CAPITOLUL III

HIDROCEFALIA
Hidroceflia constituie una dintre cele mai frecvente probleme, încă nerezolvată complet ale patologiei neurochirurgicale. Hidrocefalia reprezintă creșterea cantității și a acumulării de LCR în cavitățile anatomice intracraniene preformate, avînd drept consecință dilatarea acestor cavități lichidiene în detrimentul substanței cerebrale. Hidrocefalia este o stare patologică întîlnită în diferite boli, cauzată de mecanisme patogene foarte variate și complexe. În aceste condiții trebuie diferențiată hidrocefalia sugarului și a copilului de hidrocefalia adultului și de hidrocefalia adultului cu presiune normală.

3.1.HIDROCEFALIA SUGARULUI ȘI A COPILULUI MIC
3.1.1. Încadrare.Definiție
Prin hidrocefalia sugarului se înțelege o mărire în volum a craniului datorită creșterii cantității de LCR și a acumulării sale sub presiune în compartimentele lichidiene, care are drept consecință dilatarea acestor cavități pe seama substanței cerebrale. Pe măsură ce cantitatea de LCR sub presiune crește în spațiile intracerebrale, crește și volumul craniului, în timp ce volumul global al parenchimului cerebral se diminuează. Hidrocefalia este deci un proces activ , cu efect compresiv, lent, continuu, asupra parenchimului crebral, care treptat își reduce volumul, ajungîndu-se în final la un spect de mantie cerebrală, comprimată de suprafața endocraniului, cu ventriculii extrem de dilatați. Dilatația cavităților ventriculare , care detrmină starea de hidrocefalie, poate fi consecința a două mecanisme practic opuse: fie creșterea suprapresiunii intrinsece, prin creșterea masei de LCR, fie existența retracției extrinsece, prin atrofia substanței nervoase. Aceste două mecanisme ilostrează lege volumelor constante, adică, dacă volumul lichidului crește, volumul parenchimului scade și invers, dacă volumul parenchimului scade, cantitatea de LCR crește.

Hidrocefalia prin cel de-al doilea mecanism nu este însă o hidrocefalie consecutivă unei dilatații ventriculare active, provocată de hipertensiunea intracraniană, ci numai o consecința a unei atrofii crebrale, în care după caz LCR vine să umple lucul rămas liber. Ea este cunoscută sub numele de hidrocefalie pasivă și nu se încadrează în hidrocefalia sugarului, dilatația ventriculară fiind consecința reducerii parenchimului cerebral, care precedă creșterea în volum a LCR. În acest caz caraniul are dimensiuni normale. Ceea ce este important este că LCR se află sub presiune normală.

3.1.2. Clasificare
Cele mai importante clasificări de-a lungul timpului sunt: a) Clasificarea Dandy (1918) (3): -hidrocefalia obstructivă, datorată unui blocaj al căilor de circulație al LCR într-un punct oarecare. -hidrocefalia comunicantă, cînd căile de circulație LCR sunt libere prin hipersecreție sau hiporesorbție a LCR. b) Clasificarea Matson (1965) (4), făcută pe criterii clinice și impotanță terapeutică: -hidrocefalia evolutivă, cu semne progresive, dar fără dovezi de leziuni cerebrale ireversibile -hidrocefalia extrem de evolutivă, cu hidrocefalie persistentă de mult timp și leziuni cerebrale ireversibile, fără perspective de tratament -hidrocefalia stabilizată, cu o oprire a evoluției, dar care necesită controlul periodic, deoarece e poate deveni deseori evolutiva c) Clasificarea Lazorthes (1954) (5): -hidrocefalia activă, cînd există o tulburare sau un blocaj al circulației LCR și care de fapt corespunde hidrocefaliei obstructive descride de Dandy -hidrocefalia funcțională, cînd există o disproporție ăntre produnția de LCR și resorbția lui -hidrocafalia pasivă

d) -

Clasificarea Carrier (1969) : hidocefalie comunicantă hidrocefalie necomunicantă, cu precizarea ca, Carrier preferă termenul de hidrocefalie

necomunicantă în locul hidrocefaliei obstructive, întrucît prin hidrocefalie obstructivă se întelege o dispariție a comunicării înte cavitățile intra si pericerebrale ceea ce poate duce la confuzii atunci cînd obstrucția este situată mai jos de ventriculul IV. e) Clasificarea Mori (1990) (6): -hidrocefalia tratabilă, care reprezintă hidrocefalia clasică, simplă, în care parenchimul cerebral decomprimat în timp util, printr-o metodă de drenare a LCR, duce la o evoluție favorabilă a copilului. Hidrocefalia intratabilă, care reprezintă forma de hidrocefalie întîlnită în malformații severe ca hidrancefalia sau polencefalia gravă. f) Clasificarea Raimondi (1994) (7): -hidrocefalia intraparenchimatoasă (edem cerebral) -hidrocefalia extraparenchimatoasă (subarahnoidiană, cisternală, intraventriculară) Vechea clasificare in hidrocefalie congenitală și dobîndită, își menține importanța. De multe ori însă copiii sunt prezentați la consultație la vîrsta de cîteva luni și familia indicî primele semne ale hidrocefaliei la 2- 3 săptămîni de la naștere, dar la majoritatea dintre aceștia hidrocefalia datează din perioada intra sau imediat post natală.

3.1.3. Etiopatogenie
Factorii etiologici responsabili de producerea hidrocefaliei pot fi grupați astfel: malformații de LCR. congenitale, procese expansive intracraniene, procese inflamatorii cerebromeningiene și parazitare, hemoragii meningiene, procese vasculare, hipersecreție

bulbului și cerebelului. Clinic.1.3.1. cu cocorîrea acestor elemente în canalul cervical. congenitală. Este o afecțiune rară. fără legătură cu procese tumorale inflamatorii sau distructive. Malformația Arnold-Chiari reprezintă o malformație complexă a măduvei.și endogeni. ale învelișurilor și cordonului ombilical. generatoare de hidrocefalii obstructive. Malformații congenitale Prin hidrocefalii malformative se înțelege dilatații ventriculare datorate unei creșteri a cantității de lichid de origine disgenetică. realizează o hidrocefalie cvadriventriculară cu dilatație enormă. bifurcații forking și septuri malformative ale apeductului Sylvian produc o obstrucție completă sau incompletă. Disgenezii ale apeductului Sylvius. ale placentei. Sindromul Dandy-Walker sau atrezia găurilor Magendie și Luschka însoțită de agenezia regiunii inferioare a vermisului. Aceste stenoze clasificate de Russell în stenoze pure. toxice.3. însoțită adeseori de hidrocefalie. hormonale sau sangvine ale mamei pot contribui la apariția hidrocefaliei. pseudochistică a ventriculului IV. . în opoziție cu închiderea prin aderențe inflamatorii a fosei posterioare a acelorași orificii. ca anomaliile morfologice și funcționale ale uterului și ale anexelor sale. Dar și factori negenetici exo. maladiile infecțioase. consecință a deformărilor existente la nivelul ventriculului IV.

3. În ependimită. sau după nastere în orice stadiu al dezvoltării.Spina bifida e deseori asociată cu hidrocefalia.3.duc la constituirea de aderențe care împiedică circulația.1. Excepție fac papiloamele hipersecretante de plex coroid cu supraproducție de LCR. Procese expansive intracraniene La sugar procesele tumorale sunt relativ rare. malformații osoase complexe. blocajul găurii Monro și dă hidrocefalie controlaterala. malformații osoase localizate la nivelul joncțiunii craniovertebrale (maladia Klippel-Feil. Nu tumoarea prin ea însăși produce hidrocefalia ci acțiunea acesteia ca proces înlocuitor de spațiu. Procese inflamatorii cerebromeningiene și parazitare Cuprind procesele infecțioase generatoare de hidrocefalie de origine bacteriană.contaminarea toxoplasmică se produce intrauterin pe cale transplacentara. Alte malformații: chisturi arahnoidiene congenitale. virală sau parazitară. Tumorile supratentoriale de convexitate pot determina micșoratea ventriculului homolateral și deplasarea lui spre partea opusă. cînd duc la o hidrocefalie de obicei manifestată la naștere.1. dacăinflamația este limitată la ventriculii laterali sau poate devenii obstructivă dacă ea se extinde secundar la apeduct. 3. Fracvența asocierii dintre meningomielocel și hidrocefalie reprezintă un procent de cca 70. polidistrofia Hurler). prin intermediul ventriculului IV. Encefalita toxoplasmică. Acestea pot acționa fie în timpul vieții intauterine. probabil în primele 3 luni de sarcină.80%. deci cu cît circulația si resorbția LCR este mai dificilă și cisternele bazale sunt mai obstruate. fie prin compresiunea sau obstruarea apeductului Sylvius. tumorile de fosă cerebrală posterioară încep să fie mai frecvente și constituie cauza hidrocefaliei fie direct. Meningitele. hidrocefalia poate fi comunicantă. Asocierea unei hidrocefalii cu .3. Hidrocefalia se dezvoltă cu atît mai repede cu cît membranele sunt mai groase. Din al doilea an de viață. Ependimita-ependimul în caz de inflamație se transformă într-o membrană roșie. 3. cu o capacitate mare de producere a LCR.2.

dar este necesară efectuarea unui drenaj .1. Sinromul apare de obicei la copilul școlar sau la adolescent care treptat prezintă tabloul clinic menționat.1. modificări de personalitate. La copil și la adolescent.3. În toate aceste cazuri presiunea intraventriculară nu este crescută. tulburări sfincteriene și eventual macrocefalie.Tabloul clinic constă în cel puțin două elemente clinice din triada NPH de la adult. gatism și tulburări psihice. aceasta a fost constatată mult mai rar. se manifestă clinic prin tulburări de echilibru.1.6. Hemoragii meningiene Hemoragiile meningiene prin depuneri fibroase produc o leptomeningită fibroadezivă mai ales la baza și la nivelul șanșurilor emisferelor cerebrale.4. iar sîngerări mai mari sunt remarcate la prematuri. 3. considerat cu presiune intraventriculară a LCR normală. Cantități mici de sînge se găsesc în LCR aproape la toți nou-născuții.calcifieri intracraniene și corioretinită formează triada clasică a toxoplasmozei congenitale. de obicei întîrziere a dezvoltării psihice și tulburări de echilibru. Afecțiuni vasculare Hidrocefalia prin tromboza de sinus longitudinal superior și prin malformație a venei cerebrale mari Galen a fost raportată.3.3. hidrocefalia este imputabilă unei diminuări de resorbție LCR consecutivă stazei și hipertensiunii sanguine din sinusurile venoase. cu posibile tulburări de comportament. Existența acestui sindrom este certă. Există riscuri mult mai mari de a se produce o hidrocefalie după meningită decît după o hemoragie meningeană.5. Hidrocefalia cu presiune normală Acest tip de hidrocefalie. 3. 3. În ambele cazuri. cu blocarea căoilor de resorbție.

dar nu este sufficient pentru a eticheta o hidrocefalie. obligatory în hidrocefalie activă evolutivă. fruntea bombată. Copilul hidrocefal recunoscut ca atare de mamă este deja într-o fază înaintată a bolii. pentru a diminua cantitatea de LCR intracranian. Dimensiunea anormal de mare a capului este principalul semn. fontanela anterioară largă. apare mică. .cu valvă automată cu presiune scăzută. datorită depistării cazurilor la începutul afecțiunii și introducerii tratamentelor moderne. la sugar poate fi dovada unei hidrocefalii chiar dacă perimetrul cranian este în limite normale.1. formînd o rețea fronto-temporală care se întinde pînă la orbite. Trebuie să fie presentă concomitant și o bombare și o bombare a fontanelei anterioare.4. fie la nivelul spațiului subarahnoidian. cu aspect monstruos. ca expresie a presiunii intracraniene crescute. suturile desfăcute.3. Venele tegumentare apar dilatate. în tensiune. a devenit mult mai rară. bomabrea persistentă a fontanelei anterioare. De asemenea. pielea capului subțiată.fie că acesta este pe traiectul sistemului ventricular.7. Tablou clinic Hidrocefalia cu imaginea de sugar cu craniu mare plin de LCR sub presiune. Hidocefalia se prezintă ca o disproporție între neuro și viscerocraniu și mai ales între extremitatea cefalică mare pe un corp firav la sugar. care produce dilatație a sistemului ventriculara aflat deasupra obstrucției. 3. cînd spațiile de resorbție sunt în special interesate. Datorită măririi neurocraniului față de mărimea normală. Hidrocefalia de origine nedeterminată Un număr de hidrocefalii rămîn încă în practică cu etiologie nedeterminată. 3. Mai mult. părul rar. la sugar și copil recunosc un factor mecanic de jenare a circulației. Majoritatea hodrocefaliilor.1. bombată. ochii în „apus de soare”. evidente. venele dilatate.

distrucție a sistemului glial și neuronal. este bombată si nu colabează odată cu mișcările repiratorii. La palpare. De asemenea apar paralizii oculare sub formă de strabisme diferite și. spre picioare. chiar și cele congenitale. Odată cu evoluția hidrocefaliei spre stadiile III-IV. cunoscut sub numele de semnul MacEwin. se pot percepe suturile desfăcute. copilul va fi ținut în poziție verticală și va fi examinat într-un moment cînd este liniștit. modificări ale fundului de ochi. La percutarea craniului apare. expresie a unor escare de decubit. tot într-un stadium mai avansat. 3. nici în poziție verticală. Morfopatologic în această fază (stadiul IV) se constată lezarea cerebrală ireversibilă. cu irisul și pupila inferioară. etc. ca mai tîrziu să fie permanent. În stadii foarte avansate apar necroze ale scalpului. care în mod oboșnui la naștere are un diametru de 2-3 cm. mai tîrziu și a membrelor superioare. pterion. Fontanela anterioară. deci numai în anumite poziții ale privirii.globii oculari întorși în jos. deoarece chiar la copilul normal în poziție verticală. ajunge la 8-10 cm și chiar mai mult.posterioară. care apar ca un sanț între oasele calotei. ăn cazuri grave. în final. cu trecerea de LCR transependimal spre parenchim. La naștere puține hidrocefalii sunt evidente. Se realizează semnul cunoscut sub denumirea de privire în “apus de soare”. Convulsiile pot fi prezente . Investigații paraclinice . rămînînd vizibilă numai jumătatea lor superioară. Treptat apare o spasticitate a membrelor inferioare. asterion. cu fenomene de acumulare majoră de LCR intraventricular. pînă la atrofie optică completă cu absența reflexelor pupilare și cecitate. fontanela anterioară trebuie să fie ușor deprimată.1.5. Corespunzător modificărilor craniului se constată și o nedezvoltare generală psihomotorie sau o oprire de dezvoltare sau chiar regres psihomotor. un zgomot de “oală spartă”. Excepțional se poate observa și edem papilar. Cînd hidrocefalia este mare se pot deschide și alte fontanele. mișcările spontane sunt încetinite. Pentru evaluarea tensiunii în fontanela anterioară. Acest aspect apare la început numai cînd sugarul privește în jos. Sugarul nu își poate întoarce capul din cauza greutății acestuia. fenomene de ischemie vasculară și. ascultator.

1. Transluminarea craniului . curba de creștere a capului ramîne paralelă curbei normale de creștere. indiferent de dimensiunea craniului în afara hidrocefaliei.5. Ritmul de creștere a perimetrului cranian în mod normal este de 2 cm pe lună în primele 3 luni.5. ramînînd paralelă curbei standard.Pentru a confirma diagnosticul de hidrocefalie. 3. fixă. curba de creștere se depărtează de cea normală cu un unghi cu atît mai mare cu cît hidrocefalia evoluează mai rapid. În caz de hidrocefalie. a-i preciza natura și a elimina alte afecțiuni sunt necesare o serie de investigații paraclinice. care este reprezentată grafic printr-o curbă de creștere și de care nu se îndepărtează valorile decît cu un cm în plus sau în minus. de 1 cm între 4-6 luni și de 1 cm la două luni în următoarele 6 luni. Metoda cea mai simplă și în același timp cea mai inofensivă este măsurarea perimetrului cranian și a fontanelei anterioare.1. În cazul macrocefaliei fiziologice familiale sau patologice (în afara hidrocefaliei). 3. Este știut că ritmul de creștere a perimetrului cranian păstrează. Urmărirea diagramei de creștere a craniului și de închidere a fontanelei anterioare.2.1. o creștere lunară constantă.

la nivelul nucleilor talamici și ventriculul III -C IV. Este o procedura scurta ca si timp.1. aceasta metoda de diagnosticare nu mai poate fi folosita.5. Ecografia prin fontanela anterioară poate da în hidrocefalie indicații importante pentru evaluarea mărimii ventriculare și a grosimii mantiei cerebrale. nedureroasa.2.sagitala mediană prin vebtriculul III . deci poate fi utilizată doar în hidrocefalii avansate.posterior de coarnele occipitale B. puntându-se astfel obtine imagini bune ale ventriculilor pentru diagnosticarea hidrocefaliei. Însa odata ce fontanela s-a închis. craniul blocând undele de înalta frecventa.prin trigonul ventriculilor laterali (glomusul) -C V. 3. Necesita existenta unor „ferestre” ecografice pentru a putea transmite undele. care vor fi reflectate si apoi culese. La copii mici.Aceasta arată o diafanie în hidrocefalie numai dacă mantia cerebrală s-a redus deja la o grosime de doar 1-2 cm .în planul coarnelor anterioare a ventriculilor laterali -C III.C I. si nu are efecte secundare. Tehnica de examinare: 1. Secțiuni standard în plan sagital: -SM.anterior de coarnele frontale a ventriculilor laterali -C II. Transductori sectoriali cu o frecvență de 5-7. Planuri de secțiune standard: A. Ecografia Ultrasonografia este o tehnica medicala care utilizeaza unde de înalta frecventa pentru a observa structurile din interiorul creierului. Secțiuni standard în plan coronal: .5 MHz 2. undele de înalta frecventa pot trece de craniu prin fontanela care este înca deschisa.prin coarnele occipitale ale ventriculilor laterali -C VI. la copiii mai mari. simpla. Ferestre de lucru: -fontanela anterioară (clasică) -fontanela posterioară -fontanela posterolaterală (mastoidiană) 3.

Prelevarea LCR trebuie să se limiteze la 2 ml cel mult.3. cu fontanela anterioară larg deschisă.1. fie de hipertensiune intracraniană. cu o disproporție exagerată între mărimea craniului și masivul facial. .1. pentru a nu produce o modificare bruscă a presiunii cu efecte grave fie de hipersecreție LCR. contururi rotunjite. Radiografia craniului arată ăn hidrocefalia congenitală un craniu cu aspect de balon.lateral de ventriculul lateral -S4. Radiografia simplă a craniului Ne poate furniza date care să întărească diagnosticul de hidrocefalie.-S1. deci fenomene de decompensare.5.parasagital prin ventriculul lateral -S2.5.vizualizează plexurile coroide -S3. Actualmente tehnica nu este folosita. Examenul LCR. cu alterarea stării generale.4.secțiunea sagitală externă 3. 3.

ale creierului. CT Scanarea CT este o metoda sigura si nedureroasa pentru diagnosticarea si asistarea în managementul hidrocefaliei. Choudhury clasifică hidrocefalia în 4 grade: . Pe baza CT-ului se poate face o delimitare netă a studiilor hidrocefaliei.5. În funcție de acest indice Evans. reprezintă 1/3 din distanța interparietală. De asemenea prin CT-scan poate evidenția fenomenul de edem periventricular care dovedește cert acumularea de LCR în parenchimul nervos. Este o investigație importantă.5. pe secțiune orizontală. În caz de repetare frecventa sau vârste mici.1.3. cunoscîndu-se indicele Evans. ceea ce a fost încadrat sub denumirea de edem hidrocefalic. adică distanța interventriculară extremă. Tomografia computerizata este o tehnica sofisticată care utilizeaza razele X pentru a crea imagini ale structurilor interne ale corpului. efectele cunoscute secundare ale expunerii la raze X pot fi daunatoare. După aceste date indicele Evans este considerat normal sub 0.30. relevă aspectul caracteristic cerebroventricular și stabilește gradul și cauza hidrocefaliei. Apariția pe CT a edemului hidrocefalic indică tocmai afectarea marcată a parenchimului și impune efectuarea de urgență a unui procedeu de drenaj al LCR. în acest caz.

pot duce la realizarea unei imagini neclare.indice de 0. gradul I. care creaza imagini mult mai detaliate. semnalele primite fiind mai apoi transformate în imagini de catre computer. Acesta arată hiperintensitatea zonei subependimare (T2). si altul.1. ca o consecință directă a rezorbției transependimare sau migrarea LCR. . atrofia corpului calos. gradul III. adică hernierea ventriculului III în saua turcească. gradul IV. ci unde de radiofrecventa si un magnet extrem de puternic pentru scanarea corpului pacientului.indice de 0. IRM este o procedura nedureroasa si nu are efecte secundare cunoscute.41-0.60 3.40 2.indice de 0.hidrocefalie medie. Diferenta dintre ele este ca IRM nu foloseste raxele X. gradul II. Examinarea IRM mai permite obținerea de informații dinamice asupra fluxului circulator al LCR.1. Înaintea unei scanari mai îndelungate. dar dureaza în jur de 30 minute si poate necesita sedarea.hidrocefalie minoră.61-0.5. imagistica prin rezonanta magnetica este o tehnica de diagnosticare care produce imagini ale creierului. care. copiilor mici le este dat un sedativ sau este indicata chiar anestezia generala pentru a minimaliza posibilele miscari ale corpului.90 4.6.26-0. balonizarea coarnelor frontale si a ventriculului III.91-1 3.indice de 0.hidrocefalie severă.daca exista. Examenul IRM aduce o contribuție majoră la diagnosticul complet al hidrocefaliei.hidrocefalie extremă. IRM La fel ca si scanarea CT. spre exemplu lipsa pasajului LCR prin apeductul Sylvius. Exista doua tipuri de IRM: unul foarte rapid (aproximativ 3 minute) si care rareori necesita sedarea pacientului.

Aspect normal IRM:1-chiasma optică 2-glanda pituitară 3-apeductul cerebral 4-ventr IV 5-tentorium .

. De subliniat aspectul la prematuri. cu ventriculi de dimensiuni normale.Hidrocefalie.1. aspectul hidrocefal dispare complet pînă la un an. Macrocefalie loa naștere apare și în sindromul Russell (sindrom de pitic intrauterin). În acest sens se va elimina în primul rînd macrocefalia congenitală.6. Diagnostic diferențial Problema diagnosticului diferențial pus în hidrocefalie este cea a unui craniu mare. neevolutivă. cu fontanela anterioară moderat în tensiune. cel mai adesea familială.Stenoză de apeduct Sylvius 3. Ventriculii cerebrali nu sunt măriți și fenomenele sunt în regres. la care capul în primele luni este relativ mare. fără caracter patologic.

În hidracefalie nu există mantie cerebrală în zonele corespunzătoare lobilor frontali. asa-numitul “Blasenhirn” nu trebuie confundat cu o formă severă de hidrocefalie. fără ca atrofia cerebrală să se fi instalat.1. Hidracefalia. cu tendința de a face escare la punctele de contact cu asternutul. Revărsatele subdurale ale sugarului. Stadiul I . în rahitism capul este intr-adevăr mare. dar diagnosticul final este pus de examinarea CT sau IRM. dar de formă mai mult pătrată. extremitățile disproporționate. În acest stadium hipertonia generalizată este aproape întotdeauna prezentă. cu bose frontale și deseori excrescențe periostale. din cauza. În acelși timp pielea devine foarte întinsă și subțire. Acest stadium poate rămîne staționar sau poate evolua. dar mai ales pe baza investigațiilor paraclinice. 3. În aceste stadii există deja o diminuare a substanței cerebrale prin presiune. se produce o oprire în creșterea țesutului nervos. adică în teritoriile de distribuire a arterelor cerebrale anterioare medii. emaciere și macrocefalie. superpozabile datelor obținute prin computer tomografie. Astfel. parietali și feței convexe a lobilor temporali și occipitali. Fontanela nu este în tensiune și evoluția infirmă diagnosticul. totuși mantia cerebrală se păstrează încă destul de bine. Stadiul al IV-lea cînd. În acest caz există o presiune a LCR crescută. creșterii progressive a presiunii LCR și a acumulării sale ăn cantitate mare. în care craniul este de mărime normală. presiunea transmițîndu-se pereților craniului. triunghiulară. în care apare o dilatație a cutiei osteomembranoase drept compensare a creșterii presiunii LCR. însoțite de macrocefalie trebuie diferențiate de hidrocefalie. iar cel existent este supus unei distrucții din ce în ce mai rapide. deși sistemul ventricular este dilatat.7. dar rămîne totuși o mantie cerebrală între ependim și leptomeninge. Stadiile al II-lea și al III-lea. Evoluție Hidrocefaliile pot trece prin 4 stadii evolutive. Această evoluție . cu aspect clinic tipic de hidrocefalie. CT-ul și IRM-ul sunt concludente pentru diagnosticul de hidrocefalie.Aceasta se poate recunoaște după fața ascuțită. Mantia cerebrală se reduce progresiv devenind papiracee. atît pe bază clinică. O serie de osteopatii se ănsoțesc de „cap mare ”. În hidrocefalie ventriculii pot fi destinși la maximum.

Odată cu reducerea presiunii LCR asupra parenchimului nervos. În aceste condiții evaluarea exactă a prognosticului funcțional al hidrocefaliilor tratați se poate efectua numai după 10-15 ani de la aplicarea drenajului LCR.8. în a doua copilărie sau chiar în adolescență și pot deveni evolutive. 3. urmărindu-se funcționalitatea sistemului de drenaj și rezolvarea tuturor complicațiilor mecanice și septice apărute. Referitor la hidrocefalii tratați operator (stadiile II-III). Pentru prognostic de o importanță deosebită este timpul scurs de la momentul cînd a apărut afecțiunea pînă la acela cînd este diagnosticată și tratată. oftalmologic. cu circumvoluții de formă aproape normală. are loc o îmbunătățire evidentă a tuturor funcțiilor SNC. rezultatele postoperatorii trebuie urmărite în timp. psihiatric si desigur examinări CT sau IRM repetate. Hidrocefalia este cu atît mai curabilă și cu un prognostic cu atît mai bun cu cît acest interval este mai scurt. Ele se pot decompensa la un moment dat. această îmbunătățire trebuie menținută continuu. Deci. apoi se pot opri în evoluție. Prognostic Hidrocefalia activă. Cei mai mulți hidrocefali netratați. Aceasta se observă mai ales după un traumatism cranio-cerebral. a sugarului are un prognostic rezervat. Stabilizarea hidrocefalilei se referă la încetarea totală a creșterii capului pînă cînd creșterea copilului ajunge din urmă nivelul de mărire al capului. Prognosticul va fi mai nefavorabil în momentul în care scoarța cerebrală s-a redus la cîțiva milimetri. se pot stabiliza spontan . în stadiul IV. după această mărire a craniului ezumîndu-se la o proporție normală. datorită compresiunii bulbului de către LCR prin HIC. decedează în primele 6-12 luni prin insuficiență cardiorespiratorie. Chiar și hidrocefaliile netratate nu asjung intotdeauna în stadiul IV. prgnosticul depinde de distrucția parenchimului cerebral.neurologic.1. evolutivă.nu este însă obligatory. și . effort. cu fenomene grave de hipertensiune intracraniană. Un cortex care are încă 2-3 cm grosime. mai ales. are mulre șanse de a-si recăpăta funcțiile după reducerea hipertensiunii intracraniene. care nu sunt încă turtite. . boală intercurentă și în special în cazurile cînd se încearcă o puncție lombară. de stadiul de evoluție al hidrocefaliei. de timpul scurs de la apariția hidrocefaliei pînă la intervenția chirurgicală.

Părțile din care este compus un shunt sunt denumite în funcție de locul în care sunt plasate în corp. . ventriculostomia endoscopică. Recentele avansuri ale tehnologiei medicale au condus însă la un interes crescut pentru o alta procedura. cel mai adesea în cavitatea abdominală sau într-o cameră a inimii numita atriu. pentru a da copilului o capacitate intelectuală vecină normalului. 3. prin intervenția operatorie se va încerca ablația lor. obstructivă.1. oprirea evoluției hidrocefaliilor și asigurarea unui viitor funcțional pentru copil. Cateterele (tuburile) si mecanismul de control a cursului LCR (valva) sunt componente comune tuturor tipurilor de sisteme de drenaj. printr-un procedeu de drenare a LCR. Tratamentele medicale sunt ineficiente sau cu acțiune foarte limitată și temporară. un tub flexibil numit shunt este plasat în sistemul LCR al copilului. în procese expansive intracraniene. Tratamentul chirurgical Tratamentul chirurgical urmărește îndepărtarea cauzelor hidrocefaliei. familie și societate. SHUNTAREA Tipuri de shunt Shuntul are rolul de a devia cursul lichidului cefalorahidian din ventriculi într-o altă regiune a corpului. se denumeste cateter ventricular.Vasele care păstrează mult timp un calibru sufficient și vascularizează un cortex redus de volum pot să mențină o activitate satisfăcătoare. trebuie să ne orientăm în primul rînd către un tratament de scădere a presiunii intracraniene. una dintre cele mai bune si mai eficiente tratamente ale hidrocefaliei este o procedura chirurgicala prin care.9. Sistemele de drenaj (shunt) vin într-o varietate de modele dar componentele funcționale sunt similare. beneficiază numai de tratament chirurgical. În cazurile de hidrocefalie simptomatică. Tratament Hidrocefalia activă. evolutivă. Partea de tub care este plasată în ventriculi. Tubul shuntului este foarte subțire si este făcut dintr-un material plastic moale si maleabil (de obicei Silastic) care este bine tolerat de către țesuturile corpului nostru. Astazi. Ulterior.

permite neurochirurgului să măsoare presiunea LCR într-o anumită perioadă de timp. Lichidul cefalorahidian care . Sistem de drenaj ventriculo-peritoneal Cele mai multe sisteme de drenaj au o zona de acces – de obicei denumită rezervor – care permite intrarea (punctionarea sistemului cu un ac foarte subtire. Daca tubul este plasat în atriul drept al inimii. uneori.Polaris 3. denumită puncția rezervorului shuntului. sau. O valva regularizează presiunea de curgere a lichidului cefalorahidian și previne întoarcerea LCR spre ventriculi. În unele cazuri – dar nu în toate – acest lucru poate arăta neurochirurgului dacă shuntul funcționează bine sau nu.Valve pentru drenajul ventriculo-peritoneal: 1. este denumit cateter atrial. injectarea de substanțe în scop diagnostic sau terapeutic. Pro Gav Cateterul peritoneal este partea tubului prin care LCR trece în abdomen (cavitatea peritoneală).) Această procedură.Codman 2. obtinânduse astfel LCR pentru analize.

. cum ar fi evidențierea numărului de celule albe. Dacă nu este indicat în mod expres de către neurochirurg. În funcție de modelul sistemului. este mai apoi resorbit în sistemul sangvin. Multe shunturi pot funcționa normal.este extras din rezervor poate fi trimis pentru analize. Capătul cateterului peritoneal este plasat în această cavitate. pomparea shuntului nu este recomandată. ca singura măsura de evaluare a funcționarii shuntului. Nu este recomandabil a se baza doar pe caracteristica de pompare. sunt asociate cel mai adesea cateterului ventricular sau valvei. care sunt recomandate tuturor sistemelor de drenaj. Din păcate. spațiul ce conține organele abdominale. acest lucru are o mica corelație cu funcționarea lui adecvată. Lichidul cefalorahidian deviat către această zonă. de locul unde shuntul este plasat în corp. indiferent dacă drenajul pompează bine sau nu. Unele sisteme au rezervor dublu. în timp ce altele care pompează bine pot suferi defecte de funcționare. deoarece poate produce drenajul în exces sau blocarea sistemului. de asemenea. dar nu în interiorul lor. Procedurile practicate în mod comun sunt: _ drenajul ventriculo-peritoneal (VP) deviază LCR din ventriculii cerebrali în cavitatea peritoneală. în asa fel încât atunci când valva sau rezervorul este pompat. Rezervoarele. OPERAȚIA Denumirea procedurii utilizată pentru plasarea sistemului de drenaj este dată. rezervorul poate împinge fluidul către (cel mai adesea) creier sau îl poate îndepărta din creier. Unele rezervoare sunt comprimabile și pot acționa ca un mecanism de golire a apei. în apropierea lanțului format de intestine. sau o cultură bacteriană pentru a se putea depista o eventuală infecție. fluidul poate fi împins în oricare direcție. dar nu pompează bine.

Pe o mică regiune de pe scalp parul este ras și. Cateterul atrial este plasat într-o venă începând la nivelul gâtului. după care sunt deschise . si alte parți ale corpului mai pot fi folosite pentru devierea LCR din ventriculi. O mică gaură este facută în craniu.Sistem de drenaj ventriculo-peritoneal _ drenajul ventriculo-atrial (VA) deviază LCR din ventriculii cerebrali în atriul drept al inimii. Copilul este introdus în sala de operații și îi este realizată o anestezie totală. De altfel. sau daca neurochirurgul determina ca este mai favorabil pentru circumstanțele individuale ale condiției unui anumit copil. LCR trece direct în sistemul sangvin. Pe corpul copilului vor fi așezate izolații sterile. Aceste căi alternative se aleg doar în cazul în care locurile din corp utilizate în mod frecvent pentru plasare nu pot fi folosite. pentru un drenaj ventriculoperitoneal întreaga suprafața de la scalp pâna la abdomen este spălată cu o soluție antiseptică. De aici. Procedura chirurgicală Neurochirurgul dumneavoastră vă va explica ce tip de sistem de drenaj (shunt) și tipul procedura pe care o va utiliza pentru plasarea acestuia. Procedura preferată în mod general este drenajul ventriculo-peritoneal (VP) deoarece are mult mai puține riscuri și este mai usor de realizat decât drenajul ventriculo-atrial (VA). Inserția shuntului este o procedura relativ scurtă ca timp si cu rată de complicații chirurgicale foarte reduse dar nu inexistente. Tubul shuntului este trecut prin țesutul gras ce există sub piele. apoi ușor este împins prin aceasta venă pâna se ajunge la atriu. ca de exemplu cavitatea toracică (drenajul ventriculopleural). Inciziile sunt făcute la cap și în zona abdomenului.

De asemenea. În încheierea procedurii. în final.5 grade Celsius). De exemplu. însă. Este normal și daca copilul va avea o ușoară temperatură crescută două – trei zile după operație (37-37. dacă este necesar un drenaj mai mare al LCR.membranele dintre acesta si creier. inciziile vor fi închise. în ventriculul lateral. Capătul ventricular al shuntului este trecut cu grijă prin creier. Medicul neurochirurg poate specifica faptul că copilul trebuie să stea într-o anumită poziție corporală o perioadă de timp după operație. LCR va fi resorbit. dacă aceasta persita mai mult sau este o temperatura foarte mare. iar peste ele vor fi aplicate bandaje sterile. ei vor verifica fontanela anterioara și vor măsura circumferința craniană la intervale regulate. după care copilul va fi dus în camera de trezire și salonul de observație postoperatorie unde va fi monitorizat îndeaproape până când își va reveni din anestezie. vor monitoriza inciziile pentru semne ce ar putea semnala o infecție. . pentru a observa o posibilă presiune intracraniană crescută ceea ce ar putea semnala o defecțiune a shuntului. Capătul abdominal (peritoneal) este trecut în cavitatea abdominală printr-o mică deschizatură făcută în peretele abdominal și membrane abdomenului (peritoneu). O oarecare roseată. Dacă este vorba despre un copil mic. chirurgul sau pediatrul va face evaluări pentru a vedea care este cauza și ce tratament trebuie aplicat. umflatură si frăgezime sunt normale în prima săptămână după operație. Neurochirurgul și asistentele vor controla în această perioadă semnele vitale și starea neurologică a copilului. neurochirurgul poate recomandă o poziție ridicată a capului. Aici.

Pentru realizarea ventriculostomiei endoscopice ventriculii trebuie să fie suficient de largi pentru a se putea vizualiza structura creierului. Unii copii resimt o anumita durere la nivelul gâtului sau a capului. sau dacă copilul a suferit deja o operație de inserție a unui drenaj. va face ca perimetrul cranian al copilului să fie unul normal. De obicei shuntul nu este vizibil sub piele. înca din primele luni de viața. Ventriculostomia endoscopică este o procedură potrivită pentru tratamentul hidrocefaliei obstructive (noncomunicantă). Diagnosticarea precoce a hidrocefaliei. Există însă și alte medicamente ce pot fi administrate pentru a se asigura confortul fizic al copilului. Procedura presupune realizarea unui mic orificiu in podeua ventriculului III. în special în primele zile dupa operație. iar la copiii mici se va observa și o schimbare în aspectul fontanelei care va deveni moale. va parea suptă iar suturile craniului se vor îngusta (existând chiar posibilitatea de a se suprapune). Conceptul ventriculostomiei endoscopice este unul vechi. și proceduri utilizând acest tip de abordare au fost încercate cu mult timp înainte. Dacă totul merge bine.Operația de insertie a shuntului implică de obicei o suferintă scăzută. la fel ca alți copii de vârsta lui. copilul va fi externat din spital în cel mai scurt interval (maxim trei zile în situația când supravegherea la domiciliu este bine asigurată). mărimea ventriculilor copilului de obicei va descrește (în general nu revine la normal). și nu apar complicații. pentru care este suficientă administrarea unor analgezice ușoare. . cu excepția copiilor mici. După plasarea unui shunt. VENTRICULOSTOMIA ENDOSCOPICĂ Ventriculostomia endoscopică (ETV – endoscopic third ventriculostomy) este o procedură relativ nouă pentru tratamentul hidrocefaliei. Dar îmbunătățirile mari aduse echipamentului endoscopic combinate cu abilitatea IRM (imagistică prin rezonantă magnetică) de a vizualiza anatomia creierului existentă înainte de operație a condus la un nou entuziasm pentru ETV. În așa numitele cazuri de ventriculi cerebrali îngusti sau colabați. deși unii neurochirurgi au folosit cu succes ETV și în aceste cazuri. Există însă controverse legate de eficiența ETV în cazul hidrocefaliei non-obstructive (comunicantă). ceea ce va permite lichidului cefalorahidian să fie eliberat în spațiul subarahnoidian (în cisternele bazale) pentru ca mai apoi să poată fi absorbit.

. de către un medic neurochirurg. în cazul hidrocefaliei obstructive. un succes al ventriculostomiei endoscopice nu elimină necesitatea unor controale și evaluări periodice realizate copilului dumneavoastră. Rata de succes cu funcționare de peste cinci ani este de circa 50-80% pentru ETV. procedura elimina nevoia unui drenaj. În concluzie. în special la copiii mai mari de doi ani. depinzând de anatomia copilului și cauza hidrocefaliei. Implantare endoscopică de cateter intraventricular în hidrocefalie Mulți neurochirurgi nu realizează ventriculostomia endoscopică copiilor mai mici de doi ani. Rata posibilelor complicații inițiale după o ventriculostomie endoscopică este mai mare decât în cazul operației de inserție a drenajului. Totuși. ca și riscurile funcționării greșite sau obstrucția acestuia. este luată în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte. dar poate fi folositoare și în alte cazuri. ETV este o alternativă importantă la procedura de inserție a sistemului de drenaj.va fi necesară suspendarea temporară a funcției drenajului pentru a lăsa ventriculii să se lărgească și pentru a se putea pregăti copilul pentru procedura ETV. Decizia de executare a unei ventriculostomii endoscopice sau de insertie a unui shunt. deoarece rata de esec este mai mare în aceste cazuri decât la copii mai mari. dar dacă ETV are succes.

și este cauzaăa de o infecție bacteriană a copilului.10. se întoarce înapoi și. problema este de obicei un blocaj parțial sau total al acestuia. dar pot apărea și până la șase luni după plasarea unui shunt. Un defect de funcționare al drenajului. care pot deveni rapid serioase. Complicații Deși hidrocefalia este tratată cu succes prin inserția unui sistem de drenaj. înseamnă pur și simplu că acesta nu mai este capabil să devieze suficient LCR din ventriculi.1. disfuncționalități ale acestuia sau infecții pot să apară destul de des. Copiii cu drenaj VP sunt supuși unui risc de a dezvolta o infecție secudară unei infecții abdominale. dacă blocajul nu este eliminat. De asemenea cateterele sau valva se pot bloca din cauza depunerilor de celule de sânge sau bacterii. o bacterie găsită în mod normal pe suprafata pielii sau în foliculii părului ce se gasesc înăuntrul pielii. cauzat de o obstrucție. dar cel mai adesea. Infecții de acest tip pot apărea cel mai adesea în primele trei luni după operație. în timp ce copiii cu shunt de tip VA pot dezvolta infecții generalizate. infecția shuntului trebuie tratată imediat pentru a se elimina orice posibilitate de apariție a unor complicații care pot amenința viata copilului sau posibile vătămări ale creierului. Cel mai comun organism care produce infectia este Stafilococul Epidermitidis. LCR nu mai poate trece de obstrucție. în cateterul ventricular din cauza țesuturilor din plexul coroid sau din ventriculi. Obstrucția poate să apară în oricare dintre componentele sistemului. aproape întotdeauna reapar simptomele de hidrocefalie. Infecția sistemului de drenaj este de asemenea posibilă. . OBSTRUCȚIA Când apar probleme de funcționare a drenajului.3. INFECȚIA Infecția sistemului de drenaj este cauzată de obicei de propriile organisme bacteriene ale copilului. Toate acestea sunt probleme serioase ce trebuie tratate în mod adecvat. În ambele cazuri. nu este dobândită prin expunerea lui la alți copii sau adulți bolnavi.

de asemenea.ALTE COMPLICAȚII Sistemul de drenaj este un dispozitiv cu o durată de viată mare. nu mai iau în greutate. Ocazional ele se pot deplasa din cavitățile unde au fost plasate inițial. ca valva dintr-un anumit sistem de drenaj inserat unui copil. Supradrenajul lichidului poate duce la scăderea în mărime a ventriculilor până la punctul în care creierul și meningele vor fi desprinse de lângă craniu. sunt posibile și defecțiuni ale mecanismului valvei. presiune intracraniană crescută. etc. iritabilitate. este posibil să fie necesară schimbarea drenajului cu unul care să aibă o presiune a valvei. dar componentele sale pot suferi vătămări sau rupturi ca rezultat al trecerii timpului/folosinței. în general.) La copiii mai mari. Alte simptome posibile sunt voma. Obstrucția sistemului de drenaj produce simptome recurente ale hidrocefaliei. iritabilitate. rezultând un hematom subdural. să dreneze fluidul prea rapid sau prea încet. Este posibil. Foarte rar. copilul poate dezvolta simptomele foarte rapid. lipsa apetitului (copiii nu mai au pofta de mâncare. La copiii mici. Copiii si adulții pot avea simptome ca: dureri de cap. somnolența. sau fluid înaintea traiectului shuntului. dar și a creșterii copilului.termen denumit colaps cerebro-ventricular și care poate rupe venele care conectează suprafața creierului de meningele cerebral. proeminență anormală a venelor scalpului. oboseală. unde creșterea capului s-a încheiat și suturile s-au închis. Dacă sângele din vasele sparte din meninge va fi prins între creier și craniu. în . la același copil. mai potrivită pentru copil. simptomele la care ar trebui să fim atenși sunt altele. inflamarea sau înrosirea de-a lungul traiectului sistemului de drenaj. vomă. În cazul unui defect apărut brusc. o nouă intervenție chirurgicală va fi necesară. Pentru a restaura balanța în curgerea lichidului cefalorahidian. o anumită disfuncționalitate produce simptome similare de fiecare dată. Inflamația de-a lungul shuntului apare mai puțin frecvent. SEMNE ALE DISFUNCȚIONALITĂȚII ȘI ALE INFECȚIEI SISTEMULUI DE DRENAJ Deși simptomele ce pot să apară în cazul unor defecte de funcționare ale sistemului de drenaj pot fi considerabil diferite de la un copil la altul. trebuie urmărite simptome cum ar fi fontanela bombată și tensionată.

pot avea dificultăți de a se trezi și a ramâne treji.coordonare a mișcărilor și a venelor scalpului a lungul traiectului echilibrului -Umflarea/inflamarea de. Infecția poate să apară singură sau în asociere cu obstructia sistemului de drenaj. Simptomul cel mai des întâlnit în cazul infecției shuntului este apariția febrei. ea nu poate fi folosită pentru a se realiza o diagnosticare. Copii mai mari sau adulții pot resimți o stare din ce în ce mai mare de oboseală.Iritabilitate și/sau -Schimbări de personalitate este liniștit somnolență -Pierderea abilității de -Proeminența anormală a -Umflarea/inflamarea de. . voma. De reținut este faptul că simptomele incipiente ale infecției sau obstrucției sistemului de drenaj – febra. infecția (shuntului) poate produce înroșirea și inflamarea pielii de-a lungul traiectului sistemului de drenaj.decurs de câteva ore sau zile.drenajului . iar problema netratată prompt poate degenera în coma. Ocazional. iritabilitate – sunt asemănătoare multora dintre bolile copilăriei. SEMNE ALE DISFUNCTIONALITĂȚII SI ALE INFECȚIEI SISTEMULUI DE DRENAJ Nou-născuți Copii de vârsta anteprescolară (1-3 ani) Copii mari si Adulți -Lărgirea perimetrului -Lărgirea perimetrului -Vomă cranian al sugarului cranian -Dureri de cap -Fontanela este bombată -Vomă -Probleme de vedere și tensionată cînd copilul -Dureri de cap -Iritabilitate și/sau oboseală stă în poziție verticală și .Umflarea/inflamarea de-a a lungul traiectului -Pierderea unora dintre lungul traiectului drenajului abilitățile senzoriale sau drenajului -Vomă motrice cîștigate deja de -Dificultăți de trezire sau -Iritabilitate copil de a rămîne treaz -Somnolență -Febră -Declin în performanțele -Privire în apus de soare -Înroșire de-a lungul școlare -Inapetență traiectului drenajului -Febră -Febră* -Înroșirea de-a lungul -Înroșire de-a lungul traiectului drenajului traiectului drenajului *Febra si înroșirea de-a lungul traiectului shuntului îndică o posibilă infecție! Această listă de simptome reprezintă doar o modalitate de informare.

pentru a se face revizia lui. Hidrocefalia. Un neurolog poate urmari statusul neurologic al copilului dumneavoastra.REVIZIA SISTEMULUI DE DRENAJ De obicei. Neurochirurgul va monitoriza ventriculii copilului si va avea grija de problemele apărute. va consulta neurochirurgul daca suspecteaza aparitia unei probleme. sau medicul de familie va furniza îngrijirile de sănătate primare și. În funcție de cauza care a dus la acestă complicație. Din păcate. sunt cazuri de excepție. lăsată netratată. poate duce la severe distrugeri ale creierului. . o defectiune apărută la nivelul drenajului va necesita o nouă intervenție medicală. De altfel. o parte din componentele drenajului sau sistemul în întregime va fi înlocuit. creșterea și dezvoltarea lui. depinde de problemele medicale personale ale copilului și de reacția corpului la procedura chirurgicală și fată de sistemul de drenaj ca atare (compatibilitate). Dacă alte complicații vor apărea sau nu. Cea mai buna cale pentru a preveni apariția unor vătămări ale creierului copilului este depistarea timpurie a problemelor. cu retardare fizică și mintală. cazurile în care un copil căruia i s-a făcut o intervenție de inserție a drenajului LCR și nu va mai avea nevoie de o revizie sau înlocuire. Experiența ne arata ca unii copii vor trece prin câteva revizii pe parcursul vieții lor. Este important să se dezvolte o colaborare foarte strânsă între echipa medicală și. asociate drenajului. nu există răspunsuri exacte referitoare la momentul în care aceste distrugeri pot să apară – dar foarte multe depind de oportunitatea și eficiența tratamentului sau de apariția și de severitatea complicațiilor. să schimbe între ei informațiile medicale privind starea copilului. Pediatrul. de asemenea. dacă acestea apar.

o evoluție proprie. Hidrocefalia adultului riscă multiple probleme clinice diagnostice și terapeutice. de altfel extreme de rară. care are drept consecință dilatarea acestoe cavități în detrimentul substanței cerebrale.Etiopatogenie Hirocefalia la adult apare ca rezultat al diferitelor cause.1. ceea ce a a determinat tratarea acesteia separate.2.3.2. fiind complet diferită de hidrocefalia sugarului și a copilului. Încadrare Hidrocefalia adultului reprezintă o acumulare a LCR sub presiune. ca orice maladie. fără elemente distructive pe direcția de circulație și resorbție a LCR. HIDROCEFALIA ADULTULUI 3. hidrocefalia are. iar investigațiile paraclinice nu relevă nici o cauză a hidrocefaliei. 3. Odată instalată.2. Clasificare Clasificarea propusă de Dandy. dezvoltă o simptomatologie caracteristică și necesită un tratament adecvat chirurgical. apare radioactivitate ventriculară și lipsa de concentrație a substanței de convexitate sau în regiunea parasagitală.1.2. întotdeauna existînd o hidrocefalie secundară. O clasificare de amintit este cea făcută după aspectul cisternografiei izotopice: -hidrocefalii obstructive necomunicante la care cisternografia este normală sau ușor modificată din cauza diminuării circulației substanței radioactive pe convexitate -hidrocefalii obstructive comunicante la care.2. cu mecanisme patogenice foarte variate. în hidrocefalia obstructivă și comunicantă își păstrează valabilitatea. La adult nu constatăm aspecte de hidrocefalie congenitală. 3. -hidrocefalii comunicante atrofice primare (ex vacuo) . aceasta este etichetată ca avînd o origine nedeterminată. neconstituind prin ea însăși o maladie independentă. Dacă ancheta etiopatogenică rămîne negativă. datorită obstrucției spațiului subarahnoidian. în cavitățile lichidiene. .

duc la obstrucția principalelor căi ale LCR. Stenoză de apeduct Sylvius 3. Hidrocefalia prin malformații ale SNC.lucru demonstrat în examinările CT. de linie mediană și bază a craniului. De asemenea are loc diminuarea resorbției LCR prin blocarea vilozităților arahnoidiene cu eritrocite. Hidrocefalia prin procese expansive intracraniene. toate procesele expansive intracraniene de fosă posterioară. care se decompensează tardiv. Aceasta poate fi malformativă sau datorată unui process inflamator. Practic. la hipersecteție de LCR. produc hidrocefalie. favorizează formarea aderențelor leptomeningiene.Edemul cerebral prin comprimarea spațiului subarahnoidian umplut cu sînge după contuzia cerebrală. Fibrina rezultată în urma contuziei cerebrale. alături de contuzia pereților ventriculari sau ai apeductului. 4. Stenoza de apeduct reprezintă o etiologie relative importantă a hidrocefaliei netumorale a adultului. în final. Hidrocefalie. Există un raport direct între gravitatea contuziei cerebrale și apariția hidrocefaliei posttraumatice la adult. Hidrocefalia posttraumatică se constituie prin obstrucția orificiilor de comunicare a LCR cu chiaguri de sînge. ceea ce va duce.1. traumatic sau alergic. în urma unui process infecțios. În aceste cazuri se produce o hidrocefalie încă din copilărie. Aceasta este altfel o hidrocefalie obstructivă. Acest tip de hidrocefalie prin stenoză netumorală de apeduct poate fi perfect diagnosticată pe baza examenului IRM. De .

fapt explicat prin hiperproteinorahie cu obstrucția căilor de resorbție a LCR accesorii intrarahidiene și bocarea vilozităților arahnoidiene intracraniene. 5. cu blocarea cisternelor bazale. Tratamentul cu antibiotice a diminuat leptomeningitele sechelare consecutive meningoencefalitelor bacteriene. Secreția de LCR este stimulată de cheagurile de sînge și de detritusurile sangvine rămase după operație care de altfel pot produce și obstrucția căilor LCR și a cisternelor bazale. 7. Se produce de asemenea obstrucția vilozităților arahnoidiene în care se realizează resorbția LCR. Hidrocefalie internă după hemoragie subarahnoidiană 6. Aceasta realizează în final blocarea căilor periferice de scurgere al LCR. Hidrocefalia după hemoragia subarahnoidiană se constituie prin prezența sîngelui în spațiul subarahnoidian. . În acest caz se impune efectuarea unui drenaj VP pentru scăderea hidrocefaliei supratentoriale. Treptat se instalează un dezechilibru între secreția și resorbția de LCR lucru evidențiat în examinările CT și IRM. ceea ce favorizează apariția unei leptomeningite bazale. Incidența acestui tip de hidrocefalie este destul de mare și reprezintă circa 1/3 din hidrocefaliile adultului.asemenea procesele expansive intrarahidiene pot produce frecvent hidrocefalie. Acest tip de hidrocefalie se constituie prin modificarea ansambluluispațiului subarahnoidian ca urmare a unei leptomeningite bazale. Hidrocefalia de origine inflamatorie. Hidrocefalia postoperatorie se dezvoltă mai frecvent după intervenții chirurgicale în fosa posterioară. a căilor de scurgere a LCR și a orificiilor ventriculului IV.

10. Tulburările psihice (apatie. dar pot imprima tabloul clinic cu aspect acut (cefalee. tulburări psihice. 3. demență) domină adeseori tabloul clinic. Hidrocefalia cu presiune normală. simptomatologia se datorează pe de o parte cauzei care a produs-o iar pe de altă parte hidrocefalili însăși. diminuarea activității intelectuale și fizice. considerat cu presiune intraventriculară a LCR normală. Hidrocefalia adultulei generază o simptomatologie dată de natura și de nivelul obstacolului peste care se suprapun progresiv simptomele legate de evoluția hidrocefaliei si a HIC (cefalee. care domină tabloul clinic și de semneleproprii de localizare a procesului expansiv. Tabloul clinic este partea cea mai importantă a diagnosticului hidrocefaliei și constă în triada.Dilatarea ventriculară este marcată cu fenomene importante de atrofie corticală și cu accentuarea șanțurilor și a scizurilor pe suprafața cortexului.tulburări psihice. depresie și în final stare confuzională. Hidrocefalia secundară unui proces abiotrofic cerebral se caracterizează prin creșterea cantității de LCR ventricular. apeductului sau găurii Magendie și Luschka. tulburări de memorie și atenție. Faza acută a HIC este mai puțin gravă într-o hidrocefalie cu obstacol extraventricular și severă în hidrocefalia prin blocaj intern. situat la nivelul găurii Monroe. gatism. determinănd internarea într-un serviciu de psihiatrie. Hidrocefalia de cauză nedeterminată cunoscută și sub numele de hidrocefalie idiopatică nu își are justificarea actualmente. aflată în diferite stadii evolutive.3. vărsături). etc) obstrucția poate fi sau nu de origine tumorală.8. vărsături. Acest tip de hidrocefalie. Semnele clinice ale hidrocefaliei netumorale nu permit situarea precisă a obstacolului.2. Semnele clinice ale hidrocefaliei tumorale sunt estompate de fenomenele de HIC. se manifestă clinic prin tulburări de echilibru.sau bilaterale de nervi oculomotori. în cisternele bazale și pe convexitate. voce scăzută. La adult. Tulburările de mers de tipul ataxiei sunt de asemenea . Tabloul clinic Manifestările clinicedin hidrocefalia adultului se deosebesc de cele ale copiilor și sugarilor la care craniul se mărește prin disjuncția suturilor. paralizii uni. edem papilar. 9. intraventricular. tulburări de mers. gatism și tulburări psihice. lipsa de spontaneitate emoțională și intelectuală.

3. La alții. aspontaneitate.frecvent întîlnite.2. dar care pot fi repede corectate. Acestea duc la modificări anatomice ale obstacolului mecanic prin accelerarea obstrucției circulației LCR. Tratament Tratamentul hidrocefaliei adultului vizează în primul rînd tratamentul cauzei producătoare a hidrocefaliei. Desigur că aceste drenaje VP sunt grvate de numeroase complicații mecanice. Evaluarea corectă a drenajelor VP și a complicațiilor acestora implică: -verificarea întregii tubulaturi de drenaj VP –prin examen radiologic (craniu. . contrar datelor expuse la copil. peritonite. ventriculite.2. tulburări praxice și gnozice. chisturi abdominale septice.4. torace. infecție. La această triadă se adaugă treptat deficit motor. puncție lombară.5. abdomen) -verificarea eficienței drenajului VP – prin examenul CT -verificarea cateterului distal – prin ecografie abdominală Complicațiile infecțioase ale drenajelor VP rămîn destul de importante și se prezintă ca: meningite. Gatismul de diferite grade se accentuează odată cu evoluția hidrocefaliei. Drenajul VP cu valvă automată constituie modalitatea cea mai bună de rezolvare rapidă și eficientă a hidrocefaliei adultului. modificarea patului vascular cerebral. Odată rezolvată această cauză obstructivă. după o agresiune internă sau externă cum ar fi: traumatism craniocerebral minor. Un număr redus de cazuri de hidrocefalie pot rămîne asimptomatice sau paucisimptomatice(întîrziere psihomotorie. o hidrocefalie perfect tolerată timp de mulți ani se poate decompensa brusc. ceea ce duce la internarea într-un serviciu de neurologie. Investigații paraclinice 3.cefalee). se evaluează eficiența unuia dintre procedeele de drenaj al LCR.

HIDROCEFALIE INTERNA COMUNICANTA ASPECT CT CEREBRAL PREOPERATOR ASPECT CT CEREBRAL POSTOPERATOR Sistem de drenaj VP .

3. este o afecțiune caracterizată prin triada simptomatologică: tulburări de mers. Fiziopatologie Este vorba despre creșterea rezistenței întîmpinate de circulația lichidiană în sistemul ventricular și în spațiile subarahnoidiene. produc mărirea ventriculilor prin hemorahia subarahnoidiană și/sau distrucția țesutului cerebral.1. care realizează un grad relativ de obstrucție a sistemului ventricular și a căilor subarahnoidiene în regiunea bazei și convexității creierului. Mecanismul măririi ventriculilor impune mai mult ipoteze: a) alterarea dinamicii LCR b) creșterea presiunii pulsatile înăuntrul sistemului ventricular . Traumatismele. descrisă în 1965 de Hakim și Adams. la rîndul lor. Cea mai comună cauză a hidrocefaliei cu presiune normală este hemoragia subarahnoidiană.3.Hidrocefalia secundară unor cauze dintre cele mai diverse. Inflamațiile meningelui determină de asemenea o incidență crescută a hidrocefaliilor. reprezintă a doua cauză.2. Etiologie Hidrocefalia cu presiune normală poate fi împărțită în două categorii: . hidrocefalia depinzînd în parte de dimensiunile și de localizarea tumorii. incontingență urinară ce apare la pacienți care prezintă mărirea ventriculilor și o presiune intracraniană normală. 3. Stenoza apeductală este o cauză obișnuită a acestei afecțiuni.3. tulburări psihice. HIDROCEFALIA CU PRESIUNE NORMALĂ Hidrocefalia cu presiune normală. Tumorile cerebrale.3. Boala Paget a osului este o cauză mai neobișnuită a obstrucției fluxului lichidian la nivelul bazei craniului. cel mai frecvent apărînd în cele de fosă posterioară.Hidrocefalia idiopatică .3.

simptomatologia putînd fluctua. Tulburările mintale Pot varia substanțial de la pacient la pacient. Tulburările de mers variază de la balansări de mcă amplitudine pînă la inabilitate în mers și chiar la imposibilitatea de a merge. Aceasta se poate extinde de la inabilitatea de a reține un fapt timp de cîteva minute la dezinteres total. Semnele focale lipsesc.3.2. Scăderea memoriei recente este semnul cel mai caracteristic. Cefaleea nu este prezentă.3.1. Tulburările de mers apar inevitabil. iar interesul pentru conversație. Evaluarea computerizată precoce evidențiază drept caracteristic mersul cu pași mici. Este caracteristică evoluția lentă a simptomatologiei. La unii pacienți tulburările de mers și de gîndire pot apărea în același timp. Semnul Babinski poate fi găsit pozitiv bilateral și reflexele osteotendinoase sunt vii. La examinarea clinică se constată că bolnavul merge cu pași normali dar cu bază mare de susținere.3. Tulburările de mers Apar în mod obișnuit ca primul simptom și pot sa preceadă alte simptome cu luni și chiar ani. În unele cazuri.3. sindromul se dezvoltă în luni sau ani după apariția factorului etiologic. Balansul în mers este pierdut la mișcarea de întoarcere.3. Nu este prezentă ataxia cerebeloasă. La examinarea obiectivă. dificultăți în mișcările de însoțire a brațelor și mai ales activitate continuă în mușchii antigravitaționali. mișcările membrelor sunt lente. Diagnosticul clinic Diagnosticul de hidrocefalie cu presiune normală este bine sugerat de către simptomatologia clincă. Pacientul apare ca întîrziat mintal. Spontaneitatea și inițiativa sunt diminuate. normal. Tonusul este în mod obișnuit. 3. datorită bogăției sistemului capilar sanguin. dar ritmul evoluției este variabil.3.dar nistagmusul poate fi prezent. Sindromul clinic este progresiv. Corelarea apariției tulburărilor de mers cu aspectul CT arată concomitența între tulburarea de mers și mărimea ventriculilor.c) comportarea creierului ca un burete vîscos elastic. 3. mișcările oculare sunt normale. activități . numai ocazional ele fiind precedate de alte simptome. 3.

extinderea atrofiei corticale și prezența proceselor patologice localizate.3. modificări de finețe în parenchim și periapeductal. dar la cei mai mulți este asemănătoare cu cea din tulburările frontale. paranoia și vorbirea ilogică sunt părți din tabloul clinic al unui mic procentaj de cazuri. Examenul tomografic mai este util și în monitorizarea postoperatorie în evidențierea eventualelor complicații. Incontinența urinară Determină la unii pacienți micțiuni imperioase. .3. Teste paraclinice de diagnostic a) Computer tomografia oferă date fidele despre mărimea ventriculilor. În hidrocefalia cu presiune normală aspectul CT evidențiază mărirea marcată a ventriculilor dar cu atrofie corticală redusă sau inexistentă. Mișcările voluntare sunt scurte și incomplete. Comportamentul aberant. halucinațiile.3.4. neatent și din ce în ce mai incapabil să se concentreze.3.Tot cu această investigație se poate evidenția lichidul cefalorahidian stagnant de cel circulant. iluziile. 3.recreative este scăzut. 3. Determinarea volumetrică este ușor de făcut. Hipodensitatea periventriculară este costatată la un număr mare de pacienți. b) Rezonanța magnetică nucleară vizualizează ventriculii în toate dimensiunile. Pacientul devine taciturn. Se p-ot evidenția astfel. Incontinența fecală este foarte rară. ce pot determina hidrocefalia.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful