UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI, CLUJ-NAPOCA Centrul de Formare Continuă şi Învăţământ la Distanţă Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor

Specializarea: Trunchi comun Disciplina: ETICĂ

ÎN AFACERI

SUPORT DE CURS
ANUL I Semestrul 2

CLUJ-NAPOCA

2009

2

I. Informaţii generale despre curs, seminar, lucrare practică sau laborator
Informaţii despre curs Date de contact ale titularului de curs Nume: Conf. Univ. Dr. Mirela Popa Sediul Fac. de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, str. Teodor Mihali 5860; Birou 251 Telefon: 0264-418653, int. 5847 Fax: 0264-412570 E-mail: mirela.popa@econ.ubbcluj.ro Consultaţii: Conform orarului afişat la sala 251 Date de identificare curs şi contact tutori Numele cursului: Etică în afaceri Codul cursului: Anul, Semestrul: anul 1, sem.2 Tipul cursului: opţional Pagina web a cursului-www.econ.ubbcluj.ro Tutori: Asist. Drd. Lucia Scorţar Adresa e-mail tutori: lucia.scortar@econ.ubbcluj.ro

1.2. Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite Înscrierea la acest curs nu este condiţionată de parcurgerea altor discipline. Cu toate acestea, cunoştinţele dobândite prin aprofundarea disciplinei Management General pot fi de ajutor. 1.3. Descrierea cursului Scopul demersurilor etice îl reprezintă moralitatea. Misiunea eticii este nu numai de a expune aspectele teoretice ale moralei, ci şi de a constitui un ghid practic, real, în îndrumarea şi ameliorarea vieţii morale a societăţii. Rolul eticii este să ajute oamenii şi instituţiile să decidă ce este mai bine să facă, pe ce criterii să aleagă şi care le sunt motivaţiile morale în acţiunile lor. În urma parcurgerii atente a conţinutului disciplinei studenţii trebuie să fie familiarizaţi cu conceptele de bază ale Eticii. Aceştia trebuie să cunoască obiectul de studiu şi conţinutul Eticii ca ştiinţă. Pentru ca firmele din România să activeze cu succes pe piaţă, în condiţiile unei instabilităţi sociale, economice, politice, este necesar ca acestea să-şi schimbe principiul de bază în elaborarea planurilor sale – să pornească de la viitor spre prezent şi nu invers, de la prezent spre viitor. Un rol important pentru mediul nostru de afaceri l-a avut transferul de cultură managerială a companiilor internaţionale care şi-au deschis filiale în România. Studenţii vor dobândi după absolvirea acestei discipline următoarele competenţe:  Dobândirea capacităţii de a identifica diferenţele dintre etică, morală şi moralitate.

3

 Posibilitatea elaborării unor opinii personale legate de legea morală, conştiinţa morală, de responsabilitatea morală.  Dobândirea capacităţii de a recunoaşte şi stabili un ansamblu de norme morale şi valori comune pentru domeniul afacerilor.  Recunoaşterea rolului şi importanţei studierii Eticii în afaceri.  Conştientizarea raportului dintre responsabilitate, încredere, loialitate, pe de o parte, şi obţinerea succesului financiar şi profesional, pe de altă parte.  Cunoaşterea principalelor domenii în care apar dileme etice, precum şi a modalităţilor de soluţionare a acestora.  Însuşirea principiilor etice universale.  Manifestarea unui interes real în recunoaşterea şi manifestarea unui comportament etic, în general.  Elaborarea unor opinii personale legate de argumentele tipice existente în literatura de specialitate, argumente poziţionate împotriva asocierii eticii cu afacerile.  Dobândirea abilităţilor în elaborarea/implementarea codurilor de etică. 1.4. Organizarea temelor în cadrul cursului Se impune studierea şi aprofundarea noţiunilor complexe legate de Etica în afaceri, precum şi înţelegerea influenţei comportamentului moral asupra competitivităţii firmelor din România. În cadrul întâlnirilor cu studenţii ordinea în care vor fi abordate temele de curs va fi următoarea: NOŢIUNI GENERALE DE ETICĂ Capitolul 1: Etimologie, definiţii şi delimitări conceptuale Capitolul 2: Istoric şi abordări ale eticii Capitolul 3: Rolul şi funcţiile eticii în societate MORALA - ŞTIINŢĂ ŞI ARTĂ Capitolul 1: Conceptele de morală şi moralitate Capitolul 2: Valorile morale fundamentale Capitolul 3: Legea morală şi normele sociale Capitolul 4: Simţul etic sau conştiinţa morală Capitolul 5: Responsabilitatea morală ETICA ÎN AFACERI Capitolul 1: Concepte teoretice Capitolul 2: Nivelurile de aplicare ale eticii în afaceri Capitolul 3: Rolul şi importanţa studierii eticii în afaceri Capitolul 4: Dilemele etice în afaceri Capitolul 5: Analiza şi soluţionarea problemelor etice Capitolul 6: Principii practice ale eticii în afaceri ETICA ŞI MANAGEMENTUL Capitolul 1: Repere istorice şi evoluţia eticii manageriale Capitolul 2: Părerile managerilor contemporani despre etic/moral în afaceri Capitolul 3: Domeniul eticii conducerii

4

L.5. (2005).Capitolul 4: Etica şi deciziile manageriale Capitolul 5: Tipurile de etică managerială Capitolul 6: Metode de îmbunătăţire a performanţelor manageriale în rezolvarea dilemelor etice Capitolul 7: Codurile de etică ale organizaţiilor 1. (2002). • Încurajarea participării active a studenţilor la cursuri şi seminarii. Etica în afaceri. Bucureşti: Business Tech International. • Prezentarea de situaţii practice reale. Metode utilizate în cadrul predării seminarului: prezentarea şi rezolvarea interactivă a unor studii de caz relevante. (2008). C. explicaţia abordărilor conceptuale. (1997). prin mijloace vizuale. prin mijloace auditive şi vizuale.6. realizarea analizei unor situaţii concrete din domeniu pe baza discuţiilor libere de grup a studenţilor. Metode utilizate în cadrul predării cursurilor: • Expunerea teoretică prin participare interactivă. A. Cluj-Napoca: Editura Risoprint. • Discuţii şi explicaţii practice. metodele utilizate pe parcursul predării cursului sunt: expunerea teoretică. Managementul modern: diversitate. prezentarea de explicaţii alternative. D. însă. Este. răspunsuri directe la întrebările studenţilor. Crăciun. Scorţar. 1. soluţii alternative.S. etica şi mediul global. Bucureşti: Editura A. studii de caz. în ordinea indicată şi rezolvarea sarcinilor sugerate la finalul fiecărui modul. Codul manierelor în afaceri. Certo. 5 . În ceea ce priveşte activitatea cursanţilor. Astfel. fără constrângeri. modalitatea şi timpul de parcurgere a cursului. • Tratarea interdisciplinară şi explicarea abordărilor conceptuale. S. Etica în afaceri. calitate. implicarea în activităţi de grup. joc de roluri.. Popa. L. se va încuraja participarea activă a studenţilor prin problematizarea informaţiilor prezentate. cât şi muncă individuală.E.. Chira. conform cu întrebările studenţilor. proiecte de grup pentru expunerea unor situaţii cu care se confruntă firmele cu scopul de a găsi modalităţi de evitare a conflictelor. Formatul şi tipul activităţilor implicate de curs Parcurgerea acestei discipline presupune atât întâlniri faţă în faţă. recomandată parcurgerea succesivă a modulelor prezentate în cadrul suportului de curs. Bucureşti: Editura Teora. proiecte de cercetare. Materiale bibliografice obligatorii Baldrige.. M. Studentul are libertatea de a-şi gestiona singur.

În cadrul primei întâlniri se va parcurge prima jumătate a conţinutului suportului de curs (modulele I-II). este recomandat ca studenţii să aibă acces la următoarele resurse: .  Teme de control = 20%. În vederea participării la un nivel optim la activităţile cursului. 6 . În vederea eficientizării acestor întâlniri faţă în faţă.1. a cărui simplă parcurgere nu este suficientă pentru promovarea examenului. În acest mod. 1. . videoproiector. În vederea promovării examenului cu o notă satisfăcătoare.calculator conectat la internet (pentru a putea accesa conţinutul cursului şi pentru a putea participa interactiv pe parcursul derulării acestuia). suport de curs (format electronic şi/sau tipărit. Politica de evaluare şi notare Evaluarea studenţilor se va efectua conform detalierii de mai jos:  Răspunsuri la examen/colocviu/lucrări practice =70%. Studenţii trebuie să ştie că silabusul de faţă reprezintă un suport minimal. laptop. Calendarul cursului Pe parcursul semestrului sunt programate 2 întâlniri faţă în faţă cu toţi studenţii. anterior întâlnirilor programate. se recomandă parcurgerea de către student a suportului de curs pus la dispoziţie încă de la începutul semestrului.  Activităţi aplicative atestate/lucrări practice/proiect =10%.imprimantă (pentru printarea materialelor suport. este indicată rezolvarea sarcinilor şi exerciţiilor aferente fiecărui modul parcurs. a temelor redactate. a studiilor de caz).8. Materiale şi instrumente necesare pentru curs Se recomandă utilizarea următoarelor materiale (asigurate de facultate): retroproiector. De asemenea. . studenţii vor trebui să parcurgă bibliografia indicată în cadrul acestui silabus. iar ulterior întâlnirii. asigurat de catedră). se va facilita orientarea cursului asupra aspectelor de fineţe din conţinutul disciplinei şi se va permite concentrarea pe modalităţile de aplicare la nivel practic a informaţiilor deja parcurse. studenţilor li se recomandă să parcurgă capitolele corespunzătoare temelor abordate la fiecare întâlnire din cel puţin una din sursele bibliografice indicate. iar în cea de-a doua întâlnire se vor parcurge informaţiile corespunzătoare celei de a doua jumătăţi a suportului de curs (modulele III-IV). acces la echipamente de fotocopiere. pentru fiecare din acestea. Examenul va consta într-un test alcătuit din întrebări grilă.9. 1.7.acces la resursele bibliografice (abonament la Biblioteca Centrală Universitară).

cei implicaţi vor respecta cu stricteţe normele deontologice (morale) impuse de orice demers ştiinţific şi pedagogic. conţinutul şi metodelor de transmitere a informaţiilor.1. competenţă. precizie şi justeţe. cu condiţia ca respectivele surse să fie identificate şi prezentate în cadrul proiectului de cercetare.  copierea unui proiect de cercetare de pe internet şi răspândirea acestuia şi în rândul altor studenţi. vor fi întrunite cel puţin următoarele:  buna colaborare între membrii echipei. Studenţii pot să citeze din surse bibliografice (reviste sau cărţi).  asigurarea confidenţialităţii datelor obţinute. de a adapta la cerere. neavând o contribuţie proprie din partea studentului va fi notat cu un calificativ inferior. să citeze autorii studiaţi.  recunoaşterea explicită a contribuţiei oricărei persoane care a participat în mod real la o activitate de cercetare sau elaborare a unui proiect.  cei implicaţi se obligă să afirme şi să recunoască paternitatea unor idei care nu le aparţin şi să indice sursa din care s-au inspirat. loialitate. Vom urmări facilitarea accesului egal al tuturor cursanţilor la activităţile didactice. Cu alte cuvinte. integritate. în anumite condiţii prin exmatriculare. 7 .  orice tentativă de fraudă sau fraudă depistată va fi sancţionată prin acordarea notei minime sau. punctualitate.  scanarea unor surse bibliografice sau copierea unor conspecte făcute de alţi autori. Elemente de deontologie academică Pe parcursul cursurilor şi seminarilor. Orice student care este prins că plagiază se poate aştepta să îi fie anulată munca şi să se întreprindă măsuri disciplinare din partea conducerii facultăţii. Exemple de plagiat:  realizarea proiectului de cercetare de către o altă persoană.10. responsabilitate. în limita posibilităţilor. Plagiatul este o problemă serioasă şi este pedepsită cu asprime.11.  respectarea criteriilor de calitate privind analiza şi evaluarea rezultatelor fiecărui student: corectitudinea estimărilor. examen on line) în funcţie de tipul dizabilităţii cursantului. Studenţi cu dizabilităţi Titularul cursului si tutorii îşi afirmă disponibilitatea. colegialitate. 1. Studenţii ale căror lucrări se dovedesc a fi plagiate nu vor fi acceptaţi la examinarea finală. Un proiect care se constituie în mare parte din compilarea unor idei ale unor autori. obiectivitate etc. precum şi modalităţile de evaluare (examen oral. Orice material elaborat de către studenţi pe parcursul activităţilor va face dovada originalităţii.  copierea parţială sau totală a unui proiect de cercetare.

studii şi analize multimedia prin internet. politici şi practici etc. descrierea. redactarea chestionarului. Strategii de studiu recomandate Se recomandă parcurgerea sistematică a modulelor cuprinse în cadrul cursului. concepţii. site-urile universităţilor din ţară şi străinătate. analiza datelor. stabilirea ipotezelor. FMI. redactarea concluziilor şi a raportului de anchetă. preancheta. administrarea pe teren a formularelor. Redactarea proiectului. construirea eşantionului. În derularea anchetei vom respecta următoarele etape esenţiale: stabilirea şi delimitarea temei. a organismelor abilitate în domeniu etc. 8 . a instrumentelor şi determinarea universului cercetării. Documentarea legată de informarea asupra surselor. analiza şi sinteza acestora: observarea. utilizarea surselor. elaborarea de modele. Documentarea practica (la firme reprezentative) pentru procurarea datelor empirice. generalizarea. stabilirea mijloacelor materiale. Se recomandă cursanţilor alocarea unui număr de cel puţin 48 de ore pentru parcurgerea şi însuşirea cunoştinţelor necesare promovării cu succes a acestei discipline.. reglementări legislative naţionale şi internaţionale.1. a factorilor care îl determină. recomandăm următoarele: 1. pretestarea şi definitivarea chestionarului. informaţiilor privind geneza fenomenului. documentarea. studierea acestora. BM etc. experimentarea. Pentru elaborarea riguroasă a proiectelor de către studenţi. predicţii. 3. Consultarea următoarelor suporturi de date: publicaţii din biblioteci. 5. a faptelor. punându-se accent pe pregătirea individuală continuă a studenţilor şi pe evaluările formative pe parcursul semestrului. ancheta pilot. 2. Prelucrarea informaţiilor colectate. Studiul individual pentru aprofundarea bibliografiei de specialitate din ţară şi străinătate. culegerea surselor. operaţionalizarea.12. 6. Cercetarea diferitelor soluţii existente la nivel internaţional. periodicele şi revistele de specialitate. stabilirea indicilor şi instrumentelor de observare şi măsurare. codificarea răspunsurilor. 7. recomandări din partea UE. Sunt necesare de asemenea aproximativ 24 de ore în vederea documentării şi elaborării eseurilor şi proiectelor ce vor fi susţinute de către fiecare student.

etc. Un aspect foarte important îl constituie înţelegerea şi recunoaşterea rolului şi funcţiilor Eticii în societate. Este necesară aprofundarea tematicii propuse prin parcurgerea serioasă a titlurilor bibliografice obligatorii. NOŢIUNI GENERALE DE ETICĂ Scopul şi obiectivele modulului În urma parcurgerii atente a conţinutului modulului I (Noţiuni generale de Etică). Stabilirea problemelor centrale ale moralei. Cunoaşterea rolului şi a funcţiilor Eticii în societate. să identifice obiectivele în legătură cu felul în care ar trebui să trăiască. Stabilirea originilor şi etimologiei cuvântului "etică". Realizarea unei scurte incursiuni în istoria Eticii. precum şi identificarea problemelor centrale ale moralei. De asemenea. ce înseamnă o viaţă cu sens. 5.II. Obiective urmărite: 1. studenţii trebuie să fie familiarizaţi cu conceptele de bază ale Eticii. Ar fi foarte util pentru fiecare student să citească cât mai mult din filosofia Eticii. Se impune însuşirea corectă a conceptelor cu care operează Etica. se va avea în vedere iniţierea unor discuţii şi analize legate de bine/rău. etc. 2. Aceştia trebuie să cunoască obiectul de studiu şi conţinutul Eticii ca ştiinţă. Suportul de curs MODULUL I. Studenţii trebuie să urmărească căutarea suportului raţional a unor poziţii morale faţă de altele. Schema logică a modulului Etimologie Delimitări conceptuale Definiţii ETICA Rol/funcţii în societate 9 Istoric . apelând cel puţin la bibliografia ataşată la sfârşitul acestui material. Definirea Eticii ca ştiinţă şi precizarea obiectului de studiu al Eticii. ideal social. corect/greşit. cum trebuie să-i trateze pe semeni. 3. 4.

Ca disciplină ştiinţifică ea există din timpul lui Aristotel. un ansamblu de prescripţii concrete sau o teorie asupra moralei. 1 xxx 2 Dicţionar explicativ al limbii române. Etica afacerilor. putem considera etica drept o ştiinţă a comportamentului. totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei clase sau societăţi". Ed. p. cu sensul "din sau pentru morală". Etica a apărut ca ramură distinctă a cunoaşterii.. Acesta este şi sensul pe care îl oferă Wundenburger. cu legăturile lor de dezvoltare istorică. 1999. Denumirea de etică este de origine greacă în timp ce morala îşi are originea în cuvântul latin mos-moris (morav-moravuri). 4 Crăciun.2 Aşadar. "etica" provine de la cuvintele greceşti: ETHOS (Homer) = primordial. I. Questions d’etique. au origini şi substanţe diferite: etica este teoria şi ştiinţa moralei. patrie. în timp ce morala cuprinde un ansamblu de principii de dimensiune universal-normativă. D. V. Morar. 2005..7. conceptele de etică şi morală. obiceiuri. Editura Universităţii „Al. p. 3 Jaques J. V. Deşi înrudite. Cicero). a binelui/răului (Socrate. Wundenburger. de unde a apărut şi termenul moralis. putem considera etica ca fiind ştiinţa ethosului (a moralei). datorită lui Socrate. reguli care sunt fundamentate pe distincţia între bine şi rău. 1993. a virtuţii (Aristotel). Etica este definită ca "ştiinţa care se ocupă cu studiul principiilor morale. 3. Pentru început. locul natal. Ioan Grigoraş. etimonul modern al termenului morală. a plăcerii (Aristip). Bucureşti. p. Bucureşti: Editura Paideia. 10 . Iaşi. Probleme de etică. 308.. locuinţă. a fericirii. Cuza”. loc de întâlnire. în timp ce morala reprezintă obiectul de studiu al eticii. Platon. Academiei RSR. care a ridicat etica la nivelul "demnităţii ştiinţelor". 1984. Macoviciuc. definiţii şi delimitări conceptuale Din punct de vedere etimologic.Conţinutul informaţional detaliat Capitolul 1: Etimologie. care spune că etica reprezintă "ansamblul regulilor de conduită împărtăşite de către o comunitate anume. ETHIKE (Aristotel) = ştiinţa cunoaşterii. Presses Universitaires de France."3 Etica generală se compune din trei domenii sau nivele4: 1. 1 Etica reprezintă forma de cunoaştere şi legitimare în conştiinţă prin intermediul normelor şi imperativelor morale. a idealului social. utilizat de greci atunci când discutau despre principiile comportamentului uman. XIV. p. a moravurilor. cu conţinutul lor de clasă şi cu rolul lor în viaţa socială. Paris. Din "ETHOS" a derivat cuvântul "ETHICOS". caracter. eticile de gradul I sau etica valoric-normativă (studiul marilor teorii şi doctrine etice). a unor acte şi fapte omeneşti.

etc. etica relaţiilor internaţionale. . clonarea. Cuza”.. Ca diviziune a Eticii. Sociologia morală/sociologia moralei. Metaetica. Istoria eticii. este expresia dezvoltării conştiinţei teoretico-etice. 1997. considerarea idealului pe care morala îl aduce concomitent cu reguli şi principii de urmat pentru producerea progresului individual şi social. situaţii. 2. 4. prin intermediul criteriilor şi teoriilor propuse de eticile de gradul I şi/sau II). În cadrele unei Etici generale. teoria asupra Eticii. etica medicală. capacităţile intelectiv-afectiv-volitive sunt factori esenţiali de afirmare a moralei şi de realizare a acesteia în act 5 Cozma. în identitatea ei de ştiinţă..normativă: identificarea a ceea ce necesită/pretinde ca însuşiri de personalitate. sancţionate.apreciativă: considerarea stării de fapt ca fiind bună sau rea. Sociologia. domeniul afacerilor. În orice fenomen moral sunt implicate palierele psihicului omenesc sub aspectul a cel puţin trei operaţii: . 3. o istorie a doctrinelor morale. Psihologia morală/psihologia moralei. dileme relevante pentru lumea reală. Etică aplicată este formată dintr-un mănunchi de discipline care încearcă să analizeze filosofic cazuri. presupune şi luarea în considerare a tendinţei omului spre „bine” sau „rău”. C. dezvoltate şi. conturată în legătură cu caracterul de ştiinţă socială a eticii. cum ar fi: avortul.cognitivă: luarea la cunoştinţă despre existenţă şi despre idealul spre care să se tindă. între care5: 1. până la determinările reflexiei etice în continuu reviriment în secolul XX. bioetica. Elemente de etică şi deontologie.–„valori morale”. etica în afaceri. eticile de gradul II sau meta-etica (studiul limbajului moral. Printre aceste discipline se numără etica tehnologiei informaţiei. etica mediului. cele socotite rele să fie evitate. eticile aplicate (analiza unor fenomene sau cazuri morale particulare. eutanasia. combătute. spre „fericire” sau „nefericire” etc. etologia. ce s-a dezvoltat de la primele abordări ale problematicii morale în filosofia antică. psihologia morală are drept referenţial conştiinţa morală şi conduita umană. . fapt evidenţiat încă din antichitate. ocupându-se mai mult de concepţiile morale decât de acţiunile indivizilor. I.2. „Al. distingem o serie de componente. atât al celui utilizat de eticile de gradul I cât şi limbajul comun). etica în politicile publice. 3. situaţii sau acţiuni considerate a fi bune să fie sprijinite. etica cercetării ştiinţifice. etica mijloacelor de informare. adică studiul judecăţilor morale şi al ştiinţelor cărora le aparţin. Iaşi: Editura Univ. dimpotrivă. ce include metodologia cunoaşterii etice – cu referire la principiile sau fundamentele moralei. în fond. 11 .

permiţând examinarea aprofundată a problemelor concrete legate de exercitarea unei profesiuni. Deontologia profesională reprezintă doctrina privind studiul datoriilor ce conturează cadrul de desfăşurare a profesiei. în legătură cu aceasta. a omului de ştiinţă. Bioetica este o cercetare normativă. ca moralitate. Este o ramură axată pe structura moralei şi moralităţii. (2) la semeni. 8. ce reliefează exigenţele etice în intervenţia biomedicală. Ea vizează. Se cunosc etici şi deontologii profesionale: medicală. 7. 6. ce au la bază reguli de conduită şi moduri de comportament care să susţină competenţa profesională. implicând tripla raportare a omului în existenţa cosmică: (1) la sine/propria conştiinţă. prin aplicaţii practice ar oferi şi un fundament ştiinţific artei educaţiei. delimitându-se ca deontologie a vieţii de familie.  francezul Geoffroy Saint-Hilaire tratează „etologia” ca o disciplină biologică prin care desemnează studiul obişnuinţelor animalelor şi al condiţiilor lor de viaţă. referitoare la o anumită situaţie socială. desemnează disciplina ce studiază aspectele deciziei morale în domeniul sănătăţii. deontologia profesională. În această perspectivă. militară. Paternitatea termenului este pusă pe seama a doi gânditori ai secolului al XIX-lea. Etologia reprezintă partea descriptiv-explicativă a Eticii. s-a încetăţenit ca o ramură a zoologiei care studiază obiceiurile şi comportamentele animalelor. precum şi procesul de elaborare a lor. cu precădere. are o sferă largă de acţiune. a vieţii sociale. Ca teorie a „trebuie”-lui. şi care. un ansamblu de reguli de acţiune. inginerească.  englezul John Stuart Mill (promotor al utilitarismului în etică) utilizează conceptul „etologie” pentru a desemna ştiinţa deductivă a legilor care determină formarea caracterului. (3) la mediul natural/cosmos. al relaţiilor interpersonale şi al relaţiilor cu diversele organisme şi instituţii. a gazetarului. a diverselor activităţi socioeconomice şi culturale. dar include şi reflexia asupra acestor reguli.. precum şi studiul normelor de reglementare a practicii profesionale. în raport cu valoarea datoriei. Termenul. apărut în anul 1960 în America de Nord. Etica profesională şi. a educatorului etc. în cadrul ansamblului social. dar şi analiza fundamentelor teoretice şi argumentarea lor. Deontologia sau teoria datoriilor este un studiu empiric al diferitelor datorii. 12 . Totodată. În plinătatea conceptului. Deontologia indică un ansamblu de reguli şi datorii. a inventatorului. juridică. reprezintă reflexia etică aplicată unui domeniu particular al activităţii umane.5.

gândirea elină care. p. arătând că binele este scopul suprem. 13 . demersul celor interesaţi de etică de a-şi îndrepta atenţia de la proprietăţile conceptului de bine spre problema comportamentului fiinţei umane. Analiza problemelor pe care le pune etica în general. CEU Press.. putem constata că toţi autorii sunt de acord că obiectul eticii îl constituie căutarea unui răspuns la întrebarea „Ce este binele”? Răspunsurile la o asemenea întrebare a provocat însă. Ce este greşit?. şi etica managerială în particular. Aristotel scrie în Etica Nicomahică că obiectul eticii este studiul binelui sau al virtuţii. Ce este corect?. Platon este primul care face referire la valorile supreme ale vieţii morale într-o formă scrisă. Machiavelli realizează în Principele apologia moralei burgheze.Capitolul 2: Istoric şi abordări ale eticii Dacă facem o incursiune în istoria eticii ca filozofie practică. E. Dincolo de amestecul de legendă şi adevăr pe care îl oferă morala brahmanică şi cea budistă. Evident. spre care tinde totul. ci un bine realizabil în practică. Înţelegem argumentul său (acela că riscul de eroare în căutarea unei definiţii complete a binelui va fi mai redus) de vreme ce nu contează cum îl denumim. iar disputele atenuate. probabil. învăţăturile lui Confucius şi Lao-tse din China secolului VI î. Aristotel. Bucureşti. în zorii renascentismului italian. Etica Nicomahică. 35. Principia Ethica. căci G. Principia Ethica. trebuie să aibă ca punct de plecare principalele repere istorice care au contribuit la constituirea acestei ştiinţe. căutând răspunsuri la întrebări de genul: Ce este bine?. că binele nu este capabil de nici o definiţie. ale Indiei antice. prin machiavelism înţelegându-se o 6 7 G. Editura DU Style. odată cu apariţia lui Socrate. E. De aici. 1997. Editura IRI. 1998. dar nu un bine abstract. Binele suprem despre care vorbeşte Aristotel este scopul absolut. Abia în secolul XX lucrurile sunt lămurite într-un fel. Moore. Ce este rău?. transcendental pe care îl întâlnim în şcoala platoniciană. 120. Dacă Socrate şi-a împărtăşit învăţăturile propriilor săi discipoli sub formă de dialoguri. la determinarea legilor fundamentale ale conduitei umane.e. Bucureşti. un bine accesibil omului. Moore demonstrează într-o lucrare de anvergură. face trecerea de la preocuparea spre desluşirea tainelor universului. numeroase dispute. reperele istorice sunt marcate de contribuţiile filosofilor la constituirea principalelor doctrine morale şi prin urmare.7 Mult mai târziu. încercăm să luăm ca reper în înţelegerea izvoarelor scrise ale eticii. p.n. cu condiţia să îl recunoaştem atunci când ne întâlnim cu el6. Răspunsurile la asemenea întrebări oferă prilejul de a constata caracterul complex pe care îl oferă realitatea relaţiilor interumane şi intercauzalitatea care domină sfera comportamentului uman. a eticii manageriale de astăzi.

Învăţăturile lui Neagoe Basarab au o relevanţă extraordinară oferind precepte cel puţin în următoarele direcţii: conturarea trăsăturilor pozitive şi negative ale conducătorului. ambiţia. Spinoza defineşte omenia. Etica vorbeşte despre Dumnezeu. ura. lăcomia. mândria.combinaţie între tactica politică şi norma morală care convine conducătorului. aspecte legate de ierarhiile manageriale. răul. Etica. despre sclavia şi libertatea omului. Apărută după moartea sa. umilinţa. p. Critica raţiunii practice. 8 9 Niccolo Machiavelli. Spinoza oferă un îndreptar al vieţii morale. 78. 10 Benedict Spinoza. despre originea şi natura afectelor. Immanuel Kant. p. Mai târziu. 14 .8 Cu circa un deceniu înainte de a apărea Principele. 173. Machiavelli oferă în lucrarea sa de căpătâi un tablou fidel epocii în care a trăit arătând că în conducerea statului dictează interesele şi forţa. Aşa cum rezultă din Critica raţiunii practice. o serie de sfaturi transmise în scris monarhilor merită atenţie: „nici un principe nu va izbuti să dobândească mai multă preţuire decât acela care va săvârşi fapte măreţe şi care va da pilde rare despre însuşirile lui”. Principele. în termeni moderni de conducător autocrat. îngâmfarea. Capitolul 3: Rolul şi funcţiile eticii în societate Scopul demersurilor etice îl reprezintă moralitatea. Spinoza afirmă de nenumărate ori că dogmele relevate nu au nici o relevanţă. mila. Editura Ştiinţifică. creându-i acestuia condiţii de guvernare de pe poziţia unui monarh absolut. 2000. Editura Mondero. 10 Aflat în conflict cu autorităţile ecleziastice. în îndrumarea şi ameliorarea vieţii morale a societăţii. Raţiunea trebuie să domine dorinţa9 iar un act va fi moral. despre natura şi originea sufletului. domnitorul român Neagoe Basarab oferea prin sfaturile date în Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie un model al echităţii şi un set de reguli de comportament în vederea asigurării unei conduceri eficiente. real. Bucureşti. inspirată din preceptele moralei creştine. Editura Antet. etica lui Kant este o etică a datoriilor raţionale. toate din dorinţa de a cunoaşte „esenţa” omului: „Nimic nu ştim sigur că este bun sau rău decât ceea ce ne duce cu adevărat la cunoaştere sau ceea ce ne poate împiedica să cunoaştem”. Deşi criticabile. ci şi de a constitui un ghid practic. etc. binele. 1997. totalitar. frica. Pentru etica managerială. invidia. Kant stabileşte regula de aur a deontologiei: „nu trata o altă persoană aşa cum nu ai dori să fii tratat tu însuţi”. 1972. Bucureşti. corect dacă se acţionează în virtutea principiilor şi normelor morale. modestia. singura instanţă legitimă a adevărului fiind raţiunea. p. Bucureşti. distribuirea surselor de putere. rezolvarea şi negocierea conflictelor. 157. În secolul XVII. Misiunea eticii este nu numai de a expune aspectele teoretice ale moralei. ambiţia. şi nicidecum considerentele morale.

sub forma trăsăturilor de caracter: devotament. după principiul dependenţei drepturilor de dezvoltarea relaţiilor de producţie şi abolirea proprietăţii private (lichidarea exploatării şi a inegalităţii dintre oameni). după cum nu poţi fi un artist doar prin cunoaşterea esteticii. la concediu de odihnă plătit) şi operează cu alte categorii de drepturi universale. Marxiştii de exemplu. • continua umanizare a comportamentului pentru realizarea contradicţiilor (din interiorul fiinţei umane sau al integrării ei sociale). le atacă din perspectiva relativistă şi a progresului social. perfecţionării. reverie-realism etc. etica urmăreşte a găsi adevărul. Cu alte cuvinte. • rezolvarea contradicţiei dintre ceea ce este şi ceea ce trebuie/se doreşte a fi. trebuie să fim morali şi pentru alte considerente: • necesitatea armonizării la nivel de individ a nevoilor bio-psihice şi a exigenţelor superioare (depăşirea biologicului şi fixarea unor determinante de tip uman. a separa binele de rău. în viaţa de zi cu zi trebuie să fim morali pentru că aceasta ne ajută la formarea şi dezvoltarea virtuţilor. • pentru a asigura ordinea ideală (afirmarea binelui. Etica este în căutarea suportului raţional a unei poziţii faţă de alta. seriozitate-superficialitate. comportament civilizat. Obiecţia frecventă împotriva cadrului normativ centrat pe drepturile persoanei se referă la faptul că accentuează egoismul şi lipsa de responsabilitate faţă de alţii. cu siguranţă. • pentru a beneficia de aprecieri din partea opiniei publice. ce înseamnă o viaţă cu sens. • pentru a asigura echilibrul tendinţelor bipolare din om: altruism-egoism. omenie etc. considera că nu poţi deveni un om moral prin simpla cunoaştere a moralei. să se ferească de răul pe care îl poate face altora sau sieşi. respect.Cunoscutul filozof pesimist Schopenhauer. Pentru a arăta că determinarea voinţei nu depinde numai de cunoaştere. cum trebuie să-i tratăm pe semeni. Insistă mai degrabă pe cele pozitive (dreptul la muncă. solidaritate. caută evidenţe obiective în legătură cu felul în care ar trebui să trăim. el ne spune: << Velle non discitur>> (a voi nu se învaţă). sau poet prin însuşirea poeziilor. în sensul: dezvoltării. politice şi al prosperităţii personale şi comunitare nu reprezintă un consens general între teoreticieni. Acceptarea drepturilor omului ca aspect esenţial al dezvoltării morale. 15 . Noi credem că etica nu-l face pe om mai bun. • necesităţi de ordin social: armonizarea dintre individ şi semenii săi (morala este o funcţie a dezvoltării social-istorice). • pentru dobândirea unei atitudini superioare: convingeri. desăvârşirii (morala este creatoare de progres). sociabilitate-individualism. îl poate ajuta. a expune faptele morale. a stabili izvoarele moralei. • pentru progres. În general. etc. În general.). evitarea răului). a contura idealul moral. înţelepciune. sentimente. În plus. a analiza simţul etic şi conştiinţa morală. iubire.

(p. pe ce criterii să aleagă şi care le sunt motivaţiile morale în acţiunile lor. 7-29) Crăciun. Dar o astfel de obiecţie nu se poate susţine. Etica în afaceri. Care este obiectul de studiu al Eticii? Teme de muncă individuale Identificaţi rolul Eticii în societate românească. (1997).(2003).9-47) Ţigu. neputându-i influenţa. Sumar Dacă facem o incursiune în istoria eticii ca filozofie practică. (2006). Iaşi: Editura Univ. Recomandări bibliografice Cozma. Etica afacerilor în turism. cu influenţă majoră pentru domeniului afacerilor? 16 . (p. (p. Unii consideră că etica. D. ca ştiinţă. Bucureşti: Editura Uranus. Este greşit să consideram că individualismul liberal central pe drepturi este incompatibil cu responsabilitatea odată ce fiecare drept pe care îl are o persoană este limitat de acelaşi drept pentru altă persoana.23-27) Popa. Libertatea oricui are o singura limită: libertatea altei persoane. Ca să concluzionăm. în mod real la un comportament real. putem constata că toţi autorii sunt de acord că obiectul eticii îl constituie căutarea unui răspuns la întrebarea „Ce este binele”? Rolul eticii este să ajute oamenii şi instituţiile să decidă ce este mai bine să facă. M.S. „Alexandru Ioan Cuza”. Elemente de etică şi deontologie.9-20) Test pentru autoevaluare Definiţi Etica şi precizaţi originile etimologice.E. Cluj-Napoca: Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Care sunt problemele centrale ale moralei. rolul eticii este să ajute oamenii să decidă ce este mai bine să facă. C. Bucureşti: Editura A. (p. nu are utilitate deoarece aceasta are un caracter normativ vizând conduita oamenilor. (2005). G.se poate presupune că individualismul promovat de liberalism este imoral. Etica afacerilor şi managementul. pe ce criterii să aleagă şi care sunt motivaţiile morale în acţiunile întreprinse.

identificarea problemelor centrale ale moralei etc. Obiective urmărite: 1.MODULUL II. ca ştiinţă filosofică: obiectul de studiu şi conţinutul Eticii ca ştiinţă. despre legea morală şi conştiinţa morală. cu numeroase caracteristici ce evoluează şi interferează continuu. Experienţa altor moduri de relaţii socialumane va contribui la însuşirea valorilor noi din societate. Definirea şi caracterizarea legii morale. 2. referitoare la modul în care suntem dispuşi să percepem realitatea. un sprijin în distanţarea de atitudinile sale anterioare. prin relaţiile sale cu alţi membri ai societăţii. între anumite limite. rolul experienţei culturale şi morale dobândite în viaţa de zi cu zi . Definirea conştiinţei morale. 3. 4. 5. trebuie să dobândească o viziune pluralistă despre muncă şi viaţă. cu alte colectivităţi sociale. Schema logică a modulului Om Responsabilitatea morală Legea morală Conştiinţa morală Normele sociale Normele morale Valorile morale fundamentale Conceptele de morală şi moralitate 17 . studenţii s-au familiarizat cu conceptele de bază ale Eticii. Ar fi foarte util pentru fiecare student să citească cât mai mult despre valorile morale fundamentale. consecinţă firească a libertăţii. morală şi moralitate. să contribuie la "şlefuirea" uneia sau alteia dintre tendinţele principale. Studentul. Definirea responsabilităţii morale.ŞTIINŢĂ ŞI ARTĂ Scopul şi obiectivele modulului Se impune însuşirea corectă a conceptelor de morală şi moralitate prin parcurgerea serioasă a titlurilor bibliografice obligatorii. mai puternic. configurând mai profund. poate. În mare. MORALA . Definirea Moralei şi moralităţii. şi implicit studierea Eticii. Omul este o fiinţă complexă. Stabilirea diferenţelor de bază dintre etică. în fiecare există tendinţe mai mult sau mai puţin pronunţate. Educaţia. rolul şi funcţiile Eticii în societate. Scurtă recapitulare a conceptelor prezentate anterior În urma parcurgerii modulului I (Noţiuni generale de Etică).

precum şi dintre aceştia şi societate (familie. capacitatea de a recunoaşte şi stabili un ansamblu de norme morale şi valori comune pentru domeniul afacerilor. Morala m reprezintă "ansamblul normelor de convieţuire. bazate pe distincţia între bine şi rău.Înţelegerea şi însuşirea conţinutului valorilor morale fundamentale. societate). Vom dobândi astfel. deprinderilor. norme. Limba română a preluat mai întâi cuvântul moral (morală) din limba latină. reguli determinate istoric şi social. de comportare a oamenilor unii faţă de alţii şi faţă de colectivitate şi a căror încălcare nu este sancţionată de lege. atitudinilor. rău. Conţinutul informaţional detaliat Capitolul 1: Conceptele de morală şi moralitate Etimologic. Morala mai poate fi definită ca ansamblul principiilor de dimensiune universalO normativă (adeseori dogmatică). grup. cuvântul morală provine din adjectivul latin „MOS-MORIS”. deci. naţiune. Morala reprezintă totalitatea convingerilor. sentimentelor reflectate în principii. a rolului acestora pentru individ. şi numai mai târziu l-a primit sub formă de etic (etică). care înseamnă moravuri. datorie. adică Ethos. din limba greacă. ci de Responsabili tatea morală Legea morală Conştiinţa morală Om Normele sociale Responsabilitatea Normele morale morală Legea morală Conştiinţa morală Valorile morale Normele sociale fundamentale Normele morale fundamentale Conceptele de morală şi moralitate Valorile morale 18 Conceptele de morală şi moralitate . dreptate. în funcţie de categoriile bine. de responsabilitatea morală etc. nedreptate şi a căror respectare se întemeiază pe conştiinţă şi opinie publică. obiectul de studiu al eticii. grup şi societate ne oferă posibilitatea elaborării unor opinii personale legate de legea morală. Morala este. conştiinţa morală. sau din grecescul „MORALIS”. care reglementează comportamentul şi raporturile indivizilor între ei.

Mai explicit. Bucureşti. Moralitatea reprezintă manifestarea efectivă a moralei prin atitudini. Morala este disciplina ştiinţifică care se ocupă cu normele de comportare a oamenilor în societate"11. termenul preferat este cel de etică. fiind susţinută de principii morale.). dacă vor să fie demni de încredere (morali). De exemplu. ea ne spune ce ar trebui să facă oamenii pentru a fi socotiţi demni de respect şi nu ceea ce fac ei efectiv (componenta descriptivă). faţă de ceea ce ne pare a fi rău şi inconvenabil”. Iaşi. Orice morală se centrează pe componenta normativă. • Moralitatea are caracter real – practic. 1984. Fernando Savater. Ed. Doar în situaţii de rutină şi automatisme nu avem dileme şi nu ne punem problemele specifice moralei. p. p. 13 Ţigu. Dacă moralitatea are o semnificativă componentă emoţională. altele sunt 11 xxx 12 Dicţionar explicativ al limbii române. valorile morale etc. 19 . Bucureşti. Unele sunt fundamentale (cardinale). administraţie publică. Gabriela. un enunţ descriptiv este de tipul: unii politicieni fac promisiuni mincinoase. mass-media. 2003.11. educaţie. Un enunţ etic normativ este de tipul: politicienii nu trebuie să facă promisiuni false. profesională etc. moralitatea cuprinde şi fenomenele ce ţin de conştiinţa morală.12 În sens mai larg. • Morala are caracter proiectiv – programator. 35. cu alte cuvinte convenabil pentru noi. Unii autori consideră că termenul morală este legat de viaţa privată. judecăţile şi sentimentele morale. Respectăm morala în viaţa privată şi etica în viaţa publică (politică. Uranus. civică. fiind ridicată problema oamenilor trataţi ca oameni şi a eticii care depinde în mare măsură de ceea ce facem noi unii faţă alţii. În acest sens. morală şi moralitate. conştiinţă. Fernando Savater arată că spre deosebire de alte fiinţe vii. afaceri. fiind repere de bază ale vieţii noastre sufleteşti şi spirituale. Ed. Moralitatea exprimă ceea ce ar trebui să facem şi ceea ce nu ar trebui să facem dacă am fi raţionali. Academiei RSR. Morala este o parte considerabilă a vieţii noastre. Etica afacerilor în turism. bine intenţionaţi. Pentru o mai bună înţelegere a diferenţelor dintre etică. medicină ş. politicienii nu trebuie să facă promisiuni mincinoase.opinia publică. a.13 Moralitatea este un ideal în sens normativ al termenului ideal. chiar explorarea modurilor de viaţă alternative. Capitolul 2: Valorile morale fundamentale Valorile morale cuprind întreaga existenţă umană. binevoitori. Cu alte cuvinte. O asemenea nuanţă semantică pune problema libertăţii individuale în alegerea unui curs al acţiunii. 1997. În politică. etica implică mai multă detaşare. calităţile şi defectele morale. Editura Timpul. Etica pentru amador. imparţiali. precizăm următoarele: • Etica are caracter accentuat cognitiv şi explicativ. oamenii pot inventa şi alege în forma de viaţă pe care o doresc: „Putem opta pentru ceea ce ni se pare bun.

referitoare la ce este permis şi ce nu. în lumina a ceea ce ea se străduieşte şi doreşte să facă. altele privesc persoanele (caracter. cu înţelegerile sau cu deciziile lor . promovate de sisteme normative care include reguli şi sancţiuni morale. Standardele etice sunt diferite şi rezultă din diversitatea sistemelor de valori (modul în care ne organizăm sau ierarhizăm propriile valori care ne ghidează în luarea deciziilor). Unii suntem plini de automulţumire şi convingere că avem dreptate. se racordează indestructibil principiilor etice guvernante într-o societate şi vizează direct conduita curentă. personalitate). suntem atât de mulţi cei care insistăm să credem că valorile pe care le avem sunt cele corecte şi perfecte şi că toţi ceilalţi ar trebui să adere la ele. W. diferitele segmente ale societăţii determinate pe baze etnice. Acesta depinde şi de factori de mediu social. politice sau profesionale îşi creează sisteme de valori proprii care sunt reflectate în sisteme etice diferite. unele ţin de scopuri (denumite valori finale). 20 .dar acei "alţii" sunt de acord cu ele. Hughes. etc.. 1991. Ideile noastre despre "corect" şi "greşit" ne definesc pe noi. religioase. de adevăr şi minciună. R. Astfel. p. religioase etc.. ne arată cine suntem noi cu adevărat. Adultul. altele au un caracter obligatoriu. Ceea ce societatea a considerat cu câtva timp în urmă ca fiind "corect". Schimbându-ne părerea despre ceea ce este "corect" şi "greşit".care evoluează şi ele odată cu indivizii şi societatea. Uneori condamnăm pe altcineva care nu a reuşit să ţină pasul cu propriile noastre idei în permanentă schimbare. rolul experienţei culturale cu care el intră în legătură în viaţa de zi cu zi . Experienţa altor moduri de relaţii social-umane va contribui în felul acesta la însuşirea valorilor noi din societate. cu privire la conceptele generale de bine şi rău. un sprijin în distanţarea de atitudinile sale anterioare. obiceiurile şi atitudinile oamenilor. unele privesc lucrurile (opere. ceea ce unii am considerat ca fiind "greşit" într-un trecut nu prea îndepărtat. poate. putem spune acum că este "corect".. nu este suficientă pentru o dezvoltare a reprezentărilor culturale şi morale. cu alte colectivităţi sociale. Acestea din urmă sunt sprijinite şi apărate. pentru acceptarea sau refuzul unui anumit sistem de valori sociale. mai puternic. cu gândirea etică a altora. Observaţiile făcute sunt menite să sublinieze faptul că dimensiunea ştiinţifică (informaţională). J. poate fi considerat azi ca fiind "greşit". de echitate şi discriminare. Uneori. Houghton Mifflin Co. Toate însă. E posibil ca cineva să nu fie de acord cu modelul altora despre lume. Business. singură. 132. noi evoluăm. altele de mijloace (valori instrumentale). 14 Pride. Kapoor.14 Fiecare acţiune pe care o face o persoană este considerată de către acea persoană ca fiind o acţiune corectă. anumite valori au caracter facultativ. juridice. culturale. libertate şi constrângere. configurând mai profund. dobândeşte o viziune pluralistă despre muncă şi viaţă.secundare sau derivate. de dezvoltare bio-psihologică. bazându-se pe propriile criterii de valoare .. bunuri). prin experienţa sa cu alţi membri ai societăţii. Boston.

iar 21 . onestitate. etc. cultură. 3) Iubirea aproapelui: respect. corectitudine. bunăstare. În afaceri o serie de valori morale comune (mila. interdicţii. 2) Adevărul moral: opusul minciunii. norme. cum faci.) pot duce la prăbuşire. orice business este supus unor norme/reguli ce definesc “jocul”. etc. 6) Datoria şi obligaţia morală: a munci. Sintagma lui Niccolo Machiavelli “scopul scuză mijloacele” este specifică afacerilor. justiţia. dragostea faţă de aproape. standardele sunt bazate pe principii universale (idealuri cum ar fi onestitatea. restricţii. a cultiva prietenia. preţuire.de gradul de elevaţie al relaţiilor sociale din colectivităţile în care adultul este integrat. compasiune. comunităţi şi familii care au idei complexe despre etică. De cele mai multe ori. doar tu eşti acela care decide ce vei face. 4) Dreptatea: echitate. cu toate consecinţele imorale ce derivă dintr-o catastrofă organizaţională. la faliment. Respectarea “regulilor jocului”. succes în afaceri (dar nu cu orice mijloace. a cărui viaţă socială să nu fie reglementată printr-o serie de prescripţii. milă. duplicităţii. modestie. filantropia etc. Valorile morale fundamentale sunt: 1) Binele: util pentru un scop/o fiinţă. a evita răul. reguli. etc. eficacitate. sinceritate. ipocriziei. a ajuta pe cei din jur. Capitolul 3: Legea morală şi normele sociale Nu există popor. atunci când acestea sunt raţionale şi stimulative este suficientă pentru a defini responsabilitatea în coordonatele “eticii afacerii”. respectul şi responsabilitatea) pe care sperăm că le putem însuşi. 5) Omenia: umanism. a fi generoşi. iar etica pe care o urmezi este a ta. blândeţe. raţiune. În realitate. Dar când trebuie să iei o decizie pe care doar tu o poţi lua. civism. familie. Ce faci. bunătate. în măsura în care nu depăşeşte limitele unui model normativ propus de societate. tradiţie. Specificul şi particularităţile exprimării valorilor morale în afaceri derivă tocmai din asumarea responsabilităţii faţă de succesul firmei. După cum ordinea fizică se referă la fenomenele naturii. solicitudine. pentru că ideile despre cum să acţionezi vin de la tine. indiferent de nivelul culturii sau civilizaţiei pe care se află. sunt lucruri pe care tot tu le decizi.. a fi cinstiţi. dăruire. etc. Există standarde personale despre care sperăm să fie în acord cu principiile universale existente peste tot în lume. Însă le aplici aşa cum consideri tu de cuviinţă. vicleniei. şi te raportezi la toate aceste standarde izvorâte din educaţie. oricum). Filosofia afacerii trebuie să compatibilizeze morala cu finalitatea specifică. a urma binele. altruismul. etc. Peste tot în lume există culturi.

ca cea juridică. etc. lăsând libertate în alegere şi acţiune. Norma. Trebuie să fim oneşti în felul în care ne îndeplinim responsabilităţile şi în felul în care interacţionăm unul cu altul. Atunci când o adoptăm. Dar morala comună este nereflectivă. legile. tradiţiile unei societăţi sau grup social care îşi constrânge astfel membrii să adopte conduite şi comportamente care să corespundă aşteptărilor acelei societăţi sau grup social. Persoanele cu intenţii dubioase sunt discret identificate şi evitate. Legea morală are ca obiect binele. religios . "Calea". interzice săvârşirea răului. vizează: ordinea morală. de exemplu. conducând la cel de "normal". unor reguli. Legea morală nu are caracter de constrângere. Normalitatea apare astfel ca o măsură a respectării normelor. etc. a constrângerilor şi prescripţiilor societăţii căreia îi aparţine persoana respectivă. are mai multe forme: Dao al cerului. promovate şi perpetuate astfel: 22 . dar impune totuşi sancţiuni. Legea morală impune datoria de a face bine. comportamentul în afara normelor. provoacă efecte negative asupra lui. "legile voinţei") este legea conform căreia trebuie să se întâmple totul. tendinţa este să ne luăm după alţii. Prin această lege nu se poate impune. din obiceiuri. "legea morală" (la Kant. aşadar. fără să ne întrebăm de ce şi nici dacă este bine sau drept să o facem. Dao al oamenilor şi Dao al omului. Legea morală pe care se bazează legea datoriei şi a drepturilor. Normele evoluează odată cu societatea care le construieşte şi aplică datorita evoluţiei altor segmente ale aceleiaşi societăţi: politic. ca "nomos" al vechilor greci (respectare a ordinii şi legilor instituite de zei) îşi găseşte corespondent şi în spiritualitatea asiatică. implicând libertatea. tot aşa şi ordinea morală se leagă în mod obligatoriu de comportamentul moral al oamenilor. În timp ce "legile naturii" sunt legi conform cărora se întâmplă totul. nu vin din interiorul individului. întotdeauna şi oricui. Anormalitatea. inviolabilitatea persoanei. realizarea unui bine determinat. din standardele comunităţii în care trăim. şi pedepse dacă nu este respectată. legile studiate de etică sunt "legi ale libertăţii". Dao.ordinea logică la activitatea gândirii umane. Răspunsurile la problemele morale le putem afla din morala comună. fericirea. şi ceea ce contează sunt perceptele morale şi nu “legea”. Kant foloseşte conceptul de lege cu un rost definitoriu pentru ştiinţa eticii. Normele. responsabilitatea acţiunilor. adică conform unei norme. care are scop suprem. Respectarea normelor apare ca o constrângere a societăţii asupra membrilor ei. Legea ar trebui să fie expresia practică a perceptelor morale. economic. În lumea afacerilor cineva care se laudă cum a înşelat sau cum a furat pe cineva va fi evitat în mod tacit. Termenul de "normă" este definit ca regulă obligatorie după care trebuie să se conducă cineva sau ceva. forme diferite una de alta dar care se influenţează ierarhic de sus în jos. Normele sociale sunt impuse. ele sunt exterioare lui şi provin din obiceiurile. oferă sfaturi morale. Spre deosebire de legile naturii.

etalon de comportament social. ceea ce este bine sau rău trebuie lăsat la latitudinea şi îndemâna individului sau indivizilor implicaţi în respectiva situaţie. tradiţii). afacerile la nivel internaţional neputând altfel exista”. Dacă suedezii nu consideră că avortul este greşit din punct de vedere moral. 23 . Universaliştii susţin. universale. presupune că. Normele. nici de voinţa arbitrară a cuiva aflat în poziţie de putere normativă. Nu există un principiu universal la care suedezii sau irlandezii să se raporteze. Relativismul cultural defineşte "ceea ce este drept sau greşit. dar nu sunt nici greşite. obiceiuri particulare. fără a exista un cadru etic. cu alte cuvinte. canibalismul. ele pur şi simplu depind de credinţele fiecărui individ şi numai de el. cum ar fi. în orice situaţie. acestea sau transmis prin educaţie. de îngrădire: un model prescriptiv acceptat şi recunoscut de membrii societăţii. de exemplu. pentru a determina dacă această practică este cu adevărat greşită sau nu. • sunt recomandate. Norma morală reprezintă un instrument de constrângere morală. Relativismul individual. Ele diferă în funcţie de comunitate şi istorie. Nerespectarea normelor şi modelelor societăţii denotă un comportament deviant. atunci aceştia îl vor accepta din punct de vedere moral. Universalismul presupune că există “reguli etice universale şi obiective. o ieşire din normalitatea vieţii şi ordinii sociale. oriunde. care este deja suplinit de convenţii şi tratate încheiate. obiceiuri. atunci avortul nu este acceptat din punct de vedere moral în această ţară. difuz (cutume. Relativismul susţine că nu există standarde absolute. se elaborează prin două modalităţi: neorganizat (neinstituţionalizat): spontan. De exemplu. un standard. Normele morale trebuie sa se supună principiului universalităţii. obiceiuri. însă. şi aceasta. ceea ce este bun sau rău şi care depinde de cultura fiecăruia”. Un individ cu o concepţie pur relativistă poate susţine faptul că practicile care sunt interzise în mod universal de către majoritatea societăţilor. incestul. nu sunt nici bune. în general. nu există un principiu absolut legat de ceea ce este drept sau nedrept. Cei care adoptă poziţia universalistă susţin că există o largă accepţiune a mai multor principii ale afacerilor în întreaga lume. oricând. aprobate acele comportamente sau conduite care ajută la integrarea individului ca membru al societăţii. bine sau rău. să fie aplicabile oricui.• sunt interzise acele comportamente sau conduite care aduc atingere valorilor societăţii sau grupului social. sclavia. • sunt obligatorii acele comportamente care conservă ordinea acelei societăţi. Normele de conduită au existat în toate timpurile (date. legi). din generaţie în generaţie. că există o înţelegere conceptuală răspândită printre toţi oamenii cu privire la moralitatea acesteia. dacă irlandezii consideră avortul ca fiind din punct de vedere moral greşit. sentimente. Ele ar trebui să aibă caracter absolut şi obiectiv: să nu depindă de credinţe.

reguli de etichetă în afaceri). 3. 2002. permisii (Poţi să nu te supui ordinelor dacă ele încalcă drepturile omului) sau obligaţii (Tine-ţi promisiunile!). • asigură cadrul normativ pentru: ordinea juridică şi socială. ci o „zonă” în care sunt permise şi limite de variaţie. Legat de angajaţi. că sunt responsabile şi bine intenţionate.15 Deşi acest activ nu apare explicit în documentele organizaţiilor. Dacă ar fi să ierarhizăm importanţa nivelurilor la care ar trebui aplicate standardele etice am putea spune că cele mai elementare reguli pe care ar trebui să le respecte o organizaţie sunt legate de propriul client şi propriul angajat. demnitatea. cu consecinţe importante în operaţionalizarea obiectivelor strategice stabilite. o tranzacţie desfăşurată (sau o negociere) trebuie să plece de la supoziţia generală că ambele părţi sunt dotate cu discernământ. p. . 15 Liviu Ilieş. Cluj-Napoca.ca imperativ ipotetic: arată ce este dezirabil (ce ar trebui) să facem sau să ne abţinem să facem în anumite situaţii. trebuie să reamintim că de multe ori oamenii sunt trataţi ca o simplă forţă de muncă şi nu ca un scop în sine. sportivi. instituţii. adeseori succesul organizaţional depinde de modul în care resursele umane sunt tratate la locul de muncă. 2. cele specifice anumitor activităţi profesionale (medici.ca imperativ categoric: ce trebuie să facă oricine. Normele pot să fie formulate: . economişti etc. oricând şi oriunde într-o anumită situaţie (arată ce este obligatoriu să facem sau să ne abţinem să facem). sinceritatea. interdicţii în diferite contexte sociale. codul manierelor elegante. O normă poate să conţină interdicţii (de exemplu: Să nu ucizi decât în legitimă apărare!). generozitatea). 5. Normele morale se pot clasifica astfel: 1. Norme generale (universale): sunt prezente în toate tipurile de comunităţi umane. coord. loialitatea.)). Norme particulare: se adresează unor comunităţi umane determinate. 24 . • nu stabilesc puncte. avocaţi. În privinţa clientului. Normele au ca scop reglementarea normativă şi integrarea socială: • creează un sistem de drepturi şi obligaţii. Norme speciale: se manifestă în cadrul unor grupuri restrânse şi uneori în ocazii speciale (norme de protocol. Aşezarea relaţiilor dintre angajaţi şi firme pe temeiuri etice este necesară cu atât mai mult cu cât analiza sistemică a organizaţiilor pune în evidenţă existenţa celui mai valoros activ utilizat în procesul muncii – resursele umane. • permite evitarea şi rezolvarea conflictelor. Editura Dacia. • arată ceea ce trebuie să fie într-o societate (nu ceea ce este). că sunt capabile să-şi dea seama de riscuri..organizat (instituţionalizat): de către organizaţii. au durabilitate în timp şi influenţează toate activităţile umane (cinstea. Managementul resurselor umane. agenţii specializate. profesori. vizând activităţi umane particulare (normele vieţii de familie.

muzică. există şi principii universale. Standardele noastre reprezintă idei despre bine şi rău care ne ajută să acţionăm atunci când avem de luat o decizie. induse sau impuse. Este mai degrabă folositor omului. a cunoaşte şi a recunoaşte existenţa unei ordini morale. Fiecare dintre noi avem anumite standarde etice pe baza cărora trăim. Aşadar.Capitolul 4: Simţul etic sau conştiinţa morală Conştiinţa morală este organul de manifestare şi de cunoaştere a legii morale. Deşi standardele noastre sunt bazate pe principii şi valori proprii. ci să le aleagă pe cele care corespund intereselor sale. conştiinţa a fost şi rămâne liantul invizibil. afacerile şi toate genurile de organizaţii au standarde şi se aşteaptă ca oamenii să le urmeze. nu trebuie să ne mire faptul că aceasta ne însoţeşte de-a lungul vieţii. graţie căruia comunitatea nu s-a năruit. Astfel. O comunitate trebuie să aibă etică. Lipton. având caracter subiectiv şi temporal. profesori sau prieteni. asupra cărora suntem toţi de acord. Atunci când toate aceste grupuri sunt privite împreună. Modelarea făcută de alţii trebuie să conducă la conturarea unei autonomii şi a unei responsabilităţi în ceea ce priveşte 25 . Etica mai este determinată şi de comunitatea în care trăieşti. decât să conceapă altele. vizând pe profesorii. Le putem întâlni din întâmplare. Conştiinţa morală este rezultatul presiunilor sociale şi ale evoluţiei societăţii în care individul s-a format. Oamenii care ne influenţează ne dau idei despre ce e bine şi ce e rău. după cum afirmă R. De multe ori acestea pot fi sugerate. Ajuns la vârsta maturităţii nu se pune problema dacă să mai aibă sau nu modele. prietenii. dar pot fi şi mediate de diferite ipostaze culturale: literatură. prin metoda încercării şi erorii. trebuie să transmită anumite standarde. fără căutări premeditate. dat fiind că se dovedeşte a fi mai economicos din punct de vedere energetic. principii şi valori? O parte din normele etice îşi au originea în trecutul nostru. alegându-le din proprie iniţiativă. iar prietenii şi familia au un cuvânt de spus în toate acestea. Unele idei despre ce trebuie şi ce nu trebuie să facem vin de la părinţi. De unde vin toate aceste standarde. pot fi directe. încă de mic omul este obişnuit să aibă modele. film. să uzeze de comportamente culturale elaborate deja. un grup ai cărui membri lucrează împreună şi se ajută între ei. Admiţând ideea că prima formă de învăţare umană este imitaţia. A avea conştiinţă morală înseamnă. Mai stai afară după ora de culcare? Cum te porţi cu bunicii? Ce îi spui unui prieten care vrea să copieze tema de la tine? Toate astea sunt exemple de decizii etice pe care le adoptăm. părinţii săi. în primul rând. Modelele identificabile în realitatea imediată în care este integrat individul. Şcolile. ele formează o comunitate. este o judecată a valorii morale a faptelor noastre sau ale altora.

ar fi nedrepte. Naziştii aveau codul lor moral. dând astfel membrilor societăţii siguranţă şi stabilitate. Relativismul susţine că nu există standarde morale dincolo de coduri particulare. totuşi. o putere psihică prin care deosebim faptele bune de cele rele. iar problema toleranţei absolute faţă de alte coduri creează situaţii uneori inacceptabile. Conştiinţa morală poate fi considerată: un instinct divin. discriminarea pe baza apartenenţei la un sex. ne petrecem aniversările. dar nu putem spune că respectăm dreptul la genocid fiindcă purificarea rasială era cerută de un astfel de cod. în numele respectului pentru multiculturalitate şi al toleranţei putem accepta de exemplu sclavia. folosită de rasişti şi nazişti). este comunitatea în care trăim. practicile grupului luate în întregul lor. Simţul etic reprezintă facultatea unei persoane de a deosebi binele de rău şi de a respecta ordinea morală. sterilizarea. pe care le vom expune şi în viitor. existenţa noastră morală este ceea ce ne distinge faţă de animale. Pentru a fi moral trebuie să trăieşti în acord cu codul comunităţii tale şi să le respecţi pe cele ale altora. acestea constând tocmai din efortul de a impune copilului moduri de a vedea. nimic nu e nici absolut. Dar "etica" noastră mai vine şi din cultură şi tradiţii. etc. tradiţiile.automodelarea. Nu putem spune că. Cultura caracterizează grupul cu care ne identificăm (uneori este generaţia noastră). vacanţele.. logic şi previzibil. Poate fi naţiunea noastră sau colegii. Obişnuinţa colectivă se transmite prin educaţie din generaţie în generaţie. căutarea pe baza propriei chibzuinţe. fundamental capacitatea noastră de a acţiona etic. nici universal. acţiona într-un fel la care el poate n-ar ajunge dacă n-ar fi condus la acestea. Constrângerea pentru respectarea normelor sociale începe încă de la creşterea şi educarea copiilor. raţiunii. judecată practică a sufletului. Şi sunt idei despre cum ar trebui să facem lucrurile pentru a continua tradiţiile. convenţiile iar dezvoltarea personalităţii urmează un curs printre aceste jaloane: credinţele. Dar şi în interiorul aceleiaşi comunităţi există dispute despre ceea ce este drept. Suntem înconjuraţi de cultură şi tradiţie în fiecare zi. 26 . simţi. De preferat rămâne. tendinţele. spre a face o faptă reală. Tradiţiile sunt acţiuni izvorâte din valori importante. Nu avem unde căuta standarde absolute dincolo de realitate şi dacă ele ar exista. Cert este că. A fi moral înseamnă a trăi doar în limitele exigenţelor adevărului nealterat de emoţii şi prejudecăţi. Alteori. sunt exemple de tradiţii. corect. Copilul este învăţat să respecte obiceiurile. Aceasta trebuie să constituie ţinta supremă a oricărui program de pregătire. drept. a modelului autentic şi potrivit propriului eu. eugenia spartană (teorie care preconizează ameliorarea populaţiilor umane prin măsuri genetice – alegerea părinţilor. interzicerea procreării etc. Felul în care ne practicăm confesiunea religioasă.

posibilităţile satisfacerii lor. În cazul în care se găseşte un corespondent al acestuia în realitatea imediată. relaţiile cu sine. nelinişte. Responsabilitatea morală se întrepătrunde permanent cu celelalte dimensiuni ale responsabilităţii: juridică. din acest punct de vedere. Ar fi util dacă ar înţelege că fiecare este o petală din floarea lumii. Pe lângă responsabilitatea morală. sunt legate de modul de analiză a realităţii: mai mult logic. relaţii grup – societate. În momentul în care apare intenţia de reeducare. în relaţiile sale cu alţi oameni. socială. instrucţie. ştiinţifică. etc. cele mai importante caracteristici ale omului. educaţional. şi mai ales cu societatea. juridic. individuale şi colective. etc. Lumea poate evolua normal doar dacă marea majoritate înţelege că este parte a aceluiaşi întreg. şi aspiraţiile individului. relaţiile cu natura. are loc din punct de vedere cognitiv elaborarea unui portret-robot a comportamentului dorit. În acest caz şansele de reuşită sunt mari. de gradul de dezvoltare al conştiinţei umane. profesională. Fiecare om are o misiune pământeană pe care poate să şi-o îndeplinească cu cinste. Măsurarea responsabilităţii este dată de utilitatea sau inutilitatea socială a individului. Acestea pot fi clasificate astfel: relaţii individ – colectivitate. Contradicţia este trăită de om ca preocupare. juridică. asumându-ne consecinţele. pe de o parte. Relaţiile morale sunt întâlnite în orice domeniu: economic. adică atitudinea sufletească şi raţională prin care suntem conştienţi de fiecare acţiune a noastră.Forţa motrice a dezvoltării personalităţii o constituie contradicţia dintre trebuinţele sociale. că fiecare are nevoie ca de aer de respect faţă de sine şi. mai putem vorbi de responsabilitate economică. A fi responsabil moral înseamnă a da socoteală în chip demn şi onest. relaţii interindividuale. cramponări în situaţia determinantă. familială. pedagogică etc. Unii nu ştiu cum să facă. religios. în acelaşi timp. În cazul în care realitatea nu poate furniza un astfel de model. acesta este ales. supărare sau nemulţumire. religioasă. administrativ etc. de calitatea deciziilor şi actelor. a unui ideal. Capitolul 5: Responsabilitatea morală Consecinţa firească a libertăţii este responsabilitatea morală. pe de altă parte. politică. şi acest fapt denotă ideea existenţei unei valori. au loc un număr semnificativ de tatonări. şansele de reuşită fiind mai mici . faţă de toţi ceilalţi. În esenţă. ştiinţific. politic. respectiv. Ele se manifestă în activităţile omului. 27 . care la rândul ei depinde de educaţie. vârstă. mai mult imaginativ sau mai mult sentimental. spre a cărui împlinire sunt mobilizate eforturile. a rezultatelor şi implicaţiilor socio-morale.

Dacă o persoană se apropie de standardele morale ale unei comunităţi (religioase, politice, profesionale, etc), ea se bucură de apreciere (este membră valoroasă a comunităţii), încredere (este o persoană pe care te poţi baza, nu te trădează, se ţine de promisiuni, respectă principii) sau dimpotrivă, este blamată (judecată ca o persoana vinovată, socotită imorală, pedepsită prin dispreţ, izolare, marginalizare, excludere. Émile Durkheim spunea: "Cauza determinantă a unui fapt social trebuie căutată printre faptele sociale anterioare, nu printre stările conştiinţei individuale(...). Funcţia unui fapt social trebuie întotdeauna căutată în raportul pe care îl întreţine cu vreun scop social".16 Sumar Conformarea sau neconformarea la norme conduce subiectul uman la ocuparea unei poziţii (rol-status) în societatea respectivă iar această poziţie primeşte o valoare (pozitivă sau negativă) în funcţie de aşteptările societăţii pentru acel rol sau status, în sensul conformismului sau a proiecţiei evolutive ale acelei societăţi. O gândire conformă cataloghează individul ca "om la locul lui"; o gândire care produce o evoluţie în societate, o invenţie sau schimbare de paradigmă (deci neconformă), indică un "savant". Există multe probleme importante, dar cea a responsabilităţii asumate în cunoştinţă de cauză este fundamentală. Există multe feluri de a vedea lumea şi de a aprecia rezultatele. Toate sunt marcate de maturitatea individului care vede mai mult sau mai puţin din "realitatea holistică". Despre responsabilitate s-au scris multe cărţi şi s-au purtat discuţii interesante. În esenţă fiinţa matură poate fi "responsabilă". Recomandări bibliografice Cozma, C. (1997). Elemente de etică şi deontologie. Iaşi: Editura Univ. „Alexandru Ioan Cuza”. (p. 29-57) Hubermas, J.(2000). Conştiinţa morală şi acţiune comunicativă. Bucureşti: Editura All. (p.11-27, 192-210) Macintyre, A. (1998). Tratat de morală. Bucureşti: Editura Humanitas. (p. 34-5o, 139-161) Popa, M. (2006). Etica afacerilor şi managementul. Cluj-Napoca: Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. (p.47-137) Test pentru autoevaluare Definiţi morala şi moralitatea. Precizaţi diferenţele dintre etică, morală şi moralitate. Care sunt valorile morale fundamentale?
16

Durkheim, Emile, Regulile metodei sociologice, Editura Polirom, Iaşi, 2002, p. 150.

28

Care sunt principalele metode prin care sunt promovate şi impuse normele sociale? Definiţi responsabilitatea morală. Cum pot fi clasificate relaţiile morale? Teme de muncă individuale Enunţarea valorilor morale fundamentale ale societăţii româneşti. Stabilirea unui sistem de valori comune pentru domeniul afacerilor.

29

MODULUL III. ETICA ÎN AFACERI Scopul şi obiectivele modulului Studierea acestui modul (Etica în afaceri) are o importanţă majoră pentru studenţii economişti care trebuie să-şi însuşească principiile practice ale eticii în afaceri, să manifeste un comportament etic în lumea afacerilor, să cunoască principale domenii în care apar dileme etice, precum şi să fie capabili să identifice cele mai potrivite modalităţi de soluţionare a acestora. Studenţii trebuie să accepte faptul că discursul etic este condiţie si garanţie a respectării legilor în afaceri, singurul element etalon stabil şi intangibil în emiterea oricărei judecăţi de valoare. Obiective urmărite: 1. Definirea Eticii afacerilor. 2. Tratarea din perspectivă istorică a interesului pentru comportamentul etic în lumea afacerilor. 3. Stabilirea principalelor niveluri de aplicare a Eticii în afaceri. 4. Descrierea rolului pe care îl joacă "încrederea" în relaţiile de afaceri. 5. Definirea dilemelor etice şi precizarea principalelor domenii în care acestea apar. 6. Stabilirea modalităţilor de soluţionare a dilemelor etice. Scurtă recapitulare a conceptelor prezentate anterior În cadrul modulului anterior s-au prezentat conceptele de morală şi moralitate, valorile morale fundamentale, legea morală şi conştiinţa morală etc, aceste noţiuni fiind foarte utile pentru a înţelege rolul şi palierele de studiu ale eticii în afaceri. Schema logică a modulului

Etica în afaceri

Concepte teoretice

Dilemele etice

Niveluri de aplicare

Principii practice

Analiza/soluţionarea problemelor etice

30

Conţinutul informaţional detaliat Capitolul 1: Concepte teoretice La prima vedere, arată profesorul universitar Dan Crăciun, este uşor de înţeles că „etica în afaceri” este un domeniu care urmăreşte să clarifice problemele de natură morală ce se ridică în mod curent în activitatea agenţilor economici dintr-o societate capitalistă. În continuare, prezentăm câteva definiţii ale eticii în afaceri, preluate din literatura de specialitate 17: 1. R.T. De George, unul dintre autorii cei mai proeminenţi în acest domeniu, defineşte etica în afaceri drept „perspectiva etică, fie implicită în comportament, fie enunţată explicit, a unei companii sau a unui individ ce face afaceri”. De George situează etica în afaceri la nivelul unei simple descrieri a ceea ce declară şi face efectiv un agent economic, în raport cu anumite considerente etice. 2. P. V. Lewis este de altă părere. El defineşte etica în afaceri drept „acel set de principii sau argumente care ar trebui să guverneze conduita în afaceri, la nivel individual sau colectiv”. După Lewis, etica în afaceri îşi delimitează problematica la nivelul normelor de comportament moral care indică agenţilor economici ce trebuie şi ce nu trebuie să facă în activitatea lor specifică. 3. În opinia „sintetică” a lui Roger Crisp, un apreciat filosof de la Oxford, etica în afaceri este un domeniu de investigaţii filosofice, având propriile sale probleme şi teme de discuţie, specialişti, publicaţii, centre de cercetare şi, desigur, o varietate de curente sau şcoli de gândire. În acest sens, Crisp sugerează că „etica în afaceri se referă la străduinţele filosofice ale fiinţelor umane de a sesiza principiile care constituie etica în afaceri, de obicei în ideea că acestea ar trebui să devină „etica” afacerilor şi a oamenilor de afaceri reali”. 4. Laura Nash consideră că „etica în afaceri este studiul modului în care normele morale personale se aplică în activităţile şi scopurile întreprinderii comerciale. Nu este un standard moral separat, ci studiul modului în care contextul afacerilor pune persoanei morale, ce acţionează ca agent al acestui sistem, propriile sale probleme specifice”. 5. O definiţie mai scurtă propun Andrew Crane şi Dirk Matten: „Etica în afaceri este studiul situaţiilor, activităţilor şi deciziilor de afaceri în care se ridică probleme în legătură cu (ceea ce este moralmente) bine şi rău”.
17

Crăciun, D., Etica în afaceri, Bucureşti: Editura ASE, 2005, p.24.

31

– modul în care se utilizează informaţia confidenţială. Ceea ce ştim. comunitatea în care acţionează. conduita corectă şi onestă a unei firme faţă de angajaţi. La unele şcoli de business. actele normative referitoare la: – calitatea produsului. de a respecta cu stricteţe legile. acţionari. – practici corecte de recrutare a personalului. a fost introdusă etica. Etica afacerilor poate fi considerată un domeniu de studiu aplicativ al eticii. ca disciplină de studiu. un comportament etic corespunzător standardului de valori proprii. – atitudinea faţă de mită. Aristotel făcea distincţia între oeconomica (gospodărire privată. cu privire la determinarea principiilor morale şi a codurilor de conduită ce reglementează relaţiile interumane din cadrul organizaţiilor şi guvernează deciziile oamenilor de afaceri sau ale managerilor. etc. Dimensiunea etică a unei afaceri poate viza tendinţele oricărei firme şi a angajaţilor săi. Interesul pentru un comportament moral în lumea afacerilor este vechi. – practici corecte de marketing. Raţiunea oricărei afaceri induce subiecţilor participanţi. în Sumer. Etica afacerilor defineşte un sistem de principii. – siguranţa muncii. – atitudinea faţă de comisioane ilegale acordate în scopul obţinerii unor facilităţi. – practici corecte de vânzări. etc. care se impun ca imperative morale inducând obligativitatea respectării lor. forumuri. ci în intenţia mai degrabă de a-i avertiza pe studenţi asupra implicaţiilor sociale ale unor decizii de afaceri. investitori. în baza unei filosofii a firmei. clienţi. În bună măsură codurile etice şi de comportament îşi integrează valorile morale ca atare. 32 . este că acest interes a început în cea mai avansată societate comercială de acum cinci mii de ani. fie că sunt din interiorul ei. dizertaţii etc. articole. atitudinea. deşi. fără să se urmărească neapărat formarea unor cetăţeni model. acestea devin funcţionale şi credibile numai în măsura în care sunt asociate obiectivelor afacerii. Grecia Antică manifesta deopotrivă interes pentru teoria economică şi pentru valorile şi normele morale implicate în schimburile economice. valori. deci. din perspectivă istorică. fie că se află în tangenţă sau complementaritate cu ea. şi care vor include oricând elemente prezentate mai sus. – implicarea în problemele comunităţii în care operează firma. precum şi în programele de masterat. norme şi coduri de conduită.Etica afacerilor este o disciplină nouă care oferă un teren deosebit de fertil pentru dezbateri publice. Etica în afaceri vizează.

Justificarea creştină a unei astfel de percepţii era dată de relatarea din Noul Testament asupra alungării negustorilor din Templu. Nu exista o morală a vieţii publice.îngrijită de Dimitrie Gusti. în The Gospel of Wealth. industrializarea. Tehnologia. cea de-a doua avea o singură dimensiune: cea a profitului. Carnegie. desprinsă de conotaţii religioase. Imaginea acestei separaţii a durat până în secolul al XVIIIlea. dominate de economia "naturală închisă" sau de economia de autoconsum. În societăţile rurale. activitatea cămătărească au avut mereu aceeaşi interpretare: ocupaţii lipsite de dimensiune morală. Prima practică avea o încărcătură etică. cu utilitate pur economică. promovează ideea acţiunilor caritabile susţinute din banii câştigaţi din afaceri. Adam Smith (1723-1790) în Avuţia naţiunilor (1776) "canonizează" noua credinţă (în versiune populară): "lăcomia e bună". p. Kennedy în 1962. Ed. 1924. precum şi de reluare a acestei idei în scrierile teologice. dezvoltarea nevoilor şi a consumului. acest subiect a fost circumscris unor discuţii negative despre scandalurile şi dezastrele aduse mai ales de lumea corporaţiilor. Acest proces coincide cu urbanizarea. cu îndeletniciri neonorabile. în care colectivităţile erau făcute răspunzătoare pentru soarta celor nevoiaşi. privatizarea. acest fenomen nu are decât şanse infime să se propage. 8. În plin avânt. despre iresponsabilitate. De referinţă rămân Legea Sherman Antitrust (1876). sau Consumer Bill of Right promovată de J. Câteva exemple în această perspectivă le-au reprezentat breslele şi ghildele medievale care aveau propriile lor coduri morale. Negustorii trecutului erau în genere stigmatizaţi ca lipsiţi de respectabilitate. Până foarte recent (acum mai puţin de 20 de ani). 33 . ca dimensiune morală a afacerilor. Mai târziu. în acea vreme unica morală admisă în lumea europeană era cea creştină. Schimburile comerciale. iar A. În anii premergători formării capitalismului sunt de remarcat preocupările societăţii de a reglementa relaţiile corecte între oameni. ed. insistând asupra responsabilităţii de a obţine profit din toate acţiunile. iar recent ele au fost reluate în diferite forme în contextul globalizării şi 18 Aristotel. Bucureşti. conduc societatea într-o direcţie în care apare şi nevoia reglementării etice a afacerilor.Cultura Naţională. Cicero vorbea totuşi despre corectitudine în tranzacţii. Wembley Code of Etichs (1924). începe să-şi facă loc şi legitimarea intereselor ca morale. Astfel. prin care guvernul american devine garantul corectitudinii afacerilor faţă de consumatori. Să nu uităm că. tot în secolul XVII apare Elizabethan Poor Law. Politica. stabilind o taxă pentru sărăcie asupra pământului aflat în posesia celor înstăriţi. Au loc transformări în credinţele filosofice. primul cod de etică îndreptat împotriva abuzurilor grosolane ale celor implicaţi în afaceri. Este o ocupaţie pur egoistă. Adam Smith lansează conceptul de homo oeconomicus. F. capitalismul nu a oferit întotdeauna o protecţie a intereselor tuturor membrilor societăţii ceea ce a determinat apariţia unor acte normative care au încercat să elimine abuzurile sociale.cu scopuri familiare) şi hremastica (schimburi economice a căror scop este profitul)18. lege progresistă la acea vreme.

trebuie să-şi prevină cumpărătorii dacă ele au defecte la sistemul de frânare sau o firmă care vinde anticoncepţionale trebuie să prevină clienţii că acestea produc dereglări hormonale. intenţii. preponderent etică şi sunt de tipul următor: Care e scopul pieţei libere? Este proprietatea 34 .existenţei corporaţiilor mondiale. ale lumii afacerilor. definind activităţile desfăşurate – în diferite forme de organizare juridică – care iniţiază. Recent discuţiile teoretice s-au mai echilibrat şi au ajuns la nivelul construcţiei idealurilor morale în afaceri. Capitolul 2: Nivelurile de aplicare ale eticii în afaceri Conceptele centrale cu care operează etica afacerilor sunt: datorie şi utilitate. Nivelul micro . cum ar fi lăcomia sau avariţia. Viciile clasice. înşelăciunii în dauna interesului public sau privat. trec drept motivaţii frecvente pentru intrarea în lume afacerilor. cu accente. Clientul trebuie considerat raţional. În afaceri pot să fie detectate câteva niveluri de aplicare ale eticii: 1.se referă la reguli instituţionale sau sociale ale comerţului. Întrebarea care rămâne deschisă este: e sau nu o contradicţie în termenii expresiei "lăcomia este bună"? În mare. Conceptele centrale cu care se operează pentru acest nivel sunt: dreptate şi legitimitate. În ţara noastră mult timp termenul de afacere avea o conotaţie negativă fiind asimilat unui fapt reprobabil. Unui astfel de nivel i se aplică ceea ce Aristotel numea dreptate comutativă. drepturi individuale. Toate acestea se află sub principiile schimbului cinstit. promisiuni. câştigului cinstit. autonom şi trebuie informat ca să poată cumpăra serviciul sau produsul în cunoştinţă de cauză. cea practicată între egali. Problemele puse în contextul nivelului macro sunt de natură filosofică. Acest nivel este mai aproape de etica tradiţională şi cuprinde: obligaţii. tratamentului corect. consecinţe. 2. având în vedere tipul de motivaţii amintite mai sus. departe de a fi un termen cu înţelesuri ilegale şi cu sens îngust (asimilat unei tranzacţii) termenul de afacere a căpătat o nuanţă concretă. oricât ar părea de paradoxal. sărăcia este un viciu şi că bogăţia devine sursa de noblesse oblige (este generatoare de obligaţii morale. De fapt. Nivelul macro . Locul comun al acestor abordări legate de lumea afacerilor este dat mereu de "numitorul comun al afacerilor: banul". Afacerile sunt un mediu care este perceput ca mai puţin nobil. dezvoltă pe risc propriu obiective bine definite aducătoare de câştig. pe când sărăcia este generatoare de probleme morale). speculaţiei.este cel care se stabileşte între indivizi în baza principiului corectitudinii schimbului. teoreticienii de orientare liberală au insistat pe ideea că succesul este o virtute. eventual un mediu fără "scrupule" fiindcă este legat de profit. bine definită în ţările cu economie de piaţă. O firmă care vinde maşini. Aceasta nu înseamnă că nu a existat o tendinţă permanentă ca afacerile să fie guvernate de valori şi norme morale. inclusiv pe dreptate socială şi grija faţă de consumator.

op. Gabriela. comunităţii. cit. Consimţământul obţinut în urma unei informări deficitare sau mincinoase (în reclama unor produse). de comportamentul acesteia. totodată. responsabilitate socială. va asigura protejarea drepturilor şi intereselor. cât şi din cea microeconomică. Din perspectiva microeconomică. la responsabilitatea socială şi internaţională a corporaţiilor. încrederea în relaţiile cu furnizorii .privată un drept prioritar? Este drept sistemul de reglementare al pieţei? Ce rol trebuie să aibă statul în afaceri? Sunt corecte şi echitabile politicile de impozitare aplicate firmelor? 3.. clienţilor. Mai ales dacă este vorba de relaţii pe termen lung. Capitolul 3: Rolul şi importanţa studierii eticii în afaceri Etica afacerilor este esenţială pentru succesul pe termen lung al activităţii. încrederea între doi parteneri este 19 Ţigu. Încrederea şi bunele relaţii ale firmei se referă la19: 1. Discuţiile etice se referă preponderent la rolul jucat în societate. p. angajaţilor. echitate şi. dreptul la un mediu natural sănătos (ecologizarea Occidentului prin transferul tehnologiilor poluante în Est). grupuri etc. deci riscul va fi mai mic. Etica este necesară. Încrederea. utilizarea unor practici neloiale (dumpingul sub forma înlesnirilor de taxe acordate în ţările lumii a treia). Întreaga literatură economică apreciază faptul că încrederea este deosebit de importantă în relaţiile de afaceri. Acest adevăr este probat atât din perspectivă macroeconomică. toate organizaţiile din lume trebuie să recunoască importanţa şi necesitatea luării în considerare a unor concepte ca: etică. Ele apar mai ales când unele corporaţii internaţionale desfăşoară afaceri în ţări cu economii slab dezvoltate. dependenţa de corporaţii (creşterea polarizării sociale din cauza dominaţiei corporaţiilor în viaţa publică. Încrederea înseamnă de fapt micşorarea riscului asumat.. în America Latină) sunt tot atâtea exemple care demonstrează necesitatea implicării eticii manageriale şi pe plan internaţional. dar nu suficientă. Nivelul macroeconomic pune şi problema stringentă a problemelor etice în globalizarea afacerilor. etica este adesea asociată cu încrederea. Nivelul corporaţiilor. bazată pe experienţa bunelor relaţii cu alţi oameni. direct afectaţi de deciziile organizaţiei. morală.furnizorii sunt parteneri de afaceri foarte importanţi. să încerce să le implementeze în cultura lor organizaţională. firme. La nivel macroeconomic. ducând la o alocare ineficientă a resurselor. 35 . pentru a câştiga încrederea furnizorilor. cu un nivel mai redus de maturizare a conştiinţei civice.25. Astăzi. etica afectează întregul sistem economic. comportamentul imoral poate distorsiona piaţa.

a schimbului. la confidenţă. etc. încrederea în relaţiile cu angajaţii . Capitolul 4: Dilemele etice în afaceri Dilemele etice pot fi definite ca situaţii neclare. • încrederea este în relaţie directă cu unele tehnici moderne de management şi anume: creşterea responsabilităţii. din sarcinile transmise. ca un semn al încrederii în angajat. din modul de aplicare a sancţiunilor disciplinare. Clienţii aşteaptă de la vânzător produsele/serviciile de calitatea promisă. 36 .  aprovizionare: favoruri din partea furnizorilor. managementul participativ. tratamentul corect pentru fiecare grup de muncă. la reducerea conflictelor de muncă sau a conflictelor dintre grupurile de muncă etc. cât şi subordonaţilor.un vânzător câştigă încrederea clientului său atunci când este onest. în sus şi în jos pe scară ierarhică. din deciziile luate. probleme care îi pun în încurcătură pe cei care iau decizii. ambalajul produsului. Încrederea determină o mai mare eficienţă.încrederea trebuie acordată atât şefilor. 2. Ea se câştigă prin respectarea obligaţiilor de către fiecare parte şi prin minimizarea surprizelor de orice fel. competent.foarte importantă. 3. orientat către nevoile clientului şi plăcut. în dorinţa de a echilibra performanţele economice şi cele sociale. precum şi informaţii reale. încrederea în relaţiile cu consumatorii . pertinente. • feedback privind performanţele şi responsabilităţile salariaţilor. managementul prin obiective. Cele mai multe dileme etice în afaceri apar în următoarele domenii:  marketing: reclama. Pentru înţelegerea clară a rolului eticii în afaceri este deosebit de importantă atitudinea conducerii superioare a firmei din care să reiasă respectarea eticii atât prin acţiunile proprii ale managerilor cât şi din politicile abordate în firmă. publicitatea. la o fidelitate mai mare a angajaţilor. Un climat de încredere duce la o mai bună comunicare. • împărţirea obiectivelor şi a valorilor între muncitori şi supraveghetori. cercurile de calitate etc. Relaţiile de schimb bazate pe încredere se dezvoltă atunci când fiecare partener îl tratează pe celălalt aşa cum ar vrea el să fie tratat. Etica în afaceri se referă de fapt la acel echilibru care ar trebui găsit între performanţele economice şi cele sociale ale firmei. în timp. • autonomia. Un studiu realizat la General Motors a identificat cinci factori corelaţi cu încrederea în relaţiile cu angajaţii: • percepţia unei comunicări deschise şi oneste. din politicile salariale adoptate.

Bunul sau răul nu poate fi precizat şi clar identificat. I.  resursele umane: angajare. Managerii trebuie să investigheze cu multă atenţie toate aspectele problemei şi să adopte o decizie care să fie judecată după consecinţele sociale şi mai puţin după rezultate economice de moment.. În primul rând dilemele etice sunt generate de raportul dintre performanţele sociale şi cele economice. realizarea echilibrului fiind deosebit de dificil. costurile. evaluare. a dovedit că rezolvarea dilemelor manageriale este în corelaţie cu valorile personalităţilor individuale angajate în actul decizional managerial”. cunoaşterea şi instrumentarea principiilor etice. salarizare. Nu este uşor să fie găsite soluţiile pentru dilemele etice. O dilemă etică se naşte când toate alternativele posibile din cercetările efectuate au o consecinţă negativă în plan social. Cluj-Napoca. altele apar cu regularitate. nu se poate vorbi de dispariţia conflictelor de interese intra sau extra organizaţionale) va avea succes numai prin conştientizarea. atenuarea acestor stări (practic. “Practicarea unui management modern.20 Dilemele etice apar în lumea afacerilor atunci când există o neconcordanţă între principiile etice şi situaţia practică. Se remarcă de fapt. între sistemele proprii de valori şi modul de satisfacere practică a nevoilor. abstractă. ce decurg dintr-o varietate de surse. Unele sunt mai rare. între ceea ce se doreşte şi ceea ce este de fapt. 1996. a organizaţiei pe care o conduce. în detaliu. promovare. pe coordonate morale. deoarece viaţa demonstrează cu prisosinţă că ceea ce este etic pentru unul poate părea lipsit de etică pentru altul. mai ales în condiţiile inexistenţei unei informaţii complete care să poată crea o imagine globală asupra dimensiunilor economice a angajamentelor sociale precum şi a consecinţelor sociale generate de un comportament pur economic. a standardelor etice şi a sistemelor de valori proprii domeniului economic şi. “Paradoxul etic” poate fi pus sub semnul unei grave interogaţii pentru omul de afaceri: să-şi asume responsabilitatea şi riscurile inerente acţiunii sale economice sau să rămână la judecata morală. Cea mai dificilă situaţie pentru manageri o reprezintă existenţa dilemelor etice. Din punctul de vedere al managerului. Editura Dacia. nu urmăresc să obţină sprijinul majorităţii şi nici măcar să o atragă. 37 . Oamenii de afaceri se confruntă zilnic cu probleme de natură etică. căci astfel s-ar putea să fie nevoie să recurgă la compromisuri”. una din problemele practice extrem de dificil de rezolvat. Etica în afaceri reprezintă aplicarea standardelor morale la situaţiile concrete din afaceri. Consumatorul şi managementul ofertei. Este şi cazul revendicărilor pe care le pretind unele minorităţi “grupuri de presiune dedicate unei singure cauze care o consideră de o moralitate incontestabilă. producţie: calitatea materiilor prime şi a produselor finite. lipsită de angajare responsabilă? 20 Mihuţ. motivare.

Orice teorie morală este inutilă în condiţiile în care omul nu-şi respectă promisiunile făcute. izvorâte din respectarea celor mai elementare noţiuni de etică trebuie să conţină: 1. Chiar dacă unii consideră că această deschidere în interesul individului poate afecta 21 Drucker. Nonviolenţa. Prin urmare.impune mutarea accentului discursului asupra codului de conduită a omului de afaceri de la “moralism” la etica responsabilităţii. corect şi la timp. interacţiunea socială construită cu efort tinde a se opri iar afacerile vor eşua. Moralitatea şi codul etic reglementează comportamentul uman în comunitate. diferă de un individ la altul. De cele mai multe ori e foarte dificil. vor fi ascunse adevăruri şi va fi denaturată viaţa. drept. a îndatoririlor şi a obligaţiilor justifică revendicarea drepturilor. Iaşi. Cine va pierde şi cât de mult? Peter Drucker arată că proprietarul. Cu drepturi şi obligaţii nominalizate în coduri de comportament se poate construi o cale de dialog prin care se pot preveni conflictele violente. În soluţionarea dilemelor etice. exigentă. nimeni nu poate spune cu certitudine că un anume standard moral este bun sau rău. de corect. Un cumul de reguli morale. între beneficii şi obligaţii şi. de exemplu. 1999. managerii trebuie să-şi “asume conştient responsabilitatea pentru binele comun şi să-şi înfrâneze interesul propriu şi autoritatea atunci când executarea lor dăunează acestora şi libertăţii individuale”21. just. Toţi dorim să avem certitudinea că promisiunile făcute de alţii sunt în totalitate îndeplinite. viziune conservatoare. 38 . 3. să distingem între noi şi ceilalţi. cu implicaţii negative asupra mediului de lucru. unde un beneficiu pentru unii poate reprezenta o daună (obligaţie neplăcută) pentru alţii.Această dilemă . incluzând activităţile individului direcţionate spre o colaborare în interesele comune ale grupului dar şi pentru interesele individuale ale fiecăruia. datorită diferenţei de valori la care se raportează. în mod particular este greu să faci aceste distincţii în domeniul afacerilor. chiar şi în cele mai simple situaţii. izvorâtă din ideea unei orânduiri sociale bazate pe un scop moral în care acceptarea responsabilităţilor. Ajutorul mutual. Capitolul 5: Analiza şi soluţionarea problemelor etice Standardele noastre morale legate.responsabilitate/moralitate . dar se poate dovedi dacă el exprimă o obligaţie faţă de alţii şi nu numai un beneficiu fată de noi înşine.. pentru că nerespectând această normă elementară. Afectarea integrităţii fizice şi presiunile psihice conduc la apariţia unor complexe. Editura Teora. Realităţile lumii de mâine. 2. omul de afaceri. P. Respectarea angajamentelor făcute. întrebările cheie sunt: Cine ar câştiga şi cât de mult?.

Managerii sunt obligaţi să nominalizeze toate persoanele şi grupurile din interiorul sau exteriorul organizaţiei care au legături. acţiuni sau interese în realizarea sau valorificarea performanţelor firmei. securitate muncii. Persoanele doresc să uzeze de dreptul de proprietate asupra bunurilor. spaţiul privat al angajaţilor. • utilizarea unor bunuri fără provenienţă legală. eliminând conflictele de interese. angajamente. hărţuirea sexuală. Morala comunităţii solicită a privi şi a considera alte persoane ca pe sine însuşi. Respectul pentru proprietate. • înşelarea corpurilor de control a statului. Există numeroase cazuri în care angajaţi ai unor firme dau dovadă de lipsă de etică în afaceri. conştiinciozitate. • obiectivitatea. etc. 39 . Respectul pentru persoană. 5. De exemplu: • acordarea unor comisioane ilegale pentru obţinerea de informaţii confidenţiale despre firmele concurente.armonia. Cele mai comune probleme de natură etică sunt: conflictele de interese ale angajaţilor. tratând serios problemele şi interesele lor. economie subterană. 4. darurile. • folosirea unor documente cu regim special false sau procurate în mod ilegal. • competenţă. • confidenţialitatea informaţiilor dobândite pe parcursul derulării activităţilor. plăţi neautorizate. trebuie realizată în condiţiile în care costul pentru realizarea dezideratului nu este prea mare. discriminările de orice fel. • trafic ilegal cu produse aflate în monopolul statului. aptitudini profesionale ale managerilor şi personalului angajat în afaceri. probleme de mediu. acceptându-le ca legitime. influenţele externe în realizarea unor oportunităţi. cu excepţia situaţiilor impuse de lege când se impune dezvăluirea acestor informaţii. Principii fundamentale utilizate în soluţionarea problemelor de etică a afacerii: • integritatea angajaţilor în desfăşurarea activităţilor. • cazurile de evaziune fiscală. politica de preţuri. acest aspect reprezintă un corolar al respectului pentru persoană. iar dacă ele consideră că propriul corp este o proprietate. Legat de etica afacerilor există numeroase subiecte de discuţie şi implicaţii. • servicii în concordanţă cu standardele tehnice şi profesionale relevante. etc. Două teme interesante sunt cele care privesc relativismul şi analiza stakeholders (analiza celor implicaţi). • desfăşurarea unor activităţi neautorizate.

nu pot fi ignorate semnalele societăţii civile şi evenimentele socialpolitice din jurul organizaţiilor. Etica şi responsabilitatea managerială. Deşi suntem de acord că standardele diferă în funcţie de comunitate şi istorie (normele etice occidentale au rădăcini în creştinism şi sunt diferite de normele asiatice puternic ancorate în budism şi confucianism). Normele morale arată ce trebuie să facă sau să nu facă. Dan Lungescu. 1998. 72. liderul mondial în calculatoare. Ele sunt unanim acceptate şi fac obiectul conţinutului codurilor etice ale mai multor firme internaţionale prin expresii comportamentale pozitive: a fi cinstit. De aici. cum trebuie să fie sau să nu fie subiectul conştient pentru ca rezultatele comportamentului manifestat să fie apreciate ca bune sau ca rele. 23 Marian. ca să dăm doar câteva exemple. bine – rău. Managerii trebuie să cunoască ceea ce este interzis. loial. norme şi valori împărtăşite în comun de membrii societăţii.. 2001. recunoscător. Rareori. Cel mai des există o mulţime de tonuri de gri.. Editura Efi-Rom. Mediul în care operează organizaţiile este marcat de reglementări guvernamentale. în funcţie de circumstanţele personale. generos. Cei ce susţin relativismul declară că nu putem discerne între corect – greşit. sincer. De asemenea. Deschiderea spre dialog nu rezolvă în totalitate problemele. Mureş. cu puternic caracter regulator la nivelul întregii societăţi. Tg. T. drept. Tg. a evidenţiat rolul comportamentului angajaţilor în reuşită23: 22 Ioan Mihuţ. Ele provoacă schimbări sociale care îşi găsesc expresia în acte normative care prescriu practici nediscriminatorii la angajarea personalului. Aceste elemente pot încuraja comportamentele etice şi pot limita aria de acţiune a unor acţiuni imorale. rezultă că rezolvarea dilemelor etice este condiţionată de abilitatea de a menţine un dialog deschis în relaţiile cu mediul exterior.-Mureş. responsabil. sociale şi culturale în care se află cineva. p. Cadrul economic general încurajează prin concurenţă un standard de comportament la care trebuie să adere toţi cei care aspiră la obţinerea de avantaje competitive în domeniul de activitate. 22 A avea un comportament etic este similar cu a comite mereu fapte morale.„Relativismul” examinează de ce ignorăm adesea etica în luarea deciziilor. Relativismul sugerează că etica este „relativă”. iar „analiza stakeholders” furnizează o structură a deciziilor etice. Comportamentul etic în managementul unor firme internaţionale. Watson analizând cultura organizaţională a IBM-ului. dincolo de relativismul cultural există norme etice universale. în Analele Universităţii „Dimitrie Cantemir”. lucrurile sunt negre sau albe. coord. L. apărarea drepturilor consumatorilor sau protecţia mediului înconjurător. drept – nedrept. să respecte prevederile legale şi să promoveze practici comerciale loiale cu partenerii de afaceri. 40 . dar generează încredere şi facilitează menţinerea de relaţii armonioase între organizaţie şi mediu. bun. Relativiştii nu sunt chinuiţi de dileme etice atâta timp cât ei nu cred că adevărul poate fi descoperit prin introspecţie. curajos.

care în multe cazuri se construieşte pe baza tranzacţiilor informale şi încrederii reciproce a partenerilor. a lua în consideraţie. Bucureşti: Editura Ştiinţifică. T. care să ţină seama de necesitatea nu numai a măririi profitului. posibilitatea realizării. Capitolul 6: Principii practice ale eticii în afaceri Etica reprezintă un sistem de principii morale şi de metode pentru aplicarea acestora. − este bine să prevenim pericolul : „să evităm a porni pe căi nebătătorite. Meditaţii despre viaţa demnă. potrivit aprecierii propriei tale inimi”. se va distruge. ci şi a satisfacerii adecvate a necesităţilor societăţii.186. Fără respectarea normelor etice. la stabilirea scopurilor. întreaga infrastructură a afacerilor. Kotarbinski arată că24: − „dacă vrei să fii fericit. fereşte-te în primul rând de nefericire”. veniturilor acţionarilor şi asociaţilor. dar şi să aducă daune. • întreprinderea trebuie să fie pregătită să se adapteze la schimbări. la obiceiurile şi 24 Kotarbinski. stabilirea unei noi culturi organizaţionale.• întreprindere nu poate fi mai bună decât sunt angajaţii săi. Se ştie că „lucrul bine făcut” poate să ajute. „să te dedici unei cauze care merită să fie îndrăgită. având la îndemână doar false indicatoare de drumuri”. Concepţia modernă a eticii afacerilor privită din cel mai important unghi priveşte problema răspunderii sociale a afacerilor. − realismul. • principiile nu sunt dictate doar de raţiuni economice. ele trebuie să conţină valori nobile. a acorda prioritate scopurilor mai importante faţă de cele mai puţin importante. Există o serie de criterii etice ale întreprinderilor civilizate. pe calea unei curse grăbite spre atingerea lui. Principiile etice se referă la conduita curentă. p. trebuie să se ţină seama de o serie de principii etice ce caracterizează conduita curentă. ţinând seama şi de scopul căruia îi servesc mijloacele utilizate raţional. 3. 41 . practic. însă se apreciază în mod deosebit onestitatea şi seriozitatea partenerilor în relaţiile de afaceri. 2. În acest sens. mergând pe o linie dreaptă”. • o întreprindere are nevoie de principii şi acestea vor fi importante şi de durată. − proiectele de reformă trebuie bine fundamentate: „învăţând de la experienţa seculară a generaţiilor el nu dă crezare programelor de realizare imediată a idealului. a tuturor condiţiilor sociale care acţionează în societate. furnizând instrumentele pentru elaborarea judecăţii morale. dar să nu renunţe niciodată la principii.. în statornicirea planurilor noastre. are două postulate: 1. 1970.

moral ar fi să nu se implice în politică sau în administraţie publică. sfinţii şi geniile nu trebuie să se supună normelor morale. Nica. 25 Unii autori consideră că etica se construieşte pe baza următoarelor principii: principiul egalităţii în faţa normelor. Robert L. conţinutul moralei răspunde în mare măsură dilemelor de zi cu zi şi se adresează oricui se confruntă cu astfel de dileme puse în termenii a ceea ce am numit mai sus "probleme morale". Economică. oriunde şi oricând.Operă citată. toţi suntem egali. în faţa lui Dumnezeu. indiferent de gradul de educaţie al persoanei şi. Recunoaşterea discernământului este o condiţie a autonomiei. ele trebuie să fie practicabile. Pentru ca o astfel de egalitate să fie posibilă. sentimente şi obiceiuri particulare. Dacă o persoană este neinteresată să acţioneze pentru binele public. Panaite Nica. principiile şi normele morale trebuie să fie accesibile ca înţelegere. indiferent de nivelul ei intelectual. există norme morale care trebuie să se supună principiului universalităţii. Când vorbim despre egalitatea între oameni. Promovarea unui comportament etic adecvat. tot aşa cum.atitudinile oamenilor cu privire la conceptele generale de bine şi rău. C. Prin urmare.273. din punct de vedere religios ne referim la faptul că. Cu toate acestea. are o importanţă capitală. de adevăr şi minciună. cu impact decisiv pentru rezultatele finale ale întregii organizaţii26. libertate şi constrângere etc. poziţiilor etc. de echitate şi discriminare. biologică. Normele şi principiile etice sunt diferite şi percepute diferit în culturi diferite. De exemplu. atât din partea managerilor cât şi a subordonaţilor. Managementul resurselor umane. Panaite. 25 26 Mathis. Mathis R. la egalitatea în faţa legii. nu depind de credinţe. Aceasta nu înseamnă că eroii. p. atâta timp cât ea are discernământ. nici pentru genii. estetică. ci pentru oamenii obişnuiţi. situaţii care cer sacrificiul suprem pentru alţii sau pentru o cauză). în acelaşi timp. 1997. Ele au caracter absolut şi obiectiv. libertăţii şi responsabilităţii. nu excepţia. principiile şi normele morale trebuie să fie accesibile şi fezabile pentru orice persoană.. a) Principiul egalităţii în faţa normelor Morala nu este făcută pentru eroi şi sfinţi. dacă un medic crede că avortul este imoral (este crimă). Spre deosebire de achiziţiile intelectuale. el poate opta să lucreze într-o clinică în care nu se fac avorturi sau să rămână doar obstetrician. ci la egalitatea lor în faţa principiilor şi normelor morale. 42 . nu ne referim la egalitatea lor intelectuală.. Ed. ele apar sau dispar în contexte social-culturale relativ omogene. să fie aplicabile oricui. poziţiilor). Aici apare ca evidentă şi diferenţa faţă de poziţii fundamentaliste: o religie este impusă ca morală de stat şi transferată integral sau aproape integral în legislaţie. principiul clarităţii şi clarificării conceptelor. oamenii pot să-şi enunţe clar poziţia faţă de o problemă morală şi să acţioneze în consecinţă. Într-o societate deschisă. b) Principiul clarităţii şi clarificării (conceptelor. ci subliniază doar faptul că morala este regula. pluralistă. Viaţa cotidiană nu implică decât rar acte exemplare (de exemplu. p.247.

de exemplu. c) Comunicarea onestă şi tratamentul corect. inteligent. sigure. Unele dintre acestea sunt contractuale şi legale. nu se potriveşte copiilor când este vorba despre jucării periculoase. etc. responsabil. informare. filme excesiv de violente sau obscene). cu scopuri în sine. 43 .a) Comunicarea onestă şi tratamentul corect. Reclama uzează de minciuni. În cazul producătorului există presupoziţia că este matur. deşi sunt fiinţe umane. Drepturile angajaţilor şi reglementari în privinţa loialităţii faţă de companie sunt extrem de importante. de ţigări. utilizarea excesivă a imaginilor de femei în reclame la obiecte de uz casnic le circumscrie acestora o imagine de eterne servitoare ale familiei iar utilizarea excesivă a imaginii femeilor ca trup întăreşte imaginea că femeile sunt obiect sexual. Cele mai dezumanizante tratamente se aplică mai ales în zonele în care există o piaţă a forţei de muncă caracterizată de monopson (un singur cumpărător al forţei de muncă). Există mereu o dimensiune morală: mândria faţă de propriile produse. loialitate. faţă de acţionari Un comportament etic presupune gestiune corectă. dar. să aibă instrucţiuni de folosire. faţă de angajaţi Angajaţii sunt trataţi adesea ca o marfă. îşi critică public propria companie. kitsch. bine intenţionat. conduce la faptul că şi ei tratează compania ca pe o staţie de tranziţie. inteligent. Etica în relaţiile dintre angajat şi firmă impune introducerea şi utilizarea unor categorii de principii şi norme. Tratarea angajaţilor ca pe o piesă pur înlocuibilă. respectiv un simplu mijloc. spiritul de echipă. poate să lezeze interesele consumatorului. dar ele nu ajung decât pentru îndeplinirea sarcinilor şi nu au o componentă etică: O slujbă nu e niciodată doar o slujbă. Uneori există conflicte de valori între valorile companiei şi cele personale. avertismente asupra efectelor nedorite ale pericolelor posibile pentru consumator. faţă de clienţii firmei Produsele trebuie să fie de calitate. Este sistematic încălcat principiul adevărului (al veridicităţii). responsabil (ceea ce. mai mult. Uneori ceea ce se oferă pe piaţă nu doar că nu satisface o nevoie. transparenţă. confidenţialitate etc. b) Comunicarea onestă şi tratamentul corect. iluzii pozitive (vei cuceri lumea dacă foloseşti parfumul X). Loialitatea faţă de companie se conturează prin obligaţiile reciproce. Ce se întâmplă însă în cazul în care consumatorul este iresponsabil iar producătorul este necalificat? Piaţa singură nu poate să reglementeze astfel de situaţii. de seducţie. unii angajaţi trag semnale de alarmă. În acest caz. o simplă sursă de salariu şi beneficii. Reclama promovează utilizarea femeilor ca obiecte şi a sexului ca mijloc de manipulare. Ea poate întării prejudecăţile rasiale. băuturi. capabil să-şi dea seama de riscuri. Supoziţia generală pe care se bazează comerţul este cea a consumatorului adult. grija faţă de bunăstarea companiei. ataşamentul faţă de colegi etc. dotat cu discernământ. De exemplu. prin atribuire de roluri şi responsabilităţi.

• Respect – ştiu că fiecare persoană este valoroasă.Maria-Madela. contribuţie la soluţionarea problemelor sociale. Jumătate dintre intervievaţi au declarat că. sunt esenţiale pentru o afacere de succes. comanda dată unui furnizor loial. care oferă posibilităţi de obţinere a unor sfaturi pe probleme de etică. îmi onorez angajamentele. nu doar exprim adevărul. op. faţă de comunitate Protejarea mediului. valori ca onestitatea. • responsabilitatea faţă de organizaţie . • Responsabilitate – ştiu ce nu ar trebui să fac. în cadrul firmelor lor există aşa-numitele “ethics advice lines”. Rezultatele sondajului au relevat faptul că numărul firmelor care au elaborat şi implementat coduri etice a crescut de la 60% în 1994 la 79% în anul 2000.prin evitarea mituirii şi a altor mijloace care nu sunt oneste în vederea obţinerii unei comenzi..acţionând pentru binele întregii organizaţii nu doar în interes propriu. dar sunt şi corect. 55% dintre firme au afirmat că le utilizează în prezent. Un astfel de sondaj a fost realizat şi în anul 1994.adică tratamentul corect standard poate fi modificat pentru situaţii speciale cum ar fi: ajutorarea unui vechi angajat. prioritatea la angajare pentru o persoană cu nevoi speciale. • competiţia onestă . Numărul programelor de training pe probleme de etică a crescut. • respectarea legii . • Grijă – nevoile şi sentimentele altora sunt importante pentru mine. faţă de 30%. Un sondaj realizat în luna iunie 2000 de către BNA Daily Labor Report în colaborare cu Ethics Resource Center având ca scop determinarea modului în care angajaţii percep etica la locul de muncă a relevat faptul că.evitarea pe căi legale a impozitării nu prin evaziune ci prin urmarea spiritului şi literei legii. ce am de făcut şi ce ar trebui să fac. ceea a permis specialiştilor aprecierea evoluţiei comportamentului firmelor în acest domeniu.110. în anul 1994. respectarea diversităţii culturale. 44 .d) Comunicarea onestă şi tratamentul corect. 27 Abrudan. • Corectitudine – cred în egalitate şi justiţie şi acţionez pentru a mă asigura că toţi oamenii sunt trataţi cu demnitate. adevărul la locul de muncă. Tot din categoria principiilor etice fac parte27: • consideraţia specială . sunt sincer. p.cit. iar acţiunile mele reflectă acest lucru. aflat însă în impas. Exemple de principii universale: • Onestitate – exprim adevărul în cuvintele şi în comportamentul meu. dreptatea. evitând risipa şi ineficienţa. de asemenea.

Sensibilitatea faţă de conflictele de interese. Mult mai benefice pot fi elementele emoţionale de relaţionare din cadrul organizaţiei. Exemple de principii practice ale eticii în afaceri: 1. 2. cultura organizaţiei pot promova o consideraţie înaltă acordată angajaţilor. Conştiinţă profesională. Sistemele etice absolutiste promovează întotdeauna principii democratice: bine. Simţul responsabilităţii. ci şi de la mediul lor organizaţional. prin sprijinul şi perspectivele pe care le oferă membrilor. 7. 5. nu pot garanta întotdeauna rezultatele bune. iar grupurile din interior influenţează. • Curaj – fac ceea ce trebuie. • Excelenţă – fac tot ce pot. • Leadership – sunt dispus să ies în faţă şi să mă constitui ca un bun exemplu. indiferent dacă aceste precepte au fost evidenţiate şi sistematizate în coduri etice sau sisteme legale sau acţionează în mod spontan. Respectarea fiinţei umane etc. echitate.• Solicitudine – încerc să îi ajut pe ceilalţi şi îmi pasă de ei. Din această perspectivă sa instituţionalizat practica generală conform căreia oamenii care încalcă preceptele etice absolute trebuie să fie pregătiţi să suporte consecinţele. libertăţilor celorlalţi. prin tradiţiile culturale ale colectivităţii umane. Respectarea drepturilor. cât mai bine. 8. 3. cele 10 Porunci biblice sunt tot atâtea legi etice universal valabile şi verificabile. favorabile comportamentului etic şi care creează disponibilitate mare pentru amendarea acţiunilor ilegale sau încălcarea normelor organizaţionale. Respect faţă de regulile de drept. 6. acasă sau în societate.. de către furnizor faţă de clienţi. organizaţia ocupă un loc central. Oamenii învaţă valorile morale nu numai în primii ani de viaţă. 4. Regulile scrise însoţite şi de măsuri punitive. comportamentul etic. 45 . Respectarea confidenţialităţii informaţiilor: de către salariat faţă de firmă. libertate. chiar dacă este greu sau incomod. de către negociator faţă de exterior etc. Este recunoscut de întreaga umanitate că în conţinutul lor. deşi sunt utile pentru promovarea unui climat etic pentru întreaga organizaţie. Sumar În identificarea factorilor situaţionali care influenţează comportamentul etic. Loialitate şi bună credinţă. acţionez pe măsura potenţialului meu deplin. profesionalism. • Integritate – îmi exprim convingerile şi valorile. Politicile şi codurile de conduită.

Uranus. Descrierea comportamentului etic în afaceri şi precizarea principalelor modalităţi de promovare a acestuia. Bucureşti: Editura A. (p. calitate. Managementul modern:diversitate. (p. Precizarea unui cumul de reguli morale. (2002). Etica afacerilor în turism. G. ele realizându-se împreună şi fiind strâns legate.28-34. (p. Definiţi responsabilitatea socială a unei firme..În realitate nu există o graniţă distinctă între aceste abordări. 74-108) Crăciun. Etica afacerilor şi managementul. (2006). dar în practică fiecare se sprijină pe principiile ce le caracterizează.21-27.E. S. D. (2005).(2003). Bucureşti: Editura Teora. (p. Recomandări bibliografice Certo. Cluj-Napoca: Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. C. Ce sunt dilemele etice şi care sunt principalele domenii în care acestea apar? Care sunt modalităţile de soluţionare a dilemelor etice în afaceri? Teme de muncă individuale Ce înseamnă a avea un comportament etic în afaceri? Precizaţi câteva exemple de principii etice universale. 44-46) Test pentru autoevaluare Definiţi Etica în afaceri şi precizaţi nivelurile de aplicare ale acesteia.S. Descrieţi rolul pe care îl joacă "încrederea" în relaţiile de afaceri.156-205) Ţigu. M.Etica în afaceri. Bucureşti: Ed. etica şi mediul global. 225-238) Popa. 46 .

4. Definirea eticii manageriale. ETICA ŞI MANAGEMENTUL Scopul şi obiectivele modulului Pornind de la analiza principalelor părerilor emise de managerii contemporani despre raportul dintre etică şi afaceri. 5. Descrierea conţinutului unui cod de etică şi emiterea unor sugestii pentru conceperea lui. 6. Scurtă recapitulare a conceptelor prezentate anterior Prin parcurgerea modulului anterior (Etica în afaceri) studenţii economişti şi-au însuşit principiile practice ale eticii în afaceri.MODULUL IV. Identificarea principalelor cauze de comportament imoral şi a factorilor de influenţă a acestuia. Identificarea reperelor istorice în evoluţia eticii manageriale. Obiective urmărite: 1. 3. au identificat principale domenii în care apar dileme etice. Schema logică a modulului Etica managerială Repere istorice şi evoluţie Domeniul eticii manageriale Deciziile manageriale Tipurile de etică managerială Codurile de etică Părerile managerilor despre etic/moral în afaceri De ce se iau decizii contrare eticii? Consecinţele unui comportament contrar eticii Modele etice în elaborarea deciziilor de afaceri 47 Metode de îmbunătăţire a performanţelor manageriale . Analiza costurilor şi a consecinţelor unui comportament imoral. 7. se urmăreşte precizarea celor mai importante situaţii care ridică probleme de morală în domeniul managementului. precum şi cele mai potrivite modalităţi de soluţionare a acestora. 2. Definirea codului de etică şi precizarea principalelor caracteristici ale acestuia. precum şi identificarea şi analiza principalelor metode de îmbunătăţire a performanţelor manageriale în rezolvarea dilemelor etice. Descrierea principalelor teorii referitoare la moralitate.

spune că în afaceri. 28 Ioan Mihuţ. Dacă privim retrospectiv. s-au situat socialiştii care au văzut în afaceri o modalitate de câştiguri necinstite obţinute prin exploatarea săracilor de către bogaţi. B. în timp ce sărăcia o sursă de probleme morale. Alba Iulia. Managerii etici urmăresc succesul pe baza unor practici clare de management care se caracterizează prin corectitudine şi justiţie. corect şi incorect. Subiect fierbinte pe agenda întâlnirilor publice. 309. Alţi autori văd în morală o simplă umbrelă sub care sunt acoperite relaţiile interne şi externe ale firmei. 1998. coord. ceea ce este corect.Conţinutul informaţional detaliat Capitolul 1: Repere istorice şi evoluţia eticii manageriale Etica managerială se afirmă. aşa cum arată Ioan Mihuţ. Management. etica managerială ridică numeroase probleme. în exercitarea funcţiilor şi atribuţiilor manageriale. întrun articol de referinţă. care doar prin scopurile urmărite se înscrie în sfera ştiinţelor economice. de a determina modul în care managerii pot să folosească aceste observaţii în conducerea de zi cu zi a firmei. pentru că managementul reprezintă în primul rând o disciplină socio-umană. Mulţi teoreticieni consideră că monitorizarea afacerilor în raport cu normele morale este obligatorie. de ceea ce este incorect. Editura Universităţii ”1 Decembrie 1918”. Astăzi.28 Etica managerială poate fi considerată un cod de principii morale care stabilesc ceea ce este bine şi rău. În esenţă. neputându-se însă delimita de fiecare dată. Acestea au căpătat forma unor coduri etice adoptate de marea majoritate a corporaţiilor care desfăşoară afaceri multinaţionale. domeniul în care se definesc drepturile şi îndatoririle.. p. 48 . bogăţia fiind o sursă de generatoare de obligaţii morale. precum şi regulile pe care trebuie să le respecte persoanele care decid în cadrul organizaţiilor pe care le conduc. discuţiile teoretice sunt temperate şi peste tot s-a ajuns la concluzia că trebuie formulate principii morale în afaceri. cu accent pe apărarea drepturilor consumatorilor. La polul opus. etica managerială poate fi definită drept studiul modului în care deciziile afectează persoanele şi grupurile sociale. iar sărăcia un viciu. din ce în ce mai controversate. tocmai pentru că luarea oricărei decizii trebuie să aibă o componentă etică în conformitate cu legile şi normele adoptate la nivelul unei comunităţi. Un asemenea înţeles îl întâlnim la A. ca o nouă disciplină ce îşi propune să definească conduita corectă a managerilor. putem constata că liderii cu orientare liberală au văzut întotdeauna succesul ca pe o virtute. Carroll care. responsabil şi iresponsabil. etica poate fi definită drept capacitatea de a reflecta asupra valorilor în procesul de luare a deciziilor. în mod clar.

cioplit în piatră în 1970 î. să-i presupună pe toţi oamenii răi şi să nu uite că ei îşi vor arăta răutatea sufletului lor ori de câte ori vor avea prilejul liber de a o face. Cei mai mulţi sunt necinstiţi şi ar fi tentaţi să aleagă răul şi din această cauză sunt necesare norme şi legi dictate de raţiune. o serie de sfaturi transmise în scris monarhilor merită atenţie “un principe este de asemenea preţuit atunci când este prieten adevărat şi duşman adevărat.e. a trăi exact în litera legii nu înseamnă automat că ne vom găsi şi în faţa unui comportament etic. Codul lui Hamurabi.În România etica managerială are o importanţă aparte faţă de alte ţări cu mecanisme ale economiei de piaţă bine consolidate. I. Totuşi. în termeni moderni. că au propriile lor valori şi că ei se află în faţa unor decizii cu profunde implicaţii etice. N. Machiavelli în “Principele” realizează apologia moralei burgheze. A ignora dezvoltarea pe coordonate etice a afacerilor. Platon în “Republica” arată că între practicarea vieţii morale şi natura umană există un conflict iar “oamenii nu sunt drepţi de bunăvoie”. decât dacă sunt constrânşi de nevoie".. Cluj-Napoca. în Austria a fost introdusă pedeapsa laptelui alterat: vânzătorul era obligat să bea laptele scos la vânzare.n. conducător autocrat. care să constituie fundamentul judecăţii corectitudinii comportamentului. schimbători. sub pretextul că este suficientă aplicarea legilor (şi ele în mare parte contradictorii). adică atunci când fără să şovăie în nici un fel se declară în favoarea unuia şi împotriva celuilalt”. Premise şi repere ale culturii manageriale româneşti. Istoricul eticii şi responsabilităţii sociale se pierde în negura timpului. fricoşi şi lacomi astfel încât este necesar ca cel care organizează o republică şi-i alcătuieşte legile.30 În secolul XV. Machiavelli se pronunţă categoric “oamenii sunt ingraţi. Abrudan. este tot una cu a ignora faptul că managerii nu sunt simpli executanţi. oamenii nu fac niciodată binele. Editura Ştiinţifică. el însuşi trebuie să fie un exemplu personal: “responsabilitatea pentru binele grupului. N. 29 30 Machiavelli. conduite care trebuiau respectate de comercianţi şi producători. ascunşi. conţine norme şi reguli cu privire la calitate. prin machiavelism înţelegându-se o combinaţie între tactica politică şi norma morală care convine conducătorului. iar în secolul XVI în Franţa. poziţionează exemplul personal între preocupările domnitorului”. preţuri. creându-i condiţii de guvernare de pe poziţia unui monarh absolut.. 1960. neguţătorii de ouă stricate deveneau ţinta acestora. 49 .29 Domnitorul Neagoe Basarab prin sfaturile date în “Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie” reprezintă “un promotor nedisimulat al echităţii … care se referă la integrarea în sistem …”. totalitar. Şi apoi. Bucureşti. măsurători. 1999. Editura Dacia. fiind adesea obligaţi să opteze între aspiraţiile personale şi responsabilităţile organizaţionale. Principele.

. În 1924 a fost elaborat unul din primele coduri de etică Wembley Code of Ethics îndreptat împotriva abuzurilor grosolane ale celor implicaţi în afaceri. adoptând deciziile în funcţie de cel mai mare câştig pentru sine. 32 După marea criză economică declanşată în octombrie 1929. problema condiţiilor sociale devine o politică de stat preşedintele american F. ura. sistem în care erau stabilite compensaţii pentru accidente de muncă. Bismarck promovează primul sistem de asigurări sociale cu fonduri din contribuţiile statului. Sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX găseşte economia americană în plin avânt. în timp şi într-un context social mai complex şi mai responsabil. fixând patru drepturi fundamentale: dreptul la siguranţă. În 1883.În “Etica” Spinoza definind omenia. guvernul devenind garantul corectitudinii afacerilor faţă de consumatori. este perioada laissez-faire-ului. Kennedy a promovat în Congresul American “Consumer Bill of Right” (Drepturile consumatorului). incapabilă să protejeze muncitorul sau consumatorul. Acestora. propunând şase reguli de conduită aplicabile afacerilor: adevăr viabil.. Etica. Marian. F. ajutoare de boală. patronilor şi a muncitorilor. 2001. stabilind o taxă pentru sărăcie percepută asupra pământului aflat în proprietatea celor avuţi. incompletă. recunoscut ca un document de referinţă în implicarea guvernelor în problema responsabilităţii sociale. recunoaşterea responsabilităţii mutuale. pensii. Tg. ce exclude sentimente şi slăbiciuni. Bucureşti.31 În secolul XVII apare Elizabethan Poor Law. orfani. B. afectele. răul. L. omul liber. dreptul de a fi informat. fără critici incorecte. îngâmfarea. binele. Mureş. lege progresistă în care colectivităţile erau făcute răspunzătoare pentru soarta celor aflaţi în dificultate. mila. Editura Universităţii "Petru Maior". conchide că: “Este imposibil ca omul să nu fie o parte a naturii şi să nu se supună ordinii ei comune”. eforturi direcţionate spre afaceri şi servicii mai bune. Roosevelt iniţiind în 1933 un program de revigorare economică şi concomitent de dezvoltare a unor servicii sociale legalizate. ambiţia. termen francez care evidenţiază neimplicarea statului în domeniul economic. În 1962 J. modestia. li s-au adăugat încă două drepturi: dreptul de a beneficia de un mediu înconjurător curat şi dreptul săracilor şi a altor minorităţi de a avea asigurate propriile drepturi. dar cu o legislaţie redusă. 50 . într-un calcul rece. Adam Smith promovează teoria lui “homo oeconomicus” situând interesul personal la baza tuturor acţiunilor conducătorilor. 31 32 Spinoza. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. fără înşelăciune. Mai târziu tot în Anglia. mândria. dreptul de a alege şi dreptul de a fi auzit. 1981. Strategii manageriale de firmă.

„Afacerile au drept scop maximizarea valorii deţinute de acţionari. pe de o parte. deci este etică. fără scrupule. 1995. următoarele mituri: • Etica în afaceri este mai degrabă o religie decât o ştiinţă managerială.1912) laureat al Premiului Nobel pentru Economie. Milton. în proiecte sociale care nu duc la creşterea profitului reprezintă un furt din buzunarul acţionarilor. Milton Friedman (n. Orice implicare în caritate. iar oamenii de afaceri au început să fie respectaţi pentru 33 Friedman. argumentele tipice împotriva asocierii etică-afaceri sunt. iar pe de altă parte firmele plătesc taxele care susţin acţiunile sociale ale guvernului. în principal. Capitalism şi libertate. Argumentele pe care le aduce Friedman. incontestabil. mai pe larg. 33 El acuză intelectualii de socialism şi de faptul că vor să-i transforme pe oamenii de afaceri în "marionete lipsite de libertate". de pretenţiile consumatorului şi de puterea lui de cumpărare.Capitolul 2: Părerile managerilor contemporani despre etic/moral în afaceri Mediul afacerilor se dezvoltă în societăţile caracterizate de proprietate privată. . este unul dintre apărătorii fervenţi ai pieţei libere. • Organizaţia noastră nu are probleme cu legea. academicieni şi teologi. • Etica în afaceri este o disciplină bună pentru filosofi. atâta vreme cât activităţile respective se situează în litera legii”. Chiar dacă firmele sunt libere să-şi maximizeze profitul. lumea afacerilor a devenit un subiect academic. Pretenţiile consumatorului au şi componente etice de care trebuie să se ţină cont într-un mediu competitiv. deci nu avem nevoie de etică în afaceri. Bucureşti. Enciclopedică. unii oameni de afaceri le deţin. Această optică implică guvernul în adoptarea legilor „potrivite” pentru lumea afacerilor. deoarece este legat de profit. că majoritatea oamenilor percep mediul de afaceri mai puţin nobil. Ed. Evident. • Etica managerială are puţină relevanţă practică. prin creşterea standardului de viaţă al proprietarilor şi al salariaţilor. Asemenea mituri nu sunt confirmate de realitate deoarece în ultimele două decenii. inclusiv de constrângeri etice care depăşesc regulile proprii ale afacerilor şi mai ales scopul esenţial: profitul. căci managerii corporaţiilor nu trebuie şi nici nu au competenţa să iniţieze politici publice. întregul lor succes depinde de cererea consumatorului. printr-o folosire prudentă a resurselor organizaţionale limitate. sunt acelea că afacerile profitabile servesc societatea prin crearea de locuri de muncă. în occident au apărut şcoli superioare în care business ethics (etica afacerilor) este o disciplină care se bucură de mare succes. În afara viciilor pe care. 51 . libertate economică şi competiţie. • Angajaţii noştri au un comportament etic. pentru care guvernul ar trebui să apere interesele firmelor şi să le exonereze de obligaţiile „adiţionale” faţă de societate.

Există o categorie mai largă de participanţi faţă de care primii (acţionarii) sunt doar o subclasă. susţine Drucker. Portretul oferit de Friedman este unidimensional şi vine dintr-o veche separaţie: "afacerile sunt afaceri şi morala e morală". din punct de vedere al moralităţii 130 de întreprinderi. Iaşi. B. Nu aceiaşi poziţie o împărtăşeşte un alt mare teoretician. Aici sunt incluşi: angajaţii. în care să fie ierarhizate firmele cu ajutorul unor calificative ce marchează 34 35 Gorg. comunitatea.. printre care şi Bernhard Görg. citată. indiferent dacă aceste decizii afectează calitatea condiţiilor de muncă. Viitorul managerilor. Aceste sfere nu pot să fie amestecate.15. Institutul European. aduc în discuţie problematica aşa numitei „bonităţi morale” a organizaţiilor. Bernard Görg vorbeşte în cartea sa de posibila apariţie a unor ghiduri ale întreprinderilor (aşa cum există pentru hoteluri sau restaurante. în 1986 a apărut în SUA o carte care a stârnit în jurul ei numeroase „emoţii”. În concluzie. societatea. 1979. este corect doar dacă corporaţiile îşi propun proiecte de inginerie socială. de pildă). va influenţa puternic succesul de piaţă. în lucrarea sa Management. Peter Drucker. acordată de opinia publică. Managerii viitorului. Toţi aceşti participanţi au aşteptări legitime şi drepturi legitime. 35 Dincolo de plusurile sau lacunele acestei publicaţii. în sensul de „notă de bună purtare” şi care este văzută din două puncte de vedere: cel al produselor fabricate de respectiva întreprindere şi în al doilea rând după modul în care aceasta se comportă faţă de personalul ei muncitor34. ci şi încrederea şi imaginea pe care o firmă o dobândeşte în societate. siguranţa muncitorilor şi produselor. mai pe larg. Avea titlul: „Cota conştiinţei la corporaţiile din America” şi erau aici judecate. 1997. şansa angajării. În legătură cu această problemă. promovările. Dezvoltarea continuă a nevoilor şi a consumului au determinat necesitatea unor reglementări etice ale afacerilor. subiectul nemaifiind circumscris unor conotaţii negative de genul imoralităţii afacerilor pe temeiul dat de faptul că banul este numitorul comun al afacerilor. dacă au competenţe privind discriminări la angajare. B. în deciziile lor de a cumpăra un produs sau altul. Op. Participanţii sunt toţi cei afectaţi de activitatea unei companii. În activitatea unei corporaţii cei care iau parte la desfăşurarea unei afaceri nu sunt doar acţionarii. p.. consumatorii şi furnizorii. Managerii recunosc nevoia existenţei normelor etice în activităţile pe care le întreprind zilnic. Argumentul competenţei. realitatea surprinsă de reclamă etc.îndeletnicirea lor onorabilă. Gorg. la acea vreme ea a adus în discuţie o problemă deosebit de importantă. Alţi autori. 52 . şi anume aceea că nu numai calitatea unui produs sau raportul dintre preţ şi utilitatea produsului sunt factori hotărâtori pentru consumatori. Deciziile elaborate la fiecare nivel al firmei sunt influenţate de etică. poluarea. nici una din instituţiile umane nu poate exista mai mult timp fără un consens asupra a ceea ce este drept şi ceea ce este rău.

O asemenea preocupare. singura restricţie rămâne legea. legând de mâini şi de picioare firma pentru a o face onestă. Fără etică. democratizarea şi etica afacerilor. în economia de piaţă. cu oameni care fură unii de la alţii. Bucureşti. 211. Gh. Editura Condor. ci şi faţă de întregi domenii. C. nu o regăsim în cadrul organizaţiilor din ţara noastră. căci practicile manageriale pe care încă le întâlnim confirmă că etica afacerilor nu constituie o problemă care să-i preocupe pe manageri. Ele „răspândesc bogăţia. Panaite C. implică raportarea la concepte şi teorii filosofice consacrate. În acelaşi timp. Acţionarii." Managerii au înţeles că. corporaţiile multinaţionale reprezintă latura cea mai vizibilă a globalizării”. munca. în care guvernul scrie maldăre de reglementări. 2005.. care susţine că: „etica şi competitivitatea sunt inseparabile. 1994. p. Bucureşti: Editura Economică. sensibilitatea socială a opiniei publice a crescut nu numai faţă de unele grupe de produse. Globalizarea economiei. p. Fără îndoială. O societate cu oameni care se atacă pe la spate. o asemenea societate nu va putea nicăieri să concureze foarte mult sau cu succes. Ionescu. coord. în care fiecare document trebuie autentificat pentru că nu poţi avea încredere în cealaltă persoană. Profesorul universitar Gheorghe Ionescu face o distincţie esenţială între managementul etic şi managementul eticii38: 36 37 38 Postelnicu.. Şi dacă nu vor acţiona din convingere etică. Gh. Editura Economică. pentru că pe termen lung un calificativ moral slab va lăsa urme în bilanţul financiar.36 Legătura indisolubilă între etică şi competitivitatea firmelor este confirmată şi de fostul preşedinte al IBM.93. managerii români consideră că.537. Nica. Marketizarea. în care orice ceartă mică se sfârşeşte la tribunal. Noi concurăm ca societate. revista britanică The Economist ajungea la concluzia că firmele multinaţionale reprezintă unul dintre cei mai reprezentativi factori ai progresului economic contemporan. Managementul firmei. John Akers.p. orice tranzacţie care nu a fost probată şi înregistrată nu poate fi adevărată şi de încredere. Gh. Chişinău. managerii şi băncile vor aştepta publicarea cotelor morale la fel de înfriguraţi cum aşteaptă azi calificativele financiare. Într-unul din recentele sale editoriale intitulat „The World`s View of Multinationals”.. datorită semnificaţiilor lor profunde în adoptarea tuturor deciziilor cu impact economic şi social major. ramuri industriale. 2000. din păcate. a face afaceri profitabile şi a avea un comportament etic sunt lucruri care se exclud reciproc.37 Capitolul 3: Domeniul eticii conducerii Diferenţierea eticii manageriale în cadrul eticii. 53 . fără etică.cota calităţilor lor morale. tehnologiile avansate şi contribuie la ridicarea standardului de trai şi îmbunătăţirea mediului de afaceri”.. atunci vor fi obligaţi să o facă din considerente economice.. Postelnicu.

proceduri.. p. Editura Tribuna Economică. Etica bazată pe finalitatea acţiunii – apreciază activităţile ca fiind corecte sau greşite doar prin analiza efectului lor bun sau rău şi are o mare tradiţie în opera lui John Stuart Mill. 2001. 54 . A. ceea ce înseamnă a examina activitatea fiecărui individ pentru a determina dacă este în folosul 39 - Ionescu. Care sunt elementele pe care ne bazăm atunci când catalogăm anumite acţiuni ca fiind din punct de vedere moral corecte sau incorecte? Nu există răspunsuri simple la aceste întrebări. Filozofii au încercat să găsească asemenea răspunsuri. Gh. În interior. Potrivit ei toate principiile morale se reduc la un principiu fundamental: ar trebui să obţinem mereu ceea ce este mai bun pentru cea mai mare parte din oameni. pentru a menţine profitabilitatea firmei şi a păstra restul de 70% din locurile de muncă. problemele ecologice şi alte asemenea aspecte. organizaţiile îi leagă pe membrii săi împreună prin nenumărate reguli. Gh. responsabilităţilor şi drepturilor. Există două versiuni ale “utilitarianismului”: • A acţiona conform principiului de bază. E.39 Teoriile bazate pe finalitatea acţiunii (“Goal based theories”) se ancorează pe faptul că obţinerea unor consecinţe corecte şi evitarea producerii unora greşite este în final singura consideraţie importantă din punct de vedere moral. corporaţiile trebuie să aibă succes în managerizarea cerinţelor privind conduita etică a grupurilor de interesaţi cu privire la justiţia rasială. respectiv ca executarea îndatoririlor sau sarcinilor în mod corect de către manageri. politici şi valori care trebuie cu grijă managerizate. Managerizarea eticii este acţionarea în mod eficace. cât şi în cel extern al firmei de afaceri. 1. Acesta este ceea ce numim drept management etic. Negruşa. Bucureşti. Aceste situaţii apar atât în mediul intern. L.. O decizie utilitaristă poate fi aceea în care sunt concediaţi 30% dintre salariaţi. Cazan. A acţiona etic este important pentru ambele părţi. cât şi pentru eficacitatea organizaţională. în situaţii care au sau implică un aspect etic. căci societatea însăşi nu este altceva decât suma indivizilor care o compun. respectiv atât pentru succesul individual.- Etica afacerii este deseori concepută ca etica acţiunii. eficienţa şi alte criterii de performanţă pentru a judeca ce este cel mai bine pentru cei mai mulţi oameni... Managerii sunt înclinaţi să folosească profitul. Aceste teorii se clasifică în trei categorii. Nucleul intuitiv al utilitarismului stă în ideea maximizării utilităţii colective. drepturile omului. În privinţa mediului extern. “Utilitarianismul" este de departe cea mai influentă teorie din această categorie. 337. iar eforturile lor au condus deseori la enunţarea unor teorii despre moralitate. funcţie de importanţa relativă dată consecinţelor acţiunilor (sau scopurilor propuse).. real. Management organizaţional. ceea ce numim bine colectiv nefiind altceva decât suma binelui individual.

• A acţiona pe baza unor reguli care dacă sunt urmate ar produce ce este mai bine pentru cea mai mare parte din oameni. Rezolvarea unui asemenea conflict (în esenţă. Un filozof actual care s-a aplecat asupra acestor aspecte a fost David Ross (18771971). atunci când anumite reguli (de exemplu. Imperativele morale nu sunt condiţionate. se prescrie obligaţia respectării angajamentelor luate. respectă promisiunile făcute”. Alegem să facem ceea ce este corect. De exemplu. ceva este bun pentru o persoană pornind de la preferinţa pentru acel lucru. fiecare impunând datorii contrare. iar lista acestora include: respectarea promisiunilor făcute. 2. Pentru ei. un conflict al valorilor) ţine de o anumită prioritate a datoriilor (într-o anumită situaţie o datorie devine prioritară alteia şi nu suferă amânare). ceea ce presupune mai mult decât obţinerea unor rezultate neapărat favorabile. Ross a sugerat că motivele morale se bazează pe un set de îndatoriri (responsabilităţi). Totuşi. respectarea acordului dat). a nu minţii.tuturor şi produce în consecinţă ce este mai bun pentru cea mai mare parte din oameni. exprimarea recunoştinţei pentru bunătatea manifestată de alţii. se bazează pe caracterul perfect al datoriilor. În gândirea etică actuală. simplu deoarece este cel mai drept lucru. dată fiind complexitatea lumii în care trăim. care nu admite nici o excepţie indiferent de situaţie. decizia corectă este aceea care produce cea mai mare satisfacţie pentru toţi cei implicaţi. chiar dacă ne place sau nu. Etica bazată pe responsabilitate – conform acestui sistem comportamentul este considerat etic dacă este în conformitate cu principiile de responsabilitate şi îndatorire. nu condiţionăm posibilitatea de a fi fericit cu: “Dacă vrei să fi fericit. este recunoscut conflictul datoriilor ca un factor al progresului moral. a fi onest şi cinstit. O asemenea etică regăsită în plan filosofic la Immanuel Kant. a fi cinstit şi a proteja viaţa fără condiţionări. dar nu au fost satisfăcuţi cu teoriile tradiţionale de bunăstare oferite de Bentham. a 55 . Mulţi economişti au îmbrăţişat utilitarianismul. Conflictul datoriilor se explică prin apartenenţa subiectului la mai multe grupuri sociale. rezolvarea unei dileme etice impune ca una dintre reguli să devină o excepţie. Mill (18061873) şi Moore (1873-1958). Cuvântul grecesc pentru responsabilitate este deon. Deci. În opinia lui Kant pentru a avea o judecată (decizie) morală este esenţial să prescrii sau să impui acţiuni care pot fi universale. Immanuel Kant (1724-1804) este cel mai faimos dintre filozofii eticii care au pus accent pe responsabilitate ca fiind mai importantă decât scopul obţinerii unor consecinţe corecte. Pornind de la această versiune a utilitarianismului. Ele sunt necondiţionate sau categorice ceea ce presupune respectarea lor. vin în contradicţie cu alte reguli. Jeremy Bentham (1748-1832) reprezintă unul dintre filozofii care au susţinut această teorie. de aceea acest sistem mai este denumit şi al deontologiei profesionale.

şi dreptul la proprietatea obţinută prin munca proprie. din cauză că sunt diferiţi ca sex. Multe iau naştere din relaţii şi roluri speciale pe care oamenii pot să le aibă. un sistem care pleda pentru universalizarea drepturilor inalienabile ale omului: libertatea şi proprietatea. iar etica bazată pe drepturi apără drepturile fundamentale ale oamenilor. pe baza ideilor lui John Locke. Operă citată. John Locke (1632-1704) a demonstrat faptul că a fi o persoană înseamnă a avea drepturi – drepturi ale omului – de a trăi. Discriminarea este practica ilegală de a trata mai puţin favorabil pe unii indivizi în comparaţie cu alţii. Etica bazată pe drepturi – s-a aflat în concurenţă cu utilitarismul şi a propus. în principal. Din punct de vedere managerial. de fenomenul discriminării. Etica conducerii este preocupată în principal de crearea unei culturi etice. cele mai multe probleme de morală sunt legate de managementul resurselor umane. drepturi care ţin de deontologia profesională decât de drepturile omului. Stereotipia sexuală se referă la prejudecăţi care pot afecta deciziile de personal. fenomen opus echităţii. O promisiune. nu trebuie să absolutizăm aceste principii căci există excepţii prin care discriminarea poate fi permisă . În timp ce etica bazată pe rezultatele acţiunii oferă o justificare pentru decizii care vizează binele pentru cei mai mulţi oameni. fiecare dintre aceste îndatoriri pot permite anumite excepţii atunci când. Multe alte drepturi iau naştere în legătură directă cu instituţii şi profesii. Acestea sunt mai degrabă. aptitudini şi abilităţi personale. religie. Discriminările sexuale. de a fi liber. Dincolo de crearea unei culturi etice. se vine în conflict cu anumite îndatoriri care sunt mai importante. a fi bun şi de folos. etica bazată pe responsabilitate promovează valori universale care transcend practicile locale (oferind argumente instaurării unei morale universale în opoziţie cu relativismul cultural). etc40. rasă. Versiunea proprie a lui Locke despre doctrina drepturilor omului este individualistă. În organizaţii. Nu toate drepturile morale sunt simple drepturi ale omului. în anumite situaţii. Punctele sale de vedere au avut un impact puternic în acele vremuri asupra revoluţiilor franceză şi americană. Totuşi. problemele care apar în managementul resurselor umane sunt legate. 56 . de exemplu. spre deosebire de Kant. dă naştere unui drept special şi anume respectarea promisiunii.pe considerente de adecvare profesională. generate de 40 Marian.face eforturi suplimentare pentru a nu face rău altora. fiecare din cele trei sisteme oferă o cauzalitate diferită. cum ar fi dreptul managerilor de a conduce o întreprindere şi dreptul inginerilor de a preveni publicul de existenţa unor produse nesigure din punct de vedere tehnologic. atunci când cerinţele de post impun anumite calităţi. mai există numeroase aspecte discriminatorii privind apartenenţa la gen. 3.. L. Pentru Ross. Cu toate că asistăm şi în ţara noastră la o explozie a studiilor de gen şi o literatură de specialitate remarcabilă pe tema erei feministe.

Din păcate. Apartenenţa la o etnie sau la o comunitate religioasă nu are nici o legătură cu modul de desfăşurare a activităţilor la locul de muncă sau cu obţinerea de performanţe. hărţuirea sexuală este un fenomen de ostilitate faţă de femeile care refuză să acorde favoruri sexuale sau o agresiune sexuală explicită asupra căreia cadrul legislativ de la noi nu oferă suficiente clarificări. În consecinţă. Discriminări pe baze etnice şi religioase sunt în contradicţie cu prevederile constituţionale şi cu normele internaţionale legate de respectarea drepturilor omului. În România. la presiunea exercitată de societatea civilă. deşi femeile pot demonstra aceleaşi capacităţi ca şi bărbaţii. Lipsa unor principii etice asumate la nivelul organizaţiei sau reglementate legal. de obicei. conform prevederilor legale. coridoare). s-au realizat progrese importante în promovarea cauzei egalităţii între sexe (accesul la educaţie. Asemenea persoane au un defect fizic sau psihic care determină o limitare în desfăşurarea unor activităţi majore. Doctrinele drepturilor omului se bazează pe trasarea unor condiţii minime pentru o viaţă demnă de o fiinţă umană deplină. pun persoanele nedreptăţite în imposibilitatea de a se apăra. comportamentul faţă de 57 . sunt încă numeroase semnale că lucrurile nu se ridică la nivelul aşteptărilor. nu numai că nu au posibilitatea să-şi găsească un loc de muncă. întâlnim deseori anunţuri publicitare prin care se fac cunoscute locuri de muncă vacante ce condiţionează angajarea solicitanţilor de îndeplinirea unui barem prohibitiv: să nu se depăşească vârsta de 35-40 de ani. Discriminările privind persoanele cu handicapuri. în privinţa femeilor. când ambii soţi lucrează în aceeaşi firmă şi se fac reduceri de personal. Vizează. Pentru integrarea lor socio-profesională. dar nu pot nici măcar să-şi încerce şansele prin participarea la concursurile organizate de angajatori. Deşi în ultimii ani. de obicei. a sarcinilor.modul tradiţional de a acorda un anumit statut social unei persoane şi de a-i judeca comportamentul în funcţie de sex. Apartenenţa la o familie acţionează ca factor discriminator. medii de afaceri sau posturi rezervate cândva numai bărbaţilor). etc. este promotoare de discriminări şi periclitează chiar eficienţa organizaţiei prin posibila disponibilizare a unei persoane bine pregătite profesional. persoanele de peste 40 de ani care sunt ignorate de angajatori. angajările nu pot fi condiţionate de vârsta candidaţilor. De asemenea. indiferent de pregătirea lor. Această atitudine. programului de lucru şi a echipamentelor (prin corelarea lor cu posibilităţile fizice şi psihice ale persoanelor cu handicap). De exemplu. cei care depăşesc această vârstă. Astfel. Discriminările legate de vârstă. organizaţiile trebuie să asigure condiţii de adaptare la specificul muncii: accesul la zona de lucru prin adaptarea unor elemente de construcţie (scări. sunt primele disponibilizate. frecvent întâlnită la noi în ultimii ani.

capabilitatea etică devine o sursă de avantaj competitiv pentru managementul resurselor umane deoarece implică într-o organizaţie resurse rare şi inimitabile. Tg. programe de iniţiere. Cantemir". fiind relaţionate negativ cu rezultatele deciziilor individuale. perfecţionare.41 Formalizarea etică în managementul personalului este un deziderat care poate fi îndeplinit. altele decât cele de natură salarială şi măsuri de protecţie şi asigurări sociale. mai direct a se defini responsabilitatea socială a managerilor prin răspunsurile cinstite la întrebările de tipul: “Ce facem este legal?” “Cine profită şi cine suportă consecinţele?” “Am schimba locul cu clientul care aşteaptă de la noi satisfacerea unei nevoi?”. Instituţiile de bază ale societăţii sunt bine construite şi ele promovează interesele generale? Implicarea statului în 41 42 Mihuţ. menite să conducă la o realizare specifică a potenţialului uman.. Societatea. Management. evaluarea performanţelor profesionale individuale. organizarea concursurilor sau examenelor şi selecţia candidaţilor pentru ocuparea posturilor vacante din sectorul public sau privat. Bucureşti. suspendarea. valorile şi principiile pe care le formulează codurile etice şi cadrul legislativ pot întări practicile şi procedurile corecte utilizate în managementul resurselor umane. 1999. referitoare la: anunţarea.43 1. Editura Universităţii "D. putem fi de acord că idealurile. mai degrabă. 2001.. metodă mai puţin ştiinţifică. mai ales atunci când în procesele decizionale se ţine cont de: codul etic al organizaţiei şi codul de conduită profesională. informare şi consiliere profesională. reprezintă categoria cea mai generală faţă de care etica managerială trebuie să-şi definească comportamentul. încheierea. calificare. de cultura şi climatul etic.minorităţile etnice sau cele religioase trebuie să asigure aceleaşi practici sociale ca şi pentru majoritate. cadrul nostru legislativ precizează că este interzisă discriminarea prin utilizarea de către angajator a unor practici care dezavantajează persoanele de un anumit sex. respectiv creşterea încrederii şi promovarea virtuţilor şi valorilor profesionale. dreptul de aderare la sindicat şi accesul la facilităţile acordate de acesta. L. Etica managerială trebuie să identifice elementele fundamentale de comportamente şi să găsească atitudinile corespunzătoare în patru categorii prioritare. în legătură cu relaţiile de muncă. Evaluarea programelor sociale. stabilirea remuneraţiei. dar cu un impact mai direct în grupul managerilor fără o pregătire de specialitate. Măţăoan. stabilirea sau modificarea atribuţiilor din fişa postului. Ca să oferim numai un exemplu. Totuşi. Studiile noi arată că prezenţa codurilor etice nu are efectul scontat în luarea deciziilor. coordonator. beneficii. aplicarea măsurilor disciplinare. Editura Expert.. G. I. specializare sau recalificare profesională. promovarea profesională. 58 . Probabil este mai simplu. 43 Marian. Mureş. În aceste condiţii. Operă citată. modificarea şi/sau încetarea raportului juridic de muncă ori de serviciu.42 Aceasta înseamnă că procesele decizionale sunt influenţate.

Răspunsurile la problemele eticii le putem afla din morala comună şi standardele comunităţii în care trăim. marginalizare şi chiar excludere. În afaceri.mecanismele economiei de piaţă este benefică? Inegalităţile în statul putere pot fi tolerate? 2. ea se bucură de apreciere şi încredere. definind căile corecte în demersurile iniţiate pentru rezolvarea problemelor sociale ale grupurilor interesate. iar dacă lucrurile sunt contrare. comportamentul. ne dăm seama că se impun a fi respectate câteva principii etice ca etalon în toate domeniile exercitării funcţiei de personal a 59 . persoana va avea parte de constrângeri. ci sunt judecăţi complexe asupra balanţei dintre performanţele economice şi sociale. generează atitudini manageriale care trebuie să definească natura relaţiilor dintre firmă şi angajaţi. corectitudinea şi onestitatea într-un proces colectiv? Care sunt principiile de întrajutorare şi susţinere morală? Capitolul 4: Etica şi deciziile manageriale Deciziile etice nu sunt simple alegeri între drept şi nedrept. Pentru echilibrarea acestei balanţe se fac analize economice. sociale. pe agenda publică. Percepţia lipsei principiilor etice în afaceri este un subiect regăsit. managementul resurselor umane este cel mai interesant domeniu care poate genera dileme etice. precum şi modul în care sunt afectaţi de deciziile manageriale. fără să ne întrebăm de ce este bine să procedăm într-un anumit fel. Un studiu realizat de Society for Human Resource Management în SUA a relevat că 54% dintre experţii în managementul personalului au observat încălcări ale legii sau ale standardelor etice fixate de organizaţiile profesionale. Care sunt drepturile şi obligaţiile rezultate dintr-o structură ierarhică? Cum se manifestă cinstea. deseori. stimulentele conţin elementele fundamentale ale eticii? Problemele personale. izolare. juridice şi etice. ordinele. Dacă ţinem cont că orice decizie luată de managerul de personal afectează direct viaţa şi activitatea angajaţilor. inclusiv managerii. sunt cele legate de relaţiile unei persoane faţă de o altă persoană din organizaţie. corect şi greşit. În ce termeni se realizează contractele? Care sunt obligaţiile mutuale ale managerilor şi a celorlalţi angajaţi? Ce drepturi au angajaţii? Condiţiile de lucru. Grupurile interesate. Cum se implică acţionarii firmei în relaţiile acesteia şi în gestionarea resurselor financiare? Ce obligaţii are firma faţă de furnizori sau clienţi? Care sunt căile prin care se realizează o bună cooperare cu comunitatea locală sau cu organizaţiile de protecţie a mediului? Problemele interne. Este vorba de un automatism legat de standardele societăţii: dacă o persoană se apropie de normele etice ale unei comunităţi. ocupă un palier special şi cuprinzător în problematicile eticii manageriale.

probe). promovare (cerinţe. utilizarea unor criterii nonprofesionale în evaluarea şi promovarea resurselor umane. cei care au o nevoie de putere mai mare. Cei care nu au un set puternic de valori etice personale riscă să-şi schimbe deciziile de la o situaţie la alta fiind puţin consecvenţi în ceea ce fac. Este evident că deciziile manageriale. • diferenţiere în aplicarea recompenselor. examene. ci şi factorii care influenţează comportamentul managerial: persoana. ele nu constituie o componentă centrală care să conducă acţiunile şi politica unei organizaţii. De ce se iau decizii contrare eticii? În alegerea unui anumit comportament etic. pentru a fi respectată responsabilitatea socială. intervin nu numai sistemele etice cunoscute. procese). promovarea resurselor umane pe baze de favoritism. deşi valorile şi filosofiile personale ale managerilor influenţează deciziile etice în afaceri. formarea.1. 4. organizaţionali. evaluarea performanţelor (metodele şi criteriile utilizate). retrogradare (aplicarea sancţiunilor). dar ea nu poate funcţiona ca atare în profesii. • hărţuirea sexuală. Morala religioasă devine o opţiune personală şi comunitară. instruirea (accesul la programele de training). în rapoartele asociaţiei Human Resource Professionals se arată că cele mai importante situaţii care pun probleme de natură etică sunt: • plasarea. cerinţele sindicatelor (exercitarea drepturilor colective). De altfel. 60 . recrutare (reclamă. care sunt puternic orientaţi spre valorile economice. acţiunile specifice organizaţiei putând fi analizate pe baza unor etaloane economice. teste. în administraţie. o asemenea afirmaţie nu are caracter definitiv deoarece un studiu a pus în evidenţă că. În ceea ce priveşte personalitatea se poate ridica şi întrebarea dacă există oameni predispuşi la decizii imorale? Sigur. trebuie să ia în considerare în aceeaşi măsură atât factorii economici.organizaţiei: angajare (interviuri. Totuşi. organizaţia pe care o conduce şi mediul extern. viaţă politică. cât şi pe cei sociali. O asemenea ipoteză oferă o explicaţie a faptului că oamenii folosesc sisteme etice diferite în situaţii diferite şi că valorile personale reprezintă doar o mică parte din sistemul de valori al întregii organizaţii. legale şi sociale. a măsurilor disciplinare şi a promovărilor datorită unor relaţii de prietenie cu managerii de vârf. sunt mai expuşi la urmărirea interesului personal şi luarea unor decizii imorale pentru întreaga organizaţie. organizaţii neguvernamentale. proceduri. • nerespectarea principiilor confidenţialităţii. accesibilitatea anunţurilor).

Cunoaşterea cauzelor comportamentului imoral poate ajuta la prevenirea lui. 227. sistemele de evaluare şi climatul organizaţional care susţin profitul ca fiind singurul obiectiv al organizaţiei. Economică. se adoptă un comportament imoral. 4.Pentru funcţionarea vieţii publice avem nevoie de o morală raţională în locul celei religioase (derivată din credinţă). În condiţii normale. 61 . normelor şi dispariţia certitudinilor transcendentale de tipul: aşa stă scris. aşa a spus sau făcut Isus. 1997. aşa ne învaţă Budha. intră în contradicţie cu rolul de “membru al unui corp profesional”. În schimbul certitudinilor. O formă răspândită de conflict al rolurilor care generează comportamente imorale apare atunci când “rolul birocratic” al angajatului într-o organizaţie. 2. atât prin stimularea jocului de afaceri cât şi prin acte ilegale reale în care se constată delicte de comerţ cum ar fi. fixarea preţurilor şi încălcarea prevederilor de monopol. ca angajaţi. 44 45 Abrudan. există totuşi o mare tentaţie spre adoptarea deciziilor imorale. Oamenii puternic orientaţi spre valorile economice sunt mai expuşi la un comportament imoral decât ceilalţi. Competiţia puternică pentru obţinerea de resurse deficitare poate stimula un comportament imoral. Şi în cazul în care practic nu există competiţie puternică.. În cadrul afacerilor. Morala laică este de tip convenţional. rezultaţi în urma unor studii realizate în marile corporaţii sunt: • afirmarea obiectivelor corporaţiei. de exemplu.138. Personalitatea. Conflictul de roluri .multe dileme etice care apar în organizaţii sunt în realitate forme ale conflictului de roluri care ajung să fie rezolvate imoral. De exemplu. Ionescu. p. Dintre cauzele comportamentului imoral amintim44: 1. Câştigul (dorinţa de obţinere a profitului maxim). avem convenţii asupra principiilor şi normelor după care consimţim să trăim. să fie tentaţi să evite deciziile imorale. este raţional să ne aşteptăm ca oamenii ce sunt mai conştienţi de problemele morale.Gh. Bucureşti. 3. Aceasta presupune punerea în valoare a credinţelor. mai ales atunci când se anticipează un câştig consistent. aşa a spus Profetul. în abordarea chestiunilor morale de către oameni. nu de puţine ori. iar cei cu o mare putere personală (machiavelici) vor fi mai dispuşi să ia decizii imorale. În plus. p. obiceiurilor. agenţii şi brokerii agenţiilor de brokeraj şi asigurări au declarat de multe ori că asupra lor. Operă citată. Ed. pentru că tentaţia unor mari câştiguri este foarte mare. există puncte de vedere diferite. folosindu-şi puterea pentru promovarea interesului personal mai degrabă decât pentru binele întregii organizaţii. Modelul american. Gh. se fac presiuni să promoveze produse care nu servesc cel mai bine interesele clienţilor. Maria-Madela. Factorii de influenţă a comportamentului imoral45. duce la numeroase tentaţii. Cultura afacerilor.

rezultat din izolare şi lipsa unei comunicări reale cu interesaţii externi. comportamentele nedorite nu au dispărut cu desăvârşire. astfel că managerii de la baza ierarhiei pot încălca standardele în urmărirea unor vânzări şi profituri mai mari în avantaj personal. în anul 2000 procentul a scăzut la 13%. • politicile ambigue ale corporaţiei. Dacă în 1994. vom vedea că rezultatul este dependent de o multitudine de variabile: oamenii se schimbă. etc. discriminări. minciună. împrejurările. furt. iar definirea normelor de comportament generează frecvent dileme. Un sondaj realizat în luna iunie 2000 de către BNA Daily Labor Report în colaborare cu Ethics Resource Center. a rămas neschimbat în prezent faţă de anul 1994. Se consideră. • eşecul managementului de a înţelege interesele etice ale publicului. ca singurul standard pentru politicile şi acţiunile corporaţiei. având ca scop determinarea modului în care angajaţii percep etica la locul de muncă a relevat faptul că majoritatea metodelor formale de promovare a comportamentului etic au dat rezultate însă. Dacă privim o decizie managerială prin prisma unui model matematic. produsele se schimbă. Există anumite exigenţe de naturi diferite. ceea ce înseamnă că riscul apariţiei unor astfel de comportamente este în continuare substanţial. din păcate. Din păcate. • managementul inadecvat. aceasta nu se întâmplă şi în domeniul managementului. concurenţa se amplifică.• acceptarea de către management a legii. Aproximativ o treime din respondenţi au afirmat că au remarcat astfel de comportamente deseori (6%) sau ocazional (25%). Astfel. 29% dintre angajaţii intervievaţi au declarat că se fac în continuare presiuni asupra lor în scopul compromiterii standardelor etice. Managerii înşişi trebuie să constituie modele de comportament etic. Dacă în matematică sau fizică există răspunsuri „corecte” şi sigure. că existenţa unor coduri formale de etică nu este suficientă. condiţiile financiare. Aceasta înseamnă că unul din opt angajaţi sunt supuşi unor presiuni în vederea adoptării unor comportamente imorale. nivelul comportamentelor imorale a scăzut foarte mult în organizaţiile în care managerii au demonstrat însuşirea unor principii etice în cadrul activităţii lor. Din această cauză şi rezultatele sunt nesigure. Sondajul relevă faptul că numărul angajaţilor care au remarcat comportamente de nedorit ca: hărţuire sexuală. de asemenea. Aceste dileme de 62 . aşa cum sugerează rezultatele sondajului. astfel ca managerii să poată presupune că politica este formulată ca o oglindă falsă care nu reflectă adevărul. uneori chiar divergente. doar 25% dintre cei chestionaţi au afirmat că superiorii lor acţionează în acest sens. majoritatea de 72% afirmând că nu au remarcat un astfel de comportament la superiorii lor. cărora trebuie să le răspundă firma. care înseamnă acţiuni ce implică luarea în calcul a numeroşi factori.

Sociologia postulează că în ceea ce fac agenţii economici. drept scop. Depăşirea limitelor fixate de normele economice şi juridice duce la apariţia de conflicte şi pune în discuţie responsabilitatea omului de afaceri. Consecinţele unui comportament contrar eticii Utilizând anumite practici imorale o organizaţie poate obţine câştiguri. În realitate este exact invers: dăruind. Agenţii economici sunt puternic marcaţi de scopurile lor. voluntarismul. Iar aceste oscilaţii generează percepţia negativă de inconsecvenţă. va da un sens "bun" (corect) afacerilor. controlul excesiv al statului.. uneori avem obiceiul prost de a crede că dăruind sărăcim.comportament reprezintă adevărate capcane pentru firmă şi pentru conducere deopotrivă. Birocraţia. slaba putere de cumpărare. etc. ci. acesta nu va obţine rezultatele de succes dacă cultura sa dominantă precum şi valorile sale nu sunt convergente cu cele ale societăţii. Există ceva în noi care se opune bunătăţii. constrângeri sociologice cum ar fi: excesul de fiscalitate. cu toate că un comportament etic poate "costa" organizaţia. există o raţiune care trebuie găsită şi care permite explicarea unor comportamente incorecte. penuria de politici sectoriale stimulative etc. Criza de legitimitate a puterii are efecte profunde şi de durată asupra crizei eticii în afaceri. altruismului? Da. Desigur. 4. însă doar pe termen scurt. sunt inamici ai economiei libere. Aşa cum arată sociologul francez Raymond Pollin. întrucât se materializează în oscilaţii comportamentale faţă de solicitări exterioare foarte diferite ca natură şi incidenţe. de profituri maxime. pot conduce la denegarea responsabilităţii. Pe termen lung. tulburând sistemul de valori etice. cel care asigură înfăptuirea efectivă a dreptăţii şi binelui comun este singurul guvern legitim”. Comportamentul uman are. etc. sănătatea morală şi calitatea valorilor etice ale unei comunităţi condiţionează calitatea eticii afacerii. în Etique et politique (1968): “Guvernul bun ale cărui realizări sunt bune. fiscalitatea excesivă. Totul este raportat la scopuri economice. Incapacitatea sau lipsa voinţei politice în asumarea responsabilităţii generează multiple efecte ce pun în situaţie critică etica afacerii. 63 . cu adevărat. ne îmbogăţim. corupţia. De aceea. un rezultat. corupţia. O cultură organizaţională care promovează comportamentul etic nu va fi doar compatibilă cu valorile culturale predominante. prezenţă labilă a firmei în mediul său de acţiune. totodată. de eficienţă şi eficacitate. Agenţii economici nu fac acte gratuite.2. Un mediu ostil afacerii va naşte comportamente a-tipice. nemotivate.

• pierderea reputaţiei: vestea despre un produs prost se răspândeşte mai repede decât cea despre un produs bun. daune. etc. premii. pentru firmă. boli.3. nu vor sesiza. loialitate redusă. • pierderea aprecierilor din parte şefului. a respectului şi demnităţii. abuzuri. pot fi: • pierderea unor promovări. a nu fi şantajat. trafic de influenţă. a nu fi prins. corupţie etc). de cele mai multe ori. • scăderea vânzărilor şi a profiturilor. • pierderea încrederii. • responsabilitatea faţă de comunitate şi redistribuirea unei părţi către 64 . Un comportament contrar eticii dăunează grav şi societăţii. a clienţilor şi colaboratorilor valoroşi. Consecinţele unui comportament imoral. a unor procente din salariu. lipsă de implicare. în principal. • existenţa unor conversaţii telefonice periculoase. în ignoranţa invincibilă (provine din împrejurări mai puternice decât voinţa noastră. Un succes obţinut prin înşelăciune. • obligarea unor oameni pentru a păstra secretele. colegilor. etc. • pierderea locului de muncă. costă: • risipa de energie pentru a nu se afla. litigii. prietenilor. în ansamblu. Consecinţele unui comportament imoral. • pierderea unor sume imense pentru avocaţi. a imaginii firmei. găsirea unor ascunzători sigure. înregistrate.Eroarea conştiinţei umane îşi are izvorul. Modele etice în elaborarea deciziilor de afaceri Modelul comportamental provenit din modelul etic al sfârşitului de secol XIX şi al începutului de secol XX se numeşte modelul eticii burgheze. etc). 4. aprecieri. • retrogradări. avantaje. la agresiuni împotriva organismului (suferinţe. al eticii datoriei sau al eticii de tip protestant. comunicare redusă. discriminări. Acest model presupunea: • respectul faţă de individ. fiind izvor al rătăcirii conştiinţei noastre) şi în ignoranţa vincibilă (poate fi înlăturată). procese. familiei. ducând la apariţia unor flageluri create de viaţa modernă (crimă. pot fi: • pierderea încrederii partenerilor şi angajaţilor. etc. • păstrarea atentă a unor documente secrete. etc. • speranţe că organele fiscale nu vor afla. • pierderea renumelui. trafic de droguri. la prejudicierea condiţiei umane (mizerie materială şi sufletească). pentru un individ (angajat).

• devoţiunea şi chiar renunţarea la sine pentru binele aproapelui. Gh. Bucureşti: Editura Economică. un principiu etic general care ne poate orienta în adoptarea deciziilor corecte: „aurea mediocritas”.. Foarte multe voci. Virtutea. decizia. unul provocat de exces.. atât cele teoretice. cei fără ajutor etc. în ultimii 15 ani. principala lor responsabilitate este să facă clar Ionescu. Marketizarea. De aici. adică „calea de mijloc”. Aristotel formulează. implementare şi control a răspunderii sociale şi a comportamentului etic. Proprietatea. inclusiv filosofii. Ei vor trebui să dezvolte mijloace de planificare. „este calea de mijloc între două vicii.. spune Aristotel. Totuşi. 2005. 2005. 46 65 . respectul faţă de sine şi faţă de ceilalţi. cât şi cele practice. bolnavi. chiar dacă ele au încetat să fie datorii. • respectul faţă de sine. Pragmaticii din zilele noastre abordează simultan raporturile dintre mentalităţile comune.. devenind astfel opţiuni afective şi raţionale. a valorilor eticii datoriei. normele de vânzări şi marja de profit. exact aşa cum stabilesc cotele. Problemele de natură etică. Sunt rezultatele deciziei corecte şi juste pentru cei implicaţi? Fiecare din aceste întrebări reprezintă un tip diferit de analiză etică şi are propria focalizare analitică unică şi o întrebare managerială centrală. p. Noua etică nu neagă. Gh. drepturile celor afectaţi de luarea ei? 3. modelul democratic. Deceniul '80 pare a fi vârful acestor triste „constatări” şi analize. defavorizaţi. altruismul.580): 1. celălalt de insuficienţă”. printre altele. capabile să păstreze ordinea morală. Dacă managerii de vârf proclamă deziderabilitatea comportamentului etic şi apoi stabilesc obiectivele care nu pot fi atinse fără activităţi ilicite. Gh. continuă să fie valorile recunoscute şi respectate ca morale. democratizarea şi etica afacerilor. a oricăror extreme. Subliniem faptul că este foarte important ca managerii să recunoască că ei sunt cei care "modelează şi dau tonul" în organizaţia lor.cei săraci. au deplâns şi continuă să deplângă şi în ziua de azi continua disoluţie a modului comportamental şi. Gh. Sunt consecinţele unei acţiuni sau ale unei politici bune sau rele? 2. Decizia îndeplineşte sau serveşte obligaţiile morale? 4. Etica în procesul managerial se referă la răspunsurile la următoarele întrebări46 (Ionescu. eludând normarea „obligatorie” presupusă de însuşi conceptul de datorie. ci recunoaşte punctele de sprijin ale eticii datoriei. în ceea ce facem.. Acest principiu sugerează evitarea oricăror excese. economia de piaţă şi sistemele etice. sunt în atenţia „opiniei publice” şi chiar a specialiştilor din majoritatea domeniilor. ei nu vor atinge responsabilităţile lor etice. în adâncime. mult neglijata „etică” îşi face o revenire remarcabilă în toate domeniile. Onorează ea.

justifică logica în gândire şi desfăşurarea ideilor. nu trebuie să-şi asume faptul că agenţii sunt capabili să găsească soluţiile optime. Iată un model de îndrumar pentru examinarea etică a deciziei manageriale: 1. Bucureşti: Editura Economică. Aceste îndrumare nu specifică ce trebuie făcut într-o situaţie dată. fie în economie. În literatura de specialitate se regăsesc o serie de “îndrumare” pentru un comportament etic pe care managerii îl pot utiliza în procesul decizional. acţiuni. În analiza raţională. astfel încât să se poată evalua decizia luată.. recompensate. aflaţi! 66 . aflaţi! 2. Dimensiunile analizei etice Dimensiunile Focalizarea analitică analizei etice Utilitaristă Orientată spre obiective Obiective sociale Obiective economice Obiective de afaceri Deontologică Orientată spre drepturi Drepturi egale Drepturi morale Întrebări manageriale Ce acţiune sau politică îndeplineşte cel mai bine obiectivele noastre? Care este cea mai profitabilă? Care acţiune sau politică respectă drepturile celor implicaţi? Orientată spre obligaţii Care acţiune sau politică îndeplineşte Obligaţii contractuale cel mai bine obligaţiile? Legile de urmat Obligaţii morale Justiţia Orientată spre corectitudine Care acţiune sau politică alocă cel economică Profiturile pieţei mai corect beneficiile şi obligaţiile (distributivă) Aspectele celor implicaţi? externalizării Sursa: Ionescu. Modelele bazate pe optimizare. democratizarea şi etica afacerilor. 2005. Marketizarea. Gh. Problema pe care doriţi să o rezolvaţi este reală aşa cum pare ea? Dacă nu sunteţi siguri. p. dacă este în conformitate cu normele de etică şi propriile valori ale firmei. fie în psihologie. fie în comportamentul animal. când zilnic trebuie să rezolve nu doar probleme economice ci şi sociale. Gh. că răspunderea socială şi comportamentul etic sunt aşteptate (scontate şi dorite). ele clarifică atitudini.pentru oricine din organizaţie sau pentru cei care au legătură cu ea. Acţiunea care se va declanşa este legală? Este etică? Dacă nu ştiţi.. derivarea funcţiei comportamentului optim este foarte complexă. Tabelul 1. 580. Răspunsurile la întrebări vor întări convingerea că normele morale sunt respectate şi consecinţele sociale sunt cunoscute şi asumate. perfecte la problemele pe care le întâmpină.

Sunt corecţi şi echitabili în probleme financiare. etica virtuţii şi a caracterului. Mihuţ distinge patru tipuri ale comportament etic:47 etica obiectivităţii. colaboratori? Credeţi că în cazul unei investigaţii în massmedia veţi găsi înţelegere? Una din modalităţile verificate de a beneficia de bonitate morală este aceea de a duce o politică de comunicare deschisă cu opinia publică. Credeţi că şi alţi conducători ar fi îndreptăţiţi să acţioneze la fel ca dumneavoastră? 7. De aceea. p. Curiozitatea „publicului” este în ziua de azi atât de mare şi simţul de detecţie al ziariştilor atât de dezvoltat încât şi o frântură de declaraţie falsă va fi foarte repede recunoscută. Susţin libertatea. cine le suportă? 5. 1. Cui îi este destinat beneficiul acţiunii? Dar daunele. 5. 8. Comunică cu angajaţii folosind numele cu respect. Operă citată. 10. de prieteni. Protejează viaţa. optim. 47 Ioan Mihuţ. 9. Etica obiectivităţii – obiectivitatea este un model ideal. 312. valoroase. Capitolul 5: Tipurile de etică managerială I. Managerii care manifestă un comportament etic sunt caracterizaţi astfel: 1. Formează şi încurajează un regim echilibrat de muncă şi odihnă. 67 . Onorează şi respectă familiile angajaţilor. Depersonalizarea pe care o propune etica obiectivităţii intră în contradicţie cu modelul de personalitate proeminentă pe care trebuie să-l reprezinte un manager în faţa subordonaţilor săi. etica drepturilor şi îndatoririlor şi etica rezultatelor. Creează un mediu de lucru fără discriminări. 6. încercarea de a ascunde adevărurile neplăcute va declanşa o căutare cu atât mai înverşunată a adevărului. 2. 4. Comunică deschis cu subordonaţii. Orice individ este caracterizat de anumite trăsături de personalitate cărora li se asociază interese particulare şi moduri diferite de a vedea lucrurile. Cultivă o atitudine pozitivă faţă de celelalte persoane şi realizările acestora. dar este improprie fiinţei umane. Tratează toţi angajaţii drept persoane unice. de apreciere şi ierarhizare a valorilor. Aţi consultat specialişti în domeniu. pentru a le afla opinia cu privire la acţiunea dumneavoastră? Ţineţi cont de aceste opinii? 6. siguranţa şi sănătatea angajaţilor. Doriţi ca acţiunea dumneavoastră să fie însuşită şi aprobată de familie. 7. creşterea şi dezvoltarea fiecărui angajat. 3. Aveţi opozanţi la acţiunea pe care doriţi să o desfăşuraţi? Le înţelegeţi poziţia? Este rezonabilă? 4.3.

promovarea adevărului. acţiunile care dau rezultatele cele mai bune.. Exercitarea puterii manageriale nu trebuie să se facă în detrimentul libertăţilor celorlalţi. o decizie este bună. potrivit acestei teorii. Renumitul renascentist considera că pentru realizarea unui anumit scop se pot folosi orice mijloace. în măsura în care aduce beneficii. Drept consecinţă. s-au creat două sisteme etice de gândire: pragmatismul şi naturalismul. machiavelismul aplicat”. compasiunea. În consecinţă. Integritatea morală a unui manager presupune respect. Etica rezultatelor – este similară utilitarismului şi presupune obţinerea unor rezultate pozitive pentru un număr cât mai mare de persoane şi să antreneze consecinţe negative pentru un număr cât mai mic. dacă generează lezarea unor interese. Etica virtuţii şi a caracterului – îşi găseşte sorgintea în sistemele de valori care pun preţ pe cultivarea marilor virtuţi. cu impact direct asupra deciziilor luate. sunt considerate cele mai juste. Cele patru tipologii comportamentale încearcă să rezolve dilemele etice într-o manieră distinctă. şi rea.ceea ce ne face să credem că soluţiile imparţiale nu vor fi automat benefice pentru ansamblul organizaţiei. cooperarea. pentru că în cadrul ei există forţe care permit binelui să iasă la 68 . neconstrânse de responsabilităţi sociale şi morale. Etica drepturilor şi îndatoririlor – porneşte de la ideea că întreaga existenţă umană este guvernată de instituirea unui complex de drepturi şi îndatoriri. cum ar fi: iubirea. inclusiv înşelăciunea şi violenţa. machiavelismul constituie baza pragmatismului. curajul. 4. Managerii pragmatici.. dreptul la tratament egal. nu trebuie scăpate din vedere aspectele ne-financiare ale profitului şi ale costurilor aferente. 3.. fapt care i-a adus şi denumirea de . umilinţa. de exemplu. fiind în concordanţă cu sistemele de valori ale unor oameni practici. nu acelaşi lucru este valabil în plan social. Pragmatismul îşi găseşte raţiunea în esenţa gândirii scriitorului şi omului politic Niccolo Machiavelli. etc.profitului’’ ca bază pentru manifestarea unor sisteme de valori specifice. Naturalismul sau . 2. a codurilor etice organizaţionale sau de nivel naţional (acolo unde acestea există) sau chiar a unor drepturi general valabile (dreptul la protecţia socială şi individuală. orientaţi spre acţiune. Economiştii americani observă. Importante sunt numai rezultatele! Dus însă la extrem. mâna invizibilă’’ se bazează pe ideea de a lăsa natura să-şi urmeze cursul. nu se angajează în probleme etice. deoarece pentru ei acestea nu sunt importante.). În forme atenuate. Evident. respectarea promisiunilor şi a regulii de aur: ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face. Dacă acest lucru este uşor de cuantificat pe plan economic. că în jurul . în conformitate cu care trebuie să se desfăşoare comportamentele umane. pragmatismul în afaceri poate genera probleme grave prin eludarea cu bună ştiinţă a sistemelor legal construite şi apărate de societate.

 acordarea unor recompense şi sancţiuni adecvate. 50 Abrudan. Cu cât climatul este caracterizat de o competiţie puternică. p. pe valori universale. etica li se pare artificială. îndeplinirea unor obiective nerealiste50. oriunde în timp sau spaţiu. Operă citată. ei pot. în realitate. Rockefeller). conform cu standardele şi valorile social recunoscute. 69 . Editura Dacia. Consumatorul şi managementul ofertei. De aceea.  instituţionalizarea unor comitete de supraveghere a comportamentului etic. Operă citată. p. pe acţiuni sau lucruri considerate ca fiind bune sau rele. cu atât mai mult tinde să apară.  instruirea managerilor pe probleme de etică în afaceri. 1996.139. A. care acreditează teoria potrivit căreia marile monopoluri sunt naturale şi implicate în procesul natural de selecţie industrială. Concluzia lor este : Poate leul să fie condamnat pentru uciderea unei căprioare care îi asigură supravieţuirea?.48 Cu referire nu numai la modalităţile teoretice şi practice de obţinere a profitului. Acest sistem etic întemeiat pe conceptul liderului şcolii clasice engleze Adam Smith. forţa pe alţii să pună în aplicare astfel de practici prin presiuni pentru atingerea. 267. între etica personală şi cerinţele organizaţionale sunt necesare schimbări în două arii principale: concepţia managerială şi acţiunile manageriale. Maria-Madela. un comportament imoral.. Chiar dacă managerii nu pot uita sau trece cu vederea comportamentul imoral.suprafaţă.  elaborarea unor programe interne de rezolvare a conflictelor de natură etică. Comportamentul etic trebuie să înceapă de la vârf. Ei resping discuţiile cu subiect etic. Pentru îmbunătăţirea climatului etic şi pentru reducerea conflictelor. Deosebit de relevante pentru cei care sunt receptivi faţă de problemele responsabilităţii sunt câteva căi ce pot fi folosite în încurajarea comportamentului etic:49  publicarea unui cod etic propriu. Capitolul 6: Îmbunătăţirea performanţelor în rezolvarea dilemelor etice Interesul pentru un comportament etic în afaceri nu este atât de nou. Ioan Mihuţ. Marius Pop. să se dezvolte sau să se repete. este corectat şi influenţat în timp de apostolii ideilor darwiniste (evoluţioniste) din economie (John D. se impune 48 49 Silvaş. Cluj-Napoca. Absolutismul se bazează pe legi etice absolute. deoarece într-o lume naturală. ci cu o sferă de cuprindere mult mai largă (cel puţin prin idealul care-l urmăreşte) se remarcă în afaceri şi sistemul etic denumit absolutism. dar abia acum se fac remarcate preocupări intense pentru acţiuni morale în scopul păstrării competitivităţii şi a încrederii publicului în activităţile desfăşurate.

regulamentele firmei. • angajaţii sunt încurajaţi în activitatea de perfecţionare. caracteristicile individuale. fiind recompensaţi prin diverse sisteme de motivare. • sunt dorite. sex. Organizaţiile devin prospere şi eficiente în situaţia în care sunt deschise spre învăţare. • fiecare individ (angajat. în domeniul practicilor etice chiar ele pot produce învăţare. când trebuie plătite etc. Ca şi indivizii care sunt supuşi educaţiei şi învăţării permanente. aşa şi organizaţiile sunt supuse deschiderii spre învăţare.. elemente care sunt recompensate ulterior. prelucrare şi aplicare a unor modele sau experienţe de rezolvare a dilemelor etice aparţinând altor organizaţii. Pentru a înţelege mai bine mecanismele de supravieţuire.. P. 70 . codurile etice la nivel sectorial. Există factori care determină nivelul şi acurateţea eticii manageriale: reglementările legale. Organizaţiile “închise” se plafonează. noii angajaţi sunt încurajaţi să folosească propriile cunoştinţe. mai ales atunci când mediul extern constrânge organizaţia la asemenea eforturi. Mai mult. prezentăm câteva elementele definitorii pentru organizaţiile care învaţă51: • în căutarea unor soluţii pentru dilemele etice. Spunem aceasta deoarece învăţarea influenţează în mod cert situaţiile de preluare. spre învăţare.52 Reglementările legale stabilesc cadrul limitativ în care se poate desfăşura o activitate industrială: ce produse se pot realiza. Nica. A. normele şi regulamentele comunităţii locale. având posibilitatea să îşi folosească cunoştinţele. vârstă sau poziţia în organizaţie. spre o continuă adaptare la schimbări. aşteptate şi încurajate ideile şi propunerile din partea angajaţilor. stagnare. care sunt condiţiile calitative impuse produselor. Operă citată. regresie sau dezvoltare a organizaţiilor în efortul de dezvoltare a capabilităţii etice.adoptarea unor principii şi reguli etice. manager) învaţă de la colegi. indiferent de pregătire. Chiar dacă uneori conştientizăm sau nu. colaborator. starea firmei şi presiunea socială. • este încurajată multiplicarea comportamentelor corecte şi ridicarea nivelului de competenţă profesională. Intensificarea învăţării organizaţionale este o condiţie prioritară pentru obţinerea capabilităţii etice. spre deosebire de cele deschise spre nou. care sunt taxele şi impozitele. care sunt relaţiile de muncă. subordonat. În faţa dilemelor etice. Este evident 51 52 Silvaş. învăţarea organizaţională oferă răspunsul cel mai potrivit pentru soluţionarea acestora. desfăşurate. fiind sortite eşecului. care pot fi noi pentru organizaţie şi să pună sub semnul întrebării plafonarea. ce obligaţii au firmele faţă de mediul înconjurător. Operă citată. activitatea noastră se desfăşoară în cadre mai mult sau mai puţin organizate. • toţi angajaţii sunt încurajaţi să manifeste interes faţă de munca celorlalţi şi sunt informaţi asupra acesteia.

acestea trebuind să corespundă aşteptărilor pe care societatea este îndreptăţită să le primească de pe urma funcţionării firmei. Aceste reglementări vizează protecţia şi gestionarea corectă a apei. care se compară cu contribuţiile standard. salubrizarea localităţilor. au şi un comitet. Auditul social este rareori utilizat în afaceri pentru că prezintă unele dezavantaje. Acestora li se determină consecinţele sociale. Din păcate. Normele şi regulamentele comunităţii locale. valorile şi cultura comunităţii şi performanţele sociale există o relaţie cauză-efect evidentă. uzitate de sectorul industrial şi celelalte firme din comunitate. mai poate fi utilizată o 71 . A interpreta rezultatele auditului social doar în termeni economici ar fi o gravă greşeală. de modul în care acestea se regăsesc în obiectivele formulate de management dar şi de rezultatele obţinute prin programele sociale derulate. Evaluarea performanţelor sociale ale întreprinderii devine dificilă şi aproximativă. alte categorii sunt nemulţumite de priorităţile sociale alese. Auditul social poate fi definit ca un criteriu managerial utilizat pentru evaluarea contribuţiilor sociale ale firmei. şi cu certitudine între normele. lăsând managerilor incorecţi o marjă de libertate rău înţeleasă şi uneori insuportabilă pentru populaţie. Nu reprezintă un secret faptul că democraţia şi liberalismul în SUA au fost impuse prin lege. Deseori. reducerea nivelelor de zgomot. mai ales în condiţiile în care există suficiente “raţionamente” care să demoralizeze demersul în această problemă: ce este cinstit şi moral pentru unii. standardele de performanţă fiind impuse sau deduse din mediul social. Comitetul de etică. limitarea orelor de funcţionare a firmelor etc. doar 14% din firmele care au cod etic. O altă metodă de audit social ia în considerare doar activităţile care au merite şi sunt valoroase economic pentru firmă. poate fi imoral pentru alţii. pentru că astfel se elimină importanţa responsabilităţii sociale din activităţile economice. trebuie respectat în aceiaşi măsură de toţi managerii. prin hotărâri care caută să protejeze cetăţenii şi mediul înconjurător. comunitatea locală impune anumite conduite restrictive. determinându-se nivelul de implicare a firmei în problemele sociale. Comitetele de etică sunt destul de rare. reprezintă un grup executiv care-şi asumă responsabilitatea controlului respectării eticii în firmă prin inventarierea problemelor şi anchetarea abaterilor de la etică.faptul că un cadru legislativ restrictiv. iar încălcarea legilor este pedepsită contravenţional sau penal în funcţie de gravitatea prejudiciilor aduse societăţii. Auditul social este realizat pentru a se stabili nivelul implicării firmei în problemele sociale interne sau externe. dar liberal. cel mai mare constând în faptul că rezultatele obţinute pot fi uşor criticate: acţionarii nemulţumiţi de dividendele obţinute acuză managementul de cheltuieli nerentabile. în România cadrul legal în domeniul economic şi industrial nu este complet. În practica managerială. alţii sunt deziluzionaţi de nivelul de implicare etc.

codurile au fost dezvoltate de grupuri profesionale sub forma unor reguli deontologice şi abia apoi. deci. de exemplu. Codul etic este valabil când este însuşit şi acceptat de toţi angajaţii. Conducătorul şi firma oferă rapoarte de comportamente imorale organismelor abilitate: agenţii de protecţie. la eliminarea din organizaţie a persoanelor vinovate. de obicei o afacere. ilegale sau practici nelegitime. sau a unor firme care reglementează relaţiile dintre proprii membri şi celelalte categorii de indivizi cu care se realizează un contact.Maria-Madela. cu siguranţă nul vor accepta nici angajaţii.metodă prin care sunt popularizate persoanele cu acţiuni imorale. Cea mai mare parte a influenţei acestor coduri este inconştientă şi suntem adeseori conştienţi de-o astfel de influenţă doar în condiţii speciale cum ar fi atunci când avem primul contact cu noul loc de muncă. Codul etic mai poate conţine şi prevederi legale foarte importante. precum şi mesajul pe care firma doreşte să-l transmită publicului larg. Metoda se utilizează pentru asanarea mediului economic şi pentru protecţia socială a comunităţii. Codurile etice reprezintă. căutăm să adoptăm un comportament potrivit. Iniţial. p. În plus. Codul etic este un document oficial al companiei prin care aceasta îşi declară valorile şi principiile în problemele sociale. într-un limbaj simplu care sunt standardele organizaţiei. Astfel. dacă să-l strigăm pe şeful nostru cu apelativul “domnule”? sau dacă am putea să ne personalizăm spaţiul locului de muncă etc. Operă citată. 72 . s-a înregistrat o explozie a acestora în cadrul 53 Abrudan. guvern. comportamentul lor încadrându-se în prevederile sale. Cele nescrise sunt coduri de conduită care specifică ceea ce indivizii ar trebui să nu facă. punându-ne întrebarea. minister. Scopul codului etic este de a comunica angajaţilor. chiar şi presei. în defavoarea firmei şi a comunităţii. Aceste coduri etice sunt atât scrise (formale) cât şi nescrise (informale). pot fi rezolvate echitabil şi cazurile de discriminare fără conotaţii legale dar care pot afecta grav persoanele vizate. cu maximă seriozitate a codurilor etice scrise. Încălcarea codurilor etice poate duce însă. Încă de acum două decenii multe din marile corporaţiile au instituit programe etice şi au angajat funcţionari care să monitorizeze comportamentele etice în organizaţii.117. iar dacă managerul nu-l respectă. Capitolul 7: Codurile de etică ale organizaţiilor Nivelurile de aplicare ale eticii manageriale sunt clar precizate în codurile etice. se deschid largi perspective pentru rezolvarea rapidă şi eficientă a problemelor de echitate şi discriminare de cele mai multe ori fără intervenţia instanţelor judecătoreşti.53 Atunci când în cadrul firmei se fac eforturi pentru conceperea şi aplicarea practică. declaraţiile formale ale unor grupuri de specialişti.

XI î.).Ch. În majoritatea sondajelor de opinie adresate firmelor care au coduri etice scrise. concurenţii.  Decalogul sau cele 10 porunci din Vechiul testament (sec. prescripţii de conduită pentru diverse aspecte ale valorii morale de drept. reflectând gradul de cultură al firmei. Codul de etică poate fi definit prin mai multe moduri:  un ansamblu de percepte. reflectă valorile obiective şi principiile promovate de o firmă. valori şi principii după care este guvernată o organizaţie.  Jurământul lui Hipocrat (sec. reprezenta o culegere de legi. Un cod de etică trebuie să prevadă: • modul în care membrii unei organizaţii să acţioneze într-o situaţie dată. Operă citată. codurile etice abordează probleme cum ar fi conflictele de interese. V-IV). aparţinând Regatului vechi babilonian. relaţiile cu clienţii / furnizorii. caracterul privat al informaţiilor. recomandă evitarea acţiunilor improprii şi ilegale în munca desfăşurată şi recomandă relaţii bune cu clienţii. modul în care membrii organizaţiei ar trebui să gândească şi să se comporte. oferirea cadourilor. relaţiile angajaţilor cu superiorii. Ce exprimă un cod de etică? Majoritatea codurilor etice identifică comportamentele aşteptate în cadrul relaţiilor sociale.54 Un cod etic formulează idealuri. Dincolo de aceste elemente. XIII.119. XVIII – XVII). susţineri ale partidelor politice. Specialiştii argumentează că acest lucru a fost posibil. deoarece fără un program şi o activitate cu caracter formal. oferirea cadourilor.  un document formal care statuează normele şi credinţele. confidenţialitatea informaţiilor. onestitatea înregistrărilor contabile. relevate lui Moise pe Muntele Sinai. p.Maria-Madela.  un ghid al practicilor de afaceri care direcţionează comportamentele umane individuale şi de grup.organizaţiilor. 73 . 54 Abrudan. • probleme cum ar fi: conflicte de interese. socio-profesionale. practici ca mituirea şi înşelăciunea.XVI) din India antică era un ansamblu de legi civile şi religioase.  o declaraţie formală care constituie un ghid etic pentru modul în care oamenii dintr-o organizaţie trebuie să acţioneze şi să ia decizii.  Codul lui Manuc (sec. caracterul privat al informaţiilor. concurenţii. etc. Exemple de documente cu rol de reglementare:  Codul lui Hammurabi (sec. întrebările vizează în special aspecte legate de: diversitatea forţei de muncă. nu pot fi încurajate practicile etice. etc. oferirea / primirea sponsorizărilor politice.

etc. Acest colectiv pune în comun valorile împărtăşite de membri. statuarea unor principii şi cerinţe care să-i facă pe manageri mai sensibili la problemele etice. • nu trebuie folosite în interes propriu. de cariera şi formaţia sa profesională. Este important ca managerul să dorească să creeze un factor de stabilitate organizaţional prin stabilirea unor valori şi principii. Elaborarea codurilor se face de obicei în echipă. consumatori. • să fie posibile din punct de vedere fizic şi moral.conflictele între membri. informaţii despre coduri similare cu obiective similare. adevăratele valori ale firmei. de obicei. Principalele caracteristici ale unui cod de etică sunt: • să fie riguroase. Ele nu conţin precepte pur teoretice. Aceasta nu înseamnă că un cod de etică asigură automat un comportament moral sau că poate acoperi toate situaţiile întâlnite în viaţa organizaţională. Această politică etică depinde de filosofia personală a managerului. un colectiv de lucru. clientului trebuie să i se ofere cel mai bun serviciu. Este persoana care poate formula politica etică a organizaţiei. Prin codurile etice se încearcă rezolvarea unor conflicte de interese în mediul intern şi în relaţiile externe ale organizaţiei respectiv. 74 . să prevadă clar idealurile şi/sau obligaţiile. trebuie să protejeze interesul public. • trebuie să stabilească anumite priorităţi adică. penalizări. surse de aprovizionare sau beneficiari. să fie cât mai simple şi accesibile. • relaţiile între profesionişti şi clienţi. managerii şi subordonaţii lor se nu pot identifica toate problemele etice care pot apărea. IBM a elaborat cele trei principii care ghidează activitatea firmei: individul trebuie respectat. la început. Tot conducerea numeşte. să nu contravină altor legi. Obiectivele organizaţiei sunt stabilite de către conducere. să fie specifice şi oneste. indiferent de credinţele religioase. Cine întocmeşte codul? Problemele creării unor astfel de coduri sunt de tipul: Cum am putea să coexistăm bine şi armonios într-o anumită instituţie sau organizaţie. utile pentru toţi membrii organizaţiei. de principiile şi obişnuinţele morale ale fiecăruia dintre noi? Managerul unei organizaţii se găseşte la interfaţa între aceasta şi contextul în care îşi desfăşoară activitatea. De exemplu. Limita de acţiune a codurilor etice constă în formularea lor în termeni generali tocmai pentru că. • relaţiile între practicieni şi specialişti într-o profesiune. • să provină de la o autoritate legitimă. ci stabilesc semnificaţii practice. nu vor servi unei profesiuni în defavoarea interesului public. • trebuie să prevadă şi pedepse.• concurenţa între membrii unei profesiuni. excelenţa şi performanţa superioară trebuie urmate permanent.

Codul nu trebuie să creeze celorlalţi aşteptări nerealiste. de specialitate. Codul trebuie să fie deschis spre schimbări dacă apar situaţii noi. discutate şi definite de manageri şi un colectiv de lucru. 2. 75 . Exprimările utilizate în cod trebuie să fie simple şi clare. Codul trebuie să ia în considerare în mod corect legislaţia şi reglementările aplicate profesiei pentru care se realizează codul. cu siguranţă nici angajaţii nu o vor face. 8. Managerul trebuie să-şi asume personal obiectivitatea şi responsabilitatea codului.Normele. până la urmă. la latitudinea managerilor şi a subordonaţilor. difuzarea codurilor etice are loc în mai multe moduri: o mese rotunde de sensibilizare. credinţele sunt în general propuse. când managerul nu acordă importanţă acestuia. iar apoi publicate şi distribuite angajaţilor. 7. Referitor la felul în care trebuie promovat codul şi influenţaţi angajaţii şi clienţii. 10. Managerul trebuie să aleagă pe cineva care să administreze competent codul etic. 6. Specialiştii în domeniu fac următoarele sugestii legate de felul în care poate să fie scris un bun cod de etică pentru o anumita profesie: 1. 11. 3. 4. Modul în care codul etic este transpus în practică rămâne. respectiv între cei care fac parte din aceeaşi organizaţie. ţinându-se cont de nevoile şi specificul organizaţiei. Stabilirea unui termen realist pentru dezvoltarea şi introducerea codului. o anunţarea codului în preliminariile concursului de angajare. o anexarea codului la contractul de muncă şi semnarea unei adeziuni. ghidează comportamentul în caz de dileme etice . Echipa trebuie să consulte un jurist pentru partea de acoperire legală a codului. De obicei. 9. fără expresii sau cuvinte tehnice. Mercier a remarcat şi alte obiective: • încheierea unui contract moral între beneficiari şi organizaţie. există un consens de opinii că prin formalizarea etică se încearcă promovarea valorilor profesionale. Codul trebuie orientat către problemele cu care se confruntă profesia pentru care se realizează codul. 5. astfel încât să existe siguranţa că ele vor fi susţinute şi de către ceilalţi. este recomandat sfatul experţilor. Obiectivele trebuie formulate în mod clar. În privinţa obiectivelor unui cod. Conştientizarea costurilor de implementare a codului şi previzionarea acestor costuri pe termen scurt şi lung. Pe lângă acest deziderat. Codul etic rămâne valabil dacă toţi membrii organizaţiei îl respectă. • protejează organizaţia de comportamente necinstite sau oportuniste. Echipa de elaborare a codului etic trebuie să se asigure în mod particular de acceptul conducerii.

• pot constitui bazele unei acţiuni disciplinare împotriva abaterilor. eficienţa.. P. Practici la angajare: hărţuire la locul de muncă. Informaţii publice/comunicare: publicitate şi marketing. d) Creează climatul etic. Alţi autori arată că obiectivele unui cod de etică sunt următoarele: a) Ocupă locul lăsat liber între valorile cadru ale unei comunităţi şi lege. b) Contribuie la reputaţia. client şi vânzător: realizarea înregistrărilor în companie şi menţinerea informaţiilor. Informaţii despre angajat. promovării personalului. Introducere în etica afacerilor. respectarea intimităţii şi confidenţialităţii. oportunităţi egale. • încearcă să echilibreze interesul colectiv cu cel personal. tratament egal al angajaţilor. dezvoltare şi strângere de fonduri. • creşte loialitatea şi implicarea conducerii şi a salariaţilor. 2. • are loc îmbunătăţirea selecţiei. este un mijloc de încurajare a practicilor etice în organizaţii. poate fi un mijloc de aliniere la normele profesiunii. Note de curs. formării. şi nici titlurile categoriilor nu sunt definitive sau singulare. • arată un angajament de principiu al managerilor. accesul la informaţii. • oferă un mijloc de reglementare a adeziunii şi a devotamentului colaboratorilor. încrederea. c) Este un cadru de referinţă în orientarea deciziilor şi a acţiunilor. 76 . • sporeşte încrederea şi cooperarea în echipă. • ajută la dezvoltarea eficientă a problemelor de discriminare. Tipuri de conţinuturi (prevederi) ale unui cod etic: 1. diversitate. transparenţa informaţiilor. respectul pe care beneficiarii unei activităţi îl au faţă de instituţia care prestează serviciul respectiv. claritatea informaţiilor. droguri ilegale şi alcool. pot oferi un ghid pentru persoanele tinere care intră în profesiune. 55 Cohuţ. utilizarea proprietăţii organizaţiei. 3. Conţinutul unui cod de conduită etică al unei companii55 Toate codurilor de etică şi regulamentele de ordine interioară ale companiilor conţin elemente din prevederile de mai jos.. I. • relaţii contractuale se bazează pe încrederea şi responsabilitatea. Lista prevederilor nu este completă. echilibrul muncă-familie. Oradea. • creează (ca şi cultura organizaţională) sentimentul de unicitate şi apartenenţă pentru membrii grupului. a dilemelor etice în general. 2004. discriminare. divulgarea de informaţii. Avantajele elaborării codurilor de etică: • formulează experienţa matură a unei profesiuni.• promovează o imagine pozitivă a organizaţiei. • deciziile adoptate vizează dreptatea. nediscriminarea.

221-287) Ţigu. Practici etice manageriale: precizia înregistrărilor contabile. 8. Bucureşti: Editura A. Cu toate că interesul pentru codurile de etică este în creştere. 9. 80-96) Test pentru autoevaluare Care sunt principalele argumente. Bucureşti: Ed.56 Sumar Prin codurile etice se încearcă rezolvarea unor conflicte de interese în mediul intern şi în relaţiile externe ale organizaţiei respectiv. (2006). 7. respectiv contra-argumente. Uranus (p. Etica afacerilor şi managementul. membrii familiei. în raportul dintre Etică şi afaceri? Enunţaţi cele trei teorii despre moralitate.S. Conflicte de interese. 55-159. sănătatea şi siguranţa angajaţilor. 6. de scopurile lor şi interese specifice. Practici la angajare: exercitarea corectă a autorităţii.123. Recomandări bibliografice Crăciun. angajarea la alţi agenţi. în funcţie de ramura în care acestea activează. trebuie să reamintim că. 61-70. Implicare politică. în funcţie de caracteristicile unice ale acestora. (2005). statuarea unor principii şi cerinţe care să-i facă pe manageri mai sensibili la problemele etice.Maria-Madela. Etica afacerilor în turism. Ce sunt deciziile etice? De ce se iau decizii contrare Eticii? Ce este codul de etică şi care sunt principalele caracteristici ale acestuia? Ce exprimă un cod de etică? Cine întocmeşte codul de etică? 56 Abrudan. În mod asemănător. 77 . protejarea informaţiilor aflate în proprietate. 10.(2003). 5. utilizarea corectă a bunurilor companiei. activităţile de voluntariat ale angajaţilor. acestea au şi unele limite: ele nu pot acoperi toate situaţiile şi nu pot garanta o conduită universal etică.E. Probleme legate de mediu: protejarea mediului înconjurător. Relaţia cu vânzătorii: aprovizionare. D.4. p. de regulamente/cerinţe şi de scopurile codului. Conflictele de interese: cadouri şi gratuităţi. negocierea contractelor. Etica în afaceri. Operă citată. (p. conţinutul codului poate varia semnificativ de la o companie la alta. (p. Valoarea oricărui cod formal de etică constă în calitatea şi trăsăturile esenţiale ale resurselor umane din cadrul organizaţiei: manageri şi angajaţi. G. Cluj-Napoca: Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. M. Companiile au tendinţa să-şi eticheteze şi să-şi clasifice prevederile codului de etică în multe metode diferite. activitate politică. 217-223) Popa.

Teme de muncă individuale Identificaţi principalele consecinţe ale unui comportament contrar Eticii? Elaborarea unui proiect în care să fie evidenţiate principalele avantaje/dezavantaje ale codurilor de etică? 78 .

Greenleaf Publishing. Etica afacerilor şi managementul. Blackwell Publishing. Bucureşti: Editura Teora. Morala = ansamblul normelor de convieţuire. Virtuţi = însuşirile morale pozitive ale oamenilor.S. al unui anumit tip de organizare socială. New Jersey.III. C. Morala este disciplina ştiinţifică care se ocupă cu normele de comportare a oamenilor în societate. Hollywood Business Ethics Quarterly. ale clasei şi grupului social. Blackwell Publishing Ltd. H. Cluj-Napoca: Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Codul manierelor în afaceri. ANEXE Bibliografia completă a cursului  Baldrige.(2003). intelectului. Journal of American Academy of Business.E. M. noţiunea de virtute este considerată identică cu moralitatea. Malden. Platon. Cicero). L. a idealului social. a virtuţii (Aristotel). S. Montvale. Journal of Corporate Citizenship. ale individului. de comportare a oamenilor unii faţă de alţii şi faţă de colectivitate şi a căror încălcare nu este sancţionată de lege. calitate. Cambridge. a plăcerii (Aristip). Ideal social = este produsul unei epoci istorice. Bucureşti: Editura A. (2006). ecology and the economy. Etica afacerilor în turism. Patricia. Freeman Edward R.  Certo. Publisher: Business and Organization Ethics Network (BON). G. Springer Netherlands. Washington D.. Business Ethics: A European Review. etica şi mediul global. Reviste de specialitate: Journal of Business Ethics. care aparţine psihicului.  Ţigu. Etica în afaceri. al condiţiilor de existenţă ale comunităţii umane. Philosophy Documentation Center.  Popa. D. Bucureşti: Business Tech International. Glosar Etica = ştiinţa ethosului (a moralei). comportare lăudabilă. Institute of Management Accountants.  The World Bank (2004): Responsible growth for the new millennium: integrating society. Electronic Journal of Business Ethics and Organization Studies. a fericirii.  Werhane. 79 . spiritului. a binelui/răului (Socrate. În etimologia greacă cuvântul „virtute” înseamnă „perfecţiune”. Managementul modern: diversitate. (2005). (2002). Oxford. Uneori.C. Management Accounting Quarterly.. Bucureşti: Editura Uranus.  Crăciun. (1997). ci de opinia publică. (2005): Business Ethics.

80 . Legea morală = un îndreptar al acţiunilor omeneşti pentru realizarea binelui. probleme care îi pun în încurcătură pe cei care iau decizii. social etc. juridic. comunităţi şi clase. mobilurile. reacţii subiective. ceea ce e contrar regulilor de conduită (în timp şi spaţiu). Imoral = ceea ce e contrar moralei. îmbrăcând o formă concretă. Legea morală nu are caracter de constrângere. ca cea juridică. Cei care adoptă poziţia universalistă susţin că există o largă accepţiune a mai multor principii morale în întreaga lume.). ceea ce denotă faptul că responsabilitatea nu este un fenomen exclusiv moral. unor reguli. dar impune totuşi sancţiuni. adică receptare şi atitudine axiologică şi volitivă faţă de realitate. răul moral săvârşit cu intenţie. în reguli morale Universalismul = presupune că există reguli etice universale şi obiective. adică conform unei norme. la nivel individual sau colectiv. Responsabilitatea = vizează obligaţia ce revine unei persoane de a se recunoaşte ca autor liber al faptelor sale şi de a lua asupra sa urmările acestora. Normele morale =modele ideale. studiul situaţiilor.Moralitate = acţiunile indivizilor şi comportamentul în ansamblu (moravuri) ale unor mari grupuri. aspiraţiile omului. temporar. motivele. străin categoriei moralităţii. ceea ce încalcă normele morale. de exemplu. în timp ce legea morală are o realitate obiectivă. profesional. Amoral = fără morală. al normelor şi principiilor morale pe baza cărora sunt adoptate cele mai bune decizii manageriale. Ele se particularizează. generale şi impersonale de comportare. lipsit de morală şi de principiile morale. politic. răul moral săvârşit fără intenţie. răul moral săvârşit în cunoştinţă de cauză. conducând la cel de „normal”. Responsabilitate socială = cea mai înaltă expresie a personalităţii civice (individul îşi asumă responsabilitatea acţiunilor sale sub toate aspectele: moral. universale. Nu avem unde căuta standarde absolute dincolo de realitate şi dacă ele ar exista. manifestarea efectivă a moralei prin atitudini. un cod cu caracter durabil. impersonală şi permanentă. care nu are noţiunea moralităţii. ar fi nedrepte. Normă = regulă obligatorie după care trebuie să se conducă cineva sau ceva. Dileme etice = situaţii neclare. Conştiinţă morală = o judecată asupra valorii morale a faptelor noastre (uneori chiar ale altora). anumite relaţii între oameni şi grupuri sociale. fenomene ale voinţei. Relativism = susţine că nu există standarde absolute. în dorinţa de a echilibra performanţele economice şi cele sociale. trăsăturile psihice ale persoanei. Etica managerială = un studiu al moralei. şi pedepse dacă nu este respectată. activităţilor şi deciziilor de afaceri în care se ridică probleme în legătură cu (ceea ce este moralmente) bine şi rău. ea fiind ceva subiectiv. Etica afacerilor = acel set de principii sau argumente care ar trebui să guverneze conduita în afaceri.

de către fiecare student în parte. În anul 1992 ocupă prin concurs postul de preparator universitar la Catedra de Management din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice. principii. Studenţii trebuie să manifeste un interes real în recunoaşterea şi promovarea unui comportament moral. la Universitatea de Vest din Timişoara. Valorile = standarde normative prin care fiinţele umane sunt influenţate în ceea ce priveşte alegerile lor între diferite cursuri alternative ale acţiunii Alte informaţii relevante pentru curs Aspectele teoretice cuprinse în acest curs nu sunt suficient abordate în literatura de specialitate din România. După obţinerea diplomei de licenţă în anul 1991 s-a angajat pentru un an la Întreprinderea de prelucrare a lemnului din Vişeu. în anul 1981. funcţiile de asistent universitar.Management. Un rol important îl va avea discutarea şi soluţionarea. Management Comparat. conceptele. La Masterat predă Etica în afaceri şi responsabilitatea socială. sau legi şi norme adoptate de legiuitori şi comunitate. firescul în management ar constitui atitudinea favorabilă faţă de comportamentele. a unor situaţii de discriminare în organizaţii. Bibliografia internaţională este mult mai vastă şi cuprinzătoare. Maramureş. ci şi de cele practice (volume de studii de caz edificatoare). din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai. în manieră personală. judeţul Maramureş. ca urmare a recomandărilor oferite de tutori. De-a lungul carierei universitare a predat cursuri şi seminarii la mai multe discipline . secţia Economia Industriei. În anul 1985 obţine diploma de bacalaureat la Liceul Economic şi de Drept Administrativ din localitatea Baia Mare. Facultatea de Ştiinţe Economice. după un stagiu doctoral derulat între anii 1993-1998 la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. oferind informaţii de actualitate legate nu numai de elementele teoretico-metodologice. Acest curs face apel la cunoştinţe. considerăm extrem de utilă studierea a cât mai multor coduri de etică elaborate de organizaţii cunoscute. ideile şi modelele pe care le-a statuat etica. Este foarte importantă parcurgerea bibliografiei prevăzute şi analiza suplimentară a tematicii legate de etica managerială. judeţul Maramureş. practici. ştiinţa normativă care oferă coordonatele morale ale existenţei şi activităţii omului. Motivarea şi recompensarea resursei umane. în general. Fiecare decizie în afaceri are şi o componentă etică pentru că decizia stabileşte şi impune o conduită care trebuie să fie conformă cu anumite valori fundamentale. Scurtă biografie a titularului de curs Născută în oraşul Borşa. Cluj-Napoca. 8 din localitate. Etică în afaceri. Între anii 1986-1991 frecventează cursurile Facultăţii de Ştiinţe Economice.Codul de etică = declaraţie formală care constituie un ghid etic pentru modul în care oamenii dintr-o organizaţie trebuie să acţioneze şi să ia decizii. De asemenea. lector şi conferenţiar. reguli. În aceste condiţii. Construcţiilor şi Transporturilor. 81 . idei. modele şi soluţii regăsite preponderent în literatura de specialitate internaţională. a absolvit Şcoala generală nr. Management Internaţional. parcurgând până în prezent. Diploma de Doctor în Economie a obţinut-o în anul 2000.

............ Studenţi cu dizabilităţi............................................. Strategii de studiu recomandate....... Materiale şi instrumente necesare pentru curs ......18 Capitolul 1: Conceptele de morală şi moralitate......9....................................................................................................... ETICA ÎN AFACERI_________________________________30 82 ....................................CUPRINS I......3............................................................................................................................10 Capitolul 2: Istoric şi abordări ale eticii......3 1..................13 Capitolul 3: Rolul şi funcţiile eticii în societate........................................................................................................................................................................................17 Schema logică a modulului......................................... Calendarul cursului............................. Suportul de curs__________________________________________________9 MODULUL I...........................................9 Schema logică a modulului........... NOŢIUNI GENERALE DE ETICĂ________________________9 Scopul şi obiectivele modulului .................................................................................................................................... Organizarea temelor în cadrul cursului............................................................................................................................................. Materiale bibliografice obligatorii.........................................28 Teme de muncă individuale..........................................................................................................................................5 1........19 Capitolul 3: Legea morală şi normele sociale..............................17 Conţinutul informaţional detaliat..........................6 1.............................................7 1.......... Politica de evaluare şi notare....3 1................................................6.............................................................................6 1.....28 Test pentru autoevaluare............................................................5...............................................16 Test pentru autoevaluare ......................................................................14 Recomandări bibliografice ........................................21 Capitolul 4: Simţul etic sau conştiinţa morală.............................................................................7................8............................................................................6 1......................................................16 Teme de muncă individuale......................................... Elemente de deontologie academică.......11............. definiţii şi delimitări conceptuale......................................3 1............................................ lucrare practică sau laborator_____3 Informaţii despre curs.............................12........................................ seminar..............................25 Capitolul 5: Responsabilitatea morală.......10.......... Descrierea cursului..................................................................18 Capitolul 2: Valorile morale fundamentale................................27 Recomandări bibliografice ........................ Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite.............................................9 Conţinutul informaţional detaliat..........................................................ŞTIINŢĂ ŞI ARTĂ__________________________17 Scopul şi obiectivele modulului ....................................................................................4...........2.29 MODULUL III................................................. Formatul şi tipul activităţilor implicate de curs.................................................................................. Informaţii generale despre curs.......10 Capitolul 1: Etimologie...... MORALA ...8 II......4 1.............5 1................................16 MODULUL II..........................................................7 1................................

....................................................................................................60 4................................................................................................................................................46 Teme de muncă individuale................................................................................................................................................................................................................................................................................72 Recomandări bibliografice ......................................................................64 Capitolul 5: Tipurile de etică managerială..............................34 Capitolul 3: Rolul şi importanţa studierii eticii în afaceri..30 Conţinutul informaţional detaliat....................................78 III.....................46 Test pentru autoevaluare..............................................46 MODULUL IV...........................................................................................................................................................................48 Capitolul 2: Părerile managerilor contemporani despre etic/moral în afaceri...........31 Capitolul 1: Concepte teoretice..................................................................................59 4............................................................................47 Conţinutul informaţional detaliat....................................................................35 Capitolul 4: Dilemele etice în afaceri......................................................63 4............................................................67 Capitolul 6: Îmbunătăţirea performanţelor în rezolvarea dilemelor etice.......48 Capitolul 1: Repere istorice şi evoluţia eticii manageriale............................................................................. De ce se iau decizii contrare eticii?.............................36 Capitolul 5: Analiza şi soluţionarea problemelor etice......................................2..........................................77 Teme de muncă individuale.... Consecinţele unui comportament contrar eticii.....69 Capitolul 7: Codurile de etică ale organizaţiilor.................................................1.......................................................................................................3...................... ANEXE_______________________________________________________79 Bibliografia completă a cursului______________________________________79 Glosar____________________________________________________________79 Alte informaţii relevante pentru curs___________________________________81 Scurtă biografie a titularului de curs___________________________________81 83 ...............................................77 Test pentru autoevaluare............................................................41 Recomandări bibliografice ..................................................47 Schema logică a modulului............................................................................................................53 Capitolul 4: Etica şi deciziile manageriale.30 Schema logică a modulului..................................................................................................................................... ETICA ŞI MANAGEMENTUL__________________________47 Scopul şi obiectivele modulului .....................51 Capitolul 3: Domeniul eticii conducerii............................Scopul şi obiectivele modulului ......................................38 Capitolul 6: Principii practice ale eticii în afaceri...................................................................................................... Modele etice în elaborarea deciziilor de afaceri..........31 Capitolul 2: Nivelurile de aplicare ale eticii în afaceri...

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful