DREPT CIVIL

PARTEA GENERALĂ. PERSOANELE

Suport de curs pentru Învăţământul la distanţă

1

CUPRINS

I. Informaţii generale Date de identificare a cursului ................................................. p. 3 Condiţionări ............................................................................ p. 3 Descrierea cursului şi organizarea materiei ............................. p. 3 Formatul şi tipul activităţilor .................................................... p. 4 Evaluarea şi notarea ................................................................... p. 4 Chestionare pentru lucrările de control ................................... p. 4 Studenţi cu dizabilităţi ............................................................... p. 6

II. Suportul de curs Precizări privind utilitatea suportului de curs ......................................... p. 8 Modulul I. Norma de drept civil. Raportul juridic civil ......................... p. 9 Modulul II. Capacitatea persoanei fizice …………................................ p. 19 Modulul III. Identificarea şi localizarea persoanei fizice ...………....... p. 32 Modulul IV. Persoana juridică ………………….................................... p. 41 Modulul V. Bunurile şi clasificarea lor …………. ................................ p. 50 Modulul VI. Drepturile subiective. Clasificarea, exercitarea şi ocrotirea lor Probele. Prescripţia extinctivă. …………. ........................ p. 52 Modulul VII. Actul juridic civil ………………….....................................p. 61

2

I. Informaţii generale
Date de identificare a cursului Date de contact ale titularului de curs Nume: IONEL REGHINI Birou: Cabinet 7/P, Facultatea de Drept, Cluj-Napoca Str. Avram Iancu nr. 11, Telefon: 0264 595504 E-mail ireghini@law.ubbcluj.ro Date de identificare curs şi tutori DREPT CIVIL Anul I, Semestrul II Tipul cursului: obligatoriu Tutori: Conf. Ionel Reghini Asist. Şerban Diaconescu Asist. Mihai David

Condiţionări Pentru această materie nu există alte discipline a căror parcurgere şi promovare să condiţioneze înscrierea şi prezentarea la examen. Totodată, fiind prima parte a dreptului civil, materie care se studiază în continuare pe parcursul anilor II şi III, nu există alte materii cu care să aibă o conexiune directă. Totuşi, pentru o mai uşoară asimilare a materialului bibliografic este utilă revederea a două materii, respectiv: Teoria generală a dreptului şi Drept roman. Descrierea cursului şi organizarea materiei Cursul de drept civil pentru studenţii din anul I este o introducere în dreptul civil, astfel cum acesta se studiază în anii următori. El cuprinde, practic, trei părţi. O primă parte este consacrată examinării unor aspecte generale ale dreptului civil, respectiv normele dreptului civil, (specificul acestora şi aplicarea lor în timp şi spaţiu) şi raportul juridic civil şi trăsăturile sale specifice, trăsături care permit distingerea sa de alte raporturi care cad sub incidenţa dreptului privat. Partea a doua este consacrată subiectelor raporturilor juridice civile: persoanele fizice şi persoanele juridice. Sunt examinate aici probleme care privesc: capacitatea de 3

reorganizarea persoanelor juridice. Temele şi chestionarele pentru lucrările de control. elaborarea şi predarea lucrărilor la termen. Sunt examinate aici probleme privitoare la: drepturile subiective care intră în conţinutul raportului juridic civil. actele juridice civile.utilizarea de materiale bibliografice neautorizate în timpul examenului ca şi recurgerea la mijloace tehnice pentru consultarea unei atare bibliografii pe durata examinării se sancţionează cu excluderea studentului din examen Chestionare pentru lucrările de control I Tema: STAREA CIVILĂ Termen de predare: 20 aprilie 2009 Precizare: o lucrare nu trebuie să cuprindă mai mult de 5 . fie se regăseşte în materialul bibliografic. identificarea şi localizarea persoanei fizice. de două activităţi tutoriale. care sunt un însemnat izvor al raporturilor juridice civile.subiectele de examen sunt în număr de 9. şi examenul poate fi susţinut pentru prima dată în sesiunea din luna iunie. bunurile care formează obiectul derivat al raporturilor juridice civile. fie se poate deduce logic. sunt expuse şi mai jos. Două forme de activitate sunt însă specifice învăţământului la distanţă. La această materie.6 pagini.practic subiectele de examen sunt formulate la fel cu întrebările din chestionarele pentru lucrările de control. .subiectele de examen nu privesc definiţii şi nu presupun reproducerea exactă a unor pasaje din cursul scris sau din texte de lege. Cât priveşte formularea subiectelor sunt de făcut următoarele menţiuni: . de asemenea. În 4 . Acestea sunt practic dezbateri organizate pe grupe de studenţi cu privire la două teme mari din materia aferentă cursului şi anunţate din timp prin „Calendarul disciplinei”. specifice acesteia. . fiecare răspuns corect fiind apreciat cu 1. probele. în primul rând.subiectele de examen nu sunt redacţionale ci constau în întrebări care presupun un răspuns precis care.folosinţă şi de exerciţiu a persoanei fizice. după aspectele privind evaluarea şi notarea. Este vorba. pe CD. condiţiile de înfiinţare şi modurile de înfiinţare. lucrările care nu se încadrează în această limită nu vor fi luate în considerare. Evaluarea şi notarea Evaluarea studenţilor se face prin examen scris. prescripţia extinctivă. Partea a treia priveşte raportul juridic civil în ansamblul său şi principalele elemente ale acestuia. Nimic nu împiedică însă pe cei înscrişi la ceastă formă de învăţământ să participe la orele de curs organizate pentru forma de învăţământ cu frecvenţă. noţiunea de persoană juridică. . etc.00 puncte. conţinut în CD-ul care se înmânează fiecărui student. . Formatul şi tipul activităţilor Pentru învăţământul la distanţă nu se organizează activităţi de predare (ore de curs). Întrucât materia aceasta este prevăzută în planul de învăţământ pentru semestrul II. condiţionează admiterea studentului la examen fără a influenţa notarea. la care se adaugă un punct din oficiu. O a doua activitate constă în elaborarea a două lucrări de control a căror tematică şi dată de predare se află. capacitatea persoanei juridice. . pentru actualul an universitar. făcând apel la cunoştinţele dobândite ca urmare a parcurgerii materialului bibliografic.timpul afectat pentru examen este de 1 oră.

Arătaţi şi exemplificaţi care este deosebirea dintre actele unilaterale şi contactele unilaterale. 5 . Ce se înţelege prin modificarea actelor de stare civilă. Aceasta deoarece soţii erau despărţiţi în fapt de trei ani. actele bilaterale şi contractele bilaterale. 1. rubrica privitoare la numele tatălui este completată prin consemnarea numelui concubinului mamei. chiriaşul – o persoană cu capacitate deplină de exerciţiu – cere anularea contractului. Precizaţi. Care sunt principiile ce cârmuiesc efectele nulităţii? 6. Un minor în vârstă de 17 ani închiriază. Precizaţi şi exemplificaţi ce se înţelege prin acte juridice de stare civilă şi acte de stare civilă. La o lună după încheierea căsătoriei. pe motiv că nu a fost întocmit actul de căsătorie. Din eroare. ofiţerul de stare civilă a omis să întocmească actul de căsătorie. pentru un an. Cum se va stabili numele unui copil. Care trebuie să fie soluţia instanţei şi cu ce motivare? Cum se poate înlătura această neregularitate? 3. 3. În certificatul de naştere al unui copil. Ce este confirmarea unui act juridic nul şi care sunt caracterele sale? 7. În actul de naştere al unui copil. 2. Cu ocazia încheierii unei căsătorii. prevede că este nul contractul de rentă-viageră. motivat. iar soţia convieţuia notoriu în concubinaj. 6. Care este soluţia ce se impune şi cu ce motivare? 4. Faceţi distincţie între capacitatea de a contracta şi discernământ. se constată fizic moartea unei persoane care se află. După două luni de la încheierea contractului. pe motiv că la încheierea acestuia a lipsit încuviinţarea ocrotitorului legal şi a autorităţii tutelare. fără a face introduceri sau consideraţii colaterale. 1645 C. Tatăl se adresează instanţei cu o acţiune în rectificare. Care va fi soluţia instanţei? 4. Care este efectul posesiei de stat? 9. Cum se sancţionează nerespectarea formei cerute pentru valabilitatea actului juridic? Daţi un exemplu de excepţie de la această sancţiune. Care copii au statut de copii din afara căsătoriei? 5. dacă este valabilă această înregistrare şi dacă nu este atunci arătaţi pe ce cale se va înlătura. 8. în cazul în care acesta este găsit şi apoi recunoscut – mai întâi de către mamă şi apoi de către tată? 7.consecinţă. încheiat “în favoarea unei persoane afectate de o boală de care a murit în interval de 20 zile de la data contractului. soţia introduce o acţiune în nulitatea acesteia. La întoarcerea în ţară. civ. 1. deşi a luat consimţământul soţilor. numele tatălui este greşit consemnat. în străinătate. va trebui să vă limitaţi la a răspunde la întrebări.” Este aplicabilă această dispoziţie şi contractului de întreţinere? 5. în realitate. Art. 2. Care va fi mijlocul juridic de care va putea să se folosească? II Tema: ACTUL JURIDIC CIVIL Termen de predare: 20 mai 2010 Este valabilă precizarea făcută la prima temă. locuinţa proprietate personală. această persoană doreşte să-şi clarifice situaţia.

P. pornind de la manualul elaborat de colectivul de cadre didactice de la facultatea noastră (I. 248-297) 4. Diaconescu. (pag. disciplina Drept civil (Partea generală. 1-82) 2. a fost împărţită în două discipline distincte. Raportul juridic civil. Introducere în dreptul civil – I: 1. Persoana juridică – subiect al raporturilor de drept civil. studenţilor de la forma de învăţământ la distanţă nu li se va pretinde la examen cunoaşterea acestor noi reglementări.pe baza căruia a fost elaborat şi suportul de curs – vă facem cunoscută structura a celor două discipline cu indicarea titlurilor şi paginilor corespunzătoare din manualul amintit. (pag. repartizate pe două semestre. (620-677) II. Persoanele) cuprinsă anterior în programul corespunzător semestrului II al anului I de studii. Dreptul civil. . Vasilescu). 577-620) 3. 7 „Efectele actului juridic” (pag. 82-248) 3. Ed. 316-353) Introducere în dreptul civil – II: 1. 6 . care urmează a se studia în anul II] 2. Această împrejurare va determina nulitatea sau rezoluţiunea contractului? 9. având denumirile „Introducere în dreptul civil – I” (semestrul I) şi. Ş. Reghini. diferă doar repartizarea ei pe semestre. [pag. respectiv. Bunurile. Urmare a modificărilor aduse planului de învăţământ. Proba raportului juridic civil. în mod evident. 544577). Mijloacele de probă. Actul juridic civil. (pag. Producerea efectelor unui act cu executare succesivă este împiedicată de un caz de forţă majoră. Care sunt asemănările şi deosebirile dintre eroare şi dol? Studenţi cu dizabilităţi Studenţii afectaţi de dizabilităţi motorii sau intelectuale sunt invitaţi să contacteze titularul de curs pentru a identifica eventualele soluţii care să ofere acestora şanse egale cu a celorlalţi cursanţi. Drepturile subiective. 353-544. 2008. Sfera Juridică. Prescripţia extinctivă. sunt de referinţă doar titlurile indicate mai jos. PRECIZĂRI I. (pag. „Introducere în dreptul civil – II” (semestrul II). În cazul în care pentru pregătirea examenului veţi folosi un alt manual (dintre cele indicate la bibliografie). ediţia a 2-a. (pag. deci fără pct. Materia este aceeaşi. Ca atare. Norma de drept civil. Persoana fizică – subiect al raporturilor de drept civil.8. intitulat „Introducere în dreptul civil”. Întrucât nu există publicat un material didactic elaborat pe baza reglementărilor din noul Cod civil. Sub aspectul conţinutului nu au intervenit modificări. (pag. 297-316) 5.

cât şi de faptul că elaborarea unui nou Cod civil nu numai că se impune dar pare a fi iminentă. indicate ca material bibliografic. Decretul nr. nu poţi nici să cauţi şi nici să interpretezi corect. este înţelegerea spiritului şi a sensului reglementărilor legale şi nu reţinerea mecanică a acestora. Esenţial este ca. sunt evocate frecvent numeroase texte de lege. cele care privesc condiţiile de valabilitate ale actelor juridice. Persoanele. utilă numai în măsura în care aţi studiat tema anunţată pentru respectiva activitate tutorială.SUPORTUL DE CURS Precizări privind utilitatea suportului de curs 1. regimul juridic al nulităţilor actului juridic. am formulat o seamă de întrebări. Dar. să şti ce să cauţi şi unde să cauţi. Prin urmare. desigur util să cunoaşteţi conţinutul acestora precum şi actul normativ în care ele pot fi găsite (Codul civil. În cuprinsul cursurilor scrise care le aveţi la dispoziţie. ” Ca atare.atât în perspectiva examenului ce îl veţi susţine şi care se cere promovat. Nu este cazul să memoraţi exprimările folosite de unul sau altul dintre autorii materialelor bibliografice. în principiu.). chiar a anumitor paragrafe. consacrate materiei “Drept civil. mai ales dacă ţinem seama de faptul că legislaţia noastră este într-o permanentă schimbare. Pentru a facilita fixarea cunoştinţelor de bază. Activităţile tutoriale se desfăşoară sub forma unor discuţii. dacă nu stăpâneşti reperele de care vorbeam mai înainte. cu condiţia de a nu denatura sensul reglementărilor legale pe care încercaţi să le explicaţi. adoptarea noului Cod civil va aduce o 7 . 31/1954. Pregătirea pentru acest examen presupune parcurgerea unuia dintre cursurile scrise. parcurgerea suportului de curs nu este suficientă pentru pregătirea examenului la această disciplină. fiindcă ele sunt veritabile şi în acelaşi timp indispensabile. Pe de altă parte însă. Ar fi un efort inutil. Suportul de curs este util prin aceea că scoate în evidenţă cele mai importante şi semnificative probleme pe care această materie le ridică şi poate contribui la fixarea cunoştinţelor dobândite în urma studiului individual. iar apoi să şti să interpretezi ceea ce ai găsit. 2. mai întâi. Nu însemnă însă că nu trebuie memorat nimic. De multe ori răspunsul la acestea nu poate fi găsit în cuprinsul suportului de curs. uneori. prezenţa la aceste activităţi este. categoriile de bunuri şi regimul juridic al acestora etc. 3. Este. deci nu sunt activităţi de predare a materiei aferente temelor anunţate. Reţinerea lor este necesară cu toate că informatizarea permite astăzi accesul oricui şi într-un interval scurt de timp la orice text de lege. “instrumente de lucru” în procesul de interpretare şi aplicare corectă a dreptului. Suportul de curs este doar o sinteză a principalelor teme şi probleme abordate în cursurile scrise. ceea ce ne interesează . de exemplu. există o seamă de repere fundamentale – ca. 5. Or. 4. la sfârşitul capitolelor şi. cât şi în ideea că parcurgerea oricărei materii este o treaptă în procesul de formare a dumneavoastră ca practicieni ai dreptului -. -. din Codul civil sau din alte acte normative. dar nu este cazul să vă încărcaţi memoria şi să pierdeţi timpul reţinând şi numărul articolului. Decretul nr. 167/1958 etc. Dimpotrivă. ori chiar a alineatului în care sunt cuprinse aceste reglementări. El poate fi dat numai în urma consultării materialului bibliografic. Puteţi să folosiţi şi chiar este indicat să formulaţi exprimări proprii. Partea generală. care caracterizează diferitele instituţii juridice şi care trebuiesc reţinute. O prezentare într-o manieră personală a problemelor studiate nu face decât să dovedească faptul că acestea au fost înţelese.

cu ocazia examinării conţinutului raportului juridic civil şi a clasificării drepturilor subiective. puteţi utiliza aceea dintre lucrările indicate care vă este la îndemână. Prin urmare această ordine nu indică o preferinţă a noastră pentru una sau alta dintre lucrările indicate. În literatura noastră de specialitate dreptul civil a fost şi este definit. datorită obiectului lor comun de reglementare. Tot astfel. Dimpotrivă. după numele autorului. adică a unui ansamblu de norme de conduită care pot exista şi se pot aplica indiferent de cunoaşterea sau perceperea lor subiectivă de către persoanele fizice sau juridice. iar acela care a închiriat un bun are un drept subiectiv în temeiul căruia poate să-i ceară locatarului să plătească chiria etc. vom încerca. dreptul civil desemnează una dintre ramurile sistemului nostru de drept. În această din urmă accepţiune. îl recomandăm cu prioritate. în calitatea lor de participanţi la raporturile juridice civile. Bibliografia indicată. Vasilescu. sau acel ansamblu de norme juridice care reglementează raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale stabilite între persoane fizice şi persoane juridice aflate pe poziţii de egalitate juridică. Aşa fiind. MODULUL I Dreptul civil. Într-o a doua accepţiune. Ed. la fel cum are puterea să dispună de bun vânzându-l. „Sfera Juridică” 2008.) care au fost publicate până la această dată. ca atare.serie întreagă de modificări legislative. ori pentru autorii acestora. Legislaţia noastră nu defineşte dreptul civil ca ramură de drept şi nici nu îi precizează obiectul sau domeniul de reglementare. să îl folosească ori să îl încredinţeze altuia spre folosinţă. care nu sunt cuprinse nici în prezentul suport de curs nici în materialele (manuale. Reghini. Norma de drept civil. autori : I. ori consumându-i substanţa. spre pildă. ramura dreptului civil este parte a dreptului pozitiv. Diaconescu. Iar. Clasificare. cu prioritate. cursuri. adică o grupare de norme şi instituţii juridice reunite laolaltă. Noţiune. în partea de început a materiei. Norma de drept civil. Aşa. Dat fiind faptul că este cursul nostru. cu excepţia primului titlu. Raportul juridic civil. în măsura în care este vorba de anumite norme juridice concrete. Norma de drept civil este. ca fiind acea ramură a sistemului de drept. proprietarul unui bun este titularul unui drept subiectiv în temeiul căruia el are puterea să stăpânească bunul. Uneori această definiţie este completată cu precizarea că normele dreptului civil reglementează şi condiţia juridică a persoanelor fizice şi juridice. Este vorba despre lucrarea intitulată „Introducere în dreptul civil”.. acea persoană. Întreaga materie este acoperită cu material bibliografic elaborat de către titularul disciplinei (în colaborare cu alţi membri ai catedrei). o regulă de conduită cu caracter general. care există şi se aplică la un moment dat. este ordonată alfabetic. tratate etc. poate ea însăşi să acţioneze sau poate să pretindă altuia să acţioneze într-un fel oarecare. dreptul civil apare ca o componentă a dreptului obiectiv. donându-l etc. 8 . Acesta este înţelesul pe care îl vom avea în vedere. dacă este cazul. de regulă. ca în cadrul activităţilor tutoriale să insistăm asupra noilor reglementări. 7. & 2. acela ce vinde un bun are un drept subiectiv în temeiul căruia poate să primească preţul bunului vândut şi. adică înţelesul de putere conferită unei persoane de lege sau de un act juridic. putere în virtutea căreia. asemenea tuturor normelor juridice sau de drept. P. & 1. în principal. Ş. Definirea dreptului civil. poate să-i ceară cumpărătorului să-l achite. Această primă accepţiune a dreptului civil o vom avea în vedere ceva mai încolo. Într-o primă accepţiune dreptul civil are înţelesul de drept subiectiv. 6.

. şi ale ridicării în sarcina cumpărătorului. Cum problema unor astfel de cheltuieli se poate ridica în mod obişnuit şi cum este cu putinţă ca părţile să nu-i dea o rezolvare prin clauzele contractului.Cum pot fi clasificate normele imperative şi care este utilitatea acestei clasificări? 4. ordine publică. la data încheierii contractului. în multe cazuri. o seamă de cheltuieli legate de predarea şi de ridicarea bunurilor vândute. & 3. Astfel. Imperativ. norme supletive. ori de câte ori (sau în măsura în care) acel domeniu nu este supus unei reglementări legale speciale. executarea contractului de vânzare-cumpărare implică. Întrebări. Prin consecinţele sale ea evocă o altă distincţie. 1.Ce sunt normele permisive? Cuvinte şi expresii cheie. legiuitorul a instituit. în consecinţă. a unui raport social sau a unui domeniu de raporturi sociale. prohibitiv. Aşa fiind. Altfel spus. Este vorba de distincţia dintre normele generale sau de aplicaţie generală şi normele speciale sau de aplicaţie specială. normele dreptului civil sunt. preventiv. făcând uz de forţa de constrângere a statului. derogatorii. de principiu. legiuitorul a intervenit cu o dispoziţie supletivă prevăzând. reglementare care primeşte aplicare într-un anumit domeniu. sunt cele de la care părţile se pot abate fără a suporta vreo consecinţă juridică. permisiv. Expresia drept comun desemnează norma juridică sau gruparea de norme juridice prin care se înfăptuieşte reglementarea legală generală. Distincţia dintre dreptul comun şi drepturile categoriale nu este numai de natură teoretică. Or. Primele sunt acelea de la care părţile nu se pot abate. părţile se pot înţelege ca toate cheltuielile să fie suportate de către vânzător ori de către cumpărător. onerativ. dacă nu este stipulaţiune contrarie”. 1317 C. civ. de multe ori. prin art. că “Spezele predării sunt în sarcina vânzătorului. Existenţa acestei categorii de norme juridice apare ca o necesitate în contextul libertăţii contractuale. nu cuprind în contract clauze care să reglementeze aceste situaţii.care este dreptul comun -. regulă ale cărei prevederi pot fi impuse. care se face cu ocazia clasificării nomelor juridice. părţile nu pot sau nu vor. Problema stabilirii domeniului temporal al acţiunii normelor juridice se ridică în modul cel mai 9 . să prevadă toate situaţiile ce se vor ivi în raporturile dintre ele şi. În altă ordine de idei. ordine privată. care conferă părţilor posibilitatea de a încheia acele contracte pe care ele le voiesc şi de a stabili conţinutul acestora. Conflictele de legi în timp. . printre altele. la nevoie.Ce înseamnă “drept comun” şi care sunt consecinţele calificării normelor de drept civil ca fiind “norme de drept comun”? 2. în bună măsură. drept comun. iar celelalte. la fel cum se pot înţelege ca fiecare să suporte o jumătate sau o anumită parte din aceste cheltuieli. pe cale de consecinţă. În comparaţie cu dreptul civil . cheltuieli a căror repartizare între părţi se va face potrivit înţelegerii acestora.impersonal şi de aplicare repetată. atunci când aceasta nu a fost exprimată îndestulător la încheierea unui contract. Normele dreptului civil se pot grupa în două mari categorii: norme imperative (de ordine publică şi de ordine privată) şi norme dispozitive. denumite astfel fiindcă rostul lor este acela de a suplini voinţa părţilor. contractul este incomplet. Normele dreptului civil sunt norme de drept comun. o categorie specială de norme juridice menite să umple “golurile” contractuale şi care sunt denumite sugestiv norme supletive.Ce sunt normele supletive şi care este utilitatea lor? 3. Aplicarea normelor juridice în timp. celelalte ramuri ale dreptului privat constituie doar un drept special sau categorial. Spre exemplu. supletiv.

Succesiunea în timp a normelor juridice care au acelaşi domeniu de reglementare (proprietate. Datorită faptului că asemenea conflicte generează situaţii complexe. legea reglementează într-un anumit fel relaţiile patrimoniale dintre soţi. Este vorba de principiul neretroactivităţii legilor (normelor juridice) . care delimitează domeniul temporal de acţiune al legilor aflate în conflict. Problema centrală a acestor conflicte este aceea de a şti dacă o anumită situaţie juridică este reglementată de legea (norma) veche sau de legea (norma) nouă. Potrivit acestuia norma juridică nouă (legea nouă) nu se poate aplica situaţiilor juridice trecute şi efectelor acestora. excepţie făcând dispoziţiile legale cu caracter penal şi contravenţional. 3) în art. 15 (2). Prevederea din art. 1 C. civ. prin aceste norme tranzitorii nu se reglementează nemijlocit anumite relaţii sociale ci se soluţionează conflictul de legi prin stabilirea domeniului temporal de aplicare al fiecăreia dintre normele aflate în conflict Existenţa unor norme tranzitorii s-ar putea spune că este soluţia ideală pentru conflictele de legi intertemporale. de principiu.1. altfel spus. 1). 2) legiuitorul este oprit să mai elaboreze acte normative care. expres sau implicit. Ca urmare. o lege ordinară. cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile. se va naşte întrebarea: noua reglementare se aplică doar relaţiilor patrimoniale ce se vor stabili în căsătoriile care se vor încheia ulterior apariţiei ei sau şi relaţiilor ce se stabilesc în căsătoriile încheiate anterior şi care există la data intrării ei în vigoare? 3. indiferent că acestea sunt de domeniul dreptului privat sau a dreptului public. civ. în măsura în care ele s-au produs. Soluţionarea conflictelor de legi în timp în lipsa unor norme tranzitorii. Soluţionarea conflictelor de legi prin norme tranzitorii. a. 1 C. indicând dacă o anumită situaţie juridică este reglementată de legea veche ori de legea nouă sau.firesc deoarece. ar avea caracter retroactiv.2. poate să creeze conflicte de legi (norme) în timp sau conflicte de legi intertemporale. Sau. contracte. pe care o întâlnim în partea finală a art. că “Legea dispune numai pentru viitor. în bună măsură. norma juridică. aşa cum se obişnuieşte a se spune “legea nu este eternă”. nu se poate aplica acelor situaţii şi efecte juridice care sunt anterioare momentului zero al acţiunii ei în timp. Astfel de conflicte se cer însă a fi soluţionate şi în lipsa unor dispoziţii tranzitorii. dacă este cazul. care dacă nu sunt rezolvate unitar pot crea inechităţi grave. 15 (2) din Constituţie nu se mai regăseşte prevederea “ea n-are putere retroactivă”. s-a admis că legiuitorului îi este îngăduit să elaboreze legi cu caracter retroactiv prin care să fie reglementate situaţii juridice anterioare lor. însă era vădit că el nu soluţiona complet conflictul de legi fiindcă se rezuma la determinarea domeniului temporal în care normele 10 . În timpul căsătoriei apare o nouă reglementare a acestor relaţii. 3. Cum însă Codul civil este. ea este elaborată în considerarea unor realităţi şi. Prin însăşi dispoziţia de început a Codului civil (art. aceleaşi de fiecare dată. etc. Principiul neretroactivităţii legii a fost perceput ca fiind fundamental cât priveşte aplicarea normelor juridice (legilor) în timp. în ce măsură este reglementată de una sau de alta dintre legile aflate în conflict. Principiul neretroactivităţii. la fel cum este indicat ca ea să fie abrogată ori modificată odată cu dispariţia sau modificarea realităţilor care au generat-o.” Textul art. în general. legiuitorul de la 1865 a prevăzut că “Legea dispune numai pentru viitor. este privită ca fiind purtătoarea unui principiu fundamental în materia aplicării normelor juridice în timp. în art. ea n-are putere retroactivă”.) . este indicat ca ea să existe şi să se aplice doar atâta timp cât aceste realităţi există şi nu se modifică. Ca urmare. Să ne imaginăm un exemplu. iar rezolvările ce se dau trebuie să fie. căsătorie. 15 (2) ne ocazionează următoarele observaţii: 1) el se aplică deopotrivă atât legilor cât şi celorlalte acte normative. La data încheierii unei căsătorii. Constituţia României din 1991 prevede însă.succesiune care implică existenţa unor norme vechi şi a unor norme noi -. ca atare. legiuitorul intervine frecvent prin norme tranzitorii.

fără a face referire şi la acela în care ele îşi găsesc aplicare. Conflictele de legi în spaţiu şi soluţionarea lor. dar care îşi produce efectele abia la data deschiderii succesiunii. leagă acel act şi raportul juridic pe care el îl generează de legislaţia română. încheierea actului juridic. fiindcă legea nouă se aplică imediat şi. iar. care generează raportul juridic. & 4. iar în măsura în care nu s-au consumat vor fi supuse normelor noi. situaţiile juridice pendente (facta pendentia) . Astfel. b. spre pildă.în raport de acelaşi moment – în măsura în care s-au consumat. le reglementează. adică la moartea autorului său. Acţiunea normelor juridice în spaţiu. cetăţenia română a uneia dintre părţile unui act juridic cât şi încheierea acelui act pe teritoriul României. alte cerinţe privind forma testamentului. Soluţia care se desprinde din aplicarea concurentă şi complementară a celor două principii este aceea că forma testamentul şi celelalte condiţii de valabilitate ale acestuia. Principiul aplicării imediate a legii noi.(facta praeterita) rămân supuse normelor juridice în vigoare la data când ele s-au stabilit şi s-au consumat (normelor vechi). iar efectele testamentului se vor se vor supune legii în vigoare la data când ele se produc (legii noi).întrucât legea nouă nu retroactivează şi. are loc pe teritoriul altui stat decât acela al cetăţeniei părţilor.în raport de “momentul zero” al aplicării unei norme juridice . părţile pot să aibă cetăţenii sau naţionalităţi diferite. iar noile dispoziţii legale prevăd. situaţiile juridice viitoare (facta futura) – în raport de acelaşi moment – vor fi supuse numai normelor juridice noi. pe de altă parte. Existenţa acestor elemente face ca raportul juridic să aibă legătură concomitent cu norme juridice ce aparţin legislaţiilor unor state diferite. fiind totodată exclusă aplicarea normei vechi cât priveşte reglementarea situaţiilor juridice viitoare şi a efectelor lor. vor fi supuse normelor vechi. Datorită faptului că principiul neretroactivităţii nu a reuşit să dea o soluţie completă conflictelor de legi în timp. se poate ridica problema de a şti în ce măsură respectivului testament i se va aplica legea în vigoare la data întocmirii lui şi în ce măsură i se va aplica legea în vigoare la data deschiderii succesiunii. pe de o parte. Exemplu. nu le poate reglementa. etc. Or. Potrivit acestui principiu norma juridică nouă se aplică tuturor situaţiilor juridice viitoare şi efectelor acestora. Astfel. precum şi efectelor situaţiilor juridice trecute în măsura în care acestea nu s-au produs până la data aplicării normei noi. dacă în perioada de timp cuprinsă între momentul întocmirii testamentului şi momentul morţii autorului său s-a schimbat legea succesorală. Uneori raporturile juridice au un caracter internaţional. Din aplicarea concurentă a acestor principii se poate contura următoarea soluţie de principiu a conflictelor de legi: situaţiile juridice trecute .juridice nu-şi puteau găsi aplicare. datorită faptului că un anumit element al lor este un străin sau de extraneitate. cetăţenia străină a celeilalte părţi şi faptul că bunul ce formează obiectul actului 11 . ca atare. În cazul unui testament putem lesne observa că el este un act juridic care se săvârşeşte de către autorul său în timpul vieţii. respectiv principiul aplicării imediate a legii (normei juridice) noi. prin urmare. iar legea veche nu poate ultraactiva şi. se vor supune legii în vigoare la data întocmirii lui (legii vechi) . bunul care formează obiectul actului juridic se află pe teritoriul altui stat decât acela căruia părţile îi aparţin prin cetăţenie. nu le poate reglementa -. deoarece normele noi nu pot retroactiva. situaţie care raportată fiind la dreptul unui anumit stat este exprimată prin formularea: “una dintre părţi are cetăţenie sau naţionalitate străină”. prin urmare. deoarece normele anterioare (vechi) nu ultraactivează. Dar. reglementează altfel decât legea anterioară efectele testamentului. doctrinar s-a formulat un principiu complementar.

după caz. 12. prin dispoziţii speciale. Or.care este principala reglementare în materie conflictuală din dreptul nostru . al. prin care se determină situaţiile în care îşi poate găsi aplicare o lege străină cât şi măsura acestei aplicări. 1. Iar potrivit art. 105/1992 .juridic se află pe teritoriul altui stat. afară numai dacă. Articolul 11 din Legea nr. În ansamblul lor. aceste norme alcătuiesc ceea ce se cheamă sistemul de drept internaţional privat al fiecărui stat. 12 . un conflict al legilor privind starea civilă şi capacitatea părţilor unui raport juridic. conflict de legi în spaţiu.prevede că “Starea. Ce sunt normele tranzitorii? 6. capacitatea şi relaţiile de familie ale persoanei fizice sunt cârmuite de legea sa naţională.Poate legiuitorul să elaboreze norme juridice care să prevadă. este denumită doctrinar “conflict de legi în spaţiu”. pentru acelaşi domeniu. se rezolvă astfel: cetăţeanul român va avea starea (starea civilă) şi capacitatea ce îi sunt conferite de legea română atât în cazul în care el se află în România cât şi în cazul în care el se află în străinătate. cetăţeanul străin va avea starea şi capacitatea determinate de legea sa naţionale. În ce constă neretroactivitatea normelor juridice? 4. element de extraneitate. în condiţiile în care legislaţiile statelor conţin. norme tranzitorii. iar rezolvarea acestora se face prin aplicarea normelor conflictuale. tot astfel. Fiecare stat şi-a elaborat un sistem propriu de norme juridice. Care sunt principiile aplicării normelor juridice în timp? 2. Ce sunt conflictele de legi în spaţiu? 7. Raportul juridic civil. că au un caracter imperativ? 3. determinarea măsurii în care acelui raport îi este aplicabilă una sau alta dintre reglementările aflate în conflict. reglementări diferite. 1 “Legea naţională este legea statului a cărui cetăţenie o are persoana în cauză”. Ce este conflictul de legi intertemporal? 5. Neretroactivitate. & 5. atât în cazul în care se află la el în ţară cât şi în cazul în care se află în România Întrebări. conflict de legi în timp. Ca urmare. În concluzie. Această stare. ultraactivitate. generat de faptul că una dintre părţi este cetăţean român iar cealaltă este cetăţean străin. Exemplu. În ce constă elementul străin sau de extraneitate şi care sunt consecinţele sale? Cuvinte şi expresii cheie. nu este indiferent ce lege aplicăm pentru reglementarea unui anumit raport juridic. Rezolvarea conflictului presupune determinarea reglementării legale aplicabile raportului juridic cu elemente de extraneitate sau. în însăşi textul lor. denumite norme conflictuale. aspectul internaţional al acţiunii normelor juridice în spaţiu este caracterizat de posibilitatea apariţiei unor conflicte de legi. leagă acelaşi raport juridic de legislaţia statului respectiv.Ce sunt normele conflictuale? 8. caracterizată prin faptul că un anumit raport juridic sau o anumită situaţie juridică se află sub incidenţa unor reglementări ce aparţin unor sisteme de drept diferite. nu se prevede altfel”.

5. După părerea noastră. Contractul civil. în cele ce preced. acela este un raport juridic de muncă şi nicidecum unul de natură civilă. Generalitatea izvoarelor raportului juridic civil. Luând drept criteriu conexiunea lor cu voinţa umană. Evidenţierea legăturii dintre raportul juridic şi izvorul său ne apare cu atât mai necesară cu cât izvorul raportului juridic poate avea un rol decisiv în determinarea naturii acestuia. defineşte contractul ca fiind “acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge între dânşii un raport juridic”. cum sunt. cărora normele dreptului le conferă eficacitate juridică. a. d) faptele licite. calamităţile naturale etc.acţiuni ale omului ori fenomene naturale –. Evenimentele sau faptele naturale sunt acele împrejurări care se produc independent de voinţa umană şi de a căror producere normele dreptului civil leagă o seamă de efecte juridice. Trăsături specifice. Distincţia dintre aceste două categorii are multiple semnificaţii practice.5. fără a ignora generalizările făcute în teoria generală a dreptului. izvoarele raportului juridic (deci şi ale raportului juridic civil) sunt considerate a fi acele împrejurări . ci unul de natură comercială. 5. c) faptele ilicite cauzatoare de prejudicii unei alte persoane. de exemplu. Tocmai de aceea.2. 942 C. respectiv atunci când am enumerat izvoarele raportului juridic civil. în special. raportul juridic civil este relaţia socială care rezultă din acele împrejurări cărora normele dreptului le conferă calitatea de izvoare ale raporturilor juridice civile. Prin urmare. Fiind o specie a raportului juridic. Este mai indicat ca izvoarele raportului juridic civil să fie abordate într-o manieră mai pragmatică. b) actul unilateral de drept civil. am făcut menţiunea că este un asemenea izvor doar contractul 13 . izvoarele raporturilor juridice civile sunt clasificate în două grupe: evenimente sau fapte naturale şi acţiuni omeneşti.2.au unele trăsături comune.şi în special cele civile şi comerciale . moartea. civ. ceea ce pare să transforme întotdeauna un anumit raport social într-un raport juridic este existenţa unei norme juridice care reglementează acel raport. reprezentarea şi dovezile ce sunt admise de lege pentru a proba existenţa unui act sau fapt juridic ş. Art. astfel încât. Atât în lucrările de teorie generală a dreptului cât şi în cele consacrate studiului raportului juridic civil sau actului juridic civil. Observând însă care este izvorul raportului juridic. operaţiune care poate întâmpina unele dificultăţi mai cu seamă atunci când este vorba de raporturi de drept privat. Pot fi incluse în această categorie: naşterea. să fie puse în evidenţă. putem spune. iar celelalte alcătuiesc categoria faptelor juridice (licite şi ilicite). la rândul lui. raportul juridic civil a fost definit. ca fiind acel raport social care este reglementat de normele dreptului civil. Acţiunile omeneşti sunt la rândul lor grupate în două categorii: acţiuni săvârşite cu intenţia de a produce efecte juridice şi acţiuni săvârşite fără intenţia de a produce efecte juridice. egalitatea părţilor şi libertatea de voinţă a acestora. Tot astfel. Contractul civil este o specie a actului juridic civil. principalele izvoare ale raporturilor juridice civile şi particularităţile acestora.1. e) evenimentele.1. Aceasta deoarece raporturile de drept privat . dacă un raport juridic rezultă dintr-un contract individual de muncă. cu prioritate şi pe înţeles.a. Primele alcătuiesc categoria actelor juridice (contractul şi actul unilateral). Contractul este un însemnat izvor al raporturilor de drept comercial şi de dreptul muncii. în ceea ce priveşte capacitatea părţilor. acel raport nu mai poate fi unul de natură civilă. Aceste izvoare sunt: a) contractul civil. Noţiune. de exemplu. că dacă un raport juridic izvorăşte din acte sau fapte de comerţ.

înţelegerea (acordul de voinţe) prin care una dintre părţi se obligă să garanteze o obligaţie pe care cealaltă parte şi-o asumă faţă de un terţ este un contract unilateral (cauţiune sau fidejusiune) deoarece crează obligaţii numai pentru garant. actul juridic unilateral nu se confundă şi. în conţinutul cărora intră dreptul victimei de a cere şi de a obţine repararea prejudiciului suferit şi obligaţia corelativă a 14 . Faptele cauzatoare de prejudicii. civ. făcută (exprimată). legea nu îl califică în nici un fel. nepatrimonial. dacă printr-o dispoziţie expresă a legii sau prin trăsăturile sale particulare. Revocarea unui contract de mandat este un act unilateral. prin faptă ilicită se desemnează acea acţiune sau inacţiune a unei persoane.a. Este ceea ce rezultă şi din art. de muncă sau de altă natură. ca necomerciale . printre altele. 998 C. Denumirea de contract unilateral este dată de faptul că el crează obligaţii numai pentru una dintre părţile contractante. trebuie precizat că. Exemplu. de muncă. un anumit contract nu este ori nu poate fi calificat ca fiind unul comercial. Din punct de vedere al dreptului civil. pe lângă contractele esenţialmente civile. care dispune că “Orice faptă a omului. acelea care au ca obiect bunuri imobile -. de exemplu. se ridică în mod necesar problema delimitării contractului civil de alte contracte şi în special de contractul comercial. este un act de structură bilaterală.ca. după caz. pe de o parte .. Actul unilateral de drept civil este o manifestare unilaterală de voinţă. Exemplu. revocarea unui contract de mandat. pe de altă parte. administrativ etc. să vorbim despre “generalitatea izvoarelor raportului juridic civil”. care cauzează altuia prejudiciu. şi a celor pe care legea le declară. iar această consecinţă ne îndreptăţeşte. obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara". Contractul care se încheie între un avocat şi clientul său este un contract civil întrucât. spre deosebire de fapta ilicită de natură penală (infracţiunea) cât şi spre deosebire de fapta ilicită de natură administrativă (contravenţia). ceea ce face ca ele să-şi găsească aplicare şi în această materie. la rândul ei. cum sunt cele cu titlu gratuit. Actul unilateral de drept civil. Este. Prin urmare. ori de câte ori. respectiv cauzarea unui prejudiciu ca urmare a încălcării drepturilor ori a intereselor legitime ale unei persoane. Faptele ilicite cauzatoare de prejudicii.civil. a cărui încheiere presupune un acord de voinţe. trăsăturile sale nu justifică o calificare a lui ca fiind un contract comercial. faptele ilicite civile sunt determinate doar generic de către legiuitor prin rezultatul lor. expres sau implicit. care nu pot exista decât în măsura în care legea le prevede şi le califică în mod expres drept infracţiuni ori contravenţii. testamentul ş. dau naştere unor raporturi juridice obligaţionale. recunoaşterea unui copil din afara căsătoriei. Datorită structurii sale unilaterale. Prin urmare. c. acel contract trebuie considerat ca fiind un contract civil. care încălcă drepturile subiective sau interesele legitime ale altei persoane şi îi cauzează astfel un prejudiciu patrimonial sau. ca atare. nu trebuie confundat cu contractul unilateral. care mai sunt denumite sugestiv delicte civile. adică un contract. Acesta din urmă – cu toate că se numeşte unilateral –. în temeiul legii ori a unui contract cu intenţia de a produce efecte juridice şi care este în măsură să producă prin ea însăşi astfel de efecte. ori de câte ori nu sunt aplicabile normele specifice unei alte ramuri a dreptului privat. ca trăsătură a acestuia. iar. Exemple: denunţarea unilaterală a unui contract încheiat pe durată nedeterminată. deoarece nu presupune consimţământul celeilalte părţi. în schimb. În acest sens. o consecinţă a faptului că normele dreptului civil sunt dreptul comun şi în privinţa izvoarelor raporturilor juridice de drept privat. b.

5. Faptele juridice licite generatoare de raporturi obligaţionale. Din punct de vedere al conţinutului lor toate raporturile juridice – deci nu numai cele civile -. aşa cum am mai arătat. că părţile sunt în principiu. iar dreptul nepatrimonial este acela al cărui obiect nu are o valoare economică. evenimentele sunt. din eroare. ceea ce înseamnă că nu poate fi evaluat şi exprimat în bani. Egalitatea părţilor şi libertatea voinţei lor. Sunt raporturi patrimoniale acelea care au în conţinutul lor un drept (drepturi) patrimonial (e). Exemplu. 5. Aceste raporturi sunt specifice unei forme a răspunderii juridice.2. pot fi. îndreptăţite şi. Dacă opusul egalităţii este subordonarea şi dacă trăsătura caracteristică a subordonării constă în aceea că numai una dintre părţile unui anumit raport . În această calitate ele sunt denumite moduri de dobândire a dreptului de proprietate. atunci “esenţa” egalităţii părţilor nu constă în altceva decât în faptul – sau mai ales în faptul –. Plata unei sume de bani făcută. Dreptul persoanei de a consimţi la prelevarea de organe sau ţesuturi în scopuri terapeutice. sunt denumite. pentru cel ce a primit-o. cunoscută sub denumirea de răspundere civilă delictuală.3. ce poate fi evaluată şi exprimată în bani. ambele părţi apar. dar care produc totuşi anumite efecte expres prevăzute de lege. după caz. o valoare economică. Exemplu. fie una dintre ele are calitatea de comerciant.2. Acestea sunt acţiuni omeneşti săvârşite voluntar şi fără intenţia de a produce efecte juridice. persoană fizică sau juridică. în Codul civil. respectiv îmbogăţirea fără justă cauză. Exemplu. pe când cealaltă parte are calitatea de consumator. Calitatea părţilor raportului juridic civil. ori patrimoniale ori nepatrimoniale. de regulă. practica judecătorească şi doctrina au conturat şi un al treilea fapt licit izvor de obligaţii. către o persoană care nu este îndreptăţită să o primească. d. Faptele juridice licite. Dreptul de proprietate. mai cu seamă. în care părţile au fie deopotrivă calitatea de comerciant. o obligaţie de restituire. Faptele licite mai sunt uneori şi izvoare de raporturi juridice care au în conţinutul lor drepturi reale. Exemplu. Este vorba de gestiunea de afaceri şi plata nedatorată. 15 . spre deosebire de alte raporturi de drept privat. Evenimentele. libere să-şi manifeste voinţa. cvasi-contracte. Denumite uneori “fapte naturale”.2. e. Sunt raporturi nepatrimoniale acelea care au în conţinutul lor un drept (drepturi) nepatrimonial (e). în general. iar dreptul patrimonial este acela care are ca obiect un bun sau.2. Plecând de la aceste reglementări. împrejurări străine voinţei umane de survenirea cărora legea condiţionează producerea anumitor efecte juridice. Caracterul preponderent patrimonial al raporturilor juridice civile. cum sunt cele comerciale. În raporturile juridice de drept civil.autorului faptei ilicite de a repara prejudiciul cauzat. îndeosebi datorită faptului că săvârşirea lor afectează interesele altuia. Moartea unei persoane dă naştere raporturilor juridice legate de succesiunea acelei persoane. deopotrivă şi necondiţionat. cealaltă fiind obligată să se supună. îşi poate exprima voinţa.fie el juridic fie de altă natură -.4. 5. Codul civil reglementează două fapte licite care sunt izvor de raporturi juridice obligaţionale. generează. în simpla lor calitate de persoane fizice sau juridice.

pluralitatea de subiecte este cârmuită. fie deopotrivă atât mai multe subiecte active cât şi mai multe subiecte pasive.raporturi care au în conţinutul lor drepturi ce privesc existenţa şi integritatea persoanei fizice (dreptul la viaţă. com. Ea se prezumă până la proba contrară (art. sănătate. să pretindă doar partea sa şi fiind îndatorat să execute tot numai partea sa. raporturi obligaţionale. Dimpotrivă.). Exemplu. la denumire. obiectul său se împarte între subiectele raportului. 42 C. care . . (dreptul la nume. autorii faptei vor răspunde solidar faţă de victimă. Raporturile nepatrimoniale de drept civil sunt. numai subiectul activ al acestora. integritate corporală reputaţie etc. Caracterul divizibil al raportului civil cu pluralitate de subiecte. Aceasta înseamnă că victima va putea să ceară oricăruia dintre autori să repare integral acel prejudiciu. etc.raporturi care au în conţinutul lor drepturi generate de creaţia intelectuală (drepturile nepatrimoniale rezultate din crearea unei opere artistice. Este vorba despre obligaţiile solidare şi despre obligaţiile indivizibile. fiecare subiect fiind îndreptăţit. fapt pentru care sunt mai sunt denumite şi raporturi reale. obligaţii civile sau pur şi simplu obligaţii. Aceasta înseamnă că. Dacă prin fapta lor ilicită mai multe persoane cauzează cuiva un prejudiciu.raporturi care au în conţinutul lor drepturi privitoare la atributele de identificare ale persoanelor fizice şi juridice. ştiinţifice etc. în mod firesc. în funcţie de conţinutul lor. dar în raporturile care au un subiect pasiv nedeterminat (cum sunt cele de proprietate) pluralitatea poate să privească. 5. Aceasta deoarece.Raporturile patrimoniale de drept civil pot fi grupate în două categorii. Putem vorbi despre o pluralitate de subiecte în situaţia în care un anumit raport juridic are fie mai multe subiecte active. în următoarele categorii: . iar cea de a doua este categoria raporturilor care au în conţinutul lor drepturi de creanţă. în raporturile obligaţionale cu caracter comercial. la domiciliu. obligă pe oricare debitor solidar la executarea întregii prestaţii la care are dreptul creditorul.tocmai fiindcă sunt excepţii de la regula divizibilităţii . de regula divizibilităţii. regula este solidaritatea (pasivă) şi nu divizibilitatea. Prima este categoria raporturilor care au în conţinutul lor drepturi reale. legea consacră două excepţii. fie datorită convenţiei părţilor care îl consideră indivizibil cu toate că prin natura sa el este divizibil. atunci când un raport obligaţional cunoaşte o pluralitate de subiecte. Pluralitatea de subiecte poate să apară practic în toate categoriile de raporturi juridice civile.trebuiesc dovedite atunci când sunt invocate. Obligaţiile solidare sunt acele raporturi obligaţionale cu pluralitate de subiecte.2. Obligaţiile indivizibile sunt acele obligaţii cu pluralitate de subiecte al căror obiect este nesusceptibil de a fi divizat.).). după caz. indiferent de forma ei. în situaţia unei pluralităţi de debitori (pluralitate pasivă). şi care sunt denumite raporturi de obligaţii. De la regula divizibilităţii obiectului obligaţiilor civile cu pluralitate de subiecte. Exemplu. În primul caz indivizibilitatea este naturală iar în cel de al doilea este convenţională. Exemplu. spre deosebire de cele de drept civil. 16 . grupate. de asemenea. în cazul raporturilor comerciale solidaritatea nu mai trebuie dovedită. fie datorită naturii sale indivizibile. care conferă oricărui creditor solidar posibilitatea de a cere de la debitor plata în întregime a datoriei sau. fie mai multe subiecte pasive. Există o pluralitate de subiecte active în cazul coproprietăţii. .5. literare. după caz. În raporturile obligaţionale civile.).

Beck.3. 2.L. 8 – 11 – pct. contract unilateral. 3. 3. Introducere. Ce este raportul juridic civil? 2. Bucureşti. C. nepatrimonial.Pag.Pag. 3. – până la 2. Partea generală. la fel cum este indivizibilă şi obligaţia de a preda un bun care nu poate fi divizat fără a-şi modifica destinaţia economică iniţială (un autoturism). Paul Vasilescu.3. sau orice ediţie ulterioară (Partea întâi. Introducere în dreptul civil. ediţia a VII-a. Izvor al raportului juridic.R. III şi IV). Casa de editură şi presă “Şansa” S. Şerban Diaconescu. “Sfera” 2008. Ed “ALL”. Ioan Sabău-Pop. 2. contract comercial. Care este diferenţa dintre contractul unilateral şi actul unilateral? 5..1. 3. Ed.Pag. Drept civil. 61 – 63. aferentă modulului I . Drept civil român. pct.. 1.6. egalitate. act juridic unilateral.2.Sunt indivizibile prin natura lor obligaţiile de a nu face. pct. Bucureşti. 1997 sau orice altă ediţie ulterioară. indivizibilitate. Ce înţelegeţi prin generalitatea izvoarelor raportului juridic civil? 3. patrimonial.5.3. 1.H...Pag..... Gabriel Boroi.4. (Capitolul I şi paragrafele 1 şi 2 din Capitolul II). (Capitolul I şi din Capitolul II – secţiunea I şi subsecţiunea I din secţiunea a II-a). întrucât nu pot fi executate fracţionat. Rosetti. Ionel Reghini. solidaritate. Bucureşti. 12 – pct. De câte feluri sunt raporturile patrimoniale? 7. 82 – 85. (Titlurile I.1.1. Drept civil. delict civil. Vol.4. fapt juridic licit. Capitolul I. Bibliografia de bază. 1. Subiectele dreptului civil. Ce înţelegeţi prin egalitatea părţilor şi ce alte raporturi juridice se mai caracterizează prin această trăsătură? 4.17. Introducere în dreptul civil. Ovidiu Ungureanu. I. Ce sunt delictele civile şi prin ce se deosebesc ele de faptele ilicite cu caracter penal? 8. Tratat de drept civil român.2. 2. 2005(sau o ediţie ulterioară). 1.. 17 . Ed. Gheorghe Beleiu. 25 – 41 de la pct. Întrebări. contract civil. 2006. 2000. 1.1. 2. După ce criterii putem aprecia că un anumit contract este contract civil? 6. Titlul I şi capitolele I şi II din Titlul II). pluralitate. Bucureşti. Ed. Ernest Lupan. . Teoria generală (Partea generală). Pentru pregătirea examenului nu se cer problemele tratate la paginile şi punctele indicate în continuare (cu precizarea că atunci când o anumită problemă este tratată pe mai multe pagini se indică doar pagina de început): Pag. Prin ce se caracterizează solidaritatea şi indivizibilitatea? Cuvinte şi expresii cheie.2.

Această necesară vocaţie şi-a găsit însă expresia într-un alt concept. Doctrinar la acestea a fost adăugată şi capacitatea delictuală. Noţiune. O asemenea vocaţie trebuie însă în mod necesar să existe. acela de capacitate juridică. ca participant individual la raporturile juridice. Pentru a desemna însă calitatea omului de “fiinţă juridică”. Noţiunea şi caracterele capacităţii de folosinţă. Dispoziţiile legii civile fac distincţie între capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu. adică aptitudinea persoanei de a răspunde pentru faptele ei ilicite cauzatoare de prejudicii. ci a creat conceptul de persoană fizică.).2. respectiv între structuri create şi organizate de oameni tocmai cu scopul de a se putea realiza participarea acestora la raporturile juridice. “Capacitatea de folosinţă este capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii”. 1. 2. Capacitatea de folosinţă. fundaţii etc. întâi de toate. cuvântul persoană este folosit îndeobşte pentru a desemna. un individ al speciei umane.Modulul II Capacitatea persoanei fizice. Potrivit art.1. la raporturile juridice şi de a dobândi drepturi şi obligaţii. În limbajul juridic. 1. Nevoia de a crea acest concept s-a impus. asociaţii. cuvântul persoană a avut şi are o semnificaţie specială. în general. Ea este deci o calificare dată de lege individului şi nu o însuşire sau o vocaţie specială a acestuia. 31/1954. căci altfel persoana fizică ar fi o formă lipsită de conţinut. independent de cei care le-au creat şi le alcătuiesc. Consideraţii introductive. 1. el desemnând şi denumind omul în calitatea sa de “fiinţă juridică”. din Decretul nr. 18 . “persoana fizică” este. 5. Persoana fizică şi capacitatea juridică. datorită faptului că raporturile juridice s-au stabilit şi se stabilesc nu numai între indivizi dar şi între grupuri de indivizi. consacrat. o denumire convenţională dată omului ca entitate juridică. În vorbirea curentă. un om considerat în totalitatea însuşirilor sale fizice şi psihice. mai ales. al. 2. doctrinar şi jurisprudenţial şi care desemnează vocaţia sau îndreptăţirea persoanei fizice de a participa. la modul general. & 2. mai cu seamă. legiuitorul nu s-a mărginit la a folosi pur şi simplu cuvântul persoană. Acestea din urmă sunt persoanele juridice (societăţi comerciale. Aşa cum am arătat. & 1.

din Decretul nr. evidenţiat în literatura noastră de specialitate. şi este limitată fiindcă ea priveşte doar drepturile copilului nu şi obligaţiile acestuia. cât şi de deplasarea sa în spaţiu dintr-un stat în altul etc. Caracterul general al capacităţii de folosinţă a persoanei fizice este unanim acceptat şi. 31/1954. ca o excepţie de la regula privitoare la dobândirea capacităţii de folosinţă din momentul naşterii. Începutul capacităţii de folosinţă. Condiţiile acestei recunoaşteri. se spune că persoana juridică. cele ale Decretului nr. în literatura de specialitate s-a apreciat că ea (această excepţie) poate găsi aplicare doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii : a) copilul că se nască viu. Potrivit art. pe de altă parte. are o capacitate specială de folosinţă. este o capacitate condiţionată fiindcă ea se pune în discuţie doar atunci când copilul se naşte viu. în exclusivitate. Aceasta înseamnă. În schimb. 2. ceea ce înseamnă că un om este aceeaşi fiinţă juridică indiferent de profesie. actul de înfiinţare sau statut. 31/1954. singura cerinţă ce se impune pentru a putea vorbi despre capacitatea de folosinţă a persoanei fizice este ca această persoană să existe. condiţionat şi limitat. însă numai dacă el se naşte viu”. cât şi cele ale unor convenţii internaţionale evocă ideea egalităţii capacităţii de folosinţă a tuturor persoanelor. Aceasta deoarece. al. cu însăşi calitatea de subiect de drept. adică să se fi născut şi să nu fi decedat. 2. o creaţie a legii. pentru a se sublinia faptul că persoana fizică. de la naştere. Articolul 7.2. al 2. b) copilul să fie chemat să dobândească anumite drepturi. spre deosebire de persoana juridică. Unicitatea şi universalitatea capacităţii de folosinţă constau în aceea că un om nu se poate multiplica în mai multe fiinţe juridice şi. potenţial. Aceasta. Egalitatea capacităţii de folosinţă rezultă fără echivoc din dispoziţiile Constituţiei. 7. capacitatea de folosinţă se contopeşte şi se confundă. prin opoziţie cu persoana fizică. Dobândirea capacităţii de folosinţă din momentul naşterii persoanei. anticipat. ca urmare. orice persoană are acces la toate drepturile şi obligaţiile pe care legea le recunoaşte persoanei fizice. la fel cum tot numai prin lege se pot determina. persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei. aşa cum am mai arătat. respectiv inalienabilitatea şi intangibilitatea ei. eventualele incapacităţi de folosinţă. Fiind unică.2. Legalitatea capacităţii de folosinţă determină implicit şi două consecinţe. pe de o parte. 2. cu titlu de excepţie. Această dispoziţie legală este privită ca fiind expresia unei excepţii de la regula dobândirii capacităţii de folosinţă de la naşterea persoanei.1. 7. chiar înainte de naşterea sa. în consecinţă. nu poate avea mai multe capacităţi de folosinţă. Aceasta înseamnă că numai prin lege se poate determina momentul în care începe şi se sfârşeşte capacitatea de folosinţă. că nimeni nu poate renunţa la capacitatea sa de folosinţă şi. De aceea. c) copilul să fi fost conceput la 19 .2. dispune : “Capacitatea de folosinţă începe de la naşterea persoanei şi încetează o dată cu moartea acesteia”. Prin urmare. fără a fi şi viabil. ocupaţie. poate avea toate şi/sau oricare dintre drepturile civile recunoscute de lege. Legalitatea capacităţii de folosinţă rezultă din faptul este. că eventualele restrângeri ale capacităţii de folosinţă (incapacităţi de folosinţă) trebuie să fie expres prevăzute de lege.2. mai cu seamă. al. stabilit prin lege. capacitatea de folosinţă este şi universală. excepţie concretizată în aceea că persoana fizică dobândeşte capacitate de folosinţă. din Decretul nr. 31/1954.Caracterul abstract al capacităţii de folosinţă subliniază faptul că.1. Recunoaşterea condiţionată a anumitor drepturi din momentul concepţiei persoanei. Privind dispoziţia din art. “Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţie. 2. în cele din urmă. Este o capacitate anticipată deoarece ea se dobândeşte înainte de naştere. respectiv de la concepţie.

poate fi declarat mort.1. aceea a declarării dispariţiei. dacă este cazul. prin examinarea şi identificarea medicală şi. criminalistică. Moartea unei persoane. Alteori persoana dispare pur şi simplu de la domiciliul ei. şi într-un caz şi în celălalt. 31/1954). legea a instituit procedura judiciară specială a declarării morţii. b. ele sunt socotite că au murit deodată (art.1. ceea ce se stabileşte prin prezumţia legală potrivit căreia “timpul cuprins între a treisuta şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii. A. aşa cum am arătat. în registrul de stare civilă pentru decese. că pentru a se putea admite o cerere de declarare judecătorească a dispariţiei este necesară întrunirea cumulativă a două condiţii şi anume: a. pe baza acestuia. să se parcurgă o altă procedură judecătorească. În cazul în care mai multe persoane au murit în aceeaşi împrejurare. fără a exista ştiri din care să rezulte că ea este în viaţă. de la data ultimelor ştiri din care rezultă că persoana era în viaţă să fi trecut mai mult de un an. Aceste persoane se numesc comorienţi. într-un accident de cale ferată. Constatarea fizică a morţii presupune. se constată. 2. nr. 31/1954 “Cel care lipseşte de la domiciliul său poate fi declarat dispărut prin hotărâre judecătorească. El se socoteşte de la zi la zi” (art. B. Tocmai de aceea el a instituit două varietăţi (cazuri) ale declarării judecătoreşti a morţii: pe de o parte declararea morţii celui dispărut în împrejurări excepţionale şi. putându-se institui curatela. a cadavrului acelei persoane. care marchează începutul capacităţii de folosinţă. 20 . dată care marchează momentul încetării capacităţii de folosinţă şi a calităţii de subiect de drept a persoanei respective. dacă a trecut un an de la data ultimelor ştiri din care rezultă că era în viaţă”. actul de deces al persoanei. fam. din acest text. lipsind vreme îndelungată. 61 C. al. Rezultă. Potrivit art. declararea morţii celui care a dispărut de la domiciliu.). În acesta se consemnează şi data decesului. prin specificul lor.2 Încetarea capacităţii de folosinţă. Această varietate de declarare a morţii se deosebeşte de esenţial de cea prezentată mai înainte. într-un naufragiu sau într-o altă împrejurare asemănătoare care îndreptăţeşte a se presupune decesul. 16. faptul morţii unei persoane dispărute şi momentul când aceasta a survenit.1. Dispariţia persoanei impune. din Decretul nr. Declararea judecătorească a morţii.3. ele impun un tratament juridic diferit.3. Reglementând procedura declarării morţii. persoana să lipsească vreme îndelungată şi nejustificat de la domiciliul său. pe de altă parte. 16. existenţa cadavrului identificat al persoanei cât şi constatarea medicală a instalării morţii. fără să se poată stabili dacă una a supravieţuit alteia. legiuitorul a ţinut seama de faptul că împrejurările care ocazionează dispariţia persoanei sunt diferite şi că. cel mai adesea şi în modul cel mai firesc. 31/1954 “Cel dispărut în cursul unor fapte de război. al. cu caracter de prezumţie. necesitatea clarificării situaţiei juridice a celui dispărut. Cazul persoanei care a dispărut de la domiciliul său. Declararea dispariţiei prin hotărâre judecătorească. în prealabil. 21 din Decr. fără a se declara în prealabil dispariţia sa. B. se întocmeşte. prin care se stabileşte.3. 2. prin faptul că procedura judecătorească a declarării morţii nu poate fi pornită fără ca. Cazul persoanei care a dispărut în împrejurări excepţionale. În acest scop. În urma acestei constatări se eliberează certificatul medical constatator al decesului şi apoi. Potrivit art. din Decretul nr. cutremur. mai ales.3. fără a se găsi cadavrul acelei persoane. Constatarea fizică morţii.data dobândirii drepturilor. naufragiu). Încetarea capacităţii de folosinţă. dacă a trecut cel puţin un an de la data împrejurării în care a avut loc dispariţia”. 2. Uneori însă persoana dispare în împrejurări excepţionale care îndreptăţesc a se presupune moartea (război.

B. al. pe de altă parte. căsătoria celui dispărut nu se desface şi ca urmare soţul prezent nu se poate recăsători fără ca. asemeni oricărei persoane aflate în viaţă. fiindcă şi de îndeplinirea acestei cerinţe depinde admiterea cererii de declarare a morţii. “De îndată ce hotărârea declarativă de moarte a rămas definitivă. de altfel. Cel puţin două concluzii se pot desprinde din această dispoziţie legală. din Decretul nr.1). Declararea morţii prin hotărâre judecătorească. din Decretul nr. din moment ce se stabileşte potrivit cu împrejurările. pentru calcularea termenului de patru ani se va avea în vedere ultima zi a lunii din care provin ultimele ştiri. 31/1954). cel dispărut va fi chemat. Data morţii dispărutului se stabileşte potrivit cu împrejurările (al. 31/1954. ulterior îndeplinirii ei. data morţii nu este niciodată aceea a pronunţării hotărârii declarative de moarte şi nici aceea a rămânerii irevocabile a acestei hotărâri. la moştenirea rudelor sale predecedate. se poate spune că singurul efect cert al hotărârii de declarare a dispariţiei constă în îndeplinirea uneia dintre cerinţele de fond prevăzute de lege pentru declararea judecătorească a morţii persoanei care lipseşte de la domiciliul său. 18. pare firesc ca hotărârea judecătorească de declarare a dispariţiei să nu producă nici un efect asupra capacităţii de folosinţă a celui declarat dispărut. 1. b. d. Potrivit art. trebuie întrunite cumulativ mai multe condiţii. Aşa fiind. Stabilirea datei morţii. O a doua concluzie este aceea că. alineatul ultim. 17. 16.Procedura declarării judecătoreşti a dispariţiei este instituită de legiuitor cu scopul unic de a permite celor interesaţi să ceară. data ultimelor ştiri trebuie considerată aceea la care aceste ştiri au fost emise şi nu aceea la care ele au fost recepţionate iar dovada acestei date se va putea face. Potrivit art. de asemenea prin hotărâre judecătorească. “Cel astfel declarat dispărut poate fi declarat mort. potrivit art. Din acest text rezultă că pentru a putea fi declarată moartea unei persoane care lipseşte de la domiciliul său. Declararea morţii nu poate fi însă hotărâtă mai înainte de împlinirea unui termen de şase luni de la data afişării extrasului de pe hotărârea prin care s-a declarat dispariţia”. 18. a. să fi trecut cel puţin 6 luni. 32/1954. 2). din Decretul nr. În situaţia în care ziua ultimelor ştiri nu se poate stabili. pronunţată în condiţiile înfăţişate în cele ce preced. 31/1954. Aceasta rezultă. Să fi trecut cel puţin patru ani de la data ultimelor ştiri din care rezultă că cel ce urmează a fi declarat mort era în viaţă. Să existe o hotărâre irevocabilă de declarare a dispariţiei. din prevederea art.n. De aceea art. 32/1954. potrivit căreia “Cel dispărut (declarat dispărut – p. dispune că “Instanţa judecătorească va putea rectifica data morţii…. declararea judecătorească a morţii celui dispărut. nr.) este socotit a fi în viaţă dacă nu a intervenit o hotărâre declarativă de moarte. 21 . Rectificarea datei morţii. rămasă irevocabilă”. 2.2. dacă este cazul. iar. c. Indiferent după care dintre regulile menţionate se stabileşte data morţii. să divorţeze de cel dispărut etc.31/1954. cel dispărut este socotit că a murit la data stabilită prin hotărâre ca fiind aceea a morţii”(al. 39 din Decretul nr. succesiunea celui dispărut nu se va deschide. Ca urmare. în prealabil. există întotdeauna posibilitatea ca ulterior să apară indicii mai concludente cu privire la data morţii sau chiar dovezi cu privire la această dată. În aceste condiţii. prevăzută de art. pe de o parte. O primă concluzie este aceea că instanţa. 19 din Decretul. este obligată să stabilească data morţii. dacă de la data ultimelor ştiri din care rezultă că era în viaţă au trecut patru ani. 39 din Decretul nr. al. Să fi fost respectată cerinţa afişării acestei hotărâri. prin hotărârea judecătorească de declarare a morţii. La fel ca în cazul declarării dispariţiei. ci este întotdeauna o dată stabilită prin hotărârea judecătorească de declarare a morţii. De la afişarea timp de 30 de zile a hotărârii de declarare a dispariţiei. prin orice mijloc de probă. iar atunci când nu se poate stabili nici luna se va avea în vedere ultima zi a anului calendaristic (art. dacă se va dovedi ca adevărată o altă dată”.

De aceea legiuitorul. (al. Care sunt cele două varietăţi ale declarării morţii şi prin ce se deosebesc ele? 7. Efectele anulării hotărârii declarative de moarte. Pentru a preîntâmpina starea teoretică de bigamie. legiuitorul. 31/1954. anularea hotărârii declarative de moarte va implica şi desfiinţarea actelor prin care moştenitorii au transmis bunuri din succesiune unor terţe persoane. 31/1954. căsătoria cea nouă rămâne valabilă. Potrivit art. Cu toate acestea. Din ce moment se dobândeşte. cât şi drepturile subsecvente. exprimată în adagiul “resoluto jure dantis. al 2. oricând. (al. 22 C. fiind chemaţi la moştenire acei moştenitori legali sau testamentari care erau în viaţă la data stabilită ca fiind dată a morţii. 18. creată de recăsătorirea soţului celui declarat mort. cât mai ales pe aparenţa calităţii de moştenitor creată de hotărârea judecătorească de declarare a morţii şi eroarea comună pe care aceasta a generat-o. legiuitorul a prevăzut că “Dacă cel declarat mort este în viaţă. 1 din Decretul nr. B. anularea hotărârii prin care s-a declarat moartea”. a prevăzut că în cazul anulării hotărârii declarative de moarte “Cel care a fost declarat mort poate cere. 20 este o excepţie de la regula restituirii bunurilor către cel ce a fost declarat mort. dreptul la rentă viageră sau întreţinere dobândite prin contracte încheiate de defunct în timpul vieţii ş. 20 al. În ce situaţii se pune problema anulării declarative de moarte? 22 . dobânditorul cu titlu oneros nu este obligat să le înapoieze. Anularea hotărârii declarative de moarte.). 2)”. 1). Cum se stabileşte data morţii declarată judecătoreşte? 8. Prin art.a. de regulă. “De îndată ce hotărârea declarativă de moarte a rămas definitivă. În ce condiţii se recunoaşte capacitatea copilului conceput? 4. de la data prezumată a morţii încetează drepturile viagere ale celui dispărut (cum sunt: uzufructul. al.1. Ce este capacitatea de folosinţă? 2. Aşa fiind. cu precădere. hotărârea declarativă de moarte este anulată. potrivit regulii de drept. fam. pare cât se poate de firesc ca el să redobândească bunurile avute anterior declarării morţii şi aflate la moştenitori la data anulării hotărârii declarative de moarte . se poate cere. Situaţia bunurilor celui ce a fost declarat mort. după anularea hotărârii declarative de moarte. cel dispărut este socotit că a murit la data stabilită prin hotărâre. 1. Întrebări. încetează căsătoria celui declarat mort ş.3. Aşa fiind. se deschide succesiunea celui declarat mort. În ce situaţie se constată fizic moartea unei persoane? 6. resolvitur jus accipientis”.Efectele hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii. anularea unui act juridic desfiinţează atât drepturile dobândite (de primul dobânditor) prin efectul actului anulat ulterior. după aceasta. Este vorba despre situaţia bunurilor celei ce a fost declarat mort şi de situaţia căsătoriei acestuia. ca fiind aceea a morţii”. înapoierea bunurilor sale.. capacitatea de folosinţă? 3. Care este prezumţia timpului legal al concepţiei? 5. excepţie care se fundamentează atât pe buna-credinţă a dobânditorului şi caracterul oneros al dobândirii. şi.” Această ultimă prevedere a art. Două efecte sunt avute în vedere. Situaţia căsătoriei celui ce a fost declarat mort. 2o. prin art. a prevăzut că “În cazul în care soţul unei persoane declarate moartă s-a recăsătorit. decât dacă se va face dovada că la data dobândirii ştia că persoana declarată moartă este în viaţă. Pe de altă parte. Ca urmare. Din moment ce acela care a fost declarat mort este considerat că a fost tot timpul în viaţă.a. din Decretul nr. de către legiuitor. dobândite de terţi prin acte încheiate cu primul dobânditor. Prima căsătorie este desfăcută pe data încheierii noii căsătorii. prin art. succesiunea lui trebuie privită ca nedeschisă.

moarte judecătoreşte declarată. din Decretul nr. Definiţie. 3). Potrivit art. Or. ca urmare a evaluării raţionale a consecinţelor acestuia. Potrivit art. adică a facultăţii de a judeca şi de a aprecia corect asupra necesităţii şi oportunităţii încheierii unui act juridic. conţinutul şi încetarea ei sunt stabilite prin lege. “Capacitatea deplină de exerciţiu începe la data când persoana devine majoră. egalitate. Asemeni capacităţii de folosinţă. Capacitatea deplină de exerciţiu. instantaneu şi complet. Două concluzii trebuie desprinse din cele arătate până acum. al. deoarece la fel ca în cazul capacităţii de exerciţiu nu sunt admise diferenţieri cu caracter discriminator ( art. 5. din momentul naşterii şi. 31/1954. după o oarecare experienţă de viaţă şi în condiţiile unei stări normale de sănătate mintală. 23 . “Capacitatea de exerciţiu este capacitatea persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii. intangibilitate şi indisponibilitate. săvârşind acte juridice”. 31/1954. bună-credinţă.8 din Decretul nr. rectificare. capacitatea de exerciţiu se caracterizează prin: legalitate. De aceea. & 3. Capacitatea de exerciţiu şi discernământul. data morţii. deoarece. chiar din momentul concepţiei -. persoana care suferă de alienaţie sau debilitate mintală şi nu a fost pusă sub interdicţie. spre deosebire de capacitatea de folosinţă . Caractere. de discernământ o persoană majoră care are deplină capacitate de exerciţiu. Este concluzia care se desprinde mai întâi din împrejurarea că existenţa discernământului şi respectiv lipsa de discernământ sunt stări de fapt care pot caracteriza o persoană indiferent de vârsta acesteia. 3. Capacitatea de exerciţiu.Care este situaţia bunurilor şi a căsătoriei celui care a fost declarat mort.” (al. deoarece capacitatea de exerciţiu se poate restrânge sau înlătura numai potrivit legii deci nu şi prin voinţa titularului ei ori a unei alte persoane (art. Aceasta nu însemnă însă că ar putea avea discernământ o persoană de vârstă foarte fragedă. 3. în urma anulării hotărârii declarative de moarte? Cuvinte şi expresii cheie. Discernământul este o premisă a capacităţii de exerciţiu fără a se confunda însă cu aceasta din urmă. cum este. 31/1954). de exemplu.3. 31/1954). titlu gratuit. prezumţie.2. 4 din Decretul nr. 1) “Persoana devine majoră la împlinirea vârstei de optsprezece ani. 3.care se dobândeşte.1. Încheierea de acte juridice în vederea dobândirii şi exercitării de drepturi şi a asumării şi executării de obligaţii presupune existenţa discernământului persoanei. la fel cum poate fi lipsită. concepţie. 3. generalitate. deoarece dobândirea. data ultimelor ştiri. în vreme ce capacitatea de exerciţiu este o stare de drept care se dobândeşte numai de la împlinirea unei anumite vârste. comorienţi. uneori. în măsura în care persoana a dobândit capacitatea de exerciţiu ea poate încheia orice act juridic cu excepţia acelora care îi sunt interzise expres de lege. dispariţie. titlu oneros. a existenţei unui discernământ suficient format şi odată cu acumularea unei experienţe corespunzătoare de viaţă. 2) “Minorul care se căsătoreşte dobândeşte prin aceasta capacitatea deplină de exerciţiu. Dar poate avea discernământ fără a avea şi capacitate de exerciţiu o persoană apropiată de vârsta majoratului. 6 din Decretul nr.” (al. capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice se dobândeşte numai în măsura împlinirii unei anumite vârste.9. limitat. persoana fizică are această facultate doar de la o anumită vârstă.” (al. Moarte fizic constatată.

iar din dispoziţiile art. fiindcă ea ar avea practic semnificaţia unei înlăturări parţiale . de a încheia acte juridice personal însă..printr-un act unilateral . Textul art. în cel de al doilea caz. În al doilea rând.4. părintele sau tutorele se mărgineşte doar să încuviinţeze actele pe care le încheie personal minorul. 133 C. de altfel şi capacitatea deplină de exerciţiu ori lipsa acesteia -. spre a preveni astfel posibilele abuzuri ale terţilor. Capacitatea restrânsă de exerciţiu – ca.1. permit evidenţierea unor aspecte caracteristice ale capacităţii restrânse de exerciţiu. 124. 31/1954 cât şi art. 9 din Decretul nr. D. pe minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani. în primul caz (acela al minorilor cu 24 . ”Actele juridice ale minorului cu capacitate restrânsă se încheie de către acesta. al. rezultă că tot părinţii şi tutorii sunt aceia care îl reprezintă. precum şi art. de regulă. al. care a împlinit vârsta de paisprezece ani. capacitatea deplină de exerciţiu conferă persoanei îndreptăţirea de a-şi stabili pe cale contractuală (deci printr-un act juridic) un reprezentant convenţional (mandatar) prin intermediul căruia să încheie acte juridice. C. al. Este însă lipsit de îndoială faptul că şi încuviinţarea dată de ocrotitorul legal va trebui să aibă tot caracter individual. C. 1. Atât dispoziţiile legale cât şi consideraţiile doctrinare făcute pe marginea acestora. În sfârşit.2. 2. în cele ce urmează. fie în calitate de reprezentant legal al acesteia (părinte sau tutore) fie în calitate de reprezentant convenţional (mandatar). 9. Atât art. A. o încuviinţare globală şi anticipată va fi lipsită de eficacitate.9. Aspecte caracteristice. B. în primul caz. 1.4. fam. Reglementare. 105. Singura categorie de persoane care beneficiază de o capacitate de exerciţiu restrânsă este aceea a minorilor având vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani. “Minorul. fam. Încuviinţarea pe care este chemat să o de a ocrotitorul legal sau/şi autoritatea tutelară pentru încheierea unor acte juridice de către minor trebuie să fie prealabilă actului. adică se va trebui dată pentru fiecare act în parte.Capacitatea deplină de exerciţiu conferă persoanei îndreptăţirea de a încheia singură şi personal orice acte juridice. Persoanele afectate. De aceea. Prin urmare. Ocrotitorul legal şi reprezentantul legal. Caracterul prealabil şi special al încuviinţării. din Decretul nr. 3. Deosebirea dintre cele două situaţii în care se află părinţii şi tutorii este vădită şi ea nu ţine doar de modul de exprimare al legiuitorului Aceasta deoarece. prevăd că părinţii şi tutorii încuviinţează actele juridice pe care le încheie minorul cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani. 133 C. C. din Decretul nr. 31/1954. Dintre acestea le vom reţine. 2. cu încuviinţarea prealabilă a părintelui sau a tutorelui. are capacitatea de exerciţiu restrânsă” (art. şi ale art. Domeniul de aplicare. cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani. 2) Ţinând seama de aceste dispoziţii legale. al . aşa cum prevede expres art.a capacităţii restrânse de exerciţiu. fam. pe acelea care ne par mai semnificative. putem defini capacitatea restrânsă de exerciţiu ca fiind aptitudinea persoanei. pentru a dobândi astfel drepturi noi ori pentru a-şi exercita drepturile ce le are şi de a-şi asuma obligaţii noi ori de a le executa pe acelea care le are. C. părintele sau tutorele încheie el însuşi acte juridice în numele şi pe seama minorului. priveşte doar actele juridice încheiate de către minor nu şi faptele juridice ilicite al căror autor este minorul. pe când. la încheierea actelor juridice. capacitatea deplină de exerciţiu îndreptăţeşte persoana să încheie acte juridice în numele şi pe seama altei persoane. Capacitatea de exerciţiu restrânsă.4. “Încuviinţarea se va da pentru fiecare act în parte”. atunci când nu poate ori nu doreşte să le încheie personal. Potrivit art.” (al. 1. 3. 31/1954). numai cu încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal iar uneori şi a autorităţii tutelare. fam. 130 se referă în mod expres doar la încuviinţarea care se dă de către autoritatea tutelară. fam. 130. al. 3.

În această categorie sunt cuprinse numai actele de administrare a bunurilor sau a patrimoniului. 133. adică în măsura în care nu produc minorului o pagubă datorită disproporţiei vădite dintre prestaţia proprie şi prestaţia celeilalte părţi. n. caracterizate prin faptul că au o valoare relativ redusă. de asemenea.. Capacitatea de exerciţiu restrânsă şi rigorile ei privitoare la încheierea actelor juridice. Actele de conservare. Acte pe care minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu le poate încheia valabil chiar dacă ar exista încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal şi a autorităţii tutelare. trimiterea unei somaţii sau notificări ş. Iar potrivit art. Potrivit art. R. după ce în al. în mod vădit. care prin excelenţă nu pot fi vătămătoare pentru minor. 2 şi 3 p. în cel de al doilea caz (acela al minorilor lipsiţi de capacitate de exerciţiu). E. necesare satisfaceri trebuinţelor curente ale minorului. Astfel. Capacitatea de exerciţiu restrânsă a fost concepută de legiuitor ca o stare tranzitorie între lipsa capacităţii de exerciţiu şi capacitatea deplină de exerciţiu. 3. renunţarea la drepturile patrimoniale ale acestuia. precum şi să încheie orice alte acte care depăşesc dreptul de a administra”. Aceasta deoarece ea cuprinde doar câteva acte care.R. Ca atare.”. 2 şi 3. au caracterul unor măsuri de protecţie dispuse de legiuitor pentru ocrotirea minorului. părintele sau tutorele este şi un reprezentant legal al minorului. “Minorul nu poate să facă. I. a. 133.capacitate de exerciţiu restrânsă). achiziţionarea unor bilete de spectacol. actele prin care se angajează anumite lucrări pentru repararea bunurilor minorului ş. b. 129..2. 2.) nu le poate încheia decât cu încuviinţarea autorităţii tutelare. C. 4 că “ Actele făcute cu încălcarea dispoziţiilor de mai sus ( adică cele din al. va fi necesară şi prealabila încuviinţare a acesteia”. stabileşte regulile ce trebuie urmate în cazul încheierii de acte juridice de către minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă.a. pot periclita interesele patrimoniale ale minorului.133 C. care au un caracter necesar şi urgent. De aceea. În acest sens. C. 1. potrivit art. sunt. J. fam. capacitatea restrânsă de exerciţiu va înceta fie odată cu ajungerea persoanei la majorat şi dobândirea capacităţii 25 . F. nici cu încuviinţare.al. Sancţionarea actelor încheiate fără respectarea dispoziţiilor legale privind capacitatea de exerciţiu restrânsă. G. c. acte de administrare: actele prin care se închiriază anumite bunuri ale minorului. nu pot fi păgubitoare pentru minor.. art. spre pildă. ceea ce înseamnă că sunt sancţionate cu nulitate relativă. părintele sau tutorele este doar un ocrotitor legal al minorului. Exemple. în schimb. şi ca finalitate păstrarea unui drept ori preîntâmpinarea pierderii lui şi presupun cheltuieli neînsemnate faţă de rezultatul lor. la care am făcut deja referire în legătură cu categoria anterioară. “Tutorele nu poate. în modul cel mai firesc. de călătorie etc. sunt de exemplu: înscrierea unei ipoteci în registrul de publicitate.n. Acte pe care minorul le poate încheia singur. se execută de îndată ce au fost încheiate şi. C. Încetarea capacităţii restrânse. “Dacă actul pe care minorul urmează să-l încheie face parte dintre acelea pe care tutorele (minorului lipsit de capacitate de exerciţiu p. asemenea acte. donaţii şi nici să garanteze obligaţiile altuia” I.. I. sancţiunea care se impune în cazul nesocotirii lor este aceea a nulităţii relative. actele de înstrăinare a anumitor bunuri aflate în pericol de a pieri sau a se strica. dispune în al. Acte pe care minorul le poate încheia numai cu încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal.a. fam. fam. . Actele mărunte. astfel de acte sunt: cumpărăturile obişnuite din magazine făcute în scopul satisfacerii trebuinţelor minorului. fără prealabila încuviinţare a autorităţii tutelare. 1. al. să facă valabil înstrăinarea ori gajarea bunurilor minorului. Acte pe care minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă le poate încheia numai cu încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal şi a autorităţii tutelare. al. Actele de administrare a bunurilor şi a patrimoniului în măsura în care nu sunt lezionare. fam.) sunt anulabile. Este o categorie restrânsă şi cu un conţinut expres determinat de lege. H.

3. În sfârşit. g. lipsite de capacitate de exerciţiu dar care. Cazuri. în consecinţă. Potrivit art. prezenţa sau lipsa discernământului nu are nici o relevanţă. iar prin excepţie. b) această 26 . prin efectul unei hotărâri judecătoreşti. 3. 1. fără să-şi dea seama. fizic constatată sau judecătoreşte declarată. în consecinţă. Prima categorie de persoane lipsite de capacitate de exerciţiu. pot încheia acte juridice care să le fie defavorabile. prin textele cuprinse de la art.5. 3. debilităţii mintale. b) persoana pusă sub interdicţie”. lipsiţi de discernământ . Enunţare.depline de exerciţiu. Aceasta deoarece atât minorii care nu au împlinit 14 ani cât şi cei puşi sub interdicţie sunt. în cele ce urmează. 2 şi 3. al. 142. 11 din Decretul nr.) şi deoarece femeia căsătorită dobândeşte deplină capacitate de exerciţiu. Punerea sub interdicţie este reglementată atât în Codul familiei. Trebuie însă să precizăm şi în acest context.2. Prin urmare. va fi pus sub interdicţie”. deoarece femeia care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători. “Nu au capacitate de exerciţiu: a) minorul care nu a împlinit vârsta de paisprezece ani. Noţiune. În ambele cazuri. A. se poate căsători şi femeia care a împlinit 15 ani (art. doar asupra celei de a doua categorii. aceea a persoanelor puse sub interdicţie.5. o persoană lipsită de discernământ datorită alienaţiei sau debilităţii mintale este privată de capacitatea de exerciţiu şi. De aceea ne vom opri. 4. cât şi în Decretul nr. B. Prin urmare. pot avea discernământ. Lipsa capacităţii de exerciţiu. Art. 142. lipsa capacităţii este determinată de lipsa discernământului. C. din cauza alienaţiei mintale ori a debilităţii mintale. al. lit. al. Punerea sub interdicţie este o măsură de ocrotire a persoanei fizice. fam. atunci când s-a obţinut dispensă de vârstă. că în cazul actelor juridice încheiate de persoanele lipsite de capacitate. 30 la 35 (sub titlul “Procedura interdicţiei”). fam. sunt: a) o persoană să fie în neputinţă de a se îngriji de interesele sale. C. Condiţii. Pe de altă parte. 142 la 151 (sub titlul “Interdicţia”). se poate spune că încetarea capacităţii restrânse de exerciţiu are loc şi ca urmare a căsătoriei femeii minore. fam. de regulă. şi într-un caz şi în celălalt..şi. la fel cum există persoane puse sub interdicţie şi. pare de la sine înţeles că şi capacitatea restrânsă de exerciţiu încetează odată moartea persoanei. Competenţa instanţelor de judecată cât priveşte soluţionarea cererilor de punere sub interdicţie este reglementată de Codul de procedură civilă în art. fie odată cu punerea sub interdicţie judecătorească şi dobândirea statutului de persoană lipsită de capacitate de exerciţiu. aceea minorilor care nu au împlinit paisprezece ani nu ridică nici o problemă sub aspectul determinării ei. caracterizată de faptul că. ceea ce nu face însă ca lipsa capacităţii de exerciţiu să se confunde cu lipsa discernământului. Este ceea ce rezultă şi din faptul că există persoane capabile dar care temporar sunt lipsite de discernământ.cei dintâi datorită vârstei fragede iar ceilalţi datorită alienaţiei ori debilităţii mintale . Reglementare. i se numeşte un tutore care să o ocrotească şi să o reprezinte în actele juridice.Punerea sub interdicţie judecătorească. C. temporar. ca atare. 31/1954.1. dispune că: “Cel care nu are discernământ pentru a se îngriji de interesele sale. lipsirea de capacitatea de exerciţiu apare ca o măsură de protecţie a persoanei faţă de propriile sale acte. 32/1954.5. 2. s-a apreciat că cerinţele ce trebuie întrunite pentru ca o persoană să poată fi pusă sub interdicţie. în textele cuprinse de la art. cerinţe prevăzute expres şi limitativ de art.1. întrucât aceste acte sunt oricum anulabile pentru lipsa capacităţii de exerciţiu.

numai în cazul în care va dovedi că cel cu care interzisul a contractat a cunoscut interdicţia pe o cale oarecare. art. Competenţa de a soluţiona cererea de punere sub interdicţie revine Tribunalului (art. de către instanţa care a respins calea de atac exercitată împotriva hotărârii de admitere a cererii de punere sub interdicţie (instanţa de apel sau de recurs). hotărârea de punere sub interdicţie se comunică. dacă hotărârea de punere sub interdicţie a fost transcrisă atunci ea devine opozabilă terţilor. În schimb. g. tutorele celui pus sub interdicţie poate cere anularea actului pe considerentul lipsei de capacitate a interzisului. 11 din Decretul nr. din raţiuni practice. pe motiv de lipsă a capacităţii de exerciţiu. Aspecte procedurale şi de publicitate. chiar dacă nu este leziune”. întrucât aceştia pot lua cunoştinţă despre ea consultând registrul în care a fost transcrisă şi. Este vorba despre actele mărunte. A. Punerea sub interdicţie a unei persoane se face printr-o procedură judecătorească. “Incapacitatea celui pus sub interdicţie nu va putea fi opusă unui al treilea decât de la data transcrierii hotărârii. potrivit al. dispune actele de procedură îndeplinite de cel ce nu are exerciţiul drepturilor procedurale sunt anulabile.după ce hotărârea judecătorească de punere sub interdicţie a devenit irevocabilă.5. spre a fi transcrisă în registrul anume destinat (al. afară numai dacă cel de al treilea a cunoscut interdicţia pe altă cale”. 2 că “Pentru cei care nu au capacitate de exerciţiu. Dacă o astfel de dovadă nu va putea fi făcută acţiunea în anularea actului nu va putea fi admisă decât dacă se va proba că cel pus sub interdicţie a fost lipsit de discernământ în momentul încheierii actului juridic. necesare satisfacerii trebuinţelor curente ale incapabilului şi despre actele de conservare. C. la care am făcut referirile ce se cuvin atunci când ne-am ocupat de capacitatea restrânsă de exerciţiu. de către instanţa care a pronunţat-o sau. 43 (2) C. 4. actele juridice se fac de reprezentanţii lor legali”. pentru identitate de raţiune. prin reprezentantul său legal şi nicidecum de către persoana capabilă care a contractat cu un incapabil. sunt anulabile pentru incapacitate . însă. După ce a devenit irevocabilă. 3.3. 31/1954. iar art. 25 se referă în mod expres doar la minorii care nu au împlinit patrusprezece ani. Legea prevede implicit interdicţia ca cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu să încheie acte juridice personal. dar înainte ca ea să fie transcrisă -. După cum se poate observa textul art. ce se încheie de către minorii care nu au împlinit vârsta de paisprezece ani. c) lipsa de discernământ să fie cauzată de alienaţia sau debilitatea mintală de care suferă acea persoană C. instanţei locului unde naşterea celui pus sub interdicţie a fost înregistrată. fără întârziere. Consecinţele lipsei capacităţii de exerciţiu. Nevalabilitatea actelor încheiate de persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu. nu încape îndoială că sancţiunea aplicabilă actelor încheiate personal de cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu este nulitatea relativă. tutorele interzisului va putea cere anularea acestui act. dispune în al. În acelaşi sens.neputinţă să se datoreze lipsei de discernământ. al. Aceasta poate fi invocată numai de către incapabil. 3). Transcrierea hotărârii de punere sub interdicţie în registrul anume destinat este o măsură de publicitate şi are o importanţă practică deosebită deoarece. civ. dacă este cazul. Astfel. Întrucât legea foloseşte exprimarea “anulabile” şi întrucât incapacitatea minorului şi a interzisului este o incapacitate de protecţie. Totuşi. proc.) în circumscripţia căruia se află domiciliul celui care urmează a fi pus sub interdicţie. 32/1954 dispune că “Actele juridice. ca urmare. se admite că atât minorul cât şi cel pus sub interdicţie pot încheia personal două categorii de acte juridice. el se aplică şi în cazul celor lipsiţi de capacitate de exerciţiu datorită punerii sub interdicţie judecătorească. lit. deci ca urmare a unui proces finalizat de o hotărâre judecătorească irevocabilă. 2. 25. 2. 27 . din Decretul nr. art. Aceasta înseamnă că dacă cel pus sub interdicţie încheie un act juridic . proc civ.

131. nu poate fără încuviinţarea autorităţii tutelare să încheie “acte care depăşesc dreptul de a administra”. Atunci când ne referim la aceste limite avem în vedere determinarea categoriilor de acte pe care. b) cu încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. 129. reprezentantul legal poate să încheie singur şi acte de administrare a patrimoniului incapabilului. reprezentantul legal le poate ori nu le poate încheia.). după caz: părinţii. trei probleme socotim necesar a fi abordate.4.B. fam. cu precădere. următoarele acte: . . 126 C. 4. 129. b. trebuie să admitem că reprezentantul legal va putea să încheie singur. tutorele. determinarea limitelor reprezentării legale a celor lipsiţi de capacitate. art. al. actele de dispoziţie asupra bunurilor incapabilului. Per a contrario. C. acele acte pe care incapabilul însuşi le poate încheia personal. la o “casă de păstrare de stat”. 131 şi art.. Calitatea de reprezentant legal o au. potrivit art. după cum urmează: a) singur. mai puţin cele supuse pieirii sau stricăciunii. fam. beneficiază de regimul actelor de administrare datorită rezultatului lor. 129. în numele incapabilului. În al treilea rând.acte prin care se gajează sau se ipotechează bunuri ale incapabilului pentru garantarea unor datorii personale ale acestuia. ca urmare. c) în urma unei decizii a autorităţii tutelare. acte pe care reprezentantul legal le poate încheia. sunt prin natura lor acte de dispoziţie. în măsura în care întrec nevoile întreţinerii incapabilului şi ale administrării bunurilor acestuia (art. În legătură cu această formă de reprezentare. pe numele incapabilului. în numele celui lipsit de capacitate de exerciţiu. 62 (2) şi 64 (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului . adică. fără a fi necesară încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. care pot fi înstrăinate de către reprezentantul legal fără încuviinţarea autorităţii tutelare (art. fam. 2. deşi implică înstrăinarea unor bunuri şi. pe care reprezentantul legal este obligat să le depună. Este cazul actelor de înstrăinare a bunurilor supuse pieirii sau stricăciunii. al.1. C. respectiv primarul sectorului municipiului Bucureşti. În primul rând.acte care depăşesc dreptul de a administra.acte prin care se renunţă la drepturile patrimoniale ale incapabilului. În al doilea rând. precum şi a celor devenite nefolositoare pentru minor (incapabil). acte care se caracterizează prin faptul că. Limitele puterilor reprezentantului legal. 129. al. tutorele . al.şi pe cale de consecinţă. înseamnă că atât tutorele cât şi ceilalţi reprezentanţi legali pot să încheie acte de administrare a bunurilor incapabilului..acte prin care se înstrăinează bunurile incapabilului. Acte pe care reprezentantul legal le poate încheia singur. Este vorba despre: noţiunea de reprezentare legală. fam. al. atunci când acesta îi înlocuieşte pe părinţi ori pe tutore. fam. În această categorie trebuie cuprinse potrivit art. determinarea celor care au calitatea de reprezentant legal. d) este oprit să le încheie chiar dacă ar exista încuviinţarea autorităţii tutelare. a. cu toate că legea nu conţine nici o dispoziţie în acest sens. curatorul. C. potrivit art. 2. Este vorba despre actele de conservare a bunurilor minorului sau interzisului şi actele necesare satisfacerii trebuinţelor curente ale acestuia. Persoanele şi autorităţile care au calitatea de reprezentant legal. C. . oricare dintre ceilalţi reprezentanţi legali -. Acte pe care reprezentantul legal le poate încheia doar cu încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. în general. în situaţiile prevăzute de art. preşedintele consiliului judeţean.) . .ridicarea sumelor de bani. 28 . fără încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. Reprezentarea legală a celor lipsiţi de capacitate de exerciţiu.

). de exemplu. făcute în numele incapabilului şi din bunurile acestuia. prohibiţii care sunt reunite sub denumirea generică de incapacităţi de a contracta sau de a încheia acte juridice. fam. C. tutorii nu pot – nici direct nici prin persoane interpuse -.4. 810. Întrebări. în numele incapabilului. fam. Acte a căror încheiere poate fi impusă reprezentantului legal prin decizia autorităţii tutelare.acte juridice care s-ar încheia între tutore.acte prin care se garantează scu bunurile incapabilului obligaţiile altuia (fidejusiune.). interesele personale ale incapabililor. În ce situaţii curatorul are calitatea de reprezentant sau ocrotitor legal? 8. gaj. iar mandatarii însărcinaţi să vândă bunurile unei persoane nu pot .1308. fam. C.nici direct nici prin persoane interpuse -. Acte pe care reprezentantul legal este oprit să le încheie.) etc. 2.). vânzare care se va realiza.. c. C.donaţii şi alte contracte cu caracter de liberalitate. ipotecă). C. 128. fam. reprezentantul legal nu poate.plata creanţelor pe care le au faţă de incapabil tutorele. C. soţii nu pot încheia între ei contracte de vânzare-cumpărare (art. C. Ce este capacitatea de exerciţiu? 2. 128). 1307 C. la fel cum preoţii nu pot primi donaţii de la aceia pe care îi asistă spiritual în timpul celei din urmă boli (art. “În cazul în care veniturile minorului nu sunt îndestulătoare pentru întreţinerea şi administrarea bunurilor acestuia autoritatea tutelară va dispune vânzarea bunurilor acestuia”. al. al. Ce acte poate să încheie singură persoana cu capacitate restrânsă de exerciţiu? De ce trebuie făcută distincţie între reprezentantul legal şi ocrotitorul legal? 4. Sancţionarea nerespectării prevederilor privitoare la reprezentarea legală.5. 2. 3. 1 şi 3 C. Care sunt persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu? 5. al. C.1308. de către reprezentantul legal. civ). 127. pct. legea civilă instituie prohibiţii privitoare la încheierea anumitor acte juridice de către persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu. prin donaţie sau testament. civ. soţul. Incapacităţile speciale de exerciţiu. d. a ocroti.Ce rost are transcrierea hotărârii de punere sub interdicţie în registrul anume destinat? 7. Ce acte poate încheia personal cel lipsit de capacitate de exerciţiu? 9. desigur. “dacă socotelile tutelei n-au fost prealabil date şi primite (art. C. Prin ce se caracterizează capacitatea de exerciţiu restrânsă? 3. civ). 1. în favoarea fostului său tutore. să încheie următoarele acte: . Potrivit art. . 2. 809. 129. soţul. al. al. pct. să cumpere aceste bunuri (art. o rudă în linie dreaptă ori fraţii sau surorile tutorelui. civ. minorul ajuns la vârsta majoratului nu poate dispune. Care sunt persoanele puse sub interdicţie? 6. civ. 29 . 1. o rudă în linie dreaptă ori fraţii sau surorile tutorelui (art.potrivit art. Abaterile de la dispoziţiile legale privind reprezentarea incapabililor se sancţionează în aceleaşi condiţii ca şi cele care privesc nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la încheierea de acte juridice de către cei cu capacitate de exerciţiu restrânsă. şi art. de o parte şi incapabil. . Uneori. Aşa. Ce sunt incapacităţile speciale de exerciţiu? Cuvinte şi expresii cheie. 2. 1. cu precădere. 1. . 126. să cumpere bunuri de la cei aflaţi sub tutelă (art. medicii nu pot primi donaţii de la persoanele tratate de ei în cursul bolii care a pricinuit moartea acelor persoane.. al.. de alta (art.

30 . acte de conservare. curator. acte de dispoziţie. acte de administrare a bunurilor. acte de administrare a patrimoniului. ocrotitor legal. comisia pentru protecţia copilului. donaţii.Tutore. liberalităţi. autoritatea tutelară. acte dezinteresate. reprezentant legal.

1. privită ca sumă de atribute ale persoanei . Astfel. 1. în scopul individualizării persoanei în familie şi în societate . ca tot diferite să fie şi părerile privitoare la cuprinsul stării civile. 1. Or. Prin urmare.” În starea civilă a persoanei putem şi trebuie să includem doar acele calităţi (atribute) ale persoanei care interesează nu numai individul dar şi societatea şi. de lege.Modulul III Identificarea şi localizarea persoanei fizice. starea civilă să fie definită diferit şi. rudă sau afin cu cineva. născut într-o anumită localitate etc.2. capacitatea şi relaţiile de familie ale persoanei fizice 31 . respectiv: a) posibilitatea omului de a se individualiza prin starea sa civilă. într-o definiţie lapidară se arată că starea civilă este “ mijlocul juridic de individualizare a persoanei fizice prin indicarea calităţilor personale având această semnificaţie. Caracterele stării civile. bărbat ori femeie (sexul). 1. starea civilă are şi un caracter naţional.1. după părerea noastră. este nevoie de un criteriu care să permită decelarea acelor atribute sau calităţi care ţin de starea civilă de acelea care nu ţin sau nu ţin nemijlocit de aceasta.3. în literatura noastră de specialitate. la forţa de constrângere a statului. Acest caracter rezultă din faptul că de la început (de la naştere) şi până la sfârşit (la moarte) starea civilă este cârmuită.3. cu precădere. necăsătorit. prin dispoziţii cu caracter imperativ. ca fiind ansamblul de calităţi (atribute) personale . Naţionalitatea stării civile. & 1. Lipsa unei definiţii legale a făcut.13 din Legea cu privire la actele de stare civilă.de fapt şi juridice -. sa apreciat că starea civilă cuprinde următoarele elemente: “din căsătorie. pe de altă parte. Este ceea ce rezultă din art. născut din părinţi necunoscuţi. o anumită vârstă. Noţiune. cetăţenia. Enunţare. adoptat. Este vorba despre calităţi care se bucură de o anumită stabilitate. elementele stării civile. la nevoie. Având în vedere acest înţeles. care dispune că ”Starea. sunt: sexul persoanei.2. în sensul că nu pot fi modificate decât în condiţiile stabilite de lege cât şi despre calităţi unice. în consecinţă. 1. starea civilă poate fi definită. Tocmai datorită faptului că are o reglementare imperativă şi de ordine publică. recăsătorit. Legalitatea stării civile. o sumă de atribute sau calităţi personale. starea conjugală. care potrivit legii trebuie evidenţiate prin actele de stare civilă. drept al cărui conţinut este dat de prerogativele ce le conferă titularului său. Aşa fiind. starea civilă este. Identificarea persoanei prin starea civilă. Într-un prim înţeles.3. starea civilă este privită ca un drept subiectiv de individualizare a persoanei.asupra cărora vom reveni pentru a le prezenta pe larg -. prin care se dovedeşte însăşi starea civilă a unei anumite persoane. deci mai puţin de voinţa titularului ei. numele. singurul criteriu de reunire a acelor calităţi ale persoanei care pot fi reţinute ca fiind elemente ale stării civile îl constituie actele de stare civilă. c) posibilitatea de a apela. b) posibilitatea de a pretinde să fie individualizat de alţii prin starea sa civilă. aşa cum am arătat. din afara căsătoriei. 11 din Legea nr. Aceasta înseamnă că starea civilă a unei persoane nu se schimbă în funcţie de deplasarea acesteia dintr-un stat în altul ci rămâne supusă legii naţionale a respectivei persoane. filiaţia. 1. văduv. pe de o parte. au fost reţinute prin lege ca fiind determinante pentru a individualiza o persoană în raport cu familia şi societatea. Conţinutul stării civile. 105/1992. căsătorit. astfel cum prevede art. ca. Într-un al doilea înţeles. în sensul că este determinată de legea naţională a persoanei. divorţat.” În opinia noastră.

tot astfel. cazul filiaţiei faţă de tată a copilului din căsătorie. dacă o persoană îşi ascunde filiaţia şi nu se prevalează vreme îndelungată de ea. prin dispoziţii speciale.3. în funcţie de obiectul şi scopul lor. Hotărârile judecătoreşti pronunţate în soluţionarea unor acţiuni de stare civilă. Faptele de stare civilă sunt naşterea persoanei şi moartea acesteia. spre pildă.2.3.4.5. Doctrinar. Actele juridice de stare civilă. Sursele stării civile. convenţionale sau unilaterale. care se bucură de o relativă independenţă -. spre pildă. determină starea civilă a unei anumite persoane.3. Caracterul legal al stării civile face ca. cele privind încuviinţarea adopţiei ori desfacerea sau anularea acesteia. menţionate în cele ce preced. Imprescriptibilitatea extinctivă se manifestă prin aceea că oricât timp o persoană nu exercită un element al stării civile acesta nu se pierde (stinge).4.” 1. nu înseamnă că ea pierde această filiaţie ca urmare a nefolosirii. că o anumită persoană are aceeaşi stare civilă faţă de toate celelalte persoane şi nu numai faţă de unele dintre acestea. Este. 53 C. pe de o parte. Indivizibilitatea stării civile. nu pot fi obiect de tranzacţie. Indisponibilitatea stării civile. În consecinţă. 1. 1. cele privind tăgada paternităţii copilului născut sau conceput în timpul căsătoriei.3.1. acte juridice de stare civilă: actul juridic al căsătoriei. Legea.4. în aceste cazuri. cele privind stabilirea sau contestarea filiaţiei. Aşa spre pildă. Aceasta înseamnă. ceea ce îndreptăţeşte concluzia că. denumite uneori şi “acţiuni de stat”.chiar dacă este alcătuită din mai multe elemente.4. acţiunile de stare civilă sunt grupate în următoarele categorii: 32 .sunt cârmuite de legea sa naţională. Imprescriptibilitatea achizitivă a stării civile se concretizează în faptul că nici starea civilă şi nici vreunul dintre elementele sale nu se pot dobândi prin simpla lor exercitare în fapt. va fi sancţionat cu nulitatea absolută. renunţare sau revocare. Asemenea acţiuni sunt. şi actul juridic al recunoaşterii de filiaţie.4. Faptele de stare civilă. legea să fie aceea care. sunt. în cele din urmă. este indivizibilă atât în ansamblul ei cât şi din punct de vedere al fiecărui element privit separat. Înţelese ca operaţiuni juridice. cele privind declararea judecătorească a morţii etc. 1. oricare dintre actele. 1. Acţiunile de stare civilă. spre pildă. dacă o persoană nu se prevalează vreme îndelungată de starea de persoană căsătorită nu înseamnă că această stare încetează. Aplicarea legii este însă. afară numai dacă. îndeobşte. oricât de îndelungată ar fi aceasta. filiaţie care rezultă din prezumţiile legale de paternitate prevăzute de art. Starea civilă este imprescriptibilă atât extinctiv cât şi achizitiv. că o persoană nu poate să accepte şi să folosească doar anumite elemente ale stării sale civile repudiindu-le pe altele şi. sunt acele acţiuni în justiţie care au ca obiect elemente ale stării civile ale persoanei fizice. Starea civilă . Imprescriptibilitatea stării civile. Totuşi. 1.4. starea civilă rezultă direct din lege. nu se prevede altfel. creatoare sau modificatore de stare civilă. 1. uneori corelaţia dintre lege şi starea civilă este atât de strânsă încât faptele si actele de stare civilă apar ca fiind subsidiare legii. fam.4. Indisponibilitatea stării civile şi a elementelor sale trebuie înţeleasă în sensul că ele nu pot fi cedate nici prin acte între vii nici pentru cauză de moarte. condiţionată de producerea unor fapte sau acte de stare civilă.3. cele privind anularea căsătoriei şi desfacerea acesteia prin divorţ. pe de altă parte. întotdeauna. 1.

să se înlăture.la fel ca şi în cazul anterior -. Sunt acele acţiuni în justiţie prin care o persoană (reclamantul) urmăreşte să i se înlăture retroactiv. 1. de exemplu. Acest prim înţeles este avut în vedere de Legea privind actele de stare civilă în art. 119/1996. pe aceeaşi cale. Potrivit al. doar aparentă. prin hotărâre judecătorească.” În caz de mobilizare. Acţiuni în contestaţie de stare civilă (în contestaţie de stat). c. Potrivit art. de persoană adoptată. b. prin ofiţerii de stare civilă”. spre pildă. oraşelor şi comunelor. participare la misiuni de menţinere a păcii sau în scop umanitar. o anumită stare civilă şi. Acţiunile în modificarea stării civile sunt acelea care au ca scop şi ca efect schimbarea numai pentru viitor a stării civile existente la data introducerii lor. prin acte de stare civilă se desemnează acele acte juridice care au ca efect naşterea modificarea sau stingerea unor elemente de stare civilă. respectiv unuia dintre agenţii diplomatici sau unuia dintre funcţionarii consulari. urmată de stabilirea unei alte stări civile. deopotrivă. Acesta este înţelesul pe care. 7). Acţiuni în modificarea stării civile (în modificare de stat).5. în condiţiile prevăzute de prezenta lege. Înţelesurile noţiunii de act de stare civilă. modificatoare sau extinctive de stare civilă. actele de stare civilă sunt rezultatul înregistrărilor în registrele de 33 . al. 1. 1 al Legii nr. implicit. b) şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare de carieră ale României. “Primarii şi şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare de carieră ale României pot delega exercitarea atribuţiilor de ofiţer de stare civilă viceprimarului. Legea cu privire la actele de stare civilă îl are în vedere. Autorităţile investite cu atribuţii de stare civilă.a. al. actul juridic al recunoaşterii de filiaţie – faţă de mamă sau/şi faţă de tată -. 1. din Legea nr. acţiunile de divorţ şi cele promovate pentru desfacerea adopţiei. întrucât aceea pe care o are este . cu precădere. încetarea doar pentru viitor a stării civile de persoană căsătorită sau. Astfel. 3. Ministerul Apărării Naţionale desemnează cadrele militare care înregistrează actele şi faptele de stare civilă ale militarilor şi personalului civil şi le comunică autorităţilor administraţiei publice competente (art. 1. în art. unde se dispune că ”Înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă şi înscrierea menţiunilor se fac la cerere. c) comandanţii de nave şi aeronave”. 2 din acelaşi articol “Sunt ofiţeri de stare civilă: primarii municipiilor. 1. precum şi a elementelor stării civile. prin hotărâre judecătorească. sectoarelor municipiului Bucureşti. după caz. 5. Atât doctrinar cât şi legislativ. 3. Sunt acele acţiuni în justiţie prin care o persoană cere să i se stabilească (retroactiv). sintagma “acte de stare civilă” este susceptibilă de două înţelesuri. rezultat din manifestarea unilaterală de voinţă a autorului recunoaşterii ş. acte de stare civilă: actul juridic al căsătoriei încheiat prin acordul de voinţe al celor doi viitori soţi. Ca înscrisuri doveditoare a faptelor şi actelor de stare civilă.1. Actele juridice de stare civilă şi actele de stare civilă. război.4. sau din oficiu. starea civilă aparentă existentă anterior. Acţiuni în reclamaţie de stare civilă (în reclamaţie de stat). prin acte de stare civilă se desemnează înscrisurile doveditoare ale stării civile şi ale actelor juridice şi faptelor juridice generatoare.a.5. Aşa sunt. pe baza declaraţiei persoanei obligate la aceasta. căsătoria sau decesul unei persoane. Acestea au ca efect. “Atribuţiile de stare civilă se îndeplinesc de către consiliile judeţene şi de către autorităţile administraţiei publice locale ale municipiilor. Mai întâi. secretarului sau altor funcţionari din aparatul propriu. oraşelor şi comunelor. Din acest punct de vedere sunt. în virtutea legii şi tot numai pentru viitor.” Mai apoi. În sfârşit. o anumită stare civilă. sectoarelor municipiului Bucureşti. 119/1996 se prevede că “Actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice prin care se dovedeşte naşterea.5. potrivit al.

stare civilă. De aceea, sugestiv şi pe drept cuvânt, s-a spus că actul de stare civilă este “fila din registrul de stare civilă” completată de ofiţerul de stare civilă. Aşa fiind, din dorinţa de a evita, pe cât posibil, orice confuzie, vom folosi, în cele ce urmează, exprimarea “acte juridice de stare civilă”, atunci când ne vom referi la acte cum ar fi actul căsătoriei ori acela al recunoaşterii de filiaţie şi exprimarea “acte de stare civilă”, atunci când ne vom referi la înscrisurile doveditoare întocmite pentru dovedirea stării civile şi a faptelor ori actelor juridice de stare civilă. 1.5.2. Necesitatea şi utilitatea distincţiei dintre actele juridice de stare civilă şi actele de stare civilă. Această distincţie nu este una prioritar teoretică. Ea are o seamă de însemnate consecinţe practice. Astfel, în primul rând, încheierea valabilă a unui anumit act juridic de stare civilă nu este condiţionată de efectuarea înregistrării corespunzătoare lui, deci de întocmirea actului de stare civilă. Spre pildă, o căsătorie (act juridic de stare civilă) încheiată în condiţiile prevăzute de Codul familiei dar neînregistrată sau înregistrată necorespunzător în registrul de stare civilă privitor la căsătorii, va fi într-u totul valabilă. În al doilea rând, distincţia menţionată este importantă deoarece nulitatea unui act juridic de stare civilă (cum este actul căsătoriei) atrage, după sine, şi modificarea actului de stare civilă ca mijloc de dovadă. În schimb, nulitatea unui act de stare civilă pentru motivele prevăzute în art. 103 din “Metodologie” nu atrage, după sine, şi nevalabilitatea actului juridic de stare civilă. Astfel, anularea actului de căsătorie nelegal întocmit nu atrage şi nulitatea actului juridic al căsătoriei. 1.6. Actele de stare civilă şi certificatele de stare civilă. 1.6.1. Noţiunea de certificat de stare civilă. Potrivit art. 13 din Legea nr. 119/1996 “Starea civilă se dovedeşte cu actele întocmite în registrele de stare civilă, precum şi cu certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora”. Certificatul de stare civilă nu este un act de stare civilă - aşa cum adeseori se consideră în vorbirea curentă -, ci o copie simplificată a acestuia, făcută pe un formular tipizat şi care, în mod obişnuit, nu cuprinde toate menţiunile din actul de stare civilă. Corespunzător celor trei feluri acte de stare civilă – cel de naştere, cel de căsătorie şi cel de deces –, există trei feluri de certificate de stare civilă , respectiv certificatul de naştere, certificatul de căsătorie şi certificatul de deces. 1.6.2. Necesitatea şi utilitatea distincţiei dintre actele de stare civilă şi certificatele de stare civilă. Distincţia dintre actele de stare civilă şi certificatele de stare civilă trebuie făcută, îndeosebi, datorită consecinţelor sale practice. O primă consecinţă constă în aceea că anularea, modificarea ori rectificarea unui act de stare civilă implică şi anularea certificatului de stare civilă eliberat în temeiul acelui act, urmată de eliberarea unui nou certificat ori, după caz, a unui certificat cu menţiuni. În schimb, anularea unui certificat de stare civilă, pentru motivele prevăzute de art. 12 (2) din Legea nr. 119/1996 sau de art. 127 din Metodologie, nu impune şi nici măcar nu implică vreodată modificarea sau anularea actului de stare civilă în temeiul căruia el a fost eliberat. Însă, anularea unui certificat de stare civilă va fi menţionată, în actul corespunzător de stare civilă, la rubrica “certificate eliberate”. O a doua consecinţă priveşte modul în care pot fi îndreptate eventualele erori strecurate în actele de stare civilă sau, după caz, în certificatele de stare civilă. Astfel, în cazul în care actul de stare civilă conţine rubrici care cuprind erori materiale comise cu ocazia înregistrărilor, îndreptarea acestora se poate face doar în temeiul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, pronunţată ca urmare a promovării unei acţiuni în rectificarea actului de stare civilă, aşa cum se prevede în art. 57 (1) din Legea nr. 119/1996 şi în art. 101 (1) din Metodologie. În schimb, atunci când într-un certificat de stare civilă apar greşeli sau neconcordanţe cu realitatea şi ,desigur, cu actul de stare civilă în baza căruia 34

certificatul a fost eliberat, acesta din urmă se retrage şi se anulează de către autoritatea care l-a emis şi tot aceasta eliberează un nou certificat de stare civilă, fără a fi nevoie de o hotărâre judecătorească (art. 12, al. 2, din Legea nr. 119 şi art. 127 din Metodologie). 1.7. Înregistrările în registrele de stare civilă. 1.7.1. Felurile înregistrărilor de stare civilă. Din economia textelor Legii nr. 119 şi ale Metodologiei rezultă că înregistrările în registrele de stare civilă se fac în două feluri şi anume: a) prin întocmire de acte de stare civilă; b) prin înscriere de menţiuni. a. Înregistrarea prin întocmire de acte de stare civilă. Potrivit prevederilor legale menţionate mai sus, înregistrarea prin întocmire de acte de stare civilă se face în trei situaţii, respectiv: la naştere – sau mai exact odată cu declararea naşterii -, când se întocmeşte actul de naştere al persoanei: la încheierea căsătoriei, când se întocmeşte actul de căsătorie al soţilor; la deces - sau mai exact la declararea decesului la organele de stare civilă -, când se întocmeşte actul de deces al persoanei. Dispoziţiile Legii nr. 119 şi ale Metodologiei, privitoare la cazurile în care se efectuează înregistrări prin întocmirea de acte de stare civilă, se cer a fi completate cu dispoziţiile art. 53 (5) din Legea nr. 273/2004, care prevăd că în, caz de adopţie, pe baza hotărârii irevocabile de încuviinţare a adopţiei, serviciul de stare civilă competent va întocmi, în condiţiile legii, un nou act de naştere al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuţi ca fiind părinţii săi fireşti. Vechiul act de naştere se va păstra, menţionându-se pe marginea acestuia întocmirea noului act. b. Înregistrarea prin înscrierea de menţiuni. Potrivit art. 44 din Legea nr. 119/1996, “În actele de naştere şi, atunci când este cazul, în cele de căsătorie sau de deces se înscriu menţiuni cu privire la modificările intervenite în starea civilă a persoanei în următoarele cazuri: a) stabilirea filiaţiei prin recunoaştere sau hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă şi încuviinţarea purtării numelui; b) contestarea recunoaşterii sau tăgăduirea paternităţii; c) căsătorie, desfacerea, încetarea sau anularea căsătoriei; adopţie, desfacerea, încetarea sau anularea adopţiei; e) pierderea sau dobândirea cetăţeniei române; schimbarea numelui; g) deces; h) rectificare, completare sau anulare a actelor de stare civilă sau a menţiunilor înscrise pe ele; i) schimbarea sexului, după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti. 1.7.2. Întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă. Potrivit art. 53 din Legea nr. 119/1996, întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă se poate cere în următoarele două cazuri: a) dacă întocmirea actului de naştere sau de deces a fost omisă, deşi au fost depuse înscrisurile necesare pentru întocmirea acestuia; b) dacă întocmirea actului de căsătorie a fost omisă, deşi a fost luat, în condiţiile prevăzute de lege, consimţământul soţilor. 1.7.3. Reconstituirea actelor de stare civilă. Potrivit art. 52 din Legea nr.119/1996, “Reconstituirea actelor de stare civilă se poate face, la cerere, dacă: a) registrele de stare civilă au fost pierdute sau distruse, în totalitate sau în parte; b) actul de stare civilă a fost întocmit în străinătate şi nu poate fi procurat certificatul sau extrasul de pe acest act”. 1.7.4. Anularea actelor de stare civilă şi a menţiunilor. Cazurile în care se poate cere anularea actelor de stare civilă sunt însă prevăzute de art. 103 (1) din Metodologie. Astfel, anularea “se poate cere în cazul când: - actul de stare civilă a fost întocmit într-un registru necorespunzător; - actul nu trebuia întocmit la primăria respectivă; - faptul sau actul de stare civilă nu există; - nu s-au respectat prevederile legale la întocmirea actului de stare civilă; - menţiunea a fost înscrisă pe alt act de stare civilă; - menţiunea a fost operată cu un text greşit.”

35

1.7.5. Rectificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor. Potrivit art. 104 din Metodologie, “Rectificarea unor rubrici din actul de stare civilă presupune îndreptarea unor erori materiale comise cu ocazia înregistrărilor de stare civilă. Rectificarea actelor de stare civilă, spre deosebire de anularea, modificarea şi completarea acestora, nu se face prin hotărâre judecătorească ci prin dispoziţia primarului. 1.7.6. Completarea actelor de stare civilă. Nici legea nr. 119/1996 şi nici Metodologia nu precizează ce înseamnă “completarea” actelor de stare civilă. Art. 104 (2) din Metodologie precizează doar că “În caz că se face o completare, aceasta se înscrie în întregime cu cerneală roşie.” Ţinând însă seama de înţelesul comun al cuvântului “completare”, nu putem decât să conchidem că prin completarea actelor de stare civilă se desemnează întregirea acestora cu unele date privitoare la starea civilă a persoanei, date care deşi erau sau puteau fi cunoscute la momentul întocmirii actului nu au fost consemnate în rubricile corespunzătoare ale acestuia. 1.7.7. Modificarea actelor de stare civilă. Metodologia de aplicare a legii nr. 119/1996 precizează, în art. 105, că “Prin modificarea actelor de stare civilă se înţelege înscrierea unor menţiuni privitoare la statutul civil al titularului, aşa cum acestea sunt descrise în capitolul III.” Prin urmare, modificarea actelor de stare civilă nu desemnează altceva decât unul dintre modurile în care se fac înregistrările în registrele de stare civilă şi anume “înregistrarea prin înscrierea de menţiuni”, care, de altfel, este reglementată distinct atât de legea nr. 119/1996 cât şi de Metodologie. 1.7.8. Acţiunile privind actele de stare civilă şi acţiunile de stare civilă. Acţiunile privind actele de stare civilă (acţiunile în anulare, modificare şi completare) nu trebuie confundate cu acţiunile de stare civilă (de stat). Între aceste două categorii de acţiuni există, în principal, deosebiri privitoare la obiectul şi efectele lor, competenţa instanţei de judecată, părţile din proces, prescripţia acţiunii şi obiectul probei. 1.8. Elementele stării civile şi înregistrarea lor 1.8.1. Sexul persoanei şi înregistrarea sa. Sexul este avut în vedere de legiuitor ca un element de identificare a persoanei, care se consemnează în actele de stare civilă, fie în baza certificatului constatator al naşterii eliberat de unitatea sanitară unde a avut loc naşterea, fie în baza procesului verbal întocmit de poliţie, medic şi reprezentantul autorităţii tutelare, în cazul copilului găsit, aşa cum rezultă din art. 33, al. 1, lit. a, din Metodologie. 1.8.2. Filiaţia şi înregistrarea ei. Prin filiaţie se desemnează descendenţa unei persoane din părinţii săi. În actele de stare civilă, filiaţia se înregistrează prin completarea în actul de naştere a rubricilor privitoare la mamă şi la tată, ori prin înscrierea în acest act, atunci când este cazul, a menţiunilor corespunzătoare diferitelor moduri de stabilire a filiaţiei (recunoaştere voluntară sau hotărâre judecătorească). 1.8.3. Starea conjugală şi înregistrarea ei. Precizare. Prin stare conjugală înţelegem starea civilă a persoanei în raport cu căsătoria. Din acest punct de vedere o persoană poate avea, după caz, starea civilă de persoană căsătorită ori starea civilă de persoană necăsătorită. Starea de persoană căsătorită rezultă din actul de căsătorie întocmit cu ocazia încheierii căsătoriei; iar starea de persoană necăsătorită, ca urmare a desfacerii căsătoriei prin divorţ ori ca urmare a anulării căsătoriei, rezultă din menţiunile care se înscriu pe marginea actului de căsătorie, în temeiul hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus desfacerea sau anularea căsătoriei. 1.8.4. Numele persoanei şi înregistrarea lui.

36

Numele de familie şi înregistrarea lui. întocmirea actului de deces se va face doar cu aprobarea Parchetului. alături de prenume. divorţ.8. 18. tot spre deosebire de prenume. respectiv a filiaţiei şi a stării conjugale.3. întocmirea actului de naştere se face în baza declaraţiei scrise şi semnate de către ambii părinţi. numele de familie poate fi atribuit. 1. chiar dacă reglementările specifice ei aparţin dreptului public. Modificarea numelui ca urmare a modificării unor elemente ale stării civile (stabilirea filiaţiei faţă de celălalt părinte. Cetăţenia este. nr. 1. 2. al. Spre deosebire de prenume. 119/1996. se înregistrează prin menţiune pe marginea actelor de stare civilă (de naştere şi de căsătorie). întocmit şi semnat de medicul sau cadrul mediu sanitar care a făcut constatarea morţii. Încetarea stării civile ca urmare a morţii persoanei. În aceste din urmă cazuri se face menţiune pe marginea actului de naştere şi. 34 din Metodologie şi art. dacă este cazul. numele de familie poate fi schimbat pe cale administrativă. de către primarul localităţii unde se înregistrează naşterea. cât şi schimbarea numelui pe cale administrativă. Asemeni naşterii. unui accident sau altor cauze violente.G. al. care. adopţie.5.” B. Rostul său este atât acela de a permite identificarea persoanei în societate. din Legea nr. cât şi acela de a sublinia apartenenţa persoanei la o anumită familie. prenumele nu se transmite ci “este stabilit pe baza declaraţiei de naştere făcute de persoana care declară naşterea”. al. Întocmirea actului de deces se face la primăria (serviciul specializat) în a cărui rază teritorială s-a produs decesul. din O. numele de familie “se dobândeşte prin efectul filiaţiei…. În cazul în care decesul nu a fost declarat în termen. Pe de altă parte. Spre deosebire de numele de familie. cât şi în cazul acordării ei ulterioare ori a pierderii ei ei.2. numele de familie se modifică în urma modificării altor elemente ale stării civile. la fel ca prenumele.A. 37 . ca ea să fie studiată în cadrul dreptului constituţional. o parte a numelui persoanei.G. pe baza declaraţiei verbale a membrilor familiei sau a celorlalte persoane prevăzute de lege şi a certificatului medical constatator al decesului. Numele de familie sau numele patronimic este. asemeni numelui de familie.… din care să rezulte prenumele copilului. moartea persoanei este supusă înregistrării în registrele de stare civilă. declararea morţii se face într-un termen de 48 de ore. socotit din momentul decesului sau al găsirii cadavrului.9. un element al stării civile. Declararea morţii trebuie făcută în termen de 3 zile de la data producerii sate. care se transmite de la părinte la copil ca efect al filiaţiei. copiilor găsiţi sau abandonaţi şi tot la fel ca prenumele. În cazul copiilor găsiţi sau abandonaţi prenumele. Atunci când decesul se datorează sinuciderii. 41/2003). Cetăţenia este supusă înregistrării odată cu înregistrarea naşterii. nr. “Dacă…există neconcordanţă între prenumele copilului trecut în certificatul medical constatator al naşterii şi declaraţia verbală a declarantului.1. Cetăţenia. ceea ce face. 41/2003). în condiţiile prevăzute de lege” (art. din O. după părerea noastră. În caz de neînţelegere dintre părinţi. indiferent dacă a fost dobândit prin efectul filiaţiei. termen care cuprinde atât ziua în care s-a produs decesul cât şi ziua în care se face declaraţia. prin dispoziţie scrisă. De asemenea. aşa cum am văzut. a fost atribuit de primar ori a rezultat dintr-o modificare a stării civile. de altfel. căsătorie. de căsătorie. nu se dobândeşte ci se stabileşte. Prenumele şi înregistrarea lui. Numele dobândit prin filiaţie se înregistrează odată cu înregistrarea naşterii. 3. va decide autoritatea administraţiei publice locale de la locul înregistrării naşterii. este stabilit prin dispoziţie de către primarul localităţii în a cărei rază teritorială copilul a fost găsit ori s-a constatat abandonul acestuia (art. Potrivit art. precum şi în cazul găsirii unui cadavru.

îl reprezintă în actele juridice şi în eventualele procese sau îi încuviinţează actele civile ori procesuale. legiuitorul face o aplicaţie particulară a regulilor privind puterea doveditoare a înscrisurilor autentice. De principiu. al ocrotitorului legal. 97/2005. cu precădere în considerarea faptului că. Localizarea persoanei fizice. domiciliul legal este determinat de domiciliul voluntar al persoanei care exercită ocrotirea şi nu de locuinţa efectivă a celui ocrotit. 119/1996 că “Pentru tot ceea ce reprezintă constatări personale ale ofiţerului de stare civilă. 26 (1) din OUG nr. 2. De aceea. 13 din Legea nr. & 2. 2. cât şi de reşedinţa persoanei. Potrivit art. 119/1996.4. Prin urmare.2.1. 22.10. Potrivit art. 97/2005 „Domiciliul persoanei fizice este la adresa la care aceasta declară că are locuinţa principală. Reglementarea acestui fel de domiciliu s-a făcut. dispunând prin art. “Starea civilă se dovedeşte cu actele întocmite în registrele de stare civilă. precum şi în faţa autorităţilor administraţiei publice când se solicită reconstituirea actelor de stare civilă. Posesia de stat crează o prezumţie relativă potrivit căreia persoana care foloseşte o anumită stare civilă are în realitate acea stare civilă.” Domiciliul voluntar este acela pe care persoana cu capacitate deplină de exerciţiu îl alege de bunăvoie prin stabilirea în fapt a locuinţei într-o anumită localitate din ţară. din Decretul nr. iar pentru celelalte înscrieri. cât priveşte puterea doveditoare a actelor de stare civilă.3. după caz. 14 din Legea nr. Dovada stării civile. odată cu schimbarea. 10.” 2.1. Această prezumţie va putea fi însă folosită ca mijloc de probă a stării civile doar în acele situaţii în care starea civilă poate fi dovedită prin orice mijloc de probă.10. până la proba contrară.”. Domiciliul voluntar. actele de stare civilă fac dovada până la constatarea falsului prin hotărâre judecătorească definitivă. de regulă. 2. 1. 1. precum şi cu certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora. domiciliul legal al celui lipsit de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă este acela al reprezentantului sau. ocrotitorii legali sunt aceia care administrează bunurile incapabilului. iar potrivit art. Reşedinţa. al. a domiciliului voluntar (de drept comun) al reprezentantului sau ocrotitorului. 119/1996 (întrucât nu contravine dispoziţiilor acesteia) – “Certificatele eliberate în temeiul registrelor de stare civilă au aceeaşi putere doveditoare ca şi actele întocmite sau înscrise în registre. Potrivit art. Posesia de stat sau folosinţa sării civile. 16 starea civilă se poate dovedi prin orice mijloc de probă în faţa instanţei judecătoreşti în cazul prevăzut de art. ca de exemplu atunci când un act de stare civilă este reconstituit ori întocmit ulterior.1. de la sine. reprezintă o stare de fapt îndelungată şi continuă. Domiciliul legal. Spre deosebire de domiciliul voluntar sau de drept comun. în condiţiile legii. pentru persoanele care sunt lipsite de capacitatea deplină de exerciţiu. Libertatea alegerii domiciliului este consfinţită constituţional prin art. Domiciliul ales sau convenţional. Dovada cu actele şi certificatele de stare civilă.10. corespunzătoare unei anumite stări civile. cu intenţia vădită ca aceea să fie locuinţa ei principală. cât şi odată cu schimbarea a însuşi reprezentantului sau ocrotitorului. 25 (2) în care se prevede că “Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară…” 2. alta decât cea de domiciliu. domiciliul legal se schimbă. domiciliul ales sau convenţional nu este 38 . “Reşedinţa este adresa la care persoana fizică declară că are locuinţa secundară. 29 din OUG nr. cum este uneori denumită. reprezentanţii sau. 31/1954 – care nu a fost abrogat nici expres nici tacit de Legea nr. după caz.” Apoi.2. Domiciliul legal este acela pe care legea îl stabileşte în mod expres. Dovada stării civile prin posesia de stat (folosinţa stării civile).” Potrivit art.

înscriere de menţiuni. domiciliu convenţional. Acţiune de stat. anulare. comletarea şi modificarea actelor de stare civilă? 7. 39 . 1. Care este deosebirea dintre domiciliul voluntar şi reşedinţă? 9. stare conjugală.legat de ideea că o anumită persoană vieţuieşte. rectificare. într-un anume loc. prenume. statornic sau temporar. act de stare civilă. domiciliu legal. Ce este domiciliul legal? 10. Ce sunt certificatele de stare civilă şi care este importanţa distincţiei dintre ele şi actele de stare civilă? 5. Ce se înţelege prin anularea. domiciliu voluntar. Doctrinar. În ce situaţii se face reconstituirea şi întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă? 6. care este importanţa distincţiei dintre ele? 4. Întrebări. Ce sunt actele juridice de stare civilă şi actele de stare civilă. Ce este starea civilă? 2. act de naştere. act juridic de stare civilă. fapt de stare civilă. act de deces. nume de familie. înscriere de menţiuni. rectificarea. modificare. domiciliul ales a fost caracterizat ca fiind “un artificiu juridic” şi a fost definit ca “locuinţa (adresa) stabilită prin acordul de voinţă al părţilor actului în vederea executării sale în acel loc sau pentru soluţionarea litigiului şi comunicarea actelor de procedură”. reconstituire. Ce este domiciliul convenţional? Cuvinte şi expresii cheie. reşedinţă. întocmire ulterioară. certificat de stare civilă. act de căsătorie. filiaţie. Care sunt elementele stării civile? 8. completare. Care sunt sursele stării civile? 3.

31/1954. Dintre teoriile prin care s-a încercat fundamentarea personalităţii juridice. în formele şi condiţiile prevăzute de lege. teoria realităţii. Cu privire la fundamentul teoretic al persoanei juridice au fost elaborate în decursul timpului o serie de teorii. privit în sens larg. teoriile nonpersona. şi anume desfăşurarea unei activităţi legitime. propune anumite structuri organizatorice pentru fiecare tip de persoană juridică. În opinia noastră activitate legitimă este o noţiune complexă. Noţiunea de persoană juridică. 26 lit. În mod tradiţional doctrina noastră consideră a fi elemente constitutive ale persoanei juridice organizarea proprie. personalitatea juridică se naşte ca urmare a unei nevoi de a asigura autonomia juridică unei activităţi îndreptată spre îndeplinirea unui scop licit. este necesar să existe o anumită structură organizatorică internă. Existenţa unei asemenea structuri organizatorice. Pe lângă aceste trei elemente clasice considerăm că evoluţia legislaţiei impune adăugarea unuia nou. implică de asemenea. şi care să permită coordonarea activităţii pentru care a fost aceasta creată. de dizolvare şi lichidare. e din decretul nr. Această din urmă teorie are cei mai mulţi susţinători şi în doctrina română contemporană. prin persoană juridică înţelegem o tehnică juridică prin intermediul căreia îi este atribuită calitatea de subiect de drept unei entităţi distincte. manifestându-se în viaţa juridică ca o entitate distinctă de persoana sau persoanele care au înfiinţat-o. Aceste trei elemente se regăsesc şi în cuprinsul prevederilor art. patrimoniu propriu şi constituită pentru realizarea unui scop licit este considerată persoană juridică. Organizarea de sine stătătoare. Legiuitorul. Elementele constitutive ale persoanei juridice. denumite persoane juridice sau persoane morale. în condiţiile şi formele prevăzute de lege.1. &2. Potrivit ei. discuţiile pe marginea acestei probleme fiind uneori purtate mai degrabă pe tărâm filozofic decât juridic. precum şi a modalităţilor de funcţionare. Nu orice entitate dotată cu organizare proprie. Toate aceste patru elemente trebuie să se regăsească în orice tip de persoană juridică.Modulul IV Persoana juridică. de reorganizare. care să asigure existenţa şi funcţionarea autonomă a entităţii. Mai este necesar ca activitatea care urmează a fi desfăşurată sub acea formă de organizare să fie considerată suficient de importantă pentru a primi o autonomie din punct de vedere juridic. şi astfel să fie marginalizate în cadrul ştiinţei dreptului. sediu. durată. cât şi entităţi abstracte. Pentru ca o persoană juridică să poată fi privită şi să poată acţiona ca un subiect de drept. 2. & 1. De aceea. pentru a asigura un cadru coerent de dezvoltare al acestor subiecte de drept.liste. determinarea elementelor ei de identificare: denumire. pe care asociatul 40 . amintim: teoria ficţiunii. constituită facultativ de către una sau mai multe persoane fizice sau juridice. care să asigure constituirea şi funcţionarea unor organe de conducere prin mijlocirea cărora voinţa ei juridică să se poată exprima şi manifesta distinct şi coerent. Acest element al persoanei juridice a fost sesizat şi de către alţi autori. patrimoniul propriu şi distinct şi scopul licit şi moral. care merită să fie considerată ca element constitutiv distinct al persoanei juridice. care însă îl privesc ca parte a noţiunii de scop al persoanei juridice. ceea ce a făcut ca ele să-şi piardă în parte importanţa pentru practică. În dreptul actual subiecte ale raporturilor juridice sunt atât indivizii care participă la viaţa juridică în calitate de simple persoane fizice. create de către oameni pentru satisfacerea intereselor lor. Fundamentul teoretic al persoanei juridice. naţionalitate. şi pentru a putea asigura protecţia terţilor cu care acestea contractează.

Scopul persoanei juridice poate fi unul economic. legitimitatea activităţii implică cerinţa ca activitatea desfăşurată de persoana juridică să fie licită.alcătuit din totalitatea bunurilor. la viaţa juridică în general. Pe de o parte există legitimitatea creării unei persoane juridice. drepturilor şi obligaţiilor sale cu valoare economică. a asociaţiilor profesionale sau sportive. în vederea realizării scopului propus. evaluabile în bani. în domeniul respectiv. aşa cum este cazul unor asociaţii caritabile. &. cât şi faţă de patrimoniul fiecăreia dintre persoanele care alcătuiesc entitatea în discuţie. şi autonom. pe de o parte. la circuitul civil ar fi imposibilă. În mod similar în cazul asociaţiilor organele care trebuie să existe obligatoriu sunt adunarea asociaţilor. Clasificarea persoanelor juridice. Patrimoniul propriu. şi pentru care au obţinut avizele şi autorizaţiile necesare. 2. nici persoana juridică nu răspunde cu patrimoniul său pentru obligaţiile asumate de vreuna din persoanele care o alcătuiesc. evaluabil în bani. Controlul activităţii societăţii se realizează de către un cenzor sau o comisie de cenzori. Pentru a putea participa în nume propriu şi cu răspundere proprie la circuitul civil. ori chiar intereselor proprii ale asociaţilor care constituie persoana juridică. cei care constituie persoana juridică nu pot fi obligaţi să răspundă cu patrimoniul propriu pentru obligaţiile asumate de acea persoană. Asociaţiile şi fundaţiile nu pot desfăşura activităţi economice numai în măsura în care sunt accesorii activităţii propuse a fi desfăşurate în vederea atingerii scopului. 2. dar pe de altă parte. în acelaşi timp. Scopul persoanei juridice reprezintă finalitatea urmărită prin desfăşurarea activităţii propuse. entitatea ce se vrea a fi persoană juridică trebuie să dispună de un patrimoniu propriu . distinct. ordinii publice şi bunelor moravuri. Prin actul de înfiinţare şi statut asociaţii pot să dezvolte aceste structuri propuse. putând eventual să o dezvolte. întrucât participarea sa la viaţa juridică. cu care nu există o relaţie necesară. iar pentru fundaţii doar consiliul director şi comisia de cenzori. atât faţă de patrimoniul oricărei alte persoane juridice. patrimonial. 2. Aceasta înseamnă că activitatea propusă a fi desfăşurată. păstrându-le însă pe cele cerute imperativ de legiuitor. şi modul în care urmează a se realiza să justifice crearea unui nou subiect de drept.3. Pe de altă parte. 41 . a sindicatelor. independent faţă de orice alt patrimoniu. vizând satisfacerea unor interese fără caracter economic. a uniunilor de creatori. dar el poate fi şi unul nepatrimonial. a fundaţiilor …etc. Noţiunea de activitate trebuie privită în sens larg. El poate corespunde intereselor generale ale colectivităţii sau numai ale unei categorii sociale. În lipsa unui asemenea patrimoniu. şi.4. Legitimitatea activităţii poate fi privită sub dublu aspect.sau asociaţii trebuie să o respecte. Patrimoniul persoanei juridice este propriu în sensul că există în mod distinct. Astfel societăţile comerciale nu pot desfăşura decât activităţi cuprinse în obiectul lor de activitate.2. persoana juridică nu poate lua naştere. în măsura în care acestea sunt şi licite. Astfel societăţile comerciale sunt reprezentate în viaţa juridică de unul sau mai mulţi administratori. Un scop determinat şi licit. Aceasta înseamnă că. De asemenea în acest context noţiunea de activitate implică şi modul de organizare prin care aceste operaţiuni urmează să fie realizate. respectiv nu contravin normelor legale imperative. consiliul director şi comisia de cenzori. Activitatea legitimă.3. care conduc activitatea curentă în conformitate cu hotărârile adunărilor generale ale asociaţilor. incluzând toate tipurile de operaţiuni necesare funcţionării persoanei morale. cum este obţinerea unui profit. Aceasta trebuie să fie în concordanţă cu normele legale în vigoare dar şi cu propriile prevederi stabilite prin actul de înfiinţare şi eventualele acte de modificare.

Trebuie precizat însă că.pentru unităţile de interes local . distingem persoanele juridice române de persoanele juridice străine (care pot funcţiona şi pe teritoriul României. fie un act de asociere pentru asociaţii. După naţionalitatea lor. Importanţa acestei clasificări se manifestă pe planul capacităţii juridice şi a regimului juridic aplicabil. partide politice. Prima şi cea mai importantă clasificare este aceea care distinge persoanele juridice în funcţie de domeniul dreptului de care aparţin în persoane juridice de drept public şi persoanele juridice de drept privat.hotărârea sau decizia autorităţilor publice locale. de regulă. mijloace de înfiinţare prin act constitutiv unilateral (ca în cazul societăţilor comerciale cu asociat unic) sau asociativ (care poate fi. organizaţii cooperatiste. partide. fie . etc. sindicate. & 4. activităţile care cad în sarcina Statului şi a autorităţilor publice locale. de unde şi dificultatea de a defini cu precizie fiecare dintre acestea. persoanele juridice se pot împărţi în persoane care urmăresc un scop patrimonial (societăţi comerciale. în perioada anterioară constituirii parlamentului ales în 1990).prin norme aparţinând ramurilor de drept public. În prezent. şi persoanele cu scop nepatrimonial pot organiza unele activităţi anexă aducătoare de profit. societăţilor agricole. aptitudinea ei de a putea fi titulară de drepturi şi obligaţii. fie hotărârea guvernului. Sunt persoane juridice de drept public acelea care desfăşoară activităţi în domenii de interes public. în condiţiile stabilite de lege). . în principiu. putem distinge persoane juridice care se înfiinţează prin act de dispoziţie al organului de stat competent şi persoane juridice care se înfiinţează prin act juridic (convenţie) de asociere.ca aptitudine generală şi abstractă de a avea 42 . Alte clasificări. mijloace de înfiinţare prin act de dispoziţie. cu un regim juridic deosebit de acela al persoanelor juridice cu sediul în ţară). distingem persoane juridice cu sediul în ţară şi persoane juridice cu sediul în străinătate (care pot avea reprezentanţe sau agenţii în România.3. Astfel. condiţionată de verificarea legalităţii de către instanţele judecătoreşti şi îndeplinirea unor formalităţi ulterioare de înregistrare. Distincţia dintre cele două categorii nu este uşor de precizat. în principiu. constituirea. Înfiinţarea persoanelor juridice. adică însuşirea.). specifice fiecărei categorii de persoane morale.) încheiat în formele prevăzute de lege. Persoane juridice de drept public şi persoane juridice de drept privat.în cazul societăţilor comerciale. & 5. funcţionarea şi condiţiile participării la viaţa juridică sunt stabilite . După modul lor de constituire. Noţiunea de capacitate exprimă calitatea de subiect de drept a unei persoane (fizice sau juridice). sindicate. îndeplinind.1. Capacitatea persoanei juridice. în special de drept civil şi comercial. iar pentru persoanele de drept privat prin norme de drept privat. Dobândirea personalităţii juridice în temeiul unui asemenea act este. După scopul lor. care să fie utilizat în atingerea scopului lor nepatrimonial. fundaţii. După locul unde este amplasat sediul lor. Importanţa acestei clasificări constă în regimul juridic aplicabil.pentru persoanele de drept public . actul de dispoziţie utilizat în scopul înfiinţării acestor categorii de persoane juridice este fie legea (sau decretul. etc. principalele mijloace juridice de înfiinţare a persoanelor juridice au rămas cele care se pot încadra într-una din următoarele două categorii: a. 3.2.) şi persoane cu scop nepatrimonial (organele statului. asociaţii …etc. după caz. b.sau un contract de societate . Şi în cazul persoanelor juridice . regii autonome …etc.ca şi în acela al persoanelor fizice .se face distincţia între capacitatea de folosinţă .

conţinutul său neputând fi determinat în abstract. un patrimoniu.1.2. Înfiinţarea persoanelor juridice este un proces complex. de a-şi asuma şi executa obligaţiile. 5.2. o limitare a capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice ce se concretizează în principiul specialităţii. Deşi textul citat se referă expres numai la drepturi. 31/1954. Nu este desigur obligatoriu ca orice persoană juridică să treacă prin această fază a capacităţii anticipate de folosinţă. pentru orice persoană juridică. şi . de la o persoană juridică la alta şi chiar de la un moment la altul al existenţei aceleiaşi persoane juridice. 33 alin. Principiul specialităţii. Cu atât mai mult. În ce priveşte începutul capacităţii de folosinţă. cât priveşte drepturile constituite în favoarea ei. persoana juridică nu va putea. corelativ.2. ori de data îndeplinirii celorlalte cerinţe ce ar fi prevăzute. hotărâre a Guvernului. este neîndoielnică intenţia legiuitorului de a limita conţinutul capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice şi pentru asumarea de obligaţii.drepturi şi obligaţii . 3 din Decretul nr. decret. Principiul specialităţii capacită-ţii de folosinţă a persoanei juridice este consacrat expres în art. să încheie actele juridice (prin 43 . . 31/1954 .…chiar înainte de data înregistrării sau de data actului de recunoaştere. Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice. stabilit prin lege. persoanele juridice au aptitudinea de a fi titulare de drepturi subiective..2.ca aptitudine de a dobândi şi a-şi exercita drepturile şi. aşa cum am arătat. în condiţiile prevăzute de lege pentru fiecare categorie de persoane juridice de acest tip. îndeplinirea obligaţiilor şi a oricăror măsuri preliminare ce ar fi necesare. care. este de observat că el coincide. pentru persoanele juridice care se înfiinţează prin actul de dispoziţie al unui organ de stat competent (lege. firesc. hotărâre a consiliului judeţean sau a consiliului local). ci poate varia de la o categorie la alta. dotate cu capacitate de folosinţă.. 5.Orice act juridic care nu este făcut în vederea realizării acestui scop este nul”. persoana având o existenţă valabilă şi o capacitate juridică deplină numai din momentul înregistrării. Există însă. actul de înfiinţare sau statut”. cu momentul în care se dobândeşte personalitatea juridică.. Dacă însă persoana juridică înfiinţată pe această cale este supusă formalităţii înregistrării. deci.etc. spre deosebire de persoanele fizice.. pot sta în justiţie. se consideră că ele există din chiar momentul intrării în vigoare a actului de dispoziţie (respectiv de la data publicării lui în Monitorul Oficial). 34 din decretul nr. pentru persoanele juridice înfiinţate pe cale asociativă (prin act de constituire). existenţa şi capacitatea lor deplină începe abia în momentul înregistrării (sau înmatriculării).Persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei. pot avea o denumire. aproape toate categoriile de persoane juridice care se înfiinţează sunt supuse unei proceduri de înregistrare sau înscriere. prin încheierea de acte juridice proprii. Practic. cele înfiinţate prin act de dispoziţie nesupus înregistrării (cum ar fi de exemplu instituţiile de stat.1. 5. 5. Începutul capacităţii de folosinţă. Momentul dobândirii personalităţii juridice este determinat prin lege şi diferă în funcţie de modul de înfiinţare şi de categoria de persoane juridice din care face parte. În general. persoane juridice din chiar momentul (data) actului de înfiinţare doar persoanele juridice care iau naştere prin act de dispoziţie şi care nu sunt supuse înregistrării. dar numai întrucât acestea sunt cerute pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod valabil”. sau organele administraţiei publice) dobândind de la început capacitate deplină. Potrivit art. Ca subiecte de drept. atunci înregistrarea are un efect constitutiv. potrivit căruia . Sunt deci. Momentul dobândirii personalităţii juridice. pot dobândi bunuri. se poate desfăşura în mai multe etape..şi capacitatea de exerciţiu . patrimoniale sau nepatrimoniale. persoana juridică are capacitate chiar de la data actului de înfiinţare.

Modificarea pe parcurs a scopului persoanei juridice atrage după sine şi modificarea corespunzătoare a capacităţii sale de folosinţă. limitată însă la încheierea acelor acte juridice care sunt necesare pentru încetarea existenţei persoanei juridice şi lichidarea patrimoniului ei. Încetarea capacităţii de folosinţă a persoanei juridice intervine. 3 C. atunci când încetează existenţa persoanei juridice ca atare (prin desfiinţare. Spre deosebire de persoanele fizice. Persoana juridică participă la viaţa juridică prin intermediul organelor sale. tot astfel şi desfiinţarea persoanei juridice poate implica un proces mai mult sau mai puţin îndelungat. sunt actele persoanei juridice însăşi”. ca şi însăşi personalitatea ei juridică (dar cu prelungirile necesare pe durata lichidării patrimoniului persoanei juridice care încetează). 6. Capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice. în numele societăţii. Constituirea organelor de conducere. 31/1954. 6.şi este impusă autorului faptei în favoarea victimei prejudiciate. care au. Aceeaşi concomitenţă există şi în privinţa momentului încetării capacităţii de exerciţiu a persoanei juridice.spre deosebire de persoanele fizice. Din principiul specialităţii rezultă. toate. că . care să poată fi lovită de nulitate.art. căci răspunderea civilă delictuală (obligaţia de a repara prejudiciul cauzat altuia prin fapte ilicite şi culpabile) izvorăşte direct din lege . nefiind condiţionată de vreo manifestare de voinţă a făptuitorului. Prin actele de dispoziţie sau actele constitutive care dau naştere persoanei juridice se stabilesc structura organizatorică şi atribuţiile care revin fiecărui organ al noii entităţi. În măsura în care în cuprinsul 44 . potrivit structurii sale organizatorice (condiţie esenţială pentru existenţa persoanei juridice). aşa cum înfiinţarea persoanei juridice implică o anumită durată. reorganizare totală). predarea bunurilor şi a activului net rămas. este posibil ca. & 6. Principiul specialităţii capacităţii de folosinţă priveşte. Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei juridice de a dobândi şi exercita drepturi şi de a-şi asuma şi îndeplini obligaţii încheind personal acte juridice. aceeaşi capacitate de folosinţă.2. Încetarea capacităţii de folosinţă. De aceea. care pentru a dobândi capacitate de exerciţiu trebuie să împlinească vârsta cerută de lege. aceasta nu limitează însă capacitatea delictuală a persoanei. 998-999 şi 1000 al. lichidatorii vor putea urmări executarea creanţelor. Astfel. (2) Actele juridice făcute de organele persoanei juridice în limitele puterilor ce le-au fost conferite.care să dobândească drepturi şi/sau să-şi asume obligaţii) decât în limitele concordanţei lor cu scopul ei statutar.. persoana juridică să păstreze o anumită capacitate de folosinţă.1. de regulă. sunt abilitate să exprime voinţa persoanei juridice ca atare. o capacitate de folosinţă egală .3. în funcţie de scopul ei. care are loc simultan cu capacitatea ei de folosinţă. iar nu şi prin fapte juridice ilicite. 5.2. pentru persoana juridică este suficient să aibă constituite organele care. să dobândească noi drepturi sau să-şi asume noi obligaţii comerciale. . 35 din decretul nr. Potrivit dispoziţiilor art.. Cum de cele mai multe ori. îndeplinirea măsurilor de publicitate şi a formalităţilor de radiere etc.(1) Persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale. dar nu vor putea.persoanele juridice nu au. numai dobândirea de drepturi şi asumarea de obligaţii prin acte juridice. . Trebuie însă precizat că limitarea impusă de principiul specialităţii se referă doar la capacitatea de a încheia şi a fi parte în acte juridice. în mod firesc. aşadar. plata datoriilor. ci fiecare are o capacitate juridică diferită. Funcţionarea persoanei juridice. pe durata acestui proces. Dar. momentul dobândirii capacităţii de exerciţiu coincide. civ. aceste organe există din chiar momentul constituirii persoanei juridice. toate. dizolvare urmată de lichidare. implicit. cu momentul dobândirii capacităţii de folosinţă (inclusiv a capacităţii anticipate pe timpul procesului înfiinţării persoanei).

atât în raporturile cu terţul păgubit. Drept consecinţă persoana juridică are dreptul de a stabili şi modifica limitele împuternicirilor conferite organului său de conducere.. Cu caracter general prin art.. În literatura juridică problema naturii sancţiunii aplicabile a fost controversată. aşa cum este sancţionată incapacitatea de exerciţiu a persoanelor fizice. Raporturile interne dintre persoana juridică şi persoanele care alcătuiesc organele sale de conducere sunt supuse regulilor contractului de mandat.raporturile dintre persoana juridică şi cei care alcătuiesc organele sale sunt supuse.. în limita competenţelor. atât faţă de persoana juridică. se poate antrena răspunderea acesteia faţă de persoana juridică. prin asemănare. Textul citat admite existenţa unei răspunderi proprii a persoanei juridice. în condiţiile stabilite de structura organizatorică proprie. cu ocazia exercitării funcţiilor ce le-au fost încredinţate. astfel încât acesteia îi vor reveni drepturile şi îi vor incumba obligaţiile rezultate. deci nu o putea reprezenta. & 7. dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcţiei lor” iar .care consacră principiul specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice . 31/1954 se dispune că . obşteşti. 31/1954. Aceeaşi sancţiune intervine şi pentru actele încheiate înainte de dobândirea capacităţii de folosinţă. Potrivit art. Chiar dacă actele au fost încheiate în limita competenţelor conferite prin statut şi lege. . Majoritatea autorilor au apreciat că sancţiunea ce trebuie aplicată este nulitatea relativă a actului. are dreptul de a-l revoca şi de a-i da instrucţiuni cu privire la modul cum să-i reprezinte interesele. această răspundere a persoanei juridice nu o înlătură pe cea proprie a autorului faptei. şi nu interesele generale. Este reglementată în acest mod problema răspunderii delictuale a persoanei juridice. a atribuţiilor sau a puterilor conferite de persoana juridică sunt considerate acte ale persoanei juridice înseşi. 36 din decretul nr. regulilor mandatului. care s-ar putea concretiza fie în încheierea unui act juridic de către un organ al persoanei juridice. şi există o culpă a persoanei care îndeplineşte calitatea de organ. Aşa cum am arătat.faptele ilicite atrag şi răspunderea personală a celui ce le-a săvârşit. însă fără a respecta delimitarea de atribuţii între organe. 45 . În acelaşi timp însă. 35 alin. pentru delictele săvârşite din culpa organelor sale. Nici un text expres de lege nu se referă însă la sancţionarea actelor încheiate cu încălcarea regulilor privitoare la capacitatea de exerciţiu.statutului nu se găsesc prevederi suficiente. 31/1954 . Actele juridice încheiat de organ cu terţele persoane. dacă nu s-a prevăzut altfel prin lege. când încă asociaţia sau gruparea respectivă nu avea calitatea de persoană juridică şi prin urmare nici aptitudinea de a dobândi drepturi sau obligaţii. actul de înfiinţare ori statut”. 3 şi 4 din decretul nr. fie în încheierea actului în numele persoanei juridice de către o persoană din colectivul acesteia care nu avea calitatea de ..faptele licite sau ilicite săvârşite de organele sale obligă însăşi persoana juridică. cât şi faţă de cel de al treilea”. considerându-se că normele referitoare la capacitatea de exerciţiu ocrotesc în mod preponderent interesele proprii ale persoanei juridice. atribuţiile se determină după legea care reglementează categoria respectivă de persoane juridice.organ”. 34 din decretul nr. Sancţiunea nerespectării normelor referitoare la capacitatea persoanelor juridice. cât şi cu persoana juridică îndreptăţită să se regreseze împotriva lui. art.sancţionează cu nulitatea absolută orice act juridic care nu este făcut în vederea realizării scopului propus de către persoana juridică care l-a încheiat. dacă prin actul încheiat s-a produs un prejudiciu persoanei juridice. Aceasta înseamnă că identitatea dintre voinţa exprimată de persoana care îndeplineşte funcţia de organ al persoanei juridice şi voinţa acesteia există doar în raporturile cu terţii.

Dizolvarea. persoanei juridice supuse transformării îi este aplicat un alt regim juridic. c) un efect translativ. Divizarea este parţială atunci când din patrimoniul unei persoane juridice . b) un efect extinctiv. constând în naşterea. Comasarea. se naşte o nouă şi unică persoană juridică. Aceasta înseamnă că entitatea respectivă trece dintr-o categorie de persoane juridice în alta. în cazul divizării are loc o transmisiune cu titlu universal. care se transmite unei alte persoane juridice existente sau care se înfiinţează pe această cale. 46 . prin contopirea lor. Reorganizarea persoanelor juridice este un proces juridic şi economic. având ca efect schimbarea formei juridice de desfăşurare a activităţii. Constă într-o modificare care afectează doar o singură persoană juridică. fie o combinaţie a acestor efecte. Efectele reorganizării. Este acea formă de reorganizare prin care o persoană juridică existentă (şi care îşi continuă existenţa) înglobează una sau mai multe alte persoane juridice existente. în tot sau în parte. constând într-o transmisiune patrimonială de la o persoană juridică (care îşi poate înceta existenţa ori şi-o poate continua. Ca efect al acestei modificări. îşi continuă existenţa cu un patrimoniu sporit). printr-o transmisiune sau succesiune universală. Efectele reorganizării persoanelor juridice pot fi sintetizate în următoarele consecinţe principale: a) un efect creator.care îşi păstrează fiinţa şi continuă să existe cu un patrimoniu diminuat .4. a unei sau unor noi persoane juridice. & 9.3. constând în înlocuirea unei forme juridice de organizare cu alta. 31/1954 prevede două modalităţi de reorganizare: comasarea şi absorbţia. 8. care poate fi totală sau parţială (desprindere). prevăzute în legi speciale. în desfăşurarea aceleiaşi activităţi.1. 8. Noţiune. se împarte şi este transmis către două sau mai multe persoane juridice existente sau care iau astfel fiinţă. Spre deosebire de comasare. Reorganizarea persoanelor juridice. divizarea. a patrimoniului unei persoane juridice între două sau mai multe alte persoane juridice existente sau care iau astfel fiinţă. inexistente anterior. în cadrul căreia se opera o transmisiune universală. Constă în aceea că două sau mai multe persoane juridice existente se contopesc pentru a alcătui o persoană juridică nouă. Drepturile şi obligaţiile persoanelor juridice fuzionate trec asupra noii persoane juridice astfel înfiinţate. reorganizarea persoanelor juridice se hotărăşte de către aceleaşi organe care au hotărât înfiinţarea sau constituirea lor.6. constând în stingerea sau încetarea existenţei unei sau unor persoane juridice. Încetarea persoanei juridice. 8.2. prin reorganizare. Decretul nr. Divizarea este totală atunci când întreg patrimoniul unei persoane juridice. proces având ca efect fie crearea unei/unor noi persoane juridice. 8. transformarea se poate realiza prin schimbarea formei juridice de desfăşurare a activităţii. În principiu.& 8. Alături de acestea doctrina mai analizează o a treia formă. fie modificarea organizării juridice unei persoane. transformarea persoanei juridice. în care sunt implicate una sau mai multe persoane juridice existente sau care iau astfel fiinţă. 8. Transformarea. Divizarea. de regulă. d) un efect modificator. Toate persoanele juridice care fuzionează îşi încetează existenţa şi. care îşi încetează astfel existenţa.5. care se poate realiza prin fuziune sau prin absorbţie. care îşi încetează astfel existenţa. fie încetarea existenţei unor asemenea persoane. fără ca activitatea sa să înceteze. Fuziunea. Absorbţia. cu un patrimoniu diminuat) la o altă persoană juridică (care ia astfel naştere sau care.se desprinde o parte. preexistând. Constă în împărţirea. Cazurile de transformare sunt. 8.

Totuşi. diferitele acte normative aplicabile uneia sau alteia din categoriile de persoane juridice mai impun îndeplinirea unor forme de publicitate. în principiu. 40 din decretul nr. o anumite capacitate subzistă. fuziune sau divizare totală). cauzele şi condiţiile de dizolvare. cu caracter de sancţiune. ori scopul este altul decât acela declarat. h) un caz special de dizolvare silită a persoanei juridice. Încălcarea regulilor privitoare la capacitatea de exerciţiu este sancţionată şi în această fază potrivit regulilor generale. actul de înfiinţare sau statut.) şi plata pasivului (a datoriilor). În plus. simetric celui prin care persoana juridică a luat fiinţă. au devenit contrare legii. încasarea creanţelor etc. interdicţia. urmate de încheierea cuvenitului bilanţ de lichidare. prevăzută de art. b) realizarea scopului pentru care persoana juridică a fost constituită sau. identică cu procedura constituirii (înfiinţării) persoanei juridice respective. d) scăderea numărului de membri sub limita minimă stabilită de lege. Cauzele generale de dizolvare sunt: a) împlinirea termenului pentru care s-a constituit o persoană juridică. de acelaşi organ care poate decide înfiinţarea şi reorganizarea ei. priveşte situaţia în care scopul urmărit sau mijloacele întrebuinţate pentru realizarea sa. Pentru avertizarea terţelor persoane. în sensul că în conţinutul capacităţii de folosinţă reziduale intră numai aptitudinea de a avea acele drepturi şi acele obligaţii care sunt necesare pentru lichidare. O altă modalitate. indiferent dacă a fost provocată de cauze obiective sau subiective. prin care persoana juridică dispare ca subiect de drept este dizolvarea. c) dizolvarea printr-un act de voinţă al asociaţilor. Aceasta este însă o capacitate specială. constituie de asemenea o cauză de dizolvare. 31/1954. dizolvarea persoanei juridice nu este opozabilă creditorilor şi celorlalţi terţi. iar procedura dizolvării silite este o procedură judiciară. respectiv pentru aşa-numitele societăţi de persoane. în cazul nerespectării ordinii de drept. ci prin lichidatorii desemnaţi de către persoana juridică însăşi sau de instanţa de judecată. 172 din legea nr.îndreptăţiţi să facă opoziţie la dizolvare. Dizolvarea persoanei juridice are ca efect încetarea existenţei sale ca subiect de drept. activitatea acesteia nu este preluată de alta sau alte asemenea persoane. dimpotrivă. Dacă aceste forme nu sunt respectate. respectiv realizarea activităţii propuse. în vederea lichidării patrimoniului ce a aparţinut persoanei juridice dizolvate. 31/1990 prevede pentru societăţile comerciale obligaţia ca pe toate actele care emană de la societatea să se facă menţiunea că este în lichidare. insolvabilitatea este o cauză generală de încetare a persoanei juridice. Încetarea personalităţii juridice poate fi decisă. după caz. în anumite termene ce curg de la data îndeplinirii formelor de publicitate obligatorii. respectiv organele de conducere care ar continua să facă acte în numele societăţii vor răspunde personal pentru operaţiunile pe care le-au întreprins (art. În urma acestui proces. în sensul că aceasta nu mai are aptitudinea de a desfăşura activităţile pentru realizarea cărora s-a înfiinţat şi de a dobândi drepturi şi obligaţii în legătură cu acestea. e) întrucât împiedică desfăşurarea în continuare a activităţii. ci încetează definitiv. cu care s-ar încheia acte juridice în această fază. respectiv încetarea capacităţii sale de folosinţă şi de exerciţiu. Procedura dizolvării voluntare este. imposibilitatea atingerii lui. iar capacitatea de exerciţiu nu se mai realizează prin organele de conducere ale persoanei juridice. indiferent dacă reducerea se datorează unor cauze obiective (decesul unor asociaţi) sau subiective (retragerea sau excluderea). operaţiune prin care se înţelege realizarea activului (care implică inventarierea bunurilor. dizolvarea fiind pronunţată printr-o hotărâre judecătorească. de regulă. 47 . În plus dizolvarea poate fi hotărâtă de către instanţa de judecată cu titlu de sancţiune. f) reducerea capitalului social sub limita stabilită de lege. pentru diferitele categorii de persoane juridice. legea nr.Persoana juridică poate înceta ca efect al unui proces de reorganizare (absorbţie.şi în special a creditorilor . sau insolvabilitatea asociaţilor sunt cauze de dizolvare a persoanelor juridice constituite intuitu personae. în vederea ocrotirii intereselor terţilor . Prin reglementări speciale se prevăd. 31/1990). în sensul că administratorii. g) moartea.

. Gabriel Boroi.1. 4.. 6. pct. În cazul dizolvării silite pentru urmărirea unui scop ilicit sau cu mijloace ilicite. Drept civil. putând fi.5.Pag.1.41. în măsura în care aceste modalităţi sunt compatibile cu natura sa.1. 4.2. Cum se clasifică persoanele juridice? 4. statut. Ce se înţelege prin reorganizarea persoanei juridice.. potrivit art. 1.205.33 şi 4.1. Persoanele.3. 263 – 272. absorbţie.17.După realizarea operaţiunilor de lichidare şi întocmirea bilanţului final. III şi IV.9 – cu toate subpunctele.2. Bucureşti. pct. transformare. 4. 231.4. pct. II.236. 4. 6. sau ediţiile ulterioare apărute în acelaşi volum cu Partea generală..40.1. Bibliografia de bază. Ed.6. 1.. 4.4. pct. Gheorghe Beleiu. 4. 4.1.43 cu toate subpunctele. Bucureşti.1.. 278 – 282. transmise unei alte persoane juridice ori împărţite între asociaţii care au alcătuit persoana juridică dizolvată. sau hotărârea judecătorească de dizolvare. persoană juridică de drept privat.2. Pag. Persoanele. 7..Pag.2.2.1.2. 293 – 296.. 4. Care este sancţiunea nerespectării normelor privitoare la capacitatea persoanei juridice? 7. 183 – 184. Care sunt modurile de înfiinţare a persoanelor juridice? 5. în domeniul public sau în domeniul privat al statului (când e vorba de bunuri. Şerban Diaconescu. pct. 4. Beck. 2008.Pag. Ioan Sabău-Pop Tratat de drept civil român Vol.1. 2007.42.. Bucureşti.40. (Partea a doua). 4.. 2000. 6. Care sunt elementele constitutive ale persoanei juridice? 3.2.34. după caz. pct. 4. 7 cu toate subpunctele. 167 – 170. pct.Pag. “Sfera”. 1. divizare. Subiectele dreptului civil.16. pct. Bucureşti.Pag. C.40. Călina Jugastru. Ce se înţelege prin principiul specialităţii capacităţii de folosinţă? 6. Întrebări. Introducere în dreptul civil. patrimoniu propriu. fuziune. Ionel Reghini. pct. bunurile şi sumele băneşti care au rămas după plata datoriilor şi îndeplinirea tuturor obligaţiilor (adică activul net) vor primi destinaţia stabilită prin actul de înfiinţare.R. Ernest Lupan. Introducere în dreptul civil. 253 – pct.. 4. Casa de editură şi presă “Şansa S. specialitatea capacităţii de folosinţă. 3. 1. activul net al persoanei juridice respective poate fi confiscat şi trecut. aferentă modulelor II.. Persoanele. Drept civil român. 31/1954. persoană juridică de drept public. 1. după caz. 249 – 251.. care sunt modurile de reorganizare şi efectele acestora? 8. lichidare. Hamangiu. Pentru pregătirea examenului nu se cer problemele tratate la paginile şi punctele indicate în continuare (atunci când o anumită problemă se tratează pe mai multe pagini este indicată doar pagina de început): Pag. Ed. Persoană juridică.Pag.Pag. pct.H. 4. 4. Paul Vasilescu. 179 – 180.Pag. 197 . 2000. Ce este persoana juridică? 2. Ed. 48 . dizolvare. Pag.3. “ALL”. Ce se înţelege prin dizolvarea persoanei juridice şi care sunt efectele acesteia? Cuvinte şi expresii cheie. 53 din decretul nr.40. Ed.3. desprindere. Drept civil.2. Capitolele II şi III.. 223 – 230. 2007. 159 – 162. 4. Ovidiu Ungureanu.Pag. 4. în natura lor) sau poate fi vărsat ca venit la bugetul statului (când e vorba de fonduri băneşti).L. cu toate subpunctele.

în actele juridice. executarea silită etc. atunci când el formează obiectul unei obligaţii. drepturile de creanţă şi acţiunile în justiţie privitoare la bunurile mobile. şi în ceea ce priveşte determinarea locului executării obligaţiei de a preda un bun înstrăinat.4. în ceea ce priveşte determinarea părţii care suportă riscul pieirii fortuite a bunului. prin determinarea legii. 2. Bunurile mobile.3. Sunt acelea care. &1. datorită faptului că fie au fost ataşate perpetuu la un imobil care are acelaşi proprietar ca şi bunul mobil (obiectele de ornamentaţie ale unei clădiri). prin destinaţia lor. adică acele bunuri care momentan sunt imobile datorită faptului că sunt legate de sol. “toate bunurile sunt mobile sau imobile”. 2. categorie care cuprinde drepturile reale asupra bunurilor imobile şi acţiunile în justiţie privitoare la aceste bunuri. prin anticipaţie. categorie care cuprinde drepturile reale. Bunurile certe. fie prin dinamismul propriu fie datorită intervenţiei unei forţe exterioare. se determină prin caracterele comune întregii categorii din care ele fac parte. categorie care coprinde o seamă de bunuri mobile dar care sunt privite şi tratate ca imobile. în actele juridice. construcţiile subterane. Noţiune. Potrivit art. & 2. dar care într-un act juridic sunt privite. fie au fost afectate cu caracter permanent pentru exploatarea agricolă sau industrială a unui imobil (utilajele unei unităţi industriale) şi au devenit astfel accesorii ale acelui imobil. de natură să le deosebească de orice alte bunuri din aceeaşi categorie. care au o valoare economică şi care sunt susceptibile de apropriere (însuşire) sub formă de drepturi patrimoniale. Bunurile imobile sunt de trei feluri: prin natura lor (terenurile precum şi toate bunurile care în mod natural sau artificial sunt încorporate lor – ca de exemplu clădirile. Sunt. competenţa instanţelor de judecată. compensaţia legală operează doar în cazul bunurilor fungibile. ce le care se pot mişca dintr-un loc în altul. Fungibilitatea desemnează un raport de echivalenţă. Importanţa acestei clasificări se manifestă în regimul juridic diferit aplicabil celor două categorii de bunuri şi care priveşte îndeosebi: forma actelor de înstrăinare. cu anticipaţie.1. 2. se determină prin trăsături specifice. civ. Bunurile sunt lucrurile utile omului pentru satisfacerea trebuinţelor sale materiale şi spirituale. de exemplu. Bunurile generice. Importanţa distincţiei rezultă din faptul că. de asemenea. Importanţa acestei distincţii se manifestă îndeosebi în ceea ce priveşte momentul în care are loc transmiterea dreptului de proprietate prin acte juridice translative. prin obiectul la care se aplică. fungibile bunurile de gen şi sunt nefungibile bunurile individual determinate.Modulul V Bunurile şi clasificarea lor. Bunuri certe (individual determinate) şi bunuri generice (de gen). de regulă. în virtutea căruia un bun poate fi înlocuit cu altul. Sunt acelea care. Bunuri fungibile şi bunuri nefungibile. 49 . ca fiind mobile datorită desprinderii lor de la sol (o recoltă care este vândută înainte de a fi culeasă). de trei feluri: prin natura lor. Sunt. Bunuri imobile şi bunuri mobile. Clasificări. recoltele prinse de rădăcini). fără a li se modifica natura sau destinaţia. 461 C. Aceste trăsături pot să rezulte fie din natura bunului fie din voinţa părţilor actului juridic.

Distincţia prezintă importanţă. Şi sunt indivizibile acele bunuri care prin împărţire şi-ar modifica destinaţia economică anterioară (un autoturism). în special datorită faptului că producte pot rezulta şi din bunuri frugifere. Ce sunt fructele şi productele şi care este importanţa distincţiei dintre ele? Cuvinte şi expresii cheie. în ceea ce priveşte sistarea stării de coproprietate şi executarea obligaţiilor cu pluralitate de subiecte. suportarea riscului pieirii fortuite a bunului. în schimb fructele se cuvin nu numai proprietarului dar şi posesorului de bună-credinţă şi uzufructuarului. 1. Distincţia dintre bunurile frugifere şi bunurile nefrugifere nu are o importanţă practică deosebită. Bunuri frugifere şi bunuri nefrugifere. posesor de bună credinţă. în caz de înstrăinare.6. dacă părţile nu au convenit altfel. Sunt considerate frugifere acele bunuri care. Bunuri imobile prin destinaţie. fructe. Sunt bunuri principale acelea care au o destinaţie economică de sine stătătoare şi sunt bunuri accesorii acelea care servesc la utilizarea unui alt bun socotit. Importanţa distincţiei rezultă din faptul că dreptul de uzufruct se poate constitui şi contractul de împrumut de folosinţă se poate încheia numai cu privire la bunuri neconsumptibile. la fel cum fructe (civile) pot rezulta şi din bunuri socotite a fi nefrugifere. Întrebări. Şi sunt nefrugifere acele bunuri care nu sunt apte de a produce fructe. uzufruct. De câte feluri sunt bunurile mobile şi imobile? 2. 50 . 2. îndeosebi. Spre deosebire de fructe. Mai importantă din punct de vedere al consecinţelor practice pare să fie distincţia dintre fructe şi producte. compensaţie legală. întrucât folosirea lor nu implică înstrăinarea sau consumarea substanţei lor la prima utilizare (un autoturism). Fructele pot fi. alimentele)le acele bunuri care pot fi utilizate în mod repetat sau continuu. producte. în mod periodic şi fără a-şi consuma substanţa.8. 2. Care este importanţa distincţiei dintre bunurile divizibile şi bunurile indivizibile? 5. Sunt consumptibile bunurile a căror întrebuinţare obişnuită duce la consumarea sau înstrăinarea lor de la prima utilizare (banii. Productele se cuvin de regulă proprietarului. Bunuri consumptibile şi bunuri neconsumptibile. Ce se înţelege prin fungibilitate? 4.5. transmiterea dreptului de proprietate. Bunuri principale şi bunuri accesorii. Importanţa distincţiei constă în aceea că. Care este importanţa distincţiei dintre bunurile certe şi bunurile generice? 3. Bibliografie: vezi pagina 75. în raport cu ele. productele sunt tot bunuri care rezultă dintr-un alt bun dar consumă substanţa acestuia. împrumut de folosinţă. Bunuri mobile prin determinarea legii. bunuri mobile prin anticipaţie. după caz.7.2. bunul accesoriu urmează soarta juridică a bunului principal. 2. ca fiind principal. Bunuri divizibile şi bunuri indivizibile. Sunt bunuri divizibile acelea care pot fi împărţite în mai multe părţi distincte fără ca prin aceasta să-şi modifice destinaţia lor economică anterioară (un teren). naturale industriale şi civile. dau naştere altor bunuri numite fructe.

2. drepturile absolute sunt opozabile tuturor. de a face ori de a nu face. atunci când au o existenţă de sine stătătoare (dreptul de proprietate şi dezmembrămintele 51 . de regulă.1. De exemplu. la nevoie. în mod direct asupra bunului care formează obiectul dreptului. acţiunile prin care ele se apără sunt prescriptibile şi. totodată. & 2.3.4. ce poate fi evaluat şi exprimat în bani. Sunt cele cărora le corespunde obligaţia uneia sau mai multor persoane . aceste drepturi pot fi exercitate prin reprezentare. Drepturile relative. Drepturile patrimoniale. sunt drepturi absolute drepturile personale extrapatrimoniale şi drepturile reale. toate celelalte persoane au îndatorirea generală şi negativă de a se abţine de la orice acţiune care ar putea aduce atingere dreptului subiectiv. definit ca fiind posibilitatea juridică a titularului său de a avea o anumită conduită. Drepturile nepatrimoniale sunt netransmisibile. Noţiunea de drept subiectiv. sunt relative toate drepturile de creanţă. 2. Drepturile absolute. garantată de lege prin putinţa de a pretinde subiectului pasiv o anumită comportare corespunzătoare. îndeobşte. acţiunile prin care ele se apără sunt. 2. de a da. integritate corporală etc. imprescriptibile şi. drepturile relative se caracterizează prin următoarele trăsături: ambele subiecte sunt determinate. alcătuit din toate celelalte persoane. în mod obişnuit. de a da.determinate din chiar momentul încheierii raportului juridic -.2. Sunt acelea cărora le corespunde obligaţia generală a tuturor persoanelor de a se abţine de a le încălca. Dreptul civil subiectiv este. De exemplu. putând fi constituite doar acele drepturi reale pe care legea le prevede în mod expres. Drepturile reale. Drepturile reale sunt principale. care poate fi impusă. aceste drepturi au un caracter personal. exercitarea şi ocrotirea lor. fără a avea nevoie de concursul unei alte persoane. Prin urmare raportul juridic – în cazul unor astfel de drepturi – se stabileşte între un subiect activ determinat şi un subiect pasiv nedeterminat. adică din drepturile subiectului activ şi obligaţiile subiectului pasiv. Ele sunt drepturi absolute – având ca urmare toate trăsăturile acestei categorii de drepturi -. Conţinutul raportului juridic este alcătuit din drepturile şi obligaţiile părţilor. onoare. sunt opozabile numai subiectului pasiv. sunt patrimoniale atât drepturile de creanţă cât şi drepturile reale. (extrapatrimoniale) sunt acelea care au un conţinut ce nu poate fi nici evaluat nici exprimat în bani. ele nu pot fi exercitate prin reprezentare. de regulă. de a face sau de a nu face ceva. De exemplu. Sunt acele drepturi patrimoniale în temeiul cărora titularul îşi poate exercita atributele. ceea ce înseamnă că. după caz. Spre deosebire de drepturile absolute. Drepturile nepatrimoniale.Modulul VI Drepturile subiective. conferă titularului lor dreptul de urmărire şi preferinţă şi sunt limitate la număr. 2. De exemplu. Clasificarea drepturilor subiective. pe de altă parte. Sunt acelea care au un conţinut economic.5. transmisibile. & 1. prin forţa de constrângere a statului. 2. obligaţia corelativă dreptului poate fi. Drepturile patrimoniale sunt. dreptul la viaţă. Clasificarea.

Drepturile potestative.exercitarea dreptului potestativ semnifică întotdeauna o ingerinţă în sfera de interese juridice a unei alte persoane. în special. Ce este abuzul de drept? 7. Sunt acele drepturi patrimoniale în temeiul cărora subiectul activ. cu interzicerea exercitării dreptului respectiv şi cu obligarea la repararea prejudiciului cauzat altuia. dreptul de a comuniza zidul despărţitor a două fonduri învecinate (art. Pe lângă ele orice drept subiectiv are şi limite interne. civ.conferă titularului lor (numit potentior) posibilitatea de a acţiona discreţionar în scopul stingerii ori modificării situaţiei juridice care constituie obiectul dreptului potestativ. 1. Sunt o categorie de drepturi civile subiective. Drepturile potestative. Exercitarea drepturilor subiective.subiectul pasiv este obligat să se supună. . 2. în special prin faptul că. Exercitarea unui drept subiectiv cu depăşirea limitelor sale şi. Ce sunt drepturile reale principale? 5 Care sunt consecinţele distincţiei dintre drepturile patrimoniale şi drepturile nepatrimoniale? 6. sunt asemenea drepturi: dreptul uneia dintre părţile contractante de a denunţa unilateral un contract cu executare succesivă încheiat pe o perioadă nedeterminată. numit creditor. drepturile de creanţă se caracterizează. adică să îndeplinească o obligaţie corelativă dreptului creditorului. & 3. Drepturile de creanţă. fiind drepturi relative au toate trăsăturile caracteristice acestei categorii de drepturi şi sunt nelimitate ca număr. deşi sunt o categorie eterogenă. Abuzul de drept este. numit debitor.acestuia) şi sunt accesorii. cu depăşirea limitelor sale interne. să dea. poate pretinde subiectului pasiv. atunci când ele se constituie pentru garantarea unui drept de creanţă (ipoteca. distinctă de aceea a drepturilor reale şi de creanţă.6.obiectul lor este o situaţie juridică. o conduită ilicită care se cere sancţionată.). În lipsa unor prevederi legale. care sunt determinate de scopul în vederea căruia acel drept este recunoscut de lege. cu refuzul de a acorda ocrotire dreptului subiectiv. mai cu seamă atunci când prin aceasta s-a vătămat un drept sau un interes legitim al unei alte persoane. Prin ce se deosebesc drepturile absolute de cele relative? 3.7.a. dreptul de opţiune succesorală ş. . în ultimă instanţă. gajul). Orice drept subiectiv poate fi exercitat doar înăuntrul limitelor materiale determinate de însăşi obiectul său. s-a preconizat ca abuzul de drept să fie sancţionat. 2. şi înăuntrul limitelor juridice conturate de atributele specifice oricărui drept subiectiv. . să lase subiectul activ să facă ceea ce îi permite dreptul potestativ. Numite şi drepturi personale. constituie un abuz de drept. Abuzul de drept. au următoarele trăsături comune: . după împrejurări. să facă ori să nu facă ceva. Prin ce se deosebesc drepturile reale de cele de creanţă? 4. în limitele legii părţile putând să constituie orice fel de drept de creanţă. Acestea sunt considerate limitele externe ale oricărui drept subiectiv. Întrebări. 598 C. Ce sunt drepturile subiective? 2. Spre exemplu. 52 . Cum poate fi sancţionat abuzul de drept? Cuvinte şi expresii cheie.

mărturisirea. drept de creanţă. Menţiunile consemnate de agentul instrumentator în baza declaraţiilor părţilor fac dovadă deplină. până la proba contrară. civ. modificat ori chiar s-a stins. înscrisul autentic este “acela care s-a făcut cu solemnităţile prevăzute de lege.2. care are drept de a funcţiona în locul unde actul s-a făcut. va trebui să dovedească faptul că datorită anumitor cauze dreptul pretins de reclamant nu s-a născut. legea consacră două excepţii. Înscrisurile sub semnătură privată care constată convenţii sinalagmatice trebuie să fie întocmite în atâtea exemplare originale câte părţi cu interese contrare există. dacă poartă semnătura părţilor. Aşadar obiectul probelor sau dovezilor nu îl constituie însăşi drepturile şi obligaţiile ci actele şi faptele juridice din care acestea rezultă. Înscrisul sub semnătură privată este acela care poartă semnătura părţilor sau a părţii de la care el emană. Probele. adică reclamantului. se admite că. abuz de drept. Pentru a putea fi valorificate şi ocrotite. Întrucât problema dovedirii unui drept se ridică în situaţia în care acel drept urmează a fi valorificat ori atunci când se solicită ocrotirea dreptului respectiv printr-o acţiune în justiţie. drepturile subiective trebuiesc dovedite prin intermediul probelor. înaintea semnăturii. 53 . & 4.. Codul civil reglementează următoarele mijloace de probă: înscrisurile (autentice şi sub semnătură privată). Dar. după împrejurări. drept absolut. Dovada drepturilor subiective.Drept subiectiv. prezumţiile. Nerespectarea acestei cerinţe face ca înscrisul respectiv să aibă doar valoare de început de dovadă scrisă. trebuie ori să fie scrise în întregime de mâna celui care se obligă. Menţiunile ce cuprind constatări personale ale agentului instrumentator fac dovada deplină. Probele sunt acele mijloace legale cu ajutorul cărora se stabileşte existenţa unor acte sau fapte juridice din care rezultă drepturi şi obligaţii. Menţiunile care nu legătură cu obiectul actului juridic constatat prin înscrisul autentic. Deoarece dispoziţiile legale care reglementează probele – cuprinse în principal în Codul civil şi Codul de procedură civilă – au un caracter dispozitiv. 4. drept potestativ. Înscrisurile sub semnătură privată. drept nepatrimonial (extrapatrimonial).” Puterea doveditoare a unui astfel de înscris trebuie apreciată în raport de diferitele menţiuni pe care el le poate cuprinde. odată ce reclamantul a făcut dovada actului sau faptului din care s-a născut dreptul pretins de el. drept real. poate fi dactilografiat. a fost restrâns. în principiu. Potrivit art. Înscrisul autentic care este nevalabil datorită necompetenţei agentului care l-a întocmit ori datorită nerespectării solemnităţilor prevăzute de lege poate avea valoare de înscris sub semnătură privată. drept relativ.3. au valoare de început de dovadă scrisă.1. multiplicat etc. Înscrisurile autentice. mărturia. 4. sarcina probei revine celui care invocă dreptul respectiv. atât între părţi cât şi faţă de terţi. 1170 C. de un terţ. până la înscrierea în fals. de un funcţionar public. atât între părţi cât şi faţă de terţi. Un asemenea înscris poate fi scris de una dintre părţi. dar care totuşi au fost consemnate în acesta. atunci când este vorba de o acţiune în justiţie. 4. Înscrisurile sub semnătură privată prin care se constată obligaţia unilaterală a uneia dintre părţi de a plăti o sumă de bani ori o cantitate de bunuri fungibile. iar fiecare exemplar trebuie să poarte o menţiune despre numărul de exemplare întocmit. sarcina probei trece asupra pârâtului care. drept patrimonial. De la regula potrivit căreia singura cerinţă de valabilitate a unui astfel de înscris este semnătura părţilor. Aceste convenţii vor fi admise cu condiţia de a nu contraveni reglementărilor cu caracter imperativ cât şi cu condiţia de a nu îngreuna sarcina probei. părţile aflate în proces pot încheia convenţii asupra probelor. ori să poarte. Precizări introductive.

Începutul de dovadă scrisă este o “scriere” care provine de la partea căreia i se opune şi care face credibil faptul pretins de către cel care o invocă (foloseşte). Astfel dovada cu martori nu poate fi admisă. Potrivit al.. Proba cu martori este admisă practic necondiţionat şi nelimitat cât priveşte dovedirea faptelor juridice. Nerespectarea acestei cerinţe face ca înscrisul respectiv să valoreze doar ca început de dovadă. Prin urmare. este o mărturisire extrajudiciară. Faţă de terţi această dată devine opozabilă numai din momentul în care a dobândit caracter de dată certă. 4. 1 şi 2 se pot semnala atât în sensul restrângerii admisibilităţii probei cu martori cât şi în sensul lărgirii acestei posibilităţi. în principiu. 1. În schimb dovada cu martori poate fi admisă. orice mărturisire făcută în alte condiţii. Mărturisirea este judiciară. art. Aceste limitări . Potrivit art. cu privire la acte sau fapte petrecute în trecut şi aflate în legătură cu pretenţiile părţilor. 4. Excepţii de la limitările prevăzute în al. care permite părţilor să convină ca şi în cazurile prevăzute de al. atunci când există un început de dovadă scrisă şi atunci când a existat o imposibilitate materială ori morală de preconstituire a unui înscris. ori o imposibilitate materială de conservare a acestuia. prin al. Forţa probantă (puterea doveditoare) a înscrisului sub semnătură privată decurge din semnătura părţilor.care privesc doar părţile actului juridic deci nu şi terţii . prezumţiile sunt consecinţele (concluziile) pe care legea sau magistratul le desprind dintr-un fapt cunoscut cu privire la un fapt necunoscut. chiar în faţa unei instanţe judecătoreşti. 1199 C. Mărturia (proba testimonială). la un 54 . Mărturisirea.. Data înscrisului sub semnătură privată face dovada deplină între părţi până la proba contrară. civ. dovada cu martori nu se poate face împotriva şi peste conţinutul acestuia. în cursul procesului în care urmează a fi folosită ca probă şi se referă la obiectul acelui proces. atunci ea poate fi folosită ca mijloc de probă numai în acele situaţii în care este admisă şi proba cu martori. 1191 C. indiferent de valoarea obiectului actului juridic. indiferent de valoarea obiectului. indiferent de valoarea actului. 2.4. 4. Puterea doveditoare a probei cu martori este lăsată la aprecierea instanţei. De aceea înscrisul sub semnătură privată se prezintă părţii căreia i se opune spre a fi recunoscut sau tăgăduit de către aceasta. 3 al aceluiaşi articol. Prezumţiile. să se poată face dovada cu martori dacă aceasta priveşte drepturi de care ele pot să dispună. numită martor. dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare mai mare de 250 lei nu se poate face decât prin înscris autentic sau sub semnătură privată. Prin urmare. Cât priveşte dovedirea actelor juridice. 1 şi 2. Mărturia este relatarea făcută oral în faţa instanţei de către o terţă persoană.6. în cazul actelor solemne şi în cazul actelor pentru a căror dovedire legea cere în mod expres forma scrisă. ceea ce rezultă din al.5. rostul prezumţiilor este acela de a deplasa obiectul probei de la un fapt care nu poate fi dovedit în mod direct sau este greu de dovedit. Admisibilitatea mărturiei.menţiunea “bun şi aprobat pentru…” (sau alta asemănătoare). 1 şi 2. atunci când se face în faţa instanţei de judecată. Dacă înscrisul a fost recunoscut ori dacă a fost reţinut în urma verificării. acte sau fapte de care a luat cunoştinţă personal. prin unul dintre modurile prevăzute expres de lege. dacă a fost întocmit un înscris. indivizibilă. urmată de indicarea în cifre şi litere a sumei de bani ori a cantităţii de bunuri. declaraţie de natură a produce efecte împotriva autorului ei. el are aceeaşi forţă probantă ca şi înscrisul autentic. iar potrivit al.nu au caracter imperativ. aduce două însemnate limitări. Dacă o astfel de mărturisire a fost făcută verbal. Mărturisirea poate fi revocată doar atunci când a fost făcută ca urmare a unei erori de fapt în care s-a aflat autorul ei şi este. iar în caz de nerecunoaştere este supus verificării prin procedura verificării de scripte. Este declaraţia uneia dintre părţile în proces prin care aceasta recunoaşte ca adevărat un act sau un fapt pe care adversarul ei din proces îşi întemeiază pretenţiile. civ.

Cui revine sarcina probei? 2. De asemenea. Reglementările din Decretul nr. Codul familiei şi în alte acte normative. prezumţie. Noţiune. 5. sarcina probei. respectiv. convenţii sinalagmatice. după caz. Care este utilitatea date certe? 7. care prevede că “orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripţiei este nulă” şi din prevederile art. acte juridice.1. 1. deplasarea obiectului probei. În ce cazuri este admisă proba cu martori? 8. Primele se caracterizează prin faptul că nu admit dovada contrară. Prezumţiile simple sau judecătoreşti. sunt deopotrivă relative. care se poate face. Ce este începutul de dovadă scrisă şi care este utilitatea sa? 9. în materie de acte juridice. 3. Care este obiectul probelor? 3. eroare de fapt. agent instrumentator. făcută cu orice mijloc de probă. Prin ce se caracterizează prezumţiile simple sau judecătoreşti? Cuvinte şi expresii cheie. convenţii asupra probelor. fapte juridice. 1191 şi excepţiile de la acesta. terţi. Prescripţia extinctivă. Ce este mărturia extrajudiciară şi când este ea admisă ca mijloc de probă? 10. ca urmare a neexercitării lui în termenul prevăzut de lege. După cum această deplasare a obiectului probei şi. & 5. iar în alte cazuri numai prin anumite mijloace de probă sau numai de către anumite persoane. Reglementare. prin prevederile Decretului nr. adică nelimitat în materie de fapte juridice şi în condiţiile prevăzute de art. în privinţa actelor juridice dovada cu martori este admisă. însă constituie veritabile mijloace de probă doar acele prezumţii care sunt în măsură să genereze o probabilitate. numite şi prezumţii simple sau prezumţii de fapt Prezumţiile legale pot fi – în funcţie de forţa lor probantă – prezumţii absolute şi prezumţii relative. o seamă de prevederi în această materie existând însă şi în Codul civil. obiectul probei. bunuri fungibile. 18 care prevede că 55 . 1. 167/1958 au un caracter imperativ. Ce sunt înscrisurile autentice şi care este forţa lor probantă? 5. indiferent de valoarea actului şi chiar dacă există un înscris constatator. dată certă. în principal. în realitate. Întrebări. fiindcă. prin ori ce mijloc de probă. în unele cazuri. a dreptului de a cere executarea silită. dol sau violenţă. în vreme ce celelalte admit această dovadă. în aceste cazuri ceea ce se urmăreşte a se dovedi este un fapt conex încheierii actului juridic şi nu actul juridic însăşi. sunt admise numai când este admisă şi dovada cu martori. ceea ce rezultă din art. mărturisire judiciară.fapt conex care este susceptibil de a fi dovedit nemijlocit. putând fi combătute prin dovada contarară. părţi. Prin prescripţie extinctivă se desemnează stingerea dreptului la acţiune (în justiţie) ori. Codul comercial. mărturisire extrajudiciară. În ce condiţii sunt admise convenţiile asupra probelor? 4. Prescripţia extinctivă este reglementată. după cum concluziile ce se impun sunt opera legii sau a magistratului. atunci când un act este atacat pe motiv că s-a făcut pin fraudă. Dovadă. prezumţiile se împart în prezumţii legale şi prezumţii judecătoreşti. Care este forţa probantă a înscrisurilor sub semnătură privată? 6. pe lângă faptul că sunt opera magistratului se mai caracterizează prin următoarele trăsături: sunt nelimitate la număr. 167/1958. al. înscriere în fals.

din oficiu. Or. Aceste acţiuni rămân supuse. din prevederile art.al. 5. Acest efect este circumscris chiar de art. judecarea acţiunii ori executarea silită. adică îndreptăţirea celui ce a exercitat dreptul la acţiune în sens procesual de a obţine o hotărâre a instanţei de judecată. domeniul de aplicare al prescripţiei extinctive se limitează la acţiunile cu caracter patrimonial. Prin excepţie. 21 din Decretul nr. din punct de vedere al prescripţiei extinctive. 20. potrivit Codului familiei sunt prescriptibile: acţiunea în nulitatea relativă a căsătoriei. prevederilor corespunzătoare din Codul civil.” 5. Domeniul de aplicare al Decretului 167/1958. Ca urmare. prin drept la acţiune se desemnează dreptul la acţiune în sens material. El nu se poate stinge prin prescripţie deoarece este. penalităţi. garanţii etc. drept prevăzut şi garantat prin însăşi prevederile Constituţiei. precum şi acţiunilor reale. Acesta este dreptul la acţiune în înţeles procesual. respectiv dreptul subiectiv. Odată cu el se stinge şi dreptul la acţiune privind eventualele pretenţii accesorii (dobânzi. Potrivit art. Într-un prim înţeles prin ea se desemnează dreptul oricărei persoane de a se adresa instanţei de judecată cu o acţiune (cerere). în cele din urmă.1. ceea ce înseamnă că ele se aplică şi acţiunilor nepatrimoniale pe care legea le declară prescriptibile. altfel spus nu se aplică acţiunilor privind drepturile reale. chiar dacă la data executării nu ştia că termenul prescripţiei era împlinit”. atunci creditorul ar trebui să înapoieze ceea ce a primit. în cazul în care constată că sunt temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripţie a fost depăşit. ar fi dispărut. şi din art. să cerceteze dacă dreptul la acţiune sau la executarea silită este prescris. servitute şi superficie. Acţiunile cu caracter patrimonial se pot împărţi în două categorii. domeniul de aplicare al prescripţiei extinctive. cu precizarea că prevederile Decretului constituie dreptul comun în materie de prescripţie. dacă dreptul subiectiv s-ar fi stins prin prescripţie. care dispune că “Debitorul care a executat obligaţia după ce dreptul la acţiune al creditorului s-a prescris. 167/1958. prin care se valorifică şi se ocrotesc drepturi nepatrimoniale sunt. în măsura în care sunt compatibile cu specificul acestora. 1. prin care se valorifică şi se ocrotesc drepturi de creanţă.). în principal. Acesta este dreptul care se stinge ca urmare a prescripţiei extinctive. Este ceea ce rezultă. o expresie a dreptului de petiţionare. 19 care reglementează posibilitatea instanţei de judecată de a dispune. al. întrucât obiectul acţiunii. prevede că prin prescripţie se stinge dreptul la acţiune având un obiect patrimonial. imprescriptibile. Într-un al doilea înţeles. în principiu. Efectul prescripţiei extinctive. Sintagma “drept la acţiune” are două înţelesuri.167. uzufruct. care prevede că “Dreptul la acţiune având un obiect patrimonial se stinge dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. uz. în măsura în care este necesar. dispoziţiile sale nu se aplică dreptului la acţiune privitor la dreptul de proprietate. în constituie acţiunile prin care se apără drepturi de creanţă. 56 .“instanţa judecătorească … este obligată ca. întrucât ar fi vorba de o plată nedatorată. Ca efect al prescripţiei extinctive nu se stinge însă dreptul subiectiv. Totodată. la cerere sau chiar din oficiu. din capul locului. Prin urmare. din Decretul nr. iar repunerea în termenul de prescripţie nu ar avea rost. 6 prin prescripţie se stinge şi dreptul de a cere executarea silită. în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau a unui alt titlu executoriu. prin care cel ce a nesocotit un drept subiectiv este “condamnat” să îl respecte. drepturi reale. 167/1958. potrivit art. cu precădere. aşa cum ea este reglementată de Decretul nr. acţiuni personale. acţiunea în tăgada paternităţii. nu are dreptul să ceară înapoierea prestaţiei. 1. Articolul 1. acţiunile cu obiect nepatrimonial.3. abitaţie.2. acţiuni reale prin care se valorifică şi se ocrotesc. acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei. Prin urmare.

dar nu mai târziu de 18 luni de la încheierea actului juridic.1). în cazul în care se cere anularea unui act juridic pe motiv de viciere a consimţământului prin eroare sau dol. Aşa fiind modificarea termenului general nu aduce atingere termenelor speciale. calculat de la data când prejudiciul a fost cunoscut sau trebuia să fie cunoscut. în cazul în care se cere anularea unui act juridic pe motiv de viciere a consimţământului prin violenţă. şi pentru dreptul de a cere executarea silită. prin care se ocrotesc drepturi de creanţă. în timp. art. Termene generale şi termene speciale. respectiv termenele generale şi termenele speciale.2. Dimpotrivă. nu este hotărâtoare durata acestuia ci domeniul său de aplicare. 5. dar nu mai târziu de 18 luni de la încheierea actului juridic. care coincide cu data încheierii actului juridic. Ele sunt. Data descoperirii erorii sau dolului. dar pot fi şi mai lungi decât acesta sau chiar egale cu el.4. este afectat de o condiţie suspensivă sau de un termen suspensiv. al. dar nu mai târziu de un an de la predarea lucrului sau a lucrării. în cazul dreptului la acţiunea în repararea unei pagube pricinuită printr-o faptă ilicită.4.1. un alt termen. precum şi în cazul îmbogăţirii fără just temei şi a gestiunii de afaceri. termenul general de prescripţie este de 30 de ani. 167/1958 prevede câteva momente concrete. Afară de această regulă. Termenele speciale sunt prevăzute expres de lege pentru anumite acţiuni. Termenele generale sunt acelea care se aplică ori de câte ori legea nu prevede. Termenele de prescripţie şi momentul din care încep să curgă. Spre exemplificare se pot aminti următoarele momente. este momentul în care s-a născut dreptul la acţiune sau dreptul de a cere executarea silită (art. Data descoperirii viciilor ascunse ale unui lucru transmis ori ale unei lucrări executate. Data naşterii raportului juridic. Atunci când este vorba despre prejudicii care se produc succesiv. pentru calificarea unui termen de prescripţie ca fiind special. afară de cazul în care ar exista o dispoziţie expresă în acest sens. Legea face distincţie între două categorii de termene de prescripţie. 57 . 1890 din Codul civil. Termenul de prescripţie este intervalul de timp înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la acţiune.5. potrivit art. iar cât priveşte dreptul la acţiune pentru valorificarea drepturilor reale. în mod expres şi pentru o anumită acţiune. Decretul nr. 5. Cât priveşte acţiunile personale. 7. stabilite în funcţie de specificul anumitor acte sau fapte juridice. mai scurte decât termenul general. abrogarea unui termen special de prescripţie poate face să devină aplicabil termenul general. Data când reprezentantul sau ocrotitorul legal al unei persoane lipsite de capacitatea de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă a luat cunoştinţă despre încheierea actului juridic de către cel lipsit de capacitate deplină. de regulă. Data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba şi pe cel care răspunde de ea. Data încetării violenţei. la fel cum modificarea sau abrogarea unor termene speciale nu aduce atingere termenelor generale. Data descoperirii viciilor unei construcţii. Momentul din care începe să curgă termenul de prescripţie. care se restrânge la o anumită acţiune sau categorie de acţiuni. 3 şi 6 din Decret prevăd un termen general de 3 ani. în cazul în care dreptul ocrotit prin acţiune şi. Ca regulă.4. Prin urmare. în cazul obligaţiilor care urmează să fie executate la cererea creditorului şi a acelora al căror termen de executare nu este stabilit. pentru fiecare prejudiciu curge un termen de prescripţie distinct. implicit actul juridic din care s-a născut dreptul. Data când s-a împlinit condiţia sau a expirat termenul. însă cel mai târziu la împlinirea a trei ani de la predarea acesteia.

atunci când titularul dreptului la acţiune este lipsit de capacitate ori este un minor cu capacitate restrânsă şi nu are un reprezentant sau un ocrotitor legal. atunci când se iveşte o împrejurare căreia legea îi conferă calitatea de cauză legală de suspendare.Recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie.atunci când creditorul sau debitorul fac parte din forţele armate şi acestea se află pe picior de război. cursul prescripţiei se suspendă în următoarele cazuri generale: . Aceste cauze sunt expres şi limitativ prevăzute de lege. care nu se vor împlini decât după expirarea unui termen de o lună de la suspendare. 5. Asemeni suspendării. pe de altă parte. din momentul în care s-a oprit. Pe lângă acestea mai sunt prevăzute şi următoarele cazuri speciale în care prescripţia se suspendă: . Suspendarea cursului prescripţiei. administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate. făcută de cel în favoarea căruia curge prescripţia.între soţi pe toată durata căsătoriei. suspendarea este o “pauză” care intervine în curgerea termenului de prescripţie.1. în cazul actelor care se execută prin prestaţii succesive. Întreruperea prescripţiei intervine în cazurile expres prevăzute de lege şi are ca efect. urmată de reluarea curgerii prescripţiei.între părinţi sau tutore şi cel care se află sub ocrotirea lor. însă spre deosebire de suspendare. precum şi între orice altă persoană care. . 2.6. Prin suspendarea cursului prescripţiei se înţelege oprirea cursului firesc al prescripţiei.atunci când cel împotriva căruia curge prescripţia este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere. 5.2.până la rezolvarea reclamaţiei administrative făcute de cel îndreptăţit cu privire la despăgubiri sau restituiri în temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de poştă ţi telecomunicaţii. ceea ce înseamnă că părţile prin acordul lor de voinţe nu vor putea să creeze cauze de suspendare diferite de cele legale şi nici nu vor pute să le înlăture pe cele existente. 5. Întreruperea cursului prescripţiei extinctive. Noţiune. . între curator şi acei pe care îi reprezintă.Data la care trebuia executată fiecare prestaţie. Potrivit Decretului nr. Cauzele de întrerupere a prescripţiei. s-a prevăzut că “prescripţia nu se va împlini totuşi înainte de expirarea unui termen de şase luni. începerea cursului uni noi prescripţii.6. al.” Efectele suspendării se produc de drept. . socotit de la încetarea cauzei de suspendare. cu excepţia prescripţiilor mai scurte de 6 luni.2. Noţiune. 167/1958. identică cu cea anterioară. 5.6. 5. atunci când cauza de suspendare dispare. 5.1. ceea ce ar face ca lui să îi rămână la îndemână o perioadă scurtă de timp pentru introducerea acţiunii. însă cel mai târziu până la expirarea unui termen de 3 luni socotit de la înregistrarea reclamaţiei. cursul prescripţiei nu se reia ci reîncepe. în temeiul legii sau a unei hotărâri judecătoreşti. 58 .5. pe de o parte. efectele întreruperii se produc de drept.5. .5. ştergerea perioadei din termenul de prescripţie care s-a scurs până la ivirea cauzei de întrerupere şi. fără a fi nevoie de o hotărâre judecătorească în acest sens. 15. cât timp socotelile nu au fost date şi aprobate. . adică de către debitor. prin art. Instanţa va constata doar existenţa cauzei de suspendare şi efectul acesteia. Pentru ca titularul dreptului la acţiune să nu fie prejudiciat în ipoteza în cauza de suspendare ar surveni spre sfârşitul termenului de prescripţie. Practic. Cauzele de suspendare.

Doctrinar şi jurisprudenţial s-a admis că aceste cauze trebuie. 167/1958. Potrivit art. caz care priveşte dreptul de a cere executarea silită. cu condiţia de a fi admisă printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă. dar prescripţia achizitivă? 2. suspendare. ziua în cursul căreia prescripţia începe nu intră în calcul. 1887 C. Repunerea în termenul de prescripţie. Din ce moment începe să curgă termenul de prescripţie al unei acţiuni pentru repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită? 9. proc civ. Ce este prescripţia extinctivă. termen general. ceea ce însemnă că prescripţia nu se va întrerupe atunci când cerererea este respinsă. drept la acţiune în sens material. “prescripţia nu se socoteşte câştigată decât după împlinirea celei din urmă zile a termenului defipt prin lege. repunere în termen. Cum se poate argumenta faptul că dreptul subiectiv nu se stinge ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie? 4. vicii ascunse. Întrebări. pe de altă parte. 1. fiindcă atunci repunerea în termen nu se justifică. Potrivit art. Săvârşirea unui act începător de executare. Care este regula privitoare la momentul din care începe să curgă termenul de prescripţie? 7. Ce caracter au normele care reglementează prescripţia extinctivă? 3. lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare”.- - Introducerea unei cereri de chemare în judecată chiar la o instanţă necompetentă. 5. acţiune personală. pe de o parte. termen special. Calculul termenelor de prescripţie. civ. 19 face referire la cauze temeinic justificate. fără a preciza. măcar exemplificativ. sa perimat ori cel care a făcut-o a renunţat la ea. Ce este repunerea în termen? Cuvinte şi expresii cheie.Prin ce se caracterizează termenele speciale de prescripţie? 6. Din ce moment începe să curgă termenul de prescripţie în cazul unui act juridic afectat de un termen extinctiv? 8. prescripţie achizitivă. Prin urmare. să excludă culpa titularului dreptului la acţiune. civ. Care este domeniul de aplicare al prescripţiei extinctive? 5.”. acţiune reală. dreptul de a cere executarea silită. 5. să dispună chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea acţiunii ori să încuviinţeze executare silită. potrivit art. întrerupere. 19 din Decretul nr. “Termenele statornicite pe ani luni sau săptămâni se sfârşesc în ziua anului. ce se înţelege prin acestea. Textul art. caz de forţă majoră. 1889 C. drept la acţiune în sens procesual.7. aceste cauze nu trebuie să aibă caracterele forţei majore fiindcă aceasta duce “de drept” la suspendarea prescripţiei. Ce este cazul de forţă majoră şi care sunt consecinţele sale asupra prescripţiei extinctive? 11. iar. instanţa de judecată poate. 59 .8. 101 C. “Termenul prescripţiei se calculează pe zile şi nu pe ore. Cum operează suspendarea prescripţiei şi care este efectul ei? 10. Prescripţie extinctivă. în cazul în care constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripţie a fost depăşit. când s-a pronunţat încetarea procesului şi când cererea a fost anulată.” Iar potrivit art. Repunerea în termen poate fi dispusă numai înăuntrul unui termen de o lună de la încetarea cauzelor temeinic justificate.

60 .Bibliografie: vezi pagina 75.

existenţa şi întinderea drepturilor şi obligaţiilor ce le revin. Este o categorie de acte opusă actelor cu titlu oneros şi caracterizată prin aceea că una dintre părţi procură celeilalte un folos patrimonial. Acestea din urmă sunt denumite astfel (bilaterale) fiindcă. a uneia dintre părţi. Actele juridice civile pot fi grupate. de regulă. Acte comutative. Sunt acelea prin care se constituie drepturi şi obligaţii care nu au existat până la data încheierii lor. Acte cu titlu oneros. Sunt acelea care se formează ca urmare a acordului de voinţe dintre două sau mai multe persoane. Acte unilaterale. De exemplu. vânzareacumpărarea. Sunt rezultatul unei manifestări de voinţă unilaterale care. Categoria actelor bilaterale nu se confundă cu aceea a contractelor bilaterale sau sinalagmatice. De exemplu donaţia. Categorii de acte. Sunt acele acte cu titlu gratuit a căror a căror încheiere şi executare duce la diminuarea patrimoniului uneia dintre părţi. Noţiune. În aceste acte răspunderea pentru neexecutare este apreciată cu mai puţină rigurozitate. De exemplu testamentul. De exemplu un contracte de depozit gratuit. Aceasta depinde de un element viitor şi nesigur. Sunt acele acte cu titlu gratuit a căror încheiere şi executare nu duce la diminuarea patrimoniului niciuneia dintre părţi. Acte pentru cauză de moarte. la data încheierii actului. spre deosebire de contractele unilaterale. Acte constitutive. & 1. Sunt acele acte cu titlu oneros în care părţile sau cel puţin una dintre ele nu cunosc. săvârşite cu intenţia de a produce efecte juridice. Ele se numesc contracte sau convenţii. a cărui producere crează pentru părţi şanse de pierdere sau de câştig. cum este vânzarea-cumpărarea. Sunt acelea care se încheie în considerarea morţii autorului lor sau. Actul juridic civil – privit ca operaţiune juridică – constă într-o manifestare de voinţă sau într-un acord de voinţe. Acestea din urmă sunt . De exemplu un mandat gratuit (fără plată). Liberalităţi. Tocmai datorită acestei echivalenţe a prestaţiilor numai actele comutative pot fi anulate pe motiv de leziune. De exemplu. De exemplu actul de constituire a unei ipoteci asupra unui imobil al debitorului. adică cu intenţia de a genera. Acte bilaterale şi multilaterale.Modulul VII Actul juridic civil. Sunt acelea în care fiecare dintre părţi urmăreşte să realizeze un folos patrimonial dând în schimb un echivalent. contractul de întreţinere. în schimb capacitatea de a le încheia cunoaşte o seamă de restrângeri. Nu este însă exclus ca o asemenea manifestare de voinţă să provină de la mai multe persoane care acţionează mânate de acelaşi interes şi pentru realizarea aceluiaşi scop. au caracter aleatoriu: contractul de rentă-viageră. contractul de asigurare etc. acte bilaterale însă se numesc unilaterale fiindcă generează obligaţii numai pentru una dintre părţi. fără a primi în schimb un echivalent. dacă este cazul.din punct de vedere al modului în care se formează -. dau naştere la drepturi şi obligaţii corelative şi interdependente pentru ambele părţi. într-una din categoriile care urmează. Acte cu titlu gratuit. provine de la o singură persoană. modifica ori stinge un raport juridic. în principal. 61 . Acte aleatorii. Sunt acele acte cu titlu oneros în care părţile cunosc sau pot cunoaşte chiar din momentul încheierii lor întinderea prestaţiilor la care se îndatorează şi pe care le privesc ca fiind echivalente. Acte dezinteresate. Actele unilaterale – cum este testamentul – nu trebuie confundate cu contractele unilaterale – cum este donaţia.

pe lângă consimţământul părţilor. de regulă. Sunt acelea care au o existenţă de sine stătătoare.Acte translative. ceea ce însemnă că dacă actul principal este nul va fi lipsit de efecte şi actul accesoriu. considerat principal. care. Ele au. Drepturile şi obligaţiile părţilor nu mai rezultă din voinţa părţilor ci din acea reglementare. Sun acelea care se pot încheia valabil fără ca voinţa părţilor să trebuiască a fi exprimată într-o formă anume. Sunt acelea în care voinţa părţilor are dor rolul de a face aplicabilă o anumită reglementare legală. presupun cheltuieli reduse în comparaţie cu rezultatul lor şi nu pot fi păgubitoare pentru cel ce le face. Sunt acelea pentru a căror încheiere valabilă. cu condiţia de a nu fi lezionare. are un caracter declarativ convenţia prin care coproprietarii unui bun consimt la împărţirea bunului şi încetarea stării de coproprietate. un caracter urgent. întrucât depind de un alt act juridic. Acte numite. Acte de conservare. în limitele libertăţii contractuale. Sunt acelea care au o denumire legală şi o reglementare legală corespunzătoare. Acte subiective. Acte de dispoziţie. drepturile şi obligaţiile ce le revin. prin natura sa. după caz. Astfel. trebuie calificată ca un act de dispoziţie. uz etc. ele nedepinzând de vreun alt act juridic. De menţionat că consensualismul constituie regula în dreptul nostru civil. Sunt acelea care au ca rezultat ieşirea unui bun din patrimoniul celui care le încheie ori. înstrăinarea unor bunuri supuse stricăciunii. Acte principale. mai este necesară şi predarea bunului care formează obiectul contractului.) a unui bun din patrimoniul celui ce le încheie. Sunt acelea prin care anumite drepturi care există la data încheierii lor se transmit din patrimoniul uneia dintre părţi în patrimoniul celeilalte părţi. actul căsătoriei este un act condiţie. Acte accesorii. Sunt acelea care nu au o existenţă de sine stătătoare. Acte de administrare. este privită totuşi ca un act de administrare a patrimoniului. un anumit statut legal. Aceasta deoarece drepturile foştilor coproprietari asupra părţilor din bun primite ca urmare a împărţelii sunt considerate ca fiind dobândite de la data când s-a născut starea de coproprietate şi nu de la data când s-a făcut împărţeala. Acte consensuale. Acte condiţie. Aceasta deoarece rostul fidejusiunii este acela de a garanta executarea obligaţiilor pe care acesta din urmă le generează. 62 . simplul consimţământ fiind suficient. este forma înscrisului autentic şi uneori forma înscrisului sub semnătură privată. Nerespectarea formei cerute de lege pentru valabilitatea actului atrage. De exemplu. De aceea pot fi încheiate şi de persoane cu capacitatea de exerciţiu restrânsă. un contract de fidejusiune (cauţiune) este un contract accesoriu fiindcă nu poate exista fără un alt contract – spre pildă vânzarecumpărare -. deşi. deoarece drepturile şi obligaţiile soţilor rezultă din prevederile legii şi nu din voinţa acestora. Efectele acestor acte retroactivează până în momentul stabilirii raportului juridic din care s-au născut drepturile care se consolidează. Uneori actele de administrare pot să privească însăţi patrimoniul persoanei. De exemplu. Acte declarative. caz în care se admite că ele pot duce la înstrăinarea unor bunuri. de regulă sancţiunea nulităţii absolute. Actele accesorii urmează soarta juridică a actului principal. Sunt acelea prin care părţile confirmă sau consolidează anumite drepturi preexistente în raport de momentu încheierii actului juridic. Sunt acelea în care părţile stabilesc ele însele. Sunt acelea prin care se urmăreşte evitarea pierderii unui drept ori diminuarea lui. Sunt acelea a căror valabilitate este condiţionată de exprimarea consimţământului într-o anumită formă. De exemplu. De aceea asemenea acte pot fi încheiate şi de cei lipsiţi de capacitate deplină de exerciţiu. Sunt acelea prin care se urmăreşte punerea în valoare a unui bun. De exemplu contractul de împrumut. Acte solemne. Acte reale. grevarea cu sarcini reale (uzufruct. Ele nu implică înstrăinarea bunului şi sunt folositoare celui care le face. de regulă.

capacitatea de a contracta: 2. De aceea nu are valoare de consimţământ o declaraţie de voinţă făcută în glumă ori sub condiţie pur potestativă. o cauză licită. violenţă. în schimb. 954 C. Această exteriorizare se poate face expres – verbal sau în scris – ori tacit. Prin consimţământ se desemnează.2. la aceste patru condiţii de valabilitate mai trebuie adăugată şi forma actului juridic. 2. civ. eroarea este o falsă reprezentare a realităţii. este nenumit fiindcă nu are o astfel de reglementare. Enunţare. se precizează că în cazul actelor solemne. manifestarea (declaraţia) de voinţă trebuie făcută cu intenţia de a produce efecte de natură juridică. civ. “condiţiile esnţiale pentru valabilitatea unei convenţii sunt: 1. Ele sunt rezultatul voinţei părţilor şi ca urmare valabilitatea lor se apreciază prin prisma condiţiilor esenţiale şi generale de valabilitate a actelor juridice. prin urmare îi sunt aplicabile regulile acolo arătate.3. În general. printr-o atitudine din care rezultă neîndoielnic voinţa persoanei de a încheia actul juridic.3. Condiţiile generale şi esenţiale pentru valabilitatea actelor juridice. un obiect determinat.1. consimţământul nu trebuie să fie viciat prin eroare. 948 C. iar.1. pe de altă parte. & 2.. civ. În al doilea rând. Potrivit art. 2. doctrinar se admite că ele sunt necesar de a fi întrunite pentru valabilitatea oricărui act juridic. Potrivit art. deoarece are o reglementare proprie. fără a se ţine seama şi de condiţiile speciale. iar excepţia. fie că el este bilateral fie că este unilateral. pe de o parte manifestarea voinţei fiecăreia dintre părţi de a încheia actul juridic. În al patrulea rând.. Consimţământul. contractul de întreţinere – apropiat de cel de rentă viageră -. Tăcerea. De exemplu. nu poate avea valoare de consimţământ. La fel ca şi celelalte condiţii de valabilitate. capacitatea de a încheia acte juridice este sinonimă cu capacitatea de exerciţiu şi. consimţământul trebuie exteriorizat într-un mod care să facă posibilă cunoaşterea lui de către cealaltă parte. Noţiune. 2. este incapacitatea. rezultă că regula este capacitatea de a încheia acte juridice. Pe de altă parte. Eroarea. acordul de voinţe prin care se încheie un act juridic bilateral sau multilateral. dol. Interzişii. 2.3. 949 C. În actele juridice eroarea este o falsă reprezentare pe care părţile sau una dintre ele o au cu privire la un element sau aspect al actului juridic. ori prin leziune.” Cu toate că textul califică aceste condiţii ca fiind esenţiale doar pentru valabilitatea convenţiilor. 4. decât în cazul în care o dispoziţie a legii ori o înţelegere a părţilor i-ar conferi în mod expres această semnificaţie. eroarea este un viciu al consimţământului numai în două situaţii: a) atunci când ea priveşte calităţile substanţiale 63 . capacitatea părţilor actului juridic se apreciază în raport de momentul încheierii actului juridic. ca o a cincea condiţie. prin ea însăşi. care întotdeauna trebuie să fie expres prevăzută de lege. Potrivit art. 2. În primul rând. 2. consimţământul trebuie să provină de la o persoană care are discernământ în momentul în care consimte. Privit în primul dintre înţelesurile arătate. A. următorii: 1. Rezultă din aceste dispoziţii că.Actele nenumite sunt acelea pe care legea nu le reglementează în mod expres. adică de a încheia acte juridice.2. consimţământul trebuie să întrunească anumite cerinţe pentru a putea duce la încheierea unui act juridic valabil. Din prevederile art. civ. consimţământul valabil al părţii ce se obligă. Capacitatea. prevăzute de lege pentru anumite acte juridice asemănătoare lor. 950 C. Cerinţe. În genere toţi acei cărora legea le-a prohibit oarecare contracte. Minorii. renta-viageră este un contract numit. 3. practic. de a se obliga din punct de vedere juridic. În al treilea rând. …4. sunt incapabili de a contracta.

leziunea nu este un viciu al consimţământului. Dolul (viclenia). Prin urmare. Partea al cărei consimţământ a fost viciat prin eroare este îndreptăţită să promoveze o acţiune în nulitatea relativă a actului juridic. practic. C. pregătire etc.4. ceea ce se apreciază ţinându-se seama de particularităţile persoanei ameninţate (sex. Afară de aceste erori care viciază consimţământul. Este paguba materială pe care o suferă una dintre părţile unui contract oneros şi comutativ. al. atunci când a suferit un prejudiciu. din Decretul nr. Leziunea. dar numai în contractele în care consideraţia persoanei este hotărâtoare pentru încheierea lor (contractele intuitu personae). Pentru 64 . caz în care suntem în prezenţa unui dol activ sau comisiv. prin folosirea unor mijloace viclene. numite erori indiferente. acesta este considerat ca un obiect exterior la care se referă actul juridic. vârstă. care poate îndreptăţi pe cel înşelat atât la o acţiune în nulitatea relativă a actului juridic cât şi la o acţiune în despăgubiri. Pentru a duce la vicierea consimţământului.). pe care această acţiune o cauzează celeilalte părţi. în aşa fel încât I se insuflă o teamă de natură să o facă să încheie un act juridic pe care altfel nu l-ar fi încheiat. 2. Practic. ci eroarea. Manopera dolosivă poate să constea într-o acţiune. fără încuviinţarea ocrotitorului legal. sau într-o inacţiune (abţinere) caz în care suntem în prezenţa unui dol pasiv. dolul este şi o faptă ilicită. încheiate de minorii cu capacitate de exerciţiu restrânsă. în temeiul angajamentului luat prin încheierea actului juridic. este determinant la încheierea contractului. Violenţa. să aibă un caracter determinant şi să provină de la cealaltă parte ori de la reprezentantul sau complicele celeilalte părţi. În sfârşit. 1. iar debitorul este obligat să o săvârşească. în actele juridice mai pot să apară cazuri de erori grave care. Este cazul erorii asupra naturii actului juridic şi al erorii asupra identităţii obiectului acestuia. Cu toate acestea dolul se cere a fi reglementat şi tratat distinct de eroarea viciu de consimţământ. falsa reprezentare a realităţii. D. pentru partea indusă în eroare. împiedică formarea consimţământului numite şi erori obstacol sau distructive de voinţă. Prin obiect al actului juridic trebuie să înţelegem prestaţia pe care creditorul o poate pretinde. în scopul de a o determina să încheie un act juridic. manoperele viclene trebuie să fie săvârşite cu intenţie. ceea ce viciază consimţământul este teama provocată de această ameninţare şi nu ameninţarea în sine. la data încheierii contractului. 25. violenţa ca viciu de consimţământ nu presupune acte propriu-zise de violenţă ci se rezumă la o ameninţare a persoanei şi.ale obiectului. un delict civil. Ceea ce viciază consimţământul nu este acţiunea vicleană în sine. pe de altă parte. Ca viciu al consimţământului. b) atunci când priveşte persoana celeilalte părţi (identitatea sau calităţile acesteia). domeniul de aplicare al leziunii ca viciu de consimţământ a fost restrâns la actele de administrare a bunurilor şi a patrimoniului. în vreme ce eroarea viciu de consimţământ ocazionează doar o acţiune în anularea actului. cu caracter oneros şi comutativ.sfera erorii viciu de consimţământ se limitează la calităţile substanţiale ale obiectului actului juridic şi la partea cu care se contractează. care nu afectează cu nimic valabilitatea actului juridic. 31/1954. pe de o parte. în vreme ce sfera erorii cauzat prin dol se extinde la orice element sau aspect care. Obiectul actului juridic. violenţa constă în ameninţarea unei persoane cu producerea unui rău. ci o neregularitate a actului juridic care priveşte obiectul contractelor oneroase şi comutative. adică acele însuşiri ale acestuia care au fost esenţiale pentru partea aflată în eroare şi au determinat-o să-şi dea consimţământul. între prestaţia proprie şi prestaţia celeilalte părţi. ameninţarea trebuie să fi fost injustă şi determinantă pentru cel ameninţat. Atunci când prestaţia priveşte un bun. Pentru a vicia consimţământul. însă asemeni dolului violenţa poate da naştere unei acţiuni în anularea actului cât şi unei acţiuni în despăgubiri. B. mai pot să apară şi unele erori nesemnificative din punct de vedere juridic. reticent sau omisiv. Dolul constă în inducerea în eroare a unei persoane. Spre deosebire de dol violenţa nu trebuie să provină neapărat de la cealaltă parte. Prin prevederile art. cel puţin din următoarele două motive: . din cauza disproporţiei ce există.

de exemplu.1. în contractele reale scopul imediat este consideraţia remiterii bunului care formează obiectul contractului. adică legea să nu interzică înstrăinarea sau grevarea sa prin acte juridice. subiectiv şi variabil de la un contract la altul. urmăreau un scop ilicit sau contrar regulilor de comportament social. Cerinţele şi proba cauzei. Alături de consimţământ. adică să nu fie potrivnic legii. cauza cuprinde două elemente: cauza abstractă (scopul imediat) şi cauza concretă (scopul mediat). dar se poate angaja să determine (convingă) pe altul să încheie un act. ci numai acele motive (mobiluri) care sunt şi pot fi considerate determinante pentru exprimarea consimţământului. 2. Aşa. Cauza concretă (scopul mediat). în schimb este valabil actul juridic care are drept obiect bunuri viitoare.5.în cazul actelor translative de drepturi. care constă în mobilul principal ce a determinat hotărârea de a încheia un anumit act juridic concret. Este un element concret. dar care. care determină consimţământul şi explică de ce anume s-a încheiat actul juridic. donatorul nu numai că doreşte să-l gratifice pe donatar.2.obiectul să fie posibil de realizat. Pentru ca actul juridic să fie valabil.obiectul să fie determinat sau cel puţin determinabil.obiectul să constea într-un fapt personal al celui ce se obligă.bunul la care se referă prestaţia să fie în circuitul civil. de exemplu. în contractele cu titlu gratuit este intenţia de a gratifica pe altul etc. . 2. cum ar fi recompensarea beneficiarului donaţiei pentru un serviciu făcut donatorului. în realitate. Includerea scopului mediat în noţiunea de cauză s-a vădit a fi utilă din punct de vedere practic.trebuie să întrunească următoarele cerinţe: . Prin cauză a actului juridic se înţelege scopul pentru realizarea căruia se încheie un act juridic. ceea ce înseamnă că nu este valabil actul juridic încheiat cu privire la un bun care la data încheierii actului era pierit. cauza este un element al voinţei juridice. Cauza actului juridic. . ori intenţia de a-l determina pe donatar (ă) să accepte începerea unor relaţii de concubinaj ori să menţină asemenea relaţii etc. obiectul său – inclusiv obiectul exterior . Ea este un element de factură psihică. întrucât a permis instanţelor de judecată examineze legalitatea şi moralitatea unor acte care aparent erau perfect valabile. . . cum este vânzarea-cumpărarea. cel ce se obligă să transmită un drept trebuie să fie titularul său. cauza acestuia trebuie să răspundă următoarelor cerinţe: să existe.bunul la care se referă prestaţia să existe sau să poată exista. în contractele sinalagmatice. în cazul unui contract de donaţie. .5. Existenţa unui asemenea scop al actului juridic nu poate fi negată deoarece este lesne de observat că. Cauza abstractă (scopul imediat). . care. Înţeleasă ca scop al actului juridic. De precizat este însă faptul că nu orice motiv (mobil) avut în vedere de părţi poate fi reţinut în conţinutul noţiunii de cauză. dar are şi anumite motive particulare care îl îndeamnă la aceasta. b) principiul priorităţii voinţei interne (reale) faţă de voinţa declarată.obiectul să fie licit. cu precizarea că obiectul este considerat imposibil numai atunci când este vorba de o imposibilitate absolută şi nu de una care priveşte doar părţile contractante şi rezultă din nepriceperea or neştiinţa acestora. adică actul juridic să nu fie 65 . Noţiune. adică părţile să prevadă suficiente elemente care să permită o determinare viitoare a obiectului. 2. Este un element abstract şi invariabil în cadrul aceleiaşi categorii de acte juridice. scopul imediat al uneia dintre părţi este consideraţia (reprezentarea mentală) a contraprestaţiei ce urmează a fi executată de către cealaltă parte.ca actul juridic să ţie valabil. în dreptul nostru este cârmuită de două principii şi anume: a) principiul libertăţii sau autonomiei voinţei juridice. deoarece nu poate promite şi angaja fapta altuia.5.

1. liberalităţi. contractul de locaţiune care nu a fost pus în executare nu poate fi dovedit decât printr-un înscris autentic ori sub semnătură privată. dol. sau într-un înscris sub semnătură privată. Care este domeniul de aplicare al leziunii? 9. leziune. scop mediat. ca în cazul testamentului olograf. Care sunt deosebirile dintre actele unilaterale şi contractele unilaterale? 2. 3. 66 . acte reale. Aşa. circuit civil. În ce situaţii eroarea viciază consimţământul? 7.lipsit de cauză. violenţă. Întrebări. Aşa fiind. act cu titlu gratuit. de exemplu. Ce este cauza concretă (scopul mediat)? Cuvinte şi expresii cheie. acte consensuale. uneori. Ce sunt actele condiţie? 5. este impusă. Ea se concretizează. Acestea sunt anumite împrejurări viitoare care determină. legea pretinde ca actul juridic să se încheie într-o anumită formă. 3. Aşa cum am mai arătat. Cât priveşte proba cauzei este de observat că prevederile Codului civil (art.2. În ce condiţii este considerat imposibil obiectul actului juridic? 10. Modalităţile actului juridic sunt: termenul. actul juridic civil este cârmuit de principiul consensualismului. 967) instituie o prezumţie de existenţă şi legalitate a cauzei. actul este valabil şi îşi produce efectele. Forma actului juridic. trebuie să facă dovada lipsei sau nelegalităţii acesteia. care poate fi cerută: pentru valabilitatea actului (ad validitatem). dezinteresate. potrivit căruia valabilitatea actului juridic nu este condiţionată de exprimarea consimţământului într-o anumită formă specială. act cu titlu oneros. contact bilateral. în ipoteza unui litigiu între părţi. Forma ad probationem. ori numai pentru a face opozabil actul faţă de terţi. să fie licită. executarea sau chiar existenţa drepturilor şi obligaţiilor care se nasc din actul juridic. eroare. acela care susţine inexistenţa sau nelegalitatea cauzei. nulitatea absolută a actului juridic. sarcina. & 4. de cele mai multe ori. condiţia. adică să nu fie falsă (întemeiată pe o credinţă greşită). Totuşi. după caz. Dimpotrivă. Forma ad validitatem este cerută în cazul actelor juridice solemne. contract unilateral. act bilateral. Nerespestarea ei atrage. să fie reală. uneori. Act unilateral. Care sunt condiţiile generale şi esenţiale de valabilitate ale actelor juridice? 6. de regulă. într-un înscris autentic – ca în cazul donaţiilor -. de lege pentru dovedirea actului juridic. atâta doar că. adică să nu contravină legii sau bunelor moravuri. Neîndeplinirea acestei forme nu afectează valabilitatea actului. De câte feluri sunt actele de administrare? 4. pentru dovada actului (ad probationem). Ce este dolul reticent? 8. discernământ. scop imediat. Modalităţile actului juridic. el nu poate fi dovedit. indiferent care ar fi valoarea acestuia. & 3.1. acte solemne. Ce sunt contractele cu titlu oneros şi contractele aleatorii? 3.

ori în favoarea ambelor părţi. Este acela al cărui moment de împlinire poate fi cunoscut chiar de la data încheierii actului juridic. Prin urmare aceste drepturi şi obligaţii se nasc însă nu pot ţi exercitate sau nu trebuie executate până ce termenul se împlineşte. Prin urmare. creditorul poate lua măsuri de conservare a dreptului său. Interesul acestei distincţii constă în aceea că partea în favoarea căreia a fost stipulat termenul poate să renunţe la beneficiul lui. creditorul poate face acte de conservare a bunului. a creditorului.4. Este acela pe care părţile îl stabilesc prin contract. Este aceea de realizarea căreia depinde însăşi naşterea efectelor (drepturilor şi obligaţiilor) specifice actului juridic. după caz. de care depinde însăşi naşterea drepturilor şi obligaţiilor care rezultă din actul juridic. La împlinirea termenului aceste drepturi şi obligaţii se sting. renunţarea la el se poate face doar prin consensul părţilor. Atâta vreme cât această condiţie nu s-a realizat: creditorul nu poate să pretindă executarea obligaţiei. Este acela care amână – până la împlinirea lui – exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor care se nasc din actul juridic. condiţia cazuală. Este un eveniment viitor şi nesigur cât priveşte realizarea sa. începerea executării drepturilor şi obligaţiilor care se nasc din actul juridic. până la împlinirea termenului drepturile şi obligaţiile există şi se execută. uneori. poate cere garanţii debitorului şi poate ceda dreptul afectat de condiţie.2.1. a cărei realizare depinde exclusiv de voinţa uneia dintre părţi şi care. putem distinge următoarele feluri de condiţii. Termenul. De aici următoarele consecinţe: dacă debitorul – în favoarea căruia se prezumă că s-a stabilit termenul – execută obligaţia înainte de termen. Termenul convenţional. Termenul extinctiv. 4. Atunci când această condiţie se realizează drepturile şi obligaţiile dobândite sau asumate prin actul juridic se consolidează retroactiv – de la dat încheierii actului juridic -. sau încetarea efectelor actului juridic. efectul translativ al actului juridic nu se produce. până la împlinirea termenului termenul de prescripţie nu începe să curgă. Termenul legal. creditorul nu poate refuza plate astfel făcută . înainte de împlinirea termenului. debitorul nu poate fi obligat să execute. deci bunul înstrăinat rămâne în proprietatea înstrăinătorului. condiţia mixtă. dar nici nu poate cere executarea obligaţiei înainte de împlinirea termenului . iar dacă a executat voluntar poate cere restituirea a ceea ce a executat. Este acela care constă într-un eveniment ce este sigur că se va realiza. care constă într-un eveniment a cărui producere depinde de hazard. Condiţia. termenul de prescripţie extinctivă nu începe să curgă. condiţia potestativă simplă. el face o plată vlebilă pe care nu o poate cere înapoi ca fiind nedatorată. fără a se şti cu exactitate când anume. Este un eveniment viitor şi sigur cât priveşte producerea lui. în funcţie de natura evenimentului în care se concretizează şi de corelaţia acestuia cu voinţa umană. care suportă şi riscul pieirii fortuite a acestuia. Condiţia poate fi de mai multe feluri. atrage nevalabilitatea actului. stingerea drepturilor şi obligaţiilor care s-au născut din actul juridic. Un astfel de termen poate fi prevăzut în favoarea debitorului. a cărei realizare depinde de voinţa uneia dintre părţi concretizată într-o anumită faptă săvârşită de aceasta. Condiţia suspensivă. De exemplu moartea unei persoane. Termenul cert. condiţia pur potestativă. 67 . ca şi cum actul nu ar fi afectat de termen. Este acela a cărui împlinire determină. Termenul suspensiv. în mod expres şi independent de voinţa părţilor. Cu toate acestea. Astfel. care constă într-un eveniment a cărui producere depinde de voinţa uneia dintre părţi şi voinţa unei terţe persoane determinate. Este acela pe care legea în prevede. atunci când are caracter suspensiv şi îl priveşte pe cel care se obligă. de care depinde. De exemplu o dată calendaristică. iar atunci când termenul a fost stabilit în favoarea ambelor părţi. Termenul incert. ori de voinţa uneia dintre părţi şi voinţa unei persoane nedeterminate. pentru viitor. În lipsa unei clauze exprese termenul se consideră (prezumă) a fi stabilit în favoarea celui care se obligă (a debitorului).

68 . dreptul dobândit poate fi transmis. ci numai prin consimţământul mutual al părţilor care l-au încheiat. nu şi faţă de terţele persoane. & 5. în beneficiul unei terţe persoane. Principiul forţei obligatorii. Este aceea a cărei realizare duce la desfiinţarea retroactivă a drepturilor şi obligaţiilor care s-au născut din actul juridic. În cazul în care condiţia se realizează: prestaţiile executate se restituie. Principiul irevocabilităţii.4. legea permite revocarea unilaterală. se desfiinţează. afară de cazul în care este vorba de acte cu executare succesivă şi afară de cazul în care părţile. în vreme ce efectele condiţiei se produc retroactiv. obligaţiile debitorului trebuie executate. Sarcina. eventualele prestaţii deja executate se restituie. în măsura în care a fost legal încheiat. Această obligaţie poate fi instituită în favoarea dispunătorului. dobânditorul unui bun devine proprietar şi suportă riscul pieirii bunului. Prin excepţie. a drepturilor şi obligaţiilor care intră în conţinutul acestora. actul juridic se impune a fi respectat întocmai atât de către părţi cât şi de către instanţa de judecată. potrivit legii. 5. atunci actul juridic se consolidează. 5. De asemenea. iar drepturile consimţite de debitor în favoarea terţilor se consolidează în vreme ce drepturile consimţite de creditor se desfiinţează. însă tot sub condiţie rezolutorie.2. în principiu. actul juridic produce efecte ca şi cum nu ar fi fost afectat de modalităţi. în vreme ce condiţia afectează însăşi existenţa acestora. drepturile consimţite de dobânditorul unui bun. încheiate de dobânditorul sub condiţie suspensivă cu terţe persoane. până la realizarea condiţiei. 4. Efectele actului juridic. nu poate fi revocat unilateral de către una dintre părţi. Comparaţie. în favoarea celui gratificat sau în favoarea unei terţe persoane. 2) termenul afectează numai executarea drepturilor şi obligaţiilor. se păstrează iar cele de dispoziţie se desfiinţează. Condiţia rezolutorie.3. Potrivit acestuia. însă actele de conservare şi administrare a bunului. Efectele actelor juridice sunt cârmuite de trei principii. garanţiile consimţite de debitor se desfiinţează. Este de exemplu cazul contractului de mandat.3. În sfârşit. Aceste efecte constau în naşterea modificarea sau stingerea unor raporturi juridice şi. Este o modalitate specifică actelor cu titlu gratuit şi constă într-o obligaţie pe care dispunătorul o impune celui gratificat. Anumite efecte ale acului juridic afectează însă pe aceia care. 4. iar în cazul în care sarcina nu este îndeplinită atunci dispunătorul este îndreptăţit să ceară revocarea actului. Prin urmare. În această categorie trebuie menţionaţi: succesorii universali şi cu titlu universal. prin convenţia lor. 3) efectele termenului se produc numai pentru viitor. De aceea: cât timp condiţia nu s-a realizat. actul juridic şi în special contractul. au stabilit ca efectele să se producă numai pentru viitor. Între termen şi condiţie se pot semnala următoarele deosebiri principale: 1) termenul este un eveniment viitor şi sigur. În sfârşit. să includă în contract clauze care să permită revocarea unilaterală a acestuia de către una dintre ele sau de oricare dintre ele. părţile pot. au calitatea de avânzicauză. În cazul în care sarcina este îndeplinită. în cazul în care condiţia nu se realizează sau este sigur că nu se va mai realiza. în special în cazul contractelor cu executare succesivă încheiate pe durată nedeterminată. în timp ce condiţia este un eveniment viitor şi nesigur. implicit.1. actul juridic îşi produce efectele numai faţă de părţile care l-au încheiat. Potrivit acestuia. 5. atunci când condiţia nu se realizează sau când este sigur că nu se va realiza. Principiul relativităţii efectelor. efectele actului juridic se consolidează retroactiv de la data încheierii lui.însă prescripţia extinctivă curge numai de la data realizării condiţiei. Potrivit acestuia.

condiţie rezolutorie. Nulităţi totale. în anumite condiţii. Clasificarea nulităţilor. orice convenţie contrară este nulă etc. va fi sancţionată cu nulitate numai acea clauză. condiţie potestativă. Prin ce se deosebeşte condiţia suspensivă de cea rezolutorie? 11. În beneficiul cui se prezumă că a fost prevăzut termenul? 10. ori de câte ori se pune problema nulităţii unui act juridic trebuie să ne raportăm la momentul încheierii unui act juridic. Întrebări. Categoria nulităţilor 69 . Nulitatea este sancţiunea civilă care desfiinţează. 6. însă aplicarea lor rezultă din faptul că norma juridică ce se nesocoteşte cu ocazia încheierii actului juridic are un caracter imperativ. Nulităţi absolute. irevocabilitate. Nulitatea actului juridic. Sunt acelea care desfiinţează actul juridic în întregul său. Care este consecinţa nerespectării formei ad probationem? 4. Noţiune. cu caracter retroactiv. Ce este sarcina? 12. Atât dispoziţiile legale. condiţie suspensivă.succesorii cu titlu particular. creditorii chirografari. Nulităţi virtuale. efectele unui act juridic încheiat cu încălcarea unor dispoziţii legale cu caracter imperativ.2.1. condiţie mixtă. Spre pildă dacă într-un contract există o clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripţiei extinctive. Prin urmare. sarcină. în speţă. Sunt acelea care desfiinţează doar efectele anumitor clauze ale actului juridic. tot numai în anumite condiţii. 6. termen extinctiv. restul prevederilor contractuale fiind valabile şi producătoare de efecte juridice. Problema care se ridică în cazul acestor nulităţi este aceea de a stabili dacă. nepermiţând ca acesta să producă vreun efect. Ce este condiţia? 6. Prin ce se deosebeşte termenul extinctiv de cel suspensiv? 9. Nulităţi parţiale. Care sunt principiile ce cârmuiesc efectele actelor juridice? Cuvinte şi expresii cheie. Ad validitatem. condiţie cazuală. este vorba despre o nulitate relativă sau de o nulitate absolută. Sunt acelea pe care legea nu le prevede în mod expres. Care este consecinţa nerespectării formei cerute ad validitatem? 3. Care sunt deosebirile dintre termen şi condiţie? 7. & 6. avânzi-cauză. În ce constă condiţia mixtă şi cea potestativă simplă? 8. termen suspensiv. Nulităţi exprese Sunt acelea pe care legea le prevede în mod expres prin dispoziţii de genul: încălcarea prevederilor de mai sus se sancţionează cu nulitatea. Care poate fi rostul formei actului juridic? 2. Sunt acelea care se impun datorită încălcării unor dispoziţii legale care ocrotesc un interes precumpănitor public. Ce este termenul? 5. 1.1.2. cât mai ales doctrina fac o seamă de clasificări ale nulităţilor. creditori chirografari. consimţământ mutual. 6. relativitate. ad probationem.

cele sancţionate cu nulitate absolută nu pot fi. frauda la lege etc. de trei ani şi curge din momentele arătate cu ocazia prezentării prescripţiei extinctive. Prin urmare între aceste două feluri de nulităţi nu există deosebiri de efecte. de exemplu. c. Totodată. Este. Regimul juridic. etc.din oficiu.2. de exemplu. de regulă. cazul împlinirii vârstei matrimoniale. după ce căsătoria a fost deja încheiată. prin care se ocroteşte un interes precumpănitor privat. dacă poate fi confirmat sau validat într-un alt mod actul sancţionat cu nulitate? a. instanţa constată că există o cauză de nulitate absolută a acestuia. oricând şi pe cale de excepţie. Sunt acelea care se impun datorită încălcării unor dispoziţii legale cu caracter imperativ. ulterior încheierii lui. A. b. Acţiunea în nulitate relativă este prescriptibilă. la fel cum pot exista nulităţi absolute parţiale. este admisă şi confirmarea unor astfel de acte. deoarece acţiunea în nulitate absolută este imprescriptibilă. Îndreptăţirea de a invoca nulitatea relativă. A. ori de către reprezentantul sau ocrotitorul ei legal. cel general. Nulităţi relative. de regulă. de regulă. numai de către partea sau persoana ocrotită prin dispoziţia legală încălcată. Confirmarea se poate face de către persoana îndreptăţită să invoce nulitatea şi are ca efect validarea actului. Nulitatea absolută poate fi invocată oricând. 6. Întrucât confirmarea presupune o 70 . care nu mai poate fi atacat cu o acţiune în anulare. Totuşi. Stabilirea regimului juridic al nulităţii presupune a se da răspuns la următoarele întrebări: cine poate invoca nulitatea. Nulitatea absolută se deosebeşte de cea relativă prin regimul juridic diferit. deoarece pot exista nulităţi relative totale. Principalele cazuri de nulitate relativă sunt: vicierea consimţământului. Inadmisibilitatea confirmării actului nul absolut. B. în cazul în care anulabilitatea actului este determinată de vicierea consimţământului uneia dintre părţi. întrucât şi una şi cealaltă desfiinţează retroactiv efectele actului juridic. adică oricât timp ar fi trecut de la încheierea actului juridic. de regulă. Nulitatea absolută poate fi invocată de către orice persoană interesată (care justifică un interes legitim legat de constatarea nulităţii actului) precum şi de către instanţa de judecată . Categoria nulităţilor relative nu se confundă cu aceea a nulităţilor parţiale. în ipoteza în care una dintre părţi ar cere executarea actului. Spre deosebire de actele sancţionate cu nulitate relativă. atât legislativ cât şi doctrinar şi jurisprudeţnial se pot semnala cazuri în care un act juridic sancţionat cu nulitate absolută este validat prin îndeplinirea unei cerinţe legale. confirmate. Termenul de prescripţie este. Aşa. Spre deosebire de nulitatea absolută. Nulitatea absolută poate fi invocată.absolute nu se confundă cu aceea a nulităţilor totale. iar cealaltă parte s-ar opune invocând nulitatea acestuia. Actul sancţionat cu nulitate relativă poate fi confirmat. Principalele cazuri de nulitate absolută sunt: nerespectarea formei prevăzute de lege. dacă este sau nu este prescriptibilă acţiunea în justiţie prin care se invocă nulitatea unui act. cea relativo poate fi invocată – printr-o acţiune în justiţie -.2. în cazul actelor solemne. caracterul ilicit al cauzei sau obiectului actului juridic. ceea ce înseamnă că pot exista nulităţi absolute şi totale. pe parcursul procesului privind executarea actului juridic. de exemplu. nesocotirea unei prohibiţii de a contacta instituită în vederea protejării unui interes personal. atunci când. la fel cum pot exista nulităţi relative parţiale. Regimul juridic se referă la aceleaşi trei aspecte. încheierea actelor juridice cu nerespectarea regulilor privind reprezentarea incapabililor şi încuviinţarea actelor celor cu capacitate restrânsă. b. B. lipsa consimţământului şi a capacităţii de folosinţă. se pot semnala cazuri în care această acţiune este prescriptibilă. c. a. Prin excepţie. numai această parte va fi în măsură să ceară anularea actului. Imprescriptibilitatea acţiunii în nulitate absolută. Îndreptăţirea de a invoca nulitatea absolută. încălcarea unei prohibiţii legale de a contracta care ocroteşte un interes public.

a încheiat cu terţii acte de conservare sau de administrare a bunului. acestea se restituie. întrucât prestaţiile părţilor sau a uneia dintre ele au fost executate. Efectele nulităţii. 6. De la aceste principii se cunosc o seamă de excepţii. în cazul în care partea obligată la restituirea unei prestaţii primite este de bună-credinţă. ceea ce înseamnă că efectele deja produse nu se desfiinţează. În sfârşit. dacă efectele actului s-au produs. dacă părţile. Din acest principiu decurg altele două şi anume: principiul repunerii părţilor în starea anterioară (restitutio in integrum) şi principiul desfiinţării actelor subsecvente. ea este îndreptăţită să păstreze – în temeiul art. Prin tradiţie juridică. în art. civ. la rândul lor. asupra calităţii celui ce încheie actul. Efectele nulităţii sunt cârmuite.4. confirmarea trebuie să întrunească cerinţele generale de valabilitate ale actelor juridice şi să fie făcută cu intenţia de a confirma actul anulabil. au încheiat. retroactivă a efectelor actului juridic. ele nu se vor desfiinţa fiindcă sunt profitabile acestuia. Menţinerea efectelor actului juridic nul în temeiul unor principii de drept. este un act declarativ întrucât îşi produce efectele de la data încheierii actului confirmat şi nu de la data când confirmarea a fost făcută. acestea se vor desfiinţa odată cu desfiinţarea drepturilor părţilor. acel act trebuie considerat valabil. acel act ar trebui anulat pentru necompetenţa celui care l-a încheiat. respectiv consolidează actul confirmat. de regulă. Aşa. sunt valabile. pe de o parte. Astfel. 6. 6. respectiv a actelor încheiate cu terţii de către părţile actului juridic nul. aşa cum a rezultat. este un act consensual. în cazul actelor cu executare succesivă – care se execută printr-o prestaţie continuă sau printr-un şir de prestaţii succesive -. cu respectarea prevederilor prezentei legi.manifestare de voinţă a celui care o face şi întrucât produce efecte juridice. la rândul ei. indiferent în posesia cui el se află. Principiul validităţii aparenţei în drept. după ce acesta a luat cunoştinţă despre existenţa cauzei de nulitate.3. se consideră că atunci când un act juridic a fost încheiat în condiţiile în care există o eroare comună şi greu de înlăturat. Apoi. care face ca actul nul sau anulabil să fie privit şi tratat ca şi cum nu ar fi fost încheiat. . împărtăşită de o mare parte dintre membrii unei comunităţi.” Aceasta deoarece exercitarea “în mod public” a acestor atribuţii este de natură să creeze. dacă un act de stare civilă a fost întocmit sau chiar încheiat de o persoană care exercită atribuţiile de ofiţer de stare civilă cu toate că nu are această calitate. prin întocmirea unui înscris constatator al actului confirmativ. în temeiul drepturilor dobândite prin actul juridic nul sau anulabil. confirmarea prezintă următoarele caractere: este un act unilateral. nulitatea operează numai pentru viitor. de exemplu. ea este. Prin urmare: dacă actul nu a fost executat şi nulitatea este invocată. de principiul retroactivităţii. 485 C. chiar dacă acea persoană nu avea această calitate. acel act nu îşi va mai putea produce efectele. 7 face o aplicaţie a principiului validităţii aparenţei în drept.fructele bunului pe care îl restituie. dar ea poate fi manifestată şi tacit şi poate rezulta din executarea voluntară a actului juridic de către cel îndreptăţit să invoce nulitatea. acte juridice şi au constituit anumite drepturi în favoarea terţilor. dacă acela care este obligat la restituirea unui bun dobândit printr-un act juridic nul. întrucât cel care face confirmarea renunţă practic la dreptul de a mai ataca actul.4. este un act abdicativ. întrucât nu se cere îndeplinirea vreunei condiţii speciale de formă pentru valabilitatea sa. aparenţa că respectiva persoană are calitatea de ofiţer de stare 71 . un act juridic. Cu toate acestea Legea 119/1996. indiferent dacă ea este absolută sau relativă şi constau în suprimarea. Această intenţie se poate manifesta expres. Ca act juridic.1. Ca atare. întrucât nu presupune şi acceptul celeilalte părţi a actului confirmat. Efectele nulităţii sunt aceleaşi. cu toate că cel care l-a încheiat nu are calitatea necesară. prevăzând că “Actele de stare civilă întocmite de o persoană care a exercitat în mod public atribuţiile de ofiţer de stare civilă.

Comparaţii. înainte de înstrăinare. legislaţia civilă reglementează şi alte cazuri de ineficacitate a actului juridic. în vreme ce cauzele rezoluţiunii sunt ulterioare încheierii actului. Principiul conversiunii actului juridic nul. o manifestare de voinţă sau un acord de voinţe. formă). Ca atare. între cele două acte. putem observa că acest act. un element de diferenţiere (de natură. ca urmare a neexecutării de către cealaltă parte a obligaţiilor ce îi revin. datorită unor cauze ce-i sunt imputabile. va avea totuşi ca efect revocarea legatului făcut anterior înstrăinării.4. Între acestea şi nulitate există însă o seamă de deosebiri. 72 . Presupunând că actul de înstrăinare este nul datorită nerespectării cerinţelor legale privind forma sa. ceea ce înseamnă că nu este vorba de o conversiune în cazul nulităţii parţiale. atât în actul nul cât şi în cel rezultat în urma conversiunii. Spre pildă. trebuie întrunite următoarele codiţii: să existe aceleaşi părţi sau cel puţin una dintre ele. în vreme ce rezoluţiunea este aplicabilă numai contractelor sinalagmatice cu executare instantanee. Se deosebeşte de nulitate în special prin următoarele trăsături: cauzele nulităţii sunt contemporane cu încheierea actului juridic. 1162.5. în esenţa lui. părţile prin voinţa exprimată la încheierea actului juridic nul să nu excludă posibilitatea conversiunii. Actul juridic este. în cazul nulităţii. noul act să întrunească cerinţele de valabilitate specifice actelor juridice. prin faptul că produce efecte numai pentru viitor. conversiunea actului juridic nul desemnează acea situaţie în care un act sancţionat cu nulitate produce efectele specifice unui alt act. Rezoluţiunea. Pentru a fi în prezenţa unei conversiuni a actului juridic. De aceea ea se deosebeşte de nulitate prin trăsăturile specifice rezoluţiunii şi. o răspundere delictuală. Prin urmare. care se pot evidenţia în raport de fiecare cauză de ineficacitate în parte. fiindcă. această manifestare de voinţă poate avea şi alte efecte decât acelea care sunt specifice actului juridic nul. poate crea prejudicii celeilalte părţi. nulitatea este aplicabilă tuturor actelor juridice. intenţia de a înstrăina. printr-un legat. 6. la cererea uneia dintre părţi. Aceasta deoarece. actul nul să fie desfiinţat în întregime. Această manifestare de voinţă este o realitate care caracterizează şi un act sancţionat cu nulitate. mai exact.” 6. Rezilierea. Alături de nulitate. În exemplul dat. atunci cel mai potrivit mod de reparare sau. este de natură să creeze o eroare comună cu privire la calitatea de ofiţer de stare civilă a acelei persoane. în plus.3. dacă desfiinţarea actului este aceea care produce aceste prejudiciul. are şi valoarea unui act unilateral de revocare a respectivului legat. cu toate că este nul. datorită efectelor sale retroactive. de evitare a acestui prejudiciu este menţinerea efectelor actului. valoarea de act unilateral de revocare a legatului. efecte.civilă şi. Or. prevăzând că minorul nu are acţiune în resciziune (anulare) contra obligaţiilor ce rezultă din “delictele sau cvazi-delictele sale. Principiul răspunderii civile delictuale.fiindcă este nul. răspunderea pentru daunele pricinuite prin desfiinţarea actului este. înstrăinarea unui bun asupra căruia proprietarul a dispus.2. concretizată în manifestarea de voinţă exprimată cu ocazia încheierii actului de înstrăinare. dar produce aceleaşi efecte ca şi un act unilateral prin care autorul legatului ar fi procedat la revocarea expresă a acestuia. care s-au făcut cu intenţia de a produce anumite efecte juridice. are şi într-o atare situaţie.4. în cazul acesteia actul a fost valabil încheiat. Constă în desfiinţarea cu caracter retroactiv a unui contract sinalagmatic şi cu executare imediată (dintr-o dată). Nulitatea actului juridic. în vreme ce în cazul rezoluţiunii este o răspundere contractuală. 6. Codul civil face o aplicaţie a acestui principiu în art. în special. Este practic o rezoluţiune a contractelor cu executare succesivă. actul de înstrăinare a bunului nu produce efectele sale specifice – transmiterea dreptului de proprietate de la înstrăinător la dobânditor . pe de altă parte. deci nu retroactiv. să existe. efecte care se produc independent şi indiferent de soarta actului pentru a cărui încheiere voinţa a fost exprimată.

pct.2. 2. după caz: retractarea consimţământului la un act juridic. nulitate virtuală. pentru neîndeplinirea sarcinilor de care este afectat etc.5. 212.5. Diaconescu. moare înaintea testatorului.1. 358 – 378. Întrebări.Pag. validare.. revocare..3. reziliere. revocarea are înţelesuri diferite şi poate desemna. caducitate. spre deosebire de nulitate.2. În ce constă principiul validităţii aparenţei în drept? 8.1.. 4.3. 407 – 410. în mod obiectiv. 398 – 400. Prin ce se deosebesc nulităţile exprese de cele virtuale? 3. 4. confirmare. Revocarea. un legat devine caduc în ipoteza în care beneficiarul lui.2.. cum ar fi revocarea unui mandat.2. Constă în lipsirea de efecte a unui act juridic. restitutio in integrum.2..2.. nulitate parţială. regim juridic. 5. denunţarea unui contract cu executare succesivă încheiat pe durată nedeterminată. Despre tradiţiune.. 2.2.Pag.3. Care sunt aspectele ce caracterizează regimul juridic al nulităţilor? 6. care survine ulterior încheierii sale valabile şi împiedică. 1. Introducere în dreptul civil. desfiinţarea prin consimţământ mutual a unui contract. 1. Care sunt principiile ce cârmuiesc efectele nulităţilor? 7.. 5..3. pct. aferentă modulelor V – VII. conversiune. acte juridice valabil încheiate şi are cauze ulterioare încheierii actului juridic. legatarul. P. 2008. spre deosebire de nulitate. pct. Puteţi stabili vreo corelaţie între nulităţile relative de cele absolute. Care sunt deosebirile dintre nulitate şi rezoluţiune? 10. Pentru pregătirea examenului nu se cer problemele tratate la paginile şi punctele indicate în continuare (atunci când o problemă este tratată pe mai multe pagini este indicată doar pagina de început): Pag.1. producerea efectelor acestuia. 4. actul este valabil şi cauzele de ineficacitate sunt ulterioare încheierii lui. desfiinţarea prin hotărâre judecătorească a unui act cu titlu gratuit. inopozabilitate şi caducitate? 11. Ce este nulitatea? 2. inopozabilitate.3. nulitate totală. Spre pildă. nulitate expresă.2. nulitate relativă. s-a încheiat cu respectarea cerinţelor legale de valabilitate privind fondul sau forma sa.4..1. Şi de această dată. I. 304 – 309.1. validitatea aparenţei în drept. „Sfera Juridică”. pe de altă parte? 5.6.2. pct.Pag. 5. 5. 5.2..6. Priveşte un act juridic care. nulitate absolută.Inopozabilitatea. Care sunt deosebirile dintre nulitate. În funcţie de specificul actului la care se aplică. Nulitate.2.1.Pag. Ş. Bibliografia de bază. 4. Priveşte. rezoluţiune. 73 . Caducitatea. fraudă la lege. Ed.2. Reghini. Ce se înţelege prin revocarea actelor juridice? Cuvinte şi expresii cheie. datorită unui eveniment independent de voinţa părţilor.. Prin ce se deosebesc nulităţile totale de cele parţiale? 4. dar care nu a respectat cerinţele prevăzute pentru opozabilitatea sa faţă de terţi. de asemenea. cum ar fi revocarea unui testament. pe de o parte şi cele parţiale şi totale.2. 5. 351 – 352. Ce este conversiunea actului juridic nul şi care sunt condiţiile sale? 9. Vasilescu. .

3. pct. Gheorghe Beleiu.4.5.Pag..Pag.Pag. 6.Pag.4. “ALL”.3.4.4. pct. Gabriel Boroi. 1. 1. Drept civil. 6.Pag.714. pct. 412. 6.2.2.. Drept civil. cu subpuncte...Pag.1.Pag. pct. 507 – 509..1. pct. pct. cu subpunctele.2.. Ed..Pag. Bucureşti. 3.2.4. 584 – 585. pct.Pag. 4. 601 – 603. VI. pct.5. 2005. Pag.6. Bucureşti. 544 – 576.H.. pct. Casa de editură şi presă “Şansa S. Drept civil român..3.Pag. Introducere în dreptul civil.4.6. pct. Introducere. Capitolele III.3.3. 7 integral. VII). 5 şi 6 din Capitolul II. pct. sau o ediţie ulterioară (paragrafele 3. 5. Ed..4.4. IV şi V).Pag.2. 2006. V.1.5.mai puţin Importanţa pag.5... pct. pct. 2000.Pag. Titlurile III şi IV). 3. . C. 3. (Titlurile IV. IV şi V). 618 – 619.. I. 665 – pct.. 2. 4. 5. 410. pct. IV şi V din Titlul II. Ovidiu Ungureanu. 5.3.2. “Rosetti”.R. Ernest Lupan.4.2. 1.6. Teoria generală (partea generală). Pag. 5. Capitolele III.L. Vol..2. 74 . 4. 4.4. 623 – 625. .2. 614 -615.. 3. 2.3. 5. 517 – 518. Ed. 5.. – 413. Beck.Pag. 472 – 474. Ioan Sabău-Pop Tratat de drept civil român.4.Pag. cu subpuncte. Capitolele III.2. 529 – 530. Partea generală. Subiectele dreptului civil. Bucureşti 1997 sau o ediţie ulterioară (din Capitolul II: subsecţiunile a II-a şi a III-a din secţiunea I şi secţiunile a II-a şi a III-a. 3. 5. 492 – 497. 5. sau o ediţie ulterioară (Partea întâi. 418 – 425. 639 – 645. 629 – 630.3.1.6.1. pct.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful