EVANGHELIA LUI IOAN

PRELIMINARII Fie-ne permis să afirmăm că floarea întregii Sf. Scripturi este Evanghelia, iar floarea Evangheliilor este Evanghelia după Ioan” (Origen , Comentariu la Evanghelia după Ioan, I, IV, 23). Apostolul Ioan - 5 scrieri în canonul Noul Testament: Evanghelia a-IV-a; 3 Epistole din canonul celor soborniceşti şi Apocalipsa. Autorului - supranumele de “teologul”. 1. Autorul Evangheliei a IV-a a. Mărturii ale Tradiţiei Întreaga Tradiţie a Bisericii primare atribuie Evanghelia a IV-a Apostolului Ioan, fiul lui Zevedeu, fratele lui Iacov. Principalul martor - Sfântul Irineu (+ 110) - în lucrarea sa “Adversus Haeresis” afirma: “După aceea (după apariţia celor 3 evanghelii sinoptice) Ioan, ucenicul Domnului, care-şi rezemase capul pe pieptul lui Iisus la Cina cea de Taina şi-a publicat Evanghelia pe când se afla în Efesul Asiei” (după Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, V, VIII, 4, PSB 13, p. 198 ). Clement Alexandrinul în lucrarea “Stromate” afirma: “după moartea lui Domiţian (81-96) Ioan a părăsit insula Patmos şi s-a întors la Efes”.... “văzând că ceilalţi Evanghelisti au istorisit numai fapte materiale, Ioan, ultimul dintre Apostoli, înconjurat şi întărit de Duhul Sfânt a scris o Evanghelie spirituală şi duhovnicească” (Stromate, după Eusebiu de Cezareea, op. cit, VI, XIV, 7, p. 238 ). Totuşi au existat voci, chiar şi în vechime, care au negat paternitatea ioaneică a Evangheliei a IV-a. - Eusebiu de Cezareea menţionează un preot din Roma, cu numele de “Caius” care nu admitea Evanghelia Sfântului Ioan - Sfântul Epifanie de Laodiceea vorbeşte de o sectă a “alogilor” care nu admiteau Evanghelia Logosului - cea a lui Ioan, care începea cu mărturia despre Logos. Critica modernă - secolul al XIX-lea a negat paternitatea ioaneică a Evanghelei a IV-a - 2 au fost direcţiile mai importante ale acestei critici: - Evanghelia ar aparţine prezbiterului (bătrânului) Ioan foarte cunoscut în Efes. - Evanghelia ar aparţine unui necunoscut.

1

b. Obiecţii ale criticii moderne 1. Ioan, menţionat de Irineu ar fi un preot pe care l-ar fi confundat cu Apostolul Ioan. 2. Sfântul Ioan n-ar fi ajuns la Efes, întrucât ar fi murit în anul 44 d. Hr., ca martir, în Palestina, fie odată cu fratele său Iacov, fie mai târziu (65-70). - Marcu 10,39 – fiii lui Zevedeu - Filip Sidetul : “Papias în recenta sa carte zice că Ioan Teologul şi Iacov au fost omorâţi de iudei.” - Gheorghe Hamartalos (păcătosul) - secolul IX, “Papias, martor ocular al lui Ioan, spune în cartea a II-a a Explicării cuvintelor Domnului că Ioan a fost ucis de iudei”. Două martirologii 1. redactat la Efes, în anul 411 - menţionează în ziua 27 decembrie printre martiri şi pe Ioan şi Iacov, morţi la Ierusalim. 2. Calendarul din Cartagina, din anul 505, menţionează pe Ioan între martiri. Dacă Ioan şi Iacov ar fi murit împreună la Ierusalim Sf. Luca ar fi pomenit acest lucru, întrucât el o face când aminteşte de moartea lui Iacov în F.Ap.12. Galateni 1,17-18 şi 2,1-9 - Ioan Apostolul menţionat între „stâlpii” Bisericii din Ierusalim. ”Tăcerea unora” - în Viaţa lui Policarp, în Epistola către Filipeni nu se găseşte nici un indiciu în sensul că acesta l-ar fi cunoscut pe Ioan sau Evanghelia sa. - referire la - I In. 4, 2-3 - Sfântul Ignatie, Epistola sa către Efeseni, nu face nici o aluzie la Apostolul Ioan. - când scria Epistola se găsea în drum spre Roma şi trebuie să fi fost preocupat, probabil, doar de personalitatea Apostolului Pavel, în încercarea de a reconstitui drumul acestuia spre Roma. c. Datele criticii interne : Aluzii cu privire la autor în sintagma “Ucenicul iubit” 1. Prologul Evangheliei: « Şi Cuvântul Trup S-a făcut şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut Slava Sa… » (1,14). - presupunerea - printre martorii oculari s-ar număra şi autorul. 2. I Ioan 1,1- 4, se afirmă : « ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieţii aceea vă vestim… » persoana I plural îndeplineşte aceeaşi funcţie.

2

3. al cărui nume nu este amintit de autor. 21. care erau fârtaţii lui Simon…“. trebuie să fi făcut parte din ultimii patru. cine este cel care Te va vinde ? »( 21. ci şi autorul Evangheliei. .autenticitatea acestor două versete ( 24 – 25 ) .Unii specialişti au interpretat pronumele personal “noi”.Pescuirea minunată. 21. fiii lui Zevedeu. 2 menționează pe Apostolii Petru. 20). din versetul următor.în exprimarea autorului. Incercare de identificare a lui “OØtÒj ” In. consemnat faptul că el apare în anturajul imediat al Apostolului Petru. -Episodul evocat anterior – străpungerea coastei Domnului.se afirmă că acesta s-a aplecat spre Iisus. 21. 9-10 “… spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce era cu el.pusă la îndoială Cuvântul “OØtÒj ”( v. şi La întrebat cine-l va trăda: “…Doamne. 20 ) 2. de pescuitul peştilor pe care îi prinseseră. adică la « ucenicul iubit » care s-a rezemat pe pieptul lui Iisus la ultima Cină şi care L-a întrebat : « Doamne.Lc. la Cina cea de Taină. Dacă această concluzie este corectă. ca şi voi să credeţi ». Tot aşa şi pe Iacob şi pe Ioan. dacă scriitorul se referă la el sau la altcineva care aduce mărturie ? Dacă autorul intenţionează ca cititorii săi să nu-l considere pe el martor la evenimentele relatate. fiii lui Zevedeu şi alţii doi. In.7a: “Atunci ucenicul acela pe care îl iubea Iisus i-a zis lui Petru: Domnul este! ” . afirmaţia dovedeşte că acest ucenic nu a fost doar martorul lucrării lui Hristos. acela care la Cină s-a rezemat pe pieptul lui Iisus…” In. 19. Petru a văzut venind după el pe ucenicul pe care-l iubea Iisus. 24 ) trebuie înţeles ca referindu-se.24—25 « Acesta ( OØtÒj ) este ucenicul care mărturiseşte ( marturîn ) despre acestea şi care a scris ( gr£yaj ) acestea. cine este cel care Te va vinde ? « ( 21. 4. expresia ™n ¹m‹n se referă la întreaga omenire. la subiectul afirmaţiei anterioare.35 : « şi cel care a văzut a mărturisit şi mărturia lui e adevărată . şi acela ( ™ke‹noj ) ştie că spune adevărul. Natanel. Ucenicul iubit. care are ca punct culminant moartea pe cruce. In. 3 . Capitolul 21 oferă două detalii semnificative pentru identificarea persoanei sale: 1 . eveniment pe care ucenicii îl mai trăiseră . în mod firesc.înseamnă că martorul ocular trebuie să fi avut în vedere şi să fi vorbit despre întreaga activitate a Domnului Hristos. dar verbul următor ™qeas£meqa face referire doar la martorii oculari ai contemplării Persoanei lui Iisus. ca referindu-se la creştini.evenimentul . cu suliţa. şi ştim că mărturia lui este adevărată… » . în general. din Epistolă. Toma. În acelaşi verset se afirmă : “Dar întorcându-se. apare pluralul « taàta » (acestea) . Întrebarea este. 5. atunci afirmaţia trebuie înţeleasă ca evidenţiind doar faptul că sursa naraţiunii a fost un martor ocular.

17. 4 .pe care îl iubea Iisus . au fost aleşi de Mântuitorul Hristos să pregătească şi Paştile pentru El şi ucenici Săi (Lc 22. nu putea fi aşadar.1) .Petru şi Ioan.3. împreună cu Iacov.episodul rugăciunii din grădina Ghetsimani (Mc. 8). de dinainte de Înviere.Ap. în trei împrejurări în care ceilalţi lipseau: .şi le-a zis: L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştiu unde L-au pus…” – Petru și Ioan din nou împreună Autorul celor relatate menţionează că “ucenicul iubit”. (F. 20. Concluzie Prezent în anturajul petrin după Învierea Domnului.Petru şi Ioan. 8). “ucenicul iubit” din acelaşi anturaj. Această supoziţie este întărită şi de faptul că nicăieri în Evanghelia a IV-a. a crezut (In. când a văzut mormântul gol.Maria Magdalena aduce vestea dispariţiei trupului lui Iisus. 14). 2 . 5. 33). 8. . se pare.Cei doi sunt prezentaţi împreună şi în referirea Sf. îi uimesc pe membrii acestuia cu îndrăzneala şi curajul lor în a-L propovădui pe Domnul înviat (F. ”Atunci a alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt ucenic . din mormânt.37) . Ioan.1) . După Învierea Domnului şi Pogorârea Duhului Sfânt.20. decât Ioan Apostolul. în faţa sinedriului.Schimbarea la faţă (Mt. 2. şi după învierea Domnului.Apostolii Ioan şi Petru aparţineau cercului restrâns de ucenici care au fost prezenţi.Petru şi Ioan se urcă împreună la templu pentru rugăciunea din ceasul al nouălea (F. Tot Petru şi Ioan sunt trimişi din Ierusalim în Samaria pentru propovăduirea evangheliei. lângă Iisus.14.Aşadar.9). Ap.învierea ficei lui Iair (Mc. 4. 26 – episodul ”Crucii” .13). Apostolul Ioan nu este consemnat cu numele.19. altul. In. Pavel la „Apostolii stâlpi” ai Bisericii din Ierusalim: Iacov. In. Chefa şi Ioan (Gal. .Ap. din acest context aflăm că unul din fiii lui Zevedeu.singurul loc în care ”Ucenicul iubit” nu e în anturajul lui Petru . se găsea mai demult în anturajul lui Petru şi în care va fi rămas. cei doi Apostoli sunt prezentaţi ca formând restrânsul “cerc petrin” şi de autorul cărţii Faptele Apostolilor: . deşi el este menţionat de 20 de ori în Evangheliile sinoptice.

iar în capitolul 21 din evanghelia după Ioan acestuia i se dă numele. simpatizanţi ai Mântuitorului.puţine informaţii despre el.Natanel . Ioan Botezătorul este numit. 16. erau excluşi din sinagogă ( a se vedea In. Lazăr .Analizând Evanghelia se poate constata că autorul acestei evanghelii a cunoscut Evanghelia după Marcu – scrisă anul 63. fără alte numiri.un principiu al criticismului istoric . erminus post quem . 21). Evanghelia după Ioan pare să reflecte şi o situaţie în care iudeii. dar.prietenul Mântuitorului Hristos. fiul lui Zevedeu. . . astfel că nu poate fi identificat cu ucenicul iubit. nu putem afirma cu certitudine că ar exista vreun indiciu evanghelic sau vreun motiv istoric pentru a respinge identificarea “ucenicului iubit” cu Apostolul Ioan. . argumentele “pro identificare ” sunt mai convingătoare.La Cină au participat doar Apostolii O altă ipoteză . este la fel de adevărat. Lazăr e numit de surorile sale „cel pe care îl iubeşti” (Ôn feile‹j ). în Ioan 11.tânărul bogat (Mc. 2 ).personaj ideal.introdusă o formulă de blestem împotriva creştinilor. încât să poată însemna chiar orice doreşte interpretul. urmând. simplu „Ioan”. Să fie acest lucru întâmplător? Cercetătorii care neagă identificarea “ucenicului iubit”cu Apostolul Ioan . Argumentul invocat este faptul că. în Evanghelia a IV-a. întrucât nu cunoaştem dacă acest tânăr se va fi convertit.Evanghelia a IV-a n-a putut fi scrisă înainte de anii 70-80. Aşadar.La toate acestea se mai adaugă şi amănuntul că Sf. 10.concluzia . în cele din urmă. sugestia este gratuită.Rugăciune sinagogală intitulată Şemoné Esré (Rugăciunea celor 18 binecuvântări) .pretinde ca o persoană istorică să nu fie interpretată simbolic. 9. 22. . şi faptul că nu există nici pentru identificarea sa clară cu acesta. .[1] fapt care echivalează cu oficializarea pedepsei de eliminare din sinagogă a celor ce-l mărturisec pe Iisus şi la care se pare că fac aluzie textele ioaneice. chemarea lui Iisus. 5 .de la scrierea ei trebuia să treacă un oarecare timp pentru ca ea să se raspândească şi să devină familiară cititorilor creştini din Asia Mică . 3. Totuşi. Dar.

să fie şterşi din cartea celor vii şi să nu fie scrişi cu drepţii” ( Cf. Aşadar. Textes rabbiniques des deux premiers siecles chretiens. Terminus ante quem .Această formulă a fost creată de Rabbi Simeon cel Mic la cererea lui Rabbi Gamaliel II.1-4 Sectiunea a II-a: Cuvântul dătător de viaţă (4. . [1] . 6 ) 6 . .1-18) Cuvântare . INTRODUCERE: .43-54) – Vindecarea paraliticului de la Vitezda (5.Cuvântul dătător de viaţă (5. localitatea fiind Efesul.43. Ioan Apostolul a trăit până pe vremea lui Traian ( 98-117 ). 37-38 .conţine parţial texte din In.Curăţirea templului (2. se poate presupune că Evanghelia a IV-a a putut fi scrisă doar după această dată.descoperit în Egipt şi datează de la începutul secolului al II-lea. .dat de folosirea Evangheliei imediat după începutul secolului al II-lea. Iată textul unei astfel de formule adugată în a 18-a binecuvântare: ”Nazareenii şi ereticii (creştinii). şi că trebuie să fi durat un oarecare timp până când textul Evangheliei a ajuns de la Efes în Egipt. CARTEA “SEMNELOR” (2-12) Sectiunea I: Iisus întemeietorul unei iconomii religioase superioare Vechiului Testament ( 2.Femeia samarineancă (4.5. Structura cuprinsului doctrinar I. într-o clipă să piară.Nunta din Cana (2.Iisus și Nicodim (3.47) Relatare – Vindecarea fiului unui funcţionar regal (4.1-12) . 3.19-47) Sectiunea a III-a: Iisus Hristos – Pâinea vieţii (cap.Prolog (1.19-51) II. 18. J.Mărturii despre Iisus Hristos (1.42) Relatare .23-36) . Rome 1955. 31-34 şi 18. probabil cândva între anii 90-100.I. în jurul anilor 85-90 d. Bonsirven.13-25) Dialog .potrivit şi informaţiei lui Clement Alex.Mărturia lui Ioan Botezătorul (3. 2).1-18) .nu este vorba de un autograf al Apostolului.Dacă se are în vedere faptul că: .1-21) . se poate situa redactarea Evangheliei înainte de sfârşitul sec. notat P 52 .Există un fragment de papirus Rylands 457..Hr. ci de o copie. p.1 – 4..

21) 4.20) Adaos: Arătarea la Marea Tiberiadei (cap.36) Relatare: . Ioan este numit încă din vechime şi „teologul”.Preamărirea dobândită prin moarte (12. Trăsături caracteristice ale Evangheliei a IV-a .12-15) Cuvântare .Învierea lui Lazăr (11.Valoarea teologică constă în perspectiva spirituală pe care o prezintă : . 9-10) Relatare .Ungerea din Betania (12.Autorul . 7 .Relatare .„Evanghelie teologică” .Lumina este respinsă (7.Pâinea vieții (6.Sf. .22.37-50) MANIFESTAREA SUPREMĂ A MESIANITĂŢII LUI IISUS (13-21 ) Sectiunea I: Marea Cuvântare de despărţire (13-17) Sectiunea a II-a: Patimile şi moartea Domnului (18-19) Sectiunea a III-a: Iisus Hristos Cel înviat (cap.71) Sectiunea a IV-a: Iisus Hristos – lumina şi viaţa lumii ( cap.identitatea dintre Iisus Hristos istoric şi Mântuitorul Bisericii creştine.Vindecarea orbului din naştere (9.Intrarea triumfală în Ierusalim (12.Păstorul cel bun (10.14.1-13) Cuvântare .8.1-11) .1-21) Sectiunea a VI-a: Biruinţa vieţii asupra morţii (cap.1-41) Cuvântare . 11) Relatare şi cuvântare .16-36) Epilog la Cartea Semnelor (12. 7-8 ) Relatare .Înmulţirea pâinilor (6.Iisus Hristos la Ierusalim la Sărbătoarea Corturilor (7.59) Sectiunea a V-a : Judecata exercitată de lumină (cap.1-44) Epilog : Căpeteniile hotărăsc moartea lui Iisus Hristos (11.1 .45-57) Sectiunea a VII-a: Viaţa dobândită prin moarte (12.1-21) Cuvântare .

4. 12. spălarea picioarelor) Distincţie între semn şi minune Sinoptici = minune (Mc.templu In. 2.54. Analiza cuprinsului evangheliei PROLOGUL – 1..¥noqen Iisus – de sus Samarineanca .14. 1.1-18 Fiecare Evanghelie începe cu o introducere . Duh 5. o rezumă într-o singură frază (Mc.continuitatea dintre Iisus Hristos cel întrupat şi Iisus Hristos prezent în tainele Bisericii a. 6. realizate în Iisus Hristos. Luca . 3.relevă metoda de lucru a evanghelistului.19-21 Iisus – trupul Său Nicodim – din nou In.valoare de ”semn” (curățirea templului. 4.1). Marcu .18 ) “Semn” . Matei . tipic iudaică. Expresii cu sensuri suprapuse Iudeii .3 . de la Avraam la Iisus şi plasează astfel evanghelia sa sub semnul aşteptării împlinirii profeţiilor Vechiului Testament.Ûdor zîn = apa vie Iisus – harul Sf. păstorul ) Minune (2.11. viţa. 8 .apă In.sume…wn Alte evenimente .puţin înclinat spre contemplaţie şi al cărui interes redacţional se axează pe acţiuni şi evenimente.o listă genealogică. 9) Vindecarea orbului Ioan = simbolul luminii oferită de Iisus (In 9) b. pâinea vieţii. Simbolismul Evangheliei (apa vie.10 .compune o prefaţă după modelul elenistic.

Logosul – revelator desăvârşit al Tatălui Filon – ? Ioan – Întruparea Logosului Filon – ? Ioan . 29. în veşnicie. conceput în formă poetică. dar şi mişcarea perpetuă.proj . 119.42) . 16-17. Literatura sapiențială (Înţelep.Ps.adică întru dimensiunea interioară. 89. anterior oricărei creaţii. către – o prepoziţie dinamică.descrie într-un Prolog. în vastul orizont biblic al planului mântuirii conceput de Dumnezeu pentru om.(cf.147.en arch” – la început. . opera lui Iisus-Logosul şi persoana Sa divină.Logosul este o emanaţie din Fiinţa supremă Ioan – Logosul este Dumnezeu adevărat Ideile de bază ale prologului 1 . 6. comunicantă a Fiului cu Tatăl cu articol -Tatăl .27.Qeoj – Dumnezeu 9 .Logosul este Mesia (Ioan Botezătorul îi premerge) Filon . Ps.Ioan . sugerând nu numai imediata vecinătate. Solomon 18. 15-19) ideea de „logos” Filon din Alexandria O comparaţie între Logosul ioaneic şi cel filonian poate defini diferenţa dintre semnificaţia filosofică filoniană a ideii de Logos şi cea creştină: Filon – Logosul este intermediar între Fiinţa supremă si lume Ioan . nemărginită şi supratemporală a lui Dumnezeu. 14-16.8. 23. Is. 55. 10-11.la.1-2 ) En arch hn o logoj kai o logoj hn proj ton qeon kai qeoj hn o logoj . Ier. 3.Preexistenţa din veşnicie a Logosului ( 1. întru-nceput .

3 . ideile Prologului pot fi rezumate astfel: 1.3-4) : “toate prin El s-au făcut şi fără El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-a făcut. 6-18 Dintr-o altă perspectivă teologică. Întruparea Cuvântului – sarx egeneto ( 1.fără articol .19-51) 10 . Raportul Logosului cu universul în actul creator al acestuia 1.3 3. fiindcă mai înainte de mine era” (v. Prologul ar putea fi sintetizat şi astfel: . 6-8 ).Cuvântul întrupat 1. Prezenţa Logosului de a aduce înfierea (1.în limbajul ioaneic.17 ).LÒgoj œnsarkoj . Viaţa era întru El şi viaţa era lumina oamenilor” . înaintea mea s-a plinit.1-14 .Harul şi adevărul au venit în lume prin Iisus Hristos ( v.15) 7.2 2. 16 ) 8 . ci viaţa adevărată.Misiunea lui Ioan Botezătorul a fost aceea de a da mărturie despre Lumină (1.9) 4. adică modalitatea omului de a exista în Dumnezeu. Intr-o schiţă teologică. cuvântul „viaţă” (folosit de 36 de ori) nu înseamnă niciodată mod de existenţă biologică.LÒgoj ¥sarkoj .14 ) „ sarx” = natura umană 6 .a doua persoană a Sfintei Treimi. 4-5 4.deofiinţimea cu Acesta ) 1. Prezența Logosului întrupat în lume şi atitudinea lumii faţă de Acesta 1. Logosul în fiinţa sa ( raportul cu Tatăl .Logosul . este coautor al creaţiei (1.15-18 Mărturii despre Iisus Hristos şi semnificaţiile lor (1. de a lumina pe oameni (1.Mărturia lui Ioan despre Cuvânt: „Cel ce vine după mine.12) dar devenire 5.Cuvântul neîntrupat 1.Legea a fost adusă oamenilor prin oameni (Moise) ( v. Raportul Logosului înainte şi după întrupare cu omenirea 1.natura divină .

de acum veţi vedea.fără să fie rugată (2. care ridică păcatul lumii” ( 1.pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului” (1..cap. grăbind ceasul preamăririi lui Iisus ( 2..5) pisodul curăţirii templului ( 2.. Simbolismul euharistic este evident dacă facem o comparaţie cu alte episoade ioaneice în care se exprimă acelaşi sens suprapus al cuvintelor: . una dintre primele consemnate de Sf. într-un anumit fel. 6 – pâinea are pe lângă sensul material şi pe acela simbolic.51 ).L-am aflat pe Mesia.o minune a vinului.13-25 ) 11 .45 ) Natanael – face o mărturisire de credinţă în dumnezeirea lui Iisus. de pâine euharistică. 4.1-11 ) 1.7 – apa = harul Duhului . 2.29 ) Andrei – îl numeşte „Mesia”: „. devine vinul euharistic. Minunea ospăţului din cap.Preînchipuire a Cinei celei de Taină . Tu eşti Fiul lui Dumnezeu” ( 1. 3) .Maria observă nevoia umană înainte de a i se prezenta ( 2. 4). Iisus Hristos încheie lista de titluri... numindu-se „Fiul Omului”: „.Ioan Botezătorul . care se tâlcuieşte Hristos”( 1. curăţitor de păcate al Noului Israel.3) .îl numeşte „Mielul lui Dumnezeu. 6 prezintă paralela exactă a minunii din Cana: acolo – o minune a pâinii.6 vase .curăţirea iudeilor .. aici . Episodul mai conţine şi o aşa-zisă „Evanghelie a Maicii Domnului” = „Să faceţi orice vă va spune !” (2.41 ) Pentru Filip – Iisus este „Acela despre care a scris Moise în lege şi în prooroci” ( 1. numindu-L „Fiul lui Dumnezeu” : „Rabi. schimbând. CARTEA SEMNELOR ( 2-12 ) Nunta din Cana ( 2.mijloceşte .49 ) .cap.determină lucrarea milostivă a Fiului. chiar planul de mântuire al lumii. Rolul de „mijlocitoare” al Maicii Domnului . Evanghelii.vinul dobândit din apa curăţirii.

.Iisus rosteşte cuvântul lui Dumnezeu pentru că este trimis de Dumnezeu . din apă şi Duh Episodul „Nicodim” anticipează semnificaţia Botezului creştin în care se realizează adevărata naştere spirituală.venirea lui Iisus este de sus . ci în persoana lui Iisus Hristos. de o apă nouă.1-21 ) naştere spirituală.Templul epocii mesianice nu mai este un templu zidit din piatră.o nouă slujire cultică -apa din fântâna lui Iacov va fi înlocuită.22-26) .viaţa veşnică este condiţionată de credinţa în Fiul Femeia samarineancă (4. apa Duhului. pericopa 3.1-43) o temă nouă . este trupul Său.14-15 . Intinerariu al credinţei creştine şi al revelării lui Iisus.şarpele de aramă. din puterea Duhului. acest itinerariu sfârşeşte întotdeauna în punctul culminat = cu mărturisirea dumnezeirii lui Iisus. Dumnezeu adevărat şi Om adevărat. Dialogul cu Nicodim ( 3. în care apa şi Duhul nu vor înceta niciodată. în Duh şi Adevăr.Întâlnirea lui Dumnezeu cu omul nu se mai realizează într-un templu făcut de mâini omeneşti.Înălţarea sau Preamărirea Sa prin cruce Mărturia lui Ioan Botezătorul (3.Autorul face legatura cu templul cel preamărit al lui Mesia care va deveni templul desăvârşit. din nou. ca şi apa din Cana. . În viziunea lui Ioan.. înălţat de Moise în pustie.mărturia lui Iisus Hristos este de la Dumnezeu. ci este Iisus însuşi. cuprinzând în sine pe toţi oamenii. 12 . nu de la oameni . de sus.aluzie la răstignirea Mântuitorului – paradoxul ioaneic .Cel ce vine din cer este deasupra tuturor . -Garizim şi Ierusalim vor ceda locul cultului creştin. .

ci pentru că noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristos.43-54 ) .a – mai mare decât Iacob.Iisus i se revelează deplin: „Eu sunt.9 ). care eşti iudeu.24) treapta a IV-a – discuţia atinge apogeul .1-18 ) Vindecat prin cuvânt .“Scoală-te. . ceri să bei de la mine.un simplu iudeu: „Cum.vindecat prin cuvânt . tu.bolnav Misiunea lui Iisus 13 .definirea lui Dumnezeu = DUH . 12) treapta III-a – Iisus devine pentru samarineancă un Prooroc – îi descoperă trecutul: . Care se cheamă Hristos” ( 4.treapta I – Iisus . Cel care vorbeşte cu tine! ( 4. care sunt femeie samarineancă ? Pentru că iudeii n-au amestec cu samarinenii”.cultul datorat Lui are caracter universal . 25 ) .Iisus se decoperă ca fiind Mesia.La acest nivel de înţelegere. ia-ţi patul tău şi umblă! Intra muros . „ Ştim că vine Mesia.42) Mantuitor 5 Mesia 4 prooroc 3 Mai mare decat Iacob 2 Iudeu 1 Vindecarea fiului unui funcţionar regal (4. 26 ) treapta a V-a – Iisus mărturisit ca Dumnezeu şi Mântuitor: „ Credem nu numai pentru cuvântul tău. treapta a II. părintele lor ( 4. discuţia se poartă pe tărâm teologic . ( 4. fiul tău trăieşte! ” Vindecarea paraliticului de la Vitezda ( 5.“Mergi.adevăratul loc de închinare.în duh şi adevăr ( 4. Mântuitorul lumii! (4.

tema Duhului “Dacă însetează cineva să vină la Mine şi să bea.1-41) . 3. 44-53) Cap.38-39).„Doamne.sănătos Secțiunea a III-a – Pâinea vieţii (cap. dumnezeirea lui Iisus – apărarea lui Nicodim (7. 68 ).judecata luminii . 7) 1. Iisus la Sărbătoarea Corturilor (cap.12 Secţiunea a V-a: Lumina care judecă (cap.scăldătoarea Siloamului – ”trimis” . la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice” ( 6.itinerariul revelării lui Iisus 14 . Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe care aveau să-l primească acei ce cred Într-Însul” (7. trimiterea Fiului și mărturia Lui (7. 9-10) Vindecarea orbului din naştere (9. Sectiunea a IV-a: Iisus viaţa şi lumina lumii (7-8) Cu capitolul 7 începe să se evidenţieze rolul şi acţiunea Duhului Sfânt în lume.Extra muros . 6) înmulțirea pâinilor 2 minuni umblarea pe mare Iisus – Pâinea vieții (euharistică) – 6. 8 .56 Mărturisirea dumnezeirii .7-36) 2. cel ce crede în Mine … râuri de apă vie vor curge din pântecele Lui.Iisus se definește ca fiind lumina lumii – ”Eu sunt lumina lumii” – 8.

moartea Mântuitorului = dobândirea unei alte vieţi . . aduce multă roadă” (12. în viziunea evanghelistului. legat la mâini şi la picioare (11. Sectiunea a VII-a : Viaţa dobândită prin moarte (12.23 că “a venit ceasul să fie preamărit Fiul Omului”.precedată de episodul spălării picioarelor ucenicilor (13. 19-20). 15 . prin uşile încuiate (In.24). “Adevărat vă spun vouă.Păstorul își pune viața pentru oi – comparația cu păstorii lui Israel (Iez.Mântuitorul însuşi afirmă în 12. Cuvântarea . 10) .13-17). “ceasul” = apogeul tensiunii patimilor . privind partea a doua a activităţii Sale mesianice. nu va muri.După înviere Iisus pătrunde cu trupul înviat.43-44) A doua minune anticipează.cea eshatologică.prin suferinţa şi moartea de pe Cruce. constituie o sinteză învăţăturii Mântuitorului.1-11). iar dacă va muri. 1-36) Din cap 12 relatarea ioaneică se dezvoltă. dacă grăuntele de grâu când cade în pământ. 20. culminând cu evenimentele Patimilor şi a Învierii. MANIFESTAREA SUPREMĂ A MESIANITĂŢII LUI IISUS (13-21) Cuvântarea de Despărțire şi Rugăciunea arhierească (cap. 34) . pășunea) – aluzie la Euharistie imensiunea eshatologică a misiunii lui Iisus învierea propriu-zisă 2 minuni ieşirea din mormânt. simţindu-se cum se desfaşoară tensiunea patimilor . spiritualizată .preamărirea Mântuitorului .dimensiunea sacramentală (ușa. efectele cosmic-umane ale învierii Mântuitorului . rămâne singur.Păstorul cel bun (cap.în mod paradoxal .întreaga materie a trupului omenesc va fi transfigurată.

8-14.6 ). Iubirea şi păzirea Cuvântului lui Iisus sunt condiţii ale intrării în comuniune cu Persoanele Sf. d. a rolului şi a misiunii Duhului Sfânt 3 . iar despărţirea de El înseamnă moarte (15.definirea calităţii de Apostol şi a rolului ucenicilor în lume Definirea persoanei lui Iisus a. Aceste locaşuri pot fi atinse numai dacă se foloseşte o singură cale şi se urmează un singur adevăr: Iisus Hristos.caracter sacramental . Iisus = dătător de viaţă. b. Iisus este mijlocitor al trimiterii Duhului Sfânt în lume ( 14. Treimi ( 14. e.13 ) Calitatea de Apostol şi rolul ucenicilor în lume a.16-17 ). Apostolii sunt numiţi prietenii Săi (15.definirea activităţii. Realitatea împărăţiei lui Dumnezeu este evidenţiată prin cuvintele lui Iisus: “ în casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt” (14.2 ).13 ) 16 . Iisus = “calea.26 ) Duhul Sfânt va fi cel care va judeca lumea (16.8 ) Călăuzitor al Apostolilor spre adevărul Evangheliei (16. adevărul şi viaţa”( 14.Botez (Euharistia ?) “dacă nu te voi spăla nu ai parte de Mine” (13. Episodul lecție de smerenie Cuvântarea de despărţire ( 14-16) Cuprinsul acestei Cuvântări se rezumă la trei idei fundamentale: 1 . 16.21 ).1-10).definirea persoanei lui Iisus 2 .8). Deofiinţimea Fiului cu Tatăl (14.32 ) c.alegoria – vița de vie Activitatea şi misiunea Duhului Sfânt în lume Învăţător al Apostolilor şi martor al Evangheliei (14.

4-6 ).19 ) . Rugăciunea arhierească a lui Iisus (cap. până în acel moment.1 ).despărţirea de Apostoli va fi de scurtă durată (16.2 ) ca având putere de a da viaţă veşnică.3). Preamărirea Tatălui în Fiul s-a manifestat prin lucrul făcut de Iisus (17. în lume (17. .este Cel care va birui lumea (16.că prigoanele care vor urma datorate îmbrăţişării cauzei lui Iisus (16. Mântuitorul caută să-i întărească pe ucenicii Săi.16 ). 23-24) . După această Rugăciune.24 ). pentru ultima oară. simultan şi pe Tatăl (17.cererea de a fi sfinţiţi în cuvântul Evangheliei cererea pentru unitatea acelora care cred în numele Său.20-23 ) . Apostolii vor fi mărturisitori ai lui Iisus şi cunoscători ai dumnezeirii Sale (15. Iisus părăseşte locul în care avut loc Cina 17 .cererea de a fi păstraţi în unitate (17.ei nu sunt din lume (15.17 ) Rugăciunea lui Iisus pentru Sine -cererea Sa de a fi preamărit de Tatăl şi de a fi arătat ca Dumnezeu.11 ). în scurt timp. În faţa prigonirilor viitoare.27 ). arătându-le că : .33 ).Iisus . . ca Dumnezeu întrupat (17.20 ) .b. c. Originea apostolatului este divină. în bucurie (16. aşa cum El s-a manifestat. iar întristarea lor se va preface. care va însemna pentru lume o mărturie a dumnezeirii Sale. ci şi în lume (17. Iisus se prezintă pe Sine. criteriu de recunoaştere a dumnezeirii Aceluia a cărui învăţătură îi poate ţine în unitate (17. Rugăciunea lui Iisus pentru ucenicii Săi . care constă în -cunoaşterea lui Dumnezeu Tatăl -cunoaşterea lui Iisus Hristos.rugăciunea şi cererile lor vor fi ascultate ( 16.dorinţa Mântuitorului ca Apostolii şi toţi Ucenicii Lui să fie în comuniune cu El şi aceasta pentru că iubirea Lui s-a traspus nu numai în ei.1-6 ).

mărturiseşte ce-a fost rău.instituit în funcție de Cezarul Tiberiu . Întotdeauna am învăţat în sinagogă şi în templu. unul dintre slujitorii care stăteau de faţă I-a dat lui Iisus o palmă. zicând: „Aşa-i răspunzi tu arhiereului?…”. unde se adună toţi Iudeii. şi nimic n’am vorbit în ascuns. aceştia ştiu ce am vorbit Eu”.Hr) . dar dacă am vorbit bine. De ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit. Iisus înaintea lui Pilat (I) (In 18:28-38) . 1 ginere (CAIAFA) și 1 nepot – funcția arhieriei .menționarea întunericului (13.5 dintre fiii săi.. Şi zicând El acestea.9 ani arhiereu sub legatul Quirinius pănă la venirea procuratorului Valerius Gratus (15 d.exilat în Galia – decapitat din ordinul Ceazarului Dialogul lui Pilat cu Iisus (I) (In 18:33-38) -tema .Hr . de ce Mă baţi?” Atunci Anna l-a trimis legat la Caiafa arhiereul.regalitatea lui Iisus – ”crimen majestatis„ ”Deci Pilat a intrat iarăşi în pretoriu şi L-a chemat pe Iisus şi I-a zis: „Tu eşti împăratul Iudeilor?” Răpuns-a Iisus: „De la tine însuţi o spui. sau alţii ţi-au spus-o despre Mine?” 18 .30) Mântuitorul înaintea arhiereului Anna (In 18:13-24) . Iisus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău.procurator 26-36 d.prigoana împotriva creștinilor din Damasc (Saul) tot el a inițiat-o Ucenici Mântuitorul întrebat Învățătura Sa „Eu i-am vorbit lumii pe faţă. Iată.își păstra titlul de arhiereu pe timpul Mântuitorului (FAp 4:6) .

zicând aceasta. a ieşit iarăşi la Iudei şi le-a zis: „Eu nu găsesc în el nici o vină” Iisus înaintea lui Pilat (II) (In 19:1-16. slujitorii Mei s’ar fi luptat ca să nu le fiu predat Iudeilor.Schimbarea acuzației necesita un nou interogatoriu . Pilat și Adevărul în față Eu pentru aceasta M’am născut. acum. împărăţia Mea nu este de aici”. când a auzit Pilat acest cuvânt. Dar.bătut cumplit ”Arhiereii și slujitorii au strigat zicând: Răstignește-l! Răstignește-l! (In 19:6) Al II-lea dialog cu Pilat (In 19:9-11) Tema . Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta. şi după legea noastră trebuie să moară. Pilat i-a zis: „Ce este adevărul?…”. mai mult s’a temut”. pentru că s’a făcut pe sine fiu al lui Dumnezeu”.Pilat a răspuns: „Sunt eu cumva iudeu?… Neamul tău şi arhiereii mi te-au predat. 19 .cununa de spini Iată Omul! . tot cel ce este dintru adevăr ascultă glasul Meu”.Fiul lui Dumnezeu ”Iudeii i-au răspuns: „Noi lege avem. ”Şi din nou a intrat în pretoriu şi i-a zis lui Iisus: „De unde eşti Tu?…”. Şi. eşti tu împărat?” Răspuns-a Iisus: „Tu o spui. Atunci Pilat I-a zis: „Aşadar. Lc 23:13-24) Pilat încearcă să-L elibereze: Pedepsirea lui Iisus (In 19:1-5) -hlamida roșie . Deci. Dar Iisus nu i-a răspuns. Ceai făcut?” Iisus își descrie regalitatea „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. (In 19:7-8) . şi pentru aceasta am venit în lume: să mărturisesc pentru adevăr. că Eu sunt împărat.

în seara Învierii (20. împăratul vostru!” Atunci ei au strigat: „Ia-l!. răstigneşte-l!…”. din cea de chemaţi. şi le-a zis Iudeilor: „Iată. Pilat le-a zis: „Pe împăratul vostru să-l răstignesc?” .Ultimul atac (șantaj) al sinedriștilor Arhiereii au răspuns: „Nu avem împărat decât pe cezarul…” Arătările Domnului Înviat (In 20-21) 1.Atunci Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că putere am să te eliberez şi putere am să te răstignesc?” Iisus i-a răspuns: „Asupra Mea n’ai avea nici o putere dacă nu ţi-ar fi fost dat de sus. De aceea. Şi era Vinerea Paştilor.schimbarea condiţiei Apostolilor. cel care M’a dat în mâna ta.19-23) Arătarea marchează două aspecte esenţiale ale misterului pascal: 1. Mariei Magdalena (20. prin uşile încuiate. în locul numit Pardosit-cu-pietre. nu eşti prieten al cezarului. 2. ca la al şaselea ceas.Petru . în cea pascală de trimişi 20 . mai mare păcat are”. L-a dus pe Iisus afară şi a şezut pe scaunul de judecată. cu trupul. Ultimul atac asupra lui Pilat (In 19:12-15) „Din clipa aceea.Ucenicul pe care îl iubea Iisus 2. Atunci Pilat. Pilat căuta să-L elibereze. iar evreieşte Gabbata. auzind cuvintele acestea.realitatea pătrunderii lui Iisus. Oricine se face pe sine împărat este împotriva cezarului”. la mormântul gol (20. zicând: „Dacă-l eliberezi.după Înviere – altă relație cu Iisus – una spirituală 3.11-18) De ce plângi? 2 întrebări Pe cine cauți? Nu-i permite să-L atingă .1-9) . ia-l!. dar Iudeii strigau.

24-31) . gestul lui Hristos înviat devenea semnul unei noi creaţii. a deveni. ţinute vor fi” (In 20:22-23) 4. În acest sens.ἐγένετο . κἀγὼ πέμπω ὑμᾶς Trimitere specială = Apostolatul sacramental (preoția sacramentală) Pentru a indica transmiterea Duhului Sfânt Apostolilor. li se vor ierta.arătarea – Învierea = obiect al credinței 21 .γίgνομαι = a se face. a trece în alt mod de existență . li se vor ierta. fiul omului. ţinute vor fi” (In 20:22-23 ). iar ei să învie. mulțime multă foarte” – textul descrie noua viaţă a oaselor înviate Prin întrebuințarea verbului “ἐμφυσάω” (ἐμφύσησον) Sf. apare numai în acest loc (și de 2 ori în V.a fost toma necredincios? . profețește. Arătarea lui Toma (20. și suflă (ἐμφύσησον) asupra acestor morți (εἰς τοὺς νεκροὺς τούτους). nemuritor Iezechiel 37:9-10 ”Iar El mi-a zis: Profetește-i duhului. născută în ziua învierii din noua condiţie (trup spiritual) şi putere a Celui Înviat umanitatea spiritualizată noua creație omul reînnoit prin actul iertării păcatelor lui (taina Preoției și a Spovedaniei): ”Luați Duh Sfânt ! -cărora le veţi ierta păcatele. și spune-i duhului: Așa grăiește Domnul: Vino duhule. Evanghelistul Ioan foloseşte verbul “ἐμφυσάω” – a sufla.) “ Şi zicând acestea a suflat (ἐνεφύσησεν ) asupra lor şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!” cărora le veţi ierta păcatele.“suflarea” de către Dumnezeu a Duhului de viaţă dătător în primul om creat (καὶ ἐνεφύσησεν εἰς τὸ πρόσωπον αὐτοῦ πνοὴν ζωῆς καὶ ἐγένετο ὁ ἄνθρωπος εἰς ψυχὴν ζῶσαν ) . din cele patru vânturi. Facere 2:7 .T.καθὼς ἀπέσταλκέν με ὁ πατήρ.εἰς ψυχὴν ζῶσαν = întru suflet viu. Ev. iar ei au înviat și au stat pe picioarele lor. și duhul a intrat într-înșii. Și am profețit așa cum îmi poruncise Domnul. şi care. specific zilei Învierii. cărora le veţi ţine. în Noul Testament.un nou act creator. cărora le veţi ţine. Ioan voia să sugereze: .

Ed. Silviu Negruţiu. The Gospel according to John.Biserica are hrana – Iisus cel Înviat Bibliografie Charles K.euharistia . Teofilact al Bulgariei. 1941.5. Kümmel . Sf. Tradiţia despre Apostolul şi prezbiterul Ioan până la Eusebiu de Cezareea. Iaşi. Donald Guthrie. Comentar la Evanghelia de la Ioan. 1998. Pelerinul Român. Bucureşti 2000. 1992. III ). Florin Codrea. Sf. Cluj-Napoca 2004 Vlad Sofron. Compendiu de Introducere în Cărţile Noului Testament. Dan Moldovan. Prologul Evangheliei a Patra. Munteanu. Tipografia Clujeană. Comentariu la Evanghelia după Ioan. Liviu G. Ed. Ed. Das Johannesevangelium. Illinois. Ioan Gură de Aur. Philadelphia. Comentar la Evanghelia de la Ioan. Raymond Brown. 1998. Mirela Măţăoanu. Origen. New Testament Introduction. Korntal. Sf. Introducere în Studiul Noului Testament ( vol. Ioan. Rudolf Schnackenburg. 1978. 1999. 41. Presa Universitară Clujeană. Einleitung in das Neue Testament. Institutului Biblic şi de Misiune al BOR. George Zevini. 130-362. 1995. The Gospel according to Saint John. Commentaire spirituel de l’Evangile de Jean. Westminster. Stelian Tofană. Barrett. Cluj-Napoca 2002. Problema Sinoptică. Chiril al Alexandriei. Stelian Tofană (coordonator). asile Gheorghiu. Paris 1996. 1984.1-14) . Arătarea la Marea Tiberiadei (21. 1937. în PSB. Heidelberg 1983. Ed. Herder. Germania. Institutul European. Oradea. Freiburg. 22 . 1966. Pelerinul Român. Evanghelia după Ioan. Comentariu la Evanghelia Sf. New York. p. Evangheliile după Luca şi Ioan. Cluj. Cernăuţi 1926. Cercetarea noutestamentară românească – Ghid bibliografic -. Oradea. Gerhard Maier.corabia. Cluj. Werner G.