1. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la nevoile economice nu este adevărată?

: a) reprezintă cerinţe ale existenţei oamenilor ca indivizi şi membri ai societăţii; b) se satisfac prin consumul de bunuri; c) au atât o determinare obiectivă cât şi una obiectivă; d) sunt limitate şi dinamice; e) volumul şi diversitatea lor au tendinţe de creştere. 2. Bunurile se împart în libere şi economice după următorul criteriu: a) natura subiectului purtător; b) complexitatea lor; c) modul de regenerare; d) modul de acces al indivizilor la ele; e) gradul de satisfacere. 3. Una dintre următoarele afirmaţii este compatibilă cu principiul raţionalităţii utilizării resurselor: a) se produce de proastă calitate; b) se produce ce nu se cere; c) activitatea economică respectivă poluează mediul; d) se produce mai mult decât se cere; e) se produce cu consumuri de resurse mai mici, prin folosirea tehnologiei avansate. 4. Un individ are un venit disponibil de 2 milioane lei. El poate achiziţiona tricouri la preţul unitar de 1 milion lei şi cămăşi la preţul de 2 milioane lei/bucată. Costul de oportunitate al achiziţionării unei cămăşi este: a) 1,5 tricouri; b) 0,5 tricouri; c) 2 tricouri; d) 2,5 tricouri; e) 1 tricou.

5. Unul dintre următoarele reprezintă dezavantaj al diviziunii muncii: a) creşterea productivităţii muncii; b) creşterea riscului de şomaj; c) utilizarea maşinilor; d) dimensiunea (mărimea) pieţei; e) libertatea comerţului. 6. Nu reprezintă activitate compatibilă cu funcţia de a produce a întreprinderilor: a) substituie factori de producţie; b) cumpără factori de producţie; c) combină factori de producţie; d) sponsorizează acţiuni culturale fără să beneficieze de scutiri la impozitul pe profit; e) urmăreşte obţinerea de profit. 7. Reprezintă limită a diviziunii muncii: a) monotonia; b) pierderea dexterităţii de a executa un produs complet; c) utilizarea maşinilor; d) creşterea riscului de şomaj; e) natura muncii. 8. Nu reprezintă administraţie privată: a) sindicatele; b) armata; c) Crucea Roşie; d) partidele politice; e) fundaţiile. 9. În funcţie de natura lor, fluxurile dintre agenţii economici se împart în: a) nominale şi reale; b) reale şi monetare; c) brute şi nete; d) fixe şi variabile; e) finale şi intermediare.

10. Care dintre următoarele caracteristici nu aparţin activităţii economice? a) este principala formă de activitate practică; b) este guvernată de principiul raţionalităţii; c) este o activitate eminamente practică, transformatoare; d) este independentă de mediul natural; e) este o acţiune cu finalitate. 11. Nevoile economice, ca motivaţie esenţială a activităţii economice: a) sunt limitate; b) reprezintă un obiectiv secundar al activităţii oamenilor; c) exprimă relaţia dintre subiect, ca purtător al nevoii, şi obiectul destinat satisfacerii acesteia; d) sunt condiţionate numai obiectiv; e) sunt condiţionate numai subiectiv. 12. Nu reprezintă caracteristică a nevoilor economice: a) sunt nelimitate ca număr; b) dispar prin satisfacere; c) sunt sinonime cu interesele economice; d) sunt complementare; e) sunt concurente. 13. Caracteristica principală a resurselor este: a) abundenţa; b) calitatea; c) raritatea; d) utilitatea; e) finalitatea. 14. Când economia realizează combinaţii de producţie aflate în interiorul frontierei posibilităţilor de producţie: a) resursele sunt folosite eficient; b) producţia este inferioară nivelului din perioada de referinţă; c) producţia este superioară nivelului din perioada de referinţă; d) resursele sunt utilizate ineficient şi/sau incomplet; e) nevoile economice sunt satisfăcute integral.

16. e) plan. 17. e) curba de indiferenţă. d) linia bugetului. e) nisipul din deşert. c) tehnologiile de producţie. b) este produs în exclusivitate de către firme. Care dintre următoarele bunuri este liber? a) învăţământul public. d) informaţia. b) curba expansiunii producţiei. 18.15. c) curba posibilităţilor de producţie. d) are preţul strict pozitiv. b) autostrăzile. Un bun economic: a) nu este un bun „rar”. Curba care arată combinaţiile de bunuri pe care economia poate să le producă la un moment dat utilizând resursele disponibile este: a) funcţia de producţie. e) este oferit într-o cantitate mai mare decât cantitatea cerută la orice nivel al preţului. b) decizii administrative. d) sistemul de preţuri. Într-o economie de piaţă. alocarea resurselor se realizează prin: a) deciziile guvernului. c) lemnul. c) nu poate face obiectul tranzacţiilor în natură. .

Preţul bunului A este de 250. În cazul în care costul de oportunitate al producţiei de tunuri (în raport cu untul) este crescător. 500.5 unităţi din bunul B. d) vânzarea de bunuri de consum intermediar. c) partidele politice. e) acordarea unui credit unui client bancar.5 unităţi din bunul B. 20. A şi B. şi poate achiziţiona două bunuri. . e) 89 pachete de unt şi 6 tunuri.m. b) transferul unor sume de bani între două conturi bancare.5 unităţi din bunul B. Reprezintă o administraţie privată: a) armata.000 u. e) 2. care dintre următoarele combinaţii de pachete de unt şi tunuri nu poate fi un punct situat pe curba posibilităţilor de producţie pentru economia respectivă? a) 94 pachete de unt şi 6 tunuri. d) primăria. 21. d) 91 pachete de unt şi 6 tunuri. b) învăţământul public. costul oportunităţii achiziţiei unei unităţi din bunul A este: a) 0. b) 1 unitate din bunul B.000. d) 2 unităţi din bunul B. 22. O persoană dispune de un venit de 2.m. Una din următoarele activităţi nu are caracter comercial: a) furnizarea serviciilor de apărare naţională. e) prefectura. c) vânzarea de bunuri de consum final.m.000 u.19. În aceste condiţii. O economie poate produce 100 pachete de unt şi 5 tunuri sau 80 pachete de unt şi 7 tunuri. c) 1..000 u. iar al bunului B. b) 93 pachete de unt şi 6 tunuri. c) 92 pachete de unt şi 6 tunuri.

e) un concept sinonim cu frontiera posibilităţilor de producţie. d) crescător până la un punct. e) descrescător până la un punct. apoi crescător. O economie produce doar două bunuri X şi Y. e) costul de oportunitate este crescător până la un punct. 25. c) o situaţie favorabilă din economie. b) costul de oportunitate pentru bunul X în raport cu bunul Y este crescător. . Costul de oportunitate reprezintă: a) costul contabil. b) costul informării în vederea încheierii unui contract. apoi descrescător. d) economia este ineficientă. b) descrescător. Forma generală a curbei posibilităţilor de producţie indică un cost de oportunitate: a) crescător. 26. d) un concept similar ratei marginale de substituţie. În cazul în care curba posibilităţilor de producţie este o curbă concavă faţă de origine: a) costul de oportunitate pentru bunul X în raport cu bunul Y este constant. b) ceea ce ar trebui să se întâmple în economie. 24. e) o situaţie de dezechilibru în care se află economia. c) costul de oportunitate pentru bunul X în raport cu bunul Y este descrescător. c) constant.23. O afirmaţie normativă exprimă: a) ceea ce se întâmplă în general în economie. apoi descrescător. d) o stare de fapt în economie. c) cea mai bună variantă de alocare a resurselor sacrificată în favoarea variantei alese.

c) empirică. Hayek.8%. Albert. „Drumul către servitute”. „Liber să alegi”. d) o ipoteză. e) concluzia unui model matematic. c) o inflaţie de 18% este încă prea mare. b) normativă. b) un enunţ normativ. b) M. Enunţul „pentru a fi eficiente întreprinderile româneşti ar trebui să fie privatizate” este o afirmaţie: a) pozitivă. 28. Georgescu-Roegen. d) explicativă. Reprezintă o lucrare care reflectă prioritar probleme de microeconomie: a) F. d) G. .8%” este: a) un enunţ pozitiv. „Legea entropiei şi procesul economic”. e) descriptivă. c) M. e) N.3% în 2001. Friedman. 30. Afirmaţia că „rata inflaţiei în România la sfârşitul lunii decembrie 2002 a fost de 17. Becker. c) un enunţ nedemonstrabil. „Capitalism contra capitalism”. 29.27. „Comportamentul consumatorului – o abordare economică”. Nu reprezintă o afirmaţie pozitivă: a) rata şomajului era la sfârşitul anului 2002 de 8. b) indicele preţurilor de consum a crescut cu 3% în luna decembrie. e) rata medie anuală a dobânzii este de 17%. d) economia românească a crescut cu o rată anuală de 5.

d) autoturism-benzină. Atunci când se consumă în mod succesiv unităţi din acelaşi bun economic. c) zero. d) descrescătoare. utilitatea marginală obţinută prin consumul succesiv din acelaşi bun economic: a) creşte. b) benzină-motorină. cu o rată descrescătoare. până la saturaţie.31. c) scade. utilitatea totală este: a) pozitivă şi descrescătoare. e) pozitivă şi crescătoare. d) scade. b) negativă. b) calculator-program soft. . c) Umg descreşte în aceeaşi măsură cu UT. e) Umg descreşte iar UT creşte. Până la punctul de saturaţie. b) Umg rămâne constantă şi UT scade. 35. e) mixer-energie electrică. cu o rată constantă. 34. d) stilou-cerneală. Prin consumul succesiv a unor unităţi din acelaşi bun economic. Reprezintă bunuri substituibile: a) autoturism-benzină. cu o rată descrescătoare. d) Umg creşte în aceeaşi măsură cu UT. c) miere-zahăr. cu o rată crescătoare. Reprezintă bunuri complementare: a) margarină-unt. e) gaz metan-lemn. până la saturaţie: a) Umg creşte şi UT scade. cu o rată constantă. 32. e) scade. b) creşte. c) unt-margarină. 33.

c) 3X şi 2Y. cu o rată crescătoare. e) scade. Utilitatea totală este maximă atunci când: a) UmgA=UmgB. cu o rată descrescătoare. . e) 2X şi 5Y. d) UmgA/PA=UmgB/PB. b) UmgA/PB=UmgB/PA. În condiţiile în care Umgx=10-Qx iar Umgy=28-2Qy. d) scade. şi Py=2 u. Un individ dispune de un venit disponibil Vd=20 u. 37. 39. 38. cu o rată constantă.m. c) scade.36. El consumă două bunuri X şi Y cu preţurile Px=1 u. d) condiţiile natural-geografice. d) 8X şi 4Y. b) 4X şi 8Y. programul de consum care asigură echilibrul consumatorului este: a) 2X şi 3Y. e) UmgB/UmgA=PA/PB.m. e) veniturile consumatorilor. c) UmgA/UmgB=PA. c) costurile fixe de producţie. b) creşte. Până la punctul de saturaţie. Consumul unui bun economic nu este influenţat în mod direct de: a) situaţia de ansamblu a economiei. b) preferinţele consumatorilor. utilitatea totală obţinută prin consumul succesiv din acelaşi bun economic: a) creşte. cu o rată constantă. cu o rată descrescătoare.m.

. e) 5. atunci utilitatea totală este: a) zero. b) creşte. Funcţia utilităţii totale a unui individ este UT=5+3Qx. utilitatea marginală a consumului din bunul X este: a) 2.. c) nu se modifică. Dacă utilitatea marginală a unui bun este zero. c) numai bunurile economice. e) se accentuează. iar venitul disponibil al individului este Vd=200 u. e) numai bunurile din proprietatea mixtă. unde Qx reprezintă cantitatea consumată din bunul X. intensitatea nevoii umane pentru bunul respectiv: a) scade. 41.. Conform legii lui Gossen. d) 4. d) numai bunurile din proprietatea de stat. d) întâi creşte. c) crescătoare. atunci când se consumă unităţi succesive dintr-un bun. apoi scade. b) numai bunurile libere. b) negativă. c) 1. d) descrescătoare.40. 43. b) 3. Au utilitate economică: a) atât bunurile economice. cât şi cele libere.m. 42.m. În condiţiile în care Px=2 u. e) maximă.

c) raportul dintre utilitatea totală a bunului substituit şi utilitatea totală a bunului care îl substituie. e) 0. d) cantităţile din cele două bunuri astfel încât UmgX = .44. 47. c) curbă a ratelor marginale de substituţie în consum. UmgY 2 e) cantităţile din cele două bunuri pentru care utilităţile lor marginale sunt egale. e) izocost. b) 3 unităţi din B. b) o cantitate din bunul X de 2 ori mai mică decât cantitatea din bunul Y. UmgY 1 . d) raportul dintre utilitatea totală a bunului care substituie şi utilitatea totală a bunului substituit. e) rata marginală de substituţie în consum. d) 2 unităţi din B. b) unitară. Dacă rata marginală de substituţie a unui bun A printr-un bun B este de 4. Curba coşurilor de consum care generează acelaşi nivel al utilităţii consumului se numeşte: a) linie a bugetului. d) curbă de indiferenţă. atunci consumatorul va face un schimb avantajos când schimbă o unitate de bun A pentru: a) 5 unităţi din B. 45. c) 1 unitate din B. U c) cantităţile din cele două bunuri astfel încât mgX = 2 . Dacă preţul bunului X este cu 100% mai mare decât preţul bunului Y. b) curbă a cererii. atunci un consumator raţional alege: a) o cantitate din bunul X de 2 ori mai mare decât cantitatea din bunul Y. Panta curbei de indiferenţă este: a) raportul dintre preţurile bunurilor.5 unităţi din B. 46.

c) consumă mai puţin din ambele bunuri. -11. Dacă . dată fiind constrângerea bugetară. UmgA > UmgB 49. Dacă preţul bunului A este 10000 lei şi al bunului B. b) venitul consumatorului influenţează utilitatea totală. atunci consumatorul realizează o creştere a PA PB utilităţii totale dacă: a) consumă mai puţine unităţi din bunul A. 28. Utilitatea totală a primelor 5 unităţi consumate este: a) 28 unităţi de utilitate. c) va mări consumul din A şi va reduce consumul din B. 2. respectiv. 51. c) curba cererii unui consumator nu depinde de utilitatea marginală. 22. Prin consumul a 6 unităţi succesive dintr-un bun. d) consumă mai mult din ambele bunuri. e) va reduce consumul din ambele bunuri. e) consumatorul îşi maximizează utilitatea totală dacă va cheltui întregul venitul disponibil. e) 95 unităţi de utilitate. b) consumă cantităţi egale din bunurile A şi B. d) când cantitatea consumată succesiv dintr-un bun creşte. . d) 84 unităţi de utilitate. un consumator obţine următoarele utilităţi marginale: 30. 50. utilitatea marginală resimţită de consumator scade. b) 57 unităţi de utilitate.48. b) va mări consumul din B şi va reduce consumul din A. 13. d) va mări consumul din ambele bunuri. atunci consumatorul: a) va menţine consumul din ambele bunuri. Care din afirmaţiile de mai jos este falsă? a) raţionalitatea presupune maximizarea utilităţii totale. 200 unităţi de utilitate. 2000 lei. c) 82 unităţi de utilitate. Utilităţile marginale pentru două bunuri A şi B sunt 500 unităţi de utilitate şi. e) consumă mai multe unităţi din bunul A.

55. c) munca şi pământul. Dacă preţurile celor două bunuri sunt PX = PY = 2 . atunci programul de consum care asigură echilibrul consumatorului este: a) 3X şi 3Y. d) 8X şi 4Y. Un consumator are o funcţie de utilitate totală de tipul U( X. sunt date de relaţiile UmgX = 10 − 2 ⋅ X. e) 10X şi 3Y. 54. e) 7X şi 7Y. e) 384. Utilităţile marginale resimţite în urma consumului a două bunuri. b) 5X şi 5Y. d) munca şi capitalul. atunci utilitatea marginală a bunului Y este: a) 6. d) 4X şi 3Y. c) 6X şi 5Y. Un consumator dispune de un venit disponibil de 14. iar utilitatea totală este maximă. b) 8. e) pământul şi capitalul. X şi Y.Y) = 3 ⋅ X ⋅ Y . 53. Programul de consum ce asigură echilibrul consumatorului este: a) 5X şi 2Y. Dacă produsul dintre utilitatea marginală a unui bun X şi preţul unui bun substituibil Y este 48.52. UmgY = 5 − Y. Venitul disponibil de 16. iar preţurile celor două bunuri sunt PX = 1 şi PY = 2 . c) 3X şi 7Y. b) numai pământul. Factorii primari de producţie sunt: a) numai munca. preţul bunului X este de 8. b) 3X şi 4Y. . d) 22. c) 24.

Care dintre următoarele componente ale capitalului tehnic sunt afectate de uzura fizică şi morală? a) energia. 57. d) reducerea costului mediu. e) diferenţei de producţie faţă de alte firme. b) randamentelor de scară descrescătoare. Principiul randamentelor descrescătoare ale factorilor de producţie se referă la: a) reducerea producţiei. 59. c) reducerea productivităţii medii. b) orice bun utilizat în producţie. d) faptului că producţia este ineficientă. Capitalul tehnic reprezintă: a) totalitatea resurselor de care dispune întreprinderea pentru a asigura producţia. se datorează: a) randamentelor de scară crescătoare. b) reducerea productivităţii marginale. e) reducerea costului marginal. d) numai clădirile folosite în procesul de producţie. e) numai materiile prime folosite pentru producţie. Faptul că producţia creşte mai repede la niveluri reduse ale utilizării factorilor de producţie şi din ce în ce mai greu la volume considerabile ale factorilor de producţie utilizaţi. . e) semifabricatele. c) echipamentele.56. 58. b) materialele consumabile. c) randamentelor de scară constante. d) materiile prime. c) un bun rezultat dintr-un proces de producţie şi utilizat într-un alt proces de producţie.

c) minimizarea venitului disponibil. e) plata salariilor. d) minimizarea profitului. b) maximizarea profitului. b) plata taxei pe valoarea adăugată către stat. Nu reprezintă flux de ieşire pentru firme: a) plata impozitelor şi taxelor către stat. d) cumpărarea de factori de producţie. Obiectivul fundamental al producătorului: a) minimizarea consumului de bunuri economice. d) gospodăriile. b) veniturile din vânzarea bunurilor economice. b) administraţiile publice. . 63. e) băncile. 64. Nu reprezintă fluxuri de intrare pentru firme: a) subvenţiile primite de la stat. 62. e) închirierea forţei de muncă. d) dezvoltarea intensivă. c) subvenţiile. d) vânzările de bunuri economice către gospodării. c) vânzările de bunuri economice. b) creşterea economică.60. Totalitatea elementelor folosite de firme pentru a produce bunuri economice reprezintă: a) productivitatea muncii. c) întreprinderile. c) factorii de producţie. Cărui agent economic îi este specifică funcţia de a produce bunuri economice: a) administraţiile private. e) maximizarea încasărilor bugetare. e) dezvoltarea extensivă. 61.

e) energia. b) substituirea factorilor de producţie. Nu reprezintă capital tehnic: a) maşinile. 67. 68. e) utilitatea marginală a factorilor de producţie. a unuia sau mai multor factori de producţie cu unul sau mai mulţi factori din cei folosiţi sau noi. d) productivitatea marginală a factorilor de producţie. . d) rata marginală de substituţie a factorilor de producţie. b) calculatoarele de proces. d) maşinile. 69. e) utilajele. Înlocuirea.65. c) materiile prime. Unul dintre următoarele reprezintă un element de capital circulant: a) clădirile. e) factor de producţie nelimitat. c) principalul factor de producţie în agricultură. parţială sau totală. b) productivitatea marginală a capitalului. d) cadrul de desfăşurare a activităţii economice. c) productivitatea medie a factorilor de producţie. în condiţiile obţinerii cel puţin a aceleiaşi producţii. c) materiile prime. d) abilitatea întreprinzătorului. e) productivitatea globală a factorilor de producţie. b) factor de producţie regenerabil. Nu reprezintă o caracteristică a pământului ca factor de producţie: a) factor de producţie originar. Nu reprezintă indicator care măsoară eficienţa combinării şi substituirii factorilor de producţie: a) productivitatea marginală a muncii. 66. c) productivitatea marginală a pământului. b) utilajele. reprezintă: a) combinarea factorilor de producţie.

Nu este caracteristic factorului muncă folosit în activitatea economică: a) o acţiune specific umană. e) 250 bucăţi/salariat. 72. b) condiţiile de producţie. d) utilitatea individuală a bunurilor economice. b) combustibilul. c) utilitatea totală a bunurilor economice. d) factorul activ şi determinant al producţiei. . 74. Unul dintre următorii indicatori este folosit pentru calculul eficienţei combinării şi substituirii factorilor de producţie: a) utilitatea marginală a bunurilor economice.70. b) o acţiune conştientă. c) 300 bucăţi/salariat. c) un rol determinant în activitatea economică. 71. 73. În momentul T0. e) venitul disponibil al consumatorului. e) managementul şi marketingul firmei. e) factorul pasiv al producţiei. e) informaţia. o întreprindere cu 50 salariaţi obţine o producţie de 10000 bucăţi. b) rata marginală de substituţie a factorilor de producţie. b) 200 bucăţi/salariat. c) venitul disponibil al consumatorului. Combinarea factorilor de producţie nu depinde de: a) natura activităţii economice. d) utilajele. Dacă întreprinzătorul substituie 5 utilaje cu factorul muncă. productivitatea medie a muncii în T1 este: a) 100 bucăţi/salariat. d) 150 bucăţi/salariat. d) abilitatea întreprinzătorului. c) maşinile. în condiţiile unei rate marginale de substituţie Rms=10. Care dintre următoarele reprezintă neofactor de producţie: a) materiile prime.

76. atunci când costul variabil total creşte mai rapid decât producţia: a) costul fix mediu rămâne constant. Nu reprezintă cheltuială materială de producţie: a) cheltuieli cu materiile prime. e) amortizarea capitalului fix. b) costul variabil mediu scade. e) costul total mediu scade. 77. c) amenzi. b) CVM=3+2Q. e) costul fix mediu creşte. Pe termen scurt. e) cheltuieli cu materiile prime. 78. Pe termen scurt. d) costul total mediu scade. d) cheltuielile de protocol. b) costul variabil mediu scade. c) costul fix mediu rămâne constant. Reprezintă cheltuială materială de producţie: a) cheltuieli cu salariile personalului administrativ. b) cheltuieli cu salariile personalului direct productiv. În situaţia în care costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei CT=5+3Q+2Q2: a) CF=5+3Q. creşte sau rămâne constant. c) costul variabil mediu rămâne constant.75. 79. d) costul total mediu creşte. atunci când costul variabil creşte în acelaşi ritm cu producţia: a) costul variabil mediu creşte. d) cheltuieli de protocol. c) CTM=3+2Q. . e) CFM=(5/Q) +3. c) cheltuieli cu energia. d) CVM=3Q+2Q2. b) cheltuieli cu combustibilul.

Atunci când Cmg>CVM: a) CVM scade.80. c) Cmg<CF. . 82. e) Kc=10 milioane lei. b) CVM = constant. c) Kc=30 milioane lei. c) CF = constant. c) CVM = constant. Dacă amortizarea este de 2 ori mai mică decât valoarea capitalului circulant folosit în cadrul firmei. d) CVM creşte. Atunci când costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei CT=15+2Q: a) CFM=15. d) Cmg>CF. Costurile salariale în cadrul unei firme sunt de 30 milioane lei. d) Kc=20 milioane lei. 81. e) CFM întotdeauna scade. 83. b) Kc=1 milion lei. În condiţiile în care costurile totale ale firmei CT=60 milioane lei. b) CVM=2Q. d) CFM întotdeauna creşte. b) CF scade. e) CF creşte. valoarea consumului de capital circulant (Kc) este: a) Kc=15 milioane lei. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pe termen scurt: a) CFM = constant. e) Cmg=CF.

Nu poate fi considerat un proces compatibil cu existenţa economiilor de scară: a) o mai bună specializare a lucrătorilor. c) constante. d) automatizarea producţiei. La nivelul unei firme. b) mai mic. 86. 85. Nu reprezintă o proprietate a factorilor de producţie în cazul combinării acestora: a) adaptabilitatea. dar VT<min CV. 88. c) birocraţia. dar VT> CF. c) indivizibilitatea. cu costurile explicite. b) VT<CT. Se atinge „pragul de părăsire a pieţei” atunci când: a) VT<CT. b) complementaritatea. b) utilizarea unei tehnologii mai performante. dar VT<min CV. Faţă de costul contabil. e) posibilitatea obţinerii unor reduceri de preţ la cumpărarea de factori de producţie. d) mai mic. d) substituibilitatea. dar VT>min CV. .84. d) negative. costul economic este: a) mai mare. b) crescătoare. d) VT>CT. e) VT>CT. c) VT=CT. c) egal. 87. e) divizibilitatea. e) zero. cu costurile implicite. e) mai mic. scara de producţie începând de la care firma atinge minimul costului mediu pe termen lung are randamente: a) descrescătoare.

Diferenţa dintre valoarea bunului – cât de mult suntem dispuşi să plătim pentru a-l procura . c) economii de scară. e) isoutilitatea. există: a) randamente crescătoare. iar L este forţa de muncă. d) proporţii fixe ale factorilor de producţie. e) scara minimă eficace. c) constante. d) dezeconomii de scară. b) crescătoare. d) egale cu 16.7 . K reprezintă capitalul. Dacă un producător trebuie să utilizeze cantităţi de 4 ori mai mari din toţi factorii de producţie pentru a mări producţia de 3 ori. 91. atunci funcţia de producţie are: a) randamente descrescătoare de scară. Randamentele de scară care caracterizează procesul de producţie definit prin această funcţie de producţie sunt: a) descrescătoare. unde Y este producţia. d) surplusul consumatorului. b) randamente crescătoare de scară.52. c) randamente constante de scară. c) surplusul de cantitate pe piaţă.şi preţul aferent acelui bun pe piaţă.89. 92. e) izocuante liniare. la un moment dat.52. b) randamente constante. reprezintă: a) surplusul producătorului. e) egale cu 0. b) surplusul de venituri la bugetul statului. . 90. Atunci când costul total mediu pe termen lung al unei firme creşte. Se consideră funcţia de producţie Y = 16 .52 ⋅K0 .3 ⋅L0.

c) cheltuieli pentru serviciile factorilor de producţie. d) raport unitar. 94. Se consideră funcţia de producţie Y = 10 ⋅K0. c) constante atât pentru K. b) descrescătoare atât pentru K. d) impozitul pe salarii. unde Y este producţia. K reprezintă capitalul. c) raport subunitar. e) reprezintă valoare adăugată. cât şi pentru L. 95. b) raport de la parte la întreg. iar L este forţa de muncă. 96. b) subvenţiile. Randamentele factorilor sunt: a) crescătoare atât pentru K. d) reprezintă capital tehnic.4 ⋅L0 . e) descrescătoare pentru K şi crescătoare pentru L. d) crescătoare pentru K şi descrescătoare pentru L. b) reprezintă consum intermediar. c) reprezintă consum final. Care din următoarele elemente reprezintă un flux de intrare în cadrul unei firme? a) impozitul pe profit. Care este afirmaţia corectă cu privire la relaţia între resurse şi factori de producţie: a) raport de la întreg la parte.6 .93. e) nu există legătură. e) obligaţiunile emise. cât şi pentru L. Care din următoarele sensuri nu este corect cu privire la capital ca factor de producţie? a) reprezintă bunuri de producţie. cât şi pentru L. .

c) progresul tehnic. atunci: a) costul variabil total creşte. 100. Pe termen scurt. c) costul fix total creşte. e) productivitatea marginală este maximă. b) sporirea cantităţii factorilor. Nivelul productivităţii marginale a muncii reprezintă: a) 20. b) productivitatea marginală se reduce. d) costul fix mediu creşte. e) amortizarea capitalului tehnic fix creşte.97. productivitatea medie a muncii la o firmă este de 20 bucăţi pe salariat. Dacă productivitatea marginală corespunzătoare celui de-al 9-lea muncitor este 23 unităţi. producţia sporeşte de 3 ori faţă de T0. e) creşterea randamentului factorilor de producţie. d) reducerea costurilor de producţie. d) productivitatea medie se reduce. se poate trage concluzia că: a) productivitatea marginală creşte. Productivitatea medie a 8 muncitori este 24 unităţi. d) 45. În T0. când era de 200 bucăţi. 99. c) 40. 98. b) 30. b) costul total creşte. c) productivitatea medie creşte. În T1. . iar numărul de salariaţi se dublează. Dezvoltarea economică de tip extensiv se realizează prioritar prin: a) sporirea productivităţii factorilor de producţie. e) 35. dacă producţia se reduce.

Randamentele descrescătoare de scară folosesc la explicarea: a) pantei liniei bugetului. . iar nivelul producţiei la care profitul este nul 50 bucăţi. În aceste împrejurări. costul total: a) rămâne constant. K este funcţia de producţie Q = K+L capitalul. c) 2000. 80. 104. iar profitul se dublează. 0. 0.101. costul variabil mediu este de 20 u.m. d) creşterii costului variabil ca urmare a scăderii producţiei. costul total mediu şi profitul total sunt: a) 1250.. e) se reduce cu 50%. Încasările cresc cu 10%. c) creşterii costului fix mediu ca rezultat al creşterii producţiei. e) reducerii costului fix ca urmare a creşterii producţiei. b) 3000. La o societate comercială. d) se reduce cu 12. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată în ceea ce priveşte KL . iar L este forţa de muncă? a) randamentele de scară sunt constante. b) creşte cu 2%. 102. c) se reduce cu 70%. Costul reprezintă 80% din încasările iniţiale. 0. unde Q este producţia. c) capitalul şi forţa de muncă se combină în proporţii fixe. 0. e) 4000. 0. atunci costul total. d) 2000. 60. 103. b) formei curbei costului mediu pe termen lung. b) randamentele de scară sunt descrescătoare.5%.m. 40. 80. d) producătorul nu poate maximiza profitul. Dacă preţul unitar este egal cu 40 u. 25. e) principiul randamentelor descrescătoare ale factorilor nu este valabil.

b) trebuie să fie concavă faţă de origine. . 106. Productivitatea medie a 10 lucrători este de 150 unităţi. 108. Izocuanta reprezintă: a) ansamblul combinaţiilor de bunuri de consum pentru care consumatorul resimte aceeaşi utilitate economică. e) producţia este maximă. d) arată combinaţiile de factori de producţie pentru care costul total este minim. e) producţia corespunzătoare preţului de echilibru de pe piaţă. atunci. b) ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pe care producătorul le poate utiliza cu aceleaşi cheltuieli. Dacă productivitatea marginală corespunzătoare celui de-al 11-lea lucrător este 180 unităţi. atunci: a) productivitatea marginală creşte.105. c) productivitatea medie creşte. d) ansamblul combinaţiilor de două bunuri de consum pe care consumatorul le poate cumpăra cu aceleaşi venituri. b) productivitatea marginală se reduce. pentru orice creştere a cantităţii utilizate din factorul respectiv de producţie. productivitatea medie: a) creşte. c) ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pentru care producătorul obţine aceeaşi producţie. d) este minimă. Dacă productivitatea marginală a unui factor de producţie este mai mare decât productivitatea medie. să scadă sau să nu se modifice. Izocuanta: a) trebuie să fie liniară. e) poate să crească. c) nu poate fi descrescătoare. b) scade. 107. c) este maximă. e) arată combinaţiile de factori de producţie pentru un nivel dat al producţiei. d) productivitatea medie se reduce.

e) productivitatea marginală a muncii este maximă. În scopul minimizării costului total. b) productivitatea marginală a muncii este descrescătoare. producătorul trebuie să utilizeze în producţie: a) cantităţi egale din cei doi factori de producţie. b) producţia totală este maximă. e) productivitatea medie a factorului respectiv de producţie este egală cu productivitatea marginală a acestuia. . c) cantităţile factorilor de producţie ce corespund maximului fiecărei productivităţii medii. c) productivitatea marginală a muncii este mai mare decât productivitatea medie. d) productivitatea marginală a muncii este mai mică decât productivitatea medie. Dacă productivitatea medie a muncii este maximă. c) începe să se manifeste randamentul descrescător al factorului respectiv de producţie. Curba productivităţii marginale a unui factor de producţie intersectează axa factorului variabil de producţie în punctul pentru care: a) productivitatea medie a factorului respectiv de producţie este maximă.109. b) cantităţile factorilor de producţie pentru care productivităţile marginale ale factorilor sunt maxime. d) producţia totală este minimă. e) doar unul dintre cei doi factori de producţie. d) cantităţile ce corespund egalităţii dintre cele două productivităţi marginale. Un producător utilizează doi factori de producţie ale căror preţuri sunt egale. 111. 110. atunci: a) productivitatea marginală a muncii este crescătoare.

la un model utilitar. d) schimbare de producţie. b) să folosească mai puţină muncă şi mai puţin capital. atunci el trebuie: a) să folosească mai multă muncă şi mai puţin capital. Preţul factorului X este de două ori mai mic decât al factorului Y. producătorul trebuie să utilizeze în producţie: a) cantităţi egale din cei doi factori de producţie. la un moment dat. .112. productivitatea marginală a muncii este egală cu 20. Care din următoarele efecte reprezintă o ajustare pe termen lung. e) să folosească mai multă muncă şi mai mult capital. în situaţia unei firme producătoare de avioane: a) creşterea cantităţii de oţel cumpărată de firmă. la maşini sport. c) să folosească mai puţină muncă şi mai mult capital. Un producător utilizează doi factori de producţie X şi Y. b) reducerea numărului de schimburi de la 3 la 2. iar preţul utilizării factorului capital este de 15. 2 4 e) cantităţile din cei doi factori pentru care se verifică egalitatea 2 WmgX = 4 WmgY . c) schimbare a producţiei. Preţul utilizării factorului muncă este de 10. Un producător utilizează factori de producţie astfel încât. 114. WmgY c) cantităţile din cei doi factori pentru care se verifică egalitatea 1 WmgX = WmgY . d) să nu modifice utilizarea curentă a factorilor. Dacă producătorul urmăreşte minimizarea costurilor. iar productivitatea marginală a capitalului este 45. e) reducerea numărului de salariaţi de la 1765 la 1762. 113. 2 d) cantităţile din cei doi factori pentru care se verifică egalitatea 1 1 WmgX = WmgY . În scopul minimizării costului total. de la avioane. b) cantităţile din cei doi factori pentru care se verifică egalitatea WmgX = 2. de la un model de agrement.

c) costul variabil mediu creşte. Pe termen scurt. d) costul fix mediu creşte. c) costul marginal. d) încasările totale nu acoperă costul total. c) preţul este mai mic decât costul fix mediu. 118. În cazul în care costul total mediu este minim. 116. e) costul fix mediu este minim. În situaţia în care productivitatea marginală globală a factorilor de producţie este mai mare decât productivitatea medie globală. b) costul total mediu este minim. d) costul variabil mediu. atunci: a) costul marginal este crescător.115. un producător poate produce dacă preţul acoperă: a) costul fix mediu. b) costul total mediu. . un producător al cărui obiectiv este maximizarea profitului nu produce dacă: a) preţul este mai mic decât minimul costului variabil mediu. d) costul fix mediu creşte. Pe termen scurt. În situaţia în care costul marginal este mai mare decât costul variabil mediu. 117. 119. e) costul fix mediu este minim. c) costul total mediu creşte. e) costul total mediu este mai mic decât costul marginal. b) preţul este mai mic decât minimul costului total mediu. iar producţia creşte: a) costul variabil mediu scade. d) costul marginal este mai mic decât costul total mediu. e) costul fix. e) costul marginal este minim. b) costul marginal este descrescător. iar producţia creşte: a) costul total mediu scade. b) costul variabil mediu este minim. c) costul marginal este mai mare decât costul total mediu.

d) preţul este mai mic decât minimul costului mediu total. e) producătorul continuă să producă pe termen scurt.120. c) profitul este nul. b) profitul este pozitiv. Preţul pieţei este mai mic decât costul total mediu. b) decizia producătorului de a mări producţia nu este raţională. d) costul marginal este mai mare decât costul total mediu. În acest caz: a) pierderea este mai mare decât costul fix. e) costul mediu este egal cu costul marginal. e) costul marginal este mai mic decât costul total mediu. 123. c) costul mediu scade. e) preţul este mai mic decât minimul costului variabil mediu. dar mai mare decât costul variabil mediu. d) producătorul trebuie să-şi reducă producţia. 121. b) costul marginal este descrescător. . b) încasările totale depăşesc costurile de producţie. d) producătorul nu mai produce pe termen scurt. Pragul de rentabilitate reflectă situaţia în care: a) costurile de producţie nu sunt acoperite de încasările totale. 122. iar producţia creşte: a) costul mediu creşte. c) producătorul se află la pragul de rentabilitate. unde Q este producţia. Când costul marginal este mai mare decât costul mediu. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată? a) costul total este constant. Costul total (CT) al unui producător este dat de relaţia CT= 3 + 7 ⋅Q. c) costul marginal este egal cu costul total mediu.

000 u.m.m..000 u.000 u.m. c) 300 bucăţi. c) rămâne constant.000 de bucăţi anual. costul fix 10...000 u.124. b) se află deasupra şi la stânga punctului minim al costului variabil mediu.000 u..000 u./buc. d) 400 bucăţi.m.. În cazul în care costul variabil scade mai repede decât producţia.m. O firmă produce 200. 75. e) 250.m.000 u. 127. e) are în dreapta o curbă a costului marginal în scădere.m. pe care le vinde la un preţ de 5 u. respectiv: a) 200.m. d) 100. punctul de minim al curbei costului total mediu: a) este atins înaintea minimului costului variabil mediu. . costul variabil mediu 5 u. 25. b) 150.. 50.000 u..m. c) 125. e) este minim.m.m.000 u.. Costurile explicite de producţie sunt de 750. 50. c) corespunde intersecţiei curbelor costului marginal şi costului total mediu. de 200.000 u. Se cunosc următoarele date: preţul de vânzare 25 u.m.000 u.m.m.. b) 200 bucăţi. Pragul de rentabilitate este: a) 100 bucăţi. În aceste condiţii. d) este nul. costul total mediu: a) creşte. e) 500 bucăţi.m... 50. d) are în stânga o curbă a costului variabil mediu în scădere. b) scade. Pe măsura creşterii producţiei. profitul contabil şi economic sunt..000 u. iar costurile implicite.000 u. 125.m. 126.

. cât şi din bunul Y. În cazul unui coeficient pozitiv de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul A în raport cu preţul bunului B. e) producătorii nu-şi minimizează costurile. 129. c) creşterea cantităţii cerute din ambele bunuri. b) creşterea cantităţii cerute din bunul X şi scăderea cantităţii cerute pentru bunul Y. d) sub standardele admise de calitate. bunurile A şi B sunt: a) complementare. creşterea preţului bunului X determină: a) creşterea cantităţii cerute din bunul X şi scăderea cantităţii cerute din bunul Y. b) cererea este inelastică în raport cu preţul.128. d) menţinerea constantă a cantităţii cerute atât din bunul X. d) producătorii nu-şi maximizează profiturile. d) menţinerea constantă a cantităţii cerute atât din bunul X. creşterea preţului bunului X determină: a) scăderea cantităţii cerute din ambele bunuri. b) scăderea cantităţii cerute din ambele bunuri. b) substituibile. Creşterea preţului determină reducerea încasărilor producătorilor. c) inferioare. În aceste condiţii: a) cererea este elastică în raport cu preţul. Dacă bunurile X şi Y sunt substituibile. 130. e) scăderea cantităţii cerute din bunul X şi creşterea cantităţii cerute din bunul Y. c) cererea este crescătoare în raport cu preţul. e) scăderea cantităţii cerute din bunul X şi creşterea cantităţii cerute din bunul Y. 131. Dacă bunurile X şi Y sunt complementare. c) creşterea cantităţii cerute din ambele bunuri. cât şi din bunul Y. e) de lux.

Care din afirmaţiile următoare. Curba cererii este descrescătoare pentru că: a) utilitatea totală este descrescătoare. ca urmare a majorării preţului cu 12%. d) E C / V > 1 . c) E C / V = 1 . b) inferioare. d) perfect elastică.m. e) complementare.m. unde E C / V este coeficientul de elasticitate a cererii în raport cu venitul.000. d) utilitatea marginală este crescătoare. cererea pentru lapte este: a) elastică. În cazul unui coeficient negativ de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul A în raport cu preţul bunului B.132. c) utilitatea totală este crescătoare. 134. este adevărată? a) E C / V < 0 . e) utilitatea marginală este constantă. b) utilitatea marginală este descrescătoare. 133. e) perfect inelastică.000 u. b) unitar elastică. c) sub standardele admise de calitate. antrenează o creştere a cantităţii cerute de la 100 de bucăţi la 150 bucăţi.000. la 4.000 u. O creştere a venitului unui consumator de la 2. d) de lux. b) 0 < E C / V < 1 . c) inelastică. Dacă veniturile încasate din vânzarea laptelui cresc cu 10%. e) E C / V = −3 . bunurile A şi B sunt: a) substituibile. . 135.

zahăr. atunci cererea: a) este perfect elastică în raport cu preţul şi orizontală. benzină. iar încasările din vânzări se reduc. c) menţinerea constantă a cererii şi reducerea preţului. d) este perfect inelastică în raport cu preţul şi verticală. d) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mică decât 5%. pâine.136. respectiv. atunci: a) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mică decât 5%. iar încasările din vânzări cresc. Dacă preţul bunului X se reduce cu 5%. Dacă o creştere extrem de mică a preţului reduce cantitatea cerută la zero. b) reducerea cererii. c) creşterea procentuală a cantităţii cerute este egală cu 5%. lapte. e) nici o modificare a cererii şi a preţului. respectiv. b) este perfect elastică în raport cu preţul şi verticală. 139. b) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mare decât 5%. iar încasările din vânzări nu se modifică. e) unt şi. b) mere şi. respectiv. 138. d) cafea şi. respectiv. 137. iar încasările din vânzări se reduc. Creşterea veniturilor consumatorilor determină pe piaţa ceaiului: a) creşterea cererii. iar încasările din vânzări cresc. O consecinţă a creşterii ofertei bunului X este reducerea cererii pentru bunul Y. Bunurile X şi Y pot fi: a) automobile şi. e) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mare decât 5%. e) este perfect inelastică în raport cu preţul şi orizontală. Ceaiul este un bun normal. c) fulgi de porumb şi. portocale. Cererea pentru bunul X este inelastică. d) reducerea cererii şi a preţului. c) are o elasticitate unitară în raport cu preţul. . respectiv.

. Elasticitatea cererii pentru calculatoare este 0. c) extensia cererii bunului Y şi creşterea preţului acestuia. b) creşterea preţului şi reducerea cantităţii de echilibru. d) extensia cererii bunului Y şi reducerea preţului acestuia. c) reducerea preţului şi creşterea cantităţii de echilibru. Creşterea preţului bunului X determină: a) creşterea cererii bunului Y şi a preţului acestuia.4%. e) reducerea cererii bunului Y şi a preţului acestuia. d) reducerea preţului şi a cantităţii de echilibru. b) creşterea cererii cu 1. c) reducerea preţului şi creşterea cantităţii de echilibru. Autoturismul şi benzina sunt bunuri complementare. Creşterea preţului benzinei determină în piaţa autoturismelor: a) creşterea preţului şi a cantităţii de echilibru. e) nici o modificare a preţului şi a cantităţii de echilibru. 143. Creşterea cu 1% a veniturilor şi cu 1% a preţului generează: a) creşterea cererii cu 2. Coeficientul de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul Y în raport cu preţul bunului X este pozitiv. c) creşterea cererii cu 1%. Pâinea este un bun inferior.6 în raport cu preţul şi 2 în raport cu veniturile cumpărătorilor. d) reducerea preţului şi a cantităţii de echilibru.4%. Creşterea veniturilor consumatorilor determină în piaţa pâinii: a) creşterea preţului şi a cantităţii de echilibru. d) reducerea cererii cu 1%. b) creşterea preţului şi reducerea cantităţii de echilibru.6%. e) reducerea cererii cu 1. 142. 141. b) creşterea cererii bunului Y şi reducerea preţului acestuia. e) nici o modificare a preţului şi a cantităţii de echilibru.140.

146. e) reducerea preţului determină reducerea încasărilor acestuia. preţul tinde să crească deoarece: a) există un exces de cerere la vechiul nivel al preţului. d) creşterea preţului determină creşterea încasărilor acestuia. În cazul în care cererea este elastică.144. d) procentul de variaţie a preţului este egal cu procentul de variaţie a cantităţii cerute. b) reducerea preţului lasă neschimbate încasările totale ale acestuia. 145. b) modificarea absolută a preţului este egală cu variaţia absolută a cantităţii. . d) preţul de echilibru este determinat de cerere. c) creşterea preţului determină reducerea încasărilor acestuia. Cererea cu elasticitate unitară în funcţie de preţ se caracterizează prin: a) creşterea preţului este însoţită de creşterea cantităţii cerute din bunul respectiv. e) procentul de variaţie a preţului este inversul procentului de variaţie a cantităţii cerute. b) creşte. 147. modificarea absolută a preţului este egală cu variaţia absolută a cantităţii. care din următoarele afirmaţii este adevărată în situaţia unui producător? a) creşterea preţului lasă neschimbate încasările totale ale acestuia. e) preţul de echilibru este determinat de ofertă. b) există un exces de ofertă la vechiul nivel al preţului. c) cererea este permanent egală cu oferta. e) este întotdeauna mai mic decât costul marginal. În situaţia creşterii cererii. În aceste condiţii. preţul pe o piaţă concurenţială: a) se reduce. c) în valoare absolută. c) rămâne nemodificat. d) este întotdeauna mai mare decât costul marginal. Se consideră că preţul unui bun A se află la un nivel la care apare un exces de cerere.

Coeficientul de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul Y în raport cu preţul bunului X este de 0.148. b) creşterea ofertei şi reducerea preţului. Reducerea taxelor de import are ca efect pe piaţa bunurilor de consum: a) reducerea ofertei şi creşterea preţului. .25. d) creşterea ofertei şi creşterea preţului. Dacă va creşte numărul consumatorilor pentru bunul X. atunci cererea este: a) elastică în raport cu preţul. atunci pe piaţa bunului Y: a) cresc cererea şi preţul de echilibru. 150. d) inelastică în raport cu preţul. b) perfect elastică în raport cu preţul. c) scad cererea şi preţul de echilibru. b) bunurile X şi Y sunt complementare. Coeficientul de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul Y în raport cu preţul bunului X este de 0. d) scade cererea şi creşte preţul de echilibru. c) cu elasticitate unitară în raport cu preţul.5. 151. Dacă la creşterea cu 20% a preţului un producător îşi pierde un sfert din clientelă. e) cererea şi preţul rămân neschimbate. c) bunurile X şi Y sunt normale. d) bunurile X şi Y sunt inferioare. Rezultă că: a) bunurile X şi Y sunt substituibile. e) atipică. c) menţinerea ofertei şi a preţului ca urmare a creşterii cererii. e) creşterea cererii şi reducerea preţului. e) bunurile X şi Y sunt impozitate. 149. b) creşte cererea şi scade preţul de echilibru.

e) creşterea preţurilor nu modifică încasările producătorilor. O rafinărie se confruntă cu o creştere a impozitului cu 10 u. În situaţia în care cererea pentru produsele agricole este inelastică: a) procentul de reducere al preţurilor este mai mic decât cel de creştere a cantităţii cerute. Dacă coeficientul de elasticitate a cererii unui bun în raport cu preţul este -3./litru de benzină vândut. 153. Ce efect va avea aceasta asupra preţului pieţei: a) creşterea preţului la consumatori cu mai puţin de 10 u.152. . b) reducerea preţurilor determină o creştere a încasărilor producătorilor. b) scade cu 7%. a preţului la consumatori. e) creşte cu 7%. dacă cererea este perfect inelastică. d) creşterea preţurilor determină o reducere a încasărilor producătorilor. 154. c) creşterea cu mai puţin de 10 u. c) reducerea preţurilor determină o reducere a încasărilor producătorilor. d) întregul impozit va fi plătit de producători. e) nici una din cele de mai sus. c) nu se modifică.. atunci cantitatea cerută: a) scade cu 60%. b) parte din impozit va fi suportată de producători.m. iar preţul scade cu 20%.m.m. dacă cererea este perfect elastică. dacă cererea este elastică. dacă cererea este perfect inelastică. d) creşte cu 60%.

d) reducerea cantităţii de echilibru pe piaţa bunului X. b) inelastică în raport cu preţul. ceteris paribus. 158. Cererea pentru creioane este: a) perfect inelastică în raport cu preţul. ceteris paribus. Bunurile X şi Y sunt complementare. e) creşterea cererii pentru bunul Y. Coeficientul de elasticitate a cererii pentru un anumit bun în raport cu veniturile consumatorilor este -0. b) reducerea veniturilor consumatorilor determină. e) preţul jeleurilor se reduce. iar oferta bunului X este perfect inelastică în raport cu preţul acestuia. Zahărul este una dintre materiile prime principale în producţia de jeleuri. Ca urmare a creşterii preţului zahărului: a) oferta de jeleuri se reduce. iar încasările din vânzări se reduc cu 7%. 157. ceteris paribus. reducerea preţului. reducerea cantităţii achiziţionate. b) reducerea preţului bunului X. . În aceste condiţii: a) creşterea veniturilor consumatorilor determină. d) elastică în raport cu preţul. c) cu elasticitate unitară în raport cu preţul. Creşterea preţului bunului Y determină: a) creşterea preţului bunului X. creşterea preţului. Preţul creioanelor creşte cu 5%. d) cererea de jeleuri creşte. e) creşterea veniturilor consumatorilor determină. b) oferta de jeleuri creşte. d) reducerea veniturilor determină.155. c) coeficientul de elasticitate a cererii pentru bunul respectiv în raport cu preţul său este în mod necesar pozitiv. c) creşterea cantităţii de echilibru pe piaţa bunului X. reducerea preţului.5. ceteris paribus. 156. c) cererea de jeleuri se reduce. e) perfect elastică în raport cu preţul.

e) reducerea fiscalităţii. Care din următorii factori nu poate genera o creştere a ofertei de bumbac: a) creşterea preţului la bumbac. Curba individuală a ofertei pe termen scurt pentru un producător ce acţionează pe piaţa cu concurenţă perfectă este acea porţiune a costului marginal situată deasupra curbei: a) costului total mediu. d) reducerea rentei plătite proprietarului pământului pe care se cultivă bumbacul. c) reducerea preţului utilajelor şi maşinilor utilizate în producerea bumbacului. 160. . d) se acordă subvenţii industriei extractive. e) productivităţii medii.159. c) costului fix mediu. b) îmbunătăţirea tehnologiilor de realizare a bumbacului. 161. b) costului variabil mediu. c) se măreşte fiscalitatea. d) încasării medii. b) preţul cărbunelui scade. Oferta de cărbune creşte dacă: a) preţul cărbunelui creşte. d) costul de producţie. e) veniturile consumatorilor casnici cresc. b) veniturile consumatorilor. c) tehnologia. Nu reprezintă un factor principal al ofertei: a) preţul. e) preţurile factorilor de producţie. 162.

165. b) verticală. iar preţul bunului creşte cu 10%. e) orizontală. d) egal cu 0. e) paralelă cu axa preţului. c) creşterea veniturilor consumatorilor. b) mai mic decât 1. b) scade cu cel puţin 10%. În situaţia în care oferta unui bun este perfect inelastică la modificarea preţului. 164. 167. Curba unei oferte perfect inelastice este: a) paralelă cu axa cantităţii. . Dacă oferta unui bun are o elasticitate unitară. b) reducerea costului factorilor de producţie. c) egal cu 1. cantitatea oferită: a) creşte cu mai mult de 10%. nivelul coeficientului de elasticitate este: a) mai mare decât 1. b) crescătoare. Reducerea preţului unui bun ar putea fi determinată în mod direct de: a) creşterea impozitelor. c) verticală. 166. Curba unei oferte perfect elastice este: a) crescătoare. e) creşte cu 1%. d) nu se modifică. c) descrescătoare. d) creşterea preţului unui bun complementar. d) descrescătoare. d) orizontală.163. c) creşte cu 10%. e) scăderea preţului unui bun substituibil. e) negativ.

în anii favorabili. d) întregul venit. e) numărul producătorilor. b) preţurile factorilor de producţie. c) veniturile consumatorilor. 171. d) creşterea preţurilor într-o proporţie mult mai mică decât creşterea ofertei. Este ştiut faptul că produsele agricole au o cerere inelastică. b) posibilităţile de stocare. Dacă întreprinzătorul este posesorul tuturor factorilor de producţie îşi va însuşi: a) numai salariu. e) numai dobânda. b) numai rentă. d) impozitarea vânzărilor. 170. c) reducerea preţurilor într-o proporţie mult mai mică decât creşterea ofertei. cu recolte mari. e) menţinerea constantă a încasărilor din vânzarea produselor agricole. b) reducerea preţurilor într-o proporţie mult mai mare decât creşterea ofertei. fapt care determină: a) creşterea preţurilor într-o proporţie mult mai mare decât creşterea ofertei. c) numai profitul. c) costul stocării. Astfel. Curba ofertei nu este afectată în mod direct de: a) tehnologia de producţie.168. oferta creşte. 169. d) orizontul de timp pe care vânzătorii îl au la dispoziţie pentru a ajusta preţul. . Nu este factor determinant al elasticităţii ofertei: a) costul producţiei. e) urgenţa nevoii de consum.

175. în funcţie de venit. b) la un preţ de echilibru şi cantitate de echilibru mai mici. c) unitară. .172. d) zero. d) taxelor. În condiţiile în care veniturile medii ale consumatorilor cresc de la 5 milioane lei la 7. d) de incluziune. Costul de producţie al unui bun creşte. e) subvenţiilor. În condiţiile în care ceilalţi factori rămân constanţi atunci echilibrul se va forma: a) la un preţ de echilibru şi cantitate de echilibru mai mari.5 milioane lei. c) la un preţ de echilibru mai mare şi o cantitate de echilibru mai mică. Cererea din acel bun. Între salariul real şi nivelul preţurilor bunurilor de consum există o relaţie: a) directă. cantitatea cerută creşte de la 1000 unităţi la 1200 unităţi. c) venitului. e) inversă. b) inelastică. Coeficientul de elasticitate a cererii în funcţie de venit se calculează ca raport între modificarea procentuală a cererii şi modificarea procentuală a: a) preţului. b) pozitivă. c) de egalitate. e) +∞. este: a) elastică. 174. 173. d) la un preţ de echilibru mai mică şi o cantitate de echilibru mai mare. b) ofertei. e) la un preţ de echilibru constant şi o cantitate de echilibru mai mare.

d) preţul stabilit de cel mai mare producător. b) preţul minim pe care oricare producător este dispus să-l accepte. b) stimulează progresul economic şi social. d) mărcile firmelor sunt individualizate. creativitate. e) posibilităţi multiple de alegere pentru consumatori. c) incită agenţii economici la iniţiativă. În condiţiile existenţei unor preţuri libere. preţul de echilibru este determinat de: a) preţul maxim pe care oricare consumator este dispus să-l plătească. e) atomicitatea cererii. b) fiecare producător poate influenţa condiţiile pieţei. c) intersecţia cererii cu oferta. e) conduce la diversificarea ofertei. 178. 179. e) preţul stabilit de cea mai influentă asociaţie de protecţie a consumatorilor. Nu reprezintă trăsătură a pieţei cu concurenţă monopolistică: a) diferenţierea bunurilor. c) numeroşi cumpărători cu forţă economică redusă. 177. nu reprezintă efect al concurenţei: a) avantajează pe cei puternici şi dezavantajează pe cei slabi. Într-o piaţă concurenţială. c) fiecare producător poate influenţa piaţa. b) atomicitatea cererii şi a ofertei.176. d) puţini cumpărători cu forţă economică ridicată. d) conduce la creşterea costurilor unitare şi a preţurilor de vânzare. . Nu reprezintă trăsătură a pieţei cu concurenţă de tip oligopol: a) puţini ofertanţi cu forţă economică ridicată.

e) piaţă de monopol bilateral. În aceste condiţii: a) preţul creşte. d) transparenţa perfectă. e) impus de câţiva vânzători. 181. b) piaţă de oligopol. d) expresia raportului cerere-ofertă. c) permanent stabil. e) modificarea cantităţii de echilibru este nedeterminată. ea se numeşte: a) piaţă de monopson. . c) preţul se reduce. Într-o piaţă concurenţială. Una din următoarele nu reprezintă o caracteristică a pieţei cu concurenţă pură şi perfectă: a) atomicitatea cererii şi a ofertei. b) fixat de agenţii economici prin negocieri bilaterale. b) cantitatea de echilibru creşte. e) informaţia asimetrică.180. 182. Atunci când piaţa unui bun economic se caracterizează prin existenţa unui singur vânzător şi a unui singur cumpărător. d) cantitatea de echilibru se reduce. c) fluiditatea perfectă. Pe piaţa cu concurenţă pură şi perfectă preţul este: a) fixat de stat. cererea şi oferta se reduc simultan în aceeaşi proporţie. c) piaţă de concurenţă pură şi perfectă. d) piaţă cu concurenţă loială. 183. b) omogenitatea produselor.

000 lei. Un producător dintr-o piaţă de concurenţă perfectă produce 1. 185. d) un deficit de 70 unităţi de cantitate. e) de monopol bilateral. e) preţurile sunt fixate de stat. e) diferenţă de 2 unităţi monetare între preţul de echilibru şi preţul impus de guvern. b) un surplus de 5 unităţi de cantitate.000 lei.000 lei. c) economia este centralizată. e) 2. Preţul minim la care producătorul poate să-şi vândă producţia pe termen scurt este: a) 42. d) 4. Q = 20 + 5 ⋅P .200 lei. c) de oligopol. cererea şi oferta sunt Q = 100 −10 ⋅P . iar P este preţul. d) autonomia agenţilor economici este îngrădită.184. 187. . Manifestarea concurenţei în condiţiile economiei de piaţă este posibilă atunci când: a) nu există libertatea de acţiune a agenţilor economici. unde Q este cantitatea. Dacă guvernul impune un preţ de 5 unităţi monetare.000 lei. În piaţa benzinei. Costul fix este de 20 milioane lei. b) 20. iar costul variabil este de 22 milioane lei. d) de oligopol bilateral. c) 22. Piaţa caracterizată prin existenţa a numeroşi agenţi ai cererii şi numeroşi agenţi ai ofertei poate fi piaţă: a) de monopol. 186. b) preţurile se formează liber. atunci în piaţa grâului apare: a) un surplus de 15 unităţi de cantitate. b) monopolistică. c) un deficit de 5 unităţi de cantitate.000 bucăţi dintr-un bun.

188. preţul şi cantitatea de echilibru sunt: a) 5. unde CA este cantitatea cerută. c) mai mic decât 19 mii lei/pachet. respectiv. respectiv. În acest caz. atunci cantitatea oferită este mai mare decât cantitatea cerută. c) posibilităţile de stocare ale bunurilor. preţul de echilibru al untului este: a) 19 mii lei/pachet. 212. atunci cantitatea cerută este mai mare decât cantitatea oferită. b) perioada de timp de la modificarea preţului. 224. c) 8. b) gradul necesităţii în consum. b) 4. . d) costul stocării. 189. b) 23 mii lei/pachet. e) mai mare decât 23 mii lei/pachet. 191. Dacă preţul untului este de 19 mii lei/pachet. 248. e) 2. Nu reprezintă factor care influenţează în mod fundamental elasticitatea ofertei: a) gradul necesităţii în consum. respectiv. d) între 19 şi 23 mii lei/pachet. OA este cantitatea oferită. 320. respectiv. Funcţiile cererii şi ofertei bunului A sunt CA = 270 − 8 ⋅p A şi O A = 200 + 6 ⋅p A . d) 5. e) gradul de substituire a bunurilor. d) ponderea venitului cheltuit pentru un anumit bun în bugetul total al unei familii. 190. 230. iar pA este preţul bunului. Dacă preţul untului este de 23 mii lei/pachet. Nu reprezintă factor care influenţează în mod fundamental elasticitatea cererii: a) intervalul de timp de la modificarea preţului. e) costul producţiei. c) posibilităţile de stocare ale bunurilor. În aceste condiţii. respectiv.

m.m.m. 193.5. calculaţi cât din taxă suportă producătorul şi.m.. b) numai de producători.m. Reprezintă factor ce influenţează în mod fundamental oferta: a) numărul de consumatori. d) în cea mai mare parte de producători. c) 0 u.m. c) numai de consumatori. e) 1. si 1 u. si 1. si 2 u. Povara unei taxe impuse de autorităţi pe piaţa bunului A va fi suportată: a) în egală măsură de producători şi de consumatori. si 3u. Reprezintă factor ce influenţează în mod fundamental cererea: a) costul de producţie. d) taxele şi subsidiile. b) venitul consumatorilor.5 u. 195. c) venitul consumatorilor. Dacă guvernul impune o taxǎ la producător T=3 u. 194. c) numărul de firme ce produc acelaşi bun. ..m.5 u. d) modificarea preţului altor bunuri. e) costul de producţie.m. b) preferinţele consumatorilor. în funcţie de preţ. Pentru un bun. sunt Kec/p=2 şi Keo/p= 0.. consumatorul? a) 2 u..192. mai puţin de producători. b) 1 u. e) mai mult de consumatori.m. coeficienţii de elasticitate ai cererii şi ofertei. Funcţiile cererii şi ofertei de pe piaţa calculatoarelor sunt Qc=31-P şi Oo=2P+10. e) anticipaţiile producătorilor.m. respectiv.m. si 0 u. d) 3 u.

198. c) M(2a. . a/2b). d) numai dependentă de altele. d) la un preţ mic. b) M( a/2b. b) la un preţ mare.m. e) nu se poate calcula. e) a=520 şi b=110. preţul iniţial Po=5 u. el nu se mai găseşte pe piaţă. c) exogenă sau endogenă. e) nici o varianta nu este corectă. Determinaţi nivelul constantelor a şi b. b) întotdeauna endogenă. 2b). O variabilă economică poate fi: a) întotdeauna exogenă. şi cantitatea cerută iniţială Qco=20. iar Kec/p=25: a) a=520 şi b=100. oferta este mai mare decât cererea. Se consideră că un bun este rar din punct de vedere economic. cererea este mai mare decât oferta. d) a=100 şi b=110. oferta este mai mare decât cererea. dacă: a) la un moment dat. d) M(a. Care este punctul elasticităţii unitare. e) nici o variantă nu este corectă. c) la un preţ nul. 197. a/2). 2b). b) b=520 şi a=100. ştiind că funcţia cererii de pe piaţa automobilelor este Qc= a-bP. c) a=110 şi b=240. în funcţie de context.196. ştiind că funcţia inversă a cererii este P = a -bQ? a) M(a/2. 199.

d) 11. Un exemplu de cerere perfect inelastică ar putea fi considerat: a) cererea de insulină pentru bolnavii de diabet. Cât reprezintă Kec/v. . Keo/p=8. 201. e) Pe= 10u. b) Kec/p=9.m.m. d) Pe= 3u. Pe piaţa unui bun. 203.m.. 202. Keo/p=9..m. c) 3. c) Kec/p=8/9. şi G= 3u. d) Kec/p=4/9. şi G= 10u.m. şi G= 4u.200. iar funcţia ofertei Qo=5+2P.m. Care va fi noul preţ de echilibru şi mărimea cheltuielilor guvernamentale? a) Pe= 1u. şi G= 1 u. b) Pe= 4 u. Se acordă o subvenţie S=1 u. b) oferta de cumpărare de aur lansata de BNR. Ca rezultat al creşterii veniturilor de la 100 la 120. b) 3/11.m.3. Calculaţi Kec/p şi Keo/p la nivelul de echilibru al pieţei: a) Kec/p=8. cererea pentru paltoane creşte de la 20 la 40.m.. e) 11.m. d) toate cele de mai sus. calculat prin metoda elasticităţii medii: a) 11/3. Keo/p=8/9. e) nici o varianta nu este corectă.m. c) Pe= 4u. c) cererea de pâine sau lapte. e) nu se poate calcula.m. Keo/p=4/9.. funcţia cererii este Qc=17-4P. şi G= 4u. Se dau următoarele funcţii ale cererii şi ofertei: Qo=3P şi Qc=5-P.

e) 4 u. d) preţul este mai mare decât costul variabil mediu. şi 2 u.204. d) producătorul suportă întotdeauna o parte mai mare din povara fiscală. c) preţul este egal cu costul variabil mediu..m.m. decidenţii politici îşi exercită influenţa politică. e) preţul este mai mic decât costul variabil mediu. c) 0 u.. b) producătorul suportă întotdeauna o povară mai mare din taxă decât consumatorul. şi 3 u.m.. determinând astfel pierderea de locuri de muncă. şi 0 u. b) preţul este mai mare decât costul total mediu.m. şi 1 u.m.m. e) povara suportată de consumator şi producător depăşeşte veniturile guvernului de pe urma colectării taxei respective. şi 4 u. cât din taxă va suporta cumpărătorul şi cât producătorul? a) 3 u. drept urmare îşi reduce producţia. 205. .m. b) 2 u.m. 206.m..m.m. d) 1 u. Dacă guvernul impune o taxă la cumpărător T= 4 u. c) consumatorul suportă întotdeauna o povară mai mare decât producătorul. Funcţiile cererii şi ofertei de pe piaţa unui bun sunt Qc=16-P şi Oo=3P. Conceptul de pierdere socială a unei taxe se referă la faptul că: a) prin impunerea taxei. Un producător de pe o piaţă cu concurenţă perfectă iese de pe piaţă atunci când: a) preţul este mai mic decât costul total mediu..

. e) pe o piaţă de oligopol producătorii pot practica concurenţa prin preţ. b) scade. d) vânzătorii nu pot vinde cât doresc şi nici cumpărătorii nu pot cumpăra cât doresc. d) creşte dacă scade costul mediu. c) nu se modifică. preţul de echilibru: a) creşte. c) un monopol poate obţine un profit mai mare impunând preţuri diferite pe segmente diferite de piaţă. c) nu se modifică. preţul de echilibru: a) creşte. d) devine un preţ maxim administrat. d) preţul este o variabilă exogenă în condiţii de oligopol. e) scade numai dacă scade costul mediu. Când cererea creşte mai mult decât oferta. dar cumpărătorii nu pot cumpăra cât doresc. b) vânzătorii nu pot vinde cât doresc. b) structura costurilor monopolului natural evidenţiază importante economii de scară. 208. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată la un preţ mai mare decât nivelul de echilibru? a) vânzătorii pot vinde cât doresc. b) scade. c) vânzătorii pot vinde cât doresc şi cumpărătorii pot cumpăra cât doresc. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă? a) barierele legale la intrarea pe piaţă constituie o cauză a formării monopolurilor. e) pe piaţă se manifestă un exces de cerere. Dacă cererea creşte mai încet decât oferta.207. 209. e) devine un preţ minim administrat. dar cumpărătorii pot cumpăra cât doresc. 210.

e) este întotdeauna mai mic decât supraprofitul. 215. Pe piaţa de monopol: a) preţul este controlat de consumator. Obţinerea profitului nelegitim: a) contravine legii. d) există un singur producător şi un singur consumator. d) decurge întotdeauna din existenţa situaţiei de monopol. e) atomicitatea cererii. b) este rezultatul raţionalităţii în activitatea economică. c) atomicitatea ofertei. c) nu este rezultatul contribuţiei firmei la activitatea economică. e) oferta este controlată de mai mulţi producători. c) Vmg=Cmg şi Vmg=P. Concurenţa monopolistică se deosebeşte de concurenţa perfectă prin: a) câţiva cumpărători.211. e) încasarea totală este maximă. Pe piaţa cu concurenţă monopolistică. c) costul marginal este egal cu încasarea marginală. d) Vmg=Cmg=P şi P=CTM. b) costul variabil mediu este egal cu încasarea marginală. Un monopolist îşi maximizează profitul atunci când: a) costul total mediu este egal cu încasarea marginală. b) câţiva vânzători. d) costul total mediu este minim. 213. e) Vmg>Cmg şi P=Cmg. . b) Vmg=Cmg şi Vmg<P. c) preţul pieţei determină întotdeauna obţinerea de profit. b) preţul este stabilit de cerere şi ofertă. d) diferenţierea produselor. 214. echilibrul pe termen scurt presupune: a) Vmg=Cmg şi Vmg>P. 212.

Alegerea unui producător monopolist care urmăreşte maximizarea profitului corespunde unei situaţii în care: a) preţul este mai mare decât costul marginal. Monopolistul se confruntă cu o cerere dată de relaţia P = 20 − Q . c) egalităţii dintre a doua derivată a costului total şi a doua derivată a venitului total. unde P este preţul. c) preţul este mai mic decât costul marginal. c) 5. e) egalităţii dintre preţ şi costul marginal. b) monopolul. d) egalităţii dintre preţ şi venitul marginal. c) oligopolul. d) 10. Un monopolist are costul marginal dat de relaţia C mg = 3 ⋅ Q . b) costul marginal este egal cu preţul. b) egalităţii dintre prima derivată a venitului total şi prima derivată a costului total. 217. . e) preţul este mai mic decât încasarea marginală. producţia trebuie să fie: a) 3. d) monopsonul. e) 20. iar Q este producţia. Un monopolist îşi maximizează profitul la nivelul: a) pragului de rentabilitate. Se caracterizează prin eficienţă alocativă: a) concurenţa perfectă. e) concurenţa monopolistică. 218. b) 4. d) preţul este egal cu încasarea marginală. unde Cmg este costul marginal. În scopul maximizării profitului. 219.216.

c) omogenitatea bunului tranzacţionat. b) preţul este mai mare decât costul marginal. e) costul marginal este egal cu costul fix mediu.220. d) monopolistică. c) preţul este mai mare decât costul marginal. e) de monopol. O piaţă de monopol este ineficientă deoarece: a) preţul este mai mic decât costul marginal. d) intrarea liberă pe piaţă. b) atomicitatea cererii. de către un număr mare de producători caracterizează piaţa: a) cu concurenţă perfectă. Vânzarea unui produs pentru care pe piaţă sunt reprezentate mai multe mărci. d) încasarea marginală este mai mare decât costul marginal. 221. Nu este o trăsătură a pieţei cu concurenţă monopolistică: a) atomicitatea ofertei. Dacă o industrie este dominată de un singur producător. . d) încasările marginale sunt negative. e) preţul este egal cu încasările marginale. 222. b) încasarea marginală este mai mică decât costul marginal. e) deciziile unui producător nu au o influenţă semnificativă asupra deciziilor celorlalţi producători. b) de monopson. 223. c) încasarea marginală este egală cu încasarea medie. una din următoarele relaţii este adevărată în situaţia de echilibru: a) preţul este mai mic decât încasarea marginală. c) de oligopol.

c) includerea costurilor externe în costul privat. b) subvenţionarea celor care suportă efectele externe negative.224. e) restrângerea drepturilor de proprietate privată. c) externalitate pozitivă. e) reprezintă înţelegerea informală în cadrul căreia firmele dominante stabilesc preţurile. 226. e) controlul activităţii generatoare de externalitate negativă de către stat. d) creşterea producţiei. b) reprezintă înţelegerea formală în urma căreia grupul de firme maximizează profitul total. e) bun de folosinţă comună. 227. d) definirea precisă a drepturilor de proprietate şi crearea unei pieţe pentru acestea. d) bun privat. 225. Ronald Coase a propus ca soluţie a externalităţilor negative: a) aplicarea unui impozit asupra activităţii generatoare de externalitate negativă. Poluarea reprezintă un exemplu de: a) bun public. c) reprezintă înţelegerea formală sau informală care determină firmele oligopoliste să încerce să trişeze. c) aplicarea principiului “poluatorul plăteşte”. b) externalitate negativă. d) reprezintă înţelegerea formală sau informală care permite accesul pe piaţă şi a altor firme. Internalizarea externalităţilor negative are loc prin: a) reducerea costului marginal privat. fiecare firmă să îşi maximizeze profitul individual. fără ca în mod obligatoriu. Care din următoarele nu caracterizează situaţia oligopolului cooperant: a) reprezintă înţelegerea formală a firmelor oligopoliste în vederea reducerii producţiei şi majorării preţurilor. . b) reducerea preţului plătit de consumatori.

c) salariul nominal scade. b) beneficiile private sunt mai mici decât beneficiile sociale. 229. c) costurile private sunt mai mari decât costurile sociale. e) beneficiile şi costurile private coincid cu beneficiile şi costurile sociale. d) creştere cu 20%. Indexarea salariilor cu numai 80% din creşterea preţurilor va determina următoarea modificare a salariului real atunci când preţurile se dublează: a) scădere cu 20%. iar salariul nominal scade. e) preţurile la bunurile de consum cresc. iar preţurile la bunurile de consum rămân constante. iar salariul nominal creşte. e) salariul reprezintă bani economisiţi. iar preţurile bunurilor de consum cresc. c) scădere cu 10%. 230. . Una din afirmaţiile de mai jos este corectă: a) salariul este plată pentru risc. d) salariul este preţul pe piaţa muncii. c) salariul nu este componentă a costului. e) scădere cu 80%. În care din situaţiile menţionate salariul real creşte? a) salariul nominal este constant. d) costurile private sunt egale cu costurile sociale. b) creştere cu 10%. d) preţurile scad. b) salariul nominal creşte mai puţin decât sporesc preţurile la bunurile de consum. În cazul unei externalităţi pozitive: a) beneficiile private sunt mai mari decât beneficiile sociale. b) salariul este venit pentru angajator. 231.228.

e) cheltuielile materiale. 236. Care este condiţia pentru maximizarea profitului în cazul unui producător care acţionează pe o piaţă cu concurenţă perfectă? a) costul marginal egal cu preţul pieţei. b) creşterea ofertei şi reducerea preţului bunului respectiv. . c) cheltuielile efectuate cu factorii de producţie. b) costul total mediu egal cu preţul pieţei. Venitul obţinut de agentul economic care îşi învesteşte capitalul în acţiuni se numeşte: a) profit. Tendinţa generală de creştere a salariului pe termen lung se datorează în principal: a) incapacităţii salariaţilor de a se organiza în sindicate. 234. 235. c) migraţiei internaţionale a forţei de muncă. b) dobândă. Creşterea mai rapidă a salariilor în producţia unui anumit bun comparativ cu productivitatea muncii determină: a) îmbunătăţirea competitivităţii producţiei.232. d) creşterea ofertei şi a preţului bunului respectiv. b) dobânda datorată băncii pentru capitalul împrumutat. c) dividend. În profitul brut al unei firme se includ: a) salariile cuvenite lucrătorilor. e) salariu. c) profitul marginal egal cu preţul pieţei. d) câştigul cuvenit întreprinzătorului pentru riscul asumat. d) rentă. e) absenţei contractelor implicite pe piaţa forţei de muncă. d) costurile totale egale cu încasările din vânzarea produselor. b) creşterii cheltuielilor cu instruirea şi calificarea. 233. c) reducerea ofertei şi creşterea preţului bunului respectiv. d) refuzului generalizat de a plăti salarii de eficienţă. e) încasările totale egale cu profitul total. e) reducerea ofertei şi a preţului bunului respectiv.

Se contractează vânzarea a 1. d) un câştig de 6 milioane lei pentru vânzător.000 lei pe acţiune. La scadenţă. e) profituri ilegale. d) dobânzi normale. e) taxelor vamale la importul de produse agricole. Profiturile colectate reprezintă: a) profituri normale în condiţii concurenţiale.500 acţiuni la un preţ de 8. d) creşte cu 18%.5%. c) scade cu 18%.5%. Un întreprinzător colectează profituri ca urmare a unei invenţii. 239. iar salariul nominal scade cu 10%. 238. Atunci când preţurile bunurilor de consum scad cu 20%. c) abilităţii întreprinzătorului. b) o pierdere de 6 milioane lei pentru vânzător. e) o pierdere de 12 milioane lei pentru vânzător. b) profituri temporare de monopol. c) rente. ceea ce înseamnă: a) un câştig de 6 milioane lei pentru cumpărător.000 lei pe acţiune. c) un câştig de 12 milioane lei pentru vânzător. salariul real: a) creşte cu 12. . preţul la vedere este 4.237. Renta funciară diferenţială reprezintă o consecinţă a: a) fluctuaţiei preţurilor producţiei agricole. 240. d) fertilităţii suprafeţelor de teren. b) mărimii suprafeţei de teren aflată în exploatare. cu scadenţă peste 6 luni. e) scade cu 10%. b) scade cu 12.

000 lei.5 milioane lei.25 milioane lei. b) 7. e) 200%.400 lei. e) 50 milioane lei.000 lei. La o rată a dobânzii de 45%. d) 45 milioane lei.25 milioane lei. obligaţiunea ar putea să fie vândută la preţul de: a) 14. d) 40 milioane lei. Un teren agricol aduce o rentă anuală de 10 milioane lei.5 milioane lei.000 lei. c) 12. În condiţiile în care rata dobânzii este de 25%.5 milioane lei. 244. e) 45. c) 19.241. c) 15. În cazul în care rata anuală a dobânzii ar fi de 30%. b) 44. d) 100%. O obligaţiune aduce posesorului ei un venit anual de 4. 242. b) 16.800 lei în condiţiile în care rata anuală a dobânzii este 20%. e) 18. 243.333%.000 lei. un credit de 100 milioane lei pe 3 luni aduce o dobândă totală de: a) 11. b) 15 milioane lei. d) 24. . Un capital bănesc se triplează în trei ani la o rată a dobânzii de: a) 33. terenul respectiv se vinde la un preţ de: a) 2.25 milioane lei.225% c) 50%.

c) când durata unei rotaţii a capitalului creşte. Rata reală a dobânzii este mai mare decât rata nominală în cazul: a) creşterii nivelului general al preţurilor. O relaţie de acelaşi sens există între: a) rata profitului la cost şi costul de producţie. c) atunci când viteza de rotaţie a capitalului creşte. c) menţinerii neschimbate a nivelului general al preţurilor. Una din afirmaţiile următoare este adevărată: a) creşterea preţului unitar se află în relaţie de acelaşi sens cu profitul unitar. . masa profitului scade. masa profitului creşte. b) costul unitar şi profitul unitar. c) durata unei rotaţii a capitalului folosit şi profit. 246. e) creşterea numărului de rotaţii ale capitalului se află în relaţie de acelaşi sens cu durata unei rotaţii a capitalului folosit.245. 248. Una din afirmaţiile următoare nu este corectă: a) cine obţine profit suplimentar îl obţine şi pe cel normal. 247. d) accelerării inflaţiei. masa profitului creşte. b) reducerii nivelului general al preţurilor. d) viteza de rotaţie şi profit. d) rata profitului calculată la cost este mai mică decât rata profitului calculată la cifra de afaceri. d) când costul unitar scade. viteza de rotaţie creşte. e) salariul real şi preţurile bunurilor de consum. e) reducerii inflaţiei. b) rata profitului calculată la cost este mai mare decât rata profitului calculată la cifra de afaceri. b) modificarea costului unitar se află în relaţie de acelaşi sens cu profitul unitar. e) când numărul de rotaţii ale capitalului folosit creşte. la un preţ dat.

250. c) aportul managementului guvernamental la acţiuni sociale. e) contribuţia posesorului de capital bănesc la activitatea economică. d) oferta creşte. Împărţirea venitului obţinut între participanţii direcţi la crearea sa reprezintă: a) redistribuirea venitului. 251. iar cererea nu se modifică. răsplăteşte: a) munca depusă de salariat într-o întreprindere. d) iniţiativa şi acceptarea riscului din partea întreprinzătorului. Proprietarul unui anumit factor de producţie este avantajat atunci când pe piaţa respectivului factor: a) cererea este mai mică decât oferta.249. . e) cererea scade şi oferta creşte. 252. e) preluarea unei părţi din venitul unor agenţi şi folosirea lui în sprijinul altor agenţi economici. b) evoluţia salariului real este într-o relaţie inversă cu evoluţia nivelului preţurilor bunurilor de consum. e) salariul nominal minim este fixat de către patron. în esenţă. Una din următoarele afirmaţii este falsă: a) când preţurile bunurilor de consum cresc. cât şi un cost. c) plata salariului. salariul real poate să crească. d) salariul este atât un venit. c) oferta este mai mică decât cererea. b) cererea creşte mai încet decât creşte oferta. c) salariul real este direct proporţional cu salariul nominal. b) aportul posesorului pământului la activitatea economică. d) serviciul unui factor de producţie. b) distribuirea venitului. Profitul.

253. Când salariul real scade cu 20%, iar preţurile scad cu 5%, salariul nominal: a) scade cu 24%; b) creşte cu 18,75%; c) scade cu 18,75%; d) scade cu 16%; e) creşte cu 16%. 254. Un întreprinzător avansează 100 milioane lei într-o afacere şi obţine, conform înregistrărilor contabile, un profit de 20 milioane lei. În condiţiile unei rate a dobânzii de 25%: a) afacerea a fost profitabilă; b) întreprinzătorul a înregistrat un profit economic de 5 milioane lei; c) întreprinzătorul a înregistrat o pierdere economică de 5 milioane lei; d) costul de oportunitate pentru afacere a fost de 20 milioane lei; e) afacerea a fost mai avantajoasă decât depunerile bancare. 255. În perioada T0-T1, producţia unui agent economic creşte de 3 ori, iar numărul de lucrători cu 50%. Salariul nominal în T0 este 1.000.000 lei. Cât va fi salariul nominal în T1 ştiind că sporirea acestuia reprezintă 50% din creşterea productivităţii muncii?: a) 2.000.000 lei; b) 1.250.000 lei; c) 1.000.000 lei; d) 1.500.000 lei; e) 1.750.000 lei. 256. În T0 salariul nominal al unui individ era de 1.500.000 lei, iar preţul unei pâini de 5.000 lei. În T1, salariul nominal a crescut cu 100%, iar preţul pâinii cu 300%. Salariul real în T1 faţă de T0: a) a crescut cu 50%; b) a scăzut cu 50%; c) a rămas constant; d) a crescut cu 100%; e) a scăzut cu 100%.

257. Salariul nominal net în T0 este de 5.000.000 lei. În situaţia în care, în perioada T0-T1, creşterea salariului reprezintă 50% din creşterea productivităţii medii a muncii, care s-a dublat, salariul nominal net în T1 este: a) 5.500.000 lei; b) 10.000.000 lei; c) 7.500.000 lei; d) 7.250.000 lei; e) 10.500.000 lei. 258. O firmă previzionează pentru anul următor costuri fixe totale de 20 milioane u.m., un cost variabil mediu de 2000 u.m. şi că preţul bunului pe care-l produce va fi de 7000 u.m. În condiţiile în care firma şi-a stabilit ca obiectiv obţinerea unui profit total de 5 milioane u.m., producţia care trebuie realizată este de: a) 6.000 bucăţi; b) 4.500 bucăţi; c) 5.000 bucăţi; d) 7.500 bucăţi; e) 10.000 bucăţi. 259. În T0, rata profitului calculată la costurile totale a fost de 10%. În T1, costurile totale cresc cu 20%, iar rata profitului calculată la costurile totale creşte cu 5 puncte procentuale. Profitul în T1: a) creşte cu 280%; b) scade cu 280%; c) creşte cu 180%; d) creşte cu 80%; e) rămâne constantă.

260. Un capital se roteşte anual de 3 ori, totalul încasărilor fiind de 2 mil. u.m. corespunzător fiecărei rotaţii. Dacă rata anuală a profitului în funcţie de costul total este de 25%, nivelul anual al profitului şi costului total va fi: a) 4 mil. u.m., 1,2 mil. u.m.; b) 1,2 mil. u.m., 4,8 mil. u.m.; c) 0,4 mil. u.m., 1,6 mil. u.m.; d) 1,6 mil. u.m., 0,4 mil. u.m.; e) 1 mil. u.m., 1 mil. u.m. 261. Un credit acordat unei firme pe doi ani, în regim de dobândă compusă, cu o rată anuală de 20%, aduce o dobândă totală de 44 milioane u.m. Creditul acordat este de: a) 74 milioane u.m.; b) 144 milioane u.m.; c) 120 milioane u.m.; d) 100 milioane u.m.; e) 110 milioane u.m. 262. O bancă acordă două credite însumând 3 milioane u.m., primul pe 1 an cu o rată anuală a dobânzii de 20%, iar al doilea pe 6 luni cu o rată a dobânzii de 10%. Dobânda încasată de către bancă din primul credit este de două ori mai mare decât dobânda celui de-al doilea credit. Cele două credite sunt: a) 1,5 milioane şi, respectiv, 1,5 milioane; b) 1,25 milioane şi, respectiv, 1,75 milioane; c) 1 milion şi, respectiv, 2 milioane; d) 2 milioane şi, respectiv, 1 milion; e) 2,25 milioane şi, respectiv, 0,75 milioane.

tot pe doi ani.m. e) 0. b) 12%.000 u. d) 10.5%. rata reală a dobânzii este: a) 20%.000 u. Un agent economic contractează un credit bancar de 100 milioane u. d) 60. O bancă primeşte sub formă de depozite suma de 3 mil. este: a) 13%. c) 327.000 u.m.m. 265. . pe principiul dobânzii simple.000 u. banca acordă împrumuturi. b) 330. În condiţiile în care în acel an rata inflaţiei a fost de 10%. Rata dobânzii. d) 100%. pe o durată de doi ani.1%. b) 10%. Dacă banca suportă cheltuieli generale de funcţionare de 30. pe termen de un an. Pe baza acestor sume. cu o rată anuală a dobânzii de 10%. ce aduce aceeaşi dobândă.. Un credit de 1 milion lei este acordat pe principiul dobânzii compuse.000 u. pe o perioadă de 1 an cu o rată nominală a dobânzii de 20%.. profitul băncii va fi: a) 50.000 u. c) 1%. rata dobânzii fiind de 12%. u. c) 11%. e) 30.m. 264..263.m.m.. rata dobânzii la depozite fiind de 10%...m.m. e) 10%.

Atunci.050. În t0.. În T0 masa monetară este de 2..m. b) creşte cu 680 miliarde u.m. d) creşte cu 2800 miliarde u.m. c) creşte cu 33. e) 2. cantitatea cumpărată dintr-un bun X este de 1. c) 2.500 miliarde u. c) 950. e) scade cu 80%..m. atunci masa monetară în circulaţie: a) scade cu 680 miliarde u.5. Cantitatea cerută în t1 va fi de: a) 1. d) 850.000 lei la 1 dolar. e) 700.300 miliarde u.000 bucăţi.m.000 bucăţi.000 miliarde u.000 miliarde u..000 bucăţi.m. în intervalul t0-t1 preţul bunului creşte cu 10%.000 bucăţi. În perioada T0-T1.000 bucăţi. e) scade cu 1700 miliarde u.m.000 bucăţi.200 miliarde u.m. 269.33%. masa monetară în T1 este: a) 2.m. 267. În condiţiile în care.000. puterea de cumpărare a monedei: a) scade cu 20%. iar venitul cu 20%.. dacă intră în ţară 100 milioane de dolari şi ies 80 milioane de dolari. iar celelalte condiţii nu se modifică. La un curs de schimb de 34. iar coeficientul de elasticitate al cererii în funcţie de preţ este 1. ajung la scadenţă şi trebuie rambursate către bănci. d) nu se modifică.m.m.266. c) scade cu 3500 miliarde u. Dacă preţurile cunosc o creştere generalizată de 25%. b) scade cu 25%.000.m.. iar credite de 250 miliarde u.m. d) 2.100 miliarde u. b) 2.. ..5 şi în funcţie de venit 0. 268. sistemul bancar acordă credite de 450 miliarde u. b) 1.

d) este zero.. Pe piaţa monetară. 272.. Rata dobânzii de echilibru pe piaţa monetară este: a) mai mică de 15%. 273.. În situaţia în care cererea de fonduri de împrumut creşte mai rapid faţă de oferta de fonduri de împrumut. . b) 20.000 u.m. d) egala întotdeauna rata inflaţiei. b) creşte.000 u. e) 98. iar viteza de rotaţie a monedei este de 10. rata dobânzii are tendinţa de a: a) scădea. d) întotdeauna egală cu rata inflaţiei. b) scade. c) mai mare de 25%. c) rămâne la acelaşi nivel.m. e) este întotdeauna egală cu rata inflaţiei. În condiţiile existenţei unui exces de cerere de fonduri de împrumut pe piaţa monetară.m.m. 271. c) 10.. la o rată anuală a dobânzii de 15% există un exces de cerere fonduri de împrumut în timp ce la o rată anuală a dobânzii de 25% apare un exces de ofertă fonduri de împrumut. e) zero. d) 140. c) rămâne constantă.000 u.000 u. Masa monetară în circulaţie este: a) 14.000 u.m. rata dobânzii de echilibru pe piaţa monetară: a) creşte. Volumul valoric al tranzacţiilor este 200. e) ajunge la zero.m. b) între 15% şi 25%.000 u.270.

În urma acestei speculaţii. c) câştigă 10000 lei. b) dezavantajos. Pe piaţa monetară cererea şi oferta de fonduri de împrumut sunt Cm=10-20d’ şi Om=5+30d’. La începutul anului n un agent economic cumpără 100 acţiuni X la un curs de 25000 lei/acţiune. rata dobânzii şi mărimea fondurilor de împrumut (în mii mld. d) pierde 20000 lei. agentul economic: a) câştigă 20000 lei. În condiţiile în care rata medie a dobânzii la efectuarea de depozite bancare este de 30% pe an. putem afirma că plasamentul financiar al agentului economic este: a) avantajos. El deschide un cont la o societate de investiţii financiare şi dă ordin de cumpărare a 10000 acţiuni la cursul de 10000 lei/acţiune. d) este întotdeauna mai puţin riscant decât efectuarea unui depozit bancar. c) neutru. b) 15% şi respectiv 10. După un an. el primeşte dividend în valoare de 300 lei/acţiune şi apoi vinde acţiunea la un curs de 24800 lei/acţiune.274. b) pierde 10000 lei. lei) sunt: a) 15% şi respectiv 8. c) 10% şi respectiv 8. La echilibru. unde d’ reprezintă rata dobânzii. . e) câştigă 30000 lei. e) este întotdeauna la fel de riscant ca efectuarea unui depozit bancar. 276. d) 10% şi respectiv 10. agentul economic dă ordin de vânzare a celor 10000 acţiuni la cursul de 12000 lei/acţiune. 275. Un agent economic deţine un capital de 100 milioane lei. La începutul anului n+1. e) 25% şi respectiv 10.

nici nu pierde. cursul şi cantitatea de acţiuni tranzacţionată: a) cresc. creşte. 279. e) pierde 2 milioane lei. b) cresc. c) scade şi respectiv. . d) (Cursul acţiunii / Rata dobânzii) x 100. d) pierde 2 milioane lei. b) pierde 1 milion lei. 280. d) creşte şi respectiv. b) scade şi respectiv. c) nici nu câştigă. Pe piaţa financiară secundară.277. scade. creşte. c) scad. În condiţii de echilibru pe piaţa acţiunii X. cererea de acţiuni X creşte mai mult decât oferta de acţiuni X. Un agent economic cumpără o obligaţiune la valoarea nominală de 5 milioane lei. agentul economic: a) câştigă 1 milion lei. b) (Cursul acţiunii / Cupon) x 100. e) rămâne constant şi respectiv. agentul economic încasează cuponul în valoare de 1 milion lei şi vinde obligaţiunea la un curs de 4 milioane lei. creşte. e) (Cursul acţiunii / Dividend) x 100. cererea de acţiuni X creşte în aceeaşi proporţie cu oferta de acţiuni X. c) (Dividend / Cursul acţiunii) x 100. Pe piaţa financiară secundară. d) scad. 278. În condiţii de echilibru pe piaţa acţiunii X. În urma acestei tranzacţii. După 1 an. Randamentul unei acţiuni se calculează potrivit formulei: a) (Cupon / Cursul acţiunii) x 100. cursul şi cantitatea de acţiuni tranzacţionată: a) scade şi respectiv. e) scade şi respectiv. rămâne constantă. rămâne constantă.

283. Care dintre afirmaţiile următoare este falsă? a) acţiunea este un titlu de proprietate. c) capitalul social creşte. în timp ce existenţa obligaţiunii este limitată la termenul de scadenţă. Între drepturile pe care le conferă acţiunea posesorului acesteia nu se include: a) dreptul de a participa la adunarea generală a acţionarilor. 284.281. b) venitul acţiunii este dividendul. Acţiunile sunt: a) emise de administraţia publică centrală pentru finanţarea deficitului bugetului de stat. 282. d) dreptul de a încasa dobânzi. . e) disponibilităţile băneşti ale societăţii comerciale se reduc. c) dreptul de a primi dividende. e) instrumente ale politicii monetare. b) emise de administraţiile publice locale pentru finanţarea deficitelor bugetelor locale. în timp ce venitul obligaţiunii este dobânda. atunci: a) datoriile societăţii comerciale cresc. d) capitalul social se reduce. e) acţiunea există atât timp cât societatea respectivă funcţionează. d) titluri de proprietate. c) titluri de credit. Dacă o societate comercială emite acţiuni noi. b) datoriile societăţii comerciale se reduc. b) dreptul de vot în adunarea generală. în timp ce venitul obligaţiunii este variabil. e) dreptul de a obţine o parte din capitalul societăţii în cazul în care aceasta este lichidată. c) acţiunea aduce un venit fix. în timp ca obligaţiunea este un titlu de credit. d) gradul de risc este mai ridicat pentru acţiuni decât pentru obligaţiuni.

d) activele persoanei se reduc. 286. e) averea sa se reduce. d) capitalul social se reduce. c) activele persoanei respective cresc. Dacă o societate comercială emite obligaţiuni noi. b) datoriile societăţii comerciale se reduc. e) asociat. posesorul unei obligaţiuni emise de către aceasta este: a) debitor. b) datoriile sale se reduc. d) randamentul acţiunilor este mai mic decât rata cuponului obligaţiunilor. atunci: a) datoriile sale cresc. . b) creditor. c) proprietar. 287. Dacă gradul de risc este mai mare pentru acţiuni decât pentru obligaţiuni. e) piaţa acţiunilor este de tip „bear”. Dacă o persoană cumpără o obligaţiune din economiile proprii. Pentru o societate comercială. c) randamentul acţiunilor este mai mare decât rata cuponului obligaţiunilor. c) capitalul social creşte. e) disponibilităţile băneşti ale societăţii comerciale se reduc. atunci: a) investitorii se orientează către acţiuni. d) acţionar. b) investitorii se orientează către obligaţiuni. 288.285. atunci: a) datoriile societăţii comerciale cresc.

e) posesorii titlurilor se pot manifesta în calitate de vânzători. b) sunt speculatori „bear”. b) se tranzacţionează titluri emise anterior. fără intermediar. d) un procent din profitul brut. 290. e) câştigă în cazul în care cursul titlurilor scade. e) câştigă în cazul în care cursul titlurilor creşte. Cumpărătorii de titluri pe piaţa financiară secundară: a) sunt speculatori „à la baisse”. e) cursul titlurilor nu se negociază. între cumpărători şi vânzători. 291. c) un procent din profitul admis.289. c) titlurile se vând şi se cumpără la valoarea lor nominală. d) tranzacţiile au loc. e) un procent din impozitul pe profit. c) mizează pe scăderea cursului titlurilor. d) cursul titlurilor este fix. b) salariul colectiv. 293. d) mizează pe creşterea cursului titlurilor. c) mizează pe scăderea cursului titlurilor. Vânzătorii de titluri pe piaţa financiară secundară: a) sunt speculatori „à la hausse”. Pe piaţa financiară secundară: a) se tranzacţionează emisiuni noi de titluri. direct. b) sunt speculatori „bull”. c) tranzacţiile se derulează la bursă. Pe piaţa financiară primară: a) se tranzacţionează emisiuni noi de titluri. d) mizează pe creşterea cursului titlurilor. în general. . Deţinătorul unei acţiuni încasează la sfârşitul anului dividende. 292. b) se tranzacţionează titluri emise anterior. reprezentând de fapt: a) salariul social.

294. . Care din următoarele este un drept patrimonial ce revine deţinătorului de acţiuni într-o societate comercială? a) dreptul de a fi informat în legătură cu situaţia financiară a firmei. d) dreptul de a obţine o cotă parte din capitalul firmei la lichidarea acesteia. b) cumpărătorul este un speculator „bull”. Dobândirea pachetului acţiunilor de control la o societate comercială are loc prin: a) ofertă publică de cumpărare. 296. c) piaţa financiară secundară funcţionează numai în economiile de piaţă dezvoltate. d) piaţa financiară primară creează situaţii dezavantajoase pentru emitenţi faţă de piaţa financiară secundară. b) dreptul de a vota în cadrul adunării generale a acţionarilor. b) piaţa financiară secundară este intermediată de bănci. Care din următoarele afirmaţii este corectă cu privire la piaţa financiară? a) piaţa financiară primară este intermediată de bănci. e) ambii participanţi pot să câştige. d) constituirea unui depozit bancar. una din următoarele afirmaţii este falsă: a) vânzătorul este un speculator „bear”. d) strategia „à la hausse” este întotdeauna în avantajul cumpărătorului. 297. c) ofertă publică de negociere. c) strategia „à la baisse” înseamnă miza pe reducerea preţului titlului de valoare. e) dreptul de a participa la gestiunea firmei. spre deosebire de piaţa financiară primară. c) dreptul de a alege consiliul de administraţie al societăţii. b) ofertă publică de vânzare. 295. e) piaţa financiară secundară se caracterizează prin existenţa unui preţ ferm al acţiunilor. În cadrul operaţiunilor la termen. e) obţinerea unui împrumut bancar.

e) atât cumpărătorii. 300. Dacă rata dobânzii creşte. iar vânzătorii de titluri câştigă. b) cursul titlurilor creşte. atunci: a) cursul titlurilor creşte. speculative. cât şi vânzătorii de titluri câştigă. Tranzacţiile la bursa de valori sunt. c) una din părţile tranzacţiei câştigă în detrimentul celeilalte. b) vânzătorii câştigă în detrimentul cumpărătorilor. Dacă rata dobânzii se reduce. iar vânzătorii de titluri câştigă. c) cursul titlurilor scade. 301. iar cumpărătorii de titluri câştigă. d) cursul titlurilor scade. e) atât cumpărătorii. e) atât cumpărătorii. c) cursul titlurilor scade. iar cumpărătorii de titluri câştigă. iar vânzătorii de titluri câştigă. iar cumpărătorii de titluri câştigă. iar vânzătorii de titluri câştigă. Dacă se anticipează o evoluţie pozitivă a economiei. cât şi vânzătorii de titluri câştigă. c) cursul titlurilor scade. b) cursul titlurilor creşte. iar cumpărătorii de titluri câştigă. 299. iar cumpărătorii de titluri câştigă. atunci: a) cursul titlurilor creşte. d) cursul titlurilor are o tendinţă de creştere. e) cursul titlurilor are o tendinţă de scădere. iar vânzătorii de titluri câştigă. iar cumpărătorii de titluri câştigă. deoarece: a) cumpărătorii câştigă în detrimentul vânzătorilor.298. atunci: a) cursul titlurilor creşte. iar vânzătorii de titluri câştigă. iar cumpărătorii de titluri câştigă. e) atât cumpărătorii. b) cursul titlurilor creşte. d) cursul titlurilor scade. b) cursul titlurilor creşte. d) cursul titlurilor scade. iar vânzătorii de titluri câştigă. Dacă se anticipează accelerarea inflaţiei. iar vânzătorii de titluri câştigă. cât şi vânzătorii de titluri câştigă. 302. iar cumpărătorii de titluri câştigă. atunci: a) cursul titlurilor creşte. cât şi vânzătorii de titluri câştigă. în general. c) cursul titlurilor scade. . d) cursul titlurilor scade.

b) produsul intern brut nominal este întotdeauna dublul masei monetare. b) bursa este un barometru al stării economiei. Care dintre afirmaţiile următoare privind bursa este falsă? a) bursa favorizează procesul de concentrare a puterii economice. c) masa monetară este egală cu produsul intern brut nominal. c) se manifestă tendinţe de dezinflaţie. În aceste condiţii: a) inflaţia se reduce. e) bursa se apropie de modelul pieţei cu concurenţă perfectă. 304. atunci masa monetară este dublul produsului intern brut nominal. b) concurenţă monopolistică. atunci viteza de circulaţie a banilor este 0. e) concurenţă imperfectă. c) bursa asigură mobilitatea capitalurilor. d) rata şomajului este mai mare decât rata naturală a şomajului. Produsul intern brut efectiv este mai mare decât cel potenţial. e) dacă masa monetară este o treime din produsul intern brut nominal. 306. b) se manifestă tendinţe de deflaţie.33. atunci produsul intern brut nominal este mai mare decât masa monetară. c) monopol. . e) rata şomajului este mai mică decât rata naturală a şomajului. d) oligopol. 305. d) bursa este o piaţă financiară primară. d) dacă viteza de circulaţie a banilor este egală cu 2.303. Bursa se apropie de modelul pieţei cu: a) concurenţă perfectă. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată? a) dacă viteza de circulaţie a banilor este supraunitară.

c) exportul net a fost pozitiv. . b) exportul a fost mai mic decât importul cu 8 puncte procentuale din produsul intern brut. d) consumul individual. b) conform metodei de producţie. consumul guvernamental 6%. cumulat. Calculul produsului intern brut după metoda cheltuielilor nu ia în considerare: a) indemnizaţiile de şomaj. În aceste condiţii: a) exportul a fost mai mare decât importul cu 8 puncte procentuale din produsul intern brut. c) consumul colectiv. 309. excedentare. Consumul populaţiei a reprezentat 80% din produsul intern brut. b) exportul net. d) pentru calculul consumului intermediar. 308. reprezentând 8% din produsul intern brut. e) pentru evitarea dublei înregistrări. c) conform metodei cheltuielilor. e) variaţia stocurilor. iar investiţiile 22%. d) exportul net a fost nul. Excedentul brut de exploatare se utilizează în determinarea produsului intern brut: a) conform metodei veniturilor.307. e) balanţa comercială şi balanţa serviciilor au fost.

d) primirea de bacşişuri nedeclarate integral. e) costul unitar cu forţa de muncă. d) rata şomajului. d) preferinţa pentru lichiditate. Ce tranzacţii generatoare de bunuri şi servicii nu sunt luate în calcul la determinarea PIB: a) deţinerea unui al doilea serviciu. 311. e) toate cele de mai sus. Nu reprezintă un mobil ce determină indivizii să reducă cheltuielile curente pentru consum? a) reducerea veniturilor. . c) rata rentabilităţii. b) rata inflaţiei. d) produsul intern brut real va fi egal cu produsul intern brut nominal. b) produsul intern brut real va creşte mai repede decât produsul intern brut nominal. 312. c) produsul intern brut real va creşte în acelaşi ritm cu produsul intern brut nominal. nedeclarat. e) dorinţa de a economisi pentru generaţiile viitoare. b) creşterea preţurilor.310. generat de incertitudinea veniturilor viitoare. c) spiritul de prevedere. b) jocurile ilegale de noroc. În perioadele în care se înregistrează o reducere generalizată a preţurilor: a) produsul intern brut real va creşte mai încet decât produsul intern brut nominal. Creşterea investiţiilor este în relaţie de acelaşi sens cu: a) rata dobânzii. e) nu se poate face o generalizare corectă privind evoluţia produsului intern brut real şi a produsului intern brut nominal. 313. c) munca prestată de imigranţii ilegali.

Funcţia de consum într-o economie este descrisă prin următoarea ecuaţie C=100+0. e) productivitatea capitalului se reduce. b) 100. b) 50.000 mld. b) stocul de capital rămâne constant.m. c) 133. d) 75. .33.. iar rata consumului se măreşte de la 60% la 70%.314. c) investiţiile brute sunt mai mari decât amortizarea. 317. Nivelul de echilibru al venitului Y este: a) 100. d) cresc cu 200 u. 316. e) 50..m.7 ⋅ Y .5Y. c) cresc cu 800 u... Atunci când veniturile cresc de 2 ori. economiile: a) nu se modifică. u. d) investiţiile brute sunt mai mici decât amortizarea. nivelul de echilibru al venitului este: a) 300.m. Funcţia de consum într-o economie este descrisă de următoarea ecuaţie C = 100 + 0. 315. Dacă investiţiile sunt I=50. e) scad cu 200 u. c) 500. respectiv cu 1. b) scad cu 800 u. Atunci când investiţiile nete sunt nule: a) investiţiile s-au realizat în perioada anterioară.m. d) 150. iar investiţiile de ecuaţia I = 50 . e) 0.m.

b) 0. .116. c) averea. principalul factor de care depinde consumul este: a) venitul permanent. d) 0. b) înclinaţia marginală spre consum este 0. Datele anterioare arată că: a) veniturile disponibile ale populaţiei sunt 420 miliarde lei. b) venitul curent. 320. Consumul populaţiei este 380 miliarde lei.88. c) 0. e) consumul absoarbe integral creşterea venitului. 319. Impozitele directe plătite de populaţie se ridică la 200 miliarde lei. atunci: a) ponderea consumului în venit creşte. d) economiile populaţiei sunt 40 miliarde lei. Dacă venitul disponibil creşte cu 80000 lei.318. e) înclinaţia medie spre economisire este 0. b) ponderea consumului în venit se reduce. c) înclinaţia medie spre consum este 0.90. Veniturile brute ale populaţiei sunt 630 miliarde lei. e) rata dobânzii. d) creşterea absolută a consumului este mai mare decât creşterea absolută a venitului.8. Conform teoriei keynesiene. c) creşterea absolută a economiilor este mai mare decât creşterea absolută a venitului. din care creşterea consumului reprezintă 80%. 321. d) creşterea economică.4. Dacă venitul creşte. atunci înclinaţia marginală spre economisire este: a) unitară.2. e) nulă.

324. Care dintre următoarele elemente descurajează investiţiile? a) ratele înalte de economisire. d) renta. d) impozitarea redusă a profitului. c) ratele înalte ale dobânzii. e) progresul tehnic. b) se referă la trendul ascendent al produsului intern brut real pe locuitor. b) creşterea profiturilor. . 325. b) 35% din produsul intern brut. d) se caracterizează prin devansarea creşterii produsului intern brut real de către creşterea populaţiei. c) se referă la fluctuaţiile producţiei în jurul unui trend ascendent. c) 70% din produsul intern brut. Exportul este mai mic decât importul cu 5 puncte procentuale din produsul intern brut. c) capitalul. b) pământul. iar consumul guvernamental 10% atunci consumul populaţiei este de: a) 25% din produsul intern brut.322. 323. Creşterea economică: a) este un fenomen pe termen scurt. d) 75% din produsul intern brut. Dacă investiţiile brute reprezintă 25% din produsul intern brut. e) creşterea economică. e) 90% din produsul intern brut. e) se măsoară prin intermediul produsului intern brut nominal pe locuitor. Reziduul Solow relevă contribuţia la creşterea economică a următorului factor: a) munca.

dar nesănătoasă. atunci creşterea economică este: a) inflaţionistă. d) cu 2%. Dacă ritmul produsului intern brut pe locuitor este de 5%. d) 10%.25% 327. nesănătoasă. e) pozitivă. b) 5%: c) 5. b) cu 4. producţia va fi mai mare decât cea de la începutul anului 2000: a) cu 4%. 329. 328. Dacă produsul intern brut real creşte în acelaşi ritm cu populaţia. . e) 10. e) cu 5%. b) în mod necesar. Dacă produsului intern brut real creşte cu 5%.326. c) cu 1%. b) neinflaţionistă. atunci PIB-ul real pe locuitor creşte cu: a) 4.5%.5%. atunci. iar populaţia scade cu 0. d) pozitivă şi sănătoasă. d) inflaţionistă.04%. c) neinflaţionistă. În condiţiile în care rata de creştere a PIB este a fost în anii 2000 şi 2001 de 2%. e) exclusiv nominală. iar rata inflaţiei este de 15%. c) zero. atunci creşterea economică este: a) în mod necesar. sănătoasă.5%. la începutul anului 2002.

331. d) randamentului utilizării factorilor de producţie. e) veniturilor factorilor de producţie. Dezvoltarea economică: a) este sinonimă cu progresul economic. e) se referă cu precădere la latura cantitativă a activităţii economice. c) reconciliază dezvoltarea economică şi exigenţele mediului înconjurător. 332. în ultimă instanţă. d) este o premisă a progresului economic. b) se referă la laturile calitative ale dezvoltării economice. d) pune accentul pe creşterea economică în detrimentul protecţiei mediului înconjurător. b) răspunde trebuinţelor viitoare în detrimentul exigenţelor prezentului. . de modul specific de evoluţie a: a) producţiei. 333.330. c) este un concept mai cuprinzător decât dezvoltarea economică. Progresul economic: a) se referă la laturile cantitative ale dezvoltării economice. Dezvoltarea economică durabilă: a) răspunde exigenţelor prezentului în detrimentul trebuinţelor viitoare. Ciclicitatea economică este determinată. b) este sinonimă cu creşterea economică. e) este o premisă a creşterii economice. d) reprezintă trendul ascendent al producţiei. c) ocupării forţei de muncă. e) reprezintă fluctuaţiile activităţii economice în jurul unui trend ascendent. c) presupune creşterea economică şi progresul economic. b) nivelului general al preţurilor.

d) nu pot fi atenuate prin măsuri de politică economică. e) reducerea semnificativă a stocurilor din economie. c) scad investiţiile. 337. b) fluctuaţiile producţiei în jurul unui trend ascendent.334. c) cursul titlurilor de valoare se reduce. b) au durate şi amplitudini neregulate. Ciclurile economice reprezintă: a) trendul ascendent al producţiei. c) reprezintă o formă anormală a activităţii economice. e) piaţa titlurilor de valoare este de tip „bull”. e) scad investiţiile. 338. Expansiunea este frânată de: a) creşterea productivităţii. Ciclurile economice: a) se succed conform unui model general unic. e) se manifestă în jurul unui trend descrescător al producţiei. e) evoluţia producţiei în ritm constant. 335. b) rata şomajului se reduce. d) o formă anormală de evoluţie a activităţii economice. c) un fenomen întâmplător. 336. b) creşterea ratei profitului. În cadrul fazei de contracţie a ciclului economic: a) producţia creşte. b) creşte gradul de ocupare a forţei de muncă. c) diminuarea dezechilibrelor economice. . d) reducerea eficienţei factorilor de producţie. În cadrul fazei de expansiune a ciclului economic: a) producţia se reduce. d) afacerile devin prospere. d) oportunităţile de afaceri se reduc.

În cazul unei recesiuni severe se recomandă: a) controlul mai riguros al masei monetare. c) controlul deficitului bugetar. 343. Politica monetară adecvată în cazul unei expansiuni prelungite constă în: a) majorarea impozitelor. 340. d) procesul de progres reversibil al producţiei.339. Criza economică marchează: a) trecerea de la expansiunea economică la recesiune. 342. d) emisiune monetară suplimentară. . d) reducerea cheltuielilor bugetare. c) mărirea impozitelor. e) creşterea ratelor dobânzii. d) creşterea cheltuielilor bugetare. b) reducerea ratelor dobânzii. c) mărirea deficitului bugetar. c) procesul ireversibil de declin al producţiei. d) emisiune monetară suplimentară. b) creşterea cheltuielilor bugetare. c) reducerea fiscalităţii. e) amplificarea potenţialului de eficienţă a factorilor de producţie. e) scăderea achiziţiilor de stat. 341. Politica fiscală adecvată în cazul unei expansiuni prelungite constă în: a) majorarea impozitelor. e) mărirea deficitului bugetar. b) reducerea cheltuielilor bugetare. b) creşterea ratelor dobânzii. În cazul unei expansiuni economice prelungite se recomandă: a) expansiunea monetară. b) începutul fazei de expansiune economică. e) creşterea ratelor dobânzii.

344. Modelul de creştere economică al lui Robert Solow: a) dezvoltă ipotezele teoriei lui J. M. Keynes; b) aparţine teoriei neoclasice; c) verifică existenţa compatibilităţii dintre creştere şi ciclicitate economică; d) analizează economia pe termen scurt; e) testează consecinţele macroeconomice ale modificării cursului de schimb. 345. PIB în termeni nominali: a) se exprimă în preţuri constante; b) poate să fie egal cu PIB în termeni reali; c) nu reflectă influenţa modificării preţurilor; d) este egal cu PNB în termeni reali; e) este întotdeauna mai mic decât PIB în termeni reali. 346. Raportul între PIB în termeni nominali şi acelaşi PIB în termeni reali exprimă: a) creşterea reală a producţiei; b) evoluţia preţurilor bunurilor finale; c) caracterul extensiv sau intensiv al creşterii economice; d) indicele de creştere al venitului naţional; e) dinamica exportului net. 347. Fie o funcţie de producţie la nivel macroeconomic de forma Y = A ⋅F(K,L) , unde Y este produsul intern brut, A cuantifică productivitatea factorilor, K reprezintă capitalul, iar L este forţa de muncă. Dacă în anul 2003 faţă de anul anterior, forţa de muncă şi capitalul rămân neschimbate, atunci se poate anticipa că: a) produsul intern brut din anul 2003 va fi egal cu zero; b) produsul intern brut din anul 2003 va fi egal cu cel din anul 2002; c) produsul intern brut din anul 2003 va fi mai redus decât cel din anul 2002; d) creşterea economică din anul 2003 va fi determinată de productivitatea factorilor; e) economia va intra în recesiune.

348. Dacă rata de creştere a produsului intern brut este de 5%, iar populaţia se reduce cu 0,5%, atunci rata de creştere a produsului intern brut pe locuitor este de: a) 4,5%; b) 5,5%; c) 10,5%; d) 104,5%; e) 105,5%. 349. Ciclul Juglar mai este cunoscut şi sub denumirea de: a) ciclul secular; b) ciclul sezonier; c) ciclul Kondratieff; d) ciclul decenal; e) ciclul scurt. 350. John Maynard Keynes a arătat că: a) economia tinde automat către ocuparea deplină a mâinii de lucru; b) dacă există şomaj, atunci există şi inflaţie; c) economia poate fi în echilibru cu subocupare; d) rata dobânzii nu este importantă; e) piaţa muncii este perfect concurenţială. 351. Care dintre măsurile menţionate mai jos este necesară în condiţii de recesiune prelungită? a) creşterea cotei obligatorii a rezervelor băncilor comerciale; b) creşterea impozitelor; c) scăderea ratei dobânzii; d) scăderea cheltuielilor bugetare; e) controlul preţurilor. 352. În condiţii de expansiune economică, în mod normal, are tendinţă de creştere: a) rata şomajului; b) numărul falimentelor; c) indicele preţurilor; d) datoria publică; e) cursul de schimb.

353. Monetariştii: a) sunt adepţii stimulării economiei printr-o politică monetară expansionistă; b) afirmă că intervenţiile guvernamentale reduc stabilitatea economiei; c) consideră că economiile concurenţiale sunt prin natura lor instabile; d) consideră că economiile capitaliste contemporane nu sunt concurenţiale; e) afirmă că modificarea masei monetare influenţează creşterea economică doar pe termen lung. 354. Principiul acceleratorului exprimă efectul: a) modificării investiţiilor asupra venitului; b) modificării consumului guvernamental asupra venitului; c) modificării venitului asupra investiţiilor; d) modificării venitului asupra cererii de bani; e) modificării impozitelor asupra venitului. 355. În faza de expansiune a ciclului economic: a) cererea de bani se reduce, iar ratele dobânzii cresc; b) cererea de bani se reduce, iar ratele dobânzii se reduc de asemenea; c) cererea de bani creşte, iar ratele dobânzii cresc de asemenea; d) cererea de bani creşte, iar ratele dobânzii se reduc; e) nici cererea de bani şi nici ratele dobânzii nu se modifică. 356. Produsul intern brut efectiv este mai mic decât cel potenţial. Pentru creşterea produsului intern brut la nivelul său potenţial, teoria lui J. M. Keynes recomandă: a) creşterea cotei rezervelor obligatorii ale băncilor comerciale; b) reducerea impozitelor; c) creşterea ratei dobânzii; d) reducerea cheltuielilor guvernamentale; e) diminuarea deficitului bugetar.

d) efectul de substituţie devine mai important pe termen lung. elasticitatea ofertei individuale de muncă în raport cu salariul este: a) pozitivă. indicând faptul că: a) dacă salariul este ridicat. d) +∞. Atunci când efectul de substituţie domină efectul de venit. c) efectele de substituţie şi de venit au acelaşi sens. Dacă efectul de venit este mai puternic decât efectul de substituţie.357. d) perfect elastică pe termen scurt. perfect elastică pe termen lung. . atunci efectul de venit este dominant. e) efectul de venit devine mai important pe termen lung. b) inelastică pe termen scurt. atunci efectul de substituţie este dominant. c) negativă. 359. b) este perfect inelastică. d) are pantă pozitivă. 360. 358. e) −∞ . b) nulă. atunci oferta individuală de muncă: a) este perfect elastică. c) are pantă negativă. Putem spune că cererea de muncă este: a) elastică pe termen scurt. perfect inelastică pe termen lung. e) perfect inelastică pe termen scurt. e) este crescătoare. elastică pe termen lung. c) cu elasticitate unitară atât pe termen scurt cât şi pe termen lung. b) dacă salariul este ridicat. Curba ofertei individuale de forţă de muncă este cotită. inelastică pe termen lung.

creşte. pe piaţa muncii există exces de ofertă de forţă de muncă în domeniul informatic. consumul personal de bunuri şi servicii plus consumul de stat de bunuri şi servicii plus investiţiile brute reprezintă: a) PGB. c) creşte şi respectiv. d) PIB. c) 80% din produsul intern brut. Pe piaţa muncii. d) fie egal cu zero. salariul are tendinţa să: a) crească.361. . d) scade şi respectiv. c) rămână constant. iar consumul guvernamental 13% atunci consumul populaţiei este de: a) 26% din produsul intern brut. Într-o economie închisă. b) PIN. c) VPM. cererea de forţă de muncă scade mai mult decât creşte oferta de forţă de muncă. e) VN. Dacă investiţiile brute reprezintă 15% din produsul intern brut. Salariul şi numărul de lucrători angajaţi la nivelul de echilibru: a) cresc. scade. Exportul este mai mic decât importul cu 8 puncte procentuale din produsul intern brut. b) scad. d) 64% din produsul intern brut. e) fie întotdeauna într-o relaţie inversă cu productivitatea muncii. 362. În acest domeniu. b) 36% din produsul intern brut. b) scadă. e) 108% din produsul intern brut. 364. La un moment dat. 363. e) rămân constante.

b) salariul de echilibru este determinat de cerere. d) tehnologic. 368. Costul de oportunitate pentru factorul muncă reprezintă: a) utilitatea acestui factor. e) la vechiul nivel de echilibru al salariului există un exces de cerere. 366. c) reducerea gradului de ocupare. Amplificarea excedentului ofertei de muncă faţă de cererea de muncă este influenţată de: a) creşterea productivităţii muncii. b) salariul în utilizarea curentă. c) salariul în cea mai avantajoasă utilizare alternativă. b) fricţional. c) structural. 369. 367. c) realizate de salariaţi. Dacă cererea de muncă creşte. . b) creşterea numărului locurilor de muncă. c) salariul de echilibru este determinat de ofertă. e) de discontinuitate. d) productivitatea marginală a muncii. d) realizate de nesalariaţi. e) realizate de studenţi şi elevi.365. b) casnice. e) cheltuielile pentru pregătirea profesională a forţei de muncă. e) caracterul extensiv al economiei. Activităţile care fac obiectul cererii şi ofertei de muncă sunt: a) realizate de toţi cei care lucrează. d) salariul de echilibru este permanent stabil. salariul creşte deoarece: a) la vechiul nivel de echilibru al salariului există un exces de ofertă. d) reducerea natalităţii. O persoană care tocmai a absolvit facultatea şi nu şi-a găsit încă un loc de muncă face parte din următoarea categorie de şomaj: a) voluntar.

Dacă populaţia ocupată este de 10 milioane persoane.3 milioane. d) şomajul structural este nul. b) 2. Ştiind că populaţia activă cuprinde şomerii şi populaţia ocupată. 15%. 373.5 milioane. Populaţia în vârstă de muncă. e) satisfacerea cererilor de angajare.5 milioane persoane. b) 20%. 20%. d) neasigurarea locurilor de muncă pentru o parte din populaţia activă disponibilă.370. c) şomajul fricţional este nul. Persoanele casnice. cererea de muncă fiind mai mare decât oferta. Şomajul natural descrie acel nivel al şomajului la care: a) producţia economiei corespunde nivelului potenţial. d) 1.73%. studenţii şi militarii în termen însumează 0. rata şomajului calculată la populaţia activă este: a) 25%. Raportul dintre numărul şomerilor şi populaţia ocupată este de 1 la 4. . b) are loc accelerarea inflaţiei.8 milioane persoane.04%. e) 15%. 13. c) 30%. este de 0.2 milioane persoane. Populaţia în afara limitelor pentru vârsta de muncă este de 10 milioane persoane. 371. dar inaptă. d) 8%. 23%. Populaţia totală este de 22. c) 1. indiferent dacă solicitanţii au sau nu un loc de muncă. e) 2.3 milioane. c) o stare pozitivă a economiei. elevii.5 milioane. atunci numărul şomerilor şi rata şomajului calculată în raport cu populaţia activă sunt: a) 2. e) şomajul tehnologic este nul. b) un deficit de forţă de muncă. 21.5 milioane. 372. Şomajul se referă la: a) un dezechilibru economic.

e) creşterea resurselor de forţă de muncă. b) beneficiază de burse. 378. b) şomajul structural. . d) numărul şomerilor şi populaţia totală. b) persoanele în vârstă de muncă. d) există exces de cerere pe piaţa muncii. b) cererea este mai mică decât oferta pe piaţa muncii.374. Biroul Internaţional al Muncii nu ia în considerare: a) persoanele apte de muncă. Şomajul apare atunci când: a) cererea este mai mare decât oferta pe piaţa muncii. d) creşterea ofertei de forţă de muncă. c) populaţia activă şi populaţia totală. c) şomajul tehnologic. e) persoanele care nu caută un loc de muncă. 375. c) persoanele care nu muncesc. c) cererea este egală cu oferta pe piaţa muncii. modificarea structurii economiei pe activităţi se reflectă în: a) şomajul ciclic. Elevii şi studenţii în vârstă de muncă şi apţi de muncă nu sunt luaţi în considerare în determinarea şomajului deoarece: a) nu au timp pentru a munci. 377. c) primesc bani de la familiile lor. Pentru definirea şomajului. 376. e) nu reprezintă resurse de muncă. e) numărul şomerilor şi populaţia activă. Rata şomajului se calculează ca raport între: a) populaţia ocupată şi populaţia activă. e) piaţa muncii este în echilibru. b) populaţia ocupată şi populaţia totală. d) persoanele care sunt dispuse să muncească. d) nu intră în populaţia activă disponibilă. Din perspectiva pieţei muncii.

c) creşterea ofertei de forţă de muncă. b) şomaj voluntar. Dacă piaţa muncii este în echilibru. c) diminuarea şomajului. 381. e) populaţia ocupată este mai mare decât populaţia activă. e) reducerea ofertei excedentare de forţă de muncă. Negocierile colective care impun un nivel ridicat al salariului determină: a) creşterea cererii de forţă de muncă. atunci: a) nu există şomaj. 380. d) populaţia ocupată este egală cu populaţia activă. c) şomajul tehnologic. e) diminuarea dezechilibrelor pe piaţa muncii. e) creşterea resurselor de forţă de muncă.379. b) reducerea cererii de forţă de muncă. 382. b) reducerea şomajului. 383. c) nu există şomaj voluntar. e) reducerea ofertei de forţă de muncă. . c) creşterea excesului de cerere pe piaţa muncii. d) reducerea excesului de ofertă pe piaţa muncii. d) reducerea cererii de forţă de muncă. b) nu există şomaj involuntar. d) creşterea ofertei de forţă de muncă. Din perspectiva pieţei muncii. progresul tehnologic se reflectă în: a) şomajul ciclic. Percepţia că salariile sunt prea mici determină: a) şomaj involuntar. Insuficienţa cererii de bunuri şi servicii determină: a) creşterea şomajului. d) creşterea populaţiei ocupate în raport cu populaţia activă. b) şomajul structural.

. 385. c) insuficienţa cererii de bunuri. e) insuficienţa echipamentului de producţie. b) reducerea costului de oportunitate pentru cererea de monedă. e) curba posibilităţilor de producţie. Noţiunea de „şomaj involuntar” a fost introdusă în ştiinţa economică de: a) A. Samuelson.384. c) curba Friedman. d) creşterea produsului intern brut. 386. 388. e) creşterea investiţiilor. b) investiţiile cresc. d) economia este în recesiune. e) P. Pareto. Relaţia inversă între variaţia salariului nominal şi rata şomajului se reprezintă prin: a) curba Lorentz. c) V. c) statul acordă facilităţi pentru crearea de noi întreprinderi. Şomajul creşte dacă: a) se adoptă forme noi de angajare în timp parţial sau cu orar atipic. d) curba Phillips. Keynes. Cauza principală a şomajului în condiţiile echilibrului keynesian de subocupare este: a) slaba calificare a lucrătorilor. d) mobilitatea redusă a forţei de muncă. Ricardo. b) D. d) J. c) creşterea masei monetare. Creşterea ratei dobânzii determină: a) creşterea costului de oportunitate pentru cererea de monedă. b) curba Laffer. 387. M. b) randamentul scăzut al capitalului. Smith. e) exportul creşte.

. d) 25%. Cererea de monedă pentru motivul tranzacţional este L1 = 50 + 0. e) 30%.. c) vânzările de titluri guvernamentale de către banca centrală. b) cumpărările de titluri guvernamentale de către banca centrală. Dacă oferta de monedă este de 325 u. 390.m.. Cota rezervelor obligatorii ale băncilor este de 20%. b) 10 miliarde u. e) 2 miliarde u.m. d) 10.m. unde r este rata dobânzii. c) 8 miliarde u. 391. Într-un sistem bancar în care cota rezervelor obligatorii este de 10%. Nu este instrument al politicii monetare: a) cota rezervelor obligatorii ale băncilor comerciale.m. e) 100.01. 5 ⋅ Y .389. e) rata dobânzii la depozitele băncilor comerciale la banca centrală. c) 1.. Suma maximă de monedă scripturală creată de sistemul bancar ca urmare a unui depozit iniţial de 2 miliarde u.m..m. atunci rata dobânzii este: a) 10%. Cererea de monedă pentru motivul speculativ este L2 = 50 −125 ⋅r .m. este: a) 20 miliarde u. d) 5 miliarde u.m. 392. c) 20%. b) 0. iar venitul agregat este de 500 u. d) consumul guvernamental de bunuri şi servicii. multiplicatorul banilor este: a) 0.. b) 15%. unde Y este venitul agregat. .

c) schimbând numerarul din casierie în rezerve la banca centrală. 394. Dacă banca centrală reduce cota rezervelor obligatorii. . 397. Atunci când veniturile consumatorilor cresc în faza de expansiune. c) creşterea cheltuielilor guvernamentale. Băncile comerciale au capacitatea de a crea monedă: a) tipărind numerar. b) scade din motivul speculativ. d) cumpărarea de titluri guvernamentale de către banca centrală. d) acordarea de împrumuturi agenţilor economici. b) acordând credite. b) băncile acordă mai puţine credite. b) creşterea cotei rezervei obligatorii ale băncilor comerciale. 395. Care din măsurile următoare este specifică unei politici monetare expansioniste? a) creşterea ratei dobânzii la refinanţarea băncilor comerciale de către banca centrală. e) vânzarea de titluri de stat către populaţie. d) scade din motivul tranzacţional. atunci: a) publicul nebancar cumpără mai multe titluri de stat. e) preţurile se reduc. c) creşte din motivul speculativ. e) reducerea impozitării. d) cumpărând titluri guvernamentale. cererea de bani: a) creşte din motivele tranzacţional şi precauţional. c) băncile creează mai mulţi bani. în funcţie de bonitatea financiară. 396. b) crearea de putere suplimentară de cumpărare. Principala funcţie pasivă a băncilor comerciale este: a) primirea spre păstrare a economiilor populaţiei şi ale agenţilor economici ne-financiari. d) formarea capitalului este descurajată. e) scade din motivul precauţional. c) coordonarea încasărilor şi a plăţilor. e) acceptând depozite.393.

c) invers legată de produsul intern brut şi direct de rata dobânzii. Să presupunem că o persoană a găsit o cutie îngropată ce conţinea 100. 401.398. b) direct legată de produsul intern brut şi invers de rata dobânzii. Cererea de bani este: a) direct legată de produsul intern brut şi rata dobânzii. Dacă Banca Naţională ar impune un plafon al ratei dobânzii. e) în scădere în faza de expansiune a ciclului economic. iar cererea de bani s-ar reduce. suma maximă cu care creşte masa monetară este: a) 100.000 u. d) invers legată de produsul intern brut şi rata dobânzii. b) 120. d) 400.m. . atunci: a) cantitatea cerută de bani ar fi mai mare decât cantitatea oferită. c) piaţa monetară ar fi în echilibru.000 u. b) creşterea ratei dobânzii şi reducerea cursului obligaţiunii.m.000 u. b) cantitatea cerută de bani ar fi mai mică decât cantitatea oferită. Efectele unui exces al cererii de monedă faţă de ofertă sunt: a) creşterea ratei dobânzii şi creşterea cursului obligaţiunilor..m.m. e) menţinerea constantă a ratei dobânzii şi a cursului obligaţiunilor. c) 180. e) moneda naţională s-ar aprecia..000 u. 400... c) reducerea ratei dobânzii şi creşterea cursului obligaţiunilor. d) reducerea ratei dobânzii şi reducerea cursului obligaţiunilor.000 u. d) oferta de bani ar creşte.m.000 u.m. e) 500. Dacă persoana respectivă foloseşte aceşti bani pentru a-şi deschide un cont şi dacă banca trebuie să păstreze sub formă de rezerve o cotă de 20% din depozite. 399.

404. e) cardurile de debit. b) este controlată indirect de banca centrală. 406. c) conturile bancare operabile prin cecuri. Printre măsurile de restrângere a masei monetare nu se numără: a) creşterea ratei dobânzii. Agregatul monetar M1 nu include: a) numerarul. d) operaţiunile băncii centrale pe „piaţa deschisă”. d) vânzarea de titluri de stat de către banca centrală. b) creşterea cotei rezervelor obligatorii. b) depunerile la termen. Generarea monedei de cont de către băncile comerciale: a) este limitată direct prin legea bancară. c) cota rezervelor minime obligatorii. d) asigură finanţarea întreprinderilor cu pierderi. Nu reprezintă instrument de politică monetară: a) rata dobânzii la depozitele băncilor comerciale la banca centrală. e) durata de rotaţie a capitalului. 405. 403. e) vânzarea de valută de către banca centrală.402. d) conturile curente. c) asigură independenţa economiei faţă de politica monetară a băncii centrale. b) viteza de rotaţie a capitalului. b) rata dobânzii la refinanţarea băncilor comerciale de către banca centrală. e) este rezultatul unei decizii administrative. Multiplicatorul creditului este influenţat direct de: a) nivelul depozitelor. c) producţia de bunuri şi servicii. . c) scăderea ratei dobânzii. d) cota rezervelor obligatorii. e) impozitele indirecte.

410.407. 409. e) funcţia de intermediere a tranzacţiilor. Creşterea cheltuielilor guvernamentale are un efect inflaţionist mai mare dacă este finanţată prin: a) vânzare de titluri guvernamentale către populaţie. d) nivelul preţurilor. b) funcţia de mijloc de schimb. b) vânzare de titluri guvernamentale către societăţile comerciale private din sectorul nebancar. c) funcţia de mijloc de plată. . e) salariile nominale. d) funcţia de mijloc de rezervă. Cererea de bani pentru motivul tranzacţional depinde de: a) producţia de bunuri şi servicii. c) rata dobânzii. c) volumul fizic al tranzacţiilor. d) cursul de schimb. d) vânzare de titluri guvernamentale către banca centrală. b) viteza de rotaţie a capitalului. c) vânzare de titluri guvernamentale către băncile comerciale. b) depozitele bancare. Ecuaţia cantitativă a schimbului arată că masa monetară nu se află în relaţie de acelaşi sens cu: a) viteza de rotaţie a banilor. e) creşterea impozitării. 408. Care din funcţiile banilor face posibilă utilizarea banilor ca instrument de economisire? a) funcţia de mijloc de măsurare şi evaluare. e) valoarea tranzacţiilor.

d) schimbarea valutei în lei. iar cursul de schimb se apreciază. e) oferta de bani se reduce. b) mijloc de măsură pentru celelalte bunuri. d) acţiunile şi obligaţiunile care se tranzacţionează ocazional pe piaţa extra-bursieră. iar cursul de schimb se apreciază. atunci: a) investiţiile sunt descurajate. 413. iar ratele dobânzii cresc. c) moneda scripturală. 412. e) banca centrală şi guvernul. Numerarul se transformă în bani scripturali prin: a) depunerea numerarului într-un cont bancar. b) bancnotele. b) au loc intrări de capital din străinătate. 414. b) ridicarea numerarului dintr-un cont bancar. d) mijloc de asigurare a unei puteri constante de cumpărare. formă universală a avuţiei. e) schimbarea leilor în valută. iar ratele dobânzii se reduc. e) mijloc de rezervă şi economisire. c) au loc ieşiri de capital în străinătate. Creează masă monetară: a) doar banca centrală. Dacă banca centrală cumpără titluri de stat. Nu intră în sfera noţiunii generice de bani: a) monezile metalice. d) guvernul. c) banca centrală şi băncile comerciale.411. c) acordarea de către o bancă a unui credit în numerar. 415. e) alte instrumente care sunt acceptate ca mijloace de schimb şi plată. d) oferta de bani creşte. Nu este funcţie a banilor: a) mijloc de schimb. b) doar băncile comerciale. c) mijloc de plată. .

416. Majoritatea masei monetare este formată din: a) monezi metalice; b) bancnote; c) bani scripturali; d) numerar; e) alte instrumente recunoscute ca monedă. 417. Viteza de rotaţie a banilor se accelerează dacă: a) cantitatea bunurilor supuse tranzacţiilor se reduce, ceilalţi factori rămânând constanţi; b) preţurile cresc, ceilalţi factori rămânând constanţi; c) masa monetară creşte, ceilalţi factori rămânând constanţi; d) preţurile cresc în aceeaşi măsură ca şi masa monetară, în condiţiile în care cantitatea bunurilor supuse tranzacţiilor rămâne constantă; e) preţurile cresc în măsura în care se reduce cantitatea bunurilor supuse tranzacţiilor, în condiţiile în care masa monetară rămâne constantă. 418. Puterea de cumpărare a unităţii monetare se reduce dacă: a) preţurile se reduc; b) preţurile cresc; c) masa monetară se reduce; d) masa monetară creşte; e) salariul nominal se reduce. 419. Puterea de cumpărare a unităţii monetare nu depinde de: a) salariul real; b) starea generală a economiei; c) eficienţa economică; d) încrederea în moneda naţională; e) nivelul general al preţurilor.

420. Dezechilibrul inflaţionist se caracterizează prin evoluţia divergentă a masei monetare şi a: a) preţurilor; b) vitezei de rotaţie a banilor; c) cantităţii bunurilor supuse tranzacţiilor; d) salariului nominal; e) dobânzilor. 421. Cererea de monedă provine de la: a) banca centrală; b) agenţii economici cu nevoi de finanţare; c) agenţii economici care cheltuiesc mai puţin decât lichidităţile proprii; d) bănci şi alte instituţii financiare cu disponibilităţi temporare; e) excedentul trezoreriei. 422. Oferta de monedă provine de la: a) agenţii economici care cheltuiesc mai mult decât lichidităţile proprii; b) agenţi economici cu nevoi de finanţare; c) banca centrală (de emisiune) şi agenţii economici cu disponibilităţi temporare; d) trezorerie, dacă aceasta înregistrează un deficit; e) populaţia care cheltuieşte mai mult decât lichidităţile proprii. 423. Rata dobânzii se reduce dacă: a) nevoile de finanţare din economie cresc; b) oferta de monedă se reduce, iar cererea de monedă creşte; c) oferta de monedă creşte, iar cererea de monedă se reduce; d) deficitul trezoreriei creşte; e) banca centrală emite mai puţină monedă. 424. Rata dobânzii creşte dacă: a) disponibilităţile temporare din economie cresc; b) oferta de monedă se reduce, iar cererea de monedă creşte; c) oferta de monedă creşte, iar cererea de monedă se reduce; d) excedentul trezoreriei creşte; e) banca centrală emite mai multă monedă.

425. Economisirea este descurajată atunci când: a) rata dobânzii se reduce; b) rata dobânzii rămâne constantă; c) rata dobânzii creşte; d) rata dobânzii este mai mare decât rata inflaţiei; e) rata dobânzii este mai mare decât deprecierea monedei naţionale. 426. Bonitatea financiară a unui agent economic este redusă dacă: a) rata profitului este mai mare decât rata dobânzii; b) riscul proiectului pentru care se solicită finanţare este scăzut; c) agentul economic respectiv are datorii restante; d) cererea pentru producţia agentului economic respectiv este în creştere; e) profitul pe seama proiectului pentru care se solicită finanţare acoperă restituirea creditului şi plata dobânzii. 427. Mărimea garanţiilor solicitate de bănci este invers proporţională cu: a) riscul creditului; b) mărimea creditului; c) durata angajamentelor asumate de debitori; d) bonitatea debitorului; e) înclinaţia spre prudenţă a băncii. 428. În cadrul pieţei monetare au loc tranzacţii privind: a) emiterea de titluri de proprietate; b) cumpărarea şi vânzarea de acţiuni; c) cumpărarea şi vânzarea de obligaţiuni; d) finanţarea şi refinanţarea; e) cumpărarea şi vânzarea bunurilor în rate. 429. Sursa creditelor este: a) amortizarea capitalului tehnic fix; b) profiturile firmelor; c) depunerile bancare ale agenţilor economici; d) veniturile bugetare; e) cheltuielile bugetare.

c) este bancă a statului care centralizează şi gestionează fondurile publice. b) 0.100.000 lei. e) rata de piaţă a dobânzii. b) 999. Dacă rata dobânzii este 10%. d) realizează schimb valutar pentru persoanele fizice. . atunci valoarea prezentă a sumei de 1 milion lei disponibilă peste un an este: a) 1.910.9 lei. c) 1.000. c) durata plasamentelor. b) atrage depozite de la populaţie şi acordă credite agenţilor economici.000 lei.101.826. rezidenţi şi nerezidenţi.211.000 lei. d) 10. Dobânzile active nu depind de: a) resursele băneşti atrase. atunci valoarea prezentă a unei unităţi monetare ce se obţine peste doi ani este: a) 0. c) 909. Dacă rata anuală a dobânzii este 10%. e) are surplus de fonduri dacă bugetul este deficitar. 431. e) 1. d) 1. b) resursele băneşti plasate. d) preţurile obligaţiunilor.999.090. Trezoreria: a) este o bancă comercială.9 lei.430. 433. e) 100. 432.008.

.000 u...000 u. 437.m. Venitul anual adus de o obligaţiune este de 1. venitul anual adus de o obligaţiune este de 100. Un agent economic dă ordin de cumpărare la termen pentru 10.000 u.m. Care este modificarea procentuală şi absolută a cursului obligaţiunii. respectiv cu 4.m. dacă rata dobânzii se reduce de la 25% la 20%? a) creşte cu 20%. d) scade cu 100. respectiv cu 1. respectiv cu 4.m.75%. atât cursul acţiunii A cât şi cursul acţiunii B sunt de 110 u.m.m. atunci cursul obligaţiunii: a) creşte cu 500.000 u.000 u.m. respectiv cu 8. c) creşte cu 100.000 u.. respectiv cu 1.000 u. 435. d) 25. La o rată a dobânzii de 20%.000 u. b) scade cu 500.. pe acţiune şi un ordin de vânzare la acelaşi termen pentru 20. c) 20. e) câştigă 100.m.m.434.000 u.m.m. d) pierde 200.000 u. e) 26. atunci rata inflaţiei este: a) 15%. Dacă produsul intern brut creşte cu 5%.. c) câştigă 300.000 u.000 acţiuni A la un curs de 100 u. 436.79%.000 u.75%.000 u..m. Agentul economic: a) câştigă 200.000 u..000 acţiuni B la un curs de 120 u..75%. d) creşte cu 25%.m. pe acţiune.75%. cu 20.m. b) creşte cu 25%.000 u.m.000 u. La scadenţă. Dacă rata dobânzii creşte cu 5 puncte procentuale. Viteza de circulaţie a monedei este constantă. b) 15..m.m. iar masa monetară.m. c) scade cu 20%.. pe acţiune. b) pierde 100. e) creşte cu 20%.m. e) creşte cu 400.m.. .000 u.

b) relaţia pozitivă dintre inflaţie şi produsul intern brut. e) scade cu 20%. . c) încurajarea investiţiilor productive. d) creşterea cererii agregate. Care din următoarele elemente nu reprezintă un cost asociat procesului inflaţionist? a) vicierea corelaţiilor între preţurile relative. e) redistribuirea arbitrară a veniturilor. b) referinţa temporală a cantităţilor. Diferenţa dintre indicii Laspeyres şi Paasche este dată de: a) referinţa temporală a preţurilor. 439. atunci puterea de cumpărare a unui leu: a) creşte cu 25%. mediu. e) orizontul temporal (scurt. d) creşte cu 20%. Dacă rata inflaţiei este 25%. c) nivelul de dezvoltare al economiei. e) creşterea achiziţiilor guvernamentale. Legea lui Okun exprimă: a) relaţia pozitivă dintre şomaj şi produsul intern brut. c) rămâne constantă. lung). 441. 442. d) relaţia negativă dintre inflaţie şi produsul intern brut. b) scade cu 25%. Care din următorii factori contribuie la apariţia inflaţiei prin ofertă? a) creşterea valorii bunurilor exportate. e) relaţia negativă dintre şomaj şi dinamica preţurilor. b) amplificarea incertitudinii şi riscului în economie. b) creşterea costurilor de producţie. 440. c) relaţia negativă dintre şomaj şi produsul intern brut. d) accentuarea fluctuaţiilor cursurilor valutare. c) reducerea preţului resurselor.438. d) modalitatea de eşantionare.

produsul intern brut.443. d) producătorii acţionează într-un mediu de afaceri stabil. atunci: a) consumatorii preferă să amâne deciziile de consum. c) determină creşterea producţiei. Dacă se anticipează creşterea într-un ritm mai rapid a preţurilor. în general. pe termen lung. cât şi a preţurilor. b) modificarea efectivă a preţurilor cu modificarea lor anticipată. asupra produsului intern brut. fără a influenţa producţia. Legea lui Okun corelează: a) modificarea preţurilor cu modificarea salariilor. c) sporirea masei monetare determină creşterea produsului intern brut pe termen lung doar dacă este însoţită de creşterea fiscalităţii. d) sporirea masei monetare determină creşterea produsului intern brut pe termen lung doar dacă este însoţită de reducerea fiscalităţii. c) rata şomajului cu producţia. e) rata şomajului cu modificarea salariilor. d) conduce la creşterea nivelului preţurilor. Care sunt. c) populaţia economiseşte mai mult. 445. 446. b) sporirea ratei dobânzii nu influenţează investiţiile. efectele pe termen scurt ale unei creşteri neanticipate a masei monetare? a) îi determină pe producători să aprecieze că a avut loc o modificare nefavorabilă a preţurilor relative. e) viteza de circulaţie a banilor creşte. e) sporirea masei monetare nu influenţează. d) rata şomajului cu iluzia monetară. 444. b) determină atât creşterea producţiei. b) consumatorii apelează într-o mai mică măsură la credite. pe termen lung. Monetariştii susţin că: a) sporirea masei monetare are un impact puternic. fără a influenţa nivelul preţurilor. e) lasă nemodificat nivelul preţurilor şi producţia. .

cât şi creditorii câştigă. de două ori. c) 300%. d) creşterea nivelului general al preţurilor şi reducerea producţiei. c) mai mică decât rata nominală a dobânzii. Ipoteza anticipărilor raţionale presupune că: a) şomajul involuntar este imposibil. e) 600%. 450. c) numai creşterea producţiei. . Într-o perioadă de deflaţie. b) 200%. iar debitorii câştigă. d) egală cu rata nominală a dobânzii. atunci rata inflaţiei în T2 faţă de T0 este de: a) 100%. e) un indicator imposibil de calculat. d) erorile de anticipare sunt nesistematice. b) politica monetară neanticipată nu poate afecta producţia. În condiţiile inflaţiei neanticipate: a) creditorii pierd. b) negativă. 448. 451. Dacă în perioada T0-T1. c) atât debitorii. preţurile au crescut de 3 ori. iar debitorii pierd. d) atât debitorii. b) creditorii câştigă. cât şi creditorii pierd. c) anticipaţiile depind de evoluţiile din trecut.447. e) reducerea producţiei nivelului general al preţurilor şi a producţiei. Efectele unei creşteri anticipate a masei monetare sunt: a) creşterea nivelului general al preţurilor şi a producţiei. e) anticipările sunt realiste. 449. iar în perioada T1-T2. rata reală a dobânzii este: a) mai mare decât rata nominală a dobânzii. e) puterea de cumpărare a banilor creşte. b) numai creşterea nivelului general al preţurilor. d) 500%.

c) devalorizare. Procesul de încetinire a creşterii nivelului general al preţurilor se numeşte: a) deflaţie. 455. d) creşterea ratei inflaţiei. ca relaţie inversă între şomaj şi inflaţie. c) reducerea ratei anticipate a inflaţiei. d) depreciere. ceteris paribus. e) apreciere. c) menţinerea relativ constantă a ratei anticipate a inflaţiei şi a ratei naturale a şomajului. b) relaţia inversă dintre inflaţia neanticipată şi şomajul ciclic. Curba Phillips ilustrează: a) relaţia directă dintre rata şomajului şi rata inflaţiei. e) relaţia inversă dintre inflaţia anticipată şi şomajul natural. b) variaţia semnificativă a ratei naturale a şomajului. s-a dovedit corectă în perioada anilor 1960? a) variaţia semnificativă a ratei anticipate a inflaţiei. d) relaţia directă dintre inflaţia anticipată şi şomajul natural. Care din următoarele procese conduc la deplasarea la dreapta a curbei Phillips? a) creşterea ratei naturale a şomajului. b) dezinflaţie.452. d) nivelul redus al inflaţiei. . 454. e) creşterea ratei inflaţiei şi reducerea ratei şomajului. b) creşterea ratei şomajului. 453. ceteris paribus. c) relaţia inversă dintre inflaţia anticipată şi şomajul ciclic. e) nivelul redus al şomajului. Care este motivul pentru care curba Phillips.

iar oferta de bunuri economice creşte. c) creşterea mai lentă a salariului nominal faţă de salariul real. . Între indicele general al preţurilor şi indicele puterii de cumpărare a banilor există o relaţie: a) de proporţionalitate directă. iar oferta de bunuri economice creşte.456. b) de proporţionalitate inversă. d) creşterea generalizată a preţurilor. 459. c) liniară. iar oferta de bunuri economice este constantă. Inflaţia se manifestă atunci când: a) masa monetară scade. c) scăderea masei monetare este mai rapidă faţă de scăderea ofertei de bunuri economice. e) corespondenţa dintre cantitatea de bani în circulaţie şi cantitatea de bunuri şi servicii supuse vânzării. c) indicele preţurilor de consum. Inflaţia poate fi sesizată prin: a) creşterea puterii de cumpărare a banilor. b) creşterea mai lentă a masei monetare faţă de puterea de cumpărare a acesteia. d) exponenţială. b) deflatorul consumului individual. d) indicele preţurilor mărfurilor alimentare de consum. e) indicele preţurilor mărfurilor nealimentare de consum. 457. 458. d) masa monetară este constantă. e) masa monetară se reduce. Cea mai relevantă măsură a inflaţiei are în vedere: a) deflatorul produsului intern brut. e) de egalitate. b) creşterea masei monetare este mai rapidă decât creşterea ofertei de bunuri economice.

d) în proporţii diferite în economiile tuturor ţărilor. c) creşterea mai lentă a salariului real decât a productivităţii muncii. Nu este cauză a inflaţiei: a) creşterea excesivă a creditului. b) creşterea mai lentă a salariilor faţă de creşterea preţurilor – reducerea salariului real – reducerea cheltuielilor de consum. b) salariul real rămâne constant. Costul unitar cu forţa de muncă se reduce dacă: a) salariul real creşte mai rapid decât productivitatea muncii. cât şi productivitatea muncii rămân constante. e) salariul real se reduce mai puţin decât scăderea productivităţii muncii. iar productivitatea muncii se reduce. b) acoperirea deficitelor bugetare prin emisiune monetară. 462. d) atât salariul real. 463. e) creşterea salariilor – creşterea costurilor cu forţa de muncă – concedieri – creşterea şomajului. c) creşterea mai lentă a masei monetare faţă de creşterea preţurilor – reducerea puterii de cumpărare a masei monetare – descurajarea cererii de bunuri şi servicii. d) scăderea producţiei de bunuri şi servicii. e) creşterea mai lentă a producţiei de bunuri şi servicii faţă de masa monetară. b) numai în economiile în tranziţie. Inflaţia se manifestă: a) numai în economiile dezvoltate. c) dinamica salariului real este devansată de dinamica productivităţii muncii. . Spirala inflaţionistă se referă la următoarea secvenţă cauzală: a) creşterea preţurilor – reducerea puterii de cumpărare a banilor – reducerea cheltuielilor de consum.460. c) în economiile în care masa monetară corespunde cu volumul bunurilor şi serviciilor. 461. d) creşterea salariilor – creşterea preţurilor – revendicări salariale – nouă creştere a preţurilor. e) în economiile în care indicele general al preţurilor este subunitar.

b) eficienţa factorilor de producţie este mai ridicată. iar elasticitatea cererii în raport cu preţurile bunurilor importate este mai redusă. 466. c) ponderea bunurilor importate este mai mare. Inflaţia are efecte negative asupra: a) agenţilor economici care-şi convertesc disponibilităţile băneşti în valute stabile. 467. e) firmele consumatoare ale bunurilor de import sunt mai dispuse să suporte creşterile preţurilor externe pe seama profiturilor. c) produsul intern brut creşte mai lent decât masa monetară. d) agenţilor economici care iau măsuri pentru a contracara instabilitatea preţurilor. e) reacţia de adaptare a ofertei la cerere este mai rapidă. 465. b) debitorilor. . O economie este sănătoasă atunci când: a) produsul intern brut se reduce. iar elasticitatea cererii în raport cu preţurile bunurilor importate este mai ridicată. d) ponderea bunurilor importate şi elasticitatea cererii în raport cu preţurile bunurilor importate sunt mai mari.464. c) progresul tehnico-ştiinţific este mai rapid. d) produsul intern brut creşte în pas cu masa monetară. b) produsul intern brut se reduce în pas cu masa monetară. b) ponderea bunurilor importate şi elasticitatea cererii în raport cu preţurile bunurilor importate sunt mai reduse. c) agenţilor economici cu venituri indexate la inflaţie. e) agenţilor economici care au venituri fixe. iar masa monetară creşte. Dezechilibrul inflaţionist este cu atât mai semnificativ cu cât: a) oferta de bunuri şi servicii este mai elastică în raport cu preţurile şi cu veniturile. iar masa monetară creşte. d) elasticitatea ofertei de bunuri şi servicii în raport cu preţurile şi cu veniturile este mai redusă. e) produsul intern brut este constant. Inflaţia de import este cu atât mai mare cu cât: a) ponderea bunurilor importate este mai redusă.

e) elimină investitorii privaţi de pe piaţa fondurilor. b) creşte cu 25000 miliarde lei. c) creşte cu 40 miliarde u. c) rămâne constantă. Deficitul bugetar este de 10 miliarde u. c) rambursarea împrumuturilor publice interne.. c) reducerea ratelor dobânzii şi a investiţiilor private. d) se reduce cu 40 miliarde u. b) reducerea ratelor dobânzii şi creşterea investiţiilor private. Deficitul bugetar de 5000 miliarde lei este finanţat integral prin expansiune monetară. c) reduce rata şomajului. 469. b) se reduce cu 2.m.5 miliarde u. 471. d) creşterea ratelor dobânzii şi a investiţiilor private. O politică fiscală restrictivă: a) determină accelerarea inflaţiei. d) creşterea datoriei publice interne şi externe.. Creşterea deficitului bugetar determină: a) reducerea datoriei publice. e) creşterea datoriei publice interne. d) determină creşterea ratei dobânzii. excedentul bugetar poate fi folosit pentru: a) rambursarea împrumuturilor publice externe.m. e) scade cu 25000 miliarde lei. Într-o economie închisă.. atunci masa monetară: a) creşte cu 5000 miliarde lei. Dacă rata rezervelor băncilor comerciale este 20%. e) creşterea ratelor dobânzii şi reducerea investiţiilor private. iar multiplicatorul banilor este 4.m. masa monetară: a) creşte cu 2. d) scade cu 5000 miliarde lei.m. .468. b) reduce deficitul bugetar. În condiţiile în care deficitul bugetar se finanţează integral prin emisiune monetară..m.5 miliarde u. 472. b) rambursarea împrumuturilor publice externe şi interne. 470. e) nu se modifică.

67 miliarde u.m. Multiplicatorul bugetar este 3. e) majorarea ratei dobânzii.m. e) dăunătoare sănătăţii. c) “îngheţarea” programelor de protecţie socială. e) 33 miliarde u. d) creşterea ratelor dobânzii. intrări de capital din deprecierea cursului de schimb. b) 40 miliarde u. b) reducerea ratelor dobânzii. Care din măsurile de politică bugetară sunt aplicate în faza de recesiune economică? a) sporirea cheltuielilor bugetare. c) creşterea ratelor dobânzii. Creşterea deficitului bugetar determină: a) reducerea ratelor dobânzii. b) cu cerere elastică în raport cu preţul. Produsul intern brut creşte cu: a) 100 miliarde u. c) cu cerere inelastică în raport cu preţul. b) majorarea impozitelor... c) 60 miliarde u. Investiţiile publice cresc cu 20 miliarde u.m. accizele se impun asupra bunurilor: a) de folosinţă îndelungată. d) 6. 476. ieşiri de capital în aprecierea cursului de schimb. 474. e) creşterea investiţiilor private. d) extinderea aparatului administraţiei publice. străinătate şi străinătate şi străinătate şi străinătate şi .m.m. ieşiri de capital în deprecierea cursului de schimb.m. Pentru a maximiza veniturile bugetare.. intrări de capital din aprecierea cursului de schimb. d) cu cerere perfect elastică în raport cu preţul.. 475.473.

atunci. 478. d) venituri din valorificarea unor bunuri ale statului. 481. b) ratele dobânzii se reduc. . b) impozitul pe salarii. atunci: a) ratele dobânzii cresc.477. e) taxa pentru modernizarea drumurilor. b) impozitul pe venitul global. c) dividendele pentru participaţiile statului în economie. Dacă Ministerul de Finanţe utilizează veniturile din privatizare pentru a răscumpăra datorie publică internă. d) statul acordă împrumuturi interne şi externe. Dacă veniturile bugetare sunt mai mici decât cheltuielile bugetare. 479. c) datoria publică se măreşte. d) produsul intern brut se reduce. e) cheltuielile cu dobânzile la datoria publică internă cresc. b) veniturile bugetare din profiturile regiilor autonome. e) impozitul pe venitul global. d) impozitul pe veniturile liber profesioniştilor. c) taxa pe valoarea adăugată. c) investiţiile sunt descurajate. b) datoria publică se reduce. c) accizele. Nu este impozit direct: a) impozitul pe profit. e) încasări din rambursarea împrumuturilor acordate. Veniturile din capital ale bugetului de stat includ: a) veniturile bugetare din profitul Băncii Naţionale a României. 480. a) bugetul este excedentar. d) taxele vamale. e) trebuie reduse impozitele pentru echilibrarea bugetului. Nu reprezintă impozit indirect: a) taxa pe valoarea adăugată.

c) reducerea deficitului bugetar. . d) creşterii impozitelor. Deficitul bugetar: a) descurajează economia pe termen scurt.482. b) stimulează economia pe termen scurt. Dacă veniturile bugetare sunt mai mari decât cheltuielile bugetare. e) stimularea agenţilor economici. Cea mai inflaţionistă cale de finanţare a deficitului bugetar îmbracă forma: a) împrumuturilor interne. e) trebuie mărite impozitele pentru echilibrarea bugetului. d) statul contractează împrumuturi interne şi externe. d) creşterea veniturilor disponibile ale agenţilor economici. atunci: a) bugetul este deficitar. e) extinderea programelor sociale ale guvernului. d) creşterea veniturilor disponibile ale agenţilor economici. 484. 485. Reducerea impozitelor are ca efect: a) descurajarea investiţiilor. c) reducerea datoriei publice. b) împrumuturilor externe. 483. Creşterea impozitelor are ca efect: a) reducerea evaziunii fiscale. c) emisiunii de bani. 486. b) creşterea şomajului. e) amână folosirea pentru mai târziu a unor resurse financiare. e) reducerii cheltuielilor bugetare. c) stimulează economia pe termen lung. d) contribuie la reducerea datoriei publice. c) datoria publică se măreşte. b) datoria publică se reduce. b) contracţia economiei subterane.

490. b) utilizarea pârghiilor economice pentru stimularea agenţilor economici în vederea realizării obiectivelor respective. 488. d) amplificarea intervenţiei statului în economie. Piaţa mondială se dezvoltă ca urmare a faptului că: a) diferenţierea înzestrării ţărilor cu factori de producţie se reduce. e) diviziunea internaţională a muncii elimină avantajele pe care le oferă piaţa mondială ţărilor participante. d) accesul la ceea ce nu se produce pe plan intern. e) reducerea rolului preţurilor în alocarea resurselor economice. Între motivele participării la piaţa mondială nu se include: a) extinderea pieţelor de desfacere. c) reducerea rolului pieţei şi diminuarea autonomiei agenţilor economici. b) toate ţările obţin performanţe economice din ce în ce mai bune. e) să constituie un mijloc de informare a agenţilor economici şi de incitare a deciziilor acestora. e) obţinerea de încasări valutare. c) diversificarea producţiei interne. Programarea economică a statului nu urmăreşte: a) să influenţeze funcţionarea pieţelor şi a economiei. atingerea obiectivelor stabilite prin programarea economică a statului presupune: a) instituirea obligativităţii obiectivelor respective pentru toţi agenţii economici. b) să corecteze mecanismele pieţei. c) specializarea economiilor naţionale se reduce. . Într-o economie de piaţă. d) nici o ţară nu poate să-şi asigure toate bunurile de care are nevoie.487. 489. b) obţinerea unor produse şi tehnologii noi. d) să impună direcţii obligatorii pentru agenţii economici. c) să constituie un element complementar al pieţei.

comerţul internaţional trebuie să se bazeze pe: a) taxe vamale. e) schimbul valutar al agenţilor economici din diferite ţări. d) subvenţiile la import. d) acordarea şi primirea de credite externe. inclusiv produse şi tehnologii de vârf. 494. Piaţa mondială determină: a) reducerea concurenţei dintre agenţii economici din diferite ţări. e) diminuarea impactului evoluţiilor internaţionale asupra economiei naţionale. Nu constituie un instrument al abordării protecţioniste în comerţul internaţional: a) Organizaţia Mondială a Comerţului.491. d) reducerea numărului de pieţe furnizoare şi de desfacere. În concepţia liberului schimb. c) scutiri de impozite la import sau la export. 493. b) restricţii cantitative asupra importului. . c) investiţiile directe în şi din străinătate. b) colectarea veniturilor bugetare şi alocarea cheltuielilor bugetare. d) subvenţii la export. c) scutirile de impozite la import. c) reducerea capacităţii de absorbţie a unor produse. b) creşterea eficienţei economiei naţionale în cadrul diviziunii internaţionale a muncii. Nu se includ în cadrul segmentelor specializate ale pieţei mondiale: a) exportul şi importul de bunuri şi servicii. 492. e) restricţiile cantitative asupra importului. b) taxele vamale. e) concurenţă între participanţi.

e) se fac împrumuturi externe. 497. Dacă exportul este mai mare decât importul: a) balanţa comercială este deficitară. d) competitivitatea producţiei interne este scăzută. 496. c) echilibrată. 498. b) înmulţirea reglementărilor privind importul. b) pasivă. e) reduce încasările din balanţa de plăţi. atunci: a) balanţa comercială este deficitară. d) excedentară. c) rezervele valutare se reduc. e) se pot acorda credite externe. d) competitivitatea producţiei interne este ridicată. Creşterea exportului: a) amplifică deficitul balanţei comerciale. c) măreşte activul balanţei de plăţi. e) accentuarea concurenţei dintre participanţi. b) datoria externă se reduce.495. Dacă exportul este mai mic decât importul. balanţa de plăţi externe este: a) activă. d) reduce pasivul balanţei de plăţi. d) reducerea gradului său de concentrare în ţările dezvoltate. Din punct de vedere contabil. . b) datoria externă se reduce. c) rezervele valutare cresc. 499. e) deficitară. Evoluţia comerţului internaţional nu este marcată de: a) creşterea sa mai rapidă comparativ cu produsul intern brut. b) reduce excedentul balanţei comerciale. c) înmulţirea reglementărilor care stimulează exportul.

Creditele acordate de către instituţiile financiare internaţionale: a) reduc deficitul balanţei comerciale. d) reduc pasivul balanţei de plăţi. e) cresc preţurile interne ale produselor exportate. b) scade calitatea bunurilor şi serviciilor destinate exportului. . c) măresc activul balanţei de plăţi. d) scad costurile în producţia destinată exportului. e) tranzacţii la vedere şi la termen cu obligaţiuni. b) măresc excedentul balanţei comerciale. Eficienţa exportului creşte atunci când: a) se reduce gradul de prelucrare a bunurilor şi gradul de complexitate a serviciilor destinate exportului. b) tranzacţii la vedere şi la termen cu titluri. Investiţiile străine: a) reduc deficitul balanţei comerciale. c) dinamica salariului real devansează dinamica productivităţii muncii. b) măresc excedentul balanţei comerciale. c) măreşte activul balanţei de plăţi. d) tranzacţii la vedere şi la termen cu valute. 502. e) nu au nici un efect asupra balanţei de plăţi. 504. Creşterea importului: a) reduce deficitul balanţei comerciale. 501. e) reduce plăţile din balanţa de plăţi. b) reduce excedentul balanţei comerciale. d) reduce pasivul balanţei de plăţi. e) măresc încasările din balanţa de plăţi. Pe piaţa valutară se realizează: a) operaţiuni de finanţare şi refinanţare. c) reduc activul balanţei de plăţi. 503. c) tranzacţii la vedere şi la termen cu acţiuni. d) nu au nici un efect asupra balanţei de plăţi.500.

b) raportul dintre monedele a două ţări stabilit pa baza puterii lor de cumpărare. d) cursul de schimb stabilit pe baza cererii şi a ofertei pe piaţa valutară interbancară. d) cursul de schimb stabilit pe baza cererii şi a ofertei pe piaţa valutară interbancară. b) cel mai ridicat curs al pieţei valutare. b) raportul dintre monedele a două ţări stabilit pe baza puterii lor de cumpărare. e) cursul de schimb obligatoriu pentru toţi agenţii economici. c) modificarea cursului de schimb dintre monedele a două ţări pentru a compensa diferenţa dintre ratele dobânzii din cele două ţări. Paritatea ratelor dobânzii se referă la: a) raportul dintre monedele a două ţări stabilit pe baza comparaţiei cu un etalon internaţional – EURO sau dolarul SUA. d) media cursurilor de schimb ale tranzacţiilor pe piaţa valutară. c) cel mai redus curs al pieţei valutare. Cursul de schimb anunţat zilnic de către Banca Naţională a României este: a) cursul de schimb la care se desfăşoară toate tranzacţiile pe piaţa valutară. c) modificarea cursului de schimb dintre monedele a două ţări pentru a compensa diferenţa dintre ratele dobânzii din cele două ţări. e) preţul monedei naţionale exprimat în altă monedă. e) preţul monedei naţionale exprimat în altă monedă. .505. 507. Paritatea puterii de cumpărare se referă la: a) raportul dintre monedele a două ţări stabilit pe baza comparaţiei cu un etalon internaţional – EURO sau dolarul SUA. 506.

c) mai mic decât cursul de schimb la vedere. . c) moneda naţională se apreciază în raport cu valuta. b) intrări de capitaluri în ţară. b) egal cu cursul de schimb la vedere. atunci: a) moneda naţională slăbeşte în raport cu valuta. creşterea cererii de valută şi deprecierea monedei naţionale în raport cu valuta. Dacă cererea pe piaţa valutară este mai mică decât oferta. Dacă rata internă a dobânzii este mai mare decât rata internaţională a dobânzii. e) mai mare sau mai mic decât cursul de schimb la vedere în funcţie de situaţia balanţei comerciale. 510. creşterea ofertei de valută şi aprecierea monedei naţionale în raport cu valuta. atunci: a) moneda naţională se întăreşte în raport cu valuta. 511. c) moneda naţională se apreciază în raport cu valuta. Dacă cererea pe piaţa valutară este mai mare decât oferta. e) banca centrală trebuie să vândă valută. d) cursul de schimb exprimat în unităţi de monedă naţională pe unitatea de valută creşte. e) apropierea cursului de schimb la termen de cursul de schimb la vedere. c) ieşiri de capitaluri din ţară. creşterea ofertei de valută şi deprecierea monedei naţionale în raport cu valuta. b) moneda naţională se depreciază în raport cu valuta. Creşterea ratei interne a dobânzii determină: a) ieşiri de capitaluri din ţară. atunci cursul de schimb la termen al monedei naţionale în raport cu valuta (unităţi monetare interne pe unitatea de valută) este: a) mai mare decât cursul de schimb la vedere. e) banca centrală trebuie să cumpere valută. d) cursul de schimb exprimat în unităţi de monedă naţională pe unitatea de valută se reduce. d) mai mare sau mai mic decât cursul de schimb la vedere în funcţie de condiţiile pieţei valutare.508. 509. creşterea cererii de valută şi aprecierea monedei naţionale în raport cu valuta. b) moneda naţională se depreciază în raport cu valuta. d) intrări de capitaluri în ţară.

după care creşte peste nivelul de echilibru. d) economia intră într-o fază de recesiune. . b) scade rata dobânzii pe piaţa monetară. Posibilitatea de realiza schimb valutar pe piaţa valutară se numeşte: a) paritate monetară. d) piaţa valutară din România este o piaţă liberă. e) scade sub nivelul de echilibru. b) paritate a puterii de cumpărare. c) piaţa caselor de schimb valutar este rezervată schimbului valutar pentru persoanele fizice. Dacă rata inflaţiei interne este mai mare decât rata inflaţiei internaţionale. 514. c) cresc salariile interne. atunci cursul de schimb la paritatea puterii de cumpărare (unităţi monetare interne pe unitatea de valută): a) creşte. Leul se apreciază în raport cu dolarul american atunci când: a) creşte rata dobânzii pe piaţa monetară. d) convertibilitate. e) cresc importurile şi scad exporturile. b) persoanele fizice pot efectua schimb valutar pe piaţa valutară interbancară. d) se apreciază. c) paritate a ratelor dobânzii. e) competitivitate. e) cursul de schimb se negociază liber pe tot timpul zilei. b) se reduce. 513. Care dintre următoarele afirmaţii privind piaţa valutară este falsă? a) pe piaţa valutară interbancară operează băncile comerciale în nume propriu sau în contul clienţilor. c) nu se modifică. 515.512.

servicii plus investiţiile străine directe. e) exporturi minus importuri de bunuri. Contul curent al balanţei de plăţi a unei ţări este egal cu: a) exporturi minus importuri de bunuri. e) o companie din UE care exportă în SUA. d) intrări de capital din străinătate şi deprecierea leului. d) creşterea ofertei de valută. b) ieşiri de capital în străinătate şi deprecierea leului. e) reducerea surplusului balanţei de plăţi externe. Efectul unei intrări de capital străin într-o economie este: a) reducerea surplusului contului de capital al balanţei de plăţi externe. b) exporturi minus importuri de bunuri şi servicii. d) exporturi minus importuri de bunuri. 518. b) companie americană care cumpără o clădire în UE. d) reducerea ofertei de monedă. b) creşterea exportului. Creşterea ratelor interne ale dobânzii determină: a) creşterea investiţiilor. c) exporturi minus importuri de bunuri şi servicii plus veniturile nete ale factorilor şi transferurile nete. b) aprecierea monedei naţionale. e) intrări de capital din străinătate şi aprecierea leului. 517. Efectul probabil al aprecierii cursului de schimb este: a) reducerea importului. c) reducerea cererii de valută. Cine câştigă dacă EURO devine mai puternic în raport cu dolarul SUA? a) o companie americană care importă din UE. c) ieşiri de capital în străinătate şi aprecierea leului.516. . servicii şi capital. 520. c) reducerea deficitului contului curent al balanţei de plăţi externe. e) creşterea deficitului contului curent. d) un turist american care vizitează UE. c) un turist european care vizitează SUA. 519.

b) intrările de investiţii străine. c) încurajarea exportului şi a importului. 524. b) crearea de comerţ.521. e) amplificarea deficitului comercial. Cererea de valută este determinată de: a) creditele externe primite. iar produsul intern brut. Deprecierea cursului real de schimb are ca efect: a) încurajarea exportului şi descurajarea importului. iar Y. . c) transferurile nerambursabile din UE. d) exportul de bunuri şi servicii şi importul de capital. b) 50. produsul intern brut. 523. 522. Efectul componentei de liberalizare a comerţului între ţările membre ale UE este: a) scăderea comerţului între ţările membre ale UE. d) descurajarea exportului şi a importului. e) 25. b) descurajarea exportului şi încurajarea importului. Importul de bunuri şi servicii depinde de produsul intern brut conform relaţiei Z = 100 + 0. 500.1⋅ Y . atunci exportul de bunuri şi servicii este: a) 0. e) amplificarea continuă a decalajelor economice între ţările membre ale UE. e) importul de bunuri şi servicii şi exportul de capital. Dacă exportul net de bunuri şi servicii este 50. c) încurajarea exporturilor unor terţe ţări către UE. d) scăderea concurenţei între firmele din ţările membre ale UE. unde Z reprezintă importul de bunuri şi servicii. c) 200. d) 75.

c) reducerea producţiei interne de automobile. 528. 529. Care dintre următorii factori nu determină angajarea unei economii în schimburile comerciale internaţionale? a) avantajele comparative. c) importurile si exporturile cresc. e) capacitatea redusă de a face faţă concurenţei străine. d) diferenţele în înzestrarea cu resurse naturale. atunci când preţul mondial este superior preţului intern al unei ţări: a) importurile cresc. atunci când preţul mondial este inferior preţului intern al unei ţări: a) importurile cresc. Ca urmare a liberalizării contului de capital. b) investiţiile străine nete nu se modifică. În cazul unui bun. atunci: a) investiţiile străine nete vor scădea. d) cursul de schimb se apreciază. b) exporturile cresc. e) capacitatea de a realiza economii de scară în toate industriile. dacă România ar fi afectată de o fugă a capitalurilor. d) reducerea concurenţei pe piaţa internă a automobilelor. b) exporturile cresc. b) avantajele competitive. 526. d) scade exportul net. e) toate cele de mai sus. e) rata reală a dobânzii scade. b) preţuri mai ridicate la automobile.525. În cazul unui bun. Impunerea unui tarif sau a unei restricţii cantitative la importul de automobile nu va avea drept consecinţă: a) un volum redus al importurilor de automobile. c) diferenţele în înzestrarea cu factori de producţie. e) nici o varianta nu este corectă. c) importurile si exporturile cresc. d) creşte exportul net. c) cursul de schimb se depreciază. . 527.

532. e) liberalizarea pieţelor de capital. cu scopul de a spori forţa productivă a acestora. d) creşterea restricţiilor pentru investiţiile externe. 531. c) privatizarea. b) stabilizarea. Nu poate fi considerat un principiu al globalizării: a) sectorul privat este sectorul principal al creşterii economice. Care dintre următoarele trăsături nu figurează între responsabilităţile FMI. e) restructurarea. e) convertibilitatea monedei naţionale (sau opţiunea pentru o monedă convertibilă). d) protecţionismul. c) privatizarea utilităţilor publice.530. 533. d) acordarea de credite pe termen lung către ţările slab dezvoltate. b) privatizarea sistemului bancar. e) acordarea pe termen scurt de asistenţă financiară în vederea ajustării structurale. . b) debirocratizarea statului. c) solicitarea către ţările membre de a constitui fonduri de stabilizare a cursului de schimb. b) încercarea de a menţine cursurile de schimb relativ constante. «Triunghiul de aur» al adoptării principiilor Consensului de la Washington nu cuprinde: a) liberalizarea. c) liberalizarea comerţului exterior. aşa cum au fost acestea prevăzute la Bretton-Woods? a) acordarea de împrumuturi pe termen scurt ţărilor membre cu deficite ale balanţei de plăţi. Care dintre următoarele nu poate fi considerat un proces complementar al globalizării: a) liberalizarea telecomunicaţiilor. d) interzicerea accesului străin la proprietate.

e) existenţa unor decalaje mari între veniturile pe locuitor între ţările candidate şi UE. c) fragilitatea sistemului de intermediere financiară. este favorizată de: a) ratele reduse ale inflaţiei. Obiectivul fundamental al Strategiei Naţionale de Dezvoltare Economică a României pe termen mediu şi lung prevede: a) o creştere economică de 4. . d) administraţia publică ineficientă. b) o alocare mai bună a resurselor. normele. c) accesul facil la pieţele de capital. b) coeziunea socială precară. b) recunoaşterea obiectivelor stabilite pentru realizarea Uniunii Economice şi Monetare.534.8% din PIB în anul 2004. Nu poate fi considerat un beneficiu evident al globalizării economiei: a) noi oportunităţi pentru dezvoltare. 535. 536. afacerilor şi poliţiei. c) crearea unei economii de piaţă funcţionale. Convergenţa economică rapidă către Uniunea Europeană a statelor candidate din Est. compatibilă cu mecanismele. instituţiile şi principiile Uniunii Europene. e) liberalizarea pieţelor de capital. e) difuzie rapidă a inovării. d) o deschidere mai mare a economiei spre exterior şi în special pe relaţia cu Uniunea Europeană. d) extinderea crimei organizate la nivel global cu atingeri în sfera politicului.

c) procedura slabă privind falimentul. Care dintre următorii factori nu poate potenţa ajungerea din urmă a ţărilor dezvoltate de către ţările în dezvoltare (procesul de catching-up): a) transfer tehnologic din ţările cu economie avansată. d) coeziune socială redusă. d) investiţii străine directe ridicate. b) fundamente macroeconomice solide. Constituie factori care potenţează procesul de catching-up privind integrarea în Uniunea Europeană. supremaţia legii. e) creşterea lentă a productivităţii factorilor de producţie. În cazul României este interesantă studierea posibilităţii convergenţei beta. în cazul României: a) slaba disciplină a plăţilor. b) îmbunătăţirea pregătirii forţei de muncă şi a standardelor educaţionale. Nu este un criteriu de convergenţă al ţărilor candidate privind integrarea în Uniunea Europeană stabilit la Copenhaga: a) asigurarea stabilităţii instituţiilor care garantează buna funcţionare a democraţiei. 539. b) existenţa unei economii de piaţă funcţionale. e) productivitatea factorului muncă sau capital creşte mai puţin decât costurile acestora. c) scăderea competitivităţii exporturilor. d) deficitul bugetar să nu depăşească 3% din PIB în cazul fiecăreia dintre ţările candidate. .537. 540. b) arierate însemnate din impozite şi taxe. e) sporirea semnificativă a consumului privat. care se referă la reducerea decalajelor faţă de ţările U.E. Economiştii sunt de acord că „ajungerea din urmă” necesită: a) rate reduse de economisire. drepturile omului şi respectul faţă de minorităţi. e) încorporarea în propria legislaţie şi aplicarea sistemului de norme comunitare adoptate până în momentul aderării. d) alocarea ineficientă a resurselor. c) existenţa unei economii capabile să facă faţă presiunilor concurenţiale din Uniunea Europeană. c) stabilitate financiară. 538.

c) multiplicarea crizelor economice şi financiare. e) creşterea decalajelor între ţări. e) difuzarea rapidă a inovării. Care dintre următoarele nu poate fi considerat un proces complementar al globalizării: a) liberalizarea telecomunicaţiilor.541. Nu poate fi considerat un efect negativ al globalizării: a) fragmentarea şi slăbirea coeziunii sociale. Nu poate fi considerat un beneficiu al globalizării economiei: a) noi oportunităţi pentru dezvoltare. e) convertibilitatea monedei naţionale (sau opţiunea pentru o monedă convertibilă). 542. 543. d) majorarea protecţiei pieţei interne naţionale. c) privatizarea utilităţilor publice. 544. b) alocare mai bună a resurselor şi creşterea standardului de viaţă. c) reducerea volumului schimburilor comerciale internaţionale. b) o alocare mai bună a resurselor. comerţul liber determină : a) creşterea preţurilor mondiale. . b) privatizarea sistemului bancar. b) creşterea inegalităţilor pe plan intern şi între ţări. e) introducerea de noi bariere netarifare. c) accesul facil la pieţele de capital. d) apariţia efectului de cauzalitate cumulativă. d) creşterea cooperării la nivel internaţional. d) interzicerea accesului străin la proprietate. Conform doctrinei liberului schimb.

545. e) retehnologizarea întreprinderilor. b) protejarea lucrătorilor de potenţialele efecte negative ale realizării pieţei europene integrate. b) îmbunătăţirea constantă a educaţiei şi a forţei de muncă. b) reponderarea ramurilor şi sectoarelor de activitate. d) reducerea cheltuielilor cu educaţia în produsul intern brut. 547. . Reforma structurală din ţările candidate la Uniunea Europeană nu urmăreşte: a) reducerea capacităţii concurenţiale a firmelor. 548. c) creşterea competitivităţii firmelor din Uniunea Europeană. 546. c) accentuarea consensului ţărilor membre cu privire la problemele grupurilor sociale defavorizate. Se consideră a fi un cost al pieţei unice: a) existenţa economiilor de scară. Coeziunea socială promovată la nivel european nu urmăreşte: a) armonizarea măsurilor în domeniul social pe teritoriul Uniunii Europene. d) stimularea înfiinţării de IMM-uri prin iniţiativă privată. d) omogenitatea redusă a acesteia. c) adaptarea întreprinderilor la mediul concurenţial. Convergenţa de tip β (beta) nu reclamă: a) rate înalte de economisire şi investiţii. e) sprijinirea şi integrarea în muncă a tinerei generaţii. e) un ritm superior al creşterii economice a statelor membre. e) creşterea productivităţii factorilor de producţie. b) creşterea concurenţei în cadrul Uniunii Europene. c) reducerea ponderii cheltuielilor de cercetare-dezvoltare în PIB. d) ameliorarea competitivităţii economice.

d) promovarea unor politici coerente. b) investiţii străine directe ridicate. . d) un sector financiar dezvoltat. Strategia privind evoluţia macroeconomică a unei noi ţări membre a Uniunii Europene nu vizează: a) asigurarea continuităţii şi sustenabilităţii procesului de creştere economică.549. e) neglijarea cererii externe. 550. b) atragerea unui volum sporit de investiţii străine directe. Creşterea convergenţei reale privind integrarea ţărilor candidate în Uniunea Europeană este influenţată de o serie de factori. compatibile cu direcţiile stabilite de Uniunea Europeană. printre care nu regăsim : a) persistenţa crizelor macroeconomice. e) o guvernanţă corporativă eficace. c) un sector industrial eficient. c) modernizarea structurală a economiei naţionale.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful