CUPRINS

Introducere……………………………………………………………………………………..1 CAPITOLUL 1 Definiţia şi tipologia basmului 1Basmul-definiţie şi valoarea lui explicativă…………………………………………………..6 2. Basmul categorii tipologice………………………………………………………………..21 CAPITOLUL 2 Basmul clasificare şi structură……………………………………………..28 CAPITOLUL 3 Basmul popular, basmul cult……………………………………………….36 CAPITOLUL 4 Strategii metodice în predarea speciei literare a basmului………………….62 CONCLUZII ………………………………………………………………………………...79 BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………81 ANEXE………………………………………………………………………………………82

Introducere
„La masa vremii s-au zdrobit grămadă grăunţele atâtor ani trecuţi. Uitate au fost poveştile în ladă, cu Feţi, cu zmei, cu năzdrăvanii iuţi. Dar este dat – nevoie nu-i să stărui cu voi, cu toţi, din nou să ne-ntâlnim, când un copil în viaţa fiecărui ne-ndeamnă-n basm din nou să poposim” (T. Constantin, Sfat cu făpturile basmului)1 În contemporaneitate, valorile culturale, comportamentele, relaţiile dintre oameni se înnoiesc, se modelează, se completează, se şterg ori se îmbogăţesc concepte etice tradiţionale. Basmul, prin forma şi tonul lui familiar, lipsit de emfază, îi captivează pe ascultători, îi face să simtă exact ce se potriveşte cu viaţa lor reală, trag învăţături, creează asocieri care îi ajută săşi dezlege nedumeririle. Am abordat acest subiect foarte puţin dezbătut în literatura de specialitate, fiind puţin reprezentat prin exemple la toate nivelele: preşcolar, şcolar, liceal, deşi din cele mai vechi timpuri, basmul a încântat copilăria atâtor generaţii. Asimilarea unor reguli sau norme morale se poate lesne realiza prin intermediul basmului, al povestirilor şi poveştilor. Modelele oferite prin intermediul personajelor îndrăgite de copii vor ghida nu numai imaginaţia copiilor, ci şi comportamentul lor moral. Educaţia morală prin basm a copiilor este nu numai posibilă ci şi necesară. Moravuri şi năravuri, temperamente şi caractere, sentimente de iubire şi ură, conflicte sociale, ei le percep din atmosfera basmului. S-a pus problema fantasticului pe care îl conţine basmul, susţinându-se că i-ar îndepărta pe copii de problemele realităţii şi că ar avea influenţă negativă asupra cititorilor şi ascultătorilor. S-a pus problema fantasticului pe care îl conţine basmul, susţinându-se că i-ar îndepărta pe copii de problemele realităţii şi că ar avea influenţă negativă asupra cititorilor şi ascultătorilor.

1

Xxx Antologie de texte literare pentru grădiniţă, p. 232.

S-a pus problema fantasticului pe care îl conţine basmul, susţinându-se că i-ar îndepărta pe copii de problemele realităţii şi că ar avea influenţă negativă asupra cititorilor şi ascultătorilor. Datorită acestei concepţii greşite, susţinătorii ei au căutat să elimine pentru o bună perioadă de timp basmele din programele şi manualele şcolare, încercare ce nu a reuşit în totalitate şi doar pentru o scurtă vreme. Cu o claritate care nu-şi găseşte pereche în alt gen al artei narative, basmele dezvăluie ceea ce sunt, de fapt, în adâncul lor, personajele principale. Copiilor le este oferită o formă accesibilă de cunoaştere a oamenilor, care-i poate ajuta foarte mult să-şi dezvolte sentimentul dreptăţii şi al nedreptăţii. Este bine cunoscut faptul că îmbinarea realului cu fantasticul încântă pe copii şi răspunde visului şi imaginaţiei lor atât de active. Cine priveşte un basm doar ca pe un produs subiectiv al fanteziei, bun doar pentru adormit copiii sau să le umple timpul, nu va putea crea niciodată acea atmosferă de care are nevoie ca să poată respira sufleteşte. Fantasticul din basme, este o extensiune a realului, reprezentând de fapt, o expresie a celor mai puternice năzuinţe ale poporului. Copii iubesc şi ascultă cu plăcere basmele pentru că ele răspund necesităţii de a şti, de a cunoaşte, de a înţelege cum se împlinesc năzuinţele spre mai bun, spre frumos. Arhitectura rigidă a basmului prin împărţirea personajelor în două grupe distincte, totdeauna în luptă, pune în evidenţă principiul său etic: victoria inevitabilă a binelui asupra răului. Acest principiul moral i-a hărăzit o viaţă eternă. Acţiunea basmului plină de întâmplări neaşteptate îl câştigă pe copil din prima clipă. Întâlnim aici o şcoală a înaltelor sentimente omeneşti. Copilul care ascultă un basm trăieşte cu intensitate nu numai momentele acţiunii, ci şi sentimentele care animă pe eroii povestirii. Simpatia şi compasiunea pentru cei ce suferă, entuziasmul pentru îndrăzneala vitejilor, mulţumirea şi bucuria pentru victoria lor, sunt numai câteva din simţămintele pe care le naşte basmul în sufletele celor mici. Lectura basmelor trebuie valorificată de cei care-i îndrumă pe copii. Din păcate, trebuie să recunoaştem, cu toate că faptul este departe de a ne bucura, că interesul copiilor pentru literatură a atins cote inferioare îngrijorătoare. Preşcolarul sau şcolarul mic nu mai gustă fabula infantilă căci nu o mai cunoaşte. Cum posibilităţile de alegere ale copilului modern sunt mult mai numeroase decât cele stabilite prin conversaţia tradiţională, el se îndreaptă către forme de divertisment care îi oferă o pseudoinstrucţie, căci sunt constituite din elemente pe care le-am putea numi în parte „gata mestecate”, sau facile sau lipsite de mesaj. Atâta vreme cât va putea vedea la televizor desene animate, fermecătoare, el nu va mai manifesta interes pentru basmul narat sau citit. Principalul reproş care poate fi adus unor

În voianul părerilor contradictorii privind această Cenuşăreasă a marii literaturi. se impune sarcina de a se ocupa cu o nouă înţelegere de această lume de imagini. profesorii pot urmări şi studia influenţa pe care o au basmele asupra profilului intelectual şi moral al copilului.a incapacităţii copiilor de a recepta valorile estetice. fapt care este semnificativ pentru copil. Anatole France (1844-1924) îşi exprimă încrederea în spiritul critic al copiilor care resping scrierile lipsite de fantezie şi pe cele vădit moralizatoare. într-un mod plin de viaţă. al basmului. Setea de imagini a copiilor este nepotolită. cu atât mai mult. chiar dacă unii critici le contestă valoarea. la nivelul fiecărei etape de dezvoltare. Părinţii. Copii posedă întâi calităţi native. Benedetto Groce (1866. Ele reprezintă un tezaur de înţelepciune şi de fantezie. întrucât ei nu ar avea capacitatea de a înţelege specificul literaturii ca artă. Dacă vrem să nu-i obosim pe copii din punct de vedere intelectual. ai căror părinţi sunt antrenaţi în munca asiduă pentru a-şi asigura existenţa. inclusiv celor cuprinşi în şcoala primară. fiind impresionaţi. în primul rând. Cealaltă problemă. etc. căci copiilor le poate fi transmis. cu cât mediul rural în care-mi desfăşor activitatea oferă prea puţine posibilităţi de lectură copiilor. în primul rând. educatoarele. trebuie să rămână bună şi când copilul ajunge om. apoi îşi modelează gustul estetic prin citit şi educaţie. Însă. anume cunoaşterea sensului profund al vieţii. întrucât ei nu au experienţă şi educaţie. citesc opera precum Cuore şi romane aparţinând lui Jules Verne. trebuie să le dăm posibilitatea de a recepta imagini autentice ale fanteziei. îndrăgit de copii dar lipsit de valenţe artistice. e bine să ne conducem după judecata sănătoasă a lui Mihail Sadoveanul.astfel de mijloace şi instrumente de educaţie este că ele îl pot înşela pe destinatarul lor asupra calităţii reale ale literaturii şi în special ale basmului. . adică de acţiuni palpitante. Dimpotrivă. ci să protejăm capacitatea lor de asimilare. Criticul italian amintit exemplifica prin povestirile lui Edmondo de Amicis. Dacă vrem să le oferim o educaţie potrivită vârstei copiilor. este o judecată adevărată. prin intermediul literaturii. Un critic şi estetician italian.1952) afirmă că micii cititori preferă cărţi mediocre. Acest lucru mi l-am propus şi eu în lucrarea de faţă. să le oferim frumuseţea basmelor şi a legendelor. de ceea ce numim „aventură”. potrivit căreia o carte penrtu copii. ca să fie bună. ciocniri războinice. Am dorit ca la şcoală. copii de astăzi precum şi cei dintodeauna. învăţătorii. numai ceva de al cărui adevăr sunt ei înşişi convinşi. Pentru părinţi şi educatori. să contribui la educarea copiilor.

zicătorile. el îndrăgeşte tocmai eroii memorabili din aceste opere. Tot datorită ei. de a iluziona şi de a conferii lumii încojurătoare o aură pe măsura dorinţelor lui. atitudinea înaintată faţă de muncă. snoavele. povestirile. Din naştere. îl simte copilul în clipa în care începem să depănăm firul unui basm sau al unei legende. limbajul specific. de a se identifica de obicei cu eroii cărţilor citite. Sentimentul de admiraţie faţă de creaţiile populare. Personajele cărţilor. ea face parte integrantă din aceasta şi. ci o recrează cu ajutorul fanteziei. din proverbele şi zicători. vom consemna faptul că şi aici părerile sunt împărţite: unii includ aici toate operele accesibile copiilor. îl simte din cântecul duios al mamei. în continuare. de aceea ele trebuie căutate şi ferite de noianul timpului şi al uitării”. Referindu-ne. cântecele de leagăn etc. pentru că ne înfăţişează viaţa prin imagini artistice. copilul este dotat cu multă fantezie şi capacitate imaginativă. dar pe măsura dezvoltării sale psihice. epicul dens. în coturarea şi cultivarea patrimoniului. curajul. din ghicitori sau din doine. Marele nostru poet Vasile Alecsandri spunea că aceste creaţii sunt „pietre scumpe în sânul poporului. Literatura pentru copii este artă a cuvântului. Fondul de aur al literaturii pentru copii l-au format producţiile populare în proză sau în versuri: basmele. conflictul împins spre senzaţional. Vasile –Opere. Ea nu copiază viaţa. doinele. Bucureşti. el devine tot mai receptiv la adevăratele valori estetice. demnitatea.. proverbele. P. înseamnă a scrie ca pentru oameni mari. Datorită capacităţii copilului de a intra în pielea personajelor. adevărului şi dreptăţii în formarea unor atitudini pozitive cum sunt cinstea. Limbajul operei literare este artistic colorat. la sfera literaturii pentru copii. vol I E. din contră. deznodământul fericit sunt câteva modalităţi de oglindire a vieţii reale prin transfigurare artistică. spiritul de sacrificiul. el are şi o capacitate de a visa. p 7 . Literatura pentru copii nu este ceva rupt de literatura generală.2 2 Alecsandri. alţii numai pe acelea scrise anume pentru cei mici. nici nu este destinată numai copiilor. Cu ajutorul fanteziei. copilul transformă realitatea într-o lume plină de farmec. Creaţia populară a constituit o permanentă sursă de inspiraţie prin frumuseţea şi expresivitatea limbajului. Cine scrie pentru copii. poveştile. 1990.Copilul are un nivel scăzut de înţelegere a operei literare. D. când este literatură bună este citită cu plăcere la toate vârstele. Literatura poate juca un rol deosebit în procesul educării copiilor în spiritul binelui.

modestie şi îngânfare. cinste şi viclenie. muzicieni. Cluj. Iubitori ai basmelor nu sunt numai copiii sau cercetătorii ştiinţifici ai trecutului şi prezentului. fiind strâns legată de istoria poporului român. ca săracul şi omul în suferinţă să învingă greutăţile vieţii. transmiţându-se din generaţie în generaţie pe cale orală. de dreptate.3 Literatura noastră populară. Trageţi cu urechea la doinele care se aud din desişul codrilor şi veţi înţelege ce comoară de simţiri se ascunde în sufletul poporului nostru”. Tema generală a basmului se materializează adesea în conflictul cauzat de inegalităţile sociale. de bine şi frumos. Basmul îşi trăieşte şi astăzi pretutindeni încă „tinereţea fără bătrâneţe” chiar dacă dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii i-au restrâns de mult viaţa ca povestire orală. sculptori. Dacia. adevăr şi minciună.Marele învăţat Simion Mehedinţi spunea: „Copii şi tineri. fiind totodată şi cea mai îndrăgită specie din folclor. spiritualitatea. Basmul este cea mai vastă şi cea mai răspândită creaţie populară. bunătate şi răutate. este departe de a se apropia de sfârşit. 3 Cf Andrău. optimismul poporului nostru şi condamnarea nedreptăţii. hărnicie şi lene. pictori. curaj şi laşitate. prozatori. ci şi oameni de înaltă cultură: poeţi. este una din cele mai bogate şi mai frumoase din lume. Poporul a introdus în basme expresia dorinţei sale de libertate. un loc însemnat îl ocupă poveştile sau basmele. 1986. aspiraţiile. ca adevărul să iasă la iveală. de viaţă mai uşoară şi mai demnă. Ed. viaţa lui ca una dintre cele mai vehi şi mai iubite specii ale literaturii universale. Ioan –Elementele teoriei literare. Mulţi dintre ei îşi găsesc izvoare de inspiraţie în tezaurul nesecat al basmului. originile ei pierzându-se în vremurile îndepărtate ale istoriei. în contrastul dintre bogăţie şi sărăcie. Aceste producţii populare au constituit o puternică sursă de inspiraţie pentru literatura cultă În folclorul românesc. p 106 . Tema generală a basmului este lupta dintre forţele binelui şi cele ale răului. Aceste năzuinţe generale ale omenirii fac ca întotdeauna binele să învingă răul. copiii cunosc năzuinţele.Napoca. ascultaţi Mioriţa. Prin intermediul producţiilor populare. suiţi cât mai des pe potecile munţilor.

din comunităţile primitive. miraculosul din basme purtând. de fapt. Basmele populare româneşti au toate caracteristicile folclorului: tradiţionale.CAPITOLUL I 1 Definiţia basmului Este specia eticii populare şi culte. drept o continuare a ei. mai importante fiind: teoria mitologică. în care se narează întâmplări reale ce se împletesc cu cele fantastice. unde desfăşurarea epică şi fenomenele prezentate sunt imprevizibile. colective. 1 Originea basmului Despre originea basmelor au existat mai multe teorii. astfel. previzibil. răspândită întrun număr enorm de variante la toate popoarele. vorbeşte despre zei. un fantastic convenţional. prin aceea că prezintă evenimente şi personaje ce posedă caracteristici supranaturale. Plantele pot adăposti copii: un dafin are în el o fată care iese doar noaptea pentru a culege flori. . scornire). iar în final acesta din urmă este învins. semnalată încă din antichitate. aruncând cenuşa în patru direcţii. reversibil şi recuperabil”. snoavă şi legendă. La acţiune participă personaje imaginare înzestrate cu puteri supranaturale ce reprezintă binele şi răul. înscrisă în timpul „circular. Zmeii sau balaurii aleargă după carne de om sau o miros de departe când se întorc acasă şi aruncă buzduganul de la distanţă. basnŭ: născocire. insolite şi se manifestă în realitatea cotidiană. Basmul are o structură schematizată în general respectată. ce vine în contrast cu fantasticul autentic modern. este alături de povestire. de mare întindere cu o răspândire mondială. Basmul induce şi ideea de lume repetabilă. despre fiinţe fantastice cu abilităţi pentru călătorii cosmice şi terestre. teoria antropologică. existentă în tipare arhaice. basmul diferă de restul scrierilor fantastice. sunt de certă inspiraţie arhaică. anonime. mai rar în versuri. 1. încă de la începutul începuturilor. cum ar fi scuipatul de trei ori în urmă. una dintre cele mai vechi specii ale literaturii orale. numele de fabulos şi reprezentând. Unele gesturi sunt magice. numit şi poveste. atemporale. cum ar fi aceea a decapita persoana şi a o arde. petele de sânge de pe batistă pot arăta că fratele de cruce este mort. Basmul (din sl. Unele pedepse. istoria sacră. teoria ritualistă şi teoria indianistă. la fel. Indiferent de tip. Mitul. precum nuvela. fără a pretinde că acestea sunt reale sau seamănă cu realitatea. în proză sau. orale.

invidie). Protagonistul va fi personajul care va pargurge un drum presărat cu obstacole pe care le va depăşi. avînd capacitatea de a fi peste tot. înţelepciune. uneori confundându-se. modestie. iubirea. uriaşul care păşeşte de pe un munte pe altul. cea reală a oamenilor şi cea imaginară creată de fantezia poporului. 1. de influenţele reciproce. iar cele două specii au existat de la început la popoarele arhaice. Orice basm conţine în structura sa formule concrete:formula introductivă prin intermediul căruia se poate pătrunde din realitatea concretă în lumea imaginară a basmului. de a sta cu picioarele pe lună şi cu capul sub un stejar. iar personajele negative vor fi învinse de personajele pozitive. În lupta pentru stabilirea dreptăţii şi a adevărului eroul principal va încerca să răspundă idealurile omenirii (dreptatea. zeii şi eroii mitici fiind înlocuiţi cu personaje umane. însă. 2 Particularităţile basmului Basmul se situează într-un univers care cuprinde două lumi. Teoriile moderne vorbesc de poligeneza basmelor. mitul a pierdut importanţa pe care o avea prin degradarea sacrului şi transformarea lui în profan. de originea multiplă. răutate. Pe această pantă a desacralizării. . ipocrizie. în cel nuvelistic. adevărul). Tema basmului este lupta dintre bine şi rău. credinţă. Cu timpul. devine Munte Vânăt. devine Setilă. Personajele basmului sunt de două categorii cele care aparţin spaţiului omenesc şi cele care aparţin lumii fantastice. calităţi pe care le întalnim la Păsări-Lăţi-Lungilă. trufie. cu puteri însă supranaturale. foarte băutor.Relaţia dintre basm şi mit a fost stabilită de fraţii Grimm. zeitatea supremă a pădurii devine Strâmbă-Lemne. în timp ce zeul ubicuu. personajele sunt pozitive şi negative. personajele imaginare sunt înzestrate cu puteri supraomeneşti care depăşesc forţele obişnuite ale oamenilor (vorbesc graiul oamenilor. Timpul în care se petrec evenimentele este un timp imaginar. dovedind de fiecare dată o altă virtute a sa. ca şi de structurarea unei tipologii coerente a acestei specii literare. laşitate. sau cu personaje comune. În orice basm indiferent de evenimentele prin care trec. Personajele spaţiului uman au însuşiri obişnuite omului atât defecte cât şi calităţi (vitejie. de Wesselski şi de Propp: basmul are ca sursă certă de inspiraţie mitul. în basmul fantastic. adică un personaj cu puteri specifice mediului în care trăieşte. iar personajele se supun toate acestei lupte din această confruntare binele va ieşi întodeauna victorios. Formulă mediană care face legătura dintre două segmente importante ale basmuluiatrage atenţia ascultătorului că protagonistul mai are de traversat obstacole şi de parcurs greutăţi. credinţa. au capacitatea de a transforma obiectele). libertatea.

nimicirea farmecelor sau vrăjilor etc. inspitat din folclorul românesc. Limbajul folosit este simplu. Subordonat temei este motivul. Mesajul basmului reiese întodeauna la sfârşitul evenimentelor. Expresiile folosite vor fi cele specifice lumii satului dar încărcate de figuri de stil. Motive asemănătoare au şi poveştile Albă ca zăpada din colocţia Fraţilor Grimm. motiv pe care îl găsim şi în Floriţa din codru de I. destinul etc. care poate fi dinamic. curaj/ laşitate. Dacă tema este un concept de însumare. adevăr/ minciună. Aceleaşi asemănări le descoperim în subiectele.frumuseţe/urâţenie. motivele şi personajele din basmele Scufiţa Roşie. Motivele cele mai obişnuite pornesc de la executarea unui legământ: întrecerea prin forţă. identitatea lor de aspiraţii de-a lungul veacurilor.Formula finală ce marchează sfârşitul evenimentelor fantastice ieşirea din lumea imaginară a basmului şi întoarcerea ascultătorului în realitatea concretă.care nu influienţează filonul povestirii. 1. De pildă motivul „însărcinării „ eroului. Acesta este supus mai multor încercări sau probe pentru a-şi dovedi vrednicia: un împărat cere să i se clădească un palat într-o noapte. care se termină totdeauna cu victoria binelui. subiectul este construirea artistică a distribuirii evenimentelor în opera literară. popular caracteristic comunicării orale. la povestitorii ruşi. 3 Tema. creat după modelul unui basm popular rusesc.motive care schimbă situaţia eroilor sau derularea naraţiunii. În basmele diferitelor popoare se găsesc subiecte sau personaje asemănătoare sau identice. dibăcie sau iscusinţă cu opozanţii. la Fraţii Grimm. ca să scape de argatul său. modestie/ îngânfare etc. şi motive statice. Aşadar tema este reflectarea unui aspect general al realităţii surprins artistic în opera literară. În basme există o mulţime de motive. Aceasta pentru că basmul este o plăsmuire în care sunt înfăţişate cupluri de opozanţii precum: bunătate/răutate . Subiectele basmelor sunt variate şi bogate. Stilul naraţiunii este specific naraţiunii populare. S. . fapt care dovedeşte apropierea spirituală a popoarelor. Puşkin. întruchipări ale răului. De exemplul: dragostea. Slavici. îi porunceşte să strângă dijma de la draci etc. dinamism/ pasivitate . de unificare a materialului lexical al lucrării. o împărăteasă pretinde fetei sărace să toarcă o cantitate enormă de lână sau să aleagă un sac de seminţe de mac din nisipul cu care este amestecat: Popa. Basmul cu domniţa adormită şi cei şapte voinici de A. Personajul Cenuşăreasa îl aflăm la francezul Perrault. natura. subiectul şi personajele basmului Se spune mareu că tema basmelor este lupta dintre bine şi rău. Uneori povestitorul aminteşte în finalul basmului că el însuşi a fost martor la evenimentele narate pentru a da asfel valoare de adevăr basmului.

Caracterele eroilor. . visul şi nonsensul. Eroii sunt stimulaţi de anumite dorinţe. Bucureşti. Aşadar victoria va fi întotdeauna de partea binelui.Frumuoasa adormită. Pretutindeni. 5 Referitor la gruparea şi caracterizarea personajelor din basm. pentru că în concepţia populară nu se află nimic între bine şi rău. Personajele basmelor sunt. răutăţii şi laşităţii. Ca specie literară autorul anonim cultivă ironia şi umorul. acţiunile lor sunt delimitate cu stricteţe. nu există lupte între sentimente diferite în sufletul aceluiaşi personaj. între ei se stabilesc anumite relaţii de opoziţie sau de compensare. ca o motivare personificată a legăturii dintre motive”. pe de-o parte. Personajale. astfel şi-ar pierde autenticitatea. doar numele personajelor se deosebesc de la o ţară la alta. de rudenie sau de prietenie. După acest criteriu. personaje intermediare nu există. iar altele sunt simboluri ale făţărniciei. 1973. investite cu puteri supranaturale. le aflăm în toate literaturile. Astfel universalitatea basmelor e dovedită prin asemănarea subiectelor şi prin prezenţa aceloraşi personaje. în basmul românesc există personaje pozitive ori negative. monstruoase. Poetica. cinstei. Structura poetică a basmului. 1977. studiile moderna de folclor au trecut de la clasificarea simplistă(în pozitive/negative) la una bazată pe esenţa fiinţei umane şi a caracterului. „eroul apare ca urmare a constituirii subiectului. existente în diferite literaturi. personajele din basm se clasifică în: 4 5 Gheorghe Vrabie. vitejiei. De asemenea ceează tipuri stranii. ca în orice operă literară. situate la polul opus eroilor pozitivi. Specificul lor constă în faptul că nu au decât o singură trăsătură de caracter care este îngroşată la maximum. aşa încât acţiunea este atrasă de cei care o înfăptuiesc ca „pilitura de fier către magnet”. precum Făt-Frumos şi Ileana Cosânzeana. populată de tipuri umane de o frumuseţe ideală şi de un rar simţ cavaleresc. 279-280. În basm. 4 În toate basmele existenţa eroilor şi a personajelor este o condiţie esenţială. basmul dezvoltă o poezie a relaţiilor sociale bazate pe idei morale şi democratice. Fiind dotate cu însuşiri excepţionale. În ce priveşte etica. nu după rangul social. subiectele şi motivele basmelor au un caracter universal. Teoria literaturii. Bucureşti. curajului. Boris Tomaşevski. frumuseţii. Asemănător altor literaturi. basmul popular înfăţişează o lume exotică. pentru că nu se poate imagina peripeţii şi aventuri fără feţi. Ed. chiar dacă au alt nume. unele sunt personificări ale bunătăţii. Ele sunt grupate în două categorii: unele reprezintă forţele binelui altele forţele răului. ci după starea biologică. Univers. urâţeniei. p.frumoşi şi zmei. Didactică şi Pedagogică. Ed. p. 29. happy-endul fiind obligatoriu în basmul fantastic. iar pe de altă parte. dreptăţii. în majoritate. ca un procedeu de inşirare a materialului.

legende. Unii nu au copii datorită sterilităţii. -grupa opozanţilor sau adversarilor. ESPLA. împăratul nu se remarcă prin fapte de vitejie. cursul evenimentelor este schimbat de feciorul cel mic şi oropsit. senilitate. de la care nu se abat. rolul acestui personaj în discursul fabulos la basmului este necesar. iar unii bătrâni găsesc diferite obiecte transformate miraculos în copii. personajul din această categorie nu întreprinde nimic în planul acţiunii. în basmul: Fata de împărat şi fiul văduvei. sunt introduşi folosindu-se de o manieră specifică. aşadar au un statut şi un profil psihic şi moral incofundabil. Basme. Cu toate defectele amintite. Unii ziceau ca să se arză de vie. fata cu moarte să se omoare. caracterizaţi prin pasivitate. Alţii iară ziceau ca să i se lege o piatră de gât şi să se dea pe Dunăre. p. compusă din confidenţi. În alte basme. Grupa personajelor bătrâne şi pasive îi cuprinde pe împăraţi. -grupa actanţilor. 1960. exotic şi pitoresc. şi pe babă. iar celelalte trezesc repulsie. Împăraţi bătrâni ori chiar mai tineri suferă pentru că nu au copii. Ei simbolizează ideea imperială. care are rădăcini în tradiţia romană. În subiectul basmului. pe sihastru. completată de splendoarea şi prestigiul curţilor împărăteşti bizantine”. 7 Faptul că în producţiile româneşti ei sunt denumiţi şi prin culori: Roşu-Împărat. alţii au un copil năzdrăvan. Verde-Împărat etc. chiar îndrăgite. iar pentru ruşinea adusă casei. Oriunde în basme ipostaza împăratului este ştearsă. se comportă după anumite reguli. . pe fraţii mai mari ai eroului. însă de ce mai multe ori. el nu hotăreşte nimic. Deci personajul de acest fel se caracterizează prin nepuţinţă. unde fiica împăratului păcătuieşte cu un „vântişor” şi rămâne însărcinată. fiecare din cei amintiţi ocupă o anumită poziţie. cu trei fii sau trei fiice. pasivă. Unele personaje sunt simpatizate de cititori. Aceştia pot apărea cu o singură fiică. cu o fată şi un fecior. „împăraţii din basmele populare româneşti sunt conturaţi asemănător regilor din basmele occidentale. nici chiar când este vorba de familia sa. -grupa eroilor activi. pe moşneag. Prin prezenţa lui se stabileşte cadrul de început al acţiunii. 217. Bucureşti. care este unul arhaic. dar la bătrâneţe. Funcţionând după regula pasivă. Rolul împăratului se limitează la declanşarea acţiunii basmului. de limbaj şi gesturi tipice. Nu are 6 Petre Ispirescu. „6 În general. snoave. fata împăratului rămâne însărcinată de un „vântişor”.-grupa seniorilor sau bătrânilor. Chiar când declară război. înlesnindefuziuni lirice. Alţii ca să-i scoată ochii şi să se gonească în pustietăţi spre a fi mâncată de fiare sălbatice. De pildă. împăratul convoacă „sfatul împărăţiei” spre a o judeca şi pedepsi:”Sfatul împărăţiei găsi cu cale că spre a se spăla o aşa grozavă necinste.

Basmul popular românesc. Precum cei din basmele altor popoare. cit. 75. se prefac în urşi sau balauri pentru a testa curajul feciorului sau fetei hotărâţi să plece în lume. energic. celelalte sunt subordonate lui. op. fiind animat de sprit cavaleresc. fie de destinul odraslelor lor. Cheleş-Împărat – adică cel cu chelie falsă. fiind preocupaţi fie de rotunjirea împărăţiei. „8 Personajul sau eroul central al basmului popular românesc este fiul cel mic(Prâslea) caracterizat prin antiteză cu fraţii săi mai mari. Datorită adjuvanţilor. De obicei. Gheorghe Vrabie. în basmul fantastic mai există şi alte personaje pozitive. În această ipostază este fără pată şi fără reproş.calităţi pe care le dovedeşte treptat. îşi alungă fiica de acasă. numele eroului indică aparenţa sub care se ascunde: Cenuşotca – adică cel care vieţuieşte în cenuşar. Măzăran Vasilică etc. ci e preocupată de datoriile ei materne. Dar. 8 . activ. p. prin curaj şi replică juvenilă. înfăptuind acţiuni de unul singur. Fiind opus fraţilor şi adversarilor. Protagonistul poate fi „năzdrăvan” din naştere şi atunci este viril.. ci denumirile respective sunt simple nume distinctive. „făt” este un cuvânt arhaic şi înseamnă „bărbat tânăr”. p. Sigur. Alteori numele sugerează obârşia eroului: Pipăruş Petru. dar unul singur devine erou (sau eroină). eroică. Humanitas. înţelepciune. Prea puţin interesată de condiţia ei de împărăteasă. în majoritatea cazurilor. Făt-Frumos se distinge prin bunătate. el ştie să lupte. Din grupa eroilor activi fac patre cei cu iniţiative. Dacă este geloasă. A fost pe unde n-a fost. pe care trebuie să ştie cum să-i câştige de partea sa. De exemplu când îşi găseşte duşmanul dormind. împăraţii din cele româneşti sunt atât de bătrâni „ de îşi ridică genele cu cârja”. Bucureşti.corespondenţă cu anumite valori morale. Reuşita lui Făt-Frumos depinde de o serie de condiţii: -de naşterea neobişnuită. În câteva basme. chiar prostănac. protagonistul este un neajutorat şi atunci reuşita lui depinde de „auxiliari”. slab şi neajutorat. La fel de inconştientă este împărăteasa. de care râd fraţii şi părinţii. În unele naraţiuni împăraţii devin năzdrăvani. Ei se „caracterizează prin spirit de aventură. curaj. 1996. să moară şi apoi să reînvie. 7 Apud Victoria Nişcov. el este numit Făt-Frumos. viitorul erou este înfăţişat cititorului lipsit de trăsături eroice menite să-i justifice ascensiunea. El este fiul cel mic. În partea de început a naraţiuni. el aşteaptă până se trezeşte apoi il ucide in luptă dreaptă. de ocrotirea copiilor. 43. Ed.

fie cu ajutorul auxiliilor. pentru că orientează anecdotica basmului spre zone fabuloase. op. oglindă etc. -de ajutorul confidenţilor şi adjuvanţilor (cal. 88. care o ţine captivă într-o piele de animal.). .. comparată cu astrul zilei: „la soare te puteai uita. El are nevoie de „confidenţi”. Eroina din basmul popular românesc şi din multe basme culte este „fata de împărat”. dar la dânsa ba”. -de patosul eroic. ea este transformată din 9 Petre Ispirescu. După naştere.din-grădină-floare-i-cântă-nouă-împăraţii-ascultă. Singur. şi de ce creştea. păsări. atunci nu mai avea nevoie de iniţiere. IleanaConsânzeana. Duminică etc. pe plan moral. Ea locuieşte într-un lăcaş inaccesibil pentru omul obişnuit: în lumea de dincolo.) -de sursa şi forţa adversarului. de la început curiozitatea micilor cititori. care îi dau sfaturi bune. basmul acesta nu evidenţiază calităţile ei de fată. Calitatea dominantă a eroinei este frumuseţea strălucitoare.”9 Deşi naşterea şi creşterea eroului. ilogice. gâze etc.) care-l ajută pentru că el a fost generos când ia întâlnit. Alteori se află în stană de piatră sau în dafin. p. eroul se află într-o continuă iniţiere prin care el rămâne pământean. perie. pentru că întregul comportament este al eroului. Apoi. compuse cu rime şi alternanţe euforice. gresie. Sf. cit. Făt-Frumuos nu poate înfăptui nimic. parcă era de cinci. ci îşi învinge adversarii fie prin isteţime. arătându-i drumul fără pericole (calul năzdrăvan. Pe tot parcursul călătoriei. Dacă era o fiinţă fantastico-mitologică. cu nume ornate. el este conceput de creatorul anonim la dimensiunile reale ale pământenilor.-de calităţile lui pozitive. Toate aceste elemente ale naraţiunii trezesc. pănă la urmă. De cele mai multe ori este prizonera unui zmeu sau a unei vrăji. parcă era de cincisprezece. d-aia se făcea mai frumos şi mai drăgălaş. precum: Ileana Consânzeana. la fel de miraculoasă este creşterea viitorului erou: „Când era de-un an. precum şi o parte din isprăvile sale aventuroase au caracter fantastic. pe drum capătă adjuvanşi(animale. încât. pe muntele de glajă. iară când era de cinci. Zâna-Dobrozâna etc. în căşuţa din vârful copacului cu crengi în cer. el întruchipează idealuri populare şi de aceea victoria va fi totdeauna de partea lui. Mai există în basmele fantastice anumite subiecte în care rolul lui Făt-Frumos este interpretat de fiica cea mică a împăratului cu trei fete(Ileana Simziana din colecţia lui Petre Ispirescu). adică nu este dotat cu o forţă fizică supraomenesc. miraculos ca mod de înfăţişare. care dovedeşte bărbăţie şi curaj.

zmeul este o fiinţă dizgraţioasă. eroii se îndrăgostesc de ele şi uneori se însoţesc cu ele pentru restul vieţii. Mai rele decât zmeii sunt zmeoaicele. drep recompensă. Pentru frumuseţea şi puritatea lor angelică. Ed. adversarii sunt respinşi prin veclinia şi perfidia lor. În naraţiunile fantastice. Deşi confidenţii au rol minor fără ei nu se poate închega subiectul. daruri şi la nevoie. Ele simbolizează tinereţea cu toate frumuseţile ei. cu calităţi morale ideale. pentru binele făcut fiinţelor umile. Zmeoaicele bătrâne îşi iubesc cu patimă feciorii. un câine. Ei dau sfaturi eroului şi-i arată drumul cel bun. Grupă opozanţilor îi cuprinde pe cei care se împotrivesc eroilor virili: zmei. Propp. Eroilor le stau în cale opozanţii. calul. Scorpia. Ea are puteri uriaşe: zboară. Fiind operă epică. Deşi nu sunt personaje active. basmul se axează pe ideea de intrigă şi coflict. în basm se dezvoltă constant ideea de conflict. mamele viclene etc. ele îi fac. Sf. Pot fi confidenţi fiinţe precum: un moş sau o babă. Lună. confirmând concepţia populară după care isprăvile din basm pot fi săvârşite doar de Făt-Frumos. îl ajută. Gheonoaia etc. În timp ce eroii sunt iubiţi prin felul lor de a lupta. eroii sunt 10 Apud V. Muma Pădurii. Sf. zânele apar în basmele fantastice ca antiteza zmeoaicelor. ştie dinainte de existenţa eroului.fată în băiat. îi împietreşte pe duşmani. Vântul turbat. Adjuvanţii eroului formează o clasă bogată şi diversă. însă au puterea miraculoasă de a se da de trei ori peste cap devenind zâne gingaşe. Gheonoaia. Dintre opozanţii de diferite categorii şi grade. Confidenţii sunt necesari mişcării epice şi-i conferă basmului mult pitoresc. diavolul. zânele pot apărea metamorfozate în broaşte. Univers. răzbunându-i cu cruzime când sunt omorâţi. balauri. pentru că el săvârşeşte acte generoase tovarăşilor vremelnici de drum. 1973. zmeul este nemuritor şi invicibil. monstruozităţi. Zânele sunt fiinţe cu farmec. se caţără pe munţi. Rădăcinile istorice ale basmului fantastic. În general. Nu încearcă să-l ucidă cu arme. plăpânde şi frumoase. ci se străduieşte să-l bage în pământ pentru a-l distruge”. Din alte basme cititorul află că zânele care se culcă sau trăiesc cu muritori (Fata din dafin) îşi pierde calitatea de nemuritoare. găureşte piatra etc. Apoi. „De felul său. singurul care-l poate răpune. fapt care menţine interesul cititorului. mănâncă pomii. p. în lupta lor pentru victoria binelui. Bucureşti. 268 . duşman al naturii omeneşti. Soarele. păsări etc. 10 Zmeul este oponentul cel mai puternic al lui Făt-Frumos. zmeii apar cel mai des. cu labele sau cu colţii. apoi balaurii. Datorită celor dauă tabere. Lor li se adaugă fraţii răutăcioşi. Dumunică. I.

În Povestea lui Harap-Alb Ion Creangă tratează fabulosul în mod realist. Gerilă. 1. Până la un punct Povestea lui Harap-Alb respectă tiparul narativ al basmului popular.prevestitoare bune sau rele ale vieţii omului. -obiecte şi lucruri care înlesnesc succesul eroului. Din rândul adjuvanţilor fac parte: -fiinţe. Unii întruchipează forţele şi anomaliile naturii. păsări-Lăţi-lungilă. Luni. create de fantezia populară. Subiectul se bazează pe universala luptă dintre bine şi rău. Cu toţii îl ajută pe Făt-Frumos bazându-se pe deformarea lor fiziologică. Sf. În realitate el este un veritabil basm cult. Titlul neobişnuit al basmului este un oximorom. -abstracţii cosmice însufleţite. iar cuvântul „alb” sugerează un suflet în care încă nu s-au scris semnele sarcedotale ale iniţierii. Eroii sunt ajutaţi de ursitoare. -creaţii curioase ale fanteziei populare. Setilă. Conform opiniei lui Vasile Lovinescu. . Sf.animale şi păsări. Fiu al Craiului şi nepot al lui Verde Împărat. o plăsmuire artistică a realităţii cu multiple valenţe psihologice. fenomene metereologice:Muma Crivăţului Vântoasele. o sinteză a spiritualităţii româneşti ce cuprinde o întreagă filozofie asupra vieţii. HarapAlb este ales de soartă să îi reunească pe fraţi aşa cum două jumătăţi ale cercului formează întregul. Flămânzilă. Serilă. 4 Tema drumului în basmul HARAP ALB Considerat de G. Vineri. Murgilă. apar fiinţe care sunt o hiperbolizare a simţurilor omeneşti:Fugilă. Ibrăileanu o „epopee a poporului român”. un mic roman de aventuri cu un subiect fabulos în care sunt valorificate teme şi motive de circulaţie universală.ajutaţi de personaje cu însuşiri supranaturale. Miercuri. Povestea lui Harap-Alb este cel mai reprezentativ basm al lui Creangă. personifică momentele zilei:Miază-Noapte. cum sunt Flămândul şi Setosul. etice şi estetice. alăturarea negrului (Harap) cu albul ar însemna unirea celor două principii Yung şi Yang. basmul fiind caracterizat prin originala alăturare a miraculosului cu cea mai specifică realitate. Cuvântul „Harap” înseamnă slugă. având un fond de roman. apoi zilele săptămânii:Sf. ce se menţine însă în sfera normalităţii existenţei. rob. pe antiteza dintre aceste două forţe simbol.

dar pleacă în călătorie fără nici un fel de pregătire şi se întorc după primul obstacol întâlnit în cale. Prin conturarea lui ca o personalitate puternic umanizată cu viaţă sufletească fabulosul coboară în planul realitaţii. p. aproape de bătrâneţe. căzând la zăcare. Mare iniţiat. neputincioasă. Speriaţi. 1983. se cred îndreptăţiţi să fie iniţiaţi şi să primească statutul de împărat. tenacitate. fiii cei mari se întorc pe rând acasă. cit. „Craiul le iese fiilor săi în cale. a scris carte frăţine-său Craiului. nesfârşit. că tu eşti vrednic de împărat”12. Craiul primeşte rugăminte fratelui său mai mare. 69. apare aici ca un concept fără substanţă. El are îndoieli. Poveşti. Conceptul de vitejie. plin de păduri şi drumuri întortocheate ce sugerează în cod mitologic obstacolele şi labirintul. Bucureşti. iar celui care are curajul să primescă lupta îi dezvăluie adevărata sa identitate şi îi zice:” mergi de acum tot înainte. să-i trimită grabnic pe cel mai vrednic dintre nepoţi. armonie. Ion Creangă. Podul. neştiutoare. iubire de adevăr. probă esenţială în procesul de iniţiere. cerându-i unul dintre feciori ca urmaş la tron: „Amu cică împăratul acela. Minerva. îngândurat. înţelepciune. identificată cu cercul imobil în jurul căruia se înfăşoară 11 12 Ion Creangă. În grădină el se întâlneşte cu o bătrână care cerşeşte. p.” Verde Împărat. calităţi ale unui erou exemplar puternic umanizat şi nu ale unui războinic. Craiul. op. Mezinul Craiului este rănit de cuvintele mustrătoare ale tatălui său. cu vrednicia. căzută în haos.Doi fraţi. locul unde se desfăşoară această probă leagă sfârşitul împărăţiei Craiului de începutul unui spaţiu enigmatic. cel mai important concept din basmele populare. inutilă. e neliniştit. . deoarece conducerea unei împărăţii presupune pricepere. într-un timp şi spaţiu localizate geografic şi istoric. Ei sunt mândri şi orgolioşi. reflexiv. Ed. Inocenţa lor este absolută. Verde Împărat şi Craiul trăiesc de multă vreme la două capete ale lumii fără să se mai vadă. mascat în urs şi îi provoacă la luptă. dar şi iniţiator el îşi supune fiii la o probă fundamentală:proba curajului. După opinia lui Vasile Lovinescu cei doi fraţi reprezintă în plan mitologic două principii subordonate unul altuia ce guvernează „o vastă lume primitivă. „11 Împăratul cere cel mai vrednic nepot. Vitejia e înlocuită cu destoinicia.. Tatăl îi ceartă cu un limbaj de Humuleşti în care apar aluzia şi ironia ca elemente de roman realist. mâhnit şi de aceea merge în grădină să mediteze. ca să-l lase împărat în locul său după moartea sa. în esenţă ea este „Bătrâna Timpurilor”. abilitate. În aparenţă bătrâna e gârbovă. echilibru. 76. neînsemnată. ameninţător. ajungând la bătrâneţe fără a avea descendenţi în linie masculină îi scrie fratelui său. iscusinţă.

focul reînnoieşte. Astfel acesta atinge formula primordială „Ei stăpâne. Gestul capătă valoare simbolică:banul reprezintă forma prin care intră în relaţie două voci. p. cu un puternic caracter disimulant care 13 Ion Creangă op. însă numai după ce va cere calul. Prin cele trei zboruri cosmice el îl botează pe crăişor întru soare şi lună. esenţele se ascund în forme degradate ale materiei.ghemul veacurilor şi vârtejul ciclurilor. „13 Arătându-i că poate vedea dincolo de aparenţe. plină de primejdii”. puterea de luptă sau altele) pe care Craiul le-a trensmis fiului său. Cel ce înfruntă ursul este de fapt calul. în esenţă el e un mare iniţiat şi iniţiator. Simbol mitologic. sau calităţi spirituale ereditare (cum ar fi voinţa. În aparenţă calul e nepunticios. alungă mâhnirea din inima ta. Ca şi în cazul bătrânei. Milostivită de tânărul crăişor. luna cu mâna şi prin nouri să cauţi cununa?”. bătrâna îi dă crăişorului un mare cod. luminate crăişor?zice baba. reînvie. Generozitatea fiului de crai face posibilă comunicarea între cei doi. redă conţinutul lucrurilor iniţiale. Sfânta îl sfătuieşte să plece la Verde Împărat. deşi esenţa ei e ascunsă în ce mai de jos ipostază a condiţiei umane. iar. de umilinţă şi măreţie. hainele şi armele pe care tatăl său le avusese în tinereţe. setea de cunoaştere. foarte aproape de moarte. puternic. dragostea de adevăr. stăpâne „cei doi pornesc într-o călătorie labirintică. Dacă în aparenţă craiul este doar un tată iubitor în ipostaza lui pedagogică. Craiul îşi supune şi fiul mai mic la proba curajului. bazat pe un sistem de aluzii „Da’ce stai aşa pe gânduri. După metamorfoza care se face urmând un procedeu ritualic (proba jăratecului) calul devine tânăr. frumos. Găsirea calului ţine de metamorfoza sub semnul focului. cum ţi se pare?Gândit-ai vreodată că ai să ajungi soarele cu picioarele. Bătrâna are un limbaj predictiv. 71. trezeşte energii. bunul său tovarăş. căci norocul îţi râde din toate părţile şi nu ai de ce să fi supărat. Tatăl îşi felicită fiul. cit. Armele. .. calul şi hainele simbolizează patrimoniul strămoşesc. o mare iniţiată ce se remarcă prin alternanţa de strălucire şi stingere. După ce calul îi jură fiului de crai credinţă „de-acum înainte sunt gata să te întovărăşesc oriunde mi-i porunci. Fascinat de vorbele ei acesta îi oferă un ban. îi laudă generozitatea îi oferă blana de urs şi îi dă sfaturi:să se ferească de omul spân şi de omul roş. Despărţirea tatălui de fiu se face la pod şi este una ritualică.

Drumul lui Harap-Alb nu este un drum fizic. mincinos. Spânul îşi însuşeşte originea nobilă şi destinul de mire al lui Harap-Alb. Călătoresc cu bună înţelegere deoarece Spânul rămâne în aparenţă umil şi supus. de perfecţionare şi purificare. Temându-se ca Harap-Alb să nu spună adevărul. viclean. Spânul se oferă mereu să îl ajute. un drum către centru. armele ca simboluri ale puterii. un drum de iniţiere. fără cumpănă şi fără roată. are de bucurie că i-a venit nepotul. ipocrit. Spânul îl invită pe naivul tânăr să coboare într-o fântână ciudată. ci un drum spiritual. cetind cartea. Spânul îi cere în toiul petrecerilor să îi îndeplinească dorinţe care la prima vedere par imposibile. Spânul îl deposedează de identitatea sa crăiască. Momentul sosirii la curtea lui Verde Împărat este marcat de atmosfera de sărbătoare: „Şi împăratul Verde. Din clipa aceasta el pierde cartea. nevinovat. sfânt (echivalată alegoric în basm cu cea de împărat). egoist. hainele. Momentul fântânii este un moment fundamental care schimbă cursul destinului personajului. În plan simbolic această fântână este o veritabilă cristelniţă în care fiul e botezat cu forţa. El ştie ce se va întâmpla cu fiul său în călătorie.imediat însă trânteşte capacul şi îl sileşte pe captiv să accepte inversarea rolurilor. la cea de sacru. care apare în strânsă legătură cu cea a iniţierii. pentru a se răcori. în realitate e crud. şi pe dată îl şi face cunoscut curţii şi fetelor sale. geografic. reuşind să câştige încrederea fiului de crai. Megatema basmului este tema drumului. Dacă în aparenţă el este umil. cu altă identitate. ştie că acesta nu îşi va putea respecta promisiunea făcută. un proces de formare a tânărului prin care acesta trece de la starea de profan la starea de iniţiat şi de aceea Povestea lui Harap-Alb este considerat un veritabil buildungs roman fabulos. o nouă formă de identitate. Călătoria pe care o întreprinde eroul este un act iniţiatic. devine slugă şi primeşte un nou nume.păstrează ca simboluri ale omniscienţei şi omnipotenţei calul şi baba. . Deşi tânărul nu are nevoie de însoţire. un drum de la starea de profan. Fiul de crai îşi încheie la fântână un mod de existenţă şi începe altul. care îl primesc cu toată cinstea cuvenită unui fiu de craiu şi moştenitor al împăratului”. De fiecare dată el îşi schimbă straiele cu tonul vocii. binevoitor. Prima etapă a drumului o constituie pădurea labirint în care fiul de crai se întâlneşte de trei ori cu Spânul. La a treia întâlnire fiul de crai îl acceptă pentru că pare a fi un bun cunoscător al acelor locuri necunoscute.

şireată. Pentru ca Harap-Alb să poată culege sălăţile din Grădina Ursului. Mereu mărturiseşte mâhnirea sa calului. de iniţiat. cât şi întemeierii unei căsnicii prin care eroul va dobândi condiţia de mire. în stare pură. deorece Împăratul Roş este semnul răului de care tatăl îi spusese să se ferească. are sentimentul că este ultima probă şi înţelege că Spânul vrea să-l piardă. care îl încurjează. obţinerii hatârului său.în acest caz apa reprezintă haosul primordial dinaintea Creaţiei. benefic. Pentru prima dată Harap-Alb nu mai apelează la auxiliile cunoscute. „ Omorârea cerbului. puternică. . al cruzimii şi al răzbunării. vestitorul luminii se face după un anumit ritual în care faţa se ascunde. simbolul sângelui. de-i vedea şi-i vedea că s-a trezit ursul şi năvăleşte la tine. fiecare fiind superioară celei anterioare şi având ca ţintă forme ale absolutului vegetal. Megatema acestei călătorii este bunătatea. transformării sale într-un duh păzitor. Harap-Alb preia de la învinşi atributele războinicului. Traseul lui este acum lipsit de ostilitate. Înaintea fiecărei probe se remarcă un scenariu repetabil. animal solar. Supunerea fetei. După fiecare probă se remarcă tema recunoştinţei:Harap-Alb se întoarce la Sfânta Duminică. mulţumindu-i pentru ajutor. simbol al forţei şi al vitalităţii. Fiul de crai este mâhnit. În cadrul mirific al insulei Harap-Alb descoperă o valoare existenţială importantă. Prin anihilarea Ursului şi apoi a Cerbului. Sfânta Duminică prepară o licoare magică care îi aduce acestuia somnul lung. un spaţiu sacru în care eroul e dus de către cal. Andrei Oişteanu consideră că :adormirea ursului în basm este de fapt simbolul îmbunării lui.Cele trei încercări la care eroul este supus reprezintă trei trepte de iniţiere diferite. este necesară atât formării personajului. aceea că puterea milostiveniei şi bunătatea ajută omul să reuşească in viaţă. care cunoaşte anumite taine şi dă sfaturi fiului de crai. suferă. zvârle-i pielea cea de urs şi apoi fugi încoace spre mine cât îi putea. prefăcută. Creaţia. „o farmazoană cumplită”. care apare ca modus vivendi. Aruncarea blănii de urs este o taină necesară trecerii acestei probe ştiută doar de Bătrână „Dar la toată întâmplarea. independentă. Aceasta locuieşte pe o insulă izolată de lume. de provocări şi ispite. A treia probă este ultima treaptă a iniţierii eroului. un adevărat basm în basm. mineral şi uman. Calul este un spirit invincibil. Harap-Alb reuşeşte să treacă de primele două probe datorită ajutorului Sfintei Duminici. Conform opiniei lui Oişteanu. în sens cosmogonic insula poate simboliza manifestarea. cea mai grea încercare la care acesta este supus.

caricatural. 14 Întâlnindu-i pe cei cinci năzdrăvani Harap-Alb este uimit şi pentru prima dată râde. alegerea macului. pentru faptele sale va fi răsplătit. probe absurde. hazul. în care o trăsătură dominantă este îngroşată până la limita absurdului şi capătă dimensiuni fantastice. inima lui bună îl va ajuta. bazat pe solidaritate şi comunicare. din sat de la Chitilă. Ochilă „o schimonositură de om”. vite. monstruoase:proba focului.Ochilă este ciclopul din epopeea homerică. Flămânzilă „ o namilă de om”. moară. În aparenţă sunt de netrecut. văr primar cu Chiorilă. Uneori sunt înşiruiri de fraze ritmate „Poate ca acesta-i vestitul Ochilă. Pe fiecare îl întâlneşte în plenitudinea manifestărilor specifice. dar Harap-Alb le depăşeşte cu ajutorul celor cinci. megieş cu Căutaţi şi de urmă nu-i mai daţi”. setea (Setilă). inocent. Fiecare dintre năzdrăvani ştie de probele Împăratului Roş. foamea (Flămânzilă). ori din târg de la Să-l-caţi. Cele cinci apariţii bizare reprezintă întruchipări ale forţei cosmice:gerul (Gerilă). Fiecăruia Harap-Alb îi face câte un portret în care se îmbină caricatura. Nici una dintre încercări nu este peste puterile năzdrăvanilor. fiecăruia îi vine rândul să intre în 14 Ion Creangă. nepot de soră lui Pândilă. mugur. brazdă. cit. din perpectivă rurală fiind reacţia omului normal. alegerea fetei. Totul este pe roluri. În existenţa lor se sugerează civilizaţia arhaică. Cei cinci trăiesc într-o deplină singurătate. Harap-Alb este supus la cinci probe în aparenţă de netrecut. Cei cinci se înscriu în sfera umanului. Portretele lor sunt hiperbolizate. În trecut ei îl ajutaseră şi pe tatăl crăişorului. Râsul lui este sincer. op. iar Păsări-Lăţi-Lungilă este un Săgetător coborât pe Pământ. grotescul. Astfel ipostaza umană e văzută în oglinzile buclucaşe ale simţurilor. fiind respinşi din zona umanului. iar Păsări-Lăţi-Lungilă e „ o pocitanie de om”. pur. frate cu Orbilă. fabulosul cu realul. . naturală. Fiul de crai râde de aparenţe. p. păzirea fetei. care stă sub semnul disimulării. ci exact cât pot ei duce. el ştie întotdeauna ceea ce se va întâmpla. Probele sunt impresionante prin cantiăţile aproape pantagueilice. a ospăţului.Harap-Alb ajută fiinţe aparent neînsemnate (furnicile şi albinele) generozitatea lui fiind în plan spiritual. naiv. Cu toate acestea. 97. el nu cunoaşte esenţa celor cinci. Toţi formează parcă un întreg. rurală. Pe drum eroul acceptă însoţirea câtorva năzdrăvani care îi vor deveni auxilii. Setilă „ onanie de om”. peste drum de Nimerilă. reprezentând un portret grotesc. pentru că existenţa în împărăţia sa e ritualică. A face bine este starea lui firească. marcată de cuvintele plug. el face bine necondiţionat. Gerilă este „o dihanie de om”. Sosirea la împărăţie e marcată de uimirea împăratului.

până când îi muri şi iar îi învia>>„Astfel prezentat Spânul apare ca un personaj cu un important rol în formarea tânărului: „Pentru ca Harap-Alb să devină om. frumuseţea supremă. hotărâtă. ci prin virtuţile pe care le dezvoltă bunătatea. simbol sarcedotal al puterii. Având un foarte puternic sentiment al dreptăţii. Povestea lui Harap-Alb este romanul omului ameliorabil prin . Dealtfel Spânul ştia ca Harap-Alb se poate elibera din robie numai prin efectuarea ritualurilor de purificare şi iniţiere. cât şi cosmicul. Acesta este ucis de Spân dar renaşte fiind stropit cu apă vie şi apă moartă. un veritabil buildungs roman fantastic cu valenţe mitice. Prin moarte Harap-Alb îşi încheie existenţa în curs de iniţiere şi renaşte mire. stăpâneşte atât teluricul. care presupune. ce constă în aducerea unor elemente magice ale căror valoare e cunoscută doar de ea:mărul-simbolul iubirii. sigură pe sine ea îl respinge pe Spân. el îşi dăruieşte fiica celui care trecuse prin toate tainele iniţierii. După ce îl readuce la viaţă. În final. În aparenţă. Fata propune o probă a auxiliilor.scenă. Pe drumul către Împăratul Verde Harap-Alb se îndrăgosteşte de fată. iniţiat. Nuntirea se face sub semnul cosmicului. fata îi dă paloşul de mire şi împărat. în realitate ei sunt complici. În încheiere. Puternică. la nivelul gândirii mitice. El va dispărea doar când rostul i se va fi împlini”. că binele e răsplătit în mod firesc şi normal. Împăratul Roş cedează. apa vie şi apa moartă-ce semnifică renaşterea. nu cu sabia. iniţierea. reprezintă sfârşitul Patimilor. moartea şi învierea. După moarte numele lui de slugă devine renume. Urmează atât binecuvântarea părintească cât şi cea cosmică (perechea primordială prin zâmbet îşi dă acordul). fata dezvăluie adevărata identitate a lui Harap-Alb. mântuirea eroului mitic şi eliberarea sa din jugul propriului său Păcat Originar. El îi mărturiseşte fiului de crai : <<Şi atâta vreme să ai a mă sluji. din timpul sacru al basmului se trece în timpul profan. psihologice şi filozofice. Spânul este pedepsit de calul năzdrăvan printr-un zbor care purifică şi armonizează. Aceasta simbolizează absolutul uman. calul-simbolul puterii şi al fidelităţii şi turturica-simbolul singurătăţii în iubire se întrec. Fiind o capodoperă a lui Creangă. Conform opiniei lui Oişteanu „putem întrezări aici răspânditul motiv arhaic al Păcatului Originar. revenindu-se la vocea narativă specific humuleşteană. Spânul trebuie să fie rău. Are puterea de a se metamorfoza. Patimile eroului mitic (simbolizate în basm prin încercările supraomeneşti la care e supus Harap-Alb). Probele trecute cu ajutorul albinelor şi al furnicilor evidenţiază faptul că bunătatea rodeşte. pe cel cu care în plan mitologic este absolut incompatibilă şi îl acceptă pe cel care trecuse de probele tatălui său. prin firescul existenţei. Purificarea.

ci fie cum a fost la Creangă. Încercarea de a le clasifica poate fi doar una temporară. delimitate şi notate după modelul sistemului celebru propus de Antti Aarne. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea atracţia pentru consemnarea poveştilor nu s-a bazat pe considerente ştinţifico-folcloristice. de valoarea artistică şi de originalitatea tematico-stilistică a materialului românesc. fie pe interese comerciale. Basme cu animale: -basme cu animalele pădurii . de aici şi prospeţimea şi păstrarea caracterului originar al poveştilor culese din Moldova sau Transilvania. ce dezvoltă în mit destinul formării autorului. a ajuns să cunoască în profunzime cultura populară românească şi s-o preţuiască chiar în comparaţie cu producţiile spirituale ale propriei etnii.şi el a luptat cu spânul. După clasificarea făcută de Adolf Schullerus. chiar dacă s-a lucrat. Ispirescu. Fascinat îndeosebi de basmul românesc. prin intermediul unui registru al tipurilor de basme. deoarece el nu poate avea pretenţia de a fi epuizat totul având în vedere răspândirea foarte diversă a materialului din diferite publicaţii. nedepăşită până astăzi. a învăluit-o în mit şi a sugrumat-o într-o experienţă fantastică.educative. el slujeşte eficient şi la impunerea unor principii morale. cu primejdiile şi nevoile. din nefericire. Conştient ca nimeni altul dintre străini de interesul ştiinţific. Adolf Schullerus. 2. Adolf Schullerus l-a înfăţişat într-o ademenitoare perspectivă în lucrarea Cartea poveştilor din Transilvania şi în diverse alte studii.trăire. Basmul categorii tipologice Cercetător pasionat şi stăruitor al folclorului. pe care a povestit-o sub formă de memorial. şi el s-a făcut frate cu dracul. basmul românesc poate fi : 1. în ce priveşte basmul. ca să treacă punţile vieţii. Ion Creangă a ilustrat în opera sa propria experienţă de viaţă. În păturile largi ale populaţiei rurale româneşti basmul reprezintă adevărata valoare ca povestire şi divertisment. Adolf Schullerus şi-a asumat sarcina de a-l face cunoscut lumii. iar nemurirea şi-a dobândit-o din apa vie şi apa moartă a creaţiei lui artistice. la un moment dat. din repertoriul căruia a făcut şi culegeri personale. Slavici şi alţii pe unele criterii estetico. valabilă pentru om în genere. Catalogul tipologic al lui Adolf Schullerus reprezintă cea mai ambiţioasă tentativă de cuprindere a întregului material al prozei epice româneşti şi a rămas. la o tipologie propriu-zisă a speciei sub auspicii academice.

sau reprezentarea ei în mintea omului arhaic. la realitatea superioară. Basmele propriu-zise: -basme cu vrăjitori -basme legende -basme nuvelistice -basme despre dracul(uriaşul) cel prost 3. un drum de creaţie profanartistica. Snoave: -snoave despre fraieri -snoave despre soţi -snoave despre preoţi Mitul redă credinţa oamenilor referitoare la geneza şi esenţa lumii. 2. Conform opiniei lui Mircea Eliade. ajunge la aceeaşi concluzie susţinând ca în timpul ritualului de iniţiere neofitului i se povestea chiar mitul tribului. Iniţierea este “drumul” pe care îl parcurge subiectul de la starea de profan la starea de iniţiat. pe care neofitul trebuie să le depăsească. Numai iniţiaţii puteau să le cunoască. I.-basme cu animalele pădurii şi animalele domestice -basme cu omul şi animalele pădurii -basme cu animalele de casă -basme cu păsări -basme cu peşti -basme cu alte animale. Această realitate absolută. el dezvăluie sacralitatea înfăptuirilor zeilor sau eroilor mitici. Deci mitul ar fi o “irupţie a sacrului în profan”. la capătul căruia se află basmul. Desprinzându-se de ritual. porneşte pe un drum de desacralizare şi demitizare. fizice şi morale. Mitul şi ritualul erau secrete păzite cu străşnicie. Iniţiatul conferea sacralitate tuturor activităţilor şi evenimentelor din viaţa sa. Nu exista religie “primitivă” sau “superioară”. . absolută. este totalitatea încercărilor şi obstacolelor. Este un ritual ocult şi de aceea se cunoaşte puţin din semnificaţia şi modul său de desfăşurare. al cărui caracter sacru slabeşte şi în cele din urmă se pierde. în care să nu găsim într-o formă sau alta Iniţierea. mitul redă o istorie sacră. Rezultă deci ca ritul este o “dramatizare” a mitului. mitul. Ritualul iniţierii este un ritual universal. încercând să găsească originile basmului fantastic. Propp. Filologul V. constituia elementul sacru.

apoi pleacă spre locul unde urmează să fie iniţiaţi. romani. greceşti. cehesti. Dar condiţia de împărat era peste tot (chinezi. a trăit ani de-a rândul în mijlocul unui trib din America de Sud şi a observat: “tinerii îşi iau rămas bun de la ai lor. ci un drum spiritual. îşi încearcă feciorii pentru a vedea care este “destoinic a împăraţi peste o ţară aşa de mare şi de bogată ca aceea” a lui Verde Împărat. pentru a pătrunde tainele riturilor de iniţiere. de sfânt. Un preot. şi purificare. Încă de la începutul basmului putem observa şi alte asemănări între drumul ce urmează a fi făcut de Harap Alb şi “drumul” iniţierii. indieni. bărbaţii adunaţi îi cer tânărului să dea jos cu propriile sale mâini masca de pe capul <duhului>. egipteni. reprezentate alegoric în basm prin cele trei încercări la care e supus eroul de către omul spân (obţinerea salatei din grădina ursului. care îl ajută pe Harap Alb să depăşească unele obstacole ale drumului său. Mijlocul de testare folosit este şi el similar celui descris anterior. de perfecţionare. etc. Fantasticul personaj Sfânta Duminică. Harap Alb pleacă la drum trimis de tatăl său. şi îi provoacă la luptă. Glinski printre care “Prinţul Slugobil”(slugobil=sluga alba) Sunt cunoscute peste şaisprezece variante populare ale basmului Harap Alb. Spre uimirea sa. Drumul lui Harap Alb nu este un drum fizic. care cheama la lupta unul câte unul pe cei ce urmează să fie iniţiaţi. care de obicei înfăţişează acest spirit”. pentru a deveni împărat. etc) prezintă asemănări uimitoare cu basmul Harap Alb şi unele basme poloneze din culegerea lui A. ca tu eşti vrednic de împărat”. a cerbului de aur şi a fetei lui Roş Împărat). japonezi. reprezentată în basm prin încoronarea sa şi căsătoria cu fata lui Roş Împărat. etiopeni.Drumul lui Harap Alb trece prin mai multe trepte de iniţiere. acea “babă gârbovă de bătrâneţe”. iar celui care are curajul să primeasca lupta (Harap Alb). Similar în basmul Harap Alb. însă le iese în cale un <duh mascat> sau masca unui animal totem. un drum de iniţiere. poate reprezenta pe cel ce . culese din toate zonele ţării. Craiul le iese fiilor săi în cale. geografic. mascat în urs. Unele basme (ruseşti. incaşi. Iniţierea este un drum între două stări opuse (profan şi sacru) lucru evidenţiat în basm prin faptul că Harap Alb urma să parcurgă drumul său geografic de la “o margine a pământului la altă margine”. un drum către centru: un drum de la starea de profan la cea de sacru. eroul atinge starea de iniţiat. el recunoaşte atunci faţa unuia din membrii tribului. sfânt (echivalata alegoric în basm cu cea de împărat). îi dezvăluie adevărata sa identitate şi îi zice: “mergi de acum tot înainte. greci. La capătul acestui şir de iniţieri şi purificări. După luptă.) considerata ca o condiţie sacra. Craiul (care îi simbolizează pe bătrânii tribului).

pe un “ostrov mândru în mijlocul unei mări”. In sens cosmogonic. patimi. insula poate simboliza “manifestarea”. mituri şi cărţi sacre. Setilă. vraci. s. ci în microcosmosul intern. în cazul nostru în Harap Alb.totem. obiecte) reprezintă. Ori. mai multe. calul şi hainele simbolizează patrimoniul strămoşesc sau calităţi spirituale ereditare (cum ar fi voinţa. Ignoranţa. setea de cunoştere. . Exact acesta este şi rolul Sfintei Duminici în basm. tot ce apare în basm în spaţiul macrocosmic (oameni. stări afective. Harap Alb ajunge la ea în zbor pe calul său. Flămânzilă. armele şi hainele pe care le-a folosit tatăl său în tinereţe. Aceste elemente sunt simboluri care apar des în miturile. experienţa). suflet. în acest caz. Gerilă.iniţiază pe novice. Lăţi-Lungilă. ca atare. legendele şi basmele romaneşti şi de pretutindeni. adică bătrânii tribului. sau toate păcatele din sufletul eroului. Fiind vorba de o iniţiere. Sfânta Duminică este cea care îl sfătuieşte pe Harap Alb sa ia cu el la drum calul. eroilor. Sau. propriu. Ochilă. Toţi sunt consideraţi ca fiind personificări ale trăsăturilor morale şi spirituale ale eroului. Insula poate fi şi un loc unde trăiau sufletele morţilor “glorioşi”. Roş Împărat. dragostea de adevăr. Creaţia. În basm mai apar pesonaje ca: omul spân. aşa cum sunt “insulele fericiţilor” din tradiţiile egiptene.insula alba. insula poate fi simbolul unui”tărâm transcendent. cum afirma Eliade. Ura. legende. ea fiind un intermediar între Harap Alb şi urs. etc. de restul Creaţiei stăpânite de legile devenirii şi ale morţii”. simbolic ceea ce apare în realitate în spaţiul microcosmic (virtuţi.din tradiţia hindusă şi budistă pe care ajungeau în zbor cei ce depăşeau condiţia umană. guru). Dorinţa. depsebindu-se. O astfel de insula este Svedadvipa. precum Egoismul. puterea şi lupta. Armele. sau maestru spiritual (preot. Omul Spân ar fi unul.) pe care Craiul le-a transmis fiului său. Crăiasa Furnicilor. care va fi considerat reprezentare a strămoşului. Rolul samanilor şi mai târziu al preoţilor era de a face legătura între lumea pământeană a oamenilor şi lumea de dincolo a entităţilor superioare. celtice. participând la realitatea absolută. saman. memorie. Crăiasa Albinelor. fata lui Roş Împărat. a. Dar insula apare cu simboluri diverse(dar nu foarte diferite ca esenţă)în multe basme. în acest caz apa reprezintă haosul primordial dinaintea Creaţiei. de fapt. Spânul reprezintă ceea ce este mai rău şi mai urât într-un om. Harap Alb nu parcurge drumul său în macrocosmos. animale. vrajitor la popoarele primitive.

Această schimbare poate fi legată de ideea morţii şi învierii simbolice. Munca grea şi umilitoare de rob le biciuia astfel ambiţia. deci să se ferească de el. se poate interpreta prin aceea că multe popoare. Harap Alb nu auzise de şi nu-l cunoştea pe spân (nu cunoştea patima şi păcatul) b) La pubertate. Harap Alb îl refuză. ni se par similare cu fazele prin care trece relaţia Om-Păcat de-a lungul vieţii. negri şi spre deosebire de aceştia el era un rob alb. Spânul îi apare sub diferite înfăţişări. Faptul ca omul Spân îi schimbă numele eroului. fără să ştie însă de ce. arabi. în timpul său după iniţiere. În unele basme bulgare apare un personaj negru numit Arap. Explicaţia faptului că un personaj diavolesc apare în postura de botezator. ne apare straniu căci toate elementele din aceasta secvenţă. prezenţa în orice ritual de iniţiere. Spânul e ucis de calul năzdravan. care poate. căpătarea unui nou nume.coborârea după apă. Aceasta ar reprezenta ideea că după trecerea treptelor de iniţiere. datorită şireteniei. a) Copil fiind. Până la urmă. încercând să-i devină slugă. erau folosiţi ca slugi. încăt nu pregăteau nimic pentru a trece prin înfricoşătoarele încercări ale ritalului de iniţiere. Episodul cu fântâna din basm. Faptul că fiul de Crai este numit Harap (rob) corespunde. pe plan spiritual (fiul de Crai devine robul propriului său Păcat) cât şi pe plan istoric pentru ca într-adevăr copiii multor triburi din diferite părţi care nu au indeplinit încă ceremoniile de iniţiere. Harap Alb află de Spân de la tatăl său. aceasta este o alegorie a faptului că a ajuns robul propriilor sale Păcate. pe plan epic (Harap Alb ajunge sluga Spânului). din punct de vedere logic.ne confirmă că este vorba despre un botez. Într-adevăr. care îl previne că e un om rău şi primejdios. degradare a unei cufundari în apa. Spânul reuşeşte să se tocmească sluga la Harap Alb. când vrea. d) La sfârşitul basmului. o putem găsi la scriitori şi filozofi cum sunt Iustin Martirul şi Augustin care susţin că Diavolul şi demonii imita pe Dumnezeu şi lucrurile divine. după ce eroul trece cu bine toate încercările prin care Spânul vroia să-l piardă. c) În timpul călătoriei. jurământul. dar nu peste situaţia se răstoarnă. neofitul primea alt nume. înfrangându-si definitiv Păcatul. schimbarea condiţiei eroului. fiul Craiului devenind robul Spânului. Harap Alb obţine starea de Puritate.Fazele prin care trece realţia Harap Alb-omul spân. conform sfatului părintesc. în viaţa părinţii sunt cei care încearca prin educaţie să ţină departe Păcatele de fiii lor. . Fiul de crai e numit de Spân “Harap Alb” pentru ca robii erau de regula ţigani. să se facă alb. de-a lungul basmului. după ce moare şi învie.

sau încercarea de a fi camuflată. Pădurea ca loc al iniţierii şi întâlnirii dintre neofit şi totem. în general. Bunicul. Dacă ursul din basm este animal totem. fiind aptă deci pentru ritualul acela al iniţierii. e constituită în basm prin grădina. Moşul. La multe triburi ursul era divinizat ca animal totem. tinerii neiniţiaţi şi femeile erau speriaţi de bătrânii tribului mascaţi în “duhul strămoşilor” (aşa cum Craiul şi-a speriat fiii mascându-se în urs). iar pe toată durata iniţierii ei nu sunt consideraţi oameni vii. Astfel. În plus. aceasta pentru ca ritualul să fie ascuns de ochii profanilor şi pentru că pădurea reprezenta în miturile şi credinţele acestor populaţii “ţărâmul de dincolo”. basmul menţionează că pe ea “era crescut muşchi pletos de o podina de gros”.culoarea morţii (o alta posibilă explicaţie a numelui Harap Alb). fenomen ce se întâlneşe în credinţele. ci fiinţe asemănătoare duhurilor. din miturile triburilor de vânători. I. ci pe o insula. Unele triburi dădeau ursului denumiri ca: Bătrânul. însă nu se găseşte într-o pădure. copiii. probabil numele sunt date ca o remniscienţă a calităţii mitice de animal-strămoş ce era acordat în vechime ursului. se facea în deghizarea cu măştile-costume ale animalelor respective. pentru că. Adormirea ursului în basm ar corespunde intrării în hibernare a ursului mitic. De regula casa iniţierii se găsea într-o pădure. Eroul ajunge la o “căsuţă singuratică”. Ursul din basm este un “duh al rodniciei” sau un animal totem. E posibil ca ursul din basm să întruchipeze ambele entităţi (animal totem şi duh al rodniciei). pentru ca dispare iarna şi apare primăvara aşa cum astrul dispare şi apare în fiecare luna. pentru a avea efect şi asupra omului. în acest caz. Casa iniţierii lui Harap Alb. V. iar feciorii săi pe tinerii iniţiaţi. Stăpânul. un loc secret. atunci mascarea în urs a eroului pentru culegerea ei este explicată pe deplin de această superstiţie populară de medicină empirica. Propp concluzionează ca ritualul iniţierii constituie cel mai vechi fundament al basmului.La multe populaţii primitive cei ce urmează să fie iniţiaţi sunt vopsiţi pe tot trupul în alb. ca şi pădurea. Craiul îi simbolizează. simbol al hibernării naturii şi vegetaţiei pe timpul iernii. putem presupune că este vorba de un animal totem. probabil datorită unei schimbări ulterioare în lungul drum de modificări parcurs de basm. Dacă am considera salata ursului din basm ca fiind o plantă de leac. miturile şi ritualurile multor populaţii arhaice. Culegerea plantelor medicinale cu efecte curative asupra unor animale. Astfel în Siberia şi Alaska ursul era considerat un animal lunar. Insula reprezintă. pe bătrânii iniţiaţi ai tribului. “pe deasupra codrilor”. atunci familia Craiului ne apare ca o reprezentare alegorica a tribului. Harap Alb ajunge pe insula dus de cal în zbor. . Ritualul de iniţiere fiind un ritual secret se celebra departe de trib. ceea ce denotă vechimea casei.

Harap Alb. Harap Alb este “înghiţit” de un urs. iar una dintre ele ar fi asemanarea dintre săculeţul pe care l-a căpătat eroul mitului şi sacul cu salata obţinut de Harap Alb de la Urs-Împărat. În acest context. cel care deţine puteri magice asupra rodniciei. învierea eroului şi revenirea sa ca iniţiat este reprezentată prin dezbrăcarea blănii de urs. Acolo în “grădina de dincolo” eroul va întâlni. Propp explica: “Primul posesor al săculeţului a plecat în pădure. iar pentru a ieşi o scoate. l-a căpatat. asupra culturilor şi fertilităţii pământului. a fost învăţat o serie de dansuri şi apoi s-a întors învăţându-i pe oameni toate câte ştia” Mitul are multe similitudini cu basmul Harap Alb. Îmbrăcămintea eroului în blana de urs simbolizează moartea şi ajungerea sa în “lumea de dincolo”. îmbracă pielea de urs. . Pentru a ajunge acolo. precum şi deosebite puteri curative. pentru a ajunge la grădina ursului. Iar gestul eroului de a arunca pielea de urs în urmă este interpunerea unui obstacol între urmărit şi urmăritor. materializată în sacul cu salata. grădina din basm ne apare ca o reprezentare a “lumii de dincolo”. I. Ursul-totem. o parte din puterea ursului-totem. Harap Alb obţine deci în urma ritualului de iniţiere. V. lucru simbolizat în basm prin îmbracarea pieii. După obţinerea puterii magice.

2. când erau viteji cu urieşi. adică într-un timp mitic. iar la sfârşit închide această buclă temporală. de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier şi s-arunca în slava cerului de ne aducea poveşti: De când scria musca pe perete. poate copiii ăştia mai mici cred c-aşa o fost. precizând şi atitudinea naratorului faţă de faptele povestite şi caracterul lor miraculos. Sau o formulă de final: „Iar eu. că. de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau înfrăţindu-se. există accepţiunea: „nu credea nimenea. dar toate au ca nucleu precizarea de ordin temporal: „A fost odată ca niciodată. având ca punct de pornire snoava. -animaliere. în naraţiune semnalându-se o puternică inserţie a aspectelor reale. „. nu s-ar mai povesti. prin revenirea în timpul real. După autor. provenite din dezvoltarea narativă a legendelor totemice despre animale. basmele se clasifică în: -fantastice. -nuvelistice. chiar despre plante sau unele obiecte simbolice. isprăvind povestea. specificul şi tematica acţiunii. „ Inserţa în timpul mitic este dată de formule iniţiale şi finale. Despre veridicitatea faptelor petrecute într-un timp atât de îndepărtat şi insondabil chiar cu percepţia omului modern. concrete de viaţă. creaţie a colectivităţii anonime. de n-ar fi. predominanţa elementelor miraculoase sau a aspectelor concrete de viaţă. încălecai p-un fus.CAPITOLUL II 2. desprinse de regulă din mit. / Mai mincionos cine nu crede. când a umblat Dumnăzău cu Sfântu Pătru pă Pământ. basmele pot fi: -populare. cu o pregnanţă a fenomenelor miraculoase. cele mai semnificative şi mai răspândite. uneori foarte expresive şi dezvoltate. încălecai p-o lingură scurtă. Basmul clasificare şi structură După caracteristicile personajelor. 1. de când se băteau urşii în coade. care fixează timpul narativ în care se proiectează acţiunea. Formulele pot fi diversificate. 2 Basmul fantastic Verosimilitatea basmului fantastic trimite spre o vreme îndepărtată. să fie de minciună cui a spus. chiar dacă n-o ştiut carte. să nu mai . creaţie a unui autor cunoscut. toată lumea vede că-s bazme de pierdut vremea. încălecai p-o şea şi vă spusei dumneavoastră aşa. Nu. aproape paradoxal. ce să crezi în minciuni? Niciodată n-o existat oameni care să creadă. de când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele. -culte.

/ Zi de vară până seară” sau „Zi de vară/ Până seară. /Gura i-a trosnit. Ion Creangă. oralitatea. Ion Luca Caragiale. cunoscuţi fiind Nicolae Filimon. În literatura română. Din om simplu. anumite expresii. el ajunge împărat sau dobândeşte alte măriri. păstrând funcţiile principale. în care eroul este urmărit din copilărie până la o vârstă a împlinirii în viaţă. datorită faptului că povestitorii nu mai au astăzi o cultură solidă a genului.aştepte nimica de la mine cine-ascultă. care este ales din lumea comună. creând o comunicare mai directă cu cititorul şi dând uneori o nuanţă subiectivă expunerii faptelor. Mihail Sadoveanu. Băiet Sărac. Barbu Ştefănescu-Delavrancea. Mihai Eminescu. aştept un bacşiş de la cine mi-o da: Basm băsmuit. În acelaşi timp. basmul nuvelistic este mai recent decât basmul fantastic. menţinându-şi vitalitatea până în epoca noastră. basm cult este Dănilă Prepeleac. marcând şi o anume demitizare a personajului. iar descălecând de după şea. /Şi cu lucruri bune i s-a umplut”. / Şi se luptară. iar. de Ion Creangă. de exemplu. formule fixe. Basmul cult. Din punct de vedere al vechimii. în cele din urmă. continuitatea. deplasarea fără sfârşit: „Şi se luptară. / Cale lungă. 4 Basmul cult Paralel cu eforturile de fixare în scris a basmului popular. inteligenţa cu viclenia. preluând viziunea scriitorului şi integrînd teme şi motive caracteristice ale operei acestuia. Ioan Slavici. să depăşească orice întâmplare potrivnică. care ăi conferă originalitate şi atractivitate. Scriitorul respectă de regulă structura şi tipologia basmului popular. dar adăugând o tentă uşor moralizatoare sau aluzii mitologice de sorginte livrească. Alexandru Odobescu. apare basmul cult. Eroul combină. alternând persoana a treia cu persoana întâi şi a doua. în acest tip de basm. Formulele mediane menţin discursul narativ în acelaşi timp al fabulei. Scriitorii devin ei înşişi autori de basme. făcând conexiunea între secvenţele narative. „ Basmul fantastic a avut o viaţă lungă. deşi cu evidente tendinţe de diminuare a circulaţiei şi degradare a schemelor şi a formelor de concretizare. care preia motivele şi tehnicile narative ale acestuia. care actualizează şi recreează basmul. ca în cazul lui Petre Ispirescu. arătând durata. dobândind unitate şi fluenţă discursivă. 2. basme nuvelistice populare sunt cele cu Păcală. se pot identifica particularităţi ale stilului. Chiar culegătorii de folclor devin povestitori. dar poate aduce modificări ale viziunii naratorului. împlinit printr-o inserţie expresivă specifică stilului marilor scriitori. reuşind. 2. îşi armonizează structurile narative. modalităţi portretistice şi motive proprii autorului în scenariul basmului. 3 Basmul nuvelistic Basmul nuvelistic este o naraţiune cu caracter general. / Să-i ajungă. Basmul cult estompează de .

zmeii. tărâmul celălalt. probele. fiind transmis de la o generaţie la alta prin viu grai. fiind greu de catalogat în funcţie de cele două forţe opuse. plate. nefiind opera unei singure persoane. -foloseşte dialogul. iar prin complexitate poate fi considerat germenele romanului. -acesta este individual. -se transmite în formă scrisă. fiind creaţii anonime. cazurile operelor colective nefiind excluse. Astfel. Ca specie literară. -elementele reale se îmbină cu cele fabuloase şi miraculoase(dracii. fie răul. motive. trocul.caracterul cult rezultă din existenţa unui autor cunoscut. cum ar fi: călătoria. situaţii tipice. în special şi pentru că se modifică în timp. basmul s-a cristalizat în timp. există. colective si sincretice. Clasificările vehiculate au în vedere aparenţa textului la literatura cultă sau la cea populară. deoarece în timpul spunerii textului poate fi însoţit de muzica instrumentelor populare ori de jocul scenic(în cadrul unei şezători). -personajele sunt complexe. adaugîndu-le semnificaţii şi efecte specifice literaturii culte. dar şi deosebiri. calul năzdrăvan. două categorii de basme. obiectele miraculoase.cele mai multe ori miraculosul şi fantasticul. Asemănări privind forma: -limbajul marcat de unele elemente de oralitate. vicleşugul. tipărită. naraţiunea şi descrierea. vehiculând teme. apa vie/ moartă. vii. sfintele. răsplata. formulele tipice: iniţiale. având un autor rămas necunoscut. -finalul optimist. şi în acelaşi timp reduce caracterul convenţional al unor secvenţe narative. între care există mai multe asemănări. -are caracter sincretic. -nu are caracter sincretic. puterile neobişnuite. -are caracter colectiv. cifrele magice. Basmele populare românesti au toate caracteristicile folclorului. diversele variante rămân în manuscris. finale. în ciuda vechimii. populare şi culte. mediane. împăratul fără urmaşi. în principal. reprezentând fie forţele binelui. fiind una din formele cele mai dinamice. Asemănări privind conţinutul: -au caracter tradiţional. -personajele sunt unilaterale. După o exprimare a luat G. orale. Deosebirea basmului popular faţă de cel cult: -are caracter anonim. Deosebirea basmului cult faţă de cel popular: . Călinescu basmele reprezinta o . dându-le o mai mare verosimilitate. motivul fraţilor. -are caracter oral. ajutorul vieţuitoarelor. -modul de expunere predominant este naraţiunea. zânele).

oglindirea vieţii în moduri fabuloase. Călinescu preciza că: “Eroii nu sunt numai oameni. iar când într-o naraţiune lipsesc aceşti eroi himerici nu avem de-a face cu un basm”. nu unul neverosimil. imposibil. inteligenţă şi omenie înţelese ca repere ale naturii eroice a protagonistului. În basmele româneşti şi în cele străine se întâlnesc formule ale imposibilului de acest gen: -când se potcovea purecele. „Când toate animalele laolaltă trăiau”. Spaţiul poate fi aerian. şi se naşte o nouă mentalitate. atunci fantasticul devine neverosimil. Ideea este redată metaforic. formule pe care nu le întâlnim în alte opere literare. mediane sau finale. Aceste formule. fie ele introductive. 5 STRUCTURA COMPOZIŢIONALĂ A BASMULUI Compoziţia basmelor se distinge. imposibil. -când mâncau şoareci pe pisici. odată cu transformarea sacraluluiîn profan. La fel de neverosimil este spaţiul întâmplărilor din basm: „într-o pădure fără copaci” . Însă când basmul se desprinde de mit. Unii cercetători afirmă că în basmul primitiv fantasticul era un element de credinţă şi. deşi prin conţinutul lor este negată veridicitatea faptelor relatate. stimulează umorul şi buna dispoziţie a cititorului. -când erau muştele cât găluştele de le prindeau vânătorii cu puştilr. subpământeanăadică ţărâmul celălalt”. In lucrearea Estetica basmului G. . dar şi pământean. „Când umbla Dumnezeu cu Sfântul Petru pe pământ” . sunt ironice. ci ăi fiinţe himerice. adică împosibil pentru logica raţiunii obişnuite:”Când curgeau râuri de lapte”. însă plasat undeva departe de cel în care vieţuiesc povestitorul cu ascultătorii săi:”Peste nouă mări şi nouă ţări”. deci. niciunde. formula imposibilului exprimă ideea de „a fi” sau „a nu fi”în spaţiul respectiv. -când porcii vorbeau în versuri. „într-un sat fără case”. prin acele formule tradiţionale sau ale „ imposibilului”. Aşadar. în primul rând. Specifice basmului sunt următoarele trăsături: -acţiune complexă structurată pe mai multe episoade -eroi fantastici în antiteză. -când puricii în cer zburau şi pe sfinţi îi chişcau. reprezentând forţele binelui şi ale răului -capacitatea personajelor de a se metamorfoza -prezenţa obiectelor magice şi ajutoarele voinicului -prezenţa probelor de vitejie. Acţiunea este plasată într-un timp neverosimil. Aceste formule exprimă o negaţie printr-o afirmaţie. în sensul de: niciodată. 2.o „împărăţie solară”. nicicând. -când râurile erau lapte şi malurile mămăligă. nicăieri.

Prin ele se evidenţiază rostul basmului de a fi moment prielnic de odihnă 15 Gheorghe Vrabie. a. adeseori ambiguu şi şăgalnic. „Şi se luptară. formulele tradiţionale au. introductive şi finale. şi naraţiunea propriu-zisă. basmul popular are ca specific stilistic repetiţia. fiind o comunicare orală. îi sugerează cititorului că lumea ficţiunii este de scurtă duratp şi nu este obligat să-l creadă întru totul pe povestitor. Cu umor de bună calitate se sfârşesc basmele lui Ion Creangă. povestind cu un ton serios toate peripeţiile eroilor din basm.. De pildă. transformat din unul specific naturii umane în altul specific lumii fantastice din basm. din lumea fantasticului în aceea în care vieţuieşte. până-n seară”. vădit în formulele tradiţionale amintite. nouă mări şi nouă ţări ş. Pe de altă parte. precipitând ori condensând peripeţiile şi timpul în care se petrece: „ Un tăcune şi-un cărbune. Obiectivitatea naratorului din cuprinsul basmului e inlocuită de un pronunţat ton subiectiv. într-o formă metaforică. mai ales pentru cititorul tânăr. cele introductive îl transpun în atmosfera feerică a basmului. . apa cu ciurul şi gluma cu căldarea. m. fie pentru condesarea timpului.. -unde se bat munţii în capete. folcloriştii au observat o diferenţă între formulele tradiţionale. unde povestitorul părăseşte gluma şi ironia. creează o lume ideală în care totul e posibil. care atenuează intr-un fel regretul că basmul s-a terminat: „Eram şi eu p-acolo şi căram la vatră lemne cu frigare. ele au şi funcţia de liant între diferite episoade ale naraţiunii. -când găinile aveau dinţi. Aceasta pentru că basmul fantastic este o ficţiune. Cercetând aceste formule. „. Apoi. De o savoare aparte sunt formulele finale cu rol de a-l readuce pe cititor din planul ficţiunii în cel real. Cât privesc formulele mediene.. dar şi şapte inimi. umor şi ironie.. zi de vară. basmul presupune în mod obligatoriu existenţa unui auditoriu. în lumea irealului şi-i captivează atenţia. Eroii palate. dar exprimă. Totodată.-când se ducea şoarecele la mâţă de o gâdila sub ţâţă. d. iarpovestitorulnu-i este indiferent cum este receptată comunicarea orală. 167-196. care se disting prin ton glumeţ şi parodic.. prin tenta ironică a afirmaţiilor. De la începutul naraţiunii. animite idealuri de viaţă. spune poveste. cit. spune. Pe lângă aceste formule. Aceste repetiţii contribuie fie le încetinirea ritmului activităţii pentru a accentua momentele exenţiale din filonul epic al basmului. „ 15 (Făt-Frumos cu părul de aur. „. neprecizat. Basmul popular impresionesză şi prin stilul „expresiv”.. op. din colecţia lui Petre Ispirescu). şi funcţii educative şi terapeutice. că de n-ar fi nu s-ar povestă. ca şi locul unde se petrec faptele din poveste: „A fost odată ca niciodată.. ele situează acţiunea intr-un timp vag.

De aceea mulţimea procedeelor retorice fost denumite cu sintagma „ stil referenţial”. Timpul desfăşurării are fie valori arhaice. Curgerea lui are alte ritmuri decât cele fireşti. de a nara în cel mai obiectiv stil eroii îşi espun evenimentele. Prin procedeele tipice stilului referenţial. povestitorul introduce în scenă erou după erou. povestitorul trece la o parte lirică. nararea „ în trepte” şi nararea „în cercuri”. palate ec. Formula de inceput are funcţia să imprime povestirii nonsens şi anecdotică. Caracteristice sunt formulele tradiţionale consacrate. Din perspectiva stilistică. rezultând aşa-numitul „ stil de contact”.sufletească. mai totdeauna ritmate. dialogul apare întregit de formulele mediene. Prin ele se ajunge ca basmul să devină o povestire trăită. Pe lângă procedeele amintite. De la „rama obiectivă” fixată de formula iniţială. să-l introducă pe cititor într-o artă specifică. Unele sunt sunccite „A fost odată ca niciodată” (Făt-Frumos din lacrimă). Fiind o pauză narativă. Formulele introductive au ca scop prezentarea altor valori ale timpului şi spaţiului. a unor „ţări” sau „moşii”. fantasticul cu realul. mediane şi finale. se structurează într-un anumit tipar compoziţional. Naraţiunea. Părăsind expunerea expresivă. povestitorul popular utilizează nararea „liniară”. Urmează miezul basmului care este de esenţă dialogică. fie fabuloase. Acest procedeu constă în repetarea sau reluarea aceloraşi secvenţe. ele marchează pauzele necesare povestitorului în a-şi regla respiraţia epică. Ca tehnică narativă. cu exprimări ale artei naïve şi având o finalitate estetică recreativă care solicită un minim efort psihic. povestitorul foloseşte alte două figuri de stil: antiteza şi hiperbola. cum este repetarea succesivă a câte trei unităţi narative. desprinderea din logica realului. trăiri în viitor. de . Pe parcursul relatării povestitorul dezvoltă un lung monolog vorbind cu simpatie despre soarta eroului. în basm sunt destule pagini de evocare a unor spaţii stranii: a „celuilalt ţărâm”. dar altele se realizează prin proza rimată şi cuprind numeroase elemente pline de umor: „A fost odată ca niodată: că de n. sunt posibile întoarceri în trecut. basmul e integrat în anumite modele tipice. opriri ale prezentului. intoductive. care marchează structura basmului. subiectivă şi evocatoare. după o zi de muncă încordată. ar fi nu s-ar povesti. descrieri de păduri. În cuprinsul basmului. În acest fel. Arta basmului se bazează pe o construcţie numită „ mecanica combinatorie”. „ascendentă / descendentă”. împletind miracolul. toate aduse întrun etern prezent. specifică basmului. îşi destăinuie gândurile şi intenţiile. El adoptă atitudinea rapsodului din Antichitate. Spaţiul este alcătuit fie din elemente reale reorganizate într-o modalitate nouă. povestitorul devine un „ mediator” invizibil iar discursul capătă sens tranzitiv. fie din elemente fantastice ca ţărâmul celălalt. codrul de aramă etc.

Personajele sunt de vârstă. ca relaţia dintre om şi timp. iar mesajul subliniază necesitatea cunoaşterii realităţii. sex. nouă. dar şi al morţii. îmbinând mitive ca: paternitatea. Basmul este o pledoarie pentru valorile extern umane.când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele” (Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte). al zilei dar şi al nopţii. de aceea se adresează tuturor vârstelor. pe măsura derulării firului epic. Personajele principale sunt concepute în antiteză. oferind un model de prelucrare originală a folclorului. oferind un model de prelucrare originală a folclorului. . Prin basmul Făt-Frumos din lacrimă. trei. Tema basmului Albă ca Zăpada de Fraţii Grimm este răutatea mamei vitrege. urâţenia. raportul dintre viaţă şi moarte. miraculosul creează ca posibilitate. M. reale sau fantastice. încercările la care este supus personajul principal sunt. Profilul fizic şi spiritual al personajelor se conturează treptat. specifică basmului românesc. scris de Mihai Eminescu este lupta dintre bine şi rău. structură etică diferită. iubirea. mai ales copilăriei. Tema o constituie prezentarea urmărilor tragice ale naivităţii şi credulităţii. Complexitatea tematică generează o bogată structură compoziţională. devine un excepţional material literar accesibil celor mai mici vârste. Astfel. Fata babei şi fata moşneagului de Ion Creangă constituie o înfăşişare veridică a realităţii printr-o permanentă interferenţă între elementul real şi cel fantastic. Scufiţa Roşie de Ch. iar infirmitatea fizică. pentru bine şi frumos. Eminescu realizează o minunată sinteză a motivelor tematice şi a elementelor de structură compoziţională specifice basmilui românesc. Frumuseţea fizică se armonizează cu marile valori etice. Astfel timpul este al vieţii. miraculoase. dar construite în esenţă după aceleaşi modele. Mesajul basmului este victoria dreptăţii şi a bunătăţii asupra nedreptăţii şi răului. printr-o gamă bogată de procedee artistice. şapte. depăşeşte aceste motive tematice prin cuprinderea unor probleme de mare profunzime. ale frumosului sau ale urâtului. Miraculosul este diferit şi bogat ca prezenţă în naraţiune. de obicei. Mihai Eminescu lărgeşte însă mult. cu defectele morale. moment frecvent întâlnit în basmele tuturor popoarelor. douăsprezece. cu ajutorul repetiţiei. Ele devin simboluri ale binelui sau ale răului. Perrault este una din poveştile cele mai îndrăgite de copii. Tema basmului Făt-Frumos din lacrimă. prietenia. stare socială. Subiectul se organizează gradat. Prin repetarea unor elemente de structură compoziţională prin liniaritatea personajelor. sau cosmic şi terestru-ceea ce realul exclude. fiecare de o dificultate sporită şi evidenţiindu-şi o nouă trăsătură.

Reface itinerarul fetei moşneagului. Era copleşită de o mulţime de treburi.Ponind de la un motiv de largă circulaţie în folclorul naţional şi universal. generos. cele populare fiind supuse variabilităţii. ură împotriva oamenilor împinsă până la limitele firei autodistrugătoare. A opărit copii Sf. căci astfel ar fi vai şi amar de pielea ei”. lăcomia şi invidia o determină pe fata babei să-şi ia inima în dinţi şi să plece şi ea in lume. a făcut bucate afumate. ca ceară de coapte ce erau şi dulci ca mierea”şi cu o salbă de galbeni. cele culte rămânând în forma în care au fost create. plăcinte crescute şi rumenite. fata moşneagului este frumoasă. curajos. Duminică „şi-a pus mâinile în cap de ceea ce a găsit”. datorită circulării lor pe cale orală. „era răbdătoare. În Fata babei şi fata moşneagului de Ion Creangă. cu obrăznicie şi prosteşte”. forţele răului urmează trăsăturile fixate de tradiţia folclorică: răutate. ascultotoare şi bună la inimă. gătind. Fata moşneagului ajunsă la Sf. dulce şi rece cum îi gheaţa”. unde este prezentată drama unei mame ai cărei opii au fost ucişi fără milă şi care va pedepsi după marit pe cel care a călcat în picioare legile nescrise ale omenirii. Duminică. cu „apă limpede cu îi lacrime. Duminici. dar peste tot „s-a purtat total hursuz. părul şi căţeluşa o răsplătesc din baeşug cu. îşi alege lada cea mai nouă şi mai frumoasă pe măsura lăcomiei ei. spălând-i şi hrănindu-i „copilaşii”(balauri şi tot felul de jivine de care foia pădurea). viclenie. Ea. FătFrumos este viteaz. În Făt-Frumos din lacrimă. deşi „horopsită” de maşteră şi de fata ei. arse şi slăite. „porneşte cu ciudă trăsnind şi plesnind”. . cu „pere galbene. Frumos din lacrimă personajul care întruchipează forţele binelui. După originea lor basmele pot fi populare sau culte. Spre deosebire de fata moşneagului. În basmul Făt. fata îşi alege ca răsplată „cea mai veche şi mai urâtă ladă” din podul stăpânei. cu un simţ al datoriei frăţeşti. perfidie. încât Sf. fără să mulţumească totuşi pe babă şi pe odorul ei. În basmul Fata babei şi fata moşneagului. fântâna. o slujeşte cu credinţă. Drept răsplată. Creangă a creat povestea Capra cu trei iezi. Modestă din fire. Cuptorul. harnică.

pe contrastul dintre bogăţie şi sărăcie. prezenţei de spirit şi curajului său. iscusinţă etc. Uneori. are cele mai alese însuşiri. El este de obicei un om puternic. ci că. strălucind de frumuseţe şi plin de voioşie. El este de obicei ultimul dintre cei trei fraţi şi e desconsiderat de aceştia (Prîslea cel voinic şi merele de aur . El nu reuşeşte numai datorită forţei fizice şi vitejiei.CAPITOLUL III 3. pe care îl găsim sub denumiri felurite. perseverent în realizarea ţelului său. care. 1 Basmul popular. ca în basmele Ţugulea. Eroul pozitiv al basmelor este în majoritatea cazurilor Făt-Frumos. . îl ajută să învingă toate greutăţile şi să iasă biruitor din toate încurcăturile. dintre modestie şi îngâmfare. curaj. basmul cult Basmele au rămas de-a lungul veacurilor operele cele mai îndrăgite de copii. supraomeneşti. începând din primii ani ai copilăriei şi până aproape de adolescenţă. nici naiv sau nefolositor. curaj şi laşitate. dovedind că nu este nici prost. Tema basmelor este lupta dintre bine şi rău. Faţă de fraţii săi consideraţi mai deştepţi. Prâslea. fiul unchiaşului şi al mătuşii sau Ciobănaşul cel isteţ. Alteori apare lipsit de stralucire. la începutul basmului. hrapareţi şi egoişti. care se termina întotdeauna cu victoria binelui. pe care ceilalţti fraţi mai mari îl consideră inferior (Călin. În desfăşurarea acţiunii basmului el reuşeşte să-şi pună în evidenţă calităţile sale deosebite. basmele au o deosebita însemnătate educativă. dintre adevăr şi minciună. O altă caracteristică a eroului principal din basme este mila lui pentru diferite vieţuitoare. În realitate. Producând o impresie puternică asupra imaginaţiei şi sensibilităţii copiilor. la rândul lor. cinste. cum se credea. prin morala lor pozitivă şi uşor de recepţionat. În basme domină fantasticul atât în cadrul în care se desfăşoara acţiunea. fie că sunt fiinţe cu înfăţişări şi însuşiri supranaturale. dimpotrivă. viclenie şi cinste. Eroul pozitiv al basmelor este adesea fiu de oameni săraci. dar întrupând întotdeauna aceleaşi calităţi. sau obiecte care au însuşiri neobişnuite. cât şi în prezentarea personajelor care fie că au calităţi hiperbolizate. dar care în realitate sunt şireţi şi invidioşi. dintre hărnicie şi lene. este o figura neînsemnata. Ţugulea). se deosebeşte prin umanism. ci şi datorită isteţimii. Harap Alb). viteaz si hotărât. eroul principal e prezentat chipeş. el este numai lipsit de experienţa vieţii. Adeseori tema basmului se sprijina pe conflictul cauzat de inegalităţile sociale. cel de-al treilea dintre fraţi. îndemânare.

devenind fericită alături de Făt-Frumos (Fata unchiaşului). ca zânele: Zâna Apelor. în ajutorul personajului pozitiv vin fiinţe omeneşti cu puteri supranaturale: Flamândul şi Setosul (din basmul Ţugulea. Alături de FătFrumos. care vorbeşte cu voinicul în limba acestuia. săgeţi etc. ea este salvată de Făt-Frumos din robia Zmeului sau a vreunei vrăjitoare. ca Muma-Pădurii. De cele mai multe ori calul are un număr variat de aripi. peşti. create de fantezia poporului. perseverenţă. modifica temperatura. Unii sunt întruchipări ale forţelor şi anomaliilor naturii. Aşa cum arată George Călinescu în studiul său Estetica basmului. Uriaşii se pot grupa în mai multe categorii. prin curaj.Frumos este ajutat de diferite vieţuitoare din lumea animalelor. Eroul pozitiv este ajutat şi de vieţuitoarele cărora le făcuse un bine. Despre frumuseţea ei se dusese vestea peste mări şi ţări. care-l ajută să strabată cu mai multă rapiditate distanţele. are multe de suferit din partea mamei vitrege sau este slujnică la o stăpână bogată şi rea. În basm calul năzdrăvan apare ca un animal dotat cu însuşiri intelectuale excepţionale. reducându-se în fond la ideea străbaterii fulgerătoare a spaţilui”. uneori însă poartă alt nume. n-are nume: este fata mijlocie sau cea mică a împăratului. Alteori. Fată din popor sau fiică de împărat. Prietenul şi sfătuitorul sau în toate împrejurările este calul năzdravan. Adeseori. peria care se transformă în pădure deasă. Uneori calul năzdrăvan poartă în urechi diferite obiecte folosite de Făt-Frumos spre a scăpa din primejdie: gresia care se preface în munte de piatră. ea reuşeşte să înfrunte toate greutăţile. Adesea apar în basm uriaşi cu puteri supranaturale. dându-le ajutor în împrejurările grele. eroina are caracteristici asemănătoare cu cele ale lui Prâslea. calul năzdravan joacă un rol important. este modestă şi muncitoare. Uneori. care se leaga fraţi de cruce cu eroul principal. În cele din urmă. raci etc. Zâna Zorilor etc. întotdeauna reprezintă însă şi unele limite ale puterii omului. Eroul principal are nenumaraţi prieteni. faptele eroice ale lui Făt-Frumos nu s-ar putea realiza. prin hărnicie. pisa piatra. arc. haine. eroul principal este ajutat de un frate bun (Afin si Dafin). modestie sau isteţime. “mitologia hipica e vastă. ducându-l “ca vântul şi ca gândul” şi sfătuindu-l cum să iasă din încurcăturile cele mai grele sau cum să învingă piedicile ce-i stau în cale. în basmul popular. care-şi însoţeşte stăpânul tot timpul. . să învingă răul. Eroii pozitivi din basme sunt ajutaţi în lupta lor pentru victoria binelui de diferite personaje cu însuşiri supranaturale. Din aceasta categorie fac parte păsări. reteza munţii. ca un preţios sfătuitor al omului. care ar dori să poată smulge pădurea. Fără cal. Alteori. Alteori. Făt . fiul unchiaşului şi al mătuşii) sau fiinţe fantastice.Eroina basmelor este de obicei Ileana Cosinzeana.

Fiul cel mare al împăratului se pune la pândă. deşi munceşte cu toată sârguinţa. fie prin iscusinţă şi prin isteţime.O alta categorie de personaje reprezintă fenomene meteorologice şi cronologice. se face apoi tăcere de moarte. create de fantezia poporului. Zmeii sunt nu rareori hoţi. fiul cel mic. Alteori. Portretul fizic al zmeului rămâne nedesluşit. prevestitoare bune sau rele ale vieţii omului. aşezându-se între ţepuşe. foşnetul se apropie de pom. însă după miezul nopţii îl apucă “o picoteala de nu se mai poate ţine pe picioare”. binevoitoare faţă de eroul principal. Voinicul poate culege câteva mere de aur spre a le duce pe o tipsie tatălui său. Printre duşmanii personajului pozitiv apar mai întâi oamenii. deşi a pus paznicii cei mai strajnici din toată împărăţia. surori. Dar personajul principal nu are numai prieteni. Prîslea trage trei săgeţi pe rând. duce o adevărată viaţă de familie într-o gospodărie aşezată. Împăratul cel cu grădina cu merele de aur nu poate avea mere. izbuteşte să biruie somnolenţa. fete. Tot un fel de zâne sunt şi ursitoarele. şi unele aspecte de monstru. În unele basme apar si zânele. La fel se întâmplă şi cu fiul mijlociu. În orice caz este şi el o fiinţă cu mari forţe fizice. Zmeii sunt fiinţe uriaşe. balaurul. după dâra de sânge. el are de înfruntat pe reprezentanţii răului. epuizabile. fraţi. Duşmanii eroinei basmului sunt uneori surorile sale sau mama sa vitregă. eroina e duşmănită de mama sa vitregă pentru că fetele acesteia nu au aceleaşi calităţi ca ea (Fata unchiaşului). având o repulsie congenitală pentru oamenii de pe ţărâmul nostru al căror miros îl irită. simbolizând manifestările neînţelese şi înspăimântătoare ale naturii sau elemente negative din viaţa socială. Prîslea. care-l invidiază pentru faptele sale de vitejie. de persecuţie sau de mistificaţie al zmeului este metamorfoza…Un zmeu se preface în balaur…Altul se face buştean…Îndeosebşte zmeul e o fiinţă violentă şi cruntă. care au şi unele asemănări cu omul. peste un an. El are şi numeroşi duşmani. care o duşmăneşte pentru frumuseţea ei (Mama cea rea). Nu e în nici un caz o vietate sălbatică. un geamăt iese de lângă pom. Mama vântului turbat. cineva fura merele în noaptea în care se pârguiesc. un uriaş… Puterea sa e herculeană…Zmeul e dotat cu un mare simt olfactiv. personificări ale vânturilo : Mama crivăţului. ce se pierde într-o pustietate (Prîslea cel voinic şi merele de aur). simbolizând binele şi frumosul. În anul al treilea. după aceea se ia pe urmele zmeului. Personajele negative sunt unele fiinţe monstruase sau cu puteri supranaturale: zmeul. cu care luptă şi-i invinge fie prin forţa şi curaj. fiindcă. În unele basme îl duşmănesc chiar fraţii mai mari. mirosind îndată prezenţa unui om…Un mijloc de apărare. Ca simbol al binelui. Zmeul are mamă. . Atunci aude un foşnet prin grădină.

Când . Casa altor zmei. Zmeoaicele sunt după toate semnele foarte prolifice. Balaurul este o reptilă monstruoasă. îi împietreşte şi mai ales e o mare rozătoare. îl învinge uşor. sunt mai aprige. vărsând foc şi smoală pe nări. Zmeoaica e şi vrăjitoare.Împărat). Formele organice reprezintă o disproporţie între masa corporală şi dezvoltarea centrilor superiori. la cel de argint cu nouă. apărarea se face simplist prin intimidare şi fără adaptare prin reflecţie la condiţiile imediate. Când cineva a descoperit puterea lor. foarte des întâlnită în basme având trei până la douăsprezece capete. Castelul zmeilor în care e ţinută Ileana Cosinzeana e păzit de patruzeci şi doi de zmei. zboară prin aer. Frica îl face pe zmeu să se umilească şi să fie disimulator. e cu tavan cu grinzi (Greuceanu). cel mijlociu un palat de argint. În rezumat. Pe de alta parte zmeii în ciuda forţei lor fizice sunt fricoşi. un palat de aur. Sunt balauri zburători şi balauri nezburători. cunoscându-i funcţiunea elementară şi căutând îndeosebi să oprească procesul de refacere celulară. împăratul. zmeoaica bătrână e o mamă care-şi iubeşte cu ardenţa copiii. constituie armate. ei nu pot inventa nimic spre a face faţă agresiunii. zmeoaicele. înspăimântat întâi de aspectul lui străin geometriei frumosului. având colţi cu care găureşte piatra şi mănâncă pomii. la cel de aur cu zmei “câtă frunză şi iarbă este pe câmpie”(Făt-Frumos şi fata lui Roşiu . Fatavoinic. asemănătoare cu cea a împăraţilor. pe care omul. cel mic. Deci e un animal. Balaurul se deosebeşte de zmeu prin aceea că este o reptilă gigantică cu mai multe capete. Balaurul e monstrul redus numai la reflexe. El avea şapte capete. Făt-Frumos luptă la podul de aramă cu trei zmei. şi aruncând văpăie din gura ei ca dintr-un cuptor”. îndeosebi feciorii. Adaptarea lor ca şi a animalelor inferioare e unilaterală şi lipsită de fantezie. îndeosebi mama zmeilor. aşezată “unde-şi înţarcă dracul copiii”.În privinţa caracterului. soarbe pe vrăjmaşi. Ea are puteri uriaşe. mama zmeului se ia dupa ea “ca o leoaică. nevoie de cap. îi însoară şi-i răzbună când sunt omorâţi. E aprigă şi de un temperament incoercibil şi la supărare pleşneşte în sensul propriu al cuvântului. furând pe Ileana-Sîmziana pentru stăpânul ei. „ A fost odată într-o ţară un balaur mare. chiar de-a dreptul nătângi putând fi uşor păcăliţi şi omorâţi de un om isteţ. prefăcută într-un fenomen natural. se caţără pe munţi. vânjoşi. Zmeul cel mare posedă un palat cu totul şi cu totul de aramă. Balaurul se hrăneşte adesea cu oameni. lipsiţi de raţionament. trăia într-o groapă şi se hrănea numai cu oameni. apar în masă. Locuinţa zmeilor indică o treaptă superioară de civilizaţie. zmeii trăiesc în ţări cu împăraţi şi crai. cu o falcă în cer şi una în pământ.

Aceste imagini ale obiectelor cu puteri miraculoase rămân din copilărie în mintea omului şi pot deveni un imbold pentru noi creaţii în domeniul ştiinţei. Ascultândule sau citindu-le.ieşea el la mâncare. prieteni adevăraţi. toată lumea fugea. Citind basmele. Din faptele eroului pozitiv. colective şi sincretice. copiii îşi exersează atenţia urmărind cu încordare peripeţiile narate. prilejuind copilului puternice emoţii estetice. copiii întâlnesc mereu expresiile care le sunt cunoscute şi se bucură atunci când le ştiu. ei învaţă să fie curajoşi şi dârj. admiraţie faţă de cei optimişti şi încrezători în forţele lor. Basmul este un minunat mijloc de educare a gustului pentru frumos. care acorda obiectelor de care avea nevoie. care constituie pentru copii modele demne de urmat. cinstiţi şi drepţi. (Balaurul cel cu şapte capete). perseverenţi şi hotărâţi. Lectura basmelor prezintă o deosebită importanţă educativă şi prin reliefarea calităţilor eroilor. iar când într-o naraţiune lipsesc aceşti eroi himerici nu avem de-a face cu un basm”. venind în ajutorul personajului pozitiv: masa care se aşază şi se strânge şi ale carei bucate nu se termina niciodată. care acţionează la porunca omului. Trăsătura lor caracteristică constă în faptul că ele îşi pierd calităţile şi nu mai aduc foloase dacă au căzut în mâinile unui om nepriceput. Basmele populare româneşti au toate caracteristicile folclorului. Călinescu basmele reprezintă oglindirea vieţii în moduri fabuloase. după ce le confecţiona. ci şi fiinţe himerice. buzduganul sau topotul care zboară şi taie sau loveşte singur. După o exprimare a lui G. Basmul este valoros atât pentru educarea artistică a copiilor cât şi pentru dezvoltarea limbajului. Ei memorează cuvintele cu care încep şi se încheie. apar în basme nenumărate obiecte fermecate. covorul sau cizmele cu care se zboară prin văzduh. personificarea animalelor şi a obiectelor îşi au originea în animismul omului primitiv. Basmele sunt şi puternice mijloace de dezvoltare a atenţiei şi a memoriei. Astfel. exprimând compasiune faţă de cei mai slabi. o forta supranaturală. În lucrarea Estetica basmului G. leneş. astfel expresiile proprii limbii poporului intra în limbajul lor. Caracteristicile basmului: -trăsături comune cu alte specii populare . orale. Călinescu preciză că: “Eroii nu sunt numai oameni. precum şi acelea care se repetă. Basmul este preţios şi pentru că pune într-o lumină vie ce e bine şi ce e rău. se închidea în case şi sta ascunsă până ce-şi potolea foamea cu vreun drumeţ pe care-l trăgea aţa la moarte”. ajutându-l pe copil să-şi însuşească aceste reprezentări morale. Elementele fantastice. fiind creaţii anonime. lacom sau necinstit. modeşti şi harnici.

. >formule mediane de tipul „şi se luptară. în drumul său întâlneşte numeroase obstacole pe care le depăşeşte.. nunta) -personajele basmului se împart în două categorii distincte: pozitive / benefice şi negative / malefice -motive întâlnite în basme: cifrei 3 (7. -acţiunea basmului se desfăşoară cronologic. şi se luptară zi de vară. metamorfozări. 9. >formula finală („Şi-am încălecat pe-o şa. urmând un tipar narativ: situaţie de echilibru -un fapt (prejudiciu sau lipsă) care tulbură echilibrul -protagonistul (un erou) porneşte la un drum iniţiatic asumându-şi răspunderea de a restabili echilibrul iniţial. ascendent. 12) > împăratului cu 3 feciori / fiice > obstacolelor depăşite > drumului iniţiatic > ajutoarelor > nunţii > mezinului . „) îl readuce pe cititor în lumea reală. o ironie... fie prin forţe proprii fie în urma ajutorului primit -revenirea la starea de echilibru (răsplătirea eroului.-caracterul anonim (nu se cunoaşte numele autorului) -caracterul oral (opera circulă prin viu grai) -caracterul colectiv (la desăvârşirea operei contribuie mai mulţi creatori transmiţători) -caracterul popular (o creaţie populară exprimă mentalitatea omului din popor) -caracterul tradiţional (toate basmele sunt create prin tradiţie) -trăsături proprii ale basmului -tema tuturor basmelor este lupta dintre bine şi rău. de optimism într-o glumă. creându-i o stare de bună dispoziţie. sfârşită cu victoria binelui -sunt prezente elemente fantastice (personaje ireale. spaţii ireale) -acţiunea basmului este plasată într-un trecut îndepărtat mitic („in lio tempore” şi într-un spaţiu nedeterminat „tărâmul acesta / tărâmul celălalt”) -există formule tipice: > formula iniţială îl transpune pe cititor din lumea reală în lumea fabuloasă a basmului şi plasează acţiunea în trecut („A fost odată. până-n seară” care are rolul de a menţine trează atenţia cititorului şi de a face saltul peste timp şi spaţiu. o vorbă de duh. „).

Acţiunea basmului Prâslea cel voinic şi merele de aur conţine eroi supranaturali. aducând această picătură de originalitate şi de inestimabilă valoare în faţa noastră. a avea ac de cojocul cuiva. a-i purta sâmbetele cuiva. arhaice şi regionale: să laşi.. Întâmplările sunt fantastice în mod subliniat şi marcate de simboluri mitice. „a-şi lua inima în dinţi”. după cum spunea marele nostru poet Mihai Eminescu. corbule! -cuvinte populare. cellalt. iară. Eroul trebuie să treacă prin mai multe încercări dificile pentru a se maturiza. binele şi răul. scriitorii noştri s-au aplecat asupra creaţiei populare. pe fondul luptei dintre bine şi rău. . Aceasta este structurată pe momente ale acţiunii. paci -viitorul popular: or fi trăind Basmele au o valoare educativă. a tăgădui. Basmul este o creaţie epică orală în proză în care sunt prezentate fapte ale unor eroi fantastici. trenţăros. de. care trec prin peripeţii fantastice. împărţiţi în două tabere. mă prins. ele oferă modele de conduită iar protagonistul este întotdeauna idealul de frumuseţe fizică şi morală al poporului român.trăsătură specifică basmului popular este realitatea (acea trăsură care face ca opera să pară spusă şi nu scrisă) surse de oralităţi -expresii populare („a se face luntre şi punte”. Basmul popular are rădăcini mitice şi respectă o schemă narativă în construcţia sa. având o acţiune simplă în care elementele reale se îmbină cu cele imaginare. Înţelegând importanţa “izvorului curat ca lamura şi mai preţios ca aurul” al literaturii populare. Unul dintre cele mai frumoase basme ale românilor care sintetizează concepţia omului din popor despre lume şi de viaţă este Prâslea cel voinic şi merele de aur. în încercarea de a recupera merele furate din grădina împăratului şi de a-i găsi pe hoţi. cules de Petre Ispirescu. a cădea un noroc chiar peste cineva) -locuţiuni: cu nici un chip -interogaţii şi exclamări -folosirea dialogului -interjecţii de diferite tipuri -forme verbale inverse -substantive în vocativ: corbule.

unde lucrurile au cu totul altă înfăţişare decât pe pământ. fiul cel mic al împăratului. Punctul culminant poate fi considerat momentul în care Prâslea îl lasă pe Dumnezeu să facă dreptate şi. când erau coapte. Prâslea îl strânge pe zmeu în braţe “de-i pârâie oasele”. Basmul de faţă dovedeşte întreaga măiestrie de creaţie în proză a poporului. meştereşte o furcă cu fusul şi caierul de aur. neprecizat. El îl săgetează pe hoţ noaptea şi-i duce împăratului merele. de argint şi de aur) ale unor zmei. deoarece. ei ajung la marginea unei prăpăstii. Frumuseţea basmului este sporită de forma povestirii. i se furau. Prin intermediul unui măr de aur. pleacă pe urmele sale. . dar niciodată nu s-a putut bucura de ele. Mergând pe urmele hoţului. îl afută în acţiunile sale. cât şi cu cele ale tărâmului fantastic. în care Prâslea coboară. expresii consacrate. În intrigă aflăm că acest împărat avea în grădină un măr cu mere de aur. locul (împărăţia) şi o parte din personaje. Binele învinge răul. dovedind un curaj şi o vitejie ieşite din comun. Toate trăsăturile pozitive s-au adunat în protagonistul nostru care devine eroul pozitiv al basmului. Deci. Această prăpastie reprezintă tărâmul celălalt. Fiul de împărat dă de nişte palate (de aramă. Prâslea va ieşi pe celălalt tărâm cu ajutorul zgripţuroaicei. Eroii basmului şi acţiunile lor. fraţii “îi poartă sâmbetele” mezinului. Prâslea. Încercările de a-i găsi pe cei vinovaţi de dispariţia merelor reprezintă desfăşurarea acţiunii. În lupta cu zmeii este ajutat de corbul năzdrăvan. fiind astfel recunoscut de fata de împărat cea mică. cu tot fantasticul peripeţiilor. care este unul mitic. aceştia sunt pedepsiţi şi mor. sunt simboluri lae vieţii reale. Deoarece fraţii îl trădează rămâne în aşteptare. însoţit de fraşii mai mari. Astfel. se încumetă să păzească mărul. trăgând cu săgeţile în sus împreună cu fraţii săi. eliberându-le pe cele trei fete de împărat. iar obiectele miraculoase sunt întruchipări ale dorinţei omului de a supune forţele naturii. dovedită în special prin finalul operei. Deznodământul este specific basmelor. în mod firesc.Basmul începe cu o formulă consacrată “a fost odată”. forţa benefică triumfă: Prâslea se căsătoreşte cu fata de împărat. Credinţa lui în Dumnezeu. după ce şi-a îndeplinit misiunea şi i-a pedepsit pe toţi cei ce erau malefici. dar neprinzându-l pe făptaş. Se folosesc. Eroul luptă cu toate netrebniciile omeneşti. expoziţiunea ne prezintă timpul. cu care se luptă şi pe care îi omoară. apoi o cloşcă cu puii de aur. zgripţuroaica vrea “să-l înghită de bucurie”. pe ai cărei pui i-a salvat de un balaur. atât cu cele ale tărâmului nostru. după ce cei doi fraţi mai mari ai săi eşuează.

şi al cărui nume apare chiar în titlu.Unul dintre elementele simbolice cele mai importante. tot aşa cum hotărârea de a urmării hoţul se aseamănă cu dorinţa de a-şi duce misiunea până la capăt : pleacă pe tărâmul celălalt. pregătindu-se pentru întâlnirea decisivă cu mezinul zmeilor. ce apare în repetate rânduri: Prâslea este cel de-al treilea fiu al împăratului. fac din această specie literară orală o operă desăvârşită. şi prin lumea fabuloasă pe care o crează. prin bogăţia lui de idei. pentru dreptate. Mai târziu când împăratul intenţiona să-i pedepsească pe fii săi mai mari. personajul principal este Prâslea. însuşi împăratul caracterizându-l ca fiind necopt. eliberează fetele de împărat şi se întoarce victorios.” După cum arată şi numele personajului central al basmului este mezinul familiei. este cifra trei. Prâslea se dovedeşte a fi ataşat de părintele său şi plin de modestie. Caracterizarea lui Prâslea din basmul”Prâslea cel voinic şi merele de aur” În cadrul creaţilor populare. eroism. luptă. este irealizabil. În basmul Prâslea cel voinic şi merele de aur. Puternicul caracter educativ pe care-l are basmul. îndemnând cititorul la curaj. încrederea în victorie şi credinţa în Dumnezeu sunt calităţile care se relevă cu această ocazie. Întreaga desfăşurare a basmului constitue drumul iniţierii unui tânăr. între care basmul este unic prin valoarea sa etică şi estetică. Prâslea va instaura victoria binelui. . zmeii sunt tot trei. acţiune. operele epice în proză ocupă un loc aparte. caracteristice basmului. în existenţa cotidiană. Faptele contrazic însă această opinie. Astfel. se luptă cu zmeii. fetele de împărat sunt trei. scot în evidenţă isteţimea lui Prâslea. În basm se împlineşte tot ceea ce în lumea reală. Vitejia. o constitue zădărnicirea unui furt şi alungarea hoţului. eu îi iert şi pedeapsa să io dea Dumnezeu. vorbele lui Prâslea îi arată bunătatea şi puterea de a ierta: „Tată. măsurile pe care şi le ia pentru a nu dormi. personaj central prezent în toate momentele acţiunii. Drumul pe celălalt tărâm constitue o a doua treaptă a iniţierii lui Prâslea. al pregătirii sale pentru a deveni împărat. Aceasta este o cifră magnifică. Prima treaptă a acestei iniţieri. Prin cuvintele pe care i le spune împăratului. Folosindu-şi curajul şi îndrăzneala pământeanul va izbuti să-i ucidă pe zmeii mai mari. simbol al ordinii perfecte. o dovadă de înţelepciune şi măiestrie populară.

Ca-n toate basmele populare personajul central, Prâslea, este simbolul binelui ce învinge răul. Finalul basmului, exact acest lucru îl comunică: dreptatea triumfă, adevărul şi cinstea sunt în totdeauna împreună şi sunt pretutindeni, iar cei viteji şi cinstiţi sunt răsplătiţi şi trăiesc până la adânci bătrâneţi. Prâslea este aşadar personajul care captează atenţia cititorului încă din titlu. Este un personaj imaginar şi creatorul popular ne surprinde în mod treptat o mulţime de virtuţi morale printr-o caracterizare directă. Mai întâi îi sunt surprinse gândurile, dorinţa de a arăta ce poate. Încrezător în forţele sale se străduieşte să-şi convingă tatăl, impresionat fiind de supărarea acestuia. În ciuda ironiei cu care este tratat de împărat şi de fraţii mai mari prin caracterizarea indirectă, autorul anonim îi scoate în evidentă perseverenţa, modestia şi mai ales inteligenţa. Creatorul popular îmbină deci maniera unei prezentări directe cu cea indirectă. Toate modurile de expunere (naraţiunea, dialogul şi descrierea) au rolul de a accentua însuşirile pozitive ale eroului. Şi acest basm, ca toate basmele populare comunică un mesaj clar : binele, cinstea, omenia, frumuseţea morală trebuie să ne coordoneze viaţa. Titlul alcătuit din substantivul propriu compus „Prâslea ce Voinic” evidenţiază destoinicia personajului şi substantivelor „merele de aur” numesc elemente fantastice datorită cărora va intra într-o lume fabuloasă. George Călinescu spunea că : „Basmul este o oglindire a vieţii în moduri fabuloase. „ Basmul a apărut din cele mai vechi timpuri, atât ca o necesitate a impunerii unor idei şi norme morale în comunităţile umane care îşi duceau existenţa şi se conduceau în baza unor legi nescrise, cât şi ca o modalitate de evadare din cotidian într-un ţinut mirific, într-o lume minunată unde totul este posibil şi unde abaterile de la normalitate sunt aspru sancţionate, el devenind astfel „o oglindire a vieţii în moduri fabuloase” Naraţiunea Prâslea cel voinic şi merele de aur a fost culeasă de Petre Ispirescu. În ea se vorbeşte încă din expoziţie despre existenţa unui împărat foarte supărat că i se furau merele de aur din grădina sa, aceasta, fiind intriga. Din desfăşurarea acţiunii după multe încercări nereuşite, Prâslea este cel care reuşeşte să-l rănească pe hoţul merelor. Pornind în urmărirea lui împreună cu fraţii săi, el coboară pe tărâmul celălalt unde reuşeşte să salveze fetele de împărat, răpite de cei trei zmei, îi ucide pe aceştia cu ajutorul corbului şi al fetei de împărat, dar este lăsat singur pe acest tărâm datorită invidiei fraţilor mai mari. Salvând nişte pui de zgripsor, de un balaur este readus pe pământ unde reuşeşte cu multă abilitate(confecţionează furca de tors şi cloşca cu pui de aur) să fie recunoscut de fata cea mică de împărat, acesta constituind punctul culminant.

În deznodământ se căsătoreşte cu aceasta după ce fraţii săi mai mari sunt pedepsiţi „prin voia lui Dumnezeu”. Prâslea cel voinic şi merele de aur, după cum se observă, este o naraţiune de mare întindere, şi cuprinde mai multe întâmplări, al căror timp şi spaţiu nu sunt bine precizate. Timpul şi spaţiul sunt imaginare, faptele s-au petrecut cândva, demult(„A fost odată ca niciodată”) pe tărâmuri diferite: pe tărâmul acesta şi pe tărâmul celălalt –un ţinut fabulos, plin de mister cu altă înfăţişare, şi care se conduce după legi proprii, necunoscut- tărâmul zmeilor populat şi de alte făpturi fantastice. De aceea şi întâmplările narate sunt reale şi fantastice, ca în orice basm. Reale pot fi existenţa împăratului, a fiilor săi, a fetelor de împărat, dorinţa feciorilor de a prinde furul merelor, invidia fraţilor mai mari sau căsătoria lui Prâslea cu fata cea mică. Întâmplările fabuloase domină însă, deoarece de la început aflăm de existenţa unui măr care face mere de aur furate de nişte zmei cu care apoi Prâslea, ajuns pe tărâmul celălalt, se luptă. Tot fabuloase sunt şi uciderea balaurului, discuţia cu corbul, salvare eroului de către zgripsoroaică, transformarea palatelor în mere sau modelarea unei furci de tors şi a unei cloşti cu puii din aur. Această naraţiune fascinează însă nu numai prin ineditul întâmplărilor, dar şi prin complexitatea personajului principal care, deşi fiu de împărat, întruchipează însuşirile alese ale omului din popor, dar este înzestrat cu însuşiri supra naturale. Astfel omoară zmeii, vorbeşte cu corbul, transformă palatele în mere, confecţionează o furcă de tors şi o cloşcă cu pui de aur. În toate basmele există personaje reale şi fantastice. În Prâslea cel voinic şi merele de aur din categoria personajelor reale fac parte împăratul, fiii cei mari, fetele de împărat şi meşterul argintar care reprezintă, de asemenea, o anumită dominantă de caracter: dreptatea (împăratul), invidia şi egoismul(fiii cei mari ai împăratului) dorinţa de libertate (cele trei fete), dragostea şi fidelitatea (fata cea mică) sau talentul meşteşugăresc (meşterul argintar). Indiferent că sunt personaje fantastice sau reale acestea reprezintă modele morale opuse, grupându-se în forţe ale binelui şi ale răului, pentru că orice basm este structurat pe baza opoziţiei dintre ele. Forţele binelui sunt constituite din împărat, Prâslea, cele trei fete, corb, zgripţuroaică şi puii ei, meşterul argintar, cărora li se opune cealaltă tabără a forţelor răului: fraţii cei mari, zmeii, balaurul. Din confruntarea lor ies învingătoare forţele binelui, deoarece basmul este poezia dorinţelor împlinite, în el se îndeplinesc visele poporului, năzuinţele lui spre o viaţă fericită şi mulţumită. Când echilibrul se clatină în defavoarea forţelor binelui, intervin

ajutoarele pentru restabilirea lui sau pentru obţinerea victoriei; astfel Prâslea e ajutat de corb, de fata cea mică şi de zgripsoroaică pentru a-l învinge pe cel mai puternic dintre zmei şi pentru a ajunge pe tărâmul oamenilor. Fiind o creaţie populară cu o mare vechime, basmul se bazează pe o structură unică, pornind de la formula narativă de la început prin care se anticipează fabulosul întâmplărilor („A fost odată ca niciodată”). În Prâslea cel voinic şi merele de aur urmează situaţia iniţială (furtul merelor) şi cauza care determină acţiunea (rănirea hoţului şi urmărirea lui). Odată misiunea asumată, eroul trebuie să treacă încercările (muncile, probele), primind uneori ajutor şi ieşind, în final, biruitor. Astfel, Prâslea se luptă cu zmeii, omoară balaurul, ajunge în împărăţia tatălui său, făureşte furca, cloşca şi puii din aur, dovedindu-şi în final identitatea. În orice basm există formule prezente specifice, şi în opera în discuţie, de mijloc (mediane) prin care se sugerează deplasarea în spaţiu („şi merseră, merseră”), durata („şi se luptară, şi se luptară zi de vară până-n seară”) sau continuarea acţiunii („căci cuvântul din poveste înainte mult mai este”) şi finale care marchează încheierea acţiunii conţinând şi transmiţând o uşoară notă de veselie şi optimism: „Trecui şi eu pe acolo şi stătui de mă veselii la nuntă, de unde luai O bucată de batoc Şi-un picior de iepure şchiop, Şi încălecai pe-o şa şi spusei dumneavoastră aşa. „ Formulele de început introduc cititorul într-o lume ireală. În planul construcţiei epice se observă preferinţa pentru cifra trei (trei fraţi, trei fete de împărat, trei zmei) căreia i se mai alătură cifra o sută (o sută de oca de carne şi o sută de pâini), acestea fiind socotite cifre magice, şi întâlnite în mai toate basmele. O altă notă definitorie basmului, ca şi a lui Prâslea cel voinic şi merele de aur, este oralitatea stilului, prin care se stabileşte, în primul rând o relaţie de comunicare intimă cu ascultătorii, dovezi ale oralităţii fiind construcţiile şi expresiile populare („a se face luntre şi punte”, „ a-şi lua inima în dinţi” „în slava cerului”) îmbinarea vorbirii directe cu vorbirea indirectă, folosirea unor construcţii exclamative, inversiunile şi repetiţiile specific populare („rogu-te”, „făcu ce făcu”). Din cele prezentate anterior, deducem că basmul este o creaţie narativă de mare întindere în care întâmplările reale se împletesc cu cele fantastice, fiind săvârşite atât de personaje reale, cât şi cu puteri supraomeneşti care reprezintă forţele binelui şi ale răului din a căror confruntare ies învingătoare cele dintâi. Basmul are o structură specifică, se caracterizează prin oralitate, iar frumuseţea lui constă în valoarea sa estetică, dar şi morală,

Aceeaşi isteţime. Cu toate ca este dispreţuit de tatăl său. pedeapsa urmând să fie dată de forţa divină în a cărei dreptate el credea cu tărie. Prâslea are şi unele însuşiri supranaturale : el este înzestrat cu o forţă impresionantă (îl bagă pe zmeu în pământ până la gât. . care sunt purtătorele acestor idealuri. Acest basm fascinează nu numai prin ineditul întâmplărilor. ci zic că o încercare de voi face şi eu. are capacitatea de a se metamorfoza în foc. De aceea majoritatea basmelor iau drept titlu chiar numele personajului principal. putem argumenta că este un basm. mezinul îi iartă pe fraţii cei mari. dar şi generos. dârzenia şi tenacitatea dovedite în atingerea scopului propus. îşi ia “ cărţi de cetit. reuşind să-şi alunge somnul şi să-l rănească pe hoţ. deşi fiu de împărat. în final. pune în evidenţă dorinţa de dreptate. nu poate să-ţi facă nici un rău. aşa cum este şi cazul creaţiei populare Prâslea cel voinic şi merele de aur. ele aduc în prim plan personajele exemplare. La aceste însuşiri se adaugă vitejia şi curajul cu care îi înfruntă şi îi omoară pe zmei. Cinstit şi corect. împlinite.deoarece. omoară balaurul). dar şi prin complexitatea personajului principal care. bunătatea sufletească (el salvează puii de zgripturoaică). doua ţepuşe. excepţionale. Din toate însuşirile sale se observa că Prâslea este un personaj complex. dovedeşte şi atunci când. într-o formă aleasă. dându-şi seama de intenţiile fraţilor mai mari. dublată de un acut simţ al anticipaţiei. leagă de frânghie o piatră sau când se angajează ucenic argintar. transforma palatele în mere şi reuşeşte să facă o furca de aur care să toarcă singură şi o cloşcă cu pui de aur. „ Isteţ şi precaut. întruchipează însuşirile alese ale omului din popor. Prâslea i se adresează cuviincios şi îşi asumă cu modestie misiunea : “ – Eu nu mă încumăt a prinde pe hoţi. comunicând o atmosferă de optimism. arcul şi tolba cu săgeţi “. o împletire de însuşiri omeneşti şi fabuloase prin care este definit un anumit ideal etic de cinste şi adevăr. cunoaşte şi înţelege graiul corbului şi al făpturilor de pe alt ţărâm. Toate acestea fiind caracteristice operei Prâslea cel voinic şi merele de aur. de adevăr şi de cinste. Deoarece basmele reprezintă “ poezia dorinţelor împlinite “ şi năzuinţele poporului spre o viaţă fericită şi mulţumită. Dacă toate aceste trăsături de caracter sunt obişnuite.

în basmul cult se pune mai mult accentul pe atmosfera sau pe dimensiunea interioara a personajelor. În plus. În acest final se eternizează momentul : „ şi-a ţinut veselia ani întregi. În formula incipientă se ofera şi o explicaţie a faptelor ulterioare şi se prefigurează obstacolele pe care le va trece mezinul. şi de aceea nu se putea calatori aşa de uşor şi fără primejdii ca in ziua de astăzi”3. drumurile pe apa şi pe uscat erau puţin cunoscute şi foarte încurcate. Intrarea şi ieşirea din spaţiul fabulos se face prin formula iniţiala şi prin cea finală prezente şi în basmul popular. forţele binelui învingându-le pe cele ale răului pentru afirmarea adevărului şi a dreptăţii. în care elementele folclorice caracteristice speciei se asociază celor proprii operei unui scriitor. dar şi „ un păcat de povestariu. Aşadar prima deosebire este că basmul cult are un autor cunoscut. de obicei în proză. însă şi pe acestea le particularizează prin elemente de originalitate şi stil. bea şi manâncă. acestea prezintă puncte comune. dar şi rolul acestuia : „ si apoi pe vremile acele. se uita si rabdă. Formula iniţială la Creangă este mult mai amplă decât în basmele populare. Tot în incipit naratorul intervine direct. care este un personaj al spaţiului real. şi acum mai ţine încă”. Basmul cult se defineşte prin prelucrarea structurilor populare ale speciei în cadrul unor opere originale. Acesta respectă anumite trăsături ale basmului popular. împreună cu tot restul universului. în care personajele înzestrate cu puteri supranaturale. cine are bani. care reprezintă simbolurile prin care a fost binecuvântat Harap – Alb.De la basmul popular la cel cult Basmul desemnează o specie fundamentală a epicii populare şi culte. autodefininduse şi schiţându-şi statutul de autor al operei : „ Dar ia să nu ne depănăm cu vorba şi să încep a depana firul povestirii”. Deoarece la baza basmului cult stă basmul popular. Sunt prezentate personajele care participă la nuntă: Soarele şi luna. dar spre deosebire de acestea se conturează bogăţia de natură morala a acestui basm printr-o reflecţie asupra realităţii sociale: „ Iar pe la noi. trasează întâmplări fantastice. fără bani în buzunariu”. acesta fiind rolul eroului. dar şi caracteristici particulare care sunt specifice fiecărui autor. „ . Aici se ofera imaginea unei lumi primitive care aşteaptă un erou care să o coordoneze. mai toate ţările erau bântuite de războaie grozave. aceea de a se accepta orice fără a cere explicaţii : „ Amu cica era odată „. De asemenea şi formula finala este mai ampla decât în basmele populare şi subliniază mai multe aspecte. iar cine nu. la fel ca în basmele populare. Autorul basmului cult Povestea lui Harap – Alb este Ion Creanga. oferă mai multe informaţii şi de asemenea avertizează convenţia dintre narator şi cititor.

iar tensiunea şi invidia tacita dintre fraţi de relaţiile dintre fiii craiului. Acesta intervine la nivelul spaţiului cu toposuri. Naraţiunea este dramatizată prin dialog care îi dă un ritm alert. „ Într-o ţară „. istorisirea şi avansând nota puternic realistă. Eroul respectă un aspect al basmelor populare. este structurată pe mai multe episoade. Creangă particularizează basmul prin umanizare şi localizare. ci topeşte povestirea prin dialog. întâlnirea cu răufăcătorului şi probele curajului . si în acest basm eroul are ajutoare. de a aduce acţiunile în faţa cititorului (ca în teatru) şi de a caracteriza. Creangă nu dă naraţiunii sale simpla formă a expunerii epice. fiind prezente majoritatea funcţiilor. dar spre deosebire de eroii acestora el nu are nici o putere supranaturala şi nici o calitate specifică unui erou de basm. formularea unei interdicţii. care subliniază caracterul fantastic. unde predomina naraţiunea. care corespund momentelor subiectului. pod) dând un aer realist basmului. eroul parcurgând un drum iniţiatic şi trecând mai multe obstacole decât eroii din basmele populare. făcând legatura cu povestirea. reface evenimentele din convorbiri sau introduce în povestirea faptelor dialogul personajelor. Punctul culminant este corespunzător pedepsirii răufăcătorului iar deznodamântul răsplătirii eroului şi nunţii. dar şi al faptelor : Calul care zboară şi vorbeşte. el este cel mai mic dintre frati. Desfăşurarea acţiunii fiind mai amplă corespunde mai multor funcţii precum : plecarea eroului. Acest aspect este prefigurat încă din titlu. Introducerea realismului în acest basm se face prin prezentarea istoriei lui Harap – Alb. Ca în orice basm. dar imprimă şi o doză de generalitate prin repere spaţiotemporale nedeterminate : „ Era odată „.Sfânta Duminică care se transformă în aburi. Spre deosebire de basmul popular. ostrov. la început el având un statut de antierou. Fantasticul este prezent şi în basmul lui Creangă. pădure. Expoziţiunea sau situaţia iniţiala este reprezentată de formula iniţiala. însă aici toate . locuri care aparţin spaţiului real (ţara. intriga corespunde dezechilibrării situaţiei care în basm este constituită de sosirea scrisorii. acesta fiind diferit de celelalte titluri de basme. Acesta se concretizează la nivelul personajelor : Spânul care are capacitatea de a-şi schimba înfăţişarea. Dialogul are o dublă funcţie. indirect. Nepotrivirea de mentalitate dintre părinţi şi copii este reprezentat de conflictul dintre crai şi fiii săi. Basmul cult este mult mai complex decât cel popular datorită faptului că autorul intervine asupra structurii basmului cu o proiecţie personală. El porneşte de la modelul popular şi reactualizează teme de circulaţie universală. basmul cult presupune îmbinarea naraţiunii cu dialogul. personajele. Astfel basmul devine mai complex. acesta respectă structura. fiica împăratului Roş care se preface în pasăre.Deşi în esenţă basmul cult este diferit de cel popular.

apa vie. Sfânta Duminică reprezintă înţelepciunea sătească data de vârsta. de să târâiau aţele şi curgeau oghelele după dânşii. (. „Dă-i cu cinstea să piară ruşinea”.. animale fabuloase(calul nazdrăvan.. apa moartă.) Dar iar mă întorc şi zic: mai ştii cum vine vremea?”. comentând.. Harap – Alb înainte şi ceilalţi în urma. comicul de situaţie:”şi cum ajung odată intra buluc în ogradă. Localizarea se face şi prin monstre de filozofie ţărănească : „ai să scapi de toate cu capul teafăr că norocul te ajuta”. plin de umor. prezent în majoritatea operelor lui Creangă prin regionalisme şi expresii specifice. parcă erau oastea lui Papuc Hogea Hogegaru”. : folosirea diminutivelor cu valoare augmentativa („buzişoare”. participând la desfaşurarea acţiunii. făcând aluzii la lucruri şi tradiţii: „Dar vorba ceea: La unul fără suflet. cei cinci monştrii). „a gâbui”. O alta particularitate şi un element de originalitate al lui Creangă este introducerea comicului în basm.. la calic rămâi”. Fiinţele din basm sunt simple măşti pentru felurite tipuri de indivizi. „crâmpoţit”. şi gândesc eu că din cinci nespălaţi. (. el neputând trece nici o proba fără ajutorul lor: fiinţe cu puteri supranaturale (Sfânta Duminica.. care de care mai chipos şi mai îmbrăcat. oralitatea. cu foarte mici excepţii. ci după cum vrea Domnul”. Cealaltă sursa constă în specificul talent de povestitor al lui Creangă. Astfel şi personajele acestui basm reprezintă tipologii umane: Spânul este tipul impostorului. Una constă în comicul personajelor. proverbe si locuţiuni formând o adevărată cultură paremiologică a proverbului: „lac să fie că broaşte sunt destule”.personajele adjuvante au un rol important în iniţierea lui Harap . şi anume teritoriul Moldovei.)este râsul tonic al ţăranului cu concepţie optimistă de viaţa. Exprimarea unor propoziţii subordonate se îmbină cu alte procedee ale oralitaţii. De la un capăt la altul. îngroşându-le anumite trăsături specifice.. crăiasa albinelor şi a furnicilor). smicelele de măr). Râsul de lectură al operei lui Creangă izvorăşte din doua surse.) i-a veni unul de hac. „debălazat”. fiind puternic scoase în evidenţă faţă de restul enunţului. Limbajul folosit plasează acţiunea într-un spaţiu geografic. de fiecare dată accentele fraze. fiind întotdeauna urmate de o pauză care contribuie la delimitarea . locuţiuni şi expresii idiomatice: „Frica păzeşte bostănăria”. prin expresii. trebuie unul fără de lege. tussese. cum este repetiţia: „La calic slujeşti. credinţa în destin(noroc) şi în Dumnezeu: „nu e după cum gândeşte omul. mimând.Alb. care narează într-un anumit fel. obiecte miraculoase(aripile crăieselor. Interjecţiile sunt şi ele o alta formă a oralităţii. Comicul este prezent sub mai multe forme: comicul de nume(numele celor cinci monştrii sunt realizate prin adăugarea sufixului augmentativ „-ila”). Un alt comic caracteristic operelor lui Creangă este comicul de limbaj: regionalisme: „pocitanie”. termenii repetaţi poartă. opera lui Creangă este un hohot de râs(. „băuturica”).

ce să vă spun mai mult!”. iar Ion Creangă excelează prin arta dialogului şi prin oralitatea specifică întregii sale opere. dar poate aduce modificări ale viziunii naratorului. Barbu Stefănescu-Delavrancea. de pilda. implinit printr-o inserţie expresivă specifică stilului marilor scriitori. în care se recunoaşte natura eminesciană din poezie. în FătFrumos din lacrimă. În acelaşi timp. îşi armonizează structurile narative. cunoscuţi fiind Nicolae Filimon. creând o comunicare mai directă cu cititorul şi dând uneori o nuanţăsubiectivă expunerii faptelor. foc de ger era. Amestecul de realism şi de fabulos este mai bătator la ochi şi mai neaşteptat în Povestea lui Harap – Alb. în care ar trebui să predomine miraculosul şi irealitatea. teleap!”. Alexandru Odobescu. însă mai norocos decât acesta. Chiar culegătorii de folclor devin povestitori. Personajele dobândesc şi ele particularităţi comune universului operei: Făt-Frumos din Lacrima este un personaj romantic tentat de atracţia absolutului şi de aventură.lor: „poate să-ţi iasa în cale vreun iepure.. pentru că. în timp ce Harap-Alb este un Nică a lui Ştefan a Petrei ghinionist. uşor de păcălit. dobândind unitate şi fluenţă discursivă. exclamaţii: „Mă rog. iese în cele din urmă din încurcătură. . care actualizează şi recreează basmul. Basmul cult. oralitatea. urmând linia narativă a basmului. anumite expresii.. invective eufemistice: „al dracului onanie de om”. Scriitorul respectă de regula structura şi tipologia basmului popular. Mihai Eminescu. Ioan Slavici. modalităţi portretistice şi motive proprii în scenariul basmului. Mihail. ca în cazul lui Petre Ispirescu. şi popâc! M-oi trezi cu tine acasa”. Oralitatea se mai concretizează şi prin: vocative: „nu mă faceţi din cal măgar”. preluând viziunea scriitorului şi integrând teme şi motive caracteristice ale operei acestuia. păstrând funcţiile principale. numeroase popasuri descriptive. dar adaugând o tentă uşor moralizatoare sau aluzii mitologice de sorginte livrescă. Ion Creangă. ceva. Mihai Eminescu face. se pot identifica particularităţi ale stilului. alternând persoana a treia cu persoanele întai şi a doua. prin preluarea motivelor şi tehnicilor narative ale acestuia. Scriitorii devin ei înşişi autori de basme. dată de o continuă schimbare a planurilor narative între narator şi cititor şi prin selecţia expresiilor populare strict adecvate respectivei secvenţe narative. sugerând uneori mişcări ritmice: „şi odată pornesc ei teleap. interogaţii retorice: „Că alta ce pot să zic?”. Basmul cult Apare paralel cu efortul de fixare în scris a basmului popular. teleap.” Repetiţia interjecţiilor e un procedeu familiar lui Creangă. care ii conferă originalitate şi atractivitate. formulele fixe. Sadoveanu. „spânul face tranc! capacul pe gura fântânii. Ion Luca Caragiale.

imaginare. ulterior pătrunzând şi în literatura cultă (în secolul al XIX-lea.. lupta. păstrând comicul situaţiilor în care se afla acesta. care era împărat într-o altă ţară. Basmul cult imită relaţia de comunicare de tip oral din basmul popular. victoria eroului. dându-le o mai mare verosimilitate. demascarea şi pedepsirea răufăcătorului.Personajele din basmele lui Caragiale au ceva din Canuţă. fiind mai reflexive decât personajul basmului popular. dar şi fiinţe himerice) sunt purtătoare ale unor valori simbolice: binele şi răul în diversele lor ipostaze.. şi crăiia istuilalt la altă margine. „ Fuziunea dintre real şi fabulos se realizează încă din incipit. personajele oferă şi prilejul observaţiei psihologice. mediane. întrepătrunderea planurilor real-fabulos. Povestea lui Harap-Alb . în perioada de afirmare a esteticii romantice). animale fabuloase sau obiecte magice şi se confruntă cu un adversar (antagonistul). Conflictul dintre bine şi rău se încheie. mai îndepărtată. mitic. înclinate către conflicte lăuntrice. obiecte miraculoase. căsătoria şi răsplata eroului. Personajele (oameni. Specie a epicii (culte). motive narative diverse: călătoria. Coordonatele acţiunii sunt vagi. uneori dilematice. Acţiunea se desfăşoară linear. autorul preia tiparul narativ al basmului popular. mai puţin convenţionale. fabulosul este tratat în mod realist. finale). Şi craiul acela mai avea un frate mai mare. cifre magice. În basmul cult. şi în acelaşi timp reduce caracterul convenţional al unor secvenţe narative legându-le semnificaţii şi efecte specifice literaturii culte. Particularităţile basmului cult sunt reprezentate de: clişeele compoziţionale: formule tipice (iniţiale. implicând supranatural şi fabulosul. Reperele spaţiale . Mai pregnant conturate. care avea trei feciori. specificul reperelor temporale (timpul fabulos. succesiunea secvenţelor narative sau a episoadelor este redată prin înlănţuire. Basmul cult estompează de cele mai multe ori miraculosul şi fantasticul. [. om sucit. simbolice. dar reorganizeazăelementele stereotipe conform viziunii sale artistice şi propriului său stil. illo tempore) şi spaţiale (tărâmul acesta şi tărâmul celălalt). îmbinarea naraţiunii cu dialogul şi descrierea. de obicei. prin atemporalitatea şi aspaţialitatea convenţiei: „Amu cică era odată într-o ţară un crai. Eroul (protagonistul) este ajutat de fiinţe supranaturale.de Ion Creangă Basmul a apărut în epica populară. probele depăşite. motivându-şi acţiunile prin sentimente puternice. stil elaborat. ] Ţara în care împărăţea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pământului. convenţia basmului (acceptată şi de cititor): acceptarea de la început a supranaturalului ca explicaţie a întâmplărilor incredibile. redate la modul general.sunt vagi. naraţiune amplă. prin victoria forţelor binelui.

simboluri ale binelui şi răului. tatăl ţine să îl instruiască. personajele sunt puternic umanizate. ci pentru că relevă conştiinţa scriitoricească a autorului. Spânul. modalităţilor narative specifice basmului. plin de naivităţi şi slăbiciuni omeneşti. faptul că opera literară este o plăsmuire artistică a realităţii cu multiple valenţe psihologice. Construite cu o artă desăvârşită. nu pentru că în el sunt acumulate majoritatea temelor. etice şi estetice. sporesc tensiunea narativă. Toate obstacolele sunt depăşite cu bine cu ajutorul: furnicilor. care trebuie să ajungă de la un capăt la celălalt al lumii (în plan simbolic: de la imaturitate la maturitate). ajutat de calul năzdrăvan. deci. Încă de la început. dându-i o serie de sfaturi înţelepte. fantasticul fiind puternic individualizat şi umanizat. Harap-Alb. pe care calul îl purtase. este nevoit să dea primele probe de curaj şi bărbăţie. că şi în basmele populare. pe care nu le întalnim în basmul popular. Păsărilă-Lăţi-Lungilă. care devine un act iniţiatic în vederea formării eroului pentru viaţă. Fără îndoială o capodoperă. În desfăşurarea epicului. Stăpânit adeseori de frică. cifra 3 revenind în mai multe rânduri. Poveştile lui Creangă au un caracter realist. Conflictul este determinat de nerespectarea sfaturilor părinteşti. impostor. Odată ce voinicia tânărului a fost dovedită. rezultat al unei îndelungate experienţe de viaţă. Încercările la care este supus sunt menite a-l pregăti ca viitor conducător. iar Spânul este demascat şi pedepsit. Setilă. Structura compoziţională are ca element constitutiv călătoria intreprinsă de HarapAlb. Prin milă şi bunătate crăişorul câştigă sprijinul Sfîntei-Duminici care îl va ajuta să-şi găsească un cal pe măsura. Întâlnirea cu Spânul este. ceea ce permite individualizarea lor şi crearea unor psihologii complexe. ci prin extraordinara lui autenticitate umană. El părăseşte lumea aceasta. în tinereţe. Bunătatea şi mila îl situează în registrul simbolistic al forţelor binelui. nu prin însuşiri miraculoase (cum se întâmplă în basmele folclorice). În final. cunoscută şi trece dincolo. albinelor şi a lui Gerilă.sugerează dificultatea aventurii eroului. prin aceleaşi locuri. Cea de-a treia încercare presupune la rândul ei alte “trei” probe. Prin ele îşi face . Flămânzilă. eroul fiind nevoit sa refacă experienţa tatălui. moştenitor al unchiului sau. Ochilă. este repus în drepturi. motivelor. fiind afectat de dojana tatălui mâhnit de nereuşita celor doi băieţi mai mari. în lumea necunoscută. Povestea lui Harap-Alb este cel mai reprezentativ basm al lui Creangă. fiul cel mic al Craiului işi va dovedi calităţile deosebite. dar şi in vederea căsătoriei. pielea cerbului din pădure şi pe fata împăratului Roş. Harap-Alb devine un erou exemplar. prin stăpânirea “farmazoanei cumplit” care era fată împăratului Roş. îl supune pe Harap-Alb la diferite încercări. ajuns nepotul împăratului Verde. episoadele în care eroul este trimis să aducă sălăţi din grădina ursului. o reluare a veşnicului conflict dintre cele două forţe. vrând să-l piardă.

Referitor la specificul artei literare. Neîndurător. Spânul. Eroul individualizat şi prin nume are de înfruntat multe primejdii fără de care destinul său de conducător întelept. Spânul reuşeşte să-l determine pe fiul de crai să-l tocmească în slujba sa. Prin ei. Ca şi in cazul celorlalte personaje. de inspiraţie folclorică sunt: tema (triumful binelui asupra răului) şi motivele (călătoria. receptiv la durerile şi suferinţele celor mulţi nu s-ar fi împlinit. Lui Harap-Alb îi este opus Spânul. Prin viclenie şi strategema diabolică. a onomatopeelor. manifestând o falsă solicitudine.ajutoare care îl scot din impas. Împăratul Roş. schimbând astfel identitatea fiului de crai. apa moartă). Verde-împărat. În final. într-un stil puternic individualizat care poartă amprenta modernităţii. . Astfel.). este demascat şi pedepsit. căsătoria). izbânda mezinului. îl supune pe Harap-Alb unor încercări menite a-l duce la pieire. Fiecare îl ajută pe crai să treacă probele la care îl supune împăratul Roş. Odată ajuns slugă. Sfânta Duminică. Setilă. Personajele devin astfel nişte ţărani care vorbesc în grai moldovenesc. interjecţiilor. impostorul se comportă ca un adevărat tiran. La nivel fantastic. nu numai prin comportament şi mentalitate ci şi prin limbajul ce permite o localizare. precum şi frecvenţa dialogului şi monologului). reuşeşte să-l subordoneze. fuziunea dintre real şi fabulos (se trece de la real la fantezie fără să se facă distincţie între cele două planuri). elementele miraculoase (apa vie. proba focului. calul. etc. a verbelor imitative. repetiţia formulelor tipice basmului. scriitorul îşi menţine atitudinea realistă. Harap-Alb). în numele dreptăţii şi al demnităţii. Dar elementele populare nu exclud pe cele care conferă povestirii o certă nota de originalitate. muncile. simbol al forţelor răului. Cei 5 năzdrăvani care îl însoţesc pe Harap-Alb se înscriu tot în sfera umanului. În continuare. schimbându-şi înfăţişarea. scriitorul individualizează cu ajutorul detaliilor şi dramatizează acţiunea prin dialog. drept răsplată pentru omenia sa. ajutoarele eroului (Gerilă. reprezentând un portret grotesc-caricatural în care o trăsătură dominantă este îngroşată până la limita absurdului şi capată dimensiuni fantastice. şi cea a albinelor. înjosindu-l pe erou în orice fel posibil. Harap-Alb constată ciudăţeniile firii omeneşti. În Povestea lui Harap-Alb Creangă a retopit structuri epice tradiţionale. personajele (Craiul. Prefăcut. încercarea puterii. întruchipând inumanul. fata acestuia. el îşi construieşte un plan minuţios de supunere a stăpânului său. regina furnicilor. peţitul. personajele sunt umanizate. limbajul caracterizat printr-o aparenţă simplitate şi oralitate (determinată de prezenţa exclamaţiilor. având astfel prilejul să cunoască mai bine psihologia umană şi să constate că “tot omul are un dar şi un amar”. aspiraţii etern umane. Înfrângerea propriilor slăbiciuni în procesul anevoios al devenirii îl conduce la dobândirea conştiinţei de sine şi a libertăţii sale morale. în ciuda sfatului părintesc.

metaforele lipsesc cu desăvârşire.Pentru a obţine o veselie contagioasă. Conflictul dintre bine şi rău se încheie prin victoria forţelor binelui. dar nu.eşti drag !… Te. dârzenie. Eroul poate avea trăsături omeneşti dar şi puteri supranaturale (de exemplu capacitatea de a se metamorfoza). deoarece cuvintele curg după o ordine a vorbirii şi nu a scrisului. iar sugestia cromatică alb-negru. între starea de inocenţă şi naivitate (negru) şi “învierea” spirituală a celui ce va deveni împărat (alb). isteţime). zeflemisirea (“Tare mi. ironia realizată prin folosirea diminutivelor (“buzişoare”. caracterizările pitoreşti. în timp ce neologismele apar foarte rar. zicători. Harap-Alb nu are puteri supranaturale şi nici însuşiri excepţionale (vitejie. prietenia. O alta nota distinctă o dă limbajul folosit: majoritatea cuvintelor sunt de origine populară. în viziunea autorului. multe sunt regionalisme. dar şi fiinţe himerice cu comportament omenesc) sunt purtătoare ale unor valori simbolice: binele şi răul în diversele lor ipostaze. mucalită (“Sa trăiască 3 zile cu cea de-alaltăieri”). Creangă apelează la o variată gamă de mijloace artistice: exprimarea poznaşă. generozitatea. Creangă citează la tot pasul proverbe. autorul se implică în poveste. Procedeul are o mare frecventă şi. Sintaxa frazei este orală. pe care le ia din tezaurul de înţelepciune populară şi le introduce în text prin expresia : „vorba ceea”. Creangă a fost comparat cu Anton Pann şi amândoi cu marele scriitor francez Rabelais. Spânul nu este doar o întruchipare a răului. limbajul căpătând o puternică tentă afectivă exprimată prin interjecţii. slugă (Harap) de origine nobilă (Alb). “farfariti”) sau a unor vorbe de duh (“Dă. respectarea jurământului. datoritş lui. Particularitatea cea mai izbitoare a scrisului lui Creangă rămâne însă exprimarea locuţională ce crează un relief unic al frazei românesti. lăsând locul comparaţiilor (de fapt. prezentarea unor oameni şi scene comice. “mangositi”. De aceea calul năzdrăvan nu-l ucide înainte ca iniţierea eroului să se fi încheiat: “Şi .i cu cinstea să peară ruşinea”). ci are şi rolul iniţiatorului. este “un rău necesar”. curajul) necesare unui împărat.ncapi de urechi”). Nota de originalitate a basmului este conferită şi de eruditia paremiologică. unele cu aspect fonetic moldovenesc. dar dobândeşte prin trecerea probelor o serie de calităţi psiho-morale şi valori etice (mila. Sensul didactic al basmului este exprimat de Sfânta Duminică: “Când vei ajunge şi tu odată mare şi tare. “băuturică”). pentru că ştii acum ce e necazul”. îi căuta să judeci lucrurile de-a fir-a-păr şi vei crede celor asupriţi şi necăjiţi. exclamaţii sau dativul etic.aş bagă în sân. utilizarea unor porecle şi apelative caricaturale (“Buzilă”. Ca şi în Amintiri din copilărie. De asemeni. Personajele (oameni. devenind expresii consacrate de uz). Numele personajului reflectă condiţia duală: rob. bunătatea. vorbe de duh. traversarea unei stări intermediare (iniţierea). figurii de stil generalizate.

unii ca aceştia sunt trebuitori pe lume câteodată. Aşadar. armonizând eroii fabuloşi cu personajele ţărăneşti din Humuleştiul natal al autorului. pentru a vedea care dintre feciori „se simte destoinic a împăraţi peste o ţară aşa . la capătul lumii. iar fratele mai mic trăia 'la altă margine”. Specific basmului cult este modul în care se individualizează personajele. Ca să-i pună la încercare. întrucât el avea numai fete.). Subiectul este simplu. Ion Creangă. Cei doi fraţi nu se văzuseră de multă vreme. Prin portretele fizice ale celor cinci tovarăşi ai eroului. deoarece are autor cunoscut. Verde împărat îi cere fratelui său. se ironizează defecte umane (frigurosul. apa vie. iar ca modalitate narativă. pe nume Verde împărat. cu eroi şi motive populare. craiul. apa moartă) şi se confruntă cu răufăcătorul – personajul antagonist (Spânul). iar deznodământul constă totdeauna în triumful valorilor pozitive asupra celor negative. iar verii nu se cunoscuseră între ei. specific basmelor populare. Cu excepţia eroului al cărui caracter evoluează pe parcurs. relaţiile temporale şi spaţiale se definesc prin evocarea timpului fabulos cronologic şi a spaţiului imaginar nesfârşit: „Amu cică era odată într-o ţară” un crai care avea trei feciori şi un singur „frate mai mare.într-o înlănţuire cronologică întâmplările reale şi fabuloase la care participă personajele basmului. Sfânta Duminică este înţeleaptă. care are şi funcţie de trimiţător. Naraţiunea la persoana a III-a îmbină supranaturalul cu realul. Personajul căutat este fata de împărat. ca să-i urmeze la tron. crăiasa furnicilor şi a albinelor). în timp mitic. dintre adevăr şi minciună. peste mări şi ţări. pentru că împărăţia fratelui mai mare era „tocmai la o margine a pământului”. Împăratul Roş şi Spânul sunt răi şi vicleni. animale fabuloase (calul năzdrăvan. Povestea lui Harap-Alb este însă un basm cult. În acest cadru spaţio-temporal mitic se derulează . mâncăciosul etc. să-i trimită „grabnic pe cel mai vrednic” şi viteaz dintre fiii săi. Expoziţiunea relatează faptele ce se petrec într-un ţinut îndepărtat. Eroul (protagonistul) este sprijinit de ajutoare şi donatori: fiinţe cu însuşiri supranaturale (Sfânta Duminică). dar aspectul lui grotesc ascunde bunătatea şi prietenia. celelalte personaje reprezintă tipologii umane reductibile la o trăsătură dominantă. pentru că fac pe oameni să prindă la minte…” Nu doar naratorul. perspectiva narativă fiind aceea de narator omniscient. smicelele de măr. ci şi personajele par a avea cunoştinţă de scenariul iniţiatic pe care trebuie să-l traverseze protagonistul. care era împărat într-o ţară mai îndepărtată”. Acţiunea are la bază conflictul dintre forţele binelui şi ale răului. fapturi himerice (cei cinci tovarăşi) sau obiecte miraculoase (aripile crăieselor. incipitul este reprezentat de formula iniţială tipică oricărui basm: „Amu cică era odată într-o ţară”.

Mezinul. deşi hainele sunt „vechi şi ponosite”. (călăuzirea flăcăului către preţuirea şi respectarea tradiţiilor strămoşeşti). să nu cumva să aibă de-a face cu ei. „numai iaca îi iesă şi lui ursul înainte”. nici cumpănă. Trece cu bine de această primă probă. iar „armele ruginite” şi să pună o tavă cu jăratic în mijlocul hergheliei ca să aleagă acel cal care va veni „la jăratic să mănânce”. apoi sfatul ca în călătoria lui să se ferească „de omul roş. nici împărăţia pentru tine”. ce conturează un peisaj de basm Ajunşi la o fântână care „nu avea nici roată. prin dreptul podului. care este dezamăgit de neputinţa lor şi rosteşte moralizator: „nici tu nu eşti de împărat. el se gândeşte că „aiasta-i ţara spânilor” şi-1 angajează drept călăuză. Sub ameninţarea morţii. Fiul craiului şi calul pleacă la drum. respectându-şi jurământul făcut. În această secvenţă narativă este inclusă o pauză descriptivă. umple plosca. apoi îl sfătuieşte pe fiul craiului să coboare şi el ca să se răcorească. iară mai ales de cel spân”. care-1 va sluji cu credinţă. dar acesta trânteşte capacul peste gura fântânii şi-1 ameninţă că dacă nu-i povesteşte totul despre el. „o babă gârbovă de bătrâneţe” îi cere de pomană. dar a treia oară spânul îi iese în cale „îmbrăcat altfel şi călare pe un cal frumos” tocmai când fiul craiului se rătăcise prin codrii întunecoşi. şi merg patruzeci şi nouă” până când întâlnesc în codru „un om spân” care se oferă drept „slugă la drum”. de unde vii. acolo îi vor putrezi oasele. armele şi hainele cu care a fost el mire”. . Voinicul îl refuză de două ori. „şi merg ei o zi. Cei doi fii mai mari se sperie de urs şi se întorc ruşinaţi la curtea craiului. spânul intră în puţ. anticipând astfel finalul basmului. Deodată. Intriga. şi merg două. ci numai o scară de coborât până la apă”. basmul continuând cu formule mediane tipice. Ca trăsături ale basmului. sunt prezente aici formule iniţiale tipice şi cifra magică trei. feciorul de crai jură „pe ascuţişul paloşului” că va fi sluga supusă a spânului. impresionat de amărăciunea tatălui. care se va da drept nepotul împăratului şi că va păstra taina „până când va muri şi iar va învia”. Urmând întocmai sfaturile babei. apoi îl sfătuieşte să ceară tatălui său „calul.de mare şi bogată ca aceea”. ceea ce evidenţiază elementele reale ale basmuiui. craiul se îmbracă într-o piele de urs şi se ascunde sub un pod. voinicul pleacă la drum. Tânărul îl ascultă pe spân. care face posibilă depăşirea primei probe de către eroul principal. acela de a nu se însoţi cu omul spân. dar pentru că îi mai ieşiseră în cale încă doi. primeşte binecuvântarea părintelui său şi pielea de urs în dar. care întrerupe povestirea şi descrie codrii deşi şi întunecoşi. „cine eşti. Spânul îi dă numele de HarapAlb. Deprins să urmeze sfatul părintelui său. luând carte din partea tatălui şi. şi încotro te duci”. se duce în grădină „să plângă în inima sa”.

pe rând. naratorul sugerând numai că aceasta s-a efectuat. de n-apuc bine a scăpa din una şi dau peste alta”. iar albinele se îngrămădesc acolo. cum se găsesc”. care se căpătau cu multă greutate. unde Spânul se dă drept nepotul său şi. este înspăimântat. o aşază pe pământ cu gura în sus. Episodul călătoriei este alcătuit din mai multe secvenţe narative. Harap-Alb să-i dea foc şi ea va veni în ajutor. având la masă „nişte salăţi foarte minunate”. călătorii văd un roi de albine care se învârteau bezmetice. Atunci. într-o zi. plângându-se calului: „parcă dracul vrăjeşte. crai. pârjol făceau”. gândindu-se la sfatul pe care i-1 dăduse tatăl său. neavând pe ce să se aşeze. ca atunci când va crede că are nevoie de ea să dea foc aripii. la care a invitat împăraţi. eroul trecând cu bine şi această probă fabuloasă. Flămânzilă. că „pe unde treceau.Desfăşurarea acţiunii începe odată cu sosirea la palatul împăratului Verde. dându-i şi o palmă . acela de a se feri de omul spân şi de omul roş. cinci personaje fabuloase. ca. Regina furnicilor îi dă voinicului o aripioară. împăratul dă un ospăţ foarte mare în cinstea nepotului său. Acţiunea continuă cu formule mediane -”Mai merge el cât merge”. Calul fabulos îl duce în zbor pe Harap-Alb la Sfânta Duminică. adică trecerea sub tăcere a secvenţei călătoriei făcute de erou ca slugă a spânului până la împărăţia unchiului său. Harap-Alb le este . aşa bătute cu pietre scumpe. Ochilă şi Păsări-Lăţi-Lungilă. Următorul episod are loc după alte câteva zile. După un timp. incitat de poveştile bizare despre fata Împăratului Roş. Harap-Alb întâlneşte o nuntă de furnici şi trece prin apă ca să nu curme „viaţa atâtor gâzuliţe nevinovate”. După un timp. după care crăiasa albinelor îi dă o aripă. că altfel va fi „vai de pielea ta”. iar acesta îşi trimite sluga să-i aducă „pielea cerbului cu cap cu tot. Din nou Sfânta Duminică îl ajută pe Harap-Alb să ia pielea şi capul cerbului pe care se aflau nestematele şi să le ducă spânului. când împăratul îi arată spânului nişte pietre preţioase foarte frumoase.şi HarapAlb întâlneşte. că altfel „te-ai dus de pe faţa pământului”. spânul îi porunceşte lui Harap-Alb să i-o aducă degrabă pe această tânără. Basmul este structurat în mai multe episoade înlănţuite. că altfel „prinde mămăliga coajă”. în timpul petrecerii. Setilă. De remarcat este aici elipsa narativă. îl trimite pe Harap-Alb să stea la grajduri. Harap-Alb. în caz de nevoie. Voinicul ciopleşte un buştean şi le face un adăpost. înfumurat peste măsură. Călătoria alături de cei cinci oameni ciudaţi este plină de peripeţii. Pe un pod. să aibă grijă de calul lui. descrise detaliat de narator: Gerilă. care se constituie în tot atâtea probe la care este supus protagonistul.„ca să ţii minte ce ţi-am spus”-. Harap-Alb îşi scoate pălăria. spânul hotărăşte să-şi trimită sluga să-i aducă acele bunătăţi din grădina ursului. iar aceasta îl ajută să-şi îndeplinească misiunea şi să treacă proba. apoi pornesc împreună către Roşu împărat. voievozi „şi alte feţe cinstite”.

pe care Flămânzilă şi Setilă le fac să dispară într-o clipă. „ferice de tine va fi”. Cerând încă o dată fata. Dacă Harap-Alb va depăşi această probă şi le va deosebi. „din cinci nespălaţi” câţi erau. care nu-şi putea crede ochilor. Cei şase prieteni s-au aşezat de pază de la uşa fetei până la poarta împărăţiei.episodul de la curtea Împăratului Roşu fiind introdus de formula mediană „Dumnezeu să ne ţie. Următoarea probă este un ospăţ cu foarte multe bucate şi băutură.tovarăş „şi la pagubă şi la câştig” şi se poartă prietenos cu fiecare. Trimite calul lui Harap-Alb împreună cu turturica ei să aducă „trei smicele (nuiele. El primeşte zece baniţe de „sămânţă de mac. De aceea. mulţi coboară. „ Într-un târziu. Ochilă şi Păsărilă se ţin după ea şi abia izbutesc s-o prindă şi s-o ducă înapoi în odaia ei. care se constituie în secvenţe narative. flăcăul consideră că „la unul fără suflet”. / Toate merg cu capu-n jos/ Puţini suie. cum era împăratul. amestecată cu una de năsip mărunţel” şi porunca de a alege până dimineaţă macul de nisip Atunci Harap-Alb îşi aminteşte de crăiasa furnicilor. Calul se întoarce primul şi fata împăratului Roş . ajung cu toţii la împărăţie . despre care aflase că „era un om pâclişit (negru la suflet) şi răutăcios la culme”. dar Gerilă suflă de trei ori. dar dacă nu va reuşi vor pleca imediat de la curtea împărătească. / Unul macină la moară. Harap-Alb cere fata. „cu buzişoarele sale cele iscusite” şi casa rămâne „nici fierbinte. atunci poate să ţi-o dau”. că cuvântul din poveste. căreia i se dă foc pe dedesubt. care -l ajută să o identifice pe fata împăratului. Plin de ciudă. pentru că i-o dă din toată inima. dar fata împăratului. îi urează să fie vrednic s-o stăpânească. Fata vrea şi ea să-l supună la o probă. anume să o păzească toată noaptea pe fată. acolo „unde se bat munţii în capete”. împăratul le spune că el mai are o fată luată de suflet. Împăratul refuză din nou să le dea fata şi-i supune altei probe. apoi încep să strige în gura mare. nici rece”. având puteri supranaturale. unul că „moare de foame” şi celălalt „că crapă de sete”. se preface într-o păsărică şi „zboară nevăzută prin cinci străji”. „ovilit (ofilit) şi sarbăd (palid) de supărare şi ruşine”. dă foc aripioarei şi într-o clipă o droaie de furnici. Mai întâi îi cazează într-o casă de aramă. tocmai bună de dormit într-însă. altfel „v-aţi dus pe copcă”. conform proverbului: „Lumea asta e pe dos. fiind şi aceasta o secvenţă fabuloasă specifică basmelor. crenguţe) de măr dulce şi apă vie şi apă moartă” dintr-un loc numai de ea ştiut. i-o veni „vreunul de hac”. spre disperarea împăratului. deoarece „nu vă mai pot suferi”. întrucât simţea că va avea nevoie de ei la curtea împăratului Roş. HarapAlb dă foc aripioarei de albină. Trecând şi această probă cu bine.unde Împăratul Roş îi supune la probe fabuloase şi foarte periculoase. iar „dacă mâine dimineaţă s-ar afla tot acolo. dar care seamănă perfect cu fiica sa. era nevoie de „unul fără de lege”. înainte mult mai este” . iar împăratul. Harap-Alb este supus unei alte probe. „câtă frunză şi iarbă” au ales „năsipul de o parte şi macul de artă parte”. sperând că.

dar ea îl îmbrânceşte şi-i spune că a venit acolo pentru Harap-Alb. S-a strâns lumea să privească. Turbat de furie că a fost dat în vileag. ba chiar „soarele şi luna din ceriu râdea”. deoarece veselia a ţinut „ani întregi şi acum mai ţine încă”. Văzând cât este de frumoasă fata. Compoziţional. umorul şi specificul limbajului. căci „el este adevăratul nepot al împăratului Verde”. „fiind nebun de dragostea ei”. Fata împăratului Roş. Au fost poftiţi la nunta împărătească. umanizarea fantasticului. Însă. iară cine nu. / Chiar şi sărăcimea ospăta şi bea!”. înainte mult mai este”. bine!”. fata îl sărută cu drag. Iar pe la noi. „şi acum mai ţine încă.porneşte cu ei la drum spre palatul împăratului Verde. aşa că nunta începe „ş-apoi dă. Deznodământul basmului constă totdeauna în triumful valorilor pozitive asupra celor negative. îl înşfacă de cap. pune în evidenţă idealul de dreptate. Cine se duce acolo bea şi mănâncă. ca personaj fabulos. S-au bucurat şi au petrecut cu toţii: „Veselie mare între toţi era. că cuvântul din poveste. Punctul culminant. prezente şi în creaţia lui Creangă. pe Harap-Alb. spânul se repede la Harap-Alb „şi-i zboară capul dintr-o singură lovitură de paloş”. apoi îngenunchează amândoi în faţa Împăratului Verde ca să primească binecuvântarea. între timp. veselia a ţinut ani întregi. strigând că aşa trebuie să păţească cel ce-şi încalcă jurământul. spânul se repede să o ia în braţe. Finalul este fericit şi deschis. prin leacuri miraculoase. jurându-şi credinţă unul altuia. individualizarea personajelor. se uită şi rabdă”. crai şi împăraţi. Ca şi o concluzie putem spune că povestea lui Harap-Alb este un basm cult având ca particularităţi: reflectarea concepţiei despre lume a scriitorului. cine are bani bea şi mănâncă. Doamne. turturica ajunsese cu vestea la împăratul Verde şi acesta se apucase să facă pregătiri pentru primirea fetei împăratului Roş. ca orice basm. Lui Harap-Alb i se tulbură minţile privind fata care era tânără. frumoasă „şi plină de vină-ncoace” şi nu ar vrea s-o ducă spânului. victoria adevărului. oameni importanţi „Ş-un păcat de povestariu (povestitor)/ Fără bani în buzunariu”. „zboară cu dânsul în înaltul ceriului” de unde îi dă drumul şi acesta se face „praf şi pulbere”. pe lângă crăiasa furnicilor. crăiasa albinelor şi crăiasa zânelor. Atunci calul lui Harap-Alb se repede la spân. Ea pune capul lui Harap-Alb la loc şi prin ritualuri străvechi cu „cele trei smicele de măr dulce” şi cu apa moartă îi lipeşte capul de corp. de adevăr şi de cinste. . basmul conţine formule specifice finale. „Dumnezeu să ne ţie. Ca la orice nuntă împărătească din basme. are puteri supranaturale şi-l poate reînvia. Harap-Alb se trezeşte ca dintr-un somn adânc.

ieşirea şi obiectivitatea experienţei. distanţarea şi reflecţia. imagini şi acţiuni care radiază. 16 Din punct de vedere al demersului didactic. 2000. un proces ce implică. cunoaştere şi trăire. Cluj-Napoca. În completare acestei definiţii critica de specialitate vorbeşte despre lectură „ ca un proces personsl de constituire de sens. scopuri ce pot fi definite de interesele personale din perspectiva cărora cititorul parcurge textul”. predarea urmăreşte să ajute cititorul să se distanţeze într-o oarecare măsură de experienţa lecturii. Însă o dată terminată lectura ne putem întoarece la text. cu teme. Receptarea textului 16 Pamfil Alina. p. Ed. ci şi interacţiunea lor. acesta este liniar: cuvţnt. care devine astfel un întreg: ceva rotund. dar şi scopuri bine precizate. Dacia. Când textul a fost citit. Didactica limbii şi literaturii române. avansarea. Atunci când citim un text. cea mai importantă componentă a triunghiului lecturii este cititorul: Cititor Text Context Lectura este un act sporitor pentru că lărgeşte nu numai sfera cunoştinţelor de limbă şi despre lume ci şi pentru că.CAPITOLUL IV Strategii metodice şi didactice în predare speciei literare a basmului Lectura este un act de complexitate ce presupune nu numai un cititor şi un text. fiind influenţat de contextul în care se petrece. în orizontul lui se reunesc gânduri şi sentimente. 81 . cunoştinţe anterioare. Aceste lecţii îi conduc pe elevi prin cele patru faze ale lecturii: intrarea în text. deopotrivă. propoziţie. reacţii afective. scenă şi episod care duce la următorul episod. să examineze sensul pe care textul îl are pentru el şi să cîntărească adevăratul conţinut în lumea unor categorii mai generale.

2 -receptarea textului:în cadru acestei etape elevii citesc în gând textul ce urmează a fi intrepretat. Partea principală a lecţiei este interpretată de interpretarea textului. ritmul şi intonaţia adecvate. dacă textul a fost ales cu respectarea particularităţilor de vârstă a elevilor. gestică. iar prin intermediul acestei etape.trei elevi. iau conoştinţă cu conţinutul textului. Se reia textul în lectura a doi. Receptarea textului parcurge mai multe etape. Textul este citit de către învăţător. Din realitatea desfăşurării ei se constată că sunt implicate mai multe metode: • • • • Povestirea Demonstraţia Conversaţia Explicaţia Etapele de desfăşurare a unai lecţii de citire explicative sunt: 1 -pregătirea elevilor pentru intrepretarea textului: în cadru acestei etape urmărindu-se stimularea interesului elevilor pentru text şi introducerea lor în problematica textului prin câmpuri semantice. a-l înţelege şi a-l aprecia. prin intuirea unor tablouri etc. există mai multe procedee: • • • metoda intuitivă . prilej pentru elevi să-şi consolideze percepţia asupra textului. metoda indirectă . desemnaţi dintre cei care ştiu să citească. Bineînţeles că. pregătite din timp de învătător. Pentru explicarea cuvintelor sau expresilor necunoscute.elevii să aibă cărţile închise. astfel.se prezintă obiectul sau se recurge la mimică. se poartă conversaţie pe baza conţinutului textului şi se reproduce textul pe baza planului de idei. metoda etimologică – se face legătura între un derivat şi cuvântul bază.se recurge la o imagine sau la un desen.1. cu timbrul vocii. Pe baza interpretării fragmentelor se elaborează planul de idei. -analiza formei – presupune descoperirea felului în care cuvintele servesc exprimării fondului. astfel: A. Este recomandabil ca în timpul citirii model. identificând elementele lexicale sau artistice necunoscute. având două componente: -analiza fondului – se organizează pe beză de întrebări. atunci nu ar trebui să existe prea multe cuvinte necunoscute. .citire efectuată de obicei de către învăţător. iar învăţătorul solicită elevilor să numească structurile sau cuvintele neînţelese. Pregătirea se face prin conversaţie. Lectura întâi / explicativă / anticipativă: Lectura explicativă este procesul prin care se asigură două achiziţii în legătura cu textul literar.

etc. povestirea. înţelegerea. la sfârşitul ei. conversaţia. un proces ce implică conoştinţe anterioare. Coordonatele contestului sunt reprezentate de componenta psihologică. explicaţia. lecturile ghidate şi cele fără fişe supotr. a căror realizare trebuie urmărită constant de către învăţător: corectitudinea. cea socială şi cea fizică: • dimensiunea psihologică se exprimă în interesul pentru text al elevului şi în intenţia care orientează lectura. Lectura este un act de mare complexitate ce presupune nu numai un cititor şi un text ci şi interacţiunea lor. Lectura a doua / comprehensivă / hermeneutică Este un proces personal de constituire de sens. nu se poate aplica un tipar de desfăşurare a lor. Totuşi nu toate textele reuşesc să capteze atenţia elevilor din primele rânduri. Lectura explicativă este procesul prin care se asigură două achiziţii în legătură cu textul literar: a-l înţelege şi a-l aprecia. lectura fiind influienţată de contextul în care se petrece. demonstraţia exerciţiul – toate conducând la înţelegerea textului. etc. a. B. ce pot fi diferite de interesele personale din perspectiva cărora micul cititor parcurge textul. . reacţii afective. să-şi exprime atitudinea lui faţă de text: -ce le-a plăcut? -ce i-a impresionat? -ce sentimente le-a trezit? -ce ar fi făcut într-o situaţie similară? Cititul poate îndeplini rolul de instrument al activităţii intelectuale când îndeplineşte anumite exigenţe. dar şi scopuri bine precizate. să răspundă la câteva întrebări puse de învăţător. Dacă lecţia s-a desfăşurat în bine condiţii. Astfel putem aşeza aici: situaţiile de lectură individuală silenţioasă şi cele în care lectura este realizată în faţa unui grup. ritmicitatea.3 -citirea de încheiere: Datorită diversităţii de conţinut si de expresie artistică a textelor de citire. elevii vor fi capabili să citească textul expresiv. Acest fel de lectură este o metodă specifică pentru familiarizarea elevilor cu tehnici de lucru cu cartea şi reprezintă un complex de metode: lectura. • dimensiunea socială a contextului vizează toate formele de interacţiune: învăţător – elev şi elev – colegi ce pot avea loc în timpul lecturii. Astfel o mare importanţă o are deschiderea lecţiei cu ajutorul unor întrebări: Ce ştiu despre subiect? sau De ce este importantă lectura textului? s. expresivitatea.

La aceasta se poate ajunge prin întrebări ca : -Care este lucrul cel mai important prezentat de autor/ narator în text. Fiecare dintre relecturi se reorganizează în jurul lecturii anterioare. fragment sau paragraf? Planul de idei se va nota la tablă şi în caiete şi va constitui suportul de orientare pentru conversaţia generalizatoare cu privire la conţinutul textului. Sintagma „ idee principală” desemnează informaţia cea mai importantă pe care autorul a furnizat-o pentru a explica subiectul. Procesele lecturii Microprocese Procese Macroprocese Procese de Procese de . calitatea comprehensiunii procesului de predare – învăţare. ordonate în jurul aceluiaşi centru. şi o parte înainte şi o parte după prima lectură. după prima lectură (identificarea o realizează elevii).• Contextul fizic se referă la aspectele concrete ce determină lectura: liniştea. s. arată mai jos relaţia dintre procesele lectirii şi cele trei lecturii. de lecturi succesive – paralele. Etapa comprehensiunii include primele două sau trei lecturi şi activităţile ce le însoţesc. ca un sistem în spirală. a. Neînţelegerea textului se poate evita parcurgând câteva etape esenţiale ale lecturii explicative. calitatea tipăritirii. reluate în timpul lecturii a doua: explicarea cuvintelor şi expresilor necunoscute. anticiparea corectă a duratei lecturii. Pentru a ilustra ideea că lectura a doua este doar o mediatoate între logică şi pragmatica textului. înainte de începerea lecturii (selectarea acestora se face de către învăţător).

Rezumat. Interpretare intertext. Lectura I Lectura a II-a Lectura a III-a C. Interpretarea înseamnă realizarea unor raporturi intratextuale dar şi a unor posibile corelaţii intertextuale. comunicarea asimetrică prezentă în relaţia pe care lectura / interpretarea şi redactarea de text o presupun. Idei principale. Răspuns activ. astfel avem: • • comunicarea simetrică şi directă în conversaţia profesor – elev. Microselecţia.elev. Predicţii imaginar mental. Lectura grupurilor de cuvinte. Structura textului. funcţii ale pragmaticii / retoricii de azi. Lectura a treia ca discurs didactic solicită aplicaţii textuale în situaţii transtextuale: . Scheme / convenţii. al sensurilor insinuare sau poate reprimata ale textului.Metacognitive integrare elaborare Recunoaşterea cuvintelor . Viziunea interpretativă se situează integral sub semnul dialogului şi al persuadării. Lectura interpretativă / critică Vizează spaţiul nespusului. elev. Răspuns afectiv. Utilizarea referenţilor a conectorilor. este forma de zbor a înţelegerii textului. Identificarea momentelor de disfuncţie şi conectarea lor.

. secvenţele ce urmăresc conturarea semnificaţiilor textului sunt menite să compună seriile de echivalenţă şi să le confere sens. care vizează o înţelegere mai profundă a textului şi dezvoltarea capacităţii de exprimare corectă. pluraritatea interpretărilor şi / sau dificultăţile întimpinate în configurarea sensului. identifică problematica textului în opoziţia dintre două tipuri diferite de inteligenţă. Etapa reflecţiei poate cuprinde discuţii menite să pună în evidenţă paşii parcurşi. expresivă. Etapa interpretării / lectura critică vizează. ci să accepte opiniile elevilor cu argumente de rigoare. II Tipologia textelor şi specificul lor Experienţa literară şi stimularea gustului pentru literatură sunt doar o parte din condiţiile necesare în educarea cititorului. imprimarea unui stil propriu de lectură. Fiecare tip îşi are propriul său demers. Citirea de încheiere se subscrie aceleaşi etape şi poate îmbrăca forma unor exerciţii de : • • • • • citirea integrală a textului citire selectivă citire pe roluri citirea unui text asemănător. Cu prezentarea conţinutului în mod original pe baza planului de idei începe etapa a treia.• aprofundare / generalizare – oportunutăţi de învăţare orientate spre dobândirea competenţelor funcţionale bazate pe atitudini. provocând o puternică reacţie afectivă. ales de învăţător sau de elev în concluzie lectura unei opere literare trebuie abordată în tripla sa ipostază: -inocentă / predicativă / explicativă -comprehensivă / hermeneutică -critică/ interpretativă. Lectura interpretativă. iar aplicarea gradată şi respectarea fiecăreia dintre ele apropie elevul de textul literar. să pună în evidenţă ideile de bază şi să pătrundă dincolo de cele evidenţiate de autor. Dialogul cu elevii este menit să fixeze mesajul textului. Este important ca învăţătorul să nu-şi pună punctul de vedere. cu accent de originalitate. la şcoală copilul se întâlneşte cu diferite tecte. cu intonaţie şi ritm corect. o dată cu însuşirea tehnici de citire.

legenda. prin cuvintele altor personaje. romanul. specie. Caraateristicele genului epic se pot determina fără a recurge la noţiuni de teoria literaturii prin întrebări: Ce? Cu cine? Cum? Acţiune / cauză În ce scop? Cine? -Cine povesteşte? / autorul -Ce povesteşte? O întâmplare. prin fapte. plac mai mult. nuvela. Totalitetea Când? Împotriva cui? De ce? . intrigă. Notarea faptelor este făcută de autor. modul de expunere. Bineînţeles că învăţătorul are datoria de a le explica elevilor că oamenii şi animalele care săvârşesc acţiunea într-o operă literară se numesc personaje. snoava. adecvată. jurnalul.Această diversitate de texte literare impune o abordare metedică diferită. reportajul. epopeea. poemul. trăind un moment de satisfacţie în momentul victoriei binelui. Genul epic prezintă în general o acţiune. prin propriile sale cuvinte. iar prezenţa scritorului alternează cu prezenţa personajelor. Textele cu caracter epic. dezvoltarea intrigii. portret fizic. în funcţie de genul literar. o acţiune. povestea. schiţa. animale cărora li se atribiue însuşiri omeneşti. repere concrete în orientarea copiilor în problematica textului. întâmplări. Ca şi specii reprezentative ale acestui gen amintim: balada. moral) Cum este reprezentat personajul?(prin cuvintele autorului. cine săvârşeşte acţiunea? / oameni. gesturi) Ce face personajul?(care este locul în acţiune) În mod firesc elevii se simt atraşi de spiritul binelui şi participă afectiv la ceea ce se prezintă în operă.fapte. iar subiectul epic se desfăşoară într-o succesiune de momente: expoziţie. eseul. atitidini. datorită prezenţei întâmlpărilor şi personajelor. basmul. fabula. întâmplări săfârşite de personaje. memoriile. punctul culminant şi deznodământul. Demersul de carecterizare a personajelor se poate structura în jurul celor trei axe reprezentative a întrebărilor: • • • Cine este personajul? (nume.

la clasele primare. Uneori pot absenta determinările de timp sau loc. III Strategii algoritmice. d) Punctul culminant Este momentul în care lupta dintre personaje atinge gradul cel mai înalt. Se cere elevilor să prezinte pe scurt conţinutul celor citite în acel fragment. învăţarea unui algoritm ridică anumite probleme.întâmplărilor sau evenimentelor care se desfăşoară într-o operă literară epică constituie subiectul operei literare. învăţarea analitică a . c) Desfăşurarea acţiunii Cuprinde întâmplări determinate de intrigă. Aceste cuvinte sunt indicate de către elevi sau de către învăţător. Se explică cuvintele necunoscute. o atitudine. Începând cu clasa a III-a. desfăşurarea acţiunii cuprinde câteva momente. presupunând următoarele activităţi: • • • • Învăţătorul numeşte un elev pentru a citi primul fragment şi îl opreşte când a terminat. rămase neexplicate. În general. b) Intriga Reprezintă motivul care determi nă acţiunea din operă şi urmează imediat după expoziţiune şi constă într-o acţiune. euristice şi demonstrative folosite pentru accesibilizarea textelor/ construcţia sensurilor plurale ale operei. care cunoaşte mai multe momente: a) Expoziţiunea Aici se prezintă locul. în lecturile destinate ciclului primar. iar la clasele I şi a II-a activitatea de imterpretare a textului constă din povestirea celor citite. Urmează apoi dezmembrarea. Algoritmizarea: este metoda ce s-a impus în urma descoperirilor psihologiei contemporane privitoare la operativitatea gândirii. Se formulează ideea principală. în urma discuţilor pregătitoare. o afirmaţie. După ce algoritmul a fost depistat urmează să fie descris prin precizarea secvenţelor sau a operaţiilor în succesiunea lor internă. e)Deznodământul Stabileşte încheierea luptei între personaje sau grupuri de personaje prin triumful unuia. Un algoritm este operaţie constituită dintr-o succesiune de secvenţe care conduc spre acelaşi rezultat. atunci când aceste sunt nesemnificative pentru mesajul textului. timpul şi personajele principale. 1. O acţiune importantă în analiza textului o reprezintă delimitarea fragmentelor. Din punct de vedere metodic.

De exemplu: -predarea noii lecţii. pentru ca în final aceste secvenţe să fie din nou cuplate şi înlănţuite.fiecărei secvenţe. imediat după rezolvare. când se împarte un text în fragmente etc. principiu). Să înţeleagă modelul acţiunii. Exerciţi lexicale-contribuie la îmbogăţirea vocabularului prin: . familiarizarea elevilor cu noul conţinut se realizează în cadrul primei ore. exerciţiile contribuie la dezvoltarea competenţei de comunicare a elevilor. învăţătorul trebuie să aibă în vedere ca elevii: • • • • • • Să cunoască scopul exerciţiului propus.consultarea dicţionarului. algoritmizarea aplicându-se în cadrul orelor de limbă. . sarcini. La disciplina Limba şi literatura română toată activitatea de predare. de la exerciţii simple la exerciţii complexe. Exerciţiul: constă în efectuarea repetată a unor acţiuni.vizează exersarea citirii fluiente. prin . În asamblul. conştiente prin: • • • • • citirea integrală a textului citirea selectivă citirea pe roluri citirea unui text asemănător celui din manual. Să beneficieze de verificări. grupându-se în: Exerciţii de citire. interacţiunea cu experienţa proprie. corecte. Să-l execute de câteva ori pentru a-l însuşi. -consolidarea conţinutului şi formularea ideilor principale se realizează în cadrul celei de a doua ore. operaţii până la consolodarea şi perfecţionarea operaţiei. -descoperirea mesajului. Să cunoască la ce pot apele pentru rezolvarea lui (regulă. Pentru ca exerciţiul să-şi indeplinească rolul de formare a priceperilor şi deprinderilor de exprimare. ales de învăţător sau de elevi citirea unui text asemănător celui din manual.învăţare a unui text nou presupune respectarea unor algoritmi. atunci când se face analiza gramaticală a cuvintelor dintr-o propoziţie. 2. Consolidarea şi automatizarea se înfăptuieşte prin exerciţii aplicative.exerciţii de explicare a cuvintelor necunoscute întâlnite în lecţie. ales şi propus de elevi. eventual rezumatul se realizează în cadrul celei de a treia ore. Să parcurgă exerciţiile în mod gradat.

într-un fel care v-ar plăcea mai mult. formulaţi ideea principală a fragmentului.. creaţi noi întâmplări în desfăşurarea acţiunii. recunoaşteţi şi citiţi fragmentul care descrie un peisaj sau chipul unei persoane. orientându-vă după planul de idei.exerciţii pentru numirea sinonimelor unui cuvânt. recunoaşteţi cuvintele care se compară şi cu care se compară. Exerciţii de recunoaştere şi semnalare a elementelor expresive stilistic. schinbaţi sfârşitul povestirii.acestea vor viza consolidarea deprinderilor tehnicilor de lectură prin cerinţele: • • • • • • • • prin: • • • • • • • • • • reconoaşteţi şi citiţi fragmentul care povesteşte o acţiune. alegeţi din text imagini care v-au plăcut mai mult şi introduceţi-le în enunţuri noi. citiţi textul cu atenţie. citiţi textul delimitând fragmentele care exprimă un moment esenţial. prezentaţi în rezumat conţinutul textului. recunoaşteţi şi citiţi dialogurile din text.introducerea lor în contexte. . selectaţi şi citiţi imaginile care sugerează imagini vizuale. .integrarea cuvintelor în context. citiţi textul expresiv.se realizează 3. Exerciţii creative: continuaţi povestea cu alte întrebări inventate. culori. forme. Modelarea Modelele pot compara două funcţii: una ilustrativă în sensul că prezintă un fragment din realitate şi alta cognitivă. Exerciţii de transformare a textului-se realizează prin: transformarea vordirii directe în vorbire indirectă. prezentaţi conţinutul textului. trasnformarea vorbirii indirecte în vorbire directă. povestiţi o întâmlpare asemănătoare celei din manual. . Exerciţii de aplicare a tehnicilor de lectură.

Astfel elevul redescoperă cunoştinţe vechi. Astfel personajul este cel care este folosit ca model de autor. astfel încât elevul să realizeze o incursiune în propriul fond aperceptiv. Constă într-o discuţie orală cu clasa care să surprindă. 6. după care vor urma intervenţiile şi comentariile „ spectatorilor”. improvizând o scenă de conflict. Jocul propriu-zis nu va dura mai mult de cinci – zece minute. veridice Dezbaterea îşi atinge scopul dacă de-a lungul discuţiei s-a aflat adevărul în legătură cu teme discutată. iar membrii grupului vor interveni pentru atenuarea conflictului. iar învăţătorul trebuie să favorizeze menţinerea unei atitudini active. Subiectul de jucat trebuie să fie familiar copiilor. descoperirea dirijată. vizează surprinderea argumentelor şi aprecierea eficacităţii lor. argumentarea părerilor. argumentele să conţină fapte autentice.problemă. Dezbaterea . Jocul de rol Este o metodă care constă în provocarea unei discuţii plecând de la un joc dramatic pe o problemă cu incidenţă directă asupra unui subiect ales. Se cere unor membri ai clasei să joace rolurile respective. 5. apoi învăţătorul va grupa argumentele de valoare sau non-valoare a temei de dezbatere. Ea trebuie să fie reală şi contradictorie. analogii din experienţa cotidiană. Criteriile dezbaterii sunt: • • • identitatea temei (cei implicaţi discută despre aceeaşi temă) persoanele care dialoghează să aibă păreri diferite. Elevii trebuie lăsaţi să se exprime liber în cadrul dezbaterii. să fie extras din viaţa lor curentă. în vederea desluşirii unor noi situaţii. 4.În literatură această metodă oferă modele de viaţă. Descoperirea Este o metodă de factură euristică şi constă în crearea condiţiilor de reactualizare a experienţei şi a capacităţilor individuale. În funcţia de relaţie care se stabileşte între profesor şi elev se pot delimita două feluri de descoperire: • • descoperirea independentă . acesta putând trezi sentimente de simpatie sau antipatie sau putând deveni model sau antimodel pentru micul cititor.

Învăţătorul începe prin a citi titlul cărţii şi a arăta coperta şi câteva ilustaţii apoi le spune elevilor: -”Aţi auzit care este titlul? Aţi văzut ilustraţiile? Ce credeţi că se va întâmpla. Odată ce cititorul a creat o „viziune” şi a pătruns în ea. După ce se trec în revistă titlul şi eventualele ilustraţii elevii completează tabelul cu răspunsurile la întrebările: „Ce credeţi că se va întâmpla cu adevărat?” Apoi se discută cu elevii predicţiile. este necesară identificarea şi urmărirea intrigii. imagini şi acţiuni care radiază de la un centru de înţeles la care ne trimit înapoi. Acesta e împărţit în coloane verticale: cea din stânga pentru predicţii. activitatea menită să ajute la obiectivarea experienţei lecturii – întâi prin reacţii personale şi apoi prin explorarea mai obiectivă a textului. se citeşte primul fragment şi se completează coloana din dreapta cu răspunsurile la întrebarea: „Ce s-a întâmplat de fapt?” După terminarea lecturii. Prin activitatea de citire / gândire dirijată se aranjeajă ceea ce elevii au anticipat pe baza a ceea ce au aflat deja şi ceea ce au aflat pe măsura avansării în lectură.este o strategie modernă menită să-i ajute pe elevi să avanseze în text înţelegând şi reflectând. ce credeţi că ve-ţi citi?” Apoi învăţătorul cere elevilor să pregătească tabele cu predicţii. ne putem întoarce la text care devine ceva rotund. c) Întrebări pentru concentrarea atenţiei Învăţătorul poate pune întrebări care să-i facă pe elevi să se concentreze asupra unor elemente ale textului. stârnirea interesului de către misterele textului. cu teme.IV Metode euristice (combinata) Lectura predicativă a) Inventica. b) Jocul de cuvinte O altă tehnică de stârnire a curiozităţii este ca învăţătorul să aleagă trei sau patru cuvinte din text şi să-i pună pe elevi să lucreze pe grupe şi să facă speculaţii în legătură cu felul în care aceste cuvinte ar putea să funcţioneze împreună în povestire. identificarea problemelor şi căutarea de soluţii. cea din dreapta pentru ce s-a îmtâmplat. În folosirea adecvată a a cestor strategii trebuie să se acorde atenţie următoarelor: . Scopul predării în această feză este să facă legătura între cunoştinţele şi interesele anteroare ale cititorului şi firul argumentaţiei sau intrigii şi să-l încurajeze pe cititor să-l urmărească în mod activ şi inteligent. Poate fi util ca învăţătorul să facă o scurtă prezentare a lecţiei în scopul pregătirii elevilor pentru o lectură sau o ascultare mai inteligentă.

Discuţiile vor fi interesante dacă se ţine cont de: -învăţătorul trebuie să aleagă un text care poate cu adevărat genera întrebări. -trebuie să reziste tentaţiei de a ajunge la concluzii predeterminate şi de a-şi expune propria înţelepciune.a IV-a. de aceea e necesară o deschidere a lecţiei reconstruită în jurul întrebărilor: ce ştiu despre subiect.• • • • • metoda trebuie rezervată povestirilor cu intrigă clară. În general b) Caiete de impresii de lectură . învăţătorul trebuie să accepte toate răspunsurile cu politeţe. Lectura interpretativă a) Discutarea reacţiilor cititorului Elevii pot înţelege mai profund un text dacă sunt încurajaţi să-şi exploreze propriile sentimente şi asiciaţii determinate de aceasta. pauzele în lectura textului trebuie alese cu o deosebită atenţie. Întrebări prin care se obţin răspunsuri personale sunt: • • • Ce aţi observat în text? Ce părţi v-au rămas în minte în mod deosebit? De ce? La ce v-au făcut să vă gândiţi aceste părţi? Cum v-au făcut să vă simţiţi aceste părţi? Aceste caiete sunt instrumente cu multiple întrebuinţări care îi încurajeajă pe elevi să reflecteze la ceea ce au citit şi să vină cu idei pentru a le discuta în clasă. exlporarea tuturor coordonatelor contextului va avea un rol decisiv în reuşita lecturilor pe această temă. Dat fiind caracterul abstract al idei de basm mai ales în clasele a II-a . fără a face aprecieri. iar în dreapte comentariul asupra fragmentului. Nu toate textele reuşesc să capteze atenţia elevilor din primele rânduri. cine era personajul principal şi nu ăn ultimul rând de ce e importantă lectura textului. învăţătorul trebuie să menţină discuţia însufleţită. învăţătorul trebuie să fie deschis la sugestii când formulează întrebările. Învăţătorul are pregătit un set de întrebări interpretative pe care le va folosi în discuţie Ele pot avea cel puţin două răspunsuri. c) Investigaţia comună Este o metodă destinată a-i face pe elevi să discute mai în profunzime problemele ridicate de text. dar să nu o facă să devină competitivă. 2. -trebuie să menţină discuţia concentrată pe text. Astfel caietul va fi împărţit în două: în stânga vor scrie fragmentul din text.

care nu sunt accesibile decât prin iniţiere. care să focalizeze atenţia asupra mesajului.lecturile vârstei şcolare mici. o importanţă deosebită o au mai mult întrebările retorice în prima oră. în afara povestirii învăţătorului. vor avea acest rol de mobilizare afectivă. expresivă. deschise. în cercurilesatelit în jurul celor care conţin caracteristicile personajului. interpretativă. astfel încât în ultima lectură. o pondere importantă o deţin textele cu caracter epic. aşadar nu trebuie amânate până la ultima lectură. În acest sens. se cere un mod de analiză care din prima oră/ lectura explicativă să asigure nu numai înţelegerea evenimentelor şi a faptelor cât şi mai ales semnificaţia acestora în scopul valorificării lor sub raport educativ. cu intonaţie adecvată. să poată realiza transferul de la personaj la propria lor identitate. Explicând geneza unui lucru. caldă. basmele apelează la elemente fantastice. să îi pregătească psihologic pe elevi. O altă metodă este reţeaua personajelor-care este o metodă grafică de a descrie a personajelor şi argumentare a descrierii. scriu cuvinte care caracterizează acel personaj. apoi. În final. Datorită cestor caracteristici. basmele prezintă unele dificultăţi în înţelegerea lor. anagogic. în lectura preferată a elevilor existând şi basme. . precum şi al unui limbaj specific mai geoi. Elevii scriu numele personajului într-un cerc în mijlocul paginii. Astfel întrebările extratextuale. Astfel în abordarea acestor categorii de texte. în cercuri.satelit în jurul cercului cu numele. O categorie aparte a textelor o constituie basmele. după ce au înţeles conţinutul. a unui fenomen. mistic. nuanţată. scriu exemple de acţiuni care vin în sprijinul judecăţii lor. ci trebuie pregătit treptat pe parcursul celor cel puţin trei relecturi. interpretative. de pregătire spre sensurile alegoric.

. şi de când îl avea. eu îi iert şi pedeapsa să o ia de la Dumnezeu” cinstit îngrijorat PRÂSLEA CEL VOINIC . . Harap Alb Spânul Chiar dacă nu sunt deosebit de simbolice.. În colţurile unei foi de hârtie.. tată. nu putuse să mănânce din pom mere coapte” bun Harta personajelor este o metodă grafică de urmărire a relaţiilor dintre personaje. mare a fost bucuria împăratului când a văzut merele de aur pe masa sa” viteaz . aproape toate operele literare ne fac să ne gândim la problemele din viaţa personală. compexitatea creşte. elevii scriu numele a două până la patru personaje din textul literar. După ce au fost incluse în schemă două sau trei personaje. Trag apoi două săgeţi între fiecare două personaje şi de-a lungul fiecărei săgeţi scriu ce simte personajul faţă de cel spre care se îndreaptă săgeata sau cum îl tratează.. pentru că pot apărea diferenţe.. Apoi trasează săgeata în sens invers. cu săgeţi duble între ele. scoase paloşul se repezi la balaur şi numaidecât îl făcu în bucăţi bucăţele” . ca şi la probleme general umane.

a acestei metode este eficienţa şi eficacitatea ei. V. asupra reacţiilor elevilor cu care lucrează. Subliniind ideea că „. D.Aşa cum ne amintesc de întâmplări din pripria noastră viaţă. Confirmarea sau infirmarea 17 18 Bruner. PUF. „17 cu atât se va putea aprecia mai corect eficienţa metodologiei didactice. Evaluarea îndeplineşte şi o funcţie orientativă. prin pripria-i aplicare favorizează obţinerea unor rezultate superioare. Elevii înţeleg mai mult din ceea ce citesc dacă şi-au cultivat capacitatea de a sesiza intertextualitatea. în sensul că oferă o informaţie care serveşte drept ghid în adoptarea unei strategii metodice în perspectivă. drept obiectiv nu numai produsul sau conţinutul învăţării. „18 G. Dictionaire de la langue pedagogique. Evaluarea. E. Pentru o teorie a instruirii.. Bucureşti. evaluării. Astfel. Berger relevă tocmai această putinţă a tehnicii de lucru de a se revizui simultan cu aplicarea ei în practică. cu atât mai mult conexiunea inversă îi va permite să-şi dea seama de eficienţa sau de ineficienţa metodelor şi procedeelor la care s-a recurs. p 188. în cursul desfăşurării lecţiei. după performanţele obţinute. cu cât această evaluare va avea „. 1970. Astfel predarea învăţarea urmează să fie dublate în mod sistematic de un efort de evaluare şi de autoevaluare cu cât mai mare rigurozitate posibilă. la timpul şi locul potrivit... o operă literară se poate corela cu altele pe aceeaşi temă. 1971. în elaborarea de noi ipoteze despre modul cum urmează să se continue munca. P. capacitatea de a se gândi la mai multe texte simultan în timp ce explorează o anumită problemo/ temă literară. Această metodă.funcţie corectivă şi orientativă în determinarea metodologiei didactice Calitatea fundamentală. astfel producându-se maximum de modificări în comportamentul elevului în minimum de timp posibil.... Paris. întreaga metodă este în mod inevitabil o reîntoarcere reflexivă asupra operaţiilor deja cunoscute. Cunoaşterea imediată a rezultatelor obţinute şi justa lor apreciere au o dublă semnificaţie pedagogică: una de corecţie şi alta orientativă. de a se autoregla din mers.. Aceasta înseamnă că metodelor de predare învăţare urmează să li se asocieze o baterie de metode de control cât mai bine puse la lunct. după criterii docimologice. Foulquie Paul. p 313 . Cu cât profesorul va dispune de posibilităţi mai bune de informare continuă.. ci şi procesul prin care copilul ajunge sau nu reuşeşte să ajungă la stăpânirea materialului de învăţat. Jerome..

în folosirea sau nu a aceleiaşi metode. iar nota dominantă o constituie însuşirea regulilor şi definiţiilor. atrag atenţia profesorului asupra eventualelor consecinţe neprevăzute şi îl ajută să ia o decizie corespunzătoare. Cu cât apropierea copilului de carte se face mai devreme. prilejul unice de reflecţie şi de trăiri spirituale. cu atât mai importante şi durabile sunt efectele ei în domeniul limbajului al comunicării. periodice şi finale. precum şi în cel al comportamentului şi al socializării. Aici se combină strategiile transductive cu cele abductuve. Acest fel de lecţii se bazează pe caracterul conştient. Metodele pe care cadrul didactic le foloseşte în timpul orelor trebuie astfel selectate încât să stârnească interesul elevului şi să-l ajute să înţeleagă operele literare. Tocmai din această cauză învăţătorul trebuie să orienteze cu mult tact pedagogic lecturile elevilor. mai educative si mai răspândite activităţi. ne ducem la reguli-definiţii la cazuri excepţii. cea mai importantă fiind stocarea. specifice dezvoltării gândirii critice şi corelarea lor cu metodele tradiţionale adecvate metodele centrale sunt căi de redimensionare a orei de literatură română din perspectiva modelului cathartic a literaturii. pe lângă satisfacţiile pe care le aduce orice fapt de cultura. Acest lucru menţine profesorul într-un neîntrerupt proces de cercetare şi îl invită chiar la noi experimente ameliorative. şi anume. Lectura. În acest tip de lecţie există şi combinaţii ca: -schimbarea valorii gramaticale a cuvintelor -omonimie gramaticală La lecţia de verificare şi evaluare a priceperilor şi deprinderilor se va insista pe fixare.efectelor anticipate. Folosirea ca instrument de lucru şi forme de evaluare a metodelor. Cartea îi oferă celui ce o parcurge. exerciţii şi aplicaţii. existând astfel învăţare evaluativ-critică. . Lecţii de recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor pot fi : introductive. Metodele tradiţionale îmbinate cu cele moderne vor putea astfel contribui la o simplificare a demersului didactic. De aceea cartea este mereu prezentă în viaţa noastră. rămâne astfel una dintre cele mai intense. a procedeelor moderne. Vor fi teste cu întrebări închise şi deschise ambele cu alegeri simple.

hotărâre. Din basme se desprinde începuturile luptei dintre cei asupriţi şi asupritori. Imaginaţia este necesară omului pentru toate formele de activitate. de asemenea. Ele contribuie. despre buni şi răi. poporul cu imaginaţia.formativă pentru copiii care nu s-au rupt încă de lumea basmului. proceselor afective. Basmele au un puternic substrat real.CONCLUZII Idiscutabil. fie de asuprirea claselor dominante. de a-şi uşura munca şi viaţa. la formarea trăsăturilor de voinţă şi caracter – în general la dezvoltarea personalităţii copiilor. necazurile şi bucuriile sale. basmele populare sau culte constituie o lectură instructiv. Exprimând înţelepciunea şi năzuinţele poporului. copiii sunt de partea dreptăţii. deoarece au izvorât din năzuinţa poporului pentru o viaţă mai bună. Basmele oglindesc primele istorii ale relaţiilor omeneşti şi ale luptei omului cu mediul. ele mijlocind trecerea firescă de la o literatură bazată pe fantastic şi miraculos spre una exactă. Ascultândule sau citindu-le. basmele povestesc despre săraci şi bogaţi. Valoarea instructuv educativă a basmelor sete deosebită. le-a întruchipat adeseaîn fiinţe fantastice din basme. de a-şi alcătui instrumente de luptă şi de eliberare. îşi . vitejie. Basmul este valoros atât pentru educarea artistică cât şi pentru dezvoltarea limbajului. de bine şi de frumos. relaţiile dintre oameni. înţelepciunea şi iscusinţa sa. Poporul a introdus în basme expresia dorinţei sale de libertate. micii cititori îşi formează reprezentări şi noţiuni despre dreptate. perseverenţă. lupta cu forţele naturii. curaj. Copiii sesizează odată cu conţinutul de idei şi expresiile poetice şi însuşindu-şi-le. răutatea şi minciuna. Ascultând sau citind basme. lăcomia. copiii îşi exersează atenţia urmărind cu incordare peripeţiile narate. adevărului şi a binelui şi detestă nedreptatea. Ele aduc o preţioasă contribuţie la dezvoltarea proceselor de cunoaştere. ele arată cum pedepseşte colectivitatea pe răufăcători şi reliefează năzuinţele oameniloe de a se elibera de ignoranţă. hărnicie. basmele îi ajută pe copii să înţeleagă complexitatea aspectelor vieţii. Înţelegând conflictul dintre cele două forţe care apar în basm. cinste. îngânfarea. din dorinţa de a invinge răul şi greutăţile provocate fie de forţele naturii. Basmele sunt şi puternice mijloace de dezvoltare a atenţiei şi a memoriei. Neînţelegând anumite fenomene din natură. este absurd să negăm rolul fanteziei chiar şi în cea mai severă stiinţă. la dezvoltarea imaginaţiei creatoare a copiilor şi la înţelegerea frumosului. de dreptate.

îmbogăţesc vocabularul cu expresii din limba vie a poporului. cu frământările de limbă. astfel expresiile proprii limbii a poporului intră în limbajul lor.copiii învaţă să preţuiască poporul pentru înaltele şi deosebitele sale calităţi. prilejuind copilului puternice emoţii estetice. . Admirând întreaga comoară de înţelepciune pe care o cuprind basmele. precum şi acelea care se repetă. Citind basme. copiii întâlnesc mereu expresiile care le sunt cunoscute şi se bucură atunci când le ştiu. cu expresivitatea şi bogăţia ei. Ei memorează cuvintele cu care încep şi se încheie basmele. ajutându-i să-şi însuşească mai bine limba maternă. cu zicătorile pline de înţelepciune. care aduc o însemnată contribuţie la dezvoltarea personalităţii copilului. Basmul este un minunat mijloc de educare a gustului pentru frumos.creaţii specifice ale poporului cu o complexă şi multiplă valoare. . .

Bucureşti. Bucureşti. I. Bucureşti. Slavici. 2007. Estetica basmului. Ion. Structura poetică a basmului. Basme. Bucureşti. Editura Dacia. vol. Andrău. Editura Didactică şi Pedagogică. Pentru o teorie a instruirii. Editura Dacia. Rădăcinile istorice ale basmului fantastic. 1986. Bucureşti. 1965. Bucureşti. 1960. Bucureşti. Poveşti. Ispirescu. Bucureşti. Gheorghe. Bucureşti. Odobescu. Pop. Nicolae. Ioan. Bucureşti. Goia. Alina. 1983. Ioan. Antologie de texte literare. Bucureşti. 2000. Editura pentru Literatură. ESPLA. legende. Jerome. 1996. 1970. Editura Saeculum. Basme. snoave. Vasile. Cluj-Napoca. Cluj-Napoca. Editura Cartex. Monica. Editura Humanitas. Adolf. Editura Petru Maior. Editura Minerva. Creangă. Basme. Schullerus. 1973. Ispirescu. . Cluj-Napoca. 1977. V. Ruxăndoiu. George. Stereotipia basmului. Tipologia basmelor româneşti şi a variantelor lor. Folclor literar românesc. Petre.Bibliografie Alecsandri.. 1983. Literatura pentru copii şi tineret. Pamfil. Alexandru. 1991. IEDP. Elementele teoriei literare. 2005 Vrabie. Propp. Basmele Românilor. Editura Corint Junior. Vistian. Editura Dacia. EDP. Editura Univers. Editura Univers. 2000 Szekely. Didactica limbii şi literaturii române. A fost pe unde n-a fost Basmul popular românesc. Pavel. Editura Didactică şi Pedagogică. 2006. 2003. 1990. Didactica limbii şi a literaturii române la ciclul primar. 2004 Bruner. Victoria. Editura Didactică şi Petagogică. Roşianu.. Mihai. 2004. Călinescu. Bucureşti. Opere. Editura Dacia. Petre. Târgu Mureş. Bucureşti. Nişcov. Cluj-Napoca.

faptele lor. sfârşitul lecturii. ţinând seama de conţinutul şi de semnele de punctuaţie. Ea cere berzei năzdrăvane ca fetiţa ei să aibă un păr de aur. -să participe cu interes la oră. barza îi îndeplineşte dorinţa. -să răspundă la cel puţin 4-5 întrebări. povestirea. Organizarea învăţării: -frontală. problematizarea. individuală. lectura explicativă. Metode şi procedee: -conversaţia euristică. Deşi a fost nemulţumită de cererea Cristinei.dezvoltarea vocabularului elevilor cu expresii şi cuvinte noi: Obiective operaţionale: -să citească textul. volumul Poveşti de aur de Nicolae Batzaria. ilustaţii. 2. -să selecteze fragmentele care să ilustreze însuşirile personajelor. -îmbogăţirea şi dezvoltarea cunoştinţelor elevilor: . exerciţiul. .ANEXA 1 Proiect de lecţie Data: Clasa: a II-a Obiectul: Literatură pentru copii Subiectul: Bucle de aur de Nicolae Batzaria Tipul lecţiei: însuşiri de noi cunoştinţe Scopul lecţiei: -formarea gustului pentru citire independentă. lucru cu manualul. 3. dovedind că au înţeles conţinutul textului. -să folosească anumite cuvinte şi expresii din text în enunţuri corect formulate: -să redea conţinutul lecturii în succesiunea momentelor acţiunii. Momentele principale ale basmului: 1. Mijloace de învăţământ: -caietul de lectură pentru clasa a II-a. Cristina a născut o fetiţă foarte frumoasă.

vom reciti fragmentele cele mai importante din lectură. 7.. aurul adevărat. Pe măsură ce Bucle de Aur creştea. -realizez o primă discuţie: * De cine este scris basmul? * De ce textul poartă acest titlu? * Despre cine se vorbeşte în lectură? * Ce fel de dorinţe trebuie să avem în viaţă? . Greutatea părului o făcea pe fetiţă să fie tot timpul tristă... -urmăresc cu atenţie.. să poată povesti. 6. Mama îşi dădea seama de greşeala făcută.. din părul ei” „ Nu vreau. din oraş” „Dorinţa ta. . „ Răspund la întrebările puse. lectură pe care au citit-o acasă. Bucle de Aur îşi recapătă părul ei adevărat.... citirea se „într-o ţară rece. -cer elevilor să-şi pregătească materialele.după ce m-am convins că elevii au citit lectura şi au reţinut esenţialul se trece la lectura selectivă a textului: * Citiţi fragmentul în care Cristina cere berzei năzdrăvane păr de aur pentru fata ei! * Citiţi partea de sfârşit a lecturii! * Citiţi cuvintele spuse de barza năzdrăvană! * Citiţi fragmentul în care este prezentat oraşul în care trăiau Cristina şi fetiţa ei! Dirijarea învăţării (În cazul în care lectura este mai scurtă se poate citi în clasă în întregime.4. Activitatea elevilor -se pregătesc pentru oră. -le voi spune că azi vom comenta întâmplările din lectura Bucle de Aur. Scenariul didactic: Etapele lecţiei Organizarea activităţii Aunţarea subiectului lecţiei Activitatea învăţătorului -asigurarea climatului necesar desfăşurării orei. 5. părul ei devenea tot mai lung. astfel încât elevi să poată să răspundă la întrebări..

apoi formulează câteva propoziţii. -Se povesteşte conţinutul basmului pe baza unor întrebări sau pe baza momentelor principale(conţinutul informativ). . oameni trişti ca o zi ploioasă de toamnă etc. Explică unele cuvinte şi expresii. care nu au fost suficient aprofundate). 4-5 elevi povestesc lectura şi răspund la întrebări. cerându-se să se ordoneze. -Se explică apoi unele cuvinte din lectură: tainice. -Întrebări * Unde a trăit Cristina? * Prin ce se deosebea ea de toţi oameni din oraş? * Ce daruri face barza fiecărui nounăscut? * Ce a cerut Cristina pentru fetiţa ei? * Ce i-a spus barza? * Ce s-a întâmplat cănd părul fetiţei a crescut? * Cum s-a sfârşi povestea? * Ce învăţăminte ne oferă acest text? (În cazul în care elevii nu au răspunsuri complete la întrebări sau povestesc defectos. se pot prezenta elevilor ilustraţii care4 redau momentele principale. amarnic.poate face chiar de către învăţătoare. nemaivăzută. se recitesc anumite părţi din lectură. minune. se poate alterna citirea învăţătoarei cu cea a unor elevi care pot citi scurte paragrafe).

-Vor avea ca temă pentru ora următoare să Temă pentru acasă recitească întreaga lectură şi să o deseneze pe Bucle de Aur. Îşi adresează întrebări unul altuia. Îşi npteaza tema.-Le voi cere sa-şi pună întrebări în legătură cu lectura parcursă(chiar dacă nu Evaluarea finală dau răspunsuri foarte corecte la toate întrebările. important este ca elevii să înveţe să formuleze astfel de întrebări) Se apreciază „cea mai interesantă întrebare”. . apoi caută răspunsurile potrivite.

OBIECTIVE PSIHOLOGICE: OP1-să-şi dezvolte capacitatea de selecţie şi de sinteză. 2. O4. videoproiector. STRATEGII DIDACTICE: Metode şi procedee: conversaţia euristică. editat de M. O3. munca independentă. OP2-să-şi dezvolte spiritul creator.SUPORT: Prâslea cel Voinic şi merele de aur TIPUL LECŢIEI: de fixare si consolidare. Alina. manual clasa a IV-a.să identifice particularităţile basmului.să motiveze apartenenţa unui fragment la specia literară „basm’’. OBIECTIVE OPERAŢIONALE: 1. TIMP: 50 min. dezvoltarea şi consolidarea deprinderii de a citi curent. Elementele caracteristice basmului. descoperirea dirijată. 2003. corect. expunerea. OA4-să introducă noile valori în propriul sistem de valori. Resurse: capacitatea de învăţare a elevilor. . E.să definească basmul. VARIANTA: lecţie mixtă. ▪ mijloace de învăţământ: volume de basme. 3..ANEXA 2 PROIECT DIDACTIC DATA: CLASA: a IV-a DISCIPLINA: Limba şi literatura română CONŢINUTUL: „Basmul. OBIECTIVE AFECTIVE: OA1-să desprindă mesajul etic al basmului Prâslea cel Voinic şi merele de aur. O2. BIBLIOGRAFIE: Pamfil. LOCUL: sala de clasă. OA5-să motiveze victoria binelui asupra răului. *Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de limba şi literatura română. Paralela 45. dezvoltarea imaginaţiei. 2002. elevul va fi capabil: O1. Ed. Limba şi literatura română în gimnaziu –structuri didactice deschise. OA2-să sesizeze valoarea expresivă a basmului. OBIECTIV GENERAL: formarea orizontului intelectual-cultural. OA3-să-şi cultive sentimentele de preţuire faţă de operele literare. „ TEXTUL.să sesizeze diferenţa dintre basmul popular şi cel cult. OBIECTIVE COGNITIVE: La sfârşitul lecţiei. conştient şi expresiv. Piteşti. Forme de organizare: activitate frontală şi independentă (individuală şi prin cooperare). fişe de lucru. C.

nicicând. Întreabă: Când au loc întâmplările prezentate în Într-un basm timpul şi fragmentul studiat? spaţiul sunt neprecizate.Dirijarea învăţării Etapele lecţiei Activitatea profesorului Organizează clasa. Dirijarea învăţării Verifică nivelul de Răspund: aprofundare a cunoştinţelor asimilate ora anterioară despre basm Pornind de la constatarea că basmul este o operă epică (respectând trăsăturile acestui gen literar). Citesc şi comentează exerciţiile. în această oră vom încerca să găsim. Răspund la întrebările învăţătorului. Conexiunea inversă are loc pe tot parcursul lecţiei. Se pregătesc pentru lecţie Prezintă la control caietele de teme. niciunde. nicăieri. Activitatea elevilor Numesc elevii absenţi. fiind de diferite nivele de învăţare. . Unde se petrece acţiunea operei? Acestea sunt formule ale imposibilului. Mod de organizare Metode Frontal Conversaţie Frontal Frontal Conversaţie Frontal Conversaţie Observaţii Captarea atenţiei Verificarea cunoştinţelor asimilate anterior Precizări psihopedagogice: clasa are un efectiv de 30 de elevi. corectează unde este cazul. care afirmă o negaţie printr-o afirmaţiemetaforic sugerează sensul de :niciodată. trăsăturile specifice basmului. toţi apţi pentru învăţătură.învăţare. Cere: Enumeraţi Frontal Conversaţie Descoperire Verificarea ancorelor pe care se sprijină lecţia nouă are loc pe tot parcursul activităţii de predare. Cere elevilor să citească şi să comenteze exerciţiile pe care le-au avut ca temă. Notează absenţele Verifică tema scrisă pentru acasă. împreună. aprobă sau corectează temele făcute.

Are 3 feciori. Furca de aur care toarce singură. Personajele fantastice: Zmeii. Cifra 3. Zmeii. Zgripsoroaica. Zgripsoroaica. Argintarul. Zmeii. Fetele de împărat. Corbul. Sunt 3 fete. Enumeraţi personajele cu puteri fantastice! Enumeraţi personajele fantastice! Enumeraţi personajele din lumea animalelor! Care sunt obiectele cu puteri miraculoase ce apar în opera studiată? Personaje care întruchipează binele: Prâslea. Zgripsoroaica şi puii ei. Cloşca cu puii de aur. Împăratul. 9. Sunt 3 zmei. Obiectele cu puteri miraculoase: Buzduganele zmeilor. Balaurul. Personajele animaliere: Corbul. Personaje care întruchipează răul: Fraţii lui Prâslea. Merele (palatele transformate). . Învinge întotdeauna binele! Personaje cu puteri fantastice: Prâslea. Biciul care transformă palatele în mere. victoria binelui împotriva răului este o expresie a optimismului popular. Cifre specifice: 12 3. Balaurul.personajele care întruchipează binele! Enumeraţi personajele care întruchipează răul! Cine învinge până la urmă în lupta dintre bine şi rău? Învăţătoarea precizează că. Dirijarea învăţării Câţi feciori are împăratul? Câţi zmei sunt? Câte fete de împărat sunt răpite de zmei? Care cifră apare cel mai des în acest basm? Care sunt cifrele care se repetă în basmele citite de voi? Frontal Conversaţie Descoperire Realizarea sarcinii O1. 7. Zgripsoroaica şi puii ei.

Ascultă indicaţiile învăţătoareişi notează în . • Personaje animaliere. Formula finală: “… şi încălecai p-o şa şi v-o spusei dv. Realizarea sarcinii O3. • Obiecte cu puteri miraculoase. captându-ne atenţia.Care este formula cu care începe basmul? Acestea ne transpun în atmosfera feerică a basmului. Există formule mediane prin care se sugerează deplasarea în spaţiu („şi merseră. Frontal Conversaţie Concluzionează: Elemente proprii basmului: • Locul şi timpul sunt nedeterminate . Da. „ Frontal Expunere Da. în lumea irealului. durata („şi se luptară. • Personaje care întruchipează binele şi răul. Citesc definiţia. • Cifre Ascultă indicaţiile şi notează în caiete. şi se luptară zi de vară până-n seară”) sau continuarea acţiunii („căci cuvântul din poveste înainte mult mai este”) Ascultă şi notează. • Personaje cu puteri supranaturale. în cel real. notează în caiete. discută cu învăţătoarea. merseră”). Da. Aţi observat-o şi în alte basme? Care este formula cu care se încheie basmul? Aceasta are rolul de a ne readuce din planul fanteziei. • Personaje fantastice. Aţi observat-o şi în alte basme? Afirmă: Mai există în text şi alte formule proprii basmelor? (au funcţia de liant între diferite episoade) Formula iniţială: “A fost odată ca niciodată…” Realizarea sarcinii O2. aşa.

finale. basme Ascultă şi notează în caiete. basmele se clasifică în: basme populare. fiind săvârşite de personaje care au cel mai adesea forţe supranaturale. scornire. mediane. Întreabă: Opera studiată de noi este un basm? De ce? Argumentaţi! Răspund: da. Lupta dintre bine şi rău în care binele învinge întotdeauna. Frontal Expunere Frontal Conversaţie Realizarea sarcinii O4. născocire. caiete. Dirijarea învăţării Informează: Clasificare: După origine.• • specifice. . Deoarece are toate caracteristicile basmului. unele reprezentând binele şi ale răului din a căror confruntare ies învingătoare forţele binelui. Formule iniţiale. în care întâmplările reale se împletesc cu cele fantastice. de mare întindere. Etimologie: Termenul îşi are originea în limba bulgară: basm=invenţie. Definiţie: Basmul este o operă epică narativă în proză. închipuire.

Rezolvă sarcinile de lucru pe grupe. Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Povestea lui Harap-Alb de I. Le dă elevilor exemple de basme culte: Făt-Frumos din lacrimă de M. Creanga. Corectează eventualele greşeli. Anunţarea Anunţă tema de lucru temei pentru acasă: Elevii pentru vor avea de continuat acasă „basmul” lui Petre Ispirescu. Întreabă: care este principala diferenţă dintre un basm popular şi unul cult? Cere elevilor să dea exemple de basme populare. evidenţiind şi notând elevii care s-au remarcat prin corectitudinea. originalitatea şi promptitudinea răspunsurilor. Slavici. Zâna Zorilor de I. Discută rezolvarea acestora. Frontal Expunere . Anexa 1. FeedLe împarte elevilor back fişele de lucru. Frontal Expunere Ascultă şi notează tema pentru acasă. Face aprecieri asupra gradului de participare a elevilor la activitate. Eminescu. Basmul popular are autor anonim.culte. Ascultă. Prâslea cel Voinic şi merele de aur…. Ascultă aprecierile profesorului. într-o compunere de minim 20 de rânduri. Autorul. Frontal Expunere Răspund: Greuceanu. Aleodor Împărat. dacă este cazul. precum şi precizările suplimentare. iar basmul cult are autor cunoscut.

Puteţi stabili momentul în care se desfăşoară acţiunea basmului? a) Da b) Nu 2. Formulele specifice basmului sunt: a) ………………………………(exemplificare) b) ………………………………(exemplificare) c) ………………………………(exemplificare) 6. c) caracter ………………….Fişă de lucru (Caracteristicile basmului Prâslea cel voinic şi merele de aur) 1. Basmul este o creaţie populară pentru că are: a) caracter …………….. Enumeraţi personajele care reprezintă: a) binele b) răul 10. Ce cifră apare mai des în acest basm? a) 1 b) 3 c) 7 7. b) caracter ……………. Precizaţi „ajutoarele” eroului principal 9. Învingătorul din basm este: a) binele b) răul 8. Cu ce personaj al basmului aţi vrea să semănaţi şi de ce? .. Prâslea îl prinde pe hoţul merelor în: a) 2 săptămâni b) 5 ani c) timpul nu este precizat 3.. Prâslea este un personaj: a) secundar b) principal c) episodic 4. 5. Întâmplările se desfăşoară: a) într-o ţară din Europa b) Spaţiul nu este precizat 6.

Anexa Basmul (schema): • Definiţie: Basmul este o naraţiune populară în proză de mare întindere şi cu multe personaje care au cel mai adesea forţe supranaturale, unele reprezentând binele şi altele răul. Finalul basmului este de obicei fericit. • • • • • Tema basmului este lupta dintre bine şi rău Fiind creaţie populară, are caracter anonim, caracter oral, caracter, colectiv Acţiunea este amplă, personajele sunt numeroase Personajele au însuşiri supranaturale şi reprezintă lupta dintre bine şi rău Obiectele miraculoase: merele de aur, buzduganul, săgeţile; substanţe miraculoase: seul adus de corb; ajutoarele: obiecte magice, fiinţe supranaturale, animale fabuloase, oameni • • • • Elementele reale se împletesc cu elementele fantastice Acţiunea se desfăşoară atât în lumea noastră, cât şi pe tărâmul celălalt Timpul şi spaţiul sunt imaginare Formule specifice basmului:

- iniţiale: „ A fost odată ca niciodată…”, - mediane: „Că cuvântul din poveste înainte mult mai este, cale lungă să le-ajungă”, „Şi se luptară zi de vară până-n seară” - finale: Trecui şi eu pe acolo şi stătui de mă veselii la nuntă, de unde luai O bucată de batoc, Ş-un picior de iepure şchiop, şi încălecai p-o şea, şi v-o spusei dumneavoastră aşa. „) - rolul acestora (iniţiale: anunţă intrarea în lumea ficţiunii; mediane: este semnalată continuarea acţiunii; finale: scoate ascultătorii din lumea imaginară şi îi aduce în cea reală, veridică) • • Apar cifre magice : 3, 7, 9 Finalul este fericit

ANEXA 3 PROIECT DE ACTIVITATE
Data : Scoala : Clasa : I (şi nu numai) Obiectul : Limba română – lectură (sau poate fi integrata şi în opţionalul literatura pentru copii) Subiectul : Basmul “Greuceanu”, de Petre Ispirescu Felul activitatii : Dimineaţă de basm Locul de desfăşurare : sala de clasă (sau sala de festivităţi) Durata : 40 de minute Metode : conversaţia, povestirea, dialogul, convorbirea etica Mijloace de învăţământ : clasice şi moderne, diafilmul “Greuceanu” Scopul : • dezvoltarea dragostei faţă de literatura populară – basmul ; • înţelegerea valorii educative a basmului, lupta dintre bine şi rău, în care învinge binele prin calităţle morale ale eroului : curaj, cinste, bunătate, demnitate, etc., calităţi cu care este înzestrat Greuceanu. Obiective : ♦ să urmărească atent, auditiv şi vizual, acţiunea povestirii în lectura autorului ; ♦ să selecteze principalele momente ale desfăşurării ei ; ♦ să iubească trăsăturile cu care este înzestrat personajul basmului (curajul şi vitejia, hotărârea şi perseverenţa) în îndeplinirea ţelului de a veni în ajutorul oamenilor ; ♦ să înveţe să lectureze un basm ; ♦ să reproducă acţiunea basmului într-o expunere logica şi să distinga lupta dintre bine şi rău ; ♦ să indice legatura dintre fantastic şi realitate. A). ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII : ∗ Se studiază basmul de către învăţător ;

∗ Se pregăteşte epidiascopul cu diafilmul; în lipsa mijloacelor audio-vizuale, se pregăteşte învăţătorul să le expună fluent, pe baza unor scene ilustrate, eventual, care să constituie suportul intuitiv ; ∗ Se anunţă tema activităţii şi se spun câteva cuvinte despre Petre Ispirescu – creatorul şi culegătorul basmului. B). DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII PROPRIU-ZISE : ∗ Va fi o dimineaţă de basm plăcută. Nu vă spun cum se numeşte, ci vreau să povestiţi voi mai întâi ce basm aţi ascultat de la părinţi sau dacă aţi citit vreunul (dimineaţa de basm se desfăşoară după ce elevii clasei I au învăţat tot alfabetul). C). EVALUAREA CUNOŞTINŢELOR ANTERIOARE : ∗ Cine doreşte să povestească un basm? Vă dau eu un titlu “ Prâslea cel voinic şi merele de aur ! “ ∗ De cine este scris acest basm? (de Petre Ispirescu). Dacă eventual, elevul a uitat autorul, întrebăm pe ceilalţi elevi, iar dacă nu ştiu, le spune învăţătorul. ∗ Elevul poveşteste basmul, iar colegii lui ascultă atenţi, fiindcă vor fi puşi să-l povestească. ∗ Se apreciază elevul care a expus fluent basmul, iar prin întrebări, se verifică dacă elevii au mai citit şi alte basme culese de acelaşi scriitor. D). ANUNŢAREA NOULUI SUBIECT : ∗ Astăzi vom asculta basmul “Greuceanu”, scris tot de P. Ispirescu, cu scopul ca voi să înţelegeţi acţiunea acestui basm, să-l povestiţi părinţilor la înapoiere acasă şi să-l povestiţi la ora de lectura (dezvoltarea vorbirii, literatura pentru copii) E). DIRIJAREA ÎNVĂŢĂRII : ∗ Am să vă spun câteva date biografice despre Petre Ispirescu. S-a născut la 1830 şi a murit în 1887. A fost şi va rămâne un mare culegător de folclor şi un bun scriitor de basme. Sa făcut cunoscut prin culegerea : “Legendele sau basmele românilor”, în care sunt incluse basmele : “Greuceanu”, “Prâslea cel voinic şi merele de aur, “Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”, “Ţugulea – fiul unchieşului şi al mătuşii”, “Ciobanaşul cel isteţ”.

locul. * Cine încearcă să-i pună piedici? (Zmeoaica). aşa după cum ştiţi. cuvântul de legatură “şi”. * Cine dovedeşte viclenie şi prefăcătorie faţă de împărat? (Sfetnicul împăratului. care-l minte că el a eliberat soarele şi luna). o culegere de ghicitori. stabilind momentele acţiunii : începutul. . EVALUAREA CUNOŞTINŢELOR : ∗ Se poate evalua oral. furate de zmeu). repetiţiile. în cele din urmă. timpul. ∗ Unde le duce el? (Le-aruncă pe cer). se prezintă diafilmul. dar cu exemplificare). Se dă citire basmului. cimilituri şi snoave. vom asculta basmul “Greuceanu”. încercările la care este supus eroul. ∗ Pe cine a eliberat Greuceanu? (Soarele şi luna. cu fratele cel mare al acestuia şi. F). unde pleacă el? (La împărat să-i spună acestuia că legământul a fost îndeplinit). După lecturarea lui în întregime.Precizez că a mai scris şi alte cărţi : “Povesti nemuritoare”. ∗ De aici. Se pot remarca şi unele mijloace expresive : formulele de început şi de sfârşit ale basmului. ∗ În dimineaţa acesta. cu tatăl zmeilor). elementele fantastice. * Ce face împăratul pentru aceasta? (Ii dă sfetnicului fiica de nevastă şi jumătate din împărăţie). etc. “Basme populare”. în timp ce un elev va expune acţiunea basmului ajutat de imaginea diafilmului. momentul cel mai important. dacă elevii au reţinut subiectul basmului. ∗ Cu cine s-a luptat Greuceanu? (Cu zmeul cel mic. ∗ Cine câştiga până la urmă? (Greuceanu). care schimbă derularea evenimentelor şi sfârşitul acţiunii. personificările şi hiperbolizarea (fără denumire.

∗ Se poate prezenta o formaţie de jocuri populare.∗ Ce învăţăm din acest basm. respectarea cuvântului dat şi îndeplinirea angajamentului luat. dârzenie şi tărie în înfrângerea greutăţilor şi a piedicilor). copii? (Să fim curajoşi şi viteji. zicători. etc. ÎNCHEIEREA ACTIVITĂŢII : ∗ Pentru a imprima acŢiunii un caracter sărbătoresc. să fiţi în viaţă precum Greuceanu şi silitori pentru a citi şi alte basme şi poveşti ! G). o formaţie muzicală din rândul elevilor sau chiar din cei invitaţi la dimineaţa de basm. ghicitori. proverbe. prietenie. spirit de sacrificiu. . hotărââţi şi perseverenţi în îndeplinirea ţelului de a veni în ajutorul oamenilor. executate de elevii care ştiu să interpreteze corect şi frumos. şi umanism. se pot prezenta în continuare câteva cântece populare. ∗ Copii. glume.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful