Complemente de Fizic˘a

Daniela Buzatu, Cristina Stan
18 noiembrie 2004
2
Cuprins
1 Vectori 7
1.1 Reprezentarea unui vector . . . . . . . . . . . 7
1.1.1 Reprezentarea geometric˘a . . . . . . . 8
1.1.2 Reprezentarea analitic˘a . . . . . . . . . 9
1.1.3 Reprezentarea matricial˘a . . . . . . . . 10
1.2 Operat ¸ii cu vectori . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.2.1 Adunarea ¸si sc˘aderea vectorilor . . . . 11
1.2.2
ˆ
Inmult ¸irea vectorilor . . . . . . . . . . 14
1.2.3 Derivarea vectorilor . . . . . . . . . . . 22
1.2.4 Integrarea vectorilor . . . . . . . . . . . 23
1.3 Operatori vectoriali diferent ¸iali . . . . . . . . 25
1.3.1 Operatorul gradient . . . . . . . . . . . 26
1.3.2 Divergent ¸˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
1.3.3 Rotor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
1.4 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
2 Mecanica clasic˘a 51
2.1 Cinematica punctului material . . . . . . . . 51
2.2 Transform˘arile Galilei . . . . . . . . . . . . . . 56
2.3 Principiile dinamicii newtoniene . . . . . . . 59
2.4 Interact ¸iile fundamentale . . . . . . . . . . . . 65
3
2.5 Teoremele generale ale Mecanicii pentru un
punct material . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
2.5.1 Teorema impulsului . . . . . . . . . . . 68
2.5.2 Teorema momentului cinetic . . . . . 69
2.5.3 Teorema energiei cinetice . . . . . . . 71
2.5.4 Energia potent ¸ial˘a. Energia mecanic˘a.
Teorema de conservare a energiei me-
canice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
2.6 Teoremele generale ale Mecanicii pentru un
sistem de puncte materiale . . . . . . . . . . . 78
2.6.1 Teorema impulsului pentru un sistem
de puncte materiale . . . . . . . . . . . 80
2.6.2 Teorema momentului cinetic total pen-
tru un sistem de puncte materiale . . 84
2.6.3 Teorema energiei cinetice pentru un
sistem de puncte materiale. Conser-
varea energiei mecanice . . . . . . . . . 86
2.6.4 Teoremele lui K¨ onig . . . . . . . . . . . 90
2.7 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
3 Mecanica analitic˘a 117
3.1 M˘arimi caracteristice . . . . . . . . . . . . . . 117
3.2 Formalismul Lagrange . . . . . . . . . . . . . . 123
3.2.1 Principiul lucrului mecanic virtual . . 123
3.2.2 Fort ¸ele generalizate . . . . . . . . . . . 125
3.2.3 Ecuat ¸iile Lagrange . . . . . . . . . . . . 126
3.3 Formalismul Hamilton . . . . . . . . . . . . . 128
3.3.1 Principiul lui Hamilton . . . . . . . . . 128
3.3.2 Ecuat ¸iile canonice . . . . . . . . . . . . 133
3.3.3 Semnificat ¸ia funct ¸iei hamiltonian˘a . . 136
3.3.4 Parantezele lui Poisson . . . . . . . . . 137
4
3.3.5 Transform˘arile canonice . . . . . . . . 139
3.3.6 Ecuat ¸ia lui Hamilton-Jacobi . . . . . . 141
3.4 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
4 Mecanica cuantic˘a 163
4.1 Aparatul matematic al Mecanicii cuantice . 163
4.1.1 Spat ¸ii liniar complexe . . . . . . . . . . 163
4.1.2 Spat ¸ii unitare ¸si spat ¸ii Hilbert . . . . 167
4.1.3 Operatori liniari. Operat ¸ii cu opera-
tori liniari . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
4.1.4 Operatori unitari . . . . . . . . . . . . . 176
4.1.5 Problema cu valori proprii asociat˘a unui
operator hermitic . . . . . . . . . . . . 177
4.1.6 Observabile . . . . . . . . . . . . . . . . 180
4.1.7 Reprezentarea matricial˘a a vectorilor
¸si operatorilor . . . . . . . . . . . . . . . 183
4.2 Principiile mecanicii cuantice . . . . . . . . . 188
4.2.1 Principiul I (principiul st˘arilor) . . . . 188
4.2.2 Principiul II . . . . . . . . . . . . . . . . 191
4.2.3 Principiul III (principiul interpret˘arii
statistice) . . . . . . . . . . . . . . . . . 194
4.2.4 Principiul IV (principiul evolut ¸iei tem-
porale) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199
4.2.5 Principiul V . . . . . . . . . . . . . . . . 204
4.3 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206
A Elemente de calcul variat ¸ional 225
B Funct ¸ia δ 229
C Integrale Poisson 231
5
6
Capitolul 1
Vectori
Unele m˘arimi fizice sunt complet determinate printr-o singur˘ a
proprietate, care este chiar valoarea lor numeric˘a. Aceste
m˘arimi, cum ar fi: temperatura, volumul, timpul, energia, frec-
vent ¸a, se numesc scalari. Operat ¸iile matematice cu scalari sunt
operat ¸ii aritmetice obi¸snuite.
Exist˘aˆıns˘a m˘ arimi fizice a c˘ aror descriere complet˘a necesit˘a speci-
ficarea direct ¸iei, sensului ¸si respectiv a punctului de aplica-
t ¸ie. Aceste m˘arimi se numesc vectori, iar exemple ˆın acest sens
sunt: viteza, accelerat ¸ia, fort ¸a, impulsul, momentul unghiular,
momentul fort ¸ei, etc.
1.1 Reprezentarea unui vector
Exist˘a mai multe posibilit˘ at ¸i de exprimare a unui vector: geome-
tric˘ a, analitic˘ a, matricial˘ a. Fiecare dintre ele prezint˘ a avantaje ¸si
limite, de aceea reprezent˘ arile sunt alese ¸si folosite ˆın funct ¸ie de
problema concret˘ a care se dore¸ste a fi rezolvat˘ a.
7
1.1.1 Reprezentarea geometric˘a
Un vector este reprezentat ca un segment orientat, care porne¸ste
dintr-un punct numit origine sau punct de aplicat ¸ie. Segmen-
tul este a¸sezat pe dreapta suport AA’ ¸si are sensul indicat de
vˆ arful s˘aget ¸ii (Fig.1).
Fig. 1
Ca urmare, un vector este caracterizat de urm˘ atoarele patru m˘ a-
rimi:
• origine (punct de aplicat ¸ie) - punctul de unde porne¸ste
• direct ¸ie - dreapta suport pe care este a¸sezat
• sens - indic˘a ˆıncotro se ˆındreapt˘ a
• modul(m˘arime) - valoarea numeric˘ a
8
Modulul sau m˘arimea vectorului este proport ¸ional˘ a cu lungimea
segmentului orientat. Modulul vectorului se noteaz˘ a

A

sau A.
S˘a consider˘ am un vector de m˘ arime egal˘ a cu unitatea, notat e
A
,
orientat pe direct ¸ia ¸si ˆın sensul vectorului

A. Acesta se nume¸ste
versor
1
.
ˆ
In aceste condit ¸ii, se poate scrie:

A = Ae
A
(1.1)
1.1.2 Reprezentarea analitic˘a
ˆ
In reprezentarea analitic˘a, un vector se exprim˘a prin proiect ¸i-
ile sale pe un sistem de axe ortogonale, de exemplu, sistemul
cartezian (Fig. 2).
S˘a not˘ am cu A
x
, A
y
, A
z
proiect ¸iile lui

A de-a lungul axelor Ox, Oy,
Oz. Atunci:

A = A
x

i + A
y

j + A
z

k (1.2)
unde

i,

j,

k sunt versorii direct ¸iilor Ox, Oy, Oz.
M˘arimea vectorului se afl˘ a folosind teorema lui Pitagora:
A =

A
2
x
+ A
2
y
+ A
2
z
(1.3)
De exemplu dac˘ a: v = 7

i − 3

j + 2

k(m/s), atunci v
x
= 7m/s,
v
y
= −3m/s, ¸si v
z
= 2m/s; prin urmare
v =

49 + 9 + 4 m/s=

62m/s=7.87m/s.
1
ˆ
In literatura de specialitate se folosesc ¸si alte notat ¸ii pentru versori.
9
Fig. 2
1.1.3 Reprezentarea matricial˘a
Orice vector poate fi exprimat ca o matrice cu o singur˘ a linie
sau cu o singur˘ a coloan˘ a, fiecare element al acesteia reprezentˆand
componenta (proiect ¸ia vectorului) pe o anumit˘ a direct ¸ie. De e-
xemplu, dac˘a vectorul este reprezentat analitic prin relat ¸ia (1.2),
atunci :

A = (A
x
A
y
A
z
) (1.4)
sau

A =

¸
A
x
A
y
A
z

(1.5)
10
1.2 Operat ¸ii cu vectori
1.2.1 Adunarea ¸si sc˘aderea vectorilor
Fie

A ¸si

B doi vectori oarecare. Suma

A+

B este, de asemenea,
un vector:

A +

B =

C (1.6)
Fig. 3: (a) metoda poligonului; (b) metoda
paralelogramului
M˘arimea vectorului rezultant se poate determina prin oricare din
modalitat ¸ile de reprezentare ale vectorilor discutate anterior.
11
ˆ
In Fig. 3 sunt reprezentate dou˘ a metode geometrice de aflare ale
vectorului sum˘ a.
Prin regula poligonului (Fig. 3a) vectorul rezultant a doi (sau
mai mult ¸i) vectori se afl˘ a trasˆ and segmentul ce ˆınchide conturul
poligonal construit din vectorii a¸sezat ¸i vˆ arf-origine. Originea vec-
torului rezultant se afl˘ a ˆın originea primului vector iar vˆ arful - ˆın
vˆ arful ultimului vector al sumei.
ˆ
In Fig. 3b este ilustrat˘ a adunarea a doi vectori prin metoda
paralelogramului. Conform regulii paralelogramului, vectorul
rezultant este diagonala mare a paralelogramului construit de cei
doi vectori concurent ¸i

A ¸si

B.
Din Fig. 3 se observ˘ a c˘a adunarea este comutativ˘a. Aceast˘a
construct ¸ie geometric˘a permite calculul m˘ arimii vectorului sum˘ a
cu ajutorul teoremei lui Pitagora generalizate:
C =

A
2
+ B
2
+ 2ABcos α (1.7)
Dac˘ a suma a doi vectori este egal˘ a cu zero, atunci vectorii sunt
egali ca m˘ arime ¸si au sensuri opuse.

A +

B =

0 ⇒

B = −

A (1.8)
Aceast˘a relat ¸ie define¸ste vectorul opus ¸si permite definirea ope-
rat ¸iei de sc˘adere a doi vectori ca adunarea dintre un vector,

A,
cu vectorul opus, (−

B).

D =

A −

B =

A + (−

B) (1.9)
S˘a exemplific˘am, ˆın continuare, adunarea vectorilor, plecˆ and de
la reprezentarea lor analitic˘ a.
ˆ
In coordonate carteziene:

A = A
x

i + A
y

j + A
z

k (1.10)
12
Fig. 4: Determinarea vectorului diferent ¸˘a,

D; (a) prin
adunarea lui

A cu vectorul opus −

B; (b) vectorul
diferent ¸˘a,

D, une¸ste vˆarfurile celor doi vectori

A ¸si

B ¸si
are sensul ˆınspre vectorul desc˘azut

B = B
x

i + B
y

j + B
z

k (1.11)
Componentele vectorului sum˘ a se afl˘ a prin adunarea algebric˘ a a
componentelor (proiect ¸iilor) corespunz˘ atoare, pe direct ¸iile Ox, Oy
¸si Oz.

C = (A
x
+ B
x
)

i + (A
y
+ B
y
)

j + (A
z
+ B
z
)

k (1.12)

D = (A
x
−B
x
)

i + (A
y
−B
y
)

j + (A
z
−B
z
)

k (1.13)
Aceast˘a procedur˘ a analitic˘ a poate fi generalizat˘ a pentru adunarea
13
a n vectori

R
i
, i = 1, 2, 3..., n.
Dac˘ a se cunosc proiect ¸iile acestor vectori pe axele sistemului de
coordonate carteziene, R
ix
, R
iy
, R
iz
, atunci, vectorul sum˘ a este:

R =
n
¸
i=1

R
i
(1.14)
R =

R
2
x
+ R
2
y
+ R
2
z
(1.15)
unde
R
x
=
n
¸
i=1
R
ix
, R
y
=
n
¸
i=1
R
iy
, R
z
=
n
¸
i=1
R
iz
(1.16)
1.2.2
ˆ
Inmult ¸irea vectorilor
Exist˘a mai multe posibilit˘ at ¸i de ˆınmult ¸ire a vectorilor. Acestea
depind de contextul problemei, rezultatul ˆınmult ¸irii vectoriale fi-
ind - ˆın unele cazuri - m˘arimi vectoriale sau scalare.
ˆ
Inmult ¸irea unui vector cu un scalar
Dinˆınmult ¸irea unui vector,

A cu un scalar µ, rezult˘a un alt vector,

A

, de m˘arime µA.

A

= µ

A =
−→
µA (1.17)
Direct ¸ia vectorului

A

este aceea¸si cu a vectorului

A, iar m˘ arimea
¸si sensul s˘au depind de valoarea scalarului µ:
• dac˘a µ > 0 sensul lui

A

este sensul lui

A;
• dac˘a µ < 0 sensul lui

A

este contrar sensului lui

A.
14
Un exemplu de ˆınmult ¸ire a unui vector cu un scalar a fost deja
ilustrat ˆın relat ¸ia (1.1) ¸si ˆın Fig. 1.
Propiet˘at ¸ile adun˘arii ¸si ˆınmult ¸irii vector-scalar.


A + (

B +

C) = (

A +

B) +

C


A +

0 =

0 +

A =

A
• (λµ)

A = λ

µ

A

= µ

λ

A

= µλ

A
• (λ + µ)

A = λ

A + µ

A
• λ

A +

B

= λ

A + λ

B
• 0

A =

A 0 =

0
Produsul scalar
Produsul scalar a doi vectori se noteaz˘ a cu ” ”. Rezultatul
operat ¸iei de ˆınmult ¸ire scalar˘ a a doi vectori este un scalar:

A

B = ABcos α (1.18)
unde α reprezint˘a unghiul dintre vectorii

A ¸si

B (Fig. 5).
Dac˘ a vectorii

A ¸si

B sunt perpendiculari, produsul scalar este nul,
ˆıntrucˆat cos 90
0
= 1.
Din definit ¸ia produsului scalar se observ˘ a c˘a acesta este comu-
tativ:

A

B =

B

A (1.19)
Cu ajutorul Fig. 5 se poate da o interpretare geometric˘a a pro-
dusului scalar a doi vectori. A¸sa cum rezult˘a din figur˘ a, proiect ¸ia
vectorului

A pe dreapta suport a lui

B este:
15
Fig. 5: Interpretarea geometric˘a a produsului scalar
Pr

B

A = Acos α (1.20)
astfel ˆıncˆat:

A

B = (Acos α)B (1.21)
La fel:
Pr

A

B = Bcos α (1.22)
astfel ˆıncˆat:

A

B = A Pr

A

B (1.23)
Componenta unui vector pe o ax˘ a este proiect ¸ia acestuia pe di-
rect ¸ia acelei axe. Deoarece direct ¸ia ¸si sensul fiec˘arei axe este de-
terminat˘ a de un versor corespunz˘ ator, se poate scrie:
A
x
= Acos(

A,

i) =

A

i (1.24)
A
y
= Acos(

A,

j) =

A

j (1.25)
A
x
= Acos(

A,

k) =

A

k (1.26)
16
Cosinu¸sii unghiurilor dintre vectorul

A ¸si axele Ox, Oy, Oz se
numesc cosinu¸si directori.
cos(

A,

i) =
A
x
A
= α
1
(1.27)
cos(

A,

j) =
A
y
A
= β
1
(1.28)
cos(

A,

k) =
A
z
A
= γ
1
(1.29)
unde α
1
, β
1
¸si γ
1
sunt cosinu¸sii directori ai lui

A. Ca urmare:

A = A (α
1

i + β
1

j + γ
1

k) = A e
A
(1.30)
unde:
e
A
= α
1

i + β
1

j + γ
1

k (1.31)
este versorul direct ¸iei lui

A.
ˆ
Intr-adev˘ar:
e
A
e
A
= 1 (1.32)
deoarece:
α
2
1
+ β
2
1
+ γ
2
1
= 1. (1.33)
ˆ
Intrucˆat versorii au componentele

i(1, 0, 0),

j(0, 1, 0),

k(0, 0, 1) ¸si
sunt reciproc perpendiculari, atunci produsul lor scalar va fi:

i

j =

j

k =

k

i = 0 (1.34)

i

i =

j

j =

k

k = 1 (1.35)
iar produsul scalar al vectorilor

A(A
x
, A
y
, A
z
) ¸si

B(B
x
, B
y
, B
z
) se
exprim˘ a ca:

A

B = A
x
B
x
+ A
y
B
y
+ A
z
B
z
(1.36)
17
Exemple de m˘arimi definite ca produs scalar sunt: lucrul mecanic,
fluxul cˆ ampului gravitat ¸ional, al cˆ ampului electric sau al cˆampului
magnetic etc.
Produsul vectorial
Produsul vectorial a doi vectori

A ¸si

B, notat cu ” ” are
ca rezultat un vector,

C.

A

B =

C (1.37)
Fig. 6: Ilustrarea regulii burghiului
Prin convent ¸ie, produsul vectorial este un vector perpendicular
pe planul format de

A ¸si

B (Fig. 6 ). Sensul lui

C este stabilit
de regula burghiului drept: se a¸seaz˘a burghiul perpendicular
18
pe planul format de cei doi vectori ¸si se rote¸ste ˆın sensul
suprapunerii primului vector al produsului peste cel de-
al doilea pe drumul cel mai scurt. Sensul de ˆınaintare al
burghiului este sensul vectorului rezultant.
O astfel de regul˘ a de ˆınmult ¸ire ne atent ¸ioneaza asupra faptului c˘ a
produsul vectorial este anticomutativ:

A

B = −

B

A (1.38)
M˘arimea vectorului rezultant este dat˘ a de relat ¸ia:
C = ABsin α (1.39)
Cu ajutorul Fig. 6 se poate da interpretarea geometric˘a a
produsului vectorial. Se constat˘ a c˘a modulul lui

C reprezint˘a
o jum˘ atate din aria paralelogramului construit de cei doi vectori.
S˘a calcul˘ am produsul vectorial folosind acum reprezentarea ana-
litic˘a:

A

B = (A
x

i + A
y

j + A
z

k) (B
x

i + B
y

j + B
z

k)
= A
x
B
x
(

i

i) + A
x
B
y
(

i

j) + A
x
B
z
(

i

k)
+A
y
B
x
(

j

i) + A
y
B
y
(

j

j) + A
y
B
z
(

j

k)
+A
z
B
x
(

k

i) + A
z
B
y
(

k

j) + A
z
B
z
(

k

k) (1.40)
Deoarece produsul vectorial a doi vectori coliniari este zero, iar:

i

j =

k (1.41)

j

k =

i (1.42)

k

i =

j, (1.43)
19
se obt ¸ine:

A

B =

i(A
y
B
z
−A
z
B
y
) +

j(A
z
B
x
−A
x
B
z
) +

k(A
x
B
y
−A
y
B
x
)
=

i

A
y
A
z
B
y
B
z

+

j

A
x
A
z
B
x
B
z

+

k

A
x
A
y
B
x
B
y

=

i

j

k
A
x
A
y
A
z
B
x
B
y
B
z

(1.44)
Produsul mixt
Produsul mixt include ambele tipuri de ˆınmult ¸iri dintre vec-
tori. Rezultatul produsului scalar dintre vectorii

C ¸si produsul
vectorial al altor doi vectori

A ¸si

B este un scalar, D:

A

B

C = D (1.45)
Dac˘ a vectorii sunt cunoscut ¸i pe componente, atunci produsul mixt
se poate calcula sub forma unui determinant caracteristic:
D =

A
x
A
y
A
z
B
x
B
y
B
z
C
x
C
y
C
z

(1.46)
T¸ inˆand cont de semnificat ¸ia geometric˘ a a produsului vectorial

A

B, precum ¸si a produsului scalar

A

B, din Fig. 7, rezult˘ a c˘a
m˘arimea lui D este egal˘ a cu volumul paralelipipedului construit
cu cei trei vectori (necoplanari).
V = aria bazei ˆın˘alt ¸imea (1.47)
20
Fig.7: Interpretarea geometric˘a a produsului mixt
=

A

B

C cos(

A

B,

C) (1.48)
=

A

B

C (1.49)
Din (1.46) se observ˘ a c˘a produsul mixt nu-¸si schimb˘a valoarea
dac˘a cei trei vectori sunt comutat ¸i ciclic:

A

B

C =

B

C

A =

C

A

B (1.50)
Triplul produs vectorial
21
Rezultatul aplic˘ arii produsului vectorial ˆıntre trei vectori este un
vector. Deoarece efectuarea repetat˘ a a produsului vectorial ˆıntre
vectori este un lucru destul de dificil, acesta se calculeaz˘ a cu aju-
torul unor produse scalare
2
¸si anume:

A

B

C =

B

A

C



C

A

B

(1.51)
1.2.3 Derivarea vectorilor
S˘a consider˘ am un vector,

A, exprimat ˆın funct ¸ie de o m˘arime
scalar˘ a, de exemplu, s. Aceast˘a dependent ¸˘a poate fi scris˘ a (ˆın
coordonate carteziene) sub forma:

A = A
x
(s)

i + A
y
(s)

j + A
z
(s)

k (1.52)
Derivata unui vector ˆın raport cu un scalar poate fi scris˘ aˆın acela¸si
mod ca ¸si derivata unei funct ¸ii scalare, adic˘ a:
d

A
ds
= lim
∆s→0

A(s + ∆s) −

A(s)
∆s
(1.53)
ˆ
In cazul ˆın care funct ¸ia scalar˘ a s este, de exemplu, timpul t,
derivata vectorului

A devine:
d

A
dt
=
dA
x
dt

i +
dA
y
dt

j +
dA
z
dt

k (1.54)
Aceast˘a relat ¸ie define¸ste viteza instantanee a vectorului

A.
Procedura matematic˘ a de diferent ¸iere a unei funct ¸ii vectoriale este
similar˘ a, a¸sadar, cu cea pentru funct ¸ii scalare.
2
Aceast˘a regul˘ a este u¸sor de ret ¸inut sub numele ”bac minus cab”.
22
De exemplu:
d
ds
(

A ±

B) =
d

A
ds
±
d

B
ds
(1.55)
d
ds
(f(s)

A(s)) =
df
ds

A + f
d

A
ds
(1.56)
d
ds
(

A

B) =
d

A
ds


B +

A
d

B
ds
(1.57)
d
ds
(

A

B) =
d

A
ds


B +

A
d

B
ds
(1.58)
Toate aceste reguli vor fi folosite ˆın cadrul cinematicii ¸si dinamicii
punctului material ¸si ale sistemelor de puncte materiale.
1.2.4 Integrarea vectorilor
Trebuie s˘a facem, mai ˆıntˆ ai, distinct ¸ia net˘a dintre o funct ¸ie sca-
lar˘a
3
de variabil˘a vectorial˘a, de exemplu:
u(r) = u(x, y, z) (1.59)
¸si o funct ¸ie vectorial˘a
4
de variabil˘a vectorial˘a, de exemplu:
a(r) =a(x, y, z) = a
x
(x, y, z)

i +a
y
(x, y, z)

j +a
z
(x, y, z)

k (1.60)
Ambele funct ¸ii sunt definite ˆın orice punct descris de vectorul
de pozit ¸ie r ¸si sunt exprimate ˆın sistemul de referint ¸˘a cartezian
(Ox, Oy, Oz).
3
Exemple de funct ¸ii scalare: densitatea, temperatura, energia potent ¸ial˘a,
etc.
4
Exemple de funct ¸ii vectoriale: viteza, intensitatea cˆampului
gravitat ¸ional, electric, etc.
23
S˘a consider˘ am o curb˘ a Γ, ˆın spat ¸iul pe care este definit˘ a ˆın orice
punct funct ¸ia vectorial˘ a. Integrala funct ¸iei vectoriale a, de-a lun-
gul curbei Γ, se define¸ste ca:

Γ
a dr =

Γ
(a
x
dx + a
y
dy + a
z
dz), (1.61)
unde dr reprezint˘a variat ¸ia vectorului de pozit ¸ie ˆın coordonate
carteziene:
dr = dx

i + dy

j + dz

k (1.62)
dr
T
ds
a
(*)
Fig. 8: Ilustrarea procesului de integrare a vectorului a
de-a lungul conturului Γ
O alternativ˘ a de exprimare a expresiei (1.61) este ˆın funct ¸ie de
distant ¸a s m˘asurat˘ a de-a lungul curbei Γ fat ¸˘a de un punct fix (Fig.
24
8). Dac˘ a not˘ am cu θ unghiul dintre direct ¸ia lui a ¸si tangenta la
curb˘a ˆın orice punct, atunci:

Γ
a dr =

Γ
a cos θds (1.63)
1.3 Operatori vectoriali diferent ¸iali
Operatorii diferent ¸iali ce vor fi definit ¸i ˆın cele ce urmeaz˘a permit
exprimarea local˘ a (punctual˘ a) a legilor fizicii. Ace¸sti operatori
vectoriali (gradient, divergent ¸˘a ¸si rotor) pot fi exprimat ¸i cu
ajutorul operatorului diferent ¸ial notat ”

∇”
5
, numit ”nabla”.
ˆ
In coordonate carteziene, operatorul ”nabla” are expresia
6
:

∇ =

∂x

i +

∂y

j +

∂z

k (1.64)
Operatorul



∇ = ∇
2
=


∂x

i +

∂y

j +

∂z

k


∂x

i +

∂y

j +

∂z

k

=


2
∂x
2
+

2
∂y
2
+

2
∂z
2

se nume¸ste operatorul Laplace sau ”laplaceian”.
ˆ
In funct ¸ie de modul prin care acest operator ”se aplic˘ a” unei
m˘arimi fizice scalare sau vectoriale se obt ¸in trei situat ¸ii distincte:
5
De cele mai multe ori se omite scrierea lui ∇ cu vector deasupra.
6
Expresia operatorului ∇ depinde de sistemul de coordonate ales
25
• gradient - dac˘a se aplic˘a unei funct ¸ii scalare
• divergent ¸˘a - dac˘a se aplic˘ a prin produs scalar unei funct ¸ii vec-
toriale
• rotor - dac˘a se aplic˘a prin produs vectorial unei funct ¸ii vecto-
riale
Expresiile operatorilor vectoriali depind de sistemul de coordo-
nate ˆın care se definesc. Pentru simplitate, vom considera ˆın cele
ce urmeaz˘a doar sistemul cartezian.
1.3.1 Operatorul gradient
Definit ¸ie
Operatorul gradient se aplic˘ a unor funct ¸ii scalare, transformˆ andu-
le ˆın m˘arimi vectoriale. Dac˘ a not˘ am funct ¸ia scalar˘ a cu ϕ =
ϕ(x, y, z) atunci, ˆın coordonate carteziene, expresia gradientului
7
m˘arimii scalare este:

∇ϕ =

gradϕ ≡
∂ϕ
∂x

i +
∂ϕ
∂y

j +
∂ϕ
∂z

k (1.65)
Semnificat ¸ia fizic˘a
S˘a consider˘ am c˘a valorile funct ¸iei scalare ϕ nu depind, ˆın prim˘ a
aproximat ¸ie, decˆat de coordonatele punctului ˆın care aceasta se
evalueaz˘ a.
Se define¸ste not ¸iunea de suprafat ¸˘a de ”nivel” constant sau
(suprafat ¸˘a echipotent ¸ial˘a ˆın cazul ˆın care funct ¸ia ϕ reprezint˘a
7
Operatorul gradient este un vector, de aceea, pentru sublinierea cestui
lucru, am marcat semnul vector deasupra.
ˆ
In cele ce urmeaz˘a, pentru simplifi-
carea scrierii vom omite acest semn, f˘ar˘a a uita ˆıns˘a caracteristicile vectoriale
ale operatorului.
26
un potent ¸ial), locul geometric al punctelor pentru care funct ¸ia ϕ
are aceea¸si valoare (Fig. 9):
ϕ = ϕ(x, y, z) = const. (1.66)
M(x,y,z)=M
2
=const.
M(x,y,z)=M
1
=const.
's
Fig. 9: Suprafet ¸e echipotent ¸iale
Variat ¸ia funct ¸iei ˆıntre dou˘ a suprafet ¸e de nivel constant este:
∆ϕ = ϕ
2
(x, y, z) −ϕ
1
(x, y, z) (1.67)
Din Fig. 9 se observ˘ a c˘a valoarea

∆ϕ
∆s

a variat ¸iei funct ¸iei, rapor-
tat˘ a la distant ¸a dintre cele dou˘ a suprafet ¸e, depinde de orientarea
segmentului ∆s.
Se define¸ste derivata dup˘ a o direct ¸ie a funct ¸iei scalare ϕ, prin
relat ¸ia:

ds
= lim
∆s→0
∆ϕ
∆s
(1.68)
27
x
y
z
'x
'y
'z
D
E
J
Fig. 10: Orientarea segmentului ∆s ˆın raport cu un
sistem de axe carteziene.
Dac˘ a fix˘ am orientarea segmentului ∆s ˆın raport cu un sistem
de axe carteziene (Fig.10) ¸si t ¸inem cont de faptul c˘ a funct ¸ia ϕ
depinde de variabila s prin intermediul coordonatelor x, y, z, se
obt ¸ine:

ds
= lim
∆s→0
∆x,∆y,∆z→0

∆ϕ
∆x

∆x
∆s
+
∆ϕ
∆y

∆y
∆s
+
∆ϕ
∆z

∆z
∆s

(1.69)
Relat ¸ia devine:

ds
=
∂ϕ
∂x
cos α +
∂ϕ
∂y
cos β +
∂ϕ
∂z
cos γ (1.70)
28
unde:
cos α = lim
∆s→0
∆x
∆s
(1.71)
cos β = lim
∆s→0
∆y
∆s
(1.72)
cos γ = lim
∆s→0
∆z
∆s
(1.73)
Expresia (1.70) corespunde produsului scalar:

ds
= grad ϕ ˆ e
s
(1.74)
unde:
grad ϕ =
∂ϕ
dx

i +
∂ϕ
∂y

j +
∂ϕ
∂z

k (1.75)
sau
grad ϕ = cos α

i + cos β

j + cos γ

k (1.76)
Se observ˘ a c˘a m˘arimea gradientului poate fi definit˘ a ca:
[grad ϕ[ =

∂ϕ
dx

2
+

∂ϕ
∂y

2
+

∂ϕ
∂z

2
(1.77)
S˘a consider˘ am ˆın continuare, un plan tangent ˆın punctul P , (π),
la suprafat ¸a de nivel constant ϕ = ϕ(x, y, z) = const (Fig. 11).
Toate punctele din planul (π) din vecin˘ atatea punctului P sunt
caracterizate de:
∆ϕ ≈ 0 ⇒

ds
= 0 (1.78)
Pentru orice direct ¸ie e
s
1
; e
s
2
; etc. din acest plan:
29
ê
s2
S
P
ê
s1
Fig. 11: Orientarea vectorului gradient

ds
1
= grad ϕ e
s
1
= 0 (1.79)

ds
2
= grad ϕ e
s
2
= 0 (1.80)
Ca urmare, grad ϕ este orientat perpendicular pe oricare dou˘ a
direct ¸ii din planul (π). Conform teoremei celor trei perpendicu-
lare,

∇ϕ este perpendicular pe planul format de direct ¸ia ei. Deci,
direct ¸ia gradientului este perpendicular˘ a pe suprafet ¸ele de nivel
constant, ˆın lungul normalei ˆın punctul respectiv. Prin convent ¸ie,
se consider˘a c˘a sensul vectorului

∇ϕ este acela ˆın care ϕ este
cresc˘ator. Deci, cu alte cuvinte, vectorul gradient ”t ¸inte¸ste” ˆın
direct ¸ia celei mai rapide cre¸steri, ˆın spat ¸iu, a lui ϕ.
ˆ
In concluzie, principalele propriet˘ at ¸ile ale gradientului unei funct ¸ii
scalare (

gradϕ) sunt:
30
• este o funct ¸ie vectorial˘ a definit˘ a ˆın orice punct (”funct ¸ie de
punct”)
• indic˘a direct ¸ia ¸si sensul celei mai rapide cre¸steri a funct ¸iei scalare
• are m˘ arimea dat˘ a de derivata dup˘ a direct ¸ia celei mai rapide
cre¸steri a funct ¸iei
•este orientat perpendicular pe suprafet ¸ele ”echipotent ¸iale” ϕ =
const., oricare ar fi m˘ arimea fizic˘ a ϕ, c˘areia i se aplic˘a
Vom discuta mai am˘ anunt ¸it semnificat ¸ia fizic˘a a acestui opera-
tor, ˆın cazul definirii funct ¸iei potent ¸ial scalar.
1.3.2 Divergent ¸˘a
Definit ¸ie
Operatorul divergent ¸˘a se aplic˘a funct ¸iilor vectoriale prin opera-
t ¸ia de ˆınmult ¸ire scalar˘ a.
Dac˘ a not˘ am funct ¸ia vectorial˘ a cu a, atunci, ˆın coordonate carte-
ziene a =a(x, y, z) ¸si expresia divergent ¸ei este:

∇ a = div a =
∂a
x
∂x
+
∂a
y
∂y
+
∂a
z
∂z
(1.81)
Semnificat ¸ia fizic˘a
Pentru a ilustra semnificat ¸ia fizic˘a a operatorului divergent ¸˘a, ne
vom folosi de un exemplu din mecanica fluidelor. Se define¸ste ˆın
acest caz, intensitatea curentului masic, I, cantitatea de fluid care
trece printr-o suprafat ¸˘a dS ˆın unitatea de timp:
I =
dm
dt
(1.82)
Masa dm poate fi scris˘ a ˆın funct ¸ie de valoarea vitezei unei ”par-
ticule” de fluid ˆın regiunea suprafet ¸ei infinitezimale ds. Suprafat ¸a
31
Fig. 12: Ilustrarea interpret˘arii fizice a divergent ¸ei
”v˘ azut˘ a” efectiv de fluidul ˆın curgere este dS
n
= dScosα. Canti-
tatea de fluid ce trece ˆıntr-un timp dt prin suprafat ¸a dS sau (dS
n
)
este cuprins˘a ˆıntr-un cilindru de arie a bazei dS
n
¸si de ˆın˘alt ¸ime
v dt. Ca urmare:
dm = ρdS
n
vdt = ρdSvdtcosα (1.83)
unde ρ este densitatea volumic˘ a a fluidului. Ca urmare:
I =
dm
dt
= ρdSvcosα (1.84)
Se define¸ste, de asemenea, densitatea curentului masic, j prin
relat ¸ia:
j =
dm
dS
n
dt
= ρv (1.85)
32
Constat˘ am c˘a, ˆıntrucˆat viteza este o m˘ arime vectorial˘ a, iar ρ - un
scalar, j este o m˘arime vectorial˘ a:

j = ρv (1.86)
Avˆ and ˆın vedere c˘a v se poate scrie, ˆın coordonate carteziene, sub
forma:
v = v
x

i + v
y

j + v
z

k (1.87)
rezult˘a c˘a:

j = j
x

i + j
y

j + j
z

k (1.88)
unde:
j
x
= ρv
x
, j
y
= ρv
y
, j
z
= ρv
z
. (1.89)
S˘a analiz˘ am ˆın continuare, curgerea unui fluid ˆın raport cu un
referent ¸ial cartezian Oxyz. M˘arimea vectorial˘ a generic˘ a a din
relat ¸ia (1.81) va fi acum

j. Ne vom folosi de Fig. 12 ¸si vom
ˆıncepe discut ¸ia noastr˘ a cu direct ¸ia Oy din motive de vizibilitate
mai bun˘ a.
Densitatea de curent pe fat ¸a de intrareˆın paralelipipedul de volum
elementar dV este j
y
(y), iar cea de ie¸sire j
y
(y + dy). Cantitatea
de fluid ce intr˘a ˆın volumul elementar dV este:
dm(y) = ρdxdzv
y
(y)dt (1.90)
iar cea care iese:
dm(y + dy) = ρdxdzv
y
(y + dy)dt (1.91)
33
Dac˘ a, eventual, dm(y) este diferit de dm(y + dy), atunci putem
vorbi de o mas˘ a net˘a de fluid care ”izvor˘ a¸ste” sau ”dispare”, ex-
primat˘ a ca:
dm
y
= dm(y +dy) −dm(y) = ρdxdzdt[v
y
(y +dy) −v
y
(y)] (1.92)
Observat ¸ii:
• am considerat mai sus c˘a fluidul este incompresibil, deci ρ(y) =
ρ(y + dy) = ρ
• dac˘a dm(y + dy) > dm(y) se spune c˘a dV se comport˘ a (dup˘ a
aceast˘ a direct ¸ie y) ca un izvor.
ˆ
In caz contrar, dV se comport˘ a
ca un put ¸ sau dren
Putem exprima pe v
y
(y + dy) sub forma unei dezvolt˘ ari ˆın se-
rie Taylor:
v
y
(y +dy) = v
y
(y) +
1
1!

∂v
y
∂y

dy +
1
2!


2
v
y
∂y
2

(dy)
2
+... (1.93)
Dac˘ a viteza de variat ¸ie a lui v
y
cu y nu este foarte mare, atunci,
ˆıntr-o prim˘ a aproximat ¸ie, putem considera c˘a:
v
y
(y + dy) = v
y
(y) +
∂v
y
∂y
dy (1.94)
astfel ˆıncˆat:
dm
y
= ρdxdzdt
∂v
y
∂y
dy (1.95)
34
Relat ¸ii similare vor putea fi scrise cu u¸surint ¸˘a ¸si pentru direct ¸iile
Ox ¸si Oz, astfel ˆıncˆat:
dm = dm
x
+ dm
y
+ dm
z
(1.96)
= ρdxdydzdt(
∂v
x
∂x
+
∂v
y
∂y
+
∂v
z
∂z
) (1.97)
= [
∂(ρv
x
)
∂x
+
∂(ρv
y
)
∂y
+
∂(ρv
z
)
∂z
]dV dt (1.98)
= (
∂j
x
∂x
+
∂j
y
∂y
+
∂j
z
∂z
)dV dt (1.99)
A¸sadar
∂j
x
∂x
+
∂j
y
∂y
+
∂j
z
∂z
=
dm
dV dt
(1.100)
ˆ
Intrucˆat termenul I din relat ¸ia (1.100) se poate scrie ca un pro-
dus scalar ˆıntre operatorul ∇(

∂x
ˆ
i,

∂y
ˆ
j,

∂z
ˆ
k) ¸si vectorul

j(j
x
, j
y
, j
z
),
rezult˘a c˘a:

j = div

j =
dm
dV dt
(1.101)
Cu alte cuvinte, div

j reprezint˘a masa de fluid izvorˆ at˘ a dintr-un
volum elementar dV ˆın unitatea de timp, raportat˘ a la valoarea
lui dV . Se spune c˘a div

j reprezint˘a productivitatea specific˘a de
fluid a ”izvorului” elementar dV . Evident, cu cˆat izvorul va fi mai
puternic, cu atˆat div

j care ˆıl caracterizeaz˘ a va fi mai mare. De
altfel, termenul divergent ¸˘a provine de la cuvˆ antul latin ”diverg-
ere”, care ˆınseamn˘ a ”a izvorˆı”. Avˆ and ˆın vedere c˘a dm =

j
−→
dS,
ˆın care dS este suprafat ¸a care ˆınconjoar˘ a volumul elementar dV ,
prin integrare pe ˆıntreg volumul unei surse macroscopice de fluid
vom putea scrie:
35

S

j
−→
dS =

V
div

j dV (1.102)
care reprezint˘ a teorema lui Green-Gauss-Ostrogradski. A-
ceast˘a ultim˘ a relat ¸ie stabile¸ste o leg˘ atur˘ a ˆıntre o integral˘ a de
suprafat ¸˘a a lui

j ¸si una de volum a unei funct ¸ii de

j.
1.3.3 Rotor
Definit ¸ie
Operatorul rotor se aplic˘a funct ¸iilor vectoriale prin operat ¸ia de
produs vectorial. Dac˘ a aplic˘ am rotorul funct ¸iei vectoriale a =
a(x, y, z) se obt ¸ine:
∇a = rot a =

i

j

k

∂x

∂y

∂z
a
x
a
y
a
z

(1.103)
=

∂a
z
∂y

∂a
y
∂z

i +

∂a
z
∂z

∂a
z
∂x

j +

∂a
y
∂x

∂a
x
∂y

k
Interpretarea fizic˘a
Fie un vector

Acaracterizat prin componentele A
x
, A
y
, A
z
ˆın ra-
port cu un sistem de referint ¸˘a cartezian. S˘ a consider˘ am o direct ¸ie
oarecare descris˘a de versorul n.
ˆ
In planul perpendicular pe versorul n, alegem un contur infinitez-
imal ˆınchis dl ,care m˘ argine¸ste o suprafat ¸˘a mic˘ a ∆S. De obicei,
sensul de parcurgere al conturului se stabile¸ste astfel ˆıncˆat sensul
pozitiv al versorului ns˘a coincid˘ a cu cel determinat prin regula
burghiului drept.
Operatorul diferent ¸ial rot este un vector a c˘ arui proiect ¸ie pe di-
rect ¸ia lui neste definit˘a prin relat ¸ia:
36
rot
n

A = lim
∆S→0

A
−→
dl
∆S
(1.104)
S˘a consider˘ am ˆın cele ce urmeaz˘a c˘a vectorul

A este viteza v a
unui punct (element de mas˘ a) dintr-un corp rigid care se rote¸ste
cu viteza unghiular˘ a ωˆın jurul unei axe de rotat ¸ie coliniare cu ver-
sorul ˆ n.
ˆ
In mod evident c˘a traiectoria punctului considerat este un
cerc de raz˘a r cu centrul pe axa de rotat ¸ie iar viteza v = ωr este
orientat˘ a tangent la traiectorie. Conturul ce ˆınchide elementul de
suprafat ¸˘a ∆S = πr
2
este

dl = 2πr.
x
(x+∆x,y+∆y,z)
(x,y+∆y,z) (x,y,z)
(x+∆x,y,z)
z
y
O
Fig. 13: Definirea operatorului rot ˆın termeni de
coordonate
Conform definit ¸iei 1.104 se obt ¸ine:
37
rot
n
v = lim
r→0
v

dl
πr
2
= lim
r→0
ω2πr
πr
2
= 2ω (1.105)
Astfel, rotorul vitezei liniare a punctelor unui solid rigid aflat ˆın
mi¸scare de rotat ¸ie este dublul vitezei unghiulare.
Din punct de vedere al calculului matematic este mult mai con-
venabil˘a definirea operatorului rotˆın termeni de coordonate.
S˘a g˘ asim proiect ¸iile vectorului rot ˆıntr-un sistem de coordonate
cartezian, de exemplu de-a lungul axei Oz.
Conturul pe care se integreaz˘ a este un dreptunghi cu laturile
∆x, ∆y indicat ˆın Fig. 13. Se obt ¸ine:

A
−→
dl =
(x+∆x,y,z)

(x,y,z)
A
x
(x, y, z)dx +
(x+∆x,y+∆y,z)

(x+∆x,y,z)
A
y
(x + ∆x, y, z)dy
(x,y+∆y,z)

(x+∆x,y+∆y,z)
A
x
(x, y + ∆y, z)dx +
(x,y,z)

(x,y+∆y,z)
A
y
(x, y, z)dy (1.106)
Considerˆ and c˘a ∆x, ∆y pot fi oricˆ at de mici dorim, putem dezvol-
ta termenii A
x
, A
y
ˆın serii Taylor:
A
x
(x, y + ∆y, z) = A
x
(x, y, z) +
∂A
x
(x, y, z)
∂y
∆y... (1.107)
38
A
y
(x + ∆x, y, z) = A
y
(x, y, z) +
∂A
y
(x, y, z)
∂x
∆x + ... (1.108)
S˘a revenimˆın relat ¸ia (1.106) ˆın care, pentru claritate, s˘ a calcul˘ am
suma ˆıntre prima ¸si a treia ˆıntegral˘ a, respectiv suma ˆıntre a doua
¸si a patra integral˘ a. Dup˘ a inversarea limitelor unei integrale ¸si
aparit ¸ia semnului minus, se obt ¸ine:
I
1
=
(x+∆x,y,z)

(x,y,z)
A
x
(x, y, z)dx −

(x+∆x,y,z)

(x,y,z)
¸
A
x
(x, y, z) +
∂A
x
(x, y, z)
∂y
∆y

dx
= −
∂A
x
(x, y, z)
∂y
∆y∆x (1.109)
ˆ
In mod similar se obt ¸ine:
I
2
= −
∂A
y
(x, y, z)
∂x
∆x∆y (1.110)
Ca urmare, conform definit ¸iei (1.104), proiect ¸ia vectorului rot

Ape
axa Oz este:

rot

A

z
=
∂A
y
∂x

∂A
x
∂y
(1.111)
ˆ
In mod similar se obt ¸in ¸si celelalte proiect ¸ii (considerˆ and drep-
tunghiuri cu laturile ∆y, ∆z respectiv ∆z, ∆x ¸si repetˆand proce-
dura matematic˘ a):
39

rot

A

x
=
∂A
z
∂y

∂A
y
∂z
(1.112)

rot

A

y
=
∂A
x
∂z

∂A
z
∂x
(1.113)
Din aceste relat ¸ii rezult˘a definit ¸ia vectorului rotor ˆın coordonate
carteziene:
rot

A =

∂A
z
∂y

∂A
y
∂z

i +

∂A
x
∂z

∂A
z
∂x

j +

∂A
y
∂x

∂A
x
∂y

k
(1.114)
Fig. 14: Ilustrarea teoremei lui Stokes-Amp`ere
S˘a calcul˘ am fluxul vectorului rot

Aprintr-o suprafat ¸˘a oarecare m˘ ar-
ginit˘ a de un contur ˆınchis, divizˆand suprafat ¸a considerat˘ a ˆın mici
elemente de suprafat ¸˘a ∆S
i
.

S
rot

A d

S =
¸
(i)

∆S
i
rot

A d

S (1.115)
Cum ∆S
i
este foarte mic se obt ¸ine ˆın prim˘ a aproximat ¸ie, folosind
relat ¸ia de definit ¸ie (1.104), urm˘ atoarele expresii pentru fiecare
element de suprafat ¸˘a:
40

∆S
i
rot

A d

S =

∆S
i

rot

A

n
dS ≈

rot

A

n
∆S
i

i

A d

l
(1.116)
Ca urmare:

S
rot

A d

S ≈
¸
(i)

i

A d

l (1.117)
Conform Fig. 14 se observ˘ a c˘a integralele de pe contururile ce
m˘arginesc dou˘ a suprafet ¸e vecine sunt opuse ca semn (deoarece
sunt parcurse ˆın ambele sensuri) ¸si ca urmare se anuleaz˘ a reciproc.
Singurii termeni ce r˘amˆ an necompensat ¸i sunt cei de pe contu-
rul exterior ce m˘argine¸ste suprafat ¸a considerat˘ a. Considerˆ and
suprafet ¸ele ∆S
i
din ce ˆın ce mai mici se obt ¸ine relat ¸ia:

S
rot

A d

S ≈

A d

l (1.118)
Aceast˘a relat ¸ie este cunoscut˘a ca teorema lui Stokes-Amp`ere.
1.4 Probleme
1.1 Fie vectorii:

A = 3

i + 4

j + 5

k

B = −

i + 4

j −2

k

C = 2

i −

j +

k
Determinat ¸i:
41
a). m˘ arimile celor trei vectori;
b). reprezentat ¸i grafic vectorii;
c). valoarea numeric˘ a a vectorului

A +

B −

C;
d). versorii celor trei vectori;
e). produsele scalare:

A

B,

A

C,

B

C;
f). produsele vectoriale

A

B,

A

C,

B

C; m˘arimea lor ¸si
cosinusul unghiurilor dintre aceste perechi;
g). Vectorii

A,

B,

C sunt coplanari?
h). produsul

A

B

C.
Rezolvare:
a. M˘arimile celor trei vectori sunt:

A

=

9 + 16 + 25 = 7. 0711

B

=

1 + 16 + 4 = 4. 5826

C

=

4 + 1 + 1 = 2. 4495
b. Reprezentarea grafic˘ a este dat˘ a ˆın Fig. 1.1.
c. Vectorul:

A+

B −

C = (3 −1 −2)

i + (4 + 4 + 1)

j + (5 −2 −1)

k = 9

j + 2

k
are valoarea numeric˘ a:

A +

B −

C

=

81 + 4 = 9. 2195
42
x
y
z
A
&
B
&
C
&
Fig. 1.1
d. Versorii direct ¸iilor celor trei vectori sunt:
a =

A
A
=
3
7. 07

i +
4
7. 07

j +
5
7. 07

k = 0. 42

i + 0. 56

j + 0. 71

k

b =

B
B
= −
1
4. 58

i +
4
4. 58

j −
2
4. 58

k = 0. 22

i + 0. 87

j + . 443

k
c =

C
C
=
2
2. 45

i −
1
2. 45

j +
1
2. 45

k = 0. 82

i + 0. 41

j + 0. 41

k
e.

A

B = −3 + 16 −10 = 3

A

C = 6 −4 + 5 = 7

B

C = −2 −4 −2 = −8
43
f.

A

B =

i

j

k
3 4 5
−1 4 −2

= −28

i +

j + 16

k

A

C =

i

j

k
3 4 5
2 −1 1

= 9

i + 7

j −11

k

B

C =

i

j

k
−1 4 −2
2 −1 1

= 2

i −3

j −7

k
M˘arimea vectorilor este:

A

B

=

28
2
+ 1 + 16
2
= 32. 265

A

C

=

9
2
+ 7
2
+ 11
2
= 15. 843

B

C

=

2
2
+ 3
2
+ 7
2
= 7. 874
iar unghiurile corespunz˘ atoare dintre fiecare pereche de vectori
astfel definit ¸i:
cos(

A

B,

A

C) =
(

A

B) (

A

C)

A

B

A

C

=
−28 9 + 1 7 −16 11
32. 265 15. 843
= −0. 82
cos(

A

B,

B

C) =
(

A

B) (

B

C)

A

B

B

C

=
−28 2 −1 3 −16 7
32. 265 7. 874
= −0. 67
44
cos(

A

C,

B

C) =
(

A

C) (

B

C)

A

C

B

C

=
9 2 −7 3 + 11 7
15. 843 7. 874
= 0. 59
g. Pentru a vedea dac˘ a vectorii

A,

B,

C sunt copanari, se cal-
culeaz˘a produsul mixt:

A (

B

C) = 3 2 −4 3 −5 7 = −41
Deoarece valoarea acestui produs este diferit˘ a de zero ˆınseamn˘ a
c˘a vectorii nu sunt coplanari.
h. Pentru produsul dublu vectorial se folose¸ste regula ”bac minus
cab”

A

B

C =

B (

A

C) −


C (

A

B) = 7(−

i + 4

j −2

k) −3(2

i −

j +

k)
= −13

i −31

j −17

k
1.2 Fie vectorii

A¸si

Bdefinit ¸i de urm˘atoarele expresii:

A = ae
−kt

i + bt

j +

k

B = (c sin ωt)

i + (d cos ωt)

j
unde a, b, c, k, ω−constante iar t-timpul. Calculat ¸i:
a).
d

A
dt
;
d

B
dt
;

d

A
dt

;

d

B
dt

;
45
b).

A

;

B

;
d
dt

A

;
d
dt

B

;
c).
d
dt

A

B

;
d).
d
dt

A

B

.
Rezolvare:
a. Folosim regulile de derivare ale vectorilor:
d

A
dt
=
d
dt
(ae
−kt
)

i +
d
dt
(bt)

j = −kae
−kt

i + b

j
d

B
dt
=
d
dt
(c sin ωt)

i +
d
dt
(d cos ωt)

j = cω cos ωt

i −dω sin ωt

j

d

A
dt

=

(−kae
−kt
)
2
+ b
2

d

B
dt

=

(cω cos ωt)
2
+ (dω sin ωt)
2
b.

A

=

(ae
−kt
)
2
+ (bt)
2
+ 1

B

=

(c sin ωt)
2
+ (d cos ωt)
2
d
dt

A

=
d
dt

(ae
−kt
)
2
+ (bt)
2
+ 1 =
−a
2
e
2(−kt)
k + b
2
t

a
2
e
2(−kt)
+ b
2
t
2
+ 1
d
dt

B

=
d
dt

(c sin ωt)
2
+ (d cos ωt)
2
=
ω
2
c
2
−d
2

c
2
sin
2
ωt + d
2
cos
2
ωt
Dup˘ a cum se constat˘ a:
46

d

A
dt

=
d
dt

A

d

B
dt

=
d
dt

B

c.
d
dt

A

B

=
d
dt
(ae
−kt
c sin ωt + btd cos ωt)
= (ake
−kt
c + btdω) sin ωt + (ωae
−kt
c + bd) cos ωt
d.
d
dt

A

B

=
d
dt

i

j

k
ae
−kt
bt 1
c sin ωt d cos ωt 0

= ωd (sin ωt)

i + c (cos ωt) ω

j −
− (ake
−kt
d cos ωt + ae
−kt
dω sin ωt
+ cω cos ωtbt + cb sin ωt)

k
1.3 Calculat ¸i m˘arimea gradientul funct ¸iei:
f(x, y, z) = xy
2
+ yx
2
+ xyz
Rezolvare:
Conform definit ¸iei operatorului gradient, se obt ¸ine:
grad f =

∇f =
∂f
∂x

i +
∂f
∂y

j +
∂f
∂z

k
47
Derivatele part ¸iale ale funct ¸iei scalare f ˆın raport cu cele trei
coordonate sunt:
∂f
∂x
=

∂x
(xy
2
+ yx
2
+ xyz) = y
2
+ 2yx + yz
∂f
∂y
=

∂y
(xy
2
+ yx
2
+ xyz) = 2yx + x
2
+ xz
∂f
∂z
=

∂z
(xy
2
+ yx
2
+ xyz) = yx
Ca urmare m˘ arimea vectorului gradient este:
[∇f[ =

(y
2
+ 2yx + yz)
2
+ (2yx + x
2
+ xz)
2
+ (yx)
2
1.4 Calculat ¸i divergent ¸a vectorului:

A = 4x

i + 2

j + 4y

k
Rezolvare:
Conform definit ¸iei operatorului divergent ¸˘a, se obt ¸ine:
divr = ∇ r =

∂x
A
x
+

∂y
A
y
+

∂z
A
z
=

∂x
(4x) +

∂y
(2) +

∂z
(4y)
= 4
Rezultatul aplic˘ arii operatorului divergent ¸˘a unei m˘ arimi vectori-
ale este un scalar.
1.5 Determinat ¸i rotorul funct ¸iei vectoriale:

F = (4abyz
2
−10bx
2
y
2
)

i + (9abxz
2
−6bx
3
y)

j + 8abxyz

k
48
unde a, b, c−constante.
Rezolvare:
Conform definit ¸iei operatorului divergent ¸˘a, se obt ¸ine:
rot

F = ∇

F =

i

j

k

∂x

∂y

∂z
4abyz
2
−10bx
2
y
2
9abxz
2
−6bx
3
y 8abxyz

=

i
¸

∂y
(8abxyz) −

∂z
(9abxz
2
−6bx
3
y)

j
¸

∂x
(8abxyz) −

∂z
(4abyz
2
−10bx
2
y
2
)

+

k
¸

∂x
(9abxz
2
−6bx
3
y) −

∂y
(4abyz
2
−10bx
2
y
2
)

= −10abxz

i + (5abz
2
+ 2bx
2
y)

k
49
50
Capitolul 2
Mecanica clasic˘a
2.1 Cinematica punctului material
Cinematica studiaz˘a deplas˘ arile corpurilor ˆın funct ¸ie de timp,
f˘ar˘ a a t ¸ine cont de cauza care produce mi¸scarea. Deplasarea unui
corp fat ¸˘a de alte corpuri se raporteaz˘ a la un sistem de referint ¸˘a
solidar legat de corpurile alese drept repere.
Un principiu fundamental al Mecanicii newtoniene este principiul
caracterului absolut al m˘ asurii timpului, adic˘a m˘ asura timpului
este independent˘a de sistemul de referint ¸˘a ales, fat ¸˘a de care se
studiaz˘a mi¸scarea corpului. Cu alte cuvinte, dac˘a avem dou˘ a
fenomene care sunt simultane fat ¸˘a de un sistem de referint ¸˘a, ele
vor fi simultane fat ¸˘a de orice alt sistem de referint ¸˘a; deci, simul-
taneitatea a dou˘ a fenomene are un caracter absolut ˆın Menanica
newtonian˘ a.
ˆ
In Mecanic˘a, un corp ale c˘ arui dimensiuni pot fi neglijate ˆın tim-
pul mi¸sc˘arii sale, se nume¸ste punct material sau particul˘a ¸si
51
se reprezint˘a grafic printr-un punct geometric.
Fie un punct material care se deplaseaz˘ a ˆın timp; alegem ca sis-
tem de referint ¸˘a sistemul cartezian (Oxyz). Coordonatele x, y
¸si z ale punctului material ¸si respectiv vectorul de pozit ¸ie r sunt
funct ¸ii de timp:
r(t) : x(t) y(t) z(t) (2.1)
Funct ¸ia r(t) se nume¸ste legea de mi¸scare a punctului mate-
rial. Totalitatea pozit ¸iilor succesive ale punctului material ˆın timp
formeaz˘ a o curb˘ a numit˘ a tratectoria particulei ¸si este caracter-
izat˘ a prin ecuat ¸iile parametrice:
x = x(t) y = y(t) z = z(t) (2.2)
M˘arimile cinematice care caracterizeaz˘ a mi¸scarea unui punct
material sunt viteza ¸si accelerat ¸ia. Se define¸ste viteza medie ca
fiind variat ¸ia vectorului deplasare raportat˘ a la intervalul de timp
cˆat are loc deplasarea:
v
m
=
r

−r
t

−t
=
r(t

) −r(t)
t

−t
(2.3)
¸si respectiv viteza momentan˘a:
v =
dr
dt
= lim
t

→t
r(t

) −r(t)
t

−t
(2.4)
Observat ¸ie: vom folosi ˆın continuare notat ¸ia Leibnitz pentru
derivataˆın raport cu timpul a unei m˘ arimi, adic˘ a cu un punct dea-
supra pentru derivata de ordin ˆıntˆ ai ¸si respectiv cu dou˘a puncte
pentru derivata de ordin doi.
52
Deci, viteza particulei este derivata ˆın raport cu timpul a vec-
torului de pozit ¸ie:
v =
˙
r (2.5)
¸si are componentele:
˙
r : ˙ x(t) ˙ y(t) ˙ z(t) (2.6)
iar accelerat ¸ia este derivata vitezei ˆın raport cu timpul:
a =
˙
v =
¨
r (2.7)
¸si are componentele:
¨
r : ¨ x(t) ¨ y(t) ¨ z(t) (2.8)
Fie dou˘ a sisteme de referint ¸˘a S ¸si S

(Fig.1), care se mi¸sc˘a arbitrar
unul fat ¸˘a de cel˘alalt. Fie un punct material P aflat ˆın mi¸scare fat ¸˘a
de cele dou˘a sisteme de referint ¸˘a. M˘arimile cinematice similare
fat ¸˘a de cele dou˘a sisteme vor fi notate cu acelea¸si litere, f˘ar˘ a ¸si
respectiv cu accent.
ˆ
Intre vectorii de pozit ¸ie ai particulei, r (fat ¸˘a
de S) ¸si r

(fat ¸˘a de S

) este verificat˘ a relat ¸ia evident˘a:
r = r
o
+r

(2.9)
unde
r

= x

e

x
+ y

e

y
+ z

e

z
(2.10)
iar e

x
, e

y
¸si e

z
reprezint˘a versorii axelor de coordonate ale sistemu-
lui S

, dependent ¸i de timp. Vom deriva relat ¸ia (2.1.9) ˆın raport cu
timpul:
˙
r =
˙
r
o
+ x

˙
e

x
+ y

˙
e

y
+ z

˙
e

z
+ ˙ x

e

x
+ ˙ y

e

y
+ ˙ z

e

z
(2.11)
53
x
y
z
x’
y’
z’
S S’
r
r ‘
r
0
Fig.1
ˆ
In membrul stˆang al identit˘ at ¸ii (2.11) vectorul
˙
r reprezint˘a viteza
particulei fat ¸˘a de sistemul de referint ¸˘a fix S, ¸si este numit˘a conven-
t ¸ional vitez˘a absolut˘a.
ˆ
In membrul drept, suma primilor patru
termeni reprezint˘ a viteza particulei dac˘ a ea ar fi imobil˘ a fat ¸˘a de
sistemul S

, se numet ¸e vitez˘a de transport a particulei ¸si ea
este nul˘a dac˘ a sistemul S

nu se mi¸s˘a fat ¸˘a de S. Suma ultimilor
trei termeni din membrul drept reprezint˘ a viteza particulei fat ¸˘a de
sistemul mobil S

¸si se nume¸ste vitez˘a relativ˘a. A¸sadar, relat ¸ia
(2.11) se poate scrie sub forma:
v
abs
= v
transp
+v
rel
(2.12)
54
unde
v
abs
=
˙
r (2.13)
v
transp
=
˙
r
o
+ x

˙
e

x
+ y

˙
e

y
+ z

˙
e

z
(2.14)
v
rel
= ˙ x

e

x
+ ˙ y

e

y
+ ˙ z

e

z
(2.15)
Observat ¸ie: viteza de transport a particulei se compune din
viteza
˙
r
o
a originii sistemului mobil S

¸si din viteza de rotat ¸ie
ωr

= x
˙
e

x
+y
˙
e

y
+z
˙
e

z
a particulei solidar legate de S

, ˆın jurul
punctului O

, presupus fix. Relat ¸ia (2.12) se nume¸ste formula
de compunere a vitezelor ˆın Cinematica newtonian˘a.
Vom deriva ˆınc˘a o dat˘ a, ˆın raport cu timpul, identitatea (2.11):
¨
r =
¨
r
o
+ x

¨
e

x
+ y

¨
e

y
+ z

¨
e

z
+
¨ x

e

x
+ ¨ y

e

y
+ ¨ z

e

z
+ (2.16)
2( ˙ x

˙
e

x
+ ˙ y

˙
e

y
+ ˙ z

˙
e

z
)
ˆ
In membrul stˆang al identit˘ at ¸ii (2.16) vectorul
¨
r reprezint˘a ac-
celerat ¸ia particulei fat ¸˘a de sistemul de referint ¸˘a fix S, numit˘ a
accelerat ¸ie absolut˘a.
ˆ
In membrul drept, suma primilor patru
termeni reprezint˘ a accelerat ¸ia particulei dac˘ a aceasta ar fi soli-
dar legat˘ a de sistemul mobil S

¸si se nume¸ste accelerat ¸ie de
transport. Suma urm˘ atorilor trei termeni reprezint˘ a accelerat ¸ia
particulei fat ¸˘a de sistemul mobil S

¸si se nume¸ste accelerat ¸ie
relativ˘a, iar suma ultimilor trei termeni se nume¸ste accelerat ¸ie
complementar˘a sau accelerat ¸ie Coriolis. Cu notat ¸iile:
a
abs
=
¨
r (2.17)
a
transp
=
¨
r
o
+ x

¨
e

x
+ y

¨
e

y
+ z

¨
e

z
(2.18)
a
rel
= ¨ x

e

x
+ ¨ y

e

y
+ ¨ z

e

z
(2.19)
a
compl
= 2( ˙ x

˙
e

x
+ ˙ y

˙
e

y
+ ˙ z

˙
e

z
) (2.20)
55
relat ¸ia (2.16) se poate scrie sub forma:
a
abs
=a
transp
+a
rel
+a
compl
(2.21)
ceea ce reprezint˘a formula de compunere a accelerat ¸iilor ˆın
Cinematica newtonian˘a.
2.2 Transform˘arile Galilei
ˆ
In continuare, vom numi particul˘a liber˘a o particul˘ a asupra
c˘areia nu act ¸ioneaz˘a nici un alt corp. Experient ¸a arat˘ a c˘a e-
xist˘ a sisteme de referint ¸˘a privilegiate pentru care este adev˘ arat˘ a
urm˘ atoarea afirmat ¸ie: orice particul˘a liber˘ a se mi¸sc˘a cu vitez˘a
constant˘ a fat ¸˘a de aceste sisteme, adic˘ a se deplaseaz˘a rectiliniu ¸si
uniform (principiul inert ¸iei). Sistemele de referint ¸˘a pentru care
este valabil˘ a aceast˘ a afirmat ¸ie se numesc sisteme inert ¸iale.
S˘a studiem ˆın continuare mi¸scarea unei particule libere fat ¸˘a de
dou˘ a sisteme de referint ¸˘a inert ¸iale S (fix) ¸si S

(mobil), deci care
se mi¸sc˘a cu vitez˘a constant˘ a atˆ at fat ¸˘a de S cˆat ¸si fat ¸˘a de S

, adic˘a:
a
abs
= 0 ; a
rel
= 0 (2.22)
Conform legii de compunere a accelerat ¸iilor pentru o particul˘ a
(2.21), va rezulta:
a
transp
+a
compl
= 0 (2.23)
ceea ce va conduce la:
¨
r
o
= 0 ;
˙
e

x
= 0 ;
˙
e

y
= 0 ;
˙
e

z
= 0 (2.24)
Cerint ¸ele relat ¸iei (2.24) exprim˘ a faptul c˘ a originea O

se deplaseaz˘a
rectiliniu ¸si uniform fat ¸˘a de S, iar axele sistemului S

nu se rotesc
56
ˆın jurul originii O

. Mi¸scarea sistemului de referint ¸˘a, ˆın decursul
c˘areia axele r˘ amˆ an paralele cu ele ˆınsele se nume¸ste mi¸scare de
translat ¸ie. Deci, sistemul inert ¸ial S

are o mi¸scare de translat ¸ie
rectilinie ¸si uniform˘ a fat ¸˘a de sistemul inert ¸ial S.
Observat ¸ie: pentru a ment ¸ine starea de mi¸scare rectilinie ¸si uni-
form˘ a sau de repaus relativ a unei particule libere, fat ¸˘a de un
sistem de referint ¸˘a inert ¸ial, spat ¸iul ¸si timpul ˆın sistemul inert ¸ial
trebuie s˘a satisfac˘ a anumite caracteristici:
• spat ¸iul s˘a fie omogen, adic˘a toate punctele din spat ¸iu s˘a fie
echivalente
• spat ¸iul s˘a fie izotrop, adic˘ a traiectoriile particulelor libere aflate
ˆın mi¸scare s˘a fie rectilinii indiferent de direct ¸iile ˆın care are loc
mi¸scarea
• timpul s˘a fie uniform, adic˘a particulele libere s˘a parcurg˘ a spat ¸ii
egale ˆın intervale egale de timp
Vom introduce not ¸iunea de eveniment, prin care se ˆınt ¸elege un
fenomen produs ˆıntr-un anumit punct geometric, la un anumit
moment de timp. Un eveniment este caracterizat prin patru co-
ordonate spat ¸io-temporale: trei coordonate spat ¸iale x, y ¸si z ale
punctului unde are loc fenomenul ¸si o coordonat˘ a temporal˘ a t,
desemnˆand momentul producerii lui. Not ¸iunea de eveniment va
fi frecvent folosit˘ a mai ales ˆın Cinematica relativist˘ a.
Coordonatele spat ¸io-temporale (r, t) caracterizeaz˘ a mi¸scarea ab-
solut˘ a, coordonatele spat ¸io-temporale (r

, t) caracterizeaz˘ a mi¸sca-
rea relativ˘ a, iar r
o
caracterizeaz˘ a mi¸scarea de transport a sistemu-
lui S

fat ¸˘a de S, S

aflˆ andu-se ˆın mi¸scare rectilinie ¸si uniform˘ a cu
viteza v fat ¸˘a de S.
57
ˆ
Intre coordonatele spat ¸io-temporale ale unui eveniment fat ¸˘a de
cele dou˘a sisteme de referint ¸˘a exist˘ a relat ¸ia evident˘a:
r = r
o
+r

(2.25)
unde r
o
= vt

reprezint˘a ecuat ¸ia ce caracterizeaz˘ a mi¸scarea uni-
form˘ a a sistemului S

fat ¸˘a de S. Conform principiului funda-
mental al Mecanicii newtoniene al caracterului absolut al m˘ asurii
timpului, timpul se scurge la fel ˆın ambele sisteme de referint ¸˘a,
adic˘a:
t = t

(2.26)
Relat ¸iile (2.25) ¸si (2.26) reprezint˘ a transform˘arile Galilei care
exprim˘ a coordonatele spat ¸io-temporale ale unui eveniment fat ¸˘a de
un sistem de referint ¸˘a inert ¸ial ˆın funct ¸ie de coordonatele spat ¸io-
temporale ale aceluia¸si eveniment fat ¸˘a de un alt sistem de referint ¸˘a
inert ¸ial aflat ˆın mi¸scare rectilinie ¸si uniform˘ a fat ¸˘a de primul, ˆın
Mecanica newtonian˘ a. Pentru cazul particular ˆın care v[[Ox vom
obt ¸ine transform˘arile Galilei speciale directe:
x

= x −v t
y

= y
(2.27)
z

= z
t

= t
¸si respectiv transform˘arile Galilei speciale inverse:
x = x

+ v t

y = y

(2.28)
z = z

t = t

58
Consecint ¸ele transform˘arilor Galilei (speciale) se refer˘a la:
• legea de compunere a vitezelor ˆın Mecanica newtonian˘ a, adic˘a:
v
rel
= v
abs
−v (2.29)
• invariant ¸a lungimilor ˆın orice sistem de referint ¸˘a inert ¸ial, adic˘ a:
l

= l (2.30)
unde l

reprezint˘a lungimea unei bare m˘ asurat˘ a ˆın sistemul S

iar
l reprezint˘a lungimea acelea¸si bare m˘ asurat˘ a ˆın sistemul S.
Observat ¸ie: Transform˘ arile Galilei speciale au avantajul c˘ a au
o form˘ a foarte simpl˘ a ¸si cont ¸in caracteristica esent ¸ial˘a a relat ¸iei
dintre sistemele de referint ¸˘a inert ¸iale S ¸si S

, anume c˘a ele au unul
fat ¸˘a de cel˘alalt o mi¸scare de translat ¸ie rectilinie ¸si uniform˘ a.
2.3 Principiile dinamicii newtoniene
Dinamica studiaz˘ a mi¸scarea corpurilor plecˆ and de la cauza care o
produce. Principiile Dinamicii sunt propozit ¸ii cu caracter general,
obt ¸inute pe baza a numeroase date experimentale.
Principiul inert ¸iei (legea ˆıntˆai a lui Newton) afirm˘ a c˘a orice
particul˘ a, ˆın absent ¸a act ¸iunii altor corpuri, se mi¸sc˘a rectiliniu ¸si
uniform; deci, o particul˘ a liber˘ a se deplaseaz˘a cu vitez˘a constant˘ a.
Principiul inert ¸iei este verificat prin contrazicere, adic˘a nu s-a ob-
servat experimental c˘ a, dac˘ a este ˆındeplinit˘ a condit ¸ia din prin-
cipiu mi¸scarea s˘a nu tind˘ a la una rectilinie.
59
Observat ¸ie: apare not ¸iunea de inert ¸ie care reprezint˘ a tendint ¸a
unui corp de a nu-¸si modifica vitezaˆın cazul cˆand nu exist˘ a act ¸iuni
exterioare.
Principiul manifest˘arii act ¸iunii (legea a doua a lui New-
ton) afirm˘ a c˘a, ˆın condit ¸ii exterioare date, produsul dintre masa
¸si accelerat ¸ia unei particule este o funct ¸ie vectorial˘ a ce depinde
de pozit ¸ia particulei, viteza sa ¸si de timp:
m
¨
r =

F(r,
˙
r, t) (2.31)
Observat ¸ii:
• Apare not ¸iunea de mas˘a; prin experient ¸e de ciocnire se demon-
streaz˘a c˘a fiecare particul˘ a este caracterizat˘ a de o m˘ arime scalar˘ a
pozitiv˘ a, specific˘a ¸si invariant˘ a (ˆın Mecanica newtonian˘ a) care
reprezint˘a masa particulei.
• Funct ¸ia vectorial˘ a

F reprezint˘a fort ¸a cu care corpurile act ¸ionea-
z˘a asupra particulei, iar dependent ¸a

F(r,
˙
r, t) se nume¸ste legea
fort ¸ei sau expresia fort ¸ei. Fort ¸a

F este o m˘arime vectorial˘ a
m˘asurabil˘ a al c˘ arui modul exprim˘ a intensitatea act ¸iunii asupra
particulei, iar direct ¸ia ¸si sensul ei redau orientarea act ¸iunii
• Principiul doi stabile¸ste dependent ¸a general˘ a a fort ¸ei de vari-
abilele cinematice r,
˙
r ¸si t, dar nu d˘ a o prescript ¸ie pentru forma
concret˘a a acestei dependent ¸e.
• Relat ¸ia (2.31) reprezint˘ a ecuat ¸ia fundamental˘a a Dinamicii
Principiul independent ¸ei act ¸iunilor afirm˘ a c˘a exercitarea si-
multan˘ a a mai multor act ¸iuni asupra unei particule nu modific˘ a
legile fort ¸elor; efectul asupra particulei este exprimat prin suma
60
fort ¸elor individuale:

F(r,
˙
r, t) =
¸
n

F
n
(r,
˙
r, t) (2.32)
Principiul act ¸iunii ¸si react ¸iunii (legea a treia a lui New-
ton) afirm˘ a c˘a dou˘ a corpuri act ¸ioneaz˘a unul asupra celuilalt ˆın
a¸sa fel ˆıncˆat fort ¸ele corespunz˘atoare sunt egale ca m˘ arime ¸si de
sens contrar:

F
12
= −

F
21
(2.33)
unde

F
12
reprezint˘a act ¸iunea corpului 1 asupra corpului 2, iar

F
21
reprezint˘a react ¸iunea corpului 2 asupra corpului 1.
Principiul relativit˘at ¸ii a lui Galilei afirm˘ a c˘a, pornind de
la situat ¸ii init ¸iale similare, evolut ¸ia unui ansamblu de particule
izolat (nu act ¸ioneaz˘a nici o fort ¸˘a din exterior asupra ansamblu-
lui) este aceea¸si ˆın orice sistem de referint ¸˘a inert ¸ial.
O consecint ¸˘a deosebit de important˘ a a acestui principiu se ob-
t ¸ine exprimˆ and legea a doua a lui Newton pentru o particul˘ a care
face parte dintr-un ansamblu izolat, fat ¸˘a de sistemele inert ¸iale S
¸si S

:
m
¨
r =

F(r,
˙
r, t) fat ¸˘a de S
(2.34)
m
¨
r

=

F(r

,
˙
r

, t

) fat ¸˘a de S’
Se observ˘ a c˘a legea fort ¸ei este aceea¸si ˆın ambele sisteme de referin-
t ¸˘a, conform principiului relativit˘ at ¸ii a lui Galilei. Leg˘ atura dintre
61
sistemele inert ¸iale este dat˘a de transformarea Galilei (2.25), care
derivat˘ a de dou˘ a ori conduce la relat ¸ia:
¨
r

=
¨
r (2.35)
adic˘a accelerat ¸iile particulei ˆın sistemul S ¸si S

sunt identice. Con-
form relat ¸iei (2.34) rezult˘ a:

F(r

,
˙
r

, t) =

F(r,
˙
r, t) (2.36)
Folosind relat ¸iile de transformare Galilei, egalitatea (2.36) devine:

F(r −v t,
˙
r −v, t) ≡

F(r,
˙
r, t) (2.37)
identitate ce exprim˘ a invariant ¸a expresiei fort ¸ei exercitate
asupra unei particule dintr-un ansamblu izolat, la schimbarea
sistemului de referint ¸˘a inert ¸ial. Cu alte cuvinte, dac˘ a avem la
dispozit ¸ie o mult ¸ime infinit˘ a de sisteme de referint ¸˘a inert ¸iale, con-
form principiului relativit˘ at ¸ii a lui Galilei nici unul din aceste sis-
teme nu este privilegiat ˆın descrierea mi¸sc˘arii unei particule libere
¸si toate principiile Mecanicii au aceea¸si form˘ a fat ¸˘a de orice sistem
de referint ¸˘a inert ¸ial.
ˆ
In concluzie, Dinamica studiaz˘a mi¸scarea corpurilor pornind de
la expresiile, presupuse cunoscute, ale fort ¸elor exercitate asupra
lor. Bazˆ andu-ne pe principii, s˘a vedem cum se formuleaz˘a concret
problemele Dinamicii.
Fie un punct material de mas˘ a m solicitat de fort ¸a

F(r,
˙
r, t) ce
reprezint˘a o act ¸iune exterioar˘ a cunoscut˘ a. Problema de dinamic˘ a
const˘a ˆın determinarea mi¸sc˘arii particulei, iar rezolvarea ei se face
cu ajutorul ecuat ¸iei diferent ¸iale vectoriale (2.31) pentru vectorul
62
de pozit ¸ie r al particulei, ca funct ¸ie de timp. Aceast˘a ecuat ¸ie vec-
torial˘ a, scris˘a pe componente revine la un sistem de trei ecuat ¸ii
diferent ¸iale de ordin doi, ˆın form˘ a normal˘ a, pentru funct ¸iile x(t),
y(t) ¸si z(t):
m¨ x = F
x
(x, y, z, ˙ x, ˙ y, ˙ z, t)
m¨ y = F
y
(x, y, z, ˙ x, ˙ y, ˙ z, t) (2.38)
m¨ z = F
z
(x, y, z, ˙ x, ˙ y, ˙ z, t)
Acestui sistem de ecuat ¸ii diferent ¸iale i se asociaz˘a condit ¸iile
init ¸iale:
x(t
o
) = x
o
˙ x(t
o
) = v
ox
y(t
o
) = y
o
˙ y(t
o
) = v
oy
(2.39)
z(t
o
) = z
o
˙ z(t
o
) = v
oz
Sistemul de ecuat ¸ii diferent ¸iale (2.38) impreun˘ a cu condit ¸iile init ¸i-
ale (2.39) formeaz˘ a o problem˘a Cauchy care ne ofer˘ a, conform
matematicii, o solut ¸ie unic˘a de forma:
x = x(t)
y = y(t) (2.40)
z = z(t)
obt ¸inˆandu-se legea de mi¸scare a particulei:
r = r(t) (2.41)
determinat˘ a de condit ¸iile init ¸iale:
r(t
o
) = r
o
(2.42)
˙
r(t
o
) = v
o
63
Numim stare mecanic˘a la momentul t a unui punct material,
ansamblul ¦r(t),
˙
r(t)¦ format din vectorul s˘ au de pozit ¸ie ¸si viteza
sa ˆın acel moment. Condit ¸iile init ¸iale (2.42) definesc starea me-
canic˘a a particulei la momentul t
o
.
Deci, ˆın ipoteza c˘ a expresia fort ¸ei este cunoscut˘a, starea mecanic˘ a
a unei particule la un moment dat determin˘a univoc legea ei de
de mi¸scare. Principial este suficient s˘a cunoa¸stem starea mecanic˘a
la un moment t
o
pentru a deduce, f˘ar˘ a nici o ambiguitate, starea
mecanic˘a a particulei la orice alt moment. Legea de mi¸scare poate
fi g˘ asit˘ a efectiv prin integrarea ecuat ¸iei diferent ¸iale (2.31), care se
nume¸ste ecuat ¸ia de mi¸scare a particulei.
Observat ¸ie: pˆ an˘ a acum s-a discutat modul ˆın care legile lui
Newton guverneaz˘a mi¸scarea punctelor materiale ˆın sistemele de
referint ¸˘a inert ¸iale. Este necesar s˘a facem cˆateva considerat ¸ii de
dinamic˘ a privind sistemele de referint ¸˘a neinert ¸iale (sisteme
pentru care nu mai este valabil principiul inert ¸iei). Fat ¸˘a de sis-
temele neinert ¸iale, legea a doua a lui Newton are un enunt ¸ similar
aceluia fat ¸˘a de sistemele inert ¸iale, cu deosebirea major˘ a c˘ a fort ¸ei
care descrie act ¸iunea fizic˘a a altor corpuri asupra particulei tre-
buie s˘a i se adauge fort ¸ele de inert ¸ie, anume fort ¸a de transport
¸si fort ¸a Coriolis. Celelalte legi ale lui Newton (principiul inert ¸iei,
independent ¸ei act ¸iunilor, act ¸iunii ¸si react ¸iunii) r˘amˆ an neschim-
bate ˆın ce prive¸ste traducerea propriet˘ at ¸ilor act ¸iunilor fizice prin
ˆınsu¸siri ale legilor fort ¸elor.
Remarc˘ am c˘a, ˆın general, ecuat ¸ia de mi¸scare a unei particule ˆıntr-
un sistem de referint ¸˘a neinert ¸ial este considerabil mai complicat˘a
decˆat ecuat ¸ia de mi¸scare scris˘a fat ¸˘a de un sistem inert ¸ial.
ˆ
In
consecint ¸˘a, legea de mi¸scare a particulei este mai greu de calculat.
De¸si aceste considerat ¸ii arat˘ a c˘a sistemele inert ¸iale sunt privile-
64
giate, totu¸si ˆın multe cazuri sunt folosite sistemele de referint ¸˘a
neinert ¸iale.
2.4 Interact ¸iile fundamentale
Cele cinci principii ale Dinamicii, ˆımpreun˘ a cu principiul carac-
terului absolut al m˘ asurii timpului alc˘ atuiesc sistemul de principii
fizice fundamentale, pornind de la care se dezvolt˘ a logic ˆıntreaga
Mecanic˘a newtonian˘ a. Principiile Mecanicii newtoniene sunt con-
forme cu realitatea pentru un domeniu foarte intins de mi¸sc˘ari ale
corpurilor. Domeniile ˆın care ele ˆınceteaz˘a sa fie valabile sunt:
• mi¸sc˘arile corpurilor cu viteze apropiate de viteza luminii, care
sunt descrise corect pe baza principiilor Teoriei relativit˘at ¸ii
• mi¸sc˘arile particulelor la scar˘ a atomic˘ a ¸si nuclear˘a a c˘ aror de-
scriere este guvernat˘a de principiile Mecanicii cuantice
ˆ
In afar˘ a de informat ¸ia fizic˘a general˘ a cont ¸inut˘a ˆın principii, ˆın
Mecanica newtonian˘ a se mai introduce informat ¸ia fizic˘a sub forma
legilor de fort ¸˘a ale interact ¸iilor care apar ˆın diferite probleme con-
crete. Fort ¸ele din Mecanic˘a corespund unor interact ¸ii fizice com-
plexe, dar oricˆ at de complexe ar fi exist˘ a o anumit˘ a suprapunere
de interact ¸iuni fundamentale.
ˆ
In prezent, se cunosc patru clase de interact ¸iuni fundamentale pe
care le vom enumera ˆın ordinea intensit˘ at ¸ii crescˆande.
Interactiunile gravitat ¸ionale sunt cele mai slabe, dar cele mai
generale: orice pereche de corpuri care au mase interact ¸ioneaz˘a
gravitat ¸ional. Legea de fort ¸˘a a acestei interact ¸iuni a fost de-
dus˘a de Newton (1687). Fort ¸a gravitat ¸ional˘ a dintre dou˘ a par-
ticule este atractiv˘ a, proport ¸ional˘ a cu produsul maselor ¸si invers
65
proport ¸ional˘ a cu p˘ atratul distant ¸ei dintre particule:

F
grav
= −Γ
m
1
m
2
r
12
r
12
r
12
(2.43)
cunoscut˘ a sub numele de legea gravitat ¸iei universale. Γ este
constanta gravitat ¸ional˘a universal˘a ¸si a fost determinat˘ a ex-
perimental, cu precizie, de c˘atre Cavendish (1798):
Γ = 6.67 10
−11
Nm
2
kg
−2
.
Observat ¸ii:
• mi¸scarea corpurilor cere¸sti este determinat˘a ˆın principal de in-
teract ¸iunea lor gravitat ¸ional˘ a ¸si deci este guvernat˘a de legea gra-
vitat ¸ional˘ a universal˘ a (2.43)
• la scar˘ a terestr˘ a, prezint˘a important ¸˘a atract ¸ia gravitat ¸ional˘ a
a Pamˆ antului asupra oric˘ arui alt corp; fort ¸a corespunz˘atoare, ˆın
vecin˘atatea suprafet ¸ei terestre se nume¸ste greutatea corpurilor;
interact ¸iunea gravitat ¸inal˘a a corpurilor la suprafat ¸a P˘amˆ antului
este complet neglijabil˘ a fat ¸˘a de celelalte interact ¸iuni ale lor.
Interact ¸iunile electromagnetice sunt mult mai puternice de-
cˆat cele gravitat ¸ionale , dar se manifest˘ a numai ˆıntre particulele
care posed˘a sarcin˘a electric˘a. Legea de fort ¸˘a a interact ¸iunii
electromagnetice dintre dou˘ a corpuri ˆınc˘arcate nemi¸scate a fost
stabilit˘ a de Coulomb (1785). Fort ¸a coulombian˘a dintre dou˘ a
particule ˆınc˘arcate este proport ¸ional˘ a cu produsul sarcinilor q
1
¸si
q
2
ale particulelor, invers proport ¸ional˘ a cu p˘ atratul distant ¸ei din-
tre ele ¸si este atractiv˘ a sau repulsiv˘ a, dup˘a cum sarcinile au semne
contrare sau au acela¸si semn:

F
Coulomb
= k
q
1
q
2
r
2
12
r
12
r
12
(2.44)
66
Factorul de proport ¸ionalitate k este pozitiv, iar valoarea lui rezult˘ a
din alegerea unit˘ at ¸ilor de m˘ asur˘ a:
k ≡
1
4πε
o
= 8.99 10
9
Nm
2
C
−2
(2.45)
O particul˘ a cu sarcina q aflat˘ aˆın mi¸scare cu viteza v ˆıntr-un cˆamp
electromagnetic extern, este supus˘ a fort ¸ei Lorentz:

F = q(

E +v

B) (2.46)
unde

E este intensitatea cˆ ampului electric iar

B este induct ¸ia
cˆampului magnetic la un moment dat ¸si ˆın punctul ˆın care se
g˘ ase¸ste particula ˆın acel moment.
Observat ¸ie: majoritatea fenomenelor din natur˘ a sunt datorate
interact ¸iunilor electromagnetice; astfel, structura stabil˘ a a atomi-
lor ¸si moleculelor, coeziunea corpurilor, frec˘ arile, react ¸iile chimice,
procese biologice constituie exemple ale suprapunerii tot mai com-
plexe a interact ¸iilor electromagnetice.
Teoria sistematic˘ a a interact ¸iunilor electromagnetice ¸si a efectelor
lor macroscopice este studiat˘ a de Electrodinamica clasic˘ a, iar
studiul aprofundat al interact ¸iunilor electromagnetice pure dintre
particulele elementare formeaz˘a obiectul Electrodinamicii cuan-
tice.
Interact ¸iunile slabe ¸si tari se manifest˘a numai la scar˘ a nu-
clear˘ a, la distant ¸e cel mult de ordinul 10
−15
m. Interact ¸iunile
slabe sunt cele care produc react ¸ii de tipul emisiei β a unor nuclee
radioactive; aceste interact ¸ii au o intensitate de 10
9
ori mai mic˘ a
decˆat aceea a celor electromagnetice. Interact ¸iunile tari leag˘ a
67
strˆ ans protonii ¸si neutronii ˆın nucleele atomice, asigurˆ and sta-
bilitatea nucleelor. Interact ¸iunile tari sunt de circa 10
3
ori mai
intense decˆat cele electromagnetice.
2.5 Teoremele generale ale Mecanicii
pentru un punct material
Teoremele generale ale Mecanicii sunt consecint ¸ele principiilor Di-
namicii, careˆınlesnesc abordarea problemei mi¸sc˘arii unei particule
sau sistem de particule. Vom considera ˆın continuare un punct
material de mas˘ a m ¸si solicitat de fort ¸a

F(r,
˙
r, t), dat˘ a ˆıntr-un
sistem de referint ¸˘a inert ¸ial S.
2.5.1 Teorema impulsului
Se nume¸ste impuls al unei particule, produsul dintre masa m ¸si
viteza v =
˙
r a particulei. Impulsul se noteaz˘ a cu p iar unitatea de
m˘asur˘ a ˆın sistemul internat ¸ional de unit˘ at ¸i este [p]
SI
= kg m/s
sau N s:
p = mv (2.47)
Dac˘ a vom deriva ˆın raport cu timpul relat ¸ia de definit ¸ie (2.47)
vom obt ¸ine:
d p
dt
= m
dv
dt
= m
¨
r =

F (2.48)
Aceast˘a formul˘ a ne arat˘ a c˘a derivata ˆın raport cu timpul a im-
pulsului este egal˘a cu fort ¸a total˘ a exercitat˘ a asupra particulei ¸si
reprezint˘a teorema impulsului pentru un punct material. Acest
68
rezultat nu este decˆat o definit ¸ie alternativ˘ a a fort ¸ei, care folose¸ste
not ¸iunea de impuls, cele dou˘a definit ¸ii:

F = ma
(2.49)

F =
d p
dt
fiind echivalente atunci cˆand masa este constant˘ a.
O consecint ¸˘a imediat˘ a a formulei (2.48) se refer˘ a la cazul cˆ and
fort ¸a total˘ a care act ¸ioneaz˘a asupra particulei este nul˘ a; atunci ¸si
numai atunci, impulsul total al particulei se conserv˘ a ˆın timp:

F ≡

0 ↔ p(t) ≡ p(t
o
) (2.50)
Aceast˘a concluzie este numit˘ a legea de conservare a impulsu-
lui. Din punct de vedere matematic, componentele constante p
x
,
p
y
¸si p
z
ale impulsului particulei libere sunt integrale prime ale
ecuat ¸iei de mi¸scare (2.31), adic˘ a integrale prime ale sistemului de
ecuat ¸ii diferent ¸iale (2.38).
2.5.2 Teorema momentului cinetic
Momentul impulsului sau momentul cinetic (orbital) al
unei particule este definit ca produsul vectorial dintre vectorul de
pozit ¸ie r ¸si impulsul p al particulei:

l = r p [l]
SI
= J s (2.51)
69
Vom calcula ˆın continuare derivata ˆın raport cu timpul a momen-
tului cinetic folosindu-ne ¸si de formula (2.48):
d

l
dt
=
d
dt
(r p) = r
˙
p +
˙
r p = r

F + m
˙
r
˙
r =

M

d

l
dt
=

M (2.52)
unde

M = r

F reprezint˘a momentul fort ¸ei. Relat ¸ia (2.52)
exprim˘ a teorema momentului cinetic: derivata ˆın raport cu
timpul a momentului cinetic al unei particule este egal˘ a cu mo-
mentul fort ¸ei exercitate asupra particulei.
O consecint ¸˘a a teoremei momentului cinetic se refer˘ a la cazul
cˆand momentul fort ¸ei totale care act ¸ioneaz˘ a asupra particulei este
nul; atunci ¸si numai atunci, momentul cinetic al particulei se con-
serv˘a ˆın timp:

M ≡

0 ↔

l(t) ≡

l(t
o
) (2.53)
Acest rezultat se nume¸ste teorema de conservare a momen-
tului cinetic. Componentele constante l
x
, l
y
¸si l
z
ale momentului
cinetic sunt integrale prime ele ecuat ¸iei de mi¸scare (2.31) ¸si sunt
complet determinate de starea mecanic˘ a a particulei la momentul
t
o
.
Observat ¸ie: momentul fort ¸ei totale ce act ¸ioneaz˘a asupra unei
particule poate fi nul ˆın urm˘atoarele cazuri:


F =

0 →

M =

0 →

l = const.


F =

0; acest lucru se ˆıntˆ ampl˘ a atunci cˆ and fort ¸a este o fort ¸˘a
central˘a, adic˘ a direct ¸ia fort ¸ei ce act ¸ioneaz˘a asupra particulei
trece printr-un punct fix dat numit centru de fort ¸˘a ( Fig. 2).
70
F
&
SL
m
r
&
O
Fig. 2
Expresia unei fort ¸e centrale este:

F = f(r, t)
r
r
(2.54)
deci are direct ¸ia vectorului de pozit ¸ie. Momentul acestei fort ¸e
centrale va fi:

M = r

F = r f(r, t)
r
r
=

0

l = const. (2.55)
2.5.3 Teorema energiei cinetice
Energia cinetic˘a este o m˘arime scalar˘ a nenegativ˘ a definit˘ a prin
semiprodusul dintre masa ¸si p˘atratul vitezei particulei:
E
cin
=
1
2
mv
2
=
1
2
mvv (2.56)
Fie o port ¸iune din traiectoria unei particule cuprins˘ aˆıntre punctele
A
1
¸si A
2
(Fig.3) ˆın care particula se g˘ ase¸ste la momentele t
1
¸si re-
spectiv t
2
.
ˆ
In intervalul de timp elementar dt, particula parcurge
71
x
y
z
(C)
S
P
r
r ‘
O
A
1
r
1
r
2
A
2
A
A’
Fig.3
arcul AA

avˆ and vectorul deplasare:

AA

= dr = vdt (2.57)
Fie

F(r, v, t) fort ¸a ce act ¸ioneaz˘ a asupra particulei ˆın punctul A.
Produsul scalar:
dL =

F dr = F
x
dx + F
y
dy + F
z
dz = F[r[ cos θ (2.58)
se nume¸ste lucrul mecanic elementar al fort ¸ei

F corespunz˘ator
deplas˘arii elementare dr a particulei. Unghiul θ este unghiul din-
tre fort ¸˘a ¸si direct ¸ia deplas˘ arii. Semnificat ¸ia liniut ¸ei transversale
72
de pe litera d ˆın ecuat ¸ia (2.58) este c˘ a expresia diferent ¸ial˘a dL
nu este ˆın general diferent ¸ial˘a total˘ a a vreunei funct ¸ii de pozit ¸ia
particulei.
Observat ¸ii:
• dac˘a fort ¸a este perpendicular˘a pe direct ¸ia deplas˘ arii (

F ⊥ dr)
atunci lucrul mecanic elementar este nul
• dac˘a fort ¸a nu este perpendicular˘a pe direct ¸ia deplas˘ arii, atunci
lucrul mecanic elementar poate fi pozitiv ¸si se nume¸ste lucrul
mecanic primit de particul˘a sau lucrul mecanic motor, sau
poate fi negativ ¸si atunci se nume¸ste lucrul mecanic cedat de
particul˘ a sau lucrul mecanic rezistent
• lucrul mecanic efectuat de fort ¸a

F ˆın unitatea de timp este numit
puterea fort ¸ei

F care se exercit˘a asupra particulei, la momentul
t:
dL
dt
= P =

F v (2.59)
Puterea poate fi pozitiv˘ a (putere primit˘a), negativ˘ a (putere
cedat˘a) sau nul˘ a.
Lucrul mecanic total corespunz˘ ator deplas˘ arii particulei ˆın inter-
valul de timp [t
1
, t
2
] se nume¸ste lucrul mecanic integral ¸si este
definit prin relat ¸ia:
L[t
1
, t
2
] ≡

A
2
A
1

F(r, v, t) dr (2.60)
Dac˘ a vom utiliza ˆın continuare legea de mi¸scare a particulei r =
r(t) vom putea transforma integrala (2.60) ˆıntr-o integral˘ a dup˘ a
73
timp (integral˘ a Riemann):
L[t
1
, t
2
] =

t
2
t
1

F[r(t), v(t), t]v(t)dt (2.61)
Vom deriva ˆın continuare energia cinetic˘a a particulei ˆın raport
cu timpul:
dE
c
dt
=
d
dt
(
1
2
mvv) =
1
2
m[v
˙
v +
˙
vv] = mv
˙
v = v

F =
dL
dt

dE
c
dt
=
dL
dt
⇒dE
c
= dL (2.62)
Relat ¸ia (2.62) arat˘ a c˘a derivata ˆın raport cu timpul a energiei
cinetice a unei particule este egal˘ a cu puterea fort ¸ei exercitate
asupra particulei, sau variat ¸ia energiei cinetice a particulei ˆıntr-
un interval infinitezimal dt este egal˘ a cu lucrul mecanic elemen-
tar efectuat ˆın acest interval de timp de fort ¸a exercitat˘ a asupra
particulei. Afirmat ¸iile de mai sus sunt enunt ¸uri echivalente ale
teoremei energiei cinetice, ˆın forma diferent ¸ial˘a. Forma
integral˘a a acestei teoreme se exprim˘ a prin relat ¸ia:
E
cin
(t
2
) −E
cin
(t
1
) =

t
2
t
1

F[r(t), v(t), t]v(t)dt
→E
cin
(t
2
) −E
cin
(t
1
) = L[t
1
, t
2
] (2.63)
Deci, variat ¸ia energiei cinetice a unei particule ˆın intervalul de
timp [t
1
, t
2
] este egal˘ a cu lucrul integral al fort ¸ei exercitate asupra
particulei.
74
2.5.4 Energia potent ¸ial˘a. Energia mecanic˘a.
Teorema de conservare a energiei meca-
nice
Fie cazul particular cˆ and fort ¸a ce act ¸ioneaz˘a asupra particulei nu
depinde decˆat de pozit ¸ia particulei (nu ¸si explicit de timp), deci
particula se mi¸sc˘a sub act ¸iunea unui cˆamp de fort ¸e static:

F =

F(r) =

F(x, y, z) (2.64)
Vom considera de asemenea c˘ a lucrul mecanic al acestei fort ¸e nu
depinde de drumul urmat de particul˘ a (cˆ ampuri speciale de fort ¸e).
Din punct de vedere al Analizei matematice, condit ¸ia necesar˘a ¸si
suficient˘a ca integrala curbilinie a unei funct ¸ii vectoriale

F =

F(r)
(lucrul mecanic) s˘a fie independent˘a de curba care une¸ste dou˘a
puncte date ¸si s˘a depind˘ a numai de aceste puncte, se poate ex-
prima prin urm˘ atoarele dou˘ a afirmat ¸ii echivalente:
• exist˘a o funct ¸ie U = U(r), determinat˘ a pˆ an˘ a la o constant˘ a
aditiv˘ a, care satisface identic egalit˘ at ¸ile:
F
x
= −
∂U
∂x
F
y
= −
∂U
∂y
(2.65)
F
z
= −
∂U
∂z
Totodat˘ a este adev˘ arat˘ a relat ¸ia:

A
2
A
1

Fdr = −[U(r
2
) −U(r
1
)] (2.66)
75
unde integrala curbilinie se ia pe un drum arbitrar
• Funct ¸iile F
x
(x, y, z), F
y
(x, y, z) ¸si F
z
(x, y, z) verific˘a identit˘ at ¸ile:
∂F
y
∂x
=
∂F
x
∂y
;
∂F
z
∂y
=
∂F
y
∂z
;
∂F
x
∂z
=
∂F
z
∂x
(2.67)
Propriet˘ at ¸ile (2.65) ¸si (2.67) scrise sub form˘ a vectorial˘ a devin:

F(r) = −

∇U(r) (2.68)



F(r) =

0 (2.69)
Dac˘ a funct ¸ia vectorial˘ a

F(r), cu proprietatea (2.68) este un cˆ amp
de fort ¸e, atunci m˘arimea U(x, y, z) se nume¸ste energia potent ¸ial˘a
a particulei ˆın punctul de coordonate x, y, z ¸si este un cˆamp scalar.
Dac˘ a cˆ ampul de fort ¸e

F(r) deriv˘ a dintr-o energie potent ¸ial˘a U(r),
atunci lucrul mecanic elementar al fort ¸ei este diferent ¸iala total˘ a
a unei funct ¸ii de coordonate:
dL =

Fdr = F
x
dx + F
y
dy + F
z
dz
= −
∂U
∂x

∂U
∂y

∂U
∂z
= −dU(x, y, z)
→dL = −dU (2.70)
Deoarece particula se mi¸sc˘a, energia ei potent ¸ial˘a depinde de timp
prin intermediul coordonatelor particulei. Prin ˆımp˘ art ¸irea iden-
tit˘ at ¸ii (2.70) la intervalul de timp dt, corespunz˘ator deplas˘ arii dr,
se obt ¸ine expresia puterii fort ¸ei:

Fv = −
dU
dt
(2.71)
Dac˘ a vom t ¸ine cont acum de expresia matematic˘ a a teoremei en-
ergiei cinetice, vom obt ¸ine urm˘atorul rezultat:
d
dt
(E
cin
+ U) = 0 (2.72)
76
d(E
cin
+ U) = 0 (2.73)
Suma dintre energia cinetic˘ a ¸si energia potent ¸ial˘a a particulei:
E ≡ E
cin
+ U (2.74)
se nume¸ste energia mecanic˘a a particulei. Relat ¸iile (2.72) ¸si
(2.73) reprezint˘ a forma diferent ¸ial˘a a legii conserv˘arii en-
ergiei mecanice, care se enunt ¸˘a astfel: ˆın cursul mi¸sc˘arii unei
particuleˆıntr-un cˆamp de fort ¸e static al c˘ arui lucru mecanic nu de-
pinde de drumul urmat, energia mecanic˘ a a particulei nu variz˘ a ˆın
timp. Forma integral˘a a legii conserv˘arii energiei se obt ¸ine
din relat ¸ia (2.66) ¸si forma (2.63) a teoremei energiei cinetice:
E
cin
(t
2
) −E
cin
(t
1
) = U(r
1
) −U(r
2
)
→(E
cin
+ U)
t
2
= (E
cin
+ U)
t
1
(2.75)
ˆ
In consecint ¸˘a, atunci cˆ and o particul˘ a se mi¸sc˘a ˆıntr-un cˆamp de
fort ¸e static, derivat dintr-o energie potent ¸ial˘ a se definet ¸e energia
mecanic˘a a particulei cu proprietatea esent ¸ial˘a c˘a se conserv˘a ˆın
timp. M˘arimea conservat˘ a E este complet determinat˘ a de starea
init ¸ial˘ a a particulei:
E[r(t), v(t)] ≡ E(r
o
, v
o
) =
1
2
mv
2
o
+ U(r
o
) (2.76)
Observat ¸ii
• din punct de vedere matematic, energia este o integral˘ a prim˘ a
a ecuat ¸iei de mi¸scare (2.31)
• se disting dou˘a feluri de fort ¸e: fort ¸e pentru care se poate formula
legea conserv˘ arii energiei, numite fort ¸e conservative ¸si fort ¸e care
nu au aceast˘ a proprietate, numite fort ¸e neconservative
77
2.6 Teoremele generale ale Mecanicii
pentru un sistem de puncte mate-
riale
Fie un sistem de N puncte materiale (N > 1) de mase m
i
(i =
1, N) fiecare. Presupunem cunoscute toate fort ¸ele, exterioare ¸si
interioare, exercitate asupra particulelor din ansamblul consid-
erat.
Vom defini centrul de mas˘a al sistemului de puncte materi-
ale, ca fiind punctul geometric caracterizat de vectorul de pozit ¸ie
(Fig. 4):

R =
N
¸
i=1
m
i
r
i
N
¸
i=1
m
i
=
1
M
N
¸
i=1
m
i
r
i


R =
N
¸
i=1
m
i
M
r
i
(2.77)
unde M =
N
¸
i=1
m
i
reprezint˘a masa total˘a a sistemului de puncte
materiale.
Observat ¸ie: vectorul de pozit ¸ie

R al centrului de mas˘a este suma
ponderat˘ a a vectorilor de pozit ¸ie ai tuturor particulelor din sistem,
cu ponderi egale cu rapoartele dintre masele particulelor individ-
uale ¸si masa total˘ a a sistemului,
m
i
M
.
Vom defini viteza centrului de mas˘a privit ca un punct fic-
78
O
x
y
z
m
2
m
1
m
3
m
i
1
r
&
2
r
&
i
r
&
CM
Fig. 4
tiv, ca fiind:

V =
˙

R =
N
¸
i=1
m
i
˙
r
i
M
=
1
M
N
¸
i=1
m
i
˙
r
i
(2.78)
iar accelerat ¸ia centrului de mas˘a:
˙

V =
¨

R =
N
¸
i=1
m
i
¨
r
i
N
¸
i=1
m
i
=
1
M
N
¸
i=1
m
i
¨
r
i
(2.79)
79
2.6.1 Teorema impulsului pentru un sistem de
puncte materiale
Prin definit ¸ie, impulsul

P al sistemului de particule este egal
cu suma impulsurilor particulelor constituente:

P =
N
¸
i=1
p
i
(2.80)
Vom nota ˆın continuare prin

F
ext
ca fiind fort ¸a total˘ a exterioar˘ a
ce act ¸ioneaz˘a asupra sistemului de particule ¸si care este egal˘ a cu
suma fort ¸elor exterioare

F
ext,i
ce act ¸ioneaz˘a asupra fiec˘ arei par-
ticule, iar prin

F
int
- fort ¸a total˘ a interioar˘ a ce act ¸ioneaz˘ a asupra
sistemului de particule ¸si care este egal˘a cu suma fort ¸elor inte-
rioare

F
int,i
ce act ¸ioneaz˘a asupra fiec˘ arei particule (Fig. 5):
m
i
m
j
F
ext,i
F
int,i
F
j,i
F
i,j
Fig. 5
80

F
ext

N
¸
i=1

F
ext,i
(2.81)

F
int

N
¸
i=1

F
int,i
(2.82)
Fort ¸a care act ¸ioneaz˘a asupra fiec˘ arei particule i a sistemului va fi:

F
i
=

F
ext,i
+

F
int,i
(2.83)
iar ecuat ¸ia de mi¸scare va fi, conform principiului doi al Mecanicii:
m
i
¨
r
i
=

F
i
(r
1
, r
2
, .....r
N
;
˙
r
1
,
˙
r
2
....
˙
r
N
; t) (i = 1, N) (2.84)
Scrise pe componente, cele N ecuat ¸ii diferent ¸iale vectoriale (2.84)
revin la un sistem de 3N ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul doi, pentru
componentele vectorilor de pozit ¸ie ai tuturor particulelor r
i
, ca
funct ¸ii de timp. Acestui sistemˆıi asociem urm˘ atoarele 6N condit ¸ii
init ¸iale:
r
i
(t
o
) = r
oi
(2.85)
˙
r
i
(t
o
) = v
oi
Sistemul de ecuat ¸ii diferent ¸iale (2.84) ¸si condit ¸iile init ¸iale (2.85)
alc˘atuiesc o problem˘ a Cauchy care ne ofer˘ a o solut ¸ie unic˘a:
r
i
= r
i
(t) i = 1, N (2.86)
Aceast˘a solut ¸ie reprezint˘a legea de mi¸scare a sistemului de
particule determinat˘ a de condit ¸iile init ¸iale (2.85). Ansamblul
81
vectorilor de pozit ¸ie ai tuturor particulelor la un moment dat t
¦r
1
(t), r
2
(t), ....r
N
(t)¦, define¸ste configurat ¸ia sistemului ˆın mo-
mentul respectiv. Num˘arul parametrilor care determin˘ a complet
configurat ¸ia unui sistem de particule se nume¸ste num˘arul grade-
lor de libertate ale sistemului.
ˆ
In cazul sistemului analizat pˆan˘ a
acum, num˘ arul gradelor de libertate este 3N. Ansamblul vecto-
rilor de pozit ¸ie ¸si vitezelor tuturor particulelor la momentul t,
¦r
1
(t), r
2
(t), ..r
N
(t);
˙
r
1
,
˙
r
2
..
˙
r
N
¦ define¸ste starea mecanic˘a a sis-
temului de puncte materiale la momentul t. Prin urmare,
condit ¸iile init ¸iale (2.85) fixeaz˘ a starea mecanic˘ a la momentul t
o
a
sistemului, iar legea de mi¸scare (2.86) va reprezenta evolut ¸ia ˆın
timp a configurat ¸iei sistemului de particule.
ˆ
In continuare vom deriva, ˆın raport cu timpul, relat ¸ia (2.80):
d

P
dt

˙

P =
N
¸
i=1
˙
p
i
=
N
¸
i=1

F
i
=
N
¸
i=1

F
ext,i
+
N
¸
i=1

F
int,i
=

F
ext
+

F
int
(2.87)
Dar, ˆın virtutea principiului independent ¸ei act ¸iunilor ¸si a prin-
cipiului act ¸iunii ¸si react ¸iunii, rezultanta fort ¸elor interioare este
ˆıntotdeauna nul˘ a, pentru un sistem de particule (fort ¸ele interioare
act ¸ioneaz˘a asupra fiec˘ arei perechi de particule si sunt egale ¸si de
sens contrar). Ca urmare, relat ¸ia (2.87) devine:
d

P
dt
=

F
ext
(2.88)
ceea ce exprim˘a teorema impulsului pentru un sistem de
puncte materiale: derivata ˆın raport cu timpul a impulsului
total al unui sistem de particule este egal˘ a cu rezultanta tuturor
fort ¸elor exterioare exercitate asupra particulelor.
82
O consecint ¸˘a a acestei teoreme se refer˘ a la cazul ˆın care rezul-
tanta fort ¸elor exterioare este nul˘ a; atunci ¸si numai atunci, impul-
sul total al sistemului de particule se conserv˘ a:

F
ext

0 ↔

P(t) ≡

P(t
o
) (2.89)
Aceast˘a ultim˘ a relat ¸ie exprim˘a legea de conservare a impulsu-
lui total. Din punct de vedere matematic, componentele P
x
, P
y
¸si P
z
sunt integrale prime ale ecuat ¸iilor diferent ¸iale (2.84) ¸si sunt
complet determinate de starea mecanic˘ a la momentul t
o
, (2.85) a
ansamblului de puncte materiale.
ˆ
In particular, impulsul total al
unui sistem de puncte materiale izolat este constant.
Din definit ¸iile (2.80) ¸si respectiv (2.78) rezult˘ a:

P ≡
N
¸
i=1
p
i
=
N
¸
i=1
m
i
˙
r
i
= M
˙

R
→M
˙

R =

P (2.90)
Derivˆ and ˆın raport cu timpul relat ¸ia (2.90) ¸si folosind teorema
impulsului (2.88), obt ¸inem:
M
¨

R =

F
ext
(2.91)
Relat ¸iile (2.90) ¸si (2.91) arat˘ a c˘a impulsul centrului de mas˘ a al
unui sistem de particule este impulsul total al sistemului, iar
fort ¸a asupra centrului de mas˘ a este rezultanta tuturor fort ¸elor
exterioare exercitate asupra particulelor din sistem. Dac˘ a se pre-
supune cunoscut˘a fort ¸a exterioar˘ a

F
ext
, atunci ecuat ¸ia (2.91) re-
prezint˘ a ecuat ¸ia de mi¸scare a centrului de mas˘ a ¸si poate fi inte-
grat˘ a, specificˆandu-se starea mecanic˘a la momentul init ¸ial t
o
:

R(t
o
) =

R
o
83
(2.92)
˙

R(t
o
) =

V
o
2.6.2 Teorema momentului cinetic total pen-
tru un sistem de puncte materiale
Momentul cinetic total

L al sistemului de particule este suma
momentelor cinetice individuale ale particulelor:

L ≡
N
¸
i=1

l
i
(2.93)
Vom defini momentul rezultant al fort ¸elor exterioare:

M
ext

N
¸
i=1

M
ext,i
=
N
¸
i=1
r
i

F
ext,i
(2.94)
¸si momentul rezultant al fort ¸elor interioare:

M
int

N
¸
i=1

M
int,i
=
N
¸
i=1
r
i

F
int,i
(2.95)
Deriv˘am ˆın raport cu timpul relat ¸ia (2.93):
˙

L =
N
¸
i=1

M
i
=
N
¸
i=1
r
i

F
i
=
N
¸
i=1
r
i
(

F
ext,i
+

F
int,i
)
=
N
¸
i=1
r
i

F
ext,i
+
N
¸
i=1
r
i

F
int,i
=
N
¸
i=1

M
ext,i
+
N
¸
i=1

M
int,i
=

M
ext
+

M
int

d

L
dt
=

M
ext
+

M
int
(2.96)
84
Formula (2.96) reprezint˘ a teorema momentului cinetic: deri-
vata ˆın raport cu timpul a momentului cinetic total al unui sistem
de puncte materiale este egal˘ a cu suma celor dou˘ a momente rezul-
tante, al fort ¸elor exterioare ¸ ai al fort ¸elor interioare.
O consecint ¸˘a a acestei teoreme se refer˘ a la cazul ˆın care suma
momentelor rezultante este nul˘a; atunci si numai atunci, momen-
tul cinetic total se conserv˘ a:

M
ext
+

M
int

0 ↔

L(t) ≡

L(t
o
) (2.97)
Observat ¸ie
Definim un sistem de particule ca fiind un sistem conservativ
atunci cˆ and fort ¸ele de interact ¸iune ˆıntre toate perechile de parti-
cule nu depind de vitezele relative ale acestora, adic˘a au forma:

F
i,j
(r
i,j
) = f
i,j
(r
i,j
)
r
i,j
r
i,j
(2.98)
unde r
i,j
= r
i
−r
j
este vectorul pozit ¸iei relative a particulelor i
¸si j. Deci, pentru un sistem conservativ de particule este valabil˘ a
egalitatea:
r
i,j

F
i.j
=

0 (2.99)
Vom calcula acum momentul fort ¸elor interioare pentru un sistem
conservativ de particule:

M
int
=
N
¸
i

M
int,i
=
N
¸
i
r
i

F
int,i
=
N
¸
i
r
i

¸
j,j=i

F
i,j
85
=
¸
i,j
r
i,j

F
i,j
=
¸
i,j
(r
i

F
i,j
+r
j

F
j,i
)
=
¸
i,j
(r
i
−r
j
)

F
i,j
=
¸
i,j
r
i,j

F
i,j
=

0


M
int
=

0 (2.100)
Astfel, pentru un sistem conservativ de particule, mometul rezul-
tant al fort ¸elor interioare este ˆıntotdeauna nul. Ca urmare, legea
momentului cinetic pentru un sistem conservativ este:
d

L
dt
=

M
ext
(2.101)
iar legea de conservare a momentului cinetic total va avea forma:

M
ext

0 ↔

L(t) ≡

L(t
o
) (2.102)
Componentele constante L
x
, L
y
¸si L
z
ale momentului cinetic total
sunt integrale prime ale sistemului de ecuat ¸ii de mi¸scare (2.84)
¸si sunt complet determinate de starea mecanic˘ a la mometul t
o
(2.85).
2.6.3 Teorema energiei cinetice pentru un sis-
tem de puncte materiale. Conservarea
energiei mecanice
Energia cinetic˘a total˘a pentru un sistem de puncte materiale
este defint˘a ca suma energiilor cinetice individuale ale tuturor
particulelor:
E
cin

N
¸
i=1
E
cin,i
=
1
2
N
¸
i=1
m
i
˙
r
i
2
(2.103)
86
Lucrul mecanic elementar al fort ¸elor exterioare este egal
cu suma lucrurilor mecanice elementare ale tuturor fort ¸elor exte-
rioare:
dL
ext

N
¸
i=1

F
ext,i
dr
i
(2.104)
iar lucrul mecanic elementar al fort ¸elor interioare este egal
cu suma lucrurilor mecanice elementare ale tuturor fort ¸elor inte-
rioare:
dL
int

N
¸
i=1

F
int,i
dr
i
(2.105)
Diferent ¸iala energiei cinetice totale, plecˆ and de la definit ¸ia (2.103),
va fi:
dE
cin
=
N
¸
i=1
dE
cin,i
=
N
¸
i=1

F
i
dr
i
=
N
¸
i=1
(

F
ext,i
+

F
int,i
dr
i
=
N
¸
i=1

F
ext,i
dr
i
+
N
¸
i=1

F
int,i
dr
i
= dL
ext
+ dL
int
→dE
cin
= dL
ext
+ dL
int
(2.106)
ceea ce reprezint˘a teorema energiei cinetice pentru un sistem
de particule, sub form˘a diferent ¸ial˘a adic˘a, variat ¸ia energiei ci-
netice totale a unui sistem de particule ˆıntr-un interval de timp
infinitezimal dt este egal˘ a cu suma lucrurilor mecanice elementare
efectuate de fort ¸ele exterioare ¸si de fort ¸ele interioare. Dac˘ a se inte-
greaz˘ a expresia (2.106) se va obt ¸ine forma integral˘a a teoremei
energiei cinetice:
E
cin
(t
2
) −E
cin
(t
1
) = L
ext
[t
1
, t
2
] + L
int
[t
1
, t
2
] (2.107)
87
unde L
ext
[t
1
, t
2
] ¸si respectiv L
int
[t
1
, t
2
] reprezint˘a lucrul mecanic
integral al fort ¸elor exterioare, respectiv interioare.
Vom considera ˆın continuare un sistem de particule conservativ.
T¸ inˆand cont de expresia (2.98) a fort ¸elor interioare, atunci lucrul
mecanic elementar al fort ¸elor interioare:
dL
int
=
N
¸
i=1

F
int,i
dr
i
= −d
¸
i,j
U
ij
(2.108)
unde
U
int
=
¸
i,j
U
ij
(r
i,j
) (2.109)
reprezint˘a energia potent ¸ial˘a a fort ¸elor interioare. Astfel,
lucrul mecanic elementar al fort ¸elor interioare va fi:
dL
int
= −dU
int
(2.110)
iar lucrul mecanic integral al fort ¸elor interioare nu depinde decˆ at
de configurat ¸iile init ¸ial˘a ¸si final˘ a ale sistemului:
L
int
[t
1
, t
2
] = −[U
int
(t
2
) −U
int
(t
1
)] (2.111)
Dac˘ a vomˆınlocui acest rezultat ˆın expresia matematic˘ a a teoremei
energiei cinetice (2.106) vom obt ¸ine:
d(E
cin
+ U
int
) = dL
ext
(2.112)
Suma dintre energia cinetic˘ a total˘ a ¸si energia potent ¸ial˘a a fort ¸elor
interioare se nume¸ste energia mecanic˘a intern˘a a sistemului
conservativ:
E
int
= E
cin
+ U
int
(2.113)
88
ˆ
In orice interval de timp ˆın care lucrul mecanic al fort ¸elor exte-
rioare este identic nul ¸si numai atunci, energia intern˘ a a sistemului
se conserv˘a ˆın timp:
L
ext
[t
1
, t
2
] ≡ 0 ↔E
int
(t
o
) ≡ E
int
(t
1
) (2.114)
ceea ce reprezint˘a teorema de conservare a energiei mecanice
interne.
Analog, dac˘ a se analizeaz˘ a cazul ˆın care asupra sistemului conser-
vativ act ¸ioneaz˘a numai fort ¸e exterioare conservative:

F
ext,i
(r
i
) = −

∇U
ext,i
(r
i
) (2.115)
atunci suma:
U
ext
(r
1
, r
2
, ....r
N
) =
N
¸
i=1
U
ext,i
(r
i
) (2.116)
reprezint˘a energia potent ¸ial˘a a fort ¸elor exterioare. Lucrul
mecanic elementar al fort ¸elor exterioare conservative este egal
cu diferent ¸iala total˘ a a energiei potent ¸iale a fort ¸elor exterioare
−dU
ext
:
dL
ext
= −dU
ext
(2.117)
Deci, lucrul mecanic integral al fort ¸elor exterioare ˆın intervalul
de timp [t
1
, t
2
] depinde doar de configurat ¸iile init ¸ial˘a ¸si final˘ a ale
sistemului conservativ:
L
ext
[t
1
, t
2
] = −[U
ext
(t
2
) −U
ext
(t
1
)] (2.118)
Pornind de la expresia (2.117), ¸si dac˘a vom t ¸ine cont ¸si de teorema
energiei mecanice interne (2.112) atunci vom obt ¸ine identitatea:
d(E
cin
+ U
int
+ U
ext
) = 0 (2.119)
89
Vom defini energia potent ¸ial˘a total˘a a sistemului suma din-
tre energia potent ¸ial˘a a fort ¸elor exterioare ¸si energia potent ¸ial˘ a a
fort ¸elor interioare:
U ≡ U
int
+ U
ext
(2.120)
iar suma dintre energia potent ¸ial˘ a total˘ a ¸si energia cinetic˘ a total˘ a
se nume¸ste energia mecanic˘a total˘a a sistemului de puncte
materiale:
E ≡ E
cin
+ U = E
cin
+ U
int
+ U
ext
= E
int
+ U
ext
(2.121)
Relat ¸ia (2.119) exprim˘ a sub form˘ a diferent ¸ial˘a legea de conser-
vare a energiei totale pentru un sistem de particule conservativ,
aflat ˆıntr-un cˆamp de fort ¸e exterioare conservative, adic˘ a:
E(t) ≡ E(t
o
) (2.122)
Energia total˘ a este o integral˘ a prim˘ a a sistemului ecuat ¸iilor de
mi¸scare (2.84) ¸si este complet determinat˘ a de starea mecanic˘ a
init ¸ial˘a, la momentul t
o
.
2.6.4 Teoremele lui K¨ onig
S˘a analiz˘ am ˆın continuare cum se descompune mi¸scarea unui sis-
tem de particule fat ¸˘a de dou˘ a sisteme de referint ¸˘a S ¸si S

. Fie un
sistem de referint ¸˘a S

cu originea plasat˘ a ˆın centrul de mas˘a C al
unui ansamblu de particule ¸si avˆ and o mi¸scare de translat ¸ie fat ¸˘a
de sistemul de referint ¸˘a inert ¸ial S (Fig.6).
Mi¸scarea ansamblului de particuleˆın sistemul S se nume¸ste mi¸scare
absolut˘a, iar ˆın sistemul S

se nume¸ste mi¸scare relativ˘a fat ¸˘a
de centrul de mas˘a. Pentru un punct material P (Fig.6) al
90
x
y
z
x’
y’
z’
S
P
r
r ‘
R
O
CM
Fig.6
sistemului de particule sunt adev˘arate relat ¸iile:
r
i
=

R +r

i
(2.123)
v
i
=

V +v

i
(2.124)
Deoarece centrul de mas˘a al sistemului de particule are fat ¸˘a de
sistemul de referint ¸˘a S

vectorul de pozit ¸ie

R

= 0, din relat ¸iile
(2.77) ¸si (2.78) rezult˘ a:
N
¸
i=1
m
i
r

i
=

0 (2.125)
N
¸
i=1
m
i
v

i
=

0 (2.126)
91
Vom defini momentul cinetic total

L

¸si energia cinetic˘a to-
tal˘a E

cin
ale sistemului de particule ˆın mi¸scarea relativ˘ a fat ¸˘a de
centrul de mas˘a prin relat ¸iile:

L


N
¸
i=1
m
i
(r

i
v

i
) (2.127)
E

cin

1
2
N
¸
i=1
m
i
v
2
(2.128)
Ne intereseaz˘a ˆın continuare care este relat ¸ia dintre momentul
cinetic total

L, ˆın mi¸scarea absolut˘ a ¸si momentul cinetic total

L

,
ˆım mi¸scarea relativ˘ a fat ¸˘a de centrul de mas˘ a:

L ≡
N
¸
i=1
m
i
(r
i
v
i
) =
N
¸
i=1
[(m
i
(

R +r

i
) (

V +v

i
)]
= (
N
¸
i=1
m
i
)(

R

V ) + (
N
¸
i=1
m
i
(r

i
)

V +

R (
N
¸
i=1
m
i
v

i
)
+
N
¸
i=1
m
i
(r

i
v

i
) = M(

R

V ) +

L



L = M(

R

V ) +

L

(2.129)
Relat ¸ia (2.129) reprezint˘ a teorema lui K¨ onig pentru momen-
tul cinetic: momentul cinetic total al unui sistem de puncte ma-
teriale este egal cu suma dintre momentul cinetic al centrului de
mas˘a, ˆın care se presupune concentrat˘a masa total˘ a a sistemului,
¸si momentul cinetic ˆın mi¸scarea relativ˘ a fat ¸˘a de centrul de mas˘ a.
S˘a vedemˆın continuare care sunt relat ¸iile dintre energiile cinetice
92
totale E
cin
, ˆın mi¸scarea absolut˘ a ¸si E

cin
, ˆın mi¸scarea relativ˘ a fat ¸˘a
de centrul de mas˘ a:
E
cin

N
¸
i=1
E
cin,i
=
1
2
N
¸
i=1
m
i
v
2
i
=
1
2
N
¸
i=1
m
i
(

V +v

i
)
2
=
1
2
MV
2
+ E

cin
→E
cin
=
1
2
MV
2
+ E

cin
(2.130)
Relat ¸ia (2.130) reprezint˘ a teorema lui K¨ onig pentru energia
cinetic˘a: energia cinetic˘a total˘ a a unui sistem de puncte materi-
ale este egal˘a cu suma dintre energia cinetic˘ a a centrului de mas˘ a,
presupus a avea masa egal˘ a cu masa total˘ a a sistemului, ¸si energia
cinetic˘a total˘ a ˆın mi¸scarea relativ˘ a fat ¸˘a de centrul de mas˘ a.
Observat ¸ie: teoremele momentului cinetic ¸si energiei cinetice ,
valabile ˆıntr-un sistem de referint ¸˘a inert ¸ial S, i¸si p˘astreaz˘ a forma
ˆın sistemul de referint ¸˘a S

, care ˆın general este neinert ¸ial.
2.7 Probleme
2.1 Vectorul de pozit ¸ie al unui punct material este dat de legea
de mi¸scare:
r = 5(cos 3t)

i + 4(sin 3t)

j
unde (r) este m˘asurat ˆın metri iar timpul t ˆın secunde. Determi-
nat ¸i:
a). viteza ¸si accelerat ¸ia particulei la momentul t = 10s de la
ˆınceperea mi¸sc˘arii
93
b). traiectoria pe care se mi¸sc˘a punctul material
Rezolvare:
a. Legea vitezei punctului material se determin˘ a din relat ¸ia de
definit ¸ie:
v =
dr
dt
=
d
dt
(5 cos 3t

i + 4 sin 3t

j)
= −15 (sin 3t)

i + 12(cos 3t)

j
M˘arimea vectorului vitez˘ a este:
[v[ =

(15 sin 3t)
2
+ (12 cos 3t)
2
= 3

(−9 cos
2
3t + 25)
La momentul t = 10s viteza este:
v(1) = 3

(−9 cos
2
30 + 25) = 14. 936m/s
Pentru accelerat ¸ie se procedeaz˘a ˆın mod similar:
a =
dv
dt
=
d
dt
(−15 sin 3t

i + 12 cos 3t

j)
= −45 (cos 3t)

i −36 (sin 3t)

j
M˘arimea vectorului accelerat ¸ie este:
[a[ =

(−45 cos 3t)
2
+ (−36 sin 3t)
2
= 9

(9 cos
2
3t + 16)
94
La momentul t = 10s accelerat ¸ia este:
a(1) = 9

(9 cos
2
30 + 25) = 45. 192m/s
2
b. Ecuat ¸ia traiectoriei de g˘ ase¸ste prin eliminarea timpului din
ecuat ¸iile cinematice ale mi¸sc˘arii:
x = 5 cos 3t
y = 4 sin 3t
Folosind relat ¸ia fundamental˘ a din trigonometrie:
sin
2
3t + cos
2
3t = 1
se obt ¸ine:
y
2
4
+
x
2
25
= 1
Aceasta reprezint˘ a ecuat ¸ia unei elipse cu semiaxele de 2m ¸si re-
spectiv 5m.
2.2 Un punct material se deplaseaz˘ a cu viteza constant˘ a v pe
o elice definit˘ a de ecuat ¸iile parametrice:
x = 5 cos 2t
y = 5 sin 2t
z = vt
unde distant ¸ele (x, y, z) sunt m˘ asurate ˆın metri iar timpul t ˆın
secunde. Determinat ¸i accelerat ¸ia particulei ˆın funct ¸ie de timp.
Rezolvare:
95
Conform definit ¸iei, accelerat ¸ia este:
a = ¨ x

i + ¨ y

j + ¨ z

k
unde:
¨ x =
d ˙ x
dt
=
d
dt
(−10 sin 2t) = −20 cos 2t
¨ y =
d ˙ y
dt
=
d
dt
(10 cos 2t) = −20 sin 2t
¨ z =
d ˙ z
dt
=
d
dt
(v) = 0
Vectorul accelerat ¸ie este:
a = −20 cos 2t

i −20 sin 2t

j
iar m˘ arimea accelerat ¸iei depinde de timp dup˘ a legea:
[a[ =

(−20 cos 2t)
2
+ (−20 sin 2t)
2
= 20m/s
2
2.3 Se ¸stie c˘a viteza unui punct material variaz˘ a ˆın timp dup˘ a
legea:
v(t) = 1.5t
2

i + 1.8t

j + t
3

k(m/s)
S˘a se determine:
a). deplasarea punctului material ˆıntre momentele de timp t
1
=
1s ¸si t
2
= 3s
b). m˘arimea ¸si orientarea accelerat ¸iei (cosinu¸sii directori ai unghi-
urilor α, β, γ dintre vectorul accelerat ¸ie ¸si axele de coordonate) la
96
momentul de timp t
2
= 3s
Rezolvare:
a. Variat ¸ia vectorului de pozit ¸ie ˆın intervalul de timp considerat:
∆t = t
2
−t
1
este:
∆r = r(t
2
) −r(t
1
) = r
2
−r
1
Din definit ¸ia vitezei se observ˘a c˘a:
dr = vdt
r
1

r
2
dr =
t
1

t
2
vdt
r
2
−r
1
=
3

1
(1.5t
2

i + 1.8t

j + t
3

k)dt
= 13.0

i + 7. 2

j + 20.0

k
M˘arimea acestei deplas˘ ari este:
[∆r[ =

13.0
2
+ 7. 2
2
+ 20.0
2
= 24. 917m
b. Vectorul accelerat ¸ie este:
a =
dv
dt
=
d
dt
(1.5t
2

i + 1.8t

j + t
3

k =
= 3.0t

i + 1. 8

j + 3t
2

k
97
iar m˘ arimea:
a(t = 2) =

(3.0 2)
2
+ (1. 8)
2
+ (3.0 4)
2
= 13. 537m/s
2
cos α =
a
x
a
=
3.0 2
13. 537
= 0. 4432
cos β =
a
y
a
=
1.8
13. 537
= 0. 1329
cos γ =
a
z
a
=
3.0 4
13. 537
= 0. 8864
Evident c˘a trebuie s˘ a se verifice relat ¸ia:
cos
2
α + cos
2
β + cos
2
γ = 1
0. 4432
2
+ 0. 1329
2
+ 0. 8864
2
= 0. 9998
2.4 S˘a se deduc˘a ecuat ¸ia de mi¸scare a unui corp de mas˘ a m sub
act ¸iunea unei fort ¸e constante:
F(x, ˙ x, t) = F
0
= const.
Rezolvare
Folosind definit ¸ia accelerat ¸iei ¸si principiul fundamental al meca-
nicii, se g˘ase¸ste prin integrare:
˙ x(t) =

¨ x(t)dx =
1
m
t

0
Fdt =
F
0
m
t + ˙ x(0)
98
Constanta de integrare este valoarea vitezei la momentul init ¸ial.
Se observ˘ a c˘a viteza cre¸ste liniar cu timpul.
Integrˆ and din nou, avˆ and ˆın vedere definit ¸ia vitezei, obt ¸inem
ecuat ¸ia de mi¸scare:
x(t) =
t

0
˙ x(t)dt =
F
0
2m
t
2
+ ˙ x(0)t + x(0)
Trebuie facut˘a observat ¸ia c˘a alegerea momentului de timp t
0
= 0
este arbitrar˘ a. Ecuat ¸ia mi¸sc˘arii este valabil˘ a la orice alt moment
de timp considerat init ¸ial, t
0
, sub forma:
x(t −t
0
) =
F
0
2m
(t −t
0
)
2
+ ˙ x(t
0
)(t −t
0
) + x(t
0
)
Expresia obt ¸inut˘a reprezint˘ a ecuat ¸ia unei parabole.
2.5 Un corp de mas˘ a m se afl˘a init ¸ial ˆın repaus ¸si asupra lui se
aplic˘ a o fort ¸˘a:
F = F
0
e
−λt
unde λ > 0, F
0
−constante. Determinat ¸i legea de mi¸scare ¸si legea
vitezei.
Rezolvare:
Deoarece mi¸scarea se presupune unidimensional˘a:
m
dv
dt
= F
0
e
−λt
99
Dup˘ a separarea variabilelor se poate integra:
v

0
dv =
F
0
m
t

0
e
−λt
dt
Se obt ¸ine:
v(t) =
F
0
λm

1 −e
−λt

Legea spat ¸iului o obt ¸inem prin integrarea legii vitezei:
v =
dx
dt

x

0
dx =
t

0
vdt
x(t) =
t

0

1 −e
−λt

dt
x(t) =
F
0
λ
2
m
(e
−λt
+ λt −1)
2.6 S˘a se studieze mi¸scarea unidimensional˘ a a unui corp de mas˘ a
m sub act ¸iunea unei fort ¸e de tipul F = −kv.
Rezolvare:
ˆ
Inlocuind expresia fort ¸ei ˆın ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a a mi¸sc˘arii:
m
dv
dt
= −kv
100
Dup˘ a separarea variabilelor:
dt = −
m
k
dv
v
¸si integrare, rezult˘a:
t −t
0
= −
m
k
v(t)

v(t
0
)
dv
v
ˆ
In urma efectu˘arii integralei ¸si dup˘a rearanjarea termenilor se
obt ¸ine:
k
m
(t −t
0
) = ln v
0
−ln v
Considerˆ and c˘a t
0
= 0, ¸si c˘a v(t
0
) = v
0
dup˘a aplicarea funct ¸iei
inverse logaritmului, se obt ¸ine expresia legii vitezei:
v = v
0
e

k
m
t
= v
0
e

t
τ
unde
τ =
m
k
Semnificat ¸ia coeficientului τ este acum evident˘ a. Pentru ca relat ¸ia
vitezei s˘a fie corect˘a dimensional trebuie ca exponentul s˘ a fie adi-
mensional. Prin urmare
[τ] = T
−1
¸si reprezint˘a un timp, numit timp de relaxare. Se observ˘a c˘ a:
t = τ ⇒v =
v
0
e
101
Timpul de relaxare se define¸ste ca timpul dup˘ a care viteza
scade de e ori.
Analizˆ and graficul vitezei dat ˆın Fig. 2.6.1 putem face unele
observat ¸ii legate de cazurile limit˘ a.
Fig. 2.6.1: Dependent ¸a de timp a vitezei, v = v
0
e

k
m
t
,
pentru trei valori diferite ale coeficientului de frecare:
k
1
> k
2
> k
3
Se observ˘a c˘ a pe m˘asur˘ a ce scade valoarea lui k, sc˘aderea expo-
nential˘ a a vitezei se face pe un drum mai lent, timpii de relaxare
corespunz˘atori sc˘ azˆ and.
102
Pentru a g˘ asi legea mi¸sc˘arii, integram din nou legea vitezei:
x(t) = x
0
+
t

0
v
0
e

v
τ
dt
unde x
0
este pozit ¸ia corespunz˘ atoare momentului init ¸ial t
0
= 0.
Efectuˆand integrala se obt ¸ine ˆın final legea mi¸sc˘arii, sub forma:
x(t) = x
0
+ v
0
τ

1 −e

t
τ

O analiz˘ a simpl˘ a a acestei relat ¸ii arat˘ a c˘a, oricˆ at de lung ar fi
timpul avut la dispozit ¸ie de corp, el nu se mi¸sc˘a la infinit ci doar
pe o distant ¸˘a finit˘ a.
Din Fig. 2.6.2 se observ˘ a c˘a pe m˘ asur˘ a ce scade valoarea lui k,
distant ¸a parcurs˘ a de corp cre¸ste. Oricˆ at de mult ar cre¸ste
ˆ
ins˘a
timpul de mi¸scare, distant ¸a parcurs˘ a nu poate dep˘ a¸si o anumit˘ a
limit˘ a. S˘ a analiz˘ am cazurile limit˘ a ale mi¸sc˘arii.
• Pentru un interval de timp scurt, imediat dup˘ aˆınceperea mi¸sc˘arii,
t
τ
→0. Folosim dezvoltarea ˆın serie Taylor:
e
z
= 1 + z + z
2
/2 + z
3
/3 + ...
Acest lucru ne permite s˘a scriem legea vitezei ca:
v = v
0
(1 −
k
m
t + ...) · v
0

kv
0
m
t =
= v
0
+
F
0
m
t = v
0
+ a
0
t
103
Fig. 2.6.2: Reprezentarea spat ¸iului parcurs pentru
diferite valori ale coeficientului de frecare, pentru cazul
x
0
= 0
unde:
a
0
=
F
0
m
F
0
= −kv
0
corespund accelerat ¸iei ¸si respectiv fort ¸ei la momentul t = 0.
Folosind aceea¸si aproximare ¸si pentru spa t ¸iul parcurs, se obt ¸ine:
x(t) = x
0
+
v
0
m
k

1 −1 +
k
m
t −
1
2
k
2
m
2
t
2
...

·
104
· x
0
+ v
0
t −
1
2
v
0
k
m
t
2
= x
0
+ v
0
t +
1
2
a
0
t
2
Se observ˘ a c˘a s-au reg˘ asit ecuat ¸iile mi¸sc˘arii sub act ¸iunea unei fort ¸e
constante.
• Analiz˘am ce se ˆıntˆ ampl˘ a dup˘ a un interval de timp suficient
de lung, adic˘ a atunci cˆ and t →∞. Deoarece:
lim
z→∞
e
−z
= 0
viteza limit˘ a devine:
v →0
iar spat ¸iul limit˘ a:
x →x
0
+
v
0
m
k
2.7 S˘a se studieze mi¸scarea unidimensional˘ a a unui corp de mas˘ a
m sub act ¸iunea unei fort ¸e de tipul F = −kv
2
.
Rezolvare:
ˆ
Inlocuim expresia fort ¸ei ˆın ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a a mi¸sc˘arii:
m
dv
dt
= −kv
2
Dup˘ a separarea variabilelor:
105
dt = −
m
k
dv
v
2
g˘ asim:
t −t
0
= −
m
k
v

v
0
dv
v
2
ceea ce conduce, dup˘a integrare ¸si considerarea lui t
0
= 0, la
expresia vitezei:
v(t) =
v
0
1 +
kv
0
m
t
Afl˘am legea spat ¸iului printr-o nou˘ a integrare.
x

x
0
dx =
t

0
v
0
1 +
kv
0
m
t
dt
Integrala din membrul al doilea se rezolv˘ a u¸sor dac˘ a se face sub-
stitut ¸ia: u = 1 +
kv
0
m
t. Se obt ¸ine:
x = x
0
+
m
k
ln

kv
0
m
t + 1

2.8 S˘a se studieze mi¸scarea unidimensional˘ a a unui corp de mas˘ a
m legat de un resort cu constanta elastic˘ a k, ˆın absent ¸a frec˘arii.
106
Fig. 2.8.1
Rezolvare:
ˆ
Inlocuim expresia fort ¸ei ˆın ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a a mi¸sc˘arii:
m
dv
dt
= −kx
Vom studia aceast˘ a mi¸scare folosind legea conserv˘ arii energiei.
Trebuie s˘a afl˘ am a¸sadar care este valoarea energiei cinetice ¸si a
celei potent ¸iale.
Conform definit ¸iei, valoarea energiei potent ¸iale a fort ¸ei elastice
corespunz˘atoare unei deform˘ ari oarecare x a resortului luˆ and ca
referint ¸˘a valoarea zero pentru energia potent ¸ial ˆın pozit ¸ia nede-
format˘ a a resortului, este:
107
E
p
(x) =
x

0
kxdx =
1
2
kx
2
ˆ
In punctul x = 0 energia potent ¸ial˘a este nul˘ a, de aceea energia
total˘ a este ˆın ˆıntregime energie cinetic˘ a.
E(x = 0) = E
c
S˘a consider˘ am valoarea energiei cinetice de forma:
E
c
=
1
2
kA
2
A este distant ¸a maxim˘ a pˆ an˘ a la care poate ajunge punctul mate-
rial ¸si se nume¸ste amplitudine.
Scriem conservarea energie ˆıntre momentul ˆın care corpul trece
prin pozit ¸ia nedeformat˘ a ¸si un moment oarecare:
1
2
mv
2
+
1
2
kx
2
=
1
2
kA
2
v
2
=
2
m
k
2
(A
2
−x
2
)
dx
dt
=

2
m
k
2
(A
2
−x
2
)
Dup˘ a separarea variabilelor se obt ¸ine:
t −t
0
=
x

x
0
dx

2
m
k
2
[A
2
−x
2
]
=
=
arcsin x/A

arcsin x
0
/A
Acos θdθ

k
m
A
2

1 −sin
2
θ

=
108
=
arcsin x/A

arcsin x
0
/A
Acos θdθ
ωAcos θ
=
=
1
ω
0
(arcsin x/A −arcsin x
0
/A)
S-a f˘acut schimbarea de variabil˘ a x = Asin θ ¸si s-a notat
k
m
= ω
2
0
Considerˆ and c˘a t
0
= 0 ¸si aflˆ and pe x ˆın funct ¸ie de t rezult˘a:
ω
0
t + arcsin
x
0
A
= arcsin
x
A
adic˘a:
x = Asin(ω
0
t + arcsin
x
0
A
)
M˘arimea ω
0
se nume¸ste frecvent ¸˘a unghiular˘a sau pulsat ¸ia
proprie a oscilat ¸iilor iar ϕ
0
= arcsin
x
0
A
faza init ¸ial˘a a mi¸sc˘arii.
Dup˘ a cum este definit˘a, frecvent ¸a unghiular˘ a este o m˘ arime con-
stant˘ a, caracteristic˘ a corpului ¸si nu depinde de condit ¸iile init ¸iale.
ˆ
In Fig. 2.8.2 este reprezentarea grafic˘ a a unei mi¸sc˘ari oscilatorii
cu vizualizarea principalelor m˘ arimi caracteristice.
2.9 O bil˘ a legat˘ a de un punct fix printr-un fir se rote¸ste uniform
pe un plan orizontal neted f˘ ar˘ a frec˘ari cu turat ¸ia n
1
. De cˆate ori
se modific˘a turat ¸ia bilei dac˘ a firul se scurteaz˘a la jum˘ atate?
Rezolvare:
Pentru un sistem izolat, momentul cinetic se conserv˘ a. Ca ur-
mare:

L
1
=

L
2
109
Fig.2.8.2 - Reprezentarea grafic˘a a unei mi¸sc˘ari
oscilatorii
110
Conform definit ¸iei:

L = r mv
Deoarece mi¸scarea bilei se produce ˆın permanent ¸˘a ˆın acela¸si sens,
nici direct ¸ia ¸si nici modulul vectorului nu se modific˘ a (determinate
prin regula burghiului). Ca urmare, conservarea implic˘ a egali-
tatea m˘ arimilor momentului unghiular pentru cele dou˘ a situat ¸ii.
r
1
mv
1
= r
2
mv
2

v
1
v
2
=
r
2
r
1
Vitezele v
1
¸si v
2
sunt viteze liniare ˆın mi¸sc˘arile circulare de raze
corespunz˘atoare r
1
¸si r
2
.
v
1
= ω
1
r
1
= 2πn
1
r
1
v
2
= ω
2
r
2
= 2πn
2
r
2
Ca urmare:
v
1
v
2
=
n
1
r
1
n
2
r
2
Rezult˘ a:
r
2
r
1
=
n
1
r
1
n
2
r
2

n
2
n
1
=
r
2
1
r
2
2
ˆ
Inlocuind valorile numerice, se obt ¸ine:
n
2
n
1
=
r
2
1
(r
1
/2)
2
= 4
111
2.10 Demonstrat ¸i c˘a urm˘ atoarea fort ¸˘a este conservativ˘ a ¸si g˘asit ¸i
energia potent ¸ial˘a corespunz˘ atoare:

F = ax

i + by

j + cz

k
a, b, c−constante.
Rezolvare:
Pentru a demonstra c˘ a fort ¸a este conservativ˘a, verific˘ am condit ¸ia
integral˘ a:
rot

F = 0

i

j

k

∂x

∂y

∂z
F
x
F
y
F
z

= 0
Intr-adev˘ar:

i

j

k

∂x

∂y

∂z
ax by cz

= 0
Ca urmare, fort ¸a este conservativ˘a ¸si poate fi definit˘ a energia
potent ¸ial˘a:

F = −∇U
112
De aici rezult˘a diferent ¸a de energie potent ¸ial˘a dintre dou˘ a puncte
oarecare:
U −U
0
= −

F dr
In coordonate carteziene acest lucru ˆınseamn˘ a:
U −U
0
= −

(F
x
dx + F
y
dy + F
z
dz)
= −

F
x
dx −

F
y
dy −

F
z
dz
= −

axdx −

bydy −

czdz
= −
1
2
(ax
2
+ by
2
+ cz
2
)
2.11 S˘a se g˘ aseasc˘a pentru urm˘ atorul sistem de puncte materiale:
m
1
= 1kg, r
1
= 2t
2

i + 3t

j + 4

k(m)
m
2
= 3kg, r
2
= (1 + t
2
)

i + (2 + 5t)

j(m)
m
3
= 5kg, r
3
= (1 + 2t
2
)

i + 4t
2

k(m)
la momentele de timp t = 0s ¸si t = 10s: (a) pozit ¸ia centrului de
mas˘a; (b) viteza centrului de mas˘ a; (c) impulsul sistemului; (d)
energia cinetic˘ a.
Rezolvare:
113
a. Vectorul de pozit ¸ie al centrului de mas˘a este:

R
CM
=
m
1
r
1
+ m
2
r
2
+ m
3
r
3
m
1
+ m
2
+ m
3
Dup˘ a ˆınlocuirea valorilor date ˆın ipoteza problemei, rezult˘ a:

R
CM
=
2t
2

i + 3t

j + 4

k + 3[(1 + t
2
)

i + (2 + 5t)

j]
1 + 3 + 5
+
5[(1 + 2t
2
)

i + 4t
2

k]
1 + 3 + 5
=
1
9
(15t
2
+ 8)

i +
1
9
(18t + 6)

j +
4
9
(1 + 5t
2
)

k
Valorile vectorului de pozit ¸ie la momentele de timp t
1
= 0s ¸si
t
2
= 10s sunt:

R
CM
(0) =
8
9

i +
2
3

j +
4
9

k

R
CM
(10) =
1508
9

i +
62
3

j +
668
3

k
b. Deriv˘ am expresia vectorului de pozit ¸ie ¸si obt ¸inem viteza cen-
trului de mas˘a:

V
CM
=
d
dt
[
1
9
(15t
2
+ 8)

i +
1
9
(18t + 6)

j +
4
9
(1 + 5t
2
)

k]
=
10
3
t

i + 2

j +
40
9
t

k
Valorile vectorului vitez˘ a la momentele de timp t
1
= 0s ¸si t
2
= 10s
sunt:
114

V
CM
(0) = 2

j

V
CM
(10) =
100
3

i + 2

j +
400
9

k
c. Impulsul sistemului este:

P = (m
1
+ m
2
+ m
3
)

V
CM
= 30t

i + 18

j + 44t

k

P(0) = 18

j

P(10) = 300t

i + 18

j + 440

k
d. Energia cinetic˘a:
E
cin
(t) = E
cin,1
(t) + E
cin,2
(t) + E
cin,3
(t)
=
1
2
m
1
v
2
1
(t) +
1
2
m
2
v
2
2
(t) +
1
2
m
3
v
2
3
(t)
Vectorii vitez˘ a pentru cele trei corpuri sunt:
v
1
=
d
dt
(2t
2

i + 3t

j + 4

k) = 4t

i + 3

j
v
2
=
d
dt

(1 + t
2
)

i + (2 + 5t)

j

= 2t

i + 5

j
v
2
=
d
dt

(1 + 2t
2
)

i + 4t
2

k

= 4t

i + 8t

k
iar m˘ arimile corespunz˘ atoare:
115
v
1
(t) =

(4t)
2
+ 3
2
; v
1
(0) = 3m/s; v
1
(10) = 40. 11m/s
v
2
(t) =

(2t)
2
+ 5
2
; v
2
(0) = 5m/s; v
2
(10) = 20. 62m/s
v
3
(t) =

(4t)
2
+ (8t)
2
; v
3
(0) = 0m/s; v
3
(10) = 89. 44m/s
Dup˘ a evalu˘ arile numerice se obt ¸ine:
E
cin
(0) = 42.0J
E
cin
(10) = 21.44kJ
116
Capitolul 3
Mecanica analitic˘a
3.1 M˘arimi caracteristice
ˆ
In Mecanica newtonian˘ a se studiaz˘a mi¸scarea corpurilor macro-
scopice care se deplaseaz˘a cu viteze mici ˆın comparat ¸ie cu viteza
luminii, printr-o abordare local˘a . Ecuat ¸ia de baz˘ a cu ajutorul
c˘areia se poate determina starea mecanic˘ a a unui corp este ecuat ¸ia
Newton, dat˘ a de principiul doi al Mecanicii:
m
¨
r =

F(r,
˙
r, t) (3.1)
Dac˘ a se cunosc fort ¸ele care act ¸ioneaz˘a asupra corpului (sistemu-
lui) precum ¸si starea mecanic˘a init ¸ial˘a (r
o
, v
o
), atunci se poate
determina, la orice moment t starea mecanic˘a a corpului (r, v).
Mecanica analitic˘a a fost dezvoltat˘ a de c˘atre Lagrange, Eu-
ler ¸si Hamilton ˆın scopul rezolv˘ arii unor probleme mai compli-
cate de mecanic˘ a. Studiul mi¸sc˘arii unui sistem fizic, ˆın Mecanica
analitic˘ a, are la baz˘a un principiu de extremum care ne
spune c˘a mi¸scarea are loc ˆıntotdeauna pe aceea traiectorie pentru
117
care o anumit˘ a funct ¸ie, care descrie starea sistemului, ˆı¸si atinge
extremul.
Ecuat ¸iile ce descriu mi¸scarea unui sistem ˆın abordarea analitic˘ a
sunt ecuat ¸ii cu derivate part ¸iale de ordinul I ¸si II.
Acest formalism este folosit ˆın studiul sistemelor cu un num˘ar
mare de constituent ¸i (de exempluˆın Mecanica statistic˘a) sau pen-
tru sisteme mecanice cu leg˘aturi.
Fie un sistem format din N puncte materiale. Starea mecanic˘ a
a sistemului este definit˘a, la fiecare moment, prin coordonatele
carteziene ¸si componentele vitezelor tuturor punctelor fat ¸˘a de un
sistem de referint ¸˘a inert ¸ial. Vom folosi urm˘ atoarele notat ¸ii pentru
coordonatele carteziene ¸si pentru componentele vitezelor celor N
puncte materiale:
x
1
, x
2
, x
3
, x
4
, x
5
, x
6
, .....x
3N−2
, x
3N−1
, x
3N
(3.2)
˙ x
1
, ˙ x
2
, ˙ x
3
, ˙ x
4
, ˙ x
5
, ˙ x
6
, .... ˙ x
3N−2
, ˙ x
3N−1
, ˙ x
3N
(3.3)
unde s-a t ¸inut cont c˘a fiecare particul˘ a este caracterizat˘ a de trei
coordonate carteziene ¸si respectiv trei componente ale vitezei. O
notat ¸ie similar˘ a va fi folosit˘ a ¸si pentru fort ¸˘a:
F
1
, F
2
, F
3
, F
4
, F
5
, F
6
......F
3N−2
, F
3N−1
, F
3N
(3.4)
unde primele trei valori reprezint˘ a componentele fort ¸ei totale ce
se exercit˘a asupra primului punct material s.a.m.d.
Ecuat ¸iile de mi¸scare pentru sistemul de N puncte materiale carac-
terizate prin coordonatele carteziene (3.2), scrise pe componente
vor fi:
m
s
¨ x
s
= F
s
s = 1, 3N (3.5)
118
cu convent ¸ia ca:
m
1
= m
2
= m
3
m
4
= m
5
= m
6
.
.
.
m
3N−2
= m
3N−1
= m
3N
adic˘a, primele trei componente ale masei sunt egale si reprezint˘ a
masa primei particule, s.a.m.d.
Se spune c˘a sistemul este supus unor leg˘aturi (sau constrˆ angeri),
dac˘a sunt impuse anumite restrict ¸ii asupra alegerii variabilelor
(3.2) ¸si (3.3). Aceste restrict ¸ii se exprim˘a prin anumite relat ¸ii,
care pot avea fie forma unor egalit˘ at ¸i, fie cea a unor inegalit˘ at ¸i:
f(x
s
, ˙ x
s
, t) = 0 sau f(x
s
, ˙ x
s
, t) ≥ 0 (3.6)
Vom considera ˆın continuare acele leg˘ aturi care depind numai de
coordonatele de pozit ¸ie ¸si de timp, f(x
s
, t) = 0. Dac˘ a vom deriva
aceast˘ a relat ¸ie ˆın raport cu timpul, vom obt ¸ine:
df
dt
=
∂f
∂t
+
3N
¸
s=1
∂f
∂x
s
˙ x
s
(3.7)
Se observ˘ a c˘a acest˘ a relat ¸ie cont ¸ine ¸si vitezele ˙ x
s
. Dac˘ a toate
relat ¸iile care cont ¸in vitezele se pot obt ¸ine prin derivarea ˆın ra-
port cu timpul a unor relat ¸ii ˆın care apar numai coordonatele de
pozit ¸ie (¸si eventual timpul) se spune c˘a sistemul este supus unor
leg˘aturi olonome. Dac˘ a exist˘ a relat ¸ii care cont ¸in vitezele ˙ x
s
dar
119
care nu pot fi obt ¸inute prin derivarea ˆın raport cu timpul a unor
relat ¸ii numai ˆıntre coordonatele de pozit ¸ie, se spune c˘a sistemul
este supus la leg˘aturi neolonome.
Vom considera ˆın continuare numai sistemele de particule supuse
unor leg˘ aturi olonome exprimate prin relat ¸ii de forma:
f
k
(x
s
, t) = 0 k = 1, ν s = 1, 3N (3.8)
unde ν reprezint˘a num˘ arul de leg˘ aturi la care este supus sistemul.
Observat ¸ie: num˘arul ν nu poate fi arbitrar de mare. Sistemul
f
k
(x
s
, t) = 0 este un sistem ˆın necunoscutele x
s
. Dac˘ a ,
• ν > 3N, atunci sistemul devine incompatibil ¸si nu are sens
fizic
• ν = 3N, atunci sistemul pote fi rezolvat ¸si se pot determina cele
3N necunoscute
• ν < 3N, atunci sistemul este nedeterminat
Acest ultim caz este cel mai interesant din punct de vedere fizic.
Vom nota prin:
l = 3N −ν (3.9)
diferent ¸a dintre num˘ arul necunoscutelor ¸si num˘arul leg˘ aturilor
(ecuat ¸iilor). Acest num˘ ar ˆıntreg ¸si pozitiv reprezint˘ a num˘arul
gradelor de libertate ale sistemului mecanic dat. Deci, l dintre
variabilele x
s
pot fi aleseˆın mod arbitrar (independente), iar restul
ν = 3N−l pot fi determinate ˆın funct ¸ie de primele prin rezolvarea
sistemului de ecuat ¸ii:
f
k
(x
s
, t) = 0 k = 1, ν < 3N l = 3N −ν (3.10)
120
Pentru a lucra numai cu variabile independente, Lagrange para-
metrizeaz˘a realt ¸iile (3.10), adic˘ a variabilele x
s
sunt exprimate ˆın
funct ¸ie de noi variabile q
i
, (i = 1, l) ¸si eventual de timp:
x
s
= x
s
(q
1
, q
2
, ....q
l
, t) s = 1, 3N (3.11)
Variabilele q
i
se numesc coordonatele generalizate ale lui La-
grange, iar num˘ arul lor este egal evident cu l, num˘arul gradelor
de libertate ale sistemului.
Variabilelor generalizate q
i
(i = 1, l) li se poate asocia un spat ¸iu
matematic cu l dimensiuni numit spat ¸iul configurat ¸iilor.
O
{qi}
t
.
Fig.1
Fiec˘arui punct din acest spat ¸iu ˆıi corespunde un ansamblu de
valori [q
i
(i = 1, 2, 3...l)]. Cu alte cuvinte, unei configurat ¸ii in-
stantanee a sistemului de N particule ˆıi corespunde un punct ˆın
121
spat ¸iul configurat ¸iilor numit punct reprezentativ. Odat˘ a cu
schimbarea ˆın timp a configurat ¸iei sistemului rezult˘a o schimbare
a pozit ¸iei punctului reprezentativ, astfel ˆıncˆat el descrie o curb˘a
ˆın acest spat ¸iu numit˘a traiectorie generalizat˘a caracterizat˘ a
prin ecuat ¸iile parametrice:
q
i
= q
i
(t) i = 1, l (3.12)
S˘a presupunem dat un sistem de N puncte materiale asupra c˘ aro-
ra act ¸ioneaz˘a ni¸ste fort ¸e date, de componente F
s
(s = 1, 3N)(3.4).
Dac˘ a sistemul nu ar fi supus unor leg˘ aturi, atunci ecuat ¸iile de
mi¸scare ar avea forma (3.5). Dac˘ a ˆıns˘a exist˘ a leg˘ aturi, date prin
relat ¸ii de forma (3.8), atunci ecuat ¸iile de mi¸scare nu mai pot fi
scrise sub forma (3.5). Existent ¸a leg˘ aturilor atrage dup˘ a sine
aparit ¸ia unor noi fort ¸e, denumite fort ¸e (react ¸ii) de sprijin (sau
de leg˘atur˘a) ¸si notate prin R
s
. Deci, ecuat ¸iile de mi¸scare pentru
un sistem de N particule supus la leg˘ aturi se va scrie sub forma:
m
s
¨ x
s
= F
s
+ R
s
s = 1, 3N (3.13)
Se observ˘ a c˘a, spre deosebire de fort ¸ele F
s
, care sunt propuse
date, react ¸iile R
s
sunt necunoscute ¸si ele trebuie determinate din
condit ¸iile problemei.
Dac˘ a leg˘ aturile impuse sistemului de puncte materiale oblig˘ a unul
dintre puncte de a se afla permanent pe o anumit˘ a curb˘ a, aceasta
exercit˘a asupra punctului material respectiv o fort ¸˘a de spijin

R.
ˆ
In
acest caz vom descompune fort ¸a

Rˆıntr-o component˘ a

R
n
situat˘ a
ˆın planul normal la curb˘ a ¸si o component˘ a

R
t
situat˘ a de-a lungul
tangentei la curb˘ a. Componenta

R
t
se nume¸ste fort ¸a de fre-
care exercitat˘ a de curb˘ a asupra punctului ¸si se opune deplas˘ arii
acestuia ˆın lungul curbei.
122
3.2 Formalismul Lagrange
3.2.1 Principiul lucrului mecanic virtual
Fie un sistem de N puncte materiale supus la ν leg˘ aturi olonome
(3.8) ¸si cu l grade de libertate. Vom presupune c˘ a frec˘arile sunt
neglijabile, adic˘ a leg˘aturile sunt perfecte. Ecuat ¸iile de mi¸scare
au forma (3.13) unde F
s
reprezint˘a componentele fort ¸elor date, iar
R
s
componentele fort ¸elor de sprijin necunoscute.
Pentru determinarea mi¸sc˘arii unui sistem de felul celui considerat,
Lagrange propune urm˘ atoarea metod˘ a ce const˘a din dou˘ a etape:
• determinarea funct ¸iilor x
s
(t)
• determinarea react ¸iilor R
s
cu ajutorul ecuat ¸iilor (3.13) scrise
sub forma:
R
s
= m
s
¨ x
s
−F
s
s = 1, 3N (3.14)
Pentru rezolvarea primei etape vor trebui eliminate fort ¸ele de
leg˘atur˘ a R
s
. Pentru aceasta se va t ¸ine cont c˘a leg˘ aturile sunt
perfecte, deci componentele tangent ¸iale ale fort ¸elor de sprijin se
anuleaz˘ a. Dac˘ a deplas˘ am arbitrar orice punct material al sis-
temului de-a lungul curbei pe care acest punct este obligat s˘ a
se g˘aseasc˘a ˆın baza leg˘ aturilor, fort ¸a de sprijin r˘ amˆ ane normal˘ a
la curb˘a, iar lucrul mecanic efectuat de aceast˘ a fort ¸˘a va fi nul.
Aceast˘a afirmat ¸ie este ˆıns˘a adev˘ arat˘ a numai dac˘ a curba nu se de-
plaseaz˘a ˆın timp.
Aceste considerat ¸ii ne conduc la definirea deplas˘arii virtuale
δx
s
a sistemului considerat, ca fiind orice variat ¸ie continu˘a a co-
ordonatelor x
s
, astfel ˆıncˆat condit ¸iile de leg˘atur˘ a (3.8) s˘ a fie mereu
123
satisf˘acute, la o valoare constant˘a a variabilei t.
Fie o deplasare virtual˘ a infinitezimal˘ a δx
s
a sistemului de puncte
materiale; acesta va trece de la coordonatele x
s
la coordonatele
x + δx
s
astfel ˆıncˆat s˘ a fie satisf˘acute, pe lˆang˘ a realat ¸iile (3.8) ¸si
relat ¸iile:
f
k
(x
s
+ δx
s
, t) = 0 k = 1, ν s = 1, 3N (3.15)
ˆın care t nu a variat. Vom sc˘ adea ecuat ¸iile (3.15) ¸si (3.8), dez-
volt˘ am dup˘ a puterile cantit˘ at ¸ilor δx
s
¸si p˘astr˘ am numai acei ter-
meni de ordinul ˆıntˆ ai:
f
k
(x
s
+ δx
s
, t) −f
k
((x
s
, t) =
3N
¸
s=1
∂f
k
∂x
s
δx
s
≡ 0 (3.16)
relat ¸ie ce reprezint˘a chiar condit ¸iile pentru ca deplas˘arile δx
s
s˘a fie virtuale.
Pentru orice deplasare virtual˘ a infinitezimal˘ a ce satisface condit ¸i-
ile (3.16), lucrul mecanic al fort ¸elor de sprijin este nul:
3N
¸
s=1
R
s
δx
s
= 0 (3.17)
Aceast˘a afirmat ¸ie constituie enunt ¸ul principiului lucrului me-
canic virtual sau principiul lui d’Alembert care st˘ a la baza
formalismului Lagrange. Pe baza lui se pot elimina react ¸iile de
sprijin R
s
din ecuat ¸iile de mi¸scare (3.13); este suficient s˘ a ˆınmul-
t ¸im cu δx
s
ambii membrii ai ecuat ¸iei (3.13) ¸si s˘a sum˘ am pentru
toate valorile indicelui s. Utilizˆ and relat ¸ia (3.17), vom obt ¸ine:
3N
¸
s=1
x
s
¨ x
s
δx
s
=
3N
¸
s=1
F
s
δx
s
(3.18)
124
din care au disp˘ arut componentele R
s
. Principiul lucrului mecanic
virtual se mai poate scrie ¸si sub forma:
3N
¸
s=1
(m
s
¨ x
s
−F
s
)δx
s
= 0 (3.19)
Observat ¸ie: deplasarea virtual˘ a δx
s
nu are numic comun cu de-
plasarea real˘ a ˆın cursul mi¸sc˘arii sistemului, ˆın care evident timpul
variaz˘ a.
3.2.2 Fort ¸ele generalizate
Fie un sistem de N puncte materiale supus la ν leg˘ aturi olonome
¸si perfecte ¸si fie q
i
(x
s
, t) (i = 1, l, s = 1, 3N) coordonatele gene-
ralizate introduse prin relat ¸ia (3.11). Se observ˘ a c˘a o deplasare
virtual˘ a infinitezimal˘ a δx
s
a sistemului se obt ¸ine variind ˆın mod
arbitrar, la timp constant, variabilele q
i
:
δx
s
=
l
¸
i=1
∂x
s
∂q
i
δq
i
i = 1, l s = 1, 3N (3.20)
ˆ
Intocˆandu-ne la relat ¸ia (3.17), observ˘ am c˘a membrul drept al e-
cuat ¸iei reprezint˘a lucrul mecanic elementar al fort ¸elor date, ˆıntr-o
deplasare virtual˘ a:
δL =
3N
¸
s=1
F
s
δx
s
=
3N
¸
s=1
F
s
l
¸
i=1
∂x
s
∂q
i
δq
i
→δL =
l
¸
i=1
Q
i
δq
i
(3.21)
125
unde s-a utilizat relat ¸ia (3.20) pentru deplasarea virtual˘ a. Notat ¸ia:
Q
i
=
3N
¸
s=1
F
s
∂x
s
∂q
i
(3.22)
reprezint˘a fort ¸ele generalizate corespunz˘atoare coordonatelor
generalizate q
i
(i = 1, l):
Q
i
= Q
i
(q
1
, q
2
, .....q
l
, ˙ q
1
, ˙ q
2
.... ˙ q
l
, t) (3.23)
unde ¦ ˙ q
1
, ˙ q
2
.... ˙ q
l
¦ reprezint˘a vitezele generalizate.
Observat ¸ie: dac˘a fort ¸ele F
s
deriv˘a dintr-o energie potent ¸ial˘ a,
atunci lucrul mecanic elementar este egal, pˆ an˘ a la semn, cu vari-
at ¸ia energiei potent ¸iale:
δL = −δU (3.24)
Dac˘ a vom t ¸ine cont de expresia (3.21) a lucrului mecanic elemen-
tar exprimat prin fort ¸ele generalizate, atunci realt ¸ia (3.24) devine:
δL = −
l
¸
i=1
∂U
∂q
i
δq
i
(3.25)
ceea ce conduce la exprimarea fort ¸elor generalizate, ˆın cazul for-
t ¸elor conservative F
s
, prin relat ¸ia:
Q
i
= −
∂U
∂q
i
i = 1, l (3.26)
3.2.3 Ecuat ¸iile Lagrange
Fie un sistem de N puncte materiale supuse la ν leg˘ aturi olonome
¸si perfecte ¸si care posed˘a energia cinetic˘a E
cin
exprimat˘ a prin:
E
cin
=
1
2
3N
¸
s=1
m
s
˙ x
2
s
(3.27)
126
Dac˘ a vom ˆınlocui ˆın expresia principiului d’Alembert (3.19) ex-
presia deplas˘arilor infinitezimale virtuale (3.20), ¸si dac˘a t ¸inem ¸si
de (3.27) vom ajunge la setul de ecuat ¸ii diferent ¸iale:
d
dt

∂E
cin
∂ ˙ q
i


∂E
cin
∂q
i
= Q
i
i = 1, l (3.28)
ceea ce reprezint˘a ecuat ¸iile Lagrange pentru determinarea mi¸s-
c˘arii sistemului. Ele suntˆın num˘ar egal cu num˘ arul l al gradelor de
libertate ale sistemului. Prin integrarea acestui sistem de ecuat ¸ii
se va obt ¸ine dependent ¸a coordonatelor generalizate de timp, q
i
(t).
Apoi, cu aceste coordonate odat˘ a determinate se pot deduce, pe
baza relat ¸iei (3.11) coordonatele x
s
(t). Ecuat ¸iile (3.14) permit
determinarea react ¸iilor de spijin R
s
.
Observat ¸ie: dac˘ a fort ¸ele date admit energia potent ¸ial˘ a U, ecuat ¸i-
ile lui Lagrange (3.28) se pot scrie sub form˘ a mai compact˘ a. Pen-
tru aceasta vom introduce funct ¸ia Lagrange sau lagrangeiana
sistemului, definit˘a prin relat ¸ia:
L ≡ E
cin
−U (3.29)
Astfel, ecuat ¸iile Lagrange cap˘ at˘ a forma:
d
dt

∂L
∂ ˙ q
i


∂L
∂q
i
= 0 i = 1, l (3.30)
ˆ
In concluzie, formalismul Lagrange ofer˘ a o metod˘ a de rezolvare a
unor probleme de mecanic˘ a care const˘ a ˆın:
• se stabile¸ste num˘arul gradelor de libertate ¸si se aleg coordo-
natele generalizate
127
• se construiesc funct ¸iile E
cin
, Q
i
, L
• se exprim˘a cele 2l condit ¸ii init ¸iale pentru coordonatele general-
izate q
i
(t
o
) ¸si vitezele generalizate ˙ q
i
(t
o
) (i = 1, l)
• se integreaz˘ a ecuat ¸iile Lagrange obt ¸inˆandu-se solut ¸ia q
i
= q
i
(t)
(i = 1, l), se determin˘a coordonatele x
s
(t) (s = 1, 3N) ¸si apoi
react ¸iile de sprijin R
s
(s = 1, 3N)
3.3 Formalismul Hamilton
3.3.1 Principiul lui Hamilton
Legile Mecanicii newtoniene, a¸sa cum au fost formulate de Newton
¸si care si-au g˘ asit forma cea mai general˘ aˆın lucr˘arile lui Lagrange,
au forma unor ecuat ¸ii diferent ¸iale. Prin lucr˘arile lui Hamilton s-a
ajuns la formularea integral˘a a legilor Mecanicii.
Principiul lui Hamilton este un principiu integral al legilor Meca-
nicii. Pentru a vedea ˆın ce const˘a acesta, vom considera un sistem
de N puncte materiale supus la ν leg˘aturi olonome ¸si perfecte.
Fie
x
1
, x
2
, x
3
, ....x
s
......x
3N
(3.31)
coordonatele carteziene ale punctelor sistemului, ¸si fie de aseme-
nea
f
k
(x
s
, t) = 0 k = 1, ν s = 1, 3N (3.32)
ecuat ¸iile care rezult˘a din leg˘ aturile impuse sistemului.
Vom presupune ˆın continuare c˘ a, ˆın intervalul de timp [t
1
, t
2
]
128
este cunoscut˘a mi¸scarea real˘a a sistemului, conform˘ a cu legile
Mecanicii. Aceast˘a mi¸scare este caracterizat˘a prin legile de mi¸scare:
x
s
= x
s
(t) t
1
≤ t ≤ t
2
s = 1, 3N (3.33)
Este clar c˘a aceast˘ a mi¸scare, caracterizat˘ a prin ecuat ¸iile (3.33) re-
spect˘a leg˘ aturile, deci funct ¸iile (3.33) substituiteˆın relat ¸iile (3.32),
le verific˘a identic.
Vom considera ¸si o mi¸scare virtual˘a, deci o mi¸scare despre care
presupunem c˘a satisface condit ¸iile de leg˘atur˘ a (3.32), dar nu sa-
tisface legile Mecanicii. Mi¸scarea virtual˘ a este caracterizat˘ a prin
relat ¸ii de forma:
x

s
= x

s
(t) t
1
≤ t ≤ t
2
s = 1, 3N (3.34)
De asemenea, vom presupune c˘a la momentele de timp t = t
1
¸si
respectiv t = t
2
, pozit ¸iile punctelor sistemului considerat, pentru
mi¸scarea real˘ a ¸si pentru cea virtual˘ a, coincid:
x
s
(t
1
) = x

s
(t
1
)
(3.35)
x
s
(t
2
) = x

s
(t
2
)
ˆ
In fine, vom mai presupune c˘a mi¸sc˘arile (real˘ a ¸si virtual˘ a) sunt
destul de apropiate una de cealalt˘ a, prin urmare diferent ¸ele:
δx
s
= x

s
(t) −x
s
(t) (3.36)
sunt suficient de mici, astfel ˆıncˆat puterile superioare puterii ˆıntˆ aia
s˘a fie neglijate.
129
Se observ˘ a c˘a, prin ipotez˘ a, atˆ at coordonatele x
s
, cˆat ¸si coor-
donatele x

s
satisfac ˆın fiecare moment relat ¸iile de leg˘atur˘ a (3.32);
rezult˘a atunci c˘ a m˘ arimile δx
s
reprezint˘a, la fiecare moment t,
o deplasare virtual˘ a. Dar, conform principiului lucrului mecanic
virtual (3.17), dac˘ a vom elimina react ¸iile de spijin R
s
, vom obt ¸ine
o relat ¸ie asem˘an˘ atoare cu relat ¸ia (3.19):
3N
¸
s=1
(m
s
¨ x
s
−F
s
)δx
s
(t) = 0 (3.37)
cu deosebirea c˘a m˘ arimile δx
s
depind de timp.
Vom analiza ˆın continuare cazul obi¸snuit al fort ¸elor F
s
ca fort ¸e
conservative:
F
s
= −∇
s
U →
3N
¸
s=1
F
s
δx
s
= −δU (3.38)
Vom ˆınlocui aceast˘ a ultim˘ a relat ¸ie ˆın (3.37), apoi ˆınmult ¸im cu dt
¸si integr˘am ˆın raport cu timpul de la t
1
la t
2
:

t
2
t
1
¸
3n
¸
s=1
m
s
¨ x
s
δx
s
¸
dt = −

t
2
t
1
δUdt (3.39)
care, prelucrat˘ a, ¸si t ¸inˆand cont ¸si de ipoteza (3.35) conduce la
ecuat ¸ia:

t
2
t
1
(δE
cin
−δU)dt = 0 (3.40)
unde:
δE
cin
= δ
3N
¸
s=1
1
2
m
s
˙ x
2
s
(3.41)
130
reprezint˘a diferent ¸a dintre energia cinetic˘ a a sistemului E

cin
cal-
culat˘ a pentru mi¸scarea virtual˘ a (pe traiectoria virtual˘a) ¸si re-
spectiv pentru mi¸scarea real˘ a E
cin
(pe traiectoria real˘a):
δE
cin
= E

cin
−E
cin
(3.42)
Dac˘ a vom integra relat ¸ia (3.42) rezult˘ a:

t
2
t
1
δE
cin
dt =

t
2
t
1
E

cin

t
2
t
1
E
cin
dt = δ

t
2
t
1
E
cin
dt (3.43)
Dac˘ a vom repeta acela¸si rat ¸ionament pentru energia potent ¸ial˘a,
relat ¸ia (3.40) se poate scrie:
δ

t
2
t
1
(E
cin
−U)dt = 0 (3.44)
Aceast˘a ecuat ¸ie reprezint˘a expresia matematic˘ a a principiului
lui Hamilton ¸si are urm˘ atoarea semnificat ¸ie. Dac˘a se calculeaz˘ a
integrala:

t
2
t
1
(E
cin
−U)dt
pentru mi¸scarea real˘ a a sistemului ¸si respectiv pentru mi¸scarea
virtual˘ a apropiat˘ a supus˘a condit ¸iilor:
• satisface relat ¸iile de leg˘atur˘ a
• coincide cu pozit ¸iile reale la momentele t
1
¸si t
2
atunci diferent ¸a (3.44) a celor dou˘ a integrale este nul˘ a.
Observat ¸ie: aceast˘a condit ¸ie este analoag˘ a cu condit ¸ia de maxim
131
sau minim (extrem) pentru o funct ¸ie; dac˘a se calculeaz˘a valoarea
funct ¸iei pentru un sistem de valori date variabilelor de care de-
pinde funct ¸ia ¸si se constat˘ a c˘a variat ¸ia este ˆıntotdeauna nul˘ a cˆ and
ne deplas˘ am la un punct vecin, atunci sistemului dat de valori ˆıi
corespunde o valoare minim˘ a sau maxim˘ a a funct ¸iei.
ˆ
In cazul nostru funct ¸ia este ˆınlocuit˘ a printr-o integral˘ a, iar vari-
abilele independente printr-o traiectorie. Vom nota prin:
S =

t
2
t
1
L(q
i
, ˙ q
i
, t)dt (3.45)
act ¸iunea pentru o mi¸scare oarecare iar L = E
cin
−U = L(q, ˙ q, t)
este funct ¸ia Lagrange.
Deci, principiul integral a lui Hamilton (numit ¸si princi-
piul minimei act ¸iuni) se poate formula astfel: mi¸scarea real˘ a
(conform˘ a cu legile Mecanicii), ˆın intervalul de timp [t
1
, t
2
] este
aceea mi¸scare pentru care integrala S cap˘ at˘ a o valoare extrem˘ a
(minim˘a sau maxim˘ a) ˆın comparat ¸ie cu mi¸sc˘arile vecine, care sa-
tisfac ecuat ¸iile leg˘aturilor.
Principiul Hamilton cont ¸ine, sub form˘ a compact˘ a, legile mi¸sc˘arii
sistemului de particule. Se poate ar˘ ata c˘ a satisfacerea acestui
principiu
δ

t
2
t
1
L(q
i
, ˙ q
i
, t)dt = 0 (3.46)
este echivalent˘a cu cerint ¸a ca sistemul diferent ¸ial
d
dt

∂L
∂ ˙ q
i


∂L
∂q
i
= 0 i = 1, l (3.47)
132
s˘a fie satisf˘acut, sistem ce reprezint˘a ecuat ¸iile Lagrange (vezi
Anexa A)
3.3.2 Ecuat ¸iile canonice
ˆ
In formularea lagrangeian˘ a a legilor Mecanicii, starea mecanic˘ a a
unui sistem la un moment dat t este dat˘a de valorile numerice ale
coordonatelor generalizate ¸si vitezelor generalizate:
q
1
, q
2
, ....q
l
˙ q
1
, ˙ q
2
, .... ˙ q
l
(3.48)
Evolut ¸iaˆın timp a st˘ arii mecanice se obt ¸ine prin integrarea ecuat ¸i-
ilor Lagrange (3.30).
ˆ
In cazul cel mai simplu, ˆın care variabilele q
i
sunt chiar coordonatele carteziene ale punctelor materiale, iar q
i
sunt vitezele corespunz˘atoare, atunci funct ¸ia Lagrange are forma:
L =
l
¸
i=1
1
2
m
i
˙ q
2
i
−U(q
i
, t) (3.49)
unde U(q
i
, t) este energia potent ¸ial˘a a sistemului.
Un alt mod de a determina starea mecanic˘ a a unui sistem ¸si
evolut ¸ia acesteia ˆın timp a fost introdus de Hamilton (1834).
ˆ
In
formularea lui Hamilton, starea mecanic˘ a a unui sistem de puncte
materiale se face cu ajutorul a 2l variabile: variabilele q
1
, q
2
, ....q
l
r˘amˆ an coordonatele generalizate ale lui Lagrange, iar noile vari-
abile p
1
, p
2
, ....p
l
, care ˆınlocuiesc vitezele, sunt impulsurile ge-
neralizate ¸si sunt definite prin relat ¸ia:
p
i

∂L
∂ ˙ q
i
i = 1, l (3.50)
133
ˆ
In cazul cel mai simplu, ˆın care lagrangeiana are expresia (3.49),
impulsurile p
i
au expresiile:
p
i
= m
i
˙ q
i
(3.51)
¸si se mai numesc impulsurile conjugate variabilelor de po-
zit ¸ie q
i
.
Pentru a determina legile de evolut ¸ie a sistemului , vom intro-
duce funct ¸ia H de variabilele de stare, definit˘ a prin relat ¸ia:
H ≡
l
¸
i=1
p
i
˙ q
i
−L =
l
¸
i=1
∂L
∂ ˙ q
i
˙ q
i
−L(p
i
, ˙ q
i
, t) (3.52)
numit˘ a funct ¸ia hamiltonian˘a a sistemului sau, pe scurt, hamil-
toniana sistemului. Dac˘ a vom diferent ¸ia ambii membrii ai
relat ¸iei (3.52), fat ¸˘a de toate variabilele de stare, precum ¸si de
timp, obt ¸inem:
dH =
l
¸
i=1
˙ q
i
dp
i
+
l
¸
i=1
p
i
d ˙ q
i

l
¸
i=1
∂L
∂ ˙ q
i
d ˙ q
i

l
¸
i=1
∂L
∂q
i
dq
i

∂L
∂t
dt (3.53)
Dac˘ a vom t ¸ine cont ¸si de definit ¸ia impulsului generalizat (3.51),
atunci diferent ¸iala hamiltonianei (3.53) se va scrie sub forma:
dH =
l
¸
i=1
˙ q
i
dp
i

l
¸
i=1
∂L
∂q
i
dq
i

∂L
∂t
dt (3.54)
care, comparat˘ a cu expresia diferent ¸ialei matematice a funct ¸iei
H(p
i
, ˙ q
i
, t):
dH =
∂H
∂p
i
dp
i
+
∂H
∂q
i
dq
i
+
∂H
∂t
dt (3.55)
134
conduce la urm˘ atoarele egalit˘ at ¸i:
˙ q
i
=
∂H
∂p
i

∂L
dq
i
=
∂H
∂q
i
(3.56)
∂L
∂t
=
∂H
∂t
Dac˘ a vom t ¸ine cont de ecuat ¸iile Lagrange precum ¸si de definit ¸ia
impulsului generalizat, primele dou˘ a ecuat ¸ii din relat ¸ia (3.56)
cap˘ at˘ a forma:
˙ q
i
=
∂H
∂p
i
(3.57)
˙ p
i
= −
∂H
∂q
i
i = 1, l
Aceste ecuat ¸ii (3.57) reprezint˘ a ecuat ¸iile lui Hamilton sau e-
cuat ¸iile canonice ale Mecanicii ¸si care determin˘a evolut ¸ia ˆın
timp a st˘ arii mecanice a sistemului. Ele sunt complet echivalente
cu ecuat ¸iile lui Lagrange, dar prezint˘ a urm˘ atoarele avantaje:
• sunt ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai spre deosebire de e-
cuat ¸iile lui Lagrange care sunt de ordinul doi, dar num˘ arul lor
este dublu
• sunt rezolvate fat ¸˘a de derivatele ˆın raport cu timpul ale vari-
abilelor canonice p
i
, q
i
Conform formalismului lui Hamilton se poate descrie starea me-
canic˘a a unui sistem de puncte materiale prin 2l coordonate ca-
nonice. Dac˘a asociem acestor 2l variabile un spat ¸iu matematic
135
2l dimensional, vom obt ¸ine a¸sa numitul spat ¸iul fazelor ˆın care
q
i
= q
i
(t) ¸si p
i
= p
i
(t) reprezint˘ a ecuat ¸iile parametrice ale traiec-
toriei din acest spat ¸iu (Fig. 2).
O
{q
i
}
{p
i
}
.
Fig.2
3.3.3 Semnificat ¸ia funct ¸iei hamiltonian˘a
ˆ
In cazul cel mai simplu, ˆın care lagrangeiana are forma (3.49),
vom avea, conform definit ¸iei:
H =
l
¸
i=1
m
i
˙ q
2
i
−L =
1
2
l
¸
i=1
m
i
˙ q
2
i
+ U(q
i
, t) (3.58)
deci, hamiltoniana este suma energiilor cinetic˘ a ¸si potent ¸ial˘a ale
sistemului, adic˘a energia total˘a a sistemului de puncte mate-
riale supus la leg˘aturi olonome ¸si perfecte. Aceea¸si semnificat ¸ie
136
se obt ¸ine ¸si ˆın cazul leg˘aturilor scleronome care sunt leg˘aturi
independente de timp.
Dac˘ a ˆıns˘a leg˘ aturile impuse sistemului depind explicit de timp
(leg˘aturi reonome), atunci ˆın expresia energiei cinetice apar ¸si
termeni de gradul ˆıntˆ ai fat ¸˘a de vitezele generalizate, iar hamilto-
niana nu mai coincide cu energia total˘ a a sistemului.
3.3.4 Parantezele lui Poisson
Forma canonic˘ a (3.57) a ecuat ¸iilor de mi¸scare ne permite s˘a deter-
min˘am legea de variat ¸ie ˆın timp a oric˘ arei m˘ arimi care depinde de
starea mecanic˘a a sistemului. Fie f(p
i
, q
i
, t) o astfel de m˘ arime.
Variat ¸ia total˘ a a acestei m˘ arimi atunci cˆ and timpul cre¸ste cu dt
este:
df
dt
=
∂f
∂t
+
l
¸
i=1
∂f
∂q
i
dq
i
dt
+
l
¸
i=1
∂f
∂p
i
dp
i
dt
(3.59)
Dac˘ a vom ˆınlocui derivatele variabilelor canonice prin valorile lor
date de ecuat ¸iile canonice, se obt ¸ine:
df
dt
=
∂f
∂t
+
l
¸
i=1

∂f
∂q
i
∂H
∂p
i

∂f
∂p
i
∂H
∂q
i

(3.60)
Suma care apare ˆın membrul al doilea al acestei relat ¸ii se nume¸ste
paranteza Poisson a m˘ arimilor H ¸si f ¸si se noteaz˘ a:
¦H, f¦ =
l
¸
i=1

∂f
∂q
i
∂H
∂p
i

∂f
∂p
i
∂H
∂q
i

(3.61)
137
ˆ
In general se define¸ste paranteza Poisson pentru dou˘ a m˘ arimi
oarecare f ¸si g:
¦f, g¦ =
l
¸
i=1

∂f
∂p
i
∂g
∂q
i

∂f
∂q
i
∂g
∂p
i

(3.62)
sume care se ˆıntˆ alnesc frecvent ˆın probleme de Mecanic˘a tratate
cu ajutorul ecuat ¸iile canonice.
Parantezele Poisson se bucur˘ a de urm˘ atoarele propriet˘ at ¸i care
rezult˘a din definit ¸ia lor general˘ a (3.62):
• antisimetrie: ¦f, g¦ = −¦g, f¦
• liniaritate fat ¸˘a de fiecare partener: ¦c
1
f
1
+c
2
f
2
, g¦ = c
1
¦f
1
, g¦+
c
2
¦f
2
, g¦
• parantezele Poisson ale variabilelor canonice au valorile:
¦q
i
, q
j
¦ = 0 (3.63)
¦p
i
, p
j
¦ = 0 (3.64)
¦p
i
, q
j
¦ = δ
ij
(3.65)
unde δ
ij
este simbolul lui Kr¨ onneker, δ
ij
= 1 pentru i = j ¸si
δ
ij
= 0 pentru i = j.
• ˆıntre parantezele Poisson a trei m˘ arimi f, g ¸si h este respectat˘a
identitatea Jacobi:
¦f, ¦g, h¦¦ +¦g, ¦h, f¦¦ +¦h, ¦f, g¦¦ ≡ 0 (3.66)
Revenind asupra relat ¸iei (3.60), legea de variat ¸ie ˆın timp a unei
funct ¸ii f se poate scrie:
df
dt
=
∂f
∂t
+¦H, f¦ (3.67)
138
Dac˘ a vom alege energia total˘ a a sistemului ca fiind m˘ arimea me-
canic˘a f ≡ H atunci variat ¸ia ˆın timp a hamiltonianei este:
dH
dt
=
∂H
∂t
+¦H, H¦ =
∂H
∂t
(3.68)
Un caz special este acela pentru care hamiltoniana nu cont ¸ine
explicit timpul, adic˘ a
∂H
∂t
= 0. Rezult˘ a:
dH
dt
= 0 (3.69)
ceea ce exprim˘a, ˆın cazurile ˆın care hamiltoniana este tocmai e-
nergia total˘ a a sistemului, legea de conservare a energiei.
3.3.5 Transform˘arile canonice
Alegerea convenabil˘ a a variabilelor care descriu starea de mi¸scare
a unui sistem, ˆın problemele de mecanic˘a, poate aduce simplific˘ ari
considerabile. Fie un sistem de puncte materiale, cu l grade de
libertate a c˘ arui mi¸scare este caracterizat˘a de ecuat ¸iile canonice:
˙ q
i
=
∂H
∂p
i
i = 1, l (3.70)
˙ p
i
= −
∂H
∂q
i
S˘a urm˘ arim cum se transform˘ a aceste ecuat ¸ii dac˘a asupra vari-
abilelor facem o schimbare de forma:
p

i
= p

i
(p
i
, q
i
, t)
(3.71)
q

i
= q

i
(p
i
, q
i
, t)
139
unde funct ¸iile admit derivate part ¸iale de ordinul doi, continue.
Condit ¸ia necesar˘a ¸si suficient˘a ca ¸si variabilele p
i
¸si q
i
s˘a poat˘ a
fi exprimate ˆın funct ¸ie de variabilele p

i
¸si q

i
este ca jacobianul
variabilelor p

i
, q

i
fat ¸˘a de variabilele p
i
, q
i
s˘a fie diferit de zero:
J ≡
∂(p

1
, p

2
, ...p

l
; q

1
, q

2
, ....q

l
)
∂(p
1
, p
2
, ....p
l
; q
1
, q
2
, ....q
l
)
= 0 (3.72)
Observat ¸ie: dac˘a diferent ¸iem relat ¸ia (3.71), obt ¸inem:
dp

i

∂p

i
∂t
dt =
∂p

i
∂p
j
dp
j
+
∂p

i
∂q
j
dq
j
i = 1, l j = 1, l (3.73)
dq

i

∂q

i
∂t
dt =
∂q

i
∂p
j
dp
j
+
∂q

i
∂q
j
dq
j
din care se observ˘a c˘a jacobianul J este tocmai determinantul
mambrilor din partea dreapt˘ a a relat ¸iei (3.73).
S˘a consider˘ amˆın continuare ecuat ¸iile canonice scrise ˆın noile vari-
abile:
˙ q

i
=
∂H

∂p

i
H

= H

(p

i
, q

i
, t) i = 1, l (3.74)
˙ p

i
= −
∂H

∂q

i
Pentru ca ecuat ¸iile de mi¸scare scrise ˆın variabilele p

i
, q

i
s˘a aibe
forma canonic˘ a (3.74) trebuie impuse anumite restrict ¸ii transfor-
m˘arii (3.71). Restrict ¸ia care se impune se nume¸ste condit ¸ia de
140
canonicitate ¸si este urm˘atoarea:
(p
i
dq
i
−Hdt) −(p

i
dq

i
−H

dt) = dF(p
i
, q
i
, t) i = 1, l (3.75)
unde F(p
i
, q
i
, t) se nume¸ste funct ¸ie generatoare a transform˘ arii
(3.71). Dac˘ a condit ¸ia (3.75) este satisf˘ acut˘ a , vom spune c˘ a tran-
sformarea (3.71) este o transformare canonic˘a.
S˘a consider˘ am ˆın continuare dou˘ a m˘ arimi mecanice oarecare f
¸si g. Se poate demonstra c˘ a parantezele Poisson ale celor dou˘ a
m˘arimi scrise fat ¸˘a de variabilele p
i
, q
i
¸si respectiv p

i
, q

i
sunt egale,
cu condit ¸ia ca ca cele dou˘ a sisteme de variabile s˘ a derive unul din
cel˘alalt printr-o transformare canonic˘ a:
¦f, g¦
p,q
= ¦f, g¦
p

,q
(3.76)
Aceast˘a proprietate se nume¸ste invariant ¸a parantezelor lui
Poisson la transform˘arile canonice.
3.3.6 Ecuat ¸ia lui Hamilton-Jacobi
Scopul transform˘ arilor canonice este trecerea de la sistemul de
mi¸scare (3.70) la un sistem transformat (3.74) care s˘ a aibe o form˘ a
cˆat mai simpl˘ a. Dar forma cea mai simpl˘ a pe care o poate avea un
sistem canonic corespunde cazului ˆın care hamiltoniana H

este
identic nul˘a.
ˆ
In acest caz, sistemul canonic (3.74) se reduce la:
˙ q

i
= 0
(3.77)
˙ p

i
= 0
deci variabilele q

i
, p

i
sunt constante ˆın timp. O astfel de transfor-
mare se poate obt ¸ine dac˘a se utilizeaz˘ a o funct ¸ie S generatoare a
141
transform˘ arii, care satisface ecuat ¸iile:
p
i
=
∂S(p

, q, t)
∂q
i
(3.78)
q

i
=
∂S(p

, q, t)
∂p

i
(3.79)
H

−H =
∂S(p

, q, t)
∂t
(3.80)
Anularea hamiltonianului H

implic˘a, conform relat ¸iei (3.80):
∂S(p

, q, t)
∂t
+ H(p, q, t) = 0 (3.81)
Dac˘ a vom ˆınlocui ˆın hamiltoniana H(p, q, t) variabilele p prin ex-
presiile date de (3.78), se obt ¸ine, pentru funct ¸ia generatoare S a
transform˘ arii, ecuat ¸ia:
∂S
∂t
+ H

∂S
∂q
, q, t

= 0 (3.82)
cunoscut˘ a sub numele de ecuat ¸ia Hamilton-Jacobi.
Ecuat ¸ia Hamilton-Jacobi este o ecuat ¸ie cu derivate part ¸iale pentru
funct ¸ia S. Pentru determinarea mi¸sc˘arii sistemului este necesar
s˘a se determine o solut ¸ie a acestei ecuat ¸ii. O astfel de solut ¸ie se
nume¸ste integral˘a complet˘a a ecuat ¸iei (3.82). Aceast˘ a ecuat ¸ie
este echivalent˘a cu sistemul canonic ¸si deci reprezint˘a o exprimare
echivalent˘a a legilor mi¸sc˘arii pentru sistemul mecanic considerat.
Observat ¸ie: Funct ¸ia generatoare S din ecuat ¸ia Hamilton-Jacobi
este chiar act ¸iunea din formalismul Lagrange ¸si are dimensiunea
de energietimp.
142
3.4 Probleme
3.1 S˘a se g˘ aseasc˘a ecuat ¸iile diferent ¸iale de mi¸scare pentru o par-
ticul˘a de mas˘ a m sub act ¸iunea unui fort ¸e atractive invers propor-
t ¸ional˘ a cu p˘ atratul distant ¸ei, de tipul F = −
k
r
2
, k > 0 :
a). cu ajutorul formalismului Lagrange;
b). cu ajutorul formalismului Hamilton.
Rezolvare:
Consider˘ am drept coordonate generalizate coordonatele polare
(r, θ). Deci:
q
1
= r
q
2
= θ
Leg˘aturile dintre aceste coordonate ¸si coordonatele carteziene x, y
sunt date de relat ¸iile:
x = r cos θ
y = r sin θ
Energia cinetic˘ a are expresia:
E
cin
=
1
2
mv
2
=
1
2
m

˙ x
2
+ ˙ y
2

=
1
2
m

˙ r
2
+ r
2
˙
θ
2

Energia potent ¸ial˘ a se determin˘ a conform relat ¸iei de definit ¸ie:
U = −

r


k
r
2

dr = −
k
r
143
a. Lagrangeianul acestei mi¸sc˘ari se scrie sub forma:
L = E
cin
−U =
1
2
m

˙ r
2
+ r
2
˙
θ
2

+
k
r
iar ecuat ¸iile Lagrange:
d
dt

∂L
∂ ˙ q
i


∂L
∂q
i
= 0
devin:
d
dt

∂L
∂ ˙ r


∂L
∂r
= 0
d
dt

∂L

˙
θ


∂L
∂θ
= 0
Dup˘ a efectuarea derivatelor din aceste ecuat ¸ii se obt ¸ine:
∂L
∂ ˙ r
= m˙ r
∂L
∂r
= mr
2
˙
θ −
k
r
2
∂L

˙
θ
= mr
2
˙
θ
∂L
∂θ
= 0
Ca urmare:
m¨ r = mr
2
˙
θ +
k
r
2
2mr ˙ r
˙
θ + mr
2
¨
θ = 0
144
Se observ˘ a c˘a s-au obt ¸inut dou˘ a ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul doi.
Din prima ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a rezult˘ a:
¨ r −r
2
˙
θ −
k
r
2
= 0
iar a doua ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a se poate se poate scrie sub forma
restrˆ ans˘ a:
d
dt

mr
2
˙
θ

= 0 ⇒
J = mr
2
˙
θ = const.
Mi¸scarea sub act ¸iunea unei fort ¸e invers proport ¸ionale cu p˘ atratul
distant ¸ei (fort ¸˘a de tip central) are loc ˆın a¸sa fel ˆıncˆat momentul
unghiular J se conserv˘a. Direct ¸ia r˘ amˆ ane constant˘ a ˆın timp, ca
urmare mi¸scarea particulei are loc ˆın permanent ¸˘a ˆın acela¸si plan.
b. S˘a introducem impulsurile generalizate:
p
r
=
∂L
∂ ˙ r
= m˙ r ⇒ ˙ r =
p
r
m
p
θ
=
∂L

˙
θ
= mr
2
˙
θ ⇒
˙
θ =
p
θ
mr
2
Funct ¸ia lui Hamilton devine:
H = ˙ rp
r
+
˙
θp
θ
−L = ˙ rp
r
+
˙
θp
θ

1
2
m

˙ r
2
+ r
2
˙
θ
2


k
r
=
p
2
r
m
+
p
2
θ
mr
2

1
2m

p
2
r
+
p
2
θ
r
2


k
r
=
1
2m

p
2
r
+
p
2
θ
r
2

+
k
r
145
Ecuat ¸iile canonice ale mi¸sc˘arii sunt:
−˙ p
r
=
∂H
∂r
⇒ ˙ p
r
=
p
2
θ
2mr
3

k
r
2
−˙ p
θ
=
∂H
∂θ
⇒ ˙ p
θ
= 0
˙ r =
∂H
∂p
r
⇒ ˙ r =
p
r
m
˙
θ =
∂H
∂p
θ

˙
θ =
p
θ
mr
2
S-au obt ¸inut patru ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai (mai u¸sor
de integrat decˆ at cele din reprezentarea Lagrange!). Deoarece co-
ordonata θ nu apare ˆın mod explicit ˆın expresia hamiltonianului ea
este o coordonat˘a ciclic˘a. Impulsul generalizat asociat acestei
variabile este o integral˘ a a mi¸sc˘arii:
p
θ
= mr
2
˙
θ = const.
3.2 Energia cinetic˘ a a unui corp de mas˘ a m ˆın coordonate polare
plane (r, θ) este:
E
cin
=
1
2
m( ˙ r
2
+ r
2
˙
θ
2
)
Care sunt fort ¸ele generalizate corespunz˘ atoare acestor coordo-
nate?
Rezolvare:
146
Fort ¸ele generalizate se calculeaz˘a cu ajutorul formulei:
Q
i
=
d
dt

∂E
cin
∂ ˙ q
i


∂E
cin
∂q
i
Deoarece:
q
1
= r; q
2
= θ
se obt ¸ine:
Q
1
=
d
dt

∂E
cin
∂ ˙ r


∂E
cin
∂r
=
d
dt
(m˙ r) −m(r
˙
θ
2
)
Q
2
=
d
dt

∂E
cin

˙
θ


∂E
cin
∂θ
=
d
dt
(mr
2
˙
θ)
3.3 S˘a se scrie ecuat ¸iile de mi¸scare Lagrange pentru pendulul
dublu din Fig. 3.3 ce execut˘a oscilat ¸ii ˆın acela¸si plan. Se con-
sider˘a m
1
= m
2
= m¸si l
1
= l
2
= l
Rezolvare:
Sistemul are dou˘ a grade de libertate. Consider˘ am drept coordo-
nate generalizate q
1
= θ
1
, q
2
= θ
2
. Din Fig. 3.3 se observ˘ a c˘a:
x
1
= l sin θ
1
y
1
= l cos θ
1
x
2
= l sin θ
1
+ l sin θ
2
y
2
= l cos θ
1
+ l cos θ
2
Energia potent ¸ial˘ a a sistemului este egal ˘ a cu lucrul mecanic efec-
tuat de fort ¸ele ce act ¸ioneaz˘a asupra celor dou˘ a corpuri luat cu
147
x
1
x
2
y
1
y
2
T
1
T
2
m
m
l
l
Fig. 3.3
semn schimbat. Pentru o deplasare infinitezimal˘ a:
dU = −(

G
1
dr
1
+

G
2
dr
2
)
= −mgdy
1
−mgdy
2
Considerˆ and ca nivel de referint ¸˘a planul y = 0 c˘ aruia ˆıi atribuim,
prin convent ¸ie, valoarea zero energiei potent ¸iale, se obt ¸ine dup˘a
integrare:
U = −mgy
1
−mgy
2
= −mgl(2 cos θ
1
+ cos θ
2
)
Pentru a determina energia cinetic˘ a a sistemului avem nevoie de
expresiile vitezelor:
˙ x
1
=
˙
θ
1
l cos θ
1
148
˙ y
1
= −
˙
θ
1
l sin θ
1
˙ x
2
=
˙
θ
1
l cos θ
1
+
˙
θ
2
l cos θ
2
˙ y
2
= −
˙
θ
1
l sin θ
1

˙
θ
2
l cos θ
2
Ca urmare:
E
cin
=
1
2
m( ˙ x
2
1
+ ˙ y
2
1
) +
1
2
m( ˙ x
2
2
+ ˙ y
2
2
)
=
1
2
m
˙
θ
2
1
l
2
+
1
2
m

˙
θ
2
1
l
2
+
˙
θ
2
2
l
2
+ 2l
2
˙
θ
1
˙
θ
2
cos(θ
1
−θ
2
)

Funct ¸ia Lagrange devine:
L = E
cin
−U =
1
2
m
˙
θ
2
1
l
2
+
1
2
m

˙
θ
2
1
l
2
+
˙
θ
2
2
l
2
+ 2l
2
˙
θ
1
˙
θ
2
cos(θ
1
−θ
2
)

+
+mgl(2 cos θ
1
+ cos θ
2
)
Calcul˘amˆın continuare derivatele implicate ˆın ecuat ¸iile Lagrange:
∂L

˙
θ
1
= 2m
˙
θ
1
l
2
+ ml
2
˙
θ
2
cos(θ
1
−θ
2
)
d
dt

∂L

˙
θ
1

= 2m
¨
θ
1
l
2
−ml
2
˙
θ
2
(
˙
θ
1

˙
θ
2
) sin(θ
1
−θ
2
)
+ml
2
¨
θ
2
cos(θ
1
−θ
2
)
∂L
∂θ
1
= −ml
2
˙
θ
1
˙
θ
2
sin(θ
1
−θ
2
) −2mgl sin θ
1
∂L

˙
θ
2
= m
˙
θ
2
l
2
+ ml
2
˙
θ
1
cos(θ
1
−θ
2
)
d
dt

∂L

˙
θ
2

= m
¨
θ
2
l
2
+ ml
2
¨
θ
1
cos(θ
1
−θ
2
) −
149
−ml
2
˙
θ
1
(
˙
θ
1

˙
θ
2
) sin(θ
1
−θ
2
)
∂L
∂θ
2
= −ml
2
˙
θ
1
˙
θ
2
sin(θ
1
−θ
2
) −2mgl sin θ
2
Ecuat ¸iile Lagrange, dup˘ a simplificarea prin ml sunt:
2
¨
θ
1
l −l
˙
θ
2
(
˙
θ
1

˙
θ
2
) sin(θ
1
−θ
2
) + l
¨
θ
2
cos(θ
1
−θ
2
) +
+l
˙
θ
1
˙
θ
2
sin(θ
1
−θ
2
) + 2g sin θ
1
= 0
¨
θ
2
l + l
¨
θ
1
cos(θ
1
−θ
2
) −l
˙
θ
1
(
˙
θ
1

˙
θ
2
) sin(θ
1
−θ
2
) +
+l
˙
θ
1
˙
θ
2
sin(θ
1
−θ
2
) + 2g sin θ
2
= 0
3.4 Se consider˘ a un punct material de mas˘ a m ˆın cˆamp gravita-
t ¸ional, constrˆ ans s˘a se mi¸ste, f˘ar˘ a frecare, ˆın interiorul unui con
de unghi α.
a). Cˆ ate grade de libertate are sistemul? Aleget ¸i un sistem de
cordonate generalizate.
b). Determinat ¸i energia cinetic˘ a ˆın sistemul de coordonate gene-
ralizate ales.
c). Scriet ¸i energia potent ¸ial˘a ˆın sistemul de coordonate generali-
zate ales.
d). Scriet ¸i ecuat ¸iile Lagrange corespunz˘ atoare.
Rezolvare:
a. Descrierea mi¸sc˘arii pe un con necesit˘a alegerea sistemului
de coordonate cilindric (r, ϕ, z) (Fig. 3.4). Dar, datorit˘ a con-
strˆ angerii legate de mi¸scarea doar pe suprafat ¸a conului:
r = ztgα
150
Fig. 3.4
num˘arul de coordonate independente necesare pentru studiul mi¸s-
c˘arii (adic˘ a num˘ arul gradelor de libertate) este:
n = 3 −1 = 2
Drept coordonate generalizate se pot alege grupurile : (r, ϕ) sau
(z, ϕ).
b. Pozit ¸ia particulei este descris˘ a ˆın orice moment de timp de
gruparea (r,ϕ, r/tgϕ). Folosim relat ¸iile de transformare de la un
sistem cartezian (x, y, z) la acest sistem de coordonate.
x = r sin ϕ
y = r cos ϕ
z = rctgα
151
Derivarea ˆın raport cu timpul conduce la relat ¸iile:
˙ x = ˙ r sin ϕ + r ˙ ϕcos ϕ
˙ y = ˙ r cos ϕ −r ˙ ϕsin ϕ
˙ z =
˙ r
tgα
Energia cinetic˘ a devine:
E
cin
=
1
2
m

˙ x
2
+ ˙ y
2
+ ˙ z
2

=
1
2
m

˙ r
2
+ r
2
˙ ϕ
2
+
˙ r
2
tg
2
α

c. Corpul se mi¸sc˘a ˆın cˆamp gravitat ¸ional care este un cˆ amp con-
servativ, energia potent ¸ial˘ a corespunz˘ atoare fiind:
U = mgz + U
0
Vom considera drept referint ¸˘a planul z = 0 c˘ aruia ˆıi vom atribui
prin convent ¸ie valoarea zero pentru energia potent ¸ial˘a: U
0
= 0.
Deci:
U = mg
r
tgα
d. Lagrangeiana sistemului este:
L = E
cin
−U
=
1
2
m

˙ r
2
+ r
2
˙ ϕ
2
+
˙ r
2
tg
2
α

−mg
r
tgα
Ecuat ¸iile Lagrange corespunz˘atoare sunt:
d
dt

∂L
∂ ˙ r


∂L
∂r
= 0
d
dt

∂L
∂ ˙ ϕ


∂L
∂ϕ
= 0
152
Calcul˘ am mai ˆıntˆ ai derivatele implicate ˆın prima ecuat ¸ie:
∂L
∂ ˙ r
= m˙ r

1 + ctg
2
α

d
dt

∂L
∂ ˙ r

= m¨ r

1 + ctg
2
α

∂L
∂r
= mr ˙ ϕ
2
−mgctgα
Prima ecuat ¸ie Lagrange, dup˘ a simplificarea prin m devine:
¨ r

1 + ctg
2
α

−r ˙ ϕ
2
+ gctgα = 0
Repet˘ am procedura pentru cea de-a doua ecuat ¸ie Lagrange:
∂L
∂ ˙ ϕ
= mr ˙ ϕ
d
dt

∂L
∂ ˙ ϕ

= m˙ r ˙ ϕ + mr ¨ ϕ
∂L
∂ϕ
= 0
Deoarece variabila ϕ nu intr˘ a ˆın expresia funct ¸iei Lagrange:
∂L
∂ ˙ ϕ
= p
ϕ
= mr ˙ ϕ = J
z
= const.
Mi¸scarea are loc ˆın a¸sa fel ˆıncˆat se conserv˘a cantitatea mr ˙ ϕ care
reprezint˘a momentul unghiular pe direct ¸ia Oz. Aceast˘a relat ¸ie
permite reducerea ˆınc˘a a unei variabile din ecuat ¸ia general˘ a a
mi¸sc˘arii g˘ asite din ecuat ¸ia Lagrange pentru variabila r.
˙ ϕ =
p
ϕ
mr
153
¨ r

1 + ctg
2
α


1
r

p
ϕ
m

2
+ gctgα = 0
Ultima ecuat ¸ie obt ¸inut˘a este o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a ˆın variabila r.
3.5 Un pendul matematic cu masa m
2
este suspendat de o bar˘ a
rigid˘ a ¸si foarte u¸soar˘ a de lungimel. La rˆ andul ei, bara este prins˘ a
de un corp de mas˘ a m
1
ag˘ at ¸at de un resort cu constanta elastic˘ a k
(vezi Fig. 3.5). Se presupune c˘ a mi¸scarea sistemului are loc doar
ˆın planul figurii.
a). S˘ a se construiasc˘ a lagrangeiana sistemului L = L(y, θ, ˙ y,
˙
θ);
b). S˘a se scrie ecuat ¸iile Lagrange.
Rezolvare:
a. Coordonatele generalizate ale sistemului sunt distant ¸a m˘ asu-
rat˘ a pe vertical˘ a de la originea sistemului x¸si unghiul de deviere
ˆın plan vertical θ. Se poate scrie:
x
1
= 0
y
1
= y
x
2
= l sin θ
y
2
= y + l cos θ
Energia cinetic˘ a a sistemului este:
E
cin
=
1
2
m
1
˙ y
2
+
1
2
m
2
¸
l
2
˙
θ
2
cos
2
θ +

˙ y −l
˙
θ sin θ

2

=
1
2
m
1
˙ y
2
+
1
2
m
2

˙ y
2
+ l
2
˙
θ
2
−2l
˙
θ ˙ y sin θ

154
x
y
T
m
1
m
2
k
l
Fig. 3.5
Energia potent ¸ial˘ a se compune din contribut ¸ia dat˘ a de fort ¸a elas-
tic˘a ce apare ˆın resortul deformat ¸si din cea determinat˘ a de fort ¸ele
gravitat ¸ionale:
U = −
1
2
ky
2
1
−m
1
gy
1
−m
2
gy
2
=
1
2
ky
2
−m
1
gy −m
2
g(y + l cos θ)
A¸sadar funct ¸ia Lagrange este:
L = E
cin
−U =
1
2
m
1
˙ y
2
+
1
2
m
2

˙ y
2
+ l
2
˙
θ
2
−2l
˙
θ ˙ y sin θ

+

1
2
ky
2
+ m
1
gy + m
2
g(y + l cos θ)
155
b. Ecuat ¸iile Lagrange sunt:
d
dt

∂L
∂ ˙ y


∂L
∂y
= 0
d
dt

∂L

˙
θ


∂L
∂θ
= 0
Derivatele implicate ˆın aceste ecuat ¸ii sunt:
∂L
∂ ˙ y
= (m
1
+ m
2
) ˙ y −m
2
l
˙
θ sin θ
d
dt

∂L
∂ ˙ y

= (m
1
+ m
2
)¨ y −m
2
l(
¨
θ sin θ +
˙
θ
2
cos θ)
∂L
∂y
= −ky + (m
1
+ m
2
)g
∂L

˙
θ
= m
2
l(l
˙
θ − ˙ y sin θ)
d
dt

∂L

˙
θ

= m
2
l
2
¨
θ −m
2
l(¨ y sin θ + ˙ y
˙
θ cos θ)
∂L
∂θ
= −m
2
l
˙
θ ˙ y cos θ −m
2
gl sin θ
Dup˘ a ˆınlocuirea corespunz˘atoare se obt ¸in urm˘ atoarele ecuat ¸ii:
(m
1
+ m
2
)(¨ y −g) −m
2
l(
¨
θ sin θ +
˙
θ
2
cos θ) + ky = 0
¨
θ +
1
l
(g − ¨ y) sin θ = 0
3.6 Un corp de mas˘ a m ˆınc˘arcat cu sarcina electrica e se mi¸sc˘a cu
viteza v ˆıntr-un cˆamp electromagnatic, descris de potent ¸ialul vec-
tor

A(A
x
, A
y
, A
z
) ¸si de potent ¸ialul scalar ϕ(r). Funct ¸ia Lagrange
156
a acestei mi¸sc˘ari este:
L =
mv
2
2
+ ev

A −ϕ(r)
S˘a se determine energia cinetic˘ a a particulei.
Rezolvare:
Energia cinetic˘ a a mi¸sc˘arii este:
E
cin
=
3
¸
k=1
˙ q
k
∂L
∂ ˙ q
k
−L
unde:
˙ q
1
= ˙ x = v
x
˙ q
2
= ˙ y = v
y
˙ q
3
= ˙ x = v
z
Expresia dezvoltat˘ a a funct ¸iei Lagrange se scrie sub forma:
L =
m
2

v
2
x
+ v
2
y
+ v
2
z

+ e(v
x
A
x
+ v
y
A
y
+ v
z
A
z
) −ϕ(r)
Deoarece:
∂L
∂v
x
= mv
x
+ eA
x
∂L
∂v
y
= mv
y
+ eA
y
∂L
∂v
z
= mv
z
+ eA
z
157
expresia energiei cinetice devine:
E
cin
= v
x
∂L
∂v
x
+ v
y
∂L
∂v
y
+ v
z
∂L
∂v
z
−L
= m

v
2
x
+ v
2
y
+ v
2
z

+ e(v
x
A
x
+ v
y
A
y
+ v
z
A
z
) −

m
2

v
2
x
+ v
2
y
+ v
2
z

−e(v
x
A
x
+ v
y
A
y
+ v
z
A
z
) + ϕ(r)
=
m
2

v
2
x
+ v
2
y
+ v
2
z

+ ϕ(r)
3.7 Se ¸stie c˘a funct ¸ia Hamilton a unei particule este:
H = ap
2
+ bx
2
+ cx
unde x− coordonata particule, p− impulsul iar a, b, c− constante
reale pozitive. S˘ a se determine:
a) ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a de mi¸scare a particulei;
b) paranteza Poisson dintre lagrangeiana ¸si hamiltoniana sistemu-
lui ¦L,H¦
Rezolvare:
a. Din ecuat ¸iile lui Hamilton rezult˘ a:
˙ x =
∂H
∂p
= 2ap
˙ p = −
∂H
∂x
= −2bx −c
Derivˆ and din nou prima relat ¸ie ¸si folosind-o pe a doua se elimin˘ a
impulsul.
158
Ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a a mi¸sc˘arii este:
¨ x + 4abx + 2ac = 0
b. Funct ¸ia Lagrange este conform definit ¸iei:
L = p ˙ x −H = p ˙ x −ap
2
−bx
2
−cx
Vom folosi ˆın continuare propriet˘ at ¸ile parantezelor Poisson.
¦L, H¦ = ¦p ˙ x −H, H¦ = ¦p ˙ x, H¦ = ¦2ap
2
, H¦ = 2a¦p
2
, H¦
= 2a¦p
2
, ap
2
+ bx
2
+ cx¦
= 2a

¦p
2
, ap
2
¦ +¦p
2
, bx
2
¦ +¦p
2
, cx¦

= 2a

b¦p
2
, x
2
¦ + c¦p
2
, x¦

deoarece:
¦p
2
, ap
2
¦ = a¦p
2
, p
2
¦ = 0
Folosim urm˘ atoarele rezultate:
¦p, x¦ =

∂p
∂p

∂x
∂x

∂p
∂x

∂x
∂p

= 1
¦p
2
, x¦ = p¦p, x¦ +¦p, x¦p = 2p¦p, x¦ = 2p
¦p
2
, x
2
¦ = 2p¦p, x
2
¦ = −2p¦x
2
, p¦ = −4px¦x, p¦
= 4px¦p, x¦ = 4px
Ca urmare:
¦p, x
2
¦ = 8abpx + 4acp
3.8 S˘a se deduc˘a legea de mi¸scare a unui oscilator liniar armonic
de mas˘ a m ¸si constant˘ a elastic˘ a k, cu ajutorul formalismului
159
Hamilton-Jacobi.
Rezolvare:
Vom folosi ecuat ¸ia Hamilton-Jacobi:
H +
∂S
∂t
= 0
Funct ¸ia Hamilton pentru un oscilator liniar armonic este:
H =
p
2
2m
+
kx
2
2
iar
p =
∂S
∂x
Revenim ˆın ecuat ¸ia Hamilton-Jacobi:
1
2m

∂S
∂x

2
+
kx
2
2
+
∂S
∂t
= 0
ˆ
Incerc˘am s˘a g˘ asim solut ¸ia ecuat ¸iei diferent ¸iale separˆ and contribu-
t ¸ia care depinde doar de coordonat˘ a de cea care depinde doar de
timp.
S = S
1
(x) + S
2
(t)
Dup˘ a verificarea solut ¸iei rezult˘a:
1
2m

dS
1
(x)
dx

2
+
kx
2
2
= −
dS
2
(t)
dt
Relat ¸ia este adev˘arat˘ a doar dac˘ a fiecare membru al ecuat ¸iei este
egal cu o constant˘ a, pe care s˘ a o not˘ am β.
1
2m

dS
1
(x)
dx

2
+
kx
2
2
= β
dS
2
(t)
dt
= −β
160
Dup˘ a rezolvarea primei ecuat ¸ii rezult˘a:
dS
1
(x)
dx
=

2m

β −
kx
2
2

dS
1
(x) =

2m

β −
kx
2
2

dx
S
1
(x) =

2m

β −
kx
2
2

dx + S
10
Dup˘ a rezolvarea celei de a doua ecuat ¸ie rezult˘a:
dS
2
(t) = −βdt
S
2
(t) = −βt + S
20
Ca urmare, act ¸iunea este, pˆan˘ a la o constant˘ a S
10
+S
20
pe care o
consider˘am egal˘ a cu zero:
S =

2m

β −
kx
2
2

dx −βt
Consider˘ am c˘a β este o nou˘ a coordonat˘ a a sistemului care joac˘ a
rol de impuls. Atunci se poate defini ¸si o nou˘ a coordonat˘ a de
pozit ¸ie corespunz˘atoare, prin relat ¸ia:
Q =
∂S
∂β
Deci:
Q =

2m

∂β
¸

β −
kx
2
2

dx −βt
¸
=

2m
2

dx

β −
kx
2
2
−t
161
Aceast˘a relat ¸ie se poate rearanja ¸si apoi integra t ¸inˆand cont de
faptul c˘a noua coordonat˘ a gereralizat˘ a introdus˘ a este o constant˘ a.
S˘a o not˘ am cu γ.

2m
2

dx

β −
kx
2
2
= γ + t
Dup˘ a integrare se obt ¸ine:

m
k
arcsin

x

k

= γ + t
sin

x

k

=

k
m
(γ + t)
sau:
x =


k
sin
¸

k
m
(γ + t)
¸
Constantele β, γ se determin˘a din condit ¸iile init ¸iale.
162
Capitolul 4
Mecanica cuantic˘a
4.1 Aparatul matematic al Mecanicii
cuantice
4.1.1 Spat ¸ii liniar complexe
Formalismul Mecanicii cuantice folose¸ste teoria spat ¸iilor Hilbert
¸si a operatorilor liniari care act ¸ioneaz˘ a ˆın aceste spat ¸ii. Vom
prezenta ˆın continuare definit ¸iile acestor concepte necesare pentru
formularea principiilor Mecanicii cuantice.
Prin definit ¸ie, un spat ¸iu liniar (sau spat ¸iu vectorial) este o
mult ¸ime de elemente, denumite vectori, pentru care sunt definite
dou˘ a operat ¸ii fundamentale - adunarea vectorilor ¸si ˆınmult ¸irea
cu numere complexe, operat ¸ii care conduc tot la elemente ale
mult ¸imii ¸si care satisfac anumite axiome (prezentate mai jos).
Elementele spat ¸iului sunt notate cu ajutorul parantezelor ”[ > ”
care ˆıncadreaz˘ a simboluri literare sau numerice, ¸si au primit de-
numirea de vectori ”ket”. Atˆ at notat ¸ia cˆat ¸si denumirea se
163
datoresc lui Dirac.
Fie doi vectori [ϕ
1
> ¸si [ϕ
2
> ai unui spat ¸iu liniar. Prin operat ¸ia
de adunare, notat˘ a cu ”+”, cei doi vectori sunt pu¸si ˆın cores-
pondent ¸˘a cu un al treilea vector [ϕ
3
> al aceluia¸si spat ¸iu, notat
cu [ϕ
3
>= [ϕ
1
> +[ϕ
2
>. Prin operat ¸ia de ˆınmult ¸ire cu un
num˘ar complex α, fiec˘arui vector [ϕ > ˆıi corespunde un alt
vector al aceluia¸si spat ¸iu, notat cu α[ϕ >. Operat ¸iile de adunare
a vectorilor ¸si ˆınmult ¸ire cu un num˘ar satisfac urm˘ atoarele axiome:
1. Axiome referitoare la operat ¸ia de adunare a vecto-
rilor
• [ϕ
1
> +[ϕ
2
>= [ϕ
2
> +[ϕ
1
> (comutativitate)
• ([ϕ
1
> +[ϕ
2
>) + [ϕ
3
>= [ϕ
1
> +([ϕ
2
> +[ϕ
3
>) (asocia-
tivitate)
• exist˘a vectorul nul, notat [0 >, cu proprietatea [ϕ > +[0 >=
[ϕ >
• pentru orice element [ϕ > exist˘a un element, notat [ϕ
op
> ¸si
numit opusul s˘au, astefl ˆıncˆat [ϕ > +[ϕ
op
>= [0 >
2. Axiome referitoare la operat ¸ia de ˆınmult ¸ire a vecto-
rilor cu numere
• ˆınmult ¸irea cu num˘arul 1 se face astfel: 1[ϕ >= [ϕ >
• ˆınmult ¸irea cu un produs de numere este dat˘ a de: (αβ)[ϕ >=
α(β[ϕ >)
164
3. Axiome referitoare la combinarea celor dou˘a operat ¸ii
• (α + β)[ϕ >= α[ϕ > +β[ϕ >
• α([ϕ
1
> +[ϕ
2
>) = α[ϕ
1
> +α[ϕ
2
>
Ment ¸ion˘am ˆın continuare urm˘ atoarele consecint ¸e ale axiomelor,
de care se va face uz ˆın utilizarea elementelor spat ¸iilor liniare:
• vectorul zero [0 > este unic
• prin ˆınmult ¸irea cu num˘arul 0 se obt ¸ine vectorul nul: 0[ϕ >=
[0 >
• vectorul opus fiec˘arui element [ϕ > este dat de relat ¸ia: [ϕ
op
>=
(−1)[ϕ >= −[ϕ >
• prin ˆınmult ¸irea vectorului nul [0 > cu orice num˘ ar, se obt ¸ine
ˆıntotdeauna vectorul nul: α[0 >= [0 >
Prin definit ¸ie, dou˘a spat ¸ii vectoriale sunt izomorfe dac˘a ˆıntre ele
se poate stabili o corespondent ¸˘a biunivoc˘ a, ˆın a¸sa fel ˆıncˆat, dac˘ a

1
>, [χ
1
>, doi vectori ce apart ¸in spat ¸iului vectorial V
1
sunt ˆın
corespondent ¸˘a cu vectorii [ϕ
2
> ¸si [χ
2
> ce apart ¸in spat ¸iului V
2
,
atunci ˆın corespondent ¸˘a biunivoc˘ a sunt ¸si elementele α[ϕ
1
> cu
α[ϕ
2
> ¸si [ϕ
1
> +[χ
1
> cu [ϕ
2
> +[χ
2
>.
De asemenea, se spune c˘a o mult ¸ime (finit˘ a sau infinit˘ a) de vec-
tori subˆantinde un spat ¸iu S al unui spat ¸iu vectorial, dac˘ a
orice vector din S este o combinat ¸ie liniar˘ a de vectori din aceast˘ a
165
mult ¸ime. Not ¸iunea cea mai important˘ a ˆıntr-un spat ¸iu liniar este
cea de dependent ¸˘a liniar˘a. Un set de k vectori este liniar-
independent dac˘a egalitatea:
k
¸
i=1
α
i

i
>= [0 > (4.1)
implic˘a α
i
= 0, i = 1, k. Dac˘ a ˆın egalitatea (4.1.1) nu toare nu-
merele α
i
sunt nule, atunci vectorii [ϕ
i
>sunt liniari-dependent ¸i.
Conform acestei definit ¸ii, orice mult ¸ime de vectori care cont ¸ine
vectorul nul [0 > formeaz˘ a un sistem de vectori liniar-dependent ¸i.
Dac˘ a ˆıntr-un spat ¸iu vectorial nu se pot g˘ asi mai mult de n vectori
liniari-independent ¸i, spat ¸iul este prin definit ¸ie n-dimensional.
Tot prin definit ¸ie, orice set de n vectori liniari-independent ¸i ˆıntr-
un spat ¸iu n-dimensional formeaz˘ a o baz˘a a spat ¸iului. Se demon-
streaz˘a c˘a orice vector [ψ > al spat ¸iului se poate exprima (ˆın mod
unic) ca o combinat ¸ie liniar˘ a de vectorii [e
1
>, [e
2
>, ......[e
n
> ai
unei baze date a spat ¸iului:
[ψ >=
n
¸
k=1
c
k
[e
k
> (4.2)
Un exemplu simplu ˆıl constituie spat ¸iul notat cu C
n
, prototipul
tuturor spat ¸iilor finit-dimensionale, ale c˘arui elemente sunt
totalitatea seturilor de n numere complexe (n fixat). Este comod
s˘a se plaseze cele n numere ˆıntr-o coloan˘ a, de exemplu:
[x >=

¸
¸
x
1
.
.
.
x
n

[y >=

¸
¸
y
1
.
.
.
y
n

(4.3)
166
Prin definit ¸ie, vectorii de tipul considerat se adun˘ a dup˘ a regula:
[x > +[y >≡

¸
¸
¸
¸
x
1
+ y
1
x
2
+ y
2
.
.
.
x
n
+ y
n

(4.4)
¸si se ˆınmult ¸esc cu un num˘ar complex α dup˘a regula:
α[x >=

¸
¸
¸
¸
αx
1
αx
2
.
.
.
αx
n

(4.5)
Cea mai simpl˘ a baz˘ a ˆın acest spat ¸iu o formeaz˘ a vectorii:
[e
1
>=

¸
¸
¸
¸
¸
¸
1
0
0
.
.
.
0

[e
2
>=

¸
¸
¸
¸
¸
¸
0
1
0
.
.
.
0

..........[e
n
>=

¸
¸
¸
¸
¸
¸
0
0
0
.
.
.
1

(4.6)
ˆ
In formula de descompunere (4.2) a unui vector oarecare dup˘ a
vectorii bazei (4.6), coeficient ¸ii sunt chiar numerele x
k
(k = 1, n).
Spat ¸iul C
n
este important deoarece toate spat ¸iile complexe n-
dimensionale sunt izomorfe cu spat ¸iul C
n
.
4.1.2 Spat ¸ii unitare ¸si spat ¸ii Hilbert
Un spat ¸iu unitar (sau euclidian) este un spat ¸iu vectorial ˆın
care este definit produsul scalar. Not˘ am deocamdat˘ a produsul
scalar al vectorilor [ϕ
1
> ¸si [ϕ
2
> prin ([ϕ
1
>, [ϕ
2
). Prin definit ¸ie,
167
produsul scalar este num˘arul complex asociat unei perechi or-
donate de vectori ¸si care satisface axiomele:
• ([ϕ >, [ϕ) > 0 pentru orice [ϕ >= [0 >, ([ϕ >, [ϕ) = 0 ↔
[ϕ >= [0 >
• ([ϕ >, [χ >) = ([χ >, [ϕ >)

(∗ reprezint˘a complex conjugatul
unei m˘arimi)
• ([ϕ
3
>, α
1

1
> +α
2

2
>) = α
1
([ϕ
3
>, [ϕ
1
>) + α
2
([ϕ
3
>
, [ϕ
2
>)
A treia proprietate exprim˘ a liniaritatea produsului scalar ˆın al
doilea factor. Dac˘ a se combin˘ a propriet˘ at ¸ile a treia cu a doua,
rezult˘a antiliniaritatea produsului scalar ˆın primul factor:
• (α
1

1
> +α
2

2
>, [ϕ
3
>) = α

([ϕ
1
>, [ϕ
3
>) + α

2
([ϕ
2
>
, [ϕ
3
>)
Definim norma (sau lungimea unui vector) num˘ arul real:
[[ϕ[[ =

([ϕ >, [ϕ >) (4.7)
deci, spat ¸iul euclidian este un spat ¸iu normat. Doi vectori ai unui
spat ¸iu unitar sunt ortogonali dac˘a:
([ϕ
1
>, [ϕ
2
>) = 0 (4.8)
iar o mult ¸ime de vectori constituie un sistem ortogonal de vec-
tori dac˘a oricare doi vectori din mult ¸ime sunt reciproc ortogonali.
Un sistem ortogonal de vectori este un sistem ortonormat dac˘a
fiecare vector din sistem este normat, iar norma este finit˘ a.
168
O proprietate fundamental˘ a a produsului scalar o constituie ine-
galitatea Schwarz-Cauchy:
[(ϕ >, [χ >)[ ≤ [[ϕ[[ [[χ[[ (4.9)
semnul egal realizˆ andu-se dac˘a ¸si numai dac˘ a vectorii [ϕ > ¸si [χ >
sunt liniar-dependent ¸i.
ˆ
In spat ¸iul unitar se poate introduce ¸si o metric˘a, definind dis-
tant ¸a dintre doi vectori [χ > ¸si [ψ > prin:
d ≡ [[χ −ψ[[ =

([χ > −[ψ >, [χ > −[ψ >) (4.10)
deci orice spat ¸iu unitar este ¸si un spat ¸iu metric.
Spat ¸iul C
n
(definit ˆın paragraful anterior) devine un spat ¸iu uni-
tar, numit spat ¸iul euclidian n-dimensional, prin introducerea
produsului scalar:
([x >, [y >≡
n
¸
k=1
x

k
y
k
(4.11)
Un spat ¸iu important pentru mecanica cuantic˘ a este spat ¸iul eu-
clidian format din totalitatea seturilor num˘ arabile de o infinitate
de numere complexe de forma:
[x >=

¸
¸
¸
¸
x
1
x
2
x
3
.
.
.

(4.12)
169
pentru care :

¸
k=1
[x
k
[
2
< ∞ (4.13)
Suma a doi vectori ¸si produsul unui vector cu un num˘ ar complex
se definesc la fel ca ˆın spat ¸iul C
n
, iar produsul scalar este definit
prin:
([x >, [y >) ≡

¸
k=1
x

k
y
k
(4.14)
Vectorii [e
1
>, [e
2
>, ......... care au numai unul din numerele din
set egal cu 1 ¸si celelalte sunt egale cu zero, formeaz˘ a o baz˘ a a
spat ¸iului.
De asemenea, un interes deosebit ˆıl prezint˘a spat ¸iul liniar infinit-
dimensional format din toate funct ¸iile complexe continue f(x)
definite pe axa real˘ a, pentru care:


−∞
[f(x)[
2
dx < ∞ (4.15)
ˆ
In acest spat ¸iu, produsul scalar este definit prin:
(f, g) ≡


−∞
f

(x)g(x)dx (4.16)
ˆ
In descrierea dat˘ a de Mecanica cuantic˘a unei particule f˘ ar˘ a spin
se folose¸ste spat ¸iul funct ¸iilor de und˘a, un spat ¸iu unitar infinit-
dimensional. Elementele sale sunt funct ¸ii continue de trei variabile
170
spat ¸iale ¸si una temporal˘ a ψ(r, t) ≡ ψ(x, y, z, t), funct ¸ii diferent ¸ia-
bile ¸si integrabile ˆın modul p˘ atrat:

[ψ(r, t)[
2
dV < ∞ (4.17)
iar produsul scalar a dou˘ a funct ¸ii este definit prin:
(ψ, φ) ≡

ψ

φdV (4.18)
Un spat ¸iu unitar (euclidian) infinit-dimensional este, prin defi-
nit ¸ie, un spat ¸iu Hilbert dac˘a el este ¸si un spat ¸iu complet,
adic˘a dac˘ a orice ¸sir Cauchy al s˘ au tinde c˘atre un element limit˘ a
apart ¸inˆand spat ¸iului.
Spat ¸iul funct ¸iilor de und˘ a, de interes pentru Mecanica cuantic˘ a,
nu este un spat ¸iu complet, dar poate fi pus ˆıntr-o leg˘ atur˘ a strˆ ans˘ a
cu un spat ¸iu Hilbert (prin ˆınlocuirea integralei Riemann cu inte-
grala Lebesgue), astfel ˆıncˆat, ˆın continuare vom utiliza denimirea
de spat ¸iul Hilbert al funct ¸iilor de und˘a.
ˆ
Intr-un spat ¸iu Hilbert un sistem ortonormat de vectori este un
sistem complet de vectori dac˘a singurul vector ortogonal pe
tot ¸i vectorii setului este vectorul nul. Un astfel de sistem ortonor-
mat ¸si complet de vectori [e
1
>, [e
2
>, [e
3
>, ....[e
n
>, .... (definit ¸i
prin relat ¸ia 4.6) este denumit ¸si baz˘a ortonormat˘a a spat ¸iului
Hilbert. Dat˘ a fiind o baz˘ a ortonormat˘ a ¦[e
n


n=1
, putem dez-
volta orice vector al spat ¸iului Hilbert dup˘ a vectorii bazei (vezi
relat ¸ia 4.2):
[ψ >=

¸
n=1
c
n
[e
n
> (4.19)
171
unde coeficient ¸ii c
n
sunt definit ¸i prin produsul scalar:
c
n
= ([e
n
>, [ψ >) (4.20)
Norma vectorului [ψ > (4.7) se poate scrie atunci:
[[ψ[[
2
=

¸
n=1
[c
n
[
2
(4.21)
4.1.3 Operatori liniari. Operat ¸ii cu operatori
liniari
Prin definit ¸ie, un operator ˆıntr-un spat ¸iu liniar pune ˆın corespon-
dent ¸˘a fiec˘arui vector al spat ¸iului un alt vector al acestuia; ˆıl vom
nota
ˆ
A:
[ψ >=
ˆ
A[ϕ > sau [ψ >= [
ˆ
Aϕ > (4.22)
Vom presupune ˆın continuare c˘ a operatorii cu care lucr˘ am sunt
definit ¸i ˆın ˆıntreg spat ¸iul liniar.
Prin definit ¸ie, un operator este liniar dac˘a:
ˆ
A(c
1

1
> +c
2

2
>) = c
1
ˆ
A[ϕ
1
> +c
2
ˆ
A[ϕ
2
> (4.23)
pentru orice vectori [ϕ
1
>, ¸si [ϕ
2
> ¸si orice numere complexe c
1
¸si c
2
.
ˆ
In Mecanica cuantic˘a se ˆıntˆ alnesc ¸si probleme care cer uti-
lizarea operatorilor antiliniari. Ace¸stia se definesc prin relat ¸ia:
ˆ
B(c
1

1
> +c
2

2
>) = c

1
ˆ
B[ϕ
1
> +c

2
ˆ
B[ϕ
2
> (4.24)
172
Orice operator liniar transform˘ a vectorul nul [0 >ˆın el ˆınsu¸si:
ˆ
A[0 >= [0 > (4.25)
De asemenea, ˆın fiecare spat ¸iu liniar sunt definit ¸i urm˘atorii oper-
atori liniari particulari:
• operatorul unitate
ˆ
I cu act ¸iunea
ˆ
I[ϕ >= [ϕ >, pentru orice
vector [ϕ >
• operatorul zero
ˆ
0 cu act ¸iunea
ˆ
0[ϕ >= [0 >, pentru orice
vector [ϕ >
Cu operatorii liniari se pot efectua trei operat ¸ii, al c˘aror rezul-
tat este tot un operator liniar, ¸si anume:
• suma a doi operaori
ˆ
A ¸si
ˆ
B, notat˘ a
ˆ
C =
ˆ
A +
ˆ
B ¸si definit˘a
prin modul de act ¸iune:
ˆ
C[ϕ >=
ˆ
A[ϕ > +
ˆ
B[ϕ > (4.26)
•ˆınmult ¸irea unui operator cu un num˘ar complex λ, notat˘ a
ˆ
C = λ
ˆ
A ¸si definit˘a prin modul de act ¸iune:
ˆ
C = λ(
ˆ
A[ϕ >) (4.27)
•ˆınmult ¸irea a doi operatori
ˆ
A ¸si
ˆ
B, notat˘ a
ˆ
C =
ˆ
A
ˆ
B ¸si definit˘ a
prin:
ˆ
C[ϕ >=
ˆ
A(
ˆ
B[ϕ >) (4.28)
173
Ordinea factorilor ˆıntr-un produs de operatori este important˘ a
deoarece, ˆın general,
ˆ
A
ˆ
B =
ˆ
B
ˆ
A. Se introduce operatorul comu-
tator a doi operatori liniari:
ˆ
C ≡
ˆ
A
ˆ
B −
ˆ
B
ˆ
A ≡ [
ˆ
A,
ˆ
B] (4.29)
notat cu ajutorul unor paranteze drepte ¸si care joac˘ a un rol im-
portant ˆın Mecanica cuantic˘a.
Dac˘ a pentru un operator liniar
ˆ
A exist˘a un alt operator
ˆ
B cu
proprietatea:
ˆ
A
ˆ
B =
ˆ
B
ˆ
A =
ˆ
I (4.30)
atunci se spune c˘a operatorul
ˆ
A este nesingular, iar operatorul
ˆ
B se nume¸ste inversul operatorului
ˆ
A. Conform acestei relat ¸ii
de definit ¸ie, inversul inversului unui operator este chiar operatorul
ˆınsu¸si:
(
ˆ
A
−1
)
−1
=
ˆ
A (4.31)
Dac˘ a operatorul
ˆ
B cerut de relat ¸ia (4.30) nu exist˘ a, se zice c˘a
operatorul
ˆ
A este singular. O caracteristic˘ a a unui operator sin-
gular este aceea c˘ a exist˘ a unul sau mai mult ¸i vectori ai spat ¸iului,
diferit ¸i de vectorul [0 >, pe care act ¸iunea operatorului ˆıi trans-
form˘ a ˆın vectorul [0 >:
ˆ
A[ϕ >= [0 >, [ϕ >= [0 >↔
ˆ
A operator singular (4.32)
Fie un operator liniar
ˆ
A ce act ¸ioneaz˘ a ˆıntr-un spat ¸iu unitar ¸si fie
produsul scalar ([ϕ >,
ˆ
A[ψ >) care, ˆın notat ¸ia Dirac se scrie:
([ϕ >,
ˆ
A[ψ >) =< ϕ[
ˆ
A[ψ >=< ϕ[(
ˆ
A[ψ >) (4.33)
174
unde vectorul ” < ϕ[” se nume¸ste vector ”bra”. Pe baza teoremei
lui Riesz se poate scrie egalitatea:
([ϕ >,
ˆ
A[ψ >) = ([χ >, [ψ >) (4.34)
Se observ˘ a c˘a prin aceast˘ a egalitate se stabile¸ste o corespondent ¸˘a
ˆıntre doi vectori ”ket” pe care o vom nota:
[χ >=
ˆ
A
+
[ϕ > (4.35)
unde operatorul
ˆ
A
+
se nume¸ste adjunctul (conjugatul) opera-
torului
ˆ
A. Operatorul adjunct
ˆ
A
+
are urm˘ atoarele propriet˘ at ¸i:
• (
ˆ
A
+
)
+
=
ˆ
A
• (
ˆ
A +
ˆ
B)
+
=
ˆ
A
+
+
ˆ
B
+
• λ
ˆ
A)
+
= λ

ˆ
A
+
• (AB)
+
=
ˆ
B
+
ˆ
A
+
Operatorii care se bucur˘ a de proprietatea
ˆ
A =
ˆ
A
+
(4.36)
se numesc operatori autoadjunct ¸i sau hermitici.
Fie doi vectori ”ket” fixat ¸i, [u > ¸si [v > ˆıntr-un spat ¸iu Hilbert
¸si fie un operator liniar
ˆ
A definit prin modul de act ¸iune asupra
unui ”ket” [ϕ >, prin intermediul vectorilor ”ket” fixat ¸i:
ˆ
A[ϕ >≡< v[ϕ > [u > (4.37)
Se observ˘ a c˘a act ¸iunea operatorului
ˆ
A d˘a un vector proport ¸ional
cu [u >, coeficientul de proport ¸ionalitate fiind < v[ϕ >.
175
Vom considera ˆın continuare act ¸iunea operatorului
ˆ
A asupra unui
vector ”bra” [ψ >:
< ψ[
ˆ
A =< ψ[u >< v[ (4.38)
adic˘a, act ¸iunea operatorului
ˆ
A transform˘ a vectorul ”bra” < ψ[
ˆıntr-un vector proprot ¸ional cu < v[, coeficientul de proport ¸iona-
litate fiind num˘ arul < ψ[u >. Avˆ and ˆın vedere aceast˘ a ultim˘ a
relat ¸ie precum ¸si notat ¸ia pentru produsul scalar (4.33), apare
adecvat˘ a notarea operatorului
ˆ
A prin:
ˆ
A = [u >< v[ (4.39)
Se define¸ste, ˆın particular, operatorul:
ˆ
P
u
=< u[u > cu < u[u >= 1 (4.40)
¸si se nume¸ste proiectorul pe subspat ¸iul unidimensional subˆ antins
de vectorul [u > sau de vectorul < u[. Acest operator se bucur˘ a
de proprietatea de idempotent ¸˘a, caracteristic˘ a oric˘ arui operator
de proiect ¸ie:
ˆ
P
2
u
=
ˆ
P
u
(4.41)
4.1.4 Operatori unitari
Prin definit ¸ie un operator
ˆ
U este unitar dac˘a:
ˆ
U
ˆ
U
+
=
ˆ
U
+
ˆ
U =
ˆ
I (4.42)
Conform definit ¸iei, operatorii unitari sunt operatori nesingulari
(vezi paragraful precedent) iar inversul lor coincide cu adjunctul
lor:
ˆ
U
−1
=
ˆ
U
+
(4.43)
176
Proprietatea fundamental˘ a a operatorilor unitari este aceea de
conservare a produsului scalar:
< ϕ
1

2
>=<
ˆ

1
[Uϕ
2
> (4.44)
De asemenea sunt adev˘arate urm˘ atoarele propriet˘ at ¸i:
• produsul dintre un num˘ ar complex λ ¸si un operator unitar este
un operator unitar numai dac˘ a [λ[ = 1
• produsul a doi operatori unitari este ˆıntotdeauna un operator
unitar
4.1.5 Problema cu valori proprii asociat˘a unui
operator hermitic
Fie un operator liniar
ˆ
A, definit ˆıntr-un spat ¸iu Hilbert. Prin
definit ¸ie, num˘arul a (ˆın general complex) este valoarea pro-
prie a operatorului
ˆ
A dac˘a exist˘ a un vector al spat ¸iului Hilbert
[u >= [0 > care satisface ecuat ¸ia:
ˆ
A[u >= a[u >, [u >∈ spat ¸iului Hilbert (4.45)
Vectorul [u > se nume¸ste vector propriu (sau caracteristic) al
operatorului
ˆ
A.
ˆ
In aplicat ¸iile concrete, pentru a defini mult ¸imea
vectorilor proprii ai unui operator, ecuat ¸ia (4.45) este suplimen-
tat˘ a cu unele condit ¸ii restrictive asupra vectorilor, numite condit ¸ii
de regularitate ¸si care sunt precizate pentru fiecare caz concret.
Ecuat ¸ia (4.45) define¸ste orice vector propriu pˆ an˘ a la un factor
multiplicativ arbitrar.
Mult ¸imea valorilor proprii este numit˘ a spectrul valorilor pro-
prii ale operatorului. Dac˘ a unei aceleia¸si valori proprii a ˆıi
177
corespund mai mult ¸i vectori proprii liniar-independent ¸i, valoarea
proprie este degenerat˘a, iar num˘ arul vectorilor proprii liniar-
independent ¸i reprezint˘a ordinul degener˘arii valorii proprii. Da-
c˘a unei valori proprii ˆıi corespunde un singur vector propriu,
atunci valoarea proprie este nedegenerat˘a.
Mult ¸imea vectorilor proprii ”ket” care satisface ecuat ¸ia cu val-
ori proprii (4.45) pentru o aceea¸si valoare proprie a formeaz˘ a un
subspat ¸iu, numit subspat ¸iul asociat valorii proprii a a c˘arui
dimensiune coincide cu ordinul degener˘arii valorii proprii a.
ˆ
In Mecanica cuantic˘a vom ˆıntˆ alni problema cu valori proprii nu-
mai pentru operatori hermitici (
ˆ
A =
ˆ
A
+
).
ˆ
In acest caz, ecuat ¸ia
(4.45) are urm˘ atoarele dou˘ a propriet˘ at ¸i importante:
• valorile proprii ale operatorilor hermitici sunt numere reale ¸si
sunt date de relat ¸ia:
a =
< u[A[u >
< u[u >
(4.46)
• vectorii proprii corespunz˘ atori la valori proprii diferite sunt or-
togonali
Dac˘ a spectrul valorilor proprii ale operatorului
ˆ
A const˘a din val-
ori proprii pentru care exist˘ a vecin˘ at ¸i ˆın care nu se g˘ asesc alte
valori proprii, atunci spectrul valorilor proprii ale operatorului
ˆ
A
este un spectru discret. Spectrul valorilor proprii ale opera-
torului
ˆ
A ce satisface ecuat ¸ia cu valori proprii (4.45) poate fi ¸si
un spectru mixt, adic˘a un spectru format din port ¸iuni de spec-
tru discret ¸si din port ¸iuni de spectru continuu (port ¸iuni pentru
care ˆın vecin˘atatea oricˆ at de mic˘ a a unei valori proprii se g˘ asesc
178
ˆıntotdeauna o infinitate de alte valori proprii).
Admitem f˘ar˘ a demonstrat ¸ie, urm˘atoarele rezultate extrem de im-
portante pentru Mecanica cuantic˘ a, referitoare la problema cu
valori proprii ˆın sens generalizat, pentru un operator hermitic:
• valorile proprii sunt reale ¸si formeaz˘ a ˆın general un spectru
mixt
• vectorii proprii corespunz˘ atori la valori proprii din port ¸iunea
discret˘a au norma finit˘ a ¸si deci apart ¸in spat ¸iului Hilbert
• vectorii proprii corespunz˘ atori la valori proprii din port ¸iunea
continu˘ a a spectrului nu au norma finit˘ a, deci nu apart ¸in spat ¸iului
Hilbert
ˆ
In conformitate cu cele trei afirmat ¸ii anterioare vom adopta ur-
m˘atoarele notat ¸ii pentru valorile proprii:
• a
n
, n = 1, 2, .... ˆın spectrul discret
• a(α) (α
1
≤ α ≤ α
2
) ˆın spectrul continuu
Vectorii proprii se caracterizeaz˘ a de obicei prin mai mult ¸i indici,
pentru c˘a valorile proprii sunt degenerate. Vom nota prin [nr >
sau cu [u
nr
>, r = 1, 2, ...g
n
, vectorii proprii corespunz˘ atori valorii
proprii a
n
, degenerat˘a de ordin g
n
. Cel de-al doilea indice r apare
ori de cˆ ate ori valoarea proprie este degenerat˘ a. Vom nota cu
[αs > (s = 1, 2, ....) vectorii proprii corespunz˘ atori valorii proprii
a(α). Indicele s este folosit pentru a descrie degenerarea care ˆın
spectrul continuu este ˆın general de ordin infinit.
De¸si vectorii proprii ai spectrului continuu nu pot fi normat ¸i, ei
pot satisface o condit ¸ie e ortonormare ˆın sens generalizat. Ad-
179
mitem urm˘ atoarele propriet˘ at ¸i de ortonormare ale vectorilor pro-
prii ai unui operator hermitic:
• ˆın spectrul discret
< nr[n

r

>= δ
nn
δ
rr
(4.47)
ceea ce ˆınseamn˘ a c˘a, pe de-o parte vectorii proprii corespunz˘ atori
la valori proprii diferite sunt ortogonali ¸si c˘a vectorii proprii au
norma finit˘ a (care poate fi f˘ acut˘ a 1), iar pe de alt˘ a parte vectorii
proprii corespunz˘ atori la aceea¸si valoare proprie pot fiˆıntotdeauna
ale¸si ortogonali ˆıntre ei
• orice vector propriu corespunz˘ ator unei valori proprii din spec-
trul discret este ortogonal pe un vector propriu corespunz˘ ator unei
valori proprii din spectrul continuu:
< nr[αs >= 0 (4.48)
• ˆın spectrul continuu, prin alegerea convenabil˘ a a unui factor
multiplicativ ˆın expresia fiec˘arui vector propriu, se poate asigura
valabilitatea relat ¸iei:
< αs[α

s

>= δ
ss
δ(α −α

) (4.49)
unde δ(α − α

) este funct ¸ia lui Dirac (vezi Anexa B). Propri-
etatea (4.49) se nume¸ste proprietatea de ortonormare ˆın scara
parametrului s, ˆın sens generalizat.
4.1.6 Observabile
Vom considera ˆın continuare operatorii hermitici care admit un
sistem complet de vectori proprii. Ace¸sti operatori vor fi denumit ¸i
180
¸si observabile.
Observat ¸ie: m˘arimile care pot fi m˘ asurate pentru o particul˘ a
cuantic˘a (sau sistem cuantic) sunt denumite m˘arimi fizice sau
m˘arimi observabile (impulsul, pozit ¸ia, momentul cinetic, en-
ergia, momentul magnetic...). Ele sunt de obicei m˘ arimi cu care
oper˘am ¸si clasic ¸si pe care le m˘asur˘ am folosind aparate macro-
scopice, deci le determin˘am ˆın urma interact ¸iei dintre un sistem
cuantic ¸si un sistem care ascult˘ a de legile clasice. Starea unui
sistem cuantic se manifest˘a ˆın rezulutatele pe care le obt ¸inem
la m˘ asurarea observabilelor sale.
R˘ aspunsul obt ¸inut la m˘ asurarea unei observabile nu este univoc
determinat de condit ¸iile de experient ¸˘a - sistemul cuantic ascult˘ a
de legi statistice. Statisticele observabilelor unui sistem cuan-
tic sunt singurele propriet˘ at ¸i ale sale pe care le putem determina
experimental. Deci, starea unui sistem cuantic se identific˘a
cu totalitatea statisticilor observabilelor sistemului.
Coincident ¸a denumirilor pentru m˘ arimile fizice ¸si pentru opera-
torii hermitici amintit ¸i mai sus, nu este ˆıntˆ ampl˘ atoare (vezi prin-
cipiul II al Mecanicii cuantice).
Faptul c˘ a un operator hermitic
ˆ
A admite un sistem complet de
vectori proprii permite dezvoltarea oric˘ arui vector [ψ > al spat ¸iu-
lui Hilbert ˆın forma generalizat˘ a (spectrul mixt):
[ψ >=

¸
n=1
g
n
¸
r=1
c
nr
[n, r > +

α
2
α
1

¸
s=1
c
αs
[α, s > dα (4.50)
unde coeficient ¸ii dezvolt˘ arii sunt dat ¸i de relat ¸iile:
c
nr
=< nr[ψ > c
αs
=< αs[ψ > (4.51)
181
dup˘a cum rezult˘ a din propriet˘ at ¸ile de ortonormare. Dac˘ a vom
ˆınlocui relat ¸ia (4.51) ˆın relat ¸ia (4.50) vom ajunge la o relat ¸ie im-
portant˘ a:

¸
n=1
g
n
¸
r=1
[nr >< nr[ +

α
2
α
1

¸
s=1
[αs >< αs[ =
ˆ
I (4.52)
ceea ce exprim˘a relat ¸ia de completitudine a sistemului de vec-
tori proprii ai operatorului
ˆ
A. P˘atratul normei vectorului [ψ >
este dat de relat ¸ia Bessel:
< ψ[ψ >=

¸
n=1
g
n
¸
r=1
[c
nr
[
2
+

α
2
α
1

¸
s=1
[c
αs
[
2
dα (4.53)
Fie dou˘ a observabile
ˆ
A ¸si
ˆ
B ¸si fie
ˆ
C comutatorul acestora definit
conform relat ¸iei (4.29). Dac˘ a
ˆ
C = 0, atunci observabilele se
numesc compatibile, iar dac˘ a
ˆ
C = 0 observabilele se numesc
incompatibile. Pentru aplicat ¸iile Mecanicii cuantice este de-
osebit de important˘ a urm˘ atoare teorem˘ a: condit ¸ia necesar˘a ¸si
suficient˘a ca dou˘a observabile
ˆ
A ¸si
ˆ
B s˘a comute este ca
ele s˘a admit˘a un sistem complet comun de vectori proprii.
Conform acestei teoreme, ˆın cazul particular ˆın care o valoare
proprie a operatorului
ˆ
A este nedegenerat˘a
ˆ
A[a >= a[a >, (4.54)
vectorul propriu unic care-i corespunde trebuie s˘ a fie vector pro-
priu ¸si pentru operatorul
ˆ
B. Intr-adev˘ar, dac˘ a aplic˘ am operatorul
ˆ
B ecuat ¸iei precedente, vom obt ¸ine, pe baza comut˘ arii:
ˆ
B(
ˆ
A[a >) =
ˆ
A(
ˆ
B[a >) = a
ˆ
B[a > (4.55)
182
deci, pentru c˘a a este valoare proprie nedegenerat˘ a, rezult˘a:
ˆ
B[a >= λ[a > (4.56)
Dac˘ a valorile proprii a ¸si b sunt degenerate, vectorii proprii ai
celor doi operatori nu sunt univoc determinat ¸i ¸si deci nici sistemul
complet de vectori din teorem˘ a nu este univoc determinat. Con-
siderˆand ˆıns˘a mai multe observabile compatibile dou˘ a cˆ ate dou˘ a
ˆ
A,
ˆ
B,
ˆ
C,..., se poate ajunge ˆın situat ¸ia ˆın care vectorii proprii
comuni s˘ a fie univoc determinat ¸i (pˆan˘ a la factori multiplicativi).
Prin definit ¸ie, observabilele
ˆ
A,
ˆ
B,
ˆ
C, .... formeaz˘a un sistem
complet de observabile dac˘a:
• oricare doi dintre operatori comut˘ a (observabile compatibile)
• la oricare combinat ¸ie de valori proprii fixate a, b, c, .... ale
operatorilor corespunde un vector propriu comun unic [abc >.
4.1.7 Reprezentarea matricial˘a a vectorilor ¸si
operatorilor
Fie un spat ¸iu unitar ¸si fie
[e
1
>, [e
2
>, [e
3
>, ......[e
n
>, ..... (4.57)
un sistem complet ortonormat de vectori din acest spat ¸iu. Pen-
tru simplificare vom considera c˘ a mult ¸imea de vectori (4.57) este
num˘arabil˘ a, iar condit ¸ia de ortonormare se va scrie:
< e
i
[e
k
>= δ
ik
(4.58)
Relat ¸iile pe care le vom stabili se pot generaliza u¸sor la cazul
ˆın care mult ¸imea (4.57) nu este num˘ arabil˘ a. Completitudinea
183
sistemului (4.57) se manifest˘ a prin relat ¸ia (4.52) aplicat˘ a ˆın acest
caz:

¸
n=1
[e
n
>< e
n
[ =
ˆ
I (4.59)
Orice vector al spat ¸iului unitar poate fi descompus, dup˘ a vectorii
bazei, ˆın forma:
[ψ >=

¸
n=1
c
n
[e
n
> c
n
=< e
n
[ψ > (4.60)
Cunoa¸sterea vectorului [ψ > este echivalent˘a cu cunoa¸sterea tu-
turor numerelor c
n
:
[ψ >↔¦c
n
¦

n=1
(4.61)
Se spune c˘a numerele c
n
caracterizeaz˘ a vectorul [ψ > ˆın re-
prezentarea sistemului complet de vectori ¦e
n
¦

n=1
. Nu-
merele c
n
se plaseaz˘aˆıntr-o coloan˘ a care are forma, ˆın cazul infinit-
dimensional:
[ψ >=

¸
¸
¸
¸
c
1
c
2
c
3
.
.
.

(4.62)
Relat ¸ia (4.62) scris˘ a cu ajutorul vectorului ”bra” < ψ[ este:
< ψ[ =

¸
n=1
c

n
< e
n
[ (4.63)
184
deci, vectorul < ψ[ este caracterizat ˆın reprezentarea ¦[e
n


n=1
prin coeficient ¸ii c

n
, care pot fi convenabil plasat ¸i ˆıntr-o matrice-
linie (infinit˘ a ˆın general):
< ψ[ = (c

1
c

2
c

3
......) (4.64)
Produsul scalar a doi vectori [ψ > ¸si [ϕ >
[ψ >=

¸
n=1
c
n
[e
n
> [ϕ >=

¸
n=1
d
n
[e
n
> (4.65)
are expresia cunoscut˘ a:
< ψ[ϕ >= (c

1
c

2
......)

¸
¸
d
1
d
2
.
.
.

(4.66)
Fie un operator liniar oarecare
ˆ
A. Act ¸iunea sa asupra oric˘ arui
vector este determinat˘ a de act ¸iunea asupra vectorilor unui sistem
complet de vectori. Dac˘ a vom considera acest sistem ca fiind
sistemul ortonormat (4.52), atunci act ¸iunea operatorului
ˆ
A este:
ˆ
A[e
n
>=
¸
k
A
kn
[e
k
> (4.67)
unde numerele A
kn
se numesc elementele de matrice ale o-
peratorului
ˆ
A ˆın reprezentarea sistemului complet de vectori
¦[e
k


k=1
. Din ultima relat ¸ie, dac˘a se t ¸ine cont de condit ¸ia de
ortonormare (4.58), rezult˘ a:
A
kn
=< e
k
[
ˆ
A[e
n
> (4.68)
185
Totalitatea numerelor A
kn
se plaseaz˘a ˆıntr-o matrice p˘ atratic˘ a cu
o infinitate de linii ¸si coloane:
ˆ
A ↔

¸
¸
A
11
A
12
.....
A
21
A
22
.....
.
.
.

(4.69)
Sunt valabile urm˘ atoarele propriet˘at ¸i:
• relat ¸iilor algebrice dintre vectori (”ket” sau ”bra”) le corespund
acelea¸si relat ¸ii ˆıntre matricile asociate
• orice ecuat ¸ie vectorial˘ a
[ϕ >=
ˆ
A[ψ > (4.70)
cu
[ψ >=
¸
n
c
n
[e
n
> [ϕ >=
¸
k
d
k
[e
k
>
este echivalent˘a cu ecuat ¸ia matricial˘ a:

¸
¸
d
1
d
2
.
.
.

=

¸
¸
A
11
A
12
.....
A
21
A
22
.....
.
.
.

¸
¸
c
1
c
2
.
.
.

(4.71)
adic˘a cu egalit˘ at ¸ile:
d
k
=
¸
n
A
kn
c
n
(4.72)
• relat ¸iilor algebrice ˆıntre operatori:
ˆ
C =
ˆ
A +
ˆ
B
ˆ
C = a
ˆ
A
ˆ
C =
ˆ
A
ˆ
B (4.73)
186
le corespund respectiv ecuat ¸iile matriciale:
C
ij
= A
ij
+ B
ij
C
ij
= aA
ij
(4.74)
C
ij
=
¸
k
A
ik
B
kj
• matricea asociat˘ a operatorului unitate
ˆ
I este matricea unitate
(elementele de pe diagonal˘ a sunt egale cu 1 iar celelalte sunt zero):
I
jk
=< e
j
[
ˆ
I[e
k
>=< e
j
[e
k
>= δ
jk
(4.75)
• unui operator hermitic ˆıi corespunde o matrice hermitic˘ a (adic˘ a
o matrice care coincide cu complex-conjugata transpusei ei):
A
mn
=< e
m
[
ˆ
A[e
n
>=< e
n
[
ˆ
A
+
[e
m
>

=< e
n
[
ˆ
A[e
m
>

= A

nm
(4.76)
• unui operator unitar
ˆ
U ˆıi corespunde o matrice unitar˘ a:
ˆ
U
ˆ
U
+
=
ˆ
U
+
ˆ
U =
ˆ
I →
¸
n
U
kn
U

mn
= δ
km
;
¸
n
U

nk
U
nm
= δ
km
(4.77)
ˆ
In cazul finit-dimensional putem calcula ˆıntotdeauna determinan-
tul unei matrici. Dac˘ a el este diferit de zero atunci matricea este
nesingular˘ a. Pentru matricile unitare (4.77) rezult˘ a:
[det U[ = 1 (4.78)
De obicei, ca vectori ai sistemului ortonormat complet (4.57) se
iau vectorii proprii au unui operator hermitic
ˆ
A:
[e
k
>= [u
k
>
ˆ
A[u
k
>= a
k
[u
k
> (4.79)
187
Matricea asociat˘a oric˘arui operator ˆın reprezentarea vec-
torilor s˘ai proprii este diagonal˘a deoarece:
A
mn
=< u
m
[ˆ a[u
n
>= a
n
< u
m
[u
n
>= a
n
δ
mn
(4.80)
iar pe diagonala ei figureaz˘a chiar valorile proprii ale o-
peratorului.
4.2 Principiile mecanicii cuantice
Legile generale ale comport˘ arii sistemelor atomice sunt descrise
ˆın forma unor principii (postulate) ale Mecanicii cuantice. Ex-
primarea legilor Mecanicii cuantice nu se poate face f˘ ar˘ a folosirea
unui limbaj matematic abstract.
ˆ
In cadrul principiilor sunt prezen-
tate atˆ at formalismul de lucru cˆat ¸si interpretarea formalis-
mului, adic˘ a modul ˆın care din m˘ arimile cu care opereaz˘ a teoria
se extrag rezultate cu semnificat ¸ie fizic˘a.
4.2.1 Principiul I (principiul st˘arilor)
Enunt ¸: starea oric˘ arui sistem fizic la un moment dat este descris˘ a
de unul sau mai mult ¸i vectori normat ¸i dintr-un spat ¸iu Hilbert

1
>, [ψ
2
>, ......[ψ
K
> < ψ
k

k
>= 1 k = 1, K (4.81)
ˆımpreun˘ a cu ponderile asociate p
1
, p
2
, ....p
K
, numere pozitive ¸si
subunitare (0 ≤ p
k
≤ 1) pentru care
K
¸
k=1
p
k
= 1 (4.82)
Observat ¸ii ¸si consecint ¸e
188
• Vectorii care descriu starea sistemului fizic se numesc vectori
de stare, iar spat ¸iul Hilbert c˘aruia ˆıi apart ¸in se nume¸ste spat ¸iul
st˘arilor.
• Vectorii de stare constituie generalizarea funct ¸iilor de und˘ a
ψ(r, t) ˆıntˆ alnite ˆın paragraful (4.1.2), folosite pentru descrierea
comport˘ arii cuantice a unei particule f˘ar˘ a spin. Funct ¸ia de und˘a
este interpretat˘ a ca o amplitudine de probabilitate de localizare
a particulei. Ea este continu˘ a ¸si integrabil˘ a ˆın modul p˘ atrat, iar
p˘atratul amplitudinii reprezint˘ a densitatea de probabilitate de lo-
calizare. Condit ¸ia de normare pentru funct ¸ia de und˘a se scrie
explicit:


[ψ(r, t)[
2
dV = 1 (4.83)
¸si ne arat˘ a c˘a, probabilitatea pentru a g˘ asi particula ˆın spat ¸iu la
momentul t este egal˘ a cu 1, adic˘ a reprezint˘ a certitudinea. Pro-
dusul scalar a dou˘ a funct ¸ii de und˘a este definit prin:
< ψ[ϕ >≡


ψ

(r)ϕ(r)dr (4.84)
Spat ¸iul st˘arilor se schimb˘ a odat˘ a cu sistemul fizic studiat. Pentru
un sistem de N particule f˘ar˘ a spin, dac˘ a vom nota cu r
1
, r
2
, ....r
N
vectorii lor de pozit ¸ie fat ¸˘a de un sistem fix de axe, atunci vectorii
de stare sunt funct ¸ii continue de aceste coordonate ¸si de timp
ψ(r
1
, r
2
, ....r
N
; t) (4.85)
normabile, pentru care condit ¸ia general˘ a (4.83) se scrie:


−∞
......


−∞
[ψ(r
1
, r
2
...r
N
; t)[
2
dV
1
dV
2
....dV
N
= 1 (4.86)
189
• Vectorii de stare pentru un sistem de una sau mai multe par-
ticule pot fi ale¸si nu numai ˆın funct ¸ie de coordonatele de pozit ¸ie.
Orice particularizare a vectorilor de stare ˆınseamn˘ a alegerea unei
baze ˆın spat ¸iul st˘arilor, ceea ce oglinde¸ste anumite ipoteze asupra
sistemului studiat, bazate ˆın ultim˘ a instant ¸˘a pe cunoa¸sterea sa
experimental˘ a.
• Principiul I nu formuleaz˘ a restrict ¸ii asupra vectorilor de stare,
deci, orice vector al spat ¸iului st˘arilor ar putea figura printre vec-
torii de stare; ˆın particular, dac˘ a [ϕ
1
> ¸si [ϕ
2
> sunt vectori de
stare, atunci ¸si vectorul
[ψ >= c
1

1
> +c
2

2
> (4.87)
(c
1
, c
2
numere complexe) este un vector de stare. Astfel, prin-
cipiul I implic˘a valabilitatea ˆın Mecanica cuantic˘a a principiu-
lui de suprapunere a st˘arilor, proprietate cerut˘ a de analiza
experient ¸elor de difract ¸ie.
Rostul vectorilor de stare este s˘ a descrie propriet˘ at ¸ile st˘arii sis-
temului, adic˘a s˘a descrie statistica oric˘ arei observabile a sistemu-
lui. Experinent ¸a conduce la concluzia c˘ a exist˘ a dou˘ a situat ¸ii dis-
tincte:
- cazul st˘arilor pure, caz ˆın care propriet˘ at ¸ile sistemului rezult˘a
dintr-un singur vector de stare a c˘ arui pondere este egal˘ a cu 1
- cazul st˘arilor mixte, caz ˆın care sunt necesari mai mult ¸i vec-
tori de stare ˆımpreun˘ a cu ponderile lor, pentru descrierea st˘ arii
(cel mai frecvent ˆıntˆ alnit ˆın practic˘ a).
190
4.2.2 Principiul II
Enunt ¸:
a. Oric˘ arei m˘ arimi observabile A a unui sistem fizic ˆıi corespunde
un operator hermitic
ˆ
A ce act ¸ioneaz˘a ˆın spat ¸iul st˘arilor asociat
sistemului fizic, operator care admite un sistem complet de vec-
tori proprii.
b. Valorile proprii ale operatorului asociat unei observabile repre-
zint˘a singurele valori pe care le poate lua observabila respectiv˘ a
ˆın condit ¸iile experimentale create de m˘ asurarea ei.
c. Operatorii
ˆ
Q
k
¸si
ˆ
P
k
, corespunz˘atori coordonatelor carteziene
de pozit ¸ie q
k
¸si respectiv impulsurilor conjugate p
k
pentru un sis-
tem de particule, se construiesc ˆın a¸sa fel ˆıncˆat s˘ a fie respectate
relat ¸iile operatoriale:
[
ˆ
Q
j
,
ˆ
Q
k
] =
ˆ
0 [
ˆ
P
j
,
ˆ
P
k
] =
ˆ
0 [
ˆ
P
j
,
ˆ
Q
k
] = −iδ
jk
ˆ
I (4.88)
d. Pentru observabilele (energie, moment cinetic orbital) care ˆın
cazul clasic sunt funct ¸ii de variabilele dinamice, operatorul core-
spunz˘ator ˆın Mecanica cuantic˘a se obt ¸ine ˆınlocuind, ˆın expresia
clasic˘a a observabilelor, variabilele canonice prin operatorii ata¸sat ¸i
lor.
ˆ
In cazul ˆın care observabilele nu sunt funct ¸ii de variabilele di-
namice, se va recurge la alte considerat ¸ii pentru a stabili expresia
operatorului asociat.
Observat ¸ii ¸si consecint ¸e
• Conform afirmat ¸iei b, valorile proprii ale operatorului asociat
unei observabile au o semnificat ¸ie fizic˘a direct˘ a. Valorile proprii
ale unui operator se obt ¸in din rezolvarea ecuat ¸iei cu valori proprii
(4.45) pentru care sa caut˘ a solut ¸ii ce satisfac condit ¸iile de regula-
ritate specifice. Interpretarea dat˘ a valorilor proprii este sprijinit˘ a
191
de faptul c˘ a spectrul de valori proprii al unui operator hermitic
este format din numere reale.
De asemenea, prin afirmat ¸ia b se explic˘a cuantificarea unor m˘ a-
rimi fizice (cele pentru care spectrul se valori proprii al operatoru-
lui asociat este discret) ¸si necuantificarea altora (spectrul continuu
de valori proprii).
ˆ
In leg˘atur˘ a cu valorile pe care le poate lua o observabil˘ a, este
posibil˘a o comparat ¸ie direct˘aˆıntre teorie ¸si experient ¸˘a, din care s˘ a
rezulte corectitudinea operatorului asociat unei observabile con-
crete precum ¸si ˆıns˘a¸si corectitudinea formalismului ˆın care m˘ ari-
mile observabile sunt reprezentate prin operatori hermitici.
Referitor la ecuat ¸ia cu valori proprii (4.45), se observ˘ a c˘a o-
peratorul
ˆ
A ¸si valoarea proprie a au aceea¸si dimensiune, ceea
ce ˆınseamn˘ a, conform principiului II, c˘a operatorul asociat unei
m˘arimi fizice are dimensiunea m˘ arimii pe care o reprezint˘ a.
• Referitor la afirmat ¸ia c, se poate sublinia c˘a, ˆıntre Mecacnica
cuantic˘a ¸si cea clasic˘a exist˘ a o leg˘ atur˘ a puternic˘ a ce se reflect˘a ˆın
structura formal˘ a a Mecanicii cuantice. Dirac a emis ipoteza c˘ a
ˆın Mecanica cuantic˘a trebuie s˘ a existe o operat ¸ie care s˘a implice
operatorii asociat ¸i a dou˘ a observabile, al c˘ arei corespondent ˆın
Mecanica clasic˘a s˘a fie operat ¸ia de construire a parantezei Pois-
son pentru m˘ arimile fizice clasice respective.
Paranteza Poisson a dou˘ a m˘ arimi observabile ce depind de vari-
abilele canonice p ¸si q are expresia dat˘ a de relat ¸ia (3.62) (din
capitolul anterior ) ¸si se bucur˘a de propriet˘ at ¸ile deja amintite de
liniaritate ˆın factori, antisimetrie, identitatea lui Jacobi. In par-
ticular, parantezele Poisson pentru variabilele canonice p ¸si q au
192
expresiile date de:
¦q
j
, q
k
¦ = 0 ¦p
j
, p
k
¦ = 0 ¦p
j
, q
k
¦ = δ
jk
(4.89)
Propriet˘ at ¸ile parantezelor Poisson caracterizeaz˘ a ¸si operat ¸ia de
formare a comutatorului a doi operatori liniari, definit˘ a prin rela-
t ¸ia (4.29):
[
ˆ
B,
ˆ
A] =
ˆ
B
ˆ
A −
ˆ
A
ˆ
B = −[
ˆ
A,
ˆ
B] antisimetrie (4.90)

1
ˆ
A
1
+ α
2
ˆ
A
2
,
ˆ
B] = α
1
[
ˆ
A
1
,
ˆ
B] + α
2
[
ˆ
A
2
,
ˆ
B] liniaritate (4.91)
[
ˆ
A
ˆ
B,
ˆ
C] =
ˆ
A[
ˆ
B,
ˆ
C] + [
ˆ
A,
ˆ
C]
ˆ
B (4.92)
[[
ˆ
A,
ˆ
B],
ˆ
C] + [[
ˆ
B,
ˆ
C],
ˆ
A] + [[
ˆ
C,
ˆ
A],
ˆ
B] = 0 identitatea Jacobi (4.93)
Similitudinea propriet˘ at ¸ilor parantezei Poisson a dou˘ a observabile
¸si ale comutatorului operatorilor asociat ¸i face plauzibil˘ a punerea
ˆın corespondent ¸˘a a acestor m˘ arimi. Exist˘ aˆıns˘a o deosebire de care
va trebui s˘ a t ¸inem seama: ˆın timp ce paranteza Poisson a dou˘ a
funct ¸ii reale este tot o funct ¸ie real˘a, comutatorul a doi operatori
hermitici nu este un operator hermitic, ci unul antihermitic:
[
ˆ
A,
ˆ
B]
+
= (
ˆ
A
ˆ
B −
ˆ
B
ˆ
A)
+
=
ˆ
B
+
ˆ
A
+

ˆ
A
+
ˆ
B
+
= −[
ˆ
A,
ˆ
B] (4.94)
Se observ˘ a c˘a, dac˘ a se ˆınmult ¸e¸ste comutatorul cu num˘ arul ima-
ginar i =

−1, se obt ¸ine un operator hermitic. Deci, nu este
nefiresc s˘a se stabileasc˘a o corespondent ¸˘a ˆıntre paranteza Poisson
193
¦A, B¦ ¸si comutatorul i[
ˆ
A,
ˆ
B]. Trebuie doar s˘ a intervin˘ a un fac-
tor de proport ¸ionalitate care s˘ a asigure acelea¸si dimensiuni can-
tit˘ at ¸ilor puse ˆın corespondent ¸˘a. Acest factor pentru comutatorul
operatorilor este chiar constanta Planck redus˘ a .
ˆ
In particular, pentru A = q
j
¸si B = q
k
, rezult˘a corespondent ¸a:
¦q
j
, q
k
¦ ↔
i

[
ˆ
Q
j
,
ˆ
Q
k
] (4.95)
Analog, pentru A = p
j
¸si B = p
k
, obt ¸inem condit ¸ia:
[
ˆ
P
j
,
ˆ
P
k
] = 0 (4.96)
Pentru A = p
j
¸si B = q
k
, deoarece ¦p
j
, q
k
¦ = δ
jk
corespondent ¸a:
¦p
j
, q
k
¦ ↔
i

[
ˆ
P
j
,
ˆ
Q
k
] (4.97)
conduce la realat ¸ia:
[
ˆ
P
j
,
ˆ
Q
k
] =

i
δ
jk
ˆ
I (4.98)
• Procedeul indicat de principiul II (afirmat ¸ia d) de ˆınlocuire a
variabilelor canonice prin operatorii asociat ¸i lor ˆın expresia cla-
sic˘a a unei m˘ arimi fizice, permite construirea operatorilor asociat ¸i
oric˘ arei observabile cu corespondent clasic.
4.2.3 Principiul III (principiul interpret˘arii sta-
tistice)
A. Cazul pur
194
Enunt ¸: la o m˘ asurare a observabilei A, efectuat˘ a la momentul t,
ˆın starea pur˘ a descris˘a de vectorul de stare [ψ >, probabilitatea
ca rezultatul s˘ a fie o valoare proprie a
n
din spectrul discret al
operatorului asociat observabilei este:
p(a
n
) =
g
n
¸
r=1
[c
nr
[
2
=
g
n
¸
r=1
[ < nr[ψ > [
2
(4.99)
iar probabilitatea de a g˘ asi un rezultat cuprins ˆın intervalul (a, a+
da) din spectrul continuu este:
dp = (
¸
s
[c
αs
[
2
)dα =
¸
s
[ < αs[ψ > [
2
dα (4.100)
Observat ¸ii ¸si consecint ¸e

ˆ
In enunt ¸ul principiului III al Mecanicii cuantice s-au respectat
notat ¸iile din paragraful 4.1.5 referitoare la vectorii proprii pentru
spectrul discret ¸si respectiv continuu pentru cazul general ˆın care
valorile proprii sunt degenerate.
• Principiul III exprim˘a ˆın mod explicit previziunile statistice ale
Mecanicii cuantice, previziuni ce rezult˘ a din vectorul de stare.
ˆ
In
afar˘ a de vectorul de stare trebuie cunoscut ¸i operatorul
ˆ
A asociat
observabilei pe care o studiem, valorile ¸si vectorii proprii ai aces-
tuia.
• Statisticile observabilelor depind de timp, pentru c˘ a ¸si vectorul
de stare, deci coeficient ¸ii c
nr
¸si c
αs
, dat ¸i de relat ¸ia (4.51) depind
de timp.
Condit ¸ia de normare a vectorului de stare descompus dup˘ a sis-
temul complet de vectori proprii ai operatorului
ˆ
A asociat observ-
195
abilei A:

¸
n=1
g
n
¸
r=1
[c
nr
[
2
+

α
2
α
1

¸
s=1
[c
αs
[
2
dα = 1 (4.101)
se transcrie, pe baza principiului III, sub forma:
¸
n
p(a
n
) +

dp = 1 (4.102)
Astfel, se asigur˘a condit ¸ia de normare a probabilit˘ at ¸ilor, venind
ˆın sprijinul interpret˘arii formulate de principiul III.
• Valoarea medie a unei observabile
Deoarece principiile I ¸si II ne arat˘ a ce rezultate se pot obt ¸ine
la m˘ asurarea unei observabile ¸si cu ce probabilit˘ at ¸i, ele permit
calcularea mediei statistice a observabilelor ˆın fiecare stare a
sistemului fizic. Conform definit ¸iei mediei statistice pentru o vari-
abil˘ a aleatoare x, din teoria probabilit˘ at ¸ilor
¯ x ≡< x >≡
¸
n
x
n
p
n
(4.103)
¸si t ¸inˆand seama de interpretarea statistic˘ a a rezultatelorˆın Mecanica
cuantic˘a, avem:
¯
A =
¸
n
a
n
p(a
n
) +

a dp(a) =
¸
n
g
n
¸
r=1
a
n
[c
nr
[
2
+

¸
s
a[c
αs
[
2
dα (4.104)
196
Folosind expresiile (4.51) pentru coeficient ¸ii c
nr
¸si c
αs
obt ¸inem:
¯
A =
¸
n
g
n
¸
r=1
a
n
c
nr
< ψ[
ˆ
A[nr > +

¸
s
ac
αs
< ψ[
ˆ
A[αs > dα (4.105)
Deoarece vectorii [nr >¸si αs >sunt vectori proprii ai operatorului
ˆ
A, putem exprima valoarea medie a unei observabile prin relat ¸ia:
¯
A =
¸
n
g
n
¸
r=1
c
nr
< ψ[
ˆ
A[nr > +

¸
s
c
αs
< ψ[
ˆ
A[αs > dα(4.106)
Dac˘ a vom t ¸ine cont de liniaritatea produsului scalar ˆın al doilea
factor, precum ¸si de liniaritatea operatorului
ˆ
A, expresia prece-
dent˘a se poate scrie sub o form˘ a foarte simpl˘ a:
¯
A =< ψ[
ˆ
A[ψ > (4.107)
Formula (4.107) ne arat˘ a c˘a, dac˘ a t ¸inem cont de hermiticitatea
operatorului
ˆ
A,
¯
A este un num˘ar real, ˆın acord cu interpretarea
m˘arimii fizice A.
B. Cazul mixt
Dac˘ a sistemul fizic se afl˘a ˆıntr-o stare mixt˘ a, atunci, pentru de-
scrierea propriet˘ at ¸ilor sale, adic˘ a a statisticilor observabilelor sale,
nu este suficient un singur vector de stare. Statisticile observa-
bilelor, ˆın acest caz nu pot fi descifrate decˆat ca o suprapunere
197
a unor statistici care fiecare ˆın parte rezult˘ a dintr-un vector de
stare ¸si intervin cu anumite ponderi.
Enunt ¸: la m˘ asurarea observabilei A, efectuat˘ a la momentul t,
ˆın starea descris˘ a de vectorii de stare [ψ
1
>, [ψ
2
>, .......[ψ
K
> ¸si
ponderile p
1
, p
2
, ....p
K
, probabilitatea ca rezultatul s˘ a fie o valoare
proprie a
m
din spectrul discret este dat˘a de:
p(a
m
) =
K
¸
k=1
p
k
g
m
¸
r=1
[ < mr[ψ
k
> [
2
(4.108)
iar probabilitatea de a g˘ asi un rezultat ˆın intervalul (a, a + da)
din spectrul continuu este:
dp =
K
¸
k=1
p
k
(
¸
s
[ < αs[ψ
k
> [
2
)dα (4.109)
Observat ¸ii ¸si consecint ¸e
• Afirmat ¸iile principiului III referitoare la cazul mixt constituie o
generalizare a cazului pur: probabilit˘ at ¸ile pentru diferitele rezul-
tate posibile se obt ¸in prin ˆınsumarea (cu ponderi) a probabilit˘ a-
t ¸ilor din cazul unor st˘ ari pure fictive, care ar fi descrise de cˆate
unul din cei K vectori de stare.
• Valoarea medie a unei observabileˆıntr-o stare mixt˘ a va fi, t ¸inˆand
cont de Principiul III:
¯
A =
K
¸
k=1
p
k
< ψ
k
[
ˆ
A[ψ
k
> (4.110)
198
Deci, media unei observabile ˆıntr-o stare mixt˘ a este o medie pon-
derat˘ a a valorilor medii ˆın st˘ari pure descrise de fiecare din vectorii
de stare.

ˆ
In cazul mixt, condit ¸ia (4.102) de normare a probabilit˘ at ¸ilor
este asigurat˘ a de completitudinea sistemului de vectori proprii ai
operatorului
ˆ
A, de normarea vectorilor de stare (4.81) ¸si de pro-
prietatea (4.82) a ponderilor.
• Pentru ca la un moment dat s˘ a avem certitudinea rezultatului
obt ¸inut la m˘ asurarea unei observabile A, este necesar ¸si suficient
ca tot ¸i vectorii de stare s˘ a fie vectori proprii ai operatorului
ˆ
A
ata¸sat observabilei, pentru aceea¸si valoare proprie din spectrul
discret.
4.2.4 Principiul IV (principiul evolut ¸iei tem-
porale)
Afirmat ¸iile cont ¸inute ˆın principiile anterioare s-au referit la starea
sistemului la un moment dat, dar, propriet˘ at ¸ile sistemelor sunt de-
pendente de timp (statisticile observabilelor se modific˘ a ˆın timp).
Enunt ¸: pentru orice sistem cuantic exist˘a un operator hermitic
ˆ
H, numit operatorul hamiltonian, astfel ˆıncˆat vectorii de stare
care descriu starea sistemului satisfac ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a de ordin
ˆıntˆ ai ˆın raport cu timpul:
i

∂t

k
>=
ˆ
H[ψ
k
> k = 1, K (4.111)
Ponderile asociate nu depind de timp.
Ori de cˆ ate ori este posibil, operatorul hamiltonian este construit
pornind de la funct ¸ia lui Hamilton corespunz˘ atoare sistemului ˆın
cazul clasic.
199
Dac˘ a sistemul evolueaz˘aˆın condit ¸ii externe independente de timp,
caz ˆın care are sens observabila energiei, atunci operatorul hamil-
tonian coincide cu operatorul energiei.
Observat ¸ii ¸si consecint ¸e
• Ecuat ¸ia (4.111) se nume¸ste ecuat ¸ia Schr¨ odinger generaliza-
t˘a sau ecuat ¸ia Schr¨ odinger dependent˘a de timp (sau tem-
poral˘a).
• Ecuat ¸ia Schr¨ odinger temporal˘ a este liniar˘ a ¸si omogen˘ a. Aceasta
asigur˘ a efectiv valabilitatea principiului de suprapunere a st˘ arilor,
posibilitate deschis˘a de principiul I.
• Ecuat ¸ia Schr¨ odinger generalizat˘ a este de ordinul ˆıntˆ ai ˆın raport
cu timpul. De aici rezult˘ a c˘a, vectorul de stare la momentul init ¸ial
determin˘ a univoc vectorul de stare la un moment ulterior. S¸i ˆın
cazul cuantic, la fel ca ¸si ˆın cel clasic, starea la un moment dat
determin˘ a starea la un moment de timp ulterior. Observ˘ am c˘a ¸si
din punct de vedere al evolut ¸iei temporale starea se identific˘a cu
vectorii de und˘ a ¸si ponderile asociate.
• Produsul scalar a dou˘ a solut ¸ii ale ecuat ¸iei Schr¨ odinger general-
izate este constant ˆın timp. Dac˘ a [ψ
1
> ¸si [ψ
2
> sunt doi vectori
de stare (deci satisfac ecuat ¸ia Schr¨ odinger temporal˘ a) atunci
< ψ
1

2
>
t
=< ψ
1

2
>
t
o
(4.112)
ˆ
In particular, dac˘ a [ψ
1
>= [ψ
2
> atunci norma vectorului de
stare se conserv˘a ˆın timp. Dac˘ a norm˘ am vectorii de stare la
un moment init ¸ial (< ψ[ψ >
t
o
= 1), atunci ei vor fi normat ¸i la
orice moment de timp ulterior (< ψ[ψ >
t
= 1).

ˆ
In situat ¸iile care au analog clasic, legea de evolut ¸ie se dovede¸ste
ˆınrudit˘ a cu ecuat ¸ia Hamilton-Jacobi din Mecanica clasic˘ a.
S˘a consider˘ am ca exemplu o particul˘ a f˘ar˘ a spin, de mas˘ a m, aflat˘ a
200
ˆıntr-un cˆamp de fort ¸˘a care deriv˘ a din potent ¸ialul V (r, t) (

F =
−∇V (r, t)). Vom presupune c˘a fort ¸a depinde explicit de timp,
deci nu suntem ˆın cazul conservativ.
ˆ
In aceste condit ¸ii, ˆın cazul
clasic, funct ¸ia:
H =
p
2
2m
+ V (r, t) (4.113)
joac˘a rol de hamiltonian˘ a. Ecuat ¸iile de mi¸scare, conform formal-
ismului Hamilton vor fi:
˙ p
i
= −
∂H
∂q
i
p = mv (4.114)
˙ q
i
=
∂H
∂p
i
q = r (4.115)
ˆ
In cazul cuantic, se admite c˘ a operatorul hamiltonian corespun-
z˘ator situat ¸iei descrise este:
ˆ
H = −

2
2m
´+ V (r, t) (4.116)
adic˘a este operatorul obt ¸inut din hamiltoniana clasic˘ a prin subs-
titu
c tiile obi¸snuite p →
ˆ
P ¸si r → ˆ r. Atunci, conform principiului
IV, funct ¸ia de und˘ a ψ(r, t), care descrie o stare pur˘ a a particulei,
satisface ecuat ¸ia :
i
∂ψ
∂t
= −

2
2m
´ψ + V ψ (4.117)
adic˘a tocmai ecuat ¸ia Schr¨ odinger temporal˘ a, ˆın forma ei init ¸ial˘a.
• Variat ¸ia ˆın timp a valorii medii a unei observabile
201
Valoarea medie a unei observabile A, dat˘ a ˆın cazul unei st˘ari pure
de relat ¸ia (4.107) are ˆın general o dependent ¸˘a de timp. Derivata
madiei ˆın raport cu timpul are o expresie simpl˘ a:
d
¯
A
dt
=<
˙
ψ[
ˆ
A[ψ > + < ψ[

ˆ
A
∂t
[ψ > + < ψ[
ˆ
A[
˙
ψ > (4.118)
Vom ˆınlocui ˆın aceast˘ a ultim˘ a relat ¸ie derivatele funct ¸iei de und˘a,
folosind legea de evolut ¸ie (4.111):
d
¯
A
dt
= −
1
i
< ψ[
ˆ
H
ˆ
A[ψ > + < ψ[

ˆ
A
∂t
[ψ > +
1
i
< ψ[
ˆ
A
ˆ
H[ψ >
= < ψ[

ˆ
A
∂t
[ψ > +
1
i
< ψ[
ˆ
A
ˆ
H −
ˆ
H
ˆ
A[ψ > (4.119)
Cei trei termeni pot fi scri¸si formal ca valori medii ale anumitor
operatori:
d
¯
A
dt
=

ˆ
A
∂t
+
1
i
[
ˆ
A,
ˆ
H] (4.120)
Relat ¸ia (4.120) reprezint˘ a legea de evolut ¸ie pentru valoarea
medie a unei observabile. Ea aminte¸ste de rezultatul mecanicii
clasice pentru derivata ˆın raport cu timpul a unei funct ¸ii oarecare
de variabilele canonice p ¸si q ale unui sistem ¸si de timp:
df
dt
=
∂f
∂t
+¦f, H
cl
¦ (4.121)
unde ¦f, H
cl
¦ este paranteza Poisson dintre funct ¸ia f ¸si funct ¸ia
clasic˘a a lui Hamilton pentru sistemul studiat.
202
Relat ¸ia (4.120) este valabil˘ a ¸si ˆın cazul st˘arilor mixte.
• St˘ari stat ¸ionare
Fie un sistem care evolueaz˘a ˆın condit ¸ii exterioare independente
de timp.
ˆ
In acest caz, conform principiului IV, operatorul hamil-
tonian
ˆ
H coincide cu operatorul energiei. Fie vectorul de stare ce
caracterizeaz˘ a sistemul la un moment dat:

st
(t) >= [u
m
> e

i

E
m
t
(4.122)
unde E
m
este o valoare proprie din spectrul discret al energiei,
iar [u
m
> un vector propriu corespunz˘ ator operatorului energiei
(hamiltonian) ce satisface ecuat ¸ia cu valori proprii:
ˆ
H[u
m
>= E
m
[u
m
> (4.123)
Act ¸iunea operatorului energiei asupra vectorului de stare [ψ
st
>
va fi:
ˆ
H[ψ
st
>= e

i

E
m
t
ˆ
H[u
m
>= E
m

st
> (4.124)
Se verific˘ a imediat c˘ a vectorul de stare [ψ
st
> verific˘a ecuat ¸ia
Schr¨ odinger temporal˘ a (4.111), deci [ψ
st
> este o solut ¸ie a a
ecuat ¸iei Schr¨ odinger temporale, pentru o dependent ¸˘a de timp fac-
torizat˘ a. Starea descris˘ a de vectorul de stare (4.122) se nume¸ste
stare stat ¸ionar˘a ¸si are urm˘ atoarele propriet˘ at ¸i:
- la orice moment de timp, [ψ
st
(t) > este un vector propriu al
operatorului energiei (4.123), astfel ˆıncˆat ˆın starea descris˘ a de el
energia sistemului are o valoare bine determinat˘a
203
- ˆın starea descris˘ a de relat ¸ia (4.122) statistica oric˘arei obser-
vabile independente de timp este constant˘a ˆın timp, ceea
ce conduce la urm˘atoarea relat ¸ie:
[
ˆ
A,
ˆ
H] = 0 (4.125)
proprietate ce se verific˘ a imediat pe baza relat ¸iei (4.124) ¸si a her-
miticit˘ at ¸ii operatorului
ˆ
H.
4.2.5 Principiul V
Procesul de m˘asurare a unei observabile este un proces de interac-
t ¸ie a unui sistem cuantic cu un aparat de m˘ asur˘ a, un sistem macro-
scopic ce ascult˘a de legile fizicii clasice.
ˆ
In urma unei m˘ asur˘ atori
sistemul cuantic ia valori bine determinate pentru unele dintre ob-
servabilele sale, conform principiilor II ¸si III. M˘asur˘ atoarea ˆıns˘a
modific˘a starea sistemului. Corectitudinea previziunilor asupra
comport˘ arii sistemului asupra c˘ aruia s-a efectuat o m˘ asur˘ atoare
poate fi ˆın principiu testat˘ a prin noi m˘ asur˘ atori.
Experient ¸a arat˘ a c˘a, dac˘ a pentru un sistem m˘asur˘ am observabila
A ¸si g˘asim rezultatul a, ¸si imediat dup˘a aceea m˘asur˘ am din
nou observabila A obt ¸inem acela¸si rezultat a.
Enunt ¸: dac˘a se m˘asoar˘ a efectiv observabila A pentru un sis-
tem fizic descris de vectorul de stare [ψ > ¸si se obt ¸ine rezultatul
a
n
, atunci vectorul de stare imediat dup˘ a efectuarea m˘asur˘ atorii
este:

>= [ψ
a
n
>=
P
a
n
[ψ >

< ψ[P
a
n
[ψ >
(4.126)
unde P
a
n
este proiectorul pe subspat ¸iul asociat valorii proprii.
204
Observat ¸ii ¸si consecint ¸e
• Enunt ¸ul principiului V de mai sus, f˘ acut pentru cazul pur se
poate extinde cu u¸surint ¸˘a la cazul mixt.
• Principiul V afirm˘ a producerea unui salt al vectorului de stare
ˆın urma operat ¸iei de m˘asurare a unei observabile, ˆın contrast cu
evolut ¸ia continu˘ a a vectorului de stare atunci cˆ and asupra sis-
temului nu se intervine cu aparate de m˘ asur˘ a. Rezultatul este
diferit de cel din Mecanica clasic˘a, unde efectuarea unei m˘asur˘ atori
asupra unui sistem poate fi condus˘ a astfel ˆıncˆat practic s˘ a nu se
modifice starea sistemului.
Dup˘ a m˘ asur˘ atoare vectorul de stare evolueaz˘ a din nou continuu,
pornind de la starea (4.126), respectˆ and ecuat ¸ia Schr¨ odinger gen-
eralizat˘ a (4.111) atˆ ata timp cˆ at sistemul nu mai este perturbat de
o alt˘ a m˘ asur˘ atoare.
• Starea obt ¸inut˘a ˆın urma m˘ asur˘ atorii este determinat˘ a nu numai
de starea anterioar˘ a m˘ asur˘ atorii, ci ¸si de interact ¸ia dintre sistem
¸si aparatul de m˘ asur˘ a, care a condus la realizarea rezultatului a
n
.
Situat ¸ia aceasta este duferit˘ a de cea din fizica clasic˘ a, unde rezul-
tatele unei m˘asur˘ atori evident ¸iaz˘a numai propriet˘ at ¸ile sistemului
¸si permit determinarea st˘ arii.

ˆ
In paragraful (4.1.6) am introdus not ¸iunea de observabile com-
patibile ¸si incompatibile plecˆ and de la comutatorul lor. Am vazut
c˘a, pentru dou˘ a observabile, condit ¸ia necesar˘a ¸si suficient˘a ca s˘ a
fie compatibile este ca operatorii asociat ¸i s˘a admit˘ a un sistem co-
mun de vectori proprii. Conform principiului V, dou˘ a observabile
compatibile ce caracterizeaz˘ a starea unui sistem sunt simultan
bine determinate.
205
4.3 Probleme
4.1 Folosind regulile algebrei ”bra-ket” demonstrat ¸i urm˘ atoarele
relat ¸ii:
(a) tr(
ˆ
X
ˆ
Y ) = tr(
ˆ
Y
ˆ
X);
(b) (
ˆ
X
ˆ
Y )
t
=
ˆ
X
t
ˆ
Y
t
unde
ˆ
X,
ˆ
Y sunt doi operatori oarecare.
Rezolvare:
a. S˘a consider˘ am o baz˘ a ortonormat˘ a [ a >. Conform definit ¸iei
trasei, ˆın reprezentarea matriceal˘ a:
tr(
ˆ
X
ˆ
Y ) =
¸
(a)
< a [
ˆ
X
ˆ
Y [ a >
Dac˘ a introducem un nou set complet de st˘ ari:
tr(
ˆ
X
ˆ
Y ) =
¸
(a)
¸
(a

)
< a [
ˆ
X [ a

>< a

[
ˆ
Y [ a >
=
¸
(a)
¸
(a

)
< a

[
ˆ
Y [ a >< a [
ˆ
X [ a

>
=
¸
(a

)
< a

[
ˆ
X
ˆ
Y [ a

>
= tr(
ˆ
Y
ˆ
X)
S-a folosit faptul c˘ a:
< a [
ˆ
X [ a

> < a

[
ˆ
Y [ a >
sunt numere deci comut˘a ˆıntre ele.
Problema se poate generaliza pentru cazul a n operatori (
ˆ
X
n
).
206
Trasa produsului dintre ace¸stia posed˘ a proprietatea de ciclicitate,
ˆın sensul c˘a:
tr(
ˆ
X
1
ˆ
X
2
...
ˆ
X
n
) = tr(
ˆ
X
n
ˆ
X
1
...
ˆ
X
n−1
)
b. Pornim de la un element oarecare al matricei transpuse (
ˆ
X
ˆ
Y )
t
:
< a [

ˆ
X
ˆ
Y

t
[ b >=< b [
ˆ
X
ˆ
Y [ a >

=
¸
(c)
< b [
ˆ
X [ c >

< c [
ˆ
Y [ a >

=
¸
(c)
< c [
ˆ
Y [ a >

< b [
ˆ
X [ c >

=
¸
(c)
< a [
ˆ
X
t
[ c >< c [
ˆ
Y
t
[ b >
= < a [
ˆ
X
t
ˆ
Y
t
[ b >
Ca urmare s-a demonstrat relat ¸ia:
(
ˆ
X
ˆ
Y )
t
=
ˆ
X
t
ˆ
Y
t
4.2 S˘a se demonstreze c˘a operatorii:.
(a) componente impuls: ˆ p
x
, ˆ p
y
, ˆ p
z
;
(b) hamiltonian pentru o particul˘ a liber˘ a
ˆ
H =
1
2m

2


2
∂x
2
+

2
∂y
2
+

2
∂z
2

207
sunt hermitici.
Rezolvare:
a. Un operator
ˆ
A este hermitic dac˘ a ¸si numai dac˘ a:
+∞

−∞
u

ˆ
Avdx =
+∞

−∞

u
ˆ
A


vdx
unde s-a considerat c˘ a funct ¸iile u,v depind doar de coordonata x :
u = u(x)
v = v(x)
ˆ
In cazul ˆın care operatorul
ˆ
Acoincide cu operatorul impuls:
ˆ
A = −i

∂x
se obt ¸ine:
+∞

−∞
u

−i
dv
dx

dx = −i
+∞

−∞
u

dv
= −iu

v [
+∞
−∞
+i
+∞

−∞
v
du

dx
dx
=
+∞

−∞
v

−i
du
dx


dx
Primul termen este nul deoarece descre¸ste suficient de repede ˆın
apropierea limitelor de integrare. S-a obt ¸inut astfel ceea ce tre-
buia demonstrat.
208
ˆ
In mod similar se procedeaz˘ a ¸si pentru celelalte dou˘ a componente.
b. Problema este rezolvat˘ a dac˘ a se verific˘a faptul c˘ a operatorii:

2
/∂x
2
, ∂
2
/∂y
2
, ∂
2
/∂z
2
sunt hermitici. Fie:
ˆ
A =

2
∂x
2
w =
∂v
∂x
Atunci se obt ¸ine:
+∞

−∞
u


2
v
∂x
2

dx =
+∞

−∞
u

∂w
∂x
dx
= u

w [
+∞
−∞

+∞

−∞
w
∂u

∂x
dx
= −
+∞

−∞
w
∂u

∂x
dx = −
+∞

−∞
∂v
∂x
∂u

∂x
dx
Pe de alt˘a parte membrul al doilea al condit ¸iei de ciclicitate este:
+∞

−∞


2
u
∂x
2


vdx =
+∞

−∞

2
u

∂x
2
vdx =
+∞

−∞

∂x

∂u

∂x

vdx
=

∂u

∂x

v [
+∞
−∞

+∞

−∞

∂u

∂x

∂v
∂x
dx
209
= −
+∞

−∞

∂u

∂x

∂v
∂x
dx
Deoarece s-a obt ¸inut acela¸si rezultat operatorul ∂
2
/∂x
2
este her-
mitic. La fel se procedeaz˘ a ¸si cu ∂
2
/∂y
2
, ∂
2
/∂z
2
. Folosind regulile
de calcul (adunarea) ˆıntre operatorii hermitici rezultatul cerut de
punctul (b) este evident.
4.3 I S˘a se demonstreze urm˘atoarele relat ¸ii dintre operatorii
ˆ
A,
ˆ
B,
ˆ
C
(a) [
ˆ
A
ˆ
B,
ˆ
C] =
ˆ
A[
ˆ
B,
ˆ
C] + [
ˆ
A,
ˆ
C]
ˆ
B;
(b) [
ˆ
A,
ˆ
B
ˆ
C] =
ˆ
B[
ˆ
A,
ˆ
C] + [
ˆ
A,
ˆ
B]
ˆ
C
II S˘a se arate c˘ a dac˘ a
ˆ
A,
ˆ
B sunt operatori ce verific˘ a relat ¸ia:

[
ˆ
A,
ˆ
B],
ˆ
A
m

= 0
atunci:
[
ˆ
A
m
,
ˆ
B] = m
ˆ
A
m−1
[
ˆ
A,
ˆ
B]
Rezolvare:
I Folosim definit ¸ia comutatorilor:
a.
[
ˆ
A
ˆ
B,
ˆ
C] =
ˆ
A
ˆ
B
ˆ
C −
ˆ
C
ˆ
A
ˆ
B +

ˆ
A
ˆ
C
ˆ
B −
ˆ
A
ˆ
C
ˆ
B

=
ˆ
A

ˆ
B
ˆ
C −
ˆ
C
ˆ
B

+

ˆ
A
ˆ
C −
ˆ
C
ˆ
A

ˆ
B
=
ˆ
A[
ˆ
B,
ˆ
C] + [
ˆ
A,
ˆ
C]
ˆ
B
210
b.
[
ˆ
A,
ˆ
B
ˆ
C] =
ˆ
A
ˆ
B
ˆ
C −
ˆ
B
ˆ
C
ˆ
A +

ˆ
B
ˆ
A
ˆ
C −
ˆ
B
ˆ
A
ˆ
C

=
ˆ
B

ˆ
A
ˆ
C −
ˆ
C
ˆ
A

+

ˆ
A
ˆ
B −
ˆ
B
ˆ
A

ˆ
C
=
ˆ
B[
ˆ
A,
ˆ
C] + [
ˆ
A,
ˆ
B]
ˆ
C
II Demonstr˘ am valabilitatea acestei relat ¸ii prin induct ¸ie:
• m = 1
[
ˆ
A,
ˆ
B] = [
ˆ
A,
ˆ
B]
• presupunem relat ¸ia adev˘ arat˘ a pentru m :
[
ˆ
A
m
,
ˆ
B] = m
ˆ
A
m−1
[
ˆ
A,
ˆ
B]
• demonstr˘ am pentru m + 1.
ˆ
Inmult ¸im relat ¸ia anterioar˘ a la stˆ anga cu
ˆ
A¸s i apoi adun˘ am
cantitatea
ˆ
A
m

ˆ
A
ˆ
B −
ˆ
B
ˆ
A

ˆ
in ambii termeni:
ˆ
A[
ˆ
A
m
,
ˆ
B] =
ˆ
A

ˆ
A
m
ˆ
B −
ˆ
B
ˆ
A
m

=
ˆ
A
m+1
ˆ
B −
ˆ
A
ˆ
B
ˆ
A
m
= m
ˆ
A
m
[
ˆ
A,
ˆ
B] = m
ˆ
A
m

ˆ
A
ˆ
B −
ˆ
B
ˆ
A

ˆ
A[
ˆ
A
m
,
ˆ
B] +
ˆ
A
m
[
ˆ
A,
ˆ
B] = m
ˆ
A
m

ˆ
A
ˆ
B −
ˆ
B
ˆ
A

+
ˆ
A
m

ˆ
A
ˆ
B −
ˆ
B
ˆ
A

= (m + 1)
ˆ
A
m

ˆ
A
ˆ
B −
ˆ
B
ˆ
A

= (m + 1)
ˆ
A
m
[
ˆ
A,
ˆ
B]
Pe de alt˘a parte, condit ¸ia problemei ˆınseamn˘ a:

[
ˆ
A,
ˆ
B],
ˆ
A
m

= 0
211
[
ˆ
A,
ˆ
B]
ˆ
A
m

ˆ
A
m
[
ˆ
A,
ˆ
B] = 0

ˆ
A
ˆ
B −
ˆ
B
ˆ
A

ˆ
A
m
=
ˆ
A
m

ˆ
A
ˆ
B −
ˆ
B
ˆ
A

Deci revenind ˆın relat ¸iile anterioare:
ˆ
A[
ˆ
A
m
,
ˆ
B] +
ˆ
A
m
[
ˆ
A,
ˆ
B] =
ˆ
A
ˆ
A
m
ˆ
B −
ˆ
A
ˆ
B
ˆ
A
m
+ A
m

ˆ
A
ˆ
B −
ˆ
B
ˆ
A

=
ˆ
A
m+1
ˆ
B −
ˆ
A
ˆ
B
ˆ
A
m
+

ˆ
A
ˆ
B −
ˆ
B
ˆ
A

ˆ
A
m
=
ˆ
A
m+1
ˆ
B −
ˆ
A
ˆ
B
ˆ
A
m
+
ˆ
A
ˆ
B
ˆ
A
m

ˆ
B
ˆ
A
m+1
=
ˆ
A
m+1
ˆ
B −
ˆ
B
ˆ
A
m+1
Ca urmare relat ¸ia este adev˘ arat˘ a ¸si pentru m + 1.
[
ˆ
A
m+1
,
ˆ
B] = (m + 1)
ˆ
A
m
[
ˆ
A,
ˆ
B]
4.4 S˘a se demonstreze valabilitatea urm˘ atoarelor relat ¸ii de co-
mutare:
a. [ˆ x, ˆ p
x
] = i; [ˆ x, ˆ p
y
] = 0; [ ˆ p
x
, ˆ p
y
] = 0;
b. [ˆ x,
ˆ
l
x
] = 0; [ˆ x,
ˆ
l
y
] = iˆ z;
c. [
ˆ
l
x
,
ˆ
l
y
] = i
ˆ
l
z
; [
ˆ
l
y
,
ˆ
l
z
] = i
ˆ
l
x
; [
ˆ
l
z
,
ˆ
l
x
] = i
ˆ
l
y
;
d. [
ˆ
l
2
,
ˆ
l
x
] = 0
unde
ˆ
l−operatorul moment cinetic;
ˆ
l
x
,
ˆ
l
y
,
ˆ
l
z
− componentele aces-
tuia ˆıntr-un sistem de referint ¸˘a cartezian.
Rezolvare:
a.
[ˆ x, ˆ p
x
]ψ = ˆ xˆ p
x
ψ − ˆ p
x
ˆ xψ
212
= x

−i

∂x

ψ −

−i

∂x


= −i
¸
x
∂ψ
∂x


∂x
(xψ)

= −i

x
∂ψ
∂x
−ψ −x
∂ψ
∂x

= i
[ˆ x, ˆ p
y
]ψ = ˆ xˆ p
y
ψ − ˆ p
y
ˆ xψ
= x

−i

∂y

ψ −

−i

∂y


= −i
¸
x
∂ψ
∂y


∂y
(xψ)

= −i

x
∂ψ
∂y
−x
∂ψ
∂y

= 0
[ ˆ p
x
, ˆ p
y
]ψ = ˆ p
x
ˆ p
y
ψ − ˆ p
y
ˆ p
x
ψ
=

−i

∂x

−i

∂y

ψ −

−i

∂y

−i

∂x

ψ
= −
2
¸

∂x


∂y
ψ



∂y


∂x
ψ

= 0
Rezultatele se pot generaliza sub forma:
[ˆ q
i
, ˆ p
j
] = iδ
ij
= ¦
i, i = j
0, i = j
213
b. Momentul cinetic se calculeaz˘a ca:
ˆ
l
2
=
ˆ
l
2
x
+
ˆ
l
2
y
+
ˆ
l
2
z
unde componentele pe axele carteziene cu ajutorul definit ¸iei:
´

l =
´
r
´
p =

i

j

k
ˆ x ˆ y ˆ z
ˆ p
x
ˆ p
y
ˆ p
z

ˆ
l
x
= ˆ yˆ p
z
− ˆ zˆ p
y
= −i

ˆ y

∂z
− ˆ z

∂y

ˆ
l
y
= ˆ zˆ p
x
− ˆ xˆ p
z
= −i

ˆ z

∂x
− ˆ x

∂z

ˆ
l
z
= ˆ xˆ p
y
− ˆ yˆ p
x
= −i

ˆ z

∂y
− ˆ x

∂x

Ca urmare folosind definit ¸iile operatorilor, observat ¸ia c˘a:
[ˆ q
i
, ˆ q
j
] = 0; [ ˆ p
i
, ˆ p
j
] = 0
¸si propriet˘ at ¸ile comutatorilor se poate scrie:
[ˆ x,
ˆ
l
x
] = [ˆ x, ˆ yˆ p
z
− ˆ zˆ p
y
] = [ˆ x, ˆ yˆ p
z
] −[ˆ x, ˆ zˆ p
y
]
= ˆ y[ˆ x, ˆ p
z
] + [ˆ x, ˆ y] ˆ p
z
− ˆ z[ˆ x, ˆ p
y
] −[ˆ x, ˆ z] ˆ p
y
= 0
[ˆ x,
ˆ
l
y
] = [ˆ x, ˆ zˆ p
x
− ˆ xˆ p
z
] = [ˆ x, ˆ zˆ p
x
] −[ˆ x, ˆ xˆ p
z
]
= ˆ z[ˆ x, ˆ p
x
] + [ˆ x, ˆ z] ˆ p
x
− ˆ x[ˆ x, ˆ p
z
] −[ˆ x, ˆ x] ˆ p
z
= iz
214
c.
[
ˆ
l
x
,
ˆ
l
y
] = [ˆ yˆ p
z
− ˆ zˆ p
y
, ˆ zˆ p
x
− ˆ xˆ p
z
] = [ˆ yˆ p
z
, ˆ zˆ p
x
] + [ˆ zˆ p
y
, ˆ xˆ p
z
]
= ˆ yˆ z[ ˆ p
z
, ˆ p
x
] + ˆ y[ ˆ p
z
, ˆ z] ˆ p
x
+ ˆ z[ˆ y, ˆ p
x
] ˆ p
z
+ ˆ p
x
[ˆ y, ˆ z] ˆ p
z
+
+ˆ zˆ x[ ˆ p
y
, ˆ p
z
] + ˆ z[ ˆ p
y
, ˆ x] ˆ p
z
+ ˆ x[ˆ z, ˆ p
z
] ˆ p
y
+ [ˆ z, ˆ x] ˆ p
z
ˆ p
y
= ˆ y[ ˆ p
z
, ˆ z] ˆ p
x
+ ˆ x[ˆ z, ˆ p
z
] ˆ p
y
= −ˆ y[ˆ z, ˆ p
z
] ˆ p
x
+ ˆ x[ˆ z, ˆ p
z
] ˆ p
y
= (−ˆ yˆ p
x
+ ˆ xˆ p
y
)[ˆ z, ˆ p
z
] =
= i
ˆ
l
z
Celelalte relat ¸ii de la punctul (c) rezult˘ a prin permut˘ ari ciclice.
d.
[
ˆ
l
2
,
ˆ
l
x
] = [
ˆ
l
2
x
+
ˆ
l
2
y
+
ˆ
l
2
z
,
ˆ
l
x
]
= [
ˆ
l
2
x
,
ˆ
l
x
] + [
ˆ
l
2
y
,
ˆ
l
x
] + [
ˆ
l
2
z
,
ˆ
l
x
]
=
ˆ
l
x
[
ˆ
l
x
,
ˆ
l
x
] + [
ˆ
l
x
,
ˆ
l
x
]
ˆ
l
x
+
ˆ
l
y
[
ˆ
l
y
,
ˆ
l
x
] +
+[
ˆ
l
y
,
ˆ
l
x
]
ˆ
l
y
+
ˆ
l
z
[
ˆ
l
z
,
ˆ
l
x
] + [
ˆ
l
z
,
ˆ
l
x
]
ˆ
l
z
= i

ˆ
l
y
ˆ
l
z

ˆ
l
z
ˆ
l
y
+
ˆ
l
z
ˆ
l
y

ˆ
l
y
ˆ
l
z

= 0
4.5 Fie o particul˘ a cuantic˘ a descris˘a de funct ¸ia de und˘a:
ψ(x) = Aexp(−
x
2
2a
2
+ ik
0
x)
unde A, a, x
0
−constante. S˘ a se calculeze urm˘atoarele m˘ arimi
medii:
215
(a) 'x` ; '∆x` ;
(b) 'p` ; '∆p` ;
(c) 'x
2
` ; '∆x
2
` ;
(d) 'p
2
` ; '∆p
2
`
Se cunosc integralele:
+∞

−∞
exp

−ax
2

dx =

π
a
+∞

−∞
x
2
exp

−ax
2

dx =
1
2a

π
a
(vezi Anexa C)
Rezolvare:
a. Folosim definit ¸ia valorilor medii ¸si t ¸inem cont de faptul c ˘ a
funct ¸ia de und˘a are o parte real˘ a ¸si una imaginar˘ a:
ψ(x) = Aexp


x
2
2a
2

exp(ik
0
x)
'x` =
+∞

−∞
x[ψ[
2
dx
= [A[
2
+∞

−∞
xexp


x
2
a
2

dx = 0
216
'∆x` = x −'x`
b.
'p` =
+∞

−∞
ψ

pψdx = −i
+∞

−∞
ψ

∂ψ
∂x
dx
= −i
+∞

−∞
ψ


x
a
2
+ ik
0

ψdx
= i
1
a
2
+∞

−∞
ψ

xψdx + k
0
+∞

−∞
ψ

ψdx
= k
0
unde s-a folosit condit ¸ia de normare:
+∞

−∞
ψ

ψdx = 1
'∆p` = p −'p`
c.

x
2

=
+∞

−∞
x
2
[ψ[
2
dx
= [A[
2
+∞

−∞
x
2
exp


x
2
a
2

dx = [A[
2
1
2

πa
3
217
Amplitudinea se determin˘ a din condit ¸ia de normare:
+∞

−∞
ψ

ψdx = 1
[A[
2
+∞

−∞
exp


x
2
a
2

dx = [A[
2
a

π
[A[
2
=
1
a

π
Ca urmare:

x
2

=
1
a

π
1
2

πa
3
=
1
2
a
2

∆x
2

=

x
2

−'x`
2
=
1
2
a
2
d.

p
2

=
+∞

−∞
ψ

p
2
ψdx = −
2
+∞

−∞
ψ


2
ψ
∂x
2
dx
=

2
a
2
+∞

−∞
ψ

ψdx −
2
+∞

−∞
ψ


x
a
2
+ ik
0

2
ψdx
=

2
a
2

2
+∞

−∞
ψ

x
2
a
4
−2ik
0
x
a
2
−k
2
0

ψdx
=

2
2a
2
+
2
k
2
0
218
Rezultatul cerut este:

∆p
2

=

p
2

−'p`
2
=

2
2a
2
+
2
k
2
0

2
k
2
0
=

2
2a
2
4.6 (a) S˘a se g˘ aseasc˘a solut ¸ia ecuat ¸iei Schrodinger atemporal
˘a pentru o particul˘ a care se mi¸sc˘a ˆıntr-o cutie rigid˘ a unidimen-
sional˘ a cu peret ¸i ˆın punctele x = 0¸si x = 5a, a−constant˘ a pozi-
tiv˘ a.
(b) S˘a se determine valorile proprii ale energiilor.
(c) S˘a se scrie funct ¸iile proprii asociate.
Rezolvare:
(a). Ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a atemporal˘ a a lui Schr¨ odinger pentru
aceast˘ a mi¸scare este:

2
ψ
∂x
2
+
2mE

2
ψ = 0
Facem notat ¸ia:
k
2
=
2mE

2
Ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a ce trebuie rezolvat˘ a devine:

2
ψ
∂x
2
+ k
2
ψ = 0
cu condit ¸iile la limit˘ a:
ψ(0) = ψ(5a) = 0
219
Analiz˘am cazurile posibile ale mi¸sc˘arii:
• E < 0 ⇒ k
2
< 0. In acest caz ecuat ¸ia caracteristic˘ a are
solut ¸ii reale ¸si deci funct ¸ia de und˘a va fi exprimat˘ a prin
solut ¸ii cu exponent real, deci nem˘arginite. Condit ¸iile la li-
mite impunˆıns ˘a anularea funct ¸iei de und˘aˆın aceste puncte,
deci condit ¸ia E < 0 nu poate fi posibil˘ a.
• E < 0 ⇒k
2
< 0.
In acest caz ecuat ¸ia caracteristic˘ a are solut ¸ii imaginare ¸si deci
funct ¸ia de und˘a va fi exprimat˘ a prin solut ¸ii cu exponent imaginar,
deci m˘arginite.
ψ(x) = Asin kx + Bcos kx
Constantele A, Bse determin˘a din condit ¸iile la limit˘ a:
B = 0
Asin 5ak = 0 ⇒
5ak
n
= nπ, n = 0, 1, 2, ...
k
n
=

5a
(b). Revenindˆın notat ¸ia lui k obt ¸inem valorile proprii ale energiei:
E
n
=

2
2m

π
5a

2
n
2
S-a obt ¸inut un spectru discret de valori cuantificat de num˘ arul
n
2
.
(c) Funct ¸iile proprii asociate acestor valori ale lui k
n
sunt:
ψ
n
= A
n
sin k
n
x
= A
n
sin

5a
x
220
Constanta A
n
o determin˘ am din condit ¸ia de normare:
5a

0
[ ψ
n
[
2
dx = 1 ⇒A
2
n
5a

0

sin

5a
x

2
dx
=
1
2
A
2
n
5a

0

1 −cos
2nπ
5a
x

dx =
5a
2
A
2
n
= 1
⇒ A
n
=

2
5a
Ca urmare:
ψ
n
=

2
5a
sin

5a
x
4.7 O particul˘ a este descris˘a de funct ¸ia de und˘a:
ψ(x) =

Ax, −a ≤ x ≤ a
0, x < −a, x > a
(a) Determinat ¸i constanta Adin condit ¸ia de normare;
(b) Calculat ¸i probabilitatea de a g˘ asi particula undevaˆın regiunea
0 ≤ x ≤
1
2
a.
(c) Calculat ¸i pozit ¸ia medie a particulei.
Rezolvare:
(a) Condit ¸ia de normare conduce la:
a

−a
[ ψ
n
[
2
dx = 1
221
[ A [
2
a

−a
x
2
dx = 1
[ A [
2
2a
3
3
= 1
A =

3
2a
3
(b) Probabilitatea de a g˘ asi particula undeva ˆın zona 0 ≤ x ≤
1
2
a este:
a/2

0
[ ψ
n
[
2
dx =
3
2a
3
a/2

0
x
2
dx
=
3
2a
3
1
3
a
3
8
=
1
16
(c) Valoarea medie a pozit ¸iei particulei este:
a

−a
ψ
n


n
dx =
a

−a
x [ ψ
n
[
2
dx
=
3
2a
3
a

−a
x
4
dx
= 0
Valoarea medie a pozit ¸iei particulei se afl˘ a ˆın pozit ¸ia central˘ a.
4.8 S˘a se determine solut ¸ia ecuat ¸iei Schrodinger dependent˘a de
222
timp a unei particule de mas˘ a m¸si impuls p, care se mi¸sc˘a uni-
dimensional ˆıntr-un spat ¸iu caracterizat de potent ¸ialul constant V
0
.
Rezolvare:
Ecuat ¸ia Schr¨odinger dependent˘ a de timp este:
i
∂ψ(x, t)
∂t
= −

2
2m

2
ψ(x, t)
∂t
2
+ V
0
ψ(x, t)
Pentru a rezolva aceast˘ a ecuat ¸ie vom c˘auta o solut ¸ie de forma:
ψ(x, t) = ϕ(x)F(t)
ˆın care variabilele spat ¸iu ¸si timp sunt separate. Dup˘ a ˆınlocuire ˆın
ecuat ¸ie g˘asim:
1
f
df
dt
= −
i

C

2
2m
d
2
ϕ
∂x
2
+ V
0
ϕ = Cϕ
Din prima ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a, dup˘a separarea variabilelor f ¸si
t ¸si integrare, rezult˘a (C−constant):

df
f
= −
i

C

dt
f = f
0
exp


i

Ct

, f
0
−const.
Propunem ca solut ¸ie pentru cea de-a doua ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a ,
forma exponent ¸ial˘a
ϕ(x) = ϕ
0
exp

i

px

223
Verificˆand aceast˘ a solut ¸ie rezult˘a:

2
2m


i

p

2
+ V
0
= C
p
2
2m
+ V
0
= C
adic˘a tocmai energia total˘ a a particulei, care poate avea orice
valoare posibil˘ a (spectru discret). Solut ¸ia general˘ a devine:
ψ(x, t) = ϕ
0
exp

i

px

f
0
exp


i

Ct

= Aexp
¸
i

(px −Ct)

= Aexp
¸
i

px −

p
2
2m
+ V
0

t

Conform principiului superpozit ¸iei st˘arilor ¸si considerˆand V
0
= 0,
solut ¸ia general˘ a ˆın reprezentarea impulsului este:
ψ(x, t) =
+∞

−∞
A(p) exp
¸
i

px −
p
2
2m
t

dp
224
Anexa A
Elemente de calcul
variat ¸ional
O funct ¸ional˘ a este o generalizare a unei funct ¸ii matematice. Ea
reprezint˘a o regul˘ a prin care unei funct ¸ii oarecare i se asociaz˘ a un
num˘ar.
Act ¸iunea se define¸ste ca:
S =

t
2
t
1
L(q, ˙ q, t)dt
Condit ¸ia ca funct ¸ia s˘a aib˘ a un extrem, implic˘ a:
δS = 0
Aceast˘a m˘ arime corespunde variat ¸iei funct ¸iei la trecerea de la o
traiectorie q
i
(t) ( i = 1, l) la alta q

i
(t) (i = 1, l) pentru care se
produce o variat ¸ie a coordonatelor generalizate cu δq = q

i
(t)−q
i
(t)
¸si ale vitezelor generalizate corespunz˘atoare:
δ ˙ q
i
(t) = ˙ q

i
(t) − ˙ q
i
(t) =
d
dt
[q

i
(t) −q
i
(t)] =
d
dt
δq
i
225
Variat ¸ia funct ¸ionalei ar corespunde unei comut˘ ari de pe o traiec-
torie pe alta:
δS =

t
2
t
1
L(q + δq, ˙ q + δ ˙ q, t)dt −

t
2
t
1
L(q, ˙ q, t)dt
=

t
2
t
1
L(q + δq, ˙ q + δ ˙ q, t)dt −L(q, ˙ q, t)dt =

t
2
t
1
δL(q
i
, ˙ q
i
, t)dt
sau
δS =

t
2
t
1
l
¸
i=1

∂L
∂q
i
δq
i
+
∂L
∂ ˙ q
i
δ ˙ q
i

dt
deoarece deplas˘ arile virtuale nu depind de timp.
Deoarece:
∂L
∂ ˙ q
i
δ ˙ q
i
=
∂L
∂ ˙ q
i
d
dt
(δq
i
) =
d
dt

∂L
∂ ˙ q
i
δq
i


d
dt

∂L
∂ ˙ q
i

δq
i
atunci,
δS =

t
2
t
1
l
¸
i=1
¸
∂L
∂q
i
δq
i
+
d
dt

∂L
∂ ˙ q
i
δq
i


d
dt

∂L
∂ ˙ q
i

δq
i

Cum δq
i
(t
1
) = δq
i
(t
2
) = 0, din relat ¸ia de mai sus rezult˘a:

t
2
t
1
l
¸
i=1
d
dt

∂L
∂ ˙ q
i
δq
i

=
l
¸
i=1
∂L
∂ ˙ q
i
δq
i
[
t
2
t
1
= 0
Atunci, variat ¸ia act ¸iunii va lua forma:
δS =

t
2
t
1
l
¸
i=1
¸
∂L
∂q
i

d
dt

∂L
∂ ˙ q
i

δq
i
dt
226
Conform principiului lui Hamilton, dac˘ a traiectoria este real˘ a,
atunci ultima integral˘ a trebuie s˘ a se anuleze oricare ar fi variat ¸iile
δq
i
. Deoarece aceste deplas˘ari sunt independente ˆıntre ele, pentru
ca variat ¸ia δS s˘a fie nul˘ a este necesar ca:
d
dt

∂L
∂ ˙ q
i


∂L
∂q
i
= 0 k = 1, l
adic˘a ecuat ¸iile lui Lagrange.
227
228
Anexa B
Funct ¸ia δ
Simbolul δ(x) introdus de Dirac (1930) nu noteaz˘ a o funct ¸ie, ci
un anumit proces de trecere la limit˘ a , ˆıntˆ alnit ˆın multe probleme
de fizic˘a. Propriet˘ at ¸ile m˘arimii δ(x) sunt concentrate ˆın relat ¸iile
de mai jos:
a. δ(x) = 0 pentru x = 0
b. δ(0) are o valoare nem˘ arginit de mare
c.

+∞
−∞
f(x)δ(x)dx = f(0)
Funct ¸ia f(x) se presupune continu˘ a ¸si cu derivate continue. Pen-
tru f(x) = 1 rezult˘ a:

+∞
−∞
δ(x) = 1
ˆ
In general, ˆıntˆ alnim funct ¸ia δ(x − x
o
) care are punctul de singu-
laritate ˆın x = x
o
¸si pentru care vor fi valabile relat ¸iile:
229
a. δ(x −x
o
) = 0 pentru x = 0
b. δ(x −x
o
) este nem˘arginit˘ a pentru x = x
o
c.

+∞
−∞
f(x)δ(x −x
o
)dx = f(x
o
)
Din aceste ultime propriet˘ at ¸i rezult˘a c˘a:

b
a
f(x)δ(x −x
o
)dx = f(x
o
) dac˘ a x
o
∈ [a, b]
0 dac˘ a x
o
∈ [a, b]
230
Anexa C
Integrale Poisson
Integralele Poisson sunt de tipul:
I
n
=

0
e
−ax
2
x
n
dx, n ∈ N
Una din metodele de rezolvare este integrarea prin p˘ art ¸i:
I
n=

0
e
−ax
2
x
n
dx = −
1
2a

0
d

e
−ax
2

x
n−1
= −
1
2a

e
−ax
2
x
n−1

[

0
+
n −1
2a

0
e
−ax
2
x
n−2
dx
=
n −1
2a
I
n−2
, n ≥ 2, n ∈ N
S-a obt ¸inut astfel o relat ¸ia de recurent ¸˘a care permite g˘ asirea tu-
231
turor integralelor I
n
cunoscˆand valoarea corespunz˘ atoare lui n=0:
I
0
=

0
e
−ax
2
dx
• n = 1 :
I
1
=

0
e
−ax
2
xdx =
1
2a
• n = 2 :
I
2
=

0
e
−ax
2
x
2
dx =
1
4a

π
a
• n = 3 :
I
3
=

0
e
−ax
2
x
3
dx =
1
4a
3
• n = 4
I
4
=

0
e
−ax
2
x
4
dx =
3
8a
2

π
a
232
Bibliografie
[1] S¸erban T¸ it ¸eica, Curs de MECANIC
˘
A TEO-
RETIC
˘
A - Not ¸iunile ¸si legile Mecanicii newtoniene,
Universitatea Bucure¸sti, Facultatea de Fizic˘ a, Bu-
cure¸sti, 1975
[2] S¸erban T¸ it ¸eica, Curs de MECANIC
˘
A TEO-
RETIC
˘
A - Mecanic˘ a analitic˘ a, Universitatea
Bucure¸sti, Facultatea de Fizic˘ a, Bucure¸sti, 1978
[3] Viorica Florescu, Mecanic˘ a cuantic˘a, partea
I-a, Universitatea Bucure¸sti, Facultatea de Fizic˘ a,
Bucure¸sti, 1979
[4] I.M. Popescu, Fizic˘a, vol. I, II, Editura
Didactic˘ a ¸si Pedagogic˘ a, Bucure¸sti, 1982
[5] Traian I. Cret ¸u, FIZICA - Curs universi-
tar, Editura Tehnic˘a, Bucure¸sti, 1996
[6] Emil Petrescu, Fizica - vol. I, II, Editura
Bren, Bucure¸sti, 2003
233
[7] M. Sanduloviciu, Mecanica, litografia Univ.
”Al. I. Cuza” Ia¸si, Ia¸si, 1983
[8] Atam P. Arya, Introduction to Classical
Mechanics, Prentice Hall International, Inc., 1990
[9] A. Messiah, Quantum Mechanics, North
Holland, Amsterdam, 1968
234

2

Cuprins
1 Vectori 1.1 Reprezentarea unui vector . . . . . . . . 1.1.1 Reprezentarea geometric˘ . . . . a 1.1.2 Reprezentarea analitic˘ . . . . . . a 1.1.3 Reprezentarea matricial˘ . . . . . a 1.2 Operatii cu vectori . . . . . . . . . . . . . ¸ 1.2.1 Adunarea ¸i sc˘derea vectorilor . s a ˆ 1.2.2 Inmultirea vectorilor . . . . . . . ¸ 1.2.3 Derivarea vectorilor . . . . . . . . 1.2.4 Integrarea vectorilor . . . . . . . . 1.3 Operatori vectoriali diferentiali . . . . . ¸ 1.3.1 Operatorul gradient . . . . . . . . 1.3.2 Divergent˘ . . . . . . . . . . . . . . ¸a 1.3.3 Rotor . . . . . . . . . . . . . . . . . 1.4 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a 2 Mecanica clasic˘ 2.1 Cinematica punctului material . 2.2 Transform˘rile Galilei . . . . . . . a 2.3 Principiile dinamicii newtoniene 2.4 Interactiile fundamentale . . . . . ¸ 3 7 7 8 9 10 11 11 14 22 23 25 26 31 36 41 51 51 56 59 65

. . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

2.5

2.6

2.7

Teoremele generale ale Mecanicii pentru un punct material . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2.5.1 Teorema impulsului . . . . . . . . . . . 2.5.2 Teorema momentului cinetic . . . . . 2.5.3 Teorema energiei cinetice . . . . . . . 2.5.4 Energia potential˘. Energia mecanic˘. ¸ a a Teorema de conservare a energiei mecanice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Teoremele generale ale Mecanicii pentru un sistem de puncte materiale . . . . . . . . . . . 2.6.1 Teorema impulsului pentru un sistem de puncte materiale . . . . . . . . . . . 2.6.2 Teorema momentului cinetic total pentru un sistem de puncte materiale . . 2.6.3 Teorema energiei cinetice pentru un sistem de puncte materiale. Conservarea energiei mecanice . . . . . . . . . 2.6.4 Teoremele lui K¨nig . . . . . . . . . . . o Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

68 68 69 71

75 78 80 84

86 90 93 117 117 123 123 125 126 128 128 133 136 137

3 Mecanica analitic˘ a 3.1 M˘rimi caracteristice . . . . . . . . . . . . a 3.2 Formalismul Lagrange . . . . . . . . . . . . 3.2.1 Principiul lucrului mecanic virtual 3.2.2 Fortele generalizate . . . . . . . . . ¸ 3.2.3 Ecuatiile Lagrange . . . . . . . . . . ¸ 3.3 Formalismul Hamilton . . . . . . . . . . . 3.3.1 Principiul lui Hamilton . . . . . . . 3.3.2 Ecuatiile canonice . . . . . . . . . . ¸ 3.3.3 Semnificatia functiei hamiltonian˘ ¸ ¸ a 3.3.4 Parantezele lui Poisson . . . . . . . 4

. . . . . . . . . .

. . . . . . . . . .

. . . . . .1. . . . . . . .5 Problema cu valori proprii asociat˘ unui operator hermitic . . . . . . . 177 4. . . 188 a 4. . . . . . 176 a 4. . . 199 4. . . . . . . . . 139 141 143 4 Mecanica cuantic˘ a 163 4. 194 4. . . . . . .2. . . . . . . . . . . Operatii cu opera¸ tori liniari . . .1. . . . . . .1 Spatii liniar complexe . . .4 3. . .3 Principiul III (principiul interpret˘rii a statistice) .2. . .2. . . . . . .5 Transform˘rile canonice . .3. 191 4. . . 172 4. . . . . . . . . .3 Probleme . 163 4. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a 3. . . . .7 Reprezentarea matricial˘ a vectorilor a s ¸i operatorilor . . .2 Principiile mecanicii cuantice . .2.6 Observabile . . . . . . .3 Operatori liniari. . . . . . . 188 4. . . . .2. . . . . .4 Operatori unitari . . . 183 4. . . . . . . . . .1. . .1. . .3. 163 ¸ 4. . . . . . . . . . ¸ Probleme . . 180 4. 167 ¸ s ¸ 4. . . . . . . . . . . . . . .2 Principiul II . . . . . . .1 Principiul I (principiul st˘rilor) .2 Spatii unitare ¸i spatii Hilbert . . 206 ¸ A Elemente de calcul variational ¸ B Functia δ C Integrale Poisson 225 229 231 5 . . . . . .1. . . . .6 Ecuatia lui Hamilton-Jacobi . . . . . .3. . . . . . .1. . . . . .4 Principiul IV (principiul evolutiei tem¸ porale) . .5 Principiul V . . .1. 204 4. .1 Aparatul matematic al Mecanicii cuantice .

6 .

freca venta. analitic˘. ¸ ¸ momentul fortei. ¸ 1. acceleratia.1 Reprezentarea unui vector Exist˘ mai multe posibilit˘¸i de exprimare a unui vector: geomea at tric˘. se numesc scalari. etc. timpul. Aceste m˘rimi se numesc vectori. care este chiar valoarea lor numeric˘. Fiecare dintre ele prezint˘ avantaje ¸i a a a a s limite. momentul unghiular. energia. impulsul. sensului ¸i respectiv a punctului de aplica¸ s ¸ie. cum ar fi: temperatura. forta. de aceea reprezent˘rile sunt alese ¸i folosite ˆ functie de a s ın ¸ problema concret˘ care se dore¸te a fi rezolvat˘. volumul.Capitolul 1 Vectori Unele m˘rimi fizice sunt complet determinate printr-o singur˘ a a proprietate. Operatiile matematice cu scalari sunt ¸ ¸ operatii aritmetice obi¸nuite. Aceste a m˘rimi. ¸ s Exist˘ ˆ a m˘rimi fizice a c˘ror descriere complet˘ necesit˘ specia ıns˘ a a a a ficarea directiei. iar exemple ˆ acest sens t a ın sunt: viteza. matricial˘. a s a 7 .

1 Ca urmare.dreapta suport pe care este a¸ezat ¸ s sens . care porne¸te s dintr-un punct numit origine sau punct de aplicatie. Segmen¸ tul este a¸ezat pe dreapta suport AA’ ¸i are sensul indicat de s s vˆrful s˘getii (Fig. un vector este caracterizat de urm˘toarele patru m˘a a rimi: • • • • origine (punct de aplicatie) .1. a a ¸ Fig.1 Reprezentarea geometric˘ a Un vector este reprezentat ca un segment orientat.punctul de unde porne¸te ¸ s directie .indic˘ ˆ a ıncotro se ˆ ındreapt˘ a modul(m˘rime) .1.valoarea numeric˘ a a 8 .1).

¸i vz = 2m/s. Az proiectiile lui A de-a lungul axelor Ox. notat eA . a a a a orientat pe directia ¸i ˆ sensul vectorului A. s ¸ 9 . a −3m/s. S˘ not˘m cu Ax . se poate scrie: A = AeA (1.2) De exemplu dac˘: v = 7i − 3j + 2k(m/s). ˆ aceste conditii. Atunci: A = Ax i + Ay j + Az k unde i. ¸ M˘rimea vectorului se afl˘ folosind teorema lui Pitagora: a a A= A2 + A2 + A2 x y z (1. Ay .2 Reprezentarea analitic˘ a ˆ reprezentarea analitic˘. sistemul cartezian (Fig.87m/s.1. de exemplu. un vector se exprim˘ prin proiectiIn a a ¸ ile sale pe un sistem de axe ortogonale. k sunt versorii directiilor Ox. Acesta se nume¸te ¸ s ın s In ¸ versor1 . Oz.1) 1. j.3) (1.Modulul sau m˘rimea vectorului este proportional˘ cu lungimea a ¸ a segmentului orientat. Oy. a S˘ consider˘m un vector de m˘rime egal˘ cu unitatea. atunci vx = 7m/s. 2). Modulul vectorului se noteaz˘ A sau A. a a ¸ Oz. Oy. 1ˆ In literatura de specialitate se folosesc ¸i alte notatii pentru versori. prin urmare s vy =√ √ v = 49 + 9 + 4 m/s= 62m/s=7.

4) A = (Ax Ay Az ) sau  Ax A =  Ay  Az 10  (1.1. a ¸ atunci : (1. 2 1.Fig.5) . fiecare element al acesteia reprezentˆnd a a a componenta (proiectia vectorului) pe o anumit˘ directie. De e¸ a ¸ xemplu.3 Reprezentarea matricial˘ a Orice vector poate fi exprimat ca o matrice cu o singur˘ linie a sau cu o singur˘ coloan˘. dac˘ vectorul este reprezentat analitic prin relatia (1.2).

s un vector: A+B =C (1. 3: (a) metoda poligonului. Suma A + B este. de asemenea. (b) metoda paralelogramului M˘rimea vectorului rezultant se poate determina prin oricare din a modalitatile de reprezentare ale vectorilor discutate anterior.1 Operatii cu vectori ¸ Adunarea ¸i sc˘derea vectorilor s a Fie A ¸i B doi vectori oarecare.6) Fig.1. ¸ 11 .2.2 1.

3b este ilustrat˘ adunarea a doi vectori prin metoda In a paralelogramului. 3a) vectorul rezultant a doi (sau mai multi) vectori se afl˘ trasˆnd segmentul ce ˆ ¸ a a ınchide conturul poligonal construit din vectorii a¸ezati vˆrf-origine.ˆ Fig. D = A − B = A + (−B) (1. ¸ s Din Fig. 3 sunt reprezentate dou˘ metode geometrice de aflare ale In a vectorului sum˘.8) Aceast˘ relatie define¸te vectorul opus ¸i permite definirea opea ¸ s s ratiei de sc˘dere a doi vectori ca adunarea dintre un vector. a Prin regula poligonului (Fig. ˆ coordonate carteziene: a In A = Ax i + Ay j + Az k 12 (1. (−B).7) C = A2 + B 2 + 2AB cos α Dac˘ suma a doi vectori este egal˘ cu zero. Aceast˘ a a a a constructie geometric˘ permite calculul m˘rimii vectorului sum˘ ¸ a a a cu ajutorul teoremei lui Pitagora generalizate: √ (1. ¸ a cu vectorul opus. ˆ continuare. Conform regulii paralelogramului. a ˆ Fig. Originea vecs ¸ a torului rezultant se afl˘ ˆ originea primului vector iar vˆrful . a s A + B = 0 ⇒ B = −A (1. atunci vectorii sunt a a egali ca m˘rime ¸i au sensuri opuse.10) . vectorul rezultant este diagonala mare a paralelogramului construit de cei doi vectori concurenti A ¸i B. A. adunarea vectorilor. 3 se observ˘ c˘ adunarea este comutativ˘.9) S˘ exemplific˘m.ˆ a ın a ın vˆrful ultimului vector al sumei. plecˆnd de a a ın a la reprezentarea lor analitic˘.

(a) prin ¸a adunarea lui A cu vectorul opus −B. une¸te vˆrfurile celor doi vectori A ¸i B ¸i ¸a s a s s are sensul ˆ ınspre vectorul desc˘zut a B = Bx i + By j + Bz k (1.13) Aceast˘ procedur˘ analitic˘ poate fi generalizat˘ pentru adunarea a a a a 13 . D. D. 4: Determinarea vectorului diferent˘.Fig. Oy ¸ a ¸ ¸i Oz. pe directiile Ox.12) (1.11) Componentele vectorului sum˘ se afl˘ prin adunarea algebric˘ a a a a componentelor (proiectiilor) corespunz˘toare. s C = (Ax + Bx ) i + (Ay + By ) j + (Az + Bz ) k D = (Ax − Bx ) i + (Ay − By ) j + (Az − Bz ) k (1. (b) vectorul diferent˘.

. Dac˘ se cunosc proiectiile acestor vectori pe axele sistemului de a ¸ a coordonate carteziene. ¸ a A .17) Directia vectorului A este aceea¸i cu a vectorului A. rezultatul ˆ ınmultirii vectoriale fi¸ ind . 3.. a 14 . atunci. Ry = i=1 Riy . ın a ˆ Inmultirea unui vector cu un scalar ¸ Din ˆ ınmultirea unui vector. Rix . a • dac˘ µ < 0 sensul lui A este contrar sensului lui A.15) R = unde n n n Rx = i=1 Rix . i = 1. Rz = i=1 Riz (1. de m˘rime µA. a − → A = µA = µA (1.. Acestea ¸ depind de contextul problemei.16) 1.2. rezult˘ un alt vector.a n vectori Ri . Riz .14) (1.ˆ unele cazuri . Riy . 2. n. A cu un scalar µ.m˘rimi vectoriale sau scalare. iar m˘rimea ¸ s a ¸i sensul s˘u depind de valoarea scalarului µ: s a • dac˘ µ > 0 sensul lui A este sensul lui A. vectorul sum˘ este: n R = i=1 Ri 2 2 2 Rx + Ry + Rz (1.2 ˆ Inmultirea vectorilor ¸ Exist˘ mai multe posibilit˘¸i de ˆ a at ınmultire a vectorilor.

5 se poate da o interpretare geometric˘ a proa dusului scalar a doi vectori.Un exemplu de ˆ ınmultire a unui vector cu un scalar a fost deja ¸ ilustrat ˆ relatia (1.19) Cu ajutorul Fig.18) unde α reprezint˘ unghiul dintre vectorii A ¸i B (Fig. a Din definitia produsului scalar se observ˘ c˘ acesta este comu¸ a a tativ: A·B =B·A (1.1) ¸i ˆ Fig. 1. Rezultatul a operatiei de ˆ ¸ ınmultire scalar˘ a doi vectori este un scalar: ¸ a A · B = AB cos α (1. ın ¸ s ın Propiet˘¸ile adun˘rii ¸i ˆ at a s ınmultirii vector-scalar. proiectia s a a ¸ vectorului A pe dreapta suport a lui B este: 15 . a s a s Dac˘ vectorii A ¸i B sunt perpendiculari. 5). produsul scalar este nul. 0 ˆ ıntrucˆt cos 90 = 1. A¸a cum rezult˘ din figur˘. ¸ • A + (B + C) = (A + B) + C • A+0=0+A=A • (λµ) A = λ µA = µ λA = µλA • (λ + µ) A = λA + µA • λ A + B = λA + λB • 0·A = A · 0 = 0 Produsul scalar Produsul scalar a doi vectori se noteaz˘ cu ” · ”.

21) (1. Deoarece directia ¸i sensul fiec˘rei axe este de¸ ¸ s a terminat˘ de un versor corespunz˘tor. k) = A · k 16 (1. 5: Interpretarea geometric˘ a produsului scalar a P rB A = A cos α astfel ˆ at: ıncˆ A · B = (A cos α)B La fel: P rA B = B cos α astfel ˆ at: ıncˆ A · B = A · P rA B (1. j) = A · j Ax = A cos(A. se poate scrie: a a Ax = A cos(A. i) = A · i Ay = A cos(A.23) Componenta unui vector pe o ax˘ este proiectia acestuia pe dia ¸ rectia acelei axe.24) (1.22) (1.20) (1.25) (1.26) .Fig.

j) = = β1 A Az cos(A.35) iar produsul scalar al vectorilor A(Ax . atunci produsul lor scalar va fi: i·j =j·k =k·i=0 i·i=j·j =k·k =1 (1.33) ˆ Intrucˆt versorii au componentele i(1. 0). Bz ) se s exprim˘ ca: a A · B = Ax Bx + Ay By + Az Bz (1.28) (1. 0. Oz se s s numesc cosinu¸i directori. 0. s Ax = α1 A Ay cos(A. β1 ¸i γ1 sunt cosinu¸ii directori ai lui A. Oy.31) (1. Ay .36) 17 .29) unde α1 .34) (1. i) = (1. By . k) = = γ1 A cos(A.Cosinu¸ii unghiurilor dintre vectorul A ¸i axele Ox.27) (1. Az ) ¸i B(Bx . Ca urmare: s s A = A · (α1 i + β1 j + γ1 k) = AeA unde: eA = α1 i + β1 j + γ1 k este versorul directiei lui A. j(0.30) (1. (1. k(0. 1. 0). ˆ ¸ Intr-adev˘r: a eA · eA = 1 deoarece: 2 2 2 α1 + β1 + γ1 = 1.32) (1. 1) ¸i a s sunt reciproc perpendiculari.

Produsul vectorial Produsul vectorial a doi vectori A ¸i B. a fluxul cˆmpului gravitational. A×B =C (1. Sensul lui C este stabilit s de regula burghiului drept: se a¸eaz˘ burghiul perpendicular s a 18 . produsul vectorial este un vector perpendicular ¸ pe planul format de A ¸i B (Fig.37) Fig. C. 6: Ilustrarea regulii burghiului Prin conventie. al cˆmpului electric sau al cˆmpului a ¸ a a magnetic etc. 6 ). notat cu ” × ” are s ca rezultat un vector.Exemple de m˘rimi definite ca produs scalar sunt: lucrul mecanic.

iar: i×j =k j×k =i k × i = j. O astfel de regul˘ de ˆ a ınmultire ne atentioneaza asupra faptului c˘ ¸ ¸ a produsul vectorial este anticomutativ: A × B = −B × A M˘rimea vectorului rezultant este dat˘ de relatia: a a ¸ C = AB sin α (1. Sensul de ˆ ınaintare al burghiului este sensul vectorului rezultant.43) .39) (1.38) Cu ajutorul Fig.41) (1.40) Deoarece produsul vectorial a doi vectori coliniari este zero. 6 se poate da interpretarea geometric˘ a a produsului vectorial. 19 (1.pe planul format de cei doi vectori ¸i se rote¸te ˆ sensul s s ın suprapunerii primului vector al produsului peste cel deal doilea pe drumul cel mai scurt.42) (1. a S˘ calcul˘m produsul vectorial folosind acum reprezentarea anaa a litic˘: a A × B = (Ax i + Ay j + Az k) × (Bx i + By j + Bz k) = Ax Bx (i × i) + Ax By (i × j) + Ax Bz (i × k) +Ay Bx (j × i) + Ay By (j × j) + Ay Bz (j × k) +Az Bx (k × i) + Az By (k × j) + Az Bz (k × k) (1. Se constat˘ c˘ modulul lui C reprezint˘ a a a o jum˘tate din aria paralelogramului construit de cei doi vectori.

7.47) . rezult˘ c˘ s a a m˘rimea lui D este egal˘ cu volumul paralelipipedului construit a a cu cei trei vectori (necoplanari). = aria bazei × ˆ altimea ın˘ ¸ 20 V (1.se obtine: ¸ A × B = i(Ay Bz − Az By ) + j(Az Bx − Ax Bz ) + k(Ax By − Ay Bx ) Ax Az Ax Ay Ay Az +j +k = i By Bz Bx Bz Bx By = i j k Ax Ay Az Bx By Bz (1. din Fig.45) Dac˘ vectorii sunt cunoscuti pe componente. precum ¸i a produsului scalar A · B. atunci produsul mixt a ¸ se poate calcula sub forma unui determinant caracteristic: D= Ax Ay Az Bx By Bz Cx Cy Cz (1. D: s A×B ·C =D (1. Rezultatul produsului scalar dintre vectorii C ¸i produsul vectorial al altor doi vectori A ¸i B este un scalar.46) Tinˆnd cont de semnificatia geometric˘ a produsului vectorial A× ¸ a ¸ a B.44) Produsul mixt Produsul mixt include ambele tipuri de ˆ ınmultiri dintre vec¸ s tori.

46) se observ˘ c˘ produsul mixt nu-¸i schimb˘ valoarea dac˘ cei trei vectori sunt comutati ciclic: a ¸ A×B ·C = B×C ·A= C ×A ·B (1.Fig. C) A×B ·C (1.7: Interpretarea geometric˘ a produsului mixt a = = A × B C cos(A × B.50) Triplul produs vectorial 21 .48) (1.49) a a s a Din (1.

51) 1. exprimat ˆ functie de o m˘rime a a ın ¸ a scalar˘. de exemplu. acesta se calculeaz˘ cu ajua s torul unor produse scalare2 ¸i anume: A×B×C =B· A×C −C · A×B (1.2. Deoarece efectuarea repetat˘ a produsului vectorial ˆ a ıntre vectori este un lucru destul de dificil.3 Derivarea vectorilor S˘ consider˘m un vector. In ın ¸ a derivata vectorului A devine: dA dAx dAy dAz = i+ j+ k dt dt dt dt (1. a a s ¸ 22 .52) Derivata unui vector ˆ raport cu un scalar poate fi scris˘ ˆ acela¸i ın a ın s mod ca ¸i derivata unei functii scalare. adic˘: s ¸ a dA A(s + ∆s) − A(s) = lim ∆s→0 ds ∆s (1.53) ˆ cazul ˆ care functia scalar˘ s este.54) Aceast˘ relatie define¸te viteza instantanee a vectorului A.Rezultatul aplic˘rii produsului vectorial ˆ a ıntre trei vectori este un vector. A. a ¸ s Procedura matematic˘ de diferentiere a unei functii vectoriale este a ¸ ¸ similar˘. Aceast˘ dependent˘ poate fi scris˘ (ˆ a a ¸a a ın coordonate carteziene) sub forma: A = Ax (s)i + Ay (s)j + Az (s)k (1. de exemplu. a s ¸ 2 Aceast˘ regul˘ este u¸or de retinut sub numele ”bac minus cab”. cu cea pentru functii scalare. a¸adar. s. timpul t.

55) ds ds ds dA d df A+f (f (s)A(s)) = (1. etc.60) Ambele functii sunt definite ˆ orice punct descris de vectorul ¸ ın de pozitie r ¸i sunt exprimate ˆ sistemul de referint˘ cartezian ¸ s ın ¸a (Ox. y. temperatura.58) ds ds ds Toate aceste reguli vor fi folosite ˆ cadrul cinematicii ¸i dinamicii ın s punctului material ¸i ale sistemelor de puncte materiale. Oz). y.56) ds ds ds d dA dB (A · B) = ·B+A· (1. ¸ 4 23 . ¸ ¸ a vectoriale: viteza. s 1. Oy. mai ˆ ai. de exemplu: s ¸ a a a a(r) = a(x. z) = ax (x. y. distinctia net˘ dintre o functie scaa ıntˆ ¸ a ¸ 3 a a lar˘ de variabil˘ vectorial˘. y. electric. z)k (1. z)j + az (x. de exemplu: a u(r) = u(x. z) (1.De exemplu: d dA dB (A ± B) = ± (1.57) ds ds ds dA dB d (A × B) = ×B+A× (1. energia potential˘. y. intensitatea cˆmpului a etc. z)i + ay (x.59) ¸i o functie vectorial˘4 de variabil˘ vectorial˘. 3 Exemple de functii scalare: densitatea. Exemple de functii ¸ gravitational.2.4 Integrarea vectorilor Trebuie s˘ facem.

se define¸te ca: s a · dr = Γ Γ (ax dx + ay dy + az dz). Integrala functiei vectoriale a. 8: Ilustrarea procesului de integrare a vectorului a de-a lungul conturului Γ O alternativ˘ de exprimare a expresiei (1.61) unde dr reprezint˘ variatia vectorului de pozitie ˆ coordonate a ¸ ¸ ın carteziene: dr = dxi + dy j + dz k (1. ˆ spatiul pe care este definit˘ ˆ orice a a a ın ¸ a ın punct functia vectorial˘.S˘ consider˘m o curb˘ Γ. ¸ a a ¸a 24 . (1.61) este ˆ functie de a ın ¸ distanta s m˘surat˘ de-a lungul curbei Γ fat˘ de un punct fix (Fig.62) ( ) a ds dr Fig. de-a lun¸ a ¸ gul curbei Γ.

divergent˘ ¸i rotor) pot fi exprimati cu ¸a s ¸ 5 ajutorul operatorului diferential notat ”∇” .3 Operatori vectoriali diferentiali ¸ Operatorii diferentiali ce vor fi definiti ˆ cele ce urmeaz˘ permit ¸ ¸ ın a exprimarea local˘ (punctual˘) a legilor fizicii. Dac˘ not˘m cu θ unghiul dintre directia lui a ¸i tangenta la a a ¸ s curb˘ ˆ orice punct. s ˆ functie de modul prin care acest operator ”se aplic˘” unei In ¸ a m˘rimi fizice scalare sau vectoriale se obtin trei situatii distincte: a ¸ ¸ 5 6 De cele mai multe ori se omite scrierea lui ∇ cu vector deasupra. numit ”nabla”.63) 1. Ace¸ti operatori a a s vectoriali (gradient.8). operatorul ”nabla” are expresia6 : In ∇= Operatorul ∇ · ∇ = ∇2 = = ∂ ∂ i+ j+ ∂x ∂y ∂2 ∂2 + 2+ ∂x2 ∂y ∂ k · ∂z ∂2 ∂z 2 ∂ ∂ ∂ i+ j+ k ∂x ∂y ∂z ∂ ∂ ∂ i+ j+ k ∂x ∂y ∂z (1. ¸ ˆ coordonate carteziene.64) se nume¸te operatorul Laplace sau ”laplaceian”. atunci: a ın a · dr = Γ Γ a cos θds (1. Expresia operatorului ∇ depinde de sistemul de coordonate ales 25 .

ˆ cele ce urmeaz˘. transformˆndua ¸ a le ˆ m˘rimi vectoriale. pentru simplifiIn a carea scrierii vom omite acest semn.65) Semnificatia fizic˘ ¸ a S˘ consider˘m c˘ valorile functiei scalare ϕ nu depind. decˆt de coordonatele punctului ˆ care aceasta se ¸ a ın evalueaz˘. am marcat semnul vector deasupra.dac˘ se aplic˘ prin produs scalar unei functii vec¸a a a ¸ toriale • rotor . ˆ coordonate carteziene. f˘r˘ a uita ˆ a caracteristicile vectoriale aa ıns˘ ale operatorului. a Se define¸te notiunea de suprafat˘ de ”nivel” constant sau s ¸ ¸a (suprafat˘ echipotential˘ ˆ cazul ˆ care functia ϕ reprezint˘ ¸a ¸ a ın ın ¸ a Operatorul gradient este un vector. expresia gradientului 7 ın m˘rimii scalare este: a ∇ϕ = gradϕ ≡ ∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ k i+ j+ ∂x ∂y ∂z (1. a 1.• gradient .1 Operatorul gradient Definitie ¸ Operatorul gradient se aplic˘ unor functii scalare.dac˘ se aplic˘ prin produs vectorial unei functii vectoa a ¸ riale Expresiile operatorilor vectoriali depind de sistemul de coordonate ˆ care se definesc. z) atunci. de aceea. 7 26 . Dac˘ not˘m functia scalar˘ cu ϕ = ın a a a ¸ a ϕ(x. vom considera ˆ cele ın ın ce urmeaz˘ doar sistemul cartezian. Pentru simplitate.dac˘ se aplic˘ unei functii scalare a a ¸ • divergent˘ . pentru sublinierea cestui lucru. y.3. ˆ prim˘ a a a ¸ ın a aproximatie.

z) (1. z) − ϕ1 (x. y. 9): s ϕ = ϕ(x. prin s a ¸ ¸ relatia: ¸ ∆ϕ dϕ = lim ∆s→0 ∆s ds 27 (1. rapora a ∆s tat˘ la distanta dintre cele dou˘ suprafete.y. 9 se observ˘ c˘ valoarea ∆ϕ a variatiei functiei. depinde de orientarea a ¸ a ¸ segmentului ∆s.66) (x.un potential). s Fig.z)= 2=const.68) . locul geometric al punctelor pentru care functia ϕ ¸ ¸ are aceea¸i valoare (Fig. (x.y. z) = const. (1. y.67) ¸ ¸ Din Fig. 9: Suprafete echipotentiale ¸ ¸ Variatia functiei ˆ ¸ ¸ ıntre dou˘ suprafete de nivel constant este: a ¸ ∆ϕ = ϕ2 (x.z)= 1=const. Se define¸te derivata dup˘ o directie a functiei scalare ϕ. y.

70) .∆z→0 lim ∆ϕ ∆x ∆ϕ ∆y ∆ϕ ∆z · + · + · ∆x ∆s ∆y ∆s ∆z ∆s (1.10) ¸i ¸inem cont de faptul c˘ functia ϕ s t a ¸ depinde de variabila s prin intermediul coordonatelor x. y.z z x x y y Fig. se obtine: ¸ dϕ = ds ∆s→0 ∆x. 10: Orientarea segmentului ∆s ˆ raport cu un ın sistem de axe carteziene. z.69) Relatia devine: ¸ ∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ dϕ = cos α + cos β + cos γ ds ∂x ∂y ∂z 28 (1.∆y. Dac˘ fix˘m orientarea segmentului ∆s ˆ raport cu un sistem a a ın de axe carteziene (Fig.

z) = const (Fig. un plan tangent ˆ punctul P .74) ∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ i+ j+ k dx ∂y ∂z (1. etc.73) Expresia (1.75) + ∂ϕ ∂y 2 + ∂ϕ ∂z 2 (1. ¸ Toate punctele din planul (π) din vecin˘tatea punctului P sunt a caracterizate de: ∆ϕ ≈ 0 ⇒ dϕ =0 ds (1.72) (1.76) Se observ˘ c˘ m˘rimea gradientului poate fi definit˘ ca: a a a a |grad ϕ| = ∂ϕ dx 2 (1.71) (1.78) Pentru orice directie es1 . din acest plan: ¸ 29 . a a ın ın la suprafata de nivel constant ϕ = ϕ(x. y.unde: cos α = ∆x ∆s→0 ∆s ∆y cos β = lim ∆s→0 ∆s ∆z cos γ = lim ∆s→0 ∆s lim (1.77) S˘ consider˘m ˆ continuare.70) corespunde produsului scalar: dϕ = grad ϕ · es ˆ ds unde: grad ϕ = sau grad ϕ = cos α · i + cos β · j + cos γ · k (1. es2 . 11). (π).

Deci. vectorul gradient ”tinte¸te” ˆ a ¸ s ın directia celei mai rapide cre¸teri.P ês2 ês1 Fig.80) Ca urmare. ˆ spatiu. ın ın ¸ se consider˘ c˘ sensul vectorului ∇ϕ este acela ˆ care ϕ este a a ın cresc˘tor. ∇ϕ este perpendicular pe planul format de directia ei. ¸ s ın ¸ ˆ concluzie.79) (1. ¸ directia gradientului este perpendicular˘ pe suprafetele de nivel ¸ a ¸ constant. Deci. a lui ϕ. Prin conventie. Conform teoremei celor trei perpendicu¸ lare. ˆ lungul normalei ˆ punctul respectiv. grad ϕ este orientat perpendicular pe oricare dou˘ a directii din planul (π). cu alte cuvinte. 11: Orientarea vectorului gradient dϕ = grad ϕ · es1 = 0 ds1 dϕ = grad ϕ · es2 = 0 ds2 (1. principalele propriet˘¸ile ale gradientului unei functii In at ¸ scalare (gradϕ) sunt: 30 .

81) Semnificatia fizic˘ ¸ a Pentru a ilustra semnificatia fizic˘ a operatorului divergent˘. z) ¸i expresia divergentei este: s ¸ ∇ · a = div a = ∂ax ∂ay ∂az + + ∂x ∂y ∂z (1.2 Divergent˘ ¸a Definitie ¸ Operatorul divergent˘ se aplic˘ functiilor vectoriale prin opera¸a a ¸ ¸ia de ˆ t ınmultire scalar˘. cantitatea de fluid care trece printr-o suprafat˘ dS ˆ unitatea de timp: ¸a ın dm (1. atunci. Se define¸te ˆ s ın acest caz. ın ¸ ¸ 1. ˆ cazul definirii functiei potential scalar. Suprafata ın ¸ ¸ I= 31 . intensitatea curentului masic.• este o functie vectorial˘ definit˘ ˆ orice punct (”functie de ¸ a a ın ¸ punct”) • indic˘ directia ¸i sensul celei mai rapide cre¸teri a functiei scalare a ¸ s s ¸ • are m˘rimea dat˘ de derivata dup˘ directia celei mai rapide a a a ¸ cre¸teri a functiei s ¸ •este orientat perpendicular pe suprafetele ”echipotentiale” ϕ = ¸ ¸ const. y.3. oricare ar fi m˘rimea fizic˘ ϕ.82) dt Masa dm poate fi scris˘ ˆ functie de valoarea vitezei unei ”para ın ¸ ticule” de fluid ˆ regiunea suprafetei infinitezimale ds. ¸ a Dac˘ not˘m functia vectorial˘ cu a. c˘reia i se aplic˘ a a a a Vom discuta mai am˘nuntit semnificatia fizic˘ a acestui operaa ¸ ¸ a tor. I. ˆ coordonate cartea a ¸ a ın ziene a = a(x. ne ¸ a ¸a vom folosi de un exemplu din mecanica fluidelor..

densitatea curentului masic. Cantia a ın tatea de fluid ce trece ˆ ıntr-un timp dt prin suprafata dS sau (dSn ) ¸ s ın˘ ¸ este cuprins˘ ˆ a ıntr-un cilindru de arie a bazei dSn ¸i de ˆ altime v · dt.85) . Ca urmare: dm = ρdSn vdt = ρdSvdtcosα unde ρ este densitatea volumic˘ a fluidului. de asemenea.83) Se define¸te.84) (1. Ca urmare: a I= dm = ρdSvcosα dt (1.Fig. 12: Ilustrarea interpret˘rii fizice a divergentei a ¸ ”v˘zut˘” efectiv de fluidul ˆ curgere este dSn = dScosα. j prin s relatia: ¸ j= dm = ρv dSn dt 32 (1.

jz = ρvz . a Densitatea de curent pe fata de intrare ˆ paralelipipedul de volum ¸ ın s elementar dV este jy (y). Ne vom folosi de Fig. ˆ a a ıntrucˆt viteza este o m˘rime vectorial˘.90) . (1. curgerea unui fluid ˆ raport cu un a a ın ın referential cartezian Oxyz. M˘rimea vectorial˘ generic˘ a din ¸ a a a relatia (1. jy = ρvy .91) (1. iar cea de ie¸ire jy (y + dy).un a a a scalar. iar ρ .89) (1.81) va fi acum j. 12 ¸i vom ¸ s ıncepe discutia noastr˘ cu directia Oy din motive de vizibilitate ¸ a ¸ ˆ mai bun˘. sub a ın a ın forma: v = vx i + vy j + vz k rezult˘ c˘: a a j = j x i + jy j + j z k unde: jx = ρvx . Cantitatea de fluid ce intr˘ ˆ volumul elementar dV este: a ın dm(y) = ρdxdzvy (y)dt iar cea care iese: dm(y + dy) = ρdxdzvy (y + dy)dt 33 (1.Constat˘m c˘. j este o m˘rime vectorial˘: a a j = ρv (1.88) (1.87) S˘ analiz˘m ˆ continuare. ˆ coordonate carteziene.86) Avˆnd ˆ vedere c˘ v se poate scrie.

eventual. a ¸ ˆ ıntr-o prim˘ aproximatie.95) ∂vy dy ∂y (1. atunci. deci ρ(y) = a ρ(y + dy) = ρ • dac˘ dm(y + dy) > dm(y) se spune c˘ dV se comport˘ (dup˘ a a a a ˆ caz contrar. dm(y) este diferit de dm(y + dy).92) Observatii: ¸ • am considerat mai sus c˘ fluidul este incompresibil.93) Dac˘ viteza de variatie a lui vy cu y nu este foarte mare.94) . dV se comport˘ aceast˘ directie y) ca un izvor. In a ¸ a ca un put sau dren ¸ a ın Putem exprima pe vy (y + dy) sub forma unei dezvolt˘ri ˆ serie Taylor: 1 1! ∂vy ∂y 1 2! ∂ 2 vy ∂y 2 vy (y + dy) = vy (y) + dy + (dy)2 + .Dac˘. exa a as primat˘ ca: a dmy = dm(y + dy) − dm(y) = ρdxdzdt[vy (y + dy) − vy (y)] (1.. putem considera c˘: a ¸ a vy (y + dy) = vy (y) + astfel ˆ at: ıncˆ dmy = ρdxdzdt 34 ∂vy dy ∂y (1. atunci putem a vorbi de o mas˘ net˘ de fluid care ”izvor˘¸te” sau ”dispare”. (1..

div j reprezint˘ masa de fluid izvorˆt˘ dintr-un a aa volum elementar dV ˆ unitatea de timp. Avˆnd ˆ vedere c˘ dm = j · dS. termenul divergent˘ provine de la cuvˆntul latin ”diverg¸a a − → ere”. i. jz ).99) ˆ Intrucˆt termenul I din relatia (1.97) (1.100) se poate scrie ca un proa ¸ ∂ dus scalar ˆ ıntre operatorul ∇( ∂xˆ ∂y ˆ ∂z k) ¸i vectorul j(jx .Relatii similare vor putea fi scrise cu u¸urint˘ ¸i pentru directiile ¸ s ¸a s ¸ Ox ¸i Oz.101) dV dt Cu alte cuvinte. cu atˆt divj care ˆ caracterizeaz˘ va fi mai mare.100) (1. ∂ ˆ s rezult˘ c˘: a a dm (1.98) (1. astfel ˆ at: s ıncˆ dm = dmx + dmy + dmz ∂vx ∂vy ∂vz = ρdxdydzdt( + + ) ∂x ∂y ∂z ∂(ρvx ) ∂(ρvy ) ∂(ρvz ) = [ + + ]dV dt ∂x ∂y ∂z ∂jx ∂jy ∂jz = ( + + )dV dt ∂x ∂y ∂z A¸adar s ∂jx ∂jy ∂jz dm + + = ∂x ∂y ∂z dV dt (1. De a ıl a altfel. jy . ∂ j. a prin integrare pe ˆ ıntreg volumul unei surse macroscopice de fluid vom putea scrie: ∇ · j = div j = 35 . cu cˆt izvorul va fi mai a puternic. care ˆ ınseamn˘ ”a izvorˆ”. Se spune c˘ div j reprezint˘ productivitatea specific˘ de a a a fluid a ”izvorului” elementar dV .96) (1. a ı a ın a ˆ care dS este suprafata care ˆ ın ¸ ınconjoar˘ volumul elementar dV . Evident. raportat˘ la valoarea ın a lui dV .

¸a s ¸ 1.− → j · dS = S V div j · dV (1.3. Aa ceast˘ ultim˘ relatie stabile¸te o leg˘tur˘ ˆ a a ¸ s a a ıntre o integral˘ de a suprafat˘ a lui j ¸i una de volum a unei functii de j. a s ¸a a sensul de parcurgere al conturului se stabile¸te astfel ˆ at sensul s ıncˆ pozitiv al versorului n s˘ coincid˘ cu cel determinat prin regula a a burghiului drept. S˘ consider˘m o directie ¸a a a ¸ oarecare descris˘ de versorul n. Az ˆ raport cu un sistem de referint˘ cartezian.3 Rotor Definitie ¸ Operatorul rotor se aplic˘ functiilor vectoriale prin operatia de a ¸ ¸ produs vectorial.103) ∂ay ∂ax − ∂x ∂y ax ay az ∂az ∂ay ∂az ∂az − i+ − ∂y ∂z ∂z ∂x j+ k Interpretarea fizic˘ a ın Fie un vector A caracterizat prin componentele Ax . Ay . a ˆ planul perpendicular pe versorul n. alegem un contur infinitezIn imal ˆ ınchis dl . y. Dac˘ aplic˘m rotorul functiei vectoriale a = a a ¸ a(x. Operatorul diferential rot este un vector a c˘rui proiectie pe di¸ a ¸ rectia lui n este definit˘ prin relatia: ¸ a ¸ 36 . z) se obtine: ¸ i ∇ × a = rot a = = ∂ ∂x j ∂ ∂y k ∂ ∂z (1.102) care reprezint˘ teorema lui Green-Gauss-Ostrogradski. De obicei.care m˘rgine¸te o suprafat˘ mic˘ ∆S.

y+∆y.) ( x+∆x. ˆ mod evident c˘ traiectoria punctului considerat este un ˆ In a cerc de raz˘ r cu centrul pe axa de rotatie iar viteza v = ωr este a ¸ orientat˘ tangent la traiectorie.104 se obtine: ¸ ¸ 37 . z O ( y.) x. z y. z y x ( x+∆x. 13: Definirea operatorului rot ˆ termeni de ın coordonate Conform definitiei 1. z ( y+∆y.) x. Conturul ce ˆ a ınchide elementul de 2 ¸a suprafat˘ ∆S = πr este dl = 2πr.rotn A = lim ∆S→0 − → A · dl ∆S (1.104) S˘ consider˘m ˆ cele ce urmeaz˘ c˘ vectorul A este viteza v a a a ın a a unui punct (element de mas˘) dintr-un corp rigid care se rote¸te a s cu viteza unghiular˘ ω ˆ jurul unei axe de rotatie coliniare cu vera ın ¸ sorul n .) z Fig.

z) Ay (x + ∆x.y+∆y.y+∆y. z)dx + (x.y. z) = Ax (x. z)dx + (x+∆x. Conturul pe care se integreaz˘ este un dreptunghi cu laturile a ∆x. y + ∆y. y.106) Considerˆnd c˘ ∆x. 13. ∆y indicat ˆ Fig.y.y+∆y. y. y.v dl ω2πr = lim = 2ω (1.z) Ay (x. z)dy (x.y+∆y.. putem dezvola a a ın ta termenii Ax .z) Ax (x.y. y. a ın S˘ g˘sim proiectiile vectorului rot ˆ a a ¸ ıntr-un sistem de coordonate cartezian. ∆y pot fi oricˆt de mici dorim. Se obtine: ın ¸ rotn v = lim − → A · dl = (x+∆x.z) Ax (x. s ¸ Din punct de vedere al calculului matematic este mult mai convenabil˘ definirea operatorului rotˆ termeni de coordonate. z) + 38 ∂Ax (x.z) (1. Ay ˆ serii Taylor: Ax (x. z)dy (x+∆x.z) (x. y. rotorul vitezei liniare a punctelor unui solid rigid aflat ˆ ın mi¸care de rotatie este dublul vitezei unghiulare.z) (x+∆x.105) 2 r→0 πr r→0 πr 2 Astfel. y + ∆y. z) ∆y.107) ∂y . (1..z) (x. de exemplu de-a lungul axei Oz.y.

y. conform definitiei (1.y. z) + ∂Ay (x.z) Ax (x..104). z)dx − (x+∆x. y. y. y. y. z) = Ay (x. y. z) ∆x∆y ∂x (1. y. proiectia vectorului rotA pe ¸ ¸ axa Oz este: rotA z = ∂Ay ∂Ax − ∂x ∂y (1.z) I1 = (x.111) ˆ mod similar se obtin ¸i celelalte proiectii (considerˆnd drepIn ¸ s ¸ a tunghiuri cu laturile ∆y.z) − (x.z) Ax (x.Ay (x + ∆x. y. z) ∆x + (1.108) . s˘ calcul˘m a ın ¸ ın a a suma ˆ ıntre prima ¸i a treia ˆ s ıntegral˘. ∂x S˘ revenim ˆ relatia (1. se obtine: ¸ ¸ (x+∆x.y. z) ∆y dx ∂y (1.109) = − ˆ mod similar se obtine: ¸ In I2 = − ∂Ay (x.110) Ca urmare. z) + ∂Ax (x. ∆z respectiv ∆z. Dup˘ inversarea limitelor unei integrale ¸i s a a s aparitia semnului minus.106) ˆ care. pentru claritate. y. ∆x ¸i repetˆnd proces a dura matematic˘): a 39 .y.. respectiv suma ˆ a ıntre a doua ¸i a patra integral˘. z) ∆y∆x ∂y ∂Ax (x.

104).114) Fig. divizˆnd suprafata considerat˘ ˆ mici a ¸ a ın elemente de suprafat˘ ∆Si . folosind relatia de definitie (1. ¸a rotA · dS = S (i) ∆S i rotA · dS (1. 14: Ilustrarea teoremei lui Stokes-Amp`re e S˘ calcul˘m fluxul vectorului rotA printr-o suprafat˘ oarecare m˘ra a ¸a a ginit˘ de un contur ˆ a ınchis.115) ¸ ın a ¸ Cum ∆Si este foarte mic se obtine ˆ prim˘ aproximatie. urm˘toarele expresii pentru fiecare ¸ ¸ a element de suprafat˘: ¸a 40 .rotA x rotA y ∂Az ∂Ay − ∂y ∂z ∂Ax ∂Az − = ∂z ∂x = (1.113) Din aceste relatii rezult˘ definitia vectorului rotor ˆ coordonate ¸ a ¸ ın carteziene: rotA = ∂Az ∂Ay − ∂y ∂z i+ ∂Ax ∂Az − ∂z ∂x j+ ∂Ay ∂Ax − k ∂x ∂y (1.112) (1.

117) Conform Fig. ın s a Singurii termeni ce r˘mˆn necompensati sunt cei de pe contua a ¸ rul exterior ce m˘rgine¸te suprafata considerat˘.116) Ca urmare: rotA · dS ≈ S (i) i A · dl (1. a ¸ a e 1. Considerˆnd a s ¸ a a suprafetele ∆Si din ce ˆ ce mai mici se obtine relatia: ¸ ın ¸ ¸ rotA · dS ≈ S A · dl (1.1 Fie vectorii: Determinati: ¸ 41 .4 Probleme A = 3i + 4j + 5k B = −i + 4j − 2k C = 2i − j + k 1.118) Aceast˘ relatie este cunoscut˘ ca teorema lui Stokes-Amp`re. 14 se observ˘ c˘ integralele de pe contururile ce a a m˘rginesc dou˘ suprafete vecine sunt opuse ca semn (deoarece a a ¸ sunt parcurse ˆ ambele sensuri) ¸i ca urmare se anuleaz˘ reciproc.rotA · dS = ∆Si ∆Si rotA n dS ≈ rotA n ∆Si ≈ i A · dl (1.

Reprezentarea grafic˘ este dat˘ ˆ Fig. Vectorul: A + B − C = (3 − 1 − 2)i + (4 + 4 + 1)j + (5 − 2 − 1)k = 9j + 2k are valoarea numeric˘: a A+B−C = √ 81 + 4 = 9. A × C. a d). B. m˘rimea lor ¸i cosinusul unghiurilor dintre aceste perechi. g). Rezolvare: a. a b). a s f). 4495 C = b. 2195 42 . m˘rimile celor trei vectori. a a ın c. Vectorii A. 5826 B = √ 4 + 1 + 1 = 2. 0711 A = √ 1 + 16 + 4 = 4. ¸ c). produsele scalare: A · B. valoarea numeric˘ a vectorului A + B − C. produsele vectoriale A × B.1. 1. versorii celor trei vectori. B × C. e). M˘rimile celor trei vectori sunt: a √ 9 + 16 + 25 = 7.a). reprezentati grafic vectorii. B · C. produsul A × B × C. C sunt coplanari? h). A · C.

443k =− i+ j− B 4. 71k = i+ j+ A 7. 82i + 0. 87j + . 07 7. 41k = i− j+ C 2. 1. 07 7. 45 2. 58 4. 07 B 1 4 2 b = k = 0. 56j + 0. 45 e.z A C y B x Fig. A · B = −3 + 16 − 10 = 3 A·C = 6−4+5=7 B · C = −2 − 4 − 2 = −8 43 . 45 2.1 d. 58 4. 42i + 0. Versorii directiilor celor trei vectori sunt: ¸ a = A 3 4 5 k = 0. 41j + 0. 22i + 0. 58 C 2 1 1 c = k = 0.

265 · 7. 874 iar unghiurile corespunz˘toare dintre fiecare pereche de vectori a astfel definiti: ¸ cos(A × B. 874 44 . A×B = i j k 3 4 5 −1 4 −2 i j k 3 4 5 2 −1 1 = −28i + j + 16k A×C = = 9i + 7j − 11k B×C = i j k −1 4 −2 2 −1 1 √ √ √ = 2i − 3j − 7k M˘rimea vectorilor este: a A×B A×C B×C = = = 282 + 1 + 162 = 32. 265 92 + 72 + 112 = 15. 843 (A × B) · (B × C) A×B · B×C −28 · 2 − 1 · 3 − 16 · 7 = −0.f. B × C) = = (A × B) · (A × C) A×B · A×C −28 · 9 + 1 · 7 − 16 · 11 = −0. 82 32. A × C) = = cos(A × B. 265 · 15. 67 32. 843 22 + 32 + 72 = 7.

dB dt . B × C) = = (A × C) · (B × C) A×C · B×C 9 · 2 − 7 · 3 + 11 · 7 = 0. 59 15. k.cos(A × C. ω− constante iar t-timpul.2 Fie vectorii A ¸i B definiti de urm˘toarele expresii: s ¸ a A = ae−kt i + btj + k B = (c sin ωt)i + (d cos ωt)j unde a. 45 . C sunt copanari. 843 · 7. se cala culeaz˘ produsul mixt: a A · (B × C) = 3 · 2 − 4 · 3 − 5 · 7 = −41 Deoarece valoarea acestui produs este diferit˘ de zero ˆ a ınseamn˘ a c˘ vectorii nu sunt coplanari. c. dA dt dt dt . . dA dB . a h. B. Pentru a vedea dac˘ vectorii A. 874 g. Pentru produsul dublu vectorial se folose¸te regula ”bac minus s cab” A × B × C = B · (A · C) − − C · (A · B) = 7(−i + 4j − 2k) − 3(2i − j + k) = −13i − 31j − 17k 1. Calculati: ¸ a). b.

dt B . B . dt A . d dt d dt A·B . Rezolvare: a. d). A . A B d A dt d B dt = = d dt d = dt = (ae−kt )2 + (bt)2 + 1 (c sin ωt)2 + (d cos ωt)2 −a2 e2(−kt) k + b2 t (ae−kt )2 + (bt)2 + 1 = √ a2 e2(−kt) + b2 t2 + 1 ω c2 − d2 (c sin ωt)2 + (d cos ωt)2 = √ 2 c2 sin2 ωt + d2 cos2 ωt = (cω cos ωt)2 + (dω sin ωt)2 Dup˘ cum se constat˘: a a 46 . A×B .d d b). c). Folosim regulile de derivare ale vectorilor: dA d d = (ae−kt )i + (bt)j = −kae−kt i + bj dt dt dt d d dB = (c sin ωt)i + (d cos ωt)j = cω cos ωti − dω sin ωtj dt dt dt dA (−kae−kt )2 + b2 = dt dB dt b.

3 Calculati m˘rimea gradientul functiei: ¸ a ¸ f (x. se obtine: ¸ ¸ grad f = ∇f = ∂f ∂f ∂f k i+ j+ ∂x ∂y ∂z 47 . d A·B dt = = = d A dt d B dt d (ae−kt c sin ωt + btd cos ωt) dt = (ake−kt c + btdω) sin ωt + (ωae−kt c + bd) cos ωt d. d A×B dt d = dt i j k −kt bt 1 ae c sin ωt d cos ωt 0 = ωd (sin ωt) i + c (cos ωt) ω j − − (ake−kt d cos ωt + ae−kt dω sin ωt + cω cos ωtbt + cb sin ωt)k 1. y. z) = xy 2 + yx2 + xyz Rezolvare: Conform definitiei operatorului gradient.dA dt dB dt c.

Derivatele partiale ale functiei scalare f ˆ raport cu cele trei ¸ ¸ ın coordonate sunt: ∂ ∂f = (xy 2 + yx2 + xyz) = y 2 + 2yx + yz ∂x ∂x ∂f ∂ = (xy 2 + yx2 + xyz) = 2yx + x2 + xz ∂y ∂y ∂f ∂ = (xy 2 + yx2 + xyz) = yx ∂z ∂z Ca urmare m˘rimea vectorului gradient este: a |∇f | = (y 2 + 2yx + yz)2 + (2yx + x2 + xz)2 + (yx)2 1. 1. se obtine: ¸ ¸a ¸ divr = ∇ · r = ∂ ∂ ∂ Ax + Ay + Az ∂x ∂y ∂z ∂ ∂ ∂ = (4x) + (2) + (4y) ∂x ∂y ∂z = 4 Rezultatul aplic˘rii operatorului divergent˘ unei m˘rimi vectoria ¸a a ale este un scalar.5 Determinati rotorul functiei vectoriale: ¸ ¸ F = (4abyz 2 − 10bx2 y 2 )i + (9abxz 2 − 6bx3 y)j + 8abxyz k 48 .4 Calculati divergenta vectorului: ¸ ¸ A = 4xi + 2j + 4y k Rezolvare: Conform definitiei operatorului divergent˘.

unde a. b. c−constante. se obtine: ¸ ¸a ¸ i rotF = ∇ × F = ∂ ∂x j ∂ ∂y k ∂ ∂z 4abyz 2 − 10bx2 y 2 9abxz 2 − 6bx3 y 8abxyz ∂ ∂ (8abxyz) − (9abxz 2 − 6bx3 y) = i ∂y ∂z ∂ ∂ −j (8abxyz) − (4abyz 2 − 10bx2 y 2 ) ∂x ∂z ∂ ∂ (9abxz 2 − 6bx3 y) − (4abyz 2 − 10bx2 y 2 ) +k ∂x ∂y = −10abxz i + (5abz 2 + 2bx2 y)k 49 . Rezolvare: Conform definitiei operatorului divergent˘.

50 .

Un principiu fundamental al Mecanicii newtoniene este principiul caracterului absolut al m˘surii timpului.Capitolul 2 Mecanica clasic˘ a 2. a a ın ¸ f˘r˘ a ¸ine cont de cauza care produce mi¸carea. fat˘ de care se studiaz˘ mi¸carea corpului. dac˘ avem dou˘ a s a a fenomene care sunt simultane fat˘ de un sistem de referint˘.1 Cinematica punctului material Cinematica studiaz˘ deplas˘rile corpurilor ˆ functie de timp. a ˆ Mecanic˘. adic˘ m˘sura timpului a a a a ¸a ¸a este independent˘ de sistemul de referint˘ ales. simul¸a ¸a taneitatea a dou˘ fenomene are un caracter absolut ˆ Menanica a ın newtonian˘. un corp ale c˘rui dimensiuni pot fi neglijate ˆ timIn a a ın pul mi¸c˘rii sale. Cu alte cuvinte. se nume¸te punct material sau particul˘ ¸i s a s as 51 . deci. ele ¸a ¸a vor fi simultane fat˘ de orice alt sistem de referint˘. Deplasarea unui aa t s corp fat˘ de alte corpuri se raporteaz˘ la un sistem de referint˘ ¸a a ¸a solidar legat de corpurile alese drept repere.

se reprezint˘ grafic printr-un punct geometric.4) Observatie: vom folosi ˆ continuare notatia Leibnitz pentru ¸ ın ¸ derivata ˆ raport cu timpul a unei m˘rimi. Totalitatea pozitiilor succesive ale punctului material ˆ timp ¸ ın formeaz˘ o curb˘ numit˘ tratectoria particulei ¸i este caractera a a s izat˘ prin ecuatiile parametrice: a ¸ x = x(t) y = y(t) z = z(t) (2. Se define¸te viteza medie ca s ¸ s fiind variatia vectorului deplasare raportat˘ la intervalul de timp ¸ a cˆt are loc deplasarea: a vm = r −r r(t ) − r(t) = t −t t −t (2. Coordonatele x.2) M˘rimile cinematice care caracterizeaz˘ mi¸carea unui punct a a s material sunt viteza ¸i acceleratia. 52 . alegem ca sisa ın tem de referint˘ sistemul cartezian (Oxyz). a Fie un punct material care se deplaseaz˘ ˆ timp. y ¸a ¸i z ale punctului material ¸i respectiv vectorul de pozitie r sunt s s ¸ functii de timp: ¸ r(t) : x(t) y(t) z(t) (2. adic˘ cu un punct deaın a a supra pentru derivata de ordin ˆ ai ¸i respectiv cu dou˘ puncte ıntˆ s a pentru derivata de ordin doi.3) ¸i respectiv viteza momentan˘: s a v= r(t ) − r(t) dr = lim dt t →t t − t (2.1) Functia r(t) se nume¸te legea de mi¸care a punctului mate¸ s s rial.

6) (2.1.9) iar ex .10) (2.Deci.5) iar acceleratia este derivata vitezei ˆ raport cu timpul: ¸ ın ˙ r a=v=¨ ¸i are componentele: s ¨: r x(t) y (t) z (t) ¨ ¨ ¨ (2.11) .8) (2. dependenti de timp. f˘r˘ ¸i ¸a a s aas respectiv cu accent.1). care se mi¸c˘ arbitrar a ¸a s s a unul fat˘ de cel˘lalt. viteza particulei este derivata ˆ raport cu timpul a vecın torului de pozitie: ¸ ˙ v=r ¸i are componentele: s ˙ r: x(t) y(t) z(t) ˙ ˙ ˙ (2. r (fat˘ ¸ ¸a ¸a a ¸ a de S) ¸i r (fat˘ de S ) este verificat˘ relatia evident˘: s r = ro + r unde r = x ex + y ey + z ez (2. Vom deriva relatia (2. M˘rimile cinematice similare a ¸a a fat˘ de cele dou˘ sisteme vor fi notate cu acelea¸i litere.7) Fie dou˘ sisteme de referint˘ S ¸i S (Fig. Fie un punct material P aflat ˆ mi¸care fat˘ ¸a a ın s ¸a de cele dou˘ sisteme de referint˘.9) ˆ raport cu timpul: ˙ ˙ ˙ ˙ ˙ ˙ ˙ r = r˙o + x ex + y ey + z ez + x ex + y ey + z ez 53 (2. ey ¸i ez reprezint˘ versorii axelor de coordonate ale sistemus a ¸ ¸ ın lui S . ˆ Intre vectorii de pozitie ai particulei.

1 ˙ ˆ membrul stˆng al identit˘¸ii (2. Suma ultimilor a a trei termeni din membrul drept reprezint˘ viteza particulei fat˘ de a ¸a s s a a s ¸ sistemul mobil S ¸i se nume¸te vitez˘ relativ˘. ¸i este numit˘ conven¸a ¸a s a ˆ membrul drept. suma primilor patru ¸ional vitez˘ absolut˘. relatia (2.11) vectorul r reprezint˘ viteza In a at a particulei fat˘ de sistemul de referint˘ fix S.11) se poate scrie sub forma: vabs = vtransp + vrel 54 (2.z S S’ r z’ r‘ y’ r0 x’ y x Fig. A¸adar. In t a a termeni reprezint˘ viteza particulei dac˘ ea ar fi imobil˘ fat˘ de a a a ¸a ¸ a s sistemul S .12) . se numete vitez˘ de transport a particulei ¸i ea sa ¸a este nul˘ dac˘ sistemul S nu se mi¸˘ fat˘ de S.

12) se nume¸te formula de compunere a vitezelor ˆ Cinematica newtonian˘.16) ˆ membrul stˆng al identit˘¸ii (2. In ¸ a termeni reprezint˘ acceleratia particulei dac˘ aceasta ar fi solia ¸ a s s ¸ dar legat˘ de sistemul mobil S ¸i se nume¸te acceleratie de a transport. presupus fix. Relatia (2.20) 55 . ın a Vom deriva ˆ a o dat˘. identitatea (2. Cu notatiile: a ¸ ¸ r (2.16) vectorul ¨ reprezint˘ acIn a at r a celeratia particulei fat˘ de sistemul de referint˘ fix S. ˆ jurul ˙ ˙ ω × r = x ex ın y z ¸ s punctului O .15) Observatie: viteza de transport a particulei se compune din ¸ ˙ s ¸ viteza ro a originii sistemului mobil S ¸i din viteza de rotatie ˙ + y e + z e a particulei solidar legate de S .13) (2.14) (2. ˆ raport cu timpul.unde ˙ vabs = r ˙ ˙ ˙ vtransp = r˙o + x ex + y ey + z ez vrel = x ex + y ey + z ez ˙ ˙ ˙ (2. suma primilor patru acceleratie absolut˘.17) aabs = ¨ ¨ e e e atransp = ro + x ¨x + y ¨y + z ¨z ¨ ¨ ¨ arel = x ex + y ey + z ez acompl = 2(x e + y e + z e ) ˙ ˙ ˙˙ ˙˙ x y z (2.18) (2. numit˘ ¸ ¸a ¸a a ˆ membrul drept.11): ınc˘ a ın ¨ = ro + x ¨ + y ¨ + z ¨ + ¨ r ex ey ez x ex + y ey + z ez + ¨ ¨ ¨ ˙˙ ˙˙ 2(x e + y e + z e ) ˙ ˙ x y z (2.19) (2. Suma urm˘torilor trei termeni reprezint˘ acceleratia a a ¸ s s ¸ particulei fat˘ de sistemul mobil S ¸i se nume¸te acceleratie ¸a relativ˘. iar suma ultimilor trei termeni se nume¸te acceleratie a s ¸ complementar˘ sau acceleratie Coriolis.

Sistemele de referint˘ pentru care ¸ ¸a este valabil˘ aceast˘ afirmatie se numesc sisteme inertiale.24) exprim˘ faptul c˘ originea O se deplaseaz˘ ¸ ¸ a a rectiliniu ¸i uniform fat˘ de S.23) a Cerintele relatiei (2.22) Conform legii de compunere a acceleratiilor pentru o particul˘ ¸ a (2. a 2. arel = 0 (2.24) (2. deci care a ¸a ¸ s a se mi¸c˘ cu vitez˘ constant˘ atˆt fat˘ de S cˆt ¸i fat˘ de S .2 Transform˘rile Galilei a ˆ continuare. adic˘: s a a a a ¸a a s ¸a aabs = 0 .21) ceea ce reprezint˘ formula de compunere a acceleratiilor ˆ a ¸ ın Cinematica newtonian˘. va rezulta: atransp + acompl = 0 ceea ce va conduce la: ¨o = 0 . e = 0 .relatia (2.16) se poate scrie sub forma: ¸ aabs = atransp + arel + acompl (2. Experienta arat˘ c˘ ea ¸ a ¸ a a xist˘ sisteme de referint˘ privilegiate pentru care este adev˘rat˘ a ¸a a a urm˘toarea afirmatie: orice particul˘ liber˘ se mi¸c˘ cu vitez˘ a ¸ a a s a a constant˘ fat˘ de aceste sisteme. a a ¸ ¸ S˘ studiem ˆ continuare mi¸carea unei particule libere fat˘ de a ın s ¸a dou˘ sisteme de referint˘ inertiale S (fix) ¸i S (mobil). e = 0 . vom numi particul˘ liber˘ o particul˘ asupra In a a a c˘reia nu actioneaz˘ nici un alt corp. adic˘ se deplaseaz˘ rectiliniu ¸i a ¸a a a s uniform (principiul inertiei). iar axele sistemului S nu se rotesc s ¸a 56 .21). e = 0 ˙ ˙ ˙ r x y z (2.

y ¸i z ale ¸ ¸ s punctului unde are loc fenomenul ¸i o coordonat˘ temporal˘ t. a ın a Coordonatele spatio-temporale (r. la un anumit moment de timp. spatiul ¸i timpul ˆ sistemul inertial ¸a ¸ ¸ s ın ¸ trebuie s˘ satisfac˘ anumite caracteristici: a a • spatiul s˘ fie omogen. s a ¸a ¸ Observatie: pentru a mentine starea de mi¸care rectilinie ¸i uni¸ ¸ s s form˘ sau de repaus relativ a unei particule libere. fat˘ de un a ¸a sistem de referint˘ inertial. Deci. adic˘ toate punctele din spatiu s˘ fie ¸ a a ¸ a echivalente • spatiul s˘ fie izotrop. iar ro caracterizeaz˘ mi¸carea de transport a sistemua ¸a a ın s s a lui S fat˘ de S. Mi¸carea sistemului de referint˘. ˆ decursul ın s ¸a ın c˘reia axele r˘mˆn paralele cu ele ˆ a a a ınsele se nume¸te mi¸care de s s s ¸ translatie. Un eveniment este caracterizat prin patru coordonate spatio-temporale: trei coordonate spatiale x. S aflˆndu-se ˆ mi¸care rectilinie ¸i uniform˘ cu viteza v fat˘ de S. sistemul inertial S are o mi¸care de translatie ¸ ¸ rectilinie ¸i uniform˘ fat˘ de sistemul inertial S.ˆ jurul originii O . adic˘ traiectoriile particulelor libere aflate ¸ a a ˆ mi¸care s˘ fie rectilinii indiferent de directiile ˆ care are loc ın s a ¸ ın mi¸carea s a a a a ¸ • timpul s˘ fie uniform. ¸a 57 . coordonatele spatio-temporale (r . s a a desemnˆnd momentul producerii lui. adic˘ particulele libere s˘ parcurg˘ spatii egale ˆ intervale egale de timp ın Vom introduce notiunea de eveniment. t) caracterizeaz˘ mi¸carea ab¸ a s a s solut˘. prin care se ˆ ¸elege un ¸ ınt fenomen produs ˆ ıntr-un anumit punct geometric. Notiunea de eveniment va a ¸ fi frecvent folosit˘ mai ales ˆ Cinematica relativist˘. t) caracterizeaz˘ mi¸caa ¸ a s rea relativ˘.

25) ¸i (2.28) z = z t = t 58 .26) Relatiile (2. ın ¸a adic˘: a t=t (2. ˆ ¸ ın s s a ¸a ın Mecanica newtonian˘.26) reprezint˘ transform˘rile Galilei care ¸ s a a exprim˘ coordonatele spatio-temporale ale unui eveniment fat˘ de a ¸ ¸a un sistem de referint˘ inertial ˆ functie de coordonatele spatio¸a ¸ ın ¸ ¸ temporale ale aceluia¸i eveniment fat˘ de un alt sistem de referint˘ s ¸a ¸a inertial aflat ˆ mi¸care rectilinie ¸i uniform˘ fat˘ de primul.25) unde ro = vt reprezint˘ ecuatia ce caracterizeaz˘ mi¸carea unia ¸ a s ¸a form˘ a sistemului S fat˘ de S. timpul se scurge la fel ˆ ambele sisteme de referint˘.ˆ Intre coordonatele spatio-temporale ale unui eveniment fat˘ de ¸ ¸a cele dou˘ sisteme de referint˘ exist˘ relatia evident˘: a ¸a a ¸ a r = ro + r (2. Conform principiului fundaa mental al Mecanicii newtoniene al caracterului absolut al m˘surii a timpului.27) = z = t ¸i respectiv transform˘rile Galilei speciale inverse: s a x = x +v t y = y (2. Pentru cazul particular ˆ care v||Ox vom a ın obtine transform˘rile Galilei speciale directe: ¸ a x y z t = x−v t = y (2.

29) • invarianta lungimilor ˆ orice sistem de referint˘ inertial. ¸ obtinute pe baza a numeroase date experimentale.30) a a a ın unde l reprezint˘ lungimea unei bare m˘surat˘ ˆ sistemul S iar l reprezint˘ lungimea acelea¸i bare m˘surat˘ ˆ sistemul S. adic˘ nu s-a ob¸ a servat experimental c˘. anume c˘ ele au unul a fat˘ de cel˘lalt o mi¸care de translatie rectilinie ¸i uniform˘. ¸ Principiul inertiei (legea ˆ ai a lui Newton) afirm˘ c˘ orice ¸ ıntˆ a a particul˘.3 Principiile dinamicii newtoniene Dinamica studiaz˘ mi¸carea corpurilor plecˆnd de la cauza care o a s a produce. deci. a s a a ın Observatie: Transform˘rile Galilei speciale au avantajul c˘ au ¸ a a o form˘ foarte simpl˘ ¸i contin caracteristica esential˘ a relatiei a as ¸ ¸ a ¸ ¸a ¸ s dintre sistemele de referint˘ inertiale S ¸i S . ˆ absenta actiunii altor corpuri. adic˘: ın a a vrel = vabs − v (2. a a a a a Principiul inertiei este verificat prin contrazicere. ¸a a s ¸ s a 2.Consecintele transform˘rilor Galilei (speciale) se refer˘ la: ¸ a a • legea de compunere a vitezelor ˆ Mecanica newtonian˘. Principiile Dinamicii sunt propozitii cu caracter general. s a a 59 . adic˘: ¸ ın ¸a ¸ a l =l (2. se mi¸c˘ rectiliniu ¸i a ın ¸ ¸ s a s uniform. dac˘ este ˆ a a ındeplinit˘ conditia din prina ¸ cipiu mi¸carea s˘ nu tind˘ la una rectilinie. o particul˘ liber˘ se deplaseaz˘ cu vitez˘ constant˘.

Principiul manifest˘rii actiunii (legea a doua a lui Newa ¸ ton) afirm˘ c˘. iar directia ¸i sensul ei redau orientarea actiunii ¸ s ¸ • Principiul doi stabile¸te dependenta general˘ a fortei de varis ¸ a ¸ ˙ s abilele cinematice r.31) Observatii: ¸ • Apare notiunea de mas˘. r ¸i t. t) (2. efectul asupra particulei este exprimat prin suma ¸ 60 . dar nu d˘ o prescriptie pentru forma a ¸ concret˘ a acestei dependente. iar dependenta F (r. a ¸ a a ¸ ¸ • Functia vectorial˘ F reprezint˘ forta cu care corpurile actionea˙ t) se nume¸te legea z˘ asupra particulei. ˆ conditii exterioare date. prin experiente de ciocnire se demon¸ a ¸ streaz˘ c˘ fiecare particul˘ este caracterizat˘ de o m˘rime scalar˘ a a a a a a pozitiv˘. r.Observatie: apare notiunea de inertie care reprezint˘ tendinta ¸ ¸ ¸ a ¸ unui corp de a nu-¸i modifica viteza ˆ cazul cˆnd nu exist˘ actiuni s ın a a ¸ exterioare.31) reprezint˘ ecuatia fundamental˘ a Dinamicii ¸ a ¸ a Principiul independentei actiunilor afirm˘ c˘ exercitarea si¸ ¸ a a multan˘ a mai multor actiuni asupra unei particule nu modific˘ a ¸ a legile fortelor. Forta F este o m˘rime vectorial˘ ¸ ¸ ¸ a a m˘surabil˘ al c˘rui modul exprim˘ intensitatea actiunii asupra a a a a ¸ particulei. r. viteza sa ¸i de timp: ¸ s ˙ r m¨ = F (r. produsul dintre masa a a ın ¸ ¸i acceleratia unei particule este o functie vectorial˘ ce depinde s ¸ ¸ a de pozitia particulei. a ¸ • Relatia (2. a ¸ s fortei sau expresia fortei. specific˘ ¸i invariant˘ (ˆ Mecanica newtonian˘) care a a s a ın a reprezint˘ masa particulei.

t) fat˘ de S r ¸a (2. r. r . Principiul relativit˘¸ii a lui Galilei afirm˘ c˘. iar a ¸ a ¸ F21 reprezint˘ reactiunea corpului 2 asupra corpului 1.fortelor individuale: ¸ ˙ F (r.32) Principiul actiunii ¸i reactiunii (legea a treia a lui New¸ s ¸ ton) afirm˘ c˘ dou˘ corpuri actioneaz˘ unul asupra celuilalt ˆ a a a ¸ a ın a¸a fel ˆ at fortele corespunz˘toare sunt egale ca m˘rime ¸i de s ıncˆ ¸ a a s sens contrar: F12 = −F21 (2. Leg˘tura dintre ta at a 61 . r. t) (2.33) unde F12 reprezint˘ actiunea corpului 1 asupra corpului 2. fat˘ de sistemele inertiale S ¸a ¸ ¸i S : s ˙ m¨ = F (r. s ın ¸a ¸ O consecint˘ deosebit de important˘ a acestui principiu se ob¸a a ¸ine exprimˆnd legea a doua a lui Newton pentru o particul˘ care t a a face parte dintr-un ansamblu izolat. r. t) = n ˙ Fn (r.34) ˙ ¨ ¸a mr = F (r . evolutia unui ansamblu de particule ¸ ¸ ¸ izolat (nu actioneaz˘ nici o fort˘ din exterior asupra ansamblu¸ a ¸a lui) este aceea¸i ˆ orice sistem de referint˘ inertial. t ) fat˘ de S’ Se observ˘ c˘ legea fortei este aceea¸i ˆ ambele sisteme de referina a ¸ s ın ¸˘. pornind de at a a la situatii initiale similare. conform principiului relativit˘¸ii a lui Galilei.

31) pentru vectorul ¸ ¸ 62 . egalitatea (2. s˘ vedem cum se formuleaz˘ concret a a a problemele Dinamicii. la schimbarea sistemului de referint˘ inertial. con¸ ¸ a ¸a ¸ form principiului relativit˘¸ii a lui Galilei nici unul din aceste sisat teme nu este privilegiat ˆ descrierea mi¸c˘rii unei particule libere ın s a ¸i toate principiile Mecanicii au aceea¸i form˘ fat˘ de orice sistem s s a ¸a de referint˘ inertial. care ¸ a derivat˘ de dou˘ ori conduce la relatia: a a ¸ ¨ r r =¨ (2. presupuse cunoscute. t) ce a ¸ reprezint˘ o actiune exterioar˘ cunoscut˘. Dinamica studiaz˘ mi¸carea corpurilor pornind de In a s la expresiile. Problema de dinamic˘ a ¸ a a a const˘ ˆ determinarea mi¸c˘rii particulei. ¸a ¸ ˆ concluzie. Cu alte cuvinte. dac˘ avem la ¸a ¸ a dispozitie o multime infinit˘ de sisteme de referint˘ inertiale. r. ˙ Fie un punct material de mas˘ m solicitat de forta F (r. t) (2. ale fortelor exercitate asupra ¸ lor. t) ≡ F (r. t) (2.sistemele inertiale este dat˘ de transformarea Galilei (2.34) rezult˘: ¸ a ˙ ˙ F (r . iar rezolvarea ei se face a ın s a cu ajutorul ecuatiei diferentiale vectoriale (2. r − v. r . Bazˆndu-ne pe principii. t) = F (r. r.36) Folosind relatiile de transformare Galilei. Cona ¸ ın s form relatiei (2.25).37) identitate ce exprim˘ invarianta expresiei fortei exercitate a ¸ ¸ asupra unei particule dintr-un ansamblu izolat. r.35) adic˘ acceleratiile particulei ˆ sistemul S ¸i S sunt identice.36) devine: ¸ ˙ ˙ F (r − v t.

¸ ın a a ¸ y(t) ¸i z(t): s ˙ ˙ ˙ m¨ = Fx (x. t) z ˙ ˙ ˙ (2. pentru functiile x(t).38) Acestui sistem de ecuatii diferentiale i se asociaz˘ conditiile ¸ ¸ a ¸ initiale: ¸ x(to ) = xo y(to ) = yo z(to ) = zo x(to ) = vox ˙ y(to ) = voy ˙ z(to ) = voz ˙ (2. y. x. y.41) (2. y. y. x. x. conform a a a matematicii. z.39) Sistemul de ecuatii diferentiale (2. Aceast˘ ecuatie vec¸ ¸ a ¸ torial˘. z.39) formeaz˘ o problem˘ Cauchy care ne ofer˘. z. z. t) y ˙ ˙ ˙ m¨ = Fz (x. o solutie unic˘ de forma: ¸ a x = x(t) y = y(t) z = z(t) obtinˆndu-se legea de mi¸care a particulei: ¸ a s r = r(t) determinat˘ de conditiile initiale: a ¸ ¸ r(to ) = ro (2. ca functie de timp. y. t) x m¨ = Fy (x.40) .42) ˙ r(to ) = vo 63 (2.38) impreun˘ cu conditiile initi¸ ¸ a ¸ ¸ ale (2. z. scris˘ pe componente revine la un sistem de trei ecuatii a a ¸ diferentiale de ordin doi. y. ˆ form˘ normal˘.de pozitie r al particulei. z.

r(t)} format din vectorul s˘u de pozitie ¸i viteza a ¸ s sa ˆ acel moment. Principial este suficient s˘ cunoa¸tem starea mecanic˘ s a s a aa la un moment to pentru a deduce. Legea de mi¸care poate a s fi g˘sit˘ efectiv prin integrarea ecuatiei diferentiale (2. cu deosebirea major˘ c˘ fortei ¸a ¸ a a ¸ ¸ a care descrie actiunea fizic˘ a altor corpuri asupra particulei trebuie s˘ i se adauge fortele de inertie. starea mecanic˘ a particulei la orice alt moment. legea de mi¸care a particulei este mai greu de calculat. a ˙ ansamblul {r(t). care se a a ¸ ¸ nume¸te ecuatia de mi¸care a particulei. Celelalte legi ale lui Newton (principiul inertiei. starea mecanic˘ ın a ¸ a a a unei particule la un moment dat determin˘ univoc legea ei de a de mi¸care. Conditiile initiale (2. Fat˘ de sis¸ ¸a temele neinertiale. ınsu¸ ¸ Remarc˘m c˘. legea a doua a lui Newton are un enunt similar ¸ ¸ aceluia fat˘ de sistemele inertiale.31). s ¸ ¸ independentei actiunilor. ˆ ipoteza c˘ expresia fortei este cunoscut˘. a Deci. f˘r˘ nici o ambiguitate. In a ¸ s a ¸a ¸ consecint˘. anume forta de transport a ¸ ¸ ¸ ¸i forta Coriolis. s ¸ s Observatie: pˆn˘ acum s-a discutat modul ˆ care legile lui ¸ a a ın Newton guverneaz˘ mi¸carea punctelor materiale ˆ sistemele de a s ın referint˘ inertiale. actiunii ¸i reactiunii) r˘mˆn neschim¸ ¸ ¸ s ¸ a a bate ˆ ce prive¸te traducerea propriet˘¸ilor actiunilor fizice prin ın s at ¸ ˆ siri ale legilor fortelor. Este necesar s˘ facem cˆteva consideratii de ¸a ¸ a a ¸ dinamic˘ privind sistemele de referint˘ neinertiale (sisteme a ¸a ¸ pentru care nu mai este valabil principiul inertiei). ecuatia de mi¸care a unei particule ˆ a a ın ¸ s ıntrun sistem de referint˘ neinertial este considerabil mai complicat˘ ¸a ¸ a ˆ decˆt ecuatia de mi¸care scris˘ fat˘ de un sistem inertial.Numim stare mecanic˘ la momentul t a unui punct material.42) definesc starea meın ¸ ¸ canic˘ a particulei la momentul to . ˆ general. ¸a s De¸i aceste consideratii arat˘ c˘ sistemele inertiale sunt priviles ¸ a a ¸ 64 .

pornind de la care se dezvolt˘ logic ˆ a ıntreaga Mecanic˘ newtonian˘. dar cele mai ¸ generale: orice pereche de corpuri care au mase interactioneaz˘ ¸ a gravitational.4 Interactiile fundamentale ¸ Cele cinci principii ale Dinamicii. Principiile Mecanicii newtoniene sunt cona a forme cu realitatea pentru un domeniu foarte intins de mi¸c˘ri ale s a corpurilor. Forta gravitational˘ dintre dou˘ para ¸ ¸ a a ticule este atractiv˘. Legea de fort˘ a acestei interactiuni a fost de¸ ¸a ¸ dus˘ de Newton (1687). proportional˘ cu produsul maselor ¸i invers a ¸ a s 65 . ¸ 2. ˆ In a ¸ a a ¸ a ın ın Mecanica newtonian˘ se mai introduce informatia fizic˘ sub forma a ¸ a legilor de fort˘ ale interactiilor care apar ˆ diferite probleme con¸a ¸ ın crete. se cunosc patru clase de interactiuni fundamentale pe In ¸ care le vom enumera ˆ ordinea intensit˘¸ii crescˆnde. ¸ ˆ prezent. Domeniile ˆ care ele ˆ ın ınceteaz˘ sa fie valabile sunt: a • mi¸c˘rile corpurilor cu viteze apropiate de viteza luminii. ˆ ımpreun˘ cu principiul caraca terului absolut al m˘surii timpului alc˘tuiesc sistemul de principii a a fizice fundamentale.giate. Fortele din Mecanic˘ corespund unor interactii fizice com¸ a ¸ plexe. totu¸i ˆ multe cazuri sunt folosite sistemele de referint˘ s ın ¸a neinertiale. care s a sunt descrise corect pe baza principiilor Teoriei relativit˘¸ii at • mi¸c˘rile particulelor la scar˘ atomic˘ ¸i nuclear˘ a c˘ror des a a a s a a scriere este guvernat˘ de principiile Mecanicii cuantice a ˆ afar˘ de informatia fizic˘ general˘ continut˘ ˆ principii. dar oricˆt de complexe ar fi exist˘ o anumit˘ suprapunere a a a de interactiuni fundamentale. ın at a Interactiunile gravitationale sunt cele mai slabe.

Legea de fort˘ a interactiunii a a a ¸a ¸ electromagnetice dintre dou˘ corpuri ˆ arcate nemi¸cate a fost a ınc˘ s stabilit˘ de Coulomb (1785). dup˘ cum sarcinile au semne s a a a contrare sau au acela¸i semn: s FCoulomb = k q1 q2 r12 2 r12 r12 (2. Γ este a ¸ constanta gravitational˘ universal˘ ¸i a fost determinat˘ ex¸ a as a perimental. dar se manifest˘ numai ˆ a ¸ a ıntre particulele care posed˘ sarcin˘ electric˘. de c˘tre Cavendish (1798): a Γ = 6.43) ¸ a a • la scar˘ terestr˘.43) cunoscut˘ sub numele de legea gravitatiei universale. a ¸ s interactiunea gravitatinal˘ a corpurilor la suprafata P˘mˆntului ¸ ¸ a ¸ a a este complet neglijabil˘ fat˘ de celelalte interactiuni ale lor. Observatii: ¸ • mi¸carea corpurilor cere¸ti este determinat˘ ˆ principal de ins s a ın teractiunea lor gravitational˘ ¸i deci este guvernat˘ de legea gra¸ ¸ as a vitational˘ universal˘ (2. cu precizie. prezint˘ important˘ atractia gravitational˘ a a a ¸a ¸ ¸ a a Pamˆntului asupra oric˘rui alt corp. Forta coulombian˘ dintre dou˘ a ¸ a a s particule ˆ arcate este proportional˘ cu produsul sarcinilor q1 ¸i ınc˘ ¸ a ¸ a a ¸ q2 ale particulelor. forta corespunz˘toare. invers proportional˘ cu p˘tratul distantei dintre ele ¸i este atractiv˘ sau repulsiv˘.proportional˘ cu p˘tratul distantei dintre particule: ¸ a a ¸ Fgrav = −Γ m1 m2 r12 r12 r12 (2. ˆ a a ¸ a ın vecin˘tatea suprafetei terestre se nume¸te greutatea corpurilor.44) 66 . a ¸a ¸ ¸ Interactiunile electromagnetice sunt mult mai puternice decˆt cele gravitationale .67 10−11 N m2 kg −2 .

structura stabil˘ a atomilor ¸i moleculelor. a s ın Observatie: majoritatea fenomenelor din natur˘ sunt datorate ¸ a ¸ a interactiunilor electromagnetice. aceste interactii au o intensitate de 109 ori mai mic˘ ¸ decˆt aceea a celor electromagnetice. coeziunea corpurilor. la distante cel mult de ordinul 10 a ¸ slabe sunt cele care produc reactii de tipul emisiei β a unor nuclee ¸ a radioactive. frec˘rile. Interactiunile ¸ clear˘. ¸ Teoria sistematic˘ a interactiunilor electromagnetice ¸i a efectelor a ¸ s lor macroscopice este studiat˘ de Electrodinamica clasic˘. Interactiunile tari leag˘ a ¸ a 67 . astfel. este supus˘ fortei Lorentz: a ¸ F = q(E + v × B) (2. reactiile chimice.46) unde E este intensitatea cˆmpului electric iar B este inductia a ¸ cˆmpului magnetic la un moment dat ¸i ˆ punctul ˆ care se a s ın ın g˘se¸te particula ˆ acel moment. iar valoarea lui rezult˘ ¸ a din alegerea unit˘¸ilor de m˘sur˘: at a a k≡ 1 = 8.99 109 N m2 C −2 4πεo (2.Factorul de proportionalitate k este pozitiv. s a ¸ procese biologice constituie exemple ale suprapunerii tot mai complexe a interactiilor electromagnetice. iar a a studiul aprofundat al interactiunilor electromagnetice pure dintre ¸ particulele elementare formeaz˘ obiectul Electrodinamicii cuana tice.45) O particul˘ cu sarcina q aflat˘ ˆ mi¸care cu viteza v ˆ a a ın s ıntr-un cˆmp a electromagnetic extern. Interactiunile slabe ¸i tari se manifest˘ numai la scar˘ nu¸ s a a −15 m.

t). a 2.5. dat˘ ˆ a s ¸ a ıntr-un sistem de referint˘ inertial S. r. Acest a 68 . produsul dintre masa m ¸i s s ˙ viteza v = r a particulei.1 Teorema impulsului Se nume¸te impuls al unei particule. Impulsul se noteaz˘ cu p iar unitatea de a m˘sur˘ ˆ sistemul international de unit˘¸i este [p]SI = kg m/s a a ın ¸ at sau N · s: p = mv (2. Vom considera ˆ continuare un punct ın ˙ material de mas˘ m ¸i solicitat de forta F (r. care ˆ ınlesnesc abordarea problemei mi¸c˘rii unei particule s a sau sistem de particule.5 Teoremele generale ale Mecanicii pentru un punct material Teoremele generale ale Mecanicii sunt consecintele principiilor Di¸ namicii.47) a ın ¸ ¸ vom obtine: ¸ dv dp = m = m¨ = F r dt dt (2. asigurˆnd staa s ın a 3 bilitatea nucleelor.strˆns protonii ¸i neutronii ˆ nucleele atomice.48) Aceast˘ formul˘ ne arat˘ c˘ derivata ˆ raport cu timpul a ima a a a ın pulsului este egal˘ cu forta total˘ exercitat˘ asupra particulei ¸i a ¸ a a s reprezint˘ teorema impulsului pentru un punct material. ¸a ¸ 2. Interactiunile tari sunt de circa 10 ori mai ¸ intense decˆt cele electromagnetice.47) Dac˘ vom deriva ˆ raport cu timpul relatia de definitie (2.

componentele constante px .2 Teorema momentului cinetic Momentul impulsului sau momentul cinetic (orbital) al unei particule este definit ca produsul vectorial dintre vectorul de pozitie r ¸i impulsul p al particulei: ¸ s l =r×p [l]SI = J · s 69 (2. cele dou˘ definitii: ¸ a ¸ F = ma (2.51) . Din punct de vedere matematic.38).50) Aceast˘ concluzie este numit˘ legea de conservare a impulsua a lui.31). adic˘ integrale prime ale sistemului de ¸ s a ecuatii diferentiale (2. impulsul total al particulei se conserv˘ ˆ timp: a ın F ≡ 0 ↔ p(t) ≡ p(to ) (2. a a O consecint˘ imediat˘ a formulei (2. s py ¸i pz ale impulsului particulei libere sunt integrale prime ale ecuatiei de mi¸care (2.5. care folose¸te a ¸ a ¸ s notiunea de impuls.49) F = dp dt fiind echivalente atunci cˆnd masa este constant˘.rezultat nu este decˆt o definitie alternativ˘ a fortei.48) se refer˘ la cazul cˆnd ¸a a a a forta total˘ care actioneaz˘ asupra particulei este nul˘. atunci ¸i ¸ a ¸ a a s numai atunci. ¸ ¸ 2.

Observatie: momentul fortei totale ce actioneaz˘ asupra unei ¸ ¸ ¸ a particule poate fi nul ˆ urm˘toarele cazuri: ın a • F = 0 → M = 0 → l = const. atunci ¸i numai atunci. Relatia (2.52) a ¸ ¸ exprim˘ teorema momentului cinetic: derivata ˆ raport cu a ın timpul a momentului cinetic al unei particule este egal˘ cu moa mentul fortei exercitate asupra particulei.52) → dt unde M = r × F reprezint˘ momentul fortei. ¸a 70 . momentul cinetic al particulei se cons serv˘ ˆ timp: a ın M ≡ 0 ↔ l(t) ≡ l(to ) (2.31) ¸i sunt ¸ s s complet determinate de starea mecanic˘ a particulei la momentul a to . ly ¸i lz ale momentului s cinetic sunt integrale prime ele ecuatiei de mi¸care (2.Vom calcula ˆ continuare derivata ˆ raport cu timpul a momenın ın tului cinetic folosindu-ne ¸i de formula (2. • F = 0. 2).53) Acest rezultat se nume¸te teorema de conservare a momens tului cinetic.48): s d dl ˙ ˙ ˙ ˙ = (r × p) = r × p + r × p = r × F + mr × r = M dt dt dl = M (2. Componentele constante lx . acest lucru se ˆ ampl˘ atunci cˆnd forta este o fort˘ ıntˆ a a ¸ ¸a central˘. adic˘ directia fortei ce actioneaz˘ asupra particulei a a ¸ ¸ ¸ a trece printr-un punct fix dat numit centru de fort˘ ( Fig. ¸ O consecint˘ a teoremei momentului cinetic se refer˘ la cazul ¸a a cˆnd momentul fortei totale care actioneaz˘ asupra particulei este a ¸ ¸ a nul.

3) ˆ care particula se g˘se¸te la momentele t1 ¸i reˆ intervalul de timp elementar dt.56) Fie o portiune din traiectoria unei particule cuprins˘ ˆ ¸ a ıntre punctele s ın a s s A1 ¸i A2 (Fig. Momentul acestei forte ¸ ¸ ¸ centrale va fi: r M = r × F = r × f (r. t) = 0 r → l = const. 2 Expresia unei forte centrale este: ¸ F = f (r.54) deci are directia vectorului de pozitie.55) 2. t) r r (2. In 71 .5.m SL O r F Fig. (2. particula parcurge spectiv t2 .3 Teorema energiei cinetice Energia cinetic˘ este o m˘rime scalar˘ nenegativ˘ definit˘ prin a a a a a semiprodusul dintre masa ¸i p˘tratul vitezei particulei: s a 1 1 Ecin = mv 2 = mvv 2 2 (2.

Unghiul θ este unghiul dina tre fort˘ ¸i directia deplas˘rii.3 arcul AA avˆnd vectorul deplasare: a AA = dr = vdt (2. ¸ ¸ a ın Produsul scalar: dL = F · dr = Fx dx + Fy dy + Fz dz = F |r| cos θ (2.58) se nume¸te lucrul mecanic elementar al fortei F corespunz˘tor s ¸ a deplas˘rii elementare dr a particulei.(C) z S r1 r r‘ r2 O y x A2 A1 A P A’ Fig. Semnificatia liniutei transversale ¸a s ¸ a ¸ ¸ 72 .57) Fie F (r. t) forta ce actioneaz˘ asupra particulei ˆ punctul A. v.

de pe litera d ˆ ecuatia (2.58) este c˘ expresia diferential˘ dL ın ¸ a ¸ a nu este ˆ general diferential˘ total˘ a vreunei functii de pozitia ın ¸ a a ¸ ¸ particulei. Observatii: ¸ • dac˘ forta este perpendicular˘ pe directia deplas˘rii (F ⊥ dr) a ¸ a ¸ a atunci lucrul mecanic elementar este nul • dac˘ forta nu este perpendicular˘ pe directia deplas˘rii, atunci a ¸ a ¸ a lucrul mecanic elementar poate fi pozitiv ¸i se nume¸te lucrul s s mecanic primit de particul˘ sau lucrul mecanic motor, sau a poate fi negativ ¸i atunci se nume¸te lucrul mecanic cedat de s s particul˘ sau lucrul mecanic rezistent a • lucrul mecanic efectuat de forta F ˆ unitatea de timp este numit ¸ ın puterea fortei F care se exercit˘ asupra particulei, la momentul ¸ a t: dL =P =F ·v dt (2.59)

Puterea poate fi pozitiv˘ (putere primit˘), negativ˘ (putere a a a cedat˘) sau nul˘. a a Lucrul mecanic total corespunz˘tor deplas˘rii particulei ˆ intera a ın s s valul de timp [t1 , t2 ] se nume¸te lucrul mecanic integral ¸i este definit prin relatia: ¸ L[t1 , t2 ] ≡
A2 A1

F (r, v, t) · dr

(2.60)

Dac˘ vom utiliza ˆ continuare legea de mi¸care a particulei r = a ın s r(t) vom putea transforma integrala (2.60) ˆ ıntr-o integral˘ dup˘ a a 73

timp (integral˘ Riemann): a
t2

L[t1 , t2 ] =
t1

F [r(t), v(t), t]v(t)dt

(2.61)

Vom deriva ˆ continuare energia cinetic˘ a particulei ˆ raport ın a ın cu timpul: dEc d 1 1 dL ˙ ˙ ˙ = ( mvv) = m[v v + vv] = mv v = v F = dt dt 2 2 dt dL dEc (2.62) = ⇒ dEc = dL → dt dt Relatia (2.62) arat˘ c˘ derivata ˆ raport cu timpul a energiei ¸ a a ın cinetice a unei particule este egal˘ cu puterea fortei exercitate a ¸ asupra particulei, sau variatia energiei cinetice a particulei ˆ ¸ ıntra un interval infinitezimal dt este egal˘ cu lucrul mecanic elementar efectuat ˆ acest interval de timp de forta exercitat˘ asupra ın ¸ a particulei. Afirmatiile de mai sus sunt enunturi echivalente ale ¸ ¸ teoremei energiei cinetice, ˆ forma diferential˘. Forma ın ¸ a integral˘ a acestei teoreme se exprim˘ prin relatia: a a ¸ Ecin (t2 ) − Ecin (t1 ) =
t2

F [r(t), v(t), t]v(t)dt
t1

→ Ecin (t2 ) − Ecin (t1 ) = L[t1 , t2 ]

(2.63)

Deci, variatia energiei cinetice a unei particule ˆ intervalul de ¸ ın timp [t1 , t2 ] este egal˘ cu lucrul integral al fortei exercitate asupra a ¸ particulei. 74

2.5.4

Energia potential˘. Energia mecanic˘. ¸ a a Teorema de conservare a energiei mecanice

Fie cazul particular cˆnd forta ce actioneaz˘ asupra particulei nu a ¸ ¸ a depinde decˆt de pozitia particulei (nu ¸i explicit de timp), deci a ¸ s particula se mi¸c˘ sub actiunea unui cˆmp de forte static: s a ¸ a ¸ F = F (r) = F (x, y, z) (2.64)

Vom considera de asemenea c˘ lucrul mecanic al acestei forte nu a ¸ depinde de drumul urmat de particul˘ (cˆmpuri speciale de forte). a a ¸ Din punct de vedere al Analizei matematice, conditia necesar˘ ¸i ¸ as suficient˘ ca integrala curbilinie a unei functii vectoriale F = F (r) a ¸ (lucrul mecanic) s˘ fie independent˘ de curba care une¸te dou˘ a a s a puncte date ¸i s˘ depind˘ numai de aceste puncte, se poate exs a a prima prin urm˘toarele dou˘ afirmatii echivalente: a a ¸ a ¸ a a a a • exist˘ o functie U = U (r), determinat˘ pˆn˘ la o constant˘ aditiv˘, care satisface identic egalit˘¸ile: a at Fx = − ∂U ∂x ∂U Fy = − ∂y ∂U Fz = − ∂z

(2.65)

Totodat˘ este adev˘rat˘ relatia: a a a ¸
A2 A1

F dr = −[U (r2 ) − U (r1 )] 75

(2.66)

unde integrala curbilinie se ia pe un drum arbitrar s a at • Functiile Fx (x, y, z), Fy (x, y, z) ¸i Fz (x, y, z) verific˘ identit˘¸ile: ¸ ∂Fy ∂Fx = ; ∂x ∂y ∂Fz ∂Fy = ; ∂y ∂z ∂Fx ∂Fz = ∂z ∂x (2.67)

Propriet˘¸ile (2.65) ¸i (2.67) scrise sub form˘ vectorial˘ devin: at s a a F (r) = −∇U (r) ∇ × F (r) = 0 (2.68) (2.69)

Dac˘ functia vectorial˘ F (r), cu proprietatea (2.68) este un cˆmp a ¸ a a de forte, atunci m˘rimea U (x, y, z) se nume¸te energia potential˘ ¸ a s ¸ a a particulei ˆ punctul de coordonate x, y, z ¸i este un cˆmp scalar. ın s a Dac˘ cˆmpul de forte F (r) deriv˘ dintr-o energie potential˘ U (r), a a ¸ a ¸ a atunci lucrul mecanic elementar al fortei este diferentiala total˘ ¸ ¸ a a unei functii de coordonate: ¸ dL = F dr = Fx dx + Fy dy + Fz dz ∂U ∂U ∂U − − = −dU (x, y, z) = − ∂x ∂y ∂z → dL = −dU

(2.70)

Deoarece particula se mi¸c˘, energia ei potential˘ depinde de timp s a ¸ a prin intermediul coordonatelor particulei. Prin ˆ artirea idenımp˘ ¸ tit˘¸ii (2.70) la intervalul de timp dt, corespunz˘tor deplas˘rii dr, at a a ¸ ¸ se obtine expresia puterii fortei: dU (2.71) Fv = − dt Dac˘ vom ¸ine cont acum de expresia matematic˘ a teoremei ena t a ergiei cinetice, vom obtine urm˘torul rezultat: ¸ a d (2.72) (Ecin + U ) = 0 dt 76

Forma integral˘ a legii conserv˘rii energiei se obtine a a ¸ din relatia (2. Relatiile (2. vo ) = mvo + U (ro ) 2 (2. v(t)] ≡ E(ro .31) ¸ s • se disting dou˘ feluri de forte: forte pentru care se poate formula a ¸ ¸ legea conserv˘rii energiei. energia este o integral˘ prim˘ a a a ecuatiei de mi¸care (2.63) a teoremei energiei cinetice: ¸ s Ecin (t2 ) − Ecin (t1 ) = U (r1 ) − U (r2 ) → (Ecin + U )t2 = (Ecin + U )t1 (2. numite forte neconservative a ¸ 77 . care se enunt˘ astfel: ˆ cursul mi¸c˘rii unei ¸a ın s a particule ˆ ıntr-un cˆmp de forte static al c˘rui lucru mecanic nu dea ¸ a pinde de drumul urmat.74) se nume¸te energia mecanic˘ a particulei.76) Observatii ¸ • din punct de vedere matematic.73) Suma dintre energia cinetic˘ ¸i energia potential˘ a particulei: as ¸ a E ≡ Ecin + U (2.73) reprezint˘ forma diferential˘ a legii conserv˘rii ena ¸ a a ergiei mecanice.66) ¸i forma (2. derivat dintr-o energie potential˘ se definete energia ¸ ¸ a ¸ mecanic˘ a particulei cu proprietatea esential˘ c˘ se conserv˘ ˆ a ¸ a a a ın timp.d(Ecin + U ) = 0 (2. atunci cˆnd o particul˘ se mi¸c˘ ˆ In ¸a a a s a ıntr-un cˆmp de a forte static. energia mecanic˘ a particulei nu variz˘ ˆ a a ın timp.75) ˆ consecint˘.72) ¸i s a ¸ s (2. M˘rimea conservat˘ E este complet determinat˘ de starea a a a initial˘ a particulei: ¸ a 1 2 E[r(t). numite forte conservative ¸i forte care a ¸ s ¸ nu au aceast˘ proprietate.

6 Teoremele generale ale Mecanicii pentru un sistem de puncte materiale Fie un sistem de N puncte materiale (N > 1) de mase mi (i = 1. a ¸ cu ponderi egale cu rapoartele dintre masele particulelor individuale ¸i masa total˘ a sistemului. Observatie: vectorul de pozitie R al centrului de mas˘ este suma ¸ ¸ a ponderat˘ a vectorilor de pozitie ai tuturor particulelor din sistem. mi . ca fiind punctul geometric caracterizat de vectorul de pozitie ¸ (Fig. s a M Vom defini viteza centrului de mas˘ privit ca un punct fica 78 .77) unde M = i=1 mi reprezint˘ masa total˘ a sistemului de puncte a a materiale. 4): N m i ri R= i=1 N mi i=1 1 = M N m i ri i=1 N →R= i=1 N mi ri M (2. Presupunem cunoscute toate fortele. N ) fiecare.2. exterioare ¸i ¸ s interioare. exercitate asupra particulelor din ansamblul considerat. Vom defini centrul de mas˘ al sistemului de puncte materia ale.

79) 79 . ca fiind: N ˙ V =R= ˙ m i ri M i=1 1 = M N ˙ m i ri i=1 (2.78) iar acceleratia centrului de mas˘: ¸ a N ˙ ¨ V =R= r mi ¨i mi i=1 N i=1 1 = M N r mi ¨i i=1 (2.z m2 r2 m3 CM ri mi r1 m1 O y x Fig. 4 tiv.

i mi Fi.i Fext. 5): mj Fj.i ce actioneaz˘ asupra fiec˘rei particule (Fig.forta total˘ interioar˘ ce actioneaz˘ asupra sistemului de particule ¸i care este egal˘ cu suma fortelor intes a ¸ ¸ a a rioare Fint. iar prin Fint . 5 80 .6. impulsul P al sistemului de particule este egal ¸ cu suma impulsurilor particulelor constituente: N P = i=1 pi (2.j Fint.1 Teorema impulsului pentru un sistem de puncte materiale Prin definitie.i ce actioneaz˘ asupra fiec˘rei par¸ ¸ a a ¸ a ticule.80) ¸ a a Vom nota ˆ continuare prin Fext ca fiind forta total˘ exterioar˘ ın ce actioneaz˘ asupra sistemului de particule ¸i care este egal˘ cu ¸ a s a ¸ a a suma fortelor exterioare Fext.i Fig.2.

i Fint.i (2.81) (2.i i=1 (2.84) ¸i conditiile initiale (2. r˙1 ..i + Fint...85). N ) r N (2. pentru ¸ ¸ componentele vectorilor de pozitie ai tuturor particulelor ri . t) (i = 1. r˙2 .85) ¸ ¸ s ¸ ¸ alc˘tuiesc o problem˘ Cauchy care ne ofer˘ o solutie unic˘: a a a ¸ a ri = ri (t) i = 1.83) iar ecuatia de mi¸care va fi. cele N ecuatii diferentiale vectoriale (2..86) Aceast˘ solutie reprezint˘ legea de mi¸care a sistemului de a ¸ a s particule determinat˘ de conditiile initiale (2.84) Scrise pe componente. conform principiului doi al Mecanicii: ¸ s mi ¨i = Fi (r1 . Acestui sistem ˆ asociem urm˘toarele 6N conditii ¸ ıi a ¸ initiale: ¸ ri (to ) = roi (2.85) ˙ ri (to ) = voi Sistemul de ecuatii diferentiale (2.82) Fint ≡ Forta care actioneaz˘ asupra fiec˘rei particule i a sistemului va fi: ¸ ¸ a a Fi = Fext.r˙ . r2 . N (2..N Fext ≡ i=1 N Fext. Ansamblul a ¸ ¸ 81 . ca ¸ functii de timp.. .84) ¸ ¸ revin la un sistem de 3N ecuatii diferentiale de ordinul doi..rN .

rN (t). ˆ cazul sistemului analizat pˆn˘ In a a acum. relatia (2. Prin urmare.vectorilor de pozitie ai tuturor particulelor la un moment dat t ¸ s ¸ ın {r1 (t).86) va reprezenta evolutia ˆ s ¸ ın timp a configuratiei sistemului de particule. . . pentru un sistem de particule (fortele interioare a ¸ actioneaz˘ asupra fiec˘rei perechi de particule si sunt egale ¸i de ¸ a a s sens contrar).88) ceea ce exprim˘ teorema impulsului pentru un sistem de a puncte materiale: derivata ˆ raport cu timpul a impulsului ın total al unui sistem de particule este egal˘ cu rezultanta tuturor a fortelor exterioare exercitate asupra particulelor. ¸ 82 .r˙ } define¸te starea mecanic˘ a sisN temului de puncte materiale la momentul t. conditiile initiale (2. num˘rul gradelor de libertate este 3N .. r˙2 ..85) fixeaz˘ starea mecanic˘ la momentul to a ¸ ¸ a a sistemului. r˙1 .80): In ın ¸ dP dt ˙ ≡ P = N N N N ˙ pi = i=1 i=1 Fi = i=1 Fext. iar legea de mi¸care (2. relatia (2. ˆ virtutea principiului independentei actiunilor ¸i a prinın ¸ ¸ s cipiului actiunii ¸i reactiunii.i + i=1 Fint.i (2. ¸ ˆ continuare vom deriva.87) devine: ¸ dP = Fext dt (2.. ˆ raport cu timpul. Ansamblul vectoa rilor de pozitie ¸i vitezelor tuturor particulelor la momentul t.. Num˘rul parametrilor care determin˘ complet a a configuratia unui sistem de particule se nume¸te num˘rul grade¸ s a lor de libertate ale sistemului.rN (t)}..87) = Fext + Fint Dar. r2 (t). r2 (t). Ca urmare. define¸te configuratia sistemului ˆ momentul respectiv. rezultanta fortelor interioare este ¸ s ¸ ¸ ˆ ıntotdeauna nul˘. ¸ s s a {r1 (t).

obtinem: ¸ ¨ M R = Fext (2.O consecint˘ a acestei teoreme se refer˘ la cazul ˆ care rezul¸a a ın tanta fortelor exterioare este nul˘. iar forta asupra centrului de mas˘ este rezultanta tuturor fortelor ¸ a ¸ exterioare exercitate asupra particulelor din sistem.88).85) a a ansamblului de puncte materiale.91) arat˘ c˘ impulsul centrului de mas˘ al ¸ s a a a unui sistem de particule este impulsul total al sistemului.84) ¸i sunt s ¸ ¸ s complet determinate de starea mecanic˘ la momentul to . impulsul total al In unui sistem de puncte materiale izolat este constant.91) rea ¸ a prezint˘ ecuatia de mi¸care a centrului de mas˘ ¸i poate fi intea ¸ s as grat˘.90) ˙ → MR = P Derivˆnd ˆ raport cu timpul relatia (2. atunci ecuatia (2. specificˆndu-se starea mecanic˘ la momentul initial to : a a a ¸ R(to ) = Ro 83 .78) rezult˘: ¸ s a N N P ≡ i=1 pi = i=1 ˙ ˙ mi r i = M R (2.80) ¸i respectiv (2.90) ¸i (2. Py ¸i Pz sunt integrale prime ale ecuatiilor diferentiale (2. Din punct de vedere matematic.90) ¸i folosind teorema a ın ¸ s impulsului (2. Din definitiile (2. Dac˘ se prea ¸ supune cunoscut˘ forta exterioar˘ Fext . atunci ¸i numai atunci. ˆ particular. impul¸ a s sul total al sistemului de particule se conserv˘: a Fext ≡ 0 ↔ P (t) ≡ P (to ) (2. componentele Px .89) Aceast˘ ultim˘ relatie exprim˘ legea de conservare a impulsua a ¸ a lui total.91) Relatiile (2. (2.

92) ˙ R(to ) = Vo 2.95) Deriv˘m ˆ raport cu timpul relatia (2.i + Fint.i + i=1 → dL = Mext + Mint dt 84 (2.i ) ri × Fext.i (2.6.94) ¸i momentul rezultant al fortelor interioare: s ¸ N N Mint ≡ i=1 Mint.i = Mext + Mint = i=1 Mext.i + i=1 N ri × Fint.i Mint.93) Vom defini momentul rezultant al fortelor exterioare: ¸ N N Mext ≡ i=1 Mext.(2.93): a ın ¸ ˙ L = = i=1 N N N N Mi = i=1 N i=1 ri × Fi = i=1 N ri × (Fext.i (2.i = i=1 ri × Fext.96) .i = i=1 ri × Fint.2 Teorema momentului cinetic total pentru un sistem de puncte materiale Momentul cinetic total L al sistemului de particule este suma momentelor cinetice individuale ale particulelor: N L≡ i=1 li (2.

adic˘ au forma: a Fi.j ) ri.j=i Fi.97) Observatie ¸ Definim un sistem de particule ca fiind un sistem conservativ atunci cˆnd fortele de interactiune ˆ a ¸ ¸ ıntre toate perechile de particule nu depind de vitezele relative ale acestora. al fortelor exterioare ai al fortelor interioare.j = 0 (2.j ) = fi.j × Fi.j (ri. ¸ ¸ ¸ O consecint˘ a acestei teoreme se refer˘ la cazul ˆ care suma ¸a a ın momentelor rezultante este nul˘.i = i ri × Fint.j 85 . pentru un sistem conservativ de particule este valabil˘ s a egalitatea: ri.j ri.98) unde ri.j = ri − rj este vectorul pozitiei relative a particulelor i ¸ ¸i j.96) reprezint˘ teorema momentului cinetic: deria vata ˆ raport cu timpul a momentului cinetic total al unui sistem ın de puncte materiale este egal˘ cu suma celor dou˘ momente rezula a tante.99) Vom calcula acum momentul fortelor interioare pentru un sistem ¸ conservativ de particule: N N N Mint = i Mint.j (2. atunci si numai atunci.i = i ri × j. momena tul cinetic total se conserv˘: a Mext + Mint ≡ 0 ↔ L(t) ≡ L(to ) (2.Formula (2. Deci.j (ri.

j + rj × Fj.i ) ri. Ca urmare.3 Teorema energiei cinetice pentru un sistem de puncte materiale.j × Fi.102) Componentele constante Lx . pentru un sistem conservativ de particule. mometul rezultant al fortelor interioare este ˆ ¸ ıntotdeauna nul.j (ri − rj ) × Fi.j = 0 i.84) ¸ s ¸i sunt complet determinate de starea mecanic˘ la mometul to s a (2.j = i.85). Ly ¸i Lz ale momentului cinetic total s sunt integrale prime ale sistemului de ecuatii de mi¸care (2.j × Fi. Conservarea energiei mecanice Energia cinetic˘ total˘ pentru un sistem de puncte materiale a a este defint˘ ca suma energiilor cinetice individuale ale tuturor a particulelor: N Ecin ≡ i=1 Ecin.j (ri × Fi.= i.101) = Mext dt iar legea de conservare a momentului cinetic total va avea forma: Mext ≡ 0 ↔ L(t) ≡ L(to ) (2.103) i=1 86 .100) Astfel.j = → Mint = 0 (2.j ri. legea momentului cinetic pentru un sistem conservativ este: dL (2. 2.j = i.6.i 1 = 2 N ˙2 m i ri (2.

Lucrul mecanic elementar al fortelor exterioare este egal ¸ cu suma lucrurilor mecanice elementare ale tuturor fortelor exte¸ rioare: N dLext ≡ i=1 Fext.106) se va obtine forma integral˘ a teoremei a ¸ a energiei cinetice: Ecin (t2 ) − Ecin (t1 ) = Lext [t1 .105) Diferentiala energiei cinetice totale.i + Fint.i · dri (2.i dri = dLext + dLint (2.104) iar lucrul mecanic elementar al fortelor interioare este egal ¸ cu suma lucrurilor mecanice elementare ale tuturor fortelor inte¸ rioare: N dLint ≡ i=1 Fint. plecˆnd de la definitia (2.107) . variatia energiei cia ¸ a a ¸ netice totale a unui sistem de particule ˆ ıntr-un interval de timp infinitezimal dt este egal˘ cu suma lucrurilor mecanice elementare a efectuate de fortele exterioare ¸i de fortele interioare.i = i=1 N Fi dri = i=1 (Fext. Dac˘ se inte¸ s ¸ a greaz˘ expresia (2.i dri + i=1 Fint.106) → dEcin = dLext + dLint ceea ce reprezint˘ teorema energiei cinetice pentru un sistem a de particule.i dri = i=1 Fext.103). t2 ] + Lint [t1 . ¸ a ¸ va fi: N N N dEcin = i=1 N dEcin. sub form˘ diferential˘ adic˘. t2 ] 87 (2.i dri (2.

respectiv interioare.j ) (2.109) reprezint˘ energia potential˘ a fortelor interioare.111) Dac˘ vom ˆ a ınlocui acest rezultat ˆ expresia matematic˘ a teoremei ın a energiei cinetice (2. ¸ Vom considera ˆ continuare un sistem de particule conservativ.i dri = −d i.108) unde Uint = i.106) vom obtine: ¸ d(Ecin + Uint ) = dLext (2. t2 ] = −[Uint (t2 ) − Uint (t1 )] (2. Astfel.j Uij (2.113) .112) Suma dintre energia cinetic˘ total˘ ¸i energia potential˘ a fortelor a as ¸ a ¸ interioare se nume¸te energia mecanic˘ intern˘ a sistemului s a a conservativ: Eint = Ecin + Uint 88 (2.98) a fortelor interioare.j Uij (ri. a ¸ a ¸ lucrul mecanic elementar al fortelor interioare va fi: ¸ dLint = −dUint (2.unde Lext [t1 . t2 ] ¸i respectiv Lint [t1 . atunci lucrul ¸ a ¸ mecanic elementar al fortelor interioare: ¸ N dLint = i=1 Fint. t2 ] reprezint˘ lucrul mecanic s a integral al fortelor exterioare.110) iar lucrul mecanic integral al fortelor interioare nu depinde decˆt ¸ a de configuratiile initial˘ ¸i final˘ ale sistemului: ¸ ¸ as a Lint [t1 . ın Tinˆnd cont de expresia (2.

117).114) ceea ce reprezint˘ teorema de conservare a energiei mecanice a interne. t2 ] ≡ 0 ↔ Eint (to ) ≡ Eint (t1 ) (2.. Analog.i (ri ) = −∇Uext. energia intern˘ a sistemului s a se conserv˘ ˆ timp: a ın Lext [t1 ..112) atunci vom obtine identitatea: ¸ d(Ecin + Uint + Uext ) = 0 89 (2. ¸i dac˘ vom ¸ine cont ¸i de teorema s a t s energiei mecanice interne (2.i (ri ) atunci suma: N (2.rN ) = i=1 Uext.i (ri ) (2.ˆ orice interval de timp ˆ care lucrul mecanic al fortelor exteIn ın ¸ rioare este identic nul ¸i numai atunci.119) . . t2 ] = −[Uext (t2 ) − Uext (t1 )] (2. dac˘ se analizeaz˘ cazul ˆ care asupra sistemului consera a ın vativ actioneaz˘ numai forte exterioare conservative: ¸ a ¸ Fext..118) Pornind de la expresia (2.117) Deci. Lucrul a ¸ a ¸ mecanic elementar al fortelor exterioare conservative este egal ¸ cu diferentiala total˘ a energiei potentiale a fortelor exterioare ¸ a ¸ ¸ −dUext : dLext = −dUext (2.115) Uext (r1 . r2 . lucrul mecanic integral al fortelor exterioare ˆ intervalul ¸ ın ¸ ¸ as a de timp [t1 .116) reprezint˘ energia potential˘ a fortelor exterioare. t2 ] depinde doar de configuratiile initial˘ ¸i final˘ ale sistemului conservativ: Lext [t1 .

Vom defini energia potential˘ total˘ a sistemului suma din¸ a a tre energia potential˘ a fortelor exterioare ¸i energia potential˘ a ¸ a ¸ s ¸ a fortelor interioare: ¸ U ≡ Uint + Uext (2. Pentru un punct material P (Fig. ¸ a 2.84) ¸i este complet determinat˘ de starea mecanic˘ s s a a initial˘. la momentul to .120) iar suma dintre energia potential˘ total˘ ¸i energia cinetic˘ total˘ ¸ a as a a se nume¸te energia mecanic˘ total˘ a sistemului de puncte s a a materiale: E ≡ Ecin + U = Ecin + Uint + Uext = Eint + Uext (2. adic˘: a ¸ a E(t) ≡ E(to ) (2.4 Teoremele lui K¨nig o S˘ analiz˘m ˆ continuare cum se descompune mi¸carea unui sisa a ın s tem de particule fat˘ de dou˘ sisteme de referint˘ S ¸i S . iar ˆ sistemul S se nume¸te mi¸care relativ˘ fat˘ a ın de centrul de mas˘.6).121) Relatia (2.119) exprim˘ sub form˘ diferential˘ legea de conser¸ a a ¸ a vare a energiei totale pentru un sistem de particule conservativ.6) al a 90 .122) Energia total˘ este o integral˘ prim˘ a sistemului ecuatiilor de a a a ¸ mi¸care (2. ¸a ¸ Mi¸carea ansamblului de particule ˆ sistemul S se nume¸te mi¸care s ın s s s s a ¸a absolut˘. aflat ˆ ıntr-un cˆmp de forte exterioare conservative. Fie un ¸a a ¸a s a ın a sistem de referint˘ S cu originea plasat˘ ˆ centrul de mas˘ C al ¸a unui ansamblu de particule ¸i avˆnd o mi¸care de translatie fat˘ s a s ¸ ¸a de sistemul de referint˘ inertial S (Fig.6.

78) rezult˘: s a N m i ri = 0 i=1 N (2.126) m i vi = 0 i=1 91 .77) ¸i (2.124) Deoarece centrul de mas˘ al sistemului de particule are fat˘ de a ¸a sistemul de referint˘ S vectorul de pozitie R = 0.y’ z S CM z’ r r‘ P O R x’ y x Fig. din relatiile ¸a ¸ ¸ (2.125) (2.6 sistemului de particule sunt adev˘rate relatiile: a ¸ ri = R + r i vi = V + vi (2.123) (2.

ın s as ˆ mi¸carea relativ˘ fat˘ de centrul de mas˘: ım s a ¸a a N N L ≡ i=1 N mi (ri × vi ) = i=1 [(mi (R + ri ) × (V + vi )] N N = ( i=1 N mi )(R × V ) + ( i=1 mi (ri ) × V + R × ( i=1 m i vi ) + i=1 mi (ri × vi ) = M (R × V ) + L (2.127) (2. ˆ care se presupune concentrat˘ masa total˘ a sistemului. ˆ mi¸carea absolut˘ ¸i momentul cinetic total L .129) → L = M (R × V ) + L Relatia (2.129) reprezint˘ teorema lui K¨nig pentru momen¸ a o tul cinetic: momentul cinetic total al unui sistem de puncte materiale este egal cu suma dintre momentul cinetic al centrului de mas˘.Vom defini momentul cinetic total L ¸i energia cinetic˘ tos a ın s a ¸a tal˘ Ecin ale sistemului de particule ˆ mi¸carea relativ˘ fat˘ de a centrul de mas˘ prin relatiile: a ¸ N L ≡ 1 2 mi (ri × vi ) i=1 N (2. a ın a a ¸i momentul cinetic ˆ mi¸carea relativ˘ fat˘ de centrul de mas˘. s ın s a ¸a a a ın ¸ S˘ vedem ˆ continuare care sunt relatiile dintre energiile cinetice 92 .128) Ecin ≡ mi v 2 i=1 Ne intereseaz˘ ˆ continuare care este relatia dintre momentul a ın ¸ cinetic total L.

a a ın s a ¸a a Observatie: teoremele momentului cinetic ¸i energiei cinetice . care ˆ general este neinertial.130) reprezint˘ teorema lui K¨nig pentru energia ¸ a o cinetic˘: energia cinetic˘ total˘ a unui sistem de puncte materia a a ale este egal˘ cu suma dintre energia cinetic˘ a centrului de mas˘. i¸i p˘streaz˘ forma ¸a ¸ s a a ın ¸ ın ¸a ˆ sistemul de referint˘ S .130) M V 2 + Ecin 2 Relatia (2. viteza ¸i acceleratia particulei la momentul t = 10s de la s ¸ ˆ ınceperea mi¸c˘rii s a 93 .7 Probleme 2.1 Vectorul de pozitie al unui punct material este dat de legea ¸ de mi¸care: s r = 5(cos 3t)i + 4(sin 3t)j unde (r) este m˘surat ˆ metri iar timpul t ˆ secunde. ˆ mi¸carea relativ˘ fat˘ ın s as ın s a ¸a de centrul de mas˘: a N Ecin ≡ = 1 2 Ecin. ˆ mi¸carea absolut˘ ¸i Ecin .i i=1 N 1 = 2 N 2 m i vi i=1 i=1 1 mi (V + vi )2 = M V 2 + Ecin 2 1 → Ecin = (2.totale Ecin . 2. ¸i energia a a s cinetic˘ total˘ ˆ mi¸carea relativ˘ fat˘ de centrul de mas˘. ¸ s valabile ˆ ıntr-un sistem de referint˘ inertial S. Determia ın ın nati: ¸ a). a a a presupus a avea masa egal˘ cu masa total˘ a sistemului.

Legea vitezei punctului material se determin˘ din relatia de a ¸ definitie: ¸ dr d = (5 cos 3ti + 4 sin 3tj) dt dt = −15 (sin 3t) i + 12(cos 3t)j v = M˘rimea vectorului vitez˘ este: a a |v| = (15 sin 3t)2 + (12 cos 3t)2 = 3 (−9 cos2 3t + 25) La momentul t = 10s viteza este: v(1) = 3 (−9 cos2 30 + 25) = 14. 936m/s Pentru acceleratie se procedeaz˘ ˆ mod similar: ¸ a ın dv d = (−15 sin 3ti + 12 cos 3tj) dt dt = −45 (cos 3t) i − 36 (sin 3t) j a = M˘rimea vectorului acceleratie este: a ¸ |a| = (−45 cos 3t)2 + (−36 sin 3t)2 = 9 (9 cos2 3t + 16) 94 .b). traiectoria pe care se mi¸c˘ punctul material s a Rezolvare: a.

2 Un punct material se deplaseaz˘ cu viteza constant˘ v pe a a o elice definit˘ de ecuatiile parametrice: a ¸ x = 5 cos 2t y = 5 sin 2t z = vt unde distantele (x. 2. 192m/s2 b.La momentul t = 10s acceleratia este: ¸ a(1) = 9 (9 cos2 30 + 25) = 45. y. Determinati acceleratia particulei ˆ functie de timp. z) sunt m˘surate ˆ metri iar timpul t ˆ ¸ a ın ın secunde. Ecuatia traiectoriei de g˘se¸te prin eliminarea timpului din ¸ a s ecuatiile cinematice ale mi¸c˘rii: ¸ s a x = 5 cos 3t y = 4 sin 3t Folosind relatia fundamental˘ din trigonometrie: ¸ a sin2 3t + cos2 3t = 1 y 2 x2 + =1 4 25 Aceasta reprezint˘ ecuatia unei elipse cu semiaxele de 2m ¸i rea ¸ s spectiv 5m. ¸ ¸ ın ¸ Rezolvare: se obtine: ¸ 95 .

γ dintre vectorul acceleratie ¸i axele de coordonate) la ¸ s 96 .Conform definitiei. β.5t2 i + 1.3 Se ¸tie c˘ viteza unui punct material variaz˘ ˆ timp dup˘ s a a ın a legea: v(t) = 1. m˘rimea ¸i orientarea acceleratiei (cosinu¸ii directori ai unghia s ¸ s urilor α.8tj + t3 k(m/s) S˘ se determine: a a). deplasarea punctului material ˆ ıntre momentele de timp t1 = 1s ¸i t2 = 3s s b). acceleratia este: ¸ ¸ a = xi + y j + z k ¨ ¨ ¨ unde: d dx ˙ = (−10 sin 2t) = −20 cos 2t dt dt d dy ˙ = (10 cos 2t) = −20 sin 2t y = ¨ dt dt dz ˙ d z = ¨ = (v) = 0 dt dt x = ¨ Vectorul acceleratie este: ¸ a = −20 cos 2ti − 20 sin 2tj iar m˘rimea acceleratiei depinde de timp dup˘ legea: a ¸ a |a| = (−20 cos 2t)2 + (−20 sin 2t)2 = 20m/s2 2.

Vectorul acceleratie este: ¸ d dv = (1. 2j + 20.momentul de timp t2 = 3s Rezolvare: a.0i + 7.0ti + 1.02 + 7. Variatia vectorului de pozitie ˆ intervalul de timp considerat: ¸ ¸ ın ∆t = t2 − t1 este: ∆r = r(t2 ) − r(t1 ) = r2 − r1 Din definitia vitezei se observ˘ c˘: ¸ a a dr = vdt r1 t1 dr = r2 t2 3 vdt r 2 − r1 = 1 (1.02 = 24. 8j + 3t2 k 97 a = . 917m b.0k M˘rimea acestei deplas˘ri este: a a √ |∆r| = 13.5t2 i + 1.8tj + t3 k = dt dt = 3.8tj + t3 k)dt = 13.5t2 i + 1. 22 + 20.

4432 a 13. 8864 a 13. 8)2 + (3. 537 az 3. 1329 a 13. 537 cos α = Evident c˘ trebuie s˘ se verifice relatia: a a ¸ cos2 α + cos2 β + cos2 γ = 1 0. 44322 + 0.8 cos β = = = 0.0 × 2)2 + (1. x.0 × 4 cos γ = = = 0. 537m/s2 ax 3. 88642 = 0.4 S˘ se deduc˘ ecuatia de mi¸care a unui corp de mas˘ m sub a a ¸ s a actiunea unei forte constante: ¸ ¸ F (x. ˙ Rezolvare Folosind definitia acceleratiei ¸i principiul fundamental al meca¸ ¸ s nicii. 13292 + 0. t) = F0 = const. 537 ay 1. se g˘se¸te prin integrare: a s t x(t) = ˙ 1 x(t)dx = ¨ m F dt = 0 F0 t + x(0) ˙ m 98 .iar m˘rimea: a (3. 9998 2.0 × 2 = = 0.0 × 4)2 a(t = 2) = = 13.

t0 . obtinem a a ın ¸ ¸ ecuatia de mi¸care: ¸ s t x(t) = 0 x(t)dt = ˙ F0 2 ˙ t + x(0)t + x(0) 2m Trebuie facut˘ observatia c˘ alegerea momentului de timp t0 = 0 a ¸ a este arbitrar˘. ¸ a a ¸ a a ¸ ın s 2. F0 − constante.5 Un corp de mas˘ m se afl˘ initial ˆ repaus ¸i asupra lui se aplic˘ o fort˘: a ¸a F = F0 e−λt unde λ > 0. a a s Integrˆnd din nou. Ecuatia mi¸c˘rii este valabil˘ la orice alt moment a ¸ s a a de timp considerat initial. Rezolvare: Deoarece mi¸carea se presupune unidimensional˘: s a m dv = F0 e−λt dt 99 . ¸ Se observ˘ c˘ viteza cre¸te liniar cu timpul. Determinati legea de mi¸care ¸i legea ¸ s s vitezei. sub forma: ¸ x(t − t0 ) = F0 (t − t0 )2 + x(t0 )(t − t0 ) + x(t0 ) ˙ 2m Expresia obtinut˘ reprezint˘ ecuatia unei parabole. avˆnd ˆ vedere definitia vitezei.Constanta de integrare este valoarea vitezei la momentul initial.

¸ ¸ Rezolvare: ˆ Inlocuind expresia fortei ˆ ecuatia diferential˘ a mi¸c˘rii: ¸ ın ¸ ¸ a s a m dv = −kv dt 100 .6 S˘ se studieze mi¸carea unidimensional˘ a unui corp de mas˘ a s a a m sub actiunea unei forte de tipul F = −kv.Dup˘ separarea variabilelor se poate integra: a v t 0 F0 dv = m e−λt dt 0 Se obtine: ¸ v(t) = F0 1 − e−λt λm Legea spatiului o obtinem prin integrarea legii vitezei: ¸ ¸ x t dx v = ⇒ dt t dx = 0 0 vdt x(t) = 0 1 − e−λt dt F0 −λt (e + λt − 1) λ2 m x(t) = 2.

Prin urmare [τ ] = T −1 ¸i reprezint˘ un timp. se obtine expresia legii vitezei: ¸ v = v0 e− m t t = v0 e− τ unde τ= m k k Semnificatia coeficientului τ este acum evident˘. Se observ˘ c˘: s a a a v0 t=τ ⇒v= e 101 . ¸i c˘ v(t0 ) = v0 dup˘ aplicarea functiei a a s a a ¸ inverse logaritmului.Dup˘ separarea variabilelor: a dt = − ¸i integrare. rezult˘: s a v(t) m dv k v m t − t0 = − k v(t0 ) dv v ˆ urma efectu˘rii integralei ¸i dup˘ rearanjarea termenilor se In a s a obtine: ¸ k (t − t0 ) = ln v0 − ln v m Considerˆnd c˘ t0 = 0. Pentru ca relatia ¸ a ¸ vitezei s˘ fie corect˘ dimensional trebuie ca exponentul s˘ fie adia a a mensional. numit timp de relaxare.

timpii de relaxare a corespunz˘tori sc˘zˆnd.6. a a a 102 . ¸ a Fig. sc˘derea expoa a a a a nential˘ a vitezei se face pe un drum mai lent.6.1 putem face unele a ın observatii legate de cazurile limit˘. ¸ pentru trei valori diferite ale coeficientului de frecare: k1 > k2 > k3 k Se observ˘ c˘ pe m˘sur˘ ce scade valoarea lui k.Timpul de relaxare se define¸te ca timpul dup˘ care viteza s a scade de e ori.1: Dependenta de timp a vitezei. v = v0 e− m t . 2. 2. Analizˆnd graficul vitezei dat ˆ Fig.

. a a a a distanta parcurs˘ de corp cre¸te. 2. ¸ a ¸ Efectuˆnd integrala se obtine ˆ final legea mi¸c˘rii. imediat dup˘ ˆ a ınceperea mi¸c˘rii.2 se observ˘ c˘ pe m˘sur˘ ce scade valoarea lui k.6. el nu se mi¸c˘ la infinit ci doar ¸ s a ¸a a pe o distant˘ finit˘. oricˆt de lung ar fi a a ¸ a a a timpul avut la dispozitie de corp..) m v0 − kv0 t= m F0 t = v 0 + a0 t m 103 .Pentru a g˘si legea mi¸c˘rii.. distanta parcurs˘ nu poate dep˘¸i o anumit˘ s ¸ a as a limit˘. Oricˆt de mult ar cre¸te ˆ a ¸ a s a s ins˘ timpul de mi¸care. Din Fig. Folosim dezvoltarea ˆ serie Taylor: ın τ ez = 1 + z + z 2 /2 + z 3 /3 + . S˘ analiz˘m cazurile limit˘ ale mi¸c˘rii. sub forma: a ¸ ın s a x(t) = x0 + v0 τ 1 − e− τ t O analiz˘ simpl˘ a acestei relatii arat˘ c˘. integram din nou legea vitezei: a s a t x(t) = x0 + 0 v0 e− τ dt v unde x0 este pozitia corespunz˘toare momentului initial t0 = 0. s a t → 0.. Acest lucru ne permite s˘ scriem legea vitezei ca: a v = v0 (1 − = v0 + k t + . a a a a s a • Pentru un interval de timp scurt.

pentru cazul x0 = 0 unde: a0 = F0 F0 m = −kv0 corespund acceleratiei ¸i respectiv fortei la momentul t = 0. t− m 2 m2 ...6. 2. se obtine: s s t ¸ x(t) = x0 + v0 m k 1−1+ 104 k 1 k2 2 t .Fig. ¸ s ¸ Folosind aceea¸i aproximare ¸i pentru spa ¸iul parcurs.2: Reprezentarea spatiului parcurs pentru ¸ diferite valori ale coeficientului de frecare.

x0 + v 0 t − 1 v0 k 2 1 t = x0 + v0 t + a0 t2 2 m 2 Se observ˘ c˘ s-au reg˘sit ecuatiile mi¸c˘rii sub actiunea unei forte a a a ¸ s a ¸ ¸ constante. • Analiz˘m ce se ˆ ampl˘ dup˘ un interval de timp suficient a ıntˆ a a de lung. Deoarece: a a lim e−z = 0 z→∞ viteza limit˘ devine: a v→0 iar spatiul limit˘: ¸ a x → x0 + v0 m k 2. ¸ ¸ Rezolvare: ˆ Inlocuim expresia fortei ˆ ecuatia diferential˘ a mi¸c˘rii: ¸ ın ¸ ¸ a s a dv = −kv 2 dt m Dup˘ separarea variabilelor: a 105 . adic˘ atunci cˆnd t → ∞.7 S˘ se studieze mi¸carea unidimensional˘ a unui corp de mas˘ a s a a 2 m sub actiunea unei forte de tipul F = −kv .

a ¸ a x t dx = x0 0 v0 dt 1 + kv0 t m Integrala din membrul al doilea se rezolv˘ u¸or dac˘ se face suba s a ¸ stitutia: u = 1 + kv0 t. a ın ¸ a 106 .8 S˘ se studieze mi¸carea unidimensional˘ a unui corp de mas˘ a s a a m legat de un resort cu constanta elastic˘ k. Se obtine: ¸ m x = x0 + m ln k kv0 t+1 m 2. la a s expresia vitezei: v(t) = v0 1 + kv0 t m Afl˘m legea spatiului printr-o nou˘ integrare. dup˘ integrare ¸i considerarea lui t0 = 0. ˆ absenta frec˘rii.dt = − g˘sim: a m dv k v2 v m t − t0 = − k v0 dv v2 ceea ce conduce.

1 Rezolvare: ˆ Inlocuim expresia fortei ˆ ecuatia diferential˘ a mi¸c˘rii: ¸ ın ¸ ¸ a s a m dv = −kx dt Vom studia aceast˘ mi¸care folosind legea conserv˘rii energiei.8. este: a 107 . valoarea energiei potentiale a fortei elastice ¸ ¸ ¸ corespunz˘toare unei deform˘ri oarecare x a resortului luˆnd ca a a a referint˘ valoarea zero pentru energia potential ˆ pozitia nede¸a ¸ ın ¸ format˘ a resortului. 2. a s a Trebuie s˘ afl˘m a¸adar care este valoarea energiei cinetice ¸i a a a s s celei potentiale. ¸ Conform definitiei.Fig.

x Ep (x) = 0 1 kxdx = kx2 2 ˆ punctul x = 0 energia potential˘ este nul˘. s s Scriem conservarea energie ˆ ıntre momentul ˆ care corpul trece ın prin pozitia nedeformat˘ ¸i un moment oarecare: ¸ as 1 2 1 2 1 2 2 mv + kx = kA v = 2 2 2 dx = dt 2k 2 (A − x2 ) m2 2k 2 (A − x2 ) m2 Dup˘ separarea variabilelor se obtine: a ¸ x t − t0 = x0 dx 2 k m2 [A2 − x2 ] = arcsin x/A = arcsin x0 /A A cos θdθ k 2 A m 1 − sin2 θ = 108 . a E(x = 0) = Ec S˘ consider˘m valoarea energiei cinetice de forma: a a 1 Ec = kA2 2 A este distanta maxim˘ pˆn˘ la care poate ajunge punctul mate¸ a a a rial ¸i se nume¸te amplitudine. de aceea energia In ¸ a a total˘ este ˆ ˆ a ın ıntregime energie cinetic˘.

frecventa unghiular˘ este o m˘rime cona a ¸ a a stant˘. ¸ ¸ a s a A Dup˘ cum este definit˘. a a s ¸ ¸ ˆ Fig. caracteristic˘ corpului ¸i nu depinde de conditiile initiale. momentul cinetic se conserv˘. 2. a 2.9 O bil˘ legat˘ de un punct fix printr-un fir se rote¸te uniform a a s a pe un plan orizontal neted f˘r˘ frec˘ri cu turatia n1 . De cˆte ori aa a ¸ se modific˘ turatia bilei dac˘ firul se scurteaz˘ la jum˘tate? a ¸ a a a Rezolvare: Pentru un sistem izolat.8. Ca ura mare: L1 = L 2 109 .arcsin x/A = arcsin x0 /A A cos θdθ = ωA cos θ 1 (arcsin x/A − arcsin x0 /A) ω0 = k 2 S-a f˘cut schimbarea de variabil˘ x = A sin θ ¸i s-a notat m = ω0 a a s Considerˆnd c˘ t0 = 0 ¸i aflˆnd pe x ˆ functie de t rezult˘: a a s a ın ¸ a ω0 t + arcsin adic˘: a x x0 = arcsin A A x0 ) A x = A sin(ω0 t + arcsin s ¸a a ¸ M˘rimea ω0 se nume¸te frecvent˘ unghiular˘ sau pulsatia a proprie a oscilatiilor iar ϕ0 = arcsin x0 faza initial˘ a mi¸c˘rii.2 este reprezentarea grafic˘ a unei mi¸c˘ri oscilatorii In a s a cu vizualizarea principalelor m˘rimi caracteristice.

2.Reprezentarea grafic˘ a unei mi¸c˘ri a s a oscilatorii 110 .8.2 .Fig.

s ın ¸a ın s nici directia ¸i nici modulul vectorului nu se modific˘ (determinate ¸ s a prin regula burghiului). Ca urmare.Conform definitiei: ¸ L = r × mv Deoarece mi¸carea bilei se produce ˆ permanent˘ ˆ acela¸i sens. a a ¸ r1 mv1 = r2 mv2 ⇒ v1 r2 = v2 r1 Vitezele v1 ¸i v2 sunt viteze liniare ˆ mi¸c˘rile circulare de raze s ın s a s corespunz˘toare r1 ¸i r2 . se obtine: ¸ 2 n2 r1 = =4 n1 (r1 /2)2 111 . a v1 = ω1 r1 = 2πn1 r1 v2 = ω2 r2 = 2πn2 r2 Ca urmare: v1 n1 r1 = v2 n2 r2 Rezult˘: a r2 n1 r1 = ⇒ r1 n2 r2 n2 r2 = 1 2 n1 r2 ˆ Inlocuind valorile numerice. conservarea implic˘ egalia tatea m˘rimilor momentului unghiular pentru cele dou˘ situatii.

Rezolvare: Pentru a demonstra c˘ forta este conservativ˘.2. forta este conservativ˘ ¸i poate fi definit˘ energia ¸ a s a potential˘: ¸ a F = −∇U 112 . b. c− constante.10 Demonstrati c˘ urm˘toarea fort˘ este conservativ˘ ¸i g˘siti ¸ a a ¸a as a ¸ energia potential˘ corespunz˘toare: ¸ a a F = axi + by j + cz k a. verific˘m conditia a ¸ a a ¸ integral˘: a rotF = 0 i ∂ ∂x j ∂ ∂y k ∂ ∂z =0 Fx Fy Fz Intr-adev˘r: a i ∂ ∂x j ∂ ∂y k ∂ ∂z =0 ax by cz Ca urmare.

(c) impulsul sistemului. r3 = (1 + 2t2 )i + 4t2 k(m) la momentele de timp t = 0s ¸i t = 10s: (a) pozitia centrului de s ¸ mas˘. (d) a a energia cinetic˘. r2 = (1 + t2 )i + (2 + 5t)j(m) m3 = 5kg.De aici rezult˘ diferenta de energie potential˘ dintre dou˘ puncte a ¸ ¸ a a oarecare: U − U0 = − F · dr In coordonate carteziene acest lucru ˆ ınseamn˘: a U − U0 = − = − = − (Fx dx + Fy dy + Fz dz) Fx dx − axdx − Fy dy − bydy − Fz dz czdz 1 = − (ax2 + by 2 + cz 2 ) 2 2. a Rezolvare: 113 .11 S˘ se g˘seasc˘ pentru urm˘torul sistem de puncte materiale: a a a a m1 = 1kg. (b) viteza centrului de mas˘. r1 = 2t2 i + 3tj + 4k(m) m2 = 3kg.

Vectorul de pozitie al centrului de mas˘ este: ¸ a m 1 r1 + m 2 r2 + m 3 r3 m1 + m2 + m3 RCM = Dup˘ ˆ a ınlocuirea valorilor date ˆ ipoteza problemei. rezult˘: ın a 2t2 i + 3tj + 4k + 3[(1 + t2 )i + (2 + 5t)j] 1+3+5 5[(1 + 2t2 )i + 4t2 k] + 1+3+5 1 1 4 = (15t2 + 8)i + (18t + 6)j + (1 + 5t2 )k 9 9 9 RCM = s Valorile vectorului de pozitie la momentele de timp t1 = 0s ¸i ¸ t2 = 10s sunt: 8 2 4 i+ j+ k 9 3 9 1508 62 668 RCM (10) = k i+ j+ 9 3 3 RCM (0) = b.a. Deriv˘m expresia vectorului de pozitie ¸i obtinem viteza cena ¸ s ¸ trului de mas˘: a d 1 1 4 [ (15t2 + 8)i + (18t + 6)j + (1 + 5t2 )k] dt 9 9 9 10 40 = ti + 2j + tk 3 9 VCM = Valorile vectorului vitez˘ la momentele de timp t1 = 0s ¸i t2 = 10s a s sunt: 114 .

3 (t) 1 1 1 2 2 2 = m1 v1 (t) + m2 v2 (t) + m3 v3 (t) 2 2 2 Vectorii vitez˘ pentru cele trei corpuri sunt: a d (2t2 i + 3tj + 4k) = 4ti + 3j dt d (1 + t2 )i + (2 + 5t)j = 2ti + 5j = dt d (1 + 2t2 )i + 4t2 k = 4ti + 8tk = dt v1 = v2 v2 iar m˘rimile corespunz˘toare: a a 115 . Impulsul sistemului este: P = (m1 + m2 + m3 )VCM = 30ti + 18j + 44tk P (0) = 18j P (10) = 300ti + 18j + 440k d.2 (t) + Ecin.VCM (0) = 2j 400 100 i + 2j + VCM (10) = k 3 9 c.1 (t) + Ecin. Energia cinetic˘: a Ecin (t) = Ecin.

v1 (t) = v2 (t) = v3 (t) = (4t)2 + 32 . v2 (0) = 5m/s.0J Ecin (10) = 21. 44m/s Dup˘ evalu˘rile numerice se obtine: a a ¸ Ecin (0) = 42. v3 (0) = 0m/s. 62m/s (4t)2 + (8t)2 . 11m/s (2t)2 + 52 . v3 (10) = 89. v1 (0) = 3m/s.44kJ 116 . v1 (10) = 40. v2 (10) = 20.

printr-o abordare local˘ . Eua a a ler ¸i Hamilton ˆ scopul rezolv˘rii unor probleme mai complis ın a cate de mecanic˘.1) Dac˘ se cunosc fortele care actioneaz˘ asupra corpului (sistemua ¸ ¸ a lui) precum ¸i starea mecanic˘ initial˘ (ro . dat˘ de principiul doi al Mecanicii: a ˙ m¨ = F (r.Capitolul 3 Mecanica analitic˘ a 3. la orice moment t starea mecanic˘ a corpului (r. atunci se poate s a ¸ a determina. vo ). r. a Mecanica analitic˘ a fost dezvoltat˘ de c˘tre Lagrange. Studiul mi¸c˘rii unui sistem fizic. v). Ecuatia de baz˘ cu ajutorul a ¸ a c˘reia se poate determina starea mecanic˘ a unui corp este ecuatia a a ¸ Newton. ˆ Mecanica a s a ın analitic˘. are la baz˘ un principiu de extremum care ne a a spune c˘ mi¸carea are loc ˆ a s ıntotdeauna pe aceea traiectorie pentru 117 .1 M˘rimi caracteristice a ˆ Mecanica newtonian˘ se studiaz˘ mi¸carea corpurilor macroIn a a s scopice care se deplaseaz˘ cu viteze mici ˆ comparatie cu viteza a ın ¸ luminii. t) r (3.

ˆsi atinge a ¸ ı¸ extremul. x3N ˙ ˙ ˙ ˙ ˙ ˙ ˙ ˙ ˙ (3.5) . x4 . x4 . F3N (3... Starea mecanic˘ a a sistemului este definit˘.. F5 . x3N −1 .care o anumit˘ functie. x3 . Ecuatiile ce descriu mi¸carea unui sistem ˆ abordarea analitic˘ ¸ s ın a sunt ecuatii cu derivate partiale de ordinul I ¸i II. Vom folosi urm˘toarele notatii pentru ¸a ¸ a ¸ coordonatele carteziene ¸i pentru componentele vitezelor celor N s puncte materiale: x1 .m.a... ¸ ¸ s Acest formalism este folosit ˆ studiul sistemelor cu un num˘r ın a mare de constituenti (de exemplu ˆ Mecanica statistic˘) sau pen¸ ın a tru sisteme mecanice cu leg˘turi. F2 . F4 . O s notatie similar˘ va fi folosit˘ ¸i pentru fort˘: ¸ a as ¸a F1 . x5 . care descrie starea sistemului.4) unde primele trei valori reprezint˘ componentele fortei totale ce a ¸ se exercit˘ asupra primului punct material s.. x2 .. x5 . prin coordonatele a carteziene ¸i componentele vitezelor tuturor punctelor fat˘ de un s ¸a sistem de referint˘ inertial. .3) unde s-a ¸inut cont c˘ fiecare particul˘ este caracterizat˘ de trei t a a a coordonate carteziene ¸i respectiv trei componente ale vitezei..F3N −2 . x6 .2) (3. a Ecuatiile de mi¸care pentru sistemul de N puncte materiale carac¸ s terizate prin coordonatele carteziene (3. F3 ..d.x3N −2 . x3N x1 .2). la fiecare moment.. 3N 118 (3. a Fie un sistem format din N puncte materiale. F3N −1 .. x3N −1 . x2 . x3 .x3N −2 . F6 . scrise pe componente vor fi: ¨ ms xs = Fs s = 1.. x6 . .

t) ≥ 0 ˙ (3.6) Vom considera ˆ continuare acele leg˘turi care depind numai de ın a a coordonatele de pozitie ¸i de timp. Se spune c˘ sistemul este supus unor leg˘turi (sau constrˆngeri). m3N −2 = m3N −1 = m3N adic˘.m. .2) ¸i (3. primele trei componente ale masei sunt egale si reprezint˘ a a masa primei particule.7) Se observ˘ c˘ acest˘ relatie contine ¸i vitezele xs . Aceste restrictii se exprim˘ prin anumite relatii.3). Dac˘ toate a a a ¸ ¸ s ˙ a relatiile care contin vitezele se pot obtine prin derivarea ˆ ra¸ ¸ ¸ ın port cu timpul a unor relatii ˆ care apar numai coordonatele de ¸ ın pozitie (¸i eventual timpul) se spune c˘ sistemul este supus unor ¸ s a leg˘turi olonome. xs . f (xs . s ¸ a ¸ care pot avea fie forma unor egalit˘¸i. xs . t) = 0. Dac˘ vom deriva ¸ s aceast˘ relatie ˆ raport cu timpul.a. vom obtine: a ¸ ın ¸ ∂f df = + dt ∂t 3N s=1 ∂f xs ˙ ∂xs (3.cu conventia ca: ¸ m1 = m2 = m3 m4 = m5 = m6 . t) = 0 sau f (xs . . a a a dac˘ sunt impuse anumite restrictii asupra alegerii variabilelor a ¸ (3. s. Dac˘ exist˘ relatii care contin vitezele xs dar a a a ¸ ¸ ˙ 119 .d. fie cea a unor inegalit˘¸i: at at ˙ f (xs .

ν < 3N 120 l = 3N − ν (3. se spune c˘ sistemul ¸ a este supus la leg˘turi neolonome. t) = 0 k = 1. Deci. a Vom considera ˆ continuare numai sistemele de particule supuse ın unor leg˘turi olonome exprimate prin relatii de forma: a ¸ fk (xs . iar restul ν = 3N −l pot fi determinate ˆ functie de primele prin rezolvarea ın ¸ sistemului de ecuatii: ¸ fk (xs .8) unde ν reprezint˘ num˘rul de leg˘turi la care este supus sistemul.10) . l dintre ın variabilele xs pot fi alese ˆ mod arbitrar (independente).9) diferenta dintre num˘rul necunoscutelor ¸i num˘rul leg˘turilor ¸ a s a a (ecuatiilor). t) = 0 este un sistem ˆ necunoscutele xs . ν s = 1. ın a • ν > 3N . Dac˘ . Vom nota prin: l = 3N − ν (3. Sistemul ¸ a fk (xs . 3N (3. atunci sistemul pote fi rezolvat ¸i se pot determina cele s 3N necunoscute • ν < 3N . t) = 0 k = 1.care nu pot fi obtinute prin derivarea ˆ raport cu timpul a unor ¸ ın relatii numai ˆ ¸ ıntre coordonatele de pozitie. Acest num˘r ˆ ¸ a ıntreg ¸i pozitiv reprezint˘ num˘rul s a a gradelor de libertate ale sistemului mecanic dat. a a a Observatie: num˘rul ν nu poate fi arbitrar de mare. atunci sistemul este nedeterminat Acest ultim caz este cel mai interesant din punct de vedere fizic. atunci sistemul devine incompatibil ¸i nu are sens s fizic • ν = 3N .

l) ¸i eventual de timp: ¸ xs = xs (q1 . iar num˘rul lor este egal evident cu l.ql .. q2 . num˘rul gradelor a a de libertate ale sistemului. adic˘ variabilele xs sunt exprimate ˆ a ¸ a s functie de noi variabile qi . unei configuratii instantanee a sistemului de N particule ˆ corespunde un punct ˆ ıi ın 121 ... O t Fig. 3. 2.10). l) li se poate asocia un spatiu matematic cu l dimensiuni numit spatiul configuratiilor.. 3N (3. ¸ Variabilelor generalizate qi (i = 1.11) Variabilele qi se numesc coordonatele generalizate ale lui Lagrange.. Cu alte cuvinte.Pentru a lucra numai cu variabile independente. t) s = 1. ¸ ¸ {qi} .l)]. (i = 1. Lagrange paraın metrizeaz˘ realtiile (3.1 Fiec˘rui punct din acest spatiu ˆ corespunde un ansamblu de a ¸ ıi ¸ valori [qi (i = 1. .

l (3.12) S˘ presupunem dat un sistem de N puncte materiale asupra c˘roa a ra actioneaz˘ ni¸te forte date. ¸ a s ¸ Dac˘ sistemul nu ar fi supus unor leg˘turi. atunci ecuatiile de a a ¸ mi¸care ar avea forma (3. care sunt propuse a a ¸ s date. Odat˘ cu ¸ ¸ a schimbarea ˆ timp a configuratiei sistemului rezult˘ o schimbare ın ¸ a a pozitiei punctului reprezentativ. spre deosebire de fortele Fs .13) Se observ˘ c˘. astfel ˆ at el descrie o curb˘ ¸ ıncˆ a ˆ acest spatiu numit˘ traiectorie generalizat˘ caracterizat˘ ın ¸ a a a prin ecuatiile parametrice: ¸ qi = qi (t) i = 1. Deci. ın 122 .spatiul configuratiilor numit punct reprezentativ.8). ¸ Dac˘ leg˘turile impuse sistemului de puncte materiale oblig˘ unul a a a dintre puncte de a se afla permanent pe o anumit˘ curb˘.5). date prin s a ıns˘ a a relatii de forma (3.4).5). atunci ecuatiile de mi¸care nu mai pot fi ¸ ¸ s scrise sub forma (3. Componenta Rt se nume¸te forta de frea care exercitat˘ de curb˘ asupra punctului ¸i se opune deplas˘rii a a s a acestuia ˆ lungul curbei. ecuatiile de mi¸care pentru un sistem de N particule supus la leg˘turi se va scrie sub forma: a ¨ ms xs = Fs + Rs s = 1. ˆ a ¸a In a acest caz vom descompune forta R ˆ ¸ ıntr-o component˘ Rn situat˘ a a ˆ planul normal la curb˘ ¸i o component˘ Rt situat˘ de-a lungul ın as a s ¸ tangentei la curb˘. reactiile Rs sunt necunoscute ¸i ele trebuie determinate din ¸ conditiile problemei. Dac˘ ˆ a exist˘ leg˘turi. 3N )(3. de componente Fs (s = 1. Existenta leg˘turilor atrage dup˘ sine ¸ a a aparitia unor noi forte. denumite forte (reactii) de sprijin (sau ¸ ¸ ¸ ¸ ¸ s a a s de leg˘tur˘) ¸i notate prin Rs . aceasta a a exercit˘ asupra punctului material respectiv o fort˘ de spijin R. 3N (3.

3N (3. a a ¸a a ¸ ıns˘ a a a Aceast˘ afirmatie este ˆ a adev˘rat˘ numai dac˘ curba nu se deplaseaz˘ ˆ timp. Dac˘ deplas˘m arbitrar orice punct material al sisa a a temului de-a lungul curbei pe care acest punct este obligat s˘ a se g˘seasc˘ ˆ baza leg˘turilor.13) unde Fs reprezint˘ componentele fortelor date. Vom presupune c˘ frec˘rile sunt s a a neglijabile. forta de sprijin r˘mˆne normal˘ a a ın a ¸ a a a la curb˘.2 3.8) s˘ fie mereu 123 . iar ¸ Rs componentele fortelor de sprijin necunoscute.8) ¸i cu l grade de libertate. s a Lagrange propune urm˘toarea metod˘ ce const˘ din dou˘ etape: a a a a • determinarea functiilor xs (t) ¸ ¸ • determinarea reactiilor Rs cu ajutorul ecuatiilor (3.2.13) scrise ¸ sub forma: Rs = ms xs − Fs ¨ s = 1.1 Formalismul Lagrange Principiul lucrului mecanic virtual Fie un sistem de N puncte materiale supus la ν leg˘turi olonome a (3. Ecuatiile de mi¸care a a ¸ s a ¸ au forma (3. a ın Aceste consideratii ne conduc la definirea deplas˘rii virtuale ¸ a ¸ a δxs a sistemului considerat. astfel ˆ at conditiile de leg˘tur˘ (3. Pentru determinarea mi¸c˘rii unui sistem de felul celui considerat. ca fiind orice variatie continu˘ a coıncˆ ¸ a a a ordonatelor xs . iar lucrul mecanic efectuat de aceast˘ fort˘ va fi nul.3. adic˘ leg˘turile sunt perfecte. Pentru aceasta se va ¸ine cont c˘ leg˘turile sunt a a perfecte.14) Pentru rezolvarea primei etape vor trebui eliminate fortele de ¸ t a a leg˘tur˘ Rs . deci componentele tangentiale ale fortelor de sprijin se ¸ ¸ anuleaz˘.

16) relatie ce reprezint˘ chiar conditiile pentru ca deplas˘rile δxs ¸ a ¸ a s˘ fie virtuale. lucrul mecanic al fortelor de sprijin este nul: ¸ 3N Rs δxs = 0 s=1 (3. a a Fie o deplasare virtual˘ infinitezimal˘ δxs a sistemului de puncte a a materiale.15) ˆ care t nu a variat.17) Aceast˘ afirmatie constituie enuntul principiului lucrului mea ¸ ¸ canic virtual sau principiul lui d’Alembert care st˘ la baza a formalismului Lagrange. vom obtine: a ¸ ¸ 3N 3N xs xs δxs = ¨ s=1 s=1 Fs δxs (3. 3N (3. este suficient s˘ ˆ ¸ s a a ¸im cu δxs ambii membrii ai ecuatiei (3. Utilizˆnd relatia (3.18) 124 . t) − fk ((xs .8). a Pentru orice deplasare virtual˘ infinitezimal˘ ce satisface conditia a ¸ ile (3. ν s = 1.satisf˘cute. Pe baza lui se pot elimina reactiile de ¸ ¸ s a ınmulsprijin Rs din ecuatiile de mi¸care (3.8) ¸i relatiile: ¸ fk (xs + δxs .15) ¸i (3.17). acesta va trece de la coordonatele xs la coordonatele ıncˆ a a a a ¸ s x + δxs astfel ˆ at s˘ fie satisf˘cute. t) = 3N s=1 ∂fk δxs ≡ 0 ∂xs (3. pe lˆng˘ realatiile (3. t) = 0 k = 1.16).13). Vom sc˘dea ecuatiile (3. la o valoare constant˘ a variabilei t. dezın a ¸ s s a a volt˘m dup˘ puterile cantit˘¸ilor δxs ¸i p˘str˘m numai acei tera a at meni de ordinul ˆ ai: ıntˆ fk (xs + δxs .13) ¸i s˘ sum˘m pentru t toate valorile indicelui s.

la timp constant. Principiul lucrului mecanic a virtual se mai poate scrie ¸i sub forma: s 3N (ms xs − Fs )δxs = 0 ¨ s=1 (3.21) → δL = i=1 Qi δqi 125 . l.17).2.din care au disp˘rut componentele Rs .19) Observatie: deplasarea virtual˘ δxs nu are numic comun cu de¸ a plasarea real˘ ˆ cursul mi¸c˘rii sistemului.2 Fortele generalizate ¸ Fie un sistem de N puncte materiale supus la ν leg˘turi olonome a ¸i perfecte ¸i fie qi (xs . s = 1. t) (i = 1. ˆ care evident timpul a ın s a ın variaz˘. 3N ) coordonatele genes s ralizate introduse prin relatia (3. ˆ ¸ a ¸ ıntr-o deplasare virtual˘: a 3N 3N l δL = s=1 l Fs δxs = s=1 Fs i=1 ∂xs δqi ∂qi (3. observ˘m c˘ membrul drept al ea ¸ a a cuatiei reprezint˘ lucrul mecanic elementar al fortelor date. l s = 1. Se observ˘ c˘ o deplasare ¸ a a ¸ ın virtual˘ infinitezimal˘ δxs a sistemului se obtine variind ˆ mod a a arbitrar. a 3. 3N (3. variabilele qi : l δxs = i=1 ∂xs δqi ∂qi i = 1.20) ˆ Intocˆndu-ne la relatia (3.11).

.2.. l (3.27) s=1 126 . cu varia a atia energiei potentiale: ¸ ¸ δL = −δU (3.24) Dac˘ vom ¸ine cont de expresia (3... q2 . q2 .ql .26) ∂qi 3..ql .20) pentru deplasarea virtual˘. pˆn˘ la semn.23) δL = − i=1 ∂U δqi ∂qi (3.. q2 . l): Qi = Qi (q1 .ql } reprezint˘ vitezele generalizate. q1 .21) a lucrului mecanic elemena t tar exprimat prin fortele generalizate. atunci realtia (3.22) reprezint˘ fortele generalizate corespunz˘toare coordonatelor a ¸ a generalizate qi (i = 1. .. t) ˙ ˙ ˙ ˙ a unde {q1 .24) devine: ¸ ¸ l (3.. Notatia: ¸ a ¸ 3N Qi = s=1 Fs ∂xs ∂qi (3. prin relatia: t ∂U Qi = − i = 1.25) ceea ce conduce la exprimarea fortelor generalizate.. ¸ a ¸ a ¸ a atunci lucrul mecanic elementar este egal. ˙ ˙ Observatie: dac˘ fortele Fs deriv˘ dintr-o energie potential˘.3 Ecuatiile Lagrange ¸ Fie un sistem de N puncte materiale supuse la ν leg˘turi olonome a a ¸i perfecte ¸i care posed˘ energia cinetic˘ Ecin exprimat˘ prin: s s a a Ecin 1 = 2 3N m s x2 ˙s (3. ˆ cazul for¸ ın ¸ ¸elor conservative Fs ..unde s-a utilizat relatia (3.

Dac˘ vom ˆ a ınlocui ˆ expresia principiului d’Alembert (3. Ele sunt ˆ num˘r egal cu num˘rul l al gradelor de a ın a a libertate ale sistemului. formalismul Lagrange ofer˘ o metod˘ de rezolvare a In a a unor probleme de mecanic˘ care const˘ ˆ a a ın: • se stabile¸te num˘rul gradelor de libertate ¸i se aleg coordos a s natele generalizate 127 .27) vom ajunge la setul de ecuatii diferentiale: ¸ ¸ d dt ∂Ecin ∂ qi ˙ − ∂Ecin = Qi ∂qi i = 1. ¸i dac˘ ¸inem ¸i a s at s de (3. qi (t).28) ceea ce reprezint˘ ecuatiile Lagrange pentru determinarea mi¸a ¸ s c˘rii sistemului.30) (3. ecuati¸ a ¸ ¸ a ¸ ile lui Lagrange (3. ecuatiile Lagrange cap˘t˘ forma: ¸ aa d dt ∂L ∂ qi ˙ − ∂L =0 ∂qi i = 1. Prin integrarea acestui sistem de ecuatii ¸ se va obtine dependenta coordonatelor generalizate de timp.14) permit ¸ determinarea reactiilor de spijin Rs . l (3.19) exın presia deplas˘rilor infinitezimale virtuale (3. pe a ¸ baza relatiei (3. l (3. cu aceste coordonate odat˘ determinate se pot deduce. definit˘ prin relatia: L ≡ Ecin − U Astfel. Pena a tru aceasta vom introduce functia Lagrange sau lagrangeiana ¸ a ¸ sistemului.11) coordonatele xs (t). ¸ ¸ Apoi. ¸ Observatie: dac˘ fortele date admit energia potential˘ U . Ecuatiile (3.29) ˆ concluzie.28) se pot scrie sub form˘ mai compact˘.20).

ˆ intervalul de timp [t1 . 3N (3. s a a ın a au forma unor ecuatii diferentiale.3. x2 . Principiul lui Hamilton este un principiu integral al legilor Mecanicii.32) ecuatiile care rezult˘ din leg˘turile impuse sistemului. x3 .. l). ν s = 1. t2 ] ın a ın 128 . Pentru a vedea ˆ ce const˘ acesta.1 Formalismul Hamilton Principiul lui Hamilton Legile Mecanicii newtoniene.xs .x3N (3. ¸ a a Vom presupune ˆ continuare c˘. . se determin˘ coordonatele xs (t) (s = 1. vom considera un sistem ın a de N puncte materiale supus la ν leg˘turi olonome ¸i perfecte.. 3N ) ¸i apoi reactiile de sprijin Rs (s = 1. L ¸ • se exprim˘ cele 2l conditii initiale pentru coordonatele generala ¸ ¸ s ˙ izate qi (to ) ¸i vitezele generalizate qi (to ) (i = 1. a s Fie x1 . Prin lucr˘rile lui Hamilton s-a ¸ ¸ a a ajuns la formularea integral˘ a legilor Mecanicii.• se construiesc functiile Ecin .. 3N ) ¸ 3.3 3.. ¸i fie de asemes nea fk (xs . Qi ... a¸a cum au fost formulate de Newton s ¸i care si-au g˘sit forma cea mai general˘ ˆ lucr˘rile lui Lagrange. l) • se integreaz˘ ecuatiile Lagrange obtinˆndu-se solutia qi = qi (t) a ¸ ¸ a ¸ a s (i = 1. t) = 0 k = 1..31) coordonatele carteziene ale punctelor sistemului..

deci functiile (3. a a ¸ ın ¸ a le verific˘ identic. vom mai presupune c˘ mi¸c˘rile (real˘ ¸i virtual˘) sunt In a s a as a destul de apropiate una de cealalt˘. pentru mi¸carea real˘ ¸i pentru cea virtual˘.este cunoscut˘ mi¸carea real˘ a sistemului. Mi¸carea virtual˘ este caracterizat˘ prin s a a relatii de forma: ¸ xs = xs (t) t1 ≤ t ≤ t2 s = 1.36) sunt suficient de mici. Vom considera ¸i o mi¸care virtual˘. 3N (3. pozitiile punctelor sistemului considerat. vom presupune c˘ la momentele de timp t = t1 ¸i a s ¸ respectiv t = t2 .35) xs (t2 ) = xs (t2 ) ˆ fine. coincid: s as a xs (t1 ) = xs (t1 ) (3.34) De asemenea. Aceast˘ mi¸care este caracterizat˘ prin legile de mi¸care: a s a s xs = xs (t) t1 ≤ t ≤ t2 s = 1. deci o mi¸care despre care s s a s presupunem c˘ satisface conditiile de leg˘tur˘ (3. prin urmare diferentele: a ¸ δxs = xs (t) − xs (t) (3. astfel ˆ at puterile superioare puterii ˆ aia ıncˆ ıntˆ s˘ fie neglijate. conform˘ cu legile a s a a Mecanicii.33) substituite ˆ relatiile (3. caracterizat˘ prin ecuatiile (3.32).33) Este clar c˘ aceast˘ mi¸care. 3N (3. a 129 .33) rea a s a ¸ spect˘ leg˘turile.32). dar nu saa ¸ a a tisface legile Mecanicii.

17). a a a o deplasare virtual˘.40) unde: 3N δEcin = δ s=1 1 ˙s m s x2 2 (3. a rezult˘ atunci c˘ m˘rimile δxs reprezint˘.37).37) cu deosebirea c˘ m˘rimile δxs depind de timp.32). vom obtine a ¸ o relatie asem˘n˘toare cu relatia (3. Dar.Se observ˘ c˘. a a ¸ Vom analiza ˆ continuare cazul obi¸nuit al fortelor Fs ca forte ın s ¸ conservative: 3N Fs = −∇s U → s=1 Fs δxs = −δU (3. la fiecare moment t. prelucrat˘.39) care. atˆt coordonatele xs . prin ipotez˘.19): ¸ a a ¸ 3N (ms xs − Fs )δxs (t) = 0 ¨ s=1 (3. ¸i ¸inˆnd cont ¸i de ipoteza (3.41) 130 . apoi ˆ a a ¸ ın ınmultim cu dt ¸ ¸i integr˘m ˆ raport cu timpul de la t1 la t2 : s a ın t2 t1 3n ms xs δxs dt = − ¨ s=1 t2 δU dt t1 (3. cˆt ¸i coora a a a a s ın ¸ a a donatele xs satisfac ˆ fiecare moment relatiile de leg˘tur˘ (3. conform principiului lucrului mecanic a ¸ virtual (3. dac˘ vom elimina reactiile de spijin Rs .38) Vom ˆ ınlocui aceast˘ ultim˘ relatie ˆ (3.35) conduce la a s t a s ecuatia: ¸ t2 t1 (δEcin − δU )dt = 0 (3.

43) Dac˘ vom repeta acela¸i rationament pentru energia potential˘. a s ¸ ¸ a relatia (3. Dac˘ se calculeaz˘ s a ¸ a a integrala: t2 t1 (Ecin − U )dt pentru mi¸carea real˘ a sistemului ¸i respectiv pentru mi¸carea s a s s virtual˘ apropiat˘ supus˘ conditiilor: a a a ¸ • satisface relatiile de leg˘tur˘ ¸ a a • coincide cu pozitiile reale la momentele t1 ¸i t2 ¸ s atunci diferenta (3.40) se poate scrie: ¸ t2 δ t1 (Ecin − U )dt = 0 (3.44) Aceast˘ ecuatie reprezint˘ expresia matematic˘ a principiului a ¸ a a lui Hamilton ¸i are urm˘toarea semnificatie.44) a celor dou˘ integrale este nul˘.42) rezult˘: a ¸ a t2 t2 (3.42) δEcin dt = t1 t1 Ecin − t2 t2 Ecin dt = δ t1 t1 Ecin dt (3.reprezint˘ diferenta dintre energia cinetic˘ a sistemului Ecin cala ¸ a culat˘ pentru mi¸carea virtual˘ (pe traiectoria virtual˘) ¸i rea s a a s a spectiv pentru mi¸carea real˘ Ecin (pe traiectoria real˘): s a δEcin = Ecin − Ecin Dac˘ vom integra relatia (3. ¸ a a Observatie: aceast˘ conditie este analoag˘ cu conditia de maxim ¸ a ¸ a ¸ 131 .

principiul integral a lui Hamilton (numit ¸i princis piul minimei actiuni) se poate formula astfel: mi¸carea real˘ ¸ s a (conform˘ cu legile Mecanicii). atunci sistemului dat de valori ˆ a ıi corespunde o valoare minim˘ sau maxim˘ a functiei. ˆ intervalul de timp [t1 . Se poate ar˘ta c˘ satisfacerea acestui a a principiu t2 δ t1 L(qi . ¸ a Principiul Hamilton contine. a a ¸ ˆ cazul nostru functia este ˆ In ¸ ınlocuit˘ printr-o integral˘. legile mi¸c˘rii ¸ a a s a sistemului de particule.47) . l (3. q. qi . iar varia a abilele independente printr-o traiectorie. t)dt = 0 ˙ (3.45) ˙ actiunea pentru o mi¸care oarecare iar L = Ecin − U = L(q. qi . ¸ Deci. dac˘ se calculeaz˘ valoarea ¸ a a functiei pentru un sistem de valori date variabilelor de care de¸ pinde functia ¸i se constat˘ c˘ variatia este ˆ ¸ s a a ¸ ıntotdeauna nul˘ cˆnd a a ne deplas˘m la un punct vecin. Vom nota prin: t2 S= t1 L(qi . t) ¸ s este functia Lagrange. sub form˘ compact˘.46) este echivalent˘ cu cerinta ca sistemul diferential a ¸ ¸ d dt ∂L ∂ qi ˙ − ∂L =0 ∂qi 132 i = 1. t2 ] este a ın aceea mi¸care pentru care integrala S cap˘t˘ o valoare extrem˘ s aa a (minim˘ sau maxim˘) ˆ comparatie cu mi¸c˘rile vecine.sau minim (extrem) pentru o functie. care saa a ın ¸ s a tisfac ecuatiile leg˘turilor. t)dt ˙ (3.

pl . q2 . . l 133 (3.. care ˆ neralizate ¸i sunt definite prin relatia: s ¸ pi ≡ ∂L ∂ qi ˙ i = 1.ql (3.30). t) este energia potential˘ a sistemului. ¸ a Un alt mod de a determina starea mecanic˘ a unui sistem ¸i a s ˆ evolutia acesteia ˆ timp a fost introdus de Hamilton (1834)... ..48) Evolutia ˆ timp a st˘rii mecanice se obtine prin integrarea ecuati¸ ın a ¸ ¸ ilor Lagrange (3.. t) 2 (3.... ˆ cazul cel mai simplu.. sistem ce reprezint˘ ecuatiile Lagrange (vezi a a a ¸ Anexa A) 3. sunt impulsurile geabile p1 . . . p2 ..2 Ecuatiile canonice ¸ ˆ formularea lagrangeian˘ a legilor Mecanicii. q2 .s˘ fie satisf˘cut... atunci functia Lagrange are forma: a ¸ l L= i=1 1 ˙2 mi qi − U (qi . q2 . In ¸ ın formularea lui Hamilton.ql q1 .3.49) unde U (qi .ql r˘mˆn coordonatele generalizate ale lui Lagrange.50) . starea mecanic˘ a In a a unui sistem la un moment dat t este dat˘ de valorile numerice ale a coordonatelor generalizate ¸i vitezelor generalizate: s ˙ ˙ ˙ q1 . starea mecanic˘ a unui sistem de puncte a materiale se face cu ajutorul a 2l variabile: variabilele q1 . iar noile varia a ınlocuiesc vitezele. iar qi sunt vitezele corespunz˘toare. ˆ care variabilele qi In ın sunt chiar coordonatele carteziene ale punctelor materiale.

obtinem: ¸ l l l dH = i=1 qi dpi + ˙ i=1 pi dqi − ˙ i=1 ∂L dqi − ˙ ∂ qi ˙ l i=1 ∂L dqi ∂qi ∂L dt (3. t) ˙ ˙ ∂ qi ˙ (3.ˆ cazul cel mai simplu.53) ∂t Dac˘ vom ¸ine cont ¸i de definitia impulsului generalizat (3. In ın impulsurile pi au expresiile: p i = m i qi ˙ (3. vom intro¸ duce functia H de variabilele de stare. precum ¸i de ¸ ¸a s timp. hamila ¸ a toniana sistemului. pe scurt. t): dH = ∂H ∂H ∂H dpi + dqi + dt ∂pi ∂qi ∂t 134 (3.51). ˆ care lagrangeiana are expresia (3. fat˘ de toate variabilele de stare. comparat˘ cu expresia diferentialei matematice a functiei a ¸ ¸ ˙ H(pi . definit˘ prin relatia: ¸ a ¸ l l H≡ i=1 p i qi − L = ˙ i=1 ∂L qi − L(pi . a t s ¸ atunci diferentiala hamiltonianei (3.49). Dac˘ vom diferentia ambii membrii ai a ¸ relatiei (3.53) se va scrie sub forma: ¸ − l l dH = i=1 qi dpi − ˙ i=1 ∂L ∂L dqi − dt ∂qi ∂t (3.54) care. ¸ Pentru a determina legile de evolutie a sistemului . qi .52).51) ¸i se mai numesc impulsurile conjugate variabilelor de pos zitie qi .52) numit˘ functia hamiltonian˘ a sistemului sau. qi .55) .

primele dou˘ ecuatii din relatia (3.57) reprezint˘ ecuatiile lui Hamilton sau e¸ a ¸ cuatiile canonice ale Mecanicii ¸i care determin˘ evolutia ˆ ¸ s a ¸ ın timp a st˘rii mecanice a sistemului. dar prezint˘ urm˘toarele avantaje: • sunt ecuatii diferentiale de ordinul ˆ ai spre deosebire de e¸ ¸ ıntˆ cuatiile lui Lagrange care sunt de ordinul doi.conduce la urm˘toarele egalit˘¸i: a at ∂H ∂pi ∂L ∂H − = dqi ∂qi ∂H ∂L = ∂t ∂t qi = ˙ (3. Ele sunt complet echivalente a ¸ a a cu ecuatiile lui Lagrange. dar num˘rul lor ¸ a este dublu • sunt rezolvate fat˘ de derivatele ˆ raport cu timpul ale vari¸a ın abilelor canonice pi .57) pi = − ˙ ∂H ∂qi i = 1. Dac˘ asociem acestor 2l variabile un spatiu matematic a ¸ 135 .56) a ¸ ¸ cap˘t˘ forma: aa qi = ˙ ∂H ∂pi (3. l Aceste ecuatii (3.56) Dac˘ vom ¸ine cont de ecuatiile Lagrange precum ¸i de definitia a t ¸ s ¸ impulsului generalizat. qi Conform formalismului lui Hamilton se poate descrie starea mecanic˘ a unui sistem de puncte materiale prin 2l coordonate caa nonice.

t) ˙2 i=1 (3. Aceea¸i semnificatie a s s ¸ 136 .2 3.3. hamiltoniana este suma energiilor cinetic˘ ¸i potential˘ ale as ¸ a sistemului.3 Semnificatia functiei hamiltonian˘ ¸ ¸ a ˆ cazul cel mai simplu.58) deci.2l dimensional. adic˘ energia total˘ a sistemului de puncte matea a riale supus la leg˘turi olonome ¸i perfecte. 2). ¸ {qi} . ˆ care lagrangeiana are forma (3. O {pi} Fig. vom obtine a¸a numitul spatiul fazelor ˆ care ¸ s ¸ ın s a ¸ qi = qi (t) ¸i pi = pi (t) reprezint˘ ecuatiile parametrice ale traiectoriei din acest spatiu (Fig.49). conform definitiei: ¸ l H= i=1 m i qi ˙2 1 −L= 2 l mi qi + U (qi . In ın vom avea.

60) Suma care apare ˆ membrul al doilea al acestei relatii se nume¸te ın ¸ s paranteza Poisson a m˘rimilor H ¸i f ¸i se noteaz˘: a s s a l {H. se obtine: ¸ ¸ ∂f df = + dt ∂t l i=1 ∂f ∂H ∂f ∂H − ∂qi ∂pi ∂pi ∂qi (3.4 Parantezele lui Poisson Forma canonic˘ (3. f } = i=1 ∂f ∂H ∂f ∂H − ∂qi ∂pi ∂pi ∂qi 137 (3. iar hamiltoıntˆ ¸a niana nu mai coincide cu energia total˘ a sistemului.57) a ecuatiilor de mi¸care ne permite s˘ detera ¸ s a min˘m legea de variatie ˆ timp a oric˘rei m˘rimi care depinde de a ¸ ın a a a starea mecanic˘ a sistemului.61) . atunci ˆ expresia energiei cinetice apar ¸i a ın s termeni de gradul ˆ ai fat˘ de vitezele generalizate.59) Dac˘ vom ˆ a ınlocui derivatele variabilelor canonice prin valorile lor date de ecuatiile canonice. Dac˘ ˆ a leg˘turile impuse sistemului depind explicit de timp a ıns˘ a (leg˘turi reonome). Fie f (pi . qi . t) o astfel de m˘rime. a Variatia total˘ a acestei m˘rimi atunci cˆnd timpul cre¸te cu dt ¸ a a a s este: df ∂f = + dt ∂t l i=1 ∂f dqi + ∂qi dt l i=1 ∂f dpi ∂pi dt (3.se obtine ¸i ˆ cazul leg˘turilor scleronome care sunt leg˘turi ¸ s ın a a independente de timp. a 3.3.

64) (3.ˆ general se define¸te paranteza Poisson pentru dou˘ m˘rimi In s a a oarecare f ¸i g: s l {f.67) .62): a ¸ a • antisimetrie: {f. {h. g} = c1 {f1 . g ¸i h este respectat˘ a s a identitatea Jacobi: {f. pj } = 0 {pi . legea de variatie ˆ timp a unei ¸ ¸ ın functii f se poate scrie: ¸ ∂f df = + {H.62) sume care se ˆ alnesc frecvent ˆ probleme de Mecanic˘ tratate ıntˆ ın a cu ajutorul ecuatiile canonice. f } • liniaritate fat˘ de fiecare partener: {c1 f1 +c2 f2 .65) o s unde δij este simbolul lui Kr¨nneker.66) Revenind asupra relatiei (3. g} = −{g. g} • parantezele Poisson ale variabilelor canonice au valorile: {qi . h}} + {g. f } dt ∂t 138 (3. g}} ≡ 0 (3. δij = 1 pentru i = j ¸i δij = 0 pentru i = j. f }} + {h. {g. qj } = 0 {pi .63) (3. g} = i=1 ∂f ∂g ∂f ∂g − ∂pi ∂qi ∂qi ∂pi (3. ¸ Parantezele Poisson se bucur˘ de urm˘toarele propriet˘¸i care a a at rezult˘ din definitia lor general˘ (3. •ˆ ıntre parantezele Poisson a trei m˘rimi f .60). {f. qj } = δij (3. g}+ ¸a c2 {f2 .

H} = (3.71) qi = qi (pi . Fie un sistem de puncte materiale. ˆ problemele de mecanic˘.Dac˘ vom alege energia total˘ a sistemului ca fiind m˘rimea mea a a canic˘ f ≡ H atunci variatia ˆ timp a hamiltonianei este: a ¸ ın ∂H ∂H dH = + {H.69) dt ceea ce exprim˘. a 3.70) S˘ urm˘rim cum se transform˘ aceste ecuatii dac˘ asupra varia a a ¸ a abilelor facem o schimbare de forma: pi = pi (pi . ˆ cazurile ˆ care hamiltoniana este tocmai ea ın ın nergia total˘ a sistemului. legea de conservare a energiei.68) dt ∂t ∂t Un caz special este acela pentru care hamiltoniana nu contine ¸ ∂H explicit timpul. qi . l pi = − ˙ ∂H ∂qi (3. t) 139 .5 Transform˘rile canonice a Alegerea convenabil˘ a variabilelor care descriu starea de mi¸care a s a unui sistem. qi . Rezult˘: a a dH =0 (3. poate aduce simplific˘ri ın a a considerabile. t) (3.3. adic˘ ∂t = 0. cu l grade de libertate a c˘rui mi¸care este caracterizat˘ de ecuatiile canonice: a s a ¸ qi = ˙ ∂H ∂pi i = 1.

74) trebuie impuse anumite restrictii transfora ¸ m˘rii (3. l pi = − ˙ ∂H ∂qi (3. a ¸ S˘ consider˘m ˆ continuare ecuatiile canonice scrise ˆ noile varia a ın ¸ ın abile: qi = ˙ ∂H ∂pi H = H (pi .ql ) =0 ∂(p1 . .ql ) (3. Restrictia care se impune se nume¸te conditia de a ¸ s ¸ 140 . q1 . . qi fat˘ de variabilele pi .71). continue...72) Observatie: dac˘ diferentiem relatia (3.pl ...unde functiile admit derivate partiale de ordinul doi. qi . l j = 1. .pl . q2 . l ∂q ∂q ∂qi dpj + i dqj dqi − i dt = ∂t ∂pj ∂qj din care se observ˘ c˘ jacobianul J este tocmai determinantul a a mambrilor din partea dreapt˘ a relatiei (3.. qi s˘ fie diferit de zero: J≡ ∂(p1 .71). p2 .73) i = 1.74) Pentru ca ecuatiile de mi¸care scrise ˆ variabilele pi . q2 . qi s˘ aibe ¸ s ın a forma canonic˘ (3.. p2 . t) i = 1. ¸ ¸ Conditia necesar˘ ¸i suficient˘ ca ¸i variabilele pi ¸i qi s˘ poat˘ ¸ a s a s s a a s fi exprimate ˆ functie de variabilele pi ¸i qi este ca jacobianul ın ¸ ¸a a variabilelor pi .. obtinem: ¸ a ¸ ¸ ¸ dpi − ∂pi ∂p ∂pi dpj + i dqj dt = ∂t ∂pj ∂qj (3....73). . q1 ..

vom spune c˘ trana ¸ a a a sformarea (3.q = {f. a 3. Dar forma cea mai simpl˘ pe care o poate avea un a a a sistem canonic corespunde cazului ˆ care hamiltoniana H este ın identic nul˘. a ¸a cu conditia ca ca cele dou˘ sisteme de variabile s˘ derive unul din ¸ a a cel˘lalt printr-o transformare canonic˘: a a {f.70) la un sistem transformat (3.74) care s˘ aibe o form˘ s a a cˆt mai simpl˘. sistemul canonic (3.3.75) s ¸ a unde F (pi . qi . a S˘ consider˘m ˆ continuare dou˘ m˘rimi mecanice oarecare f a a ın a a ¸i g. pi sunt constante ˆ timp.q (3. l (3.6 Ecuatia lui Hamilton-Jacobi ¸ Scopul transform˘rilor canonice este trecerea de la sistemul de a mi¸care (3. t) i = 1. qi ¸i respectiv pi .76) Aceast˘ proprietate se nume¸te invarianta parantezelor lui a s ¸ Poisson la transform˘rile canonice. g}p. g}p . Se poate demonstra c˘ parantezele Poisson ale celor dou˘ s a a s m˘rimi scrise fat˘ de variabilele pi .75) este satisf˘cut˘ . t) se nume¸te functie generatoare a transform˘rii (3.canonicitate ¸i este urm˘toarea: s a (pi dqi − Hdt) − (pi dqi − H dt) = dF (pi . O astfel de transformare se poate obtine dac˘ se utilizeaz˘ o functie S generatoare a ¸ a a ¸ 141 . qi . ˆ acest caz.74) se reduce la: a In qi = 0 ˙ (3.77) pi = 0 ˙ ın deci variabilele qi . qi sunt egale. Dac˘ conditia (3.71) este o transformare canonic˘.71).

q. O astfel de solutie se a ¸ ¸ ¸ nume¸te integral˘ complet˘ a ecuatiei (3. t) H −H = ∂t pi = (3. pentru functia generatoare S a ¸ ¸ transform˘rii. Pentru determinarea mi¸c˘rii sistemului este necesar ¸ s a s˘ se determine o solutie a acestei ecuatii.transform˘rii. t) variabilele p prin exın presiile date de (3. ecuatia: a ¸ ∂S +H ∂t ∂S . t) + H(p. q. t ∂q =0 (3. se obtine.80): a ¸ ∂S(p . Aceast˘ ecuatie s a a ¸ a ¸ este echivalent˘ cu sistemul canonic ¸i deci reprezint˘ o exprimare a s a a s a echivalent˘ a legilor mi¸c˘rii pentru sistemul mecanic considerat.80) Anularea hamiltonianului H implic˘. q. q.82) a ¸ cunoscut˘ sub numele de ecuatia Hamilton-Jacobi. q.79) (3. q. Observatie: Functia generatoare S din ecuatia Hamilton-Jacobi ¸ ¸ ¸ este chiar actiunea din formalismul Lagrange ¸i are dimensiunea ¸ s de energie×timp. care satisface ecuatiile: a ¸ ∂S(p .82). conform relatiei (3. t) qi = ∂pi ∂S(p . Ecuatia Hamilton-Jacobi este o ecuatie cu derivate partiale pentru ¸ ¸ ¸ functia S. q.81) Dac˘ vom ˆ a ınlocui ˆ hamiltoniana H(p. t) = 0 ∂t (3.78).78) (3. t) ∂qi ∂S(p . 142 .

y a s sunt date de relatiile: ¸ x = r cos θ y = r sin θ Energia cinetic˘ are expresia: a 1 1 1 ˙ Ecin = mv 2 = m x2 + y 2 = m r2 + r2 θ2 ˙ ˙ ˙ 2 2 2 Energia potential˘ se determin˘ conform relatiei de definitie: ¸ a a ¸ ¸ r U =− ∞ − k r2 dr = − k r 143 .4 Probleme 3.3.1 S˘ se g˘seasc˘ ecuatiile diferentiale de mi¸care pentru o para a a ¸ ¸ s ticul˘ de mas˘ m sub actiunea unui forte atractive invers propora a ¸ ¸ ¸ional˘ cu p˘tratul distantei. θ). k > 0 : t a a ¸ a). Rezolvare: Consider˘m drept coordonate generalizate coordonatele polare a (r. cu ajutorul formalismului Lagrange. b). cu ajutorul formalismului Hamilton. de tipul F = − rk2 . Deci: q1 = r q2 = θ Leg˘turile dintre aceste coordonate ¸i coordonatele carteziene x.

a. Lagrangeianul acestei mi¸c˘ri se scrie sub forma: s a k 1 ˙ L = Ecin − U = m r2 + r2 θ2 + ˙ 2 r iar ecuatiile Lagrange: ¸ d dt devin: d dt d dt ∂L ∂r ˙ ∂L ˙ ∂θ ∂L = 0 ∂r ∂L − = 0 ∂θ − ∂L ∂ qi ˙ − ∂L =0 ∂qi Dup˘ efectuarea derivatelor din aceste ecuatii se obtine: a ¸ ¸ ∂L ∂r ˙ ∂L ∂r ∂L ˙ ∂θ ∂L ∂θ Ca urmare: k r2 ¨ 2mrrθ + mr2 θ = 0 ˙˙ ˙ m¨ = mr2 θ + r 144 = mr ˙ ˙ = mr2 θ − ˙ = mr2 θ = 0 k r2 .

Se observ˘ c˘ s-au obtinut dou˘ ecuatii diferentiale de ordinul doi. Mi¸carea sub actiunea unei forte invers proportionale cu p˘tratul s ¸ ¸ ¸ a distantei (fort˘ de tip central) are loc ˆ a¸a fel ˆ at momentul ¸ ¸a ın s ıncˆ unghiular J se conserv˘. ca a ¸ a a a ın urmare mi¸carea particulei are loc ˆ permanent˘ ˆ acela¸i plan. s ın ¸a ın s b. a a ¸ a ¸ ¸ Din prima ecuatie diferential˘ rezult˘: ¸ ¸ a a ˙ r − r2 θ − ¨ k =0 r2 iar a doua ecuatie diferential˘ se poate se poate scrie sub forma ¸ ¸ a restrˆns˘: a a d ˙ mr2 θ = 0 ⇒ dt ˙ J = mr2 θ = const. S˘ introducem impulsurile generalizate: a pr = pθ ∂L pr = mr ⇒ r = ˙ ˙ ∂r ˙ m ∂L pθ ˙ ˙ = mr2 θ ⇒ θ = = ˙ mr2 ∂θ Functia lui Hamilton devine: ¸ k 1 ˙ ˙ ˙ H = rpr + θpθ − L = rpr + θpθ − m r2 + r2 θ2 − ˙ ˙ ˙ 2 r p2 k 1 p2 p2 = r + θ2 − p2 + θ − m mr 2m r r2 r 2 k pθ 1 p2 + 2 + = r 2m r r 145 . Directia r˘mˆne constant˘ ˆ timp.

Deoarece coa ordonata θ nu apare ˆ mod explicit ˆ expresia hamiltonianului ea ın ın este o coordonat˘ ciclic˘. θ) este: 1 ˙ Ecin = m(r2 + r2 θ2 ) ˙ 2 Care sunt fortele generalizate corespunz˘toare acestor coordo¸ a nate? Rezolvare: 146 .Ecuatiile canonice ale mi¸c˘rii sunt: ¸ s a ∂H ∂r ∂H −pθ = ˙ ∂θ ∂H r = ˙ ∂pr ∂H ˙ θ = ∂pθ −pr = ˙ ⇒ pr = ˙ p2 k θ − 2 3 2mr r ⇒ pθ = 0 ˙ pr m pθ ˙ ⇒θ= mr2 ⇒r= ˙ S-au obtinut patru ecuatii diferentiale de ordinul ˆ ai (mai u¸or ¸ ¸ ¸ ıntˆ s de integrat decˆt cele din reprezentarea Lagrange!). Impulsul generalizat asociat acestei a a variabile este o integral˘ a mi¸c˘rii: a s a ˙ pθ = mr2 θ = const. 3.2 Energia cinetic˘ a unui corp de mas˘ m ˆ coordonate polare a a ın plane (r.

Consider˘m drept coordoa a a a nate generalizate q1 = θ1 .3 se observ˘ c˘: x1 y1 x2 y2 = = = = l sin θ1 l cos θ1 l sin θ1 + l sin θ2 l cos θ1 + l cos θ2 Energia potential˘ a sistemului este egal a cu lucrul mecanic efec¸ a ˘ tuat de fortele ce actioneaz˘ asupra celor dou˘ corpuri luat cu ¸ ¸ a a 147 . Din Fig. 3.Fortele generalizate se calculeaz˘ cu ajutorul formulei: ¸ a Qi = Deoarece: q1 = r.3 ce execut˘ oscilatii ˆ acela¸i plan. q2 = θ2 . Se cona ¸ ın s sider˘ m1 = m2 = m ¸i l1 = l2 = l a s Rezolvare: Sistemul are dou˘ grade de libertate. 3.3 S˘ se scrie ecuatiile de mi¸care Lagrange pentru pendulul a ¸ s dublu din Fig. se obtine: ¸ Q1 = Q2 d dt d = dt ∂Ecin ∂r ˙ ∂Ecin ˙ ∂θ ∂Ecin d ˙ = (mr) − m(rθ2 ) ˙ ∂r dt ∂Ecin d ˙ − = (mr2 θ) ∂θ dt − q2 = θ d dt ∂Ecin ∂ qi ˙ − ∂Ecin ∂qi 3.

Pentru o deplasare infinitezimal˘: a dU = −(G1 · dr1 + G2 · dr2 ) = −mgdy1 − mgdy2 Considerˆnd ca nivel de referint˘ planul y = 0 c˘ruia ˆ atribuim. 3.x1 x2 1 l m l 2 y1 y2 m Fig. a ¸a a ıi prin conventie. se obtine dup˘ ¸ ¸ ¸ a integrare: U = −mgy1 − mgy2 = −mgl(2 cos θ1 + cos θ2 ) Pentru a determina energia cinetic˘ a sistemului avem nevoie de a expresiile vitezelor: ˙ x1 = θ1 l cos θ1 ˙ 148 . valoarea zero energiei potentiale.3 semn schimbat.

˙ y1 = −θ1 l sin θ1 ˙ ˙ ˙ x2 = θ1 l cos θ1 + θ2 l cos θ2 ˙ ˙ ˙ y2 = −θ1 l sin θ1 − θ2 l cos θ2 ˙ Ca urmare: Ecin = 1 1 m(x2 + y1 ) + m(x2 + y2 ) ˙ 1 ˙2 ˙ 2 ˙2 2 2 1 ˙2 2 1 ˙ ˙ ˙2 ˙2 = mθ l + m θ1 l2 + θ2 l2 + 2l2 θ1 θ2 cos(θ1 − θ2 ) 2 1 2 Functia Lagrange devine: ¸ 1 ˙2 L = Ecin − U = mθ1 l2 + 2 1 ˙ ˙ ˙2 ˙2 m θ1 l2 + θ2 l2 + 2l2 θ1 θ2 cos(θ1 − θ2 ) + 2 +mgl(2 cos θ1 + cos θ2 ) Calcul˘m ˆ continuare derivatele implicate ˆ ecuatiile Lagrange: a ın ın ¸ ∂L ˙ ˙ = 2mθ1 l2 + ml2 θ2 cos(θ1 − θ2 ) ˙ ∂ θ1 d dt ∂L ˙ ∂ θ1 ¨ ˙ ˙ ˙ = 2mθ1 l2 − ml2 θ2 (θ1 − θ2 ) sin(θ1 − θ2 ) ¨ +ml2 θ2 cos(θ1 − θ2 ) d dt ∂L ˙ ˙ = −ml2 θ1 θ2 sin(θ1 − θ2 ) − 2mgl sin θ1 ∂θ1 ∂L ˙ ˙ = mθ2 l2 + ml2 θ1 cos(θ1 − θ2 ) ˙2 ∂θ ∂L ¨ ¨ = mθ2 l2 + ml2 θ1 cos(θ1 − θ2 ) − ˙2 ∂θ 149 .

¸ ¸ a Rezolvare: a.4).˙ ˙ ˙ −ml2 θ1 (θ1 − θ2 ) sin(θ1 − θ2 ) ∂L ˙ ˙ = −ml2 θ1 θ2 sin(θ1 − θ2 ) − 2mgl sin θ2 ∂θ2 Ecuatiile Lagrange. dup˘ simplificarea prin ml sunt: ¸ a ¨ ˙ ˙ ˙ ¨ 2θ1 l − lθ2 (θ1 − θ2 ) sin(θ1 − θ2 ) + lθ2 cos(θ1 − θ2 ) + ˙ ˙ +lθ1 θ2 sin(θ1 − θ2 ) + 2g sin θ1 = 0 ¨ ¨ ˙ ˙ ˙ θ2 l + lθ1 cos(θ1 − θ2 ) − lθ1 (θ1 − θ2 ) sin(θ1 − θ2 ) + ˙ ˙ +lθ1 θ2 sin(θ1 − θ2 ) + 2g sin θ2 = 0 3. Descrierea mi¸c˘rii pe un con necesit˘ alegerea sistemului s a a de coordonate cilindric (r. 3. c). constrˆns s˘ se mi¸te. b). d). ϕ. datorit˘ cona strˆngerii legate de mi¸carea doar pe suprafata conului: a s ¸ r = ztgα 150 . Scrieti energia potential˘ ˆ sistemul de coordonate generali¸ ¸ a ın zate ales. Cˆte grade de libertate are sistemul? Alegeti un sistem de a ¸ cordonate generalizate. Scrieti ecuatiile Lagrange corespunz˘toare. Determinati energia cinetic˘ ˆ sistemul de coordonate gene¸ a ın ralizate ales. Dar. z) (Fig. f˘r˘ frecare. ˆ interiorul unui con t a a s aa ın de unghi α.4 Se consider˘ un punct material de mas˘ m ˆ cˆmp gravitaa a ın a ¸ional. a).

Fig. x = r sin ϕ y = r cos ϕ z = rctgα 151 . y. Pozitia particulei este descris˘ ˆ orice moment de timp de ¸ a ın gruparea (r. b.ϕ. z) la acest sistem de coordonate. 3. r/tgϕ). ϕ) sau (z. ϕ). Folosim relatiile de transformare de la un ¸ sistem cartezian (x.4 num˘rul de coordonate independente necesare pentru studiul mi¸a s c˘rii (adic˘ num˘rul gradelor de libertate) este: a a a n=3−1=2 Drept coordonate generalizate se pot alege grupurile : (r.

Derivarea ˆ raport cu timpul conduce la relatiile: ın ¸ x = r sin ϕ + rϕ cos ϕ ˙ ˙ ˙ y = r cos ϕ − rϕ sin ϕ ˙ ˙ ˙ r ˙ z = ˙ tgα Energia cinetic˘ devine: a Ecin = 1 ˙ ˙ m x2 + y 2 + z 2 ˙ 2 1 r2 ˙ = ˙ m r 2 + r 2 ϕ2 + 2 ˙ 2 tg α c. Lagrangeiana sistemului este: L = Ecin − U r2 ˙ 1 ˙ = m r 2 + r 2 ϕ2 + 2 ˙ 2 tg α Ecuatiile Lagrange corespunz˘toare sunt: ¸ a d dt d dt ∂L ∂r ˙ ∂L ∂ϕ ˙ ∂L = 0 ∂r ∂L − = 0 ∂ϕ − 152 r tgα − mg . energia potential˘ corespunz˘toare fiind: ¸ a a U = mgz + U0 Vom considera drept referint˘ planul z = 0 c˘ruia ˆ vom atribui ¸a a ıi prin conventie valoarea zero pentru energia potential˘: U0 = 0. Corpul se mi¸c˘ ˆ cˆmp gravitational care este un cˆmp cons a ın a ¸ a servativ. ¸ ¸ a Deci: r U = mg tgα d.

dup˘ simplificarea prin m devine: ¸ a ˙ r 1 + ctg 2 α − rϕ2 + gctgα = 0 ¨ Repet˘m procedura pentru cea de-a doua ecuatie Lagrange: a ¸ ∂L = mrϕ ˙ ∂ϕ ˙ ∂L = mrϕ + mrϕ ˙˙ ¨ ∂ϕ ˙ ∂L = 0 ∂ϕ d dt Deoarece variabila ϕ nu intr˘ ˆ expresia functiei Lagrange: a ın ¸ ∂L ˙ = pϕ = mrϕ = Jz = const. ϕ= ˙ pϕ mr 153 .Calcul˘m mai ˆ ai derivatele implicate ˆ prima ecuatie: a ıntˆ ın ¸ ∂L = mr 1 + ctg 2 α ˙ ∂r ˙ ∂L = m¨ 1 + ctg 2 α r ∂r ˙ ∂L = mrϕ2 − mgctgα ˙ ∂r d dt Prima ecuatie Lagrange. ∂ϕ ˙ Mi¸carea are loc ˆ a¸a fel ˆ at se conserv˘ cantitatea mrϕ care s ın s ıncˆ a ˙ reprezint˘ momentul unghiular pe directia Oz. Aceast˘ relatie a ¸ a ¸ permite reducerea ˆ a a unei variabile din ecuatia general˘ a ınc˘ ¸ a s a a ¸ mi¸c˘rii g˘site din ecuatia Lagrange pentru variabila r.

ın a). Se poate scrie: ın x1 y1 x2 y2 = = = = 0 y l sin θ y + l cos θ Energia cinetic˘ a sistemului este: a Ecin = 1 m1 y 2 + ˙ 2 1 ˙ m1 y 2 + = 2 1 ˙ ˙ m2 l2 θ2 cos2 θ + y − lθ sin θ ˙ 2 1 ˙ ˙˙ ˙ m2 y 2 + l2 θ2 − 2lθy sin θ 2 154 2 . a ¸ Rezolvare: a.5). ¸ ¸ a ¸ ¸ a ın 3. La rˆndul ei. S˘ se construiasc˘ lagrangeiana sistemului L = L(y. bara este prins˘ as s a a a at a de un corp de mas˘ m1 ag˘¸at de un resort cu constanta elastic˘ k a (vezi Fig. Coordonatele generalizate ale sistemului sunt distanta m˘su¸ a rat˘ pe vertical˘ de la originea sistemului x ¸i unghiul de deviere a a s ˆ plan vertical θ. 3. y. Se presupune c˘ mi¸carea sistemului are loc doar a s ˆ planul figurii. a a ˙ ˙ b). S˘ se scrie ecuatiile Lagrange.5 Un pendul matematic cu masa m2 este suspendat de o bar˘ a rigid˘ ¸i foarte u¸oar˘ de lungimel. θ.r 1 + ctg 2 α − ¨ 1 pϕ r m 2 + gctgα = 0 Ultima ecuatie obtinut˘ este o ecuatie diferential˘ ˆ variabila r. θ).

k x m1 l m2 y Fig. 3.5 Energia potential˘ se compune din contributia dat˘ de forta elas¸ a ¸ a ¸ tic˘ ce apare ˆ resortul deformat ¸i din cea determinat˘ de fortele a ın s a ¸ ¸ gravitationale: 1 2 U = − ky1 − m1 gy1 − m2 gy2 2 1 2 = ky − m1 gy − m2 g(y + l cos θ) 2 A¸adar functia Lagrange este: s ¸ 1 1 ˙˙ ˙ ˙ ˙ L = Ecin − U = m1 y 2 + m2 y 2 + l2 θ2 − 2lθy sin θ + 2 2 1 − ky 2 + m1 gy + m2 g(y + l cos θ) 2 155 .

Functia Lagrange s ¸ ¸ 156 .6 Un corp de mas˘ m ˆ arcat cu sarcina electrica e se mi¸c˘ cu a ınc˘ s a viteza v ˆ ıntr-un cˆmp electromagnatic. Ecuatiile Lagrange sunt: ¸ d dt d dt ∂L ∂y ˙ ∂L ˙ ∂θ − ∂L = 0 ∂y ∂L − = 0 ∂θ Derivatele implicate ˆ aceste ecuatii sunt: ın ¸ ∂L ˙ ˙ = (m1 + m2 )y − m2 lθ sin θ ∂y ˙ d ∂L ¨ ˙ y = (m1 + m2 )¨ − m2 l(θ sin θ + θ2 cos θ) dt ∂ y ˙ ∂L = −ky + (m1 + m2 )g ∂y ∂L ˙ ˙ = m2 l(lθ − y sin θ) ˙ ∂θ d ∂L ¨ = m2 l2 θ − m2 l(¨ sin θ + y θ cos θ) y ˙˙ ˙ dt ∂ θ ∂L ˙˙ = −m2 lθy cos θ − m2 gl sin θ ∂θ Dup˘ ˆ a ınlocuirea corespunz˘toare se obtin urm˘toarele ecuatii: a ¸ a ¸ ¨ ˙ (m1 + m2 )(¨ − g) − m2 l(θ sin θ + θ2 cos θ) + ky = 0 y ¨ 1 ¨ θ + (g − y ) sin θ = 0 l 3. descris de potentialul veca ¸ tor A(Ax . Az ) ¸i de potentialul scalar ϕ(r). Ay .b.

a acestei mi¸c˘ri este: s a L= mv 2 + ev · A − ϕ(r) 2 S˘ se determine energia cinetic˘ a particulei. a a Rezolvare: Energia cinetic˘ a mi¸c˘rii este: a s a 3 Ecin = k=1 qk ˙ ∂L −L ∂ qk ˙ unde: ˙ q1 = x = v x ˙ q2 = y = v y ˙ ˙ q3 = x = v z ˙ ˙ Expresia dezvoltat˘ a functiei Lagrange se scrie sub forma: a ¸ L= Deoarece: ∂L = mvx + eAx ∂vx ∂L = mvy + eAy ∂vy ∂L = mvz + eAz ∂vz 157 m 2 2 2 v + vy + vz + e(vx Ax + vy Ay + vz Az ) − ϕ(r) 2 x .

expresia energiei cinetice devine: ∂L ∂L ∂L Ecin = vx + vy + vz −L ∂vx ∂vy ∂vz 2 2 2 = m vx + vy + vz + e(vx Ax + vy Ay + vz Az ) − m 2 2 2 − vx + vy + vz − e(vx Ax + vy Ay + vz Az ) + ϕ(r) 2 m 2 2 2 = v + vy + vz + ϕ(r) 2 x 3. c− constante reale pozitive. b. ¸ ¸ a s b) paranteza Poisson dintre lagrangeiana ¸i hamiltoniana sistemus lui {L.7 Se ¸tie c˘ functia Hamilton a unei particule este: s a ¸ H = ap2 + bx2 + cx unde x− coordonata particule. S˘ se determine: a a) ecuatia diferential˘ de mi¸care a particulei. p− impulsul iar a. 158 .H} Rezolvare: a. Din ecuatiile lui Hamilton rezult˘: ¸ a ∂H x = ˙ = 2ap ∂p ∂H = −2bx − c p = − ˙ ∂x Derivˆnd din nou prima relatie ¸i folosind-o pe a doua se elimin˘ a ¸ s a impulsul.

H} = 2a{p2 . x2 } + c{p2 . p} = −4px{x. H} ˙ ˙ 2 2 2 2a{p . Functia Lagrange este conform definitiei: ¸ ¸ L = px − H = px − ap2 − bx2 − cx ˙ ˙ Vom folosi ˆ continuare propriet˘¸ile parantezelor Poisson. p} = 4px{p. x2 } = 8abpx + 4acp 3. ın at {L. bx2 } + {p2 . ap + bx + cx} 2a {p2 . x} = 2p {p2 . x} = 4px {p. ap2 } = a{p2 . ap2 } + {p2 . p2 } = 0 Folosim urm˘toarele rezultate: a ∂p ∂x ∂p ∂x − =1 ∂p ∂x ∂x ∂p {p2 . H} = = = = deoarece: {px − H. H} = {px. x} = Ca urmare: {p. cu ajutorul formalismului a s a a 159 .Ecuatia diferential˘ a mi¸c˘rii este: ¸ ¸ a s a x + 4abx + 2ac = 0 ¨ b. x} = p{p. x2 } = 2p{p. x2 } = −2p{x2 . H} = {2ap2 . x} + {p.8 S˘ se deduc˘ legea de mi¸care a unui oscilator liniar armonic a a s de mas˘ m ¸i constant˘ elastic˘ k. cx} 2a b{p2 . x}p = 2p{p. x} {p2 .

pe care s˘ o not˘m β. S = S1 (x) + S2 (t) Dup˘ verificarea solutiei rezult˘: a ¸ a 1 kx2 dS1 (x) dS2 (t) + =− 2m dx 2 dt Relatia este adev˘rat˘ doar dac˘ fiecare membru al ecuatiei este ¸ a a a ¸ egal cu o constant˘.Hamilton-Jacobi. a a a 1 2m dS1 (x) dx 2 2 kx2 = β 2 dS2 (t) = −β dt + 160 . Rezolvare: Vom folosi ecuatia Hamilton-Jacobi: ¸ ∂S H+ =0 ∂t Functia Hamilton pentru un oscilator liniar armonic este: ¸ H= iar p2 kx2 + 2m 2 ∂S ∂x Revenim ˆ ecuatia Hamilton-Jacobi: ın ¸ p= 2 1 2m ∂S ∂x + kx2 ∂S + =0 2 ∂t ˆ Incerc˘m s˘ g˘sim solutia ecuatiei diferentiale separˆnd contribua a a ¸ ¸ ¸ a ¸ia care depinde doar de coordonat˘ de cea care depinde doar de t a timp.

Dup˘ rezolvarea primei ecuatii rezult˘: a ¸ a dS1 (x) = dx dS1 (x) = S1 (x) = 2m β − 2m β − kx2 2 kx2 dx 2 kx2 dx + S10 2 2m β − Dup˘ rezolvarea celei de a doua ecuatie rezult˘: a ¸ a dS2 (t) = −βdt S2 (t) = −βt + S20 Ca urmare. actiunea este. Atunci se poate defini ¸i o nou˘ coordonat˘ de s a a ¸ a ¸ pozitie corespunz˘toare. prin relatia: Q= Deci: Q = = √ 2m 2m 2 ∂ ∂β dx β− kx2 2 ∂S ∂β kx2 dx − βt 2 β− √ −t 161 . pˆn˘ la o constant˘ S10 + S20 pe care o ¸ a a a consider˘m egal˘ cu zero: a a S= 2m β − kx2 dx − βt 2 Consider˘m c˘ β este o nou˘ coordonat˘ a sistemului care joac˘ a a a a a rol de impuls.

a a √ dx 2m =γ+t 2 kx2 β− 2 Dup˘ integrare se obtine: a ¸ m arcsin x k sin x sau: x= 2β sin k k (γ + t) m k 2β k 2β = γ+t k (γ + t) m = Constantele β. a ¸ ¸ 162 .Aceast˘ relatie se poate rearanja ¸i apoi integra ¸inˆnd cont de a ¸ s t a faptul c˘ noua coordonat˘ gereralizat˘ introdus˘ este o constant˘. γ se determin˘ din conditiile initiale. a a a a a S˘ o not˘m cu γ.

Prin definitie.adunarea vectorilor ¸i ˆ cu numere complexe. ¸i au primit dea s numirea de vectori ”ket”.Capitolul 4 Mecanica cuantic˘ a 4. pentru care sunt definite ¸ a ¸ s ınmultirea ¸ dou˘ operatii fundamentale . denumite vectori. Vom s ¸ a ın ¸ prezenta ˆ continuare definitiile acestor concepte necesare pentru ın ¸ formularea principiilor Mecanicii cuantice. ¸ s Elementele spatiului sunt notate cu ajutorul parantezelor ”| > ” ¸ care ˆ ıncadreaz˘ simboluri literare sau numerice. un spatiu liniar (sau spatiu vectorial) este o ¸ ¸ ¸ multime de elemente.1 4. operatii care conduc tot la elemente ale ¸ multimii ¸i care satisfac anumite axiome (prezentate mai jos). Atˆt notatia cˆt ¸i denumirea se a ¸ a s 163 .1 Aparatul matematic al Mecanicii cuantice Spatii liniar complexe ¸ Formalismul Mecanicii cuantice folose¸te teoria spatiilor Hilbert s ¸ ¸i a operatorilor liniari care actioneaz˘ ˆ aceste spatii.1.

datoresc lui Dirac. Fie doi vectori |ϕ1 > ¸i |ϕ2 > ai unui spatiu liniar. Prin operatia s ¸ ¸ de adunare, notat˘ cu ”+”, cei doi vectori sunt pu¸i ˆ coresa s ın s ¸ pondent˘ cu un al treilea vector |ϕ3 > al aceluia¸i spatiu, notat ¸a ¸ ınmultire cu un ¸ cu |ϕ3 >= |ϕ1 > +|ϕ2 >. Prin operatia de ˆ num˘r complex α, fiec˘rui vector |ϕ > ˆ corespunde un alt a a ıi vector al aceluia¸i spatiu, notat cu α|ϕ >. Operatiile de adunare s ¸ ¸ a vectorilor ¸i ˆ s ınmultire cu un num˘r satisfac urm˘toarele axiome: ¸ a a 1. Axiome referitoare la operatia de adunare a vecto¸ rilor • |ϕ1 > +|ϕ2 >= |ϕ2 > +|ϕ1 > (comutativitate) • (|ϕ1 > +|ϕ2 >) + |ϕ3 >= |ϕ1 > +(|ϕ2 > +|ϕ3 >) (asociativitate) • exist˘ vectorul nul, notat |0 >, cu proprietatea |ϕ > +|0 >= a |ϕ > s • pentru orice element |ϕ > exist˘ un element, notat |ϕop > ¸i a numit opusul s˘u, astefl ˆ at |ϕ > +|ϕop >= |0 > a ıncˆ 2. Axiome referitoare la operatia de ˆ ¸ ınmultire a vecto¸ rilor cu numere •ˆ ınmultirea cu num˘rul 1 se face astfel: 1|ϕ >= |ϕ > ¸ a •ˆ ınmultirea cu un produs de numere este dat˘ de: (αβ)|ϕ >= ¸ a α(β|ϕ >) 164

3. Axiome referitoare la combinarea celor dou˘ operatii a ¸ • (α + β)|ϕ >= α|ϕ > +β|ϕ > • α(|ϕ1 > +|ϕ2 >) = α|ϕ1 > +α|ϕ2 > Mention˘m ˆ continuare urm˘toarele consecinte ale axiomelor, ¸ a ın a ¸ de care se va face uz ˆ utilizarea elementelor spatiilor liniare: ın ¸ • vectorul zero |0 > este unic • prin ˆ ınmultirea cu num˘rul 0 se obtine vectorul nul: 0|ϕ >= ¸ a ¸ |0 > • vectorul opus fiec˘rui element |ϕ > este dat de relatia: |ϕop >= a ¸ (−1)|ϕ >= −|ϕ > • prin ˆ ınmultirea vectorului nul |0 > cu orice num˘r, se obtine ¸ a ¸ ˆ ıntotdeauna vectorul nul: α|0 >= |0 > Prin definitie, dou˘ spatii vectoriale sunt izomorfe dac˘ ˆ ¸ a ¸ a ıntre ele se poate stabili o corespondent˘ biunivoc˘, ˆ a¸a fel ˆ at, dac˘ ¸a a ın s ıncˆ a ¸ ¸ ın |ϕ1 >, |χ1 >, doi vectori ce apartin spatiului vectorial V1 sunt ˆ s ¸ ¸ corespondent˘ cu vectorii |ϕ2 > ¸i |χ2 > ce apartin spatiului V2 , ¸a atunci ˆ corespondent˘ biunivoc˘ sunt ¸i elementele α|ϕ1 > cu ın ¸a a s s α|ϕ2 > ¸i |ϕ1 > +|χ1 > cu |ϕ2 > +|χ2 >. De asemenea, se spune c˘ o multime (finit˘ sau infinit˘) de veca ¸ a a tori subˆntinde un spatiu S al unui spatiu vectorial, dac˘ a ¸ ¸ a orice vector din S este o combinatie liniar˘ de vectori din aceast˘ ¸ a a 165

multime. Notiunea cea mai important˘ ˆ ¸ ¸ a ıntr-un spatiu liniar este ¸ cea de dependent˘ liniar˘. Un set de k vectori este liniar¸a a independent dac˘ egalitatea: a
k

αi |ϕi >= |0 >
i=1

(4.1)

implic˘ αi = 0, i = 1, k. Dac˘ ˆ egalitatea (4.1.1) nu toare nua a ın ¸ merele αi sunt nule, atunci vectorii |ϕi > sunt liniari-dependenti. Conform acestei definitii, orice multime de vectori care contine ¸ ¸ ¸ vectorul nul |0 > formeaz˘ un sistem de vectori liniar-dependenti. a ¸ Dac˘ ˆ a ıntr-un spatiu vectorial nu se pot g˘si mai mult de n vectori ¸ a liniari-independenti, spatiul este prin definitie n-dimensional. ¸ ¸ ¸ Tot prin definitie, orice set de n vectori liniari-independenti ˆ ¸ ¸ ıntrun spatiu n-dimensional formeaz˘ o baz˘ a spatiului. Se demon¸ a a ¸ streaz˘ c˘ orice vector |ψ > al spatiului se poate exprima (ˆ mod a a ¸ ın unic) ca o combinatie liniar˘ de vectorii |e1 >, |e2 >, ......|en > ai ¸ a unei baze date a spatiului: ¸
n

|ψ >=
k=1

ck |ek >

(4.2)

Un exemplu simplu ˆ constituie spatiul notat cu C n , prototipul ıl ¸ tuturor spatiilor finit-dimensionale, ale c˘rui elemente sunt ¸ a totalitatea seturilor de n numere complexe (n fixat). Este comod s˘ se plaseze cele n numere ˆ a ıntr-o coloan˘, de exemplu: a     y1 x1  .   .  |y >=  .  (4.3) |x >=  .  . . xn yn 166

Prin definitie, vectorii de tipul considerat se adun˘ dup˘ regula: ¸ a a   x1 + y1  x2 + y2    |x > +|y >≡  (4.4)  . .   . xn + yn ¸i se ˆ s ınmultesc cu un num˘r complex α dup˘ regula: ¸ a a   αx1  αx2    α|x >=  .   .  . αxn Cea mai simpl˘ baz˘ ˆ acest spatiu o formeaz˘ vectorii: a a ın ¸ a      1 0 0  0   1   0       0   0   |e1 >=   |e2 >=   ..........|en >=  0  .   .   .  .   .   . . . . 0 0 1      (4.6)  

(4.5)

ˆ formula de descompunere (4.2) a unui vector oarecare dup˘ In a vectorii bazei (4.6), coeficientii sunt chiar numerele xk (k = 1, n). ¸ ¸ Spatiul C n este important deoarece toate spatiile complexe n¸ dimensionale sunt izomorfe cu spatiul C n . ¸

4.1.2

Spatii unitare ¸i spatii Hilbert ¸ s ¸

Un spatiu unitar (sau euclidian) este un spatiu vectorial ˆ ¸ ¸ ın care este definit produsul scalar. Not˘m deocamdat˘ produsul a a s ¸ scalar al vectorilor |ϕ1 > ¸i |ϕ2 > prin (|ϕ1 >, |ϕ2 ). Prin definitie, 167

|ϕ) = 0 ↔ |ϕ >= |0 > • (|ϕ >. |ϕ2 >) A treia proprietate exprim˘ liniaritatea produsului scalar ˆ al a ın doilea factor. |ϕ >)∗ (∗ reprezint˘ complex conjugatul a unei m˘rimi) a • (|ϕ3 >. |ϕ >) (4. α1 |ϕ1 > +α2 |ϕ2 >) = α1 (|ϕ3 >. Doi vectori ai unui ¸ ¸ spatiu unitar sunt ortogonali dac˘: ¸ a (|ϕ1 >. |ϕ1 >) + α2 (|ϕ3 > .produsul scalar este num˘rul complex asociat unei perechi ora donate de vectori ¸i care satisface axiomele: s • (|ϕ >. a 168 . |χ >) = (|χ >. |ϕ2 >) = 0 (4. |ϕ3 >) = α∗ (|ϕ1 >. (|ϕ >. iar norma este finit˘. Dac˘ se combin˘ propriet˘¸ile a treia cu a doua. a a at rezult˘ antiliniaritatea produsului scalar ˆ primul factor: a ın ∗ • (α1 |ϕ1 > +α2 |ϕ2 >.7) deci.8) iar o multime de vectori constituie un sistem ortogonal de vec¸ tori dac˘ oricare doi vectori din multime sunt reciproc ortogonali. |ϕ) > 0 pentru orice |ϕ >= |0 >. |ϕ3 >) + α2 (|ϕ2 > . a ¸ Un sistem ortogonal de vectori este un sistem ortonormat dac˘ a fiecare vector din sistem este normat. |ϕ3 >) Definim norma (sau lungimea unui vector) num˘rul real: a ||ϕ|| = (|ϕ >. spatiul euclidian este un spatiu normat.

.10) deci orice spatiu unitar este ¸i un spatiu metric.9) semnul egal realizˆndu-se dac˘ ¸i numai dac˘ vectorii |ϕ > ¸i |χ > a as a s sunt liniar-dependenti. |χ > −|ψ >) (4.12) 169 . |y >≡ k=1 x∗ yk k (4.      (4. ¸ s ¸ ın ¸ Spatiul C n (definit ˆ paragraful anterior) devine un spatiu uni¸ tar.11) Un spatiu important pentru mecanica cuantic˘ este spatiul eu¸ a ¸ clidian format din totalitatea seturilor num˘rabile de o infinitate a de numere complexe de forma:    |x >=   x1 x2 x3 . definind disIn ¸ s a tanta dintre doi vectori |χ > ¸i |ψ > prin: ¸ s d ≡ ||χ − ψ|| = (|χ > −|ψ >. |χ >)| ≤ ||ϕ|| ||χ|| (4. ¸ ˆ spatiul unitar se poate introduce ¸i o metric˘. numit spatiul euclidian n-dimensional.O proprietate fundamental˘ a produsului scalar o constituie inea galitatea Schwarz-Cauchy: |(ϕ >. . prin introducerea ¸ produsului scalar: n (|x >.

. |y >) ≡ k=1 x∗ yk k (4.. un interes deosebit ˆ prezint˘ spatiul liniar infinitıl a ¸ dimensional format din toate functiile complexe continue f (x) ¸ definite pe axa real˘.14) Vectorii |e1 >.pentru care : ∞ |xk |2 < ∞ (4.. g) ≡ ∞ −∞ f ∗ (x)g(x)dx (4. Elementele sale sunt functii continue de trei variabile ¸ 170 . |e2 >. produsul scalar este definit prin: In ¸ (f. formeaz˘ o baz˘ a s a a spatiului.15) ˆ acest spatiu. care au numai unul din numerele din set egal cu 1 ¸i celelalte sunt egale cu zero.. iar produsul scalar este definit ın ¸ prin: ∞ (|x >.. un spatiu unitar infinits ¸ ¸ a ¸ dimensional.16) ˆ descrierea dat˘ de Mecanica cuantic˘ unei particule f˘r˘ spin In a a aa se folose¸te spatiul functiilor de und˘..13) k=1 Suma a doi vectori ¸i produsul unui vector cu un num˘r complex s a n se definesc la fel ca ˆ spatiul C ... pentru care: a ∞ −∞ |f (x)|2 dx < ∞ (4. ¸ De asemenea. .

t).. y. .. . Un astfel de sistem ortonor¸ ¸ mat ¸i complet de vectori |e1 >. putem deza a a volta orice vector al spatiului Hilbert dup˘ vectorii bazei (vezi ¸ a relatia 4.17) Un spatiu unitar (euclidian) infinit-dimensional este. t) ≡ ψ(x.. t)|2 dV < ∞ iar produsul scalar a dou˘ functii este definit prin: a ¸ (ψ. |e3 >.. ˆ continuare vom utiliza denimirea ıncˆ ın ¸ ¸ a de spatiul Hilbert al functiilor de und˘. Dat˘ fiind o baz˘ ortonormat˘ {|en >}n=1 . prin defi¸ nitie. ¸ a ¸ Spatiul functiilor de und˘.2): ¸ ∞ |ψ >= n=1 cn |en > 171 (4. astfel ˆ at.18) (4.|en >. (definiti s prin relatia 4. un spatiu Hilbert dac˘ el este ¸i un spatiu complet. φ) ≡ ψ ∗ φdV (4.. ¸ ¸ a a nu este un spatiu complet. de interes pentru Mecanica cuantic˘. ¸ ¸ a s ¸ adic˘ dac˘ orice ¸ir Cauchy al s˘u tinde c˘tre un element limit˘ a a s a a a apartinˆnd spatiului. dar poate fi pus ˆ ¸ ıntr-o leg˘tur˘ strˆns˘ a a a a cu un spatiu Hilbert (prin ˆ ¸ ınlocuirea integralei Riemann cu integrala Lebesgue).spatiale ¸i una temporal˘ ψ(r. |e2 >.6) este denumit ¸i baz˘ ortonormat˘ a spatiului ¸ s a a ¸ ∞ Hilbert.19) . z. ˆ Intr-un spatiu Hilbert un sistem ortonormat de vectori este un ¸ sistem complet de vectori dac˘ singurul vector ortogonal pe a toti vectorii setului este vectorul nul. functii diferentia¸ s a ¸ ¸ bile ¸i integrabile ˆ modul p˘trat: s ın a |ψ(r..

20) |cn |2 (4.unde coeficientii cn sunt definiti prin produsul scalar: ¸ ¸ cn = (|en >. In s a ıntˆ s lizarea operatorilor antiliniari. Operatii cu operatori ¸ liniari Prin definitie. un operator ˆ ¸ ıntr-un spatiu liniar pune ˆ corespon¸ ın dent˘ fiec˘rui vector al spatiului un alt vector al acestuia. un operator este liniar dac˘: ¸ a ˆ ˆ ˆ A(c1 |ϕ1 > +c2 |ϕ2 >) = c1 A|ϕ1 > +c2 A|ϕ2 > (4. |ψ >) Norma vectorului |ψ > (4.22) Vom presupune ˆ continuare c˘ operatorii cu care lucr˘m sunt ın a a definiti ˆ ˆ ¸ ın ıntreg spatiul liniar.24) . ¸i |ϕ2 > ¸i orice numere complexe c1 ˆ Mecanica cuantic˘ se ˆ alnesc ¸i probleme care cer uti¸i c2 . Ace¸tia se definesc prin relatia: s ¸ ˆ ˆ ˆ B(c1 |ϕ1 > +c2 |ϕ2 >) = c∗ B|ϕ1 > +c∗ B|ϕ2 > 1 2 172 (4.1.21) 4.23) s s pentru orice vectori |ϕ1 >. ˆ vom ¸a a ¸ ıl ˆ nota A: ˆ |ψ >= A|ϕ > ˆ sau |ψ >= |Aϕ > (4. ¸ Prin definitie.3 Operatori liniari.7) se poate scrie atunci: ||ψ|| = n=1 2 ∞ (4.

notat˘ ¸ a a •ˆ ˆ = λA ¸i definit˘ prin modul de actiune: ˆs C a ¸ ˆ ˆ C = λ(A|ϕ >) (4. notat˘ C = AB ¸i definit˘ ¸ a ˆ a prin: ˆ ˆ ˆ C|ϕ >= A(B|ϕ >) 173 (4. ˆ fiecare spatiu liniar sunt definiti urm˘torii operın ¸ ¸ a atori liniari particulari: ˆ ˆ • operatorul unitate I cu actiunea I|ϕ >= |ϕ >. pentru orice ¸ vector |ϕ > 0 0|ϕ • operatorul zero ˆ cu actiunea ˆ >= |0 >.26) ınmultirea unui operator cu un num˘r complex λ. al c˘ror rezul¸ a tat este tot un operator liniar.27) ˆs ˆ ˆˆ s •ˆ ınmultirea a doi operatori A ¸i B. notat˘ C = A + B ¸i definit˘ prin modul de actiune: ¸ ˆ ˆ ˆ C|ϕ >= A|ϕ > +B|ϕ > (4.25) De asemenea. pentru orice ¸ vector |ϕ > Cu operatorii liniari se pot efectua trei operatii. ¸i anume: s ˆ s ˆ ˆ ˆ s a ˆ a • suma a doi operaori A ¸i B.28) .Orice operator liniar transform˘ vectorul nul |0 > ˆ el ˆ si: a ın ınsu¸ ˆ A|0 >= |0 > (4.

a a ¸ ¸ diferiti de vectorul |0 >. ˆ notatia Dirac se scrie: produsul scalar (|ϕ >. Se introduce operatorul comuˆ ˆˆ deoarece. O caracteristic˘ a unui operator sinoperatorul A a gular este aceea c˘ exist˘ unul sau mai multi vectori ai spatiului. iar operatorul a ˆ ˆ B se nume¸te inversul operatorului A. B] (4.31) ˆ Dac˘ operatorul B cerut de relatia (4. pe care actiunea operatorului ˆ trans¸ ¸ ıi form˘ ˆ vectorul |0 >: a ın ˆ ˆ A|ϕ >= |0 >. A|ψ ın ¸ ˆ ˆ ˆ (|ϕ >. Conform acestei relatii s ¸ ¸ de definitie. inversul inversului unui operator este chiar operatorul ˆ si: ınsu¸ ˆ ˆ (A−1 )−1 = A (4.Ordinea factorilor ˆ ıntr-un produs de operatori este important˘ a ˆB = B A. |ϕ >= |0 >↔ A operator singular (4. ın a ˆ ˆ Dac˘ pentru un operator liniar A exist˘ un alt operator B cu a a proprietatea: ˆˆ ˆˆ ˆ AB = B A = I (4. se zice c˘ a ¸ a a ˆ este singular. A|ψ >) =< ϕ|A|ψ >=< ϕ|(A|ψ >) 174 (4. ˆ general.32) ˆ Fie un operator liniar A ce actioneaz˘ ˆ ¸ a ıntr-un spatiu unitar ¸i fie ¸ s ˆ >) care.29) notat cu ajutorul unor paranteze drepte ¸i care joac˘ un rol ims a portant ˆ Mecanica cuantic˘. A ın tator a doi operatori liniari: ˆ ˆˆ ˆˆ ˆ ˆ C ≡ AB − B A ≡ [A.30) ˆ atunci se spune c˘ operatorul A este nesingular.30) nu exist˘.33) .

36) ˆ a Se observ˘ c˘ actiunea operatorului A d˘ un vector proportional a a ¸ ¸ cu |u >. |u > ¸i |v > ˆ ¸ s ıntr-un spatiu Hilbert ¸ ˆ ¸i fie un operator liniar A definit prin modul de actiune asupra s ¸ unui ”ket” |ϕ >. coeficientul de proportionalitate fiind < v|ϕ >. A|ψ >) = (|χ >.35) ˆ s unde operatorul A+ se nume¸te adjunctul (conjugatul) operaˆ Operatorul adjunct A+ are urm˘toarele propriet˘¸i: ˆ a at torului A.unde vectorul ” < ϕ|” se nume¸te vector ”bra”. ¸ 175 . prin intermediul vectorilor ”ket” fixati: ¸ ˆ A|ϕ >≡< v|ϕ > |u > (4.37) (4. Pe baza teoremei s lui Riesz se poate scrie egalitatea: ˆ (|ϕ >. • • • • ˆ ˆ (A+ )+ = A + ˆ ˆ ˆ ˆ (A + B) = A+ + B + ˆ ˆ + = λ∗ A+ λA) ˆ ˆ (AB)+ = B + A+ Operatorii care se bucur˘ de proprietatea a ˆ ˆ A = A+ se numesc operatori autoadjuncti sau hermitici. |ψ >) (4. ¸ Fie doi vectori ”ket” fixati.34) Se observ˘ c˘ prin aceast˘ egalitate se stabile¸te o corespondent˘ a a a s ¸a ˆ ıntre doi vectori ”ket” pe care o vom nota: ˆ |χ >= A+ |ϕ > (4.

4 Operatori unitari ˆˆ ˆ ˆ ˆ U U + = U +U = I (4.42) ˆ Prin definitie un operator U este unitar dac˘: ¸ a Conform definitiei. Avˆnd ˆ vedere aceast˘ ultim˘ a a ın a a relatie precum ¸i notatia pentru produsul scalar (4.39) ¸i se nume¸te proiectorul pe subspatiul unidimensional subˆntins s s ¸ a de vectorul |u > sau de vectorul < u|. actiunea operatorului A transform˘ vectorul ”bra” < ψ| a ¸ a ˆ ıntr-un vector proprotional cu < v|. Acest operator se bucur˘ a de proprietatea de idempotent˘.43) .41) 4.ˆ Vom considera ˆ continuare actiunea operatorului A asupra unui ın ¸ vector ”bra” |ψ >: ˆ < ψ|A =< ψ|u >< v| (4.40) (4.1. caracteristic˘ oric˘rui operator ¸a a a de proiectie: ¸ ˆ ˆ2 Pu = Pu (4. operatorii unitari sunt operatori nesingulari ¸ (vezi paragraful precedent) iar inversul lor coincide cu adjunctul lor: ˆ ˆ U −1 = U + 176 (4. ˆ particular.38) ˆ adic˘. operatorul: s ın ˆ Pu =< u|u > cu < u|u >= 1 (4. coeficientul de proportiona¸ ¸ litate fiind num˘rul < ψ|u >.33). apare ¸ s ¸ ˆ adecvat˘ notarea operatorului A prin: a ˆ A = |u >< v| Se define¸te.

ecuatia (4.45) s Vectorul |u > se nume¸te vector propriu (sau caracteristic) al ˆ ˆ aplicatiile concrete. Dac˘ unei aceleia¸i valori proprii a ˆ a s ıi 177 . numite conditii a ¸ ¸ de regularitate ¸i care sunt precizate pentru fiecare caz concret. |u >∈ spatiului Hilbert ¸ (4. In ¸ ¸ vectorilor proprii ai unui operator. Multimea valorilor proprii este numit˘ spectrul valorilor pro¸ a prii ale operatorului.5 Problema cu valori proprii asociat˘ unui a operator hermitic ˆ Fie un operator liniar A.44) 4. num˘rul a (ˆ general complex) este valoarea pro¸ a ın ˆ prie a operatorului A dac˘ exist˘ un vector al spatiului Hilbert a a ¸ |u >= |0 > care satisface ecuatia: ¸ ˆ A|u >= a|u >. definit ˆ ıntr-un spatiu Hilbert.45) define¸te orice vector propriu pˆn˘ la un factor multiplicativ arbitrar.Proprietatea fundamental˘ a operatorilor unitari este aceea de a conservare a produsului scalar: ˆ < ϕ1 |ϕ2 >=< U ϕ1 |U ϕ2 > De asemenea sunt adev˘rate urm˘toarele propriet˘¸i: a a at • produsul dintre un num˘r complex λ ¸i un operator unitar este a s un operator unitar numai dac˘ |λ| = 1 a • produsul a doi operatori unitari este ˆ ıntotdeauna un operator unitar (4.1. pentru a defini multimea operatorului A. s ¸ s a a Ecuatia (4. Prin ¸ definitie.45) este suplimen¸ tat˘ cu unele conditii restrictive asupra vectorilor.

Da¸ a a c˘ unei valori proprii ˆ corespunde un singur vector propriu.45) pentru o aceea¸i valoare proprie a formeaz˘ un s a subspatiu. Spectrul valorilor proprii ale operaˆ torului A ce satisface ecuatia cu valori proprii (4. numit subspatiul asociat valorii proprii a a c˘rui ¸ ¸ a dimensiune coincide cu ordinul degener˘rii valorii proprii a. a ıi atunci valoarea proprie este nedegenerat˘. adic˘ un spectru format din portiuni de speca ¸ tru discret ¸i din portiuni de spectru continuu (portiuni pentru s ¸ ¸ care ˆ vecin˘tatea oricˆt de mic˘ a unei valori proprii se g˘sesc ın a a a a 178 . iar num˘rul vectorilor proprii liniara a independenti reprezint˘ ordinul degener˘rii valorii proprii.corespund mai multi vectori proprii liniar-independenti. atunci spectrul valorilor proprii ale operatorului A este un spectru discret. ˆ acest caz.46) • vectorii proprii corespunz˘tori la valori proprii diferite sunt ora togonali ˆ Dac˘ spectrul valorilor proprii ale operatorului A const˘ din vala a ori proprii pentru care exist˘ vecin˘¸i ˆ care nu se g˘sesc alte a at ın a ˆ valori proprii. a ˆ Mecanica cuantic˘ vom ˆ alni problema cu valori proprii nuIn a ıntˆ ˆ ˆ In ¸ mai pentru operatori hermitici (A = A+ ).45) are urm˘toarele dou˘ propriet˘¸i importante: a a at • valorile proprii ale operatorilor hermitici sunt numere reale ¸i s sunt date de relatia: ¸ a= < u|A|u > < u|u > (4. valoarea ¸ ¸ proprie este degenerat˘. ecuatia (4. a Multimea vectorilor proprii ”ket” care satisface ecuatia cu val¸ ¸ ori proprii (4.45) poate fi ¸i ¸ s un spectru mixt.

. 2.. Vom nota prin |nr > a sau cu |unr >. Admitem f˘r˘ demonstratie. vectorii proprii corespunz˘tori valorii a a proprii an . pentru un operator hermitic: ın • valorile proprii sunt reale ¸i formeaz˘ ˆ general un spectru s a ın mixt • vectorii proprii corespunz˘tori la valori proprii din portiunea a ¸ discret˘ au norma finit˘ ¸i deci apartin spatiului Hilbert a as ¸ ¸ • vectorii proprii corespunz˘tori la valori proprii din portiunea a ¸ continu˘ a spectrului nu au norma finit˘. deci nu apartin spatiului a a ¸ ¸ Hilbert ˆ conformitate cu cele trei afirmatii anterioare vom adopta urIn ¸ m˘toarele notatii pentru valorile proprii: a ¸ ın • an . n = 1. 2. a ¸ pentru c˘ valorile proprii sunt degenerate. . . Vom nota cu a a |αs > (s = 1.. ˆ spectrul discret ın • a(α) (α1 ≤ α ≤ α2 ) ˆ spectrul continuu Vectorii proprii se caracterizeaz˘ de obicei prin mai multi indici.ˆ ıntotdeauna o infinitate de alte valori proprii)... degenerat˘ de ordin gn .. Ad179 ...) vectorii proprii corespunz˘tori valorii proprii a a(α). ın De¸i vectorii proprii ai spectrului continuu nu pot fi normati. ei s ¸ ¸ ın pot satisface o conditie e ortonormare ˆ sens generalizat. urm˘toarele rezultate extrem de imaa ¸ a portante pentru Mecanica cuantic˘. 2. r = 1.. referitoare la problema cu a valori proprii ˆ sens generalizat.gn . Cel de-al doilea indice r apare ori de cˆte ori valoarea proprie este degenerat˘. Indicele s este folosit pentru a descrie degenerarea care ˆ ın spectrul continuu este ˆ general de ordin infinit.

49) ¸ unde δ(α − α ) este functia lui Dirac (vezi Anexa B).1. prin alegerea convenabil˘ a unui factor ın a multiplicativ ˆ expresia fiec˘rui vector propriu. se poate asigura ın a valabilitatea relatiei: ¸ < αs|α s >= δss δ(α − α ) (4.6 Observabile Vom considera ˆ continuare operatorii hermitici care admit un ın sistem complet de vectori proprii. pe de-o parte vectorii proprii corespunz˘tori a a a la valori proprii diferite sunt ortogonali ¸i c˘ vectorii proprii au s a norma finit˘ (care poate fi f˘cut˘ 1).48) • ˆ spectrul continuu.49) se nume¸te proprietatea de ortonormare ˆ scara s ın parametrului s. Proprietatea (4.47) ceea ce ˆ ınseamn˘ c˘. Ace¸ti operatori vor fi denumiti s ¸ 180 . ın 4.mitem urm˘toarele propriet˘¸i de ortonormare ale vectorilor proa at prii ai unui operator hermitic: • ˆ spectrul discret ın < nr|n r >= δnn δrr (4. ˆ sens generalizat. iar pe de alt˘ parte vectorii a a a a proprii corespunz˘tori la aceea¸i valoare proprie pot fi ˆ a s ıntotdeauna ale¸i ortogonali ˆ s ıntre ei • orice vector propriu corespunz˘tor unei valori proprii din speca trul discret este ortogonal pe un vector propriu corespunz˘tor unei a valori proprii din spectrul continuu: < nr|αs >= 0 (4.

ena ¸ ergia. s Observatie: m˘rimile care pot fi m˘surate pentru o particul˘ ¸ a a a cuantic˘ (sau sistem cuantic) sunt denumite m˘rimi fizice sau a a m˘rimi observabile (impulsul. pozitia. Coincidenta denumirilor pentru m˘rimile fizice ¸i pentru opera¸ a s torii hermitici amintiti mai sus.¸i observabile. ˆ Faptul c˘ un operator hermitic A admite un sistem complet de a vectori proprii permite dezvoltarea oric˘rui vector |ψ > al spatiua ¸ lui Hilbert ˆ forma generalizat˘ (spectrul mixt): ın a ∞ gn |ψ >= n=1 r=1 cnr |n. r > + α2 ∞ α1 s=1 cαs |α. deci le determin˘m ˆ urma interactiei dintre un sistem a ın ¸ cuantic ¸i un sistem care ascult˘ de legile clasice. s > dα (4. starea unui sistem cuantic se identific˘ a cu totalitatea statisticilor observabilelor sistemului.sistemul cuantic ascult˘ ¸ ¸a a de legi statistice.. momentul magnetic.50) unde coeficientii dezvolt˘rii sunt dati de relatiile: ¸ a ¸ ¸ cnr =< nr|ψ > cαs =< αs|ψ > 181 (4. Starea unui s a sistem cuantic se manifest˘ ˆ rezulutatele pe care le obtinem a ın ¸ a la m˘surarea observabilelor sale. R˘spunsul obtinut la m˘surarea unei observabile nu este univoc a ¸ a determinat de conditiile de experient˘ . Deci. Ele sunt de obicei m˘rimi cu care a oper˘m ¸i clasic ¸i pe care le m˘sur˘m folosind aparate macroa s s a a scopice. Statisticele observabilelor unui sistem cuantic sunt singurele propriet˘¸i ale sale pe care le putem determina at experimental. nu este ˆ ampl˘toare (vezi prin¸ ıntˆ a cipiul II al Mecanicii cuantice).51) . momentul cinetic.)..

dac˘ aplic˘m operatorul priu ¸i pentru operatorul B.50) vom ajunge la o relatie im¸ ın ¸ ¸ portant˘: a ∞ gn |nr >< nr| + n=1 r=1 α2 ∞ α1 s=1 ˆ |αs >< αs| = I (4. Dac˘ C ¸ a numesc compatibile.51) ˆ relatia (4. Pentru aplicatiile Mecanicii cuantice este de¸ osebit de important˘ urm˘toare teorem˘: conditia necesar˘ ¸i a a a ¸ as ˆ s ˆ a suficient˘ ca dou˘ observabile A ¸i B s˘ comute este ca a a ele s˘ admit˘ un sistem complet comun de vectori proprii. pe baza comut˘rii: ¸ ¸ a ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ B(A|a >) = A(B|a >) = aB|a > 182 (4.52) ceea ce exprim˘ relatia de completitudine a sistemului de veca ¸ ˆ tori proprii ai operatorului A. vom obtine. s a a a ˆ B ecuatiei precedente.54) vectorul propriu unic care-i corespunde trebuie s˘ fie vector proa ˆ Intr-adev˘r. a a Conform acestei teoreme. P˘tratul normei vectorului |ψ > a este dat de relatia Bessel: ¸ ∞ gn < ψ|ψ >= n=1 r=1 |cnr | + 2 α2 ∞ α1 s=1 |cαs |2 dα (4.dup˘ cum rezult˘ din propriet˘¸ile de ortonormare. (4. ˆ cazul particular ˆ care o valoare ın ın ˆ este nedegenerat˘ proprie a operatorului A a ˆ A|a >= a|a >. atunci observabilele se conform relatiei (4. Dac˘ vom a a at a ˆ ınlocui relatia (4.53) ˆs ˆs ˆ Fie dou˘ observabile A ¸i B ¸i fie C comutatorul acestora definit a ˆ = 0.55) . iar dac˘ C = 0 observabilele se numesc a ˆ incompatibile.29).

. . Pen¸ tru simplificare vom considera c˘ multimea de vectori (4.. B.. observabilele A.57) un sistem complet ortonormat de vectori din acest spatiu.|en >.58) Relatiile pe care le vom stabili se pot generaliza u¸or la cazul ¸ s ˆ care multimea (4. . . C... vectorii proprii ai a s celor doi operatori nu sunt univoc determinati ¸i deci nici sistemul ¸ s complet de vectori din teorem˘ nu este univoc determinat... 4.. iar conditia de ortonormare se va scrie: a a ¸ < ei |ek >= δik (4. |e2 >.... formeaz˘ un sistem complet de observabile dac˘: a • oricare doi dintre operatori comut˘ (observabile compatibile) a • la oricare combinatie de valori proprii fixate a.57) este a ¸ num˘rabil˘.. Completitudinea ın ¸ a a 183 . C. se poate ajunge ˆ situatia ˆ care vectorii proprii ın ¸ ın comuni s˘ fie univoc determinati (pˆn˘ la factori multiplicativi). c. a ¸ a a ˆ ˆ ˆ ¸ a Prin definitie.. rezult˘: a a a ˆ B|a >= λ|a > (4. ale ¸ operatorilor corespunde un vector propriu comun unic |abc >. |e3 >. Fie un spatiu unitar ¸i fie ¸ s (4.56) Dac˘ valorile proprii a ¸i b sunt degenerate.. B. pentru c˘ a este valoare proprie nedegenerat˘.7 Reprezentarea matricial˘ a vectorilor ¸i a s operatorilor |e1 >..... .. Cona siderˆnd ˆ a mai multe observabile compatibile dou˘ cˆte dou˘ a ıns˘ a a a ˆ ˆ ˆ A.1.deci. b.57) nu este num˘rabil˘.

Nun=1 a ıntr-o coloan˘ care are forma. .59) Orice vector al spatiului unitar poate fi descompus. ˆ cazul infinita ın merele cn se plaseaz˘ ˆ dimensional:   c1  c2    |ψ >=  c  (4.52) aplicat˘ ˆ acest a ¸ a ın caz: ∞ ˆ |en >< en | = I n=1 (4.63) 184 .57) se manifest˘ prin relatia (4.61) a ın Se spune c˘ numerele cn caracterizeaz˘ vectorul |ψ > ˆ rea prezentarea sistemului complet de vectori {en }∞ . Relatia (4. .60) Cunoa¸terea vectorului |ψ > este echivalent˘ cu cunoa¸terea tus a s turor numerelor cn : |ψ >↔ {cn }∞ n=1 (4. ˆ forma: ın ∞ |ψ >= n=1 cn |en > cn =< en |ψ > (4.62)  3  .62) scris˘ cu ajutorul vectorului ”bra” < ψ| este: ¸ a ∞ < ψ| = n=1 c∗ < en | n (4. dup˘ vectorii ¸ a bazei.sistemului (4.

Actiunea sa asupra oric˘rui ¸ a vector este determinat˘ de actiunea asupra vectorilor unui sistem a ¸ complet de vectori..65) are expresia cunoscut˘: a  d1   < ψ|ϕ >= (c∗ c∗ . care pot fi convenabil plasati ˆ ¸ ¸ ıntr-o matricelinie (infinit˘ ˆ general): a ın < ψ| = (c∗ c∗ c∗ ..68) .  (4.58). atunci actiunea operatorului A este: ¸ ˆ A|en >= k Akn |ek > (4.67) unde numerele Akn se numesc elementele de matrice ale oˆ ın peratorului A ˆ reprezentarea sistemului complet de vectori ∞ ¸ a t ¸ {|ek >}k=1 .66) ˆ Fie un operator liniar oarecare A..64) |ψ >= n=1 cn |en > |ϕ >= n=1 dn |en > (4.52).. Dac˘ vom considera acest sistem ca fiind a ˆ sistemul ortonormat (4.) 1 2 3 Produsul scalar a doi vectori |ψ > ¸i |ϕ > s ∞ ∞ (4. dac˘ se ¸ine cont de conditia de ortonormare (4. . rezult˘: a ˆ Akn =< ek |A|en > 185 (4...deci.. ... Din ultima relatie. vectorul < ψ| este caracterizat ˆ reprezentarea {|en >}∞ ın n=1 ∗ prin coeficientii cn ..)  d2  1 2 .

. .. ..Totalitatea numerelor Akn se plaseaz˘ ˆ a ıntr-o matrice p˘tratic˘ cu a a o infinitate de linii ¸i coloane: s   A11 A12 . . ...   c2   =   ..70) cn |en > |ϕ >= k dk |ek > este echivalent˘ cu ecuatia matricial˘: a ¸ a      c1 A11 A12 .   ˆ A ↔  A21 A22 .. .. . Sunt valabile urm˘toarele propriet˘¸i: a at • relatiilor algebrice dintre vectori (”ket” sau ”bra”) le corespund ¸ acelea¸i relatii ˆ s ¸ ıntre matricile asociate • orice ecuatie vectorial˘ ¸ a ˆ |ϕ >= A|ψ > cu |ψ >= n (4. .71) Akn cn (4. .. .. d1  d2   A21 A22 . adic˘ cu egalit˘¸ile: a at dk = n (4.....73) .69) .. ..72) • relatiilor algebrice ˆ ¸ ıntre operatori: ˆ ˆ ˆ C =A+B ˆ ˆ C = aA 186 ˆ ˆˆ C = AB (4.  (4.

75) • unui operator hermitic ˆ corespunde o matrice hermitic˘ (adic˘ ıi a a o matrice care coincide cu complex-conjugata transpusei ei): ˆ ˆ ˆ Amn =< em |A|en >=< en |A+ |em >∗ =< en |A|em >∗ = A∗ (4. n ∗ Unk Unm = δkm (4.57) se ˆ iau vectorii proprii au unui operator hermitic A: |ek >= |uk > ˆ A|uk >= ak |uk > 187 (4.78) De obicei.le corespund respectiv ecuatiile matriciale: ¸ Cij = Aij + Bij Cij = aAij Cij = k (4. Dac˘ el este diferit de zero atunci matricea este a nesingular˘.79) . ca vectori ai sistemului ortonormat complet (4.77) rezult˘: a a |det U | = 1 (4.76) nm ˆ ıi • unui operator unitar U ˆ corespunde o matrice unitar˘: a ˆˆ ˆ ˆ ˆ U U + = U +U = I → n ∗ Ukn Umn = δkm .74) Aik Bkj ˆ • matricea asociat˘ operatorului unitate I este matricea unitate a (elementele de pe diagonal˘ sunt egale cu 1 iar celelalte sunt zero): a ˆ Ijk =< ej |I|ek >=< ej |ek >= δjk (4.77) ˆ cazul finit-dimensional putem calcula ˆ In ıntotdeauna determinantul unei matrici. Pentru matricile unitare (4.

numere pozitive ¸i a subunitare (0 ≤ pk ≤ 1) pentru care K pk = 1 k=1 (4.. ¸ a 4... .1 Principiul I (principiul st˘rilor) a Enunt: starea oric˘rui sistem fizic la un moment dat este descris˘ ¸ a a de unul sau mai multi vectori normati dintr-un spatiu Hilbert ¸ ¸ ¸ |ψ1 >. K (4..80) iar pe diagonala ei figureaz˘ chiar valorile proprii ale oa peratorului.81) s ˆ ımpreun˘ cu ponderile asociate p1 .Matricea asociat˘ oric˘rui operator ˆ reprezentarea veca a ın torilor s˘i proprii este diagonal˘ deoarece: a a a Amn =< um |ˆ|un >= an < um |un >= an δmn (4.2.82) Observatii ¸i consecinte ¸ s ¸ 188 . Exın primarea legilor Mecanicii cuantice nu se poate face f˘r˘ folosirea aa unui limbaj matematic abstract. |ψ2 >... adic˘ modul ˆ care din m˘rimile cu care opereaz˘ teoria a ın a a se extrag rezultate cu semnificatie fizic˘. ˆ cadrul principiilor sunt prezenIn tate atˆt formalismul de lucru cˆt ¸i interpretarea formalisa a s mului.pK . .. p2 .2 Principiile mecanicii cuantice Legile generale ale comport˘rii sistemelor atomice sunt descrise a ˆ forma unor principii (postulate) ale Mecanicii cuantice.. 4.|ψK > < ψk |ψk >= 1 k = 1.

..rN .83) se scrie: ¸ a ∞ ∞ (4...rN .. pentru care conditia general˘ (4.. folosite pentru descrierea ıntˆ ın comport˘rii cuantice a unei particule f˘r˘ spin. r2 . dac˘ vom nota cu r1 .83) ¸i ne arat˘ c˘. Ea este continu˘ ¸i integrabil˘ ˆ modul p˘trat.86) . probabilitatea pentru a g˘si particula ˆ spatiu la s a a a ın ¸ momentul t este egal˘ cu 1. r2 .• Vectorii care descriu starea sistemului fizic se numesc vectori de stare... Functia de und˘ a aa ¸ a este interpretat˘ ca o amplitudine de probabilitate de localizare a a particulei.85) .. −∞ −∞ |ψ(r1 . .1. Conditia de normare pentru functia de und˘ se scrie ¸ ¸ a explicit: ∞ |ψ(r.. iar spatiul Hilbert c˘ruia ˆ apartin se nume¸te spatiul ¸ a ıi ¸ s ¸ st˘rilor. Pentru ¸ a a a un sistem de N particule f˘r˘ spin. Proa a a dusul scalar a dou˘ functii de und˘ este definit prin: a ¸ a < ψ|ϕ >≡ ∞ ψ ∗ (r)ϕ(r)dr (4.. . iar as a ın a p˘tratul amplitudinii reprezint˘ densitatea de probabilitate de loa a calizare.. a • Vectorii de stare constituie generalizarea functiilor de und˘ ¸ a ψ(r.. r2 .84) Spatiul st˘rilor se schimb˘ odat˘ cu sistemul fizic studiat. t)|2 dV = 1 (4. adic˘ reprezint˘ certitudinea.rN aa a vectorii lor de pozitie fat˘ de un sistem fix de axe. atunci vectorii ¸ ¸a de stare sunt functii continue de aceste coordonate ¸i de timp ¸ s ψ(r1 . t) ˆ alnite ˆ paragraful (4. t)|2 dV1 dV2 . t) normabile..2)...dVN = 1 189 (4.

• Vectorii de stare pentru un sistem de una sau mai multe particule pot fi ale¸i nu numai ˆ functie de coordonatele de pozitie. s ın ¸ ¸ Orice particularizare a vectorilor de stare ˆ ınseamn˘ alegerea unei a baze ˆ spatiul st˘rilor, ceea ce oglinde¸te anumite ipoteze asupra ın ¸ a s sistemului studiat, bazate ˆ ultim˘ instant˘ pe cunoa¸terea sa ın a ¸a s experimental˘. a • Principiul I nu formuleaz˘ restrictii asupra vectorilor de stare, a ¸ deci, orice vector al spatiului st˘rilor ar putea figura printre vec¸ a s torii de stare; ˆ particular, dac˘ |ϕ1 > ¸i |ϕ2 > sunt vectori de ın a stare, atunci ¸i vectorul s

|ψ >= c1 |ϕ1 > +c2 |ϕ2 >

(4.87)

(c1 , c2 numere complexe) este un vector de stare. Astfel, principiul I implic˘ valabilitatea ˆ Mecanica cuantic˘ a principiua ın a lui de suprapunere a st˘rilor, proprietate cerut˘ de analiza a a experientelor de difractie. ¸ ¸ Rostul vectorilor de stare este s˘ descrie propriet˘¸ile st˘rii sisa at a temului, adic˘ s˘ descrie statistica oric˘rei observabile a sistemua a a ¸ a a a ¸ lui. Experinenta conduce la concluzia c˘ exist˘ dou˘ situatii distincte: - cazul st˘rilor pure, caz ˆ care propriet˘¸ile sistemului rezult˘ a ın at a dintr-un singur vector de stare a c˘rui pondere este egal˘ cu 1 a a - cazul st˘rilor mixte, caz ˆ care sunt necesari mai multi veca ın ¸ tori de stare ˆ ımpreun˘ cu ponderile lor, pentru descrierea st˘rii a a (cel mai frecvent ˆ alnit ˆ practic˘). ıntˆ ın a 190

4.2.2
Enunt: ¸

Principiul II

a. Oric˘rei m˘rimi observabile A a unui sistem fizic ˆ corespunde a a ıi ˆ ce actioneaz˘ ˆ spatiul st˘rilor asociat un operator hermitic A ¸ a ın ¸ a sistemului fizic, operator care admite un sistem complet de vectori proprii. b. Valorile proprii ale operatorului asociat unei observabile reprezint˘ singurele valori pe care le poate lua observabila respectiv˘ a a ˆ conditiile experimentale create de m˘surarea ei. ın ¸ a ˆ s ˆ a c. Operatorii Qk ¸i Pk , corespunz˘tori coordonatelor carteziene s de pozitie qk ¸i respectiv impulsurilor conjugate pk pentru un sis¸ tem de particule, se construiesc ˆ a¸a fel ˆ at s˘ fie respectate ın s ıncˆ a relatiile operatoriale: ¸ ˆ ˆ [Qj , Qk ] = ˆ 0 ˆ ˆ [Pj , Pk ] = ˆ 0 ˆ ˆ ˆ [Pj , Qk ] = −i δjk I (4.88)

d. Pentru observabilele (energie, moment cinetic orbital) care ˆ ın cazul clasic sunt functii de variabilele dinamice, operatorul core¸ spunz˘tor ˆ Mecanica cuantic˘ se obtine ˆ a ın a ¸ ınlocuind, ˆ expresia ın clasic˘ a observabilelor, variabilele canonice prin operatorii ata¸ati a s ¸ ˆ cazul ˆ care observabilele nu sunt functii de variabilele dilor. In ın ¸ namice, se va recurge la alte consideratii pentru a stabili expresia ¸ operatorului asociat. Observatii ¸i consecinte ¸ s ¸ • Conform afirmatiei b, valorile proprii ale operatorului asociat ¸ unei observabile au o semnificatie fizic˘ direct˘. Valorile proprii ¸ a a ale unui operator se obtin din rezolvarea ecuatiei cu valori proprii ¸ ¸ (4.45) pentru care sa caut˘ solutii ce satisfac conditiile de regulaa ¸ ¸ ritate specifice. Interpretarea dat˘ valorilor proprii este sprijinit˘ a a 191

de faptul c˘ spectrul de valori proprii al unui operator hermitic a este format din numere reale. De asemenea, prin afirmatia b se explic˘ cuantificarea unor m˘¸ a a rimi fizice (cele pentru care spectrul se valori proprii al operatorului asociat este discret) ¸i necuantificarea altora (spectrul continuu s de valori proprii). ˆ leg˘tur˘ cu valorile pe care le poate lua o observabil˘, este In a a a posibil˘ o comparatie direct˘ ˆ a ¸ a ıntre teorie ¸i experient˘, din care s˘ s ¸a a rezulte corectitudinea operatorului asociat unei observabile concrete precum ¸i ˆ a¸i corectitudinea formalismului ˆ care m˘ris ıns˘s ın a mile observabile sunt reprezentate prin operatori hermitici. Referitor la ecuatia cu valori proprii (4.45), se observ˘ c˘ o¸ a a ˆ ¸i valoarea proprie a au aceea¸i dimensiune, ceea peratorul A s s ce ˆ ınseamn˘, conform principiului II, c˘ operatorul asociat unei a a m˘rimi fizice are dimensiunea m˘rimii pe care o reprezint˘. a a a • Referitor la afirmatia c, se poate sublinia c˘, ˆ ¸ a ıntre Mecacnica cuantic˘ ¸i cea clasic˘ exist˘ o leg˘tur˘ puternic˘ ce se reflect˘ ˆ as a a a a a a ın structura formal˘ a Mecanicii cuantice. Dirac a emis ipoteza c˘ a a ˆ Mecanica cuantic˘ trebuie s˘ existe o operatie care s˘ implice ın a a ¸ a operatorii asociati a dou˘ observabile, al c˘rei corespondent ˆ ¸ a a ın Mecanica clasic˘ s˘ fie operatia de construire a parantezei Poisa a ¸ son pentru m˘rimile fizice clasice respective. a Paranteza Poisson a dou˘ m˘rimi observabile ce depind de varia a abilele canonice p ¸i q are expresia dat˘ de relatia (3.62) (din s a ¸ capitolul anterior ) ¸i se bucur˘ de propriet˘¸ile deja amintite de s a at liniaritate ˆ factori, antisimetrie, identitatea lui Jacobi. In parın ticular, parantezele Poisson pentru variabilele canonice p ¸i q au s 192

expresiile date de: {qj , qk } = 0 {pj , pk } = 0 {pj , qk } = δjk (4.89)

Propriet˘¸ile parantezelor Poisson caracterizeaz˘ ¸i operatia de at a s ¸ formare a comutatorului a doi operatori liniari, definit˘ prin relaa ¸ia (4.29): t ˆ ˆ ˆ ˆ ˆˆ ˆ ˆ [B, A] = B A − AB = −[A, B] antisimetrie (4.90)

ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ [α1 A1 + α2 A2 , B] = α1 [A1 , B] + α2 [A2 , B] liniaritate (4.91) ˆˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ [AB, C] = A[B, C] + [A, C]B (4.92)

ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ [[A, B], C] + [[B, C], A] + [[C, A], B] = 0 identitatea Jacobi (4.93)

Similitudinea propriet˘¸ilor parantezei Poisson a dou˘ observabile at a ¸i ale comutatorului operatorilor asociati face plauzibil˘ punerea s ¸ a ˆ corespondent˘ a acestor m˘rimi. Exist˘ ˆ a o deosebire de care ın ¸a a a ıns˘ at ın a va trebui s˘ ¸inem seama: ˆ timp ce paranteza Poisson a dou˘ functii reale este tot o functie real˘, comutatorul a doi operatori ¸ ¸ a hermitici nu este un operator hermitic, ci unul antihermitic: ˆˆ ˆˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ [A, B]+ = (AB − B A)+ = B + A+ − A+ B + = −[A, B] (4.94) Se observ˘ √a, dac˘ se ˆ a c˘ a ınmulte¸te comutatorul cu num˘rul ima¸ s a ginar i = −1, se obtine un operator hermitic. Deci, nu este ¸ nefiresc s˘ se stabileasc˘ o corespondent˘ ˆ a a ¸a ıntre paranteza Poisson 193

Cazul pur 194 .98) i ˆ ˆ [Pj .97) • Procedeul indicat de principiul II (afirmatia d) de ˆ ¸ ınlocuire a variabilelor canonice prin operatorii asociati lor ˆ expresia cla¸ ın sic˘ a unei m˘rimi fizice.96) Pentru A = pj ¸i B = qk . B} ¸i comutatorul i[A. Acest factor pentru comutatorul at ın ¸a operatorilor este chiar constanta Planck redus˘ . qk } = δjk corespondenta: s ¸ {pj .3 Principiul III (principiul interpret˘rii staa tistice) A. a ˆ particular. Pk ] = 0 (4. obtinem conditia: ˆ ˆ [Pj . 4. qk } ↔ i ˆ ˆ [Qj .ˆ ˆ {A. Qk ] (4. Qk ] (4. Qk ] = i ˆ δjk I (4. pentru A = qj ¸i B = qk . B].95) s ¸ ¸ Analog. Trebuie doar s˘ intervin˘ un facs a a tor de proportionalitate care s˘ asigure acelea¸i dimensiuni can¸ a s tit˘¸ilor puse ˆ corespondent˘.2. qk } ↔ conduce la realatia: ¸ ˆ ˆ [Pj . deoarece {pj . rezult˘ corespondenta: s a ¸ In {qj . pentru A = pj ¸i B = pk . permite construirea operatorilor asociati a a ¸ a oric˘rei observabile cu corespondent clasic.

100) Observatii ¸i consecinte ¸ s ¸ • ˆ enuntul principiului III al Mecanicii cuantice s-au respectat In ¸ notatiile din paragraful 4.1. Conditia de normare a vectorului de stare descompus dup˘ sis¸ a ˆ asociat observtemul complet de vectori proprii ai operatorului A 195 .99) iar probabilitatea de a g˘si un rezultat cuprins ˆ intervalul (a. • Principiul III exprim˘ ˆ mod explicit previziunile statistice ale a ın Mecanicii cuantice. dati de relatia (4.51) depind ¸ de timp. a+ a ın da) din spectrul continuu este: dp = ( s |cαs |2 )dα = s | < αs|ψ > |2 dα (4.5 referitoare la vectorii proprii pentru ¸ spectrul discret ¸i respectiv continuu pentru cazul general ˆ care s ın valorile proprii sunt degenerate. deci coeficientii cnr ¸i cαs . valorile ¸i vectorii proprii ai acess tuia. previziuni ce rezult˘ din vectorul de stare. probabilitatea ın a a ca rezultatul s˘ fie o valoare proprie an din spectrul discret al a operatorului asociat observabilei este: gn p(an ) = r=1 |cnr | = r=1 2 gn | < nr|ψ > |2 (4. • Statisticile observabilelor depind de timp.Enunt: la o m˘surare a observabilei A. ˆ a In ˆ asociat afar˘ de vectorul de stare trebuie cunoscuti operatorul A a ¸ observabilei pe care o studiem. efectuat˘ la momentul t. pentru c˘ ¸i vectorul as s ¸ ¸ de stare. ¸ a a ˆ starea pur˘ descris˘ de vectorul de stare |ψ >.

avem: a gn ¯ A= n an p(an ) + a dp(a) = n r=1 an |cnr |2 + a|cαs |2 dα s (4.102) Astfel.104) 196 . ele permit calcularea mediei statistice a observabilelor ˆ fiecare stare a ın sistemului fizic. Conform definitiei mediei statistice pentru o vari¸ abil˘ aleatoare x.abilei A: ∞ gn |cnr |2 + α2 ∞ α1 s=1 |cαs |2 dα = 1 (4. venind a ¸ at ˆ sprijinul interpret˘rii formulate de principiul III. se asigur˘ conditia de normare a probabilit˘¸ilor. sub forma: p(an ) + n dp = 1 (4. ın a • Valoarea medie a unei observabile Deoarece principiile I ¸i II ne arat˘ ce rezultate se pot obtine s a ¸ a s at la m˘surarea unei observabile ¸i cu ce probabilit˘¸i.101) n=1 r=1 se transcrie. din teoria probabilit˘¸ilor a at ¯ x ≡< x >≡ n xn p n (4.103) ¸i ¸inˆnd seama de interpretarea statistic˘ a rezultatelor ˆ Mecanica s t a a ın cuantic˘. pe baza principiului III.

adic˘ a statisticilor observabilelor sale. a ın m˘rimii fizice A. expresia preces dent˘ se poate scrie sub o form˘ foarte simpl˘: a a a ¯ ˆ A =< ψ|A|ψ > (4. precum ¸i de liniaritatea operatorului A.107) ne arat˘ c˘. at a nu este suficient un singur vector de stare. Statisticile observabilelor. dac˘ ¸inem cont de hermiticitatea a a a t ˆ A este un num˘r real. ˆ acest caz nu pot fi descifrate decˆt ca o suprapunere ın a 197 .106) Dac˘ vom ¸ine cont de liniaritatea produsului scalar ˆ al doilea a t ın ˆ factor. Cazul mixt Dac˘ sistemul fizic se afl˘ ˆ a a ıntr-o stare mixt˘. pentru dea scrierea propriet˘¸ilor sale.107) Formula (4. ¸ gn ¯ A= n r=1 ˆ cnr < ψ|A|nr > + s ˆ cαs < ψ|A|αs > dα (4. a B.105) Deoarece vectorii |nr > ¸i αs > sunt vectori proprii ai operatorului s ˆ putem exprima valoarea medie a unei observabile prin relatia: A. ˆ acord cu interpretarea ¯ operatorului A. atunci.51) pentru coeficientii cnr ¸i cαs obtinem: ¸ s ¸ gn ¯ A= n r=1 ˆ an cnr < ψ|A|nr > + ˆ acαs < ψ|A|αs > dα s (4.Folosind expresiile (4.

. .. |ψ2 >. . • Valoarea medie a unei observabile ˆ ıntr-o stare mixt˘ va fi.pK .110) ... efectuat˘ la momentul t. probabilitatea ca rezultatul s˘ fie o valoare a proprie am din spectrul discret este dat˘ de: K gm p(am ) = k=1 pk r=1 | < mr|ψk > |2 (4.a unor statistici care fiecare ˆ parte rezult˘ dintr-un vector de ın a stare ¸i intervin cu anumite ponderi.109) Observatii ¸i consecinte ¸ s ¸ • Afirmatiile principiului III referitoare la cazul mixt constituie o ¸ generalizare a cazului pur: probabilit˘¸ile pentru diferitele rezulat ¸ ınsumarea (cu ponderi) a probabilit˘a tate posibile se obtin prin ˆ ¸ilor din cazul unor st˘ri pure fictive. p2 .. care ar fi descrise de cˆte t a a unul din cei K vectori de stare. ¸inˆnd a t a cont de Principiul III: K ¯ A= k=1 ˆ pk < ψk |A|ψk > 198 (4. s Enunt: la m˘surarea observabilei A.|ψK > ¸i ın a a ponderile p1 . a + da) a ın din spectrul continuu este: K dp = k=1 pk ( s | < αs|ψk > |2 )dα (4.108) iar probabilitatea de a g˘si un rezultat ˆ intervalul (a.. ¸ a a s ˆ starea descris˘ de vectorii de stare |ψ1 >....

4. dar. Ori de cˆte ori este posibil. pentru aceea¸i valoare proprie din spectrul s s discret.82) a ponderilor.81) ¸i de pros prietatea (4. este necesar ¸i suficient ¸ a s ˆ ca toti vectorii de stare s˘ fie vectori proprii ai operatorului A ¸ a ata¸at observabilei.Deci. K (4. de normarea vectorilor de stare (4. a ın Enunt: pentru orice sistem cuantic exist˘ un operator hermitic ¸ a ˆ H. numit operatorul hamiltonian. 199 .111) Ponderile asociate nu depind de timp.102) de normare a probabilit˘¸ilor In ¸ at este asigurat˘ de completitudinea sistemului de vectori proprii ai a ˆ operatorului A.2.4 Principiul IV (principiul evolutiei tem¸ porale) Afirmatiile continute ˆ principiile anterioare s-au referit la starea ¸ ¸ ın sistemului la un moment dat. operatorul hamiltonian este construit a pornind de la functia lui Hamilton corespunz˘toare sistemului ˆ ¸ a ın cazul clasic. astfel ˆ at vectorii de stare ıncˆ care descriu starea sistemului satisfac ecuatia diferential˘ de ordin ¸ ¸ a ˆ ai ˆ raport cu timpul: ıntˆ ın i ∂ ˆ |ψk >= H|ψk > ∂t k = 1. • ˆ cazul mixt. conditia (4. • Pentru ca la un moment dat s˘ avem certitudinea rezultatului a obtinut la m˘surarea unei observabile A. media unei observabile ˆ ıntr-o stare mixt˘ este o medie pona derat˘ a valorilor medii ˆ st˘ri pure descrise de fiecare din vectorii a ın a de stare. propriet˘¸ile sistemelor sunt deat pendente de timp (statisticile observabilelor se modific˘ ˆ timp).

• ˆ situatiile care au analog clasic. starea la un moment dat s ın determin˘ starea la un moment de timp ulterior. legea de evolutie se dovede¸te In ¸ ¸ s ˆ ınrudit˘ cu ecuatia Hamilton-Jacobi din Mecanica clasic˘. a • Ecuatia Schr¨dinger temporal˘ este liniar˘ ¸i omogen˘.Dac˘ sistemul evolueaz˘ ˆ conditii externe independente de timp. De aici rezult˘ c˘. la fel ca ¸i ˆ cel clasic.112) ˆ particular. a • Ecuatia Schr¨dinger generalizat˘ este de ordinul ˆ ai ˆ raport ¸ o a ıntˆ ın cu timpul. dac˘ |ψ1 >= |ψ2 > atunci norma vectorului de In a stare se conserv˘ ˆ timp. de mas˘ m. Observatii ¸i consecinte ¸ s ¸ • Ecuatia (4. Observ˘m c˘ ¸i a a as din punct de vedere al evolutiei temporale starea se identific˘ cu ¸ a vectorii de und˘ ¸i ponderile asociate. vectorul de stare la momentul initial a a ¸ determin˘ univoc vectorul de stare la un moment ulterior. atunci operatorul hamilın tonian coincide cu operatorul energiei. atunci ei vor fi normati la ¸ ¸ orice moment de timp ulterior (< ψ|ψ >t = 1). Aceasta ¸ o a as a asigur˘ efectiv valabilitatea principiului de suprapunere a st˘rilor. a ¸ a S˘ consider˘m ca exemplu o particul˘ f˘r˘ spin.111) se nume¸te ecuatia Schr¨dinger generaliza¸ s ¸ o t˘ sau ecuatia Schr¨dinger dependent˘ de timp (sau tema ¸ o a poral˘). a a posibilitate deschis˘ de principiul I. Dac˘ norm˘m vectorii de stare la a ın a a un moment initial (< ψ|ψ >to = 1). a a ın ¸ caz ˆ care are sens observabila energiei. Dac˘ |ψ1 > ¸i |ψ2 > sunt doi vectori ın a de stare (deci satisfac ecuatia Schr¨dinger temporal˘) atunci ¸ o a < ψ1 |ψ2 >t =< ψ1 |ψ2 >to (4. as • Produsul scalar a dou˘ solutii ale ecuatiei Schr¨dinger generala ¸ ¸ o s izate este constant ˆ timp. Si ˆ a ¸ ın cazul cuantic. aflat˘ a a a aa a a 200 .

satisface ecuatia : ¸ i 2 ∂ψ =− ψ+Vψ ∂t 2m (4. conform formala a ¸ s ismului Hamilton vor fi: pi = − ˙ qi ˙ ∂H ∂qi ∂H = ∂pi p = mv q=r (4.116) adic˘ este operatorul obtinut din hamiltoniana clasic˘ prin subsa ¸ a titu ˆ s c tiile obi¸nuite p → P ¸i r → r. functia de und˘ ψ(r.115) ˆ cazul cuantic.117) adic˘ tocmai ecuatia Schr¨dinger temporal˘.ˆ ıntr-un cˆmp de fort˘ care deriv˘ din potentialul V (r. functia: ¸ H= p2 + V (r. ˆ forma ei initial˘. t) 2m (4. a ¸ o a ın ¸ a • Variatia ˆ timp a valorii medii a unei observabile ¸ ın 201 . t). ˆ cazul ın In ¸ ın clasic. care descrie o stare pur˘ a particulei. t) (4. se admite c˘ operatorul hamiltonian corespunIn a z˘tor situatiei descrise este: a ¸ ˆ H=− 2 2m + V (r. a ¸ deci nu suntem ˆ cazul conservativ. t)). conform principiului s ˆ ¸ a a IV. Atunci. Ecuatiile de mi¸care. t) (F = a ¸a a ¸ −∇V (r. ˆ aceste conditii.113) joac˘ rol de hamiltonian˘. Vom presupune c˘ forta depinde explicit de timp.114) (4.

118) Vom ˆ ınlocui ˆ aceast˘ ultim˘ relatie derivatele functiei de und˘. Hcl } este paranteza Poisson dintre functia f ¸i functia ¸ s ¸ clasic˘ a lui Hamilton pentru sistemul studiat. Derivata ¸ ın ¸a madiei ˆ raport cu timpul are o expresie simpl˘: ın a ˆ ¯ ∂A dA ˙ ˆ ˆ ˙ =< ψ|A|ψ > + < ψ| |ψ > + < ψ|A|ψ > dt ∂t (4.120) Relatia (4. H] dt ∂t i (4. Hcl } dt ∂t (4.111): ¸ ˆ ¯ 1 ∂A 1 dA ˆ ˆ ˆˆ = − < ψ|H A|ψ > + < ψ| |ψ > + < ψ|AH|ψ > dt i ∂t i ˆ ∂A 1 ˆˆ ˆ ˆ = < ψ| |ψ > + < ψ|AH − H A|ψ > (4.Valoarea medie a unei observabile A. Ea aminte¸te de rezultatul mecanicii s ın ¸ clasice pentru derivata ˆ raport cu timpul a unei functii oarecare de variabilele canonice p ¸i q ale unui sistem ¸i de timp: s s ∂f df = + {f. a 202 .107) are ˆ general o dependent˘ de timp.119) ∂t i Cei trei termeni pot fi scri¸i formal ca valori medii ale anumitor s operatori: ˆ ¯ 1 ˆ ˆ ∂A dA = + [A. ın a a ¸ ¸ a folosind legea de evolutie (4. dat˘ ˆ cazul unei st˘ri pure a ın a de relatia (4.120) reprezint˘ legea de evolutie pentru valoarea ¸ a ¸ medie a unei observabile.121) unde {f.

a iar |um > un vector propriu corespunz˘tor operatorului energiei (hamiltonian) ce satisface ecuatia cu valori proprii: ¸ ˆ H|um >= Em |um > (4.120) este valabil˘ ¸i ˆ cazul st˘rilor mixte.111).123) Actiunea operatorului energiei asupra vectorului de stare |ψst > ¸ va fi: i ˆ ˆ H|ψst >= e− Em t H|um >= Em |ψst > (4.124) a ¸ Se verific˘ imediat c˘ vectorul de stare |ψst > verific˘ ecuatia a a ¸ Schr¨dinger temporal˘ (4. deci |ψst > este o solutie a a o a ecuatiei Schr¨dinger temporale.122) unde Em este o valoare proprie din spectrul discret al energiei.122) se nume¸te a a s stare stationar˘ ¸i are urm˘toarele propriet˘¸i: ¸ as a at . Fie vectorul de stare ce caracterizeaz˘ sistemul la un moment dat: a |ψst (t) >= |um > e− i Em t (4. In ˆ tonian H coincide cu operatorul energiei. ¸ a s ın a • St˘ri stationare a ¸ Fie un sistem care evolueaz˘ ˆ conditii exterioare independente a ın ¸ ˆ acest caz.Relatia (4. astfel ˆ at ˆ starea descris˘ de el ıncˆ ın a energia sistemului are o valoare bine determinat˘ a 203 . pentru o dependent˘ de timp fac¸ o ¸a torizat˘.123). operatorul hamilde timp.la orice moment de timp. |ψst (t) > este un vector propriu al operatorului energiei (4. Starea descris˘ de vectorul de stare (4. conform principiului IV.

at 4. ¸i imediat dup˘ aceea m˘sur˘m din s a s a a a nou observabila A obtinem acela¸i rezultat a. conform principiilor II ¸i III. H] = 0 (4. M˘sur˘toarea ˆ a s a a ıns˘ modific˘ starea sistemului.122) statistica oric˘rei obserın a ¸ a vabile independente de timp este constant˘ ˆ timp. atunci vectorul de stare imediat dup˘ efectuarea m˘sur˘torii este: |ψ >= |ψan >= Pan |ψ > < ψ|Pan |ψ > (4. ¸ 204 .. Corectitudinea previziunilor asupra a comport˘rii sistemului asupra c˘ruia s-a efectuat o m˘sur˘toare a a a a poate fi ˆ principiu testat˘ prin noi m˘sur˘tori. ¸ s ¸ a a a Enunt: dac˘ se m˘soar˘ efectiv observabila A pentru un sistem fizic descris de vectorul de stare |ψ > ¸i se obtine rezultatul s ¸ a a a an . ˆ urma unei m˘sur˘tori a In a a sistemul cuantic ia valori bine determinate pentru unele dintre observabilele sale.2.126) unde Pan este proiectorul pe subspatiul asociat valorii proprii.5 Principiul V Procesul de m˘surare a unei observabile este un proces de interaca ¸ie a unui sistem cuantic cu un aparat de m˘sur˘. un sistem macrot a a scopic ce ascult˘ de legile fizicii clasice. dac˘ pentru un sistem m˘sur˘m observabila ¸ a a a a a A ¸i g˘sim rezultatul a. ceea a ın ce conduce la urm˘toarea relatie: a ¸ ˆ ˆ [A. ın a a a Experienta arat˘ c˘.125) proprietate ce se verific˘ imediat pe baza relatiei (4.ˆ starea descris˘ de relatia (4.124) ¸i a hera ¸ s ˆ miticit˘¸ii operatorului H.

Observatii ¸i consecinte ¸ s ¸ • Enuntul principiului V de mai sus, f˘cut pentru cazul pur se ¸ a poate extinde cu u¸urint˘ la cazul mixt. s ¸a • Principiul V afirm˘ producerea unui salt al vectorului de stare a ˆ urma operatiei de m˘surare a unei observabile, ˆ contrast cu ın ¸ a ın evolutia continu˘ a vectorului de stare atunci cˆnd asupra sis¸ a a temului nu se intervine cu aparate de m˘sur˘. Rezultatul este a a diferit de cel din Mecanica clasic˘, unde efectuarea unei m˘sur˘tori a a a asupra unui sistem poate fi condus˘ astfel ˆ at practic s˘ nu se a ıncˆ a modifice starea sistemului. Dup˘ m˘sur˘toare vectorul de stare evolueaz˘ din nou continuu, a a a a pornind de la starea (4.126), respectˆnd ecuatia Schr¨dinger gena ¸ o eralizat˘ (4.111) atˆta timp cˆt sistemul nu mai este perturbat de a a a o alt˘ m˘sur˘toare. a a a • Starea obtinut˘ ˆ urma m˘sur˘torii este determinat˘ nu numai ¸ a ın a a a de starea anterioar˘ m˘sur˘torii, ci ¸i de interactia dintre sistem a a a s ¸ ¸i aparatul de m˘sur˘, care a condus la realizarea rezultatului an . s a a Situatia aceasta este duferit˘ de cea din fizica clasic˘, unde rezul¸ a a tatele unei m˘sur˘tori evidentiaz˘ numai propriet˘¸ile sistemului a a ¸ a at ¸i permit determinarea st˘rii. s a • ˆ paragraful (4.1.6) am introdus notiunea de observabile comIn ¸ patibile ¸i incompatibile plecˆnd de la comutatorul lor. Am vazut s a c˘, pentru dou˘ observabile, conditia necesar˘ ¸i suficient˘ ca s˘ a a ¸ as a a fie compatibile este ca operatorii asociati s˘ admit˘ un sistem co¸ a a mun de vectori proprii. Conform principiului V, dou˘ observabile a compatibile ce caracterizeaz˘ starea unui sistem sunt simultan a bine determinate.

205

4.3

Probleme

4.1 Folosind regulile algebrei ”bra-ket” demonstrati urm˘toarele ¸ a relatii: ¸ ˆˆ ˆ ˆ (a) tr(X Y ) = tr(Y X); t tˆt ˆ ˆ ˆ ˆˆ (b) (X Y ) = X Y unde X, Y sunt doi operatori oarecare. Rezolvare: a. S˘ consider˘m o baz˘ ortonormat˘ | a >. Conform definitiei a a a a ¸ trasei, ˆ reprezentarea matriceal˘: ın a ˆˆ tr(X Y ) =
(a)

ˆˆ < a | XY | a >

Dac˘ introducem un nou set complet de st˘ri: a a ˆˆ tr(X Y ) =
(a) (a )

ˆ ˆ < a | X | a >< a | Y | a > ˆ ˆ < a | Y | a >< a | X | a >
(a) (a )

= =
(a )

ˆˆ < a | XY | a >

ˆ ˆ = tr(Y X) S-a folosit faptul c˘: a ˆ ˆ <a|X|a > <a |Y |a> sunt numere deci comut˘ ˆ a ıntre ele. ˆ Problema se poate generaliza pentru cazul a n operatori (Xn ). 206

Trasa produsului dintre ace¸tia posed˘ proprietatea de ciclicitate, s a ˆ sensul c˘: ın a ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ tr(X1 X2 ...Xn ) = tr(Xn X1 ...Xn−1 ) ˆˆ b. Pornim de la un element oarecare al matricei transpuse (X Y )t : ˆˆ < a | XY =
(c) t

ˆˆ | b >=< b | X Y | a >∗

ˆ ˆ < b | X | c >∗ < c | Y | a >∗ ˆ ˆ < c | Y | a >∗ < b | X | c >∗
(c)

= =
(c)

ˆ ˆ < a | X t | c >< c | Y t | b >

ˆ ˆ = < a | X tY t | b > Ca urmare s-a demonstrat relatia: ¸ ˆ ˆ ˆˆ (X Y )t = X t Y t

4.2 S˘ se demonstreze c˘ operatorii:. a a (a) componente impuls: px , py , pz ; ˆ ˆ ˆ (b) hamiltonian pentru o particul˘ liber˘ a a 1 ˆ H= 2m
2

∂2 ∂2 ∂2 + 2+ 2 ∂x2 ∂y ∂z 207

sunt hermitici. Rezolvare: ˆ a. Un operator A este hermitic dac˘ ¸i numai dac˘: as a
+∞ +∞

ˆ u∗ Avdx =
−∞ −∞

ˆ uA

vdx

unde s-a considerat c˘ functiile u,v depind doar de coordonata x : a ¸ u = u(x) v = v(x) ˆ cazul ˆ care operatorul A coincide cu operatorul impuls: ˆ In ın ∂ ˆ A = −i ∂x se obtine: ¸
+∞ +∞

u
−∞

dv −i dx

dx = −i
−∞

u∗ dv
+∞

= −i u v
+∞

|+∞ −∞

+i
−∞ ∗

v

du∗ dx dx

=
−∞

v −i

du dx

dx

Primul termen este nul deoarece descre¸te suficient de repede ˆ s ın apropierea limitelor de integrare. S-a obtinut astfel ceea ce tre¸ buia demonstrat. 208

Problema este rezolvat˘ dac˘ se verific˘ faptul c˘ operatorii: a a a a ∂ 2 /∂x2 . ∂ 2 /∂z 2 sunt hermitici. In as a b.ˆ mod similar se procedeaz˘ ¸i pentru celelalte dou˘ componente. Fie: ˆ A = ∂2 ∂x2 ∂v w = ∂x Atunci se obtine: ¸ +∞ u −∞ ∗ ∂ 2v ∂x2 +∞ dx = −∞ u∗ ∂w dx ∂x +∞ = uw ∗ |+∞ −∞ − −∞ w ∂u∗ dx ∂x +∞ +∞ = − −∞ ∂u∗ w dx = − ∂x −∞ ∂v ∂u∗ dx ∂x ∂x Pe de alt˘ parte membrul al doilea al conditiei de ciclicitate este: a ¸ +∞ −∞ ∂ 2u ∂x2 ∗ +∞ vdx = −∞ ∂ 2 u∗ vdx = ∂x2 v |+∞ −∞ +∞ −∞ ∂ ∂x ∂u∗ ∂x ∂u∗ ∂x vdx ∂v dx ∂x = ∂u∗ ∂x 209 +∞ − −∞ . ∂ 2 /∂y 2 .

C] + [A. B]C II S˘ se arate c˘ dac˘ A. ˆˆ ˆ ˆˆ ˆ ˆ ˆˆ ˆˆ ˆ ˆˆ ˆ [AB. B] Rezolvare: I Folosim definitia comutatorilor: ¸ a. Folosind regulile as de calcul (adunarea) ˆ ıntre operatorii hermitici rezultatul cerut de punctul (b) este evident. C]B 210 . C a a ¸ ˆˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ (a) [AB. ˆ ˆˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ (b) [A. B sunt operatori ce verific˘ relatia: a a a ˆ ˆ a ¸ ˆ ˆ ˆ [A. B C] = B[A. C] = AB C − C AB + AC B − AC B ˆ ˆˆ ˆˆ ˆˆ ˆˆ ˆ = A B C − C B + AC − C A B ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ = A[B.+∞ = − −∞ ∂u∗ ∂x ∂v dx ∂x Deoarece s-a obtinut acela¸i rezultat operatorul ∂ 2 /∂x2 este her¸ s mitic. ∂ 2 /∂z 2 . C]B. C] + [A. B]. Am = 0 atunci: ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ [Am . B] = mAm−1 [A. B.3 I S˘ se demonstreze urm˘toarele relatii dintre operatorii A. La fel se procedeaz˘ ¸i cu ∂ 2 /∂y 2 . ˆ ˆ ˆ 4. C] + [A. C] = A[B.

B] • demonstr˘m pentru m + 1. conditia problemei ˆ a ¸ ınseamn˘: a ˆ ˆ ˆ [A. B] = mAm−1 [A. a ˆ ˆs Inmultim relatia anterioar˘ la stˆnga cu A ¸ i apoi adun˘m ¸ ¸ a a a m ˆ ˆˆ ˆ ˆ in cantitatea A AB − B A ˆ ambii termeni: ˆˆ ˆ ˆˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ A[Am . B]C II Demonstr˘m valabilitatea acestei relatii prin inductie: a ¸ ¸ • m=1 ˆ ˆ ˆ ˆ [A. B] Pe de alt˘ parte. B] = mAm AB − B A ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆˆ ˆˆ ˆ ˆˆ ˆˆ A[Am . B] = [A. B] = A Am B − B Am = Am+1 B − AB Am ˆˆ ˆˆ ˆ ˆ ˆ ˆ = mAm [A.b. Am = 0 211 . B] + Am [A. B]. B C] = AB C − B C A + B AC − B AC ˆ ˆˆ ˆˆ ˆˆ ˆˆ ˆ = B AC − C A + AB − B A C ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ = B[A. B] • presupunem relatia adev˘rat˘ pentru m : ¸ a a ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ [Am . B] = mAm AB − B A + Am AB − B A ˆˆ ˆˆ ˆ ˆ ˆ ˆ = (m + 1)Am AB − B A = (m + 1)Am [A. ˆ ˆˆ ˆˆ ˆ ˆˆˆ ˆ ˆˆ ˆ ˆˆ [A. C] + [A.

ˆx ] = i ˆy . B] = AAm B − AB Am + Am AB − B A ˆ ˆˆ ˆ ˆ ˆˆ ˆˆ ˆ = Am+1 B − AB Am + AB − B A Am ˆ ˆˆ ˆ ˆ ˆˆ ˆ ˆˆ = Am+1 B − AB Am + AB Am − B Am+1 ˆ ˆˆ ˆ = Am+1 B − B Am+1 Ca urmare relatia este adev˘rat˘ ¸i pentru m + 1. ˆx . B] + Am [A. [ˆ. x ˆ x ˆ p ˆ ˆx ] = 0. [ˆ. B]Am − Am [A. py ] = 0. ˆz − componentele acesl l l tuia ˆ ıntr-un sistem de referint˘ cartezian. B] = 0 ˆˆ ˆˆ ˆ ˆˆ ˆˆ ˆ AB − B A Am = Am AB − B A Deci revenind ˆ relatiile anterioare: ın ¸ ˆˆ ˆˆ ˆˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆˆ ˆ A[Am . px ] = i . x l ˆ b. ˆy . c. [l l unde ˆ l−operatorul moment cinetic. ˆy ] = i z . px ]ψ = xpx ψ − px xψ x ˆ ˆˆ ˆ ˆ 212 . ¸ a as ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ [Am+1 . ˆy ] = i ˆz . [ˆz . [ˆ. l x ˆx . [ˆx .ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ [A.4 S˘ se demonstreze valabilitatea urm˘toarelor relatii de coa a ¸ mutare: a. [ˆ. B] 4. B] = (m + 1) Am [A. py ] = 0. [ˆ. [ˆy . ˆz ] = i ˆx . ˆx ] = 0 d. ¸a Rezolvare: a. [l l l l l l l l l ˆ2 .

i = j 0. pj ] = i δij = { q ˆ 213 i . i = j xψ −i ∂ ∂x ψ . py ]ψ = xpy ψ − py xψ x ˆ ˆˆ ˆˆ ∂ ∂ ψ − −i = x −i ∂y ∂y ∂ ∂ψ − (xψ) = −i x ∂y ∂y ∂ψ ∂ψ = −i x −x ∂y ∂y = 0 [ˆx .= x −i = −i = −i = i ∂ ∂ ψ − −i ∂x ∂x ∂ψ ∂ x − (xψ) ∂x ∂x ∂ψ ∂ψ −ψ−x x ∂x ∂x xψ [ˆ. py ]ψ = px py ψ − py px ψ p ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ∂ ∂ ∂ = −i −i ψ − −i ∂x ∂y ∂y ∂ ∂ ∂ ∂ ψ − ψ = − 2 ∂x ∂y ∂y ∂x = 0 Rezultatele se pot generaliza sub forma: [ˆi .

b. Momentul cinetic se calculeaz˘ ca: a ˆ2 = ˆ2 + ˆ2 + ˆ2 l lx ly lz unde componentele pe axele carteziene cu ajutorul definitiei: ¸ l = r×p= i j k x y z ˆ ˆ ˆ px py pz ˆ ˆ ˆ y ˆ ∂ ∂ −z ˆ ∂z ∂y ∂ ∂ ˆ z ˆ −x ∂x ∂z ∂ ∂ z ˆ −x ˆ ∂y ∂x ˆx = y pz − z py = −i ˆˆ ˆˆ l ˆy = z px − xpz = −i l ˆˆ ˆˆ ˆz = xpy − y px = −i l ˆˆ ˆˆ Ca urmare folosind definitiile operatorilor. ˆy ] = [ˆ. qj ] = 0. q ˆ [ˆi . z py ] x l = y [ˆ. x]ˆz ˆx ˆ x ˆp ˆx ˆ x ˆp = i z 214 . px ] + [ˆ. z px − xpz ] = [ˆ. observatia c˘: ¸ ¸ a [ˆi . y pz − z py ] = [ˆ. z ]ˆy ˆx ˆ x ˆp ˆx ˆ x ˆp = 0 x ˆˆ ˆˆ x ˆˆ x ˆˆ [ˆ. pj ] = 0 p ˆ ¸i propriet˘¸ile comutatorilor se poate scrie: s at x ˆˆ ˆˆ x ˆˆ x ˆˆ [ˆ. xpz ] x l = z [ˆ. y pz ] − [ˆ. z px ] − [ˆ. pz ] + [ˆ. y ]ˆz − z [ˆ. z ]ˆx − x[ˆ. pz ] − [ˆ. ˆx ] = [ˆ. py ] − [ˆ.

px ] + y [ˆz . S˘ se calculeze urm˘toarele m˘rimi a a a medii: 215 . z ]ˆz + ˆˆ p ˆ ˆp ˆp ˆz ˆ p z ˆp ˆ +ˆx[ˆy . x]ˆz + x[ˆ. z px − xpz ] = [ˆpz . x]ˆz py zˆ p ˆ = y [ˆz . ¸ a a d. ˆx ] l l l l l l x y z l l l l l l = ˆx [ˆx . a. xpz ] l l ˆp ˆp ˆy ˆ p ˆ y ˆp = y z [ˆz . ˆx ] = [ˆx + ˆy + ˆz . x0 − constante. ˆx ] + [ˆx . z ]ˆx + z [ˆ. ˆx ] + l l l +[ˆy . ˆx ]ˆx + ˆy [ˆy . pz ] = yˆ ˆˆ z ˆ = i ˆz l Celelalte relatii de la punctul (c) rezult˘ prin permut˘ri ciclice.c. ˆx ]ˆz l l l l l l l l l = i = 0 ˆy ˆz − ˆz ˆy + ˆz ˆy − ˆy ˆz l l ll ll l l 4. l2 l2 l2 l [ˆ2 . pz ]ˆy yz ˆ p ˆz ˆ p = (−ˆpx + xpy )[ˆ. pz ]ˆy + [ˆ. z px ] + [ˆpy . ˆx ] l l = [ˆ2 . ˆx ] + [ˆz . ˆx ] + [ˆ2 . ˆy ] = [ˆpz − z py . pz ]ˆy ˆp ˆp ˆz ˆ p = −ˆ[ˆ. pz ]ˆx + x[ˆ. ˆx ] + [ˆ2 . yˆ ˆˆ ˆˆ ˆˆ y ˆ ˆˆ z ˆ ˆˆ [ˆx .5 Fie o particul˘ cuantic˘ descris˘ de functia de und˘: a a a ¸ a ψ(x) = A exp(− x2 + ik0 x) 2a2 unde A. pz ] + z [ˆy . px ]ˆz + px [ˆ. ˆx ]ˆy + ˆz [ˆz . z ]ˆx + x[ˆ.

(a) x . (b) p . ∆p2 Se cunosc integralele: +∞ exp −ax2 dx = −∞ +∞ π a 1 2a π a x2 exp −ax2 dx = −∞ (vezi Anexa C) Rezolvare: a. (c) x2 . (d) p2 . Folosim definitia valorilor medii ¸i ¸inem cont de faptul c a ¸ s t ˘ functia de und˘ are o parte real˘ ¸i una imaginar˘: ¸ a as a ψ(x) = A exp − +∞ x2 2a2 exp(ik0 x) x = −∞ x |ψ|2 dx +∞ = |A| 2 −∞ x exp − x2 a2 dx = 0 216 . ∆p . ∆x2 . ∆x .

+∞ x 2 = −∞ x2 |ψ|2 dx +∞ = |A| 2 −∞ x2 exp − x2 a2 dx = |A|2 1√ 3 πa 2 217 . +∞ +∞ ∗ p = −∞ ψ pψdx = −i −∞ +∞ ψ∗ ∂ψ dx ∂x = −i −∞ ψ∗ − +∞ x + ik0 ψdx a2 +∞ 1 = i 2 a = k0 ψ xψdx + k0 −∞ −∞ ∗ ψ ∗ ψdx unde s-a folosit conditia de normare: ¸ +∞ ψ ∗ ψdx = 1 −∞ ∆p = p − p c.∆x = x − x b.

Amplitudinea se determin˘ din conditia de normare: a ¸ +∞ ψ ∗ ψdx = 1 −∞ +∞ |A|2 −∞ exp − x2 a2 √ dx = |A|2 a π |A|2 = 1 √ a π Ca urmare: 1 1√ 3 1 2 x2 = √ πa = a 2 a π2 ∆x2 = x2 − x 2 1 = a2 2 d. +∞ +∞ 2 −∞ +∞ +∞ 2 −∞ +∞ 2 −∞ p2 = −∞ 2 ψ ∗ p2 ψdx = − ψ∗ ∂2ψ dx ∂x2 x + ik0 a2 2 = a2 2 ψ ∗ ψdx − −∞ ψ∗ − ψdx = a2 2 − + ψ∗ 2 2 k0 x2 x 2 − 2ik0 2 − k0 ψdx 4 a a = 2a2 218 .

6 (a) S˘ se g˘seasc˘ solutia ecuatiei Schrodinger atemporal a a a ¸ ¸ ˘ pentru o particul˘ care se mi¸c˘ ˆ a a s a ıntr-o cutie rigid˘ unidimena sional˘ cu pereti ˆ punctele x = 0 ¸i x = 5a. a (b) S˘ se determine valorile proprii ale energiilor. a ¸ Rezolvare: (a). Ecuatia diferential˘ atemporal˘ a lui Schr¨dinger pentru ¸ ¸ a a o aceast˘ mi¸care este: a s ∂ 2 ψ 2mE + 2 ψ=0 ∂x2 Facem notatia: ¸ k2 = 2mE 2 Ecuatia diferential˘ ce trebuie rezolvat˘ devine: ¸ ¸ a a ∂2ψ + k2ψ = 0 2 ∂x cu conditiile la limit˘: ¸ a ψ(0) = ψ(5a) = 0 219 . a (c) S˘ se scrie functiile proprii asociate. a− constant˘ pozia ¸ ın s a tiv˘.Rezultatul cerut este: ∆p2 = = p2 − p 2 2 2 = 2a2 + 2 2 k0 − 2 2 k0 2a2 4.

Revenind ˆ notatia lui k obtinem valorile proprii ale energiei: ın ¸ ¸ π 2 2 n 2m 5a S-a obtinut un spectru discret de valori cuantificat de num˘rul ¸ a 2 n. nπ kn = 5a (b). Conditiile la li¸ a ¸ mite impun ˆ ˘ anularea functiei de und˘ ˆ aceste puncte. ıns a ¸ a ın deci conditia E < 0 nu poate fi posibil˘. ¸ a • E < 0 ⇒ k 2 < 0. 2. deci nem˘rginite. 1. (c) Functiile proprii asociate acestor valori ale lui kn sunt: ¸ En = ψn = An sin kn x nπ = An sin x 5a 220 2 .. In acest caz ecuatia caracteristic˘ are ¸ a solutii reale ¸i deci functia de und˘ va fi exprimat˘ prin ¸ s ¸ a a solutii cu exponent real. n = 0. . ¸ a a ¸ deci m˘rginite. B se determin˘ din conditiile la limit˘: a ¸ a B = 0 A sin 5ak = 0 ⇒ 5akn = nπ. In acest caz ecuatia caracteristic˘ are solutii imaginare ¸i deci ¸ a ¸ s functia de und˘ va fi exprimat˘ prin solutii cu exponent imaginar.Analiz˘m cazurile posibile ale mi¸c˘rii: a s a • E < 0 ⇒ k 2 < 0.. a ψ(x) = A sin kx + B cos kx Constantele A.

¸ ¸ Rezolvare: (a) Conditia de normare conduce la: ¸ a | −a ψn |2 dx = 1 221 . ¸ ¸ (b) Calculati probabilitatea de a g˘si particula undeva ˆ regiunea ¸ a ın 1 0 ≤ x ≤ 2 a. x > a (a) Determinati constanta A din conditia de normare.Constanta An o determin˘m din conditia de normare: a ¸ 5a 5a | 0 ψn |2 dx = 1 ⇒ A2 n 0 sin nπ x 5a 2 dx = 1 2 A 2 n 5a 1 − cos 0 2nπ 5a x dx = A2 = 1 5a 2 n ⇒ An = Ca urmare: 2 5a 2 nπ sin x 5a 5a ψn = 4.7 O particul˘ este descris˘ de functia de und˘: a a ¸ a ψ(x) = Ax. −a ≤ x ≤ a 0. (c) Calculati pozitia medie a particulei. x < −a.

¸ a ın ¸ a 4.8 S˘ se determine solutia ecuatiei Schrodinger dependent˘ de a ¸ ¸ a 222 .a | A| 2 −a x2 dx = 1 2a3 | A| =1 3 3 A = 2a3 2 (b) Probabilitatea de a g˘si particula undeva ˆ zona 0 ≤ x ≤ a ın 1 a este: 2 a/2 a/2 | 0 3 ψn |2 dx = 3 2a 3 1a 1 = 33 8 2a 16 3 x2 dx 0 = (c) Valoarea medie a pozitiei particulei este: ¸ a ∗ ψn xψn dx −a a = −a x | ψn |2 dx a 3 = 2a3 = 0 x4 dx −a Valoarea medie a pozitiei particulei se afl˘ ˆ pozitia central˘.

t) = ϕ(x)F (t) ˆ care variabilele spatiu ¸i timp sunt separate. rezult˘ (C−constant): s a df f i = − C dt i f = f0 exp − Ct . t) =− + V0 ψ(x. care se mi¸c˘ unia s s a dimensional ˆ ıntr-un spatiu caracterizat de potentialul constant V0 . t) ∂t 2m ∂t2 Pentru a rezolva aceast˘ ecuatie vom c˘uta o solutie de forma: a ¸ a ¸ ψ(x. t) ∂ 2 ψ(x. Propunem ca solutie pentru cea de-a doua ecuatie diferential˘ . f0 − const. ¸ ¸ ¸ a forma exponential˘ ¸ a ϕ(x) = ϕ0 exp 223 i px . Dup˘ ˆ ın ¸ s a ınlocuire ˆ ın ecuatie g˘sim: ¸ a 1 df i = − C f dt − d2 ϕ + V0 ϕ = Cϕ 2m ∂x2 2 Din prima ecuatie diferential˘. ¸ ¸ Rezolvare: Ecuatia Schr¨dinger dependent˘ de timp este: ¸ o a i 2 ∂ψ(x.timp a unei particule de mas˘ m ¸i impuls p. dup˘ separarea variabilelor f ¸i ¸ ¸ a a s t ¸i integrare.

t) = −∞ A(p) exp i px − p2 t 2m dp 224 . Solutia general˘ devine: a ¸ a ψ(x. t) = ϕ0 exp = A exp = A exp i i i i px f0 exp − Ct (px − Ct) px − p2 + V0 t 2m Conform principiului superpozitiei st˘rilor ¸i considerˆnd V0 = 0.Verificˆnd aceast˘ solutie rezult˘: a a ¸ a − 2 2m − p i 2 + V0 = C p2 + V0 = C 2m adic˘ tocmai energia total˘ a particulei. ¸ a s a solutia general˘ ˆ reprezentarea impulsului este: ¸ a ın +∞ ψ(x. care poate avea orice a a valoare posibil˘ (spectru discret).

implic˘: ¸ ¸ a a a δS = 0 Aceast˘ m˘rime corespunde variatiei functiei la trecerea de la o a a ¸ ¸ traiectorie qi (t) ( i = 1. l) la alta qi (t) (i = 1. l) pentru care se produce o variatie a coordonatelor generalizate cu δq = qi (t)−qi (t) ¸ ¸i ale vitezelor generalizate corespunz˘toare: s a ˙ ˙ δ qi (t) = qi (t) − qi (t) = ˙ d d [qi (t) − qi (t)] = δqi dt dt 225 . a Actiunea se define¸te ca: ¸ s t2 S= t1 L(q.Anexa A Elemente de calcul variational ¸ O functional˘ este o generalizare a unei functii matematice. Ea ¸ a ¸ reprezint˘ o regul˘ prin care unei functii oarecare i se asociaz˘ un a a ¸ a num˘r. t)dt ˙ Conditia ca functia s˘ aib˘ un extrem. q.

t)dt − L(q. t2 l ∂L d δqi − ∂ qi ˙ dt ∂L ∂ qi ˙ δqi δS = t1 i=1 ∂L d δqi + ∂qi dt d ∂L δqi − ∂ qi ˙ dt ∂L ∂ qi ˙ δqi Cum δqi (t1 ) = δqi (t2 ) = 0. qi . q. q. t)dt − ˙ ˙ t2 t2 L(q. variatia actiunii va lua forma: ¸ ¸ t2 l δS = t1 i=1 ∂L d − ∂qi dt 226 ∂L ∂ qi ˙ δqi dt . a Deoarece: ∂L ∂L d d (δqi ) = δ qi = ˙ ∂ qi ˙ ∂ qi dt ˙ dt atunci. din relatia de mai sus rezult˘: ¸ a t2 t1 l i=1 d dt ∂L δqi ∂ qi ˙ l = i=1 ∂L δqi |t2 = 0 t1 ∂ qi ˙ Atunci. q + δ q. q + δ q. t)dt = ˙ ˙ ˙ δL(qi . t)dt ˙ t1 sau t2 l δS = t1 i=1 ∂L ∂L δqi + δ qi dt ˙ ∂qi ∂ qi ˙ deoarece deplas˘rile virtuale nu depind de timp. t)dt ˙ t1 = t1 L(q + δq.Variatia functionalei ar corespunde unei comut˘ri de pe o traiec¸ ¸ a torie pe alta: t2 δS = t1 t2 L(q + δq.

l adic˘ ecuatiile lui Lagrange.Conform principiului lui Hamilton. pentru δqi . a a atunci ultima integral˘ trebuie s˘ se anuleze oricare ar fi variatiile a a ¸ a ıntre ele. a ¸ 227 . dac˘ traiectoria este real˘. Deoarece aceste deplas˘ri sunt independente ˆ ca variatia δS s˘ fie nul˘ este necesar ca: ¸ a a d dt ∂L ∂ qi ˙ − ∂L =0 ∂qi k = 1.

228 .

δ(x) = 0 pentru x = 0 b. ˆ alnit ˆ multe probleme a ıntˆ ın de fizic˘. Pen¸ as tru f (x) = 1 rezult˘: a +∞ δ(x) = 1 −∞ ˆ general. δ(0) are o valoare nem˘rginit de mare a c. Propriet˘¸ile m˘rimii δ(x) sunt concentrate ˆ relatiile a at a ın ¸ de mai jos: a. ci a ¸ un anumit proces de trecere la limit˘ . +∞ −∞ f (x)δ(x)dx = f (0) Functia f (x) se presupune continu˘ ¸i cu derivate continue. ˆ alnim functia δ(x − xo ) care are punctul de singuIn ıntˆ ¸ s ¸ laritate ˆ x = xo ¸i pentru care vor fi valabile relatiile: ın 229 .Anexa B Functia δ ¸ Simbolul δ(x) introdus de Dirac (1930) nu noteaz˘ o functie.

δ(x − xo ) = 0 pentru x = 0 b. b] a 230 . +∞ −∞ f (x)δ(x − xo )dx = f (xo ) Din aceste ultime propriet˘¸i rezult˘ c˘: at a a b f (x)δ(x − xo )dx = f (xo ) dac˘ xo ∈ [a. b] a a 0 dac˘ xo ∈ [a. δ(x − xo ) este nem˘rginit˘ pentru x = xo a a c.a.

Anexa C Integrale Poisson Integralele Poisson sunt de tipul: ∞ In = 0 e−ax xn dx. n ≥ 2. n ∈ N 2 Una din metodele de rezolvare este integrarea prin p˘rti: a¸ ∞ −ax2 In= 0 e 1 xn dx = − 2a ∞ d e−ax 0 2 xn−1 ∞ 1 n−1 2 = − e−ax xn−1 |∞ + 0 2a 2a n−1 In−2 . n ∈ N = 2a e−ax xn−2 dx 0 2 S-a obtinut astfel o relatia de recurent˘ care permite g˘sirea tu¸ ¸ ¸a a 231 .

turor integralelor In cunoscˆnd valoarea corespunz˘toare lui n=0: a a ∞ I0 = 0 e−ax dx 2 • n=1: I1 = ∞ e−ax xdx = 0 2 1 2a • n=2: I2 = ∞ e−ax x2 dx = 0 2 1 4a π a • n=3: I3 = ∞ e−ax x3 dx = 0 2 1 4a3 • n=4 I4 = ∞ e−ax x4 dx = 0 2 3 8a2 π a 232 .

2003 s 233 . I. Fizic˘.M. II. Curs de MECANICA TEO¸ ¸¸ ˘ . 1978 s a s [3] Viorica Florescu. 1979 s [4] I. II. 1996 a s [6] Emil Petrescu. Fizica . I. Editura Bren.Mecanic˘ analitic˘. s a Bucure¸ti. Bucure¸ti. Bucure¸ti. Facultatea de Fizic˘. Popescu. 1975 s ˘ [2] Serban Titeica. Curs de MECANICA TEO¸ ¸¸ ˘ RETICA . Facultatea de Fizic˘. partea a a I-a.Curs universi¸ tar. RETICA ¸ s Universitatea Bucure¸ti. Universitatea a a Bucure¸ti. Bucure¸ti. FIZICA . Facultatea de Fizic˘. Editura Tehnic˘. vol. Universitatea Bucure¸ti.Bibliografie ˘ [1] Serban Titeica. Mecanic˘ cuantic˘. Bus a cure¸ti.Notiunile ¸i legile Mecanicii newtoniene. Cretu. Editura a Didactic˘ ¸i Pedagogic˘. Bucure¸ti. 1982 as a s [5] Traian I.vol.

. Amsterdam. Mecanica. 1983 s s [8] Atam P. Introduction to Classical Mechanics. 1968 234 . Inc.[7] M. litografia Univ. Ia¸i. 1990 [9] A. Cuza” Ia¸i. Quantum Mechanics. Arya. I. Prentice Hall International. North Holland. Sanduloviciu. ”Al. Messiah.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful