. iar venitul cu 20%. 269.33%.m. e) 700..200 miliarde u. 268.000 bucăţi.m. În T0 masa monetară este de 2. b) 2.000 bucăţi..000 miliarde u. La un curs de schimb de 34. Atunci.m. În perioada T0-T1. c) 950. atunci masa monetară în circulaţie: a) scade cu 680 miliarde u.. c) creşte cu 33.m.266..m.. În t0.500 miliarde u.m. c) 2.. d) nu se modifică.m. d) 850.000 miliarde u. e) scade cu 80%. e) scade cu 1700 miliarde u.5. b) 1. b) creşte cu 680 miliarde u. În condiţiile în care.m.000 lei la 1 dolar. .000 bucăţi.. Dacă preţurile cunosc o creştere generalizată de 25%.000 bucăţi. dacă intră în ţară 100 milioane de dolari şi ies 80 milioane de dolari.000 bucăţi.m. cantitatea cumpărată dintr-un bun X este de 1.m. 267. iar coeficientul de elasticitate al cererii în funcţie de preţ este 1.000 bucăţi. iar credite de 250 miliarde u.050.5 şi în funcţie de venit 0. Cantitatea cerută în t1 va fi de: a) 1.000.m.100 miliarde u. d) 2.m. iar celelalte condiţii nu se modifică.300 miliarde u. în intervalul t0-t1 preţul bunului creşte cu 10%. b) scade cu 25%. ajung la scadenţă şi trebuie rambursate către bănci. c) scade cu 3500 miliarde u.

m. c) rămâne constantă.270. b) scade. e) zero.m.000 u. 273.m.m. d) este zero. e) ajunge la zero. d) 140.000 u. e) 98. c) mai mare de 25%. Rata dobânzii de echilibru pe piaţa monetară este: a) mai mică de 15%. 271. iar viteza de rotaţie a monedei este de 10. c) 10. e) este întotdeauna egală cu rata inflaţiei.. b) între 15% şi 25%. . În situaţia în care cererea de fonduri de împrumut creşte mai rapid faţă de oferta de fonduri de împrumut. c) rămâne la acelaşi nivel.000 u. rata dobânzii are tendinţa de a: a) scădea. d) egala întotdeauna rata inflaţiei.000 u.. rata dobânzii de echilibru pe piaţa monetară: a) creşte. b) creşte.. d) întotdeauna egală cu rata inflaţiei.m. 272. Volumul valoric al tranzacţiilor este 200. Masa monetară în circulaţie este: a) 14. la o rată anuală a dobânzii de 15% există un exces de cerere fonduri de împrumut în timp ce la o rată anuală a dobânzii de 25% apare un exces de ofertă fonduri de împrumut.000 u. În condiţiile existenţei unui exces de cerere de fonduri de împrumut pe piaţa monetară. Pe piaţa monetară. b) 20.m..000 u.

d) pierde 20000 lei. c) câştigă 10000 lei.274. Un agent economic deţine un capital de 100 milioane lei. c) neutru. putem afirma că plasamentul financiar al agentului economic este: a) avantajos. e) este întotdeauna la fel de riscant ca efectuarea unui depozit bancar. e) 25% şi respectiv 10. b) 15% şi respectiv 10. La începutul anului n+1. Pe piaţa monetară cererea şi oferta de fonduri de împrumut sunt Cm=10-20d’ şi Om=5+30d’. . La începutul anului n un agent economic cumpără 100 acţiuni X la un curs de 25000 lei/acţiune. el primeşte dividend în valoare de 300 lei/acţiune şi apoi vinde acţiunea la un curs de 24800 lei/acţiune. 276. La echilibru. După un an. d) 10% şi respectiv 10. rata dobânzii şi mărimea fondurilor de împrumut (în mii mld. d) este întotdeauna mai puţin riscant decât efectuarea unui depozit bancar. agentul economic dă ordin de vânzare a celor 10000 acţiuni la cursul de 12000 lei/acţiune. În urma acestei speculaţii. În condiţiile în care rata medie a dobânzii la efectuarea de depozite bancare este de 30% pe an. El deschide un cont la o societate de investiţii financiare şi dă ordin de cumpărare a 10000 acţiuni la cursul de 10000 lei/acţiune. 275. agentul economic: a) câştigă 20000 lei. lei) sunt: a) 15% şi respectiv 8. b) pierde 10000 lei. unde d’ reprezintă rata dobânzii. b) dezavantajos. e) câştigă 30000 lei. c) 10% şi respectiv 8.

278. b) (Cursul acţiunii / Cupon) x 100. b) scade şi respectiv. c) scad. În condiţii de echilibru pe piaţa acţiunii X. 280. e) pierde 2 milioane lei. Pe piaţa financiară secundară. Pe piaţa financiară secundară. creşte. cursul şi cantitatea de acţiuni tranzacţionată: a) scade şi respectiv. cererea de acţiuni X creşte mai mult decât oferta de acţiuni X. b) pierde 1 milion lei. În condiţii de echilibru pe piaţa acţiunii X. Un agent economic cumpără o obligaţiune la valoarea nominală de 5 milioane lei. d) creşte şi respectiv. cererea de acţiuni X creşte în aceeaşi proporţie cu oferta de acţiuni X.277. d) (Cursul acţiunii / Rata dobânzii) x 100. rămâne constantă. b) cresc. c) scade şi respectiv. d) pierde 2 milioane lei. agentul economic: a) câştigă 1 milion lei. În urma acestei tranzacţii. creşte. d) scad. nici nu pierde. c) (Dividend / Cursul acţiunii) x 100. e) scade şi respectiv. . rămâne constantă. creşte. Randamentul unei acţiuni se calculează potrivit formulei: a) (Cupon / Cursul acţiunii) x 100. c) nici nu câştigă. După 1 an. cursul şi cantitatea de acţiuni tranzacţionată: a) cresc. e) rămâne constant şi respectiv. agentul economic încasează cuponul în valoare de 1 milion lei şi vinde obligaţiunea la un curs de 4 milioane lei. scade. 279. e) (Cursul acţiunii / Dividend) x 100.

e) disponibilităţile băneşti ale societăţii comerciale se reduc. în timp ce existenţa obligaţiunii este limitată la termenul de scadenţă. b) datoriile societăţii comerciale se reduc. d) dreptul de a încasa dobânzi. în timp ce venitul obligaţiunii este dobânda. c) capitalul social creşte. atunci: a) datoriile societăţii comerciale cresc.281. 284. e) acţiunea există atât timp cât societatea respectivă funcţionează. Între drepturile pe care le conferă acţiunea posesorului acesteia nu se include: a) dreptul de a participa la adunarea generală a acţionarilor. în timp ca obligaţiunea este un titlu de credit. d) titluri de proprietate. în timp ce venitul obligaţiunii este variabil. . b) dreptul de vot în adunarea generală. 283. Care dintre afirmaţiile următoare este falsă? a) acţiunea este un titlu de proprietate. d) capitalul social se reduce. b) emise de administraţiile publice locale pentru finanţarea deficitelor bugetelor locale. c) acţiunea aduce un venit fix. c) dreptul de a primi dividende. c) titluri de credit. b) venitul acţiunii este dividendul. Acţiunile sunt: a) emise de administraţia publică centrală pentru finanţarea deficitului bugetului de stat. d) gradul de risc este mai ridicat pentru acţiuni decât pentru obligaţiuni. e) dreptul de a obţine o parte din capitalul societăţii în cazul în care aceasta este lichidată. e) instrumente ale politicii monetare. 282. Dacă o societate comercială emite acţiuni noi.

Dacă o persoană cumpără o obligaţiune din economiile proprii. e) asociat. 288. b) datoriile sale se reduc. Pentru o societate comercială. 286. d) capitalul social se reduce. c) capitalul social creşte. e) piaţa acţiunilor este de tip „bear”. c) proprietar. d) activele persoanei se reduc. 287. atunci: a) investitorii se orientează către acţiuni. b) creditor. c) activele persoanei respective cresc. posesorul unei obligaţiuni emise de către aceasta este: a) debitor. e) disponibilităţile băneşti ale societăţii comerciale se reduc. Dacă gradul de risc este mai mare pentru acţiuni decât pentru obligaţiuni. Dacă o societate comercială emite obligaţiuni noi. e) averea sa se reduce. atunci: a) datoriile societăţii comerciale cresc.285. atunci: a) datoriile sale cresc. b) investitorii se orientează către obligaţiuni. . b) datoriile societăţii comerciale se reduc. c) randamentul acţiunilor este mai mare decât rata cuponului obligaţiunilor. d) acţionar. d) randamentul acţiunilor este mai mic decât rata cuponului obligaţiunilor.

d) mizează pe creşterea cursului titlurilor. între cumpărători şi vânzători. în general. d) tranzacţiile au loc. Pe piaţa financiară secundară: a) se tranzacţionează emisiuni noi de titluri. reprezentând de fapt: a) salariul social. 291. c) mizează pe scăderea cursului titlurilor. . 292. b) sunt speculatori „bear”. c) tranzacţiile se derulează la bursă. d) cursul titlurilor este fix. b) se tranzacţionează titluri emise anterior. 293. direct. Pe piaţa financiară primară: a) se tranzacţionează emisiuni noi de titluri. b) sunt speculatori „bull”. Deţinătorul unei acţiuni încasează la sfârşitul anului dividende. Vânzătorii de titluri pe piaţa financiară secundară: a) sunt speculatori „à la hausse”. fără intermediar. b) salariul colectiv. 290. c) titlurile se vând şi se cumpără la valoarea lor nominală. e) un procent din impozitul pe profit. e) câştigă în cazul în care cursul titlurilor scade. e) câştigă în cazul în care cursul titlurilor creşte. c) un procent din profitul admis. c) mizează pe scăderea cursului titlurilor. d) un procent din profitul brut. e) cursul titlurilor nu se negociază.289. d) mizează pe creşterea cursului titlurilor. b) se tranzacţionează titluri emise anterior. Cumpărătorii de titluri pe piaţa financiară secundară: a) sunt speculatori „à la baisse”. e) posesorii titlurilor se pot manifesta în calitate de vânzători.

b) ofertă publică de vânzare. d) piaţa financiară primară creează situaţii dezavantajoase pentru emitenţi faţă de piaţa financiară secundară. Dobândirea pachetului acţiunilor de control la o societate comercială are loc prin: a) ofertă publică de cumpărare. c) strategia „à la baisse” înseamnă miza pe reducerea preţului titlului de valoare. c) ofertă publică de negociere.294. Care din următoarele este un drept patrimonial ce revine deţinătorului de acţiuni într-o societate comercială? a) dreptul de a fi informat în legătură cu situaţia financiară a firmei. c) dreptul de a alege consiliul de administraţie al societăţii. c) piaţa financiară secundară funcţionează numai în economiile de piaţă dezvoltate. e) obţinerea unui împrumut bancar. e) ambii participanţi pot să câştige. b) dreptul de a vota în cadrul adunării generale a acţionarilor. . spre deosebire de piaţa financiară primară. b) piaţa financiară secundară este intermediată de bănci. e) dreptul de a participa la gestiunea firmei. d) strategia „à la hausse” este întotdeauna în avantajul cumpărătorului. Care din următoarele afirmaţii este corectă cu privire la piaţa financiară? a) piaţa financiară primară este intermediată de bănci. b) cumpărătorul este un speculator „bull”. 297. 295. una din următoarele afirmaţii este falsă: a) vânzătorul este un speculator „bear”. 296. e) piaţa financiară secundară se caracterizează prin existenţa unui preţ ferm al acţiunilor. d) dreptul de a obţine o cotă parte din capitalul firmei la lichidarea acesteia. d) constituirea unui depozit bancar. În cadrul operaţiunilor la termen.

Dacă se anticipează o evoluţie pozitivă a economiei. iar vânzătorii de titluri câştigă. 302. c) cursul titlurilor scade. iar vânzătorii de titluri câştigă. d) cursul titlurilor are o tendinţă de creştere. atunci: a) cursul titlurilor creşte. cât şi vânzătorii de titluri câştigă. cât şi vânzătorii de titluri câştigă. în general. deoarece: a) cumpărătorii câştigă în detrimentul vânzătorilor. c) cursul titlurilor scade. iar cumpărătorii de titluri câştigă. iar vânzătorii de titluri câştigă. iar cumpărătorii de titluri câştigă. 301. Dacă se anticipează accelerarea inflaţiei. d) cursul titlurilor scade. iar vânzătorii de titluri câştigă. d) cursul titlurilor scade. b) cursul titlurilor creşte. b) cursul titlurilor creşte. b) cursul titlurilor creşte. e) atât cumpărătorii. 299.298. iar cumpărătorii de titluri câştigă. Dacă rata dobânzii creşte. atunci: a) cursul titlurilor creşte. speculative. 300. iar cumpărătorii de titluri câştigă. c) cursul titlurilor scade. Tranzacţiile la bursa de valori sunt. iar vânzătorii de titluri câştigă. Dacă rata dobânzii se reduce. iar vânzătorii de titluri câştigă. iar cumpărătorii de titluri câştigă. atunci: a) cursul titlurilor creşte. iar vânzătorii de titluri câştigă. c) cursul titlurilor scade. b) cursul titlurilor creşte. d) cursul titlurilor scade. e) cursul titlurilor are o tendinţă de scădere. e) atât cumpărătorii. iar cumpărătorii de titluri câştigă. c) una din părţile tranzacţiei câştigă în detrimentul celeilalte. e) atât cumpărătorii. . b) vânzătorii câştigă în detrimentul cumpărătorilor. cât şi vânzătorii de titluri câştigă. iar vânzătorii de titluri câştigă. iar cumpărătorii de titluri câştigă. e) atât cumpărătorii. atunci: a) cursul titlurilor creşte. d) cursul titlurilor scade. cât şi vânzătorii de titluri câştigă. iar cumpărătorii de titluri câştigă.

atunci viteza de circulaţie a banilor este 0. Care dintre afirmaţiile următoare privind bursa este falsă? a) bursa favorizează procesul de concentrare a puterii economice. d) oligopol.33. c) monopol. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată? a) dacă viteza de circulaţie a banilor este supraunitară. Bursa se apropie de modelul pieţei cu: a) concurenţă perfectă. c) se manifestă tendinţe de dezinflaţie. b) concurenţă monopolistică. 305. c) bursa asigură mobilitatea capitalurilor. d) bursa este o piaţă financiară primară. atunci produsul intern brut nominal este mai mare decât masa monetară. e) dacă masa monetară este o treime din produsul intern brut nominal.303. Produsul intern brut efectiv este mai mare decât cel potenţial. atunci masa monetară este dublul produsului intern brut nominal. e) bursa se apropie de modelul pieţei cu concurenţă perfectă. d) rata şomajului este mai mare decât rata naturală a şomajului. d) dacă viteza de circulaţie a banilor este egală cu 2. b) se manifestă tendinţe de deflaţie. În aceste condiţii: a) inflaţia se reduce. c) masa monetară este egală cu produsul intern brut nominal. 304. . 306. e) concurenţă imperfectă. e) rata şomajului este mai mică decât rata naturală a şomajului. b) bursa este un barometru al stării economiei. b) produsul intern brut nominal este întotdeauna dublul masei monetare.

. d) consumul individual. cumulat. b) exportul net.307. Calculul produsului intern brut după metoda cheltuielilor nu ia în considerare: a) indemnizaţiile de şomaj. Consumul populaţiei a reprezentat 80% din produsul intern brut. c) consumul colectiv. b) conform metodei de producţie. Excedentul brut de exploatare se utilizează în determinarea produsului intern brut: a) conform metodei veniturilor. excedentare. În aceste condiţii: a) exportul a fost mai mare decât importul cu 8 puncte procentuale din produsul intern brut. reprezentând 8% din produsul intern brut. b) exportul a fost mai mic decât importul cu 8 puncte procentuale din produsul intern brut. c) conform metodei cheltuielilor. d) pentru calculul consumului intermediar. e) pentru evitarea dublei înregistrări. d) exportul net a fost nul. e) variaţia stocurilor. 309. 308. consumul guvernamental 6%. e) balanţa comercială şi balanţa serviciilor au fost. iar investiţiile 22%. c) exportul net a fost pozitiv.

d) preferinţa pentru lichiditate. c) munca prestată de imigranţii ilegali. e) toate cele de mai sus. e) nu se poate face o generalizare corectă privind evoluţia produsului intern brut real şi a produsului intern brut nominal. nedeclarat. În perioadele în care se înregistrează o reducere generalizată a preţurilor: a) produsul intern brut real va creşte mai încet decât produsul intern brut nominal. e) costul unitar cu forţa de muncă.310. 311. d) rata şomajului. b) creşterea preţurilor. generat de incertitudinea veniturilor viitoare. b) produsul intern brut real va creşte mai repede decât produsul intern brut nominal. Ce tranzacţii generatoare de bunuri şi servicii nu sunt luate în calcul la determinarea PIB: a) deţinerea unui al doilea serviciu. c) produsul intern brut real va creşte în acelaşi ritm cu produsul intern brut nominal. e) dorinţa de a economisi pentru generaţiile viitoare. c) spiritul de prevedere. b) jocurile ilegale de noroc. Creşterea investiţiilor este în relaţie de acelaşi sens cu: a) rata dobânzii. c) rata rentabilităţii. b) rata inflaţiei. 312. d) produsul intern brut real va fi egal cu produsul intern brut nominal. Nu reprezintă un mobil ce determină indivizii să reducă cheltuielile curente pentru consum? a) reducerea veniturilor. . d) primirea de bacşişuri nedeclarate integral. 313.

d) 75.33. Funcţia de consum într-o economie este descrisă de următoarea ecuaţie C = 100 + 0..m. iar investiţiile de ecuaţia I = 50 . u. nivelul de echilibru al venitului este: a) 300.. c) 133.5Y.000 mld.m. Atunci când veniturile cresc de 2 ori.m. b) 100. d) investiţiile brute sunt mai mici decât amortizarea. Funcţia de consum într-o economie este descrisă prin următoarea ecuaţie C=100+0. Nivelul de echilibru al venitului Y este: a) 100. 316. economiile: a) nu se modifică. c) 500.. c) investiţiile brute sunt mai mari decât amortizarea. respectiv cu 1. 317. c) cresc cu 800 u.7 ⋅ Y . .. b) 50. d) cresc cu 200 u. e) scad cu 200 u. b) stocul de capital rămâne constant. iar rata consumului se măreşte de la 60% la 70%. e) 50. Atunci când investiţiile nete sunt nule: a) investiţiile s-au realizat în perioada anterioară.314. e) productivitatea capitalului se reduce. b) scad cu 800 u. Dacă investiţiile sunt I=50. 315.m.m. e) 0. d) 150.

atunci înclinaţia marginală spre economisire este: a) unitară.90. Consumul populaţiei este 380 miliarde lei. e) înclinaţia medie spre economisire este 0. d) creşterea economică. c) creşterea absolută a economiilor este mai mare decât creşterea absolută a venitului. 321.4. b) ponderea consumului în venit se reduce. Veniturile brute ale populaţiei sunt 630 miliarde lei. 319. . 320. b) 0.2.8. d) creşterea absolută a consumului este mai mare decât creşterea absolută a venitului. e) rata dobânzii. d) economiile populaţiei sunt 40 miliarde lei. Datele anterioare arată că: a) veniturile disponibile ale populaţiei sunt 420 miliarde lei. Dacă venitul disponibil creşte cu 80000 lei. Dacă venitul creşte. e) nulă. principalul factor de care depinde consumul este: a) venitul permanent. b) venitul curent. Conform teoriei keynesiene.88.116. c) 0. c) averea. b) înclinaţia marginală spre consum este 0.318. e) consumul absoarbe integral creşterea venitului. Impozitele directe plătite de populaţie se ridică la 200 miliarde lei. c) înclinaţia medie spre consum este 0. atunci: a) ponderea consumului în venit creşte. d) 0. din care creşterea consumului reprezintă 80%.

323. iar consumul guvernamental 10% atunci consumul populaţiei este de: a) 25% din produsul intern brut. b) se referă la trendul ascendent al produsului intern brut real pe locuitor. Creşterea economică: a) este un fenomen pe termen scurt. c) se referă la fluctuaţiile producţiei în jurul unui trend ascendent. Dacă investiţiile brute reprezintă 25% din produsul intern brut. Reziduul Solow relevă contribuţia la creşterea economică a următorului factor: a) munca. 324. b) pământul. c) 70% din produsul intern brut. . d) se caracterizează prin devansarea creşterii produsului intern brut real de către creşterea populaţiei. d) 75% din produsul intern brut. d) renta. e) se măsoară prin intermediul produsului intern brut nominal pe locuitor. b) 35% din produsul intern brut. c) capitalul. c) ratele înalte ale dobânzii. b) creşterea profiturilor. Care dintre următoarele elemente descurajează investiţiile? a) ratele înalte de economisire. e) creşterea economică. d) impozitarea redusă a profitului. e) progresul tehnic.322. 325. Exportul este mai mic decât importul cu 5 puncte procentuale din produsul intern brut. e) 90% din produsul intern brut.

e) pozitivă.5%. atunci PIB-ul real pe locuitor creşte cu: a) 4. Dacă ritmul produsului intern brut pe locuitor este de 5%. iar populaţia scade cu 0. nesănătoasă. sănătoasă. Dacă produsul intern brut real creşte în acelaşi ritm cu populaţia.25% 327. e) 10.326. 328.04%. c) zero.5%. d) pozitivă şi sănătoasă.5%. d) cu 2%. atunci creşterea economică este: a) în mod necesar. . Dacă produsului intern brut real creşte cu 5%. dar nesănătoasă. atunci creşterea economică este: a) inflaţionistă. c) cu 1%. b) 5%: c) 5. d) 10%. iar rata inflaţiei este de 15%. b) neinflaţionistă. e) exclusiv nominală. d) inflaţionistă. c) neinflaţionistă. la începutul anului 2002. producţia va fi mai mare decât cea de la începutul anului 2000: a) cu 4%. În condiţiile în care rata de creştere a PIB este a fost în anii 2000 şi 2001 de 2%. b) cu 4. atunci. 329. b) în mod necesar. e) cu 5%.

c) reconciliază dezvoltarea economică şi exigenţele mediului înconjurător. . d) reprezintă trendul ascendent al producţiei. b) este sinonimă cu creşterea economică. 331. Ciclicitatea economică este determinată. b) răspunde trebuinţelor viitoare în detrimentul exigenţelor prezentului. de modul specific de evoluţie a: a) producţiei. Dezvoltarea economică durabilă: a) răspunde exigenţelor prezentului în detrimentul trebuinţelor viitoare. e) este o premisă a creşterii economice. e) veniturilor factorilor de producţie. d) randamentului utilizării factorilor de producţie. d) pune accentul pe creşterea economică în detrimentul protecţiei mediului înconjurător. în ultimă instanţă. b) nivelului general al preţurilor. 333. c) presupune creşterea economică şi progresul economic. b) se referă la laturile calitative ale dezvoltării economice. d) este o premisă a progresului economic. e) reprezintă fluctuaţiile activităţii economice în jurul unui trend ascendent. c) este un concept mai cuprinzător decât dezvoltarea economică. e) se referă cu precădere la latura cantitativă a activităţii economice. c) ocupării forţei de muncă. Progresul economic: a) se referă la laturile cantitative ale dezvoltării economice. 332.330. Dezvoltarea economică: a) este sinonimă cu progresul economic.

În cadrul fazei de contracţie a ciclului economic: a) producţia creşte. e) se manifestă în jurul unui trend descrescător al producţiei. e) reducerea semnificativă a stocurilor din economie. 335. b) au durate şi amplitudini neregulate. e) evoluţia producţiei în ritm constant. 338. e) piaţa titlurilor de valoare este de tip „bull”. c) un fenomen întâmplător. d) reducerea eficienţei factorilor de producţie. c) scad investiţiile. e) scad investiţiile. 337. d) afacerile devin prospere. d) oportunităţile de afaceri se reduc. Ciclurile economice: a) se succed conform unui model general unic. d) o formă anormală de evoluţie a activităţii economice. b) fluctuaţiile producţiei în jurul unui trend ascendent. c) diminuarea dezechilibrelor economice. b) creşte gradul de ocupare a forţei de muncă. c) cursul titlurilor de valoare se reduce. 336. Expansiunea este frânată de: a) creşterea productivităţii. În cadrul fazei de expansiune a ciclului economic: a) producţia se reduce. b) creşterea ratei profitului. d) nu pot fi atenuate prin măsuri de politică economică. c) reprezintă o formă anormală a activităţii economice. .334. b) rata şomajului se reduce. Ciclurile economice reprezintă: a) trendul ascendent al producţiei.

. c) procesul ireversibil de declin al producţiei. Criza economică marchează: a) trecerea de la expansiunea economică la recesiune. b) creşterea cheltuielilor bugetare. c) mărirea deficitului bugetar. În cazul unei recesiuni severe se recomandă: a) controlul mai riguros al masei monetare. În cazul unei expansiuni economice prelungite se recomandă: a) expansiunea monetară. e) scăderea achiziţiilor de stat. d) reducerea cheltuielilor bugetare. 341. d) creşterea cheltuielilor bugetare. 343. b) reducerea cheltuielilor bugetare. Politica monetară adecvată în cazul unei expansiuni prelungite constă în: a) majorarea impozitelor. e) creşterea ratelor dobânzii. 342. e) amplificarea potenţialului de eficienţă a factorilor de producţie. 340.339. b) reducerea ratelor dobânzii. d) emisiune monetară suplimentară. Politica fiscală adecvată în cazul unei expansiuni prelungite constă în: a) majorarea impozitelor. b) începutul fazei de expansiune economică. c) mărirea impozitelor. c) controlul deficitului bugetar. d) emisiune monetară suplimentară. b) creşterea ratelor dobânzii. e) creşterea ratelor dobânzii. d) procesul de progres reversibil al producţiei. c) reducerea fiscalităţii. e) mărirea deficitului bugetar.

344. Modelul de creştere economică al lui Robert Solow: a) dezvoltă ipotezele teoriei lui J. M. Keynes; b) aparţine teoriei neoclasice; c) verifică existenţa compatibilităţii dintre creştere şi ciclicitate economică; d) analizează economia pe termen scurt; e) testează consecinţele macroeconomice ale modificării cursului de schimb. 345. PIB în termeni nominali: a) se exprimă în preţuri constante; b) poate să fie egal cu PIB în termeni reali; c) nu reflectă influenţa modificării preţurilor; d) este egal cu PNB în termeni reali; e) este întotdeauna mai mic decât PIB în termeni reali. 346. Raportul între PIB în termeni nominali şi acelaşi PIB în termeni reali exprimă: a) creşterea reală a producţiei; b) evoluţia preţurilor bunurilor finale; c) caracterul extensiv sau intensiv al creşterii economice; d) indicele de creştere al venitului naţional; e) dinamica exportului net. 347. Fie o funcţie de producţie la nivel macroeconomic de forma Y = A ⋅F(K,L) , unde Y este produsul intern brut, A cuantifică productivitatea factorilor, K reprezintă capitalul, iar L este forţa de muncă. Dacă în anul 2003 faţă de anul anterior, forţa de muncă şi capitalul rămân neschimbate, atunci se poate anticipa că: a) produsul intern brut din anul 2003 va fi egal cu zero; b) produsul intern brut din anul 2003 va fi egal cu cel din anul 2002; c) produsul intern brut din anul 2003 va fi mai redus decât cel din anul 2002; d) creşterea economică din anul 2003 va fi determinată de productivitatea factorilor; e) economia va intra în recesiune.

348. Dacă rata de creştere a produsului intern brut este de 5%, iar populaţia se reduce cu 0,5%, atunci rata de creştere a produsului intern brut pe locuitor este de: a) 4,5%; b) 5,5%; c) 10,5%; d) 104,5%; e) 105,5%. 349. Ciclul Juglar mai este cunoscut şi sub denumirea de: a) ciclul secular; b) ciclul sezonier; c) ciclul Kondratieff; d) ciclul decenal; e) ciclul scurt. 350. John Maynard Keynes a arătat că: a) economia tinde automat către ocuparea deplină a mâinii de lucru; b) dacă există şomaj, atunci există şi inflaţie; c) economia poate fi în echilibru cu subocupare; d) rata dobânzii nu este importantă; e) piaţa muncii este perfect concurenţială. 351. Care dintre măsurile menţionate mai jos este necesară în condiţii de recesiune prelungită? a) creşterea cotei obligatorii a rezervelor băncilor comerciale; b) creşterea impozitelor; c) scăderea ratei dobânzii; d) scăderea cheltuielilor bugetare; e) controlul preţurilor. 352. În condiţii de expansiune economică, în mod normal, are tendinţă de creştere: a) rata şomajului; b) numărul falimentelor; c) indicele preţurilor; d) datoria publică; e) cursul de schimb.

353. Monetariştii: a) sunt adepţii stimulării economiei printr-o politică monetară expansionistă; b) afirmă că intervenţiile guvernamentale reduc stabilitatea economiei; c) consideră că economiile concurenţiale sunt prin natura lor instabile; d) consideră că economiile capitaliste contemporane nu sunt concurenţiale; e) afirmă că modificarea masei monetare influenţează creşterea economică doar pe termen lung. 354. Principiul acceleratorului exprimă efectul: a) modificării investiţiilor asupra venitului; b) modificării consumului guvernamental asupra venitului; c) modificării venitului asupra investiţiilor; d) modificării venitului asupra cererii de bani; e) modificării impozitelor asupra venitului. 355. În faza de expansiune a ciclului economic: a) cererea de bani se reduce, iar ratele dobânzii cresc; b) cererea de bani se reduce, iar ratele dobânzii se reduc de asemenea; c) cererea de bani creşte, iar ratele dobânzii cresc de asemenea; d) cererea de bani creşte, iar ratele dobânzii se reduc; e) nici cererea de bani şi nici ratele dobânzii nu se modifică. 356. Produsul intern brut efectiv este mai mic decât cel potenţial. Pentru creşterea produsului intern brut la nivelul său potenţial, teoria lui J. M. Keynes recomandă: a) creşterea cotei rezervelor obligatorii ale băncilor comerciale; b) reducerea impozitelor; c) creşterea ratei dobânzii; d) reducerea cheltuielilor guvernamentale; e) diminuarea deficitului bugetar.

atunci efectul de substituţie este dominant. c) efectele de substituţie şi de venit au acelaşi sens. b) dacă salariul este ridicat. b) inelastică pe termen scurt. c) cu elasticitate unitară atât pe termen scurt cât şi pe termen lung. perfect inelastică pe termen lung. 358. . atunci efectul de venit este dominant.357. elastică pe termen lung. Curba ofertei individuale de forţă de muncă este cotită. c) negativă. d) perfect elastică pe termen scurt. elasticitatea ofertei individuale de muncă în raport cu salariul este: a) pozitivă. e) este crescătoare. 360. c) are pantă negativă. e) −∞ . indicând faptul că: a) dacă salariul este ridicat. e) efectul de venit devine mai important pe termen lung. Dacă efectul de venit este mai puternic decât efectul de substituţie. inelastică pe termen lung. d) efectul de substituţie devine mai important pe termen lung. atunci oferta individuală de muncă: a) este perfect elastică. e) perfect inelastică pe termen scurt. 359. Atunci când efectul de substituţie domină efectul de venit. b) nulă. d) are pantă pozitivă. b) este perfect inelastică. d) +∞. perfect elastică pe termen lung. Putem spune că cererea de muncă este: a) elastică pe termen scurt.

e) 108% din produsul intern brut. e) fie întotdeauna într-o relaţie inversă cu productivitatea muncii. c) VPM. b) scad. scade. Exportul este mai mic decât importul cu 8 puncte procentuale din produsul intern brut. . 364. e) rămân constante. salariul are tendinţa să: a) crească. b) 36% din produsul intern brut. creşte. 363. c) 80% din produsul intern brut. d) PIB.361. Pe piaţa muncii. cererea de forţă de muncă scade mai mult decât creşte oferta de forţă de muncă. b) scadă. d) 64% din produsul intern brut. d) scade şi respectiv. c) creşte şi respectiv. În acest domeniu. iar consumul guvernamental 13% atunci consumul populaţiei este de: a) 26% din produsul intern brut. Dacă investiţiile brute reprezintă 15% din produsul intern brut. e) VN. b) PIN. consumul personal de bunuri şi servicii plus consumul de stat de bunuri şi servicii plus investiţiile brute reprezintă: a) PGB. c) rămână constant. La un moment dat. Salariul şi numărul de lucrători angajaţi la nivelul de echilibru: a) cresc. pe piaţa muncii există exces de ofertă de forţă de muncă în domeniul informatic. 362. Într-o economie închisă. d) fie egal cu zero.

367. Activităţile care fac obiectul cererii şi ofertei de muncă sunt: a) realizate de toţi cei care lucrează. e) de discontinuitate. c) salariul în cea mai avantajoasă utilizare alternativă. 369. 368. b) salariul de echilibru este determinat de cerere. e) cheltuielile pentru pregătirea profesională a forţei de muncă. e) la vechiul nivel de echilibru al salariului există un exces de cerere. d) productivitatea marginală a muncii. e) caracterul extensiv al economiei. d) tehnologic.365. Costul de oportunitate pentru factorul muncă reprezintă: a) utilitatea acestui factor. Amplificarea excedentului ofertei de muncă faţă de cererea de muncă este influenţată de: a) creşterea productivităţii muncii. c) salariul de echilibru este determinat de ofertă. b) fricţional. b) salariul în utilizarea curentă. c) realizate de salariaţi. d) reducerea natalităţii. c) structural. e) realizate de studenţi şi elevi. d) salariul de echilibru este permanent stabil. b) creşterea numărului locurilor de muncă. d) realizate de nesalariaţi. O persoană care tocmai a absolvit facultatea şi nu şi-a găsit încă un loc de muncă face parte din următoarea categorie de şomaj: a) voluntar. Dacă cererea de muncă creşte. c) reducerea gradului de ocupare. salariul creşte deoarece: a) la vechiul nivel de echilibru al salariului există un exces de ofertă. 366. . b) casnice.

studenţii şi militarii în termen însumează 0. c) şomajul fricţional este nul.3 milioane. d) 1. e) 2. 373. atunci numărul şomerilor şi rata şomajului calculată în raport cu populaţia activă sunt: a) 2. Persoanele casnice. este de 0. c) 30%. e) şomajul tehnologic este nul. Populaţia în vârstă de muncă.5 milioane. e) 15%. Ştiind că populaţia activă cuprinde şomerii şi populaţia ocupată.04%. Raportul dintre numărul şomerilor şi populaţia ocupată este de 1 la 4. b) are loc accelerarea inflaţiei. b) 20%. d) 8%.5 milioane. 13. 371. 23%. indiferent dacă solicitanţii au sau nu un loc de muncă. elevii.5 milioane persoane. Şomajul se referă la: a) un dezechilibru economic. e) satisfacerea cererilor de angajare. b) 2. dar inaptă. d) şomajul structural este nul.370.73%. Dacă populaţia ocupată este de 10 milioane persoane. Populaţia în afara limitelor pentru vârsta de muncă este de 10 milioane persoane.2 milioane persoane. 20%. Populaţia totală este de 22. . b) un deficit de forţă de muncă.8 milioane persoane. 15%. rata şomajului calculată la populaţia activă este: a) 25%. 21.3 milioane. c) o stare pozitivă a economiei. Şomajul natural descrie acel nivel al şomajului la care: a) producţia economiei corespunde nivelului potenţial. cererea de muncă fiind mai mare decât oferta. 372. c) 1. d) neasigurarea locurilor de muncă pentru o parte din populaţia activă disponibilă.5 milioane.

Rata şomajului se calculează ca raport între: a) populaţia ocupată şi populaţia activă. d) există exces de cerere pe piaţa muncii. 377. d) numărul şomerilor şi populaţia totală. modificarea structurii economiei pe activităţi se reflectă în: a) şomajul ciclic. c) persoanele care nu muncesc. b) şomajul structural. e) persoanele care nu caută un loc de muncă. 376. Şomajul apare atunci când: a) cererea este mai mare decât oferta pe piaţa muncii. d) nu intră în populaţia activă disponibilă. b) beneficiază de burse. c) populaţia activă şi populaţia totală. e) numărul şomerilor şi populaţia activă. d) persoanele care sunt dispuse să muncească. c) cererea este egală cu oferta pe piaţa muncii. c) primesc bani de la familiile lor. . b) populaţia ocupată şi populaţia totală. 378. Din perspectiva pieţei muncii. d) creşterea ofertei de forţă de muncă. b) persoanele în vârstă de muncă. e) nu reprezintă resurse de muncă. e) creşterea resurselor de forţă de muncă. Elevii şi studenţii în vârstă de muncă şi apţi de muncă nu sunt luaţi în considerare în determinarea şomajului deoarece: a) nu au timp pentru a munci. b) cererea este mai mică decât oferta pe piaţa muncii. c) şomajul tehnologic. Biroul Internaţional al Muncii nu ia în considerare: a) persoanele apte de muncă. 375.374. Pentru definirea şomajului. e) piaţa muncii este în echilibru.

Dacă piaţa muncii este în echilibru. b) reducerea şomajului. d) reducerea excesului de ofertă pe piaţa muncii. Insuficienţa cererii de bunuri şi servicii determină: a) creşterea şomajului. progresul tehnologic se reflectă în: a) şomajul ciclic. c) diminuarea şomajului. d) populaţia ocupată este egală cu populaţia activă. b) nu există şomaj involuntar. .379. e) diminuarea dezechilibrelor pe piaţa muncii. d) creşterea ofertei de forţă de muncă. b) şomajul structural. c) creşterea excesului de cerere pe piaţa muncii. 381. d) reducerea cererii de forţă de muncă. c) nu există şomaj voluntar. d) creşterea populaţiei ocupate în raport cu populaţia activă. e) creşterea resurselor de forţă de muncă. b) şomaj voluntar. e) reducerea ofertei de forţă de muncă. Din perspectiva pieţei muncii. e) populaţia ocupată este mai mare decât populaţia activă. 380. c) creşterea ofertei de forţă de muncă. c) şomajul tehnologic. Negocierile colective care impun un nivel ridicat al salariului determină: a) creşterea cererii de forţă de muncă. 382. atunci: a) nu există şomaj. 383. e) reducerea ofertei excedentare de forţă de muncă. Percepţia că salariile sunt prea mici determină: a) şomaj involuntar. b) reducerea cererii de forţă de muncă.

c) V.384. b) D. e) insuficienţa echipamentului de producţie. e) creşterea investiţiilor. Noţiunea de „şomaj involuntar” a fost introdusă în ştiinţa economică de: a) A. d) curba Phillips. 387. Pareto. M. c) creşterea masei monetare. c) insuficienţa cererii de bunuri. d) J. b) reducerea costului de oportunitate pentru cererea de monedă. d) creşterea produsului intern brut. Ricardo. Cauza principală a şomajului în condiţiile echilibrului keynesian de subocupare este: a) slaba calificare a lucrătorilor. b) curba Laffer. Relaţia inversă între variaţia salariului nominal şi rata şomajului se reprezintă prin: a) curba Lorentz. Smith. Keynes. e) curba posibilităţilor de producţie. b) investiţiile cresc. c) statul acordă facilităţi pentru crearea de noi întreprinderi. 388. . 385. b) randamentul scăzut al capitalului. e) exportul creşte. 386. Şomajul creşte dacă: a) se adoptă forme noi de angajare în timp parţial sau cu orar atipic. Creşterea ratei dobânzii determină: a) creşterea costului de oportunitate pentru cererea de monedă. d) mobilitatea redusă a forţei de muncă. c) curba Friedman. e) P. Samuelson. d) economia este în recesiune.

m. b) 10 miliarde u. este: a) 20 miliarde u. Nu este instrument al politicii monetare: a) cota rezervelor obligatorii ale băncilor comerciale.01.. Dacă oferta de monedă este de 325 u.. e) 30%. b) 0.m..389. 391. unde r este rata dobânzii. c) 1. b) cumpărările de titluri guvernamentale de către banca centrală. atunci rata dobânzii este: a) 10%. d) 10. c) vânzările de titluri guvernamentale de către banca centrală. multiplicatorul banilor este: a) 0. . e) 2 miliarde u.m.. d) 5 miliarde u. Cota rezervelor obligatorii ale băncilor este de 20%. 5 ⋅ Y . d) consumul guvernamental de bunuri şi servicii. b) 15%. iar venitul agregat este de 500 u. Suma maximă de monedă scripturală creată de sistemul bancar ca urmare a unui depozit iniţial de 2 miliarde u.m.m. d) 25%.. 392.. Într-un sistem bancar în care cota rezervelor obligatorii este de 10%.m.m. unde Y este venitul agregat. Cererea de monedă pentru motivul tranzacţional este L1 = 50 + 0. Cererea de monedă pentru motivul speculativ este L2 = 50 −125 ⋅r . e) rata dobânzii la depozitele băncilor comerciale la banca centrală. c) 20%.m. c) 8 miliarde u. e) 100. 390.

cererea de bani: a) creşte din motivele tranzacţional şi precauţional. d) scade din motivul tranzacţional. b) acordând credite. Băncile comerciale au capacitatea de a crea monedă: a) tipărind numerar. e) scade din motivul precauţional. c) schimbând numerarul din casierie în rezerve la banca centrală. b) scade din motivul speculativ. Care din măsurile următoare este specifică unei politici monetare expansioniste? a) creşterea ratei dobânzii la refinanţarea băncilor comerciale de către banca centrală. b) creşterea cotei rezervei obligatorii ale băncilor comerciale. 395. Dacă banca centrală reduce cota rezervelor obligatorii. 394. Principala funcţie pasivă a băncilor comerciale este: a) primirea spre păstrare a economiilor populaţiei şi ale agenţilor economici ne-financiari. 397. c) creşte din motivul speculativ. atunci: a) publicul nebancar cumpără mai multe titluri de stat. d) cumpărarea de titluri guvernamentale de către banca centrală. d) formarea capitalului este descurajată. 396. e) preţurile se reduc. c) coordonarea încasărilor şi a plăţilor. c) creşterea cheltuielilor guvernamentale. e) reducerea impozitării. e) vânzarea de titluri de stat către populaţie. b) crearea de putere suplimentară de cumpărare. . b) băncile acordă mai puţine credite. în funcţie de bonitatea financiară. e) acceptând depozite. d) cumpărând titluri guvernamentale. Atunci când veniturile consumatorilor cresc în faza de expansiune. d) acordarea de împrumuturi agenţilor economici.393. c) băncile creează mai mulţi bani.

iar cererea de bani s-ar reduce.. 401. d) 400. 399.. e) 500. d) invers legată de produsul intern brut şi rata dobânzii. c) invers legată de produsul intern brut şi direct de rata dobânzii. Cererea de bani este: a) direct legată de produsul intern brut şi rata dobânzii. Dacă persoana respectivă foloseşte aceşti bani pentru a-şi deschide un cont şi dacă banca trebuie să păstreze sub formă de rezerve o cotă de 20% din depozite.m.000 u. b) creşterea ratei dobânzii şi reducerea cursului obligaţiunii.m. b) cantitatea cerută de bani ar fi mai mică decât cantitatea oferită.000 u. Efectele unui exces al cererii de monedă faţă de ofertă sunt: a) creşterea ratei dobânzii şi creşterea cursului obligaţiunilor. d) reducerea ratei dobânzii şi reducerea cursului obligaţiunilor. e) menţinerea constantă a ratei dobânzii şi a cursului obligaţiunilor. e) în scădere în faza de expansiune a ciclului economic.. e) moneda naţională s-ar aprecia.m.000 u. 400.000 u. b) direct legată de produsul intern brut şi invers de rata dobânzii.000 u. b) 120. suma maximă cu care creşte masa monetară este: a) 100. c) reducerea ratei dobânzii şi creşterea cursului obligaţiunilor. Să presupunem că o persoană a găsit o cutie îngropată ce conţinea 100. Dacă Banca Naţională ar impune un plafon al ratei dobânzii.m. c) 180.m. d) oferta de bani ar creşte. c) piaţa monetară ar fi în echilibru. . atunci: a) cantitatea cerută de bani ar fi mai mare decât cantitatea oferită.000 u.398..m.

e) impozitele indirecte. Multiplicatorul creditului este influenţat direct de: a) nivelul depozitelor. b) rata dobânzii la refinanţarea băncilor comerciale de către banca centrală. Generarea monedei de cont de către băncile comerciale: a) este limitată direct prin legea bancară. e) cardurile de debit. e) durata de rotaţie a capitalului. b) depunerile la termen. . Agregatul monetar M1 nu include: a) numerarul. b) creşterea cotei rezervelor obligatorii. c) scăderea ratei dobânzii. d) conturile curente. d) cota rezervelor obligatorii. d) asigură finanţarea întreprinderilor cu pierderi. b) este controlată indirect de banca centrală. 405. c) cota rezervelor minime obligatorii. 403. 406. c) producţia de bunuri şi servicii.402. d) vânzarea de titluri de stat de către banca centrală. c) conturile bancare operabile prin cecuri. Nu reprezintă instrument de politică monetară: a) rata dobânzii la depozitele băncilor comerciale la banca centrală. c) asigură independenţa economiei faţă de politica monetară a băncii centrale. Printre măsurile de restrângere a masei monetare nu se numără: a) creşterea ratei dobânzii. 404. e) este rezultatul unei decizii administrative. d) operaţiunile băncii centrale pe „piaţa deschisă”. e) vânzarea de valută de către banca centrală. b) viteza de rotaţie a capitalului.

c) vânzare de titluri guvernamentale către băncile comerciale. Cererea de bani pentru motivul tranzacţional depinde de: a) producţia de bunuri şi servicii. c) volumul fizic al tranzacţiilor. d) funcţia de mijloc de rezervă. Creşterea cheltuielilor guvernamentale are un efect inflaţionist mai mare dacă este finanţată prin: a) vânzare de titluri guvernamentale către populaţie. 409. d) cursul de schimb. b) viteza de rotaţie a capitalului. b) vânzare de titluri guvernamentale către societăţile comerciale private din sectorul nebancar. 410. e) valoarea tranzacţiilor. d) vânzare de titluri guvernamentale către banca centrală. 408. e) funcţia de intermediere a tranzacţiilor. Ecuaţia cantitativă a schimbului arată că masa monetară nu se află în relaţie de acelaşi sens cu: a) viteza de rotaţie a banilor. c) rata dobânzii. c) funcţia de mijloc de plată. d) nivelul preţurilor. . Care din funcţiile banilor face posibilă utilizarea banilor ca instrument de economisire? a) funcţia de mijloc de măsurare şi evaluare. e) salariile nominale. b) funcţia de mijloc de schimb. b) depozitele bancare. e) creşterea impozitării.407.

c) moneda scripturală. Nu este funcţie a banilor: a) mijloc de schimb. e) alte instrumente care sunt acceptate ca mijloace de schimb şi plată. iar ratele dobânzii se reduc. d) mijloc de asigurare a unei puteri constante de cumpărare. 412. formă universală a avuţiei. b) bancnotele. iar ratele dobânzii cresc. b) mijloc de măsură pentru celelalte bunuri. 414. iar cursul de schimb se apreciază. Dacă banca centrală cumpără titluri de stat. d) acţiunile şi obligaţiunile care se tranzacţionează ocazional pe piaţa extra-bursieră. 415. Creează masă monetară: a) doar banca centrală. 413. Numerarul se transformă în bani scripturali prin: a) depunerea numerarului într-un cont bancar. b) doar băncile comerciale. e) mijloc de rezervă şi economisire.411. e) banca centrală şi guvernul. e) oferta de bani se reduce. d) schimbarea valutei în lei. Nu intră în sfera noţiunii generice de bani: a) monezile metalice. c) banca centrală şi băncile comerciale. b) ridicarea numerarului dintr-un cont bancar. e) schimbarea leilor în valută. c) au loc ieşiri de capital în străinătate. . b) au loc intrări de capital din străinătate. c) mijloc de plată. c) acordarea de către o bancă a unui credit în numerar. atunci: a) investiţiile sunt descurajate. d) oferta de bani creşte. iar cursul de schimb se apreciază. d) guvernul.

416. Majoritatea masei monetare este formată din: a) monezi metalice; b) bancnote; c) bani scripturali; d) numerar; e) alte instrumente recunoscute ca monedă. 417. Viteza de rotaţie a banilor se accelerează dacă: a) cantitatea bunurilor supuse tranzacţiilor se reduce, ceilalţi factori rămânând constanţi; b) preţurile cresc, ceilalţi factori rămânând constanţi; c) masa monetară creşte, ceilalţi factori rămânând constanţi; d) preţurile cresc în aceeaşi măsură ca şi masa monetară, în condiţiile în care cantitatea bunurilor supuse tranzacţiilor rămâne constantă; e) preţurile cresc în măsura în care se reduce cantitatea bunurilor supuse tranzacţiilor, în condiţiile în care masa monetară rămâne constantă. 418. Puterea de cumpărare a unităţii monetare se reduce dacă: a) preţurile se reduc; b) preţurile cresc; c) masa monetară se reduce; d) masa monetară creşte; e) salariul nominal se reduce. 419. Puterea de cumpărare a unităţii monetare nu depinde de: a) salariul real; b) starea generală a economiei; c) eficienţa economică; d) încrederea în moneda naţională; e) nivelul general al preţurilor.

420. Dezechilibrul inflaţionist se caracterizează prin evoluţia divergentă a masei monetare şi a: a) preţurilor; b) vitezei de rotaţie a banilor; c) cantităţii bunurilor supuse tranzacţiilor; d) salariului nominal; e) dobânzilor. 421. Cererea de monedă provine de la: a) banca centrală; b) agenţii economici cu nevoi de finanţare; c) agenţii economici care cheltuiesc mai puţin decât lichidităţile proprii; d) bănci şi alte instituţii financiare cu disponibilităţi temporare; e) excedentul trezoreriei. 422. Oferta de monedă provine de la: a) agenţii economici care cheltuiesc mai mult decât lichidităţile proprii; b) agenţi economici cu nevoi de finanţare; c) banca centrală (de emisiune) şi agenţii economici cu disponibilităţi temporare; d) trezorerie, dacă aceasta înregistrează un deficit; e) populaţia care cheltuieşte mai mult decât lichidităţile proprii. 423. Rata dobânzii se reduce dacă: a) nevoile de finanţare din economie cresc; b) oferta de monedă se reduce, iar cererea de monedă creşte; c) oferta de monedă creşte, iar cererea de monedă se reduce; d) deficitul trezoreriei creşte; e) banca centrală emite mai puţină monedă. 424. Rata dobânzii creşte dacă: a) disponibilităţile temporare din economie cresc; b) oferta de monedă se reduce, iar cererea de monedă creşte; c) oferta de monedă creşte, iar cererea de monedă se reduce; d) excedentul trezoreriei creşte; e) banca centrală emite mai multă monedă.

425. Economisirea este descurajată atunci când: a) rata dobânzii se reduce; b) rata dobânzii rămâne constantă; c) rata dobânzii creşte; d) rata dobânzii este mai mare decât rata inflaţiei; e) rata dobânzii este mai mare decât deprecierea monedei naţionale. 426. Bonitatea financiară a unui agent economic este redusă dacă: a) rata profitului este mai mare decât rata dobânzii; b) riscul proiectului pentru care se solicită finanţare este scăzut; c) agentul economic respectiv are datorii restante; d) cererea pentru producţia agentului economic respectiv este în creştere; e) profitul pe seama proiectului pentru care se solicită finanţare acoperă restituirea creditului şi plata dobânzii. 427. Mărimea garanţiilor solicitate de bănci este invers proporţională cu: a) riscul creditului; b) mărimea creditului; c) durata angajamentelor asumate de debitori; d) bonitatea debitorului; e) înclinaţia spre prudenţă a băncii. 428. În cadrul pieţei monetare au loc tranzacţii privind: a) emiterea de titluri de proprietate; b) cumpărarea şi vânzarea de acţiuni; c) cumpărarea şi vânzarea de obligaţiuni; d) finanţarea şi refinanţarea; e) cumpărarea şi vânzarea bunurilor în rate. 429. Sursa creditelor este: a) amortizarea capitalului tehnic fix; b) profiturile firmelor; c) depunerile bancare ale agenţilor economici; d) veniturile bugetare; e) cheltuielile bugetare.

008. c) 909. .000 lei.999.000. e) are surplus de fonduri dacă bugetul este deficitar. Dacă rata anuală a dobânzii este 10%.100. e) rata de piaţă a dobânzii. e) 1. b) atrage depozite de la populaţie şi acordă credite agenţilor economici. e) 100.910. 431. d) preţurile obligaţiunilor. c) 1. Dacă rata dobânzii este 10%. Dobânzile active nu depind de: a) resursele băneşti atrase.9 lei.000 lei. b) 0. b) 999.101. atunci valoarea prezentă a sumei de 1 milion lei disponibilă peste un an este: a) 1.090.430. 433.9 lei.000 lei. Trezoreria: a) este o bancă comercială.826. d) 1. 432. atunci valoarea prezentă a unei unităţi monetare ce se obţine peste doi ani este: a) 0.211. c) este bancă a statului care centralizează şi gestionează fondurile publice. b) resursele băneşti plasate. c) durata plasamentelor. d) realizează schimb valutar pentru persoanele fizice. d) 10. rezidenţi şi nerezidenţi.

m..000 u.000 u. .434. respectiv cu 4..000 u.000 u.000 u. respectiv cu 8.000 u.000 acţiuni B la un curs de 120 u.000 u. b) creşte cu 25%.m.000 acţiuni A la un curs de 100 u. e) câştigă 100. respectiv cu 1. iar masa monetară. c) câştigă 300.. 436. pe acţiune. e) creşte cu 20%.. e) creşte cu 400.. Venitul anual adus de o obligaţiune este de 1.000 u..m. 437. Care este modificarea procentuală şi absolută a cursului obligaţiunii. Agentul economic: a) câştigă 200. Viteza de circulaţie a monedei este constantă.75%. atunci cursul obligaţiunii: a) creşte cu 500.79%.m..75%. d) 25. c) scade cu 20%.. b) scade cu 500. d) scade cu 100. La scadenţă.75%.m.m. atunci rata inflaţiei este: a) 15%.000 u. c) 20.000 u. La o rată a dobânzii de 20%. Dacă produsul intern brut creşte cu 5%.000 u.000 u. 435.m.m.75%. respectiv cu 4. d) pierde 200.m. atât cursul acţiunii A cât şi cursul acţiunii B sunt de 110 u. b) 15.m. respectiv cu 1.000 u..m. e) 26.. dacă rata dobânzii se reduce de la 25% la 20%? a) creşte cu 20%. b) pierde 100.000 u. pe acţiune. c) creşte cu 100.000 u.m. pe acţiune şi un ordin de vânzare la acelaşi termen pentru 20.m. d) creşte cu 25%. Dacă rata dobânzii creşte cu 5 puncte procentuale..000 u. Un agent economic dă ordin de cumpărare la termen pentru 10.m.m.m.m. cu 20.000 u.m. venitul anual adus de o obligaţiune este de 100..m.m.

e) relaţia negativă dintre şomaj şi dinamica preţurilor. b) amplificarea incertitudinii şi riscului în economie. c) relaţia negativă dintre şomaj şi produsul intern brut. d) creşte cu 20%. mediu. e) scade cu 20%. Diferenţa dintre indicii Laspeyres şi Paasche este dată de: a) referinţa temporală a preţurilor. 442. b) scade cu 25%. c) nivelul de dezvoltare al economiei. 439. b) referinţa temporală a cantităţilor.438. e) orizontul temporal (scurt. c) încurajarea investiţiilor productive. Legea lui Okun exprimă: a) relaţia pozitivă dintre şomaj şi produsul intern brut. 441. c) rămâne constantă. b) creşterea costurilor de producţie. Care din următorii factori contribuie la apariţia inflaţiei prin ofertă? a) creşterea valorii bunurilor exportate. d) accentuarea fluctuaţiilor cursurilor valutare. atunci puterea de cumpărare a unui leu: a) creşte cu 25%. e) redistribuirea arbitrară a veniturilor. d) relaţia negativă dintre inflaţie şi produsul intern brut. c) reducerea preţului resurselor. b) relaţia pozitivă dintre inflaţie şi produsul intern brut. lung). Care din următoarele elemente nu reprezintă un cost asociat procesului inflaţionist? a) vicierea corelaţiilor între preţurile relative. d) creşterea cererii agregate. e) creşterea achiziţiilor guvernamentale. . 440. Dacă rata inflaţiei este 25%. d) modalitatea de eşantionare.

d) producătorii acţionează într-un mediu de afaceri stabil. fără a influenţa producţia. d) rata şomajului cu iluzia monetară. Monetariştii susţin că: a) sporirea masei monetare are un impact puternic. Care sunt. 445. d) conduce la creşterea nivelului preţurilor. e) rata şomajului cu modificarea salariilor. pe termen lung. e) lasă nemodificat nivelul preţurilor şi producţia. cât şi a preţurilor. fără a influenţa nivelul preţurilor. asupra produsului intern brut. c) populaţia economiseşte mai mult. produsul intern brut. c) rata şomajului cu producţia. . b) sporirea ratei dobânzii nu influenţează investiţiile. b) determină atât creşterea producţiei. b) consumatorii apelează într-o mai mică măsură la credite. atunci: a) consumatorii preferă să amâne deciziile de consum. c) sporirea masei monetare determină creşterea produsului intern brut pe termen lung doar dacă este însoţită de creşterea fiscalităţii. d) sporirea masei monetare determină creşterea produsului intern brut pe termen lung doar dacă este însoţită de reducerea fiscalităţii. Legea lui Okun corelează: a) modificarea preţurilor cu modificarea salariilor. 444. e) sporirea masei monetare nu influenţează. b) modificarea efectivă a preţurilor cu modificarea lor anticipată. e) viteza de circulaţie a banilor creşte. în general. c) determină creşterea producţiei. 446. efectele pe termen scurt ale unei creşteri neanticipate a masei monetare? a) îi determină pe producători să aprecieze că a avut loc o modificare nefavorabilă a preţurilor relative. pe termen lung. Dacă se anticipează creşterea într-un ritm mai rapid a preţurilor.443.

iar debitorii pierd. de două ori. b) 200%. c) anticipaţiile depind de evoluţiile din trecut. d) creşterea nivelului general al preţurilor şi reducerea producţiei. Efectele unei creşteri anticipate a masei monetare sunt: a) creşterea nivelului general al preţurilor şi a producţiei. c) 300%. e) 600%. c) numai creşterea producţiei. c) atât debitorii. 450. . cât şi creditorii pierd. Ipoteza anticipărilor raţionale presupune că: a) şomajul involuntar este imposibil. d) atât debitorii. preţurile au crescut de 3 ori. b) creditorii câştigă. e) puterea de cumpărare a banilor creşte. În condiţiile inflaţiei neanticipate: a) creditorii pierd. 451. 449. b) numai creşterea nivelului general al preţurilor. c) mai mică decât rata nominală a dobânzii. cât şi creditorii câştigă.447. Într-o perioadă de deflaţie. b) politica monetară neanticipată nu poate afecta producţia. iar debitorii câştigă. d) egală cu rata nominală a dobânzii. e) un indicator imposibil de calculat. rata reală a dobânzii este: a) mai mare decât rata nominală a dobânzii. d) erorile de anticipare sunt nesistematice. Dacă în perioada T0-T1. b) negativă. e) reducerea producţiei nivelului general al preţurilor şi a producţiei. iar în perioada T1-T2. e) anticipările sunt realiste. 448. d) 500%. atunci rata inflaţiei în T2 faţă de T0 este de: a) 100%.

d) creşterea ratei inflaţiei. b) dezinflaţie. d) nivelul redus al inflaţiei. c) menţinerea relativ constantă a ratei anticipate a inflaţiei şi a ratei naturale a şomajului. 454. c) devalorizare. d) depreciere. ca relaţie inversă între şomaj şi inflaţie. Care din următoarele procese conduc la deplasarea la dreapta a curbei Phillips? a) creşterea ratei naturale a şomajului. c) relaţia inversă dintre inflaţia anticipată şi şomajul ciclic. b) relaţia inversă dintre inflaţia neanticipată şi şomajul ciclic. c) reducerea ratei anticipate a inflaţiei. ceteris paribus. Care este motivul pentru care curba Phillips.452. ceteris paribus. . Procesul de încetinire a creşterii nivelului general al preţurilor se numeşte: a) deflaţie. e) nivelul redus al şomajului. Curba Phillips ilustrează: a) relaţia directă dintre rata şomajului şi rata inflaţiei. b) creşterea ratei şomajului. s-a dovedit corectă în perioada anilor 1960? a) variaţia semnificativă a ratei anticipate a inflaţiei. 453. 455. b) variaţia semnificativă a ratei naturale a şomajului. d) relaţia directă dintre inflaţia anticipată şi şomajul natural. e) apreciere. e) relaţia inversă dintre inflaţia anticipată şi şomajul natural. e) creşterea ratei inflaţiei şi reducerea ratei şomajului.

c) scăderea masei monetare este mai rapidă faţă de scăderea ofertei de bunuri economice. e) indicele preţurilor mărfurilor nealimentare de consum. iar oferta de bunuri economice este constantă.456. b) de proporţionalitate inversă. d) masa monetară este constantă. . e) corespondenţa dintre cantitatea de bani în circulaţie şi cantitatea de bunuri şi servicii supuse vânzării. iar oferta de bunuri economice creşte. 457. c) creşterea mai lentă a salariului nominal faţă de salariul real. e) masa monetară se reduce. iar oferta de bunuri economice creşte. Cea mai relevantă măsură a inflaţiei are în vedere: a) deflatorul produsului intern brut. 458. d) indicele preţurilor mărfurilor alimentare de consum. d) creşterea generalizată a preţurilor. e) de egalitate. d) exponenţială. b) creşterea mai lentă a masei monetare faţă de puterea de cumpărare a acesteia. b) creşterea masei monetare este mai rapidă decât creşterea ofertei de bunuri economice. Între indicele general al preţurilor şi indicele puterii de cumpărare a banilor există o relaţie: a) de proporţionalitate directă. b) deflatorul consumului individual. c) liniară. Inflaţia se manifestă atunci când: a) masa monetară scade. c) indicele preţurilor de consum. Inflaţia poate fi sesizată prin: a) creşterea puterii de cumpărare a banilor. 459.

b) salariul real rămâne constant. b) acoperirea deficitelor bugetare prin emisiune monetară. Nu este cauză a inflaţiei: a) creşterea excesivă a creditului. b) numai în economiile în tranziţie. 463. e) salariul real se reduce mai puţin decât scăderea productivităţii muncii. cât şi productivitatea muncii rămân constante. e) în economiile în care indicele general al preţurilor este subunitar. . 462. d) scăderea producţiei de bunuri şi servicii. d) în proporţii diferite în economiile tuturor ţărilor. iar productivitatea muncii se reduce.460. c) creşterea mai lentă a salariului real decât a productivităţii muncii. Inflaţia se manifestă: a) numai în economiile dezvoltate. e) creşterea mai lentă a producţiei de bunuri şi servicii faţă de masa monetară. Spirala inflaţionistă se referă la următoarea secvenţă cauzală: a) creşterea preţurilor – reducerea puterii de cumpărare a banilor – reducerea cheltuielilor de consum. Costul unitar cu forţa de muncă se reduce dacă: a) salariul real creşte mai rapid decât productivitatea muncii. d) creşterea salariilor – creşterea preţurilor – revendicări salariale – nouă creştere a preţurilor. b) creşterea mai lentă a salariilor faţă de creşterea preţurilor – reducerea salariului real – reducerea cheltuielilor de consum. e) creşterea salariilor – creşterea costurilor cu forţa de muncă – concedieri – creşterea şomajului. 461. d) atât salariul real. c) creşterea mai lentă a masei monetare faţă de creşterea preţurilor – reducerea puterii de cumpărare a masei monetare – descurajarea cererii de bunuri şi servicii. c) în economiile în care masa monetară corespunde cu volumul bunurilor şi serviciilor. c) dinamica salariului real este devansată de dinamica productivităţii muncii.

e) produsul intern brut este constant. e) firmele consumatoare ale bunurilor de import sunt mai dispuse să suporte creşterile preţurilor externe pe seama profiturilor. e) agenţilor economici care au venituri fixe. 466. 467. d) elasticitatea ofertei de bunuri şi servicii în raport cu preţurile şi cu veniturile este mai redusă. b) debitorilor. c) progresul tehnico-ştiinţific este mai rapid. c) agenţilor economici cu venituri indexate la inflaţie. d) ponderea bunurilor importate şi elasticitatea cererii în raport cu preţurile bunurilor importate sunt mai mari. iar masa monetară creşte. iar masa monetară creşte. 465. d) agenţilor economici care iau măsuri pentru a contracara instabilitatea preţurilor. b) ponderea bunurilor importate şi elasticitatea cererii în raport cu preţurile bunurilor importate sunt mai reduse. Dezechilibrul inflaţionist este cu atât mai semnificativ cu cât: a) oferta de bunuri şi servicii este mai elastică în raport cu preţurile şi cu veniturile.464. iar elasticitatea cererii în raport cu preţurile bunurilor importate este mai ridicată. . e) reacţia de adaptare a ofertei la cerere este mai rapidă. Inflaţia de import este cu atât mai mare cu cât: a) ponderea bunurilor importate este mai redusă. b) eficienţa factorilor de producţie este mai ridicată. c) produsul intern brut creşte mai lent decât masa monetară. c) ponderea bunurilor importate este mai mare. O economie este sănătoasă atunci când: a) produsul intern brut se reduce. iar elasticitatea cererii în raport cu preţurile bunurilor importate este mai redusă. d) produsul intern brut creşte în pas cu masa monetară. Inflaţia are efecte negative asupra: a) agenţilor economici care-şi convertesc disponibilităţile băneşti în valute stabile. b) produsul intern brut se reduce în pas cu masa monetară.

d) scade cu 5000 miliarde lei.m. d) creşterea datoriei publice interne şi externe.. c) reduce rata şomajului. b) se reduce cu 2.468. e) elimină investitorii privaţi de pe piaţa fondurilor. e) creşterea datoriei publice interne. c) creşte cu 40 miliarde u.. b) reduce deficitul bugetar. d) creşterea ratelor dobânzii şi a investiţiilor private. Deficitul bugetar este de 10 miliarde u. Dacă rata rezervelor băncilor comerciale este 20%. ..5 miliarde u. 472. c) reducerea ratelor dobânzii şi a investiţiilor private. b) creşte cu 25000 miliarde lei. e) nu se modifică. 469. Creşterea deficitului bugetar determină: a) reducerea datoriei publice.m. c) rambursarea împrumuturilor publice interne. c) rămâne constantă. excedentul bugetar poate fi folosit pentru: a) rambursarea împrumuturilor publice externe. e) scade cu 25000 miliarde lei.m.m.m. b) rambursarea împrumuturilor publice externe şi interne. O politică fiscală restrictivă: a) determină accelerarea inflaţiei. e) creşterea ratelor dobânzii şi reducerea investiţiilor private. d) determină creşterea ratei dobânzii.5 miliarde u. iar multiplicatorul banilor este 4. atunci masa monetară: a) creşte cu 5000 miliarde lei. Într-o economie închisă. 470. b) reducerea ratelor dobânzii şi creşterea investiţiilor private. 471. d) se reduce cu 40 miliarde u. masa monetară: a) creşte cu 2. Deficitul bugetar de 5000 miliarde lei este finanţat integral prin expansiune monetară. În condiţiile în care deficitul bugetar se finanţează integral prin emisiune monetară..

ieşiri de capital în deprecierea cursului de schimb. Pentru a maximiza veniturile bugetare. Investiţiile publice cresc cu 20 miliarde u. Produsul intern brut creşte cu: a) 100 miliarde u.. străinătate şi străinătate şi străinătate şi străinătate şi . Care din măsurile de politică bugetară sunt aplicate în faza de recesiune economică? a) sporirea cheltuielilor bugetare.m.. c) 60 miliarde u. d) cu cerere perfect elastică în raport cu preţul. d) extinderea aparatului administraţiei publice. Multiplicatorul bugetar este 3. ieşiri de capital în aprecierea cursului de schimb. d) creşterea ratelor dobânzii. 475. b) reducerea ratelor dobânzii.67 miliarde u. c) cu cerere inelastică în raport cu preţul. accizele se impun asupra bunurilor: a) de folosinţă îndelungată. c) creşterea ratelor dobânzii. b) majorarea impozitelor.m..m. intrări de capital din aprecierea cursului de schimb.. 476. c) “îngheţarea” programelor de protecţie socială. e) majorarea ratei dobânzii. 474.m. b) cu cerere elastică în raport cu preţul. intrări de capital din deprecierea cursului de schimb. e) creşterea investiţiilor private.m. Creşterea deficitului bugetar determină: a) reducerea ratelor dobânzii.m. e) 33 miliarde u. e) dăunătoare sănătăţii. b) 40 miliarde u. d) 6.473.

e) cheltuielile cu dobânzile la datoria publică internă cresc. e) impozitul pe venitul global. 479. e) trebuie reduse impozitele pentru echilibrarea bugetului. 478. e) încasări din rambursarea împrumuturilor acordate. 481. b) ratele dobânzii se reduc. Dacă veniturile bugetare sunt mai mici decât cheltuielile bugetare. d) impozitul pe veniturile liber profesioniştilor. c) datoria publică se măreşte. b) impozitul pe salarii. Dacă Ministerul de Finanţe utilizează veniturile din privatizare pentru a răscumpăra datorie publică internă. atunci: a) ratele dobânzii cresc.477. e) taxa pentru modernizarea drumurilor. c) dividendele pentru participaţiile statului în economie. atunci. d) venituri din valorificarea unor bunuri ale statului. Veniturile din capital ale bugetului de stat includ: a) veniturile bugetare din profitul Băncii Naţionale a României. Nu este impozit direct: a) impozitul pe profit. b) impozitul pe venitul global. d) produsul intern brut se reduce. d) statul acordă împrumuturi interne şi externe. b) veniturile bugetare din profiturile regiilor autonome. a) bugetul este excedentar. Nu reprezintă impozit indirect: a) taxa pe valoarea adăugată. c) accizele. 480. c) taxa pe valoarea adăugată. b) datoria publică se reduce. d) taxele vamale. . c) investiţiile sunt descurajate.

c) reducerea deficitului bugetar. d) creşterii impozitelor. c) reducerea datoriei publice. Cea mai inflaţionistă cale de finanţare a deficitului bugetar îmbracă forma: a) împrumuturilor interne. e) stimularea agenţilor economici. . d) contribuie la reducerea datoriei publice. 486. e) trebuie mărite impozitele pentru echilibrarea bugetului. 484. Creşterea impozitelor are ca efect: a) reducerea evaziunii fiscale. e) reducerii cheltuielilor bugetare. Reducerea impozitelor are ca efect: a) descurajarea investiţiilor. b) creşterea şomajului. e) amână folosirea pentru mai târziu a unor resurse financiare. d) statul contractează împrumuturi interne şi externe. Dacă veniturile bugetare sunt mai mari decât cheltuielile bugetare. 483. c) stimulează economia pe termen lung. Deficitul bugetar: a) descurajează economia pe termen scurt.482. b) împrumuturilor externe. e) extinderea programelor sociale ale guvernului. b) datoria publică se reduce. b) stimulează economia pe termen scurt. 485. atunci: a) bugetul este deficitar. d) creşterea veniturilor disponibile ale agenţilor economici. c) datoria publică se măreşte. c) emisiunii de bani. d) creşterea veniturilor disponibile ale agenţilor economici. b) contracţia economiei subterane.

b) obţinerea unor produse şi tehnologii noi. e) să constituie un mijloc de informare a agenţilor economici şi de incitare a deciziilor acestora. c) specializarea economiilor naţionale se reduce. b) să corecteze mecanismele pieţei. d) accesul la ceea ce nu se produce pe plan intern. c) diversificarea producţiei interne. Piaţa mondială se dezvoltă ca urmare a faptului că: a) diferenţierea înzestrării ţărilor cu factori de producţie se reduce. e) reducerea rolului preţurilor în alocarea resurselor economice. c) să constituie un element complementar al pieţei. d) nici o ţară nu poate să-şi asigure toate bunurile de care are nevoie. atingerea obiectivelor stabilite prin programarea economică a statului presupune: a) instituirea obligativităţii obiectivelor respective pentru toţi agenţii economici. e) diviziunea internaţională a muncii elimină avantajele pe care le oferă piaţa mondială ţărilor participante. d) să impună direcţii obligatorii pentru agenţii economici. 488. 490. Între motivele participării la piaţa mondială nu se include: a) extinderea pieţelor de desfacere. Într-o economie de piaţă. d) amplificarea intervenţiei statului în economie. e) obţinerea de încasări valutare. c) reducerea rolului pieţei şi diminuarea autonomiei agenţilor economici. . b) toate ţările obţin performanţe economice din ce în ce mai bune.487. 489. Programarea economică a statului nu urmăreşte: a) să influenţeze funcţionarea pieţelor şi a economiei. b) utilizarea pârghiilor economice pentru stimularea agenţilor economici în vederea realizării obiectivelor respective.

b) colectarea veniturilor bugetare şi alocarea cheltuielilor bugetare. Piaţa mondială determină: a) reducerea concurenţei dintre agenţii economici din diferite ţări. c) investiţiile directe în şi din străinătate. e) restricţiile cantitative asupra importului. 492. În concepţia liberului schimb. d) subvenţiile la import. comerţul internaţional trebuie să se bazeze pe: a) taxe vamale. d) reducerea numărului de pieţe furnizoare şi de desfacere. b) restricţii cantitative asupra importului. . c) scutirile de impozite la import. Nu constituie un instrument al abordării protecţioniste în comerţul internaţional: a) Organizaţia Mondială a Comerţului. d) subvenţii la export. d) acordarea şi primirea de credite externe. inclusiv produse şi tehnologii de vârf. b) taxele vamale. e) diminuarea impactului evoluţiilor internaţionale asupra economiei naţionale. c) scutiri de impozite la import sau la export. c) reducerea capacităţii de absorbţie a unor produse. e) schimbul valutar al agenţilor economici din diferite ţări. b) creşterea eficienţei economiei naţionale în cadrul diviziunii internaţionale a muncii. e) concurenţă între participanţi. 493.491. Nu se includ în cadrul segmentelor specializate ale pieţei mondiale: a) exportul şi importul de bunuri şi servicii. 494.

b) datoria externă se reduce. e) deficitară. c) echilibrată. Dacă exportul este mai mic decât importul. Creşterea exportului: a) amplifică deficitul balanţei comerciale. c) măreşte activul balanţei de plăţi. b) datoria externă se reduce. 499. d) competitivitatea producţiei interne este ridicată. b) înmulţirea reglementărilor privind importul. d) competitivitatea producţiei interne este scăzută. e) se fac împrumuturi externe. c) rezervele valutare cresc. Dacă exportul este mai mare decât importul: a) balanţa comercială este deficitară. Din punct de vedere contabil. d) excedentară.495. d) reducerea gradului său de concentrare în ţările dezvoltate. 498. c) rezervele valutare se reduc. e) reduce încasările din balanţa de plăţi. 497. e) accentuarea concurenţei dintre participanţi. d) reduce pasivul balanţei de plăţi. b) pasivă. balanţa de plăţi externe este: a) activă. 496. Evoluţia comerţului internaţional nu este marcată de: a) creşterea sa mai rapidă comparativ cu produsul intern brut. atunci: a) balanţa comercială este deficitară. e) se pot acorda credite externe. . c) înmulţirea reglementărilor care stimulează exportul. b) reduce excedentul balanţei comerciale.

b) tranzacţii la vedere şi la termen cu titluri. e) cresc preţurile interne ale produselor exportate. . e) tranzacţii la vedere şi la termen cu obligaţiuni. 502. d) tranzacţii la vedere şi la termen cu valute. b) reduce excedentul balanţei comerciale. 504. d) scad costurile în producţia destinată exportului. Creşterea importului: a) reduce deficitul balanţei comerciale. Investiţiile străine: a) reduc deficitul balanţei comerciale. e) reduce plăţile din balanţa de plăţi. b) scade calitatea bunurilor şi serviciilor destinate exportului. b) măresc excedentul balanţei comerciale. c) măresc activul balanţei de plăţi. c) tranzacţii la vedere şi la termen cu acţiuni. 501. d) nu au nici un efect asupra balanţei de plăţi. c) măreşte activul balanţei de plăţi. Creditele acordate de către instituţiile financiare internaţionale: a) reduc deficitul balanţei comerciale. 503. Eficienţa exportului creşte atunci când: a) se reduce gradul de prelucrare a bunurilor şi gradul de complexitate a serviciilor destinate exportului. e) nu au nici un efect asupra balanţei de plăţi. d) reduce pasivul balanţei de plăţi. d) reduc pasivul balanţei de plăţi. e) măresc încasările din balanţa de plăţi. b) măresc excedentul balanţei comerciale. c) reduc activul balanţei de plăţi.500. c) dinamica salariului real devansează dinamica productivităţii muncii. Pe piaţa valutară se realizează: a) operaţiuni de finanţare şi refinanţare.

d) media cursurilor de schimb ale tranzacţiilor pe piaţa valutară. c) modificarea cursului de schimb dintre monedele a două ţări pentru a compensa diferenţa dintre ratele dobânzii din cele două ţări. 507. e) preţul monedei naţionale exprimat în altă monedă. b) raportul dintre monedele a două ţări stabilit pa baza puterii lor de cumpărare. Cursul de schimb anunţat zilnic de către Banca Naţională a României este: a) cursul de schimb la care se desfăşoară toate tranzacţiile pe piaţa valutară. e) cursul de schimb obligatoriu pentru toţi agenţii economici. b) cel mai ridicat curs al pieţei valutare.505. . c) cel mai redus curs al pieţei valutare. b) raportul dintre monedele a două ţări stabilit pe baza puterii lor de cumpărare. d) cursul de schimb stabilit pe baza cererii şi a ofertei pe piaţa valutară interbancară. Paritatea puterii de cumpărare se referă la: a) raportul dintre monedele a două ţări stabilit pe baza comparaţiei cu un etalon internaţional – EURO sau dolarul SUA. d) cursul de schimb stabilit pe baza cererii şi a ofertei pe piaţa valutară interbancară. e) preţul monedei naţionale exprimat în altă monedă. 506. Paritatea ratelor dobânzii se referă la: a) raportul dintre monedele a două ţări stabilit pe baza comparaţiei cu un etalon internaţional – EURO sau dolarul SUA. c) modificarea cursului de schimb dintre monedele a două ţări pentru a compensa diferenţa dintre ratele dobânzii din cele două ţări.

511. atunci: a) moneda naţională se întăreşte în raport cu valuta. e) mai mare sau mai mic decât cursul de schimb la vedere în funcţie de situaţia balanţei comerciale. atunci: a) moneda naţională slăbeşte în raport cu valuta. d) cursul de schimb exprimat în unităţi de monedă naţională pe unitatea de valută creşte. e) banca centrală trebuie să cumpere valută. Dacă cererea pe piaţa valutară este mai mică decât oferta. d) intrări de capitaluri în ţară. e) apropierea cursului de schimb la termen de cursul de schimb la vedere. 510. Dacă cererea pe piaţa valutară este mai mare decât oferta.508. creşterea ofertei de valută şi aprecierea monedei naţionale în raport cu valuta. c) ieşiri de capitaluri din ţară. d) cursul de schimb exprimat în unităţi de monedă naţională pe unitatea de valută se reduce. Creşterea ratei interne a dobânzii determină: a) ieşiri de capitaluri din ţară. Dacă rata internă a dobânzii este mai mare decât rata internaţională a dobânzii. c) moneda naţională se apreciază în raport cu valuta. . creşterea cererii de valută şi aprecierea monedei naţionale în raport cu valuta. creşterea cererii de valută şi deprecierea monedei naţionale în raport cu valuta. b) moneda naţională se depreciază în raport cu valuta. b) egal cu cursul de schimb la vedere. b) moneda naţională se depreciază în raport cu valuta. atunci cursul de schimb la termen al monedei naţionale în raport cu valuta (unităţi monetare interne pe unitatea de valută) este: a) mai mare decât cursul de schimb la vedere. 509. d) mai mare sau mai mic decât cursul de schimb la vedere în funcţie de condiţiile pieţei valutare. c) mai mic decât cursul de schimb la vedere. c) moneda naţională se apreciază în raport cu valuta. e) banca centrală trebuie să vândă valută. b) intrări de capitaluri în ţară. creşterea ofertei de valută şi deprecierea monedei naţionale în raport cu valuta.

d) se apreciază. Leul se apreciază în raport cu dolarul american atunci când: a) creşte rata dobânzii pe piaţa monetară. Care dintre următoarele afirmaţii privind piaţa valutară este falsă? a) pe piaţa valutară interbancară operează băncile comerciale în nume propriu sau în contul clienţilor. Dacă rata inflaţiei interne este mai mare decât rata inflaţiei internaţionale. 515. c) paritate a ratelor dobânzii. 513. e) cresc importurile şi scad exporturile. c) piaţa caselor de schimb valutar este rezervată schimbului valutar pentru persoanele fizice. b) se reduce. d) convertibilitate. e) scade sub nivelul de echilibru. după care creşte peste nivelul de echilibru. b) persoanele fizice pot efectua schimb valutar pe piaţa valutară interbancară. b) paritate a puterii de cumpărare. b) scade rata dobânzii pe piaţa monetară. d) piaţa valutară din România este o piaţă liberă. c) cresc salariile interne. . atunci cursul de schimb la paritatea puterii de cumpărare (unităţi monetare interne pe unitatea de valută): a) creşte. e) competitivitate. d) economia intră într-o fază de recesiune.512. c) nu se modifică. e) cursul de schimb se negociază liber pe tot timpul zilei. Posibilitatea de realiza schimb valutar pe piaţa valutară se numeşte: a) paritate monetară. 514.

e) intrări de capital din străinătate şi aprecierea leului. b) ieşiri de capital în străinătate şi deprecierea leului. c) reducerea deficitului contului curent al balanţei de plăţi externe. d) intrări de capital din străinătate şi deprecierea leului. Creşterea ratelor interne ale dobânzii determină: a) creşterea investiţiilor. e) o companie din UE care exportă în SUA. 519. d) un turist american care vizitează UE. e) reducerea surplusului balanţei de plăţi externe. Efectul unei intrări de capital străin într-o economie este: a) reducerea surplusului contului de capital al balanţei de plăţi externe. 520. c) reducerea cererii de valută. Cine câştigă dacă EURO devine mai puternic în raport cu dolarul SUA? a) o companie americană care importă din UE. d) creşterea ofertei de valută. b) aprecierea monedei naţionale. 517. servicii şi capital. b) companie americană care cumpără o clădire în UE. c) exporturi minus importuri de bunuri şi servicii plus veniturile nete ale factorilor şi transferurile nete. e) creşterea deficitului contului curent. c) un turist european care vizitează SUA. Efectul probabil al aprecierii cursului de schimb este: a) reducerea importului. c) ieşiri de capital în străinătate şi aprecierea leului. . b) creşterea exportului. servicii plus investiţiile străine directe.516. Contul curent al balanţei de plăţi a unei ţări este egal cu: a) exporturi minus importuri de bunuri. b) exporturi minus importuri de bunuri şi servicii. 518. d) exporturi minus importuri de bunuri. e) exporturi minus importuri de bunuri. d) reducerea ofertei de monedă.

d) scăderea concurenţei între firmele din ţările membre ale UE. c) încurajarea exporturilor unor terţe ţări către UE. iar Y. Dacă exportul net de bunuri şi servicii este 50. d) descurajarea exportului şi a importului. Importul de bunuri şi servicii depinde de produsul intern brut conform relaţiei Z = 100 + 0. produsul intern brut. atunci exportul de bunuri şi servicii este: a) 0. . c) 200. 523. 522. 524. e) amplificarea deficitului comercial. b) 50. d) exportul de bunuri şi servicii şi importul de capital. unde Z reprezintă importul de bunuri şi servicii. Efectul componentei de liberalizare a comerţului între ţările membre ale UE este: a) scăderea comerţului între ţările membre ale UE. e) 25. c) încurajarea exportului şi a importului. e) importul de bunuri şi servicii şi exportul de capital. iar produsul intern brut. b) descurajarea exportului şi încurajarea importului. Deprecierea cursului real de schimb are ca efect: a) încurajarea exportului şi descurajarea importului. d) 75. b) intrările de investiţii străine. 500. Cererea de valută este determinată de: a) creditele externe primite. b) crearea de comerţ. e) amplificarea continuă a decalajelor economice între ţările membre ale UE.1⋅ Y . c) transferurile nerambursabile din UE.521.

c) diferenţele în înzestrarea cu factori de producţie. d) reducerea concurenţei pe piaţa internă a automobilelor. e) toate cele de mai sus. e) rata reală a dobânzii scade. d) creşte exportul net. . b) investiţiile străine nete nu se modifică. 528. d) scade exportul net. e) capacitatea de a realiza economii de scară în toate industriile. atunci când preţul mondial este superior preţului intern al unei ţări: a) importurile cresc. Impunerea unui tarif sau a unei restricţii cantitative la importul de automobile nu va avea drept consecinţă: a) un volum redus al importurilor de automobile. b) avantajele competitive. d) diferenţele în înzestrarea cu resurse naturale. Ca urmare a liberalizării contului de capital. e) capacitatea redusă de a face faţă concurenţei străine. b) preţuri mai ridicate la automobile. c) importurile si exporturile cresc. 526. c) reducerea producţiei interne de automobile. 527. b) exporturile cresc. e) nici o varianta nu este corectă. Care dintre următorii factori nu determină angajarea unei economii în schimburile comerciale internaţionale? a) avantajele comparative. b) exporturile cresc. atunci când preţul mondial este inferior preţului intern al unei ţări: a) importurile cresc.525. 529. În cazul unui bun. c) importurile si exporturile cresc. d) cursul de schimb se apreciază. În cazul unui bun. dacă România ar fi afectată de o fugă a capitalurilor. atunci: a) investiţiile străine nete vor scădea. c) cursul de schimb se depreciază.

b) debirocratizarea statului. c) solicitarea către ţările membre de a constitui fonduri de stabilizare a cursului de schimb. d) interzicerea accesului străin la proprietate. c) privatizarea. 531. d) acordarea de credite pe termen lung către ţările slab dezvoltate. c) privatizarea utilităţilor publice.530. e) convertibilitatea monedei naţionale (sau opţiunea pentru o monedă convertibilă). e) acordarea pe termen scurt de asistenţă financiară în vederea ajustării structurale. «Triunghiul de aur» al adoptării principiilor Consensului de la Washington nu cuprinde: a) liberalizarea. e) restructurarea. Care dintre următoarele trăsături nu figurează între responsabilităţile FMI. b) privatizarea sistemului bancar. . e) liberalizarea pieţelor de capital. 532. c) liberalizarea comerţului exterior. cu scopul de a spori forţa productivă a acestora. d) creşterea restricţiilor pentru investiţiile externe. Nu poate fi considerat un principiu al globalizării: a) sectorul privat este sectorul principal al creşterii economice. Care dintre următoarele nu poate fi considerat un proces complementar al globalizării: a) liberalizarea telecomunicaţiilor. b) stabilizarea. aşa cum au fost acestea prevăzute la Bretton-Woods? a) acordarea de împrumuturi pe termen scurt ţărilor membre cu deficite ale balanţei de plăţi. b) încercarea de a menţine cursurile de schimb relativ constante. d) protecţionismul. 533.

e) liberalizarea pieţelor de capital. Obiectivul fundamental al Strategiei Naţionale de Dezvoltare Economică a României pe termen mediu şi lung prevede: a) o creştere economică de 4. d) extinderea crimei organizate la nivel global cu atingeri în sfera politicului. compatibilă cu mecanismele. Nu poate fi considerat un beneficiu evident al globalizării economiei: a) noi oportunităţi pentru dezvoltare. c) crearea unei economii de piaţă funcţionale.8% din PIB în anul 2004. c) accesul facil la pieţele de capital. este favorizată de: a) ratele reduse ale inflaţiei. d) administraţia publică ineficientă. e) difuzie rapidă a inovării. c) fragilitatea sistemului de intermediere financiară. b) coeziunea socială precară. 535. b) recunoaşterea obiectivelor stabilite pentru realizarea Uniunii Economice şi Monetare. b) o alocare mai bună a resurselor. Convergenţa economică rapidă către Uniunea Europeană a statelor candidate din Est. e) existenţa unor decalaje mari între veniturile pe locuitor între ţările candidate şi UE. instituţiile şi principiile Uniunii Europene. 536. afacerilor şi poliţiei.534. normele. d) o deschidere mai mare a economiei spre exterior şi în special pe relaţia cu Uniunea Europeană. .

e) productivitatea factorului muncă sau capital creşte mai puţin decât costurile acestora. e) încorporarea în propria legislaţie şi aplicarea sistemului de norme comunitare adoptate până în momentul aderării. d) investiţii străine directe ridicate. b) fundamente macroeconomice solide. d) alocarea ineficientă a resurselor. c) procedura slabă privind falimentul. b) îmbunătăţirea pregătirii forţei de muncă şi a standardelor educaţionale. d) deficitul bugetar să nu depăşească 3% din PIB în cazul fiecăreia dintre ţările candidate. În cazul României este interesantă studierea posibilităţii convergenţei beta. b) existenţa unei economii de piaţă funcţionale. c) scăderea competitivităţii exporturilor. în cazul României: a) slaba disciplină a plăţilor. Constituie factori care potenţează procesul de catching-up privind integrarea în Uniunea Europeană. supremaţia legii. 540. drepturile omului şi respectul faţă de minorităţi. c) stabilitate financiară. care se referă la reducerea decalajelor faţă de ţările U. Nu este un criteriu de convergenţă al ţărilor candidate privind integrarea în Uniunea Europeană stabilit la Copenhaga: a) asigurarea stabilităţii instituţiilor care garantează buna funcţionare a democraţiei.E. Economiştii sunt de acord că „ajungerea din urmă” necesită: a) rate reduse de economisire. Care dintre următorii factori nu poate potenţa ajungerea din urmă a ţărilor dezvoltate de către ţările în dezvoltare (procesul de catching-up): a) transfer tehnologic din ţările cu economie avansată.537. 538. d) coeziune socială redusă. c) existenţa unei economii capabile să facă faţă presiunilor concurenţiale din Uniunea Europeană. b) arierate însemnate din impozite şi taxe. 539. . e) sporirea semnificativă a consumului privat. e) creşterea lentă a productivităţii factorilor de producţie.

541. d) majorarea protecţiei pieţei interne naţionale. c) privatizarea utilităţilor publice. b) privatizarea sistemului bancar. e) convertibilitatea monedei naţionale (sau opţiunea pentru o monedă convertibilă). 542. c) reducerea volumului schimburilor comerciale internaţionale. d) apariţia efectului de cauzalitate cumulativă. Care dintre următoarele nu poate fi considerat un proces complementar al globalizării: a) liberalizarea telecomunicaţiilor. 543. Nu poate fi considerat un efect negativ al globalizării: a) fragmentarea şi slăbirea coeziunii sociale. 544. d) interzicerea accesului străin la proprietate. e) creşterea decalajelor între ţări. b) o alocare mai bună a resurselor. . e) introducerea de noi bariere netarifare. b) alocare mai bună a resurselor şi creşterea standardului de viaţă. b) creşterea inegalităţilor pe plan intern şi între ţări. d) creşterea cooperării la nivel internaţional. comerţul liber determină : a) creşterea preţurilor mondiale. Nu poate fi considerat un beneficiu al globalizării economiei: a) noi oportunităţi pentru dezvoltare. Conform doctrinei liberului schimb. c) multiplicarea crizelor economice şi financiare. c) accesul facil la pieţele de capital. e) difuzarea rapidă a inovării.

c) creşterea competitivităţii firmelor din Uniunea Europeană. c) adaptarea întreprinderilor la mediul concurenţial. e) sprijinirea şi integrarea în muncă a tinerei generaţii. b) protejarea lucrătorilor de potenţialele efecte negative ale realizării pieţei europene integrate.545. d) ameliorarea competitivităţii economice. d) stimularea înfiinţării de IMM-uri prin iniţiativă privată. b) îmbunătăţirea constantă a educaţiei şi a forţei de muncă. Convergenţa de tip β (beta) nu reclamă: a) rate înalte de economisire şi investiţii. d) omogenitatea redusă a acesteia. Se consideră a fi un cost al pieţei unice: a) existenţa economiilor de scară. . 546. 548. b) reponderarea ramurilor şi sectoarelor de activitate. e) retehnologizarea întreprinderilor. Coeziunea socială promovată la nivel european nu urmăreşte: a) armonizarea măsurilor în domeniul social pe teritoriul Uniunii Europene. e) un ritm superior al creşterii economice a statelor membre. c) reducerea ponderii cheltuielilor de cercetare-dezvoltare în PIB. c) accentuarea consensului ţărilor membre cu privire la problemele grupurilor sociale defavorizate. Reforma structurală din ţările candidate la Uniunea Europeană nu urmăreşte: a) reducerea capacităţii concurenţiale a firmelor. b) creşterea concurenţei în cadrul Uniunii Europene. e) creşterea productivităţii factorilor de producţie. 547. d) reducerea cheltuielilor cu educaţia în produsul intern brut.

e) o guvernanţă corporativă eficace. Creşterea convergenţei reale privind integrarea ţărilor candidate în Uniunea Europeană este influenţată de o serie de factori. c) un sector industrial eficient. b) investiţii străine directe ridicate. printre care nu regăsim : a) persistenţa crizelor macroeconomice. b) atragerea unui volum sporit de investiţii străine directe.549. 550. Strategia privind evoluţia macroeconomică a unei noi ţări membre a Uniunii Europene nu vizează: a) asigurarea continuităţii şi sustenabilităţii procesului de creştere economică. d) un sector financiar dezvoltat. d) promovarea unor politici coerente. c) modernizarea structurală a economiei naţionale. e) neglijarea cererii externe. compatibile cu direcţiile stabilite de Uniunea Europeană. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful