GRUPUL ŞCOLAR COŢUŞCA JUD.

BOTOŞANI

Elev : Melinceanu Mihai Îndrumător: Răileanu Corneliu

= 2011=

Argument
Legumele sunt produse alimentare vegetale, suculente, constatând din diferite organe ale plantelor; rădăcini sau tulpini, bulbi, frunze, mucegaiuri, inflorescenţe hipertrofiate, fructe sau seminţe care, datorită bogăţiei în vitamine şi în alte substanţe bioactive, intră curent în hrana omului sub forme variate, crude (salate, sucuri) sau preparate culinare, din produse proaspete sau conservate prin procedee diferite (sterilizare, congelare, fermentare). Denumirea de legume provine din cuvântul latin LEGUMEN care derivă din limba greacă şi care desemna, iniţial plantele, cultivate pentru păstăi şi boabe (LEGUMINOASE) dar care s-a extins apoi la toate vegetalele cultivate pentru hrană. Termenul este atestat din anul 1530 în Franţa de unde a fost preluat apoi şi de români. Plantele de la care obţin aceste produse se numesc plante legumicole, dar pentru concizie, se foloseşte frecvent termenul de LEGUME. Astfel că spunem obişnuit. Cultura legumelor sau LEGUMICULTURA şi mai puţin CULTURA PLANTELOR LEGUMICOLE. Pentru delimitarea noţiunii, trebuie precizat, că fructele - legume se obţin pe plante ierboase (tomate, pepeni) spre deosebire de aceste plante arborescente (excepţie căpşunii). De asemenea seminţele sunt considerate legume dacă se folosesc în consum înainte de coacerea deplină, (mazăre, boabe) spre deosebire de leguminoase sau porumb pentru boabe uscate.
2

Plantele folosite pentru condimentare sunt introduse şi ele în categoria legumelor în măsura în care sunt folosite în arta culinară sau în industria conservelor; unele din acestea interferează ca destinaţie cu plantele medicinale (tarhonul, busuiocul). Porumbul zaharat, cartoful timpuriu şi ciupercile de cultură, prin modul de folosire în alimentare sau metodele de conservare, sunt incluse de asemenea în grupa legumelor. În anumite zone, la noi, se mai foloseşte pentru legume denumirea de zarzavat, de origine turcă dar cu sens mai restrâns, ce cuprinde mai ales plantele de la care se consumă frunzele şi rădăcinile. Legumicultura este un segment al ştiinţelor agricole, care se ocupă de cunoaşterea caracteristicilor agrobiologice ale plantelor legumicole şi pe aceste tehnici şi economice de cultivare şi valorificare a acestora, în vederea obţinerii unor recolte mari, de calitate superioară, în condiţii de eficienţă economică maximă. Ca sector de producţie agricolă, legumicultura intră în sfera activităţilor social - economice, îndeplinind funcţii importante în asigurarea cu alimente a populaţiei. Spre deosebire de alte sectoare de producţii agricole, cultura legumelor prezintă unele particularităţi: > Se practică pe suprafeţe mai reduse decât plantele de cultură mare, În vederea obţinerii de legume proaspete, în perioadele reci ale dar pe teren cu potenţial ridicat de fertilitate, irigabile şi mecanizabile;
>

anului (extrasezonal) se produce, la unele specii, culturii în spaţii acoperite, încălzite (sere, răsadniţe) sau (solarii, adăposturi temporare) numite culturi forţate şi protejate; > Cultura legumelor se remarcă printr-un grad înalt de intensivitate, determinat de faptul că tehnologiile de cultură, faţă de celelalte culturi, aduc
3

costuri suplimentare în construirea spaţiilor şi instalaţiilor;
>

Apartenenţa botanică diferă în specificul ecofiziologic al speciilor

şi caracteristicilor de legume, destinaţia produselor (consum, industrializare), termenele de livrare (culturi extratimpurii, timpurii, de vară şi toamnă) şi locul de cultură (spaţii acoperite, câmp liber) impun în producţie, sisteme, metode şi soluţii tehnice de mare diversitate şi complexitate, în aplicarea cărora ingeniozitatea şi priceperea cultivatorului are un rol hotărâtor. Ţinând cont de toate cele afirmate mai sus am decis să descifrez din tainele acestei profesii alegând tema pentru examen din LEGUMICULTURA.

4

La lucrările de prelucrare a solului.nu se admite lucrul cu maşina de plantat fără apărători de proiecte la mecanismele de transmisie. . fără crăpăturii sau aşchii pentru a nu produce zgârieturi sau bătăturii la mâini. La lucrările de întreţinere a culturii .pentru curăţirea organelor active se opreşte agregatul iar plugul se asigura curăţirea făcându-se cu o bucata de lemn suficient de lunga.pe terenurile de panta se va lucra numai cu maşini de plantare destinate special acestor terenuri.la efectuarea lucrărilor manuale uneltele sa fie bine ascuţiţi. grape cu discuri si tăvălug. . La lucrările de plantare . 5 .Reguli de protecţie a muncii Protecţia muncii face parte integranta de munca si cuprinde totalitatea masurilor menite sa asigure cele mai bune condiţii de munca. La lucrările de recoltare .înainte de începerea lucrului se verifică daca maşina este cuplata curelei la tractor si daca era montate apărători le de protecţie la toate organele de mişcare. . Ea are la baza un sistem de mâneri argoziotoxice si legislative menite sa asigure desfăşurarea procesului de producţie fără pericol de accidentare si îmbolnăvirii care ar duce la scăderea sau pierderea capacităţii de munca.sa prevină accidentele si sa creeze condiţii speciale pentru cei ce lucrează.se interzice efectuarea unor intervenţii la cultivator in timpul lucrului. . .transportul maşinilor de plantat se va face totdeauna fără încurcătura la viteza prescrisa.pregătirea patului germinativ in vederea plantarii se face cu cultivatoare. cozi netede.

autogame de origine tropicală cu cerinţe ridicate faţă de căldură. apă şi hrană. Produsele acestor plante ocupă un loc important in consumul populaţiei. Populaţiile băştinaşe din Peru. Formele spontane de tomate provin din America de Sud. Tomatele – (Pătlăgelele roşii) Lycoperdicon Esculentum Hill Origine. deţin împreună pondera ceea mai mare din suprafaţă şi producţia culturilor de legume din ţara noastră ( peste 30 % ). Columbia. care în secolul al II-lea erau bine cunoscuţi şi cultivate în valea Tehuaccan.Speciile care fac părete din această grupă. Sunt plante ierboase. Peru. lumină. Mexic au luat în cultură formele spontane şi prin selecţii au ajuns sa obţină forme cu fructe mari. în zona localităţilor Vera Cruz şi Pueblo (Jenkis 1948 ). anuale. 6 . unde fructele au fost folosite pentru hrană din vremuri străvechi. evoluţie. importanţă. Se cultivă atât la câmp cât şi în culturi forţate şi protejate. ardeiul şi pătlăgelele roşii. Bolivia. industria alimentară şi exportul de legume. din zonă de altitudine. tomatele.

până la 55° latitudine nordică. Avalul de culturi se întinde pe tot globul în zonele ecuatoriale. O adevărată evoluţie s-a produs în cultivarea tomatelor. subtropicale şi în zona climatului continental. tomatele au fost aduse în Europa şi prin Spania. fapt pentru care după prima denumire spaniola „mala perviance" au urmat altele ca: > „porno amoris" (poamme d' amour). adresată lui V. pe primele locuri situându-se Spania. Mexic. Maroc. A. Olanda. pe baza datelor statistice existente. după cel de al doilea război mondial. Evoluţia culturii tomatelor la noi. când sub presiunea cereri. cunoaşte o creştere importantă. Unele dintre aceste ţări sunt mari exportatoare de tomate. tomatele găsindu-şi uşor drumul spre gustul consumatorilor. la sfârşitul secolului al XVIII . Spania. cultura mai ales în S. După descoperirea Americii.lea prin ţările din Europa Occidentală şi la începutul secolului al XIX . în perioada de după al doilea război mondial. 7 . În continuare evoluţia culturi este lentă.lea în restul Europei şi în America de Nord. „paradies apfel". dar şi în alte ţări printre care şi ţara noastră a crescut vizibil. având unele însuşiri afrodiziace. Italia. „porno d' avo". ca şi in ţara noastră. > > Au trecut peste 200 de ani până ce tomatele au fost considerate ca plante alimentare şi s-au răspândit ca atare. Alexandrii. tropicale.. U. Seria. Portugalia au ajuns şi în Italia unde au suportat o a doua „domesticire". Italia. Din corespondenţa lui Ion Ghica. cu importanţă ornamentală şi farmaceutice. rezultă că în anul 1835 tomatele erau cunoscute şi în Principatele României.Denumirea aztecă a plantei „tomatele" este desigur în legătură cu forma şi mărimea fructului (Dassler 1969 ).

04 mg. Cultura este amplasata. minerale şi proteice.5 mii de tone la 627 mii de tone.. B6 0.1 mg. variază între 5. Constanţa. din substanţa proaspătă.cu o sporire a suprafeţei cultivate de la 8. B2 0.7 % minerale. cu peste 200 zile lipsite de îngheţ şi peste 3000 °C suma anuală a temperaturilor active (10 °C). P. Conţinutul în substanţă uscată. tomatele ocupă primul loc. Arad. Călăraşi. Fructele de tomate au conţinut ridicat de substanţe minerale şi de acizi 8   .5 . vitamine. K (24 mg. în fructele coapte. Teleorman.4 % glucide sub formă de glucoza şi fructoze. Braşov.1. 1 ./100 g).5 %. / 100 g). pastă) o sursă importantă pentru hrană.3 % proteine şi cu 0. Bogăţia şi varietatea de vitamine fac din fructele proaspete de tomate ca şi din produsele derivate (suc.).5 . în principal în zonele I şi II. cu 3 . B (B!0. Galaţi. Condiţiile cele mai favorabile pentru această cultură sunt cele ce asigură o temperatură medie anuală de peste 10 °C şi a lunii iulie de peste 21 °C. Şi în culturile de sere şi solari. Ilfov. Fructele proaspete conţin vitaminele:   C (15 .5 mii de hectare în 2005 şi o producţie de la 52. Ponderea cea mai mare o au în ordine descrescătoare judeţele: Dolj. Importanţa culturii Fructele de tomate se remarcă prin conţinutul lor în glucide.4 mii de hectare în anul 1938 la 46. acizi organici. Brăila.30 mg.06.0.7.

/ 100 g ) şi purine (4 mg. Caracteristicile biologice şi sortimentul Tomatele sunt plante ierboase.80 centimetri. RĂDĂCINILE tomatelor sunt foarte sensibile la lipsa de aer în sol. azotul mineral (No3) se acumulează în fructele de tomate mai puţin de cât în alte organe (frunze . pana la 2 . în solurile aşezate. Raportul favorabil între glucide şi acizi conferă fructelor şi sucului de tomate un gust plăcut şi un efect răcoritor.35 centimetri în adâncime. cele mai timpurii precum şi produsele industrializate.3 .3 metri. Deşi. cu climat tropical şi subecuatorial plantele sunt PERENE. Sunt cerute la export mai ales tomatele de seră.organici (0. pivotul principal poate ajunge. Plantele provenite din răsad au pivot scurt şi rădăcini laterale mult ramificate. sunt tomatina (4-7 mg.tulpini.5 %) reprezentate prin acizi citric şi malic. în condiţiile climatului nostru. În afară de cererea mare pentru consumi curent al populaţiei tomatele sunt cerute mult în industria conservelor de legume. /100 g ) ca şi reziduurile de Cu şi Hg de pe suprafaţa fructelor.0. pătrunde.3 ppm din substanţa proaspăta. RĂDĂCINA tomatelor este pivotantă. la care se adaugă rădăcinile adventive pornite din porţiunea de la tulpina introdusă în sol la plantare. fapt 9 . de carne şi peşte. fiind de asemenea un produs important de export. în jurul plantei şi 30 . Masa rădăcinilor este dispusă pe o rază de 50 . Dintre substanţele neadecvate în nutriţie ce pot cauza neajunsuri în hrană. în zonele de origine. rădăcini) totuşi acestea poate deveni toxic la valori ce depăşesc 2 . anuale.

pentru care plantele nu suportă solurile compactate şi prea umede. având poziţie polară favorabilă. conţinând creşterea lăstarului principal. creşte puternic. apare o grupare generativă (inflorescenţa) care întrerupe dominanţa apicală. FLOAREA de tomate este organizată pe tipul 5. cu foliolele mai mult sau mai puţin secate. creşterea în înălţime a tulpinii se limitează. după un număr relativ mic de formaţiuni vegetative (7 . INFLORESCENŢA de tomate este o cimă simplă sau ramificată. Acest mod de creştere continuă astfel până ce survine moartea plantei dintr-o cauză oarecare şi plantele au o talie înaltă. cu poziţie erectă numai în prima parte a vegetaţiei.4 etaje de fructificare creşterea se opreşte. Creşterea plantelor este simpodială. Gradul de ramificare este determinat genetic. După 3-5 frunze apare inflorescenţa din al doilea etaj şi lăstarul de la ultima frunză va continua creşterea în înălţime. în Florida. FRUZELE sunt imparipenate. nu au decât 1-2 frunze şi după 3 . necesitând ajutoare de susţinere. are petale galbene. la 10. întrerupt fragmentate. după care sub greutatea frunzelor şi fructelor cade pe sol. deoarece lăstarii de prelungire. În solurile cu exces de umiditate rădăcinile se dezvoltă în stratul superficial. În acelaşi fel se dezvoltă şi lăstarii care apar la subţioara frunzelor astfel că planta formează o tufă şi are o talie scundă. cât şi de condiţiile de climă. TULPINA TOMATELOR este ierboasă. ca urmare lăstunul de la ultima frunză. Creşterea determinată a plantelor este atribuită unei gene pe locul 94 al cromozomului 6 şi a apărut ca o mutaţie în 1914.12 ). La soiurile cu creştere determinantă.15 centimetri adâncime. 10 .

300 seminţe.19 °C. loje care sunt pline cu o substanţă suculentă ce înglobează seminţele. vinete) datorită adaptării lor la climatul tropical de altitudine. raportul dintre aceştia determină culoarea fructului la coacere. Tomatele manifestă o toleranţă mai mare faţă de temperatură decât alte specii termofile (castraveţi. portocalie.7 .3. 100 .Ovarul este bi sau pluricarpelar: Polenizarea este autogama dar se produce. un suport placentar care se formează seminţele şi cernerile seminale. Fructul conţine. conţinutul de clorofile scade şi opreşte conţinutul pigmenţilor roşii şi galbeni. RECEPTIVITATEA stigmatului unei flori poate dura până la 6 zile iar viabilitatea polenului se menţine 3 . în proporţii reduse (5%) şi polenizarea străină la florile ce manifestă de longistibie. Caractere ecofiziologice Tomatele sunt plante termofile.25 °C şi se poate prelungii la 3 ani dacă se păstrează la 0 °C. Seminţele sunt mici. la 7 zile la temperatura de 18 .5 ani. violetă ).26 °C ziua şi 13 . FRUCTUL este o bacă bi sau pluriboculară. roşie.4 grame si longevitate de 4 . heliofile şi exigente faţă de nutriţia minerală. TEMPERATURA optimă de creştere şi fructificare este de 19 . 11 .4 zile. conţinutul de pectină scade şi pulpa devine moale. de mărime. sub acţiunea poligalacturonazei. cu MMB de 2. în funcţie de soi şi condiţiile de fecundare. forme şi culori definite (galbenă. Fructul prezintă un pericarp cărnos. La coacerea fructelor.

pot suporta.80 %.30 °C. până la începutul fructificării. mai ales dacă sunt „călite" în paralel sau provin din semănatul direct.2 l/zi şi planta. Cercetările făcute la noi în ţară au arătat că în prima parte a vegetaţiei. suplimentarea luminii ce 150 .Deşi au un consum relativ ridicat de apă. care pot spori.6 klx. Plantele suportă uşor perioadele scurte de secetă.în funcţie de vârstă. Lumina influenţează puternic durata de la semănat până la maturizarea primelor fructe.200 w/m2 la producerea răsadului au influenţe deosebite de favorabile. şi nu trebuie să treacă 12 . este de 14-16 ore. de 25 . dar şi organogeneza inflorescenţelor.Germinaţia seminţelor are loc la minimum 9 . în condiţiile nefavorabile.12 °C (14 . decembrie. pentru scurt timp.10 °C dar suportă relativ uşor temperaturi mai scăzute. chiar temperaturi negative de -l şi -2 °C. şi un coeficient de transpiraţie mijlocie (350 . Temperatura minimă de vegetaţie este de 8 . Lumina continuă produce fenomene generative. Dacă plantele tinere sunt călite şi prealabil.65 %.500 ).6 zile). înflorirea şi fructificarea. durează mai puţin ( 5.70 % din capacitatea de câmp a solului pentru apă. cu până la 50 %. Apa .21 zile) iar la nivel optim. Nivelul minim de intensitate a luminii este de 5 . Excesul de umiditate în sol alimentează prin slaba aerisire şi pericolul atacului de boli.2 . 0. în condiţiile deficitare din lunile noiembrie. ianuarie. pentru ca în perioada de fructificare să sporească la 75 . scăzând legarea fructelor şi culoarea uniformă a acestora. umiditatea optimă în sol este de 65 . Temperaturile maxime de peste 35 °C inhibă creşterea. Umiditatea atmosferică optimă este de 56 . cerinţele pentru apă a tomatelor pot fi considerate modeste. Durata cea mai favorabilă de lungime diurnă a luminii. iar optimul se situează la peste 20 klx.

Întârzierea formării şi maturizării fructelor. aprovizionarea slabă cu K şi Hg) are efecte negative asupra determinând: 1. deoarece polenul se umezeşte.8 4.3 3 PODOLEANU 1974 PRODUCŢIE T/Ha H CONSUMUL SPECIFIC (KG S . înflorirea şi începutul fructificării.3 0. Cerinţa de fosfor se manifestă prin apariţia frunzelor mici care capătă culoare roşie . consumul specific este variabil în funcţie de cultură.0 0. sol. 13 . şi nu produce polenizarea.A /T ) PA K20 CaO MgO SURSE Fosforul favorizează metabolismul azotatului azotului. mai ales în condiţii neprielnice (climă insuficientă. scăderea umidităţii atmosferice sub 45 % accentuează un fenomen care îngreunează polenizarea şi legarea fructelor.purpurie.6 IDEM SOIUL EXPORT II 40 2. Astfel. Azotul .8 0.7 4. 2.1986 HEINTZ 1370 65 2.0 0.7 DUMITRESCU 1973 DIFERITE 40 2.4 2. în special pe partea inferioară. Creşterea excesivă a aparatului foliar. Consumul specific de substanţe la diferitele sisteme de cultură a tomatelor SISTEMUL DE CULTURĂ TOMATE TIMPURII (CÂMP) TOMATE PENTRU INDUSTRI ALIZARE TOMATE CÂMP TOMATE SERĂ HIBRIZI 100 3. Pe de altă parte.de 70 %.8 6. producţie.0 0. conform tabelului.5 KRUG. gradul de aprovizionare al solului cu elemente minerale.nutriţia cu azot trebuie controlată atent deoarece excesul.6 0.

începând de la bază.3. Frunzele rămân mici şi producţia scade.1. Scăderea producţiei de fructe.5 în cazul unei aprovizionări suficiente.5 % din SU iar la cele carenţate de 0.5 . Fe. B. a. Creşterea sensibilităţii plantelor la boli. Conţinutul de MgO în frunzele sănătoase este de 1 .1. Hg. 5. unde apare destul de frecvent fenomenul de carenţă de Hg arată decolorări (gălbui) al ţesutului internervial pe toată suprafaţa frunzei începând de la baza plantei spre vârf. Conţinutul normal al frunzelor trebuie să fie de 0. Insuficienta azotului în nutriţie are efecte şi mai dăunătoare: d. vitaminei C şi pigmenţilor în fructe. cu apariţia de malformaţii.5 %. insuficient neutralizat şi cauzează la tomate puternice răsuciri convexe ale foliolilor marginii marginale şi putrezirea apicală a fructelor. Cloroza frunzelor şi chiar căderea lor. Acumularea azotului mineral (No3) în funcţie. Borul influenţează înflorirea si legarea fructelor şi este deficitar în substraturi cu exces de Calciu. Calciul depăşeşte uneori în solurile puternic levigate (sere) sau în substratul de turbă brună. în special la tomatele de seră. Aprovizionarea cu magneziu prezintă o importanţă aparte. Excesul de calciu îngreunează absorbţia de K. Plantele devin mai la sensibile la putregaiul cenuşiu (BOTRYTIS CINERCEA) şi la mană (PHYTOPHTORS INFESTANS). 14 . 4. stimulând sinteza şi depunerea glucidelor. c. b. Creşterea slabă a frunzelor şi a tulpinii. Potasiul se consumă în cantităţi mari şi este un factor de calitate.

Soiurile şi hibrizi (H) de tomate pentru culturile de câmp: A.HECTOR (H). prezintă: ♦ ♦ Esculentum var. Sortimentul de tomate Specia Lycopersicon esculertum Hill. are mai multe varietăţi dintre care. Reacţia optimă a solului pentru tomate este neutră spre uşor acidă (pH: 5.5).au creştere nedeterminată. bogate în humus. prealabilă la o selecţie rapidă şi eficientă. .Peto 89. Tomatele sunt o specie polimorfă.Insuficienta nutriţiei cu fier (Fe) produce o cloroză generalizată a frunzelor tinere în timp ce nervurile rămân verzi. de date relativ recente şi plastică. anual apar soiuri şi hibrizi noi. dar şi solurile nisipoase calde şi bine drenate care se pretează pentru culturilor timpurii. Timpurii – 105 – 115 zile: . Isalnita 29. cu condiţia să fie irigate.cu creştere determinată. cu însuşiri agroproductive. Solurile cele mai bune pentru cultura tomatelor sunt cele mijlocii.Cu creştere nedeterminată: consum . Sortimentul de tomate este foarte variat şi dinamic. Kristy.valium .5-6. de interes practic.infinies .Cu creştere determinată: mixt . care pot fi omologate şi înscrise în „Catalogul oficial a soiurilor de plante de cultură din România" . Esculentum var. Isalnita 50 (H).Cluj 80. 15 . Românită Industrializare: . I. bine şi profund structurate.

- Prinoton (H). Stefania.125 zile): . • Naty. SEMITIMPURII . Ferma. Diablo.Cu creştere nedeterminată: consum -Augustina.(115 . Kristin. B.Cu creştere determinată: mixt: • Heleodor. Perla Clujului. vitamina. • Petra (H). Mobil. ponor. • Roxirom. 16 . .

Siriana (în solarii).UNO. Lima. Fino. Hibrizii de tomate pentru solarii şi sere. Misouri (H). Monika. Shirley. Mariss. Topspin. . Nema 1435. Extratimpurii: Raissa. Eurosera. B. ■ ■ Industrializare: - Caspar (H).Cu creştere nedeterminată: consum .Cu creştere nedeterminată: industrializare . Buzău 47. C. Romaco 554. Vioroca. Yasmin (H). II. Romec(H). Nemapride (H).Buzău 1600.Cu creştere determinată: mixt: ■ C.(peste 135 zile): . Toate cultivatele sunt cu creştere nedeterminată. Romatos.Industrializare: - Disng haster (H). A. SEMITÂRZII-(125-135 zile): Daneză Uriaşa.Amati. Buzău 22. Denar. TÂRZII . Partner. Vipor. Pontoca. Ehiliapon. Timpurii: . - D. . Semitimpurii: . Bilbor (H). Cindel (în sere).

obţinută prin selecţii ce constă în lipsa articulaţiei penducului fructului cu ciorchinele. Culturile ce produc pentru industrializarea au creştere determinată pentru a se recolta mecanizat. de 20 . . dar valorifică bine aceste îngrăşăminte şi dacă se cultivă în al doilea an de aplicare.În general culturile ce produc pentru consum au creştere nedeterminată atât cele recomandate pentru culturi de câmp cât cele din solarii şi sere. unde se folosesc numai hibrizi. ajungând şi la 8 . ceea ce permite recoltarea frunzelor fără feducul (care nu se desprinde de vrej) şi introducerea acestora în fluxul tehnologic de prelucrare. Curcubitaceele.RIZOCHTOMIA VIOLACEA. astfel că rotaţia culturii este obligatorie. se folosesc doze moderate de gunoi de grajd semidescompus. Unele cultivări prezintă o caracteristică suplimentară.30 % faţă de producţia normală. fără alte operaţii.minerale sau gunoi de păsări (8 . iar leguminoasele perene. cu scăderea treptată a recolte. Pentru a evita un exces de N. prin plante gazdă ce iernează (buruieni. dar frecvent se aplică composturi organo . Cultura la câmp AMPLASAREA CULTURII Tomatele reacţionează puternic şi negativ la monocultură. PREGĂTIREA TERENULUI Tomatele reacţionează favorabil la fertilizare cu îngrăşăminte organice în anul de cultură. spanac) pot transmite la tomate mozaicul castraveţilor.30 t/ha.12 ani la nivele de 20 . în pericol lucerna transmite putrezirea rădăcinilor .12 t/ha).

15 ppm N-50-100 kg N/ha.100 kg P205/hs. TOMATELE nu suportă amendamentele calcaroase aplicate în anul de cultură. cunoscută fiind sensibilitatea plantelor faţă de clor.60 . Pe baza rezultatelor experimentale s-au întocmit nomograme.120-150kgP2O5/ha. în funcţie de conţinutul solului şi recomandările dozelor necesare se prezentată astfel: • - La un conţinut. dozele optime de fertilizare sunt de 100 . au demonstrat că în funcţie de gradul de aprovizionare a solului. La fertilizarea de bază se aplică îngrăşăminte organice 2/3 din La pregătirea patului germinativ se aplică 1/3 din doza de N. LUCRĂRILE DE BAZĂ A SOLULUI se referă la nivelarea solului.150 kg P2 05 şi 80 .120 kg K2 O/ha mai mult la tomatele timpurii şi de vară pentru consum şi mai puţin la cultura pentru industrializare. 2 ppm P205 . din K şi o 1/4 de P. 1/3 • • doza de fosfor şi 1/2 din doza de K. 5 ppm K20 .150 kg N.Dozele de îngrăşăminte chimice. . efectuate la noi cu număr mare de săruri. 20ppmK2O-30-50K2O /ha. 120 . Sunt preferabile îngrăşămintele complexe şi sulfatul de potasiu în loc de sare potasică.150 kg K20 /ha. iar în cursul vegetaţiei. în sol de: 5 ppmN-100-150 kg N/ha. sunt dependente de gradul de aprovizionare a solului cu elemente şi de sistemul de cultură. Experienţe numeroase. 12 ppm P2 05 . când fructele din prima ciorchină au mărimea unei alune.90 . se aplică 1/3 din doza de N şi când fructele din a treia ciorchină au aceiaşi mărime se mai aplică 1/3 din doza N şi 1/4 din doza de K.

variante: a) La tomatele. preemergent.35 kg/ha cu TITUS 25 DF 50 . nivelare şi afânare a arăturii.1 %) realizat în rezervorul maşinii de erbicidat.7 frunze. asigură un spaţiu larg de combatere atât a mono-cid si dicotiledonate.60 kg /ha surfectant (Trend 0. Un amestec de AS 70 PU 0. TERENURILE potrivite pentru culturi timpurii sunt cele bine . numai după ce tomatele au format 6 .arătura adâncă de toamnă.25 centimetri şi sunt urmate în primăvară de o grăpare timpurie (pentru reţinerea apei) şi 1 . este indicată modelarea terenului in straturi de 140 sau 150 centimetri. unde prin folosirea hibrizilor sau a unor soiuri extratimpurii şi a unor tehnologii specifice se pot obţine recolte încă din 15 .2 lucrări de întreţinere. fără măsuri speciale de protecţie. la 20 .5 % substanţă organică sau pe soluri nisipoase. Cultura tomatelor timpurii Această cultură este răspândită la noi în zona I .20 iunie. după starea terenului. b) postmergent în mai multe La tomate semănate direct în câmp se poate folosi preemergent DUALGOLD 960 EC (1 t/ha) sau DEVRINOL SVWP (2-4 kg/ha).a în special. ERBICIDAREA culturii de tomate se face prin tratamente aplicate la pregătirea patului germinativ. cu cultivatorul sau combinatorul. cultivate prin răsaduri. deoarece afectează plantele de cultură. combinaţia folosită în terenuri cu peste 1. Pe suprafeţe mari. iar pe vegetaţie.

10 grame / m2 (30 . Înfiinţarea culturii.50 zile. în a II . precum şi de dimensiunile ghivecelor sau cuiburilor. bine drenate. timp de 30 de minute în apă caldă la 50 °C sau prin tratament chimic. Este necesar să se producă un răsad viguros. bine rărit cu prima inflorescenţă apărută.300 grame de seminţe pentru a produce răsadul necesar un hectar de cultură cu o densitate de 8 . 570 m2 şi 70 .a jumătate a lunii februarie în zona I şi începutul lunii martie în zona a II-a. Vârsta răsadului este dependentă de spaţiul ce pate fi asigurat la repicare.40 m2). Calitatea şi gradul de dezvoltare a răsadurilor sunt factorii de bază ai culturii timpurii. în cuiburi sau ghivece nutritive. cu 400 fire / m2. care se încălzesc şi se zvântă primăvara devreme. cu 100 fire / m2. scurt. urmând ca plantele să fie repicate la apariţia primelor frunze adevărate. . semănatul se face.142 m2 şi 40 . cu soiurile uşoare sau mijlocii. 285 m 2 şi 60 . necesarul pentru un hectar de cultură fiind după cum urmează:    Cuburi de 5/5 cm. Cuburi de 10/10 cm.65 zile.80 zile.adăpostite cu expoziţie sudică. În funcţie de aceste posibilităţi în zona de cultură. Se folosesc 250 . în ghivece sau cuburi nutritive. Cuburi de 7/7 cm. Este necesar să se producă răsadniţe încălzite sau solare. cu 200 fire / m2. Seminţele de cea mai bună calitate se dezinfectează.

F 141) sau preparate străine (GREENZET TERTICARE) în concentraţie de 0. Tratarea plantelor cu retandanti. cu maximul de 0.15 %.COMPOZIŢIA optimă a amestecului de pământ: . după 10 . Dacă este necesar acest tratament se poate repeta. Se face cu 1.3 ori cu îngrăşăminte complexe (66 g N. 75 Kg P205 şi 0. 100 g P205.1 Kg N. care conţin . prin creşterea lor la temperaturi moderate (16 .150 g K2O/100 I apă) la fiecare tratament.20 °C) asigură o înflorire mai abundentă şi o rezistenţă mai bună la variaţiile termice. 0.10.1 % în faza de 3 .5 %. Fertilizarea răsadului de tomate timpurii se face de 2 . La aceste amestecuri se adaugă fertilizanţi. 25 % pământ.4 frunze. în soluţii strecurate şi diluate cu apă în proporţie de 1. A doua fertilizare (de start) se face cu 7 .2 .16 Kg complex III la 100 litri de apă (4-61 soluţie pe m2) după care se spală prin stropire cu apă curată. clorură de clorcolină 0. Scăderea temperaturii de la 20 .2 Kg azotat de calciu şi 1. în cantitate de 0. sau cu îngrăşăminte organice: gunoi de păsări macerat cu baligă de bovine. Fertilizările foliare cu îngrăşăminte de tip F (F 231.5 respectiv 1. timp de 7 .0.Pentru semănat 50%mraniţă 25% pământ 25% nisip sau 30% turbă 30% turbă 20% turbă 30%tutbă . astfel în cât soluţia să nu se scurgă şi grăbeşte fructificarea.12 zile după etalarea cotiledoanelor şi călirea continuă a plantelor.12 zile cu o concentraţie de 0. după plantarea lor în câmp.24 °C la 12 .16 °C.Pentru cuburi: 75 % turbă brună.17 / m2.25 Kg K20/m2.10 zile înainte de plantare cu scopul de a crea o rezervă de substanţe nutritive în ghivece şi în ţesuturile plantei. asigurând o rezistenţă bună la şocul de transplantare.

Se plantează la o distanţă de 70 . Pentru menţinerea stării de sănătate a plantelor în afara măsurilor preventive de dezinfecţie a substraturilor şi seminţelor se fac tratamente. Riscul unor daune provocate de îngheţuri ulterioare trebuie evitate prin măsuri de protecţie (fumegarea ). Lucrările de întreţinere Completarea golurilor se face în cel mult o săptămână după plantare. După instalarea spalierului se poate folosi cu succes pentru prăşit motocultoarele sau rărite. cu echipamentul de plantat cuburi. deoarece rădăcinile se dezvoltă la mici adâncimi.macro şi microelemente şi substanţe stimulatoare. în cursul vegetaţiei se execută 3 .12 ° C. sau stropirile cu soluţii diluate de macroelemente (sulfat de mangan 0. Plantarea răsadurilor de tomate timpurii se face cât mai repede posibil. Irigare culturii se face cu unele măsuri de precauţie.02 % ) contribuie la obţinerea unui răsad de calitate.4 prăsiri mecanice şi manuale pe rând. ceea ce înseamnă sfârşitul lunii aprilie şi primele zile din luna mai când în sol se realizează temperaturi constante de 11 . şi pentru a .01 % şi sulfat de magneziu 0. ceea ce poate întârzia mult formarea şi maturizarea fructelor.75 cm / 25 . La primele praşile solul se afânează mai adânc apoi la suprafaţă. pentru a nu răci solul. cu răsad reţinut.30 cm. Răsadul produs de cuburi se plantează manual în cuiburi sau rigole sau cu maşina de plantat răsaduri.

se face pe araci sau spalier scurt.august. Se menţine o umiditate moderată în sol. în zonele mai puţin favorabile. dar constante şi nu se udă cu apă rece sub 14 °C. Susţinerea plantelor. un procent cât mai ridicat din recoltă. grăbind astfel înflorirea şi fructificarea. în concentraţie de 0.70 % din IUA. plantele nu se copilesc şi nu se cârnesc. de 65 . aplicată în 3 . scund cu o singură sârmă la 35 . se face radical lăsând numai tulpina principală. care se cârneşte după patru inflorescenţe.5 % cu 300 . Datorită limitării creşterii prin cârnit. La soiuri cu creştere determinată. Copilitul plantelor. Pe suprafeţe mici se poate face înlăturarea a 2 . la hibrizi cu culturi nedeterminate. în funcţie de posibilităţile locale. repartizate în iunie .45 cm înălţime. Norme de irigare în funcţie de zonă este de 1200.1800 m2/ha. cultura se încheie până la sfârşitul lui august. Tratamente speciale pot interveni în folosirea unor fertilizanţi foliari. Recoltarea primelor fructe începe încă pe la mijlocul lunii iunie în zonele sudice şi în prima decadă a lunii iulie. pentru a grăbi formare şi coacerea fructelor. Se recoltează la intervale scurte pentru a valorifica la preţuri bune.3 lăstari de la baza plantei.500 litri / apă.nu favoriza creşterile vegetative excesive. .6 udări.

la cultura în succesiune. prin discuire sau arătură la 12 . În zonele mai puţin favorabile (zona a II .a). Cultura poare fi realizată în ogor propriu sau în succesiune. Producerea răsadului presupune o tehnologie mai simplă decât la cultura timpurie.300 Kg/ha) aplicării erbicidelor în sol. ceapă şi usturoi verde) sau după ridichea de lună. dar pe de altă parte se impune o scădere a costurilor. salată. răsadul se produce. urmată de mărunţirea solului şi. în care este suficientă o distanţă de 5 /5 cm între plante. după verdeţurii timpurii (spanac. având în vedere că nu se urmăreşte „în mod special" cu o producţie foarte timpurie.dar şi pentru industrializare. dar poate fi produs prin repicare în solarii neîncălzite cu posibilitate de dublarea foliei. modelarea în straturi. cărnoase şi cu conţinut ridicat de substanţă uscată. a îngrăşămintelor complexe (250 . Răsadul se produce în răsadniţe. încorporarea resturilor vegetale din cultura anterioară. producţia valorificându-se în plin sezon (iulie . În consecinţă. constă în îngroparea. cu fructe mari. a III .75 % din suprafaţa destinată tomatelor în câmp . producţia fiind destinată pentru consum în stare proaspătă. Se folosesc soiuri semitimpurii sau târzii. în cazul pericolului de . prin semănat rar fără a se mai repica. se practică şi repicatul în substrat şi uneori chiar în cuburile nutritive.a.15 cm adâncime.Cultura de vară şi de toamnă prin răsad Aceasta predomină la noi şi ocupă circa 70 . Pregătirea terenului.octombrie ). de obicei. la preţuri mult mai reduse decât a tomatelor timpurii.

în luna mai. este sănătos şi bine călit. Pentru a preveni alungirea plantelor. sau cel târziu până în prima decadă a lunii iunie în zonele cele mai favorabile. se pot folosii Cycocel (HOLDUV 460). În „semănătura" se foloseşte o normă de 2 . Celelalte lucrări de îngrijire sunt identice cu cele ce se aplică pentru cultura timpurie.45 zile. că răsadul alungit e mai bine să fie plantat mai adânc şi nu îngenunchiat.a decadă a lunii martie şi până în a II .a decadă a lunii aprilie.mineralelor. Formulele de plantare sunt diferite în funcţie de metodele de cultură şi Cultura plasată pe spalieri sau araci 70 .7 milimetri diametru al tulpinii.90% /25 . Plantarea răsadurilor .35 . Producţia realizată a arătat următoarele proporţii: întreţinerii: ■ Răsad scurt 100 %.brumă. se face după ce temperatura solului ajunge la 12 °C. Răsadul de calitate. semănătura se umbreşte cu folie transparentă până în momentul răsăriri plantelor. deoarece în ultimul caz plantele formează rădăcini adventive.20 centimetri înălţime şi 6 . Plantarea se poate efectua manual în rigole sau cuiburi şi mecanic. deoarece vârsta optimă a răsadului este de 40 .3 grame/m2. Semănatul . se face începând din a II . are 18 . Experimental s-a demonstrat. cu un necesar de 300 .400 grame sămânţă la hectar. Răsad lung plantat adânc 90 %. Răsad lung plantat îngenunchiat 74%. în funcţie de zonă. cu dificultăţi în absorbţia hidro .

se face la două sau trei tulpini.cm. Cârnitul. apoi după trei săptămâni se reiau udările cu norme de 300 -400 m3/ha. de 30 . asigură opriri ale recoltei de 45 % faţă de plantele conduse cu două tulpini pe araci. se execută numai la tomatele târzii. ■ ■ Cultura plasată pe spalieri înalţi 180 . din textile sau material plastic. Culturile efectuate pe suprafeţe mari şi în special cele ce produc pentru industrializare nu se arăcesc şi nu se palisează.50 /25 . Susţinerea plantelor se face. cu trei tulpini. lăsându-se câte un lăstar prefloral la prima şi a doua inflorescenţă.100 . Toate celelalte lăstare. Copilitul se aplică numai la plantele ce cresc nedeterminate şi susţinute pe spalier sau araci.60 mii /ha pentru cele de talie scundă.2 .35 mii/ha pentru plante de talie înaltă şi de 55 . repetându-se de 3 -5 ori în zonele colinare şi de 8 . densitatea plantelor este variabilă. prin lucrări repetate. spalier semi înalt sau înalt pentru plantele cu creştere nedeterminată sau spalier scund (35 .50 /25 cm. Conducerea pe spalier. cu scopul de a sporii procentul de fructe coapte.40 centimetri) pentru plantele cu creştere determinată.1.5 centimetri lungime. neplasate.75 % IUA).60 zile înainte de încheierea culturii.10 ori în zonele de stepă şi silvostepă pentru a menţine nivelul optim în sol (70 .60 /20 . se înlătură în faza tânără când au 4 . tomatelor de talie înaltă. în funcţie de suprafaţa cultivată şi posibilităţile locale. Irigarea culturii se face la plantarea pentru prindere. Conducerea plantelor la aceste culturi.30 cm. În felul acesta.5 metrii). Plantele se leagă de suport cu sfoară. . cu araci (1. cu 50 . Cultura neplasată 90 .

80 t/ha.90 % UR. prin culegeri succesive la intervale de 5 . din cursul vegetaţiei. • • Fructele necoapte pot fi supuse unui proces de maturare prin tratamente cu (ETHREL/750 ppm). prin semănat Cultura prin semănat direct se practică şi la noi. astfel pot fi recoltate cu combina.6 % C02 şi 02). palisate sau nepalisate . urmăresc revenirea şi combaterea a atacului de mană. Fructele se sortează şi se calibrează.10 °C şi 85 .18 °C şi 80 . M sau navete de plastic. septorioze şi uneori alternorioze precum şi a celor de dăunători în special a gândacului din Colorado.90 % umiditate relativă a aerului. Soiuri de talie scundă. Fructele se adună în găleţi sau lădiţe.40 t/ha. Producţia variază în funcţie de soi şi metoda de cultură: • Soiuri înalte cultivate pe spalier . se ambalează în lădiţe de tip C. Tomatele pot fi păstrate la 5 . .60 . sau în încăperi închise. cu soiuri specializate. Cultura pentru industrializare. Recoltarea fructelor se face manual. iar scăderea din parcelă se poate face cu platforma de recoltare sau platforma cu benzi late.40 . Soiuri înalte. care au o creştere determinată şi maturizarea concentrată a fructelor.Tratamentele fitosanitare.30 . în zonele foarte favorabile. la 15 .1 % etilena sau acetilenă în atmosferă. cu un conţinut de 0.60 t/ha. Experimental s-a constatat că pot păstrate până la 12 săptămâni în atmosferă controlată (5 . la culturile nepolisate. spalier înalt .7 zile.

Exceptând lucrarea de rărit. iar la pregătirea patului germinativ 35 . precum şi modelarea în straturi de 140.0. pe rând cauzând goluri mari în cultură.30 cm). care este bine să se facă în două reprize (la 1 . 1-10 mai. bine structurate şi cu textură mijlocie spre uşoară. nivelate. folosind 0. La fertilizare se evită excesul N pentru a limita creşterile vegetative şi se aplică din toamnă dozele: 90 Kg P2 05 şi 50 . Se seamănă cu maşina de semănat bob cu bob. . Se impun tratamente cu insecticide înainte de răsădirea plantelor. de teren şi pregătirea patului germinativ. sub formă de sulfat de potasiu. soluri cu fertilitate ridicată. 15-30 aprilie.8 Kg sămânţă la hectar. Tomatele se seamănă în trei reprize pentru a asigura eşalonarea recoltelor: 1) 2) 3) 5-10 aprilie.4 frunze ).25 centimetri.150 centimetri. de lucrările de întreţinere şi recoltării. urmând să se rărească la 12 .Reuşita culturii este condiţionată în mare măsură.6 .2 frunze şi la 3 . la hectar. iar primăvara se fac lucrările de mărunţire si afânare. Terenul se nivelează din toamnă. Recoltarea fructelor se face manual sau mecanic.75 Kg K20. poate face pagube foarte mari deoarece retează plantele tinere. În faza răsăririi gândacul din Colorado. Se aleg terenuri plane. de calitatea semănăturii şi uniformitatea răsăririi plantelor. Distanţa optimă de semănat pentru a asigura întreţinerea şi recoltarea mecanică este de 90 +50-60 centimetri între rânduri.50 Kg N/ ha. se ară adânc (20 .

destinată culturilor de legume.Recoltarea cu combina se face când 70 . Pregătirea serelor se face după tehnologia generală. ocupând 60 -65 %din suprafaţa de seră. în zona I ecologică şi numai în prima parte a lunii aprilie în celelalte zone. Produsul se ambalează în containere de către 500 Kg sau se încarcă în remorci basculante cu care se transportă la fabricile de conservare. culturile în ciclul II începe în a doua jumătate a lunii iulie şi se încheie în decembrie. . iar la recoltarea manuală 30 .80 %din fructe s-au copt. înfiinţarea culturii în solarii poate avea loc la sfârşitul lunii martie. Cultura în ciclul I începe în ianuarie . în condiţiile din ţara noastră. dezinfecţia termică sau chimică a solului. prin aplicarea în cursul verii a îngrăşământului organic (60 . diferenţele derivând din decalajul în timpul desfăşurării culturii.40 Kg/hectar muncă. atât în ciclul I cât şi în ciclul II. Cultura în sere Tomatele se cultivă în sere.80 t/ha).februarie şi se încheie în iunie .iulie. Randamentul la recoltarea mecanică este de 550 Kg.40 t/hectar. Producţiile ajung 25 . Cultura în solarii şi prin protejare temporară Cultura tomatelor în solarii este foarte asemănătoare cu cea din sere.

distanţa intre plante pe rând este de 25 . Cultura tomatelor protejate temporar Se face sub tuneluri joase. cultura trebuie să înceapă cât mai devreme. În ambele variante. iar la ciclul prelungit până în septembrie .20 cu 300 . Înainte de plantare se mai aplică un îngrăşământ complex care conţine mai mult N sau 15 .100 Kg P2 05 şi 78 . Instalarea tunelului acoperit cu folie de PE. în benzi de câte două rânduri apropiate la 50 . până ce timpul se timpul se încălzeşte suficient.10 .octombrie. se face imediat după plantare.20 aprilie în zona I şi 20 . .80 centimetrii iar înălţimea de 45 . În solarii.60 centimetri. tomatele se cultivă în două variante.60 centimetri.100 centimetrii între benzi. începând din 15 . 60 . în ciclul scurt şi ciclul prelungit. Pregătirea terenului şi producerea răsadului se efectuează ca şi la cultura timpurie în câmp.60 centimetri şi 90 . Pentru a realiza o densitate de 50 mii plante pe hectar. Lăţimea tunelului este de 70 . Plantarea răsadului are loc în funcţie de zonă.Terenul se pregăteşte printr-o fertilizare din toamnă cu 40-60 tone gunoi de grajd. ciclul scurt durează numai până în luna iulie. Protejarea culturii durează 25 .350 Kg/ha.25 aprilie în celelalte pe straturi de 150 centimetri.30 zile.100 Kg K20 (sub formă de sulfat) la hectar.

În tot cursul protejării preocuparea principală este menţinerea temperaturii sub tunel. Descompunerea culturii se face în zilele noroase. După descoperire. . şi se întreţin ca cele din cultura timpurie neprotejată. Recoltarea. se sortează şi se calibrează in vederea valorificării. plantele se răresc sau se poliseaza. Recolta este cu 7 . prin aerisiri în perioadele cu insolaţie mare. ridicată. deoarece plantele. pot suferii şocuri termice.15 zile mai timpurie. condiţionarea şi păstrarea produsului Fructele de tomate la fiecare sistem de cultură în parte. şi închidere în timpul nopţii şi a zilelor reci. nefiind adaptate la lumina solară directă.

3 . praz (15. fenori şi antociani etc. conopida.22 %). Hidraţii de carbon (zaharuri şi celuloză) variază în limite foarte largi (2. taninuri. IMPORTANTA ALIMENTATĂ A PRODUSELOR LEGUMICOLE Importanţa alimentară a speciilor legumicole rezultă din faptul că părţi şi organe ale acestora sau chiar plante întregi se folosesc proaspete sau preparate în hrana omului.7%). Mazărea (5. Cantităţi mai mari de proteine se găsesc în legume ca: Ciupercile (8%).20%). acestea asigură 5 . Valoarea alimentară a legumelor este determinată de compoziţia lor chimică în hidraţi de carbon. Bobul. Proteinele din legume sunt într-un procent relativ redus dar printr-un regim alimentar raţional. proteine. spanacul şi altele. Usturoiul (6. cartofi (18. păstârnac (20%).4%).1.6%).93 %).4%).4%). Analiza compoziţiei chimice a legumelor arată că acestea au un conţinut mare de apă (78 . morcov (11. mazăre (16.IMPORTANŢA CULTURII LEGUMELOR 1. fiind în cantităţi mai mari la usturoi (34.10 % din totalul necesar. şi mai redus în substanţa organică (7 . lipide. .5%).1%). Conţinutul în substanţe energetice este redus de aceea şi valoarea calorică a produselor legumicole este redusă. De asemenea alimentele au unele substanţe organice sau organominerale cu efect terapeutic: alcaloizi. dar mai ales vitamine şi săruri minerale.

4 0. şi Stan T.3 0. iar cel mai scăzut îl au legumele curcubitacee.5 2.2 0.5 0. Conţinutul în substanţe organice.p.4 1.4 2.1 14.2 0. verdeţurile şi varza (tabelul 1.7 X 1 1.4 1.5 0.6 0.3 0.5 0.4 1.1 0.6 18 7.5 0.5 1. 38% la usturoi).2 0.4 0.1 0.1 0.2 0.3 33.8 1 1.5 0.5 0.2 0.5 0.8 1 0.6 1.1 5.9 1 2.1 .4 4.5 7.1 0.6 0.5 0.3 0.6 0. citat de Stan N.6 2.9 0.9 0.4 4.5 4 10 10 21 10 7 8 8 5 4 12 24. cenuşă la unele produse legumicole (% din produsul proaspăt) şi valoarea lor energetică Specia Tomate Ardei cu fructe verzi Ardei cu fructe roşii Castraveţi Pepeni verzi Pepeni galbeni Mazăre de grădină Fasole de grădină Varză albă Conopidă Spanac Marulă Salată de căpăţână Morcov Pătrunjel pt.6 0.2 0. 1999 zaharuri proteine grăsimi celuloză cenuşă ka cal la lOOs.1 0.5 0. rădăcină substanţa uscată 6 7 10.2 6.4 1.5 1.1 18 3.3 2.8 12.1).1 0.1 2.2 0.2 1.5% la praz.2 0.Conţinutul cel mai ridicat în substanţa uscată îl au legumele din grupa cepei (13.8 0.7 0.9 Păstârnac 20 Ridichi Cartofi Ceapă Usturoi Praz 5 21 9 41 17 Tabelul 1.6 0.5 0.6 0.7 0.2 1.9 1.3 1 2.4 0.7 1 2 0.2 1.9 8.4 0.5 0.5 5.3 0.2 14.5 X 0.6 1.3 2.5 1.3 19 25 X 13 35 36 81 31 24 24 22 16 13 43 50 45 75 17 34 34 149 61 Lorez.8 1.9 3.4 0. Ţelină pentru rădăcină 11.8 1.3 10.9 0.3 2.9 1.8 5.2 2 2.9 X 0.4 9.5 0.9 0.

80 mg/lOOg). ♦ Vitamina C (acidul ascorbic) favorizează metabolismul glucidic şi reglează funcţiile endocrine. (140-180 mg/lOOg).). ştevie etc. ajungând până la circa 10 miligrame -100 de grame in produsul proaspăt. Conţinutul legumelor în diferite vitamine variază de la specie la specie (tabelul 1. fără de care organismul uman nu poate funcţiona normal. Prin fierbere.1 -0. Aceşti acizi se găsesc în cantităţi mai mari în frunze de: revet. Legumele. o mare parte din vitamina C se degradează. Vitaminele. mai ales proaspete.70 mg/lOOg). fiind în cantităţi mai mari în seminţe bogate în uleiuri. Vitamina C măreşte rezistenţa fizică şi intelectuală. stimulează digestia şi reduc aciditatea pasivă a tradusului digestiv.9%). asigură în mare măsură necesarul de vitamine. măcriş. Acizii organici îmbunătăţesc gustul legumelor. Legumele cu cel mai ridicat conţinut în vitamina C sunt: > > > > > Ardei Pătrunjelul Conopida Spanacul Varză (250 . sunt elemente constituive care oferă cea mai mare valoare alimentară a legumelor. .2. ♦ Vitamina A (carotenul) are rol important în funcţia vederii şi protecţia pielii.Lipidele se găsesc în cantităţi reduse în produsele legumicole (0. (70 . spanac. Conţinutul produselor proaspete în vitamina C variază în limite foarte largi. Se găseşte în cantităţi variabile. deoarece au digestibilitate foarte ridicată. lobodă . de la câteva miligrame la circa 300 miligrame intr-o sută grame produs legumicol. (60 .300 mg/lOOg). (40-50 mg/lOOg). alături de sărurile minerale.

1 X 0.06 0.1 0.55 0.15 0.6 2.12 0.1 0.45 0.3 0.17 0.04 0.05 0.08 0.15 0.1 0.45 0.01 0.06 0.08 0.05 0.1 10.16 0.26 X 0.14 0.4 0.14 X 0.04 0.04 0.23 0.3 0„57 0.7 0.06 0. şi Stan T.3 0.15 0.63 0.3 0.01 0.07 0.03 0.17 0.03 0.12 0.22 0.2 0.07 0.29 Bl B2 0.4 4.05 0.7 B6 0.03 0.05 0.08 0.2 .3 0.05 0.07 0.05 4.03 0.09 1.14 0.93 0.7 0 X X 0.09 0. 1999) Specia Tomate Ardei Castraveţi Pepeni verzi Vitamina Provitamina A Vitamina Vitamina Vitamina Vitamina C 30 252 14 10 1.05 0.16 X X Pepeni galbeni 25 Mazăre de grădină 26 Fasole de grădină Varză albă de căpăţână Conopidă Spanac 21 43 59 72 Marulă 18 Salată de căpăţână 10 Morcov Pătrunjel Ţelină Broajbă Ridichi lună Ridichi iarnă Cartofi Ceapă verde Ceapă bulbi Usturoi verde Usturoi bulbi 5 140 16 21 26 21 10 24 6 23 10 Tabelul 1.06 0.6 0.09 0.36 0.04 X X X X 0.05 0.03 X X 0.01 0.1 X X 0.9 9.12 X X B3 0.2 X X 0.72 0.75 0.08 urme urme urme 0 3.05 0.3 1.05 0.06 0.Conţinutul de vitamine (mg/lOOg substanţă proaspătă) la produse legumicole (prelucrare după Stan N.1 0.48 0.06 0.16 0.02 0.38 1.

a unor ţesuturi. legarea metabolismului etc.7 mg/lOOg). etc.3 mg/lOOg). K. asigură echilibrul presiunii sanguine.1 mg /100g). Majoritatea substanţelor minerale se află sub formă de săruri ale acizilor organici cu metale puternic alcaline (K. stimularea activităţii sistemului muscular (prin acordul de hidrocarburi simple şi vitamine). - Ceapa verde (4. sunt în componentele constitutive care determină valoarea excepţională a legumelor ca produse alimentare. în prevenirea unor boli fiziologice.Legumele cu cele mai ridicat conţinut în caroten sunt: - Pătrunjelul (10 mg/lOOg). Legumele au un efect favorabil asupra organismului. alcalinizarea plasmei (prin aportul de elemente minerale). stimularea apetitului (prin conţinutul de acizi organici). Ca. care constă în: hidratarea organismului datorat conţinutului mare în apă a legumelor proaspete. au acţiuni moderatoare asupra permeabilităţii capitale. Astfel de substanţe se găsesc în .6 mg/lOOg). Mg) care determină efectul alcalinizat al legumelor. care au rol deosebit în menţinerea echilibrului metabolic şi ca urmare. Na. sporesc activitatea enzimatica. Unele legume au calităţi terapeutice datorită conţinutului ridicat de substanţe cu acţiune bactericidă şi antibiotică. reglează respiraţia tisulară şi altele. E. (4. Sărurile minerale. P. Elementele minerale sunt în constituţia scheletului.. În legume se găsesc de asemenea şi alte vitamine cum ar fi: D. (4. aprovizionarea cu aminoacizi (cu randament mare în digestie). Morcovul Ardei Spanacul (9.

64 0.11 0.82 0.11 0.01 x 0.11 0.2 0. Importanţa alimentară a legumelor justifică consumul lor în cantităţi din ce în ce mai mari.38 0.. citat de Stan N.3.27 0.2 0.06 0.08 0. Aşa sunt mărarul. pătrunjelul de frunze şi usturoiul (tabelul 1. praz.06 0.1 Spanac Salată de căpăţână Morcov Ţelină pentru rădăcini Broajbă Cartofi Ceapă bulbi Tabelul 1.12 0.08 1. varză etc.28 0.1 0. Cele mai mari cantităţi de elemente minerale se găsesc în specii ca: fasolea.22 0.42 X 0. hrean ridichi.12 0.01 CaO 0.08 0. spanacul.03 0. care conferă arome şi gust picant produselor legumicole şi preparatelor culinare şi conservelor care le includ.ceapă. Specie Tomate Castraveţi Pepeni verzi Pepeni galbeni Mazăre de grădină Fasole de grădină Varză albă de căpăţână Conopidă K20 0. inclusiv pentru vegetarieni.1993. alcaloizi.01 0.19 0.02 0.02 0.29 0.01 0.23 0.01 0.05 0. o parte din speciile legumicole conţin uleiuri eterice.3 0.02 0.16 0.03 0 X X 0 0 0.02 0.01 0.3 Majoritatea legumelor au cantităţi destul de mari de fibre (celuloza şi hemiceluloză) care asigură buna funcţionarea a tubului digestiv (realizează .05 0.01 o P205 0. leuşteanul şi preparatelor culinare şi conservelor care le includ.04 0.22 0.01 0.02 0.09 0.22 0.15 0.12 0.09 1.4 0.05 X Fe203 0.01 0.şi Stan T.01 0.02 0.09 x 0.64 0.22 0.07 0.38 0.). Conţinutul în săruri minerale al unor produse legumicole (% din substanţa proaspătă) După Mihov şi colab.22 0.07 0.12 MgO 0. De asemenea.08 0.24 0.02 0.1 0.01 0.66 x Na20 0.01 0.17 x 0.06 0.39 0.13 0. usturoi.09 0.01 0. ţelină.06 0.04 0.

l hectar de legume în solarii corespunde la 150 hectare cereale păioase. unii tiocianaţi (determină boli fiziologice ale sângelui) şi altele.1998).mişcările peristaltice. fabina şi faseolina (blochează funcţiile ficatului). vitamine şi săruri minerale necesari organismului uman. Este important de menţionat că un consum raţional de legume trebuie să se bazeze pe un sortiment cât mai diversificat care. iar 1 hectar cultură de seră se realizează cu 200 hectare păioase. (1999) sintetizează astfel importanţa economică a legumiculturii : - Legumicultura este una din cele mai intensive forme de folosire a terenului.2. IMPORTANTA ECONOMICĂ A CULTURILOR LEGUMICOLE Cultura legumelor în contextul agriculturii României prezintă o importanţă deosebită. şi Stan T. Stan N. drenarea produselor de digestie.150 Kg legume anual. ci prin nivelul producţiei totale de peste 3.2 milioane tone cereale (pe circa 60 % din suprafaţa arabilă). nu atât prin suprafaţa cultivată (circa 2 %). . legumele prin compoziţia lor pot avea şi efecte negative în alimentaţia omului. În acelaşi timp. comparativ cu 17. prevenirea constipaţiilor). asigură întregul complex de factori nutritivi. valoarea medie a producţiei legumicole la hectar este de peste nouă ori faţă de cea a cerealelor ( Dumitrescu şi colab. 1. Ca exemplu se pot menţiona următoarele substanţe: celuloza şi hemiceluloza (în exces la unele persoane determină apariţia colitelor). Se apreciază că într-o alimentaţie raţională o persoană adultă trebuie să consume 130 . Mai mult. astfel.0 milioane tone.

cea mai echilibrată din agricultură.3.7 milioane locuitori ce au lucrat în agricultură (19. în câmp. mai ales în bazinele cu tradiţie. Este semnificativ faptul că în anul 1990.4% din populaţia activă a ţării) circa 0.- Cultura legumelor asigură folosirea intensivă a terenului prin Nivelul producţiilor medii pe hectar.26% din populaţia activă şi 18. peste 120 tone/ hectar tomate. contribuind la o balanţă financiară. eşalonate pe o lungă perioadă de timp din primăvară până toamna târziu. IMPORTANTA SOCIALĂ A CULTURII LEGUMELOR Producerea legumelor are implicaţii sociale majore în comunităţile rurale. un factor de simulare a schimburilor comerciale.1998). după zootehnie. sunt dintre cele mai mari din realizarea culturilor asociate şi succesivă. 1. - Cultura legumelor este. din cei 2. 60 -80 tone/ hectar ardei.5 milioane (4. 30 .50 tone/ hectar ceapă uscată. Cultura legumelor asigură venituri mari la unitatea de suprafaţă. cu acces redus spre zonele industriei şi cu o pregătire profesională precară. . inclusiv şi de dezvoltare a industriei alimentare bazată pe legume ş fructe. şi altele. asigurându-se evitarea şomajului şi posibilităţi de trai a persoanelor din mediul rural.03 din muncitorii agricoli) au lucrat în legumicultura (Dumitrescu şi colab. Veniturile ridicate obţinute de legumicultori. Caracterul intensiv al culturii legumelor se realizează şi printr-un ridicat consum de forţă de muncă. asigură prosperitatea acestora şi întărirea comunităţii rurale. indirect. - cadrul producţiei agricole (de exemplu.

Cu toate acestea. clarviziune. Aceste elemente justifică în mod optimist. solarii. Aceasta se bazează pe faptul că unii producători legumicultori.. prin faptul că necesită cunoştinţe profesionale diverse şi temeinice. dar cele mai importante sunt de natură tehnică şi economică (conjunctura economico-financiară). dar prezintă şi o mare doză de subiectivism adesea cu rol dezastruos. Cauzele de natură tehnică şi economică au caracterul lor obiectiv recunoscut. de formare a unor deprinderi folositoare ( perseverenţă.Cultura legumelor. prin diversitatea sistemelor de cultură (câmp. disciplină. răbdare. 1. Legumicultura. PRINCIPALII FACTORI DE RISC ÎN CULTURA LEGUMELOR Din cele prezentate anterior. sere) asigură un caracter permanent de ocupare a forţei de muncă ş permite specializarea şi creşterea responsabilităţii de cultură a legumelor. răsadniţe. Cauzele de natură tehnică sunt în mod evident dovedite de producţiile .1998). Această situaţie are cauze multiple.4. reprezintă o şcoală de ridicare a nivelului profesional. cu efect benefic asupra sănătăţii omului. au obţinut profituri remarcabile printr-un management simplu şi eficient. se evidenţiază faptul că legumicultura este o activitate practică de utilă alimentaţiei omului şi cu efecte benefice în plan economic şi social. în marea lor majoritate. producerea legumelor. multe societăţi comerciale profitate pe legumicultura nu-şi pot asigura supravieţuirea. muncă susţinută. de sporire a cunoştinţelor. Munca în legumicultura este un mod sănătos şi util mijloc alternativ pentru munca intelectuală. punându-se astfel în evidenţă caracterul său social-educativ (Dumitrescu şi cobal.

Pe parcursul fluxului tehnologic. grindine şi vânturile puternice. Din multitudinea factorilor mai importanţi sunt: alegerea speciei care se cultivă in principal a solului.mici şi nevandabile pe piaţă. folosirea seminţelor cu valoare culturală incertă sau diminuată. condiţiile meteorologice necorespunzătoare în perioada maturării şi brumele timpurii. sa-i prevină. când temperatura solului este părea scăzută). nu înseamnă că legumicultorul nu-şi asumă anumite riscuri. la oricare cultură se pot întâlni o serie de factori de risc cu caracter general. producţia medie la cultura legumelor variază m jur de 15 tone/hectar şi s-a pierdut piaţa externă concomitent cu o invadare a pieţii româneşti cu legume din import. ploile rapizi. atac al bolilor şi al dăunătorilor.ploi. băltirea. temperaturile ridicate excesive. apă seminţelor sau pierderii răsadurilor). înfiinţarea culturii în epocă necorespunzătoare (de regulă prea devreme. neasigurarea condiţiilor corespunzătoare germinării (căldură şi mai ales reglarea necorespunzătoare a densităţii plantelor la înfiinţare sau lucrări gradul mare de îmbunătăţire. adesea foarte mari. Dacă legumicultura poate fi considerată o activitate rentabilă. inundarea şi înmlăştinirea. seceta excesivă sau alternanţa secetă . de corecţie. Cultivatorul de legume trebuie să-l cunoască. - - recoltării. să-i înlăture sau să şi-i asume conştient. - . Se are în vedere faptul că.

care sunt de natură obiectivă. Alături de aceşti factori de risc ca şi de alţii. .îngheţurile puternice şi bruşte din timpul iernii (pentru culturile ce iernează în câmp sau cele protejate).. dar atât timp cât este în putinţa omului rezolvarea lor. aceste abateri sunt greşeli tehnice şi nu au nimic cu factorii de risc. sunt unele abateri de la respectarea tehnologiei care pot fi din cauze obiective sau subiective.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful