Universitatea Bucuresti Facultatea de istorie

Referat

Politica externa a Romaniei intre 1866 si 1875

,, Sunteţi, domnilor, reprezentanţii unui popor care este mândru şi poate fi mândru de trecutul său, şi care trebuie să aibă mare încredere în viitorul său. Nu scădeţi rolul pe care el trebuie să-l aibă în lume; fiţi cât de modeşti pentru persoana dumneavoastră, nu fiţi modeşti pentru poporul pe care îl reprezentaţi.’’ Ion C. Bratianu

Analiza politicii externe a statului Roman in secolul al XIX-lea, reprezinta un demers ce implica, incadrarea aspiratiilor romanesti de organizare si afirmare statala, in arhitectura relatiilor internationale europene de la acea epoca dominate de echilibrul de putere si prezenta imperiilor multinationale.Dat fiind faptul ca pentru a putea conduce actiuni de politica externa un stat trebuie sa se afle pe o pozitie independenta sau cel putin autonoma fata de alte state,procesul de constituire al statului roman modern si recunoasterea acestuia pe plan international constituie premisele studierii activitatii Romaniei pe scena relatiilor dintre marile puteri europene. Luand in considerare ca prin unirea Principatelor, Moldova si Muntenia, se pun bazele unei constructii statale moderne pe pricipii nationale se poate afirma ca prin acest mod se inauguraza si activitatea reprezentantilor romani pe plan european, problema romaneasca evoluand de la vizualizarea acesteia la nivel intern in Imperiului Otoman ,puterea suzerana peste Principate sau cel mult la nivel bilaternal cu Imperiul Tarist ,la un subiect pe agenda politicii de echilibru european. Asadar,Tratatul de la Paris din 1856 si Conventia de la Paris din 1858 consfiintesc pe plan international un nou destin al romanilor pe calea afirmarii statale.Odata ce acest pas a fost facut, politica externa a statului roman prinde contur pentru a capata forma odata cu independenta fata de Imperiul Otoman. Dar cum politica externa nu poate exista fara politica interna evolutia acesteia s-a reflectat in modul de guvernare a tarii un moment de cotitura si inceputul acestei analize fiind abdicarea lui Cuza la 23 februarie 1866. Pentru proiectul romanesc de constituire statala, domnia lui Cuza a simbolizat dorinta romanilor de unire, dar si un compromis fata de proiectul initial care viza ca tronul tarii sa fie ocupat de un principe strain. Clasa politica a urmarit acest scop iar dupa inlaturarea lui Cuza de la putere , acuzat de autoritarism, actioneaza rapid pentru identificarea si convingerea unui ,, print dintr-o dinastie domnitoare din Europa Apuseana’’ asa cum se mentiona in rezolutiile divanurilor ad-hoc de la 1857. Perioada de interregn a fost reprezentata de Locotenenta Domneasca constituita la 11 februarie 1866 fiind formata din omul politic Lascar Catargiu, generalul Nicolae Golescu si colonelul Nicolae Haralambie, executivul fiind reprezentat de un guvern provizoriu condus de Ion Ghica care detinea si portofoliul ministerului de externe. Componenta acestei structuri era una de coalitie fiind prezentiliberalii, reprezentati de Golescu, conservatorii de Catargiu , armata prin Haralambie precum si convingerile moderate ale lui Ghica, necesare in actiunile pe plan extern. Stand sub semnul provizoriului activitatea principala a executivului Ghica si a locotenentei domnesti a fost gasirea unui domn pentru statul roman. Acest deziderat trebuia sa se realizeze cat mai repede posibil deoarece prelugirea interregnului ar fi sporit instabilitatea interna accentuand probabilitatea unei interventii straine1,mai ales ca Imperiul Otoman facea presiuni la nivelul
1

Keith Hitchins, ,, Romania 1866-1947’’ Ed. Humanitas, 1996; pg.27

2

Puterilor Garante conform Conventiei de la Paris din 1858 ca in Principate sa fie organizate din nou alegeri pe tema unirii,fiind gata si de o interventie miliara. Se pare insa ca marile Puteri Europene se concentrau asupra altor situatii prezente in Occident nefiind de acord cu o redeschidere a problemei romanesti.2 Intr-adevar, acordurile la care s-a ajuns cu privire la situatia principatelor nu reprezentau o solutie singulara, iar in primavara anului 1866 Napoleon al III-lea lua din nou in considerare varianta ca Principatele sa fie folosie ca moneda de schimb pentru a compensa cedarea Venetiei de catre Austria,statului italian.3 Ca prima varianta in privinta originii principelui strain a fost aleasa familia Leopold prin persoana lui Filip I,comite de Flandra si duce de Saxonia.Refuzul acestuia la invitatia de a urca pe tronul Romaniei motivata de pretentiile la tronul Frantei si prudenta fata de Napoleon al III-lea a determinat guvernul roman sa-l trimita pe Ion Bratianu la Dusseldorf unde a avut succes in convingerea lui Carol Ludovic de Hohenzollern de a accepta sa devina domn in Romania,anuntand acest lucru pe 1 aprilie.4 Conferinta de la Paris,deschisa la 10 martie 1866 a reunit din nou cele sapte puteri europene pentru a discuta problema romaneasca lucrarile avand o durata de o luna.Asadar viitorul domn Carol I primeste propunerea,fara aprobarea prealabila a Marilor Puteri, care nu finalizasera conferinta,fiind se pare,influentat de Bismark,cancelarul Germaniei.5 Desi Conferinta puterilor garante se indrepta spre respingerea alegerii unui print strain pentru tonul Romaniei,lucrarile acesteia s-au incheiat brusc prin izbucnirea razboiului dintre Austria si Prusia la 17 iunie 1866.La aceasta data insa,Carol I ajunsese deja in Romania unde fusese confirmat de un plebiscit iar interventia otomana nu mai reprezenta un pericol prin respingerea acesteia la conferinta mai sus amintita.In acest mod Marile Puteri au fost de acord in mod tacit cu noua situatie politica a Romaniei acceptand-o formal dupa ce Carol I a ajuns la un acord cu puterea suzerana- Imperiul Otoman.6Legitimitatea a fost astfel prima problema de politica externa cu care a trebuit sa se confrunte noul domn al Romaniei iar aceasta presupunea recunoasterea de catre otomani.In prima faza negocierile pareau ca se indreapta spre o solutie defavorabila Romaniei care printre altele dorea recunoasterea unirii prin folosirea titulaturii de ,,Principatele Unite’’ sau ,,Romania’’ excluzand numele celor doua provincii istorice si posibilitatea de a incheia independent acorduri internationale.Adancirea problemelor din Imperiul Otoman precum rascoala din Creta si tulburarile din Serbia au moderat lipsa de flexibilitatea a otomanilor care au recunoscut automomia si unirea Pricipatelor recunoasterea formala a lui Carol I fiind insa conditionata de angajamentele cresterii tributului,a protejarii negustorilor otomani si a controlului ,,elementelor revolutionare’’ asumate de statul roman.7 Desi este un eveniment cu o semnificatie mai importanta pe plan intern adoptarea primei Constitutii in adevaratul sens al cuvantului la 12 iulie 1866 a avut puernice conotatii la nivel extern din textul acestei ,,legi fundamentale’’ lipsind mentionarea suzeranitatii Imperiului Otoman asupra Principatelor si fiind folosit numele de ,,Romania’’.De altfel, liberalii si conservatorii vedeau in Constitutie un fel de act de independenta aceasta fiind elaborata fara participarea Puterilor Garante.8
2
3

Keith Hitchins, ,, Romania 1866-1947’’ Ed. Humanitas, 1996; pg.28 bis 4 bis 5 bis; pg.29 6 bis; pg.30 7 bis; pg.31 8 bis; pg.37 3

O alta problema de origine interna care a avut reprecursiuni pe plan extern au fost actiunile radicalilor din Romania care sprijineau tulburarile si miscarile nationale de la sud de Dunare in speranta ca aceasta politica va fi utila obtinerii independentei de catre Romania.Astfel Romania a devenit zona de concentrare pentru bulgarii inarmati care atacau bazele otomane de peste Dunare,politicieni precum Rosetti si Bratianu fiind de acord cu acesta situatie.Desi materializata mai tarziu si fara un succes rasunator, ideea unei intelegeri a nationalitatilor balcanice asuprite de otomani a fost pusa in practica de radicalii romani care au purtat negocieri cu Grecia si Serbia in vederea unei aliante antiotomane.Acestea au fost duse mai departe prin colaborarea dintre Carol si Mihail Obrenovic din 1867,in vederea inlaturarii suzeranitatii otomane in Romania si Serbia precum si de o intelegere cu Grecia in 1868 in cadrul unor discutii ce au durat din 1866 pana in 1869 care au relevat diferentele de abordare, Romania fiind mult mai precauta in aceasta abordare fata de planurile belicoase ale Greciei care urmareau stisfacerea unui deziderat national-romantic ce urmarea reconstituirea Imperiului Bizantin.In cele din urma, tratativele pentru o alianta la nivel balcanic au esuat fiind inlocuite de acordurile bilaterale mentionate mai sus.9 Prin actiunile destabilizatoare la nivel regional pe care le promovau, radicalii romani si-au atras ostilitatea majoritatii Puterilor Garante care urmareau o mentinere a echilibrului european,inflmarea tensiunilor nefiind benefica pentru interesele acestora.Cum politica externa a lui Carol I in perioada 1866-1875 avea drept coordonate prudenta,fiind constient de necesitatea securitatii si evitarii unei interventii a Marilor Puteri, monarhul a contribuit la silirea radicalilor de a se rtrage de la guvernare in 1868.10 Parasirea puterii de catre radicali s-a reflectat imediat in reorientarea politicii externe a Romaniei,noul guvern condus de D.Ghica incetand sa mai acorde sprijin miscarilor de independenta nationala de la sud de Dunare angajandu-se sa respecte tratatele internationale si garantia Marilor Puteri.11 Razboiul franco-prusac,izbucnit in 1870 reprezinta o criza majora pe plan european din care modifica balanta de putere pe continent prin bataliile de la Metz si Sedan Franta fiind infranta de Prusia. Prin Tratatul de pace de la Frankfurt semnat in 1871,Franta era nevoita sa cedeze Alsacia si Lorena si sa plateasca despagubiri de razboi substantiale. La izbucnirea razboiului Camera si Senatul Romaniei au votat o rezolutie in sprijinul Frantei in ciuda pozitiei evidente a lui Carol I de partea Prusiei.12 Originea suveranului roman constituia motiv de suspiciune pentru Franta cu privire la politica externa romaneasca. Din acest motiv se urmarea inlaturarea lui Carol de pe tronul Romaniei,,sa-l rasturnam pe Hohenzollern-ul de la Bucuresti si pe urma vom vedea ce facem si cu cel de la Berlin’’, in acest sens fiind reprezentativ planul Olliver,insusit de Franta in prima instanta pana la garantarea neutralitatii de catre Romania in razboiul franco-prusac.13 Chiar daca suveranul Romaniei a fost satisfacut de deznodamantul razboiului bucurandu-se de infrangera Frantei si de realizarea unitatii germane14,Romania a avut in general o politica pro-franceza decat filoprusaca iar asta cu acordul lui Carol,,domitorul Romaniei,cu sau fara grele lupte de constiinta, a facut mai multa politica franceza decat germana’’15 dar asta nu inseamna ca nu exista o diviziune politica fata de viziunile filofranceze ale ministrului de externe,D.Ghica. Keith Hitchins, ,, Romania 1866-1947’’ Ed. Humanitas, 1996; pg.49 bis; pg.45-48 11 bis ;pg.49 12 bis ; pg.45 13 Nicolae Iorga, ,,Politica externa a regelui Carol I -lectii tinute la Universitatea din Bucuresti’’ Ed. Institutul de Arte Grafice ,,Carol Gobl’’, Bucuresti 1916 ; pg. 85 14 bis; pg.86
9 10

4

Dincolo de puterile implicate direct in conflictul din 1870, interesele Rusiei, care cu privire la razboiul franco-prusac,si-a manifestat doar dorinta de a se localiza conflictul pentru a nu se extinde in Austro-Ungaria, nemultumita de prevederile Tratatului de la Paris din 1856 se reflecta in atitudienea sa de neurtaliatae in conflict stiind ca aceasta va fi rasplatita printr-o eliminare a pierderilor suferite de cu prilejul Razboiului Crimeei, ceea ce s-a si intamplat.In 1871 se modifica tratatul de Paris permitand Rusiei sa detina flota in Marea Neagra, Romania fiind afectata prin pierdere zonei de S a Basarabiei.Asadar neutralitatea Rusiei,benefica pentru Prusia atant in razboiul din 1866 cu Austro-Ungaria cat si in cel cu Franta,ambele victorioase a fost rasplatita.16 Cu o semnificatie aparte pentru Romania,datorita populatiei romanesti prezenta in Transilvania, Imperiul Habsburgic traverseaza o criza majoara odata cu intrangerea de catre prusaci la Sadova, pierzand oportunitatea de arealiza unitatea germana al carei arhitect va fi cancelarul prusac,Bismark. Pentru a salva imperiul se recurge la o solutie dualista impreuna cu elita maghiara, la 17 februarie 1867 cele doua regiuni Cisleitania si Transleitania constituindu-se in Imperiul Austro-Ungar.La momentul razboiului franco-prusac statul dualist se afla in dilema revansesi fata de infrangerea din 1866 sau a unei politici de rasa germana.17 Interesele Austro-Ungariei cu privire la influenta politica in Romania ca de altfel in tot spatiul Balcanic intrau in contradictie cu cele ale Rusiei asa ca autoritatile au actionat la nivel diplomatic pentru atragerea Romaniei de partea Austro-Ungariei.La 30 iunie 1870 ministrul de externe austro-ungar,Andrassy si misistrul Romaniei la Viena au avut o intrevedere prin care autoritatile romane sunt informate cu Rusia doreste dezintegrarea principatelor alimentand instabilitatea interna ce ar putea sa conduca la o interventie otomana in scopul anularii Unirii si a autonomiei Principatelor. Chiar daca situatia prezentata de Andrassy se referea la scenariul cel mai defavorabil, Strat care dorea simpatia Austro-Ungariei,se angajeaza sa privesca Imperiul dualist ca pe o putere amica si dezinteresata fiind de acord si cu abtinerea de la actiuni de propaganda in Transilvania,ostile intereselor ungare.Atitudinea lui Strat se justifica prin starea de instabiliate politica interna din Romania, caracterizata de evenimente precum proclamarea republicii de la Ploiesti si campaniile antidinastice ale radicalilor ce au pierdut puterea politica.El considera ca ,,sprijinul ungaro-austriac trebuie sa creeze siguranta,ordine, moralitate’’ si un mai mare respect fata de suveran. Totodata se arata ingrijorat de pericolul ,,partidului anarhic’’ din Rusia ce actiona importiva intereselor romanesti, si nemultumit de Constitutie care parea sa fie izvorul instabilitatii politice din tara prin carcacterul ei prea liberal pentru maturitatea politica a romanilor,,Constitutia Romaniei este cauza tuturor releleor’’18 Se pare ca jocurile de culise si manipularea erau mijloace la indemana in acea epoca pentru a se atinge interse de politica externa iar orientarile in acest domeniu erau diferite in functie de convingerile politice.Astfel inaite ca Austro-Ungaria sa lanseze invitatii de prietenie diplomatilor romani, elementele radicale prezente la putere pana in 1868 au facut ca Romania sa fie catalogata in ,,Carte Rosie’’publicata de guvernul ungar, un perturbator al pacii ,
15

Nicolae Iorga, ,,Politica externa a regelui Carol I -lectii tinute la Universitatea din Bucuresti’’ Ed. Institutul de Arte Grafice ,,Carol Gobl’’, Bucuresti 1916; pg.84 16 Nicolae Ciachir, ,,Marile puteri si Romania (1856-1947)’’ Ed.Albatros , Bucuresti 1996; pg. 67 17 Nicolae Iorga, ,,Politica externa a regelui Carol I -lectii tinute la Universitatea din Bucuresti’’ Ed. Institutul de Arte Grafice ,,Carol Gobl’’, Bucuresti 1916; pg.84 18 Bis ;pg. 90-92 5

incercarile de a se stabili o reprezentanta diplomatica la Viena fiind blocate de radicalii nationalisti pana cand noul guvern Ghica pune capat disputei infiintand o agentie romaneaca.19 Miscarile antidinastice si instabilitatea politica pareau a fi motive destul de serioase pentru o eventuala abdicare a lui Carol I insa scrisoarea falsa din ,,Augsburger Zeitung’’si circulara catre Puterile Garante par sa fie motivate de dorinta Rusiei de a-si recupera libertatea in Marea Neagra.20De asemenea ,Carol I considera necesara modificarea constitutiei, care era cauza instabilitatii politice, pledand pentru acest lucru la Conferinta de la Londra din 1870, prilej cu care se redeschide si chestiunea Dunarii fara repercursiuni pra mari insa, Comisia Dunarii infiintata conform Conventiei de la Paris mentinandu-se pana la 1883 modificandu-se insa formularea referitoare la statele ce aveau drepturi asupra acestui fluviu din ,,state riverane’’ in puteri riverane fiind avantajata in acest sens Austro-Ungaria.21 In orice caz,infrangerea Frantei a determinat moderatie pe plan European, puterea politica a monarhiilor conservatoare crescand considerabil.Astfel se constituie ,,Alianta celor trei imparati’’ formata din Prusia,Austro-Ungaria si Rusia care are efecte importante asupra posiblitatilor de manevra in politica externa romaneasca acestea fiind reduse considerabil luand in calcul evidenta intelegii tacite dintre Rusia si Austro-Ungaria care ingheta ,,chestiunea orientala’’. In aceste conditii politica externa romaneasca s-a afirmat prin largirea relatiilor diplomatice si incheierea de tratate comerciale cu cat mai multe state fara acordul Imperiului Otoman.22 Astfel Romania semneaza Tratatul economic cu Austro-Ungaria la 22 iunie 1875 care desi era defavorabil economiei statului de la sud de Carpati se incadra in politica de afirmare pe plan politic ,,Romanii au facut concesii economice de dragul avantajelor politice’’23 Disponibilitatea Austro-Ungariei pentru semnarea respectivului tratat evidentiaza politica Imperiului de a determina dependenta politica a Romaniei prin relatii economice si nu prin anexare.Tratatul prevedea liberul schimb intre cele doua state avantajele revenind Austriei prin cele mai mici tarife la grane,faina,minereuri feroase unele bunuri fiind scutite de taxe.Scutirile Romaniei la grane puteau fi anulate in orice moment de autoritatile Austro-ungare din considerente de securiate alimentara, prevedere ce a iscat dispute pana la expirarea tratatului valabil 10 ani.Desi calificat de liberali ca antinational,tratatul economic este adoptat de Camera si Senat intrand in vigoare la 1876 si avand un rol in recunosterea internationala si independenta Romaniei.24 In privinta Rusiei,relatiile diplomatice se stabilesc in 1874 insa politica se loveste de precautia Rusiei care nu dorea inca sa deranjeze Imperiul Otoman.Ctoate acestea in 1875 se incep negocierile pentru un tratat commercial, romanii facand din nou concesii dar cu recompensa ajungerii la situatia in care doua Mari Puteri recunosc dreptul Romaniei de a incheia acorduri internationale fara acordul puterii suzerane.25 Bineinteles ca Turcia nu era de accord cu acest comportament al Romaniei, de a se implica autonom in relatiile externe insa situatia se detensionaza cand in 1974 Marile Puteri Garante au incheiat un acord cu Poarta care le permiteau sa incheie conventii directe,nemijlocite de otomani cu principatele vasale, politica externa romaneasca fiind incadrata legal.26
19
20

Keith Hitchins, ,, Romania 1866-1947’’ Ed. Humanitas, 1996 pg.50-51 Nicolae Iorga, ,,Politica externa a regelui Carol I -lectii tinute la Universitatea din Bucuresti’’ Ed. Institutul de Arte Grafice ,,Carol Gobl’’, Bucuresti 1916 pg.93 21 bis; pg.98-100 22 Keith Hitchins, ,, Romania 1866-1947’’ Ed. Humanitas, 1996 pg.52 23 bis; pg. 54 24 bis 25 bis 6

Aceasta politica pe plan extern, de transferare sub influenta politica a monarhiilor conservatoare nu era agreeata de liberalii radicali care doreau redeschiderea problemei balcanice, considerand Imperiul Otoman ca pe un scut de aparare impotriva extinderii influentei unor puteri ostile emanciparii nationalitatilor,relevandu-se astfel ca antiaustrieci.27 Iata insa ca ,,problema orientala’’intra din nou in scena prin tulburarile de la 1875 din Bosnia si Hertegovina,provincie aflata sub stapanire otomana care la 1876 se transfoarma intr-o adevarata rascoala,,Se vedea bine ca intreaga chestiune a Orientului e redeschisa prin aceasta miscare’’28 care se pare ca avea in primul rand caracter antifeudal chiar daca a capatat o coloratura religioasa prin prisma faptului ca mosierii de aici erau in majoritate musulmani iar taranii crestini, acestia din urma dorind egalitate in tratament cu musulmanii si desfiintarea relatiilor de vasalitate.29Pe langa acest nucleu de baza al rascoalei din Bosnia si Hertegovina se manifesta si caracterul national-romantic ,,precum Gariballdienii au luptat in Grecia, tot asa idealisti, doritori de liberarea popoarelor,crescuti in crezul mazian[…],au alergat in toate partile Europei si iarasi ca de obiceiu au adus mai multa incurcatura dect folos’’30 Se poate pune intrebarea de ce evenimentele au inzbucnit in Bosnia de vreme ce si alte provincii otomane din peninsula balcanica se aflau in aceeasi stare de asuprire,,otomanii tratau la fel crestinii din toata peninsula Balcanica[…] starea taranului crestin era mai buna decat in Bosnia si Hertegovina.Cine ar putea spune ca da! Era exact aceeasi!’’31.Este evident asadar ca rascoala a fost provocata de state sau puteri cu interes in destabilizara Turciei care si asa avea probleme pe plan intern la Constantinopol.Cum state ca Serbia si Muntenegru nu detineau puterea necesara pentru a provoca un astfel de eveniment este de remarcat ca Rusia la sustinut,,Totusi nu Serbia cea slaba este cea care a provocat rascoala din Bosnia[…], s-ar crede ca Rusia. Ea a provocat fireste miscarea.’’32 Fata de aceste evenimente din Balcani, Romania se declara neutra Parlamentul adopand pozitia la 30 noiembrie 1975, continuand politica de precautie odata cu reorientarea din 1868 care a marchat scoaterea de la putere a radicalilor. Era clar ca problema Bosniei interfera cu cele doua mari puteri care au recunoscut elemente de independenta a Romaniei- Austro-Ungaria si Rusia,o erodare putand avea terifiantele consecinte imaginate de Andrassy in 1970,care au determinat Romania sa ramana dupa razboiul franco-prusac un aliat al Austro-Ungariei,nu insa si a Germaniei. 33De altfel,Berlinul era interesat sa se degajese de zona Europei de sud-est pentru a se concentra asupra zonei Occidentale mai ales asupra relatiior cu Franta,lasand Rusia si Austro-Ungaria sa-si imparta sferele de influenta in aceasta parte a Europei. Astfel in 1877 la Budapesta, Rusia si Austro-Ungaria semneaza o conventie secreta prin care Bosnia si Hertegovina este anexata de Imperiul Dualist in 1878.34Toate acestea se intampla in contextul unui eveniment de pe scena internationala crucial pentru istoria Romaniei si anume razboiul ruso-turc izbucnit in 1877 ca urmare a agitatiilor nationalite si panslaviste antiotomane sustinute de Rusia in Nicolae Iorga, ,,Politica externa a regelui Carol I -lectii tinute la Universitatea din Bucuresti’’ Ed. Institutul de Arte Grafice ,,Carol Gobl’’, Bucuresti 1916 pg. 99 27 Keith Hitchins, ,, Romania 1866-1947’’ Ed. Humanitas, 1996 pg.51 28 Nicolae Iorga, ,,Politica externa a regelui Carol I -lectii tinute la Universitatea din Bucuresti’’ Ed. Institutul de Arte Grafice ,,Carol Gobl’’, Bucuresti 1916 pg. 102 29 Nicolae Ciachir, ,,Marile puteri si Romania (1856-1947)’’ Ed.Albatros , Bucuresti 1996; pg.70 30 Nicolae Iorga, ,,Politica externa a regelui Carol I -lectii tinute la Universitatea din Bucuresti’’ Ed. Institutul de Arte Grafice ,,Carol Gobl’’, Bucuresti 1916 pg. 101 31 bis;pg.103 32 bis; pg.101 33 bis; pg 97 34 Nicolae Ciachir ,,Marile puteri si Romania(1856-1947)’’ Ed.Albatros,Bucuresti 1996;pg.78
26

7

Balcani.Astfel se constata ca neutralitatea initiala a Romaniei in acesta chestiune a fost de natura tactica o scrisoare a printului Carol I din 1875 relevand preocuparile romanesti pentru mobilizare mentionandu-se ,,necesitatea intaririi pe toate planurile a Romaniei in fata oricarei eventualitati’’35 Problema Balcanica era insa una de natura complexa conflictele fiind determinate de contradictii pe mai multe planuri facand dificila o solutionare pe termen lung si asta deoarece pe langa crizele dintre Turcia si statele din sud-estul Europei se manifestau si interesele Marilor Puteri care nu se concertau- Rusia fiind acuzta de Anglia ca incearca sa compromita balanta de putere europeana,pe de alta parte Anglia dorind posesiuni cheie ale Impreiului Otomani pe care le si obtine in urma conflictului ruso-turc- Cipru. Cele mai problematice contradictii era insa chiar cele dintre popoarele balcanice aflate intr-o stare de suspiciune reciproca, mai ales cu privire la disocierea dintre pansalvisti si romani,greci si albanezi care nu se indentificau cu acest concept larg prmovat de Rusia, putere ce starnea amintiri neplacute mai ales romanilor afectati de anexarea Basarabiei in 1812.Totodata reusita unirii din 1859 a starnit invidia celorlalte popoare din Imperiul Otoman.36 iar pozitia strategica a fost avantajoasa in contextual razboiului ruso-turc/razboiul de independenta a Romaniei(18771878) chair cu asumeare de catre Romania a folosirii teritoriului de stat pentru tranzitul trupelor rusesti. In acest context ,,chestiunea orientala ‘’este departe de a fi incheia devenind principala preocupare de politica externa a Romaniei dupa atingerea telului obtinerii independentei in urma consfintiirii pe plan European prin Congrsul de la Berlin,1878-scopul fiind o hegemonie la nivel regional. In concluzie se poate afirma ca actiunile pe plan extern ale statului Roman proaspat constituit si reorganizat la nivelul anului 1866 reprerzinta o parte integranta a dezvoltarii politice atat pe plan intern cat si in relatiile cu puterile ce dominau Europa in a II-a jumatate a secolului al XIX-lea.Orientarile politice intene avand corespondent la nivel international se reflecta in abordarea politicii externe reprezentativa in acest caz fiind schimarea atitudinii ce provoca agitatie in Balcani a Romaniei odata cu elimeniarea politicienilor radicali de la putere. Se observa ca statul Roman isi formeza abilitati de negociere fiind silit sa faca compromisuri, benefice insa pentru dezvolatarea si afirmarea ulterioara a tarii pe plan international,neavand alta optiune datorita incercurii de catre doua imperii multinationale si o putere expansionista precum si a indiferentei puterilor occidentale. Optiunile de politica externa sunt influentate atat de clasa politica cat si de suvernan,oferirea tronului Romaniei unui print strain consolidand totusi pozitia statului prin afinitatile lui Carol I fata de Prusia-putere in plina glorie la acea vreme si moderand tendintele radical-nationaliste ale liberalilor romani in cele din urma, precautia impunandu-se drept cea mai buna solutie pentru politica externa data fiind pozitionarea Romaniei, manifestari ulterioare in vedrea atingerii telurilor nationale fiind posibile odata ce situatiile oportune sunt identificate.Asadar consider ca relatiile externe ale Romaniei pana la obtinerea independentei au fost in primul rand caracterizate de o viziune realista estimand corect potentialul de care beneficiau Principatele, reusind totodata sa evite o anulare a Unirii, procesul de constituire al statului national roman fiind definitivat.

35 36

bis; pg.89 bis.; pg. 81-82 8

9

Bibliografie:
Nicolae Iorga, ,,Politica externa a regelui Carol I -lectii tinute la Universitatea din Bucuresti’’ Ed. Institutul de Arte Grafice ,,Carol Gobl’’, Bucuresti 1916 Nicolae Ciachir, ,,Marile puteri si Romania (1856-1947)’’ Ed.Albatros , Bucuresti 1996 Keith Hitchins, ,, Romania 1866-1947’’ Ed. Humanitas, 1996

10

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful