Proiectarea unui sistem cu celule solare pentru alimentarea unei pompe de apa

Cuprins:
1) Efectul fotovoltaic
2) Tipuri de celule fotovoltaice(caracteristicile electrice ale celulelor:

exemplu) 3) Structura sistemelor solare 3.1) Sistem autonom 3.1.1) Sistem cu celule solare – consummator 3.1.2) Sistem cu celule solare – regulator de incarcare si baterii de acumulatoare + consummator 3.1.3) Sistem cu celule solare si convertoare c.c-c.a, c.c-c.a. si baterii de acumulatoare 3.2) Sistem fotovoltaic pentru alimentarea unei pompe de apa 3.3) Sisteme cuplate la retea – structura 4) Model experimental de sistem

sau panouri electrice solare (a nu se confunda cu panourile . care înseamnă lumină şi din numele fizicianului Allesandro Volta. în anul 1839. Pentru a permite furnizarea unei puteri elctrice rezonabile.4. care se produce sub acţiunea luminii. Celula regulator incarcare – baterie – invertor – pompa apa 4. denumit efect fotovoltaic. Datorită polarizării electrice a materialului respectiv. Denumirea acestui efect provine din grecescul phos. Efectul fotovoltaic este datorat eliberării de sarcini electrice negative (electroni) şi pozitive (goluri). atunci când suprafaţa acestuia interacţionează cu lumina. a fost descoperit de fizicianul francez Alexandre-Edmond Becquerel. într-un material solid.4) Date experimentale 5) Proiectarea unui sistem fotovoltaic pentru alimentarea unei pompe actionate electric 1) EFECTUL FOTOVOLTAIC Efectul de apariţie a unei tensiuni electromotoare.pompa – apa. sunt denumite celule fotovoltaice. alcătuind panouri fotovoltaice.1) Alegerea configuratiei sistemului sursa electrica . realizatorul primei baterii electrice din lume.2) Calcularea si alegerea componentelor 4. care poate genera current electric într-un circuit închis. celulele fotovoltaice nu funcţionează individual ci legate în serie într-un mumăr mai mare. sau celule electrice solare. apare o tensiune electromotoare.3) Prezentarea standului 4. sub acţiunea energiei solare. Dispozitivele care funcţionează pe baza acestui fenomen.

1 este prezentată structura energetică a materialelor semiconductoare. reprezentând cca. În situaţii normale. Fig. Celulele fotovoltaice pot fi realizate din mai multe materiale semiconductoare. Aceste nivele energetice accesibile pentru electroni.1.solare pentru producerea energiei termice. deci şi a siliciului. procesele de prelucrare a acestui material nu sunt agresive pentru mediul ambiant. sunt separate debenzi energetice interzise. deci este disponibil în cantităţi suficiente. fiind astfel şi ieftin. 1. diferite nivelele energetice denumite şi straturi sau benzi energetice. denumite şi colectori solari sau panouri solare termice). dar peste 95% din celulele solare sunt realizate din siliciu (Si). electronii ocupă în jurul nucleelor atomilor materialului respectiv. În plus. Structura energetică a materialeor semiconductoare Analizarea acestei scheme energetice este utilă în vederea înţelegerii condiţiilor în care semiconductorii pot deveni materiale conductoare de curent electric. În figura 1. reprezentând adevărate . care este al doilea element chimic cel mai răspândit în scoarţa terestră. 25% din aceasta.

În cazul siliciului monocristalin. fotonii. iar în cazul siliciului amorf poate să ajungă la ΔE≈1. Următorul nivel energetic accesibil electronilor. Nivelul energetic cel mai ridicat dintre cele ocupate de electroni. sau cuantele de lumină cum mai sunt numiţi aceştia. sau mai simplu bandă de valenţă. respectiv de tip p. dintre banda de conducţie şi banda de valenţă. în funcţie de tipul sarcinilor electrice care predomină. dar neocupat de aceştia.“bariere energetice” pentru electroni. Si este impurificat (dopat) cu diferite elemente chimice. sunt capabili să transmită electronilor de pe banda de valenţă. este denumit bandă energetică de conduţie. reprezintă cuante de energie care trebuie să fie transmise electronilor de pe stratul de valenţă pentru ca aceştia să devină liberi. este diferenţa dintre nivelurile energetice Ec al benzii de conducţie şi Ev al benzii de valenţă ΔE=Ec-Ev. Diferenţa de potenţial energetic ΔE. Se obţin astfel straturi de siliciu semiconductoare de tip n. Este evident că pentru materiale diferite. pentru obţinerea unui surplus de sarcini electrice negative (electroni) sau pozitive (goluri). Prin alăturarea a două asemenea straturi de material semiconductor. Acest fenomen se produce în celulele fotovoltaice. reprezentând şi valoarea “barierei energetice” dintre cele două straturi. nivelele energetice ale benzii de valenţă şi ale benzii de conducţie sunt diferite. este denumit şi bandă energetică de valenţă.7eV. Prin supunerea materialelor semiconductoare de tipul siliciului la radiaţia solară. adică pentru a putea trece pe banda de conducţie. Aceste valori ale barierei energetice. caracterizate prin predominanţa diferită a . sau mai simplu bandă de conducţie. În vederea fabricării celulelor fotovoltaice. valoarea acestei bariere energetice este ΔE≈1eV. energia necesară pentru a depăşi “bariera energetică” şi a trece pe banda de conducţie.

2. deficitar în electroni. prezintă tendinţa de a migra în stratul n. Tendinţa de migrare a sarcinilor electrice între straturile joncţiunii p-n Amploarea migraţiei sarcinilor electrice între cele două straturi ale joncţiunii p-n este limitată de nivelul energetic al purtătorilor celor două tipuri de . electronii excedentari din stratul n. Această tendinţă de deplasare a sarcinilor electrice este reprezentată în figura 1. se obţine o aşa numită joncţiune de tip p-n de tipul celei reprezentate schematic în figura 1. Fig. 1.2. prezintă tendinţa de migraţie în stratul p. manifestată în zona de contact. Fig. golurile excedentare din stratul p. Analog.3. 1.3. în zona de contact. Joncţiune p-n Sub acţiunea diferenţei de potenţial electric. deficitar în sarcină electrică pozitivă.sarcinilor electrice.

Această diferenţă internă de potenţial reprezintă o barieră care împiedică o eventuală deplasare ulterioară a sarcinilor electrice negative din stratul n spre stratul p şi a celor pozitive din stratul p spre stratul n. conform teoriei ondulatorii a luminii.sarcini electrice.. . Apariţia unei diferenţe de potenţial electric în zona joncţiunii p-n Se observă că efectul acestei redistribuiri este reprezentat de apariţia unei diferenţe de potenţial locale. Este cunoscut faptul că lumina prezintă un caracter dual. cu toate că nu se va realiza o reechilibrare la nivelul sarcinilor electrice în toată profunzimea celor două straturi. 1. Fig. Astfel. o zonă superficială din stratul p va fi ocupată de sarcini electrice negative (electroni). Sarcinile electrice libere din cele două straturi sunt respinse din zona joncţiunii spre suprafeţele acestor straturi. Ca efect. la nivelul joncţiunii. având atât caracteristici de undă. se va produce o redistribuire a sarcinilor electrice în zona joncţiunii p-n. iar o zonă superficială din stratul n.4. cât şi caracteristici corpusculare. opuse joncţiunii p-n. Din punctul de vedere al efectului fotovoltaic este mai util ca lumina să fie considerată ca având caracter corpuscular. va fi ocupată de sarcini electrice pozitive (goluri). conform teoriei corpusculare. de tipul celei reprezentate în figura 1. sau fotonice a luminii.4.

pentru a treace pe straturile de conducţie şi să devină electroni liberi. Fiecare electron liber. astfel că sub acţiunea radiaţiei solare nu apar doar electroni liberi ci perechi de sarcini electrice negative (electroni) şi positive (goluri). se produce o polarizare electrică la nivelul suprafeţelor exterioare ale joncţiunii p-n.Dacă joncţiunea p-n este supusă radiaţiei solare. iar electronii liberi care se formează în stratul p. Sub acţiunea diferenţei interne de potenţial. pe care o vor traversa şi odată ajunşi în stratul n. Sub acţiunea diferenţei interne de potenţial. sunt respinşi spre suprafaţa stratului n al joncţiunii. sunt respinşi spre suprafaţa acestui strat. iar golurile care se formează în stratul n. sunt atraşi spre zona de joncţiune. care se manifestă local la nivelul joncţiunii p-n. sunt atrase spre zona de joncţiune.5. sunt capabili să transfere suficientă energie electronilor aflaţi pe straturile de valenţă ale atomilor. aşa cum se observă în figura 1. . care se manifestă local la nivelul joncţiunii p-n. conform mecanismului prezentat. golurile care se formează în stratul p sunt respinse spre periferia stratului p al joncţiunii. în momentul trecerii sale pe stratul de conducţie. lasă în urmă un gol (sarcină electrică pozitivă) în structura atomului pe care l-a părăsit. sunt respinşi spre suprafaţa acestui strat. pe care o vor traversa şi odată ajunşi în stratul p. fotonii având un nivel energetic suficient de ridicat (cu atât mai ridicat cu cât radiaţia solară prezintă o intensitate mai mare). În urma deplasării sarcinilor electrice în cele două straturi şi în zona joncţiunii p-n. electronii liberi care se formează în stratul n.

. dar mai ales ale intensităţii curentului electric aşa cumse va arăta ulterior. Diferenţa de potenţial şi curentul electric se pot menţine la un nivel constant atâta tip cât se manifestă radiaţia solară. Este evident că variaţia intensităţii radiaţiei solare va produce şi variaţii ale diferenţei de potenţial. alcătuieşte o celulă fotovoltaică sau o celulă elctrică solară având construcţia de tipul celei reprezentate în figura 1. Joncţiunea p-n. 1. între aceştia se va manifesta o diferenţă de potenţial. împreună cu cei doi electrozi. Polarizarea suprafeţelor exterioare ale joncţiunii p-n Dacă suprafeţele exterioare ale joncţiunii p-n sunt acoperite cu câte un strat metalic.Fig. reprezentând fiecare câte un electrod.6. care într-un circuit închis va produce manifestarea unui curent electric.5.

Fig. iar grosimea stratului n. este de cca. 0. deasupra electrodului negativ al celulei fotovoltaice. cu rolul de a împiedica reflexia radiaţiei solare incidente pe suprafaţa celulei electrice solare. Uzual. 1. Celulele fotovoltaice au dimensiuni uzulale de 10x10cm şi mai recent de 15x15cm.6.002mm. astfel încât o cantitate cât mai mare de energie să fie transferată electronilor de valenţă din cele două straturi semiconductoare.3mm. . Elementele constructive ale unei celule fotovoltaice Grosimea totală a unei celule fotovoltaice este ce cca. 0. se amplaseaza un strat antireflexie.

000. Până în 2005. depăşea 1. Cu toate acestea.000.000W=1GW. au fost utilizate în 1958. În prezent. ţări ca Germania sau Austria reprezintă exemple de utilizare pe scară largă a acestei tehnologii. 0. puterea totală instalată pe planetă a panourilor fotovoltaice.7. prezentat în figura 1. Fig.Primele celule fotovoltaice. montate pe Vanguard I Eficienţa celulelor fotovoltaice depinde de doi factori: Intensitatea radiaţiei solare incidente pe suprafaţa celulei. ceea ce reprezintă o valoare destul de scăzută. Eficienţa de conversie a energiei radiaţiei solare în electricitate era de 10%. 1. .7. iar puterea totală a acelor celule fotovoltaice a fost de cca. construcţiile de celule fotovoltaice au eficienţe în jurul valorii de 15%. Eficienţa procesului de conversie a energiei radiaţiei solare în energie electrică. Din acest motiv. panourile fotovoltaice sunt amplasate preponderent în zone caracterizate prin radiaţie solară intensă.1W. pe satelitul Vanguard I. Primele panouri solare. cu toate că nu sunt favorizate din punct de vedere al intensităţii radiaţiei solare.

Policristalele se obţin în urma unui proces de producţie mai puţin ieftin. . . constând din turnarea siliciului lichid în blocuri. se formează cristale de diferite dimensiuni şi forme. . se disting trei tipuri de celule fotovoltaice: . aşa cum s-a arătat anterior). Aceste baghete se taie ulterior în plăci foarte subţiri care se utilizează la fabricaţia celulelor fotovoltaice. Acest proces tehnologic asigură cel mai ridicat nivel de eficienţă a conversiei fotoelectrice. celulele fotovoltaice fabricate prin această metodă sunt mai puţin eficiente. iar la marginea acestor cristale apar şi unele defecte de structură. Monocristalele se obţin sub formă de baghetă sau vergea.policristaline.2) TIPURI DE CELULE FOTOVOLTAICE În funcţie de natura cristalină a materialului semiconductor utilizat la fabricarea acestora (de regulă siliciul. dar este şi cel mai costisitor. prin turnarea siliciului pur. În procesul de solidificare. Ca urmare a acestor defecte. care ulterior sunt tăiate în plăci subţiri.amorfe.monocristaline.

Costurile de fabricaţie ale silicului amorf sunt foarte reduse. În această reţea atomică apar şi numeroase defecte. dar eficienţa celulelor fotovoltaice care utilizează siliciu amorf este mult mai redusă decât a celor care utilizează structuri cristaline de material. care diminuează performanţele electrice ale materialului. Pentru comparaţie grosimea unui fir de păr uman este de 50…100μm. Datorită costului redus. cum sunt ceasurile sau. calculatoare de buzunar. denumită structură amorfă. În tabelul alăturat sunt prezentate performanţele celor trei tipuri de celule fotovoltaice din punct de vedere al conversiei energiei radiaţiei solare în energie electrică. Performanţele diferitelor tipuri de celule fotovoltaice Eficienţă în condiţii Material Siliciu monocristalin Siliciu policristalin Siliciu amorf de laborator 24 % 18 % 13 % Eficienţă în condiţii de producţie în serie 14…17 % 13…15 % 5…7 % . sau pe un substrat realizat dintr-un alt material. În acest caz. celulele fotovoltaice cu siliciu amorf se utilizează preponderent la fabricarea echipamentelor cu putere redusă. solidificarea atomilor nu se realizează într-o structură cristalină ci sub forma unei reţele atomice cu dispunere neregulată.Structura amorfă se obţine prin depunerea unui film extrem de subţire de siliciu pe o suprafaţă de sticlă. Grosimea stratului amorf de siliciu. datortă cantităţii extrem de reduse de material utilizat. obţinut prin această metodă este mai mică de1μm.

se transformă în căldură şi nu în energie electrică. Energia fotonilor cu nivel energetic prea scăzut.În continuare sunt prezentate câteva dintre fenomenele care limitează creşterea eficienţei celulelor fotovoltaice: O parte semnificativă din fotonii care alcătuiesc radiaţia solară.1 sunt prezentate eficienţele maxime teoretice. împreună cu valoarea “barierei energetice” adică diferenţa dintre nivelul energetic al benzii de conducţie şi al benzii de valenţă. pe suprafaţa celulelor fotovoltaice. . Defectele de structură a materialelor din care este realizată celula fotovoltaică înrăutăţesc performanţele acestora. În figura 2. ale conversiei fotovoltaice care pot fi atinse în condiţii optime. Apar pierderi datorate rezistenţei electrice a materialului semiconductor sau cablurilor electrice de legătură. au un nivel energetic insuficient pentru a determina trecerea electronilor de pe stratul de valenţă pe cel de conducţie. pentru diferite tipuri de materiale semiconductoare. Apar pierderi optice datorate reflexiei dadiaţiei solare.

Eficienţa teoretică şi nivelul “barierei energetice”. valoarea efcienţei teoretice este de cca. pentru diferite materiale semiconductoare Se observă că de exemplu pentru Si monocristalin.1. .Fig. dar valorile acestui parametru sunt situate pentru toate materialele sub 30%. 28%. 2.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful