OPERAOMNIA

VOLUMUL II

De libero arbitrio

,r;'

\efu,

Liberul arbitru

EM E BIL1}-{
DACIA

Augustin, sfe.ntul nepereche, dupi care filosofia a lncetat sE fie

OPE

OMNTA

Enctriridion sive De fide, rpe eu charitate,. Enchiridion eau Despre eredinfe, sperar{f, qi iubire De fide et olo - Despre credinqi gi Crez De Symbolo,serrrlo ad catechumenos - De*pre Crea cf,cre eatechumeni II Deliberoafbitlio- L I arbitru rtI De musica - Oespre rrluzic& IV Conffa aeademieos - Conffa acadernicilor De endine - Despre ordine De quantitate ani.rnae - Despre cantitatea sufletului Soliloquia - Solilnorii De natura boni . Eespre n&sJra binelui De agone christia*o - Despre lupta erqtini vl De magistro. Despre n"ragistru De beata vita " Despre viatra ferieit{ De lmr talitate anirnae - Despre nemudrea sufletului

ISBN cl73-35-1'{?5-h

Cole4ia: Sf. Augstin Opera Omnia
Coordonator : Yasile Sau
CoPerta: Mihai$enea

SFANTLL AUGTJSTIN

t

Opnna
Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a Romtniei: AUGUSTIN, St. De libero arbirio = Liberul arbitrtr,/ Sf6ntul AugustinCluj-Napoca: D acia, 2002 352 p.; 13x20,5 cm ISBN: 973-3S14?F6
82t.72
4',

OuNn

Vorulawll

-

(Opera Omnia)

02-97 = 135.L= ]^24' 02

LIBERIJL ARBITRIJ
(DE LIBERO ARBITRIO)

@

Editura Dacia
Cluj{.{apoca 3400, sh. Ospitdriei nt. 4, lel./f.ax:. 064/42 96 75
e-mail: edituradacia@hotmail.com, wwwedituradacia.ro

Bucuregti: Ofrciul poqtal 15, sector 6 sh. General Medic Emanoil Severin nr.

14

tel.0l/315 89 84, far 01/315 89

85

Satu Mare,.3600, Bdul Lalelei R13 et. VI ap. 18 tel. 06L/76 91 11; fax: 06]^/76 9l 12 Cdsufa pogtald 509; Piata 25 octombrie nr. 12 www.rrultiarea.ro

Baia Mare, 4800, str. Victoriei nr. tel./fax:062/21 89 23

146

Edilie bilingve Text latin-romin Traducere, note introductive, note si comentarii de

VASILE SAV

Tehnoredactor: Clristian Moisa

EDITIIRADACIA
Comanda nr. 4540

Cluj-Napoca, 2OO2

NOTA I\YTRODUCTIVA
De Libero arbitrio are,

in

ecclnomia operei augustinene' o

Mulpmim prietenilor noqtri, Dana gi Ioan pentru sprijinul ac.rdat realizdrii acestui proierr editorial.

fr

EI Aululju !u.SLL1!,!L Liberut arbitru

trrclo a*prirrat. hr ,.cst diarog dcspre liberul arbitru ar voin dlnrprrriva, chiu r trr tletre;t ai u;;,, i'rl"' Jr.,or,
gu€6tnrn uncle sit malum. Et oo modo disputavinr,;., ;;; id quod de hoc re divinae auctoritati subdit Pj1?6,itltr{,
nl, (irrnr udhut: llonrae rl_emoraremuri

Notd introductiud
assemnt, non se extollant quasi eorrrn egerim causam; quia multa

uotri_r.

disputandr

in his libris dixi pro libero albitrio, quae illius dr'spttationls oausa poscebat. Dixi quippe in libro primo, malefacta iustitia
Dei vindicari et addidi: lYon enim iuste uindicarentur, nisi fierent (Lib. 1, c. 1, n. 1). Item cum ipsam honam voluntatem tam magnum bonum esse monstrarem, ut omnibus corpttreis et
uoLuntate

surs electos.sic.praedestinavit. ur eorurn. liber,r arbitrio. iose et; _ ,ram praeparet

partibus, in quibus non apparebat quid potius veritati, ad hoc tamen ratitcinatio nostra ";gr;; concluderctur, quodilibet eorum verum esdet, laudandus creclor.etur, vel ctia ostenderetur Deus. propter eos quippe disputatio illa susr:ep est, gui negant, ex libero voluntatis ".li.rfo'_J; ;ri;;;;,i creatorem omnium naturarurn cutpandu li"?e-11,:,t]1 :.teo modo volentes esse contendunt: suae i_pi"t"tl. i;;;;; (Manichaei enim sunt), immutabll"-qr.-darn et De coaeternam introducere mali nalrrram. De giatia ver.o l)ei.

vel longan sermocinationem in praeserrti requirebant,' it" jiff,-..."";;r!; ex u.traque parte, ver ex omnibus earumdem

nonnullae quaestiones, quas vel enodare nrtn pttterarn,

ad :ln]:l::11,,-1,."1i"- [)eo inteltisentiagr nostranr.,1,;;,;; clianor.,dtr .pitulante agere i";;",f, ,, ;;il:;].,.:l, J;lr": Et qr,r.,i.r,r- constitit inter nos, a;I,g".,t"' j:ll.:::,, rT]l11ret. ratirrne discussa, malum non exortum "i.;'1" i,r".li ;;ilt;# oT. eadem ai.prt.ti" flperit, appoilatr. sunr ,TnlTl"^:].:.lild de Libero Arbitrio. euorum secundum et'teliu; il,li.il,"il presbyter,r.dinatus, sicut tunc pot i^t::l"]Orone-Regio Termrnavl. 2. ln his libris ita multa disserta sunt, rrt inciclente qr.,".riorrli

externis bonis merito anteponeletur, dixi: Vides igitur iam, ut

etistimo, in uoluntate noslra esse constiLutum, ut hoc uel .f'ruamur uel careamus tanto et tam uero bono: quid enim tam in uoluntate quam ipsa uoluntas sita est (Id., c. 72, n. 26)? Et alio loco: Quid ergo cctLtsoe est, inquam, cur dubitandum putemus, etiam si nunquam ante sapientes fiimus, uoluntate nos tamen laudabilem et beatam uitam, uoluntate turpem et miseiam mereri ac degere (Id., c. 13, n. 2B)? Item alio loco: Et quo conficitur, inquam, ut quisquis recte honesteque oult uiuere,
prae fugacibus rebus uelit; aisequatur tantam rem ut ni.hil aliud ei, quam ipsum uelle, sit habere quod. ooluit (Id., n. 29). ltemque alibi dixi: Hac enim aeterna
si.

id se

uelLe

tanta facilitate,

r.

_.1"F,Y:1t"incidit locus

arbitriunr, ut gr.ati,e Dei .,on,"ii",1".r,i ilt::,j"r_::,:^111,i". ". ;;.:, I o r:u m, qr., d.-, ri,il f ; ; il' ; :1,;;i :: irXr::lj

ratittcinatione defensa. Aliud est enim rluaerere, unde sit malum et alius. est quaerere, unde recleatur .i frirrl.rrrrr, vel ad maiui pelvcniatur br:num. l-3. Qua-propter nov.i haeretir.i pelagi.ani, qui liberum

qro.i inde agoretur, ""ff::..]:1t1 ""t', l3',.

est.propter hoc proposita quaestione. [Jbi auten ut huiris gratiac'fieret ,,o-irl_,r.utio. tr.anseu.
oper(

";.' voluntates, nihil in his libri

q": ;;

i;

,;;

lex illa, ad cuius cansiderationem redire iam tempus est, incommutabili stabiliLate firmauit, ut in uoluntate meritum sit; in beatitate autem et miseria pro.emium atque supplicium (1d., c,. 14, n.30). Et alio loco: Quid, inquam, quisque sectandum et ampLectendum eligal, in uoluntate esse positum constitit (Id., c, 16, n. 34). Et in libro secundo: Homo enim ipse, inquam, in quanlum homo est, aliquod bonum est, quia recle uiuere cum -l luh, potest (Lib. 2, c,, , n. 2.). Et alio loco dtxi: Recte Jieri non ;tos.se, nisi eodem libero ooluntatis arbitrio (Id., c, 18, n. 47). Et itr libro tertio: Quid opus esL, inquam, quaeri unde i.ste motus ersistat, quo rtoLunt.as auerlitur ab incommutabiLi bono ad t:ommutabile bonum, cum eum non nisi animi, et uoluntarium, rl ob hoc culpabiLe,m esse J'ateo.mur; omni.sque de hac re tlisciplina u\ilis ad id ualeat, ut eo motu improbato atque
ttthi.bito, uoluntatem noslram ad per/ruendum sempi.Lerno bono, tr lnpsu temporaLium conoertamLLs (l-ib. 3, c. 1 , n. 2)? Et alio Irvt: Optime, inquam, de te ueritas clamat. Non enim posses rtli.ud se.nLire esse i.n polesto.te nostra, nisi quod., cum uolumus, ,lrtrimus. Quapropler ni,hil to.m i.n noitra potestdle, quam ipsa

sic

;";;;

t{

'ff, Aureliu

A

u€l!t!!1._Lj! erul arbitru

Notd. introductiud

tert.l.a,s;

llo, mor ut uolumus, Si. enim tu laudaris, id non uideas, nisi quo.nto magis ille qui e.t

Qule tondem ets" polerit,'inquo*, o.nte uolunlqlem causa uolunteUsl Aut enim et i.psa uoluntas est, et a radice ista ooluntalis non receditur;'aut non est uolunt<ts; et pe:ccotu.m nullum habet. Aut enim uoluntas est prima causa peccand,i; aul nullum peccatum est prima peccandi: nec est cui "ourl i:::" j:p"*!"., ny""1r, ni.si pecco.nti.'Non er{+o est cui recte
c, 20, fkl,e teneamus (1d.,

aia funru .[o.atus est, ul. necess Cum, or74t peocat, quocl clebet, netnurcnt no.l,ura sua cogil ul peccet (lt,

el

volui, de Natura et Gratia. 4. In his atque huiusmodi verbis meis, quia gratia Dei (j(rrrlruemL)rata non est, de qua tunc non agebatur. putantl vel putare possunt, suam nos tenuisse sent"rrti"-. S"d, felaglali, frustra hoc putant. Voluntas quippe esl oua et neccatur. ct recte vivitur: quod his verbis egimu a nisi Dei gr.aria, Iibcrctur a ser-r,ih_rtc, qua fa<1a rer.tc picque TIT:: llruvetur'; divinurn bencficium quo liberatur., nisi eam praevenir.et, iam mcritis oiu's daretur) et ,()n esset gratia, quae utique gratis iatur. Quod in aliis .pust:ulis n,stris ..ii. ist.s inimir:.s huius
esse

respond,issem, titulum

libri mci

'

n.54)'

5. Et in lihro tertio, cum dixissem illud, quo et Pelagium

r

vivi

;*:l

"gi-rr.,

omnia bona, htxr cst, Dt:o. lit par

1,0 ,;::ii^:::

_sL

fulr!*

4le!.".jyn,_Libely!_grbitru

qu,i" debet, /ac,it, ;;;";;;:i"i;")i ul melius, "o Tr::l:; bctnus, nec habet in potestate f)T!,?!,:, ?,:,,;;,;;,";;;; qui,, ita est, non est ut q,u7lk esse debeat, siie uklendo bonus ,fr,"'!rr!!""Ii!, ::;" 'poe, debere es,se nirlor ;^^--^ , , debere esse uidet. "r-r.f)"i plena. si iusta i1iT'iti#r7':;r:5 Si oute- ini,,.r^",,. ^-.'^,
Ooen.o esl, et ^-^ lo:na e.l Dt pro tntustus

recedi.lur ab eo modo .ro n.t,t.^tit^^ t-,--.?uo,naLuraliter Jaclus est, ito ess(, ntrt, rvtcolr. ^-_ _, ess(1 no^ pctssil.;

=__-

Noti, introductiud.

11

l)elagiani trolunt ex iusta damnatione descelrdere, ne{antes originale per:caturn: quamvis igrrorantia et diffi<;ultas. etiamsi
cssent homjnis primordia naturalia: nec sic culpandr;s, sed lnudanclus esset Deus, sicut in eodem tertio libro disputavimus (l,ib. 3, c<:.20.,21). Quae disputatio contra Manichaeos habenda ost, qui non accipiunt Scripturas sanctas Veteris lnstrumenti, in cpritrus originale peccahrm narraturq et quidquid inde in l,itteris

.noTrl, t.mposita esl., porro quia"d, omnipotentia Dei et rustttia d.ubitare rlementio ^-t :..-, t
dominato
in.irt.ctn

l;,x';^,;t'::z:;f:::i:,"^,;7*ii::.::"7;_moamlisi ---1*" qut,..r.ur.t1

2t

arhitrium, quia 1' ::il ttr,,-; XJ,l,'fr ;'-T: et :i, ; ;;,. -ut"
.1

carnalis ,ina,,r) ^^-'1"'-ut' ,res.is.tente Posse o tibidinosis homiyis,. sed poena aonrnoii. autem rte lih-.^ u o t u n t:!:i u te m d t i b e r a .,^,. Cu"i, oi ;;:,:;' 7 3 f", ifr 1,, !, ", or:,:: ";ii ."t. toquioi,, iiffi.,'li rzi. '" s": _Ecce ' t"-"''-' lruru', rr' JZ/. 6. tam lont antequam Pclagiana haeresis exstitisset, .i" di.pr;r;;;.;'#;i: ,r* <nntra.illos disputaremu.. C"_ enir rbpurarenlus. uum omnia bona Jj^^*^_-_, hono dicerertu. e* o".,";i'"., ".ri_

iXff 'r\,1*;!;i,'"u;i\-1osriui1u"i;:7;;::;Z::,: el atque lorquente
2.':Z':; :::,:"i!:

j:!::r,;:r;:i'ii,',i'"!:;;;:::::":;:;':r:;::;"i!"o1Tiii '

!l::' .:-',:::":1? ut nomtnem conftigenio, 131,

,::;

!::i'

i;;

o[J,;;;"::;:::f: ;;; ":T
ilfl ll;,1'

npostolicis legitur, detestabili impudentia immissum fuisse contendunt a corruptoribus Scripturarum, tanquam non fuerit nh Apostolis dictum. Contra Pelagianos autem hoc defendendum est, quod utraque Scriptura comendat, quam se accipere profitentur. Hoc opus sic incipit: Dic mihi, quaeso te, utrum l.)eu.s non sit auctor mali (I Retract., P.I-., t. XXXU, col.595-599)", ndic6, dupl ce ne spune c5, pe cAnd mai zdbovea inc6 Ia Roma (,888, n.n.), voind sd afle, disputAnd, de unde -"5 fie rdul, a ajuns, tn urma desbaterilor, Ia concluzia ci riul nu se ptlate nagte decAt itrrmai qi numai din liberul arbitm al voinlei; cd din acea disputd ,t.nu ndscut trei cd4i, dintre oare pe a doua 9i pe a treia le-a tcrminat in Africa, la Hippo-Regio, ordinat deja presbiter (1395, n,n); cd aceste c[4i au fost scrise irnprltriva maniheilor, care, pdn eroarea impiet6lii lor, voiau s[ introducd o nu gtiu ce naturi n rdului, coeternd lui Dumnezeu, qi r:5, in felul acesta, Dumnezeu

Dinde riir:tunr est, ex qua miseria ,Dinde

;l#::' ffi fi

virtus est, quac in mar H:J::,,:.:y::_nequeamus. bo"it;' autem usus eius ia ;1"# #iJ potcst. Iit quia o,,,r;n srcut dictum_ est, et rnagna, "rt":J et me( et minima cx l)o,, ",,'^:.:lqu itur' s e

ffili;,; il;;;:;::Jffi:jl;ijTi: ftonus
;

*" i', I "

{ll'"p"itu'

.,l mrseriam lr.r"" ar_rXiSiri ^l ,g:::::,::? et diffi<,urtas..suam f.ii,,. ,,mnis homo ar exordi, il::;i nativi tati s .11,, ; ffi i:,' ;l_1";"i?;r,1 :_ " ",,,l tluisquanr lihcrantur (1,;b.2,,,. j. iti,

Illrl

Ilbcret Dei gr.atia. guia sprirrtc h,rm,r. potuit. n()n r.r;qh surger.erc.tiam. -:,-^^-..^ cruam ad

#lc l4ltus ,ri,.r,,-, ^^. ri,,";'

e'st' c1

"' i- ;:i"J

;;

#tr?J#:tl
,

pe

urrrr
cadere

i"?,"#;

;;;

",'fin.

.,. ,O;, quanr miscrian

6r putea, cicd, fi culpabilizat; c5, insd, despre gralia lui l)ttmn"r"rr, prin care astfel i-a predestinat pe aleqii sii, incAt El Itrnrrr.i sd le prepare pAni gi voinlelc, nu a disputat amplu in Frrtrste odrfi; cd, in locul, unde a venit v,lrba sd se aminteascd de,rpre gralic, s-a discutat incidental, qi nu printr-un ralionament 6ltrlrorat: r:5 noii eretici, pelagienij, carc vorbesc astfel despre et'lritrul vointei, tncAt nu mai lasi nici un fcl de loc graliei lui Dtnrtnereu, n-ar trebut' sd se sumefeasr:5 pret:rtm ci el ar fi ap6rat, fut rrr:r:ste <:d4i. cauza ltr; cd Pelagius insuqi s-a folosit in fals de Flgtrrrerrte lnatc din aceste cirli (I, l, l; l, Xll, 26; l, Xlll,28; l, l(lll, 29; l, XlV, 30; l, XVl, 134; II, 1,2; lI, XVI|l, 47;IlJ,l,2; lll, lll, Z; ttt. XVI, 46; IIl, XVI[, 49;]l\ XVIII, 50), dar cd lui Pelagius l.rt lirslruns in cartca al cdrei titlu a vtlit sd fie De natura et cd $|rilia (413-415, n.n); t:d zadalnic, deci, gAndest: sau cred ei gAndi, pelagienir, cd prin aceste cdr{i, in tare gralia nu a fost |rnt

12_

_____

E|_4yt4iy Augustin, Liberut arbitru
pi prin improprierea

Noti introductiud

13

disgulat irnpotriva incplilor lor, rezumAnd, in fine, cele sp in II, XX; III, X\,'III, III, XX qi lII, XXI, - splrse, pe care citii le poate urmdri singur, in traducerea de fati, p,rate singr ii observa c5 sunt argumente prin care SfAntul A,rgrrti, Ie i intr-adevdr, negatorilor graliei lovitura dc gratie. lati. prin urmar cd nici spre sfAr.gitul vielii sale, cAnd ii eia deja recunoscut rol doctrinar-fdrd de pereche, cAnd ne,rplatonismul gAnclirii s e,a la fel de sut,lim articulat qi recunoscut, .A.d teoria cunoast qi ontologismul ii elau admiratc, cAnd era cle_acum doctor al Biscricii, al gratiei gi al charititii, int-un cuvAnt, dor unive.sal, predir;*t,r-ul sublir,, care-gi asumase pi_i impusr:se lu adevdrul cd ni.i rl t;r'eatur6 ratinnali gi-nteleg6t.a.e nu sc-nlumir dc Ia sine i,sdqi" <:i n,mai qi numai de la lu"mina r\dev6rului qi lnlclepciunii irnuabile, prin acr:l sim{ inter.io., pr.,,1rri,. o*, inte'ior, gi p.in ca.e pa'ticip6m la ete'nitatea cuvantului. deve

dimpotriv5, a zis, iatd, in cartea a dcira, cE nu numai marile. chiar gi minimele bune nu pot fi decAt numar' qi numai de Acela de la Carele sunt bunele toate, aclicd, de Ia Durnneze amintind, apoi, ce a spus despre virruli (lt, XlX, 50) qi dcsp multe altele (II, XX, 34;lIl,xVIII, 50_51; IIl, XVllI,52j, r.".r"r,i, incaltea, qi accentuAnd cd, iath, inci cu multul gi cr,'multul erezia pelagiand sd sc fi niscut, astfel a disputat, precum ar

nelegiuiti impietate, creticii pelagieni ,o. i_., excludi,

in aceste cil$i Despre liberul arbitru, care n_au fost"hi.. scri impotriva pelagienilor., c,i numai gi nurnai impotriva manihei intmcAt, pe ahrnci, pe c6nd erau ele scrise, ei, pelagienii, nici existau; c5, deci. chiar gi-n aceste cdrti desprc tiU".It arbitru, a ldclt intrutritul despre gralia lui Dumnezeu, pc care, prin

amplu tratat5, el al fi sustinut cauza lor.q cd vointa este, desigu4 cea prin care se gi pdcdtuiegte qi se gi tudieqte hnie (:drept, nln): cd n, se pr:ate trdi drcpt gi pios de c5t,e m,ritori decat numai q nrunai dacd vointa este ajutatd, prin gralia 1uj Durnnezerr, .d .. elibereze de servitutea, prin care a foi f[cutd serva pdoahrlui, sd invingi uciile; cd acest beneficiu divinl Rrin care este libera dacd nu ar preintAmpina-o pe ea, i s-ar d{'d,ro,^r-, prin meri sale, qi, aQaT n-ar mai fi graFe, care este absolut graiis clatb, I despre care el a tratat indesat tn alte opere ale ,i", d*

cirnii noastrc lumin5 a lumii" mAntuitorul lostru, Dumnezeul qi Omul" r:d, adic5", intm cuvAnt ne naqtem ttrtru cuvAnt ne pagtem, intru cuvAnt ne petrecem, intru cuvAnt
t'rlnagtem, theologul, gAnditorul gi ornul despre care avea sE se

Hlruni cE, dupd apostoli, a onorat htme, marele filosof creqtin, cdruia

in cel mai inalt grad aceastd i se va acorda locul intAietdlii

itr istoria Biserioii qi a civilizaliei, geniul cdruia i-a fost dat, ca iloaltuia, s[ chintesenfieze, in scrierile sale, tezaurul gAndirii lumii atrtice gi si-l transmitd increqtinat lumii noi, alesul dintre cei aklpi, pe care Pronia l-a ales, s[ fie balan]a qi etalon iudicatrice ;rosteritSlii sale gi marele inspirator al gAndirii filosofice qi leligioase ulterioare, predestinatul a fi numit primul om modern. lR rnulte puncte cardinale ale gAndiii, mai mqdern decAt oricare dirr marii filosofi moderni ai lumii. numeascS-se ei Kant, tfurlrtlppenhauer, Kirkegaard, Hegel ori Nietzsche, acest mare autor runei doctrine esenlialmente catholice, ctitorul culturii iversale moderne, exegetul care-gi incheiase, in cvadmplul sdu os, lechrra sinoptici a amAnduror testamentelor gi care definea it armonizdrii lor, care mistui, cu un realism specific latin, tsul literal, carnal, corporal, al pulpei literrei, qi-l limuri pe cel rkrgic, il transcendi pe cel alegoric, pentru a se statornici in rrnalogic, secret, spiritual, misticul apologet, care, in De il.ote (400-416) qi ori de cAte ori a cuvAntat sau a scris despre ilrrtca persoanelor divine, vorbea inefahil inefabilul, magistrul, d6duse lumii manualul ce avea s[-qi cAqtige supranumele o1)us aureum, Enchiridion-ul (420), 9i, cugetAnd invizibilele, rsc malea sa sintezS, capodopera capodopelelor, Cetatea ' l\unnezeLt (413-426), care std la temelia gAndirii occidentale rrlcrnc, iatd, deci cd atunci cAnd, in fine, revine, in a[i,uni, asupra operei De libero o.rbitrio, nu doar cd nr,r tt'rrr:tr:a25, nu amendeazd qr nu conleazd absolut nimic, ci, tlrotrivS, reia aceleaqi argumente, prin care afirmd liberul rilrrr al vointei, qi le foloseqte, nemodificAndu-lc, ci rrrlizAnduJe, impotliva erreticilrr, pe care-i combituse deja Itll,,,,1icre ale sale qi care se tolosisold strAnrb de unele din c rf rglrmente in favoarea ct'c.,zici [or. Aceasta fiind invedcratd tltr {'rilrtlritd de SfAntul Augustin insursi, oricincr poate dejudeca

1.4

sL

4ra-4Yrytiy 4WYU1W

Notd, introductiud.

15

peste secolc' semrl arbi singur ce temeinicic poate si mai aibS' rcstaurato'Tl sau deopotriv[' n ecugetat a aotzd o6 f:::I':J-':: cAt s6 cic[, sinergia in aohrl mAntuirii, atAt, desigrrr, ,. ,,"*.. semipelagian' il;:;tt*ir-o gai,u'" qi mai strAmb6' au avut loc de-a lur Cert e c[' in multe controverse cc e' qi de alt timoului. SfAntul Augustin a fi cvendicd

rrristerii ale creqtinismului qi cuegti

in funclie de ine{abilitatea

;ffi#;;iir",
dreot. iar

ui'ei 'n', asta nu se datoreazi

ei

1

mplexitil
Dac[' in

H#;ffiJ"" " s;"i"l"i "go'ti'i"'

tt'"'"]

Tl].:?l

,r: trebuie imediat f6cut, sau cand eI confundS satisfacerea incaltea, deliciile ruriozitdlii qi voinp de a ntarea psalmilor, in tcr,ru.le, pL care i le prin semnificalia lltt6ntAndu-i urechile, in psihologia qi-i sc;urteazS adancurile qi l0xtului. El inaugureazS

. iia"orf"i Ar5,r.ti" s-a realizat sinteza rarissim6 dintre reali in ea s-a al grlcilor qi ;'tg-ttitm,l romanilor' ;;;;d a lui PIal

sptn

mirific sinteza di.tre dr.leJtict adAnc pitrunz1toare lui Aristotel' sau' cum s-a spu uif" f"f de profunda conceplie a lui Origen.qi gr11ia^9i d?'"1"" sinteza dintre suplelea spiritului ar ---^^- \/^-il- .,ol Mqre *i i.". Chrisosthtmul (Cf' E' Portali6'
0lr insugi

care accasra uPUrct seamb filosof decAt theolog' lnfluenla.pe aproape cd t ^--^-^;+-+ ^ na nqrr'rrr*Irl secolclor. este imens6, 9i r ---^ lil--^, fi tratat desprc libel , scriitor care sd vituPerar virtute sau vlclu' sabilitate, despre est salubru izvol augustinian (Cf' B'A'C'' Obras de livalistcr Seias, l)eL libre albedrio' in: este ;; .tl,.;t- III, illadrid, M(lMxl;utt' p' 247)' lncaltea'

rurntlariul sinelui insuqi. Eul descoperi cd voinla este pacea pe

faptul de a voi semnifir.i sfalqitul oricdrei ezit6ri, irrr:ertitudinif al oricirei indoieli, al oricirei violenle purcese din

i d"-".it, glorie ori

lrsupra unr)r ,,ce"-uri, totdeauna particulare qi izolate, ins[, e rrlrsolut difer.it, cand decizia e asupra fiinlei ins69i, in totalitatea-i;

16

Sf.

Auretiu Augustiry' Liberul arbitr!'-

Noti introductiud

17

una' dan insuEi a vrea aqa, a voi qi a putea nu-s decAt abso]ut

---,

ii

i"Jr," ".rl.ri trr chip incomprehensibil; cul nu poate voi vointa nu eul este mirluria ca voin15, dar se face ci pr'in r el voieqte' : realizarea sa; decizAndu-se' el J""oi"l sale, nu eut dispune
s-a decis deja;

in aceast[ d"cide'e, eul nu-qi cste propriul Tag]stru: siile sieqi; dacd eul e constrAns sE accepte cd Dumnezeu il d5 pe

dacS ia astfel cunogtiniS de sine insuqi, de propria-i.fiin1[, el se simte pe sine- in;uit 11 a".pri"ra"ar-r" d" libertatea-qi, fi altfel' dac6' fiind ceea ce este) pentru eternitate, 9i neputAnd
aqa, cuprins de

teami, disper6, aplecat.asupra lui insuli',11g"=]:1 o't"PLu ii'r6spunde c;umci, datorati pbcat'ului originar' "'-'r-'-ll:l: r[cump6r it la sratra rdcumpdrdtoarc 'si-gi gdseqte la ce sd recurg[ decAt gralra (cf. K;l'laspers, L:' s':"(: ph'!X:::::-:', .iJ'rt" -i-ril, "rJamle )zl .qq.;. Existd, in gandirea. s13""]{ Augustin, spun exegelii, o diferenld n-etd ]nle senslrrg]'i.":i: pen qi r'1" lib"t"lui arbltru, care diferenlS trebuie tlunoscutd vo{ld intmcAt *]i::1' :]l: i;, ;g;*. concepliei sale despre i"lafl"i"9,". uoi.,1, relevd in faptd llb:Tl s[u arbitru; aceas sa.le' nici facultate nu-i creeaz6, in niciunul din stadiilc eficacitatea sa, qi, de aici,.se fact Jfi"rt r,", dar. ea vaiazd intru unde episcopu c5 exista diferite grade ale libertlii. Peste tot, se intAlneqte aceasti dualitate Hipponei atinge antropologia,, cb el a ale Iiberul arbitru exista in prii-rl ,tm, de aici, faptul libertatea de a face bine' pe care ,arlri; aga, el t pi"id't t- toate ).x i.l^- ^,."^.1^ libertatea' putelea' adl('a' ' "J". 1 Cu -. ^t^ ci Adam poseda li},ertatea- Dutelea. adi<;d, de poseda. I rru pa"etri (pe de o parte,idam se g5"'sea intr-o situaJie-*:tll ptstllrer' t privillgiati, iir, *o-"tt ce era nu doar in posesra sdu arbitru nu cunoqtea inoi scrvitutea consecutlv iit "rrri aceastd libertate ii petmitea protop[rintelui sa ign fe"Jri, iir".tiu concupiscenlei qi s5 tindd {iresc spre Dumnezeu: etelna" pc cra consecin![, el putea, per meritum, dobAndi via]a dal trebuic' totodatA' h nou6 ea ne este acorclatS per 45ratiam, avea mtlrite fbr aminte c5, in chiar stadiul pti^tt, el nu putea totala qi nccesara O:'"-10."::] d", 9.16", fapt ce-qi are raliunea.in pdtratu ;'.;;i"i fa15 de Dumnezeu; Drepta.eea' chiar da''ir pe r':alc^r artritr-u' persevelnta este totdeauna in puterca libcmlui justiliei reclamd intotdeaurra ul ajutol divin' asta' tntrucA

;ff."

i.

;;

si mai pdcdtuiasca; ,,libertas" este, aqadar, in fiecare, (Apud A' rrrr atAt mai mare, cu cAt este mai mult ,,liberatus" (lrrudcl, Libertas et liberum arbitrium, in Enchiridion, Oevres rlc Saint Augustin, 9, Paris, Descl6e, de Brouwer et Cie, 1947,pp'
ulrsolut deloc

ilSl sqq., 413 sqq.). Aj", Sfa"t"f Augustin a pus, totodat[, primul dintre Pdrin]i, rlirtinctia esential[ intre libertate gi liberul arbitru, acesta din gi' trlrrrd firnd parte integrantd a minfii, unde strdluce imaginea, el este puterea de a voi, pe cAnd trr,r,nsecini6, indestiuctibil, ce lilrrrrtatea, identificati cu voinla, estc puterea de a face ceea va-si-zic[; libertatea este putinfa rr, rrlcge, Iibertate de r.rpliunc, tlbura, adicS' ,1,' ,, ,r, pdcdtui, intim legat6 de putinla de a nu se dupd pierderea, din vina sa' a r['.rr nu se pune in des<rrdine; fird nr','str:i puteri, omul nu mai posedS decAt o voinld, intreagi,

18

Sf.

Aureliu

Liberul arbitru
1

Notd, introductiud,

t9

nu indoiali, dar neputincioas[, de vreme ce ]iberul arbitu insursi primum mouens-u7.it' nicicAnd realiz,a binele, ba mult det ir.,fo.ibil, ceea ce-i o ,r",it^bila infirmitate, ceva mai aqa c5 numai 81"1]u.s.1,R1emd o carenl[ datorati culpei, lui Christos' ajutorului prin care voim, qi, asta, prin meritele forta de-a iu l,oir1"i d"pn."iti" prin'cupidita6 "fnf"re bine qi 'de-a i t" ulipi eficace; grali a-charitate .rrr"."rrrl este gralia Noului'festament -, rectific[ dclecta]iun

sfantul EtriltIu a ar6ta importanla pe care i-a acordat-o totdeauna
Atrgrrstin liberului arbitru al voinlei. Aqa, deci: ,,Neque enim urlirrrtatis arbitrium ideo tollitur, quia iuvatur; sed ideo iuvatur,

"h".itrt"t pe d"reapta cale qi-o orienteazd spre beatitudine; uni' rSticitd de .".i;t r1i", d""i, u libertalii prin gralia operantd qi trooyerll botez' vir gralre .sanctificatoare f.rtb; ii-t'tai care qterge, prin o are drept corglar [a"otrl"i. Doctrina graliei, care !:^:T il;;t4* n-a fost nic"iodatd expusi y Pro.fesso' qi' cu atAt n pu1in, discutat[ contradictt riu, in Biserit",t ]Ut6tlt"f.l] :1'$:
bio
+ar deduce caracterul fundamental al ortodoxiei grece acela de-a avea o anume repugnanlE de a ralio.naliza,dogr

0i rlr: aceea-i ajutat, fiindci nu-i inliturat. Cel care, intr-adev5r, ll zi,rr: Iui Dumnezeu: uAjutorul meu si fii' (Psal' XXII, 9), lilllrturiseqte ci el wea sd plineasci cea ce a poruncit, dar 9d $e fa (ltl Caiele a poruncit cere ajutorul ca si poatd (Ep' CLW!,10, liberului arbitm P,l ,., t. XXXIII, col. 677). Legea nu-i este suficientd

*t*

stabiliti qi interpretatd, prin lumina platonician[' de cit sur earl"6i Bis"ri"ii' Realit[tile triite in interiorul Bisericii unde totul se-nf[goard aici, situate pe un plan spiritual, clar-obscurui misterului' Ar fi vorba de un pragmatl pr"r-u,ofor, cdruia ii r6mAn striine qi psihologismul pur' irUrlfnaff" discursului, de unde, o predomin"Td '.thlott'-! ct .p"f"ri"L, care inspirl secret intreaga religie .Ortodox.[' tT:"::li !i-l ;;*U," expresia plenara in viala 11cr11nantaluqi frurrtul ascer floarea

nu trebuie sd se sume{easci 9i s[ putelile proprii, intrucAt ,,nu ale voinlei, ci, mai 16'rrrrrcad5-n ale vanit[1ii-s ele" (1d., 18, lbid., col. 683), iar: ,,libertas ro gratia non est libertas, sed contumacia", adic6: ,,Iibertatea 'r1 grafie nu-i libertate, ci contumacie" (Id., 17, ibid', col' 682), nrcAt, dersi nu-i nici o indoiald cd exist[ liberul arbttru, t()statea lui nu-i, totuqi, suficientd, dacd nu-i este ajutati l'irnritatea, gi nurnai astfel: ,,Haec enim vohrntas libera tanto it liberior quanto sanior: tanto autem sanior, quanto divinae
Bl voinlei, aqa cd nimeni
ru :

3""J'ir.r"i. .rga"irrr", mental[,

de traditionale (Cf. My.rha I-'ot-Borodine' La -diificaLion pp' 192-3;187-8| homme, Ed. d; Cerf, Paris, 1970, -'lbt in limbaiul abstract qi elevat al filosofiei vorbeqte gratis dat[ SfAntul Augustin despre libeiul arbitru 9i gralia Inilislbfll of"r"t" scrle dupd naqterea er eziei.pelagiene' lile.ului arbitm qi gratuitatca graliei sunt, deopotriv6'. postul

xrrtrl arbitru, prin oricAti qtiin!5 a legii ar excela, nu va avea, rrioi un chip, soliditatea justiliei, ci umflarea impiei superbii lurnoalea exitioasd" (1d., 5, ibid., col. 675)' (ieea ce-l deosebeqte pe SfAntul Augustin de oricare dintre

ricordiae gratiaeque subiectior", adic5:,,Aceastd voin!6 liberd fi. intr-adev[r, cu atAt mai liber6, cu cAt mai sdnitoasi: cu , ins[, mai sinStoas[, cu cAt mai supusi divinei misericordii grrrliei" (I'1., B, ibid., col. 6'76), citci,,pirdsit de divinul ajutor,

rrlrinele filosofice, numeascS-se ele stoicism, epicurism,

in,EqtstoLe,, yt1 .op:l"' ;i;;;;";,.ate; inc"altea, i" "eI"ltlt" incidental qi conjr.rnctur I".*a, qi-n Predici, unde trateazd intr-o mirifi

libertatea, liberul arbitru qi gralia, intAlnim' de formulSri ce au avut da stilisticd, o ."*i "fllr."."".rta cclc ce ,6-rrfru.,t" ii^prl, diinuind memorabile' Aleg' in -urmc€ mai restrAnsi' tocm exemple din aceste oper"e' dc-o circulalie

20

Sf"

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Noti

introductiud.

21

(Ep. ClXItll, 15, ibid., col. 739), intrucAt: ,,lex libertatis le ,,Le6Jca Iibertdlii este legea charitdlii" ( .19, ibid., col. 740). Daci voim cu adevdrat sd apdrdm li arbitru, sd nu ne rdzboim cu de unde este f5cut el liber, dacd ne rizboim impotriva graliei, prin care este liberat li nostru arbitru, sd se decline fa!5 de rdu qi sd-nclihe sE facd voim ca insugi arbitriul nostru s5 rdmAn5 captiv inc6 (Cf. CCXVIL III, B, ibid., col. 981). Dovada insuficienlei voinlei si este insiqi rugdciunea, c6ci: ,,lpsa quippe oratio admonet te indigeas adiutorio Domini tui, ne spem bene vivendi in te Oras enim non iam ut accipias divitias et honores pr saeculi, aut aliquid vanitatis humanae, sed ne intres i tentationem: quod utique gi homo sibi praestare posset non posceretul orando. Quapropter, ut non rntremus tentationem, si voluntas sufficeret, non oraremus, c[uae tamen
charitatis est", adicd,

ut valeamus quod voluerimus, cum ipso

deesset, nec orare possemus. Adsit enim ut velimus, oremus aute

donante

sapuerimus. Quod bonum quoniam iam coepisti, est unde grati agas. Quid enim habes guod non accepisti? Si autem cave ne glorieris quasi non acceperis (l Cor., Id 7), hoc est, qu ex te ipso habere pohreris. Sciens autem unde acceperis, ab i pete ut perficiatur, a quo datum est ut inciperetur. Cum ti itague et tremore tuam salutem operare. Deus este enim operatur in te et velle, et perficere, pro bana voluntate (Philipp II, XII, 13). quoniam praeparatur voluntas a Donrino (Prov., VII 35, sec. LXX) atque ab ipso gressus hominis diriguntur, et vi eius volet (PsaL. XXXII,2i3). Haec cogitatio sancta servabit te, sapientiam tua pietas sit, id est, ut ex Deo sis bonus, et Chri gratiae non ingratus", adicd: ,,Rugdciunea insdgi i1i atrage 1i tncaltea, luarea aminte cd duci lipsd de ajutorul Domnului cn si nu-gi pui in tine speranla de-a trSi drept. Te rogi, intr-adevdr de-acum, nu s5 primeqti bog5liile qi onorurile prezentului ori t:cva dc-alc vanitltii r;mane. ci sI nu intri in tentatiune. (re, desiglrr, dacd omul gr-ar putea-r) presta siegi voind, n-ar cerutd prin rugdciunc. l)reptaccea, dacd voinla ar fi sufici sd mr intrint it1 tentatiune. nu ne-arn ruga; carea, dao6, totugi ar lipsi, nu am putea nir:i sd ne rugdm: Sd fie deci de fald ca

v()im, sA ne rugdm ins6, cum, Insuqi diruindu-ne, vom fi-nleles drept, si fim in stare de ceea ce vom fi voit. Bine, pe care, fiindc5 l-ai primit deia, ai de unde sd aduci mulgrnin. intr-adevir, ce ai ()o nu ai primit. Dac6, insd, ai primit, pdzegte-te sd nu cumva sd te sumefeqti, ca qi cum n-ai fi primit" (I Cor., IV.7): ca 9i cum ai putea, adic6, avea de la tine insuli, $tiutor, insi, de unde ai primit, de la Acela cere sE se desdvArqeascS, de cdtre Carele s-a dat s6 inceap5. $i, astfel, cu teamd qi tremur htcreazil-ti sinetatea ta. Dumnezeu este, tntr-adevir, Cel Carele l:ucreazil intru tine 9i a voi, qi a des[vArgi, pentru buna voinl[ (Filip.,lI, 1.2,13): fiindci voinla este pregitit5 de cStre Domnul (Prou', YIll,35, sec. LXX), 6i de cdtre El insuqi diriguifi sunt pagii omului, qi va voi calea lui (Psal. XXXI/I,23). Aoeast6 cugetare sacrd te va serwi pe tine, ca tnlelepciunea ta sE fie pietatea, adic5, si fii bun de la Dumnezeu, qi nu ingrat graliei lui Christos (Ep. CCXWI,3, ibid.. col. 990). Starea vechii libertdfi a leformat-o venirea lui Christos. In Adam s-e aritat de ce-i in stare libeml arbitru in privinla morgii, intru (lhristos, de ce-i ln stare aiutorul lui Dumnezeu in privinla vielii' l)umnezeu nu a dat nim[nui libertatea de a face rdul, altfel nu ne justifici pedeapsa. Protop4rintele nostm a fost, el insuqi, liber u face binele qi liber a nu face rdul. Cine socoate cd atunci, cAnd Domnul va veni sd judece lumea, nu va fi judecat dupi lucririle ' sole oF4ul, care deja s-a putut folosi prin etate de libeml arbitm, greqe;te, dupd cum greqeqte gi cel ce socoate cE gralia lui Duqnezeu este dati dup5 meritele omeneqti (Cf. Ep. CCXT l, ibid., col. 971). Prin insuqi faptul, aqadar, ci Domnul a venit si

uolveze lumea qi ci va veni sd o judece, se-n-credinleazd rloopotriv6 gralia qi liberul arbitru (CI Ep. CCII/,2, ibid., col. l)69). Libeml arbitru nu trebuie apSrat astfel, incAt s[ i se atribuie 111i, f6rd gralia lui Dumnezeu, bunele lucrbri, nici gralia lui f)r;pnezeu nu trebuie asffel apdrati, incAt, cvazisigrri de ea, sd fio-ndrigite lucrirife rBle. Credinla catholicd nu neagd liberul nrhitr-u nici in viala bund, nici in viata rea, dar nici nu-i atribuie hri atAta, incflt sd fie-n stare de ceva fdrd grafia lui Dumnezeu, fir: ca sE se gonverteasc6 $in r'6u in bine, fie ca s[-nainteze lrr.rlseverent lntru !ine, fie s-ajungd la binele sempitern, de unde rir nrr se mai teamd cd este lipsit (Cf. Ep CCX\ 4, ibid., col. 973).

4_

Aureliu +!ELs]"" t i!:t4Lg!91t'y ____--9i.-4!\e!!! Ausustin, "!!7!
Sf.

Notd' introductiud,

23

si fir Prin insursi faptul cd surttcm sfhtuili qi ni se pomnceqte in{clepli qi s[-nlelegel]r se re(rurgc [a-obedienfa loastr6' "tt".l nu exrsti p,,ut" tb.rolut exisia {[ri libclul arbrtru, d"fd,-"J* niri rrn {cl ilc rnoarte a sufletului rnai rea decAt libertatea erofll (t)1. tip. Cl, lbrd.., col. 400), i'rr litrertatea Fiu $"1,i::)ii: i".-t ,t" sut picat (De uero "eLig,' Xl',76, P'L', t XXXI\''

ttocali esti.s; Latflum ne libertatem tn occastonen 13) carnis cleLis, sed per cltarilaLem seruile inuicem (Calat'' V' surr: Non ergo dicat cristianus: ulibcr sunt, in libertatem vacatus s;"r,rr.""r"rr, sed rcdemPtus sunr, et ipsa redernptirlne libe a volunti effectus sum, faciam quoi vc'lo' nelno me prohibeat
Li.berlatem

facis' serwrs mea, si liber sumr. Scd si ista voluntate peccatum elgo libertatc abuti ad libere peccandum' sed r

p".'""rt. Noli

IJ ...t p"""tnir*. Illrit enirn

voluntas tua libera' :i fueilt d Eris liber, si fueris scr\-rls; li'ber peccati, serr''us iustitae;

Lfortnlo, Cum serui essetis peccati Lib.eri .eratis ,i"it':::";,rur"o, liberali a Peccoto, '"'lui ot'Len' l'octi Deo' habetis Jruct t)estrLtm in sarictil'ical,ionr:m, linem uero uitam aetern (tlom.,Vi, 20, 22). Hoc c(inelnur, id agamus"' adic6: "Aceasti Liberul estc libertatea noastrS, fra1ilor, si fim iiberali de c6trc
;;i, liberAndu-ne,

si

nc facd pe noi sert'i:..eram' intr-adev6r;

ser

trupiditefli, Iiberali, ^m ":: Hr;,ili,' ioi, tnr,ri, /i'aliLot, oli /bsL che.mali tntru l.ibertat: ci pri ,ri*oi .sd ntL'ctaPi liLerialea tnt'ru ocaziunea cdrnii.' de zic6' charitol.e seru/1i. unul oLtuia (Calat', V, 13)- Sa nu scrv,erl clcqtinul: ns.,r,i lib"r', am fost chemat intru libertate; prin irrsdqi riscumpirarea am d .1..r1 r,r,, fost riscumpirat, ,si op liber'. sd fac ce vreaul dac[-s libt:r', nirncnea si nu md far-:r pdcatu clc la vclinla rrcar. Dru', dttcd pril ac:easti voin![ aceast ..,rr'r-ti pitratului. Nu vot, aqirdar', sd aYtuzczi dc

f,,.i flculi .servii. charitalii' Otli

"gti

24

Sf. Aureliu

Liberul arbitru

Notd introductiud,

25

honorem' erectus a pulve cst ad imaginem Dei: levatus in hunc

rationalem' lt""p"?1',1:t erectus a terra, ""c"pit animam t''*"iU"t bestiss' pecorbius' volatilibr rationis ipsius vivacittl"

-l;--

lrrre dobitoc se plAnge de pdcat, care pasire se teme de gheena f'*rului etern? Fiindcd participarca ci la viala etern5-i rnli, nules lricele miseriilor. Omul, insd, fiindcd a fost fdc;ut, el, care sd fie
ir

0i."1'u;

ff[::

'

rar--o";i

rtru

""i* l":ll.n:l",ti:::::-i"$ tum est ad imasinem Deir
t'".";"i'-'1'!^i1':i
pecu's

vier{a

euomo Quod emm X#:l';"." miseriam'
-*l

l":I plan t.at P""""l9L-Ti
sij"::

$urPa

tri-ai

avis timet gehennam ignis aeterni? Quia ""11"^:'::l"l:::t c1na racl ;;;"" ;", nulli stimuli miseriarum' Homo autem' u""" est qui sit in beata "i leoasti' elisisti me: ideo sequrtur cr,ri. -ut" vixit. Ergo: Quia Lb erum arbitrium S*l " ffiiJ.'iil"irri-r.umi"m, et per hanc rationem pecoribus d"Til:i:,]: non faceres meliorem, non me sequereturme' et per iustiti Iiberum levasti la f:W *ari",^rr'f iudicium elrsrstr ,lr,dl',tatu'ai"a: ,,De m-ai' surp atu-m-ai' ind.ienat iu n ii Tale, 1:iina"a '- a 'far Doamne' intru Adam: mAnie crl care '"''o' ^ Ii insiqr acea manle ne-am alipit strans' m'ani fj_r_-. --Xcil. i-.nhitirii^ mania dintru massa p5catului: dup f ):^ t:-^ #ii Si noi oarecdnd din fire tii -Ani, ,i"" Dom.,,l: Mdnia lui Du -..,.^,,tnxcn, intnt unulndscutul Fi rdmdne asuPrc, Lut, Jttndca nLt a crezut nu zice.: lui Dumnez"u ltoo', lll, aol' l"tt-"devir' Yuit'" 1 ;1#;:;;;;":;i^;"p; lui, ci, rdmdne asupra lui: riindcs. t-"li*f..1T se qterge intru carea tL" "*"* :"::;,!:::;I. aceasta: Findcd indltatu-m::J".?:#;"" ;tt""-to""t zice: l'iindc6 m-ai ridicat' surpatu-m'al' lnt'-tJevir, nu cr: I'ii ndcd tndl{atu'm ;ffi ?\ -t "'! 1!!:f :: a fost fdcut dupi imaglnea asta? Omul, pus intru onoare' din pulb t.),,mnozcrr. tniltat intru aceastS onoare, ridicat

*"ll19Tji:: :::,TI

;::#;;i"al'',L1tr

;n#;:t#;;;;'tt'**"'i-

1

#-llffi#:'.u*t", "u*;;;-;"'

;;" i,

*:

:'

:ff;:l:Ii.,iH?*, iur'H:T";.T a ----- -^^l^ dintre acelea' vivacitatea raliunii i"*qi Oare' intr-adevir' dintre ;;;;1;1.iJg"fi ie Ce"i''<riunaniciuna :1" :: ele l1::':"::l dintre l:i. i'" Precum :" #;;;;ilipi*''"'"''
;,'nl;;,;u.
miserie' lntr niciuna dintre ele nu are acastd

lillcrul arbitru, ,si, prin aceastd raliune, nu mi fdceai mai bun r'lecAt dobitoaccle, nu rnd urma pe mine, pac[tuitorul, just[ rlnmnarea. Deci, prin liberul arbitru inillatu-m-ai pe minc qi ltrin judecata justiliei surpatu-m-ai pe mine" (Enar. in. Psal' i'll, tt, itia., col. 1302). Nu aqa au fost constituite lucrdrile lui l)rrmnezeu. incAt cratura, constituitd intm liberul arbitru, sd hrvrng6 voinla Cratorului, chiar dacd face impotriva voinlei l-ui' l)trrnnezeu nu wea s5 pdcdhrieqti, cici prohibegte pdcatul; totuqi, drtcd vei fi p5c6tuit, s5 nu socoli ci omul a f5cut ceea cc a voit qi rr.rr-ntAmplat ceea ce Dumnezeu nu a voit. intr-adevdr precum Voieqte ca omul si nu pic6tuiascr[, aqa voie"ste s6-i dea cru1are in cele lllrr:ituitorrlui, ca si se reintoarcd qi si tr'diasc[; aqa wea, tlitr urm6, sdJ pcdepseasr:E pe pcrseveratorul intru pdcat, ca sd tnr scape contumacele de puterca justiliei. Aqa, orice vei fi ales, lnr-i va lipsi Omnipotentului de unde s5-9i plineasci dintru tine tirirrfa Sa (Cl. Enar. in. Psal. espre liberul in predici, cAnd vorbcrs ile sblimului' &t'lritru, tonul retorllui atinge. A6r. Dumrezeu i-a dat omului liberul arbitru, qi, dacd wea omul, lari u fost paie. astizi se face grAu: dac[ se intoarni pe sine de la ntvAntul lui Dumnezeu, ast6zi se face paie (Cf. Serm. CCLI, P'l'', XXXVII, col. 1175). Prin a voi rdul, omul a pierdut, aqadar, a strige el, prin umare: ,,Vendidi me, ;ttttr:a binele. VAndutu-s-a, It,rlime me: r,endidi me arbitrio meo, redime sanguine tuo. In Vnrrr.litore erubescat superbia, in redernptore glorietur gratia", grlic[,:,,VAndutu-m-am, rSscump[r6-m5: vAndutu^-m-am prin ht'lritriul rneu, rdscumpdr6-m6 prin sAngelo Tiu. In vAnzitor rirsr:5 superbia, in tdscumpirdtor glrrifice-se gralia" (Serm' ,[,[, II, 2, ibid., col. 187). Pelsorrificat, liberu] arbitru e supus lm;rrccaliei: ,,O malum liberunr arbitrium sine l)eo Flxpcrti

26

Notd, introductiud

27

surlus quid valeat sine Deo' ldeo miseri facti sumus" qura sr D"o qrid valeat exprerti sumus' Experti ergo tandem aliquan ^: I/^^ ,rov".i-r., et ueniie ad.oremus eum' et Proslernomur ei' I/eni qt adoremus eL prosternamur ilLi, et fleamus corom Domino nos' Ec {ecit nos Jbcit; ut perditos nos per nos, reficiat nos qui factus est homo, et pcr libemm arbitriumlfactus est mal honus homo: quando facturus est bonum hominem malus homo liberum arbitrium deserens Deum? Servare se non poturt bonum, et facturus est se nlalus bonum? Cum esset bonus' se servar.it bonurn; at cum sit malum dicit: uFacio me reficiat te qur permar Quid facis malus, qui pelisti bonus, nisi adici,, ,O ,art, i[ri de Dumnezeu, Iiber arbitr b'onus?", De ac Experimentat-am de ce-i, firi de Dumnezeu, in stare' miseri, fiindcd experimentat-am de ce-i' firi am fost fdculi Dumnezen, in stare. Experimentali, deci, noi s[ qtim' cAndva' cele din urm5, 9i uenili, sd-L adordm pe El, Si sd I ne pr Lui. l/enipi sd-L adordm, Ei sd I ne posterncim I'ui, 9i sd tnaintea'DomnuLui Carele ne-a fdcut Pe noi, ca, pe noi' pierd prin noi, si ne refac[ pe noi Cel-Carele ne-a fdcut pe noi' la Lrn . fost ficut omu[, qi, prin liberul arbitru, ficutu-s-a r omul: cAnd, pdrisindu-L, prin liberul arbitru, pe Dumnez are sE ," fu"d omul rdu om bun? Bunul nu s-a putut pistra

lrinelui (: creatura, fiecare in parte), a binelui foarte (: creatura irr totalitatea-i) qi a suprem binelui (: Creatorul), bine qi bine lirarte, unde rdul nu-i absolut nimic alta dec6t numai qi numai priva{iune (lips[) a binelui, conform celebrei invoca]ii din nu

pulin celebla Rugiciune clin SoliLocuii: ,,Dumnezeule, Carele rru faci rdul, gi faci c5 nu existd atotriul" (Cfl. Soli.l., P.L., t. XXXII, 1,2, col.869). Aga, in aceastd diferenti dintre Creator qi r:r'eatur6, este definitd qi voinla liber6, firi de care creatura ralional5 ar fi fost, intr-adevdr, imperfectS. ,,Omne quod fit, ei a rluo fit par esse non potest. Alioquin iustitia, quae sua cuique lribuere debet, de rebus auferatur necesse est. Hominem ergo l)cus cum fecit, quanquam optimum fecerit; non tamen id fecit rpod erat ipse. Melior autem horno est qui voluntate, guam qui nccesitate bonus est. Voluntas igitur libera danda homini fuit", trdic6: ,,Nimic ce-i f[cut nu-i poate fi egal celui de c[tre cine-i
rrrai
rrr:

prin liberul albitru, dar c;6, acum sAngerAndi, nu m1i 1st1 leitrr sta.e ,5 se insinStoqeasc6 srngur'6 pe sine, revine, ca un din predici (Ct. Sernz' CLI4,lbid', col' 850; ibid'' in multe 877; ()Cl,XXl/\il, 1b;d'., col. 1268), dupd cum revine qi ideea omul, eliberAndu-se pe sine insuqi de riu, nu poate fi rinit t'Itre altul ((if. Serm. XLll.;bld.., t:'i' 253; CCXCl4l, rbid'' St'".rtrt Augustin a-nvi1at 9i continud sh-nvc{e lumea gAndeasci in trel mai profund ^sentiment creqtrrr) crealronrst) limil sfera libertdlii e*purgaie dc urnbrele oricdrri dualism' in
1136i3

aceasta, cd natura uman6 a fost

in stare sd se rdneasci pe

s

sq.).

liicut. Altrninteri, jusiilia, care trebuie s6-i atribuie fiecdruia ceea i se cuvine, e necesar si fie eliminatd din toate situaliile. Deci, crrm pe om l-a fdcut Dumnezelll ctt toate cd l-a fdcut optim, nu l-a f[cut, tohrqi, ceea ce era El insugi. Este mai bun, insi, omul, care-i bun prin voin1d decAt care-i bun prin necesitate. Voinla lilrcrd, trebuia, aqadar, sd-i fie dat5 omului" (De diu'quaest. l,XXXIil, Il, De libero arbitlio, P.L., t. XL, col. 11). De unde se jrrstifici gi providenla in raport cu-ntAmplarea gi temeraml, cici. ,,Quidquid casu fit, temere fit' quidquid temere fit, non fit lrrrrvidentia. Si ergo casu aliqua fiunt in mundo, non providentia rrrriversus mundus administrarur. Si non providentia universus rtrundus administratur, est ergo aliqua natura atque suhstantia rluae ad opus providentiae non pertineat. Omne autem quod lst, in quantum est, bonum est. Summe enim est illud bonum, cuius participatione sunt bona caetera. Et omne quod mutabile (lst, non pel se ipsum, sed boni immutabilis participatione, in (luantum est, bonum est. Porro illucl bonum, cuius participatione xrrnt bona caetera quaocumquc sunt? tlon per aliud, scd per se ipsum bonum est, quam divinam etiam providentiam vocamus. Nihil igitur casu fit r'n mundo. Hoc constituto, consequens videtur rrt quidquid irr mundo gelitrrr', partim dMnitus geratul', partim rrostra voluntate. Deus enim quavis hrtmine optimo et iustissirno

28

Sf . Aureliu Augustin,

I'tleyt qli*y
I

Notd, introductiud'

29

autem longe atque imc<-rrnparabiliter meliol et iusti<ll est' Iustus

,"gi.t. et gulberrrans universa, nullarn f o"l"T -:'i1l,1t^ :l:i

numai dac[ va fi ajutat de citre Dumnezeu. intr-ade'r'[l, acel prirn om a plimit drept liberul arbitru, qi Dumnezeu a pus inaintea lui, preoum zice Scriptura, focul gi apa: spre cct're uei fi uoit, zice, tnti,nde mttna ta (Ebl. XV, 17). Focul alesu-l-a, a l6sat

fdcut prin' Ia-ntAmplare e temerar fdcut: orice-i temerar ficut nu-i sunt deci, fdcute unele la-ntAmplare' Dac5, in lume, ;;JlF

nu-i administratd Prin Provid administrati Prin Proudenld naturi sau substanli care sd Tot ceea ce este, ins[, in cAt est este acel bun, Prin ParticiPare tot ceea ce este mutabil, nu prin sine insuqi, ci prin parhcrparea

mai' noastr6. Dumnezeu este, ins6, cu multul qi incomparabil oricare om optim qi atotiust' Justul'. tnsio' U"" gl mai just decAt nu i*pare6.rar-Ie qi guvernAndu-le pe toate, in nici un chip cuiva pe nemerit Y'o, p:d"-"pti ul i"g'aa*" .a i ." upfi.," l]:1:l Meritul, inss' al pe{epsei'i vreun premiului este fapta dreapt6' Nioi pdcatull pa"t*ft

iil;;

-".ltrt

;; ,r;,#;

i'"-i'

rnuritoare, libelului arbitru, nu s[-mplineascd omul cum va fi voit justilia, ci, prin pietate suplicantS, prin darrrl Ciruia sd poat[ sd o-mplin ad. Simpl:qu. I, 14. ibid., col. 108), de foarte mult in stare, ba chiar este, cc este el, oare, intru vAndulii sub picat, in stare" (Idem, qu [I,
21,

lT?,

ibid., cci. 126)? in limbajul artelor liberale, armat de proprietatea dialectrcii ente in acea
conselTrnate

sE permitd sE Zo1. 17). Jine, agaiar, de ominpotenla Creatorului arbitru, 1i"," de justilia p,.o',r"rird din libe.,l

iJ."f"i"

ugustin pe Andu-l prin
argumente r:are vizeaz6 diferenla dintre creator qi creaturd,

Justului s5 ,,,

permitd nepedepsite (Cf ' De diu' daem'' ibid'' 'l-ine, iariqi, de ficitorul miscricordiei sd qi-rr col. 581 sqq.) ce poate ti' invedereze,'sd iertc ,si sd rdscumpere, intrucAt: "de arbitru neaiutrrt s-a-nvederat intru intr-adevdr. in stare liberul nu' insuqi Adam. La rdu igi este suficient sieqi, la bine'

l"

{up1-cuT

,'Jr., rd.lui, picatul o,iginar, meritul
arbitru qi, desigur, gra{ia. Suntem, aqadar,

qi demeritul, liberul in 392, la Hippona'

Afldm do la Possidius, din lita Augustini, cap.VI, cumcd, atunt:i, rrctatea cra plini de rnorbul ereziei uranihee qi ci pcstilenla-i

30

Sf.

Aureliu Augusti;n,

Lib"f! tiltt y

Notd introducti.ud,

31

suhiectului desbaterii, Augustin voind s5 me1!in6 disputa strict

notabilitililor cet[1ii, t[bli1ele, in sald se {icu linirste; lud intAi cuvAntul Augustin, care, voind, impotriva doctrinei manihee,

gintei intunericului, pe care o ndscociri rnaniheii, nu trebuia ,'ri"i .a trimiti aici sufletele, partea substanlei sale, adic5, dupd doctrina maniheilor, unde s5 pdtimeasci atatea qi atatea necazuil dar:6, ins5, Dumnezeu a putut pdtimi ceva din partea gintei intunericului, El nu este inviolabil' EvitAnd, cu argumentele dialecticii, multele hdfquri, in care voia si-l atrgd maniheul, care se codea cu orice chip si rispundi la intrebirile pe care i Ie il fo4eazd pe cuvAntul lui ce qi credeau, t atAt de mult indignarea explodd in vacarm' Disputa se asistenta, incAt intrerupse, urmAnd sd se continue-n ziua urm6toare' A doua zi, l"ortunatus incercd s5-9i apele dualismul siu, dar Augustin conduse astfel disputa, presAndu-l cu argumentul amintit, pAnE

fnu

doud zile. incd de la inceput, intre Augustin 9i Fortunatus

.r.r"rri,

clrm era de agteptat, o anume distan!6 in privinfa'

32

_

_ Sf. Auretl" 4ygy'tirlbr4'!!\fy--

Notd, introductiua

33

ins6, nu este cel care cautd s[ se ajute de lreo materie, de unde sd facd oeea ce wea; de unde este consecvent ca, dupi credinla adev6rat[, toate pe care l)umnezetle-a f6cut prin CuvAntul qi

rdspunde cd el aqa crede, dar toate care au fost {dcute. Maniheul constatd c[ f[cutele consunS, dar, fiindci-gi sunt loruqi inconveniente. crede el, din insuqi acest fapt rezulti cd nu exist6 doar o singuri substan!5, chiar dac5 f[cutele au fost ficute din porunca uneia, c6, aqa cum o aratd lucrurile tnsele, nu au nimic similar firtnericul gi lurnina, nimic similar, adevdrul
care Augustin

ii

'ldtdl meu ceresc, ua fi eradicat, Si ua fi aruncat tn foc, fiindcd nu face Jructe bune (Mo.t., XY, grosolan, deduce c6, in aceastd a oorpului, alta, ins5, eternS, a
ei, maniheii, o cred fiinla lui
pdcatului nostl'u,
ele,

l"::rjxi,*;,Txl
urnnezeu le-a 9i fdcut

si le simqim

cdderii omului, care n-a vrrit sd pdzeascd legea lui l)umnezeu' Sr.rfletului ralional, intradevdr, oare este in om, i-a dat l)umnezeu liberul arbitru. Cici aqa se putea sd ajbd meritul, dacd suntem

34

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Notd introductiud.

35

buni prin voinl6, nu prin necesitate. Cum se cuvenea, aqadar, sA fie bun, nu prin necesitate, ci prin vtlinfi, se cuvenea ca Dumnezeu s6-i dea sufletului liberul arbitru. Acestui suflet, ins6, ascultitomlui legilor sale, i le-a supus f5r5 adversitate pe toate:" s6-i serveasc[ Iuitoate celelalte pe c.are Dumnezeu le-a zidit, dacl qi el insuqi ar fi voit sd-i serveascd lui Dumnezqr' Daci 1-1 fi" voit, insa, si-i serveascd el lui Dumnezew, cele ce ti'serveau lui, se" converteau intla pedeapsa lui. Dreptaceea, daci toate le-a rAnduit' Dumnezeu, gi sunt bune, nici Dumnezeu nu pitimeqte rdul' La care Forfunatus rispunde c5, -ntr-adev6r, Dumnezeu nu pdtimeqte r6ul, dar il previne, gi nu temerar, ci prin virtute qi pregtiin!6, qi; voind si concludd cumcS libera facultate de a tr6i nu-i dat6 decat numai unde este c[derea, aduce in sprijinul s6u urmdt6arele

ficut pe amAndoud una, qi surpAnd peretele din mijloc al despd4irii, ura in carnea Sa, deqertAnd prin decrete legea
mandatelor, sd-i zideasc6 pe doi intru Sine Insuqi, in unul noul trm, f[cAnd pacea, s6-i reconcilieze, pe amAndoi intr-un corp, lui I)umnezeu, prin cruce, omorAnd ura intrr Sine Insuqi' $i venind va binevestit pace voud, care erali departe, gi pace lor, care erau aproape. F-iindcd prin El insuqi avem -qi unii, qi allii intr-un singur spirit acces Ia Tat[I" (Efes., Il, 1-1S). in replic5, Augr-rstin ii arati cii acest fragment din Apost<-,I, pe care I-a citat, este mai mult in sprijinul credinfei sale decAt in sprijinul credinlei manihee, mai

toli am trdit, cAndva, intru dorinlele cdrni noastre, fdc[tori ai vointelor sfaturilor cirnii, 9i eram nah-rral fiii mAniei, precum gi ceilahi. Dumnezeu, ins6, Carele este bogat intru toata-ndurarea; s-a-ndurat de noi. Si, cum eram morti prin p6cate, n convivificat pe noi tntru Christos, prin a c6rui gralie ali ficuli salvaqi, qi impreund cr-r El ne-a colocat intru cereqti cu

christos, sd arate secolelelor r.iitoare abundenti bogalra gralieil sale prin bunatatea asupra noastr.S intru lsus christos. Prin gra]ie, intr-adev6a sunteli salvat-i prin credinl6: Ei asta nu de la voi, c6ci este darul lui Dumnezeu, nu dintru lucr'5ri, ca sd nu se glorifice cineva. Suntem, intr-adevir, fipitura Lui Insuqi, creali int Christos, intm lucrdrile bune, pe care le-a preg6tit Dumnezeui sd umbldm intru ele. l'-apt pentru t)arc, sd vd aducegi aminte voi eragi ginte intn-r carne, care erati numiti prepul, a"p1 ,rrrir"qte circumcizie ficut6, cu mAna, in carne, fii "" ," in acel timp fdri Christos, alienali dc convietuirea lui Israe era1i. qi str[ini ai testamentelor, neavAnd speran]a promisiunii, qi f6rt Durrrnezeu in ar:east6 lumc. Acum, insd, intru Christos Isus, c;are, cAndva, era{i departe, a}i fost f6rruli aproape intru sAr lui Christos. El insuqi este, intr-adevir, pacea noa'stre, Carele
:

intAi, fiindci liberul arbitru, prin care el, Augustin, a zis ci se {ace cd sufletul p[cdtuieqte, a fost indesa! exprimat aici, cAnd Apostolul a numit pdcatele qi cAnd a zis cd reconcilierea noastr6 cu Dumnezeu se face prin Isus Christos. Picituind, intr-adevdr, nc-am instrSinat de Dumnezeu; finAnd, ins5, prcceptele lui Christos, ne reconciliem cu Dumnezet\ ca noi, care eram morli prin p[cate, pizind preceptele Lui, si fim vivificali qi si avem pacea, intr-un singur spirit, cu El, fa16 de Carele, nepSzAnd preceptele Lui, ne-am instr'dinat, precum se^predicd in credinla .o, d".p." primul om care a fost constituit. il intreabS, apoi, pe Fbrtunatus, in cel chip putea avea, conform fragmentului pe care l-a citit, pdcate, daci o naturi contrard ne cr.rnstrAnge pe noi s5 facem ceea ce facem, intn-rcAt, cine-i constrAns prin necesitate sd fac6. ceva, nu p6c[tuieqte, cine, insi, p6cdtuiegte, prin liberul arbitru pdcdtuieqte. De ce, apoi, sd ne fie nou6 poruncit6 penitenta, dacd noi nu faccm nimic riu? $i-ntreabi' iardqi, cui ii este dat6 indulgenla pdcatelot, noui, ori gintei intunericului, cici, clac5 ii este datd gintei intunericului indulgenla pdcatelor, va impdr[1i dimpreund cu Dumnezeu gi ea, primind indulgenla plcatelor, daci, ins[, ne este datd noud indulgen]a p6catelor, c-nvederat c-am pScdtuit prin voint6, intrucAt este-ndestul de pr'ostoqte a i se da iertare celui care nu a fdcut nimic rdu; nu a l'ircut, ins6, nimic ldu cel ce nu a fdcut nimic prin propria voinfd, qi, in continuare, ii aratd inepliile ce se nasc din faptul cd rnaniheii induo o a doua natur6, natura intunericului, adicd,
coetcrn5

lui Dumnezeu.

36

Sf.

Aureliu Augustin,

fi!S!"l

-9tt-

Notd, introductiud,

37

luturor relelor, il arc, iat[, pe Apostolul zicAnd ci rfiddcina tuhrror
lelelor este cupiditatea. Ridicina r[d6cinii cl, AuS.rstin, n-o poate c6uta. Sau, daci este vreun rdu a cdrui rdddcin6 nu este ,;upiditatea, nu va fi cupiditatea ridicina tuturor relelor. Dac6, insd, este adevirat cd rddicina'tuturor relelor este cupiditatea, cdutim zadarnic un alt gen al riului. I)ac6, ins6, acea naturi a rdului, pe care o induce maniheul, este tot r[ul qi nici picatul nu poate fi decAt numai de Ia acea natur[ contrarie, pedeapsa trebuie sd o merite singurd ea ins5gi, nu sufletul, de la care nu

i."a u. -"ritu

pedeapsi cel ce picdtuieqte impotriva voinfelr sale, trebuie sd merite gi p."mi, cel ce impotliva voinlei sale face

contaminat de nici o cidere, tu m-ai trimis pe mine aici, tu ai pitimit necesitatea, tu te-ai temut de-mpdrdliile tale, cAnd umeninla marea lor cidere gi devastarea. Cum, deci, cunoqteai

astfel precum este lil insuqi, Carele le-a f5cut. Este, deci,' iniust gi proitegte a crecle ci operelo-i sunt pare artificelui 9i

pot

fi

zidirile, ziditorului. Dreptaceca, dacd credinta vie este

c{i1

Durnnczeu le-a ficut pc toate bule, ostc cu multrrl tnai excclent qi pe departe mai ptestant, onglnep gi capul rtitrlui tlste picatull f)re(]um a zis Apostrtlul: Rdddcina' irrLt ro, reLeLor esle cttpiclilateo., pe care unii urmdnd-o au nau|rogiaL de la credinld. Si s-clu strdpuns pe sine cu dur.eri ,rulie (i't.i^,, Vt, 10). Dacd. aqadar" el, maniheul, cautd ridicina

{'a1d dc care, totuqi, hll Insuqil

rlecAt numai qi numai faptul od r[ul triieqte in noi; deqi, cxceptAnd corpurile noastre, rezulti cd relele trdiesc in toat[ lrrmea. Nu acestca pe care le avem numai in corpurile noastre lriicsr; in toatd lumea. qi-s in putere prin nume, bunele; ridicina rr:a stiruie. Cici o zis LuminS{ia ta c5 aceasta este rdddcina lr:lelor, r:upiditatca, t:are tr[ieqte in corpurile noastre) c'um, cAnd nrr este cupitlitatea rdului de Ia c,rrpurile noastre, dintru acea

38

q'b't'Y-

Noti. introductiud' va fi fnut sufletul, el insuqi se v astfel, incAt sd nu Poat6, duPd qi-a fiurit picdtuind. Vedem c iii.rd"a deja consuetudinea stiP nu iasd din gura loruqi cele ce

39

- -$:4Yq4AuggLL'!'*t

traleqte rrr,ur' uuuu-'::'t^^ cum e clar ci r[ul acesta' care numit-o':16til":^"1:"11'i:::; atorul rau qi cd asta, pe care 3i

stirpea rdrrlui". Aci, Au

;;';;;";'"iheri,

:,'r,il

:

tl, tlt. 10)' cici faptul cd zice-ch w , r -^^+-,*ii ^^-+.qIii acea natura a naturS al naturii contrarii' trebuie s6-i fie lmputat pa""t"f este al sufJetulll' riului este, ir uttt c,e* r-raulur usf,tr si soLu vq itoarea lui doctnnd nostru ql intrem€ avertizarea Salvatorului steqr' n , r -^ fl ^^-aco+ fqti cle oontrara qr inamicS stirpe sulletu , r cu c"ie *-i ^,,"o alt{el nu _ ^^r^ mai alffel Pure' etul 'n
xV,

i "': "li' l* **ru illE:iT: qi-i pe merit eradicat iilt!,ff il{il u olrntu, Tatdl Sau'
Ii"'i"f

acele cuvinte, care, ce *"r" f.r, s-ar'in1ele6e aqa qi

iar s

daci ei voiesc sd experimenteze c sd nu !ure. Vor vedea ci acea asta-nseamni c obiqnuieqte. consuetudinea f6cutd in carn pruden{a cirnii, care, cAt timP iui Dumnezeu, atAta timP este fiind sfletul, aceea inceteazd s[ intr-adevir s-a zis ci Pmdenla c
Dumnezeu, Precum s-ar zice

cu

nlei' desPre disPar din araclet' Iar' ice' instituie

$i

'1?T:*l;

;itt:T ffir.t"trs

poate se deda

?yl mai crase' interpretanc tt ott"l"' gi ":""T"^::::1'Li"?'.::;i "ii.',it:.i?:," {I'??' 3",T,;"Lt* I anapoda pasaie .*i@;i"-; coto' ' Y\' i;:Ei:\:\;,;;5", '4':tlT1::':-:
qr

ci

g

^^-^1.'lB^,,mcisevedeclarcisufletulbunpicitureqteprl

qAl\----6ryarr demn Dumnezeu saScripturi qi c5, precum va c lnsidera chip t"i]^."::':ir":"J tn cel ddruiasc[, .rr" "*p"f f" t""'t' ili';;urber''1 arfil.r a iost in acer o 3iiXffi'l;";t#t";;' u'r t3st ll'J5'I"t"., 3 111"1 pr":"1''] lui' da.6 vola 1e :""*"lT:1"*'; voinlei t'tll iri-nr*""reu. Dupd ce, ins6' el a plcdtutt' "?l'lui, arn fost precipititi l**1']l11ll^"::1 :: ::i,1'lTT#i"":;;'; :;;, el,,,in de rat1, printr-o "u.. ac,truf ile ""iill"l Jlt"lirti aIUIrItu' ),nrl4ar lualC;t*".,,A.tari ", z:rce c()nsuctudrn e) avem liber arbitn n" i*pfi"dm printr-o anume .l 'de a face ceva sau de-anu face' C)And' ;"t11]i^fl,:Y:t;il in ;"icea{a qi voluptatea raptului r -

Cu nici un chiP, intr-adevir, c Dar, precum acea zdPadi se to zdpadd, intfucAt Poate cirnii, consuetudinea, mintea noastrd va fi fos sieqi tot omul Ia arbitriul legii d rele a sufletului face consuet u.t ol, arborele bun 9i arborele amintii, atot adevsr at s-a .p,,.

riu'

pe care Fortunatus l-a

;#"'#l;;;;a ;;;.n"'

o'#;il;;;'

ffi

ffi;, 'iti

*-:l

1X"".#i0"".*;:;,;i

n) nu Poate face loade rele: cAt ade bune. Dar, ca si-n1eleagd' el' au fost astfel amintili de citre arbitru' cE nu natun Domnul, incAt sd se semnifice acolo liberul noastrc' El insuqi- zice in sunt aceqti dtri "Uo'i, ci voinlele "nl,."gh"ii"' SrLu fo."pi bunul'arbore' sau f'ace!'i :d:l :'b:: poatd face natura? Dac6' pnn cel ce il,trriff, 33). Cine este noui sdfacem arborele' sau bunul' sau ulrnale, ni s-a pomncit '5

T#T: ":,"'#J1.ft :I.ff x: SE luim doi oameni: omul bun

Notd, introductiud,
40
Sf.

4'.t

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

rdul, de noi line sd alegem oeea ce wem. Despre acest

p[cat al qi despre aceast[ consuetudine a sufletului cu omului, aqadar, carnea zice ApostohtL: Nimenea sd nu ud seducd (Efes.,Y, 6)t toatd creatura, care a fost fdcutd de Dumnezeu, bund este (.I

l,irustus" intr-o lucrare ampl[, compuse din treizecigitrci dc c[4i rlc intinderi varii. Pe Faustus aoesta, care a al,ut un rol destul de itnportant in chiar pdr'dsirea de citre Augustin a sectei maniheilor,

Augustin in cunoscu la Carthagina, pe cAnd trecea in al rloudzeciqinouilea an al etS.tii sale. African milevitan, ndscut dintr-un tat[ obscur gi sdrac, F-aushrs imbrdliqi secta maniheilor, rrnde-Ei dobAndi rangul episcopal, ccea ce-l ridica in rAndul
Alcrsilor, secta constAnd din Auditori qi Aleqi. Faustus se lSuda cd cl igi pdrdsise tatil, mama) so1ia, copiii gi toate celelalte, pe care lcgca evanghelicd le poruncegte a fi pdrisite, se sumelea cd a rt:nuntat la aur qi argint; se lngAmfa ci nu are bani in pungS; se lntrufelea c6, mullumit cu nutremAntul ootidian, mr duce grija zilci de mAine gi nici nuJ hllburb de unde s6-gi umple pAntecele iiau cu ce s[-rsi acopere capul gi predica despre sine cd este seracT

consuetudinii noastre, intrucAt nu facgm ce voim' CAnd, ins6,

blAnd, paci{ic, cu inirna purd, plAngitor, fl6mAnd, insetat, r[bditor, pentru justilie, al persecutiilor qi ulii. Era, ins5, notorie, ftrtre manihei, mai cu seamd intre cei ce-l vizitau la Roma, luxui-ia lui F-austus, <.5ci despre neruqinarea lui strigau, de tofi stiute,
ddicatele perne, pe care dormea, pieile de caprd, cu care se-nvelea ;i afluenla tutlrror delicir'lor, in care-gi ducea traiul, prin care era

noi de la legea picatului qi a morlii, iqtorqi la justilie,.suntem
liberali. Ca, mai apoi, insdqi aceearsi carne, care pe noi, rdindstitorii intru picate, ne-a chinuit cu pedepsele, si ni se spund nouf, intru iesurecfiune, gi prin nioj o adversitate sd nu ne tulbure sE

dc ia!5 insemni recunrlasterea ertl'ii (Cl. Contra l'ertun' lVlanich., P.L., XI-ll, col. 111-130). Cu aceeaqi fermitate qi ou aceeaqi excelenld. dar in cu totul alt registru stilistic, in combate Augustin pe epistlopul maniheu,

Fbrtunafus iqi recunoscu neputinta, ceea (je pcntru ttllt ccr, atuncl,

vtidit ci dispre{uia nu doar severa disciplind a chatarilor, a traniheilor ce se culcau pe rogojini, dal gi casa bietului s5u pSrinte milevitan. Precum nu strdlucea, prin moran.rri, fa!5 de ceila(i manihei, aqa nu le era supcrior nici prin doctrini qi erudigie, httrucAt, in afara unor cunoqtinfe in arta gramaticii, pe care gi Ie dobAndise citind cAteva discursuri ale lui Cicero, pufintele r:drfi tle-ale lui Senec;a, c;Ativa poefi qi cAteva scrieri de-ale autorilor It:ctei sale, in celelalte discipline liberale se dovedi, din chiar e cu Augrstin, un biet ignorant" ignorantS, pe care gi-o t'(,cunosc:u, incalteta, fapt ce-i pl6cu lui Augustin giJ ficu sd recieze Ia acest la{ al mor{ii, cum era F-austus supranumit, ntru cd, printr-o anume eleganfd a vorbirii ,si prin farmecul I reuqea sd-i atragd pe mu$ la rdticirea manihee, o anume rr-lestie a sufletului care-qi mdrturisea neqtiinta, calitate pe oare rugustin o r:onsidera mai prcsus chiar decAt acele lucruri pe spera sd le afle de la episcopul maniheu, qi nu-i fu datul sd afle. Aga, <;u toate cd nrai intrelinu cu el legdturi, mai ales in

Noti introductiud
c.are preda pe atu problemc privincl.litelatura' O:*11":; acest cd "f"""I:T': retorica Ia CarthaErta, ne mirturisegte. mulli un Ia1 al mo4ii' incepu' ffi;",^; ;;;;;i"qi ;;ntru lapl in care se 16s6, timp de a;fr.r."a Lj^- :--^-^-+--i r---.x obiceiul firnr duPi ^l-.i-oi,rl timP-1l

43

sule. unde sd meditezc t^

i. Iuiecat, 1" Pr"r"rtt

drePt ade$Prata cledin

P:tl:
sP
]

rit[cire, Pentru a se corija, tu;#ii;s, ?r ' .' """t': rmpou:wa LcBrr ei.

incarnarea lui Chrrstos 11' prezinte cat mai *;lr"' :"

P.url/lcu s:lllrd' mal

1l: fle ----

si q

'ti"9t:{ l1l':[:ltl ;1,], [::,:##a;;;;;;aniheului alunse in mainile IYi.Ausu: cbtre'l"fii 'p'*t'l "::'-" *:,""::r**;r| ei tu cititd qi de e la rugamintea ace-stora) Augustrn'
ffi"o"-iJ D;*nrlrri,
de-acum,

r[spunde *"ilttt"t"i cuvAnt d" ""111]:,9, pe care o intituld din blasfemiile sale, intr-tl lucrare t' XLII':tl ?OT-?'|L1 Faustum Manichaeum (Cf' P'L'' i"'"t'e blasfemiile lui Fausflls sub forma unui cvazidi'tlog, yaustu{dL;[, iar r[spunsurile lui Aug citate sub forma: sub forma: Augustinus ditit' crititle molalitatea Vechi Aqa, cum purcede Faustus s[ curente inc[ printre Testament, prirt prin raptuJ "tg'*ente d" pilde' ei :'::1U]::, "";!''1"ri, rhspune printr-un adevt rur^:-- o nrrrrqr rxrt..i", Augrotin ii r:are nu lips ia gratis dat6, in interPret rrr!e- - r lu'r@1!" "r cunoaqterea fundamentelor artelor i- ,i"" ,trgostin, ,,este criticat Moise , ,'-,--^^* ^-^.1.- 1 --.,' -- l^-.x IL" i'"t'"iJ-ai pulin crittcat dacd Ie decAt dac6' poruncindu-i l)umnezeu' e7. uT', purta: a-ndrizni, intr-adevir' s[J I por.rrr"it unele de-aceste.a, ori a PUr urrur! t"'-' "- - t;i1 qi Lurrrl, a putut porunci unele-oe-a.'"*o.1' : dit]",":--11''l: mai blAnd, de omul ne-nstare :-t "1-tg:t" ui, nici rru-i este qi abisurile' intinzAndu-se peste toarc inalturile cd fit mci nu-i piele ceea ce troale; dar ceea ce se nalste,

ii

ff':""f;:d;t ;;tt"F

44

Sf.

Auretiu AWustiry, LPgYlarbitrY

Notd. introductiud.

45

distribulia Domnul nostru (Ilom., VI1,24,25)' Dar'' care este Dumn eze."., de ce unul' aqa' altul' i"J""ai"t-f"i gi indurdto.r'rlui totuqr' irrri, ,.q., ." fut" din cauze oculte, juste, totuqi' Nu suntem' acestea sunt f[cute prin iudecata negtiutori c[ toate ;;;;;, uqs fiind Puse sau misericordiu lri c[tre Dumnezeu creat

fic;uti, fie intrr ingeri, fie intru oameni, a primit liberul arbitru' prin care liber arbitru, dacd voia s6-i seweasci lui Dumnezeu' fericirea iJrrpd voinla qi legea lui Dumnezeu' ar fi avut de la El si i se supun[ legilor Lui,. ci' uzAnd eternS, dac6, ins5, nu voia

:Hl H',-l::fi

*:
orr tle

iTHTff'il1#;:t;'"::'?.i,1 prin
a le crea pe toate, alta,

existh qi nu qi condiliilor loruqi, sd nu Ii se P

libeml pdc'tui

iustrlia Apoi ii demonstreazi ci faptul ci e oricine, dacd vrea'

nrtrr" universalit[1ii' Care, cum sunt aqa, 9i' cum prin

acest

3#"5 ?ilnr*
t. XLII, col. 537

lrberului arbitru qi alte dovezi scripturistice, maniheul anatemizeazi credinla lui Mani qi subscrie' acolo' in fafa
Fel'' asistenfei, cu propria mAn6, anate'ma (Cf' De act' cum
sqq.).

probeazi acest fapt,

.a"a"a tt' tptili"Lt

i:lrilliililiii
P'L''

Nimeni, .poi,-in istoria crrlturii universale, nu a scris despre liberul arbitru ii d".p." gralie cum a scris, dup6 nagterea ereziei
in operele. sal e: De peccatorum Meritis f "hg,"t ", SfAntul AugustIn, De Spiritu et Littera liber unus, De Natura Lt nZ**rione tibri III,

qi cui i-e Lir,",.rrr-l este bine decAt numai prin Lene{iciul divin' judecata divinS"^(Cf ' Contra' ,ar,'n, i este r5u decAt numai prin -io^tpt"";"h., LXXVIII, P'L'' t' XLII, col' 450 sq')? Tot cu argumente referitoare la liberul arbi'1ru qi intr-o 1 prbii", de trei zile, dar nesuccedente' dintre :t*-11] disputd ", de notari doar disputele din zllele a gaptea qt pr1T3 fost notate 404; dinaintea Idelor lui Decembril, 7, adic6, 9i 12 Decembie'

etCratialiberunus,DePerfectionejustitiaehominisliber,De Cestis PeLagii liber unus, De Cratia Christi et de Peccato Originali libTi 11, De nuptiis et Concupiscentia libri II, De Anima Ziu, Origine libri It, Contra duas Epistolas Pelagianor.um' "t Ronfoium, Libri lll Contra lulianum Libri VI, De Gratia et act liber unus, Libero A"rbitrio liber unus, De correptione et cratia
ser libros compaclens (Cf. P.L., t' XLIY XLY), 9i fm91i' in istoria liberul arbitru' cum a fiolosfiei universal sale: Enchiridion (P'L, cugetat SfAntul Au XLII, col' 819 sqq')' De t. il-, col. 231 sqq Ciuitate Dei (P.L., t. XLI, col. 13 sqg')' Pelagiu insugi a scris o c lrte intitulat6 De' Libero Arbilrio'
despre care ne sPune huius, et hos legi, et e

De Praedestinatione Sanctorum liber, De Dono perseuerantiae Li.ber, Contra secundam luliani Responsionem imperfectum .oPu:'

-".tih"rl
marea

tncerca

gi a riului,

".o"l" qi toate cele vorbeqte Insugi i\dev6rul, toate cele pe r:are le vedem natural' au fost ficute de care subzistd

justifice credinla in doud naturi' a binelui prin pasaje scripturistic'e, Augustin :i irqa' precum in <;are sc scdlda, demonstrAndu-i c5' '"""1"-1"^Li

si

p; ;r;" ,r, le l0",1"m, Dr*rrezeu. iltre care, creatul'a rtrfi9nal6, "d*"

chiar qi ea ins['i,

[)rop('sui, ct ul Potui

15----

d"gyttilt

Lib erul arbitru

Notd. introductiud.

47

-|L4-4ly

si ni se descopere noud doctrina chiar 9r prin divini rcvelatiune, nu ca s[ fie ajutatd mintea omului si desivArqeaso[ ccca ce va fi-nvdfat cE trebuie fdcut chiar gi prin iubil'e ,si acliune. intradevir, nu se departd absolut deloc de Ia acea atotmanifestd dr:gm[ a sa, unde a constituit acele trei anume: posibilitatea, vointa, acliunea. $i singurS posibilitatea zice <:il este pururea vointa, insd, qi actiunea-socoate cE nu aiutor al lui Dumnezeu. insugi ajutorul,
numai natural[, il
constituie in lege qi doctrina, care, m6rh-rriseqte cd ne noud revelatd de citre chiar Spiritul SfAnt, fapt pentru care erste ooncede cd trebuie sd ne gi rugdm Dar acest ajutor al legii gi al doctrinei a fost chiar qi-n timpulile profetice; ajutorul graliei, insd, care este propriu numit gragiaT socoate ci este intru exemplul lui Christos: ceea ce vedeli cd ii apa4ine cu nimic mai pulin

liqeazd cd este ajutati posibilitatea

quod qrram .robi, fatetur etiam sancto Spltitu revelari, propter Sed hoc adiutorium legis atque et orandum esse concedit. autem doctrinae etiam plopheticis fuisse temporibus: adiutorium nuncupatur, in Christi gr"ti.", q,r." prop.il g..t* "*" ad doctrinam. pcrtinere perspicitis' E*"*pioi qr"a

cloctrinei, care ni se predici nou5, evanghelice: precum, t:are-va-s6-zic5, fiind ca qi invederatd calea pe care trebuie sd umbl5m. ne suntem, de-acum, prin fo4ele liberului arbitru, nemaiducAnd lipsa niciunui fel de aiutor al altuia, suficienli
noud inqine, sE nu pierim pe cale; oric6t susline sus 9i tare cumcd insSgi calea poate fi gdsitd prin singurd firea, dar, mai ugor, daci

Il]lTY'

"iUJ*inus quae-nc,bis evangelica praedicatur: ut videlicet linqlaT.:lP i"-on.tr"t., qoti-brrlare debeamus, iam viribus liberi arbitrii'

adiutorio ,rilo .lt".ius indigentcs, sufficiamus nobis' ne sola deficiamus in via; quamvis et i1]sam viam contendat etiam fa"ilius, si adiuvet gtatia" ' adic6: inveniri posse natura, scd
,,Patru-s

operei acesteia, qi pe acestea le-am citit' qi din ele sb' tratez qi sE di'sc;ut' 9i' pe -i-"* mai nainte sI md ocup de scrisorilo cAt am putlrt, am pertractat, lui, ce au fost trimise la Roma' Dar', chiar in aceste patru c[rti; tot ceea ce pare a zice in favoarea graliei, prin care suntem alute cu ni sd ne declindm de r5u qi s[ faoem binele, aqa zice' incAt cuvintelor' pe care un c}ip nu se clepartd de ambiguitatea nu creadS.r.rjti^"'l "]: frute utt+"t "*prr,., dist,ipolil'x,.incAt s.5 gi intru legc doctrinS' Aqa' inc al gralici clec,At m,mai 9i numai ,rhil*,'qi insegl rug6ciunile, precum atotapriat afirm6-n scrieli sde, oiincazd trd nu-s de rt'stit pentru absolut nimic alta'

"e4it" extras cele ce mi-am propus

o ajut5 gralia" (De CraLChr' et d.e Pecc. Orig', XII, 45, P.L., t. Xl,IV, col. 380 sq.). Robust defensor al liberului arbitru, impotriva aberaliilor maniheilor', SfAntul Augustin a ft.rst un 9i rnai zelos defensor al graliei, impotriva doctrinei pelagienilor', in teoria eronatd a cdrora orrpru libertdtii umane, el a intrev5zut pericolul evacuirii crucii lui Chlistos, aneantizarea, adicd, a soteriologiei, intrun cuvAnt, rulltii pietrei de moari a ateismului. Despre erezia pelagiand ne rrrultumin deocamdatb cu ceea ce ne spune SfAntul Augustin insugi in tlatatul sdu, Liber de haere,sibus ad Quaduultdeum, I,XXXllll:,,PELAGIANOIILIM est haeresis, hoc tempore ominum

rccentissima a Pelagio monacho exorta. Quem magistrum
(l6elestius sir: stlcutus est, ut sectatores corum Coelestiniani'etiam

rruncupentur. Hi Dei gratiac, qua praedestinati sumu.s in rrrloptionem filiorum per [esum C]rristurn in ipsum (EJbs., l, 5), (ft gua eruimur de potestate tenekrralurn, ut in cum cledamus

48

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Noti introductiud

49

fidelibus, ut augeatul in eis fides, et persevet-ent in ea' Haec quippe non ab fp.n .",rip"r'e, sr:d ad se ipsis homines.habere .orrt"ndrrrt, glatia.m Dei gua liberamur ab impietate' dicente.s ser;untlum -"r'ito nostra c1ari. Quod quidem Pelagius in episcnpali iudioio Palestino damnari metuens, darnare compulsus est; in posterioribus suis scriptis hoc invonitut docere' ln id etiam' irt hoc sae<lulo lull,um frn'gredirrtur', ut dicant vitam iustomm pec(ratum, et ex his lictlesi.m Christi in hac L-.,il,,, habc,c V' mortalitate perfic,i" ut sit ,rmrlino sinc mac'ula et ruga lElbs'' clam 27); quasi ,-,,-rr, ,it (lhristj l')cclesia, (Ilrae toto terraralm c'rbe

ad Derrm: Di,mitte nobis debita nostra (Mat., Yl. 12). Parmlos etiam negant ser:;trndum Adarn carnaliter nat,rs" contegirrm nrortis antiquae prima nativitate crontrahere. Sic enim eos sine ullcr pet:oati originalis vinculo asserunt nasci, ut prorsus non sit qr.rod eis oporteat secunda nativitatc dimitti; scd eos propterca baptizari, ut regeneratione adoptati admitantrr ad regnunr Dei, de bono in melius translati, non ista renovationc ab aliquo malo obligationis veteris absoluti. Nam etiamsi non baptizentur, prornittunt eis extra regnum quidem Dei, sed tamcn aeternam et beatam quamdam vitam suam. Ipsum quoque Adam dicunt, etamsi non peccasset, fuisese corpore moriturum. neque ita mortuum merito culpae, sed conditione naturae. Obiiciuntur eis et alia nonnulla, sed ista sunt maxime, ex quibus intelliguntur etiam illa vel cuncta, vel pene cuncta pendere", adicd: ,,Erezia pelagienilor, dintre toate, in acest timp, cea mai recentd, a fost ndscocitd de monahul Pelagius. Pe care Celestius astfe] l-a urmat ca magistm, incAt sectanlii lor se numesc chiar qi celestieni. Aqtia sunt pAn6-ntr-atat inamicii gratiei lui Dumnezeu. prin care am fost predestinali intr-r-r adopliunea fiilor prin Isus Christos, intrrr lil insugi (t)fes., 1,5), gi prin carea suntem scoqi din potestatea intunericului, s5 credem intru El qi sd fim. tranferali intru impdrSlia Lui insuqi (Colo.s.,l, 13), fapt pentru care zrce: lYimenea nu uine lo, Mine, decdt numai dacd-i ua fi lbst. dnl lui de la 'lhtdl Meu (loan, YI,66), gi prin care-ai revdrsat5, in inimile noastte, charitatea (flom., \', 5), t,a si luoreze prin iubire credinta (Calat., y, 16), incAt ei cred ci omul poate sd-mplineascS, fdrd rle ea, toate divinele mandate. Pe cAnd- daci una ca asta ar fi adevdrati, ar pirea cE in zadar a zis Domnul: Fdrd de Mine nimic nu puLeli f'ace (Ioan, XY, 15). Apoi, PeJagius, strimurat de c5tle frati cumr;5 nu atribuic nimic gratiei lui Dumnezeu spre plinirea mandatelor Sale, a cedat torijirir' lor numai p6ni-ntr-atAt, incAt n-o prepune pe ea liberului arbitru. ci, printr-o infidelS qiretenie, i-o supune, zicAnd ci ea le este dati oamenilor ca, tJoar, ceea, ce li se porunceqte s5 facd prin liberul arbitru, s[ prratd plini mai uqor prin gralie. Zicdnd, care-va-sd-zic5:oSd poatd nrai ugorr, a voit sd se creadd c6, chiar gi dacd rnai gleu, oamenii 1rot, totuEi, sd plineasc5, fdr'd gralia divin6, poruncilc dir.ine. Pe

50

Sf. AureLiu Augustiru,

Liberul arbitry

Noti

introductiud.

51

p"t"l] mirifica gralie a lui Dumnezcu' fer6 dc :1t," l" nlrmar qr (l llumes<; a {i decAt face nimic bine' ci nu i",, "a""ei libeerul arbitlu' pe care natura noastr[ l-a plimit' intru ""^";de nici un merit preccdent, de la El' [a asta nulnal f5rd
aiutAndu-ne El insuqi ca sI-rrvi16m prirr .,i tt"bri" s5 facem qi sd speram' nu' in

rlarul Spiritului Sdu
gtiinla,

si

fac:e'm celc ce

ficute. $i, prin asta, ei

m[rtr-rl

divin dat[
e este datd

prin s6-zici' Pc charitatea, darul lui cAnd sliinl ca qtiinla si nu are edific6' ea' Dumnezeu, este darul lui Dum ezeu (l.Cor'' VIII' ;;il, ;., ') 'lT? :l infidelii pl"iiir-saciunile, po care le-nalti Biserica' fie pentru t""

poate-ntelege ci atArnd qi celelalte, {ie toate, fie aproape toate" (P.L., t. XLII, sfArqitul nelii lupta cu pelagienii, A fost o rflrl Augustin muncind incd la al cdci moartea

doilea

tratat,

impotriva lui Iulian, pelagianul;

iii*p-ri"itorii

: ei oedinla -lui. intru la Dumnezeu: fie pentn: ficleli, ca sd sporeascd -":L":5::: tf31?T:1.ti:fi:*i qi .a p"r."rn"reze^intru e'a' Astea, incaltea' 1? Et rq YUro\ la ei la El I'nsuqi lc prinrcsc oamcnll' t'i cd le au de .," a"
d

octiin

ei

Du

rnnezeu' ca

"a i*iqi, ,i.a"d cd gral-ia lui Dumnezeu' prin care suntem Tt^",t:i ce' vezi bine' d" i.*pi"t.t", " d"ata dup6 meritele noastre' Ceea fr"t"gi;., temandu-se .i .,u fie damnat in iudccata,""i^"]'** insuqi' dar prin Palestinian, a fost constrAns sd damneze el invaf6' Ba' au mers scrierile sale ulterioare e descoperit cd asta ci viala juqtilof in acest secol' nu are chiar pAn ajunge' , prin ei, Biserica lui Christos abs6lut n s5 fie f11 absolut pi"[ acolt" incAt intru ace hril gi zbArcitur[ (E/bs', Y,27), ca qi cum nu Biserica p.,a t]ltgi:6"3. "i"i " este cea p"-'li'"g rototrolul pimAntului' Christos

"tr", (Mat'' V' 12)' Nea Dumnezeu: lartd-ne noud g'"ioL"le noo'slre i9i ,rr-"a chiar qi miculii,-n6sclrli carnal "dupd Adam'vczi 11' ['inc' latc' Aqa' "l contagiunea mor-tii antice prin pnma natrvt ei se nasc fir[ nii;i un {el cle 1"rr} ?l P5"t}t}t,."19111*i i t, ;; absolut nimtc c:e sb trehuiast:a sd li sc itr

afirmativ - interogativ: ,,Quisquis tihi enumelat vera merita sua nisi rnunera tua?": ,,Orit:ine-fi enumerd Jie rluicl tibi "rrr*"..1 ale salc, ce-1,.i enumerS '!'ie, dacd nu darurile adc.vdratele merite

;;tt"";
i""ii,

" "; lor prin a doua naltere.. Ci, c[ cle aceca-s "t -O']1:*i1: R *ly lui Dumnezcr priJ t"g""-'atiune, si fie aduriqi intm impir[fia i.",-r1;"alr-,tru bine in mai binc, nu rrb.:t]1"',1] qtt:,tc"",:: Cdci' thi ,"g"rt"..1;rne de vre,un rdu anumc al vechii legdturi'

l)ei, XY,22:
Ili,rec tua sunt; bona sunt' quia tu bonus isla cr':rrsti Nrl nostrum est in eis, nisi quod peccamus ami:rntes,

_-

----SLe*41"

e"gy4!.!tb"4- "'bi't*

Notd introductiud,
a intervenit, la mai toate conciliile africane, impotriva maniheilor gi pelagienilor, qi a mai intervenit, de asemenea, in chestiunea

Ordine ncglecto, pro tc, quod conditur abs te;

Nu-i, de-ale noastre,-ntru ele' ninric- doar c5' norrna-ncilcind-o' PAchtuim. iubitorii, in locu-Ji, a cc fdruit-ai'

le-ai crcat doar' Toate-ale Tale-s; sunt bune, chci, Bunule, Tu

pelagiand iscatd la convontul de la Adrumetus.

Chintetsenfiindu-i acestui Evodiu lumesc trdsdturile si faci din el, ca indealtfel, gi din ceilalli prieteni qi consAngeni ai sdi. din fiul s6u, din maica sa qi chiar din sine insugi, protoganiqti ai cclorlalte dialoguri.
t:racterului, SfAntul Augustin a reuqit

prin acest mirific dar al crealiei artistice, un personaj real, crcdibil, care igi pune, pune gi repune gi supune anahzei raliunii, cu o
indeniabild obstinagie, marile probleme ce urmeazd a fi dezlegate, dAnd, prin exigen{ele intelectuale, o mai sensibilS migcare dialogului, o mai acutd precizio conccptelor, o mai credibili amplitudine problemelor. Ndscut6, agadar, precum altc aspecte cardinale ale doctrinei sale, din valurile luptei cu ereziile qi ereziarhii, teoria liberului arbitru al voingei a rdmas, in concep{ia SfAntului Augustin, neschimhatS., aqa cum a fost ea constituitd in acest mirific dialog. I)e libero arbitrio are, pentru noi, o intreiti valoare: filosofic5: prin stilul inconfundabil augustinlan, prin care profurrdul gAnditor, menlinAnd echilibrul intre geniul speculativ qi viziunea mistic6, inalld, in manier'5 platonicianS, neoplatoniciani qi r:iceronian6, printr-o ardentd pietate gi printr-un patos inefabil, singurul, iatd dintre Pdrinlii epocii de aur a Patristicii, in revelarea adevdrurilor cardinale ale filosofiei gi ale teodiceei, ratiunea pAnS la o ageza pe acelagi plan r:u credinta, netrecAnd-o, insd, niciodatd, intru sondarea rnarilor mistere ale lumii gi ale gAndirii, inaintea credinlei, instituindu-i, adicd, un fundament ralional credinlei qi unul pios raliunii, in sensul cd adevirata r:redinti a adevdrurilor revelate concregte dintru credinfa adevdrurilor cunoscute prin singure luminile raliunii; prin distincpia netd, firl echivo<;, pe care o face ?ntre suflct qi corp, in perioduri in care exemplele, indelung alese gi vegheate, tropi ai gAndirii metaftzice a lumii antice ori vechi gi noutcstamentare, ori de autoritard circulagic in sr;rierile Pirinlilor predecesori sau (rontemporani lui, se desfir[, in r:ristalina logicd a desfSgur5rii ;rolisilogistice, inf[qurAndu-se firesc qi inviscAndu-se, eliberate rlin c:hinglle literei care mortificd, in imperiul spiritului care

;;;;;;'r;;"i.

tzitj' E"oclius, militarul' agcnt a, armelor' imperiului, "t ":l]"1'i-1.1 ""iit'^ lui Augustil, n1 1P"1: i" '".'"* il',",;';t;'';;;:;;;ili",;a ins'l, la Ostia trburtlna' la
crir,-, v, col'
care) renun;And la-

,rr.ri,'ilor de [a Cassiciacum, asistd, greu pnn care moartea Monicdi, qi el este oel ce, in acel moment ia ;;;;;"; Augustin q; Ad"otlttus, .amAnd.Psaltirea'', " *:tlll: cAntd,ir sale raspunzanfu-i intreaga ;;;6" .e?eot" isaLmut C, alituri de Adeodatus' Alyrius' Scvet iraotiota asistenfd. Evodius, face parte din cercul de prieteni impreund crt qi .l1i "a1i,na, Sfaot,t Augustin a intemciat, la '['hagasta' in casa .pdrintc intAia "nrigr"go1i" augustiniand, unde'' ^"a^9iticali l"':-.,1 sc dedici, totuqi' ii'e',.!":-t:' ,,indumnczeirld,]-u"-r, otiu ", insigi' originalitatea ":Tij intelectuale, fapt in care ct'nsista, incaltea' XXXIII, c1l,7a) U",tl':: ((','1. Iip.X, 2, PJ'',t' :^t: """gr"g"fi"; carthasina, care l-a dclegat' alsturi d.e ;;;""l?;;;,.)ii"l i" r"imp[ratulur Honoriu rez:lutr]l:'-t.?i:]l HGrr.Lr) "*' r--""-iari.,g, sd-i prezinte cl' l'ivodi impotriva donaqtilor 9i ,i.t"o'd sa sc fat:E dreptatea''lot

54

Sf.

Aureliu Augustiru Liberul arbitru

Notd, introductiud

55

ca vivi{icd, sufittient, in ol'iztlntul lui ,credc ut intelligas"' "t:retle' s6-n!elegi", Pentru neiniliali, ir

rati,rnal credinlei 9i a [c c6li ptlati inainta, mgArrdu-sc, intnl qi luminat, din sub-text, de lurr.rir alegoriile Ei analogiile. intn-rpat ale c[ror raze lumin[ din Pala pasul ragiunii, intru r m,rral5 pe care o particulare qi univer cAte ori oste nevole,

imprime, in arta dialogului, o sr.rbtili sensibilizare a abstractului din jurispruden!5" logici, metafizici qi theologie, infuzAndu-i, in impletirea silogistici qi polisilogistic[ a indelebilS tensiune conflictualS, care captiveazi trititorul qi-l ctlapteaz5, deopotrivi.

actor gi arbitru disputei; prin umicitatea frumselii stilului augustinian, sintezS, nernaiatinsi dc nici un alt scriitnr, dupd el, in m[refie gi profunzime, a stilului clasio roman, a\sa c]um a culminat el in epocile ciceroniand gi augustanS, 9i a celor iudaic gi cregtin, ale Vechiului qi Noului Testament, materializatd, in retorica textului, in organizarea Ei stmcturarea periodului, prin
inlocuirea membrilor hipotactici cu cei introduqi paratactic) cate) fird sd destrame cAtuqi de pu{in conexiunea fapticd qi ideatich, o accentueazd prin resugerare qi izolare emfatici, prin aceea abstragere-cotragele, infdprare-desfiEurare, care a fost de atAt

ersald 9i imuabild qi-i suficient[ intru a-i condamna pe toli cei ce fac rdul' raliunc suverani' raliuniii noastre' care, in aceeaqi mdsur6, in care se descoperi

in cxact.""e.qi mlsuri se simte cu inima noastr[;

theol rgico-mistici: prin spiritul naliunea divin6 tiPar etern qi P a tot qi a toatc, Iege eterni c necesitate, cAnd dirigue exis qr gandrtoare;' iibertate, imperativ, "aid gt"n""'eazd fiinlele lrtrere nihiLo act al omnipotenleii plirr felul in cate prezinti crealia et Bisericii diune, dclctrina comuna tuturor. filosofiilor spiritualiste 9i

]

,ri*r.rf"t
qi

"r"^1;"i "*", care theolngul", prin "

prin elogiul pe t'are-l inaltS.omului drept tYlT" 1 prin credin15, speranfd- qi iubire' aceste trei nrtulr

"i"'""'"tisd

intreagd doctrina

il"Ultli;

de multe ori l5udat6, qi de atAt de puline ori inleleasi, inf5qurare-desf[qurare, conc,lmitent antiteticd qi sintetic6, specifici protaxei biblice, frumsete, pe care) in acest dialog, o ilustreazd atotmirific capitolul al XlIl-lea: Erhortalie tntru tmbrdlipare.a adeudrttlui, careLe singuruL ti fo.ce pe fericipi; prin nenumiratele qi minunatele figpri poetice gi retorice, Pe care, uneori, prea alese ,si indclung studiate, le strecoard in chiar punctele culminante ale demonstraliei polisilogistice, 9i prin care p6r6sita de c5tre el, ca mcserie, nu qi in scris, aratd a retoricii, uictoriosa loquacitas, s-a r'6zbunat. nu tl dat5, pe ucenicul siu dezertor prin nedurnerilile pe care lc-a stArnit in minlile unor' capete incoronate sau aureolate, ori care se credeau aleqii Proniei intru a reforma credinla, gi, nu in ultimul rAnd, prin alese artificii formale, de structurare a textului dialogului) cum e) de pild5, folosirea rostilii perpetue, modalitate stilisticd la care a recurs qi in De Magistro, adoptatd aici convenient dispunerii discursului, in cartea a treia, gi clatoritd ,,incidentului" genezei dialogului, c6ci el a fost sclis, aqa cum am mai amintit, in doui perioade
diferite.

-.di,,a,'si
[.r*,a,

i.ce f;f,,totulsdfiefdcutintrurnat'narclauda(lreatonrluirartisticdi a reuqit sd ilir, it;"f^ inefabilS-prin <;are gcniul sc;riitorului

iacd liher 9i r6splitit binele qi sE nu P:ate. sa fie alta; qi ner[splStit rdui, qi, iic ci va fi fdcut una'

intre gAnditorii creqtini ai secolului de aur al Patristicii, SfAntul Augustin este considcrat l"ilosoful, prin excelen{i, iar atributul prin carc estc el partit;ularizat estc acela de platonician, sau, ccva mai l6r'git, neoplatttnician. Acestuj atlibut i s-a adinrgat adesea, ca rcploll teotrentrismul. Celrlr carc li se al[turd voit

56

Sf. Aureliu Augustin, Liberul arbitru

suslindtorilor tezei reprobabile a teocentrisnrului aggustinian 9i care mai bat inci rnoned6 calpi in matrilele acestuia, li s-ar

Iubililor noqtri: Ilenei gi lui Crigan Milcioiu.

echilibm intre teocentrism gi antrt'rpocentrism'

I s-a mai

reproqat

idealiste. Dreptaceea, p6strAndu-m5-n aria transfrguranvA -a; cutumei noastie chintesenlializatoare, cercAnd atent cu dintele caractele cuvAntului, riscAndu-l, qi spunAnd cdi SfAnhrl Augustin este Fdt-Frumosul culturii latine a incputurilor de Ev Mediu 9i genitorul culturii occidentale moderne, s-au, 9i mai apriat, Platon il creqtinismului, nu fac nimic alta, decAt c5, asociindu-md celor care cu vizut qi au demonstrat, fi:r culh-rra lor, dupd ce au incetat sd mai vorbeascd latinegte, cu cd4ile, in limba lor, pc masi, cE doctorul graliei este, intr-adevflr', ctitorul acestei r;ulturi, transl deocamdit[, printr<t metaford, demonstra{ia, pAnE cAnd vtl avea Qi noi, dacd nu in intregime, m5oar cele md rcptez, scrieil din tezaurul siu, ncmasacrate de netrebnicia unora noqtri, nici de criminala, deformatoarea de gAnd, de spirit 9i spiiitualit.to, glosolana mistificare, cu qtiin{a sau ou neqtiin in limba noastr6, pe mas[, cdci abia atunci se vor putea rostul qi temeiul dcmonstraliei' Dar fi-va, oare, vreodatd,
atunci?

in

bursd a Fundatriei

imi exprim intreaga €Fatitudine.

vederep realizlci acestei traduceri am beneficiat de o Sor os pentru o Societate l)eschisd,pentuu care

S. AURELII AUGIJSTINI
HIPPONENSIS EPISCOPI

SF. ATJRELITJ AIJCIJSTIN
EPISCOPI]L HIPPONEI

DE LIBBRO ARBITRIO
LIBRI TRES

LIBERUL ARBITRU
TREI cAntI

LIRER PRIML|S

CARTEA |IVTAT
pusd intrebarea: De unde, rdul, se tn "or", etplicd ce tnseamnd a fo.ce rdu Si, apoi, se aratd cd faptele rele ale oamenilor purced din Liberul arbitru al uoinle.i, de oreme ce mintea nu este de nimeni constrdnsd sd serueascd libi.doului, care domneSte tntru toatd. fapta rea.

cogatur,

l. -

ma'li auctor' [Col. 7221) Deus an alicujus

l. -

Este, oare, Dumnezeu autor

al ureunui rdu?

1. E(vodius).: Spune-mi, ro6pr-te^, daci nrr cumva Dumnezeu este autorul rdului? A(ugustinus).: I1i voi spune, dacS-mi vei fi Iimurit pe deplin despre care rdu cauli, anume, sd afli. Cdci obignuim sd numim r6ul in doud moduri: unul, cdtd zicern cL neqti4e a fScut rdu; altul, cAnd, cd s-a suferit ceva rdu. ,Eu.: Despre
amAndoud doresc s5 qtiu. Aug.: Dar, dac6 qtii sau crezi cd Dumnezeu este bun, qi, intradevdr, nici nu este legiuit altfel, nu
face r5u: iar6qi, dacd i] mirturisim pc Dumnezeu ca just, cici qi a o nega pe asta cste sacrileg, precum atribuie celor buni premii, aga celor r5i, suplicii; care suplicii sunt, desigur, rele pentru cei

c&re le pitimesc. Dreptaceea,

daci nimeni nu ispiqegte injust

pedepsele, ceea ce este necesar sd cledem, din moment ce credem universul condus de Divina Providenfi, autorul acelui prim gen de rele nu este, in nici un chip, Drrmnezeu, al acestuia secund, irrs5,

Eu.: Altul este, prin urmale, autorrrl acelui rdu, al ciruia s-a fi Dumnezeu? Aug., Este. desigur: cici nu se poate face fird nici rm autor. Daci, ins5r, tauli sd afli cam cine este el, nu
este.

dcmonstrat a nu

fiercnt voluntatc.

se poate spune: circi nu este neqtine anume, ci ficcare rdu este autorul faptei sale rr:le. De unde, daci te indoicqti, ascultd ceea ce s-a spus mai sus, anume, t:6 faptele rele sunt pedepsite prin justilia lui Dumnezeu. Cdci n-ar fi just pedcpsite, dacd n-ar fi fdcute pnn voin151.

62

-

S.

Aurelii Augu!4!'i De libero

ar"bitrio

_---

Liber primus

Sf.

Aureliu Aupustin, Liberul arbitru

Cartea

intdi

63

2. B, Nesttio utrum quisquam peccet' qur non didicerit: quod si verum est, quisnam sit ille a quo

peccare didicerimus, inquiro' '4- Aliquid boni existimas esse Lsse disciplinam? E' Quis audeat dicere malum bonum nec malum est? E' disciplinam? ,4. Quid, si nec Mihi bonum ,"dltrrr' .u{. Bene sane; siqujdem scientia

per illam datur aut excitatur, nec qursquam^nrsrler iisciplinam aliquid discit: an tu-.aliter putas? E lqo per discipli.rtrr, .to" nisi bona disci arbitror' '4' Vide a ergo ne non discantur ma[a: nam disciplina' nisi ergo ab homine fiunt diJcendo non dicta est' E' Unde si non discuntur? ,4' Eo fortasse quod se a disciplina' id est a d,iscendo avertit atque abalienat: sed sive hoc' sive aliud aliquid sit, illud certe manifestum est' quoniam discipiina bonum est, et a discendo dicta est disciplina, m.lt dis"i omnino non posse' -Pi .":.i* disc;untur, disciplina continentur, atque ita disciplina non erit bn.r*; bonum est autem' ut ipse conccdi's: non igitur discuntur mala, et fmstra illum a quo male nisi a disciPlina deviare'

2. Du.: Nu qtiu dac5 cineva, care nu va fi fost invilat de la altul, poate sE picdtuiascS: ceea ce, dacd este adev5rat, cat eu sd aflu cine, oare, s[ fie cel de la care vom fi-nvdfat sd pbc[fuim. Aug.: Sor:ofi tu cE disciplina2 este, ea, ceva bun? Eu.: Cine s-ar incumeta sE spunb ci disciplina este un rdrr? Aug.: Ce, dacd nu-i nici bine, nici r5u7 Eu.: Mie mi se pare un bine. Aug.: l-ctarte bine; gi, dac6, intr-adevir, prin ea este datd sau excitatd gtiinfa, atunci nimeni nu invald nimic decAt numai prin disciplinS: sau tu gAndegti altfel? Ev.: Eu sunt de pdrere cE prin disciplini nu se inva16 decAt numai bunele. Aug.: Yezi, prin urmare, ci relele nici m[car nu se inva!5; cici disciplina nu se numegte decAt numai de la a invdfa de la altuls. Ev.: De unde sunt, prin urmare, ficute de cdtre om, dacd nu-s inv[fate? Aug.: De acolo, poate, ci s-a intors gi s-a ilrstrdinat pe sine de la disciplini, adicd de la a inv5ja. Dar fie cd este asta? fie orice altcevq fiindci disciplina este un bine, qi disciplina este numit5 de la a trvd1a, este invederat faptul c6 relele nu pot fi, in absolut nici un caz, inv51ate. Dacd, intr-adevdr', s-ar invd1a, ar fi confinute in disciplini, gi asdel, nu va mai fi un bine disciplina; ea
cste, irs5, curn tu insuli o corunz\ un bine: prin urrnare, nu se irrvalE relele, qi-l cauli in zadar pe cel de la care invildm a face rdu; sau, dacd relele se inva]i, se firvald spre a fi evitate, nu f6cute. Dintru care, a face rdu nu-i nirnic alta, decAt numai a devia de Ia disciplini.

facere discimus, quaeris; aut si discuntur mala' vitanda non facienda disiuntur' Ex quo male facere nihil est'

3. E. Prorsus ego duas disciplinas essc puto; unarn per quam bene faclere, aliam per quam male facere ii."i*r.. Sed cum quaereres utlum disciplina bonum ut esset, ipsius boni amor intentionem meam rapurt' illarn disciplinam intuerer, quae bene faciendi est' ex esse guo bonum esse respondi: nunc autem admoneor

quam procui drrbit' malum esse confirmo' et non "li"rrr,auctorem requiro. cujus '4' Saltcm intelligentiam ut ,ri.i bonr^ putas? E. Istam plane ita bonam puto' non videam quid in homine possit e'sse praestantius; nec ullo rnodo d,i*e.im aliquam intelligentiam malam sr non esse posse. ,4. Quid? cum docetur qursquc' tibi doctus vidcri? Z'' Omnino non intelligat, poteritne poterii. ,'1. Si ergo omnis intelligentia bona est' nec qulsquam qul non rntelligit, discit; -omnis qui discit' b".r" f".,it, orrrrris enim qui discit, intelligit; et omnis qui

3. Ev.: Ba, eu socot, pur gi simplu, ci sunt doui discipline; una, prin care inv[!6m sd facem bine, alta, prin care invS!6m sA facem rdu. Dar, cum intrebasegi, dacd disciplina este' ea' oare, un bine, amorul binelui insugi a tArdt intenliunea mea sd am in vedere doar acea disciplinS, care este de a face bine, de unde am rSspuns c5 este un bine: acum, insd, iau seama cE este o alta, pe care, departe de orice dubiu, o confirm cd este un rdu qi al cdrei autor caut eu sd-l afht. Aug.: Nici mdcar inteligenla+ nu o socoli numai Ei numai un bine? .Eu.: Pe ea o socot astfel intrutotu] bun5, incAt nu vid ce ar putea fi mai prestant in om; gi nici nu aq fi zis, irr nici un chip, c5 poafe fi
rca o anume inteligentd. Aug., Ca, cAnd cincva inva!6, va putea, daci nu infelegc, s[ ]i se pard lic invSlat?.8u.: Nu va putea absolut deloc. Aug.: Dacd, intr-adevdr, toatd inteligenla este Lruld, gi nici <:ineva, cal'e nu inlelcge, nu invald; oricinc, care inval6, face bine: r:ici fiecine, carc inva!6, in{elege: 9i fiecine,

O!--

S.

A"r"ln

tus"i"ip9l\gy

",A4ry"

-------

t'llUfryy:

Sf.

Aureliu Aueustin, Liberul

arbitru

Cartea intdi

65

care infelege, face bine: oricine caut5, prin urmare, autorul prin care inva!6m ceva, caut5, intr-un cuvAnt, autorul prin care face bine. lnceteazd,, dreptaceea, a voi s6 investighezi nu qtiu ce inv6!5tor r[u. Cdci, dacd este r5u, nu este invd]itor: dac6
este inv[fdtor,

si doctor est. malus non

est.

nu este r[u.
e,mdnunt, de unde este rdul, ce
sd

ll. - Malum unde priusquam disquiratur, iuid de Deo
credendum.

ll. - Mai tnainte de a se cerceta-n

trebuie crezut despre Dumnezeu,

4. [Col. 7224) E. Age jam, quoniam satis cogis ut fatear non nos cliscere male facere, dic mihi unde male faciamus. A. Earn quaestionem moves, quae me admodum adolescentem vehementer exercuit, et fatigatum in haereticos impulit, atque dejecit' Quo it. sum afflictus, et tantis ohrutus acervis "".i inanium fabularum, ut nisi mihi amor inveniendi veri opem divinam impetravisset, emergere inde, atque in ipsam primam quaerendi libertatem .".pi."r" ,to, po.."-. Et quoniam mecum sedulo actum est, ut ista quaestione liberarer, eo tecum agam

mdrturisesc cd noi nu invildm sd facem riu, spune-mi, acum, de unde facem rirt. Aug.: Tu ridici acea chestiune, care, incd adolescent, m-a chinuit vehement gi, frimAntat, m-a impins gi m-a aruncat la ereticis. Cddere, prin care aqa am fost lovit qi strivit de atAtea inlSnluiri de judecSli paradoxale ale unor fabule degarte, incAt, dacd iubirea gdsirii adevdrului nu mi-ar fi oblinut sprijinul divin, nu mA puteam ridica de acolo gi nu puteam

4. Ev.: Ei bine, fiindcd m5 constrAngi indeajuns

nos

tum
ritis, nos,

bene nobis conscii sumus. Credimus autem ex uno Deo omnia esse quae sunt; et tamen non esse peccatorum a.uctorem Deum. Movet autem anlmum, si peccata ex iis animabus sunt quas Deus creavit, illae autem animae ex Deo, quomodo non parvo intervallo peccata referantur in Deum' 5. L-. Id nunc plane abs te dictum est, quod me cogitantem satis excruciat, et quod ad istam inquisitionem coegit et traxit. A. Yitili animo esto, et q.,od credis, nihil enim r'reditur melius, etiamsi ".i" lateat cur ita sit. Optime namque de Deo causa existimare verissimum est pietatis exordium; nec quisquam de illo optime existimat, qrri non eum omnipotentem, atque ex nulla particula r:rlrnmutabilem

respira nici mdcar in insdqi prima libertate de a cduta. $i, intrucAt cu mine s-a terminat. fdrd inqeldtorie, si m[ elibercz de aceastd chestiune, eu o voi dezbate impreun5 cu tine, in acea ordine, in care am reuqit, urmAnd-o de la sine, sE scap. Fi-ne-va, intr-adevdr, Dumnnezeu intr-ajutor qi ne va face sd-nlelegem ceea ce credem, Cici suntem atotcongtii de noi cb linem pasul prescris de profetul carele spune: Dacd nu oe{i fi crezut, nu ueti tnlelege (Isai., YIl,9, sec. LXX)6. Credem, ins6, ci toate, cele ce sunt, 6unt de la Unul Dumnezeul gi, totugi, cd Dumnezeu nu este autorul pdcatelorT. Tulburd, ins5, spiritul, dacd pdcate]e sunt de la acele suflete, pe care Dumnezeu le-a t,:reat, sufletele acelea, ins5, de la l)umnezeu, in ce mod picatele nu se raporteazh, intr-o cAtugi de micd misur5, la Dumnezeu? 5. Eu.: Acum s-a spus limurit de c5trc tine ceea ce mi mrrnceqte-ndestul pe mine, cugetAnd, gi m-4 constrAns qi m-a tras la aceasth cSutare. Aug.: b-li tale de spirit gi crede ceea ce t:rezi: nimic nu se orede mai bine, chiar dacd rdmAne ascunsd
t:auza de ce esto aqa. C6oi a flrgeta optim despre Dumnezeu este atotadr:viratul exordiu al pictdlii; Ei nici nu cugetd optim despre

lil neqtine, care nu-I- crede omnipotent gi dintru nici o particul5 r:omutabil; qi, intradevdr, creator al tuturor <relor bune, cdlora El

66

S.

Aurelii Augustini De libero arbitrio

Sf.

Aureliu Aueustin, Liberul arbitru

Cartea tnt6,i

67

-

quibus est credit; bonorum etram omnium creatorem' quoque iustissimum,"ot'T ipse praestantior'; rectorem ln o*nium quae creavit; nec ulla adiutum esse natura sufficeret' Ex quo fit. ut de creando, quasi qui non sibi sed nihilo creaverit omnia; de se autem non creaverit' quem Filiurn Dei unicum genuerit quod sibi par esset, Dei dicimus, qr"t "'* planius enuntiare conamur' nominamus' per quam fecit Virtutem et Dei Sapientiam omnia, quae de nihilo facta sunt' Quibus constrtutrs' Deo' ad intelligentiam eius rei quam requiris' opitulante nitamur hoc modo'

----tt*St-p-"*":

insuqi le este mai prestant; qi, de asemenea. rector al t,turor acelora pe care le-a creat; gi cE nu s-a ajutat, intn-r a crea, de nici o natur6, p.""r- urrul care nu qi-ar fi suficient sieqi. De unde se face ci pe

ioate dintru nimit: le-a creat; dintru Sine, insd, nu a creat, ci a niscut Ceea Ce este egal Sieqi, pe Carele-L numim Unicul Fiu al

lui Dumnezeu, pe Car deplin, il numim Vir Dumnezeu, prin Care ficute. Acestea fiind
acest mod:

Dumnezeu, spre inlelegerea acelui lucm, pe care cauli s6-l afli, in

lll. - Mati natura et libidine'
6. Quaeris certe unde male faciamus: Prlus ergo re. tibi discutiendum est quid sit rnale facere; qua de
qurd videatur

lll. simrrl Quod si non potes toturn

Natura rd.ului, dintru libidou.

6. Cau1i, desigur, sd afli de unde facem r5u: trebuie,

"*ptt'-"' breviter verbis

"n*pt"h"ttdere' tuam notam malefacta ipsa commemorando' sententiam facmihi.E.Adulteriaethomicidiaetsacrilegia,ut vel

saltem particulatim

omittam caetera) quibus enumelandis vel tempus facta memoria non suppetit, quis est cui non male male fieri videantur? ,4' Dic'eigo ptius' "u' adulterium sane ideo putes; an quia id fi"ete lex velat? B' Non vetatu'L?.8t,' malum est, quia vetatur lege; sed ideo quia malum est' A' Quid, si quispiam nos exaglt€t' exasseransdelectatione'"u"'JTil.:tJiff

;"ffi ,";:;

endum censes hominibus'

d intelligere cuPientibus? . 1225) tecum credo, et inooncusse ctedo, omnibusque populis0 atque gentibus esse adulterium: sed c;redendurn "ttrno, in fidem rccepimus' etiam ""t"id quod-ul'nuno molimur
(lonsidcra itaque intelligendo scire ac tenere firmissimum'

ratrone quantum potes, et renuntia mihi' quanam tiloc soitl malum aclulterium malum esse cognoveris' 'E' nollem: quisquis esse, quod hoc ipse in uxore mea pati

cines este, cui sd nu i se pard fapte rcle? Aug.: Spune, aqadar, mai intAi, de ce socoli a fi rdu adulteriul; sau fiindcd legea se opune a-l faoe?.8u.: Nu, desigur, nu de aceea este un r6u, fiindc6 oprit prin lege; ci, de aceea este oprit prin lege, fiindcd este ".t" un riu. Aug.: Ce, dacd cineva ne-ar critica, exagerAnd ceJ judecdm delectafiunile a are, cd noui, pe el un r[u gi a qi infelege, oamenilor, de-a nu ne rdmAne decAt a recurge la autoritatea legii? CSoi qi eu cred, dimpreund cu tine, qi cred nestrimutat, 9i le 9i strig tuturor popo.relol qi neamurilor cI trebuie sd cleadd cd adulteriul Lst" u.t r[u; dar, aoum) punem la cale sd qtim qi sd linem atotferm, qi inr;d inlelegAnd, ceea ce primim prin credinlS' i in stare, 9i d5-mi un rdsPuns, Cum tu, oalc, ci adultcriul este un prin r'du, fiindcd tocmai pe el nu aq r6u. mea. Orit;ine ii face, insi, altuia voi s

6g___

s. Aurelii Augustini De libero

arbitrio

primus

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul

arbitru

Cartea

tntdi

69

,4. Quid, si cujuspiam libido ea sit, ut uxorem suam trt
praebeat alteri, libentcrque ab eo corrurnpr patratur' culus uxorern vicissim parem cupit habere lir;entiam?

male ':tique {acit' autem aheri facit quod sibi fieri non vult'--Libe.r

ceea ce nu ar voi sd i se facd siegi, face, desigur, riu. Aug.: Ce, dac[ cuiva 5,sta ii este libidoule, ca s-o ofere altuia pe sogia sa,

nihilne mali faccre tibi videtur? E Imo plurimum' zl' At pati iste non illa regula peccat: non enim id {aoit quod tibi quaerendum est' unde nolit. Quamob"rem'aliud malum esse adulterium conr'T ncas' 7. E. Eo mihi videtur malum, quod hujus criminis homines vidi saepe damnari' '4' Quid' propter recte

induri cu plicere a fi corupt de cdtre acela, fa!6 de a cdruj solie rAvnegte sI aib6, Ia lAndu-i, o ing6duin!5 similar[, pare-!i-se, oare, lie cd nu face nimic riu? Eu.'. Ba, dimpotliv5, foarte mult. Aug.' Dar Ssta nu pS,cdtuiegte prin acea regul[: cdci el nu face ceea ce nu vrea si indure. Dreptaceea, !i-e de cSutat altceva, de unde si dovedegti cd adulteriul este un rdu. 7. Eu.: Prin aceea mi se pare un riu, fiindc5 am vdzut ci
qi oamenii sunt adeseori condamnali pentru aceastd crim6. Aug.: Ce, n-au fost, oare, oamenii, adeseori, condamna,ti pentru fapte drepte? Revezi, ca si nu te trimit la alte cdrti, ins[qi acea istorie care este superioard prin Divina Autoritate: vei gdsi, iat5, cAt de riu trebuie sd simlim despre Apostoli gi despre to,ti martirii,

facta nonn" ho-i""t plerumquc damnati

sunt?

eam Recensc historiam, ne te ad alios libros mittam' divina auctoritate praecellit; iam inve.nies ipsam quae qr"* male de Apostolis -"1 d"- omnibus martyribus slntiamus, si placet nobis damnationem certum indicium er.e m'l"facti, cum iIIi omnes damnatione digni propter confessionem suam juclicati slnt malum Qri.-otr"* si quidquid damnatur malum est'confiteri credlre in Christum' et ipsam erat illo tempore fidem: .i t i".., non omne malum est guod damnatur' E' quaere aliud unde adulterium malum esse doceas' Quid tibi resPondeam non invenio' 8. ,4. Fortassis ergo libido in adulterio malum est: sed dum tu foris in ipio facto quod iam videri p-otest' malum quaeris, pateris angustias' Nam ut intelligas Iibidinem in aduiterio malum esse' si cui etiam non contingat facu]tas concumbendi cum coniuge aliena' pla.ru- tamen aliquo modo sit id eurn cupere' et sr est' quam potestas detur fac'turum esse, non minus reus Nihil est omnino .i in ip.o facto deprehenderetur' E manifestius, et jam video non opus ess.e longa ac sermocinatio,,", t't mihi de homicidio et sa<llilegio' Clarum est prorsus de .omnibus peccatis persuadeatur" malefaciendi erum lam mhil aliud quam libiclinem in toto genere drlminari'

daci ne-ar conveni cE i4diciul cert al faptei rele este

condamnarea, de vreme ce tofi aceia erau judecali demni de condamnare pentru confesiunea lor', Dreptaceea, dacd tot ceea ce este condamnat este un rdu, era un r[u, in acel timp, qi a crede intru Christos, qi a mirturisi insEgi credinla: daci, insd, nu tot ceea ce este condamnat este un rdu, caut5. altceva, de unde sd ar51i ci adulteriul este un rilu. Dv.: Nu gdsesc ce s5-fi rdspund. B. Aug.: Poate cd libidoul este, prin urmare, in adulteriu, rSul: dar, cAt timp cauti rdul in afarb de ceea ce, de-acum, se poate vedea in faphrl insugi, tu induri strAmtor[ri. Cdci, ca si inlelegi cd libidoul este riul in adulteriu, dacd cineva, cui, chiar sd nu-i fie datd facultatea de a se culca impreun6 cu solia altuia, e totuqi limpede, intr-un anume chip, cd el iqi doreqte asta, gi, dacd i-ar sta in putinfd, ar avea de gAnd s-o facd, el nu este mai putin riu, decAt dacd ar fi surprins asupra faptului insuqi. Eu.: Absolut nimic nu este mai invederat gi vdd cd nu mai e nevoie de-acum de-o lungd cuvAntare, ca si md convingi despre homicid qi sacrilegiu qi, incaltea, despre toate pEcatele. E, intr-adevir, clar c5, in tot genul de a face rdu, nu mai domind nimic alta inafara libidoului.

70_
tY.

s. Aurelit A"g"ttiry

D"ltg9

*bjty-=-Liber

primus

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul

arbitru

Cartea

intdi

7'l'

-

Objectio de homicidio patrato quid sit.

er metu' Cupiditas culpabilis

lY. -

Obiecpie de.spre

homicidul comis din teamd. Ce

este

cupiditatea culpab ild.

9. ,4. Scisne etiam istam libidinem alio nomine inter hanc et cupididatem vocari? B' Scio' '4' Quid? aliquid pritas? B' Imtr interesse, an -",r- nihilne ab invicem distare arbitror' '4' Credo te haec ;i;ti;* fugit' E' Iilt". ,.U;,."ri. q,;u cupiditas appelit" metuscuPiditate quisPiam non d ,i "rgo .ei, .ei -Lto"r. ne quid ei mali ciderit? num homicida iste non hoc cupiditatis eit? E. Erit quidem, sed non ideo factum metuens hominem occidit' dominatu caret: nam qui r.rm tibi videtur bonum est, sed l' 1226] suum quaero quid ei cuPiat' certe enrm Pse metu liberam; et idcirco
omnes ista cupiditas culpanda non est; alioquin esse fateri

culpabimus arnatores boni' Proinde cogimur cupiditatis homicidium, in quo nequeat malae illius falsumque- erit illud' quod in I.-i".,i" ,"p".iri; ut mala sint' libido dominatur; aut

o*rriUr. pec"rti" erit aliquod h peccatum B. Si
potest accidere
hostem, et iudex

invito atque imPrudenti t

Assentior: videntur peccare, cum hominem occidunt' '4' non s'rlent' Responde ."J tro-i,,idac isti appellari sibi ir"q"", ",."m illum q''i dorni"'m occidit' a quo graves' in eolum numero meiuebat crucratus L^L'o-rLrm r:xistimes" qui sic hominem orxidunt' ut ne ,ru-in" digni sint? E' I-onge ab : nam illi veI e* legit'rus far:iunt, vel lex approbat' leges; hujus autem facilus nulla

n()n contra

9. Aug.: $tii tu, oare, cd libidoul insugi este numit, cu alt nume, cupiditate? Eu.: $tiu. Aug.: Ce, s,tcoli cd intre aceasta 9i teamd nu-i nici o diferenfi, sau, ci existi vreuna? Ers.: Ba, dimpotrivb, socot c5 ele se deosebesc foarte mult in de sine' Aug.: Cred ci de aceea o socoti, fiindci cupiditatea apropriaz5, teama indep5rteaz6. Eu.: Aqa-i, Precum zici. Aug.: Ce, daci, prin urmare, negtine va fi ucis un om nu din cupiditatea aproprierii weunui lucm, ci temindu-se sd nu i se intAmple weun r6u, Ssta nu va fi, oare, homicid? Ev.: Va fi, desigur, dar fapta aceasta nu-i, prin asta, lipsitd de dominaliunea cupiditSlii; c6ci cine, temAndu-se, ucide un om, doreqte, vezi bine, sd trdiascd fird team6. Aug.: $i !i se pare gie un bine mic a trii fdrd teamS? -Eu.: Este un mare bine, dar aceasta nu-i poate, in nioi un chip, proveni acelui homicid, prin crima sa. Aug.: Nu intreb ce i-ar putea proveni, ci, ce anume doreqte el insugi; cdci doregte, cu siguranlE, binele, cel ce doreqte o via16 liberd de team6; 9i, in aceste imprejurdri, aceastd cupiditate nu trebuie culpabilizat[: altfel, ne culpabiliz[m toli amatorii binelui. $i suntem, incaltea, constrAnqi sd mSrhrrisim c[ existd un homicid, in care nu poate fi g5sitd dominagiunea acelei cupiditSli rele; gi va fi fals faptul c6, in toate picatele, intrucAt sunt rele, dornneqte libidoul; sau va exista un anume homicid care sE poat6 a nu fi picat. Eu.: Dacil homicidul inseamnd a ucide un om) atunci el se poate intAmpla uneori fdrd pdcat: cdci mie nu mi se par a picitui, cAnd ucid omul, nici soldatul, pe duqman, nici iudecdtorul sau executorul s[u, pe rdufdcdtor, nici cui, poate, fdri voie sau imprudent, ii scap5 lancea din mAnd. Aug.: Asimt: numai cd acegtia nu sunt numili, indeobqte, homicizi. Prin urmare, rSspunde-mi, numai, dacd pe cel ce gi-a ucis stdpAnul, din partea cdruia se temea pentm sine de grele schinguiri, il socoli de prcnumirat in rAndul acelora care ucid omul astfel, incAt, intr-adevdr, nu meritd numele de homicizi..Eu.: Ved cE Ssta.diferd cu multul fa15 de aceia: cdt':i aceia o fac fic prin legi, fie nu imprltriva lcgilor': crima 6stuia, ins6, n-o aprobd nici o lege.

72

S.

Aurelii Augustini De libero arbitrio 1,0.

Liber primus

Sf.

Aureliu Augustin, LiberllL arbitru

Cartea tntdi

73

A. Rursus me ad auctoritatem revocas:

----

sed

gi pe asta. Aug., CAnd stiPAnul

cupiditate, de cdtre serv, el nu culpabil[. Dreptaceea, nu ne-am este acest omor un r[u' Cdci s

buni, ci chiar gi tuturor rdilor:

invitus amittere'

se deosebesc mult, insd, prin faptul buni doie." asta, indepdr-tAndu-gi amoml de Ia acele lucruri care nu se lasd a fi alrrte fdr'E perioclul dc a lc pierde; riii, insd, intrucat le irrcumbd sx-gi infrupte, cu seculitate, bucuria dintr-u cle, se muncesc din rasputeri s5 inlSture impedinlentele 9i duc, de accea, o via!5 nelegiuite qi scelerat5, carc se numegte mai bine moarte . Eu.: int revin in oli qi inci mi bucur foarte ci am inleles mdr:al ce inseamnE acea cupiditate culpabila, care sc numeqte libiclou. Care, ar;um, se aratd a fi amorul acelor lucruri pe care le poater, invtlluntar, pierde oricine'

cI

cei

74

S.

Aurelii Aueustini De libero arbitrio

Liber primus

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul

arbitru

Cartea

intdi

75

v

Objectio altera de occisione hominis uim afferentis per humanas leges licita.

Y.

-

Obiecpiunea

a doua, despre uciderea, prin legile umane licitd, a unui om care etercitd uiolenla.

etiam in sacrilegiis libido dominetur, quae videmus

11. Quare nunc? age, quaeramus, si placet, utrum

plura superstitione committi. A' Vide

ne

praeproPerum srt: prius enim mihi discutiendum

,1rrrt vel hostis irruens, vel insidiator sicarius, "ia"t", vita, sive pro libertate, sive pro pudicitia, sine sive pro ulla interficiatur libidine. E' Quomodo possum arbitrari carere istos libidine, qui pro iis rebus

11. De aoeea, haide, acum, si cercetdm, de f-e pe plac, dacd gi in sacrilegiile pe care Ie vedem, pe cele mai multe, comise din superstilie, domind libidoul. Aug.: Bagd de seamd sd nu fie prea-n pripS: c.5ci rnie mi se pare de l[murit, mai intAi, dac5, intr-adev[r, este ucis, fie pentru viafi, fie pentru litrertate, fie pentru pudici,tie,

violenter sibi stupratorem irruentem ante illatum

absolut fdrd nici un fel de libidou, fie duqmanul tibirAtor, fie asasinul insidiator. .Eu.' in ce mod ii pot eu socoti lipsigi de libidou pe dgtia, care se bat la culite pentm acele lucruri: pe care Ie pot, in pofida voinlei lor, pierde, sau, dacd nu le pot, de ce este necesar sd se ajung5, pentru ele, pAnE la moarte de om? Aug.: Nu-i, prin urmare, just6 legea care le di potestatea qi c6lStorului, ca sE nu fie el insugi ucis de cdtre acela, sd-l ucidi pe Lrtm, qi oricdmi birbat qi oricdrei femei, de a-l omori, dacd pot, inainte de comiterea pAngiririi, pe oricare pAngiritor violent tibdrAt asupra-le. Cdci soldatului i se chiar pomncegte prin lege sd-l omoare pe dugman; omor, de la care, dacd se va fi ablinut, igi va ispaqi pedepsele din
partea comandantului. indrdzni-vom, oare, sd zicem cd aceste legi sunt injuste sau c5-s, mai degrab[, nule? CEci mie nu mi se pare a fi lege cea care nu va fi fost justd. 72. Ev.: Eu o vid destul de-nt6ritS-mpotriva unor astfel de aarzepe insSgi legea, care a dat,ln acel popor, pe care-l conduce, Iicenld unor fapte rele mai mici, ca sd nu fie comise unele mai mari. CIci este, i.ntr-adevd-r, cu multul mai blAnd aJ fi ucis pe cel ce niv6legte asupra vielii altuia, decAt pe cel care qi-o apiri pe a sa. $i-i cu multul mai crrd ca un om sd indule, impotriva voinfei sale, pAngirirea, decAt a fi ucis cel de cdtre care este folositd acea forld de c5tre cel impotriva cdruia se munceqte sd gi-o foloseascd. Ac;um, intr-adevdr, soldatul, ucigAndu-gi duqmanul, este plinitorul legii: de aceea el gi-a indeplinit uqor, f5rd nici un fel de libidou, oficiul sdu. Apoi, ins5qi legea, care a fost datd intru apdrarea poporului, nu poate fi invinuitS de nici un fel de libidou. Iar, daci cel care a dat-o, daci a dat-o din porunca lui Dumnezeu' adici, ceea ce l-a sfdtuit eterna justrlie, a putut face asta lipsit de
absolut orice libidou: dacd. insd. el a stahrat asta printr-un oarecale

non videhrrr Quae justa non fuerit.

72. contra populo commit

unitam

in

eo

mitius eum qui qui suam tuetur, occidi' Et multo est immanius invitum hominem stuprum perpeti, quam eum a quo vis illa infeltur, ab eo cui inferre conatur, interimi. Jam vero miles in hoste interficiendo minister est legis; quare officium suum facile nulla libidine implevit. Porro ipsa lex, quae tuendi populi causa lata est, nullius libidinis argui potest' Siquidem ilte gui tulit, si Dei iussu tulit, id est quod praecep.it aeterna justitia, expers omnino libidinis id agere potuit: si autem ille cum aliqua libidine hoc statuit, non ex eo

majora enrm alienae vitae insidiatur, quam eum

t

76

s.Auretiil@-

LiberPrimu:

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea tntdi

77

a^sta, neapirat necesar a i se supune prin libidou acelei leg; cdci o lege bund poate fi dati gi de cdtre unul care nu este bun. lntmcAt, fiindc.5 veni vorba, daci cineva. ajuns la o potestate tianicS, ia ul prel de la altcineva" ciruia ii este de folos una ca asta, ca si hotdrascd cd nu-i este nimdnui ingdduit, nici chiar in scopul cdlsdtoriei, si rdpeascd o femeie, legea nu va fi, totuqi, din acest motiv, o lege rea, fiindcd a dato acel nedrept gi corupt. Se poate, prin urmare, a i se supune, f[rd nici un fel de libidou, acelei legi, care, in scopul apirdrii cetd{enilor, por-unceqte ca forfa ostild sd fie respinsd prin aceeaqi firr!6: qi asta se poate spune despre toti slujbaqii, care sunt supuqi, prin drept ,si pozitie, oricE,ror potestdti. Dar, legea fiind ffu6 cusur) nu vdd, il nici r;n chip, crrm pot fi fdr6 cusur acei oameni: cdci, vezi bine, legea nu-i constrAnge pe ei sd ucid5, ci le-o lasd in potestate. $i, astfel, le sti lor in putere ca rrimenea sE nu ucidd pentru acele lucruri, pe care le pot, in pofida lor iryile, pierde, qi, din aceastd cauz6., nu trebuie sd le iubeasc.d. in privinla viefii, poate, cineva ar sta la-ndoial6, daci intradevir, nu-i.poate fi, in nici un chip, Iuatd suflctului, in timp ce este ucis corpul; dar, dacS-i poate fi luat5, este de disprepit, dacd nu poate, nu-i nimic de temut. In privinla pudicigiei, ins6, cine va mai fi stAnd la indoiala, din moment ce este o virtute, de ce anume sd fie, ea, statorniciti irr spiritul insuqi, de r-rnde nici ea insdqi nu poate fi smulsd de citre pAngfitorul violent. Orice avea, agadar, de gAnd si ripeascd acela care este ucis, asta nu-i totul in potestatea noastrS: de aceea nu inpleg in ce mod trebuie numit al nostru. Dreptaceea, nu resping, desigur, Iegea care permite a fi uciqi al'de'dgtia, dar nu gdsesc, in ce

libidou, nu devine, prin

rnvenlo.

mod, sE
ce cauli

13. A. Multo minus ego invenire possum) eur lex hominibus defensionem quaeras, quos reos nulla scd earum legum quae tenet. fl. Nulla fortasse, apparent, et ab hominibus leguntur: nam nescro ui** non aliqua vehementiore a(i secretissima lege i".r"..tr., .l ,rlhil rerum est quod non administre divina providentia. Quomodo enim apud eam sun isti peccato liberi, qui pro iis reb^u^s. quas contemn oporiet, humana caede polluti sunt? Videtur :t8tl -11 l"g"- istam, quae populo regendo scribitur' re

ii

apfu' pe cegtialalg-i, care ucid.

13.Aug,: Cu multul mai pulin pot eu sd-mi dau seama, de tu apS,rarea oamenilor pe care nici o lege nu-i line de rLi. Eu.: Niciuna, desigur, dar dintre legile acestea, car.e apar qi

"i

sunt legiuite de cdtre oameni: cdci nu gtiu dacd nu cumva nu sunt socotiti vinovali de weo lege mai puternicS gi atotascunsd, din mriment ce nu existd nici un lucru pe care sd nu-l administreze l)ivina ProvidenfS. ln ce m,rd sunt, intr-adevir, dup6 ea, liberi dc picat dqtia, care, pentm acele lucruri, oarc se cuvin dispreguite, s-au pdtat cu sAnge omenescT Mie mi se pare, prin urmare, qi ci lcgea aceasta) care este sr:risd pentru conducerea poporului,

=7|--L.4*"tii4!s"!!yl-Delib'!9 "'bit'!''---'
ista Permittere, et
Ea enim vindicand

Liber primus'

Sf.

Aureliu

Au?ustiU!'*grl9tbtby-

Cartea

tntdi

permite astea pe drept, qi, gi ci Divina ProvidenlS le rizbunS. Cici aceastd lege a poporului iqi asumi sd pedepseasc5 cele ce

--f2

satis sint conciliandae

sunt de ajuns pentru concilierea pdcii printre oamenii nepriceputi gi cAte pot fi domnite de citre om. Acele culpe au,
insb, potrivite, alte pedepse, fa!6 de care singuri inlelepciunea poate s5 ne libereze. Aug.: Latd gi aprob aceast5, oricAt de neincheiatd gi mai pu{in perfectd, totuqi, credincioasd ql vizAnd ceva mdre!, distincgre a ta. Cd.ci 1ie 1i se pare c[ aceastd lege, care e dati spre conducerea cet6filor, concede qi las[ nepedepsite multe, care sunt, totugi, r[zbunate de cdtre Providenta Divin5; qi pe drept. Dar, nici, fiindcd legea omeneascd nu Ie face pe toate, nu trebuie, intr-adevir, dezaprobate, de aceea, toate cele
pe care Ie face.

minusque Perfectam' tamen

quae regen{is tuam. Videtur ""i"' iibi l"* ittt' atque impunrta civitatibus flrtrr, multa concedere providentiam relinquere,'il;;' per divinam tamen non omnra quia vinriicantur;'et recte' Neque enim sunt' facit, id'eo quae facit improbanda
Yl.

raedam Petentem distinctionent

- Let aeterna moderatrir humanarum'
notio.

Aeternae legis

Yl. - Legea eternd, moderatoarea celor umane. Nopiunea legii
eterne.

14. Sd discernem, dar, dacS-1i place, pAni unde trebuie sE fie r[zbunate faptele rele prin aceastd legc, care infrAneaz6
popoarele, in viala asta: mai apoi, ce anume r'dmAne sd fie pedepsit de Providenla Divin6, mai inevitabil qi sccret. -Eu.: Doresc, numai daci s-ar putea ajunge la limitele unui atAta de mare lucrrr: cici aqa ceva eu socot infinit. Aug.: Ba, ai, mai degrab6, curaj 9i strdbate,

".,*p;

instituimus, quaeramus Et prius .'"tp911" Tll'-T1: p'o-'lj^t"1 hominibus hanc vita

ttqu" ab eo auxilium

deprecantes' qu(

ill"xil;"iio"ti,

est: lr:i viventibus opituletur" E' Nfa"if"stum T,,1 consistunt' '4' Qu hominibus utique populi civitatesque sunt) pop'u, eiusdemne generis rerum. 'r";#;;;;"; "i no interire mntarlve an vero mutabiles Mutabile l\]ur' 1229) NItlLaU[tr lcol. 1---' -r'! -e quis dutitctl A' t'rg<t' sr PoPuluD ;;;;;
J

utitlt3 ".J" rdlu. o moderatus et gravis, communisque lttrru( mrnons
unusqulsque Jiligcntissimus custos? ln quo
.

int5rit prin pietate, c[ile ra]iunii. Cici nu-i nimic atAt de abrupt qi de dificil, care sd nu devinS, cu ajutorul lui Dumnezeu, atotneted ii ntot qor. $i, suslinupi intrr El insuqi qi de la El insuqi rugAndu-ne stdruitor dc ajutor, sd cercntdm, astfel, ceea ce am hot[rAt. $i, mai intAi, r5spunde-mi, aceastd lege promulgatS in scris este, ea, oare, de ajutor oamenilor ce-Ei trdiesc aceastd vialL. Eu.: E-nvederat, r:6ci dintru acegti oameni cttnsistS, in special, popoarele qi cct61ile. Aug.: Ce, oamenii inqiqi qi popoarele aparfin, ei, oare, aceluiaqi gen de lucruri, incAt sd nu poat6 sd moard sau si se schimbe gi sunt absolut eterni, sau sunt, intr-adcvdr, schimbdtori ;i au fost supugi timpurilor? Eu.: Cine s-ar indoi cd acest neam oste-ntnrtotul schimbdtor qi supus timpului? Aug.: Dac6' poporul cstc, prin urmare, bine moderat gi grav, qi custode atotdiligent al interesului comun) in sAnul cdmia, fiecare cAntdreqte minor ar'rrtul privat fald de al'utul public, nu este, oarel pe drept dat6 legea

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

80

s.Aur"lir-@--

LiberPimus

Cartua intdi

81

videantur esse contrariae, ut una earum honorum

et dandorum populo tribuat potestatem, auferat altera; ambae in cum ista secunda ita lata iit, 't nullo modo

illa lex quae summa ratio nominatur' cui semper Lbt"..tp"ru,d" est, et per quam mali miseram, boni beatam vitam mcrentur, per quam recte denique illa quam temporalem vocandam diximus' potestne curPlam intelligenti fertur, recteque mutatur, non incommutabilis aeternaque videri? An potest
15. ,4. Quid?

beati aliquando injustum esse ut mali miseri, boni autem

.lni, .r, ut modestus et gravis populus ipse sibi et nequam ista licentia -rgirt..tr. creet, dissolutus vero han' aeternam esse atque E. Video ",aieat?
incommutabilem legem' ,4. Simul etiam te videre arbitro( i" iff" *rnoorali niiil esse justum atque legitimut' q'ol

non ex hac aeterna sibi homines derivarint: nam sl foprlr. ille quo<lam tempore juste honol".t 91di" ,rr'rr. juste non dedit; haec vicissitud

;;;J;-

es temp,rralis ut iusta esset, ex illa aetcrnitate tracta. cle qua semper jrstrm est gravem P?p"llT-honores llrr"- ,-rn., dlr", .r, tibi alitel videtur? -E Assentior"

prin care si i se ingdduie insuqi poporului si-gi creezc sieqi magistralii prin care sd-i fie administrat bunul sdu, adic6, cel public? Ev.: Pe drept, desigur. Aug.: Apoi, dac5, depravat pu{in cAte pu1in, acelaqi popor preferi binelui public binele privat gi are un sufoagiu venal gi, compt de cdtre cei ce iubesc onorurile, incredinleaz5 unora din sAnul s[u, ticdlogi gi p6ta]i de crirne, cArmuirea, oare, nu pe drept, iardqi, oricare bdrbat bun, care se va fi ivind atunci, de foarte mult in stare, ii poate lua acelui popor potestatea acordlrii onorurilor qi s-o incredinleze arbitrului cAtorva buni sau qi chiar numai al unuia singur? .Eu.: $i asta, pe drept. Aug.: CAnd aceste doud legr par a-qi fi, agadar, astfel contrarii, incAt prima dintre ele atribuie poporului potestatea acord[rii onorurilor, a doua i-o ia, gi cum aceastaT a doua, este astfel dati, incAt s[ nu poatd, in nici un chip, exista, simultan, amtrele, in at:eeaqi cetate, zice-vom noi, oare, cd weuna dintre ele este nedreaptd gi ci nu trebuia nicidecum datir? Eo.: in nici un chip. Aug.: S-o numim deci, dac[-ti place, temporal[, pe aceastd lege care, cu toate cd este justd, poate fi, totuqi, in timp, pe drept, schimbat6,. Ev.: S-o numim. 75. Aug.: Ce, mirifica lege, care se numeQte suprema ratiune, clreia i se datoreaz5 pururi supunere gi prin care riii meriti via!6 mizer6, bunii, fericit[, prin care, intr-un cuvAnt, aceea, despre care am zis c.5 trebuie numitS. temporald, e, pe drept, datd gi-i, pe drept, schimbatd, poate-i-se, ea, oare pdrea indiferent cdrui inteligent, non incomutabilS gi non eternd? Ori, poate-se, oare, pirea injust cd riii-s miseri, bunii, insd, fericili; sau ca Lrn popor just gi grav s5-gi creeze el insuqi magistlalii, disolut, ins5, qi tic[loqit, sd fie lipsit de aceastd licenlS? ,Eu.: Vdd cd aceasta cste legea eternd qi incomutahild. Aug.: Socot, totodat[, cd tu vezt cE, chiar gi in cea temporal5, nu este just qi legitim nimic, pe (iare oamenii s5 nu gil fi derivat dintru aceasta eternS: c5.ci, dac5, intr'-un anume timp, acel popor a atribuit, pe drept, onorurile, intr-altul, iar5qi, tot pe drept, nu le-a atribuit, aceastd vicisitudine temporalS a fost, intru cAt este just6, trasi dintru ucea eternitate, prin care este pururi just ca poporul grav sE rxrnfere onorurile, uguraticul sd nu le confere, sau lie !i se pare r.rltfel? -Eu.: Asimt. Aug.: Pin urmare, ca sd explic, pe cAt sunt ln

82

S.AureliiA"Sry!!{D'lih'19"'U't'ig

_

Liber Priry'us

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea int6.i

83

-

tlt

igitur breviter aeternae legis,notionem' nobis est, quantum valeo verbis cxplicem' ."t:t1-,J:L tu sI allter' justum est ut omnia sint ordinatissima: dicenti contradicam existimas, prome' B' Quid tibi'r'era hr"" sit una lex, ex qua illae non habeo. /. C"; "rgo es regendos vqriantur' num omnino Potesl? Z'' Intelligo

quae lmpressa

noui imprimatS, aceasta-i prin care este just si fie toate
atotrAnduite: tu, dacd socoli altfel, arat-o. Eu.: N-am cu ce sd md impotrivesc gie, rostitorului adevirului. Aug.: Cum, aqadar, legea aceasta, dintru care sunt variate toate acelea tempora.le intru ocirmuirea oamenilor, este una, poate fi, oare, de aceea variatS, in weun mod, qi ea insdqi? Eu.: Inleleg ci nu poate nicidecum:

stare, pe scurt,

in cuvinte, noliunea legii eterne, care ne-a

fost

vis, ullus casus' ulla rerum
esse

ut justum non sit omnia
ordinatissima' Yll.

gi, intr-adevir, nici o forf6, nici o-ntAmplare. nici o surpare a realitilii nu va fi ficut niciodati si nu fie adevdrat cd toate-s atotrAnduite.

-

esse quam eoque fine ostenditur scire melius 1o. .4' Age

Homo

w aeternct

lege quomodo ordinatissimus disquirendum'
L)Luere'

Yll. - in ce mod omul
este

este, dintru eterna lege, atotrdnduit. A gti mai bine decdt a trdi.

seipso 'it 1230] lege sociatis, PoP est, temPoralis est' Et tibi vivere te' E Hoc ve Quid? illud Potesne dignc neminem t" t'.f]tt: nosse se uvere? E Scio quidem :],:::' omnis vivens novent se \'lvele' nisi viventem; sed utrrm scires pecora ,4, Quam vellem ut credis' ita etiam

nunc' udeamus' ht.r-mo iU:: 0""*"9:ll una l\'or' ordinatissimus: nam ex homtntbus

il;r;.

carere,tt'o""; "ito nostra disputatio ab longam transiret: sed quoniam ncscire te dicis'

ista quaestione

talis res cst' qua sermocrinationem moves' Neque enim

ftt"t",,oltta

Pergere connexione ratroms' q

in ea quae intendimus' tanta

Dic itaque mihi,

cu

hominibus domitas, id sed et animam ita ho sensu quodam et cons quaelibet immanis modo fieri i""" "ia""tur' ut bestia
sensu quolibet acernma' vel feritate vel corporc' vel etiam

conetur' cum corpus pari vice sibi hominem subiugare i"i"'i*"t" valeant' E Nullo t;*'i1"* multae seu
ejus

Bene sane: sed item modo istuc fieri posse consentio' '4' caeter.isque officiis dic mihi, cum manifestum sit, lrrrbus

76.Aug.: Haide sE vedem, acum, omul insugi, in ce mod este, atoh6lduit intru sine insuqi, cdci dintm oamenii asociagi printro singuri lege consisti poporul; care lege este, aqa cum am spus, temporalS. $i spune-mi dar:i 1i-e atotcert cd tu trdieqti. I?u.: Ce ag putea, intr-adevir, rSspunde mai cert decAt asta? Aug.: Ce, pop, oare deosebi, micar, ci una este a tr[i, alta, a gti cineva cd trdieqte? -Eu.: $tiu, desigut c[ nirnenea nu gtie cd el triiegte, decAt numai trditorul, dar ignor dac5 tot tr6itorrl gtie sau nu cE el triiegte. Aug.: Cdt ag lr'ea ca, precum crezi,tot aga sd gi gtii cd dobitoacele-s Iipsite de raliune; repede ar trece disputa noastri de la aceeastd chestiune; dar, fiindcd zici cE tu nu qtii, iqti o lung6 discugie. Iar faptul nici nu este, intr-adevir, astfel, incAt, ocolindu-I, sE ni se ingdduie sd pagim spre ceea ce tindem, fdrd o atAta conexiune a rationamentului, cAtd simt cd e de trebuinfd. Spune-mi, prin urrna-re, cum vedem, adesea, fiare imblAnzrte de citre oameni, nu numai corpul fiarei, adici, ci gi sufletul astfel subjugat omului, incAt ii slujegte voinlei lui, printr-un anume simldmAnt gi obiqnuintd, dac6 1i st) pare cd poate, ilr lreun mod anume, s5 se intAmple ca weo fiari, oricAt de sdlbaticS, fie prin ferocitate, fie prin corp, fie chiar, prin vreun simt oarecare, foarte aprigS, sd lncerce, la rAndul ei, s[-gi subjuge sieqi omul, cum multe-s in stare, fie prin fo45, fie pe furig, sa-i ucidi lui corpul. Eu.: Consimt cd, in rrici un chip, nu poate si se intAmple una ca asta. Aug.: Bine fbarte: dar, iar5qi, cum e-nvederat cd omul este uqor intrecut, prin
el,

84

__

8. Aurelii Augustini De libero

arbitrio

Liber primw

9I4l@

c*t""wai

w

corporis a plurimis bestiis hominem- facile superari, qlraenam res sit qua homrt excellit, ut nulla ei bestiarum, ipse autem multis imperare possit? an forte ipsa est quae ratio vel intelligentia dici solet? Z. Non invenio aliud, quandoquidem in animo est id quo belluis antecellimus:
quae sr exanlmes essent, dicerem nos eq praestare, quod animum habemus. Nunc vero cum et illa sint animalia, id quod eorum animis non inest ut subdantur nobis, inest autem nostris ut eis meliores simus, quoniam neque

nihil, neque parvum aliquid

esse c.uivis apparet; quid

aliud rectius, cluam rationem vocaverim? ,4' Vide quam
facile fiat Deo adjuvante, quod homines difficillimum putant. Nam ego, fateor tibi, cpaestionem istam, quae,

ut intelligtt, terminata est, tamdiu nos retenturam

putaveram, quam fortasse omnia quae dicta sunt ab ipso nostrae disputationis exordio. Quare accipe iam, ut deinde ratio connectatur: nam credo non te ignorare, id quod scire dicimus, nihil esse aliud quam ratione habere perceptum. E Ita est. ,4. Qui ergo scit se vivere, ratione non caret. E. Consequens est' ,4. Vimnt autem bestiae, et sicut jam emicuit, rationis expertes sunt' E' Manifestum est. A. Ecce igitur jam nosti, quod te ignorare responderas) non omne quod vivit scire se lrirr"r", quanquam omne quod se vivere sciat, vivat
necessarl o

17. E. Non mihi est jam dubium; Perge quo intenderas: aliud enim esse vivere, aliud scire se vivele, satis didici. ,4. Quid ergo tibi horum duorum videtur esse praestantius? E. Quid putas, nisi scientiam vitae? ,4. Meliorne tibi videtur vitae scientia quam ipsa vita? an folte intelligis superiorem quamdam ct sinceriorerri vitam esse scientiam, qra- s,,ir'" nemo potest, nisi qui intelligit? lntelligere autem quid est, nisi ipsa luce illustrius perfec;tiusque vivere? Quare tu mihi, nisi non vitae aliud aliquid, sed cuidam vitae meliorem praeposuisti. fl. Optimo [(]ol. 1231] omnino et cognovi et explicasti sententiam nleam: si tamen scientra ma

17.,8u.:

Nu mai am nici un dubiu: du_te_ncotro

S6

S.

A*rlii A"s"']i'i O'lt!:tP qtitiP

Liber Primus

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea intd.i

87

totugi, ,stiinla nu poate fi niciodatS rea. Aug., in nici un chip, socot, decAt numai cAnd, trasferAnd cuvAntul, zicem gtiin{d in locul experienfei, c6ci a experimcnta nu este totdeauna un

Persequere caetera'

bine; precum a experimenta supliciile: aceea, insd, care este numitl propriu gi pur qtiin!6, fiindci se dobAndegte prin raliune gi inte[igentd, cum anume poate fi, ea, rea? -Eu.: lin qi aceastd diferen!5: infSliqeazS-le pe celelalte.
ipso

VIII. - Ratio qud praecelLir homo bestiis debet in
cl.ominari.
18. ,4.

UIII. - Raliunea, prin care omul este superior dobitoacelor, trebuie sd domine Ei-n sine tnsuSi.
18. Aug.: Asta-i ceea ce vreau sd zic, c5, orice este asta, prin care omul este mai presus de dobitoace, fie cd se numeqte minte, fie, spirit, fie, mai drept, amAndoud (cici pe amAndou5 Ie intAlnim in Ci4ile divine), dacd domin6 gi poruncegte tuturor celorlalte, dintru care consistd omul, atunci este omul atotrAnduit. Vedem, intradevSr, cd noi avem multe comune, nu numai cu dobitoacele, ci chiar qi cu arborii qi plantele, cici a extrage alimentul corpului, a creqte, a da naqtere, a fi in vigoare le vedem ca dar pAni qi arborilor, care sunt cupringi intr-o anume via16 infimS: a vedea, insd, qi a anzi, qi a simli cele corporale prin miros, gust qi pipdit, observdm gi recunoaqtem cd pot gi dobitoacele, qi, cele mai multe, chiar mai acut decAt noi. Adaug6 for{ele, vigoarea qi fermitatea membrelor, plomptitudinea qi suplelea miqcdrilor corpului, toate acestea, prin care, pe unele dintre ele le intlecem) pe unele le egal6m, dc cdtre unele suntem chiar intlecu{i. 'fotuqi, genul insuqi al lucrurilor ne este sigur comun cu dobitoacele: in fine, a rAvni plScerile corpului qi a ocoli neplScerile e intreagd activitatea vielii sSlbatice. Sunt altele anume, care nu mai par compatibile cu sdlbiticiunile, qi nu-s, totugi, culmea nici in omul insursi,

Illud est quod volo dicere: hoc quidquid est'

precum a glumi

judec[ atotdrept despre natura uman6, le judecd infimul
omului" Apoi, amoml laudci qi al gloriei gi dorin{a de a domina, (:arel cu toate t;5 nu-s proprii dobitoacelor, nu trebuie, totugi, socr>tit cE noi suntem, prin nesalul acestor lucruri, mai buni rlecAt bestiile. Cdci gi acest apetit, cAnd nu estc supus ratiunii, ii face pe cei nefericiti. Nimeni, ins6, nu s-a gAndit sd se punS

,si a

rAde: ceea ce-i omenesc, desigrr; dar', oricine

tametsi bestialum non sunt, libidine bestiis meliores nos es iste appetitus cum rationi sub

88

S.

a{-tii

Augustini

De-!*-p9t!'ni'

Liber primus

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea int6,i

89

--

pe sine mai presus de orice altceva prin nefcricire. CAnd ra{iunea dominS, aqadar, miqcdrile sufletului, omul trebuie numit rAnduit. Cici nu trebuie numitd rAnduiald dreaptS, sau nu trebuie numit[ absolut deloc rAnduiali, unde maibunele se supun mairelelor: sau nu ti se pare? Eu.: -E-nvederat. Aug.: llaliunea aceasta) prin urmare, sau mintca, sau spiritul, cAnd stipAneqte miqcirile irafionale ale sufletului, in om domnegte firegte, ceea cdreia dominalia i se datoreazd prin acea lege, pe care am descoperit-o a fi etern6. Eu.: Inteleg qi te urmez.

lntelligo ac sequor'

lX. -

StuLti

et

sapientis cliscrimen

et dominatu aut seruitute

lX. -

Dosebirea prostului Ei inpeleptului, dintru dominapiunea sa

seruitutea min,tii.
19. Aug.: Cum omul este, prin urmare, constituit gi rAnduit astfel, nu !i se pare, oare, lie \elept? .E'u.: Nu qtiu cile poate sd mi sc pard mie om inlelept, dacS nu pare acesta. Aug.: Cred, iarigi,

mentis.

tu mai gtii gi faptul cd mulli oameni sunt progti.,Eu.: Asta-i, desigur, destul de cunoscut. Aug.: Da4 dac6 prostu-i contrariul inleleptului gi, din moment ce pe inlelept l-am descoperit, inlelegi, desigur, de-acum cam cine-i gi prostul. -Eu.: Cui nu-i e limpede cd acesta este, intru care mintea nu are suprerna potestate. Aug.: Ce-i, aqadar, de zis, cAnd omul este afectat astfel, cd-i lipseqte lui
cd rnintea, sau, deqi-i inl5untru,

ci

ea este lipsitd de dominagie? -Eu.:

quod ab eis vicissim homines' exc;ell Paterentur nisi aliquo inveniebamus in t'orPore: ita tltm

quid aliud

aPPe
S

comperlmus; quam

recordati sumus'

cetlt' nonnisi men carere non rxrnfi<;itur', eum qui rationem habet' mente

Asta, mai degrab6, pe care-ai adiugat-o la urmi. Aug.:'lare-aq rnai rtea eu sd aud de Ia tine prin ce dovezi anume gi-ai insuqit cd mintea, care nu-qi exercitd principatul siu, se aflS inlSuntrul omului. -Eu.: Bine-ar mai fi, de-ai voi sd iei asupra-1i rolul acesta, c[ nu mi-e uqor a susline ceea ce-mi impui. Aug.: !i-e uqor sd-1i rrminteqti mdcar cd am spus, cu pulin mai nainte, in ce mod slujesc lrcstiile imblAnzite qi domesticite de citre oameni; ceea ce, precum ne-a demonstrat rafionamentul, ar suporta, la rAndul lor, gi oamenii r1c la ele, daci nu le-ar fi mai presus prin ceva anume. Asta, ins5, rr-o gdseam in corp: astfel, r.;um apdrea a fi in suflet, nu am g5sit r,rrm altcum ar putea fi ntmitd decAt raliune) care, dupi aceea, rrc>am amintit cd a fost numitd gi minte, gi spirit. Dar; daci una-i rnintea, alta, r'atiunea, inscamnd cert cd numai mintea se poate lirl,rsi de ragiune. Dintru care rezultd faptul anume cd ccl care are rrr[iune nu poate fi lipsit de minte. Eu., irni amintesc pe#ect asta

90-

--,-5.

Aurelii Ayryyg!-

O'W!9f''b!49-

Liber pimus

9i-4yt4*e"gqn,!'l!qrlgrOtt

y-

-

Cartea

tntdi

91

posse.

illud Probe ista reminiscor ac teneo' '4' Quid? non essc nrsi sapientes credisne, dr'rmttores belluarum vocari iubct' sapienles voco' quos veritas posse? E'os enim srrbiugationc pacah id est, qur '"gnr' -"nnt omni libidinis istos' quos-lTrlgo sunt. E' Ridiculum est tales putare vel etiam pa^ctore aut bubulcos' mansuetariot 'it"'pt"'' d"mitum oet'us sublectum aut aurigas' q'1tr"'omnibus subiici' -4' En viclemus, ", documentum certiss' num' quo manifestum igitur habes

E

imblAnzitori sau chiar pdstori, sau vic;ari, sau aurigarilo, cirora,
ta.

tuturora, le vedem supusS vita-rnblAnzitd qi prin a c[ror
e-nvcderat

;ffi;"#;'iiu.it'do*irum

Aug.: Iatd c5 ai, Prin unnare,

c[ omul are in

sine

fiat inesse

sine dominatu' His quippe agi sine mente non possent: inest; agunt enim talia' quae melhs nam stulti sunt' neque regnum non tamen t;;

t";;;"h;;ini

esigur, in sine; ei fac, intr-adev5r,

est E Mirum est hoc nisi sapientium essc' percogrrirum confcctum' "-t,l'nt iam {uisse " 'qrid non potursse in mentem venlre'

;';;ii';fE'io'ib"

,"'po"derem'

veni

in minte

ce

si

r6sPund.

X. -

libidini' lkens a nullo cogitur 'seruire
enim et regnum 20. Sed alia contexamus' Jam

X.

- Mintea nu-i constrd.nsd

de nimeni, sd-i serueascd libidoului'

*:lT

20. Dar si-ntrefesem altelc' C[ci s-a dovedit, de-acum, gi cd

humanaehumanamessesapientii.,T;":Hffi.1fi,::':I
esset ordinatissimum ut
necesse , eo iPso

libidinem? ego enim nullo

a lege concessum esse

quo c.upiditati recte

i.

quanto vitio sic anteponere, ut virtus invictiorque sit? Z" Quis sublimior, tanto {ir'mior virtute i"ii,.""rirz e' rtr'ri"'t igitur viti,sus animus
armatum animum tttf"l:it-.

quoque num dubitamus olnnl .."ai".,q. Quirl? virnrtcm mnem melior atque

iustcqu

-f meliorem corpore omni qualemlibet animum i" utfittor negaturum' fl' potentioremq'" "ttf'oot' facile est) videt aut Nemo id negat, q'; 1q'na viventi' substantiam leventem non ,u"' "1*^::1":'r:I am A' Murto minus

Verissimum est' '4' Jam

viciu, incAt vitutea, cu cAt este mai bund 9i mai sub[im6, cu atAt este mai fermd gi mai de nc-nvins? Eu-: Cine se va fi-ndoit? AW': Nici un spirit vicios nu invinge, plin urmarc, spiritul armat prin virtnte. Eu.: E-atotadevdrat. Aug': Nu mai socot, de-acum, ci tu

i:?':l'il#;il;;;'; p'u"r"'""d id sit' animum ;:i":r;*;'iaii iissl q"^r"cumque

92

S.

Aurelii Au,ustini De libero

arbitio - -

Libuglryt

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul

arbitru

Cartea

intd.i

93

virtute praeditum vincit' E Evidentissimum est' '4' Quid? arri*u. iustus, mensque jus proprium imperiumque custodiens, num potest aliam mentem pari ""qYil"l:.":

virtute regnantem, ex arce dejicere, atque libidini
decidet, fietque vitiosa mensl quae aliam facere cc'rnabitur'

subjugareiE. Nullo modo; non solum propter eamdem in utraque excellentiarn, sed etiam q'o{.u justitiaprior
eoque iPso erit in{irmior' 27. A' Beneintelligis; quare illud restat ut respondeas' si potes, utmm tibi videatur rationali et sapienti mente q.,idqr"* esse praestantius' E' Nihil praeter. Deum arbitror' A. Et rnea ista sententia est' Sed quoniam res est, neque nunc opportune quaeritur' ut ad

virtute. Eu.: E-atotevident. Aug.: Ce, spiritul just gi mintea, custodiindu-gi dreptul propriu qi imperiul, se poate, oare, si rdstoarzre din tron o alti minte, domnitoare prinh.o egalS echitate gi virtute, qi s-o subjuge libidoului? Eu.: in nici un chip: nu numai din cauza aceleiaqi excelente in amAndoud, ci chiar gi prin faptul
cd va declina, mai ilrt6i, de Ia justipe gi va deveni vicioa^sd mintea, care se va sforla sd o seducd pe alta, qi, prin insugi acest fapt, va fi

ardua

intelligentiam veniat, quanquam robustissima teneatur fide, iitegra nobis sit hujus quaestionis' diligens et cauta
tractatro.

rnai infirm5. 21. Aug.: Bine-ntelegi; de aceea rimAne, de pog-i, si rdspunzi, dacd gi se pare cumva ci existd ceva anume, mai prestant decAt mintea ralionalS gi-nleleaptS? Eu.: Nimic, socot, inafara lui Dumnezeu. Aug.: $i-a mea-i sentinla aceasta. Dar, fiindcd problema-i grea, qi nici nu-i oportun, acum, cercetat5, incAt si devinE cunoagtere, sd fie, ea, linut5 printr-o cAt mai robustl credin!5, ca s[ ne fie integrd tratarea diligentd gi atent6 a acestei
chestiuni.

Xl.-MenserliberauoLuntatetibidiniseruienspunitur
juste.

Xl. - Mintea,
pedepsitd.

seru;nd

din liberd uoin{d libidoului,

este

just

In praesentia enim scire possumus quaecumque illa natura sit, quam menti virtute pollenti fas est ne excellere, injustam esse nullo modo posse' Quare
ista quidem, tametsi habeat potestatem' coget mentem
est qul non slne

relinquitur ut irtutis, quidquid servam libidinis quidquid^.autem inferius est' non propter lustrtram; p..tit hoc facere propter infirmitatem' sicut ea quae inter nos constiteiunt docent; nulla res alia mentem et cupiditatis comitem faciat, quam proplia .voluntas E' Nihil tam necessarium restare liberum arbitrium'
video. pro 22. A' Seqtitur jam ut tibi videatur juste illam peccato tanto poenas pendere E Negare non possum' ast ,4. Quid igihrr? i'{um itta ipta Poena parva existimanda

in imprejur6rile actuale, putem, intr-adevdr, qti c5, oricare si fie natura aceea, cdreia-i este datul s6-i fie superioard minfii impodobite de virtute, nu se poate, in nici un chip, sd fie injust5. Dleptaceea, nu ea, desigur, degi are potestatea, constAnge mintea si-i serveascd libidoului. ,Eu.: Pe-asta nu-i absolut nimeni sd n-o mdrhrriseascd firi nici o tdriginare. Aug.: RimAne, prin urmare, c5, fiindcd nimic, din ce-i este egal sau mai presus minlii imp[rilitoare gi stdpAne a virtulii, nu o face pe ea sclava libidoului, datoriti justiliei, nimic, insi, din ce-i este inferior, nu poate face asta, din cauza infirmitdlii, precum ne invaf6 r:cle ce au fost intre noi lSmurite, nimic, din cele c;Ate existS, nu scduc;e mintea a fi soala cupiditSl-ii, decAt numai gi numai propria liberul arbitru. -Eu.: Nu vdd nimic si rdmAnd atAt de H"::"".:t 22. AuS.: Llrmeazd acum cd ti se pare just ca ea sd-qi ispdqeascd pedepsele pentru un atAta de mare picat. Eu.: Nu p()t nega. Aug.: Cum adic6? Trebuie ea, oare, socotitd micd,

94

S.

Aurelii Augustini De libero

arbitio

Liber primus

Sf.

Aureliu Aupuatin, Liberul arbitru

Cartea tnt6.i

95

opulenna" quod ei libido dominatur, exspoliatamque virtutis atque indiggntem tahit' nunc falsa pro p", dir"... inopem

nunc i"ri. .pprobantem, nunc etiam defensitantem' in aiia

insSgi aceastd pedeapsS, t:5 o domini libidoul gi, spoliatd de opulenla viltu{ii, o tArdgte, sdlacd qi lipsit6, acum aprobatoare a celor false in Lrcul celor adevirate, acum chiar, apdr[toarea,

improbantem quae antea probavisset' er nihilomimrs suarn' et falsa irmentem; nunc assensionem suspendentem nunc plerumque persplcuas ratiocinationes formidantem; tenebris Jtultitiae desperantem Jrioo inventione veritatis, et inhaerentem; mrnc conant penitus

rwsusque fatigatione decidentem: illud regnum tlrannice saevia]' p:rtybet: tempesta:tibus tohrm hominis animum vitamgue.
falsaque laetitia; hinc cruciatu rei amissae quae

acum dezaprobatoare a celor ce inainte le aprobase, qi, nu mai pu{in, pribugitd in altele false; acum refinitoare a asensiunii sale qi, de cele mai multe ori, temdtoare de rationamentele limpezi; acum disperatd in privinta intregii gisiri a adev[rului gi adAnc lintuitS-n tenebrele prostiei; acum opintit6-n lumina de-a inlelege qi iariqi prdbuqitS-n ostenealS: cum, intre timp, acel imperiu al cupiditSlilor se-nfurie tiranic gi tulburS, prin varii qi contrarii furtuni, intreg spiritul omului gi viala, ici, prin team6, colo, prin dorin16, ici, prin anxietate, colo, prin degarti qi fals6 bucurie, ici, prin chinul pierderii lucrului indrigit, colo, prin ardoarea dobAndirii celui neoblinut, ici, prin durerile injuriei primite, colo, prin torfele rizbundrii; din toate pd4ile o poate constrAnge avarilia, risipi Iuxuria, inrobi ambilia, umfla superbia, torhrra, invidia, lenea, inmormAnta, incipifAnarea, strdmura, izbi supunerea) qi cAte nenurn[rate altele frecventeazd gi muncesc imperiul acelui libidou; putem noi, totuqi, considera, oare, nul5 aceastd pedeapsS, pe care, cum vezi, toli, care nu-s strAns alipili inlelepciunii, e necesar s-o indure? 23. Du.: Mare, intr-adevdr, judec eu cd este aceastd pedeapsd qi absolut just6, dacd cineva, aqczatl de-acum, in sublimitatea inlelcpciunii, va fi ales s[ coboare de acolo qi sE slujeascd libidoului, dar este incert, dacd poate fi cineva, care, sd fi voit, fic s[ r,oiasci, sd facd asta. OricAt il credem, intr-adevir, pe omul, atAt dc pcrfoct zidit de citre Dumnezeu gi aqezat in viala fericit5, sd fi fost cdzut, el insuqi, de acolo, la necazurile vielii muritoare, plin plopria-i voin15, tohrgi, degi 1in asta cu atotfermi credin1d, nu am ajuns inc6 la ea prin inlelegere, fapt a cdrui diligentd cercetare, daod abum o socop' de amAnat, o faci impotriva voinlei
mele.

inani hinc timore, inde desiderio; hinc anxietate' inde

#:5X

bus vindicandae:
dissipare luxuria,

sePelire, Pervicac quaecurrique alia
frequentant et exer qur tZ54l istam poenarn putare, quam' ut cermsT omnes necesse est perpeti? non inhaerent sapientiae, 23. E, Magnam qui.dem istam poenam ** ]19]:^":

saprentrae et omnino iustam, si quis ftt il sublimitate sen''ire delegerit: collocatus, rnde descende'e ac libidini qui haec sed utrum esse quisquam possit incerfum est' enim credamus aut voluerit fuu'", aut velii' Quanquam vita hominem tam periecte conditum a Deo' et in beata vitae ipse inde constitutum, ,i td aerumnas mortalis

propri. voluntate delapsus sit; tamen hoc cum firmrssima culus fide teneam, intelligentia nondum assecutus sum: si nunc differendam putas' rei diligentem inqulsitionem, me invito facis'

)jTl.

-

patiuntur' Mortalb uitae poenas qui kbidini seruiunt' merito

Xll. -

Pedepsele oiepii muritoare le-ndurd

pe drept cei care slujesc

etiamsi sapientes nunquam fuerint'

24. Yertrn illud quod me maxime movet' cur nos' (ful' hu juscemodi acerhissimas poenas patlamur

libidc,ului, chiar dacd n-au fbst nicicdnd tnlelepli. 24. Adevdrul invederat, care mi miqcl cel mai mult pe mine, de ce, adic6, sd-ndurim, anume, atotcruntele pedepse de acrcst fel,

96

S. Aurelii Augustini De libero arbitrio

Liber primus

If. A*"lio AyTttin, Lib"r"l

tfiittu

Cartea intdi

97

celte stulti sLrmus, nec sapientes unquam fuimus, ut merito haec dicamur perpeti propter desertam virftrtis arcem, et electam sub libidine serwituteut, quin aperias disputando, si vales, nullo modo tibi dif{erendum esse concesserim . A. lta istuc dicis, quasi liquido comperhrm habeas nunquam nos fuisse sapientes:oattendis enim tempus ex quo in hanc vitam nati sumus. Sed cum sapientia in animo sit, utrum ante consortium hujus corporis alia quadam vita vixerit animus, et an aliquando sapienter vixerit, magrla quaestio est, magnum secretum,

nunc habemus in manibus impeditur, quominus aperiatur ut potest.

et suo considerandum loco: neque ideo tamen hoc quod

niciodatS,-nfelepli, ca sd fim considerati a le suferi pe merit, din cauza pdrisirii fortdre{ei virtutii 9i alegerii servitulii sub libidou, in nici un chip nu !i-aq fi conoes cd trebuie amAnat, f6rd sd-l dezvdlui disputAnd, dacd te gin puterile. Aug.: Lqa o rosteqti pe asta, ca gi cum ai gti absolut limpede cd noi n-am fost nicicAnd infelepfi: cdci iei in seamd doar timpul de cAnd ne-am ndscut in aceastd via{i. Dar, cum inlelepciunea este in spirit, dacd, inaintea conso4iului acestui corp, va fi trdit sufletul intr-o anume altd viatd gi trditu-va-fi, el, oare, inlelept, oarecAnd, e o mare-nt."bu"", ,r1 mare secret, qi-i de scrutat la locul sdu: gi, totugi, nici ceea ce avem acum la-ndemAni nu-i impiedicat, de aceea, sd fie dezvbluit, pe cAt posibil.

noi, care,-n mod cert, suntem progti, gi nici n-am

fost

25. Nam quaero abs te, sitne aliqua nobis voluntas. E Nescio. ,4. Visne hoc scire? B, Et hoc nescio. ,4. Nihil ergo deinceps me interroges. E. Quare? ,4. Quia roganti tibi respondere non debeo, nisi volenti scire quod rogas. Deinde nisi velis ad sapientiam pervenire, sermo tecum de hujusmodi rebus non est habendus. Postremo meus amicus esse non poteris, nisi velis ut bene sit mihi. Jam vero de te tu ipse videris, utrum tibi voluntas nulla sit beatae vitae tuae. E Fateor, negad non potest habere nos voluntatem; perge jam, videamus quid hinc conficias. ,4. Faciam, sed dic etiam prius, utrum et bonam volultatem te habere sentias. El Quid est bona voluntas? .4, Voh-urtas qua appetimus recte honesteque vivere, et ad summam sapientiam pervenire. Modo tu vide utrum rectam honestamque non appetas vitam, aut esse sapiens non vehementer velis, aut certe negare audeas, cum haec volumus, nos habere voluntatem bonam. E Nihil horum nego, et propterea me non solum voluntatem, sed etiam

Nu qtiu. Aug.: Sd

25.

e vointi7 Eu.:

asta n-o stirr. acum inainte.

f'at;: dar spune, intAi, dacd simpi.tu, sau nu, cd ai qi bun6. voinfd. Ev.: Ce este buna voinld? Aug.i Yoinla prin care dorim sd trdim tJrept qi onest qi s-ajungem la-nlelepciunea supremi. Acum, vezi

dacd nu wei cu
, dacS-ndrdznegti,

: Nu neg nimic

bonam voluntatem jam habere confiteor. ,4' Quanti pendis, oro te, harrc voluntatem? Numquidnam ei ulla ex parte divitias, aut honoresT aut voluptates oorporis, aut
haec simul omnia oonferenda arbitlaris? ^8. Averterit Deus istam sceleratan'r dementiam.,4, Parumne ergrt gaudendum

trumai rrrgu-te, irr wdo

umcd eu am nu
qi bund voinld

est habere nos quiddam

in animo, hanc ipsam

dico

Socoti tu, oare. 5, in cump6nir voluptdlile corpului, sau toate l)umne'zeu de aceastd sc;eleratd rr,.huirrrdm. prin rrrmare- putin

gg

_

s. Aurelii Augustini De

libero-yy!!y----

Liber pn'mus

qlrA*"ti" A"g*tir,Lib"r"t "rbr!r"

Cartea

intdi

99

aceasti bund voinld, zic, in comparalie cu care sunt atotabjectc --

de una maxim6.

noastri este, fie si ne-nfrupt prin urmare, orAnduit ne lipsim, aici, de acest atAta de mare Cici ce a fost l5sat liber in voin16 atAta, oricine, cAnd o are bund, are, in mod cert, ceea ce trebuie cu
26. Aug.: Acum vezi, preflrm socot, cd in voinla

foarte uqor sd le piardS, 9i nici nu Ie are de-ndat6 ce voieqte, este

rle nefericire. -Eu.: Asimt.

Assentior'

XIII. -

miseram degimus' Voluntate uitam beatam' uoluntate

*i'"d*::, fl :":"#; p*a Jr,i" "pp"t9"+?:;:" fortitudo nonne illa est anrmae Hffi;;;;T'-Quid? d?1": orn"iu Itf aIIeCUo, Llud L',rur'u incommoda " i:.tj*""r"t: mus? contemnl B. Ita "",*" 0". in nostra potestate constitutarum est affeotio coercens el existimo. ,4. Porro temferantia rp frrrnltel turprter appetitum ab iis rebus quae sentio' ;;i;;.. E' Imo ita ut dicis ait"' p*"tz

27.

videatur A. Considera nunc utrum tihi

;

esse

":

XIII. - Pin uoinld ne petrecem Jbicild uiapa, prin uoinld, neferit:itd' 27. Aug.: Ia, acum, searna, dac6 pruclenla nu fr se pare, ea, qtiinla lucrrrilor de dorit gi de ocolit' -Eu.: Aga mi se pale' Aug'' il", ti.i, nu este, ea, oare afecliunea sufletului, prin care disprepim

1

ffi;;'-;;*

lOO

S.

Aurelii4Wy:1ry O"l&-S

"!!'t'-

Liber pimus

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul

arbitru

Carteo

tntdi

101

r.irhrtea prin care

i se atribuie fiec5mia ceea ce i se cuvine? Eu.: N-am nici o altd noliune a justiliei. Aug.: Oricine, avAnd, prin urmare, buna voinld, despre a cirei excelenlE r'orbim deja de mult, qi<>ml,r[liqeaz[, mai presus de orice, cu iubirea, pe ea, unica,

dicerem, approbasse te' ut puto)l iustitiam pertinere t:um

decAt care nu are, deocamdat[, nimic mai bun, prin ea se-ncAntS-ndesine, prin ea, in sfArqit, se-nfrupti qi se bucurS, considerAnd-o gi judecAnd-o cAt de mare-i gi cum nu-i poate fi salvati sau rdpitd fdrd voia lui, vom putea noi, oare, s5 ne-ndoim cd el se-ncontreazd tuturor lucrurilor care-s inamicii acestui unic bine? Eu.: E absolut necesar sd se-ncontreze. Aug.: SocotimuJ, oare, nedotat cu nici un fel de prrden1d, pe el, care acest bine il vede de dorit gi, de ocolit, pe toate acelea, care-i sunt acestuia inamiceT -Eu.: Mie nu rni se pare, in nici un chip, si fie cineva in stare, f[rd pruden!6, de una ca asta. Aug.: Drept: dar de ce sd nu-i atribuim acestuia gi tiria? Vezi bine c[ nu se poate ca el si le iubeascd gi si le prefuiasci mult pe niciunele dintre cele ce nu-s in potestatea noastr[. Or, ele sunt iubite prin voin!6 rea, cdreia este necesar sd-i reziste. precum inamicei atotiubitului siu bine. Crrm, insd, nu le iubegte pe acestea, el nu le plAnge, pierdute, qi le dispreluiegte-ntrutotul, ceea ce s-a zis gi s-a conces c6 este lucrarea tdriei. .Eu.: S5 i-o atribuim, desigur, cd nu-nfeleg pe cine I-ag putea numi, mai cu adevirat, tare, decAt pe acela, care, cu sufletul calm gi impicat, se lipsegte de acele lucruri, pe care nu depinde de noi nici si le cAgtigdm, nici s5 le pdstrlm, (Eea ce s-a dovedit cE el face in mod necesar. Aug.:Ei, bine, vezi acum, daci temperanta, cum ea este virtutea care infrAneazd libidourile, am putea-o, oare, instrdina de eI? Ce-i, ins5, atAt de inamic bunei voinle preoum libidoul? Dintru care, inlelegi cu siguran!5, cd acest iubitor al bunei sale voinle rezistil, cu orice chip, gi se-ncontreazir libidourilor, qi, de aceea, este, pe drept, numit temperat. Eu.: ContinuS: asimt. Aug.: RdmAne justilia, care nu prea v[d cum s6-i lipseascd acestui om. Cdci, cine are gi-ndrigeqte buna voinld, qi cum s-a spus) se pune-n calea celor ce-i sunt ei inamice, nu se poate s6-i voiascS, nicidecum, cuiva riul. RezultS, prin urmare, ci nu-i face nimdnui nedleptate, ceea ce nu poate, in nici un chip, decAt numai cine-i va fi atribuit fiecdruia ceea ce i se cuvine: aceasta, insd, i1i amintegti precum socot, cd hr ai

!02

S.

Aurelii

Augus4n'O'pg!9-gPt!9---

Liber primus

Sf.

Aureliu Augustiq Liberul arbitru

Cartea tntdi

103

meministi. E.

Eg bonam qui suam quatuor virtutes
descriPtae sunt, esse comPertas'

in hoc homine'
et diligit' :t':-' me assentrente'

aprobat-o, cAnd ziceam cd line de justilie. Eu.: Eu imi amintesc qi mdrturisesc c6, in acest om, care prefuiegte mult ,si-ndr[geqte buna sa voin16, sunt dovedite hrspatm acele virtuli care au fost, pulin mai inainte, descrise, cu asentimentul meu, de cdtre tine.

28. Aug,: Ce ne impiedic5, prin urmare, si concedem cd viala lui este l5udabilil? Ev.: Nimic absolut; ba, dimpotrivS, toate ne-ndeamnd gi ne constrAng chiar. Aug.: Ce, poate-se, oare, in weun mod oarecare, a nu judeca de evitat viala nefericitFr? Du.: Ba, judec, intr-adevir, din tot sufletul, qi socot cd nu-i de fdcut nirnic alta. Aug.: Daq de bun5 seamd, pe cea l6udabil6 n-o socogi,

rebus esse Perventum'

29. A. Vide etiam aliud: nam credo te memona l tenere quam dixerimus esse bonam voluntatem: i ofirro, ".ti*, "t dicta est qua recte .atgue honeste lrir"r" appetimus. E. Ita memini' 4:..H"" igitur atque voluntatem, si bona itidem voluntate diligamus omnibus quas retinere non amplectamur, rebusque quia volumus Possumus, anteponamusi consequenter

nicidecum, de evitat. Eu.: Mai mult chiar, o socot de dorit intr-adinsul . Aug.: Nu-i, prin urmare, nefericitd viala care-i lSudabilS? Eu.: Asta rens.ltd., vezi bine. Aug.: Nu-1i mai rimAne, pe cAt socot eu, nimic greu s6 asimli cd aceea anume, care nu-i nefericitS, este viala fericitS. ^Eu.: E-atotinvederat. Aug.: Eqti, prin urnare, de acord c6-i fericit omul iubitor al bunei sale voinle gi, fa!5 cu ea, dispreluitor a tot ceea ce se poate numi un bun anume, a cdrui pierdere se poate-n-tAmpla chiar gi cAnd rimAne voinfa de{inerii lui. .Eu.: De ce n-ag fi de acord, de weme ce cele de mai sus, pe care le-am conces, o impun cu necesitate? Aug.: Bine-nlelegi: dar spune, rogu-te, a indrdgi buna sa voin![ 9i a o prefui atAta de mult, cAt s-a spusT nu-nseamni asta, oare, chiar buna voin15 ins6gi? Eu.: Adevdrat zici. Aug.: Dar, daci pe acestal judec6m, pe drept, fericit, nu-i, oare, pe drept, nefericit cine-i de-o voinld contrarS? Eu.: Atotdrept. Aug.: Care-i, prin urmare, rnotiyul sd mai socotim de pus la-ndoial5, c6, chiar dacd n-am fost nicicAnd in{elep{i, prin voin15 ne dobAndim, totuqi, qi ne petrecem o viald l5udabili gi fericitS, prin voin![, una ruginoasd Ei nefericitSr2? Eu.: M6rhrrisesc cd s-a ajuns aici, prin fapte certe gi absolut imposibil de negat. 29. AW.: Mai ia tu, numai, searna gi la alta: cici cred ci tu pdstrezi in memorie, care anume ziceam ci este buna voin15: cdci cu opinez, incaltea, cE ea a fost, intr-adev5r, numiti aceea prin r;are dorim sd trdiln drept gi onest. Eu.: Aga-mi amintesc. Aug.: Pe tceasti voin{d, prin urmare, dacd o indragim gi-o imbrdgigdm prin insSqi aceeagi hund voinld qi o punem tnaintea tuturor lur;rurilor, J)o care nu fiindcd voim le putem retine, in mod consecvent,

1,04

S.

Aurelii Augustini De libero

9!!!49-- --

Liber priryl!!

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul

arbitru

_

Cartea

intAi

105

Iocuiesc, precum ne inva1d ratiunea, spiritul nostr-u acele virtuti, pe

care a le avea inseamni tohrna cu a trdi drept qi onest. De unde ci oricine voiegte sd trdiascd drept qi onest, dacd, fali cu bumrrile fecitoare, voiegte ca el sd voiascd asta, dobAndegte un atAta

rezultd

de mare lucru printr-o atAta de mare facilitate, incAt pentru el
,Eu.: liio spun rdspicat cd abia mn abgin sI nu strig de bucurie, c6t de repede mi sa dezvdluit atAta de mare bine, intro irrvoiald atAta de uqoar'5. Aug.: Ei, bine ins[qi aceastd ]rucurie, care se nagte prin
nu.nseamnS. nimic alta a avea ceea ce a voit, decAt doar irrsuqi a voi13.

dob6ndirea ace-chi bine, cSnd inalfi uqor, gi liniqft, gi constant spiritul, se numegte viala fericitS: dacd nu cumva tu socofi cd a t5i fericit e alta decAt a te bucura de bunurile adev[rate gi sigure. .E'u.: Aqa simq intocmai.

XN.

-

Cur ergo pauci euadant beati' cum omnes

esse uelint'

){N. - De ce pu{ini ajung, prin

unrx)re2 fenr:t{i, cdnd togi wiesc sd

fb.

non 30.,4, Recte: sed censesne quemcJuarn hominum atque optaie rntam beatam? 'FJ' Quis omrribus mod,is velle rgttur eam non dubitat omnem hominem velle? A' Cur Dixeramus enim atque convenetat ,Jioi."r.rtu omnes? eriam inie"r.;;;luntate illam mereri homines" voluntate nescro ut accipianl: nunc vero existit ;i;;;; et sic mereri

30. Aug.: Drept dar il crezi tu. oare, pe careva dintre oameni cd nu voiegte gi nu doregte, cu orice pre!, viata fericitd? -Eu.: Cine

sd se-ndoiascd cumci

tot omul o voiegte? Aug.: De ce

n-o

quae repugnantia, et nisi diligenter

O"fl'l'llll:

perturbare ,,ititot superiorem tam evigilatam hrmamque mlseram' rationem. Quomodo enim voluntate qursque - -i--^-^, 4,,+1 omilno nemo velit misere vivere? vitam patitur, cum
voluntate beatam vitam c'rnsequi*t,!-:3ti An l"- *"f,; miseri sint, et beati omncs esse velint? me velle bene aut male' aliud ;;;"i, quod aliucl est malam voluntatem? Nam illi bonos esse rlportet' non propl beati sunt, quos etiam hoc volu .rrrt U".,i, <1uia beate vivere volueruntl nam quod mali nolunt' Quamobre rnAi' sed quia tecte, "i.est quocl mise'ri homines non adipisc'untu "ifrlfr"it"- id est, beatam vitam' tllud enim:::::: ;;;;;,, est' nem()que a'9sequ e.st, et sine quo ea nemo diSnus

q""*Ja"

;ili;;;"".*

*r

Hoc enim aetr recte scilicet vivere, non itidem volunt' redire iam tempus cuius considerationem
lex illa, ad

(ieea ce rlii nu voiesc. Dreptaceea, nu-i de loc de mirare ci oamenii nefericip nu dobAnesc ce voiesc, adicd, viala fericitd. Cdci nu voiesc, pe de altd parte, ceea ce-i este ei insotitor qi fdr[ de car.e nu-i rrimeni demn de ea, nici n-o atinge nimeni, adicd, a tr6i drept. Acca.sta a dovedit-o, intr-adevir, printr-o stabilitate incomutabild,

aga, precum o primesc, o merit6: acum, nu gtiu ce repug-nan1d, gi, dacd n-o scurtdm atent, tinde sE perturbeze atAt de fermul gi, nopfi intoegi, atAt de bine pdzitul rationament de mai .r.. i.r ." *od ,rrrrri" indurd, intr-adev6r, cineva, prin vointS, o viafi nefericiti, cum absolut nimeni nu voieqte sd trdiascd nefericit? Sau, in ce mod anume iqi dobAndegte omul, prin voinfd, o viald fericiti, cum atAt de mulli sunt nefericili, gi toli voiesc s5 fie fericiti? Sau se-ntAmpli prin faptul c5' una este a voi bine sau r[u, alta, a merita ceva prin bund sau rea voin15? Cdci cei ce sunt fericili, care se cuvine si fie chiar gi buni, nu-s de aceea fer.icili, fiindci au voit sd triiascd fericit: intmcAt pe-asta o voiesc pAnd qi riii; ci, fiindc[, drept,
exist6,-ntr-adevdr, o

nefericitS, gi

dobAndesc, prin urmare, toli? Cici am zis gi s-a convenit intre noi cd oamenii o cAqtigi pe ea prin voin!5, tot prin voinld, gi pe cea

ci

1.06

S.

Aurelii Aueustini De libero

arbitrio

Liber prirnus

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul

arbitru __

Cartea

int6.i

107

vero nihil'
ualeanL YI. - Ler aeterna, let temporalis in quos et quantum

mirifica lege etern6, la a cirei considerare este deja timpul sd ne reintoarcem, intrucAt meritul consistd in voin!6; in fericire, insd, gi-n nefericire, premiul qi supliciulla. $i, astfel, cAnd zicem cd oamenii sunt nefericili prin voin!5, nu de aceea zicern, fiindcd voiesc sd fie nefericili, ci fiindcd sunt intr-acea voinld, pe care, chiar fdr[ voia lor, e necesar. s-o urmeze nefericirea. De aceea nu vine-n contradiqie cu ralionamenhrl de mai sus, ci toli voiesc sd fie fericili gi nici nu pot; cici nu voiesc toli si trdiascd drept, voin![, singura cireia i se datoreazd viala fericit5: doar daci nu ai cexa a spune contra acestora. Eu.: Eu, cu-adevirat, nimic.
XY.

-

Legea eternd,

bgut temporald tntru cine Ei cdt sunt tn uigoare.

31. Dar sd vedem inc6-n ce mod anume se referi acestea la acea chestiune propusi in legiturd cu cele doud legi. Aug.: Fie: dar spune-mi, mai intAi, cine indrdgeqte si trdiascd drept qi se qi incAntd prin asta asdel, incAt nu numai c6-i este lui drept, ci chiar qi dulce gi pldcut, iubeqte, el, bare, gi are atotscumpS aceastS, lege prin care vede ci bunei voinle ii este atribuitd via{a fericitd, celei

;"#"; ;;;';;,

volubilitati videhd A' Clm' obno*i*? 6, Quis hoc vel dementissimus senserit?
rerur igitur manifeshrm sit alios esse homines amatores cumclue duas leges est J"a".rr"*-, alios temporalium, si convenerit, unam aeternam, aliam temporalem; aeternae leg' u"qoittti. sapis, guos istorum iudicas

;

t"-Po'i'

rele, nefericita? Du.: Iubeqte absolut, gi inci vehement: cici, urmAnd-o pe aceasta insSqi, trSiegte el astfel. Aug.: Ce, cum o iubegte pc asta? iubegte el, oare, ceva mutabil qi temporal, sau ceva stabil gi sempitern? Dts.: Etern, desigur, gi incomutabll. Aug.: Ce, cei care, perseverenfi in vointa rea, doresc, cu toate acestea, si fie fcricili, pot, ei, oare, iubi aceastd lege, prin care unor astfel de oameni Ie este, pe merit, dat5 ca ra'splati nefericirea? Ev.: in rrici un chip, socot. Aug.: Nu iubesc ei, oare, nimic alta? Eu.:Ba, dimpotrivS, multe; acelea, adic5, intru dobAndirea qi re{inerea cdrora persisti reaua voinld aceea. Aug.: Sunt de p6rere cd tu zici averile, onorurile, voluptSlile gi frumselea corpului, gi toate celea, pe care pot gi, voitori, sE nu.le dobAndeascS, qi, nevoitori, sd Ie piard5. Ev.: Ele insele-s. Aug.: Crezt tu, oare, cum le vezi supuse volubilitSlii timpului, cd sunt ele eterne? Eu.: Cine, fie qi atrtodement, ar simli-o pe asta? Aug.: Cum este, prin urmare, uutoinvederat cd unii oameni sunt iubitorii lucrurilor eterne, tlfii, ai celor temporale, gi, cum s-a convenit cE sunt dou[ legi, rrna eternS, alta temporali, qi, dacd qtii oeva despre echitate, pe r:are dintre ei ii judeci supuqi legii etcrne, pe care, celei temporale?

rcA

-

Liber primus j4*rlii A"g*ti'i D'lib*" "'bit'i' esse quod temporali esse subdendos? E Puto in promphr ipsorum aeternorum amorem qo""ti., nam beatos illos ob

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea tntdi

109

.Eu.: Socot cb-i foarte la-ndemAnd ceea ce-ntrebi;

vero temporalis sub aeterna lege agere lxistimo; miseris dummodo illud t"".:":TtT i-po.ritor. A' fl""t" i"aicas, eos qur teneas, quod apertissime iam ratio demonstranrt' esse posse ab ?E:-" i"-p.t.ii legi serviunt, non Il-"::: expnml ,r.td" omnia quae justa sunt, justeque vanantur' ln"'o qui legi aeternae per bonam voluntatem diximus: "o. ut aPparet' haerent, temporalis legis non indigere' satis' intelligis' E. Teneo quod dicis'

cici pe cei fericifi in vederea iubirii celor eternc ii socot a trii sub legea eternd, celor nefelicili, ins5, li se impune cea temporalS. Aug.: Drept judeci, numai sd lii nestr[mutat ceea ce-a dentonstrat-o, de-acum, invederat ratiunea, cd nu se poate ca cei ce-i servesc celei temporale s[ fie liberi fald de cea eternil de unde am spus-o c.5

sunt reproduse toatel5 care sunt juste gi sunt just variate: cei care, prin buna voinfd, stiruie neclintit alipigi legii eterne, inlelegi, preoum pare, indeajuns, cd nu duc deloc lipsa celei temporale. Eu.: fin ceea ce ztci. 32. Aug.: Poruncegte, prin urmare, legea eternd si se departe amorul de cele temporale gi, purificat, sE se-ntoarcd, el, la cele eterne. .Eu.: Poruncegte, vezibine. Aug.: Ce crezi tu, mai apoi, ci porunce$te cea temporalS, decAt ca pe aceasta, ce pot fi numite, in timp, ale noastre, cAnd oamenii li se atageazS. lor prin cupiditate, sd le posede prin acel drept, prin care s5 fie pdstratl pacea qi societatea uman5, cAt poate fi ea pistratd intru aceste lucruriT Ele sunt, ins6: intAi qi-ntAi, corpul qi cele ce se numesc bunurile lui,

bunelor arte, qi de aceea de preluit mai mult; in parte,
maineinsemnatele. Libertatea, apoi, care,-ntr-adevdr, nu-i una adeviratd, decAt numai a fericililor gi a statornic-ataqalilor legii eternel dar acum amintesc acea libertate, prin care se socot pe sine liberi, cei care nu-i au domnitori pe oameni gi pe care o doresc cei care vol sd fie eliberati de sub oamenii domnitori. Pirinlii, apoi, fralii, sogia, copiii, rubedeniile, vecinii, familiarii gi oricare altii sunt legali de noi printr-o necesitate oarecare. IarSgi, c:etatea) care, intr-un ruvAnt, se obignuiegte sd fie finutd-n loc de maic6, onorurile, chiar, gi laudele qi ceea ce se numegte-ndeobqte glorie populari. Averea, in cele din urmd, nume unic, prin care
sr.rnt cuprinse toate cele cdrola Ie suntem pe drept stdpAni qi asupra cdrora credem cd avem putinla de a Ic vinde qi a le ddrui. in .r mod anume ar:ea lege atribuie, dintre toate ac€stea, fiecdmia ce i se cuvine,

precum sin6tatea integrS, asculimea simlurilor, puterile, frumsefea, gi oricare mai sunt ele, celelalte, precuflr, in parte, cele necesare

ffiit;;;:, "1 qrl"r*que nobis aliqua necessitudine ;];;;; "*.'- tp.u d"*que civitas' q""" p1':1t:,1:-': ';., -r et ea quae dicitur'
haberi solet: honores :tiam et laudes' gloria popularis. Ad extremum q"c""i
r

surnus' ei' continentur omnra quorum iure domini ;"ndendotum aut clonandomm habere' ;;; n1Yvid emur. .I :."ll;i, ql:T.lu]:':T distribuat, difficile et longum est' ilni; sua cuique explicare, e1 elane a{ id :::1..11:f:':l}:ir::,i

I A:,":.:-'l::'i"-'

l"*ir,"*

e lung Ei dificil de cxplicat, gi aproape neneccsar pentru ceea ce

enim ,r'lere non ult'a ponigihujus s.l,o "* in vindicando, quarn ut n-t?]:li}i1i G;;;;;.-"tem t,otll'cet h,r..r- adimat atque auferat ei quem punit' Metu

;5;;*.',L.

ne-am pr()pus. E suficient, incaltea, a vedea cd potestatea, in a pedepsi, a acestei legi, nu se intinde mai departe, dccAt cd i le interzice sau i le ia pe acestea) sau ceva anurlc dirr elc, celui pe

ll0

S. Aurelii Augustini De libero

arbitio --

Liber primus

Sf.

Aureliu Augu.stin, Liberul arbitru

Cartea intdi

ttl

ergo, et ad 1c".r.

Dum errim

rzsol

i

erorum

:::"T:

careJ pedepsegte. ConstrAnge, agadar, prin teamd, gi sucegte, qi rdsucegte, spre ceea ce vrea ea, sufletele celor nefericili, cirora s-a deprins a le comanda. CAt timp se tem, intr-adev5r, si le piardi pe acestea) fin, intru folosinla lor, o anume limit6, demnd de lanpl cet[lii, cum poate fi ea constituitd dintru oameni de acest fel. Cdci nu este pedepsit pdcatul, cum sunt iubite acestea, ci, cum le sunt rdpite ele altora prin improbitate. Dreptaceea, ia, numai, seama, dacd nu cumva s-a ajuns la ceea ce ti se pirea infinit. C[ci hotdrAsem s5 cercetdm pAni unde are dreptul de a pedepsi aceasti lege prin care sunt guvernate popoarele gi cetdlile pdmAnteqti. Eu.: YAd cd s-a ajuns.

or"-d^* modum aptum vinculo civitatis' qualis ex il";"t""-"ai hominitus constitui potest' Non autem

sed.-cum aliis per ulciscitur peccatum cum amantur ista' vide utrum iam imurobitaiem aufieruntur' Quamol'rem

id quod infinitum putabas' 0"1"""r"rn .i, ad q""-'"'"' quatenus habeat jus Institueramus erum
crvrtatosque ulciscendi ea lex qua populi terrenr

prir urmare, chiar qi faptul cd nu exista nicj prin injurie, nici cea care li se aduce oamenilor prin astfel de rdzbunare, dac[ ei n-ar iubi acele lucmri care le pot fi luate f[rd voia lor? Eu.: O vid, desigur, gi pe asta. Aug.: Curn, aqadar, de aceleagi lucruri ulul se foloseqte bine, altul, r6u; qi dsta anume, care se folosegte rdu, se lipegte strAns qi se leagd prin amor de ele, supus, adic6, acelor lucruri, care se cuvenea s5-i fie lui supuse, gi gi constituindu-gi-le siegi bunuri pe acelea intru
33. Aug.: Vezi,
pedeapsa, nici cea

rAndurirea gi buna mAnuire a cdrora trebuia sd fie el insugi binele: acela, lnsd, care se folosegte dlept de acestea, aratd cd sunt, intr.adevdr, bune, dar nu sieqi; c6,ci nu ele-l fac pe el bun sau mai bun, ci, mai degrabS, ele-s f[cute dc cdtre el: gi, de aceea, nu este lipit, prin amor, de ele, gi nici nu gi le tace o.azirr;.embre ale spiritului sdu, ccea ce se-ntAmpl[ iubind, ca nu cumva siJ pAngdreascd prin chin qi suferinld, cAnd ar incepe sd i se precurme; ci se pune pe sine intreg deasupra 1or, gf pregEtit sd le aibi qi si le stipAneasr:5, qi qi mai pregitit sd le piardd qi sd nu le aibi: ctrm astea-s, prin urmare, astfel, oare soco{i tu, cumva, de acuzat, fie, din cauza avarilor, argintul qi aurul, fic, din cauza celor vorace,

rrrAncdrurile, fie, din cauza belivilor, vinul, fie, din cauza curvarilor qi a adulterilrr, frumsegile muieregti, qi, in acest chip, colelalte. cAnd, mai cu seam5, vezi gi ci medicul se folosegte bine

;;, ;;;;;

i'p..,, t"d homines qui eis rnale utunturl

esse culpandos'

dc for;, qi qi dc pAine, scelerat, otrlvitorul?.8u.: E-atotadevdrat r:i rru lucruri]e insele, ci oamenii, cale se fr:losesc riu de cle, tlebuie rrrrlpabilizali.

!12 X\[. -

S. Aurelu Auguatlru

De llb"r"

Sf. Aureliu Augustiru Liberul

arbitru

"rbtt

----]t'tl*llyly:

Cartea intdi

tt3

Epilogus tractatae quaestionis'

X\{. valeat aeterna quantum lex rnventum est;

Epilogul chestiunii tratate.

A. Iex, ut opi temPoralis et rerum ;;;;;;';"'sus hominu'' lli""T
34.

temPtlralium' aeternas' ali'rrum satis aperteque ternoorales sequerltlum et diligentium' "quisque scctandum..e-t lTlH:;:;"i' q'la autemvoluntate esse Posrtum n arce dominandi, rectoque

34. Drept: dar, fiindcd am qi inceput deja, dupd cum mi se pare. si vedem qi ce e-n putinld legea eternd, qi +a gi descopcrit cAt poate inainta-n pedepsr're legea tempora.li: au fost indestul qi pe fa!6 distinse gi douS genuri de lucruri, eterne qi temporale, gi,

de asemenea, qi doui genuli de oameni, unii urmAndu-le
qi-ndrigindu-le pe cele etcrne, algii, pe cele temporale; ce, ins5, gi

iosum male utcntem esse l. , si Placet, ad quaesttonem

non rem ullam, cum

nisi voluntate: et

est ea

---iL.-per rebus aeternis' quibus ^^r male facere, quam neglectis t''"i*',""t per s eipsam .l111'l']:""i, H,il sai" per corpus

;;

temporalia et quae amans amittere non potest,

;;".'

r'"J"i.

:#;:."*;,;;;+;;a etidmiranda Yi" t9:l:t mateflcta' est peccata' mihi
uno genere omrua

p.'tem vilissimam sentiunhrl: 1l lllotfli Tll Nam hoc
cognoscere'

i.r"lrii. Tibi autem quid lrdeatur, exspecto

35"8'trstitautdicis'et.assentior''omniapeccata uno genere contineri' ium quisqu::I::ttlli,.: hoc et ad mutabilia atque divinis vereque manentibus' ;;;;;; "on ".titt"' Quae qua.q".ty l" :1dlT:::":::t-: peragant sint, et suam quamiam pulchritudinem
locata

cine alege ce e de urmat qi de-mbrifiqat s-a dovedit <;6 este statornicit intru voinldl6; gi c5, prin nici un alt lucru, mintea nu poate fi-nl5turatd din tronul impirifirii gi de la dreapta rAnduial5, decAt numai prin voinfS: gi e-nvederat cE nici un lucru nu trebuie, cAnd cineva se folosegte riu de el, infierat, ci, insugi rdufolositorul' sd ne intoarcem noi, dacd eqti de acord, la chestiunea propusS-n exordiul acestei disculii gi sd vedem dacd a fost, ea, dezlegat6., c[ci hotdrAsem s[ cercetim r;e-nseamnd a face rdu, qi pentr"u asta s-au spus toate cAte le-am spus. De aceea se poate, acum, Iua-n seamd gi considera, dacd a facc r6u inseamnS, cumva, altceva, decAt c5, neglijate fiind lucrurile eterne, dintru care mintea se-mbucurS pe sine insSgi gi le percepe prin sine ins5qi gi pe care, iubinduJe, nu le poate pierde, sunt urmate, plecum mari gi minunate, temporalele qi care sunt simlite prin t;r:r'pul omului, partea atotneinscmnat5, ;i nu pot fi nicicAnd certe. Cdci, in gcnul acesta unic, mi se par mie a fi incluse toate faptele rele, p5.catele, adic6. Agtept, insd, sI cunosc t:e ti se pare !ie. 135. Eu.: Aqa-i, precum zici, qi asimt c5 toate p[catele sunt cuprinse in acest unic gen, cAnd fiecale se dcparti de la <;ele
divine qi cu adeverat ddinuitoare qi se firtoarcrc spre crcle mutabile ;i inccrte. Care, oricAt. in ordinea lor, sunt drept aqezate gi

;;;l;". ",i-r "'i * *"111:1"":1,lll1il'"1 il;it::'#;;.'J-;;;"*
.;i;;'J"-lrr" ptt"tut''' atque compertum' tllr"l'ptr quod *I'rti",or;I;1";;^ quid ^sit -,"1:
illam Lluor'r rlral, quaestronem,
quaerere institueramu-, "'d" 't''

suum ducendis potius divr est' Et illud simul

lT:."-'*:1"::; male {atliamus' Nisi

rcalizcazd o anume flumsele a lor; !ine, totugi, de un spirit J)ervcrs qi nerAnduit sd li se supun5, urmAnduJe, lor, fald de rare l fost ridic;at, printr-o ordine divind qi pe drept, sd le stdpAnea.scd, rrrai dcgrabS, dupi bunul siu plac. $i mi se mai pare a vedea rlczlegat qi limpezit, totodatS., ceea ce, dupd acea chcstiune, ce nr)lrme inseamnd a fa<:r'r r'iu, am hotdrAt, mai ap,ri, sd cen;ct5.m: rlr, Lrllcis anume facem rdu. CEci, dacd nu me-niel, facern asta,

114

S.

Aurelii Augustini De libero

arbitrio -----

yg

SfAureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartca tntdi

115

--!'bql"

precum ralionamentul a demonstrat-o, prin liberul arbitru al voinlei. Dar intreb, daci insugi liberul arbitru, prin care suntem oonvingi cd avem facultatea de a pdcdtLri, se cuvenea, oare, sd, ne fie dat, el, nouS de cdtre Acela care ne-a f6cut pe noi. Cdci se pare cd nu am fi ajuns sd picdtuim, dacd am fi fost lipsifi de el, gi e de temut ca nu cumva, in acest mod, si fie Dumnezeu socotit autorul faptelor noastre rele. Aug.: in nici rtn caz1s6 nu te temi de una ca asta: dar, ca sd fie cercetatd mai atent, trebuie ales un alt timp. Cici catd deja mdsurl qi sfArgit aceastd disculiune, prin care ag wea sd crezi^ca qi bitut la ugile marilor gi ascunselor lucruri de cercetat. in ale ciror tainile, cum, cu Dumnezeu c515uzi, arn inceput sd pitrundem, vei judeca, de bund seamd, cA16 deosebire existd intre aceastd disputi gi cele ce urmeazi gi cu cAt sunt mai presus acelea, nu numai prin sagacitatea

de fa15, ca sd ne permiti divina Providentd sd linem gi si implinim cursul pe care l-am instituit. Ev.: Cedez voinlei tale gi o adaug ei, prin judecati qi juruinji, cu foarte mare pldcere, pe a
libentissime adjungo'
Inea.

atotstrS.lucitoarea lumind a adevdrului; numai s6 stea pietatea

investigirii, ci chiar gi prin maiestatea lucrurilor gi prin

CARTEA A DOT-]A

LIBER SECL|IVDLIS'

in tnldturatd dificultatea din faptul cd "or", libertatea prin care se pdcd.tuiepte este ldsatd de la Dwnnueu" se etteteazd amdnuntil erEstea trei anume: Prin ce ra{iune e-nuederat cd Dumnezeu aistd; dacd toate ceb oin de ta Et insuSi sunt bune; dacd trebub .soLt nu prenumd,ratd, pintre cele bune, libera uoin,td.
l, - Libertatea prin
1..

uoluntos'

care se pd.cd.tuieSte de ce-i datd de ln Dumnezeu.
s5-i

Eo.: Acum, de-i cu putinlS-a se face, explicE-rni de ce

l. -

Libertas' qua peicatur, cur a Deo data'

fi dat Dumnezeu omului liberul arbitru al voinlei, pe carc desigur, dacd nu l-ar fi primit, n-ar putea picdtui. Aug.: Ei, bine,
1i-e,-ntr-adev[r, sigur 1ie gi crmoscut ci Dumnezeu i l-a dat omului pe acesta) pe care tu nu socoli c-ar fi trebuit sd i-l dea? Eu.: Pe c6t mi s-a pdrrt mie a-ntelege din cartea de mai nainte, noi qi avem libeml arbitm al voinlei, gi nici nu pdcituim decAt numai qi numai

meremur et sive peccantcs) slve recte agentes, ab illo poenam

an aut praemium . A. Hoc', quoque utrum.li<ryido noveris' incognitum credas' arrc;toritate commofils Iitenter etiam re' cupio scire. /j. Auctoritati quidcm me primum de hac quam omne bonum confirmo. Sed quid verius "r'..1i.1i.." ex Deo esse, et omne lustum bonum esse, et pcccantibrrs po".ru* rectcque facientibus praemium i":tuT esse? Err 'quo conficitrr a l)eo affici, et peccantes miselia' ct rccte facientes beatitate,

prin el. Aug.: $i eu mi-amintesc cd faptul acesta ne este deja Iimpede. Dar acum te-am intrebat dacd qtii sau nu cd pe acesta, pe care e-nvederat c5 noi il avem gi cd pnn el picdtuim, ni l-a dat nou6 Dumnezer. Bv,: Nimeni altul, socot. Cici de la El insugi suntem, gi, fie pdcdtuitori, fie dreptfdcdtori, de la El meritSm pedeapsa sau premiul . Aug.: Tocmai pe asta doresc eu sd gtiu dacd tu o cunogti limpede sau, chiar gi necunoscut5, miqcat de uutoritate, o crczi de bun[ voie. Eu.: C]onfirm c5, dcspre acest lucru, i-am dat, intr-adevdr, mai intAi, crezare autoritdlii. Dar ce-i rnai adevdrat decAt cd tot binele-i de la Dumnezeu, gi tot justul e
bine, gi cd este just plc5togilor pedeapsd. 9i dreptfdcdtorilor premiu. l)in carc rertitd. c5 de cdtre Dumnezeu e previztrt sE aibd parte, qi pdcdtuitorii de nefericire, gi dreptfdcdtorij de fericire.

118 - S.4yt:!y\"gy"t;-

pglibero

arbitio

=-

Liber secundus

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a

d,oua

119

nu precum ii este propliu oricdrei bundtSli si-mparti binefaceri str6inilor de sine, tot a^stfel ii este propriu 9i justigiei sd-i pedepseascd pe str[inii fap de sine. De unde e-nvederat ci noi ii apa4inem Lui, fiindcS nu este numai atotbenign intru a ddn-ri, ci-i incd gi atotjust intm a pedepsi. Apoi, din faptul cE eu arn prepus, qi tu ai o(lnces, cd tot binele este de la Dumnezeu, se poate-ntelege chiar: gi od omul este de la Dumnezeu. Cdci omul insugi, intrrr cAt este om, cste un bine, fiinc[ poate, dacd wea, s5 trdiascd dreptl. 3. Aug.: Desigur, dacd acestea-s aqa) chestiunea pe care ai pus-o e pe deplin dezlegatd. C[ci, daci omul este,-ntr-adevdr, un anume bine, gi n-ar putea face drept dccAt numai cAnd ar voi, a trebuit sd aibi libera voin1d, fdrd dc care n-ar putea face drept. (JEci, fiindcd prin ea chiar gi pdcdtuiegte, nu trebuie, tohrgi, crezlt rE Dumnezeu i-a dat-o pe ea pentru asta. Cauzei pentru care va fi trebuit s5-i fie datd fi este, prin urrnare, suficient, de r,reme t-e fdri peccandum- divinitus

2. AW.: Nu mi opun cu n b cu) anume. crrm culogti c5 noi suntem de la blne, nu asta ai explicat-o acum, ci cd de la El fie pedcapsa, fie prerniul.,Eu.: Asta n-o vdd de altundeva anun)e invederat, decAt numai din faptul c[ e cAt se poate de clar, de.-acum, c[ Dumnezeu pedepseqte pdcatele. Dat fiind ci de la El este toatd justifia. Cioi

in eum ut lecte fieret" si non s"lum

peocaretur, libera esset volunt

juste vindicaretur ln eumJ qul '---l*""" vuru veur uurtr voluntatc, ad guam rem data estr 1\urlLr

c,a omul nu poate tr5.i drept. Cd i-a fost dat6 pentru asta se poatc-nlelege, insd, fie gi din faptul c5, dacS cineva se va fi folosit dc ea spre a pdcdtui, se rS.zbund divin pe el. Ceea ce ar fi injust fdcut, dacd voinla liberd ar f-i fost datd nu doar si se trdiascd tlrept, ci chiar sd se gi pdcdhriascd. intr-adev5r, in ce mod s-ar fi rlzbunat just pe acela, care s-ar fi folosit de voin15 in scopul pentru

p"r"u.,,"* punit, quid videtur tiUl it1l.c]t"::.::: ad quam

Cur non ad eam rem usus es libera voluntate' illud tibi eam dedi, hoc est acl recte faciendum? Deinde ipsa justitia in damnandid bonum, quo commendatur . .'",,t"qr" f actis- h onor""d,': I gitf :1"^enim au : ::' :,:l i;;;;';;.;;;"i iiu",,, voluntatis arbitrio? N.n peccatum esset, aut- r'ecte factut, g1o9.:(]^"-"t]:t:

;;;;;

eI ioluntate. Ac per hoc et poena injusta esset p.t"-ir*, si homo v'lluntatem non haberet liberam'

care i-a fost datS? Acum, insd, cum Dumnezeu il pedepseqte pe pdcAtnitor, ce altceva gi se parc p.e cl,zice, dacd nu: ,,1)e ce nu te-ai firlosit, de libera voinfd in sc;opul pentru care gi-am dat-o pe ea gie, rrdicd, spre a face drept?'Apoi, acel bine, prin care se-ncredinteazd hrs6gi justigia, intru damnarea pdcatelor gi-ntru onorarea faptelor. rlrtpte, in ce mod ar exista, cl, dacd omul ar fi fost lipsit de libeml rrrt,itru al vointei? CEci n-ar fi nir:i pdcat, nici faptd dreaptd ceea cc n-ar fi f5cut prin voinld. $i, prin asta, qi pedeapsa ar fi injustd, 1i premiul, dacd omul n-ar avca liberea voinf6. A trebuit, ins6, si

120 -

S,-!1yeki e"eyttia!2:-tib9I9]''b@9-

Liber secundus

Sf. iLureliu

Augustin, Liberul arbitru

Cartea a

doua

121

et in praemio esse justitia; Debuit autem et in supplicio' quae sunt ex Deo' quoniam hoc unum- L't bo"o"* voluntatem' B"il"it igitur Deus dare homini liberam

-

trunurilor s6-i dea Dumne
esenfa

fie justilie gi in

fiindcd asta una tine de
eu. A trebuit, prin urrnare,
,d. mod,

ll.

si ad bonum datum est' - Obiectio: Liberum arbi'trium' t qui^odo ad malum JIeriLe'

ll. -

Obiec{ie:

este, el, mlddiat spre rdu.

l)acd liberul arbitru a fost daL spre bine, in ce

dedisse' Scd nonne 4' E' lamconcedo eam Deum quaeso te' si ad recte lCol. 724'21 tibi videtrrr' debuerit ad peccandum iaciendum a*""^st'' q'oJ rlt't justitia quae data est posse converti? sic ut ipsa enim potest homini "d b"o" vivend'um' numquid quispiam p"t i"ttiti""' t""1 --11:.1::f: *"".r:; data esset ' ;:..:i;r;t,1,,to'"* peccarer.ti ""1".",tLt IJl""i" t.cie.dum' '4' Dot''bit uu.rdel -?::t;^:l voinfd,

fi trcbuit sd ni

lii

cert qi cunoscut, se cuvenea, oare, sd mai zici cd nu ar
se dea noud ceea ce tocmai

m[rturisim

cE ne-a

;:t'"'lH;,';;;;;

;;;ffi;i.:"'o'fit"*." :i-:5,:::":1IT#l sit data' ;;"erimus utrum bene
:ii"*";;";il;;;; ii ;; ;;;;r'",1"'"
b

"p"""" D:'1

dicere dari non debuisse'

iii,",l.ffi;.","]-;;;'

ene. datam autem invenenmus non ltt": loL f,l nefas, est Si ver ded.isse intelligamus, quem ?1P^:" q,-,"oa ipt" illt* clederit' ?p:":t^.?l:t:l: ".i neque non da.ri' neque alitr Ille cnim^dedi ,lari etm dehuisse q;;; data est' nullo.paoto potest cuius factum recte reprehcndi

Jne datam esse' inveniaai::::1 homini data sunt omnia bona:

;;;;

;:i#li:Ti'"i"i'"""",

rrc-a dat-o El, a cdrui faptd nu poatc fi, pc drept, respinsi.
l

in absolut nici un mod,

,rrri^ ,,osniiions nondum teneo) ' "ideo enim ex hoo qur:d ince omnia incerta srnt' v - -r^+ libera data s fa"i"'''dum voluntas -,:"::"::::1"'ll ;.,;;;;;;'""t" cum per illam etiam ogt..^;" incertum cst a in.r,Ju;,';;m darj'clebuerit' Si enim

fide teneam' tamel 5. B' Quanquam haec inconcussa ita quaeramus t

5. Ev.: Cu toate cd fin astca cu nestrdmutatd credintd, totuqi, lrontru cd nu le lin inc5 prin cunoaqtere, haide si le cercetdm

ot,:ilt

rectefacien,l'-dtt"eise'inoertumestetiamda

122

S. Auretii Augustini o-"-!1US\9

"'b!!ry-

--Liber

secundtu

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a doua

123

iar, prin aceasta, va fi incen gi ci o va fi dat pe ea Dumnozcu, pentru c5, dacd este incert cd trebuie sd fie dat6, este inr:ert cd a fost datd de citre EI, despre Carele este nefast a crede c5 a dat ccva, ce n-a trebuit sd fie dat. Aug.:'l'i-e 1ie rcrt micar ilustml fapt c[ Dumnr.:zeu cxisti? Eu.: Pdnd gi asta o lin nestrdmutat, nu contemplArrd-o, ci crezAnd-o. Aug.: Dacir prin ut'mare. Lral'eva dintre acei nebuni, despre care s-a scris: Zis-a nebunuL in inimo. sa: ,,Nu este Dumnezeu" (Psal.Lil, 1), g-ar zice lie una ca asta gi nici n-ar wea sd creadi dimpreund cu tine ceea oe crezi tu, ci si cunoascd daci tu vei fi crezAnd cele adevdrate, l-ai pdrisi, oare, pe acest om sau ai socoti c5 trebuie, in wcun mod anume, cont'ins de ceea ce lii nestrimutat, mai cu seam[, dac5 el nu s-ar impotrivi incip5fAnat, ci ar voi cu zel sd cunoasr;d aceasta? Eu.: Aceasta, ce-ai pus-o la urmi, m5 previne-ndeajuns cam ce ar trebui s[-1i
r'5spund. Odci, pricAt ar

fi el atotabsurd, mi-ar concede, bine-n1clcs,

;;;;

de re tanta' "o" "tt" disserendum' mecum agerct' ut sllri crederem Quo concesso, prlor neque .uliq."id,T ::' bono animo eum rstuc q""'"t"' doh ac pervi.caciae latere' ;J rem hanc attinet, ;;; puto' demonstlarcm, quod euivis facillimum t -

;; -*i"'"

"go quanto esset aequru'"

*;

ttbt

O:,

:.:":.ltl'-::t3]":"11

modo fieri possentT si

Dcus; i(itrl 1243].u"n, essctquod illi nimium stultus "'s"t, Jt '" "t1""htt'derct velo quo ,""arJ"tm, qui sibi vcllet ut crcdcrcm Jarn repcnre .""i" ,"pt"f,"rrd.l" notl valcrct' rrullo rnodo Si ergo utrum si1 l)eus' satr ('uj sLrorrr nollet imitari' L,i"* "l' "r, existimas, quocl rron tcmerc tantls vrnsi ilredcndu esse t:''tr n(ln1 quaes(l t:' :l: l:,:::l' intrognrt' "rr" irai,,orrimusr rebus, quas tanqr"rant inceltas ct planepu tas r)oru rnd-tl -"]:]i q;;;;;t"] in stituimu s, similitor clr: investrgatro:
e

c5, cu un perfid gi un incipSlAnat, nu trcbuie discutat despre absolut niri un lucrrr, cu atAt mai mult despre un lucru ateta de male. Aceasta concesS, ar trebui, mai intAi, sd md convingi pe mine insumi si-i dau siegi crezare cd el intreabd accasta cu strflet curat qi c5, in ce gine dc acest fap, rrti zace nimic ingelStor in sine qi perfid. Apoi, de vreme ce el wea ca, desprc cele mai ascunse ale sufletului sdu, pe care le cunoaqte el insugi, s5-i dea sieqi crezare altul, care nu le cunoaEte, i-ag demonstra eu, ccea oe sLlcot atotfacil pentm oricinc, cu cAt este mai cu dreptate si le dea gi cl insugi (Nezare) cd existd Duntnezeu, CS4ilor unor atAta de mari bfuba1i, care au lisat, in scris, m5rturie, oE ei au hdit imprcund cu Firll lui Dumnezeul fiindod au qi scris cE ei le-au vSzut pe acelea, carc nu puteau fi'fdcute in nici un chip, daci n-ar fi Dumnczcu; gi al fi
foarte prost, daci m-ar <;ritioa el, cE eu le-am dat crezan'e acclot'a, el, cale voieqtc s6-i dau siegi crezare. lii, bine, ceea ce n-alli in stare s[ critice pe drept, nu ar gisi, in nici un chip, nici de (,e n-ar wea sd imitc. Aug.: Dac5, prin urmare, faptului, daci cxistd sau nu Dumneze,u, socoti c6-i este de ajuns r:5 nu temerar am judecat r:5 trebuie sd le fie datd crezare unor atAta dc mari birbali, dc ce rru socofi, rogu-te. chiar gi despre acele luc:n-rri, pe oare am institr-rit sd le cercctim ca incerte, cd trebuie s5-i ddm similar clazate nutorit6tii ar:elorarsi bdrbali astfel, incAt despre invcstigarea Ll sd

iuctoritati sic essr: t'r'cdendurn' ut

124

S. Aurelii Augustini De libero

@'t'i"----

Liber secundus

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a

d,oua

725
sE

earum nihil amplius latroremus? fl. Sed nos credimus, nosse et intelligere cuprmus'

id quod
exordio

nlr ne mai muncim cu nimic mai mult? Eu.: Dar noi dor.im
cunoaqtem gi sd inlelegem ceea ce credem.

'6. ,4, Recte meministi, quod etiam

in

salutem vocavit. Sed postea cum de ipso dono loqueretut, quod erat daturus credentibus, non ait, Haec est autem vita aetema ut credant; sed, Haea esf, inquit, uita aeterna', ut cognosaant te .solum Deum uerltm' et quem misisti Jesui Christum (loan. XIfl.I,3). Deinde iam credentibus

6. Aug.: Drept aminteqti ceea cc nu putem nega ci a fost pus de noi chiar in exordiul disputei de mai sus (C.I., cap.Il.). Cdci, daci nu ar fi una a crede gi alta a intelege, gi n-ar trebui mai intAi creztrt marele gi divinul pe care dorim sdJ intelegem, in van ar fi zis profetul: Dacd nu ueti fi crezu\, nu ue[i tntelege (Isoi. VII, 9., sec. I-XX.). Chiar Domnul nostru lnsuqi i-a indemnat, gi prin spuse, gi prin fapte, sd creadd mai intAi, pe cei pe care i-a chemat spre mAntuire. Dar, dupd aceea) cum vorbea despre insugi darul, ce avea sd le fie dat credinciogilor, nrr a zis: ,rAceasta este via{a eternd sd creadd", ci: Aceasta este, zice, uiala eternd. sd" Tb cunoascd pe Tine singurul Dumnezeu
adeud.rat Si pe Isus

dicit, Quaerite et inuenietis (Matth. VII, 7): nam nec{ue

Ch*tos, pe Carele L-ai trimis (Ioan, XylI, Apoi le zice deja-credinciogilor: Cercetali Si uegi a/'la (Mat.YIl,7.). Cici nici nu se poate numi aflat ceea ce,
:3.). necunoscut, e crezutl qi nici nu devine nimenea apt a-L afla.pe I)umnezeu, decAt numai daci va fi cr.ezut, mai intAi, ceea'cej rnai apoi, are sd cunoascS. Dreptaceea, supugi preceptelor Domnului, haide sd cercetS.m insistent. Pentru ci,-ntr-adevdr,

contemptis terrenis et humanis, omni modtl desideranda et diligenda sunt.

cercet[m indemnAndu-ne -EI, vom gdsi, invederAndu-ne El insuqi, pe cAt pot fi, in aceast6 viali qi de cdtre unii ca noi, aflate acestea: cici e de cr.ezut cd ele sunt mai clar qi mai perfcct v5.zute qi dobAndite gi de citre cei mai buni, chiar cAt locuiesc p6mAnturile astea, gi, desigur, de cdtre cei buni gi toli cei piogi, dupd aceastd via{5; qi-i gi de sperat cd aqa ne va fi gi nou5, gi gi, dispre{uind cele pdmAnteqti gi umane, accstea trebuie, cu orice chip. dorite qi indrdgite.

lll, -

Deum

ho m

esse ut ma.nifbstum euadat, disquiritur ine praes ta ntis simu m.

quid

si't

III. -

Co sd. se douedeascd tnuederat cd Dumnezeu eristd,

se

cerceteazd amdnuntit ce este mai prestant

in om.

quomodo manifestum est Deum esse; deinde. utrum

7. Quaeramus autem hoc ordine, si placct: pn

illo sint quaeoumque rn quantumcumque sunt bona
postremo, utrrm in bonis numeranda sit voluntas libera opinor, trtrum rect Quibus comportis satis apparebit, ut

h,rmi.,i clata sit. Quare plius abs te

<1rtaero,

ttt

d

7. Sd cercctdm, insd, dacd egti de acord, in aceasti ordine: lntAi, in ce mod e-nvederat cd Dumnezeu existd, apoi, daci toate celea, intru cAt sunt bune, sunt de la El; in sfArEit, dac6 libela voin16 trebuie, ea, prenurndratd intre cele bune. Dintru rl,rvodirea cirora va reieqi indeajuns, dupd cum socot, dat:i i-a l'ost sau nu, pe drept, dat6, ea, ornulrri. Dreptaceea, ca si

126

S.

Aurelii Augustini De libero arbitrio

Liber secundus

SL

fu aiy e"eyt!*.!&g!l

arb

itr u

Cartea a

doua

1,27

manifestissimis capiamus exordium; utrum tu ipse sis. An tu fortasse metuis, ne in hac interrtrgatione fallaris,

in.epem exordiul prin celc at,tinvederate, te-ntreb dacd tu irrsuti cxiqti, tu, oare, sau nu? Sau, poate, te temi si nu te-ngeli cumva in

cum utique si non esses, falli omnino non posses? E. Perge potius ad cactera. A. Flgt quoniarn manifestum est esse te, neo tibi aliter nranifestum esset, nisi tivercs, id quoque manifestum est, vivere te: intelligisne ista duo esse verissima? Z'. Prorsus intelligo. A, l)rgo etiam hoc tertium manifestum est, hoc est intelligere te. E. Manifeshrm. ,4. Quid in his tribus trbi rT detLrr excellere? E, Intelligentia. A. Cur tibi hoc videtur? Z'. Quia cum tria sint haec, esse, viverc, intelligere; et lapis est, et [Col. 1244) pecus vivit, nec tamen lapidem puto vivere, aut pecus intelligere; qui autem intelligit, eum et esse et vivere certissimum est: quare non dubito id excellentius judicare, cui omnia tria insunt, quam id cui duo vel unum desit. Nam quod vivit, utique et est, sed non sequitur ut etiam intelligat: qualerrr vitam esse pecoris arbitror. Quod autcm est, non utique consequens est ut et vivat et intelligat: nam esse cadavcra possum fateri, vivere autern nullus dixerit. Jamvero quod non vivit, multo minus intelligit. ,4. Tenemus igitur horum tI'ium duo deesse cadaveri, unum pecori, nihil homini. E, Vbrum est. A. 'fenemrrs etianr id esse in his tribu praestantius, quod homo cum duobus caeteris habet, id est intelligere, quod habentem sequinrr et esse et vivele.

urmcazd cd chiar qi intelege: care viald socot cd este a dobr'tocului. Ccea ce, insd, este nu-i neap5rat necesar sd gi triiasci qi si gi inteleagS: c6ci cumcd exist[ cadawele pot recunoaqte, cd ele trdiesc, ins6, nimenea r1-ar spuneo. Acum, intr-adev6r, ceea ce nu trdiegte

cu atAt mai putin infelege. Aug.:
h-rstrele acestea, doud

ii

E

Tenemus sane. B.,4. Dic mihi jam utrrm illos urlgatissimos

sensus habere

te noveris, videndi, et audiendi,

olfaciendi, et gustandi, et tangendi. E. Novi.,,1. Quid pertinere ad videndi sensurn? id est, quid putas n videndo sentire? Z'. Quaer:umque corporalia. ,4. Nu etiam dura et nrollia videndo sentimus? fl. Non. ,4. Qui ergo proprie ad oculos pcrtinet, quod per eos senti

B. Color. ,4. Quid ad aures? B. Sonus.
olfattum?

,21.

Odor. ,4. Quid ad grrstumT 21. Sapcir. ,r1. Qui ad tacflrm? d. Molle vel dumm, Icne vel aspemm, et tnu talia, A. ()rrid? corporum fonnas, magnas, breves,

/i

Quid

,mului. ,Eu.: &adevilrat. Aug.: f inem chiar gi cd, dintre tustrcle u(',estea, mai prestantd este a^sta. pe carc omul o are impreuni cu ,rlelalte doud, adic5, a irr{elegc, pe carc cel, ca'e,_, are, ri,rreazl qi 16. existd qi cd trdiegte. Ev.: O tinem, desigur. B. Aug.: Spune-mi, acum, dacd qtir cd tu ai ar;ele rrtotcunos(,ute simluri al corptrlui: al vizului, al auzului, al rnirosului, al gustului, al pipditului. .Eu": $tiu. Aug.: Ce crezi tu r:i gine de e crezi cd sim{im noi l-dzAnd? Eu.: 'lbate 6zdnd, simtim n11i, oare, pAnd qi dulele g : Ce, fine, aqadar, p.,rpri, d" rrchi, ce si loarea. Aug.: Ce, de urechi? Eu.: Sunetul. Aug.: Cc, de miros? -Eu.: Odoarea. Aug.: Cc, de grrst?,Ou.: Sapoarea. Aug.: Ce, de pipdit? Eu.: Moalelc sau clurul, rrctcdul sau asprul qi multe de-at:estea. Aug.: Ce, for.mcle lrr'lrourillr, mali, mir:i, pitrate, rotunde qi ,rrice este de accst

lipsesc cadalr,lui, una, dobitocului, nimic,

linen, prin urmare, cd, din

1.28

S. Aurelii Augustini De libero

arbitio

Liber secundus
_S[,

Aureliu Augustin, f .iberul arbitru

Cartea a

d,oua

129

rotundas, et si quid hujusmodi est, nonne et tangendo et videndo sentimus, et ideo nec visui proprie, nec tactui

fl:
E.

Et hoc intelligo. ,4, Quid igitur ad quemque sensum

pertineat, et quid inter se vel omnes vel quidam eorum habeant, num possumus ullo eomm sensu "<r*mrr.it"t ed quodam interiore ista ipsa est ratio, qua bestiae
e ista comprehendimus, et

nu pot fi, de aceea, plopriu atribuite nici vdzului, nici pipditului, ci amAndurora? Ev.: inlelcg. Aug.: inlelegi, prin urmare, qi cd simlurile au, fiecare in parte, unele proprii, de.spre care dau de qtire, qi ci unele le au pe altelc anume comune. Eu.: $i pe asta o-n1eleg. Aug.: Agadar, ce, la car.e simt, apar,tine qi ce au intre ele comun, fie toate, fie unele dintre ele, putem noi, oarc, dcjudeca prin weun sim! oarecare dintr.e ele? Eo.: in ni<ti un chip, ci astea se dejudecd prin ceva interior. Aug.: Nu-i cumva, oare, insigi ratiunea, de carc sunt lipsite bestiile, cdci,
precum socot, le cuprindem pe-acestea prin ratiune ,si cunoaqtem ci aqa se prezintd in sine. Eu.: Socot cd noi cuprindem, mai

fel, nu le simlim noi, oare, gi vdzAnduJe, qi pipdindu-le, Ei, totugi,

etiam quae audiuntur, quaeque caetens capruntur corpons sensibus, vel appetunt anrmalia delectata et assumunt, vel offensa devitant et respuunt. Hic autem nec visus, nec auditus, nec olfactus, nec gustatus, nec tactus dici potest, sed nescio qud aliud quod ornnibus commr.rniter praesidet'

l

I

hoc ipsum Quod cum ratione comprehendamus, ut dixi, tamen rationem vocare non possum; quoniam et bestiis inesse manifestum est. 9. ,4. Agnosco istud quidquid est, et eum interiorem:

sensum appellare non dubito, Sed nisi et istum transeat, quod ad nos refertur a sensibus corporl pervenire ad scientiam non potest. Quidquid eni icimus, id ratione comprehensum tenemus' Scimu nec colores audit [Col. 12a5] autem, ut de <;aeteris taceam, nec voces visu posse sentiri. Et cum hoc scimus, nec oouU rrec auribus scimus, nelfre illo sensu interiore, quo bestiae carent. Non enim credendum est eas nosse, auribus sentiri lucem. nec oculis vocem; quonram rs nonnisi rationali animadversione et cogitatio discernimus, E. Non possum dicerc hoc me hab

degrab6, prin raliune cd existS un anume simt interior, spre cale sunt intoarse toate de citre tuscinci cele atotcunoscute. Cdci una este prin ce vede bestia, alta, prin ce, fie le evitd, fie lc rAvnegte, pe cele pe care Ie simte, vSzAnd, cdci primul sim! este in ochi, cel[lalt, ins[, in interior', intru insuqr' sufletul, pr.in care nu numai cele ce se v6d, ci chiar gi cele ce se aud gi cele ce sunt captate prin celelalte simluri ale corpului, fie qi le rAvnesc, delectate, animalele gi qi lc insuqesc, fie, ofensate, le evitd qi le resping. EI nu poate fi numit, ins5, nici vdz, nici auz, nici miros, nici gust, nici pip6it, ci nu qtiu ce altceva anume, care le comandd comun tuturora. Pc care, degi il cuprindem, cum ai zis, prin ratiune, nu-l putem numi, totugi, pe el insugi ratiune, fiindcd e-nvederat t:5, le este prttpriu gi bestiilor. 9. Aug.: il .""r.ro.", orice-i el, pe acesta, qi nu md-ndoiesc a-l numi simful interior3. Dar, dacd ceea ce ni se intoarce noud prin
simlurile corpului nuJ depisegte gi pe acesta, nu se poate nicidec;um ajunge la gtiin!5. Cdci tot ceea ce qtim, linem asta cuprins prin ral-iune. $tim, ins6, cd sd tac despr.e celelalte, cd nici culorile nu pot fi simlite prin auz, nici vocile, prin viz. $i, cAnd qtim a.sta, n-o Etim nici prirt auz, nici prin vdz qi nici prin aoel sim! interior, de (jare nu-s lipsite nici bestiile. ClSci nu-i de crezut cumcd ele gtiu c6 lumina nu-i simgitd prin urcchi, gi nici, prin ochi, vocea; fiindci noi nu Ie discernem pe-acestea decAt numai qi numai prin olrservare rationald rsi cugetare. Eu.: Nu prea pot spune r:d priccp una ca asta. C)e, dacd, intr-adcvdr., pr.in acel simt interior" de carc

130

S.

AuretiiA"ery!,!!9lib'!9o@!ry

Liber secundus

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a doua

1,31,

non percepflrm. Quid si enim sensu illo interiore? ![uo eas hoc c4roque dijudicant, nec colores auditu "r."r" "o.r""Jir, nec visu voces posse sentiri? ,4. Num etiam putas ea^s posse discernere, ab invicem cxllorem qui sentitur, et sensum qui in odo est, et interiorem illum sensum apud animam'

et ratronem qua rsta singillatim definiuntur et

illa nta sit quam sensum rntcriorem vocamus praecellent( an aliquid aliud? y'l' Nesr:io '4' Ill sensibus "o.po.ir, tamen scis, ea definiri nisi ratione non possc; neq quo sentiri potest ornne quod scimus, ministenum ra

lationern icl farlele, nisi de iis quae sibi examr offeruntur. Z'. Certum est. A' Quidquid igitur est ali offen et renuntiat quidquid attingit, ut ea discerni suis finibus prlssint, et non sentre tantum, sed ctiam sciendo comprehendi' E' Ita est'

".t, ".ri sentiuntur

stlos, et ea quae suggr Quid? ipsa ratio quae ministros

dlir""rrrit ab invicem, et item quid inter haec et

sei

,rr-' ^Ii. r'e seipsanr nisi seipsa, id est ratio

distet, trgnoscit, seque illis pracpotentiorem esse c'ontrrm

concezi cd ele nu-s lipsite, dejudec6 pAnd gi asta, anume, cd nu pot fi simlite nici culorile prin auz, nicli vocile prin vd.z? Aug.: Chiar socoli hr, oare, ci ele, la rAndul lor, pot discerne unele de altele, culoarea? care este sim1itd, qi simtul, care-i in ochi, qi acel sim! interior, din suflet, qi raliunea, prin care acestea-s individual definite qi unul cAte unul numdrateT Eu.:in nici un chip. Aug.: Ce, aceast5 ratiune le-ar putea, ea, discerne, oare. pe tuspatru acestea, una de alta, qi delimita prin definigii, dac6. nu s-ar raporta Ia ea gi culoarea, prin simpl ochilor, qi el insugi, iardqi, prin acel sim! interior, care-i comand6, gi, la fel, interiorul pr-in sine insuqi, daci nu s-a mai intrepus, totugi, nimic altceva? ,Eu.r Nu vdd cum altfel s-ar putea. Aug.: Ce, nu vezi tu, oare, faptul ci culoarea-i simgit5 prin simpl ochilor, insd cd acelagi siml nu este simtit prin el irrsugi? Cdci nu prin unul qi acelagi sim1, prin carevezt culoarea, il vezi qi pe insuqi a vedeaa. .Eu.' Absolut cd nu. Aug.: incearc5 sd le dejudeci gi pe astea: c6ci cred cd tu nu negi cd una-i a fi culoarea, alta, a vedea culoarea, qi, iaraqi, alta, a avea, chiar cAnd culoarea nu-i prezenti, simlul prin care, dacd ar fi prezenti, ar putea fi vdzuti. Ev.: Le discern qi pe acestea gi conced cd diferS-ndesine. Aug.: Pe care, oare) dintre tustrele acestea anume, lc vozi cu ochii, dacd nu doar culoarea? Du., Nimic alta. Aug.: Zi, deci, de unde le dicerni pe celelalte doud: cdci nu le-ai putea discene pe ele nevdznte. .Eu.: Nu gtiu ce alta; gtiu cd existS, nirnic mai rnttlt. Aug.: Nu gtii, prin urmare, incd, dac5-i insaqi ragiunea sau dacS-i, oare, acea via{5, pe carc o numim simt-ul interior, superior. simlurilor urrpului, sau orice alta? Dv., Nu qtiu. Aug.: O qtii mdcar. pe asta, rE nu se poate ca ele sd fie definite decAt numai prin ratiune gi qi r;5 rafiunea nu face asta decAt numai despre acelea care i se oferd sieqi spre a fi examinate. Eu.: Desigur. Aug.: Oice alta este, prin urrnare, acel ceva, prin care poate fi simlit tot ceea ce gtim, este ujutor al ragiunii, cdreia ii oferd gi ii dd de seamd de tot ce atinge, trrcAt cele ce-s simlite sd poatd fi djscernute-n limitele loruSi qi rnprinse nu numai simtind, ci chiar gi qtiind. .Eu.: Aga-i. Aug.: Ce, raliunea insdgi, care-i discerne-ndesine pe sen itorii s5i gi pe cele rr: i le sugereaz1, qi, de asemenea, recunoaqte ce deosebire existE firh'e acrestea qi sine insdqi qi confirrnd cd ea Ie este lor superioar5, rrrrprinde-se, ea, oare prin alt lucru, pe sine ins6gi, decAt numai gi

132

S.

Aurelii AuEustini De libero

arbitrio

gLe"raiyd"Sy@a.!&*ylgrbllL __

Cartea a doua

_133

id te habere rationem' nisi comprehendit? an aliter scires ----l1b*::Sy"4ytergo audimus sonum' etiam sentimus; neque cum etiam audimus auditu

est' A"Quoniam radone p"'"'p"t"tZ E Verissimum sensu ipso nos sentlre itidem cum colorem t"/n*"t' non nostrum

olet nobis aliquid et i

eomm sensu posse s sentiantur' B' Manifestum est'

numai qi numai prin sine insdqi, adic[, prin latiunc, sau ai qti tu altfel cd ai raliune, dacd n-ai pcrcepe-o pe asta una prin raliune?.8u.: E-atotadevdrat. Aug.: Fiindc6, aqadar, cAnd simlim culoarea, nu tot prin acclagi sim! simlim gi chiar ci noi simlim, qi nici, cAnd auzim sunetul, nu auzim chiar gi auzul nostru, gi nici, cAnd amirosim roza, nu ne amiroasc nou6 cu ceva Ei insuqi mirosul, qi nici, gustAnd ceva, nu se simte in gurd insugi gustul gustului, nici, pipdind ceva, nu putem pipii chiar qi insuqi sirnlul pipiitului: e-nvederat cd hrscinci aceste simpri nu pot fi simlite prin nici un sim! ditre ele, oricAt cele corporale sunt, toatc, simlite prin ele. .Eu.: E-nvederat.
lY.

N. -

sentire: an et se discernat' Sensru interior sentit ipsum

-

Sim,tul interior si,mte cd. el tnsuSi simte: sau se discerne Si el.

70.

A. Arbitror etiam illud esse manifestum' n ea tantum sentlre' quae

10. Aug": Sunt de pdrere ci e-nvederat, de asemenea, cd simgul acela interior nu doar le simte numai pe cele ce le va fi primit de

el fugiendo. nisi se scntire ,-. ,i"- hoc rationis est' sed
tantumadmovendu*,qoodnonutiquealiquo.illorum qurnquu DsrrrtL' \<uv;'t"*"-;;;t I a;.+'i'ar'"" gratia sat i, !*l,:t;fialiguo -ou1"5 est trI Uno :fi: .'i arri*"dn"rtas quod exempli aner{3 "'*:-:t^Tlll].: .""'* ""r"iin vi"' N nque appetit' nullo rnodo posset' "rli"tl"i" q""a t'idete "J-ia H:i'o""il li"*J1"r "o" it" moto se,t' '-:l-'],';l-: non l-ider dy1n non \''rcl( sentiret. Si autem sentit se "
se widere. necesse est etiam sentrat

corPoris, sed etiam iPsos er bestia moveret se' vel

::]: quo movet no eo appetitu non r4ovet oculum sentire' videns, indicat se utrumque ::9 111T"::i sentrl sentiat, qua: se "oPo'"11-:"ntire

9"* videns'

td"'l

"i

il;;i,;;;;;. clarum estl nisi q'9d
non ita

il;;;;;;

se quisque irrtu t""enit omnem-r:"'-:.:::t:T"lf

['i&:"ITi["]'m;-,1*,ffi"1""ff
enim sunt,. sensu corpons

::;

souc rlocumcntis Manife ..- .-^l:^. eum sentil'i crtrporalia; ^"-rl,

. o.l qu ut ntrn nitamur ad id ortr

"il'{'6..Ji

Ia cele cinci simluri ale corpului, ci cd gi ele insele chiar sunt simgite de cdtre el. Cici, altfel, bestia nu s-ar migca pe sine, nici dorind cexa, nici fugrnd, dacd n-ar simti cd ca simte, nu sple a qti, r:dci asta una-i propriu raliunii. ci numai spre a sc tnigca, ceea ce, desigur, nu simte prin niciunul dintre cele cinci. Ceea ce, daci mai este incd obscur, se va lSmuri, de vei lua bine seama ce se-ntAmpld, de exemph.r, intr-un sim! oareoare, pre(xrm in vdz. C[ci a deschide ochiul qi a qi-l nriqca, privind, spl:e ceea ce rAvne;te sd vad[, nu ar putea, in nici un chip, dacd nu ar simEi ea ci, odriul fiind inchis sau nemiqcat astfel, nu poatc sE vad6 asta. DacE, insi, cAt timp nu vede, simte cd ea nu vcde, e necesar sd simt5, de osemenea? gi cd ea vede, cAt timp vede; pentru cd nu cu acelagi upetit, cu care qi-l miqcd nevdzAnd, igi migcS ea ochiul, vdzAnd, indic6 r:umcd ea Ie simte pe amAndou5. Dar daci aceastd via!6, rnre simte cd ea simte cele corporale, se simte ea, oare. sau nu, gi pe sine insdqi, nu este destul de cJar, decAt numai fiindc5 fiecine, trrtrebAndu-se pe sine in interiorul s5u, descoper6 cd toatd fdphrra vie fuge de moarte: care, oum cste contrariul vie;ii, este necesar ca via{a, care fuge de contrariul sdu, sd se simtd totodatl gi pe sine firsdgi. Ceea cc, daci nu-i inc6 limpede, omitS-se, ca sd nu tindem Hpre ceea ce voim, decAt numai gi numai prin probe sigure qi-nvederate. S-au invederat, ins5, ci prin simprl corpului sunt

ITF

134

S. Auretii Augustini De libero

atttrig-----

Liber secund'us

autem sensum hoc eodem sensu non posse sentrn; sensu autem interiore et corporalia per sensum corporis sentiri, et ipsum corporis sensum: rati<lne vero et illa omnia, ct eamdem ipsam notam ficri, et scicntia contineri: an tibi

@

-c"4nLg-4gt!"

- 135

non videtur? E' Videtur sane. A. A,ge, nunc; responde unde sit quaestio, ad cujus solutionem pervenire cupientes, jam diu istam molimur via4l'

r[spunde, acum, de unde si fie chestiunea, la a cirei soluliune dor"itori sd ajungem, am apucat? inc5 de mult, aceastd cale.
Y.

V.

-

Sensns interior praestat e:rternis sensibus, quorum est
moderator et

judet

-

Simpul interior le este superior simpuril.or etlerioctre,

al cdror

11. E, Quantum memini, trium illarum quaestronum quas paulo ante ad contexendum ordinem hujus disputationis posuirnus, nunc prima versatur, id est, quomodo manifestunl fieri possit,
quamvis tenacissirne filmissimeque credendum sit, Deurn esse. ,4. Recte hoc tenes: scd etiam illud diligenter tenere te volo, cum de teipso quaererem utrum te esse noverls? non solum hoc, sed etiam alia duo nobis apparuisse quo{ noveris. E. Id quoque teneo. A. Nunc e,rgo vide ad quam rem istamm trium intelliSas pertinere omne quod corporis sensus attingit; id est, in quo rerum Senere tibi ponendum videahrr, quidquid vel oculorum, vel alio quolibet c'orpori instrumento noster sensus attingit: ulrum in eo qur" tantum est, an rn eo quod etiam vivit, an in eo qu etiam intelligit. ,E In eo quod tantum est. r1. Quid? i

moderator 11.

Si judecdtor

este.

Eu.: Pe cAt imi aduc eu aminte, dintre acele trei chestiuni, pe care le-am pus, cu pulin mai nainte, pentru

a-ntrelese ordinea acestei dispute, acum e tratati primd, adic5, in ce mod poate fi vddit dovedit, oricAt de atottenace gi atotferm trebuie crezlrt) cd Dumnezeu exist5. Aug.: Drept o gi faptul c6, 1ii pe-asta, dar vreau ca tu si 1ii diligent chiar tine insufi, dacd qtii sau nu cd atunci, cAnd intrebam desple tu exigti, ne-a apirut cd tu o qtiai nu nrrmai pe asta una, ci chiar gi altele dou[ incb. Ev.: O fn, desigur, qi pc asta. Aug.: Vezi, acum, aqadar, la care fapt, dintre tustrele acestea,

qro genere trium horum cssc censes? E In quod vivit. ,4. Quid igitur horurn du,'rrum melius es judicas? sensum ipsum, an quod sensus attingit? E [C j 12471 Sensqm scilicet. ,4, Quare? L'' Quia melius est quod etiam vivit, ciuam id quod tantum est
sensum irr

prin urmare, cd este mai bun, simpl insugi, sau cea rr simpl atinge'l -Eu.: Simpl, deqigur. Aug.: De ce? Du.: Findcd
judeci tu,
oste

infra rationem, et adhuc nobis communem cum superius indagavimus, dubjtabisne hrri.r se praeponere quo corpus attingimus, et quem jam \r ll mo corpori praeponendum esse dixisti? E. Nrrllo non dubites, volo abs dubitaverim. ,4. Etiam hoc cur
audile. Non enim poteris dir:ele hunc sensum rnten

12. A. Quj,d? illum sensum rnterlorem, quem qu

mai bun ceea ce chiar 9r' tr6ie9te decAt ceea ce numai este. 12. Aug.: Ce, pe acel simt interior, pe care l-am descoperit rnai sus, vezi bine, inferiol ralrunii qi inc[ 9i comun noui cu krestiile, sta-vei, oare, la-nd,liald, a iJ prepune at:estui sim1, prin mai zis c5-i de prePus ici un mod. Aug,: Chiar weau eu s-o aud de la sim! interior e de Pus in

Sf.

Aureliu Augttstin, Liberul arbitru

Cartea

a,

doua

137

136

__5.

Aurelii Augustini De libero arbitio

-

Ltry!

!!9Yd*

jam in eo genere trium illon-rm esse pr-rnendum, quod etiam

intelligit, sed adhuc in eo quod et est et vivit, etiamsi intellectu caret: iste enim sensus inest et bestiis, quibu intellectus non inest. Quae cum ita sint, quaero cu praeponas sensum rntenorem huic sensui quo corporali sentiuntur, cum sit uterque in eo gr:nerc quod vivit Sensum autem istum qui corpora attingit, id praeposuisti corporibus, quia illa sunt in eo genere tanhrm est, iste velo in eo quod etiam vivit: in quo cum ille interior reperiahrr, cur eum meliorem putes dic rnihi Si enim dixeris, quia ille istum sentit, non te c inventumm regulam qua figere possimus, omne se melius esse quam id quod ab eo sentihrr, ne fortassis hoc etiam cogamur dicere, ornne intelligens melius quam id quod ab eo intelligitur. Hoc enim falsum est quia irorno intelligit sapientiam, et non est melior qua ipsa sapientia. Quamobrem vide qua causa tibi visu sit, sensum interiorem huic sensui quo sentimus esse praeferendum. B. Quia moderatorem et judice quemdam hujus illum esse cognosco. Nam et si quid h in officio suo defuerit, ille tanquam debitum a mini flagitat, sicut paulo ante disputatum est. Non enim videre, aut non videre sensus oculi videt, et quia r.idet, non potest cluid sibi desit, aut quid satis sit j sed ille intericlr, quo admonetur e1 anima bestiae aperi oculum clausum, er quod deesse sentit implele. Nulli a dubium est eum qui judicat, eo de guo judicat voluptas et dolor, cum vel leniter vel asperc co attingitur. Nam sicut ille intelior quid dcsit vel satis oculorum sensui judicat; sic ipse sensus oculorum desit, vel satis sit coloribus judicat. ltem sic.ut ille interi de auditu nostro iudicat. utrum minus an sufficien
intentus sit; sic judicat auditus ipse de vocibus, quid
e

acel gen, dintre cele trei, care chiar gi infelege, ci numai in acela cale gi este, gi trSiegte, chiar dacd este lipsit de intelect; fiindcd acest sim! tl au in sine gi dobitoacele, oare n-au in sine intelect.ul. Aga stAncl lucrurile, intreb, de ce s[-i prepui simtul interior acestui sim1, prin care sunt simlite corporalele, din moment ce qi unul, qi altul sunt ln acel gen care trdieqte. Simpl acesta) insi, care atinge corpulile, de aceea li l-ai prepus corpurilor, fiindcd ele sunt in acel gen care numai este, el, insd, in cel ce chiar gi trdiegte: in care, cum se intAlneqte qi cel interior, spune-mi, de ce sE.J socotegti pe el mai bun? Dac5, insd, imi vei fi spus c5, pentrr cS. el il simte chiar qi pe acesta, nu cred cd tu vei fi chiar gisit regula in care sd ne putem sprijini, anume, cd tot simlitoml este mai bun decAt ceea ce este simfit de cdtre el, ca nu cumva si fim constrAngi prin asta a zice pAnd gi c[ tot inlelegdtorul este mai bun decAt tot ceea ce este infeles de cdtre el. Asta,-ntr-adevdr', e fals; cici omul inlelege inlelepciunea, gi nu este mai bun decAt insSgi inlelepciunea. Dreptaceea, ia vezi, din ce cauzi sd 1i se fi pirut cd simpl interior ii e de pus mai presus acestui sim!, plin care simfim corpurile. ,E'u.: FiindcS eu cunosc cd el este

moderatorul qi un anume judecS,tor al acestuia. Cdci qi, dacd acestuia ii va fi lipsit ceva, in oficiul sdu, el i-l cere insistent, ca pe o indatorire de Ia servitor, precum s-a constatat <'u pulin mai nainte. Cdci simpl ochiului nu vede cd el vede sau nu vede, gi, pentru cd nu vede, nu poate judeca ce-i lipsegte sau ce-i este de sa!; dal cel interior, prin care este sesizat gi suflctul bestiei sd
deschidi ochiul inchis, sirnte qi sd umple ceea ce lipsegte. Nimenea,

meliorem. l. Cernis ergo istr-rm etiarn cotporis sensum corporibus quodammodo iudicare? Ad illum cnim pertr

insd, nu se-n-doiegte cumcd cel care judecd este mai bun decAt r:el despre care judec6. Aug.: Ltunci, obsewi hr oare, c[ pAnd gi ar;est sim! al corpului judec6, intr-un anume mod, despre corpuriT Cici de el apa4ine fie voluptatea, fie durerea, cAnd este atins fie blAnd, fie aspru, cu un corp. CEci, precum cel interior judecd
ce-i lipsegte sau ce-i este de sa! simplui ochilor, aga insugi simpl ochilor judecd ce le lipsegte sau ce le este de sa! culoril:r. Iar6gi, precum cel interior judecd despre auzul nostru, dac[ este mai pulin sau suficient de atent, aqa judecd insugi auzul dcspre voci, ce din ele se scurge lin sau r'dsund aspru. Nu-i de trebuintd sE fie

Ieniter influat, aut aspere pcrstrcpat. Non neccsse caeteros sensus ,rrlpnri, persequi: iam enim, trt ,,pi

urmdrite celelalte simluri ale corpului, cSci observi, de-acum,

138

S.

Aurelii Augustini De libero arbitrio

Liber secundus

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a doua

t39

--'-

animadvertis qurd velim dicere''

:

bitum flagitat, quemadmodum c,'rpoilbus iudit ant' assumentes

;n :IHi::::;n":tHI
contrarium'

in eis lenem tactum' relicientesque sane, et verissima esse conscntro'
Yl.

E

Cerno

i

precum socot, ce vreau sd zic, arntrrre, cd aga judecd acel siml interior despre aceste simluri ale corpului, cAnd gi probcazi jntegritatea lor, q;i le qi cere insistent datoria, precum gi inseqi simturile corpului judecd despre corpuri, asumAndu-qi de la ele atirrgerea plScutd qi respingAnd contrariul. Eu.: Observ, desigur, gi oonsimt ci-s atotadev5rate.

-

qua si quid praestantitts' Ratio caeteris in homine prctestat;
Deus
est,

Yl. - Rayiunea este, tn om, superioard celorlalte: decdl carea,
dacd. este ceua superior, Dumnezeu este.
13. Aug.: Ia seama, acum, daci ratiunea judec[, ea, oare, sa nu. chiar gi despre acest sim! interiors. Cdci nu te mai firtreb dacd te-rr-doiegti sau nu cd ea este mai bund decAt el, fiindcd nu md-ndoiesc cd tu judeci una ca asta; de altminteri, nu mai socot de-ntrebat nici mdcar faptul dacd ratiunea judecS, ea, oare, despre acest simt. Cdci intre inseqi cele ce-i sunt ei inferioare, intre corpuri, utlic[, qi intre simprile corpului gi acest sim{ interior, in ce mod e nrai bun unul fald de altul gi cAt este ea insdgi mai prestantd decAt rle, cine d5, in cele din urmd, intr-adevdr, seama, daci nu numai ;i mrmai ea insSgi, ceea ce nu s-ar putea, in absolut nici un mod, rlacd nu ar judeca ea insSgi despre acestea. Eu.: Dnvederat. Aug.: Oum, agadar, pe aoea nahlr6, care mrmai este, gi nici nu triieqte, ;i nici nu-ntelege, precum este corpul neinsufletit, o precedl acea rraturS, care nu numai este, ci chiar gi tr[ieqte, qi nici nu in{elege,

utr:r]-n ratio etiam 13' [Col. 1245) A' Attentle lam enlm non quaero de hoc interiore sensu judicet' Jaflr dubites' quia non dubito utrum eam meliorem illo esse

quidem i"' id te judicare: quanquam ne id

intelligit, sicuti est corPus quae non tantum est) sed est aninra bestiarum; et etiam vivit, nec intelligit, srouti simul."t ":l^":J'r:::: rursus hanc praecedi "u quae num arbitrari

. ,4. Cum ergo eam naturam

;l-il:ti. 'Ji':"f;
--

t',

HIfi';;;;" -""" 'otio"alis; nostra.o',-,L1-"1:..1

il;*:';;;t,'liq'id r-^^ i-,^.I

il';i;

l)r'ecum este sufletul bestiilor': gi, ialiqi, precum pe aceasta o precedd {lceca care, totodatS, gi este, qi treiegte, gi intelege, precum, ?n om,

il-q'iu" ""T1" inveni'i posse praestantru

hiqtribrrs tertirl it'co post'imus? Na quamdar -rr^mda quae du dam qua

rrrintea ralional{ socoti hr, oare, c5 intru noi, adicd, intru acelea prin care natura noastrd se-mplinegtc, ca si fim oameni, poate fi 6lsit ceva mai prestant decAt asta, pe care intre tustrele acestea nm pus-o pe al treilea loc? Cdci e vddit qi cd noi avem corp, gi qi o {urume via15 prin care-i animat gi vegetat insugi corpul, pe care rloud le recunoa$tem gi intru bestii, gi gi un al treilca anume, ca gi r:lrp sau ochi al sufletului nostru, sau olice altceva se poate spune ttrai congruent dcspre raliune qi inteligenfd, pe care n-o are nahrra lx:stiilor. De aceea, te rog din suflet, ia, numai, seama) dacd poli {:lrnlva gdsi altceva, care si fie, in natula omului, mai sublim decAt t'rrliunea. .Eu.: Nu v5.d absolut nimic mai bun.

aut st Qu' animae nostrae caput aut oculum' i t d "' ^tio " " .'t sl " "t " [1q: :] vitle'"1.fl'"i"7 " b"'ii"ot Quare :, .fl obsec :,;i-;;;;,.'u*'" i""""i'" Po??l'.: qund sit "1ti 'r' xit'il omnino melius vi

;;;;",t". :i,,*';i;;ii

il:'#;.'#;;.;ilH;'

ll

1,40

S. Aurelii Augustini De libero arbitrio

Liber

secund,us

St4*g!!4w

s

tin, L ib e rul arb itr u

Cartea a doua

141

14. ,4. Quid si aliquid invenire potuerimus, quod non solurn esse non dubites, sed etiam ipsa nosha ratione

praestantius? dubitabisrre illud quidquid est, Deum dicere? -&'. Non continuo, si quid rnelius quam id quod in mea natura optimum est, invenire potuero, Deum esse
dixerim. Non enim mihi placet Deum appellare, quo mea ratio est in{erior, sed quo nullus est sup'erior. ,4' Ita plane: nam ipse huic hrae rationi dedit, tam de se pie vereclue sentire. Sed, quaeso te, si non inveneris esse aliquid supra

14. AW.: Ce, dacd vom fi putut afla cer,,a, caT.e nu nurnai si nu te-ndoiegti cd existd, ci chiar mai prestant decAt insdsi ragiunea noastrS, sta-vei h-r, oare, orice este acela, la indoiali si-l numegti Dumnezeu? Eu.: Nu, nici dacd voi putea gisi ceva mai bun decAt ceea ce este optim in natura mea) nu voi fi zis nicidecum ci este l)umnezeu. Cdci mie nu-mi place s5-L numesc Dumnezeu pe cel decAt care ratiunea mea este inferioard, ci, pe cel decAt Clarelr: nu este nimeni superior. Aug.: Aqa,-ntmtotul; cdci El insugi i-a dat ratrunii tale sE simtd despre Sine atAt de piu qi de adevdr.at. Dar,

nostram rationem, nisi quod aeternum. atque
incommutabile est, dubitabisne hunc Deum dicere? Nam et corpora mutabilia esse cognoscis; et ipsam vitam qua

corpus animatur, per affectus varios mutabilitate non carere manifeshm est; et ipsa ratio cum modo ad verum pervenire nititur, modo non nititur, et aliquando pervenit, aliquando non pervenit, mutabilis esse profec convincitur. Quae si nullo adhibito corporis

neque per tactum, neque per gustatum, neque p olfachrm, neque per aures) neque per oculos, neque F ullum sensum se inferiorem, sed per seipsam cern deternum aliquid et incommutabile, simul et seipsa inferiorem, et illum oportet Deum suum esse fateatur' Hunc plane fatebor Deum, quo nihil superius e constiterit. ,4. Bene habet: narn mihi satis erit esse aliquid hujusmodi, quod aut fateberis Deum aut si aliquid supra est, eum ipsum Deum esse conce Quale sive supra sit aliquid, sive non sit, manifestum
Deum esse, cum [Col. '1249) ego, quod promisi, esse su

te intreb, dac5 nu vei fi g5sit cE existi ceva deasupra raliunii noastre, decAt numai gi numai ceea ce este etern gi incomutabil, indoi-te-vei, oare, s6-l numegti pe acesta Dumneze,u? Cir:i clnogd gi cd corpurile sunt mutabile; qi qi ci insiqi viafa, prin care este animat corpul, e v6dit cd nu-i lipsitd, prin diferite afecte, de mutabilitate, qi gi c5 insiqi rafiunea, cum acum se opintegte sE, ajungd la adevdr, acum nu se opinteqte, gi uneori ajunge, alteori nu ajunge, se dovedeqte absolut cE este mutabild. Care, dac5, fdr6

ajutorul niciunui instrument al corpului, nici prin pip5it, nici prin gust, nici prin miros, nici prin ur.echi, nici prin ochi, nici prin nici un sim! sieqi inferior, ci prin sine insdgi, ea vede ceva ctern gi incomutabil, se cuvine sd se mdrturiseas<d, totodati, qi pe sine insdqi inferioard, qi cd el este Dumlezeul sdu. Eu.: Pe acesta il voi mdrnrisi adev6rat Dumnezeu, decAt Carele mi se va fi dovedit
u ardta cE este ceva de-acest fel, pe care sau il vei r.ecunoagte c6
oste Dumnezeu) sau dacd este ceva deasupra, vei concede cE acesta

rationern, eodem ipso adjuvante monstravero.
Demonstra ergo quod Polliceris.

insuqi este Dumnezeu" De aceea, fic-cd existd ceva desupra, fie cd Iru cxistS, cAnd eu, ajutAndu-md El insuqi, voj fi demonstrat, ceea oc am promis cd este deasupra ragiunii, va fi v[dit c6 Dumnezeu t:ste. .Eu.: Demonstreazd, prin urrnare, ceea ce ai promis.
L,a fill de cd.tre mulpi sau ce anume in intregime, ce nu tn tntreg'Ene, Si in parle d.e cdtre fiecare. 15. Aug.: O voi face: dar, mai intAi, intreb dacd simpl r:orpului meu este, el, r)are, tot acelaqi care-i al tEu sau, irrtr.adevdr, al meu nu este decAt mrmai al meu, gi al tdu nu-i rlccAt numai al t5"u; ceea ce, dacd n-ar fi aqa, eu n-ag putea

1ll. -

Quomodo iclem sentidtur a multis quidue totum, quid totum et simul a singulis'

Yll"

- in ce mod este simlit

utrum sensus cor me,us idom sit qui tuus, an vero meus non slt msr et tuus non sit nisi tuus; quod si non ita esse,t, non per oculos meos videre aliqrrid, quod tu non videres'
15, ,4. F'aciam: sed prius quaero

142

S. Aurelii Augustini De

li9g9 arb!49 is

Liber secundrlt

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a doua

143

'i

-

--

uis hominum quod alius non quisquam audiat, et aliud aliquid quolibet alio sensu manifestum est et ."rti." quod. alius ntn sentiat' Unde
meum'

nisi tuum nonnsr tuum, et meum sensum "oti"tt" sensu interiore? A. Hoc idem respondebis cle illo etiam et ille utique an aliquid aliudi E Nihil sane aliud' Nam sensum meum senbt

Plerumque interrogo etiam ego videam, sentio, non ille qui int

nonne

unusqursqu quandoquidem fieri tu id non intelligis; ego autem sciam'

habere' mentes srngulos guosque nostmm singulas soles nos 16. ,4' Num etiam poteris dicere singulos

;;;*;.n

sit aliud meum, aliud

t,um;

sed illud un

manifestum
17.

est.

A. larn etiam de caeteris sensibus corpons illos' ' animadvertas quod dicimus, neque omnino

vedea cu ochii mei ceva ce tu nu ai vedea. .8u., Conced intrutotul cd, degi de acelaqi gen, noi avem fiecare simtruri particulare, al vizului sau al auzului sau pe oricare a]tele dintre cele]alte. Cdci se poate ca oricare om nu numai sd vadi, ci chiar si audi ceea ce altul nu aude gi prin oricare alt siml sd simti orice altceva, ce altul nu simte. De unde este v5dit gi cd simgl t6u nu este decAt numai qi numai al tiu, qi cd al meu nu-i decAt numai al meu. Aug.: Tot aqa vei rdsp+nde chiar gi despre simpl acela interior, sau altceva anume? -Eu.: Absolut nimic alta. Cdci gi acel simt al rncu il simte neap5rat pe simful meu, gi al t5u il simte pe al tiu: cici de aceea sunt intrebat, de multe ori, de citre cel care vede ceva daci vdd qi eu tot aceea? fiindcd eu simt cum cd eu vid sau nu vdd, nu cel care intreab5. Aug.: Ce, raliunea insSgi n-o are fiecare dintre noi pe a sa, din moment ce se poate-ntAmpla ca eu s[ inleleg ceva, pe cAnd tu nu inlelegi asta, qi tu nici nu pofi s6' qtii cd eu inleleg sau nu, eu, 1ns5, qtiu. Eu.: E v[dit ci fiecare dintre noi are gi mintea sa rationalS particularS. 16. Aug.: Putea-vei tu- oare, zice chiar qi cd noi avem sori particulari, pe care-i vedem, sau Iune, sau luceferi, sau altele de-acest fel, oricAt fiecare le vede pe acestea cu simpl siu propriu? Ev.: in nici un chip nu voi fi zis asta. Aug.: Putem, prin urmare, vedea un ceva anume mulli totodati, deqi fiecare dintre noi are simlurilc sale proprii, prin care, toate) il simlim una pe acela pe care-l vedem impreunS,, incAt, oricAt altul este simlul meu, gi altul, al tdu, se poate-ntAmpla ca ceea ce vedem sE nu fie una al meu gi, ulta, al tiu, ci acel unu s6-i fie de fafd fiecdruia dintre noi gi si fie vizut de amAndoi impreund. .Eu.: FL-atotvidit. Aug.: Putem chiar a:uzi impreund o voce oarecare, incAt, oricAt unu este auzul meu, altul, al tdu, sd nu fie, totugi, una a nrea, alta, a ta, vocea pe care o auzim deodatd, sau o anume parte a ei sd fie prins[ prin auzul meu, gi alta, prin al tEu, ci otioe va fi sunat ne std am6ndurora de fa!5, spre a fi auzit rlr:trdatd, qi unic, qi in intlegime. Eu.: $i asta-i vddit. 1'7.: Aug.: Ao;m, chiar qi despre celelalte simpri ale corpului ric poate sE observi c5, in ceea r:e line de acest fapt, nu zicem nici

144

Liber secund,us

Sf.

Aureliu Ausustin, Liberul arbitru

Cartea a

doua

145

cd ele stau in sine absolut a!a, prccum cele dou6, ale ochilor gi ale urechilor, qi nici cd nu stau absolut deloc aqa. Cdci, fiindcd putem) qi eu, gi tu, sd ne umplem, din unul gi acelaqi aer, respiragia qi si

#;;;;"J;;.";";'

tu, nec eamdem Partem cibi tu: i1"" sumo quam tu, seo aliam ego, aliam ."' 9" et ^'.": ;;;; ""* .piro, d,"o parlem quanta milri,satis est'cil ducis: et item rfe toto aliam q'""tu tibi satis est
I

non tame quamvis unus et totus ab utroque absumahrr totus, et a te totus abs'mi potest' quomod

et a me

simul' et specie verbum et ego totum audio, et tlr totum vide'l, tantanr t: quamlibet ciuantam

.ego 1".:t::: "t: transe Jilri ',r"t poiiorri. alia pars in.me,,,1Il'.,i', te E' Imo ve necesse est: an parum ista intolligis'l apertissima et certrssima esse consentro' 18. ,4. Num censes tangondi sensum compara in ea re de qua nu esse oculorum et aunum sensibus

"gii"., tangendo, sJntirc

quia non solum.corpus unum "TI yTT sed etiam eamdem partem hr qut poteris tangere quam ego tetigero' Yt "tl ::tiil po' sed eamdem quoque corpons l"t"* "nrpr., enim sicuti cibrtm ali s;""rrre tangendo? Ntn et tu totu "-il" appositum nun possumus et eg() totum sit etiam in tangent ;;;"t.. .'u,n umbo illo vestimtrr'

simlim, prin miros, felul de a fi al acelui acr; gi, iardqi, fiindci putem gusta amAndoi din una qi aceeagi miere sau din oricare altd mAncare sau biutur5, gi sd-i simlim, prin gust, felul siu de a fi, oricAt aerrl este unu gi acelagi, simgurile noastre ne sunt, ins5, particulare fiecdruia dinhe noi, 1ie, al tdu, mie al meu, deqi, cum amAndoi simlim unul gi acelagi miros sau unul gi acelaqi gust, totuqi nici tu nul simli prin simgul meu, nici eu, pdn al tiu, nici prin weun altul anume? care ne-ar putea fi comun amAndurora, ci mie-mi aparline absolut simful meu, 1ie, al tdu, chiar dacd este simlit de c[tre amAndoi unul qi acelagi miros sau gust: de aici, aceste simfuri se dovedesc a avea, aqadar, ceva asdel, preflrm cele doud in vdz qi anz, dar, intru cAt gine de ceea ce discutdm acum, se deosebesc intru aceea c6, deqi amAndoi tragem prin ndri unul gi acelaqi aer sau luim, grrstAnd, una gi aceeaqi mAncare, eu nu trag, tohrgi, aceeaqi parte din aer ca tine gi nici nu iau aceeagi parte din mAncare ca tine, ci una, eu, alta, tu; qi, de aceea, cum respir dintru tot aerul, trag paftea cAtS-mi este de sa1, iar tu, la fel, tragi, din tot, alta, cAti-1i este de sa!; gi mAncarea, deqi una qi aceeagi gi toatd este consumatd de {iecare dintre noi, nu poate fi, totuqi, nici de cdtre mine, nici de cdtre tine consumati toat5, in chipul in care vorba gi eu o aud toatd, qi hr, totodatS, toatd, gi o formi oalecare, cit[ o vid eu, tot ateta, gi tu, totodatS, dar din rnAncare sau bduhri, e neoesar ca o parte sd treaci in mine, alta irr tine: sau inpleg prea pugin asta? Eu.: Ba, dimpotrivd, consimt cd este, intr-adevdr, atotlSmuriti ..si atotsiErri. 18. Aug.: Nu egti, oare, de pdrere c5, in aceastd problemd, pe care o dezbatem acum, simhrl pipditului ar trebui comparat c.tt simlurile ochilor gi urechilor: cdci nu numai cd amAndoi putem sim{i, pipiind, unul gi acelagi corp, ci chiar qi tu insufi vei putea pipii aceeaqi parte, pe care o voi fi pipdit eu, ca nu doar acelaqi crlrp, ci chiar aceeaqi parte a corpului s-o putem simli amAndoi, pip[ind-o? CSci nu intocmai, preoum o mAncare, pusi inaintea Iroastrd, nu o putem lua, cum amAndoi ne nutrim dintru ea, nici rrrr toatd, nici tu toat[, nu intocmai aga se intAmplS gi cr: pipiitul:

146

S.

Aurelii Augustini De lib:fo

9'b!49--

Liber secundus

Sf. Aureliu Augustin, Liberul

arbitru

Cartea a

d,oua

1,47

in nos vertere, et commutare possimus, sicutr est crbus etl hr potus, cujus nullam partem quam ego percepero, et p"r"ip".. poteris: quia e! si nutrices alimenta ',"iti i.r+.ttitrrt reddunt, illud tamen quod inde gustatus ,"pr"tit atque in mandentis visc'era commutaverlt,""+l: rnodn ."rro"ari poterit ut in escam refundatur infanti Gula enim cum aliquid jucunde sapit" etiamsr exrguam tamen irrevocabilem partem sibi vindicat, et hoc corporis convenrt: qr [Col. 1251] fieri quod naturae nisi ita esset, nullus remaneret sapor rn ore posteaqu fuerint mansa illa reddita atque desputa' Quod etiam aeris partibus recte dici potest, quas-naribrrs ducim aliquid aeris quod ego reddidero, possis eti ,r"rn "t"*i non tamen poteris etiam illud, quod inde i tu ducere, alimentum meum cesslnt; quia nec reddi potest' Nar
qu e;tiam naribus alimentum nos capere medici docent:

alimentum et spirando solus sentire possum, et retla restituere non possum, ut abs te etiam ductum nari

ci gi unul gi acela.pi, qi totul, pe care-l voi fi pipdit eu, il poli chiar qi tu, incAt sdJ pipnim amAndoi, nu fiecare in pd(i aparte, ci fiecare, totul. Eu.: M[rturisesc ci acest siml al pipditului este, in acest chip, foarte asemdnitor celor doud simluri de mai sus; dar vdd cd este neasdm[ndtor prin faphrl cd deodat6., adicd, in unul gi acelaqi timp, putem amAndoi, qi vedea, qi auzi ceva unic Ai tot, a pipdi, insd, ceva anume, in unul gi acelagi timp, putem, desigur, totul, dar fiecare in pnr$i aparte, aceeagi parte, ins6, numai gi numai fiecare in timp aparte, c[ci nu-mi pot, de rrici o parte, pe care o crrprinzi tu cu pip[itul, apropia pipeitul meu, decAt numai daci fJ vei fi-ndepdrtat pe al t5u. 79. Aug.: Atotvigilent ai rSspuns: dar, cum, dintre toate acestea, pe care le simlim, sunt unele, pe care le simlim amAndoi, altele, pe care le simfim fiecare; insegi simprile noastre le simlim, 1ns6, fiecare in parte pe ale sale, intrucAt nici eu nu simt simpl tdu, nici tu pe al meu, se cade cd tu sd vezi chiar gi faptul cd, din aceste lucmri, care sunt simgite de cdtre noi prin simprile corpului, adic[, cumcd din lucrurile corporale nu putem simli amAndoi, ci fiecare aparte numai gi numai ceea ce devine ostfel al nostru, incAt il putem schimba gi transmuta intru noi, precum este mAncarea gi bdutura, din care nici o parte, pe care cu o voi fi perceput; n-o vei putea percepe gi tu: pentm cd nici, dacd docile le redau pruncilor alimentele mestecate, totuqi, acel gust, pe care il vor fi rdpit de acolo gi, mestecAnd, il vor fi transmutat in viscere, nu va putea, in nici un chip, fi rcvocat, ca sE fie reinfuzat in mAncarea pruncului. Pofta, intradevir, cAnd gusti ceva pl5cut, igi revendicd siegi, chiar dacd mic5, o parte, ircversibil5 totugi, qi asta o constrAnge s-o facd ceea ce convine rraturii corpului; pentru c5, daci n-ar fi aga, n-ar mai r5mAne in guri nici un gust, dupi ce acele mestecituri vor fi fost redate ruu sr:uipate. Ceea ce se poate, pe drept, spune chiar qi despre pri4ile aerului, pe care Ie tragem cu ndrile: cdci, chiar daci ceva din aerul pe care il voi fi expirat il poli chiar gi tu inspira, nuJ vc:i putea, totugi, gi pe acela oare se va fi transforrrrat de acolo in ulirnent al meu, pentru cE nioi nu poate fi redat. Cdci medicii ne lrrvali cd noi ne ludm alimentul chiargi prin ndri: pe care aliment

ll

,si

pot simti, inspirAnd, numai eu, gi nici nuJ pot restitui,

748

S.

Aurelii

A"gylti"i!:

li9glo arbitrio

Liber secundus

sentiatur. Nam caetera sensibilia quae quaml'ls sentr€unus'

FLfuai" d"S*ti", Lib"r"l "rbi,t* _Cartea a doua 1.49 expirAnd, incAt, tras pe ndri, sd poat5. fi simlit gi de citr.e tine.
Cdci pe celelalte sensibile, pe care, or-icAt le simtim, simtinduJe, nu le schimbdm, tohrgi, corrptc, in corpul nostru, Ie putem simli amAndoi fie in unul qi acelagi timp, fie pe fiecare pe rAnd, in timpuri diferite, avAnd in vedere ci fie totul, fie insdgi partea, pe care o simt, este chiar gi de cdtre tine simtitd; de felul cdrora sunt fie lumina, fie sunetul,^fie corpurile pe care le atingem, qi, totugi, nu le vi.t5.mbm. Ev.: In{eleg. Aug.: E, prin urmare, vidit gi cd acelea, pe care nu le comutdm, gi le simlim, totuqi, prin simprile corpului, nu lin de natura simprilor. noastre qi ci de aceea ne sunt mai comune nou5, fiindcd uu sunt schimbate gi mutate in

non tamen ea sentiendo in nostrum corpus corlupta mutamus, possumus ea, sive uno tempote, sive singulis

vicissim temporibus ambo sentire, sicut vel totum vel pars ipsa quam sentio, abs te etiam serrtiatur; qualia sunt' sive lu*, si.re sunus? sive corpora quae attingimus' llon tamen laedimus. li. Intelligo '4' Manifestum est erSo ea quae non commutamus et tamen sentimus corporis sensibus'

et non pertinere ad naturam sensuum nostrorum' et propterea magis nobis esse communia, quia in nostmm proprlum et quasr privatum. n-on vertuntur atque mutanhr'. E. Prorsus assendor '4' Proprium e'rgo et quasr privatum intelligendum est, quod unicuique nostrum soli Lst, et quod in se solus sentit, qur-rd ad suam naturarn proprie"pertinet: comrnune autern et quasi publicum'
qu,rd "b commutatione sentitur. E, Ita est' Lmnibus sentientibus nulla sui corrrrptione atque

propriul qi cvaziprivatul nostru. -Eu.: Asimt intrutotul. Aug.:

sine ci line in mod propriu de natura sa: comun, insi, gi cvazipublic, ceea ce este simfit, fSrd nici o corupliune de sine sau comutare, de cdtre toli simtitorii. Eu.: Aga-i,

Propriul, agadar, gi cvaziprivatul nostru trebuie infeles ceea ce-i apartine singur fieciruia dintre noi gi ceea ce simte singur in

VIII. - Numerorum ratio nullo corporis sensu percipitur' a intelligente percep\a una esl' et incommutabilis'

quoD;s

UII. - Ratia

numml.or nu e perceputd pin nici un sim! al corpului: pereceputd de orice tn{elegdto1 e una Si incomuto.bild. 20. Aug.: Haide, fii, acum, atent qi spune-mi dacd se afld pe care toti silogigtii il vdd in comun, fiecare prin raliunea

cevaT

;i mintea sa, pe cAnd ceea ce este vEzut le std tutlrror
la-ndemAnd gi nici,

in uzul celor cdrora Ie std la-ndemAn6, nu

se comutd, precum mAncarea gi bdutura, ci rdmAne incorupt gi integru, fie cE tl vdd, fie cd nu-l vdd: sau socofi, poatc, c6

alius djfficilius possit, alius omnino non posslt: clrm tam( ipsa aecnralite.r' omnibus se praebeat.valentibus ea capere; nec cum earr qurs(+re percipit, in sui perceptr quasi alimentum vertatLrr atque mutetur; nec cum in

qri.qr" fallitur,

r r" , ,-l ^^ vera ^+ i--+o ipsa tleficiat, sed ea --^-,^ et tnt

nu existd nimic de felul accsta? Eu.: Ba, dimpotrivi, vdd cd sunt multe, dintre care e de ajuns a fi amintiti una, c5ci ralia6 pi adevdrul numdrului e la-ndemAna tuturor silogigtilor, incdt tot socotitorul se opintegte s-o cuprindd, fiecare prin raliunea gi inteligenla sa; gi unul e-n stare de asta mai uqor, altul, mai greu, iar altul nu-i absolut deloc in stare; pe cAnd ea insdgi se ofcrd egal tuturor celnr in putin!5 s-o prindd, gi nici, cAnd r'ineva a perceput-o? nu se schimbi gi nu se strimutd in rrvazialiment al percepitorului sdu, gi nici, r:And cineva se lngeald in ea, nu slSbegte ea insdqi, ci, ea r.dmAnAnd adev5rat[

150

S. A

y4|4ygflt"t2rllbqt "rbfirb

Llber tetu"dus

Sf. Aureliu Ausustin, qii

L!91!l

*!!f'

,

_Cgrtgq a

!9ua--!57
o vede pe

amplius' quanto mil1us permanentet ille in errore sit tanto eam videt te tanquam non mdem 21. A, Ire<:'te sane; sed video si tibi rerum cito invenisse quod dioeres' tamen'

integr6, el este cu atAt mai mult ca mai pulin.
27.

in errlaro,

cru trAt

h^-*

ex aliqua aUquis diceret numeros lstos non sensu t orporis attingimus" impressos sed ex lis rebus quas

sua natuta'

im^aglnes guocumqu: esse animo nostro qtrasi quasdam

an tu c{u-tll:-: ui.iUiU"*, quid respondeies? [Col' 1252] id putas? E.'Nullo modo id p"tlYTm'""111T^:1:::: -- | etiam ratlonem corporis PercePr nu meros, idcirco p rrt;tiot i. rr*"ro,ttrn ""] " 1n"l "tl:11l:, :"::-1, i:t:::' :";;t;;; o",ri Hac enim luce mentis refello eum "q",tqJ*i in add'endo. vel in retr{","d9,*i-:T'^::

Lt.-#.t --am

renuntiaverit' Et quidquid sensu hoc coelum et haec terra' et quaecumqut tango, veluti est

in eis alia corpora sentio, quamdiu futur,a nrrnn qcr ^^I-,.solum nunc' se a"pr"- """- "t ttia de"em sunt; e;t non t"pt"T,:t: etiam semper; nequc ullo mocio aliquando aut liquando sept-ell et tna r non fuerunt decem, a"""m. Hanc er 5o incorruptibilem num e "rrrrt ;;;t;;t;;, di*i mihi et cuilibet ratiocinanti
communem.

sint nescio

Aug.: Drept foarte; vid, insd, tr6 tu ai gisit repede, nu precum un novicc in accste lururi, ce si spui: ttltuqi, daci ,,irreva ,ti-ar zice cd rrumerele acestea ?i sunt imprimate spiritului.nostru, nu dintm vre-o lratulti oatet:arc a lor, ci, precum rmagrnr arlume al e unor vizibile, dintru acele le atinge cu simlul corpului, ce ai rdspunde, ir,,rr.,ri, p" ""i" sau chiar qi tu gAndeqti asta? Eu.: in nici un chip nu voi fi gAndit asta: c[ci, dacd am perceput prin sirn]ul corpului r",r-"."1", n-am putut pclcepc, de aceea, prin simlul r:orpului chiar gi ralia lmpitJirii numcrelor sau adun[rii' Cdc,i prin aceastd lumind a rninlii il desmint cu pe oricare a""laj care? in timp ce calculeazi, fie adunAnd, fie scizAnd, lmi va fi dat, in rlspuns, o sumd greqitS. $i nu qtiu, orice tting prin simlul corpului, precum este acest cer 9i pdmAntul uc".t., qi orice alte corpuri sinrt eu in ele, c6t timp au si rdmAnS; gapte, ins6, cu trei fac ze<:e; gi nr.r numai acum, ci chiar pururea; qi, -n nici un mod, oarecAnd, qapte qi cu trei rru au f6cut zece sal\ oarecAnd, qapte qi cu trei nu vor face tlccAt tot zece. Acest incoruptibil adevir al numirului am zis, prin urmare, eu cd ne este comun, mie qi fiecirui silogist'

et certrssrn 22. A. Non resrsto tibi verissima .".pond"r,ti. Sed ipsos quoql" lYt;..;: l^tt.::.i.,1

vi.debis' tl uvrP,rrU sensus attractos esse facile "lg^'11::1 unu m habu cruemlil-,et numerum tot vocarl quotrcs d"" lr'erhi g,atia" si bis habueril unurn' "t:"1Tl].^tl

".ri...

ffi;'"i;;"1". ,".,*
quruult [r; iif, o omnino
e

babent' tunc vocant,r de.em'
"-1

n

um.eru s qt otie s n tO

.r,,*", est, et tot appella'tur' Llnum vero qulsqurs pr o f cto l"'t'"t'it rcrp oris tt:'r:llT. .,l gi, n -" ::i : ",, .eitiri..Quidquid enim tali sensu attrngrtur' lam est cntll unum, ."d -rrltt esse convincitur:-corpus

-]:::'..]:::r i ve'nssl

ei [e, rdspunzdtonrlui atotcertelor vedca lesne cA nici mdcar numerele qi atotad,eviratelor. Dar vei rru-s atrase la sine prin simlulile corpului, dacd vei fi cugetat cE cAtc ori va fi alut unimeaT: f irxrare numdr a fosT atdteq numit, dc dc doui ori unimea, se numesc doi, rt1 veni vorba, clacd va fi atT-rt rlaci. de trei, trei, qi, dar:d au de zece ori unimea, se numesc zece; unimea, de aici igi are 6i absolut oricare nurndr, de cAte ori are Linimea, insd, oricine cugeth rrumele, qi atdtea se numeite. rrt,tadev[rat, afl6, neindoielnir;, cE nu poate fi simlitd prin simlurile
22. Aug.: Nu rnd-ncontrez

ii". fl*"
oi;r-

;i;r.t;""

,i#;il;"r"*

innumerabiles Partos sed ut minutas Wascl articulatas n on po.sequ,T' q""1{:T111:: .n hahei certe aliam partem dexaer inferiolern; nir'l;.t am; aliam superiorem' aliam

l,rrpului. intr-adevdr, orice este atins prin astfel de sim! se dtxedegte rr d.,, unime, gi multime: cdci este ctllp gi, de aceea, are Irr:numdrate pdrfi..Dar, ca sd nu Ie ulmez pe fit:cale cele mdmnte qi nrai pugin artit:ulate' fie cl orit6t dc mimntel, acel corp',sor are, i, *ni cert) o parte drcapt6 gi alta stAnga, una supcrioard, alta infcrioari; sau una dinainte. alta dinapoi, sau unele la margini,

1,52

S.

Aurelii

A"e"4*i D:!4'o-9'b't'io

-

Liber secundus

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a

d,oua

153

aliam ulteriorem, aliam citeriorem; aut alias finales, aliam mecliam: haec errirn necesse est quamlibet exiguo ct''rporis modulo inesse fateamur; et propterca nullum corpus pureque unum esse concedimus, in quo tamerl no pnr."rrt tam multa numerari nisi illius unius otlgnitior discreta. Cum enim quaero umrm rn corpore, et me no

invenire non dubito, novi utique quiU ibi quaeram' quid ibi non inveniaml et non posse inveniri, vel poti tr-mnino ibi non esse. Llbi ergo novi quod non est corp unum, quid sit unum novi: unum enim si non nosse numerale non possem' Llbicumq multa i, "o.por'" noverlrn. non utlque per corpons sclsd autem unum
nol.r; quia per corporis sensum non noYl msr corpus, ql vere puregue unum lron esse convincimus' Porro si un non perceprmus <;orporis sensu, nullum numenxn' eo

(

percelrimus, eoruln duntaxat numerorum qu intelligentia cernimus. Nullus enim est ex iis, qui n'ln'
vocetur', quoties habet unum, culus perceptro corpo

."..rl

,,,r., fit. Cuiuslibet enim corpusculi pars dimit quantis duabus totum constat, habet et ipsa dimidia *a-. Si" ergo sunt illae duae partes in corpore, ut n ipsae simpli-citer- duae sint. Numerus autem ill-e q vt,catur duo, quorriarn bis habct illud quod simplicit

unurl cst, pars [Col. 125:3] ejus dirnidia, id est illud i quod simpliciter unum est, non potest rursus nan

di-idin-

partem vel tediam, vel quotamlibet, quon

alta la mijloc: acestea e necesar s[ recunoascd cumcE-i sunt in sine oricAt de mdruntei alcEtuiri a corpr.rlui; qi, de aceea) concedem ci unime nu este pur gi simplu nici un corp, in care corp n-ar putea fi, totursi, atAta de multe numdrate, decAt numai prin cunoagterea aparte a acelei unimi. CAnd, intr-adevdr, caut unimea in corp gi sunt sigur cE ell n-o descopdr, cunosc, desigur, ce caut acolo gi ce nu voi gdsi acolo, gi cd nu poate fi gdsit sau, mai degrabS, cd absolut sigur nu este acolo. Urrde cunosc, prin urmare, ci nu existd corp-unime, cunosc ce este unimea: cici, dacd n-ag cunoa$te unimea, n-aq putea numdra, in corp, mullimea. Oriunde cunosc, ins5,, unimeaT n-o cunosc, in nici tn caz, prin simpl corpului, fiindcd prin simtul corpului nu cunosc decAt numai corpul, care ne-am convins cd pur gi simplu nu este unime. Apoi, dacd unimea n-am perceput-o prin simpl corpului, n-am perceput prin acel simt nici un numir, niciunul, se-nlelege, dintre acele numere pe care Ie scrutdm prin inteligenfd. Cdci nu existd niciunul dintre ele, care sd nu se numeascd atArca, de cAte ori are unimea, a cdrei perceplie nu Be face prin simpl corpului. Cici jumitate-partea oricdrui corpqor, din doui, din cAte consist5 intregul, are qi ea insigi jurndtatea sa. Aqa sunt, prin urmare, cele dou6 pirti in corp, lncAt nici ele insele nu-s in mod simplu doud. Numirul, insi, ucela care se numegte doi, fiindcd are de dou6 ori ceea ce in nrod simplu se numeqte unimea, jumdtate-partea lui, asta, adici, lnsSgi, care este in mod simplu unimea, nu poate avea, Ia rAndul n[u, jumdtatea sa parte,. sau a treia, sau a oricAta, fiindci este
uparte gi adevdrat unimea.

simplex et vere unum est.

23. Deinde qurlniam tenentes ordinern numeroru post unum duo viclemus, qui numerus ad unum collat

duplus inveniturt duplus duorum non consequenl acljungirur, sed interp,rsit'r tcrnario quaternanus scqult qui duplus est duomrn. Et haec ratio per omnes caete .rr-"ro. certissirna et incommutaLili lege pertenditur, post unum, id est post prirnum timnium-numerorum, ii ext:epto primus sit qui duplurn ejus habet; du'r en sequu.rtur. Post scr;undum autem, id cst post dutl, i cxcr:pt,r scoundus sit qui duplum eius halret: post
'

23. Apoi, fiindc5, linAnd ordinea numerelor, dupd unime ll vedem pe doi, numdr, care, pus la locul lui, in qir, se dovedegte dublu fa16 de unime: dublul doilor nu se inqiruie consecvent, li, interpus ternarul, urmeazd quaternarul, care este dublul doilor. $i aceastd ralie se intinde, printr-o lege atotcerti gi itrcomutabild, prin toate celelalte numer.ele, incAt, dupd unu, udici dupi primul dintre toatc numer.ele, exceptat el insugi, lrrimul este, care-l are pe dublul lui, cdci urmeaz6 doi. Dupd al rLrilea, insi, adicd, dupd doi, exceptat el lnsuqi, al doilea este, t'rrrc-l are pe dublul lui; dupd doi, intr-adevdr, primul este

I

154

S.AuretiiAugry!*2g4!:tg-*!!ag

Liber secundus

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a

doua

155

enim primus est ternarius, secundus quaterrrarius, duplus .""rrldi. Post tertium, id est ternariurtr, ipso excepto tertius

ternarul, al doilea qnaternarul, duhltrl luj al doilea Dupi al
treilea, adicd ternarul, exceptat el insugi, al tr.oilea este, cel care-i dublul lui: dupd al trcilea. intr-adevEr, adic6 dup6 ternar, prinrul este quaternarul, al doilca, quinalul, al treilca, senarul. car.e este dublul lui al trejlea. $i aga, dupd paln-r, exceptat el insursi, al patrulea are dublul lui: dupd patru, intr-adcviir, adici" dup[ quaternar) primul este qtrinarul, al doilea, scnarul, al treitca, septenarul, al patrulea, o<:tonarul, carL] estc dublul lui patru. $i aga, prin toate celelalte, vei gdsi ccea cc s-a descoperit ?n prima copulS in qir a numerelor, adicd in unul gi doi, incAt al cAtclea

qui duplex est quarti. Atque ita per omnes caeteros *p".i". ho" qrod in prima copula numerorum' id est uno et duobus inventum est, ut quotus qurscJue numerus
est ab ipso ergo quod

incorruptu eninr ullus

urmare? C[ci nimenca nu atingc cu nici un sim] al corpului

dc la insugi inceputul este orice numdr, al atAtelea, dup6 el, este dublul lui. Asta, pe care o vedem, fermi gi incoruptd, ci este neclintiti prin toate numcrele, de unde o vedem, prin

innunierabiles enim sunt: unde ergo novimus per omrlesr' hoc esse, aut qua phantasia vel phantasmate tam cerl veritas .rr*".i p", ittnr-"rabilia tam fidenter, nisi i luce interiore conspicitur, quam corporalis sensus quibus disputantibus Deus donavit ingenium, et perhnacl non obducit, rationem veritatemque.'"':I:T"

24. His et talibus muhis documentis coguntur

"ulig"et id s"nr.rs

corporis non pertinere, et invertibile sinceramque consistere, et omnibus ratiocinantibus i videndum esse communem' Quaproptcr cum multa al
possint occurrere, T"" :i iliTT-p:b^tl praesto sunt ratiocinantibus, et ab eis videantur r^tiorre singulorum quorumque cernentium' "tq.." inviolata et incommutabilia maneant; non tamen mlr acceperim quod ista ratio et veritas numeri tibi poti occurrerit, cum ad id quod interrogaveram' resl voluisses: non enim frustra in sanctis Libris sapien

::-*"rrt".

conjunctus est numerus, ubi dictum est: Circuiui ego sapientiam

cor meuml ut scirem, et considerarem, et Quoerert et numerum (Eccle' y71,26)

t()ate numerele; ele-s, intr-adevdr, inumerabile: de unde cunoa$tem, aqadar, cd asta este prin toate, sau pr.in ce fantezie sau fantasmi se vede atAt de credincios un atAt de cerl adcvir al numerelor prin inumerabile, daci nu intru lumina interioard, pe care simlul trupesc o ignor[? 24. Prir, aceasta gi prin multc clovczile de acest fel sc unesc dialecticienii, cdrora Dumnezeu le-a dat ingeniul, gi incipilAnarea nu le-a pus ceali in fa[d, sd m[rtur.iseascd ;ii c[ ra]ia gi adevirul numerelor nu line de simtul corpului, si t;d subzistS, stornicd qi nealteratd, gi Ie cste comund, spre a o vedea, tuturor silogiqtilor. Dreptaccea, dcqi se pot ardta multc altele, care stau comun ,qi oarct'um public la-ndemAna silogiqtilor qi sunt vdzute de cdtre ei cu mintea Ei latiunea fieciruia dintre cei ce le scurteazd, gi ele r[mAn nealtorate gi imuahile: am primit, totugi, cu toatd voia mea, faptul cd fe fl s-a aritat, mai presus de toate, aceastd r.a1ic qi adevdr al numirului, cAnd ai vrut sI rdspunzi la ceca ce intrebascm. Cdci nu-n zadar, in sfintele C54i ale infelepciunii, s-a addugat trumdrul, unde se zice: Jur-imprejur strdbdtttt-am eu Si inima ruea, sd Stiu Si sd. cercetez, Si sd scurtez intelepciunea si numdrul (Ecl.\'11,26).

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul

arbitru

_

SS!8" g_49!q

-_-157.

lX.

'

-

beatrn; an una sit in omnibus Quid sapientia, sine qua nemo sapientibus. 25' Verumtamen, quaeso te, quid de ipsa sapientia

lX.

-

Ce-i tn,telepciunea, /drd de care nimenea nu'i fericit, qi dacd este, ea, oare, una f.n Loli tnlelep{ii.

existimandum? Singulas quasque [Co1. 1254] putas habere

suas arbitraris singulos quosque homines sapientias? an vero unam praesto esse communr o-.rib.r., cujus quanto magis quisque fit particeps' ta
^quippe "ri.tpi""tio.?varie videri video

de gAndit? Socoli cd fiecare om aparte are o anulne inlelepciune aparte, sau c5, incaltca, una le este comun
la-ndemAni tuturor, cdreia, cu cAt mai mult ii devine pirtag fiecare, cu atAt este mai inlelept? Du.: Ce numeqti tu inlelepciune? eu nu gtiu inc5; vid, de bund seami, ch oamenilor li se pare diferit ce poatc fi inlelept ficut gi numit: cdci gi celor care ostiqesc li se pare cd ei o fac inlelept: qi

25. $i, totugi, rogu-te, despre insiqi inlelepciunea, ce crezi

E

sapienter sibi f qui contempta militia colendo agro c videntur; et *q"; op"r.- impenduntl ho: p".tiYt laudan triLuuntque sapientiae; et qui astuti sunt I sr excogitandos modos conquirendae pecunlae' ',.id"rjtot esse sapientes; et qui haec omnia negligunt i

scio: Quam dicas-sapientiam- nondum hominibrrs, quid fiat dicaturve

..pi"ri"i,-.am et qui militant,

cei, care, dispreluind militdria, igi dau toati grija

gi

osteneala cultivAnd ogorul, laudd mai vArtos asta qi-o pun pe seama inlelepciunii; qi celor, ce-s abili intru niscocirea

et totr abjiciunt, et quaeque sunt hujusmodi temporalia' suum ad investigationem conferunt veritatis'

"*dirsemetipsos Deumque cognoscant,

,^pl".ti"" munus i"ai"""t; et qui huic. otio veri nolunt se dedere' sed pot "o'rt"*pt.ttdi curis et officiis agunt, ut hominil laboriosissimis

1mug:'quaerendi

hoc

et

consulant, et in rerum humanarum ]uste moderanoaru es et gubernandarum actione versantur' saprentes se et qui utrumque horum agunt, et pat

arb"itrantur; in contemplatione veritatis, partim in labori "i*r", officiosis, quos humanae societati deberi putant'-s

Omitto fd-rn.- ..pi"rrti." tenere videnhrr' non sectatores su T":lrn:l*l nulla est quae iectas, quarum p.r"po.r".r. caeteris, eos solos .velit esse :tpi""]'

c6ilor cdqtig6rii banilor, li se pare cd-s inlelcp{i; gi cei, care neglijeazi toate acestea sau le p[rdsesc, qi qi cAte celea de acest fel, temporale, qi-gi dau toatd silinta intru investigarea adevdrului, ca sd se cunoascd pe sine inqiqi gi pe Dumnezeu, judecS. cumcd acesta este marcle dar al lnlelepciunii; qi cei, care nu vor sd i se dedice acestui oliu, al cdutdrii qi contemplSrii adevdrului, ci se zbuciumi, mai degrab6, in cele mai chinuitoare Iucrdri qi oficii, ca sd aibi griji de oameni, gi se fr6mAntd in acliunea guverndrii gi dreptdiriguirii lucrurilor umane, socot cE ei sunt inlelepli; gi r:ei, care fac qi una, gi alta dintre acestea gi trdiesc, in parte, lntru contemplarea adevirului, in parte, in munci oficioase, pe care socot cd le datoreaz5 societdlii Llmane, igi par l.:rugi tfi de{in cununa in}elepciunii. Omit nenumdratele secte, dintre care nu-i niciuna, care, punAndu-i pe adeplii sdi inaintea

colorlalli, si nu-i creadi doar pe ei singurii inlelepli.

inter nos'.ut non Qrurnob."rn cum id nunc agaflr

cF

"lJu-r, intelligentia

respondendum sit, t:d qu.id .diluci teneamus, nullo modo ad id tibi qu irrt"rroiu.ti respondere poter(), nisi quod credendo ten
conteniplando etiam et ratione cernendo novenm) sit ipsa sapientia

Dreptaceea, cum aqa este vorba-ntre noi, incAt nu trebuie s6 rdspundem ce credem, ci ceea ce delinem prin limpede lrr{elegere, nu-!i voi putea, fiindcd qtiu doal c,rezdnd, rdspunde, tn nici un chip, la ceea ce m-ai intrebat, dec6t numai gi numai tiac6 voi qti, contemplAnd chiar qi vdzAnd prin raliune, ce 0rrrrme este insiqi inlelepciunea.

1.58

S-

Aurelii Augustini De libero arbitrio

--

Liber secundus

9i4y4* e"e*ti", Lib erul arbitru

Cartea a

d.oua

159

A. Num aliam putas esse sapientiam nisi summum bonum? veritatem, in qua cermtur et tenetur
26. Nam

omnes quos commemorasti diversa sed propterea diversa bonum appetunt, et malum fugiun! bonum' Quisquis ergo ;;;;"rr;;uod aliud alii videtur

illi

sectantes'

26. Aug.: Socoli tu, oare, cd inlelepciunea este, ea, alta, decAt numai adev[rul intru care se vede gi se deline supremul bine? Cdci toli aceia, pe care i-ai amintit, ulmdrind lucruri diverse, doresc binele qi fug de rdu, dar, de aceea urmiresc celc
altceva bincle. Oricine doregte, ceea ce nu trebuia dorit, cu toate cd nu ar dori prin urmare, asta, dacS nu i s-ar pdrea lui bine, gregeqte, totugi. Greqi, ins6, nu poate nici cel ce nu doreqte nimic, nici cel care doreqte ceea ce trebuie dorit. in cAt toli oamenii doresc, aqadar, viala fericitd, nu greqesc. intru cAt, ins5, cineva nu line acea cale a vielii, care duce la beatitudine, deqi recunoaqte qi mirturisegte c5 el nu voiegte si ajungd decAt numai qi numai la beatitudine, intn-r atAt gregegte. Eroarea este, intr-adevir, cAnd urmim ceva, ce nu ne duce la ceea ce vrem si ajungem. $i cine, cu cAt mai mult greqegte in calea vielii, cu atet este mai pulin infelept. CEci cu atAt mai mult este mai departe de adevirul intrrr care se vede qi se deline supremul bine. PricepAnd, lnsi, qi dobAndind binele suprem, oricine devine fericit; ceea ce, fdri controversS, voim cu tolii. Precum e, agadar, sigur ci noi vrem sd fim fericili, tot aqa e sigur ci noi vrem sd fim inlelepli, fiindci diverse,

fiindci fieciruia-i parc

;pp"" ilq

appeteret nlsr el autem neque ille potest

f

qur
appetere'

[o" upp"tit qrrod d"btt

t"T" ]tt"-,Tl - quantum rgrtur In '

T;Ht$,:":;

omnes homines appetunt vitam beatam' tenet vitae lram O"*r** autem quiuq"" non eam et profiteatur fateatur ir"it beatitudinem, cum se

non errant' In

"l.i "a ."q,,i-'r aliquid quod non ad id duci ;; ";i", "r* pewenire'.Et-tfuanto T18r:11,:" rTtae qt quo volumus
magis longe est errat, tanto mlnus sapit' Tanto enim t- ^_--. tenetur summum bonu ;"rt,d l; [rru ""t"it'r et adepto' ctutsc Summo'autem bono assecuto et !3atus volumus' f1t ergo c' fit, *rod omnes sire controversia
.l

"d beatitudinem pervenire, in tantum errat' Errol

;.r" .,,"u", ita nos constal velle esse sapibeat' ;t';;; *iu ,r"*o sine sapientia beatus est' Nemo.enim in ea verltatel :l: e'st, nisi summ(r bono' quod et tenetut' Sicut e
r.f]r"",**-lno""*tt',
tanren "T:t]::T::j -.i"q".." Ueati simus, mentibus scimus' fidentertpe' enim atis; per hanc ;';:;;;"*t nos es dubitationl dicimus [Col' 1255] beatos ;; "n. etiam priusquam sapientes srmus' sapren velle: ita

""tttit"

nimeni nu e fericit fdri inlelepciune. Nimeni nu este, insi, fericit, decAt numai prin supremul bine, care se vede 9i se deline in acel adev[r, pe careJ numim inlelepciune. Precum aqadar, inainte si fim fericili, minlilol noastre Ii s-a imprimat noliunea fcricirii; cici prin aceasta gtim qi cu credintd, qi qi fdr5 nici o indoialS, zicern cL noi vrem si fim fericili: intocmai aqa, mai inainte sd fim, inlelcpli, avem imprimatd in minte nofiunea inlelepciunii, plin care fiecare dintle noi in parte, dacd este intrebat dacS vrea el, oare, s[ fie fericit, rdspunde, fird nici o rumbrd de indoial[, cd vreaS. 27. De aceea, dac6 de-acum, e sigur intre noi ce este
lnlelepciunea, pe care) poate n-o puteai explica

in cuvinte (cdci, in nici un chip nu ai vedea-o cu spiritul, nu ai gti, in nici rlacd rrn chip, nici c5 tu vrei sI fii inlclept, nici cd trebuie si vrei, (r(jea ce nu socot ci tu ai de gAnd sd negi), vtliesc acum si-mi rrlrui dacd nu socoti, oarc, c5., prccum lalia numirului gi adev5rul,

Irrtocmai aqa qi inlclept:iunea se ofer'6 pe sine comund tuturor

160

S.

AuretiiAueustinjDelibero arbitrio

Liber secundus

Sf. Aurelia Augustin, Liberul

arbitru

Cartea a

d,oua

161

-

silogiqtilor; sau, fiindcS sunt atAtea minti ale oamenilor, cAgi oameni exist5, de unde nici eu nu v[d nimic prin mintea ta, nici tu, prin a mea, socoti" oare, ci sunt tot atAtea in{elepciuni cAfi infelep}i vor fi putAnd, ei, exista. -Eu.: Dacd binele suprem le estc tuturor unul, se cuvine ca adevd.rul, intru oarele se vede qi se deline el,

intelepciunea, adic[, sd le fie, intocmai, una qi comund. Aug.:
'fe-ndoiegti, insd, cE binele suprem, orice esto el, le este unul tuturor oamenilor? Eu.: Md indoiesc, desigur, fiindcn vdd ci divergii oameni se bucuri de lucruri diverse, precum de supremele lor bunuri. Aug.: Lq wea ca, intr-adevir, nimenea si nu se indoiasci despre supremul bine, intocmai precum nimenea nu se indoieqte cd, orice este el, numai gi numai prin dobAndirca lui poate deveni fericit

;";;;.- summis bonis suis' '4' Vellem quidem' ut de ,r-*o bono ita nemo dubitaret, ut nemo dubitat ouidquid illud est, non nisi eo adepto posse fieri to*ir"- beatum. Sed quoniam magna quaestio.est' et omnlno
1 longum sermonem forte desiderat, putemus ,rri-" bona esse, quot sunt ipsae res diversae quae num loe diversis tanquam summa bona appetuntur: commur sequitur, ut ipsa sapientia etiam non slt una bo,,., q"" in illa. cernunt et eligu q.ri.

omul. Dar, fiindci problema este mare qi necesit[, poate, o lungd
discu;ie, sd presupunem cd existd absolut atAtea bunuri supreme, oAte sunt insegi lucrurile diverse, care sunt rAwrite de c5tre diverqi oameni precum bunuri supreme: urmeazd, oare, de asta, ci tnsdgi in{elepciunea chiar nu le este una comund hrturor, fiindcd acele t,unuri, pe care Ie vdd in ea oamenii qi lc aleg, sunt multe gi diverse? C.5ci, dacd gAndegti una ca asta, ai putea si te-ndoiegti qi despre Iumina soarelui cd este una, fiindcd multe sunt qi diverse cele pe cane le vedem in ea. Multe, dintu care, fiecare, dupi voinli, alege, prin simpl ochilor, din care si-qi in{rupte bucuria: gi unul priveqte cu pl5cere indlgimea wcunui munte gi se bucurd de ceea ce privegte, altul, intinderea cAmpiei, altul, adAncul viilor, altul, verdele pddurilo4 altul, suprafata migcdtoar.e a mdr.ii, alhrl, toate acestea sau pe oricale dintre ele Ie imp6rtdgegte, totodat5, fiumoa^se, intru incAntarea vederii. Precum acestea, pe care oamenii le vid in lumina soarelui gi Ie aleg sd-gi irrfrupte bucuria, sunt, agadar, multe Ei diverse, gi, totuqi, lumina, in care vede qi 1ine, din ce sd-qi infiupte bucuria, privirea ficcdrui privitor in parte, este ea insSgi una, intocmai, chiar dacd sunt multe gi diverse bunur.ile, dintru care alcge gi cine ce-i place, gi, vdzAnd gi delinAnd spre infruptarea [rucuriei asta, qi-rt gi hotdrdqtc siegi, pe drept gi cu adevirat, bine suprem, se poate, totuqi, intAmpla cd insS.qi lumina intelepciunii, in care acestea pot ii vizute qi finute, sd le fie una comund hrhrror ihlclepgilor.Eu.: Recunosc ci se poate-ntAmpla gi gi cd nu impiedicd rrimic ca intelepciunea sd le fie una comunS, futuror; chiar. dac[

"-iiU"." multa ". diversa sunt? Si enim hoc putas' po et homines, a" tr"" solis dubitare quod una sit, quia multa "i ;ir;;; sunt, quae in ea cernimus' De quihus mul q"itqr" pro voluntate quo fruatur p-' t:'l-11 "f"gn ;;;";;' et'alius altitudinem montis alicujus intuel
iiU"r,"., et eo gaudet aspectu; alius campi planitie
alius convext

alius nemorum viriditatem' ali v mobilem aequalitatem maris, alius haet: omnla)

uillir-,

;;;";

,,ider,di. Sicut ergo ista multa lu"e soli. hominJs vident et eligunt ad fruendum' ;;;"" ipsa una est, in qua videt et. tenet .quo .frua ,rir.""j".que intuentis aspectus: ita, etiamsi mul qut sunt bona eaque divetsa, e quibus eligat quisque

horr* simul Pulchra confert "1.ta;-1: et diversa sunt' quae

""l",, summum .ibi botr-

iclque videndo et tenendo ad fruend recte vereque constituat; f ipsa sapientiae, i" q:o haec vidt tamen potest ut lux et teneri possunt, omnitus sapientibu.s sit. ut aliq oommunis. E'. Fateor fieri posse, nec impedire

1,62

S.

Aurelii Augustini De.libero

arbitrio --

Liber secundus

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul

arbitru

Cartea a

doua

1,63

sunt multe gi diverse bunurile supreme: dar ag wea sd qtiu a5a gi este, oare. Cbci ceea, c;e concedem ci se poate-ntAmpla sd fie aga, n-o conc,edem cd qi este absolut aqa. Aug.: Am ajuns, deocamdat5, sd inlelegem c5 inlelepciunea existS, dar dac[ le este, ea, una oomund tuturor sau fiecarie infelep{i lc au pe ale lorugi, precum au sufletele ori mingile lolugi, asta n-am ajuns incd s-o intelegem.
.Eu.: Aqa-i.

X. - LIna

est

sapientiae

lut

omnibus sapientibus communis'

X.

-

Lumina tnlelepciunii le este comund, una, tuturor tn{eleplilor.

28. Aug.: Ce, asta pe care o pricepem fie

ci

existS

inlelepciunea, fie inleleplii, qi cd toli oamenii vor s5 fie fericili, unde o vedem? Cdci, cumcd tu c;rezi asta qi cb este adevirat, nu
ego cogitationem tuam, quam si-mihi non enuntres' p.8..,r. ignoro? a1 it1 3t,intelligas :l 1*," ita iro" rr"*ri, tametsi mihi abs te non dicatur? E Imo

f*lflt::

^br," ,rrr- verum videmus ambo singulir ,a, Qrod "..go nonne utrlque nostrum commune est? B
mentibus,
Manifestissim e. A. ltem credo te non negare shrdendun: esse sapientiae, atgue hoc verum esse concedere' esse' Prorsus non du-bito. A.Hoc item verum, et unum esse communr qui hoc sciunt, ad videndum

q,loqtre, etiam me invito, videri posse non dubite

omnibus

quamvis unusquisque I
"onrpicitur, frr.".ro srti numqui<I 'A,

id nec mea, nec tua? n: E
Nullo rr

-^ mente consplcrat' nrrm cum ^.--onrnrof cujusquam alterius, sed sua -^^-+^ communi omnibus conspicientibus qrod

1

negare poterimus?

m-am indoit, desigur, in nici un chip. Vezi, prin urmare, acest adevdr precum cugetare a ta, pe care, dacd nu mi-o enunti, eu o ignor cu tohrl, sau, oare, altfel, incAt inlclegi cd poate fi v6zut qi dc tEtre mine acest adevdq chiar dacd nu rni se spune de c5tre tine? Dv.: Ba, dimpotrivi, incAt nu mE indoiesc cd poate fi v5zut, chiar impotriva voinlei mele, gi de citre tine insuli. Aug.: Ceea ce vedem, prin urmare, amAndoi, unic adevirat, cu fiecare rninte aparte, nu ne este, oare, comun amAndurora? Eu.: Ltotvddit. Aug.: Cred, iariqi, ci hr nu negi cE trebuie doritd inlelepciunea qi ci admili r:d asta-i adevdlat. ,Eu.: Nu m5-ndoicsc nicidecum. Aug.: lardqi, putea-vom noi, oare, nega gi cd asta este adevdrat, gi cd este una, gi t:ir Ie este comun5, spre a o vedea, tuturor celor care gtiu asta, oricAt fiecare priveqte asta nu cu mintea mea, nici cu a ta, nici cu rr nimdnui altuia, ci o"u propria sa minte, cum ceea ce este privit le sti comun la-ndemAni iotrro, prir,rtorilor? Du.: in nici un chip.

lr" , juste esse videndum, deteriora melioribus s subdenja, et paria paribus comparanda, et propria fateberis esse,verissim-u quibusque trituenda,

Aug.:

-1o.'" ;I ;;; Lihi qru- tibi atque omnibus id videntibt praesto esse communrtei? E' Assentior' '4' a"i

- +omnoral incorruptum melius esse corrupto, aeternum temporal Ht inviolabile violabili, poteris negare? B' Quis potest? '4' drcere' cu ergo verum potest qursque suum proprium h infommutabiliter contempk dum adsit omnibus qui suum contemplari valent? E, Nullus hoc vere dixerit

C6. trebuie just vdzut, iar6qi, cE mairelele trebuie puse rlodesubtul maibunelor gi cE egalele-s dc comparat intre ele, gi cd ficcdmia trebuie sd i se dea c:eea ce i se cuvine, nu vei mirh-rrisi llr, oare, cE este atotadevirat qi cd atAt mie, cAt gi -t-ie, qi tuturor rrrlor care o vdd, asta ne este comlln la-ndem6nS? Eu.: Asimt. Aug.: ( lr:, putea-vei) oare) nega c[ incor-uptul este mai bun decAt comptul,

llcrnul, decAt temporalul, inviolabilul, decAt violabilul? Ev.: Cine o lroate? Aug.: Poatc, prin urmare, zice cineva cd acest fapt adevdrat trslc bunul siu propriu, cAnd cl le std incomutabil de fa15, spre aJ lontempla, tuhrror cdrora sunt in stare sd-l contemple? .Eu.: Nirneni

!61

Aurelii

AuEustinip:-tilyts-9'bilLry,-----

Liber s"9!dtt"s

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a

d.oua

165

-5.

Aug.: Iar[qi, oine neagi cd spiritul trcbuie deturnat dc la
corupgiune gi converhit la incorupqiunc, cumcd, adic[, nu complia,

n-ar putea zice cu aclevdrat cd acesta este bunul sdu propriu, de vreme ce este a.stfel unul qi c()mun fu1urtr., pe cAt este de adexdrat.

demovetur' adversitatibus de certa et honesta sententia

eam, qua: flci} dubitabit aliquis esse meliorem, quam frangtui atque sukrvertitur? E' L""*-.',ai. tlmporalibus Quis dubitaverit? safls enl 29. A. Iam huiusmodi plura non quaeram: lumi est quod istas tanqtram regulasr et quaedam sinSula,s virhrtum, et vera et rncommirtabilia'-et sive

ci incorupfia trebuie indrdgitS? Sau cine, cum recunoagte od adevdrul existS, nu-l inlelege chiar qi incomutabil qi nu vede ci le sti comun la dispozilie tuturor mintilor in stare sdJ intuiascd? -Eu.: E-atotadevirat. Aug.: Ce, indoi-se-va, oare, neStine cd. acea viat5, care nu se indepilrtcazi, prin nici un fel de adversit6li de sentinta certi qi onestS, este mai bund decAt aceea, care, prin
incomoditdlile temporale, se frAnge ugor.gi se distruge?,8u.: Cine sc va fi indoit?
29. Aug.: Nu te mai intreb mai multe de acest fel, intrucAt rni-e de-ajuns cd vezi la fel ca mine gi concezi, totodati, cE cstc atotsigur cumcl ele sunt precunl niqte reguli gi pr.ecum ni.,ste lumini ale virtutiilor qi cd-s adev5rate ;i incomutabile, gi rE fie fiecare, fie toate le stau comun in fa!d, spre a le contempla, acelora ce-s in stare sd le pr.iveascS, fiecare prirr mintea qi raliunea proprie. Dar te intreb, incaltea, dacd acestea 1i se par cd !in, elc, de inlelcpciune? Cici cred cd ti-c limurit ci

.;"

ers cltu communiter adesse ad cnntemplandum consplcere' pan valent sua quisque latrone ac mente

;;;;-

Sed.se vides certissimumque esse concedis' *l."ro utarn haec tibi videantul ad sapientiam pernr iiu* "r"do videri tibi eum qui sapienlam,3:.:"""qt. ..pl**m' fl. Videtur omnino' '4' Quid? ille qui ".." .rrirrL, pi.."*e ita vivere. rusi videret q"u" i"fui-t]'^: et p",i"rU"t subdat, et quae paria sibimet coprrlet'
'

ir.O"

.suis quibusque distribuat? B' Non H::1 sapienter ridereT E-' I L.no hu". videt. num e'um negabis no e. ,J"tai lU" q.ti prudlnter vivir- [O"l' 1251] ""?.. incorruptionem, et eam corruptronl praeponerr eliiit Uurif"ttissime' '4' Cum ergo id eligit am "-i-'a"*.*iel convertat animum, quod eligendum es^se-nemo

f

num negari potest sapientlr eligere?

lt

,"gr"".i; a. i;r* "rgo Ld id quod tTi:."t"I eligit conve *,Irnr-, sapienter utique converdt'. 'O' Cerlissimum est
-1

fullo

t" t"p1 Et qui ab er: quod sapientcr eligit' et q1: poenisque a9rylttll' slP] convertit, nullis terroribus ,i.. a"U;. facit. IJ, Prorsus sine dubio' '4' Mani{'estrssi omnes has, quas.regulas Otitll:.^1t: ".i-rgi,* ad sapientiam perti.ere: quand'rquidem ;;;;, utitrrr" ct ser magis quisqrr" ud ag"t'da'n vitam eis

acela, care a dobAndit intelepciunea, este intelept. .Eu.: l,dmurit intrutotul. Aug.: Ce, cel, care tr5"iegte just. ar putea, cl, oare, trdi astfel, dacd nu ar vcdea c:are inferioare cdror superioare si le supunE, qi care egale sd Ie uneasci-ndcsinc insele, gi care prrtprii sd le distribuic fiecd,ruia dupd cum i se ltrvine? Eu.: Nu ar putea. Aug.: Oine vede, prin urmare, astca, ttcga-vei tu- oare- ci el vede-nfeleptT Eu.: Nu neg. Aug.: Ce, r;r:l; ce triieqte prudent, nu alege, el, oare, incorupliunca gi nu tlist:erne, el, oare, cd trebuie pusd clcasupra corup{iunii? Eu.: At,rtv.6dit. Aug.: Oum, prin urmare, iqi conver.tegtc spiritul spre cooa oe alege-ntelcpt, gi-l conver.teqto-nfclept, va-s6-zici? Ev.: E ciit se poate dc sigur. Aug.: lar cine nu se departi prin nici o tt:rclare gi suferinld dc Ia ceea ce intelept alege gi prin care se lonverteqte-nfelcpt pe sine, o far:e, va-sd-zic5, -nfelept. .Eu.: Al'rsolut fird nici un dubiu. Aug": I,l-atotAnvederat, prin lr'rnare, cd toate acestea, pe (,are le-anr nurnit leguli qi lumini ttlr: virtutilor, tin de inlelepciunc: din momcnt ce, cu cAt mai Itrrrlt se foloseq;tc <:ineva de ele intr.tr petrecerea viefii gi-rsi

166

S. Auretii Augustini De libero-arbitrio

Liber secundus

Sl4Vai" e"S"tti",Lib"*l

"rbit

"_._

Cartea a

doua

1,67

concedis.

privesc, aqa sunt adevirate gi incomutabile regulile inlelepciunii, dintre care, intrebat acum despre puline in parte, ai rdspuns ci sunt adevdrate gi vidite gi concezi c6 ele le stau comun de fa!5, spre a le contempla, tuturor celor ce-s in stare sd le intuiasc5.
Xl.

petrece vi ata dupd ele, cu atAt mai rnult trdieqte gi-o face-n-lelept: nimic, ins5, ce este-ntelept f6cut nu .L poat" zit:e pe drept ci este separ.at dc inlelepciune. -Eu.: Absolut aqa-i. Aug.: Pe cAt sunt, agadar, de adevdrate qi incomutabile regnlile numerelor', ale cdror ralie qi adevdr aj zis cd, le stau incomutabil qi comun la-ndemAnd tuturor celora care le

N. -

uel in Sapientia et numerus an icJem, cln aLterttm ab altero altero eristat.

-

inpelepciunea Si numdrul sunt, oare, totuna sau de la alta sau una tn alta.

wbtd una

30. E'. Dubitare non possum' Sed pervellem sci ufium uno aliquo genere cDntineantur haec du<l, sapren scilicet et numerus, qura conjuncta etiam in Scriptu exrst sanctis haec posita esse commemorasti; an alterrrm veluti numerus ab altero, aut alterum in altero consistat, sapientia, vel in sapientia. Nam sapientram exrstere ,rr-"ro. aut consisteie ir trumero, non ausfn dicere: nesr enim quomodo, quia multos novi" numerarlos a ,rr-"aotor"a, vel si quo alio nomine vocantli sunt' summe atque mirabilitcr computant" sapientes au
m perpaucL)s, aut forsitan neminem, longe venerabilior numeat' Rem dicis qtto-,' o*.rrr-tt sapientia c{tram '1' quoque mirari soleo. Nam crrm irconrmutahilcm veritat numeromm mecurn rpse considero, et ejus quasi c;r-rbi1e penetrale vel regionc:rn rnramdarn, vel si quod alrud invcnin"potest. quo nominemus quasi habir aptum
r,

quoddam sedemque numerorum; longe removeol et irrvenien-c fortasse ."Lqta quod tngtar" po:ti "'o.por'", ,r..,i, ,rro"r', aliquid invcniens quod verbis prc-'fer: loq sufficiam, redeo tanquam lassatus irr hacc nosfla, ut et ea quae ante ooulos sita sunt dltrrl' sicu't ct' possim, rluantu solcnt. l{oc nrihi ai:cidit crtiarn cum de sapicritia
pr v.rleo, vigilantissirnr: atqr-re interntissime cogito' Et trtit,,t' ,'utlr hatlc durl sitrt in sert:rotrsst

-rlt,t.--

30. Eu.: Nu m5 pot indr>i. Dar tare ag mai l'rea eu sd qtiu dacd acestea dou5, inlelepciunca, adicd, gi numErul, sunt, cle, continute, oare, in unul gi acelagi gen anume, intrucAt ai amintit ci ele-s puse-mpreund pAnd gi-n Sfintele Soripturi, sau existi, oare, una d.e la alta, sau consistd, ele, una in alta, de pild5, numdrul de Ia intelepciune sau intru inlelepciune. IntrucAt cd intelepciunea existd de la numdr sau cd consist[, ca, intru numdr, n-ag indrdzni sd spun: nu gtiu" intr-adevdr., in cc mod, cdci, fiindcd cunosc mulli contabili sau socotitori, sau oum se vor mai fi numind ei cu orice alt nume, care calculeazd perfect qi milabil, inlelepti, ind, pe extr.em de pulini sau poate r:ir pe nimeni, cu mulhrl gi cu multul mi se aratd mai venerabili intelepciunea decAt num[rul. Aug.: Spui un fapt de care eu Insumi md cam mir indeobste. Cdci, cAnd iau cu mine insumi in considerare incomutabilul adovdr al numerelor gi cvazicuibul sau tainila, sau un anume finut, sau orice alt nume poate fi gisit potrivit, prin care sd numim cvazihabitacul qi tronul anumc rrl numerelor, md-ndepdrtez mult de corp qi, gisind, poate, c;eva, gc-ag putea cugeta, negdsind, totugi, nimic, prin carc sd fiu in stare sd-l exprim in cuvinte, md reintor.c oarecum ostenit, ca sd p,t vo.bi, la aceste ale noastre, qi zic cele ce-s puse inaintca ochilor., J)rrcurn se obignuieq;te sE fie elc numite. Asta nri se-ntAmpli, chiar r:rirrd cuget, pe cAt suntin stare, atntvigilent gi atotintens, gi despr.e irrl.clcpciune. $i, de aceea, nrult md mir, curl sunt acestea dorr5

168

S.

Aurelii A"g!!ti"r 2, l,bu9

*\t'q

Sf.

Aureliu Augustiru Liberul arbitru

Cartea a

doua

169

Liber secundus

certissirnaque veritate, accedente etiam testrmonro Scripturarum,'cltto commemoravi coniuncte illa posita; plurimum miror, ut dii, quare nurngru:s vfis.sit multitudini Lo*i.,r-, et chara sapicntia. Sed nirnilum illud est, quod una quacdam eademque [t]ol. 1258] res est; verumtamen quoniam nihilorninus in dilenis Libris de, sapientia dititur, irod attingit a .fine usque ad finem lbrtiter, et disponit omnia ,uoiit", (Sop. VI[, 1), ea potentia qta fortiter a fortasse dicitur: ea fine usque ad finem attingit, numerus i"ro gr. dLsponit omnia suauiter, sapientia proprie jam sit utmmque unius eiusdemque sapientiae' vocatur; "rri 31. Sed quia cledit numeros omnibus rebus etiam infimis, et in fine rerum locatis; et corpora enim omnia quamvis in rebus extrema sint, habent numeros suos; sapere autem non dedit corporibus, neque anim-i1 omrribus, sed tantum rationalibus, tanquam in eis sibi sedem locaverit, de qua disponat omnia illa etiam inl quihus numeros ,Jedit, itaque quoliam de corpori facile judicamus) tanquam de rebus quae infra noi ordinaiae sunt, quibus imprcssos numeros infoa nos esst cernimus; et eos propterea vilius habcmus Sed cu coeperimus tanguam sursum versus recurrere, lnverur etiam nostras mentes transcend ere, atq "oa incommutabiles in ipsa rnanere veritate' Et quia sape paucr possunt? numerare autem etiam stultis concesst Lst, mirantur homines sapientiam, numer()sq contemnunt. Docti autern ct studiosi, quanto re
sunt a labe terrcnaT tanto magis et numerum et sa in ipsa veritate oontLrentur, et utrumque charunt

intru atotsccretul qi atotoertul adevdr'. addugAndu-se chiar gi mdrturia Scripturilor, in care le-arn amintit puse-mpreuni; md
mir, precum am spus, foarte mult, de ce numdrul ii este ieftin mulfrnii oamenilor, gi intelepciunea, soumpS. Dar asta, firegte, fiindci sunt cam unu qi acelaqi lucru; dar, totugi, fiindci nu mai pulin se zice, in Sfintele Scripturi, despre inlelepciune ch atinge de La hotar la hotar cu tdrie qi le dispune suaD pe toote (In!el.Y[], l.), prin acea putere, care alinp;e cu Ldrie de la hotar la ho\ar poate cd e numit num[rrrl, prin aceea, ins5,, prin care le dispune suau pe toate e numiti de-acum propriu inlelepciunea, degi, gi una, qi alta sunt ale uneia qi aceleiagi intelepciuni. 31. Dar, fiindci numerele le-a dat tuturor lucrurilor, chiar gi celor infime qi agezate in finele lucmrilor; gi, lntr-adevir, corpurile toate, oricAt sunt cele mai de jos in lucmri, au numerele lor; a fi inlelepte nu le-a dat, ins6, corpurilor, qi nici tuhrror sufletelor, ci numai celor rafionale, ca qi cum nu gi-ar fi aqezat sieqi in ele tronul, dintru care ea sd le dispund pe toate, chiar qi pe cele intirne, cdrora le-a dat numerii: gi, aqa, fiindc[ judec6m facil despre corpuri, precum despre lucmri care au fost rAnduite mai prejos decAt noi, c:Erora vedem cd le-au fost imprimaTi numerii mai prejos decAt noi; de aceea ii socotim qi pe ei de un prel mai de nimic. Dar, cum vom fi inceput sd ne intoarcem repede, preoum de jos in sus, descoperim cX ei transcend pAnd qi minlile noastre qi cd rdmAn incomutabili intru insuqi adevirul. $i, fiindci pu{ini pot fi inlelepli, a numdra, ins5, li s-a conces p6nd gi proqtilor', oamenii admir'd inlclepciunea qi disprctuiesc numerii.. Doclii, ins[, gi studioqii, cu cAt sunt mai indepdrta{i de ciderea pdmAnteasc5, cu atAt mai mult observd mai atent gi numdrul, qi infelepciunea, intru adev[r'ul insugi, gi le considerd scumpe pe amAndou5: gi, in comparalie cu acest adevdr nu aurrl qi argintul, q;i celelaltc, pentru care se luptd oamenii, ci ci inqigi chiar iqi pierd loruqi prepl. 32. $i nici sd nu te miri c6, numerii gi-au pierdut, in fala oamenilor, pre{ul, gi intelepoiunea este scump5,, fiincd pot mai rrqor sd numcre de<;At sd fie inlelepli, cum vezi cd ei 1in mai scurnp aurul dccAt lumina ISmpii, ou care) pus in comparalie rrurul, se rAde. Ci sc onoreazd mai mult lucrul cu multul inferior;

et in ejus veritatis comparatlone non cl.s aurum argenturn, et caetera cle quibus homines dimicant,
ipsi etiam vilescunt sibi. j-12. Nec mireris numeros ideo viluisse h et charam esse sapientiam, quia fatrilius possu numelale quam sapere) cum rrideas charius illos habt aurum quarn lumen lucernae, cui comparatum a lidetur. Sed hon<lratur amplius res lonS;e inferior,

170

-- S. AurStii Ausy!4!i!e -lngS "!!!qi9

Liber secundus

$I d*4iV lWryly,

Liberul arbitru

Cartea a d,oua

171

lucernam sibi et mendicus accendit, aurum vero paucl habent: quanquam sapientia absit ut in comparatione numeri irlrerriatrt inferior, cum eadem sit; sed oculum

intrucAt qi-o aprinde siegr gi cergctor,ul, aur.ul, firsi, pulini il fampa au: de altrninteri, Doamnc fereqte ca, in compar.alie cu num5rul, intelepciunea sd fie g5siti inferioari, cum estc aceeagi, dar catd s6 descopere ochiul cu care sd poatd fi virzut6,. Dar, prccum intr-un f.c unic, se simte co.substantiald, ca sd zic aga, lumina gi cdlclura, qi nici nu pr oare se apro rnai de-a lun

remotiora sunt, sicuti corpora, non attingit calore sapiendi, sed perfundit lumine numerorum: quod tibi fortasris ob."ur.rm est. Non enim ulla visibilis

in sinea ralionale, se infierbAntS, pe cele, insd, care-s mai indepdrtate, precum corpurile, nu le atinge prin cdldura tnlelepfirii, ci le scaldl-n lurnina numerilor: ceea (rej poate lic gi-e obscur. intr.adevir, nici o
este

ex sapientia numerus, an ipsa sapientia ex numero, an in numero sit, an utrumque nomen unius rei possit ostendi; illud certe manifestum est utmmque verum esse) et incommutabiliter verum.

adevSrate.

xll, -

Llna et incommutabilis in omnibus intelligentibus elque noslro menle suPerior.
:33. fCol.

r)erita.s,

XIII.

-

C'd adeud.rul este

unu

Si.

incomutabil tn toli inlelegiitorii

el e superior minlii

Ei

noctst.re.

1259] Quapropter nullo rnodo negaveri5 incommutabilem velitatem, haec omnia quae esse incommutabiliter vera sunt contlnentem; quam non possis dicere tuarn vel meam., vel cujusquam hominis,' ."d omnihus incommutabilia vera cernentibusi' tanquam miris modis secretum et publicum lumen,

33. I)reptaccea, nu vei putca) in nir;i un chip, nega ci cste int:omutabil adevdrul, contindtorul tuturor acestora, care sunt incomutabil adev6r'ate; pe carcle nu-l poli numi al tdu satr al mcu, ori al vreunuia dintrc oameni, ci cd el le std la-ndemAnd
qi

li

praesto esse ac se praebere bommuniter: omne autem quod cc,mmuniter omnibus ratiocinantrbus atque
intelligentibus plaesto est, ad ullius eorum proprie naturam pertinere quis dixerit'i Meministi enim, ut oprnol gu ie ,"rribm corporis paulo ante tradatum sit; ea scilir quae oculorum vel aurium sensu communiter tangi

scr;retd qi publicS, tuturor

se oferd pe sinc, precum o lumind in moduri minunate privitorilor incomutabil-adevdratelor':

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul

arbitru

--

--

Cartea-a

doua

173

::;: ffi ;;;; t"rt"ft ."Iiir*
r".r"J"^

sir-ut iudicamus ,Uam, sed de illa jr-rdicarcmrrs'

"o'*u ""' 'o it'f"'i"rem? Sed si esset inferior'

aequalem mentibusi

non

;;;;;tb*,

;":;:;;i.:;'" ;;";;, ;"t

ita csse,debere' novimus, sed plerumque etiam q;idem 'i" ludicamus' c.m dicimut:,T1i mull qr"rn de'buiq aut' rnirrus cpadrum' et

de animis nostris non solum ita

quia infra sunt, et'1"'1"' :i*T:*: vel non ita' sed ita vel non ita
e^sse

aru

Iit

;;;;;'il
;;ffi;;

"., similiter:deanimisvero,Minusaptusestquamdcbe

slcut nostr()r'tl aut, minus lenis; aut mtnus veheltnens' ill haec rycundul morum se ratio tulent. Iit iudicamus cernlurut c(]mmuruter interiores regulas veritatis, c[u as modo quis judicat tll-":::": a" ip.it *'".,i nrlln

dlxeritaeternatempor.alibusessepotl(lra,autSept0m debuisse' *q tria decem esse) nemo dioit ita esse P"l corrigtt' sed tan ita esse coeinoscens, non exarninatol no i;;r;; inientor. Si autem esset aequnlis mentibus cni esset' ;;;;;"tii.., mutabilis etiam ipsa d'q'{tMcntes plus udent' no.,.." aliquando earn 1::j: cum illa in se man ex hoc fatentur se esse mutabiles: cum plus.a nobis r''idetut' -T:-9.:i'i::1,; et incorrupta' et u-()nversos laetif ;:#;;;;il Iumine, et avelsos puniat caec-itatc ,QulO: T*-",t,I insismcntibusnostrtssecrrnd,urnillanrjudicalnuslCl e,i li"'ir"'lr"iu, r*-,J', i"air:a.e possimus? Dicimus

;"';;.il

pe care qi eu, qi tu le vedem deodatl sau le auzim deodatd, nu aparlin naturii ochilor^nogtri sau urechilor, ci ne sunt noud comuno spre a le sim1i. lntocmai aga, prin urmale) nu vei plrtea, in nici un chip, zice cd aparfin naturii minlii vreunuia dintre noi nici cele pe care le vedem comun qi eu, qi tu, fiecare cu lrropria minte. Cdci nu vei putea nicidecum zice cumcd ceea ce vdd ochii a doi oameni estc ochii unuia sau ai altuia, ci ceva al treilea, intru care se unesc privirea unuia qi a altuia. .Eu.: Il-atotldmurit gi-atotadcvirat. i34. Aug.: Pe acest adev[r, despre care vorbim deja de mult, qi in carele, unic, vedent atAta de multe, il socogi tu c[ este mai cxcelent decAt este mintea noastrd, sau egal mingilor noastre, sau chiar inferior, poate? Dar, daci ar fi inferior, nu am judeca dupi ol, ci despre el, precum judec[m despre corpuri, fiindci sunt mai prejos, gi zicem, in general, nu numai cd ele sunt aga sau nu sunt aga, ci chiar c[ trebuie si fie aga sau nu aga: intocmai gi despre spiritele noastre gtim nu numai c5 spiritul este aga, ci c5, in general, trebuie sE fie chiar qi aga. $i despre corpuri judecim, desigur, aqa, cAnd zicem: ,,Este mai pulin alb decAt trebuia"; sau: ,,mai pulin pdtrat", gi multe, similar. Despre spirite, ins[: ,,E mai pulin apt decAt trebuie", sau: ,,mai pulin blAnd'; sau: ,,mai pulin vehement", dupd cum raliunea moral'urilor noastre-gi va fi fdcut pirerea despre sine. $i judecSm acestea dupi acele reguli intelioare ale adevirului, pe care le vedem comun: despre ele insele, insl, nu judec6, in nici un chip, nimeni. CAnd, intr-adevir, cineva va fi zis c[ cternele sunt mai puternicc decAt temporalclc sau cd gapte cu trei fac zece, nimenea nu zice cd aga trebuia s[ fie, ci numai, cunoscAnd ci aga este, nu corijeazd examinator, ci cl<lar se bucurd descoperitor. Dacd acest adevdr ar fi, insd, egal rnintilrr n()astre, ar fi chiar qi cl insugi mutabil. Minlile noastre, lntr-adcvdr; il vid pe el, uneori, rnai mult, alteori, mai pu1in, qi llrin asta se recunosc pe sine ci sunt mutabile: pe cAnd el, rirmAnAnd in sine, nici nu sporegte, cAnd cste v6zut mai mult rlt: cdtlc noi, nir:i nu scade, vdzut mai pulin, ci integru gi incorupt, ii qi-mbucuri cu lumina pe intorqii-nspre sine, gi-i gi ;xrdese;te r;u cccitatea pc-ntorqii de la sinc. Ce, o5 pAui Ei despre rrrinlile noastre judecdnr dupd el, cAnd despre el nu putem, in

174

S.

Aurelii n"Clg!ry D"

Ug"-"'b't'it-----

Liber

secund'us'

Sf. AureliuAugustin,

Liberularbitru

Cartea a

doua

775

Minus intelligit quam debet, aut tantum quantum' debet intelligiL Tarrtu- autem mens debet intelligerei quantum propius admoveri atque inhaerere potue in"oro^ri.bili veritati. Quare si ICol' 1260] n inferior, ne(' aequalis est. restat ut sit superior atq
excellentior.

nici un chip, judeca?.Ztcern, intr-adevir: ,,inlelege mai pulin clecAt trebuie" sau: ,,ln1elege nurnai atet cet trebuie". Mintea, ins5, trebuie si inleleag6 atAt, pe cAt se va fi putut apropia mai aproape qi alipi str6ns incomutabilului adevdr. Dreptaceea, dac[ ei .r, este nici inferior, nici egal, rdmAne cd este superior 9i mai
excelent.

XIII. - Ethortatio ad amplerum ueritatis, quae una
.f'acit.

bea

XIII. - Eahortatie tntru
ti face pe fericigi.

tmbrdliSarea adeudrului, carele singurul

35. Promiseram autem, si meministi, me tib demonstraturum esse aliquid quod sit mente nostr atque ratione sublimius. Ecce tibi est ipsa verita arnplectere il]am si potes, et ftuere illa,.et delecta: in bomino, et dabii tibi petitiones cordis tui (Psr XXXru" 4). Quid enim petis amplius quam ut beat sis? Et quid beatius eo qui fruitur inconcussa i.r"o-mrtabili et excellentissima veritate? An v' clamant homines beatos se esse, cum pulch
corpora magno desiderio concupita, sive conlugu sive etiam mlretricum amplexantur; et nos in ample veritatis beatos esse dubitamus? Clamant homines beatos esse. cum aestu aridis faucibus ad ftlnte abundantem salubremque perveniunt, aut esurlC

constihrunt, et cum ea sibi desunt, se miserrrs iudi

oum autem adsunt, efferuntur laetitia: et nos mentibus nostris sine ullo strepitu, rrt ita ditram, canor et facundrrm qu,rddam silentium veritatis illabittrr' ali beatam vitam quaelirnus, et tam ccfia et praesente fn-rimur? Luce auri et argenti, lutte gernmarum et alirr

35. Promisesem, ins6 dac6-fi mai amintegti, c5 eu am de gAnd s5-1i invederez lie ceva, care este mai sublim decAt mintea ,ror.t.[ qi ..1ir.t".. Iat6, ai insugi adevdrul: imbr5fgcaz6-1, de po1i, gi-nfrupt[-li dintru el bucuria qi delectetazi-te intru i)o-rul, qi-1i va implini t-ie cererile inimii tale (Psal. XXXI/I, 4)Ce ceri, intr-adevdr, mai amplu, decAt si fii fericit? $i ce-i mai fericit decAt acela ce-qi infrupti bucuria dintn-r netulburatul, qi incomutabilul, gi atotpreainalhrllo adevir? Sau strig6, intr-adevdr, oare, oamenii ci ei sunt fericili, cum imbrdligeazl' cu mare dor cloritele trupuri frumoase, fie ale solilor sau sogiilo4 fie chiar ale curvelor qi curvarilor; qi noi, intru imbrdfigarea adevdrului, ne mai indoim ci suntem fericigi. Strigd oamenii c5 ei sunt fericili, cum, cu gura arsd de sete, aiung la izvorul abundent 9i salubrrr sau gdsesc, fl5mAnzi, un prAnz sau o cin6 aleasd gi copioasd; ,si noi vom nega cE suntem fericili, cAnd ne scdldim gi ne nutrim clintru adevdr? Obiqnuiln s-auzim vocile celor strigAndu-se pc sine fcricili, dacd zac intre roze gi alte flori, ori chiar de-gi influpt[ bucuria din unguente binemirositoale: ce-i mai amirositor, ce-i mai fermecitor decAt suflul adevdrului, qi noi mai stdm la-ndoial6, cAnd suntem insuflali de citre el, sd ne numim fericili? Mulf igi hotirdsc viala fericitd in cAntul vocilor, 9i stmnelor, gi flautelor, 9i, cAnd, ele le lipsesc lon-rgi, se judecd pe sine nefericigi; cAnd le au, ins5, de fa16, nu-qi mai incep in sine de fericire; 9i noi, cAnd rninlilor noastre li se strecoar[, fird nici un z1omot, ca sb zic oqa, o anume liniqte armonioasi 9i elocventi a adevdrului, c6utim o altd via!6 fericit[ qi nu ne-nflrrptdm bucuria dintru at:easta ruteta de certd gi de prezent5? intru lucoalea aurului gi argintului, intru lucoarea perlelor Ei a altor pestrilituri, fic a insdqi luminii

176

8. Aurelii Augustini De libero

arbitrio

--

Liber secund,us

Sf.

4ryeliu Augustin, Liberul

arbitru

__

__9g!tu! S q9y9 __ 177

colorum, sive ipsius lucis quae ad hos oculos pertinet, sive in ignibus terrenis, sive in stellis vel luna vel sole, claritate et jucunditate delectati homines, cum ab ista laetitia nullis molestiis, nulla indigentia revocantur, beati sibi videntur, et propter haec semper volunt vivere: et nos in luce veritatis beatam vitam collocare metuimus? 36. Imo vero quoniam in veritate cognoscitul et tenetur summum bonum, eaque veritas sapientia est, cernamus in ea, teneamusque summum bonum, eoque perfruamur. Beatus est quippe qui fruitur summo

bono. Haec enim veritas ostendit omnia bona, quae vera sunt, quae sibi pro suo captu intelligentes, homines, vel singula, vel plura eligunt, quibus, fruantur. Sed quemadmodum illi qui in luce solis eligunt quod libenter asprcrant, et eo aspect

laetificantur; in quibus si qui f orte fuerint
vegetioribus sanisque et fortissimis oculis praediti nihil libentius quam ipsum solem contuentur, qui etiam caetera quibus infirmiores oculi delectantur illustrat: sic fortis acies mentis et vegeta cum mul vera et incommutabilia certa ratione conspexerit dirigit se in ipsam veritatem, qua cuncta mnnstrantur eique inhaerens tanquam obliviscitur caetera, et i illa simul omnibus fruitur. Quidquid [Col. 1261] eni iucundum est in caeteris vr:ris, ipsa utique verita iucundum est. 37. Haec est libertas nostra, cum isti subdim veritati: et ipse est Deus noster qui nos liberat morte) id est a conditione peccati. [psa cnim Verit

nici un fel de nepliceri qi nici un fel de lipsuri n*i departd de la aceastd bucurie, oamenii igi par fericili lorugi gi ,ro. .i triiascd. pururi pentru aceasta: gi noi ne temem sd ne statornicim viala fericitd intru lumina adevirului2 36. Ba, dimpotrivS, fiindcd intru adevir se cunoa$te, intr-adevdr, gi se deline binele suprem, qi adevdml insuqi este inlclepciunea, sd privim in el gi sd definem supremul bine qi sd ne-nfruptdm dintru el bucuria. F'ericit este, intradevir., oine igi infruptd bucuria din supremul bine. Acest aclevdr. Ie alati, intr-adevir, pe toate, care-s adev6rate, bune, pe ciu.e oaurenii inlelegdtori, fiecare dupi propria capacitate, gri le aleg lorugi, fie pe cAte unul, fie pe mai multe, dintru care s6-gi infrupte bucuria. Dar, dupi cum cei ce aleg, in lumina soarelui, ce sE priveascd cu pl5cere gi sd se bucure de acea privire, intre care, dacd vor fi fost, poate unii, dotali cu ochi mai vii gi mai sEnitogi gi atotrrigurogi, nu vor lua in seami mai cu pldcere nimic, decAt numai insugi soarele, c;arc le lumineazi pAni gi pe celelalte, de <:are se-ncAnti ochii mai infirmi, intocmai a1a, raza puternicd a rninlii gi vie, cAnd va fi privit cu sigrrr6 raliune multele ade,virate gi incclmutabile, se-ndreapti pe sine intru insuqi adevdrul, intru oare sc aratl toate, qi lipindu-i-se strAns lui, ca qi cum le uiti pe r-relelalte, se bucurS, intru el, dintru toate deodati. Tbt ceea .," "rt", intr.adevdr; plScut intru celelalte adevdrate, este pldcut neapirat prin insugi adev5rul.
37. Aceasta este libertatea noastrd, cAnd ne slrpunem acesfui

r:are tine de acegti ochi, fie intru focurile pimA,tcgti, fie i,tr.u stele, sau lund, sau soare, delectati prin strdlucire qi farrnec, cAt

etiam homo cum hominibu s l,rquens, a credentibus sibir Si manseritis in uerbo meo, ue
di.scipuli mei estis, et cognoscelis ueritatem, ueritas liberabi,t uos (Joan. VIII, :l'1, 32). Nulla eni re fruitur anima cum libertate, nisi qua fruitur cu
securitate.

rdevdr; gi el insuqi este Dumnezeul nostru, car.e ne llbereazl noi de la moarte, adicd, de la condilia pdcatului. intr-adevir, 1le Insugi Adevdrul, qi incd Om vorbind cu oamenii, le zice sieqitredinci<rgllor: Dacd ueti /i rdmas intru cuudntul meu, sunleli cu adeod.rat discipolii mei, Si Deti cunoa€te adeudruL, gi adeudrul ud ua li,bera pe uoi (loan, YLIL,31,32). Sufletul, intr.adevir, nu sc bucur[ de nici un lucru cu libertate, decAt nurrrai dc care se llu<;urd cu set-.uritate.

778
XIV.

S.

Aurelii Augustini De libero

arbitrio

Liber secund'us

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a

doua

179

-

Veritas possidetur cum securitate'

XIV.

-

Adeudrul se posedd. cu securitate.

invitus amittere. Veritatem autem atque sapientiam nemo amittit invitus: non enim locis separari ab ea atque quisquam potest; sed ea quae -dicitul a veritate inferiora J"plJ"tit separatio, p"tt"'it voluntas est, qua diiiguntur. N"*o urlt"* r"ult aliquid nolens' Habemus igitrlr qua ftrramur omnes aequaliter atclue commumter: iullae-sunt angustiae, nullus in ea defectus' Omnes suos"nullo modo sibi invidos recipit' et

Nemo autem securus est

in iis bonis quae potest

"-rtor". communis est, et singulis casta est' Nemo alicui omnitrus

ut dicit: Recede, ut etiam ego accedam; remove manus' omn:s etiam ego amplectar. Omnes inhaerent, idipsurn ;""** Cibus ejus nulla ex parte di-scerpitur; nihil de lp.i Uifrit quod ego non possim' Non enim ab ejus' quod' commumone m pnvatum tlrum mutas aliqurd' sed te inspirat t J" ilI. ".pi., "t mihi manet integrum Quod ex eo: non exspecto ut reddatur abs te, et sic ego inspirer aliquid ejus aliquando fit,cujusquam unrus .roo ".iaut quommdam proprium, sed simul omnibus tota est
communls.

38. Minus ergo ea quae tangimus, vel quae' gustamus, vel quae olfacimus, huic sunt verttatt 3i*ili", ."i *ugi. ". quae audimus et cernimus: quia et omne verbuoi" qritrs auditur, totum auditur
omnibus, et simul a singulis totum; et specres omms quae oculis adjacet, quanta-videtur ab uno, tanta 'S"d *rltr* longo intervallo sunt i ,b alio simul. similia: nec tota enim simul sonat quaelibet vox' qut p", ,"-pom tenditur et producitur, et aliud "i": lt]l Y"- -""-r sonat, aliud posterius; et specres omrris visibili t' tanquam intumescit per locos, nec ubique tota est' invito, et quominus ei omnia haec auferuntur ""rte frui possimus, quibusdam impedimur angustiis' Nr et si posset esse culusquam suavis ca.ltul sempltern et studiosi ejus certat im ad eum audiendum venire

deosebire

intr-adevir, nicicAnd ceva propriu unuia sau unora anume, ci Ie este toatdl2 comuni tutur.or totodatd. 38. Mai pulin ii sunt, prin urmare, similare acestui adevdr cele pe le pipiim, sau le gustdm, sau le mirosim, ci, mai -care mult, cele pe care le auzim gi le vedem: cdci gi tot cuvarrtul auzit de cdtre cei ce-i auzit., este tot auzit de cdtre togi qi, totodati, totul cle r:dtre fiecare; gi toati ft.,ma, care li se aqterne ochilo4 cat6-i vdzut5 de citre unul, atAta-i, qi totodatl, gi de cdtre alhll. Dar cu mult6

li

sunt ar,esta similare: cdci nici niscare voce anume nu

180-

P-A"r"ltt

A"gtklLDe

libero

arbitia

Liber secundus

Sf.

e*aU e"g*tw

Lib"l,*l

"rbif*

Cartea a doua

181'

coarctarent sese, atque pugnarent de locis' quanto

pl"I:'
in

q'itque plopinquior' e.t essent, ut cantanti "t't"imarere secum' sed omnibus audiendo nihil tenerent si vocibus fugientibus tangerentur' Solcm.autem istum et ln.ocoasu vellem intueri, atque id pertinaoiter possem; me desereret, et'subvelaretur nubilo' et multis aliis obstaoulis voluptatem viclendi et'm ittiitut amitterem' lucis Postremo etiam si adesset semper suavitas' et

videnti, et voi:is audienti, quid magrlY--. ^"q T" At illa peryeniret, cum mihi esset commune cum belluis? pulchritudo: 1""1Y' iC,"t. tZOZl veritatis et sapientiae p"..",rerans voluntas fruendi' nec multitudine

"drit audientium

constipata secludit venientes' nec peragltur nec tempore, nec migiat locis, nec nocte intercipitur' subjacet' De ,,rnhra intercludiirr. nec scnsibus corporis

Iocuri, ca sd fie fiecare cAt mai aProape de cAnt[rc1, qi, auzind, n-ar reline nimicr care sd timAnl cu sine gi ar fi gi atinqi de trecerea-n fugi a tuh-rror cuvintelor. Dacd aq wea, insd, sd privesc soarele acesta gi ag putea face asta cu stiruinfi' m-ar gi pirilsi pe nrine la apus, mi s-ar qi tnvilui in nori, gi aq pierde, impotriva voinlei meie, vrluptatea de aJ velea. tt cele din urtrrS, chiat dacd mi-ar fi pururea prezenti suavitatea, gi de vdzdtor al lurninii, gi de ascultltor al cAntecului, ce lucru mare mi se va fi intAmplat, cAnd asta mi-ar fi comun cu dobitoacele? Mirifica frumsele, insi, a adevdrului, altminteri, a inlelepciunii, numai si existe perseverenta voin16 a imbuc,uririi, nici nu-i departi, ingrimdditd de multitudinea ascult[torilor, pe cei venili, nici nu se Petrece prin timp, nici nu migreazi prin locuri, nici nu se-ntrerupe noaptea, nici nu se-nvdluie-n umbr6, nici nu depinde de simprile corpului. Converti,tilor la sine din intreaga lumq, care o iubesc, tuturor, le este cea mai apropiatd, tuturor, sempitern[; nu-i in nici un loc, niciieri nu lipseqte, afar6 previne, inl5untru inva15, pe cei ce-o privesc ii preschimbd, pe tofi, intrrr mai bine, nu-i de nimenea preschimbatd-n mai rdul nimenea nu iudet:d despre ea, nimenea nu judecl bine fir6 ea. $i prin asta este, fird nici o umbrd de indoialb, invederat ci ea-i mai puternicd decAt minlile noastre, care devin, prin ea lns6gi, unica, fiecare in parte, inlelepte, qi nu despre ea insiqi judeci, ci prin ea insdgi iudeci despre
cclelalte.
XY.

-

cssc Potiorem'

XV. - Deum

esse

e:r ratione !'use' etplicala jam certo

- Din ra{ionamenlul

amdnunpit erplicat se cunoa$te' de-acum,

cognoscitur.

sigur cd Dumnezeu ecistd.
39. TU, ins6, mi-ai conces cd, dacd !i-aq arita ce cste deasupra minfllor noastre gi dacd nimic nu i-ar mai fi inci supr:rior, tu vei recunoaqte c[ este Dumnezeu. Care concesiune a ta primind'o, zisei c6-i destr-rl sd se demonstreze a^sta. IntrucAt, daci exist6 ceva rnai excelent,'ac,ela este, mai degrabi, Dumnezeu: daci, ins[, nu cxist6, de-acum insuqi adevdrul este Dumnezeu. Agadar, fie cE acel ceva existE, fie ci nu existi, tu nu vei putea, trrtuqi, nega c[ l)umnezeu exist[, chestiune pe care ne-() fixaserim spre-a o discuta qi trata. ()dci, dac6 te migcd faptul c5, dupi sacrosancta disciplini

39. T\'l autem concesscras, si quid supra menteq nostrasessemonstralem,Dcumteesseconfessurum'

noolq non sit, Dcum tamen esse, negarc non ptltens: quae et tractandum quaestlo constltutai erat ad dissercndum Nam si te hoc movnt quod apud saorosanctam disciplinam Christi in fidem reccpimus, csse Patrern Sapicntiae;

a lui (lhristos, primim intru crcdinld

ci existi 'latdl

inlelepciunii,

L82

s lytay

tW@

p"-titg"-q*!tf-

---,Libq

:991t'11!y1

9f. Aureliu Augustin, Liberul

arbitru

_

Ca*a o doua 783

memerlto nos etiam hoc in fidem accepisse, cnrod aeterno ['ndc Patri sit aequalis quae' ab ipso

nunc nihii qrt"r".,du- tlt

fide Quod Iist enim Deus,'et retinendum. jam non solum indubitatrrm; quantum arbitror' fide retinemus, sed etiam certa, quamvis adhuc tenuissima' forma cognitionis attingrmus; cnrod cryaestioni susoeptae

amintegte,{i ci noi am pnmit,- de asemenca, intru credinl5 gi faptul ch este e^gala Tatdlui Etern inlelepciunea (:are a fost ndscut5 dc cdtre El Insugi. De unde, acum, nu mai e nimic de cer.cetat, ci-i de letinut cu nestrdmutatd credinfd. Existil intr-adevdr, Dumnczeu,
9i existl cu-adevdrat qi suprem. Fapt, pe care

nu doar r.5-l r.efinem

clamo esse certissima. Clamo autem voce lnterlore, qua exaudiri cupio ab ipsa veritate, et illi inhaerere: quod

de-acum, pe cAt socot, nepus la-ndoiali, prin credin16, ci-l chiar gi .rtingem prin certd, oricAt subgiricd incd, formi a cugetiriirir, ceea re-i este suficient chestiunii luate asupra-ne, ca sd le putem explica gi pe celelalte, ce apa4in subiectului: doar dacd n-ai ceva, cu ce sd tc pui impotriva acestora. Drs.'. Eu le primesc, intr-adevir., pe ar.:estea, pitnrns de<r cu totul qi cu totul incredibil5, qi pe care nu [i-o pot explica in currinte, bucurie qi strig c5. sunt atotcerte. Strig,

non solum bonum, sed etiam summum tronum,

et

beatificum esse concedo. 40. ,4. Recte sane; etiarn ego plurimum gaudeo' Sed, quaeso te, numquid iam sapientes et beati sumus?' an a'dhuc tendimus eo, ut id ntlbis esse provcniat? Z'' Iio nos

tns5, cu vocea interioar6, prin care doresc sd fiu auzit dc citre adevdrul insugi gi sd mi alipesc strAns lui: intrucAt conced nu numai cd este binele, ci chiar supremul bine gi beatificul.
40. Aug.: Drept, peste poate; gi eu md buc,ur, qi inc6 foarte mult. Dar, rogu-te, suntem noi, oare, de-acum in{elepfi qi fcricili sau mai tindem inc6-nspre-acolo, ca sd ne provini aceasti star.e n firii?.8u.: Socr:t, mai degrabd, cd noi mai tindem incS-nspre-acolo. Aug.: De unde-n1elegi, prin urmare, acestea, de care, adevdrate gi r:erte, strigi tu cd te bucuri gi concezi cd asta apa4inc inplepciunii, sau poate? cumva) cineva necunoscltor cunoagte inlelepciunea? Eu.: CAt timp e necunoscitor, nu poate. Aug.:'Ftr, prin urmare, r:gti deja inlelept, sau nu cunogti tncd firlelepciunea. Eu.: Nu sunt, rlcsigur, inlelept incd, gi nici nu m-aq numi necunoscdtor, in cAt clrnosc inlelepciunea; intlucAt nu pot nega rrici ci acestea pe care lr: qtiu sunt certe, nici cE apa4in inplepciunii. Aug.: Spune, rogu-te, tru ai mirhrrisi tu, oare, cd acela, care nu-i just, este injust; qi cd

pertinere, negare non possum A. l)it.,, quaeso te, nonne i'ateberis euri q"i non est iustus, injusturn esse; et qui

'

linc nu-i prudent e imprudent, qi cd cine nu-i tempcrat e irrtcmperat, sau poate fi ceva pus la-ndoial5 in lcgdturd cu astca?
Eu.: Recunosc cd omul, cAnd nu este just, este injust gi chiar aga voi fi rdspuns gi despre prudent gi temperat. Aug.: De ce, cAnd rur-i \elcpt, nu-i. prin urmare, neinfelept? Eu.: Recunosc, dcsigur., qi asta, cd cineva, cAnd ntri inlelept, este neirrlelept. Aug.: Acum, rlr:<ri. fu care dintre aceqtia eqti? Du": Oricale dintre aceqtia sd mi rlrnumeqti, cu nu indrlznesc sd mi numesc incd infelept; gi, dinhu lr,r:[ea, pe care le-am conces, vid cd cste consecvent sd nu stau

q,-,id hurlrrn es?

t

d",,

-"

Quocllibet horum rne, appelles, nondum dice,r'e sapierltern; t't ex iis quatl t;'-'nt:tlssi, videq,

li.

184

S. Auretii Augustini De l'!':g-S''blM-

Liber secundus
Sf.

AureliuAugustin,

Liberularbitru

Cartea a

doua

185

respondisti, quae ad ipsam sapientiam p.ertinent' quartrm' i cognitione laetafus es. E. Ita esl ut dtcls

la-ndoial5 sd md nurnesc neinlelept. Aug.: Neinteleptul flrnoaite, prin urmare, inlelepciunea. Cioi, s-a spus deja, n-ar: fi sigur cd el w'ea se fie inlelept gi nici cd se cuvine asta, dccAt numai gi numai dacd noliunea inlelepciunii s-ar alipi strAns minlii lui, precum a acelor lucruri, despre care, intrebat separat, ai r'Sspuns cd apa{in inlelepciunii inseqi qi de a c5ror cunoarstere te-ai bucurat. -Eu.: Aqa-i precum zici.

XVI.

Sapientia studiosis sui inquisitoribus sese in uia ostendit' numeris uidelicet cuique rei impressis'

-

X\{. -

inpelepciunea

li

se aratd.

pe sine tn cctle zeloEilor sdi

scrutdtori, fireSte,

prin

numereLeu irnprimat.e .f i.ecd.rui lucru.

sapientes,

,iri ,i quanta possumus alacritate' ad id qrod -"nte contingimus) totam 1:]-u'rr nostrard et ponamus, tbl, *O:",

41. ,4' Quid igitur aliud agimus cum studemus esse

]ooau*-oan "ollig*rt:.,r, :]*l'11:1 irfig.-rrt ut non jlm p.il attituo gaudeat quod irrrplicavi e rebirs transeuntibus, sed e. uta omnibus tcmporum locomm affectionibus apprehendat id quod unum
idem semper est? Sicut enim tota vita corporrs est anrma done' sic beata.rit, t ti-a" Deus est' Quod dum agimus, in via sumus lit quod istis-veris et cer peragamus,

toni.r, quamvis adhuc in hoc tenebroso itine

gaudere concessum est, vide utrum h' "o.,ra"t.rtibrs, sit quod s"r'iptutt est de sapientia, quid agat cu amatoribus iuis cum ad eam veniunt, et ea quaerunt: dictum est enim, ln uiis osf,7de,t^se il, iri,lorit"r, et omni' prouidentia occurret lllls (Sap' V 17). Quoquo enrm te verteris, vestigiis qu.ibusdan q,r."'op".iUus suis impressit, loquitur tibi' ct te ir relabentem, ipsit extcriorum formis inti' "*t"rio.. ut quidquid te delectat in corpore' et revocatl corporeos illicit sensus, videas esse numerosum' qll."r., unde sit, et in teip-sum redeas, atquc,intcllil te id quod attingis sensibus corporis, probare i-prob"." ,rort por.", nrsi apud te habeas q"":1 leges, ad quas referas quaeque pulchr

frich.itrdinis

sentrs exterlus.

47. Aug.: Ce altceva anume facem, plin urmare, cAnd ne strdduim sd fim in{clep}i, decAt numai ci ne legim, intr-un mod anume, cu cAt zel suntern in stare, str6ns, tot sufletul nostru de ceea ce atingem cu mintea qiJ punem acolo ,si-l irrfigern stabil, incAt nu se mai bucur[ de-acum de privatul s6u, pc care l-a implicat lucmrilor tlecitoare, ci, deqertat de afecliunile tuturor timpurilor qi Iocurilor. cuprinde ceea ce cste unul gi pururi acelagi? Precum intreag5 via{a corpului este sufletul, aga, intr-adevir, viala {ericitd a sufletului este Dumnezeu. Ceea ce, cAt timp o facem, pAnd s-o implinim, suntem pe cale. $i, pentru c5 s-a conces a te bucura de aceste bunuri sigure gi adevdrate, oricAt scdp[r5toare, pe acest drum tenebros inc5, ia, numai, scama, daci nu cumva asta este ceea cre s-a scris despre inlolepciune cd face cu iubitorii sii, cAnd vin spre ea qi o caut6: intrucAt, intr-adevdr, s-a spus: Pe cdi. ardta-li-se-oa lor bucuros pe sine Si le ua ieSi lor tn intimpinare cu Loatd Prouidenla (Sop. VI, 17). Intr-adcvdr, oriincotlo tc vei fi tntors, i1i vorbegte lie prin anume vostigii, pe (:ale le-a imprimat opereJnr sale, gi, ratEzut intru cele exterioare, te recheamd pe tine tnlSuntru, lrrin insegi formcle exterioarelor'; intru<;At vezi c6. tot ceea ce te dclccteaz6 in corp qi te adernenegte prin sirnlurile corpului este armonios numeric qi r:au1i cle unde este qi te leintorci in tine insuli gi inlelegi oi nu se poate ca tu sd protrezi sau sd improbezi r)cea ce atingi cu simlurile corpului, dct:At nurnai gi numai fiindc5 ai in tine legile anume ale flumselii, Ia care le raportezi pe toate cele pe care [e simti frumoase tn afar'd.

186

S.

Aurelii

AuEustini De

@glq o'btlly

Sf.

--Liber

secundus

4"f"liy A"gyftlt t l_t:ty!_Sfa!,y
42. Privegtc

Co,rl,ea

u doua

!87

in

42. lnhrere coelum et terram of mare, e;t quaec'umque vcl volant eis vel desuper fulgent, vel deorsum repunt

cerul;i pSnAntrrl,

qi rnartrir,;si toitlt:

t:ite lrti:tst:

in ele sau deasupra, ori se tel[so, stltt zlrtlitti-t,

sar-t

itroitti

'rn"t

numerars; illis hacc, nihil erunt' A quo ergo sunt, ntst a quo tantum illis est osso' ln quantum quandoquidem in

,r"tt t; {or-r. hatcnt, quia numeros habent: adime

,ir*"rom

esse? Et omnilrm quidcm formalum corporearum artifices homincs in arte habent numeros) orribus coaptant opera sua: et tamdiu rnanus atque i..,."-""," in fahiic,ando movent, donec illud quod formatur foris, ad eam (Tuae intrrs est lucern numerorum relatum, quantum potest impetret a.bsolutionem'
placeatque

dedesubt: au forme, fiindcd au armonia nutrtcric:5: r'5pcq;tc-le lor astal nu vor rnai fi nimir:. De la t;ine sutrt" pt'in urmare, daci nu de la cine-i nurniml; de vreme ce, intlu atAt alr ele fiirlla, in t:At au fiinla armonios numericd. $i, dcsigur, oantonii fiurit,lli ai tuturor formelor corporale au, in arta" armr-ittia ntlntcrit:d. crireia iqi coaptcazd r-rperelc lttr: qi at6t timp igi rtrigcrti, lucl'6nd, ruiinile gi instrultrcntolc, prArrf, ce cecii t'r: ,)$1(1 fiii.rri{ afald, raportat la acea lurnin5 a nunrctilor', car (: osl.c inltiuntru, iqi cJobAnderste, pe crAt se poate) absoluliurrea qi plac:c, prin sirnpl

ier interpretem '.,r*"ro. intLrenti. Q,rr","

sensum interno judici supernos

illa' quis moveat; numerus erit: nam moventur etiam clc rnalibus opus' et de animo ,ir-"ror". Et si detrahas iC"f. fZO*l intentionem fabricandi' motusquer ille il,"-bro.r* ad del,:ctatjrlne referatur, saltatio vocabitur' tibi' a;;;t" ergo quid in saltatione delectet; rcspondebit

deir de arrificis ipsius membra

,ir-"*., L""" .r-.

lnspice jam pulchntndinem formati corporis; numeri tenentur rn loco' Inspice pulchritudinem' *otilittti, in corpore; numeri versantur in tempore' Intra' el ad artcm unde isti procedunt, quaere ln ea ternpus

tamer locum; nunquarn crrt, nusquam erit; vivit in ea regio spation-rm est, ilec aetas dierurr numerus: ,""

"j,ru s et discencla" alti ta*et,, ollrrl sc ac<'rtitnnrodant' qui oorpus sulrm POr lor-;a et terlpo artifices fieri volunt, movent, animum vero per tempora: acccssu qur temporis peritiores fiunt. 'lransccrlde ergo et anlmurr artificis, ut numerum sempitcrnum videas: iam tib: ..pi"r-rti" de ipsa intoriore sede {ulgobit, et de i aspcc sccretario veritatis: quae si adhuc languidi'lrcm tlculum mentis in illam viam' tuum reverberat, refcr tt se ostendebat hilariter' Mcmento sane distulisse sarliorcllc rcpetas' visionem quam fortior 43. Vae qui derelinguunt tc ducem, ct obertant i ohliviscuntt vestigris tuis, qui nuttrs tuos pro tc amant" r:t ..l ..,o','i..i.'r:r lirx pu.gatae rn..tis sapicrrtia! ;r;iii;";";.

interpret, judecltorului intern, rrontcrtlp,[a t,rr a l at'rttoniilor divine. Cauti, mai apoi, cine sd ntistc ttlcrnhrclc artifit;elui insuqi; va fi numirul: cici p6n6 qi ele se nri;ci arrnt,nios numeric, $i, dacd extragi din mAini luc,rarea, gi, din spirit intenlia fiuririi, iar ntigcarea aceea a mernbrclor se rapotteazd la delectare, se va numi dans. Cauti, plin urrnat'e, ce allume delecteazi in dans; i1i va rispuno tie trurrrirr,rl: ''lati-rn5-s". i\{ai privegte, apoi, frumsefea corpului fiurit: nurucrii irsi :rsunrl rllul. [)r'ivcqtc, in corp, {rumse}ea rnobiliti,tii, ntrrncrii st: invArtesc in timp. IntrS in arta de unde purr:ed aceqtia, cati irt ea tinlpul gi Iocul, va fi niciodatS, va fi niciieri; trdiegte, totugi, irt ea numirul; Ei nici linutul lui n-apa4ine spaliilot', nit:i ctatt:a, zilelor: 9i, tcrtu.si, cAnd se acomodcazh"pe sine trrtei dc a invir{a. cci' catc: voiesc sd devinir artiqti, igi rniqcA corliul lol p,r'irr ltlctrri 9i tirnpuli, spiritul, insi, numai plin timpuri: intr-un tlttvAnt, prin trocerca tirnpului dcvin mai iscusili. 'Ii'anscende, prirr r;rmatc, 9i spiritul atificelui, sd vezi numilul sempitern; dc-acum irrlelepciunea i1i va stldh.rci clin insugi trnnul sdu interior'rsi clintru insugi sanctuarul adcr,Srului; carc, daci rcspittge liriyire:r ta, rrrai slrlbu([ inr:d, itrtoarcc-1i oc;lriul ntintii [)c a(joit c,alc, unde se alta bur:uros pe sinc. Arninter:tc-fi, cu jucJcc:trt6, c[ ttt ti'ai aurAnat I)cntrlr altidati viziurrea, pe riarc ti-o vei intoarcc din nou. mai liuterrrir;5 qi rnai sdndtoasi. 4i-1. Vai ccl,rl c;ari te pdrisesc pe tine cirl5,uzir qi rlticesc pe
rrrnrclc tale, carri irrbesc. ir-r Ltu.rl tiu, sernnele tale qi uit[ oe scmn fiuri, o, atotsuavd lumin[ a mintii purificate, inldcptiune' tu. cici

188

S. Aurelii Augu"stini De libero arbitrio

Liber secundus

Sf.

AureliuAugustin,

Liberularbitru

Cartea a doua

189

non enim cessas inntrere nobis quac et quanta sis; et nutus tlri sunt omne creahrraru'm decus. Et artifex enim quodammodo innuit spectatori opcris sui de ipsa operis pulchritudine, ne ibi tohrs haereat, sed speciem corporis fabricati sic percurrat oculis, ut in eum qui fabricaverit recurrat affectu. Similes autem sunt lominibus, qui ea quae facis pro te amant, qui cum audiunt aliquem facundum sapi6ntern, dum nimis suavitatem vocis ejus, et structuras syllabamm apte locatarum avide audiunt, amittunt sententiarum principatum, cujus illa verba tanquam signa sonuelunt. lae qui se avertunt a lumine tuo, et obscuritati suae dulciter inhaerent! Tanquam enim dorsum ad te ponentes, in carnali opere velut in umbra sua defiguntur, et tamen etiam ibi quod eos delectat, adhuc habent de circumfulgentia lucis tuae. Sed umbra dum amatur, Ianguidiorem facit oculum animi, et invalidiorem ad perferendum conspectum tuum. Propterea magis magisque homo tencbratur, dum sectatur libentius quidquid infilmiolem tolerabilius excipit. Ex quo incipit non posse videre quod summe est, et malum putare quidquid fallit improvidum, aut illicit indigumT aul caphrm cxcruciat. cunl ea pro merito patiatur aversionis suaeT et quidquid justum est, malurn esse non possrt. 44. Si ergo qLridquid mutabile aspexeris, vcl corporis, vel animi consideratione capere non potes nisi aliqua numerorum forma teneatul qua detracta

nihil recidat; noli dubitarc, ut ista mutabilia

no intercipiantur, sed dimensis motibus, et distincla variet formarum, quasi quosdam versus tcmporum pcragant esse aliquam formam aeternam et incommutabilem, neque contineatur et quasi diffundatur [Col. 1265] Iocis neque potendatur atque varietul temporibus. pcr qua culcta ista forrnari valeant, et plo suo gcnere implere
agere locorum ac tomporllm numeros.

sunt toatd podoaba creatutilor. $i artistul ii face, intr-adcvlr, intr-un fel anume, semn, privitorului operei sale, dintru insS.gi frumse{ea operei, sd nu se lind prins totul aici, ci sd parcurgd astfel cu ochii forma corpului fiurit, incAt s5.-qi reintoarcd afectul asupra aceluia care-l va fi flurit. Cei, care iubesc, ins5, in ltrcul tlu, cele pe care le faci, le sunt similari oarnenilol care, cAnd il ascultS pe un in{elept oarecare, meqter la vorb5, in timp ce asculti avid extrema suavitate a vocii lui gi structurile silabelor bine agezate, pierd principatul sentinlelor, ca semne ale cdruia au rdsunat acele cuvinte. Vai celor ce se intoarnd de la lumina ta gi se alipesc plScut obscurit5lii loruqi. intr-adevir, preoum intorcAndu-gi spatele, se-nfig definitiv in lucrarea carnalS ca gi in umbra lomqi, qi, totugi, chiar gi datul ce-i lncAnt6 pe ei acolo, il au inci tot dintru de-jur-imprejur-strdlucirea luminii tale. Dar, t:At timp e iubit6, umbra face mai slab ochiul spiritului gi mai invalid intru suportarea infS,tigirii tale. Dreptaceea, cu multul mai mult se-ntunecd omul, cAt timp urmeaztamai cu pl5cere tot ceea ce-l infrunti mai tolerabil pe cel mai infirm. De unde, incepe sE nu mai poatd vedea ceea ce-i suprem gi sE socoatd rdul tot ceea ce-l ingali pe neprecaut sau il ademene;te pe nedemn sau il chinuiegte pe cel prins in sclavie, cAnd, de fapt, indurd acelea ca merit al abaterii sale, gi tot ceea ce estc just nu poate fi un riu. 44. Dacd, prin urmare, nimic din ceca ce vei fi observat rnutabil, fie prin simpl corpului, fie prin cercetarea spiritului, nu poli inlelege decAt mrmai gi numai dacd este finut printr-o anume formi a numerilor, care fiindu-i retras5, recade in neant; sd nu te indoieqti, fiindcd acestea mutabile nu sunt ripuse, ci igi implinesc, pnn miqcinle m[runte gi prin distincta varietate a formelor, anume rvaziversuri ale timpurilor, cd existS, totugi, o anumitd formd eternd pi incomutabilS, care nu-i nici confinutd gi cvazirisipitd prin locuri Ei nici nu se prelungegte gi variazd prin timpuri, prin care toate ucestea sunt tn stare a fi formate gi, fiecare in genul sdu, si umple .,si sE aclioneze numerii locurilor gi timpru'ilor'.

nu-ncetezi a ne face noud semn, care gi cAtd eqti, gi sernnele tale

190

S.

Aurelii Augustini De libero arbitrio

Liber secundus

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a d,oua

1.9r

XVII.

-

Bonum et per{ectio quaecumque

et

[)eo est'

X\{I. -

Oricare bine

Ei

perfecliune este de la Dumne-zeu.

45. Omnis eninl res mutabilis, etiaur formabilis sit necesse est. Sicut autem mutabile dicrimus quod mutari potest, ita formabile quod formari potest appellaverim' 'Nulla autem rcs f,rrmare seipsam poteSt: quia nulla res potest dare sibi quod non lrabet; et utique ut habeat i.rr*t^, formatur aliquid. Quapropter quaelibet res si
guam habet fortnam, non ei opus est accipere quod habet;

dictum
ipse
es,

est:

Mutdbis ea

et,

mutabunlurl tu autem idem

45. Tot lucrul mutabil este, intradev6r, necesar sd fie gi formabil. Precum, dar, numim mutabi] c'eea co poate fi mutat, tot ala a! putea numi forrnabil ceca ce poate fi format. Nici urt lucr-tr, insi, nu se poate forma pe sine insuqi: fiindc6 nici un lttcru nu poate sd-qi dea siegi ceea ce nu are, gi, desigur, intrucAt arc fotmi, r:eva este format. Dreptaceea, oricdrui Iur:ru, dacd are o formi anurne, nu-i este lui necesar sE primeasch ceca cc are, dacd weunul nu are, insd, form5, nu poate s5 primcascd dc la sine insuqi ot:ca cc nu are. Prin urmare, nici un lucru nu se poate, cum am spus) florma pe sile. Ce sd zicem, insd, mai arnplu despre mutabi]itatca <;orpului gi a spiritului; mai sus s-a spus, intr-adevir, destul. $i, astfel, rezultd cd gi corpul, qi spiritul sunt formate de cEtre o anume lbrmi incomutabil[ qi pumri rdmdstitoare. Cdrei forme i s-a zis: l,e uei muta pe ele $i se uor muta: tu, tnsd., eELi. lu tnsuli acelo.Si,.
si. anii tdi nu se uor tmpulina (Psal. Cl, 27, 2B). Anii firi impufinare vorbirea profeticd i-a pus in locul cternitdlii. Despre aceastd formd s-a zis, iarSgi, c5, rimAnAnd in sine insSrsi, pe toate le innoieqte (ln{e.l. Y|L,27). De aici se mai inlelege chiar gi cd toate sunt guvernate de Providentd. Dacd, intr-adevdr, toate r:ele ce sunt, fiindu-le intrutotul substras5 forma, nu vor mai fi niciunele, insSgi forma incomutabil5, prin care toate nrutabilele subzist[,

et anni, tui non deficient (Psal. Cl,27, 2B)' Annos sine clefectu) pro aeternitate posuit prophetica locutio' De hac item forma dictum est, quod in seipsa mancns innovet omnia (Stzp' \{I, 27). Hirrc etiam comprehenditur

est eorum providentia: non enim ista essent, si illa non esset. Inhrens ergo ct considerans universam creaturaml quicumque iter agit ad sapientiam, sentit sapientiam in via se sibi ostendere hilariter, et in omni providenti{ occurrere sibi: et tanto alacrius ardescit viam istan'i
peragere, quanto et ipsa via per illam pulc'hra est, ad quarri exaeshrat pervenrre. 46. TLL autem si praeter id 4rod est ct non l'tut, et id quod est et vir.it neque intelligit, et id guod est et vivi'

sd umple gi sE desdvArqeascd numerii lorusi, ea insSqi cste Providenta lor: cici ele nu ar exista, daci n-ar exjsta ea. Privind, prin urmare, gi considerAnd universala creaturS, oricine calcd drumul spre inlelepciune simte pe cale inlelepciunea bu<.:uros ardtAndu-i-se siegi pe sineqi, iegindu-i sieqi in intAmpinare intru

toatd Providenla: qi cu atAt mai cu ardoare ardc sd strdbatd uceasti cale, cu cAt gi calea ins6qi este flurnoasd prin aceea la
care se-aqterne-nfierbAntat sd ajung6. 46.T:u, insd, dacd pe lAngd ceea ce este gi nu triiegte, gi ceea nu in{elege, si ceea ce qi este, qi tr6ieqte, qi inlelege, vei fi aflat vreun alt gen anume al creattrrilor, atunci ruteazd sd zici od este un anume bine care nu oste de la Dumnezeu. Acestea trei mai pot fi, intr-adevir, enuntate ,si numai prin doud numel dacd sunt numite colpul gi viala: intn.rcAt qi aceea, care
ce este qi triieqte, dar

et intclligit, invencris aliquod aliud creaturarum gen tunc audl dicere aliquod bonum esse, qurld ntln sit Doo. 'I-ria enim haer: duobus etiam norninibus enuntiari possunt, si appellentlrr (x)rpus et vita: quitr ot illa qu

192

S. Auretii Augustini Pe libero arbitrio

--.-

Liber secundus

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a

doua

1,93

tantum vivit, neque intelhgit, qualis est pecorum, et haec quaeintelligit,sicutiesthcrminum,r.ectissimevitadicitur. Haec autem duo, id est, corpus et vita, quae quidem creahrraedeputantur.(nametCreatorisipsiusvitadicitur, et ea summa vita est): istae igitur duae creaturac corpus et vita quoniam formabilia sunt, sicuti superlus dicta docuerunt, amissaque omniro forma h nitrilum recidunt, satis ostendunt se ex illa forma subsistere, quae scmper

doar trdiegte, qi nir infelege, precum este a dobitoacelor, gi a<;easta, care inlelege) precum este a oamenilor', este atotdrept numitd via!5. Acestea dou5, insd, corpul, va-s5-zicd, gi viafa, care sunt absolut destinate creaturii (c5ci qi a Creatorului insugi se numeqte vial[, qi ea este suprema via{d), aceste dou[ creaturi, aqadar, corpul si via]a, intrucAt sunt formabile, precum ne-au invdtat celc mai slrs spuset ,si, pierzAntlu-qi absolut forrna, recad in neant, se arati indeajuns pe sine cd subzistd dintm acea tormi, care este pumrea in acelaqi mod. Dreptaceea, bunele, oricAte qi de oricc fel, oricAt de mari, oricAt de mici, nu pot fi decAt numai gi numai de la Dumnezeu. Ce poate fi intr-adevdr, mai mdre!, intre creaturi, decAt viala inlelegitoare sau ce, mai mSmnt decAt corpul? Care, fic ele cAt wei de sleite qi tindi ele pAnd acolo, incAt sE nu mai fie, le r5mAne lor, totui;i. ceva din formd, intrucAt, in orice mod, sunt. Orice-i rimAne, ins6, din formd oric[rri lucru nimicnic, este dintru acea formi care nu gtie a se nimicnici gi nu ingdduie ca insegi miqcirile lucrurilnr nimicnice sau spolnice sd depigeasrE legile numerilor lorugi. Tot ceea ce se observS, agadar, lEudabil in natura lucmrilor, judece-se demn fie de-o mic6, fie de-o mare laudi, trebuie s[ fie reintors spre atotpreinalta qi inefabila laudd a Ziditorului: doar dacd n-ai ceva de addugat la aceasta.

X1{[. - Libera

uoluntas tametsi ad malum usum conuertl

XUII. -

Libera. uoinld, chiar dacd poate

Ji abdtutd spre un uz

i.n bonis numeranda est.

rdu, trebuie, totuSi, prenumdratd-ntre bunuri.
47. Eu.: Mdrturisesc ci mi s-a demonstrat indestul de persuasiv in modul in care devine invedcrat, pe cAt sc poate in aceast[ via15 gi intre unii, precum suntem noi, si fiu convins cd Dumnezeu

47. E. Satis mihi persuasum esse fateor, quemadmodum manifestum fiat, quantum in hac vi

gi

atque inter tales, quales nos sumus, potest, Deum essdl et ex Deo esse omnia bona: quandoquidem omnla sunt, sive quae intelligunt et vilrrnt et sunt, srve qu

tantum vilrrnt et sunt, sive quae tantum sunt) ex sunt. Nunc iam tertiam quaestitlnem videamus, utru expediri possit, inter bona esse numelandam libera voiuntatem. Qrn demonstrato, sine dubitatio concedam Deum dedisse nobis eam, darique opoltul A. Bene meministi proposita, et secundam quaestionen iam explicatam vigilanter animadvertisti: sed vider' debuisti etiam istam tcrtiam iarn solutam' Propter

cxisti qi cd de la Dumnezeu sunt toate bune: din moment ce toate r:are sunt, fie care inleleg qi trdiesc Ai sunt, fie cale numai trdiesc qi sunt, fie care numai sunt, sunt de la Dumnezeu. Acum sE mai vedem poate fi, ea, observatd qi a treia chestiune, daci trebuie, oare? sau nu, prenumdrati, intre bune, libera voin{d. Ceea ce odatd rlemonstrat, voi concede, f6ri nici o umbr6 de-doiali, ci Dumnezeu ne-a datt pe ea noud gi cd s-a cuvenit sd ne fie dat[. Aug.: Bine fi-aduci aminte cele propuse qi ai luat vigilent in seam6 a doua chestiune de-acum explicati: dal trebuia s5<, vezi chiar qi pe asta, u treia, deja dezlegatS. De aceea ziseqi, vczi-bine, cd 1i se pare c5

1,94

S.

De i Aureliii AugygQyyPgl libero arbitrio

Liber secundus

Sf.

Aureliu Ausustin, Liberul arbitru

Cartea a d,oua

195 el

quippe tibi videri dixeras, dari non debuisse liberum ,.rlrrrt.ti. arbitrium, quod eo quisque peccat' Cui sententrae tuae oum ego intulissem, rec*e fiertJi: respondisti
e, ut iustitia nemo.nisi recte potest.uti' Quae responslo data est,rqua

nu trebuia

sE

pdc[tuieqte oricine. Cdrei sentinte ale tale, cum eu ii pusesem impotriv[ cd nu se poate face drept decAt numai prin acelaqi liber arbitru al vointeils qi susgineam cu tdrie c5, mai degrab6, in acest scop ni l-a dat pe el Dumnezett, d r[spuns cd aqa trebuia s5 ne fie dat[ noud libera voin15, precum ne-a fost dat6 justilia, de care nimenea nu se poate flosi decAt numai drept. Care rispuns aI tdu
ne-a constrAns sd strdbatem atAtea ocoliquri ale disputei, prin care sd-1i probim cE nici bunele majore, nici cele minore nu sunt decAt

fie dat liberul voinlei arbitru. fiindci plin

tua in tantos crrcurtus disputationis nos ire compulit' non quibus tibi probaremus et maiora et minora bona b"o. Quod non tam dilucide ostendi posse!; esse ,tisi "* nisi prius adversus opiniones impiae str-rltitiae' qua dicit in.ipierrs in corde suo, Iy'on est Deus (Psal' XIil' 1'):; ratrcl? qualiscumque de re tanta pro mod1lo nostro rmta

;;J"^ ipso De.l in tam periculoso itinere t:bls
opitulante, in aliquid manifestum intenderetur' Q dlo tu-"r, id est, Deum esse, et omnia btlna ex i esse? quanquam rnconcussa fide etiam ante tenerentur, sic tamen tractata sunt, ut hoc quoqu tertium, inter bona esse numerandam libera
voluntatem, manifesdssime appareat'

numai gi numai de la Dumnezeu. Ceea ce nu se putea atAt de limpede arita, decAt numai dac[, impotriva impiei prostii, prin care zice prostul in sinea sa: .Ay'u este Dumnezeu (Psol. XIII, 1), orice rafionament, inceput pe misura noastr5, despre un lucru ateta de mare, ar fi lintit, oferindu-ne7 pe un drum atAta de periculos, Dumnezeu insugi ajutorul, intru ceva atotvddit. Care dou5, totugi, c5, adici, Dumnezeu existd gi c5 toate sunt de la El insugi bunele, chiar qi dacd inainte erau tinute cu nestrimutatd credin15, au fost, totuqi, tratate astfel, incAt chiar qi asta, a treia, cd libera voin{d trebuie prenum5rati intre cele bune, apare
atotinvederat.

48. Jam enim superiore disputatione patefactum es constititque inter nos, naturam ct.rrporis inferiore glad

qr.- animi naturail, &-c. per hoc animum.majt "r." bonum esse quam corpus' Si ergo in corporis .boni
".r" "o.rfit"rftur cpribus etiam non rcr'tc uti pt'ssimus' quaedam bonabona; quid mirum si et in animo su

ne invenimus aliqua quibui non rccte uti homo prrssit' cluonra tamen proptella dicimus non ea dari debuissc)

quia bona sunt, non potuerunt dari nisi 1b, il]o a sunt omnia bona? Vide.s enim quantum b"ni dcsit cui desunt manus, et tamen manibus male utitur qur t operatur vel saeva vel turpia' Sine.pedibus aliquem n*rpi.,"r"., fatercris cleesse integritati corpolis plurimu bonum; et tamen eum qui ad nor:endum cuipiam'' seipsum dehonestandum pedibus -uteretur' male p"dibr. [Col. 12671 non ''"gtt"t' Oculis ]ranc luct l,id"*ra, frrrmasqrto intelnoscintlls ('.rI)()t'urTr; i'dquc
r

48. De-acum, din disputa de mai sus, s-a dat, intr-adevdr, la iveal[ gi s-a stabilit ferm intre noi ci natura corpului este de un grad inferior naturii spiritului, gi, prin asta, ci spiritul este un bine mai mare decAt corpul. Dacd printre bunele corpului gdsim, prin urmare, unele de care omul poate sd se foloseascd nedrept, gi nici nu zicem, totugi, de aceea, ci ele nu trebuia sd-i fie date, intrucAt recunoagtem cd sunt bune; cre-i de mirare, daci qi in spirit sunt unele bune, de care putem si ne folosim chiar qi nedrept, dar, intmcAt sunt bune, nu au putut fi date decAt numai gi numai
dc cdtre Acela de Ia Carele sunt toate bune. Vezi, desigur, cAt bine

ii lipsegte corpului, citria ii lipsesc mAinile, gi, totugi, se foloseqte riu de mAini cine face cu ele fie sdlbiticii, fie nerrginiri. Dac[ ai vedea pe cineva fird de picioare, ai recunoaqte cd-i lipsegte integdtiii corpului un foarte mult bine, qi, totugi, nu ai putea
nega c;5 acela, care s-ar folosi de picioare spre a-i face cuiva rdu sau spre a se dezonora pe sine insuqi, se folosegte rdu de picioale. (ju ochii vedem aceastd lumind gi intredeosebim formele corpurilor;

tg|--,

;. A*rt" A"g"tt'* D" hb"'"

"'b't

Liber eeeundug

qL

4* rti" 4!B!:!*,!!b:,

"t_S!!@+

Carteu a doua

r97

corPore, unde

in

fastigio

a locata sunt; et ad salutem

agunt turpiter' oculorum: oculis tamen plerique pleraque Et vides {u}ntum bgnym et eos militale cogunt t$iaAi' quis hos desit in facie, si oldi desint, cum autem.adsunt,

ia vitae commoda refert usus

l)eus/ dedit, nisi bonorum omniurrl largitor et non

probas in corpore' Quemadmodum ergo ista hit utuntur' laudas illum qui haec intuens eos qui ^dJ deditbona,.i"bb".^-voluntatemsinequanemopotest
eos damnandos

datum' et potrus recte vivere, oportet et bonum' et divinitus

qui hoc bono male utunturt quarn eurn

oui dederit dare non debuisse fatearis'

qi asta-i atotsdndtos in corpul nostnl) dc unde, a(rcste otgalrc au fost aqezate intr-un anume rang al demnitSlii; uzul ochilol are o mare importan!5 qi intm apiralea sin6td{ii. Ei in multe altole in folosul vefii: ou ochii, totuqi, mulfl fac r-r"rginos rrrulte, gi-i constrAng pe ei sd-i sold[pascd lihidouhrj. $i vezr cAt de mare bine-i lipseqte fepi, dac6-i lipsesc ochii: cum, insi,-s de fa!i, cine i-a dat pe aceqtia, dacd nu Dumnezeu, darnicul d[ruitor al hrtulor bunelor''i DupE r;um le aprobi, prin urrnare, in oolpr pe acestca, qi, r;cr-[zA.ndu-i pe cei ce se folosesc rdu de ele, il lauzi pe Ar;ola CareJc t)c acestea le-a dat bune: aga qi libera voin{i, firi de cart' ttittreneit rrtt lxratc trdi drept, se cuvjne s-o m[rhrriseqti gi un bine. qi un rJat divin, qi, mai degrab6, de condamnat pe aceia, care se folosesc rdu de acest bine, decAt pe Acela, Carele a dat-o, cd nu trebuia sd o dea. 49. Eu.: Ag wea, prin urmare, s6-mi probezi. mai intAi, cd libera voin1d este un anurnit bine, gi eu aq conccde r;6 Dumnezeu

ne-a dat-o, intrucAt m5rturisesc cd toate bunele sunt de la
I)umnezeu. Aug.: Nici micar atAt nu {i-am probat, aqada4 inc5, printr-o atAta de grozavd alcituire a disputei dc mai sus, cAnd mdrturiseai cd toatd irumselea gi forrna corpului subzisti de la suprema formd a tLrhrror lucrurilor, adici dc ltr aclcvitt', gi ai cutrc;es ci este un bine? De fapt, gi cum.:6 perii otrpului nostru sunt numSra{i, vorbegte, in Evanghelie, Insuqi Adevirul (Mat.X, 30).
Scdpatu-fi-a gie, insd, ceea ce vorbirdm despre sumitatea nurndrului gi despre puterea intinzAndu-se de la un oapit la altul? Ce-i, agadar, aceastd ateta de mare perversitate, ca perii capului nostru, oricAt intre cele mai mdrunte gi absolut atotabjecte, s5-i prenumerc, totuqi,

esse, ipsa

in Evangelio loquitur Veritas \Matth' )l? JU)'

Denumeriautem,,ttitat",etafineusqueadfinerrl exciditL
potentia, quae locuti fueritnus' ;;;;;;;," iiiiZ Qrt" igitur ista est tanta perversitas' T!11'^1 ;;;t.; qrr"#ui. inter exrgua et omnino abiectissimt cui auctol

inier b.lna numerare, nec lnvenlre Deo' qu tribuantur nisi bonorum omnium conditori bona ab illo sunt' a quo € et maxima et minima o-rr" borrrm; et dubitare de libera voluntate' srt qui pessir qua recte vivi non posse concedunt' etiam quaeso' quid ti vivunt? Et certe nunc responde,
fAmen
vrvr pot melius esse videatur in nobis, sine quo recte potest' fl' Jamial ,., .in" quo recte vivi non ,q1 id lor

;;;'

.aecitatis' Quis enim ambigat nulla est? A.' I esse praestantrus, slne quo reota vita recte posse vl 1, negabis luscum homrnem "rg., f',iU.l tai, irrrma.ris amentia' (lum ergo in co

i"a*

intre bune, gi nici sd nu gdseascd cdrui autor sd i se atribuie, r.lccAt numai qi numai lui Dumnezeu, Ziditolului tuturol burrelor, intrucAt qi bunele maxime, gi cele rninime sunt de la Acela, de la (jarele este tot binele, gi sd se qi incloiasci despre libera voinfi, fdrd de care conced cd nu se poatc trdi drept pAnd gi cei care trdiesc atotstrAmb. $i, acum, rdspunde sigur, ce dat gi se pare gie, nrd rog, mai bun in noi, f5la dc care se poate trii drept, sau f[rd dc care nu se poate tr6i drcpt? .8u.: Acum, crrfd-m5, de-acum, te log: mi-e ruqine de orbirea-nri. Cine, intradevdr, ar govii cd asta cste cu multul mai prestant f6rd dc care nu este dreaptd rrici o vi'.t16. Aug.: Mai nega-vei tu, prin Lrrnlarc, cd un om chiar poate sd tr'[iascd drept? .Eu.: [,ipseasr:5 o atAt de cludE nebuniel Aug.,

"1'

DA

j,j-"tii j4r4'*!"-Wgg-"'b't'Y---

Liber secundus

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a doua

t99

quo amrsso ooulum concedas esse aliquod bonum' voluntas tamen ad recte vivendum non impeditur; sine qua recte libera tibi videbitur nullum bonum'

--

ratione male uti nemo Potest'
XIX.

(lum concezi, aqadar, cd ochiul este; in corp, un anumit bine, a cdnri pierdere nu este totugi, o piedicd intru a trdi drept, voinla liber6, firS dc cane nimenea nu trhieqte drept, mai pdrea-li-se-va, ca) oare, un bine nul? 50. Vezi, intr-adevdr, justigia, de care nimenea nu se folosegte rdu. Ea se prenumird intre supremele bune, care sunt in insuqi omul qi intre toate virrulile spiritului, dintru care consist6 insSgi viala dreaptd qi onest6. De fapt, nici de prudenti, nici de tirie sufleteascS, nici de temperanli nu se folosegte nimenea rdu; intr-adev6r', in toate acestea, precum chiar gi-n insiqi justilia, pe care tu ai amintit-o, e-n deplini putere dreapta ra{iune, fdrd de oale nu pot sd existe virtufle. De dreapta ratiune, ins6, nimenea nu se poate folosi rdu.

-

Bona magna, minima, et media'

ln

mediis censetur libertos'

te Ista ergo magna bona sunt: sed meminisse bona etiam minima oportet, "o'i tolt'# magna' sed ab"illo a quo sunt.omnj-a T:l non esse p;t; nisi ir." ici . 1268) Deo' Id enim supcrior disputatio

"" p"t.""tii, cui toties tamque laetus "?"-"-ll":]..1-s; ":::::: specrel i*ii". q"iU"s recte vivitur, magna bona, sunt: ;;;;;;"".umlibet "otpot'-'"tine quibusanlml slne vero ::1: l],
potest,

- Bmele: mari, minime pi mdii. inte cele mdii senrcrie libertatan. Acestea sunt, prin unllare, marile bune: dar se cuvine ca tu s5-! aminteqti c5 nu numai marile, ci chiar gi bunele minime nu pot fi decAt numai de la Acela, de la Carele sunt bunele toate, tdic5, de la Dumnezeu. Aceasta te-a invilat, intr-adevir, rronvingitor disputa de mai sus, c6reia i-ai asimlit, gi incd atAta dc bucuros, de-atAtea gi-atAtea ori. Virtulile, aqadar, prin care se triiegte drept, sunt mari bune: formeler6 oricdror corpuri,
Xil,,.

potentiae -irti*a bona sunt: non .poiest'-*.:d]:r}11-::11 quibus recte vlvr i

irrs6,

+ilffi".";"-o ..,ol" 'tii"' caeteris autem bonis' et minimis, non solum bene' sed 11r,11.3.1 "", -"all. r;;;' Et ideo virtute nemo male utitut ;"iffi';ri ,1-'-rrm' quibri t-:t:'l-..^*
qri.'oprt virtutis est bonus "=i? b J;;; i,o, b",," uti Possumus' -Nemo autem "^.] male utitur' Quare abundantia :t -tgt'.'l "r""a. Dei non tolt-'- magna? 'sed etiam media bonitatis
minima bona esse praestitit' Magis..laudanda-e ;;"i;;.t' ejus in t"'gt'it quam in T"dlt::: et magrs i t'tit' sed magis in omnil
mediis quam rn mrmmis quam sl non omnra tribursset'

fdri de care se poate trii drept, sunt bune minime: puterile spirihrlui, fdrd de care, intr-adevdr, nu se poate trdi drept, sunt lnrne medii. De virtuli nimenea nu se foloseqte r[u: de celelalte hune, ins6, de medii, adic6, qi minime, se poate folosi oricine nu numa bine, ci chiar gi rdu. $i, de aceea nimenea nu se foloseqte riru de virtute, fiindc[ lucrarea virrLrlii este bunul uz al acestora,
si nu ne folosim bine. Nimenea, insd, folosindu-se lrine, nu se foloseqte rdu. De aceea abunden]a qi magnitr-rdinea bundt[fii lui Dumnezeu a hotirAt mult superior sd fie nu numai rnarile, ci chiar qi mediile gi minimele bune. Mai de ldudat este lrundtatea [,ui intru marile, decAt intrr medii, gi mai de ]dudat tntru mediile, decit intru mjnimele bune; dar mai de lSudat este ?ntru toate, decAt dac6 nu le-ar fi atnbuit pe toate.
rlo care putem gi

51 E. Assenticlr' Sed illud me movct' quomam liberavoluntatequaestroest'etvidemusipsambet

(

Ev.: Asimt. Dar, fiindcd e vorba de libera voinld, qi vedem r:ir ea insSgi se folosegte bine sau nebine de celelalte, tocrnai de
51.

2OO

S. Aurelii AuEustini De libero arbitrio

Liber secundus

gf4"r"li" A"g"tti", Lbr*l

uti caeteris vel non bene, quomodo et ipsa inter illa

"rbib"

-__

Car-tea

a

d,oua

201,

quibus utimur numeranda sit.,4' Quomodo omnia quae ad scientiam cognoscimus, ratione cognoscimus, et

tamen etiam ipsaiatio inter illa numeratur quae ratione

comprehendit; sed etiam quod non .obliviscimur nos habere memoriam, ipsa se memoria quodammodo tenet in nobis, quae non solum aliorum, sed etiam sui meminit, vel potius nos et caetera et rpsam per memlnlmus. 52. Voluntas ergo quae medium bonum est, inhaeret incommutabili bono, eique communi proprio, sicuti est illa de qua multum locuti sumus, e ,ritrii aig"" diximus, veritas; tenet homo bea1a3 vital eaque i-p.u .r.itn beata, id est animi affectio inhaerenti ^-+ homirli primum est L^*i-i in"t-rortubili bono, proprium et --i---* omnes, quibus ma! bonum. In eo sunt etiam virtutes uti nemo potest. Nam haec quamvis magna in homi et prima sint, propria tamen esse unrusculusq-l hominis, non communra, satis intelligitur' Veritate enit atque sapientia, quae communis est omnibus, omr .rii"rrt". et beati fiunt, inhaerendo illi' Beatitudi autem alterius hominis non fit alter beatus; qula et eum imitatur ut sit, inde appetit beatus fieri, unde factum videt, illa sci]icet incommutabili commumqt veritate. Neque prudentia cujusquam fit prudens alit aut fortis fortitudine, aut temperans temperantra' t justus justitia hominis altelius quisquam. efficitur; s coaptanclo animum illis incommutabilibus regu luminibusque rirtutum, quae incorruptibiliter vilrrnt

justilia altui om, ci, coaptAndu-gi spiritul acelor incomutabile rcguli qi lumini ale virtufllor, care trdiesc incoruptibil intru

ll imitd pe el, ca sd fie, de acolo doregte si devind fericit, de trnde-l vede- ficut pe acela, prin mirificul, incornutabilul qi rurmunul adevdr, va-sd-zicd. $i nici prin prudenla cuiva nL tl.vr'ne altul prudent, qi nimenca nu devine tare in spirit, ori Ir:rnpcrat, ori just prin tdria de sprnt, sau tempcranta, sau

rlint.e oameni, insd, nu devine altul fericit, oricAt, chiar cAnd

rrlipindu-i-se lui, toli inlelepfl gi fericili. prin fcricirca vreunuia

care Ie este comun tuturor, devin, intr-adevdr, strAns

".." le cunoaEtem spr.e gtiinfd, le cunoagtenr pr.in raliune, gi,'totuqi, chiar gi raliunea ins[gi este prenumdratd intre cele pL ".r" i" cunoagtem prin rafiune. Sau chiar uitat-ai tr, or.e, ci, cum intrebam care sunt cele cunoscute prin ratiune, ai mdrt,risit cd pAni gi raliunea se cunoagte prin rafiune? Sd nu te miri, prin Llrmare, c5, dacS ne folosim de celelalte prin Iibera vointd, noi putem si ne folosim chiar qi de libera voinld prin ea insaSi; i.trucAt, in acelaqi m,d anume, vointa, care se folosegte de .e "el"lalte, folosegte de sine ins6gi, precum se cunoalte p" .i.r" ins5qi rafiunea, care le cunoaqte gi pe celelalte. De fapt, gi memoria,ru lL orp.irrd" numai pe celelalte, pe toate, pe care ni le amintim; ci chiar gi cd nu uitim ci noi avem memorie insdgi memoria se line p" ,i.r", intr-un chip anume, in noi, ea, care nu-qi aminteqte numai de altele, ci chiar gi de sine, sam, mai degrabd, noi ni le amintim gi pe celelalte, qi pe ea insdgi prin ea insaqi. 52. Voinla, prin urmare? care este un bine mediu, cAnd i se aliperste strAns incomutabilului bine, gi nu propriului, ci t;omunului ei, precum este mirificul, despre care am vorbit atAt de mult qi n-am spus nimic demn, alevdr." omul posedd viala fericit6: 9i, prin ea insiqi, viala fericitd. adicd. afectiuo., spiritului strAns alipit incomutabiiului bine, este'p.oprirl qi lrrimul bine al omului. intru el suntrT chiar gi virtulile toate, rle care nimeni nu se poate folosi rdu. De fapt, accstea, oricAt sunt mari qi primele in om, se-nfelege-ndeajuns cd_i sunt, totugi, l,roprii fiecdrui om, nu comune. prin adevdr, sau inlelep"i".rl,

asta md migcd in ce mod amune trebuic pr.enumirati qi ea insdgi intoe cele de care ne folosim. Aug., in chipul in care trtate, p"

202

S.

Aurelii A"C"!,1,f

D'li\!' "'!'t'i9

Liber secundus

Sf-

Aureliu Ausustin, Liberul arbitru

Cartea a doua

203

ipsa velitate sapientiaque communi, quibus et ille coaptalTt et fixit ttimum, quem istis virtr-rtibus praeditum sibi ad imitandum ProPosult'
hominis bona, cum ipsa sit mcdium quoddam bonum' ab incommutabili et communi Voluntas autem "lr"r.t. bono, et conversa ad proprirrm bonum, aut ad exterius' aut ad inferius, peccat' Ad proprium convertitur' cum ad exterius, cr-rrtr alionrm propria' suae potestati, *rit ".."; qua.ecumcpe ad se non perlinent, cognoscere sfudet; vel ad infcrius, cum voluptatem corporis diligit: atque.ita

inseqi inlelepciunea qi adevirul comun) cdlora qi-a coaptat qi pironit spiritul gi acela, pe care, dotat cu aceste virtuli, el gi-a propus sd-l imite.

atque incommutabili bono, impetrat prima et-magna

5:3. [Col. 1269] Voluntas ergo adhaerens commuru

et lascilr-rs effectus' excipitur homo superbus, et "rtiot", ab alia ,.it., qot" in comparatione superioris vitac mors providentiaeT cluac congruis yd-rbu-1 ordinat omnia' et pro meritis sua cuique distribuit' lta fit ut neque illa bona

est; quae tamen regitur administratione divinae

quae a peccantibus appetuntur, ullo modo mala sint' .r"qr" ipsa voluntas li-L'eta, quam in bonis quibusdam mediis numerandam esse competimus; sed malum sit aversio eius ab incommutabili bono, et conversio ad mutabilia bona: quae tamen aversio atque conversro' sed est voluntaria, digna et justa quoniam ,',,r., "ogiiu., subsequlfur'
eam mlsenac Poena
L)eo

53. Voinla, strAns alipindu-i-se, prin urmare, comunului qi incomutabilului bine, obfne primele gi marile bune ale omului, cum gi ea insdqi cste un anume bine mediu. Voin{a, insd, intoarsd de la incomutabilul qi comunul bine qi convertit[ c6tre binele propriu sau cdtre unul exterior sau inferior, pdcdtuieqte. Se convertegte cetre binele propriu, cAnd vrea s5. fie-n propria-i potestate; cdtre exterior, cAnd catd sd cunoasci neruqinat bunele proprii ale altora sau orice nu apa4ine de sine; cdtre inferior, cAnd indrdgeqte voluptatea corpului, gi, astfel, omul, devenit superb, gi curios, gi lasciv, se lasd capturat de o altS via15, care, in compara{ie cu via}a superioari, este moartel care este, totugi, impdr5litd prin administratiunea Divinei Providenle, care le orAnduieqte pe toate in locuri potrivite gi ii distribuie, dupS merite, fiecdruia ceea ce i se cuvine. Aga sc facc cd nici acele bune, care-s rAwrite de pic5togi, nu-s, in nici un mod, rele, qi nici ins5gi voinla liber5, pe care am infeles ci trebuie sd o prenumerdm intre anumele bune medii, ci r6ul este aversiunea ei de la incomutabilul bine gi conversiunea cdtre bunele mutabile, pe care aversiune sau conversiune, fiindcE nu este totugi constrAns5, ci voluntard, o urmeazS demna gi justa pedeaps6 cu ne{ericirea.
XX.

XX.

- llr

non

est

motus ille, quo uolunLas ab incommutabili

-

1Vz; este de la l)umnezeu oceo miscare, pri.n care uoinla se tntoarce de la incomutabilul bine.

bono auertitur.

54. Scd tu fortasse quaesiturus es7 quonram movetrtr voluntas cum se avertit ab incommutabili
bono ad mutabile bonttm, unde ei iste mtltus extstatl qui profecto malus est, tametsi voluntas libcra, quia .i.r" i11. nec recte vivi pr-rtest, in bonis numcranda sit' Si enim motus istc, id cst aversio vr:rluntatis a Domino Deo, sine duhitatione petlcatum cst, rlum possumus auctorem pcccati Deum dicele? Non erit ergo iste.motus,

54. Dar, fiindcS, cum se intoarce pe sine de Ia incomutabilul

ex Dco. ilr,.l" igitur elit? Ita quaerenti tibi'

si

respr-rndeam rresc,ire me, fortasse eris tristior: sed tamen

bine cdtre binele mutabil, voinla este miqcat[, tu ai, poate, de gAnd sd intrebi de unde i se ivegte ei aceastd miqcare, care este absolut rea, gi, totuqi, voinla liberd, intmcAt fdrd ea nu se poate tr'di drept, trebuie, incaltea, prenumdrati intre bune. Dac5, intradevdr, aceasti miqcare, avclsiunca, adic6, a voinlei de Ia bunul Dumnezeu. este, fdrd nici o umbr5 de indoial5, un pdcat, putemu-L noi numi, oare, pe Dumnezeu autor al pdcahrlui? Nu va fi, prin urmare, de la Dumnezeu aceastd migcare. De unde va fi ea, prin urmare? Dac[ gi-aq rispunde !ie, astfel intrcbdtomlui, ci

204

S.

Aurelii Augustint De libero arbitrio

Liber secund.us

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a d,oua

205

vera responderim. Sciri enim non potest quod nihil est. Tu tantum pietatem inconcussam tene, ut nullum tibi bonum vel sentienti, vel intelligenti, vel quoquo modo cogitanti occurrat quod non sit ex Deo. Ita enim nulla natura occurrit quae non sit ex Deo. [Col' 1270] Omnem quippe rem ubi mensuram et numerum et Deo artifici tribuJre ne cuncteris' ordinem "ialtit, Unde autem ista penitus detraxeris, nihil omnino remanebit: quia etsi remanserit aliqua formae alicujus inchoatio, ubi neque mensuram neque numerum sunt, neque ordinem in

inlelegAnd, nici, in nici un mod, cugetAnd, absolut nici un bine, rare s5 nu fie de la Dumnezeu. Aqa, intradevdr, nu se aratd nici o naturS, care sd nu fie de la Dumnezeu. intr-un cuvAnt, sI nu govdi ca tot lucml, unde vei fi vdzut misura gi numdrul ,si ordinea, sd iJ atribui lui Dumnezeu, artificelui. De undc, ins5, Ie vei fi stArpit cu toh-rl pe acestea, nu va mai r6mAne absolut nirnic, fiindc5, qi dacd va mai fi r6mas vreun anume inceput al weunei forme,

eu nu gtiu, vei fi, poate, mai trist: gi totuqi gi-ag fi rSspuns adevdratl8. Intr-adevir, nu poate fi qtiut ceea ce nu este nimic. Tu tine numai pietatea nestrdmutati ci 1ie nu {i se poate ar6ta nici simgind, nici

unde nu g6seqti nici mdsur5., nici numdl, nici ordine, intrucAt,
t-rriunde sunt ele, forrna este perfectS; se cuvine sd abstragi gi ins[gi

forma perfecta e inchoationem for

PSam

es ad

perficiendum subiacere videtur artifici. Si enim formae

perfectio bonum est, nonnullum iam bonum est et ior-." inchoatio. Ita, detracto penitus omni bono, non quidem nonnihil, sed omnino nihil remanebit' Omne autem bonum ex Deo: nulla ergo natura est quae non sit ex Deo. Motus ergo ille aversionis, quod fatemur esse peccatum, quoniam defectinrs motus est, omnis autem defeotus ex nihilo est, vide quo pertineat, et ad Deum non pertinere ne dubites. Qui tame defectus quoniam est voluntarius, in nostra est posl potestate. Si enim times illum, oportet ut nolis; si aute nolis, non erit. Quid ergo securius quam esse in vita, ubi non possit tibi evenire quod non vis? quoniam non sicut homo sponte cecidit, ita etiar sponte surgere potest; porrectam nolris desupe dextelam Dei, id est Dominum nostrum Jesu Christum, fide firma teneamus, et exspectemus ce spe, et oharitate ardenti desideremus. Si guid aute de origine peccati diligentius quaerendum adhr putas (nam omninr: ego jam opus esse.non arbitror ii guid tamen putas, in aliam disputationer differendum est. E, Sequor sane voluntatem tuam ut in tempus aliud, quod hirrc moverit, differamu$ Nam illud tibi non otlnce€iserim, ut satis jam indc quaesitum putes.
'

incoatiunea formei, care pare c6, zace precum materie supusd artfficelui spre a o tmplini in lucrare. Dac5, intr-adevdr, perfecgiunea formei este un bine, un oarecare bine mai este incd pAn[ qi incoatiunea formei. Aga, stAlpit din rS.ddcind intregul bine, nu doar cd nu va mai r[rirAne intrucAtva ceva, ci nu va mai rdmAn'e absolut nimic. Tot binele este, ins5, dc la Dumnezeu: nu existS, aqadar, nici o naturi, care sE nu fie de la Dumnezeu. Prin urmare, acea migcare a aversiunii, care mdrh-rrisim ci este un pdcat, intrucAt r:ste o miqcare defectivS., tot defectul este, insd, dintru nimic, ia seama numai cui ii apa4ine, gi sd nu te-ndoieqtj nu-i apa4ine lui l)umnezeu. Care defect, fiindci cste, totugi, voluntar, e pus intru potestatea noastr[. Dac5, intr-adevdr, !i-e teamd de el, se cade sd nuJ voieqti, dac5, ins6, nuJ voiegti. nu va fi. Ce-i, prin urmare, rnai sigur decAt a fi in acea viat6, unde sd nu !i se poatS-ntAmp{a ceea r:c nu voiegti? Dar, fiindcd timul nu poate, precum a cdzut prin propria-i voinld, si se ridice tot astfel prin propria-i voir4d, mAna rJreaptd a lui Dumnezeu intinsd deasupra noastr'd, adici pe Domnul nostru Isus Christos sd-L linemle prin credin!5 ferm[, s5-L agteptim cu speranli certd gi sd-L dorim cu ardentd charitate. Dacd mai socofi, insd, ceva de cercetat incd mai diligent desprc originea picatului (cici eu nu-s de pirerc cd este acum absolut
neccsar'): dac5, totugi, socoti ceva, trebie lSsat pentuu o altd disput52o.

Eu.: Ltn:nez intr-utotul voinla ta sd ldsdm pe altddatd oeea ce m5 va fi miqcat de aici. Cici nu !i-ag putea concede, precum de altfel socoti gi tu, gi faptul cd problema pusd aici este deja indcstul
t:t:rcetatd.

LIBER TERTILIS
ln quo quaeritur unde ille motus eristat quo uoluntai ab incommutabili bono deflectit; an secum inoicem Pugnent Dei praescientia de hominum peccatis, et hominum ipsorum in peccando libertas. Mor ostenditur nequaquam id 'Creatori deputandum quod in creatura ita fieri necesse esi, ut uoLuntate Peccantium /iat; et prorsus de creaturae, quae pecca-to obnoria sit,

CARTEA
"or" miScare, pri,n

A TREIA

care ooin{a se abate de la incomutabilul bine. Luptd-se, oare, tndesine, preEtiin{a lui Dumnezeu despre pdcatele oamenilor Si libertatea de a pdcdtui a oamenilor ingigi, Mai tntdi Si lntdi se aratd cd nu trebuie nicidecum sd-i fie imputat creatorului faptul cd tn creqturd este
prin
'

in

se cerceteazd de unde se ioegte acea

productione ac suppLicio Laudandum esse Deum' -Hinc ad originis uitia perducta disputatione decLaratur qLemadmodum ea haud iniuste in Adae posteros demanent; utque prop\er,haec ipsa immirito peccantes ercusationem obtendant: deinceps uero difficuLtates nonnullae huc pe rtine ntes e noda ntu r.

necesar sd se intdmplu o{o, tndt sd se pdcdtuiascd uoinpd, apoi, cd despre producerea Si supliciul creaturii" care este supusd pdcatului, trebuie ldudat Dumnezeu. De aini, ajunsd dbputa ln oiciile or@inii"

se declard cum nu pe nedrept se propagd ele in

urmapii lui Adam Si cd din cauza lor pdcdtoSii cautd pe nemerit scuzd: mai departe se ldmuresc unele dificultdpi ioite de aici.

I

deflectit [CoI.1269] Unde sit motus ille quo uoluntas incommutabili bono. 1. fl. Quoniam satis mihi manifestum est, inter et ea quidern non minima, numerandam esse lil voluntatem, ex quo etiam fateri oogimur eam divini flatam esse, darique opc.rrtuisse: jam sr opportun '6"irtit t*r, cupio per: te cognoscere unde ille motus exir quo ipsa voluntas avertitur a communl atq incommutabili bono, et ad propria vel [Col' 1270] alie vel infima, atque omnia commutabilia convertihrr bo .4. Quid eni- irpus est hor: scire? B' Quia si ita data ut naturalem habeat istum motrrm, iam necessitate

l, -

De unde sd

fie acea mtfcare, prin care ooinla se abate de la incomutabilul bine.

7. Eu.: Acum, fiindci mi+-ndestul de-nvederat ci libera voin15 trebuie prenumiratd intre bune, qi, desigur, nu inhe cele minime, clc unde mai suntem consEdngi se mirturisim gi cd ea este divin rliruitd, gi cd trebuia si fie dati, doresc, dacd socoli oportun, sd (unosc prin tine, de unde se iveqte acea miqcare, prin care voinla

lnsigi se intoarni de la comunul gi incomutabilul bine qi
rrsta? .Eu.:
rur:castd

se

ruinvertegte spre propriile, sau streinele, sau infimele gi spre toate lrtrnele comutabile. Aug.: La ce-i, de fapt, nevoie sd gtii una ca

F'iindci, daci a fost astfcl dat6, lncAt

sI aibd naturali

miqcare, se convertegte, de-acum, cu nocesitate la a^stea: gi

208

s.

AureliiAw@-Libertertius
i

9t'@-

carteaatreia

209

haer: convertitur; neque ulla culpa deprehendi pote:tl

ubi natura necessitaique lominatur' '4' Placetne tibi i.t" *ntr., an displicet? E' Displicet' '4' Repreheldls E, Utique reprehendo' [Col ,1271) A' "rgo ""*. nJpr"h".,dis igitu; rnimi motum inculpabilern' E" t.r"rrlpubil"- aiimi motum non reprehengg:. t:d nescio

nici nu poate fi descoperit6 nici o culp[, unde domirrd natura qi neoesitatea. Aug.: Placeli tic, oare, aceastd rnigcare sau ip displace? ,Eu.' imi displace. Aug.: O respingi pe ea, prin urmare. Ev.: Bine-nleles c-o resping. Aug.: Respingi, prin urmare, miqcarea inculpabild a spiritului. .Eu.: Miqcarea inculpabild a spiritului n-o resping, dar nu gtiu dacS-i vreo culpd anumel pdrdsind incomutabilul bine, a se converti la cele comutabile. Aug.: Respingi, deci, ceea ce nu qtii..Eu.: Nu md sAcAi cu vorba' am zis, de fapt:

fird nici un fel de dubiu,

lrl.l arUi,.tionem

de re manifesta' A' Vide quid sit quod certi'ssima veritas, quae te coegit tam cito ohlivisci ante dixisti. Si enim natura vel necessitate is paulo motus existit, culpabilis esse nullo pacto potest: tu ve esse culpabilem ita firmissime tenes, ut drrbitationen de hac re tam certa etlam irridendam putaveris' Cu

ergo tibi vel affirmandum, vel certe cum aliqu .lrii'ritatione dicendum visum est, quod perspicu falsum esse ipse convincis? Dixisti enim: Si ita data voluntas libera. ut naturalem habeat istum motum' necessitate ad haec corivertitur; neque ulla cul deprehendi potest, ubi natura necessitasque dominatur
1

Nrillo -odo autem dubitare clebuisti non esse ita dataml quando istum mr:tum culpabilem esse.non dubitas'

indoiala despre un fapt invederat. Aug.: Bag6, numai, bine, de seamd cam cum poate fi atotcert adevSrul care te-a constrAns si ui1i, atAta de iute, ceea ce-ai spus cu pulin mai nainte? Cici, daci aceastS migcare se ivegte fie prin naturS, fie prin necesitate nu poate fi, cu nici un chip, culpabild: hr !ii, ins6, atAt de-atotfern ci este culpabilS, incAt pAnd gi numai indoiala despre un fapt atAt de cert egti gata s-o socoti de luat in derAdere. De ce 9i s-a pimt, prin urmare, fie de afirmat, fie de spus, desigur, cu o anume indoiald, ceea ce egti tu insuli convins ci este vddit fals? Cici ai spus doar: ,,Dacd libera voinli a fost astfel datd, incet s5 aiba nahrral5 aceastd miqcare, se convertegte, de-acum, cru necesjtate la acestea, qi nici nu poate fi descoperitd nici o culp5, unde domin6 natura gi necesitatea". 'lrebuia, vezi bine, s5 nu te-ndoieqti, in rrici un chip, cd n-a fost astfel dati, din moment ce nu te-ndoiegti
rE aceasti migcare este culpabil5. -Eu.: Eu am zis cd insdqi migcarea-i

,,Nu qtiu dac6-i weo culpd anume", astfel, incAt voiam sd se-nleleag5., cd este o culpd. Cici prin aceastd vorb5: gdu", pe care am zis-o, am ]uat absolut intrutotul in derAdere ,,Nu

Ego

ip.,r- motum culpabilern dixi, et,ideo mi Jllrpll""r., ct leprehendendum ess.e dubitare no possum: anlmam vcro q'1".,. "1o ,T:*" :

incommutabili bono ad trommutabilia detratritur' neg esse culpandam, si djus natura talis est, ut eo necessarl
!, moveatur. profect' 2. A. Cuius est iste motus, quem

culpandum es.e "orc"dis? B' ln arrimo eum videt sed cujus sit nescio' ,4, Numquid negas eo mo' animum mc,veri? O. Non nego' A' Negas ergo motu quo movetur lapis, motum esse lapidis? Neque eni iilum dico motum quo enm nos movemus' vel aliqr

tulpabild qi c5 de aceea-mi displace, qi nu pot sta la-ndoiald ci trcbuie respinsi: neg, insi, c6-i de culpabilizat sufletul, care este tArAt, prin aceastd migcare, de la incomutabilul bine spre cele r:omutabile, dacd prin natura lui este astfel, incAt sd fie necesar rniqcat prin asta. 2. Aug.: A cui este aceastd miqcare, care concezi c5-i absolut rlc culpabilizat? Ev.: O vdd pe ea in spirit, dar, a cui sd fie, nu ;rtiu. Aug.: Negi trr, oane, c5, prin aceastd miqcare, migc6 spiritul? Eu.: Nu neg. Aug., Negi, in acest fel, oanc, cE migcarea, prin care sc migcd piatra, este migcarea pietrei? $i nici nu zit:, vezi bine rrcca migcare, prin care noi o miqc6m pe ea, sau este miqcatd prin

270

S.

AuretiiAlsustiniDe@gS-"*t!lS

Liber tertius

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

211

weo anume forld striin5, precum cAnd este aruncat[ spre cer, ci aocea anume, prin care, cu prcipria-i forld a greutdlii, se-ndreaptS qi cade pe p6mAnt. -Eu.: Nu neg, in ce md priveqte, cd miqcarea
;rrur care, a$a cum zicr, se-nclin6 gi tinde-nspre-n-jos, este miqicarea in acest chip are pAni gi suflctul acea migcare, este, cu siguran!5, chiar qi ea insigi naturalS: ,si nici nu poate fi, prin insuqi faptul c[ se miqci natur'al, pe drept vituperat, intmcAt, chiar dacd se miqci spre pierzare. estc, totugi, silit de necesitatea naturii sale. Pe de alti parte, intrucAt nu ne indoim od aceastd rnigcare este culpabild, trebuie, in absolut orice rnod, negat cd ea este naturali, gi, de aceea, nu este smilari acelei miqciri prin care se rniqcd natural piatra. Aug.: Fdutt-am noi, oare, ceva prin cele doud dispute de mai sus? Eu.: Ficut-am, desigrr. Aug.: Cred ci-1i amrntegti, prin uIrnare, c5, in prima disputd., s-a

pietrei, dar este natural6. Dac6, insd,

est negandum est esse naturaleml et ideo non lapis' 1' .i.iiti. illi motui quo naturaliter movetur duabus aliqui<l superioribus E;i;"."" Jisputatio.tibus? E. Egimus sane'.'4' Cred.o ergo prima disputatione satrs essq' -"-irri.." te, in .L fi"'i mentem-servam tibidiltll,'; nulla ""-f"t,"-, voluntate (supra, lib' 1, cap.' 11' n' 27) p.oprit .ri.l possl nam neque a superlore. neque ab aequali eam neque al ad hoc dedecus cogi, quia iniustum est; inferiore, quia non potest' Restat igitur ut elus proprius iste motus, quo fruendi voluntatem creaturam a Clreatore convertit' qui motus si cul tibi vi deputatur (unde qui dubitat, irrisione dignus in eot est), non est utiqul naturalis, sed voluntarius; lapis fertur similis est illi motui quo deorsum versus quod sicut iste propnus est lapidis, sic .ille :-"11: u"r'r-t.-"n in eo dissimilis, quod in potestate habet lapis [Col. 1,272) cohlhere -motum. quo lertu inferius; animus vero dum non vult, non ita.movetul ,i .rp"riorlbus desertis inferiora deligat; et ideo lapi naturalis est ille motus, animo vero iste voluntarit Hinc est quod lapidem si quis dicat peccare' qu p."a"r" suo tendit in infima,.non dicam ipso lafl '.,oli.lior', sed profecto demens iudicatur: animum vgt peccati arguimus, cum eum convincimus suPerioribt 'desertis ui fr.r"rrdr- inferiora praeponere' Propter' quid opus est quaerere unde iste motus existat' q

dovedit indeajuns cumcd mintea nu devine, prin absolut nici un fapt, serva libidoului, decAt numai qi numai prin propria-i voin1d (supra, Lib.1, cap.11 , n.21.): intrucAt ea nu poate fi nici de cdtre superior, nici de cdtre egal constrAnsi la aceastd rugine, fiindcd cste injust; nici de cltre inferior, fiindcS n-o poate. RimAne, agadar, cd-i este proprie aceasti migcare prin care-gi converteqte, de la Creator inspre creaturd, voinla de a se-nfrupta bucurAndu-se: care rnigcare, daci-i socotiti culpi (de unde, cine se-ndoieqte, !i s-a pdrut demn de delAdere)) nu este, vezi bine, natural[, ci voluntarS, ;ii-i este similard acelei migcdri prin care piatra se-ndreaptd pe sine in jos, prin faptul c5, precum aceea-i este pr,rprie pietrei, aga irceasta-i este proprie spiritului: pe de alti parte, disimilarl, tohrqi, prin faptul cd piatra nu are in potestate sd opreascd migcarea prirr care se indreaptd tot mai jos; spiritul, ins[, cAt timp nu wea, nu se miqcd astfel, incAt, pdrisrnd superioarele, si aleagd inferioarele; qi, de aceea, pietrei ii este natural5 acea migcare, spiritului, 1ns5, aceasta, voluntar6. Aqa se {ace cd, dac6 neqtine s-ar incumeta sd spund cumcd piatra pdcdtuiegte, pentru cd tinde prin ponderea sa spre cele cAt mai de-njos, n-ag zice cd-i mai prost rJecAt insS.qi piatra, ci cd se prejudecd un dement absolut: spiritul, irrs6, il acuzd, intr-adevdr, de p6cat, cAnd ne convingcm cd el, pir6sinduJe pe cele superioare, le prepune, spre a se bucura, pe rrole inferioare. De aceea, ce nev,rie nrai e a ciuta de unde se ivegte

212

S.

Aurelii Augustini De libero

arbitrio----._

Liber tertius

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

213

voluntas avertitur ab incommutabili bono ad commutabile bonum, cum eum nonnisi animi' et'' voluntarium, et ob hoc culpabilem esse fateamurl' omnisque de hac re disciplina utilis ad id valeat,l ut eo motu improbato atque cohibito, voluntaterrl nostram ad fruendum sempiterng bono, a lap
temporalium convertamus? 3. E, Video, et quodammodo tango, et teneo vera esse quae dicis: non enim quidquam-tam firme atque intiml sentio, quam me habere voluntatem, eaqud me moveri ad aliquid fruendum; quid autem mer dicam, prorsus non rnvenio, si voluntas qua volo nolo .rort est mea: quapropter cui tribuendum est, si quid per illam maleit"io, ,ri.i mihi? Cum enim.bonus D"r.-me fecerit, nec bene aliquid faciam nisi pe voluntatem, ad hoc potius datam esse a bono De satis apparet. Motus autem quo huc aut illuc volunti r"rtit r, nisi esset voluntarius, atque in nostra posih "on potestate, neque laudandus cum ad superiora, nequ
Lulpandus homo esset cum ad inferiora detorquet qual

aceastd rniqcare, prin care voinla se tntoarnd de la irrcomutabilul bine spre binele comutabil, din moment ce mdrrurisim cd ea nu-i decAt numai gi numai a spiritului, gi-i voluntard, gi, prin aceasta) - i culpabild, gi intreagd invdtdtura util6 despre acest fapt la atAta-i

in stare ca, dezaprobAnd

acea miqcare gi infr6nAnd-o, sd ne irrturnim voinla noastrd de la prdbuqirea temporalelor, spre a se-mbucura dintru binele sempiternl. 3. Eu.: Vid qi, intr-un mod anume, ating, qi qin ci-s adevirate cele ce zict: cdci nu simt nirnic atAt de ferm gi de intim precum ci eu am voinla ,si cd prin ea md migc spre a md-mbucura de ceva;

intr-un cuvAnt, nu gSsesc ce ag putea nurni, in<;altea, al mcu, dacE voinla, prin care weau qi nu lr'eau? nu este a mea: dreptaceea, c.rri, dacd nu numai qi numai mie, trebuie si-i fie atribuit tot ceea ce fac riu prin ea? Cum, intr-adevdr, bunul Dumnezeu m-a fdcrlt pe mine, gi nici nu pot face nimic bine decAt numai prin voinlE, apare-ndeajuns de clar cd pentru asta a fost ea, mai degrabd, dati de cd.tre bunul Dumnezet. Migcarea, ins6, prin care vointa se

quemdam cardinem voluntatrs; neque omnl adipir -.on".,dr. esset ut istis neglectis aeterna vellet aur Hoc
atque ut male nollet vivere, velleJ autem bene' non essc hominem, quisquis existimat,

-on"odrm

fi voluntari qi pus5-n potestatea noastri, n-ar trebui nici lSudat, nici culpabilizat omul, cAnd igi invArte o anume cvasicardini a voinlei spre cele superioare sau spre cele inferioare, nici n-ar mai trebui absolut deloc sf6tuit ca, pdrisindu-le pe astea? sd voiascd a le dobAndi pe cele eterne qi si nu voiascd sd tr[iascd rd,u, ci sd voiasc6, bine. Oricine socoate, ins5, cE omul nu trebuie sfdhrit asta, trebuie exterrninat din rAndul
converteqte ici gi colo, dacd n-ar oamenilor'.

hominum numero exterminandus est'

ll. -

Dei praescientia quomodo liberam uoluntatem peccant non aufero.t, quaesti.o plurimo's torquens' 4. Quae oum ita sint, ineffabiliter me mov qr.r*odo fieri possit ut et Dcus praescius sit omnir frtrro**, et nos nulla neccssitate peccemus' Quisqu enim dixerit aljter cvenirc posse aliquid quam Deus

lI. -

PreStiinla lui Dumnezeu tn ce mod nu le tnld.turd, ea,
pdcdtoSilor libera uoinld, chestiune ce pe mulpi

ti

chinuie.

4. Care, rum sunt astfel, mi migcd inefabil in ce mod anume-i ru putinli de a se face gi ca Dumnezeu sd fie pregtiutorul hrhrror celor r,-iitoare, qi noi sd pdcdtuim fdrd nici un fel de necesitate. Cidci, oricine va fi zis cd se poate-ntAmpla altfel decAt a pregtiut<t
irrtAi Dumnezeu, se opintegte cu atotnesdbuitd impietate sd darme pregtiinla lui Dumnezeu. Dreptaceea, daci Dumnezeu a pregtiut rE primul om avea sd p5cdtuiascd, conceadS-mi-o <:E, este necesar oricine-I- mfuturiseqte, impreund cu mine, pe Dumnezeu pregtiutor :rl tuhrror celor viitoare, dacd este, agadar, astfcl, nu zic: ,,Mai bine

praescivit, praescientiam Dei destrucre Insanlssl impietate mnlitur. Quapropter, si praescivit D peccaturum essc prlmum hominem, quod necesse concedat rnihi quisquis mecltm omnium flrtur'()ru praescium fatetui l)cum; si ergo ita est, non dico nr

214

S. Aurelii Aulustini De !@*y,*tt

-

Liber tertius

s_y_.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

215

-eum faceret, bonum enim fe<;it, nec obesse quidquarrr Deo
posset Peccatu

ceva

quo faciendo

etiam in

Pu

misericordiam:

hoc dico, quoniam peccaturum esrse praesclvelat, necesse erat id fieri, quod futurum esse praescrebat I)eus. Quomodo est igitur voluntas libera ubi tam inevitabilis apparet necessitas? 5. /. Pulsasti vehementer: misericordia Dei adsit, [Col. 1273] aperiatque pulsantibus' Verumtamen maximam partem hominum ista quaestione torquer'i non ob aliud crediderim, nisi quia non pie quaerunt, velocioresque sunt ad excusationem, quam ad confessionem peccatorum suorum' Alii enim nullam
divinam providentiam praeesse rebus humanis libenter

rrul ficea pe el", c6cj l-a fdcut bun, qi nici nu i-ar putea dduna cu lui Dumnezeu pdcatul aceluia pe care l-a fdcut EI Insuqi br.rn: ba, dimpotrivd, intru care-gi ar6tase, f6cAndu-I, bundtatea Sa, gi-a aritat, iarigi, pedepsinduJ, justilia qi, liberAndu-I, misericodia; nu zic, prin urmare: ,,Mai bine nul ficea pe el", ci-o zic numai c5, fiindcd pregtiuse cd are sd pdcituiasci, era necesar si se-ntAmple ceea ce Dumnezeu pregtia cd va s6 fie. in ce mod cste, prin urmare) liberd vointa, unde apare atAt de incvitabild
necesitatea?

5. Aug.: Vehement ai bdtut: fie de fatd misericordia lui
I)umnezeu gi deschid6-le, ea, celor care bat. Tohrqi, mai inclin sd cred cea mai mare parte a oamenilor torturatd de aceasti chestiune, nu de alta, decAt numai frindc6 ilt cerc,eteaz5 pios gi-s mai grabnici intr'rr scuza decAt intru confesiunea picatelor lor-uqi. Llnii opineazd, incaltea, cu pl6cere, cumcd nici o providen!5 divini nu guverneazi condilia umand, qi, in timp ce-qi incredrnteazd. irnprejurSrilor forhrite, gi spiritele, qi trupurile lor, se lasd cu toflrl iu seama libidourilor sd-i doboare gi s5-i sfAqie qi, negatori ai judecSflor divine, ingelStori ai celor umane. socot ci pe cei de r:dtre cane sunt acuzali ei ii resping sub patrociniul so4ii, pe care s-au obiqnuit s-o plhsmuiascd gi s-o picteze, totugi, oarbd, incAt sau recunosc cd sunt mai truni decAt cea de cdtrc care se socot tlomnili. sau cd chiar qi ei gi simt. Ei zic astea,'u aceeaqi cc,'itate. $i, de fapt, nici nu se concede deloc absuld cd, in asemenea cdderi, oi Ie fac pe toate, cdnd cad, fdcAndu-le. Dar', impotriva acestei opinii, pL'ne de-o eroare atotprostcascd gi atotdementS, s-a discutat, rJupd r;um socot, indestul, in a doua noastrd convorbire. Al1ii, ins5, cu toate cE nu indrdznesc sd nege cd Providenla lui l)umnezeu prezideazd vielii umane, maivoiesc. totuqi, plintr-o rrelegiuitS e oare, s-o creadd pc ea fic infirmd, fie injustd, fie rca, decAt sd-qi mirturiseascS, printro suplicantd pietate, pdcatele lorugi. Care, cu to1ii, dacd s-ar l5sa sd li se ldmureasci limpede, incAt, cum cugetd despre atotbunul, gi atotjustul, qi atotputernicul, sd creadd cd bundtatea, gi jrrstilia" gi puterea lui Dumnezeu sunt infinit mai mari gi superioale fa{d a h,rt ce con(,ep ei prin cugetare, si. considelAndu-se pe sine inqigi, sd in{eleagd cd ei datoreazd rrrulhrmili lui Dumnczeu. chial dacd lil ar fi voit ca ci sd fie ceva

opinantur', dumque fortuitis committunt casibus et animos et corpora sua, tradunt se feriendos et dilaniandos libidinibuq, divina judicia negantes, humana fallentes, eos a quibus accusantur, fortunae patrocinio propulsar@ se putant; quam tamen caecam effingere ac pingere consuevel'unt, ut aut meliores ea sint a qua se regl
arbitlanh-rr, aut se quoque cum eadeln caecitate et senh ista fateantur et dicere. Nec enim talibus absurde etia conceditur casibus eos agere omnia, quando agend

'

cadunt. Sed adversus hanc opinionem plcnam stultissimi ac dementissirni erroris, satis, ut arbitror, secunda serrnoncinatione dissertum est. Alii vero quanquam non audeant praesidere lrumanae vitae providentiam Dei malunt tamen eam vel infirmam, vel injustam, vel n nefario errore credere, ![ua]n sua peccata pietate suppli< con{iteri. Qui omnes si persuaderi sibi paterenhrr, ut de optimo et justissimo et potentissimo cogitant, bonitatem

et iustitiam et potentiarn Dei longe

majolem

superioremque esse credelent, quam quidqurd cogitationri <:,rnr'ipiunt: consideratttesque semctipst's. gtatias Dco se debere intelligerent. etiamsi aliquid inferiu.s eos voluissed

276

S.

Aurelii Augustini De libero arbitrio

Liber

esse quam sunt, omnibusque ossibus

et medulli

Sj

1!!4!y4!E-!*-r@!"1

arbitru

Cartea

a treia

217

conscientiae srrae clarnarent: Egct diri, Domtne, mt me| cura onimam mectm, quia peccaui tibi (Psal. X 5): ita certrs itineribus divinae rnisericordiae in sapr

inf'crior a ceea ce sunt) qi sd strige dintru toate oasele gi miduva
tngrijeSte

ducerentur, ut neque inventis rebus inflati, neque inventis turbulenti, et cognoscendo instructrores
ad videndum, et ad quaerendum ignorAndo mitiores. vero cui iam hoc persuasum esse non dubito, vide

:aqaarfi
nnentati de cele ,redes",rp"r.ite,

ici imflati
gi,

facile d'e tam magna quaestione respondeam, cum mi prior interroganti pauca responderis. inss,de-a-mif

e a vedea, qi, ignorAnd, mai !i_ag putea rispunde despre intr_adev5r, nu md indoiesc

irsspuns,-,",ir3,I'olilffili::,:f.,"rTri;,:-*,
ribera

lll. -

Dei praescientia non eJficit ut non libera oolun

Peccemus.

6. Certe enim hoc te movet, et hoc mrra quomodo non sint contraria et repugnantia, ut Deus praescius sit omnium futurorum, et nos n necessitate, sed voluntate peccemus. Si en praescius est Deus, inquis, peocaturum esse homin necesse est ut peccet: si autem necesse est, non ergo t in peccando voluntatis arbitrium, sed poti inevitabilis et fixa necessitas. Qua ratiocinatione h videlicet ne confioiatur times, ut aut Deus fu omnium praescius impic negetur, aut si hoc negare possumus, fateamur non voluntate, sed necessi peccari: an aliquid aliud te movet? B. Nihil interi
aliud. ,4. Res ergo universas quarum Deus est praesci non voluntate sed necessitate fieri putas. E, Omnii ita puto. l1ol. 07!,4. Expergiscere tandem, tc ipsum paululum intuere, et dic mihi, si potes, sis habiturus cras voluntatem, utrum peccandi, an tei faciendi. E Nescio. ,4. Quid? Deum itidem nescire t putasT B. Nullo modo id putaverim. .zl. Si e

lll' - Prestiinra lui Dumnezeu nu face sd nu pdcdtuim pin uointd.

cumva, altceva anume?.8u.: Deocama"ta, ,al" oti". Aug..: Socoli, aqadar, ci lucr.urilc, in totalitatea lor, .l preqtiutor este Dumnezeu, der.in nu prin voin{d, ";;.;r. ci prin ,""".iirt". ,Eu.: Absolut aqa cred. Aug.: Dezm<uleqte_te, in sfArqit, gi scurteazd._tc
, spune-mi pe car.e voin{A anume de a pdcdtui sau pe cea de a !i ci, tot la fel, nici Dumnezeu

sau te migcd,

ce]or viitoare, sau, daci nu p,it"- nega asta, sd nu cumva sd mdrturisim cd se pdcituiegte nr prin v-oin1d, ci prirr ."""rii"*,

sd pdcituiascd: dacd este, insd, necesar, nu este, prrn urmarc, in actul pdcituirii, arbitml vointei, ci, mai degrabd, inevitabila qi neclintita .r""".it.t". Din care rationament te temi sd nu cumva sd rczulte firegte una .a asta, incAt sau si fie impiu negat Dumnezeu pregtiuto, .lLtr.o.

6. CEci, cu sigur.antd, asta te migcd qi de asta te miri: in ce mod anume nu sunt contrarii qi repugnante gi cd Durnnezeu este pregtiutorul tuturor. celor viitoare, q"i qi noi pdcitui_ nece.sitate, ci prin voinfd. Dacd Dum,ezlu "" p.;" este preqtiutor, zici, ci. omul ar.e sd pdcituiascd. este, _nt.adevdr, nccesar

voluntatem tuam crastinam novit, et omni hominum, sive qui sunt, sive qui futuri sunt, fu

voi fi crezut una ca asta. Aug.: inta ta dc mAine gi prevede qi
ale r;et.r ce au sE fie, prevcclc, r:u j,rstii gi impiii. .E'u.: Dcsigur, dacd_L nlrmcs. pc Dumnezcu preqtiutorul lucr'drilrr mere, cu rnult mai irxrr.edinlat voi fi zis

praevidet voluntates, multo magis praevidet quid' lustis impiisque facturus sit. B. Prorsus sl meo operum praescium Deum di<;o, multo fidentius

.:lt:l'i:,tf"i,:':: ::JH'i"l;

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

219

218

S.

Aurelii Augustini De-!!-np

qbit'ig

Liber tertius
'

dixerim praescire c)pera sua, et quid sit facturus certissime praevidere. ,4" Nonne igitur caves ne tibi ' dicatur, etiam ipsum quaecumque facturus est, non voluntate sed necessitate facturum, si omnia quorum
'

srrnt sempiterna. A. Nihil ergo

in sua creatura operatur statuit ;-uemadmodum feratur ordo Deus. E, l.- ,"-"1 ejus universitatis quam condidit; neque enim aliqrrid .rt',r" .roolrr',tate administrat. '4' Numquid neminem beatum facit? E. Facit vero. '4' Tunc utique facit' quando ille fit. E. Ita est. ,4. Si igitur, verbi gratia, post beatus futurus es, post annum te beatum "r.rr* est. E. Etiam. A. lam ergo praescit hodie quod facturus post annum facturus est. B. Sempel hoc praesciviti .rr." qroqre hoc eum praescire consentio, si est ita

c5, dacd toate, cdrora Dumnezeu le este preqtiutor, devin prin necesitate, nu prin voinfS, p6nd gi El insugi va face tot ce are de gAnd sd fac6 nu prin voin{i, ci prin necesitate? .Eu.: Eu, cAnd ziceam cd absolut toate, pe care Dumnezeu le-a pregtiut viitoare, tlevin prin necesitate, le aveam in vedere pe singure acelea care devin intru crcatura Lui, nu, ins6, pe cele intrrr El Insuqi; ele, intr-adevir, nu devin, ci sunt sempiterne. Aug.: Dumnezeu nu lucreazi, prin urrnare, nimic intrr creatura sa. Eu.: A statornicit, deja, o datd in ce mod sd se desf5qoare ordinea universalitdgii, pe care a zidit-o, qi nici nu ocArmuieqte, intr-adevir, nimic printr-o noud voin!5.. Aug.: Nu face, oare, pe nimeni fericit? Eu.: Face, desigrrr. Aug.: Lt.tnci chiar face, din moment ce acela este fdcut. Eu.: Aga-i. Aug.: CE veni, prin urmare) vorba, dacd, peste un an, tu ai sd fii fericit, peste un an are sd te fac5 fericit. -Eu.:Da. Aug.: Iil pregtie, aqadar, inci de astdzi, ce va sd facd peste un an. .Eu.: Pururea a pregtiuto; gi consimt c5, dacd ala va sd fie, acum chiar o preqtic intocmai.
7. Aug.: Spune, te rog, tu nu egti, oare, creatura Lui, sau fericirea ta nu va fi, ea, oare, fS.cutd lntru tine? Du.: Ba qi creatura

cd El pregtie lucririle Sale qi cd prevede atotceft ce are de gAnd si faci.. Aug.: $i nu te temi, pnn urmare? sd nu cumva s6. fi se spund

futurum.

r

7. A. Dic, quaeso, num tu creatura ejus non es, aut tua beatitudo n<tn in te fiet? Ll. lmo et creatura elus surq et in me fiet quod beatus ero. A' Non ergo voluntate sec

necessitate

Voluntas illius mihi est necessitas' '4' Tu itaque beatus eris. E'. Mihi si esset potestas ut essem beatus, iar plofecto essem: volo cnim edam nunc, et non sum' c[ sed ille me beaturn facit' A' Optime de te veri .or, "g,r, Non enim posses aliud sentire esse In potesti clamat. nostra, nisi qrod cum volumus facimus' Quapropter ml tam in nostra p()testate, quam ipsa voluntas est' lla eni prorsus nullo intervallo, rnox ut volumus praesto est' 11 ideo recte possumus dicele, Non voluntate senescimu! sed nccessitate; aut, non voluntate morimur, sed necessitat( et si quid aliud hujusmodi: non voluntate 6u1sn1 vrllurnq! qri, u"l delims audeat dicere? Quamobrem, quamvi fr]TtT: non ex eo tamql fraest:iat Dcus nostras voluntates
r

in te fiet beatitudo tua Deo faciente'

E

[,ui sunt, 9i qi intru mine va fi fdcut cd voi fi feicit. Aug.: Nu prin voinli, ci prin necesitate va deveni intru tine fericirea ta, l)umnezeu, prin urmale, f6cAnd-o. .Eu.: Vointa Lui mi-e mie necesitate. Aug.: "I\t vei fi, aqadar, fericit impotriva voinlei tale. Eu.: Daci aq avea eu potestatea sE fiu fericit, aq fi, cu siguran!5, deja; voiesc, ins5., chiar acum, gi nu sunt) intrucAt nu eu, ci El md thce pe mine fericit. Aug.: Perfect strig5 dintru tine adevdrul. CAci n-ai putea gti ci este o alta intrr potestatea noastrS, decAt numai ci faccm de-ndat[ ce voim. Dreptaceea, nimic nu-i atAt de-n
potestatea noastrd, precum este vointa insagi. Ea ne st6, -ntr-adeyir,

lird absolut nici o-ntArziere, la-ndemAn6, de-ndatd ce voim2. $i, rle accea, putem pe drept zice: ,,Nu prin voinld imb6trAnim, ci prin necesitate"l sau: ,,Nu prin voinld murim, ci prin necesitate", i;i orice alta de accst fel, insd: ,,Nu prin voinld voim". cine, fie el gi un delirant, are cuteza s-o zicd? latd de ce" degi Dumnezeu preqtie vointele noastre viitoale, nu rezult6, totuqi, din asta, ci nu prin

c,rnficitul ut non voluntate aliquid velimus' Nam et

220

S.

4-:tii4yg"tti"i29,l'b*9

"'bit'i'--

Liber tertius

Sf. Aureliu

Augustin, Liberul

arbrtru

Cartea

a

treia

22\

teipso.beatum fieri' ita beatitudine quod dixistr, non abs cum futunrs ;;.;; q"".i ho" "go.t'"sav:rim: sed dico' volentem fuhrn-rm' Cum non te tnvrtu#, sed
es beatus, igitur praest'ius Deus sit futurae.

voin!6 voirn noi cevas' De faPt, qi anume, cb nu eqti ficut fericit de
Q1

zrc

aliter aliquid fieri ex eo LUB nulla praescientia est; non tamen iil"l. izzsf quod absurdissimum est et longe a ventate t;;;,-i; Sicut autem te volentem beatum futurum' esse coeperis beatus' non beatitudinis, cum ;;il;;;* pr."."i"nti' d"i, qt,a" iodieque de tua futura ;t il; culpabilis' si qua beatitudine certa est: ti" "tit* voluntas non erit' cJuoniam in te futura est, non proptexea 1o1.""t* Deus eam futuram esse Praescrvrt' caecitate dicatur' 8. Attende enim, quaeso' quanta quonlam Si praescivit Deus futuram voluntatem.(rl€ffir quam.praescivit' necesse est ut ilii;i;;;potest fieri non ;;li*-;""d ille praescivit: si autem necesse est'est' o id me velle fatendum ."d ;;;il;;1", tgrt.,"-! """"t'itate ['o*oao .ergo non p:T.":t]* stultitiam ,t erlt' quami il"rl q""- pr"aescivit-Deus, si voluntas non illud a.eque Omitto voluntatem futuram rtle praesciverit? dixi eumdem hominerri ;;;.;;;.;,", quod ptio ""t" necessitate-sT.p::1,1" qui il; N;r" l.t 'iltt velim'enim necesse est ut velit' Si auferre nititur voluntatem' undevoletcumvo]unta^rnonerit?Quodsinonhoc.modo velit' ipsarri est ut -,^li+ i^oavrl ai-*".i,, sed dixerit se) qula necesse ex eo quo{ .,nlrlntaterfl in ootestate non habere; occulTehlr eatus ful s, si Pot' e dixisti' ego subjeci de te clamasse veritatem: llT:#--il] nor .'tt potestatem' nisi dum nobis :i"#],",ffi*

I Possrt quam

riciri, 9i nici nu poate fi ficut nimic t*i.ri".i nu mai existd nici un fel de din a^sta' ccea ,,resriintd. nu suntem, totuqi, constrdnqi sd inlclegem cu torul strhin de adevdr' cd nu tu' vortorur'

si {i

:; ;;i;

atotabsurd Ei

8. Asculti numal, te rog' ,,Dacd Dumnezeu a Preq deoarece nimic nu Poate ceea ce El a Preqtiut; dac[ este' c[ eu voiesc, de-acum, asta, n O, prostie

'

flcut alta, decAt a Pregtiut D aceea) Pe care El o va fi aceea) egal de monstruoas zis cI o zicc acelaqi om:
ccre. PresuPunAnd neccsitate
Cdci, daci este necesar sE vo exista voinla? Ceea ce, dac6 nu

fird

Perechcl

In

ce

.--^ a-^x-: i-

il:..u,; ;;il;;.; J'm autem'*"*,":; :l:Y:T,',i:: ffi; ffirt, ,,,r. rtiqo" volumus' Quod si ti"d ":l",1trT; velimus' adest utique volu
ut dum volumus nr;n ".f"",iU"., ;;i;;". nisi esset in
nisi nec aliud quidquam est in potestate' i5it,r nostra nec vrrlunta^s .dest' Volunta^s in pot' nostra potestat"e' Porro' quia est
r

222

S. Aurelii Augustini De libero arbitrio

Liber tertiw

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

223

libera est nobis. Non enim est nobis liberum, quod in potestate non habemus, aut potest non esse quod habemus. lta fit ut et Deum non negemus esse

noastr5. Apoi, pentru faptul ci este tn potestate, ne este noud Iiberi. Cdci nu avem in mod liber ceea ce nu avem in potestate, gi nici nu se poate sd nu existe ceea ce avem. Aqa se face ci nici nu negim cb Dumnezeu este pregtiutorul tuturor celor viitoare, nici
cd noi voim, tofuqi, ceea ce voim. Cum, intr-adevir, este pregtiutorul

voinlei noastre? insSgi aceea va fi, cdreia-i este pregtiutor, Voinfa va exista, aqadar, prin faptul cd existd preqtiutorul voinlei. $i nici nu va fi puhrt fi voinfd, dacd nu va fi in potestate. Este, deoi, gi preqtiutor al potestdlii. Prin pregtiinla Lui nu ni se rdpegte, prin urrnare, potestatea, care, de aceea imi va fi mie, mai certd, absolut intrutotul la-ndemAn5, fiindcn Aoela, a cimi preqtiinld nu se tnqald, a preqtiut-o cd are s6-rni stea mie intrutotul la-ndemAnd.,Eu.: Iatd c5.
nu mai neg de-acum, cd aqa este necesar sd se facd totul ce a preqtiut Dumnezeu, nici cd el prcqtie pdcatele noastre astfel, incAt sd ne r6mAn6, totugi, noud vointa liberd qi pusd intru potestatea noa^str6.
i

in nostra

Posrta Potestate.

lY. - Deus praenoscens non cogit ad peccandum, atque ddeo peccata juste punit.

lY.

-

Dumnezeu, precunoscdnd, nu c,onstrdnge la a pdcdtui, de aceea, pedepseSte pe drept pdcatele.

Si,

prima ,o.irt disputatio peregerit, negabis -null cogente, aut superlore, aut inferiore, aut aequali, ea nos voluntate peccare? E. Nihil horum pror audeo negare: sed tamen, fateor, nondum vide quomodo .ibi .,or-, adversentur haec duo, praescienti Dei de peccatis [Col. 1276] nostris, et nostrum i peccando liberum arbitrium. Nam et iustum Deur
necesse est fateamur, et praescium. Sed scire vellem q

9. ,4. Quid ergo te movet? an forte oblitus qui

9. Aug., Ce te nelinigtegte, prin urmarej sau, poate, uituc cc c5, neconstrAngAndu-ne nimcni, nici superior, nici inferior, nici egal, noi p6cdtuim doar prin aceastd voin!5 .Eu.: Nu-ndrSznesc si neg absolut nimic din astea: dar mSrturisesc, totugi, cd nu v5'd inci in

va fimplinit prima noastr6 disputS, vei nega

cc mod nu se-ncontreazS-ndesinc acestea doud, prestiinta lui l)urnnezeu despre pdcatele noastre gi liberul nostru arbitru intru a pdcdtui. Cici cstc necesar sd-L mirturisim pe Dumnezeu, gi
just, gi preqtiutor. Ag wea, ins5, sd gtiu pnn ce justigie pedepsegte picatele, care este necesar sd fie ficutc; sau in cc mod nu este r)ccesal' sE fie ficute cele pe can'c le-a pregtrut ci au sE fie; sau in r:c mod nu Creatorului ii trebuie atribuit tot ceea ce este necesar sd iie fdcut intru creatur'a lui.
10. Aug.: De unde f se pare lie ci liberul nostru arbitru este ?rnpotliva pregtiinlei lui Durnnezeu, prin faptul ci este plegtiin{d, srru prin faptul cd este pregtiinla lui Dumnezeu? Eu.: Mai degrabS,

lustitia puniat peccata quae necesse est fieri; a quomodo non sit neoesse fieri quae Jutura ess fraescivit; aut quomodo non Creatori deputandur est, quidquid in ejus creatura fieri necesse cst' 10. ,4. Unde tibi videtur adversurn esse liberu arbitrium nostrum praesiientiae Dei? qui praescientia est, an qula Dei praescientia est? I Quia Dei'potius. ,4, Quid ergo? si tu praesci pecoaturum esse aliquem, non esset necesse peccaret? [i, lmct necesse esset ut peccaret: non en

lrrin faptrrl cd este a lui l)umnezat. Aug.: Cr:m adi<;5: dacd ttr ai lrrcgti cE neqtine are de gAnd sd picdtuiasc6, nu ar fi necesar si lrrir;ituiascS? Eu,: Ba. dimpotrivS, ar fi necesar sd p[c6tuiasc6,

)r4
Lr!7!

_

S. Aurelii Auguslini De libero arbitrio _-_:---v-

Liber tertlrc

Sf,

Aureliu Awustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

225

proprla peccandum cogens, praevidet tamen eos qur voluntate Peccabunt'

omnium quac praescit, ipse auctor ost' Vuorum ;;;; ,ror, "st -ulru auc'tor, justus est ultor" Hfnc, intellige qua iustitia Deus pcccata puniat" "rg,, i"* novit'futura, non facit: nam si proPtoroa, qr'io qro" a1-.-,-r,rr, .ltb"t rctribuere . '-9Y'a debet' praeviclet Pcccatulos, 'turos , 'r--. ,..^ rctrlDucl'c,

praemla

nihilominus Praevide

ct

ad'l

fr""t.i""riam ejus.Perti ut ?uturorum, ct ad justitlam,

qlllat peccaruIIr)'ll:l:, rmpune voluritatc t:ommittitur, ita judicio eius fiat, sicut praesc:icntia non cogitur fieri'
I

Y.

-

obnoria Deus cie areaturae etiam quae peccat miseriaeque
esl

productione

Laudandus'

v, - Dumnezeu trebuie ldudaL chiar si pentrtl producerea creo.turii care pd.cd,LuieSle Si este etpusti ne.fericirii'
12. Acum, despre aceeq pe care ai pus-o in al tleilea rAnd' in <rc mocl anume nu (Jreattrn-rlui trcbuie si i se impute tot ce este

(

12. lam illud quod tertio loco posuisti' gu'rmodol <'r'oaturdl non (lreatori deputanclum sit quidq'ltl i'' eius

226

---

S. Aurelii

AwustinlQgtiU:tgg@llY

Liber tertius

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a

trela

227

fieri nec;esse est; rcgula illa meminisse nos convenit,

affi
ere

necesar si fie ficut intru creatura Sa; nc va invbta, rrgor, acca normd a pietSlii cAt de mult se cnvine sd nc amintinr c5 dator'5m

Creatori nostro.

Cujus

tas

Quapropter non te iam moveat, quod vituperantur" .ri-t" peccatrices, ut dicas in corde tuo melius fuisse' si non eisent. In sui enim comparatione vituperantur" dum cogitatur quales essent, si peccare noluissent' lnstitutor tamen earum Deus praeclarissime pro' humana facultate laudandr.rs est, non solum quoniam peccautes eas juste ordinat, sed etiam quia talesinslitult,, peccatis sordidatae, nullo modo lucis ot "tiurn dignitate superentur'7 de qua tarncn Ju c,rrporalis

laudatur.
Illud qu()que moneo caveas, ne forte non dit quidem melius fuisse ut non essent, .'sed dicas alir fieri eas debuisse. Quidquid enim tibi vera ratron
13.

I

melius occurrcrit" scias fecisse Deum tanquam bo

omnium conditorem. Non est autem vel'a rattt), se invida infirmitas, c,um aliquid melius facienclum fui cogitaveris, jam nihil aliud infcritrs velle fieri' tanquar -perspec,to c,oolo, nolles terram factam csse: iniqu si u*ri.o. Recte enim reprehenderes, si praetcrmi coelo tcrram factam viclercs, quoniam diceros ita ea fieri debuisse, sittuti posses cogitale coelum' Oun.r orp
etiam.illudl,bd c;trjus speciem volebas terram pclducer factum'esse perspit:eres, non autem hrlc tcrram, I coelum loo"orit credo qtrod re meliorc non fraudat

ut infcrior quoqlle aliqua fierct et tcrra

ess

nequaquam invidere dcbeles' ln qua terra rursl

sccundum partes ejus tanta t:st varietas, ut rrihil qut ad terrae plrtinct specicm trogitanti occurrat, qt-rod

mullumililor Creatorului nostru. A Cirui abso]ut nemirginitd bunitate ar fi atotdrcpt l5udat6, chiar daci ne-ar fi zidit pe noi pe vreo oarecarc treaptd inferioard a creaturii. OricAt de putred de pdcate sd fi fost. intr-adcvir, sufletul nostru, el este rnai sublim, totugi, gi mai bun decAt dacd ar" fi prefSout fie gi in lurnina aceasta vizibild. lar desple enrinenta Iumirrii vozi, dcsiprr, cAt de mult il laudd pe l)umnezeu sufletolc, clrirt qi cele dcdate simlurilor corpului. Dreptaceea, s[ nu te mai miqte ci sunt vituperate sufletele pecatlice, incAt sE zici, intnr inima ta. cd ar fi fost mai bine dac6 ele n-at cxista. (l5r;i sunt vituperate intru oompararea tndesinc insele, cAnd se cuget[ de cel fel al fi, daci n-ar fi voit sd picdtuiascS. lnstitutorul lor, Dumnezeu, trebuie. totugi, atotminunat, dupi putinla omeneasc[, lSudat, nu numai pcntm cE le rAnduiegte iust pe ele, pEcdtoa^sele, r;i gi pentru faptul t;d le-a instituit a-stfel, incAt, chiar gi sordidate clc pdcatc, nu sunt, in nici un mod, intrecutc de denrnitatea luminii corporale. penhu care este, totugi, pe drept l[udat. 13. Ie sfdtuiesc sd te pdzeqti, mai incaltea, gi tle faplul ca nu (,umva, dac5, poate, nu zici ci ar fi fost, iacdtS, mai bine, dacd n-ar exista, sh zici, totugi, c5 n-ar fi trebuit ca clc sd fie fdcute astfel. Cdci, orice 1i se va fi aritat, prin drcaptd raliune, mai bun, sd qtii ci l-a f5cut l)umnezeu r:a zidit,rr al bunclor toatc. Nu este, ins6, adevSratd ratiune, ci insidioasd infirmitatc ca, odat6 ce vei fi ougetat cd ar fi trehuit si fie fdcut ceva mai bun, sA nu mai wei sd fie fdcut, de-at.,um, nimic altceva inferior'. pleouTn, clacd, privind ccrul- n-ai vrca, absolut nedrept, sI fi fost fdcut pdmAntul. Ai dczaproba, tntr-adevir, pe drept, dacd, omilAnd cerul, ai vedea llc'ut numai pdmAntul, pentru o5, abia atunci, ai putea spunc ci r:l ar fi trebuit sA fie fdcut a;a, pre('um ai putea crlegta cerrrl. Cum, insi, 1i-ai da seama cE p6nd gi el, Ia a c6nri frumsele voiai sE rrjungd p5mAntul; a fost ficrrt, insd cl nu sc numeqte pdmAnt, ci ccr', cred cd, nefi'audat plin lucr:ul nral bun, n-ai fi, ir.r nici un ttt,rd, indatorat sd privcgti cu ochi rdi cd ar fi fdcut ccva, fie gi irrf'clior, Ei acesta ar fi pd.mAntul. ln care pdmAnt, iarhqi, atAta de urare este, dupd pd4ile lui, varietatea. incAt, din cc fine de fala
aducerea

228

S. Aurelii Augustini De libero arbitrio

Liber tertius

Sf.

Aureliu Ausustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

229

in tota ejus molc Deus omnium conditor

fecerit'.

Namque a terra feracissima et amoenissima usque ad salsissimam et infecundissimam, ita gradatim per medias pervenitur, ut nullam reprehendere aucleas, nisi in urmparatione melioris; atque ita per omnes gradus

laudis ascendas, ut quod summum genus terrae

inveneris, solum tamen esse nolis' Jarn vero inter totam terram et coelum quanta distantia est? Interponuntur enim humida flabilisque natura: atque ex his quatuor elementis aliae innumerabiles nobis, numeratae autem Deo rerum species formaeque variantur. Potest ergo esse aiiquid in remm natura, quod tua ratione non cogitas' Non esse autem quod vera ratione cogitas, non potest' d melius in t;reatura Neque enim fugerjt' Ilumana cogitare, quo iclmex quibus inis Pendet qurlrpe anur MeUus hoc fieret quam connexa ratio illud; si vemm dioit, et videt quod dicit, in illis quibus connexa est rationiltus videt. Credat ergo Deum feoisse quod vera ratione ab eo faciendum fuisse cognovit, hoc in rebus factis non videt. Quia etiamsi "iia-si oculis videre non posset, et tamen ratrone vcra coelurir

si nu-i apard cugetdtorului nimic, pe care s5 nttl fi fdcut, irr intreagd massa sa, Durnnezu, ziditorul tuturor. lntr-adevdr, de [a pimAntul atotroditor gi atotplSc'ut vederii, pAnd Ia sirdturile cele mai urAte qi mai sterile, se ajunge astfel, treptat, prin forme intermediare, sd nu-ndrdznegti s-o blamezi pe niciuna, decAt numai in comparagie cu urra mai bun5; gi sd urci astfel pe toate treptele laudei, incAt nici cel pe care-l vei fi gdsit supremul soi de pdm6nt, sd nu voieqti, totursi, sd existe doar el, singurul. 1\turn, intr-adevdr; cAti distan!5 este intre intreg p[mAntul gi cer? Cici se interpun
pdmAntului,

quam non cst vcrum. 14. [Col. 1278) In eo plerique homines en'ant, cpia melicira urm mente conspexerint, non in sedibus congruis ea oculis quaerunt. Velut si quisquam perfcctam rotunditatem ratirtne comprehendens, stomacheh-rr quod talem in nuce non invenit, si nullum unquam corpus rn rta rotundum praeter hujr.rsc esse quiclam cum ratione ve . Det-r (TeatuT'am, quae cluamvi5 tarlen sempet infixa. rlunquam peccaverit; inttrentes

natura urnidd qi gazoas6, gi, dintru aceste patl'u elemente se-mpestril[ alte spele gi forme, pentm noi de nenumirat, pentru Dumnezeu, insi, numdrate. Poate, prin urmare, fi, in firea lucmrilor, ceva, pe care sd nu-l cugeli prin ragiunea ta. A nu fi, ins6, ceea c;e cugeli cu adevdrata raliune, nu se poate. $i nici tu nu pogi, incaltea, cugeta ceva mai bun intrr creaturi, care-i va fi scdpat artificelui creaturii. Desigur, sufletul uman) natural unit raqiunilor divine, de care depinde, cum zice: ,,Mai bine ar fi fdcut asta, decAt aceea", dacd zice adevdrat gi vede, ce zice, intru acele raqiuni, cdrora le este unit, vede. Creadd, prir urrnare, cd Dumnezeu a f6cut ceea ce el a cunoscrrt, prin dreaptd ragiune, ci ar fi trebuit sd fie fdcut de c6tre El, chiar dacd asta n-o vede in lucrurile ficute, Cdci, chiar dacd n-ar putea si vadd cu ochii cenrl, gi ar deduce, totugi, cu adevirata rafiune, cd ceva de acest fel ar fi trebuit sd fie ficut, a fost obligat si creadi cd a fost ficut, deqi nu vedea asta cu ochii. CEci n-ar vedea, prin cugetale, cd trebuie s[ fie ficut, decAt numai intru acele rafiuni, prin care au fost fbr:ute toate. Ceea ce, insd, nu este acolo, intocmai ata n-o poate nimenea vedca prin ragiune veridicS, precum nici nu existd veridic. 14. in asta r5tbcesc cei mai mul! oameni, deoarecc; cum vor fi intrev6zut, cu mintea, maibunele, nu le cautl in sedjile congrue. Precum, dacd neqtine, cuprinzAnd, prin raliune, pcrfecta rrrtunjirne, s-ar infuria ci n-o gdseqte intocmai in nuci, in caz c5 nu a mai vdzut niciieri nici un corp rotund, ina{'ara acestui fel de
poam6. Cdci, aqa-s in stare unii sd vad6, prin atotadev[rat[ rafiune, ci este mai bund creatura, crare, oricAt sd aibd, ea, libera voin!5, tohrqi, etern intrulor:atd lui l)umnezeu, nu va fi p6cdtuit nicicAnd; st:urtAnd ei pdcatele oamenilor', se-ndurercazi nu ca sd-nceteze a

230

S.

Aurelii Augustini De libero arbitrio

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

231

--LiryLtuEw

peccata horninum, non ut peccare desinant, sed quia facti

sunt dolent, dicentes: 'I'ales nos faceret, ut semPer incommutabili ejus veritate perfrui, nunquam autem'

picdtui, oi pentru faptul cd au fost ficuti, zicAnd: ,,1)o-aceqtia de ne ficea pe.,,ri. ca pururea si voim si ne bucurim de ncstrimufatul lui adevdr, nicicAnd, ins5, sd ntr voim si pdcdtuirn". Nu strige, nu se aprind6: cdci nici pe ei inqigi, cdrora ie-a dat pr-rtestatea si voiascd una din doud, prin insuqi faptul cA i-a ficut, nu inseamn[ ci ia constrAns sd qi pdcltuiascd; gi astfel sunt unii ingeri, care nici

"

il,":::tH;;:";"ill;;:#,";
voinli, nu P[cituie$te, nu cu dreaPti raliune, celei

perseverantissima voluntate non peccat, non est dubitandum quod eam peccanti recta ratione praeponas: sed Licut eam tu cogitatione pracponis; sic Lam creator Deus ordinatione praeposuit' Credc esse talem in superioribus sediL'us, et in sublirnitatd coelorum: quia si bonitatem Conditor praetruit ad earnrl condentlani cuius praevidit futura peccata, nullo modr) norr praeberet eam bonitatem, ut creaturarn conderet quam peccaturarn non esse praescivit'
suam, in perpe,tuum fiuens Creatore suo, ![rarn pc4letu tenenclae iustitiae voluntate promeretur' Habet deind ordinem suum etiam ista peccatrix, amissa in peccatr

Lrre tre

i

15. Habet enim illa sublimis perpetuam beatitudinem'

ardtat acea bunltate ca sE zideascd creatura pe care a pregtrut-o c6 nu are de gAnd sd Pdc[tuiasc5. 15. Are, intr-adevdr, cea sublimS, perpetuu imbucurAndu-se

beatitudine, sed non climissa recuperandae beatitudini facultate. Quae profecto superat eam quam peccandi4 perpctua voluntas tenet: inter quam et illam prioreml permanentem in voluntate justitiae, haec.medietatefitl quamdam demonstrat, c[uae poenitendi.-humilitatei suam recipit. Nam neque ab illa creatura "ltitrdir-t"quam praescivit Deus non solum peccaturam, sed etiam in peccandi voluntate mansuram, abstinuit largitatem bonitatis suae, ut eam non t:onderet' Sicut enim meli
est vel aberrans ec1rrus) quam lapis propterea nttn aberrans,

dintru Creatorul siu, perpetua sa beatitudine, pe care qi'o binemeriti prin perpetua voin1d a linerii justiliei' Are, apoi, ordinea sa pAnd gi aceasta pecatrice, pirdsindu-qi, intru pdcate, beatitudinea, dar nepSrdsit[ de facultatca recuperirii beatitudinii. Care std, negreqit, deasupra celei pe care o tine perpetua vointd dc a p[cdtui; intre care 9i cea dinainte' permanenta intru voinla justiliei, inveclereazi o oarecerre inedietate accasta, carc, prin umilitatea penitenlei, i;i rcdt.,hAndegte altitudinea sa' C[ci nici fald de acea creaturi, pc care a pregtiut<t ntt doar pdcituitoare, ci chiar rimdstitoare intlu voin,ta pAoituirri. nu ;i-a ablinut Dumnezeu larghelca bunititii Sale, sE n-rl zideastri' l)ret-:ttm, intradevir, este mai
L,un un cal, fie gi ndrdvaq, dccAt o piatr5, de accea nen[rdva;d, fiindcd este lipsitd dc propria-i mirscare qi sinr!; aqa este rnai

quia proprio motu et sensu <;aret; ita est e'xr:cllentjor (:roatura quae libcra voluntate pecoat, quanl quae
propterea non peocat' gura non habet liberant vtlluntatcm'

tt .i.ut

laudaiem vinum in suo gencre bonum, de quo

vino inehriatum h,rminem rtituperarem, et tanlcn cumdem' hominem jarn vitlperatum ct adhuc ebrium, laudato i

oxr,:elenti crcatura care pdcrituicqte prin libera voin15 decAt oea oaTc dc aceoa nu p5.r:ituieqte, fiindtri llu are libera voin15' $i, preourn aq ldrrda, in soiul siu, vinrtl, dintru care virl pc ,rnul imbdtat l-as vitupora, qi, totuqi, pc ar;elaqi 'lm, dcja vituper.at gi bcat in<:d, i l-ars antepune acclui virr Iitrdat, dintru

232

E_ry"hi4yg!!4*D"ltbuporbrtnp_____ Lib"t!u!i*
vino, de quo ebrius factus est, anteponerem: ita cotporalia' creatura in suo gradu ju,r'e laudanda est; cr-rm illi

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

233

care s-a imbdtat; aqa trebuie, pe drept, l[udatd, pc treapta sa,
(:r'eatura corporal[; dupS cum trebuie

vituperandi sint, qui ejus immoderato usu a veritatis
perceptione avertuntur; quamvis iidem rursus jam perversi, et quodarnmodo temulenti, eidem creaturae in rlrdine suo'

si fie vituperati cei carc,

laudabili. c'uius aviditate evanuerunt, non iam mcrito vitiorurn, sed adhuc naturae dignitate plaeferuntur. 16. Quia igitur omnis anima omni corporc est melior, omnisque peccatrix anima quocumque ceciderit. [Col. 1279] nulla commutatione corpus' efficitur, nec omnino illi aufertur quod anima est? et ideo nullo pacto amittit guod corpore est melior, in corporibus autem lux tenet primum locum; consequens est ut prirno corpori anima extrema praeponatur, fierique possit ut corpori alicujus anirhae alicpod aliud corpus antefelatur, ut autem ipsi animae nullo modo. Cur ergo non laudetur Deus, et ineffabili praedicatione laudetur, qui cum fecerit eas quae in legibus essent justitiae pelmansurae, fecit etiam alias animas, quas vel peccaturas, vel in peccatis etiam perseveraturas essei praevidebat; cum et tales adhuc meliores sint eis, quae quoniam nullum habent ratjonale ac libemm voluntatis arbitrium, peccare non possunt? Quae tamen adhuc etiam ipsae meliores sunt, quam corporum quorumlibet quamlibet splcndidissimus fulgor, c[uem pro ipsius summi Dei substantia quidam, quamvis cum magno errore, venerantur. Quod si in ordine crorp()rearum

printr.un uz imoderat al ei, se abat de la perceperca adevirrrlui, rloqi, iardqi, ei inqigi, deja pervergi qi. intr-un anume chip, bcli, ii sunt inc6, de-acum nu prin meritul viciil,rr, ci numai prin rlemintatea naturii, prefera{i aceleiaqi, in ordinoa sa, ]Sudabile rrreaturi, de a cdrei aviditate s-au pierdut pe'sine inqiqi. 16. intmcAt, aqadar, tot suflctul este mai bun decAt tot corpul, ;i tot sufletul pecatrice, oriunde va fi c6zrit, ntr se tlansfigrreazb, prin nici un fel de comutafiune, oolp, gi, atrsolut sigur; nu i se ia Iui datul tn sine, cd este suflet, gi, de accea, nu pierde, in nici un t'cl, datul in sine cd este mai bun docAt corpul, iard, intre corpuri, lrrmina line primul loc: este, deci, c,rnsccvent ca prrmului corp si i se prepuni extremul{ suflet, qi, poate, se poate-ntAmpla cumcd corpului vreunui suflet sd i se pun[ mai prestts vrerrn alt c.rrp oarecare, pe cAnd suflctului insuqi, tnsd, in nici urt mod. De ce sd rru fie, agadar, ldudat qi, incaltea, sE fie ISudat cu inefabil5
1x'edicafiune Dumrezeu, Carele, cum le va fi ficut pe cele, care ar avea de gAnd sd rimAnd statornic intru legile justiliei, Ie-a ficut chiar qi pe celelalte suflete, pe oare Ie pre'r,edca fie ci ar avea de gAnd sd p6c5tuiascS, fie cd ar avea de gAnd chiar si persevereze intru pdcate; altminteri qi unele ca qi a<:estea si fie inci mai bune rlecAt acelea care nu pot sd pdcdtuiascir, intrucAt nu au nimi<: lalional, nici liberul arbitru al voinlei? Care, totugi, pAnd gi elc

insele, sunt incd mai bune decAt fulgoarca oricAt

creaturarum ab ipsis siderum choris usque ad

numerum capillorum nostrorum, ita gradatim bonarum rerum pulchritudo contexitur, ut imperitissime dicatur,. Quid cst hoc? utquid hoc? c,mnia enim ordine suo t:r'eata sunt: quanto imperitius de quacurnque anima dicitur, quae ad quantamlibet sui decoris diminutir,rnem defectumque pervenerit, omnium corporum dignitatem
sine ulla dubitatione semper superabit?

rle-atotstrdlucitoare a oriodror corpuri, pe care unii, dcgi cu mare croare, o yenereazl oa substanta strpremului Dumnezeu Insuqi. ltrpt este c5, dacd, intru ordinea creaturilor corporale, de la insegi

clrorurile stelelor. pAnd la numdlul pcrilot capetelor noastre,
fi'trmsetea lucrurilor bune se intretcsc trcptat astfel, incAt s-ar zice rutotprosteqte: ,,Oe-i asta?,, satt: ,,1)e ce, r)are. asta", cdci toate au

Alitel enim aestimat ratio, alitcr usus. Ilatio aestimat lrrce veritatis, ut rccto judicio subdat minora
17.

fost create cu ordinea lor, cu t6t gi mai prostcgtc se zice desple ,rricarc suflet, r:arc, la olic6ti diminulie a frumselii sale gi dcfect vn fi ajuns, va sta, fdrd nici un fel de indoiald, purrri, deasupra rJcmnit[1ii tuturor corpurilor'.
17.

intrun fel cstimeazi, intradevdr'. ratiunea,

altf'el, uzu].

llaliunea estimcazi, intru lumina adevdrului, sI sttb,rrdonczrr, prin

234

p.a*"li

aygrr,lr* o: lX qgl@tjS

Liber

Stl-ai"_4ys!!*.t'i!grl-S!!tt

"

---

Cartea a trela

235

majoribus: usus autem t:onsuetudine commoditatis plerumque int:linatur', ut ea pluris aestimct quac veri minora esse convincit. Cum enim corpora rroelesti
corporibus ten estribus magna differentia ratio praeponatll

quis tamen carnalium hominum non mallet, vcl plurai deesse in coelo sidera, clllam unam arbqst;ulam in suo, aut vaccam rn armento? Sed sicut aetate maiores homitres vel omnino contemnunt, vcl certe patienter corrigenda exspectant judicia parmlorum, qui excepti quibusdam quorum amore laetantur, quernlibet hominur caeterorum mori rnalunt, quam passerem suurn; et magis si homo sit ille terribilis, passer autcm canorus pulcher: ita ii qui provectu animi ad sapientiar4.
profecemnt, imperitos lcrum aestimatores crrm invenerint

r:treapti judecatd, rrinorele majrlrelor, uzul, ins5, se inclin6, de t;cle mai multe ori, prin puterea obirsnuinlei, sd Ie estimeze rr,ai nrult pe cele pe tare adevdml le dovedegte cA sunt rninore. Cum, intr-adev6r, raliunea va prepune? cu rnare difcrenli, corpulilor torestre corpurile celeste, cine, totuqi, dintre oamenii carnali, nu ar mai voi si piar6 mai degrabd fie gi rnai multe stele de pe ccr, tlecAt o singuri tufi15 din ogorul siu sau o vacd din cileadi? Dar, procum oamenii mai mari prin etate sau disprcpriesc: absolrrt, sau agteapti, bine-nleles, cu pacienl5 si sc colijoze iudcc[fle copiilor; care, e,xceptAndu-i pe unii de a c[tor iubire se buc'r:r5, maivtliesc s[ moari oricare dintre ceilalli oameni, der;At pasdrea lor; 9i, cu rnultul mai mult, daci omul este unul temut, pasdrea, insi, plScut6 la cAnt gi frumoas5; intocmai aga cei care, prin inaintarea spiritului,

Deum laudantes in creaturis minoribus, qui e carnalibus suis sensibus accommodatius adhibent, i superioribus vero atque melioribus partim eum laudantes, minusve laudantes, partim etiam vitu
corrigere nequeunt, vel donec corrigant, aequrr ani
tolerale ac sustinere

aut emendare conantes, partim non cledentes guod earu[] ille sit conditor; talium juclicia vel omlino contemlere, si

au ajuns la inlelepciune, cum ii vor fi intAlnit pe ncprioepulii cstimatori ai lucrurilor, liuditori ai lui Dumnezeu intrr ffeaturile minore, pe care ei gi le aproprie mai potrivite simlurilor lor carnale, intru cele superioare, insd, gi mai bune, in parte, nel5udAndu-L pc El,.sau l[udAndu-L mai pufin, in parte, chiar sfor]Andu-se sd vihrpereze gi sd emendeze, ile parte, necrezAnd cd Lll este ziditoml

consuescant.
es.se

daci nu-s in stare si li 1o corijcze, sd dispreluiasc6 absolut judec[1ile unoala d'al'de'Estola, fie s[ li le tolereze qi si li Ie rabde cu calm, pAni sd qi le coriieze.
acestoral fie se obignuiesc,

1

Yl. -

Nem.o uere

direrit

se malle non

quam

mLSe

V. - Nimenea nu poate adeudrat
fiin
pa

zice ad maiuoieSte nefiinya decdt

rea

ne-J e r ic i Ld..

esse.

ipse futura praescivit, ut cum tu dixelis non invenire quomodo non ei deputetur quidquid in ejus creatura fieri necesse est; egrl contra non inveniart'rr modum, neque inveniri posse atque omnino rlon essd confirmem, quo ei deputetur quidquid in cjus r:reaturhl ita fieri neccsse est, ut voluntate peccantium fiat. Si' cnirn quis dixerit, N.n esse' quam miselum me osse mallcm: r'cspondetro, Mentiris. Nam ct nuttr' tniset' es, nec ob aliud mori non vis. nisi ut sis: ita cum miser

Creator i deputanda existimantur pecca creaturae) [Ciol. 1280] quamvis necesse est fiant qu

quod

18. Quae cum ita sc hakrcant, tantum abost a vcroi

18. Care, oum aqa se prezinti in sinc, estc Iipsit de temei adevirat numai cd se cstimeazd' dc imputat Creatorului Pqcatcle

creaturii, degi este necesar sd fie f5cutc cele pe care El Insuqi lc-a preqtiut viitoare, dupd oum, cAnd tu vei fi zis cd nu giseqti r:um si nu i se impute T-ui orice estc necesar si fie ficut intru r:rcatura Lui, eu, dimpotrivS, nu voi g5si, qi nici nu poate fi gdsit, qi pot confirma, intrun cuvAnt, c[ nici nu existi modul prin care si i se irnputo Lui orice este necesar sd fie f6cut astfel, in rreatura Lui, incAt si fie ficut prin voinla pEcitoqilor.' Cici, dacd va fi zis cineva: ,,Ag rnaivois a nu fi, decAt ca eu si fiu r-rcfericit": ii voi ldspunde: ,,Minti. Cdci qi acum egti nr:felioit, qi nici si mori rru wei de alta, dec6t numai ca sd fii; tot astfcl, t:And nu lrei s[ fii

236

S. Aurelii Augustini De libero arbitrio

Liber tertius

.rr Aureliu Auqustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

nolis essc, esse vis tamen. Age igitur gratias ex eo quod; es volens, ut quod invitus es auferatur. Vrllens enrm et miser invitus es. Quod si ingratus es in eo quod esse vis, iure cogcris esse quod non vis. Ex illo igitur quod'

etiam ingratus habes quod vis, Creatoris laudo bonitatem: ex illo autem quod pateris inglatrrs qu

non vis, ordinatoris laudo iustitiam.' 19. Si dixerit, Non ideo mori nolo, quod malirn miser esse quam omnino non esse, sed ne post mortem miserior sim: respondebo, Si hoc injustu est, non sic eris; si autem hoc justum est, laudcmus eum cujus legibus sic eris. Si dixerit- Undt praesumam qu,td si hoc injustum est, non sic ero'i respondebo, Quia si eris in tua potestatc, aut mlsel non eris, aut tu ipse tc injuste regendo, juste eris miset; aut volendo et non valendo te juste regere, non erIS I tua potestate, et aut rn nullius eris, aut in alterius: in nullius. aut invitus, aut volens: sed invitus essc ni potes, nisi te vis aliqua superavcrit; ptlrro nulla superari potest, qui est in nullius potestate: si aute .: "..r-'-'_ l----- - | volens in nullius eris potestate, ad hoc latio recurnt ut sis in tua; et aut te injuste regendo juste miser si aut quoniam quodlibet volens eris, habes adhu<; u gratias agas bonitati Conditoris tui. Quod si in tu potestate rlon ells, aut potcntior ptofecto, aut infirmic tc habcbit in potestate. Quod si infirmjor, tua cul et justa miscria: poteris enim infirmiorcm superare q, voles. Si autem potentior te infirmiorem habebit i5 potestate, nullo modo tam rectam ordinatronem injustam putabis. Verissime igitur dictum est: Si injustum est, non sic elis; si autem justum, laudemq eum cujus legitius sic eris.

nofelicit, wei, totugi, s[ fii. Adu, aqadar; mullrmiri, dintrr-r aceea rlii eEti voind, ca sd 9i se ia ceea ce eqti impotriva voinlei tale. Egti, firtr-adevdr, voind, qi neJericit eqti tmpotriva vtinlei tale. Cdci. dac6 rryti ingrat fa15 de (,cca ce wei sd [ii, ersti, pe drcpt, t;,lnstr6ns sd fii coca ce nu lrei. Prin faptul c;d tu ai, chiar gi it-rgrat, ceea ce wei, luud, agadar; hundtatea Creatorului: prin faptul, ins5, c6, ingrat, nuferi ceea ce nu wei, laud just$a OrAnduitomlui".
19. DacE va

rnaivoi sd fiu cumva, dupi moarte, s5 fiu mai nefericit"; ii vt,i rdspundc: ,,|)acd asta-i injust, nu vei fi aqa; daci, ir.rs[, asta-i just, si-L Llud5m pe Acela prin ale C5rui legi vei fi aqa". Dacd va fi zis: ,,1)c unde sd prezum c5, daci asta-i injust, nu va fi aga?", ii voi rttspunde: ,,Fiindcd, dacd vei fi in potestatca ta, sau nu vei fi nefericit, sau, conducAndu-te tu insuti pe tine, vei fi in mod just rrefericit; sau, voind, ,si neputAnd sd te conduci just, nu vei mai fi in potestatea ta, gi, sau nu vei fi intr-a nirninui, satr intr:-a altuia, dacd, intr-a nimdnui, sau, impotriva vrtinlei tale, sau, voind: dar rnr poli fi nimic impotriva voinlei tale, decAt nurnai daci te va fi-nvins weo putere: apoi, cel care nu cste-n potestatea nim[nui rru poate fi inrns tle nici o putcre: dac;i, insd, voind, nu vei fi in prrtestatea nimdriui, la asta raqiunea tecuzd sd fii intr-a ta: 9i, sau, tu conducAndu-te injust, sd fii in mod just nefericit, sau, fiindcd vt,ind, vei fi orice wei, ai incd de unde sd aduci mulpmrri bun[151-ii Ziditomlui tbu. Fapt este c5, daci nu vei fi in potestatea ta, te va rrvea, desigur, in potestate sau maiputernicul, sau maislabul. lar, il vei putea irrvinge pe cel mai slab. Daci, insd,'maiputernicuJ te va avea pe tine, maislabul, in potestatc, in nicr un chip nu vei putea
vr.ri,

de aceea nu weau sE mor, fiindci aq nefericit, decAt sd nu fiu absolut deloc, r:i ca nu

fi zis: ,,Nu

socoti, pe drept, injustd o atAta de dreaptd rtrAnduiald. Atotadev[rat +a spus) prin urmare: nDaci asta-i injust, nu vei fi aga, dac5, ins[-i just, s5-L l6udim pe Acela, prin ale (-l[rui legr vei fi a6a,".

VII. -

Esse est.

diligitur et o. miseris, quia ab

iLLo

sunl qui sum

Yll. - Fiinla este-ridrdgitd

,Si

de adtre nefbrici;i, liindcd sunt de la

AceLa care esle suprem,

20. Si dixcrit: ldeo magis volo vel miser csse, ermnino non osse, quia jam suml si autem priusqu

20. DatE va fi zis: ,,De ac'eca v,riesr; ntai mult fiin1a6, fie qi ncforicitd, decAt absoluta ncfiin1d, fiindcd dcja fiinlcz. Dacd puteam

238

S.

A"rSli4ys!!41 !9

li!919

*4t'19

Liber tertiusl'

Il. e* ary_41 e*tjL, L& r*l-orb tly
der:At

Cartea a treia

239

quam essem possem consuli, eligerem non esse potius

ut

fi, insd, consultat) inainte de-a fiinla, alcgearn mai deg"alrl nefiinla,

cum' essem miser. Nunc enim quod timetl non esse pertinet, qua non id volol miser sim, ad ipsam miseriam quod velle deberem; magis enim non esse, quam mlser *.. ,"lle cleberem. Nrrr" .r,ettl fateor me quidem malle vel miserum esse quam nihil; sed tanto' stultius id volo'r

fiinla neferioitd. Acum, intr-adevrir', ci rrri tenr de nefiinfd, de ins[gi nefericirea prin care nu voiesc t:eea ce ar trebui sE fine voiesc: cici ar trebui sd voir:sc, mai degrab6, nefiinla, decAt

fiinlarea nefericiti. Acum, ins6, nrirturisesc ci eu voiesc,

quanto miserius: tanto autem miserius, quanto verlus ,id"u .,or', hoc me velle tlebuisse' Respondebo: Cave si potius ne hic erres, ubi te videre verum putas' Nam non esse malles; et nunc teatus esses) utrque esse quam miser cum sis, mavis tamen esse vel miser quam omnlno non esse? cum esse nolis miser' Considera igiturl, -1281] bonum- sit' quantum potes, quam magnum [Col' if.r- "..", qrod'"t beati Lt mis"ti volunt' Nam si hoc bene consideraveris, videbis te ln tantum esse mlserlrrr in quantum non proprnquas ei quod summe estl rt tanium autem putare melius esse, ut qulsque non stl quam ut mise, .it, in quantum non vides cpod summq es qui est: et id.eo tamen te esse velle, quoniam ab illo
summe

21. Si vis itaque miseriam fugere, ama in te hoc ipsum, quia esse vis. Si enim magis magisque ess ,rolr"ri.,'"i quod summe est plopinquabis:. e1 glalia enim beatis sis inferior' age nunc qr;. ".. Quamvis tamen es quam ea quae non habent ve .ip"rio. l"'"tii"al"i. voluntatem; quorum tamen multa etiarrr ,-_-a1 a miseris laudantur' (Jmnra tamen eo lpso quo sun[i' eo ipso quo sunt,,bona iure laudantla sunt; .qrria t"' 11Lt1 enim amlllius essc amaverrs' tat rtt' anlPlius Quanto ,'i*^* aeternam desiderabis, teque ita f ormarii exoptabis, ut affer;tiones tuae nrln sint temporal de temporalium rerum amoribus inustae sunt' impressae: quae temporalia et antequam slnt non ltaque{ et cum sunt fugiunt, et cum fugerint non erunt' cum futura sunt, nonclum sunt; cum autem praetenta ut sunt, jam non sunt. Quomodtl igitur tenr:buntur est marreont, quibus hoc est inoipere ut sint' tlutld

est.

I

intr-adevdr, fiinla, fie gi nefe,ricitd, decAt neantul; dar voiesc asta cu atAt mai prostegte, cu oAt mai nefericit: cu atAt mai nefericit, tns5, cu cAt vid mai adevdrat cd nu a trebuit sd vttiesc asta". Vr:i rirspunde: ,,Ia, rnai degrabi, seama s[ rru gterseqti aici, unde socoli <:5 tu vezi adev[rat. Cdci, dacd ai t]i fericit. in<:d tot ai maivoi fiinla, decAt nefiin{a; gi gi acum, nefericit curn fiirrfezi, maivoieqti, totuqi, fiinla, fie qi nefgricitS, decAt absoluta uefiin!6, derveme ce nu voieqti sd fiinlezi nefericit. Consideri, pe cAt pogi, cAt de mare bine este, prin urmare, i.tsrqi fiin1a, pe care gi nefericiEii gi fericifii o voiesc. C[ci, daci vei fi considerat-o hine pe asta, vei vedea cd tu egti nefericit intm atAt, in cAt nu i te apropii Cchri Clare fiinleazd suprem; intru atAta, insd, r:5 socogi ci este mai binc ca nimenea sd rru fiinteze, decAt si fiinleze nefericit, in c6t nu vezi ceea ce {iinleazd suprem: gi cA tu voiegti, totuqi, sd fiinlezi, fiindcd fiintrezi de Ia Acela Care fiinleazi suprem.
21. DacE voiegti, prin urmare, sd deparli ne,fericirca, iubeqte intru tine insuqi faptul cd voicgti fiinla. Dacd vci fi voit, intr-adevir, din ce in ce mai mult gi mai n'rult, fiinla, I te vei apropia Celui Carele filintpazd suprem. $i adu acurn mult-umir-i cd fiinlezi. Cici, deqi fiinlezi inferior fericililor, fiinlezi, totugi, superior celor care nu au nici micar voluptatea heatitudinii: dintre care sunt, totugi' rnulte, p6nd gi de nefericifi, ISudate. Tirtugi, toate, prin insuqi faptul r:5 fiinleazL, trebuie, pe drept, lSudate: fiindcS, prin insugi faptul c5 fiin1eazd, sunt bune. Cdci, cu oAt rnai adAnc vei iubi fiinla, cu atAt mai adAnc vei dori viala eterrtd gi vei exopta si te lbrmezi pe tine astfel, ca afec{iunile tale sA nu fie temporale, marcate 9i irnpritnatc de amorurile lucruril,rr temporale: care tempolale, nici' inainte si fic, nu sunt, qi, oAnd sunt, dispa4 gi, cum vor fi dispSr'ut, nu vor mai fi. $i, astfel, cum sunt viitoare, nu sunt inc6; cAnd, insd, au treout, de-acum nu rnai sunt. Sau in ce mod vor fi linute, prin urmarc, sd dlinuie rcle pentru (,are a incepe sd fie inseamnE totuna cu a urma sd nu fie? Cinc iubeqite, ins6, fiinla le aprobi pc

240

Liber tertius l*"lii 4r! !!ryp! lihgro arbitrio pergere ut no Probat ista r est. Et si in quantum illius; et si variabatur in in permanentis diffluebat in atn,rlc transeuntium,
S.

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea

a treia

241

amore s,rlitlabitur, et sta[-,it. et obtinebit ipsum esse, quod volebat cum timebat non tlssc. et gtare non poterat irretitus amore fugientium. Non igitrrl lilri tlispliceat; imo maxime placeat, quod mavis esse vel miser, quam propterea miser non esse, quia nihil eris. t{rric enim r- r exordio quo esse vis, si adiicias magis magisque esser consurgis atque exstmeris in id quod summe est; atque ita te ab omni labe cohibebis, qua transit ut non sit quod infime est, et secum amantis vires subruit. Hinc fiet ut qui mavult non esse, ne miser sit, quia non essd non potest, restet ut miser sit. Qui autcm plus amat esse quam odit miser esse, adiiciendo ad id quod amat, quod odit excludat: cum enim in suo genele perfecte esse coeperit, miser non erit.

fiinleaz[ gi iubeqte ceea ce fiinleazd etern. $i, dacd nu era statornic intru iubirea acestora, se va tntiri intru a Aceluia, qi, dacd se muia intru iubirea trecdtoarelttr, se va tnt[ri intru iubirea permanentelor, gi va dura gi va obfne insdqi fiinla pe care o voia, cAnd se temea de nefiinld gi, prins in la1 de iubirea trecitoarelor, nu puteam dura. Sd nu-f displacS, prin trmare, ba, mai degrab[, s5-1i placd indeosebi, c[ maivoieqti, fie qi nefericit5,
acestea intrucAt

fiinla, decAt de aceea si nu voiegti fiintarea nefericiti, fiindc5 vei fi neant. Acrestui exordiu, intr-adev[r, prin carc voiegti fiinp, dacS ii adaugi din ce in cc mai mult gi mai mult fiinfa, te ridici gi te-nal1i, rAnduri, rAnduri, la Acela ce fiinleazi suprem, qi, aga, te vci abline de la orice cddere, prin care trece si nu fiinleze ceea ce tiinleazd infim, gi, impreuni cu sine, mineazS, sub sine, puterile iubitorului sdu. De aici se face cd cine maivoieqte nefiinfa, ca si nu fiinleze nefericit, fiindcd nu poate fi nefiinli, rirnAnc sd fie fiin1d nefericit5, adiugAndu-se pe sine la ceea ce iubegte, excludd oeea ce ur5,,ste: fietr-adevir, cAnd va fi-nceput a fiinla perfect, in genul s5u, nu va fiinla nefericit".

VIII. - Non

esse

a nemine eligitur, ne quidem ab illis qui sibi

VIII. - Nefiinla nu este aleasd de nimeni, nici mdcar de cdtre
aceia ce-Si hotdrdsc loruSi moartea.

necem consciscunt,

22. Nam illud vide quam absurde et inorr

dicatur: Mallem non essc quam miser csse. Qui eni dicit, Mallem hoc quam illud, eligit aliquid. Non esse autem non est aliquid, sed nihil; et ideo nullo pacto' p()tes recte eligere, quando quoct- eliga,s non est. Dicii velle te quidem esseT cum sis miser, sed non hoc vell( debuisse. Quid igitur velle debuisti? Non esse, inquts, potius. Si hoc velle debuisti, hoc est melius; quod auterri non est, melius esse non potest: non ergo id velle debuisti; veraciorque sensus est quo id non vis, qu oprnatlo per quanI te id velle debuisse arbitrarisi Deinde quod quisque recte eligit appetentlum, ('um ad id pervenelit, necesse est melior fiat; mclior [Ool' 12 autem esse non poterlt, qui non erit: nem,l igitul recti potest eligele Ltt non sit. Nequc enim m,rvcri nos rlportr eorum iudi<;io, qui urgcnte miseria sese intcrcmcrufl

22. Ia, numai, seama cAt de ahsurd qi de incovenient s-ar' zice qi una ca asta: ,,Aq maivoi si nu fiu, decAt s[ fiu nefericit". Cdci, cine zice: ,,Lg maivoi una decAt alta", alege, totugi, ceva. A nu fi nu este, ins6, ceva, ci nimic; qi, de aceea, cu nici trn chip, nu poti pe drept alego, cAnd ceea ce sd alegi nu exist6. Cum egti rrefericit, zici c6, tu wei, desigur, sd fii, dal cE n-a trebuit sd wei asta. Ce a trebuit, prin urmare, si 'r,r.ei? Md degrabd a nu fi, zici. Dacd asta a trebuit si wei, asta este mai bun5, ceea ce, ins5, nu cste, nu poate fi mai bun6; nu asta a trebuit, aqadar, sd l'rei, gi este mai adevlrat simtdmAntul prin care nu rtei asta, decAt opinia prin care socoli rtr tu a trebuit sd wei asta. Apoi, pentru cd oricine tlcge pe drept de dorit, cste nccesar sI devind mai bun, cAnd va fi njuns la asta; mai brrn, insd nu va fi putut dcveni cine nu va fi rimeni; nimeni-ul, prin urmale, nll poate alege pe drept neantul. $i nici nu se cuvine, intr-adev5r, sd fim rnigcagi de judecata acelora t:are, apisafi dc ncfericire, se omoard pe sine inqigi. Cdci, sau s-au

242

S.

Aurelii Augustini De libero arbitrio

Liber tertius

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a

treia

243

Aut enim eo confugerunt, ubi melius fore sibi putarunt; et non est contrarium rationi nostrae, quoquo mndo putaverint: aut si nullos se futuros omnino crediderunt, multo minus falsa electio nihil eligentium commovebit. Quomodo enim sequar eligentem, a quo si quaeram quid eligat, respondebit, NihilT Nanr gui eligit non esseprofecto se nihil eligere, etiamsi hoc nolit respondere, convrncrtur. 23. Verumtamen ut de hac tota re, si potero, di<.:am quod sentio: nemo mihi videtur cum seipsum necat, aut quolibet modo emori cupit, habere in sensu quod post mortem non sit futurus; tametsi aliquantum hoc in opinione habeat. Nam opinio aut in errore, aut in veritate ratio<;inantis est, vel credentis: sensus autem aut consuehrdine, aut natura valet. Posse autem fieri ut aliud sit in opinione, aliud in sensu, vel ex hoc cognoscere fadle est, quod plerumqre aliud l'aciendum esse credimus, et aliud facere delectat. Et aliquando veracior est sensus quam opinio, si illa de errore, ille de natura est: velut cum aeger plerumque aqua frigida conduoibiliter delectatur; quam tamen credit, si biberit, esse nocituram. Aliquando veracior opinio quam sensus, si credit arti medicinae, obesse frigidam, cum revera oberit, et tamen bibere delectet: aliquando utrumque in veritate est, curn id quod prgdest, non solum ita creditur, sed etiam libct; aliquando, utlumque in errore, cum id quod nocet, et prodesse creditur, et libere non desinit. Solet autern et recta opinio, pravam corrigere consue;tudinemT et prava rlpinio rectam depravare naturam: tanta vis est in dominatu et principatu, rationis. Cum ergo quisque credens quod post mortem non erit, intolerabilitrus tamen molestiis ad totar4, cupiditatem mortis impellitur, et decernit atquc alripit morteml in opinione habet errorem omnimodae defectionis, i., se,rru autem naturale dcsiderium cluietis.' Quod autem quietum est, non est nihilr imo ctiam magis est quam id qu,d inquiehrm est. lnquietudo enim variat affectiones, ut altcra altelanr perimat: quies autem habet

refugiat ac;olo, unde au crezut indesine cd Ie va fi mai bine qi, in orice chip vor fi gAndit. nu este contrar rationamentului nostru.; sau, dacS an r:rez:ut cd ei, absolut niciunul, nu vor mai fi nimic, cu atAt mai pulin ne va miqca alegerea falsd a nimicalegitorilor. lntr-adevir, in ce mod s6-l urmez pe alegitorul care, cAnd voi intreba ce alege, imi va rispunde: ,,Nimic"? Cdci, cine alege a nu fi, e absolut sigur cd el nimic nu alege, chiar dacd c dovedit ci el nu wea sd rispundd asta. 23. Dar, ca sd spun, totugi, daci voi

fi in

stare, totul ce simt

despre acest luc,r'u: mi se pare cd nimenea, cAnd se omoari pe sine ori doreqte, cu olice chip, sd moari, nu are in simt[mAnt ci, dupi moarte) nu mai are sd fie; chiar sd aib[ intucAtva una ca asta in

opinie. Cici opirria consistd sau intru croaroa, sau intru adevflruI silogistului sau ale crezdtomlui; simfnmAntul, ins5, are vigoare sau prin obignuinfd, sau prin naturi. Cd se poate, ins5, intAmpla ca una sd fie in opinie, a[ta, in simfimAnt este uqor a o cunoaqte fie

despre care, totugi, crede c6, dacd o va fi bdut, are si-i fie clSunitoare. Alteori mai adevdratS-i opinia decAt simlSmAntul, daci-i dd ctezate artei medicului cd apa rece face riu, cAnd, intr-adevir, ii va fi fdcut rdu, gi, totugi, s[l inc6nte s-o bea: alteori anrAndoud sunt intrr adev[r, cAnd ceca ce este de folos nu nurnai r;d se crede aga, ci chiar gi face pl5cere; alteori, amAndou[, intru oroare, cAnd ceea ce face rdu este creztfi qi de folos gi nici nu este in mod liber precrurmat. Obiqnuieqte, ins5, qi dreapta opinie sd
indrepte reaua obiqnuinlS, gi reaua opinie sd inrduti{eascd dreapta natrr5: atAta putere este inhu imperiul qi stdpAnirea ragiunii. CAnd, u;iadar, cineva, crezAnd c[ dupd moarte nu va mai fi, este, totugi,

numai din faptul c[, de multe ori, una credem cd trcbuie fdcut) alta ne-ncAntd a o face. $i, uneori, este mai adevSrat simldmAntul Ei decAt opinia, dacd ea estc dintru eroare, iar el, de la naturS, precum se-ncAntd bolnavul, de cele mai multe ori cu folos, de apa rece,
Ei

impins de neplSceri intolerabile Ia dorinla absolutd de moalte, qi-qi hotlrdgte gi-qi insuqeqte moartea? are in opinie eroarea absolutei disparilii, in sim{imAnt, ins6, dorul natulal al linirstii. Ceea ce oste, ins6, liniEite, nu este neantul, ba, dimpotrivS, este chiar mai mult decAt ceea oe este nelinigte. Nelinigtca, insi, schimbi lfeqiunile si sc distmgd una pe alta; Iinigtea, insd, are constanla

244

S.

Aurehl4!88!Up:14!!o-arbitio

Ltber

tgly1

q. _d* aU4le s tin,

L ib

erul arb itr u

Cartea a treia

245

--constarrtram, rn gua maxime intelligrtur quod dicitur; est.
Omnis itaque ille appetitus in voluntate mortis, non ut qui moritur non sit, sed ut requiescat intenditur. [ta cum errore credat non se fuhrmm, nafura tamen quietus pacto fieri potest ut non esse aliquem libeat; ita nullo pacto fieri oportet ut ex eo quod est quisque, bonitati Creatoris ingrarus sit.
esse, hoc est magis esse desiderat. Quapropter, sicut nullo

acel apetit intru voinla mo{ii frntegte nu ca) dcsigr-rr" crine moare sri nu mai fie, ci ca sd se liniqtea^sc[. Astfel, cum prin eroare crede

irrtru care se inlele,ge cel mai mult ceea ce numim: esle. Aqadar, tot

cd cl n-are

si fie, prin

naturS, insd, cd are sd fie liniqtit? asta

lnseamnd cd doregte sd fie o deplind fiin!6. Dreptaccea, precum, in nici un mod, nu se poate thce sd-i facd pldcere cuiva neantul, aEa, prin insuqi faptul cE exJst6., nu se cuvine, in nici un mod, sd-i lie cineva ingrat bundtdlii Creatorului.

lX. - Peccantium animarum miseria confert ad perfecLionem,
unioersi.

lX. - Ne/bricirea
uniuersului.

suJ'letelor pdcd.toase duce la perfecliu,nea

24. Si dixerit: Non erat tamen difficile aut laboriosum omnipotenti Deo, ut omnia quaecumque fecit sic [Col. 1283] haberent ordinem suum, ut nulla creatura usque ad miseriam perveniret; non enim hoc

aut omnipotens non potuit, aut bonus invidit.
Respondebo, ordinem creaturarum a summa usque

infimam gradibus justis ita decurrele, ut ille invidea qui dixerit, Ista non esset; invideat etiam ille qui dixerit,
Ista talis essct. Si enim talem lr-rlt esse qualis est superior, lam illa est, et tanta est ut adjici ei non oporteat, quia perfecta est. Qui ergo dicit, Etjam ista talis essct, aul perfectae superiori r,rrlt addere, et erit immoderatus et injustus; r,ri i.t.r.t r,trlt interimere, et erit malus atgud

invidus. Qui autem dixerit, Ista non csset, nihilominu erit malus atque invidus, cum eam non l'ult esse, qu inferiorem laudare adhuc cogitur. Velut si dicat,

esset luna, cum etiam lucernae claritatem lon inferiorem, in suo tamen genere pulchram, et terreni tenebris esse decoram atque aptam nocturnis usibus atque in his omnibus pro suo modulrt utique larrdabil aut fateatur, aut stultissime vel contcntiose neget' Quomodo ergo recte dicere audebit, l,una non esset i rebus, c4ri si di<;eret, l,uc:erna non esset, deridendum esse sentiretT Quod si non dicit, L,una non esset, qualem solem videt, talem dicit lunam essc dtlbuisse, intelligit nihil aliud se dioere quam, Non esset luna,

trstfel". Dacd, wea, deci, sd fie astfel, precum este superioara, aceea i se mai ad[rrga, fiindc6 este perfectdT. Cine zice, a5adar: ,,Mdcar asta de-ar fi aga,,, sau wea sE adauge perfectei superioare, qi va fi imoderat gi injust; sau vrea s-o nimiceascd pe cealaltd qi va fi rdu gi invidios. Cu nirnic mai putin nu va fi, ins5, rdu gi invidios cine va fi zis: ,,Asta tle n-ar fi". cAnd nu wea sd fie una prin care este incd constrAns s-o laude pe cea inferioar5. Precum, dacd ar zice: ,,De n-ar fi luna,,, orrm sau va nega atotprostegte qi cert6ret c6 pAnd qi cu multul

omnipotenhrlui Dumnezeu, dacd toate pe care le-a fdcut ar avea rAnduiala lor astfel, tncAt nici o creatur5 n-ar ajunge pAnd Ia r-refericire, c5ci, intr-adevir, asta nici omnipotenhrl nu s-a putut sd n-o poatd, nici bunul s-o invidieze". Voi r6spunde cE ordinea rrreaturilor, de la cea supremd, pAni la cea infimd, decurge pe trepte juste astfel, incAt cel care va fi zis: ,,Asta de.r-"i fi,,, invidiazd; invidiazd chiar qi acela care va fi zis: ,,Asta de-ar fi

24. DacL va fi zis: ,,Nu-i era dificil sarr laborios

deja este, gi atAta este, cAt sd nu se cuvind a

irrferioara lucire a l6mpii, in genul sdu, totr-rgi^ fi'umoasi, este qi rrrai ftumoasd decAt tenebrele pdmAnteqti gi este aptd folosinlelor nocturne, sau va mdrturisi cd este, desigrrr, pe m5sura sa, ldudabild intrc toate acestea. in ce mod loa i.,didrni, aqadar, si zicd: ,,De tt-ar' fi luna", cine, dacd ar zicc: ,,1)e n-ar fi lampa", ar simgi cd se lircc de rAs pe sineT l.-apt e cd, dac5 nu zic..e cd, nu trebuia sE existe Irrna, ci zil:e cd. luna ar fi trebuit sd fie astfel pr.ecum este soar.ele, lre c;areJ vede, nu se-n{elege <:b. el zioe nimjc alta decAt numai rl5 rr-ar trebui sE existe luna, ci ar.trebui sd existe doi sori. intrr care

246

S.

Aur"lii A!_g-ti-Pn Jtbgo orbl.t

io

__

Liber tertius

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

247

essent soles duo. In quo dupliciter errat, quod rerum perfectioni et addere aliquid cupit, curn desiderat alterum solem; et minuere, c;um lunam vult detrahi.

al doilea soare, doregtc \sl sa adauge ceva perfectiunii lucrurilor gi-o gi miogoreazi, cArrd vI ea ca luna sd fie-nldturatd.
gresegte indc'rit, intmcAt, cAnd doregte

25. Hic fortasse dicat, ideo nihil se de luna conqueri, quia splendor ejus ita minor est, ut miser non sit; de animarum autem nop obscuritate, sed
miseria se dolere. Sedulo cogitet, ita lunae splendorem

25. Aici ar zice, poate, ci de aceea el nu se plAnge c,u nirnic despre lund, fiindcd str5lucirea ei este astfcl mai micd, incAt nu
este nefericit6, gi ci el se-ndurereazi nu despre obscuritatea sufletelor, ci despre nefericiea lor. Cugete r:,rr sArg cI nga strilucjrea

non esse miserum, ut nec splendor solis sit beatus. Quamvis enim corpora coelestia sint, corpora sunt tamen quantum ad lucem istam pertinet, quae per corporeos oculos sentiri potest. Nulla autem corpora, quantum ad sese attinet, vel beata possunt esse, vel misera; quanquam beatorum aut miseror.um corpora possint esse. Sed de illis luminibus similitudo adhibita id docet, ut quemadmodum corporum differentias
contemplando, videns alia clariora, injuste petis auferri

lunii nu este nefericit6 precum nici strdlucirea soarelui nu este fericit5. Cici, cu toate cI sunt corpuri ceregti, cAt gine de aceasti luminS, care poate fi simliti prin ochii corporali, sunt, totugi, corpuri. Niciunele dintre corpuri, insd, nu pot cAt tine de sine insele, fi nici fericite, nici nefericite, cu toate cE pot fi corpuri ale fc{cililor sau ale nefericililor. Dar similitudinea alitatd despre
acele lurnirri ne inva!6 faptul

ci

precumT contemplAnd diferenlele

corpurilor, vlzAndu-le pe unele mai clare, ceri injust sd fie
inlSturate sau sd fie fdcute egalele superioarelor cele pe care le vei fi vdzut mai obscure, ci, raportAndu-le pe toate la perfectiunea universului, cu cAt mai mult sau mai pulin sunt intrr sine mai rlare, cu atAt mai mult vezi cd existi toate; qi nici nu-!i ocurd perfectd totalitatea, decAt numai unde majorele sunt astfel de fa15, incAt sd nu lipseascd minorele; aga, intocmai, sd cugeli chiar gi cliferenlele sufletelor, intru care vei gSsi pAnd gi asta, incet nefericirea, pe care o deplAngi, vei cunoagte cd e-n vigoare prin faptul ca perfecgiunii universului si nu-i lipseascS nici mdcar acele suflete, care a trebuit sd devind nefericite, fiindci au voit sd fie pecatrice. $i crr atAt este mai departe de adev[r cE Dumnezeu nu a trebuit si Ie facb pe unele ca astea, din moment ce le-a putut face in mod l5udabil qi pe celelealte creaturi cu multul inferioare sufletelor nefericite.

quae obscuriora conspexeris, aut olarioribus
adaequari; sed ad perfectionem universitatis referens omnia, quanto magis minusve inter se clara sunt, tanto magis cernis esse omnia; nec tibi occurrit perfecta universitas, nisi ubi majora sic praesto sunt, ut minora

non desint: sic etiam differentias animarum cogites, in quibus hoc quoque invenies, ut miseriam quam doles, ad id quoque valere cognoscas, ut unrversrtatrs perfectioni nec illae desint animae, quae miserae fieri debuerunt, quia peccatrices esse voluerunt. Tantumque abest ut Deus tales facere non debuerit, ut etlam caeteras creaturas laudabiliter fecerit longe inferiores animis miseris.
26. Sed adhuc videtur minus intelligens quod dichrm est, habere quod contradicat. Dicit enim: Si universitatis

26. Dar pare incd qi mai putin inlelegdtor, prin faptul cd s-a
spus

cI

perfectionem complet etiam nostra miseria, defuisset aliquid huic perfectioni, si beati semper [Col. 12841 essemus. Quapropter si ad miseriam nisi peccando non

pervenit anima, etiam peccata nostra necessaria sunt
perfectioni universitatis quam condidit Deus. Quomodo ergo juste peccata punit, quae si defuissent, creatura ejus

noastr5 complinegte perfecliunea universului, i-ar fi lipsit ceva acestei perfecliuni, daci am fi pururi fericili. Dreptaceea, dacd sufletul nu ajunge la nefericire decAt numai p6cdtuind, chiar gi p6catele noastre ii sunt necesare perfecliunii universului pe care l-a zidit Dumnezeu. In ce mod pedepseq;te, plin urmare, just,
p6catele, care, dacd ar fi lipsit, creah-rra Lrri n-ar fi

are ce sE contrazicS. Cdci zice: ,,Dacd pAnE gi nefericirea

plini

gi perfec,t6?"

24Ss.AureliiAugustiniDeliberoarbitrioLibertertius\',
plena et perfecta non esset? Hic respondetur. non ipsa
peccata .rrll ip."- miseriam perfectioni universitatis esse necessaria, sec alirnas in quantum ammae sunt; guae

sj e"4!,t4e!4-.!,4!y!_

- I ttt "

Cartea a

treio,

249

velint, peccant; si peccaverint, miserae fiunt' Si enim peccatis earum detractis miseria persevcrat, aut etlam peccata praecedit, recte deformari digitur ordo atque r,tio universitatis. Rursus, si peccata fiant, et desi "d*i.ti.t nihilominus dehonestat ordinem iniquitas' Cur miseria, autem non peccantibus adest beatitudo, perfecta es universitas. Cum vero peccantibus adest miseria nihilominus perfecta est universitas. Quod autem ipsae non desunt animae, quas vel peccantes sequitur miseri4, vel recte facientes beatitudo, semper naturls omnl universitas plena atque per{ecta est. Non enim peccatrur et supplicium peccati naturae sunt quaedam) sec affe"trc es naturantm, illa voluntaria, ista poenalis' voluntaria quae in Peccato fit, turpis affectio cst' lui propterea poenalis tdhib"trt, ut ordinet eam, ubi talerrl esse non turpe sit, et decori universrtatrs congmere cogat, ut peccati dedecus emendet poena peccafi' 27. Htrrc fit ut peccans creatura superior, a creaturis inferioribus puniatur, quia illae tam sunt infimae, ul ornari etiam a turpibus animis possint, atque ita deco universitatis congruere. Quid enim tam magnum in dorr est quam homo? et quid tam abiectum et infimum qur cloaca domus? Servrrs tamen in tali peccattr detectus, mundandae cloacae dignus habeatur, ornat eam etl turpitudine sua; et utrumque horum, id est turpr seryI? et mundatio cloacae, jam conjunctum et reda seni, eI IIltlII(raLIU [Ludwdw) 14[ uurrl urruuuru in quamdam sui generis unitatem, ita dispositae domui coaptatur atque subtexitur, ut ejus universitati ordinatissimo decore conveniat' Qui tamen servus sl peccare noluisset, non defuisset domcsticae disciplin alia provisio? qua necessaria mundarentur' Quid itatl tam lnfimu- i., .ebrs quam corpus omne terrenum? I{anc tamen cormptibilem oarrlem etiam peocatrix anima sic ornat, ut ei speciern dccentissimam praebeat,,
'

Aici se rdspunde cd nu picatele insele sau insirsi nefcricjtoa ii $unt neoesale perfecliunii univercsului, ci sufletele, incAt sunt suflete, care, dacd voicsc, p6c[tuiesc, dacd vor fi p6cdtuit, devin rrcfericite. I)ac5, ins6, gtcrse fiinduJe pdcatele, nefericirea lor lrcrsevereazi sau chiar preccdd pdcntelor, se zi<:e, pe drept, cd oste deformati ordinea ,si iconomia universului. lar6rsi, daci picatele sunt f[cute, rsi lipseqte nefericirea, inechitatea dez,tnoreazd nu mai pulin ordinea. Cum, insd, nepicdtogilor le std de fa16 f'ericirea, universul este perfect. Cum, intr-adevir, pScitogilor le std de fald nefericirea, universul cste nu mai pulin perfe<t. Prin faptul cd nu lipsesc, insi, sufletele insele, pe care) fie pdcdtoase, lc ulmeazd nefericirea, fie dleptficdtoare, feric,ir:ea, univcrsul cste pururi deplin qi perfect prin toate naturile. Cdci pScatul gi supliciul pEcatului nu sunt naturi anume) ci afectiuni ale naturilor, una voluntari, alta pcnal6. Dar voluntara, care este fdcuti intru pdcat, este o afecliune ruginoasS. Cdreia de accca i se aplici penala, ca s-o rAnduiascd pe ea, unde si nu fie ruqinos ci cste una astfel, qi s<r constlAng[ si devind congrui frumselii universului, intrucAt pedeapsa pdcatului indreapti ruginea pdcatului. 27. De aici se face ca, pdcdtuind, creatula superioar'E sd fie pedepsitd de pe urma creaturilor infelioare, pcntru ci ele sunt atAt de infime, incAt pot fi ornate chiar qi de cdtre sufletelc tit lloase, gi aqa s-au potrivit fir-rmselii univetsului. Ce cste, intr-adevdr; atAta de mare, intr-o casd, precum omul, qi ce, atAta de abicct gi de iufirn, precurn cloaca casei? Ser"l'ul, dest',operit, totuqi, intrun a$a pdcat, incAt sE fie crezut demn de curigirea cloacei, o onoreazl pe ca chiar gi prin turpitudinea lui; qi qi una, qi alta dintre acestea, turpitudinea servului, adic;6, qi cur'd1irea cloacei, ct>niunctc de-acum qi readuse intr-o anume unitate sui genelis, sunt astt'el ooaptatc Ai subintrelesute bunei rAnduieli a casei, incAt corcspund cum se cuvine universalitdtij atotrAnduite a ei. Care serv. dacd n-ar fi voit, totuqi. sd pdcdtuiascS, nu i-ar fi lipsit disoiplinei domestrice altd resursS, prin carc erau curdlate tlele nccesare. $i ce-i, agadar, atAt de infim intre lucruri, precum corpul in intregimc pdmAntesc? $i, totugi, pe aceast6 carne cor-uptibiln o orneazd p6nd qi sufletul pdr:6tos astfel, incAt ii oferi frumusege(a) atotadetvatd

250

S.

Aurelii Ausustini De libero arbitio

Liber

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

251

motumque vitalem. Habitatroni ergo coelesti talis non congmit per peccatum, terrestri autem congrurt

supplicium; ut quodlibet elegerit, semper sit pulchra universitas decentissimis partibus oldinata, cujus est
conditor et administrator Deus. 1.1-amtrue optimae ani cum in irrfimis creahrris habitant, non eas ornant rusena sua, cluam non habent, sed usu earum bono. Si aute peccatrices animae permittantur habitare in sublimi locis, inhonestum est; quia non conveniunt illis, qu nec bene uti possunt, nec ornamenti aliquid conferunt.

(x)ngruu locuirii celeste, ii este, insd, prin supliciu, congruu locuirii torestre; dupd cum, orice va fi ales, universalitatea, al c[rei ziditor qri administrator este Dumnezeu, este pururea frumoasd qi-n rrtotdecente p54i rAnduitS. CEci qi sufletele optime, cum locuiesc intre creahrrile infime, nu le orneazd pe ele cu neferjcirea lor, pe care n-o au, ci prin uzul binelui lor. Dao5, ins5, sufletelor pecatrice li se permite sE locuiascS in locuri sublirne, este inonest, pentru cd nu conrrin acelora, cdrora nici nu Ie pot folosi bine, gi nici nu Ie confer5 nici un fel de ornament.

;ii ritmul vital.

[]n astfel de suflet nu-i este, agadar, prin pdcat,

28. Ideo quanquam orbis iste terrenus rebu
corruptibilibus deputatus sit, tamen servans quantum potest imaginem superiorum, exempla nobis et indici quaedam demonstrare non cessat. Si enim bonum magnum aliquem virrm, hortante honestatis officio, fColl

28. De aceea, cu toate

ci

lumea aceasta pdmAnteasci a

1285] videamus ignibus, quantum ad corpus attinet] concremari; non hoc vocamus poenam peccati, fortitudinis et patientiae documentum, eumque magi diligimus, cum foedissima corruptio corporea memb ejus absumat, cparn si nihil hujusmodi pateretur; mira qulppe animi naturam mutabilitate corporis non mutari At ve.ro cmdelissimi latronis membra cum tali supplici confici aspicimus, approbamus ordinem legum. O
ergo ambo illa torrnenta; sed ille merito virtutis, iste peccati

picatului, ci dovada tdriei qi pacientei, qi-l indrngim pe el rnai mult, cAnd atothAda distrugere mistuie membrele sale corporale, decAt dacd n-ar indura nimic de acest fel, gi udmirim, desigur, cE natura spiritului nu se schimbd prin
st:himbarea corpului. $i, cAnd vedem, incaltea, membrele unui utotcrud ho! supuse unui astfel de supliciu, aprobim porunca

fost destinatd lucrurilor coruptibile, pdstrAnd, totuqi, pe c6t poate, imaginea superioarelor, nu inceteazd sd ne invedereze unume exemple gi indicii. Dacd, intr-adevdr, il vedem pe un lrdrbat mare qi bun, impins de datoria onestit5lii, ars, pe cAt line de corp, in fldcdrile rugului, nu numim asta pedeapsd a

At si post illos ignes, vel etiam ante illos, optimum vi illum commutahrm ad congmentiam ooelestis habitationi ad sidera r.,ideremus attolli, utique laetaremur. Si au sceleratum latronem, sive ante supplicium, sive supplicium, cum eadem malitia voluntatis ad sede honoris sempiternam levari videremus in coelum, qui non offenderetur? Ita fit ut inferiores creaturas am omare potuerint, superiores autem unus illorum. E,r admonemur advertere, mortalitatem camis hujus primum hominem ornasse) ut peccato poena con et Dominurn nostrum, ut a peccato miscri',x'dia li Non autem sicut justus potuit in ipsa lustitia permane corpus habere mortale; ita iniquus potest, dum ini

legilor. Orneaz5, prin urmare, amAndoi acele suplicii, unul, prin meritul virtulii, altul, printr-al pdcatului. Dar', dacd dupd acele fldc[ri ale rugului, sau chiar gi inaintc de ele, ti nm vedea c[ acel optim bdrbat, transformat intru congruenta Lrcuirii celeste, este inillat la stele, ne-am bucura, desigur. Dac5, tnsd, am vedea fie inaintea supliciului, fie dupd supliciu, cd rrcel ho{ scelerat este, cu aceeagi rdutate a voin{ei, ridicat Ia cer, Ia Jronul sempitern al onoarei, cine nu s-ar simti ofensat? Aqa se face cd amdndoi au putut orna creaturile inferioare, pc cele superioare, insi, numai unul dintre ei. Fapt dintru care suntem sfdtuili sd luim seama cd au ornat mortalitatea c[rnii acesteia gi primul om, intrucAt pedeapsa era congrud lricatului, Ei Domnul nostru, intrucAt misericordia mAntuia rlc pioat. l'r"u, insd, precrum Justul a putut, rdmAnAnd l)ermanent intru insdqi Justilia, avea corp muritor, a$a p()ate
1r.rs6,

252

S. Aurelii. Augustini De libero

arbitrio _-_

Liber Arfi*F

Sf.

Aureliu Auwstin, Liberul arbitru

Cartea a treia

253

est, ad immortalitatem pervenire sanctorum, scilice
subhmem et angelicam; non eorum angelomm, de

Apostolus art, Nescitis quia angelos sumus iudicaturi Oor. YI,3); sed eorum de quibus Dominus art, Et

(

aequales Angelis Dei (Luc. XX, 36) Q"i eni aequalitatem Angelorum desidera4t proptcr inan
gloriam suam) non ideo volunt aequales esse Angelis, Angelos sibi. Itaque in tali voluntate perseverantes

aequabuntur supplicio praevaricatoribus angeli potestatem suam potrus quam Dei ornnipotenti
diligentibus. Talibus enim ad sinistram constitutis, qui non quaesierunt Deum per humilitatis januam, quam I

seipso Dominus Jesus Christus ostendit,

(

immisericorditer superbeque vixerunt, dicet:ur, Ite i ignem aeternum, qui praeparatus est diabolo et Eus (Nlatth. XXV, 41).

gi nedreptul, cAt este nedrept, sE ajungd la imortalitatea sfinlilor, sublim5, adicd, qi angelicd, nu a acelor ingeri, despre care zice Apostolul: IYu gtipi cd noi auem sd.-i judecdm pe ingeri (I Cor. YI,3), ci a acelora, despre care zice Domnul: Si uor fi egalii Ingerilor lui Dumnezeu (Luc. XX, 36). Cei care, tntr-adevir, doresc egalitatea ingerilor lui Dumnezeu pentru gloria lor degarti, nu voiesc, tocmai de aceea, sd fie egalii tngerilor, ci ingerii sE fie egalii loruqi. $i aqa, perseverAnd intr-o astfel de voinld, devin egali prin supliciu lngerilor prevaricatori, iubitori, mai degrab5, ai potestSlii proprii, decAt ai aceleia a lui Dumnezeu Omnipotentului. Unora ca gi acestora, aqezati, intr-adevir, la stAnga, fiindcd nu l-au cdutat pe Dumnezeu prin uga umilinlei, pe care a ardtat-o Domnul Isus Christos intru Sine Insugi, gi au trdit nemilos gi intrufelit, li se va zice: Mergeli tn /'ocul etern, care le-a fost pregdtit diauolului gi ingerilor lui (Mat. XXV, 41).
X.

X.

-

Quo

jure diabolus possederit hominem, et quo iure

- Pin

hunc liberarit. 29. C:u:rn enim duae sint origines peccatorlrm, spontanea cogitatione, alia persuasione altelius, pertinere arbitror quod Propheta dicit: Ab occultis m munda me, Domine, et ab alienis parce seruo tuo ( Xrull, 73, 14): utrumque voluntarium est quidem. sicut propria cogitatione non peccat invitus, ita du consentit male suadenti, non utiqrre nisi voltrnta consentit: sed tamen gravius est, non solum null suadente propria cogitatione peccare, sed etia peccandum alteri per invidentiam dolumqrre suad quam ad peccandum alterius suasione traduci. Serv est ergo rn utroque peccato justitia Domini punien Nam et illud appensum est aequitatis examine, ut ipsius diaboli potestati negaretur homo, quem sibi suadendo subjecerat. Iniquum enim erat ut ei qu ceperat, non dominarehrr. Nec fieri ullo modo potest Dei summi et veri perfecta justitia, quae usquequ pertenditur, deserat etiam ordinandas fCol. 1286lr

fi

ce drept sdJ fi posedat pe om diauoLul eliberat pe el Dumnezeu.

Si

pe ce drept sd-l

29. Cum, intr-adevdr, dou5 sunt originile pdcatelor, una prin
cugetare spontanee, alta pnn persuasiunea altuia, de care apa4ine, socot, ceea ce zice Profetul: De cele dscunse ale mele curdteSte-md, l)oamne, qi de cele strd.ine crutdJ pe seruul tdu (Psal. XI4I\, 13-14):

nmAndoui sunt, desigur, voluntare. Cdci, precum prin plopria

nu pdodtuiegte in pofida voin{ei, aqa cAt timp ii consimte rdusfdhritomlui, nu ii consimte, vezi bine, decAt numai prin voin16: clar, nu numai a pdcatui prin propria cugetare, neindemnAndu-te nimeni, ci chiar qi aJ indemna stiruitor, prin invidie gi ingelS.ciune, pe altul s5 p6cdtuiasci este, totugi, mai grav decAt a fi dus in
('ugetare

pdcat prin indemnul stdruitor al altuia. A fost, prin urmare. pdstrat6, fal6 cu amAndoui pdcatele, justilia Domnului pedepsitor. Cdci gi acela arhicunoscut a fost r:umpinit cu cump5na echitalii, ?ntrucAt nu i se neagd nici potestdtii diavolului insugi omul, pe care, rdusfSfuinduJ, gi l-a spus siegi. Era, intr-adev5r, nedrept sd nu se-nstdpAneasc5 asupra celui pe careJ prinsese. $i nici nu se poate, in nici un mod, ca perfecta supremului gi adeviratului l)umnezeu justilie, care se-mplineQte peste tot, pAnd la capdt, sE

254

S.

Aurelii Aueustini De libero arbitrio

Liber tertius

SfAureliu

Augustin, Liberul

arbitru

-

Cartea a

treia

255

p5rdseascd

fie Ei rAnduirea

timidus, et a vilissimis et abiectissimis bestiis vel etiam minutissimis, molestias atque interitum reformidans, incertusque fuhrrorum, et illicitas cohibere laetitias, et maxime superbiam, cuius persuasione dejectus est, et quo uno vitio misericordiae medicina respuihrr, frangere consuevit. Quid enim tam opus habens misericordia quam miser? Et quid tam indignum misericordia cryarn
superbus miser?

,rmul pdcdtuise mai pulin f'ost dat, pAnd la mortalitat lumi, al pirfii acestor lucruri, adicd, mortale gi infime, a pincipelui tuturor pdcatelor, va-sd-zicd, gi a prepositului rncirfii, i-a servit lui la redobAndirea salvdrii. Aqa, intr-adevir, timid prin conrstiinfa mortalit[tii qi infricat, fald cu atotingrozitoarele gi atotabiectele bestii, fie ele oricAt de mimnte, de nenorociri gi de moarte, 9i
incert asupra celor viitoare, s-a deprins qi s5-9i infrAneze bu<-uriile ilicite, gi, mai ales, sd-qi frAng[ superbia, prin persuasiunca cireia

a fost alungat, unic viciu, prin care i se refuzd medicina misericordiei. $i ce are, in definitiv, o atAta trebuin![ de misericordie ca rnizentl? $i ce-i atAta de nedemn de misericordie
precum miserul intrufelit?

facta sunt omnia, et quo fruitur omnis angelica
porrigeret, et Verbum caro fieret, et habitaret

30. Ex qro factum est ut illud Dei Verbum per quod

beatitudo, usque ad miseriam nostram clementiam suam

in nobis (Joai. l,:1, 11). Sic enim posset panem Angelomm homo manducare, nondum Angelis adaequatus, si panis ipse Angelorum hominibus dignaretur aequari' Nec sic descendit ad nos, ut illos desereret; sed simul integer illis, integer nobis, illos intrinsec;us pasccns per id quod Deus est, nos forinsecus admonens per id quod nos. sumus, idoneos facit per fidem, quos per specrem pascat aequaliter. Quia enim rationalis creatura Verho illo tanquam optimo cibo suo pascitur: humana autem' anima rationalis est, quae mortalibus vinculis peccati poena tenebatur, ad hoc conjecturas rerum visibili niteletur: cibus rationalis non commutatione naturae suae, sed habitu nostrae, ut' visibilia sectantes, ad se invisibilem revocaret' Sicr eur41 anima, quem superbiens intus relitl-rerat, foris humilem irrvenit, irnitatuia ejus humilitaterr visibilem, et ad' invisibilem altitudinem reditura.

l

30. Fapt pentru care s-a f6cut ca Mirific CuvAntul lui Dumnezeu, prin Carele toate s-au fdcut, qi dintru Carele igi infrupti bucuria intreagd beatitudinea angelicS, si-qi intindi clemenla Sa pAnd la miseria noastri gi CuvAntul sd se faci, El, carne gi si loc,uiascl intru noi (Ioan,l,3-14). Aga putea? intr-adevir,
gi omul, neadecvat inc6 ingerilor,

si

mdnAnce pAinea ingerilor,

dacd insSgi PAinea ingerilor socotea demn a se face egala oamenilor. $i nu a coborAt la noi astfel, incAt s5-i p[rdseasc6 pe ei, ci, totodat5,

i

intregu lor, integru nou5, nutrindu-i intrinsec pe ei, prin ceea ce este Dumnezeu, pe noi inv[1Andu-ne extrinsec, prin ceea ce suntem noi, ne face, prin credin1d, apgr sd ne nutreascd la fel prin vedere. Pentru c5, intr-adev[r, creatura ralionald se nutregte dintru Mirificul CuvAnt precum dintru nutremAntul siu optim; sufletul uman este, ins5, ralional, el, care, prin pedeapsa p6catului era {inut in lanlurile muritoare, redus pAnd la un asemenea punct al diminuliei, incAt, prin conjecturile lucrurilor vizibile, si se ridice la hlelegerea invizibilelor, nutremAntul creaturii ragionale S-a ficut vizibil nu prin comutaliunea naturii Sale, ci prin habitusul alei noastre, sd ne recheme pe urmfitorii vizibilelor Ia Sine, invizibilul. Astfel, sufletul, care il gdsegte inafard umil pe E[, pe Carele L-a p6risit, intrufelindu-se inlduntru, are sd imite umilinp vizibili a Lui gi are sd se reintoarcd Ia invrzibila altitudine.

256

S.

d*4yd"Cy:lini

De libero arbitrio

Liber tertius
Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

257

131. Atgue Verbum Dei unic;us Dci Filius, diabolum' .1r"* ."rtp"r sub legibus suis habuit et habebit, homine' irdrtr. eiiam homini subjugavit: nihil ei extorquens' violento dominatu, sed superans eum lege iustitiae; ufi quoniam, femina decepta, et deiecto per feminam vrro;

omnem prolem primi hominis tanquam peccatncem malitiosa 9u1de1l r'n""tidi cupiditate, s I"gibrr. .rrrorti., tamen lure aequrssrmo vindicatrat, tamdiu potestas el valeret, donec lnterficeret justum, in quo nihil dignurru morte posset ostendere, non solum quia sine criming' occisus est, sed etiam quia sine libidine natus: ct subiugaverat ille quos ceperatT ut quidquid ind nascerehlr, tanquam suae arboris fructus, prava q habendi cupiditate, sed tamen non iniquo p
jure retinerei. Justissime itaque dimittere cogitur quem iniustissime occidit, ut e-t quod tempt.rralitt ir,

31. De altrninteri, CuvAntul lui Dumnezeu, Unicul Fiu al Lui l)umneze,u, invdscutul intm om, i l-a subjugat pAnd qi omului pe rliavolul, pe care l-a ar,-ut qi-l va avea pururi sub legile Sale, nesmulgAndu-i lui nimic prin violenfa stdpAnirii, ci invingAnduJ pc el prin legea justiliei, incAt, pentm cS, prin femeia inrselatd

alungat prin femeie, igi revendica Iegilor mo4ii, rlosigur, printr-o malilioasd cupiditate de a face rdul, qi, totuqi, ;lrintr-un drept atotdrept, intreagd stirpea primului om, ca pecatrice, atAta timp fu potestatea sa in vigoare, pAn[ cAnd il

;i prin bdrbatul

"rm moriuntur. debitum exsolvant, ct guod semper vil'unt' i illo vivant, gui pro eis quod non debebat exsolvjt' Quibu

omori pe Justul, intru Carele nu putu ardta nimic demn de lll()arte, nu numai fiindcd a fost ucis fdrS vin5, ci chiar gi fiindci s-a n6scut fnri Hbidoul, c5ruia Ela i-i subjugaser6 pe cei, pe care ii seduserS, incAt orice se ndscu de acolo relinu ca fruct al arborelui sriu, bine-nleles, prin reaua cupiditate de a-i avea, dar, totugi, nu printr-un drept nedrept de a-i poseda. $i, astfel, e atotdrept r:unstrAns s5-i demitd pe crezitorii intru Acela, pe Carele
atotperrcdrept l-a ucis, ca, qi, pentru cd mor temporar; s[-gi plSteasci datoria, gi, pentru cd trdiesc pururi, sd trdiascd intru Acela, Carele u pl5tit pentru ei ceca cc nu datora. Pe cei, cirora le-ar fi persuadat, insd, perseverenla infidelitdpi, pe drept s6-i aibS cu sine, conso4i hrhu perpetua damnaliune. Aga s-a fdcut s[ nu-i fie nici diavolului srnuls cu fo4a omul, pe care nici el insugi nu I-a prins cu fo4a, ci prin persuasiune: gi cel, care, pe drept, a fost qi mai umilit, intrucet

autem ICol. 1287) infidelitatis perseverantrar

persuasisset, juste seoum haberet in pclpetua damnatiorre

Ita factum est ut ""q'" diabolo per vir-,{i "orlsort"s. homo, quem nec ipse vi, sed persuasron eriperetur ceperat, et qui juste plus humiliatus est, ut ser-vlret cl ad m.lrm consenserat, juste per eum cui ad bon consensit liberaretur; qura minus istc in consentiendQ : quam ille in male suadendo ptlccaverat'
siue

ii servi celui clruia ii

consimgise la rdu, fu, pe drept, Iiberat prin (iel Cdrrria i-a consimlit la bine, pentm r:5 pdcituiserd mai pu,tin rx.:esta8, intru a consimgi, dec6t 5lae, intrr a sf[tui riu.

xI. - Creatura

in justitia Permansura, siue lapsura'

a'
i

ornamentum uniuersi
l-J2.

coniert.

Xl.

-

Creatura /ie rdmdndnd shetornic tntru jtuti{ie, Jie decdzdnd, contribuie la ornamentul uniuersului.

Naturas igitul omnes l)eus fecit, non stllum virnrte atque justitia permansul'as, sed etiam peccaturl

non ut peccare,nt, sed ut essent rlrnafllrae unlversum' p"""tr", sive n,ln peccare vt'rlui.ssent' ,Si enim re decssent animae quae ipsum fastigium ordinis in uruvers

!32" Pe toate naturile le-a ficut, aqadar, l)umnezeu, nu numai r:ele ce aveau sd rdmAnd statolnic intru virtute gi justilie, r;i ;rc rlrial qi pe cele ce aveau sd pdcdtr-riascd, nu intmcAt ar p[cdhri, ci irrtrucAt ar fi podoabele universului, fie cd ar fi vrrt sd pdcdhriascS, l'ir:, sd

clcatura sic,rlltinerent- ut si peccare voluissen infirmaretur et labefar:taretur universitas, rnagnu qrrirldanr deesset creaturac: illtrd cnim decssct' qu

nu pic6tuiascS. l)acd, intr-adev[r, ar fi lipsit dintre realit[1i

srrfletele care

si oblind astf'el, in intreaga

creatur'6, insdqi culmea

ordinii, incAt, dar;6 ar fi voit sd pdcdtuiasc5, universalitatea sd se sldbeascd gi sd cad6, i-ar fi lipsit, desigur, ceva mdre! creaturii,

2-53--S A*!4Augustini De libero arbitrio

Liber

-95!!99-",!"io--

259

turbaretr'rr' Tt rcmoto stabi-titas rerum atque connoio

sunt optimae, et sanctae, et sublimes solus Deus impe'r; u"i .rrp"."o"testium potestatum' quibus mundus subiectus est' Sine ista11

t""?i1:.::*;1:

universus autem unlversltas norr officiis justis atque perfectis esse srve no: p: Item, ur deessent quae sive peccarentr . rlurrr) si r ettam s ic plurim nihil universitatis ordini minueretur'' et illis superiori dcesset. Animae sunt enim rationales' quibus a ,rfti"io quidem impares, sed natura,p.ares: a summo sunt multi, et tamen laudabiles ;-f;;. constitutarum rerum gradus' est' quae 33. Illa ergo natura sublimioris officii pecoaret' minueret ord ..,tr* .; ,rort ".J"t, sed etiamsi ista' quae tanftlmr universitatis. lnferioris officii est
minus.ha si non esset. non autem si peccare't' "liq"'d omnia continendi universitas. Illi data est potentia uI lIv (,r orLo!,.

s-ar tulbura cdci i-ar fi hpsit, desigur, ceea prin indepirtarea cdreia lucnrrilor' Aqa sunt optimele 9i sfintele 9i statrilitatea gi "o.r"*irir"a ,JU-a" creat,ri ale potestifilor celeste qi supraceleste, c5rora sing,r supus6' FEri Drrmnezeu Ie ponrnceqte; intreagi lumea, ins6, le-a fost juste qi perfecte ale acestora, universalitatea nu poate s5 existe' oficule

picdtuiau, nu se a aqa i-ar fi liPsit
desigur, neegale,

I

ordini d"":t*,"::.-1",::T froprio, quod rerum :;:"1 in borr. voluntate permanet' quia hoc.ac:eprt dedit,pe ."a ia"o accepit, quoniam ab ilkr qui majestate contlnct ()mr oraevisa est. Nec tamen sua et ejus # il;;"-* l[i"t rntiotati' q"- imperiis d:""ltli far;ta s t" Lb,"*p"rur,do, a quo et per :t, T' o*rit. Huic autem datum est qrridem rttl l":^"j non tar lur^"*1..i-"m officium continendi omnia; sed cum l1:, llio:?:.:i,:i::"H::"1rn' Ir"I""n"l," est. Habent sanc spiritualia quaeque sl l"-" o cl seiunctiutl('m sc et conlunclronem :;ine cumttlt" -:^..:^ su' illa in ar'lionis -,, diminutirlne: ut noque adiuvaretur drfficili f;;itt."; ;-m haec' sibi c'rnju n geretur; neque

decAt care orin oficiu, celor superioare, egale, totuqi, prin naturS' itf#oare, qi, totuqi, laudatrile pe teptele lucrurilor irmi ttt"a ^rrlt" constituite de supremul Dumnezeu' dacd 33. Mffica nahrr[, care nu numai dacd n-ar fi' ci chiar prin urmare) un ar pdcdtui, s.ar micgora ordinea universalitSlii, are nu ,ori *.i sublim. Un rost irrferior are ceastdlaltS, care doar dac6 ar avea ceva mai ar fi, nu, insi, daci ar 9i p5cdtui, universalitatea toate pnn pu1in. Primei i-a fost datd putin{a de a le con}ine pe tu-crrritoJ, rostlO, care ,r, u. p't"t s5 lipseascd ordinii

p."p."f

,i"i ,,

3] de aceea persistS intru buna voinf6, pentru cd a pnmrt c5 are sd acest rost, ci de aceea l-a primit, fiindc[ a fost prevdzut[

persiste

pe toate

gi atotd Carele

nepicdtuinde, i-a fost dat atotP

;;;;;t;;
iff,

unera cale toate; nu, totuqi, propriu, ci impreuni cu pr:tma, precum desigur' spiritualele, o fo.i pr""*o.*ta cd are sa pecat-tsc5' Au,

o.i".ri indesine, 9i coniucliunea
diminuqie, intmcAt nici n-ar fi aj sale, cAnd ceastdlaltE i s-ar uni mar dificild, cAnd ceastdlaltS gi-ar

fdrd cumul, 9i separarea f[r6

*"::]-' i"" ""o" f.ris et molc oorporum' secl parilitatc t'rcatttrs "";*disparilitatc seiungi n'rssunr ir"E, ", ,s111iL;trlcs qrrJ*ri. (rorpora sua quaequ" pt'tttd".utl' ., a ,-: 34. ln corporibus autem inferioribus mortJlibus lcol. l2BBl post peccatum "il1- "^'E' si arbitri.' sed .emt oorcus ,rr-, ,""i o"'timt"l"' pro '"oleges urrtversrtatls

deserer fieret, si haec officium suum peocanclo

nu prin locurile qi massa

c

disparilitatea afectelor se Pot un ,1"gi fie"at" igi posedd corpurile lorugi' 34. Sufletul rAnduit, ins6, dupS p[cat,

in corpurile inferioare

slnunt' Nec icleir tamen talis ani

ci qi muritoare, iqi conduce corpul t6' " absolut prin arbitru' totugi, nici un astfel de pr""r* o ingiiuie legile universalitdqii' $i,. d" ..J"", inferior corpului celest, cdrui corp i-au suflet nu

".L,

260

S.

Aurelii Augustini De libero arbitio

Liber

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

261

inferior est corpore coelesti, cul corpon etram corpora terrena subjecta sunt. Pannosa quippe vestis damnati servi multo est inferior veste bene meriti, et in hono magno apud dominum constituti; sed ipse senrrs meli
est qualibet veste pretiosa, quia homo est. [lla ergo inhae

lost supuse chiar qi corpurile pdmAntegti. intr-adev5.r, haina
zdrenlSroas6 a sclalr,rlui damnat este cu multul inferioard hainei binomerit6torului qi ajunsului lntrr mare onoare in fala stdpAnului,

Deo, et

in coelesti corpore, angelicp

potestate, etia

terrestre corpus ornat et regit, sicut jubet ille urjus nu

intuetur ineffabiliter. Ista vero moltalibus membris vix hoc ipsum quo premitur, administrat intlinsec;us, tamen ornat quantum potest: caetera vero extrrn adjacentia, longe infirrniore operatione extrinsec:us affi ci srcut potest.

dar sclalrrl insuqi este mai bun decAt oricare hainh prelioas5, prin datul cd este om. El (sufletul superior, n.tr.) sc alipeqte strAns lui Dumnezeu, qi, intru corpul celest qi prin potestate angelicS, oneazb. qi conduce chiar qi corpul pdmAntesc, precum poruncegte Acela a C5rui aprobare o vede inefabil. Cestilalt, ins6, impov5rat de membrele muritoare, de-abia il administreazS, intrinsec pe

il orneazd. pe cAt poate; pe oelclalte, ins5, extrinsec adiacente,le afecteazS, pe cAt poate, oxtrinsec, printro cu mulhrl mai infirmd lucrane.
acesta insuqi de care este ap5sat, gi, totuqi,

lill. -

Gubernatio un,iuersi non turbaretur etramst angeltca om creaturo peccaret,

XII. - Cuuernarea uniuersului nu s-ar tulbura.
pdcdtuia tntreagd. creaturo angelicd.

chi.ar dacd

etram partem regrt; quae autem mlnus potest, n continuo potest ampliora. Perfectus enim medicus eti scabiem sanat efficacirer; at non continuo qui scabi utiliter consulit, universae humanae valetudini mede potest. Et ratio quidem si r:erta conspicitur, qd manifesh-rm fiat esse oportLrisse oreatrrram qlrae nu peccaverit, nunquam peccatula sit. etiam illud ratio renuntiat a peccato illam libera voluntate absti neque coactam non peccarc, sed sponte. Vcrumta etiamsi peccaret (quanquam non peccavit. sicut eam
peccaturam praescivit Deus): tamcn si etiam ipsa sufficeret Dei potestas ineffabilis potentiae ad regend

35. Unde colligitur non defutumm fuisse ornatu congruentissimum infimae corporeae creaturae, eti ista peccare noluisset. Quoniam quae totum potest

35. De unde se deducc cd ornarea atotcongruent5 nu avea sti-i lipseascd infimei creaturi corporale, chiar gi dacd aceastarr nu
vriia sd picituiasc[. IntmcAt cinc poate conduce totul, conduce

istam universitatcm, ut omnibus congrua et condi retribucns, nihil in toto lmperl() .suo turpe atq indecorum csse permitteret. Quitr sive pcr nullas ad ipsum conditas potestates, si omnis ahgelica natura elus praeceptrs peccando defccrsset, malestate su, decenlissime atque optime regcret omrria: ne(; sio in (:reaturae spirituali ut csset; qui ertiam corporale

pAnd qi partea, cine, insd, poatc mai pufin, nu urmeazd rrurnaidecAt cd poatc mai mult. Medicul perfect insdnltoqeqte, intr-adevdr, eficace pAnd qi rAia; dar, desigur, nu urmeazd numaidecAt c5 cine se ingrijegte utrl de rAios poate lecui intreagi starea rea a s5ndt[1ii umane. $i, desiprr, dacd este privitd certd ratiunca prin care sd devind invederat cd se cuvenea sd existe rrr()atura) care sd nu fi pdt:Etuit niciodatS, aceeagi ratiune lcanun!6 chiar gi faptul cd ea se abline de la pdcat prin liberi vointd qi cd nu constrAnsl nu pdcdtuiegte, ci de Ia sine. Dar, krtuqi, chiar daci ar pdcdtui (r:u toate cE n-a p5c5tuit, precum a lrrcgtiut-o Dumnczeu cI n-are sd picituiasch); totugi, dacd ar lrac:[tui qi ea ins5gi, ar fi suficient5 potestatea inefabilei puteri Lr lui Dumnezeu intru impdrSlirea universalitSfii, intrucAt, rr'trjbuind tuturor cele congruc qi condemne, nu ar pelmite si l'ic nimio ruginos gi neplScut intru intreagd impdrdlia Sa. Pentm t:ir. fie gi fird de nir,:i un fel de potestate creatd intru acest scop, rlat:d intreagi crcaturzr angeli<;i ar {i pir'5,sit, pdc6,tuind, preceptele l,ui, prin maiestatea Sa le.ar conduce atotdecent gi optim pe t()ate, gi nici nu invidiind nicidecum, astfel, crcatura spirituald ci ar

262

S.

Aurelii Augustini De libero arbitrio

Liber tertius

peccantibus quoque spiritualibus longe inferiorem. ta largitate bonitatis instituit, ut nullus sit coclum rationabiliter inhrens, omneslp-re naturas visibiles in generibus moderatas, formatas, ordinatas, qui vel ali credat artificem omnium esse quam Deum, vel non ineffabiliter laudandum esse fateatur. Sive nulla rerum ordinatio, nisi potestas angelica nah-rrae

cxista: EI, Carcle, pe cea r:orporalS, inferioard cu multul oricdror celor pdcdtoase spirituale. a instituit-o cu atAta larghe{e a bun5tdgii, incAt nu existd nimeneal care) privind ralional cerul qi pdmAntul

et bonitate voluntatis in dispositione universitati
superemineat, etiamsi omnes peccassent Angeli, nu inopiam facerent ad regendum imperium suum Cre Angelorum. Non enim vel bonitas ejus quasi aliquo taedi vel omnipotentia difficultate deficeret ad creandos ali

qi toate nahrrile vizibile, moderate in sAnu] genurilor', formate, orAnduite, fie sd-l cleadd pe altul decAt pe Dumnezeu artificele tuturor acestora, fie sd nu mdrhrriseascd cumch El trebuie inefabil ldudat. Fie cd nu exist6 nici o orAnduire mai buni a lucrurilor, ci ntrmai potestatea angelicd se poate ridica, prin cxcelenla naturii

quos

in eis sedibus collocaret, quas

peccando ali

deserrrissent; aut creatura spiritualis [Col. 1289]

numeri, si pro suis meritis damnaretur, angustare ordinem, qui convenienter et decenter exci

quoscumque damnandos. Quacumque se igit consideratio nostra converterit, ineffabiliter laud

invenjt Deum naturarum omnium conditorem optim et admirristratorem justissinrum. lJ6. Postremo, ut relinquamus contemplatio pulchritudinis rerum iis qui eam divino munere videX
contuenda verbis conemur adducere, et tamen p

possunt) nec eos qur non possunt ad ineffabili
loquaces aut infirmos aut insidiosos homincs tan

gi prin bunitatea voinlei, intru dispunerea universalitilii, deasupra in strilucire, chiar dacd toli ingedi ar fi pS.cdtuit, nu i-ar face nici un fe] de neajuns Creatorului ingerilol intru impdrdgirea impdrdg-iei Sale. Cdci nioi bundtatea Lui nu ar sldbi printr-o anume cvasisil6, nici omnipotenfa, prin dificultate, intru a-i crea pe alF, pe care sd-i ageze intrr acele licaguri, pe care le-ar fi pdrdsit, picdtuind, ceilalli: nici creatura spirituald, in orice num[r, dacd ar fi, prin meritele sale, damnatS, n-ar putea ingusta ordinea, care-i primeqte-ntm sine convenierrt gi decent pe oricAli .rr fi de damnat. Ori incotro se va fi intors, agadar, cercetarca noa^strd il gasegte inefabil de lSudat pe Dumnezeu, ziditorul optim qi guvernatoml atutjust al tuturor naturilor. 36. in sfArgit, ca sd le l5s[m contemplarea frumsegii lucrurilor rrclor care, prin darrl divin, o pot vedea, gi nici sd nu ne opintim a-i aduce, prin cuvinte, intru scrutarea inefabilelor, pe accia ce nu-s in stare, si ducem, totugi, din cauza oamenilor vorbdreli qi infirmi, pAnE Ia cap5t, printr-o atotscurti concluzie, o atAta de
mare chestiune.

,quaestionem brevissima complexione peragamus.

XIII. - Et

creaturae corruptione bonilas ipsius ostenditur.

eL

er uitii ejus uituperat

ilII. gi

Dintru corupliunea creaturii Ei dintru uituperarea uiciului ei, se aratd, bundtatea ei tnseSi.
'loatd natura, care poate dcveni mai pulin bun6, este bunS; se corupe, devine mai pulin bun5..

Omnis natura quae minus bona ficri potest, cst; et omnis natllra dum crtrrumpitur, minus b,lna

toati natura, cAt timp

Arrt enim non ci nor:et t'otruptirl. cl non ct)rrllnlpit aut si corrumpitur, nor:et ei corruplio: ot si nrtcet, mi nlicluid cle bono ejus, et eam minus bonam facit" Nam pcnitus eam privat omni bono. cnridcryid ejus rernanc jam trrrn.rmpi non poterit; qtria nullum cr"it borrum t ademptione possit nocere r;ormptirl: cui autem non

Odci, sau nu-i face rdu coruperea, gi nu sc corupe, sau, dacd se (x)l-Lrpe? ii face r'6rr <;otuperea: gi, dacS-i face riu, se micgoreazd t:cva dintru binele ei gi o face pe ea mai pufin burr5. Cici, dacd o 1rivaaz6. pe ea cle absolut tot binelc, orico va r5"m6ne din ea nu se

va rnai putea colupe;

cicl nu va mai fi nicj un fel dc br'ne, prin

raptul <;iruia ar putea face

r[u

coruperea: cui, insd, ntr-i poate

264

_5.

e*4li4yg t t;^. D e lib er o arb it49

Liber tertius,

Sf.

Aureliu Awustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

265

nocere corruptro) non corrumpitur. Porro natura quael non corrumpitur, incorruptibilis est: erit ergo natura,r quod ahsurdissimum est dicere, colruptione fa incomrptibilis. Quapropter quod verissime dicitur, omnisT

natura rn quantum natura est, bona est: quia

sir

face rdu coruperea, nu se (nrupe. Apoi, natura, care nu se corupe? este incoruptibilS; natura va fi, prin urmare, f[cutd incomptibild, ccea ce este atotabsurd a zice, prin corupere. Dreptaceea, ceea ce se zice atotadevdrat, toatd natura, intru cAt este natur6, este bun6: penhu c5, dacd este incoruptibil[, este mai buni decAt coruptibili:

incormptrbiJis est, melior est quam c,orruptibilis; si aute

cormptibilis est, quoniam dum cormmpitur milus bo fit, sine dubitatione bona est. Omnis autem natura a corruptibilis est, aut incorruptibilis. Omnis ergo naturqr bona est: naturam voco quae et substantia dici solet,r Omnis igitur substantia aut Deus, aut ex Deo; quia omner I bonum aut Deus, aut ex Deo. 37. Quibus constitutis atque firmatis tanquam i capite ratiocinationis nostrae) attende quid dicam. Omni natura rationalis, cum libero voluntatis arhitrio condite si manet in fmendo summo atque incommutabili bo

dacd, insd, este coruptibild, fiindcS, cAt timp se corupe, devine mai pulin bun[, este fSrd nici un fel de tndoiali, bund. Toatd natura este, aqadar, sau coruptibilS sau incoruptibild. lbatd nahrra este, a5adar, bun6: numesc naturi ceea ce se obiqnuiegte a se zice Ei substan{6. lbatd substan}a este, agadar, sau Dumnezeu, sau de

procul dubio laudanda est; et omnis quae tendit
mareat, etiam ipsa laudanda est: omnis autem guae

Ia Dumnezeu. 37. Prin care, hotdrAte qi probate ca legi qi principii la inceputul rationamentului nostru, ascultS, numai ce vin eu gi zrc.'loat6, natura rationald, ziditS cu liberul arbitru al voinlei, dacd rdmAne intru a-gi infrupta bucuria dintru supremul gi incomutahilul bine, trebuie, firi nici un dubiu, l6udatS; qi toatd, care tinde ca sd rdmAnS, chiar gi ea insdqi trebuie l6udat6; toat6, ins6, calc nu r6mAne inhu el, qi nici nu voiegte sd fac6 sd r[mAnd,

in eo manet, et non I'ult agere ut maneat, rn quantum non est, et in quanhrm non id agit ut ibi sit, vitu
est, Si ergo laudatur rationalis natura quae est faota, nemq

qui fecit; et si vituperatur, nemq dubitat ejus Conditorem in ipsa ejus vituperatione laudarir Cum enim propterea vih-rperamus hanc, quoniam surunq et incommutabili bono, id est Clreatore suo firi non l'ult,1 ICol. 1290] illum sine ulla dubitatione larrdamus Quantum ergo bonuml et quam vcl ineffabiliter lingui omnibus, vel ineffabiliter c,lgitationibus omni praedicandus et honorandus est oreator omnium Deus, .sine cujus laude nec laudari possumus) nec vituperari! Non enim vituperari possumus qura rn eo non manemus; nisi quia -ugrlr* et summum et primum nostrum bonur4 est manere in illo: unde autem h,rr:, nisi quia ille ineffabi br,lnum est? Quid ergo inveniri potcst in nostns unde ille vituperetur, quandti vituperatio peccatoru I nostrorum nulia est, ,isi ill" lautletui?
dubitat ]audandum
esse

intru cAt nu este acolo qi intrr cAt nu face aqa, incAt sd fie acolo, tlebuie vituperatd. Dacd este, prin urmarc, lSudatd natura ragionald, care a fost fdcut6, nimenea nu se indoiegte cA trebuic l[udat cine a fdcut-o; qi dacd este vituperatS, nimenea nu sc indoiegte c5, prin insSgi vituperarea ei, este ISudat ziditorul ei. Cum, intr-adevdr, de aceea o vituper[m pe ea, fiindcd nu vrea sd-qi infiupte bucuria dintru supremul gi incomutabilul bine, adicd, dintru Creatorul sdu, il l6uddm, fdrd nici un fel de indoiali, pe El. CAt cste, prir urmare. de bun gr' cum trcbuie predicat tie inefabil tuturor limbilor, fie inefabil tuturor cugetdrilor, gi cAt trebuie onorat Dumnezeu, creatorul tuturol, f[rd de lauda cdruia nu putem fi nici 15uda1i, nici vituperali. Nu putem fi, intr-adevdr; vituperali rE nu rdmAnern intru Iil, decAt numai fiindcd marele qi supremul qi prirnul nostrr-r trine este a rdmAne intru EI: de unde, insi, asta, decAt numai fiirldc;d El este inefabilul bine? Ce poate fi, aqadar; g6sit intru pdcatele n(rastle, de unde si fie vitupcrat El, cAnd nu oxistd nici un fel de vituperare a picatelol noastrc, dccAt numai sd fie ldudat El?

266 _._

S.

Auretii Augustini De libero arbitrio

Liber

Sf.

Aureliu Augustin, Llberul arbitru

Cartea a treia

267

illa natura non ooruumpatur v.itio suo, cuj vitio potuit aliena natura corrumpi. Sed quid est ali vitiari, nisi vitio corrumpi? poiro natura qlrae n vitiatur, caret vitio: cujus autem vitio aliena natu corrumpihrr, habet utique r.itium. prior. ergo r.itiosa es et prior corrumpitur vitio suo, cujus vitiJalia quoqu corrumpi potest. Ex quo colligitur, contra naturam omne. vitium, etiam ejus rei c,ujus est vitium. euapropl quonram rn quacumque re non vituperatur nisi vitiu rdeo autem vitium est, quia contra naturam ejus rei cu1us est vitium, nullius rei recte vituperatur vitium, ni cujus natura laudatur. Non cnim tibi r.ct;te in viti displicet, nisi quia vitiat quod in natura placet.
est utrum

natura corumprtur, injuste !,rtuperatur, et quaerendt

vrtuperare noveris, quam illud quod non recl vituperas; aut si vitium est, ut .""i" ,ritrp"rari possi etram contra naturam sit necesse est. Omne quil vitium, eo ipso quo vitium est, contra naturam est. enrm naturae non nocet, nec vitium est; si autem gui nocet ideo vitium est, ideo vitium est quia contr naturam est. Quod si non suo, sed alieno vitio aliqu

38. Quid, quod etjam in ipsis rebus qu vrtuperantur, nullius vituperatur nisi vitium? Nuili rlutem vrtuperatur vitium, nisi cujus natura laudat Aut enim secundum naturam est quocl vitrperas; et r est vrtrum, tuque magis emendandus es. ut r

viciu, este contra naturiiq C[ci, dacd nu-i face rltr natur-ii, nu este nici viciu, dac5, ins6, fiindci face r6u, de aceca cste viciu, dc aceea este viciu, fiindci este contra naturii' Pentru c6, daci vreo

intnr viciu decat numai ad
XIV.

Yi]ciazh ceea ce-Ii place

intru naturS.

XfV.

-

lYon omnis corrupLio uituperatktne digna est.

- Nu

toatd coruperea esle demnd de uituperare' r-adev[r, se poate orupc prin viciul Dac5, intl'adev6r,

39. Videndum est etiam illud. utrum vere di aliquam naturarn naturae alterius vitio corrumpi, null adjuncto vitio suo. Si enim natura quae acce.dit cur vltro suo ad aliam corrumpendam, non in (:ol'ruplibile aliquid invcnrt. nr)n cam corrumpit. autem rnvenit, adjuncto cjus vitirl corruptionem eju r)pcratur. Potentior enim ab infirmiore si corrumpi noli non corrumprtur: sl autern vclit, prius incipit suo vitio crirlumpi quam alierro. Acqualis autem ab aequali

39. Trebuie vizut p zi<',e, oare, aclevirat, ci altei naturi f6rd nici un

268

S.

Aurelii Augustini De libero

arbitrio

Liber

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

269

nihilominus si corrumpi nolit, non potest. Na
quaecumque natura cum vitio ad eam quae sine viti est, ut corrumpat accedit, eo ipso non accedit aequali sed infirmior vitio suo. Si vero potentior invalidi

nu voregte, corupt egalul de cStre egal. C6ci or.ice nahrrd vine, sd o rrorupb cu viciul sdrr, asupra uneia care este fdrd viciu, prin insuqi

.

corrumprt, aut utrrusque vitio fit, si utriusque pra cupiditate fit; aut vitio potentioris,.si naturae tan praestantia est, ut inferiorem quam corrumpit. eti vitiosa praecedat. Quis enim recte vituper:avelit terraeT quod homines eis non utanhrr bene, cttrrupti vitio suo, corrumpant eos abutendo ad luxuriam; I 1291) cum tamen dubitare dementis sit praestanti potentioremque esse hominis naturam etiam vitj quam non vitio as quasque fruges? 40. Potest etiam fieri ut aliquam inferiolem potenti
natura cor'ralmpat? et hoc nullius earum viho fiat: siqui

tcest fapt nu vine egald, ci, prin viciul sdu, mai infirmi. Dacd, il corupe pe cel mai slab, sau se face prin viciul amAndurora, dac5 se face prin cupiditatea rea a amAndurora, sau, prin viciul celui mai tare, daci are o atAta prestanld a naturii, ir-rcAt, chiar vicioasd, sd o intrcac5 pe cea inferioard, pe care o (,orupe. Cine, intr-adevdr, va fi vituperat pe drept roadele
insd, cel mai tare pdmAnhrlui, pentru cE oamenii nu se folosesc bine de ele, qi, corupli de yiciul lor" Ie corup pe ele, folosindu-le cu abuz spre luxurie; cum, totuqi, este dement a sta la-ndoiald ci este mai prestanti gi rrrai puternicd natura, chiar vicioasd, a omului decAt oricare roade ale pdmAntului, ne.r,icioase.

vitium dicimus, quod vituperatione dignum est. Qu
autem vel frugalem hominem nihil aliud de frugibus, supplementh nahrrae quaeritantem vituperare audeat, easdem fruges quod usu ciborum ejus corrumpantur?

enim nec usitate corruptio dicitur, quia maxime vi nomen solet esse corruptio. Nam et illud in rebus faci animadvelti potest, quod plerumque in nullos explendae indigentiae suac natura potentior inferJ corrumpit, vel justitiae ordine dum vinclioat culpam; qua regula illud dictum est ab Apostolo, 5i gars Dei. corruperi\, corrumpet illum Deus (l Cor. lll. 17): ordine mutabi]ium rerum sibi cedcntium setundurn congmentissimas pro valenti a cu jusqu e partis urriversite datas. Neqr-re enim si cujusquam oculos plo naturae modulo ferendae lucis invalidos sol fulgore u)rmmpfl
aut ad explendam indigentiam sui luminis cos oommutar putandus est, aut id facerc ullo vitio suo; aut saltem i oc.uli vituperandi sunt, quia et domino sutt cessentnt contra lucem aperirentur, et ipsi luci ut trttrrumpercntu

40" Se poate intAmpla chiar ca o naturd mai puternicl s-o t:orupd pe-o oarecare inferioard, qi asta sd nu fie din viciul niciuneia dintre ele, dat fiind cd numim viciu ceea ce e demn de vituperare. Cine ar indrdzni, insd, si-l vitupereze fie pe un om r:umpdtat, necdutAnd nimic alta de la roadele pdmAnflrlui, decAt numai necesarul natrrrii, fie pe aceleaqi roade c6 se corup prin ruzul nutremAntului lui? [,rna ca asta nici micar prin uzanld nu se llumeqte oorupere, intr-ucAt comperca obignuiegte a fi in primul rAnd numele viciului. Cdci poate fi uqor observat printre actele zilnice gi faptul c5, de cele mai multe ori, o naturd mai tare o

rrltora, dupd legile atotcongarent datc, pe m5sura putinlei fiecdrei p[rti a universa]itdtii. intr-adevdr, dacd soarele c,rrupe ochii cuiva, neputincioqi, care, pe mdsura nahrrii lor, trebuie ferif dc lumind, rru-i de gAndit nir:i rE-i comutd, spre a implini pofta luminii sale, rrit:i cd face asta di, weun viciu al sdu,,ici, incaltea, nu trebuie vituperagi ochii inEigi, fiindcd s-au supus qi stdpAnului lor; intrucAt
s-zru desr;his urintra

Omniurn ip;itur colruptiorrum sola quae vitiosa t:orruptio rectc vrtupcratur: cacterac autem, aut
corruptiones quidem cUt:endae sunt, aut (rertc (+tra

gf

corupti. Dintre hratc felurile de r:ttr.upcre, cstc, aqadar., pe drcpt, vituperatd sinpprE aceea. care cstc vicioasi: <rle[altc, tnsi, sau nu

luminii, qi luminii inseqi, intruoAt a, f,st

270

S.

Aurelii Awustini De libero arbitrin

Liber

Sl,

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

non sunt, dignae vituperatione esse non possunt. N et ipsa vituperatio, quod soli vitio parata, id est apta debita sit, inde traxisse vocabulum creditur, vituperatio diceretur. 41. Vitium autem, dicere coeperam, non aliu malum est, nisi quia naturae advelsatur ejus ipsiu rei cujus est vitium. Unde manifestum est han eamdem rem cujus vitium vrtuperatur, natura e laudabilem; ita ut omnino hanc ipsam vitupe vitiorum, naturarum laudem esse fateamur, earu scilicet quarum vitia vituperantur. Quia enim vitiui: naturae adversatur, tantum additur malitiae viti quantum naturarum rntegritati minuitur. Cum e vituperas vitium, id profecto laudas cujus integritar desideras: cujus autem, nisi naturae integritat Natura enim perfecta, non solum nulla viruperati sed etiam laude in suo genere digna est. Quod e perfectioni naturae deesse perspexeris, id vocas viti satis tibi eam placere contestans, quam vituperatio imperfectionis ejus velles esse perfectam.

lrcfnrie nici mdcar numite coruperi, sau, desigur, fiindcd nu sunt virioase, nu pot fi dcmne de vituperare. Cdci qi vituperarea insdqi, lxrrrtru cE numai viciului ii este pregdtiti, apt6, adici, Ei datorat5, dr: aici se crede c5 s-a tras vocabula, intrucAt se numegte viruperagie. 41. incepusem, 1ns5, si zi<r cd viciul nu este de altundeva liru, decAt numai ci r' se opune naturii a insuqi accluiagi lucru aI r:iirui viciu este. De unde estc-nvederat ci insugi acel lucru, al rrtirui viciu este vituperat, este o naturS l5udabild; astfel, incAt rtrtirturisim categoric ci insdgi aceastd vituperare a viciilor este lnudd a naturilor, intr-un cuvAnt, a acelora a]e c[ror vicii sunt vituperate. Fiindcd viciul se opune, intr-adevir, naturii, cu atAt Hporegte malilia viciilor, cu cAt se micqorcazd integritatca rraturilor. CAnd, plin urmare, vituperezi viciul, Iauzi categoric (x)ca a cdrei integritate o doleqti, a cui integritate, insd, daci nu rr naturii? Natura, intr-adevdr, perfectd nu numai cd nu e demn6 rlc nici o vituperare, ci, in genul s5u, e mai mult demni de laudd' I)rin insugi faptul, aqadar, c5 numeqti, intr-adevdr, viciu ceea ce voi fi vdzut cd-i lipsegte per{ec{iunii naturii, te ar5}i indeajuns cd 1ic-1i placc aceea) pe care, prin vituperarea imperfe4iunii ei, ai
voi-o sd fie per-fect6.

--

Cartea a

treia

27

nl

xv. -

Defectus creaturae haud semper est culpabilis.

42. Si igitur vituperatio vitiorum ipsarum e quarum sunt vitia, naturarum decus dignitatemq commendat, quanto magis Deus conditor omni naturarum etiam in eamm vitiis laudandus est; cum hoc ab illo habeant quod naturae sunt, et in tan yitiosae sint, in quantum ab ejus qua factae sunt arl [Col. 12o2] discedunt. el in tantum recte vrtuperentu: in quantum earum vituperator artem qua factae videt, ut hoc in eis vituperet, quod ibi non videtl Et si a: ipsa per quam facta sunt omnia, hoc est summa i incommutabilis Sapientia Dei, vere summeque es sicuti est, respice quo tendat quidquid ab illa di Qui tamen defectus non esset vituperatione dignus, ni esset voluntarius. Attende enim, quaeso, utrum recti vituperes quod ita est sicuti esse debuit: non opi

X\. - Defectul creaturii nu-i totdeauna culpabil. 42. Dach, prin ulmare, vituperarea viciilor impune chiar
Iiumselea qi demnitatca naturilor insegi, ale cdrrtra sunt viciile, cu r:it mai mult trebuie sd fic l5udat, chiar intru viciilc lor, Dumnezeu, ziditon-rl tuturor naturilor; cum au de Ia trl qi datul prin care sunt rrtrturi, qi-s gi vicioase intru atAt, in cAt se-ndepdrtcazd de arta At:eluia, prin care au fost fdcute, gi gi numai atet sunt pe drept vituperate, in cAt vituperatoml lor vede arta prin care au fost ele licute, ra sd vihrpereze in cle ceea c:e nu vecic acolo! $i, daci arta

insdqi, prin care au fost fdcute toate, suprema, adic6, 9i inr:omutabila Inlelepciune a lui Dumnezeu, este, precum este, ldevdrat qi suprem, ia, numai, searna incotro tinde tlrt ceea ce se indepdrteazd de la ea! Defoct, care nu al fi, totugi, demn de vituperare, daci nu ar fi voluntar. C-ici, ia, r'ogtr-te, scama dacd

yituperezi, oare, pe drept coea ce cste aqa cum datora sd fie: soctlt rti nu; ci, categorir:, ccea ce nu este ala cum datora. Nimenea, insd

272

S. Aurelii A

De libero

arbitio

Liber

sL4ytSly tye!'ti!. LL qYt SllQtY

Cartea a treia

273

sed utique quod uon ita est ut debuit. Nemo autem de

quod non accepit: et quisquis debet, cui debet, nisi quo accepit ut debeat? Nam et quae reddu translegando, ei redduntur qui translegaverat, Et creditorum justis successoribus redditur, ipsis utiq redditur quibus isti jure succedunt. Aliter non redditi sed cessio vel admissio, vel si quid aliud hujus nominanda est. Quapropter omnia temporalia, qu in hoc rerum ordine ita locata sunt, ut nisi defici non possint praeteritis futura succedere, ut 1 temporum in suo genere pulchritudo peragat absurdissime dicimus non debere deficere. Quantui enrm acceperunt, tantum agunt, et tantum reddunt cui debent quod sunt in quantumcumque sunt. Q enim dolet ea deficere) sermonem suum oport(
attendat, eum certe ipsum quod ista conqueritur, si justur et a pmdentia profectum esse arbitratur; cujus sermoni

nu datoreazd c,eea ce nu a primit; qi oricine datoreazd, cui

care au fost astfel statornicite,

in

aceastS rtrdine a lucrurilor; a succede

frumsetea qi atAta ii i cAt sunt. Cine se-ndurereazb', incaltea, cd ele sunt trec5toare) se cu\.lne

quod ad sonum ejus attinet, si quis unam particu diligat, nec eam velit caeteris deficiendo locum d quibus decedentibus et succedentibus totus ille serm contexitur, mirabilis dcmentiae judicabitur. 43. In iis igitur rebus quae ideo deficiunt, quig non ultra esse acceperunt, ut suis temporibus omni peragantur) nemo de{ectum recte vrtuperat; qur nemo potest dicer:e, Debuit permanere, cum metas translre non posset. [n creaturjs aut rationabilibus, quibus sive peccantibus sive no peccantibus, universalis pulchritudo modi congruentissimis terminatur, aut,nulla peccata su quod absurdissimum est dicere peccat enim saltemi qui vel damnat quasi peccata quae nulla sunt: aut nor sunt vifuperanda peccata, quod nihilonrinus absurdu est; incipient quippe nec recte facta laudari, et toti turbabitur humanae mentis intentio, vitamqui subvertet: aut vituperabitur factum quod ita facturil est ut debuit, et exsec:rabilis insania. vel, ut mitiuri loquar, error miserrimus orietur: aut si cogit verissimd

de-o mirabild demcn!6' 43. intru acele lucruri, aqadar', care de aceea se sfArqesc,

ple(';ufir o gi impune,

<ta

9i picatclo

si

sr: vituperczc qi

;i tot ceca ce

274

S.

Aurelii Aueustini De libero arbitrio

Liber

Sf.

Aureliu Aueustin, Liberul arbitru

Cartea

a treia

215

ratio, sicuti cogit, ut et vituperentur peccatal et quidqui recte vituperatur ideo vituperetur; quia non est ita ut debuit; quaere quid debeat natura peccab'ix, et inveni
recte factum; quaere cui debeat, et invenies Deum. A enim accepit posse recte facere cum velit, ab eo accepit sit etiam misera si non fecerit, et beatq si fecerit.

oste pe drept vituperat, de aceea sd se vitupereze, pentru cd nu ostc aga cum datora sd fie, r:autd ce datoreazi natura pecatrice, 9i

44. Quja enim nemo superat leges omnipo Creatoris, non sinitur anima non reddere debitu Aut enim reddit bene utendo quod accepit, reddit amittendo quo bene uti noluit. Itaque si reddit faciendo justitiam, reddet patiendo miseria quia in utroque verbum illud debiti sonat. Hoc eni etiam [Col. 1293] modo dici potuit quod dictum Si non reddit faciendo quod debet, reddet patien quod debet. Nullo autem temporis intervallo i dividuntur, ut quasi alio tempore non faciat q debet, et alio patiatur quod debet, ne vel pu temporis universalis pulchritudo turpetur, ut sit in peccati dedecus sine decore vindictae. Sed in futu judicium servatur ad manifestationem atque acerrimum sensum miseriae, quidquid nu occultissime vindicatur. Sicut enim qui non vigil

vci gisi fapta dreapti; cautd cui ii datoreazS, qi-L vei gisi pe Dumnezeul2. Intr-adevdr, de la Cine a primit sd poati face drept rlc-ndatd ce vrea, de [a Acela a primit sd fie chiar qi nefericit[, tlacd nu va fi fdcut, gi, fericitS, daci va fi fdcut. 44. Pentru c6, intr-adcvdr, nimenea nu sc poate ridica rJcasupra legilor omnipotentului Creator, nu este ingiduit ca sufletul si nu-gi redea datoria. C[ci, sau qi-o redd, bine-folosind ceea cc a
primit, sau qi-o redd, pierzAnd ceea de cane n-a \T Lrt si se foloseasrE hine. $i, astfel, dacd nu gi-o redi fdcAnd justilia, qi-o va reda lndurAnd rniseria, pentru ci gi intrr una, ,si intru alta sund mirificul rrrvAnt al datoriei. Ceea ce s-a spus, se putea, dealtminteri, spune thiar gi-n acest mod: Dacd nu redi fdcAnd ceea ce datoreazd, va lcda indurAnd ceea ce datoreazd. Acestea nu sunt despS'r1ite, insd, do nici un intcrval de timp, ca, intr-un cvasianumit timp, sd nu facd ceea ce datoreazi, qi, -ntr-alhrl. s5-ndure ceea ce datoreazd, t;a, nici micar intr-un punct al timpului, sd nu se pAngdreasci universala frumscle, incAt si fie intru ea dezonoarea pdcatului, [5rd onoarea vindictei. Se pdstreaz[, insd, pentru judecata de apoi, inhu manifestarea gi simg-irea atotacutd a miseriei, tot ceea ce este rrcum atotocult rizbunat. Cdci precum, cine ilt e lreazi doarme, intocmai aqa, oricine nu face ceea ce datoreazS, indurd, fSrd

dormit; sic quisquis non facit quod debet, si intervallo patitur quod debet, quoniam tanta beatitudo justitiae, ut nemo ab ea nisi ad miseri possit abscedere. ln omnibus ergo defei:tibus, aut acceperunt ultra esse quae deficiunt, et nulla cul est; srcut ctram cum suntT qura non accepe
amplius esse quam sunt, nihilominus nulla culpa aut nolunt esse, quod si vellent, esse acccperunt; quia bonum est, reatus est si nolint.

intermiten!6, ceea ce datoreaz6, fiindca ateta de mare este bcatitudinea justipei, incAt nimenea sd nu poatd sd se departe de r:a deoAt numai intru miseric. In toatc trecStoarele, agadar, sau trclc ce se sfArgesc n-au primit sd fie mai muJt, qi nu-i nici o culp6; dupd cum chiar gi cum sunt, pentru cd nu au primit s5 fie mai armplu decAt sunt, cu atAt mai pulin nu-i nici o culpS; sau nu voicsc sd fie ceea cc, dacS al voi, au primit sd fie, gi, pentm cd este rrn bine, este, daci nu voiesc, o vini.
XVI.

Xl{. -

Peccata nostra

in De.um re.fund.i nequeunt.

-

Pdcatele noestre nu pot

fi

reudrsate asuPro

lui l)umnezeu.

45. Deus autcm nulli debet aliquid, quia gratuito praestat. llt si qujsquam dicct ab illtr debcri nteritis suis. r'ertc ut essel. n,rn ci Non enim erat r:ui debereh,rr. Et tamen, quod meri

45. Dumlrczcr;. insi, nu datoreazd nimic nirninui, fiindcd le rl5 dinainte. gratuit, pe toate. lar, dacd negtine va zicc c5, prin
rncritele proprii, i se datoleazd ceva de la El, t;u siguranfi, sd fie rnr-i datora lui. Cdci nu era tuj s5-i fi datorat. $i" totugi, ce merit e

276

S.

@taA d"S"ttini D" libu"

"rbibio

Liber tertius

Sf.

Aureliu Aulustiry, Liberul

arbitru

Cartea

S-!'"-

2'71

est converfi ad eum ex quo es, ut ex ipso etiam melior sis, ex quo habes ut sis? Quid ergo ei praerogas, ut tanquam debitum poscas; quando si nolles ad eum converti, nihil ei deesset, tibi autem ipse, sine quo nihil esses, et ex quo ita es aliquid, ut nisi convertendo te ad illum, reddideris ei quod ab ipso es, non quidem nihil, sgd miser tamen eris? Omnia ergo illi debent, primo quidquid surrt, in quanflrm naturae sunt: deinde quidquid melius possunt esse si velint, quaecumque acceperunt ut velint; et quidqurd oportet eas esse. trx eo igitur quod non accepit, nullus reus est: ex eo vero quod non facit guod debet,

a te converh la Acela de la Carele egti, ca si fij chiar mai bun de la El insuqi, de [a C]arele ai ci eqtr? Ce ii pl6teqti, agadar, mai dinainte,

-

juste reus est. Debet autem, si accepit et voluntatenl, liberam, et sufficientissimam facultatem. r, adeo autem dum non facit quisque' 46. Usque quod debet, nulla culpa est Conditoris, ut et laus quoniam quod debet patitur, et in eo ipso quol

din moment ce a prirnit qi voinla 1iber6, qi atotsuficienta facultate. 46. PAnS-ntr-atAta, incaltea, oAt timp nu face fiecare ceea ce clatoleazS, nu-i nici un fel de culp[ a Creatomlui, incAt e chiar o laudd, fiindcd indurd ceca ce datoreazS, 9i, intm insuqi faptul ci
cste vituperat, nefdcAnd ceea ce datoreazS, e, dealtminteri, ISudat

vituperatur non faciendo quod debet, non ni laudatur ille cui debet. Si enim tu laudaris vide quid facere debeas, cum id non videas, nisi in il qui est incommutabilis Veritas; quanto magis ille

et velle praecepit, et posse praebuit, et non impu nolle permisit? Si enim hoc debet quisque quod accepit, et sic homo factus est, ut necessarlo hoc debet ut peccet. Cum ergo peccat, quod de facit. Quod si scelus est dicere, nemingm natura cogit ut peccet. Sed nec aliena. Non enim quisqui dum id quod non vult patitur, peccat. Nam si just patitur, fCol. 729a1 non in eo peccat quod patitrlt invitus, sed in eo peccavit quod ita fecit volens, r1-t quod nollet jure pateretur. Si autem iniuste patitud; quomodo peccat? Non enim injuste aliquid pati, sed injuste aliquid |acere, peccatum est. Quod si neque .ro .,"q.," aliena natu,la quis peccare cogitur' restdt ut propria voluntate peccetur. Quod si tribuero' unlr"ri.. Conditoli, peocantem pulgahis, qui nihif praeter sui Conditoris instituta commisit, qui si rectg' defenditur, non pe(,('avit: non est erg. quod tribuag,

Acela Cui ii datoreaza. Dac5, intr-adevir, tu eqti lSudat, vizAnd cd eqti dator sd faci, cum nu vezi asta decAt numai intm Acela C.Je este lrcomutabilul Adevir, cu cAt mai mult, El, Ca.ele tea qi inv5lat dinainte sd rtei, 1i-a 9i dat dinainte s5 poli 9i 1i-a qi l6sat Jinainte in seam5, nu, insd, nepedepsit, qi sd nu wei? Dac[, intr-adev[r, fiecare datoreazi ceca ce a primit, qi, aqa a fost fdcut

omul, incAt sd p6cltuiasci in mod necesar, intocmai asta o datoreazi: s5' pdcituiascS. Cum, prin urmare, picdtuieqte, face ucea oc datoleazS. Care, cum e o crirnd a o zice, fapt e ci pe nirnenea nahrra sa nu-l constr.Ange si picituiascSl3. Dar nici una str5inS. intFadevdr, nu oricine pdcdttricAte, cAt tinp pdtimeqtel' eea

Care

nu a comis ninric inafar.a por.uncilor. Ziditorului sdu, 9i carr:,

278

S. Aurelii Augustini De libero arbitrio

Liber tertius

-Sf.

man a"Wtir,m"r"t "*ilr"

_..--.- Ca*ea a

treio

279

Conditori. Laudemus ergo Conditorem, si potest defendi peccator; laudemus, si non potest. Si enim juste def enditur, non est peccator: Iauda ergo Creatorem. Si autem defendi non potest, in tantum peccator est in quantum se a Creatore avertit: Iauda ergo Creatorem. Omnino igitur non invenio? nec quomodo inieniri posse, et prorsus non esse "orifi.-u, tribuantur peccata nostra creatori nostro Deo; quando et in ipsis eum laudabilem invenio, non solum quod ea punit, sed etiam quod tunc fiunt, cum ab ejus veritate receditur. E.: Accipio ista libentissime ac
probo; et ornnino verum esse consentio, nullo modo fieri posse ut Creatori nostro recte peccata nostra tribuantur.

toate acestea cu foarte mare plScere gi le aprob; qi consimt cE este nbsolut adevirat cd nu se poate-ntAmplq cu nici un chip, sd-i fie pe drept atribuite Creatorului nostru p5catele noastre'

X\{I. -

Yoluntas est prima causa peccandi.

XI{I. -

l/oinla este prima cauzd de a pdcdtui'

illa natura non peccet, quam non peccaturam praescivit Deus, et quare ista peccet, quae ab illo peccatura praevisa est. Non enim jam puto, ipsa Dei praescientia vel istam peccare, vel illam non peccare cogi. Sed tamen si nulla causa esset, non ita dispertiretur creatura rationalis, ut alia nunquam peccet, alia in peccando perseveret, alia quasi media inter utramque aliquando peccet, .aliquando ad recte

47. Sed tamen scire vellem, si fieri posset, quare

47. Dar a! l,rea, totr-rqi, daci asta se poate-ntAmpla,

si gtiu, de

rationald astfel, incAt una sd nu p[cituiascd niciodati, alta

sE

faciendum convertatur. Quae causa in has tres partes eam distribuit? Sed nolo mihi respondeatur, Voluntas: ego enim causam quaero ipsius voluntatis. Non enim sine causa nunquam vult illa peccare, nunquam ista

non vult, quaedam vero aliquando vult, aliquando non lrrlt, cum ejusdem generis omnes sint. Hoc solum enim mihi videre videor, non sine causa esse iste tripatitam voluntatem rationalis creaturae; sed qu
causa sit" nescio.
48.,.1. Quoniam voluntas est causa peccatr, tu autem (,ausarn ipsius voluntatis inquirj.s, si hanc invcnire [x,tr]cr'(). n()nne ('ausam ctram ejus callsae quae inventa

r.auzd accast[

tripaflite vointd a crcaturii rationale; dar carc
,stiu.

sE

fie, inr:altea. calza. nu

48. Aug.: Deqi voinla este cauza pdr:ahrlui, ttr caufi, ttrtuqi, sii descr.rpcri cauza vointci inscai, iar', dacd o vli fi putut gdsi oe tu:easta, mr vei avca tu, oale, de gSnd sd carrqi sd descoperi <.hiar

ZA0 _

_ 5.4*4y ayglgrA Dr lib:fp S.b,!t io--

Liber tertius

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

28"1

fuerit tpaesitunrs os? llt quis erit quacrendi modus, quis finis percunctandi a<; disserendi, cum te ultra radice guaerere nihil oporteat? Cave enirn prrtes quidqua potuisse dici verius quam id quod dictum est, radi' omrium malomm esse avaritiam (I Tim. M, 10), hoc plus velle quam sat est. l'antum autem sat est, sibi exigit naturae in suo genere ctlnservandae mc Avaritia enim, c1-rae graeoe dicittrr filargnr... a, non in argento vel in nummis, unde magis nomen duxis resonat; argento enrm nummi vel mixto argen frequentius apud veteles fiebant: sed in omnibus re quae immoderate cupiuntur intelligenda est, ubicum omnino plus lrrlt quisque quam sat est. Haec aut
avaritia cupiditas [C]ol. 12951 est; cupidilas porro imprr voluntas est. Ergo irnproba voluntas, malorum omni causa est. Quae si secundum naturam esset, co utique naturarn, nec ei perniciosa esset, et ideo non ess( improba. Unde colligitur radicem omnium malorum no esse secundum naturam; quod sufficit adversus om qui volunt accusare naturas. Tu autem si hujus radic

va fi fost gdsitd? $i care va fi noima cercetdrii, care limita sonddrii prin intreb[ri qi a disocierii, ori de eAte ori s-ar cuveni ca tr-r sE nu caugi nimic dincolo de ridicin5?
,si cauza acelei cauze care Pdzegte-te, intr-adevdr, sd socogi ci s-ar fi putut sd se zici ceva mai adcvdrat, decAt ceea ce s-a zis, anume? ci ,,r[dbcina tuturor relelor oste avaritia" (I Tim.V, 10), a wea, adic6, mai mult dec6t este de sa1. AtAta este, insd, de sa!, cAt igi exige sieqi mdsura conservirii, in genul sdu, a nahrrii. Avarilia, intr-adevdr, care se zice pe grece$te .filarghiria, nu igi rSsuni numai asupra arginhrlui gi a banilor, de unde qi-a tras mai mult numele, chci cei vechi, ficeau, fi:rtr-adevir,

barrii din argint sau din argint amestecat) ci trebuie inleleasl asupra tuturor lucmrilor care sunt imoderat rAvnite gi absolut
pcste tot, unde neqtine voiegte mai mult decAt cAt este de sa!. Aceast6

causam requrrrs, quomodo erit ista radix omniu malonlm? Illa enim er-it quae causa hujus est, cpram invencris, ut dixi, etiam ipsius causam quaesrturus es, quaerendi nullum hahebis modum. 49. Sed quae tandem esse poterit antc volu causa vo]untatis'/ Aut enim et ipsa voluntas est; et radice ista voluntatis non rcceditur: aut non voluntas; ot peccatlrrn nullum habet. Aut igitur i l'oluntas est prima causa peccandi, aut nullum pet est prima causa pelrcandi. Nec cst t;ui recte impu peccatum nisi pec;canti. Non est ergcr oui rectc imput' nisi volenti: sed nescitt cur aliud te quacrere libeat. Dei quaecumque illa <:ausa est voluntatis, aut justa profeg est, aut injusta. Si jtrsta, quisquis ei obtomperavelit rai per:cabit, si injusta, notr ei obtcrnpcret, ct non pcccabt
I

avarilie este, insi, cupiditatea; cupiditatea, apoi, este voinla improbS. Vrinla improbi este, prin urmare, cauza tuturor relelor. Oare, dacd ar fi dupd nahrr6, ar conserva, desigur, nafura, gi nu i-ar fi ei piguhitoare, gi, de aceea, nu ar fi improb6. De unde rczultd cE r5ddcina tuturor relelor nu este dupd naturil6, ceea ce r:ste suficient impotriva tuhrror celor care voiesc sd acuze nafurile. Daci tu cau{i, insd, cauza acestei riddcini, in ce mod va mai fi, oa, rdddcina tuturor relelor? Cdci va fi cea, care este cauza ei, pe care) cum o vei fi gdsit, vei avea de gAnd, precum am spus, si r:au{i sd descoperi chiar gi canza ei inseqi, gi nu vei mai avea nici un fel de noimd a cdutirii. 49. Dar,la urma urmei, care va putea fi, mai naintea voinfei, r:auza vointei? Sau, intradevir, este ins6qi vointa, gi asta nu se irbate de la rddScina voinlei; sau nu este vointa, gi n-are nici un fcl de pdcat. Sau voinla este, aqadar, prima cauzE. de a p5citui, sau nu-i nici un fel de picat prin prima cauzd de-a p6c5tui. Nu-i, irrsd, cui si i se impute pe drept pdcatul, decAt numai lrric[tuitorului. Nu-i, prin urmare, cui sd i se impute pe drept, tkloAt numai v,ritoruluil?: dar nu gtiu de ce ai tu pldcerea sd caugi rrlta anume. in definitiv, oricare este acea cauzd a voinfei, ea-i sau rrbsolut just6, sau injust5. Dacd, just6, oricine i se va fi supus ei, rrrr va pSc6hri: da<6, injust6, sd nu i se supund ei, gi nu va pic6tui.

282

8. Aurelii Augustini De libero arbitrio

Sl.e*aU4W:!-.LEg"l"*l!1" _

Carteaatreia

283

XI{II. - An aLiquis peccet in eo quod

caueri non potest'

XII[. -

Pdcdluie4te, oare, cineua, prin J'aptul cd nu se poate pd.zi.

50. An forte violcnta est et t:ogit invitum? Nu eaderrr toties replicaturi sumus? Reminisce superiorum, quae a nobis tam multa de peccato voluntate libera dicta sunt' Sed sr' labonosum omnia mandare memoriae, hoc brevissimum te ei po Quaecumque ista causa est voluntatis, si non resisti, sine peccatcl ei ceditur: si autem potest, non cedatur, et non peccabitur' An forte fallit incautrm? Er caveat ne fallatur. An tanta fallacia est, ut caveri omni
non possit? Si ita est, nulla peccata srrnt. Quis enim pr in eo quod nullo modo caveri potest? Peccatur au

50. Sau este, poate, viole.nti qi constrAngc impofiva voinlei? 'l'rcbuie, oare, sI rcplicSrn de atAtea ori acelaqi lucru? Amintegte-li-le pe cele atAta de multe de mai sus, care s-au spus de citre noi
tJcspre pdcat qi libera voin15. Dar,

daci

e laborios

si le incredinlezi

este acea cauzd [)o toate memoriei, pine-o pe asta, atotscurt5. Orice o voinlei, dacd nu i se poate rezista, i se cedeazi firi p6cat: dacd, ins5,, i se poate, si nu i se cedeze qi nu se va picdtui. Sau, poate, ll ingali pe neprecaut? PSzeasc5-se, deci, si nu se tnqele. Nu cumva cste atAta de mare inqelSciunea, ci absolut nimeni nu poate sd se pizcascS? Dacd este aqa, nu exist6 nici un fel de picate' Cdci,

caveri igitur potest. 51. Et tamen etiarn per ignorantiam facta quaedr

cine picdtuiegte prin faptul cd nu poate, cu nici un chip, si se pSzeascS? Se ded6 p5cahrlui: se poate, deci, pizi. 51. $i, totuqi, se improbeazi pAni 9i unele fapte fSptuite prin

improbantur, et corrigenda judicantur, sicut in divi auttoritatibus legimus: ait enim Apostoh Misericordiam consecutus sum, quia ignorans feci Tim. I, 13); ait et propheta, Delicta juuentutis ignorantiae nteae ne memineris (Psal' XXII,7)' St etiam necessitate facta improbanda, ubi lrrlt homo re facere, et non potest: nam unde sunt illae voces, l enim quod uoli facio bonum, sed quod nolo mal hoc ago; et illud, Vel.le adjacet mihi, perficere aute bonui, non inuenio (Rom. VII, 19); et illud, Co concupiscit adr)ersus spiritum, spiritus autem aduert carnem: haec enim inuice.m aduersantur; ul non quae uultis faciatis lCol, 1296) (Calat.\r, fi)? Sed ht om.ria Lrominurn sunt, ex i]la mortis damnatio venientium: nam si non est ista poena hominis, s1 natura, nulla ista peccata sunt' Si enim non recedil ah eo modo quo naturaliter factus est, ita ut meli esse noll possll. ca ql rae debet facit. cum haec facit" autem bonus hrtmo essct, si aliter csset; nunc aut quia ita est, non cst bontrs, nec hatret in potestate bonus sit, sive non videndo gualis esse debeat, si vidr:ndo et nrtn valendo esse, qualcm dcbere esse

rrutoritili: zice, intr-adevir, Apostolul:
mi.sericordia,

ignoranfd, qi se judecd de corijat, precum citim intru divinele

Dobdndit-am

lrrofetul: Delictele tinerelii Si ignoranlei mele sd nu pi le aminteSti (Psat. XXII.7). Sunt de improbat pAnd 9i fapte fiptuite din noccsitate, unde wea omul sE fSptuiasci bine, 9i nu Poate, cdci de urrde sunt acele cuvinte: Cdci nu fdptuiesc binele pe carel uoiesc, oi. rdul, pe cere nu-l ooiesc, pe acesta-l .sdudrSesc qi aceea: Cdci a uoi se ofld. tn mine, dar a desdudrsi binele nu aflu (Rom.l4l,79, lB): qi accea: Cdci colnea rduneEte tmpolriua spiri.l,ului, spirilul, i n,sd, tmpo triua cd rnii: aces tea, t n t r-adeud r, s e- nco nt reazd-ndes ine, trt sd nu lacepi cele ce ali uoi (Galat.Y, 17)? Dar toate acestea sunt alc oamenilor scoborAtori din acea condamnare la moarte: c6ci, rltrcd nu ea-i pedeapsa omului, ci natura, acestea nu-s, niciunele, rri<;i un fel de pdcate. intradevdr, dac.:d nu se abate de la acea rnisur5, inh-u care a fost naflrral fdcut astfcl, incAt si nu poati sd l'ic mai bun, cAnd le facc pe a<-:estea, face ceea ce datoreazd. Dac5, insd, omul al fi mai bun, dacd ar fi altfel; acrtm, dar, prin faptul r:ti este aqa) nu este bun, nici nu are in potestate si fie bun, fie ncvizAnd cum,ar datora sd fic, fie vdzdnd, gi nefiind in starc si l'ie, c.um vcde cd el datoleazd si fie: cine mai poate sta la-ndoial5 r:d aceasta este o pedeaps5? 'lbatd pedeapsa, ins6, dac5 estc justd.

fiindcd ignorant fdptuit am (I Tim. I, 13); zice gi

284

S.

Aurelii Augustini De libero arbitrio

Liber tertiuo

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

285

videt: poenam istam esse quis dubitet? Omnis autem poena sr Justa est, peccati poena est, et suppliciu nomrnalur: sr autenr rnjusta est poena. quunia poenam esse nemo amlligit, injusto aliquo dominan homini imposita est. Porro quia de omnipotentia et justitia dubitare dementis est, iusta haec poena est et pro peccato aliqut-r penditrrr. Non enim quisquan injustus dominator aut surripere hominem potuit, vel ignoranti Deo; aut extorquere invito, tanqua invalidiori, vel terrendo vel confligendo, ut homin injusta poena cruciaret. Relinquitur ergo ut haec jt poena de damnatione hominis veniat. 52. Nec mirandum est quod vel ignorando habeat arbitrium libemm voluntatis ad eligendum recte faciat: vel resistente carnali consuetudine, rriolentia mortalis successionis quodammodo natu inolevit, videat quid recte faciendum sit, et velit, nec implere. Illa est enim peccati poena justissima, ut quisque quo bene uti noluit, cum sine ulla difficultate, si vellet. ld est autem, ut qui sciens recte facit, amittat scire quid rectum sit; et qui recte
cum posset, noluit, amjttat posse cumvelit. Nam sunt

oste pedeapsi a picatului ,si se numeqte supliciu: daci, insd, pcdeapsa este injusti, deoarece nimenea nu se-ndoiegte cd este

pedeapsi, ca i-a fost impusi omului de cdtre negtine injust
dominAndu-I. Apoi, intmcAt a sta la-ndoiald despre omnipotenta lui Dumnezeu qi justigia-l e plopriu dementului, aceasti pedeapsd cstc justd, qi ca este pl[titd pentru un p5cat anume. intr-adexdr. absolut nici un dominator injust n-a putut nici s5 iJ ripeascd fdgg pe om, prec;um unui Dumnezeu ignorant, sau se-i smulgd cu frrrfa, impohiva voinlei Sale, ca unuia maj slab, fie infricoqAndu-L, fic b6tAndu-L, s6-l chinuiascd pe om printr-o pedeaps6 injustS.

ll6mAne, prin urmare, cd aceast[ pedeapsS justd vine din
rlamnatiunea omuluil8.

voinlei pentru a alege oe si faci bine, nici, c5, rezist6nd consuetudinea carnalS, care a prins, prin violenl[, oarecum natural, rid6cinile succesiunii muritoare, vede cd trebuie sE faci
bine qi voieqte, Ei nu poate-mplini. Aceea este, intr-adevir, atoqusta pedeaps6 a p[catului, sd piardd fiecare datul de care n-a r,rut si sc foloseascd bine, deqi, dacd voia, putea, fird nici o dificultate. Asta-i, altminteri, precum cine, qtiind, nu face bine, ar pierde a gti oc este bine, qi cine nu a voit, degi putea, sd faci bine, ar pierde sE poatd, deqi ar lrea.

52. $i nu-i de mirare nici c5, ignorAnd, nu are liber arbitrul

In definitiv, aparfin, cu adcv5rat, intregului

omni peccanti animae duo ista poenalia, ignorantia difficultas. Ex ignorantia dehonestat error? ex difficul cruciatus affligit. Sed approbqre falsa pro ver-is, ut
rnvrtus, et resrstente atque torquente dolore carnalis vincu non posse a libidinosis operibus temperare, non est

suflet pdcdtos aceste dou6 pedepse penale: ignoranla qi dificultatea. Drntru igrroran{d dezonoreazl. eroarea, dintru dificultate flageleaz6 chinul. Dal a aproba falsele ca adevdrate, intrucAt gregeqte

instituti hominis, sed poena damnati. Cum autem libela voluntate reete faciendi loquimur', de illa scilicet
qua htirno factus est l'rquimur.

i

irnpotriva vointei, gi, rezistAndu-i gi torturAnd-o durerea lantului r:amal, a nu se putea tempera dc la lucrdrile libidionase nu este natura omului instituit, ci perdeapsa damnatului. CAnd vorbim, irrs5, de libera voinli de a I'ace binele, vortim, intr-un cuvAnt, de tt;cea tntru care a fost ficut omul1e.

XIX.

-

Adae pecaato

Peccanles ignorantiam et difficultatem t.rans/isa uith ne ercusent.

in

se

XIX.

- Pdcdto.Sii sd nu-Si scuze ignoranla .Si dil'icultatea ca uicii trans/izate lor dintru pdcatul lui Adam.

53. Hic occurrit illa quaestio, quam inter
murrrurantes homines rodele *rr.r"r"r.rni, qui quodlr aliud in peccando quam se accusare parati sunt. Di

crrim: Si Adarn elt llva pcccaverunt, quid nos mi

5l']. Aici orrurd atotcunoscuta chcstir.rne, pe oare s-au obiqnuit s-() tot rrradd oarrrenii murmurdtori indcsine, care sunt gata sd rrruze intru faptul de a pdcdtui on'ce alta inafard de sine. Cilci zic: .,|)acd Adam gi Eva au pScrdtuit, de ce am fost fdcugi noi nofericip,

286__ S.Auret@

Liber

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

287

fecimus, ut cum ignorantiae oaecitate, et difficulta cruciatibus nasceremur, et primo erraremus nescte quid nobis esset faciendum; deinde rrbi nobis inc'ipe aperiri praecepta justitiae, vellemus ea facere, et reni carnalis <loncupiscentiae nescio qua necessitate n
valeremusT Quibus bre,viter respondehrr ut quiescant, adversus Deum murmurare desistant. Recte emm

quererentur, si erroris [Col, 1297.l et libidinrs null hominum victor existeret: cum vero ubique sit praese qui multis modis per creaturam sibi Domino servien
aversum vocet, doceat credentem, consoletur

sd le facem, gi, opunAndu-se o nu gtiu car.e necesitate e ctincupiscentei carnale, sd nu fim in stareT" Cdrora rdspund6Ji-se pe scurt sI se liniqteasci qi si inceteze a mai murmura impotriva lui Dumnezeu. Cici s-ar plAnge, poate, pe drept, dacd nu ar oxista nici un om victorios asupra erorilor gi libidourilor: cum, insi, este peste tot prezent Cel Carele, in multe moduri, prin tl'eahrra slujindu-i Domnului sdu, il cheamh Ia Sine pe cel abitut, il inva{d pe cel credincios, il consoleazd pe ccl ce sperd, pe cel
<;arc
pxr

cn sd ne naqtem c.u cecjtatea ignoranlei qi cu chinurile dificultifi, qi, mai intAi sd gregim negtiutori ce ar fi trebuit si facem, apoi, dupd ce au inceput a ni se dezvdlui pleceptele justiliei, sd voim

diligentem adhortetur, conantem adjuvet, exaudi
deprecantem; non tibi deputatur ad r-ulpam quod invi ignoras, sed guod negligis l1raerere quod ignoras; volentem sanare contemnis: ista tua propria peccata Nulli enim homini ablatr-rm est scire utiliter quaeri

voin{ei tale, ignori; nici faptul

iubeqte il sfdtuieqte, pe cel ce se opinteqte il ajut6 gi ll ascultd cel oare se rr.ragS: nu ti se imputd fie drept culpd c5, impotriva

ci

nu-1i intremi mddularele

illud quod rrrlnerata membra non colligis, sed qu

vulnerate, r-;i, cd-L dispreguieqti pe voitoml a le-nsdndtogi: acestea surrt propriile-li picate. Cdoi niciunui om nu i s-a luat putinfa de a gti si caute util ceea ce ignord inutil, qi de a-qi mirturisi

inutiliter ignoratur, et humiliter confitendam
imbecillitatem, ut quaerenti et confitenti ille subveni qui nec errat dum subvenit, nec laborat.
54. Nam illud quod ignorans quisque non recte

umil neputinla, ca s5-i vind tn ajutor cdutdtorului

gi

rn5rturisitorrrlui Acela Carele nici nu greqegte in timp ce ajutd,
nrcl nu se ostenelte.

et quod recte volens facere non potest, ideo dicu peccata, quia de peccato illo liberae voluntatis ori ducunt: illud enim praecedens men-rit ista sequentia. N sicut linguam dicimus non solum membrum qu movemus in ore dum loquimur, sed etiam illud quod hu membri motum consequitur, id est formam t

verforum, secundum quem modum dicitur alia lin graeca) alia latina: sic non solum peccahrm illud dicim
quod propne vocatur peccatum, Iibera enim voluntate ab sciente committitur'; sed etiam illud cluod jam de supplicio consequatur necesse est. Sic etiam i natulam alitcr dicimus, cum proprie lrtquimur, natu honrinis, in rlua primum in suo genere inculpabilis fac est: aliter istam, in qua ex illius damnati poena, et lnort

54. intrucAt, cd negtine, igrrorAnd, nu face bine, gi c[ voind nu poate, de accea se numesc pdcate, fiindci igi trag originea din acel prim picat al liberei voinfe: intr-adevdr, acela. precedAnd, le-a meritat pe acestea subsecvente. CEci, precr-rm numim limbd nu numai mbdularrl pe careJ miqcim in guli, in timp ce vorbim, ci chiar qi ceea ce ur-rneazi consecvent rnigcS.rii acestui mddular, forma, adicd, qi rostuirca cuvintelor, rnod, dupi care) una se nume$te limba gr.eacd, alta, latini: intocmai aqa nuJ numim pdcat numai pe accla care se numegte in mod propriu pdcat, cdci se comite prin libcra voin{d qi de r;dtre gtiutor, ci chiar gi ceca ce este necesar sd ur.meze, de-acum, tlintru supliciul lui. intocmai aqa, chiar gi insigi natura, intr-un fr-'l o numim, cAnd volbim la modul propriu, naturd a omului, intru carca a fost fdcut primul, in genul siu, inculpabil; altfel, pe uceasta intru care, prin podcapsa aceluia damnat, ne nagtem qi
sir facd bine,

et iguari ct carni subditi nascimurl juxta quem mod
.sit:.ut

rnuritori, gi ignali,

,si supugi

clicit Apostolus, Fui.mus enim el caeteri (.Ephes. ll, 3)

eL

nos naturaLiter liLii

Apostolul: lbs\-am, intr-a.deud.r, Si noi nat uralz| .yi ceilalpi (lifes. ll, :3).

cdrnii: h'mit5, dupd care zice Jiii mdniei, ca

288

S.

Aurelii A"gyttini-D" l'b:fo arbitrio

Liber tertius

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

289

$. - PoenaLes

deJectus in Adae posteros haud iniuste demanosse' sit de animarum origine quaecu*qu" d"*unt. u

)()t.

-

sententta,

'ra

Oricare ar fi, in definitiu, adeudrata sentinld despre or@inea suf'leteLor, delecLeLe penaLe nu E-o.u rdsfrdnt injust asupra

urmasiLor lui Adam.

55. Ut autem de illo primo conjugio, et <:u ignolantia, et cum difficultate, et'oum mrlrtalitat ,r1."*-rrr, quoniam illi cum peccavissent, et in erroren et in aerumnam, et in mortem Praecipltah sunt, reru moderatori summo Deo justissime plac;uit; ut et in or hominis originaliter appareret justitia punientis, et i provectu rnlsericordia liberantis..Non enim damnal p.i*o homini sic adempta est beatitudo, ut etra
ie"unditas adimeretur. Poterat enim et de prole eit quamvis carnali et mortali, aliquod in suo genere decus ornamentumque terrarum' Iamvero ut meli gigneret quam ipse esset, non erat aequitatis: sed I.Lr.r"r.ior" ad Derrm, ut vinceret quisque suppliciu
guod origo eius ex aversione meruerat, rton solum volen

'

.roo prJniU"ri, sed etiam adjuvari oportebat; etiam enim rerrm Creator ostondit quanta facilitate homo, si voluisset, T'etinere quod factus est' cum p ejus potuit etiam srrperare quod nata est' 56. [Col. 1298] Doinde, si una anima facta est' qm o*nir* homin.rm animae trahuntur nascentiu

quis potest dicere non se peccassc, cum Prlmus r peccavit? Si autem singillatim fiunt in unoquoq r.-

55. Dar atotjust i-a pldcut suprcrnului Dumnczeu, modelatorului ]ucrulilor, sE ne naqtem, dintru acea primd pcreche, qi cu ignoranla, qi cu dificrultatea, gi cu mortalitatea, intrucAt ei, t:um pbcdtuiserS, au fost amncati qi intm eroare, gi intm chin, gi intru moarte, ca qi intru nagterea omului si apari originar lustilia r[sbundtorului, gi intru devenirea2l lui, nrisericordia MAntuitorului. intr-adevir, nu aqa i-a fost interzisi primului om damnat beatitudinea, incAt s6-i fic interzisd p6ni q;i fccunditatea. Cdci putea si devini qi dintru progenitura sa, rxicAt carnald qi muritoare? ceva, in genul siu, podoabi anume qi ornament al lumii pimAntegti. $i, desigur, nu tinea de echitate sd-i nascd mai buni decAt era el insuqi: dar ca sd invingi fiecare, prin conversiunea cdtre Dumnezeu, supliciul, pe care originea lui l-a meritat prin avelsiune, nu numai ci se cuvenea ca voitorul si nu fie oprit, ci, chiar si fie ajutat: intr-adevir, chiar 9i asa, (lreatorrl lucrurilor arati cu cAtd facilitate ar fi putut omul, dac5 al fi voit, sd menlind starea in care a fost ficut, din moment ce lllogenitura Iui a putut chial invinge starea in care s-a n5scut. 56. Apoi, dacd a fost ficut un singur suflet, dintru care se tlag sufletele intregului nat onrenesc, cine poate s5 spund cd el nu a pSodtuit, cAnd acela, primul, a pdcituit? Dac[, ir-rs5, sunt fir<rute unul cAte umrl, in fiecare dintre cei care se nasc, nu estc
[)on/crs, ba dimpotriv6 apare atotcr-rnvenicnt Ei atotrostuit ca riul rrrcrit al inaintaqului sd fie fireqte al urmagului, gi bunul merit al rrrmagului sE fie fireqte22 al inaintaqului. Cle e, intr-adevir, nedem.n,

est rloll Pervcrsum, I convcnientissimurn et ordinatissimum aPparet' nascentrum,
malum melitum plirlils, nattll'a sequentts

s1t; et lf,onu

meliturn segrerrtir, natura priolis sit' Quid t indignum, si etiam sic voluit Creatr:r ostendere, u

rlaci Crcatolul a voit sd arate, chiar gi aqa, c[ pdn[-ntr-atAta
cxcclcazi, fald cu creaturilc corporale, dcmnitatea sufletului, inc6t ortul unuia poate sd fie, dc Ia acea treaptd dc la care s-a tras, rrpusul ocluilalt. 05, cum cel picdtos va fi ajuns la ignoranti gi tlifi<'ultatc, tocmai de accca li se zicc, pe clrcpt, pcdeapsd, fiindch rr fost mai bun inaintc dc ar;casti pedcaps[. l)ac5, agadar, unul a

ade,i excelletc t:rcaturis c,rrpoteis animac dignitatem' ah co gradu possit esse ortus alterius, ad quem alter

p"r'duJtu. c.st rlttcasus? Nam cum ad. ignrlranti ,liffi..rlt"t"-que pervencrit tlla peccatrix, idc<r pocna r dioitur, quia meli,tr antr: hanc pgunu- fuit' Si elg'l al
tr,lis e-rst t:<tepit, nttn solutn ante f)ec(:atltm, scd

irrccput

si fie astfcl, nu numai inairrte de p[c:at, ci inainte

de

Irtreaga sa vrald, prooum a devenit altul, dupd o viafd culpabilS,

290

S.

Aurelii Augustini De libero arbitrio

Liber tertius

Sf.

Aure\iu Augustin, Liberul

arbitru

Cartea a

treia

29'l'

omnem vitam suarn, cpalis alia post vitam culpabilem facta est, non pawum bonum habet, unde Conditori gratias agat; quia ipse ortus ejus et inchoatio quclvi perfccto corpore est melior, Non enim medioclia bo sunt, non solum quod anima est, qua natura jam corpus praecedit; sed etiam quod facultatem habet, adjuvante Creatore seipsam excolat, et pio sfudio possi

omnes acqulrere et cepere virtutes, per quas et { diffic,ultate cmciante, et ab ignorantia caecante liberetut, Quod si ita est, non erit nascrcntitrus animis ignorantia difficulta^s supplicium peccati, sed proficiendi admoniti et perfectionis exordium. Non enim ante omne merr boni operis parum est accepisse naturale judicium, qu saprentram praeponat errori, et quietem difficultati, ad haec non nascendo, sed studendo perveniat. Quod agere noluerit, peccati rea jure tenebitur, tanquam non bene usa sit ea facultate quam accepit. enim in ignorantia et difficultate nata sit, non tamen permanendum in eo quod nata est, aliqua necessit comprimihrr: neque omnino potuit nisi Deus omnipote esse etiam talium creator animamm, quas et non di
ipse faciat, et diligens eas reficiat, et dilectus ipse perfici qui et non existentibus praestat ut sint, et amantibus a quo sunt praestat ut beatae sint.
57. Si vero in Dei aliquo secreto jam existentes aru

arel nu rnic, un bine, de unde aducd mulpmiri Ziditorului sdu; pentru cI insuqi ortul lui gi urzirea este md bun decAt oricare rxrrp perfect. Cici nu-s bune mediocre nu doar ci este suflet, prin care naturd precede deja tot colpul, ci chiar gi cd are facultatea sd se oultive, cu ajutorul Creatortrlui, pe sine insugi qi, prin studiu pios, sd obfnd gi si posede vrrtulile prin care sd se elibereze gi de dificultatea chinuitoare gi de ignoran!a inrobitoare. Fhpt care, daci este aga, ignoranla qi dificultatea nu Ie vor fi sufletelor care se nasc supliciu al picatului, ci stimul de a se-mbundtdii 9i exordiu al perfecliunii. Cdci nu este pulin a fi primit, inaintea oricdrui merit al bunei lucrdri, judecata

natural[, prin care si-i prepuni erorii inlelepciunea

qi

mittuntur ad inspiranda et regenda corpora singuloru quorumque nasoentrum, ad hoc utique mittunt officium, ut corpus quod de poena per:cati, hoc rrxrrtalitate primi honiinis, rlascitur', bene admini id est castigando per virtutcs, et ordinatissrmae
legitirnae servituti subjiciendo, etiam ipsi n)rnparent

atquo tempore opportuno ooelestis incorrupti<inis
Quae curn intrrcunt irr hanc vitarn, suheuntque membra mortalia, subeant etiam necesse est et oblivi< r-itac prioris, et praerjr)ntis laborern: unde illa i

et difficultas consequitur', quod.in primo htrmi
sr-rpplir:irrm rn,rrtalitatis

[Iit, ad aninri

oxpcndcnda

dificultetii liniqtea, ca sd ajungi la acestea nu ndscAndu-se, ci dorindu-le. Ceea ce, dacd nu va fi voit sd facd, va fi $nut, pe drept, vinovat de pdcat, precum unul care nu s-a folosit bine de acea facultate pe care a primit-o. Cici, deqi s-a n[scut intru ignolanld qi dificultate, nu este, totuqi, constrAns, prin nici o necesitate anume, sd rimAni statolnic intru ceea ce s-a ndscut: gi nici nu putea absolut sd fie decAt numai gi numai Dumnezeu Omnipotentu] creator al rrnor astfel de suflete, pe care qi neiubit le face lil Insuqi, gi iubitor Ie reface pe ele, qi iubit le face El insuqi pcrfecte: Carele gi nonexistentelor le ddruieqte, dinainte, sd fie, qi celor ce-I- iubesc pe EI, de Ia Carele sunt, le dilriegte, dinainte, sd fie fericite. 57. Dacd., insd, sufletele, deja existente in vrcun anume sccret al lui Dumnezeu, sunt trimise sd anime qi sd conducd <:orpurile fiecirui ndscut in parte, sunt trimise, desigur, la acest oficiu, ca, bineadministrAnduJ, infrAnAndu-l, adicd, prin virtuli qi supunAndu-l atotrostuitei qi lcgitimei servituti, s6-i dobAndeascd pAnd qi lui insuqi, Ia rAnduiala gi la timpul opr)rtun, lor;ul incorupliunii cereqti, corpului care se naqte din pedeapsa pdcatului, din mortalitatea primului om, aqadar. ()are, cum au inttat in sAnul acestei vie{i gi igi asumi purtarea rnddularelor muritoale, este necesal s5-qi asumc Ai uitarea vielii anterioare qi travaliul t;elei prczente: do unde urmeazi logir: tcea ignoranld qi dificultatc (.:are, in plirnul (,m au fost supliciul rnortalitdlii, intlu expjerca miseriei spiritului. intru ele, ins6.

292

S.

Aurelii Augustini De libero arbitrio

Liber tertius
Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea

a treia

293

miseriam; [Col. 1299] in istis autem janua ministerii reparandam corporis inrxrrruptionern. Nam hoc modo non dicuntul ista peccata, nisi quia caro propaglne venlens pecoatoris, venientibus ad se animi hanc ignorantiarrr et difficultatem facit; quao nellue

poarta niinisteriului intru retacerea incoruptiunii corpului.
Odci, desigur, ele nu sunt numite altfel pdcate, decAt numai

neque Creatori tanquam culpanda tribuatur. Dedit enim ille et facultatem bene opcrindi in laboriosis officiis, et viam fidei in oblivionis caecitate; judici illud vel maxime. quod anima omnis et quaerendum concedit quod inutiliter nescit, et perseveranter in officiosi laboribus enitendum ad evincendam recte faciend difficultatem. et opem a Creatore implorandam, u conantem adjuvet; qui vel exfinsecus lege, vel in intimi
cordis allocutione conandum esse praecepit, et

in mdsura in care oarnea^ purcezAnd din vita pdcatului, le produce sufletelor venind la sinc aceastd ignoran!5 gi dificultate: care nici loruqi, nici creatorului nu le pon,te fi
atribuitd drept culp6. intr-adev5l', EI le-a dat gi facultatea dc a luura bine in oficjile laborioase, qi calea credinlei in cecitatca uitdrii: gi, indeoscbi, acea judecatd cd tot sufletul concede cd trebuie ciutat ccea ce v5tdmltor nu qtie gi ci trebuie sd tindd perseverent in oficiile laborioase spre invingerea dificultdtii de a face bine, qi sd ceard ardent sprijin dc la Creator, ca s5-l ajute pe cel ce se opintegte; Carele, fie cxtlinsec, prin lege, fie prin aloculiune intru adAncurile sinelui, i-a inv5,1at ci trebuie sE se sforleze qi le pregitegte ghrlia cetdtii atotfericite triumfdtorilor asupra aceluia care l-a adus pe primul om la aceastd miseric, invins de atotreaua persuasiune, care mizerie ei gi-au impropliat-o, pentru aJ invinge prin credinld optimi. Cici nu este o lupti de neinsemnatd glorie aJ invinge pe diavol, impropriindu-i acelaqi supliciu, Ia care cl se laudi cI l-a adus pc ornul invins. Nimenea, insb, cine, cuprins dc amorul vietii acesteia, va fi neglilat asta, nu-i va plrtea, in nici un mod, irnputa just poruncii rcgelui pcdeapsa dezertdrii sale, ci va fi, sub Domnul tuturor, mai degrabd rAnduit in cetele aceluia al cdrui ruginos stipendiu l-a iubit atAt, int;At gi-a pdrisit tab6ra sa. 58. Dacd, insd, suflctclc, altuncleva r'onstituite) nu sunt trimjse de cdtre Doninul Durnnezeu, ci vjn de la sine sd locuiascd corpurile; este ugor'? de-acum, dc vdzut, orice din iguoranli qi dificultate le va fi revenit ploplici vointe, cumcd, in nici un mod, nu trebuie invinuit, de aici, Crcatorul: din moment ce, chiar daci le-ar fi trimis Iil insugi pe ele, cirora, in inslqi ignoranla qi dificultatea, nu le-a luat libera voinli de a
cere, de-a (reTcetea gi dc-a se sforta, (.lcl Care este gata sd dca

civitatis beatissimae gloriam triumphantibus de illo plimum hominem ad istam miseriam perduxit victu pessirna suasione; guam miseriam isti susc.ipiult ad eu vincendum optima fide. Non enim parvae gloriae militi est diabolum vincere eodem susoepto supplicio, quo ille hominem vichrm perdr-rxisse gloriatur. Quisquis hoc istius vitae <;aphrs alnore neglexerit, nuflo pacto jusl flagitium desertionis suae regis imperio deputabit:

erit potius sub omnium Domino in ejus partib
ordinatus, cujus turpe stipendium ut castoa sua adamavit.

voluntatem, nullo modo Creatorem hinc

58. Si autcm alibi animae constitutae non mi a Domino Deo, sed sua sponte ad inhabitanda verriunt; facile est jam hoc videre, quidquid ignoranti difficultatisque secutum fuerit earum propri
e

culpandum: quandoquidem ctiamsi eas ipse misi quibus etiam in ipsa ignorantia et difficultate libet voluntatcm petcrrcJi ct cpraerendi et conandi non daturus petr:ntibus, demonstraturus quacrentib pulsantibus apcrturus, omnirro extra r:ulpam esset. H ernim ignorantiam ct difficultatem studiosis et be t:vr'noendam, ad r:oronam gloriae valere praesta

petitorilrr, sd le dcmonstrezc cdutdtorilor', t:elol ce bat sd Ie deschitJS, ar fi absolut tnafata culpoi. (liir;i le-ar pune in fald sArguitorilor gi liinevr:itorilol aceastd ignolantd qi di{it;ultatea splc-a o invingc, r:a si se facd demni dc cununa gl,.rliei:

Sf.

Aureliu Augustin,

294

S.

Aurelii Augustini De libero arbitrio

Liber tertius

Liberularbitru

Cartea a treia

295

negligentibus autem et peccata sua de infirmitatc defcndere

volentibus, non ipsam ignorantiam difficultatemque pro crimine objiceret; sed qura rn ers potrus permanc

quanr studio quaerendi atque discendi, et humilita confitendi atque orandi, ad veritatem ac facilitat pervenire voluerunt, justo supplicio vindicaret.

neglijenflor, ins6, gi voitolilol sd se apere plin infilmitatc de pdcatele lor nu le-ar imputa drept picat insdqi ignoranta qi dificultatea, ci i-ar pedepsi pentru cd au voit sd rdmAnd. mai deglabd, statornic intru acestea, clccAt sd ajung[ la adev6r ,si facilitate prin sArguinla de-a celceta qi dc-a inv51a qi prin umilinla de a se confesa qi a se ru6;a. XXI.

XXI.

-

Error qua in re perniciosus. 59. Harum autem quatuor de arrima sententiaru utrum de propagine veniant, an in singulis qui nascentibus novae fiant, an ln corpora nascentrum l alicubi existentes vel mittantur divinitus, vel sua labantur, nullam temere affirmare oportebit. [Col. 1 Aut enim nondum ista quaestio a divinorum Li catholicis tractatoribus pro merito suae obscuritatis
perplexitatis evoluta atque illustrata est; aut si jam

- i, "or" Lucru este eroarea moi pdgubitoare.

f

59. Dintre aceste patru pSrcri despre suflet23, dacd vin ele din vi15 sau se formeazd noi in fiecare nou-ndscut aparte, sau, deja existente altundeva, sunt fie divin trimise, fie se coboari cu de la sine tn corpurile celor ce se nasc. nu va trebui s-o afinnim terrerar pc niciuna. Cici, sau aceastd chestiune nu a fost inci, pe bund dreptate, datoritd obscurit5lir qi perplexitdlii sale, dezbdtuti gi darificatS de cdtle catholicii intcrprefi ai C64ilor divine, sau, dac6 deja s-a fdcut, nu au ajuns incd in mAinile
noastre astfel de sorieri2'. Numai si ne stca la-ndemAnS credinla de-a nu simfi nimic fals qi nedemn dcspre substan{a Creatorului. Cdci spre El ne aqtcrnem pe dmmul pietdlii. Dacd, prin urrnare, vom fi simlit despre El alta decAt estc, intenfia noastrd ne va impingc sd mergem nu intru beatitudinc- ci tntru vanitatc. Despre creaturS, ins6, dacd vom fi simlit orice alta decAt este, ca, in sine, un t:At timp nu linem asta drept perccpu sd per-icol. Cici nu spre creaturd ni se pt ni devenim fericili, ci spre Insugi Creator gi este faphrl in sine, ne inqelEm se pcrsuadcazil alta decAt trebrrie printro eToale atotpdgubitoare. Cir:i njmenea nu poatc ajunge Ia nala fericitd, urm6nd, in acest scopt oeea ce nu estel sau, dacd cste, nu-i face pe cei fericili.

cst, nondum in manus nostras hujuscemodi litter pervenerunt. Tantum adsit fides nihil de substan Creatoris falsum indignumque scntiendi. Ad illum e tendimus itinere pietatis, Si ergo aliud de illo sense quam est, intentio nostra non in beatitatem, sed i vanitatem nos ile compellet. De creatura vero si quid aJ quam sese habet senserimus, dummodo non id pro perceptoque tenearnus, nullum periculum est. Non c ad creahrrarn jubemur tendere ut efficiamur beati, sed
ipsum Creatorem: de quo si aliucl quam oportet ac sesc habet, nobis persuadetur, pemiciosissimo errore decipi Ad hoc enirn pelgendo, qu,rd aut non cst, aut, si est, facit beatos, acl beatam vitam nullus pervenire potest.

60. Sed ad contemplandam veritatis aetcrnr ut ea perfmi oiquc inhaercre'r,alearnus, infirmitati via de tc:mpolalibus procutata cst, ut quantum iti sufficit acl actcrna tcndcntiunr, praeterita et futrr cledamus. Quae fidci disciplina, ut auotori plaepollcat, divina misericordia gubelnatur'. P yor'o? quantlrnr arl cleaturarn pertinet, in corpriris t:t ani rno[ri]itntc et rrnrttrtrilitatr:, quasi tlanseuntia scntiunt

60. Dar, pentru contcmplarca eternjtifi adevdlului, ca sd firn in starc sd ne-nfruptdm bucuria ,si sd ne-alipim strAns lui, i s-a r:ur'5tit, in privin{a tcmpolaleltr', infirnrititii noastre calca, ca s[ le
r:redcm pc r:clc trecute ,si viitoare cAt ii cstc suficicnt rnersului cclor (ie sc-aEtoln spre cele eternc. Caro disciplini a credintei, t:a si strhlur:eascd prin autoritate, ostc guvcrnati dc miscrirxtrdia divinS.

(icle prozente, ins5, cAt lino dr: t:r'etrturd) sunt sinttitc, intrtr
rnobilitatca r:orpului gi spintului, rvasitrctEtoare. [rttru care, nimic-

296

s.

4yay4ye!E!*

2n_14:tp

*$tb

Liber terti
I

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

297

ln quibus quidquid non expelimur, cognltro qualicumque tenere non possumus. Quaer:urnque nobis de rpribusr',umque creaturis vel praetclita vel divina auctoritate oredenda narrantur, quamvis parti priusquam ea sentire potuerimus praeterierint, parti
nondum tn nttstros sensus pervenennt; tamen q plurirnum valent ad roborandam spem nostram, exhortandam dilectionem, dum nrlbis commendant ordinatissimam seriern temporum quam non n liberationem nostram Deus, sine ulla dubitati credenda sunt. Sed quisquis error personam s divinae auotoritatis assumit, ea maxime ratio refellitur, si aut aliquam vel mutabilem speciem creaturam Dei, aut aliquam mutabilem speciern substantia Dei credere aut affirmale convincitur,
1

substantiam Dei vel plus vel minus quam Trinitatem contendit: cui Trinitati pie sobrieque intelligendae om

excubat vigilantia christiana, et omnis ejus intenditur. De cujus '['rinitatis unitate et aequalitate, singularum in ea pcrsonarum quadam proprietate, r hic locus est disserendi. Nam c()mmemorare quaedam Domino Deo auctore et formatore et ordinatore omnium, quae ad saluberrimam fidem pertineant, quibus lactens atque a terrenis in coelcstia sese attolle

incipiens, utiliter adrniniculetur intentio, et I facillimum et a plerisque jam factitatum est: pertr autern rstarn totam, atque ita versale [Col. 130 quaestionem, ut perspicuae ratiopi, quantum in hact vi
datur, omnis hurnana intelligentia subjugetur, non

eloquio, sed ne r;ogitatione quidem vcl cuiquam lrorni vcl certe nobis satis expeditum et facile aggredier

vidcri potest. Nrrnc orgo ut qurld instituimus, qua adjuvarnur; r:t quantum sinimur peragamus: quao(u nobis, quarltrrm acl creaturarn pertinet, vcl narra practerita, vcl praenuntiantur futura, quac crrmrnendandanr valcant integrarrr religirlnenr, excrtti nos ad sinccrissimanr diloctionern Dei ct ploximi,

din ceea ce nu incerc[nr prin experien!6, nu putem linc prin vreo cunoaqtere anumc. 'l'oate celc care ni se povestesc prin divina autoritate de trrezut despre toatc creaturile, fic trcr:ute, fie viitoare, oricAt, in partc vor fi trecut mai nainte ca ntli sd Ie fi putut sim1i, in parte nu vor fi ajuns inr:d la simlurile noastre, totuqi, fiindci au mare vigoale intru int[rirea speranlei noastre Ei intru incurajarea iubirii, cAt timp ne incredinleazi, prin atotrostuita serie a timpurilor, cAt de mult nu neglijeazd Dumnezeu mAntuirea noastrS, trebuie crezute fdrd nici o urmi dc indoialS. Dar toat[ crorea, cale igi ia asupra masca nutorit5lii divine, este, indeosebi, prin acrea latiune respinsd oa fals6, dacd este demascat6 c[ crede ori afirm6 sau o a]t5 crcatur5, fie ea qi spe!6 mutabilS, inafara creaturii lui Dumnezeu, sau vreo altl spe16 mutabild in substanfa lui l)umnezeu, ori ci susfine cE acea substanli a lui Dunrnezeu cstc fie mai mult, fic mai pulin dccAt 1'rinitatea: inlelegerii odrei T'rinitdfi ii sti pios gi sobru de veghe gi igi incoard6 intreaga ei devenire trtati vigilenlu creqtini. Trinitatc, despre ale cirei unitate gi egalitate gi o anumc proprictate, intru ea, a fiecdrei persoane, nu estc aici locu] de a discuta. Cdci a aminti despre Domnul Dumnezeu, autorul gi formatorul gi rr-rstuitortrl tuturor lucrurilor', unele, care 1in de atotsalubra credinlS qi prin care sugarul gi incepitoml a se ridica pe sine dc la cele p[mAntegti la cele cercati s6-9i sprijine cu folos irrtenfia, este gi uqor dc fdcut, ;;i a qi fost deja repctat f[cute de citre mai mulli: a o trata minulitls, ins6, pe aceasta toatir ,:i a intoarce astfcl chestiunea inc6t sd i se supunS, cAt este datul irr aceastd lume, limpedci ratiurri intlcagd inlelegelea urnanS, nu-i poate pirea niminui dintre oarneni, nici, dcsigur, rrou6, irnplinitd satisfdcitor, nici uqol de abordat, nu nurtrai prirr rostire, dar nici mdcar prin cugetare25. Acum sd implinim, aqadar, pe cAt suntcm ajutali qi pe cAt nc cstc ingdduit, ccea (rc ne-anr propus: toate, pc cAt 1in dc creaturi, fic cA ne sunt povcstitc ccle trecute, fie ci nc sullt povestite cele viitoare, (rare au putere intlu pdstr"arca intcglei religii, imlioldindu-nc la ertotsincera iubirc a lui Durnnezcu qi a aprrlapelui, trcbuie r:rozute f[r5 nici o umbri dc indoiald: irnpotriva irrcrcdulil,rr,

298

LqxeLL4!cr!!!4ia:filsro-srbtt'ig-

Liber tertiw

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

299

dubitatiorre credenda sunt: advcrsus incredulos aute hactenus defendenda, ut vel rnole auctoritatis infideli corufll obteratur; vel eis ostendat]r. quantum potest, quam non sit stultunr talia t;redere, deinde quam stulturn talia non credere. Verumtamen falsarn doctrir non tam de praeteritis et futuris, quarg de praesenti et maxime de incommutabilibus oportet refellere, quantum datur, perspic,ua ratione convinoere.

ins6,

67. Sane in serie temporalirrm inquisiti
praeteritorum futuromm exspectatio praeferenda et quandoquidem etiam in divinis Libris ea quae praeteri narrantur, vel praefigurationem futurrlrum,
pollicitationem, vel testificationem prae se gerunt. Iit in iis etiam, c[uae ad hanc vitam pertinent, p adversisque rebus, quid quisque fuerit non satis in id vero quod futurum speratur, sese omms cu

aestus agglomcrat. Nescio quo quippc intimo natr-rali sensu, ea quae nobis adcidenrnt, cl.roniam transacta sic habenhrr ad momentum felir:itatis et miseriae, qu

nunquam aocidissent. Quid igitur mihi obest, si quando coeperim nescio, cum esse me noverim, futurum esse desperem? Non enim in praeterita attendo, ut tanquam errorem pernrcroslsslmum verear, aliter de iis sensero quarn fuerunt: sed in id quod sum, cursum diligo duce misericordia Conditoris De hoc igitur quod futurus sum, et de illo apud qu futurus .rnt, si aliter quam veritas sese habet credid aut senscro. vehementer cavendus est crror; ne mihi necessaria non praeparem, aut ad eum ipsum fi propositi rnei, dutn aliud prr: alio mihi ledetu4 non possirn. Quamobrem, sic.ut ad romparandam nihil mihi obesset, si practeritae hiemis ohlitus ohesset anrtern si futurum frigus immirrcre non c ita nihil obcrit animae meae, si oblita est quid peltulcrit, si mod.r diligenter advertat et teneat quo cieinccps parar.c moneatur. Et sir;ut, verbi glatia, Romr naviganti nilril nocoret si exr:idisset anirno, a quo Ii

in aqa mdsuri trebuie apdrate, inr:At fie prin greutatca rrutoritdlii sd li se qtearg[ necredinta, fic sd U se alate, pe cAt se poate, mai int6i, cAt nu este prostcqte a crcdc uncle ca astea, apoi, cAt este de prostegte a nu credc uncle ca astea. l)ar', totuqi, trebuie sd fie respinsd falsa doctrind qi, pe r:At este datul, si fie invinsd prin limpedea raliune, atAt despre cele treoute qi viitoare, cAt despre cele prezente, gi, indeoscbi, despre r:eler incomutabile. 61. De bund seami, in seria cekrr temporale, este de preferat investigdrii celr-rr trecute a$teptarea scrutdtoare a celor viitoare, din moment ce, chiar in Cdrtile divine, trecutele, care sunt narate) datr in sine pe fa15 fie prefigurarea, fie promisiunea, fie testificarea celor viitoare. $i, de fapt, chiar in acele imprejuriri favorabile gi nefavorabile, care tin de viala acea^sta, nu ne prea pa^sd ce anume va fi fost fiecare: in ceea ce se sperd viitor, ins[, asupra sa apasi irrtreg valul nelinigtilor. Nu qtiu, in<altea, prin ce siml anumc, intim r;i natural, cele ce ni s-au tntAmplat nou6- fiindcd s-au incheiat, sunt astfe] considerate, in momentul fericirii sau nefericirii, ca gi cum nu s-ar fi petrecut niciodatd. Ce-mi dduneazd, prin urmare, rnie, dacd nu gtiu cAnd si fi inceput a fi, din moment ce cunosc c[ eu sunt, gi nici nu disper cd am sd fiu? Cdr:i nu inspre r:ele
trctjute mE agtern eu, ca sd md tem prccum de o eroarc pdgubitoare, dar:6 voi fi simlit dosple ele altfel decAt au fost; ci, cu misericordia

Ziditorului meu cilduzd, inspre ceea ce am s5 fiu imi port cu mersul. Despre ceea ce am sd fiu, aqadar, gi despre Acela dupi Cl.nele am sd fiu, daci voi fi u'ezut ou sau voi fi simtit altfel decAt sc prezintl in sine adcvdrul, trebuie si fic vehement dc temut eroarea; ca nu cumva fie sd nu-mi pregdtesc cele neccsan'e, fie, de weme ce mi se pare una in loc de alta, sd nu pot alungc Ia acel srxrp al scopului meu26. Drcptac:eea, prccum la cumpdrarca unei haine, nu mi-ar fi cu nimic ddundtor, dacd ag fi uitat dc ialna trecutS, mi-ar diuna, ins5, dacd n-aq r;r'cde ci viitoru] frig este irninent: tot aqa, nimic ntr-i va ddurra suflctului rneu, dacd a uitat ocea cc) poate, va fi sufcrit, numai sE sc intoalcir gi s[ gind spre ocea cc i se amintegte cd sc prepar'6 deacum inairrtc. $i, cE vcni
vorba, pret:um na#gatomlui spre llorrta nu i-ar facc cu ttimic r'6u, dacd-i va fi scdpat din minte de la care fdrrn lgi va fi desprirrs

300

S.

Aurelii Augustini De libero arbitrio

Liber

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul

arbitru

Cartea a

treia

301

navem solyerit" durn tarnen ab eo loco ubi csset n ignolaret quo protam dirigeret; nihil autem prode meminisse littoris unde iter exorsus sit, si de Roma portu falsum aliquid existirnans, in saxa incidisset:

neque sl non tenuero lnltlum temporrs vrtae me quidquam mihi oberit scienti quo fine, requiescam; prodesset aliguid illa sive memoria sive conjectura I 1302] inchoatae vitae, si de ipso Deo, qui unus I animae finis est, aliter quam dignum est opinatus, scopulos erroris irruerem. 62. Nec iste sermo ad id valuerit, ut qui nos prohibere arbitretur ut quaerant qui potueri secundum Scripturas divinitus inspiratas, utru anima de anima propagetur, an suo cuigue ani sirrgulae in ipso fiant, an ad regendum animand corpus divino nutu alicunde mittantur, vel pro voluntate se insinuent; si vel alicujus expedien necessariae quaestionis ratio flagitat ista consider atque discutere, vel a rebus magis necessariis oti ad haec quaerenda et disserenda conceditur. Ve ad id potius ista dixerim, ne quis in re tali vel succenseat ei qui suae opinioni humaniore f dubitatione non cedit: aut etiam si quid hinc quisquam et liquidi comprehenderit, ideo putet ali spem peldidisse futurorum, quia praeterita exorsa recolit.

nava, cAt timp n-ar ignora, totugi, tncotro sd-Ei indrepte, din acel Ioc, dc unde ar fi, prora; nu i-ar fi. insd, r;u nimic dc folos- dac[ qi-ar aminti fdrmrrl de unde sd fi inccput drumul, dar, crezAnd r;eva f'als despre portul Romei, s-ar fi Iovit cle stAnci; aqa, nici dac[ nu voi fi Etiut inceputul timpului viclii mele, nu mi se va intAmpla nimic rdu, mie gtiutorului in ce liman si mi odihncsc, gi nici nu rni-ar fi de folos nimic, nici prin momoric, nici prin conjecturi, clintru urzirile vielii, dac',5, opinAnd,, altfel decAt este demn, despre l)umnezeu, Carele este ultimul scop al muncilor sufletului, m-ag

privdli pe stAncile elorii.
62. $i nici acest dialog nu va fi prccunp5lit fap de celelalte, ca nepine si srxnat6 cd noi ii impiedicAm pe cei ce vor'fi fiind in stare s[ cercrcteze, dupd Scripturile divin inspiate, dacd sufletul se plopage, {.:1, oare, de la sullet, sau surt, tnraltea, fdcutc fierane apaltc, in cel pe care-l anirn6. sau sunt, altminteri, trirnise prin polrncd divinS, de alhrnde, tntru impdriprea gi anirnarea cr,,rpului, sau se insinueazi pc sine, poate, prin propria-le voinfd, ori de cAte ori fie ratiunea tlatdrii weunei chestiuni arzitoare ii indeamnd cu netresitate a le lua pe acestea in considerare qi a le discuta, fie igi ingdduic, {a15 cu lirrrblemele mr.rlt mai necesare, ogiul dc a le oerceta gi tnfaf qa amdnunlit 1re acestea. Intr-adevir, am zis, mai deglabS,? acrestea ca, intr-o ascrnenea importarrtd chesir.rne, si nu se infurie nirneneq nici mdcar ternera.r, pe cel ce, poate dintr-o indoialS mai umani nu cedcazi opiniilor sale: sau, chiar dacd negtine va fi inlcles de aici ccva oert qi limpede, si nu socoatA prin acest fapt cE altul qi-a pierdut speranta rrclor viitoare, pentruc6 nu-qi amintegte urzirile trccute.

XXII.

si naturaLis est homini, proptereo deest unde laudetur ()reator.

- Ignorantia et di.fficultas

XX[. -

rut lipseSte de aceea de und.e

Ignoro.nla Si dificul.tatea chio.r dacd cste na\uraLd omului, .sd fie ld.udaL Crealorul.

omittendum, sive nunc clifferendum et ali considerandum sit, praosens tamen guaestlo n
impeditur, qr-rominus appareat integerrima et justissii et inconcussa atrpe inurmmutabjli majcstate et su Creatoris, sr-rpplicia pe(xlatorum su()rum animas
quae peccata. ut jam diu disseruimus. nonnisi propri

63. Quoquo modo autem se istucl'habeat, sive

63. in orice chip sc prezintS, ins6, asta tn sine, fie r:-ar trcbui absolut omis5, fie ear trebui lSsatd? acum, la o parte, gi-ar trc.bui luatc altele in considerare, prczenta chesiune ntt cste, totugi, ctr nimic impiedicati sd invedetr:zc [impede cd, plin atotintegra gi atotjusta qi netulburata qi incomutabiln maicstate rr (lreatorului, sufletele iqi ispdrsest; supliciilc pdt'atelor l,rr" t'are 1r[r:atc" cum am disr;utat dcja de mult., nu hebuic atribuite dccAt

302
S. Aurelii Augustini De libero arbitrio

Liber

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

303

volurrtati eal'urn tribuenda sunt, nec ulla ulteri
pet:r:atonrrn causa quaerenda.

6'[. Ignorantra vcro et clifficultas si nahrralis est, i incipit anima proficere, ct ad cognitioncm et recpi donec in ea pclfic:iatur vita hcata, promoveri. Qu profectum in studiis optimrs atqlre'pretate, quoru
fac,ultas ei non ne6;ata est, si propria voluntate neglexe

llrstc rn grayrorcm, quac laln pocnalis est, ignoranti difficultatemqLre praecipitatur, decentissimo

convenientissimo rerum moderamine in inferiori ordinata Non enim quod naturaliter nescit et naturali non potest, hoc animae deputatur in reatum; sed scire non shrduit, et quod dignam facilitati co ad recte faciendum operam non dedit. Loqui enim nosse atque non posse) infanti naturale est: qua ignorantia difficultasque serrnonis non modo incul
sub grarrmaticomm legibus, sed etiam humanis blanda et grata est; non enim ullo vitio illam facu] compalare neglexit, aut ullo vitro quam compararat amrsl

Itaque, si nobis in eloquentia esset beatitudo constitu
atque ita orimini duceretur cum peccatur in linguae soni

quemadmodum cum pecc,atur in actibus vitae; nul utique atgueretur infantiae, quod ab ea esset exorsus

consequendam eloquentiam: sed plane me
damnaretur; si suae voluntatis [Col. 1:303] perversitate ad eam recidisset, vcl in ea remansisset. Sic etiam nu si ignorantia veri ct difficultas rccti nahrralis est homi

unde inr:ipiat in sapientiae quietisque beatitudi slrrgere, nullus hanc ex initio naturali recte arguit: sed
ptoficcre noluerit" atrt a pnrfcc'tu retrorsum relabi

jurc rncritoque pocnas luet. 65. ()rerator vero ejus ubique latttlatur, vel quod ab ipsis exordiis ad surlmi trt.rni tnpacritatcm inchoa vel qued cjus profcctum adjuyct, vel quod impl ploficiohtem atque perficiat, vel fiuod peccantem, id aut ah initiis suis scse ad perfcctionem attolle rc(rLliiar!1onr. aut larri cx profectu aliquo relabentc

c[utati ni<:i o altd cauzd ultimd a pdcatelor. 64. Ignoranta. ins5, qi dificultatea, dat;5 e.sle naturali, de aici inccpe suf]ctul si proglesezc qi sd fie promovat intru cunoastere qi repaos, p6n5 sd se implineascd in el viata fericitS. Pe carc progres intru sArguin{ele optime ,si pietate, a cirttr fatultate nu i-a fost lui negat5, daci il va fi neglijat prin propria-i voint6, se precipitd, pe drept, intr.o mai grav[, care-i de-acum 5rcnald, ignoran!5 gi dificultate, rostuit, printr-o atotdecenti gi atotct'rnvenienti cArmuire a lucrurilor, intre cele inferioare. CSci nlr, pcntru cE natural nu qtie qi natural nu poate, i se imputd asta ca vin6 sulfetrrlui, ci pentru cd nu s-a striduit a qti qi nu Qi-a clat silinla demnd dobAndirii facilitatii de a face binc. Cici a nu gti gi a nu putea vorbi ii este natural copilului: care ignoran!5 gi dificultate a rostirii nu-i numai inculpabild sub legilc grdmdticilor, oi estc chiar blAndd qi plicuti afecliunilor omeneqti; cici nu a neglijat prin nici un viciu s6-gi d,rbAndeascd acea facultate, qi nici nu a pierdut prin nici un viciu ceea ce a dobAndit. $i, astfel, clac[ noud ne-ar fi fost constituitd in elocinl5 beatitudinea, gi, intocmai aqa s-ar considera demn de vind, t;And se gregeqte in sunctelc limbii, precum cAnd se greqeqtc in faptele vielii, nimenea n-ar fi, desigur, invinuit de copil6ric", p"r,tru cd de la ea ar fi fost inceput intr"u urmarea elocinfei: dal ar fi, categoric, pe merit, clamnat, dacd, prin pcrversitatea vointei sale, fie ar fi recdzut Ia ea, fie ar fi rdmas intn.r ea. Aqa, chiar gi acum, dacd ignoranla adevdrului 9i dificultatea binelui, de unde incepe sd se ridice intnr beatitudinea inlolepciunii ,si rcpaosului, ii cste naturald omului, nimenea n-o invinuicgtc pe drcpt pe aoeasta dintru inceputul natural: dar, dacd nu va fi voit sd inairrteze sau, intors de [a urcus, va fi voit sd recad[, va ispdgi, pc drept gi pe merit,
numai propriei lor voinle, gi nu trebuie
pcdcpsele.

65. (lrcatorul lui, ins[, este pcsto tot lSudat, fic pentrtr

rf

l-a

ulzit pe cl dc la inseqi utzelile pAnI Ia capacitatea supremului bine, fic pentru ci ajut5 inaintatca lui, fie ci-l implinegtc po el,
inaintn rnelgdtorul, qi-l desdvArrsegitc, fie t:5 pc e[, pdcirhrit<trul, adic5, salr pe recuzatorul si se ridice pc sinrr" dc Ia inceprrturile sale, la porfct:tiune, sax pe de-acum-r'e,cirzutu'l dir-rtr'-o ()arecal'e inaintare

304

S. Aurelii Augustini De libero arbitrio

Liber

Sf . Aureliu Augustin,

Lipu"I_qbi!!!

Cartea a trein

305

iustissima damnatione pro meritis oldinat. Non eni propterea malam creavit, qtria nondum tanta est, ut proficiendo esse posset actrepit; cum ejus exo perfectiones omnes corpomm longe inferiores sint' tamen in suo genere laudabiles esse iudicat, quisquis rebus sanissime iudicat. Quod ergo ignorat quid si agendum sit, ex eo est quod nondttm accepit: sed quoque accipiet, si hoc quod accepit, bene usa fu Accepit autem ut pie et diligenter quaerat, si volet. quod agnoscens quid sibi agendum sit, non continuo implere, hoc quoque nondum accepit: praecessit eni guaedam pars ejus sublimior ad sentiendum quod ret faciat bonum: sed quaedam tarclior atque carnalis consequenter in sententiam ducitur; ut ex ipsa di admoneatur eumdem implorare adjutorem perfecti suae, cltem inch,tationis sentit auctorem; ut ex hot; ei charior', dum non suis viribus, sed cujus bonitate ut sit, ejus miserioordia sublevatur ut beata sit. autern charior illi est a quo est, tanto in eo firmi acquiescit, et tanto uberius aetelnitate ejus perfruitur. enirn arboris nr-rvellum et mde virgultum nullo modo sterile dicimus, quamvis aliquot aestates sine fruoti trajiciat, donec opportuno tempore expromat feracit suam; cur non auctor animac debita pietate Iaud si ei tale tribuit exordium, ut studer.rdo ac ploficie ad frugem sapientiae iustitiaeque perveniat,

il

rAnduieqte, dup6 merite, printr-o atotjusti damnaliune' intr.aclevdr, prin faptul ci nu este int:E atAta, <rAt a primit ca sA cl nicidecrrm r[u; din moment
carc le judeti cd sunt, totuqi, cd atotsdn6tos desPre luc;ruri,
CE ignorS, agadar', ce i-ar

fi

de

f6cut, este datoritd faptului cd inc6 n-a primit, dar gi pe aceasta o care a

nuu in
ccedat,

binelui
pe care sdl faci pe drept: dar o alta, mai tArzitlard 9i carnal6 nu-i tnnseovent adusd la idee2s: dup6 cum, dintru insdqi difirlultatea i se amintegte s6-L implore ajutor al pe#ecfunii sale pe Acelaqi, pe Carele-L simte autolul incoaliunii-i; incAt, dc weme ce nu prin puterile sale, ci prin a Cui bundtate ii este datul sE fic, prin inisericordia Lui este ridicat si fic fericit, pr-in insuqi accst fapt ii devine mai iubit. Cu cAt ii este, insd, Iui mai iubit Cel dc la Clarele cste, cu atAt tgi aflS mai ferm rcparlsul intru EI 9i cu atAt mai imbclqugat iqi infruptS dinainte bucuria dintru eternitatea I-ui' Daci butagul arborelui gi puetul sdlbatic nu-l numim, in nici un

illi plaestrtit

clignitatis,

ut in ejus etiam

potestate

si vellet red beatitudinem tendereT

thip, pe drept, steril, deqi petrecc r:Ateva veri fdr.5 rod, pAnE cAnd, la iinipul oportun, iqi di la iveald r'odnioia sa, de ce sd nu fie l6uclai t:u iridatoratl pietate autrllul sufletului, daci i-a atribuit Iui un astfol de exordiu, ca, str6dui,du-sc ai ineri.tAld, sir aju.gd la roduI inlclepciunii qi justiliei, 9i ia ddluit dinainte atAta demnitate, incdt a prrs chiar in potostatc:r lui si tind5, dacri ar voi, sprc beatitudinc?

XXIII. - I)e paruuLorum morle el crucia\ibus corporis qu affliguntur i.niclua es| imperitorum querela. Dolor
st.l,

XXIII. -

CdLceaua nepricepuliLor de.spre moarlect
ce-i.?

pruncilor

Si

chinurile corpului, pri.n care sunL loui!'i, estc nedreap|d'
Durerea

66. Huir; autem disputationi objici ab im
solet quacdam calumnia de nrortibus parwtlorum,
viclenrus affligi. Dirunt enim: ()uid opus erat Lrt nasce qui anterparrr iniret ullurn vit:rc rncritum. cxt;essit e vi

de quibusdam oruciatibus r;r,r'ptlris, quibus

eos

66. Acestei dispute, ins5, sc obignuieEtc a i sc incrntra de t,[tre nepricepu{i o anumo <:alomnic despre rnoartca prunr:ilor qi dospre unele chinuri ale cttrpului, prin tare-i vodem adesea loviti' (liJ zic: ,,()e trebuinJi mai era si se naseii tinc, mai nainte sd fi dobAndit w'cun merit al vicqri, zr lldr6sit viala?" sau: ,.De ce spe!5

306

S.

Aurelii Augustini De libero

arbitrio

Liber tertius

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul

arbitru

Cartea a

treia

307

aut qualis in futuro judici,r deputabitur, cui neque inte justos locus est, quoniam nihil recte fecit; neque intel malos, guoniam nihil peccavit? Quibus respondehrr: ad universitatis complexum, et totius creaturae vel per' vel per tempora ordinatissimam connexionem, non superfluo creari qualemcumque hogninem, ubi foli arboris nullum superfluo creatur; sed sane superfl
quaeri de meritis iCol. 1304] ejus qui nihil meruerit. enim mehrendum est ne vita esse pohrerit media inter recte factum atque peccatumT et sententia judici media esse non possit inter praemium atque 67. Quo loco etiam illud perscrutari homines sacrarnenhm baptismi Christi qurd parvulis prosit, crrm accepto plenrmque moriurtur, priusquam ex eo qui cognoscere potuerint. Qua in re satis pie recteque <redi prodesse panr-rlo eorum fidem a quibus consecrand offertur. Et hoc kclesiae commendat salul,errima ut ex eo quisque sentiat qxd sibi prosit fides sua,

va fi socotit Ia judecata de apoi cel ce nu-gi are locul nici intre drepfi, fiindci nu a ficut nimic bine; nici intre rii, fiindcb nu a pdcituit cu nimic?" Cdrora li se poate rdspunde: in cuprinsul universalit[1ii gi intrr atottostuita conexiune a intregii creaturi, fie prin locuri, fie prin timpuri, nu poate fi superfluu creat absotut nici un om, unde nici mirar o frrrnz[ a arborelui nu este superfluu creatA, dar este intrutotul superfluu a se c[uta meritele celui ce nu va fi meritat absolut nimic. Cici nu trebuie sd existe nici o temere ca nu cumva sE fi putut fi o anume vial[, medie, intre fapta dreaptd qi p5cat, qi si nu poartd fi o sentin!6 a judecdtorului, medie, firte premiu gi supliciu.
67. in care loco oamenii ohiqnuiesc sd prescruteze pAnd gi la ce anume le-ar putea folosi pruncilor sacramentu] botezului lui

in aliorum quoque beneficium, qui propriam nond
habent, potest aliena commodari. Quid enim filio vi profuit fides sua, quam utique mortuus non habebat; tamen profuit matris ut resurgeret? (Lun.Wl, 1?-15.) ergo potius fides aliena potest consulere parvulo, cui perfidia non potest imputari? 68, De cruciatibus autem corporis, quibus affligu parwuli, quorum per aetatem nulla peccata sunt, si ani

Christos, cum, dupd ce l-au primit, mulli mor, mai nainte sd fi putut cunoagte ceva dintru el. Fapt[, intru care se crede destul de pios gi de drept cd-i este de folos pruncului cledinla acelor prin care i se oferi, consacrAndu-I. $i asta o incredinleaz5 atotsindtoasa autoritate a Bisericii, ca dintru asta sd simt5 fiecare le ce-i folosegte tredinla sa, cAnd cea a altuia poate veni in ajutorul altora, care n-o au inci pe a lor proprie. Cdci Ia ce i-a folosit fiului v[duvei t;redinfa lui, pe careo mort desigur, n-o avea; lui, cdruia i-a fost, totuqi, de folos a mamei ca sd invie (Luc.I/|.l, 12-75)? Cu cAt mai cu putinf[, poate, agadar, credinp altuia s6-i fie de fo]os pruncului r:druia nu i se poate imputa reaua sa credin16.

quibus animantur', non pdus quam ipsi homines e coeperunt, major querela et quasi misericors deponi cum dicitur: Quid mali fecerunt ut ista paterentur'? possit esse innocentiac meritum, antequam qui aliquid nocere possit, Cum autem boni aliquid opera Deus in emendatione majomm, cum parr.;lorum su qui eis chari sunt, doloribus ac mortibus flagellantur'; cu ista non fiant, rluando cum transierint, pro non facti erunt, in qtribus facta sunt: Proptel qurls autem f sunt, aut melioles erlurt, si tempolaljbus incomm emcndati, rectius elegerint vivele, aut extlusationem

68. Despre chinurile corpului, insi, prin care sunt lovili pruncii, care, dacd sufletcle, prin care sunt tnsuflelili, n-au inceput si fie mai nainte ca ingiqi oamenii, nu au, datoritd etitii, nici un fel de picate, sc obignuieqte si se agtearn[ o gAlceav6 majord qi o cvasimisericordie, cAnd se zice: ,,Ce r5.u a fdcut, ca sd pdtimeascd astea?" Oa gi cum ar exjsta un mcrit al inocenlei, mai nainte ca negtine sd poatd face ceva rdu. Cum, irrs5, Dumnezeu opereazd un anume bine intru emendarca ce]or mai in etate, cAnd ii flageleazd cu durerile qi mo4ile pruncilor l,rr" care le sunt lor iubili, de ce sd nu fie acestca fdcute, cAnd, (:um vor fi trecut, vor fi pentru nefapto intru cei care s-au fdcut, f)entru cei care s-au fdcut, insd, ei sau vor fi mai buni, dac6, cmendali prin neajunsurile temporale, vor fi ales sd tr6iascd

S. Aurelii

ini De libero arbitrio

Liber

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul

arbitru

_

Cartea a

treia

302

futuri iudicii supplicio non habebunt, si vitae hu

angoribus ad aeternam vitam desiderium convert nohrerint? Quis autem novit quid parwrlis, de quor cruciatibus duritia majorum contunditur, aut exe fides, aut misericordia probahrr; quis ergo novit quid i parvulis in secreto iudiciorum rsuonrm bon reservet Deus. qui quanquam nihil re' "omp".,sationis nec peccantes aliquid ista perpessi su fecerint, tamen Non enim frustra etiam infantes illos, qui cum Jesus Christus necandus ab Herode quaerel'etur, sltrt (Matth. II, 16), in honorern martyrum
commendat Ecclesia.

quaestionum non studiosissimi examinatores,

69. Quanquam isti calumniosi, et taliu
s

loquacissimi ventilatores, etiam de Pecorum doloribus laboribus solent minus eruditorum sollicitare fidem, dicunt: Quid etiam pecora vel memerunt mali, ut patiantur incommoda, vel sperant boni' quia ta Lxercentul incommodis? Sed haec dicunt vel senti quia iniquissime de rebus cxistimant, qui cum surur

bonum quod et quantum sit aspicere nequeant, t volunt es.se omnia, quale putant esse summum bon praeter enim summa corpora quae coelestia su minusque corruptioni subiacent, summrtm bont
cogitare non possunt; ideoque inordinatissime [Col' flagitarrt, ut nec mortem nec ullam comuptionem pa

corpora bestiarum, quasi non sint mortalia, cum infima; aut ideo mala sint, quia sunt coelestia meli Dolor autem quem bestiae sentiunt, animalum etr bestialium vim quamdam in suo genere mirabil laudabilemque commendat' Hoc ipso enim satis a in regendis animandisque appetentes unitatis. Quid
qurdam sensus divisionis vel luce tlarius apparet quam sit illa anima

in sut co

universitate avida unitatis et tenax, quae nec nec indiffcl'enter, sed potius rcnitenter et relucta

rnai drept, sau dac6, prin chinurile vielii acesteia, nu vor fi voit s6-gi converteascI dorinla spre viala etern6, nu vor avea, la judecata de apoi, scuza suplic;iului. Cine gtie, insd, cc le rezervd pruncilor, dintru a ciror chinuri este fdrAmatd duritatea maivArstnicilor, ori le este exersatd credinfa, ori le este probatd misericordia, cine qtie, prin urmare, ce bund compensaliune le rezerv6, intru secretul judeodlilor Sale, Dumnezeu pruncilor, care degi nu vor fi f6cut nimic bine, au p[timit, totuqi, astea, nepdc6tuind cu ninric? intr-adevir, nu f[rd rost, chiar gi pe prunculii aceia, care, cAnd Domnul Isus Chirstos era chtttat si fie ucis de Irod, au fost uci$ (Mat.II, 16), Biserica ii comAnd6, primili intru rangul martirilor. 69. De altminteri, calomniogii Sqtia 9i nu prea studiogi examinatori ai unor astfel de chestiuni, ci atotvorb6refi vAnturdtori ai bunelor qi relelor, obiqnuiesc si le tulbure maipulininstruililor credin{a pAnd gi dintru durerile gi chinurile animalelor, cttm zict ,,Ce r[u au meritat, oare pAnE gi vitele, ca sd pitimeasci atAtea neplflceri, sau speri, iatd, gi ele binele, pentru ci sunt incercate de-atAtea nepl6ceri?" Ci zic sau simt astea, pentru cd judeci atotnedrept despre lucmri, ei, care nu-s in stare sd intrevadd ce gi cAt este supremul bine, qi voiesc ca toate s[ fie astfel, cum socot ei cE este supremul bine, cdci, inafara corpurilor supreme, care Eunt cele ceregti, qis mai pulin supuse corupliunii, nu pot cugeta supremul bine; gi, de aoeea, reclamd atotnerostuit ca nici corpurile bestiilor sd nu pdtimeasc6 nici moartea, gi nici vreo coruptiupe, ca gi cum, cum sunt infime, n-ar fi rnuritoare; sau, sd fie, incaltea, rele, numai fiindcd cele ceregti sunt mai bune. Durerea, ins6, pe rnre bestiile o simt, ne incredinf eazd o anume putere, in genul sdu, mirabilE gi l4udabilS, a ohiar sufletelor animalice. Din insuqi acest fapt, apare, intr-adevdr', suficient, cat sunt ele de dr-iritoare de unitate intru r;onducerea gi insufletirca corpurilop lor. Cdci ce alta este durerca, dac6 nu, un anurne simlimAnt inoompatibil diviziunii gi urrupliunii? De unde apare, mai clar crr lumina, cAt cste, in univelsalitatea corpului siu, avid de unitate gi tenacc mirificul suflet, r:arc, nici rru plScere, nici indifcrent, oi, oAt mai ctt putin!5, renitent gi reluctant, se

Sf.

Aureliu Aueustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

311

310

S.

Aurelii Augustini De libero arbitrio

Liber
e

intenditur in eam passionem corporrs surl qua

unitatem atque integritatem labefar:tari moleste accipi

Non ergo appareret quantus inferioribus creatur
animalihus esset appetitus unitatis, nisi dolore bestia Quod si norl appareret, minus quam opus admoneremur ab illa summa et sublimi et ineffabili uni Creatoris esse omnia ista constihrta.

70. Et revera si pie ac diligenter attendas, omni creaturae species et motus qui in animi huma considerationem cadit, eruditionem nostram Ioquitu
diversis motibus et affectionibus, quasi quadam vari

incoardd intru acea pitimire a corpului sdu, prin care incepe s6-i fie molest distrus5 unitatea lui gi integritatea. Nu s-ar ardta, prin urmare, cdt de mare este, pentru creaturile inferioare instrflelite, apetitul uniti1ii, decAt numai prin durerea bestiilor, Cgeg ce, dacd nu s-ar ardta, ni s-ar aminti mai pufin decAt este de frebuinf[ cd toate acestea sunt oranduite de c[tre mirific 6up!:ema, gi sublima, gi inefabila unitate a Creatorului. 70. $i, cu adevirat, dac6 asculf pios qi diligent, intreagd

frumpe{ea creaturii gi armonia, care cade intru considerafiunea spiritului uman, vorbeqte, prin diversele
ritmuti

Iinguarum, undique clamans atque rncrepan
cogrroscendum esse Creatorem. Nulla enim res est ea quae nec dolorem nec voluptatem sentiunt, quae aliqua unitate decus proprii generis assequaturT omnino nahrrae suae cryalemcumque stabilitatem item res est earum quae vel doloris molestias, vel hlanditi sentiunt voluptatis, quae non eo ipso quo dolorem fugi

Qi accente, precum printr-o anume varietate a limbilor, strigAnd de peste tot gi r6sunAnd ci erudilia noastrd trehuie si-L cur-Ioasci pe Creator. Nu exist5, intr-adevdr, nici un lucru, care si nu-gi dobAndeasc6, printr-o anume unitate, frumselea genului plopriu sau, categoric, o oarecare stabilitate a naturii sale. I\u existfl, iardsi, nici un lucru, intre cele ce simt fie

neplScerile durerii, fie pl[cerile voluptSlii, care si nu mirturispascf, cumci, prin insuqi faptul c5 fuge de durere qi
rAvneqte yolqptatea, el fuge de destr6mare gi doreqte unitatea.

voluptatemque appetit, diremptionem se fuger
unitatemque appetere? fateahrr. Inque ipsis rationali anirnis omnis appetitus cognitionis qua illa natura laetr
et ad r-rnitatem refert omne quod percipit, et in errore ni fugit atiud quam incomprehensibili amtiguitate confu

Q!, in inspgi sufletele ralionale, intregul apetit al cunoaqterii, de care se hucuri acea natur6, qi tot ceea ce percepe raporteazi la urlftpte, qi nici in eroare nu fuge de nimic alta,

decflt numai de a se risipi intru ambiguitatea
toAtrp

ippp4prehensibil4. Tof qpbiguul, insd, de unde este, el, molest,

Omne autem ambiguum unde molestum est, nisi qui certarn non habet unitatem? Ex quo apparet omnia, si 'cum offendunt vel offenduntur, sive cum delectant
delectantur, unitatem insinuare atque praedicare

Si autem ignorantia et difficultas, a quibus istam vi
necesse est rncrpere, non sunt animis natrrrales; restat aut officio susceptae sint, aut irrogatae supplicio. De

dacd pq, fiindc6 nu alp certi rrnitatea? De unde apare cd fie ci ofe4seazi s4u sunt ofensate, fie cd incAntd sau supt incAntate, i4ginueazd gi predici unitatea Creatorului. Dqc6, lns6, ignoranfa gi dificultatea, de la care este necesar sd inpeapi viala aceasta, pq le sunt naturale sufletelor, rimAne sd fi fost sau asumete de g-,ficiu, sau impuse de supliciu. Despre care sooot cd s-a discutat, de-acum, indcstul.
XXIV. - Primul om n4 foqt creat prost, ci capabil de infelepciune, Prostio c,e-i?
71 . Dreptacoea, tlebuie, mai dcg'ab6, (.rercetat ce fel de spe!6 a fost ficut insu$i primul om, decAt in ce mod s-a propagat posteritatea lui. CEci lqi par loruqi cd propun mai acut chestiunea

jam satis

esse

arbitror disputatum.

XXIV. - Primus homo non insipi.ens cre(ttus est, sed sapi.enti. capen. SLultitia quid.

. Quapropter ipsc primus homrt qualis fat:tus s nragis quaerendum cst, rluam quornodo cjus posterit prl)pagata sit. Multum enim sibi videntur acute propone
71

312

f. tq4it4yeyj*'

D4!\stp g 4 tln c

Liber tertius
Sf.

quaestionem qui dicunt: Si sapiens factus est primrrs homo, cur seductus est? si autem stultus faotus est, quomodo non est Deus auctor vitiorum, cum sit stultrtia maximum vitium? Quasi vero natura Lrumana praeter stultitiam et sapientiam nullam mediam re'cipiat affectionem, quae nec stultitia, nec sapientia dici possit. 'lLnc enim homo incipit aut stultus esse €ut sapiens, ut
alterum honrm necessario appelletur, [Col. 1306] cum jam posset, nisi negligeret, habere sapientiam, ut vitiosae stultitiae sit voluntas rea. N-on enim quisquam ita desipit, ut stulh.rm appellet infantem, quamvis sit absurdior si velit appellare sapientem. Ut ergo infans nec stultus nec sapiens dici potest, quamvis jam horno sit; ex quo apparet nahrram hominis recipere aliquid medium, quod neque sfultitiam, neque sapientiam recte vocaveris: ita etiam si quisquam tali affectione animatus esset, qualem habent illi qui per negligentiam sapientia carent, nemo eum stultum rectc diceret quem non vitio, sed natura talem

Aureliu Aueustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

313

primul om a fost fdcut infelept, de ce a fost ln ce mod nu e Dumnezeu outorul viciilor, din moment ce prostia a maximul viciu?" Ca gi
(rei care zic: ,,Dacd

sedus; dac5, ins6, a fost fdcut prost,

cum natura umand n-ar suferi, intr-adevdr, inafar'd de prostie qi inlelepciune, nici o afecliune medie, cdre sd nu poatd fi numitd nici prostie, nici tnlelepciune. Cdci, cum este in mod necesar numit cu una dintre acestea) degi, daci n-ar neglija, ar putea sd

aibS infelepciunea, intrucAt voinla este vinovatd de prostia
vicioasE, gtunci, omuf tncepe sd fie sau prost) sau inlelept. Nu-i,

videret. Est enim stuititia, rerum appetendarum et vitandarum non quaelibet, sed vitiosa ignorantia. Unde neque animal irrationale stultum dicimus. qur'a non accepit ut sapiens esse posset. Appellamus tamen plerumque ex similitudine aliquid non proprie. Nam et caecitas cum maximum vitium sit oculomm, non tamen in catulis nascentibus vitium est, nec proprie caecitas dici
potest.

lncaltea, nimenea pAnd-ntr=atAta ieqit din min1i, incAt s6-l numeasc6 prost pe un nou-n[scut, cu toate ci-i gi mai absurd, dac[ wea EdJ numoascd intelept. Precum, aqadar, noundscutul nu poate fi numit nici prost, pici inlelept, deqi este deja om, fapt dintru care apare ci natura omului primeqte ceva mediu, ce nu vei fi numit, pe drept, nici proslie, nici infelepciune, intocmai aqa, daci cineva ar fi fost animat printr-o atare afecfiune, de ()are au aceia ce sunt lipsili, prin neglijen!d, de inlelepciune, nimenea nq |.ar numi, pe drept, prost pe aoesta, pe care l-ar vedea nu prin viciu aga, ci de l. natu.E. Cdci prostia este nu oricsre, ci yipioasa ignorare a luqrurilor de dorit qi de ferit. De numim prost, pentru cd el nu unde, nici animalul irafonal ^nu-l a primit sE popti fi tngelept. II numim, tohrgi, de cele mai multe ori, dintr-o e4ume similitudine, nu tF mod propriu. Cici gi r:ecitatea, deqi gste viciul maxim al qchilor, nu-i, totuqi, viciu pentru c[leluqii abia nisculi, nici nu poate fi propriu numitd
cecitate.

72. Si ergo ita factus est homo, ut quamvis sapiens nondum esset, praeceptum tamen posset acctipere, cui utique obtemperare deberet; nec illud jam mirum est, quod seduci potuit; nec illud injustum, quod praeccpto non obtemperans poenas luit; nec Creator ejus auctrrr vitiorum est, quia non habere sapientiam, nondum erat vitium hominis, si nondum ut habere posset) ac(,eper.at. Sed tamen habebat aliquid quo si bcne uti vellet, ad id quod non habebat ascenderet. Aliud est enim essc rationalem, aliud essc sapientem. Ratione fit quisque praecepti capax, rui fidem debet, ut quod praet'ipitur,

72. Dacd pyin ulmare, ag4 B fgst fdcut omul, incAt, chiar dncd nu era incd i4felept, putea, totupi, sd primeascd preceptul,
criruia trebuie sd i se supun5, vezi Sipe, nu mai e de mirare rrioi faptul cE a pqtut fi sedus qi nici nu-i injust faptul c5,
nesupunAndu=.se preceptului, A suferit pedepsele; qi nici (lreatorul lui nu pste autorul viciilor, fiindcd a nu avea ?rrlclepciune nu era incd viciul omului, dac6 nu primise lncd sri poatd avea. Ci, totuqi, avea (ieva, prin care, dar:d voia sd se lirlrseasod bi4e, qe.ndlla Ia ceea ce nu avea. Cdci una este a fi la{ional, alta, a fi inlelcpt. Prin raliune devine fiecare apt preceptului, cireia-i datoreazd t:redin{a, ca sd facd ceea ce i se

314

S. Aurelii Augustini De libero

arbitio

Liber

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul

arbitru

---

Cartea a

treia

3)5

faciat. Sicut autem natura rationis praeceptuln caprtl praecepti observatio sapientiam. Quod est autem

porunceqte. Precum,

ins[, natura primeqte preceptul raliunii,

ad capiendum praeceptum, hoc est voluntas observandum. Et sicut rationalis natura tanqua
meritum est praecepti accipiendi, sic praecepti obse
meritum est accipiendae sapientiae. Iix qoo autem homo praecepti esse capax, ex illo incipit posse Duobus autem modis peccat ,antequam fiat sapiens; aut se non accommodet ad accipiendum praeceptum, cum acoeperit non observet. Sapiens autem peccat, sr averterit a sapientia. Sicut enim praeceptum non est a illo cui praecipitur, sed ab illo qui praecipit; sic et sapienti non est ab illo qui illuminahrr, sed ab illo qui illuI Quid ergo est unde non laudandus sit hominis Cr Bonum est enim aliquod homo, et melius quam ex eo quod praecepti capax. Fit hoc melius, cu praecepfum jam cepit. Rursus, hoc melius, cum Praece

paruit. Et his omnibus melius, oum aeterno lumi sapientiae beatus est. Peccatum autem malum est i negligentia vel ad capiendum praeceptum, vel a
observandum, vel ad custodiendam contemplatiorr sapientiae. Ex quo irrtelligitur, etiamsi sapiens primu homo fachrs est, potuisse tamen seduci. Quod pecca

preceptului, din chiar acel moment incepe s[ poat5. picdtui. In doud feluri picituieqte, ins6, inainte de a deveni infelept: dac[ sau nu se acomodeazi pe sine primirii2e preceptului, sau, cum il va fi prirnit, nuJ pdzeqte. inleleptul, insd, pdcdtuieqte, daci se va fi intors pe sine de la inlelepciune. Precum, intr-adevir, porunca nu este de la acela cui i se pomnceqte, ci, de la acela care pomnceqte, aga qi inplepciunea nu este de la acel care este inluminat, ci, de la acel care inluminS. Ce estc, prin urmare, de rrnde s[ nu trebuiascd a fi liudat Creatorul omului? Intradevdr, omul este un anume bine; qi-i mai bun decAt vita. prin faptul c[-i apt preceptului. $i, cu atAt mai bun, cAnd a primit deja preceptul, qi, iardgi, cu atAt mai bun, cAnd i s-a qi spus. $i, prin toate acestea, 9i mai bun, cAnd este fericit dintru eterna lumini a in{elepciunii. Pdcatul, ins6, este un rdu, fie intru primirea, fie intru pdzirea preceptului,

fie intru custodirea contemplSrii inlelepciunii. De unde

se

cum esset in libero arbitrio, justa, divina lege, poe consecuta est. Ita dicit etiam apostolus Paulus: [Col. 1307] se esse sapi,entes, stulti facLi sunl. Super enim avertit a sapientia: aversionem autem stultiti consequihrr. Stultitia quippe caecitas quaedam est, si idem dicit: El obscuratum esL insipiens cor eorum (R I, 22, 21). Llnde autenr haec obsculatio, nisi cx a lumine sapientiac? undc autem haec aversitl, r'risi du ille r:ui bonum cst Deus, sibi ipse r.rrlt esse bonum suu sicuti sibi est Deus? ltaquc, Ad meipsum, ingui conturbata esl anima mea. (Psal' XLI,7): ct, Custale, eritis sicut dii (Cen IIl, 5). 73. 'lhrbat autem tnnsidelantcs, qutid ita qut Stultitiane primus homo locessit a Deo? an rec;ede

insd, o urmeazd prostia. Prostia este, intr-un cuvAnt, o anur1e cecitate, precum zice acelaqi: $i s-a tntunecot proastd inima Lor (Rom. I, 22, 21,). Dc undc, insi, aceastd intunecare, daci nu, din deturnarea dc ltr lrrmina in{elepctiunii; de unde, insd, aceasti deturnare, dacii rtu, numai cAt acela, ciruia-i este l)umnezeu binele, vrea sir-gi fie r:l insuqi siegi binelc propriu, precum iqi este Dumnczr:u SiegiT $i, astfcl: de cdtre mine tnsumi, zicc, conturbat a fbst suJ'leLul meu (Psal, XL[,7) Si: Custali, Ei oepi. fi precum dumnezeii (Cen. lll, 5).

7:. ii tulbur'd insl pe t:r-,ttsideratori faptul cd ir-rtleabd aqa:

,.Prin prostie s-a indepirtat, oarc, tle l)urnrtt:zou primul om, sau

316

S.

Aurelii Augustini De libero arbitrio

Liber

Sf.

Aureliu Ausustin, Liberul arbitru

Cartea a

treia

317

stultus factus est? Quia si responderis eum stultiti recessisse a sapientia, videbitur stultus fuisse antequa recederet a sapientia, ut stultitia illi causa esset recedendi ltern si responderis eum recedendo stultum esse quaerunt utrum stulte, an sapienter fecerit quod recessit, Si enim sapienter fecit, recte fecit, ni\ilque peccavit: si stulte, jam erat, inquiunt, in eo stultitia, qua factum ut recederet. Non enim stulte aliquid sine stultitia fr poterat. Ex quo apparet esse quiddam medium, quo stultitiam a sapientia transitur, quod neque stulte, sapienter factum dici potest, quod ab hominibus in vita constitutis non nisi ex contrario datur intelligi. enim nullus mortalium fit sapiens, nisi ab stultitia i sapientiam transeat; ipse autem transitus si stulte fit, utique bene fit, quod dementissimum est dicere; sr sapientcr fit, jam erat sapientia in homine antequ transisset ad sapientiam, quod nihilominus absurdu est; ex quo intelligitur esse medium, quod neutrum dici possit: ita et ex arce sapientiae, ut ad stultitram pn homo transiret, nec stultus, nec sapiens transitus ilte fui Velut in somno et vigiliis, neque id est dormire q ohdormiscere, neque id est vigilare quod expergisci. sed transitus quidam ex altero in alterum. Verum hoc i quod sine voluntate plerumque ista fiunt: illa aute nunquam nisi per voluntatem; unde justissirn retributiones consequunfu r.
XXV.

indepdrtAndu-se, a devenit prost?" Cici, dac[ vei fi rdspuns ci el s-a indepdrtat de lnlelepciune prin plostie, va pirea c[ a fost plost inainte s5 sc dcpartc dc inlelepcriunc, intmcAt prostia i-ar fi cauza de a se depSrta. larigi, dacd vei fi rflspuns cd el a devenit

prost, depdrtAndu-se, ei lntreabd cum va fi fdcut, oare, cd s-a depirtat, prostelte sau inlelept. Cdci, dacd a f6cut-o inlelept, a f6"cut-o drept, qi nu a pdcituit cu nimic; dac6, prostegte, era deja, zic ei, in el prostia, prin care s-a fdcut cd s-a depirtat. Cdoi nu putea face prostegte nimic, fdra de prostie. De unde apare ci este ceva mediu, prin care se treoe de la prostie la infelepciune, care Du poate fi numit ficut nici prostegte, nir:i inlelept, care nu este dat a fi inples numaidecAt numai prin contrariu de cdtre oamenii constituigi in aceastd yiald. Precum, cicd, nici ul muritor nu devine inlelept, dac[ nu trece de la prostie la in]elepciune; insd, dac5 trecerea este f[cutd prostegte, nu este? desigur, bine fdcutS, ceea ce este atotdement a zice; dpcd, ins6, +a fScut inlelept, inlelepciunea cra deja irr om, inaintc sd fi trecut la inlelepciune, ceea ce nu este r:u nimic mai pulin absurd; dintru care se intelege ci existd mediul,
oare poate fi numit neulrr: aga, gi, ca prirnul om sd treaci din culrnea inlelepciunii la plos6ie, tre('rerea aceea n-a fost nici proasti nici infelcapt{. Precum t4 somn qi in vegheri, nu-i totuna a dorzni

cu a adol'mi, nici nu-i taq.lna a

fi i'eaz cu a te trezi, ci o anurne

trepere dintr-una in alta. Desigur, cu aceastd esenliali deosebire, c:5 acastea se fac de cele nai multe ori fdrd vointS: aceea, ins5,

niciodgtd, dec$t numai gi numai prin v,;in!5; de unde urrneazl m4sefx/ellt atotjustele r[splali.

- Quibus uisis tangitur rationalis natura cum intentionemi ad malum conuertit.
74. Sed quia voluntatem non allicit ad faciendum quodlibct, nisi aliquod visum; quid autem quisque vel sumat vel respuat) est in potestate, sed quo viso tangatur, nulla potestas est: fatendum est et ex superioribus et e.x inferioribus visis animurn tangi ut rationalis substantia cx ufioque sunrat quod voluerit, et ex merito surnendi vel. rniscria vel beatitas subsequatur'. Velut in paradiso visum ex superioribus, praeceptum Dei; visum ex inferioribus,

XXV.

- De ce idei este cuprinsd no,turo. ralionald cdnd
rdu inten! iu.

tEi

conuerteSte

74. Da4 pentru ci nimic nu atrage la sine voinla spre a face ccva, decAt npl4ai o anumc idec3o, ii este, ins5, fiecdruia in potestate, fie ce s[-qi asurne, fie ce sd rcspingi, dar', asupra ideii de <;dtre care poatc fi cuprins, l)()testatea cste nul6: trebuie mdrturisit cE spirihrl este crtrprins de idei qi dintru celc superioare, ,rsi dintru cele inferioale. dupi curn substanta rationald iqi va asuma dintr-u amAndoud ceea ce va fi voit, gi, dintn-r nreritul asumSrii, o va urma fie fericirea, fie nef'ericilea. Prectrm in paladis, ideea dintm

318

S.

Aurelii Ausustini De libero arbitrio

Liber tertius

Sf.

Aureliu Augustin, Liberul arbitru

Cartea a

treia

319

suggestio serpentis. Nam nerl.re quid sibi praetiperetur a.

Dtimino, neque quid a serpente suggereretur, fuit in, hominis potestate. Quam sit autem liberum et ah omnibus, difficultatis vinculis expeditum, in ipsa sapientiae sanitate' visis inferioris illecebrae, vel hinc' constituto, ,t.rr, ""de.e quod etiam stulti'ea superant adl intelligi potest, sapientiam transituri, etiam cum molestia carendi perniciosarum consuetudinum pestilentiosa dulcedine. 75. [Col. 1308] Quaeri autem hoc loco potest' si homini praesto fucrunt cx ulraque parte visa. unum ex
praecepto Dei, alterum

"*.rgg".tiorre diabolo suggestum sit appetendae impietatis consiliuml', quo de sublimibus sedibus laberetur. Si enim nullo visol t^angerehrr, non eligeret facere quod fecit: nam si non el aliquid venisset in mentem, nullo modo intentionem: convertisset in nefas. Unde igitur vcnit in mentemll quidquid illud est quod venit in mentem, ut ea moliretufi quibus ex bono angelo diabolus fieret? Qui enim 'rlltl;
profecto aliqurd urlt: quod nisi aut exrrinsecus per sensum corporis admoneatur, aut occultis modis in mentem veniat; velle non potest. Discernenda igitur sunt Senela visorunlr,

serpentis; undc ipsii

quorum unum est quod proficiscitur a voluntate

suadentis, quale illud est diaboli, cui homo consentiendd peccavit; alterum a subjacentibus rebus vel irrtentioni animi, vel sensibus corporis. Intentioni animi subjacetf excepta incommutabilitate Trinitatis, quae quidem norl subjacct, sed erninet pr-rtius; subjacet ergo intentirlni animil prius ipse animus, ,rrd" ,ro. etiam vivere sentimus: deinclti corpus quod adnrinistrat; unde ad quodlibet operandum, membmm quod opus est, cum opus est movet' Subjacent autem sensibus corporis quaecumque corporea. \

cele superioare, preceptul lui Dumnezeu; ideea dintru cele inferioare, sugestia garpelui. C[ci niri ce i se pomncea de citre Dumnezeu, nici ce i se sugera de c[tre ga{pe nu a fost in potestatea omului. CAt era, ins6, de libe,r 9i lipsit de toate lanlurile dificultSlii statornicitul intru ins[qi sdnitatea inlelepciunii sd nu cedeze ideilor ademenirii inferioare se poate inlelege fie ,si din faptul c5, cu toati neplbcerea de a se lipsi de pestilengioasa dulceald a obiqnuinlelor p6gubitoare, le inving pAni gi progtii, care vor trece Ia inlelepciune' 75. ins6, dac[ omului i-au stat, din amAndoui p[4ile, in precephrl lui Dumnezeu, alta dintru sugestia reba in acest loc: de unde sd i se fi sugerat tlrArea de a dori impietatea, prin care a cdzut din tronurile sublime. Cdci, dacd nu era cuprins de nici o idee, nu alegea sd fac6 ceea ce a fdcut: deoarece, daci nu i-ar fi venit lui nimic in minte, nu gi-ar fi convertit, cu nici un chip, intenlia intru nelegiuire. De unde i-a venit, aqadar, in minte, orice este ceea ce i-a venit.in minte, ca sd pund la cale acelea prin care din inger bun a devenit diavol? Intr-adevir, cine voiegte, voieqte, bine-nples, ceva: pentru cd nu poate voi, d'ecAt numai dacd fie este extrinsec indemnat prin simfurile corpului, fie ii vine in minte pe c[i oculte. 1'rebuie, aqadar, discernute genurile ideilor, dintre care una este ceea t;e purcede de la voinla persuasorului, din spela cdrcrra este cea a diavolulului, c6luia tmul, consimlindu-i, a pdcdtuit, alta, de la lucrurile supuse fie

76. Ut autem in contemplatione summaEl sapientiae (quae utique animus non est; narri incommutabilis est), etiam seipsum, qui ".t comrnutabilis, animus intueatur, et sibi ipse qu,rdammodo veniat in mentem, non fit nisi differentia
qua non est quod l)eus,
e.t

ins6, simlurilor corpulrri toate tlclt: clorporttlc, 76. intru contemplarea $uprolrlei firltrlcllt:iuni, lnstl (care, categoric, nu-i spiritul, odci ea ette in(x')rlllltnhilll), trr spirinrl sd se priveasc[ pe sine insuqi, caro eBte rlrnnrrtn]ril, 6i srl'qri virttl, ttttrrun mod anume, sie insuqi tn minte, tttt !r1 litr,r'tltrrrflt rttttrtui prirl
diferenla prin care nu este tn este l)ttntnczrrtt 1i, tolrrqi, estr: r:eva ce si poat6 plicea dupd Dumnezou. l{Htlr lnni lrtrrr filsrl, rlrrrr, fa}6

tamen aliquid est gutld possil

p.e*aA d"g-laDe

hbero arbitrio

Liber tertius

Sf.

Aureliu Awustin, Liberul arbitru

Cartea a treia

321

placere post Deum. Melior est autem cum obliviscitur sui prae charitate incommutabilis Dei, vel seipsum. penitus in illius comparatione contemnit. Si auterni tanquam obvius placet sibi ad perverse imitandum Deum, ut potestate sua frui velit, tanto fit minor, quanto se cupit esse majorem. Et hoc est, Initium omnis peccati,, superbia: et, lnitium superbioe hoiinis apostotare a Deo (EcclL X, 15, l4). Superbiae autem diatoli accessit malevolentissima invidia, ut hanc superbiam homini
persuaderet, per quam sentiebat se esse damnafurn. lJnde

cu charitatea incomutabilului Dumnezeu, igi

uiti

de sine, sau,

,

se dispre{uielte-ntrutotul pe sine insugi. DacE ins6, precum se are la-ndcmAn6, igi placc sieqi, irrtru a-L imita pervers pe Dumrtezet;.) intrucAt voieqte sd-qi infrupte brrcuria dintru propria potestate, cu atAta devine mai mic, cu cAt doregte sE fie rnai mare.^ $i asta inseamnE: inceputul intregului pdcat, superbia, gi: lnceputul superbiei, o. opostazia .fald de Dumnezeu (Ecl. Xl, 15, 1,4). Superbiei diavolului i s-a

in comparalie cu tJl,

factum est ut poena hominem susciperet emendatoria' potius quam interfectoria, ut cui se diabolus ad imitationem superbiae praebuerat, ei se Dominus ad,, imitationem humilitatis praeberet, per quem nobis, aeterna vita promittitur: ut praerogato nobis Christil sanguine, post labores miseriasque ineffabiles tanta', charitate liberatori nostro adhaereamus, et tanta ejus in i eum clantate rapiamur, ut nulla nos visa ex inferioribus a_.conspectu superiore detorqueant; quanquam et si alic4rid huic intentioni nostrae .rgg"."."hr ab appetitu inferiorum, sempiterna nos diaboli damnatio
crucratusque revocarent. '77. -lanta est autem pulchr.itudo justitiae, tantai jucunditas lucis aeternae, hoc est incomrnutabilis veritatis atque sapientiae" ut etiamsi non liceret amplius in ea i
I

adiugat, ins5, atotrduvclitoarea invidie, intlucAt i-a persuadat omului aceastd superbie, prin care simtea cE el este damnat. De unde s-a f6cut sd qi-l asume pe om pedeapsa emendatorie, mai degrabS, daci ucigS.toare, lncAt celui cdruia diavolul i s-a <-rferit pe sine intru imitarea superbiei, lui sd i se ofere pe sine, intrr imitarea umilinlei, Domnul, prin Carele ne este promisd noud viala etern5: ca prin mai-dinainte-plStitul, dupd chinuri gi nefericiri inefabile, sAnge a lui Chlistos, si ne unim de nedezlipit cd atAta charitate MAntuitorului nostru gi si fim ripifi intru El de atAta de marea Lui charitate, incAt nici o idee dintru cele inferioare sd nu ne detoarne de la contcmplarea superioard: qi, chiar daci i s-ar sugera gi altceva intenliunii acesteia alei noastre de cdtre apetitul inferioarelor, si ne impiedice sempiterna damnaliune qi chinul diavolului. 77. Ltdt este, ins5, frumsetea justiliei, atAta pldcerea

luminii eterne, ale incomutabilului adevir, adic5, qi inlelepciunii, incAt, chiar dacd nu ne-ar fi ing6duit a
rdmAne intru ea mai mult decAt

LXXXilI,11). Quanquam et alio ut millia dierum in temporis mutabilitate intelligantur; unius autem diei nomine
Luis super milLia (Psal.

,

scnsu possit intelligi,

,

incommutabilitas aeternitatis yocetur. Nescio me [Col. 1310]

disputatione rcquiescere aliquando compellit.

aliquid praetermisisse quod ex nostra .esponsirrre, praebere dignatus cst. tuis sit: quanquam ct si tibi aliquid' nos janr fincm fat:cre, ct ah hac

,

bunurilor tempclrale, ai a<;estei viefi. Tntr-adevdr, nu cu fals sau mic afect zisu-s-a: Cd mai bund este o zi tn palatele 'fale, decdt miile (Psal. LXXXIII, 1 1). Deqi se poate-ntelege gi-n alt sens, ca miile de zile sd fie inlelese intru mutabilitatea timpului, prin numele unei singure zile, ins5, sd se numeascd inconrutabilitatea eternitdlii. Nu gtiu ca eu sd fi trecut ceva cu vederea, crare, sd lipseasci din replica noastrS, pe cAt a socotit Dumnezeu demn sd ne ofere, intrebirilol
tale: c6ci, chiar de-1i mai ocurd ceva, intinderea acestei cdrfi ne constrAnge sd-i punem de-acum punot qi sd ne odihnim dup6 aceasti disputS.

fi pe drept qi pe merit dispreluili nenumSralii ani, plini de delicii 5i de oircumfluenla
aceasta singurd ar

ristimpul unei zile, pentru

NOTE 8r COMEIYTARTI
cARTEA irurAr
lYezl I Retract.lX,3; supra, n. introd.
2

Disciplina;subauzi; gtiinla particulard, materia de studiu.

Spre deosebire de letin6, lunde docereinseamnE a-l inv61a pe altul, a instruio igr discere, a inv61a singur, din familia acestuia din urmd f[cAnd parte disciplina, in rom6neqte etimologia disciplinei e mai greu vizibilE de la a inv61a, de unde ayem abstractul invS!6tur5) care nu acoperE, insi, totdeauna sensurile disciplinei. a Inteligenln;subauzi' infelcgerea. 5 E vorba de cei noud ani ai tinerelii sale, p etrecu,ti ca auditorla manlhei. 6 SfAntul Augustin qtia cd exisl.6 qi o altd traducere a acestui verset, adic6: Nisi credideritis non permanebitis?: Dacd nu ue[ifi crezut, nu ueli ddinui(Cf.. De doctr, christ.I[,X[I, 17 PL., t. XXXry col.43), pe care o interpreteazS, alSturi de aceasta, in cel mai pur spirit paulin. Originalul ebraic spune: Dacd nu ttelificrezut, uelifizdobili. Varianta Septuagintei a comentat-o de nenum6rate ori SfAntul Augustin, relevAnd precedenta credinlei fa16 de inlelegere, O cxegez6 mirificd a acestui verset ne-a ldsato SfAntul Augustin in Sermo XLII, unde, dupd ce postuleazS: cE dreapta credinfd este inceputul vielii bune, cdreia ii estc datoratd chiar viala etern6; c6, ins6, credinpinseamnd a crede ceea ce nu vezi incd, r5splati a cdrei credinle este a vedea c eea cn crezi; c6, intocmai ca la timpul semdnatului, sd nu lipsim la timpul credinlt>i, 9i sd nu lipsim pAnd la sfArqit, sd persever6m, adicd, pAnd vom culogt: ceoa cc am semdnat; c6, intrucAt neamul omenesc s-a inturnat fafd dt: Dumnezeu gi zdcea intru delictele proprii, intocrnai cum, ca sE fim, am avut nevoic dt: Creator, intocmai aga, ca si fim revivificali, ayem ncvoie dt: Salvator; cd Dumnezeu, Iustul, l-a damnat pe om, Misericordiosul Dumnt>zt:u i[ libereazd pe om; cd primesc: (spre inlelegere) crezdtorii, nu prinrest: sfid[torii; c[, dupd spusa: Quid enim habes, quod non accepisti, ()e ui, int.r-odettcir, ce nu ai primit (I Cor. IY, 7), credinp Insdgi este un mare dar al lui Dumnezeu; dupd ce relevd,
3

324

Cartea tntdi

Note Si comentarii

325

apoi, deosebirea dintre treptele existentei, dintrr: viata vegetal dobitoceasc[ qi ralionald, stabilegte cd una este in{elegerea, alta, rati gi cd noi datordm, mai cu seamd, sd cultivim, sd resculptdm ceea prin surltem mai presus de bestii, dar cine va fi fiind in stare de asta n-ar fi artificele care a format?; cd noi am putut deforrna in noi imagi Iui Dumnezeu, dar n-o putem reforma; dupd ce arpinteqte pe scurt cd avem dimpreund cu lemnele qi cu pietrele pe insuEi a fi, dimpreuni arborii, pe a trdi, dimpreunl cu bostiile, pe a sim1i, dimpreund cu pe a ir,telege, cE dejudecdm, va-s6-zic5, cu ochii culorile, cu urech
sunetele, cu ndrile mirosurile, cu gustul gusturile, cu tactul (tactu coLores, zice SfAntul Augustin, gi eu sunt tentat sd zic: cu cdrorile, dac5 l-ag putea reinvia pe strdvechiul nostru cdroa descendentul, in linie dreaptE, consAngeanS, al lui calor), cu inte (:lnlelegerea) normele; qi, ajuns, in acest punct cu predica, excla imaginAndu-gi o posibild gAlceavS: Intellige. Omnis homo urlt intel nemo est qui nolit: credere.non omnes volunt. Dicit mihi Intelligam, ut credam: respondeo, Crede, ut inteligas Cum ergo inter nos sit controversia talis quodam modo, ut ille mihi dicat, Intelli ut credam; ego ei respondeam, Imo crede, ut intelligas: crrm controversia venimus ad iudicem, neuter nostrum presumat pro parte sententiam. Quem iudicem inventuri sumus? Discussis omni hominibus, nescio utrum meliorem iudicem invenrre posslmus, q hominem pel quem loguitur Deus. Non eamus ergo in hac re et in controversia ad litteras saeculares, non inter nos iudibet poeta, prophaeta: Infelege. Tbt omul urea sd-nleleogd, nu-i nimenea care rtrea: sd creadd nu toli toiesc. imi zice mie omul: Sd-n{eleg, ca sci ritspund: Crede, ca scl-nlelegi. Cum, agadar, s-c, putut na,tte-nt,re
astJbl de controuersd, tntr-un ahip anume, incdt el sd-mi zicd mie: Sd-n ca sd cred; eu sd-i rdspund lui: Ba, crede, ca sd-nleLegi, sd mergem acestd controttersd la iudice, ca niciunul dintre noi sd nu presum,e d po.rtea sa sentinta. Pe cine atem de gdnd sd-l gdsim iudice? Cernd.ndu pe toti oamenii, nu qtiu dacd am putett giisi iudice mai bun decdt pin care ttoilteSte Dumnezeu. Sd nu mergem, agadar, tn aceastit qi. tn aceastcl controttersd La scrierile seculare, sd nu judeae intre noi ci pro/etuL. inainte, insd, dea merge la profetul judecdtor, pentru i ardta mai eficace cuvAntul profetic, intru-ntdrirea credintei, ami

o.scultapiJ (Mat. XWl,5). ceea ce incredinlAnd-o amintitul apostol, in Epistola sa, a zis: Aceastd ttoce noi am ctuzi|-o din cer pogordtd, cdnd eram dimpreund cu El tn munlele sfdnf. $i, cum zisese: Aceastit. ttoce noi am a uzit-o din cer pogordfri, a addugat numaidecAt, gi a zis: $i attem moi cert profeticul cuudnt (II Petru,I, 18, 19); e.xplicd, apoi, cd s-a spus mai

cert, nu mai bun, nu mai adevErat, intrucAt mirificul cuvAnt (: rostire) din cer tot atet de adevdrat este precum cuvAntul (: rostirea) profetic, tot atat de bun, tot atAt de util, cdci ce alta insearnn5, in cele din urm6, mai cert, decAt numai qi numai prin care sd se-ntdreascd mai mult

auditorul, qi asta, pentru cd existd oameni infideli, careJ inlosesc pAnd-ntr-atAt pe Christos, incAt zic c[ El a fdcut prin artele magice cele
pe care le-a fdcut, qi ar putea ei, infidelii, sE raporteze, prin conjecturile oamenegti qi ilicitele curiozitSli, sd laporteze la artele magice chiar gi aceast6 voce pogorAtd din cer, profetii, ins5, au fost mai nainte, gi nu zice e[, Augustin, desigur, mai nainte de a'ceastd voce, ci inainte de carnea lui Christos, cdci nu era incS omul Christos, cAnd a trimis profefi, or, oricine zice c6,El a fost mag, dacd a fdcut, deci, prin artele magice sE fie qi mort cultivat, fost-a, oare El mag qi mai nainte de a se naqte? Iatd, de ce zice, agadar, apostolul Petru: Auem mai cert cuuttntuL (:rostirea) profetic.Yocea din cer, prin care sd fie-ndemnali fidelii: cuvAntul (:rostirea) profetic, prin care si fie dovedili vinovali infidelii; arat5, apoi, de ce au fost aleqi

apostoli pescarii qi oamenii simpli, qi nu oratorii, nu senatorii, nu imperatorii; apoi, pentru a ar5ta cumcd, desigur, credinla precedd
intelegereao vine gi zice: Da mihi ergo ad illam controversiam iudicem prophetam, Quod inter nos agebatur? Tu dicebas, Intelligam, ut credam; ego dicebam, Ut intelligas, crede. Nata est controversia, veniamus ad iudicem, iudicet propheta, imo vero Deus iudicet per prophetam. Ambo taceamus. Quid ambo dixerimus, auditum est. Intelligam, inquis, ut

credam. Crede, inquam, ut intelligas. Respondeat propheta: Nisi credideritis, non intelligetis (Isoi,, \rll, 9 scc. LXX), adicS: Dd-mi-|, prin

urm(rre, mie judecdtor, tn acea controoersd, pe prolet. Ce se petrecea intre noi? TL ziceai: Sd,-n{eleg, ca sd. cred; eu ziceam: Ca sd-nlelegi, crede! Ndscutu-s-a controt)e.rsa; sd mergem la iudice; judece proJetul, ba, tntr-adeudr, judece Dumnezeu prin profbt! Amdndoi sr1 tdcem! Auzitu-s-ct ce am zis amdndoi. Sd-nleleg, zic:i, oa sd cred: Crede, zic, ca sr1-nlelegi. Rdspundd proJetul: Dacd nu Lte{ilicrezuL, nu uelitnleLege", Fdcutd acea.std

cum Fericitul apostol Petru. stAnd dimpreund cu alti d,,i discipoli Drrmnului Christos, cu Tacob gi Ioan, a auzit vocea popJorAtd din Acest.o este Fiul Meu iubit, Intru CoreLe binecompldcut-am, pe El ir

recapitulalie, predicatorul purct:dt: intru adAnr:icrea ext:gezei prin paralelismul cu pasajul din livanghelit:, cetrt,' tocmai se citise" invederAndu-le drepcredinciogi[or atunr:i de fa]d, cum credinla cregte

326

Cartea tntd.i

Note

fl eomenta,rii

327

trebuiairigaLd, trebuie nutrild, trebuieintdritit. Asta-iceeace.facem.Eu, zice, amplantat. Apolo a udat, dar l)umnezeu a dat creqtert:a. $i, astfel, nici cel care planteaz[ nu-i ceva, gi nici ctll ce ud5, ci cel cc dd creqtert:a, Dumnezcu (I Cor III, 6 qi7). lorbi.nd, indemn,dnd, tnudpdndu-i pe alpi'i, sfatuind, planta putem gi uda, nu, tnsri, sri ddm creSterea. $tia, tnsd, cu Cine uorbea, el care, credinpei saLe germindnde qi tncd Linere, si infirme incd, Si, in ma.re po.rte, poticninde, nu, tttluSi, ni.ciunei credin{e, ci unei
credinfe, se ruga de-ajutor, Cuitizicea: Cred, Doamne. Acum, in timp ce se citea Eoonghelia, opi auzit; Dacd poli crede, ti zice

Domnul Isus
possumus et rrgare, non autem et incrementum dare. Noverat autem i nanti et adhuc tenerae, et , non tamen nullae fidei, Credo, Domine.

to.tdLui

copilului, dacd poli credt:, toate-i sunt posibile

credam; et ego qui dico, sicut dicit Propheta, Imo crede, ut intlel[gas,
vereum drcimus, concordemus. Ergo intellige, ut credas: crede, ut ntelligas. Breviter dico quomodo utrumque sine controversia accipiamus. Interfge,

Intelligam ut credam. Nam utique modo quod loquor, ho" Ioquor, ut, "d credant qui nondum credunt; et tamen nisi quod loquor intelligant, c.ed".e non_possunt. Ergo ex aliqua parte verum est quod illc dicit, Intelligam, ut

loquor, non cecidi, quia credo; sed tamen adhuc nuto. Ad.iutta incredulitatem meam (Marc.,IX,22,23). Ergo charissimi, et ille quem contra me constitui, ct propter cuius controversiarn inter nos natarn Prohetam iudicem postulavi, non nihil dicit etiam ipsc, cum dir:it,

sequebatur, nisi, Adiuva fidem meam? Non hoc dixit, Crcdo, Domine,, video hic aliquid unde non mentior; credo, verum dico: sed video hic etiam nescio quid, quod mihi displiceat. Srare volo: sed adhuc nuto. Stans"

est, et alteri adiutorium postulavit. Credo, inquit, Domine. ewid.

crezdtorului. $i el, prittindu'se pe sine insu;i, Si pundndu-se tnainlea-1i pe sinetnsusi, nealAndtentemrdincrederca-n'sine, dar; maiintdi, scurtd'ndu-Ei anytiinfa, uedecde-stetn sineceuacrc.dinld., Ltede Sipotbnealn, peamttndoud le uedc. Pe una a mdrturisito cd el o are, Ei pentru ceo.lahd a cerut stdruitor ajutor, Cred, o zrs, Doamn e. Ce urma, dacti nu: Ajutd credin;a mea? lYu as/:tazis, Cred Doamne; ttdd aciceuo de unde nu mint; cred, adeudralzic: dar ud.d aci Si nu gtiu ce, ce-mi displnce mie. Vrtiesc sd stau necLintit; dar incd md clatin. Stdnd neclintil uorbesc, nu om cirzut, cdci cred; dar, totu;i', miL clatin incd: Ajut[-mi incrt:dulitatea rnt.a (Marc., lX, 22, 23). Agadaa atotiubipilor, nici acela, pe cQre L-am constituil contra mea, Si din cauza controuersei ctiruia, tntre noi ndscutd, l-am cerul sttiruitor judecd1or pe Profet, nu zice nici el tnsu1i chiar nimic-nimic, cdnd zit:e: Sd-n{eLeg, ca sft
cred, Cdci" dcstgur, ceea ce \orbesc, (LCLtm, de C,s/-a o L'orbesc, ca sd creadd cei care nu cred incd; Ei totuEi, ei nu pot crede, de.cdl numtti dacd tnleleg ce rcfuesc eu, Deci, dintro o.nume parte, e adeodmt ceeo ce zice acekt: Sd-n!eh"g,

r

.
.1,

S e r m.

,

TExgelii sunt cvaziunanimi cd nu-i vrlrba, aci, de vreo contradictie in tcrmeni, necum de vrt:un Paradox, [ie el qi aparcnt, intrucAt, in doctrina augustiniand, picatul, ca gi rdul, incaltt:a, nu-i o realitate anu[ne, substanlialS, care t:xistd, ci-i privaliu nt-'a d oar a ccea ce orice realitattl ar trebui sE fie. 8Prin libidou, Augustin in(clegr: ori<:t: poitd, dorin16, concupiscentd nestdpAnitd, gi-l dcfineqte, in at:trst rlinlog, drt:pt r[dircind a pdcarului' Freud, in scricrilt: sa[e, a redus libidr,url la pofta soxual6. Nr,r doar dt.)sprt-' astavorbegt6 Sfantul Augustin, cdnd arninttrg11: libidoul. Cum se va vedt:a,

XLI|

P.I-., t.

XXXMII,

c<:1.

254-258).

328

Cartea intAi amna, practic, a distruge intreaga d. Pbcatul lui Freud , fost cd a fo"st

conti argume
in
un bun

CARTEA A DOUA

lYeziI Retract,ibid.
r5Subauzi:
t6Yezi

Iegile.

I Retracr,, ibid.

3E schigatd qi aici celebra teorie augustinaind a simplui interior, o teorie de un platonism moderat, asupra cdreia s-au scris mii gi mii de
pagrni,

2E, gi aici, unul din izvoarele lui Descartes.

Altfel: cd tu tnsuli ttez{ sau, interpr etatiy: uederea insd1i. lnceputd in cap.Il al acestei cdrti, proba ontologico-psihologicd, pe cAt de importantd, pe atAt de originald, a existenlei lui Dumnezeu, continud
5

{

pAnd ln cap. al XVJea, inclusiv. Aceastd demonstragie a mai f6cut-o Sf6ntul

Augustin, ex professo qiin De diu quaest. LXXXII.Iat-o: I-fV. De eo quod scriptum est, Mihi autem adherere Deo bonum est (Psal. LXXII, 28). Omne quod est, aut eodem modo semper est? aut non. Et omnis anima omni corpore melior est. Melius est enim omne quod vivificat, quam id
quod vivificatur: corpus autem ab anima vivificari, non a corpore animam, nemo ambigit, Quod autem corpus non est et tamen aliquid est, aut

anima est, aut ea melius aliquid. Deterius enim omni corpore nihil est, quia et si materiam quis dixerit, unde ipsum corpus fit; recte, quoniam caret omni specie, nihil dicitur. Rursus inter corpus et animam, quod melius sit corpore, deterius anima, non invenitur. Si quid enim essct medium, aut vivificaretur ab anima, aut vivificaret animam, aut neutrum: aut vivificaret corpus, aut vivificaretur a corpore, aut neutrum. At quidquid vivificatur a.b anima, corpus est: si quid autem vivificat animam, melius este quam anima. Rursus quo vivificatur corpus, anima est: quod vivificatur a corpore, nihil est. Neutrum vero, id est, nullius vitae indigens nullamque vitam tribur:ns, aut omnino nihil est, aut aliquid et corpore et anima melius. Sed utrum quid tale sit in rerum natura, alia quaestio est. Nunc interim ratio comperit nihil inter corpus et animam esse, quod sit corpore mt:lius, anima dett:rius. Quod autcm este omni anima melius, id Deum dicimus (Of. I Retract. cap. 25); cui, quisquis eum intelligit, iunctus est. Quod enim intr:lligitur verum ost, nec omno quod creditur verum est. Quidquid aut()m vcrum est, atque a sensibus et a

330

Cafiea a doua,

Note gi conxentarii

331

mente seiunctum est, credi tanhrm, non tamen sentiri aut intelligi potest. Deo igitur iunctum est guod intelligit Deum. Intelligit autem rationalis anima Deum. Nam intelligit quod semper eiusmodi est, neque ullam patitur mutationem. At et corpus per tempus et locos, et anima ipsa rationalis, quod aliquando sapiens, aliquando stulta est, mutationem patitur. Quod autem semper eodem modo est, melius profecto cst quam id quod non ita est. Nec quidquam est melius rationali anima, nisi Deus. Cum igitur intelligit aliquid quod semper eodem modo scse habet,

[)umnezeu. Sufletul ra,tional" tnsd,'tl tnlelege pe Dumnezeu' Cdcitnlelege cit este puntrea tn acelagi mod qi nu suportd nici o mutaliune' Dar Si corpuL,'prin timpuri si locuri, Si sufletul, cd uneoi e prost, alteori, tn!,el'ept, .ruportd mutaliunea. Ceea ce este tnsd, purui tn acelasi mod este absoLut mai bun decdt ceea ce nu este a.EC,, $i nici nu este cela mai bun co' sufletul ra,tionaldecd.t numai Dumnezeu. Cum, agttdar, inlelege celta ce se are Pe sine tnsuSi pururi in aceLagi mod, pe EL tnsuli tl tn,telege. Asta este, tnsd,

ipsum sine dubio intelligit. Haec autem est ipsa veritas; cui quia
intelligendo anima rationalis iungitur et hoc bonum est animae. recte accipitur id esse quod dictum est, Mihi autem adhaerere Deo bonum est, adic6: LW. Despre ceea ce s-a scris: Mie, tnsd, bine-mi este a md alipi lui Dumnezeu (Psal.LXXII,2B). Tot ceea ce este, sau este pururea in acelaEi mod, sau nu. $i tot suJletul este mai bun decdt tot corpul. Mai
bun este, intr<deudr, tot ceea ce uiuificd decdt ceeo ce eate pi.oi{icat: cumcd,, ir*d, corpul este uioifii:at de cdtre suflet, nu sufletul de cdtre corp, niineneq,. nu std la-ndoiald. Ceea ce, tnsd, nu este corpt Ei, totuSi, este cera,.sou este suflet, sau ceua mai bun decdt el. Mai rdu, tntr-adeudq decdt tot corpul, nimic nu este; cdci, qi dacd cineua uafi. zis materia, de unde trnuEi corpult efdcut, pe drept, fiindcd e lipsitd de toatii spi,ta, nimic nu zice. Iardgi,, tntre corp Si suJlet nu se gdseSte ceea ce sd fie mai bun decdt corpul Si mais rdu decdt sufletul. Dacd ar fi, tntradeud4 ceLta mediu, arfi sau oiuificah de cittre suflet, sau ar uiuiJica sulletul, sau neutru: snu 07 ltiLt;fica corpuL, sau ar /i ttiuificat de cdtre corp, sau neutru. Dar, orice este oioificat da cdtre suJlet, este corp: dacd ceua tnsd, tl uiuificd pe suJlet, este mai bun decd.t sufletul. IardSi, prin ce se uiuificd corpul, suf'letul este: ceea ce-i Ltttoi/'icat de cdtre corp nu-i nimic. Neutru, tnsc't, adicci, neducdnd lipsa, niciunei uieli f i neddnd nici o liald, sau este absolut nimic, sau ceua mai, bun decdt corpul Si decdt sufletul. Dar, dacd este sau nu ceua de<cestfe[ este o aLtd chestiune. Acum, deocamdatd, raliunea a descoperit cd nu este nimic tntre suflet Ei corp, care sd /ie mai bun decdt corpuL Si mai rdu decdt suJletul. Ceea ce este, tnsd, mai bun decdt tot sufletul, asta numim, I)umnezeu (Referitor la aceastd afirmatie, SfAntul Augustin revine in 1, Retract. cap. XX, P.L., t.XXXIl, col 627, specificAnd cd rrebuia, mai, degrabd, zis: mai bun decAt tot spiritul creat), criruict, oricineltntelege pe el, ii este unit. Ceea ce, tntr-adeuiir, este infeles, este adeuitrat, Ei nici tot ceea ce este crezut nu este adeudrat. Tbt ceeo ce este, insd. adeoii,rat, ;i este seporat Japd de simguri si.[a,td de minte, poate fi crezut numai, nu, totuqi, simtit;i in[ele.s. Lui Dumneze,u ti este, aSadct.r, uni.l r:eeo ce-l in[elege pe

ciruia, fiindcd in,telegdndu-1, suJle\ul ralional i se uneSte, cd 1;"st1;- este ceea ce s-a zis: Mie, insd, bine-mi este a I md alipi strAns lui Dumnezeu (Cf' P L' XL,
tnsugi adeudrul;

Si 6,cesta este binele su.fletuLui, se-nlelege drept

col.3B).

Ratia, altfel: raportul. (Jnimea, suabauzi: unu, neutraliter. 8 Acest pasaj il va inspira pe Boetius sd spund, in De consoLatione phiolsopliiae: Inserta este mentis horninibus ueri banique cupidi1,s: ins6minptl le este minlii oamenilor cupidtatea adevirului qi binelui (Cf. P.L. LXII, col. 724,768). eFortez,zici, pluralul, Pentru a md mentine in sensul originalului10 un mare iubitor $i acest erc eLentissimo ni-l aratd pe sfanrul Augustin cand vorbegte despre cele sacre sau tainice. al superlativelor, mai ales rl in latineqte adeodrul,veritas, e de genul feminin. I/eritate ii ziceau , batranii nogtri gi-i mai zice, din cAnd tn cAnd, cAte unul, cand igi aduce aminte. Am recurs la accst artificiu, pentru a pastra la feminin acordul. adevdr. '2 Subauzi, aci, r,eritatea,pentru 13 in aceste rAnduri, SfAntul Augustin exprim[ f6rd echivoc, c5, iatd, cunoaltorea naturala a lui Dumnezeu nste rationalS, ceea co afirm6 gi-n cap. IV drn Enchiriclion pf .P.I'. t. XL, col. 2913). llSubauzi, numerii (: armonia). tsYezi I Retract.lX,3, supra' n. introd.
6

1

l6Subauzi: spilele, spelele sau speciile. lTintru bjnele care-i viala fericit[, adicd. lBVezi, totuEi, De Musica, \T, XIII, 41,P.L.,t. XXXII, col' 1'185, leYezi I Retntct,IX, l3; supra, n. introd. 20Ct. De pecr:. mer;t. el, remis. P'T-., t. XLT{ col. L09 sqq'

Note Si cornentarii

333 rmone

am de

CARTEA A TREIA
tYezi I Retract.,IX,:J, supra? n. introd.
2Ye.zil

oniam
ionem
t

3Demonstratia fdcutS, aici, libertdtii gi pregtiinlei cste, tntAi qi-ntAi, una filosofic5. Ea oste intiritd, in De ChtitaLe. Dei,prit-ttr-o argumentare qi mai liwesc6, ce-gi are originea in polemica purtatd impotriva stoicilor qi a Iui Cicero, 9i cdreia ia fost datul sd dcvind celebri prin timp. Iat-o, dupd Ed. R. Dombart ,,Qui vero non astrorum constitutionem, sicuti est cum guidque concipinrr vel nascitur vel inchoatur, sed omnium conexionem seriemque causarum, qua fit omne quod fit, fati nomine appellant: non multum cum eis de verbi controversia laborandum atque certandum est, quando quidem ipsum causarurn ordinem et quandam conexionem Dei summi tribuunt voluntati et potestati. qui optime er veracissime creditur et cuncta scire antequam fiant, et nihil inordinatum relinquerc; a quo sunt omnes p.rtestates, quamvis ab illo non sint omniurn voluntates.

Retract.,rbid

dicunt pendere fatorum. Ho, Ci"".o ita redarguere nititur, ut non e,xistimet aliquid se adversus eos valerei nisi auferat divinationem. Quam sic conatur auferre, ut neget esse scientiam futurorum, eamque omnibus viribus nullam esse

omnino contendat, vel in homine vel in deo, nullamque rerum praedictionem. Ita et Dei praescientiam negat et omnem prophetiam
iuce clariorem conatur evertere vanis argumentationibus et oppnonendo

Ipsam itaque praecipue Dei summi voluntaterp, cuius potc'stas
insuperabiliter per cuncta porrigitur, eos appellart: fatum sic probatur. Annaei Senecae sunt, nisi fallor, hi vcrsusi Duc, sumrne parer altique dorrrinator poli, Quocumquc placuit, nulla parendi mora cst. Adsum impiger: fac nolle, comitabor gcmers Malusquc patirr, facere quod licuit bono. Ducunt volentern fata, nolentern trahunt.
Nempe t:videntissime hoc ultimo versu ea fata appellavit) quam suprq

sibi quaedam oracula, quae facile possunt refelli; quae tamen nec ipsa convincit. In his autem mathematicorum coniecturis refutandis eius regnat oratio, quia vere tales snnt, ut se ipsae destruant et refellant. Multo sunt autem, tolerabiliores, qui vel siderea fata constituunt? quam confiteri esse Deum et a est. Quod et ipse cum Dirit insipiens in corde Non est Deus; sed non ex sua persona. Vidit enim quam esset suo: invidiosum et molestum, ideoque Cottam fecit disputantem de hac re adversum stoicos in libris de deorum natura et pro Lucilio Balbo, cui Stoicorum partes defendendas dedit, maluit ferre sententiam quam pro cotta, qui nullam divinam naturam esse contendit. In libris vero de divinatione ex sb ipso apertissime oppugnat praescientiam futurorum. Hoc autem totum facere videtur, ne fatum esse consentiat et perdat liberam voluntatem. Putat enim concessa scientia futurorum ita esse consequenE fatum, ut negari omnino non POSSit. Sed quoquo modo se habeant tortuosigsimae concertationcs et dispr-rtationes philosophorum,

dixerat summi patris voluntatem; cui paratum se oboedire dicit, ut volens ducatur, ne nolens trahatur; quoniam scilir;et
f)ucunt volonlcm lata, nolcntem trahunl.
Tlli rluoqrrr: rt:rsrrs Ilornorir:i huic sententiac suf{ragantur, quos Cicero irr T,atinum vr:rtil: 'l'alcs sunt ltornitrulr men[es) qr-rall patcr i;.rsc Iuppit,:r' aucLil!r as lustravit lurnine lerras

nos ut confitemur summum et verum Deum, ita voluntatem summamgue potestatem ac Praoscientiam eius confitemur, nec

Ncc in htrt: rluuostitrrre aur,loritatern habr:re1 poetica sententia; sed <luoniarn Stoirr,s di<:it vint fali asscrerrLr,rs istos t:x IIr-,mero versus solrtrt)

timemus n" id"o non voluntate faciamus, quod voluntate facimus, quia id nos facturos ille praescivit, cuius praescientia falli non potesU quod Cicero timuit, ut oppugnarot Praosciontiam, et Str-rici, ut non omnia necessitate fieri dicerent, quamvis omnia fato fieri contenderent. tinruit. in pratlst:icntia futurorum, ut eam tabili nilcrr:l.rrri/ Vidclict:t quia, si praescita r vellicnt. (ltlo v(llltllra t:sst: praest'i1a sunl, et si hlc 6rdine venient, ogrtttlr ()s[ ()rd() rorllm praescienti Dt:o; t:t si certus es1 ordo rerum, certut ()st 6rt{o ttttusnrunl; non onim [itlri alirluirl

334 potest, guod non aliqua ordo causarum, quo fit

Cartea a trein

Note

S-t

comentarii

335

fiunt. Quod si ita

est,

arbitriurd' r'oluiitatis; qu

subvertitur, frustra leges dantur, frustra obiurgationes laudes, vituperationes exhortationes adhibentur, neque ulfa iustitia bonis
praemia et malis supplicia constituta sunt. Haec ergo ne consequantur

est. FIac itaquc ratir)ne possemus a fando fatum appellare, ni.si hoc

indigna et absurda et perniciosa rebus humanis, non vult

esse

praescientiam futurorum; atque in has angustias coartat animum
religiosum, ut unum eligat e duobus, aut esse aliquid in nostra voluntate,

aut esse praescientiam futurorum, quoniam utrumque arbitratur esse non posse, sed si alterum confirambitur, alterum tolli; si elegerimus praescientiam futurorum, tolli voluntatis arbitrium; si elegerimus voluntatis arbitrium, tolli praescientiam futurorum. Ipse itaque ut vir, magnus et doctus et vitae humanae plurimum ac peritissime consulens liberum yoluntatis arbitrium; quod ut confirmaretur, negavit praescientiam futurorum atque ita, dum vult facere liberos, facit sacrilegos. Religiosus autem animus utrumque eligit, utrumque confitetur et fide pietatis utrumque confirmat. Quo modo? inquit; nam si est praescientia futurorum? sequentur illa omnia, quae conexa sunt, donec eo perveniatur, ut nihil sit in nostra voluntate. Porro si est aliquid in nostra voluntate, eisdem recursis gradibus eo pervenitur, ut non sit
ex his duobus elegit

nomon iam i., alia re soleret intellegi, tluo c'rda hominum nolumus inclinari Non est autem consequens, ut, si Deo certus est omnium ordtr causarum, rdeo nihil sit in nostrae vbluntatis arbitrio' Et ipsae quippe nostrae voluntates in causarum ordine sunt, qui certus est Dt)o eiusque praescientia continetur, quoniam et humanae voluntates humanorum opcrum causae sunt; atque ita, qui omnes rerum causas praescivit, piofecto in eis causis etiam nostras voluntates ignorare non potuit, quas

praescientia futurorum. Nam per illa omnia sic recurritur: si est
voluntatis arbitrium, non ornnia fato fiunt; si non omnia fato fiunt, non est omnium certus ordo causarum; si certus causarum ordo non est, nec rerum certus est ordo praescienti Deo, rluae fieri non possunt, nisi praecedentibus et efficientibus causis; si rerum ordo praescienti Deo certus non est, non omnia sic veniunt, ut ea ventura prescivit; porro si non omnia sic veniunt, ut ab illo ventura praescita sunt, non est inquit, in Deo praescientia omnium futurorum. Nos adversus istos sacrilegos ausus atque impios e1 Deum dicimus omnia scire antequam fiant, et voluntate nos facere, quidquid a nobis non nisi volentibus fieri sentimus et novimus. Omnia vero fato fieri non dicimus, immo nulla fieri fato dicimus; quoniam fati nomen ubi solet a loquentibus poni, id est in constitutione siderum cum quisque conceptus aut natus est, quoniam res ipsa inaniter assoritur, nihil vale,re monstramus. Ordinem autem causarum, ubi voluntas Dei plurimum potest, ncque negamus, neque fati vocabulo nuncuparnus, nisi forte ut fatum a fando
dictum intellegarnus, id est a loquendo; non enim abnuere possumus esse

aut quorumque animalium
animaru m rarionis oxPCrl ium naturam suam, cum quid vrl voluntates dico seu bttnorum
quos angelos diabr:rli v()l ot,iorn dat:moncs appellamus: sic et hominum, et lio.rorr- scilicot et malorum. Ac per hnc colligitur non esse causas

fiunt nisi voluntarias, i tlt ll(tr isto sou ventus dici Nam st sPirittl$ vil.trr:, SPiritus t:rgo
m quat)

mnis crtrporis tll. ornnis r:rtlat cre6tgB. ln rrius voluntuto srJInnls potostas cst, quae cibatorum spirituum honls volultnt(rs 6dirrvat., nralas iudir:at, omnes orclinat r:t quibusclam trihuil potrrrrlrttrrs, rlttihttsdrtrn non tri[rr.rit. Sir:ut spiritus utitlue
nr.rn

enim omniirnl naturanlilt (rr(lltll)l' ilr1,, iltt ()lTlllitlln p()t(rstotulr) clatort n.n v.luntatum. Malac qui[)[x, v(]lun[nl(!!t tth illo nolt sLtIll" (ltlolli{rm

336

Cartea a treia

Note qi comentarii

337

contra naturarn sunt, quac ab illo est. Corpora igitur magis subia voluntatibus, quaedam nostris, id est omnium animantiuin mortal et magis hominum quam bestiarum; quaedam vero arrg.:lo.r-; ,,:d' omnia maxime Dt-'i v,luntati subdita sunt, cui .tiam voluitates omnes, subiciuntur, q uia no, habe.t potestatem nisi quam ille concedit. causa

pertinet ipsum velle; nam si volumus, est, si nolumus, non est; non enim vellemus, si nollemus. Si autem illa definitur esse necessitas, secunduur quam dicimus neccsse esse ur ita sit aliquid vel ita fiat,
nescio cur eam timcamus, ne nobis libortatem auferat voluntatis. Neque

cnim et vitam Dei et praescientiam Dei sub necessitatt: ponimus,

si

dicamus necesse esse Deurn sr)mper vivere et cuncta praescire; sicut nec potestas eius minuitur, cum dicitur mori fallique non posse. Sic enim hoc non potest, ut potius, si posset, minoris esset utique potestatis. Recte quippe omnipotens dicitur, qui tamen mori et falli non potest. Dicitur enim omnipotens faciendo quod vult, non patiendo quod non mlt; guod ei si accideret, nequaquam essct omnipotens. Unde propterea quaedam non potest, quia omnipotens est Sic etiam cum dicimus necesse esse, ut, cum volumus, libero velimus arbitrio: et verum procul dubio dicimus, et non ideo ipsum liberum arbitrium necessitati subicimus, quae adimit libertatem. Sunt igitur nostrae voluntates et ipsao faciunt, quidquid volendo facimus, quod non fieret, si nollemus. Quidquid autem aliorum hominum voluntate nolens quisque patitur, etiam sic voluntas valet, etsi non illius, tamen hominis voluntas; sed potestas Dei. (Nam qi

voluntas tantum esset nec posset quod vellet, potentiore voluntate impediretur: nec sic tamen voluntas nisi voluntas esset, nec alterius, sed eius esset qui vellet, etsi non posset implere quod vellet). lJnde quidquid praeter suam voluntatem patitur homo, non debet tribuere humanis vel angclicis vel cuiusquam creati spiritus voluntatibus, sed eius potius, qui dat potestatem volentibus.
Non ergo propterea nihil est in nostra voluntate, quia Deus praescivit

quid futurum t:sset in nostra voluntatc. Non enim, qui hoc praesr:ivit, nihil praescivit. Rrrro si ille, qui praescivit quid futurum esse,t in nostra voluntate, non utiqu<: nihil, sr:d aliquid praescivit: profecto et i[[o
appellant, arbitrium nostrae voluntatis auferri.
praesciente est .rliquid in nostra voluntate. ()uo<rirca nullo modo cogimur aut retenta praescit:ntia Dr:i tolkrrr.: voluntatis arbitrium aut rotcntL) voluntatis arbitrio Deum (quorJ nt:fas cst) nogare prrrescium futurorurn; sed utrumque amplectimur, utrum(ll.ro fidolit.r:r ct vuraciter confitr:mur; illud, ut bone credamus; hrx:, rrl tlunc vivnrnus. Mtrle autom vivitur, si do Deo non bene crt:ditur. Undc ahnit n rtobin ()iuE nogaro praosr:icntiarm, ut libere velimus, tluo adiuvant(r Hulnurt lilrrrli vrrl crirrrus. Proindr: rron frustra sunt leges obiurgationt:s oxhc,rlilrtionr!H lttrrrltrH rrl vilrrpr:rationcs, rluia et ipsas [uturas esse praescivit, rrl vulctrI pltrrirntrrn, (luunturn eus vrrlituras esse praescivit, et preces vnIlrtt rrr] err irrrJrrtlrtrrtrlrr, Qurut ur: prrx:rtntibus concessurum r:sse praescivil, rrl ittnlr, prrrtrtttitt lrotris frx;tis rtl ;.rrrrratis

est, guae non est in nostra potcst. s.icut cst nt:cessitas quibus recte vel porperam r:nim facimus, quae si noll

338

Cartea

atrein

Note

p

comenta,rii

339

supplicia constituta sunt. Neque enim ideo non peccal homo, quia D illurn peccaturum esse praescivit; immo ideo non dubitatur ips peccare, curn pcccat, quia ille, cuius praescientia falli non potesr, fatum, non fortunam, non aliquid aliud, sed ipsum peccaturum praescivit. Qui si nolit, utique non peccat; sed si peccare nolucril, eti
hoc ille praescivit.

Deus itaque summus et verus cum Verbo suo bt Spiritu sa
quae tria unum sunt, Dcus unus omnipotens, creator et factor omni

se-nt;nde, rle ne-n\ins, prin Loale, ei o numesc soartd', se Probeazd astfel' ALe lui. Annaeus Seneco. sunl, do.cd nu md-nEel, aceste ttersuri: (londu, pirinte suprem, Cercgtii tErii dominator, lJnde gi-e placul, nu-ncape motiv de-ncontrare poruncii' IatE-md-s gata: 1"i-m5-a iu vrea, gemdnd insoli-te-voi 9i, Rdu" indura-voi ce, bun cidea-mi-se mie a face' Soarta-l condttce pc voitor, tArdgte nevoitorul' tirn vers, a nurnil atotevident soartd ccea cc num$e, intelui suprem: cdruia zice cdel este pregitit sd i se d fie condus, ca se nu fie, nevoitor, terAt; fiindc6,
bine-nleles:

animae atque omnis corporis, cuius sunt participatione felice quicurnque sunt veritate, non vanitate felices, qui fecit homine rationale animal ex anima et corpore, qul eum peccantem

arboribus, vitam sensualem etiam cum pecoribus, vitan
intellectualem cum solis angelis dcdit; a quo est omnis modus omni species omnis ordo; a quo est mensura numerus pondus; a quo

inpunitum esse permisit nec sine misericordia dereliquit; qui bonis malis essentiam etiam cum lapidibus, vitam seminalem etiam cu

quidquid naturaliter est, cuiuscumque generis est, cuiusli

Soarta-l conduce pe voitor, tArEEte nevoitorul' Acestei sentinte ii vin, incaltea, in ajutor binecunoscutele versuri ale lui Flomer, pe oare Cicero le-a intors pe latineqte: Astlbl sunt minlle oamenilrr, cu ce lumind tatdl insugi; Jupiter, lunrinat-a pimAnturile rodnit:e'

aestimationis est; a quo sunt semina formarum formae seminunl motus seminum atque formarum; qui dedit et carni originernl

pulchritudinem valetudinem, propagationis fecunditater4i membrorum dispositionem salutem concordiae; qui et anim
inrationali dedit memoriam sensum adpetitum, rationali auten
insuper mentem intellegentiam voluntatem, qui non solum caelum

sentinla Poetic6' dar $i nici nu ar avea, in acestd chosiune, autoritate puterea soartei, obignuiosc s6 uzurpe fiindcd zice cL stoicii, afirmand acestc versuri de la Homer" nu se fiateazfl despre opinia ilustrului poet, ci

Iill;il;il,i3l;J : J:Iff
care

::

:;

re ei il socot zeul suPrcm, de

terram, nec solum angelum et hominem, sed nec exigui etr contemptibilis animantis viscera nec avis pinnulam, nec herbae flosculum nec arboris folium sine suarum partium convenientia e( quadam veluti pace dereliquit: nullo modo est credendus regnai
hominum eorumque dominationes et servitutes a suae providentiae legibus alienas esse voluisse, adic6: Cei care, tnsd, numesc cu nttmele so$ii, nu conjuc[ia astrelor, precum este eo, cdnd neStine-i conceput;: sau se naSte, so.u se-nfiripd., ci coneriunea Si seria tuturor ceuzelor print cct.re se /ace lot ceea ce se face: nu-i mult de muncit sau de luptat cu ei tn controttersd asupra cuuanfului, din moment ce, iatd,, ei ti atribuia tnsdqi ordinea gi o anume coneriune o cauzelor rtointei Ei potestitlii tui. I)umnezeu, Careh optim Si cttotadeudrat se crede gi cd le qLie pe Loate,i mai nainte sd se-ntdmple, Si cd nu lasd nimk: neordnduiL: de lo Carele. sunL toate potestd.tile, oricdt nu-s de lo. el uoinpele tuturor. $i, osL.fbL, cd.,, mai. cu seamri, insdgi oointo lui Dumnezeu supremul, a t:drui potestcilet

zic eicd atArnd conexiunea so4ii.

qi

n mrirturisi olotldd Lent(rl, ceeo. oe
este o

ail n,ega co preEtiulor ttL uiiloa.relor qi Ltl tnsuSi' (Cicero, n'n') deti uedea, o nul intru inima sa: Nu cstt' f)sq111szt'-tt
,1i,

340
(Psal.

Cartea a trei4

__&t"y-*Wy
aceste dou6, liberul voinlci

341

XIII,I): ci nu dintru persoano sa. A udzut, tntr-adeLtdr, c1tt era inoklios Ei de molest, qi, de aceea, l-a fdout pe Cotta, disput€tnd. d.espi€, ocest lucru, tmpotriuo stoicilor, tn cdrlile dgspre Natura zeilor (c. III), qi a.. matt)oll sd-Si erprime pdrerea tn/attoarea lgi LuciLius Balbus, cdrui.o. i_a dat de apdmt rolul stoicilor, decdt fufauaqrya lui Cotta, care .,J'i.rmci sus,: Si tare cd. nu eristd nici o naturd dit,ine,, in cdr,tile d,espre ditiinatiune, tnsd, de la sine insugi respinge pe falq pTgstiinpa uiitbarelor. Aste Loatd pare, tnsd, c-o /ace, ca sd nu consinatd cd eqistd sortrta Si sit piordd libera

arbitru;

pe care, ca

sdl int6reascd,

a ncgat

,

viitoarelor.

intrucAt so sforta s-o nimiceascd printr-o detgqlabild disputd? Care-va-s6-zic5, fiindc6, dacd au fost preqtiute toate viitoarele, vor veni in acea ordine, in care au fost preqtiute cd al-l qd vin{; gi, dacd vor veni in
aceastd ordine, ordinea lucrurilor ii este certd pregtigtp;ului Dumnezeul lucrurilor, este pertd ordipeg cauzelor; cdci nu, poate fi f6cut nimic pe care sd nuJ fi precedat o anqr,ne qauzd eflicientd; dac5, insd, este ccrtd ordinea cauzelor priq care se farp fq[ ceea cc se facc, prin soarti, zice, sunt fdcute toate cele ce sunt fdcute. (]eea ce, dacd este
gi, dac6 este certd ordinea aqa, nu-i

Ce-i, prin urmare, ceea de ce s-a temut Cicero, in pre,gtiinla viitoarelor,

.

ce,

dacd

r

sunt dat
exhortagi

rdilor supliciile. Deci, ca sd nu le decurgr logic treburilor omenegti aceste consecinle nedemne gi absurdt: gi pigubitoare, nu voieqte sd existe. pregtii,la viitoarelor qi inghesuie in aceste stramtordri spiritul religios sd aleagd una din doud: sau cd ceva exietq in v.inta noastr6, sau cd cxistd pre,gtiinta viitoarelor'. pentru cfl sogoate cd amAndoud nu pot fi; dacd vom fi ales prcgtiinla viiroarclor, c grt{'$ arbirrul voing:i; dacd vom fi ales arbitrul vt:in1tri, e gt'arsI prerstiinla viitoarekrr. $i, trga, el insugi, r:a bdrbat mare gi dor;t gi mult 9i atotgtiutor sfdttritorintr-ale vi.tii umane a ales, dintru

sd k:.fttcd. $i, o;a, Prin
t t:e se exprimd. tn

cuoin

tui sd moi fie inleles gi'n ini.miLt: ortrneni.l.or. Nu esle, i.nsc-l, t:onseclenl co, docc't L,oitn sciJ'ie.-ncLincttc lui Dttitnezeu este t.:erlt't r.trdinttrt Lul,t'trot t'auzeLo\ de ot:eca sd nu f ie

ii

nitnic in orhitriul ooin[ei

ttttr tsLrr:,.

$i, bine-ntek:s, fnseqi ooinpele noasLre

3Q

Cartea a treia cctuze, tnsd,
Ei

Wole pi comentarii
JLtr: Ei sunL

343

ab,solut ni.ir:um ignora, intre .cele co.uzt:, nici t:hiar uoi,npele ,.ronrtr", care le<t preqtittt cd sunl cauzele lucrdrilor noastre.

,sunt'tnlru crrdineo. cnuzelo4 caretieste certd l.ui Dumne;:-eu Sieste tntru preEtii.nlo. Lui, fiindcd qi uc.tinpele omeneryti.sunt coLtzele ltr:rri omene;ti.: .yi, oSo, cine ct Strestiut Loale co.uzele lucrttriLor, nLt o
F)

tiicltle,

precunT .sunl kto.Le spiritele crectte, mai

cu,sectmd rapionalele, Cauzele corpontle, tnsd, care sunt mai muhJdcute clec6.t cdtJZrc, nu sunt de prenumdtct.l prinlre c:o.uzele eficiente,./iindcd ele

.Cdci Japtul anume, pe care Cir:ero tl concede, cd rut e Jdl:ut ni dacd nu precedd cauza eficientd (C. Despre.nurid, cap-. X.sqcl, suficient tntru a-l respinge pe el tn ar:eastd. chestiune. Ce tl ai,
gi

sunl in stare numa,i de ceeo, t:efac d.intru ele ttoinlele spi.ritelor. fn ce mod, aqador, ordineo cttuzelor, cttre ti esle cerld preStiulorului l)umnezeu, plineste ttsta, cum, intru tnsd;i ordinea cauzelor, un mare loc tn au uoinlele
noo.stre? Luple-se, asodar, Cicero cu nceia, care zic cumcri oceostd ordine a cauzelor esfulAhki, seLt o nutnesc, mai degrabri, cLt numele tnsu;i al sorpii (O. Despro soartS, (o.p,XI, XII), ceea ce pe noi ne-ngroze$te, mai cu seamit, din cauza oocobulei, care nu s-a obisnuit a [iJblositd tn lucrul odeodrat. PentrufoptuL, insd, cci neagd cumcd ordinea tuturor cauzelor

tntradeudr, pe el cd zice cd nu poate, ttezi-bine, sd./iefdcut nimic /d.rd cauzd, dar cd nu toatd cauza estulatuh,fiindcd eilstd cauzd /brtui eristd nttturald, eistd. uoluntct,rd? E suficient cd mdrturbeqte cci tot, ce estefdail, nu estefdcut decdt numai preced1nd cauza. Acele care se numixcfbrtuite, de unde gi-a primit numele pdnd gi soarta, noi
zicem cit sunl nule, ci, latente, pi i le atibuim pe elefie ttoinlei adeud.rct.tt Dumnezeu,.fie. o oricdror spirite, ;i nici pe tnseSi. cele' natura.le nu le cdtupi de putin de ttoin{o, Aceluia Carele este autorul si ziditorul no.turi. Acum, destgur, cauzele ooluntarc sunt/ie ole lui. Dumnezeu,fie

este atotcertd Si-i este atotcunoscutd preqtiinlei lui Dumnezeu, noi il dctesklm pe el. mai mult decdt stoicii. Cdci, sau neo.gd cd eistri Dumnezeu,
ceeo ce o pus, bine,-n{eles, lo. ca.ln sd.facd prin inducerea per,soa.nei ahuia, fn crlrpile despre natura zeilor; soLt, dacd mdrturiseSte cit edslci l)umnereu,

ingerilor, fie ale unor animale, dacd trebuie, totuSi, numite uoin[i ot miScirri ale su/letelor lipsite de rapiune, prin care/ac certa conform nat laruEi, cdndfie doresc, fte euitd, ceua. Voinlele tngerilor, tnsd', zic, sau celor buni, pe aare-i num.irn tngerii lui Dumnezeu. sau ale celor rrii, carc-i rutmirntngerii diauolului, sau ch.iar demoni; o.Scl, qi ale oame.
Ei

cumcti ele, cauzele eliciente ole tuturor celor ce suntJitcute, nu sunt numaiqi numai uoluntare, ale acelei naturi, ua-sit-zicd, core esle spiri, t,iefii, Cdr:i ti aentl acesla sau uAntul se numeSte spirit, dar, fiindcd eorp, nu esLe spirit al ttiepii. Spiritul ttielii, ct€qdat core le uirtil'iad pe
,

ale r:elor buni, care-ua-id-zicri, qi ale celor rdi. $i,

prin

askt, re.zLrltd

pe care tl neogit preStiutor al tttturor uiitoarelor, ch io r qi ago nu zice nimic alto, dec6.t a.ceeo onume: Zis-a prostul intru inima sa: Nu este Durnnezeu fsal.Xlll, I). Ctlci cel ce nu e preStiubrul tuturor oiitoarelor, nu e Dumnezeu. Dreptaceea, Si uoinl.ele noa.slre sunt tn sta.re de otAL cAt o orut l)umnezeu Ei a preqtiut ca eLe sd fie in stare, Si de aceea, de orice--s tn store, sunl atotcert tn stttre, 6i ceeo, ae ttu st1/acd, au sdJacd absolut ele i.nsele,liindcd. le-ct preSliut cd au sii/ie in store Si au sd/acd Cel a cdrui preqt:iinlci nu poe.le sd se tnSeLe. Dreptaceea, dacd mie mi-ar pldcea de o.tribuil rtreunui Lucru numeLe soartei, cq zice mai degrect.bd cd soarla mttiin/irmului este ttoinla maiputernbului care tl are pe el tn potestate, decdt u1, prin acea orcline o cozelor, pe ccrre nu dupci o nctrmit uzitlt.k1, ci, dupd o lortLEi, stoicii ct numesc soorl.ti, e.st.e inLdturat arbitriul uoinlei noasLre.

Si este creoktrul a tot corpului ;i insuE,i, ,spirituL, desig;ur, necrea':.

a tot. spiritultti creat, este Dumn
ln uoin[o ltti
este

sltpremo potesta

care le ajuki pe t,oinlele bLtne ole spiritelor cre.te. le juiecri pe iek: rel.e, ordoneozd pe toate, si unora le otribuie potestdli, oltora nu le o\t Precum, inlr-o.deuri4 este t:rcrtorul tuturor naturilo4 oSa, ddtdtor cLl I poleski[itoa nu crl uoinpelor. ReleLe ooinle, ua-sci.-zicti., nu sttnt, ck: lct fiinclcd sttnt conlro naturii, (:oreo este de kt. El. Corpurile, o;ado.r,

muh st-tprtst't;oin{ehtr, unele olor noasl.re,,;i, moi
dec6.t rrk: tx:sliilon urutk:insri, ctlortnqerilor:

m.ttLt, e.le

oo.rn.e

I)e undc, nu-i de temut nir:i acea necesitate, de care, tt:mAndu-se, stoicii sc muncird sI distingti astfel cauzele lucrurilor, incAt pt: unelc sd le substrag6 necesitdlii. pc altclc sd i le supun6, si, inlrc acostca, pe carc nu leau voit sd lie sub nt-'cesitate, puserd gi voinlelc noastre, s5 nu currlva sd nu fie, carr>va-s[-zic5, libere, dacd ar fi supusr: neccsitSlii. Dar;[, intr-adovdr, trc[ruit: rrumitl nccositato a noastrd, accoal caro n-u ostr: intru potostatoa rrotsl16, ci, chiar dacii nu voim Jrlinr:gtt) ceca ce poatc. precunr estc nr:cr:situtca rrroftii: t:-nvederat ci vointt:lr: noastre,
prin r:are se trdir:gtr: drcpl satr grr:qil, nu
sr-rnt

tktr

Loale,sunt m.orr.m

sub o astfel dc nt:cesitatc.

t'oinlei lui Dutnnezet\ ( )druitr i. se supun r:hirtr Si t.oct.kt ooinlele, liindtxi (tu potesLote.(t tlerht nunrui pe ecece pe rxrre: El l.e+o toru:ede.. $i, cauzo htcn rilon r:ea utrt: itu:r" si ttt.t r:sk, fch:ulri, este Dumnezeu; ceL

Multc. irrtr-adevdr, faccrtt, lx) (:ruoi dirr:ir nu am vtli, nu Ir-'-am [acr:. Fapt dc <:are afrirrtinc prirnorlirrl insuti a voi: <r[ci. dar:ir voim. oslo dacd nu voirn, rru t:stt:: ciici nu anr voi, rlir<:i"r rr-arn roi l)ar:d, insd. st: rJefint:gte cd

344

Cartea a trein

Note Ei conxentarii

34s

bste necesjtate a.,eea dupd cart: ziccm cd este necesar ca ceva sd fie sau si fie altfel f6cut, nu qtiu de ce sd n(: ternem de ea, ca nu cumva

ne-nl5turc nou6 libertatea voin[ei. Cici nici viata lui Dumnt:zeu qi n preqtiinla lui Dumnezeu nu lt: punem sub necesitatc, dacd zicem cd necesar ca Dumnezeu sd triiasc[ gi sd lc pregtie pe toate, precllm este micgoratd potestatea I-ui, cAnd se zicc cE r1u poate sd moard nici se-nqele. intr-adevdr, dacd ar putea, ar {i de-o pbtcstate, bi minord. Pe drept, intr-un cuvAnt, se numclte omnipotent, cel care nu poate, totuqi, sd moar5, nici s[ se-ngele. Se numeqte, intr-adevdr omnipotent, f6cAnd ceea ce vrea, nu pdfind cr:ea ce nu vrea; ceca ce? dac6 i s-ar intAmpla Lui, n-ar mai fi cAtuqi de pulin omnipotent. unde, de aceea nu le poate pe unele, fiindcd este omnipotent. Aga, chi qi cum zicem cd este necesari cumcd, cum voim, voim cu liberul arbitru qi zicem, departe de orice dubiu, adev6rat, qi nici nu spunem, de liberul arbitlu necesitdtii, care gterge libertatea. Sunt, agadar:, voi noastre, gi ele insele fac tot ceea ce facem voind, ceea ce nu s-ar f dac5 n-am voi. Tot ceea ce pilegte nevoitor neqt.ino prin vointa al oameni, chiar qi aga vointa e-n vigoare, chiar dacd nu a lui, voinfa omului totugi; dar potestatea lui Dumnezeu. (CEci, dacd vointa ar fi numai, nici n-ar putea ceea ge ar voi, ar fi impiedicatd printr-o voin{5 mar tare, qi nici aqa, totuqi, voin{a n-ar fi decAt numai qi numai voin16, gi nu altuia, ci ar fi a aceluia care ar voi, chiar dacd n-ar putt:a plini ceea ct: voi). De unde, tot ceea ce p6timcqte inafara voinlei sale ontul nu trebui atribuit voinlelor umane nici angelice, nici alor vreunor spirite creato] oi, mai degrab6, voin{ei actduia care le dd voitorilor potestatea. Nu, deci, de aceea nu este nimic in vointa noastrS, fiindcd Dumnczeu a pregtiut ce ar avea sd fie in vointa noastrS. intr-adevdr, cel care prcqtiut asta, nu nimic pregtiut-a. Apoi, dacd Ii[, care a preltlut ce are si fie in voinga noastr6, nu desigur, nimic, ci cexa prestiut-a: absolul qi preqtiind EI, este ceva in voinla noastrd. Prin urmarc, nu suntem in ni un chip consl"rAngi nici, nrenlinAnd pregtiinla lui Dumnezeu, sd gtergem arbitriul vointei, nici, menlinAnd arbitriul voinlei, sd-l negdm pe

pumnczeu (ceea ce este nelepJiuit) pregtiutor al viitoarelor, ci fe-mbp[1iqdm pe-amAndr-ru5, pt: amAndoud fidr:l qi adevdrat 1o
mdrturisim; una, ca sd crcclem binc, alta" ca sd trdirn bine.

Se trditlqte rdu, ins6, dtrcd dt:sprt: Dumnezr)u nu sc r:rede bint:" De r-rndc, [ipst:asc6 de la noi s6-i ncgAm T-ui pregtiinla, cumcir vr.,irn libcri [a1d dc Ccl Oare, ajutAnr{u-ne, suntolr sa.u \'orn fi liberi..'\poi, nu-n zadar sunt legile] muslrdrilt:, t:xortiri[e" laudt-'[e ,si vituperdri[c, fiindcd gi pt: ele inst:lr: lt:

pc a prt'ft:ra.

,,Ar:i, in cap.Vl,VII,\/lll rrc rr[lr1 rlltillt('iltttItt rlotrl rirtrri irtrgt.rstinir:nt: r.lt:spr. I'iin6ii nt:fiin1d, (lnr,rr rrr. rr.pttrt'r'rlttl Hrrrr rr tlrrn{rl irr rtrllelaltr: sa[e nu modil'icrl rrtt rtlrlollli ttitltil lrrzlllrr tlitt ttrr"itstd oJlt:r6' .,t:rc

'le

346

Cartea atreia

Note gi comentarii

347

Am tradus esse gi non esse prin cvazitotalitatea posibilit6lilor pr: care r le ofer[ lim ba romAnd : a fi, fiire, en is te n gd, fii nld ( 9i, desigua anru n imi lor, pentru non esse)) strdduindu-md sb dau, in funclie de context, i toxt cAt mai cursiv in romAnegte) qi sd prind, pe cAt m6 tin

frumusetea argumentdrii. 1 Per/ectd.,in sensul de incheiat f6cut6 gi bun6, dgslvArgitd, in ordin tuturor bunelor. A-cesta, subauzi: omul, protopdrintele. o ila" subatzi: diavolul. roRost; aici gi pdssim subauzi: oficiu.
B

Acesta. subauzi: sufl etul. r2Din demonstralii gi formulSri de genul acesleia s-a dedus, gi nu 1 nedrept, cd morala, ratiunea practicE, va-sd-zicd, intreagd consistend

11

libertate, nu-i doar o dorin16, o opliune naturali, o tendinld c5t Dumnezeu, ci-i, dincolo de orice dubiu, un imperativ absolut. ttYezi I Retract.,Ix,3, supra, n. introd. l laDela patior, pati, po.ssus sum,il avem,in dreaptd descendenl6, a pd[LE\ este, ins6, atAt de imbibat de fatalitate (soanrd noroc, hazard), incAt el nu poate fi fnlosit in aceste ccrntexte de unde intA*ph.ui r:ste fio exclus{, fie absolut asimilat6 preqtiin{ei sau predestinirii. i 15Dintre multele definilii pe care SfAntul Augustin le-a dat pdcar

notorie a rimas urmdtoarea: Peccatum est dictum vel factum vt
concupitum contra Iegem aeternam(Contm Faust,LXXII, XXVII, P,L,,

dorita tmpotrit legii eterne (ceea ce azi numim pdcatul cu cuvAntul, cu fapta sau gAndul), definilie a cdrei analizd gi confirmart: a f6cut-o Sf. To d'Aquino, in nu mai pulin notoria q. LXX\rI, dinSum. theol.I-a,Il-aep . art. 1 ad. 1-um. rl 16 Altfel: conform naturii. tlYezi I Retrctt:t.,IX,3, supra, n. intrpd. ,,r,

XLII, col. 418) adicd: Pdcatul

t

este zisa sau

fdcuta

sc,u

n

tqYezi

20SfAntul Arrgustin citcazl,, aci, pr.ecum gi in aftc locuri, o variantS (dacd nu crrmvA citeazd memoriter) advcrbiald, sinonimicd, desigur, pentru natura adverbiald qi ea, in context. 21 Deoenire-a,subauzi: inaintarea, progresdl.
22

I Retrar-'t., id., tuYezi I Retracr,, id.,

ibid.
ibid.

i

pSctrt, vicii, adicd, ele inscle, t:urr: itnpiorlicir voinl-a sii se a$tr)arnd intru bund lucrare sau sE se oI4ind de ln rt:aua lucruro, sunl tratate de SfAntul Aug;ustin, nu doar printrt particularitatr: stilisticri intrinscch limbii latine (esse cu Gcn. sau Dat.), ci r:fr:r:tiv intr-o atAt dt: strAnsd legdturd, ca qi cunr ar fi una, degi, logic, ignoranta precedE dificultatea (infirmitatea) gi poate fi consideratd drr:pt cauzd a ei. 2rr SfAnhrl Augustin a murit, noavAnd definitivatd o p6rore clar5 despre originea sufletului. Pc lAngE acestc patru pdrori dosprc originea sufletului, in Epi*Lola CLX|I, cdtre Ilieronymus, un opuscul ea insdqi, care mai poartd titlul: l)e origine onimae hominis (P.L. t. XXXII, col. 72:3-4), mai aminlegte qi r.r a cincea t-,pinie, cea a priscilianigtilor, conform cdreia sufletul ar fi parte a lui Dumnezeu, pe care o respinge, ins6, ca cnrticd, precum qi era 2'Informatia acr)asta relevd stadiul gAndirii cregtine despre originea sufletului, in epoca dc atrr tr Patristicii, gi, totodatd, eforturile SfAntului Augustin de a elabora o doctrin6 articulatd despre aceasta. 25 SfAntuI Augustin a scris el insugi mirifica operd De Tiinitate. IJn episod Iegendar a fost rt:produs cu predilcctie de cdtre pictorii Renasterii, pdn5 la al face si devind caracteristica iconog^rafiei despre SfAntul Augustin, 9i el se intituleazd.: S/dntul Augustin Si Ingerul. PUmbAndu-se pe malul mdrii, spune povestea, SfAntul Augustin intAlncqte un prunc, muncidu-se sd strimute, cu n scoic6, apa din mare intr-o gaurd, pe care el a fdcutl in nisip. SfAntului Augustin, mirAndu-se de o astfel de ac{iune van5, copilul. care s-a dovedjt a fi un inger, ii r6spunde cE lui ii va fi cu multul gi cu multul mai ugor sd facd sd intre, in acea gaurd, marea, decAt ii va fi lui Augustin sd trxplice fie gi cea mai micS parto a misterului T'rinitd!i (Cf. I'Ienri Marrr,u, Soinl Augustin et l' augustinisme, Ed. du Seuil. 1955, p.145). -o A lrfcl: fine al planului. 21 De copilririe, ca dcfecl voluntar; alttel: copilcirism, c:dr.i nu pot spune infontiLism.intrucAt t:str: o boal5 naturalS, nu volunlar6. -8 Alr f,.1, la sr.ntintfi; pirr(.r(.. opinit'. 21) Altft:l: inlelegerii.

r')Altfel- aci gi passinr: vdzr-rtir. viziunc,vt)dcro.

I

IngontntcL ;i. di/'icultateo (cu sinonimul s6u in|irmitaLea. ct.

Enchiri.dion, LXXXI, 22) ca pcnahtate a pdcatului originar, comis, deqi [a persuasirrnr:tr dcmonului,;lr.in voint5, totugi, r:auze" apoi, ale pdcatului qi,

Str. Ospateri e i nr " 4, 34O0 Clttj- Napoca, Romenia tcl. / f.rx 4O2 64 ti2967 5 . cr-rnail: c.lub-tilc44i!@yltltrQ.c.g:tl !:lqw*-qdi-tsf +--d-4rl4Jq-

inscrle-to 0n CLaBal CAnVt mCIAt
Po{i berreficta rlc o mulflme dc avantaje
25 % rcducert'din prelul devinzlre ul citpi a or.rmctuii 5i onorarca prornpt'i r.imhurs

-

- preluarca rapidi

s(1lllfl] dc i'dic polt'Jlc
c pAnjr la 50Yo, premii gi carlouri i[ asigur:i alt€ facilil4i .

Nu

trcbuie decit
compleaezi lalonul

- si
si.

cl numirul

commzi ltuur cct pn(in dou'tr tl(luri sau t-I1i

de rxemplrre din ritlul rlorit $i s[-i dxperltezi pe adrcsa editurii valoarc de mLrimirm 100 000 de lei

il

+ Cdrele didactice brneficitzi de rv'lnla,e s0plimentare * Orice sugcstii refericoarc l'a 0fcrta no:r.strtr de carte s(lnt bimvcnitc.

'I,AI.ON
Nurne

Prertume

Sr.

V4rsta----- --- . - Prol'esia Locul de munc['

[)ata______

------.-Sdrnnftura-----

Agteptlm comenzile dumneavoastrl!

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful