UNIVERSITATEA DE ŞTIIN E AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREŞTI Facultatea de Îmbunătă iri Funciare şi Ingineria Mediului

CURS PROIECŢII CARTOGRAFICE
( Anul III CAD )

BUCUREŞTI 2008
[Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 1

PROIEC II CARTOGRAFICE
1. Definitie, scurt istoric si elemente generale Datumul geodezic de referin ă defineşte pozi ia unui sistem de coordonate fa ă de Pământ. Această definire presupune determinarea originii, a scării, şi a orientării axelor sistemul de coordonate, incluzând definirea elipsoidului de referin ă. WGS 84 este unul dintre cele mai precise datumuri geodezice, pentru determinarea lui folosindu-se măsurători GPS. Parametri elipsoidului WGS 84 sunt prezenta i în cadrul cursului de geodezie. Proiec ia cartografică reprezintă un set de ecua ii matematice pentru reprezentarea în plan (pe hârtie sau display) a suprafe ei terestre aproximată matematic cu o sferă sau un elipsoid. Prin aceste formule matematice se convertesc coordonatele geografice (ϕ şi λ) în coordonate carteziene ( X şi Y). Reprezentarea unei suprafe e sferice în plan alterează următoarele proprietă i ale elementelor din realitatea înconjurătoare: forma, aria, distan a şi mărimea unghiurilor. În prezent în România este folosită Proiec ia Stereografică 1970 pentru lucrările geodezice de planuri şi hăr i folosite în economia na ională. Conform Standardului Interna ional, poate fi definită ca Sistemul de Referin ă şi de Coordonate Stereografic 1970 format din datumul geodesic Krasovski 42 bazat pe elipsoidul Krasovski 1940 şi Sistemul de coordonate plane Stereografic 1970. Adoptarea Sistemului european ETRS 89, denumit RO_ETRS 89, impune transformarea coordonatelor punctelor geodezice de la datumul local, la datumul global pan-european. Între cele două seturi de coordonate rezultă diferen e, care reprezintă distorsiunile dintre datumuri. Asigurarea compatibilită ii între cele două sisteme se va putea realiza prin adoptarea unui model de transformare a coordonatelor care să includă un model de distorsiune a datelor, corespunzător suprafe ei, relativ mici, a ării. Proiectia cartografica constituie metoda de reprezentare în plan a suprafetei terestre, sau a unei portiuni din suprafata acesteia, dupa principiile

[Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice]

Page 2

cartografiei matematice. Proiectia cartografica asigura corespondenta între coordonatele geografice λ si ϕ ale punctelor de pe elipsoidul terestru si coordonatele rectangulare x si y ale acelorasi puncte pe hartă. Informa iile documentare despre hăr i ne arată că ele au existat încă dinaintea erei noastre: au fost găsite schi e primitive la egipteni, chinezi, canadieni, amerindieni realizate pe suporturi foarte variate începând de la os, coji de copac, nisip, lemn, pietre, etc. Con inutul acestor schi e se referă la suprafe e restrânse şi reprezintă diferită elemente ale cadrului natural ca re eaua hidrografică, lacurile, pădurile şi peşterile. Cea mai veche hartă ajunsă în România, zgâriată pe o tablă de argint este a Mesopotamiei, datând din sec. XIV-XV î.e.n. Primele hăr i propriu-zise apar la grecii antici. Cea dintâi hartă grecească a fost construită de Anaximadru din Milet şi cuprinde lumea cunoscută a timpului său, înconjurată de Okeanos, în ipoteza Pământului plan. Cele mai remarcabile rezultate cartografice în antichitate au fost construirea primului glob geografic de către Crates şi imaginarea primelor sisteme de proiec ie de către Hiparch (sec. II î.e.n.) şi Ptolemeu (sec. II e.n.). Romanii n-au îmbogă it cu nimic baza teoretică a reprezentărilor cartografice, chiar dacă au întocmit şi ei hăr i numite itinerarii, necesare în războaiele lor de expansiune. O astfel de hartă este Tabula Peutingeriană. În feudalism, dezvoltarea comer ului atrage după sine întocmirea hăr ilor legate de necesită ile practice. Astfel se construiesc hăr i marine de către italieni, cunoscute sub numele de portulane, care se refereaua de obicei la o bazinul unei singure mări. Impactul Geografiei Ptolemeice este deosebit de important prin faptul că introduce mecanismul proiec iilor cartografice explicitând tehnica de reprezentare cartografică. Proiec ia nu este numai o cunoştin ă geografică. Proiec ia este instrumentul pentru reprezentarea unui punct, a unei regiuni, independent de localizarea sau de mărimea ariei reprezentate. Aceasta introduce principiul echivalenței în reprezentarea formelor peisajului terestru. Proiec ia este aşadar o metodă de descriere universală a lumii.

[Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice]

Page 3

toate acestea au condus la o evoluție deosebită a științei cartografice în perioada Renașterii (sec. al XVII-lea este cunoscut prin apari ia unor atlase. dezvoltarea tehnicii în general. cei mai importan i reprezentan i ai acestei perioade fiind Mercator şi Ortelius (olandez). ini iază crearea primelor hăr i tematice.. Aaron Arrowsmith (1750-1823) publică lucrări extrem de precis elaborate cum ar fi: Harta Oceanului Pacific (1798). dintre care una pentru naviga ie. Edmond Halley (1656-1742). Francesco Farinelli afirmă că Ptolemeu distinge pentru prima oară „choros” și „topos” adică regiune și loc (sau localizare).Cuvântul paralelă provine din grecescul paralelos = identic. După Ptolemeu. dezvoltarea cartografiei matematice. În Anglia sec. Prima hartă topografică este harta Fran ei a lui Cassini la scara 1:86400. În anul 1700 publică o hartă a declinației magnetice din Atlantic. dezvoltarea navigației atrage după sine și dezvoltarea ştiin ei cartografice. Redescoperirea clasicilor latini și greci. Sec. utilizează proiec ia cartografică şi propune mai multe proiec ii. și General Atlas (1817). apariția tiparului și a tehnicilor de gravare cartografică (în cupru). Secolul al XVI-lea se caracterizează printr-o fructuoasă şi valoroasă activitate cartografică. Pentru civilizația occidentală precum și pentru evolu ia geografiei. Din secolul al XVIII-lea merită amintită activitatea de întocmire a hăr ilor la scări mijlocii şi mari. fiind folosită şi în prezent. echivalent. iar mai apoi. etc. [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 4 . al XV-lea și al XVI-lea). care pe lângă hăr ile respective con ineau şi texte. lucrarea lui Ptolemeu are o importanță deosebită deoarece naşte o tradi ie matematică care se distan ează treptat de geografia filosofică sau istorică. geografia nu este şi nu înseamnă corografia (descrierea calitativă a lumii) ci mai ales topografia şi cartografia (descrierea lumii cu tehnica proiec iilor) respectând principiul echivalenței. al XVIII-lea. în 1702. La întocmirea hăr ilor. substituibil. dar reconstituite şi corectate de el. extinde această reprezentare asupra întregii lumi (mai puțin zona Pacificului de unde nu dispunea de date). Mercator publică în anul 1578 un prim atlas de hăr i geografice după hăr ile lui Ptolemeu. dezvoltarea instrumentelor de măsură și observație. efectuarea de măsurători din ce în ce mai precise. care îi poartă numele.

lucrare ce va fi terminată în anul 1745 sub conducerea matematicianului Leonhard Euler.În Germania. Era din ce în ce mai evident faptul că informa ia înseamnă putere. Johann Baptist Homann (1664-1724) din Nürenberg a publicat „Planiglobii Terrestris Cumutoq. care va deveni faimoasă prin publicarea atlasului lui Adolf Stieler. În anul 1785 se pun bazele editurii Justus Perthes din Gotha. etc. unde se pune problema alegerii meridianului de origine sau a primului meridian.360. Ivan Kirilov începe lucrările la “Atlasul Imperiului”. Hemisphaerio Caelesti Generalis Exhibitio” prezentat în figura alăturată iar în anul 1707 a publicat un atlas cuprinzând 40 de hăr i. Seutter. Secolul al XIXlea ar putea fi numit secolul cartografiei institu ionale. În anul 1871 are loc primul congres de geografie. Caracteristica crea iei lui Homann este rigoarea maximă și un exces toponimic. În Anglia. Alți autori germani din epocă au fost: Friedrich Zurner. Se caracterizează prin dezvoltarea serviciilor cartografice naționale. Roth. la ini iativa lui Petru cel Mare. Leonhard Euler. Johann Georg Schreiber. În Rusia. pentru ca între 1801-1870 să elaboreze prima edi ie a hăr ii 1:63. Aproape toate statele europene încep să-şi organizeze servicii cartografice naționale proprii. acelaşi autor a publicat numeroase atlase şcolare. Simultan. problemă rezolvată în [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 5 . Acest Atlas a fost atât de bine receptat încât a fost republicat de 126 de ori. în 1791 este creat „Ordonance Survey” organism care între anii 1798-1853 definitivează triangula ia ării.

În Italia.000 (între anii 18421865) cunoscută ca „harta Dufour”. 1882 – proiecția Gauss. apare și o versiune mai detaliată 1:126.000. În SUA.1884 la o conferin ă special convocată la Washington. [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 6 . aceeași instituție începe lucrul la „Mapa Militar Itinerario” La scara 1:200. la scara 1:80. care publică în anul 1865 „Mapa Militar Itinerario” la scara 1:500.000 (158 de foi). a condus lucrările în vederea elaborării hărții 1:100. care în perioada 1878-1903 va elabora harta țării la scara 1:100.) și era editată în trei culori. când s-a ales ca meridian de origine meridianul observatorului astronomic de la Greenwich. director al Serviciului Geografic Federal. între 1841-1909 este elaborată „Reichskarte” la scara 1:100. 1812 – proiecția Bonne. la însărcinarea lui Napoleon. Secolul al XIX-lea mai aduce: 1805 – proiec iile Mollweide și Albers. În ultimul an al sec. În Austria.000. al XIX-lea. Aceasta cuprindea 20 de foi (60×40 cm. Toate acestea precum și dezvoltarea fotografiei (1860-1870) au creat premisele dezvoltării științei cartografice în mod tehnic și institu ional.000. În Spania se creează în anul 1810 „Deposito de la Guerra”.000. în proiecție Bonne și curbe de nivel. Începând cu anul 1883. Această hartă de o calitate excepțională a fost finalizată în 1901. În Rusia.000 (277 de foi).000. și care la final va cuprinde 273 de foi. În Franța. lucrare ce se va finaliza în 1882. în aceeași perioadă apare „Spezialkarte” la scara 1:75. se creează în 1872 „Instituto Geografico Militare”.000.000 (pe 37 de foi) în proiec ie Bonne (cu meridianul de origine în Castillo de San Jorge). Rigobert Bonne. cunoscută ca „harta Strelbitzki” la scara 1:420. ini iază în anul 1808 realizarea hăr ii „Carte de France de L’Etat Major”. În Germania. Ea va fi finalizată în anul 1922. anul 1879 reprezintă anul nașterii United States Geological Survey organism desemnat să elaboreze hărțile topografice și geologice ale țării.000 în proiecție Bonne. În Elveția. În anul 1870 debutează lucrările în vederea elaborării hărții “Siegfrid” la scara 1:50. și apoi reeditată de numeroase ori. În Portugalia „Instituto Geografico y Cadastral” publică între 1856-1894.000 respectiv 1:25. între 1865-1871 este elaborată harta Imperiului Rus. „Carta General do Reino” la scara 1:100. Henri Dufour (1785-1875).

Codul serveşte în [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 7 .000. regiune. dar şi tip de informa ie primeşte un anumit cod. zonă geografică. După al doilea război mondial. exprimând valoarea parametrilor geografici dintr-un anumit punct. Opera cartografică de importan ă mondială a acestei periade este Marele Atlas Sovietic al Lumii. În 1899 s-a hotărât întocmirea unei hăr i batimetrice a Oceanului Planetar la scara 1:10. aşa cum era de aşteptat. organizarea. Între cele două războaie mondiale s-au realizat diferite tipuri de hăr i şi atlase. ea fiind condi ionată de perfec ionarea rapidă a calculatoarelor. la Congresul de la Berna. geometrizării geografiei” şi „aplicării metodelor statistice în geografie”. activarea şi prezentarea lor. s-a adoptat propunerea lui A. Volumul imens de informa ii cu care operează cartografia şi-a găsit pentru prima dată posibilită ile de a fi valorificat (prelucrat) şi validat (în practică) prin GIS.000. După etapele „aproximărilor dimensionale. Fiecare punct. neprelucrate care sunt memorate pe un suport fizic (benzi sau discuri magnetice-CD) şi dintr-un sistem de programe care asigură introducerea. a aparatelor electronice de ridicare topografică. stocarea. organizarea unor conferin e interna ionale de cartografie. şi nu în ultimul rând prin apari ia computerelor şi a re elei Internet. Penck de a construi o hartă a globului la scara 1:1. dezvoltarea cartografiei este în plină ascensiune. se continuă cu întocmirea atlaselor na ionale.La sfârşitul sec. apari ia unor dic ionare poliglote. al XIX-lea (în anul 1891).000 care a apărut în 1904. care ulterior au putut fi utilizate şi de către al i beneficiari.000. anii 1960 marchează debutul etapei informatizării cartografiei. pentru unificarea hăr ilor topografice na ionale într-o hartă interna ională. odată cu apari ia cartografiei digitale. prin utilizarea informației satelitare. Primii paşi au fost marca i prin constituirea bazelor de date. a hăr ilor topografice pentru noile state apărute. O astfel de bancă de date este compusă din datele brute (propriu-zise). o revoluționare a ştiin ei cartografice prin dezvoltarea aerofotogrammetriei. Sfârşitul de secol XX aduce cu sine o nouă revoluție în ştiin a cartografică. Sistemul poate opera în general atât cu date cantitative cât şi calitative. Această etapă se identifică cu debutul GIS. etc. Secolul al XX-lea a presupus.

Un pas înainte în informatizarea cartografiei l-a constituit realizarea atlaselor electronice. cu un profesionalism scăzut.). iar pesimismul general era mare. Programele create. Băncile de date permit înoirea informa iei înmagazinate. Aten ia se axează pe luarea deciziilor. dar şi prin metodele de analiză spa ială mai complexe. respectiv aducerea la „zi”. iar prin tehnicile statistice şi cartografice noi.I.S. cartograme. Analizele GIS sunt mai sofisticate. la cerere. blocdiagrame. profile. când computerele se foloseau la realizarea hăr ilor şi a altor imagini care s-ar fi putut realiza şi fără computer. testate şi răspândite de aici au fost: . cartodiagrame. laborator creat în 1965 cu o dona ie Ford. fiind finan ate de la buget. . În dezvoltarea cartografiei şi a GIS pot fi identificate cel pu in cinci etape.program de cartografiere suprafa ă-perspectivă. el realizând primele studii experimentale în cadrul unui laborator de grafică computerizată la Harward. [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 8 . . Carl Steinitz e unul din precursorii GIS-ului. în mod deosebit ingineria. Analizele spa iale şi statistice erau dificile. care pot con ine pe lângă informa iile unei bănci de date tradi ionale. etc. trezesc un mare interes.CALFORM . Atlasele electronice prezintă avantajul modificării rapide a informa iei con inute sub formă grafică de la un eveniment sau fenomen geografic prezent la unul viitor. Etapa a doua începe cu anul 1970. Soft-urile sunt din ce în ce mai complexe şi private. fie prin imprimarea informa iei (pe imprimanta anexă computerului). . GIS-ul interac ionează alte discipline şi profesii. hăr i tematice. proiectele G.SYMVU . Etapa întâia debutează cu anul 1960.POLYURT .program de cartografiere cu pen-plotter.program de cartografiere automată. precum şi trierea şi regăsirea rapidă a informa iilor cerute. întrunind atributul de „opera ional” şi „func ional”.actualizarea informa iei. fie prin afişarea pe ecranul calculatorului (prin intermediul operatorului uman).SYMAP .program de manipulare a bazei de date cartografice. şi informa ie sub formă grafică (hăr i generale.

la realizarea ei se ine seama de curbura suprafe ei terestre. este urmată în anul 1982 de sistemul ARC/INFO al firmei Environmental Systems Research Institute din U. Aceasta îi conferă precizia necesară în diferite activită i practice sau de cercetare. încă din anii '60.S.Etapa a treia începe în anul 1975 când tehnica GIS este concretizată în afişaje grafice diverse şi tridimensionale.I. se constată că harta nu este o fotografie a suprafe ei terestre. Etapa a cincea se identifică cu actualitatea sau mai precis cu ceea ce a urmat anului 1990. dar în acelaşi timp şi neajunsul de a nu reda în întregime con inutul no iunii de hartă. Elementele suprafe ei terestre sunt redate prin nişte desene care uneori [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 9 . pe hartă se înregistrează deformările cunoscute. O altă caracteristică uşor de observat este aceea că elementele reprezentate sunt reduse pe baze matematice riguros exacte. dar şi posibilită ilor de software în engleză şi franceză deschide o nouă etapă în existen a GIS. în timp ce la planuri nu e necesar să se ină seama de curbură. se constată că harta este o reprezentare în plan a suprafe ei terestre. Noutatea adusă de GIS este dată de posibilitatea referen ierii acestor date fa ă de coordonatele geografice (longitudine şi latitudine). care deşi sunt reduse ca răspândire sunt cele mai corecte. Etapa a patra debutează odată cu anii deceniului nouă. Aceasta o deosebeşte de reprezentarea sub formă de globuri. Defini ia enun ată are calitatea de a fi foarte concisă. Acest lucru se constată la o analiză cât de sumară a hăr ii. Apari ia PC-urilor şi softurilor. Cea mai simplă defini ie care s-ar putea da hăr ii este aceea de reprezentare micşorată a unei por iuni din suprafa a terestră. adică la o anumită scară. De asemenea.S. Deceniul al nouălea se remarcă de asemenea prin progrese spectaculoase ale tehnicii de calcul. respectiv 19801981. În primul rând. În schimb. când pentru prima dată în istoria cartografiei româneşti putem vorbi despre facilită ile oferite de G. Apari ia primelor GIS opera ionale (Sistemul Informa ional Geografic Canadian şi Unitatea Experimentală de Cartografie a Marii Britanii). Deoarece harta redă por iuni mari din suprafa a terestră.A.

la suprafata plana a hăr ii sa se realizeze deformari cât mai mici ale unghiurilor dintre meridiane si paralele. Deci. diferen ele constând în faptul că redă o suprafa ă mai mică de teren.punctul de vedere sau punctul de perspectiva . deci nu ine cont de sfericitatea Pământului. fiind numite hăr i generale. se întâlnesc urmatoarele elemente: . ceea ce înseamnă că harta este o reprezentare conven ională. Planul este o reprezentare cu aceleaşi caracteristici ca şi harta. . punct cunoscut prin coordonatele sale geografice (λ. Deoarece scara mare nu permite redarea unei suprafe e întinse de teren. ale distantelor sau ale suprafetelor reale. . Desenele respective sunt semnele conven ionale. Marea varietate a cerintelor la care trebuie sa raspunda hartile topografice a dus la aparitia a mai multor sisteme de proiectii cartografice.care este suprafata pe care se face proiectarea portiunii de pe elipsoid. conven ională şi generalizată a suprafe ei terestre. micşorată. Harta este o reprezentare în plan.reprezinta punctul situat în centrul suprafetei ce se proiecteaza. inând cont de sfericitatea pământului. iar în unele apar numai un element. [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 10 . realizată pe principii matematice şi la o anumită scară. În cadrul oricarei proiectii care se realizeaza pe principiul perspectivei. numai elementele cele mai evidente.planul de proiectie .punctul central al proiectiei . ci că apar în func ie de mărimea suprafe ei reprezentate. Legat de con inutul hăr ii se poate constata că unele hăr i con in toate elementele posibil de reprezentat (ansamblul elementelor naturale şi antropice ale unui teritoriu). fiind numite hăr i speciale sau hăr i tematice. inând cont de caracteristicile men ionate se poate formula o defini ie mai completă. cu fenomene naturale şi sociale de la un moment dat. por iunile terestre reprezentate se consideră plane.adica punctul din care se considera ca pleaca razele proiectoare. se poate spune că este vorba de o generalizare cartografică.nici nu seamănă cu elementele din natură. însă cu mai multe detalii şi cu o mai mare precizie. La alegerea unui anumit sistem de proiectie se urmareste ca prin trecerea de la suprafata curba a Pamântului. ϕ). Se mai constată că pe hartă nu sunt redate toate elementele terenului.

reteaua kilometrica . Aceste elemente se pot grupa în două categorii: fizico-geografice (relief. Baza matematică şi geodezică a planurilor şi hăr ilor Ca documente cartografice cu largă utilitate. 2003). 1983. Săndulache A.rezulta din proiectarea retelei geografice pe planul de proiectie si are aspectul unor linii drepte sau curbe. Rus I. vegeta ie.reteaua cartografica .reprezinta totalitatea meridianelor si paralelelor considerate pe globul terestru. .scara reprezentarii .indica raportul dintre elementele de pe elipsoid si cele de pe planul de proiectie. În literatura de specialitate se disting. 1984) grupează aceste elemente în trei categorii: elemente matematice.reprezenta un sistem de drepte paralele la axele sistemului de coordonate rectangulare.. Unii autori grupează elementele hăr ilor în două categorii: elemente din exteriorul cadrului şi respectiv elemente din interiorul cadrului (Năstase A. soluri) şi socio- [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 11 . în general două tipuri de clasificare a cestor elemente. Considerăm că această grupare este mai utilă pentru în elegerea exactă a acestor aspecte. Sunt cuprinse în această categorie următoarele elemente: scara de propor ie cadrul hăr ii nomenclatura baza geodezo-topografică elementele de orientare graficul înclinării versan ilor canevasul. Buz V. .. cu ajutorul carora se pot stabili coordonatele x si y ale punctelor de pe harta. Elementele de con inut sunt considerate a fi cele reprezentate în interiorul cadrului hăr ii. Elementele matematice reprezintă baza geometrică a hăr ii. de con inut şi de întocmire. . elementele hăr ilor şi planurilor sunt grupate în mai multe categorii.reteaua geografica . hidrografie. respectiv în cuprinsul spa iului desenat. Al i autori (Buz V..

d 1 = N D . limite administrative). însă este trasată re eaua de paralele se poate calcula scara hăr ii.136 Km (D). iar numitorul lungimea corespunzătoare din teren (tot în cm). autorul. se poate exprima în 3 moduri: • • • Numeric Grafic Direct Scara numerică este o frac ie ordinară în care numărătorul indică lungimea grafică (de obicei în cm).economice (localită i. cu atât frac ia este mai mare şi deci scara este şi ea mai mare şi invers. destina ia. detalii economice şi culturale. Dintre ele unele se referă la întocmirea hăr ii. Cu cât numitorul este mai mic în valoare aritmetică. căi de comunica ie. Elementele matematice ale hăr ii Scara hăr ii Trecerea de la dimensiunile măsurate în teren la cele de pe plan sau hartă se face cu ajutorul unui raport constant de micşorare numit scară de propor ie. Elementele de întocmire sau de montare a hăr ii cuprind informa ii absolut necesare pentru în elegerea şi utilizarea hăr ii. legenda. [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 12 . În situa ia în care pe o hartă nu este trecută scara. Aici sunt incluse: titlul. unde: N – scara hăr ii d – distan a grafică pe hartă sau plan D – distan a reală din teren. Ca element matematic. măsurând distan a grafică dintre două paralele consecutive (d) şi cunoscând faptul că lungimea arcului de meridian de 10 este egală cu 111. materialele documentare folosite. felul hăr ii.

Talonul poate fi simplu sau exagerat. 2 cu 3 etc. de obicei în cm. având trasate între ele nouă segmente de dreaptă paralele şi echidistante. 700 m pe segmentul oblic ce uneşte diviziunea 7 de [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 13 . Pentru construc ia scării grafice simple se divizează un segment de dreaptă în mai multe păr i.Scara grafică reprezintă raportul d D exprimat grafic. Cele două scări grafice simple şi taloanele lor se divizează şi se notează corespunzător distan elor naturale la scara dată. se procedează astfel: se măsoară 1 km de la prima verticală din dreapta originii până la diviziunea 0. După modul de construc ie şi precizia măsurării este de două tipuri: - scară grafică simplă scară grafică compusă sau cu transversale. Scara grafică compusă sau cu transversale se construieşte din două scări grafice simple. paralele. apoi 1 cu 2. Talonul scării grafice compuse se completează unind oblic diviziunea o de pe scara grafică simplă superioară cu 1 de pe cea inferioară. În partea dreaptă a originii se notează diviziunile cu lungimile valorilor naturale corespunzătoare scării date. (vezi figura de mai jos). Pentru a măsura o distan ă cu ajutorul scării transversale. oferind astfel posibilitatea măsurării unor distan e până la a zecea parte dintr-o diviziune din partea dreaptă a originii. Partea din stânga originii zero se numeşte talon şi este împăr it în mai multe segmente. spre exemplu 1795 m. notându-se originea O.

000 se numeşte plan topografic de referin ă sau de bază.000. Măsurarea lungimilor pe hartă cu ajutorul scării grafice compuse este mai exactă. utilizate în construc ii. hăr ile murale şi cele din atlase. 1:1. În România. hăr ile se grupează în 3 categorii: • de la 1:25. • • Reprezentările cartografice la scări mai mari de 1:25.000.000: hăr i la scară mijlocie (hăr i topografice de ansamblu) de la scara 1:1. La scara 1:20. Scara directă se exprimă prin indicarea directă a lungimii de pe hartă şi a coresponden ei ei din teren. dar se foloseşte mai mult la planuri.000). Acestea sunt în general. 1:100 până la 1:50 planuri de detaliu.000 până la 1:500 planuri de situa ie în zone urbane. planul la scara 1:5.pe scara grafică simplă superioară cu diviziunea 8 de pe cea inferioară. la jumătatea distan ei dintre orizontala 90 şi 100 (vezi mai jos).000: hăr i la scară mare (hăr i topografice) între 1:200. Acestea se clasifică după cum urmează: ⇒ ⇒ ⇒ ⇒ 1:10. [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 14 . 1:5.000 până la 1:5000 planuri topografice propriu-zise. În func ie de scara la care au fost realizate.000 se numesc planuri.000 până la scări foarte mici: hăr i la scară mică (hăr i geografice).000 planuri de situa ie în zone rurale.000 – 1:1.000 până la 1:2. De exemplu: 1 cm pe hartă = 250 m în teren (egalitate valabilă pentru o hartă la scara 1:25.000 până la 1:200.000 au fost întocmite planurile directoare de tragere utilizate în armată.

Cadrul hăr ii Sub numele de cadru se înteleg liniile care mărginesc suprafa a desenată a hăr ii. Paralel cu acesta. în func ie de sistemul de proiec ie în care a fost realizată harta. În situa ia în care cadrul nu corespunde cu paralele şi meridianele acesta se numeşte cadru geometric. la mică distan ă se află cadrul extern sau ornamental. trapezoidal. care reprezintă de fapt elementul matematic al cadrului hăr ii. Acesta din urmă este împăr it în segmente colorate alternativ alb-negru. Ca formă. dreptunghiular. care indică împăr irea unghiulară pe paralele şi meridiane. Între cele două se află cadrul gradat. cadrul poate fi elipsoid. În situa ia [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 15 . Cadrul poate coincide cu paralele şi meridianele. Linia care intră în contact direct cu spa iul desenat se numeşte cadru intern. circular. pătrat. situa ie în care se numeşte cadru geografic.

dreptunghi sau trapez. În func ie de importan a lor. Punctele astronomice coordonate geografice au fost (sau fundamentale) sunt puncte ale căror determinate prin metode astronomice. Pe teritoriul ării noastre trec 3 şiruri primordiale pe meridian (dintre care unul interna ional ce leagă Capul Nord şi Capul Bunei Speran e) şi 3 şiruri pe paralelă (între care două interna ionale: paralela de 45°N şi paralela de 47°30'N). Lan urile triangula iilor primordiale sunt legate între ele prin lan uri de triangula ie de ordinul I complementare. care sunt vârfuri ale unor triunghiuri terestre cu laturile cuprinse între 40-50 km sau 70 km. cele mai importante elemente matematice au fost scara. În România. geodezice şi topografice. în colturile sale sunt trecute cu mare precizie coordonatele geografice. Punctele geodezice sunt puncte determinate prin metode geodezice. motiv pentru care se mai numesc şi punctele de sprijin ale hăr ii. [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 16 . care stă la baza constituirii hăr ilor. observatoarele astonomice din fiecare ară pot constitui puncte de bază în ridicările geodezice ulterioare. puncte care stau la baza întocmirii hăr ii. Cele mai importante dintre ele sunt verificate şi prin metode astronomice. Baza geodezică a hăr ii După cum am văzut până în prezent. Ele sunt de trei categorii: astronomice. Coordonatele lor sunt independente de forma şi dimensiunile Pământului.în care cadrul are formă de pătrat. primul punct fundamental este Observatorul astronomic de lângă Bucureşti. În general. punctele geodezice se împart în trei categorii: - puncte geodezice de ordinul I . care in seama de forma şi dimensiunile Pământului. Baza geodezică a hăr ii este constituită din puncte de coordonate cunoscute cu maximum de precizie. cadrul şi nomenclatura hăr ii. Acestea alcătuiesc aşa-numitele şiruri de triangula ie primordială. graficul înclinării versan ilor şi canevasul. care se întind în lungul meridianelor şi paralelelor principale ale unei ări. elementele de orientare. Nu lipsite de importan ă sunt şi baza geodezo-topografică.

Ele alcătuiesc canevasul topografic al hăr ii. Pe cuprinse între 10-25 km. prin metode topografice şi sunt cuprinse în ordinele IV şi V. Pozi ia punctelor geodezice ob inute pe suprafa a Pământului se trece pe suprafa a unui corp geometric imaginar (elipsoidul de referin ă). De obicei sunt două grafice de pantă. construite din lemn cu baza din beton. care sunt vărfuri ale unor triunghiuri cu laturi puncte geodezice de ordinul III. în aşa fel încât să poată fi vizibile de la mari distan e. respectiv declina ia magnetică. care sunt construite inând seama de echidistan a dintre [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 17 . precum şi unghiurile dintre ele. care sunt vârfuri ale unor triunghiuri cu Aceste puncte formează aşa-numita osatură geodezică a hăr ii unei ări. teren. care este folosită la determinarea valorilor pantelor fără calcule (în mod expeditiv). care reprezintă detaliile suprafe ei terestre. aceste puncte sunt marcate prin semnale speciale.- puncte geodezice de ordinul II. declina ia conven ională şi convergen a meridianelor. în punctele caracteristice ale terenului. magnetic şi al caroiajului hăr ii. Fa ă de aceste puncte se determină planimetric şi altimetric pozi ia elementelor fizico-geografice şi economico-geografice ale hăr ii. Acestea cuprind cele trei direc ii nord: geografic. iar de pe elipsoid se proiectează pe o suprafa ă plană grafic sau prin calcul. Graficul înclinării versan ilor se prezintă sub forma unei curbe. Elementele de orientare sunt desenate pe hăr ile topografice în stânga scării grafice. laturile cuprinse între 5-10 km. Punctele topografice se determină plecând de la punctele geodezice.

pleacă de la canevasul geografic şi se întocmeşte plecând de la intersec ia dintre un meridian şi o paralelă. latura de 2 cm corespunde în teren la 1 km. iar coordonatele rectangulare prin linii drepte orizontale şi verticale. Coordonatele geografice sunt reprezentate prin re eaua de paralele şi meridiane care constituie canevasul geografic. Canevasul geografic se ob ine prin transpunerea re elei de paralele şi meridiane de pe glob pe un plan printr-un sistem de proiec ie cartografică. Unul din cele mai cunoscute procedee grafice de determinare a unghiului de pantă constă în suprapunerea distan elor grafice dintre curbele de nivel pe un graficul înclinării versan ilor şi se citeşte de pe acesta panta terenului în zona respectivă. reprezentând abscise şi ordonate. lângă col urile hăr ii. latura de 2 cm reprezintă 4 km în teren. iar la aceste tangente se trasează din km în km linii paralele. celălat pentru curbele de nivel principale. Canevasul reprezintă sistemul sau ansamblul liniilor de coordonate geografice sau coordonate plane rectangulare. rezultând în acest fel o re ea de pătrate cu latura de 1 km.curbele de nivel: unul aferent curbelor de nivel normale. latura de 2 cm reprezintă 2 km în teren. lungimea grafică a laturii este de 4 cm şi reprezintă în teren 1 km. Laturile pătratelor care alcătuiesc re eaua au valori diferite în func ie de scara hăr ii: la scara 1:25000. la scara 1:100000. [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 18 . la scara 1:50000. În acest punct de intersec ie se duc tangente la meridian şi paralelă. iar la scara 1:200000. acest canevas se mai numeşte canevas kilometric. Din acest motiv. Valorile re elei kilometrice sunt înscrise între cadrul interior şi cel geografic. întâlnit mai ales la hăr ile topografice. Canevasul rectangular.

ale energiei reliefului. o hăr i ale grupelor de continente. planisfere). o hăr i ale oceanelor şi mărilor limitrofe. etc. o hăr i didactice. Clasificarea hăr ilor şi proiectiilor cartografice Problema clasificării hăr ilor este foarte importantă pentru orientarea în folosirea şi studierea materialului cartografic. biogeografice. climatice. etc.2.) Hăr i tematice socio-economice (hăr i ale popula iei. o hăr i ştiin ifice.) În func ie de destina ie: o hăr i informative. o hăr i cu regiuni dintr-un stat. Deşi nu există o clasificare cu valabilitate universală. În func ie de scară: o hăr i la scară mare o hăr i la scară mijlocie o hăr i la scară mică. ale căilor de comunica ie. ale modului de utilizare a terenului. o hăr i ale emisferelor pe latitudine şi respectiv longitudine. pedologice. o hăr i ale unor state. hidrologice. economice calitative şi cantitative. • • • [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 19 . o hăr i ale unor continente. mapamonduri. • În func ie de dimensiunea teritoriului cartografiat: o hăr i mondiale (planigloburi. morfologice. de-a lungul timpului au fost luate în considerare diverse criterii în ordonarea materialelor cartografice. politicoadministrative. În func ie de con inut: o hăr i generale o hăr i tematice sau speciale: hăr i tematice fizico-geografice (hăr i hipsometrice. care reprezintă întrega suprafa ă terestră.

. distan e) în cadrul diferitelor sisteme de proiectie. Clasificarea dupa deformari Are în vedere natura elementelor care nu se deformeaza (unghiuri.dupa forma suprafe ei de proiec ie pe care se proiecteaza elipsoidul de referinta. 2. adică reproduceri după minutele topografice la aceeaşi scară. • • • Proiectiile cartografice se clasifica dupa urmatoarele criterii: . o derivatele.după amplasarea punctului de vedere . . . adică reproduceri după copiile topografice însă la scară diferită (mai mică). se deosebesc: proiectii conforme. o copiile. Astfel. În func ie de modul de prezentare: o hăr i propriu-zise o hăr i virtuale.o hăr i turistice.1. [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 20 . suprafete. • În func ie de originalitate o minutele topografice.din punct de vedere al modul de utilizare la întocmirea hartilor.dupa felul deformărilor. În func ie de modul de realizare: o hăr i analogice o hăr i digitale (în format raster şi respectiv în format vector).în functie de pozi ia planului de proiec ie fa ă de sfera terestră. deoarece pastreaza nedeformate unghiurile. . În func ie de numărul culorilor: o hăr i monocrome o hăr i policrome. elementele deformate fiind suprafetele si distantele. care constituie rezultatul direct al ridicărilor topografice. denumite si echiunghiulare. o hăr i pentru naviga ie.

- proiectii echivalente. 2. secante. când axa conului sau cilindrului face cu axa polara un unghi cuprins între 0 si 90oC. proiectiile cartografice mai pot fi: tangente.2. în situatia în care axa conului sau cilindrului este perpendiculara pe axa polara. se deosebesc: proiectii normale sau polare. proiectii oblice sau de orizont. iar în cazul proiectiilor azimutale. în situatia în care axa polilor coincide cu axa planului de proiectie. paralel cu planul unui meridian. dupa pozitia suprafe ei de proiec ie. în general proiec iile echivalente se folosesc la elaborarea suprafe elor. Clasificarea dupa suprafata pe care se proiecteaza elipsoidul de referinta [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 21 . adica fără legatură. Suprafata planului de proiectie poate fi tangenta sau secanta la sfera terestra. distantele si suprafetele pe celelalte directii. care deformează toate elementele. planul de proiectie se afla perpendicular pe axa polara. hartilor cadastrale în care se urmăreşte pastrarea - proiectii echidistante. în cazul proiectiilor conice sau cilindrice sau. iar în cazul proiectiilor azimutale. Clasificarea dupa pozitia suprafe ei de proiectie Dupa pozitia planului de proiectie fata de sfera terestra. care nu deformeaza suprafetele. adica se pastreaza egalitatea între suprafetele de pe elipsoid si cele reprezentate pe planul de proiectie. dar deformeaza unghiurile. Deci. 2.3. planul de proiectie se confunda cu planul orizontului punctului considerat. planul de proiectie este perpendicular pe ecuator. proiectii transversale sau ecuatoriale. care nu deformeaza lungimile pe directia meridianelor sau paralelelor. - proiectii arbitare (afilactice). în cazul proiectiilor azimutale.

iar paralelele apar ca arce de cerc concentrice descrise cu raze diferite în functie de latitudinea fiecaruia. meridianele apar pe planul de proiectie ca drepte convergente într-un punct C situat în prelungirea axei polilor (vf. În cadrul proiectiilor conice drepte. b – oblica. când axa conului este perpendiculara pe axa polara. c – transversala. În functie de pozitia conului fata de glob. când axa conului face cu axa polara un unghi cuprins între 0 si 90o si transversale. Fig.rezultă prin proiectarea suprafetei elipsoidului de referinta pe suprafata laterala a unui con care apoi se taie dupa una din generatoarele sale si se desfăşoara în plan. e – aspectul retelei cartografice. însa cu centrul comun în acelasi punct C.Proiectiile conice . mai des utilizate. 1 – Proiectia conică a – dreapta. se confunda cu ecuatorul. acestea pot fi: drepte. [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 22 . oblice. conului). când axa conului coincide cu axa polara. d – secanta. deci.

2.3 Aspectul retelei cartografice în proiectia policonică [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 23 .3 . 2 Proiectarea policonică 1. care este o linie dreapta.Proiec iile policonice .în cadrul carora reprezentarea suprafetei elipsoidului de referinta se face pe suprafata mai multor conuri care se considera tangente la paralele diferite. celelalte paralelele se reprezinta prin arce de cerc.conuri Fig. iar punctul de perspectiva se gaseste în centrul Pamântului. Vârfurile conurilor se gasesc situate pe o dreapta ce coincide cu prelungirea axei polilor. care nu sunt concentrice. Fig. Cu exceptia Ecuatorului. iar meridianele prin curbe simetrice în raport cu linia dreapta a meridianului central.

ca linii drepte perpendiculare pe imaginea paralelelor la distante proportionale cu diferenta de longitudine (∆λ). mai cunoscuta este Proiectia Bonne. [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 24 . Dupa pozitia axei cilindrului în raport cu axa polilor si proiectiile cilindrice pot fi: drepte. Proiectiile cilindrice .la care paralelele se prezinta ca cercuri concentrice. proportionale cu diferenta de latitudine (∆ϕ).1917) pentru harta topografica a Munteniei. iar meridianele.Proiectiile pseudoconice . se deosebesc proiectii cilindrice tangente sau secante. iar dupa modul cum suprafata cilindrului atinge sfera terestra. Din aceasta categorie foarte cunoscuta este Proiectia Gauss – Kruger. cu centrul comun situat pe meridianul central (asemanator proiectiilor conice). paralelele se reprezinta ca linii drepte paralele. În cadrul acestor proiectii. care este o linie dreapta. fata de care celelalte meridiane se prezinta ca linii curbe simetrice. În cazul în care cilindrul este tangent la sfera de-a lungul ecuatorului. În cadrul acestei proiectii deformarile afecteaza lungimile si forma si cresc de la Ecuator spre poli. o proiectie echivalenta. folosita si în tara noastra (1900 .se obtin prin proiectarea elipsoidului de referinta pe suprafata laterala a unui cilindru care apoi se taie dupa una din generatoarele sale si se desfasoara în plan. oblice sau transversale.

reprezinta o varianta a proiectiilor cilindrice. Mollweide si Eckert. 5 Aspectul retelei cartografice în proiectia pseudocilindrica [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 25 . b – oblica. toate folosite pentru reprezentarea întregii suprafete terestre.Fig. d – secanta. Fig. Din aceasta categorie. în cadrul carora paralelele apar ca linii drepte paralele. mai cunoscute sunt proiectiile echivalente Sanson. care apare ca o linie dreapta. iar meridianele se reprezinta prin linii curbe simetrice fata de meridianul central. c – transversala. 4 – Proiectia cilindrica a – dreapta. e – aspectul retelei cartografice Proiectiile pseudocilindrice .

Proiectiile azimutale - poarta aceasta denumire deoarece în jurul punctului central al proiectiei azimutele sunt pastrate nedeformate. Se obtin prin reprezentarea unei portiun 646g62g i a elipsoidului de referinta pe un plan orizontal, tangent sau secant la sfera, în punctul central al proiectiei. Planul de proiectie se poate afla în pozitie perpendiculara pe axa polara, oblica sau paralela fata de aceasta. Reteaua cartografica este formata din cercuri concentrice, care reprezinta paralelele si din linii drepte convergente în centrul proiectiei, care reprezinta meridianele. Hartile realizate pe baza acestor proiectii se recunosc foarte usor, avand cadrul exterior circular.

Fig. 7 – Proiectia azimutală a – dreaptă; b – oblică; c – transversală; d – secantă; e – aspectul re elei cartografice.

În cadrul proiectiilor azimutale se deosebesc proiectii azimutale perspective si proiectii azimutale neperspective. Proiectiile azimutale perspective se caracterizeaza prin faptul ca proiectarea se face dupa legile perspectivei liniare. În functie de pozitia punctului de vedere, aceste proiectii pot fi împartite în: - ortografice, când punctul de perspectiva se considera la infinit, iar razele proiectoare sunt paralele si perpendiculare pe planul de proiectie; sunt proiectii
[Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 26

afilactice, pastrând nedeformate distantele pe anumite directii si sunt folosite pentru realizarea de mapamonduri; - stereografice, în situatia în care razele proiectoare pornesc dintr-un punct diametral opus celui de tangenta; sunt proiectii coforme, deformeaza foarte mult suprafetele si formele si se utilizeaza pentru hartii ale regiunilor polare sau pentru mapamonduri; - centrale, când razele proiectoare pornesc din centrul sferei; sunt proiectii afilactice, deformeaza foarte mult distantele spre exterior, ajungand la infinit pe margini si sunt folosite pentru harti ale navigatiei, având în vedere ca ortodroma se reprezinta printr-o linie dreapta; - exterioare, daca razele proiectoare pornesc dintr-un punct exterior Terrei, la o distanta mai mare decât diametrul acesteia si mai mica de infinit, opus planului de proiectie; sunt afilactice, dar cu deformari mai mici decât proiectiile ortografice si stereografice.

Fig. 8 – Clasificarea proiectiilor azimutale în functie de pozitia punctului de vedere a – ortografica; b – stereografica; c – centrala.

Proiectiile azimutale neperspective se obtin prin proiectarea teoretica a suprafetei Pamântului, ceea ce face ca reteaua cartografica obtinuta sa îndeplineasca cerintele dorite. Din aceasta categorie, mai utilizate sunt proiectiile Postel si Lambert, ambele cu cele trei variante: polara, ecuatoriala si oblica. Proiectiile poliedrice – au caracteristic faptul ca suprafata elipsoidului de referinta se împarte, dupa meridiane si paralele, în patrulatere foarte mici. În aceasta situatie Pamântul nu mai este considerat sfera, ci un poliedru cu un numar foarte mare de fe e.

[Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice]

Page 27

Proiectiile derivate - cuprind numeroase proiectii care derivă din altele, deformând însa aceleasi elemente ca si proiectiile din care provin. De exemplu, Proiectia Aitov - Hammer, derivată din proiectia azimutala ecuatorială echivalentă. Tot din aceasta categorie mai fac parte proiectiile Molweide-Goode si Eckert – Goode. Proiectiile circulare – sunt caracterizate de aspectul sub forma de arce de cerc al paralelelor, cât si al meridianelor. Proiectia Grinten si proiectia globulară sferică sunt cele mai cunoscute proiec ii circulare.

[Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice]

Page 28

În ambele cazuri s-au folosit elementele de referinta ale elipsoidului Hayford (a = 6 378 388 m.proiectii cartografice folosite la întocmirea hartilor unor tari sau ale unor regiuni (proiectia azimutala perspectiva stereografica oblica conforma. . proiectia cilindrica transversala conforma Gauss – Krüger). Munteniei si Olteniei. f = 1: 297).4. . dar deformeaza distantele si suprafetele.proiectii cartografice folosite la întocmirea hartilor universale (proiectia cilindrica dreapta conforma Mercator.proiectii cartografice folosite la întocmirea hartilor emisferelor terestre (proiectia azimutala perspectiva ortografica polara si ecuatoriala. . Proiectia conica dreapta pe un con secant. Proiectia cilindrica echidistanta Cassini a stat la baza realizarii primei harti topografice la sc. Este o proiectie conforma.2. deci conserva unghiurile. Proiectii cartografice folosite în România De-a lungul timpului. Clasificarea dupa scopul urmărit la întocmirea hăr ilor Din acest punct de vedere se deosebesc: . (proiectia [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 29 . 3. având în vedere ca nu deforma suprafetele. în tara noastra s-au folosit mai multe sisteme de proiec ii cartografice şi diferi i elipsoizi de referintă. proiectia azimutala perspectiva stereografica polara si ecuatoriala).1:2. ulterior (1933) adoptându-se varianta cu plan secant unic. având punctul central situat în zona orasului Brasov.000 de catre Serviciul Topografic Militar Român între anii 1873-1900. Proiectia pseudoconica echivalenta Bonne s-a folosit între anii 1900-1917 pentru hartile cadastrale. b = 6 356 912 m. initial în varianta cu plan tangent. modificata Lambert – Cholesky a fost introdusa în nul 1917 în vederea unificarii diferitelor proiectii cartografice folosite pentru întocmirea hartilor Moldovei. proiectia pseudocilindrica echivalenta Mollweide. proiectia policonica simpla americana Gassler). Proiectia azimutala stereografica a fost adoptata în tara noastra în anul 1930. proictia conica echivalenta Albers).proiectii cartografice folosite la întocmirea hartilor continentelor cilindrica oblica Soloviev.

precum şi a hăr ilor unitare la diferite scări. În România proiec ia Gauss a fost introdusă în anul 1951.000. iar mai târziu. Pentru reprezentarea unitară a elipsoidului terestru în planul de proiec ie au fost stabilite meridianele de tangen ă pentru întregul Glob. iar pentru proiectare.000.Proiec ia Gauss-Krüger Această proiec ie a fost concepută în anii 1825-1830 de către marele matematician german Karl Friedrich Gauss. folosindu-se ca bază geodezică elipsoidul de referin ă Krasovski-1940. Johannes Krüger a elaborat formulele necesare pentru trecerea coordonatelor punctelor de pe elipsoidul de rota ie pe suprafa a de proiec ie. suprafa a interioară desfăşurată în plan a unui cilindru imaginar. Ca principii generale amintim: • Se consideră elipsoidul de rota ie ca formă matematică a Pământului. tangent la un meridian. adică în pozi ie transversală. în anul 1912. Sistemul de proiec ie s-a folosit la întocmirea planului topografic de bază la scara 1:10. rezultând un • [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 30 . a hăr ii topografice de bază la scara 1:25. până în anul 1973.

Fiecare fus are câte un meridian central. unde fiecare cilindru este tangent la merdianul axial corespunzător fusului. situat la câte 3o departare fata de cele doua meridiane marginale. Rezulta ca proiectarea celor 60 de fuse de câte 6o se face pe suprafata laterala a 60 de cilindri care se succed unul dupa altul. toate celelalte meridiane si paralele proiectându-se prin linii curbe. întreaga suprafata a globului a fost împartita în zone marginite din 6o în 6o. 9 – Aspectul retelei cartografice în Proiectia Gauss – Krüger Din studiul acestei proiectii s-a constatat ca deformarile lungimilor sunt admisibile pe zone de câte 6o longitudine.număr de 60 de fuse geografice de câte 6° longitudine. în pozi ie orizontală. se afla în pozitie transversala). • Pentru proiectarea celor 60 de fuse se consideră elipsoidul înfaşurat în 60 de cilindri succesivi. Taind cilindrul dupa una din generatoarele sale si desfasurându-l în plan. Este o proiectie conforma deoarece păstrează nedeformate unghiurile. Fig. O astfel de zona delimitata de doua meridiane poarta numele de fus. pe întreaga suprafata a globului existand 60 de fuse (60 fuse x 6o = 360o). cunoscut sub numele de meridian axial. a carui axa coincide cu axa ecuatoriala si este perpendiculara pe planul meridianului (deci. elipsoidul de referinta se proiecteaza pe suprafata interioara a unui cilindru. cu axele perpendiculare pe axa polilor si cu tangenta la glob pe liniile meridianelor axiale ale fuselor. Taind fiecare cilindru de- [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 31 . meridianul central si ecuatorul se proiecteaza prin linii drepte. în proiectia Gauss – Krüger. Din acest motiv. începând cu meridianul de origine Greenwich. În cadrul acestei proiectii.

Fig. În cadrul acestei proiectii.000. în total existând 60 de sisteme de coordonate rectangulare. Deoarece s-ar putea sa [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 32 . 10 – Sistemul de coordonate în proiectia Gauss . având în vedere ca tara noastra se afla la o distanta apreciabila fata de ecuator. aceste deformari sunt foarte reduse. unde deformarile au valori mai mari. fiind determinate de departarea maxima a meridianelor marginale fata de cel axial.000. Pentru ca toate punctele de pe harta sa aiba coordonate pozitive. iar axa oy se considera proiectia ecuatorului. ceea ce înseamna ca sistemul de axe este inversat. Meridianele axiale ale celor 2 fuse au longitudinea estica de 21o si respectiv 27o si reprezinta meridianele de deformare zero. Totusi. axa ox se considera paralela cu proiectia meridianului axial.Krüger Pentru fiecare fus exista un sistem de coordonate rectangulare.a lungul unei generatoare si desfasurându-l pe plan se obtine zona respectiva în planul orizontal. Rezulta ca cele mai mari deformari vor apare între meridianele de 23o – 25o si 29o – 30o longitudine estică. Pe harta lumii la sc. 1:1. teritoriul tarii noastre este acoperit de fusul 34 la vest de meridianul de 24o longitudine estica si fusul 35 la est de acelasi meridian. Originea sistemului de axe se gaseste la intersectia meridianului axial cu ecuatorul. meridianul axial se considera la o departare de 500 km fata de axa ox.

000 = 50. unde: D Gauss este deforma ia liniara relativă în proiec ia Gauss. R este raza medie de curbură în punctul considerat. a carui ordonata y are valoarea de 4.4 si 5 arată că punctele respective se afla în fuse diferite. Un alt punct P.000 m (500. iar Y se interpreteaza astfel: . Formatul foilor de harta în aceasta proiectie este de trapez isoscel.450. care rezulta din proiec ia paralelelor si meridianelor iar nomenclatura şi împăr irea foilor de harta din proiectia Gauss-Kruger la diverse scări este cea exemplificată din figura 10a iar dimensiunile trapezelor sunt cele din tabelul 10b. De exemplu..existe aceleasi coordonate pentru puncte situate în fuse diferite s-a convenit ca în fata ordonatei y sa se scrie numarul fusului.200 m (650..000 – 450.000 = 150.200 – 500.650. Deforma ia liniară relativă se exprimă cu ajutorul formulei: D Gauss = L2 / 2R2 +L4 / 24R4 + .000 se va gasi în fusul 4 (indicat de prima cifra). punctele M si P au coordonatele: XM = 5 250 100 m si XP = 5 210 100 m. În concluzie.200 m). ca si cele geografice (λ si ϕ) dau indicatii asupra pozitiei unui punct pe globul terestru. X reprezinta departarea punctelor M si P fata de ecuator. numaratoarea începand de la Greenwich. la o departare de 50.000 m). la o departare de 150. adica M în fusul 34 si P în fusul 35 . [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 33 . 10. coordonatele rectangulare (x si y). L este distan a punctului dat fa ă de meridianul axial. YM = 4 650 200 m si YP = 5 650 200 m.[km/km]. dar la vest de meridianul axial. în fig.200 m arata ca ambele puncte se gasesc la est de meridianul axial..

adâncimea planului de proiec ie.Kruger Proiec ia Stereografică 1970 pe plan secant unic Această proiec ie a fost adoptata de către ara noastră în anul 1973 fiind folosită şi în prezent.000. [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 34 .Kruger Tabelul 10b . Are la bază elementele elipsoidului Krasovski-1940 şi planul de referin ă pentru cote 0 Marea Neagră –1975.000 şi 1:10.Nomenclatura şi dimensiunile foilor de hartă În proiec ia Gauss . 1:5.000. precum şi a hăr ilor cadastrale la scara 1:50. Dintre elementele caracteristice proiec iei Stereografice 1970 amintim: • • punctul central al proiec iei.Figura 10a – Împăr irea şi nomenclatura foilor de hartă În proiec ia Gauss .000. A fost folosită la întocmirea planurilor topografice de bază la scările 1:2.

la nord de oraşul Făgăraş.781 km.378.245 m. .863 m.681 m.356.punctul de perspectiva sau de vedere (V).raza cercului de deformatie nula. care rezulta din intersectia planului secant cu suprafata sferei terestre. Spre deosebire de proiectia stereografica din anul 1930.raza medie de curbura a elipsoidului pentru punctul central al proiectiei. noua proiectie are parametri de bază diferi i datorită adoptării valorilor elipsoidului de referin ă Krasovski (a = 6. .• deforma iile lungimilor. situat aproximativ in centrul geometric al teritoriului României. R=6. . b = 6. .378. Coordonatele geografice ale acestui punct sunt de 25˚ longitudine estică şi de 46˚ latitudine nordică.478 m. care nu este materializat pe teren. Deforma ia relativă pe unitatea de lungime (1 km) în punctul central al proiec iei este egală cu -25 cm/km şi creşte odată cu mărirea distan ei fa ă de [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 35 . r = 201. definit de intersectia paralelei de 46o latitudine nordica cu meridianul de 25o longitudine estica. Punctul central al proiec iei (polul proiec iei) este un punct fictiv. alt punct central al proiectiei (în apropiere de localitatea Făgăraş) si alta valoare a adâncimii planului secant unic fată de planul tangent care trece prin punctul central al proiec iei.389.punctul central al proiectiei (C) situat la nord de Făgăraş.956. f = 1: 298.3).adâncimea planului secant unic (Ps) fata de planul tangent (Pt) în punctul central al proiec iei H = 1. În cadrul acestei proiec ii se disting următorii parametri de bază: .

Proiectia arcului CB de pe sfera pe [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 36 . Limitele de hotar sunt încadrate... Adoptarea proiec iei Stereografice 1970 a urmărit o serie de principii care satisfac cerin ele de precizie şi cateva aspecte specifice teritoriului României dintre care amintim: • Teritoriul României are o formă aproximativ rotundă şi poate fi încadrat întrun cerc cu raza de 400 km.956681 km este raza medie de curbură a sferei terestre pentru punctul central al proiec iei. fiind situat sub acesta la distanta egala cu adâncimea H. Proiectia punctului B de pe sfera în punctul B΄ de pe planul tangent se obtine cu ajutorul razei care uneste punctul de perspectiva (V) cu punctul B. de un cerc de rază 280 km şi centru în polul proiec iei. Proiec ia este conformă (unghiurile sunt reprezentate nedeformat). în prelungirea careia se afla punctul B΄ pe planul tangent. L este distan a de la punctul central al proiec ie Stereografice 1970 la punctul din mijlocul laturii trapezului sau a distan ei măsurate pe suprafa a terestră.acesta pană la valoara zero pentru o distan ă de aproximativ 202 km.7 cm/km la o departare de centrul proiec iei de aproximativ 385 km. Urmarind figura de mai jos se constată că planul secant (Ps) este paralel cu • • planul tangent (Pt). ceea ce permite o compensare a lor.000250000 km / km este deforma ia din punctul central al proiec iei în plan secant. • D0 = -0.[km/km]. adică prin reprezentarea in planul Proiec iei Stereografice 1970 este men inută suprafa a totală a teritoriului. unde: • D sec este deforma ia regională sau liniară relativă pe unitatea de lungime (1km) în plan secant. Deforma ia liniară poate fi apreciată din punct de vedere cantitativ cu • • • ajutorul formulei: D sec = D 0 + L2 / 4R2 +L4 / 24R4 + . în cea mai mare parte ( 90 %). R = 6.378. Deforma iile areolare negative şi pozitive sunt relativ egale. După această distan ă valorile deforma iei relative pe unitatea de lungime devin pozitive şi ating valoarea de 63.

planul secant s-a stabilit astfel ca: . În scopul pozitivarii valorilor negative ale coordonatelor plane s-a realizat departarea originii cu 500 km spre sud. [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 37 . Pentru a avea deformatii cât mai mici.25 m/km. care este situat aproximativ în centrul tarii. sa se proiecteze în planul proiectiei dupa aceeasi lungime totala. În centrul proiectiei deformarea maxima a lungimilor este de .deforma ia regională de la centrul proiec iei să fie aproximativ egală cu cea de la marginea ării. ce se întinde între punctul central al proiectiei si zona marginala a tarii. adica deformatia totala sa fie nula. Fig. iar pe planul secant este C΄B. Aceasta s-a determinat satfel încât.0. pe directia axei XX’ si tot cu 500 km spre vest. Aceste deformări trebuie avute în vedere în cadrul masuratorilor topografice de mare precizie din centrul si din zonele marginale ale tarii. Dupa cum se constata. fiind mai mari în proiectie decât pe sfera. care asigura cele doua conditii mentionate mai sus.un arc de meridian de pe elipsoid. pe planul tangent lungimile se deformeaza. . este raza cercului de secanta (r). Astfel abscisa XX’ reprezinta imaginea plana a meridianului de 25o longitudine estica.planul tangent este dreapta CB΄. pe directia axei YY’. iar la marginile tarii poate ajunge pâna la + 0.6 m/km. 11. deformatia maxima liniara din planul tangent sa fie redusa la jumatate în planul secant. Originea sistemului de axe rectangulare plane reprezinta imaginea plana a punctului central al acestei proiectii. iar ordonata YY’ reprezinta imaginea plana a paralelei de 46o latitudine nordica. Elementul principal al planului secant. Elementele geometrice ale sistemului de proiectie stereografic Sistemul de axe rectangulare.

Formatul foilor de harta în aceasta proiectie este de trapez.000.000. iar cele pe axa Y sunt coordonate est. [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 38 .00 m pe Y pentru emisfera sudică. iar descrierea ei este reglementată oficial de standardele NATO.000. se aplică pe fusuri de 6o numite “zone UTM”. În scopul utilizării coordonatelor pozitive în cadrul unei zone UTM s-a convenit deplasarea (ca valoare numerică) a originii cu 500.000 . Este o proiec ie cilindrică conformă. Din aceasta cauza nomenclatura foilor de harta este aceeasi cu cea din proiectia Gauss-Kruger. Valoarea modului de deformare în lungul meridianului axial este 0.9996 şi creşte spre exterior atingând valoarea 1 în lungul liniilor de secan ă. Proiec ia se aplică pe fusuri de 6o rezultând 60 de fusuri numerotate de la vest la est pornind de la meridianul 180o. Această proiec ie este folosită oficial în cadrul NATO. Prin conven ie coordonatele pe axa X sunt coordonate nord. Această măsură a fost adoptată pentru a evita confuziile generate de orientarea diversă a axelor sistemelor de coordonate folosite în diferite proiec ii. care rezulta din proiectia paralelelor si meridianelor.1:500. originea sistemului de coordonate este la intersec ia Meridianului Central cu Ecuatorul.00 m pe Est şi 10. secantă pe elipsoid WGS 84. Proiec ia UTM (Universal Transversal Mercator) Proiec ia UTM a fost adoptată de armata americană în 1947 pentru cartografierea întregului glob (pentru zonele cuprinse între longitudinea de 80o Sud şi 84o Nord) la scară mare (1:50.000).

unde: D UTM este deforma ia liniară relativă în proiec ia UTM. [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 39 .Deforma ia liniară relativa se exprimă cu ajutorul formulei: D UTM =k(D Gauss +1)-1 = k(L2 / 2R2 +L4 / 24R4 +1)-1 [km/km].

L este distan a punctului dat fa ă de meridianul axial. din puncte şi linii. Fiind vorba de un calculator numeric. într-un mod simplificat. Acestea pot forma arce. Pixelul. k este valoare care exprimă raportul constant dintre distan ele din planul proiec iei UTM şi cele din planul proiec iei Gauss. În sistemul vector harta este construită. Un drum va fi reprezentat de o succeiune de pixeli de o aceeaşi valoare.D Gauss este deforma ia liniară relativă în proiec ia Gauss. o suprafa ă împădurită va fi identificată tot prin valoarea pixelilor care o con in. Acestea sunt materializate prin fişiere con inute într-o bază de date spa ială (BDS). Fiecărui pixel i se va atribui un număr care va fi asociat cu o culoare. un drum va fi de asemenea un arc. s-a convenit ca reprezentarea internă a unei hăr i să se facă în două sisteme: sistemul vector şi sistemul raster. este cel mai mic element de pe o suprafa ă de afişare. un punct geodezic va fi de asemenea un punct. manipulare şi afişare a datelor. În sistemul raster. căruia i se poate atribui în mod independent o intensitate sau o culoare. sau unitatea de imagine. Am păstrat aceeaşi unitate de lungime pentru sistemul vector cu dimensiunea celulei din sistemul raster. cele două sisteme de reprezentare ale aceleiaşi realită i. imaginile sunt construite din celule numite pixeli. Între cele două sisteme există diferen e privind modul de stocare. [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 40 . Reprezentarea hăr ilor în format digital Datele spa iale constituie partea centrală a unui GIS şi con ine hăr i sub formă digitală. este evident că stocarea trebuie făcută sub formă de coduri numerice. După experien e îndelungate. un râu va fi un arc. Problema care a apărut era cum să reprezentăm intern o hartă în calculator şi cum să structurăm datele spa iale. suprafe e sau volume (în cazul în care se mai ataşează încă o coordonată). Entită ile grafice sunt construite din mul imi de pixeli. fiecare punct şi extremită ile liniilor fiind definite prin perechi de coordonate (x. În figura 12 am înfă işat. Caracteristicile geografice sunt exprimate prin aceste entită i: o fântână va fi un punct. 4.y). în mare. un lac va fi un poligon dar şi o suprafa ă împădurită va fi un poligon. R este raza medie de curbură în punctul considerat.

În sistemul raster fiecare pixel din imagine trebuie codificat. 5) CORPUL (volum determinat de suprafe e). Se foloseşte de regulă în realizarea hăr ilor la scară mare. dar pentru cele mari ea devine foarte importantă.Reprezentarea vector şi raster a aceluiaşi areal Sistemul vector se bazează pe primitive grafice. Figura 12 . Principalul avantaj al sistemului vector fa ă de cel raster este faptul că memorarea datelor este mai eficientă. Obiectele cartografice simple sunt alcătuite din primitive. 4) POLIGONUL (arie delimitată de arce). Primitiva grafică este cel mai mic element reprezentabil grafic utilizat la crearea şi stocarea unei imagini vectoriale şi recunoscut ca atare de sistem.Ambele sisteme au avantaje şi dezavantaje. 2) ARCUL (sau linia ce uneşte punctele). Diferen a între capacitatea de memorare nu este semnificativă pentru desene mici. 3) NODUL (punct care marchează capetele unui arc sau care se află la contactul dintre arce). În acest sistem doar coordonatele care descriu trăsăturile caracteristice ale imaginii trebuiesc codificate. În continuare vom detalia aceste no iuni într-o manieră simplificată având [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 41 . Obiecte cartografice mai complexe precum şi obiectele geografice sunt ob inute din combinarea obiectelor simple. Sistemul vectorial se bazează pe cinci primitive grafice: 1) PUNCTUL. Grafica raster se utilizează în mod normal atunci când este necesar să integrăm hăr i tematice cu date luate prin teledetec ie.

înregistrarea pe suport magnetic se va face sub formă de numere. Nu trebuie confundat cu celula din reprezentarea raster. fiecare punct va fi înregistrat într-un fişier sub formă de tabel care con ine două coloane. În [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 42 . În prima coloană va apare un număr de identificare (care este unic). instruc iunile de afişare pentru echipamentul de ieşire (monitor sau imprimantă). se scrie un program (într-un limbaj de programare) care va con ine instruc iuni privitoare la configurarea ecranului. Aceasta este. 1) PUNCTUL este unitatea elementară în geometrie sau în captarea fotogrametrică. func ie de driverul instalat pe calculatorul respectiv. precum şi modul de înregistrare pe suport magnetic (în 2D). iar în a doua coloană coordonatele punctului în sistemul de referin ă ales. modul cum este organizat un produs GIS ce priveşte afişarea unui grafic. Mai precis. El reprezintă o pozi ionare în spa iu cu 2 sau 3 dimensiuni. Pentru ca aceste puncte să fie afişate pe monitor sau imprimantă. deoarece el nu are nici suprafa ă nici dimensiune. iar o comandă Print va produce listarea la imprimantă sau plotter.drept scop în elegerea lor şi nu tratarea sub toate aspectele care pot apare într-un soft GIS. fie sub formă de icoane. în mare. Figura 13 . În figura 13 am redat modul de afişare al punctelor. De exemplu o comandă pe care putem să o numim View poate realiza afişarea pe ecran.Reprezentarea grafică şi tabelară a punctelor Fiind vorba de un calculator numeric. instruc iuni de citire din fişier a numerelor care reprezintă coordonatele şi în final. În cadrul produselor GIS aceste programe sunt înglobate într-o structură mare (care reprezintă de fapt software GIS) şi care este apelat prin comenzi ce apar fie sub formă de meniuri.

În această situa ie fişierul con ine în plus două coloane. fiecare nod este un vârf al unui graf. ci dacă toate intersec iile dintre arce formează noduri. el fiind format din una sau mai multe jonc iuni. De cele mai multe ori jonc iunea este o dreaptă. un arc este.mod similar se efectuează şi afişarea arcelor sau a poligoanelor. Aici nu s-au pus în eviden ă nodurile (vezi modelul spagheti). 2) ARCUL este o succesiune de jonc iuni (legături) între o succesiune de puncte. în general. înregistrarea pe disc se va face sub formă tabelară. iar în coloana a doua vor fi trecute toate coordonatele segmentelor care formează arcul. de la punctul ini ial la cel final. O linie frântă poate aproxima suficient de bine orice curbă prin micşorarea segmentelor. ele însele reunind două puncte sau mai multe puncte. Arcul este o entitate de bază în modelele vectoriale şi este asociat cu entitatea nod (vezi modele topologice de re ea). În figura 14 am înfă işat două arce cu tabelul corespunzător. Un arc este orientat direct în sensul parcursului. Nu discutăm acum felul în care se introduc datele în calculator. În prima coloană vom avea numărul de identificare. Astfel definit. care [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 43 . o linie frântă ce uneşte direct două puncte ale parcursului. În figura 15 am schi at o reprezentare posibilă a unor arce în care s-au identificat nodurile. Un graf este planar nu dacă este în plan. Nodurile indică sensul de parcurgere al arcului. Un arc este obligatoriu mărginit de un nod de origine şi un nod destina ie (vezi modelul topologic de re ea). Este vorba de o entitate dublă. Astfel. Ca şi în cazul punctelor. Figura 14 Reprezentarea grafică şi tabelară a arcelor fără specificarea nodurilor 3) NODUL este definit ca o extremitate de arc şi nu trebuie confundat cu conceptul de punct abordat mai sus.

ca şi primitive grafice. TIN etc. ele însele fiind conectate de noduri definite într-un graf planar. În figura 16 am redat două poligoane cu tabelul corespunzător fără a se specifica proprietă ile lor topologice. de aceea nu le vom detalia. Unui poligon îi este ataşat în mod obligatoriu un nod izolat. Reprezentarea uzuală a unei suprafe e în 3D se face prin diferite tehnici cum ar fi izoliniile. de a calcula şi de a reprezenta prisme sau volume simple. Amintim doar faptul că. anumite pachete de programe oferă posibilitatea de a lua în considerare. până la limitele formate de arcele întâlnite. Ele aproximează cu o precizie suficientă volumele de pe hăr ile reprezentate în trei dimensiuni (3D). Deşi arcele 2 şi 3 formează un poligon. Figura 16 Reprezentarea grafică şi tabelară a poligoanelor [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 44 . sunt tratate mai pu in de produsele soft. Acest nod privilegiat permite construirea suprafe elor în jurul lui.vor con ine nodul de început şi respectiv nodul final. Figura 15 Reprezentarea grafică şi tabelară a arcelor cu specificarea nodurilor 4) POLIGONUL este delimitat de un parcurs de arce. 5) VOLUMELE. aici acesta nu este recunoscut ca atare. numit centroid. Combina ii de poligoane formează suprafe e 2D sau 3D (vezi DEM).

care adaugă la spagheti primitiva nod. având ca scop principal de a le desena. Modelul spagheti este un model relativ simplu privitor la gestiunea geometriei obiectelor. 4) modelul topologic de volum (topologic în 3D). situa ie care nu se respectă întotdeauna.Modele vectoriale de reprezentare Modelul este o reprezentare conven ională a structurilor de date într-un context precizat. 2) modelul topologic de re ea (topologic liniar). Aici arcul este de fapt o simplă linie frântă. Poate că apare o anumită ambiguitate în definirea arcului. Neajunsuri ale modelului spagheti: . operatorii care ac ionează asupra structurilor de date. no iunea de arc este specifică modelelor vectoriale topologice. care în mod implicit (dacă luăm defini ia din teoria grafurilor) trebuie să aibă o orientare. Uneori se foloseşte şi termenul de polilinie. poligonul este un rezultat al închiderii unui arc şi nu este privit ca o primitivă grafică.graful nu este întotdeauna planar (poligoanele se pot suprapune). precum şi restric iile impuse pentru men inerea corectitudinii datelor (reguli de integritate). 3) modelul topologic de suprafa ă (topologic în 2D). Acest lucru este similar cu confuzia dintre dată şi informa ie. care actualmente este în curs de dezvoltare. dintre care vom prezenta trei. care la precedentul adaugă primitiva poligon. adică un punct de start şi un punct de sfârşit. . ele fiind şi cele mai importante şi cele mai reprezentative: 1) modelul spagheti. [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 45 . în acest model. deci nerecunoscut ca atare. Este important de men ionat faptul că. Sistemul de reprezentare vector a generat mai multe modele. Stricto senso no iunea de arc nu poate fi utilizată în modelul spagheti. care utilizează numai primitivele punct şi arc.fiecare arc este independent (pot apare linii dublate). Aşa cum am mai amintit. nu va fi abordat. Aşa cum am precizat acest model utilizează primele două primitive men ionate: PUNCTUL şi ARCUL. în care se identifică natura datelor (aici primitivele grafice).

De exemplu topologia unui arc include definirea nodului de origine şi a nodului de destina ie (în cazul modelului topologic de re ea) şi respectiv a poligonului din stânga şi dreapta (în cazul modelului topologic de suprafa ă). Ele pot fi citite şi afişate de produsele GIS. [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 46 . rezultatul fiind un fişier propriu al produsului GIS respectiv. Cu alte cuvinte topologia exprimă rela ia spa ială dintre primitivele grafice.. Figura 17 Model vectorial de tip spagheti În figura 17 am prezentat câteva situa ii posibile în cazul modelului spagheti care pot crea probleme în gestiunea datelor spa iale. putem accepta faptul că topologia studiază pozi ia relativă a obiectelor independente de forma lor exactă. În ceea ce ne priveşte. Datele redundante (coordonatele) sunt eliminate deoarece un arc poate reprezenta o linie sau numai o parte din ea.fiecare poligon poate fi descris în mod independent de celelalte poligoane prin arcul care îl delimitează. Existen a rela iilor topologice permite o analiză geografică mai eficientă. Pentru a putea fi prelucrate acestea trebuiesc supuse unor opera ii (conversii). dar nu şi prelucrate. Următoarele două modele se numesc modele topologice. suprafe ele pot fi adiacente etc. Altfel spus este vorba de o localizare fără coordonate. Termenul a fost împrumutat din matematică. mai precis el este recunoscut prin arcul închis care formează conturul său. de localizarea lor topografică şi de mărimea lor. În general fişierele DXF sunt de tip spagheti. combinarea poligoanelor (suprafe elor) cu caracteristici similare. cum ar fi modelarea scurgerii lichidelor pe re elele de apă/canal. Astfel liniile pot fi conectate.

gaz etc. Reprezintă o hartă posibilă a unei re ele de drumuri. Există noduri izolate. fie la dreapta unui arc sau a mai multor arce. precum şi noduri legate. În plus suprafa a este construită obligatoriu în jurul unui nod izolat. un poligon este situat.) În figura 18 avem un exemplu de codificare topologică de re ea. acestea însă apar in numai la un singur arc (atunci când avem intersec ii de arce şi graful este planar). Se utilizează cu precădere în hăr ile ce reprezintă distribu ii într-o re ea (cabluri telefonice. în acest caz nu mai este necesar [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 47 . Figura 18 . Se observă că înregistrarea constă din două tabele: unul pentru codificarea topologică şi altul pentru lista coordonatelor punctelor ce formează arcele. care nu apar ine parcursului arcelor. Invers. graful acestui model este obligatoriu planar. electricitate. În figura 19 avem un caz posibil de hartă vectorială în codificarea topologică de suprafa ă.Modelul topologic de re ea Modelul topologic de suprafa ă este cel mai complet. În fine. respectiv re eaua. Apari ia suprafe ei induce două asocia ii suplimentare: un arc are obligatoriu un singur poligon la stânga şi un singur poligon la dreapta. independente de re eaua de conexiuni. Pe traseul unui arc pot exista mai multe noduri. Un arc are obligatoriu un nod origine şi un nod destina ie. El adaugă modelului topologic de re ea poligoanele delimitate la stânga şi la dreapta fiecărui arc. fie la stânga.Modelul topologic de re ea adaugă modelului spagheti entitatea numită NOD. Nodurile nu au fost numerotate deoarece.

În Arc/Info o hartă vectorială topologică se numeşte coverage.Figura 19 Modelul topologic de suprafa ă Modelul topologic de suprafa ă formează o acoperire. în traducere înseamnă acoperire. adică reuniunea tuturor suprafe elor este egală cu suprafa a totală a hăr ii. În figura 20 avem reprezentată o hartă reală în care s-au eviden iat noduri. nodurile şi poligoanele [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 48 . Poligoane Noduri Arce Figura 20 . de unde şi no iunea de coverage care. arce şi poligoane.O hartă reală în care s-au pus în eviden ă arcele.

adică mai slabă. Este clar că în această entitate nu intră obiectele geografice. deoarece nu întotdeauna pixelul este considerat ca unitatea de referin ă.i = 12 puncte/mm şi 12x12 = 144 puncte/mm2 şi 144x210x297=8981280). În general sistemul raster este un mare consumator de resurse. sau model matriceal. Acestea din urmă nu pot fi recunoscute decât după tema imaginii şi valoarea de atribut a fiecărei celule. Totuşi există o anumită corelare între posibilită ile programelor de manipulare a datelor şi de performan ele echipamentelor periferice. harta vizualizată va avea acurate ea monitorului. Aşa cum am văzut. fiecare produs soft oferă o listă cu echipamentele I/E cu care este compatibil. Imaginea va fi constituită din pătrate. De altfel. O imagine format A4 (210x297 mm).Sistemul raster generează un singur model numit model raster. afişarea va fi la nivelul rezolu iei interne. În cazul în care monitorul are o rezolu ie mai slabă decât cea reprezentată intern. chiar dacă în procesul de actualizare sunt disponibile informa ii mai fine. acesta este compus din celule mici de formă pătrată sau dreptunghiulară. care poate să coincidă sau nu cu rezolu ia monitorului sau a altor echipamente (plotter. Pozi ia ei este definită prin număr de linie şi număr de coloană într-o imagine şi numai una. În prima sa formă. ci celula conven ională. vom da câteva exemple. Modelul raster este simplu. Pentru a ilustra necesarul de suport în stocarea unei hăr i în format raster. aproximativ 9 milioane de celule (300 d. reprezintă. harta digitală raster va avea celula egală cu un pixel. Încă o dată precizăm că este vorba de reprezentarea internă a hăr ii. Invers dacă monitorul are o rezolu ie mai bună. Este important de notat că o celulă nu are decât o singură valoare şi că această valoare este valabilă pe toată suprafa a celulei. sau dacă vre i în forma originală. O imagine presupune una sau mai [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 49 . pentru a satisface cerin ele de acurate e. având o suprafa ă de regulă egală cu rezolu ia sistemului. iar continuitatea se pierde. el con inând două entită i: celula şi imaginea. imprimantă). Orice abateri de la aceste reguli conduce la imposibilitatea func ionării corecte a programelor. Am spus de regulă. care este formată din mai mul i pixeli.p. cu o rezolu ie a unei imprimante laser. Acest lucru este relevant atunci când pe o hartă în sistem raster se face o scalare (adică se aplică un factor de multiplicare a imaginii) pe o por iune din ea.

Deci trebuie să fim aten i atunci când vorbim despre imagine raster să se în eleagă exact ce reprezintă aceasta. Aşa cum am amintit mai sus.2. Înregistrarea fizică a imaginii este o singură coloană lungă de numere formată. reprezintă cel mai mic increment pe care îl poate detecta un digitizor.1.0).Y maxim După cum se observă. Aceasta deoarece imaginile digitale sunt în format raster. Ci din această imagine. Teritoriul care con ine această imagine este definit de coordonate şi de extremită i.0.Y minim X.1.nr coloană IMAGINEA temă nr imagine X. Caracteristici ale hăr ilor digitale Rezolu ia în sistem vector.3. o imagine satelitară digitală nu este propriu-zis o hartă.2.1. în fond le corespund anumite caracteristici cantitative de pe suprafa a Pământului. În figura 9 avem o hartă raster în care pixelii sunt reprezenta i prin numere. Atragem aten ia de pe acum că. se uzitează denumirea de imagine raster şi nu de hartă raster. Aceste numere pot fi reprezentate intern prin bytes.1. În figura 10 avem o matrice de celule de 8 linii x 13 coloane.1.1.nr linie . în cazul nostru: 0. În consecin ă putem rezuma: CELULA valoare .multe celule. în culori. Aceasta se materializează printr-un fişier care va con ine numerele respective. în urma procesării ei şi a codificării proprii unui soft cartografic (sau GIS) va rezulta o hartă digitală. distan a cea mai mică dintre două puncte care este sesizată prin sistemul de coordonate. Fiecare imagine este definită de tema sa şi de un număr de imagine. se convertesc la o afişare pe un monitor. aici originea este în stânga sus (0.3.1.2. Aceste caracteristici con in şi unitatea de măsură şi atributul fiecărei celule. Această caracteristică depinde de echipamentul şi softul utilizat în crearea hăr ii precum şi [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 50 . Sau altfel spus. Aceasta este aşa-numita reprezentare logică a hăr ii..3.3. Aceste numere care. 5. un pixel este definit de un număr de linie şi un număr de coloană. Numărătoarea celulelor merge de la stânga la dreapta şi de sus în jos.0. ca fiind diferite. numere întregi sau numere reale.. Spre deosebire de modelele vector în care originea este în stânga jos.0.3.1.0.

rezolu ia digitizoarelor este mult mai bună decât valoarea dată ca exemplu. în vederea unei analize. Precizăm faptul că. [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 51 . În sistemul raster rezolu ia reprezintă dimensiunea maximă din teren care îi corespunde unui pixel (defini ia este aceeaşi cu cea a rezolu iei unei imagini digitale). referit în teren. cum ar fi de exemplu re eaua de drumuri. În cadrul unor proiecte se utilizează combina ii între vector i raster. Şi în sistem raster situa ia este similară. Există o legătură strânsă între georeferen iere şi rezolu ie. precizia asocierii este la limita rezolu iei. Deci nu se pot sesiza caracteristici geografice sub această dimensiune. este dictată de scopul pentru care a fost făcută harta. De exemplu o rezolu ie de 10 m înseamnă că. cum ar fi suprapunerea unei hăr i vectoriale peste o imagine raster. problema preciziei find transferată abilită ii operatorului. este dependent de scara hăr ii.5 m.1 mm va produce o distan ă reală de 50 m. De cele mai multe ori şi la această scară se folosesc tot semne conven ionale. Când se face asocierea unor puncte de coordonate geografice cunoscute din teren cu componentele de pe o hartă. Cu alte cuvinte. Deoarece sistemul raster se utilizează în special pentru reprezentarea suprafe elor continue nu se folosesc semne conven ionale pentru caracteristici geografice liniare. În această situa ie drumurile vor reprezenta caracteristici geografice reale (şi nu conven ionale) având definită şi lă imea. Acest increment. La o scară mică distan ei dintre două puncte îi corespunde o distan ă reală mai mare.5 m.1 mm va produce în teren o distan ă reală de 2. Apari ia unor caracteristici care au dimensiuni sub 50 m. se presupune că acestea reprezintă un acelaşi areal la aceeaşi scară. determinarea cu o precizie mai bună a unui punct din teren decât rezolu ia hăr ii devine un lucru util.000 un punct este suficient dacă este determinat un punct cu o precizie de 2. De exemplu la o hartă de 1:25. un pixel este asociat cu o suprafa ă de 10x10 mp.de prelucrarea şi afişarea ei pe monitor sau plotter. într-o marjă de eroare de 2. De exemplu la o scară 1:500000 un digitizor cu un increment de 0. adică nu se sesizează caracteristici geografice sub rezolu ia hăr ii. Evident. Drumurile sunt reprezentate prin semne conven ionale şi deci nu reprezintă o dimensiune reală în teren la această scară. La scara 1:25000 un acelaşi increment de 0.5 m.

Acurate ea este distan a la care o valoare estimată diferă de valoarea reală. Acurate ea pozi ională este una din problemele esen iale ale georeferen ierii. alimentarii cu apa şi proiectelor de energie să creeze. scrie si face conversii intre formate standard. AutoCAD Map 3D oferă acces direct la date spatiale dintr-o varietate larga de surse. AutoCAD Map 3D ajuta profesionistii din domeniul transporturilor. 24.48 cm şi 24. o hartă la scara 1:10. cu care deseori se confundă. Accesul direct se face fara transformari de date. Acurate ea este strâns legată de precizie. cum ar fi: • • • • DWG Arc/Info® coverages SHP si E00 de la ESRI MapInfo® MIF/MID™ [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 52 . tehnologia digitală 3D este dezvoltată pe platforma AutoCAD şi oferă accesul direct la datele necesare pentru planificarea.54 cm.000 are o acurate e mai bună decât una la 1:100. fisiere georeferentiate TIFF si conectati serviciile cartografice web (WMS. PostGIS.000. administreze şi analizeze mai usor atat datele de proiectare. Spre exemplu. Acurate ea este exprimată în mod obişnuit în termeni ai unui interval. WFS) pentru a utiliza datele publice disponibile. fapt care ajuta la pastrarea integritatii datelor. De exemplu. inclusiv fisiere ESRI SHP si Oracle. PostgreSQL. amenajarii teritoriului. cât şi cele GIS. proiectarea si managementul infrastructurii. În cazul hăr ilor digitale situa ia este mai complexă deoarece în cadrul GIS putem avea hăr i în diferite sisteme de coordonate (în cazul vector) sau diferite rezolu ii (în cazul raster). MySQL si baze de date de tip ESRI ArcSDE. SQLite. astfel utilizatorul poate citi. Accesati imagini aeriene si de satelit incluzand Mr. De exemplu. Microsoft SQL Server™. AutoCAD Map 3D interopereaza cu majoritatea tehnologiilor de proiectare si GIS. Folosind tehnologia open-source Feature Data Object (FDO). ECW.51±0. În cartografia tradi ională acurate ea este invers propor ională cu numitorul scării. În măsurătorile fizice precizia reprezintă numărul de cifre semnificative exprimate într-un anumit sistem.SID.03 cm indică faptul că valoarea adevărată se găseşte între 24.

intr-un mediu AutoCAD Map 3D.In acest caz. Functiile AutoCAD Map 3D pentru ridicarile topografice se concentreaza pe colectiile de măsurători si cartografiere. se puncteaza pozitia dorita. poate fi de folos activarea retelei Grid si a modului Snap. doar citire) Oracle® Vector Product Format (VPF. orientata de la stanga spre dreapta. pentru a controla deplasarea cursorului. Este o metoda rapida care nu permite indicarea precisa a punctelor. iar axa Y este verticala. trasarea cercurilor etc. doar citire) ASCII LandXML SDF Spatial Data Transfer Standard (SDTS. Aceste optiuni va ajută sa organizati.• • • • • • • • • • MapInfo® TAB MicroStation® DGN Generalized Markup Language Ordnance Survey MasterMap (DNF) (GML2. poliliniilor. În acest program modul de lucru este relativ facil datorită pictogramelor existente in stânga ecranului si care permit desenarea liniilor.Cu ajutorul butonului stang al mouse-ului. Sistemul de coordonate al AutoCAD Civil 3D 2010 este numit WCS (World Coordinate System) si este un sistem rectangular. [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 53 . converti intr-un format extern sau transfera intr-o bază de date geospa iale. cu originea in coltul din stanga jos al ecranului. orientata de jos in sus. Utilizatorul poate defini însă în orice moment. Selectarea punctelor poate fi realizata prin mai multe tehnici specifice: • Indicarea pozitiei punctelor printr-un dispozitiv indicator. axa X orizontala.si asupra acestora nu voi insista fiind deja cunoscute din versiunile anterioare de AutoCAD. un sistem de coordonate propriu numit UCS (User Coordinate System) prin folosirea comenzii UCS. le puteti salva intr-un fisier tip DWG. doar citire) La finalul lucrului cu aceste date. gestionati si să folositi efectiv datele culese de pe teren.

pe o directie dată. definirea ferestrei se face prin indicarea a doua col uri opuse-(first corner. Comenzile de editare solicita. permitand selectarea obiectelor individuale. prin tastarea literei W. care apare automat atunci cand se cere selectia. opposite corner).ceea ce determina selectarea atat a obiectelor incluse total in fereastra. selectarea obiectelor. Aceasta se realizeaza prin deplasarea cursorului pe directia dorita. prin tastarea lor directa (se vor introduce intâi valorile numerice ale coordonatelor lui Y apoi coordonatele lui X). • Cu ajutorul unei ferestre (Window). lucru care se poate realiza in mai multe moduri: • Cu ajutorul unui patratel selector. Atunci cand sunt selectate. • Indicarea coordonatelor absolute in raport cu UCS-ul curent. cât şi a celor atinse doar de către aceasta. care determina selectarea tuturor entitatilor aflate integral in interiorul ferestrei. • Cu ajutorul unei ferestre de intersectie (Crossing). obiectele sunt evidentiate prin afisare cu linie intrerupta si/sau groasă. urmata de tastarea distantei. in general. [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 54 . prin tastarea literei C.• Indicarea unui punct prin distanta fata de punctul anterior.

6. Figura 1. Figura 2 Modelarea digitală prin triangula ie a terenului [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 55 . Reprezentarea grafică a ridicării topografice În dreapta ferestrei avem bara de op iuni ce cuprinde conversia şi triangula ia (op iune ce permite crearea unui model digital a ridicării topografice). Cartografia digitală în proiectarea căilor de comunica ii Cartografia digitală este un modul CAD ce serveşte la editarea spa iuluiobiect având în componen ă instrumente special concepute pentru proiectele de inginerie civilă şi în particular pentru procesarea entită ilor 3D.

Puterea de calcul. [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 56 . Microstation) prin intermediul conversorilor. include func ii pentru georeferen iere precum şi transformări de coordonate între diverse sisteme de proiec ie. admite importul şi exportul de date furnizate de dispozitive GPS. sta ii totale sau date provenite de la aplica iile cele mai răspândite (AutoCAD. Figura 3 Vedere 3D a planului de situa ie (curbe de nivel) În acestă fereastră. Din punct de vedere al gestiunii globale a proiectului.Curbele de nivel se ob in după efectuarea triangula iei impunând echidistan a între curbele de nivel secundare şi cele principale. controlul asupra proiectului şi filozofia de proiectare bazată pe suprafe e şi coduri permit rezolvarea oricărui tip de particularitate constructivă. suportă imagini raster în orice format. există avantajul că în orice moment se poate vizualiza componen a şi modul de calcul sau comportamentul tuturor axelor fără a apela la alte meniuri. bara de comenzi ajută la: • • • • definirea si utilizarea suprafe elor 3D generarea hăr ilor cu declivită i măsurarea lungimilor şi ariilor 3D identificarea direc iei. pantei sau supraînăl ării Acest modul permite generarea modelelor digitale ale terenului (TIN) şi întocmirea hăr ilor prin intermediul curbelor de nivel.

La revizuirea unu traseu se poate ob ine imdeiat un raport cu elementele geometrice ce se află în afara coordonatelor specificate. profilul longitudinal al proiectului şi sec iunile transversale. aliniamentele şi curbele din planul de situa ie. Orice modificare adusă uneia dintre componentele geometriei unei axe este imediat calculată. Aceste tabele sunt utile în execu ia pe teren a proiectului. [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 57 . programul permite vizualizarea în acelaşi timp a tuturor elementelor ce participă la definirea unei axe: vedere 3D a drumului proiectat. Proiectantul are posibilitatea de a verifica traseul propus pe baza normelor în vigoare atât na ionale cât şi interna ionale. rezolvată şi vizualizată. Programul completează planul de situa ie cu informa ii asupra elementelor geometrice ale traseului (aliniamente şi curbe) sub forma unor tabele de trasare. Vizualizarea multiplă a datelor de defini ie În figura 4.Stabilirea liniei roşii se bazează pe un mediu de lucru cu un înalt grad de libertate grafică unde se definesc datele tronsoanelor de rampă sau pantă precum şi racordările verticale. Figura 4.

re ele de străzi şi ajungând până la cele mai complexe cum sunt cele pentru autostrăzi sau cele pentru tunele. [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 58 . plecând de la cele mai simple cum ar fi cele pentru drumuri comunale.Figura 5 Verificarea traseului proiectat Figura 6 Elemente de trasare a curbelor Utilizatorul softului alcătuieşte sec iunea transversală tip.

Figura 8 Sec iune transversală de cale ferată pentru cale dublă Proiectele de reabilitare şi reconstruc ie în format digital. proiectarea rapidă şi uşoară a traseului de cale ferată. traverselor şi a şinelor. a aparatelor de cale. îmbunătă irilor funciare. etc.Figura 7 Vizualizarea traseului cu posibilitate de modificare în timp real Cartografia digitală permite. stratului de formă. rezolvă cele mai complexe probleme specifice proiectelor de reabilitare din domeniul drumurilor şi căilor ferate. [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 59 . definirea stratului de balast. de asemenea.

Programele CAD permit gestionarea şi controlul procesului constructiv. datele din măsurătorile realizate pe teren fiind ulterior integrate în proiect pentru ob inerea rapoartelor necesare. Figura 10 Solu ii pentru proiectarea tunelelor [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 60 . Figura 9 Evaluarea lucrărilor de terasamente Aplica ie special concepută pentru controlul şi analiza datelor măsurate pe teren în raport cu cele proiectate. oferindu-se în acest fel posibilitatea de corec ie a abaterilor detectate.

baraje. Figura 11 Modelarea digitală a terenului cu posibilitatea de vizualizare în sec iuni Puterea de lucru şi uşurinta de folosire a programelor CAD se eviden iază prin faptul că au fost dezvoltate special pentru utilizarea în proiectele de inginerie civilă. [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 61 . calcul de arii şi volume. în care proiectele de infrastructură liniare calculate sunt încărcate automat. Include func ii pentru realizarea temelor de analiză spa ială. cariere. Oferă un mod adi ional pentru vizualizarea în timp real a aspectului oricărui tip de proiect. suportă o largă varietate de texturi pentru aplicare asupra elementelor spa iale. Evaluarea geometriei unu tronson finalizat sau analiza impactului pe care îl are acesta asupra mediului înconjurător este sus inută de această func ionalitate. ideal pentru studiile de impact ambiental. generarea zonelor de inunda ie precum şi calcule privind zonele de vizibilitate. rampe de depozitare şi platforme. calcul de intersec ii.Modelarea digitală 3D este foarte utilă pentru proiectarea şi amenajarea suprafe elor 3D. Un GIS special conceput şi adaptat pentru lucrul cu cartografia vectorială. oferind o importantă informa ie vizuală. Modul folosit pentru prezentări şi anima ii virtuale 3D pentru proiecte. halde de steril.

etc. grafice şi schi e în func ie de necesită i. re ele. Georefentierea planurilor şi hăr ilor digitale Aceasta etapa este definitorie pentru utilizarea planurilor şi hăr ilor şi consta in aducerea in coordonate stereografice 1970. iar transformarea lor in coordonate stereografice 1970 necesita calcule foarte multe si cu erori semnificative. zone vectorizate de pe fotograma). 7. orice eroare de pozitionare ducand implicit la aparitia unor neconcordante majore intre elementele comune ale planului georeferentiat si ale elementelor ce vor fi adaugate pentru actualizare (ridicarile topografice. se poate folosi o metoda mai practica. etc. elaborare de hăr i tematice 2D şi 3D. analize spa iale. care desi are erori (provenite strict din rezolutia planului scanat si preciziei identificarii digitale a [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 62 . şi se poate gestiona într-o manieră eficientă opera iile din laboratoarele pentru controlul calită ii în cadrul proiectelor de inginerie civilă. Figura 12 Simularea virtuală a traseului realizat Se pot genera automat planuri de control pentru orice tip de activitate rezultând diverse tipuri de rapoarte. Deoarece colturile planului sunt definite prin coordonate geografice.permite gestionarea exproprierilor.

Y=564 500 2.X=393 500 .X=393 500 .Determinarea coordonatelor de valori cunoscute in proiectie Stereo.in fiecare din cele patru intersectii rezultate am trasat cate un cerc si le-am numerotat cu 1.Determinarea unor coordonate de valori cunoscute pe planul raster .X=392 000 . Y=564 500 4’.culoarea rosie-red pentru cercuri si albastru-cyan) preluate din paleta tip block-AutoCAD [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 63 .coordonatelor) sunt atat de mici incat nu influenteaza pozitionarea corecta a planului digital.X=393 500 . -in acelasi ecran am trasat patru cercuri avand aceleasi coordonate reale determinate in plan 1’. Y=566 000 3’. Pentru trasarea cecurilor si liniilor se folosesc culori diferite (ex.X=392 000 .pentru a uni valorile pentru Y=564500 si Y=566000 am trasat o linie pe verticala Astfel au rezultat patru intersectii cu urmatoarele valori ale coordonatelor in sistem de proiectie Sterografic 1970: 1. Y=566 000 Deoarece programul folosit (AutoCAD Civil 3D) are axele de coordonate pozitionate cu Y pe nord si X pe est.se uneste trasand o linie pe orizontala (pe panul scanat). Y=564 500 4.1970.X=393 500 .3 si 4 avand valorile de mai sus 2 .2.valorile coordonatelor stereo se introduc invers (intai se introduce valoarea lui Y.apoi valoarea lui X) pentru trasarea fiecaruia din cele patru cercuri. Pentru georefentiere s-au executat urmatoarele operatii: 1 .se insereaza planul scanat de format tif intr-un format de tip dwg. . Y=564 500 2’. Y=566 000 3.X=392 000 . caroiajul care este existent (doar pe cadrul intern al planului) pe valorile lui X=393500 respectiv X=392000 .X=392 000 . Y=566 000 .

Dupa trasarea cercurilor pe suportul raster (planul scanat L-35-100-D-c-4-I ) se trece la etapa urmatoare care consta asa cum am aratat in trasarea cercurilor de coordonate cunoscute. [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 64 .Color Index. In cazul nostru distanta intre 1’ si 2’ este de 1500m.000) este o etapa importanta si se realizeaza prin masurarea distantei intre punctele 1’-2’ sau 1’-3’ sau 2’-4’ sau 3’-4’. pentru a se evita confundarea lor dupa trasarea cercurilor de coordonate cunoscute in proiectia Stereografica 1970. Aducerea planului scanat la scara (1:5.

2’. este necesara initial scalarea lui.Acest lucru se realizeaza prin translarea planului raster avand ca baza punctul 1 pe coordonatele punctului 1’ (ale carui coordonate sterografice 1970 au fost determinate in etapa anterioara).cercurile. centrul punctului 2 de pe raster. -enter –prin aceasta ultima comanda rasterul a fost scalat (adus la scara 1:5000) Etapa urmatoare consta in georeferentierea propriuzisa a planului-raster pe coordonatele stabilite de punctele 1’. -specify second point: -se cere specificarea celui de-al doilea punct (in cazul de fata punctul 2) -specify new lenght or [Point].4’. –deoarece lungimea a fost deja tastata se puncteaza prin comanda c.inscriptiile (cifrele pentru numerotarea cercurilor) -specify base point –selectam centrul cercului numerotat 1 -specify scale factor or [Copy/Reference] –deoarece nu cunoastem factorul de scara tastam r (reference) -specify reference lenght –se cere lungimea segmentului de dreapta (intre punctul 1 si 2) si se tasteaza distanta stabilită -1500.3’. [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 65 .Pentru aducerea planului raster la scara.aceasta se realizeaza prin urmatoarele comenzi si operatii care apar in casuta de dialog: -scale -select objects –acum se selecteaza atat rasterul propriuzis (care este perceput ca block) cat si liniile.

Acest unghi de rotatie poate fi determinat dar necesita mai multe operatii si este preferabil sa optam pentru comanda reference .c (center) –se tasteaza c si se marcheaza centrul cercului 2 de pe planul raster .specify base point –se selecteaza centrul cercului 1 (suprapus de fapt peste 1’) care reprezinta .enter comanda se da dupa selectarea si verificarea atenta a elementelor .select objects: selectarea obiectelor care vor fi rotite (planul raster si toate elementele desenate anterior pe el-linii. nu putem considera georeferentierea incheiata deoarece translarea s-a facut doar pe un punct (1’) si de cele mai multe ori este necesara si o miscare de rotatie deoarece planul raster se afla int-o pozitie oarecare fata de axele de coordonate in proiectie stereografica 1970 determinate anterior prin punctele 1’.enter –dupa selectarea centrului cercului 1 se da comanda . Pentru efectuarea operatiei de rotire se efectueaza urmatoarele operatii si comenzi: . 3’.r (reference) –se tasteaza r (punctul de referinta) .c (center) –se indica centrul punctului 2’ se confirma prin comanda enter si astfel se realizeaza intreaga operatie de georefentiere. [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 66 .specify the reference angle: -textul apare in bara de dialog si se solicita punctul de referinta .baza’’ de rotire deoarece este singurul punct in coordonate stereografice 1970 de pe planul raster .rotate .2’.Dupa efectuarea acestei operatii.c (center) –se tasteaza c si se macheaza cercul 1 (implicit si 1’ deoarece se suprapun) ..cercuri inscriptii) .specify the new angle or [points] <0>: -in casuta de dialog se cere specificarea punctului (unghiului) spre/sub care se face rotatia .specify the reference angle <0>:cen of specify second point: -se cere sa se marcheze al doilea punct al obiectului/obiectelor de rotit . 4’.specify rotation angle or [copy/Reference] –in bara de dialog se cere specificarea unghiului de rotatie sau indicarea punctului de referinta din care se face rotatia.

Planul raster astfel obtinut este atat in proiectie Stereografica 1970 cat si la scara 1:5000 si reprezinta planul de baza pe care vom suprapune atât ridicările topografice cât şi zonele vectorizate de pe fotogramă. [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 67 .

Y=564499. Georeferentierea planului de ansamblu Harta folosita in mod uzual.1395 si Y= 0.8605 .0479 iar dintre punctele 4-4’ fiind pe directiile : X= + 0. Y=566000. georeferentierea se poate executa relativ simplu fara a fi nevoie de transcalcularea acestora.0000 4’ → X=392000.0000 . Pentru trasarea cecurilor si liniilor se folosesc culori diferite (ex.0000 Astfel diferenta dintre punctele 3-3’ fiind pe directiile: X= -0.Dupa cum aratam mai sus exista posibilitatea unor erori si acum putem verifica si masura valorile lor.1951 .1951 si Y= +0.0000 . Prin tastarea comezii id sau activarea pictogramei locate point din bara de meniu aflam coordonatele punctelor 3 si 4 de pe planul raster care au urmatoarele valori: 3 → X=391999.scanarea planului analogic este etapa care permite trecerea de la formatul analogic la formatul digital. [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 68 . Cunoscand coordonatele in proiectie Stereografica 1970 a punctelor geodezice folosite in executarea ridicarilor topografice.1694. Y=566000.in acelasi ecran in care am inserat tif-ul cu trapezul 1:25 000 se traseaza patru cercuri avand coordonatele stereografice 1970 a celor patru puncte din reteaua geodezica de stat folosite ca puncte de sprijin in realizarea ridicarilor topografice. Y=564500. Dar ridicarile topografice si vectorizarile de pe ortofotogramă sunt realizate in proiectie stereografica 1970 s-ar impune transcalculul coordonatelor din proiectia Gauss.9521 4 → X=392000.1694 Valorile corecte fiind: 3’ → X=392000. ca plan de ansamblu in lucrarile pe suprafete mai mari este trapezul la scara 1:25 000. Aceste diferente sunt mici si nu influenteaza restul operatiilor care se vor executa. Harta este executată in proiec ie GaussKruger si georefen ierea ei nu este dificila deoarece avem reteaua de coordonate trasata pe hartă. . acestea fiind reprezentate grafic pe harta 1:25 000. în următoarele etape: .

. albastru) in fiecare dintre punctele geodezice folosite.000 este considerat drept block de programul AutoCAD si prin urmare este scalat ca atare.culoarea rosie) preluate din paleta tip block-AutoCAD Color Index. pentru a se evita confundarea lor dupa trasarea cercurilor prin care vom marca punctele respective pe rasterul trapezului la scara 1:25 000.scalarea. . micsorand-se in mare masura erorile. se trece la etapa uramatoare . Este suficient calculul unei singure distante deoarece rasterul hartii la scara 1:25.trasăm si pe rasterul hartii 1:25 000 patru cercuri (folosind o alta culoare – ex. avandu-se in vedere ca centrul cecului sa fie pozitionat cat mai exact posibil (prin folosirea pictogramei zoom-marire). Cunoscandu-se distanta dintre cele doua puncte (din proiectia stereografica 1970). Aducerea planului raster la scara se realizeaza prin urmatoarele comenzi si operatii care apar in casuta de dialog: [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 69 . avand materializate aceste puncte pe rasterul hartii. Acest lucru se realizează prin calcularea distantei dintre doua puncte.etapa urmatoare consta in georeferentierea propriu-zisa a planului-raster pe coordonatele stabilite de punctele geodezice utilizate.

specify scale factor or [Copy/Reference] –deoarece nu cunoastem factorul de scara tastam r (reference) .specify new lenght or [Point]. Etapa urmatoare consta in georeferentierea propriu-zisa a planului-raster pe coordonatele stabilite de punctele geodezice.scale .specify reference lenght –se cere lungimea segmentului de dreapta (intre punctele geodezice alese) si se tasteaza distanta stabilita .specify second point: .se cere specificarea celui de-al doilea punct (in cazul de fata punctul 2) .select objects – acum se selecteaza atat rasterul propriu-zis (care este perceput ca block) cat si liniile. [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 70 . inscriptiile (denumirile punctelor) . Acest lucru se realizeaza prin translarea planului raster pe coordonatele punctului considerat ca bază..specify base point – selectam centrul cercului (punctul geodezic) . cercurile. centrul punctului al doilea de pe raster. .enter –prin aceasta ultima comanda rasterul a fost scalat (adus la scara). –deoarece lungimea a fost deja tastata se puncteaza prin comanda c.

c (center) – se tasteaza c si se macheaza cercul albastru (implicit si cercul rosu deoarece se suprapun) .specify base point –se selecteaza centrul cercului 1 (marcat prin culoarea albastru suprapus de fapt peste cercul rosu determinat ) care reprezinta .specify rotation angle or [copy/Reference] –in bara de dialog se cere specificarea unghiului de rotatie sau indicarea punctului de referinta din care se face rotatia.select objects: selectarea obiectelor care vor fi rotite (planul raster si toate elementele desenate anterior pe el-linii.cerc de culoare rosie) [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 71 .enter comanda se da dupa selectarea si verificarea atenta a elementelor .specify the reference angle <0>:cen of specify second point: . .. Pentru efectuarea operatiei de rotire se efectueaza urmatoarele operatii si comenzi: .nu putem considera georeferentierea incheiata deoarece translarea s-a facut doar pe un punct si de cele mai multe ori este necesara si o miscare de rotatie deoarece planul raster se afla intr-o pozitie oarecare fata de axele de coordonate in proiectie stereografica 1970 determinate anterior.cercuri inscriptii) .c (center) – se tasteaza c si se marcheaza centrul cercului de pe planul raster (albastru) .se cere sa se marcheze al doilea punct al obiectului/obiectelor de rotit .r (reference) –se tasteaza r (punctul de referinta) .specify the reference angle: .rotate .Acest unghi de rotatie poate fi determinat dar necesita mai multe operatii si este preferabil sa optam pentru comanda reference .baza’’ de rotire deoarece este singurul punct in coordonate stereografice 1970 de pe planul raster.Dupa efectuarea acestei operatii.enter –dupa selectarea centrului cercului (albastru-cyan) se da comanda .specify the new angle or [points] <0>: -in casuta de dialog se cere specificarea punctului (unghiului) spre/sub care se face rotatia (cercul determinat prin coordonate stereografice 1970 .textul apare in bara de dialog si se solicita punctul de referinta .

a. Web cartography: developments and prospects..-J. BIBLIOGRAFIE: • • Constantin Gh. „Cartografie matematică”. C. March 2005 (curs în format electronic).. 2008. I. London 1993. Ormeling. Brown A.. Gh. “Basic Cartography for students and technicians”.. Gerhard I. ”A Comprehensive Library of Cartographic Projection Functions”. „Proiec ii cartografice”. A. Albotă. Munteanu. A. F. W. Anson. Kraak. volume 1. Ormeling. ”Elemente de geografie şi selenografie matematică”. Ed.J. • • • • • • [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 72 . Editura Ştiin ifică şi enciclopedică 1981. Harlow Longman. 2nd Edition.-c (center) –se indica centrul punctului se confirma prin comanda enter si astfel se realizeaza intreaga operatie de georefentiere. Nicolae Oprescu ş. London. F. Chiş... Evenden. Popescu.Săndulache. R. M. Curs în format electronic. 3. Tehnică 1974. M. Elsevier. Kraak M. Gabriel Şt.. (1996). Ed. Cartography: visualization of spatial data. „Manualul inginerului geodez”–Vol. MatrixRom 2003.

Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti. Woodward.B. Chicago & London. 2 volume. The History of Cartography.85. Cahiers de géographie du Québec. • • • [Gabriel Popescu – Curs Proiecţii cartografice] Page 73 . „Trasee şi terasamente”. vol. C. Editura Tehnică Bucureşti. J. 32. Le rôle de la ville d'art dans l'avènement d'une économie de la contemplation. Stelian Doroban u. David (editori). Claude. pp. Raffestin. Paucă. 1979.61-66. 1980 St.• Harley. Doroban u. 1987-98. no. 1988. „Drumuri – Calcul şi Proiectare”..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful