You are on page 1of 27

DEALURILE ŞI PODIŞURILE ROMÂNIEI Prof. dr.

Adrian Cioacă

1

Spaţiul colinar românesc, şi prin această noţiune cuprinzătoare înţelegem şi Subcarpaţii, ocupă cea mai mare întindere (100 788 km2 ) din teritoriul naţional (respectiv 42,44 %). Pentru a înţelege mai bine această afirmaţie să facem apel la delimitările arealelor acestui spaţiu şi calculul suprafeţelor respective (Badea, Dumitrescu, 1985) care au stat la baza evaluărilor din Geografia României.
Nr. crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Unitatea de relief Carpaţii Subcarpaţii Carpaţi şi Subcarpaţi Podişul Mehedinţi Podişul Getic Podişul Moldovei Podişul Dobrogei Dealurile Transilvaniei Dealurile Vestice Dealurile şi Podişurile Câmpia Română Câmpia Banatului şi Crişanei Bălţile Dunării Câmpia deltaică şi lagunară Câmpiile România Suprafaţa (km2) 66 303 16 409 82 712 785 12 942 23 085 10 328 25 029 12 210 84 379 46 272 16 497 3 322 4 322 70 413 237 504 % din suprafaţa ţării (237 504 km2)1 27,91 6,91 34,82 0,33 5,45 9,72 4,35 10,54 5,14 35,53 19,48 6,95 1,40 1,82 29,65 100,00

Din acest tabel rezultă că numai regiunile de dealuri şi podişuri propriu zise, constituie cea mai extinsă treaptă geografică de pe teritoriul României, ocupând 84 379 km2 adică 35,53% din suprafaţa ţării, extinsă în altitudine de la nivelul mării şi până la peste 1000 m (Ielenicz, 1999). Ca treaptă geografică, dealurile şi podişurile asociază un relief colinar cu o diversitate morfogenetică apreciabilă, în care etajare care îşi pune amprenta şi asupra parametrilor climatici respectiv etajarea topoclimatelor alături de poziţionarea lor faţă de arcul carpatic şi circulaţia generală a atmosferei, astfel că peisajele au o individualitate remarcabilă. La toate acestea se adaugă concentrarea unei mari părţi a populaţiei şi a aşezărilor din ţara noastră, în bună parte din cauza favorabilităţii factorilor de mediu pentru dezvoltarea mai timpurie şi mai diversificată a agriculturii, a variatelor resurse naturale puse în valoare în diferite etape, într-un cuvânt o regiune geografică cu o dezvoltare economică complexă.
1

La nivelul anului 2005, suprafaţa recalculată a ţării este de 238 391 km2, dar diferenţa de 889 km2 este distribuită pe toată întinderea României, astfel că nu afectează ponderea procentuală a unităţilor de relief din suprafaţa ţării 1

PODIŞUL MEHEDINŢI

2

Poziţie geografică, limite: în sud-vestul ţării între munţi şi Podişul Getic. La nord-est valea Motrului îl separă de Subcarpaţii Getici; la nord-vest şirul depresiunilor de sub Munţii Mehedinţului; la vest, pe o mică porţiune, valea Cernei îl desparte de Munţii Banatului; la sud-vest Defileul Dunării şi lacul Porţile de Fier, la sud-est denivelare faţă de Dealurile Coşuştei în lungul depresiunilor formate de lărgirea văilor care ies din podiş: Jidoşiţa, Topolniţa, Coşuştea Mică şi Mare, Bala. Alcătuire petrografică: şisturi cristaline mezometamorfice (Autohtonul Danubian) în fundament, apar la zi doar între cele două unităţi sedimentare: Cerna (Jurasic-Cretacic) şi Coşuştea (fliş cretacic cutat), apoi şisturi epimetamorfice (Pânza Getică) dispuse în două fâşii: Bahna în vest şi Mehedinţi în est, separate de Pânza de Severin (depozite Cretacice Vârciorova-Motru); în sud-est sedimentar postorogen (nisip, marne, calcare recifale, cărbuni, marne Badenian-Sarmaţiene) Evoluţie paleogeografică: etapa Proterozoic-Paleozoic (se formează şisturile cristaline); Jurasic (sedimentar Cerna-Jiu, Coşuştea), Cretacic (sedimentar Severin); mişcările austrice mezocretacice au format Pânza Getică care a înaintat spre sud-est, inclusiv Pânza de Severin în Cretacicul superior. În Cuaternar au loc înălţări care îl aduc la nivelul actual. Relieful: unitate de tranziţie între Carpaţi şi Podişul Getic; altitudine maximă 885 m în Vf. Paharnicului; peste 700 m 8% din suprafaţa podişului, între 500 şi 700 m, platouri interfluviale 34%, sub 500 m interfluvii joase, depresiuni, văi, 58%. Trepte de nivelare: una miocenă de abraziune şi una pliocenă, echivalentă cu terasa a VIII-a din Defileul Dunării. Relief exocarstic lapiezuri, doline, polii (Zăton, Ponoarele), cornete (Sfodea, Cerbonia), chei, depresiuni, văi oarbe (Ponorăţ, Topolniţa), endocarst (Topolniţa, Bulba, Peştera lui Epuran); Procesele geomorfologice actuale cunosc o mare diversitate Clima: temperatura medie anuală +9,50 (iulie. +200; ianuarie -2,30C); 110 zile cu îngheţ, 20 zile de iarnă şi 20 zile tropicale; precipitaţiile 800-1000 mm cu două maxime: mai-iunie şi octombrie-noiembrie; minime august-septembrie. Apele: reţea alohtonă (Motru, Coşuştea Topolniţa, Bahna) din Munţii Mehedinţului şi autohtonă (Jidoşiţa, Coşuştea Mică, Şovarna, Bala, Bulba) tributare Dunării şi Motrului; Lacuri naturale: Zăton (Ponoare), Gornoviţa, Balta şi de baraj: Porţile de Fier pe Dunăre. Solurile: soluri brune acide, brune de pădure, rendzine. Erodisoluri şi soluri aluviale. Vegetaţia: Etajul pădurilor (la contactul cu muntele amestec gorun cu fag, apoi păduri de gorun, cer, gârniţă, stejar pufos. Elemente termofile (mojdrean, scumpie, cărpiniţa, alun turcesc, liliac, corn, dârmox), păduri de pin negru în bazinul Bahna şi spre defileu. Fauna: specifică pădurilor de deal (căprioare, mistreţ, dihor, cuc) + specii sudice (vipera cu corn, coluber, scorpion) Ocrotirea naturii: rezervaţii naturale botanice (Gura Văii – Vârciorova 303 ha, Ponoarele 20 ha în special pentru liliacul sălbatic), forestiere (pădurea de pin negru Borovăţ, 57 ha), speologice (Topolniţa, Epuran, Sfodea, Ponoarele), paleontologice (Bahna – calc. Recifale) Populaţia: în sec. XVIII, cca. 8500 loc., număr care a crescut la peste 34 000 (1957), apoi un regres continuu 31 192 loc.(1985) ajungând în zilele noastre la
2

aflate între Mogoşeşti – Găeşti – Topoloveni – Piteşti – Costeşti – Slatina – Balş – Craiova – Pleniţa – Vânju Mare – Hinova când mai net (Hinova-Vânju Mare). limite : unitate cu dublă tranziţie: de la Podişul Mehedinţi şi Subcarpaţi spre Podişul Getic şi de la acesta spre câmpie. La est. La sud. faţă de Subcarpaţii Getici: între Motru şi Gilort este o limită mai clară. 1985) Geologia există o strânsa dependenţă între condiţiile climatice şi cele tectonice în formarea Podişului Getic. între Argeş şi Dâmboviţa (Mogoşeşti) podişul se termină brusc spre Câmpia Târgoviştei (Paraschiv. pe dreapta Tismanei şi Jiului. unde se învecinează cu Subcarpaţii de la Curbură limita urmează valea Dâmboviţei între Bădeni. 1996) Economie: resurse naturale puţine (minereu de cupru. sau Cândeşti) sau colinară (Colinele Olteniei). dar este predominant feminină (Erdeli. până la Tigveni. Ilovăţ. De altfel. sporadic livezi şi vii hibride. Există adevărate « fâşii » de tranziţie când pe văi. 1999). tranziţia spre câmpie este şi mai largă datorită întrepătrunderii cu câmpiile piemontane din prelungirea Podişului Getic. circulă atât numele de piemont (care pune accentul pe geneză) cât şi cel de podiş (care accentuează caracterele peisajului). un singur oraş: Baia de Aramă cu 5 752 loc. Gornoviţa. se subliniază că noţiunea de piemont nu este exclusiv geomorfologică. când pe înşeuări. Generalităţi: această unitate de tranziţie a fost numită iniţial de către George Vâlsan (1915) unitate de platformă (Platforma Cotmenei. din care 39% îl formează arabilul.aproape 25 000 loc. Domneşti pe Râu Doamnei. vol. pe valea Cioianei (Roşu. Azi. iar dincolo de Olt pe văile Sâmnic şi Topolog. Schitu Goleşti pe Râul Târgului şi Onceşti pe Dâmboviţa. 1965). Astfel. Suprafaţa: 13 950 km2 (5. IV (Badea. 1967). La est. cunoaşte dezvoltarea o nouă activitate: agroturismul. lemn de foioase. Regiunea are caracter agricol: din fondul funciar. varniţe şi prelucrarea lemnului. spre nord. pentru ca ulterior să fie denumită de către Petre Coteţ (1957) Podişul Getic. deci are un sens geografic. 1996) Aşezările: 4 sate cu peste 1000 loc: Balta. iar în continuare din nou o limită mai clară dată de cuestele orientate spre Subcarpaţii Vâlcii (Dinu Mihaela. pe dreapta Bistriţei. Limitele: spre vest contactul cu Podişul Mehedinţi se face pe aliniamentul Gura Văii – Bala – Comăneşti. Densitatea printre cele mai reduse din ţară. geografic. sau 12 942 km2 (adică 5. 1992). De aici arcadele de cueste separă podişul de Muşcelele Argeşului înşirându-se pe la Momaia şi sud de Curtea de Argeş.45 % din teritoriul naţional după Badea. sub 30 loc/km2. restul păşuni şi fâneţe. 1998). iar la sud contactul cu Câmpia Română este dată de lărgiri ale văilor şi linii de izvoare. apoi. (Erdeli. În ultimul deceniu.9 % din teritoriul naţional. calcare pentru var şi roci de construcţie). Câteva unităţi ale industriei extractive şi ateliere de olărit. în Geografia României. 1967). iar populaţia activă trece de 50%. Cireşu. PODIŞUL GETIC Poziţie geografică. spre Craiova şi apoi Balş-Slatina-Costeşti-Piteşti. Dumitrescu. 45% reprezintă suprafaţa agricolă. urmează o arie de tranziţie (de la Gilort până la Bistriţa Vâlcii) cu aspect de zig-zag (Badea. apoi de către Vintilă Mihăilescu (1946) Piemontul Getic. apoi în continuare la Muşăteşti pe Vâlsan. Onceşti şi Malu cu Flori. Ielenicz. când mai greu de sesizat. acesta corespunde sectorului meridional al piemontului pericarpatic şi se extinde pe două unităţi structurale 3 3 . ci capătă un caracter complex. Soldul natural este negativ.

Spre sud tectonizarea scade în intensitate. Astfel. Jiului.20C la contactul cu câmpia şi 18. peste 300 m (Dealurile Coşuştei) sub 200 m spre Câmpia Munteniei şi sub 100 m spre Câmpia Olteniei. O serie de râuri ţin de Vedea 10% din podiş. unde se extinde peste Platforma Valahă şi piemontul abia se deosebeşte de câmpie. peste 500 m (Podişul Olteţului – Podişul Cotmeana). în nord. În nord. 40-60 zile 4 4 . în est. Dinu. antrenată de ridicările Carpaţilor. dând naştere Subcarpaţilor.Temperatura aerului înregistrează diferenţe de 1-1. căpătând un caracter monoclinal mai ales dincolo de falia menţionată. iar adâncirea văilor şi concentrarea lor în câţiva colectori principali a început mai târziu. Argeşul 44 km. separând trepte de relief: poduri. sunt mai înguste. dar se pot racorda unui nivel înalt al podişului. Partea dinspre munte a acestui piemont. Morfometric altitudinile scad de la nord la sud: 700 m (P.90C la Drobeta Turnu Severin şi ajunge la –30C la Găeşti şi Malu cu Flori. temperatura medie anuală este de 11. interfluviile. Principalele dimensiuni ale podişului sunt următoarele: lungimea: 250 km de la vest la est şi lăţimi de la 18-20 km (Podişul Cândeşti). Un interval mediu de 140-150 zile cu îngheţ posibil. de la sfârşitul Pleistocenului. iar Olteţul de la 2. Această întinsă câmpie piemontană. Toţi parametrii climatici indică o diferenţă netă între topoclimatele mai calde şi umede la vest de Olt şi cele mai reci şi mai uscate la est. la 80-95 km (Podişul Olteţului). pe când în sud ele se extind şi se deschid ca un evantai larg către câmpie. stratul de zăpadă se menţine doar 15 – 20 zile pe an. Culoarele de vale ce traversează de la nord la sud podişul măsoară astfel: Jiul 120 km. Apele aparţin principalelor bazine alohtone: al Jiului 37%. terase. mai scurt.separate de falia pericarpatică: Piteşti-Filiaşi-Strehaia-Turnu Severin. adâncite ca nişte culoare mai largi cu lunci bine dezvoltate. iar alte râuri restul de 11%. Relieful.7 mc/s în nord la 12. în holocen. Olteţului. Oltul de la 145 la 180 mc/s. lacul s-a retras spre sud.7 mc/s în sud. Un aspect original al reliefului acestui podiş este dat de văile alohtone. cu numeroase areale în care există un risc major de declanşare a proceselor de alunecare pe versanţii văilor (Bălteanu. între noiembrie si martie la vest de Olt şi mai îndelungat (septembrie – aprilie) la est. al Oltului 28% şi al Argeşului 13% din suprafaţa podişului. deci a cunoscut o fragmentare mai îndelungată şi mai densă. secetoase. Precipitaţiile atmosferice cresc de la 500 mm în sud. Iernile sunt relativ blânde : – 0. peste 400 m (Gruiurile Jiului). De aceea. Oltul 80 km.5 0C între nordul mai înalt (600 m) şi sudul coborât (200 m) spre câmpie.9 0C la Drobeta Turnu Severin şi 90C la Curtea de Argeş Mediile lunare ating în iulie 22.70C la Curtea de Argeş. Relief structural are caracter monoclinal în nord şi trece spre cel tabular în sud. a fost puternic tectonizată. Şi în ce priveşte regimul de îngheţ al apelor se remarcă aceeaşi diferenţă între vest şi est: în vest 20-40 zile. Pe aceeaşi direcţie se înregistrează şi creşteri ale debitelor: Jiul de la 50 la 94 mc/s. Apoi treptat. la 700-800 mm în nord. Dacă în medie ninsorile cad 20 zile/an. cu frecvente efecte foehnale dinspre Podişul Mehedinti (încălziri iarna) iar toamnele sunt lungi. Clima Podişului Getic se află sub influenţa circulaţiei dominante a aerului pe direcţiile vest – est şi sud-vest – nord-est. fragmentare. Modelarea actuală este intensă. 1989) şi cu intense procese de spălare pe poduri şi risc de viituri în luncile Tismanei. de unde lacul s-a retras mai timpuriu şi. Văile autohtone sunt înguste. care în mare parte se suprapune Depresiunii Getice. deşi netede. a fost ridicată mai întâi în nord. piemontul format la începutul neozoicului pe un fundament carpatic. Cioacă. Cândeşti: Dealul Perilor 745 m). ce separă subunităţile majore. Topologului şi Dâmboviţei.

6.Vegetaţia: ca urmare a poziţiei tranzitorii între câmpie şi Subcarpaţi. Oltului şi Argeşului între 100 – 125 loc/km2 .2% din populaţia ţării). Scorniceşti). Drobeta Turnu Severin are funcţie complexă. în Podişul Getic se interferează condiţiile biopedoclimatice din cele două trepte majore. Raportul urban/rural: în 1912 era 6/94 %. înregistrându-se populaţia din Mioveni (vezi tabelul).(începutul secolului XIX . 5. în special cea urbană (236 045) Densitatea de la 25 loc/km2 (1912) a ajuns la 80 loc/km2 (1996). Pe versanţi: soluri brun acide pe nisipuri şi pietrişuri. crt. Aşezările urbane din Podişul Getic. s-a efectuat cuvenita rectificare. în 1977 era 15/85 %. Podişul Olteţului şi Podişul Bălăciţei 50-75 loc/km2 . până în 1960 erau 3 oraşe. a fost înregistrată la recensământul din 1992 cu populaţia aflată de fapt în Mioveni. sau servicii (Strehaia) Nr. jugastru) au fost mai puţin afectate. Azi (recensământul din 2002) populaţia este în scădere.1 mil. în 2002 era 20/80 %.1 – 10. de la cca 300 mii loc.0 milioane locuitori (5. XVII-XIX.8 ‰ la -3. Cea mai mare parte a populaţiei este ocupată în agricultură Soldul natural. în microdepresiuni de tasare sunt soluri gleice iar pe pantele supuse şiroirii se dezvoltă erodisoluri.9‰ mai cu seamă în Gruiurile Jiului şi culoarul Jiului) Aşezările primele aşezări din sec.). 4. Localitatea Colibaşi. pe când cele de dealuri joase (gorunete în amestec cu ulm. 1580 sate şi 8 oraşe. afectând pădurile de gârniţă (Podişul Olteţului şi Podişul Cotmenei) şi de cer (Podişul Bălăciţei). azi sunt 8 ce însumează 236 045 locuitori (2002). La aceasta se adaugă presiunea antropică care a redus suprafeţele forestiere din sud. Diferenţieri teritoriale actuale: în jurul oraşelor peste 125 loc/km 2. XIV (Ţara Românească) cele mai multe din sec. La recensământul din 1992 au fost înregistraţi 1. Natalitatea: 10. La recensământul din 2002. Azi.1835) la 854 mii în 1912 (stabilirea unor români din Ardeal) si a ajuns prin spor natural la 1. Pe culoarele de vale soluri aluviale. iar celelalte. pseudorendzine pe marne şi argile. Soluri: din clasa solurilor argiloiluviale: pe poduri sunt frecvente soluri brun-roşcate (luvice-albice). Urme de locuire din paleolitic şi neolitic. mai ridicată în Podişul Olteţului şi Podişul Motrului. 6 mici (10 000 – 50 000) şi 1 foarte mic (sub 10 000 loc. 3. iar în Podişul Cotmenei (centru). loc (1996). clasificate astfel: 1 oraş mijlociu (peste 100 000 loc. sub 1 milion. de transport (Filiaşi). Populaţia. din perioadele preromană şi daco-romană. în lungul culoarele Jiului. Populaţia a înregistrat o creştere continuă.) care este singurul municipiu. Motru. Soldul natural este negativ (-0. 2. Populaţia oraşelor la recensământul din 2002 şi funcţiile lor economice: Populaţia Populaţia Oraşul Funcţia economică 1995 2002 Drobeta Turnu Severin 118 816 104 557 complexă Strehaia 12 536 11 846 agricol/servicii Drăgăşani 22 693 20 798 mixt/ind/agroviticol Motru 26 907 22 967 mixtă Filiaşi 20 199 18 802 ind/transp/servicii Topoloveni 9 955 10 595* agroviticol/ industrial 5 5 . Colibaşi (Mioveni) şi Drăgăşani sunt industrial – agrare. acolo unde este sediul întreprinderii de autoturisme Renault-Dacia. mortalitatea 11-18 %0.9 %0. 1. sunt agricole cu o componentă industrială (Topoloveni. iar între Olt şi Jiu vertisoluri.

Filiaşi.5 % vii şi pepiniere viticole). mănăstiri. o reprezintă terenul agricol (din care 2/3 arabil. 8% livezi şi pepiniere pomicole. 6. Bogaţi. Strehaia. Podişul Bălăciţei. 4. Lupoiţa. Mătăsari. Gruiurile Argeşului. F. Culoarul mehedinţean. Topoloveni. Gruiurile Jiului. Oltului . în Gruiurile Jiului (Tismana). Podişul Strehaiei: 1. 2. 2b. ramuri prelucrătoare: construcţii de maşini la Drobeta Turnu Severin (şantier naval. palate. IV (cap. Zătreni. Tehomir. parcuri dendrologice. Agricultura 2/3 din suprafaţa Podişului Getic. Berbeşti. Melineşti. 1999): A. pe toate treptele de relief ale podişurilor sunt aşezări mijlocii (800-1500 loc. Industria: ramura extractivă a petrolului în Podişul Olteţului (Bălceşti. Peşteana). Drăgăşani. Bascov). Piemontul Olteţului. Subunităţile Podişului Getic Există două moduri de a interpreta particularităţile regionale ale Podişului Getic În Geografia României. 7. Scorniceşti). centre etnografice şi de creaţie populară etc. cu două noduri feroviare : Piteşti şi Strehaia. Gruiurile Argeşului. Işalniţa. Piemontul Motrului. D. cu ponderi mai mari în nord. Drăgoteşti. Piemontul Cotmenei. Albeşti. E. Tetoiu). are un potenţial de o mare diversitate: atât socio-cultural (vestigii istorice. Topoloveni). Iancu Jianu. Cungrea. 8. Potcoava. în Podişul Cotmenei (Vedea. Ploştina. Dealurile Motrului (2a. Alunu. Podişul Cotmenei. ECONOMIA. C. În cursul Dealuri şi Podişuri (Ielenicz. 2. Dealurile Coşuştei. Oltului şi Argeşului şi pe rama de contact cu Câmpia Română. Colibaşi). Gruiurile Jiului.). vol. 1/5 păşuni şi fâneţe. Rogova). Dealurile Jilţului). Podişul Cândeşti. în Podişul Olteţului (Bustuchin.6 Scorniceşti 13 777 Colibaşi (din 2002 33 908 Mioveni) * oraşe a căror populaţie a crescut numeric 7. sunt aşezări mici (sub 800 loc). Stâlpeni. materiale de construcţii (Strehaia. 12 679 33 801 agrar/industrial Industrial Aşezările rurale: 80 % din populaţie este situată la sate (2002). case memoriale. a lignitului în Podişul Motrului (Huşnicioara. Horăşti. chimică la Drobeta Turnu Severin. vagoane). alimentară (Drobeta Turnu Severin.) cât şi peisaje atrăgătoare. 6 . muzee. Jilţu. Hurezani. sau cu Câmpia Română (Vânju Mare. Acestea sunt răspândite pe toate formele de relief. Jiului şi Motrului. 5. Astfel. 3. Roşiuţa. în culoarele Jiului. Căile de comunicaţie şi transporturile : axele de transport feroviar urmăresc culoare Argeşului. arterele rutiere se desfăşoară atât pe aceste axe cât şi transversal la contactul cu Subcarpaţii sau câmpia. Podişul Olteţului. Oporelu. în Podişul Cândeşti (Hulubeşti. Drobeta Turnu Severin). Turceni. Cernişoara). sau pe numeroase ramificaţii ce pornesc din principalele oraşe ale podişului sau de la marginile acestuia. 8. Filiaş (reparaţii utilaj feroviar). Ştefăneşti).Drăgăşani). Zegujani.5. iar la obârşiile văilor autohtone şi izolate pe rama nordică a Podişului Getic. textilă şi confecţii (Drobeta Turnu Severin. 1992): 1. redactor coordonator Dragoş Bugă. Bohorel. biserici. Piemontul Cândeşti. condiţionând astfel şi mărimea lor. lemnului (Filiaşi. după criteriul numărului de locuitori sunt aşezări mari (peste 1 500 loc. 9. Podgorii renumite la contactul cu Subcarpaţii (Drăgăşani. Stoina. Mioveni (Colibaşi) autoturisme . Verguleasa. Culorul Oltului. Lupoaia. Poiana Lacului. Cobia. cule. Leurda. Şimnic. Strehaia. Pădurea reprezintă 28% din fondul funciar.). Fărcăşeşti. Culoarul Jiului. 3. Piemontul Bălăciţei. 3. Prigoria. B. Turismul. Moşoaia. Drăgăşani). iar pe baza lor termocentrale la Rogojelu.

Datorită aspectului interfluviilor.romanian. granite. însoţite de 7-8 terase şi 2-3 nivele de terasă în lunci. Văile ce s-au adâncit în podiş sunt largi. paragnaise. Faţă de Obcinele Moldovei linia de contact morfologic formează o limită marcată de aşezările Straja – Vicov – Marginea – Clit – Solca – Cacica – Păltinoasa. Frumuşiţa pe Culoarul Prutului. evolutie paleogeografică: trei cicluri de sedimentare: proterozoic superiorsilurian apoi mezocretacic şi badenian . Secuieni. până la sud de confluenţa cu Trotuşul. de la Nicoreşti până la Ţepu. Gruiurile Jiului C. Cuca. Dacă 25 % din podiş depşeşte 300 m. în Podişul Moldovei problema nivelelor de 7 . 150 m în Podişul Sucevei. Dacian pana la linia Adjud – Bârlad şi Pleistocen mediu la contactul cu câmpia. De aici începe limita faţă de Câmpia Română pe versantul stâng al Siretului. Geologie: Două mari unităţi structurale: Platforma moldovenească până la Fălciu-Plopana. Aici se continuă sedimentarea din ciclul Besarabian – Kersonian din Podişul Central Moldovenesc. materiale naturale de construcţie: argile lutoase şi pietrişuri. acoperite de sedimente depuse în ciclurile Buglovian – Volhinian şi Besarabian) şi Depresiunea Bârladului până la falia Sf. Podişul Cotmenei E. Se continuă apoi prin Culoarul Moldovei şi marginea vestică a Culoarului Siretului Războieni – Budeşti – Bahna – Faraoani – Orbeni – Urecheşti. Gheorghe – Oancea –Adjud care o delimitează de Promontoriul nord-dobrogean. Onişcani (Culoarul Siretului). pe locul depresiunii hercinice subsidente dintre falia nord-dobrogeană şi falia Bacău – Fălciu. Uscatul s-a realizat treptat de la nord la sud: până la linia Buhuşi-Negreşti în Volhinian. Podişul Strehaiei: Culoarul depresionar mehedinţean. Valea Mărului. Podişul Covurlui 140 m) şi ating maxim 688 m în Dl.5% între 300 şi 500 m. bazalte. apoi Meoţian din nordul Colinelor Tutovei şi Dealurile Fălciului. nisip cuarţifer la Miorcani şi Hudeşti.9 km/km2. cu un fundament proterozoic (gnaise. Podişul Bârladului 250 m. În aceste condiţii energia medie a reliefului este de 125 m şi variază între 150-200 m în Podişul Bârladului. Dealurile Motrului Podişul Bălăciţei. şi Dealurile Fălciului. resursele de subsol sunt puţine. Ponţian – Dacian în restul Colinelor Tutovei şi Dealurile Fălciului şi Cuaternar în Culoarele Siretului. între Carpaţii Orientali şi Subcarpaţii Moldovei. Ciungi şi minim 10 m în lunca Prutului. Bârladului şi Prutului şi Depresiunea Elanului. Densitatea medie a fragmentării este de 0. Câmpia Moldovei 150 m.5% e situat la peste 500 m iar restul de 24. până dincolo de Prut. Relieful: Aspecte morfografice şi morfometrice: interfluvii cu aspect de poduri a căror altitudine medie este de 250 m (Podişul Sucevei 350m. cu valoare economică redusă: turbă (Dersca). iar panta medie de 100. 5075 m în Câmpia Moldovei şi sub 50 m doar în sudul Podişului Covurlui. În rest 63% între 300 şi 100 m. numai 0.7-0.A. 100-75 m în Colinele Tutovei. Gruiurile Argeşului F. Podişul Olteţului. D. în Culoarul Nistrului din estul Republicii Moldova. Culoarul Jiului şi Culoarul Oltului. de sub Dealurile Covurluiului. gaze naturale la Glăvăneşti. apoi Slobozia pe valea Bârladului. B. Găiceana (Colinele Tutovei) şi Roman. Podişul Cândeşti 7 PODIŞUL MOLDOVEI Poziţie şi limite: în nord-estul şi estul României. iar 12% sub 100m. Corod.

Bahlui. una Villafranchiană în Podişul Bârladului. căci formaţiunile poroase permit infiltrarea la peste 1 000 m profunzime. Bârlad. Vegetaţia: din podiş aparţine la trei provincii: Dacică (păduri de amestec fag/conifere sub Obcine. brune luvice spre vest. două în Podişul Sucevei (Pliocen inferior la nivelul culmilor şi Pliocen superior-cuaternar pe văi). apar întinse areale cu vegetaţie intrazonală: pajişti mezohigrofile. Podişul Moldovei este expus circulaţiei baltice şi siberiene. 1921. reliefat de temperaturile extreme: +40. V. vegetaţie palustră şi halofilă Soluri: Podişul Moldovei. de gorun/stejar ce acoperă 80% din suprafaţa forestieră. Tătăruşi şi Podişul Central Moldovenesc. peliniţa. temperatura medie a aerului este 9 – 100C iar precipitaţiile abia ating 450 – 500 mm/an Climatul temperat continental din acest podiş are nuanţe excesive. Ca o particularitate. Moldova. Câmpia Moldovei aparţine marginii sud-vestice a provinciei Sarmatice (silvostepa) unde la 200-250 m apar şleauri cu gorun sau cu stejar. Suceava. arbuşti pitici asociaţi secundar cu firuţa cu bulb. de fag (Dragomirna. Coasta Ibăneştilor. peste 50 % din această cantitate cad sub formă de averse din care rezultă că aici fenomenele climatice excepţionale au o frecvenţă mare. de stejar pedunculat în Podişul Sucevei. de numărul mare de zile de vară şi zile tropicale şi de mărimea intervalului cu îngheţ posibil.eroziune a fost abordată de timpuriu (Emm. 8 8 . care scoate în evidenţă substratul argilos este evidenţiată de variate procese geomorfologice actuale: spălări pe versanţii cu o geodeclivitate peste 50 (0. Principalii parametri climatici evidenţiază aceasta. laptele cucului. Pe lângă acestea. Ape: toată această regiune de podiş se caracterizează printr-un mare deficit de apă.5-1 t/ha/ an în nord. acestea sunt diversificate astfel: una în Câmpia Moldovei. Racova. face parte din Provincia Moldavică în care s-au individualizat două zone pedogeografice: zona solurilor argiloiluviale (argiloiluviale podzolite. Apele subterane din pânzele mai profunde au o mineralizare ridicată (cloruro-sodice. David între 1923 şi 1941. frasin în Colinele Tutovei şi Dealurile Fălciului). la 5-5. O morfologie aparte. protoziomuri în Dealurile Fălticenilor şi Dealurile Siretului.. 1930 – 1946 şi Natalia Şenchea în 1941). Tufescu. În aceste condiţii apele din Podişul Moldovei aparţin la două bazine alohtone. prin condiţiile orofitoclimatice. Vaslui. apoi M. De Martonne. Dealu Mare-Hârlău. Relieful structural este dominant în peisaj: stratele monoclinale înclinate spre sud-sud-est impun Coasta Iaşilor.5 t/ha/an în sud). În această sinteză. iar precipitaţiile atmosferice sunt mai scăzute (peste 600 mm/an) datorită adăpostirii faţă de masele de aer oceanic. luvisoluri. Mihăilescu 1930. pe văile Prutului şi Bârladului. brune la 350-500m. ai căror tributari autohtoni sunt alimentaţi doar din debitul redus al pânzelor freatice superficiale dependente de precipitaţii. Pe dealurile sub 350 m şi în general în sud.20C la Huşi în 1938 şi –350C la Iaşi în 1937. În fine în sudul podişului provincia Pontică (stepa) în depresiunile Huşi şi ElanHorincea. Clima: prin poziţia sa faţă de barajul orografic al Carpaţilor. ceea ce le fac inutilizabile în economie. Lohan şi Crasna. bicarbonatate). astfel că deficitul de apă este doar parţial acoperit de conducta Timişeşti-Iaşi. Temperatura medie anuală este de 80C în nord şi la peste 350 m altitudine. V. sulfuroase. o cuestă de aproape 100 km lungime şi 200 m energie a reliefului. precum şi toţi versanţii orientaţi spre nord ai sectoarelor subsecvente ale văilor Jijiei.. păduri mixte în Podişul Central Moldovenesc şi de gorun pur sau în amestec cu tei argintiu. alunecări şi curgeri noroioase asociate ravenării şi torenţialităţii etc. 250-125m. Prut.

clasificate astfel: 1 foarte mare (peste 300 000 loc. Valea Lungă.). 15. ind. Sucevei Mortalitatea: peste 10 %0 . Densitatea a crescut în acelaşi interval de la 50 loc/km2 la 115 loc/km2 1996./agric. Siret Săveni Tg. Crujana. serv. până la 2-300 m. 9. ind. zona molisolurilor în sud şi în Câmpia Moldovei cu cernoziomuri levigate. Valea lui David. la 2. 8. Agricol Agricol serv./agric. 5. 7.brune albice. Oraşul Iaşi Bacău Botoşani Suceava Roman Vaslui Bârlad Paşcani Dorohoi Huşi Fălticeni Rădăuţi Adjud Tg. 3 mijlocii (50 – 100 000 loc. 3 mari (100 000 – 300 000 loc. Diferenţieri teritoriale: Podişul Sucevei. esenţial complexe ind. deşi a scăzut sub 4 %0. Frumos Hârlău Darabani Negreşti Tg. Breana-Roşcani. forestiere: Dragomirna. 18./serv. 9 mici (10 000 – 50 000) şi 6 foarte mici (sub 10 000 loc.). Azi populaţia este în scădere. 3. Excedent demografic de pe văile Bahlui. Cătălina. Siret. Mare. Perchiu. 4. halomorfe şi erodisoluri. c.6 mil în 1966 şi a ajuns la 3 milioane în 1992.). în special cea urbană. Poieni.). în 2002 45/55 %./ind ind. 14./ind Agricol Agricol agric. Sunt 22 oraşe din care 15 municipii. Galata. culoarele văilor Siretului şi Moldovei. 10. în 1977 era 50/50 %. agricol serv. Populaţia oraşelor la recensământul din 2002 şi funcţiile lor economice. crt. brune sub pădurea de foioase. Aşezările urbane din Podişul Moldovei însumează 1 184 281 locuitori (2002)./serv. semicarbonatice şi soluri cenuşii. între Siret şi Prut 50 – 100 loc/km2.Colinele Tutovei. Ocrotirea naturii: rezervaţii natural complexe: Mlaştina Iezăru-Dorohoi. Hulubăţ. geologice: Măluşteni. 2./ind 9 9 . 13. 21. solurile gleice. cambice şi c./ind serv. 6. Repedea. 12. Bujor Solca Populaţia 1996 343 350 208 519 129 099 117 609 82 556 80 665 79 517 45 939 35 187 33 603 33 429 32 174 20 989 14 111 12 201 12 049 10 226 9 893 8 738 8 148 4 699 Populaţia 2002 320 888 175 500 115 070 105 865 69 268 70 571 69 066 42 057 30 949 29 510 29 787 27 633 17 585 13 573 11 268 11 820 9 854 9 329 8 145 7 486 4 456 Funcţia economică complexe complexe complexe complexe ind.5 mil. 1./agric. Dealurile Fălciului şi Covurluiului sub 50 loc/km2 Soldul natural Natalitatea: 16 –20 %0 şi peste 25 %0 în Pod. Demografie: populaţia totală a crescut de la începutul secolului XX (1. Dintre solurile intrazonale sunt frecvente lăcoviştile. Soldul natural este cel mai mare din ţară (8-15 %0) chiar şi acum (2002). loc). turbăria Dersca-Lozana. 20. D. Oroftiana./serv./agric. Nr. 19. 17. Ciornohalu. Suceava. rama Câmpiei Moldovei la peste 150 loc/km2./ind./ind. 11. Zamostea. 16. esenţial agric. botanice: Bosanci. Moldova Raportul urban/rural: în 1956 era 15/85 %. Bădeanca.

Potenţialul turistic este foarte bogat şi variat. palate. Metalurgia în două centre importante (Iaşi şi Roman). Bârladului) Caracterizarea economiei Până la sfârşitul secolului al XIX-lea Podişul Moldovei avea caracter net agricol. Dealu Mare. olane). expoziţii permanente. cetăţi. rămâne o însemnată regiune agricolă a ţării şi în această direcţie se fac investiţii ample. Vaslui. aşezări mijlocii (800-1 500 loc. Şi reţeaua de drumuri se concentrează pe aceste axe./ind. gaze naturale. Sucevei (Fălticeni.) pe toate formele şi treptele de relief. Suceava. materiale naturale de construcţie: argile lutoase. Sunt 6 puncte de trecere a frontierei. Iaşi. ţigle. Rădăuţi. unităţile de servicii şi reţeaua modernizată de drumuri de acces la obiective de interes turistic: Suceava. Nicoreşti. care s-a păstrat până la mijlocul secolului al XX-lea. Bacău şi în alte câteva oraşe mari. nisip cuarţifer. utilaje agricole la Suceava şi Botoşani. Roman.10 22. celuloză şi hârtie Suceava). Căile de comunicaţie s-au concentrat încă din vechime pe culoarele văilor mari Siret. Cu toate acestea. Industria puţine resurse de subsol. Bereşti 3 972 3 601 agric. lemnului (Vicov. se exploatează argilă şi lut din care se fabrică ceramică brută (cărămizi. Bahlui). vişini şi meri). pe Siret şi pe Bistriţa ce însumează 100 MW.) pe terasele Sucevei. Bacău – plăci. maşini unelte la Roman. pe rama Câmpiei Siretului. Mai dezvoltată este ind. Rădăşeni pentru meri. Fălticeni. chimică la Iaşi. Utilaje industriale la Bacău. dar abia după 1950 apar primele unităţi industriale mari la Iaşi. După război se refac câteva fabrici din ramurile industriale tradiţionale. trei aeroporturi (Bacău. Bacău. Bistriţa. locuitori în 2002).6 mil. cartofi. Huşi. Prut. În câteva oraşe sunt termocentrale. Ciurea – cherestea din fag. Fălticeni – cherestea de răşinoase şi Bacău. Se cultivă cereale pe aproape 4/5 din arabil. Suceava. ateliere de reparaţii CFR) apar la sfârşitul secolului al XIX-lea. case memoriale. aşezări mici (sub 800 loc) la obârşii şi izolate. are vechi tradiţii şi este prezentă în majoritatea oraşelor Podişului Moldovei Agricultura aproape 2/3 din suprafaţa podişului este teren arabil. muzee. Bistriţa. Hârlău. Astfel sunt aşezări mari (peste 1 500 loc. Cacica. rulmenţi la Bârlad. fără a se impune în economia ţării. Suceava. Dealurile Bujorului. cu valoare economică redusă: turbă. Aşezările rurale: 55 % din populaţie locuieşte în sate (aproape 1. Bacău. nisip cuarţifer pentru fabricile de sticlă de la Dorohoi şi Fălticeni. Rădăuţi. Bârlad. Podgorii renumite la Cotnari. Căile ferate însumează aproape 1200 km lungime. depărtate de căi de comunicaţie (Pod. Livezi în Pod. Ind. Moldova. Ind. vagoane la Paşcani. nisipuri şi pietrişuri în lunci. Iaşi. apoi în ordine plante oleaginoase. Suceava. Răducăneni pentru pruni. Bacău. tehnice. Vaslui – mobilă. Hârlău. păduri (13%). alimentară. Bucium. dar în completarea producţiei de energie electrică s-au amenajat hidrocentrale pe Prut (Stânca-Costeşti). textilă şi a confecţiilor. Iaşi) şi o bogată reţea de transporturi speciale. Cotnari. ca şi cea alimentară. Primele industrii (textilă. în rest păşuni şi fâneţe (15%). fapt care a permis să se dezvolte capacitatea de cazare. Subunităţile Podişului Moldovei 10 . răspândite pe toate formele de relief. mănăstiri şi biserici. cireşi. dispuse pe două magistrale în lungul Siretului şi Bârladului. Zootehnia se bazează pe ovine (peste media pe ţară) iar în Pod. Iaşi. În afară de balastierele de pe Siret. livezi şi vii (6%). Sucevei pe bovine. Moldovei şi Siretului. dar se ramifică şi pe văi mai mici sau pe trasee transversale între Siret şi Prut.

11 PODIŞUL DOBROGEI Generalităţi: Situat în sud-estul ţării. şisturi argiloase. Paleogen (calcare cu numuliţi) Miocen-Badenian (calcare lumaşelice) şi Pliocen (marne nisipuri). în sec. Culoarul Siretului. apoi în sec. În antichitate ţinutul era cunoscut sub numele de Scytia Minor. Podişul Dobrogei apare prima dată în lucrarea lui Constantin Brătescu 1909 Die Dobrudgea. Dragomirnei. Colinele Tutovei. care acoperă formaţiunile vechi. atinge maximum în Culmea Pricopanu (Ţuţuiatul 467 m) şi în NV peste 300 m. în nord falia Sf. calcare. B. Terasele: de abraziune Brătescu dă 3 terase. iar migmatitele dau mase granitice în Măcin. 1981). magmatite granitice. În proterozoic superior – paleozoic inferior domeniul hercinic este cutat pe direcţia nord-vest – sud-est. Relieful: altitudinea medie 125 m. cuarţite. adică 4.3 % din teritoriul naţional (ca unitate geografică. Tulcea bazin sedimentar kimmeric în care se depun gresii. acum se disting trei subunităţi: Măcin în nord-vest. conglomerate şi mai ales calcare şi se alătura celorlalte. în Dobrogea Centrală două cicluri Jurasic (calcare). În Pleistocen se depune loessul. Podişul Fălticeni. scade la 100-200 m în centru-sud şi sub 100 în est şi pe axul văii Carasu (actualul canal).. dar cu efecte doar în est şi sud. 1 tersă de 2-4 m. în sud placa de calcar sarmatic acoperite în bună parte de loessuri şi depozite loessoide. În concluzie aceste subunităţi devin ulterior rigide. iar falia Palazu Mare separă aceste unităţi. cretacic (facies litoral). ciclurile paleozoic (când se depun cuarţite şi argilite). Jurasic-Barremian (carbonatite). cretacic (gresii şi microconglomerate). Posea şi colab. Dealurile Fălciului. basculante. Dealurile Siretului. dar sigur 2 terase 11 . după Ion Rădulescu sunt în număr de 3-5. Câmpia Moldovei C. Astfel. dincolo de frontiera cu Bulgaria). D. al XI-lea Paristrion. Unitatea aceasta este clar delimitată de povârnişurile către lunca Dunării şi Deltă. Dealurile Ciungi-Leahu. ce trec de 100 m (vest) şi chiar 200 m (nord). dar sub 140 m (Posea. între Dunăre şi mare. acest podiş se prelungeşte şi în sud. Geologia: în vest falia Dunării îl separă de Platforma Valahă.A. Babadag în Jurasic şi Cretacic se acumulează conglomerate şi calcare. Podişul Covurlui. Cele fluviatile de pe valea Casimcei. Poişul. Gheorghe faţă de Depresiunea Predobrogeană. şisturi verzi). XIV turcii i-au dat numele de Dobrugi-ille (după numele conducătorului local Dobrotici). Podişul Sucevei: Culoarul Sucevei şi Depresiunea Rădăuţi. iar în Dobrogea de Nord aceleaşi cicluri. În proterozoicul superior orogeneza baikaliană exondează Dobrogea Centrală (gnaise granitice sud. astfel că au cunoscut mai multe cicluri de sedimentare: în Dobrogea de Sud. Numele de azi. 6 terase coroborate cu oscilaţiile de nivel ale Mării Negre. Suprafeţe de nivelare: pediplena dobrogeană formată între Precambrian şi Sarmaţian.. Podişul Bârladului Podişul Central Moldovenesc. Petrografia: roci cristaline. poligenetică cu pedimente aflate la altitudini diferite. în est o flexură prelungă intră sub apele mării iar în sud se prelungeşte spre Balcani. Roşu. acest podiş ocupă pe teritoriul ţării noastre o suprafaţă de aproape 10 400 km2. iar spre est deşi denivelarea nu trece de 20 m linia de ţărm este evidentă. Formarea sa începe în sud când în proterozoicul inferior orogeneza Kareliană exondează primul uscat şi impune dezvoltarea unor geosinclinale spre centrul şi nordul podişului. Culoarul Moldova – Siret. cutate întrun amplu sinclinoriu.

carpen). din perioada colonizării grecilor (Histriamilesieni. Ocrotirea naturii: 23 rezervaţii naturale: 3 forestiere (Babadag. exo şi endocarst (Valea Mangaliei. Bazinul Dunării (Topolog. Cerna –Mircea Vodă). Agigea. 5 faunistice (ornitologice: Marchelu. Apele: pânzele freatice deficitare: cele de la baza deluviilor sunt fluctuante. Silvostepa la peste 100 m şi stepa sub 100 m: cu 25% elemente pontice pir. Dobrogea devine provincie romană (Moesia 12 12 . Relief structural: văi pe sinclinal (Luncaviţa. Boclugea). intervalul de risc pentru îngheţ este destul de mare în interiorul podişului (30 zile toamna şi 45 primăvara). cea mai extinsă şi Moesică doar în sud-vest. Rasova. Lagune: Siutghiol. colilie. adesea intermitent: bazinul Mării Negre (Teliţa + Taiţa. Populaţia şi aşezările: urme de locuire din paleolitic La Adam şi La Izvor. Hagieni). tei. Movile) Clima: factori topoclimatici: durata de strălucire a Soarelui: în medie 22002500 ore/an. podişurile Niculiţel şi Babadagului) molisoluri (cernoziomuri ciocolatii şi cambice la peste 150 m. groase de 8-20 m. Topoclimat litoral cu temperatura medie anuală de +110C. Vegetaţia: Două provincii biogeografice: Pontică. 4 geomorfologice (importante Cheia. Atmagea. Păduri în nord (Macin-Dealurile Tulcei. 8 paleontologice (mai reprezentative Topalu. pe martorii calcaroşi. Cargalâc. asociaţia de şibleac. Canaraua Fetei. greu accesibile şi puternic mineralizate (carbonatate. Eforie. Solurile: regiunea est-europeană. din epoca fierului (tracii se scindează în cei balcanici şi cei carpato-danubieni. Tomis. un etaj mezofil mediteranean (tei. În sudvest. precipitaţii de 400 mm/an şi peste 220 zile fără îngheţ. dar predomină cele mezofile (frasin. Valea Fagilor. cele de adâncime în calcare. soluri bălane în est şi rendzine în Casimcea şi în nord) la care se adaugă soluri intrazonale în areale mici. Ţibrin. peştera Gura Dobrogei) şi 3 complexe (Basarabi. Măcinului. depresiuni anticlinale (Megina. Callatis – dorieni). Esichioi). Cursul inferior al unor râuri este transformat în limane fluviatile (în sud-vest) şi fluvio-maritime (în est). iar depozitele aluviale. Gumelniţa. văi de contact litologic (Peceneaga. Nuntaşi). Fântâna Mare). brize litorale frecvente care aduc un spor de umiditate numai pe o fâşie de 15 – 20 km ţărm. fluvio-maritime (Mangalia. în sud-vest ambele etaje. Dumbrăveni. Carasu. Vederoasa. depresiuni tectonice (Nalbant. Colinele Tătăreşti. Costineşti. Sărăturile. Slava). Tatlageac. pelin. Comorova). Deşi este un climat blând. dar mai mic pe litoral şi în vecinătatea Dunării (25 şi respectiv 30 zile). Topoclimat de podiş cu temperatura medie anuală de +100 +110C. sulfuroase la Mangalia şi arteziene în sud) Râurile sunt astfel alimentate pluvial şi au debit mic. Nuntaşi. cu soluri dezvoltate în climat temperat continental excesiv: soluri brune argiloiluviale (în diferite grade de podzolire pe M.(2-5 m şi treapta de 10-15 m). ulterior civilizaţia geto-dacică). Mârleanu). Urluia. Mangalia). O particularitate dobrogeană sunt acele seluri (cursuri de apă amestecată cu noroi cu putere erozivă mare). precipitaţii de 450 mm/an şi 40 zile tropicale. şi precipitaţii de 550 mm/an. Luncile au lăţimi apreciabile: 150 – 1000 m. Slava + Hamangia. L. Ceair). Topoclimatul dealurilor joase cu temperatura medie anuală de +100C. carpen). din neolitic Hamangia. în centru (podişurile Babadag şi Casimcei. Dealu Bujoarele). Oltina. carbonatice la 80-120 m. Razim-Sinoe. văi pe anticlinal (Valea Albă). radiaţia solară 125 kcal/cm2. cu etaj mezofil balcanic: gorun. stejar brumăriu + carpen şi frasin) şi unul xeroterm. Limane: fluviatile (Bugeac. Neptun. Casimcea. provincia pedogeografică DanubianoPontică. din epoca bronzului (formarea poporului trac).

în Pod.în anul 46 îCh) şi îşi pun amprenta prin Tropaeum Traiani (monumentul triumfal de la Adam Clisi). 1. iar în podişurile Casimcei şi Oltinei-Negru Vodă sub 30 loc/ km2 . 5. 10. Populaţia oraşelor la recensământul din 2002 şi funcţiile lor economice. 9 mici (10 000 – 50 000) şi 4 foarte mici (sub 10 000 loc. 8. Aşezările urbane În cele 15 oraşe (dintre care 2 sunt municipii) vieţuiesc 619 885 locuitori. 13. 12. 4. După această dată se constată o scădere (în 1996 erau 1 014 000 locuitori). Oraşele sunt clasificate astfel: 1 oraş foarte mare (peste 300 000 loc. Soldul natural. Excedent demografic doar pe văile Slava şi Teliţa. Babadag şi Depresiunea Nalbant. în 1417 este cucerită de Mohamed I. 9. Tulcea peste 100 loc/km2. Noviodunum (Isaccea). între 30 şi 50 loc/km2 . 7. natalitatea: faţă de 1977 (22 %0 la sate şi 18 %0 la oraşe) azi a scăzut la 9 %0 în judeţul Constanţa şi 10 %0 Tulcea. 1 mijlociu (50 – 100 000). pe latura dunăreană. 15. 2. crt. Dinogetia şi interioare Ulmetum – Adam Clisi). Nr. X devine provincie.). raportul dintre populaţia urbană şi cea rurală în 2002 era de 65/35 %. Oltina (Altium). iar la 14 noiembrie 1878 revine la România. este mai mare decât media pe ţară. tendinţă care a continuat (recensământul din 2002 scade sub 1 milion locuitori) datorită valorilor negative ale mişcării naturale şi migratorii după 1990. cu circa 620 000 locuitori în oraşe şi sub 330 000 locuitori la sate. 11. În ansamblul Dobrogei. peste 125 loc/km2. 3. Densitatea a crescut în timp de la 50 loc/km2 la 115 loc/km2 cu evidente diferenţieri teritoriale: fâşia litorală. apoi în jurul oraşelor Cernavodă. bizantină. Mortalitatea: peste 11-12 %0 iar în mediul rural a crescut la 14%0 în judeţul Constanţa şi 15 %0 în l Tulcea. apoi provincie independentă (Scytia Minor cu cetăţile dunărene Capidava. Taiţa. Demografie: populaţia Dobrogei a crescut de la 100 000 locuitori în 1878. Populaţia Populaţia Funcţia Oraşul 1996 2002 economică Constanţa 348 269 310 471 Complexă Tulcea 97 214 91 875 Complexă Medgidia 47 567 43 841 Mixte Mangalia 44 401 40 150 Mixte Năvodari 33 490 32 390 Mixte Cernavodă 21 018 18 915 Mixte Ovidiu 12 952 13 154* Agr /industrial Măcin 12 278 10 625 Agr industrial Basarabi 10 995 10 857 Agr/servicii Hârşova 10 973 10 097 Agr /industrial Babadag 10 769 10 037 Agr /industrial Eforie 9 295 9 465* Agr/transport Techirghiol 7 054 7 109* Agr/transport Isaccea 5 654 5 347 Agr /industrial Negru Vodă 5 320 5 552* Agr/servicii 13 13 . în Tulcea 48/52 %. 14. 6. în sec. pe axul canalului între Cernavodă-Medgidia 50 – 100 loc/km2. la peste 700 000 în 1966 şi a ajuns la peste 1 milion (recensământul din 1992 erau 1 018 000 locuitori).). Soldul natural deşi negativ (-1%0 în judeţul Constanţa şi -2%0 în Tulcea). Hârşova (Carsium). Raportul urban/rural: în judeţul Constanţa 72/28%.

Cheia. Costineşti. covoare Babadag. Mircea Voda. păduri (5% şi 11 %). Unirea – ind. era de 52 % (jud. alimentară) sate agro-turistice (Agigea. restul in şi soia). Cogealac. Ind. Rasova. Minerii (Câşla). aşezări mici (sub 500 loc) din care au frecvenţă mai mare cele între 100 şi 300 locuitori. textilă/confecţii (lână Constanţa. Medgidia. Tulcea. Babadag. Tulcea. Tulcea) şi 28 % (jud. După funcţii: sate cerealiere (centrul Dobrogei de Nord şi Pod. Babadag). Mangalia. Arabilul reprezintă 84 % din suprafaţa agricolă a judeţului Constanţa şi 80% din cea a judeţului Tulcea. Mahmudia). Tuzla. Cârjelari. Topolog). cupru: Altân Tepe. Vama Veche) Economia Industria: resurse (fier: Iulia şi Palazu Mare. Ceica Mică. Cernavodă. Cobain. Somova.7 % în ansamblu (3. materialelor de construcţii.9 % respectiv 0. caolin la Macin. Topalu. Se cultivă cereale (69% din arabil în judeţul Tulcea şi 66% în Constanţa). Palas. dolomite (Sarinasuf. Nazarcea. Ovidiu. Tulcea. Codru. din care în sectorul privat 327 000 ha în Constanţa şi 176 000 ha în Tulcea. Hârşova. carne: Constanţa. sate agro-silvice (Pod. construcţii de maşini (şantiere navale la Constanţa şi Mangalia). celuloză (Palas).14 * oraşe a căror populaţie a crescut Aşezările rurale: populaţia rurală însumează aproape 330 000 locuitori reprezentând 34. Malcoci. Izvoarele. Babadag şi ulei Constanţa). Medgidia. vii 2. Topalu. oleaginoase 16. baritină: Somova. populaţie răspândite pe toate formele de relief. Istria. Altân Tepe. Tulcea. 14 . peşte: Tulcea. Mangalia. Pe judeţe: Constanţa 566 000 ha (80% din suprafaţa judeţului) şi 361 000 ha în judeţul Tulcea (42 % din suprafaţa judeţului). păşunile 13. Greci. lemnului (Constanţa şi Cernavodă). energetică (termocentrale: Ovidiu. confecţii Constanţa. in Mangalia. sulfatate + mlaştini: Techirghiol. zona litorală şi pe axele de circulaţie Carasu şi Tulcea – Negru Vodă. Măcin. Topalu.). Agricultura: terenul agricol era în 2002 de 927 000 ha (din care aproape 600 000 ha sunt îndiguite şi desecate). Negru Vodă). Schitu. Turcoaia. chimică (Năvodari). Ind. sate cerealiere -viticole (23 August. Mangalia şi multe materiale de construcţii). Piatra Roşie). Constanţa. petrolului (din import şi din platforma continentală marină se rafinează la Năvodari). Sibioara. Zebil. marmoră (Somova. tricotaje Babadag). Mahmudia. cuarţit (Cerna Macin). Consul). Se disting aşezări mari (peste 1 000 loc. Măcin. Medgidia. livezi (0. Adamclisi – materiale de construcţii. Minerii.75 % din populaţia totală.5 % (floarea soarelui peste 90 %. Mahmudia. Piatra. sate agroindustriale (Greci. datorită mulţimii şi varietăţii resurselor este cea mai răspândită: granite (Turcoaia. alumină şi feroaliaje). electronucleară: Cernavoda). Mangalia. Beştepe). Movila. Niculuţel. depărtate de căi de comunicaţie (Podişul Negru Vodă). porfire (Camena. sate cerealier-viticol-piscicol (Oltina. Mihail Kogălniceanu. morărit/panificaţie: Constanţa.) pe latura dunăreană. 2. Luncaviţa). metalurgică (Tulcea. ape sulfuroase: Mangalia. Cernavodă. termale: Hârşova.5 %). sate cerealierzootehnice (valea Carasu. Măcin. situate la obârşii şi izolate. Constanţa). calcare (Sitorman. aşezări mijlocii (500-1 000 loc.5% (12 % Constanţa şi 17 % Tulcea).0% Constanţa. Sarichioi. Malcoci – baritină. Movila.9 % Tulcea). sulfuri: Somova. Luminiţa. Palazu Mare – minereuri. Tulcea. conserve fructe/legume Ovidiu. Târgşor etc. alimentară (lactate Constanţa. Năvodari. Agighiol). Babadag) zahăr Tulcea. Smeieni. Babadag.) pe toate podişurile şi Depresiunea Nalbant. Turcoaia. Babadag. Pe judeţe ponderea locuitorilor de la sate (2002).

apoi Mangalia minereuri.2 km. Nazarcea. XX. depresiune colinară. Podul Giurgeni-Vadu Oii 1456 m din care 750 m peste apă.Transporturi maritime. În sec. Constanţa se lărgeşte (1960-1970). apicultura: 39 000 familii. atât prin obiectivele cultural-istorice cât şi prin cele naturale din podiş sau din vecinătate (delta şi mare). 64. urmat de internaţionalizarea fluviului (1856) şi amenajarea portului Constanţa 1860-1907. Năvodari-Sitorman. Podişul Babadag B. lăţime 70-90 m.Transporturi feroviare. în acelaşi cadru morfogenetic 15 15 . în tot podişul. podiş. Tulcea. avicultura: 3. noţiunea clasică de podiş reflectă doar parţial aspectul peisajului transilvan. bazin. Constanţa. t (65% importuri).5 km peste Borcea şi Dunăre şi de 0. Podişul Dăeni-Hârşova şi Podişul Histriei. Astfel. fluvial.470 km la Agigea peste canalul Dunăre – Marea Neagră Transporturi rutiere în total 3453 km drumuri în 1996. Liberalizarea transportului pe Dunăre (1829). Căile de comunicaţie: scurt istoric: colonii – porturi greceşti. vechi drumuri pietruite încă din epoca romană. caişi. C. Transporturi fluviale şi pe canalul Dunăre – Marea Neagră Ostrov. Medgidia. Zootehnia: ovine peste 1 mil capete.legume pe 3% din arabil. Cernavodă. Podişul Cobadin şi Podişul Mangaliei (litoralul de la sud de Constanţa). coline. SUBUNITĂŢI GEOGRAFICE: A. 77 km. Capacitatea de cazare este de 125 000 locuri în judeţul Constanţa şi 3000 locuri în Tulcea (inclusiv Delta Dunării). în schimb cea de depresiune defineşte mult mai fidel realitatea: o unitate de relief de origină tectonică. În proiect Smârdan–Brăila sau GalaţiBrătianu (23 august). Măcin. podgorii la Murfatlar. 782 km sunt drumuri naţionale iar între Vadu Oii. Niculiţel. trafic: 50 mil. vişini. porcine 600 000. canalul inaugurat 1984. schiţată încă de la sfârşitul mezozoicului şi cu o evoluţie neîntreruptă. Potenţialul turistic este deosebit de atractiv prin originalitate şi diversitate. au permis construirea uneia din cele dintâi căi ferate româneşti: Constanţa – Cernavodă (1857-60) şi apoi podurile feroviare peste Dunăre (1895). căi ferate industriale Medgidia-Năvodari-Constanţa. gutui. Terra ulsiluas. transilvaniensis. DEALURILE TRANSILVANIEI (DEPRESIUNEA COLINARĂ A TRANSILVANIEI) Noţiunile geografice: dealuri. măslini (Băneasa). cabaline peste 30 000 capete (inclusiv herghelia Mangalia pentru cai de rasă). Vama Veche spre Varna. arteră europeană. Podişul Niculiţel. Transporturi aeriene aeroporturi internaţionale Mihail Kogălniceanu la 26 km de Constanţa şi Cataloi la 16 km de Tulcea. Dobrogea de Sud:Podişul Medgidiei. Midia petrol şi Tulcea feroaliaje şi minereu de aluminiu. Oltina. Tulcea. Lumina-Palas. apar mai multe denumiri geografice pentru un teritoriu denumit Transilvania încă din 1195 (Transiluanae. noile poduri de 2. Dobrogea de Nord: Munţii Măcin. ambele facilitând accesul turiştilor pe litoral sau în Delta Dunării. piersici şi nuci. electrificaţi. transiluanus).35 milioane păsări. 5000 tdw. Podişul Dobrogei Centrale: Podişul Casimcei. Podişul Oltinei. Livezi pomicole specializate pe cireşi. din care 1317 km modernizaţi. 460 km căi ferate. Isaccea. bovine 177 000. iar în sud migdali. Sulina fluviomaritime. au fost utilizate pentru acest areal. din care 102 km linie dublă. Dealurile Tulcei.

le vom detalia astfel: Est: linia de unde se accentuează fragmentarea platoului vulcanic montan (1000 m). Geologia şi evoluţia paleogeografică: Bazinul depresionar s-a schiţat în Mezozoicul superior: fracturile profunde sau activat şi au fragmentat masa cristalină (blocul transilvan): blocuri mai înalte: Blaj-Pogăceaua la –3000 m. Poate tocmai de aceea. apoi la contactul cristalinului cu sedimentarul Paleogen monoclinal sub măgurile insulare Dealul Mare.”arie scufundată. până la Jibou. Coşbuc. Făgărş-Perşani la –1200 m şi Pod. prin evoluţia postpanonică. Târlişua. că datorită aspectului colinar. Câmpia Transilvaniei. coincide cu denivelarea de 250 m între acesta şi depresiunile sedimentarului panonic. Orlat. Şinca). Parva. linia situată la altitudini de 6-700 m. dar înlănţuirea bazinetelor de la ieşirea văilor din munte formează un aliniament de localităţi de sub munte: Suciu de Sus. Pianu de Sus). cu ocazia redactării volumelor I şi al III-lea din tratatul de Geografia României. s-a impus noţiunea de Depresiune colinară a Transilvaniei apropiată atât de sensul geologic de bazin sau depresiune cât şi de aspectul actual al reliefului şi anume cel colinar. în adevăratul sens al cuvântului.. I este definit . Preluca (vecinătate cu Dealurile de Vest). Ţibleşului. Amintim că în Geografia României vol. Subcarpaţii Transilvăneni şi Culoarele depresionare Olt-Mureş”… Aşezare: în centrul ţării. Victoria. Sud-est şi Sud: un culoar dominat de Munţii Perşani cu 250-300 m (pe linia Hoghiz. Veneţia de Sus. Cuciulata. Nordvest: pe sub Culmea Meseşului. Răşinari. pe un areal de aproape 27 000 kmp (11. umplută cu depozite terţiare şi transformată ulterior. Sibiel. Sud-vest: linia Pianu de Sus – Blandiana ce separă culoarul Orăştiei de Dealurile Transilvaniei. Ilva Mică. Turnu Roşu. separate de blocuri afundate la –6000 m (Turda-Beclean). este îndreptăţită noţiunea Dealurile Transilvaniei datorită peisajului deluros predominant (podişurile. o asociere de podişuri. Sălişte. Nord: sub munţii Lăpuşului. dealuri şi depresiuni.până în prezent. legat de exterior prin câteva “breşe“ în relieful mai înalt circular: culoarele Someşului (la Jibou). Podişul Târnavelor. Sângeorz Băi. în ultimele decenii.. linie de schimbare a folosinţei terenurilor. la care piemontul se sprijină de munţi. prin apropierea faţă de sensul de bazin tectonic intracarpatic. Cărpiniş. tot aşa cum geologii folosesc noţiunea Depresiunea Transilvaniei. apar răsleţ şi de mici dimensiuni). când bazinete. când eroziune diferenţială etc. Săsciori. în ansamblul căreia se individualizează: Podişul Someşan. al Mureşului (Orăştie-Lipova) şi al Oltului (Boiţa-Turnu Roşu-Cozia) Limitele: datorită complexităţii contactului cu rama muntoasă înconjurătoare. Rodnei şi Bârgăului lipsesc depresiunile mari. Se consideră (Ielenicz. Comana de Sus.25% din suprafaţa ţării).1999). cu multe pătrunderi şi retrageri în faţa pintenilor montani. Sâmbăta de Sus. Vest: limita este complexă: când abrupturi petrografice. Someşan-Prisnel la – 2000 m. pe care se suprapune şi linia de separare a pădurilor masive carpatice (care aici coboară mult) de păşunile şi fâneţele de jos. de Făgăraş şi de Cindrel cu peste 1300 m – în total treptele de denivelare sunt de aproape 2 000 m spre Făgăraş şi 1 700 m Cindrel – (pe linia Breaza. înconjurat de “coroana carpatică“. într-un relief prin excelenţă deluros. Pe acest fundament compartimentat sau depus sedimente în mai multe cicluri: 16 16 . la –6500 m (Odorhei-Deva) şi –8000 m (al Târnavelor).

iar cele mai mici valori (sub 100 m). Geografia României. de sinteză (Geografia fizică a R.Paleogen: Eocen argile vărgate inferioare. 1960) sau locale (Pop. • Interfluviile majore au direcţia est–vest sau nord-est–sud-vest . Şiclod 1 028 m. Această migrare s-a datorat presiunii mari a stivelor de sedimente depuse ulterior (sarmato-pliocene). • Depresiunile majore sunt doar pe latura sudică şi estică. De aceea suprafeţele de eroziune din această unitate de relief au fost diferit apreciate atât în studii generale. culmile joase şi culoarele de vale au 300-500 m şi o pondere de 56% din total. Turda. în Burdigalian strate de Coruş (conglomerate. glacisuri. terase.) iar la sfârşitul acestuia se blochează legăturile cu exteriorul. versanţi 10-250. argile marnoase). iar Podişul Secaşelor (Amnaş 550-620) şi Secaşe (450-550). Monografia Geografică a R. Energia de relief este mai mare pe culoarele de vale în sectoarele care traversează regiuni înalte (300 m). în Sarmaţian..P. Firtuş 1 060 m. 1987). argile şi gresii cu cărbuni. 1960). 1974). cât şi în cele regionale (Mihăilescu. Rez. în Badenian are loc marea transgresiune transilvană. Orghidan (1960). urmată de un facies cu sare care a migrat către periferie: în vest Ocna Dejului. II. în centru) şi inferioară (400-450 şi 350-400 m) mai ales în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Secaşelor. I (1983): o suprafaţă de nivelare (550-650) şi două nivele de eroziune (400-500 şi 300-350). cueste. Mac (1972) Josan (1979). Ileanda Mare etc. Sic. sunt pe văi secundare. Oligocen nisipuri.P. sub 100. marne. cu excepţia culoarului Mureşului avale de Mirăslău. nord–sud. Neogen: în Miocen depozite marine şi salmastre badeniene. şi în tratatul Geografia României vol. În rest sunt numai dealuri rotunjite separate de văi largi şi foarte largi. lunci. 1960. dar cele mai mari altitudini în est (Bicheş. iar în centru s-au format domuri şi brahianticlinale (cu structuri gazeifere). 2001). medie (600 m. După Posea et al (1974) terasele reper sunt: 30-35 m. Sunt în număr de 7-8 (inclusiv treapta de luncă înaltă) cele peste 50-55 m sunt fragmentare. Din punct de vedere altimetric media este 425 m. râpe de desprindere şi frunţi de terase peste 250. David (1945) dă 3 suprafeţe (Proştea. III. geodeclivitatea se înscrie în trei clase: I. vol. Lueta-Rupea. Popescu (1981). • Văile largi au aceeaşi direcţie. gresii.R. Cojocna. astfel că în Ponţian se colmatează lacul transilvan. În concluzie sunt 3 suprafeţe: superioară (în nord şi nord-vest. Şieu-Odorhei-Sovata-Praid. Păuca-Ocna Sibiului. către est. Astfel. Hădăreni. 1956. dezvoltat în tot bazinul. argile. Ocna Mureşului. 1975). Agârbiciu şi Secaş).. Gârbacea (1956. Posea. Relieful: Morfografia şi morfometria se înscriu în fizionomia regiunilor deluroase. 700-800 m). cu intercalaţii de cinerite (tufuri de Dej. Aiud-Ocnişoara. Cele mai joase altitudini sunt pe culoarele Someşului şi Mureşului. în Acvitanian. sincronă cu erupţiile vulcanice ce au generat tuful de Dej. nisipuri) şi strate de Chechiş (marne argile. Pop (1975. Doar la vest de Someşul Mic şi la sud de Târnava Mare apar fragmente de podişuri. nisipuri. III. calcare grezoase şi coraligene (Hoia). Posea (1960. 1 080 m. Ghiriş. Treptele de relief: uscatul s-a realizat treptat de la nord-vest către centru începând din sarmaţian superior şi până la începutul dacianului ca o câmpie fluviolacustră.R. 1969. 1935. Terasele. Înălţarea sacadată din pliocenul superior a condus la formarea dealurilor şi podişurilor. 17 17 . 932 m) şi nord (Culmea Breaza 975) între Târnava şi Someş 500-750 m aproape 30% din total.

18-200C. în roci slab cimentate văi înguste. Someşe). ce converge spre centrul depresiunii. Specific este topoclimatul dealurilor înalte (până la 800 m) şi joase (300-500 m) şi cel al culoarelor de vale (Olt. sau impus noi nivele de bază (Panonic. bazine sinclinale şi culmi anticlinale. din care ninsorile au loc în 20-30 zile. Năsăud. cutat legat de tectonica sării (cute diapire) migrate spre periferiile estice şi vestice. însumând peste 700 mm. Relieful structural şi petrografic: monoclinal cu 2-3 fronturi cuestice (Podişul Someşan. apar ca glacisuri-terasă dispuse în evantai. iar pe lângă acestea. După deschiderea legăturilor către exterior. Apele de suprafaţă. Iarna valorile termice sunt apropiate de cele din spaţiul dealurilor înalte (-4 0 C) în schimb verile sunt mai calde. fac parte din trei mari bazine hidrografice: Someş (35% din totalul Dealurilor Transilvaniei). iar duritatea este medie. a favorizat dominanţa circulaţiei din vestul şi din nord-vestul continentului. iar versanţii munţilor din sud şi din vest favorizează masele foehnale. unde freaticul este cantonat în structuri de domuri. şiroire. Apele Apele subterane cantonate în structurile paleogene din vest şi nord-vest. Carpaţii au impus o reţea hidrografică concentrică. torenţi. Îngheţul e posibil cca 110-130 zile pe an. peste 15 m.2 m/km iar grosimea depozitelor este mare (6-10 m) iar la Someşeni. Popescu (1981) a identificat Depresiunea Făgăraşului 3 terase. au o mai mare reprezentativitate topoclimatele elementare de dealuri. Climatul dealurilor şi podişurilor joase (sub 550 m) este caracteristic vestului şi centrului Dealurilor Transilvaniei. în aria de subsidenţă. spălări. Evoluţia reţelei hidrografice a ţinut seama de variaţia locală sau regională a diferitelor nivele de eroziune. o parte din Podişul Someşan şi mai ales în Subcarpaţii Transilvaniei. Arcul carpatic protejează depresiunea faţă de curenţii de aer rece din est sau torid din sud şi asigură stagnarea aerului. Olt (16%) şi numai într-un 18 18 . iar temperaturile medii anuale trec de 8 0C. torenţi. Luncile depăşesc frecvent 1000 m lăţime. Târnave. Primeşte cca 110-115 kcal/cm2 şi are un potenţial termic scăzut (70C anual.50-60 m şi 90-125 m. interfluvii rotunjite. Pe această suprafaţă activă. Climatul dealurilor şi podişurilor înalte (peste 550 m) se desfăşoară în Podişul Hârtibaci. Getic) şi noi axe hidrografice. roci dure sau alternanţe: trepte. Ulterior. se disting prin mineralizare (sulfatate şi clorurate) şi duritate deosebită. un rol însemnat l-a avut şi jocul tectonic al blocurilor din fundament care au impus în relieful de suprafaţă formarea unor culoare cu caracter colector. reţea adaptată (văi consecvente radiare şi subsecvente în arc de cerc) Litologia argiloasă marnoasă: mlaştini. Mureş. apele conţin carbonaţi şi sulfaţi. unde radiaţia solară atinge în medie 115-117 kcal/cm2. cele de pădure şi cele de culoar de vale. în vestul Podişului Târnavelor domuri: cueste circulare. poliţe structurale. panta este de 0. mai ales în culoarul Mureşului. În centru. Mureş (48. Clima Deschiderea spre sud-vest şi nord-vest. Plouă în medie 125 zile pe an.7-1. din care 30-35 de zile sub formă de zăpadă. avale de Teiuş. alunecări.5%). Şi precipitaţiile sunt mai reduse atât ca durată (120 zile) cât şi cantitativ (550 mm). iarna de -4 -20C iar vara de 180C).) tot aici bazinete de contact subsecvente.

Fauna pădurilor de foioase este bogat reprezentată de elemente cinegetice (cervidee. iar cele mai scăzute în septembrie. prezintă o structura a vegetaţiei şi faunei influenţată de patru factori: . plopi) şi în numeroase fâneţe higrofile. La aceste esenţe se adaugă un bogat subarboret (corn. Culmea Brezei. Lacurile naturale sunt cele din luncile marilor râuri. Etajul intermediar al gorunului. are o răspândire locală.evoluţia recentă a climatului şi etajarea climatică impusă de treptele de relief. culmi din Podişul Someşan. Pe lângă stejar. Etajul fagului şi al amestecului cu carpen sau gorun este alcătuit din păduri de fag pe interfluviile de peste 700 m. Lacurile.desfăşurarea acestora pe trepte de relief între 250 şi 1 000 m . alun.5% din total) apele sunt colectate de Crişul Repede. Ele au însă un aport important la creşterea debitelor colectorilor ce traversează spaţiul colinar: pe Someş de la 17 la 75 m3/sec. Mureşului şi Târnavelor. Lechinţa) cu alimentare pluvio-nivală moderată. corespunzătoare unor asociaţii vegetale etajate. (Stejeriş) ca şi pajiştile cu bujor românesc (Paeonia tenuifolia) de la Zău de Câmpie. mistreţi). Cele mai mari debite înregistrate vreodată. cele de tasare. în parte. iar pe Olt de la 75 la 110 m3/sec. iar cele din spatele barajelor. deşi sunt numeroase. Tipul Transilvan. sub 500 m. pe Mureş de la 11 la 120 m3/sec. tei şi gârniţă. lemn câinesc. cu altitudini între 400 şi 700 m (Pod. ştiucă. Cele mai mari debite ale acestui tip se înregistrează primăvara-vara. etaj reprezentat insular în Dealurile Năsăudului. crap.activitatea antropică de reducere constantă a fondului forestier. Almaş. Someşan. În estul Podişului Hârtibaciului pădurile cuprind şi carpen. Vegetaţia intrazonală este prezentă în lungul râurilor (sălcii. Cele antropogene au cuvete de origină variată: peste 70 sunt instalate pe foste exploatări de sare. gorun. nu ocupă suprafeţe mari. iar sus pe versanţi. au cuvete naturale anterioare. peştii din etajul colinar şi de câmpie (lin. în bazinele mici autohtone (Hârtibaci. la care se adaugă carpen. . Vegetaţia şi Fauna Dealurile Transilvaniei fac parte din Provincia biogeografică dacică care cuprinde în acest spaţiu o serie de biotopuri. Mureş şi Târnave. clean) Solurile 19 19 . . porumbar. În râuri.poziţia dealurilor între lanţurile carpatice. Pajişti secundare cu pir şi fâneaţă. sânger. se dezvoltă mai ales în sud-vestul DT şi pe culoarele Someşului. Pădurile de stejari seculari de la Tg. sunt ocrotite. sau cele dintre valurile de alunecare ori în spatele barajelor formate de alunecări. au provocat inundaţii catastrofale pe Someş. glacisurile marginale). sau mai extins în masivele deluroase din Subcarpaţii Transilvăneni. . nord-vestul Câmpiei Transilvaniei. insecte etc. După debite şi alimentare se disting următoarele tipuri: Tipul Carpato-Transilvan cuprinde ape cu izvoare carpatice şi alimentare pluvio-nivală bogată. ocupă cea mai mare parte a Dealurilor Transilvaniei. mai 1970. precipitaţiile abundente din bazinele montane suprapunându-se topirii zăpezilor.foarte mic areal (0. măceş) şi pajişti secundare (Agrostis tenuis) Etajul stejăretelor. de lup şi de o mare varietate de păsări. remarcăm stejarul pufos avale de Aiud şi Sighişoara. Mureş (Corneşti) şi S.

Apoldului. II – X populaţia autohtonă asimilează goţii. brun acide).1 ‰ în 1992) decât media pe ţară.2 milioane cetăţeni (19 % din populaţia ţării). Mortalitatea. în timp ce regii unguri colonizează în sud saşii.. dar şi la confluenţe hidrografice ori pe lângă exploatările de sare (Dej. iar în Bistriţa Năsăud aproape dublu (2. Mureş face parte integrală din Dealurile Transilvaniei. iar la oraşe era chiar mai mare cu 1-2 ‰. XVI – XIX) apoi industriale (XIX – XX). locuite în total de peste 4. slavii.2 ‰) şi Cluj (-4. a scăzut de la 2.6‰) faţă de cel mediu pe ţară. brun roşcate în P. În intervalul sec.8 milioane locuitori. în est şi nord. sunt 38 de oraşe şi peste 350 de comune. dintre care soluri brune podzolite. avea valori apropiate de media pe ţară (12 ‰). să crească numeric. aceeaşi tendinţă fiind în aproape toate oraşele. dintre care doar unul. luvisoluri în D.8 ‰ în jud. ce migrau prin Transilvania. Cluj şi peste 12. În general. cele argilo-iluviale în vest şi sudvest. Alba. dar şi emigrări masive) a permis populaţiei din aşezările de pe glacisuri.. Sic. mai ales pe baza sporului migratoriu dinspre satele colinare mici.5 ‰ în 2002).1 %0 (1992) la 1. În secolul XIII. în parte la contactul cu muntele. excepţie fac Teiuş (unde s-a retras o parte din populaţia originară de aici care a lucrat în industria din Alba Iulia sau Aiud şi a fost disponibilizată) şi Copşa Mică (după încetarea activităţii unor ramuri ale industriei chimice locale. în Depresiunea Făgăraş şi Cul. iar în sud se cristalizaseră ţările Făgăraşului şi Amnaşului. 20 20 . iar în est secuii. la nivelul recensământului din 1992. continuate cu o intensă populare în epocile dacică şi daco-romană. Ocna Sibiului) Cele mai importante aşezări ce datează de atunci sunt Napoca. rendzine în vestul Podişului Someşan.5 ‰ în judeţul Bistriţa – Năsăud. Între aceste limite. în spaţiile de locuit de aici populaţia rămasă ce s-a orientat spre alte activităţi. vertisoluri în Depres.5 ‰) este un sold natural negativ. solonceacuri în regiunea cutelor diapire şi soluri slab formate aluviale şi erodisoluri). Depopularea satelor. Caracteristici demografice Dealurile Transilvaniei au în cuprinsul lor 9 judeţe. pe arii foarte întinse din Câmpia Transilvaniei şi Podişul Someşan.F. (sec. Apulum. iar cea nou venită are un spor natural pozitiv). pe când în judeţele Sibiu (3.T. halomorfe. argilo-iluviale (podzoluri. Natalitatea. Cojocna. Potaissa. văi şi culoare de vale.5 %0 (2002). pecinegii. mai ales de pe interfluvii (plecări definitive spre centre industriale. (11.S. M. natalitatea a scăzut. apar soluri brune mezobazice. Dealurile Ciceului şi pseudorendzine în Dealurile Târnavelor şi Podişul Secaşelor). dar a crescut în ultimii ani (10. Soldul natural are valori diferenţiate teritorial.Condiţiile biopedogeografice din Dealurile Transilvaniei au individualizat 17 tipuri de soluri din clasele: cambice (în nord şi est. Astăzi populaţia a scăzut sub 3. Dezvoltarea economică pe baze meşteşugăreşti.5 ‰ în 2002) mai ales în mediul rural astfel că azi oscilează între 8. consemnăm voievodatul lui Gelu în nordvest. dar şi soluri intrazonale (hidromorfe respectiv soluri negre de fâneaţă în Pod. predomină azi populaţia vârstnică. Populaţia şi aşezările Consideraţii istorico-geografice puncte de locuire încă din paleolitic ce devin aşezări în neolitic. era mai mică (9. Judeţele cu sold pozitiv: Sălaj. Secaş şi bazinul Hârtibaciului. Ulterior. căci în multe regiuni a plecat populaţia tânără.) şi molisoluri (cernoziomuri argiloiluviale în centrul şi vestul C.

100-300 loc/km2).). în 2002 36/64 % Aşezările urbane: în unitatea geografică Dealurile Transilvaniei sunt 38 de oraşe (din care 14 municipii). 3. peste 400 loc/km2) şi mijlocii (Bistriţa. se înregistrează pe dealurile Subcarpaţilor Transilvăneni şi ale Podişului Hârtibaciului. Mediaş. 8. Între secolele IV şi XII. cele mai multe situate mai ales pe drumurile Daciei romane.Raportul urban/rural: în 1956 era 30/70 %. În 10 ani populaţia urbană a scăzut cu aproape 200 000 de locuitori. XII se dezvoltă tumultuos. 22. Făgăraş. 18. Apoi.. şi III D. 6. de calcar). 13. Oraşul Populaţia Populaţia Funcţia economică 1995 2002 Alba Iulia 73 239 66 406 Complexă Blaj 22 246 20 765 Industrială/servicii Aiud 29 191 28 934 Mixt Ocna Mureş 16 001 15 503 Industrială Sebeş 30 010 27 698 Industrială/servicii Teiuş 7 243 7 284* Ind/agricol/servicii Bistriţa 88 199 81 529 Complexă Beclean 11 962 10 878 Ind/agricol/servicii Năsăud 11 731 10 582 Ind/agricol/servicii Făgăraş 45 426 36 121 Mixtă Victoria 10 831 9 059 Industrială Rupea 6 236 5 759 Ind/agricol/servicii Cluj Napoca 330 841 317 953 Complexă Dej 41 585 38 437 Industrială Turda 61 776 55 887 Mixtă Câmpia Turzii 29 929 26 823 Industrială Gherla 24 612 24 083 Ind/agricol/servicii Huedin 10 286 9 439 Ind/agricol/servicii Odorheiu Secuiesc 39 037 36 948 Industrială/servicii Cristuru Secuiesc 11 212 9 672 Ind/agricol/servicii Târgu Mureş 166 972 150 041 Complexă Sighişoara 36 486 32 304 Industrială/servicii Iernut 9 889 9 253 Ind/agricol/servicii 21 21 . sub 25 loc. 16. Caracteristicile aşezărilor Între secolele I Î. 17. 15. 1.Hr. cele mai multe localităţi având atestări din această perioadă. castre. Cele mai mari valori sunt în jurul oraşelor mari (Cluj. 7. apar numeroase aşezări: dacice (unele fortificate). 10. 5. 2. Dej. dar şi cele ce asigurau legătura cu exteriorul./km2) apropiate de media pe ţară. 12. Sibiu. 19.Densitatea populaţiei are în mod tradiţional valori ridicate (90 loc. şi sate la exploatările de sare. în 1996 era 40/60 %. precum şi în lungul Târnavelor. 24 mici (10 000 – 50 000) şi 7 foarte mici (sub 10 000 loc.). ajungând în 2002 la 1 378 864..). Alba. Nr.Hr./km2.Hr. 20. după sec. 14. 4 mijlocii (50 – 100 000 loc. 4. reţeaua de aşezări se dezvoltă lent. Mureşului şi Someşului. 2 mari (100 000 – 300 000 loc. 23 Populaţia oraşelor la recensământul din 2002 şi funcţiile economice ale acestora. daco-romane (oraşe. crt. 11. D. 21. Cele mai mici. Sighişoara. 9. care însumau în 1992: 1 534 581 locuitori. Aceste oraşe se clasifică după numărul de locuitori astfel: 1 oraş foarte mare (peste 300 000 loc.).

Aşezările mari (peste 1 500 loc. Şincai. Mureş. utilaj minier Alba Iulia. Ocna Mureş. Chimică produse clorosodice la Ocna Mureş. Aiud şi Alba Iulia (fontă).5 milioane) locuieşte în cele 353 sate (2002). material rulant Mârşa.Mureş. materiale de construcţii. utilaj chimic: Făgăraş. al XIX-lea primele activităţi industriale: textilă. Fântânele. sunt aşezări mici (sub 500 loc) situate la obârşii şi izolate. uz casnic la Mediaş. argintari etc. Tg. Cele mai multe. Zău de Câmpie. în sec. Bogata de Mureş. XVIII-lea iau naştere manufacturi. Energetică Se extrag cărbuni bruni (baz. Târnavelor. Ind. Cluj. Sighişoara. Activităţile economice Industria Activitatea artizanală are tradiţii vechi. răspândite pe toate formele de relief. Bazna. În sec. azot Făgăraş. Reghin. Sângeorgiu. Metalurgie la Copşa Mică (zinc) în curs de desfiinţare. Construcţiilor de Maşini cu numeroase ramuri: electrotehnice şi maşini unelte la Cluj Napoca. Delenii. maşini unelte. Ind. Teleac. vopsele coloranţi Odorhei. XX.) pe terasele Mureşului. croitori. Sibiu. îngrăşăminte Făgăraş. Filitelnic. gaz metan (în Podişul Târnavelor la Nadeş. Jibou 38. Bistriţa. pielari. În prezent procesul de privatizare a unităţilor industriale a impus restructurarea şi reconversia forţei de muncă. Săcel.24 Luduş 25 Reghin 26 Târnăveni 27 Sovata 28 Sibiu 29 Mediaş 30 Agnita 31 Avrig 32 Cisnădie 33 Copşa Mică 34 Dumbrăveni 35 Tălmaciu 36 Ocna Sibiului 37. Sărmaşu). Miercurea Nirajului. apoi în sec. Ind. Târnăvrni. Tg. Iernut şi prin hidrocentralele mici de pe Olt. apoi Beclean. Someş etc. lemn. Nou Săsesc. în Câmpia Transilvaniei la Ţaga. Mureş. Târgu Mureş. Geaca. Ilimbav Axente Sever. Sebeş. Tg. căci meşteşugarii erau organizaţi în bresle încă din sec. utilaj textil la Tg. subansamble auto. depărtate de căi de comunicaţie şi aşezări mijlocii (500-1 500 loc. al XIV-lea: tăbăcari. Siderurgică. utilaj şi maşini agricole Aiud. Mediaş. Almaş). alimentară. Cibinului. în general în jurul oraşelor şi în depresiuni mari pe rama Dealurilor Transilvaniei. Mureş. se diversifică: gaze naturale. Se produce energie electrică prin termocentralele de la Aghireş. al. chimică. 80 % din sate. Turda. sticlari. 22 . medicamente Cluj Napoca. Mediaş. Luduş. armurieri. Tg Lăpuş * Oraşe a căror populaţie a crescut 18 969 39 265 30 266 12 178 170 139 63 204 12 342 15 618 17 484 5 229 8 800 9 366 4 322 12 476 14 387 17 497 36 126 26 654 11 614 154 892 55 153 10 894 14 260 15 648 5 369* 8 419 8 837 4 102 11 306 13 355 22 Ind/agricol/servicii Ind/agricol/servicii Industrială Ind/agricol/servicii Complexă Industrială Ind/agricol/servicii Ind/agricol/servicii Industrială/servicii Industrială Industrială Industrială/servicii Ind/agricol/servicii Mixtă Agricol/ ind/servicii Aşezările rurale: 64 % din populaţie (cca 3. Sibiu. aparate de măsură la Sibiu Ind. lemnari.) pe toate formele şi treptele de relief.debutează în 1920 la Câmpia Turzii. pietrari.

Agricultura La început. Materialelor de Construcţii. XIX). Pomicultura măr. plăci aglomerate sau fibrolemnoase (Blaj. la 10-25% pe dealurile înalte. semicristal (Mediaş. bovine în centru şi est. in). Pielăriei şi încălţămintei Cluj Napoca. Cluj Napoca). Ind. argilă bentonitică Ocna Mureş. Sovata. Sănduleşti). secară etc(20-70 %). Bistriţa. Tg. Galda etc. Mediaş. Ind.Reghin. ciorapi (Agnita. Lemnului cherestea (Reghin. Primele căi ferate Arad – Alba Iulia (1868). Albeşti). Sibiu. filatură Cristuru Secuiesc. Materiale naturale: calcar (Cuciulata. tutun (sec. avicultura Tg. Mureş. la 45-55% în zona circumtransilvană la limite. Sibiu). Răstoci.Ind. faianţă Sighişoara. Sălişte. Gherla). Sibiu. orz. Mureş 23 23 . lactate (Tg. Regin. bazalt (Rupea). Oradea – Cluj (1870). Cluj – Dej –Bistriţa (1884). cartof. grâu de toamnă. Sebeş. Feleac. Luduş. Se cultivă cereale porumb. Mureş. Albeşti). Dej. Odorhei). Dumbrăveni. Aiud. Glod. Daneş. Cluj Napoca. AgrişAlmaş. porcine la Şercaia.Ind. Sibiu. Tg. romane: Sarmisegetuza – Apullum – Potaissa – Napoca – Porolissum. Sibiu. Mediaş. carne (Mediaş. plante de nutreţ 5-20%. ţigarete. Mureş. Jidvei. Sibiu şi Braşov. Dej.. oleaginoase (floarea soarelui. Sebeş. prelucrătoare: ceramică brută foarte răspândită. nuc. Viticultura se bazează pe marile podgorii de pe Târnave (Blaj. Sibiu. Mureş. Sebeş. Agnita Ind. Şeica Mică. Cisnădie. tricotaje Cluj). confecţii (Cluj. Turda). Mureş). sec. Mediaş. ciment (Turda. Sibiu. Se cresc: ovine în jud. E68. Cluj. Bistriţa).. Sibiu. Sighişoara. Hoghiz). ceramică fină (vase şi obiecte de décor la Cluj Napoca. Creşterea animalelor păşunile şi fâneţele ocupă între 20 şi 40 % din terenul agricol. Dej. E81 şi 16 legături transcarpatice Aeroporturi Cluj Napoca. sticlă (Târnăveni. Cluj Napoca. Modul de folosinţă a terenurilor suprafaţa terenurilor agricole variază de la 70-85% în zonele joase din lunci şi de pe glacisuri şi terase. Târnăveni. bere. Axente Sever) Mureş (Ciumbrud. Petreşti. prun. iar în sud bubaline. Sunt renumite bazinele Bistriţa. Alimentară: morărit (Cluj Napoca. 225 km căi ferate înguste. Apahida. Sighişoara ţesătorie) in şi cânepă (topitorii la Beclean. Alba Iulia). mobilă (Tg. Celulozei şi hârtiei: moara de hârtie Tălmaciu de la 1571. Dej. Tg. Tg. Bahna. Sibiu. Ind. Azi densitatea reţelei rutiere judeţene între 20 – 36 km/100km2. XVI-XIX se defrişează multe păduri permiţând extinderea culturilor şi se introduc în cultură plante noi: porumb. azi 1300 km din care peste 1000 electrificate. Prundu Bârgăului Ind. Bistriţa). Avrig. Drumuri europene E60.Primele artere rutiere. hamei). Sibiu. Textilă lână (Sibiu. Reghin. Legumicultura bazine legumicole şi cartofi 5-8%. Tg. Cluj Napoca. păr. conserve. Şard. predomina creşterea oilor şi unele culturi cerealiere pe văi. Tg. Orlat. prefabricate de beton etc. Ighiu) care dau producţii de calitate. Dej. Tâlmaciu aţă. Mediaş. in. Odorheiu Secuiesc) covoare la Tălmaciu. Mureş. balastiere. tufuri (Dej. Suprafaţa ocupată de păduri variază de la 8-15% în Câmpia Transilvaniei. În perioada următoare. Cluj Napopca. Transporturile Reţeaua de drumuri puternic influenţată de relief – culoarele de vale şi depresiunile mari. Mureş. Mureş. vin. Mediaş. nisip la Aghireş. Şercaia). Gârbău. soia. zahăr (Luduş. XVIII) sfecla (sec. plante tehnice (sfecla. Luduş. Feleac. tutun. Sibiu. Sebeş). bumbac (Cisnădie filatură ţesătorie. Crăciunel.

Bistriţa. Depres. Apuseni şi M. Limite. Dealurile şi depresiunile peritransilvane (circumtransilvane) Subcarpaţii Lăpuşului. Huedin. Biertan. 9-100C în D. D. de manifestarea magmatismului. Au aspect de dealuri piemontane joase. Podişul Târnavelor: Dealurile Târnavei Mici. C. relief de tip măguri. sub influenţa maselor de aer de origine oceanică. Clujului. acoperite de stive de sedimente. B. Geologia. D. Mărginimea Sibiului. un contact complex. Ciceului. artă populară. cu peisaj colinar. Treaptă de tranziţie între munţii din est (Grupa nordică a C. Depres. Orientali. Astfel a apărut structura de horsturi şi grabene dispuse ca o “tablă de şah“. instabil şi umed. Depres. Culoarul depres. Chilioara. cu notă de tranziţie între câmpie şi munte. numeroase staţiuni balneare Unităţile şi subunităţile geografice A. Odorhei. Someşului. Podişul Secaşelor DEALURILE DE VEST Generalităţi. Între Meseş şi Gutâi se învecinează cu Podişul Someşan. martorii din Depr. măguri calcaroase: Forău din Depr. Dealurile Sărmaşului) D. Târnava. cetăţi. Depresiunea Sibiu. Podişul Hârtibaciului. Sibiu. Banatului) şi Câmpia de Vest. iar dealurile trec spre vest în glacisuri ce bordează fruntea teraselor. Făgăraşului. lacuri. au săpat culoare intracolinare ce au evoluat până la depresiuni intracolinare. Zalău. etnografie. Crişurilor şi 10-110C 24 24 . iar spre câmpie 250-150 m. Zărandului şi Locvei. Alba Iulia-Turda Dealurile feleacului. la contactul cu munţii chiar 5-600 m. Desfăşurate între Nera şi Someş. Podişul Someşan: Podişul Boiu. Centre turistice: Sighişoara. Conturarea acestei unităţi geografice a fost impusă de evoluţia paleogeografică. de procesele tectonice. mănăstiri. Cul. Almaş-Agrij. Grabenele au format depresiunile intradeluroase “golf“ cu depozite de molasă argilo-nisipoasă pliocenă. Someş. cu lăţimi între 5 şi 30 km şi întreruperi în dreptul M. separate de horsturile din sâmburi cristalini. biserici fortificate. largi. festivaluri. Diferenţieri termice de la nord la sud: 8-90C în D. Relieful Altitudini de 300 – 400 m. supus influenţelor climatului oceanic. roci eruptive neogene şi roci calcaroase mai dure. Apold. Beiuşului Climat continental moderat. Silvaniei. monumente ale naturii. măguri eruptive: Pleaşa din Depr. Zărandului. Năsăud. Mişcările neogene au dus la ridicări şi coborâri inegale ale blocurilor cristaline carpatice. Vegetaţie naturală redusă ca urmare a presiunii antropice ridicate: arabilul atinge 60 – 70 % din totalul agricolului. locuri istorice. Subcarpaţii Transilvaniei. D. Dealurile Năsăudului. Spre munte limita prezintă sinuozităţi ce urmăresc conturul munţilor. mai ales în depresiunile-golf. Se disting zone etnofolclorice: Mureş. rezervaţii. Oaşului. Depres.. monumente de arhitectură şi case memoriale. sunt menţionate şi sub numele de Dealurile Banato – Someşene. Văile radiare. M. se prezintă ca o fâşie pe direcţia nord-sud. Relief structural şi petrografic: măguri cristaline Şimleu. Dealurile Bistriţei. Alba Iulia. Pe acest fond structural s-a format un relief piemontan caracteristic (romanian). Câmpia Transilvaniei: Dealurile Fizeşului.Turismul Potenţial turistic: natural (peisaje. Dejului. Depres. Făgăraş. ape mineralizate) şi socio-cultural variat: castre. Sălişte. Culmea Codrului.

Azi. 2. Caraş etc. în sud ocupaţie romană.). Predomină plantele mezofite şi xerofite. Pe suprafeţe plane sau uşor înclinate predomină argilele şi luturile au condiţionat răspândirea luvisolurilor albice. mai ales în depresiunile golf. în depresiuni şi culoare de vale. în Dealurile de Vest s-au adaugat ulterior centre de convergenţă economică în depresiuni şi la contactul cu munţii (Baia Mare.. Densitatea populaţiei la sfârşitul secolului al XVIII-lea era 25 – 50 loc/km2. Precipitaţii între 950 – 1100 mm/an în nord (D. saşi şi şvabi. Apele subterane au debite bogate. Zalău. Aleşd. strat de zăpadă 60-80 zile/an în nord şi 40-60 zile/an în sud. maximă în decembrie 88 %. Nr. Beiuş. Voievodate Gelu pe Someş. În secolul XIX fluctuaţii regionale: mai mari la contactul cu câmpia şi în depresiunui.). Apoi maghiari. Pe lângă aşezările vechi ce s-au dezvoltat în câmpie importante centre polarizatoare. Solurile. La fel in secolul XX. Pe ansamblu. Banatului. Pădurile rămase au o pondere de 18 – 27 % din suprafaţa Dealurilor de Vest. în 2002 33/67 %. Consideraţii de geografie istorică. Baia Mare). consecinţă a topoclimatelor însorite de pe versanţi. largi areale spre câmpie. Vestigiile atestă o veche şi continuă locuire. Populaţia oraşelor la recensământul din 2002 şi funcţiile economice ale acestora.25 în D. dar cu ritm lent. care au legături transmontane prin pasurile de înălţime. Depr. vegetaţia. cu inversiuni de temperatură în depresiunile din sud (Depr. Timiş. Crişuri. Umezeala relativă 70 – 80 %. 1 oraş mijlociu (50 – 100 000 loc. Pe liniile de falie sunt izvoare termale şi minerale. în plus pierderi provocate de cele două conflagraţii mondiale. În nord şi centru dacii liberi. Soldul natural era pozitiv doar în Dealurile Crişanei şi Someşene. cu scurgere şi debite maxime primăvara – începutul verii. 650 – 850 mm/an în sectorul Crişurilor şi 700 – 900 mm/an în sectorul bănăţean. Între 1992 (erau cca 725 000 locuitori) şi 2002 (cu puţin peste 600 000 locuitori) a scăzut în tot arealul. Ninsori 25-30 zile/an. clasificate astfel: 1 oraş mare (peste 100 000 loc. Populaţia Populaţia Funcţia Oraşul 1996 2002 economică Baia Mare 150 201 137 291 complexă Zalău 70 932 62 297 complexă 25 . populaţia a crescut mai mult în nord şi a scăzut in Dealurile Bănăţene. în 1996 era 35/65 %. maxim secundar în octombrie. populaţia totală a Dealurilor de Vest a avut o creştere generală. Lugoj. Mureş. Caraş). Aşezările urbane din Dealurile de Vest sunt situate mai ales la contactul cu câmpia şi în depresiuni. Apele de suprafaţă au o densă reţea de râuri alohtone (Someş.) şi 10 mici (10 000 – 50 000). Oraviţa) În total sunt 11 oraşe (din care 2 municipii). 1. mai mici sau stabile la contactul cu muntele. De la nord la sud creşte scurgerea de iarnă. Menumorut în Crişana şi Glad în Banat. trec de 100 loc/km2. apoi se extind arealele cu 50 loc/km2 şi cresc cele din jurul oraşelor la 100 loc/km2. Ineu. în prezent este negativ în toate Dealurile de Vest. peste 100 mm. în secolul XX. crt. Raportul urban/rural: în 1956 era 30/70 %. Maxime lunare în iunie. Chioarului. Sebiş. Pogăniş. Crasna. pseudogleizate pe când pe versanţi apar soluri eu-mezobazice şi soluri brune luvice. mai mult în oraşe. Alimentare pluvionivală. Barcău. Învelişul biopedogeografic are influenţele climatice oceanice şi submediteraneene. dar mai accentuat în cele ale Banatului. Demografie: până la începutul secolului XVIII.

Unităţile de relief ale României. aşezări mari (peste 1 500 loc. – Geografie. (Exemplificări din Subcarpaţii şi Podişul Getic). Geografia fizică a României. Cuzap.63-65. şi Enciclopedică. p . bazalt (Lucareţ. DINU. CIOACĂ. Crasnei. nisipuri bituminoase (Derna. (1985). Lipova 11 769 11 236 mixt 8.9-13. Şt. p Editura Academiei Române * * * (1987). Oradiei. Tătăruşi). Păuliş. BIBLIOGRAFIE BADEA. Editura Fundaţiei România de Mâine POSEA. Agricultura suprafeţe arabile întinse cereale. 1999) Aşezările rurale: 67 % din populaţie locuieşte în cele 725 sate (2002). Boghiş) şi mineral (Tinca. Geogr. Vărzari. Buziaş. Baia Sprie 15 715 16 609 industrială 6. 1. Bucureşti * * * (1982). (1984). Marghita 18 915 17 291 mixt 4 Şimleul Silvaniei 17 279 16 066 mixt 5. Geografia României. Şimleu. M. Geografia României. IELENICZ. pp. (1999). Marghita.) sunt cele mai multe. Barcăului. aşezări mici (sub 500 loc) la obârşii şi izolate. Cerc. hartă la scara 1:750 000. Edit.. Dealurile şi podişurile României.. Făget 7 781 7 213 industrial/agrară 12. POSEA. Tom XXX. 3 fig. A. V. Oraviţa 15 595 12 858 mixt 7. Borozel. Buziaş) Subunităţile geografice: Dealurile Silvaniei. L. Miniş. Dealurile Oradei. D. XXXVI. Ineu 10 452 10 207 mixt 10. Mihaela (1989). p. GR.. GR. Chieşd. III.. sfeclă de zahăr. Editura Academiei Române 26 . BADEA. răspândite pe toate formele de relief. St. Căi de comunicaţie au caracter transversal pe axe hidrografice. Industria bazată pe resurse din apropiere: Baia Mare.26 3. furajere. aeroporturi la Turismul balnear termal (Felix. SCGGGGeogr. Şimleul Silvaniei. DUMITRESCU. p. Geol. vol. Somoviţa). Aleşd 11 064 10 415 industrial/agrară 9. pe terasele Someşului. în depresiunile Baia Mare. petrol (Suplacu de Barcău). Jibou (declarat oraş în 1968) este consemnat atât la Dealurile Vestice cât şi la Dealurile Transilvaniei (Ielenicz.. Beiuş. Dealurile Lipovei. pomicultura şi viticultura (Recaş.(2004). vol. in pentru fuior. Lipova. depărtate de căi de comunicaţie (Dealurile Sălajului) Activităţi economice Resurse subsol lignit (Sărmăşag. Hidişel). Geof. Hărţile de risc geomorfologic. Tăşnad. Arad. Dealurile Buziaşului şi Dealurile Tirolului. aşezările mijlocii (500-1 500 loc. Ip. Oradea. Valea lui Mihai. Seini ). România-unităţile de relief . I. Editura Academiei BĂLTEANU. L. bentonită (Valea Chioarului).. Sebiş 6 921 6 327 mixt Situat la limita dintre Podişul Someşan şi Dealurile Silvaniei. Ardud. Voivozi.. calcare (Buciumi. Cehu Silvaniei 8 929 8 008 mixt 11.) sunt puţine.. Aleşd. Lalaşinţ). pe toate formele şi treptele de relief (dealuri şi depresiuni). Editura România de Mâine.

Geografia României. 159 – 176. 345 . P.416 .* * * (1992). Editura Academiei Române 27 27 . IV. vol. 51 – 90.