concurenta

Capitolul 1.

Concurenţa
Concurenţa desemnează relaţiile de competiţie, de rivalitate dintre agenţii economici în calitate de producători sau cumpărători, relaţii specifice economiei de piaţă. În condiţiile concurenţei creşte eficienţa economică a producătorului (maximizarea profitului) şi a consumatorului (maximizarea satisfacţiei). Concurenţa poate fi de trei feluri: ⇒ concurenţă perfectă; ⇒ concurenţă imperfectă; ⇒ concurenţă neloială.

1.1. Concurenţa perfectă
Concurenţa perfectă este un model al teoriei economice. Acest model descrie o formă ipotetică a pieţei în care nici un producător sau consumator nu are puterea de a influenţa preţurile de pe piaţă. Aceasta ar conduce la un rezultat eficient, ţinând cont de definiţia standard a economiei (Pareto-eficienţa). Analiza pieţelor perfect competitive asigură fundamentul teoriei cererii şi ofertei. Concurenţa perfectă trebuie să îndeplinească şase parametri: » Atomicitate -- pe o piaţă oarecare, există un număr mare de mici producători şi consumatori, fiecare fiind însă atât de neînsemnat, încât acţiunile unuia nu au impact asupra cantităţilor produse sau preţurilor de vânzare ale celorlalti, firmele considerând preţul dat. » Omogenitate - bunurile si serviciile sunt substitute perfecte. » Informaţii perfecte şi informaţii complete - firmele şi consumatorii cunosc preţurile fixate de toate firmele. » Acces egal la tehnologie - toate firmele au acces la tehnologiile de producţie. » Mobilitate - resursele (incluzând informaţia) sunt mobile, firmele producătoare putând părăsi pieţele în care înregistrează pierderi, orientându-se spre cele profitabile. » Intrare liberă - orice firmă poate intra sau ieşi de pe piaţă după bunul plac. Rezultatele unei pieţe perfect concurenţiale Acest model este, în cele mai multe cazuri o aproximaţie distantă a pieţelor reale, cu o posibilă excepţie a anumitor pieţe largi. În general există puţine pieţe perfect concurenţiale, dacă oricare dintre condiţiile de mai sus se aplică pieţelor reale. de exemplu, firmele nu vor avea niciodată informaţii complete unele despre celelalte şi vor exista întotdeauna anumite costuri de tranzacţie. Într-o piaţă perfect concurenţială va exista o eficienţă alocativă şi o eficienţă productivă. Eficienţa productivă apare atunci când firma produce în punctul cel mai de jos de pe curba costurilor medii totale, aceasta însemnând că bunurile nu se pot produce în nici un fel mai ieftin. Eficienţa alocativă apare atunci când preţul este egal cu costurile marginale, iar bunul este pus la dispoziţia consumatorului, la cel mai mic preţ posibil. Acest lucru este posibil numai atunci când există concurenţă perfectă. Spre deosebire de monopol sau oligopol, unei firme îi este imposibil să obţină un profit anormal în condiţiile concurenţei perfecte, pe termen lung, mai precis, o firmă nu poate câştiga mai mulţi bani decât este necesar pentru a-şi acoperi pierderile. Dacă o firmă 1

Caracterizat prin oferta pentru un produs. Oligopol.înregistrează profituri anormale pe termen scurt. Oligopolul Oligopolul este o formă a concurenţei imperfecte. deoarece nu există exemple de piaţă perfect competitivă. fiindcă firma de monopol stabileşte preţul produsului. Concurenţa imperfectă poate apărea pe anumite pieţe din cauza lipsei de informare a cumpărătorilor şi vânzătorilor despre preţuri şi despre bunurile de pe piaţă. situaţie în care există un singur cumpărător al unui bun economic. privitoare la preţul. în mod majoritar asupra altei entităţi. Concurenţa perfectă este o teorie absolută. situaţie în care există un număr redus de vânzători ai unui bun economic. aceasta se va comporta „ca un trăgaci“ pentru ca alte firme să nu intre pe piaţă. situaţie în care există un număr restrâns de cumpărători ai unui bun economic. concurenţa imperfectă.2. Monopson. să aibă un impact semnificativ asupra condiţiilor generale de vânzarecumpărare de pe piaţa bunului sau serviciului respectiv. Monopolul Monopolul reprezintă capacitatea unei entităţi de a hotărî unic. care asigură cea mai mare parte a ofertei unui anumit bun sau serviciu. luată separat. Forme de concurenţă imperfectă: Monopol. Monopolul este opus concurenţei (nu există concurenţă fiindcă nu există concurenţi. situaţie în care există mulţi vânzători de bunuri total diferite. reducând preţul pieţei până când toate firmele vor obţine profituri normale. 1. Produsul se numeşte produs de monopol.2. Concurenţa imperfectă În teoria economică. iar puterea economică a fiecăruia dintre ei este destul de mare. volumul producţiei şi calitatea produselor. care se numeşte monopolist sau firmă de monopol.1.2. posibil contrar tendinţelor entropice normale. 1. şi care sunt conştienti de interdependenţa lor în adoptarea de decizii strategice. solicitat de numeroşi cumpărători sau consumatori. Concurenţă monopolistică. fapt care le conferă o poziţie dominantă colectivă. Ei se vor întrece cu prima firmă. Monopson 2 .3. Oligopson. 1. 1. situaţie în care există un singur vânzător al unui bun economic. pentru ca acţiunile întreprinse de fiecare firmă. iar acesta este un preţ mare cu siguranţă.2. Numărul de vânzatori prezenţi pe piaţă este suficient de mic. Puterea de piaţă a monopolului poate fi maximă.2. constând dintr-o structură de piaţă caracterizată printr-un număr foarte limitat de vânzători mari. este situaţa de pe piaţă în care condiţiile necesare pentru existenţa concurenţei perfecte nu sunt satisfăcute. nu există concurenţi fiindcă există monopol pe piaţa respectivă. monopolul este făcut de o singură firmă. Monopolul presupune referirea la o zonă geografică.

2. Practic. frauda fiscala (incalcarea legislatiei fiscale. Procedeele care caracterizează concurenţa neloială sunt numeroase. să aibă un impact semnificativ asupra condiţiilor generale de cumpărare-vânzare de pe piaţa mărfii respective. Concurenţa neloială Concurenţa este considerată neloială atunci când activitatea comerciantului se realizează prin folosirea de procedee nelegale. iar puterea lor economică este suficient de mare. oligopsonul este piaţa pe care un număr redus de cumpărători controlează puterea de cumpărare şi. Pentru a putea fi categorisită ca monopson. pentru ca acţiunea întreprinsă de fiecare firmă cumpărătoare. etc. în cadrul căreia o firmă sau întreprindere unică cumpără cea mai mare parte a unei anumite mărfi sau a unui anumit bun. Oligopson Oligopson este un termen care desemnează o formă a pieţei cu concurenţă imperfectă. contrare uzanţelor comerciale. fie fapte contrare legii şi uzanţelor cinstite.3.podusele sau serviciile provin de la concurent sau există legături strânse între oferte.Monopson este un termen care desemnează o formă a pieţei cu concurenţă imperfectă. marfă care este furnizată de mai mulţi producători sau ofertanţi. dumping.este ilicită. produsul trebuie să fie omogen şi să nu poată fi substituit. Concurenta ilicita se considera situatia in care. Numărul de solicitanţi este suficient de mic. Faptele pe care legea le consideră acte de concurnţă neloială(art. marfă care este furnizată de mai mulţi producători sau ofertanţi. dictează producţia şi preţul de piaţă al unui anumit produs sau serviciu. o firma prejudiciaza direct si. aşa cum preţurile într-un oligopol tind să fie mai mari. "furtul" de clientela. luată separat.4. fie acte. de cele mai multe ori. 1.5 dinLegea nr. În concluzie.reclama comparativă. cel puţin pentru o perioadă de timp.4 şi art. Un monopson este forma extremă a unui oligopson. respectiva societate comercială trebuie să nu fie concurată de alţi cumpărători autohtoni sau străini. intentionat activitatea concurentilor. concurenta "parazitara" (obtinerea de avantaje ca urmare a confuziei create inre marci s. 1. Capitolul 2. contravenţii şi/sau delicte civile. în consecinţă. 3 . pot fi grupate în infracţiuni. un oligopson este inversul unui oligopol. în cadrul căreia un număr mic de firme mari cumpără cea mai mare parte a unei anumite mărfi. Concurenţa fiscală în ţarile din Uniunea Europeană. Acestea.11/1991) sunt cele care urmăresc crearea unei confuzii. concurenta ilicita. din dorinta de a patrunde rapid sau a castiga o cota cat mai mare de piata. De aceea.a. sau obtinerea in detrimentul concurentei de foloase sau avantaje in activitatea economica prin practici contrare legii sau moralei.). tinzând să producă în viziunea consumatorului ideea că întreprinderea. apeland la practici ilegale: denigrare (vehicularea de informatii inexacte sau false despre activitatea acestora). ceea ce permite obtinerea unor costuri mai mici si posibilitatea practicarii unor preturi scazute).implicând elemente de neloialitate în scopul obţinerii unor avantaje de piaţă. Într-un oligopson preţurile tind să fie mai mici decât într-o piaţă liber concurenţială.când comparaţia este inexactă şi neobiectivă.

sub nicio formă. aceasta politica continua sa fie o conditie necesara pentru existenta Pietei Interne Unice ce asigua libera circulatie a bunurilor. fac.2. serviciilor. obiectul acestor investigaţii. inca de la inceputul constructiei comunitare a unei politici comune in domeniul concurentei. nu este permis întreprinderilor să fixeze preţuri sau să-şi distribuie între ei cote de piaţă. Ajutorul de stat nu se acordă. companiile în poziţie de monopol trebuie să poată demonstra că tratează celelalte firme în mod echitabil. Monopolurile naturale trebuie să pună infrastructura lor la dispoziţia tuturor utilizatorilor. Comisia monitorizează îndeaproape în ce măsură guvernele statelor membre furnizează ajutor întreprinderilor (sub forma ajutoarelor de stat). Acest tip de ajutor se prezintă sub mai multe forme – împrumuturi şi subvenţii. Companiile cu o poziţie dominantă pe o anumită piaţă nu pot abuza de puterea lor pentru a elimina întreprinderile concurente. precum serviciile bancare cu amănuntul şi cardurile de credit. Comisia Europeană are autoritatea de a lua măsuri pentru ca întreprinderile şi guvernele să respecte normele UE privind concurenţa loială. Profitul rezultat din serviciul public nu poate fi utilizat pentru subvenţionarea operaţiunilor comerciale.în acest caz vorbim despre „monopoluri naturale” – sau în cazul în care este importantă garantarea unui serviciu public. Prezentare generală Una din cheile succesului integrarii economice europene a constituit-o existenta. deşi în practică această regulă evită realizarea unui număr mic de fuziuni. în comparaţie cu concurenţii săi. evitându-se astfel subminarea concurenţilor în ceea ce priveşte preţurile. întreprinderilor care nu prezintă garanţia că vor deveni vreodată viabile din punct de vedere economic.criteriul este volumul de afaceri pe care îl realizează în UE. Mai mult de atât. Profesiunile liberale şi serviciile. în aplicarea acestor norme. scutiri de taxe. inclusiv serviciile financiare. Concurenţa permite dezvoltarea inovaţiei tehnologice. Companiile de dimensiuni mai mari care intenţionează să fuzioneze au nevoie de aprobarea Comisiei Europene. Investigaţiile pe care le realizează pentru contracararea comportamentelor anticoncurenţiale nu se limitează doar la bunuri. firmele mari nu se pot folosi de puterea lor de negociere pentru a impune condiţii care ar putea îngreuna pentru furnizorul sau clientul lor negocierea unor contracte comerciale cu concurenţii firmei mari. bunuri şi servicii furnizate la preţuri preferenţiale sau acordarea de garanţii guvernamentale care consolidează ratingul de credit al unei companii. capitalurilor si persoanelor. O concurenţă eficientă pentru furnizarea de bunuri şi servicii duce la reducerea preţurilor. Pe de altă parte. Comisia poate (şi o şi face) amenda întreprinderile care folosesc astfel de practici. în situaţia în care este vorba de cheltuieli de investiţii prea mari pentru infrastructură . Dupa 40 de ani de functionare. Comisia poate fi de acord ca o companie să aibă monopol – de exemplu.1. Companiile mari nu pot fuziona dacă prin acest act ar căpăta o poziţie de control pe piaţă. 4 . Comisia poate lua în considerare diferite aspecte precum inovarea. indiferent de locul unde se află sediul lor . de asemenea. În relaţiile comerciale cu societăţi mici. standardele comune sau dezvoltarea micilor întreprinderi. În anumite situaţii speciale. creşterea calităţii şi lărgirea ofertei. Conform normelor europene. Cu toate acestea.

se pot extinde pe pieţe şi să aducă beneficii economiei. referindu-se în linii mari la anumite legi şi acţiuni întreprinse de guvern. Politica de concurenţă în UE are următoarele caracteristici esenţiale: » marile principii ale politicii de concurenţă sunt fixate prin tratate. sau în cazul de faţă. » Curtea de Justiţie arbitrează litigiile şi fixează jurisprudenţa. Politica în domeniul concurenţei interzice practici ca: » acordarea de ajutoare publice care creează distorsiuni în relaţiile de concurenţă dintre agenţii economici.2. monopoluri sau alte bariere netarifare care ar avea ca efect. 2. restrângerea sau distorsionarea concurenţei”. Competenţele extinse ale Comisiei în ceea ce priveşte investigarea şi interzicerea încălcării normelor europene privind concurenţa fac obiectul controlului juridic al Curţii Europene de Justiţie. Considerentele imperioase sunt măsura în care consumatorii ar putea beneficia sau în care se aduc prejudicii altor întreprinderi. destinate a elimina sau cel puţin a descuraja practicile comerciale restrictive cum ar fi carteluri. » există numeroase reglementări care precizează punerea în aplicare a principiilor politicii de concurenţă. » crearea de carteluri care să-şi împartă piaţa. s-ar păstra sau crea astfel locuri de muncă). Politica de concurenţă în UE Termenul de politică concurenţială este destul de general. în măsura în care aceasta ar putea consolida capacitatea lor de a intra în concurenţă cu firmele mai mari.Sunt posibile unele excepţii de la regulile generale.2. » realizarea de fuziuni care distorsionează libera concurenţa. Fuziunile În timp ce companiile care combină forţele (fuziunile). Ajutorul de stat este admis în cazul în care există o şansă reală pentru ca întreprinderea aflată în dificultate – sau o companie nou creată – să devină rentabilă şi atâta timp cât este în interesul Uniunii (de exemplu. » stabilirea preţurilor prin întelegeri prealabile între producători sau furnizori. deoarece este în concordanţă cu obiectivele generale ale Uniunii Europene. în termenii Tratatului “ prevenirea. astfel încât să nu concureze între ele » abuzul de poziţie dominantă pe piaţă. Se întâmplă des ca întreprinderile şi guvernele statelor membre să facă apel împotriva deciziilor Comisiei şi. De asemenea. pentru dezvoltarea regională sau pentru sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii este deseori acceptat. 2. uneori. să aibă câştig de cauză. » în Tratatul de la Roma se arată că în domeniul concurenţei ( comunitatea trebuie să stabilească un regim care să asigure că în Piaţa comună concurenţa nu este denaturată. poate permite colaborarea dintre companiile mai mici. anumite combinaţii pot reduce concurenţa.1. Ajutorul pentru cercetare şi inovare. Combinarea activităţilor 5 . Comisia poate permite companiilor să coopereze pentru elaborarea unui standard tehnic unic pentru întreaga piaţă. de Comunitate în ansamblul său ( ce acţionează prin intermediul Comisiei Europene). » Comisia Europeană este însarcinată cu aplicarea corectă a dreptului şi dispoziţiilor comunitare.

sunt examinate pentru a se vedea dacă acestea ar împiedica în mod semnificativ concurenţa efectivă în UE. sunt capabile de a creşte competitivitatea industriei europene. Unele fuziuni pot fi interzise.Cei care platesc preţurile unor astfel de carteluri sunt consumatorii care se văd astfel nevoiţi să plătească preţuri mai mari pentru produse de calitate redusă. neavând astfel opțiunea de a alege”. Cartelul înlătură concurenţa. având în vedere impactul negativ asupra consumatorilor și economiei în general. Creşterea concurenţei în cadrul pieţei unice europene şi globalizarea se numără printre factorii care fac atractiv pentru companii să-şi unească forţele. raportul calitate preţ fiind lăsat uitarii în condiţiile unui profit asigurat la umbra cartelului. să dezvolte noi produse sau mai eficient să reducă costurile de producţie sau de distribuţie. Cu toate acestea. Cartelurile Acţiunea împotriva cartelurilor este un tip specific de norme antitrust. iar consumatorii beneficiază de mărfuri de o calitate mai marela preţuri mai echitabile. de obicei.unor companii diferite pot permite societăţilor. permiţând concurenţilor să crească preţurile şi să înlature astfel presiunea concurenţială profitabilă consumatorilor. Toate fuziunile notificate Comisiei. prin urmare. 2. Prin creşterea eficienţei lor sporite. de exemplu. Chiar şi în cazul în care Comisia Europeană consideră că o fuziune propusă ar putea denatura concurenţa. ea oferă eliberarea condiţionată pentru fuziune să meargă înainte. Cartelurile sunt considerate cele mai grave forme de înţelegeri anticoncurenţiale. de exemplu. Daca da acestea trebuie să fie interzise pentru a proteja firmele şi consumatorii de la preţuri mai mari sau o alegere mai limitată de bunuri sau servicii. îmbunătăţirea condiţiilor de creştere economică şi creşterea nivelului de trai în UE. Acest lucru este de natură să aducă prejudicii consumatorilor prin preţuri mai mari. 6 . unele fuziuni pot reduce concurenţa pe o piaţă. nu toate fuziunile care împiedică în mod semnificativ concurenţa sunt interzise. prin crearea sau consolidarea unui jucător dominant. Cu toate acestea.2. piaţa devine mai competitivă. ele sunt autorizate necondiţionat. în cazul în care părţile care fuzionează sunt concurenţi majori sau în cazul în care fuziunea ar slăbi altfel în mod semnificativ concurenţa efectivă pe piaţă. Lipsa concurenţei cauzată de existenţa unor astfel de carteluri determină o lipsă de interes din partea producătorilor în ceea ce priveşte calitatea produsului pe piaţă. Fuziunile merg dincolo de frontierele naţionale ale unui stat membru şi astfel sunt examinate la nivel european. protejând astfel interesele consumatorilor. în special prin crearea sau consolidarea unui jucător dominant. În cazul în care Comisia Europeană este convinsă că angajamentele ar menţine sau restabili o concurenţă pe piaţă. Apoi urmăreşte dacă societăţile care fuzionează îndeplinesc angajamentele şi poate interveni în cazul în care nu. Acesta este motivul pentru cartelurile sunt ilegale în conformitate cu legislaţia UE în domeniul concurenţei şi motivul pentru care Comisia Europeană aplică amenzi grele asupra societăţilor implicate într-o înţelegere.2. Dacă nu. alegeri reduse sau lipsă de inovare . Obiectivul de a examina fuziunile este acela de a preveni efectele negative asupra concurenţei. Astfel de reorganizări sunt binevenite în măsura în care acestea nu obstrucţionează concurenţa şi. . părţile se pot angaja să ia măsuri pentru a încerca să corecteze acest efect probabil.

3.Reglementări referitoare la intervenţia statelor Potrivit articolului 107 TFUE cu excepţia derogărilor prevăzute de tratate. 'Politica de clemenţă" încurajează companiile să predea Comisiei Europene dovezi ale cartelurilor din interiorul companiei. reducerilor de impozite ⇒ prin existenţa unor monopoluri naţionale cu caracter comercial care a coincis adesea cu statutul public al unor prestatori sau furnizori principali de electricitate. sub orice formă. făcându-i să suporte astfel un dezavantaj în lupta cu concurenţa.3. care denaturează sau ameninţă să denatureze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri. decizii de asociere practici concertate. » subordonarea încheierii de contracte de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii suplimentare care prin natura lor sau conform uzantelor comerciale.Din moment ce cartelurile sunt ilegale. nu sunt uşor de găsit. 2. creditelor sau dobânzilor preferenţiale. Reguli aplicabile întreprinderilor Acestea vizează în general următoarele aspecte: Interzicerea oricăror înţelegeri/ acorduri între întreprinderi. apă transporturi. a dezvoltării tehnice. a unor condiţii inegale sau prestaţii echivalente. majoritatea cartelurilor au fost depistate de către Comisia Europeană după ce un membru al înţelegerii a mărturisit şi a solicitat clemenţă. care sunt susceptibile să afecteze comerţul între statele membre şi care au ca obiect sau ca efect împiedicarea. continuă cu succes să realizeze propriile investigaţii pentru depistarea cartelurilor. Ajutoarele guvernamentale pentru întreprinderi pot lua forma subvenţilor. a desfacerilor. »împărţirea pieţelor sau a surselor de aprovizionare.2. concurenţa poate fi denaturată prin mai multe modalitaţi: ⇒ prin privilegiile de care s-ar putea bucura întreprinderile publice producătoare de bunuri şi servicii comerciale: acestea sunt supuse legilor comune şi nu trebuie să beneficieze din partea statului de vreun tratament preferenţial în raport cu alte întreprinderi similare din sectorul privat ⇒ prin ajutoarele de stat şi subvenţiile publice care pot antrena o distorsionare a concurenţei. în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.La nivelul intervenţiei statului. Tratatul oferă şi exemple de astfel de întelegeri ce sunt “ nule de drept”: »fixarea în mod direct sau indirect a preţurilor de cumpărare sau de vânzare sau a altor condiţii de tranzacţionare. Intervenţia financiară a puterii publice într-o economie de piaţă trebuie să respecte spiritul acestui tip de economie. restrângerea sau falsificarea concurenţei în interiorul pieţei comune. sunt incompatibile cu piaţa internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat. » limitarea sau controlarea producţiei. » aplicarea în ceea ce priveşte partenerii comerciali. deşi Comisia Europeană. reducerilor de datorii. 2. În ultimii ani. acestea sunt în general foarte secrete şi dovezi ale existenţei lor. Tratatul prevede totuşi şi o serie de derogări pentru acordurile care : contribuie la “ameliorarea producţiei sau a distribuţiei produselor” şi la “promovarea progresului tehnic sau economic” şi care în acelaşi timp permit “ utilizatorilor să obţină o parte 7 . nu au legatură cu obiectul contractelor respective. sau a investiţiilor. telecomunicaţii.

Astfel se permite politicii de concurentţă să intervină .echitabilă din profitul care rezultă”. Comisia Europeană a adoptat la 24 martie 2004 o decizie prin care a stabilit că firma americană Microsoft Corporation a încalcat regulile de concurenţă consacrate prin Tratatul CE abuzând de poziţia sa de cvasi-monopol pe piaţa sistemelor de exploatare pentru PC cu scopul de a restrânge concurenţa pe pieţele de sisteme de exploatare pentru servere de grupuri de lucru şi cititoare multimedia. iar dacă nu este cazul.Un alt tip de derogări au caracter colectiv şi se aplică unei serii întregi de acorduri. Acest gen de practici este împotriva regulilor de concurenţă. Etapa următoare constă în stabilirea abuzului. Controlul preventiv se aplică urmatoarelor tipuri de operaţiuni: fuzionare. ca într-un termen de 90 de zile. indiferent dacă ea aparţine Comunităţii sau unei ţări terţe. Pentru a determina dacă o întreprindere este sau nu într-o poziţie dominantă. trebuie să îndeplinească anumite criterii: » cifra de afaceri (CA) mondială cumulată care trebuia la inceput sa fie mai mare de 5 miliarde ecu a fost adusă la 2.2 milioane euro. Microsoft mai trebuia . informaţiile privind interfeţele necesare pentru ca produsele acestora să poată dialoga cu sistemul de expoatare Windows. puterea economică a concurenţilor. la un stadiu precoce al unui proces de concentrare. luându-se în considerare numai efectele comportamentului firmei şi excluzându-se orice acuzaţie de intenţie de fraudă. se judecă în primul rand cota de piaţă deţinută ( care trebuie să fie mai mare de 50% . atunci intervin alte elemente complementare cum ar fi: reputaţia. într-un termen de 120 zile. Astfel de situaţii sunt tolerate doar dacă producătorii îşi menţin capacitatea de a oferi bunuri sau servicii competitive. marca produsului. fiind necesar un regulament conceput de Consiliu şi care precizează anumite cerinţe. Comisia a penalizat firma Microsoft atribuindu-i o amenda de 497. Exemplu: CAZUL MICROSOFT CORPORATION Dupa 5 ani de anchetă aprofundată şi după trei comunicări de incriminare. existenţa unei concurenţe latente. În 1996-1997. Exemplu: cazul VOLKSWAGEN În iunie 2001 . de asemenea.eficienţa reţelei comerciale. Comisia a dat o amendă de 30 milioane euro producătorului de autoturisme Volkswagen. accesul la resurse şi tehnologie. Deoarece a fost cazul unui abuz “ foarte grav şi continuu”. iar întreprinderea trebuie să aibă capacitatea de a o menţine). deoarece ele menţin în mod artificial preţurile ridicate pentru consumator. creare de entităţi comune pornind de la un prag minim.5 miliarde » CA realizată în interiorul spaţiului comunitar care anterior trebuia să fie mai mare de 250 milioane ecu pentru cel putin două dintre unităţi a fost adusă la 100 milioane 8 . Comisia a cerut firmei Microsoft să divulge concurenţilor săi. Acest prag minim a fost modificat prin regulamentul Consiliului din 30 iunie 1997 . avansul tehnologic.preluare de control. Când întreprinderea ocupă 70-80% calificarea este automat făcută.Întreprinderile respective din care cel putin una aparţine unui stat membru al UE. dacă acesta există. aprobând sau interzicând alianţele avute în vedere. Exceptarea este de natură individuală şi se practică atunci când Comisia autorizează în mod expres o întelegere verificată în prealabil. Volkswagen trimisese concesionarilor săi germani o circulară care îi incita să nu facă reduceri pentru noile VW Passat.Deoarece acest comportament nu încetase încă . comis de cinci ani şi jumatate. să propună firmelor de echipamente ( şi utilizatorilor finali) o versiune a sistemului său de exploatare Windows care să nu ţină cititorul Windows Media (WMP).

Comisia Europeană a autorizat fuziunea celor doi giganţi ai petrolului în anumite condiţii. în interesul consumatorilor. Cu scopul de a menţine o piaţă competitivă în acest sector. » coordonează investigaţiile. 70 de benzinării din cele 214 de care dispunea. înainte de a autoriza fuziunea. Aceasta ar trebui să asigure o diviziune a muncii eficiente. grupul a trebuit să renunţe la controlul depozitelor care alimentează reţeaua de oleoducte. Acest lucru creează un mecanism eficient pentru a contracara companiile care se angajează în practici transfrontaliere pentru limitarea concurentei. În ceea ce priveşte. Comisia Europeană a obligat TotalFina şi Elf să vândă cca. posibilitatea pentru concurenţi de a nu fii prizonieii unui singur furnizor. precum şi o aplicare eficientă şi coerentă a normelor comunitare de concurenţă.4. în aval. De asemenea.» fiecare întreprindere nu trebuie să realizeze mai mult de 2/3 din Ca totală din Comunitate în interiorul unuia şi aceluiaşi stat membru Exemplu: CAZUL TOTALFINA-ELF AQUITAINE În Franţa . 2. » discută diverse probleme de interes comun. Noua societate ar fi dobândit. » se ajută reciproc cu investigaţiile. Capitolul 3.Politica europeană în domeniul concurenţei şi a cooperării 9 . Reţeaua europeană a concurenţei Comisia Europeană şi autorităţile naţionale de concurenţă din toate statele membre UE colaborează între ele prin intermediul European Competition Network (REC). TotalFina şi Elf Aquitaine au propus o fuziune care ar fi permis noii societăţi controlul unor pieţe ale produselor petroliere în Franţa. acolo unde este necesar. Pentru rezolvarea problemelor de concurenţă evidenţiate de Comisie.regulile de concurenţă europene sunt aplicate de către toţi membrii ECN. iar ECN oferă mijloacele pentru a asigura eficienţa acestora The European Competition Network (REC) a fost stabilită ca un forum de discuţii şi cooperare cu autorităţile europene din domeniul concurenţei pentru a se stabili dacă articolele 81 ş i82 din Tratatul CE sunt aplicate. TotalFina şi Elf au acceptat să cedeze către concurenţi o parte importantă a operaţiunilor vizate. obiectivul fiind acela de a păstra. la nivelul vânzării cu amănuntul de carburant şi pacură. de exemplu o poziţie dominantă în vânzările de carburanţi pe autostrăzi ( ar fi deţinut 2/3 din numărul de benzinării de pe autostrazi care este o piaţă specifică cu preţuri ridicate). În februarie 2000. Comisia UE şi autorităţile de concurenţă din statele membre UE colaborează între ele prin intermediul ECN astfel: » se informează reciproc de cazuri noi şi au în vedere deciziile de aplicare a legii. ceea ce ar fi antrenat costuri mai ridicate pentru distribuitori şi pentru consumatori ( noul grup ar fi reprezentat 55% din capacităţile de rafinare şi ar fi controlat depozitele de import franceze).

Japonia şi Korea. 3. precum şi schimbul de informaţii privind chestiuni generale referitoare la punerea în aplicare a normelor de concurenţă (articolul III) .internaţionale Cu globalizarea în creştere. pe sectoare economice de interes comun. Acest lucru a făcut necesară cooperarea internaţională privind politica în domeniul concurenţei. În conformitate cu aceste acorduri. » cooperarea şi coordonarea activităţilor autorităţilor de concurenţă (articolul IV). Ca rezultat. cu scopul de a promova cooperarea între autorităţile din domeniul concurenţei. a) Statele Unite ale Americii UE a încheiat în 1991 un acord cu Statele Unite ale Americii privind aplicarea legislaţiei acestora în domeniul concurenţei. UE a stabilit acorduri bilaterale privind concurenţa. mai multe companii. Acordul de cooperare prevede reuniuni bilaterale regulate pentru schimb de informaţii cu privire la activităţile curente şi de aplicare a priorităţilor. pe baza legislaţiei acesteia din urmă. şi pentru a discuta alte probleme de interes comun referitoare la aplicarea legilor concurenţei.procedura prin care fiecare parte se angajează să ia în considerare interesele importante ale celeilalte părţi. atunci când este nevoie de măsuri pentru a pune în aplicare normele de concurenţă sale (articolul VI). pentru a discuta despre schimbările de politică. măsuri adecvate în ceea ce priveşte comportamentul anticoncurenţial puse în aplicare pe teritoriul său şi care afectează interesele importante ale părţii solicitante (articolul V). » relaţii de respect reciproce . Relaţii bilaterale UE a semnat acorduri de cooperare privind politica în domeniul concurenţei cu Statele Unite. ca o relaţie strict economic a evoluat de-a lungul anilor pentru a deveni un parteneriat strâns strategic. Canada. Politica în domeniul concurenţei a fost elemental cheie al negocierilor de extindere cu ţările candidate. în special cu principalii săi parteneri comerciali. Ceea ce a început în 1950. » "curtoazie pozitivă" -procedură în temeiul căreia oricare dintre părţi poate invita cealaltă parte să ia. Acordul din 1991 prevede: » notificarea reciprocă a cazurilor anchetate de către oricare dintre autorităţi dacă aceste cazuri afectează interesele importante ale celeilalte părţi (articolul II). Comisia Europeană a jucat un rol foarte important în promovarea politicii în domeniul concurenţei din aceste ţări.1. autorităţile de concurenţă fac schimb de informaţii şi îşi coordonează activităţile de punerea regulilor în aplicare. 10 . b) Canada Canada este unul dintre cei mai vechi şi apropiaţi parteneri ai Uniunii Europene. fuziuni şi carteluri sunt internaţionale. activităţile societăţilor cu sediul în afara UE pot afecta concurenţa în cadrul UE.

Această lege se referă la abuzul de poziţie dominantă. KFTC impune Monopoly regulament. semnat în iulie 20032. fuziuni si achizitii care afectează piaţa coreeană. precum şi Fair Trade Act (MRFTA). d) Republica Coreea The Korean Fair Trade Commission (KFTC) este agenţia Coreană de concurenţă. 11 .o lege care datează din 1981 şi a fost ultima dată actualizată în aprilie 2005. 3 Idem 1. conţine dispoziţii privind protecţia consumatorilor şi a concurenţei.1 c) Japonia Cooperarea cu Japonia Fair Trade Commission se bazează pe Acordul de cooperare . de asemenea. 1 2 Acordul de cooperare prevede aceleaşi masuri ca şi în cazul acordului cu SUA Idem 1. MRFTA. Aceasta dezvoltă politica în domeniul concurenţei şi asigură respectarea legislaţiei cu scopul de a promova concurenţa de pe piaţă şi creşterea bunăstării consumatorului.În iunie 1999 s-a semnat Acordul de Cooperare în Domeniul Concurenţei dintre UE şi Canada. carteluri. În mai 2009 s-a semnat acordul de cooperare dintre UE şi Republica Coreeană3.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful