You are on page 1of 604

PARTNTT Sr SCRIITORI BISERTCESTT

3B

SFINTUL CHIRIL AL ALEXANDRIEI


SCRIERI
PARTEA INTIIA

INCHINAREA $I SLUJIREA IN DUH $I ADEVAR


TTADUCI'RI]. INTRODUCERE SI NOTE DE

Pr. Prot. Dr. DU\4ITRU STANILOAE

CARiE

TIPARITA CU' BINECUVINTAREA PTiEA FERICII'UI.!'I PAITIN TE

TEOCTIST
PATNIARHUL I]iSTt:RICII ORTCDOXE ROI\4ANE

EDTT'URA INSTITUTU',I'I BIBLIC 5I DE MISIUNT AJ, B]SI.]RICII OE'I'ODOXI| It,OilIANE BUCURD$Tr - 1991

DESPRE INCTTTNAREA

$r SLUJTREA
:,

iN DUr{ $r ADEvAR
l!

CARTEA INTIIE Despre cXdereaornului in picat, despre robia plcatului, despre chenarea gi intoarcerea prin pocdinfd t 9i despre revenirea la bine

.,

::'

CIllRIl ; Socotesc cd e dq prisos sd stabilim unde 9i de unde trebuie sd incep cu tilcuirile. Grdiepte, fdrd sd intirzii, ca de Ia tine la mine. PALADIE; Aga este. CHIRIL r Ce este cartea aceastape care o ai in mind ? PALADIE: Evanghelia de la Matei Ei de la Luca. CHIRILT Socotegti cd ea poate fi dusi oriunde gi la oricine? Sd stii cd poti sd gindeqti asupra ei venind din afard, o Paladie. Oste. nelile cu privire la ba sint dulci acasd li in liniSte. PALADIE : Bine zici. Dar am venit ca sI vorbesc cu tine, $i aduc Cartea Sfintd, cdci oricit de rn-ult m-am ostenit, nu pot intelege ce a voit sd spund Domnul nostru Iisus Hristos, la Matei, zicind : "Sd nu socotili cd am venil ,sri stric Legca, sau Proorocii. N-am venit sd. stric, ci sd plinesc. Cdci amin zic voud: pind. ce va trece cerul 6i primintul, o iotd sou o cirtd'nu va trece din Lege, pind ce nu se vor implini toate,>(Matei 5, 17-18). Pe de altd parte, in Evanghelia de la loan, zice cXtre femeia Samarineand : oCrede Mie, temeie, cd vine ceasu/, cind nici Ln muntele aceste, nici in lerusalim nu vd veli ittchinn. Tatdlui. Voi vd inchinati Ia ce nu Stili , noi ne inchindm Ia ce Stim,
' t. ln cartea I-a Sf, Chiril trateazd tcma cdderii omului din starea trinelui in pdcat;;i reveuirea la biue prin chemarea lui-Dumnezeu qi" printr-o intrcagd pedagogie a Lui.' Ca tip al cdclerii $i al re\.enirii dd cEderea lui Adam $i chemarea iui Avraanr, apoi ,coborirea fiilor lui Iacob in Egipt +i iegirea lui de acolo sub conclucerea lui Moise. Astfel. cartea aceasta coincide cu o gxplicare a tcmelor unor capitole a|g raceru 5r leslrll,

'

11

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

pentru cd mintuirea esle de la ludei. Dar vine ceasul, ti ocumo este, cind crdevd.ralii inchind,tori se vor inchina Tqtdlui in duh $j cdevdr. Cdci qi Tatal cautd pe cei ce se inchinri Lui. Duh csle Dumnezeu Si rrrice se inchinci Lui, trebuie sd se inchine in cluh ,5i cdevdr,> (Ioan 4, 2I-24). CHIRIL; Ce fi se pare greu in acestea? Ce este adinc ai aner oie de inteles ? Te rog, spune-mi' ., PALADIE; Cuvintul dumnezeiesc ne poruncegte sd ne despdrfitn de riturile vechi qi si sfirgim cu dreptatea din Lege. Iar Pavel a spus ceior ce |ineau la acestea gi dupd primirea credinlei : "V -ali desp<irlit cle llristos, voi cei ce r;d laceli drepli in Legc, ali cd.zut din her. Ciici noi asteptam ln cluh din credinld nddejdea dreptdlii,> (Gal. 5, 4-5). Pe de aitd parte, vorbind de cinstea vieluirii sale celei dupd L.ege, strdlucitd gi mare gi ea, zice iariigi : "Cele ce imi erau mie cistig, le-am socotit pentrtt Hristos pagubir. Bct ntai mult : eu pe toate ,le socolesc paguba, Iald de indllimea cunoasterii Domnului noslru lisus Hrjstos, pentru Care nt-am ldsat pdgubit de toate qi Je socolesc tlrept gunoaie, ce sd ciglig ;re IJrislos gi sri mri allu intru El, nu ovind rlreptatea mea cea d.in Lege, ci pe aceee prin crcclinla in I{risfos, tlreptatea cea d.e lct Dumnezeu>(Filip. 3, 7-9). Iar de vechea poruncd a afirmat clar cd ffiibra fdr5 prihhnS. De aceea spune cd in iocul ei ne-a fost adusd cu folos cea prin Flristos si noud, adic5 cea evanghelicd; El scrie aga : .Aslfel e lnldturatd porLtnca dinoinle, pentru ncputinla gi nefolosril ei. Pentru cd. Legea n-a desdvir$it nimic, iar in locul ei se ivegle o nddejde mai bund, prin care ne apropiem de Dumnezerr, (Evr.7,18-19). $i iardsi: <Ccici dacd cea dintii.or Ij lost tdrd prihand,,nu s-er moi fi cciutat loc pentru u cloua. Ci mustrind.u-i pe ei, zice : olatd, vin zile, zicc Donnul, cincl voi Iace cu co.so lui Israil .;i cu coso lui luda legumint nou, nlr co. legdmintul, pe cere L-ant tdcut cu pdrinlii lor, 1n ziua cind i-am apu,:at dc ;rrind ca sci-j scot pe ci clin pdmintul Egiptului; cd.ci ei n-au rcimas in legdmintul lvleu, d.e aceea li Eu i-am ptirdsit, zicc Domnul. Cricj ocesla e legiimint, W care iI voi da cosei lui Israil dupd acesle zilc, .zice Dontnul, punind. IegiIe Mele in ndnleo lor $i In inima lor j i : t . o i s c r i ep e c / e , r( E v r . B , 7 - 1 0 ) . lar inleiegind 9i tilcuincl in chip cu totul deosebit numele de (nou)), zice: "Spunindu-i noud, a invechit pe cea tlintii; cdci ceq. invechitd qi .imbdtrinitd e aproape de pieire,> (Evr. 8; l3). Deci dacd Legea n-a desdvir;il. nimic Ai s-a desfiinlat cea t,eche $i i-a luat locul a doua, care ne lmpacd cu Dumnezeu,'cle ce zic \4intuitorul : .N-arn gi venil sd stric Legea, ci s-o plincrscrr, cd <se c:uvine sd ne lnchind.m

ij
j

INC}IINARE

IN DUH

SI.ADDVAR

in ciuh gi adevfu hti Duntnezeu 6i'Iatdl?,,, Cdci aceasta socotesc ci inseamnd ci noi trebuie si ne oprim de la riturile gi slujirea Legii. CHIRIL; ln ce mare iargd de intrebdri ai intrat I Cdci ce minte ar putea sd pdtruncir"tcu claritate in cugetdri aqa cle subfiri, ca sd arate ci Scriptura cea noud e ca o sorX si vecind cu rincluielile rlate priil prea infeleptul Moise gi viata in Hristos nu e prea strdinr de petrecerea cea dupii Lege, dacd poruncile date celor vechi sint ridirate la un inleles duhovnicesc. Pentru cd Legea e chipul (tip) gi umbra dreptei credinfe in durerile nagterii, avind ascunsd in ea frnmus e l e a a d e v d r u l r r iS a u n u v e i z i c e c d e a g a c u m a m s p n s? . PALADIE: Ba e tocmai aga. Dar curn s-ar putea ar6ta aceasta? Sau cum se poate vielui evangheiic, respectind incir porunca veche 5i socbtind cir irnplinirn cele ale lui lvloise ? CFIIRIL: Explicarea nu e una sinpld, curn gi-ar putea inchipui cineva. Cdci virtutea socotesc cd e un lucru cle multe feiuri si de rnulte forme ; 9i miiririle vieluirii in Hristos primesc o rnare varielate cliri mullimea feluritd a fa<'erii de bine2. Astfel, clumnezeiescul David'in psalmul .14 infirfiteaz& lui Hristos Biserica, ca pe o fecioard curatd,'in'chip de impdrdteasd,imbrdcind-o in haind auritx 9i impoclobitE, zicincl : <De trala a stat impdrdteasa Ia dreapta Ta, in haind auriro'lmbrdcatd gi inrpodobitti> (ps. 44, 10). ,,Auritd,, inseamnd, dupd cum socotesc, cinstea rli strrilucirea ; iar <felurit impodobitdr, inseamnd felurimea virtulii. cd-ci Biserica e foarte giitit[, avind podoaba cea inteligibild, nu pe cea vdzutd cu ochii trupului, ci pe cea clin lduntrul minlii ; gi a inimii, pe Iucleul cunoscut in ascuns, care ni se aratl preafrumos :;i cu totui ales, plin cle gratie printr-o mulfime de rrodoabe. cxci cum scrie fericitul Pavel : .Nu ,este /ucleu cel de la atdiare, nici tdierea imltrejttr cea ard.tatd in trup, ci iudeu c ce,l dinlru riscun.$,iar tiiicreq cslc ceo o jnjnrjj in duh, nu in literd ; cd laucta ocesluio nu e de lq oameni, .ci de la Dumnezeu, (Rom. 2, ZB- 291. PALADIE: Dar spune-mi atunci, dacd a venit tdierea imprejur cea in duh gi jertfele Legii au fost inldturate, iar viefuirea aceea nu-qi mai are loc la noi, nu cllmva pare neadevdrat ceea ce a spus Hristos : "N-om venil sri stric Legea, ci s-o plinesc" ? Iar dacd nu e a$a, soco1esc cd nimic nu ne-ar impiedica nici pe noi sd aducem lnchinare flttmnezeulni tuturcr prin jertfe cle boi gi prin tdmiieri gi sir-i aclucem turturele gi porumbei ;i sir ne implinim toaie celelalte pe care obig. nuiau cei vechi sI le facd.
2. Rdspurrsul Sf. Chiril e cd legea c:ea r.cche nu c ricsliinfatd, dar e ridi<,ai.lila un inleles <luhorrnicesc. Cici legea veclre e ca o femeie in durerile nasterii din nou; Virtutea are urulte trepte. O treaptd cade pe alta. : i.

It)

SI"

CTIIRIL

AL

A"LEXANDIITEI

CHIRIL r Dar te depiirtezi nrult de la calea dreapt5, prietene. Cdci socotepti ci apa de mult a fost desfiinfatd Legea, incit nu nlai' r,a'vem nici tin folos de la ea gi e cu totul neputincioasd de-a ne ardta ceva dirr r:eie trebuitoare gi nu s-a preschimbat rnai degrabii intr-un semn al adevirrului. Dar gi fericitui Pavel scrie : <Dcsliinldtit deci, Legea prin crcdinld.? liicidecutll! Dintpotrivci intdrint legea, (Rom. 3, :1). Ctici iegea este pedagog 9i chiiruzegte ce fine spre laina lui Hfistos (Galat. 3, 24). j, Agadar, vont spune cir ceie poruncite odinioari celor vechi: , prin M o i s e , s i n t , l i t e r e i e ( i n c e l r u t u r i l e ) c u v i n t e l o r , l u i D u m r r e z e u { E v r , . ,5 * , 1 2 ) . Degi d.acir vom respinge pe pedagog, cine ue va c'r"ilduzipe noi lE taina I r r i I { r i s t o s ? $ i c l e t ' o n r e f u z a s A i i t \ t i i r r r l i l c r e l c ( i r r re p r r t u r i l e } r u 'i inlelor lui Dumnezeur cuilr. sau de uncie vom puieri ajunqe la ,s if f it (filrta) ? Sau nu c, dupa Scriptrrri, Hrjstos, ltlinirea Jcgii 9i d l)rooroc i l o r ? ( R o m . 1 0 14 ) ; . PALADIE J Ba da.
_ i l

CIIIRIL: Cdci asja s-a scris. Iar piinirea legii qi a proor:gciigr, socotesc ci este El, prin aceea cd poruncile legii $i ale prooropilor privesc spre El ;i sint intoarse spre El. Cdci Hl lnsugi a spus, ,Ilu$trind necredinfa iudeilor : .,Sd nu socotili cd Ett vd y-oi 2nvinui ;Ia Tatdl i cste cine sci vri invjnuicscti pe voi. E ,N{oisc,in care u.oi v-ali pu.s ndrlelclea.Cdci daca ali fi crezut lui Moise, ali crede Si l,n Mine. Pentru cd despre Mine a scris acela. lar dacd. nu credeli celor scrjse de eI, cum veli crede cuvintetror Mele ?>> (Ioan 5, 4J-47t. Der:i clacir sltune <iri a venit nu ca sh strice legea, ci mai degrabii ca sd o ducir la capiit, nu socoti cd s-a produs rdsturnarea clep/ind a celot rind.!"tite odinioard, ci. mai clegrabii o anuntitd preschimbare4 Si, ccr st! ,spgn o"to, o intdlisare mai acievciratda celar zugrdvitc lsrin tipuri (chilturi). PALADIE: Drept ai spus. CIIIRIL : Iar aceasta trebuie sd se {ac:irdc Flristos. Cei ce se octrrtii cu itrta tablourilor, nu cle indatii ce incep s,6 zugrirrieascdi forrna tdrii lipsuri qi cu totul desiivirgitii in tabiouri iigurile alese, ci,le
a 3 . B i s e r - i c a I c c o m . ) r i l a u n t r i c c , p e c a r c t t t t l c a r 0 e c o i ] r t t r r i i : r t cV e t l r i r t l u i T c ' s a tamellt. Sau in ea se descoperir cr:morile iduntrice alc acelr.ja. Cl'est-,ntrl r'l;'clcu1 c Tdierea lui. irnprejur nu lEuntric in care Duhul actualizeazii culmilc ascurlse in ar.eJa. e in trup, 9i nu fdcutd dc mind, ci in rluh 9i fiicutd ck: putcrea lui Dumnezcu. Nu clc la trupnl lui e tdiat cc e de prisos,' ci rle lei sufletul lui le t6iat pdcatul cel ci'- nu fine de fire. La braza.tipurilor sau simbolurilor rnateriale, sau animale, stau realititi coicspurrzdtoare de crrlin spit'itua1. 4. I-Iristos e tinta fina16, idri slirqit a leqii. Fdri TJristos,Icqea nir c ajunsir la plinitate, la tint6. Dar nici la tintd, sau la plinhtate nu pr-lt{ra ajunge omenirea fdrd rrrdqdtirea ei prin lege, pliu clrumul spre tintA. In chipurile incirinir ii din Noril Tcstarner;rt. in Vechiul Testa1nent,era implicatd inchinarea ctuhor'rtriceasqd,rliri jcrtfole cle acclo cra implicatd trcbuiula ric.a ne jettfi lui Dunrnezcu.noi. in;iuc. Iar

'l
j

ffi--

TNCHINARE

IN

DUII

$I ADEVAR

17

schifeazd mai intii intr-o culoare mai pufin limpede $i ie fac sA se arate intr-o formd mai neclard. Apoi, umplind fiecare parte cu partea cuvenitd gi cea mai potrivit6 a chipului, Iimpezesc contururile cu chipul clar gi neasemuit mai frumos, decit cel de la inceput. Sau nu e aga ? PALADIE..ASa spun qi eu. CHIRIL; Iar lucrdtorii in aram5, cind voiesc se toarne o statuie, ii alcdtuiesc rnai intii chipul moale in ceard, apoi topind arama in foc, o varsd peste forma din ceard gi duc astfel lucrarea spre chipul deplin 9i frumos. Addugindu-se apoi peste trXsdturi felurimea culorilor gi arama Jierbinte topind ceara, s-ar pdrea cd formele dintii gi de la inceput s-au $ter,sgi s-au desfiinfat repede. Dar lucrul nu s-a petrecut de fapt aga. De aceea gi scultorul gi zugravul vor .ipune cu dreptate : Nu am stricat schifele, nu am fdcut chipurile cu totul netrebuincioase, ci mai degrabd le-am implinit. Cdci ceea ce se vedea in umbre gi chipuri mai pulin clar gi frumos, a inaintat la o formd. mai bund Si mai clard. PALADIE; Bine zici. CHIRILT gi dacd ar voi cineva si cerceteze cu adevdrat Sfinta si de Dumnezeu insuflata Scripturd, va cunoa;te cd adevd.rat e tot ceea ie spun. Dar dupd cum s-a scris, Moise a pus acoperdmint peste fala lui, ca sd nu poatd privi fiii lui Israil la fafa lui, (Iegire 34, 33-35) b. PALADIE: $i ce inseamnd aceasta? CHIRIL: Mintrle iudeilor fiind incd groase, puteau suporta cele din afard ale legii, adicd ceie ardtate numai prin literd ; dar nu puteau suporta gi prinde nicidecum cele ascunse in lduntru gi aSa zicind, fafa adev6ratd a infelezurilor. De aceea gi dumnezeiescul Pavel scrie: "Cdci pind in ziua de azi la citirea Vechiului Testament ncela;i vdl rdmine neridicat. Pentru cd eI se desfiinteazd in Hrisfos. .
Hristos e jertfa de Sine desivir$iti a omului. Cind omul jer-tfegte un animal, jertfegte ceva din sine, dar nu pe sine intreg. In Hristos s-a clat omul intreg. $i noi nc ddm lduntric in Hristos intregi. Jertfa se realizeazd in moartea trupeasci, de cind a intrat moartea in lume prin pdcat. Omul care se jertfegte se transformi din necesitate in d,ar natural suprem. Dar nu prin sinucidere. Cici intervine o altd leqe, sd nu nimialtii, in dar benevol. Sau ne diim viafa pentru o cauzd mare a celorlalti. :ln moartea de bund voie - inainte de un sfirqit firesc - se inchipuiegte pdcaitul altora cu darul propriu. $i acest dar ii preschimbd pe altii din pdcdtogi in drepti. ln moartea suferitE de altii din iubire, se intilne;te iubirea de Dumnezeu cu iubirea de orameni, ca sd-i transforme. 5. lncd nu puteau vedea evreii sensul adinc, duhovnicesc, ln legea datd prin Moise, in jertfele poruncite de ea. Nu se vedeau ln ele neces,itateajertfui curate a omului, pe care numai Hristos, o putea a<luce,sii oamenii in El - pentrn deplind depdgire a eqoismului.
2 * Sf. C}IIRIL

q
t8
SF. CHIRIL AJ, ALEXANDRIEI

Pind astdzi, clnd se citeste Moise, zece un zdbranic pe inimile lor> (II Cor. 3, 14-15). Dar ale iudeilor fie aga. "Noi insd toli eu tala deseoperitd",zice, privind ca intr-o oglindd slovo Domnului, ne prelacem in oce/asi t'hip din sJavd in slavd ca d.e la Duhul Domnului; iar DomnuJ esle DuhuJ> (II cor. 3, 17-18). cdci precum cei ce privesc in oglindd vdd chipul gi figura lucruiui adevdrat, dar nu insugi lucrul, in acelagi mod socotesc cd cei ce doresc sd vadd frumusefea vieluirii in Hristos, folosindu-se de lege ca de o oglindd vdd ceea ce doresc. pentru cd trecind de la chipul lucrurilor la adevdrul oglindit de el, vor cunoaste limpede ceea ce-i potrivit gi e bine pldcut iui Dumnezeu. PALADIE.. Dar pentru care motiv nu li s-a dat de lq inceput ceior de odinioard revelatia cea noud gi evanghelicd, ci li s-au rinduit in chipuri gi umbre ? CIIIRIL r Explicarea exactd gi adev6ratd a acestei iconomii trebuie sd o ldsdm cu evlavie pe seama atoateptiutorului Dumnezeu. Dar anumite ginduri, care nu sint strdine de infelesurile bune, ne conduc gi pe noi la o fdrimd de cunoagtere, la o stare apropiatd unei cunoagteri mai potrivitd a acestei iconomii. Pe temeiul acesta vom spune cd cei izbivifi din Egipt aveau trebuinfd de multd pedagogie gi de o hrand ca de copii. Cdci erau incd nesubfiati la cuget gi ugor de atras spre {oate cele necuvenite. Cdci suferind de boala iubirii trupegti greu de tdmdduit 9i pdrdsifi in patimile anevoie de biruit, le era greu, ba aproape cu neputintd sd poatd voi sd se ridice indatd la ceea ce-i foarte subfire gi sd primeascd felul unei vieli atit cle luminoase qi de rnai presus de fire, incit sd umble pe pdmint, dar sd aibd, dupd cum s-a scris, petrecerea in ceruri (Filip. 3,20). Cdci nu e hrana tare a celor desdvirqifi, iar laptele potrivit celor ce sint incd prunci ? 6. PALADIE: E foarte adevirat. CHIRIL: Deci fiind incd prunci, aveau trebuinfd de o educalie orin chipuri qi, ca sd spunem aga, de o hrand mai moale, nn cle cuvintul care cere desdvirgirea gi care cdlduzegte spre plindtate. Fiind aga de ugurateci gi aga de slabi la judecatr gi gata spre orice patimd, fiii lui Israil s-ar fi pierdut dacd ar fi fost pugi la proba vreunor orinduieli gi osteneli mai grele, odatd ce nu s-au dovedit in stare sd se
6. La intrebarea interlocutorului, de ce nu le-a d,at Dumnezeu fiilor lui Israil de la inceput legea desivirqitd a viefii cluhovnicesti, Sf. Chiril aratd cd pentru aceia se cerea o ridricare treptatd a lor, de la via{a lcgatd de trup. Fiii lui Dumnezeu au dovedit cd nu sint in stare si slujeascd Dumnezeului adevdrat nici mdcar in urnbre gr in chipuri, sau prin implinirea unor porunci exterioare, simpliste. Cdci, cincl Moise vine la ei cu tablele celor zece porunci, li glseste inchinirrdu-se unui rclol, care reprezenta o putore a naturii (r'ilelul de aur).

.1.\

1t

;i ".H

'':J

INqTIINANE

IN

DUH

SI ADEVA.R

19

foloseascd nici de umbre, gi aceasta a ardtat-o Moise. cdci poruncind Dumnezeu, el s-a suit pe munte, avind sd primeascd legea. Iar ei indatd s-au rostogolit in apostazie. cdci fdcindu-gi un vilel, au indr5zttjt nenorocifii sd zicd : "Aceqtia sint dumnezeii tdi, lsraele, care te-etl scos pe tine din Egipt> (Iegire 32, 4). Din aceastd pricind supdrindu-se Moise pentru aceste ugurdtdfi, a spart tablele in care era legea, socotind cd nici de umbrele sau chipurile sau peste tot vreo pedagogie de sus, potrivitd pruncilor, nu sint in stare sd foloseascd cei a caior minte s-a putut prosti intr-atita incit sd uite de atitea fapie minunate cite s-au sdvirgit pentru ei prin puterea dumnezeiascd gi sd dea iardgi inchinare vifelului, readucindu-qi in amintire slujirea din Egipt. Dar in tn,b{elede piatrd'era srpat5, precum s-a scris, prin degelul lui Dumnezeu, legea, pe seama celor vechi. Iar aceiea erau chipul celor ce credem cd s-au implinit pentru noi in Hristos z. cdci Dumnezeu. stdpihul tuturor, scrie ln noi cunogtinta Lui, folosindu-se ca de un condei de Fiul in Duhul. cdci aqa l-a numit prin David, zicind : uLimba Mea e lreslio scriitorului ce sctie repeclen (ps. 44, 2). Deci a scris condeiul Tatdlui, adicd Fiul, in inimile tuturor, cunogtinfa a tot binelO, folosindu,-se ca de,un deget ai lui Dumnezeu, de Duhu,l ratdlui si al Siu. c5ci deget J:o numit pe Duhul lui Dumnezeu, zicind odatd : <lar dacd Eu scet dracii cu degetul lui DumnezeuD (Luca rl, 2o). pavel ,ne"-a numit gi el pe noi serisoare duhovniceascd, ziclnd : nvoi: sinteli,scr.isooreo noastrd, scrisd in inimile noeslre, cunoscutd pi cilitd cle toli oamenii, ardtindu-vd.ed. sintelj scrjsoorea lui Dumnezeu slujitd clq noi, scrisd nu cu cernetild, ci cu Duhul lui Dumnezcu celui viu, nu in tablc de piatrd, ci in rablele d,e carne a\c inimjir, (II cor. 3, 2-3). PALADIE: Cd. cele ale legii sint chipuri (tipuri) qi umbre, Stii bine cd o spun $i gu. Dar sd pdtrundem cu o infelegere mai subfire qi mai exactd in cele revelate prin chipuri (tipuri) ti sd cercetdm cit mai bine frumusefea adevdrului. In felul acesta ,ro ta rdminea nimdnui treardtatd taina slujirii in duh. CHIRIL; Dar mi-e fric,5, o, paladie, gi mi-e foarte greu sd fae aceasta. cdci socotesc cd nu pot fi cuprinse de noi aceste iucruri care au un infeles atit de strdin gi de inalt. socotesc cH cel ce cerceteazx
7. Fiul e condeiul viu ce imprimb in inimi cuvintele dumnczeiegti sau porun'imprimiirdu-se cile ]ui l-)umnezeu. Faptul cd simlim poruncile dreptdfii tundamentale congtiintei noastre, e semn cd ele sint scrise in rnima noastra de Dumirczeu, prin Fiul Lui' sau Cuvlntul Lui, Care cuprinde, in Sine toate cuvintele sau poruncile vietti drepte, pe care rtrebuie sd Ie impiinim. Duhul Sfint e rlegeiul Tatilui care tine condeiul. Imaginea corespuncle ideii Sf, Ioan Demaschin, cd Dirhul nse odihnegter> in Fiul. El e viata in Fiul, ca infelepciune gi Cuvint. E o imaqine comDlementara aceleiq gd Fiul se foloseqte de Duhul, cum se spune mai jos. E o reciprocitate intre Duhul, care Am,indoi provin din TatEl.

SF.. CrIIRIL

AL

ALEXA.NDRIEI

adincul infelesurilor din lege trebuie sE zici : oCQre inlelept va in' lelege acestee? $i care om cuntinte va cunoapte acestea?" (Osea 14, 10). PALADIE: Desigur, nu e un lucru ugor, Chirile. <Cere[i insd, spune Ilristos, $i vj se va da voud; edutali $i veli alla; batetri Si vi se vo deschide" (Matei 7, 7). CHIRIL: Sd incepem deci sd cercetdm cele ce ne pot fi de folos. Dar sd facem mai intii o rugdciune, zicind: <Deschide ochii mei Si voi cunoaste minunile TaIe din legea fa> (Ps, 118, 18). ' Dar inainte de celelalte socotesc cf, trebuie sE vorbim despre .rbaterea omrlui spre cele rele, despre cdderea lui in robia vrhjmagului tuturor, ca gi despre modul cum se shvirgesc acestea de cdtre noi Si in noi. Apoi sd vorbim despre modul in care trebuie sd ne intoarcem de la rdu, gi sd scuturdm jugul robiei lui 9i sd ne ridicdm iardgi la starea de la inceput, cu Durnnezeu Care ne mintuiegte gi ne ajutd. Pornind cuvintul pe acest drum cuvenit, vor veni, socotesc, Si celelalte. PALADIE: Foarte drept cugefi. CHIRIL: Cdci nu pot aduce roade 9i jertfe duhovnicegti lui Dumnezeu, adicii nu se pot urmdri cu bdrb&fie 9i in chip vrednic de laudd tlobindirea virtufii, cei ce nu s-au izbdvit incd de robia gi constringerea patimilor; ci numai cei a cdror minte revine la libertate Si nu se leneveStesd scuture jugui ldcomiei diavolului. PALADIE: Sint de aceeagipdrere, cici gindeqti drept. CHIRIL.' S5 spunem deci c5 omul a fost fdcut la inceput avind cugetarea mai presus de pdcat gi de patimi, dar nu gi cu totul incapabil sii se abatd spre ceea ce ar fi voit.Cdci Dumnezeu, preainfeleptul Orinduitor ai tuturor, a socotit cd e drept s5-i incredinfeze omului insuqi frinele propriilor voiri pi sd ingdduie pornirilor lui libere sd facd ceea ce le place. Pentru c5 virtutea trebuia sd fie liber aleash 9i sd nu fie fructul necesitdlii, nici sd fie finutd sd nu cadd, de legile firii. Cdci lucrul din urm6 e propriu fiinfei Si vlrfului mai presus de toate E. Deci dupd ce a fost alcdtuit animalul din ratiunile firii proprii, prin lucrarea lui Dumnezeu, I-a imbogdfit indatd cu asemdnarea cu Sine e. Cdci i-a intipdrit chipul firii dumnezeiegti, insuflindu-i-se Duhul Sfint.
B. La Dumnezeu binele nu e supus schimbErii. Dumnezeu e binele prin fire, cdci binele e desivir$irea fiintei. Dumnezeu nu poate inceta sd fie bun, cdci aceasta ar lnsemna cd poate inceta sd fie Dumnezeu. Ar insemna cd EI e supus legii schimbdrii, cind de fapt nu e supus nici u,nei legi. Nu cxistd lege mai presus de El, mai presus de libertatea Lui. Dar e desdvirEit liber, pentru cd e clesdvirsitbun. 9. Nu e vorba <le asemdnarea pe care are s-o cii;tige omol, dezvoltind chipul, ci rle un alt nume pentru <chipulu.

TNCIIINARE

lN DUIT FT-ADEVAR

2l

Fiindcd aceasta este suflarea vietii, dat fiind cd Dumnezeu este viatd dupd fire ro. PALADIE: Atunci Duhul dumnezeiesc s-a fdcut omului suflet ? CHIRIL: Ar fi cu totul absurd sd se cugete aga. Cdci in acest caz sufletui ar fi rdmas pi eI neschimbdtor. Dar el este schimbdtor, iar Duhul nu este schimbdtor. Sau dacd Duhul ar suferi de boala schimbdrii, pata aceasta ar trece gi asupra firii dumnezelegti, odatd ce Duhul este aI lui Dumnezeu gi Tatdl qi al Fiului ll, ct Unul ce este fiinfial din arnindoi, adicd curge din Tatf,l prin Fiul, ci fdptura pldsmuith a fost insuflefitd de-o putere negriit5, apoi indatd a fost infruprusefatd cu darul Duhului. Cdci .nu ne puteam altfel imbogdfi cu chipul dumnezeiesc12. PALADIE; Bine zici. CHIRIL; Impodobind Dumnezeu fdpturd, i-a hdrdzit petrecerea in rai. Dar {iindcd se cuvenea ca pe ce} astfel impodobit 9i incununat cu belgugul darurilor de sus, sd nu-l lase sd fie atras ugor de mindrie, necunoscind supunerea pi mdsura slujitorilor (cdci mdrimea slavei gi libertatea nemdsuratd duc spre :patirna blestematd a ingirnfdrii) i s-a rlat, ca pritej de-a cunoagte pe Stdpinul, legea infrindrii ca prin ea sd i.'limpede mereu in amintire Ce! ce a poruncit-o qu putere Fi sd se aducd gtie cd este supus legilor Celui ce stdpinegte13. Dar nu se odihnea fiara aceea plind de impietate Ei de urd impotriva lui Dumnezeu.
10. Chipul firii dumnezeietti e socotit cd se intipEre$te in om prin suflarea Duhului Sfint. Toturi suflnrea Duhului Sfint nu e una cu sufletul. Cdci sufletul e schimbitor, Deci in cazul cd sufletul cel schimbdtor (de la bine la rdu) ar fi uua cu Duhul Sfint intipdregte ln suilet chipul, fdrd sd rdrnind El insuqi sufletul omului. Omul pdstreazd chipul lntr-un anumit fel degradat chiar dupi cddere, pentru a nu se rupe total o anumiild legdturE cu Duhul dumnezeiesc. Duhul e viafa tlumnezeiascd in sens rle viatd spiritualE. Omul are in sine 9i pEstreazd chiar dupd cEdere o anumiti viafd spiritualh. El nu devine cu totul animal. El are o sete de-a cunoagte, de-a dep5gi viata biologic5. 11. cQulgg din Tatdl prin Fiul>, nu inseamn6 ci provine 9i din Fiul ca izvor. Cu atit mai pulin cd Tat6l 9i Fiul sint un singur izvor. Duhul vine din Tatdl in Fiul, se odihnegte th Fiul, strElucegte din Fiul, cum vor spune Sf. Ioan Damaschin 9i Fatriarhul Sfint, ar insemna cE Duhul Sfint lnsusi este schimbdtor. Duhul Sfint intipdreqte in suflet chipul, fdri sd rhminS El lnsuqi sufletul omului. OmuI cineva scrie. El nu iese din Fiul mai departe de El, ci purcezind din Tatdl se migcd in Fiul. 12. Ca sd poata primi harul Duhului Slint, omul trebuitr sE aiba ciiar prin creatie ceva deosebit de animal. Acesla e sufletul rational si liber. Dar actualizarea drcaptd a rafionalitdtii si libertatii nu o poate implini omul decit prin Duhul. (Puterea ne^ grditdu cu care a fost insufletit se ce,re dupd harul Duhului. Erle se dau deod,atE: sttfletul creat gi harul necreat. .Amindoud sint chipul lui Dumnezeu in om. Omul unegte in sine creatul cu nccreatul. EI este teandric. Chipul se sldbe$te prin pdcat, dar nu se pierde cu totul, pentru cd omul rdmine intr-o oarecare legdturii cu Durnnezeu gi faptele lui nedrepte sint insotite mereu cle un regret, adicd de o judecatd dreaptd gl de o libertate cu totul nerobitE. 13. Raiul era insiqi aceastd dreaptd judecatd qi dreaptd folosire a libertdtii, arutatd de har. Dar omul trebuia ferit de mindne, care se putea ivi in eI din faptul cE' judecd drept gi alege numai binele, Fdptura are chiar in libertatea ei putinla mln-

22

SF. CHTRII,

AL

tr.TX4ilVDRIEI

PALADIE: Vorbegti, mi se pare, de Satana, care a fost aruncat din bolfile ceregti ca un fulger (Luca 10, 1B). Ciici dintr-o socotinf5 copiidreascd s-a imbolniivit de voinfa de-a fi Dumnezeu 5i s-a inchipuit pe sine ardtind cele mai presus de firea lui 14. . CHIRII : Bine judeci. CSci fdcindu-se ndscocitorul 9i tatdl pizmei al pbcatului, n-a voit s{ nu-pi intindd rbutatea asupra animalulul si de pe pdmint, adicd lucrarea t5 asupra omurlui. Deci, apropiindu-se cu viclenie gi amdgiri, l-a adus la neascultare, folosindu-se de femeie ca de un organ al uneltirii sale. Cdci pururea noi sintem imping.i spre urlciune, adicd spre pdcat, de plscerile ce sint cu noi pi in noi. Icr chipul (tipul) pldcerii e Iemeia. gi prin mingiierile pldcerilor lunecd mintea adeseori spre ceea ce nu voiegte. Deci intimplarea care se observd in Adam in mod sensibil, ca intr-un chip ingro$at al lucrurilor, o poate vedea cineva in mod spiritual gi ascuns intimplindu-se in fiecare dintre noi. cdci rbsdrind mai intii pldcerea, farmecti mintba ,$i o' atrage pe incetul spre socotinta cd nu e nicidecum vorba de o cdlca.re a legii dumnezeiegti. o adeveregte aceasta marele lacov, zicind : <Njmenea ispifindu-se, sd nu spund : de la Dumnezeu md. ispitesc. cdci Dumnezeu nu este ispitit de rele gi El fnsu.Si nu ispite $te pe nitneni. Ci f iecare este ispiti t, cind. esfe otras Si momit, de potta sa. Apoi potta, zdmislind, no$te pdcatul.Iar pdcatul, sdvir$indu-se, educe rnoerte, (Iacob 1, 13-15). PALADIE: Drept este cuvintul. CHIRIL; Lepddind deci harul de la Dumnezeu gi dezbrdcindu-se cle bundtSfiie de la inceput, firea omului a fost aruncati din raiul desfdtdrii gi preschimbatd indatd spre uriciune, aflindu-se de aci lnainte ca, una cdzutd in stricdciune. PALADIE; $i aceasta in mod necesar. cxci lipsa darurilor de la Dumnezeu nu e nimic altceva decit cdderea din tot binele. $i firea
driei.'De aceea trebuie sd i se sddeascf, totodat6 con$tiinta ci nu e suprema instan{d, cE nu e de la sine, ci cd e fdpturd sub ascultarre. Con.stiinla poruncii i s-a si<iit 9i ea in fire. El are congtiinfa cd e lncadrat intr-o rinduiali stabilitd cle forul suprem al existentei. Dar el o poate gi c51ca.Ea e porunca ce apeleazd Ia libertatea omului nu lege care se impline$te ln el prin voia lui, ca la animal. 14. Mindria, care 6p61s acolo unde se pierde con$tiinta de a li supus unei rinduieli venitd de la forul suprem al existenfei, e f,ina cu voinla insdti rti a se socotr pe sine supremul for, adici Dumnezeu. Ala a voit si fie omul. D.ar slbbiciunea triita in trup, viafa qi moart.ea, l-a oprit de-a merge pind la capEt in aceasta inchipuire. Dar Satana a meres nind la capdt. 15. Nu poate duce cineva pind la capdt mindria, dacd pe ling{ faptul cE se socoteste supremul for al judecdtilor li faptelor sale, nu cautd sd-$i intindi stdpinirea gi asupra altora, care sd-l recunoascd drept supremUl.for. .

TNCHINARE tr{ DUII SI ADEVAN

23

omului imbolndvitd u;or, ar fi purtatf, in toate nebuniile, dacd nu o ar susfine harul Celui ce o mintuieqte, imbogdfindu-o cu bunurile de sus Si de la El insugi. CHIRIL: Bine zici. Sint de aceeagi pdrere gi pe drept cuvint. Cdci o hrdnegte'spre a avea vigoare duhovniceascd piinea cea vie, adicd cuvintul lui Dumnezeu 16.Fiindcd s-a scris cd aPiineo tntd"reste inima omului> (Ps. 103, 15). Tot ea o izbdvegte de patimi $i o impodobegte cu aurul mdririlor spre libertate. Iar retrdgindu-gi Dumnezeu, aga zicind, mina Sa gi ne mai hdr5zindu-ne ajutorui Sdu in acestea, in mod necesar c5dem in reiele pe care nu le voim gi ne rostogolim din orice virtute 17; pe de altd parte iudm jugul celuilait 9i ajungem la atitea rele gi la atita lScomie, incit pufin ne mai lipsegte ca se pierdem gi insdqi infelegerea care ne slujegte la orice bine gi care e strins legatd de noi, Astfel inima celui ce pdtimegte acestea Se aratd goal6 cu totul de infelepciunea cea dupd Dumnezeu, ca una ce-a fost prostituatd de Satana $i s-a supus ugor batjocurilor gi nerugindrilor aceluia 18. PALADIE I Ne vei ar5ta cum se petrec acestea, sau ne vei ldsa sd plutim in nigte simple inchipuiri ? CHIRIL; Nicidecum. Voi ardta pe cit se poate cele petrecute cu cei vechi, zugrdvindu-le cu rinduiald spre a fi chip (tip) al celor spirituale. Pentru cd cele ce ne sint infSfigate simturilor 9i vederii cunoscdtoare de semne, ne pot fi icoane clare qi evidente ale celor ce se cunosc prin infelegere subfire. S-a scris deci despre protopdrintele Avraam : <gl' s-c tdcut loa:nete in lard si s-a coborlt Avraam ln Egipt ca sd petreacd. acolo vremelnic, cd se intdrea toamea 1n fard.> (Fac. 12, 10). El pdrdsise fara lui dragi gi familiard gi pornise spre alta, pe care i-o ardtase Dumnezbu. <IeSi, zice, c)in lara ta Sj din rud.enia ta gi mergi in lara pe care fi-o voi and.ta>(Fac. 12, 1). Iar aci intdrindu-se foametea gi pricinuindu-i o lipsd cu neputin|5 de indurat, a fost silit, fdrd sd vrea, sd vadd Egiptul. Dar nu s-a agezat statornic in el, ci a rdmas mai degrabd vremelnic. . PALADIE .. Ce inseamn6 aceasta ? : CHIRILT Ne .dd cea mai bund infetegere a celor nevdzute.
16. Harul dumnezeiesc e piinea "eu tl" care hrdnegte sufletul, cum hrdneste piinea materiali trupul. Harul ca leqEturd crr Dumnezeu tine sufletul omului' iriu.' ' 17. Libertatea adevdratd e libertate de patimi, Ea il face pe om marc, D,uternle, Puterea luj se arcld in virtuts, care e dovadada libertdfii $i a efortuiui. lB. Unde e patimS, e $i ingustime ln judecatd, sau lipsd de intclepciune. .A.colo e robie Ei tdvilire in noroi. Demnitatea omului e batiocoritd si el se face neruginat ca 9i tatdl rdutdtii. Numai binele intdregte vornla, pcntru cd cere efortunle.ei. Rdul, pldcercaseface.aproapedelasine,fdrdefortuIvointei.'''.''ii

24

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

PALADIE; ln ce fel ?

CHIRIL: Certind neascultfrile iudeilor, a spus odatd Dumnezeu: olatd. voi aduce toamete pe pdmint, nu fioamete de piine, nici sete de apd, ci Ioamete de cuvintul Domnului. $i de la rdsdrituri pind Ia apu' suri vor alerga cdutind cuvintul Domnului $i nu-l vor aIIa" (Amos B' 1I_ 121. Dar spune-mi, prietene, oare cei apdsafi de o astfel de foamete gi cdzuli de la ajutorul lui Dumnezeu care-i susfine in virtute neavind hrana din cer gi de sus, nu vor fi siliti numaidecit sd-9i facd mintea ca nomadd gi fugard, trebuind sd se mute la cele mai rele 9i alungatd din neciintirea virtufii ca din tara ei, sd coboare la o altb deprindere $i vointi, care nu mai e supusd lui Dumnezeu, ci sceptruiui diavolesc ? Cdci socotesc cd acela care a adus cel dintii pdcatul in lume, e tatdl gi impdratul lui, a cbrui icoand gi chip poate sd fie socotit pe drept cuvint Faraon, stdplnitorul egiptenilor, la care era foarte adinc intunericul rdtdcirii gi nici un mod de vietuire nu le era strdin de rdutate. PALADIE I $i ce suparare i-a putut veni fericitului Avraam din faptul cd s-a coborit in Egipt ? CHIRIL I Foarte mare. Pu!i1 a lipsit ca sd fie dus dilcolo de orice rdu. O poti afla qi aceasta ugor, cdci spune Sfinta Scripturd: "$i a lost cind. a intrat'Avraam in Egipt, au vdzut egiptenii pe temeia lui cd e toarte frumocsd; Si ou vdzut-o pe eo dregdtorii lui Faraon Si au tdudat-o la Faraon gi au odus-o pe ea in casa lui Foroon> (Fac. 12, 14-15), Vezi deci cd putin a trebuit ca sd-qi piardd femeia. PALADIE; A fost o intimplare grea 9i in stare s[-i pricinuiascd supdrare. cHIRlLr Iar aceasta se petrece gi cu noi insine in chip spiritual. Cdci celor ce li se intimplS sd cadd din bunacuviinfd 9i din virtutea familiard gi preaiubitd ca din patria proprie, 9i sd coboare la cele mai rele gi sd ajungd sub sceptrul diavoiesc, le apar cu uneltiri cumplite puterile rele $i vr{jmage ; gi dacf vdd acestea pe vreunul din cei ajungi sub stdpinirea lor avind o degteptdciune frumoasd, se strdduiesc sd o pund la dispozifia conducdtorului lor $i o supun poftelor lui ca sd nu mai rodeascd lui Dumnezeu, ci mai degrabd Satanei. <Cdci mincdrile lui, cum s-a scris, sint clesep (Avac. 1, 16). $i se silesc sd farmece mintea prizonierd gi cdzutd, ca sX nu mai priveascd prea mult ja libertate gi sd se desprindd de sub stdpinirea 1or. Cdci ii imbie adeseori pldcerile ceie pXmintegti Ei o incarcd cu bogdfia mulfumirilor deSarte, cum fac pi dregdtorii egiptenilor care, flatind pe fericitul Avraam ce-;i pierduse solia cu onoruri gi cu daruri, voiau s[-l facd s6 uite

l;

i
l

t1

INCIilNARE

IN

DU}'

SI ADEVAR

fntristarea. Cici s-a scris : "$i s-ou purtat bine cu Avraam din pricina ei", adici a Sarei, .pi i-ou dat lui oi Si boi ti osini gi s.lugi qi s/ujnice $t catiri Si cdmile" (Fac. 12, 16). Cdci atrdgindu-ne spre cele prea vremelnice gi oarecum lipsindu-ne de putinta nagterii 9i a bunei rodiri libere gi supunind mintea cea de bun neam batjocurilor qi poftelor necuvenite ale sale, cu ajutorul ldcomiei, o inldnluie cu desfdtdrile r:elor pdminteqti. Ba uneori inainteazd pind la atita nebunie, incit ispitette Si pe Hristos : "C<ici luindu-L pe El>, zice, <<I-eardtat toate impdrdliile lumii intr-o clipitd de vreme, Si I-a zis Lui diavolul : ili voi da Tie toatd stdpinfuea gi slr<iJuciree lor, pentru cd mi-au Iost date mie, ,sr sd /e dau pe ele cui voiesc. Drept aceeo de te vei lnchina inaintea mea, ole Tale vor Ii toate> (Luca 4, 5-7). PALADIE; E drept. Dar spune-mi, te rog, ce ugurare sau ajutor pot avea cei ce pdtimesc acestea? CHIRIL: Dumnezeu gi harul Lui, care nu lasd pind la sfirgit mintea sldbitd sd stea sub picioarele diavolegti, ci o ocrotegte 9i elibereazd pe cel ce nu se poate apdra in nici un fel pe sine. Aceasta o poti vedea, dacd vrei, cd s-a intimplat Si cu protopdrintele Avraam. Cdci disperind dreptul gi nemaiputind sd facd nimic, a venit in ajutor Dumnezeu gi a eliberat pe femeie de pofta egiptenilor. "Iar Domnul a bdtut pe Faraon gi coso lui cu bdtdi mari qi rele penlru Sara lui Avraam, (Fac. 12, 17). $i aga a ldsat pe sofia dreptului neatinsX de batjocurd. Deci singur Dumnezeu scapd din mina diavolului mintea prizonierd gi o intoarce Ia vietuirea cuviincioasd de la inceput re. PALADIE.' Agadar impingi de lipsa bunurilor de sus coborim une. cri spre cele rele gi urite. CHIRIL..Aga spun. PALADIE.' Dar e potrivit ca Preabunul Dumnezeu sd nu ne lase sd cddem in vreuna din acestea. CHIRIL: E potrivit cu Dumnezeu gi o voiegte aceasta Dumnezeu. Cdci n-ar fi bun gi nici preaiubitor de virtute, dacd n-ar avea aceastd intenfie cu noi. Iar cauza pentru care pdtimim acestea, sintem noi, stirnind pe Stdpinul tuturor la minie 20. $i aga ne lasd intr-o minte
19. Pdcatul lncepe prin orientarea poftei de bine spre pldcerea simturilor (Eva) dar se dezvoltE prin luarea minfii (Sara) in robie de cdtre pldcere. La inceput 1 ldcereo a actualiza,t o poftd ce ne era proprie (sotie). Pe urmA plEcerea a devenit o tirand oarecum strdind de noi (Faraon). Ea insE pune stdpinire pe mintea care nu este proprie (sotie). ' 20. Noi sinlem aanza necazurllor ce vin osuprd noostrd, Cdci nefolosind prin rninte putcrea voinfei ce ni s-a dat de-a rdmine in legdturd cu Dumnezeu prin binele ce ni-l ilsusim, ne inchidem lui Dumnezeu, izvorul binelui gi al fericirii. Aceasta nu face pldcere lui Dumnezeu. Mintea 9i vointa, ca organe prin care stdm in legdturi cu Dumnezeu, slhbesc. A$a cum acestea, sl5bite, sldbesc legdtura intre oameni, a9a o sldbesc si cu Dumngzeu.

26

SI.. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

siabd gi nebdrbdteascd. Sau nu-l auzi strigind printr-unul din sfinfii prooroci: "Iatd. eu aduc osupro poporului acesta neputintd si vor boli de ea pdrinlii si tiii i vecinul si aproapele lui vor pieri?, (rer. 6, 2r). Dar scrie gi preainfeleptut pavel despre unii : <^)i precum n-au incercat sd-L cunoascd. pe DumnezeLl, aso ri Dumnezeu i-a dat pe ei in ni,nte rtetrebnicd, sd Iacd-cere ce nu se cuvin> (Rom. r,2B),Iar gi mai rimpede infiifiEeazd aceasta Isaia, zicind, ca din partea fiilor lui Israil, adic6 a celor ce-au lunecat in pxcate : <Iatd., Tu te-ai miniat .5i noi am pdcdtuif", (Ier. 54, 5). PALADIE: Atunci nesocotind noi ceea ce se cuvine li cdzind l,n pdcate, vom arunca vina asupra lui Dumnezeu pi vom invinui minia Lui, ca gi cind din pricina ei am pdc5tuit. CHIRIL; Nu-L vom invinov5fi, cdci aceasta e 'ebunie. Ci spunind : <tTu te-ai mlniat sj noi am pdcdtuitn, i1tru1"nem aceasta. Dacd It-am avea bundvoinfa Ta, ,g1dpitt,e, n-ar fi nimic care sd ,imoieclice pdcatul sd ne tiranizeze, din pricina slf,biciunii firii noastre, ci am fi finufi in stdpinire de orice rdu 2r. PALADIE: lnteleg ce spui. CHINL: Fiind dezbrbcafi deci de grija \ 9i de ocrotirea de sus gi pldtind pedepsele pentru gregelile noastre gi pentru inclindrile neinfrinate spre rdu, ne dovedim neputinciogi gi upor de prins, gi bolnavi in toate acestea. Aceasta pofi si o vezi limpede, dacd citegti cuvintele lui Ieremia. Multimea sdlbdticit5 a iudeilor, cu toate cd se desfdta din beigug qi se ldfdia in bunurile revdrsate cu ddrnicie de ra Dumnezeu gi stdpinea peste tofi dugmanii gi se ridicase la cea mai inaltd culme a slavei omenegti, clocea in ea neascultarea cea mai invirto;atii oi mai neinfrinatd. Astfei nemaidind aproape nici un pref poruncilor lui Moise, 9i socotind de pufind valoare cele rincluite de El, erau purtafi de porniri neinfrinate spre nimicire gi pieire. cdci ridicaserd altare sub stejar, sub prop gi sub arborele umbros, cum zice lrroorocul (osea 4, ts); gi in pddurile cele mai dese zidiserd tempre dracilor, cdrora Ii se inchinau prin jertfe de boi, de miresme si de
Nu e bine sd simtd fiul cd tatdl lui s-a Tiniat?,-s-a miniat, desigur cu durere, I'ar lui Dunnezeu nu-I place aceasta. El nu rEmine indiferenf. cdci ln acest caz am fi nimrc in fala Lui. saLr ar fi o esenfd sau o lege inconsistenti. A;;_;" e (minia). sau (supdrLarea>lui Dumnezeu. E o mare taind in-modul cum se lrrrd;; ea cu bundtatea l,ui, cu starea Lui. Da_r nu se. minie pe.flgl caie-9i-uii"iuuia .uru"tli;i JateJ ;;;; destrhbilarea lui ? Nu spre binele lui se minie tatdl ? 21. Minia lui Dumnezeu ne ajutd sd nu stdrnim ln pdcate, cEci trezeqte frica in noi. Sldbiciunea firii norastre s-ar opri cu anevoie Ae fa phiai, duii-"_u, fi frica noastrd de minia Lui. Dumnezeu folosegte minia lui spre binele nbstiu. E o minie din bunitate, nu din urd,

INCHINARE

I,N DUII

$T ADE\rAN

27

toate celelalte, numind iucrurile fdcute de ei dumnezei 9i mintuitori, gi altele de acestea, fdrd sd se rugineze. Ba se coboriser5 pind la atita trebunie, incit sdvirgeau criminalele junghieri de prunci ca pe nigte fapte de laudX gi socoteau c5 astfel aduc acelora o jertf5 atotgrasd 22. Dar nici aci nu se opreau impietdfile fiilor lui Israil. Ci ingrdmddind mereu peste cutezanfele lor, ca pe un alt qi alt adaos, sdvirgirea celor mai nebunegti fapte de neinfrinare, stirnind asupra lor minia nemdsuratd a Ddtdtorului de lege, cu toatd bundtatea Lui 23. Deci fiindcd au respins cu indrdzneald stdpinirea Lui, i-a l6sat sd fie biruifi de du$mani qr sd fie dugi in robia silnich de haldei pi babilonieni. Cdci aceptia, plecind de acasd gi venind ca sd-i ducd in robie pi sE ardd sfinta Ei vestita cetate, Dumnezeu de-abia mai socoti de bine sX Ie spund"celor impresurati prin proorocul Ieremia, cum se va sfir$i suferinta lor. "$i o spus, zice, Icremia I Spuneli lui Sedechia: Acestea zice Domnul latd Eu voi lntoarce armele de luptd. cu care voi vd luptali lmpotrlva haldellor care vd. lmpresoord d.e d.lncolo d.e ziduri, ln mijlocul acestei cetdtr|. $i vd voi rdzboi pe voi cu mlna lnlinsd $i cu brat puternic, cu iullme gi cu minie mare. $i voi lovi pe toli cei ce locuiesc 1n cetatea eceaste, pe oameni Si dobitoace cu moarte cumplitd gi vor rnpsj" {Ier. 21, 3-6) 24.$i dup5 alteie : <gi cdtre popor vei zice cceoslc.. Acestec zlce Domnul : Iatd" Eu am pus ln Iala voastrd. calea vielii $i calea morliizF. CeI ce va sfa ln cetatea aceasta, va muri de sabie Ai de toa22. Jertlirea de prunci nevinovati era o rdstdlmdcire grosoland a ideii cE lui Dumnezeu Ii place sE I se d6ruiascd cei nevinovati. Ea atrage dupd sine cruzimea jertfi,torilor, care, prin alt6 rdsitilmdcire, era socotiti 9i ea de ace$tia ca binepldcutd lui Dumnezeu. Hristos a fost primit ca jertfd pldcutd lui Dumnezeu, dar cei ce L-au r{stignit nu qi-au ciptigat lauda de la Dumnezeu. Sinuciderea nu aduce nici ea laud5 de la Dumnezeu. Nici una din ucideri nu innobileazd pe om. Omul de sine nu se poate aduce pe sine decit <jertfd vie> (Rom. 12, 1). Moartea cniva e primitd ca jertfd numai cind ii este pricinuit{ de cineva, care ii interzice mdrturisirea lui Dumnezeu. 23. Jertfirea de prunci provoca o mlnie cu mult mai grea a lui Dumnezeu, cu toate cd nici aceasta nu contrazicea bundtatea Lui. DacE nu s-ar fi miniat Dumnezeu ftnpotriva acestora, nu numai cd nu l-ar fi putut opri pe aceia de Ia asemenea omoruri dar nu srar fi ardtat nici iubirea Lui fatd de oanrenii jertfiti. 24. Dar existd pi omorlrea ouiva de c6tre altul, care nu e primitd ca o iertfd de Dumnezeu: e cea care-i vjrre aceluia pentru pdcatele dc care nu se pocEieEfe.In aceasta se aratd cea mai mare minie a lui Dumnezeu. Dar 9i pnn ea Dumirezeu vrea sd-i intoarcd mdcar pe alfii la calea cea dreaptd. Nici atunci nu aduce Dumnezeu insu$i moartea. Dar in aceastd moarte se aratd cd Dumnezeu gi-a retras ocrotirea de la acestea ; El nu mai e cu ei, pentru cd ei nu mai voiesc ca Ei sd fie cu ei. Si Duurnezeu nu std cu sila lingd cel ce nu vrea sd stea lingd El. 25. Amul insu$j iti alege atit viata, cit gi moarlea., Aceasta aratd cd preculu nu-$i dd el lnsugi viata, asa nu-si di nici moartea. Ci alege sd creascd in viata pe care i-o dd Dumnezeu gi sd scadd in ea pind la moarte. Cdci nici moartea ca nimiclre totali nu o poate proriuce omul. Numai Dumnezeu ar putea nimici de tot existenta pentru cA numai El a d'at-o. Dar Dumnezeu nu mai produce nimicirea totaid. Nici cii.avolii nu mai mor fotal, Moartea e numai extremd sldbire a existentei ;i un chin al crongtiinfei de pe urma ei. Dumnezeu a luat creatia in Flristos in ipostosutr Sdu pentru

;'

SF.. CIIIRIL

AL

ALEXANDRIET

mete ; iar cel ce va ie,lj gi va merge Ia caldeii care vd Lmpresoard.pe voi, ve trai. gi va ti sutletul lui practd si va trdi. pentru cd Eu Mi-am lntors lala Mea impotriva cetd"lii acesleia pentru cele rele si nu pentru cele bune; si in miinile impdratului Babilonului se va cla si o va arde pe e0 in toc" (Ier. 21, B-10; ze. Infelegi deci cd de vom supdra pe Dumnezeu dupd bunurile primite de la El, nu vom fi in stare, nefericilii de noi, sd ne impotrivim forfelor dugmanilor, ci minia dumnezeiascd va cddea asupra noastrd gi ne va lovi, incit vom fi robi in loc de liberi gi vom petrece o viatd fdrd cinste gi nenorocitd. PALADIE: Bine zici. 1HIRIL; cdci legea lui Dumneze' cdlduzegte la o viafd fdrx patii pe omul neinvirtogat gi usor de cirmuit gi i se face fiecdruia ca o ; fdclie, spre a-i ardta ce este de folos gi de trebuinfd. cei ce se lasx biruit de ruginea fafd de legea Lui, va viefui intr-un chip vrednic de laudd gi va locui intr-o sfintd cetate, in neclintirea virtufii 9i in statorliicia evlaviei. Dar dacd cineva iEi alege sd se arunce ca intr-o pddure deasd gi ca intr-o plantafie bogatd in pldcerile lumegti gi sd petreacd in dezmierddrile vietii 9i sd primeascd in minte gi in inimd, ca un roi de draci pldcerea cea cu multe chipuri, gi sd inchine clracilor roadele fierbinfelii sale, acela pe drept cuvint va cddea clin ocrotirea de sus 9l se va face un vinat prea ugor celor ce voiesc sd_l prindd. Alunqat
veci.._A$ase explicd gi invierea-.pdcdtogilor.Ba creafia a avut sdditd ln ea miqcarm; existd un progres 9i ln perversitate. $i acesta dd celor din iad un fel de satiifacere. Aceasta d{ posibilitatea lui Dumnezeu si o- asume in ipostasul Fiului Sdu p""tio veci. Aceasta explicd qi durerea pdcdtto$ilor. Ba in faptul id in migearea sdditd in ea e.implicat.un progres chiar in perversitate. ln creati'i lumii flin nimic, in pro6pcerea ei- 9i ln-pdstrarea ei in stare curatd ve$nicd a ei se arati atit atotputernicia, cit 9i iubirea Lui fatd de ea. Dumnezeu isi a,ratd m6,rirea nu numai in cre-area ei, ci qi in mAretia ei de care vorbesc psa,Imii. Un Dumnezeu Care n_ar crea_o din nimic, nu $i_ar ardta atotpurternicia Lui. o lume existind din esenfa divind, n-ar fi o esenfd supusd legilor; un dumnezeu necreator n-an fi un Dumnezeu atotputernic iubitor. Creind ai lumea din nimic ai iubind-o, Dumnezeu iqi aratE atit trancsenderea cit gi tripersonalitatea. Se aratd ca Dumnezeu adevdrat. Iubirea Lui Si m6reti,a lumii merg 'pin5 la capdt in asumarea lumii in ipostasul cuvintului. Dumnezeu a pus ln tume"cipu&tatea cle-a fi asumatE, a pus in -ea capacitatea ca sd-L nascd prtntr-o fecioard. Ndscindu-se ca om din Fecioara, Igi arati atit atotputernicia, cit gi o anumita putinfd de inarticulare a Lui ln lume sau a lumii in Ei. ln simtul responsabilit5fii umane, dar -9i in putinta revoltei lmpotriva lui Dumnezeu se arat6 iardgi cd b,r*nez"u l-a ficut lta un nivel de partener al Lui. ln toate acestea se aratd adevdrata atotputernicje gi personalitate a lui Durnnezeu. un Dumnezeu care nu s-ar putea intrupa, n-ar fi Dumnezeu adevirat, n-ar ardta iubirea pind la capdt 9i nici puterea de-a crea un om de suverand capacitate. 26. uneori trebuie sd-fie dus cineva, cu voia lui Dumnczeu, din ce,tatea gi starea libertdtii, in cotatea gi starea robiei, a suferirii -rdului, pentru a scipa prin pod.".pdca.te. E-privat de libertatea rdu folositd gi dus in'robie, pentru ca'sd pba:3i+ti ta lolosi interior libertatea cum se cuvine; o libertate exterioard poate coexista cu o nefolosire a libertdtii interioare si viceversa.

INCHINARE

IN DUH

SI ADEVAR

riin frumusefea de la inceput ca dintr-o sfintd cetate, va cobori ca sub nn jug constringdtor sub buna pldcere a stdpinilor sdi, ;;i va fi deoarte de Dumnezeu in dispozifia iui sufleteascd, avind sd sufere mutarea in Babilon, adici dincolo de hotarele fdrii sfinte, in care e cunoscut Dumnezeu gi e mare numele Lui (Ps. 79, 2). De aceea strigau cei ce au suportat chinuri aga de aspre gi au cdzut in miiniie dugmanilor gi nu puteau suferi viefuirea in robia gi slujirea acelora <<Lariul Babilonului, acolo am 6ezut ti om plins, cind ne-am odus amjnte de Sion> (Ps. 136, 1). Socotesc cd de aga ceva suferd mintea omeneascd27. PALADIE.' Ce vrei sd spui ? CHIRIL; Ea e mereu u$uraticd 9i cdzutd din dorirea bunurilor din care nu iubegte prea mult pe cele ce Ie are in sidpinire. Dar e mutatd Ja aitele gi se intiurpid sii cadd din cinstirile ce le avea 9i atunci, in suferinfd, simte ceea ce trebuia sd respingd cu toati tdria, pi sd nu le lase sd vind la cercare, ci sd Ie inchidd de mai inainte calea 28. PALADIE; Adevdrat. CHIHIL; Deci e necesar gi infelept 9i cit se poate de folositor si t5iem de mai inainte cele rele $i cele ce duc spre robia silnicd gi s{ incercdm sd preintimpindm cu putere acelea care dacd ni se dau spre incercare, cddem in tot rdul b. PALADIE.. Aga este. CHIRIL; C&ci dacd ni se impune jugul robiei silnice din minia dumnezeiascd si sintem siliti sh coborim ia o minte netrebnicd, nu e ttgor s& facem ceva impotriva acestei robii. Socotesc insd cd e totugi de folos s5 ne amintim de Ia ce lucruri Ia ce lucruri am fost mutati li sd ne plingern amar negrija gi lipsirea de ajutorul dumnezeiesc. <Cdci Qntristarea dupd Dumnezeu lucreazd pocdinfd spre mlntuire, Idrd pdrere de fia" (II Cor. 7, 10). Dar daci minia lui Durnnezell nu atirnd asupra noastrd, ci ne std in putere sd alegem pi sd facem ceea ce voim gi avem cele spre putinfd sd ne migcdm, cu totul nelegatd gi nesilitd, pornirea spre aminCoud pdrfile, aclicd spre rdu pi spre bine, sd ne pdzim cu bdrbdfie de
27. C6zut in nenorocire prin slEbirea r.oinfei de pc urma pdcatului, omul incepe si se fereascd de pdcat. Astfel supdrarea lui Dumnezeu, pe care o simte odatd ajuns in aceste nenorociri, i se face mijloc rie revenire la cele bu:re, inthrindu-i-se liberiatea interioard in robia exterioari. 28. Omul avea tra indemini binele, dar trebuia sd ajungd in stdpilirea lui. Avca la indemind vointa prin care putea dobindi voinfa. Dar trebuia sd o pund in lucrare Neficind-o aceasta, a cdzut in cele rele. Si aga a ajuns si simtd cd acestea frebuiesc respinse. 29. Dar e mai bine sd nu facem experienta celor care ne duc la urmEri ncnorocite. E mai bine sd nu aju-ngemla cele bune pe calea ocolitd a experientei celor rele, cind cele bune ne stau de Ia inceput la inoemind.

SF. CHTRIL

AL

ALEXANDRIEI

molegala pdcatului. cici socotesc cd trebuie sd ne placd sd respingem pldcerile imbiate de vrdjmagi gi supunerea sub puterea vrdjmagilor care sint numili stdpinitorii veacului acesta30. Aceasta chiar dacd s-ar intimpia sd nu se impdrtdgeascd de prosperitate,'cdci e vorba de prosperitatea care e cinstitd in lume, dar care ajunge la un sfirgit ruginos 9i urit. PALADIE; Cum aqa ? CHIRILT Vrei sd explicdm acestea cu ajutorul pildelor vechi ? celor

PALADIE.. Foarte bine. cHnIL.' Foametea chinuind, ca sd zicem aga, pe oamenii din toatd !ara, fiii lui Iacob au socotit cb trebuie sd coboare la egipteni. Erau rece tineri gi scopur cdr{toriei era sd c'mpere alimente gi nici un altul. Dupd ce au ajuns acoro pi au fost recunoscufi ca frafi ai rui Iosif care vindea griul gi stdpinea peste Egipt, intimprarea ajunse la urechea lui Faraon. <gi zise Faraon cdtre losil: spune Iralilor td.i: aceasta taceli : umpleli sacii vo.'/ri gi vd duceli in pdmlntul canaan qi Iuind pe tatdl voslru gi avuliile voestre, venili Ia mine gi voi da voud d.in toate bundtalile Egiprurui gi veli mlnca d.in belsugttr pdmintului. Iar tu porunce$te aeestea: luali-vd care din pdmintul Egiptului copillor vo$tri si temeilor, ;i luind pe tatdl-ttostru, venili. si sd nu vd pard rdu dupd unelteJe vooslre i cdci toate bundtdlile Egiptul,i, qre voastre vor fi> (Fac. 45, 17-201. Deci stipinul egiptenilor le-a fdgdduit odihnd gi ingrdEare in desfdtdri, ba le-a ddruit gi care, ugurindu_le coborirea ceior lenegi. Iar aceia au coborit indatd cu toatd casa, preferind gustarea vremelnicd a mincdrilor pdmintului pi fdrii clate lor de Dumnezeu. Le-ar fi fost insd cu mult mai de foros gi mai bi'e sd o lucreze pe aceea, degi lucrul se fdcea cu pufind osteneald. venind in Egipt, ei au socotit poate cd au scdpat de ostenelile de acasd, cdci simfirea pl5cerilor imediate le era dulce. Dar trecind vremea multimea de neam bun qi riberd prin originea ei inaltd gi prin pdrinfii ei, cade sub jugul robiei. Deci chiar cind cxderea in cele de rugine se insolegte cu prosperitatea lumeascd, trebuie sd evitdm, amice, dacd avem simtul libertxtii, cdci este uritd vrednicd de scirbd sta9i rea gi simfirea de rob.
30. E moj bjne sd ne Ierim clc tdu pind ee n-am ajuns rcbii lui, adicd pind clnrl vointa ne era la fel cle in stare sd aleagd atit de bine, cit gi rdul. E mai bine sa nu alegem molegeala voinfei ldsindu-ne atrragi spre rdu, adicd'sd renunldm cu voia Ia Iolosirea voei. cdci obiEnuindu-ne cu folosirea voinlei in alegerea 9i sdvirSirea rduini, greu vom mai putea sd facem efortul de-a o pune in lucrar6.

INC}IINARE

TV DUH

SI ADEVAR

3l

PALADIE.. Foarte bine ai spus. CHIRIL; Dar de ce sd nu mai istorisim [na care, precum socotesc, cuprinde impreund cu cele spuse adineaori, nu pufin folos. PALADIE; Ce este aceea ? CHIRIL: Rapsachis, generalul babilonean al asirienilor, aducind odinioard cu sine o mulfime nenumdratd de ostagi, a venit sd impresoare, mai bine zis, sd cucereascd gi sd surpe din temeiii toatd slinta cetate. Deci igi azvirle, inaintea arrnelol, blasfemia necugetatd gi foarte obignuitd lui impotriva lui Dumnezeu. Astfel rostind nenumirrate aiureli, la sfirgit ]e-a spus celor ce locuiau in sfinta cetate : aAceslec zicd impdratului asirienilor : Dacd. voili sd Iili binecuvintali, iesili ]a nrine gi veli minca Iiecare din via sa gi din smochinji scii gi veli bea apo Iintinii voestre, plnd ce voi veni gi vd voi lua pe voi intr-un pdmint ca pdmintul vostnl, pdmint aI griului gj al vinului, aI piinii si al viilo'r> (IV Regi lB,3l-32; Isaia 36, lG-lz).yezi deci cd qi el fiigdcluiegte desfdtdrile gi plScerile procurate de vie li de smochini, dar rrrai adaugd : *gi veti bea apa tintinii voostre>. : PALAD\U r Dar ce vrea sd insemne acestea, dacd se trece la un inteles duhovnicesc ? CHIRIL.' Socotesc cE in doud moduri se desdvirgegte in noi rdutatea. cei ugor de'dus la pxcat se rostogolesc prinzindu-se in toate cele necuvenite, induplecafi cd se vor desfdta, sau de ei ingigi, sau cle,a$ii, fie prin pldcerile din afard, fie prin cele lndscute in noi. Cd acest lucru este adevdrat, ni-l aratd iar5qi inv5fdcelul Mintuitorului, zicind ; <Tot ce e frn lume e sou pofld a trupului, sau pottd a ochilor, sau,trulia vielii> (Ioan 2, 16). cdci pofta e numai sdditd qi inrtiddcinatd gi se afld in noi ingine. De aceea gi dumnezeiescul pavei a numit-o lege a trupului, care locuie$te in m6duiarele trupului (Rom. V, 231. i Iar desfdtdrile qi pldcerite care se afld in afard $i se strecoard de acolo in noi, sint cele prin ochi. cdci prin ochi sint admirate bogdfiile, vegmintele luxoase gi cele de care se lipesc unii, ca Si cind ar procura cea mai dulce multumire, ddruindu-le o inalt5 prefuire. Agadar, via pi smochinul sint tipul desfdtdrii gi dezmembrdrii ce ne vin rlin afard, ardtind totodatd in mod fin vremelnicia gi vegtejirea grabnicd a lucrurilor din lume gi impreund cu aceasta amestecul de dulceafd 9i de intuneric din ele. cdci toatd dezmierdarea lumeascd e dulce la impdrtdgirea momentand, dar intunecd foarte gi imbatd cumplit pe cel ce a primit-o 31.
31. Dulceaia momentand, intuneric acoperind sensul existcnJei, sldbirea voinfei sau robia, sint cele trei caracterisrtici ale vietii care se rezumd la ciutarea pldcerilor. Toate la un loc pun pe om intr-o stare de betie, de nelibertate. Stdruirea ln bine e

SI"

CHIRIL

AL

ALEXANDEIEI

Iar fintina e chip al pornirilor spre pldcere sddite in noi. ,CHci acestea nu pdtrund din afard, ca acelea, ci izvordsc in noi, fignind din trupul insugi. Degi impdrtdgirea liberd gi folosirea largd de toate aceste pl5ceri riin noi 9i din afari ne-o fdgiiduiesc puterile rele, dacd piirdsind infrinarea, ca pe o cetate sfintd gi necldtinatd, vom merge la impdratul Babilonului, care e tipul Satanei 32. Deci Rapsachis a fdgdduit celor ce vor veni Ia babilonieni, cd Ie va ingddui gi le 'a da pldcerea prezentd. Aceia insd nu s-au ldsat tnduplecati, cugetind cu dreptate cd voinfei de a alege cele lumegti, ii urmeazd nurnaidecit cdderea in robia fdrb voie gi in treapta prizoruierilor. PALADIE: Drept ai spus. Dar, te rog, spune-mi care e urmarea din acestea? CHIRIL..Care sd fie alta decit cea contrard celei dintii ti de la inceput ? Cdci inclinind prin pornirea voii noastre spre voinfa de-a rrrefui ruginos 33, respingind frumusefea viefuirii nepdtate, am cdzut intr-o minte fdr& cinste gi roabd, cugetind numai cele de oe pdmint gi infundindu-ne cu totul in plf,cerile cirnii. De aceea ne-a gi lf,sat Dumnezeu sd ne rostogolim intr-o minte netrebnicd. PALADIE; Deci e necesar sd ne intoarcem la virtute ? CHIRIL r Fdrd zdbavS, prietene, nemaiiubind viafa din lume, potrivit cu ceea ce s-a spus drept prin glasul lui Pavel : "Cdci ali rnurit Si viala voastrd" e ascunsd cu Hrislos Xn Dumnezeo (Col. 3, 3); ci mai mult insetind dupd inscrierea in ceruri ti fdcindu-ne patrie gi cetate pe cea de sr.tsgi strigind cu putere lui Dumnezea: "Iartd.-md, cd trecdtor sint eu pe pd.mint .li strdin ca toli pdrinlii mei> {ps. 138, 17).
una cu intdrirea in libertate, il legdtura, prin gindirea inteleapti, or Dumnezeu, in intirirea (a mintii). prin spiritului Iar mortii biruirea inviere nu e la Hristos decit coplegirea ,trupului de cdtre spiritul intdrit la rin.lul tui de prczenfa lui Dumnezeu in eL De altfel chiar organizarea materiei in trup Ia nagteri se face de cdtrc suflet, sustinut cle luorarea lui Dumnezeu. ln sufiet sint date toate functiunile care se prcluugesc in organele 9i funcfiunile trupului. Prin trup iqi trdiegrte sufletul in mod unitar cornplexitatea sa. Precum trupul e o unitate in multipliciate, aqa e 9i sufletul. Dar sufletul igi actualizeazd unitatea lui complexl in trup ;i la moartea trupului rdmine cu ea. 32. Dezorrlinca 9i lipsa de sens aduse in noi de viata oonsumatd in plSceri, e un adevirat Babilon, sau haos, in oare ne artrage Satana, impdratul haosului gi al Iinsei de sens. 33. Pornirea c6rnii spre pliceri se manifesti gi ea ca o vo,ie. Ea atrage pe partca ei gi voia fiinlei noastre intregi. Totugi nu aceasta este voia noastrd adevdratd, pentru cd nici fiinfa noastr6, oare se manifestd prin ea. nu e fiinta noastrE adev6rat6. Totul in noi s-a falsificat. Dar sub .aceastdfirintd si vointA falsificatd persistd ca potente fiinfa 9i vointa noastri arrteniicd. ln vointa noastrd incdpdfinati t.lc-a satisface pldcctile cdrnii, e o mare clozi rle slibiciune. Ne facem din sldbiciune un titlu de mindrie. Ne-o insupim cu voia. Ne afirmim robia ca stare a vointei.

INCHINARE

IN DUH

SI ADEVAR

CXci cel ce umbl5 pe pimint gi are vietuirea in ceruri, cu adevdrat trecdtor $i strdin se aratd din insegi lucruriie tui. De aceea invdfdceiul lvlintuitorului ne poruncegte sd avem gi noi aceastd insugire sldvitd :;i mdreafd, zicind ata: (Frolilor, vd" rog cct pe niste trecdtori gi strdini ::d vd inlrinali de Ia poltele trupeSti, care se rdzboiesc impotriva sutletului" (i Pelru 2, 11). PALADIE.' Dar oare ajunge spre dobindirea virtufii aceastd dispozifie de a sfirgi cu pofte,le trupe;ti ? CHIRIL: Mai trebuie sd se adauge infeleplegte qi cele ale celeilalte curdfii, adicd ale ceiei duhovnicegti. Cdci s-a scris: <Largd este porunca ta Ioarte>> (Ps. 118, 96). Oare nu e indoitd intindciunea din noi, a sufletului pi a trupului ? Socotesc deci, gi pe drept cuvint, cd celor ce obipnuiesc sd-i intineze trebuie si le opund dupd aceea ca eEale in putere gi egale in lucrare cele ce obignuiesc sd-i curete. PALADIE: Drept ai grdit. CHIRIL.' Deci precum indoitd este pata, sufleteascd gi trupeascd, aga gi curdtirea se cuvine sd fie sufleteascd gi trupeascd. Dar celor lipifi de viala din lume nu le-ar fi greu sd vadd cd e un lucru folositor sd o socoteascdpe aceea trecdtoare, dacd ar voi sf, ia ca chin al acestei vederi pe Avraam, cdtre care a spus Dumnezeu : "IeSi din lara ta, din rudenia to ,gi din casa tatdlui tau. gi meryi in lara pe care li-o t'oi ard.ta. $i te voi tace pe tine popor mere, te voi binecuvinta, voi mdri numele tdu pi vei ti binecuvintat. gi voi binecuvinta pe cei ce te vor binecuvinta pe tine si pe cei ce te vor blestema ii voi blestema i 5t vor Ii binecuvintate in tine toate seminliile pd.mintului" (Fac. 12, 12, 1-3). Infelegi cd nu numai din fard qi din casd, ci 9i din rudenia 9i din casa tatdlui sdu i-a poruncit sd plece Ei sd vind in fara pe care i-a ardtat-o CeI ce l-a chemat ? PALADIE.. Dar ce inseamnd aceasta? CHIRIL; Oare nu e limpede cd atunci cind cheam5 Dumnezeu sd i se urmeze, intr-o viatX duhovniceasce, $i cind voieqte ca cei pe care i-a ales sd-i cinsteascd sd iasd din viata in lume, adic5 din cea in pliceri gi in pofte trupegti, e o nebunie totald sd se socoteascd ceva din acestea mai bun ? Cdci atunci trebuie sd fie socotitir ca nimic gr patria gi neamul gi casa tatdlui gi avutia cea pdminteascd. De aceea qr Mintuitorul ne-a chemat spre aCeeagi bdrbdlie, zicind : <CeI ce iube1te pe tatdl sou pe mama sa mai mult decit pe Mine, nu esle vrednic de Mine ; $i ce| ce iubeSte pe liu sou pe |iicd mai mult declt pe Mine, nu este vrednic de Mine i qi cel ce nu-$i ia crucea sa cct ^sd-Miurmeze Mie, nu este vrednic de Mine" {Matei 10, 37-38). $i a
3 _ Sf. CHIRIL

34

SF. CI{IRIL

AL

ALEXANDRIEI

addugat : <$i tot cel ce a ldsat trali sau surori sau tatd sau mamd pentru numele Meu, ve luo insutit 9i viofd vegnicd va mo.ttenir (Matei 19, 29). Oare nu vei recunoagte cd o bdrbSfie minunatd li luminoasd pe cea care socotegte ca nimic cele de aici, ca o faptd a tdriei supreme in Hristos ? Iard a urma lui Hristos e un lucru de mare pret. PALADIE; Fdrd indoiald. Fiindcd de la nddejdea cea prea bunH gi de la bucuria cea intru Hristos au cdzut cei ce, chemafi fiind la nuntd, au refuzat sd vind, cdci unul dintre ei spunind : "Mi-am luat temeie $i nu pot sd vinr, iar altul spunind cd gi-a cumpdrat un pdmint {Luca 14, 2O), au socotit cele vremelnice mai bune declt chemarea. CHIRIL.' Foarte bine, Paladie. Ne bucuri spunind cele ce se cuvin gi ardtind ugurinfa de-a invdfa luindu-ne lnainte in intelegerea sfirgitului cuvintului. observr deci cd celor ce urmeazi total si desdl'ir;it lui Dumnezeu gi socotesc cele ale trupului gi pldcerea lumeascd :nai prejos de nddejdea in El, li se hdrdzegte in mod sigur dupd aceea lrnpdrtdgirea bogatd a binecuvintdrii de sus. cdci zice cdtre Avraam: <,$i te voi tace pe tine popor more gi te voi binecuvlnto pe tine, Si cele impreund cu acestea. Vezi, agadarr ce mulfime de bundtdfi duhovnicepti i-a ingr6m5dit ? Dar meritd sd vedem in ce mod se desparte Avraam de fara sa. <<A luet, zice, pe Sara, temeia sa gi pe Lot, IiuI tratelui sdu $i toate averile lor, clte Ie cleeu, $i toli oamenii, pe care ii aveau in Haran. ,gi uu iegit sd plece ln lara Canaanului pi c strdbdtut Avraam lara in lungimea ei, pind" Ia locul Sichern, /o slejarul cel inalt>>(Fac. 12, 5-6). A iesit deci din Haran neldsi:rd nici o rdmdtitd a sa 0n el cu tot neamul gi cu toatd casa, alergind din toatX inima spre fara Canaanului, pe care i-a ardtat-o Dumnezeu. Apoi strdbate fara de-a lungul gi vine la locul cel inalt. Cdci cel ce s-a hotdrit sd urmeze poruncilor dumnezeie9ti li si invredniceascd de cea mai mare atenlie chemarea cle sus, trebuie sd iasd intreg cu totul din viafa ce se cheltuiegte in pldcerile lumegti gi aceasta cu tot neamul, neldsind nici o rdmdgifX a cugetdrii sale in cele in care se afla. Aga se desparte in chip drept Si strdbate fara, cdci a fost chemat de Dumnezeu, ca precum scrie fericitul Pavel, sd poatd infelege lmpreund cu toti sfinfii, care este l5timea gi lungimea Si indltimea gi adincimea tainei lui Hristos (Efes. 3, 5 $i 3, 1B). $i urcd spre fara inaltd, adicd spre deprinderea care e atezatd sus in virtufi gi nu are din nici o parte vreo povirnire spre pldcerea trupeasc5. Iar ajuns aici, ce bine dobindegte ? Vom afla iardsi din Sfintele ScripturT: "Cd.ci s-a ardtat, zice, Domnul lui Avraam Si i-a zis iui : Semin[iei tale voi do lara aceasta. $i a zidit Avraam acolo un altar Domnului, Care S-a ardtat lul" (Fac. 17, 71. Pind petrecea in

'NC}IINANE

D{ DUII

SI ADEVAR

pdmintul patriei si incd nu se mutase in fara sfintd, i se ddduse numai vestirea cS,trebuie sd se mute in altd tard, ne mai gindindu-se la a sa. Dar dupS ce a venit in fara canaanului cu toatd casa gi cu toate Iucrurile gi s-a urcat spre fara inalt5, i s-a dat harul vederii lui Dum, nezeu pi siguranfa nddejdii in tiiria libertdlii, 9i i s-a ingdduit in sfirgit sd ridice un altar. Deci gi noi, dintr,o rafiune asemdndtoare, dacd vom stxrui in lume gi in pldcerile preaurite ale ei, nu vom avea parte de nici un har de la Dumnezen. Dar daex, chemali fiind, ascultdm de legile dumnezeiegti qi ne ridicbrn la iubirea gi implinirea din inimd a tot ce e bun, ca la o fard inalt6, Dumnezeu revarsd in noi cunogtinla slavei Sale qi ne fdgdduieqte nddejdea necldtinatx ; si aqa lace mintea noastld plind de vigoare, ca sd putem aduce jertfe duhovnicegti (I petru'2,,',5) 9i sd ne facem bun6 mireasmd a, lui Hristos lui Dumnezeu grTatdl, dupd cum s-a scris (II cor. 2, l5); 9i sd infdtipdm Lui 9i irupul insuqi jertfd vie gi bineplicutd lui Dumnezeu (Rom. 12, 1), care e slujirea ralionald (cuvintEtoare) 9i in duh, cea primitd la Dumnezeu 34. PALADIE.' Deci se cuvine sd ne mutdm la cere bune, despdrtinJu-nc: de cele ruSinoase; gi sd imbrdfigdm cu bucurie chemarea de sus gi sd ne placd cit mai mult sd petrecem in cele care sint ldudate de lege gi se bucurd de cea mai bund aprobare a lui Dnmnezeu. Cdci de vom cduta sd mergem inddrdt gi de vom tinji dupd ceva din cele ce pricinuiesc nedreptate, nu vom scdpa de vini. CIIIRIL; De sigur cd nu, paladie. cdci e foarte primejdios sb voiascd a se imbolndvi cineva iar5gi de cele de care s-a despdrfit. Fiindcd, chiar, pentru cei ce s-au desprins odatd, prin puterea lui Dumnezeu' din petrecerea lumeasc5, e periculos chiar gi numai sd priveascd la ea gi sd recheme gregelile in amintire, ldsindu-gi mintea in iubirea lor. De aceea dumnezeiescur psarmist se ruga, zicind : ofntoarce ochii mei ca sd"nu vadd desertdciuneor (ps. 1lB, 3z). cdci degertdciune cu adevdrat este atractia lumii acesteia gi degartd pldcerea a celor vremelnice, de care se poate inlelege cu ugurinfd r:d cel ce gi-a ales sd p5geascx cu adevdrat drept, se cuvine sd se despartd Ei sd se depdrteze, ba s5 ocoleascd chiar gi numai privirea lor cu pl6cere in ginduri. PALADIE; De unde o spui aceasta?
._ 4. .capac'itatea de Jertla o doblndim nu lndatd dupd ce am scdpat din robia pEcatului, ci dupi ce ne-am ridioat mintea la cele inalte' ;i am cigtigai o neclintire In ele.

36

Sr.. CIIIIrIL

AL

ALEXXANDRI!]]

CHIRIL.. Locuitorii Sodomei, infierbintafi sdlbatic spre pldcerile contrare firii gi clisprefuind legea insotirii, pe care a rinduit-o firea spre na$teri de pruncii stirnifi de infafigarile bdrbatiior 9i ajungind pind la cele mai scelerate fapte, au provocat minia Fdc[torului $i L-au silit, asa zicind, sd pdgeascd la pedepsirea lor, cu toat6 iubirea Lui cie oameni. Deci fiindcd era ia ugd tiuipul cind trebuia sX p{timeascd, intrucit se cheltuise ingdduinfa cu privire la ei, au intrat in Sodoma cei ce aveau sd implineascd aceasta35,Cdci s-a scris a$a i (Au venit d.oi ingeri in sodorna pe seard. Iar Lot sedea la poatta sodomei. vd' zindu-i Lot, s-e sculclt lntru intimpinarea /or 6i s-o inchinat cu lala la primint Si a zis i Stdpinii mei, abateli-vd Ia casc slugii voaslre qi vd d.escingefi 9i spcijoli picioarele voastre Si tdcindu'se ziud veti pleca in calea voastrd. Sj aceio au zis: Nu. Ci vom tdminea'tn piutrd. $i i-c siljt pe ei ti s-au obdtut Ia el 9i du inftat in casa lui' $i le-a pregdtit lor bduturd qi le-a copt IoI azime 9i au mincat inainte de a se culco) (Fac. 19, L-41. Lot, ca unul ce era din singele lui Avraam 9i crescut in legile dreptdlii 9i dddea toatd grija evlaviei faf6 de Dumnezeu, era iocuitor vremelnic in Sodoma. De aceea era strdin Ei dupd neam 5i dupd purtare. oCdci ce pdltdpie are lumina cu intunericul? Sou ce parte are credinciosul cu necredinciosul ?" (II Cor. 6, 14). Disprefuind a;;adar patimile localnicilor $i urmindu-;i drumul viefii obi$nuit lui, stdruia in silinfele iui 9i cinstea cit mai mult legea ospefiei. Astfel $ezind ia intrarea cetifii, primea cu bundvoinf[ pe cei ce intrau in ea, Stiind cd acesta este un lucru pldcut lui Dumnezeu. De aceea cind vin cei ce aveau sd aducf, pedeapsa celor infierbintati in chip neinfrinat spre fapte libidinoase (erau doi ingeri), alearg[ cu grabfl inaintea lor Si le dd prin saiutarea sar dovada limpede a bundtdfii ce-i era proprie. Cdci se inchind cu fafa Ia pdmint ;i-i lmbie sd vie acasd ia el 9i sd se bucure de legile iubirii. Iar acegtia zic : (Nu, ci vom rdmlnea in oiald>, ar5tind prin aceasta cd sint str5ini 9i fdrfi sdlag 9i stirnind' socotesc, spre o Si mai mare stdruinfd pe cel ce voiegte sii fie iubitor de strdini ; ba dind sd se infeleagX intr-un mod fin cd nu s-ar cuveni sd fie ldsati sd rdmind lipsiti de sdlag Si pdrdsiti }a rispintii. Aceasta inlelegind-o dreptul, l-a indemnat sd facd din refuzul lor 9i mai mult un motiv pentru poftire. Deci ii aduce pe aceia in casf,, le pune tnainte azime 9i piini 9i le pregdte$te bduturd. Aceasta le face dreptul.
35. Cei ce gi-au revenit din pdcat, dar pe urmi au cizut i'ardqi, ba au cizut in pdcate si mai grele, manifestind o tocire faia de r6u gi o sldbire de nevindecat a au de iuferit osinda finald a lui Dumnezeu, sau moartea, cqm s'a intlmplat loi"t"i, cu Socloma. Cu ei Dumnezeu uu mai face nimic.

ncerilIvARE.t!il

DuE sr ADEVAR

Sodornitii insii bolind de o poftd neacoperitd 9i urltX, inconjoard fXrd respect cdsuta dreptului gi cdzind dincolo de neruqinarea dusd Ia culme, cereau sd fie ldsati sii sdvirqeasci cu oaspefii cele obignuite lor. Astfel pe cei ce trebuiau sd-i trateze ca pe oaspefi, voiau sd'i batjocoreascd prin pofta cea contrari firii. Iar pe Lot, care incerca sii-i impiedice de lo niqte fapte atit de sdlbatice 9i de murdare, I'ar fi fdcut si sufere $i el aceasta, dacit n-ar fi fost de fatd aceia ca sd-l scape. "Cdci intinzindu-$i, zice, bdrbalii miinile, troserd pe Lot Ia ei frn casd Si inchiserti uqo cosei. Iar pe bdrba[ii ce se af]au in u;o cosei i-au lovit cu pierderea vederii de Ia cel mai mi.c pind Ia cel mai mare. ,,si aceia au obosit cdutincl u$o,, (Fac. 19, 9-11)' Dar nu s-a mdrginit ajutorul ce i l-au dat numai la aceasta. CSci este scris tardgi : ofar cincl s-a tiicut diminculd, I-au zorit lngerii pe Lot, zicind; ScooJd-te, ia pe Iemeia ta Si pe tetele ce le ai si ie$i, co sd nu pieri $i tu cu Idrddelegile cetdlit. fi s-au tulburat $i L'au apucat ingerit de mind pe el $i pe lemeia /ui li pe cele doud tiice ale lui, pentru cci i'a alutat pe ei Domnul,, (Fac. 19, 15-16). Aceasta s[-ti lie dovadd foarte limpede cd noi nu sintem stirniti numai prin cuvinte Ei prin indemnuri date mintii sii ne depirrtf,m de pdcat, ci Dumnezeu, Mintuitorul tuturor, coboarS pinfi }a atita bundtate fald de noi, cd ne procurd un ajutor cu fapta, dupd cuvintul; "Ai linut mina mel cea dreaptri; si cu statul Tdu m-ai povdluit pe mine)) (Ps,,72, 24). C6ci deoarece firea oameniior nu e prea tare, nici nu are destuld putere ca sij se poatd izbdvi de pdcat, ii ajutd la aceasta Dumnezeu. $i spre aceasta ii dSruie;te un har indoit: o convinge prin indemnuri gi aleg,e mijloace de ajutorare 9i o ridicii deasupra patimii care o tiranizeazff in acel moment 36. Poti vedea insd cu adevSrat 9i aceea, cf, sint cu totul pufini cei ce se sirguiesc pentru dreptate 9i sint foarte rari oamenii buni. Cdci s-a scris ci e gleu sd gdseqti un bdrbat credincios (Prov. 20, 6). Dar unul ca acesta e ales .5i invrednicit in mod statornic de ocrotirea de sus. Cdci deqi e amestecat in lume, intre ceilalli, nu suferd nici o pagubd din pricina aceasta. Va fi cules ca crinul dintre spini gi, cum spun sfinlii, nu va pieri dreptul cu cei necredinciosi.
36. Aici se vede coniirmati invdtdtura despre energiile necreate ale lui Dumnezeu. Dumnezeu nu comunicd din Sine numai puterea pe care omul o foiosegte cum viea, cl imprimd de fiecare datd si o direc{ie cl6 miEc,areprin putcrea Sa. Il ajutd pe om sd se migte spre o anumiti tintd bund, tlar numai daci omul primegte acest ajutor ln baza unei'insufldri date cugetdrii lui (a unui sfat povirlui'tor)'.Prin puterea uceoria omul este eliberat de puterea patimii care-l mind spre un rdu. Dar numai gi daci pr,rne <lc Ia sine dorinla accstci elibcrdri.

38

SF" CIIIRIL

AL

ALEXANDRIEI

PALADIE.. Agadar, prin purtarea de griji a lui Dumnezeu gi prin ajutorul sfinfilor ne curdtim gi de domnia rxutdfii $i nu ne vom afla nicidecum supugi pedepselor celor rdi, crezind lui Dumnezeu, care a strigat printr-unul din proorocii Sdi : <Eu sint Domnul Dumnezeul tdu, care lin dreapta to, cere ili zic fie; Nu te teme lacobe, preamicule lsrail, Eu li-um ajutat fie, zice Domnul, CeI ce te-a izbdvit pe tine, Israil" (Isaia, 46, B g.u.). CHIRIL.. Oare nu-l aratH pe Dumnezeu Cei Atotputernic spriJinitor sfinfilor faptul cd Lot a fost prins de rnina ingerilor ? cdci acegtia al sint chipurile lui Dumnezeu. Cdci trei au venit prima oard la Avraam, la stejarul Mamvri, iar doi au venit la Sodoma, <<pentrucd Tatril nu judecd pe nimenit, dupd cuvintul Mintuitorului, ocd toatd judecata a .dat-o Fiului,> (Ioan 5, 221, cu Care gi in Care este in mod natural 9i Sfintul Duh 37. PALADIE; Foarte bine judeci. Dar sd vedem, dacd vrei, cele ce urmeazS. CHIRIL; FdrX zdbavd voi gr5i. <gi a fost, zice, cind 7I scoteau pe el atard., au zis : MintuieSte-fi sulletul tdu, sd nu te uili lnapoi, nici sd te opreSti 1n vreun loc dimprejur. Mintuiclte-/ 1n munte, ce nu cumva sd fii prins cu ei impreund, (Fac..19, i7). prin cuvintele: "Mintuiepte-fi sufletul t5u)), socotesc cd s-a zis : "Pdstreazd-te curat $i nu te tace pd.rtaq Ia pdcate slrdine,, (I Tim. 5, 22). gi biruiegte piedlcile tlin lume. Pentru cd lumea intreagd nu prefuiegte cit sufletul. "cdci ce va folosi omului de va dobindi lumea intreagd, iar suiletuJ stiu gi-I va pierde ?" (Matei lB, 26). Iar spunindu-i cd trebuie si pf,geascf, inainte, fbrd sd se intoarcd, ne-a ardtat poate sI avem griji ca nu cumva prin intoarcerile la pdcdtogenie sd incepem a cugeta iardgi acelea$i cu cei ce au cdzut, din pricina neinfrindrii, sub pedeapsa focuiui (nCdci nimenea, punind mina pe plug Sj intorclnrlu-se lnapoi, nu e potrivit pentru impdrdlia cerurilor>, Luca g, 62). Trebuie apoi sd ne finem pe calea mintuirii, neabdtindu-ne intr-o parte gi in alta gi nelisindu-ne mintea sd se prindd uguratecd pi sdltdreafd de toate ndlucirile degarte ale poftelor lumeqti, ci s-o pdstrdm in noi ingine intreagd gi nesomnoroasd gi preocupatd pururea sd vadd drumul cel drept. Apoi sd spun un iucru gi mai mare inc5. lngerul nu zice numai cd el trebuie sd pdgeascdinainte fdrd sd se intoarci, ci mai adaug6 cu folos : (Sd nu te opreSti in vreun loc dimprejur. Mintuie$te-te 1n rnunte, ca sd.nu fii prins impreund cu eir.
37. Numai Fiul cu Duhul sint trimigi ln lume spre izb{virea celor ce voiesc s6-I primeascd, squ s! le primeascd indemnul 5i ajutorul, asemenea lui Lot, 9i si-i judece pe cei ce iSi bat joc de ei, sau de indemnurile lor curate.

INCIIINARE

n(I DUFI

SI ADEVAR

39

PALADIE; $i ce vrea s5 spund prin cuvintele : (Sd nu te opreqti in vreun loc dimprejur ? CHIRIL: Cd e primeJdios 9i pdgubitor sd te umpli cu lene Ei molepealS de riu. PALADIE: Spune cum. CHIRIL; Cuvintul proorocesc a spus: oVai, cei ce Iaceli lucrul Domnului td.rd. grijti>> (Ier. 47, 10). Iar dumnezeiescul Pavel zice: "Alergati co sd luali> (I Cor. 9, 24), Cdci atunci cind nu voiesti sA ie depdrtezi cu putere 9i cu sirguinfd de la cele rele, ci mintea fi se rllpe anevoie de cele vechi gi se desparte cu neplacere de orice pacat, pe de altd parte se lntoarce cu greutate spre ceea ce-i este de folos, r:.u faci nimic altceva decit te opregti, cu toate cd din imprejmuirea pdcatului trebuie sd iegi repede. Cdci se poate intimpla ca tot stind la ginduri Si codindu-ne, sA cddem sub pedeapse, inainte de a ie;i din hotarele rdului, inainte de a ne fi curdfit pata, inainte de-a le fi spdlat intindciunea p5trunsd in suflet prin vechea nepdsare, inainte de a fi descdrcat povara pdcatelor gi de a fi luat jugul mintuitor 5i de a se fi odihnit prin Hristos. Deci foarte bine se poruncegte : "Sd nu te opreSti ln lmprejurimi>, adic6 sX nu fii prins zdbovind in nici un fel de pdcat, ci mai mult urcd, ca spre un munte, spre o viafd inaltd pi frumoas5, care nu are nimic josnic, ci se distinge printr-o virtute inaltd pi ridicatd, eiiberatX de cugetul coborit, adic[ pdmintesc $i trupesc 3s. Cf,ci s-a scris : *Cei puternici ai lui Dumnezeu s'au Xndllat Ioarte,t (Ps. 46, l). Iar cel mai ridicat peste cele pf,minteEti e cugetul sflnt. "$i puii vulturlui zboard Ia lndlfime>, dupi cum s-a scris, fiindcd au, ca intr-un munte, petrecerea lor ln cer $i-$i fac patrie pe cea de sus. intru PALADIE: Agadar, muntele spiritual (inteligibil) e viata sfinfenie 9i indlfimea viefuirii desprinsi de cele pdmintegti; dimpotrivd, trebuie inteleasd ca o viafd de jos, cea care se scufund5 din iubire de pdcat, in necurdfie 9i in cele p6mintegti. CHIRIL: Bine zici. Aceasta o aratd foarte bine cuvintul nostru. Dar te vei minuna gi de ceea ce urmeaz6. PALADIE.. Ce anume ? CHIRIL r Fericitul inger i-a spus lui Lot cI trebuie sd fugd fdrd intirziere gi fdr& sd se intoarcd inapoi, gi sd urce la munte. Iar acela il
38. Cine nu s-a rupt la primul lndemn cu totul de p{cat, ci mai soviie, se obi$nuiegte sd nu se rupd niciodatd cu hotdrire. Viata curati e o viatd inaltE, care calc6 peste pornirile inferioare, care cautA spre Dumnezeu Cel de sus. <Josnic> e cel ce face riul, cel ce nu se poate ridica din eI.

SF.. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

ruga ! <<Terog, Doamne, Iiindcd a aIlat sluEto Ta mild inalntea Ta si ai mdrit dreptatea Ta, pe care ai Idcut-o cu mine co sd vieluiascd sufletul meu, pentru cd eu nu voi putea sd scap in munte, sri nu md. cuprindd. relele Si sd nior. Cetatea aceosta este aproape, ce sd Iug in ea. Ea e micd Si-mi voi scdpo acolo viala cu tine. $i i-a zis lui : Iatd. eu m-em minunat de Iata to pi de cuvintul eceste, ca sd nu pierui cetatea de care ai vorbit. Grdbe$te-te,a$ador, sd scapi ecolo, cdci nu voi putea sd fac lucrul pind ce nu vei intra acolo: Pentru aceea a chemat numele cetdlii aceleia, Sigor. Soarele a ieSit deasupra pdmintului $i Lot a intrat in Sigor" (Fac. 19, IB-25). PALADIE.' Ag vrea sd md invefi, ca unul ce gtii bine, care este pentru noi folosul din acestea? CIIIRIL: Oare nu infelegi, tu care te-ai ocupat mult cu invdfdtura despre acestea, cd cei ce s-au desprins de curind de pdcate si qi-au dat seama cd trebuie sd mearg6 pe drumul mintuirii, nu pot apuca indatd, de la primele incercdri virtutea gi nu igi pot face dintr-odatd voinfa neclintitd ? Cdci nu poate ajunge cineva uqor la vietruirea inaltd, nici nu se poate depdrta de patimile care au crescut impreund cu el, ci va scdpa de ele cu incetul, dacd stdruie in rivna pentru cele bune pi in silinfele de la inceput; dar nu va ajunge dintr-odatd la indltrime sau departe. Se va muta, ca intr-o fard, la o viatd de laud5, dar care incd nu a primit slava inaltd 9i veslitd. Aceasta era pedagogia legii, care cdlduzea la inceputurile vietii preafrumoase gi bune. Cdci s-a scris : oinceputul cdii bune e a tace cele rlreple" (Prov. 16, 5). Cdci precum celor ce se strdduiesc pentru cunogtinld gi doresc conternplafia tainici li se potrivesc la inceput Si li se cuvine cel mai mult inv5fdtura catehezii, iar celor ce aleargd spre b6rbatul des6virgit qi spre mdsura virstei plindtdfii lui Hristos (Efes. 4, 13) li se potrivegte hrand mai tare, adici invdtdturd despre cele mai inalte, cleci tot parcursul stadiului dogmatic, aga gi aci, adicd in siiinfele cle indreptare a moravurilor gi a purtdrilor nu e cu putintd sd sard vreunii indatd la ceea ce e fdrd patd, adicd la vieluirea mai presus de fire gi de virf. Ci se cuvine ca, incepind de la lucruri mici 9i mdsurate, s5' se inainteze pe incetul gi sd se fugd mai intii ,ca intr-o cetate micd, Si vecind cu muntele inalt, intr-o vieluire mai prejos gi mai modestd decit cea ri,dicatd $i mai presus de toate. Dreptul Lot este chipul (tipul) celor dintr-o astfel de stare, cind cere sd nu se urce indatd la munte, ci sd rdmind in mica cetate Sigor. Dar oare nu rredem gi in propovdduirea evangheiicd adeseori asemenea indrum[n date celor ce cred ? De fapt fericitui Pavel zice

INCHTNARE

IN

DUH

SI ADEVAR

4l

intr-o Epistold ; oBine esle omuluj sd nu se otingd de lemeie. Dar tlirt pricina ctestrinarii tiecarc sri-gi aibd temeia /ui 9i tiecare Iemeie sd-Si aibti bdrbatul ei. Aceasta o spun ca I7n slat, nu ca o poruncd.. Dar liecare are dorul sdu propriu, unul a$a, iar altu| intr-alt feb (I Deci ne-a ardtat ca pe un munte treapta supreCor,7, l-2,6-7). md a infrin5rii, zicind : nBine este omului sd nu se atingd de temeie>>. Dar ne-a ldsat sd rdminem in mica cetate Sigor, adic5 in vietuirea mai de jos, fald de cea desdvirgitd, ing5duind insolirea numai cu femeia proprie. P{:nintul cel bun; a spus, Mintuitorul, va da roade : unul o sutd, altul gasezeci, altul treizeci. De asemenea 9i talanfii nu i-a impirtit cu aceeagi mdsurd, ci unuia cinci, altuia dci, altuia unu. Prin aceasta a ardtat, cred, inegalitatea puterilor, impdrlind fieedruia potrivit infelepciunii Sale dumnezeieqti.CXci preflrm am spus adineaori: "Fiecare are darui sdu de Ia Dumnezeu, unul a$a, iar altul intr-alt fel>. PALADIE; Bine zici. 1HIRIL: Il 1as5deci fericitul inger s5 r5mind in Sigor. "Iatd, zice, tn-am minunat cle fata to gi cle cuvintul tdu ca sd nu stric cetatea, de care ai vorbit. Grdbeqte-te deci, sd sccpi de acolo>. Apoi zice ; .Soorele a je,tit deosurya pd.mintului li lot a intuat 1n Sigor". Te vei minuna, prietene, cind vei afla 9i inteleSul acestora. oM'am minunat, zice, cle tala ta ca sd nu sttic cetatea, cle cQIe ai vorbit,,. Nu este dupd voia lui Dumnezeu, vieluirea care nu stSruie deSdvirqit in yirtute ; 9i e dispreluitS gi nu departe de osindd cel ce se lasd biruit de vreo patimd. Dar o ingdduie aceasta din iubirea de oameni qi miirginindu-se la ceea ce e cu putinld firii la inceput, porunceste sd se salveze cei ce Sovdie incd ,in bine gi n-au strdbdtut incd cu totul dincolo de viala vinovatd. Dar nici cei ce ajung Ia aceastX treaptd 9i pdtrund in aceastd stare, nu-gi pot face intrarea in ea fdrd Lumina dumnezeiascd qi fdrd f5clia cle sns. <Ciici a rdsdrit, zir:a, soarele,6i Lot a intrat in Sigor>. PALADIE: Ai spus cele cu totul cuvenite. CHIRIL: Deci dumnezeiescul Lot intrd in cetatea incl mica, ingdduinclu-i Dumnezeu. Dar femeia care ii urma 9i fugea impreunh cu el, s-a dovedit slabd gi spre acest lucru. <<cdci s'o uitat, inapoi qi s-a Idcut stilp de sare> (Fac. 19, 26). observii cd mintea bdrbdteascd gi cugetul viguros, degi n-a ajuns cdci a inceput sd in mod desdvirgit la ceea ce e piflcut lui Dumneze'"r, clobindeascd virtutea, iar deprinderile rafiunilor Pi le prelace pe incetul in ceea ce e mai bun ; dar mintea slabd 5i nebdrbdteascd,aI cdtei

42

SF" CHINIL

AJ- ALEXANDRIEI

tip e femeia, se face tot mai netrebnicd prin intoarcerile la pdcat. cdci aceasta cred cd o aratd prefacerea in stilp de sare, care e simboiul simfirii ce se usucd pi al minfii ce tinde si se intoarcd Ia idiofie gi a ajuns pind la ultima nesimfire. Iar cd sarea stricatd de nimic nu mai e in stare, a spus-o gi Insugi Mintuitorul. gi clevenind cu totul netrebuincioasd, ea va fi aruncatd afar& gi cdlcati de picioarele oamenilor (Matei 5, 13). Deci femeia s-a prefdcut in piatr5, iar Lot nu a mers mai departe. Ciici s-a scris : <S-a suil Lot din Sigor 0i s-o a$ezot in munle, eI gi cele doud tiice ale lui cu eL, cdcl se terneau sd. Iocuiascd in sigor 6i ssi-autdcut locuinld intr-o pesterd.,el qi cele d.oud tiice ale lui cu eI> (Fac. 19, 39). crci mintea inainteazd ca pe nigte trepte spre ceea ce-i desdvirqit gi urcd pe lncetul spre ceea ce nu era aptd gi nici in stare la irrceput. inainteazd gi urcd spre ceea ce-i mai bun, sprijinindu-se pe chibzuial5 9i pe b[rbxtia duhovniceasc5, intocmai ca pe nigte fiice ale sale, $i ldsind in Jos voluptatea gi molegeala nebdrbdteascd, al ciror chip (tip) e femeia 3e. Apoi iqi face locuinfa intr-un munte pi intr-o pegterd, muntele insemnind inblfimea gi elevafia vigoarei duhovnicegti, iar peptera, fermitatea gi trdinicia viefuirii in virtute 40, caci s-a scris despre birbafii buni : "cel ce umbld lntru d.reptate, cel ce grd.ie$te cale dreaptd, cel ce urdste nelegiuirea si nedreptatea gi-gi tere$te mlinile de daruri 11,ce! ce l$i ostupd urechile co sd nu aud.d judecatd de singe, cel ce 1si lnchide ochii ca sd nu vacld. nedreptate, acela \/e Iocui 1n pesterd. lnaltd din piatrd tore' (Isaia 33, lF-16). Dar locul acesta poate avea gi o altx tilcuire acceptabil5. piatra e Hristos, pentru tdria gi incompatibilitatea fiinfei supreme. Iar prin pegtera aftatd in Hristos, se poate infelege Biserica, care e ad5postur sfinfilor, acoperiimintul binecredinciogilor ; in care locuiesc dreptii si toti cei ce scapl de pedeapsa prin focs" PALADIE: Foarte frumos e cuvintul. Dar agi voi ca explicarea sir lreacd Fi la alte pilde. CEci eu socotesc cd dorinfa de a cunoa$te imbelqugat ceea ce aCuce folos, e mai de pref decit orice
39. Omul e fdcut pentru ca sd-gi intdreasc6 treptat spiritul ln raport cu materia- din trup 9i din lume. Aceasta ii sporeqte viafa spirituald la care participi $i trupul. $i aceasta il pr-egdtegte spre invierea trupului prin coplegirea lui de spirit, fdcind ca si se trdiascd prin trupul spiritualizat toate funcliunile sale intr-un mod superior, dar concret. 40. Cu cit triieqte omul o viali mai inaltd spiritual, ou atlt trdiepte mai concentrat in sine insugi. 41, De coruptie. ,12. Cei adunati in Flristos nu mai vid ale lumii ca ispite. Ei slnt concentrafi in Flristos gi aceast6 adunare a lor in Hristos constituie Biserica. Cei ce nu sc afld in Biserici, nu se aflS ln Hristos, pentru cd in Hristos nu se afld cineva decit dacf, vede in El adunati $i pe ceilalli credincioSi. Cine crede cd e singur in Hristos, deci nu e in BisericE, nu e cu adevdrat in Hristos.

TNCITINARE TN DUH SI ADEVAR'

re
p,

CHIHIL: Vorbepti cum se cuvine, Paladie. De fapt ceea ce spui e fructul cugetdrii celei mai sirguincioase. Iar cuvintul nostru va birui r:rice lene, dacd nu vom socoti cu nepdsare sd finem in privinfa istorisirilor atit de minunate gi de scunpe o tdcere pe care vrem sd ne-o impunem cind nu trebuie. A;adar, trebuie sii ne desprindem, pe cit putem, pentru totdeauna si in intregime de legdtura qi de pdrtdsia cu cele rele. Cdci nu ne e c.u putinfd sd privim spre virtute decit in acest mod. Aceste doud lucruri le vom lnfelege f[rd osteneal5 de vorn pd'i.runde cu ochii mintii cit mai mult in cele ce s-au petrecut cu dumnezeiescul Avraam gi in cele ce s-au sf,virgit mai presus de cuvint la iepirea fiilor lui Israil, in vremea cind ii stdpineau egiptenii gi au rupt lanturile lor. PALADIE: Spune-le deci pe rind, cite una. Precum gtii, ne vei bucura din belgug, dacd vei voi sii faci aceasta. CHIRIL.' Spuneam, a;adar, cd silit de foametea de nesuferit 9i de lipsa celor trebuincioase, dumnezeiescul Avraam s-a coborit in Egipt, nu de voie, ci supunindu-se trebuinlelor. Fiind strdin 9i venit de aiurea, a fost supus de Faraon Ia supdrdri gi silnicii. Cdci voia sd batjocureascd pe sofia lui, fiind aprins spre pldceri neinfrinate, de pofta unei fapte de ru$ine. Dar Dumnezeu nu l-a lf,sat sd-gi duci acest gind la indeplinire. <<CdciI-a lovit, pe Faraon cu certdri mari pentru Sora, temeia lui Avrctamu (Fac. L2, I7). Faraonul e icoana 9i tipul desfrinbrii iliavoleEti. Cdci scopul gi strddania cea mai mare a aceluia e sa strecoare Si in minfile sfinfilor seminfele desfrindrii afldtoare in el, ca sli primeascd s5 rodeascd cele iubite pi pl{cute lui. Iar acestea socotesc cd sint treptele picatului mult felurit gi oricine e prins qi se supune f{rd sd vrea aceluia mai tirziu. CXci firea noastrd este mdrturie de sldbiciune. Dar nu ingdduie Dumnezeu ciderea sfintilor, ci refine in oarecare mod uneltirile impotriva sfintilor $i me$tequgirile celui rdu. I)ar n-ar fi putut dumnezeiescul Avraam sf, ocoleascA vdtdmdturile, dacd n-ar fi pdrbsit Egiptul gi nu s-ar fi intors la locul de la inceput, ddruit de Dumnezeu, la care ajungind s-a dedat unor strXduinte bune. CIci s-a scris : "$i s-o suit Avraam din Egipt, el $i lemeia lui, $i toate 'ale lui, gi lot cu eI, in pustie. Iar Avraam era bogat f oarte ln vife gi 1n aryint $i in aut; ;i o mers pe drumul, pe care a ie$it, ln pustie, pind la Betel, pind Ia locul unde era cortul lui de mai inainte, lntre Betel Si Agai, Ia locul altarului, pe care il tdcttse Ia inceput $j a chemat acolo Avraam nutnele Domnului> (Fac, 13, 1-4). lnfeiegi cd cei ce alearg6 de la o viafd de neinfrinare lumeascd la alta sfint6, trebuie sf, ia cu ei, toate ale ior. Cdci strdmogul Avraam a plecat din fara

SF. EHIR'IL

AL

ALEXANDRIEI

Egiptenilor cu toatd casa gi cu tot neamul, ba agi adduga qi cu toate lucrurile sale. Trebuie sd vrei sd te desparfi in toate modurile cu toatd casa gi sd te muli intr-un anumit fel cu toate ca sd ajungi ln pustie, aclicd intr-o stare netulburatd gi curatd a cugetdrii, din care a iegit firea omului la inceput a3,aplecindu-se spre cele rele din lipsa bundtdiilor de sus. Cdci aceasta o aratd ca prin enigmd coborirea din lara 5i de la cortul de la inceput gi preaiubit, in care era altarul, la strdini. f)eci intorcindu-ne astfel, sd mergem pinx la locul gi finutul altarului de la inceput, adicX a sfinleniei addugate la fire odinioard &, gi acolo sd chemdm numele Domnului tuturor, spunind acel cuvint proorocesc: ,,Doemne, pe oltul olard de Tine nu sfjm. Numele Tdu numim> (Isaia 26, l3). PALADIE.. Minunat ai grdit. CHIRIL: Ai putea vedea cd lucrul aga std 5i dintr-o cercetare atentd a celor petrecute cu fiii lui Israil in timpurile de odinioari. Pe acegtia, fiind impingi la inceput de foame, i-au luat in stdpinire egiptenii, incit din oameni liberi gi de origine de sus gi din vild de sfinfi, i-au fdcut supugi pe neagteptate $i pe nepregdtire, subjugati st6pinirii lor Si i-au asuprit sdlbatic, dind ca motiv al cruzimii impotriva lor, urmdtoarele : <S-ou ridicat, un alt rege in Egipt, cere nu-I ,stid pe losif. $i a zis nearnului sdu : Iatd neamul fiilor lui tsrail e mullime mare ;i se vd intdri mai mult decit nai. V enili dar gi cu vicleSug sd-i impildm pe ei, ce nu cumva sd se inmulleascd gi cind se va intimpla rdzboi, sd se insoleascd qi ei cu dugmanii Si, bdtindu-ne pe noi, sd iosd din lard" (Iegire 1, B-10). 1l intrista, cred, pe stdpinitorul egiptenilor, chiar 9i numai gindul la libertate al celor subjugafi printr-o supnere silnicd gi nu cu voia lor. <^ti o pus peste ei suproveghetori Ie munci, co sd-i chinuiascd pe ei prin munci, Si au zid.it cetdli intdrite lui Faraon: Pitonul, Ramesi gi On, care este Heliopole, (leS. 1,11). Cdci acestea au fost roadele st5pinirii de nesuportat: suferintele neintrerupte, lucrdri la lut gi la cdrdmidd, cetdlile inconjurate de ziduri gi de turnuri gi movileie ridicate in cimp, care se fdceau fdrd platd gi cu sudoarea multd a celor ce munceau la ele. Cdci stdpinitorii veacului acesta, punind stdpinire pe nenorocitele suflete ale oamenilor, le dezvldguiesc in lucrdri ia lut gi la cdrdmizi si in ceie ce se fac pe pdmint gi pentru pdmint 9i legindu-le de nigte munci rele gi nefolositoare (cdci aga sint cele ale timpului gi privitoare la timp), le
43. La inceput omul era intr-o stare netulburatd, c l c i n u I d { i l . c e x p e r i e n l a i s pitelor trupului si ale lumii. 44. Sfin{enia tine oarecum de firea noastrd Idrd s d p r o v i n d ( l i n e a . C d c i t i n e de ea sd se afle in comunicare cu Dumnezeu.

f*
INCHINARE IN DUII SI ADEVAR

t#

t5

silesc sd primeascd o viafd amard gi mult chinuitd, care nu Ie va aduce nici un folos celor silifi sd o rabde. Cdci cu ce pot folosi lucrurilc ai patimile trupului nefericitului nostru suflet ? Dimpotrivd, r'om aduce cigtig diavolului 9i draciior qi bogdtia gi mdrirea va fi a irnpdrSfiei vrdjmage, precum pi Faraon nu pufind slavd socotea sd aducd cetdlile pe care i le zideau lui fiii lui Israil, silitri sd facb. aceasta fdrd mincare 9i fIrX plat5. PALADIE: Aga este. Currintul e foarte ldmuritor. Muncile israelifilor inf5fiqeazd tipul qi icoana muncilor noastre pdminteqti degarte qi profane, pe care le sdvirgim silifi gi biciuiti de Satana 9i de puterile reie cele impreund cu el, pe care Sfinta Scripturd i-a indicat prin numele supraveghetorilor. Acestea sint impr5gtierea cea rea plind de sudoare pi de osteneald gi inecate in lutul necur5tiei gi al pldcerii mocirloase. Dar s-a milostivit Dumnezeu gi atunci de cei impilati in modul eel m,ai disprefuitor 9i mai sXlbatic de stdpinirea egiptenilor, de cei ce le siujeau acestora fdrl trebuinld. $i gi-a fdcut indati din preabunul Ivloise un slujitor al bunivoinfei SaIe fafd de ei. Dar oare nu-L vom afia pe Dumnezeu fdcind aceasta gi cu noi ingine ? Cdci rostogolindune noi in pdcat, ne ddruiegte mila Sa, iar ca mijlocitoare care ne cdlduzeqte la viata liberd, pune indatd in inimile tuturor legea Sa 45. PALADIE: lnfeleg ce zici. CHIRIL: Voiegti deci sd scurtAm lungimea istoriei $i sd trecem la cele cuvenite ? PALADIE r Desigur. CLIIRIL: Deci s-a scris asa: "Si dupd acestea ou intrat Moise gi Aaron la Faraon $i au zis lui : Acestea zice Domnul Dumnezeul lui Israil : lasd pe poporul Meu, ce sd-Mi serbeze lvlie in pusfie. $i a zis Faraon: cine esle de aI cdruia glos sd ascult, ca sd las pe tiii lui lsrail ? Nu Stiu pe Dontnul Si pe Istail nu-l voj ldsa> (Ie9. 5, I-21. Moise gi Aaron asigurau pe Faraon cd Israil trebuie ldsat din fara li din pdminturile egiptenilor, pentru cd Dumnezeu ii chema la sdrbdtoare. Cdci sirbdtoare cu adevdrat e:'ue a scutura lugul robiei fdrd voie Si a primi stiipinirea lui Dumnezeu gi a implini cele pldcute Lui, fdrd sA se irnpotriveascd nimeni, adicd fdrd sd te constringd cineva sd primegti 9i sd iubegti ceea ce vrea e146.Dar Faraon
45. ln grecegte legea fiind cle genul masculin, poate fi inchipuitd prin Moise. Nu e numai legea naturalE, ci legea pe oare arat6 ci o dE EI ln mod personal, ca un aJutor nou. 46. Sint lucturi ce fin de sdrbdto,are: a) a sluji sau a jertfi lui Dumnezeu ; b) a fi liber de grijile lumeEti, gi c) a voi o bucurie superigari din intilnirea cu pla-

46

ST. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

flecdregte gi se semelegte impotriva slavei lui Dumnezeu, declarind cd nu gtie nici pe Domnul cine este gi nici pe Israil nu-l va ldsa. Dumnezeiescul Moise ins{ nu renunfd nicidecum, ci sus}ine cd voia lui Dumnezeu trebuie numaidecit implinitd. Cinct Satana irnpiedicH pe cei ajungi in stdpinirea lui sd iasd la libertate, aceia trebuie sf, se dovedeascd bdrbafi pi sd invingd orice piedicd 9i sd nu se arate lagi, ci sd stdruie zicind': uDumnezeul Evteilor ne-e chemat pe noi. Vom merge deci cale de trei zile in puslie, ca sd jertlim Dumnezeului nostrlt, ce nu cumva sd ne intimpine pe noi moarte sau ucid.ere, (Ieg. 5, 3). Acestea ni le-a strigat atunci infeleptul Moise si noud. cdci noi uu ne inchindm (zice egiptenilor) asemenea voud, la vifel, sau la porc' sau la caprd, sau la statuie de om, sau la desene de pdsdri gi ia chipuri de gerpi, agezate in temple. pe noi ne-a chemat Dumnezeu gi Stdpinul, care a zrdit aceastd lume 4?. Deci mare este gi neaflat in rindul zeilor egipteni gi mai presus de toatd zidirea Dumnezeul evreilor, care ne cheamd pe noi in pustie, ca sd-i aducem acolo jertfd binepldcutd Lui. Egiptul inseamnd intindciune. Fiindcd socotesc cd noi cei ce slntem duhovnicegti trebuie sd infelegem duhovnicegte cele infdfigate in umbrd gi chipuri (tipuri). Deci socotesc cd se cuvine ca noi, despdrfindu-ne de orice lucru care obignuiegte sd producx intuneric ai ierind din viafa uguratecd in pdcate, ca dintr-o fard, supusd tiranului, adicd Satanei, sd ne grdbim tineregte sd. ne multdm la o viatd liberd ii mai curatd. cdci umblind pe calea vieluirii dupd lege, vom putea sd aducem roadele lui Dumnezeu ca jertfd. Dar Moise susfinea cd trebuie sd meargd cale de trei zile fiii lui lsrail in pustie, ardtind prin aceasta cd nu trebuie s6 rdmlnem aproape cie granifele rxutdlii 9i a vielii supusd tiranului. gi dumnezeiescul
nul transcendent, nesupug _ Orijilor. Toate trei slnt strlns unite. Clnd jerfegti lui Dumnezeu, te simli liber. Numai trebuinfele materiale 9i pldcerile trupegti- te loUeic. Iar binele pldcut lui Dumnezeu il facem cu bucurie, Dar il laci cu bircurie clupi ce ai fdcut efortul de a-ti pune tn lucrare libertatea. Jentfele aduse zeilor se arluceau dintr-o fricd, sau din voinla de a-i imblinzi. $i ei lfi cer o cruzime in actul aducerii jertfei, sau vlrsarea de stnge. Aceasta nu te innobileazd. Nu te bucurd. 47. Dumnezeu, Care e Creatorul lumii, nc poate elibera gi pe noi de lume, cum nu ne pot elibera zeii, supu'i gi ei legilor lumii qi patimilor celoi ce nrr stiu altcqva mai tnalt decit lumea. Dumnezeu ne poarte insufla din libertatca lui {a}6 de lume, din stdpinirea Lui asupra 9i, 9i noud libertate qi stdplnire asupra lumii 9i a patimilor pdcetoase. Acesta e sensul profund $i intdritor al <ruvintului, ascuns ln credinfa intr-un Dumnezeu creator al lumii, deci mai presus de ea ln mod absolut gi necolundat cu ea in sens panteist. $i numai pe om ll ridicd Dumnezeu cel liber fald de lume, Ia libentatea Jatd de eo, pri faptul cE l-a fdcut dupi chipul Lui 9i deci ln comunicare congtienttr 5i liberd ou El. Iar omul se aratE liber falA de lucrurile lumii prin faptul cd le jertfegte lui Dumnezeu. Jertfele ce se aduceau idolilor nu ardtau pe om liber fatd cie lunie, ci ardta cum unele din lucruri se slricau ln favoarea altora. Numai jertfinclu-le lui Dumnezeu, omrd se ridice peste procesele lumii.

INCHINARE

iv

DUH sI ADEVAR

17

Moise aduce gi un motiv infelept gi bine intemeiat pentru trebuinla de a iegi din Egipt cei chemali de Dumnezeu i <ce nu cumva sd ne intimpine vreo moarle sou uciderer, PALADIE: gi ce tnseamnd aceasta? cdci nu pot infelege ugor cei ce voiesc. CHIRIL: Ifi voi spune. Era un obicei la egipteni, care s-a pdstrat plnd azi la lnchindtorii la idoli, cx cei ce aveau sd intre in temple, trebuiau sd se fereascd de a se apropia de cadavru, cdci ziceau cd e o intinare supremd nu numai a se atinge cineva de el, ci chiar si a cddea la simpla vedere a lui. Agadar, il convinge pe Faraon sd cugete cd ei nu ar putea sd aducd jertfd intru curdfie dacd inceplnd sd fac6 aceasta' i-a intlmpina de undeva pe neprevdzute vreun caclavru sau vreo ucidere, adicd fie vreunul care a murit prin legea firii, fie vreunul omorit silnic de ucigagi. cdci voif a zis, avefi temple gi incdperi sacre, inchise gi cu porfi, inlduntrul cdroa cei ce au intrat pot sd jertfeascd in chip curat, cum socotifi voi inpivd. Dar noi jertfind in lnijlocul cet5fii, la rdspintii Ei in cimp, ne intindrr in mod necesar prin vederea morlilor. CEci nimic nu poate impiedica vederea. lnfelesul acesta al intimpldrii istorice igi are temeiul probabil in obiceiurile egiptenilor. Dar ceea ce a spus preainfeleptul Moise e just ti cind se infelege duhovnicegte. chci noi trebuie sx jertfim lui Durnnezeu gi sd petrecem sdrbdtoarea sfintd in pustie, despdrlindu-ne de Egipteni gi ferindu-ne de vederea morfii. Numai avind mintea golitd de toate gi depdrtatd de cele ce o lntunecd lumegte gi eliberindu-ne ochiul de cele ce ne duc la moarte gi stricdciune, vom jertfi curat lui Dumnezeu, Stdpinul tuturor. Iar lucrurile moarte sint cele ale trupului. $i intunericul lumesc este tulburarea produsd de imprdgtierile rele $i deFarte, care pdteazd eterul curat gi strdveziu al cugetdrii. cH de acestea se cuvine a se depdrta cei ce voiesc sd slujeascx lui Dumnezeu cu sinceritate, ne convinge gi cuvlntul istoric a8. PALADIE " Aceasta este clar. Dar treci ra cele ce urmeazd. 1HIRILT Agadar pe israelifi i-a cuprins, socotesc, un dor arzdtor gi ascutit dupd vechea libertate. $i ndzuind cu putere spre aceasta, au stirnit minia celui ce-i supusese sub jugul robiei. Acesta spunlnd t:d pofta dupd aga ceva izvordgte din rene, poruncegte sd li se sporeascd sudoarea la muncd, cerindu-li-se implinirea fdrd intlrziere a
48. Nu e liber cu adevdrat cel ce ln vremea jertfirti mai are ln cugetare ceva din lucrurile lumii sau din pornirile crare-l tin alipit de ele, care slnt moarte, sau sortite morfii. Acestea tulburd cdarul curat al cugei5riin. Nu e tn unire deplind cu Dumnezeu, cum trebuie sE lie cel ce oduce sau-se aduce jertfd Lui. Nu e'liber. de cele necurate. Nu e netulburat de ele gi deci curat.

SF. CIIIRIL

AL

ALEXANDRIEI

normei obignuite :9i tdindu-li-se in chip neobiqnuit rafia de paie. Cdci zice : "Sfoli ld.rd sd lucrali ; sinteli lene,gi. De aceea ziceli : sd mergem si sd jerttim Dumnezeului nostru. Acunt dar mergind lucrali. Cd pai.,,:nu se vor de ttoud, dar tot atitea ciLriimizi veli Iace. Deci s-cu vdzut logolelii fiilor lui Israil pe ei in.lili in necaz, zicindu-li-se.: nll veli impulina din cdrdmizile ce sint rinduite pe zi. ^ti s-au intilnit cu Mojsc gi cu Aaron, cere veneau in intimpinaree lor, iegind de Ia Fereon, ,gi ou zis lor : Sd vd. vadd. Dumnezeu pe voi li sd vd judece, cd a[i [dcut urit nrirosul noslru inaintea ]ui Faraon .5i irzoinlea slugilor Irti, ca sa dali sabie in miinile lui ca sd. omoare pe noi>> (Ieg. 5, 17-21), ne E un adevdr, prietene, cd atunci cind se hotdrbgte cineva sd scuture jugui stdpinirii diavoiului ;i sd caute mdrirea Iuminoasd gi liberi a slujirii lui Dumnezeu gi sd o serbeze gi sd cunoascd pe Stdpinul adevdrat, precum se cintd in Psalmi : <Serbafi gi cunoopteli cd Eu sint L)omnul Dumnezeu" (Ps. 45, l) 4e, se scoald dugmanul tuturor impreunii cu celelalte duhuri rele gi necurate gi reprogindu-i ca pe un iucru necuvenit ndzuinta li serbarea amintitd, il silegte sd se find in continuare de neinfrinarea trupeasc6 gi pdminteasc6 gi de cele ale lumii, dupd obiceiui fiecdruia, neingdduindu-i sd se despartd de patima care-i este familiard. Totodatd face 9i pe acesta greu de satisfdcut, ca nu cumva din pricina ugurintii de-a o satisface sd o disprefuiascd Si astfel sd se sature de rdu. Ciici aceasta socotesc cd o aratd cind le cere pe de o parte cu putere implinirea intocmai a normei de cdr6' Inizi, iar pe de alta ii lipsegte de cele prin care ar lmplini-o u;or, adicd rie paie. Cdci e propriu firii noastre ca mai ales atunci sd ndzuim dupd ceva din toat5 inima gi cu toatd puterea gi sd. ardem de o dorintd mai fierbinte, cind intervine ceva care ne impiedicd cu sila ca sd putem dobindi acel lucru. Astfel cind legea dumnezeiascd trage mintea omeneascd de la cele urite, pdtrunde in ea o mare dorinfd, care o cheamd spre acelea gi o lnduplecd sd strige impotriva legiuitorului 50. Dovada acestui lucru o avem, ca in nigte umbre, in logofefii fiilor iui Israil, care obositi de munci gi nevdzind o cale mai ugoar5 spre
49. De sdrbdtoare tine nu numai jertfa adusd lui Dumnezeu in liberta,te, ci gi cunoa$terea lui Dumnezeu. Acela cunoa$te pe Dumnezeu ca pe adevEratul Stdpin al tuturor, care dd un sens tuturor. Acela se umple de bucurie pentru via{a vegnicd, ce $tie c{ o rra avea de Ia Dumnezeu. 50. Patima pe de o parte ne robegte, pe de alta rdmine mereu nesatisfdcutS. Ne lrrpseste mereu ceva prin care sd o satisfacem depli.n. Cere gi ea decj un efort al voinfei de a gisi mijlcaceie pentru satisfacerea ei mai deplind. Pe de o parte ne fine robifi, pe de a]ta ne cere un efort. E o voint5 in cdutarea mijloacelor, dar totodata o vointi silitd din interior. Pe mEsurd ce crepte robia, creqte trebuinta efortului. E altfel ca in sEvirqirea binelui, cind pe mEsurE ce crelte efortul, cregte libertatea. Cdci la inceputul efortului spre bine, se opun ispitele spre rdu, sau voinfei spre libertate, ispilele spre robie.

TIISFITNARE nir Dtrrr sI ADEVAR

implinirea slujirii 1or, invinuiau pe Moise gi pe Aaron spunind ci ei au dat prilejul necazului adus peste ei gi a trebuinfii de a suporta o apdsare mai grea a stdpinirii. $i aceasta nu din altd pricinS, ci numai peutru cd au fost cupringi de dorul libertdfii, cdutind sd convingd poporul prin cuvintele lor. PALADIE; Dar nu socotegti cd aceia au spus cele cuvenite gi adevdrate ? CHIRIL.'Ba cu siguranfS, Paladie. Cdci indatii ce ne-a stirnit o dorinld dreaptd 9i un gind bun spre datoria de-a imbrdfiqa cele pldcute lui Dumnezeu ;i n'e-am amintit de legea care ne indeamnd spre evlavie, dugmanul tuturor ne impinge gi mai tare spre ceea ce obignuiepte sd ne pdgubeascd. Dar Dumnezeu ne scapd gi ne mintuiegte. :\stfel a zis cStre Moise : <Mergi, spune liilor lui Isrcil, zicind: Eu sint Domnul gi vd voi scoate pe voi din stdpinirea egiptenilor gi vd voi scoate pe voi din robia 1or gi vd voi izbdvi pe voi, cu brul inalt Si cu judecatd more. ,gi vd voi lua pe voi popor Mie. gi voi Ii Durnnezeul vostru $i veli cunoa$te cd. Eu sint Domnul Dumnezeul vostru, cqte v-c scos pe voi din pdmintul Egiptului, din stdpinirea egiptenilor" (Ieq. 6, G-7). Cdci citd vreme Satana ne abate $i np desface de la orice dorintd bunS li de la inclindrile spre ea, indepErtindu-ne prin toate modurile in care poate, legea lui Dumnezeu ne indeamni spre voirea cea bun5, fdcind neinfricat pe cel ce ne ajutd, iar printr-o nddejde atotstdruitoare stirnindu-ne la indr6znirea cea bund gi prin credinfd intdrindu-ne gi alipindu-ne de Dumnezeu, Mintuitorui si izbdvitorul nostru adevdrat. PALADIE: Ce minunat gi mintuitor lucru e credinfa Si setea de a urma lui Dumnezeu ! CI'IIRIL: Drept ai grdit. Dar credinta tinde spre bine ca spre capitul ei sl. Aceasta o vei cunoagte bine cind cuvintul nostru va ajunge la finta lui. Cdci venind Moise gi cel impreund cu el la Faraon ca sd vorbeascd cu el gi sd-l induplece sf, lase pe Israil clin Egipt 9i sd-1 dezlege din legdturile vechi, au voit sd-I inmoaie prin nigte semne mai presus cie cuvint ; astfel au prefdcut un toiag in garpe gi au anunfat limpede, cd pot cu cea mai mare ugurin|5 sd sdvirgeascd pretutindeni lucruri incd gi mai mari gi mai minunate. Faraon insi a poruncit vrdjitorilor gi magilor sdi sd facd la fel, ca $i cind numai cb n-ar fi strigat prin aceasta: Nu sintem nici noi lipsili de gtiinfa unor astfel de
5 1 . C r e d i n { a c e a dreaptd, ln Dumnezeul iubirii bine, ducind pe cel ce o a r e n u m a i d e c l t s n r c b i n e .
{ SI. CHIRIL

de oameni, e organic legatA cie

SF. CIIIRIL

AL

ALEXANDNIEI

lucruri. Sint la egipteni de acegtia cu muit mai mulli declt la voi. gi e o indeletnicire a vrdjitorilor (magilor) sd sdvirpeascd minuni. Deci intre ei vd numdrati gi voi ;2. Invirto,gindu-se astfel foarte tare si nelirsind pe Israil, sint aduse patru pldgi cumplite gi una mai rea decit alta. Cdci s-a sdvirgit in chip minunat prefacerea apei in singe, iar l;roagtele, finfarii 9i la sfirgit musca ciineascd l-au fdcut pe Faraon, sub puterea silei de nesuportat, ceva mai inmuiat. Chenrind deci pe Moise gi pe cel impreund cu el, ii zice : "Meryefi Si jerttili Domnuiui Dumnezeului vosfru in lara aceasto. $i a zis Mojse.. Nu esle cu putinld a se tace o$o. Cdci in ocest caz, uricittnile egiptenilor vom ;ertti. Domnului Dumnezeului nostru. gi de vom jertti Dotnnului Dumnezeului noslru uriciunile egiptenilor inaintea lor, vom ti omorlli cu pietre5s.Vom merqe cale de trei zile in pustie qi vom jertfi Domnului Dumnezeului nostru, precum ne-a zis noud.. ,Si a zis Faraon : V d voi ,fdsa .5i veli jertli Domnului Dumnezeului vostru in pustie, dcr sd nu mergali departe, t o (I"1. B, 25 I.u.). Deci cind satana se impotrivepte gi gtie sd opund rivnei noastre spre cele bune viclenia lui uricioasd, Dumnezeu i se ridici impotrivd li cind acela se obrdznicegte, il strimtoreazd gi-l potolegte cu bdtdi. De-abia atunci acela ne lasd fdrd sd vrea. Dar incearcd totugi sd ne induplece sd nu implinim slujba lui Dumnezeu intocmai 9i sd nu iegim cu totul de sub robia lui. Cdci a poruncit iudeilor si nu jertfeasc5 ln afard de fard, ci in ea."Dar NIoise ii spune preaintelept : .Nu e cu putinld sd fie aga>>. Ndscocitorul pdcatului e pururea propundtor de rele. Dar legea dumnezeiascd le respinge gi opregte sd se implineascd cele ce-i piac aceiuia. De aceea cei ce voiesc sd viefuiascd drept, sd dea atenlie nu celor ce le spune spre ingeldciune vicleanul, ci celor ce ni le spune legea dumnezeiascd.<cdcj legea Ta e fdclie picioarelor gi lunind cdrd.rilor mele> (ps. llB, 105).
52. tMinunile> vrdjitorilor sint minuni aparente, sau scamatorii prin care Satana cautd si amdgeascd pe oameni sd creacld intr-o putere mai presus de firc a lui. Vrdjitori de ace$tia (care vrdjesc, sau inSeali simlurile cclor naivi), sint cu mult mai multi riecit cei ce liind inzestrali cu adevdratd putere clumnezeiascd, clobinditd prin mari cforturi de imbundtdtire, pot face minuni adevdrate. 53. Moise infelege prin uriciunile Egiptenilor boui sau alte animale socotite de Egipteni sf.iute.El zice : de le vom jertfi boul lui Dumnezeu, vom fi omorili de Egipteni cu pietre. Egiptenii se inchinau accstor animale. Nu se socoteau (leasuTtralor, liberi lald de ele, ca Israelifii, care cunotteau pe Dumnezcu Creatorurlsuperior tuturor creaturilor. Acesta e sensul istoric. Iar in sens duhovniccsc, animalelc sint patimile. De vom omori pentru Dumnezeu patimile noa5tre, rrom stirni minia dracilor. 53 b. E uriciune diavolului s;i uneltelor lui sd ddruim lui Dumnczeu qredinfa cea dreaptd 9i o viatd curatd, blind6, cumpdtatd. Aceasti jertfd e unitd cu jertfirea patimilor. Patimiic le jertfim lui Dumnezeu in sensul ci le omorim. Crctlin[a :;i virtutea I le jertfim in sensul cd I lc ddruim. Omorind patimile din noi, d6ruim iui Dumnezeu virtulile. Ambele le facem Dentru Dumnezeu.

'INCHINARE

IN

DUH

SI ADEVAR

cl

'

PALADIE: Adevdrat. CHIRIL; Cind deci, Vicieanul vrea sd ne impiedice gi sd ne supund lui, noi trebuie sii slujim numai lui Dumnezeu celui dupd fire 5i alunginrl cit mai cleparte govdiala, sd zicem ; .<Nu e cu putintrd sd Iie ogo>. "Cdci nimenea nu poatc s.luji /a cloi domni , pentru cd sau pe unul va uri Si pe celcilalt va iubi, sau de unul se vo linea Si pe celdlalt il va nesocotir, (Matei 13, 24). gi iardgi s-a scris : <Voi jnirriilor Iricoase si miinilor molesite,yi pdcdfogilor care umbld pe doud edrdri /" (Eccl. 2, l5). De aceea socotesc cd trebuie sd aclucem o slujire curatd gi nepdtatd lui Durnnezeu, stdpinul tuturor, pdrdsind cu totul siujirea aceluia gi silindu-ne si"r inaintdm vitejeEte spre slujirea mai inaltd. ".Ay'uvom jertli, zice, Domnului Dumnezeului nosttu uriciunile egiptenilor. Iar de vom jertli uriciunile egiptenilor frnaintea Ior, votn Ii omorili cu pietrc". Refuzul e bine intemeiat, dacd se fine seama de istorie. cdci uriciuni numegte aci vileii adorafi de Egipteni. De vom jertfi deci, zice, Dumnezeului evreilor de aeestea, vom stirni fdrd indoiald minia egiptenilor, care vor socoti lucrul acesta de neiuportat. Expiicafia aceasta pare sd fie adevdrati deci. Iar clacd se ia in infeles duhovnicesc, folosul ei este mare. Anume, de vom omori ceea ce cinstegte in chip deosebit gi preluiegte foarte mult $i socotegte de o inaltd valoare mullimea dracilor, vom aduce lui Dumnezeu slujirea cea mai pl5cutd. PALADIE: Cum aga ? CHIRIL.' Au nu sint patimile trupului cele cinstite de ei ? De sigur nu pentru ele inseie, ci fiindcd prin ele ne pierdem gi sintem dugi iegafi in robia lor. PALADIE: Adevdrat CHIRIL.. Acestea deci omorindu-le gi oarecum junghiindu-le, vom fi miros de bunir mireasmd ]ui Dumnezeu. cdci iatd ce scrie pavel: <<inldlisali trupurile voaslre jertld viev', bineplacutd lui Dumnezeu, sluiirea cuvintdtoctre a voustrd> (Rom. 12, r). Iar aceasta o face ciIleva cum se cuvine, omorindu-gi mddularele de pe pdmint, curvia, irecurdfia, patima, pofta rea gi zgircenia (col. 3, 5). Deci fiecare din patimile din noi, e o uriciune a egiptenilor spirituali, adicd e un lucru atotadorat de ei. cd e un obicei al dumnezeiegtii scripturi sd zic5 uriciune idolului, deci unui lucru adorat, o aratd Dumnezeu zicind
54. Rdmineti aproape de pdcat, ne spune cel viclean cind vede c6 vrem sE jertfim viala noastrd lui Dumnezeu.

Sr.. CIITRIL

AL

ALEXANDRIEI

prin glasul lui Ieremia despre sinagoga iudeilor : <De ce a fd'cut cea iubitd" uriciune in casa Mea?>>(Ier. 11' 15). Iar dacd ar voi cineva s5 numeascd uriciune a egiptenilor ceea ce era urit gi respins de ei, nu s-ar abate nici in acest caz de la innecurate telesul cuvenit. cdci cele ce le este de obicei duhurilor aducem noi lui Dumlezeu spre mir.os urite gi nepliicute, acestea Ie de bund mireasm5 ca jertfS duhovniceascd : credinfa, blindefea, infrinarea, cumpatarea, iubirea intreolaltd 9i marirea iubirii de Dumnezeu. PALADIE: Dar cine sint cei ce jertfesc in fara Vicleanului? 9i: ' Cine sint de inteles cei ce jertfesc in afari de acea fard ? 1HIRIL: Cei ce n-au iegit inc6 din fara egiptenilor 9i jertfesc ltti Dqmnezeu in ea, sint foarte mulfi 9i poate chiar nennmtirafi. Iar'cei ce jertfesc in afar6 9i in pustie sint cu totul pufini $i aleli. "cdci nrulfi sint chemafi, zice, dar pulini ale,gi> (Matei 22, l4l. Toti ain fost chemali la libertate prin credinfd in Hristos 9i am fost izbf,vili de tirania diavolului, ducindu-ne la aceasta Hristos, preinChipuit celor de odinioard frumos prin Moise $i Aaron, ca sb inteiegi ugor c6 Emanuil e deodatd legiuitor 9i arhiereu 9i apostol. Dar cei rnai mulfi dintre 'ieqit cei chemati petrec incf, in pdcatele de odinioarf,, intrucit 1-au cu cugetarea intreagd din amiigirea lumii, ca s6 sluJeascSlui Dtrmnezeu in credinta curatf, 9i singur6. Aceqtia spunem ci sint cei ce jertfesc in Egipt, sau cei ce nu s-au depdrtat decit pufin. "sd nu rner' geli departe)),spune invirtogatul Ia inimS Faraon, chiat de veti iesi din pdmlntul Egiqtului,, 55, Iar cei ce voiesc sd placd lul Dumnezeu prin mutarea deplind la bine, izb{viti cu totul de tulburarea lumii, ies din pimintul egiptenilor gi scSpind din mina tiranului, jertfesc lui Dumnezeu curafi Ei ln 56. chip curat, intr-o viaf5 neocupatd gi liberS, ca intr-o pustie Dar eu asi spune cd si in alt mod trebuie s6 alerge cit mai cle' parte de pdmintul egiptenilor, cei ce trec cie Ia slujirea zidirii in locul
55. Jertfa uneSte aceste contrarii : murim Ei totugi trdim, nc traim._moartea' ne nortificim, cxperiem omorirea a ceea ce e rdu,_egoist in noi,.nu_m^aitraim noua, ci lui Dumnezeu.'corespunzitor cu ea e din acelagi verset, trcbuie.sd insemtlc a(lucerea dnei jertfe care cuvinteu"a lrun ralioneazd), carc agaclar,trdiegte 5i sc expcriazd ca jertfelor de animale care rlu se cxperiau ca i"iiia, tpi" deosebire rle aducerea jertfe, pe de o parte pentru cd nu iveau ratiune 9i cu'int, pe de alba pentru cb erau omorite. de care sd te ocupi' 56. E suigul spiritual al pustiei, Nu e in ea nici un lucru (ie toate 5i voinla nu se mai indreapta spre nimic. Ele se pot -deMintea se curStd pici o patim6, uici o imaqine' oi"i i"tr"gi tui Dumnezcu. Ni.i o griid, pici o poiti, Se poate dedica nici o idee conturata nu mai stdpine-1iene om. E liber de toate. lirdnit numai i"Gf fui Dumnezeu Cei mii p.ci.t d" tbate, Cel infinrt, simfindu-se de El.

3
INCI'I}II\AE IN

DUH

$I ADEVAR

$
3
tr

Ziditorului, la slujirea cea adeVdratd 9i sint chemafi'la cunostinta Celui ce,e Dumnezeu clupii fire, Cdci nu au ielit in mod desiivirgit cei cc n-alr gters incd rdrnagilele vechii amdgiri in cugetarea lor 57. Sint adic6'unii care pdzesc anumite zile 9i lurri, timpuri gi ani. Aceqtia dupd ce au fost chemafi prin Hristos lrt demnitatea libertSfii, dacd rSmin incd in pdminlul Egiptuiui 9i lertfesc lui DumnezeU acolo, jerti:sc lui DumnOzeu,rdminincJ intr-o via|5 care nu e nepldcutd Satanei. Iar dacb cineva'iese cu tot'll, luinclu-gi rbmas bun de la vechile obiceiuri, acela jer.tftgte in pustie si cluceo viafd vrednicE de toatd iauda. "|ALADIE; Sint de'aceeaqi pdrere. Cdci cugefi drept. Dar sd curgd I cuvihtul mai departe. '.CHIRIL; Dar minte Faraon Si iti retrage fdgdduinfa 9i nu lasd pe -pt5gi ca sd sfirgeascd spuIiii iui Israil. De aceea e lovit cu alte trei 'e nUA'b\a-i va ldsa. Dar prini iarisi cu minc]una. oCdci e mincinos 'n.a gi lntru adevdr stdlutu, dup5, cuvinlul Mintuitorufui (Ioan 8, 44). De' fapt, Dumnezetr vestegte 9i trimite peste egipteni grindina ndprazpiqi 6i i5custe care nimicesc cimpurile, dacd folosesc cuvint mincino!,i'Atunci,.de-abia .atugci apdrdtorii inverqunafi gi neinfrinti a!, rrriciuhii lui Faraon,. ridicd gtrigare malgr cdtre el,, zicind t "Pind. elnd ne ia fi noud. ace'esld'pacJste! .Tqimtitei.oameniisd slLljeaqcd DumnezeuTiui lor. Sou vrei sd gtii cri a' pierit Egiptul a" (teq. 10, 7). De aci 'dd ni's'e iardgi sd infelbgem cd Satana in locurile in care i se potri\ e$te sii lupte e mai taie decit puterile supuse lui. Cdci .acelea, pe cit se pare, cu toate cb sint tarc invirtogate gi cu totul neinduplecate, totugi vin, mdcar cit de tfrziu gi cg mare greutate, la o simfire a miniei dumnezeiegti. Acela insd intrecb in satUaticietot ce se poate spune e invirtogat la culme. Cdci s-a scris : <Inima Juj s-a lntdrit ca piatra 6i 9i slri ca o nicovald nccldtild, (Iov 41, l4). Deci fdcindu-se strigare multd cdtre eI, a spus cu greu lui Moise insofitorilor lui : "Mergeli Si slujili Domnului Dumnezeului vostru. oi Dar care sint cei ce vor merge? $i a zis Moise : Yom pleca cu tine' fii no$tri gi cu bdtrinii no$tri, ca Iiii gi cu Iiicele, cu oile qi vitele noastre. Cdci. este sdrbdtoarea Domnului Dumnezeului noslru. ,Si zise catre ei : Fie Domnul cu voi. Dar dacd vd ias pe voi vreli 9i overeo voaslrri ? Vedeli cd. e vicle,tug in voi? Nu a$a, ci sd meurgd bcirbalii pi sci slujif i lui Dumnezeu, cd"ci cceasto o cereli voir (Ieg. 10, 8, 9.u.)' Precum vezi, prietene, Moise a spus cd trebuie sd se facd despdrlirea destivirgitd. Dar acela spune : nu aga. Ci a spus cd va ldsa numai o
57. Dumnezeu e altfel declt toate cele create. Trebuie sd ne golim mintea de toate, ca sd trdim pe Dumnezeu tn chip indefinit (apofatic). Sau nu numai inclefinit ci ca fiind de o bun6tate altfel decit orice bundtatc din lume, altlel decit orice putere.

SF. CITIRIL AL ALEXANDRIEI

oarte gi partea care rdmine trebuie s5 fie ca un fel de chezigie pentru intoarcerea celor ce pleacd ; $i trebuie sii fie ldsatx averea in Egipt. Sd rneargd, spune, toti tinerii 9i tot poporul in virstd. Dar dumnezeiescul Nfoise susline cd trebuie sd plece cu toate, fdrd sd lase nimic : cu tinerii gi cu bdtrinii, cu fiii gi fiicele, cu cireziie de vite Ei cu celelalte animale. Cdci se cuvine ca cei ce se str5cluiescsd dobindeascd libertatea adevhratS, sd doreascd si se izbhveascd cle toate patimile gi sd porneascd pe calea ce duce la virtufi, neldsincl nici o rdmeiqifd a sufletului si a cugethrilor, prin care ar putea ciidea "iaripi sub puterea celui rdu. Spre aceasta cheamd legea dumnezeiascd pe tineri 9i fecioare, pe bdtrini impreunh cu cei mai tineri, clupii cuvintul psalmistului (Ps. 148, 12) 9i toatd virsta spiritualb in Hristos. Acestora le-a grdit gi dumnezeiescul loan, zicind: oV-am scris vouri, copiilor, cd ali cunoscut pe Tatdl 1 v-Qm scrjs voud, pdrinfilor, cd. ali cunosctlt pe ce) ce esle de Ia inceput; v-arfl scris rroud, tinerilor, cd. sinteli tari qi cuvlntul lui Dumnezeu rdml.ne in voi pi ofi biruit pe cel rdu, (I Ioan

2, L4, l3r.

Dar poate sd fie gi altfel,9i anume tinerii sd fie chipul (tipul) bdrbdfiei, bdtrinii ai infelepciunii, fiii gi fiicele ai prunciei spirituale in Hristos. Ctrci cu bdrbdfia, infelepciunea gi cu simplitatea cea ciupd Dumnezeu, ne departdm de la pdcat inaintind spre sfinfenie. "fmbdrbdtall-vd, zice,.ti sd se umple de tdrie inima troaslrri* (ps. 33, 25). gi iardgi: <Fifi inletepli ca qerpii pi nevfnovali ca porumbeii* (lvfatei 10, 16). Iar spunind cd gi oile gi vitele trebuie sd plece impreund, socotesc cd a voit sd arate c5 nici migcirrile trupegti gi mai nerafionale nu se cuvine sd le ldsrm satanei. Astfel dumnezeiescul pavel scrie : nprecum ali intdlisat mddularele voastre roabe necurdliei $i netegiuirii a,'a sd intdlisali acutn mddularele voastre co erme ate d.reptdlii spre slinfenie. (Rom. 6, 10). PALADIE; $i din ce cauzd lasd Faraon pe tineri gi pe cei in virstd, ii oprepte insd pe ceilalfi ? CHIRIL.' Dar cine zice cd rimine in Egipt ? PALADIE; Socotesc cd erau, in orice caz, femeile, copiii neajunpi la pubertate, bbtrinii bolnavi gi animalele necurrintiitoare. CHIRIL: Deci cum nu infelegi, prietene, indatf, ceea ce ai intrebat ? PALADIE: Ce vrei sX spui ? CHIRIL; Pe cei vigurogi gi tineri ti cu o deprindere mai fermd spre evlavie, ii socotegte supdrdtori. De aceea se .desparte, deti fdrd sli vrea, de cei ce ii rezistd, care pot sd i se impotriveascl gi sii se apere

rI

TNCHINARE

IN

DUI{

SI ADEVAR

tf

cind li se face nedreptate, dupd cuvintul : nstali impotrivd d,iavolului si va Iugi de la voi- (Iacob, 4, v). Dar refine pe cer care nu poate sd i se impotriveascd bdrbi"rtegte iubegte, ca pe u, om siab gi gi neiubitor de lupt5, femeiescul care bolegte de un cuget moregit, ca gi pe cel rteajuns la pubertate 9i iipsit de puteri 5i incd copilirresc, precum gi ceea ce e gros gi mai pufin rafional, ardtat in chipul vitelor gi oilor. PALADIE: Bine ai zis. CHIRIL: Dar iardgi minte in'irtogatul la minte gi 'eincovoiatul Faraon. De aceea fiindu-i distrusd, aga zicind, toatir tara, de ndvala ldcusteior, trimite dupd Moise, pe care-l insofegte Aaro', gi-i zice : <Mergind slujili Domnului Duntnezeului rzosrru, dar oile si viiele voostre le veli ldsa, iar qverile vocsrre sd meargd cu voi. $i ct zis Mor.se: Dimpotrivd, sd ne doi gi tu noud ard.eri rre tot si jertte pe care sd.Ie aducem Domnului Dumnezeului nostru. $i vitcle noosrre vor mcrge cu noi si nu vom ldso ungh ie. pentru cti crin ele votn /ua sd jertlim Damnului Dumnezeului noslru,r (Ieg. 10, 24--20|. PALADIE: gi ce infeies trebuie sb ddm celor spuse de preainfeleptul Moise ? Sau cum putea sii ia cineva cele din Egipt $i are lui Farao' 9i sd le d5ruiascf, lui Durnnezeu? CHIRIL: cuvintul e rimpede, prietene. cel ce se impotrivegte celor care se strdduiesc spre erila'ie gi ruptd cu ei, dacd nu poate sH fin5 pe vreunii cu totul sub stipinirea lui, doreSte sii-i aibii m{car in parte. Dar legea lui Dumnezeu ne in'atx sd ne desprrfirn in rnodul cel mai deplin, neadmifind sd mai fie s& mai rdmind in nici un fel 9i sub el, nici o pdrticicd a sufletului, sau a minfii, nici un prirej de migcare trupeascd. Pe lingd aceasta trebuie si aducem lui Dumnezeu gi cele mai frumoase gi mai prefioase roade ale r,'ietii din lume. cdci aceasta socotesc cd inseamnd a lua din Egipt qi a jertfi rui Dumnezeu. sau nu aceasta o fac cei ce se apdr6 cu armele inferepciunii rumegti gi cuteg sfintele gi dumnezeiegtile noastre dogme clin strdlucirea in cuvinte 5i agerimea c'nogtiinfet sa gi aduc jertfd cuvintdtoare (rafionald) rui Dumnezeu ? <cdci toatd infelepciunea e de ia Dumnezeu>>, crupd cum s-a scris (Eccl. 1, 1). Dar noi spunem cd poefii gi scriitorii elinilor au ajuns la aceastd strdlucire a vorbirii frurnoase in duh iumesc. De aceea dumnezeiescul pavel zice: <<Nu am luat d.ultul lumii acesteia,
- 58' Sa ne lnsugim gi cele ale infelepciunii gi'tot ce realizeaz6 bine natura umand pentru a le ddrui lui Dumnezeu. putem folosi filosofia om"rreircd, gr,aiul omenesc, Tla omeneascd, adaptindu-le exprimdrii drep,tei credinte. Nu trecem ia qt-lita de tot ce e bun ln viafa n&strd-generil "m"nes". i.tu iop"r"-".i.o creainta leg6turri cu cec\a.ce a realizat gi realizeazi omenirea. ci folosirn totul, eviti;d numai ceea ce e rau in ea.

SF. CTIIRIL

AI- ALEXANDRIEI

ci duhul cel din Dumnezeu, ca sd. cunocglem cele ddruite noud de Dumnezeu, pe cere Ie 6i grdim nu in cuvinte lnvdlate de lntelepciunii omeneSti,ci in dovedirea duhului- (I Cor. 2, l2\. Cd Moise spunea cu adevdrat, dar in umbre, cI cele prefioase ale vietii din lume nu sint lepddate de Dumnezeu Cel dupd fire, o aratd indatd in mod ciar. Cdci la porunca lui Dumnezeu ca sd spolieze pe egipteni, a spus cd trebuie sd imprumute vase de aur gi de argint de la conlocuitor gi vecin, ceea ce se gi face prin femei. Pentru cd femeia e megterd la gugotit gi atotguralivd gi foarte priceputd spre amdgiie. Iar vasele de aur gi de arginl, de la egipteni socotesc cd sint, cum arn spus adineauri, cele prin care era obiceiul sd se bucure de slavd unii din lume, chiar dacd cunogteau pe Dumnezeul Cel adevdrat. Iar ceea ce spun e aceasta. Tuturor oamenilor le sint comune migcdrile minfii gi sufletului gi aptitudinea spre tot ce e bun gi rdu. Dar unii folosindu-se bine de avantajele firii infdptuiesc o viatd strdlucitd gi distinsd. Altii insi abdtindu-se spre cele ce nll se cuvin, pervertesc cele brine ale firii indreptindu-le spre cele urite. Asa bdrbdlia gi pruclenla sint bune celor ce le folosesc bine, dar sint vdtdmitoare celor ce nu 'le folosesc just. Cdci poli sd te porfi bdrbdtegte 9i sd fii prudent pentru laudd ,9i aplauze. Dar pofi sd le ai pe acestea iardgi cu multd rugine. Acestea sint comune gi in toti, li in cei ce rdtdcesc incd', gi in cei care cunosc pe Dumnezeu. Cind deci bdrbdfia, slujitoarea de oclinioard a viciului, 9i agerimea inteligenfii se intorc in noi spre ceea ce ii place lui Dumnezeu, atunci sint ca unele ce fiind luate de la egipteni Si din viata in lume, se prefac in case sfinlite gi bine primite lui Dumnezeu 5e.Cdci se preface in folosul virtutii $i spre slujirea sfinfeniei, precum vasele de aur gi de argint din Egipt s-au ardtat folositoare rla intocrnirea Ei desdvirgirea cortului sfint. Dar de-abia dupd ce au fost spoliafi egiptenii si dupd moartea prirnilor lor ndscufi, s-au izbdvit fiii iui Israil. $i aceasta pentru cd au jertfit mielul ca chip (tip) al lui Hristos. Cici nu era cu putinfd sd dobindeascd altfel aceasta, odatd ce toatd izbdvirea e numai in Hristos
59. Am spus lntr-o notd anterioard c6 eristd qi un progres in perversitate. Fiecare om e un chip al Cuvintului dumnezeiesc (al Logosului) avind in el putinla inaintdrii nesflrgite spre boghtia care se afld in Cuvintul dumnezeiesc, prin actualizarea potenlelor aflate in el. Dar se constatd in aceasti actualizare progresivd o strimbare. Apoi, depi Logosul rimine cu putereo Lui sustin{toare 5i in legdtur6 cu cei rdi, totuqi acegtia lntuneclndu-gi congtiinta legdturii cu El pierd sensul existentei lor gi al semenilor ca persoane destinate eternititii ln legituri cu Persoana eterni a Logosului. Prin aceasta pierd ln general sensul existenlei. Ei se dezvoltE, dar intr-un tel de lntuneric.

:i

TNCHINARE

IN DUH

$I ADElr'AR

gi nu numai prin El e toatd darea cea bund m. $i ei sint lisaii din Egipt noaptea, ca unii ce se izbt'ivesc in acelagi timp din intuneric li din robie; Cdci robul pdcatuiui iubegte totdeauna sd fie in intunericul spiritual gi nu in lumina dumnezeiascd61. <<Cdtot cel ce tace cele rele, dupd cur,'intul Mintuitorului (Ioan 12, 34). $i scot cu urdg.te lumina>>, ei aluatul nedospit 9i fug fdrd provizii. <Cdci sileau, zice, egiptenii po' porul, co sd-i scoatd.pe ei d.egrctbad.in lard. cdci ziceau cd noi toli vory ,muri. si Q luat poporul si a)uatul sdu inointe de c se dospi Idinn )or, .Iegat in hainele sole pe umerio (Ieg. 12, 33-34). C6ci socotesc cd cei ce voiesc sd se lipseasc5 de Dumnezeu 9i s-au hotdrit sd se fac5 casnicii Lui, nu trebuie sd poarte rdmd;ifeie rdutdfii din lume, nici sd-gi ia la drum hrand spiritualS striiind $i necuratd. Ci sd iubeascd s5 fie pliniie nedospite, adorind pe Acela Care dd viatd lumii 62. Unii ca aceqiia vor prdznui in chip curat 9i aducind lui Dumnezeu slujirea cea viednicd de primire, vor rdminea pururea sub puterea Lui. PALADIE r Agadar, cei ce sint iubitori de Dumnezeu 9i buni, trebuie' Sd ajungd, ca la o fard sfintd Si sfintitd, ia viala cea netiranizatd 9i supiisd lui Hristos ; Si sd se grdbeascd sd jertfeascd nu in pdmintul clu$rnariilor,adicd nemaifiind in deprinderea iubitoare de pdcat 9i nu cu totul nepdtatd, ci mai mult in rivna $i intr-o stare morald eliberatd de tirania diavolului. CHI4IL: Sd cugefi, Paladie, ce lucru nu std altfel, ci aga, cdci cu' vintul .nostru a ardtat-o cu adevdrat aceasta. Dar o poli infelege, dacii vrei, qi prin altd icoan5. Dupd ce locuitorii sfintei cetdfi, adicd ai lerusalimului, au cutezat sX supere pe Dumnezeu, Mintuitorul tuturor, prin abaterea spre tot felul de pdcate, au cdzut sub puterea Babilonenilor, care luindu-i robi'
60. Hristos lucra $i prin mielul jertfit de Israeliti ln vederea eliberdrii din Egipt' degi precum mielul era numai un chip al lui Hristos, aga 9i izbdvirea lor din robia gqiptirtui a Iost numai un chip al mintuirii noastre de phcat qi de.m-oarte. -" 61. Irruel pleacd din r6bie 9i din intuneric, ca sd ajungi.dimi'eafa sau la inceputu.l luminii'in afara robiei. Robia pdcatului lntuneca orizontul omului. El nu cunoaste sensul existentei sale. Nu qtie spre ce scop exista. Crede ce eristd numai pentru scurte pldceri momentane, pentru o viatd trecAtoare. -62. Avind piinea nedospiti, Israelilii doreau_ p9 Hriltg_s,. care,. a$a cum aluatul 'dospind-o aga ne dd noud vi,at6. Cici fdrd Hristos fiinta noastrd e. ca na viat6 azimei o azimd lipsitS de .riatd. oe aceea SfinJa lmpdrrtaganie o s.dvir$im cu pi]ne dospitd, ca unii ce nu mai sintem in agteptarea lui Hristos, ca Evreii, ci.L avem. Sf. Chiril dd aici o interpretare negativd azim6i, sau o soco^testesemn aI agteptdrii, nu-i dh intelesul pozitiv'din precedent, care folosind-o la lmpd_rtilanie. o. socotea semnul nestricdciunii. Cei ce'consumi azimd, se grdbesc spre Hris{o_s.cei ce se. impdrtd;esc- sub ihipui piinii, au deja pe Hristos, piinea cea cereascd. Ei nu se grdbesc sd iasE tlirt robia ii care se mai aita, ci sint deja in libertate. Eshatologicul e mai prezent in Liturghia risiritean5. Dacd'ln Vechiul-Testament se minca azima aqteptdrii' -a sperqll-tei a n'edeplindtdtii, Hristos la Cina cea de Tain6 s-a dat prin piine pe Sine insugi. Cdci El e piine lmplinittr, tru azim6 nelmplinit6.

ST" CHIRIL,AL

ALEXANDRIEI

le-a poruncit sd le slujeasch.Ei erau constringi sd se supund celor ce-i stipineau, chiar f5rir sii r,.rea.lntristali foarte gi gemind sub nenoroci_ rile neaqteptate,ct"rutate alie uneori micar o scurtd mingiiere sd in rnunci. Iar aceasta consta in a toci ascufigul clurerii care-i stdpinea prin cintdri de laudx lui Dumnezeu, <Mi-aLn odus aminte d.e Dumnezcu usi m'om veselif,, (Ps. 76, 4), aratd Davi'd, spunind despre cintarea de laudd a lui Durnnezeu cd este o sdrbdtoare duhovniceasci s. Dar celor ce vo_ iesc sd cinte gi si imprineascd lauda obignuit5, li se pare cd e un rucru necuviincios sd le facd sd rdsune un sunet atlt de dulce in urechile ce,lor dc alt nearr gi sd rdsplndeascd, aga zici'cl, in aer 'iersul prea crulce gi prea melodios, ca si ridd babiionenii gi sii se irite cle cinti-rrileor_ ganelor lor. De aceea au zis : <La riul Babilonurui, acoro arn s;czut si am plins, cLnd ne-am odus amitrte cle Sion_ (ps. 136, l_2), i^ care, dupt"rlegile qi obiceiurile iudeilor, se aducea jertfa de laucld, care sc silvirgea prin coarde gi organe, gi fermeca prin meiocliiie ei pe ct,i ce intrau in templui lui Dumnezeu &. Iar fiindcd acum se afiau ap.dsaii de jugul striin al robiei, zic plingind.: <<ln sdlcii, 1n mijrocul rui am atlrnat organele nooslre">, ardtind prin aceasta incetarea cintdrilor. Ciici salcia e un arbore neroclitor, mai bine zis cu rodur piercrut, curn s-a zis de un poet al eliniior 65.Deci organele cintirii au fost puse in nelucrare gi in stare de nerodire. Aritind pricina acestei nelucrdri, zic: <Cum vom clnta cintarea Domnului 1n pdmlnt sfrcijn 66. ?_ Iar aducin_ du-le Baruch cuvintele lui leremia, (au plins toli $i ou postit si s-au rugat inaintea Domnurui ; si ou slrins argint, pe clt putea mina tiecdruia si l-au trimis la Ierusalim, la loachim IiuI lui Helchie,IiuI lui so/omDreptul si la preoli .gi Ic tet poporttr care se ofra cu eI in ,Ierusarim., iBar. 1, 5-7). gi mai jos : <gi au zis: Iatd am trimis la voi argint, cumpdrali pe argint arderi de tot penftu pdcat gi tdmiie, si taceli mi= tesrne ;i /e aduceli pe altarul Domnulul Dumnezeului nosrru,r (Bar.
63, clntarea de laudi a lui Dumnezeu (doxologia) are un rirtm entuziast, dincr glas unei bucurii sirbdtor-e'tr. E <-rbucurie--pLntru cele primite rle Ia Dumnezeu gi o bu.curie a nddejdii. cici in laudd se ""piitia experienll p"tlrii"it'br-rndt{tii ctumnr:zeiesti. {I 64. Lauda adresatd_lui Dumnlzeu era gi ea o jertfE adusi Lui. Era <jertfa laudei>, cum se spune gi in sf. Liturghie. Ea bucurh nu numai pe ournnezeu, ci 5i pe tofi cci ce o aduceau, ca si o9 cej c_eo jertfeau. sa treiesti in ea ;i;;il qi bunEtatea lui Dumnezeu ;i se mirturisegte rui D'umn;;& Gcuria clc-a simli aceastd mdrelie gi bu_ ndtate a Lui. Aceasta e sirbitoarea 65. Homer, tn Odiscea, 20. 66' Daci lauda lui Dumnezeu se.face in cintare gi aceasta produce bucuric, unde Iru se poate lduda Dumnezeu lipseqte cintarea gi locul bucuriei'-ll ia pllnsul. E tii;sul c'elor aflati in robie, ca pedeapsd a lui Dumnezeu, care s-a depdrtat de ia ei.

INCHINARE

IN DUH

SI ADEVAR

1, 10). Cdci socoteau cd locuind in afard de pdmintui sfint gi ne mai lucrind sub Dumnezeu, ci afiindu-se sub jugul altuia qi cirzu{i sub mina tiranicd, nu li se mai cuvine sb jertfeascd, ci lasd slujirea celor ce locruiescin sfinta cetate gi se impdrtdqesc de slava sfintei siujbe 6i. Ei se c6lduzesc de o gindire buni cur sudoarea a ceea ce se cuviue $i e necesar. De altfel insugi preainfeleptul Daniil, fiind captiv impreuni cu ceilalfi, infeiegea forfa necesit5fii, dar se ridica peste ea, petrecind in preocupdri sfinte. Se ruga de trei ori pe zi. Dar ferestrele de Ia foigor eran indreptate qi erau deschise spre Ierusalim (Dan. 6, 10). Citci, dupd cum s-a scris, socotea cd rugdciunea lui e bine primitd ia Dumnezeu de abia atunci cind se depirteazi de tara str&ind gi uritd, clac.l nu cu trupul, mdcar cu gindurile, pi cind, privind cu ochii cugetdrii spre fara cea preaiubiti lui Dumnezeu, pdtrunde, aga zicind, in templrt gi aduce acolo rugdciunea pentru cele ce voiegte 68.

$
*

k
67. Slujba ii jertfa adush lui Dumnezeu fiind o a.devEratd sirbitoare a bucuriei produse de trdirea mdretiei gi slavei lui Durnnezeu, e totodati o lmpdntdqire de slava Lui Dumnezeu. Cel ce std in lumina lui Dumnezeu, se umple gi el de lumind. 68. Dep65ea robia exterioard printr-o libertate interioard.

CARTEA A DOUA Despre neputinfa de a scdpa de moartea de pe urma picatului de stipinirea diavolului altfel decit 9i prin sfinfirea in Hristos; gl ci nu in lege e indreptarea, ci in Hristos

l,t

CHIRIL: Cuvintul nostru a ardtat clar, Paladie, cd e un lucru frumos gi folositor sd vrem sd ne despdrfim de ceea ce obignuiegte sd ne vatdme si si dorim a ne face robi lui Dumnezeu 6e. PAIA,DIE; Aqa este. CHIRIL; Am dovedit cu tdrie cd despdrlindu-ne in intregime de cele rele, se cuvine sd cdutdm cele bune. PALADIE : Foarte adevdrat. CHIRIL.'s-a ardtat apoi cd e necesar ca ldsind cit mai departe prdcerile viefii din lume gi tulburarea pricinuitd de ele, sd ne grdbim sd jertfim lui Durnnezeu 9i aflindu-ne intr-o dispozifie a mintii asemdndtoare pustiei, sd-i aducem o slujire golitd de toate, preacuratd gi neatinsd de intindciuni, frumoasd gi bineprimitd. PALADIE r Aga este. CHIRIL..S-a mai ardtat cd strimtorindu-ne sub sine gi vrind sd ne refind de la pdcat, legea dumnezeiascd ne-a chemat de sub stdpinirea Satanei la demnitatea libertdfii, opunind infdfigarea celor bune uriciunii aceluia gi crescindlr-ne spre cele inalte, ni le-a fdcut strxvezii prin nenumdrate pilde. PALADIE: Aqa este. CHIRIL: Deci Dumnezeu este ddtdtorul mintuirii gi pricinuitorul a toatd fericirea, ardtindu-ne drumul apropierii de El, prin mijlocirea lui Hristos. cdci oare nu e mijlocirea lui Moise chipul (tiprrl) clar al mijlocirii lui Hristos ? PALADIE.. ln ce mod ?
69. A fi rob lui Dumnezeu lnsbamnd a fi liber de legi gi de patimi. Numai cei pdtimagi te robesc cu adevArat. Cel liber de orice patimd, Ei aqa e Dumnezeu in mod absolut, nu te robegte, ci doregte iubirea ta liberd. Cind iubesc pe cineva, ii slujesc din liberta,te.

'NCHINARE

TN DUH

SI ADEVAR

61

*,

f,

CHIRIL; Dumnezeiescul Moise a scos pe Israil din robia trupeascii gi l-a srnuls de la facerea cdrdmizilor 9i de la lucririle in legdturii ctt pdmintul ; $i stind la mijloc intre Dumnezeu 9i oameni, i-a adus cuvintele de sus. Iar Domnul nostru Iisus Hristos, prefdcind in adevflr cele ardtate in chip (tip) pi umbre, ne smulge din robia spiritualS (inteligibild), scotind afard pdcatul care ne tiraniza odinioarii gi scuturind stdpinirea diavolului; El induplecd pe cei ce. r'oiesc sd-i urmeze sA se despartd de grijile privitoare la trup, prefdcindu-le in dorinfa dup5 virtute $i vestindu-ne cit mai limpede voia lui Dumnezeu gi Tatdl. Astfel a zis : ,,Cuvintele ce Ie spun nu slnt ale MeIe, ci aLe Celui ce M-a trimis pe Mine, (Ioan 12, 24). $i iardgi : oNu vorbesc de Ia Mine, ci Tatdl, CeI ce NL-a trimis pe Mine, EI mi'a dat poruncd ce sd'spun ;i ce sd vorbescD (Ioan 12, 491. Dar Moise gi-a socotit cu adevdrat cele ale sale icoan{ 9i chip al mijlocirii iui Hristos, zicind israelitiior : <Prooroc dintre Iralii tdi ili va rid.ica lie ca pe mine Domnul. Pe Acela sri-l oscultali in toate cite a.i cerut de Ia Domnul Dumnezeul tdu 1n Horeb in ziua adundrii" (Deut. 18, 15-16). Deci cele ce s-au lucrat prin lr{oise gi puterea mijlocirii Iui sint chip {tip) 9i icoand. CSci cu mult niai negrbit e felui mijlocirii lui l-Iristos. Acela era slujitor al iegii ;i al umbrei 9i vestitorui unei ped.agogiicle sus. Ilristos insil e Stdpinui legii 9i ai proorocilor. EI legiuiepte cele ce le voie$te, 9i a fost Mijlocitor in inteiesul cd in El s-au intilnit Si s-au aclunat intr-o unitate Dumnezeirea 9i omenitatea 70. Ciici prin Hristos se infelege acestea amindouf, deodatd. <Moise a Iost ca o slugd credincioastiin toatd c1sa Lui, jar Hrisfos sintem noi" (Evr. 3, 5), peste casa ca un fiu peste cctsoSa, a cdrui co^sri Sa, a cdrui casf, sintem noi, cei care am fost condugi prin credinla in
70. Hristos e supcrior lui Moise pentru ci El e Stipinul legii. EI dd legea ca Dunrnezeu gi ca om o ia de la altul. Deci El e mai presus de lege' nu c supus ei. Deci o implinepte Ei El ca om, dar EI lnsuqi 9i-o dd si Sie-;i ca om' El o ia de bund voie, nu e silit sA o ia. O ia 5i o impliiiegte ca om, pentru a ne-o face ;i noul ugor de lmplinit. Cici ne comunica ;i noui puterea Sa ca om implinitor_ al legii, Dar o implinelte ia nivelul supcrior celui din Vechiul Testamcnt. El e Omul desivirpit, peltru cd e 9i Dumnezcu. Ne mijloce;te prin aceasta puterca dumnezeiascd.EI lace i:arte dup{ fiintd numai dintre oameni. Mijlocitorul adevarat trebuie si aibe in sinc ambele pdrfi intre care mijlocegte, Moise primc$te de la Dumnezeu un mesaj pentru oameni. Dar nu uDe$te in sine Dumnezeirca ;;i umanitatea. Deci nu poate uni nici pe oameni cu Dumnezeu in Sine. I-Lristosc dupd o fire a Sa Dumnczeu,clupd alta om. in El unirea intre Durnnezcu s;i om sau oameni e ciusd la capdt, idrd sii-i confundc. In afard de Hristos nu existi decit sau dcspdrlirea intre Dumnezeu 9i om, sau panteisrn. Oamenii simteau aspira{ia dupi desdvirSirea prin implinirea legii in plindtatea ei. Dar prin ei in;igi n-o mai putea implini. De aceea se facc Dumnezeu lnsusi si om. Cuvintul El ln:;uqi sd dea legea, ca clar, sd si o dea, dar gi si o 5i implineasci in plindtatea ei se intemeiazd pe faptul cd El e Mijlocitorul, in setrsul ci este ipostasul care une;;te in Sine Dunnczeirea $i umanitatea, deci mijloceSte in Sine Insusi intre Dumnezeire s;i umanitate $i ca atare intre Dumnezeire qi umanitate, in genr-.ral. Moise nu e la mijloc, propriu-zis, intre Dunrnezeu 9i oameni.

ST" CHIRIL

AL

ALE>(ANDRIEI

El spre libertatea adevdratd ?1.Agadar, lvloise a fosl rnijlocitorul libertdtii trupegti, r.restitorulliterei gi al urnbrer; iar Domnul nostru Iisus Hristos e tilcuitorul ceior mai presus cle iege gi cltiruitorul tibertdtii neasemdnat mai inalte decit a celei trupeqti 22, aclicd al ceiei dupti duh. De aceea a spus israelifilor celor ce erau eiiberati trupegte: <De veli ramine in cuvintul Meu, cu aclevdratucenici ai Mei sinteti si adet;drul vd va elibera pe voi,. $i iar.lgi: <Tol ce\ ce sdvirqe^'le pdcatul, este rob al pacatului ; iar robul nu rdnfine in casd in veec, pe cind.IiuI rdmine in veac. Dacci cteci vir sle elibera FiuI, cu aclettdratliberi veli ti, (Ioan B, 31, 32,34, 36) i3. PALADIE: Foarte bine ai spus. . cHIRlL.' Nu ne vom iduda, agadar, cu strdlucirile cele dupd trup ci cu cele in duh gi in dreptatea cea dupi Hristos, nu cea clupd lege. DacI cel ce e sub pdcat e incd rob, iar legea nu inclrepteazi in nici un fel, ci mai rnult ii osinclegtepe cei ce o calcd ?4,cum nu e limpede oricui cd toatd indreptarea in Hristos 9i desdvirqirea in duh prin sfinlenr'e, e prin El 9i in El ? De aceea scrie preainleleptul pavel : <Nu rnii rusinez de Evanghelie, caci e puterea lui Dumnczeu spre mintuire tot celui ce crede, iucleului intii 6i elinului. ccici in eo se clescoperdd.reptetea |ui Dumnczeu djn creclinlci spre crcclint<i,(Rom. l, 16-17). prin aceasta aratd - nefolosinta gi lipsa de putere a iegii r.echi, zicincl:
71. lntrucit Hristos este Fiul lui Dumnezcu, atit c.a Dumnezeu cit gi. ca om, pentru c9^9 1" unic ipostas in ambele calititi, ne face li pe noi iii sldviti ai Tatilui (Fvt.-Z' l0), deci liberi _cieorice robie. A5a cum EI ca Durnnezeu lgi cla ilsugi legea sie-qi ca om, deci o prime.gte 9i o implineqte in mod liber - 9i aceasta e plindtaiea ei ca expresie a asemdn-5riicu Dumneze-uprin iubire - aia 5i noi, din puierea Lui, pgte.tn implini in plindtatea ci in mod liber. Si atit libertatea pc carc o trdim iri 9 implinirea ei, cit gi asemdnarca cu Dumnezeu sau la starea cle lii, sau clcsdvirrirca umand la care ne duce prin implinirea ei in plinitatea ei, ne inalfd la mdrirea noastr6. 72. <Tilcuitorul celor mai presus de lege>. E vorba cle leqea trupeascd, c'arc normeazd viala 11"peascd,oprincl cle la unele qi poruncincl altelel Dar mai presus de ea este o lege a plinEtdtii (uir-am venit sd stric legea, ci sd o plinescr). Ea este o lege care nu e simtitd ca strimtorind libertatea, ci ca expresie a iibertAlii. E teglea iubirli. Amincloui sint date rrirtual in firea omnlui, ca mocLcle realizare a ei. Sau'legea are multe.. trepte. Pe mdsurd ce implinim o treaptd a ei, ni se descoperi aitd trciptd. gi pe mdsura aceasta, ea se uneste tot mai mult cu libertatca. Dai in aceeagi mxsura. Il simfim Dumnezeu nu numai ca tilcuitol'ui e.xterior 9i ddtdtorul legii clin noi, ci 9i ca cel ce ne apropie din noi ingine tot mai mult cle Sine, ca cel ce ne e tot mai familiar :;i ne conduce spre asemiinareatot mai mare cu Sine. .. 73. Aceastd apropiere rle Dumnezeu prin implinirea treptelor superioare ale legii ne face casnici ai Iui Dumnezeu, ne facc sd ne simtim ln El ca inir-un locag propt irt. Aceasta e libertatea de fii la care riclicE numai Hristos, Fiul Unul Ndscut Care S-a fdort 9i Fiu omenesc al TartElui ca sd ne facd 9i p" ,'toi ai Tatdlui p.i" Ei. Fiu e fdcut cel ce nu se face rob pdcatului, ci iubegte pe Tatdi in mori liber. _ 7'1.Legea infrineazd in oarecare mdsuri de la pdcat, prin pedepse. Dar nu poate.. indrepta sau frace drept in fata lui Dumnezeu, asem(:nea c1 Durirnezeu, pentru cd nu-i <ld aceasti putere. Numai din Hristos ne vine puterea si o implinim 9i sd o depdqim 9i sd ne unim astfel cu Dumnezeu.

I
FI

TNCIrINARE

IN

DUH

SI ADEVAR'

)ir'i

.i

"Iar cd in lege nimenea nu se indrepteazd, e vdclit. Cdci dreptul din credinld va Ii viu. Iar legea nu e clin credinld, ci cel ce le-a Idcui pc ele, ve trdi in ele, (Rom l, 17 s.u.). PALADIE: Aqadar legea e nefolositoare? CHIRIL: Nu spun aceasta. Pentru cX nu s-a descoperii in zaclar.Ci s-a dat rnai virtos (spre ajutor>r,dupd cum s-a scris (Evr. 5, 1). Cdci intrucit a venit peniru pectagogiegi pentru a cunoaqte pdcatul gi pcntru trebuinla de a primi inceputulile .qi elementele cuvintelor lui Dumnezeu, cum n-ar fi socotitd folositoare? Nfai neputincioasda fost insi in ce priveqte spdlarea pticatului 5i puterea de a desirvirgi spre sfinfenie ?5.Astfel dumnezeiescul Pavel ne spune t nDar $tim cd toate citc Ie zice legea, Ie grdieste celor de sub lege, ca toatd"gura sti se inchrc,lri $i toatd luntea sd lie vinovalti inaintea lui Dumnezeu. Pentru cd tliit Iaptele legii nu se vo indrepta nici un trup inainteo Lui. Cdci prin ltc1,' e ctlnoqlinla pdcatului> (Rom. 3, 19-20). Aqadar, legea e ardtdtoare a pdcatului, nu pricinnitoarea mdririlor virtufii. Cdci a spune : sri nu curve$ti, sri nu preacurve$ti, sii nu frrri, sd nu juri strimb,6i cele riscmenea acesloro. {Ieg. 20, 9 g.u.), sint proprii celui ce aratd felurile pdcatului gi alungd necurdlia, nu celui ce sf,depte ptiinla virtutii gi face auzitorilor atotldmuritd cunogtinla vietii nepdtate 20. Cdci mi se pare cii e o prostie a pune nesdvirgirea celor rele intre modurile unei viefuiri alese. Eu socotescpe bunii dreptate cii de-abia atunci cigtigtim irremiul in toate ceie de laudd, cinci pdrdsind 9i alungind picatul qi 16sind sd rdmind uncleva jos pe cel neeliberat in gind de viciu qi de uriiiune, ne vom ridica la mdririle inseqi ale virtulii. Astfel Domnul nostru Iisus Hristos zice '. uAmin, amin zic voue, de nu vo prisosr clreptalea voostrci mai mult decit a cdrturarilor gi q Iariseilor, nu veli intra in impdrdlia c,:rurilor" (Matei 5, 20). lntelegi, agaclar,cir N{in'Lui-

ru
p,

75. Legea a fost descoperit5 (dar fiind implicatd totodatd in firea noastrd) pentru a ne trezi congtiinla stdrii de pdcat, deci a pune primul inceput spre desdvirqirea noastrd. Dar cuidlirea de p5cat, sau puterea de a ne infrina cit mai mult de la p.rcat 5i cle-a inainta spre desivirgire 9i deci spre sfintenie, ne-a venit numai din puterea Fiului lui Dumnezeu fd.cut om. El a intdrit intii in Sine gi din Sine fi in noi Jirea omeneascdin nepdcdtuire gi a dus-o la clesdvirgire$i sfiulenie. 76. Cunogtinla prin experienfd a virtulii nu o avem decit duph ce avcm din Hristos puterea de a deprinde virtutea. Faptcle legii nu indreptcazd, pcntru cd ele, constau numai in a nu face cele rele, dar nu gi in a iace cele bune, Pentru accasta se cere dragoste de Dumnezeu gi de oameni. $i aceasta nu se dd de Dumnezeu diu afar6, prin ponrncd, ci de Dumnezeu CeI intrupat ;i unit ca atare cu uoi. Numai cel ce te iubegte, unindu-se prin iubire cu tine, iti dd puterea sd iubeEti. Prin Hristos omul e ridicat din planul juridic. E lndreptat nu pentru cE vrea Dumnezeu sir-l declare drept pentru faptele lui poruncite de lege, cum spune protestantismul. Ci e indreptat in sensul cd e fdcut ln nod real drept. pentru cd are pe Hristos crr puterea Lui de-a face binele in el, cu puterea Lui care sddegte cuno;tinla prin t'xpcrienl6 a virtulii in noi.

64

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

torul a poruncit si imbrdfigdm dreptatea cea mai presus de cea a legii z?. Iar lucrul acesta gtiindu-l perfect infeleptul Pavel, scrie : <De i se pare cuiva cri se poate ihcrede in trup, eu cu atit mai mult. La opt zile, am fosl tdiat lmprejur; sint din neamul Israil, din seminfia ]ui veniamin, evreLt din evrei, dupd lege farjseu i dupd rivnd prigonitor al Bisericii, dupa dreptatea cea din Lege, tctrcide prihanci. Dar cele ce imi erau ntie cistig, pe acelea le-am socotit pentru Hristos pagubd. Ba mai mult pe toate le socolcsc cd sint pagubd, Iald de inallimea cunoa$terii lui /isus Hristos, Domnul noslru, pentru Care ne-am lipsit d.e toate 6i le privesc drept gunoaie, ca sd cigtig pe Hrisios, Sj sd md. allu intru El neavind dreptatea mea din legc, ci cea prin cred.inla Jur Hrjstos" (Filip. 3, 4-9irc. PALADIE r lnfeleg, cuvintul e limpede. Dar spune-mi gi aceea : de ce nu ni s-a legiuit mai bine la inceput dreptatea prin credinfd gi sfinfenia prin ea, dacd n-a fost indestul5.toare Legea veche spre dessdvirgire? CHIRIL..Pentru cd se spald, prietene, pe drept cuvint, ceea,ce e tnurdar, se gterge ceea ce e pdtat, se lurnineaz5.ceea ce e intunecai. cdci se cuvine, socotesc, dupd cuvintul Mintuitoruiui, sr fie tdmdduit cel bolnav pi sd fie chemafi la pocdinfd nu cei sfinfifi, ci cei impovdrati de pdcate (Matei 9, 13). Sau nu trebuie sd fie osinditi intii cei chemafi la iertare, ca sd se vadd izbdviti dupd ce s-au gtiut prirnejduifi din pricina neputinfii lor ? Trebuia deci sd apard intii legea, ardtiltoarea pdcatului, ca un fel de mustrd.tor gi acuzator aspru aI nelrutinfei tuturor, ca si ajungem gtiutori ai mdrimii bundtdfii lui Dumnezeu, cea prin Hristos. Cdci unde gi cum ar fi fost ioc pentru harul iertiirii, dacd n-ar fi stat dedesubt vinovdtiile ? zs.
/J. nDrsptatea cea mai presus de cea a legii, e una cu "maririle virtufii>, n:r una care ni se atribuie pur juridic qi din afard de Dumnezeu, pentru meritele lui Hristos, cum zice protestantismul. Dar fiind mai presus de cea a legii, pentru cd nu o lnfSptuim in noi nrrmai cu puterea noastrd, cum sdvirgim laptele legii, ci cu puterea lui Hristos cel ce are in sine ca om starea virtufii, dindu-ne 9i noud puterea sd-I urmim Lui, sd ne facem asemenea Lui. 78. Pavel spune cd a implinit mai mult decit orice evreu poruncile Legii- Dar totuqi gi-a dat seama cE prin ele nu se putea mintui. Dc accea s-a alipit de Hristos. Dar vizind neputinfa <dreptdlii> din lege pentru miniuirc, n-a dispreiuit orice dreptate, ci a dobindit <dreptatea> din credinta in Hristos, aciici din credinta in puterea Ltri carc i-a ficut sieSi putere spre adevdrata dreptate. 79. Ni s-a dat lntii legea vechc, ca sd ne trezim la congtiinfa pdcatului 9i ca sd ne vedem neputinfa de-a scEpa de el prin noi ingine. Altfel .n-am fi simtit trebuinta de Hristos. Deci Hristos n-a venit pur $i simpiu sd ne scuteascd de orice obligalie a vreunui efort spre a deveni nepdchtoqi ii buni, cum inva1[ protestantismul, ci ca sE ne dea pulterea sE facem gi noi efortul pentru a deveni aga. I{ristos n-a venit si ne cleclare drepfi sau sd ne facd ca pe nigte bugteni, ci ca sE ne facd gi prin contributia noastrd <liberi" de pdcate sau de patimi, Nu poti deveni liber fdrd si practici Iiberlatea.

INCI{INAnE

lN Drfi

Sr ADEVAR

65

,* 3

$i dacd trebuie, spre a scurta cuvintul, sd recurgern gi la unele istorisiri vechi, voi spune iardgi, cd lui Avraam i-a fSgddttit Dumnezeu harul prin credintd; li ca intr-o pirgd a celor miluifi,'in el a dat o iertare rnai veche ca legea, pe cea din bundtate. Cdci s-a scris : <A crczut Avraam lui Dumnezeu si i s-a socotit lui spre dreptdteD (Fac, 15, 6; Rom. 4, 3) e. ta aceasta igi adaugd gi Pavel mdrturia : <Dar cum i s-q socofit? Cind era tdiat itnprejur satt clnd era netdlat lmprejur? Nu cind era tdiat imprejur, ci clnd era netdiat imprejur. Iar semnul tdierii Tmprejur L-a primit ca pecete a dreptdlii credinfei dln vremea netdierii lmprejur" (Rom. 4, lO-11). $i a auzit pe Dumnezeu ziciud ldmurit : "/n line se vor binecuvlnta toate neamurile> (Fac. 12, 3). <In tine,r lnseamnd dupd asemenarea ta. Aga a inteles-o Pavel cind zice : ,rPrevdzlnd Scripturo cd din credinld va indrepta Dumnezeu neamurile, i-a prevestit lui Avraam : <<1ntine se vor binecuvinta toate neomurile. Deci cei ce sint din credintd, sint binecuvl.ntafi lmpteund. cu credinciosul Avreamr> (Gal. 3, B-9). Agadar, t{ierea imprejur e senn al credintei din vremea netdierii tmpreJur, iar Avraam a fost indreptat din faptele legii. $i mdririle pentru credinf6 sint mai vechi decit tdierea imprejur. PALADIE.. Dar atunci pe drept cuvint md intreb de ce a intirziat sfinfirea cea din credinf5 ? $i de ce semnul ocup6 locul mai vechi qi ceea ce-l intrece locul al doilea ? CHIRIL.' Oare n-am aritat depiin cd a fost fapta unei intocmiri uimitoare gi negrdite ca legea care osindegte sd se iveascS in tirnp inaintea credinfei care indrepteazl? <Au nu lumineazd. Iumina in intuneric>>(Ioan J, 5). ti nu se desdvirqeqte puterea lntru neputinfd, dupd curn s-o scris ? (II Cor. 12, g). PALADIE; Bine zici. CHIRIL: Agadar legea s-a ivit la mijloc 81,ca sH se idmulteascd pdcatul. Cdci unde nu este lege, nu e nici cdlcare 82.Iar iertarea cdlcdrii gi a ugurdtdtii de pe urma ei cum ar vedea-o cineva, dacd. nu ne-ar osindi mai intii legea ? Cd ceea ce spun e adevdrat Ei nu e un cuvint gol, sau aiurea, va intdri gi Pavel zicind : <Agadar legea s-a addugat
80. Credinta lnsisi e 3ocotitd de Dumnezeu spre dreptate, ardtlndu-se cd ea este gi un act al omului, dar gi al lui Dumnezeu. Chiar socotiti ca act ai omului, o sprijind ln Dumnezeu, sau e experlentd a Lui gi a vointei Lui mlntuiioare. In credinta, ca act comun aI omului 9i al lui Dumnezeu, se afIS ca putere iu dezvoltare toatd dreptatea omului prin Dumnezeu 6i prin el. 81. S-a intercalat intre starea de pioat 5i mlntuirea in Hristos. 82. Odatd omul devenit pdcdtos, i s-a dat legea ca sd devind con$tieht de p6cat si ca sd vadd cum legea, departe de a-l ajuta si se facd drept, ll aduce la $i mai ... muite p5cate 9i prin aceasta ne oslndegte 9i mai mult,
5 _ SI. CHIRIL

F
t

Ir
66
SF. CHIRIL AI. ALEXANDRIEI

pentru abateri pind cind era sd vind srinrinla care a fost fdgaduitd ; Si s-o rincluit prin ingeri, (Gal. 3, l9). Cu cit inlelepciunea lui a cdutat sd taie diniinte viitoarele ndscociri gi nedumeriri ale unora. Cdci era de presupus cd unii se vor plinge de intirzierea indreptiirii din credinfd 9i vor spune cd pdtrunderea legii la mijloc s-a fdcut spre zirddfnicirea acelei vechi firgdduinfe. De aceea zice : <Esle deci Legea im, potriva Idgdcluinlelor? Nicidecunt? Cdci dacd s-ar fi dat lege care sd poatd da viafd, cu adevdrat clin Lege ar Ii |ost dreptatea. Dar Scriptura le-a inchis pe toate sub pdcat pentru ca Idgd.duinfa sd se cle.l din credinld celor ce cred in /isus Hristos. Iar inainte de a veni crcdinla, noi eram pdzili sub lege liind inchisi pentru credinla ce evea sd ni se descopere noud. Asltel legea ne-a Iost noua pedagog spre Hrisfos, co sd ne indreptdm din credin\aet. Iar venind legea nu mai sintem sub pedagog, cdci toli sinteti Iii ai lui Dumnezeu prin credinla in Hristos fisus" (Gal. 3, 2l-26). gi, ldmuregte deplin nedurnerirea zicind: <Der o spun oceasta, cd Legea care vine dupd patru sule ^gitreizeci de oni nu desliinleazd testamentul intdrit llnai inainte de Dutnnezeu, incit sd desfiinfeze fldgdduinla. Cdci dacd moStenirea ar ti din Lege, n-ar mai Ii din ldgdduinld. Dar Dumnezeu i-a ddruit lui AvraanT mo$tenfueadin tagdduinlit>(GaI. 3, 17-181s+. Inchizindu-ne deci legea in pdcat, ne-a fost pedagog (ne-a crescut) spre Hristos. Cdci Hristos este sfirgitul Legii 9i al proorocilor. De aceea le gi spune Iudeilor care nu credeau Lui: "Dacd ali li crezut lui Moise, ali cred.egi Mie. Cdci acela a scris d.espre Mine,. (Ioan 5,36). Agadar, nu ne indreptdm din faptele Legii, ci mai degrab5 prin credinla in Hristos. <Cdci cili sint din taptele legii, sint sub bJestem.Cd scris este: <Blestemat tot cel ce nu skiruie in toate ceJe scrisen cartea Legii, spre a le Iacer. Dar din blestemul Legii ne-a rdscumpdrat Hristos,
83. Legea nu deschide oamenilor o iegire de sub pdcat. Cdci oamenii rdmin sub ea avizati la puterile lor, care sint mai degrabd o neputinfd. De aceea ei apteaptd de la Hristos scdparea de sub legea care-i inchide in starea de pdcat, de la Hristos, sau de la Fiul lui Dumnezeu f5cut om care-l scapd de pdcat nu pr'fin lege, ci in mod mai presus de lege, prin puterea pusd ln umanitatea Lui 9i comunicatd lor daci se deschid Lui prin credintd. Dar tocm,ai pentru cA legea nu putea elibera pe oameni dln pdcat, ei au inceput sd agtepte eliberarea de la Dumnezeu prin credinfa ci o r a face El aceasta. Legea a ajutat pe oameni prin neputinla ei de a-i mintui sd ajungd la credintd sau sd accepte pe Hristos prin credintS. 84. Fatd de cei ce rdmineau nedumeriti de ce s-a intercal,at legea lnrtre cdderea in pdcat 9i mintuirea in Hristos, Sf. Cltiril dupi ce a ardtat cd legea s-a intercalat pentru oa omul sd vadd prin ea neputinfa de a se mintui prin ea, sau prin puterea lui, ca sE o agtepte de la Dumnezeu prin credinti, mai aclaugd clar con$tiinta ci va veni de la Dumnezeu mlntuirea. Dar omenirea prin credinfd o avea din fdgd<luinla datd lui Avraam. Aceasta intretinea in tot timpul legii nhdejdea cd mintuirea ii va veni prin credintE de la f)umnezeu in mod mai presus de legc. Omenirea era astfel pe de o parte inchisi prin lege sub pdcat, dar avea pe de alta nddejdea cE va fi mtntuitd prin credintd.

3
INCT'rNAnE l.ll DUH SI.-ADEVAR

fiicindu-se pentru noi blestem. cdci s-a scris cd blestemat este tot cel spinzurat pe lemn, ca binecuvintarea lui .A"vraamsd vie la neamuri prin Hristos lisus, ca szr prirnim. fdgxduinfa duhului prin credinlii> (Gal. 3,'10--14). PALADIE; Dar sii trecem, clacii vrei, ra altcerra cle folos. Ajung acesteadespre lege gi despre iconomia ei. CHIRIL.'spune treputinf S. ce doregti, cdci crecl cd nu-mi este clin cele cu

PALADIE; Nu e prea grea ri adincx nec.l umeirea mea gi socotesc cd ceea ce caut poate fi aflat fdrd prea mare ostenealti, dacd Hristos ne ddruiegte lumina Lui. cei ce am primit indreptarea din crediniii qi am lepddat slujirea in umbre' gi chipuri, oare nu trebuie sd cinslim pe Dumnezeu cu aducerea unor daruri tresinqeroase? cHIRIL; Bine zici. cdci scris este : ucin"stegr pe Domrutl tlin ostee nelile . tale cele drepte si clir-i Lui pirgd clin rodurile ctreptdlii tale> (Pilde 3,9). ecdci aceste jertte sint binepldcute lui Dumnezeu, (Evr. 13, 16.}, cum spun glasurile sfinlilor. PALADIE: Aqadar, e nebunie sd se sileascd cineva sii aducii jertfe cle boi'qi sb implineascd ce.le ce au fost rinduite prin porunca veche. Junghierile de berbeci.gi miresmel.e,p'e lingd acestea fiuctele si f[ina imbibath de untdelernn, turturelele gi porumbeii au fost datori sd lc aducd inchindtorii in vremea aceea. Dar ie rocJ, spune-mi, cle ce nu le-a desfiintat pe acestea Dumnezeu de la inceput gi pentru ce rinduiegte:darurile de care se bucur5 gi descoperf, modurile jertfei noastre duhovniceqti de-abia acum ?. 3HIRIL.' oare socotegti gi indrdznegti sd spui cd Dumnezeu nu s-a gindit bine de la inceput gi numai pentru cd n-a nimerit, prin hotdrirea Lui, binele in mod desdvirgit, a putut sd afle cu vremea un lucru mai bun ? Sau ci a primit atunci cele ce erau in umbre, ca unele ce satisfiiceau plScerea Lui, dar apoi suferind ca 9i noi de patima iubirii de noutate, a cedat acestea altora Ei a rinduit cultul nou, necunoscut odinioar5 ? PALADIE : Nicidecum. Aceasta este o, aiureali. Nici nu socotesc cd Dumnezeu ar putea sd gregeascd in vreo privinfd, Dar agi vrea sir aflu ce L-a indemnat sd legiuiascx celor de pe pdmint atunci acelea, iar acum acestea? CHIRIL; cuvintul tdu ne silegte sti ne intoarcem iardsi inapoi. oare n-am spus cx Legea a fost pedagog spre Hristos, adicd inviitdtor al celor ce erau inctr prunci, ardtindu-le prin giriciturii gi zugrdvindu-

68

SF'. CI{IRIL

AL

ALEXANDRIEI

le in chipuri ingroqate celor ce llu puteau incd infelege, care este binele adevdrat pi care e voia lui Dumnezeu cea desdvirgitf, 9i binepl5cutd ? Cdci pofi si gtii fdrd muiti ostenealf, cd felul slujirii duhovnicegti era incb nein{eles gi nepdtruns de sufletele iudeilor. Deci fiindcd era trebuinfi de un cuvint pe mdsura pruncilor 9i de invf,fdturi siprple 9i de o educafie prudentf, care sd nu aibfi nimic obositor 9i aspru, a rinduit Dumnezeu oclinioard cele cuprinse in chipuri (tipriri), dar totodatd a ardtat de mai inainte cd vor veni 9i vor fi ]a vremea sa cele ale slujirii adeviirate 85. De aceea dezaproba jertfele de singe 9i umbra, iar prin proorocul Amos le lepida : nAm ulit, m'Qm scirbit de sdtbdtorile voastre ti nu mai prime.sc mirosul din ariundtile voastre' Cinrl ittti aduceti arderi de tot Si jertte, ntt Ie iau in seamd ! Depdrteazd. d'e Ia Mine sunetul cintririlor tale $i cintarca olganelor tale nu o voi QuziD (Amos 5, 2l-221. Iar prin Miheia infSfiSeazd persoana unui b5rbat, care dore$te sd invete in ce mod ar putea face binele fdrd EreqeaiS: ncu ce voi lntimpina pe Domnul ? Cum voi primi pe Dumnezeu cel Prealnalt ? II voi indupteca pe EI prin atderi de tot, prin vilei rle un an? Dar oare Domnului ii vot pldcea miile de berbeci 5i zecile de mii de riuri de untdelemn ? Sau sd dau pe cel dintii ndscut al meu pentru pdgindtatee me1, $i rodul pintecelui meu pentlu pdcatul sufietulul meu' (Miheia 6, 6-7). Apoi adaug5 in 'continuare : <<Darli s'a ardtat, omu' le, ce este binele sou ce cere Dotnnul de la tine : sd taci dreptaleo $i sri iubegti mila Si cIJ stnelenie sd mergi inaintea Domnului Dumnezeului ldu" (Miheia 6, 8). Dar aceasta nu e oare in mod v{dit ceea ce a spus Hristos : <<DevoieSte cineva sd vjnd dupd. Mine, sd se lepede de sine' ce gi sd ia cruceQ sa $i sd urmeze Mie,, (Matei 16, 24). $i iarxgi : <<CeI Mie, 5i unde sint Eu, acolo sd fie md iube$te pe Mine, sd-Mi ulmeze $i slujitoruI Meu, (Ioan 12, 26). Slujirea lui Hristos nu e slujirea legii, ci slujirea sfintd qi duhovniceascd' PALADIE; Foarte drept ai spus. 1HIRIL.. Iar prin proorocul Isaia ii ceartd si mai aspru pe israelifi, zicind : oAscu/fati cuvintele Donmului, cdpetenii ole Sodomei, Iuali aminte la legea \ui Dumnezeu, popor al Gomorei. ce-mi ftebue mie mullimea jetttelor voostre ?, ziee Domnul sinl sritul de arderile de
gS. prin chipurile lngro5ate cei mai ridicati duhovnicegte vedeau adevdrurile mai inalte. Acest lucru sd intimpld totdeauna. Numai cei mai lngro$ati la minte sochipurile sau simbolurile' ca ultima realitate. Prin legea veche se vedea 9i ;;6r; viitoare, saq Fiul lui Dumnezeu Care va veni prin intrupare.a idg6aoitrtu'mintuirii "i ot" iproupu rie oameni, ia sd Ie comunice prin -umanitatea .Sa ridicat5 la indlti' mea supremi puterea care sd-i ridice $i _pe ei la desivirEire. Acestora i$i va jertfiri, nu iiaiu f"gatu.a inai intimd cu Dumnezeu prin altd slujire, sau prin alte singeroase de animale' prin Jertfe

fi

IN'CHT1\rARE tll DUrt sr.ADEvAn

tr

tot'.cuberbeci gi de grdsimeavileilor $i nu mai vleau singe de tauri, de miei sj de lapi. Nici sd nu venili sd vd ardtali Mie, cdci cine vQ cere acesfeo clin inimile voastre? Sd nu mai addugali a cdlca in eurtea Mea. De veli acluce Idind fin zadal. Tdmiia esle uticiune inaintea Mea, lunile cele nou| ale voastre .5i simbefele $i ziua ce7 male nu Ie voi suleri. Odihna de Ia lucru Si sdrbdtorile vocslre le-a urit sufJelul Meu. M-am sdturat de voi>>(Isaia 1, 10-14). Aceeaqi o spune prin proorocul N'Ialeahi, cdtre cei uritri Si preveste$te timpurile cind se va aduce Lui ln tot pdmintul bund mireasmX neasemdnatd a jertfei nesingeroase 9i spirituale (inteligibile). Cdci spune : <Nu este voia Mea Sntru voi, zice Donnul Atotliitorul i $i nu voi primi ierlid din miinile voostre, pentru cd de Ia rdsdrittt] soore,lui Si pind /a apusuri numele Meu s-o sldvit lntre neannuri gi in tot Jocu/ se aduce tdmiie gi ierttd cuIald numeJui Meu. Cii mare este numele Meu intre neQmuri, zice Domnul Atotliitorul> (Maleahi, 1, 10-11). vezi c5 zice c5 se va aduce Lui t5miie gi jertfd curatti de tot neamuJ ? $i numind testamentul dat noud in Hristos, nou' l-a invechit pe cei dintii. Cdci asa ne scrie dumnezeiescul Pavel (Evr. 8, 13). Aqa 9i aici, numind jertfa ce Se va adUce la vremea sa de tot neamul, curatd' aratX cd cea veche nu e aSa. Cdci cum ar fi fost curatd cea care nici nu curi|[, nici nu avea puterea de-a desdvirgi spre virtute ? De aceea zice fericitul Pavel cd nu era fdrd prihan5. $i de aceea a fost nevoie sd vind cele prin Hristos gi se vestea cea de a doua. ..PALADIE.: Atunci slujirea in umbre e cu totul contrard voii lui Dumnezeu ? 1HIRIL: Cu totul. S5 ludm aminte la cel ce spune limpede israelifilor prin glasul lui Ieremia : <Acesleo zice Domnul : Adunoli arderile voaslre cletot cu jertfele trocslre Si mincali cdrnurile. Cdci nu am grdit cdtrc pdrinlii voStri $i nu |e-om poruncit |or frn ziua in care j-am scos pe ei din pdmintul Egiptului despre arderi de tot Si iertte. Ci cuvintul acesta l-am poruncit lor zicind: Ascullali de giasul Meu, (Ieremia 7, 2t-23). Dacd finem seama.devoia adevdraifl a Legiuitorului, nici la inceput nu s-a rinduit legea cea in umbre, trecindu-se sub t6cere slujirea in duh. Dar fiinclcd era un lucru impovdrdtor 9i nu ugor, ba chiar ' aspru gi greu celor de atunci sd poatd implini binele desdrzirgit,s-a rinduit legea ca un fel de deprindere, drept ceva copildresc, cale are chipul adevdrului. Totusi Ddtdtorul iegii a ardtat lirnpede cd nu acelea ii sint cele mai pl{cute, ci cele mai iubite ii sint cele ce vor veni prin Hristos. De aceea a spus iar59i : <<Pentruaceasta i-am secerat Win cuvlntul

SF. CHIRIL

AL

ALEX.{NDEIfI

proorocilor voStri, i-atn omorit ytin graiul gurii Mele Si judecata Mea vo ieqi ca o lumind. ; pentru cri mild vojesc Si nu jerttd, 6i mai mult cunoasterea lui Dumnezeu, decit arderile de tot" (Osea 6, 5-6). Ciici cr,r mult mai de pref e la Dumnezeu iubirea de frafi decit vifeiul care arde gi decit oaia junghiat5. Pentru cd prin acelea se plinegte legea. gi rnai de pref este indlfimea cunogtinfei lui Hristos, prin care ni se face cunoscut noud gi pe Tatdl insupi. Iar ci aceasta ne pricinuiegte rriafa de veci, nu trebuie sd se indoiascd nirneni, odat6 ce Hristo.s zice criitre Tathl Cel din ceruri : "Aceasta este viala de veci, ca sd Te cunoascrr pe Tine, adevdratul Dumnezeu gi pe Iisus Hrisfos, pe Care L-ai trimis',, (Ioan 17, 3). Cdci e sigur cd adevdrul nu minte niciodatd $i nicidecum. PALADIE: Desigur cd nu. CHIRIL.' Deci fiindcd Israil cdzind din farniliaritatea cu Durnnezeu 5i netinind credinfa, nu l-a cunoscut pe El, nu se putea intoarce altfel la .starea de la inceput, decit numai prin Hristos, lepddind rinduielile legii. Cdci s-a scris iardpi : <Pentru cd |iii lui Isruil vor $edca zile rnulte, tdrd altar, tdrd preofie, Iara adundri; Si dupd aceea.se t'.ri intourca tiii lui l.srai/ gi vor cduta pe Dumnezeul lor $i pe David., lmpriratul lor, .gise vor minuna de Domnul $i de bundtrilile Lui in zilele cele de apoin (Osea 3, 4 g.u.). Ct"ici cind va intra plindtatea neamurilor, atunci tot Israilul se va mintui. Dar in Hristos. Iar David este amintit, pentru cd Hristos din siminfa gi din seminfia lui David este. Iar cd se vor desfiinfa gi inseqi jertfele legii, a intilrit-o clar prio Ioil, zicind : "lncingeti-vd 6i vci tinguili voi, preolitor ; plingeti cei ce slujili Ia altar ; dormiti noaptea, dormili in saci, cei ce slujili lui DumnezeLt cd s-a deportat de Ia casa Dumnezeului vostru jertta cu tur; IrQret {Ioil 1, 13). $i iardgi prin acelagi prooroc; oS-a scos jertta $i turnarea din casa Domnului ; plingeli voi, preoli cei ce slujili la altar, (Ioil 1,9). Pe ling5 acestea,a prezis c6 gi cortul insugi se va desfiinfa, zicind : "$i va Ii, de vd veli inntulfi, $i veli creSte pe pdmlnt in zilele acelea, zice Domnu.I, nLl se vd mai vorbi despre chivotul legdnfintului Domnului, sflnful lui Israil. Cdci nu se vo moi sui Ia inimd, nu se va mai nutni, nu se va mai cetceta gi nu se vo mai Iace altul> (Ieremia 3, l6). Cdci inl5turindu-se pentru totcieauna jertfa cea in tipuri qi prin singe, trebuie sd se inlSture gi cortul, ridicindu,se altul mai adevdrat, adici Bisericadespre care 5i Hristos lnsuii a zis: <Aici voi locui, pentru cd am ales-o pe eaD(ps. 131, 14). Cir felul slujirii se va schirnba ;i preface intr-una mai bunt"r,aclicii in cea in Hristos gi noud, se vede limpede gi din ceea ce scrie Maleahi

INCEINARE

IN DUH

SI ADEVAR

3
3

despre Dumnezeu :'<$i vo' curdfi pe tiii Lui Levi 5i va turna peste ei ca un aur,ti ca un argint; Si vor Ii aducind Domnului iertld intru dtept' tate. Si va pld.cea lui Dumnezeu jertfa lui luda 9i o lerusclimului ccr zilele veacului Si onii cei dinainte, (Maleahi 3, 3) s. Infelegi cd zice cd va fi o prefacere $i o transformare a preotiei pi a jertfelor ? PALADIE; infeleg. CHIRIL: Cdci cuvintele (<vor urma)) $i <(va curdfi,,, spuse ca despre argint gi ca despre un aur, oare nu vrea sd ne ducd la aceste infelesuri ? PALADIE: E fo.arte arievdrat. CHIRIL: Iar ci a$a ceva avea sd facd in mod spiritual Cuvintul prin intrupare, ne-a incredintat Dunrnezeu gi Tatdl, zicind : "[ndatd vrt veni la tentltlul Sdu Domnul, pe care t,oi It cdutali Si lngerul legdmin' tului, pe cctre iI voili. Iata vine, zice Domnul Atottiitorul. $i cinc vn rdbda ziua intrdrii Lui ? Sou cine va sto Io vederea Lui, cdci EI va intra ca Iocul topitorului ti ca le,tic celor ce se spold. $i vc .tedeo topincl 6i curdlind ca Si argintul 9i ourul>, (Maleahi 3, 2-3). Agadar, spune cd va fi o innoire, gi o transformare a preoliej, ariitind cd modul slujirii nu va fi altul decit taina de acum a lui Hristos. $i iardpi a spus prin proorocui Iezechiel despre cei aleqi de EI ca sti slujeasc5 : <<AceStia vor apropia de Mine co sd-Mi sluieascd gi vor se sta inoinlea telei MeIe ca sd-Mi aducd jerttd, seu 9i singc, zice Domnul Dumnezeu. Acestia vor intta in stintele Mele ,gi acetfjo se \./or apropia Mie, (Ezechiel,44, 14-_16).Dar grade moscr Mee, ce sd-Mj s/uleoscci simec Ai singe,leSi s/ulireo la altar, oare nu vont zice pe drept cuvint, ca sint taina lui Hrisfo,s / PALADIE: Bine zici. CHIRIL.'Foarte limpede ne-a ardtat Dumnezeu 9i timpul in care se produce prefacerea tuturor in ceva mai inalt Si modul innoirii, clnd zice : <$i va Ii clc Ia ziua a opta gi dupd aceea vor aduce preolii arderile de tot pe oltar ti cele ale mintuirii voestre, $i vd voi primi pe voi,
86. Pe toate Ie uriFte Dumnezeu. cind devin exterioare. Adicd pritt nici una nu simte omul cd intri la Dumnezeu, ci se intllneste cu El. Nici mdcar cu postul r:ind e fhcut numai cu trupul. Nici odihna de Ia lucru, cind nu e prilej de ilrdltarc cu cugelul l,a Dumnezeu. Nici sdrbdtoriie care au rimas numai cu numelc zile inchinate lui Dumnezeu. Deci 9i cele alr: iegii vechi erau rinduitt spre a fi prilej cle atluluare cu cugctul in Dumnezcu, dc ridicare pesfe cele ale lumii. Dar va vetri un tiutp cind nu va mai fi nevoie cle jertfele legii, de sdrbatorile ei, peiltru aceastd riclic'art a cugetului la Dunnezeu. Cici Dumnezeu Insusii va Ii atunci aproape prin Fiui Sdu Cel intrupat, incluhovnicit umanitatea ior. Dumnezcu llc vrea pe noi <lin tot t.ugetul nostru care se prelungegte ;i in viala troastri curatd, nu jertfele de animale exterioare noud. Iar pe noi ne putem aduce astfel avind in noi pe Hristos cu simtirea de jertfa totald cu care S-a ddruit Tatdlui.

SI"

CHIRIL

AL

ALEXANDN,IDI

zice Domnul> (Ezechiel 43, 27), Ziua a opta a numit timpul invierii Mintuitorul nostru, in care se vor aduce arderile de tot, adicd des6virgita gi totala afierosire lui Dumnezeu a celor credinciogi 9i aducerea duhovniceascd de daruri, primitd de Dumnezeu 87.$i aceasta ne invald dumnezeiescul Pavel, cind scrie : <Prin el deci aducem totdeauna jerttd de laudd lui Dumnezeu, adicd rodul buzelor ce se mdrlurisesc numelui lui" (Evr. 3, l5). $i iar5gi : <<Facerea bine pi ddrnicio sd nu Ie de uitali, cdci Ia aceste jertle privegte Domnul cu pldcere, (Evr. 13, 16). Cdci care ar fi altele rodurile noastre, ale celor trdreptafi din credinld, pe care le putem aduce lui Dumnezeu, dacd nu preamdrirea Lui prelungitd qi neintreruptd ? Iar jertfa cea mai curatd e buna mireasmd a unei viefi neprihdnite, care nu se poate asemdna cu nimic 88. PALADIE.' Foarte frumos e cuvintul $i e adevdrat cd nu se indrepteazd cineva din Lege, ci mai rnult prin credinta cea intru Hristos gi prin viefuirea evangheflicd. Dar a$ voi ca dovedirea sd se facd gi prin niqte pilde clare, ca se invd|5m aceasta din insdgi Sfinta Scriptur5. CHIEIL; Sint gata spre aceasta, prietene, dacd vrei. Iar tu intreabd la fiecare tilcuire de inlelesul exact 9i limpede. $i dacl ti se pare ci nu cuget sau nu spun ceva drept, cerceteazd-m6cu atenfie gi lndrepteazd-md cu iimpezime, imitind pe megterii cei pricepufi, care cind se abate ceea ce au in mind de la rafiunea cuvenitd, o aduc cu bun megtegug .pre ceea ce socotesc cd e bine. Deci ca tnceput in aceastd explicare vom lua pe Moise, vestitorul celor sfinte. Intrind in riul istoriei lui, voi incerca sd lntdresc $i s5 ardt limpede, cd Legea n-a desdvirqit nimic Ai n-a fost indestuldtoare spre mintuire i iar Izbdvitor $i N'lintuitor al tuturor este Hristos. PALADIE: Vei aduce nu pulin folos, dacd te vei ardta gi in aceasta biruind oricg osteneald. CHIRIL: Bine zici. $i cuvintul tdu md va stirni sd merg, asemenea ciirlilor cu ndri largi, pe urma infelesurilor celor care se afld in adinc gi in ascuns. Agadar, Moise aflindu-se odatd pe cind pdgtea turmele de oi, in pustia din pXmintul numit Madian, la poaleie muntelui Horeb, i s-a ardtat un iucru ciudat qi minunat, sdvirgit de Dumnezeu. "Cdci j s-a ordlot lui, zice, un lnger dintr-un rug in pard de foc ; ,gi a vdzut cd rugul era
87. Ziua a opta e Duminicd ce urrneazd clupd cele 7 zile ale creatiei. E iiua lnvierii, care va dura veqnic. E veEnicia creatiei inviate. Cei inviati fiind plini de Duhul Sfint, nu vor mai acluce jertle singeroase, ci se vor aduce pe ei ingiqi. Pe ei ii adund intr-o adunare comund preotii. 88. Rodu, indreptdrii e viala neprihdnitd, Deci starea de lndreptare nu e starea celui declarat drept, fdr5 sd fie, ca in protestantism.

il
I

l i

INCI:rINARE

IN

DUH

$I ADEVAR

incins de Ioc, dar nu ard.ea. $i o zis tsloise : Apropiindu-md voi privi vederea aceaslc minunatd, cd nu arde rugulu (Iel. 3, 2-3)' Iar rugul nu era un arbore de folos ci mai mult un fel de mdrdcine sdlbatic Ai o buturugd de munte. ln el se sdvirgea infrico$ata minune, ca un chip (tip) al unei taine. Cdci cel care umplea ln el chipul focului tufigului era ingerul. Dar nu transmitea lemnului nici o simtire a lucrdrii foeului, ci era in el, ca gi cind n-ar fi fost. caci lemnul nu se impdrtdgea de cdldura focului. PALADIE; Ce era deci aceasta? 1HIRIL: Lui Israil, care era ca un lenn Sdlbatic ai nr ayea roduri clulci ale dreptdlii, intrucit fusese crescut in legile egiptenilor, i s-a dat legea prin ingeri. Aceasta era in stare sd lumineze, dacl era infeleaSd cluhovniceSte,5i sd alunge intunericul din minte (cdci Si aceasta e o lucrare a focuiui), Dar le-a fost nefolositoare celor ce au primit-o' gi anume nu din vina ei, ci pentru cd cei cdrora le adresa cuvintul n-au primit lumina ei in minte 9i in inimd, ci s-au imbogEfit numai prin literd cu o p5rere a luminii inclt ceea ce socoteau c5 au, nu aveau cu adevdrat 8e. Pe cit socotesc, aceasta o aratd faptul cd focul se vedea invdluind rugul, dar nu-i impfirtdgea lemnului simfirea clldurii lui' Iar cd lumina legii le-a fost nefolositoare iudeilor, o spune limurit Mintuitorul : oCercetali Scripturile, pentru cd socotili cd aveli in ele viala vegnicd. $i acelea sint care mdrlurisesc despre Mine; dar nu vojli sd eo' $i dupd puvenili Ia Mine, ca sd aveli viqta vegnicd, (Ioan 5, 39) poporul : <sd nu fin, .iardgi zice catre invdliitorii iudeilor 9i cdtre tot socotili cd vd voi piri pe voi ]a Tatdl i esle cjne sd vd pirascd pe voi: Moise, in care voi ali ndddiduit i cdci dacd ali Ii crezut lui Nloise, ali Ii crezut $j Mje i cdci acela a scris despre Mine. Iar dqcd nu credeli cuvintelor aceluia, cum veli crede cuvintelor Mele?o (Ioan 5, 45)' cei ce au respins prostegte invdfdturile elementare date prin Lege' cum voI primi prin Hristos cele ce aduc cunoltinla binelui desdvirgit ?
Bg. Legea era in sine plind, de intelesuri duhovnicesli 5i cle cdldura cirtrtio:-tci Dumneilerr, dar iudeii nu se loloseau de ele, pentru cd nu le cdutau pe acestea tui -- -in tocut ei coborlt intre ei. Se mullumeau cu litera legii, cu formel,e ei. 9d Legea insdgi le-ar li putut deschide iudeilor ochii sd-L vadd pe Hristos_ $i "El. Dar ei nu voiau sd priveascd la intelesul ei duhovniccsc, adinc. Lusd vind la jertfele erau mina ei le rdminea exterioard, nu pdtrundea in ei. Cuvintele, regJrtlile, tieapta cea mai de jos a legii de$terii umanului, actualizdrii lul prin care se pute,a ur.,i f u treptele mai cle sus, u"nde ar fi intllnit pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu fdcut omul model. Era o treapte transparentd spre trept6le de sus. Dar pentru, ei ea era opacd-, nu--ii acsciriaea inAltimile,'nu-i pdtrunclea cu lumina ti cildura iubirii dnmnezeie$ti a intenliei dumnezeiegti ascunse in ea, intentie care voia s6-i ridice prin ca la umanitatea adevdratd din tntilnirea cu EI.

74

ST" CIIIRTL

AL

ALEXANDRIEI

vdzind rugul aprins, dar nearzind, deci neprimind focul in sinc, fericitui N'Ioises-a mirat de ce nu ardea rugul. De fapt oricine se mird. de nesirnfirea totald a israelifilor, care prirnind legea ca sprijinitoare pi ajutdtoare gi imbogdfindu-se cu iumina din ea, dar nesocotinct-o pe urmd ca vrednicd clc vreun pref, n-au primit ceea ce li s-a dat. in minte gi inimd, gi au rdmas nefolosifi. De aceea mintea lor e, pe drept c,*r,int, moartd gi inghefatd. cdci aga poate spune cineva 5i despre ei, c:a 5i clespre rug. Circi aitfel s-ar fi infierbintat ca noi cu cluhul. PALADIE: Bine zici. CHIRIL; Dar lucrul acesta pare sd ne dea gi infelegerea folositoare a altor infeiesuri, Dumnezeu ie-a dat israeiifilor, care se gincleau sd iasi din pdrnintul egiptenilor-,rlar incd nu scuturaserir jugul robiei fdrii voie gi de aceea stirneau minia stdpinitorului. ceea ce s-a petrecut in rug ca un semn ci Yor fi cu rnuit mai presus li decit focul gi Ie vor scdpa pi celor ce pot face nedreptate, dup{ cuvintul dumnezeiesc: <Nu te teme, cdci cu tine sinl. Flaccira,nu te va arde, riurilc nu te vor a(o1reri, (Isaia 43, 5), PALADIE; Pdtrunzdtor e cuvintul. 1HIRIL : Agadar, s-a uimit Moise de vederea aceasta a inaintat 5i dorind sb se apropie. <Iar cind. vdzu Damnul cd se opropie sd vaclci, l'a chemat din rug, zicind.'Moise, ,\.Ioise. tar eI zise: ce este? sd nri te apropii aci, dezleagd ancdlldmintea din picioarele ta|e, cd.ci locul acesta in care stai, e pdmint stint, (Ieg. 3, 4, $.u.). Fericitul Moise e chipul (tipul), legii. Cdci in descoperireaevanqhelici fericitul Avraam zice : "Att s-te Moise si pe prooroci, (Luca 16, 2g). sau nu fi se pare acleviirat cuvintul acesta? PALADIE: Nicidecum. N{oise e personificarea legii. CHIRIL; Deci a fost chemat Israii gi turma cea dupd lege gi de sub lege. "Cdci Domnul Dumnezeul evteilor, zice, ne-e chemat pe noi, (Ie.s. 3, 18). $i a ascultat de Dumnezeu care l-a chemat, ca si Moise. Cdi:i au zis: "Toate cite le-a zis Domnul Ie vont foce sj vom esculte, {Ieq. 24, 3}. Dar puterea supunerii clupii lege nu era indestuldtoare pentru curdfire. "Cdci singele taurilor sj $apl'/or nu poate ridica pdcatele, (E'r. 10,4). De aceea Moise e oprit sd se apropie de Dumnezeu.<sd nu te opropii aci,, zice. Cdci nu te pofi apropia de bine, prin lege. $i puterea viefuirii potrivit lui Moise nu e in stare sd cluci'r cineva la Dumpe nezeu. Numai Hristos ne infiiligeazi Lui prin sfin{ire. cdci cei ce se sirquiesc si se lipeascd de Durnnezeu Cel Sfint, se cuvine s{ fie sfinfi. <$i veli ti stinfi, zice, tiindcd Eu sfint sint, (Lev. 2, 4).

'

N\TCT{INARE N{ DUH sI ADEVAR

Iar cd modul viefuirii dupX iege nu era cu totul fdrd prihand, a aflat-o indatd, spunindu-i-se z uDezleagd. incalldmintea din picioarele tale ; cd.cilocul in crtre stai, a pdmint sfint,. A poruncit lui Moise, vestitorul celor dumnezeiegti, sd deziege incSlfdmintea piciorului, ca sii arate cii miqcarea viefii dupd lege, nu e incd curatd, nici cu totul eliberati de faptele stricdciunii $i ale morfii. Iar de la obiceiul eliniloi-. dumnezeiescul lvloise ne-a inviifat cd nu e ingdduit celui ce se aflf, in riimilsilele morfii gi stric6ciunii sd se apropie de Dumnezeu. Ciici nu intrau in temple cei incdlfafi in picioar'e cu inciifdminte din anirnale moarte. Lucrul acesta era socotit de legile lor ca un fel de intinare. Dar legea n-a sci"rpat moarte gi de stricdciune gi de cele ce pride cinuiesc necurdtie, nici miqcarea viefii dupd litera mozaicS. Aceasta a fdcut-o numai credinfa cea intru Hristos gi curdfirea atotdesdvirgitd a viefuirii evanghelice. Sau nu spurl acievdrul? PALADIE; Cum de nu ? CHIRIL.' Iar dezlegindu-Si Moise incdlfdmintea qi 'inaintind 9i rrenind aproape, i-a grdit Dumnezeu : nEu sint Dumnezeul tatdlui tdu, Dumnezeul lui Avraam, $j Durnnezeul lui lsaoc gi Dumnezeul lui Iaccb. $i;i-a intors Moise tala sa, <cdci se temea sd priveoscci lnalnte Ia Dumnezeu,r (Ieg. 3, 6).Circi iepddind cugetul urort 9i strdbitind calea viefii in Hristos, cu un picior curat gi liber, vom ajunge aproape cle Dumnezeu,se intelege dupb sirnfireadlihovniceascri9i nu dup5 clistanfa in spafiu. Pentru ci cele petrecute cu Moisc. erau chipuri (tipuri) qi umbre. $i aga ne vom imbogirfi cu cuvintele tainicei invdfiituri de sus qi vom aduna in noi ctinogtinfa lui Dumnezeu, arirtindu-se noud Tatirl in Fiul. Cdci il vom cunoagte pe El neasemtinat mai bine clecit poporul de odinioard in persoana lui Moise. Pentru c5 acela gi-a intors fala sa, fiindcii se temea si priveascd inainte la Dumnezeu. Prin aceasta so aratd neputinfa cugetdrii celor ce erau crescuti de lege, de-a cduta in oarecarc mod la Dumnezeu, s-au cle-a vedea slava Lui, potrivit crr ceea ce se cintd in Psalmi : oSri se intunece ochii lor co sti nu vodo,, (Ps. 68, 24), sau cu cuvintul: <<Iuta popor nebun,Si frird inima i ochi Lrn au Si nu vdd" (Ier. 5, 2l). Noi insf, pdtrunzind cuvintele {rafiunile) firii negrJite, vom privi cu ochi curafi gi iurninati frumusefea lui Duml'lezeuSi Ta'iirl,care strdiuceste. Fiul et. iu
91. Moise se intoarce cintl aude cuvintul iui Dumnezcu. Cici cl reprezintE pe Israil, care aude de la Dumnezeu cele ce vor fi, dar nu poate privi inainte ca sd vadi pe Iiristos. Noi insi care am culloscut pe Flristos puten cunoa;te in El in mod clar pe Dumnezeu, ca Tati al Lui, fdcindu-se 5i Tati al nostru. Evreii puteau $ti cI vor cunoa$te pe Dumnezeu din Hristos (din Mesia cel a:;teptat). Ei triiau din nhdejde. Noi L-am r;dzut pe l{ristos ii cu:roaritemin El pe Dutnnezeu Tatil .Lui. Noi triim prin vedere.

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

Iudeilor care socoteau cd au vdzut pe Tatdl, Nlintuitorul le-a spus clar : <ly'ici chipul Lui nu |-ali vdzut, nici glasul Lui nu t-afi auzit> (Ioan 5, 37). Dar lui Filip, cel iubitor de intreblri, qi mai gros Ia minte decit trebuia, dar care intreabd din iubire de invdfdturd gi zice : <<Doamne, aratd.-ne nouit pe Tatdl tj ne ajunge noud>, i-a rdspuns Hristos: <De atita vreme sinl cu voi 6i nu M-ai cunoscul pe Mine, Filipe ? CeI ce M-a vdzut pe lvIine, a vd.zut pe Taldl. Nu uezi cd Eu sint intru Tatdl 6i Tatd.l intru Mine ?>t(Ioan 14, 8-9). Cd infelegerea gi invdfdtura datd prin porunca legii nu e ln stare $i nici indestuldioare pentru o vedere limpede 9i f5rd prihand a lui Dumnezeu, vedem, ca intr-o umbrd gi ca intr-o ghiciturd gi prin cele doud fiice ale lui Laban. Cdci s-a scris cd Laban avea doui fete ; numele celei mai mari era Lia gi numele celeilalte Rahila. gi ochii Liei erau slabi. Iar Rahila era frumoasd la chip qi pldcuti foarte la vedere. $i o iubea patriarhul Iacob pe Rahila; totuti a luat-o pe Lia inaintea ei (Fac. 29, 16 g.u.). Trecind de la chip (tip) ia adev{r, pofi privi taina lui Hristos. Cdci doud sint femeile chemate Ia cdsnicia duhovniceascd si insotite c.u El. Cea dintii a fost cea mai bdtrlnd, adicd sinagoga Iudeilor, intemeiatX prin Moise, cdtre care a zis Dumnezeu prin glasul proorocului t <<Iatd. nu sinl ochii tdi drepli, nici inima ta Irumoasd, clecit spre ldcomio ta gi spre nedreptdlile tale $i spre o sdvirgi uciderea>> (Ier.22, 17). Cea de a doua e cea tindrd gi mai frumoas6, adicd Biserica din neamuri, cdtre care dumnezeiescul David a zis : "Ascultd Iiicd Si vezi gi pleacri urechea ta Si uitd pe poporul fdir gi caso tetdlui tiru; cdci a pottit impdratu) truntuselea ta" (Ps. 14, 12-13) e2.Cdtre ea s-a spus qi cuvintul : <Ochii tdi sint ca ai porumbelului> (Cint. 5, l2). Dar fumuselea Bisericii e spiritualS (inteligibild) qi mai presus de iume. Cdci scris este : <Toald slovo tiicei impdratului, Esebon> (Ps. 44, 14). Iar Esebon inseamnd inId.untru,in limba evreilor. Cdci nu poate fi prinsd cu ochii trupului, dar e ugor de vdzut cu atingerile mintii curate. Sau nu e aga ? PALADIE: Ba e tocmai aga. CHIRIL.' Agadar, nu prin lnviiidtura dati de lege poate vedea cineva frumusefea dumnezeiascd gi netulburat.l, ci mai degrabd in Hristos gi prin invdtdtura datd de El. PALADIE: E adevlrat.
92. Dar Hristos nu clgtigi pe oameni la treapta mai inaltd, duhovniceasci a Risericii (Rahila), dacd nu se apropie intii de starea lor mai coboritd din Vec hiul Testament (Lia).

INCIIINARE

IN DUH SI ADEVAR

CHIRIL I De asemenea nu Moise sau legea a fost in stare sd ue izbdveasc5,Paladie, si s5.ne scoat[ din mina 9i din tirania diavoleascd, ci Stiiplnul lui Moise, adicd Hristos, 9i puterea tainei Lui. Aceasta se vecle qi clin urmdtoarele: Dumnezeu zice: <Ydzind amvdzut chinuirea poporului Meu in Egipt qi am auzit strigarea lor din pricina celor ce'i silcsc la hucru. Cdci Stiu durerea lor 9i m-am cobofit sd-i scap pe ei d.in mina egiptenilor, sd-i scot din pdmlntul acela lntr-un pd'mint bun 5i bogat,lntr-un pdmint 1n care cufge lapte $i miele>. $i adaugd indatd: <$i acum iatd strigarea Iiilor Iui /sroil c venit la Mine. oSiEu am vdzut necazul lor, eu care ii chinuesc pe ei. $i acum vino sd te trimit ]a Faraon, lmpdratul Egiptuliti, ca sd scoti pe popolul Meu, pe Iiii lui Isroil d.in pdmintut Egiptului,r. La acestea Moise rdspunde limpede 9i hot[rit : <<cine slnt eu ca sd merg la Fardon, impdratul Egiptului 9i sd scot pe Ilii lui Israil din pdmlntul Egiptului ?r, {Ieg. 3, 7-ll)' Nu e limpede aci cd chipul (tipul) 9i refuzul lui Moise ne descopere o referire la ceea ce-i mai mare 9i mai inalt, adicd la Hristos ? Altfel ar fi fost absurd sd spuni : .,Cine sint eu ?> Cdci e foarte u$or a scoate popoare gi a scdpa neamuri gi a le duce la libertate, dacd e infrint Si fdcut neputincios cel ce fine in robie, adicd Satana' PALADIE r Foarte ugor. Drept ai spus. CHIRIL: Deci nu e oare cu totul ugor de v5rut gi de aici cb pricinuitorul mintuirii tuturor a fost Unul Ndscut ? Cdci prin El ne'am izbdvit' cum zice prOorOcul: ,,Nu sol, nu inger, ci lnsugi Dornnul ne-a mintuit pe noi,, (Isaia 63, 9). PALADIE: De unde iei aceasta? 1HIRIL; Dumnezeul tuturor a poruncit limpede lui Moise sd mearpe gti fdrir intirziere Ia fiii lui israil 9i s6 le spunS deschis c6 luind Drr*rr""".r, Care toate le poate, sprijinitor 9i ajutf,tor, se vor despovdra utor de greutatea de purtat a robiei din Egipt 9i se vor intoarce iapdmintul sfint' rd$i acas6 ; gi ajungincl la libertatea pdrinfilorr vor locui le va ddrui El. Moise Iar acolo se vor bucura din belgug de bunurile ce de gla. insd a rdspuns 9i a zis : <De nu voI cred'emje $i nu voI ascu]ta cd' sul meu (cdci vor zice: nu ti s-a aratat lie Dumneze\), ce voi zice eI a tre ei? si i-a zis lui Domnul; Ce este oceoslc din mina ta? Iar pe pd"mint. zis: toiag. $i a zis : Aruncd-I pe pdntnt. $j i-a Qluncat pe el cd.tte Moise : Intinde $i s-a fdcut sarpe. $i o tugit Moise de eI. $i a zis mina ta si prind.e-l d.e coadd. $i intinzind mlna; l-a prins de coadd $i s-a ldcut toiag 1.nmina /ui> {Ie;' 4, 9 9.u.).

S}.

CHIRIL

AI, A]-IJ}iANDRIEI

PALADIE; Ce ciudati minune ! Dar te rog spune-mi ce r.rea s,i insemne? CHIRIL: ifi'oi spune. Moise igi ddclea seama rii israelitii petrecind timp indelungat intre egipteni qi rostogolincln-s<-. tot felul cle in pdcate gi indulcindu-se cu dezmierddrile tdrii, aceleia, vor fi foarte zdbavnici gi anevoie de intors la bunacuviinfd. Dar inlelegea iimpecle cd de-l vor vedea sdvirqind minuni, muncile lor ii vor impinge chiar fdrd sd vrea spre ascultare. cdci pldcerea e cu adevdrat un lucru din care anevoie se poate iegi gi sdibdticia patimilor din noi nu e u$or de potolit, Dar cind sudoarea chiniegte gi muncile apasd greu, cer ce fdgdduiegte izbdrrirea poate si induplece pe oameni sd disprefuiasci chiar gi cele mai mari pirceri. $i socotesccd gi Dumnezeu,Care are cunogtinfaa tot binele, a fdcut atunci, cu un rost prea inlelept,ca sd fie israeiililor stbpinirea egipteniior greu de purtat si preadureroasd,ca sd-i facd usor sii plece. Aceastn pentru ca nL1cumva, inrriluiti in pldcerile cu care au crescut, sd fie invirtogali gi greu ile condus gi clisprefuind h.aml celui ce-i va chema ia libertate, sd imbrdtigeze de bund voie robia, FroIerind pl5cerea de o clipd, putinelor osteneli, ba sd o socoteascd mai presus chiar decit bunurile de la Dumnezeu. $i cle fapt, dupd ce au ieqit cu bucurie. de sub strpinirea vechilor tirani, cind petreceau in pustie gi erau hrdnifi cu cele de sus qi din c:er, adicd cu nana ce li se ddruia, igi amintird nu f.irti lacrimi de pldcerile din Egipt, suslinind cd era cu mult mai bine gi rnai pldcut pentru ei sd fi rnurit, ospdtindu-sela mesele din Egipt. Astfel strigau copiliireqte : *,\loj bine am Ii murit tovili de Domnul itz Egiltt, cinct serleam lingd cdlddrile cll carne qi mincam piine d,e ne sdturam> {Iel. 16,3). PALADIE: Bine zici. CHIRIL: Deci gtia Mo'ise cd Ie era de trebuint6 facerea de minuni pentru a se convinge cd e trimis de Dumnezeu. De ac,eeazice : <De nrr vor asculta d.e mine (cdci vor zice : nu ti s-a ardtat Dumnezeu), ce voi spune cdtre ei ?> Iar Dumnezeui tuturor porunc,i sd se facd minunea indat5 ca o probd, spre a incredinfa, cred, mai intii pe slujitor prin cer. care cti sdvirgirea ei va fi pi altora, cum ii este lui, de ajuns pentru'a le dovedi in mod sigur cd a fost chemat de Dumnezeu. cdci nu-i este nimdnui propriu sii poatd preface firea lucrurilor in ceea ce voieste, decit numai Fdcirtorului tuturor. Totodatli a pus aceastd faptd minunat.S ca o vestire prin ghiciturd a mintuirii prin Hristos. Cilci vom vedea in

lNCIIINARE

IN DUH

SI ADEVAR

El refacerea firii omenegti in starea strdveche pi transformarea ei in ceea ce eram in Adam, inclatd ce anr fosi adugi la existenfd, pin-l ce nu am fost lipsili de slava de sus gi {e sfin}enie. PALADIE; Cum spui aceasta? Cdci r"ru e limpede cuvintul. CHIRIL; Toiagul sau sceptrul nu ne este simbol al impdriiliei? PALADIE: Ba da, deoarece unii din ctei r-echi se gi jurau pe el, cum spun, cei ce cinth faptele elinilor. CHIRIL.' Deci nu vei spune cd era pom al raiului gi mai yechi decit tiiierea cel ce se bucurb de cre;;terea in grddind ? PALADIE: Ba voi spune. CHIRIL: Du-te atunci cu gindul 1a strtivechiul Adam qi cugetii toatii omenirea in el ca intr-o pirgd qi rf,ddcind a neamului. Pe lingd aceasta ginciegte-te cd a fost ff,cut dupii chipul Ziclitorului gi a fost pus sd stdpineascd peste pdmint ; gi cd se afla in mina lui Dumnezeu, prin viata in sfinlenie, gi era ca un pom bine inflorit gi de vifd cu totul, aleasd. Dar cind, amdgit de rdutatea garpelui, a fost scos din cele de la inceput qi a fost viizut nesocotind porunca dumnezeiascd, atunci smulgindu-sc din a;ezarea gi rdclircinadintii, s-a rostogolit din mina Celui ce-l susf.inea in sfintenie gi a lunecat pe p5mint, adicd a cdzut ftirb vlagd din indllimea virtufii, la o cugetare care imbrdtiqeazd cele trupegti. Aga s-a imbolniivit de o rdutate neinfrinatd, nemai deosebindu-se, dupd pdrerea mea, intru nimic de garpe. Aga a fost dezbrdcat de impdrdfia pi slava de la inceput 9i a fost scos din rai gi din clesfdtare. Sau oare nu ni le-a spus acesteadumnezeiesculMoise e5. PALADIE I FIr{ indoiald cd le-a spus. CHIRIL: Vdzindu-l legiuitorul cdzut la atita rdu, a fugit, aga zicind urind r;iclenia aflirtoare in eI s. Pentru cd a luat-o la fugd N{oise, l5sind garpele. Cdci s-a scris : "Duhul Sfint al infelepciunii va fugi de .riclesug 9i se va depdrta de ia gindurile neinlelegdtoare' (int. Solomon l,5). Fiindcd nu se impaci intre ele sfinfenia gi necurdfia,lumina gi intunericul, dreptatea gi nedreptatea. PALAD.t F. : Adevr"rrat. CHIRIL: Agadar cdderea toiagului din mina lui Moise inseamnd cd omul ficut la inceput dupir chipul lui Dumnezeu, ca un ponl al raiu95. Adam este asemdnat aci cu un pom bine inflorit, roditor, crescrtt din pi' mintul raiului. Am putea vedea in aceasta 9i o inrid6cinare a lui in binc, dar gi lntr-o armonie cu tot universul, Pe urmd vine tdierea lui din bine, clin armonia cu toate, apoi uscarea lui, lunecarea iui deplind din mina lui Dumnezcu pe pdmint, in starca culcati Si tn sflrgit transformarea ln garpe veninos cu o migcare 6r.'rpuitoare. 96. Care om curat nu fuge de qarpe, sau de viclenia otrdvitoare tr semtruiui sau ln care o constatd aceas'ta?

SF. CHIR.IL

AL

ALEXANDRIEI

lui, qi agezat in slava imp{rdteascd gi in mina Fdc&torului, s-a rostogoIit Ia pdmint pentru cd a cugetat sd aleagd cele trupegti gi pentru rdutatea lui ajunsd la culme, era ca un $arpe in ochii lui Dumnezeu. Dar aceasta s-a refdcut indatd in ceea ce era la inceput. $i n-a mai fost sarpe, ci iardqi toiag gi pom aI raiului. Cdci cind a binevoit Dumnezeu gi Tatbl sd readune (recapituleze) toate in Hristos gi sd rezideasc5 ceea ce a ficut la inceput, ne-a trimis din cer pe Unul Nriscut, mina Lui cea, dreaptd, cea care lucreaz5 gi rnintuiegte toate cu adErrdrat, dupf, currintul : "Drcapto Domnului a Idcut putere, dreapta Domnului m-a inallat pe minet (Ps. 117, 16). $i atunci a prins omenirea care zdcea la piimint gi a izbdvit-o din r[utatea de fiar5, ardtat& in viciu qi pdcate, a ridicat-o iardgi prin sfinfire la cinstea impiirdteascd 9i ia blindefea virtufii. Iar dind celor ce cred in El vechiul loc de vietuire, in perso.r.natllharului impreun5 spinzurat, ca pirgii $i celui dintii dintre oameni, i-a zis : <Amin, amin zic lie, astdzi vei ti cu Mine 'i.n rai, (Luca, 23, 431. PALADIE: Ne-ai dat o tilcuire minunatd 6i dreaptS. Dar spune-mi, te rog, pentru ce porunce$te sd fie prins de coadd gi nu de cap sau de miJloc ? CHIRIL; Aga trebuia, iubitule. Fiindcd era potrivit cu taina sd fie prins de coadX qi nu de rnijloc sau de cap. PALADIE.. Cum aga? CHIRIL: Capul e ca un fel de lnceput al intregului animal, iar coada e sfirgitul. Sd cugetdm agadar pentru moment tot neamul omenesc ca fiind incd un animal. Deci l-a prins Hristos de coadd, adicd de cei de la sfirpit Si uitimii. C{ci a venit in timpurile din urmd ale veacului. Dar precum Moise, degi l-a prins de coadd, prefacerea a urcat prin fapta lui pind la cap (cf,ci s-a prefEcut in intregime garpele in toiag), in aceiagi mod, degi Hristos l-a prins in cei din urmd, dar refacerea prin har trece la tot neamul 9i ajunge pin5 la capul insugi, adicd la Adam. Cdci scris este cX pldcerea a murit gi a inviat Hristos, ca sd domneascd gi peste morfi gi peste vii (Rom. 14, 9). Apadar, in cei de la sfirgit se infdptuiegte gi izbdvirea celor de la inceput s7.
97. Pe baza lui I Petru 3, 19, iconografia ortodoxd prezintd pe Domnul Hristos scoflnd pe protopdrintii Adam $i Eva din iad. Dar in general Biserica crede ci dreptii Vechiului Testament, patriarhii pi proorocii au fost scogi din iad gi mutafi ia rai de Hristos coborit cu sufletul la iad. Aci Sf. Chiril vorbegte de trecerea mintuirii de la cei din urmi... Ia tot neamul>. Este implicatd aci importanla rugdciunii celor vii pentru inaintagii lor morfi. Cei vii au o datorie de recunogtintd pentru tofi inaiutagii lor. De la ei am primit nu numai pdcatul strdmogesc ai multe porniri spre pdcat, ci 9i multe bune pentru care au o datorie de recunoqtintd: ostenelile de a-i creqtc, Ce a le face drum.ln viati etc. Se cuvine deci ca valul mintuirii de care se bucur5 ei in Hristos, sd tntoarcd $i pe aceia. Dar Hristos poarti in unanitate,a primitd

INCHINARE

lN DUH

SI ADEVAR

B1

PALADIE; Cuvinttrl pare adevdrat gi istorisirea nu e str5ind de el. CHIRIL.'El a fost cu totul intdrit spre a crecle in aceastagi prin alte doud semne ale puterii ciumnezeiegti. Cdci s-a scris indatd : ((^)i ii zise lui Domnul: Bagd mina ta in sinul tdu. $i a btigat mino sa in sin ti o sco,smina sa din sinul sriu ,5i s-a Id.cut mina lui qlbd ca zdpada de )eprd.. ,5i a zis iord.li : Bagd. mina la in sinul ltiu. ^)i a bdgat rnina so in sinu/ sdu ti o scos rninc sc clin sinul sdu gi jordgi s-o restobilit in culoarea trupului sdu> (Ie;. 4, 6 s.u.). Observd deci o altd faptd dumnezeiascdgi vrednicir de minunare, cuprinzind aceeagidescoperire a tainei lui l{ristos ca gi cea dintii. PALADIE: Te rog l5mureqte-o.Cdci incd nu inteleg. CHIRIL: Lepra e o boal5 a trupului, care intrece puterea medicilor gi nu poate fi ir-rvinsd ei. Iar leprosul e intinat 9i necurat, dupi de porunca de odinioard datd prin Nfoise, ba e uritd gi ceior ce fin obiceiurile elinilor. Cdci cel ce pdtimeqtede ea e oarecum pe jumdtate mort; iar cadavrul e dezgustdtor gi necurat. Astfel putinta de-a tirmiidui un lepros s-a socotit ca un lucru mai presus de fire pi dincoio cle rndsurile noastre, 5i deci s-a recunoscut numai firii gi lucrdrii durnnezeie;ti si negrdite. De aceea s-au minunat de Hristos cincl a grdit cu putere ,cdtre cel plin de leprd: <Voiesc, curdleSte-te, (Matei 8, 3). Cdci glasul atoatefdcdtor, care a sculat pi morlii .din morminte, gi e rnai presus de moarte gi de stricdciune, a impiinit ininunea cu acela. Deci a poruncit s5-gi ascundd mina in sin, apoi dezbrdcind-o pe aceea de inveliqul sinului, a ardtat-o intreagd leproasd. Ascunzind-o iardsi a doua oard, in sin, o arat5 indatd izbSvitd de boala ce i-a rrenit. Din aceasta israelilii aveau sd infeleagd cd cei inzestrat cu o putere tainicd gi negrditd, va putea apdra pe cei nedreptiifili 9i pe cei supugi fdrd crulare silniciilor egiptenilor. Dar aceastd explicare nu e cea adincd, ci cea care tine seama de istorie. Socotescinsd cd scrutind cu stdruintd inteiesul locului, trebuie sd cdutdm sd aflXm ce a insemnat ascundereamiini in sin gi pentru ce s-a umplui de leprd ; pe ling5
de El multe trdsdturi pozitive ale inaintagilor Sdi. De aceea sint pomcnili ace$tia iu prologul Evanqireliei cie 1a Matei gi Luca. Existd o anumitd soljdaritate irltre generalii. De la cele trecute vin daruri ;i infltienfe bune gi rele la cele urm;toare 6i de la acestea se intoarce valul ajutdtor al rugilciunilor la cele trecute. Solidaritatea nu e numai intre contemporani, ci qi intre generatiile ce se succed. Dumnr:zeu Cel personal care dd legea Vechiului Teslament, spre cleosebire de zeii pdqini ai naturii, e un Dumnezeu al istoriei. El se adreseazd poporului Israil ca intreg. Evreii tin minte binc'facerile fdcute cu inaintasii lor ca naliune gi cum au rdspuns ei lui Dumnezeu. Ei mostenesc crdinta lor. Se simt soiidari cu ei. De aceea, degi risipi{i in toat6 lumea de doue mii de ani, Evreii nu se topesc in alte nafii. Dreapta credinfd in Hristos ne aj'"r,td pe noi sd rdminem soidari cu inainta5ii. Iar la aceasta ne ajutd 9i pomenirea lor <in neam gi neam'. ln identitatea credin!,ei se valorificd istoria, in ea sc rds( umpdrE strlmogii, ne mintuim impreuni cu ei.
6 _ Sf. CITIRIL

SF. CIIIRIL

AL ALEXANDRIEI

acestea, care este modul cur6|irii. Cbci bdgind mina iardqi in sin, a izb5vit-o de boald. PALADIE: Bine zici. Cdci cercetarea fiecdreia din acesteanu putin ne va folosi. CHIRIL r Agadar, dupd pdrerea mea, aceasta arald ca intr-o umbrd, era acest inteles minunat. Pind ce omul fiicut dupd chipt-tl durnnerzeiesc pi nu ciilcase incd porunca datd, acoperit ocrotit in sinul lui Dumnezeu cle grija qi iubirea Lui, vietuia curat,9i sfinfit gi necunoscindmoartea. Dar dupd ce a iegit de sub acoperdmintul 9i iubirea lui Dumnezeu prin aplecarea spre rdu, s-a vddit fdliS intinat gi spurcat 9i bolind de necur6fia mortii. Prinzindu-ne apoi iardgi Dumnezeu 5i Tatdl in Hristos gi invdluindu-ne in harul dumnezeiescAi avindu-se oarcemu in sin prin infiere 1'8,am lepddat omorirea venitd din vechiul blestem 9i ne-am intors la starea de la inceput. Cdci s-a scris despre mina lui Moise, cd <<s-c restabilit in culoarea trupului sdu". PALADIE; Foarte frumos ai spus. CHIRIL; Dar gi un al treilea semn striga din acest pri'lej cu toatE limpezimea gi claritatea taina lui Hristos. Cdci a spus Dumnezeu iar6gi cdtre Moise; <Ier de nu vor crecle iie qi nt vor asculta nici de glasul semnului dintii, vor crede lie pentru glasul senlnrrlui al d:tilea',. $i ce este acesta, ltimuregte zicind : "$i vo ti de nu vor crede acestor doud semne gi nu vor asculta nici de glasul tdu, vei lua din apa riultti gi vei vd.rsape uscal pi va fi opa pe cere o vei lua din riu, singe pe uscaf" (Ieg. 4, 9). CeI din urmd semn a fost lumii moartea lui Hristos ;i curdlirea prin apd 5i prin singe afiindu-se aldturea, se intelege, gi sfintul Trup, ceea ce este ardtat prin uscat. Cd noud ni s-a dat apa qi singele sfintei coaste, care a fost strdpunsd cu sulila, n-o mai spun, Iiind prea cunoscutd tuturor. Iar cd moartea Mintuitorului s-a fdcut semn, ar putea afla cineva limpede din Sfinta Scripturd. Cdci fariseii cei atoatecutezdtori, cu toate cd se fdcuserb inainte multe minuni, ca gi cind nu s-ar fi fdcut nici una, au venit ia Mintuitorul zicind: "invd' ldtorule, r,rem sd vedem semn de la Tine" Iar Ei zise : <Un neam viclean pi destrinat cere selnn qi semn nu i se vct de, decit numai setnnul lui lona, proorocul. Cdci precum o losf Iona in pintecele chitului trei zile, ogo vd fi qi Fiu/ Omttlui in inima pdmintului trei zile 9i /rei nopli" (Matei t2, 38-40)
98. Se afirmd cd mintuirea ne vine din reintrarea in legdturd cu Dumnezeu in Hristos, ca o scdpare de moarte, nu este o declarare juridici a noastrd sc5pafi de vind, ca in catolicism $i mai ales in protestantism. Ea este intrarea in relatia de iubire a noastrd cu Dumnezeu ca tii, in baza faptului cE Fiul lui Dumnezeu se .face prin intrupare Fratele nostru.

TNCHINARE

IN DUII

SI ADEVAR

Agadar, cel dintii ajutor dat omenirii in Hristos a fost prin legea iui NIoise. <Cdci legea s-o dol spre ajutol", dupd glasul proorocului (Isaia 9). Moise a prins-o pe aceasta de coadii. CSci a doua curdlire iardgi in Hristos a fost prin sfinlii prooroci gi prin glasul gi vestirea lui Ioan. Aceia spuneau: <Spdlali-vd, taceli-vci curali> (Isaia 1, 16). Iar Ioan chema la botezul pocdinfei. Iar al treilea semn, care e Si cel din urmd, e moartea lui Hristos, in care e gi credinfa. <Cdci de nu vor crede lie, zice, ,ti nu vor asculta nici d.e glasu| semnului d.intii, vor crede glasului semnului al doilea". Vezi cd zice cd credinfa va urma nu semnului dintii, adicd nu ajutorului prin iege, nici cur5firii prin cel din mijloc, adicd celei prin sfinlii prooroci gi prin Ioan, ci numai glasuiui semnului din urm5. Cdci taina lui Hristos nu e fdrd glas, ci cheam5 pe toli din tot pdmintut printr-o propovdduire inaltd 9i fierbinte la curdlirea prin apd gi singe pi la redobindirea viefii prin impdrtdgireade sfintul trup. Deci legea a slujit prin prevestirile despre Hristos, dar ea nu este in stare sd poatd mintui pe vreunii ee.Socotesc cd cineva l-ar putea ardta chiar pe Moise mdrturisind-o limpede gi aceasta prin ceea ce se scrie in locul de fatd. Cdci degi Dumnezeu ii spusese: ,rVoi ti cu tine" gi il incredintase mai inainte prin fapte minunate, el s-a rugat zicind : oDoentne, nu sint destoinic, cum n-am Iost nici inainte de ieri, nici l.nainte de alaltdieri, nici de cind ai inceput sd grdieSti slugii Tale. Sint greu Ia |imbd. ,gi a zis Domnu| cdtre Moise : Cine a dat slab la glos ;.9i gurd omului qi cine a tdcut pe om mut $i surd, cu vedere sau orb ? Nu e Domnul Dumnezeu ? gi acum mergi qi Eu voi deschide gura ta Si te voi invala pe tine cele ce vei avea sd le grdie,ttj. Si o zis Moise : Md rog, Doamne, alege pe altul mai puternic pe care il vei trimite> (leS. 4, 10-13). De fapt legea nu a avut tdria gi nu a fost indestuldtoare spre.a putea mintui pdmintul gi a scoate pe om din tirania diavolului. Moise isi dddea seama cd e slab la glas 9i greu la lirnbd, mai ales de clnd incepuse sd grdiascd cu el Dumnezeu qi-i poruncise sd vorbeascd despre El. Cdci ii spusese: "ASa vei spune Iiilor |ui Israil : Eu sint CeI ce sinf. Acesta esle nunteie Meu> (Ieg. 3, 14).Cu adevdrat legea a fost prea greoaie la limbd spre a putea articula cum se cuvine invdtdtura despre Cei ce este. $i nu a fost in stare sd riclice mintea la firea cea mdritd, prea inchinatd gi negrditd, cea inchinatd in Sfinta Treime.
99. Legea are rost profetic. Ea veste$te mintuirea ce va veni prin Hristos, dar nu mintuieste ea ins69i. Ea e primul semn al grijii lui Dumnezeu fatd de noi. Proorocii indeamnd la pocdinfd, cici vine Ia oamenii care au vdzut cd nu pot scdpa prin lege de pdcat 9i de moarte. Ei sint pregdtifi prin prooroci 9i mai mult pentru primirea lui Hristos. Apoi vine Hristos Insuqi ca Mintuitor.

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

Pe lingd aceasta, fiind slabd la glas, deabia a putut grdi israelitilor, fiind auzitd numai in ludeea, propovHduirea ei neajungind, a$a zicind, nici mdcar la urechea celorlalte neamuri jffi. De aceea, cunoscind de rlai inainte dumnezeiescul Moise, pe Cel ce va fi in stare sd intip.lreascd in mod corespunzdtorgi luminos in auzitori invdtdtura despre Dumnezeu gi sd o propovdcluiascd ugor intregii lumi, adicd pe Flristos, zice : <Md rog, Doamne, alege pe altul puternic, pe cue iI vei trimite>. Cdci Hristos este Cel cu adevdrat puternic, Care la vremea cuvenitd va fi ales spre aceasta dupd bundvoinfa lui Dumnezeu gi Tatdi, dupd cum s-a prevestit prin lege. Iar refuzul lui N4oise, chiar qi dupd fdgdduinla lui Dumnezeu 9i dupd ardtarea multor semne, e chipul (tipul) lui Israil cel zdbavnic ai care a refuzat slujirea dumnezeiascd $i evanghelicd gi ascultarea de Hristos. Cdci dupd nenumdratele cuvinte despre credinld gi dupd ardtarea atitor semne, ei au pdstrat neascultarea gi au rdmas necredincioSi. $i refuzul ]ui Mo'ise e indoit. Cdci in doud rinduri a fost Israil greu de finut in friu gi greu de condus : prin Moise gi trisus Navi gi Judecdtori, gi dupd aceea indatd, a doua oard, in vremea cind au fost trimigi proorocii gi Ioan, care std la rnijloc intre apostoli qi prooroci. Cdci el a fost sfir$itul slujirii prooroceqti gi oarecum inceputul strirlucirii apostolice. Dar refuzul lui Moise a provocat minia lui Dumnezeu. De aceea a trecut la lucrarea unei alte iconomii, prin care avea sd mintuiascd pe cei supupi stdpinirii egiptenilor. r$i minlindu-se Domnul pe Moise, a zis : Au nu e Aaron lro.tele tdu, levitul ? ,gtiu cd d grciind va grd.i 1n Iocul tdu ,:i iatci eI va ieSi intru intimpinarea ta qi vdzindu-te se vd bucura intru sine. $i vei grdi cdtre el. gi vei da cuvintele tale in gura iui. $i Eu voi deschide gura ta Si gura /ui pi vri voi invdla pe voi ce sd Iacefi. $i eI va vorbi pentru tine cdtre popor. gi el vo ti gura ta. Iar tu vei Ii lui in cele cdtre Dlnnnezeu,, (Ieg. 4, 14), Legea nemulfumind prin sidbiciunea ei 9i israelifii ardtindu-se neascultdtori, s-a addugat Hristos, adevdratul Levit, Marele Arhiereu,
100. Legea fiind greoaie ln cuvint, nu putca prezenta inalta inviliiturd despre Dumnezeu Cel in Treime. $i fiind slabd, nu se putea face auzitd gi de celelalte neamuri. Nu avea in ea cdldura care sd prezinte pe Dumnezeu ca iubitor aI tuturor popoarelor. Nu prezenta invifdtura despre Dumnezeu 5i despre destinatia omului Ia un nivel spiritual convingdtor pentru orice om. Era impovdratd de mentalitatea unui exclusivism iudaic. Nurnai prezentind poporului evreu pe Dumnezeu in acest mod, putea cigtiga acest popor pentru Et. Dar aceasta insemna gi o prezentare a Iui Dumnezeu la un nivel coborit, nedeplin corespunzdtor Lui. Dacd Dumnezeu este <Cel ce esteD cu adevdrat, El e Creatorui intregii existenle in rnodul dilerentiat, cum e Iumea, ti iubitorul tuturor oamenilor.

INCHINARE

TIY DUH

SI ADEVAR

pus in rindul celor de sub lege, ca frate pentru omenitatea Sa, care a grdit lui Moise ca Dumnezeu, dar a fost invdfat de Tatdl dupd chipul proorocilor, cu toate cd era Domn. <Prooroc voi ridica lor din findurile /or; qi voi pune cuvintele MeIe in gura Lui r Si vo grdi lor dupd cum le voi porunci /or> (Deut. 18, lB). Dar a spus gi Hristos lnsuqi t "De Ia Mine nu voi grdi ; ci Tatdl, Cel ce M-a trimis pe Mine, Acela Mi-a dat Mie poruncd ce sd spun Si ce sd grd.esc,{Ioan 12, 10). Agadar, Hristos a grdit poporului gi s-a fdcut lui Moise gurd, tilcuindu-ne noud legea duhovniceqte 101. Iar Moise ii este Lui iardgi gurd in cele despre Durnnezeu. Moise apare intr-un fel rnai aproape de Dumnezeu, deoarece Emanuil s-a fdcut sub lege (Rom. 5, l7) gi a fdgdduit sii pdstreze cele date prin preainleleptui N,Ioise102, zicind : oSd nu socotili cd am venit sd slrjc legea sau proorocii i n-am venit sd o stric, ci sd o plinesc> (Matei 5, 17). Aqadar Hristos este invSfdtorul, adevdratul tilcuitor, fdcind luminoase ceie ale legii, exprimate intr-o limbd lemurind gi printr-o tilcuire atotrdsundtoare rostirea neclard a literei. Cdci legea se aratd duhovniceascd in Hristos gi propovdduirea Lui e sord cu propovdduirea veche (Evr.7, 11). Pentru cd Aaron era frate al lui Moise. PALADIE; Deci legea a fost siabd prin ea insXgi, pentru cd n-a desdvirgit nimic. CHIRIL: Aga spun. Iar micimea vieluirii dupd lege o poate vedea cineva gi din urmdtoarele. Cdci s-a scris : "A plecat Moise gi s-a ?ntors la letro, socrul sdu ,gi a zis: Voi merge gi md ttoi intoarce la tralii mei cei din Egipt. $r voi vedea de mai frdiesc. ,gi a zis Ietro lui Moise : Mergi sdndlo.s.Iar dupd zilele acelea tnulte, a murit impdratul Egiptului. $i o zis Domnul cdtre Moise in Madian: Mergi, du-te ln Egiltt, cd au murit toli cei ce cdutau sulletul fdu. $i luindu-Si Moise temeia qi copiii, i-a pus pe asini gi s-o intors in Egipt" (Ieg. 4, 18-19). PALADIE; $i ce inseamnd acestea? Cdci nu infeleg. Spune, ce invinuire ar putea aduce cineva, cu dreptate, viefii dupd lege ? CHIRIL; Ar putea-o vedea cineva, Paladie, incbrcatd de multe sc5deri, dacd ar privi mai pdtrunzdtor in intelesurile acestui text. Cdci trimis la aceastd slujire, durnnezeiescul Moise nu porneste indatd la drum, pdrdsind ceie din lume, ci se imparte 9i grijii trupegti gi impdrtdgegte ne-amurilor vestea plecdrii. gi nu a iegit din finutul madianitilor

i'
i

101. Hristos a tilcuit pe Moise, aritind mai limpede voia lui Dumnezeu ascuns6 ln lege. 102. Iisus f6cindu-Se om, S-a asezat sub legea dath prin Moise, dai ca sd-i ciescopere inlelesul mai adinc, Deci pi Moise a grdit lui Hristos, sau Hristos a primit ale Tatdlui Sdu spuse intii prin Moise.

sF. enrnir, &" ir.bxeNnnrnr

pinX ce nu a aflat de moartea tiranului egiptenilor. Cdci se temea tare de moarte. De abia dupd ce a scdpat de aceste temeri, prin vestire din partea lui Dumnezeu luindu-gi femeia li copiii a coborit in Egipt, spre a implini cele poruncite. Acestea sint chipul (tipul) viefii de sub lege, impdrtitd oarecum intre cele dumnezeie$ti gi cele omeneEti $i privind spre amindoud. Cdci ea nu e liberd de grija pdminteascdgi lumeasc5, nici cu totul sfintd. Petrecerea evanghelicd insd nu se ddruieqte nicidecum pi celor ce sint ale trupului, adic5 in lucrurile din lume. Ci ii ridruiepte in intregime lui Dumnezeu pe cei ce s-au supus lui Hristos. "Cdci cei ce sint ai 1ui Hristos si-au rdstignit trupul impreund cu patimile gi cu pottele>r(Gal. 5, 241,De aceea cind unul dintre ucenici a venit la Iisus 9i a zis : Invdfdtorule, ingaduie-mi sa merg sd ingrop pe tatd.l meu,r, a aflat cd toatd vietuirea trebuie sd-i fie sfint5, auzind : <Urmeazd Mie pi /asd pe morli sd-qi ingroape morlii lor,r (Matei 8, 2l221. Dar scrie pi dumnezeiescul Pavel intr-una din Epistole : "Cind a binevoit Dumnezeu sd descopere pe Fiul Stiu intru mine, ca sd-L bineveslesc pe El intre neamuri, lndatd. n-am mai primit sfot de 1o trup qi singe> (Gai. 1, 16). Moise se sfdtuiegte insd, Cdci este impdrfitd, precum Fiindcd am zis, viafa cea dupd lege, gi std incd 9i sub frica morlii 103. \4oise se temea sd coboare in Egipt, pdzindu-se de moarte. Dar gi aceasta a fost desfiinlatd in Hristos. $i o va adeveri aceasta sfintul Pavel, zicind despre Hristos gi despre noi : <Deoarece pruncii s-au tdcut parte trupului gi singe,lui, $i El S-a impdrtd;it, de osemenee, de ele, ca prin moarte sd surpe pe cel ce are stdpinireo morlii, adicd pe diavolul, Si sd izbdveascd pe cei ce prin lrica morlii erau supu;i toatd viala robiei (Evr. 2, l4-tS; tor. De aceea mintea sfinfilor infruntd cu curaj gi moartea insdgi. Cdci iardgi spune Pavel : <Cd mie a vielui este Hrislos gi a muri dobindd" (Filip. l, 2l). $i iardgi : <Cine ne ve despdrli pe noi de dragostea lui Hrislos ? Necazul, stritntoarea, prigoniree, foamea, goldtatea, ptimejdia, sau sabia?" (Rom.8, 35). Cd viata dupd lege e stdpinitd de spaimele morfii, dar a scdpat-o de ele vietuirea de laudd in Hristos I aceasta o aratd limpede Sfinta Scripturd care spune cd : <moortea a
103. Cei de sub lege erau st5piniti incd de frica morfi, cdci nu cunosteau incfl pe Hristos Cel lnviat. De aceea 9i Moise se sf6tuiegte cu trupul gi cu singele dacd trebuie sd primeascd trimiterea lui Dumnezeu. Sf. Ap. Pavel nu mai primeste ins6 sfat de la ele, pentru cd el gtia de Hristos Cel inviat 9i biruia frica aceasta de moarte. 104. Frica morlii linea inainte de Hristos pe oameni robi grijii de trup, ca sd amine moartea cit mai mult. Iar prin aceasta ii tinea robi diavoluiui care se folosea de frica de moarte a oamenilor in ispitele lui. Diavolul are stdpinirea mortii in sensul cd se foloseqte de ea pentru a stdpini pe oameni. Domnul Hristos biruiegte moartea 9i prin aceasta gi puterea diavolului.

1NCHINARE

IN DUH

$I ADEVAR

Dar Cel ce a impdrdlit d.e la Adam si pind" Jo Moise, (Rom, 5, 14) 10s. nimicit moartea gi a scuturat stdpinirea stricdciunii, izbdvind deodatd cu cei ce cred Si pe cei crescuti de lege, nu e altul decit singur Domnul nostru Iisus Hristos. <Cdci nu sol, sau inger, ci Insu,ti Domnul i'a mintuit pe ei,, dupd cuvintul proorocesc(Isaia 43, 9). Taina aceastao poti vedea iardEi foarte limpede, ca in chip (tip), in cele petrecute cu ferispre Cdci piecind el din |inutul madianililor 9i grdbinciu-se citul NJoise. Egipt, a zis Dumnezeu : <Mergind, tu Si intorcindu-te in Egipt, vezi toate semnele, ce |e-am dat in miinile lole, sd le taci inaintea lui ba' reon>,.$i dupd altele: "^ti a tost pe cale unde a poposit, L-a intintpinat pe eI ingerul Domnului Si criuta sd-l omoare pe e|. $i luind Scfora o piatrd" asculitd a tdiat netdierea impre jur a tiului ei pi o cazut la picioarele lui ,5i a zis : a std.tutsingele td.ierii impreiur a copilului meu" (Ie5. 4,21 ,24-25), Oare iti trebuie multe cuvinte spre intelegerea acestui lucru ? Sau ili este limpede lnfeiesul ? PALADIE: Nu-mi este nicidecum. Nu inteleg de loc, ce se aratd prin intimplare, ca intr-o umbrd 106. CHIRIL: Oare nu vei recunoa$te,prietene, adevdrul cd firea omeneasch a cirzut sub stdpinirea mortii in urma vechiului blestem? Cdci cdtre noi tofi s-a zis lui Adam, ca inceputului 9i rdddcinii celei mai dintii a neamului : .Pdmint egti qi in pdmint te vei lntoarce>(Fac. 3, 19). PALADIE ; Foarte adevdrat. CHIRIL r Deoarece s-a intimplat agadar ca riddcina neamului sd se imbolndveascd de moartea izvoritd din pdcat, in mod necesar a trecut lucrul acesta gi la noi ingine gi impreund cu rdddcina s-au veqtejit $i mlddilele care au odrdslit din ea. Cdci pomul corupt are gi rodul corupt. ASa <<aimpdrdfit moartea peste toti pind la Moise>, adicd pind la timpurile legii. Iar chipul clar gi vddit al faptului cd moartea a avut putere pind la Moise gi - cd cele omeneqti au fost supuse stricdciunii, e pornirea ingerului impotriva lui Moise. Dar l-a domolit pe nimicitor gi l-a alungat de la Moise, casnica Si sofia Sefora, tdind copilul imprejur cu o pietricicd gi rugindu-se qi zicind : "A statut singele copilului meu>. A stdtut singele, zice, nu pentru cd a incetat curgerea singelui, Cdci nu cred cd aceastai-a abdtut pe nimicitor de la voinfa de a ucide, Ci a zis oarecum : S-a fdcut gi s-a irnplinit
105. PinI la Moise sau pind la legea datd prin el, inclusit"'' 106. Sf. Chiril ca gi ceilal{i Pdrinti, urmind Sf. Ap. Pavel (Evr. 10, l), folosesc cuvintul, umbrd sau chip (tip) pentru relalia celor din lege cu cele aduse de HrisToate sint umbre anticipate ale realit5iii adevirate ce vor veni. Dar ele sint pe" tr-:s. de parte inconsisteirte, pe de alta n-ar putea fi dacd n-ar Ii proiectate de realitatea ce va veni. Deci ele sint dovada realitdtii viitoare. $i unrbra cuiva de;i nu-l redd deplin clar, totusi e intrucitva un chip al acelei realitdti.

BB

SF. CI{IRIL

AL

ALEXANDRIEI

ceea ce vrea Dumnezeu, adic5 t5ierea imprejur a copilului. E ca Si cum ar zice cineva : A stat chipul (tipul) acestui lucru, adicd a stat rafiunea privitoare ia el, in loc de : a ajuns la capdt gi s-a impliuit. PALADIE; Dar ce vom imfelege prin Sefora ? gi ce e pietricica gi tdierea imprejur fdcutd de ea ? $i cum a fcst domolit dumnezeiescnl inger gi a scdpat N{oise de moartea ce-l ameninta si cu care era dator, prin tbierea imprejur a ingerului ? CHIRIL: Locul e neclar Si intelesul celor intrebrite e cu adevdrat greu de afiat. Dar increz5tor in Dumnezeu, voi spune, pe cit imi va lj cu putinfd. Sefora fiind fiica preotului din Madian (care era de neanr strbin 9i nu din singele luri Israil), e chipul (tipul) 9i fata (reprezentanta) Bisericii alcdtuitd din neamuri, fiind chematd la Dumnezeu de la slujirea lumeascd. Cirtre ea s-a spus prin giasul ]ui David : nAscultd Iiicd si vezi si apleacd.urecheo ta si uitd de poporul lciu .lj cle casa tutdlui tdu, cd a pottit Impdratul frumuselea ta, cd E/ este Domnu] tda, (Ps' 44, 1l-12). A fost chemati deci sii urmeze legii 9i si fier solie itrr Moise, pedagogului care o cdltiuzegr.e bine spre taina lui Hristos (Evr. 5, 1)' cdci iegea este invtifdtor elernentar gi introduce in inceputurile cuvintelor lui Dumnezeu gi pune in noi, prin ghicituri gi umbre, cunoslinta tainei lui Hristos. De aceea a spus Hristos iudeilor care nu credeau lui N{oise cel oreasfint : <Sou sacotili cd Eu vd" voi piri pe voi la Tatdl ? Este cine sd vti pirasci, Moise, in care voi ali ndcldjd.uit. Cdci dacd ali Ii crezut lui Moise, ali fi crezut Si Mie. Cn o scrjs cceJa despre lvline> (Ioan 5, 45-46). Deci dacir Sefcra e infeieasd de noi ca fafd a Bisericii din neamuri, clesigurprimul ndscut din ea va fi inteles ca chip (tip) ai poporului cel nou, al credinciogilor ce primesc prin Duh pruncia in Hristos ;i il nasc din nou pentru Dumnezeu.Pe aceqtiaDavid i-a numit popor ce se ziclegte(Ps. 102).Aqadar, pruncul de curind n5scut ir-rl-lristos,adic6 poporul nou, inidtrtri moartea prin tdierea imprejur a credinfei. Cdci pietricica este simbolul firii necorupte, a cdrei tdrie gi soliditate e indicatd prin piatra ciurd. De aceea lisus Navi trecind pe israelifi Iorclanul, i-a tiiiat imprejur cu cufite de piatr{ (losua 5), preinchipuind tdierea imprejur in Hristos prin duh. Cdci piatra e Hristos, pe care il preinchipuie, cum am spus adineaori, piatra care taie imprejur pe copilul Seforei. Iar timpul in care s-a depdrtat moartea gi ingerul care cduta sd ucidd pe N{oise, cinstind taina tdierii imprejur, ne aratb prin ghiciturd cd moartea s-a depdrtat nu nunrai de la cei invredniciti cle tiiierea imprejur in Flristos, ci lucrul acesta, adicd taina lui Hristos, a ajutat qi pdrinfilor. Cdci precum toti am murit in Adam, a9a gi harul cel prin Hristos a fost dat la tofi. Cdci pentru aceasta a murit, ca sd domeanscd

INC}IINARE

IN DUH

5I ADEVAR

89'

pi peste morti 9i peste vii. Agadar in timpul tdierii lmprejur a poporului cel nou, s-a dobindit gi viafa pdrinfilor 107. Cdci trdiesc lui Dumnezeu prin faptui cd vor trei 108. Aceasta t1e-a spus-o gi sfintul cuvint (Matei 22, 24). in timpul tbierii imprejur, in Duh, e timpul prez,enfei Iui Hristos, Care degi ca Dumnezeu e mai vechi ca Moise, totu;i este al doilea gi dupd el, intrucit a venit ca om pentru slujirea noastr6. Cdci observd cd Dumnezeua ales intii pe Moise gi apoi a addugat pe Aaron. Acesta preinchipuiegteed ariitarea lui Hristos a fost a doua in timp fafd de trimiterea qi siujirea iui Vloise. Dar Hristos, mdcar cd este egal cu Nloise pentru omenitate, pe care a asumat-o, are fa|5 de el o superioritaie dumnezeiascd $i neasemdnatd pentru faptul cii S-a ndscut din T'atdi. Dar dacd vrei, sd vedem gi aceastadin Sfinta Scripturd. "Au tdcui, zice. .N{oiseSi Aaron, precum le-a poruncit lor Dontnul, a$o ou Idcut. $i Mojse elo de optzeci de ani, iar Aaron, Iratele lui, cl: optzeci tj lrcj de ani, cind au grdit catre Farcton, (Ieg. 7, 6-7).Auzi cd amindoi erau egali, intrucit ajunseserdla optzeci de ani. Dar Aaron degi era mai ltdtrin ca Moise cu trei ani, totuqi a intrat dupd el in siujire. Aga gi Hrjstos a fosi egal intr-o privin|5 cu Moise, pentru omenitate gi al doilca in slujire, dar mai inainte gi mai presu3 de el prin Dumnezeire gi prin siar.a Sfintei Treimi. PALADIE: Tilcuirea e limpede pi iSmuriii. CHIRIL: Dar oare in afard de acestea, mai avem de v6zut ce\ra? nu PALADIE; Ce anume ? CHIRIL: Nu ar fi iegit israelifii din pdmintul Egipteni]or, nici nu s-ar Ii izbdvit din robia greu de rdbdat gi uritd de ei, mai bine zis n-ar fi scdpat nici de moartea adusd in Egipt peste primii ndscufi gi de mrina de neocolit a nimicitorului, dacd nu ar fi jertfit mielul ca chip (tip) ai lui Hristos Cel ce ridici pdcatele lumii. Cdci au uns cu singe praguriie pi stilpii ugilor, dupd porunca datd lor prin Moise, iar taina lui Hristos ii s-a fdcut ca un scut gi ca un zid al sufletului lor. Pentru cd moartea lui Hristos e doctoria care destramd moartea gi cei pdrtagi de
107. Sf. Chiril revine asupra ideii ci prin urmati se pot mir-rtui gi inaintatii (prin mgdciunile celor boteza{i). $i e de crezut cd nu numai drepfii din Vechiul Tcstamr,nt, ci inainta;ii din orice popor, pelltru toate cele bune trecutc ru moltenire ulmagilor, pentru ca aducindu-i la viali si ostenindu-se pentru creSterea Ior^ putinta si ajungE la timpnrile lui l-Iristos,cinti se pot boteza. Ie-a cla.t 108. Sf. Chiril pare a spune cd, prin laptul ci i.naintaqii trdiesc prin urmagii care dobindesc viata noud in Hristos, pot ajunge Si ei la viala in Hristos.

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

binecuvintarea misticir 10esint deasupra siricdciunii, dupd cuvintul : ."Amin, amin zic voud: cel ce mdnitd trupul Meu pi bea singele MeLJ, ,are t,iald ve.Snicd> (Ioan 6, 54). Iar mincind mieiul, au mincat pe lingd el piini nedospite, chipul {tipul) ardtind, prin azimd gi prin mincarea aceastacurat6, frumusetea invdtdturilor evanghelice,care insd nu va fi neinsofitb de sudori gi de amdriciunea necazurilor.De aceease minca cu piiniie nedospite ierburi amare, pentru a se ardta cd via{a fdrd viclegug gi atotcuratX in Hristos nu va fi lipsitd de amdrdciune.Agadar, trebuie sd se adauge, in mod necesar, la mincarea azimilor, amXrdciunea.uCdci toli cei ce rroiesc sd vieluioscd in Hristos, vor ti prigonili,, zice (II Tim. 3, l2). Dar fericiti cei ce vor pdtimi aceasta.Cdci de vor pdtimi impreund, vor gi impdrdti impreund, dupd cum s-a scris. Dar oare nu s-a abdtut cuvintul spre ceea ce nu e frumos ? PALADIE: Nicidecum.

109. Sfinta lmpdrtd5anie se numeqte aci .BinecuvintareD, pentnr r;5 pril binecuvintare .a prefdcut Domnul Hristos la cina cca de Taini piinea in trupul gi vinul in singeie sEu (Matei 26, 26). cine se impdrtigegte cle ele, se imphrtdgeste de puterea binecuvintdrii care a prefdcut piinea gi vinul in trupul si sinqele Dornnului.

CARTEA A TREIA Despre neputinta de a scipa de moartea din pecat 9i de stdpinirea diavolului altfel decit prin sfinfenia cea dupd Hristos ; gi despre aceeac[ nu in Lege e indreptarea, ci in Hristos

Aqadar de abia dupd ce s-a sdvirgit de cdtre israelifi acel fel de jertfd 9i au pierit primii ndsculi ai egiptenilor, iar de la cei sfintiti a au alungat Hristos, in chip (tip), pe nimicitorul 110, ieSit din pdmintul gi s-au grdbit sd ajungd la pdmintul fdgdduit. Dar celor ce-i stdpineau ei nu merg drept spre el, ci sint condugi prin abateri intr-o parte gi alta de la calea cea dreaptS. Cdci s-a scris iardgi '. nIQr dupd ce a la' sat Faraon poporul, Dumnezeu nu i-a condus pe ei pe calea pamlntului tilistenilor tlr pentru cd era aproope. Cdci a zis Dttmnezeu: nLl cumvQ s<i se risipeoscd poporul vdzind rdzboi gi sd se intoarcd in Egipt. $i a abdtut Dumnezeu poporul Sciu pe calea ce duce 1n pusfie spre Marea R o q i e "( I e g . 1 3 , 1 7 ) . PALADIE: Ce se ascundein aceasta? CHIRIL: Sd cercetdm, dacd vrei. lnfelegi cd avind in fafH o cale dreaptd qi putind sd ajungd repede printr-o cdldtorie scurtd (cdci era aproape, zice, pdmintul fdgdduinfei), i-a condus pe o altd cale, cu ocol mare, Fdcdtorul tuturor cunoscind de mai inainte ugurinla spre cddere gi inciinarea spre lagitate ce o aveau incd cei vechi. PALADIE: Nu existtr o explicafie mai clard ca aceasta. CHIRIL: Sd trecem deci la intelesul duhovnicesc. Pe cei ce se despart de viata lumeascd gi de stdpinirea drdceascd,ca de un pdmint al egiptenilor, ii conduce pe o cale cu totul dreaptd 9i scurtd la sfinfenie
110. lnsu;i Hristos a ferit, ln chipul mielului, de moartea care a atins pe intlil n e s c u t i a i E -numai i , c a s e l e i s r a e l i t i l o r i n c a r e s - a j e r t f i t s i s - a m i n c a t M i e l u l . i - a giptulu de moartea trupeascd prematurd, nu de cea veEnicS. De aceasta ferit desigur ii r.'a izbdvi cind va fi jertfit 9i mincat El insuqi. A se obserl'a cd mielul se minca in comull in casa fiecdruia gi apa de tot poporul. Hristos va fi mincat 9i EI in comun i n f i e c a r e l o c a E b i s e r i c e s c ,d a r i n t o a t e l o c a S r t r i l ea c e l u i a t i p o p o r b i s e r i c e s c ; p r i n aceasta se accentueazd gi unitatea in Ijristos a fiec6rei natii. Ceea ce se sdvirqea ln Vechiul Testament, se dep5$e$tein mod duhovnicesc, dar nu se desfiinleazd' 1 1 1 .N u i - a l d s a t s d i a s d d i n E g i p t p e c a l e a d e l a n o r d u l M d r i i R o s i i .

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

gi la nddejdea cea de la Dumnezeu,anume pe calea credintii in Hristos pi prin El, dupd cuvintul limpede al lui pavel : oAproape de tjne esle cuvintul, 1n gura ta 6i in ininta ta, adicd cuvintul credinlei pe care iI pLopovdduim. Cd de vei mdrturisi cu gura ta ca Dumnezeu este risus gi vei crede in inima ta cd Dumnezeu L-a riclicat pe El clin mor[i, te vei mintui, Cdci cu inima se crede spre d.reptate,ictr cu guro se'mdrturisetle spre mintuire" (Rom. 10, B_g). Deci Dumnezeu nu i-a ldsat pe cei vechi sd strdbatd aceastd cale aga de apropiaid gi de scurtS. Ci le-a ndscocit ca pe un ocol care nn era o cale dreaptd, legea care era, prin intortochierile cuvintelor 5i prin ghicituri folosea o pedagogie mai indelungatd gi obositoare.Aceasta pentru ca foiosindu-se de cele din urnbre ca de o deprindere spre cele desdvirgite 9i fiind catehizafi mai inainte asupra tainei, sd nu fie cupringi de niscai spaime spre a cddea gi a se abate de la Hristos, fdri voie, ca deprinzindu-se mai inainte gi cunoscind ceea ce folosegte cn adevdrat, sd fie mai pregdtifi spre dorirea gi primirea adevdrului gi sb, aibir fafd de El o iubire intdritd qi necliitinatd1r2. De aceea Legea a fost pedagcg prin slujirea dupd literd, ca o cale lungd qi nu dreaptd. Nu apa insd Hristos 113. cdci Ei ne-a ardtat calea dreaptd 9i directd, adicd cea prin credintd, preschimbindu-ne ca sd avem indrdznirea cea bund :i hotdrirea de a infrunta bHrbdtegte cele ce ne stau impotrivd, 9r deci sd ne placd sd rdbddm clt mai mult pentru bine ri sd luptdrn vitejegte impotriva uneltirilor diavolului, spunind cuvintul proorocuiui : <Iata Domnul imi ajutd mie, cine mci \/o birui pe mine ?,2 (Isaia 50, v). Iar ceea ce ne sdclegte noud un atit de uimitor curaj, nu e nimic altceva, decit puterea de sus, aclicdimpdrtdsireasi comuniunea Sfintului Duh. PALADIE: lnfeleg ce zici gi mii uimegte pdtrunderea ta. cllIRIL; Iar prin ceea ce se adaugd indatd, se aratd timpui mintuirii prirr Hristos. Cdci se spune : <<Iar|iii \ui Israi| au jeoft in o.I cincilea neam din pdmintul Egiptului" (Ieq. 13, tB). Cdci dupd parabola evangheticd, am fost izbdvifi din robie gi din imprdgtierea muncilor pentrtr lucruri departe 9i din oboseala nefericitd leqatd de pxmint qi de lui.
.dintr-odatd la Hristos, ci ii pregdtegte pentru El prin - 1t2. Nu-i duce pe evrei calea ocolita a. legii. Ar fi fost greu oamenilor s6 primeasci-adevirul intrupdrii ca onr a Fiului lui Dumnezeu. Ar fi fost intdrili prin aceasta in politeismul pdgin, care, !9S"t9 la zei care prin naqteri imbracau forme umane. lntii trebuiau bine fixat-i in cred.inla intr-un singur Dumnezeu creator, deci transcendent lumii, nesupus legilor 9i patimilor omeneqti. li3. Prin literd 9i jertfe de animale se ajunge mai anevoie la infelesul Cuvintului dumnezeiesc ascuns in literd gi la infelegerea jertfei supreme a Fiului lui Dum_ nezeu om. Mai rdminea ult ceas pind la iuc.heierealucrdrii in vie, sau in istor.ie.Apoi la ceasul al doisprezeceleaare loc ptata tuturor, sau judecata din urmi..

1:\

INCHINARE

IN DU}l

SI ADEVAR

iinfelegi ce zic), in timpul al cincilea, ca intr-o a cincea generafie. "Cdci asemeneo este impdrdlia cerurilor omului gospodar, care a ie$it rUs de dimineald sd locmeascd |ucrdtori in via lui>. Aceasta se spune cd a f5cut-o qi pe la ceasul al treilea qi al paselea9i al noudlea. "Ior pe Ia al unsprezeceleaa allat pe eQii stind tdrd lucru Si a zis cdtre ei : ..Ce stali aci toatd ziua tdrd lucru ? NIerge[i $i voi d.e lucrali in via meo> (Matei2O, 1, $.u.).Observdmdeci cd acestia au fost trimigi in rinclul al cincilea ca ultimii, deci in iimpurile de pe urmd, cind s-a fdcut Unul Ndscut om gi a suferit jertfirea pentru viafa tuturor 11/t. aceea De 6i legea lui Moise poruncea sd se ia mielul din ziua a zecea a primei lumi, dar si se junghie spre seara zilei a patrusprezeceaa aceleiagi luni, ca prin aceasta sd se arate deodatd atit timpul al cinc,ilea,prin ziua a cincea, cit gi c5, jertfirea Mintuitorului se va face spre sfirgitul veacului, prin aceea cd mielul se junghia spre sear6. PALADIE.' Nu cumva atunci toat6 intentia Sfintci Scripturi privegte spre taina lui Hristos ? (II Tim. q, 1B). CHIRIL: Desigur. Cdci Hristos e sfirgitul (finta finald) Legii qi al proorocilor. <<Pentru nu este nume sub cer dat oamenilor, in core trecd buie sd ne mintuim noi>, cum a zis ucenicul N{intuitorului (Fapte 2.4, 12). $i indatd avem dovada despre aceasta,dacd privim la cele ce urmeazd. "$i plecind iiii lui Israil din Sucof, au tdbirit in Etam, l1ngd pustie. Iar Dumnezeu ii cdlduzea pe ei, co sd Ie arate calea, ziua in slilp de nor, iar noaptea in stilp de Ioc. ^Sin-o lipsit stilpul de nor ziua, nici stllpul de toc noaptea dinaintea intregului popor> (leg. 13, 2O-22). Yezi cd Dumnezeu cdlduzea pe israelifii care au plecat din pdmintul egiptenilor ln stilp de nor qi de foc ? Iar prin amindoud era inchipuit Hristos. PALADIE: ln ce fel ? CHIRIL; lntii pentru cd El este stilpul qi temelia cu totul necldtinatd gi nemdcinatd a adevdrului, care fine pdmintul ridicat. Cdci in l-Iristos ne-am izbdvit de a mai cugeta cele ale trupului qi de a ne tdvdii in patimile pdmintegti, $i prin El sintem ridicati la indltime, cugetind cele de sus gi petrecind in ceruri. Cdci s-a scris : "Cei leri oi lui Dumnr:zet.t s-au ridicat toarte de la pdminl> (Ps, 46, 10). Dar 9i Hris'los a spus prin glasul lui David despre piinint gi despre sfintii Apostoli I uEu cm intdrit stilpii /ui" (Ps, 74, 4). Cdci au fost intdrifi ucenicii care fin sus piirnintul, fiind imbr5cafi cu puterea din indilime, adicd cu harul ce li s-a
114. Ultima chemare s-a f dcut cind s-a ndscut Fiul lui Dumnezett om. Mai r dminea un ceas pind la incheierea lucrdrii in vie, sau in istorie. Apri la ceasul al doisprezeceleaare loc plata tuturor, sau judecata din urmd.

OA

SF.. CI{IRIL

AL

ALEXANDRIEI

dat prin Sfintul Duh. $i erau stilpi, prin modelarea dupd.Hristos qi prin asemdnarea cea in har cu El prJn Duhul. Deci admite cd nu pentru a1l6 pricind s-a numit Hristos stilp decit pentru cea pe care am spus-o adineaori. Astfel ii conducea, ca sd le arate calea, ziua in stilp de nor, iar noaptea in stilp de foc. E un obicei al dumnezeiegtii Scripturi sd numeascd noapie timpul dinainte de venirea Mintuitorului, in care stdpinind incd Satana, domnea peste cei de pe pdmint intunericul negtiinfei, iar ziu5, timpul de Ia venirea Mintuitorului nostru, in care am fost luminafi, primind in minte razele adevdratei cunoqtinfe de Dumnezeu gi v{zind cu ochiii inimii soarele dreptdlii tts. $i va mdrturisi aceastapavel, spunind despre timpul dinainte de venire $i de cel aI ei : <^y'oopteo inaintat, ziua s-a.apropiat; a sd lepdddm asadar taptele intunericului ryi sd imbracdm armele \uminii, sd umbldm cubun chip; cctziuo, (Rom,13, 12-13). intelegind deci timpul vechi ca noapte gi ziud pe cel in care unul Ndscut s-a fdcut om. vorn spune cE pe israeiifi ii conducea Acesta in chip de foc, prin legea care osindea gi pedepsea(cdci focul'e semnui pedepsei),iar pe noi in chip de nor, ca chip (tip) al sfintului Botez gi al mintuirii prin ap6. Sau nu e n o r u l a D d? 1 1 6 . PALADIE I Fdrd indoiald. CHIRIL.' Dar iegind israelifii din pdmintul egiptenilor, s-a aprins de minie vechiul stdpinitor, adicd Faraon, gi a pornit sd-i urmdreascd. <<Deci inhamat Faraon carele scle gi a luat pe tot poporul sdu cu sine. a a luat ,'ose sule de care olese 6i toatd caldrintea egiptenilor qj cci$i petenii peste toli>. Iar dupd aitele : <gi cdutind. fiii lui Israil cu ochii vdd gi iatd egiptenii tdbdriserd inapoio /or Si s-au spdimirttat loarte. $i au sfrigat tiii ltti Israi) spre Domnul pi s-ou pornit impotriva lu.i Moise pe Iald, zicind : noare nu ereLt morrtinte in Egipt de ne-ai scos pe noi sd murim in desert ? De ce ai litcut eceeste, scolindu-ne ctin Egipt ? Oare nu cces/a a lost cuvintul ce l-ant grdit cdtre tine in Egipt, zicind; lasd-ne sd robim egiptenilor ? Cdci mai bine ero sd robim egiptenilor,
115. Inainte de venirea Mintuitorului oamenii nu aveau sensul clar al existentei lor. Numai cind Fiul lui Dnmnezeu cel ve;nic s-a ficut om pentru veci, s-a {dcut cunoscut cb fiecare om va dura in veci irr unire cu Hristos. Numai atunci s-a vdzut cd Dumnezeu e un Tatd qi un Fiu nesupugi naturii 9i care ne iubesc ca un Tatd vegnic sji ca un Frate vc;nic. Hristos e soarele din caie se rdspinrieste toatd l u mj n a 5 i t o a t d i u b i r e a c a r e a c l u c e t i i n t r e o a m e n i i u b i r e a c u r a t d ( d r e p t a t e a ) .D e aceea inainte de venirea lui Hristos, Cuvintul lui Dumnezeu conducea ca printr-un nor lumea ce inainta prin intunericul nopl;ii. La ilttruparea Cuvintului timpul a devenit ziua, iar Cuvintul intrupat conducea ca un stilp de foc lumiuos. 1 1 6 .S f . C h i r j l t l 5 a c i o a l t d e x p l i c a { i e , a s i i l p u l u i d e n o r g i a l c e l u i d e f o c , investind ce-a spus iuainte. Ei spune aci cd evreii au fost conclugi prin stilpul de foc care arde pe cei ce calcd legea, iar pe noi cre$tinii ca stilp de nor, care ne aduce ploaia de sus a Botezului.

,$

INCHINARE

IN DUH

SI ADEVAR

decit sd murim in pustia aceoslo> (Teg .1.4,6-7t 10-12)' La acestea Moise a rispuns : "Indrdznili, stali 6i veli vedea mintuirea cea de la Domnul, pe core o va Iace nouri azi. Cctci in ce chip ali vazut azi pe Egipteni, nu-i veli mai vedea pe r:i in veac. Domnul va lupta pentru voi pi t'oi veli tdcea. $i a zis Domnul cdtre Moise : Ce strigi catre Mine ? Grriieqle tiilor lui /srai/ sd porneascd.Si tu ridicd toiagul tdu .5i intinde .mina ta spre mdre ti o usucd pe ea. $i sd intre iiii lui Israil in mi jlocul mdrii pe Ltscet, (Ieg. 14, 13-14). $i Dumnezeu a fdcut ardtat modul mintuirii : "Cdci s-a ridicat ingerul lui Duninezeu cQre mergea lnaintea taberei tiilor tui lsrail gi Q mers in urma /or. Si s'a ridicat 9i stilpul de nor de la |ala lor $i c slat in urma 1or. $i s'a asezat intre tabdra egiptenilor $i tabdra lui Israi|; ,Sio sfdtut $i s-o Idcut intuneric Si negurd. $i a trecut noaplea ,ti nit s-ou atnestecat unii cu allii toatd noaptea> (Ie9. 14, 19-20), Acestea le fese 6lsssliereaistoricd, Dar noi" socotesc cd trebuie sii desprindem iarisi intele.'urile exacte, pdtrun' zind cu o minte subfire in cele scrise. PALADIE: Ai toatd dreptatea. CHIRIL: Pornesc deci israelifii cu grabd spre pdmintul sfint, mergindu-le inainte qi cdlduzindu-i Dumnezeu. Cdci nu se poate ajunge' la cetatea de sus gi sfintd, fXrd chlduzirea lui Hristos 9i dacd nu lumineazd El calea mintuirii. Dar duqmanii din lumea aceastascrignescdin dinli asupra celor ce s-au hotdrit sd facd aceasta.Legea insd indeamnd spre indrdznirea cea bunX gi intbregte pe cei cupringi de fricd qi le arat6 cd ceata potrivnicilor va cddea. Cdci cu siguranld aceastane-o dd sd inletegem nimicirea egiptenilor. Iar cei ce se temeau de ceea ce vor pStimi, i-a mintuit prin chipul (tipul) sfintului Botez. <VorbeSte, zice, tiilor lui Israil sd pornecscc. ,$i tu ridicd toiagul ldu qi intinde nina ta spre more,gi o usucd pe eo. $i sd intre |iii lui Israil in mifloPavel despre fiii iui Israil, cul mdrii". Dar oare nu scrie dumnezeiescul <cd toli s-au botezat, lntru Moise, in nor Si mare ?> (I Cor. lO, 2).
I

PALADIE; ASa zic $i eu, CHIRIL ; Deci cei ce voiesc sd urmeze lui Hristos Si sd se grdbeascd' spre cetatea de sus, nu trebuie sd vieluiascd potrivit lcgii, nici sd sdlsSluiascd neschimbat in poruncile lui Moise Si sd stdruiascd in umbre Si chipuri (tipuri), ci mai bine sd plece 9i sE se mute in altd parte, adicd spre sfintul Botez, cXci aceasta au fdcut-o cei de odinioar5 mergind,. dur;i; porunca lui Dumnezeu,prin mijiocul valurilor 9i, cum zice Pavel, botezindu-se in mare. Pentru cd atunci vor avea ca ajutdtor pe Insugi Mijlocitorul intre Dumnezeu gi oameni, pe Hristos Iisus' Cdci Dumnezeu fiind Cuvintul, S-a fdcut trup. Dar gi altfel este El mijlocitor, ;it

96

SI-. CITIRIL

AI, ALEXAND:iIEI

.anume in chip proniator, ca unul ce obignuiegte sd se aieze la rnijloc, intre cei ce-L cintesc pe El gi cei ce-i urmdresc pe ei gi nu-i lasd sd se amestece,inchizind drumurile dugmanilor. "Cdci s-e ridicat, zice, ingerul Jui Duninezeu Si stilpul de nor qi s-o asezat intre tabdra egiptenilor gi tabdra lui Israil, gi nu s-cu atnestecatintreolaltd toatd noap/e4,. In inger gi in stilpul de nor e inchipuit iardgi Hristos. Cdci El e numit : ulnger de mare sfat> (Isaia 9, 6) tlt. PALADIE; Agadar, stincl Hristos Ia mijloc, nu ne vom amesteea cu cei ce voiesc sd lupte cu noi 118. CHIRIL: Aga este. Drept ai inteles. Peniru cd trebuie sd spun gi aceea, fiird sd ne atraterr de la interrlia tlcastr:i, cd cei ce ne-am botezat de curind sd ne despilrtim ds viata iubitoare de plirc'erili lumeascd gi ne strdduirn sd urmdm cit mai mult legile lui Dumnezeu, dar nu ne-am imbogiilit cu harul ce lli se db prin sfintul Botez, nu sintem destul de intdrifi, adicd pregdtili sb pdtimirn in necazuri 9i sd rdbcldm osteneli pentru virrtute li sd putem strdbate prin incercarea luptelor. Precum pomigorii tineri se feresc de vdtiimarea razelor soarelui gi ar suferi rnult dacd ar fi scuturali de bhtirile mai asltre ale vlnturilor gi de aceea au lipsd (nerroie) de proptele intocmite cu meg1egug gi de o ingrddire de jur iraprejur, in acelagi fei, socotesc, cd gi sufletul omenesc, care a scdpat de curind din robia patimilor gi a trecut la stdri mai bune gi voiegte sti urmeze legii dumnezeiegti, pldpind e la minte gi mai moale gi ugor se sperie cind vede cd e nevoie de osteneald r;i de pregitire cle rdzboi qi rra socoti cd e bine sd fie iardli in cele ce a fost mai inainte. Astfel israelilii vdzind apropiereaegiptenilor si speriindu-se chiar pi numai de gindul luptei, s-au riclicat zictind dumnezeiescului Moise : nOore nu aceslc a fosf cuvintul ce l-atn gftit cdlre tine in Egipt, zicind; lasd-ne sd robim egiptenilor ? Cd mai bine 'e sd robim egiptenilor, decit sd.murim in pustio eceesteD. Sufletul omenesc e deci slab pentru iuptd gi gata indati de robie gi uEor de speriat
117. Hristos e numit alnger de mare slato, pentru cE fdcindu-:-.e om, ne-a acius vestea sau cunostiinta despre Dumnezeu. Ca Mijlocitorul cel mai prorriu al lui Dumnezeu citre nr;i, e gi ingerul sau Vestitorul dcsivirgit aI lur Dumnezt'u cdtre noi. Tat5l, cu Ccl deopotrir.i cu El clupd E uinger cle mare sfat>, cdci cu El se sfdtu,iegte fiinld. 118. Hristos e Mijlocitor lntre TatSl qi noi, intilnindu-nc cu Tatil in El. Dar Hristos std la mijloc qi intre noi Ei puterile diavolegti, dar in alt sens: ca 5i uprcdscd pe acelea de-a se apropia de noi 9i pe noi cle.a ne apropia de ele. Desigur, trebuie sd vrem gi noi sd-L avem pe Hristos aperdtor. Sd ne g;inclimla El cind ne sirntim amenintati cle acelea. El se face atunci zid despdrtitor intre ele si noi, Noi ne lipim de El gi acelea fug cle El. Nu se poate apropia de bnndtatea fdr6 umbrd reutatea fdrd pic de bundtate in ea. Iar noi lipindu-ne de ea, ne intirim in bun.iiate. Cel preatare in bundtate std ia mijloc intre cei govdielnici in bundtaLc pi cei atotrdi, int6rindu-ne pe noi in bundtate gi alunginclu-t pe aceia.

"i

..

INCFIT^IARE III DT'TT SI ADEVAR

inainte de sfintul Botez. Dar dupd ce, dobindind harul, s-a imbrdcat cu putere de sus, rezistd cu multd bdrbdtie celor ce voiesc sd-l urmdreascd 9i se luptd vitejegte, I{ristos Insugi conducindu-l in lupta gi ocrotindu-I. Cdci nu vom iegi biruitori altfel decit in acest chip. PALADIE: Gindegte-te insd prin ce pilde vei intdri si aceasta. Cdci nu cred cd-fi vor lipsi. CHIRIL; Se poate dovedi aeeastaugor prin foarte multe pilde. Dar cea dintii va fi cea mai apropiatd 9i despre care a scris insugi Moise. Cdci cei ce se speriau numai la vederea egiptenilor, dupd ce all trecut Marea Ropie gi au primit chipul (tipul) sfintului botez (cdci s-au bo, lezal intru Moise, oin nor gi in marer, cum scrie infeleptul pavel), s-au ardtat buni de luptd gi in stare sd se impotriveascd dugmanilor, dar prin Hristos. cdci s-a scris aqa : <$i o venit Amalec ,gi rdzboia pe lsrae1 in Ralidin. Si o zis &iojse lui losua : alege lie bdrbali puternici lj ie.lind dd lupta cu Amalec miine. gi iatri eu voi sto pe vir|u| muntelui cu toiagul |ui Dumnezeu in ntina mea. lii a Idcut losua precunt i-a zis lui Molse li ie.sinrJ dat lupta cu Amalec. Iar Moise qi Aoron qi' a or s-ou suit pe virIul muntelui. gi c fost cind, riclica Moise miinile, biruja lsroil ; iar cind ldsa miinile, biruia Amalec. Iar miinile 1uj Moise erau grele. $i )uind o piatrd ou pus-o sub e/ ^5io gezut pe ea, si Aaron ryi or spri jineau miinile lui, unul d.e o parte, altul cle alta. gi au fosr miinile /ui Moise spri jinite pind la cpusui soarelui. gi o sltirimol /osuc pe Amalec qi tot poporul hui cu ucidere de sabie. ,si o zis Domnul cdlre ,tuloise.' scrie aceosld spre potnenire in carte si dd-le ta urechile lui /osua, cci voi sterge cu totul pe Ama|ec clin cele de sub cer. ,$i a zidit Moise jerttelnic Domnului si a chemat numele Lui: Domnul este scaparea mea, cd.ci cu mind cscunsd bate pe Amalec d.in neam ln neomr ( I e q 1 7 ,8 - 1 6 ) . PALADIE.' gi care e inleresul celor scrise ? Cdci nu infeleg prea bine. CHIRILT Socotesc cd nu e nimic greu in ele pentru cei ce voiesc sd vad5. cdci auzind cd lisus primeqteporunci de la Moise, ce poli pre- supune altceva decit aceea cd degi cuvintul era Dumnezeu, s-a ficut sub iege, dupd infdligarea omenitdtii, li s-a supus intr-o anumitx privinfd poruncilor date prin Moise, in diferite feluri, aci rdbdind tdierea imprejur dupd trup, aci pldtind drahma. $i agezindu-Se sub lege impreund cu cei de sub iege, a spus limpede : "ly'-am venjt sd stric Leeeo, ci s-o p,linesc>(Matei 5, L7l. Dar degi S-a coborit sub lege pentru omenitate, totugi qi aga a fost Dumnezeu gi Mintuitor 9i Izbdvitor al intregului popdr. Cdci alegindu-qi din tot poporul Israil 9i din tot nea7 _ Sf. CHIRIL

SF. CHIRTL

AL

ALEXANDRIEI

mul bdrbafi puternici, adicd pe Sfintii Apostoli $i pe cei chemati prin credinld (cdrora li s-ar putea spulte cu dreptate : oIQr voi slnteli neom ales, preolie impdrdteescd, nelm sfint, popor agonisit de Dumnezeu'" L Petru 2, 9), a dat luptd irnpreuni cu ei cu stdpinitorul veacului acesta, despre care Insugi Stdpinul tuturor, Cel ce biruiegte toate, a. spus : .Acum este judecata veacului acesta, ocum stdpinitorul veacului aceSto se vo scoole a|ard, ('Ioan 12, 31). Iar dumnezeiescul Ioan ii incununeazd cu o laudd strdlucitd gi pe cei ce au biruit impreund cu El 9i cu El, zicind; "Va scriu voud, tineri, cd sinteli tari Si ali lnvins pe cel vi' cleenD (I Ioan 2, t4). Sau nu e adevdrat ce spun ? PALADIE.: Foarte adevdrat. CHIRIL: Dar Moise a spus cd lupta trebuie sd se dea miine. Cdci faptele de biruintrb ale lui Hristos nu s-au sdvirgit in vremea Lui. Ci s-au sdvirgit in timpul urmdtor 9i apr.opiat, adicd dupd Moise qi dupi Lege. Apoi Moise se urcd pe un virf de munte, de unde sd poatd privi lupta gi isprdvile lui lisu,s in cursul ei. Cdci se urcd in chip moclerat gi invdfdtura legii spre d putea privi de departe felul luptei lui Hristos tt9. $i ridicind Moise miinile, biruia Israil ; iar ldsindu-le in jos, sldbea gi biruia Amalec. Cici nu intregul Israil a rdmas nebiruit de diavol gi de orice dugman, care voieite cu strdqnicie sd-l omoare, ci numai cei ce au finut sd se modeleze dupd chipul lui Hristos, prin aceea cd au purtat ocara Lui, adici cinstita cruce. Pentru cii miinile intinse in aer, desemneazd in chip vddit forma crucii lm. Iar cei ce n-au primit crucea, s-au fdcut ugor de cdlcat de dugmani, nearrind acest ajutor. Deci cind intinde Moise miinile, desemnind forma crucii qi cade .Amalec slSbit, aceasta ii aratd pe cei ce biruiesc plin cinstita cruce pe Satana 9i alurrgd pe dugmani' Iai cind iL vederr ldsind miinile $i pe Amalec biruind, vom inlelege pe cei suptrqi Si biruiti de diavol, pentru cd n-au voit sd primeascd crllcea' Acestora le-a spus gi Hristos: oAmin, amin zic voud, de nu t'eii crede,.cd Eu sint, veii

'".
Ji;

:i

^"rli

sint intinse, spre a. deserrna cinsiitul chip al crucii, arbtind, cred, prin ghiciturd, cd Israil nu era destul de pregdtit sd primeascd credinla 9i voiegte sd primeascd ocara iui Hristos. De cu mare zdbavd gi grer-rtate

uo,u ri lffi:iJ,'ilfi:'llffr?;,1-',, pot ridicate sreu eicu

': -:

s * ;* :4 *
:i

. 119. Cei ce se ridicau din lege la o indlfimc in inlelegerca ei, r'edeau cle mai inainte biruinta lui Hristos asupra cliavoiului care voia sd opreascd omenirea de-a i u a i n t a s p r e \ i d t a \ e s n i (A . 120. Unii clin Israil au ajutat la venirea lui Hristos 9i la biruinta Lui : proorocii, apostolii. L-au ajutat ridicindu-$i miinile spre cer, sau linindu-I,e intiuse ca si infitiseze fiinta lor, ca o crucei insulirrdu-gi crucea lui Hristos.

INCHINARE

IN DuII

SI ADEVAR

aceea bine spune qi dumnezeiescui Pavei cd crucea este iudeilor sminteald. "$i luind, zice, o piatrii, ou pu,s-o sub e/ Si a Sezutpe ee, qi Aaron li Or eu rezemet miinile lui, unul de o parte, iar altul de a|ta,. piatrd aleasd, piatrd prefioasd gi cinstitd, piatra cea din capul unghiului este Hristos (I Petru 2, 7 ; Isaia 28, 16). Pe El odihnindu-se (cici gederea aratd odihna) cei mai buni gi mai invSfafi din Israil, rdmdgita aleasd a focului, i$i intind miinile, adicd primesc crucea, sprijinindu-i 9i sustinindu-i spre aceasta Hristos, care e inchipuit de Or pi de Aaron, fiincl b. cugetat in acelaigitimp ca judecdtor gi ,ca arhielss 120 C.dci Or era judecdtorul nepdrtinitor, iar Aaron, arhiereul prin har al israelifilor, spre mintuirea prin credinld. cici aceasta socotesc ci inseamni ceea ce s-a spus prin glasul proorocului Isaia : <gi docd nu ne-ar ti ldsat Domnul Dumnezeu urma$i, ne-om ti tdcut ca Sodoma pi ne-am. ti asemdnat cu Gomore" (Isaia l, 9). Dupd ce a cdzut cel ce se flmpotrivea, adicd Amalec, <<scrie, i.i zice, spre pomenire in carte Si dd-Ie Ia urechile /ui ljsus". Cdci faptele lui Hristos aveau sd se intindd, prin scrisul sfinfilor evangheligti, spre pomenire indelungatd 9i fdrd sfir;;it. gi a poruncit si fie dusd scrierea la urechile lui Iisus. Cdci scrieriie sfintilor, aducind laude gi cinstiri lui Hristos, sint ca un dar inchinat Lui. Iar dupd ce a cdzut 9i a.fost biruit Amalec, Moise a ridicat un jertfelnic lui Dumnezeu gi i-a pus numele: <Dotnnul esle scdporee meaD, Acesta incd este un chip (tip) al.lui Hristos. c5ci Domnul ni s-a fdcut noud scdpare. Pentru cd a biruit pe cdpetenia veacului acesta gi a cdlcat stdpinirea morfii, intrucit s-a adus pe Sine jertfd nepdtatd.pentru noi, .spre miros de bund mireasmd lui Dumnezeu gi ratdl. Deci altarul a fost chip (tip) aI lui Hristos, cdruia i se cuvine cu adevdrat numeie : <<Domnul meu, scdperee mee>. PALADIE: Aga zic ai eu. Drept gindeqti. . CHIRIL: Iar bdtind Hristos cu mina ascunsi pe Amalec cel spiritual (inteligibil) 9i biruindu-1, a pus stdpinire peste neamuri gi a rdpit vasele.aceluia, cum lnsugi zice (Matei 12, 29), legind pe cel tare. Cdci turma supusd inaintea aceluia, adicd pe cei ctin neamuri, i-a unit cu turma mai veche. De aceea a gi spus : <$i olle oi etn, care nu sint din staulul acesta i si acelea trebuie sd le aduc ; si vor ascurta d.e gla120b. Hristos e in lege in mod urirUrit, dar tot El dd unora sd lnteleagE cd El e intelesul mai inalt al legii 9i tot EI se aratd afiindu-se'ca o piatrE prefioasd Ia temelia ei, odihnindu-i de oboselile cerute de ea, in acest inteles al ei. Si tot EI este cel ce line miinile unora din lege intinse ca sd-qi modeleze fiinla in chipul crucii lui Hristos. $i o face aceasta ca Arhiereu 9i Judecdtorul desdvirgit, ajutind pe unii din legea veche sd-qi insugeascd o via{6 intipdritd de cruce prin jertfelnicia ei 9i sd vibreze ln congtiinla lor de judecata ce o va face la sfirgit Hristos cu ei.

100

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

sul Meu ; ,5i va Ii o turmd.Sj un ptistor> (Ioan 10, 16): Cdci Hristos este dupd Scripturd pacea noas'trd, care, (o ldcut din cele doud lumi una $i a ddrimat peretele din mijloc al despd.rliturii, Si vrajba in trupul Lui, (Efes. 2, 14-15) 9i a impdSi o deslijnlat legea poruncilor in dogme>> cat intr-un om nou pe cei din tdierea imprejur 9i pe cei din netdierea imprejur 12l. Poti vedea iarSgi aceastd mare tain6, ca in umbrd gi in ghicituri, in cele scrise indatd dupH cele spuse acliueaori de noi. <<$ia auzit, zice, letro, preotul din Madiam, socrul luj Moise, .toate cite le-a Iacut Domnul poporului Sdu; cd a scos Domnul pe lsrail din Egipt. $i a luol Ietro, socrul lui Moise, pe Selora, lemeia lui Moise, dupd ldsorea ei Ia eI, si pe cei doi tii ai ei, numele unuia Gherson, insemnind: netnernic am |ost in pdmint strd.in,gi nunte/e celui de aI doilea Eliezer, insemnind: Dumnezeul tatdlui meu, aiutorul meu qi m'o scos pe mine din mina Iui Faraon $i a venit letrc, soclul lui Moise, qi fiii gi |emeia, 1o }{oise ln pustie, uncleera tdbdrit pe muntele lui Dumnezeu.$i vesljrd 1ui Mojse zicind : Iatd, socrul tdu Ietro vine la line, $i solio $j cei doi tii ai tdi crt el. $i o ietjt Mojse lntru intimpinarea socrului sdu /etro gi s-o inchi' nat lui qi /-a sdrutat 9i s-ou lmbrdliSat unii pe allii qi i-o.dus pe ei in corl. $i a povestit Moise socrului sdu toote clte le-a tdcut Domnul lui Faraon Si egiptenilor din pricina /ui lsrai/ Si toate necazurile ce /i s-au tntimplat lor pe drum gi cum i-a scos pe ei Domnul din mina lui Faraon ti din mSnaegiptenilor. fi s-o ninunat letro de toate bundtdlile pe care Ie-a tdcut lor Domnul, cd'i-a scos pe ei Domnul din mina egiptenilor gi din mino lui Faraon. Si o zis letro : Binecuvintot esfe Domnul, cd a scos pe poporul Sdu din mina egiptenilor oi din mlna lui Faraon. Acum om cunoscut cd mere e Domnul peste toli duntnezeii, pentru cd i'a smerit pe ei. $i a adus letro, socrul /ui Moise, arderi de tot Si iertf e lui Dumnezeu. $i au venit Aarcn $i toti bdtrinii Jui Isroil sd mdnince piine lmpreund cu socru/ lui Moise inaintea lui Dumnezeu. Si a fost a doua zi, a $ezut Moise sd judece poprul. ,Sj o stat tot popotul inaintea lui Moise de dimineala si pind sedrd. Iat vdzlnd letro toate eAte le'a 'Idcut poporului, a zis: Ce este aceostc ce faci tu poporului? Pentru ce gezi tu singur Si tot poporul std lnaintea ta de dimineala pind seara ? ,Si o zis Moise socrului sdu .' Pentru cd vine poporul Ia mine sd ceard
121. Hristos a fdcut pe Iudei gi pe celelalte neamuri una in timpul Sdu, care e deasupra acestei despdrtiri. A depdgit prin aceasta iegea cu poruncile de caracter de dogmd. Dar legea eia Ei un senn aI luptei trupului impotriva duhului 5i era datil ceiui din urma- ca un mijloc de infrinare a trupului, dar fdrd succes. Intdrind prin prezenta Sa ca Dumnezeu duhul omenesc, a _copleqitpornirile de rdzvrAtire ale trupului 9i l-a fdcut sd se uneascd cu duhul. ln acest plan s-au putut uni Iudeii cu neamurile.

,;
.,

::;

rr!

..

',r*

I
I
i

: I

TNCHINARE

lN

DUH

SI ADEVAR

101

dreptate de Ia Dumnezeu. Cdci cind se ivesc intre ei neinlelegeri gi vin Ia mine, judec pe Iiecare Si-i invdf pe ei poruncile lui Dumnezeu. $i zise socrul /ui Moise cdtre eI: Nu faci bine iucrul acesta, nu poti tu sd-I taci singur..Iar acum ascultd-md.pe mine,Si te voi siotui ti va fi Dumnezeu cu tine. Fii tu poporului in cele ce sint cdtre Dumnezeu $i vei duce cuvintele lor cdtre Dumnezeu. $i mdrturiseqfe-le lor porun' cile Lui Dumnezeu si legea luj li Ie aratd |or caile pe core sd umble gi Iaptele pe care sd le tacd. $i tu alege din tot poporul bdrbali puternici Si vor judeca poporul" (Ieq. 18, l-22). PALADIE.' Ia, te rog, pe fiecare in parte gr mi-o ldmuregte. CHIRIL.' Oare nu vei recunoa$te cd Madianitul este de neam strdrn gi din neamuri ? CXci nu odrdsiise din rdddcina lui Avraam. Dar era de altfel gi el preot gi inchindtor al religiei naturale rdspindite in acei timp pe pdmint. Se inchinau gi ei, cum se spune de multe ori. Cdci cre' deau gi ei in felul lor unui Dumnezeu preainalt, ca pi Meichisedec. Dar primeau pi alfi zei, numdrind in rind cu EI 9i cele mai deosebite fdp' turi, pXmintul Si cerul, soarele gi iuna 9i pe cele mai insemnate dintre stele. Iar r,'echiul pdcat al acestei stricdciuni Si rdtdciri a strdbdtut li s-a intins pind la noi, Aga cugetd rhtbcind 9i azi unii din Fenicia Si Palestina, care se numesc pe ei inli:ii temdtori de Dumnezeu. Ei merg pe calea unei religii de rnijloc, nefiind alipili curat nici obiceiurilor in iudeilor, nici celor ale elinilor, ci stdruind 9i impdrtdEindu-se aminpdrfile. Proorocul Ilie certa pe israelitii caqe imbrdti$aserd odicloud acest mod de-a cugeta, zicind : "Pind. cind vei Schiopdta c.r ' nioard amindoud. picioarele ? De este Domnul Dumnezeu, mergeli dupci El, iar de este BaaI, mergeli dupd el> (III lmp. 13, 2l). Deci pi Ietro era unul care avea, dupd cit se pare, o astfel de religie. De aceea cind afld cele fdcute de Dumnezeu spre mintuirea lui Israil, cucerit de mdrturisirile mdreie qi minunate, vine cu toatd casa 9i cu tot neamul la sfintul' Moise. Iar acesta cind l-a vdzut, l-a primit li l-a dus cu bucurie in cort, gi i-a povestit mai amdnunfit faptele mdrele ale puterii dumnezeiegti 5i minunile mai presus de orice cuvint. Cdci mulfimea celor ce rAtdcesc, adicd neamurile, sint chemate la pocdintd, intii prin cele despre Dumnezeu, apoi aleargd de la sine spre iegea dumnezeiascd,adicd spre invSfdtura prin legea scrisd. Astfel aleargd Ia primul cort. Cdci legea introduce numai. Apoi induplecate de rrechile .istorisiri, se mi$cd $i la hotdrirea de-a cugeta cd Dumnezeu este unul Ei singur, pe urmd qi la datoria de a-i aduce Lui roduri. Cdci auzind Madianitul istorisirea lui Moise, zice: <Acum em culToscutcd tnare este Domnul pesle toli dumnezeii, pentru cd i-a smeril pe ei. $i a adus letro, socrui lui Moise,

r02

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRTEI

arderi de tot gi jertle Domnului>. A$adar, Ei catehizarea introducindu-ne prin vechiurl Testament in invdtdtura elementarE, ne duce la primele inceputuri ale cunogtinlei de Dumnezeu. PALADIE; Aqa este. CHIRIL; Iar pe cei catehizati prin Lege ii desivir$e$te Hristos. Iar cind zic lege, infelege iardpi Vechiul Legdmint. Astfel fafd de Ietro, Moise s-a folosit numai de istorisirile despre Dumnezeu. Prin aceasta I-a dus la hotdrirea de-a mdrturisi fdliS cd nu e alt Dumnezeu, declt numai Cel Unul, Cei prin fire gi cu adevdrat. Iar aceasta e prima credinfd a catehumenilor, adicd aceea prin care se despart de pdrerile politeiste qi primesc pe Dumnezeu Cel cu adevbrat Unul gi prin fire. Iar Aaron l-a invrednicit pe Ietro gi de o masd 9i I-a chemat la mincare de piine. <Cdci a venit, zice, Aaron Si toli bdtrinii lui Israil, sd mdnince piine impreunci cu socrul lui Moise inaintea Domnului". Cdci Hristos, Aaron cel mai adevdrat, ne desdvir;gte pe noi cu piinea cea vie. Dar ii desdvirgegte nu numai pe cei din neamuri, ci impreund cu ei qi pe cei alegi din Israil, al cdror chip (tip) sint bdtrinii. Iar trebuinta de-a minca piinea in fata Domnului Dumnezeu are gi ea nu o micd insemndtate pentru sfinfenie. Cdci ce std aga de mult sub privirea lui Dumnezeu, ca masa tainicd (misticd) gi jertfa gi cei ce se impdrtd$esc de ea? rD. PALADIE; Bine zici. CHIRILT Dar odatd desdvirgiii prin llristos, ne indlfdm la o infelegere mai inaltd decit invdfdtura din lege. in fine, chipul clar al acestui fapt il vom vedea fdrd osteneaid (greutate), primind ca icoand clarb a lui pe Moise gi pe letro. nCdci dumnezeiescul Moise judecind, zice, Si tot poporul stdtea inaintea lui de dimineala ,5i p?nd seerer. Dar Ietro .i-a dat un sfat, pe care l-a prefuit Moise, gi intelegind cd e foarte bun, l-a primit. <$i o oscultat Moise de glasul socrului sciu gi a Idcut cite i-a spus /ui". Dar oare cel ce e in stare sd dea un sfat gi o pdrere niai bund, nu trebuie cugetat ca avind $i o inlelegere mai inaintatd ?
122. A minca impreund piinea tainicd, sau a sd hrdni impreund cu Hristos idcut om atotcurat qi jertfit Tatdlui, inseamn5 a se face impreund fii ai Lui qi frati ai Fiului Unuia N5scut, devenind 9i ei curafi 9i in dispozitie de jertfd. Fapta aceasta ii pune pe cei ce o sdvirSesc sub privirea iubitoare a Tatdlui, impreund cu FiuI Lui. Masa luatd impreund produce o comunicare'u$oarA, sau o comuniune lntre cei ce iau parte la ea. Iar masa luatd in dispozilie curatd nu tulburd aceaste comunicare qi nu o sldbegte prin porniri trupesti .de pofti qi vrajbd. Hristos a idcut prin aclunarea tuturor in trupul Sdu plin de duhul de jertl5 sd inceteze zidul despdrfitor nu numai intre ei qi Dumnezeu, ci $i intre ei in$iEi. Dispozitia Lui de jertfd insuSitd de ei, ddrimd zidul ddrim6tor (despdrfitor) al egoismului pdcdtos dintre ei. ln El, aflat in starea de jertfd, ce ne-o comunicd $i nouE, gdsim pacea intre noi gi Dumnezeu Si intre noi ingine. rEl este pacea noastri> (Efes, 2, 14),

INCHIN,ARE

IN DUH

SI ADEI'AR

103

PALADIE; Aga spun qi eu. CHIRIL: C5 desdvirgireaprin Hristos ne ridicd la o cunogtinfdneasem5nat mai bund gi mai inaltd decit invS|dtura (cateheza) legii, o aratd ugor Sf. apostol Pavel c'are se pdgubegte, cum zice el insu;i, cu bucurie de cigtigurile din lege pentru iniilfimea curioaqterii lui Hristos, socotindu-le cd sint gunoaie, ca sd cigtige pe Hristos. Iar proorocul Idremia zicea cdtre cei ce prefuiesc cele date prin Moise, dar nu primesc desdvirpirea prin Hristos : "Cu.tn ziceli : inlelepli sinlem gi /egeo Domnului este cu nci ? in zadar s-a Idcut' condeiul tnincinos ctLcdrturarilor. fluginofi au Iost inleleplii, izbili Si prinSi. E vreo inlelepciune in ei, odatd ce-au respins cuvintul Domnului, (Ier. B, 8-9), Noud insd, care nu respingem cuvintul mintuitor aI lui Dumnezeu (cdci prirrim cu bucurie vestirile venite prin Hristos), ni s-a fdcut E[ Insugi intelepciunea de la Dumnezeu. Decr'i-am intrecut $i in infelegere pe cei din lege;.Si cei ce au fost catehizafi prin istorisirile legii, mincind piinea inaintea Domnului, am invdfat sd grdim gi sd cugetdm cele :nai inalte decit ea. Cdci Ietro dd sfaiuri gi Moise iI ascultd. Iar Ietro e reprezentantul celor ditr neamuri gi Nloise al celor de sub lege 123. PALADIE; Drept ai spus. CHIRIL: Agadar, des6virqireaprin Hristos gi puterea tainelor Lui, ne face pi inlelepli qi mai tari ca moartea, nimicind pe Amalec cel ascuns li spiritual (inteligibil), adicd pe Satana.$i foarte drept a spus Psalmistul : "Cu Dumnezeu vom birui $i EI va nimiii pe cei ce ne necd.' jesc pe noi" (Ps. 59, 13). Iar vorbind despre noi cei impodobiti de strdlattdd putcrii lor Tu eSti lucire prin credinld, a zis iardqi cbtre El : <<Cd ?du se vor veseii toutd.ziua,, (Ps. BB, 17-18). Sd ne $i intru numele 'lduddm agadar in Hristos noi, cei mintuili, gi pe El s6-L avem (scut al bunei voiri,,, clttpd Scripturi (Ps. 5, L2). Iar chip (tip) qi icoand clard a acestui lucru ne este iar5gi ceea ce e scris la sfirqitul cdrfii a doua a Impdraliior, unde se spune : <$i s-o scuJat David dimineala. ,Si o fost cuvintul Domnului ccitre Gad proofocul, vdzdtorul, pentru David, zicind: Acestea zice Domnul : ili ardl trei 'peciepse, alege-li una din ele, sd vind osupro to. $i a intrat Gad la Da' s,id Si j-o veslit ,pi i-a zis : Alege-li ce \;rei, sd vind. trei ani Ioantete in pdminiul tdu, scrusd Iugi trei ]uni dinaintea clu$ntanilortdi, care te vot gi urmdri, sou sd fie trei zile ciumd in lara ta ? Acum deci ginde,Ste-te 'vezi ce cuvint sd rdspund Celui ce m-e trimis. $i a zis David cdtre Gad :
123. Cei ce vin din neamuri la Hristos, infeleg mai bine legea veche decit evreii, pentru cd vdd deschiderea ei spre Hristos, spre tinta ei, spre desdvirqirea umanului in Hristos. Ei inchid legea la lngustimea literei, nu vdd dinamica ascunsb in ea.

101

SF. CHIRIL

AL ALEXANDRIEI

strimte imi sinl toate trei din toate pdrlile. Dar mai bine sd cad. in miinile Domnului, cd multe sint indurdrile Lui; numai in miinile oemenilor sd nu cacl. ,Sj ^'i-a a,lesDavicl ciunta. ^!i erau zilele seceralului griului si a dat Domnul moarte in Israil d.e d"imineala pind Ia ora prinzului. $i a inceput pieirea in popor si au nturit clin poporul Domnului de Ia Dan pind ]a Beer-geba $optezeci de mii de bdrbati. sj o inlins ingerul lui Dumnezeu mina osupra lerusalimului ca sd-l nimiceoscd pe e/. fi 1 s-a tdcut'mild Domnului ;i a zis ingerului care tdcea nimicite in popor : Destul, trage ntina tn. $i ingerul lui l)umnezeu sta lingd aria lui Aravna lebuseu/. gi vdzind David pe ingerul care lovea in popor, a zis cdtre Domnul : Iatd eu sint pdstorul, eu om picdtuit, eu pdstorul ant tdcut rd.u. Dar aceste oi, ce au fdcut ? sd tie d.ar mina To pesfe mine qi pesle coso tatdlui meu. $i a venit Gad. Ia Davicl in ziua oceee $i o zis lui: suie-te gi clddeqte Dontnului jerttelnic in aria lui Aravna Ebuseul $i s-o suit David, dupd. cuvintul lui Gad.proorocul, precunl i-a poruncit lui Domnul. gi s-a uitat Aravno 6i a vdzut pe impdratul ,gi slugi/e lui venind cdtre sine.,gi c iepil Aravna si s-a inchinat impdratutui cu tata Ia pdmint. gi o zis Aravna.' ce esle cd. a venit clomnul meu impdratul Ia robul sriu ? gi a zis David : sd cumpdr cle Ia tine aria ca sd zicle,sc jertfelnic Domnului gi sd incefeze tnoartea in popor. Si a zis Aravne cdtre David: s-o ia domnul meu, lmpdratul, si sd ad.ucdjerttd Dontnu. lui ce voie$te. Iatd boii spre ardere de tot, iar catele gi unettete boilor vor sluli cle lemne. Toate le-a dat Aravna impdratului. si a zfs Aravna cdtre impdrat: Domnu| Duntnezeu sd te binecuvinteze pe tine. ^ti a zis impdratul cdtre Aravno.. Nu, ci cumpdrind rzoi cumpdra de Ia tine in schimb. $i nu voi aduce Domnului Duntnezeului meu ard.ere d,e tot in dor. ^ti a cumpdrat David ario ^piboii cu cinci zeci cle sicii de argint. $i a zidit acolo David jerttelnic Domnului qi o odus arcleri de lot pi jertle de pace. .5i s-o milosfir.if Domnul osupro ldrii qi a incetat moartea in lsrael. (II lmp. 24, ll S.tt.). PALADIE.'$i care este intelesul acestora? Cdci e greu de aflat.. CHIR|L.'Cu adevdrat e greu de aflat 9i de prins. Dar voi stringe in puline currinte cuprinsul textului 9i apoi md voi intoarce la inteiesul' lui : Priveqte deci, Paladie, ca in oglind5 gi ca in nigte chipuri pterse taina lui Hristos gi modul iconomiei cu privire la noi. PALADIE I Fd aceasta gi Dumnezeu sd ne dea puterea sd intelegem. CHIRIL: Ascuitd deci. Cdci incep sX spun. Din pricina miniei dumnezeiegtis-a pornit moartea asupra poporului Domnului gi pind Ia ora prinzului nimicitorul a lovit cu putere, f5rd s5-l impiedice nimic. Dar

a :
.j :i

. t_j*

..1.

INCHINARE IN DUH s, oo'\,o"

l0$

vrind sd-$i intindd mina spre lerusalim, l-a oprit Dumnezeu.Iar vdzind Dar.icl pe inger, l-a rugat pe Dumnezeu, spunind cd el a pdcdtuit gi e mai bine gi mai drept sd fie omorit pdstorul;i conducdtorul decit oile, care n-au pdcdtuit. Apoi poruncindu-i Dumnezeu,ridicd altar in aria lui Aravna, pe cgre a cumpdrat-o impreund cu boii care treierau, cu cincizeci de sicli. Iar dupd ce a ridicat dumnezeiesculjertfelnic, a adus jertfele pe el, arderi de tot gi jertfe de pace. $i apa a incetat nimicirea si a fost opritd moartea de mai inainte. gi adaugd Sfinta Scripturd cd la inceput altarul era mic, dar pe urmd a adxugat ia el Solomon. Sau nu. vei recunoagte.cdacesta este cuprinsul pe scurt al textului ? PALADIE: A;a este. Dar spune care e inleiesul lui lbmurit ? CHIRIL: Oare nu gtii cd firea omeneascd, s-a rostogolit, cum arln:rt tofi, in moarte gi s.tricdciune, stirnind minia Feiciitorului,in pirga neamului nostru, adicd in Adam ? cdci acesta dispreluind la inceput porunca dumnezeiascS, a auzit : <pdmint e,glr .5i in pdmint vei merge,> ( F a c .3 , l 9 ) . PALADIE: Aga este. CHIRIL: De dimineata, agadar, adicd de la cele dintii tlmpun ale veacului acesta, a stdpinit moartea peste pdminteni, pind ta ora prinzului, adicd pind la vremea mesei. Cdci cind a venit timpul sfintei nlese, adicd al celei tainice in Hristos, pe care minc5m pirnea cea din cer gi de viaf5 fdcdtoare,s-a desfiinlat moartea cumplitd gi de neocolit din vechime la porunc,a lui Dumnezeu. $i a fost domolit nimicitorul abia, cind a voit.sd-gi intindd mina nimicitoare ti asupra celor ce locuiesc in sfinta cetate, in Ierusalimui spiritual (inteligibil). Deabia atunci a fost oprit, prin porunca lui Dumnezeu. "lasd acum, zice, destul esle>.Iar sfinta cetate este Biserica, ai cdrei locuitori sint cei desdvir.. gifi prin piinea cea vie spre sfinlenie. Despre aceastd cinstitb pi mdreald cetate, a amintit qi dumnezeiescul David, zicind z <<Lucrutisldrrjfe s-au spus despre tine, cetate a lui Dumnezeu)> (Ps. 86, 3). CXci qi in noii a locuit Hristos, care este viafd gi Fdcdtorul de viafd 124. De aceea 6i. alungd Dumnezeu pe nimicitorui de la cei sfinfi, ca nemaitrebuind sd-l biruiascd ardtarea sfintei mese, pe care o inchipuie timpul prinzu*.
124. Hristos e <piinea vien, hrana fundamentald ca Persoand vie si d'e triatS, ficdtoare. Cdci El ne hrdneEte,dindu-ne spre mincare si spre imbibare in noi umani* t a t e a L u i p l i n d d e D u m n e z e i r e .E l n i S e d d s p r e a s i m i l a r e p r i n d r a q o s t e aL u i , f d r d s 6 , i n c e t e z e d e - a i i P e r s o a r r ai z v o r i t o a r e d e < . i r a q o s t e ,e v i a t b , c i e p u - t c r e .c i n d t e u m d bregte cineva in mod desdvir5it, ti se cld intreg ca mincare, fard sd inceteze de-a, exista mereu, pentru a fi se cia mereu. $i tu faci Ia fel cu cel pe care-l iubegti. Nu-lt mdninc pe acela fdrd voia lui, ci el insusi mi se dd din iubire spre hranE..lnsegi aceastd ddruire desdvirqitE ca semn at iubirii, mE elibereazd 9i pe mine de egoisnr,. md sfinlegts.

106

SF. CHIRIL

AL ALEXANDRIEI

lui. Deci ne-a sciipat I{ristcs, inteles ln perscana lui David. Fiindcd vdzind El moartea nimicind pe pdminteni, s-a fdcut rugdtor pentru noi la Tatdl. Cdci S-a adus pe Sine Insuqi peltru noi 9i S-a.supusde bundvoie morfii, iar prin aceasta a domolit pe nimicitor, spunind cd pdcatul este al Lui. Nu pentru cd a fdcut pdcatul, ci pentru cd, precum zic pdcatele noastre le poartd. ,5i penlru noi suferd Scripturile : <<Acesta clureri Si intre cei tdrddelege S-o socotit> (Isaia 53, 1), cu toate cd <nu qlia de pdcat>> <<gi pentru noi blestem S-a Id.cut" (Gal. 3, 13). gi zice ; cd trebuie sd sufere mai bine pdstorul decit oile. Cdci Pdstorul cel bun gi-a pus sufletul Sdu pentru oi 12s.Apoi la indemnut' lui Dumnezeu, ,dumnezeiesculDavid, zidind un altar acolo unde a rrdzut pe ingerul nimicitor stind in nelucrare (cdci l-a vdzut pe el la arie, zice), a adus lui Dumnezeu arderi de tot gi de pace (acestea eratrfeluri gi chipuri de jertfe cerute de lege). Prin arje trebuie sd inlelegi Biserica, Ia carc ajungind nimicitorul s-a o'prit, in sfii$it, 9i s-a desfiinfat moartea gi .pi-a retras nimicitorul nina, odinioarti cuniplitd gi nimicitoare. Cdci este cosa vielii celei dupd. fire, adicd a lui Hristos. Iar Biserica spunenr
125. Cum spune David: ci pdcatul este aI lui, nu al oilor phstorite, prefigureazd pe Hristos care va spune gi EI cd pdcatul este al Lui ca pdstor 9i cele s6 suporte El moartea pentru oameni. Deosebirea e cd David a pdcdtuit de fapt 9i tr-a fost omorit. Pentru cd era totuqi om care nu putea sd nu pdcd'tuiascdgi nu gi-a dat f iala pentru cei condugi. Hristos insd n-a avut pdcat qi totugi a murit pentru noi ; sau tocmai de aceea a murit pentru noi, ca noi sd nu mai murim. Sensibilitatca extremd a lui Iisus, netocitd de pdcat, trdie$te pdcatul nostru ca al Lui 5i prime:;te cu toatd inima moartea pentru noi, cum nu o poate face nici un om. Prin aceasta porneqte "din El un val de iubire, .iare ii face pe toti sd se uneascd cu El cel ce moare biruind moartea. Cdci Hristos primind moartea peniru noi dintr-o astfel de iubire, o iDlringe ln Sine qi apoi in tofi cei aiipili.de Sine. Dacd este Dumlezeu - gi nu se poate sd nu fie ca o culme atotcuratd a existentei - El trebuie sd meargd pind unde a mers in Hristos cu iubirea Sa. Iubirea e mai tare ca moartea. Dar iubirea desdvir$itd.a Lui }{ristos se arati in primirea morfii exclusiv pentru altii. El se depdgeqtepe Sine total in moartea primitd. Dar in depdgirea totald de sine iese 5i din limitele ce I le impune moartea. Moartea este ultima expresie a neputin{ei omului de-a Qep6qi grija de sine, fiica de-a se pierde. E drept cd Iisus manifestd in Ghetsimani .si o fricd de moarte. Dar aceastd fricd aratd numai cE a lu.at moartea reald. Ea nu este expresia unui egoism. Rdstignit, El sc roagd pentru cei ce-L rdstignesc ai spune : <Pdrinte, in miinile Tale imi 'dou suJJetuJMeu" (Luca 23, 46). EI infruntd frica reald de moarte, pentru ca sd Ie dea Si celor ce vor merge dupd EI prin moarte puterea sd infrunte aceasti fricd. iisus depdgeqte grija de Sine pentru cd in El nu e nici o umbrd a egoismului ca picat. Dar tocmai dc aceea moare pentru altti, din mila pentru ei, din vointa de a-i elibcra de moarte, biruind moartea in umanitatea Sa, din exclusiva rdspundere pentru ei. ln acceptarea total voluntarE a morfii pentru altii, e qi puterea de biruire a mortii. O biruie5te pentru cd nu-L invadeazd fdrd rioia Lui, ci e ,primitd in El de bunEvoire. O stipineqte din rnomentul in care o primeqte. Dar nu o primegte producindu-9i-o. El manifestE prin aceasta 9i pentru cei ce I-o produc. Moartea Lui este actul iubirii desivirgite fald de orice formi de pdcat fi fatd de toti oamenii. Dar riepinde de ci ca sd-L primeascd in aceastd st,are de jertfd din iubire biruitoare a mor.fii ca sd se biruiascd moartea pi in ei. Dacd-L primesc cu credinfd, puterea Lui prin care primind moartea 9i pentru El, a biruit-o. aceastd putere ii va duce qi pe ei la inviere.

1NCHINARE

IN DUH

SI ADEVAR

107

cd este prin asem6naregi chip, arie. Cdci in ea se adund ca nigte snopi sau spice cei secerati din vecuirea lumeascd prin cuvintul sfinfilor secerdtori, adicd aI apostoiilor gi evangheligtilor, ca sd fie dusd in curlile de sus gi agezafi,ca intr-o jitnifd domneascd,in Ierusalimul ceresc, ca un griu curat, dupd lepddarea faptelor gi cugetelor nefolositoare gi de prisos, care sint inchipuite prin pleavS. Cdci gi Hristos a spus sfintilor Apostoli : oOare nu ziceli voi cd. moi sint patru luni gi vine secerisul? Iatd vd spun voud, : Ridicali ochii voqtri Si privili holdele cd sint de pe acum dbe pentru seceri,g.Cel ce secerd primeSte platd 6i aduni. rod spre viala veSnicd> (Ioan 4, 35-36). gi iardqi : o,Seceri.tuleste mult, iar lucrd.torii pulini, Rugali-vd deci Domnului secerisului, ca sd scootd lucrdtori la seceriSul Sdu> (Matei 9, 37-38). Secerig spiritual cred c,i a numit mulfimea celor ce vor avea sd creadd, iar secerdtori a spus cd sint cei ce au in minte si in inimd cuvintul durnnezeiesc, care este <viu Si lucrdtor ;i mai asculit ca orice sabie cu doud tdisuri Si strdbate pind la despdrlitura sulletului gi a duhului, a incheieturilor gi a mdduvei> (Evr. 4, 12). Prin numele de arie gi fericitul Boteziitor a indicat Biserica, zicind aga despre Hristos: oEtr vd botez pe voi cu apd, dar vine Cel mai tare decit mine, Cdruia nu sinl vrednic sd-i dezleg cureoua incalldmintelor. Acelo vd va boteza cu Duh Slint 9i cu toc; a Cdrui lopatd esle in mina Lui Si va curdli ariq lul .5i va aduna griul in jitnifd, iar pleava e va arde in toc nesfins, (Luca 3, 16- 17). Aceastd arie spirituald (inteligibiid), adicd Biserica, a cumpdrat-o Hristos cu cincizeci de sicli, aciicd nu cu un pref neinsemnat. Cdci s-a dat pe Sine Insugi pentru "u. ;i a lixat in ea altaruL. gi fiindcd El lnsugi este liturghisitorul (cdci s-a fdcut arhiereu) $i El insuqi jertfa, S-a atlus pe Sine lnsugi in chipul'(tipul) vifelului care treiera rrr;gi S-a fdcut ardere de tot 9i jertfd r2z.Cdci in Hristos s-a surpat peretele despdrfiturii gi noi cei ce eram odinioard depdrtafi i despdrfili, din pricina pdcatului, ne-am unit prin El gi ifr El cu Dumnezeu pi Tatdl, desfiinfind
126. E un preot superior cel ce se aduce tui .Dumnezeu.pe sine insu5i pentru altii, nu nigte d,aruri impersonale, sau pe altii (ca in pdginism), cleci cel ce e Si preot, 9i jertfd. Dar preotul supremr sau Arhiereul prin exceleutd, este Cel ce este atit de valoros qi are o atit de mare iub,ire, incit se aduce jertfd pentru toti. CaIitatea aceasta nu o poate avea'decit Hristos FiuI lui Dumnezeu ficut om. El se poate aduce pentru oameni, cdci e om, dar pentru toti oamenii cdci Cel ce se aduce ca om e 9i FiuI lui Durr,nezeu.El pune in s'imfirea Sa cle solidaritate cu oamenii, fralii Sdi, imensitatea iubirii dumnezeiegti. Dar Hristos e Si altar pe care se aduce jertf6. 'Ei Cdci suferinJa Sa de jertfd e trditi in insuqi, ca pe locul cel mai inalt in fafa jertfa Sa mai aproape de Tatdl, ca in Sine insugi. Tatdlui. Nu putea indlta 127. El e <jertfd de pace>, jertia pdcii, pentru cd a inldturat pricina egcismului despdrfitor de Dumnezeu din umanitatea Sa gi starea aceasta gi-o comunicd gi altora, odatd cu despdrlirea egoistd dintre oamen

108

SF. CHIRIL

AL

ALFJXANDRIEI

vechea dugmdnie. Cdci El este pacea noastrd, cum (Efes. 2, 14).

zice

Scriptura

PALADIE; Atunci prin vifelul c,are treierd vom inlelege pe Hristos ? In ce chip ? _ CHIRIL: Oare nu a numit, iubitule, legea lui Moise pe sfintii ucenici vileii ce treierh ? Circi a spus : uSd nu legi gura boului care treierd., (Deut. 25, 4). Aceasta intelegind-o foarte limpede fericitul Pavel zice : "Au de boi se ingri jeSte Dumnezeu ? Au nu de noi zice? Caci pentru noi s-o scris, cd cel ce erd., cu nddejde sd ore gi cel ce treierd, cu nddeide sd treiere, cd se va impdrtdqi" (I Cor. 9, g-10). Apadar 9i fericifii ucenici sint vifei, dupir chipul Celui dintii, adicb al iui Hristos. Dar Hristos este vitel care treierd li in alt infeles. Prin El se face curdtirea 9i lepddarea iucrurilor de prisos, aclicd a impr6gtierilor gi a gindurilor trupegti prirritoare la lume, care sint gi ele hrana focului, ca gi pleava. Iar ridicindu-se altarul pe care s-a adus jertfa de pace gi arderea de tot, s-a desfiinfat ceea ce ne intrista. Ciici a ascultat Domnul pdmintul gi a fost opritd nimicirea. Pentru cd jertfindu-Se Hristos pe Sine pentru noi, s-a desfiintat moartea gi s-a biruit stricdciunea, deoarece Dumnezeu Cel ce poate toate, lgi pleac.l urechea gata de ascultare la toate rugiiciunile tuturor, cdci zice : nincd. grdind tu voi zice : Ce este?, (Isaia, 45, 1). Iar cind zice cd altarul de la inceput era mic ai cd s-a addugat la el pe urmd, aratd inaintarea Evangheliei in cursul timpului; deasemenea pufindtatea sfintelor Biserici ia inceput li inmultirea lor in timpurile de dupd aceea. Cdci se ldrgesc mereu altarele, acidugindu-se mereu alte Biserici la cele dintii gi sporind la o multime nenumdratd popoarele, care s-au izbdvit prin jertfa lui Hristos ; avindu-L pe El jertfitor pi victimd sfintd de jertfd qi Stdpin al Bisericii inchipuitd prin arie. PALADIE r Cuvintul e limpede gi invederat. Cdci e aicdtuit ctr bun meqlegug. CHIRIL; Oare nu recunoqti Si tu, fdrd sd te indoiegti citugi de pufin, cd Hristos este viafa gi riiscumpdrarea tuturor ? PALADIE: Doar qtii cd recunosc.Cdci aqa gindesc. CHIRIL: Cdci unul pentru toti'a murit, Cel ce a fost preful pentru tofi. $i qi-a dat sufletul Sdu schimb pentru al nostru, punind friu rdutdfii diavolului gi oprind pira pdcatului ce ne tiraniza, impotriva noastrd 9i limbutia neinfrinatd ce-i acuza pe totri de pdcate.

INCHINARE

IhI dUI{'SI

ADEVAR

109

h:
k

PALADIE: ln ce inleles ? . CHIRIL.'Deoarece a impdrdtit p6catul peste noi cei de pe pdmint, fiind noi aplecati din tinerele spre ceie rele, cum s-a scris (Fac. 6, 5), gi inima tuturor tinzind cu stdruintd spre incercarea qi spre voinla de a Ie sdvirgi, am cdzut in mod necesar sub osinda mortii. Cdci cdlcarea legii dumnefeiegti gi disprelttirea voilor Stdpinului, are ca pedeapsd moartea. Stricindu-se (compinclu-se)astfel firea oamenilor, S-r'r milostivit Fdcdtorul de noi ; drept aceea S-a fdcut"Unul-Niscut om gi a purtat trup supus prin fire nrortii, ca suportind pentru noi moartea ce atirna asupra noastrd, sd desfiinteze pdcatul gi sd opreascd pe Satana care ne acuza, intrucit am achitat in EI pedepsele vincvdliilor pentru pdcat. Cdci "Acesta ridicd pdcatele noa.streqi penlru noi suterd dureri", dupd cuvintul proorocului (Isaia, 53, 4). Sau nu cu rana Lui ne-am vindecat noi ? 127b. PALADIE; Adevdrat. <<Cdci S-a rdnit pentru pdcatele noastre Si a fost in chinuire Ei iu rand,, (Isaia 53, 5). CHIRIL; S-a desfiintat agadar pdcatul odatd ce Hristos a pdtimit pentru noi, gi in mod necesar nu se mai strigii impotrirra celor sfinfifi prin Hristos 128.Aceasta ne-o aratii limpede proorocul Zaharia, spunind printr-o vedenie : "$i a ietit ingerul cel ce grdieSte intru mine gi a zis cdtre mine I Privegle cu ochii frii qi vezi aceasla ce iese. $i am zis': Ce este ? .Sj a zis: Aceaslo este mdsuro care iesrt. $i a zis : 'Aceasta esle tdrddelegea lor ln tot ptimintul. Si iatd un talant (o greutate) de plumb ce se ridicd. $t iatd o ienrcie a Sezut in mijlocul mdsurii. $i a aruncat piatra plumbului in gura ei. $t am ridicat ochii ,ti om viizut. 5i iatd doud Iemei
12Fb. Se afirmd aci atit ideea juridicd a suportdrii sau achitdrii de c6tre Hristos a pedepsei pentru vinovdtia picatelor noastre, cit qi sensul transformator al mintuirii adusd de EI ca vindecare a noastrd prin rana Lui. Intre ele nu este o deosebire. Rana de pe urma pdcatului suportati cu rdbdare, intdre$te firea, o vindecd. Dar suportind-o, ne-am Ei achitat cle pedeapsa rle pe urma pdcatului. Dumnezeu a creat firea astfel ca sd sufere de pe urma pdcatului $i ca astfel sd se indreptc. Aceasta pricinuie$te lui Dumnezeu satisfaclie. Nu e o multumire pentru faptul cd suferim de pe urma pdcatului, sd vadd implinindu-se o, echivaloare. Ci e o multumire pentru cd vede cb omul rdbdind rana peclepseifiregti de pe urma pdcatului, se vindecd firea omului 5i el se va feri in viitor de pdcat. 128. Pdcatul se desfiinfeazd prin pitimirea lui Hristos, pentru ci ea a fost opusul radical al egoismului. Intensitatea riragostei fatd cle Dumnezeu in firea Lui omeneascd a fost aga de puternicE, incit a fdcut-o desivirgit ittbitd de Tatdl. Dar ea li umple $i pe cei ce se unesc cu Hristos. Aceasta cu atit mai mult, cu cit e $i o dragoste fali de ei, care li se comunicd qi lor impdrtdqin<lu-icle trupul Sdu jertlit Tatdlui pentru ei. Dragostea fati de Tatdl in numele lor, se une:te crt dragostea fatd de ei. $i ea ii face pe ei sd se uneascd cu El in dragostea fatA (le Tatdl, ca sd aibE ca Iispuns clragostea Tatdlui fa[d de ci. Jertfa lui Hristos intiDiritd in ei ca dragoste a Lui fat5 de ei 9i cu dragostea Lui fatd de Tatdl, ii slinfeqte qi pe ei. Numai jertfa sfinfeqte, cdci biruiegte orice egoism.

v:
3
N:

ll0

SF, CHIRIL

AL

ALEXANDRIIT

cere iegecu Si duh era in aripile lor. ^ti ele eveeu aripile co aripile de barzd. ^tl au ridicat ntcisuro intre pdmint Si cer. ,Si am zfs cdtre ingerul ce grdia intru mine : Unde due oceslec mdsura ? $i a a zis cdtrc mine : Ca sd-i zideascd ei cosd in Babilon ti sd o pregdteascd.li sd o pund.pe ea acolo spre pregdtirea lui" (Zaharia 5, 5-ll). Voiegti sd.vorbim iardqi de fiecare 9i si le privirn cite una ? PALADIE; Foarte mult. CHIRIL: a;adJr proorocul a vdzut o mdsurd iegincl din Ierusalim. Iar intrebind ce este, ingerul i-a spus : <Aceasl aeste kirddelegea in tot pdmintul". E ca gi cind ar fi spus: cu aceastd mdsurd se mdsoard pdcatele oamenilor . de pe tot pdmintul din toate timpurile. Cdci abia cind pdcatul nostru ajunge la o rndrire vdditd, legiuitorul supirat aduce pedepseie. Pentru cd rabdd de multe .ori din fireasca Sa iubire de oameni gi suportd gregelile, neminiindu-se pentru totdeauna iirainte de implinirea mdsurii 12e. aceea a zis cdtre Avraam : <.|y'us-au impliDe nit incd pd.catele Amoreilor pind acum, (Fac. 15, 16). Iar Hristos a spus fariseilor care Il supdrau fdrd friu : <Si voi ali irnplinit mdsura pdrinlilor voStri". Iegind agadar mdsura, se ridicd talantul plumbului gi se aruncS. in mdsur5 femeia care plineqte mdsura qi care primeEte in gura ei piatra plumbului. Apoi durnnezeiescul inger : Aceasta este fdrddelegea. PALADIE; lncd iru e limnede'ctrvintul. CHTRIL: Va fi. $i nu' peste mult. Talantul (greutatea)) plumbului este Hristos, care se ridicd, adicd se inaltd prin cruce pi se arat6 plin de mdrire prin insugirile Dumnezeirii. Cdci <DunrnezeuL-a preainatlat pe El gi i-a ddruit Lui nume, core esle moi presus de tot numele> (Filip. 2, 9). $i aga inchide grlra pdcatului, dupd cuvintul psalmistului : <gi toatd.tdrddelegea igi vo osfupa gura ei, (ps. 106, 42). fiind oprit5' de la pirile impotriva celor ce-au pdcdtuit din sldbiciune
129 Dumnezeu nu mai rabdd picatele lumii de-abia cind ajunq la plindtatea lor. Iar aceasta inseamnd cind oamenii nu mai pot da inddrdt din perversitatea.lor. E gi o chestie de calitate, nu numai de cantitate. Potrivit cu aceasta, pecleapsa,sanctiunea ce se naite din ele, este 9i ea definitivd $i cum nu se poate cugeta alta mai mare. Dumnezeu ii lasd in chinurile lor eterne, pentru cd nu-i ridicd din aceastA supremd perversitate fdrd voia lor. Neputinfa lor de-a se bucura de oarecare ugurare e una cu voinla lor de perversitate totaid. Perversitatea ajunge pind acolo cd tot ce e rdu e numit bun, ca sd poatd fi sdvirgit fErd rupine, ba chiar in aplauzele multora, iar ce e bun e numit rdu, ca sd poatd f,i luat in ris, in aplauze'le celor mai multi. Atunci Durnnezeu ii lasE in iadul socotit de ei rai, pentru cd nu-i face buni gi sd se bucure de bine, fdrd voia lor. Dar crucea lui Hristos, cum se spune in continuare, a pus in lumina clari binele ca opus rdului. Ea este opusul lduddroqeniei. Ea e semerenie, e infrinare, e iubire adevAratd de oameni gi de Durnnezeu.Rdul devine tot mai o,puscrucii. Prin aceas,ta face tot rnai evident ca rdu. se

INCHINART

IN

DI'H

SI ADEVAR

1l!

ft,
F
F

gi au fost indreptali din credintd. Cdci dacd Dumnezeu este Cel ce se indrepteazS, cine va osindi ?" (Rom. B, 33-34). dacd Hristos a pdtimit pentru noi, cum s-ar mai fi cuvenit s.i $i se ceard gi de la noi sd suferim pedepsele pentru pdcatele noastre ?

PALADIE: Foarte drept ai grdit. Cdci au fost indreptali in Hrisgi au respins pira din pricina pdcatului. Dar ag fi tare bucuros, tos sd aflu, pentru care pricind e inchipuit Hristos prin plumb iar fiirddelegea apare in chipul femeii. ' CHIRIL: $i aceasta e ugor cle viizut din Sfintele Scripturi. Cdci Hiistos e asemdnat gi cu multe alte lucruri, putindu-se infelegb cele. ale Lui, prin calitatea celor care Il inchipuiesc. PALADIE.. Ce vrei Sd spui ? CHIRIL: El ni S-a fdcut noud bazd gi siguranfd pi fundament necldtit qi temelie nesfdrimat5.De aceea s-a numit piatrd. "Iatd, Eu pun,, zice, in temeliile Sionului piatrci aleasd, in capul unghiului, cinslifd. ,$i cel ce crede ln ea, nu se vo ru,tino) (Isaia, 28, 16). De.asemenea El este piatra prefioasd, strdlucitoare gi minunatd, a Bisericii, comoara noastrd duhovniceascd.Cdci a fost numit mdrgdritar. oAsemeneaesle, zice, impdrdlia cerurilor cu un neguldtor care cautd mdrgdritare Irumoose. ,Si ailind un ntdrgdritar de mare pref, mergind a vindut toate. cite Ie ovec qi |-a cumpdl'af>. (lvlatei, 13, 45-46)." Iar EI ne-a unit pe noi prin Sine cu Dumnezeu gi Tatdl, desfiinlind duqmdnia in trupul Lui, precum este scris (Efeseni 2, 16). De aceea a spus cdtre TatEI 9i Dumnezeu Cel din ceruri. despre cei indreptafi prin credirifa in El : "pririnte, vreau co precum Eu,Si Tu una sintem, ata ,Si aceStiasd tie unt intr.u noi" (Ioan 17, 241tto. De aceea s-a numit piatrd cle cositor. Cdci prin cositor se leagd cele ce sint de Iegat t21. 4Sa spune Dumnezeu prin glasul lui Zaharia, ardtindu-ne pe Fiul Sdu, Care va veni gi va pleca la vremea rinduitE. "$i se vor bucura gi rror vedea piatra de cosifor.in mina lui Zorobabel" (Zaharia 4, l0). Deci aga i-a numit gi aici talant de plumb. Iar motivul pentru aceasta, iL voi spune acum. Argintul necur5fit topinclu-seimpreund cu plumbul, se cur6fd foarte bine, plumbul atrxgind in chip firesc la sine petele argintului impreund ars. Aqa ceva
130. In trupului Lui, ln care nu mai e nici o duqmdnie fatd de Tatdl, cici nu mai e nici o poltd egoisti, aduuindu-se tofi Ei deveninci tofi ca El, in El toti sint unaprecum este cu Tatdl, nu numai c,a Dumnezeu, ci si ca om. In trupul Lui s-a inldtutat dusmdnia intre toti. 131. Hristos este un fel de cheag spiritual intrg tofi cei ce voiesc. Pe toti ii imbrdligeazd cu iubirea Lui. Pe fiecare il face sd simtd iubirea Lui, dar gi indemnul de-a fi in El cu toti, de-a iubi in El pe tofi.

1r2
Sr.. CTIIRIL AL ALEXANDRIEI

,a indcplinit pentru noi Hristos. Unindu-se cu noi cei necurati trupeqte 5i duhovnicegte, a topit rnurddria din noi. Cdci ridicd pdcateie De noastre, ca noi pentru El Ei prin El sd fim curati qi strSlucitori132. ceea proorocul Itremia mustrinC mullimea Iudeilor care nu vor primi curdfirea lui Hristos, zicind : "A lipsit sulldtorul de Ia toc, a lipsit plumbul, in de;ert bate argintarul argintul, rdutdtile lor nu s-au to' ,1tit,pentru cd Dotnnul i-a lepddat pe ei> (Ieremia 6, 29-30). Vezi cd dumnezeiasca Scripturd a gtiut c5, curdtirea argintului nu se poate face fXrd plumb ? Aqadar, fiindcd pe noi cei lepddati ne-a curdlit Hristos, El S-a aserndnat cu plumbul. $i El astupd gura pdcatului, ardtat in chipul femeii. Cdci femeia e simbolul siibiciunii Si al pldcerii gi toatl fdr6delegea se lucreazd prin acestea. .Pentru cd mintea stricatd {coruptd) mai intii de pldcere pentru aceasta sau pentru aceea, tnolegindu-se, pdrdsegte ostenelile ce o duc la ,virtute. $i aSa sufletul omului c.adein pdcat. De aceea se numesc unii mai degrabd iubitori de piScere,decit iubitori de Dumnezeu.$i pentru aceea le zice gi proorocul celor ce, din pricina sldbiciunii sufletului, s-au imbolndvit de picat $i de molegala viciului. .Intdrili miinile mo' Jegite Si genunchii sldbili" (Isaia 35, 3). PALADIE r E destul despre aceasta. Spune-mi acum' perechea de femei care duc fdrddelegea in pdmintul, Babilonului, ce voiesc sd arate ? :HIRIL: S-a astupat, apadar, prietene, gura f5r6delegii prin Hristos. Cdci am fost indreptali in El qi am fost izbdvifi de vina ti a inf ost cetat pira f drXclelegii impotriva noasr6. Pentru cd acesta a din pricina noastot scopul venirii la noi a Celui ce a suferit moartea trd ca noi gi pentlu noi, iar apoi a inviat . Cdci nu se putea sd fie biruitd viata de moarte. Dar unii n-au crezut Evangheliei lui Hristos. Deci neprimind rdscumpdrareadin pdcat, poartd iardli po\iara lui, punind-o pe capetele lor din pricina sldbiciunji cugetului, a mole;elii minlii gi a lipsei de bdrbdiie a sufletnlui. Aceltia sint purta[i in toate pdrtile de orice cluh rdu 5i impinqi ia tot felul de necurdlie, igi dau cea mai mare silintrS spre cele rele. Iar semnul silinfei este ,aripa, care spune c5 e de barzd. $i barza e un soi de pasdre, care dd tircoale celor mai rdu mifositoare dintre b51!i 9i-9i actund hrana din mocirlS si din murddrie. Deci cei ce i$i cheltuiesc silinfele [pre in1 3 2 .N u n u m a i i e r t a t i c l e p d c a l e i n m o d j u r i d i c d a t o r i t d p l i t i i c e - a d a t - o H r i s tos pentru ele prir-r jcrtla Lui, ci sintem curdlifi cle ele prin fatpul cd El, Cel curat, unuia se iulincle la cel cu se uneste cu noi, extinzind 5i la noi curdtia Lui. Bur-rdta'tea care convietuieste. Bundtatea lui Hristos se intinde la toti care Il primesc in ei.

INCHTNARE

IN DUH

SI ADEVAR

r13

tindciune, cu drept cuvint pot fi socotiti ca avind aripi de barzd. $i ei au formd femeiascdgi moleEifi,ca unii ce s-au fdcut clupiirchipulp5catului care-i tiranizeazd. Cdci preculn cei ce sint sub Hristos gi impreund cu EI s-au fdcut chipul Lui prin sfinfenie, a;a s-au fdcut dupd chipul fdrdclelegii Ei la fel cu ea cei ce s-au impovdrat cu ei gi s-au hotdrit sii convieluiascticu patima necuratir. $i duc mhsura in Babilon Ei ii cautti casX acolo, lucru care socotesc cd indicd gi el, ca prin ghiciturd, cd clacd nu imbrifiqeazd cineva cele acluse noud prin Hrisios r;i nu voiegte sd astupe gura pdcatuiui, indreptindu-gi toatd silinfa numai spre neclrrSfii, va iepi din sfintul lerusalim, adicd din sfinta maicd a celor intii ndscuti, clin frumoasa cetate de sus Ei ducind povara greu de purtat a pdcatului, se vor sdidglui in Babilon, adicd vor a\/ea partea gi soarta cu idolatrii necredinciogi.Pentru cd cei ce disprefuiesc rdscump5rareaprin Hristos sint egali cu necredinciogii. De aceea zice Mintuitorul : <<De-liva greSi Iratele tdu, mergi, mustrd-I pe el intre tine gi el singur. .5i de vq oscuilo, ai ci$tiget pe tratele ldu, Iar de nu va asculla, ie cu line pe unu,l scu doi, ca in gura a doi sou frej martori sri sleo tot cuvintul. Si de nu. ve ascullo nici cle aceqtia, spune Bisericii. Iar cle.nu 1'o ascultq. nici de Bisericd.,sti-li lie lie ca un p'igin gi vcmeg" (Matei 18, t5-17). Deci e limpede 9i intiirit de mdrturia intregei Scripturi clumnezeiegti cd toatd indreptarea gi toatd rdscumpdrareae in Hristos.

l t

? p
8 _ Sf. CHIRIL

CARTEA A PATRA
Cel chemat de Dumnezeu la indreptare gi riscumpirat, trebuie si-I urmeze Lui ;i sd se lepede ' de toati molegeala ce duce la patimi $i si se sileascdmai degrabi si viefuiascd dupi rinduiald gi cu avint tineresc

E, deci, un lucru primejdios, Paladie, pe cit se vede, ba ag spune gi foarte urit gi cu totul nebunesc, sd nu voim s5 lupt5m cu bdrbSlie impotriva patimii gi a pdcatului, ci molegindu-ne in plSceri necu\renite qi infundindu-ne cu mintea in moliciunile nebdrbirtegti, sd ne depdrtdm de buna indrdznire spre virtute, cu toate ci ne e dat prin Hristos sd ne putem indlfa spre toate cele de laud5. La aceasta ne indeamnd 9i preafericitul Pavel, zicind: "/n sfir$it, Iralilor intdrili-vd intru Domnul gi in toata puterea tdriei Lui" (Efeseni 6, 101rsr. PALADIE; Bine zici. CHIRIL: Deci vom dobindi pu.tere in Hristos. Dar nu cred cd va ajunge cineva fdrd osteneaid sd lupte cu avint impotriva patimilor Si sd poatd ridica la aceastamintea sa, PALADIE; Aqa zic 9i eu. CLIIRIL; Lucrul acesta clar gi ugor de inteles, nu-l cuprind cei ce merg in jos, dar cei ce se ostenesc il inteleg indatd. Dar s-a gi scris : <Bdrbatul lntru osteneii se osleneqte luigi ,5i abate de Ia sine pieirea so, (Prov. 16, 28). Socotesc cd e o prostie chiar gi numai a cugeta cd se pot infdptui lucruti deosebite cu osteneli puline. Dar oare nu e cel mai prefios lucru dintre toate a ne mintui sufletul qi a lupta pentru viata noastrd ? r34 PALADIE; Desigur, a;a e.
133. Dacd virtutea este tdrie ( d e l a v i r - b d r b a t ) , p a t i m a e s t e m o l e ; e a i d , l i p s h d e r-ointh, sldbiciune, supunere sub p o r n i r i i n f e r i o a r e . L i b e r t a t e a n u s e a r a t d c l e c i t i n f a c e r e a c o n t i n u d a b j n e l u i . I a r in libertate e puterc. Dar puterea aceasta ni se siioregte in Hristos. Cdci EI e c l c p l i n s t d p i n p e S i n e , f i i n d c n d e s d v i r q i r e b u u . 134. Puterea ce ni se cld cle H r i s t o s l ) L i n e s c u t e $ t e d e e f o r t u l n o s t r u . E d e t r e buintd o conlucrare iutre noi qi h a r u l l u i H r i s t o s . P u t e r e a c e n e r . i n e c l e l a H r i s tos intdreste nuterea noastrA.

INCI{INARE

IN

DUH

9I ADEVAR

115

CHIRIL r Dar acest lucru prefios care admite luptdtori, socotegti cd-I pot infdptui cei ce luptd bine gi cu incordare, fiind Si ralional ca acegtia s6 poatd invinge, sau cei ce se imprdgtie cu pldcere in desfdtdri qi aleg viala uguratici"r in Iocul ceiei bune ? PALADIE; Cum s-ar putea indoi cineva cd nu pot sd invingd cei ce suferd de boala nepdsdrii, ci numai cei mai strddalnici pot sd-l ob{inb ? C H I R I L . ' V o m z i c e d e c i c d c e i c e g i - a r - ru a t r d m a s b u n d e l a t gi au imbrdfigat moleSeala gi dezmierddrile; le va fi aceasta osteneli s p r e c i n s t e s i l a u d , i? PALADIE; Ba, de loc. CHIRII r [Jrmeaz5, agaclar, cd se cuvine sd fie lduclati cei ce se ostenesc mai muit gi cd nici unul ng va ajunge sd fie vestil fdrd IuptX. PALADIE: Aqa este. CHIRI!: Deci se cuvine, Paladie, sd mergem drept spre cale de laudd pi sd ne deprindem in bdrbdfia care duce la virtufi gi in curajul cel mare qi lSudat de dumnezeiasca Scripturd gi atit de obignuit pi iubit sufletelor sfinfilor. Cdci le-a spus dumnezeiesculDavid ceior ce tindeau spre aceasta, zicind ; "imbdrbdtctti-vd qi sd se intdreascd inima voastrd, toli cei ce ndddjduili spre Domnul" (Ps. 30, 25). Iar o rninte care a ajuns la aceasta inainte de alfii, dobindegte o asigurare si zice : "Domnul e luminarea mee Si Mintuitorul nteu, de cine md voi te.me? Domnul e ocrotitorul vielii mele, de cine voi tretnura?,, (Ps. 2$, l), Cdci nenumdrate sint sminteiile din jurul nostru. Dar intrece nurndrul lor mulfimea draciiorr care ne atitd la pdcat. La acestea se adaugd sdlbbticia mai josnicd a plScerilor dorite de firea noastrd : ldcomia ti mindr,ia, pizma vecind cu omorul, cu ura, cu birfirile gi cu celelalte rele asemdndtoare. Cei ugor de artras de acesrea, care nu se ating, aga zicind, nici cu virful degetului de incercarea de a le birui, ddruiesc fdrd intirziere biruinta dugmanilor, fiind aruncafi la pdmint ca un fruct pe jumdtate copt - dupd cuvintul proorocului - si puqi fdrd luptd sub picioarele patimir. Dar cei iubitori de virtute gi buni, care tind dupd slava de sus qi doresc s.1 se impdrtdqeascd de viatd in veac, se impotrivesc cu cea mai mare vitejie gi cu cel mai mare curaj atacuriior patimiior proprii, mortificind trupul Si ridicindu-se impotriva migcbrilor ce se ivesc in el Ei din el. ln felul acesta resping cu bun megtegugorice fel de rdutate gi de pdcate, infiiptuiesc viala sfintritd pi nepdtatri. Acestora le grdiegte gi dumnezeiescul Pavel, zicind : <Sta/i deci, tari incingindu-vd mijlocul vostru cu adevdrul

116

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

qi imbrdcind" plato$a dreptdlii Si incdllindu-vd picioarele lntru gitirea Evangheliei pdcii, peste toate Juind sculut credinlei, ca sd puteli stin' ge toate sdgelile cele aprinse cle vicleanului> (Efeseni 6, 14-16). -Aceastaeste armura duhovniceascd completS, atotcurreniid sfintilor. Pe aceasta ne poruncegte qi N4intuilorul lnsusi si o dorim, de;i in alt chip : "Sd stea mijloacele voestre incinse, zice, gi sd aveti incd$aminte in picioarele voastre, Si Iitcliile r.'ooslreso fje oprinse, (Luca 12, 35)' A ne incinge inseamnd a fi bine incinSi 9i stringi, pentru a putea rdbda necazuri pentru bine gi pentru iubirea de Dumnezeu; a ne incdita picioarele inseamnd a fi gata gi doritor de despdr[irea de lume, spre a porni indati ce legea dumnezeiascdar rroi ca noi sd plecdm ; a avea fdcliile aprinse, inseantnd a nu suferi sb vieluim in intuneric si negtiinfd, ci mai degr.abd a pdgi in lumina cea intru Hristos, pe calea ce duce spre to,atecele vrednice de laudd. Cf,ci iudeilor care nu primeau sd facd aqa, le-a spus Hristos : "Pind aveli lumina, umblali in lumind' co sd nu vd cuprindd intunericui" (Ioan 12, 35), A$adar pe iubitorul de evlavie il face strdlucit 9i cunoscut rivna spre virtute 9i bdrbdtia, insotitd de chibzuintd. PALADIE: Bine zici. CHIRIL: Cdci nu vom afla slava in iubirea molegelii. Ci numai cind va imbrdtiga cineva osteneala, va fi strdlucitor 9i atotprobat. Astfel pind ce petreceau fiii lui Israil incd in Egipt, spurcatul Faraon le-a pus supraveghetori cruzi gi aspri la munci. Iar ei fdcind din viafa asprd pusd asupra lor fdrd voie gi cu sild o deprindere spre rbbdare, din aceasta au scos mai mult folos decit pagubd. De aceea se temea Faraon de evrei, vdzindu-i cd sporesc spre o multime nenumdratd. $i incercind cu vicleguguri sd impiedice cregterea acestord, r<Ie-opus, zice, lor suproveghetori peste lucrdri, ca sd-i chinuiascd pe (Ieg. 1, 11). Dar planul acesta li se intoarce lor imei ln munci grele>> potrivd. Pentru cd chinuirea adusd peste ei le-a {ost pricind de sporire, Dumnezeu cirmuind astfel lucrurile gi opunind harul Sdu viclegugurilor aceluia. "Cdci cu cit ii apdsau,zice, cu olit se Idceau mai mulli gi se inlcireau" (Ies. l, l2l. Cdci Satana aduce necazurile, scriqnind din dinfi, asupra sfintilor, 9i celor pe care qi-i face Dumnezeu ai Sdi, el li se irnpotriveSte necontenit. <Cdci mincdrile lui sini o1e,se,(Avac. i, 16). Dar cei ce ce se ostenesc in necazuri, tocmai pentru cd sint incercali, se fac mai tari decit ele t:s. $i rdbdarea in nevointe ii face in chip neindo135. Vial.a comodd nu e un prilej de intdrire a omului. Ea-l mole$este, 1I sldbeste, il face rob pldcerilor gi gata de toate compromisurile ca sd scape de greutifi. Il anuleazd ca barbat. ll dezlipeEtede bine.

TNCHTNARE

IN

DUI{

SI ADEVAR

tt7

ielnic mai slSviti. Incit cele prin care se urmdrea intristarea gi chinuirea lor, li se fac mai virtos fdrd sd vrea spre folos gi cele prin care se pldnuia surparea lor, ii fac mai tari. Dar Faraon, dupd ce vede cd planul sdu ajunge la un sfirgit nea;teptat 9i cd prin cele ce ii necxjegte lor le folosegte, schimbd indatd chipul uneltirii. $i trimitind clupd moagele evreilor, le spune .. "Cincl moSili evreicele Si va ti timpul nasterii, de vri ti bdrbat omorili-|, iar de va Ii temeie, pd.strali-o. Dar moaqeJe s-ou temut de Dumnezeu Si n-au ld.cut precurn le-a poruncit \or intpdratul Egiptului si acluceau Ia viald pe pruncii bdrbdtcqti" (res. 1, 16-17). Zdddrnicindu-i-se aceastd uneltire impotriva neamului gi acest pian ucigag, pentru ci nu a ldsat Dumnezeu pe moage sd sdvirgeasctiasemenea ticdiogie, trece la nelegiuirea fxtigd gi nemairroincl sd asupreascd pe ascuns, alege rdzboiul in chip descoperit gi poruncegte omorirea crudd a celor ndscufi. "$i a poruncit f eruon intregului popor al sdu, zicind: Tot pruncul bdrbatesc, ce se ve naqte evreilor, aruncalj-l in riu, si tot pruncul Iemeiesc, ldsali-| viu" (Ieq. l, 22). C6ci nu-l ingrijoreazd femeia, deoarece femeia este o fiintd neiubitoare de lupt5 9i fdrd subtirime la minte. Dar il supdrd bbrbatul din doud pricini : pentru cd e inlelept si atotiuptdtor. Deci ii este foarte pldcut pi iubit balaurului ucigaq, adic;i Satanei, cugetul ferneiesc aI sufletuiui, muieratic gi slab gi pe lingd aceasla lispit de darul 'infelelrciunii. Dar ii este clugmani 9i uritd ndzuinla spre bdrbdfie, care biruiegte mole;eala si e nai presus de fricd ; de asemenea,ndzuinla lui spre infelepciune. De aceea fine in viatd femeia, gi renunfd fatd de ea la sfatul gi la planul ucigag. Cdci este o prostie a cduta sd iupte 'cu cei care s-au agternut prin ei in$isi la pdrnint, cu cei ce suferd de boala pldcerii de a se supune. Dar ineacd, aga zicind, pe bxrbat, aruncindu-l in valrile ispitelor. Aceasta imi pare cd o cintd gi o spune gi clumnezeiescurDavid : <De n-ar fi fost Domnul cu noi cinc] s-au riclicat oamenii asupra noastrd, de vii rte'ar Ii inghilit pe cind s-a iufit minia lor asupra noastrd, apa ne-ar Ii inecat ; cQ uD Suuoi ar Ii trecut prin sutletul nostru, (ps. 123, 1-3). PALADIE; Aga este. CHIRIL: Privegte chipui uneitirii. intii i-a asuprit cu chinuri sdlbatice, ca sd nu sporeascti la o rnultime mare, urmdrind planuri prea viclene prin aceie chinuri. Fdrddelegea era incd ascunsd 9i scopul tiranuiui nu era/prea vddit. Dar s-a impotrivit, cum arn spus adineaori, harul celui indlirat. cdci asuprifi fiind, ei cregteau in vigoare gi numdr. Apoi a voit sd inarrneze. moagele impotriva femeilor evreilor. Dar nici aceasta nu l-a lF.satDumnezeu sd o ducd la indeplinire. Fo-

t18

SF. CHIRIL

AI

ALEXANDRIEI

losindu-se, in sfirSit, de un al treilea $i ultim fel de uneltire, a poruncit intregului sdu popor sd inece partea bdrbdteascd,ne mai vrind sd unelteascd pe ascuns. Deci Satana se rdzboieqte nevdzut cu cei care i s,eimpotrive,sc bdrbdtegte, dar i;i imparte uneltirea in trei chipuri. $i incepe lupta cu planuri viclene, impieclicind sporirea mintii ln virtute. Cdci o face sd se oboseascd in osteneli peste a$teptare Si sd se sldbeascd in lupte rdspr.Dar neputindu-i aduce prin acestea nici o vdtdmare, cSci Dumnezeu o ajut{, stirnette adeseori pe cei ce ne sint apropiati prin credinf5 gi de acelagi neam 9i ii impinge spre urd si luptd. Despre aceasta mdrturisegte Pavel, zicind : "In pritneidii intre Iratii mincino$i, fin primejdii din partea celor de Ltn neQm> (Ii cor. 11, 26). Iar cind nu nimeregte nici cU aceasta, deoraece cel ce luptd pentru sfinfi le insufld acelora frica dumnezeiascd, ca 9i odinioard moagelor, ridicd pe fatb pe supuqii iui la sdlbdticie 9i ucidere. Dar trebuie sd se stdruiascd 9r' atunci in iubirea bunei indrdzniri ;;i in sirguinla spre bdrbdlie, gtiind cd cel urit de acela, e scump, lui Dlmnezeu. Cdci l-a pus la socotealX 9i il invrednice$te de ocrotire pe cel care invinge moliciunea. PALADIE r Sint convins. $i cred cd 9i aceasta se poate veclea din Sfinta Scripturd ins69i. Cdci nu pot lipsi clin ea astfel de cugetdri. CHIRIL: Cu darul lui Dumnezeu ili voi spune cd in cartea numil/umeri, care e a lui N4oise,se zice : "$i o grdit Domnul cdtte Moi. tb se in pustio Sinoi, in cortul mdrturiei, in cea dintii zi a lunii din anul al doilea d.e Ia iegirea lor din pdmintul Egiptului, zicind: Numdroli tot neamul tiilor lui Israil, dupa neamurile lor, dupd casele tamiliiktr lor, dupd numdrul celor dintr-Ltn nume, dupci capetele |or. Tot bdr' batul d.e Ia doudzeci de ani Si mai in sus, tot cel ce poate ie$i la oasle 1n Israil, numarali-i pe ei in puterea lot, numdrali-i pe ei tu ti Aaron>{Numeri 1, 1-3). Aqadar, e limpede li din acestea cd bdrbatul gi cel bun de luptd 9i ajuns la tinereie, adicd Ia o vigoare duhovniceascl gi la mdsura virstei plinirii lui Hristos, a fos.t inscris in cartea lui Dumnezeu. Cdci socotesc cd nu pentru altceva e numdrat bdrbatul ajuns la doudzeci de ani gi mai sus, decit ca sd putem cugeta 9i noi cd cel ptdpind gi nedesdvir$it Ia minte e respins ca nefolositor. $i acestea sint proprii celor incd nerzristnici, care n-au-lajuns la mdsura tineretii, pe care o hotiireqte iegea dumnezeiascd: adils la anul dou6zeci. Iar pretruit gi numdrat qi cunoscut de Dumnezeu, dupd mulfime gi neamuri 9i capete Ei pe nutne, e bdrbatul $i cel in vigoare. De aceea

',/

INCHiNARE

IN DUH sI ADEVAR

s-a spus odatd prin Hristos sfinfiior Apostoli, aflafi in virsta bdrbdteascd gi ajungi Ia mdsura aceasta a cugetiirii : .Nu vd bucurali cd vi scrjse se supun dracii, ci sd. vd bucurali cd numele rzooslre ou lost in ceruri" (Luca I0, 20), iar altd datd iardqi : <<ALInu se vind doud pdsdri pe un bdnul qi nici una din ele nu cade pe pdmint, ldra Stirea Tatrilui Meu Cel clin ceruri? Iar voud Si perii capului vd sint numdrali,t (Matei 10, 29-30), Cind spune cd gi perii capuitti ie sint numdrali, socotesc cd aratd grija cle ei. Agadar, birrbatul qi cel in rrigoare e inscris in cartea lui DumIar nezeu lll{j-J37. inscrierea s-a fdcut prin Moise gi Aaron, ca prin amindoi sd intelegem pe Hristos Cel Unul, in Moise ca legiuitor gi in Aaron ca arhiereu. Cdci s-a fdcut pentru noi tleodatd legiuitor qi arhiereu binecredincios gi nevinovat gi prin mijlocirea Lui se face inscrierea acelor b5rbafi gi fruntagi in virtute in c5rlile dumnezeiegti r:ltt. Acestora le-a grdit gi inleleptul Ioan, zicind: Vd scriu \roud, tinerilor, cd sinteli tari qi ali biruit pe cel vicleanD (I loan 2, l3). Aceptia sint deci cei despre care am zis adineaori; "tot bdrbatul de Ia doudzeci cle ani gi mai sus, tot eel ce iese in oosleo lui Israil". Cd pe acepiia ii ocrotegte ti ii invrednicegte Fdcd,torul Cel iubitor d e v i r u t e , p o t i s d v e z t ? P a l a d i e , g i d i n c e l e s c : r i s ei n c ' o n t i n u a r e : o , $ i cu voi sci fie cdpetenia Iiecd.rei seminfii, dupd casele lamiliilor lor ; s;i ccesteo sinl numele celor ce vor ti cu voi, (Num. l, 4-:-5), Cdci fiecare ;semintie igi pune drept cdpetenie, apdrdtor, prin sfdtuitor 5i propundtor. al celor ce trebuie fdcute, pe cel mai fioros gi mai luptdtor. Aceqtia sint inchipuiti prin ingerii care sint pugi peste cei alegi ;i scriqi in cartea vielii. Cdci s-a scris despre orice drept : <Tdbdri-t'rt
136-137. A fi iDscris in .cartea, Iui Dtl[nnezeu inseamnd a fi inscris in memoria lui Dumnezeu. Dumnezeu prirregte la ei cu bucttrie. Ei sint la inima lui Dumnezert, pentru cd ll iubesc, pentru cd rdspund la iubirea Lui. Ceior ce nu rdspuud iubirii lui bum,tezeu rdmlninri in ne,pEsare, pe care Dumnezeu ii ;tie cld l1u vor rdsputlde iubirii Lui, nici El nu mai iirct'arcd in zarlar sd le arate iubirea. Ii stie si pe t'i, rlar cu o ltiinfd poten{iali, teoreticd, neactualizatd' 138. ln motl deosebit ii are ir-r qind pe cei ce se s'trdcluiesc sd rirsptttldd voii Lui <ie a se dezvolta ca oameni aclevirafi 5i de a se mintui, prin unirea ctt El, prrn imitarea Lui, Domnul Hrlstos. Cici EI S-a fdcut om, deci frateie cel mai butr al ]lostru. Aceasta e grija Lui : mintuirea noastrd, voinia de-a ne ajuta in fiecare' clipd in strd6uinfa de-a"1e apropia de El. El ca legiuitor ne dd legi i;i sfaturi (inspiraiii in cum sd luirdm in fiecare clipd; El ca arhiereu prezintd Tatdlui jertfa Sa con;tinti) qi rugdciunea Sa pentru noi. E Legiuitorul (lndrumdtorul) si Arhiereul (Sprijinitorul) nostri in fiecare clipd. Fiinrl inscri;i in El, se giurle,lte mereu la noi. Pe cei ce ii itlscrie Hristos in Sine, ii inscrie plntru ve;uicie. Cdci El e ve;nic ;;i toate cite lc poartd in Sine, le poartA pentru ve:;nicie. $i inscriin<l pe fiecare .cu tlumele Lui, il inscrie in unicitatea lui neconfunrlatd. Cdci avind numele cuir,'a in Sine, il are ca fleosebit fle tofi. De;i numele de .Nicolae,>, d. ex. il poarth mai multe persoane, d-ar fiecare il are asociat cu imprejurErile lui proprii, unice, ceea ce il face unic. Astfel numele cuiva inscris in Hristos aratd eternita'tea lui in Hristos'

120

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

ingerul Domnului in jurul celor ce se lem de EL9i-/ vo izbdvi pe elv (Ps. 33, 7). Dar cd ajutorul ingeresc ne e dat spre mintuire dupd voia lui Dumnezeu, se poate invedera din toate pdrfile gi socotesc cd e de prisos sd mai adun acum dovezile ,3e. PALADIE; Deci prin Ntloise gi Aaron inscrierea celor ce luptd bdrbdteSt-e. ca chip (tip), Hristos face

CHIRIL: Asa spun. La aceastd tilcuire ne duce ceea ce s-a sclis la fericitul Daniil, cu un inteles convingdtor. PALADIE: Despre ce vorbesti ? C H I R I L : S p u n e c d a v d z t t t p e T a t d J, c a i n t r - o v i r s t d d e t i i i t r i n , impodobit de un pirr alb, mlref in vegminteie LLri in chip cle zdparid" c $ i c o n t i n u d : < < , t is - o u c l c ^ s c h i s a r l i l e g i S - a a $ e z a t J u d e c a t o r u l . , S i o m v d z u t , r i i r L t i . ir c n i n d 1 t e n o r i i { ' e r u l u i c o u n F i u a l O m u L u i , ; i c r o l u n s pind la Cel V echi d.e zile gi s-a inchinat inaintea tui. ,Si i .s-a daf Lui stdpinirea S;i cinstiree Si impdrdficr,. (Dan. 7, g, lO, 13-14). Cind a venit adicd Unul Ndscut in chipul nostru, atunci a deschis Tat6l cdrfile 9i s-a oprit judecata celor vinovati de pdcat. Dar a ingdduit celor ce se luptd bdrbXtegte s5 fie inscrigi ;;i si se nulners in cetele cele de sus $i sb fie aqezali in pornenirea lui Dumnezeu. AuJ insd pe fericitul David care cintti despre cei ce s-au inebunit impotriva lui Hristos : uSd sc 5teorgd din cartea celor vii ,pi cu cei drepli s d n u s e s c r i e " ( P s . 6 8 , 3 9 ) . C d c i c e i c e e i u c l i s p r e f u r i tb i i n d a l i i u b i toarea de oameni purtare de g'i15 .a lui Dumnezeu si TatXi, au ciizut din pricina unei cugetdri slabe 5i au iegit din viefuirea cea iutrrr Hristos din lipsa bdrbilfiei. Ei au fost chemali ia nunib, dar au respins din molepealii si sldbiciune pe sfinfii cherndtori la cind, zicind unul : am cumpdrat un pimint, altul : mi-am luat temeie, gi nu ito', v e n i 1 4 0 .A u z i c d t o l i z i c : n u p o t ? C d c i m i t t t e a o m e n e a s c d a l t d t i n 139. Dumnezeu nu se ocupd nunrai El singur cu cei ce vojr sc sX sc mintiriascd ci ii pune in miScare gi ateniia tuturor sfinfilor gi ingerilor fati rle c,i, precum sd l,-: dea ca sprijinitori $i pe preoti Dacd s-a folosit de Aposloli ca sd lt'\'orbc:ascd oamrniior despre El ciupd indltarea Lui, rle ce nu S-ar folosi de toti sluiitorii Lui rii 5r trecufi la El in acest scop ? De altfel poate cineva care iubelte pe. Hristos care' ltrt' de mintuirea ce-o ariuce Flristos celui ce-L primegte, sd nu r.orbeascii oamenilor de Hristos, sd nu-qi arate dragostca fatd cle ei, ardtiuclu-se prt:ocupa{i de r:i in fata lui Hristos, in convorbirea lor cu E1 in rugdciunile lor ? I'lristos i-a inscris El in Sine pe cei ce voiesc si ei sd fie inscrigi prin Moise si Aarot-t. Dar era $i un act al lor in aceasti inscriere a acelora in Hristos. $i aceasta inseamnh si putrd i;i cel mai apropiat de Flristos la inima Lui pe aiti frati ai lor, prin rugdciunile lor. Nimeni nu trebuie sd se gindeascd numai la slne, sau numai lar binele ce-1 poate avea el de ia Hristos. $i incd n-o poate face aceasta. $i nici Hristos nu o r,roiellc' aceasta. Ctlci Dumnezeu irsugi ne-a fdcut sd ne gindim pi sd ne inqrijim qi de allii. 140. Cincl vine Hristos se opresite judeca'ta pentru cei pdcdto5i..Cdci li se rld putin{a si scape de pdcate. Iar cei ce se folosesc cle Hristos pentru a se mintui sint scrigi in memoria lui Dumnezeu. Dar cei ce nu primesc pe Hristos, sint gterqi din

TNICHTNARE

IN DUH

SI ADEVAR

t2l

du-se spre pldcerea lumeascd, e slabd gi pldpindd pentru a lucra cele aie lui Dumnezeu. De aceea nu va fi pdrtash de sirbiitoarea cereascd si dumnezeiascd. |'ALADIE: A;adar, numai tindrul cu judecata intreagi e in inscrisul Domnului Dumnezeu gi in cartea celor vii, iar tot cel ce nu e astfel, e nenrimit ? CHIRIL; Vei cunoagte adevdrul dacii te vei apropia cu o mrnte atentir gi treazd cle cele scrise. Cdci nu se inscrie nurnai cel ajuns la virsta tinerelii gi in anul al cloudzecilea. Ci s-a addugat tot birbatul. Sau nu inielegi ce zic ? PALADIE; Infeieg. CHIRIL; Deci dacii s-ar r:erceta felui bdrbiifiei celei in Hristos a celor ce sint potrirrite spre d putea dobindi cit nrai bine virtutea, Ei s-ar vedea cd se bucurd de o inscriere proprie cei ce au inaintat pinil la atita slavd, incit au ajuns bdrbati gi foarte luptdtori pi s-au ridicat peste cugetul copilSresc. Dar atunci r-iu i se potrir:eqte fiecdruia, prietene, un ioc propriu gi cuvenit de inscriere gi slavti, pe mdsura slrllu-

cirii ceior sdvirsite ? ' P A L A D I E ; D a . O r e c u n o s ca c e a s t a . CHIRIL: Cd doar nu va fi iutre sfintii apostoli cei ce rLl o cil r';. Departe de aceasta! PALADIE; Adevdrat.
C I I | R I L : $ i e l i m p e d e ( . r " 1l l v o m s l ) u u e c i s e v c r r i n c l i t i i n t r e c e i r impoctobifi la cnlme cle striilucirea r.ir-tulii rie muite f eluri ;i iritr+ 'cci ce s-au nevoit cu indrumarea cea rnai dupi lege a vielii, c'el ,:e n u e a s t f e l . D a r v a p r i m i o n o E t e n i r e , c l L i p i im d s u l a l u i . PALADIE; Drept ai spus. CHIRIL; Deci intrucit au crezut irr N{inttijtcr-u1 Ei Rdscurnpirriitqrul tuturor gi prin sfiniul Botez ne-am inibogiifit cu tdria din cer ;i de sus cdci ne-am imbrdcat in puterea din inhltime, fiind pecetluifi prin Sfintul Duh __ am fost aqezati gi noi in rindul gi numirul hdrbafilor gi am fost scrigi in cartea iui Dumnezeu. Dar este gi aici o deosebire. Cdci cei dintii i,n listd gi mai aproape de Dumnezeu sint cei mai curafi gi rnai sfinti. Una e credinfa in lJristos. Dor nu toti c r a r ea u c r e z u t s i n t i n a c e l a q i f e l g i v i a f d , i n t r - u n e l e e g . i e , c i u i r i i a s a ,
m e m o r i a l u i D u m n e z e u .E r a u l a r D u n r n e z < . u , l i r l i s i i n a i n t e , D a r n u e r a r , rs c r i s i i t r e l e c oameni. Sau erau lnsemnati intr-un mcci cc rhniilr-:a de confirmat. De acurir sc inscriu ca printr-o confirmare cei ce primesc pe Flristos 5i se gterg cei ce nu-L primesc. Ace.asta pentru juclecata rlc la sfirEit. Cei cc nu vor fi scrisi llu vor irrtra in lmpirdtie.

122

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

alfii altfel, dupd cuvintul fericitului Pavel (I Cor. 7,7). Deei cei ce stau in frunte prin cuviinta rziefii gi de aceea sint mai sfinti, vor avea primul loc in cartea dumnezeiascdgi ln pomenirea lui Dumnezeu. Iar cei ce au un grad mai mic in sfinfenie, pentru cd e mai mic in vir'tute, vor fi, fdrd indoialS, la locul al doilea gi intre cei inscrigi lar. PALADIE; $i cum s-ar putea face clar Si lucrul acesta? CHIRIL : Din Scripturi. Cdci acesta nu e un cuvint indrdzne! .al uostru. Astfel dupd ce s-a fdcut numdratul bdrbatilor $i al ceior in vi.goare, ne-a poruncit Dumnezeul tuturor iardpi un alt fel de inscriere. Cdci s-a scris : "$i a grait Dotnnul cdtre Moise in pustia Sinai zicincl: ly'urndrd pe iiii lui Levi clupd casele Iamiliilor lor, dupa rudeniile lor, clupd popoarele lor. T'oata partea barbateasca de la o lund in sus ii vei nuntd.rape ei. ^li l-a numdrat pe ei Moise Si Aaron din porunca Dctmnului, dupd cum le-a poruncit lor Domnu|" (Num. 3, 2B). Fdcindu-se astfel inscrierea dupd seminlia gi dupd casele familiior, Scriptura cld inclatd toatii socoteala, zicind: nNuntarul intreg aI Iiilor lui Levi, pe care i-cl nuntdrat Moise Si Aaron, din porunca Domnului, clupciseniinliile lor, toatd partea bdrbaleasccicle la o lund in sus, doudzeci Si doud de mii> (Num. 3, 39). gi adaugd indatd, zicind : <gi a grait Dontnul cdtre Moise, zicind; Numdrd pe tot bdrbatul intii ndscut al Iiilor lui Israil de Ia o'lunri in sus ,5i socotegte numdrul lor dupd nume. 'li vei lua pe Levili pentru mine, pentru toli cei intii ndsculi ai tiilor lui Israil, Si vitele Levililor penlru toate cele intii nciscute intre vilele [ii]or iui lsroil. Fi a nuntdrot lvloise precLrmi-a poruncit lui Domnul pi au tost toli cei intii nasculi parte bdrbdteascd dupd numdrul numelor de la o lund in sus, 1o socoleaJalor, doudzeci qi doud cle mii, .doud sule Saptezeci$i trei. $i a grtiit Domnul cdtre Moise, zicind: Ia pe Levili pentru toli cei intii ndsculi ai tiilor lui Israil 6i vitele Levi[ilor pentru vitele lor gi vor Ii ai mei Levilii. gi rdscumpiirciri]e .celor doud sute Saptezeci pi lrei care prisosesc pesle Levili clin iei dintii ndsculi ai Iiilor lui Israil : vei lua cinci sicli de cap, dupd clrah. ma ceo sfinld ; vei lua doudzeci de bani pentru sic/u .5i vei da argintul lui Aaron si tiilor lui, rdscumpdrare pentru cei ce prisosesc intre ei> "
141. Cei ce se gindesc tot timpul la Dumnezeu cu toatd fiinfa lor, ll inscriu pe Dttmnezeu mai aclinc in fiinta lor. Dar prin aceasta gi ei se intipdresc mai mult in n;r'moria lui Dumnezeu. Cu cit stricli mai mult pe Dumnezeu ir"r ajntor gi cu cit pomeuesti mai mult numele Lui, cu atit iI faci sd se gincieascdmai mult la tine. Cei ce sint plini cie Dumnezeu, se resimte gi Dumnezeu de faptul cd l1 faci sd fie mereu in tiue. Cei ce nu sint intru totul qi neincetat cu gindul la Dumnezeu, nici Dumnezeu nu e neincetat cu gindul la tine gi nu se resimte atit de prezenta Lui in tile, sau a ta in El.

INCHINARE

IN DUII

SI ADEVAR

r23

#
;

{Num. 3, 40 g.u.). E un lucru adinc ai anevoios, Paladie, sd pofi in|elege cele date aci. PALADIE; Bine zici. Pune-ti totupi mintea la incordare, increzdtor in Hristos ddtdtorul a tot binele. CHIRIL; Observd cH la prima conscriptie s-a insemnat toat5 partea bdrbdteascdde la doudzeci de ani, adicii cel cu mintea intreag5, bdrbat gi in vigoare, ca sd poatd implini cele ce le vrea Dumnezeu. Dar ajunge cuvintul despre aceasta. In cele doud conscriptii de pe urmd se inscrie insd din porunca dumnezeiascdqi sfintd, toatd partea bdrbdteascddin seminfia lui Levi, iar din cealaltd mulfime nu se numdrd partea bdrbdteascd,ci intiiul ndscut, cle la o lund in sus. $i totalul copiilor levitici e doudzeci gi dottti cle mii, iar al intiilor ndscuti Si celorlalfi, doud zeci 9i doud de mii, 9i doud sute gaptezeci ;;r trei. Apoi porunceqte Dumnezeu, sd fie inchinati Levifii pentru primii ndsculi. Iar fiindcd numdrul celor din popor intrece sau prisosegteun numdr cu doud sute gapte zeci qi trei de capete, a hotiirit legiuitorul c'd trebuie sd se aducd pentru ei rdscump6rare setninliei levitice, ca sd facd slujbe gi sd aducd jertfe gi pentru ei, primind de la ei ca un fel de patd pentru stdruirea neimprdgtiatf,in slujire. Sau nu recunoqti cd acesta e cuprinsul pe scurt al celor scrise? PALADIE; Recunosc. CHIRIL: Deci spunind aceasta, cuvintul meu nu se abate de la scop, urmdrind ceea ce se cuvine, 9i nu e lipsit de adevdr. Deci cind se cugetd $i se aratd chibzuinla cea intru Hristos se inscrie partea bdrbdteascd,neardtindu-se virsta trupultti. Dar cind trebuie pe lingd acestea, sd se insemne in inscrierea ardtarea fdcutd in crednfa 9i iubirea fatd de Hristos, e addugat5 deosebirea care se observd in cei ce cred. CXci unii, deodatd cu pr,imirea credintei, se sirguiesc 9i ln sfinfenia cu faptele gi in acultarea de Dumnezeu. Iar altii nu se ddruiesc in intregime lui Dumnezeu, ci sint impSrliti Si spre cele din lume. De aceea,cu dreptate poruncegtelegiuitorul sX fie cinstit tnai mult decit celSlalt, cel curat, inchipuit prin neamul lui Levi ; Si a poruncit sd aibd primul loc in conscripfie. Pentru aceea deci pomenelte intii . de neamul Levifilor, iar lui ii urmeazl $i ii este addugatd partea bdrbdteascd pi ceata celor intii ndscufi. Cdci e foarte prefuit la Dumnezeu cel ce se cugetd ca aflindu-se in bdrbSfia duhovniceascd 9i dupd chipul lui Hristos, Care este primul ndscut. Astfel dumnezeiescul Pavel scrie unora care au sl[bit in credinfd gi s-au fdcut muieratici in ginduri reci : :'copiii mei, pentru care suldr iardSi durerile nasterii, pind va Jua Hrislos chip in voi" (Gal. 4, 19).

# s
b

124

SF: CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

Agadar, e primit in cartea lui Dunrtezeu tot cel intii ndscut in chipul lui Hristos, spre a fi birtrat gi preainfelept.ciici dintre cei de aitd semintie e socotit in numdr, cum am spus adineaori, nu toatd partea bdrbdteasc5,ci numai cel intii ndscut. pentru cd nu orice om se distinge in credinti pi in viatd dupd chipul lui Hristos. C6ci sint rnulli cei ce ll-au crezut. inscris gi socotit in numdr e numai primui ndscut, peniru Primul Ndscut in noi ;;i in mulli frati (Rom. 8, 29). Dar rlintre Levili tot bdrbatul e in conscripfie qi intre cei aleqi. Cbci sfintul e in intregirne al lui Dumnezeu. iar cei inscrigi sint de o luni gi mai in sus. Pentru care pricinr ? Pentru c6 pruncia in Hristos a celor ce au crezut nu e lepdclatii de Dumnezeu. Iar pulindtatea r,irstei e un simbol al simplitdtii in Hristos gi al prunciei duhovnicegti. Cdci precum am spus cd inscrierea celor atotluptitori e bine gi fird gregealil sd se facd de la douizeci de ani gi mai sus, aFa spunem cd sernnul clar _al prunciei in Hristos e virsta de la o lund in sus. Ceva asem6ndtor spune gi Pavel : "F;ra[ilor, nu fili copii lct ninte, ci tifi prunci in rriutate. Iar la ntinte tili desdvirqili" (i Cor. 14, 20). PALADIE; Sd socotim deci cd vom fi impreund pdrtagi cu sfinfii la cununile ce le-au dobindit ei pentru capetele lor, imbdrbdtindu-se pi sirguindu-secit mai rnult dupii buna prefuire. CHIRIL; Desigur, vom fi pdrtaqi gi noi cie daruriie de care ei sint piini gi pe care le-au dobindit prin osteneji gi sudori. Cdci ei ne umpiu gi pe noi de cele ddruite lor de iubirea lui Dururezeu. Astfel dumnezeiesculPavel a spus ul-ioradintre cei ce-au crezut : .Doresc sa 'r-r.'rca .sd r-i intpartd$esc vri vitd 1,re' cevo ctin darul d.uhovnicesc, ( R o m . 1 , 1 1 ) . S a u n u v e i l e c u n o a g t ec d e u n d a r s t r d i n , c e t e s c s i d u hor,'nicesc, cunogtinla neintinatd gi nerdtf,citd despre Durnnezeu si ptiinfa despre toate cele prea bune ? PALADIE: Da, odatd ce lucrul acesta este de vifti f.icdtor. Cdci a ;ti limpede cine este clin fire gi cu adevdrat Fdcdtorul tuturor ii Dumnezetr,qr care e viala, e calea cea mai bund care duce la viata v e $ n i c dq i l d r d s f i r p i t , cHIRII; Ili:.re at zt.:;.Acestea in,.'iifinclri-ne i-Iristos insuqi, a 9i 'd.ar poruncit sfintilor Apostoli, zicincl : <ln a|i luut, in cjar ,sd dcfj,, (l'{atei 10, 8). Dar strxlucirea sfinfilor e folosiioare ;i celorlalti. cdci prin cinstirile de care se bucurd ei se qterg oarecum greqeiile noastre gi prirrind la curajui celor mai' sl6vifi, iubitorur de virtute Dumnezeu lasd pdcatele celor mai slabi r42.q:'r dai piidd israelilii porni{i
142. Pentru cinstirile ce le acorcli Dumnezr:u celor ce-l iubesc, iartd qr grc6e1ile celor mai slabi. Cdci nu poate itrdurera pe cei ce cauta cu iubire la fratii ior in pericol

:]

TNCIIINARE

IN

DUH

SI ADEVAR

125

#
t

fdrd friu spre neascultare gi nel.lsind nici una din cele rele neincercate, au stirnit in chip necesar minia legiuitorului asupra 1or. $i fiindcd cei ce l-au supdrat aga de rdu trebuiau sd sufere pedepse,proorocul Ieremia face pentru ei rugdciuni. Dar ce rdspunde Dumnezeu : "Bdtdtorili strdzile Ierusalimului qi privili Si luali seonlo Si cdutali in pielele ei de veli atla vreun bdrbat care Iace dreptate Si cautd. credinla Si voi Ii milostiv 1or, zice Domnul>> (Ieremia 5, 1). Ba a zis cd rra ierta qi pedeapsa Sodomei, de vor fi cinci oarneni drepfi Si buni in ea. Aqadar slava sfinlilor face uneori sd nu trebuiascd sd fie pedepsiti indatd nici cei foarte pdcdtoqi, imblinzind iulimea $i domolind rninia dumnezeiascd. Iar celor ce au primit credinla cu sinceritate,dar nu pot inainta pind la atita curaj incit sd poatd ajunge prin osteneii sd se umple pi de darurile (harismele) dumnezeiegti, le face parte de cinstirile lor, invdfindu-i, pe cit se poate, gi ducindu-i spre tot ce piace lui Dumnezeu gi ardtindu-i pdrtagi de biruintele bdrbdtelti si cele ce le-au aflat ei numai prin multe osteneU, sddindu-le in sufletele altora 143. C5. ne vom impdrtdgi impreund cu sfinfii de strdlucirea aflatd in ei qi vom fi pdrtagi ia fapteie lor vitejeSti, Dumnezeu amestecind qi confundind, din bundtate Si iubire de oameni, infringerile noastre cu biruinfele lor, gi unind ceea ce e in lipsd cu ceea ce este mai rlesbvirgit,ca si fie primit, se poate ardta clar gi din aceasta. " PALADIE: Din care ? CHIRIL: t"'Ioabilii gi madianitii erau neamuri neevlavioase 9i barbare gi locuiau pdmintul fdgdduinlei, pe care aveau sd-l mogteneascd fiii lui Israil. $i fiindcd rdzboiul era lingd ei, gindindu-se ci vor fi nimiciti gi nu vor putea sd se impotriveascir puterilor lui Israil, ai.r incercat prin meqtegugulvrdjitorilor (magilor) gi prin destoiniciile ior necredincioase sd alunge pe dugmani. Dar dupd ce au fticut toate qi n-au reugit sd vatdme intru nimic, intrucit i-a sprijinit Dumnezeu dcare l-a indemnat gi pe proorocul mincinos Valaam sd-i binecuvinteze, cu toate cd l-au pldtit ca sd-i biesteme), ajungi la cea mai de pe urmri
rle-a se oierde. Iubirea e comunicantd. Duce bunurile cle la unii la trltii ca intr-un circuit unificator. Dumnezeu nu-qi poate inchicle iubirea fald cle unii nurnai ia ei, cind ace$tia vor, din iubire, sd se bucure li ailii de iubirea lui Dumnezeu de care se fac p6rta5i. Desigur, e vorba de frafii lor slabi, nu de cei ce refuzd ciin Cisprel iubirea lor si a lui Dunrnezeu. Dumnezeu face parte rle iubirea Sa si celor iubifi de ce,i pe care ii iube;te, in urma rugdciunilor acestora, cum se spune in riuclurile urmatoare. 143. Dar cei mai slabi se fac pdrtaEi de clarurile primlte de cej ce s-au ostellit mai mult, nu numa,i pentru ci Dumnezeu igi irrtinde iurbirea Sa s;i la cei iub[ti de cei pe care ii iubegte, ci gi pentru cd aceia se lasd intrucitva cuceriti de pilda ostenelilor celor ce au ajuns la asernenea clnstiri, incepind Si ed sd osteneascE. Astfel Sfintii ii duc oarecum qi pe al1ii mai sl,abi, der iubiti de ei, sla ceea ce olace lui Dumnezeur.

w,

t26

SF. C}IIRIL

AL

ALEXANDRIET

deznddejde, au cugetat intru ei cd n-ar putea vdtdrna altfel pe israeliti, decit dacd aceia l-ar supdra pe Dumnezeu Care ii ajutd, qi ar porni lupta lipsifi de ajutorul de suS. Deci ttiind cd bdrbatul e fierbinte 9i pornit spre femeie gi tineretea nu e intdritd irlpotriva pldcerilor preaintinate de felul acesta, au trimis femei impodobite spre impreunare necuviincioasd cu Israelitii, prin a ciiror frumusefe erau cuceriti indatii, oricine se imbolndvea Lr$or de cele ale trupului 9i era despdrlit pe incetul de slujirea lui Dumnezeu, urmind pdrerile acelora gi dupb curvie imbolndvindu-se cle apostasie.Cdci s-a scris : "$i s-cu inchi' nat poporul lui Beelfeor" (Nurn. 25, 3). Tot aceasta a spus-o Dumnezeu gi prin glasul proorocului : "$i poporul care inlelege s-a impreunat crt clr-rveD (Osea 6, 14). Deci s-a miniat, gi pe drept cuvint, legiuitorul-pentru acestea 9i n-au rdmas israelilii nepedepsifi. Cdci indatd au ajuns din priciua aceasta in nenorociri de nesuportat, cei ce au curvit fiind ucili de mina fratelui qi vecinului. Apoi Dumnezeu a poruncit lui Moise, vestitorul dumnezeiesc, sd inceapd indatd lupta cu madianifii zicind : "Rdz' bund pedeapsa liilor lui Israil din pricina madianililor $i Ia urmd te vei adduga )a poporul ltiu... ^!i a grdit Moise cdtre popor, zicind: Inar'mati dintre voi pe bdrbali ,;i vd luptati inaintea Domnului impottiva Ma(lianuluj co sd dali rdzbunare lui Durnnezeu din Madian. Cite o mie din tiecare seminlie, din toate semintiile fiilor lui /srail sd trimitd sd se lupte. $i ou Iost numdrali din miile lui Israi| cite o mie din Iiecare seminlie, doudsprezece mii de bdrbali inarntali. 5t i'a trimis pe ei Moise cite o mie clin liecare seminlie, cu puterea |or 9f pe Finees, Iiul lui Eleazar, fiul lui Aaton preotul, gi vosele sfinle 9i trimbilele de semnole in miinile lor.,$i ou dat rdzboi asupro |ui Madian, cLtm e poruncit Domnul lui Moise. Si au ucis toatd partea bdr' brileascri, si pe impdralii lui Madian i-au omorit impreund cu rdnilii Ior. $i pe Evi,,gi pe Rechen qi pe Tur qi pe Hur 9i pe Rebo, cinci impdrali ai Madianuui, Si pe Valaam IiuI lui Beer, I-ou ucis cu sabie intpreund cu ranilii 1or. $i Iemeile lui Maclian le-au |uat in robie Si overeo lor $i vitele lor,6i tor:.leagonjselile lor,9i putetea lor o ou robit. $i toate cetdlile \or cu locuinlele lor 6i asezdrile lor le'au ars irr Ioc. ,$i au luat toatd. prada lor Si toate cele jefuite, de Ia om 6i plnd lo d.obitoc gi \e-au dus 1o Moise $i Ia Eleezar preotul Si Ia toli tiii lui lsrail, robimea qi cele jeluite 6i prada, in tabdrd din tesul Moabului, care este Iingd lordan, in Iala lerihonului. $i au ie$jt Moise Si Eleazar pre<ttul ,Si toate ctipeteniile adttndrii intru intimpinarea 1or, in atard de tabdrd. ,Si s-o miniat lvloise pe ctipeteniile o1tirii, pe cei peste mii ,ti pesle sute, cere veneau. de Ia tdzboi. Si le-o zis lor Moise : Pentru ce a{i ;
i

,$ .T

INCHINARE

IN DUH

SI ADEVAR

prins vie toatd partea iemeiascd? Cdci acestea.ou fost Israelililor, dupd cuvintul lui Valaam, prilej de cdlcare gi cle nesocotire a cuvintului Domnu|ui, din pricina lui Peor ; $i a tost bdtaia Domnului in adunoree Domnului. Acum ucideli toatd partea bdrbdteascd de toatd virsta' ei Si toatd Iemeia cere a cunoscut pat de bdrbat ucideli-o. Si pe toate tetele cere n-ou cunoscut pat de bdrbat, t,i Ie trineti roabe> (Num.. 31,1 9.u.). Acestea poruncindu-le Dumnezeu, tinerii au fost alegi spre a fi' folosili pentru trebuinfa r5zboiului. Si din fiecare seminfie au fo,st luali cei ce erau mai obignuili cu rdbdarea gi mai cercafi, ca cei ce" erau cinstifi de fiecare sd se facd laudd a intregului 9i slava pdrtiisd treacd asupra plindtdfii lntregi, dupd cuvintui inlelept al lui Pa-" vel: "Fie de pdtimegle un mridular, vor pdtimi impreund toate md,Jularele; Iie de se sldveqle un mddulor, se bucurir impreund toate'' mddularele" (I Cor. 12,26). PALADIE; Drept cugefi. CHIRIL: Deci a pornit la rdzboi impotriva Madianitilor mulfimee' viguroasd a celor aieEi, impreuud afiindu-se cu ei Finees preotul 9i' sfintele vase gi trimbitele pentru semnale. Cdci Hristos, Marele nostru Arhiereu totdeauna este impreund inarmat gi impreund luptdtor' cu cei ce se luptd bdrbdtegte. Dar luptd irnpreun5 9i ingerii, inchi-. puiti prin sfintele vase. Cbci vase sfinte 9i slujitoare sint duhurile rationale din cer ; pentru cd sint rinduite de Dumnezeu spre ajutorul' nostru. Slnt de fald nu mai pufin trimbifele de semnale, adicd cuvin-tdrile propovdduitorilor lui Dumnezeu, care aratd in ce chip trebuie' sb ne imbdrbdtdm impotriva dugmanilor, sau a patimilor din noi. ,,AEadarpreotul, adicd Finees, e chipul lui Hristos ; sfintele vase, ale' ingerilor ; iar trimbitele de semnal, ale celor ce ne strigd nou[ cuvintul dumnezeiesc. Aga vom biriui fdrd qreutate, in Hristos pe cei ce ni se impotri\.esc, spunind cuvintul clirr Psalmi t "Intru Tine pe' vrd.5moqii nogtri cu cornul vom itnpunge gi intru numele Tdu vom' nimici pe cei ce se scoold impotriva noastrdD (Ps. 43, 7). Aceasta au qi fdcut-o Israelifii. $i pustiind toatd cetatea gi tara N4adianifilor, au adus-o robimea la Eleazar preotul gi la toatd adunarea fiilor lui Israil. Pentru cd biruintele sfintilor sint daruri sfinte ce trebuie inchinate lui Hristos, Arhiereul tuturor gi nu tret-ruie sd rdmind neardtattt' popoarelor, dupd currintui : ,,|y'u este lucru oscuns cQre nu se va Iace" ardtat, nici tdinuit, cere sd nu se ,cunooscti gi sd nu vie Ia ardtare, (Luca B, l7). Deci se aduc la rrederea preotului qi a tot poporul, cele' luate in robie, ca chip, pentru o anumitd iconomie. Dar Moise a cer-'

f
F

3,
3,

128

SF. CI{IRIL

AL

ALEXANDRITI

ta't pe biruitori pentru cd n-au sdvirgit lucrul cu totul dupd raliunea exactd qi neqtirbitd. Cdci nu irebuie, zice, sd prindd vie partea biirbiiteascS,nici partea femeiasc'f,ispititd de nunt6. $i motivul istoric e convingdtor. Cdci trebuia sd se radd partea bdrbdteascd din pdmintul ce peste pulin avea sii fie sub ei, ca nu curnva ajungind in scurtb vreme ia tinerete gi vigoare, sd-i facd rXzboi poporului. Dar sd se nimiceascd gi partea femeiascd, care a fost pricind cle sminteald qi care elacdar fi crutatS, ar fi in rriitor iardgi. Dar pe cit privegte infelesul cluhovnicesc,socotesc cI ar putea vedea cineva ci in acestea ni se indicd printr-un mod infelept urmdtoarele. PALADIE: Care ? CHIRIL; Cei alegi ai semintiilor n-au rbmas fdrd vind, cu toate cii au ci;tigat biruinfa. Prin aceasta se aratd, cit se poate de limpedc ch nici cei ce luptd bdrbdtegtenu rdmin cu lotul fdrd patd. Chiar ;i lucrul care ni se pare cd l-au fdcut bine, nu se va ardta nephrtag de mustrare gi de vind, cind il va cerceta gi cerca Durrnezeu. De aceea s-a gi scris : <De te vei uita Ia tdrticlelegi, Doatnne, Doantne, clne ve supoilc ?, (Ps. 129, 3). $i iar59i '. "De cele ascunse oJe mele curdfeSte-md.,:i de ceJe slrdine cruld pe robul triu. De nu ntd vor stapini, otunci fara prihond voi Ii" (Ps. 18, 13-14). Se poate vedea uneori Si in faptele bdrbdtegti ale celor alegi vreo patd, pe care curlogtinta legiuitorului o vecle, dar nou.1ne scapd, cdci nu o putem infelege, dupd cuvintul: <Grege,lilecine Ie va pricepe ?> (Ps. 18, 13). Iar Isaia zice c6. <toatd, dreptatea noaslrd e cirpa lepddatd a temeii". De aceea nu poate fi cineva cu totul curat gi fdrd prihand. Preainleleptul Pavel a scris: <Nu md .ttiu vjnov(lt cu nimic", pi adaugd'. ncler nu in aceosto m-a indreptat. Cel care md judecd pe mine este DomnuJ, (I Cor. 4, 41 tr"'. Dar mustrarea lui lvioise nu s-a irrdreptat spre toli, ci numai spre c:dpeteniile o;tirii gi spre cei peste mii gi peste sute. <<Cdcicelor mari, greo cercere ie stri asup/o)) (int. Sol. 6, B). $i mai ales impotriva lor se va aplica strdgnicia legii. "Criruio i s-o ciat mult, mult vor cere deJo el" {Luca 12, 43), De aceea a ;i s:ris uceni144. Nu este om care sd se socoteascd intru to,tul fird qreEeald. Oricit de bune au fost sau sint faptele lui, in ele se gdseqte qi ceva indoielnic. Poate cd era bine qi sd fi lucrat altlcl ! Cuno$tinta lui mdrginitd nu-i ingdcluie sd clea o juclecatd singurd despre calitatea faptelor lui. Oscileazi intre a socoti cd a lucrat bine s;i intre a socoti cd n-a lucrat cu totul bine. De aceea Iasd ultima judecatd Iui Dumnezeu. Ornul nu se face rirept nici prin faptele sale, nici prin judecata sa. El trebui,e sd aducd Dartea sa cle contributie Ia lucrarea lui Dumnezeu in sine ' ln vederda inrlreptdrii 'sale. Dar parrtea sa rdmiue mereu nedeplin perlectd. De aceea Dumnezeu il face cu adevdrat drept qi El juclecd in ce mdsurd a contribuit omul la indreptarea sa Si in ce mdsurd contributia lui a fost neindestuldtoare.

t,.

,i

':e

r
i

:,*

INCHINARE

IN DUH

$I ADEVAR

129

cul Mintuitorului: ,,Nu vd taceli mu[i lnvdldtori, tralii mei, qtiind cd mai mare judecatd vorn lue, (Iacob 3, l). Deci vina tuturor e aruncatd asupra cdpeteniilor gi intiistdtdtorilor ceteior. Cdci totdeauna prin privegherile conducdtorilor igi cigtigd laudele supugii. De aceea s-a gi scris poporuiui ce std sub conducere t <<Ascultalide mai marii voStri qi vd supuneli 1or. Cdci ei privegheazd pentru sulletele voestre, ca unii ce vor avec sd deo socotealci" (Evr. 13, 17)r45. Iar dupd uciderea femeilor gi copiilor, dumnezeidsculMoise nu-i lasd pe rdzboinici sd se sdldqluiascdin tabdrd nespdlati, ci poruncegte sd se curele, zicind ; "$i voi tcibdrili alard de tabdrd $apte zile. Tot cel ce o ucis $i cel ce s-o aljns de un ranit se vd curdli'in ziua a treitt Si in ziua a $optea, voi ,gi robimea rzoostrd.$i veli curdli toatd imbrucd.mintea .5i lot vcsu/ de piele .9i tot Lucrul din piele de caprd Si tot vosul de lemn, {Num. 31, 19-20). Vezi cd gi neamul cel mai bun gi mai prefuit dintre noi al celor aleqi nu e cu totul fdrd prihan5. "Caci nimenea nu e curot de intindciune, (Iov 14, 4), chiar dacd ar fi dintre cei ldudati. Sfinfenia desdvirqitd e pdstratd pentru veacul viitor. Deci trirnrite pe biuuitori afard din oetate pi zice cd ei trebuie sd se curdfeascd in ziua a treia gi a gaptea. Zira a treia inseamnd sau timpul al treilea in care s-,afdcut curdfirea prin Hristos, dupd timpul iui Moise gi dupd cerl in care a apdrut ceata proorocilor, sau cel al invierii, tn care a revenit la viald Hristos, p'ironind pe cinstita cruce zapisul cel impotriva noastrd (Colos. 2, 14) Ei rdbdind pentrtu noi patima prin care a nimicit piicatul. Iar a gapte,ane indeamnd sd cugetdm la timpul de la sfirqitul veacului acesta, in care lepddind toartd povara pdcatului pi ajungind la sfirgitul sfinleniei, vom fi impreuni cu Hristos petrecinC o viafd curatd gi nevinovatfl, in fericirea cea lntru Hrisles 146. --_.-145 Cdpeteniile se vor impdrtEgi de mai multE r6splatd pentru biruinfele condu$ilor, pentru ci ei i-au inrirumat gi le-au poruncit in acestea. Dar gi de mai mare vini, pentru cd nu i-au invSfat, nu le-au poruncit cu toatd rivna cele bune, sau i-au indemnat la cele rele. In cazul din urmd, in mlsura in care au exercitat asupra lor o clomnie mai silnicd vor avea de suportat cea mai mare parte cle pedeapsd. 146. Z\na intii e perioada lui Moise, a doua e cea a proorocilor, iaI a treia e cea a lui Hristos, care desfiinfeazd pdcatul deplin pe cruce, ribdind fit'd nici o impotrivire moartea, nu pentru vina Sa, ci pentru a umanitdlii indeobqte. El s-a ardtat nrin aceasta .mai tare ca orice egoism pdcdtos. Dar rezultatui acestei biruinte's-a ardtat in inviere, care a avut loJ gi ea a treia zi dupd moarte. Iar ziua a Saptea este perioada din urmd a lumli, a siptdminii istoriei care prin juclecata de apoi trece in veacul viitor, al sfinfeniei depline pentru cei care s-au ostenit pentru bine in viata aceasta. Istoria e un intreg, ca qi o sdptdminE. Fiecare perioadd corespunde unei zile a sdptdminii, aducind ceva propriu, care completeazd perioadele anterioare. S-ar putea socoti ca ziua a gaptea 9i rdstimpul cit vor petrece stifletele idrd trupuri inainte de judecata din urmd. Cdci in aceasti perioadd ele nu mai sdvirgesc faptele nedeplin curate din viafa aceasta, dar n-au ajuns incd nici la fericirea deplind a invierii.
9 _ Sf. CHIRIL

130

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

dupd cirt s'ocotesc. PALADIE; ASa es,te, CHIRILT Dar pe lingd acestea te poti minuna gi de taina urmdEleazar preotul, care toare. lndat{ dupd cuvinta're,aiui Mois,e, urrne,azf, zice: uC.Jtrebdrbalii o1tirii venili de lq tdzboi : aceasta este rincluiala Iegii pe cere o a poruncit Domnul lui Moise. Atard de aur Si de argint gi de aramd $i de tier $i de plumb li de cositor, tot lucrul care poate trece prin toc, in foc se va curdli, dar ti cu apo curdlirii se vc curd[i i $i toate cele ce nu pot trece prin toc, vor trece prin apd' ^Stveli spdla hainele voastre in ziua o qaptea Si vd veli curd.Ii 9i dupri acestea veli intra 1n tabdrd, (Num. 31, 2l-24). Observd cd Mo'ise le-a ardtat mai inain'te c,elor ce!-,aubiruit, timpul i,n cia,retrebuie sd se curdfeascii, dar nu qi modurl curdfirii. Cdci legea veste,gtemai dinainte timpul curdfirii prin Hristos. i'a'r al doile'a 9i dupd Moise a vorb'i't pre'otul, adicd Etleazar.,Cdci Hristos poruncegte dup6 Moise 9i nu mai aratd clor ce se luptd bdrbdtegte timpui curdfirii. Cdci El insugi este timpul, ci explicd tilcuind scopul exact modu'l gi sco,atein sfirgit i,a vede,re taina in.^sdgi, al legii, El a poru,ncit c,a acele dintre vase care er'au in stare sX treacd p_rinputerea focului, sd fie trecute prin foc ; iar ce,le care nu au tdria naturald, ci sin't stricdcioase, gata sd sufere disparitia totaiii, de pildd hainele gi toate lucrurile din piele 9i lemn, sd fie trecute prin apiine-a Prin vase,lede aur, de argint gi prin c'elerl,arlte i'nchipuit ca prin ghiciturd pe noi, cdror,a ni s-a fdcut currdfirea prin Hristos ca prin foc li prin ap5. Cdci au fos,l botezali in Duhul Sfint Si in toc (N{atei 3' 11). Dec:i trece,re,aprin foc gi prin ,apd a celor adunate din robie, ara'td curilire,a noasitrd de deundzi. Cdci'fiind noi odinio,ard ca o bogS]ie a dia' ce,lu.itarre Pi rdpind vo)ului, ne-a fdcut Hrisito,s ai Sdi, intrlnd in c,as,a vasele lui, iar pe cel tare leginrdu-l {I\4atei 12, 29), Eleazar zice apo"icd biruitorii vor i,ntra in tabdrd de 'abi'a dupd ce igi vor spbl'a in ziua a Cdci curdtirea desdvirqitd 9i lepdSapte'ahainetle $i apa vor fi cur,atri. darea a toatd intindciunea v.a avea ]o,c in vremea din urmd a sfirgitului, cum am zis ,adi'ne'aori, cl,nd se via desf,iinta cu totul pdcatul 9i firea omului v,a fi r,idica,ti la frumuseferade l,a inceput gi atotstrdveche. "Crici va ti atunci, zice, o cale curatd $i cole slintd se vo chen:.a.,ti nu t''a trece pe ea nimenee necuret, ci vor mer'ge pe ee cei tdscumpdrali de Domnul,, (Isaia 35, 81r+2.
147. Moise aratd timpul viitor al curatirii in Hristos. Hristos lnsugi inchipuit prin arhierell Eliazar nu mai vorb'e9te de timp, cdci timlcul a venit odatd cu Elbar El aratd moclul in care au sd se curete biruitori. Este intii o cu'rdfire prin focul plin cle Duh Sfint al Botezului pentru cei ce au biruit goviiala aderirii la Hristos. Ei silt aurul 9i argintul care se curhtesc. Dar la curdlirea depliu! vor ajunge in ziua a gaptea, sau la sfirEitul lumii, cind ya fi invins pdcatul in chip d-eplin fi moartea in'ei, trecind Ia invier.e impreund cu Hristos. La botez au fost

'

:$

:] .1

TNCHINANE

IN

DUII

SI ADEVAR

l3r

soeotesc cd .acest cuvlnt de exp,licare nu se ab,ate de la scopul textului. Dar d,acd ar voi cdnev,asd cugete gi al,tfe,l,vom spune cE a poruncit sd treacd prin. foc vasul fiecdruia dintre biruitori, fie cx e de aur, fie de argint, fie fdcurt di,n arramd, sau dirn alLt5m,ate,r,ie. cdci a scris Pavel : <Lucrul tiecdruia, precum este tdcut iI va proba" (I cor. 3, l3). Dar a poru,ncit ca sd tre,a.,cd pri,n apd. cdcri cuvi,rtul psarlmu,luine dd gi sd infelegem cE sufletele sfinfilor nu se probeazd decit in aceste moduri. Astfel a spus David : <Cercetatu-ne-ai pe noi, Doemne, cu toc ne-ai Idmurit, precum se ldmuregte argintut. Trecut-am prin toc si prin apd gi ne-ai scos pe noi spre repaus>(ps. 65, lO- 12). PALADTE.' Dar poate ne-ar spune ced mai iubi,to,rdde invdfdturd : cuvintu,l ne-'a dovedd.t indeajuns cum cei alegi s-au lupta,t cu Madianilii gi rau bir,uit gi in ce chip s-au curdfit de intindciuoe,a di,n rhzboi. Este insd tdmpu,l sd ne incredinfezi dacd vom fi gi noi cu adevdr,at pdrtagi de buna lrndrdzrnirea celor ce-arulu,ptat cu bdrbdtie gi ne vom impd'rtdgi impreund cu e'i de bdruintele lor, cu to,artecd nu avem aceeasi greutate cu ei in virtute ,gi sintem mai prejos de curajul 1or. cdci acesteane-a fdg5duit cuvintul tdu. CHIRIL: LeEea ne dd dersp,reacje'astadovad,a ce-a mai c,la,rdgi nu l,asdnici o greubate de infeleger,e in privinfa ,ac,east,a. spune nemijEa locit dupd ,acestea: "^ti o grdit, zice, Domnul cdtre Moise, zicind.: Numdrd capetele prdzilor rcbimii de Ia om pind Ia. d.obitoc, tu si Eleazar weotul si cdpeteniile nemurilor adunali si impd.rfifi prdzile intre rdz- ' boinicii cere eu iesit la bdtd.lie qi intre toatd adunarea. gj v:fi osebi ca ceeQ ce se cuvine Domnului & Ia oamenii ftzboinici carc au ie$it la bdtdlie cite un suJlet d.in cinci sute, din oemeni, d.in d.obitoace gi d.iit boi, gi din oi, qi din asini. gi d.in grdmad.alor veli /uo gi veli da pirga lui Eleazar preotului Domnului. Iar d.in jumdtatea tiilor lui Israil, vei lua unul din cincizeci : din oameni qi dln boi, d.in oi, d.in osini gi d.in toate d.obitoacele gi /e vei d.a pe ele levifilor, cere slujesc in cortul Damnu,lui. . $i a tdcut Moise gi Eleazar preotul, precum i-a poruncit Domnul lii Moise, (Num. 31, 2s_ 3t1. cdci s-a implinit indatd porunca dumnezeiascd, fdcindu-se numdrdtoarea am5nunfitd gi exactd a prdzilor 9i impdrfire,a pe jumdtate gi dindu-se c,ele osebite, s,ampirEa Domnu'lui, adicd preo,tului Eleazar gi celor dirn sem,intia luii Levi. Acum

curdiiti de pEcat, dar nu gi de putinta de-a nu pdcdtui gi de continua rspitire a picatului gi de orice umbrd ce intra continuu in lumina curhfiei imbrdcatd la botez. Botezul fringe nu numai vina, ci gi puterea picatului strimogesc, Hristos dindu-ne sine puterea de-a lupta impotriva sldbiciunii adusd de el. cdci vine in noi _d_in Hristos cu umanitatea Lui care a biruit pdcatul.

132

SF, CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

ce ti-a invins mintea uitarea 9i e a$a de tare c,a sd se intoarcd la cele le-am spu.sla incePut ? PALADIE: La care ? }HIRIL; Nu a spus cuvlntutr sfint cd au fost dugi la rdzboiu,l ce tre' seminlie ? buia purtat cite o mie din fieca'r'e PALADIE; A sPus. CHIRIL.: Dar am spus clar qi invederat c5 strdlucirea 9i prefuirea pdrlii trece la plinStatea intreagd, deoarece bun5tatea 9i iubirea de oameni a lud Dumnezeu chivernisegte 9i acest lucru pen'tru noi, ca precum una este buna mireasmE ce se ridicd la Dumnezeu dintr-o tdmiie prea bine mirositoare, pregdtitd din felurite ar'omate, tot a$a se umple de strdlucdre impreund cu cel preabine primit 9i cel nu atit de bine primit 14. PALADIE; Adevarat. Aceasta a vo,it sd o dovedeasca cuvi{ntul. C,HIRILT Privegte deci cum o legiuiegte aceasta Dumnezeu in chip descoperit Israelifilor. Miile alese din fieoare seminlie s-au luptat impotriva Madianifilor gi clgtigind birurinla, dupi cum socotesc' cu osteneal6 gi sudoare mu,lte, au impdrfit indatd cele (,adunate) strinse din rdzboi cu toatd adunare,a, incit cu rezu,ltatuil celor ce s-au luptat vitejeqte s-a impodobirt gi ceaiailta mullime. .Impdrlifi, zice, prdzi]e, tu si Eleazar preotul, $i cdpeteniile neamurilor adundrii. $i lmpdrlili pra' zile lnfie rdzboinibii cQIe Qu ieqit lo bdtdlie ti inlre odunore*. Dar 9i dumnezeiescu,l Pavel a srdtat cd se cinsteqte impreund cu cei aleEi qi mai ldudali si cel cdruia-i lipsegte ceva 9i vine dupd mdretia acelora. Cdci inqirind pe cei ldudati dintre sfinfii ma,i vechi, a cdror slavd strd<Prin lucegte din pricina credinfei osirduitoare in Dumnezeu, zice: credintd au rnurit acegtic toli Si n'au luat tdgdduinlele, Dumnezeu p7e' vdzlnd pentlu noi ceva mai bun, cC sd nu se desdvirteoscd tdtd- noiu (Evr. 11, 13). Dar scrie gi altora: (sinfeli d,e pe QaJm desdvirlili, ttud. noi ali ajuns sd lmpdrdliti. o, de-ali lmpdtdfi, ca sd lmpdrdlim qi noi lmpreund eu voir (I Cor. 4, B). Vezi cd la sfir;it se vor des6virgi impreund gi cei de pe o treaptd ma,i de jos 9i se vor binecuvinta im148. Dumnezeu vrea ca buna mireasmh a credintei $i vietuirn pJgq$"-!d intre sd fie ca o unicd bund rnireasmE a Bisericii. Existd dinoolo de deosebirile din Bisericd, o anumitd ambiant6 de duh a ei, a:ia cum cu toate deo' ci"Ai".ioiii a iebirite dintre membrii unei familii sau ai unui neam existd o unitate de duh pulin buni acelei familii sau a ui"toi- nuu-. Cei mai buni comunicd 9i celor mai calitatea lor, dar poartd 9i rdspunderea pentru insuficienta osteneald ce-au depus-o 'celorlalti. Fiecare aromate adaugd mireasma ei Ia a p"niiu- tiai"'urea latitaiivd iolreur-u intregului caie, prins, t$i lnaltA mireasma -spre Dumnezeu. Totugi.pdrtil.g "o*pott"trt" nu"se desfiinleazE li'ele trebuie sd aibd in general o mireasmi bund. CEci ceea ce e rdu mirositoi poate sd Strice toatd buna mireasmi ce se ridicii spre Dumnezeu...

li
li
I

fr

INCHINARE

IN

DUH

SI ADEVAR

133

preund cu cei aleli Si cei ce nu aiu vigoarea lor ? Dar cintd undeva 9i dumnezeiescul David : "Binecuvintali sinfeli voi Domnului, Care a td' cut cerul $i pdmintul, Binecuvintat-a Domnul coso Jui Aaron; binecu' vintat-a Domnul casa lui lsrail, binecuvintat-a Domnul pe cei ce se tent de El, pe ce mici cu cei meriu (Ps. 113, 23, 20-21\. Se vor binecuvinta impreund cu cei rnari cei ce se cheamd mici, care nu se po'i lAuda cu aceeagi tdrie li sint rnai prejos in putinta de-a rdbda nec'azurile cu inimd bund, dar sint poate ega,li in riv,nd 9i in credinfd 9i il bucurd 1u" Moise Ei Eleape Hristos prin vigo,area potrivitd cu putere,alor 14e. zar sint chipul (tipul) lui Hristos Cel unul, arhiereu qi legiuitor in acelagi timp, c'are irnparte poporului prdzile, fiind de fatd sfintii i'ngeri al cdror chip {,tip) sint cdpeteniiie neamurilor di,n adunare. Sau nu vei recunoagte cd si,nt mu,lli dn sfinfii inqeri pe pdmint, rinduifi de Dumnezeu sd ajute celor ce-au crezut gi sd conducd popo'arele? PALADIE: Recurnosc. Cum sd nu ? CHIRIL; Se aqteaptd sd vind Hristos din cer cu sfintii ingeri; Si va gedea pe scaunui slavei Sale qi va impdrti fiecdruia cununile cuvenite lui pi pe m5sura faptelor, cinstirile. Astfel pi inteleptul Isaia ne spune despre Hristos ; <Pentru aceea EI va stdpini peste mulli $i vo lmpdrli prdzile celor tari, pentru care S-a dat morlii sufletul Lui $i lntre cei Idrddelege s-o socolit" (Isaia 53, l2). Agadar, prin Hristos se face impbrlirea bundtdlilor, pe care il inchipuie lr{oise gi Eleazar. Cdci Hrisqi tos e deodartd legiuitor gi arhiereu. PALADIE: Foarte bine ai spus. CHIHIL; Dar care e modul impdrtirii ? Oare nu e gi el minuna't? PALADIE; Ba foar,te murl't.Cdci cel ce a stat liniltit, in egald mdsurd cu cel ce 'a luptat. a fost cinstit

I
I

CHIRIL: Nu in egald mdsur6. Nici pe departe chiar, cd jumdtate din toate le primesc luptdrtorii, iar ce,alaltd jumdtate to,atd ,adunarea. Cdci numdrul intreg al Israelitilor era de gase sute de mii Si incd de trei mii cinci su:te cincizeci, osebitd fiind pusd de o parte lista semin|iei preofe$ti. Iar numdru'l rdzboinici,lor era cite o mie de fiecare seminfie. Deci impdrfindu-se vasele in mod egal pi jumdtate din intreg luind cealalt5 multime, cu mult mai mu,l,te,au fost cinstirile date celor mai pufini gi nu celor mai murlti Ei superiori in numdr. Deci oricare va
149. Sint primifi de Hristos impreuni cu cei puternici in virtuti 9i cei mai slabi, dar cu o rivnd egal6. Tiria neclintitd se ajunge cu vremea, dar rivna poate fi de la inceput. Peste acegtia se intinde bundvointa lui Dumnezeu ce-o are pentru cei inaintati in vietuirea curaid. C6ci 9i cel inaintat se bucurd de ucenicul rivnitor gi nu-l socotegtemai prejos de el.

134

SF. CHIRIL

AT

ALEXANDRIEI

fi slava oe se va d,a la vr.emea s,a inrtregului p,opor, gi mdsura darului cerescr jumdtate din ea se va impdrfi celor alegi, care se vor ardta cd sint vrednicri sE p,rime'arscd Dum,nezeu,iar cea,rrar,td pe jumdlate se va da mulNimii intregi, cu toate cd e cu mult mai mare in numdr. <<cdci mulli vor ti chemali, dar pulini alegi> (Matei 20, t6). Dar poate nu infelegi ce spun ? Cdci e adinc cuvintul tm.PALADIE; Infereg. Degi vom fi pdrtagi de srava sfi'filor, dar in mdsurd mai mic5 ciecit ei. Aceasta ne-o dd sx intelegem ,luminos cuvintul tdu. CHIRIL; Dreprt,ai spu,s.priveSrte insd, ps lingd aces,te,ir, la altceva, prin care se po'ate vede'a cu deosebitd ugurinfx lndrdznirea cera cdtre Dumnezeu PALADIE.. Ce esiteacee.a ? CHIRIL; ce,lo,r doudspreze'oe m,ii de rrizboinici [e-a poruncit c,a din jumdtatea fimpdrtitd lor sd dea arhiereurui cite un cap din cinci sute, dintre oameni gi dintre anima,le. $i acest,a erra rtrrdbutullor cdtre Domnul. Iar ce,leida,lite multimi Domnurl i-a rinduit sd de,a un suflet din cincizeci seminliei sfinte. Deoarece Eleazar incLripuie in . sine pe unicul gi singurul arhiereu, aclicd pe Hristos, Lui i se inchind io ,noa deosebit 5i cu adevdrat, gi oarecum persoanei Lui in special, darurire crelor alegi. Cdci le aduc Lui direct, netiind. nimenea la mi jloc. Ace,asta a'u fdcu't-o fericifii uce,nici 5i o fac acum conducdtorii popoarefor, fdai ci'nd di'n ostenelirle prop,ovdduirii dumnezeiegt,i un d,ar deosebit ,adus ['ui. Iar cealaltd mulfime igi aduce gi ea darurile spre srava lui Hristos dar prin sfintii ce se afld ra mijloc, inchipuifi prin sfintita semintie. cdci s-a scrris: <Necm ales, preolime impdrdteasca> (I petru 2' 9). Deci prin mijlocirea sfinfilor igi aduc adorared 9i inchin,arre,a lor. cdci rodesc dar[q'j, dar nu re dd'ruiesc special c,a aparfinindu-i persoanei lui Hristos, Aceasta se siresc sx o facd cei ce ad-unauaga numitele colecte si le trimiteau ca ajutoare sfinfilor din lerusaim, sau cei ce prin orice arl'td servi're 'efac p,urte'rilecelor dedicali lui Dumnezeu (F,apte 21, l7; II cor.9, 1g.u')' Deci d,aruri,le celor m,ai ridic,atisi,nt o crdruire
^ .150. Luptdtorii au, fos,t doudsprezece mii, iar nerurptdtorii ;ase sute de mii, Dar. luptdtorii au ruat ra un roc cit au ruai togi neluptdtorii ia u' roc, deci unui luptdtor in parte i-a revenit de cincizeci de ori mai mult ,r""ii ,rnui neluptdtor in parte' Luptdtorii cu murt- mai pufini la numir, au la un roc o strarucire egald cu tofi .neluptdtorii. Ei se bucurd intr-o cu ,muit rmai *i..-rntiltirn" de strdlucrirea ce pi-o_comunici, decit cei ce au luptat, care se bucurd de acbeasi intr-un 'umdr cu mult mai mic. Dumnezeu nu vrea sd copleqeas.i, ra i".i-n!ia"uta strdlucirea marei mulfimi a celorlalJi- Dar nci sd nu se bucure fiecare de o strdlucire mai mare. Cei mai mici v6d aceeaqi strdiucire a lui bumnezeu. Dar impdrlitd intre mai multi.

.:

1NCHINARE

IN DUII

SI ADEVAR

135

speciald adus5 lui Dumnezeu. $i aga sint Si ale celor mai de jos, dar prin mijlocirea sfinfiior gi oarecum in rindul al doilea 151. $i cei dintii aduc uin suf,le,tdin c'inci sute ; ceil,alli, unul di'n cincizeci..Cdci cei binep,ldcuti dartoreazd m'e,i pufi,n, de acee'a $i aduc mai pufine. Iar cei cu lipsuri datoreazd cu .mult mai mult gi de aceea cele aduse de ei sint in numdr mai mare. Pe mdsura gregelilor fiecdruia sint 9i ce'ie ce se aduc pen;tru ei, <Cdci celui ce i se vc ierta mai mult, zice, mai mult va iubi ; idr celui ce i se iartd mai putrin, mai pulin, va iubio (Luca 7, 47). Deci ce'i ce nu sint alegi, aduc de zece ori rrrai mult decit cei alegi, nu pentru cd sint mai evlarriogi gi vietuiesc mai cuviincios, ci pentru cd sint stdpinifi de mai multe gregeli 9i au lipsd de o curdtire in mod necesar mai mare. idci cum a zis Mintuitorul: <<CeI s-o spdlal r1u are trebuinld sd i se spele decit picioarele, cd" ce este intreg curet>>(Ioan 13, 10). Iar sfinfii au lipsd de o curdtire cu totul micd. Cdci suferd firea de boala de-a nu putea fi cu desivir5ire nep5rtaqd de pdcat rsz. PALADIE: Bine zici. CIIIRIL: Decri oei erl,egidirntre semintii urmirnd legilor dumneze' egti, au impdrfit prdzile din rdzboi cu toatf, adunarea gi au adus Domnului darurile dupd rin'duiala legii. Iar cdpeteniile celor alegi preamdresc pe Dumnezeu prin daruri m'ai m5ref,e, c,a unii c'e aiu in ei 5i o s'l,avd mai strdiucitX Cdci se scrie,iardqi: <$i au venit Ia X4oisetoli mai marii oStirii, cei pesle mii $i cei pesle sufe, gi au zis lui Moise : slugile tale au numdrat capetele bd.rabalilor ftzboinici care sint la noi $i nu c lipsil din ei nici unul. ,$i ou odus dar Domnului; liecarc ce-a allat : vos cle aur, colier, cerce), inel, brdldri, salbd, co sd fie spre ispd;ire pennoi inaintea Domnului. ,$i a luat Moise $i Eleazar preotul aurul de la ei. $i a fost tot aurul, separet, pe care l-au separat Domnului, unsprezece mii tapte sute cincizeci de sicli de la cei peste mii Si de la cei peste sute. ^ti bdrbali ri',zl:oinici au prddat Iiecare pentru sine. $i a luat Moise $i Eleazar preotul aurul de la cei peste mii gi de 1o cei peste sule gi le-au dus pe ele in cortttl mdrturiei, pomenire a tiilor lui israil'inaintea DomnuJuj" (Num. 31, 48 54).
151. Preotii acl'uc darurile clirect lui Dumnezeu prin slujirea lor. Creclincio$ii le aduc lui Du,mnezeu prin ajutoareie date celor inchina[i lui Dumlrezeu, dar gi ceior lipsifi. 152. Se mai poat6 inlelege qi in sensul cd ostenitorii se ddruiesc mai mult lui Dumnezeu (unul la cincizeci), pe cind ceilalfi mai pufin (unui la cinci sute). Dar totalul a ceea ce ddruiesc neostenitorii e egal cu tota4ul ddruit de ostenitori, deoarece ace5tia sint mai pufini. Deci liecare din ostenitori dd mai mult de zece ori decit fiecare din neostenitor, pentru ci sint de zece ori mai pulini. Dar mai mult pentru cE iubesc mai mult.

136

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

Auzi cit de exact spune cd s-a fdcut numdrdtoarea r5zboinicilor, ca sd nu rdmind nici unul de la care sd rru se ia darul, dupd buna pldcere a voii dumnezeieqti Dar spun cd ei au voit sd aducd Dom? nului gi ceea ce nu a rinduit El sd aducd: coiier, cercel, brdtdri gi orice podoabd lucratd clin aur. Cdci legiuitorul a poruncit sd se aduci darurile din oameni Si din vite. $i s-au gi adus acesteadupd porunca dumnezeiascdli cereascd.Dar ei vin gi cu aducerea de bund voie a celor mai alese dintre giuvaeruri. Astfel conducdtorii celor alegi intrec hotarul legii cu ddrnicia lor. gi luindu-le Moise si Aaron, le-au dus in cortul sfint, agezindu-le spre pomenire inaintea Domnului. cdci eonducdtorii popoarelor gi cei rinduifi cdpetenii cinstesc pe Dumnezeu prin daruri mai strdlucite pi mar mdrete, aducind ca pe o podoabd gi inchinind lui Dumnezeu virtutea cea de multe feluri. Iar intrecind prin aceasta, a5a zicind, mdsura legii insSgi, primesc o mai mare strdlucire. PALADIE; Ce este ceea ce spui ? CHIRIL: Hristos le-a poruncit ce,lor ce vestesc Evanghelia sd trdlascd din Evanghelie.Aceasta s-a ingrijit Pavel sd o intdreascd;i prin porunca legii, scriind odatd : a<Ceice mdnincd jertIele, sinl pdrtati ai altarelor" (I Cor. lO, l2). Iar altddatd, ca sd arate din pilde convingdtoare cd lucrul acesta nu are nici o vind, zice : <Cine sdde,Ste vie Si nu mdnincd. din rodttl ei ? Sau cine pdslore$te turmd Si nu mdnincd d.in laptele turmei ? Oare le spune aceslea dupd om ? Oare nu le spune Iegea? Cdci in legea lui Moise s-c scris: Nu vei lega gura boului cate treierd. Oare de bou se ingrijeSte Duntnezeu? Sau o spune fdrd indoiald pentru noi ? Pentru noi s-c scris, cd cel ce ard, trebuie s'd. ere cu nddejde $i cel ce treierd, treierd cu nddejdea de a se impdr. Iri.gi" (I Cor. 9, 7-10). Apoi a adaus la acestea indatd : nDacd" noi v-am semd.natvoud. cele duhovnice$ti, e luctu mqre dacd votn secere cele pdminteSti ale voastre ? Dacd olfii se folosesc de ocesl drept asupra voastrd, pentru ce nu mai d.egrabd noi? Dar nu ne-am dol acesl drept, ci toate Ie fibddm, cc sd nu punem vreo piedicd Evangheliei Iui Hristos, (I Cor. g, ll_ 12]'. Apoi iardgi lntdregte : "Deci car,e imi este plata? Ca. binevestind sri infdlilez Evanghelia Idrd platd" (I Cor. 9, lB). Vezi, cum peste porunca lui Hristos gi a legii vechi, avind drept sd trdiascd din Er.anghelie, a infbtigat Evangheiia fdrd cheltuiald, inchinindu-I aceastd forfd ca pe un dar de bundvoie ? Apoi nici legea veche, nici propovdduirea cea noud nu ne-a poruncit sd nu ne cdsdtorim. Astfel spune Pavel : <rler despre Iecioare nu em o poruncd a Domnului" (I Cor. 7,25). Dar cei foarte avintafi spre evlavie, morti-

INCHINARE

IN

DUH

SI ADEVAR

l3?

ficindu-si trupul, aduc lui Dumnezeu ca un dar strdlucit, infrinarea mai presus de lege qi ca pe o podoabd me;;tegugitlucrat5, viata preafrumoasd,alcdtuitd din faptd gi ratiune. Iar'Moise Si Aaron au dus in cortul sfint cele aduse. Cdci izbinzile bdrbdtegti ale sfinlilor sint bine primite de Hristos $i lauda lor e o bogdlie str5lucitoare gi prin ele dobindesc o pomenire indelungatd, mai bine zis vegnicd ; gi prin ea dovedesc cd sint vrednici sd primeascd pe Dumnezeu. CEci aceasta o aratd cind se spune cd au fost puse aele inchinate irnintea Domnului. E fdrd indoiald mare gi ales lucru a sta in fata Domnului. Cdci ii cinstegte in chip mai presus de fire pe cei ce-i invredniceqtes5-i priveascd. 'Precum PALADIE r se vecle din muite cuvinte rezultd cd trebuie" sd ne incredinldm gi sd cugetdm cd nu pot sd aducd roade decit ceir ce se luptd cu bdrbdtie 9i pi-au cigtigat pretuire. CHIRIL: Bine, Paladie, infelegi cum se cuvine. ASa e lucrul prin fire gi aga mdrturisegte Si Sfinta Scripturd. Fiindcd Dumnezeu voiar ca fiii lui Israil sd ridice cortul sfint pe cind petreceau incd in pus-. tie, spre a fi icoand pi tip al Bisericii adunatd din neamuri, a poruncit cd trebuie sd se adune cele folositoare spre aceasta. Deci a ziE astfel cdtre Moise, vestitorul celor dumnezeiegti; <Cinci vei Iace numdrdtoarea Iiilor lui Israil, cind ii vei cercetq pe ei, gi va dc fiecare prelul d.e rdscumpdrare pentru sulletul sdu Domnului, nu va Ii intre ei cddere cind ii vei cerceta pe ei. f,i aceasto este ceea ce vor da: cili vor trece prin numdrdtoare, o juntdtate de drahmd (care este dupd drahma cea stintd. doudzeci de bani drahnta), .date Domnului. Tot cel ce vine Ia numdrdtoere, de la doud.zeci de ani $i moi sus, vo da darea Domnului. Cel bogat nu vo da mai mult gi cel sdrac nu va da mul pulin de jumdtate de drahmd, cind va da darea Domnului, co sd se indure de sufJetele voostre. $i vei lua argintul ddruit de la tiii lui Israil gi-l vei da Ia lucrul cortului md.rturiei -si va ti Iiilor /ui Isroil spre pomenire inaintea Domnului, ca sd se indure de sutletele voastre,

I
F,

(Ier.30, r2-r0ys
Iatd cd legiuitorul spune sd se facd iardgi un recensemint amdnunlit. $i porunce$te sd se aducd dar lui Dumnezeu cite o jumdtate de drahm5. Apoi rinduiegte limpede cine sint cei ce trebuie sd deadar. Cdci nu ingdduie Dumnezeu femeilor sd facd aceasta,nici celor' ce sint incd prunci, dezaprobind, socotescr ceea ce-i slab gi molei;it. gi ceea ce-i nedesdvirqit la minJe. Dar inscrie intre cei datori sd aducd roduri pe adult gi pe' tinerii in vigoare, care vin Ia recensdmint Sl cdrora le hotdrdgte anul doudzeci. Cdci singurii vrednici sd aduc&

138

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRTEI

'cei daruri Domnului, dupd tege, sint ce s-au ridicat peste cugetul copildresc ai mintea femeiascd gi se afld la mdsura bdrbatului, avincl piindtatea virstei spirituale gi duhovnicegti in Hristos. Acegtia vin Ia -recensdmint,adicd se aratd pe ei vrednici sd petreacd sub privirea lui Dumnezeu, cum se cintd in psalmi : oocltii Domnului peste cei dreplit { P s . 3 3 ,1 4 ) . Iar preturile de rdscumpHrare pentru mintuire, ale ielor ce aduc, vor fi peniru lucr6rile la cortul sfint gi spre pomenire inaintea Domlului. cdci izbinziie b5rbdtepti ale sfiniilor.zidesc biserici gi sint de folos cortului sfiht, pe lingd aceea cd infdptuiesc mintuirea sufletului gi incununeazd cu slavd vepnicd pe cei ce se lupt6 bdrbdteste, PALAD|E ; Foarte adevdrat. CHIRIL.' Deci Dumnezeu a poruncit cd preful de rdscumpdrare sau .drahma trebuie sd se incaseze ca o dare, dajdia celor aflafi in virsta 'bdrbdteascd. Dar conducdtorii semintiilor, addugincl la cele poruncite 'de iege, aduceau unele incd mai prelioase gi mai alese din cele ce le aveau. cdci e scris : <$i cdpeteniile aduceau pietre de smorald pi pietre scumpe de pus Ia etod. pi 1o hogen, precltm pi miresme, untc)elemn pentru candelabru, mir de ungere gi nriresme d.e tdmiiere, (Ieg. 3s, 2T28). oare' nu sint acestea tnrudite cu cele spuse pufin mai inainte ? Acolo multimea rdzboinicilor aducea lui Dumnezeudin cele robite dupd porunca datd, de la om pind ta animal. Dar cei peste mii gi peste sute adxugau la acesteacoiiere gi cercei, salbe, inele gi tot vasul lucrat din aur' po care le punea Eleazar in insugi cortul sfint. Aici toatd mulfimea celor in vigoare pldtea drahma, dar cdpeteniiie aduc iardgi pietre prefioase gi pietre pentru umeri gi frunte, care contribuie la pocloabace,luidintii in preofie. Cdci conducdtorii popoare'lor se aduc pe ei ingiqi spre podoabd lui Hristos, ca pe nigte pietre scumpe, Astfel gi proorocul, indicindu-ni-i pe sfinfii Apostoli, zice: <<pietrestinte se roslogolesc pe pdmint" (zah. 9, 16), din care una a fost dumnezeiescul pavel, care a colindat de la Ierusalim $i pina in Iliria pentru propovdduire. Deci pietrele prefioase gi spre slava lui Hristos sint ceata sfinfilor. Dar ei sint gi untdelemnul de ungere qi compozilia de aromate, ca unii ce imprdgtie buna mireasmd a .cunogtinfei lui Hristos gi ingragd ca un 'untdelemn, invdldturile prcainlelepte gi cu cuvintele Duhului sufletele ceior pe caie ii inva|5. Iar aromatele sint compuse, cdci cunogtinfa' 'despre Hristos e compusd din cloud, iqtrucit El este deodatd Dumnezeu gi om, dar din amindoud este un Fiu Ei un Hristos, cdtre care s-a zis undeva gi de noi inqine : "Mir vdrsat- e numele tdu, (Cint. l, 2).

'

1NCHINARE

IN DU}I

SI ADEVAR

139

PALADIE.. Agadar, in conscr,ipfia ce'a poruncitd de Dumnezeu e c,el rdzboinic ai plin de vigo,are, a,l cdror fruct e gi zidire,a bisericilor gi ceie spre slava lui Durnnezeu. Cdci ,af,estera le anatd cel,etilcuite. ni CHIRIL; Drep,t ai spus, $i cirne s V6r indoi cd c,elor ce obignuiesc sd vieluiascd a9a de frumos le va rinduri Dumnezeu o so,artd strdlucitd 6i deosebitd 9i impdrtdgirea de tot binele ? Sau nu auzi pe David cintind: <Rodurile ostenelilor tale vei minca" (ps. 127, 2)? gi pe Sfintul P'averls,crii'nd <Ceee ce ve semdna omul, oceee va ,5i secera,t (Galat. : 6,8)?

#
*,

PALADIE: Aga este. CHIRIL: Cdci nu se,luptd cineva bdrbd,teg,te fdrd platd. gi spune fdrd indoiald adevd,ru,lcel ce zic,e: <lJu e nedrept Dumnezeu ca sd uite de oslenealo Si de iubirea voastrd.,pe cere le-ali ardtat intru nunele Lui>> (Evr. 6, 10). CA nu va uita nicidecum, ci va impdrli cununile. ostenelilor celor c,e s-au ridicat deasupra moliciunii, care silegte la pdcat. Despre ac,eastane vor incredinla iarSgi cerle scrise i,n Numeri : <$i a grdit Domnul cdtre Moise Si Eleazar, zicind: Numdrd.capetele intregei adundri a Ililor lui Israil, de la doudzeci de oni gi moi sus dupri case/e neamurilor ; pe tot cel ce poate ie,gi ia rdzboi jn Islojj- (Num. 26, 2-3). Apoi fdcindu-se nu,mdr,areadupd neamuri gi dupi seminfii, ad,aug5ia,rdgi: ogi a grdit Domnul cdtre Moise, zicind : Acestora li se va impdrli pdmintul sd-l moqteneascd dupd numdrul numelor celor mai nulli Ie vei da mo7tenirea mai mere. gi celor mai pulini Ie vei do o mo7tenire mai micd ; tuturor dupd cum au fosl gdsili Ia nuntdrdtoere, Ji se vo da mostenirea lor (dupd sorli vei impdrli mostenirea) intre cei mulIi $i cei puliniu (Num. 26, 52-54). Aceasta e lege,a dupd c,are se cuvi,ne sd mogten'eascd cei aju,ngi in ,al doudzecelea'an dupd numdrarea mulfimii de rind, se numdrd noamu,l Levifilor. n$i tjii lui Levi clupd popoarele lor : de la Gherson, poporul Lui Cherson, cle Ia Cahat, popotul lui Cahat, de Ia Merari, poporul lui Merari, Acestea sint popoareie tiilor lui Levi>> (Num. 26, 57-58). Si dupd ce dd genealogia lui Moise 5i Aaron, adaugd iarSgi despre fiii lui Levi ; <,Sjau fost la numdrdtoarea lor doudzeci $i ftei de mii, toatd partea bdrbd"teascd la o lund Si mai de sus. Cdcj nu au fost socolili lntre fiii lui Israil. uSioceasla este numdrarea \ui Moise Si Eleazar p,reotul, core au numdrat pe Iiii lui Israil in gesurile Moabului )ingd lordan, in fala Ierihonului. ,)i intre aceStia n-a Iost ont dintre cei numdrali de Moise $i Auon, cere i-ciu nmdrat pe tiii lui Israil in pustia Sinoj. Cdci a zis lor Domnul : cu nloarte vor muri 1n pustie, gi nu a rdmos nici unul din ei, alard de Calev, tiul lui Ietoni,yi de Iosua IiuI lui Navi> (Num. 26, 62-65).

fr
ft
}

I40

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

Dar sd le ludm pe toate pe rind gi cite una si si vorbim despre ele mai limpede qi mai ldmurit. PALADIE: Spune fdrd intirziere, cdci e pidcut sd vorbim cu .de-amdnuntul despre acestea. CHIRIL; Agadar, stringihd in pufine cuvinte inlelesul celor scrise vom spune cd Dumnezeu poruncegte sd se numere iardsi ceea ce este in putere gi in virsta bund de rdzboi. Cdci precum am spus inainte, in cunogtinta gi in conscriplia ,lui Dumnezeu gi in cartea celor vii, nu e cel pidpind pi slab, nici cei incb prunc la cugetare, ci tot ce este viguros pentru bdtdlia impotriva patimilor gi a pdcatului 9i intdrit in infelepciune gi bine pregS,tit ca sd poatd lucra gi sd po,atd implini cele ce le vrea Dumnezeu. Acestora li s-a impdrtit pdmintul dupd seminfii gi dupd nume gi potrivit cu fiecare I53.Mogtenitori ai pdmintului sfint qi pdrtagi la bundtSfile ndddjduite, dupd seminlii 9i dupd neam, sint cei despre care spune cuvintul : Fericili cei blinzi, cd aceia vor nlogteni pdmintul i tericili cei ntilostivi, cd aceia se vor ntilui>> celelalte fericiri (Matei 5, gi 3-12). Pentru cd aceast,ae parrtea proprie, rirndui,tdcelor milos'tivi, blinzi, sdraci cu duhul 9i prigonili pentru dreptate. Dar cunun,a gloriei se dd gi la cite unul in parte, dupd nurne, Dumnezeu cinstind pe fiecare potrivit, cu izbinzile lui gi mdsurind celor ce s-au iuptat bdrbdtegte harul cuvenit, degi poate trebuie cugetat cd in,tr-o mdsurd mai mare gi intr-o ddruire mai bogatd. Cdci zice I <I'urne-ve in sjnuJ vostru o mdsurd bund, indesatd.,cldtinato, ce se revarsd peste margini. (Luc,a 6, 3B). Acest lucru cred cd se aratd cind spune Dumnezeu: "Celor mai mulli Ie vei da moStenirea lor mai rnore qi celor mai pulini le vei da moStenirea |or mai micd i tiecdruia dupd cum au losl gdsili la numdrdtoare /i se vc da mosteniree lorn cdci cel mai mare dupd numdrul numelor e chipul (tipul) clar al celui ce e mai i'na,lt9i mai mare in virtute. $i unul se sldvegte intr-un fel, altul in alt fel (I Cor. 12, lll rs4.
153. Oricit de multe nume de oameni sint, ele nu se confundd intr-o masd indistinctd. Faptul ch se numdrS, dar ca nume deosebite, aratd atit r,aloarea fiecdrei persoane, cit qi importanfa comuniunii intre ele. Nu poate exista comuniune decit intre persoane. Comuniuned aratd atit realitatea persoanelor, cit 9i trebuinfa lor de-a comunica. Fdrd persistarea persoanei nu are valoare numdrul. In numdr e implicatd persistarea clistinctd a persoaneior. Nurnai persoanele au conttiintE despre persistenfa umanului lor. Pentru obiectele identice n-are importanld numdrul, pentru cd e1e nu persistb etern in mod direct. pi in special cei vreclnici 154. Oamenii nu formeazd un simplu numir ca obiectele, ca anirnalele. Ci ei sint un nulmir de persoane ca unul distinct. Cdci nici unul nu e ca altul. Ni$te scaune pot fi fircute la fel, niste piese de masind la fel. Numdrul lor se line minte, pentrucd e necesar un anumit nurndr ca sd se umple o sald, ca sd se constituie niste magini identice. Dar multe din cele ce constituie un numdr necesar pot fi inlocuite. Ele au de aceea un nume comun : scaun, rotila x. Ca indiviclualiuni se uitd. De aceea numai in lumea obiectelor aolicarea e intru totul matematicd. Intereseazd numai numirul lor, nu numele fiecdrei piese

l,lk
1NCHINARE IN DUH SI ADEVAR

14t

# s

Iar p5mi,nul se imparte I,a sorfi, poate dupd cuvintul acela spus c5prin tre Dumne"uu ' "In miinile Tale sint sorf'ii mei" (Ps' 30, 1l)' CXci fdrd greqeald a bunurilor se hotdrirea dumneze,iascd va face impdrfirea viitoare, Cel ce Stie toate ale noastre rinduind atuncea fiecdruia spre moStenireceea ce i se cuvine d e la o lund gi $i iard9i numdrdto,area Levitilor se face deosebit, b, l5a la rind . mai sus. Iar soarta lor nu li se dd in mijlocul fiilor lui 1513i| socotifi impreund cu aceia. Cdci neamul mai cucu aceia, nici n-au fost rat e totdeauna mai sfint. De aceearecensdmintullor e deosebitde al ceci lorlalti gi soarta lor nu e cu a celorlaifi 155, numdrarea lor e deosebitd gi parte,api soarta lor e Insuqi Dumnezeul tuturor, dupd cuvintu'l : <F^e-' ricili cei curali cu inima, cd o.ceiavoI vedea pe Dumnezeu. (Matei 5, 8). cdci pe cind cei ce se numesc sdraci cu duhul vor mogteni impdrdfia cerurilor, iar c,ei ce au imbrdligartplirtsul se vor mingiia 9i cei milostivi curati cu inima vor fi fericifi, zice, pentru c5 ei vor se vor mdlui, - c,ed vedea pe Dumnezeu. Iar acegtia sint cei ce sint mai curati 9i mai sfinii.
intr-un sau obiect identic. ln cazul, oamenilor intereseazi 9i numele celor ce intre nurndr. CAci fiecare e uftiet.'Acelaqi numir de oameni nu constituie un grup identic' oamenii Fiecare familie e artrer,-iiecuiu-tit'e altfel, fiecare neam e altlel' pentru cd ce le constituie sint altfel. Ei trdiesc in numir pentru ca au nevoie de o comuniunu ne. Dar in comuniune sau comunitate nu se confunde. De aceea comunitdlile E 4upd-.pilda.fie-""a" lnti-un anumit fel, fiecare om e unul sau unlc. p11i1111 .iot ia""ii... $fint' "UnuI """i este Tatil, unul Fiul, unul e. iiiei fl..oane diyine, 'unul de Domn, Iisus Hristos>. Fiecare e intr-un inepuizabil ;i de valoare Sfint, pe altii' fiind neinlocuit. Nu se satuii a. i.rUituu altora si nu se satuid tle a iubi sint in intr-un fel acelasi tn"aat Ei mereu nou. De aceea persoanele-.umane nu sint nici Persoanele divine' Nu potl. iubi un nurndr infinit numdr infint, cum nu insegi, de persoane. E un numai- 9i--un sfirgit al numdrului lor. Infinitatea e in ele comuniutte' au in numerul lqr. Dacd sint mai multe, deci intr-un numdr' e pentru a realiza infinitatea. Existd un Unic Fiu dir,i' pentru a nu se relativiza ;; ;;"tr; al fiecdrui' iutiiea Tatdlui ca iubire de multi fii. Dacd e un inceput 4e a iubi si al ace.oi a. lucruri, e 9i un- siirfit al numdrului lor qi in Dumnezeu e un incepttt imagiNumdrui infinit este o construclie a un incep"l-tlia-ini"pot. lora, dar nu natiei. Iar lceasta limitare a numerelor aratE caracterul lor' 154 b. Nu se numdri cei slabi, 6s[ neputinciosi sd lupte impotriva -patinrilor' lor' Si -motienit" Deci nu se inscrie in cartea sau in memoria lui Dttmnezeu ulci ttumele in Dumnezeu' Nu se numdri intre cei tinuti cei neinscri$i nu primesc-" spirituali de Dumnezeu in memorie decit cei tari, cei capabili cle rdzboi, bdrbatii reaCu cit ajunge cineva mai puternic mai liber de patimi' cu cit se iJ""aiiti. j,:,., ul depiin .a om, are un nume vreclnic de tinut minte' S-e,-.sp1,1" Iizeazi mai (le murll' e astfel de om : e un <om renumit>, un om al cSrui nume e cunoscut dacd ,omul traiegte in misura iIl care se inscris in tinerea de minte a multora. $i f6re nume i"iou.." spre el atentia cit mai multora, care gtiu de numele-.lui, omul Viala cunoscut, e un om in mare misurd mort, un om oare-$i trdie$te moartea. in mod ire-cet cdruia Dumnezeu ii face cunoscut cd se ginclegte 1a el ;;;;id-; E mare aisiinct 9i numai numele aceluia se inscrie durabil $i in conqtlinta altora. fie cineva i" nu-a."f celor tinuli minte de Dumnezeu Cel vegnic. Acela lucru sd va trdi din plin in veci. 155. Deoarece fiecare purtind un ntlme aratd al'ti capacitate, altE vrednicie, lui' Fiefiecare irimeEte aln Uogatia'dumnezeiasci altceva, po!ri-r'it cu_capacitatea Oumnlzeu altfel, se bucurd de El altfel 9i Dumnezeu se bucurii i"tA;te'pe ;;; de el altfel. .

lnn

SI', CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

$i soarta 9i partea lor e vede,r,eaintocmai a lui Dumnezeu, adicH cunostinfa despre Dumnezeire. Aceasta a fdgdduit-o Hristos 9i sx o ddruiascd sfinlilor Apostoli, zicind : <<Aceslee vi.le-am grdit voud in pild.e.Dar vine ceasul, clnd nu voi mai grii voud in pild.e,ci pe tald voi vesti voud despre Tatdl* (Ioan 16, 25). Iar inscrierea celor mai curati se face de la o lund, precum am spus adineaori. Cdci dintre cei m,ai sfinti sirut scr,isi si se afld in car,tea lui Dumnezeu, nu numai cei ce se disting prin tdrie duhovniceascd gi prin intelepciune, ci gi cei prunci pni'n simptit,ate'a ce'a intru Hristos gi prin nerdutarte. E s,cr,istot ne,amul m,ai sfin:tit, atit ce,i infelept, cit gi cel simplu. $i poti vede,a, P,aladie, o astfel de de,osebire in,tre sufletele, cuge'tdri,le9f purtdri,le sfinlilo,r. S-a adXugat apoi cb nu era lntre cei numdrali de Moise gi Aaron nici un om din fiii iui Israil pe care l-a numdrat in pustia Sinai pentru cd Je-a spus Domnul lo'r : cu moarte vor muri i,n pus,tie gi nu a rdmas din ei nici unul, afiard de caleb, fiurl iui Iefo,ni gi losu'a al lui Navi. prin acbast.a arxt'at lim.pede cd nu celor ce n-,a,u a ascutrta,t se cuvine moqli tenire'a gi inscrie,re,airn c,arte,alui Dumrnezeu, ci mai degrabd c,elor ce au primit credi'nfa, se infe,lege ce'a in Hrisios. cdci despre cei ce n-au ascu,ltat,a spus dumnezeiscu.lDavid : osd se $tearyd d.in cartea celor vil qi cu cei drepli sd nu se scrie,, (Ps. 68, 29). D,ar cuvinturl dumnezeiesc ne dd aci sd infelegem gi aceea cd harurl se dd cerlorce cred. I)e aceea spune tainic cuvintul cd i,nscrierea s-a fdcut lirngd lordan. Cdci e in.scris cel ce s-a bortez,a,t Dar nu.intreg Israelul a cdzut din nbdejde. cdci s-a mintuit rdmdgita, dup5 cuvi,ntui prooro,cului (Is,aia 10, 2ll. Iar chipul. (tipui) ,ei sint caieb qi losu,a, singnrrri rdmagi dintre toti care moptenaesc sint imsi preund cu cei nestdpinifi de pdcatelenecredintei. Dar obs,ervdci,neface inscriererasfinfitor gi impdrtirea pdrfiior prin sorfi. Cdci se face prin Moise gi prin cel dintii in pre,ofie,ca, precum arn spus inainte, pr,in amindoi sd infe,legi pe unul Hr'isrtos,c,d arhiereu si legiuitor, prin Care e tot harul gi inscrierea in cdrfile de sus, pe care gi fericitul Daniil spune cd le-a vdzut, c?nd zice : <<Cdrli\e au tost deschise" (Dan. 7, 10). Fiindci e m,are gi feluri,tb conscripli,a, pentrrr aceea sint multe cdrtile si nu una. PALADIE: A,tu,nci drept gi infetept ne-,a spus cuvinturl proverbelor: <<Lene.9li /ipscsc de bogdlie; iar cei bdrbali silitori se sprijind pe se b o g d l i e , ( P r o v . 1 1 ,l 6 ) . CHIRIL,; Se spriji,nd qi-L au pe Dumrrtezeubinevoito'r gi ,apdrdtor, itngrdqindu-i prin brinecruvintd,rile sus $i i,ncununindu-i cu o cins,te de
a

INCHINARE

IN

DUH

$I ADEVAR

14$

atotstrS,lucitoare Si infrumusetindu-i imbelgugat cu mbririle vestite. S,aunu spune adev6'ru,l,cind zice : <Viu sint Eu, zice Domnul, cd pe cei ce ,n{cis.ldvescpe Mine, ii voi s,lcvi" (I Imp. 2, 30) ? PALADIE :.Ba d,a. CHIRIL; Dar socotesc cd implinegte.cele spre slava lui Dumnezeu tot cel plin de vigoare, c,are se deprinde intru bdr,bdtia duhovniceasc& qi se sirguie$te s6 se irnpotrriveascd dugmani'Ior vdzuti 9i neviizufi, gtiirnd sd se apere pe sirne gi pe alltii, 9i toa,te pu'tindu-ie in Dumnezeu' PALADIE; A$a zic qi eu. ,ace,sta zugrivit ca intr-un taiblou CHIRIL; Vo,iegti sd privim 'lucrrr:,I pre,afo,lositoare'noud desp're dumnezeiescurlAv,raam ? irn istoris,irile PALADIE: Voi'esc foarrtemu'lt. Cum de nu ? CHIRILT S-a scrds cd Lcrt loc'uia 9i viefuia in Sodoma. Iar fiindcdr rlzboi cumprli,tgi greu li cei din vecinbtate gi, asupra fdrii se porrn'ise din lara de gnanifS, impreurnd cu conlocuirtorii lo,r cuceriserd ceta'tea, Lot a fost luat de ndvdlitori gi era dus in robie impreund cu ceilaiti,. Deci venind unul din cei ce scdpaserd <o vestjf lui Avram trecdtorul,. care locuia lingd stejarul Mamvri, pe Amoreul, tratele lui Escol $i tta' tele |ui AneI, cLI cele Avram avea legdmint de alianld. Auzind Avt'ctrn' cd Lot, nepotul scitt, o Iost luat in robie, Si-a numdrat slugile sale, trei" sute oplsprezece. $i a alergat dupd ei pind la Dan. $i a cdzut osupra Ior noapteo, e1 ,5i slugile sole. ,5i i-a. Iovit pe ei si i'a urmd;it pind |a: Hoba, care este la stinga Damascului. $i o intors toatd. cdldrimea Sodomei Si pe Lot, nepotul sdu, gi toate overile lui $i femeile $i popotul. Sr a ie,Sif impdratul Scdomej intru intimpinarea lui, dupd ce J-c inl lors el d.e la infringerea lui Kedarloomel Si a impdralilor celot cu eI In valea lui $qve. Acesto era cimpul impdrafilor. ,$i Melchisedec, impdratul Salemului, i-a adus piine. Si vin. $i era el preot aI lui Duntne' ' zeu Celui Preainalt. $i I-c binecuvintat pe Avram Si a zis: Binecuvintat sd fie Avram de.Dumnezeul Cel Preainalt, Care a zidit cetul $i pdmintul. $i binecuvintat este Dumnezeu Cel Preainalt, care a predat ie rluSmanii tdi sub mina ta.,Si a dat lui a zecea parte din toate$i o zis impdratul Sodomei cdtre Avram: Dd-mi mie oamenii, iar caii . iali-i tie. $j a zjs Avram cd.treLmpdrotul Sodomei: tinde'voi mina mea cd.tre Domnul Dumnezeu Cel Preainalt, Care a zidit crttl Si pdntintd, clacd de la ald pind la legdtura incdllrintintei voi lua ceva din ale tale, ca sd nu zici cd eu am lmbogdlit pe Avram. Atard de ceea ce au mincat teciotii si de partea celor ce Qu mers lmpreund. cu mine : Escol, Aner Si Mamvri. AceStia lgi vor lua partea lot, (Facere 14, 13-24). "I&.r clupd cuvintele ocesteo o fost cuvintul Domnului cdtte Avrant in

&

ft
&
;

3
F

144

SF.. CHIRIL

AL

ALEI<ANDRIEI

ved.enie de noapte, ziclnd: Nu le teme, Avrame, Eu te voi sprijini pe .tine, plata ta va ti mare toarte. gi o zis Avram : Stdpine, Doamne, <:e-mi vei dc ? Eu mor Idrd copii. gi Ieciorul slujnicii tnele Masech, ,oceslqe Eliezer din Damasc. Si o zis Avram : Fiindcd mie nu mi-ai dat sdminfd, sluga mea md. va mo1teni pe mine. gi indatd a fost glasul Domnului cdtre el, zicind; Nu le va mo$teni pe tine aceslc. AItuI .va ieqi din tine, acesta te va mosteni pe line. ^ti /-a scos pe eI atarci si a zis lui : Priveste Ia"cer si numdrd sfelele, de vei putea sd le nunteri pe e1e. $i a zis : Aga va Ii seminlia ta /" (Facere 15, l-5). vezi pe sfinfi gata spre buna indrdznire gi spre rdbdarea de bund voie a ostenelilor. cdci cum a af,lat cd Lot e in plimejdie, i s-a fdcut mild indatd de nenorocirea rudeniei qi luind'pe slugi gi pe unii din aliali, car e nu erau evrei, a pornit repede impotriva ceior care-l supdrau, i-a supus cu ugurinfd gi a izbdvirt din robie pe nepo,tul sdu Lot Si pe cei ce cdzuserd in mina ceJor ce i-,au biruit. Apoi, dindu-i c,a unui biruitor cinstea cuvernitd, l-,au intimpinat, pe drept cuvint, impdratul Sodomei gi Nfe'lchisedec,, preortul Ce'lui ptrreainalt,precum este scris. Iar acesta nu l-a intimpinart cu mi,na goald, ci i-a adus simboalele preotriei' ale ace'leia ce ena atunc{ in vigoare, piine si vin, gi l-a binecuvintat pe Avr,aam gi l-a lSudat cu sfinte cuvinte. Deci Avram a luptat b6rbdte te gi a biruit. Cdci a9a sint totdeauna cei ce viefuiesc bdrbdtegte in Hristos gi au in suflet buna indrdznire preaiubi'td de Dumnezeu. $i adaug, c,a pentru exemplu gi gi pentru credinfa cuvintuJ.ui, pe sfinlii Apostoli, care, vdzind pe Satana rdpind cu uqurinld toate gi pe cei ce se impo,trivesc dogmelor adevbrului, luind in robie sufletele celor mari simpili, s-au ridicat cu avint, inarmincl impreund cu ei pe slugile de c,asd,adicd pe cei hrdnili de Sfintele Scripturi, gi pe unii dintre aliali, care nu erau evrei, adicd pe cei ce cugetau incd c'ele ale lumii, dar se luptau impreund cu sfinfii gi se silesc sd-i imite. $i luptindu-se astfel bdrbdteqte, au biruit gi au rdpit de sub stdpinirea aceluia pe oei luati in robie. $i pe unii ii mintuiesc scotindu-i din idol'atrie gi de la inchinare,a zidirii i,n locul Ziditorului, iar pe alfii de la cun"otirnla mincino,asd. Pentru un astfel de curaj strS,lucit gi mdref, cigtigd cel drep,t rhsplatd cinstirile celor din lume. <Cdci a ie$it, zice, impdratul Sorlomei intru intimpinarea lui Avram Si Me/chisedec, preotul lui Duntnezeu Celui Preainaltu, care veselegte prin binecuvintarea ce,a prin Hrist6s,

x
IIICIIINANE IN DUII SI ADEVAR

#
*tt

145

adicl eu piirle gi v,im, adicd cu harul de irialX fdcdtorr. De aceea pe drept cuvlnt s-a spus despre ei : <<Binecuvintali sd tili de Domnul, CeI ce a ldcut cerul Si pdmintuln (Ps. 113, 23),Iar Melchisedec',e chipul (tipui) preotiei ln Hristos. S,ocotesc cd faptul acesta nu are nevoie de multe cuvinte pentru a fi dovedit, ajungind spre aceasta Sfi:rta Scripturd. llnlli Apoi impdr,artulSodomeii spunind dumnezeies'cu,luiAvraam, c,6r biruitor z <Dd-mi mie oamenii, iar caii iali-i lieo, acesta indatd s-a jurat cd nu va lua nimic, afard de rnincirile celor ce s-au ostenit impreund cu el gi de p,ar,te'a cuveoritd ali'afilor Escel, Aner gi Mamvri. Cdci sfinlii luptinrdu-se gi rdzboindu-se vitejegte pentru libertatea celor rdpifi gi lulnd asupra lor toatd ostenea,l'a, nu primesc nimic $e la lume, nici nu adund bogifia lumii, pdzindu-se de oc,arace le vine din aceasta. <Ca sd nu zici cd. eu am imbogilit pe Avtaemu. Primesc numai mincdrile cele . datorrate. <Cd.ci vrednic es'te lucrdtorul de plala sc> (Luca 10, 7). Iar Hris,tos a poruncit cd cei ce vestesc Evanghelia din Evanghelie sd trdiascd (I Cor. 9, 14). Dar aliafii lgi primesc partea lor, Dumnezeu binecurrlntind, pe drept, gi ln lucrdrile din viafa aceasta, pe cei ce rlvnesc sd aJu,te pe sfinfi. Cdci le inmulfegte bu,nurile pe mdsura cdii lor drepte. Pentru cd ce,lor ce nu s-au desperfit incd cu totul de cele pdmintegti, ce sint impdrtifi intre Dumnezeu gi lume. ie rinduiegte Dumnezeu $i binecuvinrtdrile de pe pdmint. Aga a binecuvintat pe lacob, inmulfind vitele lui (Fac.30, 31). PALADIE; Bine zici. CHIRIL: Deci Cel ce gtie sX mintuiascd spune celor lmpodobili cu laudd gi crustrdlucire cd nu mai trebuie si cadd in somnole,nfd 9i le veste te cd vor prirni o rdspl,atd mare. Totodatd alungd cit mai departe de la ceata celor ce se tem de El patima moletelii gi a lipsei de curaj, afttiardu-i cu nddejdea celor fdgdduite spre erdoare gi fdcindu-i mai vigurogi. De nrceoit Si dumnezeiesou.l Favel, ,afli'ndu-s,e irntr-o astfel de dispozifie, a zis odntd z <Toate Ie pot lntru Hristos Cel ce md intdregie . pe rru'ne> (Filip. 14, I3), ia,r altddatd : <Cd.ldtoria om sdvirsit, credinla am pdzit 7 de acum md. a$teaptd. cununa dreptdliin (II Tim. 4, 7-B'). In sfirgirt, dumm,ezei,esculAvmam era fo,arte intrisrLat cd ave,a un fiu slug5. <Ce-mi vei da, zice, de vol muri tdrd copii ?". CXci f'aptul de a avea un rod bastard il socotegte egal cu a nu avea copii. De aceea Dumnezeu ii fdgdduiette pe fiul diar cea liberd, adicX pe Isarac,9i-i spu10 SI. CHIRIL

.*
146
SF. CHINIL

AL

ALEXANDRIEI

ne cd prin 'ac'el,ava fi pdrinrbe al mu'l,tor trle'amuri' Si vB fi sdmlnfa lui ii oa stelele ,cer{r[u,i. Toit arstfel pe sfintii Ap,o5r16g6 inrtris'ta mult sd aib5, din slujirea cea dir.rpdlege. Ei cereau ca din:tr-o roabd, un rod b,as,tard rnrai degr,abE unu,l dirn 'c,e,a lib,erd, ,adicd pe crel diin NouI Legdmint. Ia"r ac,esta er,a Hrisrtos, ,ail Cerrlri chip (tip), dupd fdgdduinfd pi prin c,redinfd este Isaac. De ace,ea feri,critul Pavel zice despre mdrirille legii din sine insugi. <Cele ce-mi erau mie cistig, pe acelea le-am socotit pentru Hristos pagubd. Ba mai mult : to'ate le socotesc cd sint pagubd tald de lndlfirnea cunoasterii iui lisus Hristos Domnul nostrLt, pentru cate de tooate m-em pdgubit Sj Je socotesc cd sint gunoaie, ce sd-L ciqtig pe Hristos 9i sd md allu in EI, neavlnd dreptatea mee, cee prin lege, ci pe cea prin credinla in lisus Hrislos" {Filip. 3, 7-9). Cdci in Hristos s-au fdcut pdrinfii multor neamuri gi ai unei semintii nenumdrate, ca gi Avraam irn Is,aaC.Dar sd ap,licdm titl,ctuirrga ,aces,tuiloc nu numai sfinfilor ApostoJi de odinio,arS, ci gi celor ce s-a,u lnvrednicit de sfinfenie dupd acei,a gi c,onducdt,orridor Bise,ricilor, ce 9i o,ricdrui suflet sfint gi bun.

CARTEA A CINCEA
Despre birbifia in Hrlstos

Deci voinfa sfinfilor, Paladie, deqi se luptd pentru viafa altora, ln e se nu iubeascd a-gi insugi nimic din lume 155b. felul acesta sint infelepfi, puternici, plini de toatb nddejdea bund gi inconjurafi ca de un zid de bundvoirea de sus .$i, precum bine gtii, lucrul nu' poate fi altfel. Cdci avlnd cugetarea mai presus de grijile lutnii gi de poftele trecdtoare, se vor intilni cu duqmanii bine pregStiti de luptd Si ii vor birui cu ugurinfd pe cei ce li se impotrivesc, Dumnezeu sldbind de mai inainte puterea acelora, Dar dac6 sint Si ei robifi de patimile lumegti, gi infdgurafi de poftele pdminte;ti, u$or vor cddea gi repede vor fi pringi de cei ce voiesc sd-i urmdreascS. Iar ardtindu-se goi de apdrarea dumnezeiascd, vor zdcea ca o pradd la cheremul dugmanilor. PALADIE.' Dar agi voi sd gtiu prin ce pot fi ardtate vrednice dc crezare cele spuse ? CHIRIL: Prin Sfinta Scripturd, care veste$te intimpldrile celor vechi spre folosul nostru. Sau care n-a spus dumnezeiescul Pavel cd spre indemnul nostru s-au scris acelea ? PALADIE.' Recunosc. Cdci nu putrin folos ne aduc cele ce ni le istorisesc ele. Pentru cd ele erau chipuri (tipuri) gi umbre ale adevdrului. CHIRIL; ASadar, sb ,incepem sX grdim, Trecind Israelitii lordanul, au atacat' Ierihonul. Urmind indemnurilor dumnezeiegti, s-au sirguit sd-l impresoare, avind sd-I biruiascd pi si-l cucereasci indatd. $i erau in fa|d cei mai buni luptdtori, iscusiti in legea rdzboiului. Cdci s-a scris : "Si o intrat /sus oJ lui Novj Ia preoli qi 'o zis lor : poruncili poporului sd meargd imprejur Si sd. inconjoare cetatea, iar rdzboinicii sd meargd inarmali l.naintea Domnului> (Iosua 6, 7). Deci cind poruncegte Hristos prin glasul conducdtorilor, sd pornim impotriva dug155 b. Nu voiesc s{-;i insuqeascd nimic din lume, dar Iuptd pontru viafa.adevdratd Si vegnicd a alto'ra. Luptd ca si-i dezlipeasci 9i pe alfii de-a socoti cd lumea aceasta e singura realitate $i deci odatd dupd moartea trupului sd-$i piardE fericirea vietii velnice. Cei ce 5s roagi pentl'u alfii, cei ce le aratd sensul existentei, Iumina ce i-o dI Dumnezeu, nu iubesc ceea ce-i trecdtor din lume, dar iubesc pe oameni ln ceea ce. au netrec6tor.

b
f

148

SI..

CHIAIIJ

AI'

ALEXANDRIEI

manilor, luind lupta nu cu singele gi cu trupul, ci cu incepdtoriile gi st5piniile gi cu legea care domnegte tiranic in mddularele trupului nostru (Efesl 6, 12; Rom. 7, 25). $i atunci vom .fi sub privirea Domnului, imbrdcafi in toatd armura dumnezeiascd gi spirituald (inteligibil[). Cdci armele noastre nu sint trnpegti, dupd cuvintul lui Pavel (II Cor. ' tO, 4), ci strdlucind de mdrefia dreptdfii dumnezeiegti. Deci privegte Dumnezeu, Stdplnul tuturor, la rdzboinicii care. sint imbrdcati in armele strdlucitoare ale dreptdfii, cdci aceasta inseamnd a merge r5zboinicii, inarmati, inaintea lui Hristos, Cdci e un lucru cu adevdrat de cinste 9i vrednic de dorit a fi sub privirea lui Dumnezeu, dacA nu e gregit sd intelegem cd de la cei ce l-au superat, Dumnezeu drept pedeapsd, igi intoarce ochii, zicind z nCind veli intinde nfiinile spre Mine, voi frntoarce ochii Mei de Ia voi, (Isaia 1, 151oo. Prelungindu-se agadar impresurarea pind in ziua a gaptea, a zis iardgi Isus Navi fiilor lui Israil: <<Strigali cdtre Domnul. Cdci ne-a Wedat Domnul noud. cetatea. $i va Ii cetatea anatema, ca $i toate cite slnt intr-1nsa, Domnului puterilor Savaot. Fdrd numai pe Rohab destrinata sd o crufali, pe dinsa 6i toate cite sint Ln casa ei. Iar voi pdzifi-vd. de anatema, ca nu cumvo. poltind sd luati din anatema Si sd .Iaceli tabdra [iilor lui Israil anatema ;i sd ne piedeli pe noi. $i tot argintul $i awul $i arama gi tierul sfllnt va ti Domnului, 1n vistieria 'Domnului se vc educe>,(Iosua 6, 16, $.u.). A ingdduit agadar celor ce s-au luptat bdrbdtegte sE se bucure de celelalte prdzi, dar au .trebuit sd aducd in vistieria Domnului tot argintul, aurul, arama gi fierul. Cdci acestea erau ceea ce se chema anatema, adicd ceea ce se alegea din toate gi inchina poronului r57. Dar disprefuind porunca Domnului, <a luat, zice, Acan, tiul lui Oarm| tiuJ lui Zabdi, tiul lui Zareh din seminlia lui luda, d.in anatemd. ,$i s-c miniat Domnul cu wgie pe liii Iui Israil> (Iosua 7, 1). Cdci socotesc cd cei ce gi-au retras cugetul puternic de Ia pldcerile lumegti pi de Ia impr5gtierile ln lumea aceasta $i s-au hotdrit ca prin arrnele drept5fii sd cigtige buna pldcere a lui Dumnezeu, petrecind sub privirea lui Hristos, nu mai trebuie sd doreascd nimic din cele
156. Dumnezeu privegte cu pldcere la cei cO luptd lmpotriva rdului gi e aproape de ei, ba chiar le dd ajutorul Sdu. Din lnsdEi privirea lui Dumnezeu sau din atenputere. Cine se deschide binelui, se deschide lui Dumnezeu. Cine fia Lui,'iradiazi se inchlde ln egoismul sdu, se inchide lui Dumnezeu. Mai bine zis, dispozifia omului spre bine e deschidere spre altii gi spre izvorul suprem al binelui, al Celui deschis spre toti gi spre toate. $i insugi egoismul e inchidere in sine, sau spre un sine fals, pdrut, spre siluirea fiinlei. pun sus, ridic sus, lnchin lui Dumnezeu. Dar cuvlntul a 157. Anatema luat apoi gi sensul de predat Satanei.

ntcrilNARE

lN DUH SI ADEVAR

149

f r
p

ldudate ale lumii, nici bog5tie, nici slavd, nici putere sau in5ltfne, nici dogmele necredincioase ale infelepciunii elinegti. Iar argintul e chipui (tipul) stfdlucirii demnitdtilor 9i treptelor inalte ; cdci mate-Iar ria e strdlucitoare. Aurul, al bogdfiei. arama inseamnd sunetul frumos al limbii intelepfilor din lume i fierul, tdria gi puterea, fiind foarte- dur gi biruind toatd materia. Cind vrea cineva s5 se impdrt6geascXde acestea, chiar dacd are treapta cea mai de cinste, la Dumnezeu gi e numdrat lntre rdzboinici 9i s-a fdcut vestit prin curajui s5u duhovnicesc, jignegte pe Dumnezeu gi ca unul ce prin abaterile urite s-a hotdrit sd supere pe suslindtorul gi sprijinitorul sdu, vd cddea sub urgia Lui. PALADIE: Bine zici. Sint de aceeagi pdrere. Dar spune-mi, te rog, abdtindu-te putin de la tem6 9i de la istorie, pentru ce i-au fost inchinate Domnului argintui gi aurul, arama gi fierul gi n-au fost mai degrabd aruncate din tabdr5, ca unele ce sint nefolositoare, sau obignuiesc sd intineze ? Cdci tilcuirea duhovniceascd ie-a ardtat ca nigte lucruri vrednice de urit. CHIRIL.' Pentru cd toatd strdlucirea, infelepciunea, bogdtia gi puterea, se dau in chip cuvenit gi cucernic lui Dumnezeu. Cdci a Lui 'bogdtia, este slava $i toatd strXlucirea, i.nfelepciunea gi puterea. Iar tiacd le primegte cineva de ia Dumnezeu $i se imbog5fegte din vistieria Lui, are gi el bogdfia, se infelege, cea spirituald, slava, infelepciunea gi puterea duhovniceascX, gi va fi renumit 9i pismuit. Dar dacd ar voi sd le primeasc5 acestea de la lume, va fi urit gi neplScut la iubitorul de virtute Dumnezeu gi va sta sub judecata gi pedeapsa Lui. Cdci bogdtiei ii va urma, fdrd indoiald, iubirea de pldcere ; iar strdlucirii gi indltdritor ii e vecind mindria ; puterii ii std aldturi tirania; infelepciunii din lume, uriciunea, dogmelor, mai ales, limba celor ce [e-ap scris pe acelea, pare sunet frumos 157b. Assasta o spune
157b, Nu ln sine e rdu aurul, argintul din natur6, sau mdrirea, lntelepciunea, sau puterea care pot creEte din firea omeneascd. Ci cind sint intrebuinla.te de om pentru sine. Cind slnt inchinate lui Dumnezeu, ele slnt bune, c6ci de la Dumnezeu sint puse ln [urne qi sddite potenfial in orn. Mdrelia omului, lnfelepciunea, puterea lui sint insotite a,tunci de smerenie, desi cresc din legdtura in care se pune omul cu Dumnezeu. Ele nu mai sint insotite de mindrie, de vointa de asuprire a altora, de ldcomie. Prin aceasta ele chiar se transfigureazd, devenind motive gi ntijloace de slujire qi de laudd a lui Dumnezeu gi de slujire a altora. Astfel dispare contradictia pe care o observEm de obicei cind le auzim pe de o parte pe acestea laudate, pe de alta dispretuite. Vrednice de dispref clnd sint folosite de om pentru sine lnsugi; ele devin vrednice de laudd cind sint inchinate, sau predate ca anetema lui Dumnezeu. Mdrirea, infelepoinnea, pute,rea le clgtigi sau le descopere gi le folosegte intr-un mod sporit qi transfigurat ln sine ctnd luptd cu puterile rdului, cind cuceregte <cetateaD sau fiinla sa (Ierihonul) ajunsd sub stdplnirea r6ului. Dacd cetatea lui rdmine robitd r{ului, atunci Si rndrirea, lnfelepciunea, puterea ei sint folosite r6u $i sint strlmbate si mic$orate.

I a

150

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIET

si Pavel : <Dacd i se pare cuiva, lntre voi, cd este lnfelept, 1n veacul eceste, sd se tacd nebun, ca sd |ie intelept ; cdci inlelepciunea lumil acesteia, e nebunie Ia Dumnezeu>... (I Cor. 3, 18-19)' ASadar, Acan supdrd pe Dumnezeu pentru c6 nu ia din vistieria lui Hristos, ci din Ierihon, adici din lume. Iar nenorocirile ce-au urmat de aici, din pricina, miniei dumnezeiegti, nu au cdzut numai asupra celui osindit pentru acestea, ci asupra intregei adundri. Cdci ne mai fiind pdrtag de ajutorul de sus, vechiul Israil, atit de greu de biruit, a fost slab si fdrd putere PALADIE: Dar cum 9i de unde putem afla cd e adevdrat cuvintul ce l-ai spus despre aceasta? CHIRIL; Din cele scrise in continuare. Cdci dupd cele sdvirqite la. Ierihon gi impotriva lui atit de strdlucit li de viguros de intregul Israil, a trimis Isus bdrbati de la Ierihon la Ai zicind : <Suindu'vd iscodili cetatea AL $i s-au suil bdrbalii si ou iscodit cetatea At. ,tt s-au inlors Ja /osuo si au zis cdtre e|e; Sd nu se suie tot poporul, ci sd se suie co Ia doud sou lrei mii de bdrbali 9i sd impresoote cetatea. sd nu duci acolo tot poporul. Cd slnt pulini. $i s-au suil co Ia trei mii de bdrbali. ^Siou fugit ei de ]a Iala bdrbalilor din Ai. $i au omorit bdrbalii din Ai ce vleo trei zeci 9i pase de bdrbali $i i-ou gonit pe ei de Ia poartd gi i-cu alungo.t de pe povfuni$. $i s-o inlricat jnimo' poporului .5is-o Idcut ca opo, (Iosua 7,2-5). Cei ce cuceriserd cetdti 9i inspdimintaserd tr[ri qi biruiserd fdrd osteneald cele mai crude popoare, ii gdsesc pe cei din Ai nebiruifi pi abia au scdpat fugind nu fdrd pierderi, ei care la inceput nici n-att voit Jd se inarmeze toatd multimea celor buni de lupt6, declarind pe fatd cd cetatea va fi ugor de biruit de cdtre putini. <Sd nu meargd, zicea, tot poporul, ci ca la doud sou trei mii de bdrbali". Intristindu-se Iosua foarte, din pricina loviturii neagteptate gi a nenofocirii venite contrar nddejdii, qi-a rupt haina pi a cdzut inaintea Domnului. $i intrebind / mirat ce este lucrul acesta, a zis Dumnezeu cdtre Iosua : <ScooJd-le pdcdtuit poporul $i a cdlcat IePentru ce ai cdzut o$a pe tala ta? A gd.mintut Meu, pe care l-am td.cut cu ei Si au Iurat din lucrurile date spre nimicire, au ninlit gi le-cu pus printre lucrurile lor. De aceea nu vor putea sta fiii lui Israil 1n lala duqmanilot lor. Vor lntoarce grumazul dinaintea du;manilor lor, cd s'ou gdsit sub blestep t58. i\Iu
158. (S-au fdcut anatema>, $entru ci au luat din <anatenaD' sau din ceea ce era inchinat lui Dumnezeu. Sensul bun al (anatemeiD se intoarce lntr'un sens riu. Cete ce pot li folosite bine cind sint inchinate lui Dumnezeu, slnt folosite r6u, cind omui nu le mai foloseqte spre slava lui Dumnezeu. Atunci omul cade 'ta e biruit de forlele lui, $i vin peste eI ceie mai triste urmdri : ae ltritli*ea asupra sa dugmdnia tuturor. S-a predat (s-a licut anatema) Satanei' rduiui, atrage

ft

TNCHINARE

NiI DUH ST ADEVAR

151

voi" voi mai adduga a Ii cu voi, de nu veli ridica blestemul dintre pe fatd Acan, I-a intrebd:t losua, zi(Iosua 7, lo*121. $'i dat fiind cind : <Dd slavd azi Domnului Dumnezeului lui Israil si fd mdrturisire o lnaintea Lui gi aratd-mi ce ai tricut.. sri nu ascunzi de mine. $i Domnului rdspuns Acan Si o zis : <Cu ad.evdrat'am pdcdtuit,inaintea tdcut otcl $i aSa' Am vdzut printre prd'zi' Dumnezeului lui Israil, am o o haind lrumoasd impestrifatd si d.oud sute de sic/i de argint $i sint oscunse in limbd d.e aur de cincizeci de sicli si le-am luat. si iatd pdmint, in cortul meu $i arcintul I oscuns sub ele, (Iosua 7, t9-2IJ. Infelegi. cd 9i cdl ce-a furat spune cd a vdzut in pradd un lucru de subtire pestrit gi doui sute de sicli 9i o limbi de aur de cincizeci venit la poftirea neingdduitd a sicli gi cd s-a gindit Ia ele, adicd a o hlalor, Lucrul subfire socotesc unii cd este o haind ostd;eascd, cdci ii midd pestrit tesui6. Iar haina ostdgeascd e simbolul tiraniei. std in fire neamului ostdgesc sd stf,pineascd cu pldcere. Iar argintul e chipul (tipul) strdlucirii lumegti. $i limba, al inielepciunii dulce grditoare elinegti. cdci cu adevSrat limba 9i invdfdtura infeleptilor elini e ca de aur 9i mult pretuitd' Iar descoperindu-se pdcatul, Iosua a supus pe Acan pedepsii, ca pe unul ce nu gi-a fticut rdu numai sie-$i, ci a intins asupra intregei adundri pieirea, prin pofta sa neinfrinatd. $i poate aceasta este ceea ce ni s-a spus noud atit de bine 9i de infelept prin glasul Iui toatd Pavel: <scoateli pe cel rdu dintre voi. crici pulin atuat dospegle trdmintdtulqD (I Cor. 5, 6) 15e. limpede initii prin Avrraam, cd sfinfilor le rdAg,ad,arti s-a ,ardrta,t min neprimejdio,ase mdri,ril,e puterii 9i de aicri urmeazd c5 ei'port birui utor pe dugmrani clnd nu cnute a imbrali$a nimric din cele ale lumrii ; apoi prin Acan, cd lucrurile sel intorc spre contrariul ce'Iui ce se abate din 'lum'e. gi spre cie,le c'era dr'eraptd s,eap,learcd de la carle,a PALADIE.' Aga e,ste.Tiilcuirea e c'lard. cHIRIt : cd sfilnfii trdbuie s6 se a'r,a6ein toaie privirnfele intr-un p'osingur fel gi nu ,cu cuEetari de douS fe,luri, opus,e,se vede c'la'r din nrnca limped,e a ,leEii i uNu vor Ii haine bdrbdteSti pe Iemeie, nici bdr' batul nu se vc imbrdca cu haind nruiereoscd, pentlu cd uriciune este ur,r-'u""inirlJo=ii
;l:*; i"[r"""iti
rele se folosegte rdu de darurile puse de Dumnezeu in fire, aduce 159. Cine "luiii," lui

cele rele asupra iutur6r. Nici celq bune,. nici raul si-si serveascd n prin cele - ^ r ^ . " ^ 6 rlle .*rreu c X - c i c a r r r a a c n X lin crriul' au"i sale. Portile sale lnchise-'ii"i- poiti itttunicate, di1 I"t, "g"it;.il- -poite slnt. focare de ili" a&Y"pir i-""iiii-i',isatisface fdrd dusmdnos, cdci egoismuf-i"-r" ta de-a se ridica Peste alfii'

ln felul.ac.esta. +ie.eir : ^ : ii" r ^ jdr, , - 9i trezescrreac]iae tor,r -intinzinde siO m lIn ilzolare. ZOlafe.' x ^^ L ^ niai ala rpl nr l lash o las6 pe om n
nu-l mod eg-oist-numai n t e r e s e l e mod - e o o i i t n u m a i iinteresele c^ar9 iradiazd -1T11"",t]t1t:^:: intuneric qi Pilde d-e-egoism exploatarea altora, f6rd voin-

#i- p;;

pitai ."-o ia, cit $j Pentru faptul ci -faptele

t52

T'I. CETRIL AI, ALEXANDRTEI

Domnului tot cel ce tace aceostalr (Deut. 22. 5), Cdci tot ala de mult este turiciune gi ardtare neplbcutd inaintea lui Dumnezeu a face pe viteazul in faptele de moliciune muier,eascd (cdci aceasta inseamn5 a pune in haine'le bdrbartului pe femeie), c.i't gi a boli in f,apte,lebbrbatilo,r de moliciune (cdci aceasita este asembnea cru imbrdcrarea blrbaturlu,i ,in haind muiereascd). PALADIE.. Ce inseamnX ceea ce spui ? CHIRIL; Oare nu e fdtdrnicia un lucru vicrlean 9i netrebnic lnaintea lui Dumnezeu gi,a oame,ni,lor ? PAL,ADIE r E adevdrat. CHIRIL; Dacd cineva fiind iubitor de pl{ceri gi nelnfrlnat, e dat pe fafd chi'ar de faptele lui cd Grt,ir, igi dd aparenfa bu,nei cuviinte, l-ai dar liuda pe unul ca aclesta,Pal,adie? PALADIE: Nicidecum; : CHIRII; Deci nu vsi socoti cd cel ,cu ,adev5rait impodobit Fi cu bun chip trebuie s& fie statornicit in u,nLa aceeagi cuge,tare gi sd nu gi se arate a,l,tcevadocirt ce este ? PALADIE; Ba d,a. CHIRIL.. Agadar, cugetarea ugor de incovoiat gi moile a unora sd nu-$i dea ap'arenta bdrbdfiei, cdci aceasta inse,amnd ,cd nu vor fi hainele bSrbatului pe femeie; nici cel cu adevdrart viguros sx nu caute moliciunea, cdci aceasta inseamnd sd nu se imbrace bdrbatul cu hainl muiereascd. cdci rdutate,a este in ami,ndoud caz[rile gi pdc,atele de felul acesia sint o ocard adusd virtufii. PALADIE.' Precum s,e vede moliciunera e un Lucru primejdios gi Pdgubitor 1oo. CHIHIL; Nu inc,ape nici o ftrdoiald.tce" . o partimd lepddatd Si urltd de Dumnezeu. De aceea cel stdpinit de astfel de pdcate e scos din listele sfinte 16r.Deci socoti:sc cx cel c,u adev6ra viguros gi viite,az nu trebuie se ili lase mintea sA fie lncovoiatd de negrije, ci s-o pdstreze mai presus de orice fric5 9i oboseraldgi statornicitX ior chip neprihdnit prin credinta in Durnnezeu, spunind : <Toate Ie pot ln Hfis160. Persoana omeneascd aJuns{ Ia virtute este bdrbdteascE, fie cd e bdrbat, tie cd e femeie. ln aceastd persoani domnegte spiritul ca libertatea lui. EE s-a ridicat peste slSbiciunile patimilor. ln acest sens spune Sf. Pavel cd in Hristos nu 'mai e nici bdrbat, nici femeie, sau cere tuturor adresanlilor lui, fie birbafi, fie femei, sd ajungd la (starea bdrbatului desdvirgitr. La starea aceasta au aiuns cei -care tari, cei .nesupugi valurilor. viclegugurilor rdutdtii (Efes, 4, l4). O femeie nu cedeazd - i.spitelor spre o viafh uguratecd, este gi ea o femeie tare cu duhul, precum un bdrbat st6pinit de toate sldbiciunile este gi el femeie cu sufletul. 161. De aceea nu sint inscrise in conscripfiile din Numeri temeile,

TYCIIINARE

IN DI'E

gI ADEVAR

los cel ce md f,ntdregte pe minen (FiI,h. 4, 13) r Si sX o ferreasc{ de-a cuge'ta cele pdmin'tegti, oa de-urn ,l,ucru oare ne poarte pierde gi ne poato ardibanetrebnici in fata lu,i Dumnezeu. De aceea s-a scris iardgi fur a doua lege : <<Cind. vei iegi Ia rdzboi osuprc vrdSmasilor tdi 9i vei vedea cai $i cdldreli Si popor mai mult decit tine, sd nu te temi de ei, cd Domnul Dumnezeul ldu este CeI ce te-a rld.icat pe tine din pdmlntul Egiptului, este cu tine. $i va Ii cind te vei apropia de rdzboi, venind Weotul va vorbi poporului $i va zice cdtre ei: Ascultd lxaile, voi pomitrI astdzi Ia rdzbol csuprc vrd$ma$ilor vogtri i sd nu sldbeascd inima voastrd., nu vd temefi, nu vd lncovoiafi, nici sd vd abateli de la tala lor. Ca Domnul Dumnezeul vostru., care merge fr.naintea voastrd cu voi, va abate fimpreund. cu voi pe vrd$ma$i ca sd vd izbdveascd pe voi. $i vor grdi Si cdrturarii cdtre popor, ziclnd: Tot omul care a zidit cosd noud Si nu a inceput sd o locuiascd pe eo, sd plece gi sd se intoarcd.la ccsa lui, ca sd nu moard 1n rdzboi ti olt om sd lnceapd a locui 1n ea. $i tot omul care a sddit vie gi nu s-c veselit din ea, sd plece gi sd se intoarcd.lc casa lui, ca sd nu moard. 1n rdzboi gl olf om sd se vese.leascd din ea. $i tot omul cere s-e logodit cu Iemeie gf nu a luat-o pe ea, sd plece gi sd se intoarcd.Ic coso lui, sd nu ryoard. in rdzboi gi alt om sd o ia pe ea. gi vor adduga cdrturarii a gft.i cdtre popor Si vor zice : OmuI core se teme Si e slob Ia inimd, sd plece gi sd se lntoarcd. Ia casa lu|, ca sd nu lnlricogeze inima tratelui sdu, co gi o so. (Deut. 20, 1-B). PALADIE; Spun $i eu cH trebuie sE sporim i,n virtufi gi sd urm5rim cu bdrbdfie ord.ce lucru bun, bizuindu-ne in curaj pe ajutorul lui Dumnezeu. Dar nu pot inle,lege cum gi in ce fel sfint respingi u,r:,ii de la rdzboi oa neapfi ? CHIRIL: Oare nu ttii cd nu e pretuit la Dumnezeu, dar nici nu voiegte sd rabde osteneli,le pentr:tr credinla fatd de El ce,l care nu socotegte viata ln aceastd lume, ca o trecere ? Acest lucru ne este zurgavit foarte bine gi ,limpede, \oa i,rrtr-o icoand gi cra in chipuri (tipuri), i,n viefile sfi,ntilor. Ag,a dumnezeiesoul Avraam vietuia ca u,n trec[tor in cbrturi gi se mr:,ta din loc fur loc. $i furtreg Isrrailu,t se muta adeseori lu pustie $i locuia trn corturi. Cu ,aceasta s,e l6uda muilt. Dar gi proorocul David, se l5uda murlt cu a.ceasta,zicimd cd,tre Dumneze,u: <Iartd-mi mie, cd sinl strdin pe pdmint, ca gi toli pdrinlii,.mei" (Ps. 38,.17). gi dorea foarte idcagurile de sus, zicind z <Cit de lubite sint ldcasurile TaIe, Doamne al putefiIor / Se d.oregte fi se sflrsegte sulletul meu dupd curlile tale,> (Ps. 83, 1). Dec'i aceqtia se glnde,sc l,a cerle de strs gi inseteazd dupd ,ldoaqurd.ledin @nui, pe caoe 9i Mintuitorrul Insugi [e fdgdduiegte

154

ST. CHTRIL

AL

ALEXANDRIEI

ce,lor ce-L iubesc p,e El, zici'nd : <Merg pi voi gdti voud loc Ai iard$i voi veni gi vd voi lua pe voi cu Mine, cd unde sint Eu gi voi sd |ifi cu Mine" (Ioan 14, 2-3). Dar cel ce pi-a zidit casd 9i e ocupat cu. mlrncile in legdturd cu ea, e tipurl c,e'ludce nu supor,td se soco,teascd viratn de acum c,a trecdto,are. frar cel ce gi-a sddrit vie, e tirpul iubito'rurlui de avutie gi d,e cigtig. ln sfirqit, c'e,lce s-a logodirt cm femeie, i,nchipuieqte mintea s,tdpinirtX de gindul fem,eii, mo,legitd gi predartd poftelor trupuilui, De acreeia glala sul crainicurlui de rdzboi, ea se desparte de multirnea sfintd gi in stare de luptd. Cdci cele ce se cuvenea sd le cugete gi sd 'le spund cei st5piniti de astfel de patimi, acelea le-a strigat crainicul. Sau nu e oare adevdrat, cd celor obignuiti si boleascl de acestea le place sd nu iubeascd chinurile prigonirilor gi sd nu stdruie in ostenelile pentru iubirea de Dumnezeu, gindindu-se cd dacd, rluptlnd, li s-ar intimpla sd pdtimeascd ceva, s-ar tipsi de case, de avufii gi de poftele prefuite de ei ? De aceea li se intiurpld cd apar lips,ifi de curaj 9i stdpinifi de fricd. Deoi c,ele ce s, CltVIt,asd le cuEe,te gi sd le spune aceia, ace ea le-a strigat cdrturarul, lovind cu.mustrdri piezige ;i cu ocdri subfiri pe scuze minc{no'ase penitru neputinte 9i umbl5 in aa,re Craurtd o"1 f1l,sros, pldceri I'umegti c,a o h'ran,d peinrtru laqitate. De acee'a Dumnezeu ponua' ce'gte ca, cdrtura,ru,l sd spund ulrtirnu,l cuvinrt pe fafd 9i dsvdluit. c$i vor adduga, zice, cdrturorii sd vorbeased.cdtre popor 6i vor zice: dacd. este vreun om iricos qi temdtor cu inima, sd plece Jo caso lui, ca sd nu lntri' co$eze inimatratelui sdu, ca gi pe a luir. Nurnai cd nu spune'. <Cel care e scufundot In cele pdminteqti pi-Si zidegte cclseli-.ti sddepte vie Fi e co' plepit de pldcerile trupesti, va ti, tdrd lndoiald, Iricos qi moale. Iar unul ca acesta va'ti nelolositor gi spre pagubd 6i celotlalli. Cdci tovdrd.siile rele stricd moravurile bune (I Con. 15, 35). $i cerl ugor biruit de fricd i'l rla atrage ad,ese,orri lagitate pe cerl tarre pi currajos. De ac,ee,adumnezepe c,era,rrtd urrrii crare voi,au sE-I impiedi,oe sd se suie la Ie' iescu,l Pavel rn:salim.Cdci zice: <Ce fiaceli, de plingetri ti-mi sfitjoli inima? Eu sinl gata nu numai sd fiu legat, ci sd ,ti mor pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos. (Fapte 21, I3). E de notraftce $i sc,uzacelor chernafi'14 nuntd era ac,easta: "Pdmint mi-am cumpdrat $i Iemeie mi-am luat, $i nu pot sd vin" (Luca 14, 201. Dar ac,eastas-ra sc,ris in Evangheliie 9i i'n pa' ,rabo,.[e. lu,oru $i din piide Nu e insd greu sd AEbirna;m crezare ,irn arc,esrt vechi. PALADIE: d,efo,los. Spu,ne, deci, fdrd zdbav6. Cdci vei fade u,n lucru tare

1{

I
INCHN{ARE N{ DUH $I ADEVAR

155

CHIRIL: Deci s-a scris ln Numeri : <,5i dupd acestea a plecat po' porul de Ia Ha1erot gi a tdbdrit !n pustio Paran. $i a grdit Domnul cdtre Trimite bdrbali care sd iscodeascd pdnrtntul Canaaneilot', Moise, zi^c,lnd.: pe care eu il voi da Iiilor lui Israi| spre mostenire: clte un bdrbat din tiecare semintie, dupd.popoarele Iamiliilor |or sd-i tr{mitd. pe ei, pe [ie' care cdpetenie a lor. $i i-a trimis Moise pe ei din pustia Faranului, Ia porunca Domnului, toli bd1bafi conducdtori ai tiilor lui /sroiJ" (Num. 13, 1-3). $i d,upd ,ce a numirat dupd semintii gi neamu,ri pe c'ei rtr'imili adaugd iardgi : <$j suindu-se au ispitit lara de Io pustio f in pind la Re: hob, intrind in Hamat" (Nurn. 13, 22). $i dupd ,alrtele <$i ou venit pind Ia valea Esco/ ti o iscodit-o pe ea ,9i au tdiat de acolo o mldditd cu un ciorchine pe ea $i au ridicat-o pe drugi ; Ia IeI din rcdii $i din smochini. ,$i tocut acela l-au numit ei valea Escol, adicd <v1lea Strugureluin, pen' tru ciorchinele pe care l-au tdiat tiii fiui Israil. $i iscodind lara s'au in' fors de acolo dupd. patruzeci de zile. $i plecind au venit Ia Moise $i Aaron Si la toatd adunarea |iilor lui Israil, Ia Cade$, in pustio Paran. $i povbstindu-Ie lor ti la toatd. Qdunare1, Ie'au ardtat rodul ld.tii. $i Ie-au povestit lor Si le-au zis: Am fost in laraln care ne-ali trimis, lard in care culge lapte Si miere gi ocesto e Iodul ei. Numoj cd neamul care locuieSte in ea este ilndrdznel Si sint cetdli lntd.rite cu ziduri gi toarte mari. $i neamul lui Enac l-am vdzut acolo" (Num. 13,24-29). lnfelegi cd cei mai fricogi qi mai fErE curaj din aceia care,au iscodit pdmintul fdgdduinlii, au mdrtulisirt de,s,chiscd pdmirntuil e boEa't in vii pi gras pi imbelqugat in roduri frumoase, dar au impletit in acestea frica indrdzmet gi spunind cd sint p'r'otulor, numind neamul c'6lrre-l,Io,cmiegte tindeni cet6]i intdrirte gi i,nconjuna,tecu ziduri gi prin aceasfa ab5timd pe Is,rail de l,a nddejd,ea cd va bdriuiSi impdngirnduil spre fricd ? PALADIE; Aq,aeste. CHIRIL; Dar inteleptii 9i cu,ajogii Flaileb 9i lozua, s.au ridicat. PALADIE.' Aqa est,e. CHIRIL: Da,r inte,lep'fii gi cunajogii Harl,eb 9i 'Iosua, o-au ridicat spuni'nd cd,tre p'op'or gi cd'tr'e sfintul Moiimpotriva f,lecdretii a,c,e,lo,r,a, se : <Nu, ci suindu-ne ne vom sui Si-t vom cuprinde pe eI, cdci ii vom birui pe aceia, (Num. 13, 31). Dar cei impreund trimi$i n-au incetat citugi de pufin sd susfin|. cd le va fi cu neputintd israelifilor sd cucereascd p5mintul ff,gdduinlei. Apoi se spune : <<$i rid.icindu-se toatd adunarea, a dat glas gi a plins poporul toatd noaptea aceea 9i ou cirtit osupro lui Moise $i Aaron toti liii lui Isrcil. $i o zis cdtre ei toatd. adunalea: Mai bine am ti murit in pdmlntul Egiptului, s1u Qm muri In pustia clceosfa; Pentru. ce ne duce pe noi Domnul 1n lara oceostc ca sd cdden Ln rdz'

gI.. CIIIRIL

AL ALEXANDRMT

boi ? Femelle noastre ,t coptil vor Ii spre prodd. Acum dai inal bine esle noud sd ne lntoarcem an Egipt. gi o zfs unul cdtre altul : sd ne alegerh o cdpetenie .5i sd ne i.ntoarcem ln Egipt> (Num. 14, r-41. La atita ticdlogie 9i lagitate s-a invdlmdgit toatd adunarea. Incercind Iosua sd-i intoarcd la curaj, ti-a rup,t hraina gi a revdrsat ne,numdrate laude despre !ar5. Dar n-au voit sd-gi reaapete orrajul, ci a suparat pe Dumnezeu sprijinitorurl lor prin lafita,tea lorr nebuneascd, socotind cd ,artir_ nd de puterile lor infdptuirea nddejdii. De aceea Dum,nezeu s-a supdrart gi a zis : <Nu va vedea vreunul d.in bdrbalii acegtia pdmlntul, pe care l-am tdgdduit pdrinlilor lor, atard. d.e caleb, tiul lui lelone si /osua tiu al lui Navi* (Nu,rn. 14, 30). Deci nu se mai poate pr.r,nel,a indoialx cd c,ei fricos gi neiubitor de octeneald gi ce,l pufin l,a credinfd, pierde tmpreund cu e[ si pe atlii, stricindu-i prin vorbe rele 162. Nu e clar clnd va cddea din partea sortitd lui gi diar nddejdea fur Dumnezou, irar cel tare gi ato,tviguros va sba inlduntrul nddejdii gi va fi cunoscut lui Dumnezeu ? PALADIE: E neindoidlnict S-a dovedit de ajuns. CHIRIL; Ag,ad,a,r,precum atr spus tra furcepr:,t,cel stepini,t de pid_ ceri lumegti e iinapt pentru b6td,lia duhovniceas,cd. PALADIE : Foarrte adevdrat. CHIP.dL.' Dar aq adduEa (cdci soco,tesc cd. trebuie s6 sco,atem tot folosu,l) cd gi c,el caxe a incepurt de curftrd sd se deprindd in v,reo virtuite, nu e incd fur stnre de l,uptd, lirind ugor de dus spre p6calt. PALADIE: Cum aga ? CHIRIL; tn <<A doua lege,> s-a scris: <Degi va Ii luat cineva de curlnd Iemeie, nu va iegi /o rdzboi gi nu se vc pune osupra hui nici o datorie, scufjt sd lje trn casa lui, un on sd-gi veseleoscd lemeia hui pe care a luat-o* (Deut. 24, s). Dar oar,e trebuie sd ddm a;tenfie numari literii simple ? oare iubitorurl de virtute legir-ritor iil leragd de c,asd pe rdzboinic ai nu-l trasd s,6 ciqtige renume, ci !l ob,ligd sd rdminii biruit de recile legdturi cu femeiia gi sd socoteascd maLi de fo,los iubirea de trup declt lucrurile eele mai de trebuinfd ? PALADIE: N-ag crede cd aceasta esfie voinla leEiruitorului. ci trebuie sd se ascundd frn aceasta vreun frnleles mai convingdtor. CHIRIL.' Agadar, voi repeta ceea ce am spus. Bdrbatu,l care s-a atins de virturte, dnr ir:,cd nu 6i-a fursugit-o hi,ne, e ugor de dus spre contrariul.
162. Fricosul lntinde frica, decl aduce gi asupra altora nenorodrile. gi cel cu curaj lntinde curajul, deci aduce gl asupra altora binefacerile lui, Mare lucru este sd aibd un popor conduc{tori puternici gi tn}elepfi.

DiICHINARE

DI'E

$I ADEVAR

157

PALADIE; Spum,ecum. Cdcil nu pot ur,m6ri furo[ bine gindul. CHIRIL; Solomon zice: <<Zisd fie nnlelepciunec soro ta 1 ;i td-li lie prietend. chibzuiala" (Prov. 7, 4). Deci sd ne facem familiare virtulile' silindu-n sd rodim cit rna mult fur ele. unuil, d,e pi,Idd, rodegte infelepciunea intru Ounoqtinfd, altui c,lstigd b,Iindefea 9i nemim,ie,rea, sau vreun alt lucru din acestea, pe care igi propune sd-l doblndeascd. Dar oare va fi mintea i,n s,!a,re sd suporte pr,obe gi ispite ind,altd ce a furceput sd se dep,rindd iar bura cuviinfx a ,aoestora ? $i cel ce s-,a cxsdtorit de curind cu infelep'ciu.ne, ajurgind flntre cei ce corup c,ene drepte, nu se va c'o,rupemai degrabd, in loc sd biruiasc{ gi sd respingd vdtdmdrile ace,lor,a, dalt fiind cE jnr,cd nu e destu,I de fixat gi de statorndcit de infelepciune ? PALADIE: A9,a se pare. CHIRIL r gi da,cd cel ce se sirguiegte spre pil.indtate, rm fi alilat de cineva, pi'nd nu e deprins ln ace'asta, nu va fi us u,gor la mfirrrie. PALADIE ; Aga soccytesc. CHIRIL; Da,r cerl deprins lar infeilepciune se va lurpta ctr tnfelepfii gi se va opune cu forfd vicLle'niilor ac,elora, cele ale gi,ndurito,r drepte. PALADIE.. Recuinosc. CHIRIL.. De,ci a,re drefi,ate ilegea, cind zugrdv,ind clr finefe prin chipnl femeii virtutea, ca sofie a sfi,nfilo,r* zice : <De va Ii luat cineva de curind Iemeie, nu va iegi Ic rdzboi li nt i se vo pune osuprc nici e obligalie. seufjt sd fie in casc lui. Un on sd-gi veseleascd Iemeia pe cere a luat-oo (Deut. 24, 5). cdci nu ingdduie s6 fie impovdrat cu osteneli 9i cu prigoniri, c,el care e proaspd't sddit gi se af{d de curind in sirguinfa pentru bine, ci-l l,asd si petre,acd fdr{ griji gi intru ale sale, ca incdlzi't de dezmierddrile virtutii sd se lege bine de e,a. Aceasta ii vom ,afl,afdcind pe sfinlii Aposto'li, c,a,reporuncesc rlimpede celor pr,oasp6t intor,gi dinbre nearnuri gi de curind chemafi la cu,nogtinta lui Dum'n'eze'u: <Pdrulu-s-a sIlntului Duh 6i noud, ca nici-o altd povard sd nu se moi pund asupra voastud, tdrd numai sd vd terili d.e d.estrinare gi de sugrumat gi de singe> (Fapte 15, 28-29). cdci ldsind cu infelepciune pe cele nai grele dinitre porurnoi, le-a p,o,runcit sd pdze,asc6 pe cele de tr'ebuint6, cqnoscind nepr:,tinla d,e-a r5bdra a ce]o,r de curin:d eduli la dreapta credinfd. De ace,e,aDumnezeur tuturor le gi portolegte minia gi iartd vinile unora oa ,acestora, chiar de vor cddea in sldbiciuni, strdbxti,nd calea neobignuirtd a oste,nelilor. Dar dupd ,aceea cere implinirea pedepselor gi supune migcd"riior miniei sale pe cei ce nu mai pot aduce scuze neputinfei in osteneli, din pricina neobignuintei, cri se rostogolesc mai degrabd in pldcere gi fur rnoli,ciure gi lu,necd I Uuc'r:rie ln ispiteile

r58

SI.. CHIRIL

AIJ AIEXANDNIEI

ce-i prdvdlesc. Cdci oare nu e virtutea urcu,S spre o curlme ripoasd gi oalea sp,r,eea aspr5, |ncl't cerl c,e v,rea s5 ajungtr la ea tr,ebuie sd asude ? PALADIE: RecunosP. 3HIRIL.. Dar altunci nu e un lucru gr,eqit, ci mai degrabd un lu,cru aceasta ci,nstit Si cuvenit cra c,ei care au f'ostraduqi de.currind p'e c,a,Iea sX fi,e cdrlduzili cu ingdd'uintd cu unii ce nu sint incd i'nit5riti in rivnd, ci pdgesc cu p,icio6,rep,l6pin:degi bolesc incd de siSbiciune 9i, dimp'o'trivd, cel exercitat, sd fie cdlduzit prin osteneli aspre 9i prin infricogdri i;pre a fi dus, ca printr-o constringere, spre rdbdare 9i ascultare 163. PALADIE: Foarte bine judeci. CHIRIL; $i ltlcr'u,l m,i se pare cl,ar, dac6 vrem sd eercet5m c'ele intimplate ca prin chip a ce,lor vechi. Cdci s-a sp;tls: <$i a tidicat Moise pe Iiii tui Israil de Ia Marec Rogie fi i'a odus pe ei in pustic Sur. $i au mers trei zile in puslie ti n-au atlat apd.sd bea. $i au venit Ia Mara ;i nu au putut sd beo apd.din MQra, cd era amarci. Pentru aceeQ au chemat numele locului acela: Amdrdciune. $i cirtea poporul cdtre Moise, zi' cind : Ce vom bea ? $i a sftigat Moise cdtre Domnu.l. $i i-a ardtat Dotn' (Ie$ire nul lui un lemn si l-a aruncat pe eI in opd ti s'a lndulcit apa>> 15,22-25). Israe'lifii plecafi de qrrind din EEipt, dupd ce au aruncrat jugul gre,u gi nesufe,ri,t ai s,lujirii zub el, Erdbeau la chem,are,aiui Dumnezeu sd ajungd in tara fdgdduitd odinioard pdrinfilor lor. $i p,rima greutate ce-i irltimpind este lipsa apei, pe ca.re de abia o gdsesc dupd lurngi o'ste,neli. Dar gustnroa ei n,u era lipsrirtd de nepilScer)e, cdci era arnard, cum s-a soris. Prin scufnnd'arsa unui lemn insd, s'a prefacut in duJce pi plbcu,td, i,a,r ace'astd metodd i-a fo'srt aretart5 lui Moise de Dumnezeu. Deci, cdlduzifi de legea dumnezeiascd spre trebuinta de a ne hotdrl urm[m lui Dumnezeu Care ne-a scos din robia patimilor 9i sb ne sb izbdvim de tirania dracilor, e de trebuint5 sd asuddm in incercdri 5i sd cigtigdm cunurla de laudd top,ind ce,Ie ale tru,purlui p,ri,n ostene'lile ne- ' voinlei gi domesticind ca pe o fiard cumplitd, prin sete gi foame, mig-' carea neim,bMnzitd ca,re cau,td purure,a spr,e p,ldcerre. Cdci cea ddntii luptd a noastrd, pe care trebuie sd o ddm e ,infrinarea fa]d de trup gi ce,le ale lui. $i ,nu cred cd ar purtea deprind'e cinevia altfe,l virtutea. Agada,r, sete,a suportatd de cei ve,chi in purstie e chipul (tipu'l) oste'nelilor nevoinlei 9i inceputul exercifiilor in cele trupegti. CSci observd cd ce'au inceput de ei nu merg indat5 la rdzbo,i. Aoeastn penrtru cd c'e'lo,r
163. Celor ce,au pornit de curind fe calea virtutii trebuie cdlduziii-cg bllnosteneli prea-mari, iar cei lnaintafi ln ea trebuie ajudefe pe ea, necerlndu-ift tati piin lncerciri mai as'F sA inainteze 9i mai mult.

TNCHINASE

EV Et'T

9I ADEVAR

159

curind sd se opulr.d bdrbdtelte patimi,lor 9i sd-dobindeas,c5.'virtu,tea,nu le este ind,a d lupita cu incepdtoriile gi stdpin'ii,le, din lipsa de gitejie 9i de nesigur,a,nfda c,eLor inc'src,ati, qi siint i,ncercrati prin oste,neli,letrupegti, Dumnezeu mdzurindu-Ie g'reutatea ogtene,lilorr cu puLterile ce,lor ispititi. Aceasta so'c'otesc cd se spune p,rin c'uvintul : <Nu altd. ispitd v-o opucat decit cea omeneascd. Ctedincios e Dumnezeu, Care nu vd va ldsa pe voi sd tili ispitili peste ceea ce puteti, ci va face lmpreund cu ispita .pisfir,Sifu/ei, ca sd puteli rdbda" (I Co,r. 10, 13). Iar osterne,Iile pe,nitru virtute fiind foarte iunatre, le p,reface in dulci gi pldcurte, Hri5tos Care S.a numit ji esrte pomu,l vietii. Cdci a spus Si EI lnsugi in Evanghelii : <<Dacd le-au tdcut aeestea cu lemnul verde, ce vor |ace cu cel uscat ?>> (Luca 23, 3l), numindu-Se pe Sine lemn verde $a infloritor loa. Iar lemnu-l i-a fost ardtat dumnezeiescului Moise de Dumnezeu. Cdci singur Tatdl descoperd pe Fiui, de vreme ce gi singur El il 9ti,e.<Cdci nimenea nu ttie cine este FiuI, Idrd numai T'atdl" (Martei 11, 27). A;adar, in Hristos, pomul viefii, ce,leamare se fac dulci, cele greu de purtat gi cele ce o,biq,n'u,iesc prrin fi,r,e,alor sd rnacine via,fa sint necesrare v,iefii. PALADIE; In ce chip spui? CHIRIL r Intrr,u,cit e adevdr,af cd osteneli,Ie, fiind tare am,ire, macini trupul, dar fac sufletul pdrtag de viatd vegnicd. Cdci a spus gi Pavel : <Cind sinf slab, atunci sint tare>> Cor. 12, 91. $ i,ardgi : <Cu toate cd (II omul nostru ce| din alard se stricd., dar cel dinlduntru se innoiegte din 'cine zi An zi>t (I Cor. 4, 16) 165. Dar ar voi vreodat5 sd suporte ostenelile aga de ,aspre,dacd nu ar ave'a dulcea nddejde ffn Hristos ? PALADIE ; Socotesc cX'chiar nimeni. CHIRIL.' Deci observd (cdci trebuie sd ne aducem ln amintire, Paladie, cele de la inceput), cd Israil insetind in pustie Si cirtihd impotriva preainfeleptului Moise, cade nepedepsit in lagitatea lui. Cdci n-a suferit pedepse, nici n-a suportat ceie ale miniei, cu toate cX Dumnezeu obignuiegte sd pedepseascd pe cei vinovafi de aceasta. Fiindcd cel ce se afla incd la inceputul nevoinfelor pentru virtute
pomul viefii 164. Hristos este pomul pururea verde, cdci e nepieritoare. Dacd El ca om S-a supus morlii, cum nu vor fi supuse toate cele trecAtoare ale lumii ? Dar precum a trecut prin moarte spre inviere, a$a vor trece gi ele din puterea lui Dumnezeu. Poate ln acest cuvint al Mintuitorului e obiceiul la romAni de-a se lmpodobi cq ocazia lnmormintArii cuiva un pom cu mere gi cu turte dulci care se dd nagului celui adormit, care l-a indrumat ln credinfa lui Hristos. Cel adormit, care l-a lndrumat in credinfa lui Hristos, Cel adormit n-a murit de tot. 165. OmuI dinlduntru se innoieSte din zi,in zi dach. are pe Hristos, pomul vielii, in sine, dacd se hrdneste din Hristos.

160

sF, cftRu,

AL ALExA![Dtbt

se bucurd de milE, chiar dac6 pdcdtuiegte uneori. Dar pe urmd nu-i mai este iertatd sldbiciunea 9i abaterea neinfrinatd spre poftele nebunegti. De aceea spune iar5$i Sfinta Scripturd in Numeri despre fiii Iui Israil : a$i pleclnd ei de la muntele Domnului cu rners trei zile Si chivotul legdmlntului mergea lnaintea lor bale de trei zile, ca sd le caute lor loc de 'odihnd. $i cind se ridica chivotul, zicea Moise: "Scoald-Te Doamne ti sd se risipeascri vrd.jma;ii Tdi, sd.Iugd. toli cei ce Te urdsc pe Tine". Iar cind se ageze, zicea: <Intoarce-Te, Doamne, Ia miile $i zecile de mii ale lui Israil. $i norul ii umbrea ziua, clnd se ridicau ei in tabd.rd. $j era poporul clrtind rele impotriva Domnului. $i a auzit Domnul gi S-a miniat cu iulime. $i s-a cprins intre ei Ioc de la Domnul fi c mistuit o parte a taberei. $i a strigat poporul cdtre Moise. $i s-a rugat Moise cdtre Domnul ,ti a lncetat locri. $i s-o chemat numele loculul acela Pir jol, cd. s-a aprins intre ei loc de Ia Domnul> (Num. 10,33-36; 11,,1-3).$i dupd acestea iardgl: <$i pleclnd de Ia muntele Or, pe calea spre Mare Rogie, au ocolit pdmintul lui Edom. Dar pe eale s-a lmpulinat poporul cu s'ufletul. $i cirtea poporul osupro lui Dumnezeu gi lmpotriva lui Moise, zicind: <<Pentruce ne-ai scos din pdmlntul Egiptului, cd sd ne omori ln pustie ? Cd.cI nu esle nici pline, nici apd. Iar sutletul.nostru s-c scirbit de aceastd hranti degartd,,. ,Si a trimis Domnul in popor $erpi ucigdtori 6i ou rnugcal poporul $I a murit popor mult din titi lui Israil> (Num. 21, 4--6). Precum vezi, poporul care goptegte gi cirtegte este pedepsit cu foc Ai cu gerpi. Aceia pleacd de la muntele Domnului, sicriul mergind tnaintea lor si cdutindu-le de mai inainte odihnd, in vreme ce Moise se roagd Si norul, ii umbreste. Iar acegtia numind piinea din cer de' qartd, f6ceau strigare multd impotriva iui Dumnezeu gi a lui Moise. De aceea s-au fecut in mod necesar.hrand focului, iar acegtia au pierit indatd de mugcdturile gerpilor otrevitori. . PALADIE: Dar ce e de observat in amindoud locurile ? $i care e muntele Domnului ? CHIRIL: Muntele Domnului socotesc cd e Sinai, pe care s-a cobo; rlt in chip de foc Fdcdtorul tutulor 9i S-a ardtat intregului poporr dupd cum s-a scris, gi a descoperit legile despre cele ce trebuie fdcute. Cdci .,acolo i-a pus lui lndreptdti Si iudecdli> (Iep. 15, 25). Dar Flristos era Cel ce dddea gi acolo legea. De aceea numette legiie date prin Moise cuvinte ale Sale. Cdci a zis t <Amin zic voud, pind. ce va trece cerul Si pdmintul, o iotd. sou o cfutd. nu va trece din lege,'plnd ce nu vot ti toate. cerul si pdmintul vor trece, dar euvintele Mele nu vol trece> (Matei 5, 1B).

INcHTNAEE lN DUH sr apdvAn

161

l'

?
i

Agadar, l{sind grosimea istoriei, sX'privim subfirimea intelesurilor duhovnicesti. Cei ce s-au invrednicit de vedeiea 9i de cunoagterea lui Dumnezeu gi au privit strdl'ucirea firii durnnezeiegti cu ochii min, tii, ca intr-un munte, pe indllimea cea mai ridicatb gi mai presus de toate (cdci slava Si fiiea lui Dumnezeu e dincolo de toate); cei ce s-au infd|igat pe ei ipgigi prin credinfa in Hristos gi s-au fbcut auzitori ai cuvintelor Lui, fdgdduindu-le ascultare, (cdci aceasta a fdcut-o Si Israil atunci, zicind : <Toate cuvintele, pe care le'a grdit Domnul, Ie vom Iace Si Ie vom csculto> (Iegire 24, 3), se vor bucura'de ocrotirea cuvenitd celor deveniti famiiiari, Si se vor lrnpdrtdgi de grija Lui ce le e indestuldtoare spre mintuire. Pentru cd ll vor avea pe El conducdtor, inainte-Iuptdtor 5i inainte-mergitor spre a le cduta odihnd. Cdci cel dintii Hristos s-a bdtut cu Satana, vechiul biruitor, pos' tind 9i ispitindu-se in pustie, ca noi sd avern odihnd, vdzindu-l pe acela biruit, doborit gi agternut sub picioarele Lui. De aceea a zis : "ln lume necazuri veli avea, dar lndrdznili, Eu am biruit lumeo, (Ioan v-am dat voud putere sd cdlcali peste Serpi , 16, 33). $i iarXgi : <<Iatd, gi scorpii Si pesle toatd puterea vrdsmaqu/ui, (Luca 10, 19). Cdci El e Cel dintii Care a lnfruntat, din pricina noastrd gi in favoarea noastrd, moartea, gi a surpat stdpinirea ei, 9i ne-a aflat noud odihna, innoindu-ne spre nestricdciuue. CeI dintii Care a intrat in rai, imblinzind pe de - o parte sabia invirtitoare gi depdrtind, pe de alta, de la noi pdcatul care ne oprea intrarea166.Cdci El a pldtit pentru noi datoriile gi cu rana Lui noi tofi ne-am vindecat, precum este scris (Isaia 53, 5). Cel dintii S-a suit la Tatdl 9i Dumnezeu, inaugurind cdldtoria de sus gi preg5tindu-ne ldcagurile de sus. De aceea a zis : <Voi merge 9i voi gdti voud /oc, (Ioan 14,21J62. Cdci in chivot era inchipuit Hristos. Pentru cX acela era pregdtit din lemne .ce nu putrezesc ai acoperea in sine legea dumnezeiascX,
166. Israil cel istoric ti apoi Israil cel duhovnicesc (orice crestin) pleaci de la lndltimea cunoagterii lui Ddmnezeu cel in Treime, avind drept cdlduzitor chivotul sau pe Hristos, care merge inaintea lor spre a le preEdti Ioc de odihnd vet' nicd in rai. Dar pe acest drum in care se cer gi eforturile omenegti, cgi ce cirtesc irapotriva ostenelilor ce Ii se cer sint argi de focul miniei dumnezeieqti, fulcolo cei ce dispretuiau piinea cereascd a Cuvintulul dumnezeiesc, Socotind-o sau Iuana cereascd sau pline' degartd, cad pradd gerpilor veninoqi, sau demonilor, devenind ei lnSigi gerpi veninogi in relalie cu oamenii, sau uscafi de toatd mila 9i bunAtatea. Ei nu riumai cd devin uscatri de orice pornire spre bine, ci devin $i izvoare ale dutmlniei veninoase. Aceasta e o moarte ti mai accentuatd, rdspindind ei ingigi moartea. de noastrd prin plata achitatd 167. Se uneste iardgi ideea de mintuire a Hristos pentru noi, cu ideea de vindecare a noastrd prin rana Lui. Hristos a pl6tit pentiu noi ln sensul cd a pletit cu suferin{a Lui, sau cu pdtimirea mor}ii de citre El, scdparea noastr6. Dar aceasta nu e o plati juridici, ci un mijloc prin care biruind in umanitatea Sa moartea, ne transmite ti noud tiria biruitoare de moarte a umanitdtii SaIe. ln sensul acesta merge inainte in cer ca 3d ne giteasci rl - sf. cHrRrL

SF. CIIIEID

AL

ALEXANDNIgI

adicd pe cuvintul lui Dumnezeu. Iar in aceasta se cuvine sd vezi taina lui Hristos. Cdci erd Dqrnnezeu Cuvintul in templu nestricdcios168. Deci mergea chivotul inainte ca sd caute odihnd fiilor lui Israil. Dar merge gi Hristbs inaintea noastrd, in modurile spuse de noi adinea-. ori. $i pe lingd aceasta, implinind slujba mijlocitoruJui, se face rug5tor cdtre Tatdl gi ispdgire pentru noi (I Ioan 2, l), ca gi vechiul Moise, care cind se ridica chivotul, zicea : *Scoa/d-Te Doamne, sd se risipeascd.vrdjmasii Tdi, sd tugd toli cej ce Te urdsc pe Tine", iar cind se a$eza: .,,lntoarce, Doemne, miile ,gi zecile de mii ale lui Israil,. Cdci cind s-a sculat spre ajutorarea noastrd UnuI Ndscut (care a zis fi odinioard prin glasul Psalmistului : <Pentru necazul sdracilor gi suspinui lipsililor acum md. voi scule, zice Domnul, (Ps, 1l, S), atunci au cdzut vrdjmagii gi au fugit cei ce se impolriveau gi iuptau impotriva slavei dumnezeiegti. Pentru cE a biruit pe cruce incepdtoriiie gi stdpiniile (Col.2, 15) gi murind a.surpat, dupd curn s-a scris, pe st5pipitorul veacului acesta. Iar agezindu-Se gi ducind ia sfirgit lntreaga iconomie prin invierea cea din morfi 9i prin cdldtoria in sus la Tatdl, a intor,s tot pdmintul gi a fdcut mii de zeci de mii pe inchindtorii Sdi. Cdci a zis; <<CinciMd" \toi lndlla d.e Ia pdmint, pe toli ii voi trage la Mine" (Ioan 12,32). Agadar, rugdciunea lui Moise e chipul (tiprrl) mijlocirii lui Hristos, Care, ca om se roagd. gi cere pentru noi lucrurile cele mai frumoase de la Dumnezeu gi ratdl. cdci precum zice dumnezeiescul Ioan: <Avem drept rugdtor la Tatdl pe lisus Hristos li El esle'ispdSire pentru pd.catele noostre gi nu numai pentru ale noastre, ci Si pentru ale intregii lumi>>.$i-l mai avem iardgi acoperdmint, fiind in. chipuit prin norul care acoperea. Cdci sd audd cel ie se indrepteazd prin credinfd in El : <Ziua soare,le nu te va erde, nici noaptea lunaD (Ps. 19, 4i 120, 6). Dar spun gi unii din parabola erranghelicd la impdrfirea pldfiior : ,.Noi am purtat greutatea zilei si arsila>,(N{atei 20, [2), numind, cred, argi]d gi greutatea zilei arderea pdtimagd 9i ascutitd a pl5cerilor nepotolite sau poate si a incercdrilor. Deci Hristos
9i noud loc. Dacd umanitatea Sa a urcat Ia inillimea stdrii mai presus de moarte, aceasta umanitate unindu-se cu a noastrd, ne atrage gi pe noi la aceasti inilfime, dupd ce facem gi noi drumul unor osteneli intdritoare, inclusiv suportarea morfil cu rdbdare gi cu credinla in inviere. - Sint trei componente in mintuirea noastrd : a) biruirea noastrd in umanitatea lui Hristos prin suportarea ei, transformald in Apus in teoria juridicd, b) unirea lui Hristos cel jertfit pi inviat cu noi prin Tatdl (componenla mistic-ontol6gicd) pi c) contribufia noastrd, ajutatri de Hristos cel din noi, la biruirea pdcatului 9i la intdrirea spiritului nostru ln vederea invierii (componenta ontologic-asceticd). Occidentul le-a pierdut pe cele douh din urmd. 168. Chivotul inchipuia pe Hristos, pentru ed avea in lncdperea sa din lemn striedcios fdcut nestricdcios, legea dumnezeidscd sau pe Dumnezeu Cuvlntul.

TNEIIINANE

TAI DUH

SI ADEVAR

163

ni S-a fdcut ajutor gi acoperdmint spre mintuire. Drepi aceea cincl unii din cei ce s-au lnvrednicit de vederile dumnezeiegti, care au fost ingigi auzitori ai propovdduirilor dumnezeiegti 9i au' fdgdduit prin mdrturisirea credinfei ascultarea, dispretuiesc prin prefacerile in rdu 'ce pe Inaintemergdtorul gi conducdtorul, adicd pe Hristos, pe Cel le cautd lor odihnd, pe Cel ce intervine itt rol de mijlocitor, pe acoperdmintul, inchipuit de nor, atunci, pe drept cuvint, pldtind pentru prostia lor, suportd pedeapsa crudd a focuiui. Aceasta este ceea ce socotesc cd a spus gi inleieptul Pavel : nDe pdcittuim de bund. voie dupd. ce am primit cunoStinla de adevdr, nu vct mai Ii jertld pehtru pdcat, ci o agteptare inlricogatd a judecdlii Si iulimea tocului care va mistui pe cei vinovali> (Evr. 10, 26-2V). PALADIE; Agadar, cei ce au disprefuit prin pdcat toat6 iconomia cea in Hristos, vor fi hrand focului. Iar cirtirea aratd, pe cit se vede, apostazia gi refuzul de-a primi mintuirea de la El, cu toate cd au gustat din har. AceStia pot cunoagte sigur cele viitoare, invdtind din c'ele trecute. CHIRIL: Aceasta o spun. Dar descurajindu-se 9i altii, au fdcut aceeagi strigare gi cirteau cu lagitate impotriva lui Dumnezeu gi a lui Moise, numind marla din cer piine degartd. De aceea au pierit prin gerpi. Cdci cei ce necinstesc, prin nemultumirile lor, pe Mintuitorul ii Rdscumpdrdtorul tuturor qi nu pun nici un pref pe harul libert5fii $i, pe lingd acestea, birfesc ca nefolositor cuvintul Lui de viafd fdcf,tor gi darul dat prin Duhul, vor pieri de mugcdturilb ucigdtorului balaur. Dar cei ce nu vor cddea in gregeli apa de nebune, vor scdpa nu numai de pbcat, ci gi de osinda 9i pedeapsa legatd de ea ii vor birui pe vrdjmapi : ,,Cd.civor pdSi pe ospidd qi pe vasilisc, gi vor cd.lca pe leu gi pe balaur> .(Ps. 90, 13). Agadar, avem mdrturie chiar din fapte cX e primejdios pentru cei ce s-au exercitat gi gi-au dat silinfa 'si se facd bine primifi prin osteneli, sd se molegeascd gi sd cadd in descurajare, tocindu-se gi uscindu-li-se sudoarea pentru virtute. PALADIE; E adevdrat. CHIRIL: Dar cuvintul nostru a dovedit nu numai cE a uritd lui Dumnezeu gi supus5 pedepsei cirtirea impotriva Lui, 9i lagitatea care acuzd gi birfegte buudtatea Mintuitorului, indatd ce se ivesc chiar r;i nu.mai nigte osteneli mici, ci le'e nu mai pufin sortitd sldbirea nevoinfei gi pornirea fdrd friu spre pl5ceri stricdcioase 9i voluptdfi necurate, cind le e datd putinfa de-a se desfdta in chip neprihdnit, de darurile dumnezeieqti Si de-a se hrini cu cuvintele de sus, impdrtXgite prin 'sttperioare ;i nintuitoare, Duhul. Cdci e o batjocorire vdditd a celor

i&t

S]l. CIIIRIIj

AL

ALEXANDRIET

a imbrdfiga in locul lor pp cele rele, $i e o hotdrire atotnecuviincioasd'a mintii a pune cele pdmintegti inaintea celor ceregti, cu toate cd confin in ele cea mai mare uriciune. De aceea pe drept cuvint li plinge pe acegtia proorocul Isaia, zicind: <vai celor ce zic rdului bine li binelui rdu, celor ce zic d.ulcelui omor .5i amarului dulce; celor ce socolese intunericul lumind gi lumina intuneric>> (Isaia 5, 20; t0en. acest fel de rele li af,Idm cdzufi pe Israelifi ln cdci dupi pedeapsa pentru cirtire, s-au imbolndvit indatd de pofta vecind 9i legatd de ea fatd de cele mai urite lucruri. pentru cd scuipind, aga zicind, pe cele de la Dumnezeu gi scirbindu-se, in chip nerespectuos, de bundtdfile din cer, au miniat impotriva lor pe Judec5torul. cdci s-a scris : .$i ameste cd"tura cea din ei a poltit pottd qi sezind ou p/ins tiii lui lsr'oil gr au zis : Cine ne ve hrdni pe 'noi cu cerne ? 16eAdusu-ne-om aminte d.e pestii pe care i-am mincat in Egipt 1n dar, de castraveli, de pepeni, de praz, de ceapd li cle usfuroi. Iar acum sulletul nostru s-o uscot de tot. Nimic afard d.e mand. nu vdd ochii nostri. gi i-a auzit Moise pe ei plingind. f;ntru neamurile lor, tiecare la uqa /ui. fi s-a miniat Domnul cu urgie loarte pi era rdu aceasta lnaintea Domnluui> (Num. 11,4, g.1.).rzo. sau oare nu ,vei recunoagte cd e vrednicd de minia dumnezeiascd 9i de supdrarea sfinfilor bdrbafi coborirea celor exercitafi la atita molegeald gi lagitate de ginduri, incit sd sufere de voinfa de a se infunda in mod nestdpinit in necurdfii aga de mari gi de a se destrdma in atlta neinfrinare, lncit s{ se tinguiascd copildregte, neputind suporta atacul ascufit al poftei ?
tGBb. E propriu celui ce face rdul qi respinge binele, s6 scuze comportarea sa numind rdul bine 9i binele rdu. Alegerea iauTui 9i reiuzul binelui sint lnsolite astfel. t-otdeauna cu ininciuna. _E_6 perversitate, i,ure pe de alt6 parte e o recunoa$tere fdrd voie a valorii binelui. Nir poate alege cineva iaut, aace nu-i d{ mascd binele, precum nu poate refuza binele, dac6 nri-i aa mas"a rdului. Aceastx perversitate e proprie refuzului credintei ln bumnezeu Si coniormarii voii Lui ca-. re nu vrea decit binel-e omului. Putinta acestei pervertiii vine din taptut ca-tmut nu- poate urca la adevdrata sa realizare fdrd anu'rnite eforturi de-a se'infrlna de la cele ugoare, de la satisfa.cerea pornirilor pirtii inferioare din fiinla sa. Calea adevdrului. nu_poate fi tinuti fdr6'un efort. lnditareu se tuce-iu oiilneafa. Cele mari care asiguri viata inaltd, nu se cigtiqd fdrd osteneli. Faptul cd omul nu e nuiai suflet, ci'gi trup, ascunde rn el putinfa ca . 169: trupul s6-9i ceard ale lui gi omul si nu se sileascd si'iotoseisca trupul'ca unealtd supusE sufletului. 170. Am spus ci Dumnezeu.se mlnie nu din urd, ci din iubirea de oameni. _ Pedepse$te ciderile lor de la bine, pentru cd nu se realizeazd ia oameni adevdrafi prin aceasta, deci, pentru cd vrea sd-i readucd la calea suitoare spre oriul autentic,care nu se poate realiza decit ln unire cu Dumnezeu, izvorul deldvirgirii. uar crnd numnezeu vede cd prin urmdrile rele ce vin asupra unor oameni, acegtia nu se vor mai indrepta fiind inthri{i ln perversitatea iilr, lasd sd ie piaraa viatra lor, dar aceasta o face tot din iubirea de bameni si anume ca exemplul' celor astfel lnvia{i sd nu atragd gi pe cei incd buni, ci ca acegtia ia se fereascE de-a urma eremplul acelora, vdzlndu-i cum s-at pierdut.

TNCEINARE

IIV DUH

SI ADEVAR

165

PALADIE r Bine zici. CHIRIL: Supdrindu-se predinfeleptul Moise qi fiind cuprins de o intristare goplegitoare pentru acest lucru qi strigind pe faf{ cd nu poate susline singur un popor care se pornegte a$a spre abateri gi necredinld, Dumnezeu i-a dat ca impreund lucrdtori gi ajutdtori un numdr de gaptezeci de bdrbatt,, pe care i-a fiicut mai puternici prin ddruirea Duhului. Cdci prooroceau lh tabdr5. .Iar cdtre lvioise a zis: <$i poporului vei zice : <Curdlili-vd pe ziua de miine gi vefi minca cerne, cd ali pllns inaintea Domnului, zicind: Cine ne ve hrdni pe noi cu corne? Cri bine era noud in Egipt"..5j vd va da Domu| voud sd mincali cerne gi ve/i minca carne. Nu o singurd zi veli minca cerne, nici doud., nici cinci zile, nici zece zile, nici doudzeci de zile. Pind intr-o lund veli minca carne, plnd vd vo ieqi pe nos gi vd vo fi sprc holerd, pentru cd. n-afi ascultat pe Domnul, Cel ce esle intru voi, Si pentru ce ern ie;it djn fglpt ?" ali plins inaintea Lui, zicind: (Num. 11, 18-20). Domnul se supdrase foarte tare pentru cd lui Israil nu-i pdsa nici de robie qi nu s.e temea nici de muncile din Egipt, de dragul riiumirositoarelor cdrnuri gi legume. Dar gi pe noi ne induplecd adeseori pidcerile infierbintate gi violente sd socotim robia diavolului upor de purtai gi sd ne legdm cu jugul pdcatului, de dragul poftelor stricdciodse pi pdmintepti. $i le-a dat Domnul atunci sd mdnince carne, nu o zi, nici zece, ci treizeci de zile, prin ceea ce se aratd prelungirea miniei asupra lor. Iar acurn ii iasd .pe cei ce tind fdrd refinere spre pldcerile iumegti, sd se impdrtSgeascd,dacd voiesc, de plScerile trupegti gi uneori pentru timpuri indelungate. Aga se spune cd a predat pe gnii spre minte netrebnicd, ca sd facS cele ce nu se cuvin (Rom. 2, 2B). Dar acelora li s-a intors mincarea spre holerd, iar celor- ce iubesc cele trupegti gi prefuiesc mai mult cele stricdcioase 5i pimintegti, decit mana spirituald (inteligibild), care este cuvintul lui Dumnezeu, fapta aceasta sfirgegte in moarte t70b. Aceasta inseamnd, socotesc, cuvintul : <Cel ce seamd.nd in trup, din trup vo secero stricd.ciune" (Gal. 6, 8) tzr. tut scdparea de o astfel de boald e aceasta; <<Cudu170 b. Rtiu/ lncepe in om de la cirtirea pentru lipsa celor pldcute trupului. Ei disprefuiesc cuvintul lui Dumnezeu care le hritneqte sufletul gi li-l intdre$te ca pe o <piine deqeartS>.Dar sldbindu-le ratiunea din suflet 9i cdzind'ln robia exageratd a poftelor trupetti, vine peste ei boala molipsitoare gi de nevindecat, sau sldbiciunea ln cele bune, una cu sldbiciunea in existenfi, care-i duce pind la moarte. 171. Cine nu seam{nd ln viafa lui declt ln trup, nu culege din trup declt stricdciunea $i moartea. Cine seamin{ lnsd Si ln suflet, sau ln primul rlnd ln sullet, plinea cereasc6 sau glnduri de bine, simtiri de iubire 5i de ajutorare, din

r66

sF..

frul sd umblali gi polta trupului sd nu o impliniti. Cdci se osfeneglr: trupul impofiiva duhului, iar duhul impotriva trupului. Pentru cd aces.tea se impotrivesc unul altuia" (Gal. 5, 16). Cdci dacd Israelifii ar fi 'socoteascd voit sd drept pldcere indestuldtoare darul manei, care este oiinea spirituald (inteligibild) a ingerilor pi chipul (tipul) dulcefii irnpdrtdqite prin Duhul, nu ar fi implinit pofta trupului, nici n-ar fi secerat din el stricdciunea. "$i s-a numit locul acela "mormintele poporului"; cdci acolo au inmormintat pe poporul pottitor" (Num. 11,34). Pentru cd <<vorti spre vedere tiecdrui frup" (Isaia 66, 24). Iar popor poftitor s-a numit poporul care a pdtimit acelea, dupd cuvintul spus despre unii: <A cdror slovd e in ru;inea lor, (Filip.3, I4). Cdci de la pdcat e numele, pi ocara nebdrbdliei i-a pecetluit pe cr:i ce au murit; cdci au rdmas vestifi prin osinds ley r72. PALADIE I Adevdrat CHIRIL; Aqadar, cei ce s-au hotdrit sd fie cu adevdrat invdtdcei tlebuie sd se fere,ascf de ner5bdare in osteneli, de cirtirea laql Si de ndscociri'le nerecunoscdto,are, de cea rnai necuviincioasd din toarte, gi c'ar e una cu dorinfa de intindri prirn pa,tirnagi pofta trupeascd. Cdci unii cra,ags,gtia merg pe doud cdrdri qi sint gchiop,i in cugetare. Pentru cd s-a scris: <Vai inimilor tricoase qi miinilor moleSite$i pdcdlosului ce .,umbld pe doud.cd.rdri>> (Eccl. 2, 15). Ci socotesc cd dind toatd pretuirea gi s,tatorniciei in rdbdare, sd ne ,amintim de cuvintul lui Hrisrdbddrii tos Care zice: <Iar dacd voieSte cineva sd vind dupd Mine, sd se Jepede de sine,Si sd-gi io crucee so, Si sd-Miutmeze Mie> (Matei 16,24); adic5, C,acd voiegte cinev,a sh fie ucernicu,l Meu, sd treacd cu rivrnd prin p,artimi." giMirru gi oar'ecum sE iubeascd 'ac'eeia$i a'ceJeagi cdrarre.Acela se va odihni impreund cu Mine gi va. petrece impreund c:trMine 175. Cdci
cuvintul lui Dumnezeu 9i din credinta in El, care il fine in existentd ca o realitate superioard lumii trecdtoare, acela va culege din viala lui in trup, prelungitd dintr-un suflet astfle hrdnit, qi amintiri bune, sau o star ecuratA 9i iniltatd pentru suflet. Trupul nu i-a fost numai spre uscdciune, cl a lisat in suflet si o viati curat{ si bund pentru veci, care va d,a la sfirqitul lumii o viatd noud gi fericiti trupului. 172. Pe de o parte cei ce au fdcut rele ex'agerate qi gl-au atras din pricina lor osindd cumplitd, sint uitafi de Dumnezeu gi de oameni, pe de alta le r6mine numele acoperit de ruqine 9i pomenit cu scirbi. Nu e o pomenire din pornirea de unire cu purtitorii lor, ci ca prilej de depirtare sufleteascd de Ia ei, de pdrdsire a lor in singurdtatea lor. E o pomenire rece, rarh, cu scirbi, cu oroare, nrai rea decit uitarea, dar apropiati de uitare. E o pomenire asemenea a gunoaielor rdu mirositoare de a cdrei pomenire pe de altd parte te ferepti cit pofi. 173. Am amintit cii mintuirea o dobindim nu numai prin ceea ce a fdcut Hristos pentru noi (viefuirea cuqatd, pdtimirea crucii), ci gi prin ceea ce facem noi asemenea Lui, din puterea Lui, care se sdldgluiegte in noi ca jertfit 9i inviat. Nu ne mihtuim numai printr-o achitare juridicd pentru preful pldtif de El pe cruce (protestantism). Urmind Lui, Care petrece in noi, ajungem la odihna Lui. .

INCHINARE

IN DUII

SI ADEVAR,

167

aceasta ne-a cerut-o El lnsugi de la Dumnezeu gi Tatdl, zicind : oVo|V,24). iesc ca unde sint Eu, acolo sd fie pi ei cu Mjne" (Iotam Dar .i altfel sintem impreund cu Hristos umblind i'ncd pe pdmint, ,trupeg'te, duhovnicegte gi sirguindu-ne sd ne fadar nernaipetreciurd ci I,a'r chipu,l (.tipul) aces,tui d'rep,t addpost li odihnd plic'ere'a Lui 174. cern tapt i,l ai descris in Numeri : u$i in ziua in core s-a intins cortul, norul a acoperit cortul, casa mirturiei. Iar seoro a fost peste cort ca un chip de Ioc. A$a a lost totdeauno. Noru/ il acoperea ziua, iar chipul de toc noaptearts. $i dupd ce se ridica.nolul cle pe cort, plecau iiii |ui Israil. $i in locul unde se opreo norltl, acolo tdbcirau Iiii ILii Israil. Din porunca Domnului tdbdrau tiii lui lsrail gi d.in porunca Domnului porneau in toate zilele Ln clre norul umbreo pesle cort, stdtear) pe loc, tiii lui Israi| ? ti cind. sla norul zile' multe peste cort, tiii lui lgrail pdzeau cele rinduite pi nu purcedeau. ,$i cind acopereo norul un numdr de zile cortul, din porunca Donnului sldfeou pc 1oc qi din poruncct Domnului plecau aunci cind p)eca norul,.,5i cind rdntinea norul de seora pind dimineala ,pi se. ridica norul diminer{a, pornetu. Ziua sau noaptea porneeu, de se ridica cortul. Sau dc umbrea norul o zi sau o lund sau rnoi mult d.e o lund cortul, sldleau .pe loc fiii lui Israil si nu plecou, din porunca Domnului plecau. .Au pdzit cele rinduite de Domnu| prin porunca Domnului in mina lui Moise, (Num. 9, 15-23). Alcdtuindu-se sfintul cort in pustie, l-a urnplut norul. Apoi a poruncit gi ca Israelilii sd porne,ascd sd se opreasci impreun.{ cu el, indemnindu-i sd pdzeascd.cu murltd aternfie timpurile de'plec,are gi ardtindu-le celoi primejdi'a ne'ascultdrii.Dar ,acesteafin de istoce vor nesocorti,aceastra, rie. Noi insd sd le privim duh'ovnicegte. lnd'atd ce s-d intemei,at gi a rdsdrit pe pdmint co,rtui cel prea adevdr,at, adicb Bis,eric,a, umplut de slava lui Hris,tos.Clci scto,tesc cd, s-,a faptulrcd vechiul cort a fost acoperit de nor, nu aratd altceva decit aceasta. De,ci a umplut Hristos Biseric,a cle slar-a Sa. $i celor ce petlec in negtiinld qi rdtdcir,e, ca intr-o noapte $i intr-un intune,ric, Ei ie str5174. Chiar pe pamint, in vremea ostenelilor de a-I urma, ne qi odihnim in corl$tiinta cd prin aceasta li facem pldcere Lui. Gustind iubirea Lui, ll iutrim $i noi. $i aceasta ne face si ne odihnim in El, si nu umbldm de la una Ia alta De Lui, de viala sigurd pi bogatd ce ne-o di EI nu ne sdturdm niciodatd. dra.c;ostea Inaintind in Elt ne 9i odihnim in El, cdci nu iegim din El in aceaste inaintare. Cind 'om, te odihnegti, cdci ifi place sd te-ai obitnuit cu iubirea cuiva, chiar de este rdmii mereu in el. lli place atit pentru ch te-ai obignuit cu el ca acelagi, cit 9i pentru ci iti dd mereu un alt semn al iubirii lui. 175. Norul ii acoperea ziua de argif6, iar noaptea norul lua chip de foc- care ii lumina 9i incilzea. ln amindolrd formeie era acelaqi chip al lui Ilristos. In El se odihneau. El li cdlduzea, El ii ferea de durerea ar9itei Si ii lumina ti lncilzea cind ii lnvdluia intunericul 9i li pdtrundea rdceala credinfei gi a dragostei de cile bune.

168

SI"

CHINIL

A'.

ALEXANDRIEI

lucegte ea un foc, sddind ln ei lumina ce se cunoagte cu mintea (inteligibil5). Iar celor ce sint deja luminafi gi au in inimf, ziua spirituald (inteligibild), Ie ddruiegte umbra gi ,acoperdmintul S6u, imbibindu-i cu roua duhovniceasc5, adic'f cu mingiierile de sus gi cele prin Duhul. Aceast,a inseamnd n'oaptea in chipul focului gi ziu,a in chipul norului. cdci cei ce sint incd prunci au nevoie de o lumind c,are ii duce la cunoagtere'a lui Dumnezeu. Iar cei ce sint mai sus de ac,egtia sint lusi minali prin credinfd, au lipsd de acoperXmint gi ,ajutor, ca sd poatd purta cu vitejie arpifa vietii prezente gi povara zilei. <cdci toli cei ce voiesc sd vieluinscd binecredincjos ln.Hristos, vor ti prigonili (I Tim. 3. t2). Apoi ridicindu-se norul, pleca impreund cu el 9i cortul ; 9i oprindu-se acela, se oprilgte pi acesta, iar impreund cu ac'es,tafdceau gi Israelifii la fel. cdci Biserica urmeazd in toate lui Hristos si sfinta mullime a celor credinciogi nu se desparte de cel ce o cheamd la mintulre. ' PALADIE : $i ce trebuie sd intelegem prin pleca,rea gi oprirea noastrd, in vreme c,eHristos merge inainte gi ne conduce ? 1HIRIL.'.scriptura nu face nici o deosebire intre acestea, plecare,a impr6und gi oprirea impreund fiind chipul voinfei noastre de a fi cu
pgmns2gg 176.

Dar pdtrunzind la inlelesuri mai subfiri, vom spune iardgi cd prima plecare es'te ce,a de la necredintd la credinfd gi de Ia necunogtinld lo cu4ogtinld 9i de la a nq gti cine este cel prin fire si cu adevdrat Dttmnezeu, la a gti clar pe st5pinul gi Fdcdtorul tuturor..o a doua folositoare dupd aceea, e cea din viciu gi neinfrinare, spre ,goinfa de a stivii;i gi cugeta cele bdne. Iar a treia, mai inainte si mai sldvitd ca aceea' e cea de la ceea ce-i cu lipsd spre ceea ce-i intreg, in fdptuire ';i dogme. Sau oare nu sporim pe incetu} in cregtereu ""i' in Hristos, inaintind spre bdrbatul desdvirgit gi indlfindu-ne la mdsura virstei plinlrii Lui (Efes. cap. 4) ? Aceasta este poate gi ceea ce ni se spune prin glasul dumnezeiescuiui pavel : <cele dinapoi uitlndu-Ie $i la cele d.inainte intinzindu-md, alerg.dupd lintd, spre cununl chemdrii de sus> (Filipeni 3, l5). Iar plecind spiritual (inteligibil) de la necunogtinfd Ia cu176. Biserica aici merqe, aicj se opregte. Ea nu numai std pi nu nutiiai inainteazd, -cu ci alterneazE inaintarea cu odihna. Ea este identicE sine, dar e 9i ln migcare spre odihnd in viafa virloare. Ea mediteazd gi activeazd. Cdci Hristos lnsugi e Acelali, dar tri se descopere mcreu la alt nivel. $i atit inaintarea, clt 9i oprirea ^se{face) sivirgeqte de toatd comunitatea. Nu o sdvlrqette cineva despErgit ae ceiIa | 1i... - . lns6 .oprirea. mai. inseamnd sj desdvirgirea intr-o anumltii treapte, sau 4es{virgirea viitoare, definitivd lngerii in migcarea Ior in formS de spiiali trec si ei prin trei etape mereu repetate : curdlire, iluminare, deshvirgire...

INCHINARE

IN DUI1

SI ADEVAR

r69

noagtere, dd la nepricepere la pricepere, de la necredinfd la credinf5, gi inainthd pururea in virtufi, oare nu ne mutdm de la un loc la altul ? $i trecind de la dispozitie sau deprindere,aaceasta la aceea, oare nu ne asembndm cu cei ce obignuiesc sd cdldtoreascd177 ? PALADIE: Infe'leg ce spui. CHIRIL; D,ar nici plec'area de la viciu (patimd), nici sosirea 9i sdIdgluirea, in oa,re'caremod, in cele rnai bune, riu o poate lnfdptui cineva, dacd nu e cu el ;i nu-l conduce Hristos. De aceea le-a Si spus sfinfilor ucenici : <Fdrd d.e Mine nu puteli tace nimic* (Ioan 15, 5). Deci aceastd impreund vietui,re cu Hristos gi impreunl desdvirgire cu El a , turturo'r, o or,6rtd,c,a prin ghiciturf,, plec'area impreund cu cortul cind pleacd pi oprirea impreund cu el cind se opregte. Dar cind zice cd prin porunca Domnu,lui vor pleoa, ace,asta ar'atd, cred, cd cei ce au soco,tit cd trebuie sd urmeze lui Hristos au nevoie de cuvintul care ii indeamnd la luptd $i spre chipul p'ropriu aJ sfinlilor, "Cdci toate, zice, sd se Iacd cu bun chip gi dupd rlnduiald" (I Cor. 14, O),Iar acest fapt e infdligat in ceea ce s-a scris mai departe. Cdci a grdit Dumnezeu cdtre Moise, vestitorul celor dumnezeiegti : <Fd-fi lie doud. trimbile bdtute. Le vei Iace de argint, ca sd.-fi Iie peitru chemarea adundrii Si pentru plecarea taberei. $i vei trlmbila cu ele gi se va strlnge toatd. adunarea la uga cottului mdrturiei. Iar cind vei trimbila'dintr-una, \'or veni Ia tine toate cdpeteniile mai mari ale lui Israil. $i cind veli da primul ' semn din trimblle, vor pleca taberele cele asezate spre rdsdrit. ,$i cind veli da aI doilea semn din tfimbifd, vor porni taberele asezate spre miazdzi. $i cind veli da aI treilea semn din ttimbifd, vor pleca taberile asezate spre apus. $i cind veli da aI patrulea semn din trlmbifti, vor porni taberile asezate spre miazdnoapte. Vor do semn din trlmbile la plecarea 1or. $i clnd veli chema adunaree, veli da semn din trimbild . mai lncet.,Si fiii lui Aaron vor trlmbila din trimbife. $i vo li voad. lege r.'eqnicd generaliile voastre" (Num. 10, 1 urm.). 1n PALADIE: Ce vom spune cd sint cele doud trimbile gi deosebirile semne'lor ? $i pentru ce a poruncit cd trebuie sd se f,acd bdtute -din argint ? CHIRIL ; Trimbifele sint doud, pentru cd propovdduirea. in biseriei e indoitd. Una conduce pe credinciogi la cunoagterea dumnezeiascd a dogmelor gi aratd falsitatea invdfdturii celor ce o stric5, cum e cea a , acelora care opresc de la cdsdtorie sau indeamnX in rnod necuvenit la
t77. St. Chiril menfioneazd ln mipcarea spiritului condusd de Hristos, trei etape: a) trecerea de la necunoaSterea lui Dumnezeu 9i de Ia necredinfd la gunoagterea Lui Si la credintd,_ b) de la_-patimi la virtuti pi c) cregterea continud pln6 la bdrbatul deslvlrfit dupd chipul Iui Hristos,

170

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRTEI

refi,nerea de l,a mincdri, pe c,are Dumnezeu le-a fdcut spre impdrtdgirea eelor credi,nciogi(I Tim. 4, 3). Ea ag ingir,a intre acegtia gi pe invdf{torii iudeilor, care pdrdsind cele cinsti,te gi voite de lege, ca invechite, pi i'nvrednicindu-,le d,e pulinir prefuir'e, p,o,nxnceau ucenicii lor trecd buie sd s,e intemeieze pe invdfd,turile. gi poruncd;le ,lor omernegrti. Iar altii invdlau fdr5 chibzuintb cd cei ce s-au indreptat in crr,edinfd, trebuie s5 se taie imprejur, oa sd se-mindre,ascd in trupdl str6in, dupd cum s.a scris. Dar s-a spus despre ei : "AIard ciini, alard lucrdtorii rd.i> . ( A p o c .2 2 , l 5 ; F i l i p . 3 , 2 ) . Alta conduce spre indreptarea mo,rald gi lum;ineazd c,ale,a pelr:ecerii i,n Hristos. Trimbifele sint de ,arEint, rna,terira ,ace,asrta ardtindu-ne prin firea ei in chip fin, strd,J.ucirea cu'rdtia ambelor tlnvXfd,turi. ti ,ia $i prin trimbife s5 se'cheme, zice, popo,ru,l iort..Cdci prin p,ropovddudri a'd,undmpe c'ei ce petre,c in c,orturil;e proprii, l,a biserici. Iar odatd adunafi, ii induplecdm sd purceadd de la cele mai de rugine spre cel,e rr'ai currenite ce,lor sfinliti li-i i,nvdldm sd se mute oarecum de la rdu la bine. Sau nu cuvintul il ,aduce pe iubitoru,l adevdrat al vielii iar Hristos sp,re dogmele cele drepte gi spre indrepilare,a moravuriior ? PALADIE.. A$a esrte. CHIRIL, O""i doud sint trimbifele care adund poporul la cort.' Iar \ de vor trimbif.ra,zice, dinrtr-un,rrr Vor veni 'la tine toate .cdpetenii,le conducdto,ar'ea,le fii,lo,r lui Israil. Cdci socotesc cd au Iipsd gi cei m,ai desdvirpili in deprindere de indemn gi de sfdtuire, d'a'r nu de atita de citd are lipsd mulfimea celorlalti. De aceea pe tofi ce,il,alfide-abia ii induplecd doud trimbife, pe cind pe c,ei alegi, una. Cdcri cetlui i,nferleptii ajung putine ti de i se dd pri,lej, adaugd res'tu,l;<Dd celui.infelept pri' Iej, 6i mai inlelept va ti , td cunoscut ceva dreptului, Si va adduga a primiu (Prov. 9, 9). Apoi a poruncit sd se dea patru semnale deosebite ca prin ele'sd se migte gi sd plece cei de la rdsdrit, de la miazdzi, de I,a miazdnoapte gi de la apus. Prin acestea socotes,cc.i ni se ar,atd ce'le partru Evanghelii, prin care e condusd toa,td lumea s,pr,e cunogtinla dogmaticd gi moralS. Iar dacd trebuie sd gindim pi sd spunem gi altceva, nu ne vom lenevi nricidecum, pu'ni,nd cdutarqq a ceea ce e fo,lositor mai presus de somn gi de sudoarr,e. Agad,ar, vom afla in patru chemdni deosebi,te, in cuvintul no,s't-ru,prin c,are intreg pdmintu,l ar pu,tea infdptui cu ardev5rat vi,ala cea preabulrd gi ldudaftd. Una gi ce,a dintii e cea p,rin care ne-,am obign,uit sb cherndm [a dunoyti'nfa ad,evd,rului 9i la primirea lu-

TNCHINARE

IN

DUII

SI ADEVAR

t7l

minii dum,n:ezeiettipe cei ce ,au sluJit zidirii in locul Ziditorului $i "i'au zis prostegte lem.nu'lui : Tu elti tatdl meu, 9i pietrei tu m-ai ndscut pe lnine',, dupd cuvintul p4roorocu,lui(Ier. 2, 27)r78. Iar ce,lela'Ite 'trei felu'ri se po,trivesc celo,r ce 'au crezut, de vreme ce trsi si'nt 9i felurile vielii din credinfd, dupd cum 'ne-'a invdiart Mintuitoru,l. Cdci a spus cd seminfele aruncate in pdminrt au produs ,rod, uma unu'I, rajltagasezeci 9i este un cualta treizeci (Matei 13, 23). Deci pentru fiecare din ac,este'a vint c,are i se potrivegte c,el rnai bine. Cdci nu vom lucr'a drept, de vorn prin acele,aSi cuvinte, fdrd nici o deosebire, pe cei imcduta sd fo,lo,sim pdrfili intre Dumnezeu pi lume, prin faptul ci s-au insofit in cdsd,to'r'ia cea dupd lege, 9i pe c,ei ce au imbrdfi$at viala p'reabund 9i nevoitoare' sau pe cea cuve'nitd preofiei. Ci 'ace'lora'le vom spune : .'[e'ai legat de Iemeie ? Nu cduta sd te dezlegi. Te-ai despdrlit de lerneie ? Nu cduto temeieu (I Co,r. 7,27),9i to,ate cite se po'trivesc ce'lor cdsdtorifi sd Ie cugete gi si le fac5. I,ar c,elor ce se nevoiesc (ascefilor) 9i s-au ho'tdri( la rdbda,re: "Omorili mddularele voaslre cele de pe pimlnt i curvia, necurdlia, patima, pofta rea* (Col. 3, 5 ; Rom. 7, B), sau : "Nu sint vred' nice pdtimirile vremii de acum de sJavo ce are sd ni se descopere noud- (Rom. 8, lB). In sfirgit, celor chemati la preofie : <Buze|e preotului vor pdzi cunoqtinla Si se vo cere legea din gura Lui, (Mal. 2, 7) 9i toate cite le poruncepte preainfe,lepturlPavel, scriind 'lui Timotei. Sau oa,re s-au depdrtat cele.spuse $e noi de I'a ce'e,a se cuvirne 9i au dus ce spre cem. ce nu e drept ? PALADIE: Nicidecum ' CHIRIL; Darr ia s'e,am,a numai c'elor irnvrednicifi de pr'eofie Ie cd rinduieg.te sd se fo'lose,ascd trimbife, incredintindu-le, socotesc, numai de povdluitorilor popoarerlor gi celo,r sfinfiti pentru preofi,e, cuvintu,l de invdtdturd pi pregdtire spre dorirea virrtirlii. De aceea socotesc cd zice cdtre Moise: <Fd.-li lie doud trimbilen, iar prin lege duce ia imp'Iitrire porurrcr ac'esta, zicind : n$i fiii lui Aaron, preofii, vor suncl din trim' bile. $i va ti voud lege veSnicd in generaliile voastreu. PALADIE: Agadarr, prirn fe,iu'rile s,emn,alelorvom inlelege invdldtu;ra ce se portrivegte fi,ecdr,uiadintre cei c,e obignui,esc sd vieluiascd in chip binep,ldcu,t. ln felul acesta vom flleca impreu,nd gi ne vom opri
.178. ln vremea lui Ieremia codfundau multi din Israel divinitatea cu Iumea materiald. Urmarea a fost ducerea poporului in robia Babilonului. Cine-i mai pu' tea ajuta pe cei ce nu ,admiteau ceva cu adevirat mai inalt decit ei ? E aici o preinchipuire a opiniei multora de azi ci nu e nimic mai inalt declt planul vdzut, material. Cei ce cred ln ceva mai inalt, se inalli si ei, lntiresc ti ei ceea ce au mai inalt ln ei, crezind intr-un izvor aI puterii spirituale $i libere. Cei ce so- , cotesc cd ei se nasc in intregime din ceea ce e supus legilor materiei, se vor su' pune cu resemnare acestor le$i,

t72

SI.. CHINIL

AIJ ALEXANDRIEI

impreunx cu lorul, adicd, vom umbla spiritual impreund gi ne vom odih,ni impreuind cu Hristos. CHIRIL: Bine zici. cdci acesitra convinEe sd cugetdm si cuvinne tul proorocului, care spune ,aga: <$i ecum, Istaile, ce ve cere Domnul Dumnezeu de la tine, d.ecit sd Iaci jud.eca&igi sd iubepti mila, gi sd fii gata sd umbli cu Domnul Dumnezeul tduu (Mih. 6, g; rze. PALADIE: E limpede ci a umbla cu Domnul Duinnezeu e un iucru bun gi prefios 5i aduce slava bdrbitiei. Dar at voi sd-mi spui ce inseamnt a fi ga,ta? 1HIRIL; Buclros. A fi gata sd umbli c,u Dumnezeu socotesc cd inseamnd.a te grdbi sd cugefi 9i sd implinegti ce,le ale lui Dumnezeu, inda,t5, fdrd sii te irnpiedice nimic si fdrd sd te atragd la minte netrebnicS. PALADTE.' D,ar cine zicem cd sint peste tot cei ce voiesc sd urmeze lui Dumnezeu, dar nu voies,c din toatd inima, ci cad in molegeald pi fug de stdruintd ? )HIRIL.' cei ce sint zdbavnici gi abia ajung pind la a voi sd cuEete cele c'e sint pldcute lui Dumnezeu, dar nu se prind din toatd inim'a de o viefuire sfint5, cei ce dau iubirii lui Dumnezeu o micd parte din sirguintd 9i rivna afldtoare in ei, dar resrtul au hotdri,t sd-l cheltuiascd intreg in chip risipitor gi nepdsdtor in distracfiile viefii acesteia, in osteneli nefoJosito,are gi' in griji am'are fso. chipul (tipul) acestora sint fiii lui Rubin gi Gad. cdci s-a scris i,ardgi in Numeri : <gi mulfime de vite aveau Iiii lui Rubin gi Gad, mullime mare toarte. gi ou vdzut linutul lui lazir si linutul lui Galaad..gi era locul, Ioc de vite. Si venind. fiii lui Rubin si tiii lui Gad, au zis cdtre Moise 6i cdtre Eleazar weotul si cdtre cdpeteniile adundrii : Atarot si Devon si lazir gi Namro, $i Esevon gi Eleadi gi saverna gi Navu si vaian. ptimintul pe care I-a dat Domnul, lnaintea fiilor lui Israil, e piimlnt bun pentru hrand d.e vite, gi slugile tale au vite. gi au zis. De aildm har inaintea ta, sti se dea pdmln-.
179. Judecata o face omul asupra sa, mila o indreaptd spre alfii, Dar nu va fi in stare nici sd se judece pe sine'fdrd pdritinire, nici sd facd mil6 cu allii, de nu va umbla cu Dumnezeu, de nu va recunoaste un for superior sieqi, cale nu depinde de el. 180. E rclativ usor sd speculezi desprc Dumnezeu, dacd. te-ai obignuil cu cceoslc, Dar e cu mult mai greu sd vieluiesti cgc cum cugefi. Aceasro cere o altd. cugetare: sd. cugeli pe Dumnezeu ca pe cel ce-ti porunce$te sr, te vc judeca pentru viala la; sd-l simli ca Persoond care se intereseazd. cle tine, nu ca pe un olriect posiv- aI _cugetdrii tale. Dat oceostc nu-li ingdduie sd tot amini Lmplinirea poruncilor lui .Dumnezeu, cine se obi$nuiette sd omine, va tot amina. Nu ldsc clipa prczentd. sd, trcacd, a$teptind o altd clipd, sau fdcind planuri de-a lucra in clipa viitoore. E un lucru asupra caruia a insistat Kirkegaard (Einiibung im Chris. stentum).- cu_getarea s6-fi fie unitd cu lucrarea ; lucrarea lfi va prilejui alt[ lntelegere a lui Dumnezeu

INCHTNARE tn ouh st aopvan

tul acesta slugilor tale spre stdptnire gi sd nu ne trccI pe,noi. Iordanul. .gI a zis Moise liilor lui Gad si Iiilor lui Rubin. Fralii vo^plri vor merge Ia rdzboi gi voi veli gedea aici ? pentilt ce sucili minlile |iilor lui' Israil ca sd nu treacd. in pdmintul pe care li-l d.d lor Domnul Dumnezeu ?o (Num. 32, I urm.). Apoi ocdrind neascu,ltarea pdrinfilo,r lor 9i ce,le ce le-au veni,t lor din ac,e'ea, zice: Au murit in pustieu, fdrx sd vadf, mdcar, ca sd zic aga, pdmintul fdgdduintei. gi urmeazd iardgi : <gi iatd, v-afi rid.icat voi ln locul pdrinlilor voStri, slat de oameni pdcdtogi, cc sd ,acldugali incd la iulimea mlniei Domnului csupra lui Isrcil. pentru cd vdveli lntoarce de la El, ca sd. mai ad.dugali incd. a-L ldsa in pusfie gi veli pdcdtui tald de toatd adilnarea aceasta.gi ou venit Ia el gi ou zis : vom f ace aici stine de oi vitelo'r noosrre si cetdti lucrurilor noosrre. gi noi lnarmali vom merge lnaintea tiilor lui Israil pind ce ii vom duce pe ei ln locul lor. gi se va ad.d,posti overee noastrd in cetdli inconjurate cu ziduri, din pricina celor ce locuiesc linutul. Nu ne vom intoo.rce Ia casele noaslre, p1nd.nu se vor impdrli tiii lui lsrail tiecare la |ocul sdu. $i nu vom mai mosteni intre ei dincolo d.e lord.an 6i mai lncolo, cd am Iuat pdrlile noastre d.incoace d.e lord..an,Ia rdsdrit,, (Num. 32, r4_rg). obse'rvd c5. aces ia, de dragul cregterii vitelor gi a averilor, gi a iubirii de femei gi de copii, Dll ar fi trecut Iordanul gi n-ar fi suferit sd ia parte la r6zboi gi 'la luptd, nici n-ar fi voit sd se impdrtdgeascd impreund cu ceil,alfi de Elo,ria 9i de bundtdfile ndddjduite. Ci socoteau cd cel m'ai bun 9i mai do,rit lucru este sd rdmind pe lo,c, fdrd sd-gi vire, ca sl zic aga, mdcar piciorul in undele lordanului. Dar certindu-i Moise gi ficindu-i si se teamd de-a se vedea sub minia dumnezei,ascd, fdgdduiesc cu greutate sd treacd impreuni cu ceilalfi Iordanul gi sd ia parte impreund cu ei la ostenelile rdzboiului gi luptei. Dar declard cd nu vor fi impreund pdrtagi cu ei; de vreme ce au primit partea lor dincolo de lordan. De felu,l Ecesta' sint cei indbugifi de grijile viefii de aici. Ddruindu'gi toat5 inima voinfei de-a cugeta ra cele de pe pxmint, de-abia se ingrijesc pufin de cele necesare gi nu-gi dau nici o sirgnrinfd pentru cele ale lui Dumnezeu. cdci <mulfi sint chemali, d,ar'pufini alegi* (Matei 22, 14). Deci cei ce se afl6 intre cei chemafi din pricina credintei, dar nu se numdrd lncd intre cei aregi, din sldbiciunea pentru pldceri, sint uneori zhb'avnici gi foarte lenegl chiar in a se apropia de harur sfintului Bstez. Cdci se tem sd ia. asupr,a lor, p,entru slava iui Dumne- 'zeu $r pentru folosul lor propriu os'tenelile c,uveni,te sfinfilor si sx fie prigonifi impreund cu slugile sincere, dacd timpul le cere aceasta. Dar mus,trindu-i legea dumnezeiasc5 gi infricogindu-i uneori minia dumnezeiasc5, pornesc cu lene spre b,otezul mintuitor gi iau parte im-

I
I

t74

Sr. CHIRIL

AIr ALE'<ANDRItI

preund crr cei alegi l,a ostexeli, fie postind cu ei, dat mai f5r5 sil6' fie sd aompatimind cu Biser,ic,ile prigcynite, dar neinduptrecirndu-se incd judecata dirspretui,ascd c,etledin lurne, ci rlminind atirnali ca de o par'te pdmin;tegti. De aceera'a zis Hris'tos celor de pld,cerlle gi de desfS,td,riile spre virala dreapti 9i se sirguiesc i'n evl'avie : lol ce s-au indreprt'art nlluali aminte sd nu se ingreuneze inimile vocstre de griii si lrdmintciti e lumegli,, (Luca 21, 14), Sa;unu s,ocotegti,prietene, cx lucrrud, pagubitor? PALADIE; Socotesc.Cum de nu. 1HIRIL I Dar adincindu-ti ochiurl mintii' i'n cele scrise,'te vei mi' nu,na de frumu,sel,ea chiPului. PALADIE; In ce fel ? CHIRII: Cei ce s-,au l,ernevit fati de cele prea bu,ne, din Pricina oregterii vifielor, a copiilorr, a femeilor, a stini,lor gi a cl6dirilo'r' si'nt Rubin si Gad. ? PALADIE; $i c'e insearnnd aceasrba CHIRILT Ce,l dirrtii eria primu'l ndscut din Iac'ob, iar ceildlalt s-a niscut din slujnicra Zelfa. ' PALADIE: E a'devdrart. 1HIRIL; Deci cei chemati sint intii ndscuti din credintd 9i ei au primi,t o pa,rte aleasd de Ia Dum,nezeu, cit tine de har. Da,r nu sint iu' bitori de liberta,te, din pricina aplecdrii spre c'ele re1e. Iar Biseriaa ce' lor intii ndscutri, sc,rigi in ce,ruri, splnem cd se nqmesc cei indreptati din cr,edin!6. Dar prirnu,l ndscut nu e irabitor de libertate, ci nrai degr'abd pSrtag li sot ail ce,lor "b "rn fug de ruginea 1q6isi 181. bine ai sPr:,s' ,PAL$DIE; F,o,arte CHIRIL.. Dar cuvi,ntul apropiindu-se de t[rm ;i oairecum de amncarea ancorei, urmeaz5 sd spunem 9i s6 reamintim iardgi cd trebuie s5 ne strdduim bd.rbdteste spre toate cele ce ne sint de fo,los 9i sd socotim osteneiile ca un exercifiu spre virturte dar sd nu cuEetem altfel' ci cd Dum,nezeu e's,teCeI ce ne mi'ntu,iegte9i ne ddruiepte puterea de a lupta impotriva ceil.or ce ni se opun, chiar dacS ar trebui sd ne im' potrivim unor forfe cu mult mai mari ca ale noastre'
era migcat 181. Cel nascut din credinfd inc6 nu e_'5i indreptat din credinfd' El dar .mai amina botede crJinta care l-a ndscut la o altd intelegere, spre botez, Ciriiii erau multi adulfi care incepeau-.s6creadd in Hristos, dar ;1. ];;;;ei-St. -a-minauhotdrirea lor ae a primi -botezul, pentru olliga{ia ce trebuiau sA Si-d *ui i*iruu botezul, socotind ia odat6 cu acesta in inireptaiea deplind a vlitrii lor. Ei vor nrai face plnd atunci. Ei nu cd la botez li se vor ierta' toate pd-catele ce le pdcate"' ." giaU"u" sd aiungd la libertatea deplind de

INCIIINANE

IN DUIT $I ADEVAR

175

Cd nu vdrsdm S[do,area fSrd folos, suportind ostenerlile pentru viriute,'ne invald Moise, zicind irn a doua lege: .$i sd.-fi aduci umjnte de toatd caleat pe care te-a condus Domnul Dumnezeul tdu in pustie, ca sd te chinuiased pe tine pi sd le ispifeoscd si sd se Jocd cunoscwte cele din inima ta, de vei pdzi poruncile /ui sau nuo (8, 2). Dar nu ne lasd sd ne imbolndvim de Iagitatea nebdrbdteascl, de vreme ce putem sd vedem din nou mina celui ce ne apdrd pe noi. cdci scrie iardgi : oler ce zici in cugetul tdu cd mai mare esle neamul ocesto decit Mine, clrm voi putea sri-i pierd pe ei, sd nu te temi d.e ei, ci sd-li aduci aminte cite a Idcut Domnul Dumnezeul tdu lui Faraon si tuturor egiptenilor d.e ; ispitele mari pe care le-au vdzut ochii taij de semneIe gi minunile acelea mari, d.e mina cea tare gi d.e fuayal cel ina\t. Cum te-a scos pe tjne Domnul Dumnezeul tdu, a$d va race Domnul Dum.nezeul nostru tuturor neamurilor, de cere te temi,, (Deut, T, 17 S. t,).

I .r--r

'

CARTEAA $ASEA Trebuie s[ ne aliptm numal de Dumnezeu Cel dup[ fire gt pe H s['L tubtm din tot sufletul
si din toati inima

)HIRIL: Despre bdrbdfia ce,a intru Hristos inte'leasd 9i despre td' ria duhovniceascd, am spus, Paladie, pe cit se pare' destul. Dar e necesar, cred, sd aruncdm o privife asupra celor prin care putem noi cig'.iga acestea. PALADIE; Bine zici. 1HIRIL.'Vino deci sd ne mi5c6m ochiul cugetSrii in cerc 9i sd supunem unei cgcetdri mai amdnunlite faptele noastre, c'a sd vedem cit mai bine pe cEre cdrare mergind, vom fi s,trdlucitori 9i vom primi, ca' pe o cunund, aprob,area pentru toate, dupd ce le vom fi sf,virlit in chip vrednic de l,a,udd.sau oare nu-ti par a cugeta cele drepte, de voiesc sd iac o cercetar a acestor,a? PALADIE.. tsa e foarte bine. cdci spur 9i eu c5 intii trebuie sd fie omul indemna't Ia bdrbdfie printr-o chem'a're,apoi s5 imbrdfigeze cele prin care poa'te dobindi s,trdlucirea gi ajunge pe o cale dreaptd la viata neprihdni$. CHIRILi A5adar, sd spunem cd sprijinul intregii case ste fundamentul, iar inceputul cordbiei e cirm'a. La fel temelia ce'lui ce voieqte sd lucreze dreptatea, e cu,noqtin!,aadevdrului 9i inv[tdtura nestrimbatd despre credinla in Dumnezeu Ce,l unul prin fire 9i adevdrat. "Cdci de nu veli crede, nu veli inlelegeu, spune Sfinta Scripturd (Isai'a 7, 9)' Iar dacd n-am infeles incd nimic din cele de trebuintd, e neces'ar sd nu lucrf,m, de vreme c nu gtim sd lucrdm drept. Sau oare nu vei recunoagte c5,e de trebuintd pentru a rivni lauda sX cercet5m tot ce e de fdcut, dac{ prin judec,atd putem face drept ceea ce trebuie idcun ? ' PALAD^IE; Recunosc. ' CHIRIL.' Agadar, educatoarea intelegerii este credinfa r82. Iar lntelegelea fundamenteazd ce,le ce trebuie sd le f'acem. De aceea cind Dum'
182. Se afirmE, cu mult lnainte de Anselm : <credo ut - intelligam.>' Dar s6 pu_continud cI tniet"obrea stdn Ia rindul ei, la baza celor ce trebuie lucrate. Cu rinduri inaint"e s-a spus in fond acelagi lucru, dar nu s'a fdcut o prea neta tine

INCETNARE IN DUH SI ADEVAR

t7?

nezeui tulturor le-a d,at Ismae'iifilor prin Mois'e legea ca pe un pedagog gi inclrumdtor lnfe,lept, le-a pus, c,a pe o temelie gi incepdturf, neoldtinat5, cunogtinfa despre Dumnezeirea cea una gi adevdr,at5. Cdci so(:otea cd nu vor pute,a ajunge la viala neprihdnitd gi curatd, ,adicd nu se vor putea pune de acord cu legea, care-i indemna la cele preabune, gi nu vor putea sd se supurndpo,runci',lorei, d,acbnu vo,r primi in minte, ca pe un zid inc,onjur6,tor, credinla in Dumnezeu, ca sd se poatd impotrir.i vitejegte pi6ce,ri,lor care-i indeamindla nepds,are rdDeci trebuia ca cei vechi sd rlepede, oa pe o boald su.ftete,ascd, tdcirea politeis,tS, gi sd fie int5rifi bine in c,r,edinfd i:r Dumn'ezeu'l Cel unul prin fire gi adevdrat. De aceea prima ,lege care i-a luminat a fost: <fiu sinl Dontnul Duntnezeul tdu, care te-a scos pe tine din pdn'fintul Egiptului, din casa robiei. Sd nu-fi taci lie alli dumnezei atard de Mine. Sri nu-fi Iaci lie idol, nici asemdnore a ceve din cite slnt in cer sus gi pe pdmlnt los, 9i din cite slnt in ape sub pd.mint. Sd nu te inchini lor, rricj sd s//uje,lti lor. Eu sint Domnu| Duntnezeul tdu, Dumne?eul rivnitor, care pedepsesc pdcolele pdrintilor ln tii pind Ia aI treilea $i aI patrulea neem, celor ce md urd,$c pe Mine, Si care lac mild pind Ia aI miilea neem, celot ce md iubesc pe Mine.Si pdzesc'poruncile MeIe,>ileq. 20, 2 t. u.). Trebuia sd infricogeze cu ameni,nfdri aspre pe cei ce vor i'nchide trecerea poiuncii ln fapte. De aceea se ,numegte Dumnezeu pe Sine rivnitor gi spune cd va plSti p5caterle pdri,nf,ilor urrnagi,lor lor, dacd vor imbrdfiga o viafd asemenea acelora gi se vor lua i.a intrecere ,cu gre5ealele inaintagilor tss. Cdci nu spunem cd pdc,atele pdrinfilor vor aduce pedepse peste cei ce n-au pdcdtuit deloc, de vreme c,e Dumnezeu lnsugi strigd : <Nu vor muri pdrinlii pentru copii, nici copiii 1:entru parinli ; Iiecare va muri pentru pd.eatul sdu> (Deut.24, 16). Dar dacd fiii urmeazd voilor
deosebire intre credinfd 9i intelegere: (la temelia lucrdrii drepte sta invdfdtura ciespre credinta cea nestrlmbatA despre Dumnezeu>. Iar ceva mai jos se spune cd Ia temelia intregii viefi noi stii kcuno$tinfa despre Dumnezeierea cea una qi adevdrat6>. De fapt nu se prea poate despdrti intre credinfa intr-un singur, unic Dumnezeu ti inlelegerea din ea, sau intre adevdrata inlelegere ii credintE, Cind judecd cineva drept, nu poate s5 nu creadd in Dumnezeu cei unul 9i viceversa. O judecatb dreaptd nu poate si nu, distingd lumea conditionati de un lor necondilionat si aceasta lnseamnd a crede in Dumnezeu; qi cind crede cineva in acest tor necondifionat, eI judecd drept... Una se cuprinde in alta. Dar intregul acesta dual depinde li de voinld. Sau chiar judecata dreaptd depinde $i de voir:x. adici de acceptarea voiti a unei intuilii a adevirului 183. Dacd in lege pare a se spune cd Dumnezeu va pedepsi pind la aI patrulea neam gregelile pdrinfilor in mod neconditrionat, aci.Sf. Chiril spune cd Dumnezeu o va face aceasta numai cu urmaiii care vor imita gregelile pdrintilor. Aceasta se poate lnttmpla lnsd mai usor cu urmagii, datoritd sldbiciunilor mogtenite. lr - lf. CEIRIL

l
b ,
I

178

SF, CHINIL

AL

ALEXANDRIEI

pdrintilor Si imit6 impietatea inaintagilor, mlnia se prelungegte ;i asupra J.or.Chiar dacd s-a,r intirnpla ca Durnnezeu, CeI rnai presus de to,arte, din iubi,rea Sa de oam,eni n'a,tu,rald, se refind de la ,trebuinla de-a sd pedepsi pe cei dintii, ,aduce pe urmd peste cei de-a,l doi,lea, sau peste cei de-al tr,eilea, urgirn ge se cuvenea gi se dratora l,a irnceput neamului intinat te. Deci Dum,nezeu i-,a im,pins spre trebuinta de-a se teme, nunindu-Se pe Sine riv,nito,r. Dar tot El i-a intdrit ln cred nf6, f6girduind sd f'acd mild pirnd I'a al m,iirleanearn celor c,e-Liiubesc,pe'El. A adduEat insd gi o p,o,runcdvecind gi sord cu acestea, zictnd : <Sd nu iei numele Domnului Dumnezeului tdu in de$ert. Cdci nu.vo /dsa Domnul nepedepsit pe cel ee ia numele Lui in deqert" (Ieg, 20, 7). Aceasta.o fdceau unii, legind numele lui Dumnezeu de lemne gi de pietre.9i coborind prostegte numele cel mai presus de tot numele la produsul gi Ia munca miinii omenegti 185. Cetre acegtia a spus Dumnezeu prirr glasul lui Isaia: <Dupd ce a ales me$terul lemnul,'|-a mdsurat, |-a liplt cu clei Si [-a idcut ca un chip de bdrbat gi cu o frumuse[e de om, ca sd-/ a$eze in casd. Tdiat-a din pddure un lemn, pe care |-a sddit Domnul 6i l-rt crescut ploaia, ca sd Iie oo.menilor de ars ; Si iuind din el s-a lncdlzit 1i arzindu-|, au copt plinea cu eI, iar din rdmd1ild au td.cut dumnezei Si se inchind /or" (Isaia 44, 12 g.u.) 186. dupd a'lite'le,zic,e : <Cunoaytefi cd $i cenugd este inima lor, Si rrildcesc>, (Isaia 44, 2O). Ac,egrtiai'au numelei Domnu'lu,i in degert. Dg,ci soc'otesc cd cei ce au sc5part d'in laful diavolesc Ai du, curo,sCurtpe Dum,nezeu adevdrat, nu trebuie sd molegeascir in ginduri.reci 187, nici sd cinsteasc5 prin flecdreal5 cee-a.ce-i josnic, ldsindu-se at,r.a9ide ,trebuinfa de.a Sti de ,alti dumnezed, sau de-a soco,ti cd existd peste tot vreunii ln afard de Cel unurl gi adevdrat. <Cdci degi sint a$a-zigi dumnezei, tie ln cer, Iie pe pdmint, pentru noi este un
184. Chiar dacd nu vine drmarea relelor sdvlrgite peste cei ce le-au sdvlr$it, pentru ci natura lor incd n-a apuc4t si se sldbeascd prea mult, aceasti urmRre vine peste urmagi pind in al patrulea neam, lnsd numai dacd ei nu se infrineazd cu un efort sporit de la imitarea relelor inaintagilor. - 185. A lua numele lui Dumnezeu in degert, inseamnd a-l da celor ce nu corespund infelesului lui, a goli numele lui Dumnezeu de confinutul lui. . 186. Nu poate fi Dumnezeu omului ceea ce depinde aga de mult de om ch aceasta poate s6-L supund lucrdrii Sale. Nu poate fi Dumnezeu omului ceea ce-i mai prejos de om. Dar trebuie sd admitem o existenli care nu depinde de nimic, ci de care depind toate. $i realitatea nir poate consta din componente dependente unele de altele. Trebuie sE fie una care nu depinde de nimic altceva si de care depind toate. Aceasta trebuie sd aibd 9i o conqtiinld +i o libertate, pentru ci dacii ar depinde celelalte de ea fdrd voia ei,' aceasta n-ar fi propriu-zis o dependenli a lor de ea. 187. <Ginduri. reci>, glnduri specu,lative deipre D'mnezeu. Aceasta nu e o simtire a puterii lui Dumnezeu ; sint glnduri prin caie omul se socotegte superior lui Dumnezeu. Dar acest dumnezeu e un idol dependent de om. ra

INCHINARE

TN DUII sI ADEVAR

179

singur Dumnezeu, Tatdl, din Care sint loale qi noi lntru El r Si un singur Domn,Iisus Hristps, prin core slnt toate qi noi prin E/, (I Cor, B, 5-$). Dar nici nu contr'agern fir,e,aDumnezeirii in chip iudaic numai I.a Dumnezeu qi Tatd.l Ce,l Unu,I, ci o ,ldrgim n Treimea Sf,iatd gi de o fiintd. 'I'otugi deosebind-o in calitatea persoanelor gi insugirea ipostaselor, contragem iard,gi pe Dumrnezeu .irirtx-unurl,pentru identitate,a fiintei r gi Lui Ii vom sluji, Lui ne vom i,nchima,chernind pe Tatdl gi pe Fiu[ gi pe Sfimtul Duh. Cdci zice : oSd hu-li tie lie alli dumnezei aIard. de Mine". $i iar59i: cDomnului Dumnezeului tdu te vei inchina $i Lui singur Ii vei sluli" (Dent. lO, 20 r M,atei 4, 10). Iar de vreme cb unu,,leste Dumnezeu T'atdl ; unu,l Domrnu,l, Fiu,l ; unu,l Duhuil Sflnt CeI purcesr nici pe Dumnezeu,l Cel unul nu-L vorn scorate din domnire, nici pe Ce,l cu'ad,evdrat gi prin fire Domn, nu-L vom lipsi de a fi Dumnezeu. Cdci tine numaidecit de Dum,nezeirea cea prin fire domnia gi iarigi d,e domnia ce,a adevdratd, slava Dumnezeirii ls. PALADIE: F,o,artedrept gi loarrte irntreleptE-igrdit. CHIRIL...Deci vom cunoagte, Paladie, un Dumnezeu, gi pe nimeni nicide,cum nu vo,m soc'bti lmpreund cu fil, clepdr,ti,ndcit mai rnult din sufletul nostru nehotdrirea care este cu adevdrat trufie Si'hul6. Aceasta ca sd nu ne spund gi nou{ sfintruil cuvint : <Pind'' cind veli Schiopdta cu amindoud piciaarele ? De credeli hti BaaI, lnchinali-vd lui, de credeli in Dumnezeu, inchinali-vd lui Dumnezeu" (III Imp. 18, 21). Deci rtrebuie sd firn de un singu,r fel, nu cu dou& leluri de gindnri gi ,schimbXcio$i, gafa sd fim vdzuli trocind la c,eil.e n;u se cuvine. Cdci ce 'eu zic c6 a gohiopdta spre amindoud pErlile qi a iubi cldrtinrarea, e cea m'ai ma're necredin|d. De aceea gi legea veche pedeps,egte cu m,orarrtea pe cel ne,sigu,r.Cdci zice : nCel ce jertle1te dumnezeilor, cu moerte sd tnoard, fdrd numai Domnului>, (leS, 22, 20). Prin urrla,re ridicarea cniva impotriva slavei lui Dumnezeu gi incercarea de a dbrui cele ce se cuvin sd fie ddruritenumai Lui singur, celor care voiegte el gi celor ce nu
188. Tatdlui ii zicem Dumnezeu. Fiului Domn. Duhului Sfint Purcezdtor. Dar prin aceasta nu lipsim pe Tatdl de domnie, nici pe FiuI ti pe Duhul Sfint de Dumnezeire. Sint trei Persoane, dar un singur Dumnezeu gi de aceea i se cuvine o singur{ lnchinare. Nu ne lnchinEm Tatdlui desp6rtindu-L de FiuI,,nici Fiului despiriindu-L de Tatdl. $i pe nici unul de Duhul Sfint, cum nici pe Duhul Sfint de ei. De aceea au $i o singuri slav5. Nu-L contragem pe Dumnezeu necunoscindu-L in cele trei Persoane. 'Deci este o viafd largd in El, sau o viafd a iubirii. Dar nici nu lmpdr{im unitatea fiinfei 9i vielii Lui. E ldrgimea iubirii intre Persoane in unitate qi unitatea desivirgitd in ldrgimea iubirii intre Persoane.

t80

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

sint prin fire dumnezei, e cea mai urirtd dintre boli, m,ai bine zis e crima gi vina celei mai de pe urmd impietdti. De unele ca acestea trebuie si se lepede cel cu adevdrat credincios li iubitor de Dumnezeu, curAlindu.gi nu numai inima, ci neprimind sb rosteascd vreodatf,, nici m6car cu limba numele idoiului. Cdci s-a scris: .,Si numeJe dumnezellor sfrdjni sd'nu vi le aduceli aminte, nici sd se audd din gura voastrd. (leg. 23, 13). Cdci ceea ce e urit a cunoa$te, e pdgubitor li a grdi. Cei- ce s-au hotdrit sd cinsteascd curdlia credinfei se cuvine sd-gi aducd aminte totdeauna de fericitul Pavel, care scrie : <Cdci esle cu neputinld ca cei ce ou fost odatd luminati 9i ou gustot cuvintul lui Dumnezeu Si puterile veacului viitor, dacd au cdzut sd se lnnoiascd iardqi spre pocdinld> (Evr. 6,.4-6). Penlru cd cei ce au foat conduti odatd Ia impf,rtdgirea de h,aru,lceresc Ai dumnezeiesc, prin Sfintul Botez, dupl ce au primit invdfdtura adevdratd pi de viafd fdcdto,aredespre invi,ere gi despre impdrdfia lui Hristos, de se vor hotdri sd se i.ntoarcd i,ardgi la starea de la inceput gi sE sufere boa,ia dintii, nu vor fi innoiti spre curdlire prin al cloilea botez. <<Cdcinecredinla lor nu va nimici credineioSia lui Dumnezelt>,cum spune dumnezeiescul Pavel (Rom. 3, 3). Nici nu vorh socoti nestatornic harul dumnezeiesc, pentru cd l-au'disprefuii unii, intorcindu-se inapoi. Ci mai degrabd Judecdtorul tuturor va supune la pedepse pe cei ce nu s-au pdzit sA se rostogoloascd la atita impieta'te, incit sd ca,lce in picioare pe Fiul lui Dumnezeu pi sd socote,ascirsingele legdmintului ca lucru de rind pi sd dispretuiascd Duhul .hbrului, i,n ca,re au fost sfinlifi pi s-au fdcut pdrtagi ai firii dumnezeie;ti 18e-1e0. precum ostagul care CXci a aruncat coiful 9i a fugit din lup,td, nu m,ai tie,buie cinstit a doua oard cu semnele ostdgegti, ci trebuie pedepsit, ca sd sufere pedeapsa lagi189-190. Nu cunoagternmai rnulti dumnezei, deci nu ezitdm cdrr.ria dintre ti si ne inchindm mai intii qi mai mult. ln acest caz arn huli pe Unicul I)umnezeu, sau nc-am rrufi aleqind noi pe cel cdruia sd ne inchindm mai intii. Dumnezeu Cel Unul nu e un l)umnezeu sdrac de iubire. Nu e fdr6. Fru. ti fdri Duhul Sfint. Nu are in El totul. Un astlel de Dumnezeu dacd e socotit deosebit de lume, nu e in comunicare cu lumea. Fiul lui Dumnezeu e CeI Care rdmlnind Dumnezeu S-a ldcut 9i om 9i qi-a vdrsat slngele pentru noi pi a luat in umanitatea Sa pe Duhul Sfint, ca s-o slinfeascd pe ea 9i prin ea 9i pe noi, Un astfel de Dumnezeu firi o iubire interioard $i fdrd putinta comunicdrii cu noi, firi si inceteze a rdminea Dumnezeu, nu e Dumnezeul adevdrat. O con$tiint6 nu e posibild fdrd a fi conqtiinfa despre o altd conqtiinld, fhri a fi in comunicare cu ea, fdr a o avea ln sine, cu toate ci nu lnceteazi sI se distingi de cealalt[ congtiinfd care-i este intr-un anumit fel interioarS. La temelia intregii realitati e o congtiinfd care are in sine o altd conqtiinfd sau alte doud conFtiinle din veci. E o conqtiin|5 de Tatd suprem Care are in sine congtiinla unui Fiu suprem 9i congtiinfa Duhului care participd la bucuria Tatdlui de-a avea un Fiu gi a Fiului de-a avea un Tat6. Con+tiinfa acestui Tatd adund in sine constiintele pe care ie creeaz&,

INEHINARE IN DUH SI ADEVAN

181

I
I

r
I

] t
I I

tdfii, socotesc cd in acelagi fel se cuvine ca cei ce au disprefuit harul cel a'tit de vrednic de cinstire qi de admirafie, se cuvine sd nu mai fie cinstiti cu ddruirea umui a:l doile,a duh, dupd ce au disprefuit pe cel dintii, ci sd fie supu,s p,edepse,l,orlel. Dar gi oirvintui vech'i ne invafd cii cei ce ar.l fost luminali oda,td, se cuvine sd ajungd la acea hotdrire li tdrie de ginduri, inci,t sd nu gtie decit pe Dumnezeu Cel Unul prin fir,e, gi s.I fie cu s'ci'rbdfatd de cei ce se m,ai gindesc $i Ia altceva decit la aceasta gi sd ,aibd c'ea mrai frumo,asddintre dorinfe pe acee,ade a se ridici impotriva idolilor, de a d5rima templele gi de a socoti ca nimic locurile religioase ale pdginilor. Cdci s-a scris : <gi o grdit Domrutl ccitre Moise sprc opus de Moab llngd lordan, 1n lala lordanului, zicJnd: Cirdic,yleIiilor lui Israjl ^ti zi cdtre ei ; Sd treceli Iordanul in pdnfintul Canaan gi sd pierdeli pe toli cei ce |ocuiesc In lard.lnaintea Ielei voaslre. nSisa ninticili cltipurile ,lor qi toli idolii cei turnali ai lor sd-i pferrleli ^5i toli stllpii (columnele) lor sd-i stdrlmali,, (Num. 33, 50-52). Intelegi cd aei ce au tr,ecut Io,rd,anul:trebuie sd desfiinleze ,arltarele qi templele Si sd dXrime idolii 9i stilpii (coloanele lor) fdrH intirzie1s ? 192-193. Crufarea acordatd acestor rele, e un semn clar cd nu sinCdci tem bine intemeiali gi nu-i inchindm lui Dumnezeu inima fdrii prihand, cu toate cd s-a spus limpede despre cei necredinciogi $i vicleni : <Sci nu le inchini dumnezeilor lor, nici sd-li faci dupd taptele lor, ci cu ddrimarea sd cldrimi capiStele lor $i zdrobind sa zdrobeSti stllpii lor. gi sd s1uieqti Domnului Dumnezeului triu. gi voi binecuvinta piinea to $i 1..inuJ

pentru a cxtinde la ele iubirea de Tatd. $i toate aceste congtiilfc se sint unrte ltr constiinta Tatilui, dar fiecare din cle aduni intr-un fel in ea toate celelaltc congtiinfe. Dacd n-ar fi un unic Dumnezeu ce cupriqde ln sine ca Tatd atte doud congtiinfe din veci, sau ne-am putea aduna toate conttiinlele create fir5 si ne c o n t o p i l n i n t r - o _ u n i c I c o n s t i i n t , l d u m n e z e i a s c di r r t r e i t d , s a u i u b i t o a r e . A c e a s l d u n i tate a con$tiinfelor nu o poate inldptui nici politeiismul, nici vreun fel oarecdre rle panteism. Pe de altd parte nu primeEte Dumnezeu in congtiinta Sa congtiinle rr r u d a r c . r 191. Argurnentare impotriva unui al doilea Botez. Cel ce disprefuie$[e prin viala lui Botezul primit, disprefuiepte Treimea in numele c6reia s-a botezal. \;iata t regtinh incepind cu harul Botezului, tncepe cu credirlla in Treime. Dir-r aceasta sc nagto omul cel nou. Omul ace=sta intrat intr-un nou orizont de vial5, in ciria zontul plin de sens. Fdrd Treime, existenla nu are sens. Daci omul nu itie ce e fiul lui I)umnezeu 9i prin aceasta destinat vieiii eternc ca fiu iubit al Iui Dumnr:zeu, existenla lui nu are sens. Cine s-a ldsat si cadd din acest scns, u;or ar pu- teo r'.Idea9i a doua oari din el. 192-193. Adica cei ce s-du -botezat in Treime, trebuie si ddrime din r:onritiirita It.rl orice idol. sau templu iclolesc, orice iclee cd lumea t:st6 realitatea ultimd satl d i v i n i i . ( i h < ' ia c c a s t a i - a r c l r r e el a p i e r d e r e a l o r < - ' ic o n ; I i i n { e p e r s o n r l e . r

182

ST. CHIRIL

AIJ AI/EXANDRIEI

fdu 9i apa ta r&. $i voi depdrta sldbiciunea de la voi. Nu va ti nerodltor, nici sterp pe pdmintul tdu, numdrul zilelor tAIe le voi plini" (Ieg, 23,24-26). E'crlair cd cerlor bine intdrili Si alipili printr-o cugetare s5n5to,as.i, la Domnu,i tuturo'r, celor crare se strdduiesg se f,acd dovada limpede a acestui lueru, ddrimind altarele, coloanele gi statuile o,amenilor stricati l,a minte, ,aceasit,a va fi pricind de dar'u,ridumnezei'egti. le PALADIE I AdevSlrart. CHIRIL; Cbci de vei dtirim,a, zice, cdle fdcurte de miini gi vei sluji lui Durnnezeu, urind 'obice'iuri,le acelo,ra: <Voi binecuvinta piinea ta Trainic Ai adinc este cuvintuJ acesta. Ceior cre$i vinul tdu Si ope to>>, dincioqi lui Dumneze'u, impbrtdgirea de T,ain'elelui Hristos gi haru,l dat lor prin sfintu,l b'ortez, rl,e va fi sp,5'ebineouvintare du,hovni,cease5. Iar c'elor incd. indoied,nicd9i pornifi spre ap,ostazie,impd,ntdgireade binecuvintarea dumnezeiascX $5 le este minie $i oslnde ,gi orice alt rdu. Aceasta este, cred, ceea ce a spus pi lnfe,leptul P,avel : <Cel ce mdnincd Si bea trupul Si singele lui Hristos cu nevrednicie, judecatd sie-;i mdnitrcd ,ti bea, nedeosebind trupul Dontnului. Sd se cerceteze pe sine omul $i a^tasd mdnince din piine ti sd bea din potir*,{I Cor. 11,27-28). Deci impd,rtdgire'a de Sfinteie Taine esite spre binecuvintare celor cn adevb.rartiubitori de Dumnezeu. gi se vor izbdvi de slSbiciune, adiJd de boala care impinge la fdrddelegi gi duce la la;ita,te. $i nu r',a fi lntr'e ed nici ne,rod,itor,nici sterp. Cdci tot sufletu,l evlavios gi iubitor de Dumnezeu e fo,arte rorlitor gi impodobit cu r,oduri sfi'nte, adicd cu md' 'ririle virtutii. ' PALADIE: Aga eSte. CHIRIL: Nelbsindu-ne sd avem o inim5 ugor schimbdcioas5,ne lntoarce cu bun rnegtegug spre biruinla de a urmXri intErirea in cre- ' dintd gi s.t,a'torrnicira ev,l,avie. Astfel uneori El ne i'ntoarce prin gi,nin durile oe,le cuvenite spre ceea ce e bun, por,unciudu-ne sd pdr5sim, ba rn,ai mult sb r,espingem c;u ,totul, ca pric'ind cle pi'eire, je,r,tfi,reaSi inchi-194. Pentru cei ce cred lntr-un Dumnezeu deosebit de lume, elementt:lr' acesJeia nu slnt totuqi lipsite de puterea lui Dumnezeu, Ci El le sfinfegte prin puterea Lui prezentd in ele datoritd iubirii fatd de oamenii pe care i-a creat'9i pentru care le-a creat pe toate. 195. Inchinarea la zei e una cq considerarea forfelor naturii sau ale pornirilor omenesti ca neavind nimic mai presus de ele. Aceasta il face pe iuchirritorul lor sE ia pornirile omenegti ale zeilor ca modele pentru viala sa Ei a socoti cd nimic nu-l poate ajuta impotriva lortelor naturii, care pot sd-i . fie o vreme dc folos. Dar pind la urnrd il duc la pieirea definitivd ca persoand unicd. Nici un zeu cu chip uman nu imbrdfiSeazii toate, ci e in luptd cu altii, Forfele naturii produc rezultatele lor mai mult prin Iupta intre. ele, sau prin modificarea unei substante in alta.

l,t hr t'
i

?NEF'NARE

IN bI'E

9I ADWAR

r83

nranoala id,ofli, ardtiurdu:are cd 'aceastd boald e p,iind de rduta,tea ce,a mai de pe urm5, rna,i bdne zis de cea rnai m,a're impi'et,arte.Alteori ne aduce in fafd frica, cea de pe'de,apsd,adicd, ca pe u,n pediaEog 9i pdzitor aspru, impingirndu'ne dirn toate pd'rfile sprre ceea 'cre-i pldcnrt tltri Dumnezeu. Aga zice fericitul Moise in A doua ldlge : <$i ccestea sint poruncile gi judecdlile, pe care ie te pdze$ti a Ie lace in pdmintul pe care Donnul Dumnezeul pdrinlilor no1tri vi-I dd voud in stdpinire in toate zilele, care le veli trdi pe pdmint. Cu pierdere sd pierdeli toate locurile, 1n care au slujit neamurile dumnezeilor lor, pe care voi Ie veli mo$teni pe munlii lna[i Si pe dealuri pi sub copac slufos. ,$i sd surpafi jertlelnicele Ior gi sd sfdrimcli stilpii lor Si desi;uri/e lor sd Ie tdiati qi chipurile cioplite ale dumnezeilor ,lor sd le ardeli in Ioc qi sd pierdefi numele lor d"in locul acela> (Deut. 12, l--3). Infe,leplii qi cbrtu,r,aririElini,lor, rnai ales poefii, drau dr,ac,i,lorunele nume de nirnfe ,ale murnli,Io'r gi c'opacilo,r. Enau de acei'a c'arrevoind sA cinsteascd in locurile inalte pe zeii lor, au ridicat jertfelnice in'munti 6i se sirgnriau sd le jertfeascd boi 9i implintind statui gi chipuri de draci in preajma copacilor mai frumogi, le aduceau jertfe de berbeci. Deci era nce6ra,r csi supugi Dumnezeu,l'uricel ,adevdr,at Si prin fire t96r c,a sii cldrime fdrd sd se t,eamd de nimic sfaturi'ie Celorr ,rdtdcriti si sd se depb"r,Leze cit mai ptrlt de obic,eiuri'le 'acelo,rra.De aoeera zice i,ardgi : <Iar dupd. ce vo pierd,e Domnul Dumnezeul tdu d.e Ia latra ta neamurile Ia care mergi tu, sd.mo$fene$ti pdml.ntul lor, gi sri-j mottene;ti pe ei qi sd locuiegli in pd.mintul lor ; ia aminte la tine, sd nu cauli a urma lor rlupd ce vor .pieri ei de Ia tala ta; gi sd nu'cauli pe dumnezeii lor, zicind : cum Iac neamurile acestea dumnezeilor 1or, voi Iace gi eu. Sd nu Iqci a$a Domnului Dumnezeului tdu. Pentru cd. au tdcut dumnezeiIor Lor spurcdciunile pe care Domnul le-a urit, odatd ce ,ti pe iiii lor gi pe liicele lor le ard. ln toc dumnezeilor lor- (Deut. 12,29- 311tt2.
196. St. Chiril nupe$te 'adesea pe, Dumnezeu adevdrat, adicd transcendent lntregii lumi condifionate q;i dependente de EL Dumnezeu prin fire, ca sd-L opund zeilor din care nici unul nu e Dumnezeu prin lire, ci e socotit a$a printr-o cuget.rlc gre$itd. 197. Cei ce rdstignesc pe Hristos nu fac aceasta ca un act de slujire adus Iui I)umnezeu, cum fdceau un astfel de act cei ce jertfeau tineri 9i tinere zeiior lor. Iar }{ristos primeqte moartea ca sd o biruiascir, nu socote$te moartea ca contopirc in r:scnla clivin6, sau ca o satisfaclie a unei polte crude a zeului, pentru a scdpa oanrenii ce aduc asemenea jertfe - uneori chiar pe tiii si fiicele lor -- de anumite greutdli p6minteEti, fie ei, fie colectivitatea din care fac parte. Aici Fiul ltti Dumnezeu lnsuqi se face om pentru a se aduce jertfd pentru' oarneni ca sd rriruiascd rnoartea pentru Sine ca om gi pentru cei cu care S-a ldcut frate intru umarlitate. Dumnezeu nu cere unor oarneni sd sdvirseascd o asemenea cruzime si nici ]ru \trea c'a alIi oameni sd suportd asemenea cruzime. Dumnezeu nu incurajeazd moartea, in<Iemnind pe unii sd omoare pc altii. Hristos moare pentru a desliinta moartea prin moartea Lui. Numai diavolul poate indelnna pe unii oameni spre uciderea altora, aniiigindu-i cd prin aceast-afac plicerc lui Duinnezbu. Cel ce L-au ristignit

r84

TF. CITIRIII AL ALIXANDNTTL

Bine fdce leEiuitoru,l cind interzice cu totul imitare,a ee,lor rd,tdcili 5i ie porunce$te sA rdmind departe de junghierea nemiloasd a copiilor. El vddegte pe zeii iubitori cle singe gi mincinogi ca pe nigte. co,rupdtori si pierzdtori ai onrenirii, care necinstesc s6lbatec insegi Iegile iubirii necesarerpentru pldce,re,a lor. "Cdci Dumnezeu Le-a sddit toate ca sd lie .ti stnt tdpturile luntii, pi sinl spre mintuire - pi nu este impdrdlie a iadului pe pdmlnt. Dor prin pizma diavolului a intrct moartea f,n lume" (Int. 1, l4i 2,24). Vointa durnnezeiascAsurp.I mo'artea gi desfiinleazd stricdciunea ;,gi nu suferd sd nu mai fie cele create. Cdci le-a zidit pe toate spre a fi, precum s-a scris. Deci cei pringi in cursd de puterile dracilor spre amdgire, aduc S,atanei ca nigte miresme ale celor rnai bune gi mai brnemirositoare aromate mierea celor ce au fost fdcuti spre viafd gi moartea celor ce-au fost creafi spre a fi. Deci foarte bine cd a voit sd arate cd obiceiurile .ac'elor,asint p,line de ce,a mai de pe urmd rdutate gi cb prin ele se"batjocoregte fire'a gi se calc6 in pic,ioare legile mult doritei iubiri de copii. Prin aceasta impinge mintea robitd 9i uritoare de rdu a ascultdtorilor spre datoria de a cinsti qi inbrdtiS6 cu cdldurd cele ce le voiegte gi le spune El. Acestea s-au legiui't odinioard spre ddrinr,area impip{tii ace'lo,ra. Pe de altd parte hotdrdgfe pedeapsa cu moarteg pentru cel ce voieqte sd abatd pe cel intdrit, sau pe ce,l ce a primit cu iubire de Dumnezeu cunoptinfa adevdrului. Cdci a zis ia,rdgi : .Ior de se va ridica intru tine prootoci, sau vr.eunul care viseazd vis, $i-li va da fie semn sau minune, Si va veni. semnuJ scu minunee, care sd-ll grdiascd lie ztcind: Sd metgem gi sti slulim dumnezeilor strdini, pe eare nu i-atl $tiut,'sd nu ascultali de cuvintele proorocului acela sou o celui ce a visat visul acela. Cdrvd ispilegte Dumnezeu pe voi co sd Stje de iubtti pe Dumnezeu din toatd inima pi din tot sulletul vosfru. Sd umblali dupd Domnul DumnezeuJ voslru Oi de El sd vd temeli Si poruncile Lui sti le pdzili qi cle glosul Lui sd ascultali ti lui sd-I slujili 9i de E/ sci vri lipili. $i proorocul acele, sou cel ce a visat visul ocela, sd moord. Pentru cd a grdit ca sd te abatd pe tine de la Domnul Dumnezeul tdu(Deut. 13, 1-5). Cit de sfintd pi de potrivitd cu Dumnezeu e lege,aI Cdci d,acducigagii de trupuri trebuie ngmaideeit sd rnoard, dup5i 1ege,cum nu se va primejdui, pe drept .currlnt, ce'l ce pricinuiegte o ritdcire pierzdtoare
pe Hristos au slujit 9i ei Satanei, dar Hristos a lolosit nroartea impusd Lui dt: aceia .spre biruirea ei qi a Satanei. lnghitind pe Hristos, moartea a fost omoriti <iirr liuntru, spun Pirinfii. lar prin aceastd cel mai puternic mijloc de stdpirrire a Satanei. Dpgmanu'l binelui .inghitind un .!rinr: care rimine ferm in c e l c c l - a i n g h i l i t , biruiette pe du;manul lui.

INCI{TN.A,RE IN DUH gt ADIVAR

185

sufletului gi-l aruncd pe aoesta? care, dupl cuviqltul Mintiri,tonului, e rnai bun decit trupul, in gropile pieirii ? De aceea Lalegiuit Dumnezeu ca amdgitorul pi batjocorirtorurl oe]or sfinte sd fie supus ]a pedeapsa ucigagului. Aceeagi pedeapsd e poruncitd impotriva c,elor ce igi lasd mintea ugor supusd qi purtatd de u,rrii ca acegtia. Cdci cel oe putea u$or sd scape, zice, dac5 ar .fi privit treaz la adevdr, pentru ce a imbrdfi$at abaterea de burnd voie spre fdrdde'lege? <Iar de se va aIIa intru line in vreune din cetalile tale, pe care le dd lie Domnul Dumnezeul triu, bdrbat sau Iemeie, eate va lace ce esle rdu lnaintea Domnului Dumnezeului tdu, cdlclnd le(trdmintul L1ti, gi mergind vor sluji Ia dumnezei strdinj $i se vor lnchine lor, soorelui sou Junii, sau Ja orice d|n ccle din podoaba cerului, fi-am poruncit lie, ti se vo vesti aceosta lie, vei cercete cu de-amdnuntul Si dacd. a lost adevdrat cuvintul, cd s-o Icicut spurcdciunea aceostc fin Israil, scoate pe omul oce)o sou pe temeia eceee, care au tdcut lucrul acesta rdu gi-i omorlli cu pietre, ca sd moatd. Cu doi martori sou cu trei martori va ti ucis ce.l dat morfii Nu va fi ucis cu un martor. $i mina martorilor va Ii mai intii asupra lui ca sd-/ omoere pe eJ ; Si mlna a tot poporul Ia urmd. $i vei ridica pe cel rdurlin!re voi- (Deut. 17,2-71. Cind Dumnezeu lnsugi e batjocorit in slujirea ce I se cuvine, nu e lucru cuminte a te milostivi. $i e cu totul pdgubitor a te ldsa moleSit la vreme nepotrivitd, pe motiv cd o cere iubirea intreolaltd. Aceasta soCo,tesccd e ceea ce zice Domnu,l : .CeI ce iube1te pe tatdl .scu pe mamd mai mult deeit pe Mine, nu esle vrednic de Mine> (Matei 10, 37). Sd se dea la o parte artumcilegea milei li sX se dea in ldturi puterea drago'srtei naiturale gi tot ce fine de iubirea de oameni, gi, ca sd zic aga, sd fie slujit Dumnezeu printr-o binecredincioasd asprime. Sau o'are nu vei recunoagte cd e un lucru suve,nit oa cei ce au imbrdfipat apostazia fird motive sd fie pedepsili fdrd mild, c'a unii ce au nesocotit slava mai presus de toate gi nu s-au ferit sd necinsteascd fdra grijti pe Cel pe Care er,a mai bine sti-L bucure prin silinfele spre stal tornicie ? to8 PALADIE: E un lucru cuvenit, ftir-.i indoial5. CHIRIL: Imi voi aduce aminte de ce-a zis El celor vechi : uCe greqeald au gasit pdrinlii voStri intru Mine, cd s-au departat de la Mine Ei eu mers dttpd cele deSarte :i s-ou tdcut de$erli ?" (Ier. 2, 51. Mirindu-se cle prostia nestdpinitii a Israelitilor, zice : <S-c mi198. Nici niia, rrici iubirt'.r dc o<lnleni nu trebui6 sd opreascii pe cineva Ce-o .pede:psipe cei ce necinstesc mdriretr lui Dunrnezeu. Cdci p i l d a l o r r e a r d m a s d n e pedepsitl duce la pierzarca multora. Deci nepedepsirea lor nu se dovcde5te ca i r n p l i n i n d l ) ( ) r u n c ai u b i r i i d e o a n r e n i .

&

186

SF. CHIRIL

AL ALE:<ANDRITI

rat cerul de aceasta gi s-a spdimlntat pdmintul toarte, zice Domnul, cd doud rele a tdcut poporul Meu: M-a pdrdsit pe Mine, izvorul de apd vie, gi gi-au sdpct lorugi gropi surpete, care nu vor putea sd lind apd,, {Ier. 2, t2-13). Soco'Lisc pe dreprt cuvint cd se abart de la tot sfatul bun cei ce, deplrtindu-se de la slujirea lui Dumnezeu, slujesc zidirii in I'ocul Zidito,r,urlui;i Fdcdtoru,lui, saLr,c,obo,rindl,a o ,rdtdcire incd gi mai ruginoasd se inchind lucrurilor miinilor lor. Cdci doar le . era ugor, dacd ar fi voit sd cugete drept, sd vadd frumus,ete'afirii negndite gi mni p'resus d,e toate d,in podoab,a zidirii Si sd infeleag5 pe Orinduitorul, Cirmuitorul ti Fhcdtorul intregii lumi din buna intocmire a fdprturilor r99,Dar -scuipi'nd pe,ste urn ,IS,6r cucelnic: de vrednic de admiratie sfat, unii dintre cei vechi au schimbat'c,ele de ;i aur pentru cele de aram5, dupd poetii Eliniilor (I-Iomerr,lliada 6). Ciici ptirdsind datoria de a se inchina lui Dumnezeu Cel dupd fire, s-au abdtttit copilSr'epte spre nefo,Iosito'area s.l;ujire la idoli, aducind peste capetele lor rugine pi batjo,curd 9i aiegind cdderea de burnd voie de la ajutorul de s'us200. De ac,eeaa zis Dumnezeu : <Cum e ru,5inec holului cind a fost prins, aso se vor rugina iiii lui Israi/ gi impdralii tor si cd.peteniile lor si preolii lor Si proorocii lor. Au spus /emnutui : tu e$ti tatdl meu, Si pietrei : tu m-ai niiscut pe mine. gi mi-au intors Mie spatele ;i nu Ielele 1or. $i ln vremea necazurilor |or vor zice; Scoald ,gi ne mintuie.Ste pe noi. Dar unde sint dumnezeii tdi, pe care i-ai Idcut lie ? Oare. se vol scula ej gi te vor mintui pe tjne in vremea chinuirii tate ? Cdci ctupci numd.rul cetdlilor tale au Iost dumnezeii tdi, Iuda, Si dupd numdrul ulilelor lerusolimului, au jertlit lui Baa|zor. pentru ce grd"ili cdtre Mine? Toli preolii au sdvirsit tdrddelege fald de Mine, zice Domnul" (Ier. 26,29). PALADIE: Cumpli,t'lucru, cu adevdrat, e acesta. ctlIRIL.' Dar uneori este cite unul dintre no,i, incd nu prea intxrit, care ardtind o iubire prefdcutd 9i mincinoasd fatd de Hristos 9i imbrdcindu-se ca intr-o piele in aparentd iubitor de Dumnezeu, e de
199. Buna armonie din lume nu trcbuie dispreluitd, de r,ei ce nu se inchini c'i, dar trebuie admlratd ca operd a Fdcdtorului Cel mai presus de ea, nu ca una ce ar fi ea insdpi prin sine, deci una cu divinitatea. odati cu lrumuselea 9i inlelepciunea din ea, trebuie vdzutd gi limitarea ;i neajunsurile ei. Lumea nu nc dd tot r:e dorim. Mai ales nu ne asiguri viafa vegnicd. 200. Numai Dumnezeu poate scbpa pe om de sub legile fatale ale lumii, c.are !9 duc la corupere qi moarte. Fdrd Dumnezeu omul e supus naturii ca unei tatdlitii{i. Nu are posibilitatea unei adevdrate libertdfi, sau nu are ce face in mod cscnlial cu libertatea ce i se pare cd o are. Numai un Dumnezeu mai presus dd lume lti poate fi de ajutor fatd de natura de neincovoiat, .. ?01. De:;i mulfi, zeii nu pot scdpa pe oarneni din greutiilile adust: dc irnprejurdrile vietii, de boai6, nu-i pot da nddeidea vietii de-veci. sau tocmai in mulfirnoa lor se ,aratd neputinta lor, ca unii ce reprezint{ for}ele in }upth ale naturii.

INCHINARE

TN DI'II

SI ADEVAR

187

fapt o fiard rea gi lipsitd de pietate fiind, numai pe jumdtate om; e un nestatornic, care acash gi noaptea, adicd pe ascuns, aduce slujire dracilor, socotind, dupd cit se parer cd poqte inqela pe Dumnezeu si nesocoti cunogtinfa firii celei negrdite. Dar se poate sd arate fdrd osteneald cd cel ce cugetd aga, a lmbrdtigat cele urite ale prostiei elinilor' Cdci infeleplii elinilor erau de pdrere cd soarele, cel creat gi fdcut, lumintitorul, cel mare, care tocmai spre aceasta a fost f5cut cle Dumnezeur le vede gi Ie aude loate. Cdci socoteau cd aflindu-se in treapta de dumnezeu, e impodobit cu demnitiifile firii dumnezeiegti. Iar o demnitate a firii celei mai inalte e sd $tie Si sd vadd toate. Aceia a$a cugetau. Dar noud ne-a spus Dumnezeu odinioard i al)umnezeu de aprcQ' pe ,iint Eu, zice Domnul, si nu Dumnezeu departe. Oore se vd dscuncle de ltline ceve?,, (ier.23,23). Nimic nu se poate ascundede cei cu adevdrat prin fire Dumnezeu, Despre aceasta ne lnvafd fericitul David, zi,cind: "inlelegeli, cei neinletepli in'popor, Si cei nebuni inleleplili-tri octatd.. Cel ce q sddit urechee, oere, nLt aucle? $i cel ce o .tdcut ochiul, oere, nlt t'ed.e?, (Ps. 93, B-9). Cdci, ziceau unii, socotesc cd din iipsa de minte : *Nu va vedea Dontnul, nici va pricepe Dumnezeul lui lQcob> (Ps. 93, l). Dar oare nu e o prostie a spune cX nu gtie Ddtdtorul cunogtinfei gi a socotit cd nu aude Cel ce a dat acest simt celor fdculi de El ? 202. PALADIE r E cu adeviirat o nebunie. CHIRIL: Deci se cuvine sX ne inchindm, cum zice Scriptura, numai Domnului Dumnezeu in toate feluriie, 9i nimdnui altuia afarX de El. pdci s-a scris : uDesdvirsil sri lii inaintea Domnului Dumnezeului tdu" (Deut. 18, 13). Iar desdvirgirea duhovniceascd este tdria in creclinfd, neprihiinirea in slujire 9i frumuselea neprihdnitd a iubirii fald de Durnnezu. PALADIE I A;a este. CHIRIL: Dar.atunci,. Paladie pe. cei ce nu voiesc sd se inchine dumnezeilor strdini sau zidirii, in loc de Ziditor, dar, din nu gtiu ce motiv dau crezare proorocirilor mincinoase ale slujitorilor la idoli' ii vom so"4i liberi de orice patd gi vind ? PALADIE: ,Nicideium.
conqtiin|6. Nu poate 202. Nu poate proveni congtiinta din ceea .u to-ur" proveni auzul con;tient, vbzut congtient din ceea ce. nu are auz qi vdz cdu$tient: Dacd ar fi acestea in esenfa fundamentald a lumii, acestea nu mai sint simpld materie. lji de ce hu a apdrut din veci con$tiintra,dac6 esenfa in care se cuprind.e aceasta virtual c din veci ? Dar de ce si nu tinem seama de experienla care ne arati r:d materia inconsfierrtd nu ate in sine ca potcntd conqtiinla'

t88

SF. CHIRIL

AL

A,LEXANDRIEI

CHIRIL: Citirile in stele, ghiciturile, proorocirile mincinoase Ei amXgirile drdcegti, primesc, cred, numai cei cdrora le place nebuneStesI primeascdslujirea uritd qi blestematda idolilor, PALADIE; Drept ai grdit. Cdci gi dumnezeiescul cuvint nc poruncegtc sd avem scirbd de uriciunea acestora. El spune: (lar cind vei intrtt in pdmintul pe care Dontnul Duntnezeul tdu li-) dd lie, sd nu tr,. inveli a tace cJupd urlciunile neamurilor acelorct. Sd nu se atle intru tine om core sd treacd pe IiuI sdu, sou pe tiica so prin toc, sau prooroc mincinos, sau ghicitor, scrl prezicd.tor, sdu core sd umb/e cu tartnece sou cu descintece, sau grditor din pintece, tilcttitot.de semne, vorbitor cu morlii. cd uriciune esle Domnului Dumnezeului tdu tot cel ce lace oceslec> (Deut. 18, 9-12). $i dupd altele, zice iardgi : <Desdvir$it sii fti inaintca Domnului Duntnezeului tdu. lveomuriJe aceslea pe care tu Ie i.'ei nro,Sleni,acelea ceutti ghicituri si prooroeij rnincinohse. /or lie nr-t ti'a ctat Domnul Durnnezeul tciu o.$a.Prooroc d,intre lralii tdi ca minc va ridica lie Dorynu| Duntnezeul tdu. Pe El sri-t oscu/tali in loafe clfe ai cerut de la Dontnul Dumnezeul liru, in Horeb, 1n ziua adundrii, (Deut. i8, l3-151 zot. CI;IIRIL I Foarte bine ai spus, prietene. Deci nu vom urma tilcuitoride semne gi celor ee intreabd mortii, precum nu vom primi nici lor zborurile pdsdrilor ca vreun lucru care ne spulle ceva din viitor, fic cir se migc5 spre dreapta, fie spre stinga, fie cd se fac spre seard, fie rlimineala. cdci'acestea fin de cea mai de pe urmd nebunie. ci lulnd <'onducdtor in toate pe Hristos, Cel Care pentru noi S-a fdcut prooroc $i om ca noi, de la El vom primi cuno;tinfa celor trebuincioase gi lingd El vom rdmine, aruncind departe lie noi proorociile mincinoase ole dracilor gi disprefuindu-le. ciici precum numai lui Dumnezeu Ii apartint,' prin fire gi in mocl propriu si clea viafti 5i sd st.lpineascdpeste toate, la fel, socotesc,numai El are cunogtinfa tuturor. Iar propriu firii Lui
203. Tainele viitorului nu sint ascunse in natura fizic6 sau a omului, ca unele ce vor iegi cu necesitate din ele cdci tot ce se va intlmpla cu omul sau cu istoria' omeneascd depinde de libertatea oameuilor 9i de voia lui Dumnezcu Care rua lucna potrivit purtdrii oamenilor pi grijii fatd de ei. Ghiciturile provin din icleea cd totul e inscris ca potenld ln firea lucrurilor sau a oamenilor, pe care unii mai p,itrunzdtori le pot deduce din anumite semne ce se vEd pe fetel. oamenilor, sau in migcarea steleior, sau a animalelor. Iar vrdjitorii Si lermecitorii r:red ci au in ei ultima putere care poate determina anumite momente ale viitorului. Altceva este cu rugdciunea. Ea se intemeiaz6 pe faptul ci un Dumnezeu liber 5i mai puterrricdecit lumea ca crealie a Lui, poate intcrveni in ea, deoarece.r fdcut-o ca urr cadru contingent, elastic, in care e posibild o lucrare liberd a Lrri, c ' u m e p o s i b i l i i ,i n t r - l l n m o d m a i r e s t r l n s ,s i o l u c r a r e l i b e r S a o m u l u i .

INCHINARE IN DUH st ADEVAR

189

e sd $tie limpede cele ce vor fi si sd aibd adunatd in sine cunogtinla tuturor eN. Sau oare nu e lntelept Ei drept cuvintul acesta? . P A L A D I F . : B a f o a r t em u l t . CHIRIL; Deci Lui ti vom grepi li fald rle slava Lui supremd nq vom face vinovafi, de vorn crede cd se afl6 i4 duhurile spurcate gi necurate cele care alcdtuiesc bundtatea r;i rndreliq Lui. Vom fi dispu;i astfel sd socotim prostepte cd gi Satana poate fi fdcdtor de rriald gi creator ctacd ii vom dbrui l\ri gi vom spune cii fin de firea lui cele ce sint mai Iar presils de toate gi aparlin in cbip mai deosebit iui Dumnezeu205. un irun propriu gi deosebit al Firii celei mai presus de toate este Si cuno$tinta celor viitoare. Sau oare nu e acievdrat ceea ce spun ? PALADIE r Foarte adevtlrat. Cbci zice Dumnezeu prin glasul lui Isaia ctitre unii care trec asupra zidirii cele ale lui Dumnezeu:. oAduce' li-vd antinle de ccestea pi suspinoli ; pocciifi-vd cei ce ali rdtdcit, in' toarceli-vd din inimd. $i vri aduceli aminte dJn cele mai dinainte clin 'Dumnezeu ,ti nu este altul atarii de Mine, Cel ce vesveec, cd Eu sinl lesc mai inainte cele ce vor Ii mai pe urmd, mai inainte de a se lace ti de ce s-au sdr'lrSit. $t am zis: sfotul Meu va sla qi toate cite ant hotdrit, Ie voi face" (Isaia 46, 8-10). gtirea cd poate vesti cele de pe urmd inainte de-a se face o dd auzilorilor cq o dor.'add cri nu esle alr Dunnezeu dtarcl de EI, CeI prin fire $i cu aclevdrat2ffi.
204. Numai Dumnezeu pregtie toate ale viitorului. Cdci viata oamenilor si cele ce se lac de ei asupra naturii, depinzind de libertatea lor, nu slnt scrlse potenlial in natur5', ca sd le poatd descifra cineva din ea. Dar Dumnezeu ni le cornunicir prin cei aleti dintre oameni ca prooroci. Dar cel mai- mare prooroc pentru' rroi S-;r i6cut lnsugi Fiut Sbu, prin lntruparea Sa. 205. L-am cobori pe Dumnezeu dactr am atribui si Satanei insuqirea pre. Etiintei. CEci prin aceasta l-am socoti pe el creator al lumii li ddt6tor de viatd. Cdci Dumnezeu prettie cele viitoare intruclt El a creat toate ii Ie conduce cum r".oiegteEl. Chiar cele ale oamenilor le pregtie, pentru cd Ei l-a lnzestrat pt: om cu libertatea de care preStie in general cum se va mitca, lard si o predetermine. Chiar in rdutatea Satanei se aratd cd el nu e creator Si atotputernic. Cdci atotputernicia se maniJestd in generozitatea, in bundtate. Numai limitarea se manifestd in fricd qi rautate, irr <piedici> 5i <cenzuri transcendenteD aplicate omului. 206. Daci este o libertate in oameni 9i dacd n-ar fi, totul ar fi din veci ln baza unor legi fdrl sens pi a cdror origine este inexplicabild, numai Dumnezeu Creatorul tuturor, deci qi al oamenilor, le pre$tie toate. Filosofia a luptat de la Renattere incoace pentru eliberarea omului de Dumnezeu. Dar omul nu accepta declt natura supus5, legilor neschimbate, el e mai supus acestora decit lui Dttmnezeu. Astfel a sfirgit ln robia unor legi oarbe sd fie sub masca acestora, fie a unor pasiuni proprii, sau dac6 e mai slab, a pasiunilor celor mai tari declt s;ine. E o robie care nu promite decit moartea vepnicd. A$a zisa libertate. in legitate e 6 contradicfie in sine. Numai Dumnezeu Cel personal $i bun, care se jertfette pentru om, asigura omului atit libertatea de a-L asculta spre binele lui veinic, cit $i d.e-a nu-L asculta, spre rdul lui, de-a nu-L asculta in veci, spre r6ul lui veinic. Nuurai Dumnezeu las6 clmp de monifestare real6 libert6|ii,

, ALEXANDNIEI

190

S]F. CHIRIL

AL

CHIRIL.. Foarte bine, Paladie. Dar ag voi ca prrivind mai bine adevdrul, sd cercetdm gi aceasta, Dacd ne aflSm cu totul intre cei ce voiesc sE viefuiascd drept gi evanghelic, in ce mod vom mai urma gi vom mai da atenfie amxgiriior falseior proorocii ? Dacd e vreun cuvint aderrdrat'la ei, nu socotim cd trebuie sd mintd glasul Mintuitorului ? cdci a zis cdtre ingimfalii gi hulitorii Iuclei: <\/oi de la tatdl voslru d.iavolul sinteli si pottele tatdlui vosli'u vreli sd Ie iacefi. Aceta de tct inceput a Iost omoritor de oameni qi intru adevdr n-a stdtut, pentru cd nu esle qclevdr intru eI. cind grdiegte ntinciuna, d.in ale sale grdiegte, cd mincinos esle eI si tatdJ minciunii, (Ioan 8, 44). Deci in ce mod va spune adevdrul cel mincinos ? $i cum nu va minfi fdrd indoiald 9i totcleauna cel ce n-a stdtut in adevdr ? Deci nu e vddit, paladie, oricui, cd primind ca adevirat cuvintul dracilor, bdnuirn pe Hristos de minciuna pi spunem cd minte adevdrul ? PALADIE: E o primejdie. CHIRIL: De altfel, agi adduEa la cele spuse gi aceasta. Am invdfat de la Hristos sd nu primim cuvintele cluhurilor necdrate, chiar dacd ar voi sd ne spund vreodath adevdrul la care ele nu pot ajunge gi care nu le este obignuit. PALADIE.. Cum o infelegi aceasta? ' 3HIRIL; oare nu auzi pe sfinfii evangheligti care au scris cd dracii s-au aprbpiat de Hristos, strigind cu putere gi cu deznddejde : <Ce esle noud $i tie, /isusc Nazarinene ? Ai venit sd ne pierzi ? Te Stint cine egti r sfintul lui Dumnezeu. Iar El certindu-i, nu-i ldsa pe ei sd s;rund, cd. qtiau cd EI este Hristos> (ivlatei l, 24_251. gi din ce cauzd, s'ar intreba cineva pe drept cuvint, i-a certat Hristos pe cei ce strigau adevdrul ? ceea ce a fdcut era spre folosul nostru, prin aoceasta ne-a invdfat ci nu trebuie sd'ne lipim de cuvintele tor, chiaf, dai5 ar voi sd grdiascd adevdrul gi sd spund cele vddit adevdrate. cdci tesind uneori minciuna ln adev{r, vat6md pe ascultdtori, nu in alt mod, socotesc, ci in acela in care vede cineva pe unii inldturincl gustul celor amare prin amestecarea mierii gi voind sd depdrteze ceea ce p,updrd prin amestecare cu ceie dulci. PALADIE; Agadar, e cu totul primeldios a da atenfie ingerdciunilor prezicdtorilor. CHIHIL; Dumnezeu pedepsegtelucrul acesia cu moartea 9i iI iocotegte intre cele mai de pe urmii pdcate. Cdci a spus in Levitic : <Oricine care se va duce Ia grditorii din burtd sou lc descintdtori, .ca sd curveascd. dupd ei, voi lntdri Iala Mea esupra lui Si-l voi pierde pe eI din poporul stiu. $i sci fili stinli, cd sfinl sint Eu, Domnu| Dumnezeul

rxcnrr.Iaab

lN DUH gI ADEvAn

voslru>,(Lev. 20, 6__71; dupd altele, iardpi : <$i bdrbatul "ou iemeia $i core se va tace grditor ciin plntece sou d.escintdtor, cu'moltte sd fje omorili gi cu pietre sci-i ucidefi, cir vinovqli sinl> (Lev. 20, 27). Intii clezaprob5voinfa de-a asculta prezicerile mincinoase din stele, sau cele primite de la morti, spunind cd lucrul acesta e cu totul strdin de vie|uirea cuvenitd sfinfilor gi nepotrivit cu cei alipifi de Dumnezeu. Al doilea, ii pedepse$te $i pe acegtia cu moartea, spunind cd sint vinovali gi ei. Nu ne lasd sd le ardtdm mild celor, ce au ajuns pind la atita ticdloqie, cX s-au fdcut laf spre moarte gi cursd sufletelor nevinovate Si utd spre pierzare pi funie spre iad, gi ce nu altceva din asemenea rele ? Dar socotesc cd e lucru lntelept gi fdrd patd a cugeta cd nu a rinduit Dumnezeu o pedeapsS atit de asprd gi mai prestts de toate relele pentru cei ce pot cunoa;;te gi spune altora cele viitoare gi anume pentru cei ce au ceva de spus cu adevdrat despre cele grdirea adevdrului, ci e ce vor fi, dar nu o fac. CEci nu se peclep3eqte blestematd grdirea- mincinoasd. Iar, dacd e osindit cineva pentru cti face aceasta gi anume chiar de cdtre Dumnezeu, aceasta se intimplf, pentru cX a prezentat in lumina rea insugi firea negrdit5. Deci cel ce folosegte adevdrul in slujba minciunii ca gi cind ar fl propriu ei, are de suportat o pedeapsd egald cu crimele, ajungind la acelag sfirgit. Cdci nu pedepsegte Scriptura pe cei ce grdiesc cele de ia Dumnezeu, sd nu fie. Dacd ar fi a$a, viefuirea acestora n-ar fi Iiberd de minciun5. Deci fiindcd neluind din adevdr, grdiesc cele ce nu voiesc de la ei ingigi, de aceea nu se implinesc. PALADIE; Atunci din aceastavom cunoaste cd nu Dumuezett e Cel ce grdiegte, sau cA aceia grdiesc ale lor in;ili ? CHIRIL: Desigur. Despre aceasta'ne incredinfeazd indatd 9i legea clumnezeiascd. Pentru cf, a.zis Dumuezeu in A doua lege: olar cle va z,ice cinetta in inimii; Cum vom cLtnoegtecuvintul .pe care l-a grriit Dunrnezeu? Orice va Erdi proorocul acela in numele'Domnului Si nLL sc '\'e intimpla, cuvintul acela nu |-a grd.it Domnu| Si, intru necredinld u grdit proorocul, deci sd nu vd lineli de el> {Deut. lB, 21-22). Auzi ch neimplinirile celor grdite inainte vor fi o dovadX vtdit5 cd ceva nu s-a spus de la Dumnezeu ? 207.Cdci adevdrui iubegte adevdrul. Aceasta o spune prin glasul lui Ieremia '. "Dumnbzeu aproope sint Eu, zice Domnul, $i nu Dumnezeu departe. Oare se vo oscunde omul in cele'ascunse gi Eu nu-I vai vedea? Oare nu umplu eu cerul $i pdminttll,'zice Domnul. Am auzlt cele ce-grdiesc prootocii, cele mincinoose
207. Yin destui iu pretenlia cE prezic qi spun viitorul,. ca unii ce l-au primit de la Dumnezeu; $i aproape totdeauna ceea ce prezic nu se adevereqte. Aceasta . e dovada siguri ci nu au primit de la Dumnezeu spusa lor despre viitor.

ts2

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

ce le-au prcorocit proorocii in numelq Meu" (Ier. 23, 23-2Q). Apoi invinuind cu putere pe cei ce au clisprefuit iegile dumnezeieqti,dI ca mijloc vddit de a cunoagte cele ce sint de la Dumnezeu sau nu adevdrul. Cdci zice iar6gi : <Proorocul cate c visat povesleased visul lui ,si ce1 ed.tre care e cuvintul Meu cdtre el, sd povesteoscd cut,lntul lvleu, prooroceascd cuvlntul Meu lntru adevdr> {Ier. 23, 281. Deci, dacd se aratd ceva abdtindu-se de la ader'5r, aceasta indatd il dovedeste pe grditor mincinos gi r.orbind din inima lui, nu din gura Domnului, cum 208. s_a SCriS PALADIE r Voiegti sd mai aducem ceva .din rcle necesare spre dovedire, sau idsind aceasta. sd lnaint6m incotro ne duce cuvintul tdu ?

CHIRIL; lnfdfiEarea celor necesare spre folos nu se poate face pe scurt. Deci agi socoti grepit sX nu se spunir liber cele ce se gindesc. Si pe clrept cuvint. Spune dar fdrd sd govdiegti. PALADIE; DacX unii nu grdiesc din gura Domnului, ci vars6, cum zici, cele din inima lor, in ce chip femeia aceea grditoare din pintece (vrdjitoare), l-a adus pe Samuil care murise, in fata lui Saui ? spre a-i infdfiga sfirgitul celor viitoare ? Cdci acestea aga s-au intimplat ;i nu altfel, cum socotesc unii. CHIRIL; Tu sb nu socotegli cd a fost aga pi vei gindi mai bine. Sau recunogti in chip vrednic de ris cd a putut fi forlat cu adevdrat sufletul dreptului gi a venit chemindu-l o femeie ? PALADIE: Nu pot sd spun ceva sigur. Dar socotesc cX adevdrul -il va descoperi cercetarea. CHIRIL: Bine ai spus. Deci deocamddtd sd cercetdm inainte de toate dacd cele ce se iscodesc, se produc Si se infdptuiesc prin Dumnezeu, sau prin duhurile rele, care se indeletnicesc cu aceste lucruri. PALADIE: Cine ar putea ajunge la atita nebunie a gindurilor, lncit, sd-gi inchipuie c[ intrebdtorii mor]ilor gi griiitorii din pintece qi descintdtorii ,produc acestea prin Dumnezeu ? Doar imi aduc aminte de lege care poruncegte pedeapsa cea mai mare pentru tot cel ce s-a hotdrit sd facd aceasta. Apoi cum n-ar fi o nebunie sd se <'ugete cii 'cel osindit la moatte nu e nepldcut. lui Dramnezeu ? CHIRIL.' Foarte bine judeci. ln felul acesta am socotit cd sufletele sfiufilor izbdvite de trupuri sint aruncale la o parte 9i nu se invredni208. Dar cuvlnt. adevirul unui cuvint despre viitor se arati in lmplinirea aeelul

INCITffANE

IN DUII SI ADEVAR

193

cesc de nici un pref, bd au ajuns plnd la atita nefericire cd sint supuse duhurilor rele gi necurate gi urmeaz6- fdrd sd vrea acelora care le duc cu upurinfd unde voiesc. lnsd lnfeleptul loan, alediuindu-ne cartea Apocalipsei, cale a fost cinstitf, gi de aprobarea Pbrinfilor, ne-a asigurat limpede cd a vdzut sufletele sfinlilor sub insugi jertfelnicul dumnezeiesc(Apoc.6,19). lnsd daci dracii le trag din locagurile de sus qi 'locurile le coboard fdrd crufare din cele mai sfinte, fdrd s5.;i impiedice nimic, atunci cerui ie e deschis tuturor dracilor, ba li se deschide, pe drept cuvint, gi poarta raiului. $i insdpi sabia infldcdratd le ing5duie nu numai intrarea gi iegirea, ci gi scoaterea cu indrXzneald a vreunora din cei ajungi lnl5untru. Dar aceasta nu inseamnd a batjocori nddejdea cea in Hristos gi a socoti de trei ori nefericitd- viafa lor admirat{ de noi ? 2{Bt PALADIE..A$a se pare.
t

. . t

GHIRIL: E clar. cdci altfel cum era mai liine pentru dumnezeiescul Pavel, sd moard Si sd fie cu Hristos ? (Filip. 3, l4). Cdci dacd dupd ce vom iegi din cele pdmlntegti, Si vom fi cu Hristos ne vom supune duhurilor, s-a f&cut degartd credinfa, dupd cum s-a scris. $i oricine va socoti, cred, cd e neasemdnat mai bine a petrece in trup decit a fi cu Hristos. $i ceea ce e cu mult mai greu de admis, e cd petrecind incd in aceastd viafd, nu sintem supugi rzoilor diavolului, ci mai degrabd cdlcdm peste gerpi gi scorpii gi peste toatd puterea vrdJmagului, dupd cuvintul Mintuitorului (Luca 10, lg); dar fiind cu Hristos, vom fi intru cele /nai reie. cum mai spune atunci Hristos adevdrul, cind zice : "OiIe Mele oscultd glasul Meu gi Eu le cunosc pe ele gi urmgazd Mie gi Eu le dau \or viald veSnicd Si nu vor pieri in veac gi nu 1e va rdpi cineva din miinile Mele. Tatd| Meu, care Mi Ie-a dat Mie, 6 mai mare decit toli, gi nfmenea nu le poate.rdpi dJn mina Tatdlui Meu" ? (Ioan lO, 27-29). I-a ingelat atunci pe vitejii credinfei in Hristos gi pe preainfeleptul Petru, care a scris aga : <<Deci qi cei ce suterd din partea altora, dupti t,oia lut, sd.qi incredinleze credinciosului Ziditor sutletele lor" (I,petru 4, lg). Dar dacd sufle. tul incredintat lui Dumnezeu e constrins de Satana gi dus gi purtat oriunde voiegte dupx vreme, cum ar fi cugetat credincioi ocrotitorul
209. Pot face oamenii, mai bine zis vrEjitoarele stdpinite de demoni, cea ce voiesc cu sufletele sfinlilor, care slnt in preajma lui Dumnezeu ? N-o pot face aceasta nici m6oar cu.-sufle-tele celor aJungi in rai, cdci portile acelora sint pizite cle sabia Heruvimiior. In acest caz sintem mai liberi'de demoni, noi cei ce sintem pe pimint, decit cei ajungi la fericirea de acolo. - Iar dacd ar putea face aceasta cu sufletele ajunse ln iad. sub stdpinirea lor, Stiu acestea viitorul mai bine declt demonii chre le au in stdplnire ? Nu au ciizut ei in groapa lntunericului, care nu gtiu nimic ? r8 - 8I. CHIRIL

194

gF. CHINIL

AI,

ALEXANDRIEI-

Sfinfilor, Care ia duhul f,iecdruia ca un bun prefios ln pdstrare ? Deci, e o aiureal5 gi o nebunie cumpllld a socoti cd sufletul proorocuiui a fost scos prin neiubitoarele descintece alg unei muieri spurcate din locurile rinduite lui. PALADIE; Care e atunci explicarea intimpldrii de care ne ocupam ? Cdci socotesc cd aceste lucruri urite nu trebuie s5 le privim ca.sirnplendscociri. CHIRIL.: Dupd ce vorn infdfiga insegi cuvintele Scripturii, vom ardta clar cuprinsul lor, refinlnd din toate cu griJd, ceea ce se cuvine' Acestea sint : <.Si Somuii a murit $i l-o plins pe eI lntregul /srail. $i |-au ingropat pe eI in Armaiem, ln cetatea /ui. . $i SouI o stirpit pe vrdjitorii (grditorii din pintece) 6i pe prezicdtorit din lard. $i s-ou adunat cei de alt neam qi au venit ti au tdbdrit in'Sonam. $i a adunat Sau/ pe toli bd.rbalii din Israil gi au tdbdrlt frn'Ghelboe. ,5i o vdzut SauI tcbdra celor de alt neam gi s-a intrico$at gi s-o spdimintat inima lui Ioarte. $i a intrebat SauI pe Domnul gi nu i-a rdspuns lui Domnul nici pr.in visuri, nici prin ard.tdri, nici prin prcoroci. $i a zis Saul slugilor 'qt sa/e j Cdutali-mi o Iemeie vftjitoare (care grdiegte din plntece) voi merge Ia ea ,gi voi intreba prin ea, $i ou zis s/ugile iui cd.tre eI: Iatd. o tbmeie vrdjitoare (care grdieSte din pintece) in Endor. $i s'a acoperit Sou,l Si a lmbrdcat alte haine ti a plecot eI gi doi bdrbali cu e) $i au venit Ia iemeie noapteo. $i a zis ei : V rdjeSte-mi mie prin grdfuea din pintece $i adu-mj pe cine ili voi spune. $i a zis lui iemeia: Iatd tu Stii cite a Id.cut SauI, cum o stirpit pe cei ce grdiesc din plntece Si pe ;trezicdtorii din lard Si pentru ce vrci sd. trntinzi cursd sufletului meu co sd-l omori pp el? $i s-o jurat el SauI, zicind; Vfu este Domnul, cle fi se va lntimpla lie vre-un rdu din pricina oceosfa. $i a zis temeia lui Soul ; Pe cine sd-li aduc lie ? $i a zis : Pe Samuil adu'ml-L $t a ydzut temeia pe Samuil ti o strigat cu glas mere. $i o zis fe' meia cdtrc SouI; Penlru ce m-ai in$elol ? Tu e;ti SouI. $i a zis'el lmpdratul; Nu le teme, spune-mi pe cine ai vdzut. $i o zis lui te. Ineio .' dumnezei am vdzut suindu-se din pdmlnf. $i o zls ei: Ce ai cunoscut ? $i a zis lui : Bdrbat drept suindu-se din pdmlnt, Ambry cat Ln haind cdptu,itd. $i a cunoscut SauI, cd acesta esle Satnuil ti s-a plecat pe Iata lui Ia pdmint pi s-o inchinat lui. $i o zis Samuil: Pentru ce m-ai tulburat ca sd md scol ? $i a zis SauI r Sint necdjil toa.rte Cd cei de a|t neam dau rdzboi asupra meo $i Dumnezeu S-a clepdrtat de Ia mine 6i nu. m-a' mdi oscu/tat nici prin mlna proorocllor, niei prin visuri. $i ocum te-am chemat pe tine,.sd md inveti cesd foc. $i o zis Somui/ : Pentru ce md frntrebi pe ntine ? Domiul s-a

INCIIINARE

IN DUH 9I ADEVAR

t95

clepdrtat d,e Ia tine pi a necut' Ia aproapele tdu. A tldcut lie Domnul, precum a grdit prin mine. gi va rupe Domnul impdrdlia ta din mina ta pi o va da pe ea aproapelui tdu David. Pentru cd nu ci oscultat de glosu/ Domnului Si nu ai frmplinit. iulimea miniei lui asupra lui Amalic, de aceea li-a tdcut Domnul aceasta astdzi. gi va da Domnul pe Israil impreund. cu tine frn mlinile celor de alt neam gi miine vei eddea tu gi fiii tdi cu tine. Si tabdra /ui Israi/ o va da Domnul ii miinile celor de'alt neam), (I Imp. 28, 3-lg). Oare mai poti sH te incloiegti cd Saul s-a mistuit osindit de faptele lui ? CEci fiindcd igi temea sldbiciunea din fafa celor adunati la rdzboi impotriva sa, a voit sd afle cele ce vor fi de la Dumnezeu. Dar Dumnezeu tdcind, gi nedescoperind nimic, se porneste se supere pe Cel ce a hotdrit sd tac5. Astfel vine la femeia care intreba mortii, ,rdicd la prezicdtori, sau la cei ce igi inchipuie cd gtiu cele viitoare. Apoi spune : rr[du-mi-1 pe Samuil>, nu pentru cd descintecul sau meptegugul vrdjitorilor poate aduce sufletul sflntului, ci pentru cd totdeauna vrdjitorii intrebuinfeaz5 astfel de cuvint. Cdci am aflat cd aceia chemind pe draci prin'anumite.cuvinte secrete 9i descintind apa, vdd asemdndri 9i umbre gi formele unora ea intr-o oglind5, prin aceea cd dracii ingigi igi dau niEte chipuri pentru a aduce chipurile celor numifi. De aceea a spus Ia inceput muierea : ,.vdd dumnezei ridicindu-se din pdmint". Apoi : ,,$i a vdzut femeia pe Samuil,,. N-a fost nici o greutate sd se vadd umbra pi chipul fericitului Samuil cu infdfiqarea egald gi asembnxtoare, alcdtuit prin lucrarea drdceascS. Iar dacx socotegte cineva cd a fost chemat cu adev6rat sufletul proorocului gi crede vorbelor muierii, se cuvine ca 'odatd ce a spus cd a vdzut gi dumnezei urcindu-se din p6mint, sd nu socoteascd miniinoase nici aceste cuvinte ale vrdjitoarei gi sH admitb cu adevdrat cd sint $i unii dumnezei de acest fel care se ridicx prin practicile vrdjitoreqti din pdmintr Dar Dumnezeu Cel dup[ fire e unul 9i singur. ' PALADIE: Bine ai spus. Dar va zice, cred, cineva : totugi a ardtat cu adevdrat cele viitoare, Ia intrebarea lui Saul. $i nu pulin cuvint s-a cheltuit, ardtindu-se cd nu e adevdrul in duhurile necurate. CHIRIL: Desigur cd nu. Cdci sint nepotrivite 9i contrazic5toare Iumina gi lntunericul, Hristos gi Veliar. Dar celor ce Il minie Si-L supdrd, Dumnezeu le descoperd uneori cele viitoare. gi prin cei ce tru trebuie, sfinfii ingeri Jdcind sH sune, pe cit se pare, in mintea d'meneascd acele pe care cind le afIS cei ce s-au hotdrit sd le intrebe, slnt mistuifi de tot gi primesc prevestirea ca pe un inceput al miniei

196

gT. CNIRIL

AL

AI.EXANDRITI

gi pedepsei ce atirnd asupra lor 210.In sfinlii piooroci se odihnesc 9i lor li se impdrtd;esc nu numai cele spre durere 5i cele pentru care cineva se va intrista pind la lacrimi, ci gi cele ce vor fi unora spre veselie $i fericire. Dar necredinciogilor gi blestemalilor iubitori rle vrdji, Dumnezeu le descoper5 relele ce li se vor .intippla ior in' Eigi, pringi in stdpinire de demoni 211. PALADIE; Si care e dovada acestort 9i de unde o putem avea? CHIRIL; Din Sfintele Scripturi. Cdci cble ce li s-au lntimplat (relor vechi ne sint chip (tip) 9i mijloc de invdfdtur5 noud. Sau oare nu gtii cd Valac al lui Sepfor, stdpinitorul rnoabitilor 9i madianitiior, tremurind de mulfimea de neinvins 9i de neinfrint a lui Israil Si fiind incredinfat cd va pieri impreund .'cu celelalte neamuri, l-a plStit pe Valaam, zicind : ,,Yino de blestemd. mie pe lsrail". Dat dupd ce au venit solii, acesta le-a zis : <Rdmlnefi aici pesfe noopte si vd voi rtispunde voud ceea ce va grdi Domnul cdtre mine> {Num. 22, 6.-8l, $i cdutind sd aibd visuri reci (rdu voitoare) 9i drdcegti li a;teptind cele ce aveau sd-i vind din descintec $i megtegug vrdjitoresc, el spuue cd i-a grdit lui Domnul. Cdci se preff,cea cd cheamd pe Dumnezeu. Dar degi Sfinta Scripturd se folosegte de cuvintele obignuite vrdJitorilor, nu socotim cd am judeca drept spunind cd Dumnezeu, Cei prin fire gi adevbrat, pune in sufletele celor intinati adevdrul din iubire 9i grdieqte unui spurcat vrdjitor 9i inchindtor la idoli. Totugi zice: <<Avenit Dumnezeu la Yalaam tj j-a zis lui: Ce vor oame-nii (Num. 22, 81. Iar dupd ce acela a ardtat pricina acegtia de la tine ?>> venirii i <a zis Dumnezeu cdtre VaIaQm: nu vei metge cu ei, nici ril vei blestema poporul. Cd.ci e binecuvintat> (Num. 22, l2\' Ye:zi limpede cum fericitut inger indeamn{, ca din partea lui Dumnezeu, pe vrdjitorul ingeldtor pi grditor cle lucruri cle$arte,sd nu incerce sd blesteme pe cel binecuvintat de Dumnezeu, nici sd opund hotdriri210. Cind Dumnezeu comunicd unora prevestirea pieirii lor, o face gi prin demo;rii care de ebicei nu cunosc de l8 ei viitorul. Mai bine zis. Dumnezeu- Ia!.e iaiat""" o"eutid prevestire in mintea celor in cauzd prin sfinlii-ingeri' dor-lor.l.e dd impresia cd li se face prin demoni, pentru a vedea de fapt laceputul p[rdsirii lor cie c{tre mlnia lui Dumnezeu in stdlinirea demonilor. S-ar alla deci in lucrare atit sfintii inqeri in mod nevdzut, cit 9i demonii, oarecum printr-o halucinafie ae forma vizutd." In timp ce li se vestegte in mod nevAzut prin inger pieirea, incep si experieze incepuiul impresurdrii lor printr-o halucinafie de formd oarecum vizuti de citre demoni. Propriu-zis nu minia lui Dumnezeu le va produce pieirea preda de5i ii va preda demonilor, ci'ei inSigi iii vor procluce.pieirea 9i.se vor monilor prin despdrfirea d.e Dumnezeu, ca o prevestire din partea lui Dumnezeu ce. a Inceput sa nu mai lie trdit de ei, ca utr g'lat al.lngerilor'ce rdsuni ca'zvonul unei ariergarde a lui Dumnezeu, ce se simte tot mdi deBarte' ce s-au despdrtit de Dumnezeu 9i s-au apropiat de demoni, li se 2ll.telor descoperi in mod direct in starea lor demonizatd nefericirea ce-i a-9teaptA. Dar lntrudlt nu , slnt despArtiti de demoni, comunicarea li se descoperd prin derqoni'
' !

l
,

INCHTNARE TN DUH SI ADEVAR

l9?

lor dumnezeiegti ndscocirile relelor planuri omenegti. $i aceasta nu. pentru cd blestemul lui ar putea sd vatdme, ci pentru cd cel ce s-a prins nebunegte de o astfel de nddejde sd afle limpede 9i vddit gi prin el cd Israil nu poate fi bftuit niciodatd de moabifi gi madianiti, deoarece Dumnezeu e C,eI ce ocrote$te 9i luptd gi inconjoard cu bun5voirea Lui pe poporul credincios Lui gi binecuvlntat. Acestea le-a spus dumnezeiescul inger gi a poruncit sd le facd. Dar fiindcd vrdJitorul era ispitit cu fdgdduieli de daruri sd meargd, 1r se gindea cd va putea sd facd aceasta, fericitul inger I-a ldsat sd mearg6. Dar i s-a ardtat la mijiocul drumului cu sabia fulgerdtoare, invSfindu-l limpede cd de va vrea sd blesterne pe cei biqecuvintafi, rdzboiul li va fi fatd de Dumnezeu 9i fatd de lngeri. Iar dupd ce a ajuns la madianit Si a ridicat jertfelnicul gi a poruncit sd se aducd . Jertfe, a devenit indatd prooroc, dar nu cel obi$nuit gi mincinos, . ci prin puterea dumnezeiascd 9i negrditd a fost prefdcut, fdrf, sd ndtldJduiascd, fur contrariul. Cdci n-a mai blesterhat, ci mai virtos a binecuvifitat pe Israil 9i l-a lovit pe Valac cu supdrdri amare. Cdci s-a scris: <S-o mlnict Valac Si Irlngindu-;i mir'nile, o. zis cdtre Vahaam: Te-am chemat sd blestemi pe du$manul meu $i iatd, binecuvintlnd l-ai binecuvintat pe el a treia oard. .Sj a zis Va\aam cdtre Yalac: Au ru, gi soli/or tdi, pe care i-ai trimis la mine, am grdit, zicind: Chiar de-nti ve da Valac casa lui plind de argint Si de aur, nu voi putea sd colc cuvlntul, Domnului lj sd-l lac pe eI bun sau rdu de la mine insumi. Ci ce-mi vo spune'Dumnezeu, ecestee voi grdi" (Num. 24, 10-13). E obiceiul proorocilor mincinogi sd se foloseascd de cuvinte in$eldtoare, prefdcindu-se cd Ie vor spune, fdrd indoial5, adevdrul ce; lor ce vin s6-i intrebe. ' lntelege deci cd grdirea adevdrului. e strdind de me;tdSugul des. ' eintdtorulu,i gi vr6jitorului. Adevdrul e adaus uneori de la Dumnezeu pentru ca sd doboare cu putere sufletele celor vrednici, de oslnd5, prin prevestirea celor ce vor fi. ,. PALADIE; Sint incredinfat de aceasta, CHIRIL: Cd Dumnezeu urdgte gi surpd vrdjile 9i jrXirile departe, e clar clin ceea ce spune El Insugi i uEu sint Domrutl Dumnezeu,,. $j dupd acestea: "Cine altuI va risipi semnel.ecelor grditori din pintece ti prezicerile din inimd? Cine intoarce pe cei inlelepli la cele clinapoi $i inebunegte slotul lor $i intdreste cuvintele Fiului Sdu tj trclcvereple sfotu/' ingerilor Lui ?" {Isaia 44, 24_c25), Cdci pe de' o 'pe parte arat5 ,prezicerile din inhnd mincinoase gi veptejite, iar de alta intdregtq tot crivintul Fiului Sdu, adicd ai lui Hristos, gi sfatul inqcrilor SEi, adicd eele ce le grdiesc propovdduitorii credinfei in El, le

198

II.

ERTNIL AI, AI,EXANDAIEI

aratd pe acestea pline de adev{r, dlnd mdrturie pentru ele prin semne 9i minuni gi prin celeialte lucrdri ale Duhului. $i a zis iardsi undevE, mustrind faptele lor osindite de legea lui Dumnezeu : <<Sloi, e$eder, ln d.escintecele. tale $i f,n multele tale iarmece, pe care le-al finvdlat din tinerelea ta, de-li vor putea ti de Iolos. Ostenit-ai f,n'sfctwile tole. Sd stec dcr ,$i sd fe mintuiascd pe tine cititorii din slelele ceruIui, cei ce privesc stelele sd-fi rresteascd tie ce are sd vind osupro ta> (Isaia 47, L2-13). Vezi, agadar, cd Dumnezeu vddegte blestemat'a ta prezicere din stele ca vrednic6 de ris gi cu totul nefolo" sitoare. Iar cd numai Lui singur Ii aparfine adevdrul gi puterea de-a spune cuvinte nelngeldtoare despre cele ce le atteptdm in viitor, auzi-L iardgi zicind prin'glasul lui Isaia : ,,Aduceti-vd aminte de a. cestea ;i suspinali. Pocdili-vd cei ce ali rdtdcit, fintoarceli-vd cu ini, ma Si vd aduceli aminte de cele de mai inainte ale veacului. Cd Eu slnt Domrtul Dumnezeu gi nu este oltuJ atard de Mine, Ccre veslesc cele din urmd lnainte de a se tace ele Si lndatd s-ou sdvlr;il. $t d zis : Tot sIatul Meu va sto ti clte voiesc le voi foce, (Isaia 36, 8-9). Deci numai lui Dumnezeu Cel mai presus de toate Ii vom recunoaqte puterea de-a strdvedea limpede pi de-a prezice fdrd gregeald ceie viitoare. Iar cale de la alfii, care avind mintea coruptd, grdiesc din inima lor, dupd cum s-a scris, qi fac din minciund pricind de ciE. 'tig, bXnuiesc, sint flecdreli 9i povegti bSbesti, caraghioslicuri gi inqelStorii. PALADIE j E adevdrat. Apa este gi nu'altfel. CHIRIL: Sd ne retinem deci de la acestea Si pHrdsind calea cea sucitd, sd pdgim pe cea dreaptd, strins lipifi numai de Dumnezeu gi recunosclnd adev5rul cuvintelor sfintilor 2111. PALADIE; Foarte bine spui. CHIRIL; Dar oare pe lingd acestea, nu vom socoti vrednicd
211b. Numai Dumnezeu prezice cu adevErat cele'viitoare, pentru cd ln calitate de Cieator mai presus de naturE, poate si $tie ce este implicat ln ea, sau poate uneori s6,o conducd precum voie$te, sau poate prevedea felul cum se va migca voia omeneascE, pe cind oamenii nu pot nici una din acestea, Cind se dau ca prezicdtori de la ei lngigi, sint prooroci mincinogi. Numai Dumnezeu poate comulica unor oameni viitorul, fdcindu-i prooroci adevdrafi. Dar pentru a primi calitatea aceasta de la Dumnezeu, se cere o deosebitd sensibilitate, clgtigatd prin post ;i rugiciune, Drintr-o subtiere sau curilire duhovniceascA a puterilor sale de perceptie. E.-,pt cd sint.gi oameni de o sensibilitate bolndvicioasa, ce se accentuia. zd prin pa'timi de ordin spiritual (torme de tot felul ale mindriei). Acestea intrd in domeniul unei parapsihologii bolndvicioase. ln aceste cazuri e greu de distins intre pretentia lor de-a cunoalte viitorul 9i sugestiile dtrhurilor rele. Au 9i ei .o anumitd putere de sesizare a stdrilor suflete$ti ale altora. Dar exagereazd $tiinta ce le vine din aceasta. Ei sint prooroci mincinoqi. Pretenfia lor de-a prevedea viitorul lndephrtat qi general se dovedeqte mincinoasd prin neimplinirea celor prezise.

j
t -

F, fr
p'

.NCTTTWINS

IN DUH SI ADEVAR

ts9

fi

fr

de oslndd gi parte a necredlnfei pdgtnegti Fi dorinta de-a se cur{ti prin foc 9i apd 9i prin alte moduri de acestea? ' PALADIE ; Cum de nu ? Cdci legea dumnezeiascd a spus limpede : "Sd nu se afle pentru tine vreunul care sd curete pe fiul sau pe fiica sa prin toc" (Deut. 18, 10). CHIRIL.' Foarte bine ne-a spus legea aceasta 9i ne-a oprit sd o facem. Pentru cd lucrul acesta e plin de degertdciune gi lipsit de orice rafiune bund gi infeleaptd. Cdci oare ne va putea aduce vfeun folos firea focului ? Sau cum ar putea izbdvi faclele purtate in cerc pe cei care a pdcdtuit ? Puterea focului topette pata aramei sau a altei materii de felul acesta. Dar in ce mod va gterge necurSfia mintii sau a sufletului ? De ce nu sint acestea lucruri vrednice de ris gi nigte ndscociri de ginduri uguratice ? 2r2. PALADIE r Chiar aga e. CHIRIL; Ag spune bucuros cdrturarilor Elini, care s-au fdcut ndst:ociforii acestor obiceiuri urite $i le-au predat altora : Cum puteli o, lSudafilor gi infeleptilor, sd chinuili in iad pe acel Tityos, de eare spunefi cX a rdsdrit din pdmint, inconjurindu-l cu vulturi care se ospdteazd din ficatul lui, pentru cd admirind o infdfigare de ferneie, s-a imbolndvit de poftd ? Sau sd atirnati de Tantal o piatrd _9i sd porestili tinerilor cd trebuie sd pldteascd pedeapsa unei limbi neinfrlnate ? Sau sd legati pe 'Ixion de spitele mari pi migcdtoare ale unei roti 9i sd spunefi cd suferd o pedeapsd care nu displace zeilor ndscufi dln r5tdcirea voastrd ? Iar pe voi 9i pe alfii sd vd izbdviti, cum vd inchipuifi, prin foc Ai prin crengi (care il alimentau), de viciile cele mai cumplite gi mai urite de care sinteti'stdpiniti Si sX vd ddruifi astfel spdlarea chiar de crimele cele mai vrednice de osindd ? Spuneti-mi, oare pe Tityos gi pe cei mai sus pomenifi, ii supuneti la o pedeapsd aspre'Si fdr5 sJir;it, pentru cd le-a lipsit focul? Iar cel care a furat; dupd voi, focul gi I'a adus oamenilor, adicd Frometeu, claci'ra fost anume el acela, care a cunoscut intrebuintarea focului inainte de allii, cum spun miturile voastre.,cd e legat cu lanfuri ce nu
212,'Poate in aceste practici p{gineqti trebuie gdsitd originea purgatorului. ln ideea purificdrii prin foc se ascunde credinfa in cine Stie ce putere curdlitoare misterioasd a focului, care se incadreazd in concepfia panteistd. Ea nesoco"e$te deosebirea intre spiritul Iiber al omului 9i materia trupului, care poate fi spilatd exterior. Omul nou se curdfd de pdcate prin schimbarea liberd a modului de viaf6, cerind continuu 9i ajutorul lui Dumnezeu. Aceasta ln cursul vietii pdminteSti. lar ln via{a viitoare, prin valurile de dragoste ce vin asupra lui li-l pdtrund din partea lui Dumnezeu qi a celor ce se roagd pentru el. Numai acestea pot scoate clin tocirea sufleteascE reprezentatA de pdcate. Cu alte cuvinte, numai Dumnezeu poate ierta ;i curdti sufletele de pdcate, fdcfnd aceasta pentru Hristos qi pentru rugdciunile altora.

I]F. CEIRIL AL ALEXANDRIEI

pot fi rupte gi vulturii cu unghii lncovoia.te vin in zbor .gi il chinu. iesc lnfricogdtor pi sdlbatec ca gi pe Tityos ? De ce nu dafi curdfirea prin foc 6i acestora ? $i dacd unii dintre voi s-au intinat cu fiicel'e sau femeile altora,'fdcind cele neingdduite, s-au izbdvit de vinX prin foc de gregealele lor gi de pirile din afard. De ce, in vreme ce impotriva altora se pun in migcare tribunalele gi plrile gi asprimea pedepselor, voi ingivd trdind, fdrd grijd, viafa cea mai uritd gi spurcatd, socotifi cd dupd ce afi foqt amdgifi cu nepd.sare de pldceri urite, luind ca slujitori ai acestora pej cei mai vrednici de osindd dintre tofi, care deodatd cu chipul pdrdsind pi cuvintul bdrbdtesc, igi coboard trupurile gi cugetele la moravurile 9i purtdrile femeilor? ln ce mod se va mai curdli unul ca acesta ? Cum, avind o astfel de cugetare, facefi lucruri ca acestea? CUm i se pare cuiva cd miroase bine chiar dacd e acoperit de noroi, socotind cu mintea cd aratx cit se poate de bine ? PALADIE.' Bine zici. Sint de pdrerea ta, care spui adevdrul. CHIRIL: Dar l5sind nebunia acestora gi nemaivorbind de mijioacele curdfirii, md intorc iardgi la tema noastrd. Sb spun acum 9i aceea c5, ugor poate vedea cineva cX inchindtorii dracilor au imbrXfigat o viald Cu totul nebuneascd'9i prosteascd gi n-au inteles modul curdlirii, precum n-au pdtruns nici ce este cu adevdrat spurcdciunea si intindciunea. N-au inleles cd preacurviile gi patimile incd mai sdlbatice decit acestea, impreundrile intre bdrbati Si uciderile, birfirile gi pizmele, prezicerile mincinoase 9i viclegugurile, ingeldciu: nea gi jurdmintul mincinos, sint pete gi necurdtii care murddresc sufletul Si trupul gi sint foarte greu de spXlat. Pentru cd pe acestea nu le o. pot gterge nici.focul, nici izvoare intregi de ape 21:l Deci, neingrijindu.se, cred, nici mdcar sd gtie cd acestea murddresc'suflet\rl Si umbtu mintea de miros urit, se feresc de trupuriie morfilor gi se scirbesc de tot ce e mort, necinstind legile firii. Ba 9i
212b. Se continui respingerea ideii cd sufletul poate li curdtit sau spilat prin apd ca un obiect material. Daci iertarea de cdlcarearlegilor date de conducitorii statelor o dau acei conducitori, aga cdlcarea leqilor date de Dumnezeu 'r dti Dumnezeu. Mai frecis, Iegile omeueqti cind sint date spre folosul ob$tei omenesti, in cazul cd sint cdlcate, se iartd cle obgtea semenilor, dacd cei ce au gregit se indreapta. Iar legile date de Dumnezeu nu fac decit sd intbreasc6, cu autoril-atea Lui, legile omeneqti, cind sint date spre folosul obltesc s;i sE inalfe cerinleie adresate oamenilor pentru a face si mai conform cu ele Si in stare sd implineascd si voia Lui, tot in folosul obltii gi al lor propriu. De aceea iertarea celor ce le calc6' [rebuie sd le vind din partea lui Dumnezeu, dar Si din partea oamenilor, mai bine zis din partea lui Dumnezeu Care line seamd de rugdciunile oamenilor, care cuprind in ele gi iertarea lor. Dar atunci nu stihiile m'ateriale iarti ;i curdtd con;tiinfa omului, ci dragostea lui Dumnezeu Cel con$tient Si iubitor 5i con;tiinfele semenilor.

INEHINANE

TN DUH SI ADEVAB

mlncdrurile care voiesc ei le disprefuiesc, cu lnfelepclune, dupd pdrerea lor, gi dacd li s-ar intirnpla sd se atingd de ele fdrd voie, indatd se deplrteazd ;i aleargd la curdlirea prin foc Ai api, socotind cd ajunge sd se |ind departe de acestea ca sd fie sfinti gi curati. Atit de mult slnt stdpiniti de aceastd pdrere, incit sint ca nigte iegiti din minfi. Acestora cu drept cuvint li se poate jice; <Vai voud, nelilrlnalilor Si lipsililor de minte, cd strecurali llnlarul pi inghilili cdntila> (Matei 23, 21l'. Nedind nici o atenfie la ceea ce intineazd cu adevdrat, se infricogeazd de prisos de cele de Ia care nu suferd cineva nici o vdtdmare. Astfel daci vreunul dintre ei se apropie de vreo cripth 9i se coboard in mormintele celor morii, ili leapddd haina, isi rade capul qi igi tunde pdrul, socotindu-l intinat. Dar iegea ne-a invdfat sd ne depdrtdm gi sd ne ferim de acestea. Cdci a zis: "Sd nu vd curdfili, sd nu vd radeli lntre ochi, din prlcina mortuluin (Deut.14,1). Cei aleSi ai Elinilor pldsmuiesc in acest infeles un zeu, Apo,lon, pe care. il numesc qi Foebus, adicd, curat gi neintinat. El este zic, unul $i acelasi cu soarele. Deci a face sau a se face cineva ca I;oebus inseamnd, dupd obiceiul Elinilor, a curdti gi a se curiti, potrivit cu pdrerea lor amintitd despre curtrfire 9i cu legile 1or. Legea rlumnezeiascd ne opregte insd de la practici atit de ruqinoase gi de urite. Cdci nu se cade a socoti prilej de intinare- a sufletului moartea trupurilor, sau a .crede cd vederea mortului {ntipdregte vreo patd pe inimile privitorilor Si cd se cuvine a se tdia pdrul din pricina aceasta. Aeesta e un lucru neserios gi o pXrere vrednicf, de dispref, Bine zice legea : oSd nu vd. curdlltt> Cdci o astfei de curdtire nu foloseqte sufletului, ci mai mult il vatdmd 9i il lipsegte de cunogtinfa cdii celei mai folositoare gi de la cdutarea a ceea ce trebuie$te. Sd cugetdm aSa: legile omenegti sint date de cei ce stXpinesc pe p5mint, poruncind gi oprind, tuturor cele ce trebuie fXcute sau nu.o$i nu ar putea scdpa cineva de pedepse pentni cdlcdri, dacd nu ar ingddui bundtatea impdratului sd i se ierte. La fel, cel ce a nesocotit legile dumnezeieSti nu se poate face curat, dacX nu i se ddruieqte-aceasta prin bundvoinfa dumnezeiascX. Dar dacd am cdlca le- gile focului sau apei 9i pdcatul s-ar face fafd de ele, ap'r ar fi cea care spal6 vina qi focul cel ce ar topi pata, avind putcr--4 sd ierte qregealele.celor ar voi. ce Dar daci spune adevdrul cel ce zice : <l'ie unuio am gre6il, ;i (Ps. 50, 6) - cXci unul e legiuitorul ;i jurriu inaintaa Ta am tdcut>> decdtorul - cei ce pdrXsescpe Domnul pedepseigi al iertdrii, se ros. togolesc in nlscociri bdbeq;ti,atribuind focului $i apei puterea de a-i

202

tF.

CHIRII,

AL

AIJEXANDNIEI

Fugi, omule, de o astfel de nebunie, apropiecurdti pe ei de vili 2$-2t4. te numai de Dumnezeu Cel dupX fire qi-L vei auzi indat5 zicind: "Eg sint Cel ce sterg Idrd.delegile tale |afit de Mine, ,ti nu-mi voi aduce aminte, (Isaia 43, 25), Aceasta e curdfirea adevdrata; aceasta' str6lucirea duhovniceascS. Cdci noi ne-anr spdlat, cigti$ind prin credinta in Hristos iertarea-pdcatelor,' sfinfindu-ne in baia renagterii 5i imbogdlindu-ne cu harul dumnezeiesc al Duhului dumnezeiesc, care asemenea unui foc rnistuie intindciunea ca pe o gr6mad{ de gunoi agezatd pe cugetele noastre. De aceea, pe drept cuvint spune de Dumnezeu insuflata Scripturd, cd am fost botezafi cu Duh Sfint 9i '" ^ifforiE; vom socoti' cleci gi rdtdcirea aceasta fdcind parte din sluJirea la idoli 216-217, CHIRIL r Fdrd indoiald. Cdci e un lucru plin de toatd necredinla. Dar in rind cu acestea trebuie'numdratd, dupd cuviinfd, pi socotinfa cd lucrurile omenegti sint guvernate de inriuririle altora qi cH puterea -peste faptele noastre nu ni s-a dat noud, ci celor pe care au voit sd le pldsmuiascd ntiscocitorii. Dar acestea sint uigte dogme atlt de absurde. CEci punind cirmuitoare peste viata noastrd Fatalitatea, Soanta $i Natterea, spun cd nici untIJl din noi nu e^voitorul 5i stdpinul celor ce trebuie fdcute,- ci este adus ca de un lanf constringdtor spre ceea ce convine celor ce ne stdpinesc. Dar ce ar putea fi mai nerafional ca aceasta? Ce vdtdmare mai mare a putut aduce Satana neamului omenesc, decit sd-l facd sii cugete $i id ;udece aga ? Dacd-i a$a; cum ar mai putea pl5nui omul
213-214. Strdlucirea Sufletului nu e datd de lucrarea focului ce tope$te peteie maleriale, sau a apei care le spali, ci este o strf,lucire duhovniceascd ce-i vine dir/ simtirea cA este iertat de c6nqtiinta dumnezeiascd 9i de congtiintele umane iii din relaiia .de iubire pe care acelea au restabilit-o cu conqtiinfa care a plchtuit. 215. Iertarea qi curEfirea de pdcate ne vine prin unirea cu Hristos Cel cd a luat firea noastrd curdlitd de pdiat 9i S-a adus jertf6, dindu-ne puterea depdririi oricdrni egoism. Sintem curdliti unindu-ne prin Dulrul Slint comunicat roud din Flristos. a cdrui umanitate a sfinfit-o de la zdmislire. Acesta e focul .jpintual care, unit cir apa Botezului, ne curate$te. Cdci e focul dragostei dintre TatEl si Fiul, care trmlle gi umanitatea. Iui Hristos de dragostea cea mai curatb pentru Tathl 9i care nr s co[lunich gi noud. Focul acestei iubiri ne curdla cugetul de orice ginduri opuse lui Dumnezeu li binelui. Starea de curElie reprezintd intilnirea rlintre dragostea lui Dumnezeu p-i lafd de noi Ei tlrogoslea troaslrd futd de EI, ca Cel ce ne atrage numai spre cele Inalte gi curate. 216--217. A crede cd locul material s\ apa materioli curdtE sufletul insearnnd,Itc a socoti focul $i apa ca avind o putere spirituald, fie a socoti sufletul ca avlnd o esenla materiale. Dar aceasta e una cu idolatria care identificd lunrea cu divinl t a t e a .

,/

lncirrnanr fN orJn !r ADEvAn

-tn cele bune gi merge spre ele de bund. voie ? Iar c5zlnd cele rele gi cugetind cele ce nu trebuie, cum s-ar mai invinovdti pe sine ?18-21etoSi pindu-se de tristete, s-ar intoarce sd cugete qi sd facd cele bune ? Cdci precum cei ce voiesc s5 strdbatd gi sd treacd marea, e necesar sd fie impingi de vintul din spatele cordbiei $i sd fie siliti spre ceea ce vrea vintul, aga, desigur, gi noi 'trebuie sd ne ldsdm dugi spre ceea ce vrea sX ne conducd Soarta gi vinturile Fatalitdtii, cdrora, dupd ei, nu ne putem impotrivi. Sau nu socotegti-gi tu cd e drept ceea ce am spus ? '' PALADIE; Qum de nu ? CHIRIL.. Deci, e o nebunie a mai incununa pe cel bun pi cuviincios cu laude li a-l invrednici de einste, iar pe cel rdu gi necumpdtat al osindi 9i disprefui. PALADIE; Pe ce temei o spui aceasta? CLIIRIL..Pentru cd Napterea gi Soarta ii coplegescpe ei $i poar: td in arnindou5 direcfiile de trei ori nefericitul neam omenesc pe piiminat 220. Nimic din ale noastre nu e de bund voie. sau oare nu ceea ce obignuiegte gi poate sd migte e pricina pentru .care se migc{ cele migcate de aceea ?221. PALADIE: Recunosc. '9i CHIRIL; Treci agadar, cu aceleagi judecSfi la lucrurile ornenegti miisoard cele ale noastre, ca'se infelegi bihe cele in.care ne afldm dacd nu prin pornirile noastre de bundvoie mergem 9i ne grdbim spre aceasta sau spre aceea, ci sintem finufi gi supugi sub jugul altora, care pot sd ducd qi sd poarte cele ale noastre spre ceea ce voiesc acelea. In acest caz dacd cugetdm drept, nu ne vom mai atribui noud nimic, ci vom atribui mai degfabd lor cele ce :obignuiesc sd ne cirrnuiascd spre cele voite de ele. $i atunci, precum cel drept va fi lipsit de orice laudd, a;;a si cel nedrept n-ar trebui sd sufere vreo pedeapsd pi ar trebui scutit de trebuinta de-a fi chinuit.

218-219. Satatra inspird omului gindul cd nu e liUer, ca sd se lase dus de toate patimile, socotite ca migcdri ale firii de sub care omul nu se poate ridica. 2?0- ll poartd spre bine gi spre rdu,' f6rd voia ]ui 9i fEri merit pentru bine si p.e nedrept pedepsit5 pentru rdu. Este o omenire cu adevdrat nefericitS, cd.ci trebuie sa se revolte de riutatea de care nu c vinovat, iar bine fjcut fdrd voie nu poate nlnglia nici pe cel ce-l face, nici pe cel cdruia i se face. Cici nu e ficut aiir iubire. Si atunci mai e simtit ca bine ? ln ce constA acest bine ? ?21, Milr:area rlu e de la sine, ci existir o ultimii cauzd a ei.

\
SF. CIIIRIL AL ALEXAITDRIEI

PALADIE.. Foarte drept cugefi. CHIRIL: ln degert admird, a;adar, ndscocitorii acestor dogme pe Solon din Atena, pe Dracon gi Licurg, ca pe nigte alchtuitori ai unor invdtdturi prea frumoase gi ca pe cei ce au iscodit cele mai bune legi la Elini. Care e folosul de la eicestea,dacd nimic nu atirnd de noi, ci faptele noastre sint cirmuite de alfii ? Cel ce nu cunoa;te legile, va fi egal gi la fel cu cei ce le curiosc, dacd nu le e dat celor ce voiesc sd facd liber cele ce voiesc. Ba socotesc cd alcdtuitorii legilor au fost cei-mai nedrepfi oameni, mdcar cd gi-au dobindit cel mai mare 'drept. renume de Cdci au legiuit cd iei nepdsdtori trebuie sd fie chinuifi gi sd sufere cele mai aspre pedepse pentru cdlcarea legilor 222. Dar pentru cei tineri au dat nigte norme $i moduri de educalie vrednice de toatd lauda. Fdcind aceasta, sau au'cugetat cX depinde de noi ingine sd voim a viefui cuviincios, sau nu gtiu ce au gindit. Cineva ar putea spune, cred : bine a legiuit, Solon, ce{lor de atunci. Dar trebuia sd indupleci Fatalitatea sd ingtiduie celor cdrora s-au dat legile, s5 cugete 9i sd facd cele ce le voiesc ei. lnsd ai legiuit, fdrd sd o indupleci. Poate ai ris gi tu de mitul acesta gi ne-ai qtiut stdpini ai eelor ce trebuie fdcute, iar Soarta nedreaptd gi oarbd a lucrurilor omeneqti ai alungat-o. Altfel nu ai fi cugetat .cd cetbtean bun 9i drept trebuie socotit cel ce respectd 9i pdzegte legile 9i qi-a cigtigat renumele celei mai inalte onestitdti, iar netrebnic qi numSrat intre cei mai rdi, cel ce n-a dat nici un respect legilor care sfdtuiesc umblarea pe calea dreaptd. PALADIE r Foarte bine Si frumos'ai grdit. r CHIRIL.'Deci, oare nu vom zice cd invXtsturile gi sfaturile educative gi indemnurile la virtute, pe care le dau pdrintii fiilor si invdtdtorii ucenicilor, sint degerte, dacd nu striibatem calea pe care o' v o i m , c i o c a r a r ea v i e l i i p e c a r e n u o v o i m ? PALADIE: E drept cuvintul e foarte convingdtor. CHIRIL.T Cd aceastd piirere a lor e plind de toatd impietatea. vei gti 9i din aceasta. Dezbrdcind pe Dumnezeu, cirmac,iul qi sl.tpraveghetorul tuturor, de slava Lui, 9i mergind ptnH la atita indriiznea222. Legile sint de prisos dacd totul e cirmuit de o latalitate de sub care nu poate sc6pa omul prin vreo libertate a lui. Chiar dac5 ar f.i socotite ca ni$te interpretdri ale legitifii naturale, ele ar fi de prisos, cici ornul lru poate fi ajutat de acele legi ca sd iasd de sub acea iegitate. De ce ar mai trebui atunci sd fie pedepsiti cei ce calcd legile ? Deci conducdtorii ce dau legi, admitincl pe de dlt:i parle o leqitate fatali sau se contrazi'c ei in$i$i, sau nu cred serios in afiratarea lr;r desprc acea legitate, E ceea ce spullc Sf. Chiril in continuare.

INCHTNAnE atl DUH gr ADEVAR

205

r"
;,,

lE, cd-L lipsesc cu totul de mdririle proprii Lui, trecn prin toria lor, stdplnirea peste lucrurile noastre acelora ce ie vin in minte, cu toafe cd vdd cd toatd zidirea'e dusd spre cele ale ei prin migcdri nelipsite de .o conducere223. Cdci cd nu. se sdvirseste' in ordine din cele ce se petrec in zidire ? Care dintre lucruri nu-gi pdstreazd rinduiala 'sa .ii nu vestegte pe Creatorul gi sustin5torril ordinei ? Care lucru nu spune c5 e supus legilor pi e cirmuit de voia Celui ce poate sd stdpineascii toate, adicd a lui Dumnezeu%a. Astfet 5i dumnezeiescul Pavel zice : "Cele nettitzule ale Lui se vdd, de Ia zidirea lum,ii, din tdpturi tiinrl cunoscute, ve.gnico Lui putere Fi Duntnezeire, ca sd fie ei Idrd cuvinf de apdrare. Pentru cd cunoscind pe Dumnezeu, nu L-au mdrit ca pe Dumnezeu, ci s-au tdcut de$erli .;i s-a intunecat inima lor neinl,elegdtoare; zieiia cd sint inlelepli, s-au fdcut 'nebuni,>(Rom. l, 20-- 221. Cum nu s-au fdcut nebuni indemnindu-se pe ei ingigi $i pe aifii sd cugete altceva decit ceea ce e drept ? $i ar putea zice cineva : pentru ce vd legdnafi in astfel de ginduri, cind raitul acesta nu e pldcut nicl poetilor vogtri ? Cdci $1 ei au socotit cii e apostazie liotdrirea celor ce trebuie fdcute nu altora, ti noud ingine. Astfel Homer, in poeziile lui, spune cd preadesbvirgitul gi preainaltul vostru Jupiter a zis cd.tre ceilal|i demoni despre preacurvia iui Egist gi despre pedeapsa lui pentru aceasta:
. aO lci, cum ne Tnvinovalesc fodmenii) muritotii, Qdei de Ia noi pic c.i sint relelc; dar ei Sutetd din plicina. palimilot lor mai presus de soarld,.

Pentru ce, zice, invinovdfesc unii pe zei. ca avind de Ia ei relele Si nu-ti strigd mai degrabd pdcatul lor, odatd ce acela ii aruncd in nenorociri gi in cele ce sint mai presus de soartd gi de fatalitate, adicd de ceea ce e hotdrit de fatalitate. Aqadar, dacd se hot5r5;te
de-a creste pe copii, toate eforturile ce le dau 223, Toatd silinla pirinlilor oamenii cu mai multd erperientA altora, toqtd educatia tinerilor, slnt de prisos, dac[ toati viata oamenilor e purtati de'o legitate fatald. Dar ins{gi practica educatiei ti obiceiul sfdtuirii practicat lntre oameni, arat6 ci firea $i experienta lor nu cunoaste o astlel de tatalitste, construita de o teorie contrard realitStrii tr6ite. ' lar dacd aceastd experienfd aratd cb omul i9i poate conduce viala fi poate face uz de lucruri in mare parte prin voia sa, e consecvent sE cugetdm ci existi gi lumea intreagd e supus6 unei vointe conduc6toare superloare ei. 224. Dacl, toate se sdvll$esc in lume dupi o rlnduialE, daraceasta nu'$i are tultlmul temei in ea insd$i 9i in cadrul ei lgi poate face loc qi libertatea omulul, atunci aceastl rlnduialA l$i are temeiul intr-o voie liberl mai presus de totdlitatea ei gi in ea se poate manilesta gi acea libertate.

206

]tr. CHINIL AL ALEXANDRIET

cineva sd viefuiascd drept Si sd-Ei facd petrecerea in aceastl viatd atotchibzuitd gi atotcuviincioasd, va inainta drept qi va trece peste cele dureroase, avind ca rod al voinfei drepte gi statornice, scdparea de rele, $i cuvintr:I e drept. CXci depinde de noi' ingine sd privim spre amindouX, spre bine ti spre contrariul. . $i cei .ce igi insugesc ceea ce e prin fire lSudat gi cdrarea spre dreptate, vor ajunge Ia binele virtufii. Iar cei ce se abat spre contrariul 9i aleg fdrtrdelegea in locul celor bune, corupindu-ti ei in;igi viata lor, r'or fi vddifi ca vinzdtori gi nimicitori ai capului lor. Cd std in puterea noastre, ingine sd privim spre amindouS, cum am spus adineaori, gi cdzind in pl5ceri, ne-am. ab6tut de la urmdrirea folosului nostru, se poate vedea limpede din ceea ce spund un alt poet aI lor, Euripide. Acesta aduce pe scend o bolnavd de o poftd neinfri. natd, apoi nu ptiu cum o aratd filosofind qi zicind :
(Din : .Ipolit incununat,). Pragul trdrii Penelopei, Odjnioard in noapte inointltd, ' M-am intrebat de ce e cdruptd viafa nturltorilot ? $i mie imi par cd nu prln lirea parnitii lor Sdvirgesc rdul. C6,ei mulli cugetd lnlelept,

l),o,n", " il,ili"::,"i:#r '"i;,::,::":,:::";r:-i:,",ih':::a(1e'a'uc'.a'


Aceosla sou cceeo, cdci muJle slnl pldcerile tielii $i lungile petreceri $i odihna sou rdui eate cleslatd,. (Din : "Ipolit incununato,)

Vezi cd nu Soarta, nu Nagterea, llu Fatalitalea socotesc cei veChi cd trebuie invinuite, ca unele ce ne imping cu sila de la cal6a cea dreaptd recunoscutd qi de la cele ce invdfdm cd sint bune ? Cici viafa plmintenilor s-a corupt, zice, nu prin firea pornirii, adic5 nu pentrtt cd au o pornire prin fire rea,.ci pentru cd nu voiesc sd se osteneas. cX pentru cele' bune. $i care e motivul pentru aceasta? Sau lenea care-i tine in neactivitate, saU vreuna din pldcerile viefii care ivin' du-se gi impotrivindu-se la ceea ce e de folos, a tras mintea de la urmdrirea celor de trebuinfd gi a rostogoiit-o, ar5tindu'i calea mai linli a trinddviei.

INCTTINARE !N DUH gr ADEVAR

207

Am putea adduga la acestea cu ugurinfd nenumdrate rostiri ale acelora : oricine se indoiepte cd auzitorilor le place sd li se spun6 numai cit ajunge ? De aceea vom ldsa Ia o parte din cuvint ceea ce oboseste. PALADIE: Drept ai spus. De voiegti, Iasd acestea. Dar 6ugetd cum ai rdspunde infelept, dacii te-ar intreba vreunii, cum trebuie infelegsi raliunea inegalitdtii noastre gi a faptului de a fi cineva adeseori sus sau jos, contrar vredniciei sau rievredniciei? Cbci cel. riu poate fi vdzut fericit gi bogat, iar cei cinstit gi coplegit de cele mai mari. laude, ajuns de multe ori in cele contrare2z', CHIRIL: Lucrul acesta e intr-adevdr foarte greu de pdtruns pi de infeles. $i a voi sd-l iscodegti in amdnunte, ag spune cd e dincolo pi cu totul deasupra mdsurilof orirului. De aceea trebuie s{-l lIsLlm in seama judecdfii dumnezeiegti. Cdci dacd voim sdr cugetbm drept, sd atribuim cunoaqterea acestei chivernisiri numai mintii prea'inalte gi preacurate, iar noi sd ne indreptdm spre cele de la indemind, care gi ele numai cu greu se lastl aflate de noi, dupd Scripturi (lnfel. Sol. 9, 16). , Dar fiindcd socotesc cd trebuie Sd ne apdrdm, dupd puteri, cu raliunea sd ne oprim gi la aceasta. PinX aci, fdrd sd ne folosim de argumente din afara temei, am vddit degertdciunea p5rerii de mai inainte a necredirlciogilor, ardtind din gindurile care se impun in chip necesar, cd nu nagterea are cirma cugetdrii omenepti, gi nici nu s-a pus asupra noastrd vreun jug aspru gi greu de ocolit al fatalit{fii, ci cd hotdrirea liberd a fiecdruia e stdplna celor ce trebuie sdvirgite in temeiul alegerii gi cd de noi depinde sd voim sd facem ceea ce ne convine, fie binele, fie rdul. Eu ag vedea formele fericirii stind hupd invdfdtura Sfintei Scripturi, nu in cele in care i+i gdse,Sfe corpul oceslo urlt gi: pdmintesc dermierdririle sale, ci in cele prin care se
. 225. Dacd Dumnezeu conduce toate, se pune intrebarea de ce unii aJungiin suferinle, sau trdiesc in sdricie Si ln umilinte, cu toate calitdfile Si laptele lor bune, iar altil huzuresc in bog{fie, in posturi conducdtoare, lingugifi de toli, cu toati nevrednicia lor ? Dat fiind cd aceste deosebiri pot fi explicate gi mai putin de teoria unei legitdfi care ar trebui si le menlinE toate egale lntre ele, 9i rdspunsul trebuie ,sd se gdseascd in vreun factor care nu se opune libertdlii umane._Cregtinismul g6se$te o astfel de explicafie a inegalitdfilor In existenla picatului. Aseasta explici inegalititile fie prin viclegugurile pdcdtoase de care se folosesc unii pentru a-gi isca cU voinla situafii mai bune, lie in ajutorul ce-l dau aeeste situatii rinduite ti de vbinta superioar6 divind la biruirea tendintelor de licomie; de pldceri de stdpinire pdcdtoasd. Aceasta implicd qi faptul de-a vedea adevdrala fericire nu in pldcerile trecdtoare trupe$ti, ci in cea spirituald a sufletulrri care dureaztr veqnic Ai care se clgtigi prin virtufi sau chiar e una cu virtutea,

} *

p
#

208

SF. TCHTRIIj AL

ILEXANDRTET

poate impdrtd.qi sulletul cel mai presus r)e trup de tia/a veSnicd. Iar cceslecr socolesc cd sint striidttinlele pentru virtute ,$i sirdlucirea in credinld Si fapte. Dacd, deci nu le sti ln putere celor ce voiesc, sd vietuiascd ne. prihdnit, fie cf, unii sint rdi, fie buni la moravuri, s5 recunoascd cd nu au dreptate cei, ce se pling de inegalitdfi. Dar dacd depinde cle alegerea proprie sd implineascd liber cele ce le voiesc ai e cu putintl tuturor sd se strdduiascd dupd fericirea duhovniceascd gi sd se impdrtdgeascd la fel de slava de sus, atunci faptul cd unii.sint mai puternici in cele lumegti, avind superioritdli fie in bogdfie, fie in slave lumegti, nu ne va cobori la pdrerile necredincioase gi strdine de cunogtinta adevdratd, ca sd ne inchipuim cd asupra faptelor noastre s-a pus jugul fatalit5|ii sau sorlii. Ci trebuie sd socotim vinovate superiorit5file celor bogati, care ;i-au fdcut propriu un burl care .ar fi fost comun tuturor, dacd ar fi iipsit rafiunea ldcomiei. $i s5 se find seama mai mult de voia Fdcdtoruiui. Cdci EI voincl ca vielile noosfre sd fie chivernisite Si sd se orale pe o treaptri egalti, porunceple pe de o parte bogalilor sd-gi vincld bogdlia adunatci fi s-o impartd trebuinlelor celor sdraci, iar pe de alta sd nu le ingdduie sd iubeascd slovn $j indllarean6. Iar ci Dumnezeu iubepte egalitatea pdmintenilorr e usor de v6zut chiar din alcdtu'irea corpului. Cdci nu cunoaite firea sdrac Ai i:ogat, pe treapta de jos pi in strdlucire, nobil gi disprefuit, om sldvit in aceastd vi3td. Ci ea se aratd egalS 9i fdr6 pdrtinire in toli, alcdtuincl in fiecare din aceleagi plrticele forma gi frumusefea intreagd. $i una e caled. spre nagtere a tuturor, una e iegirea din viafd. Nu sloboade pe unul din 1a|, finindu-l pe aitul in el, ci aduce fiecdrei f&pturi sfirgitul dureros gi de neocolit. Deci, spune-mi, e greu de vdzttt, nu e mai degrabd v5dit fiecdruia, cd scopu,l vointei dumnezeiegti e sd trdiasc,i
', 226. Cei ce socotesc cd nu prin meritul propriu sint unii buni, allii rii. nu se pot plinge cd cei socotiti buni ar trebui sd se bucure de fericire, iar cei socotiti' rdi ar trebui sd su.fere de nefericire. N-ar trebui sd vadA in faptul cd cei 56i airurq la bundstare cdlcind cu voia respectuJ de altii, o vind a lor, iar cei buni r,ifer-A de greuteli, pentru cd nici primii nu sint rdi prin voia lor, deci cu adevirat.r6i, nici cei de al doilea nu sint buni prin voia lor, deci cu adevdrat buni, Dar dacd tuturor le stE in libertate si se strdduiasch spre virtute, atunci cei ce fac nedreptdli ti sustin inegalitatea intre oameni sint cu adevarat vinovati. Si nu Dumnezeu trebuie socotit vinovat pentru aceaste inegalitate. Cdci Dumnezeu vo'iegte ca tofi sd caute egalitatea. Dar El nu o lace aceasta f5rd voia lor. InsI l;i 1'or lua partea lor pentru cd nu implinesc aceastd voie a Lui. Iar cei ce cred ln Dumnezeu f tiu cd indemnind pe cei nedrepfi la restabilirea egalitalii, implinesc voia lui Dumnezeu. Numai dac6 oornenii slnt inzestrati cu libertate ;i numai dacA Dumnezeu i-a fidcut penlru toli egali, poate lupta penttu egalitate, dar nu cu ur6 ce tinde spre distrugere, ci pentru a se aJunge la egalitatea voitE de toli din respect reciproc,

:.

INcHIiiARE

lnl DUTI $I AT,EVAN

209

tofi pdmlntenii In egalitate ? Ascultd-L vorbind, de voiegti, 9i printr-u' nul din prooroci; :Nu un Dumnezeu ne'a tdcut pe noi ? Nu e un tatd aI noslru aI tuturor ? Pentru ce a|i prirrisit tiecare pe trctele sdu?" (Mal. 2, l0). ' Deci, dacd nesocotesc unii ceea ce vrea FXcdtorul, avlnd pornirea liber5 spre ceea ce voiesc din ceie ce sint de fXcut (cdci FdcStorul a cinstit firea cu libertate), aceasta nu se opune celor spuse, odatd ce 9i legile noastre le disprefuiesc unii 2zt. gi socotesc cd nimeni nu ocXr5gte,dacf, are minte, pe d5tdtorii legilor, 9i invinovdfegte mai degrabd, gi pe drept cuvint, pe cei ce s-au hotdrit sd disprefuiascd cele de trebuin|5. Cind, deci, zic unii care pdc5tuiesc : <Aga a hotdrlt Soarta,,, sau : <Acesta era scopul fatalit5lii cu mine),, vE intreb gi eu. ce aiureal5 e aceasta? Pentru ce invinuiti ceea ce nu e gi nu vd lnvinuiti ugurdtatea voastrS ? Dar Sfinta Scripturd le va spune celor ce s-au hot5rit sd nu mearg5 drept: "Nebunio omului strimbd cdile lui, dar invinovdlette pe Dumnezeu ln inimq lui" (Prov. 19,3). Agadar, s-au ab5tut de la cunogtinta adevdratd cei ce pun drept conducdtoare peste viafa noastrd nagterea, Iatalitatea gi socrta schimbltoare. Cdci zice Hristos : <Oare nu se vlnd doud. ptisdri pe un bdnul ? $i nici una d|n ele nu cade pe pdmlnt Idrd voia Tatd.Iui vostru Celui din ceruri. Iar voi Si perii capului 1I avelt numdrali. Deci nu vd temell, cdci voi sinteli cu mult mai de prel declt pdsd.rile" (Matei t0, 29-31). Fdcdtorul poartd de griJX de cei de pe pdmint, dar il llsd pe fiecare sd lucreze dupd hotdrlrile lui gi sX meargd pe calea -pe care vrea. Iar fiindcd neamul pdmintesc s-a imbolndvit prin aba' tere, indatf, i-a dat .,legea spre aJutov,', dupi cum s-a scris (Isaia B' 20). Deci, e primeJdios pentru tot cel ce a primit credinta in Hristos si a pdrdsit vechea rf,tdcire, sd mai fie purtat de povegtile bXbegti spre cele ce nu trebuie, gi sd se instrdineze de cugetarea sdnXtoas5, inclt s5-gi inchipuie cd lumea aceasta sau omul e clrmuit de soartd sau fatalitate, care peste tot nici nu existd. PAL.A.DIE; E cu totul primejdios a cugeta aga. Cdci unul ca a' cesta va stlrni, flrd indoiald, pe Judecdtorul impotriva sa 228.
227. Credinla in Dumnezeu, care a fdcut toate pentru egalitate, nu face de prisos legile, cdci ele urmEresc o restabilire a egalitdiii nesocotitd liber de vola .oamenilor, sau ln orice caz ele sint un ajutor dat voinlei ornului spre inaintarea spre egalitate, sau m6car spre infrinarea de la prea rdu, spre care tind mulli ln mod liber. 228. Ya stlrni pe Judecltorul asupra sa, pentru ci n'a mai folosit libertatea ce i s-a dat ca sd iacd voia Lui spre lmbunitdfirea sa, ci sub scuza cd nu poate loce nimic lmpotriva sortii, sau pornirilor rele, s-a ldsat stapinit de ele.
:{ SI. CIIIRIL

2ro

SF. CHIRtr.' AL"AEEXANDRIEI

fr,

. CHIRIL I Dar incd ceva" Oare nu've.i. recunoagte cd,,e un-lucru foarte urit gi apropiat de relele amintite a pdzi zilele gi ceasurile ' gi rdstimpurile gi anii gi creqterea gi scdderea cercului lunii ? : , PALADIE : Ba da. Dumnezeiescul Pavel socotegte in ,'chip clar eelor ce s-au mintuit din neamuri, dcest:lucru:ca un:p[cat, cind zice: <,Atunci necunoscind pe DumuezLt; slujeali celor ce nu sinl prin lire dumnezei. Doar acum, dupd ce ali cunoscut pe Dumnezeu, soLt mai clegrabd dupd ce Qli fost cuno,sculi de Dumnezeu, cum vd. intoarcelt iurdsi Ia stihiile slcbe gi sdrece, cdrora iardsi voili sd.Ie slujili ca inainte? Pdzili zile Si luni 9i ani, rdstimpwi, Mi-e teamd de voi sd.nu md ti ostenit Ia voi, ln zadar>> (Gal. a, 9-l l). CHIRIL.' Agadar, pdzirea'ceasurilor gi zilelor, ba a9 adduga gi a timpurilor, e nepotrivitd cu totul cu cei ce cunosc pe Dumnezeu Cel tunul gi prin fire, mai bine zis cu cei ce.au fost cunoscuti de El prin credinfd gi au fost chemafi la familiaritatea cea prin h_ar.CXci cel ce s-a hotdrit sd facd aceasta se intoarce inapoi, pdrdsind lauda in Hrist<ls, gi nu-gi mai pdstreazd mintea iubitoare de libertate, ci ia mei degrabd doregte jugut vechii rdtdciri, dind stihiilor lumii mdrirea pe care o are Durnnezeu gi incununind cu cinstirild cele mai inalte cele chemate prin voia Creatorului la existent6. $i stihii ale lumii numegte distantele strbb5tute de pdrfile universului, adi95 timpurile gi lunile gi pErlile lor, alcXtuite din ceasuri gi zile. CXci timpul fiind continuu gi avind un mers pururea curgdtor inainte, Dumnezeu I-a supus prin intervalurile 9i intoarcerile rdstimpurilor, ceasurilor li zilelor, m[suri]or gi numerelor. pentru cd cele ce nu au cursul existentei lipsit de inceput gi vor ajunge Ia sfirgitul viefii proprii, aveau nevoie gi de un timp ca acesta; care incepe adicd gi sfirgegte, gi igi potrivegte propria fire cu cele ce nu sint puru:rea, .Deci nevenindu-le celor de pe pdmint nimic prin rdstimpuri, ceasuri gi zile, decit nurnai curgerea in cerc Ai misurarea, exactd, pentru ce pldsmuiesc unii cele ce sint de ris chiar a le eugeta ? pentru ce spun cd unele din ceasuri sint binefdcitoare, artele nu, ,gi se .silesc la o pdzire exactd a lor, recunoscindu-le puterea de-a aduce fericirea gi contrariul ei, acelor inzestrafi cu voinf5, sau celor cdrora le e necesar sd treacd prin aceasta? oare nu este o aiureald gi o nebunie cumplitd aceasta? o cursi diavoleascd pregdtitd cu vinclenie 229.
229. Nu - timpul cu pdrfile lui dd existenl{i. fdpturilor. El e dat ca un cadru pentru cele ce nu slnt eterne. De aceea el nu e nici izvorul celor ce Ie $dvlrgim sah se sivlrtesc fdrd voia noastri, aduclndu-ne ln fiecare parte a lui fie ceva bun, fie ceva rdu, chiar dacd par cd se datoresc faptelor noastre. Puterea pentru acestea vine de dincolo de timp, de la Fhcdtorul fdpturilor, iar oamenilor qi din puterile puse in ei qi in naturd de Fdcdtorul, putind fi folosite de libertatea

INCHINARE.IN

DIJII

$I ADEVAR'

2tl

PALADIE; Recunosc. $i e un lucru vddit. CHIRIL; Precurn incercau sd ne convingd sd incredinldm fatalitdfii 9i sorfii gi hotdririlor strdine faptele noastre, declarind zadarnicd sirguinta noastri gi instrdinindu-ne de grija de noi ingine, aga gi aici pregdtindu-ne aceeagi inpeldciune, spun cd cele pdmintegti depind,:'s6 de un jug necesar, de zile gi ceasuri, neputindu-le ocoli. $i ceea ce e ciudat (cbci e o poveste bdbeascd aceasta) mdcar cd vdd cle nenumdrate ori cum aceste flecdreli nu se irnplinesc, nu lasd experienlei puterea de-a vddi aceastd minciune 230.De aceea invinuind ceasuri gi zile pentru anumite rdutdfi gi aceeaEi sentinfd rostind-o asupra scrderilor cercului lunii, pot spune orice. Dar, dacx ar vrea 'cineva, ar putea s5 numere gi sd spund cx in aceeagi ord gi zi citi sint in fericire pi citi sint stdpiniti de nenorocirile cele mai grel.e, degi ceea ce este prin fire rxu ar trebui sd fie pentru oricine ceea ce este gi ceea ce-i e prin fire. Dac5, deci sint ceasuri gi zori pdgubitoare pdmintenilor de ce nu vin asupra tuturor, in mod egal, vxtdmdrile din ele ? De ce in aceleaqi ceasuri si zile rgi luni, unii, sint in situatiile cele mai vrednice de dorit, iar altii s-au pierdut, coplegiti de cele mai mari rele, incit au intrat in basme gi s-au fdcut subiecte de tragedie. Dar cei ce vor sd vadd gi sx fac& exact ceea ce este de cel mai mare folos, pot s[ vadi cd ln aceeagi zi gi in acelagi ceas cutare s-a ldsat biruit de preacurvie gi de ucidere 9i prdtegte judecdtorilor pedepse aspre, iar cut,ate se bucurd de laudele cumpdtdrii, ale bunei cuviinle Ei ale onestithtii'ceilei mai depline. InsE, nici pe desfrinat nu-l opregte ziua gi ceasul sx se infrineze nici pe cel onest gi cuviincios, nu-l impinge la necuviinld qi la pldceri desfrinate. ci mai mult voia liberd gi pornirea nestdpinitx face pe unul sd se afle in acelea, iar pe altul in acestea. Deci, in noi gi nu in calit5tile naturale ale rxstimpurilor std a fi plini de cele ce ne produc bucurie gi a nu fi aga. PALADIE r Aga se vede. Cuvintul e drept. CHIRIL;,se tem mai ales de ziua a cincea 6i a opta gi iqi scuzd cu ele pdcatele. Dar motivele in gindurile lor nepdsdtoare gi bdbeqti +u se pot ascunde de cei cu mintea intreagd. Totugi nu se rugineazd
omului precum volepte. A socoti cE orice ne vine de la timp, 9i anume lntr-un nroment anumit al timpului un lucru bun, de La altul un lucru reu, inseamnd a ne lnchina. timpului 9i pdrfilor lui neadmitind cd deasupra lui e Dumnezeu. E un alt tel de fatalisrn. Un fatalism legat de timp. Peste tot numai credinfa in Dumnezeu se impacd cu libertatea omului. Unde nu e aceastd credintE, nu poate fi nici libertate, pe oare pretind necredincioqii cd o apdrd prin necredinfa lilr. Numai credinta in Dumnezeq intemeiazd demnitatea gi valoarea omului. 230. De cite nu ne lnvaJd experienfa cd in zile, ceasuri, rnomente ce le socotim ca aducdtoare de rele, nu ne-au adus rele, 9i cele ce le socoteam ca aducAtoare de bine, nu ne-au adus binele agteptat !

272

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

naqterea unor funenorocifii sd impleteascd prostegte cu acele zile decit altii' sau perii (erinii) gi aratarea unor clemoni, mai sdlbatici aepsegiosindegraltelepeling6acestea.Iardacf,cerculluniimai desfdSoard mig' inainte plin se intoarce spre micaorare (cdci aga se dup5 cum a hOcarea circulard a fazelor lrrrrur", scdzind 9i crescind aminf, neatxrit cel ce a fdcut-o), se opresc de la orice lucruri 9i p5rat caldtoriile socotind cd Ei ale noastre chiar 9i scad impreunS scad cele ocu stihia ti c5 lmpreunS cu impufinSrile cercului ltinii rizind de prostiile acemeneqti. Dar dac6 trebuie sd spunem ceva celor mai ulora, ei qi-au lnsugit o teamd ce le e proprie macilor Si rnilitedintreplante.Daracestfeldecorpurisaualtelechiarmai potrimari 5i mai complicate, au in rnod naturai aceastx schimbare, cervit unei rafiuni, pe care singur Dumnezeu o 9tie. cdci [or le lipsegte Dar lucrul acesta e cu cetarea qi repetifia automate le e spre folos' lotul str5in de cugetarea omeneasce. c{ci chiar clacd se micaoreazil nu va trdi tmstihia, cel infelept li sirguitor va fi acelagi 9i nrintea lui nu preund cu Iumina aceleia o micaorarer precum nici firea lucrurilor c6ci pu' se preface in mai rea gi mai buna, silitd de puterile stihiei. putinfa de a se lmpdrrurea cei ce savirgesc cele bune slnt tnsofiti de Md tdgi de tot binele, iar lucrStorii celor rele, de cele potrivite lor. spre mir apoi gi nu $tiu cum explicd faptul c5, sc5zind 9i inaintind doblnsfir$it, ele slnt gi cdutxtorilor si iubitorilor de bani, le cresc zilegipungilelorceaudatcuimprumutsefacmaigrele'invrenu me ce alte lucruri se subliazf, gi sufer{ impreuna cu stihia. sau sint acesteavrednice de ris 9i pline de nebunie ? PALADIE r Foarte drePt. CHIRIL: Dar socotesc cX e de prisos a combate pe cei stdpiniti de asemenea prostii cu cuvinte multe. Nebunia lor se aratx prin ea insiigi, chiar dacd n-ar spune-o nimeni. Dar sd trecem acum la altceva. PALADIE: La ce ? . CHIRIL; Mie mi se pare ce ziua a cincea fi a opta le urdgte Sa. conjuncfiei, ' tana, cum urdgte gi darea inapoi a lunii pline, sau timpul ndscocitor adicd ziua a patrusprezecea, din urmdtoarea pricine, de$i, poate suferi cum e gi tare in viclenii, innoadx alte cauze de ele : nu sau zilele, ln care s-a sd priveascS nici mdcar in cugetare timpurile luat tirania deasupra noastre, rdsdrindu-ne unul Ndscut in lnfdtigarea omeneascdsi in chiPul nostru. PALADIE; Ce vrei sd sPui ? 1HIRIL:Oarenuesocotitcatimpalcincilea,timpuivenirii N'Iintuitorului nostru ?

'NCHINARE

IN DUII $I ADEVAR

213

e
$
B

ru

PALADIE: Infeleg ce spui din parabola evanghelicd. Cdci spune, cd a iegit Hristos sd tocmeascd iucrdtorii la vie, pe la ceasul intii, al treilea,. al gaselea, al noudlea li ln sfirgit aI unsprezecelea, adicd ln timpul din urmd, ln care s-a ar6tat 9i ne-a luminat noud 23r. CHIRIL: Foarte cuminte gi drept ai vorbit. Apoi oare nu in a qi cineea a Simbetei (a sdptdrnlnii) spunem ed a fost vindut 232 a veprin care ne-am mintuit tofi, Cel nit la lnceputul intregii iconomii ce S-a fdcut om din pricina noastr5, purtind crucea mintuitoare in favoarea noastrd ? PALADIE: Chiar aga este, CHIRIL: $i oare n-a nimicit moartea 9i a venit iardgi la viafd, Jefuind iadul, in ziua a opta, adic5 in cea dintii a Simbetei (a sdptdminii) ? PALADIE ; Fdrd indoialii. CHIRIL.' Dar gi legea veche a poruncit sd se Iacd tdierea impreJur in trup, care era o inchipuire a celei in duh 9i adevdr, ln ziua a opta. CSci tdierea lmprejur mai adevdratX decit cea veche ; adicd cea in duh, este lmpdrtdgirea de Duhul Sfint 9i de harul cel de Ia inceput, pe care, dupd ce a lnviat din morfi, ni I-a dat iarSgi Hristos, zicind : <Luali Duh Sfint> (Ioan 20, 221. Apoi gi fericitul Pavei a spus: .,Paglile nostfu, Hristos, s-a jerttit> (I Cor. 5, 7). Dar ziua acestei jertfiri mintuitoare gi mult dorite este a patrusprezecea a runii. Astfel 5i legea a prevestit limpede timpul jertfirii Mintuitorului nostru, pe care spunem cX a suportat-o El pentru viata iumii. "In ziua e zeeeQ, zice, e lunii prime .sd-;i ia loru-gi cite un miel pe lo cose ; dupd nundrul sulletelor sd-ti io 9i sd fie pdstrat pind la a patrusprezecea a lunii acestea. $i sd-I junghie pe eI spre seard toatd mullimea fiilor lui Israil" (Ieg. 12, 3-5). Auzi cd Jertfa sfintd fiind luatd din ziua a zecea era pdstratd de cei vechi pentru a patrusprezecea, ca se infelegi timpul al cincilea, in care dupd ce S-a fdcut om, a rdbdat moartea cea pentru noi, cind a inceput sd scadb luna, cea pusd spre stdpinirea nopfii ? Aceasta e un chip (tip) al tainei gi indicd, pe cit se vede, in chip subfire, darea inapoi a stbplnirii diavolului 9i scufundarea ei treptatir spre sldbiciune gi neputinfe 232brs. Cdci are luna ca tip (chip). Fiindcd 9i el stdpinegte peste noapte, adic6 peste cei ce sint in intu231. tn mod deplin mlntuitor a venit Mlntuitorul la noi la ceasul al unsprezecelea, sau a cincea oarS' n2. A cincea zi a sEtpnlnii e Joi. In ea a fost vlndut Mintuitorul. In ea au Inceput patimile Lui pentru mlntuirea noastr6. 232 b. Duptr ce a venlt Mielul ln casa noastrl prin lntrupare, sau la Florit, tn ziua a zecea, peste cinci zile (la a cineea venire ln ceasul al unsprezecelea, sau in ztua de Joi, ziua vtnz6rii) au lnceput patimile mlntuitoare, ctnd a tnceput sE

214

sr. eErFrL. Ar rc'.tlttlsD;Ittr

neric Ai incd dorm 9i nu au lumina cunogtinlei. Iar Scriptura de Dumnezeu insuflatd obi$nuiegte s5 asemene turma celor ce rdtdceau cu no,aptea, potrivit cu ce a spus StXpinul tuturor c6tre ludei, cind Ierusalimul s-a intors Ia siujirea la idoli : <cu noaptea am asemd.nat pe maica ta, Asemened s-o Idcut poporul Meu, ca cel ce nu ere cuno1tinfd> (Osea 4, 4-6). Vezi cd numegte noapte pe cei ce nu au cunogtinta Dumnezeirii Celei adevdrate 9i dupd fire ? Deci a urit vrdjmapul tuturor timpurile gi zilele in care a pierit puterea lui 9i am fost mintuifi noi. Iar cel ce urdgte impreund cu el, va avea partea lui gi mogtenire cu el, adicd va fi chinuit vegnic. PALADIE: Deci gi acestea le vom socoti fXcind parte din lntinata gi de Dumnezeu urita slujire la idoli, ca gi pove$tile deqarte clespreceea ce se numegte naEtere. CHIRIL; Precum bine gtii, nu poate fi altfel, a9a curn a dovedit cercetarea lucrurilor. Dar pe lingd acestea, trebuie sd ne scirbim 9i de nefolositoarele priviri ale pdsdrilor (augurii), de qoapte 9i descin. tece. Cdci unii dintre pdgini au cdzut pind Ia atita ugurdtate de minte, cd au socotit cd gi in pdsdrile care zboari in aer e agezatd cunostrnfa lucrurilor omeneSti. De aceea se intereseazd de zborurile spre rdsdrit gi spre apus, spre dreapta gi spre stinga. $i dacd cioara pare sd croncdne, ciulindu-gi urechea primesc acesta ca'un semn foarte adevdrat gi se intorc plini de bucurie. $i nu se rugineazd nenorocifii sd atribuie pdsdrilor puterea unui dar aga de venerabil, ca proorosix 233.Aceste lucruri au o rafiune pioasd, cum igi lnchipuie ei : prin ele se aratd, zic, zeii. Noi lnsf, nu socotim zei pe ingerii cdzuti, care au trimis la voi pe acegti buni Fi uimitori prooroci Si pe cunoscdtorii celor viitoare, cioara care croncdne, $oimul sprinten gi diferifii porumbei (dupir cuvintele Elinilor) 9i celelalte pdsdri, prooroci, demni cle cei ce le insufld aceste croncdneli pe seama voastr5. Ferice de r.oi, zelogi interpreti ai unor astfel de prooroci ! Dar afi uitat, pe cit se pare, mdcar cd admirali opiniiie poefilor vogtri, cd gi ei au socoscadd luna, ca stdpinitoare a noptii lntunericului. SI.' Chiril nu neagi o legdtur6 intre anumite acte ale iconomiei mintuirii de anumite mornente ale timpului.. .Dar aceasta se petrece din voia lui Dumnezeu, Care e Creatorul 9i Stdpinul tirnpului pi lucrcazi in favoarea noastrd in cadrul lui. Calendarul bisericesc aratd o astfel de legare benevold a actelor mintuitoare ale lui Dumnezeu de timpul in care se desfdqoari viata omeneasc6. 233. In acestea se manifesti .p5rerea cd intre toate . miqcirile , din univers existd o legdturd. Cd felul de migcare a pdsbrilor antreneazd o viitoare miqcare a a omului sau e determinatd de ea. E o concepfie care neagt libertatea omului, sau puterea superioard a libertelii divine asupra lumii, Se incadreazd. in concepfiile panteiste, in care totul decurge fatal.

INCHINARE IN DUH $I ADEVAR

2t5

tit lucrul vrednic de ris, prlvindu-r'ca o flecdreald si .nu ceva din cele ce-se irnpun in mod necesar. Cdci Homer zice z
nO, Iene$ule, iosti pristirile, Fic cd.zboara spre dreapla, Iie spre rrisdrjtul soarelui, Fie spre slinga, spre linutul inlunecat,,., .

Iar Euripide, declard limpede gi deschis cd e un lucru zadarnic a t:duta Ia zborurile pds5rilor. cdci spune cd rezeu s-a infuriat pe Hipolit, p-o fiul sdu,,,Si veia sd-l alunge din palri.a lui. Iar acela a. spus:

w
F

-[eze{,

ryicj,:cryintele

<N-ai ,luaf in seamd jurdmintul, nici crcclinla, prezicdtorilor. Mii scoli din lafi. idrd sd Ii ascultat,,.

i-a rdspuns la aceasta :


(Aceostd tdblifd. Id.rd sd tragd. Ia sorli de lucru.rile'adevdrarc, Te lnvinovdfc.tte. Idr pdsdri/e ce zboard.deasupra capului, nu litl

Dar nai mult decit acestea, cuvintul Domnului e inclestuldtor gi credinta e mai sigurd decit scrisul pe tdbliid, cind nu e strdind de noi grdirqq mincinoasd. Dumnezeu nu gresegte niciodat5 9i iubegte cit se poate de mult adevdrul. In orice caz, Tezeu gtia cd pdsdrile ce zboard pe deasupra capului nu sint nimic. Deci nu trebuie sd atribuim cracilor cunogtinfa celor viitoare, ci i-o vom recunoaqte mai mult lui Dumnezeu, ca pe o insugire minunatd. prezicerile pdsdrilor sint inteldtorie gi credinta in ele e dovada limpede a unei minti nesigure. Legea spune de-a dreptul : .Nu iaceli preziceri privind. pdsdrile> (trer'. 19, 26). c'dci'$tia.cd lucrul acesta e cit se poate de urit si de neplf,cut la a,toate Stdpinitorul Dumnezeu. PALADIE; $i eu socotesc cd acestea aga sint. "CHIRIL T DdT-Si gugoteala ascunsd 9i b5beascd e o parte gi un niod:,,al vrljitoriei. De aceea.qi dumnezeiescul Moise dind legile de rnai sus, unegte totdeauna aceste pdcate gi infdfigeazd descintecul ca frate gi :rud5 eu, fermecXtoria- <Sd nu fie, ,zice, lntru voi om vrdjitor eere,: vrd.jeSte, prezicdtor prin pdsdri, ghicitor, Idcdtor de tarmece, desclntdtor, tilcuitor de semne, grditor, din pintece, intrebdtor de morfi> (Lev. 19i :31). Dat fiind cd descintecul boleqte de cea mai mare uriciune .gi e un imare rdu, nu gtiu cum il admird unii, spunind cd cei ce practicd'acest lucru, il numesc pe Domnul Savaot, cind descintd bo}navilor. Aceasta , impiedicd, .zic aceia, ca sd fie rea o astfel de : indeletnicire, Ei se vddesc- ca 'unii ce sint drsi I,a rdtdiun cire li n"burri" de rafionament rduvoitor gi slab. Cdci insugi

216

SF. CIIIRIL

AL

AI,EXANDRITI

lucrul acesta e cit se poate de rdu. Pentru ct noi prin cuvlntele : Domnul Savcof, numim pe Dumnezeul tuturor, vrind sd-L pream6rim. Sf, nu ingdduim sd se dea acest nume nici unei alte fdpturi. cdci unul gi singur e Domnul puterilor. Dar aceia lmbie cu uturinfd o numire, sau o doxologie atit de inaltd, dupd pofta lor, dracilor care se Joacd cu ei gi ddruiesc pricinuitorilor fdfarnicelor semne ale lor slava care se cuvine numai lui Dumnezeu, lingugind 9i lffsindu-se lingugifi li dind drept platd pentru cele voite de ei, sporirea la cull me a impietetrii. Ctrci ceata dracilor e pururea dugmand lui Dumnezeu si atotlacomd de slavd. Drept aceea nu trebuie sI ne ldsf,m dugi de relele sfaturi ale acelora, ci mai degrabfi sd ne dep5rt[m clt mai mult de ele. $i str nu cldm atentie dracilor vrdjitori 9i fdcdtori de semne, care cer ca plat{ pentru faptul c6 se Joacd cu noi, blasfemiile. Iar tu dacd egti bolnav in vreo parte a trupului gi crezi cu adevdrat cd numele Domnului Sa' vaot $i alte numiri de felul acesta, pe care le acordd dumnezeiasca Scripturd Dumnezeului Cel dup5 fire, iti vor fi izbitoare de rdu, roagd-te tu insutri pentru tine, rostind acele numiri. CXci vei face mai bine declt aceia, dind slavd lui Dumnezeu gi nu duhurilor necurate. Imi aduc aninte gi de Scriptura de Dumnezeu insuflatd care zice : rEsle cjneva bolnav lntre voi ? Sd cheme preolii Biserjcii 9i sd se roc' ge pentru eI, unglndu-l pe eI cu untdelemn, lntru numele Dornnului. $i rugd.ciunea cred.inlel va mlntui pe cel bolnav gi-I vo ridlca pe el Domnul, iar d.e va Ii tdcut pdcate, se vor ierta lui, (Iacob 5, 14-15)xi4. PALADIE; Atactar prezicerile prin pdsdri gi descintecul, trebule puse intre cele osindite de lege 9i socotite de Dumnezeu ca cele mai rele Si mai urite. Dat a,s addugu cd gi kr a}te moduri lnJurdm pe cHlRILr Des{gnr.,r. Dumnezeu. Vinova,t de impie'tafre6i vrednic de pedeapsd se face 9i cel ce s-a hotdrit sd jure strlmb 9i s{ spurnd vreun cuvint hulitor 9i urit Primmul lucru se ba'te cu miimpotriva slavei suprme 5i preaiura,lrte. ni.a cea mai mnr,e 5i cu o pedeapsd oedomolitd, cdci secer'a va nimici
234. Nu in puterile dscunse ln natur6 stnt darurile care ne ridicl din boli ln' curabile, ci in Dumnezeu, In harul cel mai presus de naturd, care se comunic6 de El, clnd ne rugim, prin stihiile naturii, de$i poate cd acest har intdregte ti niste lorle ascunse ln naturd (in ap6, in untdelemn), cum lntdregte lnsutirile lirii noas' stre (in{elegerea, pornirea ce bund, ctc.) chiar dac[ descintitoarea numegte pe cel ce il cheamd dumnezeu, acela tot clemon este, dace il cheam{ nu prin rUgilclune $i nu cu sentimentul ci rdmine la voia lui sd dea ajutorul, cl cu sentimentul cd vine sigur, ca adus Ce puterea vrajei. Dlndu-se celui rdu nurnele de dumnezeu, i se adqce cea mai mare jignire lui Dumnezeu Cel adev6rat.

'IIICHINARE

IN

DVH

SI ADEVAB

2t7'

V
ft

cum s-a scris, casa celui ce-a Jurat mincinoS 9i o va surpa din temelie. .Cdci va intra, zice, 1n coso hotului 9i ln cosc celui ce Jurd mlncinos ln numele Meu Si se vo agezo,ln mlJlocul casei Iui 9i o va nimlcl pe eo, f, Iemnele el $I pletrele eI* (Zah. 5, 3). Al doilea e pedepsit cu rnoartea gi cu cel mai mare dintre chinuri. Drept aceea nu trebuie sd jur[m mincinos. Mai bine zis s5'oru jur5m nicidecum. Aceasta ne-a invdfat Mintuitorul, zicind : <sd vd Iie voud, d.e, de, Si nu, nu. Iof ce esle moi muJt d'eclt atlta, de Ia dia' volul esle- (lvtatei 5, 3?). Cdci nu au trebuintd de jurdmint cei ce au un nume cinstit Si $i-au flcut virtutea ca pe o sofie. Pentru c5 viafa acestora e foarte cins,tit{ de iubitorii de evlavie, ca 9i neplf,cerea lor cle-a nu fi crezuti. Orice ar spupne ei es,te incununat de credinfa auzitorilor. Si fie cleci viata voastrf, cu nume bun 9i va lnceta, fdrd inIar doiald, precum socotesc, trebuinta de-a Jura 235-238. dactr s-ar intimpla uneori ca unii sd nu socoteascd nelipsitd de cinste'a cuvenitd sfinteniei lui Dumnezeu, sd se aducd ma,rtor El 9i str nu se aducli numele altor lucruri. Cdci unii recurgind la deSert5ciuni uguratice, pomenesc cu neptrsare fie cerul, fie dreptatea, fie s,lujbele ce nu termind, fie focul, fie sfeqnicu,l.Ba adunlnd gi alte, duptr pldcerea lor, socotesc ca sdvlrgesc o faptd de evlavie, ocolind numele dumnezeiesc, dar impo' dobind cu slava cuvenite lui Dumnezeu cele chemarte la existentd prin voia Lui. De o astfel de rdtdcire ll vedem bolind 9i pe Israil in unele timprrri. CIci zidind, neindoielnic ln cinstea lui Dumlr'ezeu, templul' din lerusalim, au gi,ndit despre ei ,lucru ma,re diD pricina 'aceasta $i au crezut ci au toate laudele evlaviei gi au primit slava mdreafi a celor fdg{duite lor prin prealnfelep,tu,l Moise. Din pricina aceasta impufinindu-g;zassimtrirea, s-au pierdut din neplsa're. Dar Dum,lezeu i-a i'nvdtat ed aceastd f,aptd nu le va fi spre slavt, ti cd Dumnezeu nu se bucurb de zidirile di,n pietre. Cdci a zis : <Cerul imi esle Mie scoun, iar pd'
23*-238. Numai omulul neserios gi crtnoscut ca mincinos i se cere. ce asigurare, u "uuu "" spune. sE ture. Celui cunoicut pentru viata lui cinstitl nu i se cere sil ca si lure. Deci s6 ne silim s6 ne cigtigSm printr-o viat6 cinstitf, un nume bun, i," "i te ""ui5 ta jur6m. Cu ctt ciirstim' rnai mult pe Dumnezeu prin viatd noustrd, cu atit ni se va cere mai pufin s& ne jur6m cu numele Lui. Cu clt ni se cere Bai mult sA jurdm ln numele iui, cu atlt ardtdm cl ludm tn degert numele Lui. Dar 6el mai mare e cind vrem str acoperim prin. Jurdmlntul t{cut ln nunrele ficatut Lui o minciun6 (jurdmintul strtmb) dintr-un interes egoist. 239. DacE ie ia ca martor bumnezeu de cdtre cei ce nu socotesc ctr se ctin' gu p.i; u.uuttu sfinlenia cuvenitd lui Dumnezeu, sau inaintea unora care cugettr istlel. e mai bine sl se pomeneascd numele Lui, decit si se jure cu^lepdsare pe alte ieatitdti, socotite ea' alltndu-se ln legdturtr cu Dumnezeu, unll ltrclndu-ti un mare merit' cE au ajutat la lntrelinerea femplulu-i -9i 9 celor dln el. Dar tocmai pii"- u"eirtu, jurtndu'-gi pe Templu, degi v-oiesc str laude prin aceasta pe Dumne' -$i pe ei. ftu trebuie si se lure cineva pe ,ertl6 sa, Pe motlv cl e leu, ,e laudtr adusE lui Dumnezeu,

2X8

6T.

EIIIRIIJ.

AL

ALEXANDRIET

minlul.a$ternut:pieioarelor Mele:rGe ccsd velt zidr.,Miei.sou.-care e Io. cul orlihnei, MeIe, zice.Domnul> {Isaia 66, 1), Dumn,ezeu umple toate qi se odihne,gte,in cer;,dar'ajunge gi. pe pdmint., cxci Dupnezeirea nu sti in'cantitate; ci @.cr.im este'c,u toturl depdrtat :de irntdfigarea trupe,ascd, aga gi d,e loc ai de pdrerea cx e oantitarte. .Dar Iudei{, alrzindu.J zicincl : "Qetul imi este Mie scelrn, iar pdmintal s$ternut piciaarelor .Mele>, irn{rgptindu"s srpr,egi,nduri u$wartigre,qu f6cu,t perul martot, numi,nclull scaun dq1n4e;gjesc,asemeneaEi p{rnintul, ca fiind,agezat:sub. nicioarele lpi Dum4lezgur lrg,gi.Ierusalirnul, gdcri.ziceau cd e,ce,!a,tea lui Dumnez.gu,, stdpinu:l tuturror,,m5ca1 cd sfinlii m,ai,vechi intr,gbuinlau in jurd.<Viu.es,te Qomnurl"..CuEetarea.pc,eastaprosrteaseF. Tri{tt,flvintae: a o.sindil-o, Miln-tuitoaurl, cin{.' q qiq cd rru tlebuie sx ,rre jurdm ,nici ,pe ge1, s,cau,+a'l lui Dumnezeu, nici pe pxlnint, cd. e 'agternut rp,icioarelor: !4.e !ui, nici pe lelusal'imi cd e cetaite a ,marell4. impdraJ. Cdci cele ,ce ie spu,4eqPaQeia flecdrind; acelea.,le-a spus Mintuitorul in seriopr,,v'6^UUstenevlavia ,lor.cP,torlul.prefdcutd gi..ndsco6i15 zlo. di.rfd,i,tt ci , $,d inceteze de. gi rdtd,c,ireaaceasta. Cdci ram invdlait, cd atunci -,. qind pu e de trebuintd jurdmip,tul, sX nu pomenim nimic a,ltceva decit gd f'acem vrednic de crezare sigru,rdgi indesiturrd,to,r cuvi,n,tudd.a, da, qi n'u' nu' Fiidncd a. zis gi egea : uDacd va pjer.de cineva lucrul ce i s.e incrcdinlat, $i v.a cere cel ce i l.a dat socoteald pentru el, ve hotdri intre cele d.oua pdrli jurdntintul.Iui Dumnezeu,, {Ie;, 22, IO_.ll). gi oa_ se jurd,pe cel ce e lpai o'aps (agd.o.spus inf,el,eptuJ,pave,l:._Evr. T*"ii 6, 16).,lal rruq,i omul spunem cd.e, gugeti,nd drept, nq cel,cg e jma.re cra. poatq Jn md,rime, s,ag,jnrp'riceper,e,.-sau .infeJepqiune,;f ,in $Periqr ,ip slavd,.i,",ulu,pltir4existe.nt624). .,, ri::.-. ,: -,.r, ,PALADIif,.:Nr1.rnle'l'qgcesp41i:..:'-"'.'.'...j,..,.-' olar gi.,vdd1t, dupd" cit" socotpee. Sau :, : CHIRIL; 9i,,,!g!upi,,,euvinrtul:.9 4u;:spnnem,cd prir-r 1n{rrime, m-Ul$e g.me_. ,.dintrg fdptpri iptrrgc .trypu1i\g1 negti gi inrtre ele gi cenr,l ? .:::. , ... . .''':I::PALADIE,:IFo,ante'mu'1t. :. i.t. :i. - .:: . : i: ' CHIRIL,''Iut,'ptir pribepsrsn'inlelepciune. gi. prin zubtirimea co,rpu.

rilo1, nu si,n(superici;1i"ing,9,rii " ? ..;. PAL,A.DIESint:strperiori prin cinsre. ; si


: i'.:.: 1 .: . :. i.,. .-;:

De :.::r.249. .fapt nu e bin ;a i; irrr". "ineva cu. uepdsare nici,pe cer,,nici:pe pdmtn_teladlc-4,.cAci sint.ficute..delEl.$,i toale se aild El. toate tn , .' . 'nu. s.: :iqpune.'ca a.bsriiut; jurimintul, .sd,,lntarirn-neCepar. ceea :c -.i.-_3lr'.9inddg si.nu.. Dar daci jurdmlntul e absolut necesarsi lud4 ca martor A"l"B,prin pe .uumn9zeu Insuti,.nu ceva din cele create. Cd.ci trebuind si facem aceasta,nu vom jura gu'nepdsare. D_umne_zeu..e ma.r.e noi nu.Rumai.prin unele .aritaii, mai ca sl frin-"lB_6+!;ex,isteafa-Sa..,Cdci: E! singiur,-nu..es-te exlstentE,cruete.;"""-ft:fA: e sau izvorul existenfei.El e mai presus de existenfaln care siniem.incodrafidoi,..;

:51

:{

TNCHTNAFE IN DUH-T

ADEVAE

219

CHIRIL; Irar prin strdJ.ucirea gi sl'ava, tr ce priveFto corpurl; nl.t :: ne.asemdna,t mai inaltd firea so,airelui ? : PALADIE: Aga es,te. CHIRIL; Aiurnci, fiindcX fieca,re d,in acesLea; precuffr se vede ne' 'm,artori,' intrece, p,rin cee,a c,e ne e superior, Ie vom face pe ,a,cestea pd.rdsind,ca tur lucru de prisos, pomenirEa lui Durnnezeu ?'' :' . PALADIE: Nic'idecum CHIRIL:'Deci se cuvine sd spunem cd rnai rnare decit omul e Cel ce es'te s,uperior dup5 iire gi irntrece prin existentd to,aterceie: fdcute,: '- :' : ' adicdDumnezeu:' PALADIE:B.inezici. '': CHIRIL; De'ci cei ce voies,c sd viefuiasc[ irn chip ngprihdni!,, q{ aibd pe da gi nu in locul gi cn puberreajuldmi,ntuilui gi. s[, fie fixati irr dreptate. Cdci de aici va urma gi trebuinla de-a fi crezuti. Iar daci ds pi nu vor fi disprefuite de cineva, trebuinta de-a jura sX se indreptc' atunci spre Cel ce e rnai mare decit noi, rnai bi,ne zis gi clecit toartd zidirea. Cit privegte hurl'a,nu pot spune ce liucru grav estg,li 9e ma1g. rdu aduoe celor ce o in'trebuinlgazE. De aceea gi legea v,gde.gi ,pedBpsegte cu moarrtea crudd. Dar gi Hrdstos a pedepsi,t-q cu chinuri nesfirlite li de neocolit. "Cdci cine va zice cuvint impotiiva Fiu/ui Omului, j se va ierta lui d.ar cine va zice lmpotriva Duhului Sfint, riu i se va ; ierta nici in veacul ocestcr, nici in cI viitor* ( ,Iat-ei 12, 32). Duh numegte fir'e,a mai presus de trup,'care'e Dumnezeu, impotr.iva cdreia cel g's;gi slobode de l,imba neinfrLicatii, .va secera roaderle. fflecdrelii.,lui. "Cdei buzele nebunului.ll duc la rele, prccum s-o scrin i iar gu:r.a..lui cutezdtoare ii pricinuieSte moarteo- (Prov. 18, 6-17). De aceea:gi dumnezeiescu,l cim,tdret a,z,is: <PLrne,Doemne, strujd gurii mele ,pi u^gdcle ingrddire impreujurul buzelor meJe. ,Si sd ,nu apleci. inima mec- spre cuvinte d.e vicleSug* (Pl. 140, OrZ). ecestea_.sint graiiga lipsite. ii 'gi fa,r evlaVie impotriva lui Dumnezeu a firii. negqiri'te gi. atci.tcu'ra,td' in ' :: I chip neprihS'ni,t. PALADIE; Deci cei ce se sirguiesc sd meargd pe calei cea dreaptd, trebuie sd stea nealinltiti gi sd nu su,eieie a supdna pe Durnnezeu. : CHIRIL; Aga zic. Cdci zice proorocul cdtre cei ce nu s apropie de-Dumnezeu cu i,nimd sdrndtoasd, ou una"iitiine de-irraoiefi"gi corup,ti, ai care a imbrdlipart boaila sldbiciunii pi nesrta'torniciei:' <Pinri: cin<t veii Schiopdta cu amindoud gleznele voastre ? De cred.eli 7n Darcineieu;'mdr) geli dupd Dumnezeu, ian de uedeli ln BaaI, mergeli dupd el* (III lmP.,.18i 2l):.Cd,oi cel ce nu:voigte s5'se fix'eze nici h cr,edinta sdnX,toasH; nici lrn rd,tbcire, lnserannndcd gchio'apXitdde amlndoud picioarele:gi:rl.ar

f
3 3
p

3,
*

- ;tiF.' CIIIRIL

AIL ALE:XANDRIEI

sinceritate ln nici una. lar pricina unel astfel de voinfe putrede gi ugor de sfdrlmat a unora std, cred, lntr-o iubire fdfarnicd gi neadevdratd faf& de Dumnezeu gi ln faptul cd se prefac ctr vreau sX fie cregtini, dar nu duc aceasta la lndeplinire din ,toartdinima gi nu stnt pXtrun$i de respectul fald de adev{r, nu prefuiesc ceea ce e drept, ci se fac a veni la credinfa lor, f,ie perntru ce urdmresc pldcereo .lor, fie pentru cd se sperie de teama primeJdiei sau de aspra apropiere a nefericlrii. Ei caut& de aceea sd aibd pe mad mu,,lfi care s'i le ajute, sau cdrora sX le ddruiascd din grija lor. Dar acestor fel de oame,ni li se va da griJa c,ea mai de pe urmd gi locui lor va fi intre cei aruncafi. Ei vor fi vddifi ca cei mai necins,tifi 9i cu totul disprefuifi 9i de abia vor fi invrednicrifi de via|5, cind Dumnezcu va cerceta ceile ascu,nse.Vor fi aga cum au fost cei clin Gabaon. CXci acegtia arr r'nit odi,nioard la Iisus 9i s-au ruEat mutlt sd fie primifi in prietenia poporului lui Dumnezeu. Dar nu s-au apropiat fdrd viclenie, cu simplitate gi fdrtr interes, din iubire fatd de Dumnezeu, cr cu f5fdrnicie gi ln"geldciune. In lnc.eput s-au puturt ascunde. Dar cind au fost pringi fdcind csle rele gi ,le-a fost descoperitd intenfia vicleand gi nesincer5, au fost agezafi pe treapta cea mai de jos. <Cdci s-ou fdcut . tdietori d,e lemne $l cdrdtori de apd penttu toatd ctdltnerea,' (Iosua cap. 9). Vezi deci tnld duce nesinceritatea gi tripsa vointer de-a pretul din toatb nima prietenia duhovnic.easc6 cu sfi'nfii. Ingea,l5 unii citeoCat6, dar nu pe AtotyLinrtorul lisms, ci mai degrabd pe cei ce-L inchipuriesc pe El, adicd pe conductrtocii popoarelor, ca gi aceia e{,unci pe Iisus, care era d,at era icoand gi chip al lui Hristos. Ei pdtrund inl6untru umbrifi de inseildciune gi acoperindu-gi sub fdflrnicie adincuil gindu,rilor gi viclenia mi'nfii ; dar descoperili (cdci nu pot r5mine atrun9i), abia se min,tuiesc, fiiand pugi pe 'trea,pt'aultim5, de slugi. Cdci inqeldciunea e rodotr,l unui cuget neliber. Noi tns5, arl cdror scop e sd cugertim sdlr6tos la cele ale lui Dum' nezeu gi sd le pdrdsim pe celela0te ne vom alipi Stdpinurlui ti Dumnezului buturor cu o ilrimd sincrer5, cu o simfire dreaptd 5i cu o iubire deplin{, care nu suferd govdiald, ci s-a despdrtit cu totul de moravurile ti cugetdri,le pdgirneyti, gi s-a depSrlat cirt rnai mult gi cu toatd hottrrlrea de cele osindite de'lege. Cdci 'in felul acesta vom fi desdvirgifi lnaintea Dornnurlui lisus Flristos, dupd cum s-a sc,ris, si strdlucili ti ldudati lmpreund cu ceilarlfi sfinti ln Hristos, prin care, 9i cu oare, sldvit sb fie Tat5l lmrpreund au Sf,inful Duh !n vecii vecilor. Amdn.

CARTEAA $APTEA Despre lubirea de fra$

$
*

f
*, *,

Legea imc'u,nuneazdcu loudele cele mai marri gi mai lnadte ponrnca cea dintii Si rnai presus de toate : <Sd iuberyti pe Domnul Dumnezeul tdu, clin toatd inima ta, din tot cugetul ldu li dln toatd puterea la- (Deut. (Matei 6, 5). Apoi adaugd : <$i pe aproapele tdu ca pe tine insuligi Hristos spufire lirnpede cd, in sces,te doui porunci sttr 22, 391. Dar toat6 leEea 9i proorocii. Iar dumnezeiescurl Pavel numegte iubirea, plinirea legii (Rom. 13, B), pentru cd nu face nici uorriu aproapdlui. Cuvi,ntul no,stru a irnf5figat ,toarte ceie privitoare Ia porunca cea di'ntii, pe ci't se purtea, inilorcindu-ne in sus 9i in jos gi imprejurul ei gi descriind cu am&nurnfime, in ce chip trebuie sd fie neprihdni,td 9i deplind faff, de Dum,nezeu. Acum s5 ne irrdeletrdcim cu poru,nca vecind Si sord gi sd irndreptdm o privire arnlinumfitd asupra iubirii fafd de aprffi.pele, c{cetlnd cit mai biare cele pri,n care se poate lmbrdc,a cineva hr bgnul aceqtei virtufi gi aJunge la artita imitiirire ln ea, inclt dobindi,nd cea mai frru' moasd slavd, sX umble cu Dum,nezeu gi cu oamenii, ca duinnezeiescu:l Samtr,il (I lmp. 2, 261.Cdci socotesc ctr se cuvine ca deodatf, cu iubirea de Dumnezeu se o cultir'f,m ti pe cea de frafi. Cdci de lipsegte una, lipsesc amindoud, dupd cuvintele lui loart, ca,re a sc,ris : .for de zlce cineva; iubesc pe Dumnezeu, $i pe f,rutele lui urdgle, mincinos esle. Cdci cel ce ntt ibegte pe trctele sdu pe carc-I vede, cum poate sci-L'iubeascd pe Dumnezeu, pe Care nu-L vede ? $i aceosld porunca o avenl de la EI, ca cel ce iube$te pe Dumnezeu, sd.-I iubeascsd $I pe lrctele sdu' (I Ioan 4, 20-21), Cdai amlndou5 se pierd impreund Sl se ln'tdresc impreund. Pentru cd sinrt inJugate lmpreu,nS gi ca o pereche nedespdrfit5, ll duc pe cel ce se strdduiegte sI le conduc6 bine, LIao singtui li atotdesEvirgitd frumucefe a evlav,iei fatd de Dumnezeu 212. PALADIE: Bine ai spus. $i fiindcd scopurl ne este se ne osteoim ln acestea, incepe, te rog, 9i adund doveziie peofuu fieca,re din tnfelebine, te conduc lo conduci 242. Ca gi perechea de boi lnJugafi, daci li tintd. DacI te sile$ti str cregti ln putere, capefi putere. Dacl te slle$tl sI lii bun, -doblndeqti. Te laqi de carte, to lasd cartea. Te te lnundtr bundtatea. Clt dai, attt laqi noale, te cuprlnde mole$eala.

222

ST. CHIRIL

:.. -

AL'ALEXANDRIEI

surile e,i din Sfintele Scripturi, c,a se fureerci sd ne spu,i cum se poate impli'ni fdrd gtirbire poru,nc,afatd de aproape'le. CHIRIL: Lungd ne v'a fi cirarea pind aco,lo.CXci s-a scris: <Latd e porunca ta toarte (Ps. 118, 26), Dar bunul megtegug in t'oate cele ce trebuie fdcute, nu cred cd 1l poate culege cineva de alt undeva, fdrb nurrli1i din lege. Cf,ci insuqi cut'inrtu,l pro,o,ro,c,esc spus cd ea ni s-a a d,aitspre ajutor (Isaia 8, 16). De aceea legiuitorul indemnindu-ne sd ne aducem mereu aminte de cele po,runci,te,zice : c$i veli pune cuvintele racesteo .in. inima voaslrd $i in sufielul vostru Si le veli lega spre .semn la. miinile voastre gi vor ti nemi$cate dinaintea ochilor vogfri ,li veti invdla 7n ele pe copiii voStri, Si Ie veti grdi, $ezlnd 1n cale, eulclndu-vd gi scalindu-vd Si le veli scrie. pe ele pe pragurile caselor voastre ti pe porlile voosfre, ca sd trdili multe zile gi zilele tiilor vo$tri pe pdmintul, pe core s-o jurat Domnul pdrinlilor voStri sd-J dea /or, sd tie ca zilele cerului pe pdmintu (Deut. 11, : ,l&, 2l). $i ce i'nse,am'nd "LeEatri''le de miini,le vo,astr,e-, a ardtat limin. Numeri. Cdci s-a scris ag,a: <,$i a grdit Domnul cdtre Mgise., ,gede, ,zicind.:, Y orbegte tiilor Jui Isroil gi zi cdtue ei ; sd-mi fiacd ciucufii p.e marginile ve1mintelor lor, trn generaliile lor. gi sd puneli peste ciucurii mayginilor a panglicd. vindtd pi sci fie 1n ciucuri Si le veli vedea pe ele 6i vd veli'aduce aminte de toate poruncile Domnului gi le vc/i tace pe etf,"pisd nu vd. mai intoarceli dupd. cugetele voastreti clupd ochii voStri, dupi care luindu-vd veli curvi. gi sd vd aduceli aminte Sj sd faceli toate poruncile Mele gi sd fiff stinli Dumnezeului voslnl, Eu Domnul DumnezeuJ vosfru* (Num. ls, ST-.411. Dec;i p,oruncindu-ne leEea de mai inainte sd ne inscriem in inimi, c,a cel ce grtiacd uitare.a este o bo,al5 cumplitd a minfii, porunceg,te sd se s,crr,ie p,o,runci,le piraguri, ca i,ntr-o pe tebld ;i s5 se lege 9i lingd mind ni$te biiefete care cuprindeau legea gi aveau scrise,.pe ele agezdmintul. Ba spune nu fdrd folos sd se atirne gi z+s. de vegminte ciucuri 5i o implertilutS .rrior515. PALADIE; Dar cum ne putem aduce aminte de leEi,'le dumnezeip+ti pfin. ciupqrri gi imp,letirtu,rnvindtd ? '.C.HIRIL: Oare nu,vei recdnoagte cd legea s-a dat celor vechi,in -iarumbre ? ghicituri, 9i PALADIE: Recunosc ''CHIRIL: Db'ci prin legarea unor panEliei vinete de ciucu,ri 9i de mind, se aratd ba prinrtr-o ghicitur5, cd tr'ebuie sd cugertdm Si sd impli'. ir

:cre;ti.nrsmului, des qmnul crucii, .pentru a-g aduce. mereu aminte de crucea prin care ne-a mintuit Hristos.

cregtinii ortodocgi, urmlnd .unei tradilii

de la lnceputul

,14

: ll\IElIINrlq,RE.'IN'

DUH sT "A,DEVAR

r
F 7

nim'cele. din cer gi.:sf, ne :a-duc'ern arninte_,delegile.,durnnezeiegtti. Cdci prin ,piatra vin&td de Indi,a, sau..de hi,a,cint, se inchip'uie corpul eleric, 'un ca,re. e qi am,estec,de,,l,uurn*ind de, intu,neric Sir. are .Jrr:. adincul . sdu::o .umezeai5,uc;e..i,dd, or'i,nfXfig,ar'e tr,em,urdtoar'e f[uide. ,Deci leqe,a a:ipogi ,fl:ncit cu'bun rrosit,sd.se atirne:de vegrninte gi de mind o;pang,lic6 vindtd de .hi,aglnt, rardtirnd.prin, .ace,astacd cuvintu,l din c,er este ,un vegmint,ai rninfii gi o imbrdcEmirrrte a cuget6'rii,,ia,r ieEea un:sf.dtuitor.spre faptele dr'eprte.Fentru cd mina e s,imbolul fap,tei, iar cele irnplinite,rle noi dupd leqe sint ,fdrEprihan'd gi nu au in ele stingdcia rdutXfii, : ..1 De 'aceea fariseii igi mdreau .ciucurii 9i''i9i ldfeau. filacteriile .lof, adicd bilelelele atifnat de mina dreaptd. Dar Hristos.', ridea de, ej, pentru cd fdceau. din acest lucru .o pricind de slavd degartd, gi nu de aducere aminte:a.legil (vlatei,.23, 5), Deci serpoate sdvirgi .fdrddelegea 9i prin lege,'dacd'nu'se foiosegte cineva drept de lege. Aceasta este, socotesc, cea.'c,.dspus solomon': ;dE^ste drept, care piere prin drep: 'trebuie,. rfrtea sg.>t.::{Eccl. ,lfi}; Decirporunca..:dumnezeiascd :7, scrisd.:.in 'rhinte gi in inimil; Folosul acestrli lucru ,l-a..vddit :durnnezeiescul Da,$i vid, .rzicind,despfo orice..drept i ;.K Dumnezeulu,i,,lui. Legea :, im,.inimd.Iui, ,Sj nu Ee ver:pgticni pasii lur', (Ps. 3V, 3l). Cdci estei, gr,ed,cu totul lim. :pede,c.d cel. ,ce are .legea dumnezeiascd in .minte, ,are, fdrd indoiald, Si buna statornicie gi necldtinarea in virtute. : . - .i::, r...r.: P A L A D I E , ;A g a e s t e . : . r . : i ' ' CHIRII:I. Agadar,,:lunga qi. neincetata' cugetare la lege, duce pe om la calea dreaptS, adicd la ceea ce e pldcut lui Durnnzu;alunginc{, ca pe o picld tulbure, uitarea,din,cugetarea omeneascd. Dar legiuitorul nu se opregte aci, ci cdutind cev'a gi mai ::bun; Ie d.d,:ca pe o. ltro'meald pentru rivna fdptuirii, nddejdea ,tuturor :bundtdtilor celor. rnai dorite. Cdci a zis iard$i I .<De.veli.umbla in'pprurtcile.MeJe g,i de,le veli pdzi, vQ vloi da voud. ploaia la vremea ei, qi piimintul isj,,ya:de rodurile /ui,:,Si pomii cimputilor,i$i:yot d,a roacla /or. ,gi treeretul va gpuca gulg.suluiilo.r Si cldesuJ:viilor:va apuca semdnolu/, gi.veli:min. :9a Piinea voastrd intru:,'saNiu ;i.vefi.,,Iocui,,nepritnejduili pe pdmintul vosllu si tdzboiul nu-vct,'trece'prin lara uoastrd.:gi voi, d.a pace in lara voastrd.. $i vell damni gi nu.va,ti cine sd vd speris pe vo|,,.!r',voi pieide tiarele rele din pdmintul vostru> (L.bv. 26, 3-5). -: ' "' vezi :de'eita grijii'qi lrundvoin'fd'invrednibepie pe cel cuvilncio:s qi iubitor de fdptuire pi st5pinit de respectul fafd de lege ? Cdci fdgd. duiegte sd le ddruiascd 'ploaia timpurie gi mai tirzie,. .$i.bundr,oclire necoritenitd, sdturare de piine; cltrr lmbelgugat de roduri 5i pe,lingd aces: tea, ,paee. Pentru 'c5-se buvino da pdzitom.l sinceral -legii gi ,.iubitorul

::.

7.21

SF. CHTEIL

-AT,

AI"UTAI|DRIEI

celor ce le voiegte Dumnezeu, sd se lmbete de belgugul bundtSfilor dumnezeiegti. Mingiierea duhovniceascd 9i de sus addpind, asemeneo unei ploi, sufletul dreptului, ca pe un p&mint gras 9i roditor, il veselegte foarte, inclt poate scoate roduri netncetat 9i de multe feluri ale evlaviei fat{ de Dumnezeu. Iar pacea il incununeazd' aducind in el st6ruinfa in bine. De aceea scrie 9r Pavel : <$i pacea lui Dumnezerl' voostre 9i ginduri/e care covlr,$ette toald mintea, va pdzi inimile voo.slrer (Filip. 4, 7). Deci cel ce a doblndit de la Du.mnezeuo astfel de ddruire imbelgugatl, va petrece viafd de pace, ce vrajmagul sl6bepte $i cade, gi orice protivnic se prlbuge;te in nimic, asaltul diavolului inceteazf, $i orice fricf, se inl5turd cu u$urinfd' Aceeagi lege o vom afla scris{ li ln a doua Lege. CSci a spus acolo, putin schimbat: alar de vell auzl cu auzul toate poruncile Lui, clte lI le poruncesc eu ost<izi fie, ca sd iube;li pe Dcmnul Duntnezeul ttiu gi sri slulegti Lui clin toqtd inirno lo ti dln tot sufletul tdu, va da pdmintului tdu ploaie Ia vrcme timpurie $i moi tlrzie,li vei aduno griui triu gi vinul tdu 9i untdelem nul tdu. $i vo da pd$une |n larinele tale vitelor tolen (Deut. ll, 12-15). Agadar, cugetarea la lege aduce sufle' telor noastre lnfelepciunea 9i echilibrul pentru a putea implini cele ce le vrea Dumnezeu. Iar dorul dupl cele fdg[duite face uqor de purtat osteneala pentru virtufi. PALADIE; Adev5rat. Sint de aceeagi pdrere, 9i pe drept cuvint' Dar e vremea sd spui in ce mod va implini cineva legea iubirii fat{ de aproapele. CHIRIL: Sd trecem chiar la aceasta. $i anume vom spune, urmind Sfintele Scripturi, cd Dumnezeu, St5pinul tuturor, a poruncit lui Moise' sd adune poporul gi s[-i ducd curafi 9i sfinfifi sub muntele pumit Sinai. Cdci a poruncit s[-gi spele vegmintele 9i sd se infrineze de la insofirea cu femei pentru trei zile, indicind prin lucrurile sensibiie tli vdzute pe cele spirituale (inteligibile). Pentru cli in fafa lui Dumnezeu se cuvine s{ venim imbrdcali in podoabe frumoase ale virtufilor, ca ln nigte haine strdlucitoare, impundtori prin lutnina minfii 9i eliberafi de toatd pldcerea trupeascd ;i de intindciunile pdmintegti. Iar la aceasta ne cdlduze$te legea, ca gi Moise pe cei de odinioard. Cdci acelea erau chipuri (tipuri) ale celor mai adevdrate 9i cdlduzirea prin preainfeleptul Moise inchlpuia celor vechi ctrlduzirea prin iegea care a dus la Hristos.

Pe lingd acestea socotesc cd mai trebuie s[ observdm gi aceea ctr sluJba9i lucrarea celui dator sd cdlduzeascd e bine inchipuitd ttr persoana lui Moise. Cdci el n-a Infdtilat poporul sie'$i, ci lui Duni.

lNcrmrARE fN DUH Sr ADEVAn

nezeu, ca Ddtdtorului de lege, Invdtdtorului gi Sfdtuitorului spre cele ce trebuie fdcute. Tot aga legea, pedagogul nostru, nu ne-a condus prin literI la sine, ci la Dumnezeu Cuvintul, Care S-a coborit pentru noi din cer. Sau oare cuvintul nostru nu fi se pare cd pdgegte pc urmele intelesurilor adevdrului ? PALADIE; Ba, foarte muit. CHIRIL.' Agadar, s-a scris : <$i o scos Moise poporul din tabdtd,ln' tru intimpinaree lui Dumnezeu. $i ou slat sub munie/e Sinai. Iar nun' lelc Sinni Iumega intreg, pentru cii Domnul se coborise pe el in Ioc. $$ise suio tumul ca tumul dintr-un cuptor. $i s-a spdimlntat tot poporul loarte, lcr sunetele trimbifelor, pe mdsurd ce inaintau, se Idceau ntai lori. $i Moise grdia. lar Dumnezeu ii rdspundea /ui cu glcs" (Iet. 19, 17-19). Coborirea lui Dumnezeu in munte, e semnul limpede cd El nu vine la minfile ce se tirrlsc pe jos qi nu voielte sd Se sdldglu' iascd in cei ce au cngetul pdmintesc Ai josnic, ci in cel a cdrui minte urcd in sus gi ajungind pe virful cel mai de sus, disprefuiegte cele p&mintelti Si prive$te numai la cele de la Dumnezeu. Ea are insd 9i alt inteles, gi anume c5, cunogtinla despre Durnnezeu e inaltd 9i mai presus de toate gi nu poate fi ajunsd decit in parte de cei ce se strdduiesc s5 zboare in inditimi. uPuii vulturul.ui zboard la inriUintea, culll s-a scris (Iov 5, 71, De aci intelegi, cd Dumnezeu S-a coborit, cind a dat celor vechi legea, nu unde era poporul, ci intr-un loc itlalt gi depdrtat. El se finea incX departe, dupd cuvintul Psalmistului (Ps. 6, 4), nefiind incd cu noi trupepte qi necoborindu-Se incd pe Sine la starea smeritd la care S-a coborit Unul N5scut. Pentru cd aceastd taind nu s-a ddruit celor vechi, ci s-a pdstrat pentru noi. Cdci se poate spune cd a venit intre noi, pinl la o slavd vdzutd cu ocirii, pdrdsind indlfimile Dumnezeirii. $i a petrecut cu noi, ca unul clintre noi. Dar acolo s-a coborit Dumnezeu in chip de foc. Cdci cei ce aveau sd fie cdlduziti prin constringere gi lege, trebuiau sd ptie limpt:de cd de se vor hotdri sd fie nepdsdtori, cuvintele Ie I'or fi spre foc. Pentru cd nu din iubire de bund voie gi din pornirea liberd a minfii fdceau cei vechi ceea ce-i pldcut lui Dumnezeu, ci din constringere 9i fric5. Fiindcd duhul din ei nu era duh liber, nici de infiere, ci de robie spre temere 24. $i a fumegat muntele pentru cd S-a coborit Domnul pe el in foc. Aceasta cred cd este ceea ce se clntd in Psalmi : "$i o pus intunericul
244. Dumnezeu se face om smerit, ca sd nu se nai teamb oamenii de El. El tgi aratd prin aceasta cea mai proprie trdsdturd ei firii Lui : iubirea. E s altd formi a mdretiei. Nu s-ar putea apropia omul de Dunnezeu, dacd nu se apropie Dum' nezeu de om prin iubire. 15- Sf. cr{IRlr,

226

SI',

CHIRII,

AL

ADS)(.$T{I'RIEI

acoperdmint Lui> (Ps. 17, 13). Dar prin fum s-a ardtat gi altceva, gi anume lacrima vdrsatd din pricina disprefului. Cdci la atingerea furnului, curgea umezeala din ochi. Iar dacX ar voi cineva sd infeleagi si altfel cele propuse spre tilcuire, focul se va socoti drept lumina datd prin lege, care insd nu e fdrd intuneric. Pentru cd legea e intunecoasd gi neclard gi umbra literei e deasd gi in stare sd tulbure ochiul inlelegerii. Iar sunetele trimbifei pe mdsurd ce inaintau, se fdceau mai tari. Cdci la inceput glasul legii era slab gi de-abia se auzea. Dar inaintind cdtre noi Cuvintul, spre a ni se ar5ta in cdlduzirea evanghelicd, cind ne-a rdsdrit Emanuil, sunetele s-au fdcut mai tari. Fiindcd Flristos a grdit limpede 9i pdtrunzdtor, cu un glas care a strdbdtut tot pdmintul. Cdci il putem auzi pe El lnsugi spunind prin glasul lui David : <Ascultafi ecestee, toctte neamurile ; Iuafi-le in urechi toli cei ce locuili pdrnintul>r(Ps. Il8, 2). Dar glasul de atunci al legii, nu se auzea in altd parte, niei nu invdta toate neamurile, ci rdsuna numai in |ara Iudeilor gi cdlduzea numai un neam, pe cel al israelifilor 245. .($i Mojse grdia, zice, ior Dumnezeu ii rdspundea lui cu glasr. AdicX Moise cerea ca slugd 9i ca mijlocitor gi slujitor al poruncilor dumnezeie;ti. Iar Dumnezeu ii rdspundea prin glasul propriu, adic[ prin Fiul. Cdci glasul gi Cuvintul Tatdlui e Fiul. $i de la El e legea, cu toate cX s-a grdit prin ingeri zn6.Q{gi cine vrea, Il poate auzi zicind limpede: oEu CeI ce grdiesc, de talci sinf> (Isaia, 52, 6). Si <N-am venit sd stric legea sau praorocii,ci s-o implinesc. Cdci vd zic voud, cd pind. ce ve trece cerul gi pttmintul, o iotd sou o eirtd nu va trece
245. Legea nu spunea lucrurile care miqid ln fondul ei cel mai propriu $i mai comun pe toti oamenii, ci Iucrurile spuse de ea erau amestecate cu ceea ce era in mod deosebit folositd poporului evreu qi prin aceasta nu atingea inima general omeneascd, in ceea ce are ea mai adlne. Cuvintul lui Dumnezeu in Hristos e cuvintul ce miqcd inima tuturor oamenilor, pentru cd e cuvintul ce atinge inima lor in cel mai autentic lond al ei. Adincimea umani se unegte cu universalitatea omenereului. 246. Fiul lui Dumnezeu grdia in Vechiul Testament oamenilor prin ingeri, iar graiul ingeresc era sesizat de mintea omeneascd. Era o apropiere de oameni, dar nu o apropiere deplind, ln Hristos, Fiul lui Dumnezeu insu$i a luat gure aimeneascd qi didea forma omeneascd cuvintelor SaIe. Orrul nu se ridicase la treapta ca sd-9i poatd da Fiul lui Dumnezeu trup curat $i gurd migcatd de o simlire curatd, ca sd poatd vorbi prin ea. FiuI era mai unit cu ingetii care nu cdzuserd in pdcat. Infelesurile izvoritoare din izvorul tuturor intelesurilor erau prinse de fiintele lngeregti intr-o formd mai coboritd, sau mai definitd de ingeri gi in forma aceasta le sesizau omului. Ca -subiecte ale lor erau sesizate de.:oameni lngerii, dar prin ele era sesizat ti Cuvintul dumnezeiesc ca subiect, dar pu[in mai acoperit. Cind omul s-a ridicat la capacitatea de-a primi direct pe Cuvintul, acesta S-a coborit personal pin6 la om, luind odatd cu mintea acestuia, gi insugi tfupul lui, ca sd vorbeasci prin ele. lnfelesurile dumnezeiepti i s-au descoperlt prin aceasta ca mai dumnezeieqti, degi pe de altd parte !I prezentau pe Dumnezeu ca mai apropiat omului, cum se prezinth gi ele lnsegi ca tingind umanul in autenticitatea .lui mai profundd

INCHINANE

IN DI'Ir

FI ADEVAR

I
p

din lege pind nu se vor implini toate> (Matei 5, 17-18). Deci numegte cuvinteie Sale, lege. Cdci glasul lui Dumnezeu a grdit-o pe ea, cum am spus adineaori, adicd Fiul. Apoi spune : <S-o coborit Domnul pe muntele Sinai, pe vifiul munlelui. $i a chemat Domnal pe Moise pe virtul muntelui. ^5i s-o suit Moise. Si o zis Dumnezeu cdtre Moise : Coborindu-te, mdrturiseSte poporului, sd nu se opropie de Dumnezeu ca sd-L vadd. $i sd cadd mullime dintre ej. Si preolii care se apropie de Dumnezeu sd se sfinleascd, ce nu cumve sd se depdrteze de Ia ei Domnul (Iel. 19, 20*22). Se coboard pe munte Dumnezeu Cel mai presus de toate; apoi chemat, urcd Moise. Cdci nu se intimpld sd se poatd ridica cineva la indltimile adevXratei vederi a lui Dumnezeu, dacd nu s-a coborit mai intii Dumnezeu lnsugi gi nu S-a fdcut in aga fel ca sd fie accesibil minfilor noastre. $i numai chemindu-ne El, urcdm spre virful suprafiresc gi ridicat peste toate, adici spre cunogtinfa adevdratS, Iar aceasta o va face Hristos, descoperindu-ne noud pe Tatdl gi Dumns2su 2/r7. Dar de munte nu se vor apropia cei din mulfime. Cdci harul cunogtinfei celei preainalte rdmine inaccesibil celor mulfi. El e accesibil numai celor ce pot strdbate la ea, mai bine zis celor ce au fost chemafi la aceasta de Dumnezeu, cum a fost Moise. Dacd deci es+"e cineva slujitor credincios 9i devotat in casa lui Dumnezeu. va fi gi el ales ca acela gi in stare sd fie aproape de Dumnezeu, prin petrecerea lui in sfinfenie gi cunogtintd. Vom fi astfel impreund cu El, care zice : <lar tu slai aici cu Mine, (Deut. 5, 3l). $i poruncegte ca cei incununafi cu preofia sd se curdfeasc5, zicind : (co nu cumva sd se depd.rtezede Ia ei Domnul". Cdci e grea slujba preotiei gi nu departe de primejdii, ba dimpotrivd, foarte aproape, dacd lipsegte neprihdnirea vielii. Pentru cd cei ce s/uiesc Atotsfin' tului Dumnezelt, se cuvine sd fie sfinli, De aceea zice : "Si a gr(tit Domnul lui Moise : Mergi, coboard pi te suie tu $i Aaron cu tine. Ior preolii gi poporul sd nu |ie silili sd. urce Ia DumnezeLt, ce nu. cumve sd piordd din ei Domnul, (Ieg. 19, 24). Se suie Moise, dar nu fdri Aaron, care era chipul (tipul) lui Hristos. Cdci legea e cinstitd in Hristos, gi prin El e sfintd gi aproape de Dumnezeu gi cu Dumnezeu (Evr. 3, 5-6). Cdci qi ea vestegte, dupd Scripturi, pe Arhiereul gi Apostolul m6rturisirii noastre. Deci legea a fost adusd aproape. de
247. La orice lndlfime ni s-ar descoperi Dumnelzeu, indltimea aceasta reprezintd o treaptd coboritd a Sa la putinfa omului de a-L cunoagte. ln Sine lnsu$i e mai presus de orice indltime la care s-ar Ii ridicat cunogtinla noastr6. Dumnezeu este mai presus de orice munte pe care se poate ridica omul. De altfel $i lucrurile in starea ln care le cunoa$tem. Nu le cunoagtem in ele insegi (Ding un sich). E o stare ln care punem ceva din nol.

SF. CTIIRIL

AL

ALE:KANDRIE!

Hristos, prin inlelegerea (contemplarea) ei in duh. Cdci a auzit Moise: r,Suie tu gi Aaron". <Deci cele ce Dutnnezeu le-a impreunol, omul sri nu le despartd." (Marcu 10, 9), desfdcind legea de contemplarea ei in I-iristos, Cdci prin aceasta ea rdmlne gi nu e vdzutd numai ca umbri gi nu ln adevdrul ei. S-a interzis apoi urcarea pe munte atit poporului, cit gi tagmei sfinfite. Cdci nu s-a ingdduii de Dumnezeu nici celor cXlduzifi prin lege, nici celor ce sdvirgeau slujirea in umbre, sd pf,truncid in dogmele iuaite qi supreme despre El ; ci s-a piistrat mai mult celor indreptafi prin credinld pi chemali in Hristos la o ascultare gi la o cunogtintd cu mult mai inaltd decit cea veche. lndltimea cunogtinfei lui Hristos a admirat-o gi dumnezeiescul Pavel. Dar 9i Mintuitorul Insugi va mirturisi, spunind deschis despre noi gi despre cei din singele lui Israil: "Voud vi s-a dal sd cunoagteli tainele impdrdliei cerurilor, iar acelora nu,li s-o datr (N4atei,13, 11). Iar despre Iudei: "Ldsali-i pe ei, sint orbi, conducd.tori ai orbilor> (Matei 15, 14). gi iardgi a zis celor ce l-au cunoscut pe El : <Fericili ,sinl ochii vo1tri cd vdd, gi urechile voastre cd. aud> (Matei 13, 16). Dar dupd ce Dumnezeul tuturor a isprdvit cuvintele despre acestea, incepe sd porunceascd gi sd dea legile pentru toate cele bune. Astfei zice : <<Ett, Domnul Dumnezeul tdu, cere te-am scos pe tine din pdmintul Egiptului, din coso robiei ; sd. nu-li tie lie alli dumnezei aterd de Mine> (Lev. 11,45; Ieg.20,3). A fdcut un inceput cuvenit legilor, spunind cd El este Cel ce a fdcut minunile ln Egipt, Cel ce a ridicat, cum se cuvine sd spunem, toatii zidirea irnpotriva nebuniei celor ce o stdpineau, prin ploi gi grindind, prin prefacerea stihiilor, prin aducerea unei morti nemiloase peste cei intii ndscuti, prin revdrsarea unui intuneric de trei zile; Cel ce le-a ddruit celor ce au voit, puterea sd treac6 prin mijlocul valurilor gi a sfdrimat fird greutate pe eei potrivnici. Cdci cei ce aveau sd ia jugul poruncii dumnezeiegti, trebuiau sd gtie cit de mare e puterea D5tdtorului de lege gi cit de primejdios pentru ei este s5 supere pe cel ce poate sd le facd toate crr upurinfd. PALADIE: Bine gi dumnezeiegte a gindit Ddtdtorui de lege. Cdci totdeauna frica il constringe pe cel neinfrinat gi greu de condus gi-l face ca pe un minz dus de friu. CHIRIL: Drept ai spus. Dupd ce opregte deci inchinarea la zei strdini Si alcdtuirea vreunei asemXndri sau infdfiqdri de idol ti prescrie pedepsele cele mai aspre pentru cutezanla de-a d5rui numele Dumtrezeirii statuilor produse prin megtegug : <Nu vei lue, zice, numele

*.

INCHINANE TAI DI'II

SI ADEVAN

p,

re
p

Damnului Dumnezeului tdu l.n deSert, cd. ttu \/e cruta Domnul pc cel ce ia numele Sdu ln degerl, (Ieg. 20, 7), rinduiegte cele cuvenite vietii omenegti ti stabilelte ca indreptar spre tot ceea ce e drept, legea pentru viafa tuturor. $i ne scoate din toato pdcatele, intrucit ne vestegte inainte de toate timpul dreptdfii in Hristos, in Care va avea loc rdscumpdrareaatotdesdvirgitd,nimicirea rdutifii, restabilirea in starea de la inceput gi innoirea viefii ln sfinlenie gi in iubire de Durnnezeu. Astfel zice: <<Adu-li aminte de ziua Simbetei ca sd o slinleSti pe eo.. $ase zile sd lucrezi ;i sd loci toale lucrurile tale, iar ziua u gaptea, Simbdta, esle spre odihnd Domnului Dumnezeului tdu. Sri nu laci in ea nici un lucru) tu Si IiuI tdu gi f.iica ta, s/ugc to Ei slulnicc ta, boul tdu pi osinul tdu, dobitocul tdu $i slrriinul ce locuie$te Ia tine. Cdci in Sase zile a tdcut Domnul cerul ,5i pdmintul ti marea Si loote cele cc sint in ele. ,$i s-a odihnit in ziua a $aptea. Pentru aceea a binecuvintat Domnul ziua a SapteaSi a sfinlit-o pe eor (ieg. 20, 10--11). PALADIE: $i ce inseamnd aceasta? Cdci nu inteleg clar. In ce chip vom sfinti ziua Simbetei? CHIRIL: Voiepti sE spunem putine lucruri despre Simbdti gi despre odihna ce trebuie sd o pdzim in ea ? ln felul acesta se vor fac foarte limpezi cele poruncite nouii de Dunrnezeu. PALADIE : FdrS indoiald. CHIRIL: Simb5ta, Paladie, fiind ultirna zi din s6ptdmind, inseamnil, socotesc, timpul venirii Mintuitorului nostru, Care S-a ardtat la sfirgitul 9i la apusul veacului prezent gi ni S-a ficut nouX inceput gi ug[ $i cale spre spSlarea p5catelor, spre libertate gi spre iertar",-iptr nestricdciune $i viafd 9i spre nddejdea viitoare 248.Inv5fdtura Sfintei Scripturi ne dd sii infeiegem in multe feluri odihna spirituald (sabatismul spiritual) in Flristos. Odatd infSfigeazd prin ea iegirea din pdcate gi hotdrdpte pedeapsa asprd pi neinduplecatii a p5cdtosului; aItI datd infdtigeazd prin ea ca printr-un chip, r{scumpdrarea gi iertarea spre o viafd de libertate gi pregdtire pentru veacul viitor. PALADIE: Explicd aceasta. Cdci ag fi tare bucuros sd ttiu. CHIRIL: Prin credinfa in Hristos, serbdm duhot'nice$te simbdta, deoarece am isprXvit cu grijile din aceastd lume, ne-am odihnit de umblarea degartd incoace gi incolo, ne-am instrdinat de patimi gi scu, 248. Clnd e tnfeleastr ln Duh, legea devine strdvezie pentru'Hristos. Sau dacd ll cunoattem pe Hristos, legea l9i- pierde opacitatea. Nu mai rdmtne la litera ei. Umbra se ridicd de pe adevdrul ei, sau se subfiazd.

230

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDNIEI

turind jugul pdcatului, sintem ldsali spre o sfintire liberi %e. De aceea z,ice dumnezeiescul Pavel despre cei ce n-au crezut incd : <$i impo' triva cdrora a linut minie patruzeci de ani ? Nu impotriva celor ce n-ou crezut, ale cdror leguri au cdzut in pustie ? $i cfuora S-o iurat cd nu vor intrq in odihna Sa, dacd nu celor ce nu au ctezut ? $i vedem cd n-au putut sd intre din pricina necredinlej. Sd ne temem, deci, ce nu. ct:rmve, dupd ce ni s-o dat tdgdduinla de-a intra 1n odihna Lui, sd se vodd vreunul d.intre voi cd intirzie, (Evr. 3, l7_\lS i 4, ll. $i dupd altele : <<Agadar,s-o ldsat altd sdrbdtoare d.e odihnd (sabatism) po' porului lui Dumnezeu> (Evr. 4, 9). Dacd sabatismul ar insemna numai a nu lucra Simbdta, ar fi drept sd ne intrebdm cum de n-a intrat Israil in odihnS, odatd ce a pdzit Simbdta fdrd lucru ? Deci acesta a fost numai un chip (tip) al odihnei in Hristos gi al iepirii din picate a celui indreptat din credintd 2m. Astfel Dumnezeu a poruncit ca cel ce stringe lemne Simbdta sd fie omorit cu pietre. Dar pedeapsa aceasta era inchipuirea unei pedepse spirituale (inteligibile), necesare. Oare un lemn odrdslit din rdddcina lui, dacd e smuls gi prin aceasta se gi usuc5, nu e un simbol al stdrii de moarte ? $i oare, pe iingd aceasia, nu este el hrand focului ? PALADIE; Adevdrat. 1HIRIL: Dar aceastS stare nu este decit cea proprie pdcatului cel atotchinuitor. EI aratd starea de moarte 9i e o hrand netrebnicd a
.in24g, ln Vechiul Testament Simbita, ziua a gaptea, ca zi de odihnd, era temeiatd pe faptul cd Dumnezeu lnsuSi s-a oprit dupd cele qase zile de creare a celor $ase trepie ale lumii. Prin aceasta se arath cd, creatia nu e ull proces . ilrter,minabil, cdci in acest caz ea ar fi o manifestare a lui Dumnezeu din veci 9i plnl in veci, deci una ln esentd cu El. Se arat{ cd creatia lumii e un act liber al lui Dumnezeu, avind un inceput 9i un sfirgit. Deci cinstirea Simbetei prin odihni tnsemna o ridicare a gindilui la Dumnezeu deosebit de lume, din.grijile_ dedic.ate lumii. Dar Sf. Chiril eixprimd pe de o parte corect acest sens al odihnei de Sitnbdld ca oprire de la grijile lurirelti, pe'de altb parte merge mai departe.declarind aceste griji ca picate.- Deci porunca odihnei de Simbitd inchipuiegte qi porunca opririi d'e ia pdcate. Apoi iertirea de ele $i de pedepsele aduse de ele 9i nddejdea vietrii viitoard, elileratA de stricdciune prin Hristos, care ne-a venit Ia sfirsitul pdminteasctr sau n6 este anunfatd sflrgitul ._ei 9i lnce.puin io.-u vieiuirii al vietii pdcdtoase, e viata tul viefii viitoare intru nestricdciune. Ca slirtit de patimi. Ca avint al vietii viitoare, ea ne deschide perspectiva eliberati eshatologicd, D'eci Simbdta ne arati nu numai cd lumea aceasta are un lnceput Si un sfir$i1, ci qi ci noi sintem chemafi la o viafd vepnic5, deosebita de viata in lumea aceasta. Noi creqtinii ne ridicdm prin odihna de Duminicd cu atit mai mult mai presus de lume. La fel in orice sdrbdtoare. Acesta e <duhul sdrbhtoriir crettine. AceastA traditie in planul eshatologic o traim in Sf. Liturghie. Picatul pune un jug. asupra noastrE. odatd sdvirsit De mlnd la repetarea lui. E greu sd i ne opu. ie-m. tar libertatea aclcvdrati e una cu sfinfenia. Sflntul e cel mai stdpin pe sine. Libertatea de sub .puterea lumii, e Simbdta spirituali cu.. trecerea in eshatologic' 2S0. Aici Sf. Chiril spune direct cd odihna de Simbdtd poruncitd evreilor era numai un chip pentru eliberarea de sub muncile impuse de pdcat, eliberare.. adttsi de Hristos.

INCHINARE

IN

DUII

SI ADEVAN

231

fl5cdrii neimbiinzite:care mistuie pe cei ce-l iubesc 251. cind, deci, unii se fin, in timpul cind trebuie sd se opreascd de la fapte moarte gi neroditoare, gi pdrisind virtutea se hotdrdsc s5 iubeascd cele prin care igi atrag pedepse gi fl6c5ri ih veac, vor suporta, dupd cuviinfd, osinda mortii pentru cx deqi nu le e ingdduit sd viefuiascd in molegeald, inainteaz5 de bund voie spre necesitatea de a fi peclepsifi. Sd intrdm deci cei ce am crezut in odihnd, dupd cuvintul fericitului Pavel (Evr. 4, 3). cSci Dumnezeu ceartb pe cei ce strimbti prin pdcatul fald de chip (tip) frumusefea adevdrului. pentru cir zice : <Mergi ,gi stai in porlile tiilor care ies ; .pi in toate porlite lerusalimu/ui. ,Si zi cdtre ei: Ascultoli cuvintul Domnului, impdt'ali cti ludeii ii toatd ludeea $i tot lerusalimul pi cei ce intrali prin porlile ocesteo, Acestea zice Domnul : Pdzifi-vd suiletele voastre qi nu riclicali poveri in ziua simbetei si nu Iaceli nici un lucru gi nu iesili prin porlile lerusalimului pi nu scoateli poveri d.in caseJe vocslre in ziua simbetei. Cdci asa am poruncit pdrinlilor vostri, clar nu M-au ascultat 9i nu ^pi-auplecat urechea lor, ci $i.au invirtolat gruntazul lor ntai ntult, d.ecit pdrinlii lor, co sd nu aurid ti co sri nu prirneascd cd.lduzire>(Ier. 17, lg S: u.). Deci le-a poruncit nu numai sd se opreascd Simbdta de la orice pdcat, ci gi sd nu-gi scoatd poveri gi s6 nu iasd in afara porfilor Ierusalimului 252. PALADIE: Dar care e intelesut.aceslora'? CHIRIL: E unul spirituai (inteligibil) qi duhovnicesc, mai presus de chipuri (tipuri) gi mai bun clecit umbra rreche. Pentru cd pcruncegte ca cei ce se odihnesc (sabatizeazd)in I'Iristos, sd se opreascd de la orice lucru c-ar e indreptat $i prive$rte spre pdcat 6i sd nu e pund pe umeri nici o povard. Cdci cum n-ar fi un lucru cu totul prostesc ca cei ce au lepiidat prin creclin{dpovara cu adevirat greu cle purtat a pdcaiului, sd se incarce iariiq;i cu ea gi sii voiascii a se pleca iardgi sub jugul viciului ? gi a Sedea inldunlrul portilor Ierusa251. Pdcatul e sloreo de moarte, pentru cd e o stare de nesimfire. Cel ce Iace rdu altuia, cel ce nu qlie decit sd mdninc6 qi sd se imbete gi sd desfrineze, e un nesimtit. ii f<-rloseqte altii ca pe nigte obiecte, fdrd nici o grijd de suferinta pe lor prezentd ;i viitoare. 252. Pe . de o Parte lucrarea in ziua Simbetei insemnind lucrarea picatului, se cere oprirea de Ia el. Pe de alta, lucrarea pdcatului c semnul unei'sldbiri a efortului de-a se refine de la pdcat. De aceea, dupd ce inainte s-a cerut sd nu se Iucreze. Simbdta (si nu se adune fapte pdcdtoase, sau lemne uscate), aici se aratd pedepsirea celor moleqtifi. cdci faptele pdcdtoase sint fapte de oameni morti spiritual, fapte care nu iodesc nici un bine, nu dau nici un avint spre bine, ci paializeaz6 voinfa de bine a oamenilor; sint fapte ce se s6virqesc de cei ce nu pun nici un efort in a sdvirgi binele 5i in a se infrlna de atracfiile care-i duc mai mult fird voie.spre pl6ceri, uri, invidii, btrfeli, manifestdri de dispref a semenilor.

F k

limului, inchipuiegte a nu ne despdrfi de sfinta cetate gi a nu ingddui

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

limului, inchipuiegte a nu ne despdrli de sfinta cetate 9i a nu ingddui sd fim scogi afard gi a ne rostogoli din ea, prin abaterea spre altceva. lar prin sfiuta cetate sf, intelegi Biserica. CSci unii, dupd ce au fost luminafi priu creclinfa in Hristos 9i au lepddat povara uritd a pdcatului, Si au ajuns inl5untrul sfintelor porfi ale casei lui Dumnezeu, au fost atragi la apostazie. $i cu toate cd aceasta nu e una f5fi95, totuti tu ietit din sfinta poartd, cinstind obiceiurile idolepti. Drept aceea' Dumnezeu a poruncit ca cei ce se odihnesc (sabatizeazi) spiritual (inteligibil), sd qadd inaintea porfilor, chipul (tipul) ardtind statornicia 9r nesldbirea li trebuinla de-a nu aluneca nicidecum din credincioqia fa|{ de El. Iar cd Biserica e o cetate a lui Dumnezeu, o spune $i David, zi' cind : "Lucruri sldvile s-au grdit despre tine, cetateo iui DumfiQZvt (Ps. 86, 3). Dar ti Insuti Mintuitorul ne va incredinfa, zicind z <<Aicivoi Iocui, pentru cd ant oJes-ope ea>,(Ps. 131, 15). PALADIE: Aqadar, Simbdta ne vom opri, dupd voinf'a Celui ce a dat legea, de la orice lucru. CHIRIL; Nu simplu de la oricare, Paladie. Cdci oprirea de la a cuge,ta gi a face cele c,are plac lui Dumnezeu gi aduc un folos mare' nu invrednicegte de iaudi. De aceea nu in zadar a addugat, socotesc, Sfinta Scripturd, cd ziua Simbetei trebuie sd fie sfintitd de noi. cAdu-fi aminte, zice, de ziua Simbetei ca sd o sfinle'tti pe eo". Iar aceasta o vom face dupd cuviintfl, de I1e vom ardta sirguitori in faptele sfinte, tinind odihna in mod spiritual (sabatizind inteligibil). Chipul vddit al acestui lucru s-a ardtat in aceea cd preotii rdmineau Simbdta in templu Si sivirfeau fdrd prihand cele sfinte gi aduceau jertfe 9i Junghiau oi gi implineau neimpiedicaii toate cele spre slava lui Dumnezeu. CXci oare nu c.ceasta a opus-o Iisus mustrfirilor Iudeilor, cind ,i'au invinuil, cd nesocoteqteIegea vindecind pe slSbdnog Simb6ta ? 2$ PALADIE ; Mi-acluc arninte. C:ltlRIL; l)ar Simbdta se face gi tiiierea imprejur a omurlui, dupti rur,intul N{intuitorului, fdrd ca legea si pedepseascd aceasta.Deci chi253 Nu numal in oprirea de la grtJile ti placerile lumelti constE odihna de SirnbitS, ci in implinirca celor plScute-lui Dumnezeu: ln a-i aduce jertfa rugdciu-6ilor, dar $i a faptclor poastrc bune. Cdci liinla noastrd nu trebuie sd se goleasctr sirnplu <te oricc conIirrut, ci si se indrepte intreagi spre Dumnezeu qi spre ajutordrcr srnL,nilor noqtri, plicuii Lui. Si ne intilnim prin toate cu Dumnezeu, Care vrcd si :rc riclice din c'elc lumCAti in El, dar si ne ridice impreuni, cu lumea. (ici si Dunrlezeu oprinclu-Se dc la crearea lumii, nu a desfiinlat-o, ci a trecut !.r rirlicarea ei in Sile. Daci in Dnmnezeu in Care ne ridicam ca sd ne odihnim e l.lristos, nu trebttie sd uitiim ch, in calitatea de Om pe care a primit-o' Dumnezeu a riclicat in Sine lumea intreaga, sau a intrat in relatia cea mai intimd cu ea, dar prin aceasta a inclumnezeit-o. Deci lntilnindu-L pe El, lntilnjm lumea Ia acest nivel, sau trebuie sd imit6m relaliile lui Durnnezeu cu lumea dupd tntruparea Lui.

INCHINARE

IN DUti ST ADEVAE

233.'

3
3
p

pul (tipul) vestegte gi mdrtu'risegte limpede cd celor ce se, odihnesc '; (sabatizeazd)in Hristos, adic[ se opresc de la pf,cat $i se'sfintesc prin credinf l, li se cuvine, pe drept cuvint, tdierea lmprejur in duh, oare s,e face in ziua a opta, adicl in ziua invierii. Cdci in aceasta s-a sculat Hristos. Iar dupd ce a lnviat, surplnd stdpinirea morlii, a pecetluit ' indatd, prin Sfintul Duh, pe ucenicii Lui. $i aceasta este tdierea lmpreJur ln duh. Cdci a suflat asupra lor, zicind : <<LuafiDuh Sfint" (Ioan 20, 221w. Iar nu spune gi Pavel cd ata se face taierea lmpreJur spirituald ? Cdci afirmd cd cei ce au crezut, au trebuit sd fie t5iafi impre' jur cu o tdiere nefdcutfi de mind (Colos. 2, lll. Dar adaugS cd odihnin- i du-ne (sabatizlnd spiritual), pe drept cuvint, nu ne oprim de la cele ce fin de birb[fia duhovniceasc5, de la a zdrobi pe vrdJma$i si de la a birui in Hristos pe cei ce ni se lmpotrivesc. $i ca icoane iti aduce iard.Si pe vechiul lisus, care a cucerit impreund cu Israelilii' Ierihonul in ziua a $aptea, adicd Simbdta. PALADIE: A$adar, precum se vede, Simbdta ne aduce numai oprirea de la faptele rdutdtii gi ale pdcatelor, dacl avem in veder;: adev5rul schilat in vechile chipuri (tipuri). i )HIRIL: A;a zic. Dar 9i ln a,it mod, ea indicd foarte clar taina lui Hristos. PALADIE.'ln ce mod ? CHIRIL r A mai zis legea : <De vei cumpdra tob evreu, gcse oni sd slujmscd lie, iar in aI gopteleo on vo pleca slobod' (Ies' 21, 2). Iar in <A doua leger, zice iar5;i: </or de se va vinde lie tratele tdu evreu sou evreicd $ase ani va sluii lie, iar 1n aI $aptelea an 1I vei ldso slobod de la tine. Sj cind iI vei slobozi pe eI de Ia tine, nu'I vei slobozi pe el de$eIt. Sd-i d.ai lui merinde din oile tale $i din grlul tdu Si djn teoscul tdu i precum te-a binecuvintat pe ljne Domnul Dumne' zeul tdu, sd-i dai lui> (5, 12-14'). Aceasta insemna ca toatd vremea, dinainte de venirea Mintuitorului nostru, Israil era strirntonat de cluhul robiei, injugat sub legea care pedepsea. Dar clnd in timpurile
254. Tdierea tmpretur ca chip al depdrtirii tendintelor spre.. pecat sc.-f.icea Simbdta. Dar tdierea'lmprejur realh a picdtelor de la fiinta noastrd,. care e ttrierea in chip, se face dupi ace6a, adici i1'ziua a opta, sau Duminica, ln ea irtcepe. o noud cieatie, care insd e lu leg6turl cu cea de'la lnceput, deci urmeazd Simbetei in care Dumnezeu s-a oprit de ia crealia dintli. Creafia cea noui nu e declt creatia de la lnceput inviatd din rnoarte, dar nu cum a ajuns prin usc6ciunea morfii' ci la plenitudinea vietii ln Dumnezeu. CEci indatd ce a lnceput ridicarea ei ln tlris' tos, din El iradiazd peste Apostoli, care reprezintd creatia neincadratd in ipostasul Cuvintului, dar cu care El a intrat prin tirea creati ln legdturd, Duhul Sfint. vine din Hristos peste firea creati ln alie persoane, nu deodald cu coborlrea Lui tn firea creati in ipostasul lui Hristos, ci duptr aceea, tocmai pentru a srdta ci ea e tr[ittr ln persoane neconlundate cu Hristos. Hristos-d_e;i e om' tgi plstrea' z& locul prim, loiul de izvor lntre oamenii lnnotti' titndci e si Dumnezeu'

%4

SF. CITTRIL AL ALEXANDRIEI

.]

din.urmd ale veacului (cxci Simbdta ni s-_a dat-.gi ca chip al acestora), a rds5rit Em,am,uil, fost ,alungat duhuil robiei. gi neclind nimic StHpinului, a au fost chernafi [a libentarte gi rdscumpdrare, l,a s]rava infienii. Cdci cei ce au crezut, s-au indreptat, dupd scripturi, nu din faptele legii,. ci din c'redintd. $i acrea,sta este : <Va pleca srloboclin d,ar*, "cind iI vei slobozi pe el, zice, nu-I vei slobozi degert. sri-i Dar dai lui merinde din oile tale, d,in griul tdu gi din feoscu] tdu*. \1s21 curn str{luceqte limpede in rac'estea furfel,esuiltai,nei lui Hr,istos ? cdci arn fos,t rSscrum,pdrafiqi Mintu,itonul nos,tru a,l tuturo,r ne-a ldsat ;liberi in dar 254b. Pentru cd nu din faptele dreptdfii, pe care le-am fdcut noi, ci pentru cd dupd marea miil5 a Lui, dupx cum s-a scris (ps. 50), ne-am irnpdrtdgit de o bundtate aga de suprafireascd...Iar ldsindu-ne liberi, adicd izbdvindu-ne d,e pd'oate gi infrumuselirndu-ne c,u harrnrll infierii, rui s-,a adduEat, c,a mer,inde bund, pe Sine lnsugi, c,a jer,tfd neprihdnitd gi ca oaie dusx spre junghiere pentru noi, ddruindu-ne putinfa s6 ne lmpdrtdgim de" binecuvintarea de viafd fdcdtoare, adicd da sfintul Lui trup gi.sinEe. Aceas'ta socot,eFccd inseamnd trebuinla de-,a,da merin_ de din oi, din piine gi vin, in anul al gaprtele,a, adicd irr simbdta spirituald ' (inteligibild) celor chemafi la libertate din bundtatea stapinului. Pind aici e ponrnca legii. Darr fiindcd ludeil.oq c&zuti lrr nepds,are, nu le-a -pldcut sd. pdzeascd cele poruncite, Dumnezeu i--a certat pe cei ce au fdcu't ,aceasta. cdci s-'a scris : <Fosl-o cuvintul Domnului cdtre Ier,emia, ziclnd; Aso a grdit Domnul Dumnezeul lui Israil, zicind: pus-am legdmint cu pdrinlii vogtri in ziua in care i-am scos pe ei d.in pdmintul Egiptului, din casa robiei, ziclnd.: cind. se vor implini qose ani, vei ldsa pe tratele td.u evteu, eare li se vo vinde fie gi tl-a.Iost slugd gase ani;.gi-l vei ldsa ,pe eI slobod. si n-ou osculrat de Mine ti nu $i-au plecat urechea tor. $i s-au inlors astdzi sd.-Iacd.ceea ce e dtept lnaintea ochilor Mei, sd vesleascd Iiecare slobozirea oproope,lui sdu. gi au incheiat legdmlnt in tala Mea in case Mea, in care s-a chemot nutnele Meu. gi v-afi intors 9i oli pingdrit tegdmintul Meu ri ali intors tiecare pe sruga sc ai fieca,:" p" ,t"ini"a tti i" ""* t-rt, /dsot slobozi cu sulletul lor, co sd vd |ie voud. slugi pi slulnic* (Ier. 36, 13*16)
254b. Dumnezeu fEctnd pe Fiul s6u nu ne-a dezrobit numai din robia legii, explicabild prin robia pdcatului, pe care ne-am cauzat-o gi noi inqine, ci ne_a idcut chiar. fii d-upi har. cdci Fiul sdu fdcut om ne hrdneqte cu cele cb-ti rrrdneite propriul trup gi singe,_sau chiar cu trupul qi singe.le s6u care s-a hrdn,it. cu'acestea ia sa se olcdtuiasc6. Ne.hrdnim astfel 9i cu.El, dar fi cu creatia asumatE,in i.postasul Lui, oa pro.prietatea a Lui. r' ,.

INCHINAnE

tN DUH 9I ADEVAR

Vezi c{ nu suferd 65 se disprefuiascd chipuri,le (tipuirile),'mai bine zis, sd se b,atjocoreascd insugi adevdrul, ce'l acoperit incd in umbre ? "Cdci nu se mai iau inapoi d,arurile $i chemalea IuI DumnezetJ>' dup5 . cum s-a scris (Ro,m.ll,2g), Dar Iuderii aducirnd inapo! pe cei slobozili odatd pi punindu,i iardgi sub jugul robiei, au ltr,at inapoi ce-au dat 9i prin aceasta au jigmit inlelesu,l tainei, necinstindu-l mdcar cd era inc5 numad.in chip,u,ri (tipurri). PALADIE; F,oarbedr,ept ari gr6tt. CHIRIL.' Iar ci ne indrept5m in d,ar prin harul csl in H'ristos' nedind nimic in schimb pentru viata noastrd, ba nepldtind nici pentru slava libentdfii, ci cigtigind aces,t bugl prin bundtartea 9i iubirea de oameni a Stdpinului, a inchipud,t-o i,n <A dola lege-, zi'cind :'nIn anul aI $aptelea vei tace iertare. Iar finduiala iertdrii este qceosta: vei ierta : toatd d.atoria, cere fi-o d.atoreazd lie aproapele triu. ,Si d'e Ia lratele tdu nu vei cete ceQce vei avea la eI. Ci vei iefia |ratelui tdu datorio cdci nu va Ii lntru tine sirac. Cd binecuvlntind, te va binecuvinta pe' tine Domnu| Dumnezeul tdu, in pdmintul care li-I dd tie cu sortri sd-l m<rtlenepti> (Deut. 15, l-5). Vezi adevdrul fulgerind in umbre ? Cdci aratd ' 9i aici cit se poate de lnvederat iconomia N{intuitorului nostru privitbare la noi. Pentru cd celor ce au venit lingd El prin credintd 9i s-au fdcut casnici ti frati ai Lui prin aceea cd s-au impdrtdgit de Sfintul Duh 5i s-au fdcut pdrtagi de firea dumnezeiascd, le-a iertat datoriile $i n-au trebuit sX pl[teasca nimic. Cdcd n-a cerrut de ,la ei sufe,rirea pedepselor pentru neascultare, mdcar cd erau datori sd dea socoteal5 pentru viata lor dinainrte. Iar pe cei incd strdini Si de a'lt neam, i-a ]dsat sub povara datoriilor, pentru ndcredinta lor Si pentru faptui cd s-au tirnut c'it mai departe de famifliaritatea cu EI, gi i-a supus osindei Si trebuintei de-a fi pedepsiti, ca pe unii ce au ptrcatul incd negters. Astfe'l a spus celor ce au crezurt ; olar de veti rd.mlne ln cuvlntul Meu, cu adevd.rat ucenicii Mei veli ti qi veti cunootle odevdrul $i ad.evdrul vd va slobozi pe voi>> (Ioan B, 3l--32'), Iar celo,r ce necinstesc invdf6tuna ader'dr,atd gi evanghe,licd, [e zice : <'Amin, amin zic voltd, de nu veli crede cd Eu sinf, ln pdcatele vooslte vefi muri- (Ioan B, 24). lnfe,legi deci c{ ff,g5duieqte cE pe cei aprop'iati p'rin credintd ii va lisa liberi, iar de cei depirrtati incd gi str{ini gi morfi in pdcnte spune cd vor plSti judecdtorului pedepsele greqealelor lor. PALADIE; E adevdrat CHIRIL :'Dar odihna de Simbdfa desemneaz[ 'intr-un mod subtire pi desfdtarea sfintd din veacrrl viitor 9i trnpdrt6girea de bunf,'tdfile ceregti.

86

sF. CHIRIL AL ALEXANDfiTEI

PALADIE; ExplicX-mi ace,asta.C6ci vreau.str aflu. CIIIRIL: Bucuros. Dumnezeiescul David cintd zicind despre fiii lui Israil gi despre Dumnezeu care toate le poate : <piinea cerului le-a dat lor i piinea lngerilor a mlncat omulrr. El numegte aici mana hran5 a ceru-lui gi a lngerilor, ca ridicindu-ne mintea noastrd mai presus de ceJe sensibile gi vxzute, sd contempldn intdrirea duhovniceascd si dumnezeiasci pe care o d5 Dumnezeu sufletelor sfintilor, fdcind sd se sdldgluiascd in cei ce au primit credinfa, Dumnezeu currintul, care hrinegte pe ingeri pi dd viafd oamenilor. cdci Hristos gi-a luat locuinfa in inimile noastre prin Sfintul Duh gi sintern hrdnifi cu piinea vie, cea din cer, spre vigoare pi tdrie duhovniceascd. Iar chip (tip) clar gi neindoielnic al acestui lucru s pa13 255. Deci a poruncit legea fiilor lui Israil sd o stringd, dar nu peste ceea ce ii aJunge fieciruia. cdci s-a scris : <Iar dimineala, ciupd ce a incetat roua imprejurul taberei, iatd pe tala pustiei ceva mdtunlel si gruncios, alb ca pojghifa, pe pdmint. vdzind.-o tiii lui Israil, au zis unul cdtre altul : ce este aceasta ? cd nu stiau ce este. gi a zis Mois e cdtre ei: Aceasto esle plinea pe care v.a d.at-o voud. Domnu/ si o ,mincali. Acesta esle cuvlntul pe care !-a poruncit Domnul : stringeli din ea Iiecare cit ii trebuie, o mrisurd dupd capete, dupd numdrul sutletelor voastre ; tiecare stringeli intpreunci cu cosnicii vo.plri> (Ieq. 16, l3".-16). Apoi, dupS altele, zice iardgi : <gi o lost in ziua a sasea, au slrins cele de trebuinld lndoite, cite d.oud mdsurj pentru tiecare. gi ou intrat toate cdpeteniile adunfuii gi au vestit lui Mojse. gi o zis Mojse cdtre ei: Acesta esle cuvintul pe care I-a gfiit Domnul; simb )td este od.ihna Domnului, miine; oricite veli vrea e coece, coaceli gi oricite veli vree e tierbe, tierbeli. Si tot ce prisosegte ldsali-o voud rdmdrsild pen. tru dimineofd> (Ieg. 16, 22-2J). Apoi Moise,. tilcuitorul celor dumtrezeieqti, explicindu-le aceastd lege, iudatd a addugat: <Mincali as. tdzi. cdci simbdlo Domnului esle astdzj. Nu vefi aIIa de cceasla ustdzi ln cimp. gase zile veli aduna, ian ziua o goplea este simbdld. Nu va ti d.in ea in oceostd zi,. (Ie9. 16, 25-221. oare nici dup5 acestea nu-|i este limpede, paladie, cd a nu lucra simbxta gi a acluna ceea ce s-a primit in cxmard, apoi cx nici mana din cer nu se dd mereu. ci trebuie fo'lositd spre desfdtare gi hrand, mana primitd inainte, e o pregdtire 9i o inchipudre clarx a viefii ce va fi in
255. Dumnezeu Cuvtntul e pllnea cerutui gi a lngerilor,'minfile din El vine toa. cdcl ttr puterej_ de viati gi toate lnfelesurile cu care se hr'dnesc lngerilor ale noastre. Venirea ei din cer s-a ardtat in timpul cdl{toriei lui Isiail prft pustii9i sub chipril manei

TNCITINARE IN DUH SI ADEVAR

3
*

veacul viitor ? m. Cdci, odihnindu-se (Sabatizlnd) ln tJristos 9i ajungind Ia incet,area totalS a pdcatului, ne vom desfdta de bundtdtile de sus fiind inldturat5 orice osteneald, afiind cu imbelgugare, f5rd sudori, tot ce ne este de folos. PALADIE: Adev5rat este cuvintul. Viala de acolo a sfinfilor se va bucura de toate bun5tSfile ce-i vor sta pregdtite gi la indemind.
gi S&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&spunem noi fiecdrui sfint : <Ostenelile rodurilor vei tale milrco*

( P s .1 2 7 , 2 1 . CHIRIL; Deci redevenind la inceput Si intolcind oarecum cuvlntul inapoi, vom spune c& legea indreptindu-ne atenfia, dup[ cuviintd, spre Dumnezeu Cel UnuI prin fire pi cu adevdrat, nu ne-a :ingiiduit sd ignordm nici pe Cuvintul impreunX existent, ndscut din El ,9i in El. Cdci dupd ce'a poruncit mai intii, zicind: "Sd iube$ti pe Domnul Dumnezeul tdu din toatd. inima tc gi riin tot cugetul ldu 9i din toatd puterea lo* qi : .Sri nu-li tie lie alli clumnezei atard d,e Mine, a addugat : <Adu-fi aminte de ziua Slmbetei.. CEci aceasta este cdrarea bun5 si necesar5 9i c,a,leabunu,lui megtegug dumnezeiesc, care aduce cel mai desdvirgit folos celor ce invatd cele ce se cuvine sd le qtie. Astfel Mintuitoru,l a spus cdtre T,at5l din cer gi Dumnezeu : .Aceasfo esle viala de veci, ca sd te cunooscd pe Tine, aclevdratul Dumnezeu 6i pe Iisus Hristos pe care l-ai lrimis, (Ioan 17, 3). Cdci cuvintul despre Fiul insofegte in mod necesar cuvintul despre Tatdl 9i cunogtinfa despre amindoi este nedespdrfitd. De aceea pe Iudeii, care .s-au rdtdcit de la adev5r, pentru cd nu primeau pe Fiul, dar socoteau c5 ei cunoSd pe Dumnezeu, Mintuitorul i-a certat zicind : <Nici pe Mine nu Md Stifi, nici pe Tatdl Meu. Dacd M-afi Ii gtiut pe Mine,,si pe Toidl Meu I-afi ti ttiul> (Ioan 14, 17). Cdci cunogtinJa despre fiecare din ei se referd la amindoi. Agadar, dup5 ce a pus mai intii ca o temelie necesard cunogtinfa dreaptd despre Dumnezeu gi le-a inridxcinait gtiinla despre Df,tdtorul legii, coboard la cele omenegti 9i infdfigeazd inda'td ca vecin gi unit cu respectul fatd de Dumnezeu, pe c,el fafd de tat6 gi de mam5, prin care am fost adu;i, la porunca lui Dumnezeu, la fiintX gi existentd, finind, aga zicind, al doilea loc dupd creatorul. cdci firea modejeazd in sine pe cel ce se nagte prin porunoa dumnezeiascX, printr-o lucrare neinvalatd, imitind slava Creatorului. $i precum Dumnezeu e inceputul 9i obirgia tuturor, ca Fdcdtor gi creator, aga gi fiec,are dintre cei ridicafi la gtiinfa de ndscdtori este aa o rdddcind a nagterii copi,lu-lui ca nas256. Trebuie s[ adundm azi mana, sau plinca cereasci, pentru a ne fi de lolos ln veacul viitor. Primirea cuvintului dumnezeiesc, osteneala facerii de bine din viata aceasta ne este de folos atit pentru ea, cit qi pentru \,iala viitoare.

t
*

,&,

&
*

3,

238

.T SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

' cut din sine si ca un'izvor al trecerii lui ln existenfd. Aqadar,' slujba Ia tartdlui gi a mamei spre adu,c,er'ea existentd a tuturor celor de pe pdmint esrteun chip (,tip) al Creartor'uluitutunor 257. De ,aceea leEea ,a porurfci,t sd ili se dea ,lor o cinste mai aieasd decit altora, nelipsindu-i de rdsplatd pe cei ce s-au hotdrit sd-i cinsteascd gi neeliber,indu-i de pedeapsd pe cei ce nu vor sd facd aceasta. Cdci 'purtarea cuviirncioasd gi re,spectuoasdo incu,nune'azdc,u cinstiri, i,ar pe cea oare nu e astferl, o p'edepsreste re,lele cele mai mari. ..Cinstegte c,u .zice, pe tatdl tXu, ca sd-ti fie fie bine-ti sd-ti fie viata lungd pe pdmint" (Ieg. 20, 12). Deci lege,a fdgdduind celor ce voiesc sd-i cinsteascd pe -pdrinfi, c. pe o cunu,nd qi rdsp'lartd 'aleasd, viata gi arni lungi, iar c,elor . ingimf,ati gi neci'nsti,to,ri, moarrbea,,a pus ,pes,te ei ca un pedagog frica spre a-i tine in ceea ce-i drept. Cdci a spus iardgi : <Cine iloveqte pe tatdl pi pe mama [ui, cu moarte sd mo,ard" (Ieg. 21, l5). Observd cd 'tot felul de pdoart fafd de ei iri pedepsegte in aceeaqi mdsurd. Din aceasta se vede iar,Sgi ,limpede cd drepturi,le pdrinfilor le-a pus in vecindtarte nemiJloci,td cu c,ele a,le lui Dumnezeu. Cdci precum pdcatul ,limbii impotriva lui Dumnezeu se pedepsegte cu m,oar,teagi cu urgiile cele mai mnri, aga gi cel impotriva pirinfilor. Fii,ndcd cine a dispretuit porunca dumnezei'ascd gi crine a nesocotit lege,a ca pedagog, va fi ucis fdrd mild. Dar legea dumnezeiascd porunc,egte .cd cine1nesocoteste ,indemnurile tat&ltti gi ale mamei, sd fie uc,is cu pietr,e. Cdci s-a sp,us in <A doua lege- ; <Iar de va avea cineva un tiu neascultdtot Si lnddrdtnic, care nu oscultd de glasul tatd.Iui sdu $i de glasul mamei lui, Si ei iI vor cerla gi el nu va asculta, lulndu-I pe el tatdl lui gi mama lui, sd-I ducd inaintea bdtrlnilor cetdlii Si Ia poarta localitdlii. gi vor spune bdrbalilor cetdfii, ziclnd: FiuI noslru ccesto esle neoscultdtor Sj este lnddrdtnic Ai nu ascultd de glasu/ nostru, petrccind in ospele $i belii. gi-l vor ucide pe el bdrbalii cetdlii cu pietrc. ,li vetri desliinla pe cel rdu dintre voi $i ceilalli auzind, se vor teme> (Deut. 21, l8-Ig). Deci mai
' 25?. E de remarcat ci Sf. Chiril vede in odihna de Simbltd ca un chip al fericirii ln viafa dumnezeiased, o indicare a preciz6rii lnvdldturii despre Dum. nezeu Cel Unu,l in fiintd ca Dumnezeu Cel intreit in Persoane. 'Cdci nu te poti odihni in iubirea lui Dumnezeu dacd El nu este iubire, deci Treime de Fersoane. Dar gi mai clar vede Sf. Chiril chipul Treimii imprimat ln puterea de nagtere a firii, prin ,care oamenii slnt tati ti fii. Lumea nu este o creatie fdrli un anumit sens. Puterea luri Dumnezeu nu se aratd in aducerea simpld la existenli a ceva, ci in aducerea la e4istenfd a unei lumi in .care se imprimd ceea ce e propriu Lui. De aceea este imprimatd 9i ln ea pornirea spre nattere. Firea omeneascd e li ea, dacd nu rtrddcina ultinrd a unor persoane gi izvorul ultim al lor, <ca o rdddbind. gi ca un izvor>. De aceea a cerut legea dupd credinfa ln Dumne-zeu Cel unul, cinstirea pdrinlilor, ca chip al lui Dumnezeu in calitate de ndscdtor al unui fiu.

:..:.INEI'IIrrARE

IN DUH $I ADEVAR

239

I
;

e ingdduit sd ne indoim cii cinstirea tatdlui ti.a mamei urmeazd indatd dupd cinstirea lui Dumnezeu ? PALADIE: Nicidecum. Cdci ,Ia datoria de a-i cinsti ne indeamnX gi ceea ce s-a spus i,n chip infelept de Durnnezeu : "Adu-li amintl cd prin:ei te-ai ndscut> (Ecc[." 7, 30). Iar p,artri,arrhu,l Iacob spune precum se cuvine a <De nu era teema de tatdl meu .Isacc 1n mineo (Fac.'31, 42). CHIRIL: Dar spune-mi, zicind cd prin ei ne-am ndscut, nu aratd limpede cd sint ch,ip aI Crr,eartoru,Iui al Cerlui ce cheamf, ceile ce nu li sint la existenld ? Iar zicind cd trebuie sd fie cinstiti cu fricd din partoa no,astrd,nu i-a imbrdoart cu demnit,atea Sitdpinul,ui? PALADIE: Fdrd indoiald. De ,aceea gi b,lestem& pe unii proverbul ' zicind z "Ochiul.care fide d.e tatdt gi necinste$te bdtrlnelea mamei, sd-I scobeascd corbii din vd.i,, (Prov. 30, l7). Dar l5mureqte-md, in ce infeles trebuie sd socotim cd s-,a spus inr chip inlerlep,t de c5,tre Hristos, Mintuitorului nostru arl tu'turor ; ncel ce iubeste pe tatdl sdu ori pe mamo so mai mut decit pe Mine, nu esfe vrednic de Mineu {Matei 10, 37). Ba unii aduc aminte gi de ac'eea cd uceoricului c.are se ruEa sd-l lase sd 'tutdJ 'meargd gi sd-i ingrijeascd b&trrilrefea, ii spune : sd i,ngroapu p'" <urmeazd.Mie Si lasd pe morli sd-gi ingroape pe morlii hor* (Matei 8, 221. CHIRIL: Dar ce este de neinieles in ac,este,a Dupe pdrerei mea, ? nu e nimic greu, c{ infelesuil cuvintelor de f,a}d e sirnplu gi USor de prins celor ce voiesc sd cugete drept. PALADIE; Totugi, mi se pare cd acest.cuvint nu scap5 cu totul de ' bdnuia-ld. Cf,ci pare sd ne opre,ascdde la respeotul f,afd de p)lrinfi. CHIRIL; Sd fim dep'arte de o asemernea b6rnuiaid, omutre, Fi de astfe,l de gindu,ri intinate. CXci cuvinturl Mirutuitorlrlui nu ne opreqte de ia respecrtul fa|5 de pdrinfi, ci ne invat5 sd soco,tim respertu,l 'fafd de Dumneze,u ca finind locul itllii gi rn:ai inalt. Dar ace,astn a spus-o cuvintul nosrtru, num,ind re,specrtulacesta fafd de pdrinti, in toate priVinfele, aI doilea fafd de cel cuvenit lui Dumnezeu. Aceastd ordine a pdstrat-o gi Hrisrtos, nefdci,ndu-le vreo vind c,e,lo,r voiesc sd iubeascd pe c,e pdrinfi gi neimpov&rindu-i cu vreo osindd pe cei ce tin sd-i cinsteascd, ci legiuind in chip preac,uvenit c,a cerle omeneF,ti sd meargd i,napoi-a'lui Dumnezeu. De aceea nu zice simplu: <<Cel iubegte pe tatdl sau'pe ce mama,', ci adaugd : (moi mult d.ecit pe Mine>. Sau oare nu socotegti cti iubirea fafii de Dumn,ezeu s-a cuvenit sd fie pusd inaintea celei fatd de oameni ? pdrere. PALADIE: Sint cu totu,l de ac,eea$i

; ;

r
L

240

S]tr. ClltaIL

AI, ALEI(AITIDNIEI

1HTRIL; Deci cel ce ponrncegte sd fie cinstite 9i legile firii nu l-a ldsat pe ucenic sd plece, c,a sf, nu creada c5 trebuie totugi sf, pund respectul, fald cle om mai presus de cel fald de Dumnezeu, fie acel om chiar tatf,. Agadar, pune cele ale sale mai plesus de cele a'le noastre. Cdci Dumnezeu este dincolo 9i mai presus de toate. Dar ardtind dato' ria cle-a cugeta $i zice cd cele ale lui Dumnezeu sint mai inainte 9i mai inalte, nu iasd din pricina aceasta nicidecum pe cineva s5 disprefu'Ii-l socote$te ca o vind iascS respectul fafd de parinfi. Lucrul acesta invltdtoriior Iudeilor, zicind: <Dumnezeu a zis: <Cinsteglepe tatdl tdu dumneze' $i pe mom a ta. Iar voi ziceli : cel ce zice tatdlui sdu : E dar nu mai trebuie iesc acela 1n care te-ai Ii putut tolosi de la mine, acela sd cinsleascd pe latdl sciu sau pe mama so. Deci ali destiinlat potunca 2s8' Iui Durnnezeupentru datina vooslrd, (lvlatei 15, 3-O) P,qLADIE; Dar nu e prea ugor infelesul acestora. Ldmuregte' te rog, care este gregeala Fariseilor in privinfa aceasla ? CHIRII; S-a scris in Levitic : .$i o grdit Domnul cdtre Molse, zi' cind: GrtiieSte liilor lui lsrai/ Si zi cdtre ei ; Omul cQIe vQ Iace Idgi'' duinld se va prelui sut/etul sdu Domnului. Prelul bdrbatului de Ia do' uirizeci de ani pind Ia Saizeci de ani va Ii d.e eincizeci de drahme de argint, cu cumpdna cey stintd'"- Apoi spunind citeva lucruri despre femeie gi copii, adaug5 iardgi z <IQr de va Ii sdrac IaId de acest prel, va slo inainlea preotului li il va prelui pe eI preolul* (Lev' 15' 2-3, 8)' Cuvintul e tainic Si adi'nc 9i il vom cerceta Ia vremea cuvenitf,. Acum sd vorbim despre cele nemiJlocite. Unii dintre israelifi veneau 9i do' reau sd inchine lui Dumnezeu sufletele lor, in chip (tip) 9i in umbr5, dar potrivit legii, mdlturisind pleotilor Si stf,t6torilor lingd aitar cd vor cla prelurile cqvenite pentru ele. D3r erau unii care doreau aceasta slavd (cdci voiau sd fie curdtiti Si sfintitri 9i inchinati lui Dumnezeu 9i altele asemenea cu acestea?), dar din lipsa banilor iqi tdiau dorinla aceasta gi arreau in s5rf,cie o piedic5 greu de ocolit in ca'lea acestui lucru. FafX de cdrturari gi farisei, cre li indemnau foarte stdruitor la da' toria de-a face aceasrta (cdci aceitia erau tare iubitori de bani $i stdpinifi cle pofta cistigurilor urite), ei se scuzau cu datoria fafd de pillor li rinfi, spunind, pe drept cuvint, c6 de-abia pot sd-$i agoniseascEi sau sd-gi procure imbrdcdmintea treacelora cele indestuldtoare viefii buincioasfl. Aceia insd cutezau s5-i convingd se nu dea nici o insemndtate acolei datorii, ci sf, $i-o lrnplineascd pe cea cdtre Dumnezeu. $i
'viei Nu se poate sustrage cineva de - la datoria cinstirii pdrtntilor, spunlnd 2,58. ii o adresezelui Dumnezeu,nici sl spun.dc-i ri-u le ca toali cinstirea fui de .ir. au trebuinta pe motiv cd vor sd-l d{ruiasci lui Dum;-i;;" ;;.i;-;; nezeu,

INSHINARE

IN

DUII

5I ADEVAR

241

ii invdfa;u cH dacd ar veni pdrintii ia ei cerindu-le aJutorul obignuit, sd spund tatdlui sau m,amei : oE der, aceea cu care te-ai Ii putut tolosi de Ia ntine,. Adicd prin orice,ai primit de Ia mine, sd gtii cd impufinezi ce,ea ce e inchin'at'lui Dumnezeu gi pui mina pe bunuri sfinte. Cdci m-am dedicat pe mine insumi gi m-am fdgdduit ca dar lui Dumnezeu. Iar aceia temi,ndu-se de pedeapsa ce le-ar veni din pricina sacrilegiului gi avind mare fricd de ,legile privitoare I'a ace'ast,a, petreceau tinguindu-se gi susfineau c5. evlavia fafX de Dumnezeu li s-a fdcut pricinf, de foame, invinu,ind poate gi poru,ncalui Dumnezeu ca una ce i-a lovit de moarte. De aceea zice z <Ali desliinlat porunca lui Dumnezeu, pentilJ datina voastrd", Ei trebrtiau sd cinsteascd pe cei ce i-au ndscut, nu sA desfiinfeze legea din'pricina evlaviei fald de Dumns2gu25e. AEadar, nici cele cuvenite lui Dumnezeu nu trebuie sd Ie nesocotim pentru cele omene$ti, Si nu necesar sd fim nepdsdtori nici fafd de ce,le omepegti pentru rDumnezeu.Ci dind mai mulf partea de frunte a iubirii lnceputului tuturor, aaica lui Dumnezeu, sd ddm indatd, in rindul al doileo pi nemijlocit, gi slujitorilor nagterii noastre cinstirile ce li se cuvin cit se poate de mult, gindind.u-ne pe lingd cele ce le-am spus, gi traaceasta. PALADIE: La ce ? CHIRIL: Domnu,l nostru Iisus Hristos ard,tindu-'ne ca un lucru clin cele mai necesare respectu,l faff, de pdrinfi, a irrvrednicit de pur,tarea de griji gi de prefuire pe Maioa Sa. Cdci aiunci cind ,era tdstignit pe cinstita cruce 9i pironit pe tema, ra i'ncredintat pe Siinta Fecioard ucenicului Sdu aredincios gi fdci'ndu-l pe apostoluri iubi,t ingrijitor al b5trinefelor ei, a'zis : <Femeie, iatd IiuI tdu. Iar ucenicului i-a spus : Iatd mame fa. $i din acel ceas a luat-o pe ea ucenicul lntru ale sale*. (Ioan t9,26-27). PALADIE r Foar,te frumos mi se.pare cuvintul despre ,acest lucru. CHIRIL: Dec,i legind dupd cuviinlX p9 ,copii de pdrinti Si poruncindu-le jugul legii qi al datoriei, a legiuit totodatd ca 5i pdrinfii sd fie la fel fafX de'copii, dacd nu vor sd se abatd de la voia lui Dumnezem. Preainteleptul Pave1 poruncind copiiior scunt gi direct, sA se supund pdrinlilor, adaugX : <Pdrinfilor, nu intdritati la minie pe copiii voStri, ci-i creSteli 1n staturile Domnuluf" (Efes. 6, 4). FScindu-vd as,tfel tilcuitorii celor mai bune invdfdturi indreptati-i spre viata cea pl5cutd lui Dumnezeu qi potrivitd cu llegea. Iar legea mergind pe
259. Dedicarea cuiva lui Dumnezeu nu trebuie sE. mearo6 olnd acolo, incit " si lase pe pirinlii neputinciosi sd moard de foame. Trebuie impdcate amindoud. Tot lui Dumnezeu ii ddm gi cind ddm oamenilor. Dar pe oameni trebuie sd-i iubim atrdgindu-i qi pe ei la cinstirea lui Dumnezeu, Cdci aga ii iubim cu adevdrat. | 16- sr. c,.rRrL

c2,

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

ocolite (cdci aga obignuiegtesd facd), indeamnd pe pdrinti ,sd se ingrijeascd de viala cinstitd a copiilor. <Nu vei pingdri, zice, pe Iiica ta dind-o spre curvie, ca pdminlu,l sti nu tie loc de curvie, Si sd se umple de noi curdlia trupurilor inainte de celelalte, ca o pirgi a vieluirii slinte, pen' tru cd cele trupeqli sint intrdrile sftdlucirii dupd duhzal, cind ocolesc spurcdciunea witd ti necinsfitd". Deci,.pdrinfii trebuie sd ne invele lucrurile cele mai frumoase' Iar clactrinvdtbtorii sint lenegi ;i nepdsdtori,ba mai rnult, dacd s-au fdcut snrinteald copiilor, cilduzitori gi invdtdtori spre cele urite, vor suport.r pedeapsa cea mai gr,ea, ca unii ce-gi stricii rodurile ,lor pr'oprii 9i ii aCdci runcb in gropille pierza,niei,cind trebuiau sd gi mo'ard pentru ei 261. gi ,aceastao puir,e fire'a c'a lege pdrinlriilor. Deci cel ce i9i oferd ce'lo,rce voies'c fric,a s,a spre ce,a mai vdditd uriciune, va fi c,er'tat9i pedepsi't de Judecf,,torul tu,tu,ror cu dreptarte, nu numa,i pe,ntru e,l singur, ci Ei pe,ntru toli cei ce s-au rosrtogolit spre uriciurne. Cdci infS|igirndo cursd 9i m,reaji a morfii, i-a at'r'aspe toli spr,eea, chiar dacd llu's-au prins tofi' Cdci nu se ar'e i,n Vedere sfirgitul, ci intenfia fap'telor intreprinsc. Despre o astfel de femeie zlce gi preai'nfe'iepturl Solomon : <Femeia) cate esle lal $9i inima ei mreajd, are lanluri in miinile ei, (Eccl. 7,27). Deci in mod neces.ar zice legiuitorul : (Nu vei pingdri pe tiica ta, dind-o spre curvie, ca pimintul sd nu tie loc de curvie,,. Cdci d,acd n-ar fi peste tot vreo femeie cu care s-ar purtea sdvir,gi pdcatul curviei, n-ar fi grert sd se ocofeascd pdtimirea lui, chiar dacd ar fi cineva ugor de clus cu spre pldce.re.gi mi,nteacu totuil bolnavir cle sl6biciune. Dupd ce a poruncit pdrinfilor sd pdstreze cinstea t4upeasciia copiilor, peclefiseq;te mo,ar,teagi pe ce,l ce merge pirnd la acel gi'nd c'q cu p,roprii copii. Cdci s-a scris in Lesd arunce in apos,tazie(,necredi,n|6) vitic: "$i a,grait Domnul cdtre Moise, zicind; $i vei grdi liilor,luj Israil zicind : De va Ii cineva d.in Iiii tui Israil sau din prozelitii venili in Israil, care sd dea din sdminla lui idolului, cu nloarte sd se omoare. Nororiu] care esle in locul acela i] vQ omori cu pietre. $i Eu voi pune lala Mea osupro omului acela gi-l voi pierde ctin
260. Cind cele trupeqti sint curate, ele sint inceputurile strblucirii duhovnicesti. un trup ce se tevdle$te in noroiul patimilor, nu poate fi incEperea unui suflct cura,t, luminos. Cine nu se git-rrle;te la Dumnezcu in Iaptcle salc trupe$ti, cel ce face aceasta c sutriectul care gindegte prin sufletul sdu. Nu se poate desphrfi in vieluire intre trup 5i suflet.' ' 261. Iubirea pirinlilor latrd de copii, deci 9i a copiilor fati de pirinli, lrebuie sd meargd chiar pind la moarte. Dar aceasta nu se opune indemnului lui Hristos ca omul- sd-L iubeascd pe El mai mult decit pe pdrinli sli viceversa. Dar numai dacd prin aceastA jertfire se aratA urmdtori lui Hristos, care 5i El S-a jertfit pentru noi.

INCHINARE

TV DUH

SI ADEVAR

2.t3

F
h

poporul lui, cd a.dat din sdminla lui idolului, ce sd spurce cele slinte ale Mele gi sri pingrireascd. numele celor slinlili ai Mei" (Lev. 20, l-2), PALADIE: Porunca e intunecoasd. Nu e limpede ceea ce vrea sd spund. Vei face bine lSmurind-o. cHIRIL r Moabifii qi Madi,anifii, Gherghese,nii gi Agarenii gi ce,leI'adtene,amuri b,a,rb,ave, care locuj.au i'n finutul Iucleilor, trdjau in obiceiurrile pdginetrti $i fiecare |inea re'ligi.a ca,re ii p,ldcea gi se inchina ;,i s,lujea cum ii ven,ea in minte. la,r Israe,lilii neavind inci cugetul intdrit gi statornic in iubirea cle Dumnezeu,'erau ugor de atras la apostazie gi lunecau aga de repede, inci,t socorteaucd nu e nimic d,acd se inchind gi ei dumnezeilor neamurilor apropiate 9i se hot.irdsc sd boleascd impreunb cu vecinii de rdtdcirea de m.ai in,ainte din Egip,t. Astfel, aprinzindu-se oclal.l qi iiina cuce'rili de f'rumuselil,e femeiilor martianifi,lor, au invo'ca.tpe Be'lfegor. De aceea legintorul prevdzind slibiciune,g cugetu. lui lor u6or de sfdrim,at, a op,rit c'u desiivirgire amestecirrre,a.cu strdinii. spunind limpede : <Pe Iiica ta nu o vei tla tiului lui gi pe Iiic:a lui nu o vei lua Iiului tdu. cuci ve intoarce pe IiuI tdu cle Ia Mine li mergind ve sluji duntnezeilor srrdirn> (Deut, 7, 3-4). Fiindcd deci se putea intimpla, fdrd indoiald, ca unii din israelifi, atraqi _ r]e boghfie, sd voiascd a-gi lua de femei pe fetere celor rnai de frunte dintre pdgini, nemaidind nici o insemndtate apostaziei, hotirrdgte urgie qi moarte pentru aceastd indrdznealf, qi supune vina aceastacelor mai grele pedepse.Cdci in chip necesar cea datd strxinului igi va schimb,a qi cuge,tu,lgi va s,luji drra,cil'o,r. De,ci pe pierzdtorul propriu:lu'i.rod,l-a supus unoi pedepse egale. Ag,adar,pe ai,nd Scriptura sf,intd gi noud indeamnd pe pdrinfi sd se s,trddui,asc6sd f,acd cregterep c'opii'lor in sf,aturi,leDomnului, leEea zdbavni,cd la limbx merge pe ocolite gi cu inconjururi pe aceeagicale. cdci dup6 ce a poruncit pirinlilor sii nu lase pe fiice sii se cledea la uriciune gi desfrinare, Ie spune dupd aceea cd trebuie sd le pdzeascd pe ele in cunostinfa dei Dumnezeu gi sd nu le lase sd se piardd in spurcata slujire la idoli, insolindu-se prin legea nunfii cu bdrbat bogat, dar strdin. Sau oare nu aceasla o spune gi cuvintu,l : <ce va Iolo,si omur de va cisliga toatd lumea, iar suf/elul sdu gi-l va pierde?, (Matei 16,26). PALADIE: Drept ai grdit. CHIRIL: To,tuqi,uEor po,atevedea cineva cx nu micd e cleosebirea itn,trecei ind,rept,afi in Hristos gi cei pe c.ar i-a c,rescu,tlege,a. Cdci celor vechi'nu le era f5'ra vdtdmare sd se ames+ece pxginii 9i sii se afle cu la un I'oc cu cei de a,lrtr,am. Dar pe noi p,avel ne sfdtuie$te s5 avem or vieluire mai ina,ltd gi mai i'ncrezdtoare, z,icind : ^Dacd vreun bdrbat are

244

SF. CHIRIL

AI

ALEXANDRIEI

cu el, sd nu o lose, o femeie necrerlincioosd li ec consjmt e sd locuiascd 6 i t e m e i a , c u l e a l e u n b d . r b a t n e c r e d i n c i o s g i a c e s t a c o n snecredincios imtesdlocu bdrbatu] iascdcued, sd nu'si lose bdrbatul, Cdci se sfinleqte prin bdr' prin temeia credincioasd si se slinlelte femeia necredincioasd batul cred.incios))(I Cor. 7, 12-14)' raoeste lucruri ? De , ce Care e na|ilrnea unei 'astJel de ico,nomii ln de alt cuget, iar acum se temea in rrechime tregea de insofirea cru c'ei nusem.aiteme?PeceichernatiinHris,tos,Duhulcarelocuie'.".i".:1 giincarestrigdmz.Avva,Pdrinte,(Rom.B,15),iifacetarigineclintiti darul Duhului' c6ci prein iubire,a lui Dumrnezeu. Aceia ins6 n-aveau cumspuneloan:olncdnueruDuhulsfint,pentlucdlisusincdnu.se in Hrist'os' iarr preamdrise" (Ioan, 7, 39) 262'A$'adar' to'atd desdvirqirea e legea n-a desdvir'$itnimic, dupd cum s-a scris' nedes5virgiPALADIE: DOresc s6-mi spui cum se poate face clara r6a legii ? 'CHIRIL:Bucuros.Darcuvirrtulnostrtrv|a,urmarim'aiintiicele apropiatenoud$ivacercetafelurirleiubirii,aproape].ui,scrierile]ui Moise.invii|indu-iaceastapeceivechiirr,tr.unchipmaigros|deCum trebuie. aoeasta $i cit m'ai repede' PALADIE: Treci altunci rl,a tdu co pe tine CHIRIL: Deci legea zice: <Sd iubeSti pe aproopele pune 'l,ainimd (Lev. lg, 1B).iar Domnul nostru Iisus Hrist:r.1" frnsutri, luind i'n apdr'area degii legea iubirii intreoialt5 prin nenumSr'ate raliu,ni, cunogtin|adi.nt'ire$ivoinlndinfiecare.oDecjce]ecevoi|isdvi]etaca 1)' Cdci dacd va voud oamenii, Iaceli Si voi lor asemeneo'r{Ma'tei 7' de la'aceia, nu voi cinev;a s5 fa,cd 5i el aitora c,ele ce voiegte si [e aib.1 sevalipside|in,td'Civapasimaidegr,abdpecaleadreaptSaiubirii $i va lua cununa iubirii intreolaltd PALADIE; Bi,nezici' decit credinla 9i 1HIRIL; Deoi riubirea e pli,nirea legii gi m,ai inaita impletindu-i ca din nddejdea. A6a scrie dumnezeiescul Pavel. cdci aS impdrli toote flori cle primdvard o cunu'nd mu'lticorlord, zice: <$i de dragoste nu Qm' averile mele $i de o^5da trupul melr ca sd fie Qrs' iar bundtctte, dragos' nici un folos nu am. Dragostea andelung rabdd, e cu nu se poartd crr necu' tea nu pizmuieSte, nu se Id|e,5te,nu se tru|eSte, pune la socoteald viinfd., nu cauta ale sale, nu se oplinde cle minie' nu
-credinfa lor' incit chiar cisdto'rili cu 262. Cre$tinii erau atunci aga de tari, in . aimpotriva,'ii atrdgeau ei pe aceia_.13^,::"_' ci irecrestini nu puteau;i "iilii;i ori'" _"i, p" oe'uiii- parte' legea veche era datb numai pe seama evretror' ;;tJ;";;;$ii;a.' pe cind cregtinismul e universal. ca sd_i tind ca ,rn pop"or-iu-pu;;t d; att-ele,

DiICIIINARE

IN

DUII

SI ADEVAR

243

F
b

ci bucurd de adevdr ; toate /e su' rdul, nu se bucurd de .nedreptate, se Ierd, toate Ie crede, toate Ie ndddjduieqte, toale le tabdd i dragostea ni' ciodatd nu cede,, (I Cor, 13, 3---B). Dar acestea socotesc cd sfurt vddite tutu,ror gi s-ar ,Iuargi foarte mu,l,t cuvintu,l, dacd am vrea sd adundm cu de-am5huntul din cele care se afl5 in Scriptura Noud. Ci, acum s[ ne intoarcem la umbrele din iege $i la cele poruncite chipuri (tipuri) celor vechi. .in PALADIE; Foarte bine cugeti. SHIRIL: De,ci legea e o deprindere gi o arvund a bdrbdrtegtilor fapte evanghelice. Cdci s-e scris z <A tace cde drepte e inceputul cdii bu' ner'(Prov. 16, 5). Legea ne c5leuzeqte spre Hris'tos qi'cigtigd slava nemincinoasd a vietii Ce se cunoagte in El, dacd se intelege duhovnice,gte. lii ne ageaz5 in dreptate. Dar invdfdtura evanghelicd ne duce spre cea r.'e,e mai presus de ace,asta.Iar feiurile dreptdfii. siarrt: primul, cinstirea Si .iubirea lui Dumnezeu CeI Unul gi prin fire, iar vecin cu acesta 9i inpunindu-se datd dupd el esrte iubirea de frafi 9i de cei de ace,laqi ne.atrn' inainte respctul fald de pdrinfi. Dar Scriptura inainteazd in 'ordinea cuve,rritd, invdfinclu-ne cd dupd ev.Iavia fald de Dumnezeu gi respectul fatd de pdrinti, se cuvine sd ardtdm bundcuviinld gi fatd de allii. Pentru cd legea are grijd totdeauna de purtare egald gi poruncette sd cdurt5m cu grijd ceea ce e drept. c6ci s.a scris in A doua lege: .sd nu Iie in sacu] ,du cumpdnd. mare Si micd. Cumndnd morg Si dreoptd sd ai 9i mdsurd. adevdrotd si dreaptd sd ci, ca sd ai zile multe pe pdmintu), pe care Domnul Dumnezeut tdu tri-I dd tie spre mo$lenire. Cd uriciune esle Domnului Dumnezeului tdu tot cel ce |ace acestea, tot ceI ce tace ne' ' d.reptate(Deut. 25, 13-16). $i iarflti in Levitic : ./n mdsuri, 1n greutdli 61tmpenedlepte, grcutdri dtepte 9i mdsurd dreaptd sd f ie Si ln cumpene, Ia voi, (Lev. 19, 35). Ii silea sd caute egalitat.eacit mai deplind in modurile dreptdtii. $i pe drep,t cuvint. Cdci mintea dreaptd Si iubioare de dr-eptate cintdrregte qi mdsoard firile lucru,rilor 9i cautd ratiunea ega,litdfii, mai subtire gi mai exact decirt i s-ar pdrea cuiva cd fac cei ce cintdresc monezile in cumpdnd gi pe cintar. $i miisoard fiecdrui'a din cei 'privifi ceea ce i se cuvime cel mai mult, nestricind frmmusetea egalitdfii exaote prin prisosin|d 9i neingdduind sd se gtirbeascd galitat'e'a prin apleca'rea spre ceea ce-i prea putin. Sd fie deci, zice, mdsurile 9i 'cumpenele drepte gi mdsura dreaptd. Iar acestee socotesc cd sint nigte chipuri (tipuri) 9i pilde vddite care nu aratd moclurile in care trebuie sd c,ercetdmrrafiunea exadA a egalitdfii 9i prin c,areapare cunostinf'a dreptdfii. Observd insd cd cele din lege se mdsoa'rd intreolaltd 9i au ca hotar dreptatea. DaI cele ce ni s-au dat prin Hristos sint mai bogate gi se

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDEIEI

ridic5 mult dincolo de ele. Chci binele, adicti slava vielii in Hristos, intrece dr'ep,tatea. PALADIE: Bine zici. Cdci mi-aduc aminte cd Hristos a spus ce. lor indreptafi prin credinfd : <Arnin, amin zic voud, de nu va priso.si dreptatea voastrd mai mult declt a ccirturarilor gi fariseilor, nu veli intra in impdrdlia cerurilor>t {Matei 5,29), CHIRIL: Acestea aga sint. Dar sd cercetiim, de vrei, mbsura drep-. tdfii nozaice gi slava dreptdfii dupii lege. Cel ce se sirguiegte drept sd dobindeascd cunogtinfa dreptdfii pi fine sd se distingi in iubirea de frafi, trebuie sd apard statornic Si intdrit $i aSa cum este, nu schimbdcios, nici uquratic, nici cu o bunetate pref5cutd, vrind s5.gi acopere chipui de lup intr-o piele de oaie ; ci mai degrabd sii se sileascir sd aibd descoperitd 9i fdrd patd libertatea felului propriu de a ,fi. De aceea zice legea ; "Sd nu umbli cu viclenie in neamul tau, Si sd nrr urdsti pe fratele tdu i'n inima tc,r {Lev. 19,17). Tot aceasta o .pomncegte ,pi altfel: <Sd nu pui pe tine haind lesutd din doua feluri:,t {Lev. 19, 19)r $i iar59i : <Sd nu. te tntbraci eu haind lesutd dln llnd 9i in,, (Deut. 22, 11). Cdci am&girea gi viclenia cri chip de bunltate e cu adevdrat pdcat foarte greu gi mai mare decit toath prihana gi un lucru din cele mai urite lui Dumnezeu, avind ca sord fafa indoitd a sufletului gi a gindurilor gi schimbarea neincetatd, care stirnesc minia dumnezeia,sc6a mintii preacurate. Cdci zice despre unii : <Sdgeafd ucig'atoare.este limba lor; vielenie sint cuvintele gurii lor; aproapelui sdu ii grdiegte cuvinte de pace Sj in sine are du$mdnio. Sri nu-i cercetez pe ei ? zice Domnul. Sou nu se vo rdzbuna intru poporul acesla sutletul Meu?" (Ier.9, B). Iar David zice "cd cel nevinovot cLr miinile qi curat la inimd,,cere nu a viclenit in limba lui pi nu a tacut rdul uproapelui sdu, se vo sui in muntele Domhului, (Ps. 14, 3-41. Astfel legea ii interzice omului ca un lucru prea urit gi necuvenit a .umbla cu viclenii, adici a viefui fdfarnic Ai a-5i lua chipul dreptdtii gi a pdgubi pe frafi, disprefuind legile iubirii. Dumnezeu nu ne lasd sd avem haind fesutd din doui feluri, inviifindu-ne ca printr-o ghiciturd sd nu suferim a avea o minte cu doud te[e, inlelee clouci|efen lduntrice Si spirituale, blestemata pottd de-a pkicea oamenilor, impletitd din doud pornifi ce se corup Wa pe otlo. Cf,ci care, sau cum e viala fdfarnici]or?,Oare nu aceea de-a se ardta vederii oamenilor gi de-a pdrea cd sint buni, ei nefiind buni cu adevdrat ? PALADIE ; Foarte adev5rat. CIIIRIL I Deci fata indoitd a purtdrilor e fesutd din doui voinfe neasemenea. Dar dumnezeiescul David nu primegte decit pe b6rbatul

INCITINARE

IN DUH.SI

ADEVAR

247

cu un singur fel de purtare. De acesta spune cd se invrednicegte de pe ocrotirea de sus : "Cdci DomnuL sd/ri,sluieSte cei de un singur tel in casd" (Ps. 67, 6). Se spune apoi cb Dumnezeu risipegte oasele celor ce vor sd placd oamenilor. Lucrul acesta il ur5gte $i Pavel, zicind : <Oare voi asculta de oameni, sau de Dumnezeu? Sau ccrut sd plac oamenilor ? Dacd aq pldcea oamenilor, nu a$ Ii sluga Jui Hrisfos> ( G a l .1 , 1 0 ) . PALADIE : Dar cui nu-i este vdclit cd e cu adevdrat o nebunie gi o instrdinare de la calea cea dreaptd complicitatea gi fdfdrnicia ? CHIRIL.'Deci, e un rod al iubirii neprihdnite gi potrivite cu bdrbatul drept gi bun, a fi strdin de viclegug. gi aga zice legea cd trebuie sd fie cel ce slujeqte cu adevdrat dreptdlii gi e indrdgit de iubirea de frafi, incit slava sa apare ca avind slava aceasta nu numai pentrlr cd refuzd el insugi sd pdgubeascd pe alfii, ci gi pentru cd se face inv6fdtor al celol din neamul sbu, sau al celor ce-i sint apropiali in alt mod qi se bucurd de faima legdturii cu el. Dar $i Pavel indeamnd pe cel ce va avea grijd de Bisericd, sd aibd fii supugi gi face din aceasta o dovadd a onestitdtii pe care o are acela sau nu, zicind: nlar dacd. cineva nu qtie sd-gi conducri casa se, cu.m se va ingriji de Biserica Jui D u m n e z e u ? >( I T i m . 3 , 5 ) . D e a c e e a z i c e l e g e a i n c h i p u l u n e i p i l d e gi a unei icoane clare : <Iar cle va impunge un taur un bdrbat sou o Iemeie Si-i va omori, cu pietre se vo ucide taurul ,ginu se vor minca cdrnurile lui. Iar stdpinul taurului va Ii vinovat. Dar dacd taurul impungea dineinte de ieri ;i dinainte de alaltdieri gi se vo fi spus stdpinului sdu gj,nu-1 va Ii inchis, ci vq omori vreunbdrbat sau vreo Iemeie, taurul sd ,y'eomoere cu pietre, iar stdplnul sd Iie omorit Si eI. Iar de i se vc impune prel de rdscumpdrere, ve da prelul de rd"scumpdtare pentru sulletul sdu, iit ii vor impune. gi rlacd taurul va impunge un fiu sau Iiicd, dupd rinduiala aceosta vor tace lui,Dar dacdva impunge rob sou roabd.,va da stdpinutui lor treizeci detarginli Si tauru/ se vo omori cu pietre> (Ieg. 21, 28-32). i1i este clarh. porunca ? PALADIE r Nu prea. CHIRIL: Iarseama la ce .spun. $i inainte de'toate, gindegte-te la sfintul Pavel, care scrie: "Oere de boi se ingrijegte Dumnezeu? Oare nu de noi vorbegte ?" (I Cor. 9, 9, 10). Deci prin taur inchipuiegte pe omul batjocoritor gi ingimfat gi care are puterea sd stdpineascd. Cdci acest animal e mindru, pururea ingimfat, foarte puternic la luptd gi anevoie i se poate suporta asaltul. Legea a poruncit ca un om ca aceita, de va fi casnic gi supus vreunuia din cei ce vietuiesc evlavios, . gi va vdtdma, mai bine zis gi va ucide pe cineva, doborindu-l cu pu-

248

3I"

CHEIRIL

AL

ALE><ANDNIEI

terea lui mai mare, sd fie pedepsit pentru aceastd faptd cu moartea. Cdci a spus cd trebuie omorit cu pietre stdplnul. Dar il scapd de minie pe stdpinul lui, dacd nu i-a cunoscut ndravul gi pofta lui de stdpinire 9i n-a fost vddit ca pdrtag al rdutilii aceluia. Cdci nu sint ale noastre crimele altora, cind ne-au fost necunoscute noud. $i nu lasd sd se mdnince cdrnurile taurului, ca sd nu se impdrtdgeascd cineva de necurdtia altora, ardtind prin mincare, ca printr-un chip (tip) participarea. $i oare nu s-a spus in mod vddii aceasta prin cuvintul : <Pdslreazd"-te pe tine curat, 9i nu te tace pdrt&S la pdcatele altoro 3> (I Tim. 5, 22). PALADIE: Ba da, . CHIRIL.'Dar a poruncit sd fie judecat impreund cu taurul gi stdpinul, dacd a gtiut cd e in stare de crimd 9i e vddit cd a cunoscut pofta Iui de stdpinire. Cdci omul ce putea opri ndravurile nelegiuirii gi impiedica crima, dar nu a fdcut-o gi anume cu intenfia cea mai hotdritd, se vddegte ca impreund lucrdtor gi ca unul care, a primit prin voinfd gi printr-un gind asemenea cu al celor ce-au sdvirgit ceva necuvenit, sd conlucreze cu ei. Sd fie omorit deci, zice, unul ca acesta, afard de cazul cind judecdtorul i-ar impune un pret de rdstumpdrare gi pldtirea pagubelor. Legea are in vedere 9i blindefea, dar pi lmpdrtdgirea de pdcat cu voia gi conlucrarea prin simpld consimtire. <Cdci judecdtorii pedepsesc mai usor dacd. socotesc de bine". Dar privegte adev5rul din chip (tip). Judecdtorul tuturor osindegte la moarte cele mai grele dintre pdcate, dar primepte pe pdcdtogi sE aducd pi pref de r5scumpdrare; cele ce topesc pdcatul, lacrima pocdintei, durerea pdrerilor de rdu,, faptele milosteniei. <<Cdci mini Airuiegle judecata>, dupd Scripturi (Iacob Z, t3). Legea face insd o deosebire atentd Si intre cei ce au suferit. Dacd taurul, zice, a omort un fiu sau o fiicd, sd fie omorit si el fdrd mild, dar dacd a omorit un rob sau o roabd, sd se ceard pentru aceia - argint. Meritd sd ved3m care e raliunea acestoia, dat fiind cd liberul gi sclavul s-au ivit intre noi din pofta de st6pinire 9i din ldcomie, nu e un neajuns al firii, cum e boala. nCdci un singur Dumnezeu ne-a tdcut gi Unul e Tatd.I ttituror)), dupd cuvintul proorocului (Maleahi, 2, lo)s. Oare Fdcdtorul socotegte gi starea de robie a unora
263. Diferenta de la liber la sdlav nu e o stare ce tine de firea omeneascd, de pofta de stdpinire $i de ldcomie, adicd de pdcat, cu care sint dotati gi cei in care unul e mai dezvoltat. Numai laptul cd cei din urmd mai sint dotali gi cu practicd gi cu mai multi dibdcte ii ajutd s5-9i poath satisface pofta de stdplnire 9i ldcomie mai accentuatd tn mod mai deplin ln defavorul altora, reu$ind sd se impund o pozilie superioard, De fapt tofi au nigte insuSiri deosebite, dar insugirile proprii ale unora nu sint insugiri de dibdcie practicd, ci de gindire contemplativS, sau de expresie artistici. ln aceastd poftd de stEplnire 9i de ldcomie nu sint ati? de accentuate, Dar mai sint $i alfii ln care o mai accentuatd inlelegere umani sau o

INCIIINARE

IN DUE SI ADEVAR

249

ca produsd de un pdcat aI lor ? Oare 9i Ia el robul e mai mic ai cel in liber il intrece in slavd ? Nicidecum. <<Cd"ci Hristos lisus nu e nici (Gal. 3, 2B). Deci, pentru cd legea e umbrd, inchipurob, nici liber> ieste prin fiu gi fiicd neamul iiber al sfintilor, iar prin rob $i roabfl, pe cel incd rob gi supus pdcatului 264.$i nu este acelaqi lucru a sdvlrgi un rdu impotriva sfinfilor sau a pdcdtoqilor. De aceea ru se p: depsesc amindoud acestea la fel 265. Cd sint Ei unii gi alfii frati dupd fire,'e limpede oricui. Dar sfintul are o superioritate duhovniceascd gi se afld pe indltimile virtulii ; 9i e atit de prefuit la Dumnezeu, incit a fost agezat in lreapta de fiu Si fiicd li s-a ridicat peste mdsura omeneascd 5i de rob. Dar legea ne inva!5 gi in alte feluri sd urmdrirfi dragostea de frati. Infdiisindu-le gi pe acestea in cele urmdtoare, vom spune despre fiecare ce ne va veni in minte. Astfel a zis iardgi : ,.Ior dacd.cineva va cleschide un pul sou vo sdpa un put $i nu'I va acopefi 9i va cddea acolo un vilel, sou un osin, stdpinul pulului va pldti, va da ugint stdpinului lor, iar stirvul va Ii aI luir (Ie;" 21, 33-341. Aci se porunceSte prin ghiciture sd nu se pund o piedicd sau o sminteald inaintea fratelui gi sd nu se lase ca ceea ce e folositor prin fire sii se facd unora spre pagubd, sau cele noud gi altora necesare pentru viald sd se arate cale spre moarte. Cdci deschizind sau sdpind cineva un pul, nu face sie;i 9i altora un lucru bun gi necesar ? Dar sd nu fie ale tale, zice, prilej de primejdie pentru altul. Cdci <iubirea nu cautd ale sale>, cum spune dumnezeiescul Paverl, ci fine seama mai degrabd de ale altora (I Cor. 13, 5).
bDndele accentuatd, cuviinta, mai coplegesc pofta de stdpinire Si ldcomie. Acegtia in neant pind Ia sleire - de cei dototi slnt pugi in situalie de dependenla tali cu o' dibEcie practicd cu b mare nepdsare fafd de seme:rii lor. Oamenii ar trebui sd fie liberi gi egali intre ei. Dar necesitatea ca ei sd triiascb in relalie unii cu alfii, ii ajut6 pe cei mai dornici de stipinire gi mai lacomi, dotati cu o -praciicA sd-Si creeze o situafie de superioritate asupra altora' cieosebitd dibdcie Ei nu trag din trebuinfa ce-o au de altii concluzia cd ceilalli au 9i ei o valoare' ci tind, dicd nu la nimicirea lor, la o aservire a lor ln lucrarea proprie. Se cere o inaltd treaptd de umanitate pentru a impdca libertatea cu .trebuinfa de relatie reciprocd. $i'ace;tia pot ajunge acolo fdrd a se recunoagte ca rdspunzdtori in lafa unei voinle superioare tuturor 6i considerd ca legi ale esenfei din care provin propriile porniri. 'Zg.i. nxist'a o singurl robie adevdrat5 : cea prin care omul e supus patimilor sale. Dar robia patimilor sale 1l face rob pe cel adeseori mai liber de ele ; liberi deplin de patimi sint sfintrii. Se vede aceasta in faptul cd nu robesc pe nimeni. Numai robul patimilor robette pe allii, nu poate realiz.a relatia liberd cu allii. ln Hristos nu e o deosebire lntie liberi 9i robi, produsd de patimi. ln El sint toti liberi. Cine se sdldgluiegte prin credinld deplin ln Hristos, ll vede in EI pe toli la fel de des6vir$iti, de liberi. ' 265. A Iace un rdiu unui nevinovat e mai grav deeit c riposlo eu asprime ee' lui pdcritos.

'ziio

sF. CHIRTL AL ArExAr.i,bRrEI

PALADIE.' Dar ag voi si gtiu clar cine este cel ce deschide sau s a p hu n p u l , $ i c e e s t e p u t u l ? CHIRIL; Nu e greu cle infeles ceea ce spune istoria. Cdci spune c{ trebuie sd se acopere puful, ca sd nu se intimple vreo vdtdmare vreunora. $i sd gtie, zice, cel ce nu face aceasta, cd de va chdea vreun animal in el, va pldti argint stdpinului, iar stirvul va fi al lui. Dar indltindu-ne peste infelesul clar ai istoriei 5i ridicinrl lucnri la infelesul duhovnicesc, spunem aceasta: puf pare sd numeascir legea aici cunogtinla de Dumnezeu insuflatei Scripturi gi invdfdtura despre Sfinta gi cea deofiinfd rreime 9i gtiinfa tainei lui Hristos. Cdci acestea se afld in adincime gi au o putere de viafd fdcdtoare. Despre aceasta va mdrturisi lnsugi Mintuitorul : <<Aceasra este violo de veci, ca sd te cunooscd pe Tine singurul Dumnezeu adevdrat si-pe lisus Hri^stos pe care L-ai lrimis, (Ioan lz, 3). Deci, cel ce citegte scripturile vechi gi cerceteazd cu osteneald cuvintele de Dumnezeu insuflatei scripturi gi cautd cunogtinta exactd gi neptirbitd, se aseamdnd mult cu cel ce deschide un put. Cici cautd api vie gi izvor inveseiitor gi fignire spre desfdtare (ps. 45, S i ps. 35, g; Ier. 2, I3). Iar cel ce a ajuns pind la atita pricepere, cd poate incredinfa gi unei scrieri proprii inlelegerea tainei, sapd puf. cdci face ceva nou, nu acldugind la ostenelile altora, ci folosindu-se pe sine insuqi gi pe altii prin cele proprii' Dar deschid puluri sfdrimate, dupd cuvintul proorocului, 9i iubitorii cunogtinfei (gnozei) mincinoase. Deci, de va. deschide cineva vreun put, zice, sd ng se facd mijloc de pierzare, ceea ce se pdrea cd s-a fdcut spre bine. cdci trebuie sd infdliqdm invdfdtura despre Dumnezeu drept gi exact, ca sd nu se facd nimdnui prilej de smintealir. Aceasta socotesc cd inseamnd a pune un acoperdmint pe pu!, ca invdfdtura sd nu fie lipsitd de cuvenita sigurantd. Iar de va cddea, zice, un bou sau un asin, cer ce s-a ostenit sd pldteascd. Nu e vorba iardgi de boul gi asinul simpru, ci un infeles adinc al lor spun-ebou ca sd inleiegi neamul sfinfit gi curat, iar asin, ca sd intelegi pe cet nesfintit gi necurat. cdci nu se aduce lui Dumnezeu ca jertfd cel necurat. iar neam sfinlit gi curat spunem cd sint cei sfinfifi prin credintS. Iar nesfinlit gi necurat sint cei ce n-au fost incd cur6|ili prin sfintul Botez, ci au intipEritx in ei intindciunea pdcatului. Deci e.ca gi cind ar zice : De i se va intirnpla vreo vdtdmare, fie vreunuia din cei ce-au fost botezafi gi pecetruifi prin har 266,ca
266. <Pecetluifi prin haru slnt cei unqi cu Sfintul Mir.

INCHINARE

lN

DUII

SI ADEVAR

251

r
*

aparfinind lui Dumnezeu, fie vreunuia din cei ce nu sint incd astfel, cel ce s-a fdcut pricind de sminteald va fi supus pedepseii si-i.va rdrninea lui stirvul, adicd a lui va fi moartea celul ce a pdtimit-o. Dar gi Mintuitorul fine sd ne asigure, zicind '. uDe vQ sminti cineva pe unul din ace$ti mici care au crezut in Mine, de Iolos i-ar Ii lui sd-li atirne de grumaz o piatrd de moard pi sd se inece, in adincul mdrii,, (Matei 18, 6) 267. PALADIE.' Drept ai grdit. CHIRIL r Dar poli vedea u$or cum ne aratd legea prin alte ghicituri ci e primejdios a pdcdtui gi mai ales fatd de frafi. Cdci atunci cind lovim congtiinta lor slabd, pdcatul nostru trece asupra lui Hristos 268. Astfel a zis : "Iar de va ieSi toc Si va aIIa mdrd.cini gi va arde cldi, sau spice, sau farind, Ie va pldti cel Ce d pus loculo (IeS. 22, 6). Cdci nu se cuvine ca sd piard impreund cu cele c.e prin fire vatdmd ceea ce-i de folos, nici irnpreund cu cele sdlbatice, ceea_ce-i domesticit' PALADIE: Ce infelegi prin aceasta? CHIRIL; Oare nu se cuvine sd se asemene'scrierile ereticilor lipsiti de evlavie 9i'speculatia ingeldtoare a dogmelor Elinilor cu mdrdcinii din munli li de pe ogoare ? Cdci ce folos au sufletele oamenilor din acelea, sau mai bine zis ce vdtdmare nu aduc ele celor ce voiesc sd le primeascd in minte ? Deci aga cum mdrdcinele e numai hrand focului gi mincare flScdrii, Ia fel dogmele degarte ale celor rdtdciti qi poveqtile bdbegti ale slujitorilor Ia idoli ne aprind .fldcdrile veqnice. Dar spicele gi griul sint o hrand domestici bund pentru oameni 9i foarte necesard Fi de folos. Cdci ele. ne lin in viafd. EIe sint chipul (tipul) dogmelor adevdrului, prin care cei ce am crezut ne hrdnim cu piinea cea vie gi adevdrat[, cu Hristos. Iar farind netedd 9i iind le este ceior ce gtiu sd umble drept prin ea, de Dumnezeu insuflata Scripturd. "cdc i toate sint netede celor ce inleleg si clrepte celor ce alld cunoStiplat' (Prov. B, 9).
267. Cine devine posesorul unui cad'avru sau se face purt6torul lui este el iusu$i mort, s.ru lipsit de puterea de a-gi face viu propriul cadavru. 268. Cind sminlim Win pdcatul noslru congliinfa celor slabi, pdcatul troslru trece asupra iuj Hristos, pentru cci ei i$i pierd credinla in Hristos jnsu$i. Trupul tainic al lui Hristos nu se mai plinepte qi prin acela. A fi in trupul Iui Hristos impreund cu ceilalli credinciogi inseamnd a fi intr-o comunicare l{untricE atit cu El, cit 9i cu ei. Cine nu sddeqte comunicarea sa cu ei in Hristos, slEbegte 9i comunicarea in Hristos.

t
V

SF. CHIRIL

AT

ALEXANDRIEI

Agadar, mdrdcinele e flecdreala preauritd qi spurcatd a celor sucifi la minte r griul gi spicui,.invdfdtura folositoare de suflet 9i atothrdnitoare a adevdrului ; |arina, de Dumnezeu insuflata Scripturd. Cind deci cuvintele sfinfilor invdfdtori cad asupra ingeldciunilor ereticilor gi Elinilor ca nigte fl5cdri sau ca un foc apdrind dogmele adevdrului, sd treacS.zice, numai prin mdrdcini gi sd ardd, ca pe o malarie nefolositoare gi sdlbaticd, numai scrierile acelora ca *se nu vatdme gi griul si spicele. Adicd invdfdtorii sd ia seamd Si sa nu aducd vreo vdtdmare 9i dogmelor adevdrului. Sau sd gtie, zice, cel ce nu se silegte sd facd aceasta cu luare aminte, cd dacd s-ar intimpla sd ardd impreund cu cele rele gi ceva din cele trebuincioase gi folositoare, va da socoteald pentru neatenfie. Observi citd grijd ne-a poruncit legiuitorul sd avem, pdzind totdeauna netulburatd gi curatd iubirea de frali ? PALADIE: Observ.

CARTEA A OPTA Iardgi despre iubirea de frafi gi despre cel ce fur[ un bou sau o oaie

Deci, gi legea veche porunceqte in tot felu'I, ca 9i cuvintele invSfdturii sd se predea drepte gi exacte. Arf,tindu-le celor .ce obi$nuiesc sd amdgeascd pe unii din cei mai simpli, cd lucrul acesta nu e de fhrf pagub6, le-a zis iar5li t <<IQr va Iura cineva un bou sau o ooie $i Ie va tdia sau vinde, cinci boi sd pldteoscd pentru un bou Si patru ' oi pentru o oaie. ,$j de va alla cineva pe hol turind, qi bdtindu-L iI va omotf,, cel ce I-a bd.tut nu.va ti vinovat de moartea lui. Iat de va tace aceasta dupd rd.sd.rl'tulsoorelui, vlnovat va ti Si va'muri pentru cd. a omorit. $i dacd nu ve avee avere ca sd vindd pentru lucrul furot, sd se vlndd. Iar de se vo prinde gi se vc aIla 'ln mlna lui lucrul turat, de la csin pind la oaie, vii, frndoit sd Ie pld"teascd, (Ieg. 22, I urm.l. PALADIE; Nu e prea clar cuviutui. Deci incearc5 de-mi spun'e ce este ceea ce se poruncegte ca prin ghiciturd, CHIRIL: Legea impune cu folos o pagubd mare celui ce voie$te sd rdpeascd pi struneqte pe cel neinfrinat in poftirea celor ce le are, poate, fie un vecin, fie un frate, in aga fel'cd de i s'ar intimpla aceluia chiar sd fie omorit in timp ce furd, sd nu li se socoteascd celor ce l-au omorit ca vind. Il supun,: apoi gi pe acela ocarei 9i prin porunca de a-l vinde de nu va putea achita preful de rdscumpdrare. Prin aceste ameninfdri ii impinge spre trebuinla de-a se hotdri sd viefuiascd drept. Dar, infelesul, ascuns al istoriei e mult deosebit de acesta. $i trebuie sd-l explicdm bine, pe cit se poate, boul 9i oaia sint amindoud curate Si intrucit le aducem lui Dumlezeu intru miros de bund mireasm{.. Dar boul e superior prin mdrintea corpului. Celdlalt animal nu e aia. Cdci oaia e mai micd decit boul. Deci boii Si oile ca ni$te animale curate ce se sfinfesc gi au copita crdpatd 9i Sint rumegdtoare, muncind pentru rodurile omeneqti ce sint mulfimea sfinfitd a celor ce s-au indreptat prin credinfd. Cdci boul lucreazd pdmintul, iar oaia e gi ea aducdtoare de rod. $i turma celor chemati a fost adunatd in ocolurile dumnezeiegti, adicd in biserici. Dar foarte mulfi sint hotii

25,1

SF" CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

din preajma ei, care sapd qi pdtrdnd gi scot prin ingeldciuni felurite, sufletele celor mai simpli 9i le vind pierzdtorului Satana.lnsd cel ce a fdcut una ca aceasta,va pldti, zice, cinci boi in loc de unul gi patru oi in loc de o oaie. Pedeapsaholului pentru bou zice cd trebuie sd fie incincitd, iar pentru oaie impdtritd, irnpunindu-se,socotesc pedeapsa dupd mdsura mdrimii dnhovnicegti a celor pierdufi. Cdci mdrjmea tru- peascd e chipul (tipul) ;;i umbra celei duhovniceqti. gi nu e greu de rzizut intre credinciogi pe unul mai mare, pe altul mai mic, pentru ci nu sint.toti la fel. "ci fiecare din noi are darul sdrzcle Ia Dumnezeu, unul a'Sa, altul aSa>(I Cor. T, V). ' Dar dacd holul e prins, zice, incd furind 9i rdpind gi implinind faptele holiei noaptea gi pe intuneric, sd fie omorit. Iar fapta aceasta nu va fi ucidere gi'cel ce-a {dcut-o nu va fi vinovat. cdci cel ce a cdzut era tilhar gi a pdtruns cu sila, gi deci a fost omorit dupd legea rbzboiului. Dar dupd ce a rdsdrit soarele qi a trecut timpul furtului, opre;te mina celui ce lovegte gi supune indrdzneala lui pedepsei cu moartea. 'Cdci dacd holul spiritual ce furd sufletul celui ce-a crezut in l{ristos gi-l trage din iubirea fatd de Dumnezbu, p prins in aceste fapte, rra trebui sd- sufere, nu fdri dreptate, moartea. pentru cd a omorit rin suflet, ca're e nai bun decit trupul. Dar clupd ce i-a rdsdrit hofului soarele in minte gi i-a lurrinat, asemenea luminii gi zilei, cunogtinla. acievdratd,nu-l rrrai lasd sil iie primejcluit. Cdci se peclepsesc luclrri]e nopfii gi ale intunericului,'pe cind cele din lurnind nu se mai peclepsesc. Dar Dumnezeu a hotdrit sd se ierte gi pircatele.vechi gi cele in_ tru negtiinld 9i intuneric. Astfel s-a spus celor ajungi de la pdcat la lumina spirituald (inteligibild) : "Erali odinioard intuneric, iar acunt lumind in Domnul, (Efes. 5, B). Aqa a inclreptat Dorn'ur 9i pe dumnezeiescul Pavel, care a fost inainte hulitor Ei prigonitor gi ocdritor cdci prigo'ea peste mdsurd lliserica lui Dnrrinezeu o prdclape ea. 6i PALADIE: Foarte bine ai spus, ' CHIRIL: Iar de nu va p,tea, zice, sd plhteascd cinci boi pent.i ttnul gi patru oi pentru una, sd se vincrd pentru lucrul furat. vezi cum oslnclegtelegea in chip clar starea de 'ecinste a robilor ce au in ei pdcatul continuu gi de negters,intrucit nu pot, aga zicincl, nici mdcar sii se elibereze prin pref de rdscumphrare de pdcate, neputind din pricina sl6biciunii vointei sd asude intru pocirintd 9i sd imblinzeascd. pe Dumnezeu prin ostenelile acestea? 26e. se vindd deci, zice. sd cdci
269. CAI ce pdcituieqtc continuu, se obignuiegte cu picatul, sau sldbeste in voinla de-a se elibera de cl atit de mult, cd nu mai poate face rost de un pret de r d s c u m p i r a r e a v i e l i i s a l e p r i n p o c i i n { i sau prin opunerea unor fapte bunt,, sau

INCI{INARE

IN

DUH

SI ADEVAR

#
* *

b
$

nu lasd sd fie numdrirfi intre cei eliberafi prin harul dumnezeiesc pe cei astfel intinafi. Iar alungali din cinstea cuvenitd celor liberi, aceqtia vor auzi : <lafd ali fost t,induli pentru nedreptcillle vooslre)) (Isaia 50, 1). $i clacd cel ce a furat va fi aflat, zice, pind ce n-a omcrit (boul sau oaia), dacd retine lucrarea, adicir va fi prins dupd ce a inceput inqeldciuneagi amdgirea altora, dar incd n-a biruit gi n-a dus la pieire pe auzitori,, va pldti indoit. Cdci stdpinul turmei igi ria lua ceea' ce e al' sdu, iar ingeldtorul va da socotealir (aceasta inseamnd a pldti incioit) qi va suferi pedeapsa morfii. Ceea ce a voit sd facii altora, va suferi, dupd cuviinld, el insugi. PALADIE I Cu adevdrat pierzdtoare pi foarte primejdioasd esle fapta am5gitorilor. Despre ei socotesc cd a spuS gi l{ristos insusi : "Luali aminte la cei ce vin la voi in haine de oi, iar pe clinlduntru sint lupi rapitori, (N{atei V, 15). CHIRIL; Deci, cu dreptate porunce$te legea de tofi acegtia sd fie omorifi ca niSte fiare sdlbatice. Cdci s-a'scris in Iesire : <De va Iura cineva pe vreunul ctin tiii lui Israil rsi punind stdpinfue pe et il vi vincle, gi se vo descoperi intru aceasla, cu inoorte sd fie omcrit>> (Ieg. 21, 16). Iar in "A cloua lege,), zice: <De va Ii prins vreltn om Iurind un suflel din tralii sdi, din Iiii lui /srail gi punind sldpinire pe d il va vind.e,sd moard Iurul acelar (Deut. 24, 7). Dec,i nu e ingdduit sd se 16peascd neamul sfinlit in Hristos 9i sd fie dus intr-o robie strdind de cei ce obignuiesc sd facd aceasta. Cdci precum cei ce, anbgind copiii, ii atraE din cetate ii aln case gi dezbrdcindu-i de semnerlelibertdfii, le impun jugul robiei silnice, la fel se socotesccei ce atrag prin apdgiri megtegugiteale ideiior pe cei ce s-au hotdrit s5 cugete ceie drepte pi se nevoiesc in viata cuvenitti celor liberi, la pdrerile lor nebune;ti, suferd osinda tilharilor de sufiete omenegti ; iar pedeapsa lor e moartea. Acestor fel de oameni nu le spuneli nici "bun venit)), zice ucenicul N{intuitorultri (II loan, 10), ca unora ce indeamnd la niiravuri sdlbatice. Pentru cii oaia nu poate fi cu afecliune fafd de lup gi pentru cd cele ce au obiqnuit sd simtd cele contrare nu se impacd intreolalt5. C{ci s-a spus: uCe parte ore un creclincioscu un necredincios (II Cor. 6, 15j. ? Deci, pen,tru ca sd nu fie rdpiti vreunii din Biserica lui Dumnezeu ca dintr-un cdmin pdrintesc Ei sd fie dugi in capigtele celor vicleni, vinzindu-li-se mintea prin perversitatea rdutdfii (cdci insolirile rele slricci moravurile bune>>, Cor. 15, 33), legea hotdrdgte pecleapsacu I tnoartea pentru cei ce indrdznesc in chip cu totul necredincios sd facd aceasta.
a unor. virtuti. relelor ldcutc. Patimile invechite nu se mai vindeci u$or. Acetlia sinl vinduti, fdrd voia lor, Satanci.

256

SF. CETIRIL

AL

ALEXANDRIEI

Dar pofi vedea legea ardtind ac'est lucru in chip indirect qi prin altd poruncS. Cbci indrumd lucrurile din lume spre dreptate, printr-o inv5fdturd mai ciard gi ugor de infeles de cei ce vor sd o prinreascd. Pentru cI nu vom desfiinta istoria, in cele ce sint foarte folositoare, ca invechitd. Fiindcd uneori folosegte $i litera pe cei ascultdtori dar in adinc. ea poartd cele duhovnicegti Si are ca in nigte umbre tot mai ugoare inlelesurile mai subfiri 26en. Astfel s-a spus iardgi in Iegire : <far de va ingela . cineva vreo tecioard nelogoditd ,gi se va culca cu ee, cu. zestre sd o inzestreze pe en qi s-o ia de solie. Iar dacd nu ve. voi tatd.I ei sd o dea lui de lemeie, va plati tatdlui el argint cit este zestrea tecioarelor* (Ieg. 22, 16*17). $f l6"rgindu-ne pomnca dumnezei,asc5,dumnezeiefou,l Moise zice i,n A doua lege: <$i de se vo aIIa ont dormind cu temeie cdsdtoritd cu bdrbat sd-i ucideli pe amindoi, pe bdrbatul cere a ctormit cu temeia" Si pe Iemeie, $i vei ridica rdul din Israil lar de ve ti tecioard logod.itri cu bdrbat Si alllnd.-o un om in cefote se ve culca cu ea, sd-i scoateli pe amlndoi Ia poarta cetrilii lor gi sd fie omorlli cu pietre 9i sd fie uci$i : tindra pentru cd n-o sfrigot frn cetate Si bdrbatul pentru cd a injosit Iemeia aproapelui sri-u. gi veti_ scoate rdul dintre voi. Iar de va atla in cimp bdrbatul pe cea logoditd gi sflind-o va dormi ctt ee, sd omorlli pe omul care a dormit cu ee, iar tinerei sd nu-i taceti nimic, cd nu are tindra pdcat de moarte. Cdci precum se scoald vreun om osupra aproapelut Si-I omoard, cgc e lucrul ocesfa. Pentru cd in clmp a atlat-o pe ea. gi a strigo t tindra cea logoditd $i nu a fost cine sd.o,ajute pe ee> (Ieg.22, 22, urm.l. Ceea ce fine de istorie socotesc cd nu ,are lipsd de nici un cuvint pentru a putea fi infeles. Cdci e foarte clar gi vddit. Dar ldsind aeestea pentru moment, se cade, pe ci't socotesc, sd p5"gimpe cf,rarea lduntricd si ascunse270.
269 b. Legea poarti ca un rod in dezvoltare infelesurile duhovnice$ti ee S-au ardtat deplin clar in Noul Testament. Ea e ca o mami ln timpul purtdrii unei sarcini. Pe de aItE parte, fdtul se va ardta ca o trecere a Cuvlntului lui Dumnezeu lucrhtor in cuvintele Legii la starea de intrupare ca om, pe de alta insdgi oanrenii care aud pe Cuvintul prin acele cuvinte se vor ridica la treapta d a,l putea primi intrupat ca om. Omenescul asumat trebuie s& fie crescut treptat la capacitatea de-a se face organ direct al ipostasului divin, lnaintind spre curdfia Si inlelegerea Cclci_ce L-a putut nagte ca Fecioar6 Ei a celor ce L-au primit ca Apostoli pi c r e di n c io g i . 270.'foate dispozitiile legii se referi Ia faptele oamenilor sdvlr$ite prin trup $i la stErile trupesti lSsate de ele. Dar ele ascund 9i infelesul unor migcdri $i st6ri ldsate de acele fapte Si stEri in suflet, sau miEcdrigi stdri asemindtoare ale sufletului.

TI\TCHINARE

II\I DUET SI ADEVAR

x57

I
I
l.

\ PALADIE; Fdrd indoialS. CHIRll : Deci vom spune cd pre,cum i,nrtrepdcatele fati de femeie , c-el mai greu din 'to'ate e preacurvi,a {adulterul), c)are stricd ciisdtori,a altcuiva gi primegte despdrfirea celor uniti, la fel, socotesc cd, dintre pdcatele fatd de sufletele omenegti ce1 mai rdu gi mai greu de suportat dintre toate e a rlu:c,ra cocuperea nu a urnuia l,a nimereald, ci ,la a acel,a luia care e cdsd,torit intr-un anumit fel, gi u,nit cu Hristos, Mir'ele de sus gi din cer. Cdci ne-arn unit cu El pri,n credintd qi pe lingd aceea prin impdrtSgirea de Sfintuil Duh. Pentru cd <cel ce se une5te cu Dontnul, este un duh ctf EI>>, dupd Scripturi (I Cor. 6, 17). Deci, legea pedepsegte, pe dreptate, cu moartea impreund cu preacurvarul gi pe cea c.are a curvit ; pe cel dintii pentru cf, i-a introdus seminfele necredinlei lui, iar pe ea pentru cd a disprefuit legea fidelitdtii dindu-se arl,tuiagi deschizlndu-gi mintera stricdciunilor ,aceluia, ,a primit intindciunea ndscocirilor omemesti. PALADIE: Cuvintu,l e convingdtor. CHIRIL; Deci sufiIetu,l cdsbtorit 9i unit cu Hristos prin credinld. $l prin Duhul poate f,i ,asemdnartfoarte bine cu o ferneie c6sS,toritd, dupd lege, cu bdrbat. Iar feci,oandrlogodit5 vom socoti sufiotul chemart la inceputuri,le c'uLnogtinteiadevdrate, dar incf, neunit fur intregime cu l{ristos, ei ,agteptind, cra pe o mlntd gi cra pe rur mod mai depJin de unire, harul ce se de prin Sfintr-r,lBotez Si /mpdrtd.tlrea Stlntului Duh; pe cel c;e a primit do'ar ca o clrvufllX gi oa un incepr:,t de leg5,tur5, invdtrdtura oateheticd. Astfel a tloEodit duannezeiescurl invdt5rtor, Biserica dirn neamuri lui Hristos. Cdci scri,e raga: <V -em logodit pe voi cu un singu: bd.rbat,ca-sd vd inldliyez lecioard curatd lui Hristos> (II Cor. 11, 2). $i Insugi Mirele zic,e p'rin El,asu'lprooroci,lor : "gi te voi logodl pe tine Mie frn veac, Qntru dreptate, ftn judecatd, f,n mild. $i ln frndurdri, gi te voi logodi pe tine Mie ln credinld. gi vei cunoa1te pe Domnulu (Osea 2, l9-20'S ztr. Deci de se \ra rbferi, zice, ptc'altuil stricdrii la un astfel de suf'let, Iu,cru"i va fi' socortit ca preracurvie. Cdci cea iogoditd e lnda,toratd sE stea sub pudgrea celui ce-i va fi irn sc:urtd vreme m,ire. $i dacd ne,iegiui27t. Unirea sufletului cu Hristos este ca o c{sitorie. Sufletul se ddruieste lui Hristos cu o negrdit{ afecfiune qi primepte de la El viata Si toate gindurile, sau qugetd numai la El, iar prin aceasta gindurile lui sint infiutinfate gi cdliuzite -noi in aceastd unire, nu ce simte El, sau cum de Ef. Noi gtim mai mult ce simfim ne ddruim noi Lui, nu cum se ddruiegte El noua. Dar in faptul ci in noi risar inlelesuri uimitoare, care simtim cd nu sint de la noi, avem dovada lucrdrii Lui ln aceastd unire dintre noi qi El. Adulterul sulletului tafd de Hristos e mai grav gi mai adlnc declt adulterul trupesc al lemeii fati de bdrbatul ei, Propriu-zis lltimul :' " ' ' n-ar exista, dac6 n-ar piemerge primul. 17 _ Sf. CHIRIL

SF. CIIIR,IL

AL

ALEXANDRIEI

rea se va intirnpla, zice, in cetate, adicii, in Biseriea ]ui Hristos $i in cetatea lui Dumnezeu CeI viu, in care locuiesc ingerii gi bdrbafi,sfinfi, invdfd'tori $i dascdli c,are p'ot da un ajutor celor primejduili 9i amdgili, sd fie ucisd deodatd cu ingeldtorul qi fecioara care a suferi't stricarea. Cdci putind sd scape ugor cle stricare dacd vestea dascdlilor ce gtiu sd scape un sufie't, ,a p.rimirt de bund voie sd sufere s;tricare'a9i nu a fost dusd p,rin consrtringere rla pilcart. Iar dacd nu se va intimpla, zice, in BisericS, nici in cetatea lui Dumnezeu Cel viu, ci in cimp 9i in farin$, unde nu erra invdfdtoru,l ,cale si-l apere gi era lipsd mare de cei ce obignuiesc sd cdlduze,asci spr'e bine, ti ingerldciuneas-a infdptuit in lipsa numai cel ce a constrins. Cdci fapindrumdtorilor, sti se pedepseascd ta sivirpitd sub puterea forlei gi lucrul suportat din lipsd de ajutor 9i clintr-o constringere de neocoJ.rit, scutit de vind. Sau nu vom spi.lne e cele ce ni se impun fdrd voie, c,a cele sdci e gregit sd se p,edepseascd virrgitecu voia ? PALADIE: E foarte adevdr'at.Cdci legea e dreaptd. CHIEIL; Bine zici. Deci face o imp5rtire mai amdnunfitd a celor sdvirsite pi mdsoard intr-un anumit fei pedepsele cu pdcatele, neeiiberind cu totul de pedeapsd nici pdcatul mai mic, dar nepedepsindu-l la fel cu cel mai mare, ci turnind minia pe mdsura vinilor. Cdci a zis inrdgi ; <Iar de va aIIa cineva pe tata Iecioard., care nu e logoditd., qi si,hnd'o va dormi cli ee, gi se va aIIa aceasta, sd dea omul cane a dormit cu ea totdlui tinerei cincizeci de drahme de argint Si ii vo ti lui Iemeie, pentru cd a finjosit-o pe eo. Nu va puteh sd o Jose pe eo niciodatd, (Deut. 22, 28-29). Agad,ar, pe cel ce s-a insotit cu cea logoditd l-a declarrartvinov'at de preacurvie (adulter), in felurile in care am spus. Iar in inteles duzice, cd un suflet care n-6 fost in unire gi hovnicesc, dacd se constrartS, .prin c,redinfd, ci a fost in chipul fecioar,ei n-a'fost fdgdduit lui Hristos a fost inrbina,tde cineva p,rin inv[fdtu,ri contrale dreptei credin]e li dus di'n rd,tdcire ln rd,t5cirer ceea'ce fac ere,ticii, rdpind pe unii din pdgini 9i din iudei 9i convingindu-i sd le urmeze 1or, fapta aceasta nu va fi fdrd vind. Ci unul ca acela va pldti tatdlui sufletelor, adicd lui Dumnezeu, pedeiapsapdcatului, inchipuitd ln trebuinla de-a pldti paguba in bani, Iar trebuinfa de-a fi lui femeie, e drept 9i din punct de vedere al istoriei. PALADIE; Inle'leg ce spui. Legea e indoirtd : brrpoascH 9i duhovniceasch. CHIRIL; Observd, cd Si cuvtrntuJ pomncii vechi a cunoseut cea ce a spus Hristos despre b&rb,at gi femeie. <Ceeo ce a lmprcunat Dum'

!L--

INC}IINAR'E

lN

DUH

SI ADEVAR

259

nezen, omul sd.nu despartd" (Marcu 10, g). Ea uii va Ii lui, zice, Iemeic, pcntru cd a injosit-o pe ea. Nu va putea sd o Jose pe ea toatd viafa',. Pe lingd aceea, ia s,6tfi1a indllimea mdriri,lor fecioriei curate, la cdci cuvintul scripturii de Dumnezeu insuflate socotegte 5i nume5te desfeciorirea injosire gi o socotegte pierdere a cuviinfei.. PALADIE; Bine ai zis. CHIRIL: Dar dupd ce a oprit ingelarea gi abaterea spre rdu, din partea ereticilor gi a ce'lor ce obignuiesc sd corupd pe cei ce s-au ho- r tdrit sd umble drept, gi atragerea ior la cele ce nu se cuvine, sf mai girndim gi la aitceva. $i alnllme la ceea ce ne-a d,at clurninezeiescu,l pave,l ca pe o invdfd,turd prea bund, zicind : <sd nu se certe nimeni pentru cuvinte, ceea ce Ia nimic nu tolosegte, Idrd. numai la surparea.ascultdtorilor> (II Tim. 2, 14). pentru cd dispute,le peste trebuinfd gi intrebdri,le din iubire de cear,td n,asc lupte netrebuincioase gi rdnesc mirntea as_ cult'dtorilor. gi unii d'in aceg,tia,din ugurd,tate primesc 5i se s,ilesc sd laude cu Cu,te2ap1l1 negtiinld, ceea ce nu e prin fire s,au nu e spus drept. gi Ia,r arlfii, di,ndu-gi o pdre're rea despre luc'urile cele mai b'ne, se dovedesc'bolind de aceeagi ne$tiinfd ca gi ceila,lfi. Futini sinrt cei ce gtiu s6 deosebeasci lucru,rile bine gi sd areagd ceea ce-i fo,lositor din ceea cg pdgubeqte prin fire. De-abia acegtia igi pHstreazdcu greu mintea nerdnitd de disputele altora. Deci, legea dindu-ne sx intelegem cd acest lucru e pdgubitor celor ce vodesc sd-l fac5, z ce iardgi : <Iar de se vor sIdd.i doi bdrbali 9i rzor Iovi o Iemeie avind 1n pintece gi va iegi copilul ei nelormqt, cu gloabd sd se"g/dbeo,scd, precum va cerg bdrbatul temeii; .ti o ve de cu cil se cuvine slrguinfa. Iar de va Ii tormat va do sufJel pentru suf/etr (Ieg. 21,22-23). Se spune cd embrioaru,lclin pi,ntece se aratd cu chip de om gi ajunge la forma trupului nostru de-abia cind implinegte patruzeci cle'zile. De ace,easpun unii cd Moise, bdrbatu,l rninunat, c'a unurl ce purta, aga zicind, in pintece gi refdcea chipul lui Israil spre viafa cea dupd legd, s-a infrinat de La mlrrc'a,regi bduturd patruze,ci de zjle, cdci zi,ce : <<Piine n-am mlncat gi apd n-am bdut patruzeci de zile, (Deut. g, rB), Dar t ebuie sd presupunem cd pi Hristos a fdcu't-o gi a rdbdat-o aceas- . ta pentru noi. cdci in el se ref6cea prin infrinare chipul firii spre sfinlenie dupf, ce la inceput prin pofta nei,nfr,in,artd imbolnivise in pr,ose t,opdriur,te larrtindciune prin pdcat si neascu,.itare. de Acestea nl. sinrt greu de infeies, Dar 'acum sx [ds5m cuvintu,] isto* riei. $i sd cercetdm ce trebuie sb se inteileagd prin lovireo unei femei creare in pintece, de cdrtre cei ,ce obignuiserd sE se sfddeasc5. Cdci nu e nepldcut sd ciiuit[m infelesutl suibli,re al acesto,ra.

SF.. CI{IRIL

AL

ALEXANDRIEI

Roclul Si ffi,tul minfii e crredinla in F{ristos, care prin cuno$tinla de' sdvirgitd ne nodeleazl dirn ,nou du,pf, El 9i ne f'o,rmeazddupii chipul ('tipul) clumnezeiesc.Aceasta spunind-o credincioqii au strigat prin glafricra Ta, Doarnne, Doarr'ne, ram luat in pintece 9i SuI lui Isai,a: <<Psnt'ru arn puntrat gi ,am ndsourt duhul mirubuirii T'ale c'are [-am fdcu,t pe pAmintl (Isaia 26, l}l.Iar dumnezeiescul Pavel a spus celor ce au obzut prrostepte de l,a ,cu,nogtinfa rnai desdvirgirtd la cea rnai de jos si nedesdvir,gitd, adicd Galatenilor : <Copita$ii mei, pe care iaft$i vd- port I'n mine, pind.cevalua Hristos chipA.n voi> (Gal.4, 19). Cdci incepind in duh, au cdutat desdvir$irea dupd trup, trecind Ia slujirea legii. De aceea n-au dus la sflrgit formarea chipului lui Hristos in ei, avortind, a$a-zicind, birnele c.qezat in ei ca ,irrtr-un piidtece. A$ad,ar' desf,vir$irea in cunos,tintd 9i curdlenia i'n credintd, duc l,a cap6t ln sufletele noastre a'le tu,tu,ror, formarea chipuh.li Lui Hristos 22. Deci, clnd se smintegte cineva de certurile de cuvinte ale unora, $i teapld5 credinla 9i cu,nogtinta pe care o su.fletui oIre a1p5rtimit ,ac,easrta poartd ca o sarcinl Si o are agezatd ca pe o comoard inlXuntrul mintii, de va fi, zi,ce, racreastanef,onniath, a.dicd aledeplind 9i fdra chip inc5' pricinuitor,ul srniotslii va avea de dat numaidecit o platd, pe care i-o va cere rnirele acelui suflet,'adi,cd Hristoa; 9i o va d,a cu sirg:urinfa,'adicd aducindu-i mulfurnire cd rt.a suferit pedeapsa pieirii tota,le. I,ar de va fi, zice, fd,tr:l[ spini:tu,arl(inrteligibi,I) ei sufileturlui forrmnt, radic5 o cqlllo$tirnt5 Si o cr,edinfd ce are chipu,l ,luri Hristos, va fi supus pedepselor celor mai de pe urmd, ca un ucigag. Cdci [epddarea credintei neftirbite gi pierderea cunogtintei depline este o moarte a sufletului. CEci impdrtdpirea db invdffi,turi neorediurcioase gi'de cuvinte propovddu,ite de un om care s-a ff,cut rnimcare diavorluilui gi hnand turmei dr'acilor, e ,intindciune. De ,aceea irrteruice aceastia, zicind c,a Prfur ghiciturd : o$i ccrne ruptd de liare sd nu mincali; sd o o'runcati ciinelui> (Ie5,22,31). Cii,ne obi$nuie$te dum,nezqiasca Ssripturd sd ntr.rneascd pe omrul neruqina,t 9i necurrat. Deci, dupd cum socotesc, acestuia i se po'trivegte orice invdfdturd spurcatd pi r[u mirositoare, pregdtitX de Belzebul insugi, fiara s&lbaticd ce rupe sufletu'l care se supum.e;i-i slujepte lui spre ,a'ceast'a. <<Cdci nimeni nu zice : Anatema Iui /isus, decit in Belzebul>>(I Cor. 12, 3). Dar sfinfilor nu ,li se potrivegte nicidecum impdrrtdsirea de cugetdri 9i cuvirrte aga de urite pi de stricate. <cdci nu are nici o pdrtdsie Iumina cu intunericul> (Ii Cor. 6, 14).
272. Chipul lui Hristos se @ntureazd pe lncetul, ln noi, ca embrionul ln pintecele femeii... e ca o simlntd ta incepui. Ia chiful clar pe mdsurd ce'tl Il cuimiti noagtem tot mai bine $i fiinta noastrd se intipdre$te de virtuti, prin. cqre pe El.

tNcrrrNARE n{ DUri Sr ADEYAR

26r

PALADIE: Adgvdrat. 3HIRIL; Apoi poruncegte c5 cei ce du primi,t slujba de i,nvdfdtori gi de conciucdrtoriai turmei.or se cuvine sd privegheze. $i modul in c'are tr,ebuie sd facem aceastlg potrivi't cu cuvriinta noraStrd cregtind, il aratd in Levitic, zicind : "Vitele tale sd. nu le supui olluj soi 9i in vio to sd nu sricle;fi sd.minld slrdind" (Lev. 19, 19). Murltimeo condusd poate fi asemdnatd foar,te bine c"u turmele de c,apre 9i de oi, sau cu via. Cdci dumnezeiescul Perbrua auzit : osimone al lui lona, Md iubeqli tu ? Pa|' te mieluSeii Mei, pa1te oile Me/e (Io,an 21, 15-17). Ia,r proorocul trsaia a spus despre Israe'liti : <Caso lui lsrail esle vio Domnului Savcol, 9i omul din ludo este odrasla prea iubitd, (Isaia.5, 7). $i virtutea pds'tci'ruIui st{ in a nu ldsa vre.un animnl de arlt soi la oi, ca sA nu se s'upun6 sdriturilor aceluia qi sd nasc6 vreo corci,tur6, cdzind din nobletea lor n,atural5. I,ar pdzitorul viei, dacd este chibzuit 9i se sirguieSte sd lucreze pdmintul mai bine, nu va suferi sd rdsard seminte strdine sub vite, ca nu cumva aceSta chsltuindu-;i sucu,l cu c'eel6c'e-i strdin, 5d nu mai aibd penrtru semintreleviei. Tre,cind acum ca de la o ic,oand la intelesuJ duhovrricesc, si nu Idsdm oile cuvintd'toare, sd se supurE in,s5minfdrilor sprituale ale necredinfei invdtdtorilo,r eretrici, adicd invdfbitlrrilor lor prin cuvint. Cdci rodul unei opinii neilegi.uri'tee fo,arte urit gi cuvintele cdilor de atlt6 cre' dinli se fa,c pricini ai dn,or embrioni fociti cerlor ce le prirn'esc. Deci noi, c'a,resintem vii gi tinem loc de mrl5dife, s,e cuvine sd ne incurundm cu un rod de un singur soi Si sd ne ferim de rodul de doud soiur'i. Cdci lntre griu gi strug:uni nu e rrirnic comun. Deci nicd unul dintre noi sd nu se facd loc pentru seminte strdine. PALADIE.' Bine zrici. CHIRIL; D,ar gi in a,lt fe,l a,r,atiicd cei de moravurri deosebite nu se pot uni gi impdca gi nu pot ave'a pbrtdqie intreo,larltd,infdtrilind. ca chip (tip) al acestui lucru impreunarea cu totul nebuneascd 9i prosteascd a animalu;lui cuvirrtb,tor cu cei necuvintdtor de ai'td specie 9i strdin' Astfel zice in le$ire : <Pe ceI ce se vQ culca cu dobitoc, a) moalte sd-l o(les. 22,19). Dar gi mai clar in Levitic : <$i clne se v0 culca cu morlli>> un animal cu patru picioare, cu moarte sd fje omofit, iar animalul cu patiu picioare sd-l omorili. $i temeia care va melge ]a orice IeI de ani' ma| ca sd se impreune cu el, sci o ttcideli qi pe eA tj onimolul. Cu moarte sd lie omorili. vinovali sinlo (Lev. 20, 15-16). lnsofirile, amestece' rile, impreundrile spirituale cu cei cu care nu se cuvine 9i de Care se lmbolndvegte mintea de ultima nebunie, sint pricini de .moarte atit celor ce corupr cit gi celor ce suportd de bund voie corupelea.

*2

SF. CHIRIL

AL

ALE>(ANDRIEI

PALADIE.. Foarte drept gi cuvenit a hotdri't lege,a. CHIRIL; Darr se cuvine sA ne minundm gi de aceasta. Au pu,tuf se fie unii care au pdrtimiit amdgire,a din constringere gi nu fdrd l,acrimi, sub puterea unei forfe cdreia nu s-au p,utu,t impotrivi, degi n-au vo,it sd adrnitd abaterea de la invdfdturile drepte Ia ce,le piezige. LeEea a socotit sd-i treacd cu vederea gi sd nu-'i lase f6rd un aju,tor nici pe ac,egtia. PALADIE: Cine sint acestia ? 1HIRILT cei supu'gi cu slta unui jug strd,in 9i inldnfuifi sub sliipiqir,ea celor c,ei-au cump{r,at. PALADIE: gi id ce chip ii ajut6 legea pe aceqtia ? CIIIRIL; Ii 'dezleagd de legd,turi $i de constringere, daci paEul;a atinge suflotuJ pi le dd dreptu,l id fugd de cel ce ii pdgubegte, fiird.si-i impiedice nimenea, cdci s-a spus indireot in Iegire : <Iar d.e va lovi cineva ochiul robului sdu sau ochiul roabei sale, g1-l va orbi, ii va lcisct liberi, in schimbul ochiului lor. Iar cle va scocle d.intele roabei sale sau d'intele robului sdu, ii va ldsa liberi, in schimbul d,intelui lor, (Ieg. 21, 26-27). Dupd 'tiricuirea din afar6 gi dupd intelesu,l nemijloci,t, poru,nca impiedicd indrizneala gi domolegte minia stdpinilor gi nu-i lasd sd aju,ngd pir'5 (a acele fapte prin care cei supugi vor suporta o gtirrtrire a integritd{ii lor. Nu rl'asdrnicidecum faptale miniei s6 se dezldn}uie fdri friu qi sd v,altdmefirea insdgi, c,dreia ii cunoaptem cn singr.rr stbpin pe 273. FhcS,to'rul Cdci ,rob['a gi pd,timirea din pricina ei nu este o bo,alii na273.^Creltinismul'a cerut intii Stipinului robului si nu se vatdme patura acestuia. lntrucit n-a creat-o. n-are nici un drept sd o vattrme i sau si o distrugd. Robia este impusi cuiva de cel ce prin folosiiea pdcdtoasr a'unei imprejurari-$i .i .gyqi dibdcii practice mai mari, de a deveni stipin ; e un mod de folosire a inte_ gritatii naturii altui om in favoarea lui. Dar ea nri di dreptul stapinului la qtirbiiea sau nimicirea valorii aceluia. Ce bine ar fi daci r-ar fine seama de aceastr4 $i de cei ce profitind de-_o putere a. Ior asupra altora, fArA ca sd-i declare p. u.,egtiu 'crcatinism h, llgd deschis robi, ii tortureazE in mod'ul cel mai crud'? oprirea prin a bataii 5i torturdrii alto-ra, asigurh_o anumit& libertate a celor attaii ia disbozilii n1j_ta.li..,s-easigurd intre stdpin qi rob o relafie ca de la o* iu n-. ciprirea ;_elor la acedsta Iimitd inseamni recunoagterea omului ca o realitate ce vinc de sus, de _la Dumnezeu, $i ca avind prin aceasta un caracter intangibil. El apare ca o r_ealitate ultimd, dar intr-o realitate datd. peste el nu se poatj trece. ln' eI se refl.ectil _misterul supremului inceput. Prin Iibertate este incepiitorul ultim aI acfiunilor lui. Iar cum existen{a nu o are de la sine, cel ce i-a dat existenfa in aceastd calitate de incepdtor al acfiunilor sale, trebuie si fie modelul omului nu numai ca incepdtor intr-o realitate datE, ci gi ral realitElii insdgi. Omul fiind in_ cepdtor de acfiuni intr-o existenti dat5, nu o poate nici incepe, nici distruge total. EI poate face rdu in ea, in loc sd facd binele, dar n-o pouie'aistruge., ae firea omului, libertatea lui nu trebuie oprimata de altul. ne fipt nici' linind n-o poate anula de tot. Chiar sclavul e constient de o libertate a lui, inldnfuiti dar nu a1ulat6. $i din aceasta se vede cd diferenfa intre cei puternici gi cei supugi lor in sens lumesc, nu fine de fire. Ea nu-i face mai pufin oameni pe subalterni. Ea este

$
INCHINARE IN DUH SI ADEVAR

263

turalX, ci impusd de asupritori. Iar in Hristos lisus, Dumnezeu Si Taitdi reaiiuce i,ndatd i,ntreaEa fire in starea de la inceput 274. Cdci <docd esfe cineva 1n Hristos, e Idpturd noud> (II Cor. 5, l7l. $i se desfiinteazd total ruginea robiei. Cdci scrie Pavel : <.[n Hrislos Iisus nu mai e rob, nici liber>> (Col.3, 11). Iar legea cdlduzind spre desdvirgire, despoaie stdpinirea de po,rnirea neirnfrin'ati gi de ceea ce intrece mdsura cuveni'td, impunind c'elor ce dispreluiesc legea, ca piat5- obligatorie, eliberarea celol nedreptdtiti. Dar acestea fin de iiterd gi de umbrd, dacd vrea cineva sa cugete gi la ele. Iar d'acd se ti'lcuiegte i'ntenfia lbgii duhor,"nic,egte, poti sf, te gi in alt fel de infelesurile ei. Lumina aceasta din luapropii, Paladie, me o primim gi ne minundm de ea ou ochii trupu'Iui. Dar lumina dumnezeiascd 9i spiri'tual5 {inrteligibilti) rbs,are i,n inirnli,ie noastre. $i hnana trupuJui se face luirecoasd prirn dinti, d,ar fapta ,acestora e cale spre viatd 27s.Iar 'lucru,rirle vintuoase gi grele arle inlelesu'rrilor dumnezeiegti sint sfdrimate ca de u,n dinte de forla cugetdrii gi ,fapta aceasta hrdneqte sufletul. Astfel, infelepciunea intinzindu-ne masa dumnezeiascd gi duhovniceascS, zice : *Venifi mlncali plinea mgq' ,{prov. g, 5). Deci d.acb s'ar intimpla chia'r unei slugi vreo v5,ttirnare in acestea din pric,ind cd st5pinurl il l6vegte 9i irt sirlegtesd cadh de ,la adevdru,l dogmelor in vreo ingeldc'iu,ne nesocotirtd, sd se dezleEe, zice, legdtuira pi jugul c'onstri'ngerii sd nu rnai aibd nici o bazd. si se a,rulncefrica de stdpin $i cel supus sX plece wrde gi-arr gdsi putinfa unei raiefi fdrd r'dtdmare.
o situafie anormald, produsd de pdcat. Unii sc fac stipinitori prin pEcat, iar al[ii sint fbcuti supu;i'de temerea de pdcatul lor. In robie se manifestd boala pdcatu-lui, nu a firii, o boalS produsi in fire de voinfd ca despdrfire de Dumnezeu. 271. Tatll care ne-d 'creat ca sd fim alti fii ai Lui, aldturea de Fiul Sdu Unul Ndscut, restabile;te in Hristob libertatea noastrA egalS de fii, cum am fost fdculi la lnceput Si cum sintem prin firea nepervertitd de pdcat. Hristos nu (ine pe cei adunali real in El prin credintd in diferenla-de stdpini ti sclavi. ln'Hristos oamenii se descoperd unii pe alfii in libertatea lor. De fapt numai aga comunici in libertatea lor. De fapt aga comunici in ei integral. Sau, numai pentru ci in Hristos comunicd integral, ei se descoperd ca liberi. Stdpinul cu sclavul sau cu sluga nu comunicd nestingherit. Prin aceasta nu-gi dcscoperd umanitatea lor nici unul altuia, nici fiecare in sine. Umanitatea fiecdruia rdmine strimtoratd in ea i4si5i. Hristos S-a smerit pe Sine lntrupindu-Se pentru a se comunica qi pcntru a-i fi prirnitd comunicarea. El se comuni'ci deplin pi in Sfinta Impdrtdganie. Prin trupul ii singele Sdu iti comunicd interiorul Sdu in stare de jertfd pentru to1i. lntre smerenie, cornunicarc ti stare de jertfi este o strinsi legdturd. Primind toti pe Hristos in stare de jertfd, ei pot comunica intreolaltd ca egali. 275. Sfbrlmarera mincirii prin dinfi, deEi e o fapth trupeascE, materiale, sluje$te intretinerii vietii omului intreg, deci putinlei lui de-a cugeta. Nu se poate. clespdrli in nici o fapti a cmului in ceea ce e material qi ceea ce e spiritual. Asa e Si cu Legea. lnlelesurile trupepti exprimate prin literd sint nedespirtite de intelesurile spirituale.

264

Str. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

CXci nimic nu e rnai de pref ca sufletuLl. $i ca sd s,e mintuiascd, zice, s5 s,edesf,acdde ror-ie 2?6. $i e uSor de vdzut cd, cuvintul acesta e adevdrat pi se.implinegte gi in timpuri,le noastre. Cdci nu suportd robii c,a stdpinii sd-i atragd Ia rdtircire gf refuzd cu bdrb5fie sd se supund in aceasrtdprivinld stdpinirii exerciiat,d de ac,eia. Pentru cd plecindu-gi grumazul c,apuLuisub povara robiei, iSi pdstre,azd in ei minte,a neturlburatd gi socotesc cd1 d,otoria de-a cunoagte clar gi fd,r5 gregeali invdtdtura despre credinta c'ea adevdratd are un mare pref, mai bine zis e vrednicd de orice gi-gi frace din ea o hr,ani duhovniceascd, dumic'ind prin minte ca printr-urn dinrte, ceea c Ie vine la ureche gi rumegind cuprinsul inlelesurilor dumnezeiegEnz, PALADIE.' Fo'arte c,lar gi drept este cuvinitul. CHIRILT Dar legea ne indeamnd gi altfel sd ne iubim ilitreolaltd icrdup,lecindu-ne sd primim a fi pe aceeagi treapti cei apropi,ati gi.osindind pornirirle nonsrtre spre ineEailitate, PALADIE: Ce vrei sd spui ? CHIRIL: Ascu,ltd. S-a scris i'ar5gi: uDe va lmpunge taurul cuiva taurul aproapelui Si va muri, vor vinde taurul vju Si vor impdrtri argintul lui ;. dar vor impdrli Si taurul mort. lar de se va Ii Stiut cd taurul impunge,lnainte de leri Si inainte de alaltdieri, gi'se va li spus stripinului sdu gi acela nu-I va Ii linut inchis, va pld.ti cu tour pentru taur, |ar cel morl va Ii aI lui" (Ie;. 21, 35-36). Inte,legi ghicitura? Inteilegi cum printr-o pildd clagi Scriptura ne duce spre ceea ce e drept. De se va intimpia, zice, sd fie omorit taurul cu'i.va pi sd fie rdpus de arlt taur vor impdrti taurul viu gi cel mort qi va fi iardgi al amindurora. Aclicrf de se va inrtimpla cui{'a vreun fe,i de asupri,re gi nedreptate de la at'tul; fArd ca acela sd vrea, sd se bucure cel nedreptSfit de bunurile celui ce l-a pdgubit pi sd aibd mingiierile comune. Cdci aceasta cred cd lnseamnd a impdrfi taurul viu. Dar sd f'acd, zice, cel ce a pdgubit fdrd voie, comune gi nenorociri'le celui ce le-a suferit. Vezi deci cum ne indeamnX legea, ca prin ghiciturd 9i in chip umbrit, la faptele iubirii intreolaltd ? Oare nu inseamnd aceasta <a te bucura cu cei ce se bucurd Ei a ltlinge cu cei.ce pling ?o
2?6. Odatd ce ereqtinismul a ajuns religie de stat, acesta a pornit la eliberarea sclavilor, intii a celor ce erau impiedicali de stdplnii lor sd-gi manifeste credinla cregtind. 277. Chiar stdpinii sclavilor clnd deveneau cregtini nu mai sufereau si rimind in starea de stdpini ai lor. Ei ptiau cd in Hristos trebuie sd realizeze comuniunea ln dragoste cu toli, ca lmpdrdfie a Slintei Treimi, ln care imp6ratul este Tatdl nostru li Fiul, Fratele nostlu pi in Care deci toti sintem imphrafi, sau liberi prin dragoste.

264

Str. CHIRIL

AL

ALE)<ANDRIEI

CXci nimic nu e rnai de pref ca sufletul. $i ca sd se minrtuiascd, zice, s5 s,edesface de ror-ie 276. $i e u9or de vdzut cd, cuvintul acesta e adev5rat $i se.implinegte 9i in timpuri,le no,astre. Cdci nu suport5. robii c,a stdpinii sd-i artragd Ia rdtircire g! refuzd cu bdrbdfie sd se supunb in aceasrtdprivinfd stdpinirii exercitatd de aceia. Pentru cd plecindu-gi grumazuL c'apuLui sub pov'ara robiei, igi pdstre,azd in ei mintea netu,lburratd gi socotesc cdl ddtoria de-a cu,noagteclar 9i fdr5 gregeald lnvdfd,turra despre credinfa c'ea adevdratd are un mare pref, mai bine zis e vrednicd de orice gi-gi face din ea o hr'and duhovnic,eascd, durnicind prin minte ca printr-urn dinrte, ceea ce le vine la ureche gi rumegind cuprinsul inlelesurilor dumnezeiegti ?z;. gi PALADIE; Foarte crl,ar drep't este cuvintul. 'Da'r legea CHIRIL: ne inde,amnd 9i altfel sd ne iubiur iritreolaltd indup'lecindu-ne sd priryrim a fi pe aceeagi treapti cei apropiali gi.osindind pornirile noast,re spre ineEa,litate. PALADIE; Ce vrei sd spui ? CHIRIL; Ascu,l,td.S-a scris i,ardsi: uDe va lmpunge taurul cuiva taurul aproapelui Si va muri, vor vinde taurul vju Si vor impdrli argintul lui ; dar vor impdrli Si taurul mort. Iar de se va Ii Stiut cd taurul impunge, lnainte de leri Si inainte de alaltdieri, gi'se va Ii spus sttipinului sdu Si acela nu-I va Ii linut inchis, va pldti cu taur pentru taur, i.ar cel mort va Ii al lui" (Ie;. 21, 35-36). inf,elegi ghicitura ? Interlegi cum printr-o pildd cl,ard Scriptura ne duce spre ceea ce e drept. De se va intimpi'a, zice, sd fie omorit tauru,l cuiva ti sd fie r5pus de alt tau,r vor impdrli taurul viu gi cel mort gi va fi iardgi al aminclnrora.Aclictl de se va i,nrtimptra cui$a vreu,n fel de asurprire gi nedreptate de ia al,tulj fird ca acela sd'vrea, sd se bucur.ecel nedreptdtit de bunurile celui ce l-a pdgubit pi sX aibd mingiierile comune. Cdci aceasta cred cd inseamnd a impdrli taurul vi'u. Dar sd facd, zice, cel ce a pdgubit fdrd voie, comune gi nenorocir{,le celui ce le-a suferit. Vezi deci cum ne inde,amnd legea, ca prin ghiciturii 9i in chip umbrit, la faptele iubirii intreolaitd ? Oare nu inseamnd aceasta<a te bucura cu cei ce se bucurd qi a plinge cu cei.ce pling ?>
276. Odatd ce creqtinismul a ajuns religie de stat, acesta a pornit la eliberarea sclavilor, intii a celor ce erau impiedicali de stdpinii Ior sd-qi manileste credinfa creqtina. 277. Chiar sthpinii sclavilor clnd deveneau cregtini nu mai sulereau sE rdmind in starea de sthpini ai lor. Ei gtiau cd in Hristos trebuie si realizeze comuniunea ln dragoste cu toli, ca lmpdrdtie a Sfintei Treimi, ln care imperatul este Tatdl nostru Si Fiul, Fratele nostlu $i in Care deci toti sintem impdrafi, sau liberi prin dragoste.

INCHINARE

IN

DUII

SI ADEVAR

I
I It
F

PALADIE: Asa se vede. CHIRIL: Iar dacd ce'l cu mai I'nare putere gtie limpede cd dacd nu-gi va lnmm,ia faptele puterii lui superioarre, apro,apele v,a suferi ceva negi pldcut, va suferi o pagubd egald eza, va suporta nu cu sufletul lui nenorocirea ceiuii ce a pdtimit-o. Aceasta se spune ca prin ghici urd prin cuvin,te'le: .Va pldti taur pentru taur; iar cel mott va Ii aI luir,' Nu sint pedepsili cei ce nedreptdtesc pind intr-atita incit sd cadd din bunurile Ior proprii, ci va fi a lor nernorosirea qi a lor paguba intimplatd aproapelui. PALADIE: Cuvintul este foarte clar. CHIRIL: O lege infeleaprtd a iubirii intreol'a,ltd ne-a. ri,nduit 9i dumnezeiescul Pavel, zicind: "Sd nu caute nimeni numai oJe sale ci $i.ale oltora> (Filip. 2, 4). Cdci "iubirea nu cautd ale sale* (I Cor. 13, 5), ci se girndegte gi la a,le altora gi c,a sd fie bine gi cele ale frafilor. Deci 9i ace'asta ne-o indicd Legea vech,e, cind spune : ./ot de ua po$te cineva larind sou vie qi va ldso vitc Jui sd pascd larind strdind, va pldti din larina lui, dupd rodul ei. Iar de va pa,tte toatd larina, va pldti cu cele mai bune din larina sa pi cu cele mai bune din vio sa, (leg. 22, 5). Cel ce l,asd vita s,a in larinile sirdine, se folosegte in cerle'ale saJe 9i c,autd ale sade, dar nu din cel'e ce f'ac veselie (bucurie) vecinuiui, nisi din cele ce tac bucrr'rie rapro,apelui,ci din cele ce se intimpld sf,-l supere'gi sd:l pdgubeascd pe el27e.p""i, trebuie sd cdutdm ceea ce ne este noud de fo,los, adicd ceea ce po'ate deve,ni al nostru, nu prin ldcomia la ale altora, ci prin ce0e ce putem ajunge la aceast,a,fdrd a sdvirgi nici un pdcart li ldsind bucuria vecinud.u,iin picio'are. Aceastd inse'amn6,. desigur, a" cduta gi ale ,altora. Sa;u sd gtie, zice, acela care va voi sd sup'ere pe frafi, cu nepesare, $i sd fie fbrb grijd fatd de ei, cdutind numai ale sale, cd va sup'orta paguba egalS gi cd f,apta c'are-i ,aduce u,n aparent folos ii va pricinni pierderea celor mai scumpe bucurii. Aceasta socotesc cd inseamnd: <Va plciti cu cele mai bun'e a|e larinii sale Si dle vielii soJe". 'Dar intele,zu,l celo'r de fat5 se petrivegte, dupd cum socotesc,9i ndsco,citorilor erezii,lor, ai cdror ucenici necurati gi nerozi, asemene'au'nior d,obito,acenecuvintdtoare, p,asc lanurrile gi viile Domnuilui, spre osinda gi pedeaps,a niscocito,rilor ereziilor. Cdci ei vor avea de suferlt p6gubdre'ade ceile mai bune ale lor, adicd pie'rdere'a sufletu,lui. Cdci sufletul
* folosette din cele ce mi bucurd pe mine, cind se face pdrtag tt. "t,"t de gindurile mele bune, de credinta prin care md veselegte 5i md mintuie$te pe mine, 279. Ya suferi o pagub6. egald cu cea pe care a pricinuit-o altuia nu o pagubb egald cu acela. Pentru cd paguba acelula va fi rbscumparata.

SF" CIIIRIL

AL

ALEXANDRIEI

e mai bun deci,t via pi ianul gi deci,t fiec,are din cele ce se cugeitd in parte de nori. PALADIE: Ag'ad,arr, vom spune cd e un rod al dragostei a cduta celb a,lea,ltora pi nu numai aie noastre. CHIRIL: Chinr fl9a e, Pa,ladie.gi a implini iubirea fa|d de frafi e lucru,l cel m,ai pl{cut 'lui Dumnezeu. Dar din iconomie nu ne l,asd sf, impovdrdm cie 'tot iubire'a altora, punind-o la incercdri prisositoare gi prea mari din partea noastrd. cdci sldbegte ugor gi mintea bine intiri'td, chiar dach s-'ar afl,a im ea binele sporit ,ai vreunei o,arecari virtuti, un asalt nemdsurat asupra ei. PALADIE: Ce este ceea ce spuri? Nu infeleg,lirnpecle. CHIRIL: Oare ,nu vei recunoagte cX blindefea gi rdbdarea sint virtufi ? PALADIE: Cum de nu ? CHIRIL.' Dacd cineva ingrhmhdegte asupra celui ce se deprinde in blindefe gi rdbdare, supdr5ri pi ochri gi cele prin care se stirnesc miniile, dacd ,aceastao faoe cu m5sur5, acela le va rdbda gi ,le va pu,rbacu vitejie pi-gi rra face din acea,sta um mij,loc de intiirire i,n blindefe pi in neminie. Dar dacd cineva intrece-va mdsura gi va trece dincolo de g'ranifele a ceea ce poate rdbda acela, nu e nici o mirare, de .va obosi virtutea acgiuia gi o va sldbi in scurt{ vreme 80. PALADIE; Bine zici. Cdci bineie se clatind in oameni qi de-abia stii in picioa're, chiar fird sd-l clatine nimeni ar. CHIIIIL: Dar sd trecem, d,acd vrei, la iubirea iosdgi. Cbci.aceastA e virtutea de frurte gi mai de cdpetenie decit cele,lalte. Deci legea ne invafd iarilgi prin chipu,l unei asemdntr"rigi pilde ,ldmurite, Zicind : <Iar de vei intra in holda aproapelui tdu, adund cu miinile tale spice, clat secere sd nu bagi in holda oproapelui tdu,r (Deu,t. 2J, ZS). A strlnge din
280. Nu trebuie si l6sdm asupra cuiva toati povara efortului de sporire in virtute, sau sd-i punem tot felul de piedici in aceastd sporire. ci trebuie si-l ajutdm mdcar prin neiritarea continui ce i-o pricinuim. De aici rezult6 c6 aga cum avem o parte de vini ia picatele sivlrgite de altii, a$a avem o oarecare parte de nlerit la virtufile altora. Existf, o adincd solidaritate intre oameni. ln baza ei FIristos, ficindu-Se om, a intrat cu voia in solidaritate cu noi, primind moartea p.rntru pEcatele noastre. Cdci unindu-Se cu cei ce au o vinh la pdcatele celor piicdtogi, ,chiar dac5 nu le-au sdvirgit ei, gi-a luat ;i El vina iLor pentru picatele altora, mai precis pentru pdcatele tuturor. Dar le-a dat pi puterea ryi partea lor in efortul lor de-a se feri de picate. 281. Cineva poate uita de sine in iubirea,de altul, dar,nu-i poate cere altuia sd se uite pe sine in favoarea lui. Aceasta e una cu cel mai riepdsitor egoism. Iriecare trcbuie sd caute sd-qi aplice sieqi norma iubirii altora pind la jertfd, nu s{-l oblige pe altul la dceasta aplicare.

'IiTCHINARE

TliI DUH

SI ADEVAR

holdd putine spice etr miinile, sau a rupe din vie'vreun ciorchine de pofti sau de mincare, ne,aducind nici o pagub5, se \4a pu,rta cu i.nima bun6, Cdci aceasta e legea iubirii gi lucrul nu intrece mirsura. Dar a introduce gi fierul care secerd in cele ale aproapelui, cople5egteqi trece dincolo de iubi'rea lntreolaltd gi ajunge ,la hotarull rldrcomiei.Deci aceast'a e o pildd clarl cd nu ,trebuie sd abuzdm de iubirea frafilor, ci sd crinstim iubirea intreolaltd, multumindu-ne cu cele u1. n6nsfrs 231b. Putem 'aplic,a'ins5, precum socortesc neforfat, cuvintul Scripturii despre aces,tea gi ,altora r mume ace,lora, care cuiegind cuvintele ocazionale gi improvizate ale c,elor ce inv,afd in.biserici, ca pe o hr,anf, spiritua,ld (inteligibiid), nu se mu,lfum'esc rdmini aici, ci trecind dincolo sd de mdsurd gi adunindu-,le ca initr-un cog, ,le pun $i in sc,ris. prin aceasta se aratr foarte iubi,tori de invrfd'tu,r5, d'ar vitdmi,nd onoarea fnati,lor, prin faptul de-,a sc.rie ca ceva foarte pregSti,t, ceea ce era impr,ovizat pe loc. Acestora le-ag spune, prietene, cii legea a poruncit iimpede sd nu se pund nimic in cog. PALADIE.. Agadar, e primejdios a forfa virtutea suf,le,tuiui c,uiva a i'ndriizni sd clatini miLntea lui bine intdri,tE abuzind prea muJt. Si CHIRIL: Drept ai spus. Cdci Dumarezeul tutu,ror c statornicit in chip vddit c5 nu trebuie sh punem curse virtulii, ci mai ctegrabd sd ne impdrtdgim dacd se nimeregte, de bunurile vir,lutii. Aceasta o aratd legea printr-o ghicituri intunecoasd, zug'rhvind prin lucru'ri foarte' mici cele neasem5nat superioare. Cdci s-a scris in <A doua ,lege,,; Iar de vei lntllni un culb de pdsdri inaintea ta pe cale, sau ?n vreltn copac, seat pe pdmlnt, cu pui sou cu oud, qi mame lor va gedeo peste pui sdu peste ottd, sd, nu iei mama cu puii ei, ci slobozind sd sloboz'e.pfi pe memd, iar puii sd-i iei fie, ca sd-li tie lie bine pi s<i trdieqti multi ani>t (Deut. 22, 6-7l-. PALADIE: $i ce inseamnXaceasta? Nu-mi este limpecle ghicitura. CHIRIL: Dar oa,re nu inlelegi cd de va prinde cineva o.pasdrc care a scos pui sau oud, sd-gi ia spre folosutl gi cigtigut lui cele din ea. Dar pe ea sb o sloboadd, fdrd s5-i f,acdnici un rdu ? P'ALADIE: Da. Cdci ac,astae iartentia Scriptr:,r'ii. CHIITIL: Deci privegte ceea ce e ascuns gi deplntind urnbra, privegte spirituai (inteligibil) adevdrul. Fiec,arevirtute e ca.o maicd gi ca o obirgie a bundtdfilor din ea, fie cii nuineste cinerra bundtatea sau iu281 b. Chiar fdrd sd impiedicdm pe alfii, la sporirea in virtute, unii sint slabi in efortul de-d susJine aceasta sporire. De aceea tofi trebtiie sd ne ajutdm in persrstarea in bine. Binele se cucere$te printr-un efort obgtesc, mai bine zis e neclesparlit de comuniunea adeviratE, e una cu ea, precurn r6ul apare gi se intdrette prin individualism, sau e una cu el.

268

SI'. CETRIL

AL

ALEXANDRIEI

birea de s5rra,ci, sau b,lindetrea,sau indelunga r5bdare. Cdci e bun cineva nu cu sine, ci m,ai degrabd cu arltii. gi se impirrtSgesc de iubirea lui de sdraci, cei ce au nevoie de ea ; la fel de blindefe gi de indehinga rdbdare a aceluia 282. Deci fiecare virtute poate fi cugertat5 ca o ma'icd gi ca un izvor al bundtdlilor care sint in ea ti tignesc din ea. Iar cuiburile vintufilor sint suflete e care le cup,rind gi ie ocrortesc.Deci legea poruncegte aa cei ce se intilnesc cu oamenii in care sdldgluiesc ca in' nipte cuiburi vir,tuf,ile, si-9i insuqeascd cigtigu,rile ce vin din eJ.e,da,r sd nu caute sd vatdme virtutea, adicd maica f,aptedorpreabune. Ia,r vi$utea e vdtdmatd, dacd e tulburatd in vreunul din modurile ,ard,ta,te mad inainte. PALADIE; Adfurcd e ghicitura ace'asta! CHIRIL; Da. Drept ai spus. Dar, ca sd spunem ceva aserir.dndtor t crrvin,telor fericitului Pavel: <Oore de pdsd.ri se ingrijegte Dumnezeu? Oane nu de noi vorbegte 7> (I Cor. 9, g-10). Cuvintul poruncii date prin Moise ne iarf5fiqeazd chipurile (tipurile) lucrurilor, nu ilucrurile insegi in mod fdtig. $i poli vedea cum ne urcd pe inceturl pinX la modurile cele mai in,alte ale iubirii intreoilraritS. Cdci cautd sd ne induplece sd iubim chiar gi pe cei ce ne jignesc Ai sd ne ardtdm mai presus de supdrarea fa|d de dugmani, neldsindu-ne biruili de rdu, ci rnai vir,tos biruind rdul prin bine. Fiindcd a spus iardqi in ..Iegire,, t Iar de vei ftntilni boul duSmanului tdu sau vita lui de jug, rdtdcind pe cale, sd Ie inlorci gi sd le pred.ai lui. Iar de vei vedea vita de jug a duSmanului tdu cdzutd sub povara ei, sd. nu trcci pe llngd ea, ci sd o rid.ici impteund. cu eI>,(Ieg 23, 4-6). Iar in <<Ado;ura ,lege,,: nDe vei vedea boul Iratelui ldu, sou oaia lui, rdtdcind pe cale, sd nu le,treci cu vederea; ci sd Je abali sd Ie intorci pe ele Ia |ratele tdu. Iar de nu vct ti aproape de tine tratele tdu gi nu-I vei,gti pe el, sd le aduci pe ele io caso tc ti sd fje cu tine pind va intreba de e\e Iratele ldu pi i Ie vei preda lui. Ato sd.teci cu osinu/ lui gi apa sd faci cu haina luj tj ata sd.taci cu orice a pierdut Iratele tdu; toate cite au iost pierdute de el Si le vei alla, sd nu Ie heci cu vederea. sd nu treci cu vederea asinu/ Iratelui tdu, sau bouJ lui cdzut pe cale, ci ridicind, Ie vei rid.ica pe ele Ampreund cu eI>> (Deut. 22, l-4).
282. Virtutea este deprinderea lntr-un anumit bine. Dar binele in care se deprinde cineva e pentru altul. Un bine de'care ar cduta sd se bucure cineva tn izolare, nu e bine. Virtutea sau binel.e e interpersonal. lntdre$te relafia lntre oameni. Sint forfe ale comuniunii. De virtutea sau de binele cuiva se poate impdrtdqi cineva in doud feluri : Liucurindu-se de binele fdcut de altul, sa_u luind putere din pilda aceluia de-a face gi el acel bine. Un om sirac se poate'bucura de virtutea iubiri.i de sdraci a cuiva ; dar de ea se poate lmpbrtbgi cineva gi ca sd devind el lnsusi iubitor de sdraci.

r, r
l

r
I
F

INCEINARE

IN DUEI SI ADE\/AR

xtg

L
T

I
F

Vezi cu citd simti,re ne cdl6uze9te spre binele ael mai inarlt 9i mai desdvirgit, poruncind sd facem din grija de vitele celui ce ne-a supdrat, un mijloc de deprindere a uitdrii rdului. Ba il incununeazd neconteni,t gi cu numele de frate, impiedicindu-ne, cred, pornirea spre rninie ,9i sporirea in josnicie 9i infdti$indu-ne legea firii ca sustindtoare a iubirii. Cdci .de vei afla, zice, o vitd rdtdcitoare sau o haind pierdutd, sd le redai fratelui tdu. $i de se va intimpla ca vreuna din vitele care obignuiesc sd poarte povard sd fi cdzut la pdmint, 9i sX fie turtitd de greutate, se o ajuti 9i sd o ridici. Iar aceasta nu e nimic ailtceva decit o folosire a stf,plnilor 1or, o deprindere in milostenie, o inainitare spre apropiere sufleteascd gi o strdduinfd de-a arunca departe supdrarea, o ocolire a motivelor de supdrare, ca sd nu mai voim se jignim dr'agostea gi legea iubirii de frafi. Dar se pare cd gi ei ceva vrea si spun5 pomnaa. Dacd atita grijd a av,uit legiuitorr.ll, furcirtne cere ca chiar dacd pdtimegte un animarl necuvintdtor, s5-i ddm aJutor, cum nu va avea cu mult mai mult grijd de oameni si de iubirea datoratd ceior de aceeapi fire ? Drept aceea chiar dacd ne-ar fi dugman cel ce rdtScegte, sd-l ajurtdm sd afle de Ia noi calea cea dreaptd gi s[ fie susfinut s{ tindd spre ceea ce este de folos. Cdci 9i Hristos, cu toate cd era bdtut cu pietre de Israelifi, le striga: <Pind clnd aveli lumina, umblali trn lumind, ca sd nu vd cuprindd intunericu,l> (Ioa;n 12, 35). $i dac5 vreunul din cei ce m-au supdrat, e chinuit de osteneli gi incerc5ri gi aruncat la pdmint e apdsat de nevoi cumplite, sd fie ajutat de noi gi cu toate cd ne e duEman, sd ne invingem supdrarea. Cdci aceasta este ceea ce s-a spus z <<Facefibine du$manilor voStri Si vd rugali penftu cei ce vd prigonesc pe voi> (Matei 5, l4l. PALADIE; Foa'r,tebinLeai spus. CHIRIL: Deci e un lucrl. vrednic de sfinti sd suferin impreuni cu cei ce suferd gi sd nu socotim mai degrabd cele ce trebuie bine sd ne indemne la mild fatd de ei, prilej de mindrie fafd de ei, asuprind, 161 dacl ar putea cineva sd-9i gi necdjind gi mai mult pe cei lovifi 283. urzeascd uneltirile in ascuns, Iegea spune cd. trebuie sd renunfe 9i Ia viclegugurile acestea. CXci a zis iardsi : <Sd nu grdieSti de rdu pe surd gi lnaintea ofuului sd nu pui piedica;+ (Lev. 19, 14). Cdci nu e oare o faptd superioard gi potrivit[ cu cei cuviincioqi, a pune friu limbii 9l a ne feri de orice vorbd uritd, impotriva oricdrui om ? <Nu vd grdili de
. 283. Sd nu socotim necazurile ce vin ashpra dugmanilor nostri prilej de-a ne mindri fati de ei cE ne afldm intr-o situatie superioard fatd de ei, ci prilej. de-a ne ard.ta mila fatd de ci.

SF. CIIIRIL

AL

ALEXANDRIEI

rau pnul pe altul>, zice ucenicul Mintuitorului (Iacob 4, lll. Iar legea zice: <Sdnu grdie,gticlerdu pe surdr. El vrea sd spun6,c;ed, prin aceasta, cd cei cu adevdrat cuviinciogi la purtdri nu trebuie sd se infrineze numaidecit de la ocdri, chiar dacd li s-ar intimpla sx n-aibi de suportal niscai urmdri grele. cxci surdul sau mutul, nu sint liberi de boald. Ei sint bolnavi in cele ale trupului gi sint lipsifi de simfur.i, adicd de vdz gi de auz. De aceea nici surdul nu aude pe cel ce voiergtesii-l vorbeascd de rdu, nici orbul nu vecle pe cel ce-i pune piecricd. Deci nu e deloc greu celui ce vrea sd unelteascd impotriva lor, sd rdmind ascunsi. Dar ei se vbdesc addugind o noud pdrere asupra cdlor de care trebuie sd ai mild, ca suferind de la sine cle o nenorocire, Cdci aceasta o fac pricinuind orbului lovirea de pieciicd fdrd sd ltie si induplecind pe surd uneori chiar sd ridx de batjocuri, ca de laude. Ei ii. Iovesc prin aceasta in p6rfile cele mai dureroase ale lor. Viclenia celui .ce ar face acestea ar rdmine ascunsd,dar n-ar'scdpa din vina cruzimii 9i a disprefului de oirmeni. PA,LADIE.. Adevdrat CHIRIL; ugor pofi afla cd gi porunca'veche vrea sd fim cu iubire qi cu mild intreolaltd. cdci o pofi auzi odatd : <Deschizirtdsri deschizi cele dinlduntru a|e tale |ratelui tdu, cere are nevoie cle tine> (Deut. 1,5,7), iar altddatd : <$i pe cel strdin sd nu-/ asuprili, nici sd-I necdjifi; cd strriini ali fost in pdmintul Egiptului. pe nici o vdcjuvit si pe nici un oilan sd nu-I asuprili. Iar de-i veli asupri pe ei cu rdu gi strigind ei se vor plinge cdtre Mine, cu euzire voi auzi glasul lor, gi Md. voi mlnlo cu iulime gi vd voi otnorl pe voi cu sobie gi vor Ii lemeile voastre vd.duve .ti copiii voltri orlani. Iar d.e vei impnlmuta argint |ratelui tdu celui sdrac, cere este lingd tine, sd nu-J si,lejti, nici sd pui asupra lui camdtd. Iar de vei lua zdlog haina aproapelui tdu, i-o vei inapoia inainte de opusul soare.lui. Pentru cd numai haina aceoslo este acoperdmintul goliciunii lui. $i cu ce se vo culca ? Deci cle va striga cdtre Mine, iI voi auzi pe eI. Cd mi/osliv sinl Eu". (IeS.22, 2l_ 22) 28a. Auzi c1m infdfipindu-ne invdldtura dulce a iubirii intreolaltd, adause gi ameninfarea cu minia sa ? cum se va justifica minia fafd de unii, decit prin . faptul cd nu se vor sirgui sd se arate cu indurare fald de frati ? cdci milostiv sint, zice, adicii fiind bun dupd fire gi indurat, ca Dumnezeu, voi primi, neqre$it, strigarea celui ce suferd, gi Md voi milostivi. inda284. Se reflectd tn aceste cuvinte si repetata cerere a milei lui Dumnezeu pentru tofi oamenii din greutali, din Sl. Liturghie: ((Doamne miluiegter. Adresind -allii, cererea aceaita continud lui Dumnezeu pentru credinciogii aratd cd gi ei au mild de aeeia. Aga se lntare$tc in Sf. Liturghle comuniunea lntre cei credinciogi prezenti s! intre ei $i cei din toate parlile, vii 9i adormili. Aga se l;rrgeste 9i se adincegte lmpdrEfia Sflntei Treimi, ca rinitate a oamenilor tn Ea.

INCHINARE

IN DUII

$I ADEVAR

271

r l

td de lacrima celor impovdrali. de sdricie. Deci sd ne pxzim de striqarea sdracilor impotriva noastrd. Cd se cuvine sd fim in comuniune gi sS invrednicim iubirea de' sdraci de cea mai aleasd strdduinld, ne-a lncredinlat iardgi in oA doua lege', 'zicind : "sd nu opresti plata cuvenitd celui sriroc sau a celui lipsit dintre lralii tdi, sau dintre strdinii asezali in cetdlile tale; in aceeasi zi sd-i dai ptata lai. so nu apund. soarele peste eI, cd sdrac e,sle gi /a ea iSi are nddejdea. gi nu va striga impotriva ta la Domnui Sj nu " va Ii intru,tine pdcat> (Deut. 24, l4-l1). Vezi cum ne indeamnd sI tremurim de strigarea sdracului impotriva noastrd, impingindu-ne spre iubirea intreolaltd z 285.Iar Scriptura cea nouti, datd prin Hristos, invdfinclu-ne binele desdvilgit, zice: <Vindeli averile l'oastre 6i duli miJoslenie gi iatd toate vd. vor Ii voud usoare> (Luca 12, 33). Aceasta au qi fdcut unii dintre cei ce au crezut. <<cdci aduceau prelurile larinelor ,ti ole caselor gi 1e puneau Ia picioarele Apostolilor , ti se impdrle's Iiecdruia dupd cum avea cineva trebuinld> (Fapte 4, 34-35). Dar fiindcd legea este elementard 9i introduce in inceputurile cuvintelor lui Dumnezeu, porunce$te ca pe un mijloc pregxtitor de deprindere spre aceastd cale, ddrnicia in lucruri mici. De aceea zice: <Iol cind. vei secero holda in larina ta $i vei uiia vreun snop sd nu fe inlorcj sd-J jej. sri lie aI sdrocu,luj gi ol strdinului, al orlanului tj ol vdduvei, ca sd. te binecuvinteze DomnuL Dumnezeul tdu in toate |aptete mlinilor tale. $i cind vei culege mdslinele, sd nu te intorci sri adunj cele ce rdmin inapoia ta. sd' tie ale strdjnuluj tj a1e ortanului gi ale vdd.uttei $j sd-tj aduci aminte cd rob oi tost in pdmlntul Egiptului. De aceea ili poruncesc .sd implinegti cuvinlul acesto. Iar clnd vei culege via ta sd nu iei din nou ee rd.mlne Tnapoia to. sd lie a strdinului, a ortanului $i a vdduvei gi sd-li aduci aminte cd rob oi fost in pdmlntul Egiptului. De aceea lli poruncesc sd lmplinegti cuvlntul acesto) (Deut, 24, lg-21). cd e bine s5-ti amintegti ln bucurie de ostenelile 9i de necazul mai vechi. Acesta te va indemna la iubirea cle sdraci gi ldrgime'a fericirii nu te va l6sa sd uifi de greutdtile s5r5ciei. PALADIE: Adevdrat. CHIRIL; Privegte insd cu clt megteguggi cu citd simlire ne dezobi$nuiegte de cele rele 9i ne lndupleci sd lepdddm lipsa de compxtimire, iar pe de altd parte ne ducb spre cele bune gi ne trece la mocrurire iu285. Strigarea celui lndurerat lace si vibreze mai mult inima lui Dumnezeu Cel Preamilostiv. Strigarea lui ridicd supErarea lui Dumneieu lmpotriva celor ce au o vind pentru sulerinfele celor ce strigi cdtre Dunrnezeu. Acesta e un motiv ln plus sd avem o griJd deosebittr de sdraci, de bolnavl, de tott cei nec6ji1i. Ei ne sint cei mai buni avocafi la. Dumnezeu, de-i aJut{m gi cei mai impovhritori procUrori impotriva noastrd, chlar fdrd sE vrem.

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

birii intreolalt5. Cdci ne indeamnd sd imprumutdm, cind trebuie, fra|ilor, dar ne interzice a lua camdt5 9i ne poruncegte sX lepdddm ldcomia. Poruncind apoi pe lingd aceea, sd nu-i constringem, nici sd-i zorim pe datornici, cere sd le iertdm datoriile. Cdci scrie : oSri nu |ei camdtd.tratelui tdu. Camdtd de argint, camdtd de bucate, camdtd de orice Iucru pe cole il vei da imprumut celui strdin sd nu iei. Ca sd te binecuvinteze Domnul Dumnezeul tdu in toate iaptele tale pe pdmintul ln 'care intri sd-J mo.pteneSti> (Deut. 23, lg-20). Intentia legiuitorului era ca cei ce sint la iargul avufiei, sd arate din beiguq bundvoinfd gi ddrnicie atit fald de strdin, cit 9i fafd de frafi : <Tot celui ce cere, dd-i, zice Hristos, $i de la cel ce ia ale fole, sd nu ceri" (Luca 6, 30). Dar fiindcd mintea celor vechi nu era destul de neclintitd in dreptate, ca sd poatd sdvir9i fdrd patimd binele, legea, ca un bun pedagog, ii conduce spre el treptat, pXstrind pentru o stare mai desdvirgitd deplindtatea milei fafd de frafi gi vecini, ddrnicia fa!5 de strdini 9i comuniunea cu tofi. Cdci pin[ la timpul indrept5]irii au fost umbrele (Evr. 9, 10). Iar acest timp e cel al venirii lui Hristos PALADIE: Foarte frumos ai spus. CHIRIL: Poruncind deci sd se dea imprumuturi Si t5ind lScomia gi fdgdduind celor ce voiesc sd facd aceastl binecuvintare, le cere ca dupd ce se scurg Sapte ani peste datorii, sd le ierte, cinstind timpul iertdrii tuturor, adicd cel aI venirii lui Hristos in care am fost indreptafi tofi prin credinte 286.Cdci atunci am dobindit amnistia vechilor pdcate prin aceea cd EI a.pironit pe crucea Sa zapisul cel impotriva noastrl (Col,2, 14), gi a inldturat pedepsele ce le datoram Judecdtorului. Deci zice in <<Adoua lege,, : uDupd. Sapte ani sd iaci iertare. $i rinduiala iertdrii este aceasta: V ei ierta toatd. datoria, pe care fi-o datoreazd"aproapele. $i tr.atelui ldu sd nu o ceri, pentru cd s-o chemat iettarea Domnului Dumnezeului tdu. De la cel strdin sd ceri clte ai Ia eL Dar tratelui tdu ii vei ierta datoria lui, ca sd nu Iie intru tine siirac.' Pentru cd. binecuvlntlnd te va binecuvinta Domnul Dumnezeul tdu in pdmintul pe core DomnuL Dumnezeul tdu Ii-I dd prin sorl sd-I mogtene$ti pe eI" (Deut. 15, 1-5). $i dupd altele, iardgi z <<Ierde va fi intru tine vreun sdrac dintre fualii tdi, 1n vreune din cettilile tale, 1n pdmintul pe care Domnul Dumnezeul tdu ti-I va da lie, sd nu inlorci inima ta, nici' sd slringi mina ta dinspre tratele tdu cel lipsit. Deschizlnd sd-i desChizi
286, Prin iertarea datoriilor dupd Sapte ani, legea prevestea iertarea din ziua a opta, a invierii lui Hristos, cind se vor ierta pentru jertfa Lui toate pdcatele. Cdci unind ca jertfd preacuratd umanitatea Lui cu a noastrE, de o vom primi, ne vom face gi noi curafi, umplindu-ne de duhul ei de jertfd. Comuniunea ln jertfi e cea mai deplind comuniune, cea mai deplind deschidere a noastrd 9i comunicare de curSfie din partea ]ui Hristos

INCHINARE IN DUH $I ADEVAN

ntina ta 9i sti-i imprumuli lui cit ii trebuie gi oricit ii lipsegte. Ia seama Ia line, sd nu Iie cuvint oscuns in inima ta, spunind cu vicleguo .' se apropie anul aI Saptelea, anul iertdrii, co sd se uife ochiul tdit cu rdutate la Iratele tdu cel lipsil ;i sd nu-j dai lui, ca sd sfrige impatrivo ta cdtre Domnul pi sd ai pdcctt mare. Dind sd-i dai lui .:i sd-i intprumuli cit ii trebuie de la line si sd nu te intristezi in inima ta, dindu-i lui. Cd pentru cuvintul ocesla /e ve l:inecuvinta Domnul Dumnezeul titu, in toate lucrurile tale $i in toate cele pe care vei pune mina to, (Deut. 15, 7-10). nSd nu te intristezi, zice, in inima ta, dindu-i lui. Cd.ci pe cel ce dci cu bucurie iI iubeSte Dumnezeu,,, clupd cuvintui fericitului Pavel {II Cor. 9, 7). PALADIE; Dar cum preinchipuie anul acesta al gaptelea venirea Mintuitorului nostru, cind s-a ivit timpul iertbrii tuturor, sau s-a desdvir$it viata morald ? CHIRIL: Oare nu-!i aduci aminte ce am spus gi mai inainte, cd e un obicei al dumnezeiegtii Scripturi sir asemene tot rdstimpul rreacului de fald gi de acun cu o sdptdminS, din pricina intoarcerii zilelor la inceput ? Cdci sfirgitttl sdptdrninii e Simbdta. Iar vecind nemijlocitd este zitta a opta, care acluce un nou inceput al r.eacului prin invierea lui Hristos 287. PALADIE : Mi-aduc aminte. CHIRTL: Deci Hristos a venit, dupd Scripturd, la sfirgitul veacului de fafh 9i oarecum Simbdta, cind i-a gi eliberat pe tofi cei legafi in lan|urile pdcatelor lor gi indatorati Lui cu pedepsele pentru neascultare. Cdci gi in Evanghelii Domnul ne aseamdnd cu nigte dalornici, zicind : <<Unom avea doi dalornici. Unul ii datora cinci sute cle dinari, iar altul, cincizeci. 5j neavind ej sd inapoieze, i-a iertat pe amindoi, (Luca 7, 4l-42). Pe lingd aceasta,ne-a dat gi un rnodel de rugiciune: "Deci voi aSa sri vd rugali : Tatdl noslru Care csti in ceruri, s', rleascd-se numele Tdu. Vie imparalia Ta, Iacd-se voia Ta precum r. t cer, apc ,5i pe pamint. Piinea noaslrd cea sprc tiinlci, dd-ne-o noud astitzi. $i ne iartd noud gregelile noastre, precum gi noi iertdm gregitilor nogtri" (Matei 6, 9-13). Deci legea ne-a ardtat indirect pi ca prin ghiciturd taina dumnezeiascd, poruncind sd se faci iertare in anul al gaptelea. $i introduce pe cdrdrile bundtdfii, invS|ind sii se punii iubirea de frafi mai presus '
duce noua Cdci nicd
18 -

281. Veacul acesta se aseamdnh cu o siptdmind, pentru cd inaintarea lui la sfirgitul lui qi deci la un nou inceput pe un plan mai inalt. Noul inceput, zi intii, este echivalentd cu ziua a opta, cea fhrd sflrqit a vie{ii invierii. nu se va mai lnainta prin noi ostencli la un alt plan superior, ci va fi o vepodihn6 a creafiunii, inviate in Dumnezeu lmpreund cu Hristos Cel inviat.
S'. CHIRIIJ

2?4

IF. CITIRIL AL ALEXANDRIEI

de bani gi indemnind pe Israelifi sd fie darnici 9i sd impdrtdgeascd ale lor altora. Ea poruncegte bunbtate fafd de frate 9i vecini ca pe o deprindere in purtarea de grijd mai iubitoare fa|d de tofi. PALADIE; A$a este. sint de aceeaqipdrere cu tine, care ai spus lucrurile aga de bine. :HIRILI Dar te vei mira de un lucru gi mai mare de-l vei afla. PALADIE; Care este acela ? CHIRIL: Legea voieEte sd inaintdm pind la atita bundtate 9i iubire intreolalt5, incit sd nu socotim nimic egal cu iubirea iafd de frali. $i sd suport5m cu atita tSrie supfir5rile de la ei, incit s5 ne ar5tdm mai presus de minie, chiar dacd ei nu sint gi nu se aratd fafd de noi cum trebuie, ci voiesc sd ne supere prin lipsa de iubire. Ai 9i pentru aceasta o pildd (un tip) in Numeri : <$i a trimis, zice, Moise soli din Cadeg Ia impdtatul Edomului, zicind; Acesleo zice tratele tdu lsrail: Tu stii tot necazul care ne-a a|Iat pe noi... cdci au coborit patinlii noStri 1n Egipt $i au pribegit in Egipt zile multe. ,$i ne-au necaiit pe noi Egiptenii qi pe pdrinlii noStri. ^5i arn strigat cdtre Domnul ti Q au' zit Domnul glasul noslru qi trintilind ttn inger, ne-Q scos pe noi din Egipt. $i acum sinlem 1.n CadeS,cetatea de lingd hotarele ta|e. Vont trece prin lara ta, dar nu vom trece prin larini, nici prin vii, nici nu vom bea apd. dln putrurile tale; pe dtumul imptirdtesc vom merge, nu ne vom abate, nici Ia dreapta, nici la stinga, pind vom trece de hota' rele tsle. $i o zis cdtre eI Edom; Nu veli trece pe Ia mine; icr cit: ng., c4 rdzboi voi ieqi in intimpinat'ea to. $i ii zic lui iiii lui Israil : Y om trece pe lingd munte. Iar de vom bea din apa ta, noi ,5i dobilooce]e noaslre, ili vom pldti pre[ul E un ]ueru tdtd insemnd'tate, vont trece pe lingd munte. Iar acela a zis : Nu veli trece pe la mine' $i o ieSit Edom in lntimpinarea lor cu mullime multd Si cu mind lore, $i nu a voit Edom sd lcse pe lsrail sd treacd prin hotarele lui Si s-a abritut Israil de la el" (Num. 20, 14-21). Auzi cum cei din neamul lui Israil, ingirind nu fdrd rost chipurile necazurilor din Egipt 9i amintind de chipurile tiraniei, cer in chip civilizat un serviciu care nu pricinuia nici o pagubd, silindu-se si-$i fach din rudenie un ajutdtor. CXci aceia erau din Esau, fratele lui Iacob. Dar aceia, degi trebuiau sd fie indurdtori gi sd-i lase pe ace$tia sd fac5 ceea ce gtiau cd le e spre bine 9i spre folos, sau doveclrt chiar. prin fapte cruzi $i aspri 9i lipsili de vointa sd sufere impreuud cu cei ce suferd. cdci le inchid drurnul, micar c5 poporul le spune cleschis ed nu le va pricinui nici o pagubd nici viilor, nici rodurilor farinilor, ba nici apd nu vor bea fdr5 platd. Iar acela nu numai cd i-a

INCHINARE IN DUH SI ADEVAR

ameninfat sd-i atace de nu vor renunfa la cele cerute, ci s-a gi ridicat cu arme gi a pornit cu toatd oastea. $i ce a fdcut Israil ? A biruit minia. S-a abdtut de la el, zice, ocolind cearta cu fratii, cinstind legea rudeniei cu rdbdarea cea mai mare. Sau nu socote$ti cd aqa este ? PALADIE; Ba chiar aga. CHIRIL: Deci socotim cd e un rod ti o dovadd a iubirii de frati si1 se taie iufimea gi sd se opreascd minia, apoi sd se mdsoare pedepsele cu gregelile fiecdruia qi sd se rosteascd de cdtre noi judecdfi cr.rtotul fdr5 patd asupra fiechruia. PALADIE: E foarte drept. CHIRIL; Ascultd deci, dacd vrei, pe cel ce zice odatd: "Si sd nu. te mlnii pe |iii poporului fdur (Lev. 19, 17), iar altddatd : *Ior de se va lntlmpla ceartd Lntre oameni Si vor veni la judecatd, sd-i judece pe ei gi sd deo dreptate dreptului gi sd osinrleoscd pe cel fdrd. cuviinld t Si dacd cel fdrd cuviinld va fi vrednic de bdtdi, culcindu-l pe el inaintea judecdtorilor, sd-I batd dupd rdul Idcut de eL. In numdr de patruzeci sd-J /oveascd pe e), ier mai mult sd nu adauge. lar de vor adduga, sd-i dea lui lovituri mai rnulte, va Ii ruSinat Iratele tdu ina. irttea ta> (Deut. 25, l-4). , PALADIE I $i care e rafiunea pentru care cei osinditi trebuie sd fie, bdtufi numai cu patruzeci de lovituri ? $i spune-mi de ce-i rugineazd pe aceia ce-i dau mai mult decit acestea? CHIRIL:ln multe chipuri ni se desemneazd taina lui Hristos prin porunca veche gi ni se zugrdvegte patimd mintuitoare, ln care gi prin care am fost izbdvifi de cel ce avea puterea sd ne chinuiascd gi ne supunea unor lovituri cumplite, Precum am spus mai inainte ci iertarea celor datori in anul al gaptelea preinchipuie timpul iertdrii tuturor, (cdci am fost indreptafi in Hristos gi am fost inr'dtrati sd zicem in rugdciune cetre Tatdl 9i Dumnezeu clin ceruri : .$i ne iartd noud datorlile noastre>>), a$a gi aci, loviturile de bici pind la numirul pafruzeci, aprobate celor ce biciuiesc Ai celor biciuifi, preinchipuie tirnpul prea dorit al venirii Unuia Ndscutului cu trupul, cind noi tofi cu rana Lui ne-am vindecat, iar El S-a rdnit pentru pdcatele noastre (Isaia 53, 5). Cdci Israelitii s-au ndpustit cu ocdri asupra Lui, iar Pilat i-a aplicat lovituri peste spate, prin ceea ce noi am fost scopi de sub pedeaps5 gi chinuri. Cdci multe erau odinioard bdtdile pdcdtosului, dupd cum s-a scris (Ps.31, 10). Dar Hristos a fost biciuit pentru noi. Cdci precum pentru tofi a murit, aga a fost gi biciuit pentru toti, El Unul fiind de un pret egal cu toli.

SF. CIIIRIL

AL

ALEXANDRIEI

Iar numdrul de patruzeci cle zile tXindu-l in cinci opfi, r'ei afla pe opt gi pe cinci. Iar acest numiir indic5 limpul lui Hristos. Pentru cX Unul Ndscut a venit in timpui aI cincilea, dupd parabola evanghelic5, in care se spllne de un stipin cb a tocmit lucrdtori la vie, iegintl pc Ia ceasul intii, al treilea, ai $aselea,al noudlea Ei al unsprezecelea. $i s-a sculat in ziua a opta, surpind stdpinirea morfii qi nimicind impreund cu ea, gi pe tatdl strictlciunii ivite, adicd pdcatul, care fiind inlSturat, a trebuit sd inceteze pi bdt5ile gi pedeirsele qi chinurile pentru el. Deci legea nu ingXduie bdtdile sd treacd peste numdrul patruzeci, ldsind pind la venirea lui Flristos chinurile gi pr:einchipuincl timpul iertdrii. Cdci chipurile (tipurile) poartd in e1e ca pe o sarcinb frumusetea adevdrului. Dar trebuie gtiut pi aceea cd Israil pdcdtuind, a rdtdcii patruzeci de ani prin pustie, Cdci cu juriimint s-a jurat DttmnezeusE nu-i ducii pe ei inainte in pdmintul fdgSduintei. Acesta rle era lor timpul miniei. Iar trecind timpul, a incetat minia qi urmaSii lor au trecut Iordanul gi au intrat in fard. ln aceasla s-a ardtat cd sup6rarean-a trecut preste anul al patruzecelea. Deci $i aceasta a fost un chip {tip) clar al faptului de a nu fi fost bdtnti oarnenii cu tnai mult cle patruzeci cie lovituri. Cdci dupd aceasta a venit timpul iertdrii, care ne-a adus lrecerea tainic5 a Iordanului Ei culitele de piatrd, adicd tiiierea imprejur in duh, sub conducerea lui lisus. Cdci dupd Moise gi lege ni s-a 2s8. fdcut noud conducdtor 1i5.15 PALADIE; Sint de aceea;i pdrere. CHIRILT Deci pentru ca sd se judece drept gi liird pXrtinire certurile ce se ivesc pi ca sd se inl5ture sldrile cle silnicie, zice : *Sa-li asezi juclecdtori fie, Si scriitori in toatc cetdlile tale, pe care Domnul li Ie dd lie, dupd seminlii, ^5isd ludece poporul cu judecatri dreapta. Sd nu incline judecata, sd nu cunooscd lafd., nici sci jcr claruri. Cdci darurile orbesc ochii inleleplilor Si sfricd cuvintele dreplilor> (Deut. 16, 18-19). Cdci iegea a socotit cu nrultd dreptate cf, ce.i rinduili sii judece se cuvine sii se arate mai presus de iubirea de ciptig 9i nu se abat din cinstire fafii de lreunii de la ceea ce e drept pi fdrh patd, ci sd ajungd sd respingd ca pe un lucru necinstit inclinarea in vreo parte, cintdrind dupd lege toate lucrurile, imitind pe Judecdtorul tuau patruzeci reprezintl o 288. Numhrul intregimt: tainicd. Moise 9i Iisus postit patruzeci de zile. Evreii au fost linuti in pustie patruzeci de ani. Patru slnt celc patru puncte cardinale gi cele patru virtuli, iar zece e uumirul pcruncilor care trebuie pdzite. A tine cevar a rdbda ceva patruzeci de zile, intipdregte in ort ceea ce se |ine, intipdregte puterea unei rdbddri, a unei infrindri. Patruzec'i de zilc li S-a ardtat Domnul uceniciior dupd inviere, ca sE capete deplind siguranfi a faptului greu de admis al invierii Lui.

INCHINARE

IN

DUH

$I ADEVAR

turor, adicd pe Hristos, pe care insSgi legea l-a prevestit clar, cd r''a fi, ca Dumnezeu, Judecdtor drept. Astfel, a zis iardgi: "Iar cind vei intra in pdmintul, pe care Domnul Dumnezeul tdu li-L dd tie cu sorli, pe ccr sri-l mo.plenegti el ,5f sd-I |octtie,fi, qi vei zicc: Voi punc peslemeu, punind \toi nrinc stdpinitor ca qi celelalte neamuri din jurul pune peste tine stdpinitorul pe care li-I va alege Domnul Dumnezeul tdu i dintre tralii tdi sd pui peste tine. stdpinitor. /Vu vei putea pune peste tine om strciin, pentru cri nu e trate ql tdu>> (Deut. IV, L4-151. Adicd inaintind gi aplecindu-ne noi cit mai iniduntrul cruvintelor dumnezeiegti 9i intrind in p6mintul sfint, adicd in fdgdduinta lui Dumnezeu prin credinfd in Hristos, nu trebuie sd mai slujin zidirii in locul Ziditorului Dumnezeu, Ci sd punem peste noi Stdpinitor gi Judecdtor pe Fiul Cel ndsbut din Dumnezeu, chiar clacd se inlelegb r:u trupul. Pentru cd zice cdtre noi : <Eu em fost pus de El impdrat pestt: Sion, muntele cel slint al Lui, vestind porunca Domnului" (Ps. 2, 5). Deci pe altul peste El nu vom primi nicidecum gi grumazul nu ni-l vom pleca sub jugurile strdine. Pentru cd unul ne este conducdtor, Hristos. Iar nefericitii Iudei au rdmas afard tlin pricina necredinlei qi n-au primit ca Stdpinitor 9i Judecdtor peste ei pe Flristos,mdcar cd s-a coborlt din cer, cu voia pi bundvoinfa lui Dumnezeu gi Tatdl. Ba pe tingii aceasta gi-au ales peste ei pe un strdin, pe fiul pierzdrii, adicd pe Antihrist, de altd seminfie gi de ali neam, nu din singele lui Israil, c.r toate cE legea zice limpede : uNu vei putea sa pui pestc tine ont strdin, pentru cd nu e lrate aI taun, Dar ei au auzit qi pe Hristos lnsugi zicind: "Eu em venit in numele T'atdlui .A,leu,ri voi nu NId primili. lqr cind va veni altul in numele sdu, pe acela il vef.i primi" {Ioan, 5, 43). Deci Hristos a venit spre siava lui Duinnezeu Tatdl, cdci aceasta socotesc cti este : in numele f'atdiui. Dar va veni ia vremea sa 5i fiul neleqiuirii, nu spre slava lui Dumnezeu Tatdl, dar incununind, nenorocitul, capul sdu cu numele dumnezeirii, <Caci sc \ c a;eze in castt lui DumnezeLr, ardtindu-se pe sine cutn cd ar fi Dumnezeur>(iI Tes. 2,41 za':. Dar nu i se vor fi inchinat ludeii, nic,i nu-l vor fi primit ca pe Hristos, daci ar fi pdzit legea2s, Cdci ea a prevestit clar c,dHristos se va nagte
289. Va acapara toati puterea pe seama sa in aSa fel, ca sd pard ca insiqi Dumnezeierea nerecunosclnd deasupra Sa altl putc're ;i cerind si altora s6-l laude ca dtare, Va infdliga in mod rnincinos puterea sa ca lucrind spre binelc supuqilor, ca adeviratul dumnezeu. Va declara ci el se jertfe$te pentru popor, imitind prin cuvinte pe Hristos, dar lucr-nd cu totul contrar Lui, sau preocupindu-se uunai de puterea sa: locfiitor al lui Hristos 9i totodati contrar Lui (Antihrist). 290. Antihrist n-ar fi avut aceastd putere, dacd oamenii qi-ar fl pirstrat t:redinta in Dumnezeu. Cdci in acest caz nu i-ar fi liudat ca avind toatd puterea ti neliind nimeni mai presus de el.

SF. CITIRIT At

ALEXANDRIEI

din singele lui Israil. Aceia tns5, pdrXsind credinta ln aeeastd prevestire, ca ceva lnvechit, vor primi om strXin qi de alt neam. PALADIE; Deci vor minca rodurile necr'edintei lor (Prov, 1, 3l) 9i vor lua pedeapsa vrednicd de degertSciuneauritd a gindurilor lor. CHIRIL.' Bine ai zis. Cdci Dumnezeu care judecd drept, va impdrti fiecdruia dupd faptele lui. Deci acestea aga sint pi cuvintul despre ele ajunge. Dar legea le-a spus iardsi celor ce au fost rinduifi sX judece pe nu iei aminte Ia zvon de$ert, (Ieg. attii qi aqezafi ca judecdtori : <<Sd 23, 7), adicd cuvint mincinos li birfitor. "Sd nu te une$ti cu mullimea, ca sd te abali cu cei mulfi, co sd apleci judecata> (Iet. 23, 2). $i iarXgi, dupd altele: <.Sd nu stfimbi judecata osupro sdracului cind se judecd.; sd fe intrinezi de la orice vorbd. nedreaptd" (Ieg.23,6). Cdci cei ce au puterea sd judece, trebuie sd fie fdrd patd in cuvinte $i cel ce e dator sd dea in toate cele ce se judecb o hotdrire dupd voia legiuitorului, e de trebuinfd sd vorbeascd drept. Ba cu folos s-a adus ;i aceasta: <De sdroc sd nu ui mild in judecatd" (Ieg. 23, 5). Cind cel' judecat nu e bogat, e utor ;i la lndemind celor ce judecd sd priveasc[ in amindoui pdrfile ; gi cel impovdrat de sdrdcie e ugor de supus asupririi. Dar uneori nu-i lipsegte destoinicia de-a putea strimba curnpdna dreptdfii, stirnind mila celor mai blinzi dintre judec5tori. Deci legea opregte atit asuprirea celor aflafi in sdrdcie Si mizerie, cit gi miIostivirea de ei, pdstrind negtirbitd frumusefea judecetii drepte ti fdcind pe judecdtor totdeauna susfindtor al egalitdfii, Cdci zice : nCu dreptate vei urmdri dreptatea, (Deut. 16, 20). Astfel cdlcarea iegii,' chiar clnd pare cd e pentru un lucru bun, poate fi socotitd, pe drept cuvint, o gregealdzsr, <,Cd.ci este drept, care pierc intru dreptalea luitt, dupd cum s-a scris {Eccl, 7, 16). Deci binele are nevoie de bun6 pricepere gi cumpdnd spre a fi suslinut pi milostivirea la timp nepotrivit nu e feritd de rrina cdlcdrii legii. De aceea, pe cei impovdrafi de vini nu prea mari, ii indreaptd prin lovituri de vergi. Dar ia seama ce lucru vrednic de robi gi de oameni neliberi era acesta. $i sd nu te miri. Cdci duh de robi,r era in ei. De aceea poruncile lui Hristos nu mai sint insotite de iovituri, ca in Legea veche. Ci mai mult se fdgdduiesc cele potrivite unor
291. Sdracul care vrea sd se calce legea in lavoarea lui, aratd cd atit prin rdul ff,cut cit 9i prin voinfa de a cdlca legea in favoarea lui, uzeazd de mijloacele de care s-au folosit cei bogati ca sd ajungE la situalia lor. Deci e ca gi ei pi are,ganse sd ajungd asmenea acelora pi sE se poarte ca ei, dacd judecdtorii i-ar ajuta sd lnainteze pe aceaste cale. Dar dacd legea s-ar aplica drept tuturor, inclusiv bogatului, li impiedicd pe acegtia in int6rirea situaliei Ior privilegiate, ba chiar le-o poate micqora, contribuind la eqalizarea oamenilor.

INCHINARE

IN DUH SI ADEVAR

275

oameni liberi, adicd daruri strdlucite 9i cinstite, incepdturi $i sporiri de bunuri, fericiri vrednice de fapte. Nu mai sint amenintdri, ci mai degrabd chemdri la virtute. Cdci Moise le vorbea celor vechi ca o slugd $i ca un lmpreund rob slugilor ; Hristos insd, ca Fiul fiilor $i ca ulor frafi prin infiere, fiind Fiul cu adevdrat 9i curat din Dumnezeu Tatdl2e2. PALADIE; E drept. CHIRIL; Deci pe ucigag il pedepsepte cu moartea ; cutezanta neinfrinatd o illdnfuie prin pedepse egale, minia o love;;te cu osindd qrea de nesuportat gi pe cei ce voiesc sd meargii pind la capdtul rduir,ri, ii face sii cunoascb de mai inainte sfirgitul a ceea ce vor face. Iar dacii gre;;eala e de bund voie, opreqte mila. $i nu lasd sd sldbeascii iubirea intre oameni printr-o miniere ardtatd la timp nepotrivit li fatd de cei ce nu trebuie, cdci aceasta o coboard la moleqeald. De aceea a zis : <Iar d.e va porni cineva osupro aproapelui sd'l omoare cu viele$ug$j se vo relugia la altar, sri-Jjej de la altatul nou, co sci-/ omori,t {le1. 21, 14). Dar cind pdtimirea celui ce a sufer'it de Ia unul care l'a lovit inainteazd numai pind la imbolndvire, ii imblinzegte aceluia pedeapsa gi poruncegte o rdscumpdrare in bani. Cdci a spus iardgi : ^lar de se vor certa doi bdrbctli $i va lovi cQteva pe oproapele cu o piatrd sou cu pumnul qi nu va muri, ci va zdcea in pat, de se va scula omul gi va umbla pe alard cu cirie, nevinovat va Ii cel ce l'o lovit, dar va pldti celui lottit pentru timpul in care n-a lucrat ,;i doctoriile,> (Ieg. 21, l8-19). Acestea le-a spus legea. Dar Mintuitorul, aducind bine'le desdvirgit, zice: <<Celuice te Io' vegle peste obrazul dre'pt, intoarce-i $i pe celd.IoJt, (Ir'{atei 5' 39). $i' despre slugi legiuieqte acestea: <rIQrde va fiovi cineva pe robul /ui sau pe roaba lui cu toiagul qi va muri de miinile |ui, cu osindri se vo osindi. Iar de va trdi o zi sau doud",nu se vc osindi. Pentru cd argintul 1ui esle" (Ieq. 2l , 20-21), Deci minia dusd pind la t'apdt se pedepsegtecu moartea. Cdci dacd am ajuns stdpini din idcomie 9i ptt292, ln legea veche, in timpul cdreia oamenii n-aveau ajutorul Fiului lui IJumnezeu venil la ei $i nu cunotteau din experientd dulceata binelui, erau mai mult pdzifi de relele de cere n-aveau puterea si se fereascd, 9i aceasta prin ameninl6ri. Dupd ce a venit Hristos 9i El le-a ardtat frumusefea binelui in Persoana Lui ti 1e-a dat puterea sd-l facd, li se cere mai mult lnaltcle fapte ale binelui li li se pune in evidentd bucuriile ce vin de pe urma lor' 'Hristos-Omul este totodatd Fiul Iui Du,rnnezeu. Deci El face $i ca orn binele din iubire fatd de Tatdl. El cunoaqte bucuria binelui ce-l face 9i comunicd Si oamenilor bucuria de-a face binele din iubire fald de Dumnezeu, pentru cd le-a comunicat din Sine simfirea de fii ai Tatdlui ceresc. Acum domneSte in raportu.rile oamcnilor cu Dumnezeu, nu frica de slugi, ci iubirea de fii. Dacd qtirn ci Dunrnezeu ne e Tatd gi a dat pild $i pe Unicul Sdu Fiu la moarte pentru noi, ne ,..ompurta ti noi falH de El ca niite fii.

2aJ

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

tere, nu inseamnd cd ne-a ldsat Dumnezeu sd lipsim si cle i-iatd pe cei Ci ce sint sub mina gi sub jugul nosiru 2e3. indeanrnd sd se impleleascii mila in minie 2e4,hotdrind pedeapsa din urmd pentru ucigag. <1or cle vcr trdi, zice, o zi sau doud, nu se vo osindi. Pentru cd. argintul lui este)).Numai cd nu zice: Nu e un efect al miniei celui ce a lovit, ceea ce s-a intimplat celui lovit (ci al lui Dumnezeu), odatd ce a rdmas in viafd. Cdci nu ar fi voit nici cel ce a lo'u'it sb-gi piardd robul siiu, p*r care l-a cutnpdrat cu argint gi l-a agonisit dirrd bani 2e5. Iar dacd s-a fdcut cineva ucigag fdrd voie, legea il osindegte la un exil neintrerupt, amestecind iardgi pedeapsa cu iubire de oameni miisuratd, nepunind crima fdrd rroie in rind cu cele de voie. $i a poruncit sd se rinduiascd trei cet6fi, pe care le-a numit Si ale fugarilor (Deut. 4, 4l). Astfel ii siiegte sd se adune acolo pe cei ce fug pentru crime fd.rd voie. Dar hotdrbste Si celor ce duc aceastd viatd nefericitd ca timp de .iertare moartea preotului celui rnai inalt sau mai de frunte. Astfel se scrie in Numeri : <(Iar dacri tdrd cle vesle nu din duSmdnie, il va impinge, seLrva antnca in el, sdu cu \rIeo piattd. iI ve lovi, nu din rdutate gi va muri de ea tdrd sd .;fie, sau vo cddea pesfe el gi va muri, iar el nu i-a fost clu.;mon,nici nu u cdlttat sd-i Iacd rdu, sd judece adunarea intre cel ce a lovit Si intre cel ce este rudd. de singe, dupd rincluielile acestea. Va scoate adunarea pe eel ,ce a ucis de la cel inrudit. $i-l r'a ageza pe eI adunarea in cetatea tugarilor in care a tugit. $i va locui acolo pind vo muri preotul cel n1are, pe care l-a uns cu untdelemnul c:el sfint> (Num. 33, 22*25\, $i dupd altele : "$i dupd ce ve ti murit preotul cel mare, se vo intoarce ucigasul in pdmintul moSteniril /ui" (Nrim. 35, 28).
293. Cei ce au ajuns stdpini asupra altora din licomie 1i putere, adicf, prin dibdcia cu care $i-au minuit pornirile pdcdtoase, sint opriti si meargd cu tnatri' festarea mindriei lor stdpinitoare asupra celor ce se aflS sub puterea lor, pind o Ie lua si viala. Dumnezeu ii iasd pe oameni si viefuiascd gi in starea lor de pdtat. De aceea le cere sd-si crute unii altora viata pe care () di qi o crutd El. Ir{ai u$or ar putea lua viata altora cei ce au stdpinire asupra lor. De aceea le cere in deosebi acestora sd nu meargd cu manifestarea puterii lor plnd a lua viafa celor supugi lor. Dumnezeu ii lasd pe tofi in viafd pind cind lc-o ia El insu$i, dindu-le siansade o pocdinlS qi de indreptare. 294. Un rest de mild fatd de altul trebuie sd rdmind in orice minie a cuiva, ca s5-l opreascd pind la uciderea lui. ln mila aceasta se aratb utr rest de untanitate ln cel cc se minie, un gind cii celilalt e un frate al sdu. Dar sc manifestd ;i o fricd de Dumnezeu, Care, El a dat viatd fieciruia ;i o rnenfine cu un alluruit scop. Omul e o taind a lui Dumnezeu. 295. Dumnezeu a voit sd-l lase pe cel lovit l6sat in viatrd. Prin aceasta a avut mil6 gi de cel ce a lovit, finind seama cd nici el n-a voit de fapt sd-gi piarcl I robul,

INC}IINARE

TN DUII $I ADEVAR

281

PALADIE: Deci sfirsitul, exilnlui lor este moartea preotului amiirtit mai inainte. CHIRIL; Aceasta este fala unor chipuri (tipuri). Iar umbrelo poart . I i n e l e c a s a r c i n d ,t a i n a l u i H r i s t o s . PALADIE: In ce mod ? CHIRIL; Nu e gregit, Paladie, a socoti cri cei stdpiniti de picate sint ca nigte ucigaqi ai sufletului proprill ?s0. s-au roslogoliL ia atita B1 nefericire, nu de bundvoie, ci au fost silifi la neascultare gi la jignirea lui Dumnezeu de faptul cd mintea omului e aplecatd spre ceie rele din tinerefe li ctin pricina poftei nedomolite de pldcere, carc stdpinea in mddularele trupului lui. Deci nefericitul suflet al omului a fost pedepsit cu exilul din lume gi in trup li a petrecut mulfi ani in sinurile morfii, fiind eliberat de abia cind a murit Hristos, marele preot, Care rdbdind moartea peutru ioli, a coborit in iad, a deschis porfile celor cle jos 9i i-a dezlegat clin legdtrri, uzicincl celor din legdturi : ieSili !, Si celor din intuneric : clescctperili-vd. !> (Isaia 49,91ztz. PALADIE r E foarte limpede cuvintul. CHIRIL: Dar fiindcd legea nu \roia ca cei vechi sd-gi cigtige lauda numai intr-un singur rnod, ci sd viefuiascd clrept in toate qi sX ie ajbd toate bune, ca omul lni Dnmnezeu sd fie intreg gi pregdtit sprc tot lucrul bun (II Tim.2,21), riclicd $i mintea la o treaptd cle curdfenie $i aratd limpede cd ea trebuie sd se iucreze astfel incit sd fie lipsitd de patd, atit la Dumnezeu, cit gi Ia oameni, Deci respinge cu totul curvia gi necurdfia, iar amestecarea intre bdrbafi gi preacurvia le alungi departe, zicind in Levitic : <C)i Iemeii aprctapelui tdu sd nu dai patul
296. Picatul ca manifestalt' a egoismului sldbeqte viala sufletului scolindu-l din comuniunea cu alte persounc ;i cu Dumnezeu, E c.rmoarte a sufletului, un chin r.ontinuu al lui. Aceast{ sldbire sau moarte a sufletului aduce Ei boaia si apoi moaried trupului. Fdrd dragostea datd qi primitd, persoana sldbeqte, viata ei devine plictisitoarc' ;;i chinuitoare. De aceea face cregtinismul o legdturd intre picat ti rtroarte. () starc eticd negativd e o sldbire a rela{iei interpersbnale, echivalentd cu slEbirea existenlei, care merge plnd la extrema impufinare a ei, echivaltlti cu moarte.l 5i cu iadul. 297.fn bund parte omul qi-a omorit sufletul prin pdcat fdri de voie, din ispita Satanei. Exilul in trup nu trebuie inteles in sensul origenist, cd la inceput spiritul unrdn.a existiti fiirir trup, ci in sensul cd prir-r pacat trupul lui i-a fdcut omului mai grea eliberarea de picat. Trupul i s-a opacizat ;i s-a imbiba.i rle pldceriie pdcatului, de pornirile.spre pldceri 9i spre comoditate. A trebuit si ia Hristos un trup [inut in cur6tie 5i capabil si suportc moartea ca jertf6, cu toate sldbiciunile l'afectele) de pe urma picatului strdmo$esc, ca unindu-l cu al nostru si-i dea ac;estuia curifia gi puterea de-a se feri de pdcate, puterea unei existente jertfelnir:e, contra16 egoismului plScerilor. cu puterea luminoasd a trupului Sdu, Hristos a 'putut ridica sufletele omenegti plnd gi din intunericul iadului -- al morlii sufletegti de dupd tnoattea trupului - cind le-au dus acolo phcate in mcd erc<:eltuat flrd voie.

SF. CHIRIL

AI]

ALEXANDRIEI

sdminlii tale, ca sd te spurci eu ea. $i cu bdrbat sd nu dormi ca gi cu temeie, cdci urtciune esle, (Lev. 18, 20, 22). Acestea sint de la sine osindite gi nu e greu de vdzut cX multd intindciune este tntipdritd in ele qi nu e nevoie de multd vorbd pentru a ardta celor ajunli la atita spurcdciune cd o poftd aga de ruginoasd gi de uritd igi are osinda de la sine pi de la firea lnsHgi. Dar ldsind acestea, infdfigeazd, nu fdrf, motiv, cele ce se fac dupd lege, zicind in r,A doua lege : <Ior de va lua cineva Iemeie gi va locui cu ea pi vo fi bdrbat ei, de nu ve alla har inaintea lui, pentru cd a atlat 1n ea un )ucru urit, sd-i scrie carte de d.espdrlire gi sd o dea in miinile ej qi sd o sloboadd pe ea din ccsa 1ui. ,ti dacd plecind, ve Ii a altui bd.rbat ti o va url pe ea bdrbatul din urmd sd-i scrie ei Si acela carte de despdrlire Si sd i-o dea In miinile ei Si sd o sloboadd pe ea din ccso lui. Sau de va muri bdrbatul ei cel din urmd., cere e luat-o pe ea IUI-gi iemeie nu va putea bdrbatul care a slobozit-o mai inainte sd se intoarcd $i sd o ia lui-qi temeie, dupd ce s-a pingdrit ea, cd urlciune esle inaintea Domnului Dumnezeului tdu; ti sd nu plngdreSti pdmlntul pe care Domnul Dumnezeul vostru vi-I dd. voud de moStenire > ,(Deut. 24, l-4). Pentru cd a-gi face sotie legitimd pe cea care s'a despdrtit de bdrbat din motive binecuvintate qi a suportat ocara de la altul, e un lucru primejdios, mai bine zis cu totui prostesc. Cdci <rcelce line pe cea pteacurvd, este nebun $i necredineios> (Prov. 18,22). Dar precum ne opregte sd ne indulcim de cele vddit urite gi neindoielnic osindite, aga nu ne lasd sd birfim ceie cinstite ca necinstite. Cdci e acelaqi pdcat sd invrednicim de iubire ceea ce e mai bine sd ocolim, gi a lipsi de cinstire ceea ce e rdu sd ocolim, <Vei, zice, celor ce zic dulcelui amar gi amarului dulce, sau binelui rdu si rdului bine t celor ce inldliSeazd. Iumina ca lntunefic qi lntunericul ca lumind" (Isaia 5, 2O). Deci nu lasd sd imbrdfiqeze iardgi pe cea slobozitS, precum nu ingiiduie sd pdgubim prin cuvinte pe cele neosindite incd. Astfel a zis iardgi: <De va luo. cineva temeie Si va locui impreund cu ea.5i o vo uri pe ea $i va pune asupra ei cuvinte de invinufue si-i va scoate nume rdu Si-i va zice: Am luat femeia aceasta $i intrind le ee, n-em giisit-o tecioard, Iuind-o pe eo tatdl tetei $i moma, vor ardta semncle tecioriei Ietei inaintea slatului britrinilor la poartd $i va zice tatdl tetei sfatului bdtrinilor : Fiica oceaslo a mee am dat-o omului oceslc temeie ;i urind-o pe ea acum ecesta, pune csupra ei cuvinte de lnvinufue, ziiind t Nu cm gdsit-o pe tatd tecioard. Si ocesfea sint semnele Iecioriei tiicei mele. $i vor destace cdntasa inainteu sfoluluj britrinilor cetcilii Si va lua sfatul bdtrinilor cetdlii aceleia pe omul acesta $i-l vor 1:edep,si. ti-l t,or globi cu o sr-rttide sic/i qi rzor da tatiilui linerei, pentru ed a

INCHINARE IN DUIT SI ADEVAR

*',

scos nume rdu unei tecioare israejite. ,Si ve It lemeia lui>, (Detrt. 22, l3-t9). Vezi cX a poruncit ca cel ce a disprefuit pe nedrept pe cea neosinditd sd nu fie ldsat cu totul nepdgubit de sinedriu ? cdci socotesc cd binele trebuie respectat gi nu trebuie ldsat, ca unii sdturindu-se repede sd inibrdligeze ceea ce le place gi sd birfeasci ceea ce e cinstit ca necinstit, ci mai degrabd fdcut s5 se sileascd a avea grijd sd se lipeascd de tot ce e bun pi sd iubeascd a petrece cu cele prea bune spre bunul lor nume. Cdci cei ce nu se lasd abdtuti de oboseald din continuarea sdvirgirii unor lucruri, va infdptui bine scopul care iI urmdregte. Cd aga trebuie sd fim noi, ne-a ardtat iardgi legea, spu, nind: <cind ili vei zidi casd noudt vei Iace cunund. acoperiqului tdu. $j nu vei tqce ucidere An casa ta, d,e va cddea cineva d,e pe elo (Deut.22, 8). Cdci precum e uritd o casd Iipsitd de cunund 9i f5rd acoperig deasupra, la fel, socotesc, e neconvingdtor orice luqru bun, dacd nu e aclus la capdtul cuvenit ,lui. Dar nu nurnai atita, ci ii paqte gi o primejclie pe cei fdrd grijd. cdci aceasta socotesc cd insearnnd a luneca cineva de pe cas5. oVei, zice, celor ce Iac \ucrul Domnului cu nepdsare, (Ier. 48, 10). A;adar, prin nenumdrate mijloace ne duce legea spre ceea ce ne e de folos. Dar nu dd incd hrand mai tare gi potrivitri bdrbatilor, ci hrdnegte cu lapte pe cei incd prunci, trecindu-i pe incetul pe cei vechi la taina lui Hristos. Legea e duhovniceascd, dar ea este umbrd li chipuri (tipuri), nu e bund de mincare gi nu e in mod necesar nutrimint 'insugire duhovnicesc. Aceastd o capdtd cind e ridicatd la infelegerea evanghelicd gi la taina lui Hristos. Aceasta o poli cunoagte foarte bine din ceea ce scrie preainfeleptul Moise despre ea. cdci a zis in Levetic: <<Iarcind veli intra in pd.mlntul pe care vi-l dd Domnu| Dumnezeu voud" Si veli sddi pont roditor, sd curdlili imprejur necurdlia |ui. Rodul Iui vd va ti voud trei ani necurat, nu se va minca. ,$j in anul aI patrulea va ti tot rodul lui sfinf, spre lauda Domnului. Iar ln anul aI cincilea veli minca rodul /ui. gi vi se va actd.ugarod.urile lui. Eu sint Domnul Dumnezeul vostru> (Lev. lg, 23_ 25. Scriptura lui Moise ne apare asemenea unor grddini pline de plante, cuprinzind vegetafie feluritd de porunci, gi fiind umpluti dr: legi ca de nigte pomi. Dar la fiecare pom, zice, sd curdfifi necurXfia lui, adicd sd tai latura neroditoare a intimpldrii istorice gi sd retezi partea, aga zicind, lemnoasd a literii gi sb vii la inima pomului, adicd sd caufi rodul lduntric al poruncii gi pe acela s5 li-l faci nutriment. ,,Dar va fi, zice, rodul lui trei ani necurat ; nu se va mincar. Prin an inlelege o perioadd. Cdci trei an fost perioadele in cai'e legea era

SjF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

ined necur5fitd, tmpovdrat5 de grosimea' lntimplHrilor istorice $i coplelitd de umbr6 ca de o coajd nefolositoare. Aceste trei au fost cea a lui Moise, a lui Iosua, a JudecStorilor. Dupd ele a urmat perioada in care a rdsdrit ceata strdlucit5 a proorocilor. Atunci rodul legii a fost sfint gi vrednic de iaud6. Cdci de la sfintii prooroci a inceput sd'gi aibd puterea cele ale legii gi s1 nu mai fie nici m6car numite cele ce erau in umbre ; dimpotrivd, sb fie propovdduit in chip deschis ader,iirul $i sd fie lSudatii taina venirii lui Hristos. Iar apropiat nemiJlocit de ei a fost inainte Mergdtorui, care striga gi zicea: "Pocirili-r'ii, <:dci s-o apropiat Imltdrdlia cerurilor>>(Nlatei 3, 21. A$adar, in perioada a patra cele ale legii au ajuns la inceputul. cur6firii qi rodul era de pe acum sfint. Dar abia in a cincea a fost burr de mincat, cind s-a fdcut venirea lui Hristos mdrturisitd prin lege si prin prooroci. De aceea zice : .,Sc vu adciuga t,outi rodul ei". Cdci celor iubitori de invdfdtur5, pe lingd propovdduirile evanghelice, le e de tot folositoare gi gtiinfa legii ridicatd la o infeiegere duhovniceascd2e8. De aceea a zis Mintuitorul : <Orice cdrturar cu invrildturd despre intpdrrilia cerurilor esle osemenea omului bogat, core scocte din r;jstieria lui noi qi vechi> (Matei 13, 521.Noi, au numit Evangheliiie, iar vechi, cele ale legii, care sporesc li subtiazd cunogtinfa noastrd in Hristos ; CXruia I se cuvine slava in vecii vecilor. Amin.
29ti. lnvdfdtura evanghelicd ne pune in lumina adevdrath 9i legea veche. Cdci acum ni se descoper6 sensurile duhovnicegti ale legii, ascunse sub litero gi umbra ei, care se releri la relaliile din afard, trupe ti, ale oamenilor.

CART'EAA NOUA

&

Despre cortul sfint, care a fost chipul (tipul) Biserlcii lui Hristos

Strdlucite sint insu9irile iubirii cle Dumnezett gi de frafi. Cdci prin acestea doud se implinegte legea. $i tot cel ce ajunge la o astfel de treaptd de slavd, este strdlucitor gi minunat. $i va fi numdrat intre cei rnai buni slujitori. Cdci Hristos strig[ 9i zice : <Bine, slugd bund Si cre' dincioasd, peste puline ai fo"st creclincios, peste multe te voi pune. Intrd intru bucuria Domnului tdu" (N{atei 25, 2ll. Pentru cd va intra, foar' te pregdtit, in lerusalimul ceresc, $i va petrece in locagurile de sus, in bun5tdtile mai presus de minte gi de cuvint. Aga spune 9i proorocul Jsaia : <Ochii tdi vor vedea lerusalimul, cetdlii bogate, corturi ce nu se vor cldtina; ,5i nu se vor cldtina sfilpii cortttlui, nici tuniile lui nu se vor ruper, (Isaia 33, 20). Cdci trece chipul lumii acesteia, dttpd Scripturi (I Cor. 7,31), Dar nddejdea celor viitoare e cu totul statornicd Ei de neclintit. Dar dacd.toate cele de aici se destramii, cum a spus 9i ucenicul .Mintuitorului, cit de sfinti 5i de neprihdnifi trebuie sd ne afldm noi in curtea lui (II Petru 3, 11), cinstindu-L ca pe Mintuitorul 9i Rdscumpdrhtorul, Si trdind o viald sfint5, aleasd 9i potrivitd cu 'legile evanghelice ! Viafa aceasta atit de cinstitd 9i de minunatd le-a schifat-o legea celor vechi in umbr'e, cind le-a poruncit sd jertfeascd vite $i sd facd aduceri de singe, sd inchine zeciuieli 9i pirgd din toate lui Dumnezeu ; $i pe lingl acestea, nultrumiri. Dar a legiuit ca acestea sd nu se facd in afard de cortul sfint. Iar alegind neamul lui Levi, l-a inchinat lui Dumnezeu, dindu-ne acest lucru gi noui ca un chip (tip). Cdci 9i noi anr fost numifi de Sfintele Scripturi <<seminliealeasd, preolie impdrS,teascS, neam sfint, popor agonisit" (I Petru 2, 9). $i intrlm gi noi intr-un cort mai adevf,rat, pe care l-a zidit Dumneizeu9i nu omul (Evr. B, 2), adicd in BisericS, fdcindu-ni-1 indurdtor pe Fticdtorul tuturor, nu cu vifei qi fapi, ci infrurnusefinclu-ne prin credinfa dreaptX pi neprihdnitd pi imprdgtiind, spiritual, buna mireasmti a rodurilor duhovnicegti. <Cdci de acest IeI de jertte are pldcere Dumnezeu> (Evr. 13, 16). Iar cei ce se

Y
3 F

286

3f. CHIRIL AL ALEXANDRIEI

inchind Lui, trebuie sd I se inchine in oduh gi adevdru, dupd cuvintul Mintuitorului (Ioan 4, 241ms, PALADIE; Drept ai spus. $i eu zic cd noi trebuie sd ne facem bine pldcufi prin jertfe mai presus de lege. Sint de aceeagi pdrere. Ddr spune-rni, te rog, oare cortul vechi, zidit in pustie, nu ne e chip (tip) al Bisericii, ardtind frurnusefea acestui cort mai adevdrat intr-o formd incd intunecoasd ? CHIRIL; Foarte adevdrat. Am spus gi ceva mai inainte cd ti cei iuali din neamul lui Levi spre slujbe sfinte sint un chip (tip) al ceior chemali prin credinfd la o viafd sfintd gi neprihdnitd, aciicd la cea in l-lristos' *.-*d&n ietenrc: Voiegti deci sd spunem putine lucruri despre cortul sfint gi despre preofia cea dupd lege, astfel ca cuvlntul nostru sd cerceteze cele rinduite cu privire Ia amindoud ? CHIRIL.' Lucrul nu e u$or. Cdci socotesc cd e nevoie de multd osteneald gi sudoare pentru a putea infelege acestea gi ale putea tilcui. Dar, dacd voiegti, sd pornim increzdtori in Dumnezeu. Cdci l-ai auzit spunlnd limpede : <Cine a dat gurd omului ? $i cine a f5cut pe om mut Si surd, pe cel ce vede gi pe orb ? Nu Eu, Domnul Dumnezeu ? $i acunr mergi gi Eu voi deschide gura ta> (Ieq. 4, 1,t-14). PALADIE; lncepe deci, luindu-fi ajutor 9i in aceasta pe Ddtdtorul inlelepciunii. CHIRIL.. Incep, agadar, sd grdiesc, adunind cu grijd cele din Sfintele Scripturi. Deci s-a coborit Dumnezeu, FXcdtorul tuturor in chip de. foc pe muntele Sinai 9i a pus legi, dupd care aveau sd fie clrmuite toate cele ce trebuiesc fdcute, pe calea cea dreaptd gi adevdrat5. Apoi,' ca s6-i despart5 de rdtdcirea veche din Egipt 9i sd-i depdrteze cit mai mult de slujirea mincinoasd din Egipt, a grdit lui Moise, care miJlocea atunci : <Acesteo sd .le spui casei lui lacob li sd le vestepti litlor lul
299. Prin Hristos jertfele prin care ardtdm cd ne lnchinEn viafa lui Dumnezeu se mutd de la cele din afard, la cele dinlduntru. Nu-I mai aducem jertfe de animale, ci jertta credinfei drepte 9i neprihdnite, predarea persoanelor proprii; care i6i are inceputul lntr-un act de hotdrire interioird. Predindu-ne pe noi intine, nu nai avem nevoie de un unic cort sau templu vdzut, nici de preoti leviti dedicafi slujbei de tdiere a animalelor, ci o putem face aceasta ln orice Ioc $i trebuie sd o facem prin noi lngine. Prin acealta urcdm mai intim la Dumnezeu, la jertfelnicul spiritual de sus. Dar adunaree tuturor la acelagi jertfelnic de sus S aratd ca. o unitate care ne cuprinde gi cu trupurile. Ea e Biserica. ln miJlocul nostru este Hristos, care S-a adus pe Sine lnsugi qi se aduce in modul cel rnai desivir9it 9i total lui Dumnezeu qi susline aducerea noastrd. Preolii Noului Testament suslin intre noi aceastd unitate de autoaducere, lntdrlte prin aducerea lui Hristos, aiitata prin ei. -Fiul lui Dumnezeu S-a ficut Mijlocitorui nostru cdtre Dunnezeu, fdclndu-Se om. lndltlndu-se din vdzul nostru, prCotul o face de. reflectd ln mod vazut starea lui Hristos de Mtilocitor pi unificator al nostru.

INCHINARE IN DUH SI ADEVAB

287

#
t
&

/sroiJ; Voi ali vdzut cd. din cer em grdit cdtre voi ; sd nu vd taceli voud dumnezei de argint gi dumnezei de aw sd nu vd Iaceli voud> (Ieq. 20, 22-23). Deci nu i-a ldsat sd slujeascd dumnezeilor cu nume mincinos. Ci le poruncette sd stea alipili numai de Cel ce vine de sus gi clin cer gi de Cel ce are fiinfial stdpinirea peste toate, de Cel Care nu-gi are strdlucirea in culorile frumoase ale materiei, ci in aceea cd aratd cerul ca al Sdu. Cdci era de trebuinfd ca cei cdrora li se poruncea sE se despartd de vechea necredin!5 qi cle slujirea spurcatd, sd treacd inclatd la alt obicei gi sd ia, ca pe un jug, slujirea lui Dumnezeu cel dupd fire. Pentru cd precum mintea cind e slobodd gi nestdpinitd, e gata sd se abatd spre orice nebunie, a9a cind atirnd asupra ei spaime gi temeri, pornegte fdrd greutate pe calea cea dreaptd gi tinde spre ceea ce-i de folos 3m. Iar fiindcd prin Fiul venim la Tatdl, (<Cdci nimeni nu vine Ia Tatiil, declt numai prin Minen. (Ioan 14, 6)301,in mod necesar s-a legiuit pentru apropierea de El prin Fiul gi chipurile (tipurile) aducerii de roade prin El, zicind: <Sd nu taci Mie altar din pdmlnt li sri iertfili pe el arclerile de tot, jertlele voastre, oi/e qi boii voltri, in tot locul in care t'oi chema numele Meu acolo. $i voi veni Ia tine li te voi binecuvinta pe tine. Iar de-Mi vei tace Mie altar de piatrd, sd nu-.I zideqti din pietre cioplite, pentru cd"ai pus culitul tdu pe el ,9i s-o pingdrit> (Ieg. 20, 24-25). .-**r'"il Altar de pdmlnt nurne$te pe Emanuil. Cdci cCuvintul trup s-a Id.cul,, (Ioan l, L4). Iar firea trupului este pdmint din pdmint. Apoi in Ilrislos e toatd. aducerea de roduri $i toatd. apropierearaz. Fiindca El Irrsupi zice: *Fdrd cte Mine nu puteli lace nimic, (Ioan lS, 5). CXci pre. <'um prin El arn avut apropierea, aga gi toati jertfa celor ce L-au priCel_ ce-nu qtie pe Dumnezeu ca Stdpin, uqor cade sub stdpiniri inlerioare -cugetirii .300._ lui. Da-cd.stdpinirea 9elui de sqs dd putere 9i voii noastre de-a st6plni pornirile inferioare, deci de-a aJunge la conformitatea cu ceea ce e bun 9i liralt in,noi, .stdplnirea pornirilor inferioare ne robepte cugetarea gi voinfa. Omul nu mai ,poate. cugeta.conform cu firea lui ca si aleagd prin voinld ceea ce e potrivit cu dezvoltarea lui, ci e dus, ldri cugetare qi vo'intr6, spre cele contrare acestora aproape ca un animal. Prin ascultarea de Dumnezeu e ajutat sd cugete gi si voiascd cu adevdrat, sd devind om, sd se lntdreascd in adevdraia libertate.301. Unifi cu Fiul iubitor al Tatdlui, venim qi noi la Tatdl Drin iubire de fii. 302. Nu putem adgce-.iertf_a ratdlui decit prin Fiul. c6ci numai umplindu-ne El ca om cu simfirea Jertfiiei Lui, cu inchinarea exemplarx pe care 9i-a'insugit-o Iel6 de Tatdl' fdcindu-se- om. singurul om care s-a aprbpiat cel mai mult, sau' didirect de Dumnezeu, a fost cel ce este iu El insu;i ;ri Dumnezeu ; sinqurul om 'Fiul care s-a apropiat cei mai mult de Dumnezeu ca Tatd iubitor, este iui. Nici uu om .nu se poate apropia aqa de mult de Dumnezeu, ca FiuI lui fdcut om. Cind vrem sa ne apropiem de Tatdl d6m lingd El de Fiul Lui fdcut om. Fiul f6cut omne-a u$urat - a fdcut posibild neputinlei noastre apropierea de Tatdl. In Flristos,' licut om coborit la noi, ddm de Dumnezeu; unili iu Fiut rat6lui, simfim iubirea Tatdlui.

J
F

S3.. CHIAIL

AL

ALEXANDRIEI

mit cu credintd, se face primitd prin El. Iar celor ce vor clddi altarul le fdgdduiegte venirea Sa gi binecuvintarea. <Voi veni, zice, /a line 6i le voi binecuvintd". Cdci dupd ce am prinit prin preainfeleptul Moise chipttrile (tipurile) aderrdrului, ne-a rds.lrit la vrernea Sa Insugi Arievdrul, adicd Hristos, prin Care gi in Care arn primit cuvintarea de la Tatdl, fiind pecetluifi spre lntiere in Sfintul Duht03.Dar gi aceasta se face in Hristos. <Iar de-Mi Iace Mie altar din pietre, sd nu-/ zideSti, zice, ditt pietre cioplite". Nu lasd pietrele inchinate lui Dumnezeu sd fie rXnite de fier. Cdci piatra cea aleasii, cea din capul unghiului, cea de pre!, Hristos, n-a fost rdnitd de pdcat qi n-a cunoscut pldgile diavolului, precum n-a fost impdrlitS intre Dumnezeu .gi lume. Cdci degi S-a fdcurt trup dar a fost intreg sfint, nefiind impirrlit dupd unirea negrditd sau dupd unirea cu trupul in Dumnezeu nu in chip despirfit gi in om deosebit, ci a fost unul gi acelagi Dumnezeu gi om. Cdci nu s-au imp6rtit nicidecum, cum scrie gi dumnezeiescul Pavel (Efes. 1, 5) ffi. PALADIE; Agadar, altarul clin pdmint gi pietrele negtirbite inchipuiesc pe Hristos, dupd modurile amintite. CHIRIL; Aga socotesc.Cdci leqea e cluhovniceascd, dupi Scripturi. Deci dupd ce a inchipuit, ca prin ghiciturd, taina lui Hristos gi apropierea prin El, Dumnezeu a gdsit cu cale sX arate de mai inainte qi chipul Bisericii. De aceea a chemat pe Moise gi impreund cu el pe lisus, pe muntele Sinai. De aici infelegi cd gi sfinfilor prooroci li se deschide drurnul spre Tatbl prin Fiul. Cdci Moise qi Iisus urcd imprepl{ 305. Fiindcd s-a scris : "$i a gr<iit Domnul cdtre lr4oise,zicind; Spune tiilor lui /sroil: Stringeli i'-Iie pirgd de Ia toti cili troiesc in inim(l lor ; stringeli pirga Mea. gi aceaslo este pirga Mea, pe care o t,eli stfinge de Io ei : eur Si argint, atumri 6i hiacint, portird gi rogu indoit, md.tase rdsucitd gi pdr de caprd, piei de betbeci inroSite lj piei -,,inete, Iemne ce nu putrczesc pi pietrc tle sordiu Si pietre sculptate Ia umdr si la haind pina la cdlclie. Si sri-lvli
303. Face o legdturd intre Taina Mirungerii pi infiere. Duhul S f l n t c o b o r l t peste noi in aceastd taind ne lntAre$te in calitatea de fii, ca Ei pe H r i s t o s c a o m , peste Care se coboard Duhul Sfint la Botez. 304. ln I{ristos e un singur ipostas, nu un ipostas dumnezeiesc despErtit ti uuul omenesc deosebit. In acest ipostas cele doui firi sint unite in chip neinrpdrlit Si nedespdrfit dupd ipostas. De aceea esle o piatr6 fdri tdieturd in ea. Nu cautd cu un ipostas cele ale lui Dumnezeu qi cu altul cele ale lumii, ci numai ale lui l)umnezeu. Fiul nu-gi aduce prin lucrarea omului in unirea lirilor realizatii dcr Dumnezeu vreo schimbare. Dacd n-ar fi un unic ipostas ca Dumnezeu qi om, unindu-sc cu Sine ca om, nu ne-ar uni cu Sine ca Fiul lui Dumnezerl, deci n-arn fi infiali in El, cum spune Sf. Apostol Pavel in Efes. 1,5. Astfel ne-am fdcut frati cu Insugi Fiul lui Dumnezeu. FiuI lui Dumnezeu lnsugi se simte frate cu noi. 305. Moise ca prooroc urcd pe munte, la cunottinta de Dumnezeu, lmpreuni cu Isus Navi, care lnchipuiette pe Iisus Hristos.

IiiCHINANE

IN DUH

SI ADEVAR

ft

taci Mie locog sfint qi Md voi ardta intru voi. $i sd-rni taceli Mie dupd toate cite lli voi ardta in mttnte, dttpd modelul cortului si dupd mo' delul tuturor voselor lui, oto sd faci, (Iep. 25, 1-9). Vezi cd indeamnd popoarele la aducerea roadelor de folos gi de trebuinld spre zidirea Bisericii, ca sA ddruiascd cu bucurie cele dupa putere gi dupd voinfd ? Cdci n-a cerut numai aur, adic5 cele ce sint greu de procurat, de multime, ci gi pdr de capri 9i piei de belbeci, ardtind cd nici pufinul gi ieftinul nu e respins de Dumnezeu cind cel c'e vrea sd aducd roduri, nu are ceva Inai strtilucit i ba iI socotegte de acelagi pref cu cele atotprelioase, sau chiar de unul mai mare, cum a Iiicut Si Hristos, cind nu a lSsat nel5udatd pe vdduva din lerusalim, cal'e a adus fur vistierie un clar cu totui mic 5i uSor de procurat, dar mare pentru cei ce trdiesc in sdriicie, care suferd gi de lipsa celor mai neinsemnalu 1u.1u1i 3osbis. Iar dupd ce va fi strinsd pirga, nsd-l{i taci, zice, /occ'9 sfint $i Md voi a.rdta intru voi,. Cdci se aratd Hristos in Bisericf, qi lumineazd celor clin ea, dupd cuvintul din Psalmi : uDumnezeu este Domnul Pi S-o ardtcrt noud> (Ps. 117, 271sot. Dar observd cd S-a coborit pe munte in chip de foc ai deqi S-a ardtat intregului popor (cdci aga std scris), totugi zice : "Md voi ardta intrtr voi,, dupd ce va fi ridicat locagul sfint, ca 9i cind nu s-ar fi ardtat inc5. Prin aceasta se aratd spunind limpede cd vederile acelea erau numai umbre ale adevdratei vederi a lui Dumnezeu. Iar adevdrata a'Iatdl Insugi. De aceea i-a rEtare este Hristos, in care am vdzut gi pe certat ue Iudeii care socotind cd au vdzut cu aclevdrat pe muntele Sinai pe Dumnezeul tuturor, se purtau nebunegte. <Nici glosu,l lui nu I-ali auzit, nici chipul Lui nu l-ctfi vdzut, Si cuvintul Lui nu'I aveli sd' ldgluind ln voi, pentru cd voi nu crecieli, Celui pe care L-a trintis Acela. (Ioan 5, 37-38). Agadar "Md voi Qrdta,zice, intru v6jr, clupii ce va fi ridicai loca' sfint. Iar acesta era chipul (tipui) Bisericii, care s-a fdcut dupd ase' Sul rndnarea celei de sus. Pentru cti zice ; <Sti-Mi Iaci Mie dupd toate cite li ]e yoi afita tie 1n munte, a;a sd faci". Cdci s-a aritat fericitului Moise, cum am zis, un chip (tip) al Stintei Biserici, 9i anume lnsugi Cel
305 b. Se dd putinfa 9i celor mai sdraci sd contribuie cu ceva la zidirea cortuHristoe. comuniune in lui, .adici a locaqului bisericesc, ca chip al Bisericii Principal sd clea ceea ce poate da din ioati inima, ceea ce aratd cd-ti ddruieSte insisi'Iiinta sa. Cdci Biserica comuniune se zidegte ca un intreg viu, in care toate mXdularele comunicd lntreolalt{. 306. Hristos lnsugi e prezent in comuniunea gi comunicarea iubitoare dintre toli. El nu se ingusteazd in ingustimea celui egoist, dar e lntreg ln liecare cind El e in comuniune lu toti, cind toti i se comunich Lui ti sint prezenfi ln El ti El se comunicd tuturor pi e prezent in toti. Aceasta e Biserica.
19 SI. CIIIRII.

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

ce S-a f;itut pentru r.roioin, artititldu-se rnultifelurit ca prin nigte unll)l-e 3i)7.

Despre fiecaie din modele acestea ar trebui sd se vorbeascd mult 308 Fi cu mare subfirime. Dar fiindcd unele se referd propriu-zis la alcdtttirca celor ce s-au fdcut, iar altele arat5 inlelesurilor lor, sd spunem ldsind pe celelalte. cele ce sint de folos spre aceasta, PALADIE: Nu infeleg ce zici. CHIRIL r Ia seama la ce spun. Cdci socotesc cd -"'ei infelege foarte uqor. A poruncit sd se facd un sicriu (chivot) din lemne ce nu putrezesc, acoperit pe dinlduntru gi pe dinafard cu aur curat (Ieg,25, lO-11), cart,' sd poarte ln sine legea scrisd pe table. Dar nu numai acesteale-a porunc:it despre el. Ci mai poruncegte sd se facd doi drugi din lemne ce llu putrezesc', deasemeneapoleili cu aur, gi rrerigi de aur gi zimti sucili tle jur-irnprejur. Apoi a stabilit lungimea ;;i lirlinrea 9i indlfimea incnrrilor. Deci de va \ rea cineva sd cerceteze inlelesul tainic al acestora, r u afla poate ce este sicriul gi mdrturiile din el gi de ce a fost trebuinfii rle lemne ce nu putrezesc. Dar ce va iscodi cineva ce vrea sd insetnnc aurul sicriului, apoi cele alcdtuite spre trebuinfd gi podoabd adicd zirn|ii suciti, verigile gi drugii anevoie va afla ceea ce caut5. $i negXsint rafiunea tainicd a acelor, va umple goiul cu vorbdrie de prisos qi va impov5ra auzul celor iubitori de invdldturd cu o mulfirne de cuvinte degarte. Iar cuvintul nostru e adev&rat poate nu numai cu privire la sicriu ci $i cu privire la celelalte care a poruncit sd se facd, PALADIE; Nu-mi pare sd cugefi pi sd spui lucruri neadevdrale' Drept aceea, ldsind, cum spui, cele cerute de buna intocmire gi de trebuinfS, grdbeqte-te sd treci ia ceea ce e de trebuinfd sir fie tilcnit, adjc'd ldmuregte in ce tnocl e inchipuit llristos prin cele ce s-au ardtat, sau s-au alcdtuit. ' CHIRIL: Voi incerca, pe cit se poate, sd le tilcuiesc Ai sd le itlfeleg. Dar de md voi abate de la adevdr gi voi atiuge rnai pufitl de r,'it trebuie din indlfimea infelesurilor, sd-mi dai iertare. Cdci prirrirea itt oqlinctd gi in ghiciturS, duce la greqealti uneori gi rnintetr cea mai atelltii qi mai infeleaptd. '
307. Cortul s-a fdcut dupd modelul IJisericii r.'c i s-a ar6tat lui Moisc in nrunte. Iar Biserica ardtati in munte era lnsugi Hristr.rs Care avea sd cuprindti in Sine toatd creatia, pe care atunci o avea in Sine in ra{iunile tuturor celor create (a celor conEtiente). Cdci Logosul dumnezeiesc are in Sine rafiunile tuturor. El le va arlnna in Sine fepturile flcute dup6 ele pi vor fi primit 9i prin voinfa lor sd fie in El. 308. Model al cortului este 9i Logosul, avind in Sine rafiunile fdpturilor, dar 9i Logosul cu aceste lbpturi ce vor fi adunate in El, ca Biseric{. Dar amindoud sintem modele ale cortului, iar cortul un tip (un chip) ai Bisericii.

INCIIINARE IN DUH $I ADEVAR

F'

PALADIE: Bine zici. CHIRIL: Chivotul este chipr"rl (Lipul) 9i icoana lui Hristos. Cdci privincl modul intrupdrii unuia Ndscutului, vom vedea pe Cuvintul lui Ditmnezeu gi ratbi sdldgluit ca intr-un chivot in ternplul luat clin Fecioara. Pentru cii "in El a locuit toatd plindtatea Dumnezeirii trupeste>, rlupd scripturi (colos.2, g). Iar mdrturiile din sicriu erau cuvintul lui I)nmnezeu 30e.Lemnele lui nu putrezeau gi el era impodobit cu aurul cel mai curat gi mai cercat, pe dinlxuntru gi pe dinafard. cdci trupul lui Hristos a fost nestricdcios, fiind pdstrat in nestriciiciune, ca prin atrr, prirl puterea gi strxlucirea cuvintului ce locuia in El qi prin firea gi lucrarea de viafd fdcirtoare a sfintului Duh 310.De aceea se spune de Hristos cd era pi de viafd fdcdtor. cdci cuvintul clin Dumnezeu gi Tatdl fiind viatd dupd fire, prin puterea Duhului propriu a dat viafd ternplului sdu, ridicindu-l deasupra stricdciunii. cdci <TrupuI Lui n-a viizut stricd"ciunear(Fapte 2, 31.).dupd cuvintul sfintului petru. Dar gi El a spus Iudeilor clespre trupul sdu : <surpali templul acesta qi in trei zile il voi ridica pe e|" (Ioan, B, 1g). Ba gi petru spune cd a fost omorlt cu trupul, dar a fost fdcut viu prin Duh (I petru 3, 1B). Deci aurul e simbolul Dumnezeirii mai presus de orice strdlucire, care a uns tot sfintul rrup gi i-a sddit in chip negrdit strdlucirea 9i nestricdciunea ei 311cum nu gtie decit insdgi firea dumnezeiascd $i mai presus de minte singurd gi prin Sine. Cdci daci <rJreplii vor strd.luci odatd ca soarele in impdrdlie Tatdlui 1or,, (Nfatei 13, 43), cu cit mai Inare va fi slava lui Hristos ? $i cum nu e mai presus de orice minte qi cuvint strdlucirea Lui ?
309' ln sicriu erau Tablele Legii, cu poruncile iui Dumnezeu, cu cuvintele ( luvintului clumnezeiesc, ala cum ln umanit'atea lui ljristos e Cuvintul lui Dumrrezeu care-$i comunicd invdfdtura din Vechiul Ei Noul Testament, pe cea dintii Ia nivelul mai coborit al stdrii omenirii de atunci, pe cea de-a cloua ia nivelul cel 'Cuvintul mai inalt' Sicriul nu era organul prin care vorbea insugi, Trebuie si afle oam-eni deosebifi de Cuvintul cuvintele Lui 9i sd le aflte la nivelul capacitdfii lor. in lJristos vorbegte lnsuqi Cuvintul prin umanitatea asumatd, Aceastii c ridi,lati .lcurn Ia nivclul unui organ al cuvintului insuqi. Aceasta inseamnb o supremd indltare a umanuiui. Cdci qi acesta e activ in grdirea Cuvintului cu ingelegeiea gi ctt gririrea Lui. $i ridich pe toli oamenii la capacitatea cle-a infelege .eef ce exprimd Fiul lui Dumnezeu direct prin umaritatea Sa. 310 Trupul lui Hristos s-a pEstrat nestricat r-ru prin firca materici lui, ci prin puterea gi strdlucirea Cuvlntului 9i prin lucrarea Sfintului Duh. Puterea Cuviirtului etern intipiritA in trup il finea 9i pe EI incoruptibil. Ca ipostas etern Cuvintul are o strdlucire care in veci nu se sldbeqte. Numai bdtrinetrea 5i sldbiciunea impulitteazi strdlucirea. Fefele tinerilor sint luminoase. Viafa iradiazd luminS. Duhul ca suflu din EI e semn de viald. De aceea va strdluci Hristos ca om de o lumini neclrtritd la dre-apta Tatdlui gi vor strdluci 9i dreplii in lmpdrd{ia cerurilor. BogEfia dc t'iali a Dumnezeirii se rdspindegte ln umanitatea Lui si o umpie de luinina minunatS, punlnd totodatd in evidentd taina omenescului. 311. Duhul e Dumnezeirea imbibatd in trup qi in crealie. Ea e transcendenta deveniti proprie crealie, El ridic.i trupul la inviere gi nestriciciune, la alt pldn de viata.

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

Dar cie aur sint gi drugii, de aur gi vergile gi toate cele din chivot. Cdci Si cei ce sint in jurul Lui 9i fixati in iubire 5i sfinfenie gi folositori, sint pdrtagi de slavd. Iar apa eran fericifii ucenici, care au priniit puterea dumnezeiascf, de la El gi s-au imbogSfit prin impiirtdgire de Strdlucireamdretiei Lui de sus gi prin aceastas-au umplut de setlnele Dunrnezeirii. PALADIE; Drept ai spus. CHIRIL; <,Sicleosebit de chivot, sd.Iaci, zice, un acoperdnt)rtllspripilor (de imphcare) din aur curat de doi cctli S'iiuntritate de lung 6i tlc un cot Si jumdtate de lat. $i ,sdiaci doi lleruvimi de aur turnali pi sri'i pui de amindoud. Iaturile acoperdtninlului ispdqirii (impdcririi). Sd st: Iacd un Heruvim pe o laturd $i alt Heruvim pe latura a doua a ispiisi' torului. $i sd iaci pe acelti doi Heruvimi pe cele doud laturi. $i sci Iie Heruvimii cu aripile intinse deasupra, umbrind cu aripile lor acoperdmintul jspd$iforu/ui. $i telele Heruvimilor sd tie una edtre alkt, spre acoperdmintul ispdqitorului. $i sri pui acopercintintul ispdoirii rlc cleasupra sjcrjului.. $i sd pui ln el mdrturiile ce le voi da lie. ,Si ,Nfii voi fiace cunoscut lie d.e acolo Si voi grdi lie de deasupra acoperdmin' tului impdcdrii dintre cei doi Heruvimi care sipl deasupra sicriului mdrturiei, toate cite le voi porunci |ie cdtre tiii lui /srail> (IeE. 25, t7-221. PALADIE.' Deci ce spui c/r este ispdgitonti {ac'operdmintul imp{' cbrii) ? CHIRIL; Cit priveste liicra $i umbra, el era fiirul din aur curat pi era agezatdeasupra sicriului (chivotttiui). De aceea i s-a spus acol;eriimint, Cei impodobiti cu mdririle preofiei, stind intorgi 9i privind spre el, cugetau cd sint intorgi gi privesc spre Dumnezeu. Iar noi spunem cd acoperdmintul ispdgirii (al impiicbrii) infeles duhovniceqte, este Cel ce S-a fdcut pentru noi om. <Pe El L-a pu,s Dumnezeu inttinte (ispcilirej prin ued.inld in slngele Lui, spre ardtat'eadreptdlii Lui, (Rom. 3,251:itz.
312. Pe chivotul in care erau tablele legii, era un acoperdmint care era ca un jertfelnic pe care se infdptuia impdcarea lui Dumnezeu cu oamerlii prin jertfa de ispdsire adus,i pentru piiate. Acest acoperlmint de aur inchipuia pe Hristos lnsugi. Caci Hristos lnsugi'era nu numai jeitfa, ci Ei locul cel mai inalt in care le trbia jertfa. El era prin Sine ispdqitorul.-El era jertfelnicul 9i jertfa. EI S-a triit si Se trdielte in intregime ca jertfd, jertfitor $i locul cel mai inalt in care se aduce jertfa. A fost qi cste Cel mai apropiat de Dumnezeu, dar ln stare de jertfS. Citci umanitatea adusd jertfi gisegte in El, imediat in fafa lui Dumnezeu Tatdl, Iiintl purtatd de Dumnczeu Fiul. Iisus Hristos e ispdqitorul nostru prin excelenfS. El a acoperit supirrarea lui Dumnezeu cu jc'rtfa Lui. El a acoperit cu umanltatea Sa, Dumnezeirea 5a. Din, sau prirr umanitatc.a lui Hristos va vorbi Hristos clupir intruparea cdtre noi. Toatd taina ti indlfinrea umanitifii s-a descoperit qi actualizat ln Hristos.

INCIIINARE

IN

DUH

$I ADEVAR,

&

F
3

Aga spune Pavel. Dar gi Ioan, preainteleptul, ucenic, ne scrie t "Copii, vd scriu ccesteo voLtd, co sd nu pdcdtuifi, Si de va pdcdtui cinevQ, avem Mingiietor Ia Tatdl pe lisus Hristos. EI este ispdgire pentru pdcatele noostre, $i nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale inttegii lumi, (I Ioan 2, 1-2l.Cdci prin El este isp5girea9i toatd rugdciunea $i cererea celor brrne, Cdci <pind ecum, zice, n-afi cerut nimic Sntru numele NIeu i cercli qi vi se va da voltd> {Ioan 16,24). Deci El este ispdEitornl.Circi prin El ne este indurf,tor Tatdl;i in El iqi q6segte marginea orice rug5ciune 9i prin El ne apropiem de Dnmnezeu, nefiind primifi altfei. De aceea zice: <Nirneni nu vine Ia T'atciL decit prin Mine" {Ioan 14, 6). Dar deqi S-a fdcut Cuvintul Unul Ndscut al lui Dumnezeu ca noi, coborindu-Se pe Sine la omenitate gi golire (chenoz5), e totugi propritr Lui prin fire sd fie cugetat qi in slavd dumnezeiascd gi sd se afle in lndltimile mai presus cle zidire, cum era gi inainte de trup. De aceea stau Herurzimii imprejurul ispdqitorului, il acoperd cu aripile qi sint lntorgi spre el qi-ti lin fafa alintitd la el. gi ca o dovadd clard cd stau de strajd, e cE stau de-a dreapta gi de-a stinga, Iar faptul cd Heruvimii prir,rescpururea spre ispdgitor aratS incordarea Ei nesdtnrarea Puterilor cle sus de a privi pe Dumnezeu.3l3 intr-o formd proprie il descrie pe Fiul gi proorocril Isaia, zicind : oAm vd"zut pe Domnul Saboot $ezind pe un tron inalt gi ridicat, ,ti Serafimii strileau impre jurul /.ui. gi tiecare oveo tase cripi. $i cu ele iqi acopereau Iala, cu doud picioarele, cu doud telele, iar cu celelalte zburau" (Isaia 6, 1-21.eu Iar dacd ar socoti cineva cd Serafimii acopereau fafa 9i picioarele lui Dumnezeu, nu ar fi nici o gregeald sd cugete aceasta. Cdci traducincl pe limba greacd numirea Serafimilor, vom afla cd ea inseamnd nulfirne cle cunogtinld sau revdrsare cle infelepciune. Deci preainfeleptele pi preainaltele Puteri aratd qi prin infdfigarea in chip clar cd fata lui Dumnezeu nu e ingdduit sd fie vdzutd de cineva. Cdci firea cea mai presus de toatd mintea nu poate fi vdzutd gi locuiegte intr-o lumind neapropiatd, dupii cuvintul fericitului Parrel (I Tim. 6, l6). gi "nimcnea nu lre veclea tala lui Dttmnezeu pi rza fi \riu" (IeS. 33, 20), dupd cuvintul prea sfint spus cu dreptate de El cdire lr4oise. Dar nici urmele gi c6ile Ltri nu le poate cunoagte cineva. Cdci s-a scris : <O, adincul bo313. lngerii privesc cu incordare gi cu nesdturare la Hristos. Vdd m6rctia nesfirtitd a Fiului Lui sub forrnd noud a iubirii ce se apleaci la oameni pind la jertfa cle Sine. Cel mare se aratd 9i mai mare cind se jertfegte pentru cei mici si-i focc pe acettia mari in fafa celor ce nu-i luau itr scamd inainte. <Cu incordare, c'.r sd pdtrundi ;;i mai mult taina), acu nesdturare>, cdci e infinitd ;i prca dulce. 314. Acoperdmintul umbrit de Heruvimi reprezinti qi tronul dumnezeiesc, de carc vorbcste Isaia, Iar Ap, Pavel il numeqte direct atron al impdcdriir> (Evr. 9, 5). Durnnczeu TatS] se odihnegte in jertfa Fiului, sau in omenitatea Lui jertfitoare.

-.i

6F. CIiINIL

AL ALEXANDIIEI

gdliei Si al inlelepciunii gi al cunogtinlei lui Dumnezeu i cit de nepd"lrunse sint judecdlile Lui Si cit de neurmate cdile Lui> (Rom. 11, 3). Dar 5i fericitrrl David spune un cuvint infelept : .ln mare caleo. Ta, Si cdrd.rile TaIe In ape multe, Si urmele TaIe nu se vor cunoa$te, (Ps. 76, 20). Cdci precum nu poate vedea cineva urma in ap5, nici a omului, nici a corabiei, nici a celor ce inoat5 in ea, aga nu poate privi cineva cdile dumnezeie;ti li tainice. $i picioarele sint chipul (tipul) acestora.3ls Iar dac5 ar socoti cinerza cii sfinfii Serafimi igi acoperd cu aripile fefele gi picioarele ]or, in]e]egem cd nu e cu putintd a vedea nici inceputul, nici sfirpitul infelepciunii sau cunogtinfei despre Dumnezeu. Pentru cd gi aceasta este necuprinsd gi mai presus de toatd mintea omeneasc6.3rs CAci capul este inceputul a tot trupul, iar picioarele, Deci ispdgitorul este Hristos, Care degi S-a ardtat in trup, sfirgitul. cu toate acestea este Dumnezeu gi Domnul prin fire gi cu adeviirat, avind stdtdtoare imprejurul Lui ca slujitoare chiar $i Puterile cele mai 6" rs5.317 Cdci gi Sfinta Scripturd a spus cd dupir ce s-a retras Satana care a incercat sd ispiteascd pe Iisus Hristos, cind a postit pentru noi, s-au apropiat ingerii gi-i slujeau Lui (Matei 4, lll. <Cdci sint dtthuri slujitoare, lrjmise spre slujire penftu cei ce \7or rno$teni mintuirean ( E v r .I , l 4 ) , <$i de deasupra ispdqitorului Md voi Iace cunoscut lie, zice, gi voi grdi lie,. Prin aceasta a ariitat, dupd socotinfa mea, doud lucruri. Sau cd fIristos, degi va ti om, va grdi cele mai presus de tirea omului $i nu va rdmineir ln mdsurile qolirii de slavd (chenozei), pentru faptul cd e Dumnezeu qi din Dumnezeu dupd fire. Cdci a zis: .Eu Si Tatdl una s?nlem>> (Ioan 10, 30), 9i I (ceJ ce Md vede pe Mine vede pe Tatdl> (Ioan 14, 9). Sau poate cd degi s-a fdcut trup, se cunoa$te
315. Serafimii acoper6 Iafa lui Dumnezeu, ca izvor al luminii orbiroare. lu' mina lui Dumnezeu o vedem atit cit poate strdbate prin Serafimi, cii ne pot talnr5ci ei. Citi oameni nu cunosc pe Dumnezeu atita cit li-L pot tdlmdci aliii tnat subfiri Ia nintc ? Ii cunoaqtem taina Lui din uimirea ce-o vedem intipdriti in altii rnai cunoscbtori. E o cunoagtere pe de o parte directd, pe de alta indirecti, Nc uimim 5i noi care vedem direct, cu cei ce se uimese pri;r vedere mai direct5. Dar Serafimii acoperd gi urmele ldsate de lucrarea lui Dumtrezeu in lutnc. Lucrarea aceasta e prezentd in migcarea creafiei, dar e atlt de scufundatd in ea, ci nu o putem distinge. Avem nevoie de ajutorul unor spirite superioare spre a o distinqe. 316. Chiar Serafimilor le rdmine necunoscut inceputul si sfir$itul cunoStinlei despre Dumnezeu. Cu atit mai mult oamenilor. Nu ;tiu de la ce .l pornit ilceastd cuno;tintd ;;i $tiu cd ea nu va avea sfir$it. Trdiesc in aceasta neinceputul existenlei lui Durnnezcu gi lipsa de sfir;it a Lui. Triiesc nemdrginirea existenlei Lui. Intri dintr-odatE in nemdrginire qi-fi dai seama de ea. 317.'Dtr aceastd nemdrginire - necuprinsd nici de cunostinta Puterilor create c'ele mai inalte, c proprie qi lui Hristos. Aceqtia t;i acoperd fetele inaintea Lui. P<' de o parte se simt in fala Lui, pe de altd parte llu-i vdd fata. Vdd prin nevederc, cunosc uimili de ceea ce nu pot cuprinde. Apofatic in catafatic. Aceasta o redh cintarea,

INCHINARE IN DUH SI ADEVAR

b,'

deasupra ispdqitorului gi a Heruvimilor, aclicd intr-o indllime gi o slavd mai presus de om gi dincolo de toate cele create, al cdror cel mai tnalt virf sint Serafimii. Iar ispdgitorul e de aur, ca gi Serafimii ingigi. cdci Dumnezeu e rtatura cea mai sldvitd gi mai frumoasd. iar in asem5nare cu El, sint aria dupd participare, 9i cele create. $i celor ce se afid imprejurur gi in apropierea Lui, le ddruieqte impdrtdSirea de strdlucirea ce tine de firea Lui, precum lumina se reflectd a ceva apropiat gi lumineazd cu strdiucirea sa ceea ce intilnepte. PALADIE: A;a este gi cuvintul ; e lumindtor, in adevdr. CHIRIL; DupS vorbirea despre acoperdmintul ispdgirii se schifeazii qi aitfe] taina lui Hristos, spunindu-se : <gi sd focj o mcrsd cle aur curcLt"(Ieq. 25, 23). Apoi a poruncit sd i se adauge verigi in care sE se introclncd drugii de aur, ardtind miisurile ei qi modurile alcdtuirii, ca s;i capete infdligarea cea mai frunroasd. <si vei pune, zice, pe masii piinile punerii inainte, punvea inaintea Mea, (Ieg. 25, 30). $i a porun_ cit va vasele, bliclele, cdtuile, ulcioarele gi paharele sd fie de aur. oare nu s-a ardtat prin aceasta limpede piinea noastrd cea din cer, care se vd pune la vremea sa inainte de sfinleie mese ale biserici,lor si .va tla viald lurnii zrte PALADIE ; Foarte adevdrat. cHIRtL; Iar blidele qi cdfuile, ulcioarele qi paharele gi cele prin care se implinegte ]ucrarea tainici gi preacuratd cle la sfinta masd, ()dre nu sint chipul vaselor dumnezeiestiz 3re PALADIE : FSrd indoiald. CHIRIL; Dar desplcracestea se vorbegte in <Ieqir,r. lpsS despre masii gi despre piinile punerii inainte, Iegiuitorul a vorbit gi in <Levitic>. Vorbind mai pe larg clespre acestea, porunca invald limpede in ce fel sii fie punerea inainte, zicincl : <gi veli lua iloarea fdinii qi veli laca din ea doud,sprezecepiini. Din cloud zecin"tisd fie o piine..gi le 'eli pune pe ele pe cloud firu.ruri, tiecare rincr cre cite qase piini pe ntusa curatd inaintea Domnului.,gi veli pune la Iiecure rind tdmiie cu318' Piinile punerii inainte. pe masd ciin ternplu prefigurau pr I{ristos, <1tiirrccr cdre s-a coborit din cer 9i di viald Iunriir (Ioan 6, 33). De aceea ni s,-, clii llristos. in sfin.ta lmp6rtdganie, e pus l{ristos sub chipul piinii pe sfinta Masi din Drserrcrgl se da sub acest chip in sfinta Impdrtd$anie. chiar de omul care se ddrttiegte-.ollo1g se spune.ci e ,ibun ca piinear, Un om care se comunicd altora cu rublre ii intdrette in viald pe aceia, .e .piine ddtitoare- de viafi. Fiecare persoand c fdcutd- sd fie piine ddtdtoare cle viald pentru al{ii. ln fiecaie persoani e o pul(,re ce hrdnegte viata altora. . 119, \'ase'le- iJe pe masa punerii inainte din Templul vechi pretigurtru rlisc'ul .*.ipotirul cle pe Sfinta lv{asd din Biserica lui Ilristos.

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

rold gi sare. $j vor Ii piini spre pomenfue, puse inointea Domnului. In ziua Simbelei se vol pune in IaIa Domnului totdeouna, penttu |iii lui Israil legdmint vegnic. $i vor ti ale lui Aaron Si o/e |iilor lui. $i Ie vor ml.ncape ele in loc stint, cd sint sfinte ale slinlilot. Acestea vor tl pentru ei din cele ce se ietttesc Domnului, Iege veqnicd, (Lev. 24, s-gi. Iar in oNumeri,, a ardtat cd una va fi piinea cea din cer 9i cea sdldsluit5 in noi (cdci Cuvintul, fiind Dumnezeu, s-a f6cut ca noi 9i s-a sdldgluit intru noi), zicind cdtre lvloise, tdlmdcitorul celor dumnezeiegti : "Grdiepte liilor lui /srail Si zi cdtre ei : Dupd ce veli sosi in pdmintul 1n care Eu vd voi duce pe voi, cind veli minca voi din piinile pdmintului, veli despdrli o parte inchinatd Dctmnului ca pirgd a griu' Iui vostru. Piinca pusri de o parte vefi despdrli ca pusd de o parte din arie, aSa veli pune deoparte pirga gri.uJui voslru ,li veli da Domnului ceea ce s-a pus deoparte in neamurile voastre> (Numeri 15, 17-211. ln acestea poate privi cineva fdr5 osteneald taina aderrdrului. Noi vom vorbi despre acestea amdnunfit la rrremea sa, acestea nutrind 'acum cuvintul la altceva. Socotesc cd acum se pOate minuna cineva de un lucru. PALADIE; Care ? CHIRIL: Fdcindu-ni-L vddit pe Emanuil in multe chipuri, ni'L infdfiqeazd acum ;;i prin alt cuvint. Cdci zice cdtre Moise : o$i sci foci ur'?sfe$nic d.in aur curet, bdtut sd faci sfe,tnicul. Fusul lui gi tamurile, scctcle Ai globurile gi tlorite sd fie din eI. $ase romuri sd iasd din latu' rile , ,, (Ieg. 25, 3I-32). $i addugind la acestea cele ce fineau de ft'umuseiccigi de ceea ce-i trebuia sfegnicului, adicd florile 9i globurile 5i scafele, a spus iardsi : uToatc sd fie tulnate din aut culat. $i sd laci Iui Sapte candeie ti vei pune IeStile in ele. $i vor lumina dintr'o falti. $i pilniile qi tdt,itele lui djn our curat. ,Si sti faci lui Sapte candele Si vei pune lestile in ele.,Si vor lumina dintr'o fald. $j pilniile 5i tdvile,le lui d.in aur curat sd. |aci, Toate vosele aceslea dintr-un talant de aur cule rat. Vezi sd faci toate ctupdchipul (tipul) ardtat lie in Inunte,, (le;;' 25' 36-40), Sfesnicul de aur e chipul (tipul) lui Hristos. cdci Fiul e prin fire 9i cu aclevdrat Dumnezeu. Iar strdllcirea qi in{ltimea durnnezeiascdtrebuie asemdnatd cu aur1i, cum am spus 9i in cele de rnai sus. $i e turnat, fiindcd Emanuil e mai frumos 9i mai presus de orice cuvint in ce privegte podoaba cea spirituald. Cdci s-a scris ; olmpodobit cu truntu' sefe moi mult decit tiii oantenilor" (Ps. 44, 3). Deci faptul c6 sfeqnicul s-a turnat aratd chipul ales, adicd mdrefia dumnezeiascd a lui Emanuil. Iar ni5te ramuri la dreapta qi la stinga rbsar ca dintr-un trunchi de ar-

INCHINARE IN DUH SI ADEVAR

hore pi se inalfd impreund cu fusul din miJloc li se ridicd pind la acecasi indltime. CSci unul fiind dup5 fire Unul Ndscut gi ca Dumnezeu tiincl simplu dupd fiint6, e socotit a fi multiplu prin feluritele lucrbri clar nimic nu e strdin gi adaus din afard la el, cu toate cd datoritd atributelor dumnezeiegti nu e cugetat a fi simplu.lzoQf,si e cugetat lumini 9i viafd gi putere 9i nestriidciune. Voind s5 arate cd nimic din afard nu e adaus in el, a addugat, Socotescrcuvintul : "GlobUrile Si ranturile sd fie clin el. Infteg va Ii turnat din aur cur\t,. (Ie$' 25, 36)' Adicti e intreg gi cu totul Dumnezeur nu e sfinfit ca cele create ; nici llu e ca ingerii, care pe de o parte sint cugetafi in firea lor proprie, iar pe cle alta sint infrumusetali de harul gi de slava Aceluia Ei sipt unSi ca de un aur curat prin ddruirea Duhului. Ci in insdqi realitatea Lui pritl fire e Dumnezeu, sau firea atotcuratd 9i supremd. Iar candelele sint gapte. Cdci de multe feluri este iluminarea rdspin<litd din Hristos. "(Jnuia i s-a dat cuvint de inlelepciune, altuia cu' vint cle cunoStinld, altuia deosebirea tluhurilor> 9i celelalte (I Cor. 12' g). Dar numdrul gapte e gi simbolul desdvirqirii, cdci Emanuil, ca Dumnezeu, e atotdesdvirSitdupd firea Sa 5i sc sdldgluiegtedesdvirqit prin tmp{rfirea darurilor Lui in cei vrednici sd-L primeascd. Cdci <nu da Dtthul cu mdsurd, (Ioan 3, 34), dupd cuvintul lui Ioan, ci "din plindtatt'a Lui noi toli am luat, (Ioan l, 16). Apoi zice : "$i sd pui candelele Si vor lumina dintr-o Ialdn Cate este pozifia aceast'a,a ardtat-o clar in Numeri, zicind : $i o grdit Dumnczeu cdtre Moise, zicind: VorbeSte lui Aarcn Si zi cdfte eI: Cindvei pune candelele intr-o parte in falo sfe$nicului, vor Iumina ceJe $apte canclcle.$i a td.cut a1a Aaron inft-o parte in fofo sfegnicului Si a a' prins canclelelelui, precum a poruncit Domnul /ui Moise" (Num. 8' l*-3). lnfelegi deci cd cele gapte candele trimiteau lumina in privitorl intoarse spre fafa sfegnicului. Cdci nu lumineazd lumina dumnezeiascd rji spiritlalS celor ce rdmin inddrflt 9i sint intorSi de la Dumnezeu, ci celor ce au fost aclugi la vederea ei pril sfintenie 9i au ajuns fafd prin indrdznirea credintei gi prin cuyiintra preafrumoas6 a viefuirii celei clrepte. Pentru cd e urit Si nepldcut lui Dumnezeu tot ce este in pdcat ;;i neascultare. Iar scump lui Dumnezeu 9i sub prirrirea Lui e cel asi crrltdtor gi u5or cte cdl$uzit de El. Cdci Iudeilor, care s-a1 hotiirit s:-.t ,le zice prin proorocul Isaia: <Cind vei inse inrpotriveasc[ fdrd friu, tind.e miinle spre Mine, lmi voi intonrce ochii Mei de ctitre voi>
320. Sf. Chiril vorbe$te aci ca qi alfi Pdrinfi ( d . e x . S f . V a s i l e t c l M a r e ) , clc cnergiilc dumnezeieSti, carc sinI necreate, ca ti f i i n t a f u s u l u i s f e l n i c u l u i d i t r ('dre pornesc. Dumnezeu nu inceteazd a fi sinrplu dupi tiintii, cu toate ci din Lil pornesc diferite energii. Dar prin lucrdrile care c o r e s p u n d a t r i b u l e l o r L u i , r r nrullinlu.

SF, CIIIRIL

AL ALEXANDRIEI

(Isaia t, 15). <<Iarochii Domnului sinr pesfe cei dreplit>, dupd cuvintttl din Psalmi (ps. 33, t6). PALADIE: Adevdrat. CHIRIL; Despre acest sfegnic amintegte gi dumnezeiescul Zaharia. cdci zice : <gi s-o intors ingerur care grdia in mine m-a cresteptat ;i cunr se deqteaptd ontul din somnu/ 1ui 5i a zis cd.tre mine : ce vezi ? $i tm zis : Am vdzut si iatd un sfe.Snicintreg de aur 6i un vcs cu ttntcrelenrn rleosupra lui.5i ;crple cand.eleatirnate de e/ gi d.oi mdslinj cleasupra lui, unur cre-e crreuptu vqsrdui cu untd.elemnqi artur cre-asringn. 5i am intrebat si am zis cdtre ingerul care grdia in mine, zicind : Doarnne, ce sinl acesrea? $i o spus cdtre mine, zicind.: Nu cuno.rri ce sin, rrcesrea $i om zis ; Nu, Do,mne, (zah. 4, 1-5). ? Deci fericitul prooroc a intrebat, zicind : ce sint acestear Doamne ? Iar ingerul, folosind o scurtd povestire, tillcuiegte veclerea. alcdtuirea sfegnicului o referd la $i Hristos, zicind despre cere gapte (fdcrii) candere atirnate in el : Aceslec sint ochii Dornnului, care privesc pesle tot pdmintul, (Zah.4, 10). Ciici dacd trebuie sd spunem ceve mai ingraqat, Dumnezeu privegte si cerc:etecrzd zeci de mii d.e ochi cele ontenesti, cu cunoscinct cele clin intuneric, dupd cum s-a scris : <$i luntina esle cu E/, (Dan. 2, 22). Cdci dacd 9i nouii celor din rume ne sddegte lumina Dumnezeu, El trebuie sdl se bucure ca inainte de toate celelalte, avind-o in firea proprie. Sau dacd socotesc unii cd nu-i aga, ri se va putea spune ceror ce s-au Itotdrit sd cugete astfel : <lnfetegefi neinleleplilor din norod. ri finleleplili-vd odatd, nebunilor. cer ce a sddit ureche nu aud.e sau cel ce ? u pldsmuit ochiul, nu ved.e ?> (ps. 93, g*g). <Cdci viu este cuvintul lui Dunrnezeu si luctdtor pi mai asculit d.ecit o sobie cu doud ascu lisuri, pdtrunzind pind la d'espcirlitura sufletului ^5ia dulului, a jncheieturilor . 'si Iu mdduvd gi cleos ebind. gincturile qi sfaturi/e inimii i ;i nu este zi_ dire nearcitatd inaintea Lui. gi toate sint goare ,pi crescope rite inaintea rtchilor r'ui> (Errr. 4, 12-13). Deci toate ler lunri'eazd 9i le privegte Flristos. De aceea a gi spus printr-nnul dintre prooroci ; <Dttntnezeu. eproape sint Eu, zice Dontnul, Duntnezeu d.epctrte.Au se vo oscunrle si de la Mine ceva?, (Ier. 23, 23). Cdci nimic nu so 'oate ascunde cle mintea care gtie toate. Sau n,-|i par cd le c.rrclet bine acestea? PALADIE; Ila dirnpotrivd. c H I t t t L : D a r p r o o r o c u rv d z i r r c l i n r l i i s f e g n i t c e v a n e o b i g n u i t (cdci erau rrigte rarnuri de m.lslin), a intrebat diu rrou, zicind : Ce slnt cei cloi mdslini, care se aild cre-a trrealttct cre-a stinga sfe,5nicu/ui gi si ? am lntrebat a doua oerd, zice, si am zis ciirt'e Er: ce sinr ce,re drad remuri rlr: rrrcrslfn, cctr<',sintlegut. cle ctottd pilnii cte eur, cere ap(6, qi rirricti

TNCHINARE IN DUH SI ADEVAR

299

3
ie

clc1tele cele de aur? $i a zis cd,tre mine: Nu cunogli ce sint acestea? $i orrr zis ; Nu, Doantne. Si o zis : Ace;tia sint cei doi iii ai ungerii ce slau irroinf eo. Domnului a tot pdmintul" (Zah. 4, l2_-14J. PALADE; Ce trebuinfd a avut fericitul prooroc sd intrebe iardqi ? Cici zice 2 uAm intrebat a douct oerd". CHIRILT Oare nu vei recunoagte, Paladie, cd e un lucru infelept qi potrivit ca cei ce voiesc sX cugete toate drept, sd-pi facd intrebdrile asupra tuturor celor necesare in mod amdnunfit gi sirguincios ? PALADIE; Recunosc, CHIRIL: Agadar, prooro'cul vdzind stilpdrile de nrdsiin odrdslind e;r nis;te rnlddile fragede qi tinere, ie-a numit mdslini qi nu ramuri de mdslin. De aceea a ticut dunrnezeiescul,inger, aqteptind intrebarea mai chibzuitb li mai adevdratd. $i dupd ce l-a stirnit astfel, le-a numit doud ramuri de mislin. $i rugindu-se sd-l invete, a aflat indatd ce inchipuiesc acestea, ingerul zicind : .lAcestea sint cei doi fii ai ungerii ce sfou inaintea Domnului a tot pdmintul>.Iar prin cei doi fii ai ungerii a infeles poporul din Israil gi poporul dintre neamuri. De acestea spune c'd stau lingd Domul a tot pdmintul, tilcuind in mod clar gi rzddit sfe;nicul ca chip {tip) al lLri Hristos. La clreapta gi la stiuga acestui sfepnic se afld ramuriie de mdslin. Acestea stind ca in cerc in jurul Lui, sint unse de ttntdelemnul, care este chipul (tipul) Sfintului Duh, cel ce imbibd mintea celor ce cred, dupd cuvlntul i cCu untdelentn oi uns eapul meuD (Ps. 22, 5). PALADIE: Dar de ce nu le-a nuurit De acestea rlai bine rndslini, cri le-a numit ramuri de ntdslini ? CHIRIL.' Pentru cd precum se desprind din mf,slini mlddife subfiri gi rarnuri fragede, a$a se planteazd cu credinld in dreapta credinfd cei ( c au crezut, unii fiind scopi din sinagoga Iudeilor, alfii din rnulfimea neamurilor. Cdci nu toti Israeiilii au cdzut gi nu toati mulfimea neamurilor a intrat (in Bisericd). De aceea cei ce s-au rupt, ca din nigte arbori, din mulfimea indoitd qi 'pdgineasc6,gi s-au mutat in lumina dumnezeiascd,9i se bucurd de revdrsorea imbel$ugatd a Slintului Duh, sint ramuri de mdslini, Ciici aceasta socotesc cd se aratd prin faptul ci rornurile mEslinilor sint legate de pilniile (ferrile) canclelelor. Despre aceste ramuri aminte;te gi fericitul Psahnist, cintind lui Flristos, Mintuitorul tuturor Ei zicind despre mireasa ce gi-a unit-o Sie-gi, adicd ilespre llisericd gi despre copiii ei in credinfii: <Fenreiata ca via bine roditd in laturile casei lale. Fiii tdi, ca ni^;te tinere ml(tdife de mrislini irt iurul casei faJe, (Ps. 127,3-4). Cdci ne rrrnplemde viafd prin impiir-

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

tdgirea de Duhul pi stind la masa lui Hristos, dupd ce am primit creclinta in El.rst PALADIE; Drept ai spus Cdci zice : "Eu slnt piinea cee t ic, cer s:cr coborit clin cer Si a dat viald" Iumii" (Ioan 6, 33). CHIRIL; Dar despre sfegnic qi cele in legdtur5 cu el ajunge tlerocamdatd cele ce s-au spus. Sd trecem acum cuvintul la jertfelnicul de aramd cel intrebuinfat in slujirea rinduitd de lege : <gi sd taci, zice, un iertlelnic (altar de jertte) d.e |emne ce nu putrezesc d.e cinci coli Iungime si cinci coli ldlime. in patru unghiuri sd fie jerttelnicul si de trei coli indllimea /ui. gi sd-i foci coorne la cele patru unghiuri. Coarnele sd tie dintr-insu,l $i sd /e acoperi cu aratna. 5i sd taci cunund icrtlelnicului. $i acoperdmintul lui si |urculifele tui,5i votro lui $i toate vose/e lui sd Ie flqci din aramd>> (ley 27, I-4). jertfelnicul avea cinci cofi ln ldtime qi in lungime. Cdci A;;adar, avea nevoie de mdsuri gi anume cit mai mari. Cdci aveau sd taie pe el 9i sE aducd pdrfi de boi gi arcleri cle tot, de oi ;i de fapi inchinafi lui Dumnezeu. De aceea vatra, grdtarul, furculifele, cupele ;i toate vasele lui, erau cle aramd, ca sd poatd fi cle folos jertfelor cerute cle leqe, fdrd sd fie nimicite de focui atotrnistuitor. Iar cununa si coarnerledin unghiuri sint addugate pentru frumnsefea formei. cdci nimic nu e fdrei frumusefe la Dumnezeu. Deci atintindu-ne mintea la cele rinduite penlru fiecare, trebuie sd spunem acest lucru: A poruncit sd se facd un jerlfelnic cuvenit qi potrirrit jertfelor cerute cle lege, dar nu e in el trimicr aur, cllm se poate vedea la chivot, sfe$nic,masd si cele in lede giitnrd cu ele. PALADIE : Dar ce inseamnf, aceasta? CLIIRIL: N-am spus oare, vorbind spiritual, rii aurul inchipuie5te cit se poate de bine inilJirnea cea mai pr)su,s loate gi strdlucirea cle neasemdnatd a firii clurnnezeie$tiSi nestricdciunea fincoruptibilitatea) ei ? PALADIE; Aqa este. cllIRIL: Ia seama deci cir jertfelnicul slujirii cerute cle lege e cu totul ueaurit. ln aceasta Dumnezeu ne-a infiifiEat, clar, ghicilura cH legea nu procurii pe Duhul Sfint ;;i puterea siujirii in chipuri (tip), nu a fost cinstitd cu Lrn asffel cle lror. cdci era un rluh cle robie De,sle
321. Vasttl cu untdelemn ce stti deasupra lui Hristos este l)uhul Slint. Din El se tcrnrsd untdoletnnul lielii iut.iner"ite pcste ramurilc cle nislirr, sau l-restc a(c.t parte din Israil qi din plginii ce s-au aldturat Lui tlristos, SfeSnicul a tcati lumina. Aceste ramuri de mislin stau in legiturd prin ni'te pilnii sau fevi cu celc Iiapte candele prin care i$i aratX lumiria cuno$tintei,' hrdnith din untdelemnul irimit de cele douil rarnuri de la Duhul Sfint.

tl.rcgrwaRb lN DrtH sr AD!:t/An

30r

Israil. $i horuf ni s-o clat noud prin Hristos, dupf, invierea din morfi. cici a suflat zicind : <Luati Duh sfint" (Ioan 20, 22\, De aceea pi Parrel a spns celor ce au crezut : <Ntt ali luat iordqi duh de robie spre tente' re, c,i ali |uat cluh de infiere, in care strigdm : Avva Pitrinte, (Rom. Cd puterea slujirii cerutd de lege nu se bucura de imprirtd'siB, l5).322 reo Sfinfului Duh, ci aceasta s-a dat mai mult celor indreptSfifi prin r.rerlinfS, ne va incretlinfa infeleptul loan, zicind : nNu eru incd Duh Sfint, cd lisus incd nu eIQ sldvitr (ioan 7, 39). Cdci inc5 nu inviase I-lrist.os. numai atunci a fost alrit5 Iirea omului rle Duhul, prin int$i phrtdgirea lui de El. De aceea a poruncit' preculll socotesc, sd se fac'ti iertfelnicul fdt,l de aur. Dar socotesccd nu prttem ocoli, fdrd pagubd pentru iubltorll de lnva virlirturfi,intelesul aratnei, din care s-a fdcitt. Cidcl cerc'etarea cigtlg'j 'Iot c'el ce ('erceteazaare cevu cle foios, cum cu inleiepciutre s-a spus : un f olos. PALADIE: Ce ai cle sptts despre aceasta? Aaron CHIRII,: Ascultd ! Sfinta Scripturir spulle cd clurnnezeiescul prin hotdrire de sus. Dar Core 9i a fost hirotonit ca preot 9i conducdtor cU Datan Si multimea sdlbdticitd a sofilor lor, ndpu'stindu-se indrdzneald impotriva hotdririi de sus Fi rdzvrdtindu-se impotriva legilor dumnezeie$ti, $i-au luat, nechemali, cadelnife 9i au pornit de la ei in;igi spre aceasti slujire, rdpind o cinste nerincluitd lor 9i opunind cu infierbintare' nebunia gi cutezanfa ior, nefiind preot ridicat prin alegere peste toti ceilalli (Num. 16, 1 urm.). Prin aceasta s-a inchipuit nebunia viitoare a Iucleilor impotrir,'a lui Hristos. Cdci El este arhiereul nostru, rinduit $i spre aceastd slujbx de hotdrirea Tatdlui.323 plecum aceia au suferii de clupd ltecleapsainclrdznelii lor prea urite, aqa vor suferi 9i Iurleii aceia, fdcindu-se vinovati de aceleagi crime. Eleazar, $i Durnnezeu a zis atunci cxtre Moise cel sfinlit 9i cdtre preotul, fiul lui Aaron : uLuali cdclelnilele de aramd din nIilocul celor
pu' 322. Numai invierea lui Hristos ne dd harul, cdci harul .dd firii noastre s-a nu e decit energig. necrealh care Iir acest har terea inaintdrii spre i""i"ie. lnviate intipdrit in umanitate;-i;; Hri;ios, lnviincl-o. El e fluxul vielii umanitdtii unindu'ne cu a lui Hristos. El e il1 fond unirea noastrd cu Hristos cel inviat. $i prin aceasta ne Hristos Cel i'viat ne tia"it.. in firea noastrh potenta invierii, iar faieiU impreuni cu Hriitos. Numai prin acest har devenim face fii nemuritori ai ne' fii ai TatEIui impreund cu Fiul ficut om, cdci Tatdl nu- plate avea declt fii nruritori : sau Tafdl Cel nemuritor nu poate consimti ca fiii Lui sd moard definitiv' lar aceasth calitate o di firii noastre numai Duhul Sfint' 323. Flristos e ridicat Ia slujirea arhiereascb ca om de cdtre Tatil. Mijlocito1ul nu e una cu Cel la care mijlocegte. El e intre oameni $i Dumnezeu- rcprezerltat prin iatdl E Mijlocitorul cel m"ai inalt $i mai elicie4t, pentru_cd e atit om,^cit 9i ti,J Tutirlui. E Mijlocitorul ontologic prin excelenfE. lI aie pe Tatdl in Sine lnsugi. Se coboarE de la-lnEltimea de-a primi mijlocirea, la treapta de MiJlocttor.

30?.

S}.. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

or''i ,gi Iocnl ctccstastrdin risipili-1 de acolo, cd s-au stinlit cddelnilelc ecestora in sutletele /or. gi le-au fidcut pe ele tdbtile bdtuTtticciiosilor te Tmprejurul jertfelnicului, cd au fosf oduse inaintea Domnului,gi s,au slinfit. $j s-ou tdcut spre semn fjjlor lui Israi|" (Num. 16, 3z-38), Acestea le-a spus Dumnezeu atunci. Iar in ..Ietire,, s-a scris despre veseiiil, care era ndscut din Urie, din seminfia lui Dan, gi conducdtorul intregii Ittcrdri : <Acecsta a tdcut jertlelniail de aramd din cddelnilele d.e aramd ce drr fost a]e celor ce s-au rdzvrdtit cu ceata lui core, (les.37,25), . PALADIE; Ce este aceasta? CI-IIRIL r Mult folos avem dacd infelegem cd sicriul ca chip itip) al lui Hristos, ca gi celelalte, adici sfegnicul,ispdgitorui, masa cle aur, s-au fdcut din darurile aduse de popor, d5ruind fiecare ceea ce avea. cdci sint bine primifi spre slava lui Dumnezeu si ratdl, cei ce rodesc iui Hristos gi-i aduc darurile duhovnicegti, cdror.a acelea le erau inchipuiri (tipuri) qi umbre. Dar jertfelnicul slujirii celei dupd leqe inchipuie Lainjc qi cu rost amintirea gi prevestirea inctirjirii gi impotrivirii gi, ca sir zic asa, a riizr;riitirii sdvirgite impotrir.a nrarelui preot, provoeate chiar cle slujire. [1i e clari ghicitura ? cdci Aaron e chipul (tipul) lui Hristos. Iar Iudeii s-au irnpotrivit slavei lui Hristos. De aceea se opun gi jertfelnicr.rlui legii' Dar slujirea in umbre a fost desfiinfatd. Cdci uoi adncerl ln Hristos'Iatdlui mai multd bund mireasmd spirituald. Aceasta iardgi ne-a ardtat-o ca in umbre, zicind: <gi sd-Mi iaci i\iic cr/far de tdmiie din lemne ce nu putrezesc. gi sd-/ Iaci pe eI de un cot de /urrg gi de un cot de /cf. gi sd fie in patru unghiwi $i cle r)oi t:oli de inalt. Din el sd fje coarnele lui Si sd-I poleie$fi ps eI cu aut cttret, ce grcitarul gi perelii lui de jur-imprejur gi coarnele lui, (ie$. 30, l-3).Addugind cununa, veriqile, drugir gi celelalte, <iI vei prJne,zice, ln Iala perdelei (catapetesm,eil,care atlrnd pesfe sicriul mdrturiei, in cure Md t,oi ardtq lie acolo. gi vo arde pe el Aaron dimineala tdmlie compusd, sublire. Dimineolo clnd va tocmi cand.elele, va arde tdmiie pe c/. gi cind va aprinde Aaron candelele seere, va aprind.e pe eI tdrniie nelncetat, pururea inaintea Domnului in generaliile lor. gi sd nu arluci pe el altd tdmiie. Aducere de jerttd gi turnare sd nu torni pesle el. ,)i-l va Iace Aaron islrdqire peste el, ungind. coatnele lui od.atdpe un crr singeJe currilirii ispriqirij pdcatelor. odata pe an 1I va curdli pe eI in neanrrrri/elor. Stinta S|intelor esfe o Dontnului,, (Ieg.30, 7- 10). PALADTE: Oare qi acesta avem s6-1 primim ca chip (tip) al lui Hristos ?

TNCTTINAREIN DUTI $I ADEVAR

&
3,
*

CHIRIL: Fdrf, indoialij, Paladie. Cd lucrul. e adevdrat, o aratd cinstiter gi adinca lui taind foarte ngor celor ce voiesc sd cerceteze acestea cu sublirirne ti cu stdruinfb. Deci a fost fdcut din lemne ce nu putrezesc. Dar a fost poleit intreg cu aur. Fiindcd trupul lui Hristos este nestricicios {incoruptibil) qi are in sine firea dumnezeiascd. Ctici uCuvintul trup s-a tdcut qi s-a sdldpluit intre noi" (Ioan l, I4\. Dar I-{ristos e pirgtra noastrd gi riddcina neamulni reziclit spre nestrict"rciune prin unirea cu Dumnezeu, clegi in El starea aceasta se afl6 in chip exceptional.3s Iar coarnele altarului, ca nigte miini intinse, preinchipuiesc forma cinstitei cruci. $i dacd ar zice cineva cd coarnele erau patru aceasta nu e nici o piedicd celui iubitor de invdfdturd sd le infeleagd drept. Cici altarul fiind in patru ungiriuri gi cu laturi egale, vederea coanleior e clin toate pdrtile aceeagi. Dar ce inseamnd aceasta? In tot locul Iar aceasta e o laud[ strdsc cnnoagte Hristos, gi anume rdstiqnit.3z5 lncitd a celor ce cred in EL Astfel dumnezeiescul Pavel zice z<Iar mie, sri nu-mi tie a md ld.uda, decit numai in crucea lui Hrisfos, prin care Irrrnea este rdstignitd pentru mine, qi eu pentru |ume.D (Gal. 6, 14). Ihr la altar sint addugate cele ce |in de podoaba lui, adicd o cunund impletit5. Cdci Emanuil e <impodobit cu trumuselen mai mult (l?cit Iiii oamenilor" (Ps. 44,3]. Dar s-au mai addugat gi ceie de trebuinld lui, drugii 9i celelalte. Cdci altarul dumnezeicsctrebuie sd fie purtat ilt iume in timpurile porniiri lui. Aceasta au gi fdcut-o dumnezeiegtii ucenici, purtind pe'Hristos prin propovdduire, cu bund-cuviinfd pi cu rinduiald, c"a rrigte sittJitori ai lui Dumnezeu $i iconomi ai tainelor lui Hristos. "$i vei pune, zice, altarul ln Iala perdelt i (catapetesrrei) ce alirnd pe^sle sicriul mirturiilor, in cere Mii t,oi lace cunoscut lie acolor. I'.ALADIE: Dar ce trebuintd a fost sd se stabileasc.l9i pozifiile .z
324. lntru-cit trupul lui Hristos e pirga, sau primul exemplar al trupurilor noastre innoite prin liar intru nestricdciune, trupurile noastre vor fi $i ele dupd lnvicrc nestricdcioase. Duhul Sfint va cople$i procesul coruptiei din. ele, fdrl si le 'Dar lipseasci de viatd. Cdci vor avea o viald superioard, spirituald. trupul lui l{rlstos este in mod excepfional nestricdcios, pentru cb El este unit intr-rrn ipostas, intr-un Subiect cu firea dumnezeriascd.Vhzind mintuirea in intipdrirea firii lloitstre de nestricdciunea dumnezeiasci intli in Hristos, apoi in cei ce se alipesc Lui, Sf. Chiril arat& cd infelege mlntuirea nu ca o absolvire juridicd a noastrd de pbcate pentru preful plStit de Hristos prin moartea Lui, ca in cregtinisurul apusean, ci in sens ontologic, ca o transformare a firii omeneqti prin unirea cu Dumnezeu, 325. Deli coarnele sint patru, iar miinile intinse sau brafele crucii sint dcud, totuqi ele inchipuiesc crucea, cdci ridicindu-se din patru unghiuri ale unui patrulater, din orice laturi s-ar privi, se vhd cele doud din fatd. Deci ln orice loc te-ai afla vezi pe Hristos Cel rhstignit,

V+

Sr'. CHISTL AL ALEXANDRIEI

CHIRIL; EIe au o rafittne adincd qi greu cle p5truns. Dar voi spune pe cit imi va fi cu putintii, increziudu-mit iu Dumtrezeu trare dir vedere gi celor orbi. Sicriul (chivotul) zice cd a fost fdcut din lemne ce nu putrezesc gi din aur curat gi in t'l era legea, adicd Cttvintul clumnezeiescsatt urdrturiile. Lucrul acesta era chipul (tipui) Currintului ndsc'rttciin Dtturnezeu, care S-a sirlii;;luit intre noi gi S-a fticut aseneuea tlottil cll trupul, dupd Scrip'ruri. Apoi a spus cd peste chivot trebuie sd atirtrir o perdea {o catapeteasmd},care s:i fie intinsd pe patru stilpi (Ie5. 26, 3l-34). Iar dupd catapeteasmd era acoperdmintul impdcirii (ispdqitorul). Iar acesta e Hristos.6Sgi "E1 esle isi:riqire pentru p catelo Aqa L-a trumit Pavel. norrstre>(Rom. 3,25) Si ispdgitor prin c'redirr15;:0. jurui ispiigitoruiui erau inchipuifi l-{erttvinrii,care ardlau cd 9i Iar in Puterile cele mai inalte sint roabe lui Dumnezeu (cdci Cuvintul era Dumtrezeu) gi foarte aproape de El, ca gi faptul ch stau itraiutea Lui, slujindu-L Apoi a zis Dumnezeu chtre N{oise: u$i Md voi drdta (Md t'oi face' cunoscut) de acolo ,gi voi grdi fie cle deosupra ispti"litorului (al acopesttrittriirnintului impdcdrii) dintre cei doi Herut"inti care sint dectsttpru lui mdrturiei>. Sicriul era, cum am spus, Hristos, adicd Dumnezeu Cttrrinlul in trup nestricicios. Dar sicriul era pe piirnint. Cici Unul Ndscut S-a coborit Ia starea noastrd smeri5 9i cle jos. El a imbrdcat chipul cle rob gi S-a golit pe Sine (Filip. 2, 7). Dar El este gi ispSgitorul (acoperbmintul implcdrii) Care e aEezat deasnpra (la indlfime) gi e inconjurat de straja puterilor de sLls. C;ici Fiul nu ne e cunoscut noui nrinrai din moclttrile golirii de slat,ii (chenozei),ci qi din cele prin care este Duntnezeu qi Domnul tuturoi-. Ciici degi s-a smerit pe Sine pentru omenitate, pogorind din iconomit' in cele ale noastre, dar .,DumnezeoL-a preainhlfat pe trl 9i I-a d6ruit Lui nume care este mai presus de tot nurneie>(Filip. 2,91 szt.Agezarea
326. Ilristos e "ispEgire> qi <ispdqitor,r, adicd jertfd si jertfitor, sau arhierett pentru pdcatele noastrd. Jertfa cea mai eficienti e cea identicd cu jertfitornl. E uqor sd aduci o Jertfi deosebitd cle tinc. Iar acea jertfi nu are in sine elanul propriei jertfiri. Dar in jertfa care se aduce pe ea insdqi, sau in jertfitorul ce se aciuctr pe sine insugi este Si potenta indumnezeirii. Jertfa aceasta este 9i pret de rdsc_untirdrare,clar gi act cle clesdvir;ire;i de comunicarea acestei clesivirtiri altora..lut-i' clicr.rle inclus in ontologic, ispdqirea ir-r desir ir$ire. lspdqirea impaci pe Dumttezeu, pentru cd ispdqitonl irientic cu ca, se face prin omul desbvirtit, a$a cum place Irri Dumnezeu. Jertfa "satisface> pe cel cdruia se arluce prin punerca 1ui de cel ce aduce mai presus chiar decit viata proprie; tlar il qi desdvirgeqte pe cel ce _o aduce. Dacd n-ar aduce desivirgire in cel ce o aduce, n-ar satisface pe cel ciruia i se aduce. 227. FiuI lui Dumnezeu e 9i ascuns in trup (in chivot), dar gi mai presus de omul mirginit de trup. Cdci e Si om ti Dumnezeu. EI l$i aratd puterea 9i prin chanozi, manifestind puterea cuceritoare a unei iubri li.psit6 de orice mlndrie, dar

TNCEINARE IN DUII $I ADEVAR

305

ispdgitoruiui la findlfime Fi chipurile Heruvimilor la dreapta Si la stinga inchipuiesc gi acest fapt. Cdci unde se aratd slujirea cuvenitS. lui Dumnezeu, acolo e, fdr6 indoiald, gi slava Dumnezeirii pi indltimea demnitdfii mai presus de cuvint. <$i de deasuprc Heruvimilor Md voi ard.ta (Md voi tace cunoscut) lie>t, zice Stdpinul tuturor, poruncind si nu se caute firea negrditd in cele ale creafiunii, ci, numaidecit, dincolo de ceeace este chemat la existenld. Cdci rafiunea gi locul cel cuvenit al Dumnezeului Cel prin fire, e dincolo gi deasupra a tot 'ce e f&cut. Deci locul de deasupra Heruvimilor din cortul sfint ne aratii ti in mod sensibii firea dumnezeiascd. De aceea a poruncit ca altarul de aur construit spre a fi chip (tip) al lui Hristos, sd fie agezat ln fafa Celui ce este gi se cuget5 deasupra Heruvimilor, insemnind prin aceasta c5 cele ale noastre sint puse in fata lui Dumnezeu gi in ochii Tatdlui, in Hristos. Cdci pe omul care era intors de la Dumnezeu pi-L supdrase din pricina neascult5rii 9i a mulfimii pdcatelor, I-a asezat Hrislos iordgi in Sine ca in cel dintii, in tala Tatdlui 328.Cdrci a intr,at ca rlnaintemergXtor pentru noi <in cer, co sd se inldliseze ecurn Ielei lui Dutnnezeu pentru noi>, cum scrie lnfeleptul Pavel (Evr. 9, 24). CeI ce este pururea cu Tatdl Sdu, se spune cd Se infdfigeaztr acum, prezentind in Sine ca in cel dintii, in fafa Tatdlui, cele omenegti $i schimbind vechea stare de intoarcer+: de la Dumnezeu. <Cdci El este pacea noeistrd.rr, dupi Scripturi (Efes. 2, 14).

p'
I

fr. p
;

qi prin atotputernicia care susfine 'toate. rDard nul S-ar manifesta gi in aceastd lnnoire a smereniei, n-ar ctqtiga pe oameni. Deci Dumnezeu nu e lipsit de putinfa de a-9i manifesta pldcerea gi in acest mod. Puterea lui Dumnezeu se vede prin El. De aceea Hristos e ridicat la indltime si ca om, in baza jertfei aduse de El. ln chivotul Vechiullui iTestament era ascunsd aceastd putereri prin slne cdci b iertf6 a Cuvintului. Aceasta s-a ardtat in Hristos. In toate legile care sustin lumea, dar gi procesele de conrrpere din ea. Chiar ti in aceste procese se vede cd lumea actuald nu poate fi ultima realitate. Dar Dumnezeu lgi poate ardta puterea 9i in coplegirea in procesele de corupere prin Duhul Siu cel Siint ln darul nestricdciunii. Iar puterea aceasta a Duhutlui se manifestd prin spiritul uman capabil de jertfa totald. Jertfa ca act de iubire totald intAreste spiritul uman, il deschide Duhului dumnezeiesc Ai prin aceastd putere biruiegte procesele coruperii materiale. Fiul lui Dumnezeu f{cut om a fost in stare de o astfel de jertfi desdvlrgitii, din bundtate totald, neavlnd nici o umbrd de pdcat sau de finere la Sine. 328. P.c. col. 620 D. Tatdl e lnchipuit ca fiind deasupra Heruvimilor care strdJuiau de o parte qi de alta acoperdmintul impicdrii, sau pe Hristos. Cdci Hristos std pe locul cel rnal inalt, in lala Tat6]ui, ca om adus jertfd Lui, Prin aceasta omul ca atare e adus in fata TatElui qi Tatdl iubegte fata lui pentru cd e totodatd fata Fiului Sdu care I S-a adus jertfd qi rdmine in aceastd stare in fata Tatdlui. Omul realizeazd in Hristos depEgirea cea mai lnaltd. Dacd s-ar dep69i numa,i in directia spre alti oameni, n-ar depd.si umanul, fdrti sti-I pdrdseoscd. Depdqindu-se tn Dumnezeu, se umple qi de toatd puterea iubirii Lui curate fatd de oameni. De aceea depdglrea de sine a omului in Dumnezeu uu inse,amni nep&sarea fatd de oameni, ci imbrdcarea cu puterea iubirii atotcurate a lui Dumnezeu fatd de oameni. Jertfa adusd lui Dumnezeu este 'astfel jertfa pentru oameni. ASa e jertfa lui Hristos tn gradul desdvtrtit.
20 SI, CIIIRIL

306

SF. CIIIRIL

AL

ALEXANDRIEI

PALADIE: Aqadar, altarul aurit este 9i el o icoand a lui I{ristos. CHIRIL: Pe lingd aceasta se cuvine sd cugetdm cd E/ este ti tdmiio compusd gi subfire. Cici Et este arhiereul. "^ti ve erde, zice, pe eI Aaron tdmiie cornpusd, subliren. Tdmiia e cornpus6 pentru' cd Dumnezeu fiind Cuvintul, S-a fdcut trup gi S-a compus Emanuil cu noi, firea dumnezeiascii gi omenitatea adunindu-se, in chip negriiit, intr-o unitate mai presus de minte:lzo. $i e subfire, pentru cX nu are grosimea slujirii celei dupf, lege 330.Cdci zice : "JertId pi oducere nu Qi 'voit. Ardere de tot pentru pd"cate nu oi binevoit. Ci trupul mi l-ai pregdtit. Atunci om spus : Iatd. vin, sd Iac, Dutnnezeule, voia To> (Ps. 39, 9*10). $i care este aceaste v'oie a Tatdlui, ne-a invdfat El Insugi in Evanghelii, zicind : *M-an1 pogorit din cer, nu ca sd Iac voia Mea, ci voia Celui ce M-a lrimis pe lrline. Iar voia Celui ce M-a trimis pe Mine aceaslo este, ca din toli pe core Mi i-a dat.tuIie, sri nu pierd pe nici unul, ci sd.-i inviez in ziua cea de opoi" {Luca 6, 38---40). Cd,ci s-a adus pe Sine pentru noi spre miros de bund mireasm& gi de aceea a Iost gi arhiereu. Deci El este Arhiereul, El tdmiia cea compusd Si subfire. Aceasta o rndrturisegte Pavei zicind : <lvlullumitd Iie adusd deci lui Dumnezeu, Care pururea ne Iace biruitori in Hristos $i aratd prin noi in tot locul ntireasmo cun31tinlei. Pentru cd sintem buna mireosmd a lui Hristos lui Dumnezeu, intre cei ce se minluiesc qi intte cei ce se pierd: unora miros aI morlii spte moarte, iar altora al vielii spre viald." (trI Cor. 2, l4l. Dar ne-a spus gi noud : <Fe, celi-vd, dar, urmdtori ai lui Duntnezeu ca niste copii iubifi, gi umblali in iubire, precum gi Hristos ne-a iubit pe noi gi S-a dat pe pe Sine pentru noi aducere (prinos) gi JertId lui Dumnezeu spre miros de bund mireasmd, (Efes. 5, 2). Dar s-a fdcut vddit gi timpul tdmiierii, legiuind ca toate sd se sdvirqeascd pe rind gi aga ca prin ele si fie ajutatd puterea noastrd de-a pdtrunde la infelesurile lduntrice. <Dimineafa, zice, Si seara ln vreme ce se aprind gi lumineozd candelele> (Ier. 30, 7). Seara li dimineata inseamnd neintreruperea gi neincetarea, iar tdmiierea sul) candele aratd cd numai atunci cind sintem scdldati in iumina dumnezeiascd, ne umplem imbelgugat de buna mireasmd a Lui ,ti apa lna329. Ipostasul lui Hristos e Unul, dar cuprinde in Sine doud firi. E 9i Unul 9i compus. $i e lntreg o ttrmiie ce se arde pentru Dumnezeu, produclnd o mireasmd Rl6cutd lu,i pumnezeu!' Uman,itatea aprinzindu-se de dragoste pentru Dumnezeun impreunE cu Fiul UnuI Ndscut a CEruia este, nu produce nici o stare de contrazicere in starea de jertfd binenirositoare a lui Hristos. 330. Nu aduce jertfe exterioare, ci aduce starea interioard impietitd din gindurile cele mad curate, mai adlnci, mai inalte. Nici glndurile cele mai fine nu rdmin neaduse lui Dumnezeu. Acestea stau la baza jertfei lui Hristos cu trupul.

INCHINAEE

lN DUH SI ADEVAR

B
3

intdm la simfirea bundtdfilor dinl5untrul cortului, adicd a bogiliei darurilor dumnezeiegti ce le impdrt5gegte Hristos celor vrednici. Aga cd dac5 cineva nu a ajuns in lumind, nu e pdrtag nici de bund mireasmd duhovniceascd, intrucit nu'cunoagte incd taina lui Hristos. Cdci zice : *.$i de nu veli crede, nici nu veli infelege> (Isaia 7, 9). Credinfa e inceputul care duce la infelegere gi deschide mintea spre primirea luminii dumnezeiegti'331. $i numegte'tdmiie, a neincetiirii. CXci nu e nici un timp in care Hristos nu imprdgtie bunl mireasmX in cortul sfint, adicd in Bisericd 332. Dar opregte cu totul de-a face pe eI, adicd pe qltarul lui Hristos, vreo turnare gi de-a uduce vreo jertfd. Cdci in Hristos s-au desfiinfat cele ale legii gi umbrele au ajuns la sfirgit. Acestea socotesc cd sint turnarea gi jertfa. lJi o va rniirturisi aceasta $i proorocul, zicind : ,rAu pieril din cas(1Domnului jertla Si lurnarea> (Ioil 1, 91srr. Pentru cd odatii ce s-a ardtat inchinarea gi slujirea in duh ,gi adevdr, sint de prisos unrbrele $i cu totul fdrd rost ti fdrd folos chipurile. C ci in Hristos e zidire nou5. Cei ce voiesc sd se indrcpteze prin lege dupd ardtarea adevdrului, au cdzut din har (Gal. 5, 4). <Nu vei aduce, zrce, pe altat qltd tdmiie". Cdci in Hristos nu primim pe nimeni aitul334. $i nu spunern nici unuia din cei ce sint, lnvdtdturile. Cdci unul este dascdlul pi invdfdtorul nostru (Matei 23, B) gi numai Lui ii vom rdmine alipifi, zicind : <<Mir vd.rsal (degertat) e numele tdu. Pentru eceee te-au iubit tecioarele. Alrasu-m-au dupd, tine, ca sd alerg spre mireasina mirurilor Tale>> (Cint 1, l-2),Sau nu aceasta inseamnd: oNu vei aduce pe el tdmiie ?" Cdci celor cu adevdrat sdndtogi la cuget le va ajunge in Bisericd buna mireasrnir a lui Hristos gi nu vor dori alt miros, cum fac nenorocifii de Iudei. Ace$tia disprefuiesc in nebunia lor tdmiia compusd gi subtire, adicd pe Hristos gi de aceea au rdmas nepdrtagi de aceastd cu adevirat sfintd gi dunnezeiascd bund mireasmd. $i vor primi in locul lui pe altul, adicd pe <omul nelegiuirii, pe tiul pierzdrii, pe pofuivnicul, pe cel ce se ridicd pesle tot ce se numegte Dumnezeu sau e vrednic de inchinare, age incit sd se aseze in Biserica lui Dum331. <Credo, ut inteligam,, sipunea Ansehn de Canterbury, contrar lui Abelarel care spunea : <intelligo, ut credem". Credinta deschide inima pentru pri,mirea tainelor existenle,i mai presus gi mai adinci decit ceea ce intelege raliunea care m6rgine$te $i se inchide acestei adincimi qi l6rgimi. 332. IJristos pururea privegte ca om la Tatdl, cdci e 5i Fiul iui Dumnezeu. Dar 9i noi, unifi cu El, nc indltdm gindurile gi nddejdile rpururea spre TatEl. 333. ln Hristos a pierit jertfa de animale qi turnarea de vin. Cdci le-a luat locul jertfa gindurilor. 334. Nu socotim pe nimeni altul ln stare sd ne dea mintuirea. Nu a venit sd pierdem mintuirea luind de indrumdtor aI vietii pe altul contrar lui Hristos. Toate sint umbre inconsistente in afard de Fnristos. Numai ca chiour,i strdvezii ale lui Hristos ne pot fi de folos.

3os

3F. CHIRIL AL ALEXANDRIEI

nezeu, dupi cum s-o scris, dlndu-se pe sine drept DumfiezetJt> Tes. (Il 2, 3-4); crr spurcd Si cortul, fiind fiu strdin gi, ca sd zic aga, putoare diavoleasc6,, c<Cdcivenirea lui va Ii, zice, prin lucrareo Solonei" (II Tes. 2, 9) 335. PALADIE; Infeleg ce spui. Cuvintul este clar. CHIRIL: $i i se poruncegte lui Aaron sd dobintleasce ispd$ire la altarul tdmiierii, ungind odatf, pe an cu singele curdfirii pdcatelor vlrfurile coarnelor. Odat5 pe an il va curdti pe el intru neamurile lor. Cdci, zice, e csflnlui slinfilor>. Iar aceasta fi-o va ldmuri dumnezeiescul Pavel, ziclnd z ,,Iar Hrjslos venind arhiereu aI buniltililor celor viitoare, a trccut prin cortul cel nai more gi maj desdvirSit, nu ptin cel tdcut de mind, adicd nu aI zidirii acesteia. EI a intrat o singurd. datd 1n slinte/e stinlilor nu a). singe de lapi Si de vifei, ci ctt slngele Sdu, vegnicd rdscumpdrare aIlind (Evr.9, 11-12). Cdci precum zice iardgi : <Dupd. ce a murit odatd, nu mai moere, moartea pe EI nu-L mai stdpineSte. Cd. cel ce a murit a murit pdcatului I ilar cel ce trdiegte, trdie1te lui Dumnezeun (Rom. 6, 9-10). Deci dumnezeiescul Aaron intra in Sfinta Sfintelor odatl pe 6rr, cu singele cur5firii pdcatelor. $i ln acestea privegte iardgi pe Hristos, stropind cu singele propriu, al mlnt'uirii qi vielii tuturor, crucea Sa. Cdci coarnele sint chipul crucii, intinse intr-o parte gi alta ca nigte miini. Deci infelege pe Hristos care a murit o singurd dat5, fiind ca Dumnezeu Sfintul sfinfilor dupd fire. Cdci adevdr gr5iegte loan, cind zice i (Din plindtatea Lui noi toli am luol> (Ioau l, 16). cdci toatd tirea vdzutd Si nevdzutd se impdrtdgegle de Hristos 3s. lngerii gi arhanghelii gi cei incd mai presus de ei gi Heruvimii ingipi nu sint altfel sfinfi, decit numai prin Hristos, 1n Duhul stint 337. Deci EI este altarul, El tdmiia si arhiereul, de asemenea El singere curdlirii pdcateror.
335. Antihrist e cel ce nu admite pe nimeni mai presus de sine, cel ce se dE pe . sirl_e drept dumnezeu. El nu se foate impune ca atare declt celor necredinciogi. Vrea sd lntindd necredinta ca dd fie soiotit el cel rrai presus de toate. Credinla in Dumnezeu relativizeazd orice stdpinire lumeasc6. 336. Ctflqr Si cetdlg ingeregtir ]cqnosc pe Dulnneieu mai bine prln Flristos (Efes. 3, 10). cunosc coplepitoarea iubire a lui Durinezeu fate de creaiia'sa. Dumnezeu se lace accesfi,bil prin intrupare ingerijlor, ieqind din indefinitul LuL prin Hristos iese Duhul sfint deplin in creafie $i o sfiniefte la culme unind-o cu Dumnezeu. Cdci ln Hristos s-a fdcut lnsugi Fiul lni Dumnezeu creatur{, devenind unul din oameni gi ca atare lulnd loc ln slnul creatiei. Hristos, al Cdrui'singe curdfcgte pe oameni..dg pacat, s9 _afl{ qi ln legaturd -cu lngerii. se resimte 9i ln legltura Sa cu ingerii de faptul ca,S-a Jertfit; 9i ingerii Il simt?a atare. 337. Persoana dedicatd lui Dumneieu este ea ins69i t&nlia vie, binemirositoare re se inaltd spre Dumnezeu. Ea e tdmtie voluntari, deci pi tanUetoi, . leriia vie, voluntarE, deci 9i jertfitor. Diruirea cea mal curattr e ddruirea totala de-sine, Aceasta realizeazd comuniunea deplind lntre cel ce se d6ruiegte pi cel cdruia se ddruieste.

INCITINARE IN DUH $I ADEVAR

B
3

3
3

3
w
w

PALADIE: Drept grdiegti. Dar nu pot infelege limpede ce este singele curdfirii pdcatelor. CHIRIL: Legea preinchipuind curdfirea prin singe gi jertfa sfintd, adicd pe Hristos, prin Care ne-am mintuit, scipind de pata pdcatului intipdriti in noi, zice in Levitic : <ler dacd toatd aclunarea lui Israel va sivir,Si un pdcat din ne$tiintd Si lucrul va rdminea oscuns d,e ochii adundrii gi vor |ace ceva impotriva vreuneie din poruncile Domnului gi vor pd.cdtui, dupd ce se lo face cunoscut lor piicatul, pe care l-au sdvirgil, va aduce adunarea un vilel curat pentru pdcat. ,gi-/ vc aduce Ia ugile cortului mdrturiei $i vor pune bdtrinii adundrii miinlle lor pc capul vilelului inaintea Domnului. gi vor junghiu t,ilelul inaintea Domnului. Iar preotul cel uns va duce din slngele vilelului in cortul mcirturiei. $i vo intinge preotul degetul in singc/e vilelului ,9i vo slropi de sapte ori inaintea Domnului spre catapeleosmu slintuluj jerttelnic. gi vu pune preotul din singe pe coarnele altarului tdmiierii, care esle iRaintea Domnului, care esle in cortul mcirturiei>> (Lev. 4, l3-16). Dar mai pe larg despre acestea vom griri la vremea sa. Acum privegte in vifel iarisi pe Emanuil Cel Care S-a junghiat pentru noi gi ne-a izbdvit pe noi de pdcat, eliberat de pedeapsri; pe Cel ce a trecut prin cortul rnai mare gi mai sfint "nu cu singe de vilei gi de lapi, ci cu singele Sdu 338gi a gustat o singurd datd" moartea> (Evr. 9, 12). Cdci strdpungindU-i-Se sus pe lemn coasta cu sulifa, a curs singe li api. Iar virfurile coarnelor sint, cum am spus mai inainte, chipul (tipul) crucii. i PALADIE.'Binezici.' " CHIRIL: $i de fapt nu numai cu singe a poruncit legea ia-"prin ghiciturd sd se facd curdfirea, ci gi cu apd sfinfitii. cdci aceasta e calea atotdesXvirgitd spre curdfire, potrivit tainei celei in Hristos.
338. E o mare taind in c-uvintul SI. Apostol Pavel din Evr.9, 12 cti iisus a intrat ln Sflnta Sfintelor de sus nu cu singe de tauri ti de vitei, ci cu singele Sdu, care e mult mai de pret decit al acelora. Prin aceasta trebuie sd infelegem poate mairea p.relUiJe ce a dat-o Tartdl Fiuiluii Care pr.imeqte moartea pe cruce pcntru a clgtiga mila Lui pentru oameni. Animalul nu-Ei triieqte conttient durerea singelui vdrsat, cum o treie$te Fiul Sdu idcut om. Nu singele in sine spald picatele, ci ceea ce trdiegte Hristos vdrslndrt-9i slngele. $i aceasta pricinuiegte marca mild a TatElui. li pricinuiegte 9i iubirea pentru Fiul Siu, Care f6cut om se ddruiegte Tatdlui pind Ia vdrsarea slngelui Siu pentru noi gi in locul nostru. Dar singele cu care intrd Domnul ln cortul cel mai sflnt este 9i slngele Lui ce ni se dd ln BisericI prin Sflnta lmpdrtdganie. DacE chiar omul obignuit trEieqte gi ln slngele Sdu sentimentul durerii jertfelnice cind gi-l dd pentru alfii, ctr atit mai mult trdieqte Hristos acest sentiment in mod permaneat.

310

SF. CHIRIL AL AI,EXANDBIEI

PALADIE.. Cum, sau in ce mod a ar5tat-o aceasta? CHIRIL; S-a scris : "^lj a gfiit Domnul cdtre Moise, zicind: Fri un spdldtor de aramd. Si talpa lui de aramd ; ca sd tie de spdlat. Si sri-i pui la mij)oc, intre cortul mdrturiei Si altar. ^)i vei turna in eI apd qi-pi vor sp-.Ia Aaron ,yi fiii lui miinile cu apd. Cind vor intra in cortul mdrturiei se vor spdla cu apd, ca sd nu moard.. Sau cind vor rnerge spre altar co sd slujeoscd Si sd aclucd arderile de tot Domnului, se vor spdlo cu apd ca sd nu moard..gi va Ii lor lege ve6nicd,Iui gi seminfiei Iui dupd eI> (Iep. 30, lB-21). E limpede cd in aceasta s-a preinehipuit harul sfintului botez. C5;ci noi ne botezdm, dob'indin'd nu curdlia de rnurddri a trupului, ci izbdvindu-ne de intindciunile minfii gi inimii, prin harul 9i iubirea de oameni ale Celui ce ne-a chemat la mintuire. Pentru ci .,nlt din taptele legii ne-em indreptat, cum ziee Scriptura, ci din credinla ln lisus Hristos" (Rom. 3,20). Dar observi cd Aaron, degi era sfint dupd lege, ca gi cei rlnduiti sd slujeascd irnpreund cu el, totugi iqi spal6 miinile $i picioarele Ei numai dupd aceea se ating de cele sfinte gi intrd in Sfinta Sfintelor, liber de teamd. Prin aceasta legea aratd Iimpede gi vddit gi insdti realitatea strig{ cd cel ce pare cd e dupd lege sfintit, nu e la Dumnezeu, dacd nu se spal6 cu apd, gi cd puterea slujirii din timpul legii nu era indestuldtoare spre curdfire. Cdci se spdlau, cu toat\e cd erau p41 se curdfegte cel c'e nu e incd curat, ci e pdsfinfite dupd lege 33e. tat gi necurat. Aceasta a spus-o qi Hristos ,Insugiz "CeI ce s-d spdlat nu ere trebuinld sd-pi spele decit picioarele; ccci este curof> (Ioan 13,t0). Dar scrie gi preainfeleptul Pavel cti e cu neputinfti ca singele de tauri 9i de fapi sd gteargd pdcatele (Evr. 10, 4). Deci legea era neindestuldtoare spre sfinfire, dacd nu le venea, celor ce insetau dupd famfliaritatea cu Dumnezeu, Botezul mintuitor. De aceea gi dumnezeiescul Ioan, rndcar cd era incununat cu cele mai mari podoabe gi gtiuse sd ajungd la atita virtute, incit era la virful ei, se ruga Minuitorului sd fie botezat, zicind : oEu am trebuinld sd tiu botezat cle Tine" (Matei, 3, t4). PALADIE: Adevdrat. CHIRIL: Iar prin spdlarea miinilor gi picioarelor aratd dobindirea curdfiei pi a faptelor gi a pSgirii spre toate ceie ce treiruie fdcute. Dupd ce ne-am deprins in acestea, ni se ingdduie sd intrdm in cortul
339. Sfinfirea ce o da legea nu era deplini. Era mai rnult o trezire la necesitatea unei sfintiri depline ce se va da in vii.tor, prin Dumnezeu venit aproape In mod mai real.

N{CHINARE

TN DUII sI ADEVAR

3rl

mai dinlduntru gi sd aducem lui Dumnezeu jertfe duhovnicegti. $i sd-i inchin6.m ca pe o tdmiie buna mireasmh a viefuirii evanghelice Y0.

Deci cu folos ii invatd pe cei ce vor sd intre in Sfinta Sfintelor pe cei ce se ingrijesc de lucrurile sfinte, sf, se spele, ca sA nu $i moard. Cdci e un lucru cu adevdrat prirnejdios 9i pirgubitor sd se apropie de Dumnezeu necurdfifi. De aceea gi inteleptul Pavel ne sfituieqt,': cd de vrem sd ne imp-.rtdgim de ,,binecuvintarea tainiCiir 3+t, sd ne probdm pe noi ingine gi numai duptl aceea sd ne apropiem. $i ne descopere cd nepdsarea in acestea e un lucru plin de primejtlie zicind : "De aceea sinl intre voi mulli neputincioSi ,li boinat,i $i mulli au murit. Cdci d,acd. ne-am judeca pe noi inqine, nu am ti jud.ecali. lar dacd sintem judecali de Domnul, sintem pedepsili, ca si nu fim osindili impreund cu lumee> (I Cor. ll,3O-3Z1taz. PALADIE: lului botez. Apadar sfintul sp6ldtor ne-a preinchipuit harul sf,in-

CHIRIL: ASa este. Sd nu te indoie:ti de aceasta nicidecum. Prirrind modul alcXtuirii-lui, te vei mira, socotesc, gi mai mult. Cdci s-a scris despre Veseliil, care a alcdtuit cele ale cortului. <<Aceslc a ldcut spdldtorul de aremd. Si talpn ltti cle oramd din oglinzilc femeiIor celor cere ou postit ;i au strdjuil la u,5i1e corlului n'ttirturiei,in ziua in ccne l-au Idcut pc e/. $i a fdcut spal torul, ca s<i-gi spcle in cJ Moise Si Aoron Si liii lui miinile qi picicarele lor, cincl t,or intra ei in cortul mdrturiei ; cind vor nlerge spre altar sci s/ufeascli, scr se spele in eI, precum a poruncit Dontnul Jui &Ioise> (Ieq. 38, B unl.). PALADIE; Ce sint oglinzile? $i cine sint femeile care au postit? CHIRIL I Multe lucruri nu se istorisesc clar in Sfinta Scripturd, Ci se noteazd in trecere, ca gi acesta. N4oise nu ne-a spus uncle s-a
340. Numai dup6 ce am dobindit r:urdtia prin llotez qi prin dorinta noastrd, putem aduce in Biserica crest'ind ca in cortul mai dinliuntru si sd aclucem lui Dumnezeu jertfele duhovniceqti ale gindurilor noastre qi buna mireasmd a viefuirii evanghelice, care e gi ea o jertfd adusd lui Dumnezcu. Sintem in intregime ai lui Dumnezeu qi trebuie sd ne (aducem) cldruim in intregime Lui, dupd cc am activat tot cu ajutorul Lui cele mai inalte potente ale firii noastre. 341. <ainecunrintarea tainlicd" e Sfinta l.mpdrtdganie. Cdci preiacerea de la qi sinCina cea de Taind s-a fdcut cu binecuvintare. Inr,p6rtdqindu-ne de trupul gele Domnului, ll binecuvintlm pe Dumnezeu cd ne-a fdcut cu putintd acest fapt, dar prin aceasta gi Dumnezeu ne dd noud cea mai mare gi mai tainicd binecuvlntare. 342. Domnul ne judecE pentru gregelile noastre 9i ne pedepseqte uneori, in scop pedagogic, oa lndreptar ca prin cele ce suferim, sd nu ajungem cu lumea la oslnda vesnicd.

312

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

postit gi cine sint cei ce au postit cind s-a ridicat cortul. Dar cd s-a petrecut aceasta, nu se indoiegte nimeni. C{ci s-a spus, degi nu clar. Dar ldsind aceasta, sd trecem la un alt lucru, dacd vrei. PALADIE: La care ? CHIRII: Al cui chip (tip) sint femeile care au postit ? gi ce inseamnd cd spiildtorul de aramd s-a fdcut din oglinzi ? PAL;ADIE.. Tu trebuie sX o spui Si aceasta. CHIRIL: Ascultd dar. Israelifii au slujit idolilor, in timpul indelungat cit au suferit robia Egiptenilor gi au vieluit dupd legile lor. $i era un obicei al femeilor Egiptenilor sd intre in temple imbrdcate in haind de in pi incununate in chip sacru pe partea dreaptd de o oglindf,, iar pe stinga de o floare. De aceasti cinste, sau ocard (cdci aga e mai bine gi mai adevdrat sd zicem), se invredniceau cele mai alese gi mai inifiate dintre ele s3. Deci femeile din neamul lui Israil, aflind intre vasele lor rdmdgilele cultului din Egipt, au adus aceste oglinzi ca daruri, care au fost prefdcute in spdldtor. Iar cind s-a indlfat cortul sfint, au postit gezind la u9i gi petrecind intru totul curate. Lucrul acesta a ardtat, socotesc, cd atunci clnd avea sd apard cortul mai (cel) adev5rat, adicd Biserica pe care a zidit-o Domnul gi nu omul, cum scrie dumnezeiescul Pavel, va fi timpul ca cei ce au petrecut cinstind turma dracilor, sd fie prefdcufi in vase sfinte gi apte spre primirea sfintului botez, ca si se poatd gi distinge prin podoabele cele mai presus de lege. Aceasta cred cd inseamnd faptul cii spdldtorul de aramii s-a construit din oglinzile pdginegti, gi ci in el e apa cea curatd, gi de trebuin|d spre spdlarea spiritualS pi preolimii celei dupi lege. Sarr oare nu \rei recunoagte gi tu, Paladie, cd cei ce au fost amHgiti gi au slujit dracilor au fost vase diavolegti ? PALADIE; Cum de nu ? CHIRIL: <<Ier temeile au postit Ia uSile cortului sfint>. Aceasta incd este un semn frumos gi infelept cd cei indreptati nu trebuie sd intre in biserici cu singe, ci sd se distingd mai mult prin jertfe duhovnicegti $i sd aducir drept dar lui Dumnezeu inchinarea gi rnortificarea trupului. "InIdli\ali, zice, trupurile, voastre jerttd vie, stlntd., binepldeutd lui Dumnezeu., slujirea cuvintdtoare a voastrd> (Rom. 12, l). (Si iordgi : sldvili pe Dumnezeu 1n trupul voslru) (I Cor. 6, 20). Deci
343. Fie toate fcmeile, fie cele ce slujeau la templele pdglne, se impodobeau in mod ispititor fie ca sd placd zeilor libidinoqi, fie bdrbatilor care intrau acolo. In pdginism era in mare cinste fecrurditatea, find socotitd ca o lorte a viefii, reprezentatd de zei. In cultul zeilor se stimula natura in poftele trupegti, nu se c{uta o frlnare a poftelor truper;ti pornite prin exagerare gi deci o dominare a naturii de cdtre sptrit qi q ridicare in planul indumnezeirii, ca in cregtinisn.

INCHINARE

DiI DUIT sI ADEVAR

313

femeile care au postit cind s-a ridicat cortul, sint o icoanX a sufletelor care nu mai sint cdlduzite cle poruncile lui N{oise, ci aratd mai mult viefuirea duhovniceascd gi evanghelicd gi calcd nu fdrX osteneal5 peste pldcerile pdmintegti 9i se modeleazd din nou dupd frumusefea nepdtat5, intrucit nu mai voiesc sd suporte pdcatele urite gi spurcate ale poftei trupegti. Sau nu este astfel modul viefii celor chemati in Hristos la sfinfenie gi subfirime duhovniceascd? P{LADIE: Ba chiar asa e. CHIRIL: Acestea sd fie zise deocamdatd clespre sfintele vase. Dar sd cercetdm, dacd vrei, gi agezarea gi aicdtuirea cortului insuli. Degi acesta e un lucru adinc Si dincolo de rndsurile noastre, socotesc cd nu ne va fi spre nici o vdtdmare sd cdutdm a culege din toate pdrfile ceea ce e de folos gi sd ne apropiem, pe cit e cu putinfi, de cele agezate mai presus de toate. PALADIE: Bine zici. CHIRIL; Dacd ar vrea cineva s& tilcuiascd acestea cu deambnuntul ar trebui un cuvint lung gi dedicat fiecdreia. Dar trebuie si se gtie cd unele din cele privitoare la vase fin cle contemplalie pi de ratiuni tainice s, altele au fost construite pentru podoabd Si trebuinla cortului. De aceea scurtind lungimea cuvintului, pe cit se poate, voi spune pe scurt gi voi stringe istorisirea. Deci a spus : <gi sd iaci cortul din zece covoare de mdtose rdsucitd ti cu hiocint vindt cu portird .5i cu rogu impletitd. Pe Heruvimi lucrare de lesdtor sd-i Iaci. Lungimea unui covor sd fie de doudzeci li opl de coli Si ld.limea sd aibd de patru coli un covor. Aceea$i mdsurd sri oibri toate covoarelc. Cinci covaere sd lie legate impreund, unul de altul ; ,li cjnci covoere sd Iie legate iardSi unul de altuln (Ieg. 26, I urm.). Deci sint zece covoare lipite strins intreolaltd. Cdci la TatXl sint multe locaguri, dar una este finta cuvioasd a tuturor celor ce locuiesc in ele gi una cunogtinfa despre Dumnezeu, dupd cum s-a scris (I Cor. 7, 15). Dar pofi primi ti socoti, dacd voiegti, cele zece covoare ca intregimea Bisericilor din lume, care nu sint impdrfite prin cugetdri diferite, sau prin pdreri contrare, ci sint unite in'duh gi sirinse intr-una dupd unitatea cea in Hristos, prin credinfd. Cdci pretutindeni 9i in toate e un Domn, o cledinfd, un botez (Efes. 4, 5). Iar ldfimea fiecdrui covor e de patru coti $i lungimea de dou6zeci $i opt. Aceasta e o ghiciiurd subtire 5i greu de inteles. Totugi cred cd ea aratd ln chip intunecos gi ascuns, cd invdf5tura legii pare foarte
344. Vasele stnt simbolurile unor lntelesuri tatnice" din care unele depdqesc putlnfa de cuprtndere.

3t4

SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIET

ingrustd din pricina neclaritxfii literii, dar eu inaintarea tirnpului in lungime, va avea ca sfirgit taina rui Hristos, adicf, ziua a opta, sarr invierea ce s-a sdvirgit in ziua a opta. c{ci sfirgitul legii gi al proorocilor este Hristos, cdtre care a strigat gi dumnezeiescul David z <<Latd. este porunca ta toarte> (ps. 1tg, 96). Dar scrie gi dumnezeiescul pavel celor ce au finut mai mult la slujirea legii decit la credin{a in Hristos: ,.,Guronoastrii s-o desciris cdtre voi, cotinteni, ininta nooslrd s-o Idrgit i nu sinieli strlmtorali in noi, ci sintem strimtorali noi in lnimile vooslre. Pldtifi-mi cu acecasi platd i vd vorbesc ce unor copii, ldrgitivd gi voi inimile voo.stre, nu vit injugali ta jug strdin cu cei necredincioqi> (II cor. 6, 11-14). Vezi cd vointa cle-a rdrrrinea dupd venirea credinlei alipit de Iudeii care n-au crezut gi grriesc inc{ cele ale legii, face pe cineva strimtorat 5a5. PALADIE; Infeleg. CHIRIL: $i acoper5mintele erau din covoare de mtltase gi ca hiacintul cu porfird gi cu rogu impletit. cdci podoaba Bisericii e atotfeluritd. Aceasta o cintd gi dumnezeiescul David, zicind despre ea : oDe
345. lnvierea ne-a ldrgit .orizontul existcntei. Inainte de ea nu ne era lirr,pede ce va .fi cu. noi dupE viafa_ pdminteascd. Multora pdrea cd sinter.t strintoraii intre marginile ei. Aceasta .ne fEcea qi inima lngustd pentru oameni. Socotild "a "iitu aceasta totul, nu prelttiam pc semenii nogtii dupd marea valoarc ce le-o da viitoa.e rea inviere. Nu ne bucuram impreund cu ei de' perspectiva invierii noastre. De remarcat imbinarea intre dimensiunile spaliile cu celc temporale pentru a.-da-sensuri spirituale. opt coli inseamni o climbnsiune pentru un covor. Dar opt zilo lnseamnd dimensiunea care clepdgincl timpul, duce la eternitjte. lr* ;; ;; sint despdrfite. Ca sd parcurgi o mie cle metri iti trebuie o mie de secuncic. Ca s6 parcurgi un covor lung de. opt cofi, ifi treblrie opt sccuncle (aproximativ). irntrinarea ullor dimensiuni spatiale produc imagini vizibile, care necesitd penti-u a !e parcurge un anumit timp. Dar-prin timp, decii 9i prin spatiu, omul inainteazd spre sprg care tinde.el. depdpeqte nivelul vietii acesteia .Deci nu qiri?,,]ilq. li, tinta rlle virtuale 9i rdstimpuri c'!e trEiri sufletegti legate de e,le intrupeazd sensuri 6e -lor diferite nivele. Astfel intre lucruri gi sensurile simbolice nu e o despArtire. Toate lucrurile sensibile slujesc in mod real unor senstui mai in,alte clecit materiale,..trupegti. un scaun e .o imagine mater,iald. Dar aceastd flmagine ,.u u d"rpArtite de funclia de-a servi spre odihnE omuhli. Toate componentele naturii ma_ teriale Si toate instrumentele fdcute de ele slqjesc unor trebdinfe omenegti. lar acestea sint legale Ia rindul lor de aspiraliile ce depdgesc viafa omului tncirise-in orizontul lurnii. Toate sint fdcute 5i pentru aceste aspirafii ln sensurile lucrurilor naturii 5i ale lucrurilor fdcute de om intr6 qi ace'ste aspirafii. Iar aceste aspi_ rafii au ca ultimi tintd pe Dumnezeu, rridicare.aomului la'veqnica odihnd in bl. ratd cum in ratiunile, inlelesurile lumii materiale si ale lucrurilor fdcute de om din ea, se cuprinde pe lingd raliunea organizdrii lor mateniale, realizate din combinarea multor rafiuni gi dimensiuni mai simple, o scard intreag[ cle rafiuni mai inalte. Iar aceste ratiuni sint tot atitea trepte de puteri care intiefin lumea gi iu'i'i crurile construite de om. Dar toate aceste ratiuni au supremul izvor in bumnezeu Cuvlntul, sau in Raliunea divind. Dc aceea priu toate se poate veclea Cu_ vlntul sau Ratiunea divind. _gi- prin toate ne putem ridica la El, precum EI insugi se coboard prin toate la noi. lntruparea Cuvlntului nu e declt arttarea Cuvintuhii ca PurtEtor mai direct, sau ca Subiect al firii omene5ti pentru care sint f6crrte toate componentelg lumii, lucrurile fdcute de El din ea. In'Veihiut Testa,ment Cuvlntul se face strdveziu numai pind la un anumit nivel. pln6 la cap6t vine prin lntrupare.

INCHTNARE IN DUH St ADEVAR

315

3,

s Y'
3
*

f
*,

tald a stdlut impdrdteasa, Ia dreapta ta, jn haind auritd imbrdcatd', IeIurit impodobitd,>(Ps. 44, 1l). Iar podoaba 9i frumuselea multfelurit5 a ei este Hristos, Care fiind unul dupe fire, e infdfigat in multe 9i felttrite ghicitori, de pildi 9i in mdtasea rdsucitd. Cdci Cuvintul din Dum'_ nezeu gi Tatdl Iiind sublfue dupd Iire, s-a rdsucit lntr'un iel oarecare prin unirea cu trupul s6. Dar e gi hiacint, pentru od nu e din pdmint, ci de sus, din cer. Firea etericd de la indlfime, de sus, care strdbate pind la hiacintul albastru pentru cd trupul e din cer. $i ca porfir5, pentru cir nu e rob, ca fdpturi, ci impdrat din Dumnezeur gi Domn aI tuturor. $i cu rogu impletit. Cdci e infeleasd cum am zis gi e cu adevdrat Cu' vintul lui Dumnezeu impletit cu trupul, Care gi-a dat singele Sdu pentru noi. Pentru cd rogu e semnul singelui. Iar Heruvimii erau inchipuiti din pdr de capre, ceea ce aratd cX cele de jos s-au adttnat cu cele de sus gi Biserica de pe pdmint s-a unit cu Puterile din cer. $i trebuie ttiut cd gi preainfeleptul Solomon a sculptat in perefii templului Heruvimii. Tot in acest mod era alcdtuit 9i chipul casei de' scris6 de glasul lui Iezechil (41, 251sat.Iar acoperdmintele cortului erau pdturi din pdr prinse cu copci ti inele (Ieg. 36, l2). $i acoperignl era din piei vinete gi din piei de berbeci, inrogite. Acestea ardtau pe Hrislos, acoperdmintul Bisericii. $i anume albastru, ca pe CeI ce e din cer $i de sus i Si de culoare rogie, ca pe Cel ce a venit in trup. Cdci aceasta este culoarea trupului. PALADIE: Tilcuirea acestora nu e lipsitd de rafiune. CHIRIL: Iar stilpii pentru covoare erau de un cot gi jumdtate de lafi qi de zece coti de lungi, avind capetele 9i trunchiurile lmbrdcate in aur qi fiecare fiind implintat in cite douir tdlpi de argint. Prin fiecare stilp e inteles iar6$i Hrislos, sprijnul Bisericii $i intdrirea adevdru' lui, dupd cuvintul lui Pavel (I Tim. 3, l5). Cici El le fixeazd gi le tine la un loc pe toate. Iar ldfimea de un cot gi jumdtate ll aratd pe de o parte ca desdvirgit dupd firea Dumnezeirii, pe de alta ca mai mic, pentru mdsurile omenit5tii. $i e gregit sd spunem cd Hristos, ca Dumnezeu dupd fire, e de un cot intreg, adici atotdesivirgit, iar din pricina omenescului, e de o jumXtate de cot, adici imputinat. Cdci in cele create nu e nimic desivirpit. $i Unul Ndscut bogat fiind, S-a fdcut sdrac intru noi pi S-a pogorit intru smerenie (chenozd) (II Cor. B, 9).
346. ln Hristos firea dumnezeiascd subtire pind la nevdzut, se face cunoscutd prin rdsucirea intr-un singur fir ca trupul. Se simte la temelia firului care este Persoana Lui, firea dumnezeiascd. 347, Toate rafiunile lumii se combind in imaginea unei case, al cire'i suprem tnfeles e acela de Templu al lui Dumnezeu. Acest rol gi-l gdsegte lumea mai ales prin Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel intrupat. Lumea devine aorm corpul lui Hristos, sau Biserica. El e Subiectul central al oi. E o casd unitarE.

3r6

ST. CHIRIL AL AI.EXANDRIET

PALADIE; Adevdrat. CHIRIL: Agadar omenescul nu este egal cu indlfimile Durnnezeirii. E departe de aga ceva, De aceea a qi spus, ca cel ce S-a fdcut gi e infeles ca noi : <Tatdl Meu este mai mare d.ecit Mine, (Ioan 14, 2B), mdcar cE dup5 firea Dumnezeirii e de aceea$i mdsurf, si nu e intrecut de indltimea Celui ce L-a n6scut. Iar lungimea stilpului era de zece cofi. cdci Hristos e atotclesdvirgit, dupd inSlfimile Dumnezeirii. $i num5rul zece e luat in dumnezeiasca scripturd ca semn al desxvirgirii. gi capul stilpului e de aur, cum de aur e 9i trunchiul Lui. cdci templul din Fecioarx primegte sdtrgluirea firii supreme. Iar aurul e simbolul Dumnezeirii intrecindu-le pe toate, in ordinea metaleldr. $i talpa era dubld ti din argint. cdci Hristos e strdlucitor pe pdmint, dupd cuvintul : uDumnezeu este Domnul 9i s-o ardtat noud> (ps. I17,27); $i e gunoscut in doud feluri. clici e cugetat ca Dumnezeu qi ca om. Acea,sta socotesc, sau ,inseamnb, faptul cd stilpul avea doud tdlpi din argint M8. PALADIE: E o presupunere dreaptd. CHIRIL..DaTprivegte incd ceva. PALADIE: Ce? 1HIRIL: Dupd ce a poruncit sd se facd tot cortul din zece covoare a addugot : "$i sd Iaci din pd.turi d"e pdr acoperis peste cort, sd faci unsprezece pdturl. Lungimea unei pdturi sd fie de treizeci de coli si.de patru coli ldlimea unei pd.turi. Aceeasi lungime Ia toate pdturile. gt sd impreuni cinci pdturi [e, un,loc ai,gosepdturi laun loc sd indojettj si pdtura o sasea in Iala cortului. ,!i sd taci cincizeci de chiotori la marginea unei pdturi, Ia mijloc unde se. tace imbinarea gi cincizeci de chiotori sd.taci la marginea pdturii a doua cu care se imbind .cea dintii" (Ieg. 26, 7-t}l. Ce inseamnd lucrul acestar paladie ? Dacd sint zece covoare, de ce nu slnt in numdr egal pdturile puse peste ele, ci e una care prisosepte, adicd a unsprezecea? Cdci ii ziee : sd impreuni cinci pdturi la un loc gi gase plturi la un loc, . : PALADIE: Nu pot spune. CHIRIL.. lntrebarea o va ldmuri pozitia. PALADIE; In ce fel ?
.-- . 348. E o imagine. potriv-ite -a -unirii ipostafice a lui ltrristos: un stlp cn doutr tillpl sau_un impostls ln doud firi. AratE cit de mult se unesc cele dou6 fir.i tn uniAl ipostas.Hristos susfine Biserica ca un unic ipostas.

INCHINARE

TN' DUTI' gI ADtfffAR

317

CHIRIL; Spune sd se impreune cinci covoare laolaltd Si alte cinci in acelag chip pi in acelagi mod agezate.Deci ridicate fiind fald in faf6, de pildX de la miazdnoapte spre miazdzi, sau de la r5sdrit la apus, intre ele s-a lSsat o laturd egalX cu a unsprezecea pdturS, care despirfea pe cele zece, lmplrlite in doud. Peste aceast5 latur5 s-a intins pbtura a unsprezecea,impreunind amindoux pdrtile prin verigi 9i chiotori, Stilpii acestei laturi vor fi dupd asemf,narea celorlalfi, dar mai pulini la numdr. Cdci cele zece pdturi, precum am spus, aveau o lungime de dou[zeci gi opt de cofi. Dar pdtura a unsprezecea, care era la mijloc Intre celelalte, avind l5fimea celorlalte cinci (care erau de patru cofi), avea o lungime de treizeci de coli 3ae. De aceea zice : <Sd lnd.oieSti pdtura a tosea 1n tala cortului , ca lungimea de prisos o ei sd nu slrjce Irumuselea cortului. In aceastd a unsptezecea laturd ailatd lntre celelalte erau asezate vosele sfinle si dumnezeiegti, care lnchipuiau in mocl telurit ln ele pe Emanuil. Poate cd numd.rul acesfo aratd laptul cd Hristos 6i cortul care are ln mod rcal pe Hrisfos, adicd. Biserica, va ovec sd apard fln ultimele tlmpwi ale veacului, ctdicd ln ceasul oI unsprezeceleasfi. PALADIE; Nimic nu se opune, socotesc, sd cugetdm cd 9i explicarea aceasta e bund. CHIRIL I Dupi cuvintele 9i ctripurile {tipurile) privitoare la cort, zice : <$i sd Iaci curte cortului in latura dinspre miazdzi, Si acoperdmintele cwlii din rndtose impletitd. Lungimea unei laturi sd lje o sutd de cofl. $i stilpii lor sd lie doud.zeci,qi tdlpile lor de aramd.,d.oudzeci. $i verigi/e Jor ti arcurile lor, de aryint. Asa ,li in latwa dinspre rdsdrit, plnzele sd aibd o sutd de coli lungime. gi stilpji d.oudzeci, ti tdlpjIe lor de aramd doudzeci. gi vefigile 6i arcuilIe stilpilor si tdlpile lor sd fie poleili cu ugint. Iar ld.limea curlii dinspre mare (apus), pinzele sd fie de cincizeci de coli, stllpii lor de zece $i tdlpile, lor zece, (IeS. 27, g-t2). Observd cd covoarele erau mai scurte, cdci ajunge unul numai ptnd la treizeci de coti. Iar ldtimea celorlalte era de patru, iar lungimea de doudzeci gi opt. Dar cele de dup5 ele sint largi gi lungi. cdci au o sutd pe o sutx gi cincizeci pe cincizeci. $i se intind una spre rdsdrit, alta spre apus li alta spre miazdzi.
349. ln text e: doud zeci de coli. Dar potrivit leg. 26, B, avea treizecr de coti. $i numai ata are sens. De aceea.doi coti, car6 se lnttndeau pe'pdmlnt, au fost inaoiii. 350. Num6rul cinci aratd timpul. Numdrul zece la fel. Dir cortul nu era f6cut sI lnchidd cug.etarea oamenilor tir tt!p. Ci str ducd pe oameni spre depipirea lui. Aceasta s-a _lnitmplat la venirea lui Hristos. Dar oamdnii r5min gi' dupll'aceea incd ln. lume. IncE n-au ajuns la sflrgltul lucrului ln vie, ln lume, ln fafa Sttrplnului acesteia 5i la r6splata lntreagd a ostenelii lor, ln ceasul al doisprezecelea.

&

3t8

'SIr-CHIRIT

Af, ALE (A!{DRIEI

PALADIE; Dar ce inseamn6 aceastd ghiciturd ? CHIRIL: Oare nu e aceasta ceea ce s-a fdgdduit odinioard, prin cuvintul proorocului Isaia, Bisericii ce s-a ardtat in timpurile din urmd : <Ldrgegte locul cortului tdu 9i pdturile curlilor tale. Iniige stilpii, nu te scumpi, intinde 6i Ia dreaptc Ai Ia stinga,, (Isaia 54, 2-3). Cdci Ia lnceput Biserica era ingustd, dar pe urmd s-a l5rgit la rdsdrit, la apus, la miazdnoapte pi la miazdzi 9i a strf,bf,tut in tot locul. PALADIE; Adev{rat CHIRILT Observii apoi cA de tofi ceilalfi stilpi ai celor zece covoare gi ai celui din mijloc, spune cd trebuie sd fie acoperili cu aur, dar sf, fie infipfi in tdlpi duble, fdcute din argint. Iar motivul acestui lucru s-a spus, precum socotesc. Dar stilpii curfilor lungi 9i largi au alt lnteles. Cdci spune cd trebuie sd fie infrumusefafi cu argint de la cap pind la picioare 9i sd fie lnfipfi in tdlpi de aramd argintate. Aceasta incd e un chip al lui Hristos. Cdci argintul aratd cd Acela a strdlucit asemenea luminii, fulgerind ca Dumnezeu prin razele cele sprituale. Iar arama imbricatd in argint aratd cd invitdtura Lui, adicd propovdduirea evanghelicd, a inconjurat pdmintul cu strdlucirea 9i cu rdsunet mare. Cdci arama e bine sundtoare,iar argintul e str6lucitor q;i clar. $i propdvdduirea evanghelicd are aceste insugiri. Cdci invdfdtura Mintuitorului poate fi vdzutd aducind la evlavie strdvezie gi curatd la culme gi rdsunind ln toate lumea. Iar dacd cineva ar vrea sf, vadd inchipuith in acegti stilpi pe sfinlii Apostoli ,si Evangheligti, va cugeta cele cuvenite. Cici acegtia sint cu adevdrat argintati, prin faptul cX se impdrtdgescde Hristos Care ii lumineazd. De aceea zice : o^$irra fi strdlucirea Domnului Dumnezeului noslru peste noi> (Ps. 89, 17). Dar se numesc Ai dumind a lumii> (Matei 5, l4), ca unii ce sint implintati in arama argintatd. Cdci le este ca o temelie faptul cd se folosesc de invdfdtura strdlucitoare gi prea bine sundtoare. .nCdci Domnul, zice, ve da cuvint celor ce binevestesc intru putere multd,, {Ps. 67, l2). Apoi frumoase sint gi picioarele celor ce binevestesc, precum este scris (Isaia 52, 27). PALADE; Adinc e cuvintul, dar aproape de adevdr. CHIRIL: Terminind cele poruncite cu privire la curfi, trece la compozifia untului de lemu, a mirului gi a rniresmelor, zicind: <,tr rd porunceSte fiilor Iui Isroil sd aducd lie untdelemn de rrosllnl, tdrd drojdie, cttret, pregdtit penttu a susline luminc, uu ,sd ardd. pururea candelo ln cortul mdrturiei, dinalard. dc catapeteosm( ce eslq pesle sicriul /egii. $i o va aprinde Aaron Si Iiii lui de seord pind dimineala

INCHINARE

IN DUH SI ADEVAR

319

3
* *

$
f

lnaintea Domnului, Iege ve;nicd in neamurile lor, de Ia fiii lui Israil> (IeS. 27, 20-21). PALADIE : $i ce rinseamnd aceasta ? CHIRIL: Ghicitura cuprinde un inteles atotfolositor gi e foarte Inteleaptd. Cdci cele Sapte candele care ardeau gi luminau pururea in cortul sfint trebuie sX le asemdndm cu lumina lui Hristos, care e in stare sd poatd lumina 9i sd aprindd, sau sd umple, mintea celorce cred. Pentru cd numdrul gapte indicd peste tot infelesul desEvirgirii, cum se zice de pildd : <Steorpa a ndscut Sapte>(I Imp. 2, 5), adicd foarte mulfi gi cifi trebuiau spre indestulare. Iar candelele le aprinde Aaron qi ceilalti preofi ce urmeazd dupd el. CXci lumina lui Hristos se pdstreazi nestinsd in Biserici, prin destoiniciile celor ce au mogtenit preofia, care fac luminoasd mintea celor credinciogi prin invel5turi drepte. Aceasta socotesc cd inseamnd a aprinde ,c'andelelede seard pind dimineald. CXci rdtdcirea diavole,ascf, socotesc cd e un intuneric Ai povegtile cefoase gi intunecoase ale ereticilor lipsili de evlavie cred cd sint ca o noapte spirituald (inteligibilf,) cdzutd peste mintea oamenilor. Deci dacd invdtdtorii din Bisericd tilcuiesc drept propovdduirile dumnezeiegti gi el'anghelice,, lumina Mlntuitorului se vede neintreruptd 9i fdrd sfirgit in Bisericd Iar untdelemnul trebuie sd fie curat. Cdci invdfdtura dreapt5, adev{ratd gi neamestecati cu nimic riu a dumnezeiegtilor dogme, trebuie sd fie liberd cu totul de orice drojdie gi murddrie. Ea susfine pururea lumina Mintuitorului, neaddugind nimic de la sine la strdlucirea lut' Hristos. Cdci e o prostie a socoti cd EI are nevoie de ceva al omului, dat fiind cd Hristos e lumina adevdratd $i strdlucirea Tatdlui, El trebuie sd se arate, ca ceea ce este cu adevdrat, minlilor credinciogilor, prin ' cuvintele drepte ale invdtrSturilor 351. PALADIE: $i pentru ce z,ice cf, untdelemnul trebuie sd fie din mdslini ? Un cuvint aga de exact cuprinde poate niscai infelesuri de trebuintd.
351. E afirmatll aci succgsiunea apostolici. Episoopii primesc de la alti episcopi gi de la ei preotii, slujirea de-a tine aprinsd sau de-a aprinde mereu lumina tnvilfdturii despre Acelagi Hristos. Cine va arprindc mereu candelele luimlii in Bisericd, fird episcopi $i preoti ? $i numai in Hristos a venit lumina lumii, sau sensul existentei. Unde nu este El, este intunericul lipsei de sens. Numai Hristos cu lnvierea Lui ne-a arAtat pentru ce trdim. Filosofiile gi rel,igiile panteiste care nu ne promit decit topirea generafiilor de oameni ce apar, topirea rind pe rind ln esenta inconStientd 9i lipsitd de iubire, nu dau nici un sens existentei. Dar nu dau nici responsabilitatea pentru o viatd dreapttr pe car o di omului un Dumnezeu personal; 9i nici iubirea pe care o dd un Dumnezeu iubitor in care o Persoan{ e TatE si alta Fiu. (De ex. islamismul nu d{ omului datoria iubirii, cu dumnezeul lui unipersonal). Lumina vine de la tlristos, e aprinsd de cuvintele episcopilor gi preofilor gi o susfine aprinsd untdelemnul credinfei poporului.

3 r

320

S'F. CHiilL

AL AI,"SXANbNIEI

1HIRIL: Minunat Judeci gi voi spune ce mi-a venit ln i'ninte. Nu numai clin mdslini au obiceiul s5 igi caute untdelemnul trebuincios cei priceputi in acestea, ci gi din alte multe seminfe rnai pufin curate, pi mai nenaturale, $i cu adevdrat cel din mdslini e din cele mai probate, pe cind cel din seminte mai nenaturale e fals Si oarecum neadevdrat, ca fdcut in mod fortat Si cu mettesug. Deci invfifdtura nefalsificatd 9i ade' vdratd $i nefortatd a celor vrednici prin inlelepciunea dat[ lor de sus, trebuie asemdnatd cu untdelemnul de mdsline, pe cind cea nescocitd din ginduri omenesti gi insu,flare drdceascd, cu cel din megtegug 9i forfht, care dd un folos mincinos. O astfel de invdfdturd e netrebnicd $i vrednicd de lepidat gi nu ajutd cu nimic la intrelinerea luminii (cuoogtintei) lui Hristos. De aceea nu e primit[ in Biserici 9i nu are mireasmd a Sflntului Duh. (<Cdci nimenea nu zice: Domnul Iisus, ldrd nici cur[fia netulburat5 a adevdrunumoi ln Duhul Sflntr I Cor. 12, 3]1, tui gi nu e necesarS spre vreo intrebuintare de folos.3fl Dar observd cd legea poruncegte cd untdelemnul de mdslin trebuie sd fie adus de tiii lui Israil. Cdci precum am spus, invdtdtura adevSrat5 e un rod 9i un dar duhovnicesc adus lui Dumnezeu de noi, un rod care nu lasd sE sltrbeascd lumina lui Hristos in cei cdrora li se dX invltfltura. Apoi canclelele sint aqezate gi ard in afara catapetesmei. CHci Hristos fiind lumind dupd fire, nu are nevoie de luminS, ci revarse lumina Sa in noi, care, ca fdpturi, sintem in afara Dumnezeirii. lnlfuntrul catapetesmei era sicriul, apezat spre inchipuire qi icoand a lui Hristos.353 PALADIE; Bine ai sPus. CHIRIL; Apoi zice : <$i a gfiit Domnul cdtre Moise; $i tu ia mi' resme de fiIoare de smirnd aleasd.,cinci sute de sicli, Si de scorlisoa' rd binemirosiloore pe jumdtate din atltea, doud sule cincizeci, qi de 'trestie binemjrosi toare doud sute cincizeci, $i de casia cinci sute de qsicli din cei stinli $i untdelemn de mdsJine un hin, 9i sd loci din ceasta untdelemn de ungere stintd, mfu alomat, cu meStegugu/ celui ce preg.dteStemiresme. $i sd ungi din el cortul mdrturiei 6i sicriul mdrturiei .pi toate vasele lui, 9i sfeqnicul 9i toate vosele lui li altarul tdmlierii, $i altorul arderilor de tot, 9i toole vosele lui, 9i maso Si toa352. lnvdgdtura lui Hristos rdspunde celor mai adevdrate trebuinte ale iirii. Se vede din aceasta cd omul e creat de un Dumnezeu personal 9i iubitor. Se vede de aci cb Hristos <a venit lntru ale Saler (Ioan 1,41). Numai riul introdus in oameni ii cu*ra nefiresc il face opozifie lui Hristos. Toate filosofiile panteiste care nu promit omului decit topirea in esenti sau tn ensfiintaD persolala, nu -rdspund aspiratiei lui gi nici cu sentimentul lui de responsabilitate qi setei lui de iubire.- Ele nu fac declt iA sooreascd rdul, in oameni 6i intre oameni 9i prin aceasta chinul in viafa lor. - --gs3. Hristos luind trup, a venit sd lumineze intre oameni, care sint afara vielil interioare a Sfintei Treimi. A venit sd ne lumineze pe noi oamenli (Ioan 1, 9-10),

TNCI'INARA IN DUH $I ADEVAIT

32r

F.

t{
k

te vqsele ei, qi spdJcitorul Si temelia /ui, pi sri Ie sfinle;ti pe ele. $i vor fi sfinte sfintelor. Tot cel ce se vo atinge de ele, se va sfinfi. $i sd ungi pe Aaron ti pe fiij ,lui gi sd-i slinleqti pe ei sd-mi preoleascd Mie. ,$i sti Ie grriie,gli Iiilor lui Israil, zicind: Untdelemn de ungere slinld va ti aceoslo voud inttu neamurile voosfre. Trupul omului sd nu se ungd Si sri nu vd taceli voud asemenea cu com.pozifia cceoslc. Cti siint este gi sfinfenie vo fj rrouti. Cine va face osemeneo ti cine t,a da din eI sfrdinulul, sd piard din poporuJ sfiar (Ieg. 30, 23-341 sseu. Despre calitatea gi compozifia gi despre inegalitatea in greutate a felurilor numite, nu am sd spun nimic. Cdci adevdrul e scump celor ce obignuiesc sI cugete infelept. Dar untdelemnul amestecat cu miruri, lnseamnS, dup{ cum socotesc, sfintenia lui Hristos prin Duhul, ddruitf, celor miluili, dupl cuvintul : <Uns-ai cu untdelemn capul meu" (Ps. 22, 7), $i se unge cortul $i toate cele din el, pentru cd se impdrt6gegte gi locul de sfinlenia Celui ce locuiegte in el. Se sfinfesc gi vaseld, dupd modul cuvenit lor, pentru cd se intrebuinteazd la slujbele lui Dumnezeu gi se va sfinfi 9i cel ce se atinge de ele.354 Deci cei necurafi inci nu trebuie sd se atingd de cele sfinte Si sfinlite. Cdci <ce impdrtdsire ore /umino cu Tntunericu/>(II Cor. 6, 14). Apoi Ie interzice cu totul s5-gi facii alcdtuire asemdndtoare de untdelemn. Cdci e propriu numai lui Dumnezeu sd sfinleascd 9i lucrul acesta trebuie ldsat numai lui Dumnezeu.355 Cdci cum ar putea firea gi fdcutd sd sfinfeascd pe alfii, cind deabia prin impdrtdgire se creatd bucurX de sfinfenia de sus ? Acestuia trebuie sd i se spund prin gla353 b. Nu numai sichena lucrurilor slnt raliuni plasticizate, ci si miresmele materiale sint miresme spirituale devenite miresme trupegti. Un om curat sufletepte rdspinclegteti din trupul lui o curdtie. Buna curdfie sufleteascd se aratA in toatd comportarea $i infiti;area trupului. Avem ln toate o scarE de stdri, de la cele materiale la cele de diferite nivele spirituale. $i cu aceasta o scari de ratiuni sau de lntelesuri, avindu-9i toate originea in Cuvintul dumnezeiesc, ca o bogdtie nedifirenliatd. Si El insugi ca ipostas cuprinde toate rafiunile sau lntelesurile posibile, pe cele necreate 9i pe cele create. Omul duhovnicesc, capabil de o vedere pdtrunzdtoare, vede in toate, pe de o parte o scard sau scdri de lntelesuri care urcd plnd la Dumnezeu Cuvlntul 9i pe bumnezeu Cuvintul in toate. lnielegerea simbolicd a lucrurilor, cum o veclem Ia Sf. P6rinti, nu se bazeazd numai pe o paraleld intre tntelesurile literale sau materiale ale lucrurilor gi inte,lesurile spirituale, ci pe cele din urml ca stlntl la baza primelor, sau ca prezente in acelea. ' 354. CeIe materiale nu sint independente de cele spirituale, ci cele din urmd La stau la baza 1or, ca o rationalitate a lor, ca o stare spirituald corespunzdtoare. baza structurii organelor trupegti stau puteri ale sufletului. ln suflet se simt toate ale trupului gi atingerile cu cele din afard. Puterile ce pornesc din suflet se intineazd de murddriile celor din afar6 9i se simt curate ln atinqerea cu cele curate. Aci e baza Tainelor. 355. Dumnezeu a fdcut ca din combinatla unor materii uleioase sll provind o anumitd bund mireasmd. Dar sd nu $i-o facd omul pentru sine, ca s{ nu sfinteascd de la sine pe allii, nici sd nu imite pe l)umnezeu Creatorul. Sfinfenia vine numai de la Dumnezeu.
2I SI. C1IIRIL

ft

F.

322

. SF. CHIRIL

AL

ALEXANDRIEI

sul sfinfilor : .Ce ai ce nu ai luat ?, (I Cor. 4, V). Iar Ioan spune despre Unul Ndscut : <Din plindtatea Lui noi toli am luat> (Ioan 1, 16). $i : <Nu d.d Duhul cu mdsurd" (Ioan 3, 34). Ci fiind El lnsuqi izvorul sfinfeniei, mdsoard Duhul celor vrednici 9i sfinfegte zidirea cuvintdtoare. <<Iartrupul omului nu se va u.nge>>, zice, degi a poruncit sd se ungd din el Aaron gi cei impreund pdrtagi de preofie. Deci neamul sfinlit e deasupra omenescului, ca unul ce e pdrtag de Hristos Cel mai presus de zidire. De aceea ridicindu-se la vrednicia mai presus de fire gi despdrfindu-ne de cele pdmintegti, ne leagd de cele de sus.356Cdci zice : Sd nu vd numili voud tatd pe pd.mint. Cdci unul este Tatdl vostru Cel din ceruri. Iar voi toli sinteti frafi> (Matei 23, B-91.esz Pieirea le va fi pedeapsa celor ce dau din el strdinului. <Nu dafi, zice, tele sfinte ciinilor, nici aruncali mdrgd.ritarele voastre inaintea potcilor> (Matei 7, 6). Cdci a preda cu nepdsare cele ascunse $i cele potrivite numai sfinfilor, celor incd necredinciogi, e un lucru plin de primejdie. Pentru cd nu se sfinfegte cei incd spurcat gi bolnav intru totul de necurSfie, ci cel curdlit prin sfintul botez.358 PALADIE: Adevdrat. CHIRIL; In acelagi mod 9i dupd aceeagi rafiune a poruncit sd se facd compozitia tdmiei, zicind : <$i tu ia lie eromate, sto.ctie, onich, halvan aromat Si tdmiie curatd, uno sd lie cit alta. $i vor tace din acestea tdmiie mirositoctre, ILtcrtt amestecat de Idcdtorul de miresnte, curet, lucru stint ^ti sd tai din ocestec mdrunt gi sd pui lnaintea mdrturiilor in cortul mdrturiei, de unde Md voi iace cunoscut lie de acolo. slintd stinfilor va ti voud tdmiia. Dupd. aceastd compozilie sd nu vd taceli voud inqivd. cdci va ti spre slinlenie voud Domnului. cel ce va tace la tel, ca sd se bucute d.e mireasme ei, va pieri d,in poporul sdu,, (Ie9. 30, 34---38).
356. Sfintenia e semnul existenfei unui alt plan deasurpra celui al creatiei, a unui plan transcendent, care este izvor conEtient de curd{ie desdvirgitd. Dar sfinfenia aceasta venitd de sus rdspunde unei aspiratii a creaturii umane con$tiente qi se imbibi aga de mult in ea, lncit in omul sfinlit vedem realizat pe omul adev6r.at, ra{iunea deplind a omenescului ; simfim gi simte el insugi cd in el e si ceva ce nu e de Ia el. 357. In ultimi analizd UnuI este originea sau Tatdl tuturor, CeI din ceruri. Toli cei.ce-sint tati pe-P{:nlnt, s.int din puterea Tatdlui ceresc. El este izvorul viefii pentru tofi. El este izvorul sfinteniei. 358. Se cere o sensibilitate spirituald ipentru a sesiza sfintenia. Nepdsarea, trivialitatea e o tocire a sensibilitdlii pentru tot ce depdgeqte pldceri 9i dureiile trupegti. Ea echivale'azd cu o ingustime anirialicd. Sensibilit'atea'acdasta e una cu creairita.

INCHINARE

IN DUH

9I ADEVAR

Cuvintul clespre acestea ne aratd iardli cd cele inalte, care sint proprii firii celei mai presus de toate, nu pot aparfine nici unui lucru creat prin fiinla lui. Cdci in ce priveSte demnitatea gi indlfimea mdririi, zidirea nu are nimic.comun cu Fdcdtorul 9i Stdpinul. Dar sd ne amintim cd am zis cd gi altarul aunit 9i tdmiia compusi 9i subfire sint Hristos qi cd prin amindoud este inchipuit Emanuil lnsugi. Deci dacd tdmiia se referd la Hristos (cdci e mirositoare fdrd asemdnare)' nu ne vom face noud ingine o tdmiie c,a aceea. Cdci nu vom primi nicidecum pe nirneni in locul Lui, ca nefericifii Iudei pe fiul nelegiuirii. Cdci unii ca acegtia alcdtuindu-si.Ior ingigi tSmiia <se vor pierde". Deci nu ne vom amesteca noud tdmiia sublire asemenea tdmiiei aceleia binemirositoare 9i cu adevdrat mai presus de toate luilDumnezeu gi Tatdl, Care ne-a aritat noud mireasma cunottintei Lui in Fiul, prin care 9i noi sintem ca o'bund mireasmd. Ci ne vOm sirgui ca unii ce sintem pdrtaqi de tdmiia aceea gi un$i de harul Duhului, s[ ne dobindim lauda qi prin viefuirea Ceaintru Hristos.3se PALADIE: Deci precum se I'ede, prin toate cele ce erau in cortul sfint se inchipuia taina Mintuitorului. CHIRIL; In afard de aceasta, te vei mira dacd vei afla cd 9i meqterii cari au zidit cortul sfint, inchipuiesc pe Hristos, in ei inqigi ? PALADIE; In ce fel ? Cdci nu infeleg )HIRIL: S-a scris : <$i o grd.it Domnul cdtre Moise, zicind: Iatd-, lui pe am chemat cLnume Veseiiil, Iiul lui IJrie, Iiul lui Or, din senrinlia [uda,;il-amumplutpeeld'eDuhuldumnezeiescalin|elepciunii,al pricea' tnlelegerii qi oI gtjinlei, ca sd fie mai mare peste meqteri, sd se pd Ia tot \ucrul: LQ aLlr, ]a argint, Ia anamd, Ia hiacint, Ia porlird, Ia rosu, tors, Ia mdtasea impletitd, Ia lucru de piattd, Ia lucrd'ri de construc.
totuti subtire' pentru 359. Hristos este singur tdmlia binemirositoare amestecatd $i totusi in sine suprema subfirime a infelegerii c6 deli e compus din d"oud firi, are a vietii. cdci ceea ce e curat la culme, e si lui Dumnezeu gi supremu o.ri.it"t" delicatgiceeaceedelicatdovedeStegioprofunddinlelegereEicapacitatedea delicatetea Sa, Hristos e ti intipdri aceastd find delicatete in altii. Prin curatia 9i ln fata Tatdlui $i toate acestea El le are de Ia Sinc' cea mai binemirositoare tdmiie DegipdtrundgiinumanitateaSa,elenuvindinafardr]eEl,cide]aSinelnsu$i. curatd 9i sflnta' Nu ne putemface Noi nu putern dobindi de la noi aceastd delicateld delanoioasemeneatdmiiebinemirositoareinairrtealuiDumnezeu,cinumaiprin lmpdrtdgirea de El.

ST. CHINIL

AL

ALEXANDNIEI

lie din lenrne, sd.Iucreze ln toate lucrurlle. $i eu i-am dat lui pe Ellav al lui Ahisomah din seminlia lui Dan. ^ti la tot cel inlelept cu inimq i-am dat pricepere. Si vor tace toate clte am poruncit" (Ieg. 31, 2-6). Observd cd Veseliil conduce lucrdrile, iar Eliav lucreazd. PALADIE; $i ce inseamnd aceasta? CHIRIL: Vei auzi. Iuda $i Dan sint amindoi din lacob, dar unul e din Lia cea liberii, iar celilalt din slujnica Vali. Deci veseliil e chipul (tipul) clar al lui Hristos care S-a ndscut din seminfia Iuda dup5 trup 9i din firea cu adevdrat liber5, adicd din cea dumnezeiascf, 9i mai presus de toate. Iar Eliav aratd pe apostoli gi evangheligti care s-au ndscut din roaba Ierusalim 9i au fost lmpreund lucrdtori ai lui Hristos. cdci s-au fdcut ardtafi impreunb lucrdtori ai lui Hristos, cel ce s-a ostenit cu megtegug la zidirea Sfintelor Biserici. Dar au aJutat cu slrguinfd gi cu priceperea lor la lucrdrile cortului tofi cei pricepufi cu mina, lmplinind rolul de modele ale invdfdtorilor din diferite timpuri, care se sirguiesc 6i se lngriJesc sx lucreze cele ale lui Dumnezeu $i toate cite sint spre folosul Bisericii lui Hristos.

CARTEA A ZECEA Tot despre aeelea gi despre cele ce sint in cortul sfint

ft

CHIRIL: l1i e limpede gi indestuldtoare tilcuirea ce anl fdcut-o riespre cort gi cele din erl? PALADIE; Foarte lirnpede, clar nu r;i indestuldtoare. CHIRIL: Voie;ti deci sd trecem indatd la ceea ce ti se pare cd lipsegte din cele spuse despre el ? Cdci socoteqti,pe cit se pare, cd tre[uie sd ad5ug5m un cuvint care sii ldmureascd modul in care s-a ridicat, cind gi cum au fost alcdtuite cele din el' ripcluielile 9i legile' inaugurarea, sfinfirea 5i judecata. PALADIE: Vorbegte deci despre fiecare. Cdci drept cugeti. ]IIIRIL: Voi grdi dar. Dar tu infelegind 9i greutatea celor ce sint de tilcuit, sd fii iertdtor de voi zice ceva ce se abate de la exactitate gi se depdrteazd de la raliunea cuvenitd, sd schimbi Si s5 indrepli. CIci te iau pe tine sprijinitor 5i ajutdtor in tilcuirile mele' PALADIE.' Porunce$te cu incredere in Dumnezeu. CHIRIL; Isprdvindu-se deci lucrurile cortului sfint 9i fiecare din cele ce erau in el fdcindu-se in chip lnfelept 9i cu bun megtequg,dupd frumusefea ardtat{ in munte, a grdit Domnul c4tre Moise, zicind : ./n ziua dintii (cea una) a lunii prime, cind va ti lund noud, vei ridica cor' tu| mdrturiei,, (Ieg. 40, l-2). $i dupd altele, iard$i : <$i a fost in luno printd.,in anul aI doilea dupii ce ou iegit ei clin Egipt, Iiind lund noud, s-o'ogezlf cortul, $i a ridicat Moise cortul" (Ieg.40, 15-tO1.rooDeci s'a ridicat, dupii r oia lui Dumnezeu, vechiul cort, care ardta in sine chipurile (tipurile) Iilisericri celei in Hristos cugetate. Dar sd cercetdm, dace vrei, cauzele pentru care se spune cd El a fost ridicat mai mult prin Moise, trecindu-se sub tecere Isus Navi, degi a fost mereu lingd fericitul NIoise gi a urcat impreund cu el pe muntele Sinai, pe de altd parte s-a gi lmpotrivit lui Amalic, la porunca lui Moise. Cdci acesta a zis cdtre el : .Alege tie bdrbali puternici gi ie.tind dd miine lupta cu A,360. Intti s-au fdcut covoarele, stllpii 9i toate celel ce trebuiau apezate ln cort 9i dup6 aceea s-6u trecut la ridicarea cortulul.

SI.. CTIIRIL

.AI, ALEXANDRIEI

malic> (Ieg. 17, 9 urm.) $i a dat lupta gi a biruit. Deci nu meritf, sd cercetdm care e ratiunea acestui lucru ? PATLADIE.l Ba dimpotrivd. 'ce se face dacd ar vrea cineva sd 1HIRIL: cdci la fiecare lucru afle, pe cit se poate, ratiunea exactd a tainei, ar spune uimit : uO, o' dincul bogdliei Si al lntelepciunii $i aI cuno$tinlei lui Dumnezeu I (Rom. 11,33). CSci ia seama cit de sublire $i de folositor e intregul fiecdrui lucru. Cind se urcd dumnezeiescul Moise pe munte' se urcd impreund cu eI Isus. Pentru cd nu se poate apropia nimenea de Tatdl decit prin Fiul, Cdci e adevdrat ce a spus : <Nimeni nu vine la Tatdl, decit numai prin Mine, (Ioan 14, 6). |n Hristos deci li se deschide catea 9i sfinfilor inli;i. $i nu poate cineva sd urce pe muntele unei contemplatii inalte gi mai presus de toate, ba socotesc cd nu poate nici s5 ajungd aproape de Dumnezeu, se intelege dupd modul unirii, care se dobindegte printr-o vietruire in duh 9i sfinfenie, dacd. nu e impreund' cu eI Emanuil, care flace $i cele neajunse de oQmeni, ugor de strdbd'tut $i de umb/at. Aceasta este, Socotesc,ceea ce S-a spus irrin proorocUl Isaia : <<Toatdvalea se vc umple ,ti tot muntele ;i'dealul se vc pleca $i todle cele intoltochiate se vor face drepte 9i cele ospre, cdi netede> (Isaia 60, 4). Pentru cd in Hristos ne sint gi cele prdpdstioase, netede, gi cele aspre, lesne de umblat, gi cele anevoie.de stribdtut, ugoaie pi drepte. Cdci, precum zice acelaqi prooroc z ,rCaIeQ binecredincioSilor s-o fdcul dreaptd.,gi pregdtitd e calea binecredincio$ilor" (Isaia 26, 7'1'tar Deci este o trebuintd ca sX urce lisus impreund cu dumnezeiescul Moise. Cdci de Tatdl ne apropiem, cum am spus, prin Fiul 9i El este Mijlocitorul, care ne unette prin Sine pi ne urcd pe indllimile cele mai presus d.etire. El a dat bdtdlia impreund cu bdrbatii aleqi 9i a biruit pe Amalic. Cdci dupd ce a ales Hristos pe sfinti, a cdror incepdturd au lost dumnezeiegtii ucenici, a biruit pe cdpetenia veacului aceSta. Dar Moise era cel ce poruncea. Cdci FiuI s-a coborit sub lege degi era ca Dumnezeu Ddtdtorul legii.s0z$i timpul bitdliei nu a fost in aceeagi zi,
361. Numai prin Hristos putem _ajulge la Tatal, adica la Dumnezeu ca TatE. Cdci Hristos e Fiul Unul Ndscut al Tatdlui si Fiul Unul Ndscut S-a f5cut totodati om accesibil noud, riminind insd plin rle iubire filiald fati de Tatdl li deplin cunoscdtor al Tatdlui. $i in general numai Hristos ne face accesibil pe Dumuezeu, intele.s nu in sens panieist, di c'a realit,ate personald transcendentd lumii, pentru cd El insupi e Dumnez6u, dar Dumnezeu fdcut accesibii nou6, intrucit S-a ficut :;i om. Dumnezeu Cel transcendent ni se face cunoscut in omul accesibil nouh. Dacd ot'ice oln ne e gi cunoscut, sau gi intim, dar ne rdmine 9i un mister, cu atit mai mult ne este in Hristos Dumnezeu 9i accesibil qi transcendent. Ne e cunoscut sau accesibil, in transcenclentaSa. Aceasta e in general insuqirea cunoa$terii omenegti' 362. FiuI iui Dumnezeu fdcindu-.Se (om), Se coboard ca Om sub legea firii 9i legea lui Moise, implinind legea cum n-a implinit-,o nimeni, pentru ca-sd Se ridice peste lege. Duce o vial6 cuml cere cu adev{rat legea, ridicindu-Se mai presus de ea' ari-

INCHINARE

TI{I DUH SI ADEVAR

in care a poruncit Moise, ci miine, adicd, cind s-a adus alt timp. Cdci legea a prevestit cele ce vor fi 9i infSligeazir sirdlucitor izbinzile Mintuitorului, dacir se inlelege duhovniceqte' De aceea a ridicat, precum socotesc, Nloise cortul sfint. Pentl'u cd lnvdtrdtura prin lege nu e nefolositoare zidirii Bisericii. Cdci cdlduzegte spre Hristos, care este Capul Bisericii 9i toatd temelia, stilpului qi intdrirea adevirului, precum s-a scris (I Tim. 3, 15). De aceea a zis Hristos Iudeilor i uDacd ati Ii crezut lui Moise, ali Ii uezut ';i Mie' Cd despre Mine a scris acelo (Ioan 5, 46), Zid'eSte,a$Qdar,'5i Moise, Qdicci lnvdldtura prin lege, Biserica luj Hristos, ardtind de mai inainte taina ei, dar incd in umbre. Iar persoana lui Moise infdliEeazf, uneori legea, dupd cuvintul spus in parabold : oAu pe l4oise si pe prooroci" (Luca 16,29). PALADIE; Drept ai grdit. 1HIRIL: Dar rdspunzind Ia aclevdr 9i la ceea ce cugetii cititorii cd e drept, sd spunem ce voiegte sd insemne ridicarea cortului in ziua tntii (gi cea una), la luna noud a primei luni qi in anul al doilea. Ziua intii ne aratd timpul mult clorit 9i mintgitor, in care UnuI Ndscut fiicindu-se om, a cigtigat prin rnoartea sa pe cei de pe pdmint lui Dum' nezeu 9i Tatdl. Iar tirnpul pentru aceasta a fost unul. caci murind El odatd, nu maj moare. Ivloartea pe El nu-L va inai stdpini, dupS scripturi (Rom. ti, 9). Cdci nu mai apteptdm ca sd moarX pentru noi 9i pentrtr duhurile din iad, nici ca sd mai fie o a doua incepdturd a celor ador' Cdci intrucit nu vai rnai fi moarte, cum va mai fi inviere ? Deci mili.363 nu vom minfi spunind, c5 unul e timpul pentru aceasta, precullt am spus adine,auri,gi una e ziua. De ea vorbegte 9i proorocul, zicind ca din partea lui Dumnezeu: nfn timput primit (pldcut) te'am auzit Si 1n ziua mintuirii te-am ajutat,, (Isaia 49, B). Dar gi dulnnezeiescul,Pavel scrie : <Icttd acum timpul bineprimit, iatci acutn ziua mintuirii" (I Cor. 6' 2)' tn care a inviat Hristos din morfi, surpincl stdpinirea tristd a morlii, cind a fdcut pe sfinfii Apostoli ziclitori 9i megteri duhovnicegti ai Bi' sericii din neamuri, zicin{ : <Mergind lnvdlali toate neamurile, bote' zlndu-Ie in nuntele Tatdlui li aJ Fiu/uj ^li o/ Sfinfului Duh, invdlindu-|e
tindu-Se in Sine mai presus de ea, dar nu contrar ei. Cine iube$te ca lisus, implineEte leqea cum n-a implinlt-o nimeni. <N-om rrenil sd slrjc legea, ci s-o implinescuiei ajunge tinta, sfirsitul (Rom. 10,4). Persoan'aLui ins6;i ir'i"t"i i-'iti. i"-Eiruquu b l"gea desivirpitd, ceea ce vrea Durnnezeu sd fie omul' 363. E un singur inceput aI vietii celei noi, de dup6^ inwiere. E invierea unicd a lui Hristos. Din ea se hidneqte viafa ve;;nicd de clup[ in'r'iere. Pentru cd este un izvor dumnezeiesc nesfirgit pus la dispoziiia oamenilor in OmuI Hristos' Cu acest tnceput ia fiintd Bisericn'avind in ea fe.Hristos Cel inviat.gi pe. Duhul ce iradiazd ain Et. De aceea se ridicd cortul ca freinchipuire in ziua intii (ziua unicd) sau la luna noud (lnceputul ardtdrii lunii) a primei luni.

SF. CTIIRIL AL AI,EXANDRIET

sd pdzeascd toate clte v-am poruncit voud. gi jotd Eu cu voi sinl ln toate zileIe, plnd 1o sflrgitul veacului,, (Matei 28, lg-20). sau oaic nu rrei recunoagte cd in aceasta ia fiinfd zid.irea Bisericil ? PALADIE: In ce ? CHIRIL; In credinfa predatx prin sfintii invdtdtori, in vietuirea predicatd de ei, se lnfelege : cea in Hristos, gi ln unire cu Dumnezeu prin stlntul Botez qi prin impdrtdgireo sflntului Duh. cf,ci aga ne-a spus Petru, ziclnd r gi vol clddifi-vd ca pletre vii, ln casa duhovniceos.cd, in templul st1nt,1n locag aI lui DumnezeLt,1n Duhu| (I petru 2, 5; Efes. 2, 2l-22). cdci odinioard se preinchipuia Hristos prin diferite vase din cortul sfint, ca altar de tdmiiere anrit, ca sicriu, ca sfegnic, ca masd, ca cele de pe ea. Iar in timpul de acum socotesc cd fjecare djntre credinciosi este cosd,pi templu aI IuI Dumnezeu, avind. sdtdg/uit ln sjne pe Hristos. Pentru cd locuiegte in inimile noastre, prin credinfd, precum s-a scris (Efes. 3, 17), fiind unul gi acelagi dupd fire, mdcar cd se intelege cu trupul. cdci <unul este Dumnezeu gi ratdl, din care sint toate, gi unul Domnul Iisus Hristos, prin care sint toate,, (I cor. B, 6). Dar prin diferitele insugiri ale Dumnezeirii are in sine o mare felurime gi e infeles ln mod variat. cdci este in noi rca gi cuvintul lui Dumnezeu, ca infelepciune gi ca lumin5, ca viat5, ca piinea cea vie gi din cer.J64 , PALADIE; lnfeleg ce spui. CHIRIL.' Deci cind Dumnezeu a spus odinioard oin ziua d.intii (cea una) vei tixa cortub), a preinchipuit timpul intrupdrii gi ziua mult doritd a invierii din morfi. Aceasta o poate vedea cineva pi iu cuvintul a da cu folos gi in chip necesar : in luna noud a lunii prime. cdci precum prima din zilele lunii, adicx luna noud, e lnceputul luriii, asa timpul intrup6rii, e lnceputul unui veac (eon) nou gi intrarea timpurilor noi. cxci <ln Hrislos e zid.irea noud; cele vechi au trccut, (I cor. 5, 17). Pentru ch ne-a r5srrit veacul de dupd cel de acum, eare acum se vede prin ntidejdi, dar atunci va fi de fafd cu adevdrat, cind Hristos se va ardta din nou cu sfinlii ingeri intru slava Tatdlui, luind cu sine pe cei ce s-au strdduit sx urnble intru inoirea vielii $i s-a imbogdfit cu frumusetea prea aleasd a viefuirii evanghelice intru rdbdare, $i introducindu-i in slava 9i impirXfia ce se agtepta inainte. cd in Hristos e o zidire noud gi oclrxsrirea noud, a timpurilor gi o lucrurilor, o aratd foarte bine ghicitura primei luni, in care se ivesc pe pdmint ierburile fragede gi tinere, inmuguresc pomii gi se aratr in li364. Iisus I{ristos este si lucreaz6 in noi ca Unul, dar in multe feluri, dupd bogtrtia puterilor Lui: ca lnfelegere, ca bundtate, ca voinfd de curdfie, ca hrand'a vietii din alt plan. Cdci qi urr oiii care ne iubegte 19i arat6 in noi o lucrare feluritd.

INCHINARE

IN DUII SI ADEVAR

t I

t
;

vezi frumusefea pestrifd a florilor, ln zimbetul bunei miresme a primtrverii, Intr-un astfel cle timp a chemat Hristos Biserica din neamuri, zicind : <Scoold-le, v[no, Iub|ta mee, frumoasa mea, porumbila mea, cd iatd larna s-o dus, ctivdlul a trecut, a lncetat. FIoriIe s-ou jvit pe pdmlnt. vremsq lntpllnirii a sosit,, (cint. 2, lo_12), cdci a inmugurit din rlou ca un pom firea omului vegtejitl de moarte, din pricina neascultdrii lui Adam gi a pdcatului carc ne-a tiranizat pe tofi. Aucl 9i pe l{ristos zicind printr-unul dintre sfinfii prooroci : oEu fnsumi CeI ce grdiesc sinf de tafd, ca primdvara 1n munlln (Isaia 52, 61. CXci ceea ce pricinuiette primdvara in munli gi dumbrdvi, inconjurind arborii cu frunzd noud, aceea a implinit venirea Mintuitorului nostru la noi. Iar aceasta a avut loc la vremea sa, adicd in anul al doilea gi nu ln timpul dintli, in care era ln vigoare legea gi ceata proorocilor, gi in care steplttea moartea. Cdci aceasta a (stdpinit) irnpxrxfit de la Adam 9i plnd la lr4oise (Rom. 5, l4). Deci in anul al doilea, adicd in timpul de dupd cel dintii, in care era ln vigoare legea, a r{sdrit Biserica din neamuri, avind sdldpluit ln ea pe Hristos, sfirgitul proorocilor 9i al legii. Sau poate socotegti cI tllcuirea noastrd nu merge pe drumul drept adevdrat ? 9i PALADIE ; Ba, dimpotrivd. CHIRIL.. Dar eu socotesc cd cortul mai adevdrat ni s-a prevestit prin proorocul Isaia, carc zice oarecum c&tre fiecare din cei chemali prin credintd la dreptate: oochii tdi vor vedea lerusalimul, cetdli bogate, corturi care nu se vor cldti, nicj se vor migca stilpii cortului lui nici sfori/e lui nu se vor rupe 1n veecD (I:aia 33, 20) cdci Biserica e cetatea lui Dumnezeu, de care amintegte gi dumnezeiescul David, zicind : <Lucruri sldvile s-au grdit despre tine, cetate a lui Dumnezetr> (ps. g6, 3)' cdci e bogatx gi lnfrumuselatd cu darurile de sus pi din cer $i are o stabilitate, o intemeiere gi o fixare fermd, din care nu poate fi clesprinsd' cdci : <Porlile iodului nu o vor birui pe s6r, dupd cuvintul Mintuitorului (Matei 16, 18) 365. PALADIE: Drept gi cum se cuvine cugeli, CHIRIL; Dupf, ce s-a ridicat cortul, Dumnezeu, Stdpinul tuturor, a invdfat cd toate cele din el se cuvine sx fie agezate in orcline gi nu invirlmdgite 9i fdrd grijd. Deci zice : <gi vei pune sjcriu/ mdrturiei $i vei
365. Biserica, ca locaqul omenesc al lui Hristos, ca omenirea lnnoitd din Hristos aflat in ea, nu va lnceta, nu va Ii lnlocuitil cu alta mai noud, cdci u,manitatea lnnoitd ln Hristos din firea dumnezeiascd unitd cu ea, nu poate fi invechitd. ln afard de Hristos nu este tnnoire. Omenirea asumatd de EI rdmine vegnic noud 9i numai in unire cu ea' sau cu Hristos putem fi gi noi vegnic noi. Oriclt ar c[uta omenirea alt6 lnnoire, nu va gdsi vreuna reald ln afard de Hristos. CIci numai omenirea lui l{ristos se hrdneqte din Dumnezeu, izvorul nelnvechit al vietii.

ST. CHIRIL

AJ, ALE)<ANDRIET

t.

[|
lr
l .

tl

acoperl sicriul cu acoperdmintul. Si vei aduce inlduntru mos&