FLORIAN COMAN

RALUCA BUGHEA CONTANU

DREPT COMUNITAR

1

CAPITOLUL 1 ISTORIC AL UNIUNII EUROPENE
1.1. Aparitia primelor forme de federalizare europeană Nu se poate vorbi de Uniunea Europeană, de Noua Ordine Mondială, de ultraliberalism, fără a aminti ideile politice, sociale şi economice ale genovezului Mazzini, care la Conventul masonic de la Geneva, din 1843, preciza că trebuia creată: „o conştiinţă de apartenenţă la Europa‖ şi conceput „un model european‖ care, induse prin învăţământ şi presă, să uniformizeze mentalitatea „societăţii civile‖. Din proclamaţia de la Geneva, se distinge calitatea de precursor al U.E. a lui Mazzini, dar şi a conceptului de globalizare1. Mazzini, gândea, la vremea aceea, realizarea unei Europe federale, pas cu pas. În ceea ce priveşte România, dorea crearea unei „societăţi de emancipare balcanică‖, pe care o vedea militând pentru o confederaţie sud-dunăreană, care, cu timpul, se va extinde spre nord pentru a cuprinde şi celelalte state de civilizaţie bizantină. Genovezul a gândit chiar şi o hartă a Noii Europe2.Mazzini merge mai departe, dorind vehement crearea Statelor Unite ale Europei, Asiei şi Africii şi realizarea globalismului economic. Uniunea Europeana in ansamblul ei nu este o federatie de state asa cum sunt Statele Unite ale Americii, de asemenea nu este doar o simpla organizatie internationala care presupune cooperarea intre guverne precum este Organizatia Natiunile Unite (O.N.U.). Statele membre ale Uniunii Europene raman in cadrul acesteia natiuni suverane si independente, dar isi comaseaza suveranitatile pentru a putea deveni o forta cu influenta la nivel mondial, o forta pe care nici una dintre ele luate separat nu ar putea-o avea. La nivelul Uniunii Europene aceasta comasare presupune delegarea de catre statele membre a unei anumite parti din puterea lor de decizie catre institutiile create in cadrul Uniunii, astfel incat deciziile in anumite domenii de interes comun sa poata fi luate la nivel european. Winston Churchill, continuator al ideilor lui Mazzini, la 19 septembrie 1946, în Aula Universităţii din Zürich, declara: „Noi trebuie să creăm ceva de felul
Emanuel Bădescu - „Ideea federală europeană‖, în Revista „Lumea magazin‖, nr.11(79)/1999, pag.68 2 Europa trebuia să cuprindă: Peninsula Iberică, Franţa, Confederatia ţărilor de Jos şi Belgia, Statele britanice, Scandinavia, cuprinzând Suedia, Norvegia şi Uanemarca, Confederaţia germană, Confederaţia Alpilor formată din Elveţia, Savoia şi Tirolul german, Italia, Grecia care cuprindea insulele arhipelagului, Epirul, Macedonia, Rumelia şi Constantinopolul, Iliria (lugdslavia), Confederaţia Română, Confederaţia formată din Boemia, Moravia şi popoarele slovace din Ungaria, Polonia şi Rusia.
1

2

Statelor Unite ale Europei. Primul pas este formarea unui Consiliu al Europei.‖ Ideea de a crea o uniune a statelor Europei este detul de dificil de plasat in timp. Inca din timpul formarii statelor nationale apar astfel de proiecte; in 1795, Immanuel Kant redacteaza un model federal, pornind de la premisa ca pacea in Europa ar putea fi asigurata doar de o federatie de state, constituite pe un model republican. In secolul al XIX-lea cooperarea intre statele Europei incepe sa se dezvolte prin incheierea unor conventii multilaterale cu caracter tehnic in domeniile postei, transporturilor si telegrafiei1. 1.2. Extinderea conceptului de comunitate europeană Această problemă nu poate fi înţeleasă decât făcând o minimă retrospectivă, aducându-ne aminte de noţiunea şi clasificarea organizaţiilor internaţionale, ca subiecte derivate ale dreptului internaţional public. Convenţia din 1975 privind reprezentarea statelor pe lângă organizaţiile internaţionale interguvernamentale caută să definească organizaţiile internaţionale, ca fiind „asociaţii de state, constituite prin tratate, datate cu constituţii şi organe comune şi având personalitate juridică distinctă de cea a statelor membre‖. Elementele care definesc o organizaţie internaţională au în vedere următoarele:2  reprezintă o asociere de state suverane;  iau naştere pe baza acordului de voinţă a statelor fondatoare prin tratate de constituire;  sunt stabilite mijloacele prin care se realizează scopurile propuse;  reprezintă o formă instituţională de cooperare permanentă între state;  organizaţia devine subiect derivat şi limitat al dreptului internaţional public. Ţinând cont de cele expuse, considerăm că organizaţiile internaţionale reprezintă asociaţii ale statelor în care acestea cooperează în diferite domenii, asociaţii create prin liberul consimţământ al statelor şi constituite în baza unor tratate, prin care sunt stabilite: obiectul, scopurile, structura şi funcţiile organizaţiei. Organizaţiile internaţionale pot fi clasificate în funcţie de diferite criterii. a) După obiectul lor: organizaţii economice, politico-militare, ştiinţifice etc.; b) După aria de cuprindere a statelor: - organizaţii internaţionale de cuprindere generală (la care pot fi membri toate statele lumii - O.N.U.); - organizaţii regionale (cuprind numai statele dintr-o anumită regiune a globului Organizaţia Statelor Americane, Organizaţia Unităţii Africane,
Ghica, Luciana-Alexandra (coord.) – Enciclopedia Uniunii Europene, Bucuresti, 2007, p.30 Marţian Niciu - Organizaţii internaţionale (guvernamentale), Editura Fundaţiei „Chemarea‖ laşi, 1992, pag. 5.
2 1

3

N. aveau un astfel de caracter).).M. 189 sunt membre O.U. pe de o parte.M. d) Din punct de vedere al calităţii membrilor.M.M. aceste organizaţii iau naştere printr-un tratat de constituire. ştiinţific etc.A. F. etc.. după constituire nu mai pot adera şi alţi membrii noi (ca exemple: Tratatul de la Varşovia.organizaţii internaţionale neguvernamentale.S. Interpol etc. are vocaţie universală. acestea nu sunt create de către state.I.N. e) După posibilitatea de participare la organizaţiile internaţionale. pot participa toate statele membre ale O.C. deoarece.U. (O.  organizaţii cu caracter închis (la care.organizaţii guvernamentale . O. etc. c) În funcţie de vocaţia acestora.O.E. 1999. adică cele care îşi desfăşoară activitatea într-un anumit domeniu (ca exemple sunt.T. O.II.A..I.C.. Editura „Sylvi‖. ele nu fac obiectul de studiu al dreptului internaţional public.U.).organizaţii cu vocaţie particulară.P. . instituţiile specializate ale O..). După cum am observat..U.A. O.O. F.. în care se prevăd:  scopurile organizaţiei.) .iar pe de altă parte. Organizaţia Mondială a Comerţului .I. vol. U.  principiile care guvernează activitatea acesteia.E. organizaţiile internaţionale pot fi următoarele: . (exemple: Amnesty International.N. monetar-bancar.acele organizaţii create prin acordul de voinţă al statelor şi care implică răspunderea acestora. ci al altor ramuri de drept: Drept internaţional privat.N.. ci de către persoane fizice sau juridice şi nu implică răspunderea statelor.. în prezent nu mai întâlnim astfel de organizaţii2.S..U. după constituirea lor. Organizaţia Internaţională de Poliţie Criminală .40-43 1 4 . dar organele lor instituţionale.ca de exemplu Uniunea Europeană. Dreptul comerţului internaţional etc. ele fac obiectul de studiu al dreptului internaţional public (exemple: Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa .Liga Arabă.O. C.1: .O.U.Drept internaţional public.M.) .organizaţii internaţionale suprastatale. O..organizaţii cu vocaţie universală. care sunt create de către state. 2 Florian Coman . cel mai elocvent exemplu fiind O.  proceduri de primire a noilor membrii şi de sancţionare a părţilor.A.O. administraţiei şi judecătoreşti ale unui stat .M.R.din totalul de 194 de state independente şi suverane existente în lume la ora actuală. acestea se pot clasifica în:  organizaţii cu caracter deschis (la care. Consiliul Europei). în special. înainte chiar şi N.U.C. acţionează ca organele puterii. pag. ea este deschisă tuturor statelor lumii . .N. Bucureşti..N. caută să cuprindă toate sferele de activitate (social-economic.

552 5 . europenii. Paris 1951.P. un rol deosebit în menţinerea unui climat sănătos de pace şi cooperare. care ulterior devine Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică (D. În urma realizării acestei clasificări. prin Michel Debré. Astfel. sau. un an mai târziu. Ele se deosebesc de organizaţiile internaţionale prin caracterul lor temporar. la 5 mai 1949. reuniuni de delegaţi ai diferitelor state. statelor europene care au avut de suferit în urma războiului. se înfiinţează în 1948. convocate în scopul examinării unor probleme de interes comun2. astfel.U. în vederea gestionării ajutorului dat de S. statele îşi diversifică relaţiile şi constituie unele organizaţii internaţionale cu vocaţie în diferite domenii. de altfel. simt tot mai mult nevoia.. Apare tot mai mult ideea creării unei pieţe comune. în funcţie de diferite criterii. În urma creării acestor organizaţii. deoarece acestea sunt precursoarele comunităţilor economice europene. politic şi în alte sfere de activitate. pag. Sibut. op. propune un proiect de tratat prin care să apară pe eşicherul european Uniunea Statelor Europene Debré vedea  1 2 M. fiscal. putem înţelege mai bine apariţia şi evoluţia comunităţilor europene. prin Tratatul de la Paris. Începând din anul 1949. Această organizaţie. Dar. în crearea viitoarei Uniuni Europene. tome II. prin Tratatul de la Bruxelles. care va avea principalul cuvânt de spus. şi anume Consiliul Europei. care a avut loc un an mai devreme. în epoca actuală.cit. Franţa.E. Astfel. care au constituit formele incipiente ale primelor forme de manifestări internaţionale.).E.E. la care România. când ele şi-au schimbat radical politicile de funcţionare. imediat în anii de după cel de-al doilea război mondial.A. 1949. social. prin Congresul de la Haga. pun bazele unei organizaţii cu o activitate preponderentă în domeniul drepturilor omului. a organizaţiilor internaţionale. Aflate încă sub spectrul războiului. prin Tratatul de la Washington. 96-179. ia naştere Pactul Organizaţiei Atlanticului de Nord. Nu întâmplător am lăsat la urmă. Grigorie Geamănu.structura. În domeniul politic. realizării unei pieţe comune. pe bătrânul continent. funcţiile şi puterile organelor organizaţiei. Uniunea Europei Occidentale.D. Aceste organizaţii militare se păstrează până în prezent. protecţia drepturilor omului şi a mediului etc. apariţia organizaţiilor economice. prin obiectivele limitate pe care le au şi prin lipsa unui cadru organizatoric instituţional (organele acestora fiind alese ad-hoc)1. ţările lumii au statornicit relaţii şi în domeniul economic. dar şi în alte domenii: comercial. în primul rând în domeniul economic.).Traité de droit international public. europenii. este membră cu drepturi depline are. pag. prin Planul Marshall.C. ia fiinţă. Congresele şi conferinţele internaţionale reprezintă. a unei integrări economice şi chiar politice. care să le faciliteze unele avantaje. Organizaţia Europeană de Cooperare Economică (O. Trebuie să facem distincţie între organizaţiile internaţionale şi congresele şi conferinţele internaţionale.

1950. având în componenţa sa. Bucureşti.care are. prin excelenţă un stat conservator. şi anume – Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (C.Projet de Pacte pour une Unione d’Etats Eurapéennes. între Franţa şi Germania negocieri. Germania.E. prin semnarea Tratatului de la Paris. Tratatul a rămas deschis şi pentru alte state care doreau să adere. deci nu doreşte să adere la C.18 6 .O. cum s-a procedat în cazul celor două mari rivale Franţa şi Germania. încep la Paris. . În acest sens. negocieri care durează până la 18 aprilie 1951.Adunarea Comună . Era un fel de Senat format din miniştrii aparţinând tuturor statelor membre. Belgia. Arbitrul putea stabili un anumit număr de comisari europeni. Olanda şi Luxemburg. prin care se instituie prima verigă a viitoarei uniuni.C. pag. cu competenţă de a lua decizii în anumite domenii şi de a le impune statelor membre2. Ei propuneau exploatarea şi producţia în comun a acestor materii de bază. asigura 1 2 Michel Debré . 1994. în afara faptului că reprezintă piatra de temelie a viitoarei Uniuni Europene.61 Viorel Marcu . condusă de un arbitru.Curtea de Justiţie . Italia. Germania şi alte state doritoare să se integreze.E. din punct de vedere politic. patru categorii de organe. Alţi doi influenţi oameni politici şi de stat francezi. Franţa. are marele merit de a dezvolta nu numai relaţiile dintre state din punct de vedere economic.E.Drept instituţional comunitar.Înalta Autoritate . ci şi de a le apropia. uniunea beneficiind şi de o Curte de Justiţie1.). o Adunare Europeană. care să întrunească în componenţa sa un număr de delegaţi. prin apariţia acestei prime comunităţi europene. Iată că un vis mai vechi al europenilor începe să se concretizeze.care reprezintă principalul organ pentru rezolvarea intereselor comunitare.organ cu caracter interguvernamental.C.Consiliul Special de Miniştri . Însă. asupra unui proiect pe care-l prezintă Franţa.C.această uniune bazată pe un sistem de federalizare europeană. la 10 iunie 1950.O. Hegel. ca membri. .O. nu intră în jocul celorlalţi europeni şi nu acceptă să renunţe la unele prerogative ale suveranităţii. în 1950 propun realizarea unei Comunităţi europene. Robert Schuman şi Jean Monnet. Paris. Editura Hora Tipcom. pag. Tratatul intră în vigoare la 25 iulie 1952. Tratatul de la Paris creează. Important este că apariţia acestei organizaţii europene a însemnat constituirea unor organe supranaţionale. în condiţiile date. Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului. . preponderent. ca elemente de structură a comunităţii. Uniunea urmând să cuprindă Franţa. Anglia. şi anume: . sarcina de a controla atât activitatea celorlalte organe cât şi activitatea organizaţiei în ansamblu. C. care la vremea aceea reprezentau pentru industrie o necesitate stringentă. când se finalizează negocierile. în conformitate cu numărul populaţiei din fiecare stat. în domeniul cărbunelui şi oţelului.aceasta ca principal organ jurisdicţional.

Liviu Institutii ale Uniunii Europene.E.sa promoveze pacea. accize. către tratatele de la Maastricht şi Amsterdam. pag. piaţă care. . Astfel.sa contribuie la dezvoltarea sustenabila a Europei prin crestere economica echilibrata si stabilitatea preturilor. Principalele obiective ale Uniunii Europene sunt: .E. Conform Constitutiei Europene. în special pentru Comunitatea Economică Europeană (C. o economie sociala de piata competitiva care sa urmareasca ocuparea deplina a fortei de munca si progresul social. C. libertate. la Paris. toleranta. Tratatele de la Roma intră în vigoare la 1 ianuarie 1958.E. Bucuresti.E. fapt care aduce perturbaţii şi întârzieri în procesul de integrare europeană. această structură instituţională se păstrează şi pentru celelalte două comunităţi care vor lua fiinţă ulterior. justitie si securitate fara bariere interne. Paris 1991.O. la care ulterior Franţa se opune. Aceleaşi state membre ale C. se dorea a fi o piaţă comună pentru scutire de taxe.E. impozite. si o piata interna in care competitia sa fie libera si nedistorsionata. în primul rând pe cale paşnică1.Integrare. primatul legii si respectul pentru drepturile omului. Louis Carton . evoluţia comunităţilor europene fără a aminti de un moment important petrecut în 1952. ci şi politică. acesta eşuează. democratie.E. Considerăm că acum avem de-a face cu primul moment de criză în evoluţia Uniunii Europene. justitia. Europenizare. Regionalizare‖.Communautés Européennes. egalitate. solidaritatea. deja întrezăreşte o comunitate nu numai economică. care pregăteşte proiectul a două tratate semnate la Roma în 1957 pentru constituirea Comunităţii Economice Europene (C.). pun bazele acestor două comunităţi.).A. în continuare. Edit.E.E. Dalloz.respectarea normelor juridice instituite în cadrul comunităţii.C. si egalitatea intre femei si barbati2. Următorul pas pentru integrarea europeană îl constituie Conferinţa Miniştrilor Afacerilor Externe din ţările membre ale C. din 1956 de la Veneţia. vizând crearea unor avantaje în relaţiile de import-export. instituţia acestor trei comunităţi reprezintă doar începutul unui proces complex şi anevoios către Uniunea Europeană de astăzi. Voinea. şi cu toate că celelalte state ratifică tratatul. într-o societate în care predomina pluralismul.sa ofere cetatenilor sai un spatiu de libertate.) şi a Comunităţii Economice a Energiei Atomice (Euratom).C. 2005 2 1 7 . De principiu. aceste valori sunt comune statelor membre. Euratomul a luat fiinţă tocmai pentru a contribui la crearea condiţiilor necesare stimulării şi dezvoltării rapide a energiei nucleare. . Uniunea Europeană este fundamentată pe valorile respectului pentru demnitatea umană. Din această perioadă europenii încep să folosească sintagma „Piaţa Comună‖. nondiscriminarea. propriile valori si bunastarea cetatenilor sai.E. când se încearcă crearea unei comunităţi în domeniul apărării europene. Nu putem aborda.32-38. Astfel că.E. se semnează Tratatul de constituire a Comunităţii Europene de Apărare (C.

Categoriile de competenta ale Uniunii Europene sunt: . exercitarea competentelor Uniunii nu poate impiedica statele membre sa isi exercite propriile competente. subsidiaritatea lasa la nivel national tot ce poate fi mai bine implementat la nivel national. politica comerciala. mediu. si sa urmeze Voinea. in domeniile car enu tin de competenta exclusiva a Uniunii Europene. respectul fata de principiile Cartei Natiunilor Unite. justitie.principiul transferului de competente: Uniunea actioneaza in limitele competentelor stabilite prin Constitutie de statele membre. ajutoare umanitare. In domeniile de competenta paralela. politica de concurenta necesara pentru functionarea pietei unice. Competenta exclusiva a Uniunii intr-un anumit domeniu inseamna ca numai Uniunea poate legifera in acel domeniu. .principiul subsidiaritatii: in domeniile care nu cad in competenta sa exclusiva. competentele care nu sunt atribuite Uniunii ramân apanajul statelor membre.coordonarea politicii economice si de ocupare a fortei de munca: statele membre trebuie sa isi coordoneze aceste politici cu Uniunea. pentru domeniile: piata interna. transport. dezvoltare sustenabila. sanatate.Integrare.in relatiile cu exteriorul. contribuind la pace. solidaritate si respect. coeziune economica. Uniunea isi va promova valorile si interesele. Uniunea va folosi mijloace compatibile cu competentele care ii sunt atribuite prin Constitutie. . atât Uniunea cât si statele membre pot legifera – acestea din urma in baza principiului subsidiaritatii. conservarea resurselor biologice marine prin politica de pescuit.si un nivel inalt de protectie si imbunatatire a calitatii mediului. Liviu Institutii ale Uniunii Europene.competente paralele. . Altfel spus. securitate. dezvoltare tehnologica si spatiala. sociala si teritoriala si solidaritatea intre membrii.competenta comuna cu statele membre. protectia drepturilor omului. comert liber. retele trans-europene. politica sociala. eradicarea saraciei. Principiile fundamentale dupa care se ghideaza Uniunea Europeana sunt: . 2005 1 8 . Europenizare. . Uniunea va actiona numai daca si in masura in care obiectivele actiunilor propuse nu pot fi suficient atinse de statele membre. securitate. sociala si teritoriala.in indeplinirea obiectivelor sale. . Bucuresti. Regionalizare‖. politica monetara pentru zona euro. pentru domeniile: politica vamala. libertate.competenta exclusiva. pentru domeniile: cercetare. agricultura si pescuit (cu exceptia conservarii resurselor biologice marine). Uniunea va promova coeziunea economica. . In domeniile de competenta comuna.principiul proportionalitatii: actiunile Uniunii nu pot depasi ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivele propuse1. . energie. protectia consumatorilor.

Bucuresti. Europenizare. Regionalizare‖.liniile directoare trasate de Consiliul de Ministri. . Liviu Institutii ale Uniunii Europene. turism. si practicilor din Uniunea Europeana. Bucuresti. Acquis-ul comunitar reprezinta totalitatea principiilor. Unul dintre termenii cei mai cunoscuti introdusi de limbajul juridic european este notiune de acquis comunitar. Uniunea Europeana are ca principal obiectiv mentinerea integralitatii acquis-ului Voinea.Acquis-ul comunitar reprezinta drepturile si obligatiile statelor membre ale Uniunii Europene. si sa se abtina de la actiuni contrare intereselor Uniunii. 2005) Acquis-ul comunitar este constituit din toate actele adoptate in cadrul celui de-al doilea si al treilea pilon al Uniunii Europene.Integrare. precum si din obiectivele comune fixate prin tratate. 2005 1 9 . actele Bancii Centrale Europene si deciziile Curtii Europene de Justitie sunt parte a acquis-ului comunitar2. Regionalizare‖. In ceea ce priveste sitemul de drept al Uniunii Europene acesta este unul complex. creat in special in jurul normelor institutiilor comunitare si jurisprudentei aferente. Nisa) si urmatoarele tipuri de acte legislative: regulamente. recomandari si opinii. tineret. Liviu Institutii ale Uniunii Europene. de coordonare sau complementare: industrie. 2005 2 Voinea. protectie civila. sport. educatie. Europenizare. El include tratatele constitutive ale Uniunii (tratatul de la Roma amendat de tratatele de la Maastricht. Amsterdam. Statele candidate la integrarea in Uniunea Europeana trebuie sa accepte acquis-ul comunitar inainte de a adera la Uniunea Europeana. Europenizare.Integrare.competente pentru actiuni de sprijin.competenta in materie de politica externa si securitate: statele membre trebuie sa sprijine Uniunea in politica sa externa si de securitate. politicilor. Bucuresti. . Regionalizare‖.Integrare. administratie1. directive. decizii. cultura. De asemenea. formare vocationala. Structura acquis-ului comunitar Acquis comunitar Tratate constitutive Regulamente Directive Decizii Tratate internationale urisprudenta CEJ Actele BCE Recomandari si opinii Sursa: Liviu Voinea (Institutii ale Uniunii Europene. legilor.

scade. se măreşte. în decembrie 1999.E. în baza Convenţiei de la Stockholm. Ed. tocmai pentru a contrabalansa ponderea acestora în economia europeană.E.E.3.). La începutul şi pe parcursul anilor 1960. Portugalia şi Suedia. de extindere 3.87. constituie împreună cu alte state europene.E. vom observa că. cultural şi de apărare. fuzionează. care se produce la 1 ianuarie 1973.L'acte unique de la Constitution islandoise. no. şi anume în 1977.O. care a refuzat să fie membru al celor trei comunităţi.E. prin conţinutul lor. 2. Astfel. Augustin. La Conferinţa de la Haga a şefilor de state şi de guverne.E. Fevrière. cu posibilităţi. astfel încât englezii sunt nevoiţi să mai aştepte un timp la uşa mai marilor Europei. 1. Norvegia. Evoluţia comunităţilor europene. la 15 membri. a celei de apărare. ajungându-se. important rămânând rolul C. făceau parte alături de Marea Britanie. Revue du Marché Commun.. în timp. respectarea independenţei statelor comunitare. dar care nu au fost adoptate.L. apare un nou moment de criză în evoluţia uniunii. Austria. datorită abordării pe plan contrar a problematicii din partea celorlalţi membri ai comunităţilor. pag.C.L. Danemarca. din 1960.cit.comunitar precum si dezvoltarea acestuia1. Inclusiv România. Încet.E.S. Proiectele prezentate în 1961 şi 1962 propuneau. Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (A. pag. acestea se schimbă o dată cu realităţile economice şi sociale din Europa. iar Franţa. iniţiază două proiecte de statut al Uniunii Politice Europene. 2003 Din A. All Beck. cu acest prilej. Bucuresti. Drept comunitar European. 3 Bradley . 4 Viorel Marcu . respectiv între anii 1961 şi 1967. Alte ţări de tradiţie au aderat. din 1969 se rediscută problema aderării Marii Britanii la U. 1998. precum şi a unei politici culturale.op.S. în continuare. din 1965. dar devenind viabilă mult mai târziu.L. se produce o schimbare de atitudine a Marii Britanii. în prezent. în urma Tratatului de la Bruxelles. În ambele cazuri. la această uniune care.24.. se numără printre statele care în februarie 2000 au început negocierile de aderare.) Marea Britanie. numărul statelor membre ale U. Partea generala. în timp. în urma summit-ului de la Helsinki. care depune cereri de aderare la comunităţile deja existente. fost Ministru francez de Externe. precum şi realizarea în comun a politicii externe. Pe fondul realizării unei uniuni politice în domeniul extern. avea să devină una dintre cele mai proeminente în plan european2. În ceea ce priveşte evoluţia comunităţilor. încet. rolul C. Franţa se opune aderării.S.E. 2 1 10 . Elveţia. datorită creşterii importanţei petrolului în economie. Cele două devin organizaţii de strictă specializare4. Asociatia Europeana a Liberului Schimb (A. începe să fie reticentă faţă de Euratom. Problemele financiare privind schimburile agricole provoacă în 1965 un alt Fuerea. iar executivele acestora. Christian Fouchet. Astfel.

momente. de Gaulle şi-a anunţat decizia personală de veto faţă de aderarea Marii Britanii. le vom mai întâlni şi de acum înainte. Din perspectiva britanică. un alt diferend. chiar dacă au fost rezolvate parţial pozitiv. ca principal punct de program al politicii sale interne pentru Franţa. afirmând că aceasta nu avea vederi suficient de „europene‖ şi era prea strâns legată de S. Însă. În luna ianuarie a anului 1963. ceea ce este mai puţin cunoscut. aceasta a fost o grea lovitură pentru Macmillan. de către Consiliul de Miniştri al Comunităţii Economice Europene. In următorul an. pe care dorim să-l amintim aici. evocând motive similare ca prima dată. Abia în 1969. pe atunci conducătorul Marii Britanii. După discuţii aprinse între partizanii unanimităţii şi cei ai majorităţii. după cum susţine aceasta variantă. în anii '60. datorită reputaţiei pe care o câştigase ca negociator din partea Angliei la Bruxelles. la începutul unui an în care guvernul lui urma să se dezintegreze. când acesta din urma a devenit prim ministru. şi nu numai o dată. în 1967. însă. Edward Heath a dovedit un mare talent de a negocia termenii de intrare ai ţării sale. cea de-a treia cerere a Marii Britanii a fost încununată de succes. Astfel. după ce guvernul laburist preluase puterea. În 1965. drumul către Uniunea Europeană de astăzi. s-a ajuns în 1966 la „Compromisul de la Luxemburg‖. atunci când s-a instituit dreptul de „veto‖ în activitatea Consiliului. ci chiar de două ori.moment de criză.să nu-şi confunde prerogativele. Când Wilson a făcut o nouă încercare de a intra în Piaţa Comună.U. este acela pricinuit tot de Franţa. atitudinea Franţei s-a schimbat. presărat cu momente de criză. INTEGRAREA TÂRZIE A MARII BRITANII ÎN COMUNITATEA EUROPEANĂ 1973 Este un fapt bine cunoscut că. care. Apoi. având ca protagonist principal tot pe Franja. în 1970. tratativele s-au împotmolit. a fost lung şi anevoios. Heath a devenit liderul Partidului Conservator – nu în ultimul rând. Charles de Gaulle urma să trântească uşa în faţa intrării Marii Britanii în Piaţa Comună. spre surprinderea tuturor. de Gaulle a blocat din nou accesul Marii Britanii.A. În sfârşit. sub conducerea lui Harold Wilson. în ceea ce priveşte modalitatea de luare a deciziilor în cadrul Consiliului European. care dorea ca două dintre instituţiile comunităţilor .Comisia şi Consiliul . în 26 septembrie 1961. după ce de Gaulle a părăsit scena politică şi i-a succedat Georges Pompodou. Problema Marii Britanii 11 . este motivul pentru care considera el că era imperativ să procedeze astfel. Aşa după cum am arătat mai înainte. versiunea general acceptată a evenimentelor din acei ani începe cu acceptarea formală a cererii de integrare a Marii Britanii.

aceasta prelua mai mult de jumătate din exportul Noii Zeelande şi a altor câteva ţări ale Commonwealth-ului. odată ce corpului supranaţional i s-a acordat o anumită putere sau competenţă. Principala sarcină a delegatului britanic era să se asigure că pagubele produse partenerilor din Commonwealth aveau să fie cel puţin atenuante. Ca preţ al integrării. a fost că unul dintre cei şase membrii nu numai că ezită să facă concesii. Cea mai mare problemă era aceea că Marea Britanie şi partenerii din Commonwealth stabiliseră o proporţie mult mai mare a comerţului între ei decât cu alte ţări. cărora în cele din urmă va trebui să li se conformeze pe deplin. Odată ce aceste puteri sunt cedate. însă. Dar unul dintre principiile fundamentale pe care Monnet îşi întemeiase „guvernarea Europei‖ era acela că. care ar aduce mari pierderi şi chiar ruinarea unora dintre ţările Commonwealthului‖. menite să uşureze adaptarea la cerinţele acquis-lui. Dar aceştia din urmă nu erau dispuşi să facă nici un fel de concesii. Când Heath a sosit la Bruxelles. nu încăpea nici o îndoială că dificultatea cea mare urma să constea în obţinerea aranjamentelor tranzitorii pentru Commonwealth (organizaţie care grupează fostele colonii britanice. iar în ceea ce priveşte importurile. printr-un tratat sau emiterea unor legi vizând un anumit domeniu. pe când noii ei parteneri aveau să-şi poată exporta în curând bunurile în Anglia.În 16 octombrie 1961. Esenţa intrării Marii Britanii în Piaţa Comună era aceea ca aceasta trebuia să ridice bariere tarifare în faţă importurilor. 43% din exporturile britanice se duceau în Commonwealth. tot ceea ce pot realiza ţările care acced în Comunitatea Europeană sunt derogări temporare sau concesii tranzitorii. Aceasta reprezintă suma tratatelor şi a legilor care s-au format de-a lungul timpului ca posesiune inalielabilă a Comunităţii. pe 8 noiembrie. şi nicidecum invers. fără tarife. prin obţinerea unor derogări de la noii parteneri de perspectivă. au început negocierile formale pentru admiterea Marii Britanii. Prin urmare. ele constituie averea fundamentală a Comunităţii: „acquis communitaire‖. delegatul britanic nu a înţeles. faţă de numai 16% spre ţările Pieţei Comune. Edward Heath a mers la Bruxelles pentru a obţine o declaraţie introductivă despre motivele pentru care Marea Britanie dorea să intre în Piaţa Comună. Ceea ce. O neînţelegere comună privind negocierile care au loc atunci când o nouă naţiune intră în Comunitatea Europeană este aceea că ţara candidată ar putea să schimbe regulile conform propriilor ei interese. În 1961. Trei săptămâni mai târziu. aceasta nu mai poate fi returnată niciodată. dependinţe şi alte teritorii): „Sunt sigur că veţi înţelege că Marea Britanie n-ar putea intra în Comunitatea Economică Europeană aşa cum a fost croită această reţea comercială. dar chiar se împotrivea 12 . acesta era tocmai testul care să arate că Marea Britanie era gata să-şi abandoneze vechiul rol tradiţional în lume şi să-şi demonstreze bunăvoinţa de a-şi asuma loialităţi complet noi. Acest lucru crea dificultăţi cu care nu se mai confruntase nici o altă ţară din Piaţă Comună. Marea Britanie şi Commonwealth-ul trebuia să abandoneze o mare parte din comerţul lor reciproc. Puterea nu poate fi delegată decât de statele individuale entităţii supranaţionale.

prevedere care îi favoriza în mod special pe francezi. pe o scară pe care guvernul francez nu şi-o mai putea permite. negocierile pentru aderarea Marii Britanii la Comunitatea Economică Europeană continuau. să folosească organizaţia pentru a stabili o politică agricolă care să deschidă fermierilor francezi accesul atât la pieţele externe. surplusurile agricole ale Franţei atinseseră deja punctul de criză. când de Gaulle a preluat puterea. la sfârşitul anului 1961. astfel. care la rândul lor ameninţaseră viabilitatea economică a fermelor franceze. Rezultatele nici nu au întârziat să apară. Primul era acela de a găsi noi pieţe de export pentru surplusurile masive ale Franţei. ale cărei subvenţii agricole erau cele mai mari dintre toate statele membre ale Comunităţii. agricultura sa dobândise o importanţă existenţială. în primul rând din Germania. Iniţial acest plan a fost constant blocat de către Germania. aceasta văzându-se obligat de a continua plăţile. pentru Franţa. Situaţia a provocat în minţile oamenilor politici francezi un coşmar: gândul că milioane de agricultori vor fi dislocaţi de pe pământurile lor. dar în nici o ţară sistemul de subvenţionare nu ajunsese să fie considerat mai important pe plan politic decât Franţa. În acea perioadă. De Gaulle şi consilierii lui îşi dădeau seama că nu mai existau decât două moduri de a remedia această criză. În 1958. În anii de după război. astfel. care propunea înlocuirea subvenţiilor naţionaledirecte pentru agricultură cu un sistem de preţuri de sprijin şi taxe variabile. vital. nici locuinţe. el de fapt aştepta ca mecanismele Comunităţii Economice Europene să rezolve o problemă care ameninţă însăşi existenţa statului francez. Sistemul avea să asigure nu numai o contribuţie maximă 13 . Răspunsul la amândouă se putea găsi în Comunitatea Economică Europeană. Problema Franţei În acest timp. în 1961 agricultura încă mai reprezenta 25% din totalul locurilor de muncă. ironia era aceea că. principalele surse de venit aveau să fie taxele pe bunurile de import. în ciuda schimbărilor fundamentale de concepţie faţă de viitorul unui proiect. Deşi efectul subvenţiilor asupra agriculturii franceze constase într-o stimulare enormă a producţiei. pentru a evita orice repetare a penuriilor de alimente din timpul războiului sau al crizei agricole din anii '30. Devenise. După ce se aprobaseră principiile de bază. Cealaltă constă în identificarea unei surse suplimentare de finanţare pentru subvenţii. sub controlul centralizat al Comisiei. cât şi la finanţarea suplimentară. Totuşi. ajungând să graviteze spre oraşele care nu le puteau oferi nici slujbe.intrării Marii Britanii încă dinaintea începerii negocierilor. toate ţările europene introduseseră subvenţii de stat pentru agricultură. atunci când se credea că de Gaulle începuse să se distanţeze de ideea supranaţionalismului. urma elaborarea mecanismelor financiare. La insistenţele Franţei. aceasta dusese la presiuni persistente de a reduce preţurile. întrucât importurile erau minime. s-a hotărât aplicarea „planului Mansholt‖. iar încercările de a reforma sistemul întâmpinaseră o opoziţie acerbă.

Problema centală a Franţei. Grecia) şi ratificat. il reprezinta adoptarea Actului Unic European. însă. În acest sens. . Pe 5 septembrie. Actul Unic European Un moment de cotitură în evoluţia comunităţilor. se stabilise că după 1966. din alt punct de vedere. în urma unei decizii luate de membrii Comunităţii. în cursul aceluiaşi an. unde se prezintă trei variante de cooperare a instituţiilor legislative şi executive: de tip statal. redactat în urma întâlnirii de la Paris din 1972 a şefilor de state şi de guverne.2. din octombrie 1970.din partea celorlalţi membri. Astfel.Declaraţia şefilor de state şi de guverne de la Haga.4. Mai mult. în cadrul unei alte întâlniri dintre cei doi. federativ şi comunitar. ci şi o contribuţie majoră a Angliei. Dacă Marii Britanii i se permitea să intre inainte ca aranjamentele financiare pentru Politicile Agricole Comune să se finalizeze. pe 28 ianuarie 1963. cererea Marii Britanii a fost formal respinsă. privind politica externă comună a statelor comunitare. pag. Mai mult. îndoieli pe care Adenauer nu le-a contrazis. no. Într-o vizită făcută cancelarului german. cu productivitate mult mai ridicată a propiului ei sector agricol. deciziile despre viitorul CAP să fie luate prin votul majorităţii calificate. de către unsprezece state. 1988. fevrière. în urma unor discuţii private.Raportul Comisiei Europene asupra Uniunii Europene. Danemarca. 1. de Gaulle şi-a exprimat îndoielile cu privire la aderarea Marii Britanii. una dintre acţiunile întreprinse de de Gaulle a fost fundamentarea relaţiei franco-germane. fusese eliminată. a Planului Fouchet. Commonwealth-ul. întrucât principala ei sursă de aprovizionare. n-ar fi vrut să preia sarcina de a plăti agricultura franceză. existau toate riscurile ca ea să se alăture Germaniei pentru a bloca propunerile Franţei. Revue du Marché Commun. semnat la 17 februarie 1986 de 9 state membre si la 28 februarie 1986 de celelalte 3 (Italia. au convenit ca Marea Britanie trebuia exclusă. Cu orice preţ. care importa o proporţie de alimente mult mai mare decât oricare dintre cele 6 state. care mai întâi a trebuit să-şi modifice Constituţia şi abia după aceea să subscrie statutului Uniunii Europene1 Ca momente premergătoare Actului Unic European vom remarca: . cunoscută sub denumirea de „Raportul Davignon‖ şi care nu era altceva decât o reluare. L acte unique de la Constitution islandoise. Marea Britanie trebuia să rămână în afara Comunităţii Economice Europene până terminau acele ultime aranjamente pentru CAP. urmând ca a doua cerere emisă de britanici pentru a intre în Comunitatea Economică Europeană să fie respinsă la sfârţitul anului 1967 în acelasi mod ca în 1963 şi bazându-se pe aceleasi argumente fundamentale.87 1 14 . Marea Britanie le putea furniza agricultorilor francezi cea mai mare piaţă de export din toate. dându-i primului sentimentul că are sprijinul Germaniei. notă discordantă făcând Irlanda. era aceea că Marea Britanie.

pag. prin introducerea fondurilor structurale.O. precum şi crearea unei pieţe comune şi realizarea unor politici externe şi de securitate comune. cât şi cel al dispoziţiilor referitoare la rolul şi atribuţiile Comunităţii1. 1996. Consiliul European. Actul Unic European a intrat în vigoare la 1 iulie 1987. titlul III „Dispoziţii asupra cooperării europene în domeniul politicii externe‖ şi titlul IV „Dispoziţii generale şi finale‖). Tot în 1984. pag. Bucureşti.E.A. comportă modificări de substanţă atât sub aspectul dispoziţiilor instituţionale. Astfel. . (Euratom) nu sunt afectate decât prin modificările relative la Curtea de Justiţie. prin introducerea procedurii de cooperare in anumite domenii. Acesta a coincis cu momentul creării unei pieţe comune viabile. care pana atunci erau reglementate prin decizii luate in unanimitate. 89. şi pe acela de a realiza o congruentă piaţă internă. Actul Unic European cuprinde un preambul şi patru titluri (Titlul I „Dispoziţii comune‖. precum şi modificarea sistemului instituţional.E. serviciilor şi capitalurilor este asigurată2. în care se avea în vedere acordarea unor competenţe lărgite pentru Uniune. Actul Unic European extinde votul cu majoritate calificate si la alte domenii. pe lângă. Actul Unic European are. titlul II „Dispoziţii pentru modificarea tratatelor instituind Comunităţile europene‖. In materie institutioanala. si stabileste ca data pentru realizarea definitiva a Pietei interne 31 decembrie 1992. Pentru prima data este mentionata intr-un tratat international Uniunea Europeana ca obiectiv al statelor - 1 2 Roxana Munteanu . consultarea Parlamentului European este intarita. care are ca obiectiv reducerea decalajelor de dezvoltare intre diferitele regiuni ale statelor membre.86 Roxana Munteanu . persoanelor. Oscar Print. comparativ cu cele ale comunităţilor. tratatul C. De asemenea. Această piaţă internă comportă un spaţiu fără frontiere în care libera circulaţie a mărfurilor. în 1983. Tot din acest moment se recunoaşte existenţa Consiliului European şi se creează Tribunalul de Primă Instanţă.C.Adoptarea la Stuttgart.E. Privitor la modificarea tratatelor de instituire a comunităţilor europene. chiar revizuirea tratatelor de instituire a acestora.Drept european. a „Declaraţiei Solemne asupra Uniunii Europene‖. având marele merit de a uni sub o singură umbrelă toate dispoziţiile privind reforma instituţiilor europene. 15 .cit.E. aveau ca obiectiv perfecţionarea instituţională a comunităţilor. şi C. dar şi în 1985. Actul Unic European introduce principiul coeziunii economice si sociale. de către Consiliul European. în timp ce tratatele C. meritul de a fi consacrat Consiliul European ca organ comun şi de a oferi posibilitatea creării unei jurisdicţii de primă instanţă şi de a simplifica procedurile de revizuire a Statutului Curţii de Justiţie. la Strasbourg în septembrie 1984. În ceea ce priveşte structura..op.E. respectiv la Fontainbleau şi la Milano.Adoptarea de către Parlamentul European a unui proiect de tratat privind Uniunea Europeană.

Universul Juridic. editia a III-a. 2006. Augustin. Ed.membre1. Manualul Uniunii Europene. Bucuresti.41-43 1 16 . pg. Fuerea.

Luxemburg. care nu a constituit numai o cale de tranziţie pentru instituirea Uniunii Europene. în 1989.Franţa. având la bază aceste comunităţi instituite prin Tratatele de fa Paris şi Roma.lucrările Consiliului European. care prevedea realizarea uniunii în trei etape. pentru o uniune economică şi monetară. când Tratatul intră în vigoare. Portugalia. pentru a realiza un studiu concret şi a finaliza concluzii viabile. reuniţi într-o Conferinţă interguvernamentală. 28 aprilie (Dublin I) şi 24-25 iunie (Dublin II). . un an mai târziu.Capitolul 2 CREAREA UNIUNII EUROPENE MODERNE 2. care au avut loc în 1988 la Hanovra. Irlanda şi Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord -. din 1990. Belgia. la Maastricht. După lucrările Consiliului European de la Dublin. Grecia. condus de preşedintele din acea vreme a Comisiei. Tratatul care pune bazele unei Uniuni Europene moderne. Uniunea nou creată. membre ale comunităţilor europene. De asemenea. Momentul 1 noiembrie 1993. când în statele din Centrul şi Sud-Estul Europei s-a prăbuşit sistemul comunist. în continuare. în vederea uniunii economice şi monetare care să completeze piaţa unică. datorate în primul De aceeaşi părere este şi Octavian Manolache în lucrarea Drept comunitar. 1996. ci a dus fa apariţia unor reforme necesare integrării. Italia. Tratatul de la Maastricht La 7 februarie 1992. la Consiliul European de la Maastricht (9-10 decembrie 1991). 1. pag. au fost: . Spania. 1 17 . produce o serie de polemici în rândul specialiştilor în domeniu. şefii de state şi de guverne. Ca evenimente care au precedat accelerarea construcţiei europene. Noi considerăm că Tratatul modifică şi nu înlocuieşte documentele anterioare de constituire a comunităţilor europene. douăsprezece state .prezentarea Raportului Delors. Danemarca. miniştrii de externe şi de finanţe ai celor doisprezece ţări au semnat Tratatul asupra Uniunii Europene. Bucureşti. Ratificarea Tratatului a ridicat o serie de noi probleme. semnează la Maastricht. Jaques Delors. Germania. în plan european. denumirea de comunităţi europene1. care au dus la declanşarea seismului politico-social din anii 1989-1991. . au ajuns la un acord asupra proiectului de tratat asupra Uniunii Europene. .bineînţeles Actul Unic European. şi care au desemnat un comitet. Editura All. Olanda.9. La 7 februarie 1992.serie de alţi factori. credem că nu este greşit să folosim.

ezitărilor britanicilor şi necesităţii revizuirii constituţiilor pentru Franţa. în continuare a comunităţilor. cu scopul de a examina. ea neavând personalitate juridică.. 17 protocoale şi 33 de declaraţii. EI mai stipulează şi proceduri unice în vederea aderării altor state. . care ar putea să conducă. totodată.E. şapte titluri. tratatul defineşte şi unele principii fundamentale creând. Portugalia şi Germania. totodată şi o „cetăţenie a Uniunii‖. încheiat pe o perioadă nedeterminată. dar acestea îşi exercită competenţele după procedurile fiecărei comunităţi în parte. aliniat 1 din Tratat. În concluzie. Tratatul de la Maastricht. un preambul. la o apărare comună. în conformitate cu dispoziţiile din tratat. în special.op. prin întărirea coeziunii economice şi sociale şi prin stabilirea unei uniuni economice şi monetare. Spania. Pe lângă aceste trei componente. Spre deosebire de Actul Unic European. . 18 . Tratatul prevede că instituţiile Uniunii sunt comune. În ceea ce priveşte cadrul instituţional unic al Uniunii. aduce nou pentru Uniunea Europeană. la momentul potrivit.  întărirea protecţiei drepturilor şi intereselor cetăţenilor statelor membre prin instaurarea unei cetăţenii prioritare a Uniunii. Roxana Munteanu .  afirmarea identităţii Uniunii pe scena internaţională.108. inclusiv definirea la termen a unei politici de apărare comună. în special prin crearea unui spaţiu fără frontiere interne.111. Tratatul. ca anexe. în ce măsură politicile şi formele de cooperare instaurate de tratat ar trebui să fie revizuite1.existenţa. trei componente: . iar pe de altă parte din 1 2 Roxana Munteanu . Toate celelalte instituţii sunt instituţii comunitare2.politica externă şi de securitate comună. sistemul instituţional unic3 este format pe de o parte din Consiliul European. prin punerea în aplicare a unei politici externe şi de securitate comună.  menţinerea integrală a realizării comunitare (l’acquis communautaire) şi dezvoltarea acesteia. Uniunea se prezintă ca un concept politic coerent. care cuprinde.cit. pag.rând referendumului negativ al danezilor la 2 iunie 1992. şi anume Consiliul European. are următoarele obiective:  promovarea unui progres economic şi social echilibrat şi durabil.op. instaurând.. Astfel.cit. se poate spune că numai o singură instituţie este cu adevărat a Uniunii. deci neputând încheia tratate.. denumite şi cei trei piloni ai U.cooperarea în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne. pag. paragraful 2.  dezvoltarea unei cooperări strânse în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne. adoptând la termen o monedă. 3 Articolul C. În urma Tratatului de la Maastricht. un cadru instituţional unic pentru Uniune. conform procedurii vizate la articolul N.

Ca o noutate adusă de Tratat. iar „ statele care doresc aderarea trebuie să aibă la bază un sistem democratic. Aceste principii în număr de trei. consider că două instituiţii sunt prin excelenţă comunitare. .Uniunea respectă identitatea naţională a statelor membre. potrivit cu competenţele pe care le au în toate sferele de activitate. Din aceste principii rezultă că Uniunea nu exclude identităţile naţionale. din partea statului solicitant. paragraful 2. Acţiunea Uniunii nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivele Tratatului5. 4 Articolul 3B din Tratat. care guvernează activitatea Uniunii Europene.. ca principii generale de drept comunitar3. . . Comunitatea acţionează în limitele competentelor ce-i sunt conferite şi a obiectivelor ce-i sunt stabilite prin Tratat. conform principiului subsidiarităţii. 3 Articolul F. Aşa după cum am precizat mai sus. constatăm importanţa pe care o acordă Uniunea respectării şi garantării drepturilor omului din fiecare ţară care aderă. i se atribuie unele competenţe limitate în cadrul cooperării în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne. statele care doresc să adere trebuie să ceară acest lucru. Consiliul european nu trebuie confundat cu Consiliul de miniştri devenit după Tratat „Consiliul Uniunii Europene‖ . ale căror sisteme de guvernământ sunt bazate pe principiile democratice2.instituţiile comunitare1. şi astfel cum rezultă din tradiţiile constituţionale comune statelor membre. . Încă o problemă demnă de semnalat este cea referitoare la dorinţa altor state europene de a adera la Uniune. paragraful 1. 2 Articolul F.Principiul subsidiarităţii4. şi anume Consiliul European şi Comisia.statul solicitant încheie cu membrii cu drepturi depline ai Uniunii unele acorduri privind condiţiile admiterii. Aceasta neavând prerogative privind politica externă şi securitate comună (PESC). prevăd: . inclusiv în crearea unei uniuni de politică externă. decât dacă şi în măsura în care obiectivele acţiunii avute în vedere nu pot fi realizate suficient de statele membre şi pot să fie mai bine realizate la nivel comunitar. Uniunii şi nu comunităţilor. Tratatul aduce unele modificări în ceea ce priveşte competenţa Curţii de Justiţie. consultă Comisia şi primeşte avizul din partea Parlamentului European.129. În altă ordine de idei. Etapele procedurii de aderare propuse de tratat sunt următoarele: .cererea adresată Uniunii.Consiliul. Consiliul se pronunţă cu unanimitate de voturi. din Tratat reies o serie de principii. aşa cum sunt garantate de Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor sale fundamentale. cerere care este înaintată Consiliului European. Uniunea nu intervine.cit.op. 1 19 .Uniunea respectă drepturile fundamentale. pag. În domeniile care nu ţin de competenţa sa exclusivă. 5 Roxana Munteanu . Totuşi.

în acesta sunt înscrise în mod expres pentru Uniunea Europeană următoarele misiuni5:  să promoveze o dezvoltare armonioasă şi echilibrată a activităţilor economice în interesul U. Consiliul stabileşte strategia de preaderare. supliment 5/97. Polonia.E. viabile. Ungaria. dar şi celelalte care au rămas să aştepte al doilea val (printre care şi România). Cehia. Paris.existenta unei economii de piaţă. février 1999. În anul 1997.capacitatea de a-şi asuma obligaţiile Uniunii (l’acquis communautaire). Întorcându-ne la Tratatul de la Maastricht.în cele din urmă acordul este supus spre ratificare de către toate statele contractante. În decembrie 1997. urmau. buletin al U. protejării mediului etc.5 miliarde Euro pe an până în 2000. Slovenia. Statele care au început negocierile. în domeniul economic. au beneficiat împreună. Le monde diplomatique. Cehia. Dar meritul cel mai important al Tratatului este acela că accentuează tot mai pregnant problema extinderii. la Essen. tocmai pentru a sprijini candidaţii la aderare. 1998. candidaţii erau următorii: Estonia. dar apropiată. pentru 11 state candidate3. administraţiei.Enjeux et risgues d'un Union europeénne elargie.existenţa unor instituţii democratice stabile. Edition de l’Atelier. Lituania. ca în 1995 să prezinte o „Carte Albă‖ cu privire la realizările din statele respective. la pregătirile acestora de a se integra în Uniune.  să depună eforturi eficiente şi durabile în vederea protejării mediului pe continentul european. Estonia.. 1998.. a stabilit trei criterii principale pentru statele care doresc aderarea la Uniune2. Paris. şi apoi de 3 miliarde până în 20064. care urmau să devină membre la o dată nedeterminată. 5 Jean Yves Potel .E.La Republique europeénne. constând dintr-un ajutor de 1 miliard de euro pe an. infrastructurii. 3 Datele sunt extrase din Agenda 2000. . Slovacia. 8 1 20 . Berlin. Comisia a publicat avizele sale în legătură cu acest lucru. Aceste sume au fost date. . începând din 1998. Jean Yves Potel . 4 Michel Foucher . la Copenhaga.Les Cent Fortes de l'Europe centrale et orientale. 1998. la Luxemburg aprobă începerea negocierilor de aderare pentru ţările: Cipru. Enseignant l'institut Paris – VIII. Fiecare din aceste state. care urma să fie finanţată prin programul comunitar PHARE. Ungaria. în sesiunea pe care a ţinut-o în iunie 1993. lărgirii Uniunii Europene1. 1994. Consiliul European. Cipru. Slovenia. 2 Jaques Berthelot . pag.dans Le Monde diplomatique de novembre.. în cadrul strategiei de preaderare de un ajutor în valoare de 1. Bulgaria.Imposer le droit des peuples à se nourrir eux-mêmes .  să folosească în mod judicios forţa de muncă şi să contribuie la realizarea unei protecţii sociale reale. . Consiliul. România. Polonia. În anul următor.

paragraf 1. Uniunea Economică şi Monetară a avut trei faze de evoluţie: . considerăm.dreptul de protecţie diplomatică în terţe ţări.dreptul de a circula şi de şedere în mod liber pe teritoriul statelor membre. şi-au rezervat dreptul de a nu participa la U.Consiliul European de la Madrid.M. b) Uniunea economică şi monetară (U.M. din iunie 1989.uniunea economică şi monetară (U. mai prezintă şi alte probleme importante: .E. alin. când moneda ECU a fost înlocuită de Euro. se întemeiază pe de o parte pe politica economică a statelor membre.) . Tratatul asupra Uniunii Europene. stabileşte că prima fază începe de fa 1 iulie 1990. are.8. În conformitate cu Tratatul de la Maastricht. .cea de-a doua fază.) Componenta economică şi cea monetară. apărut prima dată în Tratatul de la Roma. prin încheierea unor protocoale speciale. este cetăţean al Uniunii orice persoană care are naţionalitatea unui stat membru1. când se ' creează şi Institutul Monetar European. considerată ca o perioadă de tranziţie. 2 din Tratat. Istoricul Uniunii Economice şi Monetare (UEM) 1 Art. Această monedă purta denumirea de ECU. la începutul fazei a treia. respectiv pe o politică monetară unică. 1. care a înlocuit Comitetul Guvernatorilor. s-a desfăşurat între 1 ianuarie 1994 şi 1 ianuarie 1999. . europene. . să dezvolte programe concrete pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii. . prin crearea unei monede unice. care constituie Uniunea Economică şi Monetară. Acesta prevede şi alte noi drepturi specifice: .cetăţenia uniunii .dreptul de vot şi de eligibilitate la alegerile locale şi la alegerile . Cetăţenii Uniunii îşi exercită drepturile şi îşi asumă obligaţiile prevăzute în Tratat. Danemarca urmează ca în primăvara anului 2000 să supună printr-un referendum aderarea la moneda unică europeană.E. acum un alt înţeles.E. . când statele membre trebuiau să realizeze o convergenţă progresivă a politicilor şi performanţelor economice. 21 .M. dreptul de petiţionare şi cel de a se adresa mediatorului.  să sprijine cooperarea şi solidaritatea între membrii Uniunii.politica externă şi de securitate comună (PESC) a) Cetăţenia uniunii Termenul de cetăţean.cea de-a treia fază începe la 1 ianuarie 1999. Marea Britanie şi Danemarca.dreptul la protecţia juridică. Cu acest prilej.

Raportul a împărtăşit soarta keynesismului în anii’70. Principala moştenitoare a acestui episod a fost un sistem de coordonare a ratelor de schimb numit‚ şarpe’. Aceasta înseamnă că în realitate banca centrală germană (Bundesbank) stabilirea parametri politicii monetare a membrilor ERM. dacă o 22 . cu o autoritate fiscală. s-a ajuns la un sistem cental în jurul mşrcii germane. prin cancelarul Helmut Schmidt şi preşedintele Valery Giscard d’Estaing: mecanismul ratelor de schimb (ERM) din 1979. Următoarea realizare principală a fost rezultatul conducerii franco-germane. Parităţile erau fixate în funcţie de marca germană. nu şi de ERM. unde preşedintele francez Georges pompidou a lansat această idee (care fusese propusă anterior de Giscard d’Estaing in calitate de ministru de finanţe. Tensiunea crescândă din cadrul sistemului bretton Zoods de cursuri de schimb şi prăbuşirea acestuia. În mod surprinzător. Totuşi înseamna şi un rol german privilegiat. Astfel că planul Werner pentru UEM şi-a găsit repede sfârşitul. Astfel că. o aşa-numită zonă ‚D-Mark’. Nu mai puţin grav. nici Italia nu au reăuşit să-şi menţină participarea la aceasta. nu menţiona necesitatea unei bănci centrale europene independente si acorda mare ateţie echilibrului dintre un pilon economi.Istoricul Uniunii Europene şi Monetare (UEM) începe la summit-ul de la Haga din 1969al conducătorilor celor şase state mebre fondatoare. Aceasta era aşa-numita teorie a ‚încornorării’ UEM: uniunea monetară ar fi fost punctul final într-un proces de uniune economică si politică ce ar fi asigurat un cadru de solidaritate pentru a-i asigura durabilitatea. A fost primul din cele două comitete privind UEM (al doilea a fost Comitetul Delors din 1988-89) şi din punct de vedere istoric este interesantă compararea acestora. şocul inflţionist al criyei petrolului din 1973 şi ‚stagflaţia’ care a urmat (o combinaţie de inflaţie mare şi şomaj ridicat) au subminat credibilitatea şi au pregătit calea unei noi paradigme economice bazate pe monetarism. Negociatorii francezi au arătat că nu sunt dispuşi accepte transferul catre nivelul CEE al suveranitaţii asupra politicii fiscale. Totuşi nici Franţa. Bundesbank a insistat de la început că va stabili politica monetară ţinând cont numai de Germania. Aceştia l-au considerat ca o primă etapă in procesul creării UEM. Aceştia argumentau – din propria experienţă istorică a uniunii monetare germane din secolul al nouăsprăzexilea – ca o uniune monetară nu ar putea funcţiona fără o uniune politica (iar test al acesteia ar fi o autoritate fiscala la nivel CEE). în urma negocierilor tehnice dintre bşncile centrale. Aranjamentul avea o justificare în sensul că Germania avea cea mai stabilă şi mai credibilă monedă din CEE. Raportul Wernera fost mai curând de inspiraţie keynesistă decat monetaristă: de exemplu. prin instituirea unei zone de schimb bazat pe o unitate de cont europeană artificială. negociatorii germani erau sceptici cu privire la seriozitatea propunerii franceze. Totuşi. care şi-a preyentat raportul în 1970. Rezultatul a fost Comitetul Werner privind UEM. Acest lucru este carcteristic pentru rolul conducător avut de-a lungul timpului de liderii politici francezi în privinţa UEM. Astfel că negociatorii germani şi-au pirdut increderea. dar fusese respinsş de preşedintele De Gaulle). şi un pilon monetar implicând coordonarea băncilor centrale naţionale. Astfel că fixarea de aceasta asigura stabilitatea economică.

Politica franceză a fost de a asigura că francul era la fel de stabil ca marca germană. A fost terenul de antrebament pentru UEM: o etapă in care statele membre îşi puteau demonstra pregătirea pentru UEM pen capacitatea de a susţine paritatea fără tensiuni sau devaloriyare (o formulă preluată în criteriile de convergenţa pentru intrrarea de la Maastricht).monedă avea probleme. Summit-ul de la Hanovra din 1988 a fost folosit pentru a înfiinţa Comitetul Delors privind UEM. ca fiind oportună. Ministrul de Externe german Hans-Dietrich Genscher a utilizat preşedenţia germană a CEE de la începutul anului 1988 pentru a relansa ideea UEM. mandatul Comitetului era de a lua în considerare numai modalitaţile de realiyare a UEM. nu şi oportunitatea acesteia (care cădea in sarcina şefilor de stat şi de guvern). prima etapă 23 . şinea de respectivul stat membru să ia măsuri corective. acesta a optat pentru rămânerea in ERM şi trecerea la o politică de deyinflaţie competitivă. preţedintele Comisiei Europene (care fusese ministru de externe in franţa în cursul criyei ERMdin 1983 ţi era un avocat fidel UEM). un aspect esenţial. Elementul cheie a venit din partea Germaniei. Delors s-a s-a concentrat pe realizarea unui raport unanim. moment in care negociatorii fracezi s-au convins că era nevoie de un nou efort hotărât pentru a realiza UEM. Acesasta a fost o miţcare politică inteligentă. Raportul Delors a fost acceptat la summit+ul de la Madrid . O datî cheie a fost criza franceză a ERM din martie 1983Ş când politicele economice reflaţioniste ale preşedintelui Francois Mitterand au la criză. UEM era complementul logic al pieţei unice si finalizarea acesteia prin eliminarea riscului valutar şi realizarea transparenţei preţurilor şi costurilor. ERM este extrem important în istoria UEM. asigurarea stabilitaţii preţurilor. Principiul de baza inscris în Raportul Delors din 1989 era german – noua bancă centrală europeană trebuia să fie independentă si să aiba un singur mandat. ca si in cazul ERM. Tăria politicii franceze a fost tentată din nou cu ocazia crizei ERM din ianuarie 1987. embrii săi erau in cea mai mare parte guvernatorii băncilor centrale naţionale. S-a recunoscut în totdeauna că din punct de vedere strategic existenţa UEM depindea în întregime de Germania. ERM în sine a evoluat. Iar acest lucru necesita o politică antiinflaţionistă fermă. si. Astfel că in chestiunile esenţiale se poate vorbi de o „UEM pentru băncile centrale‖. Germania avea cea mai puternică şi mai stabilă monedă din CEE. odată cu începerea programului pieţei unice. Cancelarul Helmuth Kohl a prealuat această idee şi a prelucrat-o împreună cu Jacque delors. Marca german şi a avut o importantă simbolică imensă în constituirea identitaţii postbelice pentru germani. propulsat de Schmidt. implicându-se astfel ca aceştia să devină critici tehnici şi foarte convingători. Ei au fost cooptaţi pentru a fi angrenaţi in procesul de creare UEM. Acest proces are o importanţă viatală pe termn lung. nu de Bundesbank. Delors a asigurat o conducere favorabilă ideii de UEM. fiind un obiect al mândriei acestora. Conducerea polică a UEM a fost obţinută cu un preţ: detaliile esenşiale instituşionale şi de politică ale UEM a fost delegate unor tehnograţi/ăn special conducătorilor băncilor centrale.

Acest ultim aspect urma sî devinî critic. Elementul supriyă a fost acordul în privinţa unui termen limită final pentru etapa a treia: daca nu 1996. Kohl era decis să asigure continuitatea politicii europene a Germaniei şi să demonsterze aceasta prin urmărirea activă a principalului proiect european de la acea dată. iar conducerea politică a fost consolidată prin unificarea germană din 1989-90. În plus. Criteriile de convergenţă de la Maastricht şi procedura privind deficitele excisive au fost elaborate în Comitetul Monetar al CE.a UEM urmând să inceapă in iunie 1990. dat fiind progeresul lent obţinut prin tratatele de la Amsterdam si Nisa.E. urmând apoi o conferinţă interguvernamentală (CIG) asupra UEM.) Crizele apărute în spaţiul fostei Iugoslavii după prăbuşirea sistemului comunist au relevat atât incapacitatea Uniunii Europene de a formula o politică externă coerentă şi unitară. „unificarea germană si unficarea eurpeană sunt două feţe alea aceleiaţi monede‖.S. urma apoi de criza ratificarii tratatului constituţional european. cât şi precaritatea ei din punct de vedere militar. au rămas dubii cu privire la durabilitatea acesteia.  Un proces de coordonare a politicii macroeconomice (orientări generale alea politicilor economice). Ca 24 . Acesta din urmă comitet a pregătit Statutul Sistemului European al Bîncilor Centrale (care nu a fost modificat de CIG). precum si de Statutul Monetar European care urma să pregatească faza a treia a UEM. De asemenea. c) Politica externă şi de securitate (P.  Bancă Centrală Europeană (BCE) independentă. Astfel. incepând din decembrie 1990. foarte îndepartată de filosofia economicî a Raportului Werner. Acest lucru corespundea obiectivului central al lui Kohl – utilizarea Maastricht-ului pentru a face „ireverdibile‖ UEM şi integrarea europeană.  Procedură privind deficitele excesive. s-a decis convocarea CIG privind UEM ţi a unei CIG paralele privind uniunea politică (care era susţinută puternic de germani).C. contazicea teoria‖încornorării‖ în sensul că progresul în domeniuluniunii politice era slab. UEM. Astfel. Dispoziţiile privind UEM din Tratatul privind Uniunea Europeană care au fost schiţate la summit-ul de la Maastricht din decembrie 1991 erau în cea mai mare parte uşor de anticipat  Un proces în trei etape. Procesul creării UEM a fost accelerat.  Criterii de convergenţă care să evalueye pregătirea statelor  Derogări pentru Marea Britanie si Danemarca. UEM a fost în esenţa o construcţie monetaristă. atunci cel târziu 1 ianuarie 1999. Cu cuvintele sale. împrumutate de la Konrad Adenauer. UEM nu avea un cadru stabil de solidaritate. de la 1 ianuarie 1994. Diferenţa dintre ce le două CIG era că CIG privind UEM fusese pregatită foarte bine de Comitetul Delors si de numeroase activitaţi tehnice din Comitetul Monetar al CE si Comitetul Guvernatorilor Băncilor Centrale ale CE.

dezvoltarea şi consolidarea democraţiilor şi statului de drept. la începutul lunii mai. organizaţie dominată copios de americani. inclusiv eventuala formulare a unei politici comune de apărare. convinsă că NATO constituie „piatra unghiulară a întregii capacităţi de apărare‖ a continentului. ea a fost redusă la nivelul de 25 . impusă de gravitatea ameninţării. înfiinţată în 1954. „În Kosovo. în cea mai mare parte. legate îndeosebi de chestiunile suveranităţii naţionale şi de cheltuielile militare. acceptând necesitatea unei „politici eficiente de securitate şi apărare europeană‖. pusă sub primatul NATO. dar şi dinamismul intern al Comunităţii au amplificat importanţa dimensiunii externe. prezentat Consiliului european reunit la Köln. semnat la 7 februarie 1992. hegemonia Statelor Unite şi apoi conturarea unui sistem multipolar. Rememorând istoria ultimei jumătăţi de veac.argument. prin urmare. care. Actului iniţial de la Helsinki şi Cartei de la Paris. Situaţia a reuşit să neliniştească până şi Londra. este suficient să amintim două aspecte din timpul conflictului kosovar: opoziţia Greciei faţă de bombardarea Serbiei şi faptul că doar un sfert din capacităţile militare folosite de Alianţa Nord-Atlantică au fost europene. crearea Uniunii Europene (UE). Dincolo de cooperarea economică. chiar dacă. Încredinţarea apărării europene Alianţei. este cea mai bună dovadă. Obiectiv ambiţios. ideea a fost înscrisă sub această formulare în raportul miniştrilor Afacerilor externe şi ai Apărării din cele zece state membre ale Uniunii Europei Occidentale (UEO). nu s-a tradus însă printr-o abandonare totală a ideii de securitate comună. iar supravieţuirea Uniunii Europei Occidentale (UEO). completarea dimensiunii economice cu una de politică externă şi de apărare. încadrate. în gestionarea divergenţelor apărute între statele membre. pentru realizarea căruia trebuie depăşite atât reticenţele aliatului transatlantic. ministrul de atunci al Apărării britanice. în acest sens. marchează primul pas semnificativ pe această cale.‖ Obiectivele PESC sunt: conservarea păcii şi întărirea securităţii internaţionale în concordanţă cu principiile Cartei ONU.declara. Aceasta viza pe atunci anihilarea unei eventuale reluări a politicii de agresiune din partea Germaniei. Europa unită îşi propune. Avansată de omologul său german Rudolf Scharping. cu timpul. cât şi cele interne. precum şi respectarea drepturilor omului şi libertăţilor sale fundamentale. La acest sfârşit de secol. După prăbuşirea sistemului comunist. în 3-4 iunie. ideea creării unui sistem definitiv comun pentru ansamblul ţărilor europene a fost conceptualizată imediat după încheierea celui de-al doilea război mondial. Tratatul de la Maastricht. apariţia unor noi tipuri de conflicte. George Robertson. stipulează definirea şi punerea în practică a unei politici externe şi de securitate comună (PESC). în conflictul general Est-Vest. acoperind „toate aspectele referitoare la securitatea Uniunii. Rezolvarea celor externe. a rămas în competenţa Alianţei Nord-Atlantice. ne-am găsit faţă în faţă cu viitorul european şi acesta se arată înfricoşător‖ . Procesul integrării europene a fost unul dintre cele mai mari succese înregistrate pe continent în a doua jumătate a secolului care se încheie. ar putea conduce la o apărare comună.

simbol, de „gardian al templului ideii de apărare europeană‖, iar în teren a avut o prezenţă minoră (în general pentru operaţiuni de poliţie, precum administrarea Mostarului şi aplicarea unui embargo pe Dunăre împotriva fostei Iugoslavii). UEO este considerată de analişti ca fiind „nucleul fondator al identităţii militare europene‖, marcând prima mutaţie de la conceptul de suveranitate naţională; şi, ca unică organizaţie exclusiv europeană în, materie de apărare, un punct de referinţă obligatoriu în proiectul PESC. De altfel, Raportul Reuniunii de la Köln nu opune integrarea cât mai rapidă a UEO în UE, Scharping avansând ca termen limită sfârşitul anului 2000. Dar de aici şi până la crearea unei armate europene - „următoarea etapă logică‖ a punerii în aplicare a unei politici externe şi de securitate comune, potrivit preşedintelui executiv UE, italianul Romana Prodi calea este lungă. Enumerând câteva dintre riscurile acestui sfârşit de secol - tentaţia unui izolaţionism american şi noile tensiuni dintre Washington şi Beijing -, preşedintele francez Jaques Chirac sublinia recent că un sistem cu adevărat multipolar „nu poate exista decât dacă Uniunea Europeană devine ea însăşi o putere reală‖. După crearea EURO, continentul trebuie să deschidă al doilea mare „şantier‖, cel al Europei Apărării. „Kosovo a confirmat pe deplin necesitatea şi chiar urgenţa afirmării unei Europe a Apărării, care să acţioneze ţie în sânul Alianţei Atlantice, fie de manieră autonomă, în funcţie de natura crizelor‖, mai sublinia preşedintele Franţei. Lecţia kosovară este invocată şi de fostul consilier al preşedintelui american Jimmy Carter. Relevând slaba capacitate militară a Uniunii Europene, în ciuda unui buget ce reprezintă două treimi din cei al SUA, Zbigneiew Brzezinsky afirmă că, „pentru a fi partener al Americii în sistemul internaţional care se naşte, Europa trebuie să se unească, să se integreze nu numai din punct de vedere economic, ci şi politic şi militar.‖ Procesul este dificil nu numai pentru europeni, dar şi pentru americani, care vor trebui să facă „ajustări severe‖. Brzezinsky se referă la viitoarele raporturi între UE, UEO şi NATO, complicate de compoziţia diferită a acestor trei organizaţii. Dorinţa europenilor de a se afirma în mod propriu în domeniul securităţii şi apărării se loveşte nu numai de rezistenţa americanilor - care nu se arată prea încântaţi de posibilitatea apariţiei unui pol pur european în NATO, ci şi de concepţiile divergente existente în rândul UE, unele state europene preferând protecţia SUA cheltuielilor de modernizare a armatei. În absenţa soluţiilor la aceste probleme complexe, liderii Uniunii Europene au înscris în Tratatele de la Maastricht şi Amsterdam formulări care balansează între contradictoriu şi ambiguu. Mai recent, au recurs la subtilităţi precum numirea lui George Robertson în funcţia de secretar general al Alianţei Nord-Atlantice şi desemnarea lui Javier Solana ca şef al diplomaţiei UE - „domnul PESC‖. Preluându-şi mandatul, Robertson a ţinut să liniştească atât temerile americanilor - „legătura transatlantică rămâne calea eficacităţii NATO‖ -, cât şi ale europenilor - „nu este vorba de a cheltui mai mulţi bani pentru apărare şi 26

securitate, ci de a-i cheltui mai bine‖1. 2.2. Tratatul de la Amsterdam Modificări aduse Tratatului de la Maastricht Procesul integrării europene a fost conceput, încă de la bun început, ca un p proces evolutiv, astfel încât Tratatul de la Amsterdam poate fi considerat astăzi ca un moment semnificativ, care se înscrie întru totul pe linia de gândire ce fusese avută în vedere de cei care au conceptualizat, la timpul respectiv, ideea integrării europene. Nu trebuie uitat că integrarea a fost privită chiar de precursorii săi ca un proces ce trebuia, în final, să se extindă asupra acţiunii politice, apreciată ca fiind indispensabilă atât pentru securitatea continentului, cât şi pentru menţinerea unor relaţii paşnice, de siguranţă şi de încredere între state. Tratatul de la Amsterdam, semnat la 18 iunie 1997, a fost rezultatul unor îndelungate negocieri. Nu este un secret pentru nimeni că el a fost apreciat de unii comentatori ca fiind un pas important pe drumul integrării politice, în timp ce a fost criticat de alţii, nemulţumiţi fie de ritmul integrării, fie de concesiile făcute elementului supranaţional. O analiză atentă a prevederilor Tratatului de la Amsterdam se impune, de aceea, după părerea noastră, cu toată seriozitatea şi obiectivitatea, pentru a putea detecta ceea ce este într-adevăr nou în cadrul acestui document. În primul rând, la nivelul filosofiei comunitare, se constată o modificare a concepţiei cu privire la ritmul şi obiectivele integrării. Astfel, Tratatul de la Amsterdam înscrie principiul flexibilităţii, acesta constând în dreptul unor anumite state de a instaura între ele o colaborare mai strânsă. Cu alte cuvinte de a admite un regim mai înalt al integrării cu condiţia ca să nu creeze, prin aceasta, discriminări or i să fie afectate domenii ce ar ţine de competenţa exclusivă a Comunităţii. S-a trecut, prin urmare, de la viziunea unei Comunităţi care se dezvoltă în mod spontan, ascendent şi uniform, la viziunea unei Comunităţi „cu două viteze‖, pentru a se da satisfacţie intereselor unor anumite ţări mai puternic dezvoltate decât altele. Pe de altă parte, o importantă inovaţie, ce ţine de filosofia comunitară; este prevederea pe care o consacră Tratatul de la Amsterdam prin art.F1(7), în conformitate cu care Consiliului, cu participarea şefilor de state sau de guverne, poate, la propunerea Comisiei sau unei treimi din ţările membre, cu avizul Parlamentului European, în cazul unei violări grave şi persistente a drepturilor omului cu majoritate calificată să dispună suspendarea unora dintre drepturile ţărilor în cauză, recurgând la aplicarea Tratatului, inclusiv dreptul de vot al reprezentanţilor Guvernului statului respectiv în cadrul Consiliului. O a doua idee asupra căreia dorim să atragem atenţia este modul în care se înfăţişează în cadrul Tratatului de la Amsterdam raportul dintre elementul supranaţional, comunitar, şi cel naţional. Astfel, potrivit Tratatului de la
1

Dinu Moraru - în Revista „Lumea-magazin‖, nr. 11/1999, pag.47.

27

Amsterdam, este modificată ordinea obiectivelor Uniunii înscrise în art.F (6). De unde în forma iniţială, stabilită la Maastricht, primul obiectiv ai Uniunii era de a respecta „identitatea naţională a statelor membre ale căror sisteme de guvernare sunt fondate pe principiile democratice‖, acest obiectiv este trecut pe locul trei, primul obiectiv devenind respectul drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, ca şi al statului de drept - principii comune statelor membre. Este de remarcat, totodată, pe de altă parte, că în anumite domenii, competenţele Comunităţii cresc faţă de cele rezervate statelor naţionale (de pildă, protecţia mediului înconjurător) identitatea naţională suferind, astfel, vizibile prejudicii. În schimb, în ceea ce priveşte cetăţenia Uniunii art.8 (17) a introdus precizarea potrivit căreia „Cetăţenia Uniunii completează cetăţenia naţională şi nu o înlocuieşte‖, idee care nu există anterior în Tratatul de la Maastricht. Observăm, cu alte cuvinte, că în ceea ce priveşte relaţia dintre elementul supranaţional şi cel naţional se constată, pe de o parte, tendinţa introducerii pe primul plan a obiectivelor comune în dauna celor naţionale, dar şi, pe de altă parte, a rezistenţei unor valori ce ţin de ordinea statală, cum ar fi cetăţenia naţională, care - aşa cum se precizează în Tratat - nu înlocuieşte ci doar completează cetăţenia Uniunii. Tot pe linia „rezistenţei‖ faţă de normele comunitare se poate cita şi atitudinea Marii Britanii, Irlandei şi Danemarcei faţă de Acordul Schengen (Protocoalele 3, 4, 5 la Tratatul privind Uniunea Europeană) sau cele opt „Declaraţii‖ anexate la Actul Final al Conferinţei care s-a încheiat cu semnarea Tratatului Un al treilea aspect asupra căruia merită să ne oprim este acela al măsurilor instituţionale. În acest sens, Tratatul de la Amsterdam aduce o serie de precizări în ceea ce priveşte Parlamentul European - cifra deputaţilor acestora neputând depăşi 700-, în ce priveşte dreptul de „codecizie‖, precum şi în legătură cu reprezentarea statelor în cadrul Parlamentului European. Sub raportul funcţionării Consiliului, se aduc precizări în ceea ce priveşte majoritatea calificată. Deşi Consiliul rămâne un organ eminamente interstatal, iar nu supranaţianal, într-o serie de decizii importante el urmează să decidă cu majoritate calificată, prin aceasta înţelegându-se că ţările membre dispun, în cazul utilizării acestui procedeu de vot, de un număr diferenţiat de voturi. Astfel, Italia, Franţa, Germania şi Marea Britanie dispun de câte 10 voturi, Spania de 8, Belgia, Grecia, Olanda si Portugalia de câte 5, Suedia şi Austria de câte 4, iar Finlanda, Danemarca şi Irlanda de câte 3. Pe de altă parte, Tratatul de la Amsterdam include în componenţa sa şi aşa numitul „Compromis de la Ioannina‖ din 1994, potrivit căruia dacă membri ai Consiliului reprezentând un total de 25 de voturi îşi manifestă intenţia de a se opune adoptării de către Consiliu a unei decizii cu majoritate calificată, Consiliul va trebui să depună toate diligenţele ca să poată fi promovată o soluţie satisfăcătoare cu cel puţin 65 de voturi. În al patrulea rând, sunt de remarcat prevederile noi introduse cu privire la vize, libera circulaţie şi cooperarea vamală. În acest sens, în cadrul Tratatului au 28

că în literatura noastră juridică se manifestă două puncte de vedere. Cele două opinii îşi păstrează valoarea lor. faptul că în Tratatul de la Amsterdam se vorbeşte despre „codificarea tratatelor‖ demonstrează că autorii săi au avut în vedere nu numai o firească corelare între Tratatele de la Maastricht şi Amsterdam şi cele anterioare. ci numai modificate (sau codificate) prin Tratatul de la Maastricht. ceea ce face necesar ca în loc de mai multe comunităţi să se vorbească despre o „singură comunitate‖.U. în această prezentare pe care am făcut-o asupra elementelor noi pe care le aduce Tratatul de la Amsterdam care. dar desfiinţează. din anumite puncte de vedere.E. După părerea noastră. acesta fiind primul document de acest gen încheiat de Comunitatea Economică Europeană după Acordul încheiat de aceasta cu Iugoslavia. După cum se cunoaşte.E. ridică întrebarea dacă aceste modificări afectează sau nu interesele ţării noastre. dar şi faptul că opera de codificare urmează să vizeze ansamblul tratatelor comunitare. privite în unitatea şi complexitatea lor. România a încheiat încă din 1980 un Acord comercial cu C. o a şasea idee la care dorim să ne referim este cea referitoare la unificarea tratatelor comunitare. în legătură cu acest aspect. cum este Comitetul pentru ocuparea forţei de muncă. care face vorbire despre continuarea lucrărilor pentru efectuarea unei codificări a tuturor tratatelor pertinente. Politica socială este introdusă printre obiectivele fundamentale pe care Tratatul urmează să le înfăptuiască. cu corectivul că prima opinie are în vedere etapa de „încheiere‖ a codificării tratatelor. practic. deşi structural modificate. O a cincea problemă care se cuvine a fi menţionată în legătură cu Tratatul de la Amsterdam ţine de prevederile legate de forţa de muncă şi politica socială. Observăm. inclusiv a T. frontierele interne.(X). şi creând şi alte instituţii noi. expresia 29 . Această idee este menţionată în mod expres într-o declaraţie.fost introduse două Titluri noi: Titlul IIIA(IV) şi Titlul VIIA. Potrivit unui prim punct de vedere. în mod firesc. tratatele comunitare nefiind înlocuite. nu va avea valoare juridică. vechile instituţii comunitare. cele trei comunităţi şi-au păstrat individualitatea. care va fi făcut public cu titlul de exemplu‖. sub responsabilitatea Secretariatului General al Consiliului. Tratatul încorporează acquis-ul Schengen din 1985. semnată la Torino în 1961.42 asupra codificării tratatelor‖. fireşte.. Potrivit unui punct de vedere. „Declaraţia nr. Este de remarcat că însuşi preambulul Tratatului face vorbire despre Carta Socială Europeană. În sfârşit. Am stăruit. tratatele care pun bazele Comunităţilor Europene au fost înlocuite de la 1 ianuarie 1993 de Tratatul asupra Uniunii Europene. În Declaraţie se subliniază că statele contractante convin asupra faptului că rezultatul definitiv al acestui „exerciţiu tehnic. adoptată de Conferinţă. acesta referindu-se la o „strategie coordonată‖ a statelor membre în această problemă. din anii '50 şi '60. care creează o frontieră externă a Uniunii. cum era şi firesc. pe de o parte. actuală. din 1989. iar a doua etapă.E. a păstrat. în schimb. În 1991 a fost încheiat un nou Acord de comerţ şi cooperare. şi Carta Comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale angajaţilor. În legătură cu aceeaşi problemă.

E.I. pot deveni . În prezent.în perspectivă . constituind-o Programul PHARE .E. al sincronizării unor elemente legislative şi al adaptării legislaţiei româneşti la normele juridice comunitare. majoritatea covârşitoare a statelor care sunt astăzi membre ale Uniunii Europene. El este necesar deoarece răspunde intereselor de perspectivă ale poporului român. a hotărât lansarea procesului de aderare pentru toate cele 10 state foste comuniste.B. urmând a fi perfectată în toamna acestui an „Strategia naţională de aderare‖. ci cel mult nuanţează anumite programe şi direcţii de acţiune. care ne interesează în mod deosebit este domeniul juridic. din decembrie 1997. Procesul de integrare a României. un capitol extrem de important. solicitând găsirea unor formule optime. Înfăptuirea integrării implică însă eforturi graduale de adaptare. politice. pe anul 1997) Este evident că intrarea în vigoare a unor prevederi cum ar fi acordul Schengen. Modificările tratatului în ansamblu. a fost menţinută propunerea Comisiei făcută în iulie 1997 .în cunoscutul document „Agenda 2000‖ . complex şi uneori e contradictoriu. între România şi ţările Comunităţii este în vigoare Acordul European de asociere sau „Acordul Europa‖. afirmată în repetate rânduri. la timpul respectiv. deloc uşor. minorităţile şi politicile sectoriale. iar datoria publică să nu fie mai mare de 60% din P. efectuate la Amsterdam. deşi în ceea ce priveşte negocierile practice de aderare.ca acestea să se desfăşoare în primul rând cu un grup limitat de state: Polonia. prezervarea unor interese naţionale. Estonia şi Cipru. Cehia. semnat la 1 februarie 1993.de care România beneficiază încă din 1991. Obţinerea de către ţara noastră a calităţii de membru al Uniunii Europene obiectiv pe care îl acceptă toate forţele politice din România . În ceea ce priveşte ţara noastră. chemate să evite orice 30 .B. Acest domeniu presupune din partea juriştilor un efort sporit. În acest context.I. afectează interesele cetăţenilor români. cele economice urmează a fi obţinute nu fără anumite eforturi .presupune însă îndeplinirea unor condiţii exigente economice. se cere efectuat cu maximă responsabilitate.dată fiind stricteţea prevederilor comunitare (deficitul public nu trebuie să depăşească 3% din P. care sunt indispensabile. Slovenia.. Reuniunea de la Copenhaga a stabilit că toate ţările care au încheiat asemenea acorduri. privind drepturile omului. amintim că încă din luna martie a anului 1998 a fost elaborat şi adoptat Programul Naţional de Aderare a României la Uniunea Europeană. de tipul respectiv. Reuniunea de la Luxemburg. care să permită pe de o parte respectarea standardelor europene.cea mai vizibilă a relaţiilor de cooperare cu C. în condiţiile în care ţara noastră nu este încă membră a Uniunii Europene. Dacă în ceea ce priveşte criteriile politice se poate considera că acestea sunt realizate. aşa cum au făcut. Ungaria. nu schimbă însă cu nimic concepţia de principiu a ţării noastre cu privire la necesitatea aderării la Uniunea Europeană. iar pe de altă parte.membre ale Uniunii Europene.

p.3. Aceasta ne poate indica atât o aliniere la schimbări în UE cât şi dificultatea partenerilor de a ţine pasul cu acestea. Tratatul de la Amsterdam (1 mai 1999). Bucureşti. pe când ascensiunea celui de-al doilea grup. inaugurată pe 14 februarie 2000. 4 Această lărgire este fără precedent în istoria UE. sau aşa-zisele resturi ale Amsterdam-ului. 2 Data menţionată în summit-ul franco-german de la Vittel pe 11 noiembrie 2000. Bulgaria. asigurând în mod treptat racordarea structurilor economice şi a întregului mecanism legislativ la ordinea juridică comunitară. Latvia. era clarificarea acestor trei probleme. Cipru şi posibil Malta. pag. încă din 1987 a fost o revizuire a Tratatelor la fiecare trei ani. lăsând la o parte fostele Republici Yugoslavia şi Albania. cu drepturi egale. În acelaşi timp.disfuncţionalităţi. Estonia. Două valuri de candidaţi bat la uşile UE: primul constă din Polonia. 3 După Actul Unic European din 1987. Înainte de a intra în vigoare va trebui ratificat de către Statele Membre. 1999. Tratatul de la Amsterdam nu a putut rezolva trei probleme cruciale pentru viitorul comunităţii lărgite4: compunerea Instituţiilor şi mai ales dimensiunea Comisiei. Mărimea agendei era. 5 A se vedea mai jos. care ar trebui să se integreze în jurul 2003/4. este mai problematică şi planificată pentru sfârşitul decadei. Cu alte cuvinte. neterminate la Amsterdam. România. 1 31 . prin aspiraţii şi prin tradiţii1.Noi elemente de integrare europeană. Tratatul de la Nisa este cel de-al patrulea Tratat european în 13 ani3. Ungaria. Prin 2010.. De avantajele acesteia România va trebui să beneficieze în final. în acest context. şi Tratatul de la Amsterdam din 1997.2-7. Lituania şi posibil Turcia. şi Tratatul a fost semnat oficial la data de 26 februarie 2001. Era clar deja din start că prioritatea noii Conferinţe Interguvernamentale (CGI). prima luptă între Instituţii şi Statele Membre. Însă dacă primul val de lărgire va avea loc în 20032 noul Tratat va trebui să fie efectiv implementat până cel târziu în 2002. Tratatul de la Maastricht din 1993. în Tratatul de la Amsterdam. UE va număra 28 State Membre. 2. de care este atât de legată prin interese. Tratatul de la Nisa extinde Tratatul de la Amsterdam în chestiunile pentru care anteriorul oferise Citat după Victor Duculescu . constând din Slovacia. Tratatul de la Nisa Consensul politic asupra Tratatului de la Nisa a fost atins în dimineaţa zilei de 11 decembrie 2000. la fel ca toate celelalte ţări europene. numărarea voturilor în Consiliu şi extinderea votului prin majoritate calificată legat de procedura codecizională (în ciuda progresului semnificativ atins în ultima parte). Ce volum trebuia inclus pe lista elementelor de discutat şi rezolvat?5 Tratatul de la Nisa apare la mai puţin de doi ani după intrarea în vigoare a predecesorului său. care vor satisface cu siguranţă ambiţiile europene în momentul în care îşi vor fi stabilit guverne democratice. 7-9. într-un moment când rezultatele sale nu fuseseră încă complet consolidate. Slovenia.. Iar problema frontierelor geografice ale Europei nu a fost rezolvată încă. Republica Cehă.

Cele trei probleme nerezolvate la Amsterdam (extinderea procedurii co-decizionale. Este necesar să începem cu un comentariu general. Vom considera de asemenea natura arhitecturii instituţionale a Comunităţii. şi discursul lui Carlo Azeglio Ciampi când şi-a acceptat doctoratul onorific de la Universitatea din Leipzig pe 6 iulie 2000. întreprinderea şi structura comunitară în anii ce vor veni. Cu alte cuvinte. care trebuia să dea prioritate reformei administrative şi să se organizeze1. 1 martie 2000. Prezenta lucrare are două părţi: la început vom prezenta detaliile negocierilor anterioare şi pe parcursul CGI. examinând poziţiile diferiţilor actori (Instituţii. apar drept probleme procedurale necesitând un compromis bazat aproape pe formule matematice. ponderea voturilor în Consiliu şi compunerea Comisiei).soluţii adecvate. în acest sens. a apărut un gen de vacuum. În final. nu numai în lansarea şi desfăşurarea CGI. şi. State Membre) asupra elementelor cheie (Secţiunea A). când Comisia era într-o perioadă de criză în urma demisiei întregii Comisii Santer pe 19 martie şi greutăţile noii Comisii Prodi. Jacques Chirac: ―Our Europe‖. vom încerca să evaluăm dacă noul sistem poate face faţă lărgirii fără precedent a UE şi să privim către noile etape ale procesului de integrare. 12 mai 2000. A se vedea comunicarea lui Neil Kinnock. 1 32 . Apoi vom comenta rezultatele realizate în diferite domenii şi vom discuta dacă mai sunt încă probleme de soluţionat (Secţiunea B). după cum apare în urma procesului de revizuire succesivă a Tratatelor. dar a eşuat în aplicarea acestora. De fapt. apar în centrul balanţei puterilor în UE: o problemă de echilibru instituţional şi echilibrul puterii între Statele Membre şi între acestea şi Instituţiile Europene. Pe baza acestei analize vom trage concluzii referitoare la noul echilibru de putere din cadrul UE şi consecinţele acestuia asupra integrării europene în cazul a 22 şi 28 de State Membre. fundamental înţelegerii negocierilor care au condus la Tratatul de la Nisa. asupra Reformării Comisiei. Originile pregătirilor ne fac să ne întoarcem în 1999. Discursul lui Joschka Fischer2 a avut meritul de a recunoaşte importanţa problemelor în chestiune. a acţionat ca un catalizator pentru dezbatere şi atrăgând nu numai leaderii. ceea ce explică de unde noţiunea că rezultatele Amsterdam-ului nu erau decât o credibilitate mai mare câştigată din punct de vedere tehnic. 2 ―Thoughts on the finality of European integration‖. printre alţii. 3 A se vedea. care modifică continuu echilibrul între actori într-un proces permanent de dezvoltare constituţională. discurs către Bundestag în iunie 2000. sunt elemente pur constituţionale care vor afecta natura. în acord cu Preşedintele. când sunt privite în afara contextului. Considerând rolul important al Comisiei. dar şi publicul în general3. Discurs la Universitatea Humboldt din Berlin. Cele două Tratate ar trebui interpretate în paralel pentru a determina arsenalul instituţional disponibil UE la intrarea în secolul 21 şi instrumentele de luare a deciziilor care pot fi folosite în atacarea schimbărilor continentale de care ne lovim.

Tratatul de la Amsterdam a furnizat. 3. Începând cu 1985 înlăturarea controlului frontalier intern a fost organizat de către Înţelegerea Schengen. Tratatul de la Amsterdam a impus o limită maximă de 700 în ceea ce priveşte numărul membrilor Parlamentului European. în creştere pentru celelalte. Conform acestor condiţii. permiţând anumitor State Membre să opteze asupra unor politici comune (de ex. 1 33 . Noutatea Tratatului de la Maastricht constă în referirea explicită la o cooperare mai strânsă între Tratate. Statele membre pot stabili o cooperare strânsă în primul şi al treilea pilon în cadrul cadrului instituţional al EU (Articolul 11 Tratatul EC şi Articolele 40. Comisia a propus ca un number de de MPE să fie aleşi pentru listele UE. 43-45 Tratatul Uniunii Europene). este supus controlului de către Comisie şi reviziei de către Curtea de Justiţie. 2. Exista un număr mare de opţiuni posibile. Punctele cheie. ar prefera o proporţionalitate strictă între populaţie şi numărul locurilor alocate. vom examina legătura între climat şi actori în desfăşurarea CGI în cinci secţiuni: 1. Punctele de vedere ale Instituţiilor. Totuşi Statele Membre mari. şi 5. Chiar în cadrul Tratatului original. iniţial între cinci State Membre (care au fost apoi mărite la 13). 4. pentru prima dată. distribuţia locurilor între toate Statele Membre trebuie să fie revizuită dacă membrii vor rămâne la acest prag după aderări ulterioare. cum procedase în 1992. Mai mult. Parlamentul European şi-a exprimat preferinţa pentru proporţionalitatea regresivă. Dat fiind faptul că. Dar o altă posibilitate ar fi să extrapolăm prezentul sistem cuplat cu o reducere liniară în ceea ce priveşte numărul locurilor afectate de către un coeficient reducându-le după fiecare lărgire în scopul de a păstra un prag de 700. Mecanismul ―abţinerii constructive‖ a Articolului 23 din Tratatul asupra Uniunii Europene oferă Statelor Membre aceeaşi posibilitate în cel de-al doilea Este posibil să nu se aplice domeniilor de competenţă exclusivă a Comunităţii. Fundamente şi agenda. Oricare ar fi metoda de distribuţie adoptată. deschis tuturor Statelor membre care doresc să adere şi supus veto-ului de către Statul Membru care prezintă problema Consiliului European pentru o decizie unanimă. astfel de posibilităţi existau în afara ordinii juridice comunitare (Articolul 306 / paradigma Benelux). pe baza minimului inferior (4 locuri pentru Statele Membre mai mici). Punctele de vedere ale Statelor Membre şi a ţărilor candidate. astfel creând un stimulent în dezvoltarea de adevărate partide politice europene. membrii actuali sunt 626. Posibilitatea unei cooperări mai apropiate între câteva State Membre nu este o idee nouă. nu trebuie să existe discriminare între cetăţenii europeni sau restricţiile asupra comerţului inter-comunitar. danezii şi britanicii optând pentru o monedă unică). soluţia trebuie să respecte criteriul ―reprezentării adecvate a cetăţenilor‖ stabilit prin Articolul 190 a Tratatului. dar de o manieră negativă.În continuare. În 1997. Comisia a statuat că Parlamentul European ar trebui să propună un nou sistem pentru distribuţia locurilor. posibilitatea unei cooperări mai strânse în cadrul unui cadru instituţional unic supus unor condiţii stricte1. Munca pregătitoare şi progresul tehnic.

stabilind numărul minim de State membre care pot decide asupra unei cooperări mai strânse la o treime din totalul membrilor UE. sunt stipulate argumentele pentru simplificarea condiţiilor menţionate mai sus şi pentru a nu mai permite unui singur Stat membru să blocheze posibilităţile unei cooperări viitoare. După lărgirea actuala UE va deveni inevitabil mai eterogenă pentru o perioadă mai lungă. care nu au avut încă şansa de a opera adecvat şi de a avea un impact. mai strânsă este o problemă destul de sensibilă cu implicaţii constituţionale importante.pilon (politica externă şi politica de securitate). O cooperare mai clară. şi aplicând aceleaşi principii şi în domeniul politicilor de apărare şi siguranţă. Contrargumentele. 34 . şi furnizează o legătură între CGI şi o dezbatere mai largă asupra viitoarei forme a UE. Deci. În acest spirit. ridicate mai ales de Statele Membre mici şi de către ţările candidate. au susţinut riscul unei Europe mai puţin coezive. astfel mărind nevoia de a extinde scopul unei cooperări mai strânse astfel încât să nu întârzie nejustificat procesul de integrare. mai puţin susţinătoare mutual. Comisia a propus înlăturarea veto-ului. şi a faptului că experienţa este destul de limitată în ceea ce priveşte mecanismele furnizate de către Tratatul de la Amsterdam.

pe când cooperarea strânsă are de a face cu posibilitatea şi utilitatea de a avea un grup conducător sau ―Directorat‖ în Europa de mâine. ―Unde ar trebui să rezide puterea şi cine ar trebui să o exercite?‖ Într-o piaţă comună limitată acestei întrebări i s-ar fi răspuns foarte uşor. Amendamentele făcute Tratatului sunt mai degrabă ca o pătură cârpită care este destul de mare ca să acopere noile State Membre decât ca un aranjament ordonat şi raţional proiectat să asigure consistenţa şi eficienţa instituţiilor europene. Răul a fost evitat. noul Tratat apărând după o serie de limitări lungi şi dureroase. Dar aparenţele sunt decepţionante . Deoarece a fost aleasă o agendă limitată1. Totuşi. însemnă că natura constituţională a dezbaterii era foarte umbrită. În spatele jargonului ezoteric (compunerea Comisiei şi a Parlamentului. În acest sens. dar nu au fost luate nici decizii istorice. adevărata problemă era balanţa puterii între Germania şi Franţa. având o agendă restrictivă cu trei articole funcţionale. Statele Membre mici au trebuit să accepte o reducere în ponderea lor relativă în Consiliu pentru a-şi păstra reprezentarea egală în Comisie. şi împărţirea puterii 1 A se vedea mai sus. însă încrederea publică în procesul de integrare nu a câştigat putere. În ciuda a ceea ce a părut a fi o agendă pur funcţională (pentru a pregăti Uniunea pentru lărgire). Franţa a trebuit să facă concesii asupra politicii comune comerciale pentru a-şi asigura paritatea cu Cermania în procesul de luare a deciziilor. sarcina nu a fost uşoară. Nu au rămas probleme tehnice de pe urma Nisei. riscul era diviziunea responsabilităţilor între Uniune şi Statele membre. p. Trocul relativ la extinderea votului prin majoritate calificată este un ecran pentru relaţia între tendinţele supranaţionale în UE. astfel restrângând scopul compromisului final şi acordând problemelor reale supuse negocierilor o mai mare rezonanţă publică. şi aşa mai departe. Germania a renunţat la voturile adiţionale din Consiliu în schimbul a 27 mai mulţi MPE decât celelalte ţări mari.Concluzii La Nisa nu a fost uşor. Pe scurt. negocierile au fost adesea văzute ca şi un exerciţiu comercial. Rezultatele au fost slabe şi nu s-au ridicat la nivelul provocărilor pe care Uniunea le va întâlni. fără scopul de a calma tensiunile latente. De exemplu. problema reală a discuţiilor a fost de fapt balanţa puterii în Europa.în afara luptei pentru paritatea voturilor în Consiliu sau cu 27 de locuri mai mult în Parlament. Lupta în ceea ce priveşte reprezentarea egală în Comisiei ascunde o stare de echilibru între ţările mari şi mici. dar într-o uniune de 27 parteneri este mai dificil. ponderea voturilor şi cooperarea strânsă) rezida întrebarea fundamentală—pe care nimeni în această etapă nu doreşte să o pună în aceşti termeni—‖Unde rezidă puterea în UE şi cine o exercită?‖ sau chiar şi mai direct. Poate ar fi trebuit plasate resturile rămase de la Amsterdam în contextul potrivit prin încorporarea acestora într-o dezbatere mai largă asupra viitorului Uniunii. în care principiul dominant era quid pro quo. 35 .

Se poate remarca că puterile acordate Parlamentului European îşi vor atinge limitele în scurt timp. Să aruncăm o privire lecţiilor majore de tras. dar nu este suficient pentru a compensa imaginea săracă de ansamblu. Declaraţia anunţă o noua CGI pentru 2004 şi îşi fixează agenda şi graficul de timp. Status quo-ul balanţei instituţionale nu contribuie la reducerea deficitului democratic sau la creşterea legitimităţii Comunităţii. balanţa instituţională nu a suferit schimbări dramatice. nu au fost incluse în luarea deciziilor politice majore (apărare). Legătura federala este încă foarte slabă şi există un pericol foarte real de fragmentare a puterilor Uniunii. nu inspiră deloc optimism.unor negocieri strategice. sistemul majorităţii calificate reduce pe viitor numărul Statelor Membre care iau decizia finală. care incorporează punctele majore ale propunerii germano-italiene asupra convocării unei noi CGI. Tribunale). au încercat să liniştească publicul şi poate şi pe ei însăşi prin schiţarea unei Declaraţii asupra viitorului Uniunii. O cooperare mai strânsă apare ca fiind necesară să împingă locomotiva. Cu ponderea voturilor mai complicată decât oricând. A fost realizat un anumit progres în zone specifice (de ex. Autorii Tratatului. pentru a fi inclusă în actul final al Conferinţei. suntem îndreptăţiţi să ne întrebăm dacă acest aranjament este adecvat luării deciziilor într-o Uniune de 27 State Membre. mai ales de când. nu au fost realizate multe: am văzut deja un progres modest în introducerea votului prin majoritate calificată în legătură cu procedura codecizională. dar tensiunile referitoare la implementarea unei astfel de cooperări. acest text. În general.între partenerii Uniunii. discuţiile lungi şi alianţele întretăiate . mai ales Comisia. Extinderea competenţelor sale legislative nu este singurul şi poate nici cel mai adecvat mijloc de a reduce faimosul deficit democratic al UE. conducând la Europa mai puţin omogenă şi mai puţin mutual susţinătoare. statutul Cartei Drepturilor Fundamentale. sunt bine-fondate. Cât va dura? Summit-ul de la Nisa a avut toate ingredientele . Restructurarea procesului normativ şi redefinirea ierarhiei de norme ar putea constitui o cale mai bună în vederea democratizării cadrului instituţional european. La Nisa a fost păstrat status quo-ul instituţional. Ne aflam deci în mijlocul unei dezbateri constituţionale nedeclarate. Fără a folosi cuvintele ―constituţional‖ sau ―federal‖ cu nici o ocazie.tensiunea. Problemele de rezolvat sunt: delimitarea sferelor de competenţă între Uniune şi Statele Membre. După ce şi-au exprimat o satisfacţie măsurată şi au pus accentul pe nevoia unei ratificări rapide în vederea lărgirii. şi mai ales Comisia. Instituţiile. simplificarea 36 . în cadrul avangardei în care a fost creat. În termeni formali. înregistrează dorinţa Şefilor de Stat şi Guvern cum că ar fi ―o dezbatere mai profundă şi mai largă despre viitorul Uniunii Europene‖. conştienţi de rezultatul deosebit de slab. Compunerea foarte generoasă a Instituţiilor. şi luptele privind reprezentarea naţională a acestor instituţii este un semn al neîncrederii Statelor Membre în procedurile de luare a deciziilor supranaţionale în general.

în Franţa. perioada. Nu trebuie să uităm că în 2004. participanţii. Toate ingredientele unei proclamări constituţionale pot fi regăsite: problemele. pe când cele care nu le-au încheiat vor fi invitate să ia parte ca observatori. pentru că a demonstrat la Nisa rolul ţării sale în inima Europei. Agence Europe. Italia participă la alegeri în 2001 pentru a alege un nou parlament pe cinci ani. vorbind în faţa Parlamentului European despre ―o dezbatere asupra redefinirii UE‖. Graficul de timp este de asemenea foarte interesant. cu o forţă de intervenţie militară consolidată în 2003 şi cu un Prim Ministru britanic mai dispus să joace un rol hotărâtor pe scena europeană mai degrabă decât să rămână în culise apar plauzibile negocierile de a da Uniunii o dimensiune constituţională3.1. şi rolul parlamentelor naţionale în arhitectura europeană1. 2 Nu este necesar să mai menţionăm faptul că Romano Prodi a apreciat public Primul Ministru belgian. cât la noua balanţă de putere creată. De fapt. 14 februarie 2001. şi vor conduce la crearea unui nou Tratat şi c) ―CGI scurtă şi de luare a deciziilor‖ care nu vor redeschide dezbaterea ci o vor încheia. p. Această Conferinţă nu va ―constitui nici o formă de obstacol sau precondiţie pentru procesul de lărgire‖. în care parlamentele vor avea un rol central împreună cu guvernele şi Comisia. Diviziunile între taberele ţărilor mai mici şi mai mari.Tratatelor. 16 februarie 2001. Declaraţia recunoaşte că ―nevoia de îmbunătăţire şi de monitorizare a legitimităţii şi transparenţei democratice a Uniunii şi Instituţiilor sale. foarte vizibile pe R. Din contră. vor fi invitate să participe integral la Conferinţa. p. Ferdinando Riccardi în Agence Europe. ţările candidate. centrală în era Europei de după război. ce a fost important la Nisa nu se rezumă la rezultatele obţinute. şi în Germania. 4-5. a lăsat cale liberă unor alianţe mai fluide bazate pe probleme individuale. să la apropie de cetăţenii Statelor Membre‖. vor fi cu siguranţă alegeri anticipate în Marea Britanie. Cu un euro solid. scena politică europeană va fi complet diferită. care au încheiat negocierile de ascensiune cu Uniunea. Cele două evenimente majore ale acestui summit au fost că axa francogermană. Cancelarul Schroder pare a se pregăti pentru o victorie uşoară la alegerile din toamna lui 2002. Aceste probleme sunt evident de natura constituţională. deoarece Tony Blair este presat de sondajele de opinie şi determinat să-şi extindă aria de manevră în Europa. alegerile prezidenţiale şi parlamentare din 2002 vor termina cu siguranţă coabitarea dintre Chirac şi Jospin—care a avut un efect nociv asupra clarităţii alegerilor sale politice—în favoarea celui din urma. şi că Germania însăşi căuta un nou leadership pe baza unor parteneriate mai strânse şi unei agende mai puţin interguvernamentale. practic cu cea mai mare participare. după cum Preşidenţia belgiană (Statul Membru arătând poziţii federaliste mai avansate) îi va fi dată sarcina de a pregăti o declaraţie solemnă la summit-ul de la Laeken din decembrie 2001 ―cuprinzând iniţiative adecvate continuării acestui proces‖2. b) ―discuţia structurată‖. dimensiunea. 3 Experţii europeni vorbesc deja de un proces în trei faze: a) ―discuţia deschisă‖. Guy Verhofstadt. 1 37 . Prodi pare să fi găsit formula adecvată pentru definirea exerciţiului în funcţiune.

unde opera numai pentru a menţine unanimitatea în administrarea Fondurilor Structurale. Dacă toate acestea sunt adevărate. va fi erodat în următorii şase ani. dar este mult mai probabil să ia forma unor alianţe suprapuse cu ţările mai mari. Daniel Vernet: Berlin souhaite convaincre Paris d'approfondir l'integration europeenne. Cu siguranţă. reducerea relativă în ponderea ţărilor mici în general şi tranziţia fostelor ţări mai mici către puteri intermediare va favoriza cu greu o astfel de dezvoltare. Cele patru zone A se vedea. dar din cazul că înţeleg că interesele lor vor fi mai bine protejate într-o Uniune politică (chiar şi una mai ―soft‖). 1 38 . înainte de a dispărea. par a fi mai degrabă un fenomen trecător. ţările Benelux şi un număr de alte ţări mai mici (Portugalia şi Grecia). întrebarea de pus este cum şi pe ce scară temporară Uniunii trebuie să îi fie date o constituţie limitată. Acest grup. Discurs în faţa Uniunii Europene a Federaliştilor. este mai bine să folosim aceşti patru ani pentru a stabili o structură instituţională mai solidă pentru garantarea unui minim de coeziune (opţiunea constituţională). Noii intraţi vor tinde să se alinieze grupului. 21/22 Ianuarie 2001. mai ales Germania. şi asumând că Balcani s-ar stabiliza foarte repede. şi leadership-ul german poate să aştepte că lărgirea nu respecta planul şi să se simtă mai confortabilă într-o Uniune multipolară decât să urmărească mişcările vecinului cel mare. Deoarece în orice caz vom avea o Uniune mai puţin omogenă după lărgire. şi în funcţie de interesele lor materiale. Bruxelles 23 ianuarie 2001. deoarece Grecia va atinge în curând 75% din nivelul mediu al celor 15 State Membre. Odată cu lărgirea. care în orice caz ar fi incapabile de a lărgi ―tortul‖ sau de a lua acţiuni decisive cum să împartă tortul. În orice caz.perioada negocierilor. L'Europe apres Nice. sau ar fi de preferat să lăsăm lucrurile să se dezvolte singure cu un rezultat de aşteptat cum că Uniunea va fi mai degrabă o zonă de schimb liber luând iniţiative politice (opţiunea interguvernamentală)? Este de crezut ca Declaraţia de la Nisa asupra viitorului Uniunii confirmă că o majoritate de State Membre a ales prima opţiune . dacă Marea Britanie rămâne în afara UME pentru mult timp. este normal şi de aşteptat ca ţările mici să facă alianţe cu cele mari în ceea ce priveşte probleme specifice. Frontul nord-sud care pierdea teren la această CGI. este foarte probabil să-şi mărească dimensiunile şi puterea după alegeri succesive. Le Monde. vom vedea formarea de alianţe regionale aducând în joc interese care sunt mai degrabă geografice decât scop în sine.pentru diferite motive. decât să devină un ―bloc de ţări slabe‖ statice. 2 Jacques Santer. nu numai din afinitate pentru Germania. decât într-o zonă economică deschisa unui grad de competiţie pe care nu-1 pot atinge sau adopta2. Axa franco-germană poate să recapete din nou putere1. Nu poate fi afirmat că. Ce este sigur este că UE va pondera în curând următoarea dilemă. într-o Uniune de dimensiuni continentale. În momentul în care balanţa a fost restabilită cu mecanismele de luare a deciziilor. condus de Germania (acum puterea centrală) urmat de Italia. un nou front al ţărilor mai puţin dezvoltate este la orizont. situaţia este departe de a fi stabilă.

mai degrabă decât să îl avansăm.H. Europa şi-a stabilit propriul său tip de federalism. Pentru a vorbi în termeni juridici pragmatici. este mai bine să se avanseze gradual. fiind de acord cu aderarea la un pact stabilit la fiecare pas decât să se proclame un ţel constituţional final de la început.H.3 Sprijinul public pentru fiecare pas înainte este de asemenea un parametru vital în acest exerciţiu . deja formează o Constituţie: ―Europa are acum o astfel de Constituţie. mai atractiv şi mai eficient în ochii publicului sunt două A se vedea mai sus..cit. şi oferă Uniunii posibilitatea de a consolida euro şi de a stabili ―un rol internaţional relativ puternic. care poate fi slăbită din cauza dubiilor asupra legitimităţii sale ca şi rezultat al povestii electorale recente. Altfel riscăm să stopăm procesul de integrare. Nu se poate susţine că noua administraţie americană. un Tratat bun este de preferat unei Constituţii rele. Elementul esenţial pare a fi realizarea obiectivelor individuale succesive mai degrabă de a se grăbi într-o activitate de legitimitate dubioasă şi rezultate nesigure. Havel. şi în particular aplicarea şi interpretarea lor de către CEJ.H. 2 februarie 2001. va permite europenilor îndeajuns spaţiu de respiro pentru a-şi consolida unitatea şi de a-şi revendica independenţa. Europa are acum o astfel de Constituţie. 3 După cum a declarat recent J. accentuând principiul subsidiarităţii şi implicând parlamentele naţionale în acest proces toate reprezintă îmbunătăţiri considerabile ale situaţiei prezente. Suntem de acord cu J. Funcţionează. Le Monde. De ce să reparăm?‖2 Este adevărat că în acest experiment fără precedent implicând un transfer voluntar de suveranitate de către un număr mare de ţări importante din punct de vedere istoric. Tratatul de la Nisa nu a avut un succes răsunător. chiar şi în politica de apărare. Oricine se poate gândi la utilitatea. a inserării Cartei Drepturilor Fundamentale în Tratat1 sau a scopurilor finale ale procesului de integrare europeană. simplificarea structurii instituţionale europene poate ajuta la legitimizarea acesteia. Sunt mai multe lucruri importante care trebuie să fie realizate care nu necesită amendamente la Tratate: reorganizarea internă a tuturor instituţiilor şi restructurarea procesului normativ pentru a îl face mai cuprinzător. 2 1 39 . Condiţiile par a fi adecvate pentru folosirea următorilor patru ani pentru a îmbunătăţi lucrările Uniunii la toate nivelurile.un alt motiv de ce o iniţiativă de a crea o constituţie trebuie cântărită cu grijă.Weiler: Federalism and constitutionalism. cuprinzător şi transparent fără a-i afecta bazele.acoperite de către Declaraţie constituie un punct de plecare prudent. care a repetat constant faptul că în Tratate. şi ajută să facă edificiul mai. op.. A se vedea.. Deoarece complexitatea subminează legitimitatea. p.H. în timpul unui dialog cu Preşedintele W. WeiIer. Delors. Dar nici nu a fost un eşec complet: furnizează un cadru minim dar inadecvat pentru a purcede la lărgire. sa zicem. pe baza unei economii puternice şi fiabile şi pe baza unor capabilităţi militare. nu există nici o îndoială că simplificarea Tratatelor. J.

acesta din urmă urmând să fie redenumit Tratatul privind funcţionarea Uniunii (TFUE). De asemenea.mae. Forma sa finală va fi produsul unui proces de dezvoltare constituţională permanentă.ro 1 40 . care este poate cea mai mare şi cea mai notabilă contribuţie a acestui bătrân continent la civilizaţia contemporană. Dacă constituţia existentă a UE devine mai vizibilă publicului şi nucleul său — dezbrăcat de problemele legislative şi chiar normative . Cele două tratate. Această CGI nu este nici prima nici ultima. 2.1 Meritul Nisei a fost de a confirma încă odată acest fapt. Parlamentul României finalizând procedura de ratificare la data de 4 februarie 2008. La fel şi în ceea ce priveşte următoarea deja anunţată a fi pasul final înspre un model al Statelor Unite a Europei: după cum nu ştim nici numărul exact de State implicate şi nici contururile geografice . 13 Protocoale şi 65 de Declaraţii sunt anexate Tratatului de la Lisabona2. purtând la etape din ce în ce mai avansate şi la o Uniune şi mai strânsă între Statele Membre. Tratatul de la Lisabona. La fel ca şi Tratatul de la Amsterdam şi. Acesta este urmarea firească a procesului de reformă început in 2001 la Laeken.Riccardi: A look behind the news. A se vedea dezbaterea actuală asupra redefinirii UE. 7 martie 2001. Agence Europe.Tratatul Uniunii Europene (TUE). CGI a anunţat pentru 2004 că se putea purcede în sarcina de simplificare a Tratatelor. România este unul dintre primele state membre care au ratificat Tratatul. aducând însă şi numeroase modificări. o altă condiţie importantă va fi realizată pentru a convoca în consecinţă o Conferinţa Fondatoare reală. modificate conform prevederilor Tratatului de la Lisabona. şi Tratatul Comunităţilor Europene (TCE). Tratatul de la Lisabona este un tratat de amendare a Tratatelor existente . Tratatul de la Lisabona conţine aproape in totalitate prevederile Tratatului Constituţional. respectiv.lăsând la o parte cele instituţionale. Nisa.4 Tratatul de la Lisabona La 13 decembrie 2007 a fost semnat de către şefii de stat şi de guvern şi miniştrii afacerilor externe ai UE.precondiţii vitale pentru îmbarcarea cu succes într-o activitate constituţională.este mai uşor de revizuit. liber de orice agende ascunse. vor reprezenta tratatele de bază ale Uniunii şi vor avea o valoare juridică egală. F. în care factorul central în schimbarea mentalităţilor va fi unica obligaţie la care toate părţile vor adera la pactul încheiat pentru fiecare pas. Integrarea europeană va fi realizată prin metoda comunitară sau deloc. va fi menţinut Tratatul privind Comunitatea Energiei Atomice Europene (Euratom). Ratificarea tratatului este în curs şi se realizează conform practicilor constituţionale proprii celor 27 state membre. 2 Site-ul oficial al Ministerului Afacerilor Externe www. care îşi va păstra denumirea.

19-20 iunie 2008) a luat notă de acest rezultat.La 12 iunie 2008. prin referendum. precum şi de faptul că procesul de ratificare va continua în celelalte state membre. Stat membru Ungaria Slovenia Malta România Franţa Bulgaria Polonia Slovacia Portugalia Danemarca Austria Letonia Lituania Germania Luxemburg Finlanda Estonia Grecia Marea Britanie Data ratificării 17 decembrie 2007 29 ianuarie 2008 29 ianuarie 2008 4 februarie 2008 8 februarie 2008 21 martie 2008 2 aprilie 2008 10 aprilie 2008 23 aprilie 2008 24 aprilie 2008 24 aprilie 2008 8 mai 2008 8 mai 2008 23 mai 2008 29 mai 2008 11 iunie 2008 11 iunie 2008 12 iunie 2008 18 iunie 2008 Modalitatea de ratificare Parlament Parlament Parlament Parlament Parlament Parlament Parlament Parlament Parlament Parlament Parlament Parlament Parlament Parlament Parlament Parlament Parlament Parlament Parlament 21 iulie 2008 30 septembrie 2008 23 septembrie 2008 12 august 2008 16 iulie 2008 24 iunie 2008 17 iunie 2008 29 mai 2008 13 mai 2008 16 iunie 2008 26 august 2008 Data depunerii instrumentului de ratificare 6 februarie 2008 30 aprilie 2008 6 februarie 2008 11 martie 2008 14 februarie 2008 28 aprilie 2008 1 Site-ul oficial al Ministerului Afacerilor Externe wwww.mae. Consiliul European de vară (Bruxelles.ro 41 . Irlanda a respins acest document. Consiliul European a convenit totodată să revină asupra acestei chestiuni cu ocazia reuniunii sale din 15 octombrie 2008 pentru a examina calea de urmat în continuare1.

mae. Carta este un adevărat compendiu al drepturilor de care beneficiază cetăţenii faţă de legislaţia europeană. sunt necesare pentru a asigura o Uniune capabilă să facă faţă provocărilor globale şi să răspundă aşteptărilor cetăţenilor europeni. Întărirea rolului cetăţenilor (astfel. după care Colegiul Comisiei va fi restructurat (două treimi din numărul statelor membre. dreptul la libertate. non-discriminarea. Uniunea reprezintă 27 de state membre şi mai bine de 490 de milioane de cetăţeni. Păstrarea principiului reprezentării în Comisia Europeană în condiţiile "un stat. rotaţie egală). lingvistică şi religioasă etc. Printre principalele inovaţii ce sunt aduse prin Tratatul de la Lisabona.Cipru Olanda Belgia Spania Italia 3 iulie 2008 8 iulie 2008 11 iulie 2008 15 iulie 2008 31 iulie 2008 Parlament Parlament Parlament Parlament Parlament 26 august 2008 11septembrie 2008 8 octombrie 2008 8 august 2008 Tratatul de la Lisabona este esenţial pentru a asigura funcţionarea eficientă a Uniunii Europene. 1 milion de cetăţeni dintr-un număr semnificativ de state membre pot solicita Comisiei să înainteze o propunere într-un domeniu în care consideră că este necesară o acţiune a Uniunii). Consiliul European va avea un preşedinte stabil (cu un mandat de doi ani şi jumătate. dreptul de proprietate. precum dreptul la integritate. Reformele propuse de acest Tratat. În prezent.ro 42 . 1     Site-ul oficial al Ministerului Afacerilor Externe www. cu posibilitatea reînnoirii). egalitatea între sexe. un comisar" până în 2014. Creşterea rolului Parlamentului European (acesta alege preşedintele Comisiei Europene şi este implicat într-o măsură mai mare în procesul legislativ. dreptul la educaţie. alături de Consiliu). se numără1:  Acordarea statutului juridic obligatoriu Cartei Drepturilor Fundamentale. diversitatea culturală. respectul vieţii private şi familiale. conferind Uniunii mai multă continuitate şi vizibilitate politică. inclusiv cetăţenilor români. interdicţia torturii sau a tratamentelor inumane sau degradante. în special noile aranjamente instituţionale şi mecanismele de lucru.

politica comună de transporturi. retragerea voluntară a unui stat membru din Uniune. Eurojust. Extinderea domeniilor în care deciziile se adoptă de către Consiliu cu majoritate calificată (în loc de unanimitate). fie prin aplicarea majorităţii calificate în domenii care în prezent sunt supuse votului cu unanimitate (azilul. securitate şi justiţie. de un serviciu diplomatic european. este asigurată vizibilitatea şi coerenţa acţiunii europene în aceste domenii. turism.mae. aşa cum prevedea TC. prin capacitatea de reprezentare sau de a deveni membru al unei organizaţii internaţionale). Noua modalitate va simplifica procesul legislativ european. generând o mai mare eficienţă în luarea deciziilor europene. protecţie civilă. prin înfiinţarea postului de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe şi Politica de securitate. Includerea principiului supremaţiei dreptului comunitar. fie prin extinderea votului cu majoritate calificată la noi domenii pentru care nu există baza juridică la acest moment în tratatele în vigoare (resursele proprii ale Uniunii. care va prezida Consiliul Relaţii Externe şi va fi în acelaşi timp unul dintre vice-preşedinţii Comisiei. Acordarea personalităţii juridice unice Uniunii Europene (aspect care va permite o coerenţă şi vizibilitate crescute a acesteia pe scena internaţională. prin preluarea majorităţii prevederilor în aceste domenii. implicarea sporită a parlamentelor naţionale în aspecte privind spaţiul de libertate. consolidarea rolului acestora în controlul subsidiarităţii). controlul la frontiere. Rol întărit acordat parlamentelor naţionale (informarea acestora cu privire la proiectele legislative iniţiate de Uniune sau asupra cererilor de aderare. El va dispune. dreptul de iniţiativă populară. energie. Europol. Astfel. sport. obiectivul şi organizarea fondurilor structurale şi fondului de coeziune.). consacrat în prezent numai pe cale jurisprudenţială1. este introdusă posibilitatea unei cooperări mai strânse între statele membre interesate în domeniul de securitate şi apărare (cooperarea structurată permanentă). protecţia diplomatică şi consulară. ajutorul umanitar etc. migraţia. cu rezultate concrete la nivelul cetăţenilor europeni. etc.ro 43 .     1 Site-ul oficial al Ministerului Afacerilor Externe www. serviciile de interes economic general. Menţinerea inovaţiilor aduse în materie de politică externă şi de securitate comună din Tratatul Constituţional. De asemenea. cooperarea structurată permanentă în domeniul apărării. precum şi în cea de apărare.). politica spaţială. iniţiativele înaltului Reprezentant pentru PESC.

organele financiare comunitare. principiul atribuirii de competente – conform caruia institutiile europene actioneaza numai in limita atributiilor care le sunt atribuite in mod expres. Comitetul Regiunilor. Pe măsură ce competenţele Uniunii Europene s-au extins.Capitolul 3 INSTITUŢIILE UNIUNII EUROPENE Instituţiile Uniunii Europene sunt organizate pe principiul reprezentării intereselor tuturor statelor membre.ParlamentuI European. ele au autonomie. clasificându-se în două categorii: 1. organe subsidiare sau comunitare . Activitatea institutiilor Uniunii Europene este guvernata de trei principii fundamentale: 1. alte organe comunitare . Amstredam (1997) şi Nisa (2001). Comisia Europeană. Curtea de Conturi. dar nu au personalitate juridica. Banca Centrală Europeană. cooperare. acţionând fiecare în limitele prerogativelor ce le sunt conferite. Cadrul instituţional al Uniunii Europene are la bază ―triunghiul instituţional‖ format din Consiliul Uniunii Europene. prin cea a Tratatului de la Bruxelles din 1965. Problematica instituţiilor europene va fi abordată în acest capitol prin perspectiva creării lor prin Tratatele de la Paris (1954) şi Roma (1957).Banca Europeană de Investiţii. instituţiile acesteia s-au dezvoltat şi numărul lor a crescut. dar totodata intre aceste institutii exista o stransa colaborare. ParlamentuI European şi Comisia Europeana. Comitetul Economic şi Social. principiul autonomiei de vointa – conform caruia institutiile europene isi pot elabora regulamente proprii de organizare si functionare. 3. dar şi în conformitate cu modificările aduse de Tratatele de la Maastricht (1992). Consiliul Uniunii Europene. 2. principiul echilibrului institutional – conform caruia competentele institutiilor europene sunt clar delimitate. 2. Curtea de Justiţie. instituţii principale sau organe principale . 44 .

3.1. ParlamentuI European ParlamentuI European reprezintă, în viziunea Tratatului de la Roma 1957 ―popoarele statelor reunite în cadrul Uniunii Europene‖, fiind singura instituţie a Uniunii ai cărei membri sunt aleţi prin vot universal , cu un scrutin proporţional, fie la nivel regional (Belgia, Franţa, Italia, Polonia, Marea Britanie), fie pe scară naţională (Austria, Danemarca, Spania, Luxemburg, Republica Cehă), fie în cadrul unui sitem mixt (Germania) de către cetăţenii statelor membre1. În toate statele membre ale Uniunii Europene se aplică reguli democratice comune: dreptul de vot la 18 ani, principiul egalităţii între femei şi barbaţi şi mai ales votul secret. În Belgia, Grecia, Cipru şi Luxemburg votul este obligatoriu. Primele alegeri în mod direct au avut loc în iunie 1979. Mandatul deputaţilor europeni este de 5 ani. Începând cu TratatuI de la Maastricht 1992, orice cetăţean al Uniunii Europene poate vota sau candida la alegerile europene în ţara unde locuieşte, indiferent de naţionalitatea sa. În prezent, membrii Parlamentului European sunt în număr de 732. Constituţia Europeană prevede faptul că numărul acestora nu va putea depăşi, indiferent de numărul statelor membre, 750. Numărul de mandate este repartizat pe ţări, în funcţie de mărimea acestora. ParlamentuI European se reuneste şi delibereaza în mod public. Deciziile. lucrarile de poziţie şi dezbaterile din cadrul acestuia sunt publicate în Jurnalul Oficial al Comunitaţilor Europene2. Deputaţii beneficiază de imunităţi şi privilegii, ei neputând fi cercetaţi, reţinuţi sau urmăriţi, datorită voturilor sau opiniilor exercitate în timpul mandatului. Deputaţii primesc aceeaşi indemnizaţie parlamentară ca şi deputaţii naţionali ai fiecărei ţări, indemnizaţie care este plătită de statul membru în care au fost aleşi, acest fapt generând inegalităţi materiale dificil de admis. Deputaţii europeni au obligaţia de a consemna într-un registru public activităţile lor profesionale şi orice altă funcţie sau activitate remunerată. ParlamentuI european, din punct de vedere organizatoric, cuprinde Biroul, Conferinţa Presedinţilor, comisiile şi grupurile politice parlamentare. Biroul este format dintr-un preşedinte, 14 vicepresedinţi şi 5 chestori aleşi pe o perioadă de 2 ani şi jumătate, de către Parlament printr-un scrutin secret. Preşedintele reprezintă Parlamentul la evenimentele cu caracter oficial şi în relaţiile internaţionale, şi de asemenea prezidează sesiunile plenare al Parlamentului, precum şi întâlnirile Biroului şi ale Conferinţei Presedinţilor. Printre responsabilităţile Biroului se numără bugetul Parlamentului, precum şi activităţi administrative şi de personal. Conferinţa Presedinţilor, care a înlocuit Biroul lărgit, este organul politic al Parlamentului, formată din preşedintele Parlamentului şi preşedinţii grupărilor politice parlamentare. Rolul Conferinţei este acela de a stabili ordinea de zi a
1 2

Documente oficiale ale Centrului de Informare al Comisiei Europene în Romania. Site-ul Uniunii Europene www.europa.eu.int.

45

şedinţelor plenare, precum şi componenţa şi numărul comisiilor şi delegaţiilor parlamentare. Totodată se constituie comisii permanente - în prezent numărul acestora este de 17, care asigură continuitatea activităţii Parlamentului între sesiuni, comisii temporare, pentru o perioadă de 12 luni, comisii de anchetă, precum şi comisii parlamentare mixte. Deputaţii europeni nu sunt organizaţi în delegaţii naţionale, ci în grupări politice -în prezent, Parlamentul European cuprinde şapte grupări politice, precum şi deputaţi neînscrişi. Aceste grupuri politice sunt următoarele: grupul partidului socialist, grupul partidului popular european, grupul partidului liberal, democratic şi reformator, grupul verzilor, grupul confederal al stangiilor unite europene, grupul uniunii pentru Europa naţiunilor, grupul democrat european şi grupul celor neînscrişi. Grupurile politice se constituie prin remiterea unei declaraţii a preşedintelui Parlamentului, declaraţie care cuprinde denumirea grupului, semnătura membrilor săi şi componenta Biroului. Nici un deputat nu poate să fie în mai multe grupuri politice în acelaşi timp. Grupurile politice au buget propriu, au propriul secretariat şi desfăşoară activităţi proprii. Ca orice parlament, Parlamentul European exercită trei funcţii fundamentale: funcţia legislativă, funcţia bugetară şi controlul politic asupra instituţiilor europene. Funcţia legislativa: În cadrul Uniunii Europene, puterea legislativă este deţinută de către Parlamentul European, alături de Consiuliul Uniunii Europene. Parlamentul îşi exercită funcţia legislativă prin 4 proceduri de decizie diferite, în funcţie de propunerea legislativă în cauză: • procedura de consultare simplă - Parlamentul îşi dă avizul consultativ; • procedura de cooperare - Parlamentul poate respinge propunerea legislativă într-o a doua lectură, pe care Consiliul nu o va putea respinge decât în unanimitate ; • procedura de codecizie - În cazul în care Consiliul nu a ţinut seama de decizia Parlamentului în adoptare poziţiei comune, Parlamentul poate impiedica adoptarea propunerii; • procedura de aviz conform - Parlamentul poate accepta sau respinge o propunere, dar nu o poate modifica. Funcţia bugetară: Comisia pregăteşte, anual, un proiect de buget care este supus aprobării Consiliului. Parlamentul poate propune sau chiar modifica repartizarea sau sumele alocate în anumite secţiuni ale bugetului. Forma finală a bugetului Uniunii Europene este adoptată de către Parlamentul European, de regulă în luna decembrie. Controlul politic Parlamentul îl exercită în ceea ce priveşte activitatea Comisiei, prin aprobarea numirii membrilor Comisiei şi a preşedintelui acesteia, posibilitatea de a demite Comisia Europeană. De asemenea, la cererea unui sfert din membri săi Parlamentul poate constitui comisii de anchetă. Parlamentul European are sediul la Strasbourg, unde se reuneşte în plen o 46

săptămână în fiecare lună. În perioadele dintre reuniunie lunare , două săptămâni sunt consacrate reuniunilor din cadrul comisiilor permanente specializate şi o săptămână întrunirilor din cadrul grupurilor politice, la Bruxelles. Secretariatul general al Parlamentului European, precum şi serviciile au sediul la Luxemburg. În fiecare stat membru al Uniunii Europene îşi are sediul câte un Birou de informare al Parlamentului. Parlamentul european lucrează în toate limbile oficiale ale Uniunii. 3.2. Consiliul European Consiliul European reuneste de doua ori pe an, in lunile iunie si decembrie, sefii de stat sau de guverne ai statelor membre ale Uniunii Europene si Presedintele Comisiei Europene. Acestia sunt asistati de catre ministrii Afacerilor Externe si de cate un membru al Comisiei. Consiliul European este o structura suprainstitutionala, el nefiind prevazut in Tratate initiale, fiind rezultatul unui proces istoric. Aceasta institutie nu trebuie confundata cu Consiliul Europei, care este o organizatie interguvernamentala continentala ce activeaza in principal in domeniul drepturilor omului, si nici cu Consiliul Uniunii Europene, care reuneste reprezentantii statelor membre ale Uniunii Europene la nivel ministerial. Aceasta institutie a evoluat in ultimii treizeci de ani. Intalniri ale sefilor de guvern au avut loc inca incepand cu 1960, dar decizia de a institutionaliza aceste intalniri a fost luata cu ocazia summit-ului de la Paris din 1974. Asemenea intalniri ale Consiliului European au continuat si in anii ’70 si ’80, chiar daca nu exista nici o prevedere legala cu privire la aceasta institutie. Actul Unic European (1986) este tratatul care oficializeaza institutia Consiliului European. Potrivit acestuia, ca Consiliul European va beneficia de un suport juridic conventional, va fi compus din sefii de stat si/sau de guvern ai statelor membre ale Comunitatilor europene, asistati de ministrii afacerilor externe, precum si de presedintele Comisiei, si se va reuni de doua ori pe an. Insa statutul oficial este dobandit de Consiliul European odata cu Tratatul de la Maastricht (semnat in 1992, care a intrat in vigoare in 1993), in conformitate cu care Consiliul defineste orientarile politice generale, are atributii in ceea ce priveste politica externa a Uniunii, precum si in ceea ce priveste Uniunea economica si monetara. Cu toate ca articolul 4 al Tratatului de la Maastricht prevede faptul ca Consilul European se va intalni de doua ori pe an, Consiliul European de la Lisabona din anul 2000 a decis ca o a treia intalnire va fi tinuta in fiecare primavara, in contextul noii strategii economice, de ocupare si de coeziune sociala1. In 2002, Consiliul European de la Sevillia a decis ca reniunile Consiliului European sa aiba loc de doua ori pe semenstru (de patru ori pe an).
Craig, Paul; De Burca, Grainne, ―EU Law – Text, Cases and Materials‖, Third Edition, Oxford University Press, 2003, p 72
1

47

Paul. De Burca. p 74 Craig. Un exemplu in acest sens il constituie decizia Consiliului European de a mari numarul membrilor Parlametului dupa unificarea Germaniei2. pentru a fi puse in aplicare este necesar sa se urmeze procedura de adoptare a textelor juridice comunitare4. iar presedintele Comisiei Europene este membru al Consiliului European1. Cele mai importante probleme abordate in cadrul discutiilor care au loc cu ocazia Consiliilor sunt legate de dezvoltarea Comunitatilor si a Uniunii Europene insasi. precum si calendarul constructiei europene. aceste tensiuni nu mai exista. Consiliul European poate avea initiative in vederea combaterii somajului. sunt foarte importante din punct de vedere politic. deoarece. un exemplu ar putea fi discutiile legate de buget – cine si cat contribuie. subiect care a continuat sa genereze dispute intre statele membre la inceputul si la sfarsitul anilor 19803. aceste reuniuni erau tinute in secret. Initial reuniunile sefilor de stat au fost privite cu o oarecare retinere de catre unele institutii cum ar fi Comisia Europeana. 1 2 Craig. pentru problemele cele mai importante. Consiliul European are rolul de a defini orientarile politice. Un alt aspect important abordat in cadrul Consiliului il constituie medierea conflictelor care apar de-a lungul evolutiei Uniunii. Modificarile semnificative ale tratatelor unionale sunt precedate de Conferinte Interguvernamentale. prin consens.  Orientari si directive. Deciziile luate in cadrul Consiliului. Grainne.cit. Acum. iar membrii Comisiei erau exclusi. cresterii competitivitatii si promovarii convergentei economiilor statelor membre centralizarea aspectelor legate de dezvoltarea economica ducand la vitalizarea Uniunii. op. Paul. cui ii revin beneficiile financiare. defineste noile sectoare de activitate comunitara. Grainne. dar nu au valoare juridica . in cadrul acestuia sunt stabilite prioritatile Uniunii. op.cit. Consiliul European este forul care confirma cele mai importante schimbari in structura institutionala a Uniunii Europene. Activitatea Consiliului European se concretizeaza in adoptarea urmatoarelor documente:  Decizii. p 73 3 Idem 18 4 Documente oficiale ale Centrului de Informare al Comisiei Europene in Romania 48 . cu ajutorul carora se realizeaza declinarea de competenta in favoarea Consiliului Uniunii Europene sau a altor institutii comunitare. De Burca. economice si sociale generale. De asemenea. uneori.Relatiile intre Consiliul European si celelalte institutii ale Uniunii Europene au evoluat de-a lungul anilor.  Decizii de procedura.

 Declaratii1. Tratatul Constitutional contine o modificare importanta in ceea ce priveste Consiliul European – infiintarea unei noi pozitii aceea de Presedinte permanent al Consiliului. componenţa Consiliului se modifică în funcţie de ordinea de zi: miniştrii Afacerilor Externe se reunesc în Consiliul Afaceri Generale. în funcţie de importanţa subiectelor dezbătute. prin rotaţie. Membrii Consiliului sunt responsabili din punct de vedere politic în faţa Parlamentului statului din care provin şi în faţa opiniei publice. fie a Comisiei Europene. Consiliul coordonează activităţile Uniunii Europene. În îndeplinirea atribuţiilor ce-i revin. Acesta actioneaza ca primus inter pares. Consiliul European se reuneste in tara care detine presedintia Uniunii Europene. şi are rolul de a organiza şi prezida reuniunile. doua zile. Consiliul Uniunii Europene Consiliul Uniunii Europene poartă actuala denumire după intrarea în vigoarea a Tratatului de la Maastricht în 1993. dupa ce a luat act de pozitiile statelor membre2 . p. politicile economice 1 2 Augustin Fuerea. avand insa si responsabilitatea de a trasa liniile politice directoare ale reuniunii. Presedinţia este deţinută de fiecare stat membru timp de şase luni. 3.cit. dar alături de aceştia pot participa la lucrări şi alţi miniştri. În concluzie. Consiliul este asistat de un Secretariat General. miniştrii Economiei se reusesc în cadrul Consiliului economiefinanţe. înlocuind astfel vechiul ―Consiliu al Comunităţilor Europene‖ care luase fiinţă în 1965 prin Tratatul de la Bruxelles. Discutiile din cadrul Consiliilor Europene sunt conduse de seful de stat sau de guvern al statului care detine Presedintia Consiliului Uniunii. iar concluziile finale sunt publicate. si se poate reuni de asemenea intr-un Consiliu extraordinar ori de cate ori este nevoie. mandatul acestuia fiind de doi ani si jumatate.3. printr-o ordine prestabilită prin tratat. Consiliul se reuneşte la iniţiativa preşedintelui. Consiliul este compus din reprezentanţi ai statelor membre cu drepturi depline la nivel ministerial. fie a unui stat membru. Secretarul general participă la sesiunile Consiliului. Reuniunile Consiliului European dureaza de obicei. are rolul de a asigura buna funcţionare a Secretariatului şi deţine funcţia de Înalt Reprezentant pentru Politica Externă şi de Securitate Comună.85 49 . abilitaţi să angajeze prin voturile lor guvernele pe care le reprezintă pentru o perioadă determinată. dar şi de a veghea la coerenţa şi la continuitatea procesului de decizie. condus de un secretar general. op. p 48 Enciclopedia Uniunii Europene. numit de Consiliu cu unanimitate de voturi. având pe ordinea de zi relaţiile externe şi probleme de politică generală. Principalii reprezentanţi ai statelor membre sunt miniştrii de externe.

În ceea ce priveşte regulile de votare. un spaţiu fără frontiere interne. pune în valoare interesele comunitare dincolo de interesele statelor membre. 2. încheierea de acorduri internaţionale în domeniul proprietăţii intelectuale şi al serviciilor. economice. care este compus din reprezentanţii permanenţi ai statelor membre. Comisia Europeană Comisia Europeană. încheie în numele Uniunii Europene acorduri Internaţionale. exprimând interesele fiecarei Comunităţi. obiectivul său principal fiind acela de a crea piaţa unică. şi coordonarea acţiunilor statelor membre în domeniile care ţin de ordinea publică şi cooperarea judiciară în materie penală. ca instituţie comunitară.care ar fi fost destul de dificil de atins în cadrul unui Consiliu format din 27 de membri: coeziunea economică şi socială. Fiecare stat membru al Uniunii Europene are la Bruxelles o misiune permanentă condusă de un ambasador. stabilită datorită unor criterii de diferenţiere demografice. Tratatul de la Nisa (2001) a extins votul în majoritate calificată la următoarele domenii. Cei 25 de reprezentanţi se reunesc săptămânal şi pregătesc lucrările Consiliului. Prin Tratatul de la Amsterdam. formate din experţi din fiecare stat membru. lupta impotriva criminalitaţii internaţionale şi impotriva traficului de droguri. Consiliul cunoaşte trei modalitaţi: 1.se socoteşte în funcţie de numărul de membri ai Consiliului şi nu în funcţie de numărul celor prezenţi. examinează toate punctele aflate pe ordinea de zi a lucrărilor Consiliului . în care era necesară unanimitatea . care a intrat în vigoare la 1 mai 1999. creează comitete şi grupuri de lucru. Consiliul Uniunii Europene adoptă mai multe tipuri de acte: regulamente.4. 3. Votul cu majoritate calificată . împreună cu Parlamentui. directive. Tot în atribuţiile Consiliului Uniunii Europene intră şi cooperarea interguvernamentală în domeniul Politicii Externe şi de Securitate Comună (PESC).nu este necesar ca toate statele membre să voteze în favoarea deciziei. De asemenea. responsabilităţile Consiliului au fost extinse şi la alte domenii care au fost asimilate domeniului comunitar cum ar fi suprimarea controalelor la frontierele interne. COREPER are următoarele atribuţii importante: asistă Consiliul în pregătirea deciziilor sale. abţinerea membrilor prezenţi nefiind un obstacol în adoptarea hotărârilor Consiliului. Votul cu majoritate simplă . politice. Votul în unanimitate . cât mai ales Tratatul de la Maastricht evidenţiază rolul deosebit pe care îl deţine Comitetul reprezentanţilor permanenţi ai statelor membre (COREPER). bugetul comunitar. decizii. pe baza rapoartelor grupurilor de lucru specializate. recomandări şi avize. voturile celor 25 au o pondere diferită. politica în domeniul imigrării.este modalitatea cel mai des folosită. şi aprobă. Atât Tratatul de la Bruxelles. Comisia europeană se substituie Înaltei Autoritaţi instituite prin 50 . 3.generale ale Uniunii.

urmând apoi să primescă acordul Parlamentului. putând formula recomandări şi avize în cadrul politicilor comunitare şi al cooperarii în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne. contribuind hotărâtor la pregătirea şi conturarea măsurilor luate de Consiliu şi de Parlament.O. Comisia devine dreptul unic de iniţiativă în elaborarea actelor din cadrul politicilor comunitare şi exercită puterile conferite de Consiliu. în cadrul unui anumit sector de activitate. depunând un angajament solemn pentru a respecta angajamentele avute. Comisia poate emite un aviz motivat. fiind responsabili de pregătirea lucrărilor Comisiei şi de executarea deciziilor sale. Comisia europeană are.E.. Cu toate că comisarii sunt cetăţeni ai statelor membre. iar în momentul în care numărul statelor membre va fi de 27. competenţă decizională şi de executare. Preşedintele Comisiei europene este desemnat de către statele membre.TratatuI C. de comun acord. Comisia sesizează Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene. criteriul fiind competenţa acestora şi garanţiile de independenţă. denumiţi comisari europeni. asigurându-se că prevederile Tratatelor şi măsurile luate de celelate instituţii să fie aplicate. Comisia europeană are sediul la Bruxelles şi este considerată organul executiv comunitar. În cazul în care Comisia constată că un stat membru nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i revin. sunt în număr de 25. Mandatul comisarilor europeni poate fi reînnoit. Una din atribuţiile sale executive constă în gestionarea bugetului anual 51 . De asemenea. • printr-o moţiune de cenzură a Parlamentului. Comisia trebuie să aibă în componenţa sa cel puţin câte un membru din fiecare stat membru. în conformitate cu tratele.C. • prin demisie voluntară. În cadrul Comisiei este instituit un sistem de delegare de competenţă. Membrii Comisiei. • demitere din oficiu. numărul comisarilor va inferior numărului de state şi aceştia vor fi aleşi pe baza unui sistem de rotaţie egalitară. Comisia europeană este considerată ―gardianul tratatelor‖. ei nu reprezintă aceste state. În cazul în care nu îşi respectă obligaţiile comisarii pot fi demişi din oficiu de către Curtea de Justiţie la sesizarea Consiliului sau a Comisiei în ansamblul ei. în conformitate cu prevederile Tratatului de la Nisa (2001). aleşi pentru un mandat de 5 ani. când Comisia poate demisiona în bloc. de asemenea. în sensul că fiecare membru al ei primeşte o responsabilitate. Comisia are responsabilitatea de a implementa şi coordona politicile. Funcţia de comisar european poate înceta în una din următoarele situaţii: • la expirarea mandatului. Presedintele este asistat în pregătirea lucrărilor Comisiei de către un Secretar general. • în caz de deces. iar în cazul în care statul respectiv nu îşi onorează obligaţia. aceştia nu au voie să exercite nici o altă activitate profesională. pe toată durata mandatului lor. Având calitatea de organ executiv al Uniunii Europene. şi nu acceptă influenţa vreunui guvern sau organism comunitar sau extracomunitar.

pe de o parte de a îmbunătăţi gestionarea resurselor financiare şi informarea cetăţenilor Uniunii Europene cu privire la utilizarea fondurilor publice de către autorităţile cu responsabilităţi de gestiune. având un număr de 15. raport care este transmis celorlate instituţii şi publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene. 3. Comisia este autorizată de către Consiliu să deschidă şi să conducă negocieri cu state terţe sau organizaţii internaţionale. Curtea de Conturi îşi poate organiza independent modul în care să îşi desfăşoare activitatea de audit. Curtea de Conturi a fost creată prin Tratatul de la Bruxelles din 22 iulie 1975 şi funcţională din octombrie 1977. neacceptând nici un fel de instrucţiuni de la nici un guvern sau alt organism. cu posibilitatea prelungirii mandatului şi el are rolul de a reprezenta Curtea de Conturi pe plan extern. Mandatul membrilor este de 6 ani. în urma consultării Parlamentului European. Curtea de Conturi întocmeşte un Raport anual după încheierea fiecărui exerciţiu financiar. câte un reprezentant din fiecare stat membru.5.în caz de nerespectare a obligaţiilor ce-i revin. anunţă 52 . în 1993. alături de Parlamentul European şi de Consiliu. Curtea de Conturi are un număr de 25 de membri. în cazul în care auditorii descoperă nereguli.al Uniunii Europene şi a Fondurilor Structurale. prin demisie voluntară sau demisie din oficiu . aleşi de către Consiliul Uniunii Europene prin vot în unanimitate. Membri Curţii de Conturi îşi desfăşoară activitatea în deplină independenţă. Comisia este cea mai mare instituţie a Uniunii Europene. Comisia europeană are atribuţii de control şi de impunere a respectării legislaţiei comunitare. precum şi publicarea rapoartelor. avand un dublu scop. institutele şi a altor organisme care aparţin de Uniune. precum şi de a asigura buna funcţionare a activităţilor Curţii. negocierile fiind conduse în conformitate cu direcţiile trasate de Consiliu. agenţiile. fundaţiile. rolul de negociator îi revine Comisiei Europene. franceza şi germana. Curtea de Conturi. execuţia bugetului Uniunii Europene. În ceea ce priveste acordurile încheiate cu statele candidate. în caz de deces. Comisia Europeană are Reprezentanţe în toate statele membre ale Uniunii Europene şi Delegaţii în statele candidate şi în statele terţe. Mandatul membrilor Curţii de Conturi poate înceta în momentul în care se ajunge la termen. până la acea dată ea având statut de organ complementar comunitar cu caracter tehnic. Curtea Europeană de Conturi Curtea de Conturi dobândeşte statutul de instituţie comunitară în urma Tratatului de la Maastricht.000 de angajaţi. Preşedintele Curţii de Conturi este ales din rândul membrilor acesteia pentru o perioadă de 3 ani. Limbile principale de lucru ale Comisiei sunt engleza. Curtea de Conturi este competentă să verifice conturile totalităţii veniturilor şi cheltuielilor Uniunii. cu posibilitatea de reînnoire. Din punct de vedere administrativ. Curtea verifică financiar instituţiile Uniunii Europene.

53 . Tribunalul de Primă Instanţă . Atât judecătorii cât şi avocaţii generali sunt numiţi pe o perioadă de 6 ani. concluzii motivate cu privire la cauzele supuse Curţii de Justiţie. Curtea de Justiţie are în componenţa 25 de judecatori . Recursul în anulare constă în posibiliatea deschisă statelor. ea neavând prerogative jurisdicţionale. Actul Unic European a creat încă o instituţie situată pe lângă Curtea de Justiţie. Curtea îşi desfăşoară activitatea în şedinţe plenare.câte unul pentru fiecare stat membru. Curtea de Justiţie şi Tribunalul de Primă Instanţă au sediul la Luxemburg. Recursul în carenţă constă în posibilitatea deschisă statelor. dar datorită volumului mare de cauze s-a prevăzut posibilitatea creării unor camere compuse din 3 sau 5 judecători. instituţiilor comunitare şi persoanelor fizice sau juridice de a ataca în faţa Curţii un act obligatoriu şi de a obţine. Cea mai importantă competentă jurisdicţională o reprezintă controlul legalităţii actelor instituţiilor comunitare. imparţial şi independent. Curtea de Justiţie Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a fost instituită în urma Tratatului de la Paris (1952) şi este principala instituţie comunitară care asigură funcţia jurisdicţională în cadrul Uniunii Europene. Recursul în anulare desfiinţează şi nu modifică un act.organismele comunitare competente spre a lua măsurile necesare. a persoanelor juridice sau fizice. Termenul de recurs este de două luni de la publicarea actului respectiv în Jurnalul Oficial al Uniunii. Sediul Curţii de Conturi de află la Luxemburg. care se poate realiza pe calea recursului în anulare. în situaţii limitate. Motivele recursului în anulare sunt încălcarea tratatului sau a oricăror reguli de drept referitoare la aplicarea sa. Rolul preşedintelui Curţii este acela de a conduce lucrările Curţii. a instituţiilor comunitare. şi 9 avocaţi generali. în anumite condiţii. şi care veghează la respectarea dreptului comunitar. Judecătorii desemnează dintre ei pe preşedintele Curţii pentru un mandat de 3 ani care poate fi reînnoit. desfiinţarea acestuia. numiţi de statele membre de comun acord. la fiecare 3 ani se produce o reînnoire parţială a acestora. rolul lor fiind acela de a prezenta public.cu scopul de a consolida garanţiile judiciare acordate persoanelor fizice prin instaurarea unui al doilea nivel al autorităţii judiciare. 3. pentru incompetenţă. a recursului în carenţă şi a excepţiei de ilegalitate. Avocaţii generali acordă asistenţă Curţii în îndeplinirea atribuţiilor sale.6. de a ataca refuzul instituţiilor comunitare de a decide în anumite situaţii în care acestea au obligaţia de a lua o anumită măsură. precum şi de a prezida audierile acesteia. Curtea poate delibera valabil numai în prezenţa unui număr impar de judecători.

Cu toate ca Banca are o personalitate distincta fata de Uniunea Europeana.111. competitivitatea.I. 2006 2 Philippe Maystadt. Faptul ca Banca are ca actionari statele membre face ca aceasta sa detina cel mai mare credit rating (AAA) pe pietele monetare. ci doar îl declară inaplicabil. este finantata prin imprumuturile de pe pietele financiare si prin banii primiti de la actionarii bancii acestia fiind reprezentati de statele membre ale Uniunii Europene.E. functionand ca oricare alta banca in conformitate cu statutul sau. nefiind eligibile pentru alte fonduri – sau le-ar fi imprumutat cu dobanzi mari. Banca coopereaza cu institutiile Uniunii. iar Presedintele2 Bancii poate asista la intrunirile Consiliului. si nici nu foloseste fonduri din bugetul UE. Principalul scop al Bancii Europene de Investitii este acela de a contribui la dezvoltarea echilibrata a Pietei comune prin acordarea de imprumuturi si garantii pentru investitii productive care sa contribuie la atingerea obiectivelor prioritare ale Uniunii Europene: dezvoltarea regionala. în această situaţie Curtea nu anulează actul a cărui identitate este contestată. Bucuresti. ocuparea fortei de munca. avand scopul initial de a finanta investitiile majore in infrastructura statelor membre in vederea realizarii pietei unice si a coeziunii economice si sociale intre statele membre1. 1 54 . poate strange fonduri cu dobanzi mici. datorita pozitiei pe piata de capital. Aceasta face ca Banca sa poate investi in proiecte de interes public. Acestea subscriu impreuna la capitalul Bancii. ea ramane strans legata de Uniune prin obiectivele comune. fiecare contributie reprezentand ponderea econmica in cadrul Uniunii.E. ceeace ii permite sa acorde credite cu dobanzi mici pentru realizarea unor investitii compatibile cu domeniile prioritare ale Uniunii Europene.Excepţia de ilegalitate .E. In schimb. de unde poate sa stranga sume foarte mari in conditii foarte bune. cresterea economica. care isi ia deciziile independent. Banca Europeană de Investiţii Banca Europeana de Investitii (B.) a fost infintata prin Tratatul de la Roma.orice parte poate invoca ilegalitatea unor acte. B. Ed. la 1 ianuarie 2000. 3.I. ―Enciclopedia Uniunii Europene‖. Meronia. din Belgia. cu privire la cel care a făcut reclamaţia. in anul 1958. Banca Europeana de Investitii este o banca non-profit si nu primeste bani din conturile de economii si din conturile curente.7. bazanduse doar pe meritele fiecarui proiect si pe oportunitatile pe care le ofera piata financiara. p. protectia mediului inconjurator. Banca este o institutie autonoma. proiecte care altfel nu ar putea functiona. B. unii dintre reprezentantii sai fac parte din comitete ale Parlamentului European.I. a devenit Presedintele Bancii Europene de Investitii. Anual Banca Europeana de Investitii prezinta un raport in care sunt Luciana Alexandra Ghica.

cuprinse toate activitatile care au avut loc. si este un document care defineste politica BEI pe termen mediu si stabileste prioritatile operationale avand in vedere obiectivele stabilite de Consiliul Guvernatorilor.Comitetul de Audit. in 1992 – si a avut ca scop sprijinirea infiintarii intreprinderilor mici si mijlocii. Fondul European de Investitii este activ in statele membre ale Uniunii. pentru un mandat de 6 ani.8. Seria Micromonografii – Politici Europene www. care reprezinta executivul permanent al Bancii.Consiliul Directorilor. Editura Universul Juridic. ai carui membrii sunt de asemenea numiti de catre Consiliul Guvernatorilor. se aproba bilantul si raportul anual.precum si gestionarea curenta a Bancii1. . Ministrii delegati sunt in general ministrii de finante din statele membre. si care este alcatuit dintr-un presedinte si 8 vicepresedinti alesi de Consiliul Guvernatorilor. rolul sau fiind acela de a contribui la realizarea obiectivelor comunitare. institutii. 3. Atat Sediul Bancii Europene de Investitii. Romania si Turcia. de asemenea si actionarul majoritar al Fondului European de Investitii. procese decizionale‖. sau alti intermediari financiari. dar si in Bulgaria. Rolul Consiliului este acela de a pune in aplicare deciziile luate de catre Consiliul Guvernatorilor. si unul nominalizat de catre Comisia Europeana. sunt autorizate finantarile din afara Uniunii Europene. In ceea ce priveste structura functionala a Bancii.Consiliul guvernatorilor. Activitatea Bancii se desfasoara pe baza unui document strategic ―Planul Operational Corporativ‖ care este aprobat de Consiliul Directorilor. presedintele si vicepresedintii Consiliului directorilor sunt numiti de catre Consiliul guvernatorilor.I. folosind atat fonduri proprii cat si fonduri ale Bancii Europene de Investitii sau ale Uniunii Europene. .ro 1 55 . Fondul nu acorda imprumuturi investitorilor si nici nu investeste direct in nici o firma.18. cate unul nominalizat de fiecare stat membru.E.Comitetul de management.2 Banca Europeana de Investitii este. ―Institutiile Uniunii Europene‖p156. Bucuresti. pentru o perioada de 5 ani.pe baza propunerilor venite de la Consiliul Directorilor. ci el lucreaza prin intermediul bancilor. numarul acestora fiind de 25. 2002 2 Studiu al Institutului European din Romania ―Uniunea europeana : istoric. Acesta a fost fondat in 1994 – decizia fiind luata de catre Consiliul European de la Edinburg. care este alcatuit din 26 de directori..02. ai carui membri sunt ministrii delegati ai statelor membre ale Uniunii Europene. . Astfel. Liechtenstein si Norvegia. elaborate in cadrul proiectului Phare RO 0006. si in alte trei state Islanda. aceasta are trei organisme: . cat si sediul Fondului European de Investitii se afla la Luxemburg. Consiliul are rolul de a da directiile generale ale politicilor ce urmeaza sa fie urmarite de B. in cadrul Consiliului se stabilesc politicile de creditare.ier. Banca Centrală Europeană Augustin Fuerea.

E.E.C.B. astfel incat economia europeana sa nu fie afectata de procese inflationiste. op. este instanta federala in Uniunea Europeana.  Promovarea unui sistem eficient de plati. luand locul Institutului Monetar European in 1998. este coordonat de catre organele de decizie ale Bancii Centrale Europene. De asemenea B. Printre atributiile sale este si aceea de a autoriza emiterea de bancnote.C. institutiile Uniunii Europene si guvernele statelor membre trebuie sa respecte acest principiu si nu au voie sa 1 Augustin Fuerea. Banca este responsabila pentru mentinerea stabilitatii in zona euro. si este o institutie supranationala – deoarece organizeaza relatiile monetare intre mai multe tari cum a facut si Sistemul Monetar European. este responsabila pentru implementarea politicii monetare si economice a Uniunii. Banca Centrala Europeana lucreaza cu Sistemul European al Bancilor Centrale (S.).B.160 56 . precum si de a hotara volumul de monede Euro emise. avand sediul la Frankfurt.p. Acest lucru se realizeaza prin doua actiuni: 1. S. Controlul ofertei de bani de pe piata – daca oferta de bani este mult mai mare decat oferta de bunuri si servicii va rezulta inflatie. asigurandu-se ca prin masurile luate cresterea an de an a preturilor de consum este mai mica de 2%. impreuna cu Banca Centrala Europeana alcatuiesc Eurosistemul. Monitorizarea evolutiei preturilor – analizand riscul vor sa conduca la stabilitatea preturilor in zona Euro. Banca Centrala Europeana este independenta din punct de vedere institutional si din punct de vedere financiar. care cuprinde bancile centrale ale tututror celor 25 de state membre.  Desfasurarea actiunilor de schimb. Cele 12 state membre care au aderat la EURO si bancile lor centrale. 2. joaca un rol important in conducerea politicilor economice.C. Banca Centala Europeana trebuie analizata prin prisma a doua caracteristici principale: este o banca centrala – deoarece administreaza incepand cu 1 ianuarie 1999 sistemul monetar in EURO. si este cea mai noua institutie a Uniunii Europene.  Pastrarea si administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre.) a fost infiintata prin Tratatul de la Maastricht.Banca Centrala Europeana (B. Banca Centrala Europeana este independenta. fiind o institutie singulara si complexa.E. Pentru a-si putea indeplini obiectivele.cit. Sistemul European al Bancilor Centrale contribuie la buna conducerea a politicilor promovate de autoritatile competente in ceea ce priveste controlul prudential al institutiilor de credit si stabilitatea sistemului financiar1.E.C. Atributiile fudamentale ale SEBC sunt urmatoarele:  Definirea si implementarea politicii monetare a Uniunii Europene. principalul obiectiv fiind acela de a asigura stabilitatea preturilor.

Presedintele. are putere de decizie. Acesta are atributii in ceea ce priveste reglementarea procedurilor contabile. Banca Centrala Europeana are obligatia de a informa institutiile Uniunii asupra masurilor luate2. Pentru indeplinirea sarcinilor care ii revin. redactarea rapoartelor de activitate ale B. Banca adopta regulamente. si guvernatorii Bancilor Centrale Nationale ale tuturor celor 25 de state membre.C. si a fost numit in aceasta functie in noiembrie 2003. emite instructiuni pentru bancile centrale nationale ale statelor membre.E.9.E. definind politica monetara a eurosistemului.exercite nici un fel de influenta asupra B. Structura organizatorica a Bancii Centrale Europene este alcatuita din Consiliul Guvernatorilor.  Consiliul General al Bancii Centrale Europene este alcatuit din presedintele si vicepresedintele B. ia decizii si emite recomandari si avize. Comitetul Director are in componenta sa presedintele. pregateste reuniunile Consiliului Guvernatorilor. din Franta.C.cit.  Comitetul Director pune in aplicare politica monetara adoptata de Consiliul Guvernatorilor. 3.C. Presedintii si vicepresedintii au nevoie de aprobarea Parlamentului European si a Consiliului Uniunii Europene. are responsabilitatea afacerilor curente ale Bancii Centrale Europene. In componenta sa intra cei sase membri ai Comitetului Director si guvernatorii celor 12 banci centrale ale statelor care formeaza zona euro.  Consiliul Guvernatorilor reprezinta organul suprem de decizie. Comitetul Director. Consiliul este prezidat de presedintele Bancii Centrale Europene. consultarea in vederea stabilirii cursurilor de schimb ale monedelor statelor membre care fac obiectul unor derogari.E. reglementeaza limita rezervelor obligatorii. Comitetul este consultat în mod obligatoriu de către Consiliul Uniunii 1 2 Augustin Fuerea op. colaboreaza cu Parlamentul European in fata caruia trebuie sa prezinte raportul de activitate anual. iar deciziile sunt luate prin majoritate simpla. stabilirea conditiilor de angajare ale personalului B. Presedinte al Bancii Centrale Europene este Jean-Claude Trichet.. si se intruneste de cel putin zece ori pe an1. numiti pentru un mandat de 8 ani. Comitetul Economic şi Social Comitetul Economic şi Social (CES) a fost constituit în conformitate cu Tratatul de la Roma (1957) şi este organismul consultativ european în cadrul căruia sunt reprezentate diversele categorii de activităţi economice şi sociale. vice-presedintele si alti patru membri.. sau bancilor centrale nationale.p 162 Documente oficiale ale Centrului de Informare al Comisiei Europene in Romania 57 . fiecare membru dispunand de un singur vot.C. Consiliul General al Bancii Centrale Europene. colectarea informatiilor statistice.E. fara posibilitatea de reinnoire.

Comitetul are drept de iniţiativă în cazurile pe care le consideră oportune. şi are în structura sa secţii specializate. formare profesională. în special o secţie de agricultură şi una de transporturi. Tratatul de la Amsterdam a extins domeniile în care consultarea Comitetului Regiunilor să fie obligatorie. de către Comisia Europeană şi de către Consiliul Uniunii Europene. fie la cererea Consiliului sau a Comisiei.reprezentanţi ai patronatelor. 3. Această instituţie este consultată. Comitetul Regiunilor are dreptul de a avea iniţiativa emiterii avizelor adresate Consiliului şi Comisiei. Comitetul Economic şi Social are legături cu Asociaţia Internaţională a Consiliilor Economice şi Sociale şi are reuniuni cu reprezentanţi ai mediilor economice şi sociale din toate zonele lumii. În urma Tratatului de la Nisa numărul membrilor CES a fost limitat la 350. Comitetul regiunilor este o instituţie care are caracter consultativ. în mod obligatoriu. politica regională (Fondurile structurale). în domeniile de compentenţa colectivităţilor locale şi regionale cum ar fi: educaţia şi tineretul. Comitetul Regiunilor Comitetul Regiunilor a fost creat prin Tratatul de la Maastricht. care pot astfel participa la elaborarea politicilor comunitare. dar numiţi de către Consiliul Uniunii Europene. industrie. şi a devenit funcţional începând cu 1994. Mediatorul european Instituţia Ombudsman-ului European sau Mediatorului European a fost 58 . fiind compus din reprezentanţi ai colectivităţilor regionale şi locale.10. indiferent de numărul statelor membre ale Uniunii Europene. cultura. Domeniile nou introduse au fost mediul înconjurător. propuşi de către statele membre. ocuparea forţei de muncă. iar preşedintele este ales pentru un mandat de 2 ani şi asigură bunul mers al lucrărilor CES. agricultori. Comitetul se reuneşte fie din proprie iniţiativă. sănătatea publică. muncitori.11. iar avizele sunt adoptate în şedinţele plenare lunare şi sunt publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene. Fondul Social European. ai ONG-urilor cu caracter social. sănătate. Aceştia sunt aleşi pe o perioadă de 4 ani. În conformitate cu prevederile Tratatului de la Nisa. şi chiar a fost introdusă posibilitatea ca Parlamentul European să consulte Comitetul Regiunilor.Europene şi de către Comisia Europeană în domeniile de interes pentru cetăţi cum ar fi: educaţie. Membri sunt numiţi pentru o perioadă de 4 ani. comercianţi. politică socială. Pe plan internaţional. Presedintele este ales pentru o perioadă de 2 ani de către membrii Comitetului reuniţi în plen. ai profesiilor liberale. formare profesională. cu posibilitatea reînnoirii mandatului. numărul membrilor Comitetului Regiunilor nu va putea depăşi 350. cu posibilitatea de reînnoire a mandatului. 3. şi este compus din reprezentanţi ai diferitelor profesiuni .

Mediatorul investighează cazurile de administrare neproductivă sau 1 Enciclopedia Uniunii Europene. sa fi incercat sa solutioneze diferendul mai intai cu institutia care face obiectul plangerii. Mediatorul elaboreaza rapoarte cu constatarile facute. Pe toata durata mandatului. iar daca incercarea de conciliere esueaza. de la orice persoana fizica sau juridica care isi are resedinta sau sediul in unul din statele membre ale Uniunii Europene. dar nu poate impune nici un fel de sanctiuni juridice. Mandatul Mediatorului European se intinde pe o perioada de 5 ani.. nu are atributii in a investiga plangeri impotriva unor activitati sau persoane private.107 59 . cu exceptia activitatilor juridice ale Curtii de Justitie si Tribunalului de Prima Instanta care nu cad sub incidenta activitatii sale. sau in cazul in care a savarsit anumite fapte care-i sunt interzise prin natura functiei. Mediatorul poate face anchete si investigatii si din proprie initiativa. iar cererea sa fi fost depusa in termen de maxim doi ani de la savarsirea incidentului/faptei reclamate1. Rolul principal al Mediatorului European este acela de a primi reclamatii cu privire la proasta administrare in activitatea institutiilor sau organismelor comunitare. in cazul in care nu-si mai indeplineste atributiile ce-i revin. aceasta este obligata sa-i furnizeze toate informatiile solicitate. statele membre sunt obligate sa-i furnizeze toate informatiile necesare care pot fi de folos in solutionarea plangerilor. cu posibilitatea de a fi reinnoit.p. la cererea Parlamentului. Mediatorul nu constituie un organ de apel pentru deciziile luate de tribunale sau de mediatorii nationali. Mediatorul European nu poate investiga plangeri impotriva autoritatilor nationale. un raport de activitate in fata Parlamentului European. Daca plangerea nu este rezolvata satisfacator pe parcursul investigatiilor. el putand fi demis doar de Curtea de Justitie. din Finlanda. Primul Mediator European a fost ales însă abia în 1995. chiar daca plangerile privesc contin elemente legate de Uniunea Europeana. cazul respectiv sa nu fi fost adus in instanta. Mediatorul este investit in functie de catre Parlamentul European.înfiinţată prin Tratatul de la Maastricht în 1992. el poate face recomandari de solutionare a cazului. Mediatorul investigheaza aceste cazuri. Mediatorul European prezinta anual.De asemenea. op. De asemenea.cit. în persoana lui Jacob Soderman. In urma anchetelor declansate. In cazul in care o anumita institutie face obiectul unei plangeri catre Mediatorul European. sa-i permita accesul la dosarele in cauza si sa raspunda la intrebarile Mediatorului in termen de 3 luni. pe care apoi le prezinta Parlamentului si institutiilor care fac obiectul sesizarii. regionale sau locale. Pentru a depune o plangere este necesar ca petentul sa fie cetatean sau rezident al Uniunii Europene. mediatorul va inerca sa gaseasca o solutie amiabila. totodata. Mediatorului ii este interzis exercitarea oricarei functii sau alte activitati remunerate sau nu.

dar ulterior au apărut probleme cu finanţarea din partea Comisiei. Formularul pentru reclamaţii poate fi obţiunt de la biroul mediatorului şi poate fi descărcat de pe web-ul său. Alţi candidaţi care au fost admişi în urma aceluiaşi concurs de angajare fuseseră angajaţi pe o poziţie superioară. Multe din plângerile adresate mediatorului european privesc întârzieri administrative. lipsa de transparenţă sau refuzul la accesul la informaţii. Aceasta ar putea fi un mediator naţional sau regional sau un comitet care soluţionează petiţii. 60 . Acest lucru îi permite să îşi prezinte activitatea în mod direct cetăţenilor. Consiliul refuzase iniţial eliberarea documentelor. fax sau e-mai. O broşură conţinând un formular pentru reclamaţii poate fi procurată în toate limbile oficiale ale Uniunii de la biroul mediatorului sau de pe website-ul său. Exemple În urma criticilor primite din partea mediatorului. a obţinut documente din partea Consiliului după intervenţia mediatorului. În plus. Dacă instituţia nu acceptă recomandările acestuia. un grup cu sediul în Marea Britanie. Comisia Europeană a fost de acord să acopere costul unui proiect de înfrăţire a unor oraşe din Germania şi Suedia. Comitetul de înfrăţire a primit asigurări verbale că cererea i-a fost acceptată. Dacă mediatorul nu poate investiga plângerea-de exemplu dacă aceasta priveşte administraţii naţionale. Website-ul conţine de asemenea informaţii detaliate şi la zi privind activităţile mediatorului. Parlamentul European a fost de acord să reclasifice câţiva oficiali portughezi. regionale sau locale sau dacă nu este vorba despre administrare incorectă – el va depune toate eforturile să vă indice un alt organ care v-ar putea ajuta. Câteva se referă la relaţiile de muncă dintre instituţiile europene şi agenţiile acestora. Dacă cazul nu este rezolvat satisăcător pe parcursul investigaţiilor. mediatorul va încerca să găsească o soluţie amiabilă care rezolvă situaţia de administrare incorectă şi satisface plângerea. după ce mediatorul a descoperit că aceştia au fost victimele unei discriminări. de asemeneea tradus în toate limbile oficiale ale Uniunii. mediatorul poate face recomandări de rezolvare a cazului. dar şi-a revizuit decizia datorită argumentelor prezentate de mediator. care monitorizează libertăţile civile în UE. Orice cetăţean al Uniunii sau orice persoană fizică sau juridică care domiciliază sau care îşi are sediul într-un stat membru al UE poate înainta o plângere către mediator prin poştă.incorectă. Dacă încercarea de conciliere dă greş. Altele sunt legate de relaţiile contractuale dintre instituţiile europene şi firmele private. el poate înainta un raport special către Parlamentul European. Statwatch. mediatorul întreprinde vizite oficiale în toate statele membre. poate fi solicitat de la biroul său poate fi descărcat de pe website. Este necesar doar ca mediatorul să informeze instituţia în cauză în privinţa unei reclamaţii pentru ca acesta să rezolve problema. chestiune aplicabilă din momentul numirii lor. angajarea de personal şi desfăşurarea concursurilor. Raportul Anual al mediatorului.

Explicaţii ale termenului Termenul suedez „Ombudsman‖ (1959) s-ar traduce în limba engleză prin „commission man‖. Candidatul Marii Britanii Roy Perry. companiilor. Votul a fost secret. au loc în mod regulat seminarii. Succesele sale au fost recunoscute în toată Europa. dar de regulă. care a fost avocat al poporului şi ministru al justiţiei în Finlanda. iar alte şase se pot adresa ombudsmanului regional sau comitetelor pentru petiţii. la rândul său. pentru individ. ministrul de externe al Greciei. Poate trimite şi un raport special atunci când instituţiile nu urmează recomandările sale pentru rezolvarea problemelor (încălcări de drepturi ale omului. organizaţiilor şi autorităţilor publice. domnul Yannitsis a declarat: „Pierderea Greciei înseamnă câştigul Europei‖. Fiecare conflict soluţionat înseamnă un cetăţean în plus mulţumit.000 plângeri din partea cetăţenilor. Söderman s-a confruntat cu nu mai puţin de 10. Ombudsmanul prezintă un raport Parlamentului European în care descrie finalizările acţiunilor sale cu privire la plângeri. (în mod special folosit cu referire la biroul de „justiţie Omubudsmannen‖ care ascultă şi investighează plângerile cetăţenilor (luaţi individual) împotriva statului. Anual. omul fiind privit ca cetăţean al Uniunii Europene). precum consumatori sau studenţi şi o organizaţie sau instituţie. În plus. a fost singurul contracandidat din turul doi. Mediatorul european. domnul Diamandouros a primit 294 din totalul membrilor care au votat. În cel de-al doilea tur de scrutin. Soluţionările sesizărilor adresate de către cetăţeni sunt realizate prin cooperare constructivă cu instituţiile Uniunii Europene. În octombrie 1999 Parlamentul European l-a reales pe domnul Söderman pentru un nou mandat de cinci ani. Profesorul Nikiforos Diamandouros a fost ales in aprilie 2003 drept noul Ombudsman al Europei. (sursa: On-Line Oxford Dictionary) o Un om care investighează plângerile şi mediază conflicte în special între părţile vătămate. îşi vizitează omologii la nivel regional sau naţional. mai cu seamă în ţările scandinave care cercetează plângerile cetăţenilor împotriva guvernului sau funcţionarilor 61 . Douăsprezece state membre ale Uniunii au ombudsman naţional. o Un oficial al guvernului . în persoana domnului Jacob Soderman. Ombudsmanul luptă să îmbunătăţească modul în care instituţiile lucrează pentru om. beneficiile se extind asupra tuturor oamenilor Uniunii Europene. şi majoritar. Începând din 1995. unde se dezbat problemele legilor Comunităţii. şi se încurajează cooperarea între membrii familiei Ombudsmanilor. adică 535. Sunt nivele la care Ombudsmanul nu poate acţiona şi atunci cetăţenii se adresează birourilor administrative statale sau regionale de aplicare a legii.În 1995 Parlamentul European a ales primul Mediator European. de când şi-a început primul mandat. acesta obţinând un număr de 215 voturi. Imediat după aflarea rezultatelor.

in functia de controlor pentru protectia datelor. şi anume „man‖ (cu aceeaşi semnificaţie ca şi corespondentul său din limba engleză: om. Conducerea acestei institutii este reprezentata de catre Controlorul European pentru Protectia Datelor si de catre adjunctul acestuia. In 2004. Acest termen precum şi instituţia „Ombudsman‖-ului au fost preluate şi de alte state. firme mari). bărbat). etc. Controlorul European pentru Protectia Datelor Controlorul European pentru Protectia Datelor (C.statului.) este o institutie noua in cadrul Uniunii Europene. limbă moartă în care îşi are rădăcinile Norvegia zilelor noastre. un „ombudsman‖ era acea persoană care apără interesele unei uniuni întreprinzătoare şi se îngrijea de domeniul legal al acesteia. transmiterea 62 . ele incluzând acum şi oamenii care au aceleaşi atribuţii (de mediatori. infiintata in 2001 si care are sediul la Bruxelles. Fourth Edition. (sursa:Petit Larousse – Dictionnaire Enciclopedique 1995) Termenul suedez „Omubudsman‖ are în componenţa sa două elemente. Published by Houghton Mifflin Company).D. Aceasta institutie reprezinta o autoritate independenta de monitorizare a proceselor de prelucrare a datelor cu caracter personal de catre institutiile Uniunii. campanii. de apărători. „Umbodsmahr‖-ul era un „negustor de încredere‖. Acestia sunt numiti in functie de catre Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene. Prelucrarea datelor se refera la activitati cum ar fi colectarea de date. care provine din scandinava veche. În 1809. Copyright ® 2000 by Hughton Mifflin Company. si pe Joaquin Bayo Delgado in functia de adjunct al acestuia. dintre peroanele aflate pe o lista intocmita de Comisia Europeana.E. inregistrarea.P. dificultatea intervine însă la cuvântul antepus „ombuds‖. 3. ziarelor. avocaţi) dar care acţionează în mediul afacerilor (pentru corporaţii. „Ombud‖ este derivat din termenul „umbodh‖. Semnificaţiile termenului au fost extinse din punct de vedere semantic. În suedeză. biroul (oficiul) „riksdagens justiţieOmbudsman‖ a fost creat pentru a acţiona ca justiţiuar în relaţiile dintre guvern şi cetăţenii săi. Parlamenul European si Consiliul Uniunii Europene i-a numit pe Peter Hustinx. „Umbodh‖ este format din „um‖ (despre. Atributiile acestora se refera la supravegherea si asigurarea prevederilor regulamentului corespunzator si a oricarui act comunitar care contine prevederi referitoare la protectia drepturilor si a libertatilor fundamentale ale persoanelor fizice cu referire la prelucrarea datelor cu caracter personal de catre o institutie sau de catre un organism comunitar. dintre care unul familiar. fie ele europene sau americane. pentru un mandat de 5 ani. cu privire la) şi „boadh‖ (comandă). organizarea si stocarea de informatii. (sursa: The American Heritage© Dictionary of the English Language.12.

p. a Consiliului sau a Comisiei.ro Enciclopedia Uniunii Europene.sau facilitarea accesului pentru alte persoane. 1 2 Site-ul oficial al Delegatiei Comisiei Europene in Romania. prin comparare de amprente digitale. Controlorul si adjunctul sau pot fi destituiti sau privati de beneficii de catre Curtea Europeana de Justitie la cererea Parlamentul.plangere directa la institutia care incalca dreptul la protejarea datelor cu caracter personal. Controlorul si adjunctul sau isi desfasoara activitatea in deplina independenta. blocarea sau distrugerea datelor1. in cazul in care isi incalca atributiile sau isi desfasoara activitatea intr-un mod defectuos. www. si care asigura implementarea regulii referitoare la protectia datelor cu caracter personal.108 63 . apoi plangere catre ofiterul pentru protectia datelor de pe langa institutia respectiva. fara a fi influentati in nici un fel de vreo institutie. Controlorul este coordonatorul unei retele de ofiteri pentru protectia datelor care isi desfasoara activitatea in institutii ale Uniunii Europene. precum si stergerea.infoeuropa. si nu pot sa desfasoare nici un fel de activitati remunerate sau nu. a refugiatilor care solicita azil sau a persoanelor care au trecut ilegal frontiera externa a Uniunii Europene2. De asemenea acestia beneficiaza de aceleasi imunitati ca si judecatorii Curtii Europene de Justitie. Controlorul este de asemenea responsabil pentru coordonarea sistemului Eurodac – mecanism de identificare. Plangerea nu poate fi facuta direct la Controlorul European pentru Protectia Datelor pana nu au fost epuizate toate mijloacele posibile .

pe ansamblu. Acestea. Printre domeniile vizate de aceste politici se numără: agricultura. bugetul şi controlul financiar. a determinat numeroase încercări de evaluare a efectelor sale. concurenţa. pescuitul. reprezentând 165 miliarde euro1. 4. http://europa. realizată într-un studiu al Centre for European Reform2.Capitolul 4 POLITICILE UNIUNII EUROPENE Politicile comune ale statelor membre au fost elaborate avându-se în vedere convingerea că în foarte multe domenii de activitate se pot obţine rezultate mai bune la nivel european decât la nivel naţional. Politicile comune răspund şi unui principiu fundamental al constructiei europene.eu. transporturile. ideea centrală a acestora este că extinderea Pieţei Interne va fi benefică atât pentru ţările ce aderă. politica externă si de securitate comună. 1 64 . coeziunea economică şi socială. practic. Annemie Neyts-Uyttebroeck: „Towards an enlarged European internal market‖. În timp ce rezultatele diferă cantitativ. Din 1993. comeţul . Cuantificarea efectelor pozitive. Cele mai multe estimări s-au concentrat asupra efectelor ce decurg din circulaţia liberă a mărfurilor. cetăţenia Uniunii Europene. atât de natură teoretică (prin modelare economică). acela al solidarităţii şi coeziunii sociale. mediul înconjurător. Efectele Pieţei Interne au fost cuantificate de Comisia Europeană printr-un număr de 2. ocuparea forţei de muncă si politica socială. Lărgirea Pieţei Interne cu pieţele ţărilor din Europa Centrala şi de Est. extinderea Uniunii Europene. de creştere economică. de la crearea sa. uniunea economică şi monetară. cât şi pe baza evidenţelor empirice constatate în cazul extinderilor precedente. Piaţa Internă a produs efecte benefice. iunie 2003. politica regională. reprezintă una dintre piesele de bază ale construcţiei europene. au fost elaborate si adoptate de instituţiile Uniunii Europene având aplicabilitate pe întreg teritoriul Uniunii. se consideră că efectele date de extinderea Pieţei Interne vor fi.gettxt=gt&doc=IP/03/7|0|RAPID&Ig=EN & displays= 2 Rezultatele studiului sunt citate într-un discurs al ministrului de stat belgian pentru afaceri externe. a devenit unanim recunoscut faptul că.ksh?p_action.8%. Piaţa Internă Piaţa Internă. cu cele patru libertăţi ale sale.1. cât şi pentru ţările membre actuale. justiţia şi afaceri interne. uniunea vamală. piaţa internă. cea mai importantă consecinţă economică a extinderii. turism. arată că ţările ce aderă ar Serviciul de presă al Comisiei Europene 7 ianuarie 2003. În literatura de specialitate.5 milioane de locuri de muncă nou create şi o creştere a PIB-ului comunitar cu 1.int/rapid/start/cgi/guesten.

şi anume: . să se poată produce este absolut necesar ca noile ţări membre să aplice regulile Pieţei Interne şi să dea curs recomandărilor Comisiei Europene prezentate în Raportul său de monitorizare privind stadiul de pregătire al statelor ce aderă3. efecte negative vor fi sub Datele provin de la Comisia Europeană DG Comerţ exterior. http://europa. de dată mai recentă..eu. 1 65 . http://europa. vor fi afectate şi întreprinderile mici şi mijlocii din ţările ce aderă.eu. ca urmare a presiunilor concurenţiale crescute şi a dificultăţilor de adaptare la standardele Pieţei Interne.int/comm/enterprise/enterprise_ policy/ industry/doc/com274_2004_en. ca urmare a eliminării ultimelor bariere tarifare (în special. Alte exemple. dar înaintea Statelor Unite (300 milioane).pdf. Cazul clasic de re-localizare a unor industrii din vest spre est este cel al industriei confecţiilor şi textilelor.putea beneficia de o creştere economică suplimentară de ordinul a 1-2% din PIB anual. 60-80 miliarde euro. Puterea de influenţă a Uniunii Europene în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului va creşte. care deservesc pieţe mici localizate în zonele de graniţă . De asemenea. Efectele nefavorabile ale extinderii Pieţei Interne vor fi resimţite mai ales de firmele mici şi mijlocii din actualele state membre. Tot pentru ţările care aderă.int/eur-iex/en/com/cnc/2003/com2003 0675en01.int/comm/trade/issues/bilateral/regions/candidates/index_en. după China şi India. Rusiei (140 milioane) şi Japoniei (130 milioane).eliminarea lor este consecinţa aplicării acquis-ului Pieţei Interne în noile state membre .Riscurile/incertitudinea legate de operaţiunile de comerţ (cum ar fi cele legate de operaţiunile de plată/creditare/asigurare).5 milioane. Schimburile comerciale intracomunitare au fost stimulate.Barierele tehnice (cele care decurg din caracteristicile produselor) . de prosperitate economică. pentru produsele agricole primare şi procesate). sunt: industria construcţiilor de autoturisme. a căror eliminare va determina reducerea costurilor operaţiunilor de comerţ/transport de mărfuri . menţinând în acelaşi timp şi competitivitatea prin preţ (dat fiind faptul că forţa de muncă este mai ieftină în ţările ce aderă). Va fi contracarată tendinţa de „relocalizare” a producţiei înspre ţările din Asia. a treia piaţă de pe mapamond.eu. Pentru ca efectele pozitive. cu cei 450 milioane de consumatori. Uniunea extinsă va deţine o cotă de circa 20% din comerţul mondial. păstrează în Uniunea Europeană locuri de muncă care altminteri s-ar fi îndreptat spre ţări asiatice. sau a echipamentelor electronice2. Numărul locurilor de muncă nou create ar putea ajunge la 1.Barierele administrative (formalităţi la graniţă). Acest efect va surveni ca urmare a liberei circulaţii a prestatorilor de servicii între ţări şi a costurilor mai scăzute cu forţa de muncă din ţările care au aderat la 1 mai. Principalele efecte ale extinderii Pieţei Interne vor fi: Uniunea Europeană va deveni.htm 2 Comunicarea Comisiei Europene COM 274 final: Fostering structural change: an industrial policy for an enlarged Europe. întrucât.pdf 3 COM (2003) 675 final. dar mai ales a celor non-tarifare. 2004. Acest efect este deosebit de important. iar actualele state membre şi-ar mări bunăstarea cu cca.şi în special cele din Austria şi Germania. http://europa. şi de peste un sfert din PIB-ul mondial1.

ca urmare a măsurilor protecţioniste ale ―celor 15‖de limitare a accesului pe piaţa proprie a forţei de muncă provenind din cele 10 state noi membre UE. în detrimentul cetăţenilor din state terţe. rata inflaţiei şi stabilitatea ratei de schimb. restricţii cu privire la dreptul de muncă în cele 15 state membre. Adoptarea Monedei Unice Aderarea celor 10 state in mai 2004. iar prevederile acestora vor prevala asupra celor din Directiva propusă de Comisie. aşa cum s-a întâmplat în cazul Marii Britanii şi Danemarcei. precum si a Romaniei si Bulgariei in 2007 presupune adoptarea monedei Euro de aceste state. Astfel.forma costurilor mari determinate de respectarea standardelor de proces . Cu toate acestea. Ca şi în cazul rundelor anteriore de extindere. cele privind protecţia mediului şi siguranţa la locul de muncă. noile state membre trebuie să îndeplinească cerinţele UEM privind deficitul bugetar. datoria publică. a decis aplicarea unor măsuri de reciprocitate.2. acordarea cu prioritate a accesului la piaţa forţei de muncă a cetăţenilor din noile state membre. Adoptarea Euro nu se va realiza. Există argumente pro şi contra în ceea ce priveşte adoptarea rapidă a Monedei 66 . Comisia Europeana a prezentat recent o propunere de directivă cu privire la migraţia economică şi care. fiecare stat va adopta Moneda Unică în funcţie de propriul său calendar. Pe ansamblu. considerându-se că fac parte din piaţa de muncă internă. 4. există studii care afirmă că în termen de 25 de ani Uniunea europeană va avea nevoie de forţa de muncă din afara sa. Chiar dacă pe termen scurt şi mediu (cel mult şapte ani) pot fi înregistrate anumite restricţii la libera circulaţie a persoanelor. ritmul superior de dezvoltare al noilor membri va limita plecarea forţei de muncă naţionale doar la acele sectoare mai puţin performante. Astfel. automat şi nu a fost stabilit un calendar comun în această privinţă. însă. Înaintea adoptării Monedei Unice. termenii accesului la piaţa forţei de muncă europene sunt prevăzute de Tratatele de aderare. Nu este posibilă încheierea unor clauze de opt out privind adoptarea Euro. piaţa forţei de muncă nu va cunoaşte fluxuri migratorii importante. prevede în esenţă. luându-se în considerare principiile în domeniu stipulate de Tratatul de Aderare. Ungaria. Posesorii permiselor de muncă transfrontaliere (spre exemplu cetăţeni ai Federaţiei Ruse care lucrează în Polonia) se vor bucura de o serie de drepturi inclusiv de dreptul de a intra pe teritoriul statului membru emitent al permisului de muncă transfrontalier şi de a tranzita teritoriul unui alt stat membru pentru a-şi exersa acest drept. Cetăţenilor noilor state membre li se vor aplica. temporar. posesorii unui permis de muncă transfrontalier nu vor avea nevoie de o viză separată de intrare în statele pe care le tranzitează. Cetăţenii apatrizi rezidenţi în noile state membre se vor bucura de un statut similar celor din UE (25).în speţă. se poate aprecia ca în condiţiile relansării activităţii economice.

în 2003 Preşedinţia italiană a lansat Planul ―Acţiunea europeană pentru creştere economică‖. UE s-a angajat într-un program ambiţios şi cuprinzător de reforme ale pieţelor muncii. la Lisabona.3. Domeniul economic În 2000.Unice. se poate aprecia că va fi consolidat rolul de referinţă al Euro pentru politica de rate de schimb a leului. ale cărui obiective au fost preluate şi dezvoltate în ―Iniţiativa europeană de creştere economică‖ publicată de Comisia Europeană la 1 octombrie 2003 şi adoptată de Consiliul European de toamnă din acelaşi an. cu locuri de muncă mai multe şi mai bune şi o mai mare coeziune socială. 1 67 . Malta si Cipru au adoptat Euro incepand cu 1 ianuarie 2008. Reforms for the Enlarged Union (ianuarie 2004). întrucât schimburile comerciale cu noii membri din Europa centrală şi de est se vor face în condiţiile în care aceştia vor trece relativ rapid (2004-2005) la Mecanismul de Rate de Schimb II. Conform acestei strategii. ce presupune situarea într-o plajă de variaţie limitată în raport cu Euro. 4. ponderea acestora fiind dată de interesele naţionale ale fiecărui stat. până în 2010. Iniţiativa pentru creştere economică reprezintă un pachet larg de măsuri concrete de natură financiară şi regulatorie care urmăresc creşterea investiţiilor în Reţelele transeuropene de transporturi. Slovenia este primul stat din cele 12 nou venite in Uniunea Europeana care. nu există un „model european‖ de politică economică comun tuturor statelor membre UE. Pentru atingerea acestor obiective.Quick Start Programme şi în domeniul cercetării şi dezvoltării (R&D). Datorită stagnării din ultimii ani a economiei europene. În ceea ce priveşte România. trecerea rapidă la Euro va asigura stabilitatea monetară. unde se aplică prevederile Pactului de Stabilitate şi Creştere Economică1. deficitelor şi inflaţiei având ca rezultat o creştere economică mai mare decât cea care poate fi obţinută în cadrul UEM. Cea mai semnificativă diferenţă comparativ cu SUA (în prezent cea mai competitivă economie mondială) este Pactul de Stabilitate şi Creştere Economică urmăreşte plasarea deficitului bugetar sub nivelul de 3% din PIB. capitalurilor şi produselor. Pe de o parte. la 1 ianuarie 2007. va încuraja investiţiile interne şi va avea ca efect scăderea ratei dobânzii pentru investitori şi consumatori. Uniunea Europeană şi-a trasat scopul strategic de a construi. amânarea adoptării Euro permite o mai mare flexibilitate în administrarea ratelor de schimb. cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere din lume. o economie mai puternică va conduce la crearea de noi locuri de muncă prin aplicarea unor politici sociale şi de protecţie a mediului înconjurător care vor asigura dezvoltarea durabilă şi o politică socială echitabilă şi nediscriminatorie. Potrivit Raportului Comisiei Europene Delivering Lisbon. Pe de altă parte. energie şi telecomunicaţii (TEN) . a adoptat moneda unica Euro. De asemenea.

Banca Europeană de Investiţii a identificat 16 proiecte cu potenţial de demarare imediată.inconsistenţa mediului de afaceri în statele membre ale UE. s-a înregistrat o uşoară scădere a deficitului pentru UE-15 (2. Trebuie menţionat faptul că noile state membre înregistrează o rată mai mică a producţiei pe angajat decât media comunitară.Ungaria. media performanţei noilor state membre este semnificativ mai slabă decât media UE. În 2005. cele mai mari deficienţe se înregistrează în domeniile serviciilor financiare. rămâne de văzut dacă UE-25 va reuşi să atingă.4%). şi nivelul inadecvat al investiţiilor.6%. Interesant este că cea mai mică diferenţă între statele candidate şi UE-15 viza mediul de afaceri. În 2003. În general. La nivelul noilor state membre. În concluzie. infrastructurii. 2 1 68 . Cererea internă privată rămâne principalul motor al creşterii economice în fiecare din aceste ţări. iar la nivelul « celor 10 » de aproximativ 4%.4%. În acest context.8% în 2003 la nivel UE). şi liberalizării. 29 de proiecte de infrastructură care pot demara rapid. stimulării inovaţiei şi investiţiilor în R&D. pentru care este dispusă să aloce un total de 16 miliarde de euro în următorii 3 ani. Consiliul European din decembrie 2003 a adoptat Quick Start Programme în cadrul căruia au fost selecţionate. Comisia Europeană Delivering Lisbon. obiectivele ambiţioase fixate la Lisabona. Iniţiativa Europeană de Creştere Economică şi Programul Quick Start2. În schimb. deficitul bugetar la nivel european a fost de 2. În aceste condiţii.Budapesta . se estimează că prevederile Pactului de Stabilitate şi Creştere Economică vor fi încălcate atât de către majoritatea noilor state membre cât şi de Franţa. creşterea economică la nivelul UE-15 a fost de aproximativ 2.Sofia . Olanda şi Portugalia. situaţia economiei europene. până în 2010. Reforms for the Enlarged Union (ianuarie 2004). au fost lansate. iar la nivelul noilor state membre de 5. Italia. via Sofia şi Nădlac şi calea ferată Atena . Din cele 29 de proiecte prioritare selectate de Comisia Europeană pentru QSP. în 2003. însă creşterea acestei rate este mai mare decât media comunitară1. în domeniul economic.6% în comparaţie cu 0. Pentru 2005. domeniul cel mai slab performant al UE faţă de SUA. Nivelul redus al creşterii productivităţii la nivel european este consecinţa a doi factori esenţiali: contribuţia redusă a tehnologiilor informaţionale şi comunicaţionale (mai mică decât jumătate din cea din SUA). într-o primă etapă. Pe lista de 16 proiecte se regăsesc şi 2 proiecte cu participare românească (autostrada Grecia / Bulgaria . aderarea acestora nu a modificat semnificativ.Viena). Totuşi. Comisia Europeană a preconizat o îmbunătăţire a performanţelor macroeconomice ale ţărilor în curs de aderare şi candidate în intervalul 2004-2005. dată fiind ponderea economiei „celor 10‖ nou venite în economia UE-15 (mai puţin de 10% din PIB-ul UE exprimat în paritatea puterii de cumpărare). chiar dacă ele au o creştere economică medie net superioară celei din UE-15 (aproximativ 3.7%.

Datorită implicaţiilor pe termen mediu şi lung a fenomenului de îmbătrânire a populaţiei la nivelul UE. încă o dată. După aderarea celor 10 state. a scăzut rata ocupării forţei de munca . de exemplu. Politica de ocupare a forţei de muncă şi politica de educaţie şi formare profesională sunt. Extinderea a avut un impact negativ şi în această privinţă. rata medie a şomajului în rândul "celor 10" era net superioară (14. populaţia UE a crescut cu 74. 3 Ibid. 2 Ibid. este un domeniu în care UE are competenţe partajate cu statele membre. până în 2010. Datorită faptului că domeniul social este un sector sensibil din punct de vedere politic. p. În urma extinderii. În momentul în care UE adoptă norme în anumite sectoare ale politicii sociale statele membre nu mai pot legifera în respectivele sectoare. Această situaţie a pus serios sub semnul întrebării atingerea obiectivelor fixate la Summit-ul european de la Lisabona. iar rata şomajului a crescut de la 8% la 9%2. Nu este asemeni politicii comerciale comune. păstrarea persoanelor în vârstă pe piaţa muncii. politicile de ocupare a tinerilor.4.4. Uniunea are competenţe complementare adică poate legifera doar în scopul de a completa. În 2004. problemele majore cu care se confruntă UE-25 în domeniul social vor rămâne aceleaşi: îmbătrânirea populaţiei.6% (UE15) la 54. eficienţa.1% (UE-15).3% (UE-15) la 61% (UE-25) şi rata de ocupare a femeilor -de la 55. coordona sau sprijini acţiunile statelor membre.. conducând la o scădere a procentului persoanelor în varstă active de la 40.7°/ (UE-25)3. în 2000. p. 209-211. septembrie 2003. 15. creşterea şomajului şi stagnarea ratei de creşterea ocupării forţei de muncă. la rândul lor.7% (UE-25). la Summit-ul de la Stockholm s-a hotărât şi atingerea până în 2010. politica socială. şi în măsura în care Uniunea nu a făcut-o. la o rată medie europeană de ocupare a forţei de muncă de 70% şi la o rată de angajare a femeilor de 60%. Domeniul social La nivel European. a unei rate medii de ocupare a persoanelor în vârstă (55-64 ani) de 50%. domenii în care competenţa legislativă aparţine aproape integral.8%) faţă de cea a UE-15 (8%). statele membre nu sunt dispuse să renunţe la prerogativele lor în materie. aşa cum apare clar stipulat în TCE.5 milioane persoane 1. Prin competenţă partajată se înţelege că statele membre pot legifera în acest domeniu atâta timp cât. Mai mult decât atât. în general: politicile active de ocupare.Recent Trends and Prospects. Strategia Lisabona prevede ajungerea. statelor membre. la 38.de la 64. un domeniu în competenţa exclusivă a Uniunii. 1 69 . politicile de protecţie socială şi de combatere a şomajului Comisia Europeană Enployment in Europe 2003 . ceea ce reprezintă o provocare importantă pentru Modelul Social European. Acesta va trebui să-şi dovedească. La deteriorarea datelor statistice se adaugă şi performanţa mai scăzută a noilor state membre în ceea ce priveşte politicile sociale.

Conform Eurobarometrului realizat în toamna anului 2003. una dintre temerile majore ale populaţiei europene în legătură cu actuala extindere rămâne creşterea migraţiei forţei de muncă dinspre noile state membre spre EU-15 şi. Este posibil ca. să scadă sprijinul populaţiei europene pentru extindere. urmată de menţinerea păcii şi securităţii. consolidează şi impulsionează activitatea UE în domeniul protecţiei mediului şi al dezvoltării durabile. adică poate legifera doar în scopul de a completa. În acest context. incluziunea socială (în special a etniilor rrome). Totuşi. calificarea şi recalificarea profesională. educaţie continuă. iar temerile cetăţenilor europeni nu pot fi neglijate de către decidenţii din statele membre. în strânsă legătură cu aceasta. sistemele de pensii. Strategia de dezvoltare durabilă. combaterea terorismului. 4. 62% dintre cetăţenii europeni consideră că extinderea nu reprezintă o prioritate pentru Uniune. Dezvoltarea durabilă este menţionată în Tratatul de la Amsterdam (1996).serviciile medicale şi de îngrijire a persoanelor în vârstă. situaţia actuală va îndepărta şi mai mult statele membre de atingerea obiectivelor de creştere economică şi bunăstare socială fixate la Lisabona. completată de deciziile Consiliului European de la Goteborg (15-16 iunie 2001). 42% dintre europeni considerând şomajul problema cea mai importantă cu care se confruntă UE. Pe termen scurt. combaterea imigraţiei (88 . unul din doi cetăţeni europeni considerau că. în 2004. Strategia Lisabona (2000). Nouă din zece persoane consideră că scăderea şomajului trebuie să fie prioritatea numărul unu a Uniunii. Politica socială este un domeniu sensibil din punct de vedere politic. pe termen mediu şi lung. urmăreşte patru obiective esenţiale: 70 . Situaţia ocupării forţei de muncă este preocuparea esenţială a populaţiei. politica de protecţie a mediului este un domeniu în care competenţa legislativă aparţine. Uniunea are competenţe complementare.5. rata şomajului va creşte. în 2000. statelor membre. Pe locurile următoare se plasează criminalitatea (28%) şi situaţia economică (27%). adoptată la Goteborg şi inclusă în Agenda Lisabona.89 %). Totuşi. abandonul şcolar. combaterea sărăciei şi excluziunii sociale. majoritatea analiştilor sunt de acord ca extinderea (care va face ca Piaţa Internă să devină cea mai mare piaţă de desfacere la nivel mondial) va conduce la creştere economică şi la ameliorarea nivelului de viaţă. Mediu şi dezvoltare durabilă La nivel European. extinderea în continuare ar putea conduce la amplificarea sentimentului de nesiguranţă la nivelul cetăţenilor din actualele state membre şi la revigorarea manifestărilor naţionaliste. creşterea criminalităţii şi şomajului în rândul populaţiei europene. pe termen scurt. coordona sau sprijini acţiunile statelor membre. faţă de 27% care au un punct de vedere diferit. aproape integral.

Kyoto (1998). să fie atinse2. 2002.Utilizarea unor forme alternative de transport . Noile state membre şi ţările candidate trebuie să depăşească. traficul rutier3 din cele 10 state a crescut de şapte ori faţă de nivelul din 2003. până în 2010). Enlargement and Environment. negativ.Asigurarea unui management eficient al resurselor. în procent de 22%. Astfel. . Domeniile cele mai sensibile în care noile state membre se confruntă cu deficienţe serioase sunt: calitatea apei menajere (chiar resursele de apă potabilă în cazul Ciprului şi Maltei). utilizarea unor mijloace de transport compatibile cu standardele de protecţie a mediului şi crearea unei infrastructuri ecologice). noile state membre vor trebui să gestioneze atât chestiunea implementării acquis-ului. noile state membre au încheiat procesul de transpunere a acquis-ului pe mediu. handicapul unor industrii învechite din punct de vedere tehnologic. 3 Traficul rutier este unul dintre cele mai poluante forme de transport. cât şi efectele perverse ale extinderii. investiţii de aproximativ 3% din PIB (pe an). noile state membre vor aduce un aport semnificativ Uniunii în ceea ce priveşte parcurile naturale. din resurse nereciclabile). şi utilizarea energiei obţinută din resurse reciclabile. Pentru implementarea integrală a acquis-ului de mediu. doar beneficiile financiare în urma aplicării directivelor privind calitatea aerului în viitoarele state membre se ridică la aproximativ 6. infrastructura ecologică şi nivelul poluării. statele în curs de aderare ar trebui să facă.5 miliarde Euro pe an. managementul apelor reziduale folosite în industrie managementul deşeurilor. poluante şi mari consumatoare de energie (ce provine. în următorii ani. În acest context. La nivel European se vor înregistra trei câştiguri majore: gradul de poluare a mediului va scădea pe o arie mai extinsă4. în prezent. pe termen scurt. 2 1 71 .Combaterea schimbării climei (reducerea emisiilor de gaz pentru combaterea efectului de seră ..Creşterea competiţiei pe Piaţa Internă extinsă şi a cererii la nivelul noilor state membre pot conduce la o scădere a interesului producătorilor pentru respectarea normelor de mediu.obiectivul principal al Protocolului de la. conform estimator Comisie Europene 1) şi va fi nevoie de timp pentru ca obiectivele europene în materie inclusiv cele ale strategiei de dezvoltare durabilă. impactul lărgiri asupra UE-15 a fost într-o primă etapă.transport durabil (reducerea transportului rutier care cauzează blocaje. Conform estimărilor Comisiei Europene. 4 Pentru UE-15. după momentul aderării. Creşterea consumului la nivelul populaţiei şi revigorarea turismului vor genera mai multe deşeuri şi un consum mai mare de energie. costurile implementării directivelor europene sunt foarte ridicate (între 80 şi 110 de miliarde Euro. zgomot şi poluare. Deşi. decalajul existent între vechile state membre şi grupul ―celor 10‖ era semnificativ din punct de vedere al standardelor europene de dezvoltare durabilă.Protecţia sănătăţii consumatorilor prin siguranţa şi calitatea produselor alimentare şi medicale. . şi combaterea bolilor ocupaţionale. flora şi fauna şi nu în Comisia Europeană.. În linii generate. în general. . cu efect vizibil până în 2005.

În ceea ce priveşte statele care au aderat cu excepţia Ciprului. a rămas în vigoare. iar nivelul mediu al PIB pentru UE25 va fi cu 12. una dintre cele mai performante existenţe la nivel mondial. deşi extinderea a sporit populaţia UE cu aproximativ 20%. legislaţia europeană pentru protecţia mediului. Acest lucru se va întâmpla însă numai începând cu 2007. odată cu diminuarea poluării. ieşind astfel din aria de eligibilitate a Obiectivului 13.. În aceste condiţii aproximativ 92% din populaţia noilor state membre vor locui în regiuni cu un PIB mediu sub 75% din media UE25 (Obiectivul 1). Deşi. România a înregistrat progrese remarcabile. pe termen scurt. Impactul negativ al extinderii pentru vechile state membre s-a reflectat în aşa numitul . iar natura va fi mai bine protejată. Luxembourg. 10-11 3 În propunerea de reformă a politicii de coeziune. 2 European Commission. se va diversifica (prin input-urile noilor membri) şi va căpăta o amploare mai mare.6. toate au primit În prezent. pg. PIB-ul UE a crescut cu doar 5%. „Third Report on Economic and Social Cohesion”. De asemenea.5% mai mic decât nivelul PIB pentru UE15. 4. extinderea de la 1 mai 2004 a avut efecte negative. adoptarea parţială a tehnologiilor ecologice aduce o contribuţie anuală medie la PIB-ul ţărilor în curs de aderare de 1. Energia obţinută prin metode hidraulice acoperă aproximativ 28.9%. În linii generale. schimbarea profilului industriei din noile state membre poate conduce la o uşoară creştere a şomajului. pe termen mediu şi lung implementarea tehnologiilor curate va genera noi locuri de muncă şi creştere economică durabilă1.8% din consumul total de energie. deoarece pentru perioada 2004-2006. iar 66% în regiuni cu un PIB mediu sub 50%2.efect statistic al extinderii‖ care a redus nivelul mediu al PIB pentru UE 25. Dezvoltare regională şi infrastructură În privinţa coeziunii economice şi sociale. în sensul creşterii disparităţilor în ceea ce priveşte nivelul de dezvoltare atât între statele membre UE. cât mai ales între diversele sale regiuni. România se confruntă cu aceleaşi probleme identificate la nivelul viitoarelor state membre.ultimul rând. Astfel. pentru perioada 2007-2013 se prevede totuşi acordarea unui sprijin financiar acestor regiuni sub forma unui Obiectiv 1 bis 1 72 . February 2004. prezentată de Comisia Europeană în ―Cel de-al treilea raport privind coeziunea economică şi socială‖. se va ameliora rata îmbolnăvirilor în rândul populaţiei. va creşte cantitatea şi calitatea apei potabile. va scădea rata mortalităţii. În ceea ce priveşte reducerea emisiilor de gaz cu efect de seră şi a utilizării surselor reciclabile de energie. pentru statele UE15. astfel încât multe regiuni au depăşit pragul de 75% din media europeană a PIB. iar numărul persoanelor care lucrează în acest sector este de aproximativ 770 de mii. cadrul financiar stabilit la Consiliul European de la Berlin.

dintre care 8. mai ales în primii ani ai aderării. Deşi beneficiază de sume importante în vederea finanţării programelor şi proiectelor destinate dezvoltării regionale. Pentru vechile state membre beneficiare ale Fondului de Coeziune (Spania. aziluri de bătrâni. unităţi sanitare. densitatea reţelei de autostrăzi a crescut de la 80% din media europeană la 110%1. noile state membre au posibilitatea să realizeze investiţii importante atât în infrastructura de transport (dezvoltarea coridoarelor pan-europene de transport. Portugalia.5 miliarde euro vor fi alocate fondului de coeziune. care ar trebui dezvoltată în mod unitar. SE. Prin intermediul fondului de coeziune. necesare cofinanţării proiectelor (aproximativ între 25 şi 50% din costul total al proiectului). telecomunicaţii şi a zonei de cercetare europene cu cele ale statelor vecine. iar pe de altă parte necesităţii disponibilizării fondurilor interne. în toate regiunile. cât şi investiţii în infrastructura instituţiilor sociale (şcoli. În acest sens. 1 European Commission.). 15 73 . etc. pg. Pentru perioada 2004-2006 cele 10 noi membre UE vor primi aproximativ 24. cu impact asupra impulsionării activităţii economice şi a schimburilor comerciale şi implicit asupra dezvoltării zonelor de graniţă. în decurs de 10 ani (1991-2001). Irlanda şi Grecia). situarea la frontiera externă a UE (graniţa cu Ungaria) a avut efecte pozitive în zonele limitrofe. unde se constată un deficit important. incluse în politica de vecinătate (Rusia. cu precădere la nivel local. dezvoltarea transportului intermodal. birocraţiei excesive în domeniul programării şi implementării programelor şi capacităţii administrative scăzute a statelor care aderă. pe de o parte. astfel încât România să nu devină un punct terminus al infrastructurii europene de transport. „Third Report on Economic and Social Cohesion”. prin intermediul infrastructurii de transport. Ucraina.) şi în infrastructura de mediu (unităţi de tratare a apei. Astfel. în dezvoltarea reţelelor de transport rutier. Acest aspect este evidenţiat de politica de vecinătate lansată la nivelul Comisiei Europene. În ceea ce priveşte România.5 miliarde euro prin intermediul fondurilor structurale şi a fondului de coeziune. energie. Belarus. managementul deşeurilor. densitatea reţelei de autostrăzi pentru noii membri se situează la un nivel de 20% faţă de media europeană.fonduri în cadrul Obiectivului 1. etc. modernizarea infrastructurii rutiere şi feroviare) şi reţelele transeuropene (TENs). ar trebui depuse eforturi în vederea asigurării conectării întregului teritoriu cu spaţiul UE. mai ales în primii ani ai aderării. datorită. SV). care prevedea interconectarea şi/sau integrarea reţelelor de transport. pe parcursul anului 2003. totuşi utilizarea acestora în totalitate şi în mod eficient va fi deosebit de dificil. Investiţii masive vor avea loc. Acest aspect ar putea duce însă la creşterea decalajelor de dezvoltare între aceste regiuni şi regiunile aflate la extremitatea cealaltă (NE. dedicat diminuării disparităţilor în nivelul de dezvoltare al regiunilor.

ca urmare a programelor finanţate de Comisie la care vor participa (de tip Leader+) şi a măsurilor speciale de reconversie profesională şi pensionare anticipate prevăzute în cadrul PAC. începând cu o anumită suprafaţă de producţie) şi prin măsuri interne de stimulare a constituirii de exploataţii mari2. „The Future of the Rural Areas in the CEE New Member States‖ Bruxells. agricultura acestor state este caracterizată de o abundenţă a forţei de muncă şi de un capital insuficient. Modularea prevede transferul unui procent din plăţile directe (3% în 2005. o majoritate a fermelor mici. astfel încât să se asigure.Neighbourhood: A New Framework for Relations with our Eastern and Southern Neighbours‖. 1 74 . De asemenea. în mod progresiv (25% din valoarea celor aplicabile în UE15. 7.2003. în special către zonele de producţie extensivă. Din punctul de vedere al structurii unităţilor de producţie. January 2004. „Wider Europe . care practică agricultura de sem-subzistenţă şi un număr redus de ferme foarte mari şi de fragmentarea excesivă a terenului agricol. 30% în 2005. Com(2003) 104. Prin participarea la politica agricolă comună (PAC). Absenţa barierelor comerciale vor conduce la o creştere a preţurilor produselor agricole în noile state membre (apropierea de preţurile de pe piaţa UE15) şi implicit a veniturilor fermierilor. Având în vedere ca 21% din populaţia activă este angajată în agricultură (faţă de 4% în UE15). în noile state membre.Moldova.7. în perioada următoare va exista tendinţa de reducere a populaţiei care îşi desfăşoară activitatea în sectorul agricol. statele balcanice şi cele mediteraneene)1. Slovacia. pg. Polonia (cu regiuni muntoase însemnate) ar putea beneficia de fonduri substanţiale. 11. 4. 4% în 2006 şi 5% pentru perioada 2007-2013). agricultura noilor state membre este caracterizată de natura duală. creşterea veniturilor şi a standardului de viaţă ale agricultorilor. în 2004. În ceea ce priveşte factorii de producţie. decât în momentul în care ajung la 100% din valoarea plăţilor directe (2013) şi de faptul că regiunile vizate în mod deosebit sunt cele montane. Agricultura Caracteristica generală a agriculturii noilor state membre o constituie diferenţa apreciabilă dintre potenţialul de producţie (exprimat în suprafaţa arabilă) şi venitul generat. reducerea treptată a populaţiei angajată în agricultură. prin participarea la politica agricolă comună (acordarea sprijinului financiar. către dezvoltarea rurală.03. pg. pe de o parte. 35% în 2006). care exercită o influenţă pozitivă asupra mediului. iar pe de altă parte. impactul extinderii acţionând în sensul reducerii numărului fermelor mici. ţări precum Cehia. ceea ce duce la un venit mediu al agricultorilor mai mic decât media pe ţară. fermierii din statele care adera vor beneficia de plăţi directe.13 2 Network of Independent Agricultural Experts in the CEE Candidate Countries. o altă sursă suplimentară de venituri pentru noii intraţi în UE o va constitui aplicarea modulării prevăzută de reforma PAC adoptată de Consiliul agricultură din 26 iunie 2003. Ţinând cont de faptul că modularea nu se aplică statelor care aderă. ceea ce conduce la o profitabilitate scăzută a sectorului. urmând să atingă valoarea de 100% în 2013.

dar numai după ce noul stat membru care i-a acordat calitatea de rezident pe termen lung va deveni parte la Acordul Schengen. nu în ultimul rând. de bunăstare a animalelor şi de protecţie a mediului. Până la integrarea acestora în spaţiul Schengen. resurse adecvate. Concordanţa cu standardele europene se va putea realiza şi în decursul unor perioade de tranziţie (de până la 3 ani). a xenofobiei. protecţia copilului. 75 . cetăţenii noilor state membre au deveni cetăţeni ai UE. deoarece tratează o serie de domenii cu impact direct la nivelul cetăţenilor UE (migraţie. a standardelor de siguranţă alimentară. urmând ca după expirarea acestor perioade unităţile care nu îndeplinesc aceste standarde să fie închise (în special cele de procesare a laptelui şi a cărnii). de recrudescenţa fenomenului terorist.). pentru ţările care au solicitat acest lucru. combaterea criminalităţii. Aria de libertate. elaborate de Comisia Europeană: cinci ani de rezidenţă continuă în condiţii de legalitate. asigurare de sănătate. de asemenea. Se vor bucura şi de dreptul de a se stabili într-un alt stat membru în scop de studii sau de muncă. 4. mai general. Acestora li se va asigura statutul de rezidenţi pe termen lung şi. Justiţie şi Afaceri Interne Justiţia şi Afacerile Interne sau. motiv pentru care controlul acestora la intrarea în spaţiul Schengen se va face într-o formă simplificată (prezentarea unui document de călătorie valabil va fi suficientă). etc. Cu toate acestea. Aceasta este o consecinţă nu numai a dezvoltării Pieţei Unice Europene şi a eliminării ulterioare a controalelor la frontierele interne ale UE. securitate şi justiţie.În ceea ce priveşte aspectele negative se remarcă în mod deosebit obligativitatea respectării. Statutul cetăţenilor din noile state membre1 Aderarea la Uniunea Europeană a noilor state membre nu a presupus automat eliminarea controalelor la frontierele interne. însă în această perioadă produsele respective nu vor putea fi livrate pe piaţa europeană.8. pentru producătorii şi comercianţii din noile state membre. Cetăţenii statelor terţe aflaţi pe teritoriul noilor state membre se pot califica pentru calitatea de rezidenţi pe termen lung dacă vor îndeplini criteriile menţionate într-o propunere de Directivă. dar şi a ameninţărilor crescânde legate de criminalitatea organizată şi. controlul asupra persoanelor la frontieră între statele Schengen şi statele non-Schengen se va menţine. a devenit unul dintre cele mai importante proiecte politice ale UE. Domeniul este extrem de sensibil din punct de vedere politic. egalitatea de drepturi şi de şanse în cele mai multe aspecte ale vieţii sociale. Măsuri ce trebuie îndeplinite de noile state membre pentru a deveni parte la Acordul Schenqen 1 Informaţii furnizate de Comisia Europeană pe site-ul UE. combaterea rasismului.

Pentru a se bucura de statutul de parte la acordul Schengen. în Consiliile JAI. asistenţa judiciară în materie penală şi la Sistemul de Informare Schengen (SIS). Din punctul de vedere al Justiţiei şi Afacerilor Interne. 1 76 . Numeroase propuneri legislative. în primul rând administrative şi logistice. pregătiri de cel puţin doi ani de la data intrării în Uniunea Europeană. acest risc revine în actualitate. poate fi avută în vedere o scădere a entuziasmului în implementarea normelor UE. extinderea generează în cadrul UE o diversitate şi mai mare din punctul de vedere al organizări instituţionale. în cadrul UE (15). la data intrări în spaţiul Schengen). prin insistenţa cu care a promovat adoptarea întregului acquis comunitar înainte de aderare. din cauza capacităţii limitate a actualului SIS de a include noi utilizatori. dar şi la o scădere a credibilităţii în general în legătură cu capacitatea de a asigura o securitate corespunzătoare a cetăţeanului UE. Astfel. Pe de altă parte. După 1 mai 2004. şi efectele măsurilor implementate imediat înainte de aderare vor putea fi percepute abia după o perioadă de timp. majoritatea deciziilor se iau cu unanimitate de voturi. după aderare. iar noile state vor avea capacitate decizională.articol din The international spectator 1/2003. cooperarea poliţienească. în condiţiile în care. dar şi menţinerea ritmului ulterior de dezvoltare1. Universitatea Sussex . provocarea principală va fi nu numai menţinerea actualului acquis comunitar. De altfel. din punct de vedere strict tehnic. Efecte ale extinderii în cadrul UE (25) Datorită sensibilităţii domeniilor abordate. deoarece presiunea asupra celor 10 va fi în scădere. preluarea acquis-ului Schengen se face în două etape (la data aderării la Uniunea Europeană şi. nu în ultimul rând al intereselor noilor state membre risc pe care Uniunea a încercat să îl reducă pe cât posibil. nu se poate spune că sistemele sau procedurile implementate sunt pe deplin funcţionale. noile state membre vor trebui să implementeze toate prevederile acquis-ului Schengen. practicilor şi. Jorg Molnar. politica de vize. extinderea poate genera nu numai o scădere a încrederii la nivelul cetăţeanului cu privire la sistemul UE. După extindere. Aşa cum este cunoscut. eliminarea controalelor la frontierele interne între noile state membre UE şi spaţiul Schengen nu se va putea face înainte de sfârşitul anului 2005. în special în domeniul azilului şi migraţiei au fost şi sunt serios întârziate din cauza dezacordurilor între statele membre. profesor de studii europene contemporane. Aceasta presupune aplicarea unui calendar foarte precis de măsuri. Pentru intrarea în spaţiul Schengen sunt necesare măsuri suplimentare privind managementul frontierelor externe. În plus. respectiv. Noile state membre s-au angajat să introducă în legislaţia naţională o serie de piese de acquis chiar înainte de data aderării. din perspectiva UE. Deşi aceste angajamente au fost îndeplinite în mare măsură. care necesită. obiectivele Agendei Tampere au fost atinse doar într-o măsură limitată. conform experienţei actualilor membri Schengen.

Belarus. Cehia sau Polonia. Ungaria. şi Caucazul de Sud.). spre deosebire de majoritatea economiilor dezvoltate din Europa (15). date fiind nevoile financiare în foarte multe domenii. a unei „zone de stabilitate şi prosperitate‖ la graniţele UE2. la nivelul instituţiilor europene. Rezultatul imediat a fost dezvoltarea conceptului Politici Europene de Vecinătate. Anticiparea acestui moment a determinat lansarea. Rusia. promotori tradiţionali ai cauzei Balcanilor Occidentali la nivelul UE li se alătură noile state membre. ar putea. 11 martie 2003. O aplicare strictă a normelor comunitare poate fi percepută ca o barieră în calea fluxurilor de capital către noile state membre. etc. Belarus şi Rusia devin vecini direcţi ai UE lărgite. Pe de altă parte. 2 Comunicarea Comisiei Europene către Consiliul UE cu privire la vecinătatea Uniunii Europene lărgite (Wider Europe—Neighbourhood: A New Framework for Relations with our Eastern and Southern Neighbours). Iar acestea din urmă nu sunt în măsură să îşi permită astfel de bariere. în vecinătatea sa Concluziile Consiliului European de la Salonic 16-17 iunie 2003 privind Balcanii Occidentali. să reorienteze o parte din resursele deja alocate pentru combaterea spălării banilor. consolidarea relaţiilor cu noii vecini estici ai UE este justificată de argumente de natură strategică şi de securitate. Bruxelles. Stabilitatea şi prosperitatea Balcanilor Occidentali rămân o prioritate a UE. având în vedere pericolul reprezentat de posibilitatea proliferării. Italiei şi Germaniei. sisteme informatice performanţe. Slovenia. Austriei. resurse umane. respectiv Balcanii Occidentali. Republica Moldova.Un al doilea exemplu poate fi legat de domeniul spălării banilor. cu prioritate. Violenţele izbucnite în martie 2004 în Kosovo au demonstrat dificultăţile existente încă în procesul de stabilizare a provinciei. după aderare. a cărei candidatură la UE este puternic susţinută inclusiv de noile state membre. Greciei. Ucraina. În contextul extinderii Uniunii. Alături de raţiunile geografice şi istorice. noile state membre. a unui amplu proces de regândire a modului de abordare a relaţiilor UE cu noii săi vecini. Este relevant în acest sens cazul Croaţiei. Rolul UE extinse în politica internaţională Impactul imediat al extinderii UE constă în reorientarea politicii europene prin consolidarea dimensiunii sale estice cu implicaţii substanţiale asupra priorităţilor de politică externă ale UE care se va orienta. determinând deja lansarea unui proces de revizuire a posibilităţilor de creştere a implicării Uniunii în zonă. 1 77 . Perspectiva europeană oferită statelor din Balcanii Occidentali la Salonic1 creează premisele unei acţiuni susţinute a UE în regiune în vederea sprijinirii eforturilor acestora de integrare europeană. accentuată de apropierea regiunii de Uniunea Europeana. încă din 2003. La est Ucraina. având drept obiectiv principal crearea „unui cerc de prieteni‖ în jurul UE lărgite. VI. situate în imediata sa vecinătate. Astfel. menţinerea în funcţiune a unui sistem de control eficient pentru combaterea spălării banilor necesită resurse financiare ridicate (finanţarea unor agenţii specializate. spre zonele din imediata vecinătate a UE lărgite.

. Evitarea acestei situaţii depinde. Nu trebuie exclus însă scenariul negativ în care acestea îşi vor promova. interesele specifice în relaţia cu Rusia în detrimentul interesului comun al UE. 9 februarie 2004. 1 78 . Evoluţiile sunt lente.de a face compromisuri în favoarea interesului general al Uniunii în relaţia cu Federaţia Rusă. dar şi ale Belarusului.imediată. Principalul argument invocat este motivaţia puternică pe care perspectiva europeană o oferă statelor aspirante la aderarea la UE pentru intensificarea eforturilor interne de democratizare şi reforma economică. În vederea unei cooperări constructive UE . Slovacia şi-au exprimat în repetate rânduri susţinerea pentru consolidarea asistenţei UE către statele aflate la frontiera sa estică şi pentru creşterea interacţiunii dintre UE şi noii săi vecini. gestionarea crizelor şi problematica ―vecinătăţii comune‖ (a „win .200 de km de frontieră comună . Ungariei şi Slovaciei la UE a oferit un nou impuls conceptului Politicii Europene de Vecinătate.Rusia. evitând astfel situaţiile din trecut în care Moscova a valorificat existenţa unor puncte de vedere neconvergente între statele membre UE. Polonia s-a afirmat deja ca un important contribuitor la dezvoltarea şi implementarea noii Politici Europene de Vecinătate. pe viitor. pe termen lung.o singură voce‖. În relaţiile bilaterale.win cooperation‖).constituie un indiciu important cu privire la multiplele aspecte ale relaţiei UE . de capacitatea statelor membre .Rusia este esenţial ca Uniunea să poată vorbi cu . Ungaria. la rândul lor. una fermă în sensul evitării unor concesii unilateral în favoarea Moscovei (în special în domeniul economic şi în cel al justiţiei şi afacerilor interne) în lipsa unor progrese în zonele de interes pentru UE. după extindere. aşa cum a fost andorsată de Consiliul UE.2. având în vedere perspective noilor state membre cu privire la necesitatea consolidării relaţiilor cu vecinii în vederea evitării apariţiei unor noi linii de diviziune în Europa. Criza irakiană. Polonia. Din această perspectivă experienţa tradiţională a noilor state membre în abordarea relaţiilor cu Rusia se poate dovedi benefică. dar şi dezbaterile privind dezvoltarea Politicii Europene de Securitate şi Apărare (PESA) indică o preferinţă a noilor state membre spre Comunicarea Comisiei Europene privind consolidarea relaţiilor UE . UE doreşte dezvoltarea unui ―parteneriat strategic echilibrat‖ cu Rusia care să permită intensificarea cooperării economice dar şi a celei politice în vederea unui dialog deschis şi consistent inclusiv cu privire la chestiunile sensibile legate de respectarea drepturilor omului şi libertăţii mass-media. Un aspect major în reconturarea rolului UE în Europa de est îl constituie relaţia sa cu Rusia. membri ai UE. Aderarea Poloniei. Noile coordonate geografice . Bruxelles. se doreşte. să transmită Rusiei un mesaj clar. a crimei organizate. terorismului şi traficului de orice tip. dar poziţia Uniunii în relaţiile cu Rusia1. cărora în viziunea sa nu trebuie să li se refuze perspectiva de a deveni. în mare măsură.noi şi vechi .Rusia (Communication relations with Russia). agreat de toţi membrii săi. susţinând intens interesele Ucrainei.

actuala extindere a UE a condus. etc. care include sistemul democretic. CRITERIILE DE ADERARE LA UNIUNEA EUROPEANA ŞI PROCESUL NEGOCIERII Uniunea Europeană evaluează statele candidate în funcţie de un set de criterii. un răspuns la provocările contemporane în domeniu. consolidarea instituţională şi pregătirea pentru integrarea în familia democraţiilor occidentale a ţărilor aparţinând unui spaţiu larg. cu un potenţial exploziv sporit. instituţiile. prin întărirea stabilităţii politice şi a securităţii economice în Europa. Fără a se opune dezvoltării Politicii externe şi de securitate comune a UE (PESC) cu implicaţiile politico – instituţionale ale acesteia (ex. la stabilizarea. prin ea însăşi. METODOLOGIA DE NEGOCIERE Negocierea aderării la Uniunea Europeană a Romaniei a fost un proces complex. numit „Criteriile de la Copenhaga‖.1. De îndeplinirea acestui criteriu depinde momentul când se decide începerea negocierilor. De rezultatele acestui proces au beneficiat atât statele candidate. 1. VIITORUL UNIUNII EUROPENE 5. noile state membre se pronunţă pentru consolidarea legăturilor politice şi strategice cu SUA şi în favoarea evitării demersurilor de natură să afecteze NATO. crearea funcţiei de ministru de externe al UE) sau cele în domeniul securităţii şi apărării. Al doilea este crearea unei economii de piaţă funcţionale. cât şi cele membre. Din punctul de vedere al securităţii. alături de procesul paralel desfăşurat de NATO. Primul criteriu se referă la standardele politice. extinderea reprezintă. 79 . În domeniul PESA. drepturile minorităţilor. statul de drept. rezultat în urma destrămării blocului comunist. Capitolul 5 PROCESUL DE NEGOCIERE A ROMÂNIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ. cu o tipologie distinctă prin raportare la negocierile de top clasic. 2. cu proceduri mai formale.menţinerea unei relaţii strategice cu SUA.

Grupul capitolelor „financiare‖ şi unele capitole economice se negociază după ce UE constată existenţa economiei de piaţă funcţională în ţara candidată. pentru simplificare. în 31 de capitole. Constatarea acestui criteriu aduce decizia de finalizare a negocierilor. social şi monetar. 3. formarea profesională şi tineretul 19) Telecomunicaţiile şi tehnologia informaţiilor 20) Cultura şi politica în domeniul audiovizualului 21) Politica regională şi coordonarea instrumentelor 22) Protecţia mediului înconjurător 24) Protecţia consumatorilor şi a sănătăţii 25) Justiţia şi afacerile interne 26) Uniunea vamală 27) Relaţiile externe 28) Politica externă şi de securitate comună 29) Controlul financiar 20) Dispoziţii financiare şi bugetare 30) Instituţii 31) Diverse În cadrul negocierilor de aderare se respectă mai multe principii:  Acordurile la care s-a ajuns în timpul negocierilor. care radiografiază societatea: 1) Libera circulaţie a mărfurilor 2) Libera circulaţie a persoanelor 3) Libera circulaţie a serviciilor 4) Libera circulaţie a capitalului 5) Dreptul societăţilor comerciale 6) Politica în domeniul concurenţei 7) Agricultura 8) Pescuitul 9) Politica în domeniul transporturilor 10) Impozitarea 11) Uniunea economică şi monetară 12) Statistica 13) Politicile sociale şi ocuparea forţei de muncă 14) Energia 15) Politica industrială 16) Intreprinderile mici şi mijlocii 17) Ştiinţa şi cercetarea 18) Educaţia. nu vor 80 . chiar şi parţiale. Al treilea capitol include capabilitatea unui actor de a face faţă competiţiei pieţei Uniunii Europene. dar şi în plan politic. STRUCTURATE CONFORM ACQUIS-ULUI COMUNITAR Acquis-ul comunitar este structurat. CAPITOLELE DE NEGOCIERE. administrativ.

pe cât posibil. Orice solicitare de perioade de tranziţie trebuie însoţită. una din problemele cele mai importante priveşte acordarea perioadelor de tranziţie şi a derogărilor. prin documentul de poziţie. de un plan care să asigure aplicarea progresivă a acquis-ului comunitar. acest lucru face posibil ca o ţară candidată să poată recupera distanţa faţă de alte state. precum şi de a exclude. PERIOADA DE TRANZIŢIE reprezintă o excepţie cu caracter temporar de la aplicarea normelor comunitare într-un domeniu precis. DOCUMENTE ŞI PROCEDURI DE NEGOCIERE Documentele de poziţie sunt documente oficiale prin care România îşi prezintă poziţia faţă de fiecare din cele 31 de capitole de negociere. pregătirea pentru aderare este evaluat pe baza propriilor merite şi va condiţiona avansul în negociere. se consideră ca normele de comunitare au fost incălcate. În negocierile de aderare la UE. în cazul în care aceste angajamente nu sunt respectate. iar din acest moment. Perioadele de tranziţie sau derogările trebuie să fie foarte bine argumentate. pe baze egale şi vor adera la UE respectând aceleaşi criterii.fi considerate definitive până când nu se ajunge la un acord final (nici un capitol de negociere nu este definitiv închis până când toate cele 31 de capitole nu sunt închise). Dosarul de fundamentare cuprinde prevederile acquis-ului comunitar la capitolul respectiv. la sfârşitul perioadei de tranziţie. Dosarul de fundamentare cuprinde acte de circuit intrn. solicitată de un stat candidat. stadiul de adoptare a acquis-ului care nu a fost încă implimentat în legislaţia naţională. concordanţa dintre legislaţia românească şi acquis-ul comunitar. derogările. poate lua sfârşit doar când normele comunitare de la carea s-a solicitat derogarea sunt abrogate sau modificate. strategiile adoptate de Guvern în domeniu. Politica Uniunii Europene este de a limita numărul şi durata perioadelor de tranziţie. chiar data începerii negocierilor este diferită. normele de la care s-a solicitat exceptarea temporară să fie 81 . normele comunitare se aplică statului respectiv.  Toate statele candidate sunt parte a procesului de aderare. în documentul de poziţie. şi ulterior înscrisă în Tratatul de Aderare. măsurile necesare a fi luate pentru transpunerea acquis-ului. determinând data aderării. precum şi minutele reuniunilor pregătitoare. Perioada de tranziţie intră în vigoare de la data la care un stat devine membru UE şi se încheie la sfârşitul durate sale. Angajamentele asumate prin documentele de poziţie trebuie strict respectate după transmiterea acestui document către Uniunea Europeană.  Orice punct de vedere exprimat de oricare dintre părţi asupra unui capitol de negociere nu va influenţa poziţia cu privire la alte capitole de negociere. DEROGAREA reprezintă o excepţie permanentă de la aplicarea normelor comunitare într-un domeniu precis determinat. informaţiile cuprinse în acest dosar stau la baza elaborării documentelor de poziţie. iar derogarea devine fără obiect. astfel încât.

pe parcursul elaborării documentelor de poziţie. Aceasta presupune realizarea de progrese semnificative în implementarea acquis-ului comunitar şi consolidarea capacităţii administrative necesare. elaborat de Comisia Europeană în colaborare cu viitorul stat membru. DESCHIDEREA ŞI ÎNCHIDEREA PROVIZORIE A CAPITOLELOR DE NEGOCIERE În cadrul procesului de negociere. în vederea asigurării unei mai mari transparenţe a procesului de decizie. După adoptarea lor de către Guvern. în principal. 82 . Conform procedurii. Rezultatele negocierilor tuturor capitolelor sunt incorporate într-un proiect de Tratat de Aderare. negocierile de aderare se desfăşoară. Baza negocierilor de aderare este reprezentată de documentul de poziţie al României împreună cu poziţia comună a Uniunii Europene. care se finalizează cu închiderea provizorie a capitolelor.aplicate în întregime. cu posibilitatea ca frecvenţa acestor întâlniri să fie adaptată necesităţilor. După semnare. coroborat cu prezentarea unor documente de poziţie care reflectă corespunzător această stare şi care prezintă programe viitoare de îndeplinire a cerinţelor de aderare. sunt supuse spre aprobare Guvernului României. în procedura scrisă. patronatelor. Întâlnirile sunt concentrate la nivel de miniştrii/şefi de delegaţii şi la nivel de negociatori şefi. precum şi de ţara candidată. Acest document este supus spre adoptare Consiliului UE şi spre avizare Parlamentului European. Consiliul UE adoptă cu unanimitate decizia cu privire la deschiderea capitolelor cu fiecare candidat. adjuncţi ai şefilor de delegaţii. Pe baza opoziţiei comune propuse de Comisia Europeană asupra capitolelor pentru care gradul de pregătire a ţării candidate permite începerea negocierilor. De aici vor urma negocieri. Tratatul de Aderare este ratificat de toate ţările membre. documentele de poziţie sunt înaintate Consiliului UE. au loc cel puţin o întâlnire la nivel ministerial şi una la nivel de adjuncţi de şefi de delegaţii la fiecare şase luni (în cursul unei preşesinţii a Consiliului UE). Guvernul Năstase a decis ca. ONG-urilor şi partidelor parlamentare. să se poarte discuţii şi cu reprezentanţii sindicatelor. se realizează consultări cu comisiile de specialitate ale Parlamentului. În unele ţări. înainte de ratificare. care le transmite Comisiei Europene. DESFĂŞURAREA NEGOCIERILOR Spre deosebire de alte tipuri de negociere. bine fundamentate şi credibile. Documentele de poziţie şi dosarele de fundamentare. relevante pentru fiecare capitol de negocieri. Înainte de adoptarea în Guvern. elaborate de către instituţiile adminstraţiei publice centrale (delegaţiile sectoriale interministeriale) în colaborare cu Ministerul Integrării Europene. deschiderea negocierilor este condiţionată de atingerea unui nivel considerat minim necesar de adoptare şi aplicare a acquisului. respectarea angajamentelor de poziţie şi elaborarea unor programe detaliate de implementare.

Deschiderea formală a negocierilor cu ţările candidate din „primul val‖ s-a produs la Conferinţa de Aderare din martie 1998. menit să-şi aducă o contribuţie consistentă la consolidarea spaţiului de libertate. Procesul de negociere cu ţările din „valul doi‖ a fost lansat formal în februarie 2000. prin extinderea sa către Europa Centrală şi de Est şi către Sudul Europei. Consiliul European de la Luxemburg. Ungaria. stadiului negocierilor de aderare cu fiecare dintre acestea. Republica Cehă. 5. a stabilit că acest proces este unul global.E. din noiembrie 2001. De asemenea. Bulgaria. securitate. Estonia. şi-a asumat sarcina istorică de a reunifica Europa după căderea comunismului. LANSAREA NEGOCIERILOR DE ADERAREA CU TARIFELE DIN „VALUL DOI‖ În ceea ce priveste cele şase tari candidate din cel de-al „doilea val‖ (România.2 EXTINDEREA UNIUNII EUROPENE CU 12 STATE CANDIDATE U. pe baza propriilor progrese şi a gradului sau de pregătire pentru aderare. DESCHIDEREA NEGOCIERILOR DE ADERARE CU ŢĂRILE CANDIDATE DIN „PRIMUL VAL‖ În baza Opiniilor Comisiei Europene asupra cererilor de aderare ale ţărilor candidate (iulie 1997). Letonia. ca numai 10 ţări candidate ar putea fi în măsură să finalizeze negocierile până la finele anului 2002. ŢĂRILE CARE AU DEVENIT MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE ÎN ANUL 2004 Având la bază evaluările asupra gradului de îndeplinire a criteriilor de aderare de către ţările candidate. Slovacia şi Malta). considerate ca având un grad mai avansat de pregătire pentru integrarea în UE. Slovania şi Cipru). condiţie obligatorie pentru deschiderea negocierilor. justiţie şi prosperitate pe care îl reprezintă Uniunea Europeană. invitaţia la negocieri de aderare cu UE a fost făcută de Consiliul European de la Helsinki (decembrie 1993).tratatul este supus referendumului. a fost adoptat unul dintre principiile care stau la baza desfăşurării negocierilor de aderare. din decembrie 1997. şi anume ca de fiecare stat candidat va avansa în cadrul acestui proces în ritmul său. Consiliul European de la Laeken (decembrie 2001) a aprobat strategia Comisiei Europene şi a nominalizat cele 10 ţări candidate ar putea fi 83 . inclusiv şi evolutiv. Comisia Europeană a apreciat în Documentul de Strategie privind Extinderea. Stabilit la Consiliul European de la Berlin (martie 1999). Lituania. la doi ani după demararea negocierilor cu primele şase ţări candidate. dar şi posibilităţile bugetare oferite de cadrul financiar al UE pentru perioada 2000-2006. Consiliul European de la Luxemburg a decis începerea negocierilor cu şase dintre ţările candidate (Polonia.

o precondiţie a integrării europene. împreună cu a celorlalte state central europene. în 2007. au fost transmise oficial la Buruxelles. vizite de lucru. În perspectiva aderării la UE. precum şi ambasadorii acestor state acreditaţi la Bucureşti. România aplică oficial pentru aderarea la UE.3 ROMÂNIA ŞI PROCESUL DE ADERARE LA UNIUNEA EUROPEANA DESFĂŞURAREA NEGOCIERILOR ŞI MONITORIZAREA ANGAJAMENTELOR ASUMATE ÎN PROCESUL DE NEGOCIERE În iunie 1995. După un deceniu dominat de acţiuni sub semnul unei viziuni pe termen scurt. planul de măsuri prioritare pentru integrarea europeană este monitorizat bilunar de Ministerul Integrării Europene prin intermediul raporturilor periodice primite de la instituţiile cu responsabilităţi în realizarea măsurilor din plan. în mare măsură. a fost strictă monitorizare a îndeplinirii angajamentelor asumate de România prin documentele de poziţie. De asemenea au fost iniţiate activităţi cu cercuri academice şi non-guvernamentale din Statele Membre. Aceasta evoluţie absolut necesară este. au avut loc întâlniri ale reprezentanţilor Ministerului Integrării Europene şi oficiali din statele membre. politica economică a României stă sub semnul reformelor necesare îndeplinirii criteriilor economice de piaţa funcţională şi crearea capacităţii economice din UE. De fiecare dată documentele programatice au fost elaborate în strânsă legătură cu Comisia Europeană şi. politica econoomică începe să aibă un cadru programatic pe termen mediu. Consiliul European de la Copenhaga a marcat finalizarea negocierilor cu cele 10 state candidate. în condiţiile îndeplinirii criteriilor de aderare. Această activitate se desfăşoară prin elaborarea unor tabele de monitorizare pentru fiecare capitol de negociere în parte. ulterior adoptării. respectiv a angajamentelor la capitolele de negociere. participări ale demnitarilor la evenimente 84 . rezultatele fiind condensate în forma unui raport de ţară anual. au fost stabilite grupuri mixte de lucru la nivel sectorial şi s-au transmis săptămânal informaţii asupra evoluţiilor înregistrate în procesul de pregătire a aderării şi a negocierilor de aderare. La Summit-ul de la Copenhaga a fost stabilit un cadru clar pentru aderarea României şi Bulgariei la UE. Delegaţia Naţională pentru Negocierea Aderării României la UE. conform unei metodologii stabilite în anul 2001. Pregătirea României în vederea aderării este atent monitorizată de către UE. Au fost elaborate proiecte de cooperare şi asistenţă binaterală.incluse în primul val al extinderii. DIALOG ŞI COOPERARE EXTERNĂ În vederea eficientizării procesului de negociere. De asemenea. 5. candidatura acceptată în 1997. în vederea stabilirii cu precizie a gradului de îndeplinire a angajamentelor asumate. O preocupare continua a Delegaţiei Naţionale der Negociere. tabele care sunt actualizate de două ori pe lună şi chiar mai des dacă este necesar. începând din 2001.

organizate în aceste ţări. spre exemplu investiţii în infrastructura. în ansamblu. a capitalului. a fost desfăşurat un dialog consistent pe problematica negocierilor de aderare cu Austria. economice. la un transport modern şi eficient. astfel încât oamenii să aibă acces la un mediu mai curat şi mai sănătos. Multe din schimbările pe care România ar fi trebuit să le facă oricum (cu sau fără aderarea la UE) pentru a avea o economie de piaţă puternică şi o societate democratică. se realizează cu sprijinul financiar şi cu experienţa Uniunii Europene. Se estimează ca. cu condiţia continuării progreselor pe calea îndeplinirii de aderare. continuu şi inclusiv al actualului proces de extindere în care este implicată şi România. Cehia. De asemenea România beneficiaza şi de cele patru libertăţi economice fundamentale ale UE: libera deplasare a forţei de muncă. pe ansamblul. inclusiv prin abordarea de către viitoarele preşedinţii a capitolelor financiare. în mare parte. în special prin definirea clară orizontului aderării. care întăreşte caracterul ireversibil. de sănătate. În principal. Este evident însă ca România nu se poate apropia de nivelul de bunăstare al ţărilor din UE fără a-şi asuma şi costurile acestui proces. Olanda. Polonia. În perioada 2001-2004. Marea Britanie.  Angajamentul luat de Uniunea Europeană de a menţine ritmul negocierilor. Grecia. etc. pot fi enumerate următoarele elemente. Se finanţează. CONSILIUL EUROPEAN DE LA COPENHAGA (12-13 DECEMBRIE 2002) Consiliul European de la Copenhaga a reprezentat un moment de turnură atât pentru procesul de extindere. fapt cu profunde semnificaţii politice şi tehnice.  Confirmarea anului 2007 pentru aderare. sau chiar şi numai perspectiva acesteia. dar unele vor însemna un nivel mai bun de sănătate. O importanţă particulară a fost acordată dialogului cu Preşedinţii Consiliului UE. au avut loc o serie de consultări şi cu statele candidate la aderare. la drumuri moderne. Belgia. de educaţie. Nu există domeniu al vieţii publice care să nu fie afectat de aderarea la UE. costurile aderării sunt mai mici decât cele ale ne-aderării. De asemenea. de venituri: o calitate mai bună a vieţiisi 85 . Germania. ca Obiectiv comun al României şi al Uniunii Europene. educative) ale comunităţilor în care activivează etc. cât şi individual. COSTURILE ŞI BENEFICIILE ADERĂRII Costurile aderării sunt. care marchează intrarea într-o etapă distinctă a procesului de negociere:  Declaraţia intitulată „O Europă Unită‖. în special cu Bulgaria. costurile schimbărilor necesare pentru a ieşi din criza generată de colapsul economiei centralizate. Cipru şi Ungaria. pentru România. a bunurilor şi serviciilor pe întreg teritoriul UE. Unele din beneficiile enumerate se vor vedea în timp. se sprijină dezvoltarea unei societăţi civile puternice care să poată rezolva unele probleme (sociale.

Franţa (3 octombrie 2006). Italia (22 decembrie 2005). ed. inainte de momentul aderarii. cea din urma costituie sursa a numeroase discutii in plan european. creând atât drepturi. Letonia (26 ianuarie 2006). Turcia a 1 Echkenazi. cel putin trei state sunt pe drumul integrarii in Uniunea Europeana. Finlanda (19 iunie 2006). Extinderea modifica fizionomia Europei si priveste toate domeniile. Spania (14 decembrie 2005). şi Germania (24 noiembrie 2006). Dintre cele trei state Croatia. Austria (11 mai 2006). Tratatul de aderare este direct aplicabil tuturor cetãtenilor României. Belgia (13 octombrie 2006). Republica Elenă (2 noiembrie 2005). Malta (24 ianuarie 2006). Luxemburg (29 iunie 2006). cu doua obiective strategice fundamentale: promovarea stabilitatii politice si consolidarea Europei in pozitia sa de mare putere. Olanda (13 iunie 2006). comertul ilicit si crima organizata1. Danemarca (21 noiembrie 2006). cât si obligatii pentru acestia.4. Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei si Turcia.14 86 . Incepand cu acel moment. Irlanda (21 iunie 2006). Marea Britanie (16 februarie 2006). Republica Cipru (27 octombrie 2005). protectia mediului. la 1 ianuarie 2007. Ungaria (26 septembrie 2005). Suedia (9 mai 2006). tratatele constitutive ale Uniunii devin parte integrantã a legislatiei României. Polonia (30 martie 2006). Extinderea mareste dimensiunile pietei unice. Desi nu a devenit un stat cu membru cu drepturi depline. Niculescu. pozitia Romaniei a inceput sa fie mult mai importanta in relatiile cu Uniunea Europeana. cand a fost depusa candidatura pentru a deveni stat membru al Uniunii Europene. însă procesul de extindere nu s-a încheiat. p. principiul suprematiei dreptului comunitar asupra dreptului intern se aplica si în România. 2008. În conditiile aderãrii la Uniunea Europeanã. Lituania (30 martie 2006). TRATATUL DE ADERARE LA UNIUNEA EUROPEANA AL ROMANIEI La 25 aprilie 2005 Romania a semnat la Luxemburg Tratatul de Aderare la Uniunea Europeana. Republica Cehă (6 decembrie 2005). Stimuleaza dezvoltarea. creeaza noi posibilitati in materie de investitii si de schimburi si intareste capacitatea Uniunii Europene de a face fata unor probleme cum ar fi migratia. Semnarea Tratatului a fost incununarea unui indelungat proces inceput de Romania in iunie 1995. Slovenia (29 septembrie 2005). VIITORUL UNIUNII EUROPENE Uniunea Europeana are în prezent. Tratatul de Aderare la Uniunea Europeana al Romaniei a fost ratificat de Parlamentele tuturor celor 25 de state membre ale Uniunii Europene astfel: Slovacia (21 iunie 2005). Estonia (16 noiembrie 2005). 5. Prin Tratatul de aderare. 27 de state membre.de o crestere a nivelului de trai pentru populatia Romaniei . Portugalia (8 martie 2006). Romania a inceput sa fie asociata la procesul decizional din cadrul institutiilor europene. Jose ―Ghidul Uniunii Europene‖.

Cu toate acestea. în acelaşi timp. în special cu Slovenia şi Bosnia-Herţegovina.dorit sa adere de mult timp. Integrarea Macedoniei în UE este considerată crucială de către autoritatile ţării pentru redresarea unei economii cu destul de multe probleme. Problemele cu care se confruntă Croţia sunt legate de ameliorarea sistemului judiciar şi eradicarea coruptiei la nivel înalt. pe lângă problemele de ordin economic si social. însă. Turcia a facut parte dintr-o uniune vamala cu Uniunea Europeana incepand cu 1996. Recomandarea nu a venit. Aderarea Croatiei va fi un semnal important pentru restul regiunii şi pentru restul statelor din Fosta Iugoslavie. spunea acesta în decembrie 2004. Uniunea Europeana a acceptat in decembrie 2004 sa demareze negocierile de aderare cu Turcia. Croaţia trebuie să îşi rezolve problemele legate de graniţele cu vecinii săi. considerat de europeni criminal de razboi. De asemenea. dar negocierile in vederea aderarii la Uniunea Europeana nu au inceput încă. cea mai mare provocare este domeniul drepturilor omului. aplicand la statutul de stat membru inca din 1987. cu un nivel al şomajului de peste 35% şi o puternică dependentă în raport cu investiţiile străine. Turcia este o tara cu peste 70 de milioane de locuitori. a existat o condiţie in legatura cu care comisarul pentru extindere Olli Rehn s-a dovedit inflexibil: ―Fără recomandarea pozitivă din partea Tribunalului Penal International pentru fosta Iugoslavie. saraca si predominant islamică. tribunalul fiind nemultumit ca guvernul croat refuza predarea lui Ante Gotovina. drepturile femeii. 87 . Comisia Europeana nu va începe negocierile de aderare‖. pentru ca apoi în 2005 să înceapa negocierile. Dar. Comisia Europeana a acordat Croatiei statutul oficial de candidat la aderare in 2004. Fosta Republica Iugoslavă a Macedoniei este ţară candidată din 2005. doar cu 3% din teritoriul ei in Europa. Un obiectiv al Uniunii Europene este acela ca pana in 2011 Croaţia să devină membră a Uniunii Europene. ale detinutilor iscand scandaluri mari pe scena internationala. Grecia este unul din statele membre ale Uniunii Europene care s-a opus în mod constant aderarii Turciei. dar se speră ca aceastea vor începe în curând datorită rolului important pe care il joacă acest stat ca factor de stabilitate în regiune.

sustainpack.html 88 .com/eu_history.Sursa: http://www.

Albaneză TURCIA Anul semnării Acordului de asociere: 1963 Capitala: Ankara Suprafaţa: 773.1 milioane locuitori Forma de guvernământ: Republică Parlamentară Moneda: Lira turcească Limba oficială: Turca 89 .49 milioane locuitori Forma de guvernământ: Republică Moneda: Kuna Limba oficială: Croata FOSTA REPUBLICĂ IUGOSLAVĂ A MACEDONIEI Anul semnării Acordului de stabilitate şi asociere: 2001 Capitala: Skopje Suprafaţa: 25.452 km² Populaţia: 68.713 km² Populaţia: 2.05 milione locuitori Forma de guvernământ: Republică Parlamentară Moneda: Denar Macedonian Limba oficială: Macedoneană.CROAŢIA Anul semnării Acordului de stabilitate şi asociere: 2001 Capitala: Zagreb Suprafaţa: 56.542 km² Populaţia: 4.

Ed. Bucuresti. Site-ul Miniterului Integrarii Europene www. PRO UNIVERSALIS. Ed. Smith.mae. Site-ul oficial al Uniunii Europene www. McCormick. Smith. Site-ul Ministerului Afacerilor Externe www. 3. Cases and Materials‖. 2002 . ―Enciclopedia Uniunii Europene‖. Ian Bache.org 21. 2001 11.europa. Seria Micromonografii – Politici Europene 8.ro 18. 2006 4. Voinea. 2004 12.Integrare. ―European Union enlargement‖. Ed. De Burca. Site-ul Bancii Europene de Investitii www.ro 17.org TESTE GRILA 90 . Bucuresti. ―Politics in the European Union‖. elaborat in cadrul proiectului Phare RO 0006. Site-ul Bancii Centrale Europene www. Bughea Raluca. 2003 5. Niculescu. Neil. Bucuresti. Liviu ―Economie regionala. John ―Sa intelegem Uniunea Europeana. Regionalizare‖. Third Edition. Bucuresti.mie. Routledge. ―EU Law – Text. Europa de Sud-Est si integrarea europeana‖.infoeuropa.). Karen. Rumford.ro 20. Europenizare. Institutii. Bucuresti 2002 7.eib. Luciana-Alexandra (coord. Bucuresti. Sylvi. Andy. Ed. Site-ul Centrului de Informare al Comisie Europene la Bucuresti www. New York: Palgrave Macmillan. Londra. 2. Bucuresti. Site-ul Institutului European din Romania www.02. Ed. Nugent. ―Drept Comunitar European‖. CODECS.o introducere concisa‖. Bucuresti. Paul.18. ―Politics and the European Commission‖. ―Politica externa a Uniunii Europene‖. Ghica. 2004 15. Craig. Procese decizionale ‖. 2006 10. Ed Trei. ―Institutiile Uniunii Europene‖. Grainne. Liviu Institutii ale Uniunii Europene. Coman. Universul Juridic. 2005 6.BIBLIOGRAFIE 1. Jose ―Ghidul Uniunii Europene‖.ier. Stephen. Cris. George. Fuerea. Oxford University Press.eu 16. Oxford University Press. Florian.ro 19. ―The European Union: A political sociology‖. 2004 14. Echkenazi. 2006. Studiu al Institutului European din Romania ―Uniunea Europeana: Istoric. Malden: Blackwell. 2002 13. Ed. Voinea.ecb. Augustin. Meronia. 2008 9.

b) Amsterdam . 2. b) 1993 . Slovenia a semnat acordul de asociere in anul : a) 1996 . Turcia a semnat acordul de asociere in anul : a) 1963 . b) 1995 . c) Maastricht. Este membru fondator al Uniunii Europene : a) Austria . c) 1989. Este membru fondator al Uniunii Europene : a) Portugalia . 10. c) 1995. anexat la Tratatul de la Maastricht. c) Spania. c) Maastricht. 3.1. c) Danemarca. Protocolul social. b) Belgia . Principiul subsidiaritatii este cuprins in cadrul tratatului de la : a) Nisa . Oficiul european al poliţiei (Europol) a fost creat prin tratatul de la : a) Nisa . Letonia a semnat acordul de asociere in anul : a) 1991 . 7. c) Marea Britanie. c) 1991. 12. Actul Unic European se semneaza în: a) 1986 . 8. b) 1985 . 4. c) 1992. b) Amsterdam . b) 1993 . c) 1971. nu a fost semnat de : a) Germania . 6. b) Luxemburg . 5. b) Spania. Ungaria a semnat acordul de asociere in anul : a) 1995 . 11. 9. b) 1991 . b) 1962 . Romania a semnat acordul de asociere in anul : a) 1995 . c) 1991. Finlanda a aderat la Uniunea Europeana in anul : 91 .

22. 16. Tratatele de la Roma intra in vigoare la : d) 1 ianuarie 1958 . f) 1 februarie 1958. Prin Tratatul de la Nisa a fost stabilit un numar maxim de …. b) 1985. b) 1998 . Intra in vigoare Actul Unic European : a) 1985. c) 2002. Tratatul de la Nisa intra in vigoare : a) 2003 . b) 1981 . 21. b) 10 stele aurii pe un fond albastru. b) 1987. c) 1995. Cum arata steagul Uniunii Europene? a) 12 stele aurii pe un fond albastru. 14. b) noiembrie 1991 . b) 732 . 13. b) 2000 . 92 . c) Roma.mandate in Parlamentul European : a) 734 .a) 1996 . 18. Stelele semnifica: a) Numarul de State Membre ale Uniunii. b) Perfectiunea si unitatea. c) 723. e) 1 ianuarie 1957 . 17. c) Numarul statelor fondatoare ale Uniunii. c) 1986. Spania a aderat la Uniunea Europeana in anul : a) 1986. c) 1995. Principiul general al non-discriminarii este cuprins in cadrul tratatului de la : a) Nisa . 20. 15. c) 1997. c) decembrie 1992. b) Amsterdam . Tratatul de la Amsterdam intra in vigoare : a) 1999 . Consiliul European de la Maastricht are loc la data: a) 9-10 decembrie 1991 . 19. c) 15 stele aurii pe un fond albastru.

Institutiile Uniunii Europene sunt in numar de:  trei. d) Franta. Franta si Germania. a Tratatelor de constituire a Comunitatii Economice Europene (CEE) si respectiv a Comunitatii Europene a Energiei Atomice (Euratom). 27. Italia. c) Amsterdam.23. de a pune in comun resursele lor de carbune si otel  la 18 aprilie 1951. Italia.  sapte.  la 25 martie 1957. Germania. o data cu semnarea. c) Belgia. Germania. Tarile fondatoare ale constructiei care astazi se numeste Uniunea Europeana sunt: a) Belgia. b) Paris. 24.  Banca Centrala Europeana. Luxemburg si Olanda. 26.  Belgia. 28. Germania. 29.  cinci. b) Cehia. Italia. Italia. Institutia financiara a Uniunii Europene este:  Banca Europeana de Investitii. Tarile fondatoare ale constructiei care astazi se numeste Uniunea Europeana sunt:  Belgia. Germania. c) Slovacia. 93 .  Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare. Italia si Marea Britanie.  Belgia. b) Belgia. d) Copenhaga. Germania. Franta si Germania. 25. Marea Britanie si Olanda. Marea Britanie si Olanda. Procesul integrarii europene a inceput:  la 9 mai 1950. Luxemburg si Olanda. la Roma. cand ministrul francez de externe Robert Schuman a adresat o propunere Frantei si Germaniei. Franta. o data cu semnarea Tratatului de la Paris privind crearea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO). Ce tara detine in prezent Presedintia Uniunii Europene? a) Germania. d) Franta. Unde a fost semnat Tratatul care a stat la baza crearii Comunitatii Economice Europene? a) Roma. Franta.  Franta. Franta. Franta. Italia si Marea Britanie. precum si altor tari europene care vor dori sa li se alature. Germania.

 Datoria publica nu trebuie sa fie mai mare de 60% din PIB. serviciilor si a capitalului.  Tratatul de la Amsterdam. Deschiderea negocierilor de aderare cu actualele 13 tari candidate a fost hotarata de:  Consiliul European de la Luxemburg.  Danemarca. prin Agenda 2000. Comunitatea Economica Europeana a fost redenumita Comunitate Europeana prin:  Tratatul de la Roma. 35. respectarea drepturilor minoritatilor.  Austria.  Suedia.  Irlanda. serviciilor si a capitalului. 34.  Olanda.  Norvegia. persoanelor. Piata Unica inseamna:  Libera circulatie a bunurilor si tarife vamale comune fata de terti.  Marea Britanie.  Consiliul European de la Helsinki. 32.  Libera circulatie a bunurilor.  Comisia Europeana.  Consiliul European de la Copenhaga. 94 .  PIB pe cap de locuitor nu trebuie sa fie mai mic de 60% din media la nivelul UE. Spatiul Schengen nu include:  Islanda.  Tratatul de la Maastricht. 30. precum si moneda unica. statul de drept. 31.  Capacitatea de asumare a obligatiilor de membru al Uniunii. Care dintre urmatoarele tari nu face parte din zona euro:  Norvegia. Care dintre conditiile de mai jos nu sunt incluse printre criteriile de convergenta?  Existenta institutiilor care garanteaza democratia.  Libera circulatie a bunurilor. persoanelor. Institutul Monetar European. 33.  Grecia.

b) Uniunea Europeana si Euratom. Organul executiv al Uniunii Europene este:  Comisia Europeana. c) Comunitatea Europeana si Euratom.36.  Consiliul European. Comunitatea Europeana si Euratom. Comunitatile Europene sunt: a) Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului. 37. d) Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului si Comunitatea Economica Europeana 95 .  Parlamentul European.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful