Călător

Am coborât în cele mai adânci şi`ntunecoase Iaduri Urcata`m pe cele mai strălucitoare culmi din Ceruri Doar că să`mi amintesc o clipă lungă cine sunt Un copil ce râde trist pe`acest Pământ. Dintr-o noapte albă de iarnă, o scânteie s-a aşezat Într-un pământ cald ce fericit m-a purtat În toamna cu spice de grâu multe, aurii Trezitu`m`am suflând printre cei vii. Câtă râs şi câtă plâns îmi stau în dreapta cumpănă Spre a`mi înrobi sau dezlega a Sorţilor mână ? Până când voi alerga şi oare când îmi voi afla Tăcerea iubitoare în care paşnic mă voi lăsa ? Am fost, sunt şi poate voi mai fi călător neobosit Între lumi opuse şi culegător de neoprit Ale florilor corole, al grâului sămânţă A Copacului sevă, a Vieţii sfântă!

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful