Religie si ratiune - teme actuale in filosofia religiei - Curs 1

01. Precizari introductive - necesitatea acestui curs; despre ce anume nu se va vorbi aici Catedra de filosofie teoretica este mai cunoscuta pentru preocuparile de epistemologie, filosofia stiintei si logica ale membrilor sai. Lucrurile au stat asa, cel putin, in perioada de dinainte de 1989. Mai exista si reprezentarea gresita, in prezent, ca membrii catedrei ar practica un soi special de filosofie. Unii studenti, intrebati despre ce fel de filosofie este vorba, ar fi gata sa ofere o descriere caricaturala a preocuparilor si tezelor filosofice ale membrilor Cercului de la Viena. Pe acest fundal al unor reprezentari pe care eu le consider gresite, poate parea, desigur, cel putin curios ca un membru al catedrei noastre se incumeta sa prezinte un curs pe teme de filosofia religiei. Dupa parerea mea, insa, unul dintre obiectivele catedrei este sa ofere cursuri sistematice introductive, indiferent de domeniu, cu atat mai mult atunci cand domeniul respectiv nu pare sa fie suficient de bine acoperit in facultate. In legatura cu aceasta, eu deplang de asemenea lipsa in facultate a unui curs sistematic introductiv de filosofia valorilor, a unui curs sistematic introductiv de filosofia culturii si a altor cursuri. Intamplarea face insa ca interesele mele prezente sa se indrepte inspre filosofia religiei. Afirmatia ca acest curs e dedicat unui domeniu neacoperit inca in facultate ar trebui sa fie justificata. Au existat, incepand cu anii '90 si pana in prezent mai multe cursuri care au purtat in titlu cuvintele "filosofie" si "religie", uneori chiar alaturate in sintagma "filosofia religiei". Imi amintesc de un astfel de curs tinut de profesorul Remus Rus pe vremea cand eram student, alaturi de un curs de istoria religiilor. Mai tarziu, profesorul Andrei Plesu a tinut un curs despre ingeri sub o titulatura asemenatoare. In prezent, colegul meu Sebastian Grama tine un curs intitulat "Filosofie si religie". E vorba de cursuri al caror nivel teoretic nu il pun in discutie. Toate cursurile pomenite aici la care am participat in trecut au fost cursuri academice excelente, dupa aprecierea mea. Nu am fost la cursul lui Sebastian, dar nu ma indoiesc, bazandu-ma pe ceea ce stiu despre el, ca tine un curs de calitate. Si cu siguranta ca exista multe persoane care ar putea sa tina acest curs mult mai bine decat mine. Nu este vorba despre asa ceva acum. Ceea ce sustin eu este, pur si simplu, ca potrivit cu ceea ce inteleg eu prin "filosofia religiei", inca nu avem un astfel de curs in facultate. Nu este vorba insa despre o intelegere speciala, la care ar adera un singur individ sau doar cateva persoane. Temele acestui curs se suprapun aproape complet cu tematica manualelor si antologiilor de filosofia religiei publicate in occident, cu precadere in tarile in care se preda in limba engleza, dar nu numai. In continuare doresc sa va ofer mai multe lamuriri pentru ceea ce sustin. Cu siguranta, exista titulaturi de cursuri care nu se potrivesc bine unor cursuri sistematice, cum ar fi "Filosofie neotomista" sau "Filosofie medievala". Din acest punct de vedere, se poate spune ca doua sintagme asemanatoare precum "filosofie medievala" si "filosofie politica" au, de fapt, folosind o expresie a lui Wittgenstein, o gramatica complet diferita. Un curs sistematic de filosofie politica ar cuprinde, probabil, prezentarea unor reflectii si argumente filosofice cu privire la diferite probleme politice si diferite opinii aparute ca rezultat al ridicarii problemelor respective. Ar fi vorba, in acest caz, de o intreprindere pronuntat normativa. Cursul ar fi, in mare, o harta a problemelor si a incercarilor diferitilor autori de a sustine ca unele sustineri politice sunt adevarate, iar altele nu. Sa ne uitam acum la un alt exemplu, anume cel al unui curs de filosofia artei. Atunci cand este vorba despre

filosofie politica sau filosofie morala avem de obicei de a face cu autori care se gandesc la chestiuni de morala sau la chestiuni politice. In cazul filosofiei artei lucrurile par sa stea diferit. Ceea ce isi propun in primul rand autorii respectivi este sa inteleaga fenomenul cultural al artei. Putem contrasta cu usurinta aceste intrebari: 'Ce este arta?', 'Ce este corect din punct de vedere moral?'. Sau, mai simplu: 'Ce este corect din punct de vedere moral?' si 'Ce este morala?'. In primul caz avem de a face cu o problema de filosofie morala, in cel de al doilea este vorba despre o problema de filosofie a moralei, sau am putea spune: 'o problema filosofica despre morala'. Distinctia intre reflectii filosofice asupra unor domenii ale vietii culturale si reflectii filosofice pe anumite teme, pe care le distingem de obicei de alte teme de reflectie in functie de criterii disciplinare, poate parea cam simplista. La fel, suprapunerea acestei distinctii cu cea dintre abordarile descriptive si abordarile normative din filosofie. Ea are insa aici doar un scop didactic si sper sa va foloseasca pentru a urmari mai bine ceea ce urmeaza. As vrea sa vorbesc in continuare despre diferenta dintre filosofia religiei si fenomenologia religiei, fiindca mi se pare ca aceasta ar fi o modalitate buna de a raspunde la intrebarea: 'Despre ce anume nu o sa fie vorba in acest curs?' Fenomenologia religiei, potrivit lui Merold Westphal, autorul articolului Phenomenology of religion din Routledge Encyclopedia of Philosophy, Routledge, 1988, e o abordare in cadrul careia nu se ridica probleme cu privire la care dintre opiniile religioase sunt adevarate si care nu sunt. In schimb, problemele principale pot fi exprimate prin intrebari precum: 'Ce este religia?' sau 'Ce anume este specific raportarii religioase a omului, fenomenului religios asa cum apare in cultura omenirii?' sau 'Ce inseamna sa fii un om religios?', 'Cum am putea clasifica mai bine diferentele religioase?' sau 'Care diferente religioase sunt mai importante si care nu?'. De asemenea, studiul sacrului ca obiect al experientelor si trairilor religioase joaca un rol important in cadrul fenomenologiei religiei. Westphal distinge intre o fenomenologie stiintifica a religiei si o fenomenologie existentiala a religiei. Filosofii post-kantieni, pornind de la atitudinea sceptica a lui Kant fata de metafizica si, in genere, fata de opiniile ce vizeaza o realitate noumenala, cum sunt si opiniile religioase, au vazut o sansa in studierea religiei la nivel fenomenal, ca particularitate a vietii omenesti. Acest gen de studiu risca naturalizarea, desigur. De altfel, discipline precum istoria religiilor, psihologia religiei sau sociologia religiei au toate acest "izvor teoretic". Unul dintre autorii care au incercat sa previna o astfel de naturalizare a studiului religiei a fost Husserl. Studiul fenomenologic, pentru Husserl, nu se centreaza asupra lumii fenomenale, ci asupra felului in care realitatea ne este data in experienta. Un astfel de studiu are o rigoare stiintifica, dar nu este stiintific, ci filosofic. Subiectul ale carui experiente sunt considerate nu este, in acest caz, un subiect psihologic ci un subiect fenomenologic, asa cum observa Paul Ricoeur. Dar nu putem intra aici in detalii privitoare la fenomenologia lui Husserl. Pentru fenomenologii existentialisti ai religiei, cum sunt Heidegger si Gadamer, o supozitie importanta este ca actele noastre cognitive sunt acte interpretative. Aceste acte nu sunt posibile in lipsa unei imersiuni in limbaj, in cultura si in istorie, astfel ca idealul unei intelegeri ideale, pur stiintifice, se vadeste ca fiind de neatins. O abordare fenomenologica, din acest punct de vedere, este implicit o abordare hermeneutica. Rostul fenomenologiei existentiale a religiei este pus in evidenta de catre Kierkegaard. Este un lucru acceptat, pentru fenomenologii religiei, ca optiunea religioasa nu poate fi justificata rational. Dar aceasta nu inseamna ca nu poti opta in cunostinta de cauza, intelegand ce inseamna sa fii un om religios. Iar analiza culturala si istorica, hermeneutica experientei religioase sunt

Precizari introductive . potrivit careia religia si stiinta sunt inamici traditionali. una dintre temele cele mai importante ale fenomenologiei religiei este experienta religioasa. cu alte cuvinte. sau. de-a lungul istoriei intelectuale a omenirii. in optiunea pentru fenomenologia religiei. iar mai tarziu de catre Ludwig Wittgenstein. adica sacrul. obiectul experientei religioase. Pentru aceasta e nevoie de o intelegere a ceea ce se intelegea prin religie si prin stiinta in diferite perioade istorice. Ceea ce imi propun este sa investighez relatia dintre cele doua. a unor obisnuinte de gandire la care cred ca trebuie sa ma raportez. Tema discursului fenomenologic este. Cred ca acum este limpede de ce titlul acestui curs este "Ratiune si credinta". Exista insa. 0.singurele modalitati prin care putem intelege mai bine despre ce optiune este vorba. o critica la adresa filosofiei religiei care nu poate fi ignorata: o abordare rationala a problemelor religioase. sacrul se manifesta doar ca putere si alteritate pura. In mod obisnuit nu ar fi necesare astfel de precizari. Ipoteza de la care pornesc este ca in cazul diferitelor teme care tin in mod traditional de filosofia religiei relatia dintre ratiune si credinta nu este aceeasi. S-ar putea insa ca alte probleme sa nu fie de acelasi fel. aceasta ipoteza. cu precadere. Dar mi se pare suficienta pentru a pune in evidenta diferenta dintre fenomenologia religiei si filosofia religiei. despre filosofia carei religii este vorba aici? Voi spune acum cateva lucruri in treacat despre relatia dintre filosofie si stiinta. cateva zeci de ani de popularizare a marxismului au condus la inradacinarea anumitor prejudecati. avand in minte de fiecare data acest gen de obiectii. trebuie spus ca tot de abordarea fenomenologica a religiei tin si tipologii ale religiilor oferite de autori ca Eliade sau Bergson. S-ar putea ca unele probleme sa se dovedeasca a fi false probleme. in timp ce pentru van der Leeuw. Dupa cum am spus. diferenta principala dintre ei constand in aceea ca Rudolf Otto considera ca exista si o componenta etica inerenta sacrului. chestiuni care depasesc sfera ratiunii.2. Eu nu imi propun sa raspund acestei critici in ansamblu. In cele ce urmeaza ne vom ocupa doar de temele filosofiei religiei. In fine. dar in mod aplicat. in privinta carora nu se poate decide decat printr-o optiune care tine exclusiv de credinta. La noi insa. Multi istorici contemporani ai culturii. O intelegere adecvata cred ca ar duce la nuantarea ideii aparute la sfarsitul secolului al XIX-lea. istorici ai stiintei si istorici ai traditiilor si institutiilor religioase se raporteaza critic la aceasta idee. Doi dintre cei mai cunoscuti autori care au dedicat studii extinse temei sacrului sunt Geerardus van der Leeuw si Rudolf Otto. Exista destule exemple de descoperiri stiintifice care au . cu titlu provizoriu. ar putea fi interesati sa investigam impreuna relatia dintre credinta si ratiune. Aceasta critica este cel mai bine exprimata de catre Kant. Cei care sunt dispusi sa accepte. Mi se pare ca putem avea mai multe de invatat daca vom trece in revista problemele si pozitiile filosofilor religiei. a opiniilor despre chestiuni religioase nu este posibila. Nu cred ca aceasta prezentare sumara poate fi satisfacatoare pentru cineva interesat sa afle mai multe despre fenomenologia religiei. intrebari la care nu poate fi oferit un raspuns. in ciuda asteptarilor.religie si stiinta. Nu se discuta insa doar despre latura subiectiva a experientei religioase. O modalitate de a lua in considerare relatia dintre religie si stiinta este sa se vorbeasca despre raporturile dintre sustinatorii unor teze religioase si cei ai unor teze stiintifice.

neintelegerea e marcata.fost intampinate cu entuziasm si aprobare de catre exponentii unor credinte religioase. fie conflicte intre traditii de cercetare diferite. asociate. Despre ce credinta religioasa va fi vorba in cele ce urmeaza?" Iar problemele ar putea continua: "Ce temeiuri putem avea pentru a alege sa luam in considerare o anumita credinta religioasa mai degraba decat alta?" E greu de raspuns la astfel de intrebari. pe de o parte. ci cateva persoane. distinctia ce joaca rolul cel mai important in cadrul argumentarii este distinctia dintre fapte si valori. de convingerea ca afirmatiile stiintifice cu privire la fapte. mai ales ca inca nu am oferit. Este vorba despre o neintelegere cu privire la statutul si obiectivele stiintei moderne si religiei moderne. indiferent de religie. insufletite de propriile lor orgolii si aspiratii. Voi aduce in discutie o pozitie numita teism clasic. se afla intr-o pozitie de superioritate. intr-un fel. Eu nu voi intra in detalii cu privire la aceste chestiuni. (2) Dumnezeu este sursa sau temeiul a tot ceea ce nu este Dumnezeu. Tot ceea ce este creat nu este Dumnezeu. Humanitas. dintre cei ce sustin ca intre stiinta si religie exista o opozitie ireconciliabila si cei ce sustin ca aceasta opozitie poate fi. despre jocuri de limbaj distincte. complet independente. exista de asemenea analize istorice pertinente care indica faptul ca unele conflicte aparente intre stiinta si religie au fost de fapt. sau in alti termeni. Deocamdata nu cer nimanui sa adere la felul meu de a vedea. argumente pentru ceea ce sustin. Wittgenstein sau Einstein. intrucat mi se pare ca chiar si conflictele atestate istoric in mod aproape unanim dintre stiinta si religie se bazeaza pe o neintelegere. de impresia ca sustinerile factuale sunt importante pentru credinta religioasa sau pentru omul religios. ca afirmatiile aparent factuale ale omului religios trebuie intelese ca expresie a constiintei sale religioase si nu ca descrieri ale unei lumi supranaturale. Pentru Wittgenstein. cauzala sau de alt fel. Exista moduri diferite de a scoate in evidenta caracterul distinct al celor doua domenii. in cadrul carora intalnim discursuri diferite. o neintelegere care a fost pusa in evidenta de ganditori precum Friedrich Schleiermacher. personal. Exista. potrivit unor interpreti ai sai. de pilda. propriu-zis. Majoritatea filosofilor religiei au insa o modalitate de a le ocoli si va propun sa facem si noi la fel. 1997): <dir><dir>(1) Dumnezeu nu este creat. depasita. (4) Dumnezeu este fiinta pe deplin perfecta. regularitati. conflicte teologice. unor forme de viata complet diferite. Aceasta pozitie este caracterizata printr-un set de afirmatii care sunt impartasite de majoritatea oamenilor credinciosi. mai familiara la noi. Introducere in filosofia religiei. Pentru Kant si Einstein. in cadrul unor argumente diferite. cu vocabulare diferite. In termeni mai generali. fata de tot ceea ce exista. cu siguranta. dincolo de disputa. Le redau pornind de la articolul despre Concepte ale lui Dumnezeu scris de Brian Leftow pentru Routledge Encyclopedia of Philosophy (o prezentare a teismului clasic poate fi intalnita si in cartea lui Brian Davies. Schleiermacher sustine. Ed. si conflicte personale. in cadrul carora nu stiinta si religia sunt inamici. Doresc doar sa va atrag atentia asupra faptului ca exista si alte feluri de a vedea. sursa neintelegerii sta in esecul de a vedea ca domeniul stiintei si domeniul religiei nu se opun. Vorbind foarte general. Ultimele consideratii introductive vor viza o intrebare pe care cred ca oricine si-o poate pune in mod legitim: "Nu exista o singura credinta religioasa. care are toate calitatile la superlativ. (3) Dumnezeu guverneaza tot ceea ce nu este Dumnezeu. relatii cauzale si legi teoretice pot justifica anumite optiuni valorice sau pot favoriza anumite interpretari ale faptelor. Bucuresti. in cele doua cazuri. iar pe de alta parte. la aceasta se adauga ideea ca este vorba. Vom avea posibilitatea sa examinam anumite aspecte ale relatiei dintre religie si stiinta si cu alte ocazii. cum ar fi traditia fizicii aristotelice si traditia stiintei exacte a naturii din secolul al XVII-lea. a accepta pozitia teismului clasic revine la a crede in existenta . Pe scurt. ci sunt doua domenii distincte. </dir></dir>Acest set de afirmatii foarte generale e consistent cu credinta intr-un Dumnezeu unic. Kant. fie conflicte interreligioase.

Fara a discuta inca despre cunoasterea lui Dumnezeu pe baza experientelor religioase. Limbajul religios Ceea ce ne intereseaza in cele ce urmeaza nu este limbajul religios in genere sau. preceptelor religioase. precum si altor traditii religioase. relatarilor istorice etc. mai corect spus. un concept care este comun deopotriva credintei crestine. puteti considera ca filosofia religiei este un exercitiu de teologie naturala. Teologia naturala. iudaismului. Din acest punct de vedere. ci chiar incalca anumite canoane ale ratiunii. toate explicatiile existentei unui lucru iau sfarsit prin referire la Dumnezeu. chiar daca mi-ar fi destul de greu sa lamuresc ce inteleg prin aceasta afirmatie. anume sa se arate ca credinta in Dumnezeu nu doar ca nu are un suport rational. oricum. sa imi schimb optiunile personale in functie de rezultatele discutiei. In plus. trebuie sa recunoastem ca daca intelegem ceva prin cuvantul "Dumnezeu". vizeaza sa articuleze un concept al lui Dumnezeu neutru fata de aceste interpretari. vizeaza incercarea de a discuta despre Dumnezeu folosind doar capacitatile noastre de gandire naturale. ci felul in care sunt folosite cuvintele atunci cand se vorbeste despre Dumnezeu. care are o realitate ultima. ne ghidam in principal dupa afirmatiile pe care le facem. Pozitia teismului clasic. ca majoritatea cursurilor cu acelasi titlu.. acest curs este. Potrivit lui Brian Leftow: Dumnezeu este o fiinta ultima din punct de vedere al relatiilor cauzale. Intr-un fel. in opozitie cu teologia revelata. Acest concept al lui Dumnezeu formulat in cadrul teismului clasic este cel de la care pornesc de obicei adeptii teologiei naturale. islamismului. dupa intelesul cuvintelor pe care le folosim pentru a face predicatii despre Dumnezeu. nimic nu este mai elementar din punct de vedere cauzal decat Dumnezeu.unei fiinte perfecte. Nu stiu insa daca ne vom intalni sau nu cu argumente constrangatoare pe parcursul acestui semestru si. facand apel in primul rand la deprinderile noastre de gandire rationala. O alta parte a filosofiei religiei ce poarta uneori eticheta de apologetica cuprinde incercarile de a raspunde la astfel de argumente. in functie de felul in care este interpretata ideea de perfectiune divina sau ideea de caracter ultim al fiintei divine se pot distinge mai multe pozitii teologice. in cadrul careia s-ar incearca sa se ofere un suport rational credintei religioase. Eu personal nu fac nici un secret din faptul ca cred in Dumnezeu. neutru fata de optiunea pentru o anumita religie. Filosofia religiei nu se rezuma insa la o intreprindere pozitiva. . fara ca prin aceasta sa se angajeze fata de respectiva traditie. Dat fiind caracterul general al acestor afirmatii. perfectiunea divina este ultima. nu am pretentia ca altii sa faca la fel ca mine. chiar daca este mai vaga sau mai abstracta. Ea cuprinde si argumente prin care se incearca contrariul. ei se pot apleca asupra unor concepte care apar in cadrul discursului religios al unei anumite traditii religioase. Dezbaterea filosofica privitoare la limbajul religios joaca un rol asemanator cu cel pe care il joaca discutiile de metaetica pentru filosofia moralei. Filosofii nu se rezuma insa la a sustine si respinge teze si la a construi argumente. Ideea de realitate ultima poate fi lamurita prin raportare la afirmatiile (1)-(4). scopul cursului nu este sa ii convinga pe participanti sa devina credinciosi sau sa renunte sa fie credinciosi. Dumnezeu controleaza in mod ultim toate lucrurile existente. formularile care pot fi intalnite in cadrul rugaciunilor. 1. De multe ori activitatea lor consta intr-o incercare de clarificare conceptuala. ca intotdeauna cand ma ocup de filosofie. Pentru a rezuma. Dar sunt dispus.

una dintre figurile cele mai reprezentative pentru teologia naturala. ca sunt intelepti sau demni de incredere. fie de o relatie a celor doua lucruri cu un al treilea. fara a recurge la vreun fel de analogii. atunci ar fi ca si cand am presupune ca Dumnezeu face parte din realitatea inconjuratoare. O alta alternativa la vorbirea analogica despre Dumnezeu este cea a limbajului religios ca limbaj simbolic. Ne este clar ca a fi intelept sau demn de incredere inseamna mult mai putin atunci cand este vorba despre un caine. Baza analogiei este data de relatia cauzala dintre bunatatea lui Dumnezeu si bunatatea oamenilor. Lao Zi) accepta consecintele acestei dificultati. Dar exista o legatura cauzala intre o anumita mancare si o anumita stare a corpului. "Sanatos" nu are acelasi inteles in ambele cazuri. chiar daca cuvantul nu are chiar acelasi sens. fara ca prin aceasta sa spunem ceva neinteligibil sau inteligibil doar in virtutea unei analogii. subliniind prin acest fel de a vorbi alteritatea Sa deplina. O observatie de cu totul alt tip. a propus o solutie de compromis intre cele doua alternative. adica daca le-am folosi cu un inteles complet diferit. spunem despre Dumnezeu ca este bun intr-un fel asemanator cu cel in care spunem despre un om ca este bun. atunci cand vorbim despre Dumnezeu. In mod asemanator. de multe ori este suficient sa pastram partea mai abstracta a intelesului literal al unui cuvant. atunci cand este cazul. fie de o relatie directa intre cele doua lucruri. Posibilitatea analogiei dintre doua lucruri este data. putem banui ca a fi intelept sau a fi demn de incredere inseamna mult mai mult pentru Dumnezeu decat pentru un om. atunci ce s-ar mai intelege din ceea ce spunem? Adeptii teologiei negative (v. Un alt soi de analogii sunt cele cantitative. Una dintre obiectiile aduse fata de ceea ce spune Toma este ca nu putem sa ne dam seama in ce fel determina analogia intelesul cuvintelor. Spunem despre un caine ca este intelept sau demn de incredere. Alston. Potrivit lui Paul Tillich. cu acest inteles. spunand. Daca am folosi cuvintele in mod univoc. fiindca transcende capacitatea oricarei realitati finite de a o exprima in mod direct" . pentru Toma. Putem spune despre un organism ca este sanatos sau despre o mancare ca e sanatoasa. este ca indiferent daca se accepta sau nu ca uneori ceea ce spunem despre Dumnezeu are un inteles prin analogie. putem folosi cuvantul pentru a spune ca Dumnezeu a facut lumea. chiar daca nu intelegem perfect ce inseamna asta. Pseudo-Dionisie Areopagitul. prin analogie cu felul in care vorbim despre oameni. Exemplul lui Alston este urmatorul: ceea ce se intelege in mod abstract prin 'a face' poate fi redat prin 'a aduce in realitate o anumita stare de lucruri printr-un act de vointa'. nu folosim cuvintele cu intelesul lor obisnuit. Putem. Exista o asemanare intre intelesul obisnuit al cuvintelor si intelesul cuvintelor pe care le predicam despre Dumnezeu. sa spunem cum nu este Dumnezeu sau ce nu este Dumnezeu.Se ridica insa problema daca atunci cand vorbim despre Dumnezeu folosim cuvintele cu acelasi inteles pe care il au atunci cand vorbim despre realitatea inconjuratoare sau nu. ca este un obiect din univers ceea ce pare inacceptabil. Dupa el. "Numai limbajul simbolic este capabil sa exprime realitatea ultima. datorata lui William P. sustinand ca nu putem sa spunem nimic despre Dumnezeu folosind atribute pozitive. Daca le-am folosi in mod echivoc. Aceasta solutie nu este insa multumitoare pentru cei care doresc sa faca teologie naturala. dar nici nu le folosim cu un inteles complet diferit. La fel. Aceasta constituie baza analogiei dintre corpul sanatos si mancarea sanatoasa. in schimb. iar asemanarea se bazeaza pe anumite analogii. Toma d'Aquino. adica exact cu acelasi inteles. intrucat unul din termenii analogiei nu este cunoscut.

cat si cel teologic. este formulata de catre unii dintre interpretii lui Wittgenstein II. aceasta este o chestiune care a ramas nerezolvata. Don Cupitt). Nu putem sa nu acceptam ca limbajul religios contine si simboluri si metafore. in discursul religios. Sa observam deocamdata ca daca am accepta ca limbajul religios se reduce in mod exclusiv la simboluri si metafore. Fortress Press. Philosophy of Religion. 1999. Londra. din acest punct de vedere. Pentru autori precum McFague (v. Si este discutabil daca propunerea lui Toma. In traditia criticii feministe a religiei. poate chiar mai taioasa. McFague sustine ca vechile metafore ale Tatalui. de metafore noi. de pilda. si nu putem sa nu o luam in considerare. Dupa Tillich. 108) Cateva exemple de simboluri religioase ar putea fi: "mielul". chiar si afirmatia ca Dumnezeu este o persoana nu trebuie sa fie luata literal. in cazul unui simbol sau al unei metafore.(Paul Tillich. "pastorul". p.teme actuale in filosofia religiei . regatului ceresc. ca nu putem sti nimic propriu-zis despre Dumnezeu. O provocare de acelasi tip.pare. in ce priveste justificarea de principiu a filosofiei religiei. Cu privire la aceasta chestiune se ridica problema: "Cum putem decide. Teza ca limbajul religios este simbolic iar afirmatiile despre Dumnezeu nu pot fi traduse in afirmatii literale e o teza cu doua taisuri. Acestea ar putea fi inlocuite. au un caracter metaforic. Harper & Bros. la ideea freudiana ca sursa simbolurilor se afla in inconstient (varianta lui Jung . E usor sa ne imaginam cum se poate intampla asa ceva daca ne gandim. Trinitatea ar putea de pilda sa fie reprezentata de un alt cuplu de metafore. datorita dificultatilor cu care se confrunta ideea analogiei. Ideea lui Tillich a fost folosita si pentru a discredita afirmatiile religioase (v. precum cea a mamei. 1982). are un caracter simbolic. Metaphorical theology. nu conduce la acelasi non-cognitivism. Dynamics of Faith. Pentru Tillich. Philadephia. de pilda. cu alte cuvinte. primul pas pentru o astfel de justificare il constituie schitarea unui raspuns la adresa pozitiilor noncognitiviste cu privire la limbajul religios. prin aceasta am adera la o perspectiva non-cognitivista asupra limbajului religios. pe baza criteriului verificationist al intelesului. au un caracter patriarhal. <!-. daca spunem ceva adecvat pentru a capta o realitate ultima?" Aceasta problema este deosebit de dificila si nu va fi tratata acum. mai putin "periculoasa") Ultima propunere despre care voi vorbi astazi este urmatoarea. 1958. Fiului. Ar reiesi. Vom vedea apoi in ce fel putem apara o perspectiva cognitivista asupra limbajului religios. Hodder & Stoughton. asa cum este ea formulata de catre empiristii logici. apud Peter Cole. "apa" etc.sursa simbolurilor sunt arhetipurile aflate in inconstientul colectiv .footer --> Religie si ratiune . a iubitului / iubitei si a prietenului / prietenei. spune ea. orice poate fi reprezentat drept ceva concret. In continuare ne vom confrunta direct cu teza non-cognitivista asupra limbajului religios. atat limbajul religios. despre aceasta ne vom ocupa in continuare] .Curs 2 [recapitulare: am incercat data trecuta sa ofer o justificare din punct de vedere didactic pentru acest curs.

pare dificil sau poate chiar imposibil de inteles ce inseamna sa fii o persoana fara sa existi intr-un anumit moment si un anumit loc. Aceasta este o reprezentare gresita. pare sa excluda posibilitatea oricaror predicatii despre Dumnezeu. amintit deja atunci cand am prezentat pozitia potrivit careia limbajul religios este simbolic sau metaforic. in case in care muzica. Iar aici nu este vorba doar despre predicate de tipul 'este in cutare sau cutare loc. ca exista. Faimoasa pozitie anti-metafizica a Cercului a fost . ideea ca Dumnezeu este in afara timpului si a spatiului pare sa excluda orice predicate spatio-temporale cu privire la El.m. in cadrul subiectului o serie de proprietati. dupa cum observa Paul Tillich. infinit s. Inainte de a prezenta pozitia lor as dori insa sa fac cateva precizari. Exista mai multe ratiuni pentru a sustine astfel de teze. televizorul si jocurile pe calculator. Sustinatorii lor par sa accepte. ca putem distinge. are ca premisa teza ca Dumnezeu este transcendent. conceptul de cauza decat in legatura cu conceptele de spatiu si timp.a. atunci nu se poate arata ca alte predicate. Un alt argument se sprijina pe acceptarea formularilor in cadrul carora sunt specificate atributele divine. particularitati s. ca este transcendent. Infinitatea divinitatii pare sa intre in contradictie. La fel. dezbaterile teoretice erau tot atat de prezente pe cat sunt acum. In genere. cu vederi inguste s. Iar daca predicatele acceptate de ei nu sunt folosite cu intelesul lor literal. simplu. de asemenea. arta. ajung sa spuna ca nu se mai poate afirma nimic altceva despre Dumnezeu.m. daca este sa ii dam crezare lui Kant. iar apoi se arata ca daca incercam sa predicam altceva despre Dumnezeu ajungem la contradictii. de pilda. intrucat actele predicative nu s-ar putea realiza decat pe baza asumptiei ca subiectul despre care se vorbeste este complex. ar intra in contradictie cu cele dintai. in cutare moment'. ca putem afirma ceva despre Dumnezeu. Imi propun sa le prezint pe rand in continuare. folosite literal. ca este complet diferit de noi si de tot ceea ce am putea sa concepem. literatura. ci si despre toate proprietatile care presupun spatiul si timpul. Ca atare.d. Unul dintre argumente. afirmatii care sa sporeasca in vreo masura cunoasterea omeneasca.a. Un alt fel de a introduce aceasta pozitie este sa spunem ca nu putem face afirmatii susceptibile de a fi adevarate sau false despre Dumnezeu. dintr-un punct de vedere. linia de argumentare in acest caz este urmatoarea.d. Un argument care depaseste aceste dificultati este cel oferit de catre pozivisti. pe de o parte. la noi. nu putem folosi cuvintele cu intelesul lor literal pentru a vorbi despre Dumnezeu.d. pe baza a ceea ce accepta. Se porneste de la atributele divine acceptate (acestea putem considera ca deriva din pozitia teismului clasic). obtuzi. Cele doua genuri de argumente de mai sus par sa nu fie satisfacatoare. cu orice fel de atribute personale. Majoritatea membrilor Cercului de la Viena au crescut intr-un mediu imbibat de cultura. La fel.m. Atributul simplitatii depline a divinitatii. orice afirmatie despre El nu poate fi luata in sens literal si nu poate fi cunoscuta ca fiind adevarata sau falsa. unic. Exista in anumite asa-zise medii intelectuale de la noi impresia ca reprezentatii pozitivismului logic sunt niste scientisti inculti. Abia apoi. Noi nu intelegem. cu alte cuvinte.a. cel putin atat timp cat nu ni se spune prin ce difera predicatele pe care ei accepta sa le utilizeze de cele pe care le exclud. Limbajul religios (continuare) Potrivit noncognitivistilor. cum ar fi 'a actiona cauzal' sau 'a fi o persoana'. Cred ca acest soi de argumente sunt suspicioase de circularitate. argument asupra caruia au insistat in secolul XX in mod special teologii protestanti.1.

Ele ne spun ceva. In ce priveste prima strategie. de o relatie mistica pe care o are cu Dumnezeu.d. Ca atare. credinta pe care o va exprima prin alte formulari (cum ar fi 'Cred in Dumnezeu' sau 'Am incredere ca Dumnezeu ma va mantui' s. Sunt lipsite de inteles cognitiv inclusiv enunturi precum 'Dumnezeu exista'. atata tot. El imagineaza o astfel de circumstanta asa: "Daca eu as fi Dumnezeu. Aceasta este. sustine ca textele religioase cuprind povestioare scrise pentru a scoate in evidenta. Sau el ar putea. ceea ce este cu totul altceva. Exista doua strategii posibile in aceasta privinta. doar propozitiile in care se fac afirmatii ce pot fi verificate au inteles cognitiv. Voi aminti doar in treacat ca filosofii au observat destul de repede ca daca vorbim despre verificabilitate excludem ca fiind lipsite de sens mult prea multe propozitii despre care acceptam in mod obisnuit ca reprezinta cunoastere (Sa ne gandim. Cand se vorbeste despre inteles cognitiv nu se vorbeste despre inteles in genere.d.a. iar texte precum articolul sau intitulat 'Despre sensul vietii' pot fi recunoscute drept texte filosofice autentice. in acelasi fel in care putem formula propozitii adevarate sau false despre obiecte fizice. Cambridge University Press. atunci as fi in stare sa verific adevarul . in plus.m. ca doar in acest sens putem vorbi si despre existenta a ceva. Cambridge. in locuri in care nu am putea ajunge. Ne intereseaza o raportare critica la aceasta propunere nu pentru a apara credinta religioasa. expresia 'verificabil' a fost inlocuita prin 'verificabil in principiu'. Exista autori precum Braithwaite (in An Empiricist’s View of the Nature of Religious Belief. el va ajunge la convingerea ca propozitia 'Dumnezeu exista' reprezinta o exprimare nepotrivita a credintei lui. adica exista circumstante in care as putea verifica daca Dumnezeu exista sau nu. Criteriul verificabilitatii in principiu permite insa ca orice sa aiba inteles cognitiv. ci pentru a apara o pozitie cognitivista cu privire la limbajul religios. se poate uita intr-o antologie de texte ale sale traduse in romaneste.mult timp gresit inteleasa chiar si in epoca. indiferent de orientarea filosofica a cititorului. in cazul sau. dar nu contribuie la sporirea cunoasterii omenesti. A doua este sa aratam ca pot exista propozitii despre Dumnezeu care sunt verificabile. 1982) argumenteaza de pilda ca existenta lui Dumnezeu este verificabila in principiu. pentru a impune anumite principii morale. Ca atare. Ceea ce e important pentru ce ne intereseaza acum este ca pozitia Cercului de la Viena nu are nici o legatura cu ateismul. un stilist desavarsit. decat dupa foarte mult timp).m. Keith Ward (Holding Fast to God. intemeietorul cercului. de altfel. 'Dumnezeu este fiinta perfecta' s. intrucat nu stim cum am putea sa le verificam. pur si simplu sa declare ca este vorba. Daca este cineva curios. de pilda. Dar asta nu inseamna ca el va renunta la credinta sa. si cea de a doua. sub influenta acestor rezultate. Am vazut deocamdata ca formularea criteriului verificationist al intelesului nu trebuie vazuta ca un atac la adresa credintei religioase. o relatie personala care nu poate fi captata in termeni cognitivi si despre care e mai bine sa nu se vorbeasca. de pilda la afirmatia ca gravitatia actioneaza si in colturi foarte indepartate ale universului. Potrivit criteriului verificabilitatii propus de catre membrii Cercului. de pilda. 1955) care. rezultatul aplicarii criteriului verificationist al intelesului pare sa fie acela ca. Prima este sa respingem criteriul verificationist al intelesului. atitudinea lui Wittgenstein din Tractatus. Braithwaite. In masura in care el va cadea de acord cu empiristii Cercului de la Viena el va accepta. pentru a face verificari. sustin diferite variante de ateism. Sa observam insa ca un credincios poate accepta ca nu pot fi formulate propozitii adevarate sau false despre Dumnezeu. Schlick este. ele sunt toate lipsite de inteles cognitiv.). lucru deplans de Moritz Schlick.a. au fost utilizate de diferiti autori. Nu decurge din afirmatia anterioara ca versurile sunt nonsensuri. ea este independenta de problematica filosofiei religiei. In privinta enunturilor religioase cu privire la Dumnezeu. dupa parerea mea. Si prima strategie.

Ei intind fire electrice in jurul luminisului. Unul dintre primele raspunsuri date lui Flew ii apartine lui Basil Mitchell. El relateaza povestea a doi exploratori aflati in jungla care descopera multe flori si plante ornamentale intr-un luminis. Partizanul are insa incredere in Strain.". ci doar falsificate. in virtutea impresiei puternice pe care acesta i-a lasat-o initial. el considera ca ei fac asta doar ca sa ii adoarma vigilenta. dar il vede in diferite circumstante. Antony Flew. Mai multi autori (Hempel. Sa observam ca Flew trece de la o problema privitoare la intelesul cognitiv al propozitiilor religioase la afirmatii cu privire la adevarul acestor propozitii. Aceasta pozitie a starnit in anii '50 o dezbatere. Hodder & Stoughton. nu este pus in discutie principiul falsificationist al intelesului. a sustinut de asemenea ca afirmatiile religioase nu pot fi luate in serios. Popper. partizanul din povestirea sa e posibil sa ajunga. dar nici un gradinar nu apare. Asa ca acum cei doi se gandesc la modalitatile prin care ar putea detecta prezenta unui gradinar invizibil. obtinute pe baza inductiei. ci si intangibil. care sustin ca Strainul nu este de partea miscarii. De fapt. acestea nu pot fi verificate. celalalt e sceptic. formulari caracteristice pentru teoriile stiintifice. Confruntat cu obiectiile prietenilor sai. Mitchell foloseste un termen creat de Rom Hare (care a vizitat facultatea noastra acum cativa ani). Acest raspuns e specific celei de a doua strategii amintite mai inainte. Unul dintre ei afirma ca exista un gradinar care ingrijeste plantele si florile. Mitchell spune ca spre deosebire de profesorul din exemplul lui Hare. Membrul rezistentei dintr-o tara ocupata in timpul razboiului face cunostinta cu un Strain care ii face o impresie puternica. alteori insa el pare sa actioneze impotriva miscarii. Strainul il asigura pe partizan ca el este de partea rezistentei. Nici un rezultat. In cadrul acestui raspuns. 1999. In acest punct al doilea explorator raspunde ca nu intelege prin ce difera un astfel de gradinar de un gradinar imaginar sau. fiindca nu putem indica un fapt care ar conta drept o infirmare a tezei respective. ci se sustine ca afirmatiile despre Dumnezeu sunt empiric falsificabile. Londra. doar ca nu e clar cat de multe . Cei doi organizeaza o panda. intrucat nu au nici un fel de consecinte empirice care sa poate fi falsificate. Primul explorator spune: 'poate gradinarul nostru nu e doar invizibil. Blik este folosit cu referire la un fel de a vedea care nu poate fi schimbat prin apel la fapte care ar contrazice opiniile celui care adera la respectivul fel de a vedea. Hare da ca exemplu cazul unui profesor de la Oxford in al carui blik intra ideea ca toti ceilalti profesori comploteaza impotriva sa si vor sa il ucida. Proponentul acestui criteriu. Atunci cand ceilalti profesori se poarta politicos sau chiar prietenos. el gaseste raspunsuri si explicatii. Sensul parabolei este limpede. Parabola lui Mitchell este urmatoarea. Uneori Strainul pare sa actioneze in favoarea miscarii de rezistenta. dupa un anumit timp. il instiinteaza ca el este cel care conduce miscarea de rezistenta. care are tot forma unei parabole. Anthony Flew) au observat ca in ceea ce priveste formularile generale. neauzit s. 105). Ceea ce pare el sa sugereze. sau spune: 'probabil ca Strainul are motivele lui sa se poarte astfel'. detectoare de sunet etc.a. partizanul nu mai are ocazia sa stea de vorba cu Strainul. aduc caini de vanatoare cu mirosul foarte dezvoltat. numita University Debate. Cu alte cuvinte. sa isi piarda increderea in Strain. un termen pe care nu stiu cum sa il traduc: 'blik'. Aceasta fiindca intr-un blik intra si criteriile potrivit carora ceva conteaza drept o contrazicere sau nu. criteriul verificationist a fost inlocuit printr-un criteriu falsificationist al intelesului cognitiv. Flew se foloseste de o parabola preluata de la John Wisdom. fiindca replicile date lui Flew au fost publicate in revista University.m. Cu aceasta. p. pur si simplu. Philosophy of Religion. insesizabil dupa miros. este ca ar trebui sa respingem o afirmatie precum "Dumnezeu ne iubeste". de un gradinar inexistent.d. pentru a vedea daca exista un gradinar sa nu. Primul explorator spune: 'poate e un gradinar invizibil'. Dupa aceasta intrevedere.propriei mele existente" (citat dupa Peter Cole.

respectiv. John Hick pare sa abordeze si el aceasta a doua strategie de raspuns atunci cand vorbeste depre 'verificare escatologica'. confirmate sau infirmate prin apel la fapte istorice. Pentru a exemplifica. fiindca nu exista nimeni care sa mai stie ca vreo opinie religioasa este falsa. doar atunci cand toate lumea doarme si nimeni nu le poate observa. Am convenit ca ne intereseaza. daca dupa moarte nu urmeaza nimic. spune Swinburne. Sa ne intoarcem asadar la prima strategie. ca. In cazul acestora. fiindca nu este nici verificabil.evidente contrare trebuie sa se acumuleze pentru a se considera ca o asemenea afirmatie a fost infirmata (in particular. cu a avea un anumit blik. atunci nu se poate spune ca mai este vorba de o infirmare. Unele dintre critici sunt strans legate de filosofia stiintei si nu le voi mentiona decat in treacat. Exista totusi posibilitatea de a verifica daca drumul duce la orasul respectiv. De pilda. afirmatia ca drumul duce la un anumit oras nu pare sa fie lipsita de inteles. Exista mai multe critici aduse la adresa criteriul empirist al intelesului. Aceste afirmatii pot fi. acesta se cheama Celestial City). spun ei. "Dumnezeu ne iubeste"). nici infirmabil. Enuntul despre jucariile respective nu poate fi falsificat. impartasit de teologii crestini. daca drumul nu duce nicaieri si calatoria se prelungeste la nesfarsit. 1977) a incercat sa puna in discutie criteriul falsificationist al intelesului folosind ca ilustrare cazul unor jucarii care prind viata in timpul noptii. doar afirmatiile cu privire la Dumnezeu. ci doar impreuna cu alte enunturi din sistemul cunoasterii omenesti. fie ca este vorba de prima varianta a sa. E drept. textele religioase cuprind o serie de afirmatii factuale. Exemplul lui Hick este interesant si din punctul de vedere al primei strategii. In plus. Cu toate acestea. Mitchell se refera chiar la exemplul lui Flew. s-a observat ca enuntul criteriului se dovedeste a fi el insusi lipsit de inteles cognitiv. Dar cu aceste observatii ne-am indepartat de la punctul de pornire al prezentarii de aici. Mai aproape de a doua strategie este si punctul de vedere. Hick are in vedere afirmatiile despre a doua venire a lui Isus si despre existenta raiului. in cadrul limbajului religios. Unul dintre cei mai importanti filosofi ai religiei din timpul nostru. Fiecare dintre ei interpreteaza diferit semnele intalnite pe parcursul calatoriei. Celalalt crede ca drumul nu duce nicaieri. cu caracter istoric. Pentru a rezuma. si totusi avem posibilitatea unei verificari. Imi pot inchipui un ateu care moare si ajunge la judecata de apoi. Quine a sustinut. Aceasta intrucat faptele respective pot fi interpretate oricum. El considera ca toate experientele pe care le are nu au nici o semnificatie religioasa si se gandeste ca probabil ca exista o explicatie naturala pentru tot ce i se intampla. intrucat ne confruntam aici cu un caz in care criteriul falsificationist nu se aplica. el prezinta cazul a doi oameni care fac impreuna o calatorie. A fi ateu sau a fi credincios seamana. E greu de vazut cum ar putea apelul la anumite fapte empirice neinterpretate in nici un fel sa ajute la confirmarea sau infirmarea unor afirmatii religioase. cum sunt cele despre invierea lui Isus Hristos. din acest punct de vedere. cand a aratat ca nu infirmarea experimentala e cauza progresului in stiinta. avand in vedere enunturile stiintei. pastrand analogia. fie ca este vorba despre falsificare. in acelasi fel in care se procedeaza cu orice alte afirmatii istorice. Richard Swinburne (in The Coherence of Teism. Astfel. lasand la o parte afirmatiile facute direct despre Dumnezeu. este evident ca enuntul poate fi inteles si ne comunica un anumit . am acceptat deja ca nu este vorba de enunturi care vizeaza fapte empiric observabile. De asemenea. a doua strategie de raspuns nu mi se pare atractiva intrucat ea pare sa conduca la o miscare de acelasi tip cu naturalizarea epistemologiei. Lovitura decisiva la adresa criteriului empirist a intelesului a dat-o probabil Thomas Kuhn. Unul dintre ei crede ca drumul duce catre un anumit oras (in povestea lui Hick. ca nici o propozitie nu este infirmata separat.

Asa inteleg ceea ce spune Wittgenstein. dar nu are inteles cognitiv.m. Cred ca la aceasta aparatorul criteriului falsificationist ar putea replica spunand ca un astfel de enunt ne comunica un inteles. sunt folosite in afara jocurilor de limbaj din care fac parte in mod obisnuit. ar trebui sa vedem cum e posibil sa se vorbeasca despre ceva care nu este empiric observabil si totusi sa se spuna ceva susceptibil de a fi adevarat sau fals. Voi schita un raspuns la aceste probleme. Criteriul empirist al intelesului.). in a doua perioada a vietii sale. prin asumarea unui fel de a vorbi care este specific omului religios.a. daca vom depasi si aceasta dificultate. cum ar fi cel in cadrul caruia stabilim ce este adevarat si ce nu este adevarat cu privire la anumite fapte. 'a exista'. e vorba doar de rezultatul unei coincidente. a fost slabit simtitor. limbajul functioneaza ca o imagine a faptelor. Putem. atunci cand facem descrieri (cum ar fi descrierile care apar in jurnalele de calatorii sau descrierile care ii tin cuiva loc de harta pentru a parcurge un drum s. In primul rand. atunci cand functioneaza ca instrument al cunoasterii omenesti.lucru. sa se faca afirmatii in favoarea carora sau impotriva carora sa se poata oferi argumente s.d.d. functioneaza diferit. Trebuie sa spun ca simpatizez cu pozitia lui William Alston. ci le voi aborda pe toate deodata. Voi considera ca si acest fel de a vedea e tot un soi de noncognitivism. avand insa inteles pe deplin. pozitie pe care am amintit-o data trecuta. trebuie sa oglindeasca faptele (iar aici se subintelege: "fapte empiric observabile"). Mai mult decat atat. false probleme care apar atunci cand cuvinte precum 'Dumnezeu'.m. ne confruntam cu obiectia ca o discutie despre chestiunile religioase nu se poate purta decat inauntrul unei traditii religioase. iar daca in ceea ce urmeaza voi spune lucruri care se suprapun cu ce spune el.d. multa lume inca mai considera ca exista ceva important in acest criteriu. integrat intr-o anumita traditie religioasa. Inca nu imi e clar in toate detaliile ce sustine el.m. si anume ideea ca limbajul. Daca vom depasi aceasta chestiune. in ordinea fireasca. chiar daca intelegem enuntul. pe fondul unor activitati diferite.a. nu cred ca ar fi o dificultate prea mare pentru noi sa acceptam ca unele persoane au corpuri foarte diferite de corpurile noastre. ca si toate celelalte probleme filosofice. Dar el a pus in evidenta numeroase alte utilizari ale limbajului.d. utilizari in cadrul carora nu se pune problema ca limbajul sa functioneze ca o oglinda a realitatii. Extraterestrii ar putea arata foarte diferit de noi.a. in varianta falsificarii. a respins aceasta idee.a. in contexte complet diferite. nu voi trata chestiunile anuntate mai sus pe rand. Sa observam ca nu avem nici o dificultate sa vorbim despre persoane. ne va ramane sa ne lamurim cum de putem afirma si alte lucruri despre Dumnezeu fara ca afirmatiile noastre sa intre in contradictie cu tezele teismului clasic.m. S-a considerat de obicei ca Ludwig Wittgenstein. Wittgenstein vorbeste despre diferite jocuri de limbaj in cadrul carora aceleasi expresii din limbaj. 'perfectiune' s. Acest joc de limbaj ar fi complet distinct de alte jocuri de limbaj. In fine. Dar este tot atat de clar ca potrivit felului sau de a vedea problemele de filosofia religiei sunt. discutiilor teologice s. Contrar asteptarilor. Iar ignorarea acestei distinctii nu poate decat sa duca la false probleme si dispute interminabile. indiferent ca sunt empiric observabile sau nu. In alti termeni. Sa vedem acum cu ce ne confruntam. Totusi. Ceea ce spune el are inteles pentru cei care fac parte din aceeasi traditie ca si el. . Este clar ca din acest punct de vedere nu e nimic in neregula cu felul de a vorbi al omului credincios. Exista utilizari specifice ale limbajului cum ar fi cele din cadrul rugaciunilor. cunoasterea noastra nu sporeste prin nimic. Cu siguranta ca si el accepta ca uneori.

Cand visam ni se pare ca . si un joc de limbaj distinct. imi e greu sa spun ca sunt localizat undeva anume.d.) si sa controlam cauzal ceea ce se intampla in mai multe zone disparate. Lucrurile se complica tot mai mult atunci cand ne gandim la cazul prietenilor imaginari. putem discuta. in spatiu? Pe de o parte. ca persoane. Care sunt criteriile dupa care ne ghidam pentru a conchide ca avem de a face cu o persoana? Probabil ca sunt mai multe criterii care actioneaza conjugat. Pe de alta parte.d. Scenariile se pot complica pana intr-acolo incat o sa vedem ca ideea de localizare spatiala a unei persoane pare sa fie mai degraba o prejudecata. Intelegem ceea ce spunem atunci cand vorbim despre persoane. din punct de vedere empiric. Nici nu e nevoie sa fie neaparat vorba de cunoscuti.a. Voi lasa deocamdata deoparte afirmatiile despre existenta persoanelor. Ce inseamna ca suntem. ci chiar si despre noi insine. Suntem obisnuiti sa situam spatial persoanele acolo unde se afla corpurile lor. putem controla doar anumite obiecte fizice dintr-o portiune delimitata a spatiului: cea care contine corpul fiecaruia dintre noi si anumite obiecte pe care le manipulam. intr-un sens. In plus. intr-o alta exprimare. nu doar despre ceilalti.m. sau cel putin nu direct. Dar e nevoie de tot felul de interpretari pentru a vedea in niste fapte naturale actiuni rationale si morale.m. primim informatii dintr-o anumita locatie spatiala. daca trebuie sau nu sa luam in considerare o astfel de persoana si sa ne raportam la ea. despre starilor lor sufletesti sau despre actiunile lor etc. poate ca nu ne-ar fi foarte greu sa acceptam existenta unor persoane care actioneaza cauzal asupra unor obiecte din lumea inconjuratoare.d. Nu voi relua argumentele de atunci. Altfel spus. Ne este insa clar ce inseamna sa ne raportam la o anumita persoana in calitate de persoana. alta de un televizor s. dar nu au corpuri. Sa ne gandim insa ca atunci cand scriem un text pe chat controlam. La fel. dar daca cineva crede ca poate sa respinga aceasta afirmatie. Am sustinut pe parcursul discutiilor de la cursul si seminarul de epistemologie de anul trecut ca nu exista nici un fel de dovezi empirice constrangatoare pe baza carora sa putem sustine. ca suntem persoane. Atunci cand citesc concentrat un text. nu avem dificultati sa vorbim despre persoane. Sa ne gandim din nou la teza ca nu putem concepe persoanele in afara spatiului si a timpului. nu vorbim despre nimic empiric. Ceea ce vreau sa sustin este ca daca vorbim despre Dumezeu ca persoana nu o facem intrun fel diferit de cel in care vorbim despre persoane de obicei.a. Sa observam ca nu avem un concept antropomorf de persoana. ca in cazul in care am vedea urme de pasi lasate de niste picioare insirandu-se pe podea. si sa ne situam pe noi insine in primul rand in locul de unde ne provin cele mai multe informatii. Cu toate ca nu stim prea bine ce inseamna..m. si despre oamenii invizibili ale caror actiuni le observam ca persoane s. Probabil ca unii filosofi imi sunt mai familiari decat cu multi dintre cei de fata. un text care apare in aburul de pe geam s. Primele lucruri care imi vin in minte sunt ca probabil suntem dispusi sa consideram ca avem de a face cu o persoana atunci cand vedem actiuni pe care le putem intelege drept actiuni ale unui agent rational si moral. nu e nimic absurd in situatia in care am primi in acelasi timp informatii din mai multe locuri situate la distanta (ca atunci cand o parte din campul vizual e ocupata de o oglinda. sau. Nu e nimic absurd in ideea ca am putea controla ceea ce se intampla intr-o portiune a spatiului si sa primim informatii din alta zona spatiala. in care vorbim despre Dumnezeu ca persoana. fara sa fie corpurile unor persoane. sa ne inchipuim corpuri care arata ca ale noastre. Putem sa ne intrebam daca o astfel de persoana exista. Acesta ar fi cazul unor roboti construiti dintr-un material organic.pe de alta parte.a. nu exista doua jocuri de limbaj complet diferite: cel in care vorbim despre cei din jur ca persoane si am fi dispusi sa vorbim si despre extraterestri ca persoane. ceea ce ii apare pe ecran cuiva la mare distanta. X e o persoana. Ce anume urmaresc? Deocamdata urmaresc sa va arat ca atunci cand ne raportam la persoane si facem afirmatii despre persoane. Sau as putea sa spun la fel de bine ca sunt in text. sau la cazul cunoscutilor care au murit.

ca Q exista. 'e o persoana care poate avea informatii despre orice'. <!-. cred ca nu. am incercat deocamdata sa argumentez in favoarea tezei ca putem sa incepem sa discutam despre existenta lui Dumnezeu si despre atributele divine. Intr-un alt sens. nimic nu ne impiedica sa vorbim despre actiunile lui Dumnezeu asa cum vorbim despre actiunile unei persoane prezumptive. unele argumente s-ar putea dovedi a fi gresite. sau daca am decide pe cale rationala sa acceptam ca exista. prin simplul act al vointei' etc. Avem dificultati serioase sa intelegem conceptul unei persoane precum Q? Eu cred ca nu.teme actuale in filosofia religiei . sau cum sa ne raportam la o persoana precum Q. vom trece la intrebarea daca o persoana precum Dumnezeu exista si vom examina diferite argumente propuse pentru a sustine un raspuns afirmativ la aceasta intrebare. Totusi. 'e o persoana care poate actiuna cauzal fara limite. este o chestiune de alegere ca voi utiliza in continuare conceptul lui Dumnezeu drept conceptul unei persoana. se poate compara aceasta afirmatie cu 'Q este o persoana ca si noi'). un personaj curios care apare in Star Trek. chiar daca in sensul cel mai general. Conceputul nostru de persoana pare sa fie pe deplin compatibil cu lipsa unei localizari spatiale si la fel de bine cu o localizare spatiala multipla. Nu o sa insist cu aceasta chestiune. poate calatori nelimitat in timp si spatiu si e o fiinta nemuritoare. pentru aceasta am apelat la conceptul de persoana. este bine sa avem acest lucru in vedere in continuare] . unele afirmatii despre Dumnezeu. dar vom vedea cum pot fi lamurite lucrurile atunci. odata ce intelegem conceptul de persoana la nivelul cel mai general. am obtinut dreptul provizoriu de a pune in discutie argumentele cu privire la existenta lui Dumnezeu. cu privire la Dumnezeu. 'e o persoana pe deplin rationala'. nu par a ne pune probleme prea mari. intr-un anumit fel. cealalta varianta. cum ar fi 'e o persoana pe deplin corecta din punct de vedere moral'. observatia ca acest concept poate fi folosit in intelesul sau propriu. Q. Poate ca atunci cand ne vom confrunta cu unele dintre atribute ne va fi mai greu sa intelegem cum de mai poate fi vorba de o persoana. Sa ne inchipuim insa ca am putea inchide ochii si sa ne trezim in orice moment de timp am dori. iar unele afirmatii care se fac in cadrul lor s-ar putea dovedi.d. Ideea este ca avem un concept de persoana suficient de flexibil incat sa putem vorbi despre Dumnezeu ca persoana. In ce priveste localizarea temporala. avand o oarecare siguranta ca putem sa punem astfel de chestiuni in discutie intr-un limbaj inteligibil. Intr-un sens. Daca am descoperi. atunci cand ii deschidem. mi-a permis sa inaintez in aceasta investigatie. ceea ce nu inseamna insa ca am stabilit deja ceva in aceasta privinta. ne intrebam ceva lipsit de sens? Eu cred ca nu.Curs 3 [recapitulare: va aduc aminte ca nu v-am oferit inca o justificare de principiu pentru filosofia religiei. nu doresc sa las la o parte aceasta chestiune. Prin urmare. Dumnezeu ca persoana este o persoana ca si noi (sa nu se inteleaga din acest fel de a vorbi ca deja s-a acceptat ca Dumnezeu exista. exista destule diferente. in continuare lipsite de sens. lucrurile sunt mai complicate.a. etc. Atunci cand vom vorbi despre atributele divine vom avea ocazia sa examinam diferentele dintre noi ca persoane si Dumnezeu ca persoana mai in detaliu.m. ar fi vorba de ceva lipsit de inteles cognitiv? Din nou. Daca ne intrebam daca Q exista sau nu. sa vorbim despre scopurile sau starile sale in acelasi fel in care vorbim despre scopurile sau starile unei persoane s. Deocamdata. nu cred ca mi-ar fi permis insa sa schitez o posibilitate de depasire a obiectiilor noncognitivistilor cu privire la limbajul religios.suntem localizati undeva in vis.footer --> Religie si ratiune . a vorbi despre Dumnezeu ca despre un principiu impersonal.

fiindca aceasta ar duce la tot soiul de paradoxuri si de contradictii.2.Leibniz. .Samuel Clark . In cadrul ei se sustine ca universul a avut un inceput. . (3) Prin urmare. 12-22 (o prezentare pe larg a primei cai) . Timaios.nimic nu are loc fara o ratiune suficienta.sustinatori contemporani: William Craig si Richard Swinburne Cea mai simpla forma a argumentului ontologic este cea in care acesta apare la ganditorii arabi ocupati cu teologia speculativa (kalam). In plus.Descartes. In favoarea acestei sustineri se afirma ca nu poate exista un infinit actual. universul are o cauza a existentei sale. Summa theologiae (primele trei cai). Russell . Fizica 7. Desigur.Platon. se poate discuta si in legatura cu prima premisa. Aceasta nu e o contradictie. e vorba de faptul ca elementele unei multimi infinite pot fi puse intr-o corespondenta biunivoca cu elementele unei submultimi infinite a multimii initiale partea e tot atat de mare precum intregul). Argumentul cosmologic istoric: . Summa contra gentiles I.Aristotel. . Exista. Teodiceea . la un anumit moment. A doua premisa joaca un rol important in cadrul acestui argument. (2) Universul a inceput sa existe la un moment dat.al-Kindi si al-Ghazali . de asemenea.kalam argument . modele cosmologice ale universului in cadrul carora cauza aparitiei universului prin Big Bang este un univers mai vechi care s-a contractat etc.o versiune a argumentului cosmologic . unii oameni par sa accepta ca astfel de lucruri se petrec in cazul particulelor sub-atomice. dar se poate nega ca universul ca intreg trebuie sa aiba o cauza diferita de sine.oponenti: Hume si Kant. Meditatii .Toma. (in principiu. O schema a argumentului este urmatoarea: (1) Tot ceea ce exista exista datorita unei cauze diferita de sine. Nu e imposibil sa ne imaginam ca ceva se intampla fara nici o cauza. Metafizica 12.8 ofera o prima versiune a arg. iar aceasta cauza este Dumnezeu.Duns Scotus . Ea poate fi acceptata pentru obiectele din univers. Legile 10: tot ceea ce este creat trebuie sa aiba o cauza .

[discutie] In plus. Am putea rezuma argumentul din cadrul primei cai in felul urmator: (1) Tot ceea ce exista e supus schimbarii (miscare spatiala. o presupozitie absoluta a oamenilor cu interese de cunoastere dintr-o anumita perioada istorica. sa observam ca nu avem nici o dificulatate sa ne imaginam schimbari fara nici o cauza. ca la Kant. Accentul e pus. S-ar putea arata. Intr-un alt sens insa. Toma nu incearca sa argumenteze in favoarea tezei ca universul a avut in mod necesar un inceput. in cadrul primei sale cai. fiindca atunci ar fi afectat de catre acesta si ar suferi schimbari. sau chiar sa inceteze sa existe. ideea cauzelor ordonate esential joaca un rol important aici. in plus. pe ideea de dependenta cauzala. (4) Sirul de cauze ale schimbarii trebuie sa duca la un agent al schimbarii care nu se schimba el insusi. dupa care sa inceteze sa mai actioneze. In fine. Acest argument este strans legat de conceptia teologica traditionala potrivit careia Dumnezeu este. asa cum o considera Collingwood. in cel de al doilea este vorba despre agenti cauzali. pe seama unui principiu al intelectului nostru. (3) Cauza schimbarii unui obiect trebuie sa aiba ea insasi calitatile pe care le induce in efect. In primul caz accentul este pus pe lucruri ca pacienti ai actiunii cauzale. Sa observam ca ne putem dispensa de teza (3). trebuie sa ne inchipuim ca un astfel de agent afecteaza cauzal in mod continuu toate obiectele din univers (eventual. Ea ar fi putut actiona la un moment dat. un astfel de agent nu este conectat cauzal cu nici unul dintre celelalte obiecte din lume.Sa trecem acum la cele trei cai ale lui Toma d'Aquino. fiindca atunci ar fi conectat si cauzal. Este specificat. nu de teologia naturala. Exista totusi unele diferente. considerand ca aceasta chestiune tine de teologia revelata. Daca el ar inceta sa existe. ca e vorba doar despre cauze eficiente. "sustinatorul universului". a aparitiei si disparitiei lor. O schema a argumentului ar putea fi urmatoarea: (1) . aparitie si disparitie. ca sa spunem asa. In fine. aceasta ar trebui sa continue sa actioneze si acum. Intr-un sens. Ideea ca toate lucrurile existente sunt conectate cauzal poate fi pusa. pe unele in mod direct iar pe altele prin intermediul primelor). chiar daca ar exista o cauza ultima a schimbarii lucrurilor. Din nou. nu e clar de ce. nu e deloc lamurit cum trebuie sa intelegem existenta unui agent cauzal al schimbarii care nu este el insusi in schimbare. La aceste calitati trebuie sa fi ajuns tot printr-o schimbare. ca un astfel de agent nu poate fi nici macar conectat spatio-temporal cu celelalte parti ale universului. probabil. Cea de a doua cale a lui Toma contine un argument similar. atunci totul ar inceta sa existe. (5) Acesta este Dumnezeu. sau poate fi considerata. schimbari cantitative si calitative) (2) Cauza schimbarii unui obiect nu poate fi in sine. Daca vrem sa avem o intuitie cu privire la aceste lucruri putem sa ne inchipuim ca acest agent se afla intr-un univers paralel.

caderea obiectelor. care nu se afla. (5) Aceasta este Dumnezeu. cauzele eficiente explica modificarile non-naturale ale lucrurilor (miscari naturale sunt: rotatia si revolutia astrelor. Sa observam doua lucruri. Cu alte cuvinte.). daca inceteaza actiunea cauzei. Pe de alta parte. la randul ei. este de obicei intuitiv. Cauzele ordonate esential sunt cauze eficiente de a caror actiune continua depinde efectul. efect al altei cauze. la randul sau. O piatra e miscata cu ajutorul unui bat doar atata timp cat batul este si el miscat. care sa actioneze conjugat? De ce nu ar putea sa existe mai multe cauze care sa actioneze contradictoriu. apelul la cauze de acest tip ne raspunde la intrebarea: "Nu se putea ca acea cauza prima sa inceteze la un moment dat sa existe?" In cazul unor cauze eficiente de acest tip. La randul sau. pe care il voi prezenta schematic astfel: (1) Unele lucruri din univers sunt contingente. in traditia fizicii aristotelice. O alta observatie importanta este urmatoarea. De ce nu ar putea sa existe mai multe cauze prime. In al doilea rand. de anumite probleme pe care le-ar ridica seriile infinite existente actual. Dificultatea este ca nu avem nici un temei pentru a conchide ca este vorba de un agent personal unic. Acest lucru poate fi inteles mai clar prin contrast cu teza introdusa pe baza argumentului ontologic. (4) Prin urmare. (2) Nici un obiect nu este propria sa cauza eficienta. acesta nu conduce decat la concluzia ca universul nu ar putea exista fara sa existe Dumnezeu. anulandu-se uneori reciproc? Nimic nu ne constrange sa acceptam ca regresul la infinit se incheie cu o cauza prima unica. in sensul de mai inainte. ar putea afirma ca toate miscarile si transformarile sunt naturale si ca nu exista. teza potrivit careia Dumnezeu este o fiinta a carei existenta e logic necesara.. Potrivit acestui argument. asa cum este si existenta universului. (3) E imposibil sa avem un regres la infinit al cauzelor ordonate esential. A treia cale a lui Toma se dezvolta tocmai pe marginea conceptelor de contingenta si necesitate. ridicarea flacarilor in sus etc. Chiar daca se accepta argumentul. inceteaza si efectul acesteia. acestea sunt explicate de obicei prin cauze finale).Orice efect are o cauza. batul se misca doar atata timp cat clestele cu care este apucat se misca si el. atunci cand avem in vedere o cauza eficienta de acest tip. miscarea stelelor pe cer. cauze eficiente ordonate esential. Cu alte cuvinte. asa cum era in kalam. sub alte contrangeri cauzale. Dumnezeu reprezinta o necesitate factuala. atunci ele ar putea ajunge la un moment dat . trebuie sa exista o cauza prima care nu este. Dar cineva ar putea sustine ca astfel de miscari non-naturale sunt doar aparente. ca si in exemplul de mai sus. existenta lui Dumnezeu este contingenta. sa ne gandim la un agent personal (care misca mana etc. (2) Daca toate lucrurile din univers ar fi contingente. Imposibilitatea regresului la infinit tine de natura speciala a acestui tip de cauze si nu. In primul rand. E vorba aici de un argument prin reducere la absurd. Acesta din urma se misca doar atat timp cat se misca mana care il tine.

Principiul ratiunii suficiente enuntat de el contine ideea ca pentru orice fapt trebuie sa existe o explicatie. sa raspunda la aceasta intrebare. O alta varianta a argumentului cosmologic ii apartine lui Leibniz. O ultima precizare in legatura cu argumentarea lui Toma. in ceea ce priveste existenta lor. in schimb. (7) Exista deci o fiinta necesara prima. nu despre obiecte sau fapte reale. sa observam ca nu e lamurit de ce existenta necesara a unui lucru trebuie sa depinda de existenta necesara a altora. Pe de o parte. (8) Aceasta este Dumnezeu.a.d. O astfel de afirmatie este insa indoielnica si ne trimite. ci despre explicatiile acestora. conceptul de posibilitate. De asemenea.m. pe scurt. in acest caz ar exista un moment in care nimic nu a existat. la controversa dintre realisti si conventionalisti din filosofia matematicii. e folosit in doua sensuri diferite. In cadrul acestora. (6) Nu poate exista un regres la infinit in randul lucrurilor necesare care sa depinda. e vorba de posibilitate in sens fizic. de alte lucruri necesare. Tezele (2). de ce am accepta ca este vorba de Dumnezeu? Toma incearca. adica despre probabilitatea ca un lucru sa se petreaca. sau toate cele cinci cai ale lui Toma conduc la aceeasi fiinta. daca ne inchipuim. Am putea totusi accepta ca existenta unor obiecte este necesara.d.sa nu existe. dar in aceasta prezentare nu vom vorbi despre asta. Sa mai adaugam. (5) Deci trebuie sa existe si lucruri necesare. (3) La fel. ci si logic necesara. problema unei explicatii a existentei universului ramane in picioare. vorbind. ca exista dintotdeauna s.ceva este posibil daca este necontradictoriu. dupa enuntarea celor cinci cai.a. e vorba de materie si energie. daca exista ceva in mod necesar in Univers. chiar daca se accepta ca universul este infinit..m. sau ca anumite structuri matematice si logice sunt astfel de obiecte. Lasand insa aceste lucruri la o parte. e vorba de posibilitate in sens logic . in fine. pe de alta parte. caci atunci nu ar fi avut cum sa mai existe lucruri in prezent. Acest argument ar putea viza sa aduca tocmai completarea despre care discutam inainte: existenta lui Dumnezeu nu este doar factual necesara. Putem acum schematiza argumentul sau astfel: . (3) si (4) fac trecerea de la observatia ca exista in Univers lucruri contingente la teza ca trebuie sa existe si lucruri necesare. Astfel. nimic nu pare sa ne constranga sa excludem un regres la infinit in acest domeniu. Chiar daca am cadea de acord ca toate cele trei cai prezentate. Trecerea ca atare este ilicita. ca pentru oamenii obisnuiti din zilele noastre. de pilda ca adevarurile matematicii si cele ale logicii. subiacent argumentarii. (4) Dar acest lucru este contradictoriu. El a evitat dificultatea de a vorbi despre imposibilitatea unui regres la infinit al cauzelor. sau de particule elementare s. ceea ce este discutabil.

cu diferenta ca stiinta existenta atunci era alta.a. prin urmare trebuie sa existe o explicatie a existentei Universului. Faptul ca pe baza argumentului acesta este derivata nu doar existenta lui Dumnezeu. Ma gandesc la scopuri. (5) Prin urmare. mai ales atunci cand auditoriul este caracterizat printr-un soi de curiozitate stiintifica. Intr-un fel. Putem observa. (4) Doar apelul la Dumnezeu ne poate oferi o astfel de explicatie. Obiectia principala adusa acestui argument de catre Hume si reluata de Bertrand Russell este ca trecerea de la (1) la (2) este ilicita. tine de credinta lui Leibniz ca principiul ratiunii suficiente este un principiu de acelasi rang cu principiile logice. Acum.d. insoteste preocuparile si disputele cosmologilor contemporani. E vorba de a impinge mai departe explicatiile stiintifice existente. problemele pe care ni le punem sunt diferite. de pilda. nu ma intereseaza catusi de putin sa caut explicatii cauzale. Un anumit fel de a vorbi. Asta pare sa se petreaca in cazul argumentelor kalam-ului sau in cazul celor ale lui Toma. Prima intrebare la care ma pot gandi este: "Ce ratiuni ar putea avea Dumnezeu pentru a crea universul?" Aceasta fiindca.m. Pare. Iar daca ne gandim la o persoana care ar fi creat universul. dar sa nu fii interesat de explicatii atunci cand e vorba de existenta insasi a universului. in cazul acesta. la temeiuri. probabil si un joc de limbaj sau mai multe. . in genere. (3) Explicatia existentei Universului nu poate fi gasita in interiorul Universului. atunci cand ma raportez la persoane. de aparitia sa s. la teza ca Universul insusi are o explicatie. Aceasta pentru ca. argumentul lui Leibniz pare sa dea schema generala a celorlalte argumente cosmologice. la chestiuni care au legatura cu valorile. ca nu ne mai este prea clar in ce sens se discuta despre Dumnezeu in cadrul argumentelor de mai sus. (2) Universul exista. nu cu faptele si cu relatiile cauzale dintre ele. sau chiar explicatii formulate pe baza unor legi ale naturii. Faptul ca exista o traditie indelungata in amestecarea acestor doua feluri de a vorbi diferite nu cred ca transforma aceasta amestecatura in ceva acceptabil. ci existenta sa necesara. iar problema existentei lui Dumnezeu sau cea a atributelor divine este altceva. chiar sa intampla fenomenul asupra caruia incerca Wittgenstein din a doua perioada sa atraga atentia. Cu totul alt fel de a vorbi este felul de a vorbi al celui preocupat de chestiuni de teologie naturala sau de filosofia religiei. Cu siguranta ca argumentul lui Leibniz are o anumita forta. Dumnezeu exista in mod necesar. Incercarea de a oferi explicatii stiintifice cu privire la aparitia Universului este o chestiune. in acest caz. am putea insa sa ajungem la concluzia ca orice argument de acest tip va fi inconcludent. ci sa inteleg. arbitrar sa fii interesat de explicatii pentru tot soiul de fenomene care se petrec in univers. Nimic nu ne indica (dincolo de interpretarea pe care am facut-o la un moment dat) ca este vorba de o persoana. Nu avem nici un temei pentru a trece de la teza ca tot ceea ce exista in Univers are o explicatie. cel putin.(1) Tot ceea ce exista are o explicatie. daca ne amintim de unele lucruri spuse data trecuta. la ratiuni.

fie ca aceasta e o trecere valida. fie ca aceasta exista sau nu. sa se intrebe daca ceea ce s-a intamplat are vreun sens sau daca poate fi interpretat intr-un fel sau altul. aceasta posibilitate trebuie sa fie precedata de acceptarea existentei lui Dumnezeu. iar dupa cateva minute ar reveni pe pamant. dar inca nu sunt lamurit in ce ar consta acestea. in 1802. altminteri. cel mai clar si cel mai in acord cu modul obisnuit de a rationa al omenirii" (CRP). e greu de vazut de ce cautarea explicatiilor nu ar putea sa se opreasca mai devreme. Taylor. in Dialogues Concerning Natural Religion (lucrare aparuta in 1779. asa cum a fost pusa in evidenta. reclama o explicatie si pentru univers ca intreg. Varianta clasica a argumentului. In perioada moderna. Voi rezuma evaluarea pe care o fac cu privire la aceste chestiuni astfel. In cazul de fata. in lucrarea Natural Theology. nici un fel de explicatii cu privire la fapte nu ne pot fi de folos. in sugestia ca mintea ordoneaza toate lucrurile. Mai mult.Nu voi continua cu prezentarea disputelor iscate de argumentul ontologic in zilele noastre. Pentru o persoana lipsita de curiozitate stiintifica.teme actuale in filosofia religiei . Iar atunci cand incercam sa impingem mai departe explicatiile cu privire la fapte. ideea generala a argumentului. A. <!-footer --> Religie si ratiune . Ideea argumentului e prezenta si in scrierile biblice. fiindca ma identific cu ea. accepta ca intre cele doua exista o distinctie de natura. Eu am o simpatie profunda pentru o astfel de persoana. ca dezbaterile legate de argumentul cosmologic nu par sa ne fie de vreun ajutor pentru ceea ce ne-am propus sa cercetam. "cel mai vechi. Ar putea. era ca pentru sustinatorii argumentului nevoia de explicatii teoretice. Swinburne. care este totodata si primul critic al acestuia. Hugh Montefiore si F. impinsa tot mai departe. E. Argumentul teleologic Argumentul teologic este. Vom trece data viitoare la un alt tip de argument . si nu ar fi interesata sa afle o explicatie. nu vorbim despre persoane. R. ca si vonWright. . ar putea avea obiectii suplimentare. O forma rudimentara a argumentului se poate regasi in cea de a cincea cale a lui Toma. la 3 ani dupa moartea lui Hume). sub numele de argument from design. argumentul este prezentat de catre David Hume. asa ceva nu ar ridica nici o problema. concluzia pe care am formulat-o eu cu privire la acest soi de argumente a fost ca ele nu ne pot fi de mare folos atunci cand avem in vedere conceptul teist al lui Dumnezeu ca persoana. chiar si cand e vorba de existenta unei persoane. fie ca e ilicita. dupa cum spune Kant. sau daca slujeste vreunui scop. voi conchide. aceasta intrucat atunci cand avem in vedere persoanele. chiar si cei care. intr-un sens valoric. precum si la Platon. Probabil ca oamenii care resping existenta unei distinctii metodologice intre explicatie si intelegere nu vor fi de acord cu mine. Ca atare. cu titlu provizoriu. in privinta inclinatiilor. e formulata de William Paley. O astfel de persoana nu s-ar intreba "Care este cauza pentru ceea ce s-a intamplat?". In afara lui Hume si Kant. Sa presupunem ca unul dintre obiectele aflate sala ar incepe brusc sa pluteasca in aer. alti critici ai argumentului care pot fi mentionati sunt Darwin si. daca e posibil ca referinta la Dumnezeu sa le furnizeze oamenilor cu interese stiintifice un punct terminus in cautarea de explicatii. intr-un anumit sens.] 3.argumentul teleologic. Unii dintre sustinatorii contemporani mai cunoscuti ai argumentului sunt R. in perioada contemporana. inclinatiile mele naturale mi se par potrivite.Curs 4 [recapitulare: am trecut data trecuta in revista mai multe variante ale argumentului cosmologic pentru existenta lui Dumnezeu. Tennant. fiindca am cazut de acord ca atunci vorbim despre Dumnezeu vorbim despre o persoana. sau daca e important. in schimb.

putem recunoaste existenta unei ordini spatiale atunci cand observam un oras cu strazile dispuse geometric. baza unei ordini temporale. sunt observabile si in cazul obiectelor naturale. Ma voi concentra in continuare asupra celei de-a doua interpretari. In acest fel. Darwin insusi recunoaste in autobiografia sa ca a fost fermecat in tinerete de acest argument. existenta unei ordini spatiale constituie. asa cum e cazul. precum si adecvarea mijloacelor fata de scopuri. astfel de configuratii ce vadesc o ordine spatiala si temporala. chiar . Pentru a ne forma o imagine despre consideratiile lui putem sa ne gandim. implicit. la alcatuirea si functionarea ochilor diferitelor vietuitoare si la felul in care diferentele dintre ochii mamiferelor sunt legate de necesitatile diferite de adaptare ale speciilor din care fac ele parte. de pilda. Acest argument se distinge prin faptul ca a fost imbratisat de catre multi oameni de stiinta cu o reputatie teoretica impecabila. De asemenea. pe care le numeste argument from design si argument to design.Richard Dawkins si Peter Atkins. observatia cea mai importanta pentru argumentul teleologic priveste analogia dintre domeniul natural si cel al artefactelor. Astfel de observatii pot fi extinse si la nivelul microscopic. cat este de adecvat acesta pentru atingerea scopului. Newton a fost un adept fervent al argumentului. miezul argumentarii e observatia ca natura pare sa fie configurata astfel incat prin functionarea ei sa poate fi satisfacute nevoile unor fiinte inteligente. Swinburne distinge intre doua forme principale ale argumentului. ne pot servi in majoritatea cazurilor sa recunoastem ca obiectul a fost creat de catre cineva si ca a fost proiectat sa serveasca un anumit scop intr-un mod adecvat si eficient. chiar daca nu intelegem pe deplin functionarea obiectului. Acum. In prima forma. De multe ori. Paley argumenteaza ca chiar si cineva care nu ar fi vazut inainte un ceas. Swinburne distinge intre o ordine spatiala si o ordine temporala. in ciuda credintei sale ca teoriile sunt inventii libere ale spiritului omenesc. un rol important in argumentare il joaca observarea existentei unor analogii intre obiectele naturale si artefactele produse de catre oameni. Doua idei stau la baza analogiei: ideea de ordine si ideea adaptarii mijloacelor la scopuri. unele dintre afirmatiile din conferintele lui Einstein sugereaza acceptarea unei variante a argumentului (acesta e cel mai usor fel in care poate fi explicata atitudinea sa realista cu privire la stiinta. Odata ce este recunoscut un astfel de scop. Acest gen de argument este numit si argument antropic. luate impreuna. spun sustinatorii argumentului. existenta unui proiectant si a unor artizani. Paley vizeaza sa puna in evidenta acest lucru pe baza unor observatii minutioase de biologie comparata. Existenta unei ordini temporale e pusa in evidenta de fenomenele care se petrec in mod regulat. Toate aceste observatii. impreuna cu obiectiile care le-au fost aduse in mod traditional. Pentru a exemplifica. In continuare voi prezenta pe rand aceste doua forme ale argumentului. Dupa cum am spus. ar putea recunoaste ca e vorba de un obiect creat de catre o anumita persoana pentru a sluji unui scop determinat. ghidate doar de idealuri de frumusete si simplitate matematica). Apoi voi trece la o evaluare critica a intregii chestiuni. Mai nou. In a doua forma. Stephen Hawking a oferit interpretari ale datelor teoretice care sustin o versiune a aceluiasi argument. de pilda. observarea unei ordini spatiale si temporale pune in evidenta existenta unui proiect si. Aceasta evidenta este intarita de recunoasterea unui scop caruia ii slujeste obiectul respectiv. In cazul artefactelor produse de catre oameni. putem evalua. Nu este lamurit daca analogia priveste aceste doua domenii considerate in ansamblu sau doar obiectele particulare ce fac parte din cele doua domenii. cu fenomenele presupuse de functionarea unui motor. alaturi de existenta unor legi naturale. In ce priveste ordinea.

in ansamblu. daca vom sustine concluzia existentei unui proiect si a unui proiectant doar pentru obiectele particulare. concluzia vizata de argumentul teleologic este ca asa cum in cazul artefactelor omenesti existenta ordinii si a adecvarii mijloacelor fata de scopuri pun in lumina existenta unui creator si a unui proiect. nu mai stiu ce obiecte sa evit si de care ma pot apropia. Iar o astfel de trecere nu se poate realiza in mod automat. O prima problema a fost deja sugerata de dificultatea de a vedea ce anume este vizat in cadrul argumentului: intregul domeniu natural. daca nu cumva e o intrebare la care nu se poate raspunde: "Care este scopul universului?" In lipsa unui raspuns la aceasta intrebare. si obiectele din natura sunt rezultatul unui proiect inteligent. 31) Sa trecem acum la obiectii. (apud Peter Cole. Fiecare obiect natural ar putea avea un proiectant si un artizan diferit. proiectantul si artizanul principal. 3) Efectele analoage au cauze analoage. 2) Masinariile fabricate de oameni sunt rezultatul unui proiect inteligent. lucru explicabil datorita faptului ca este mai usor de recunoscut scopurile in cadrul acestui domeniu. p. La aceasta s-ar putea probabil replica spunandu-se ca e greu de crezut ca un proiect atat de amplu si de complicat poate fi conceput de catre o echipa de proiectanti in lipsa unui coordonator de proiect. tot astfel. ca fiintele care pot invata ceva. In fine. Se ridica atunci o intrebare cel putin dificila. 4) Prin urmare. C. Londra.daca domeniul biologic a avut un rol privilegiat in cadrul sublinerii existentei unor analogii intre obiectele naturale si artefactele umane. se poate raspunde. Cu siguranta. cum am putea recunoaste existenta unei adecvari a functionarii ansamblului naturii la un scop? Dar sa presupunem ca am putea depasi aceste dificultati. Dar avem aici garantia ca nu extindem prea mult analogiile noastre? Poate ca persoane mult mai intelegente decat noi pot realiza un proiect colaborand perfect in lipsa . Stephen Evans. sau chiar imposibil. Orice proiect poate fi rezultatul unei echipe de persoane. Hodder & Stoughton. si acelasi lucru se intampla si in cazul unui obiect care nu a fost incalzit de loc. Se intelege desigur ca Dumnezeu ar fi. Philosophy of Religion. Daca un obiect incins uneori ma frige si uneori nu. in acest caz. ca in lipsa unor astfel de regularitati ar fi mult mai greu. 1999. in sensul cel mai rudimentar al lui "a invata". daca ducem analogia pana la capat. sa anticipeze efectele actiunilor lor. prezenta in mult mai mare masura a acestor caracteristici in cadrul obiectelor naturale poate sa puna in evidenta existenta unui creator si a unui proiect. in Thinking about Faith (1985) prezinta schematic acest argument astfel: 1) Obiectele din natura sunt analoage masinariilor fabricate de catre oameni. Existenta unui scop al universului si a unui proiect de ansamblu nu ne garanteaza unicitatea proiectantului. Pentru a putea sustine ca exista un proiectant unic ar trebui sa putem trece de la observatii privitoare la obiectele naturale particulare la observatii privind integrarea acestora intr-un ansamblu ordonat care slujeste unui scop unic. Daca se ridica intrebarea: "Carui scop ii serveste existenta regularitatilor naturale dincolo de domeniul biologic?". argumentul nu va fi prea convingator. sau obiectele particulare din cadrul acestui domeniu. nu e necesar ca observatiile noastre sa se limiteze la aceasta sfera. asa cum o face Swinburne.

intrucat efectul creatiei este. Din acest motiv. numit uneori si argument bazat pe providenta sau pe frumusete./ 'not being designed' + nu avem certitudinea ca universul va continua sa se comporte ordonat] Argumentul antropic. Se poate spune. in cazul acestui argument. decat daca ar fi vorba de un proiect de o complexitate infinita. Mai mult. dupa Hume. in cazul lor. consta in indicarea altor analogii posibile. ca nu se sustine concluzia argumentului. Baza argumentului nu este o analogie. Desigur. si nu de un proiect inteligent. O prima obiectie formulata de Hume priveste taria analogiei argumentului teleologic. sa zicem asa. Nu e vorba de a arata. nu ar mai fi inteligibila ordinea universului. Noi nu putem evalua daca proiectul universului este perfect realizat. legea gravitatiei etc. analogia poate fi slabita si de observatia ca lumea naturala poate fi guvernata de diferite principii naturale: principiul vegetativ. inrudita cu prima. ceea ce ne permite sa spunem ca sunt realizate pe baza unui proiect s. chiar perfect. Hume incearca sa arata ca concluzia argumentului ar atrage dupa sine consecinte inacceptabile pentru un teist. De asemenea. creatorul unei astfel de lumi. merge pe o cale diferita. un ceas ar putea sa apara ca rezultat al pozitionarii aleatoare a atomilor in spatiu [etc. noi putem asista in principiu la constructia acestora.d. ar trebui sa spunem ca si creatorul este finit. E vorba de o obiectie "logica". Ultimele doua obiectii sunt de un tip diferit. acest argument ne conduce la ideea unui Dumnezeu "prea uman". nu avem nici o garantia ca acest univers. de pilda. Nu am putea sa spunem despre proiectantul universului ca este infinit. ca s-ar extinde nelegitim o analogie. Apoi. nu e rezultatul unui mare numar de incercari si esecuri.a. in cazul artefactelor. Un rol important l-a jucat aici si teoria evolutiei speciilor a lui Darwin: mutatiile genetice aleatoare si selectia naturala pot sta la baza unei analogii diferite decat cea pe care viza sa o scoata in evidenta Paley. Dar in acest caz. Aceasta intrucat nu putem. ca Dumnezeu nu este moral.). si: obiectiile linvistice: 'being designed' /vs. ar reiesi ca este o persoana rea. A doua obiectie vizeaza trecerea de la similitudinea efectelor la similitudinea cauzelor. ci mai degraba cu o entitate organica. Exista doua .unui coordonator. arata Hume. Acest lucru nu este insa posibil pentru lumea naturala. In primul rand. ca lumea naturala nu seamana cu lumea artefactelor omeneste. nu e nimic contradictoriu in ideea ca anumite efecte similare ar fi rezultatul actiunii unor cauze diferite. intr-un sens. Chiar daca e foarte putin probabil. O alta consecinta a acestui argument ar fi. finit (numar finit de legi. regularitati etc. spune el. acest argument nu ne ofera nici o justificare pentru a ii aplica lui Dumnezeu atributul perfectiunii. sa spunem ceva despre moralitatea proiectantului. Si chiar daca am putea. asa cum par sa sugereze cei care argumenteaza pornind de la existenta raului in lume.] A treia obiectie.m. Aici opozitia dintre organic si mecanic joaca un rol important in slabirea analogiei. daca exista unul. [v. realizate de un creator nepriceput. Pe scurt. doar pe baza examinarii rezultatului. In plus. nu se mai poate obiecta.

chiar daca s-ar oferi un raspuns tuturor obiectiilor prezentate. ceea ce facem constituie o dovada implicita a faptului ca asumam oarecum ca are un rost ceea ce se intampla. nu poate sa apara ca rezultat al intamplarii. Se presupune. Este dificil insa sa asociem credinta in Dumnezeu cu aceasta speranta. Si desigur. Tennant afirma. la speranta ca Dumnezeu exista si nu la convingerea ca El exista. In unele cazuri spunem ca e vorba de actiunea unei singure persoane iar alteori ca e vorba de actiunea mai multor persoane. Acest lucru poate fi formulat mai bine in termenii unei sperante. care controleaza actiunile mai multor corpuri fizice. Acest gen de organizare. ca un astfel de gen de ordine e imposibil sa apara ca rezultat al hazardului. Uneori e vorba de expresia unor asteptari rationale. Sa ne gandim acum la felul in care ajungem sa sustinem ca o persoana exista. Ne ghidam in mod normal dupa actiunele cauzale ale unei persoane in lumea fenomenala. de pilda. inclusiv pe cele ale fiintelor inteligente. in el nu exista nimeni care sa observe inadecvarea sa. As putea considera ca toate faptele inconjuratoare reflecta intentiile si actiunile unei singure persoane. in formularea lui Hugh Montefiore. ca atunci cand speram ca un prieten care sufera de o boala terminala va trai mai departe. se poate spune ca atata timp cat traim si actionam. Din acest punct de vedere stam la fel de prost si atunci cand ne raportam la alti oameni ca si atunci cand ne raportam la Dumnezeu ca persoana potentiala."ramuri". anti-chance factor si fine tuning]. Prima porneste de la observatia ca natura pare sa fi organizata astfel incat sa satisfaca nevoile fiintelor vii. din nou. [discutie] Dificultatea cea mai mare cu care ne confruntam . Pe cealalta ramura observatia care constituie punctul de pornire al argumentului este ca nu e vorba doar de ordine in natura. deci nici un fel de persoane. din unele motive mentionate deja. Spunem ca speram ceva in doua sensuri diferite. [v. Pe de alta parte. ale acestui argument. ca universul nu este doar pe alocuri frumos. Constrangerile care mi se impun atunci cand construiesc si evaluez diferite interpretari nu sunt constrangeri logice. ci de o ordine cu valoare estetica intrinseca. fiindca mi-am luat toate precautiile necesare" sau "sper ca seful imi va mari salariul. este ca date fiind cele mai noi descoperiri ale stiintei. La fel de bine. explicatia cea mai rezonabila pentru acest caracter ordonat al universului este Dumnezeu. Pe de o parte. in cazurile in care un univers nu este configurat in asa fel incat sa permita aparitia si dezvoltarea fiintelor inteligente. ca in "sper ca nu voi intarzia maine la intalnire. as putea sa consider ca in spatele acestor fapte nu stau nici un fel de intentii. In lipsa unor intentii e greu sa spunem ca o actiune ii apartine unei persoane. Este. Intr-un fel. se mai afirma. Concluzia. ca sa spunem asa. speranta ca totul are un rost nu poate sa conduca decat. [ultimele 2 obiectii ale lui Hume se aplica si aici] Cateva consideratii mai intai despre ideea de scop. ca vietile noastre au un rost etc. Potrivit acestui model. desigur important pentru noi sa ne gandim ca tot ceea ce se intampla are un sens. ci suprasaturat de frumusete incepand de la nivelul microscopic si pana la nivelul macroscopic. ceea ce explica aparitia sa ca rezultat al hazardului. acest univers este doar unul din multitudinea de universuri care exista in paralel. Alteori e vorba de ceva diferit. Cu siguranta. Speranta ca totul are un rost poate fi exprimata in acest al doilea sens. Un rol important in construirea interpretarilor il joaca. fiindca asa mi-a promis". Interpretam anumite fapte drept actiuni ale unei persoane iar altele nu. in cel mai bun caz. Le-as numi mai degraba constrangeri narative. in mod obisnuit. cu siguranta. Una dintre obiectiile cele mai frecvente la acest gen de argumente se bazeaza pe adoptarea unui model inflationist al universului. atribuirea de intentii. e vorba de interpretari si nu de concluzii rationale constrangatoare. Pentru aceasta din urma afirmatie se face de obiecei apel la o serie de rezultate stiintifice mai recente.

Nu inteleg prea bine aceasta intentie. ci ca personaj fictional. ca sunt mai multe persoane in sala care urmaresc aceasta prezentare. chiar daca nu este prea bine lamurit in ce consta diferenta. Miezul intregii chestiuni pare sa fie dat de posibilitatea de a-i atribui intentii unei persoane diferite de noi. Dar e plauzibil sa interpretez anumite fapt drept expresia unui interes. chiar si pentru cine o accepta. uneori ma pot insela. Prima este mai plauzibila rational iar a doua este mai putin plauzibila. astfel ca e greu sa interpretam ceea ce se intampla in jur in legatura cu acele intentii. inca nu este deloc clar ce anume as putea interpreta drept expresie a intentiei divine de a crea o lume in care oamenii sa poate evolua spiritual. nu fac altceva decat sa rostesc doua povestiri diferite.aici este insa alta. sa facem presupuneri. Intr-un sens. as spune. am o anumita baza si pentru a le atribui aceasta intentie. de pilda. scopuri similare si modalitati similare de actiune in vederea realizarii acestor scopuri. In plus.footer --> . desigur. cele doua povestiri sunt diferite. Aceasta evaluare a argumentului teleologic este sumara si incompleta. fiindca sunt interesate de aceste chestiuni. fiindca ne iubeste. Poate ca nimeni nu este interesat de fapt de ceea ce prezint. Cu siguranta. Cu siguranta. Dar in cadrul unei asemenea povestiri. Dar pare sa existe o diferenta intre presupunerile pe care le facem atunci cand este vorba de persoane ca si noi si aceste din urma presupuneri. nu ar fi vorba despre Dumnezeu ca persoana. Am o anumita baza pentru a interpreta actiunile pe care le atribui unora dintre cei carora le vorbesc drept actiuni in acord cu intentia mentionata. Nu inteleg de ce ar fi important pentru cineva sa urmareasca un astfel de scop. Nu am niciodata o siguranta absoluta. Dar intr-un alt sens. Aici lucrurile par sa fie incalcite. Am putea. si atunci cand spun ca o persoana a creat universul in asa fel incat noi sa putem progresa spiritual. <!-. O sa mai avem insa ocazia sa incercam sa le descalcim in continure. Nu mai este insa deloc clar ce intentii ar putea avea o persoana care ar fi proiectat si creat intreaga lume. Anume. Pe de alta parte. o povestire in care lucrurile ar sta asa ar putea fi coerenta din punct de vedere narativ. si atunci cand spun. atunci cand avem in vedere alte persoane ca noi putem sa le atribuim intentii similare cu intentiile noastre. E o intentie pe care o pot recunoaste.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful