2.

Poten ialul de membrană, datorat polarizării electrice, este generat de concentra ia ionilor de o parte şi de alta a membranei, el putând fi calculat în raport cu concentra ia ionilor de potasiu în interiorul şi exteriorul celulei (NERNST), rezultând o valoare apropiată de cele ob inute prin măsurători directe cu microelectrozi, şi anume de: a.-70 mV b.-80 mV c.-86 mV d.-120 mv e.+30 mV

3.

Permeabilitatea membranei celulare pentru sodiu (conductan a) şi viteza de migrare a sodiului fa ă de potasiu cresc astfel: a.permeabilitatea membranei este de 30-40 ori mai mare pentru sodiu decât pentru potasiu + viteza de migrare a sodiului ajunge de 7 ori mai mare decât cea a potasiului b.permeabilitatea membranei este de 10-20 ori mai mare pentru sodiu decât pentru potasiu + viteza de migrare a sodiului ajunge de 3 ori mai mare decât cea a potasiului c.permeabilitatea membranei este de 5-10 ori mai mare pentru sodiu decât pentru potasiu + viteza de migrare a sodiului ajunge de 5 ori mai mare decât cea a potasiului d.permeabilitatea membranei este de 100 ori mai mare pentru sodiu decât pentru potasiu + viteza de migrare a sodiului ajunge de 7 ori mai mare decât cea a potasiului e.permeabilitatea membranei este de peste 100 ori mai mare pentru sodiu decât pentru potasiu + viteza de migrare a sodiului ajunge de 7 ori mai mare decât cea a potasiului

4. Prin măsurătorile efectuate s-a stabilit că o fibră nervoasă mielinizată, la o stimulare artificială, poate conduce: a.peste 1000 impulsuri / secundă, cu o perioadă refractară absolută de cca 1ms b.cel mult 800-1000 impulsuri / secundă, cu o perioadă refractară absolută de cca 1ms c.peste 1000 impulsuri / secundă, cu o perioadă refractară absolută de cca 0,01 ms d.peste 1000 impulsuri / secundă, cu o perioadă refractară absolută variabilă e.peste 1000 impulsuri / secundă, cu o perioadă refractară absolută de cca 0,1 ms
5.

În cazul electrotonusului (Du Bois Raymond-1848), la anod au loc următoarele fenomene: a.cresc sarcinile pozitive pe suprafa a externă a membranei⇒efect hiperpolarizant ⇒ ⇒îngreunarea apari iei excita iei + anelectrotonus puternic⇒blocaj anodic de ⇒ hiperpolarizare⇒abolirea excitabilită ii ⇒ b.cresc sarcinile negative pe suprafa a externă a membranei⇒efect hiperpolarizant ⇒accelerarea apari iei excita iei + anelectrotonus puternic⇒blocaj anodic de hiperpolarizare⇒abolirea excitabilită ii c.cresc sarcinile pozitive pe suprafa a internă a membranei⇒efect hiperpolarizant ⇒accelerarea apari iei excita iei + anelectrotonus puternic⇒blocaj anodic de hiperpolarizare⇒abolirea excitabilită ii d.cresc sarcinile pozitive pe suprafa a externă a membranei⇒efect depolarizant maxim ⇒îngreunarea apari iei excita iei + anelectrotonus puternic⇒blocaj anodic de hiperpolarizare⇒abolirea excitabilită ii e.cresc sarcinile negative pe suprafa a externă a membranei⇒efect hiperpolarizant ⇒accelerarea apari iei excita iei + anelectrotonus puternic⇒blocaj anodic de hiperpolarizare⇒abolirea excitabilită ii

6.

Cronaxia este: a.timpul util minim necesar pentru a produce o excita ie minimă cu un curent a cărui intensitate este egală cu dublul reobazei b.timpul util maxim necesar pentru a produce o excita ie maximă cu un curent a cărui intensitate este egală cu dublul reobazei c.timpul util minim necesar pentru a produce o excita ie minimă cu un curent a cărui intensitate este egală cu valoarea reobazei d.timpul util minim necesar pentru a produce o excita ie maximă cu un curent a cărui intensitate este egală cu dublul reobazei e.timpul util maxim necesar pentru a produce o excita ie minimă cu un curent a cărui intensitate este egală cu valoarea reobazei

7.

Valorile cronaximetrice ale muşchilor stria i sunt diferite după func ia şi topografia lor; dintre considera iile următoare, una este falsă şi vă rugăm să preciza i care: a.cronaxia muşchilor fazici este mai scurtă decât a celor tonici b.cronaxia este mai scurtă la muşchii flexori decât la extensori c.cronaxia musculaturii proximale a membrelor este mai scurtă decât a musculaturii segmentelor distale d.cronaxia musculaturii ventrale a trunchiului este mai mică decât a celei dorsale e.cronaxia membrelor inferioare este mai mică decât a membrelor superioare

Rezistivitatea tisulară la curent galvanic (rezisten a ohmică) este influen ată de anumite condi ii patologice, astfel:
8.

a.creşte în melancolie, neurastenie, alcoolism b.scade în epilepsie, mixedem, sclerodermie c.nu variază în melancolie, neurastenie, alcoolism d.variază individual în epilepsie, mixedem, sclerodermie e.scade în melancolie, neurastenie, alcoolism
9.

La polul pozitiv, unde se produce anelectrotonusul la trecerea curentului galvanic, apar următoarele fenomene: a.depolarizarea + creşterea excitabilită ii b.depolarizarea + scăderea excitabilită ii c.hiperpolarizarea + creşterea excitabilită ii d.hiperpolarizarea + nemodificarea excitabilită ii e.hiperpolarizarea + scăderea excitabilită ii

10.

Datorită ac iunii curentului galvanic asupra fibrelor vegetative vasomotorii, se constată îmbunătă irea vasculariza iei profunde, astfel: a.creşterea circula iei cutanate cu până la 500% şi a circula iei musculare % subiacente cu până la 300%, efecte persistente timp de 15-30 minute după întreruperea % aplica iei terapeutice b.creşterea circula iei cutanate cu până la 300% şi a circula iei musculare subiacente cu până la 500%, efecte persistente timp de 15-30 minute după întreruperea aplica iei terapeutice

c.creşterea circula iei cutanate cu până la 100% şi a circula iei musculare subiacente cu până la 200%, efecte persistente timp de 15-30 minute după întreruperea aplica iei terapeutice d.creşterea circula iei cutanate cu până la 100% şi a circula iei musculare subiacente tot cu până la 100%, efecte persistente timp de 15-30 minute după întreruperea aplica iei terapeutice e.creşterea circula iei cutanate cu până la 500% şi a circula iei musculare subiacente cu până la 300%, efecte persistente timp de peste 30 minute minimum, după întreruperea aplica iei terapeutice
11.

Schnee a observat ac iunea diferen iată a galvanizării ascendente şi descendente, contatând că aplica ia descendentă: a.accelerează circula ia venoasă a extremită ilor inferioare şi a organelor sistemului portal către inimă + favorizează circula ia arterială către plămâni şi extremită ile superioare b.accelerează afluxul din mica circula ie spre inimă + transportul sângelui arterial către sistemul portal c.accelerează circula ia venoasă a extremită ilor inferioare şi a organelor sistemului portal către inimă + transportul sângelui arterial către sistemul portal d. favorizează circula ia arterială către plămâni şi extremită ile superioare+ transportul sângelui arterial către sistemul portal e. accelerează circula ia venoasă a extremită ilor inferioare şi a organelor sistemului portal către inimă + accelerează afluxul din mica circula ie spre inimă

Prin “prag de sensibilitate” în elegem: a.producerea senza iei de încălzire uşoară, cu o anumită intensitate, la introducerea lentă a curentului b.producerea senza iei de furnicături uşoare, cu intensitatea maxim admisă, la introducerea lentă a curentului c.producerea senza iei de furnicături uşoare, cu o anumită intensitate, la introducerea lentă a curentului d.producerea senza iei de încălzire uşoară, cu intensitatea maxim admisă, la introducerea lentă a curentului e.producerea senza iei de furnicături uşoare, cu intensitatea maxim admisă, la introducerea rapidă a curentului
12. 13.

În general, ne orientăm în practică după experien a acumulată, şi pentru efectele analgetice în nevralgiile acute folosim doze: a.de intensitate “la prag” (0,1mA/cm²) b.de intensitate “sub prag” (0,3 mA/cm²) c.de intensitate “peste prag” (0,3 mA/cm²) d.de intensitate “sub prag” (0,1 mA/cm²) e.de intensitate “peste prag” (0,1 mA/cm²)

14.

Pentru a asigura efectele terapeutice, apa folosită în cursul băilor galvanice are temperatura de: a.peste 38° b.temperatura corpului (34°) sau mai ridicată (până la 38°) ° ° c.sub temperatura corpului (34°) pentru a aplica intensită i mai mari, mai bine tolerate d.cu atât mai mare cu cât se aplică intensită i mai mici e.cu atât mai mică cu cât se aplică intensită i mai mari

15.

Din analiza legilor iontoforezei (ionogalvanizării), se constată că una dintre următoarele afirma ii este adevărată:

a.anionii trec mai încet decât cationii b.frânarea transmiterii este cu atât mai mare cu cât este mai mare cantitatea de substan ă din solu ie c.cationii trec mai încet decât anionii d.transmiterea nu ine cont de încărcarea electrică e.ionii grei migrează mai rapid decât cei uşori
16.

Iontoforeza prezintă anumite particularită i de ac iune; preciza i care dintre următoarele afirma ii sunt adevărate: a.au efect local demonstrat + au efect de pătrundere până dincolo de stratul cutanat profund (chorion) b.au efect de depozit + au efect de pătrundere până dincolo de stratul cutanat profund (chorion) c.au efect local + au efect de depozit + au efect de pătrundere până la stratul cutanat profund (chorion) d.viteza de migrare a ionilor este constantă indiferent de structura chimică e.cantitatea substan elor care pătrund este controlabilă

SUBIECTE pentru EXAMEN: • • • • • Ac iunile biologice ale curentului galvanic Polarizarea tisulară prin curent galvanic şi fenoenul de depolarizare Efectele fiziologice ale curentului galvanic Efecte fiziologice şi terapeutice ale aplica iilor curentului galvanic Principalele domenii clinice de aplicare a proceduriloe de electroterapie bazate pe curent galvanic • Principalele forme metodologice de aplicare a curentului galvanic

P L A N

D E

L E C

I E – C U R E N F R E C V E N Ă

I I

D E

J O A S Ă

OBIECTIVELE LEC IEI: • Prezentarea rolului, precum şi a ac iunilor curen ilor de joasă frecven ă asupra organismului uman, efectele fiziologice şi terapeutice ale curen ilor de joasă frecven ă, modul cum interac ionează aceştia cu structurile vii şi cu diversele esuturi ale organismului uman Metodologia de aplicare a diverselor tipuri de proceduri care se bazează pe folosirea curen ilor de joasă frecven ă în scop terapeutic – analgetic şi pentru electrostimulare musculară, atât pentru musculatura normal inervată, cât şi pentru cea denervată Indica ii şi contraindica ii ale diverselor aplica ii ale curen ilor de joasă frecven ă, locul lor în programele complexe de recuperare func ională

CUVINTELE CHEIE: electroterapie, terapie fizică, curen i de joasă frecven ă, electroanalgezie, electrostimulare, stimulare electrică func ională NOTI E DE CURS - P L A N D E L E C I E :

IV.3. Curen ii de joasă frecven ă IV.3.1. Curen ii de joasă frecven ă cu impulsuri – generalită i Se caracterizează prin aceste impulsuri de diverse forme ce au o frecven ă cuprinsă între 0 – 1000 cicli/sec(nr. impulsuri 1000/sec). După forma acestor impulsuri rezultă forma curentului care poate fi triunghiular, exponen ial, dreptunghiular sau trapezoid, respectiv curent de joasă frecven ă cu impulsuri triunghiulare, exponen iale, dreptunghiulare sau trapezoidale. Impulsul se caracterizează prin durată (vezi mai jos) şi prin amplitudine. τ = durata impulsului În cazul curentului de joasă frecven ă triunghiular şi exponen ial, există 2 variante: -o pantă de creştere şi una de coborâre : τI = τc +τd -o pantă de creştere şi să descrească brusc, astfel că : τI = τc (τd = 0) Curentul de la care se pleacă este curentul alternativ de re ea. Perioada este reprezentată de o semiundă pozitivă “+” şi una negativă “-“. Curentul alternativ de re ea are 50 Hz, adică 50 cicluri pe secundă.

De obicei, la aparatele moderne, impulsurile nu pleacă de la linia izoelectrică, deci de la valoarea 0, ci folosesc « o bază » diferită de 0, de valoare variabilă, în func ie de reactivitatea subiectului, denumită «pat galvanic «, asfel încât niciodată impulsul nu va mai ajunge la valoarea 0.

Exemple : Ipatului galvanic = 0 – 20 mA Intensitatea (impuls) = 0 – 90 mA Toate aceste forme curen i cu impulsuri, se pot prezenta, similar curen ilor neofaradici (vezi mai jos în tabel), atât sub formă de curen i cu impulsuri izolate, cât şi sub formă de grupuri de impulsuri (dreptunghiulare, exponen iale, etc.) modulate în amplitudine (exponen ial, dreptunghiular, trapezoidal, etc.). Modularea grupurilor de impulsuri, fie dreptunghiulare, fie exponen iale se poate face în 2 feluri : • în amplitudine – intensitate, după o anumită “formă” (dreptunghiular, trapezoidal, exponen ial, etc.), • în durată - ca timp – durata impulsurilor poate creşte şi apoi scădea după un anumit algoritm. Mai mult, există posibilitatea combinării diverselor tipuri de curen i de joasă frecven ă, între ei, sau cu alte forme de curen i din alte domenii de frecven ă, sau cu alte forme de electroterapie (ultrasunete, câmpuri magnetice de joasă frecven ă, terapii iradiante, etc.)

P L A N

D E

L E C

I E – C U R E N F R E C V E N Ă

I I

D E

M E D I E

OBIECTIVELE LEC IEI: • Prezentarea rolului, precum şi a ac iunilor curen ilor de medie frecven ă asupra organismului uman, efectele fiziologice şi terapeutice, modul cum interac ionează cu structurile vii şi cu diversele esuturi ale organismului uman Metodologia de aplicare a diverselor tipuri de proceduri care se bazează pe folosirea curen ilor de medie frecven ă Metodologia ob inerii şi aplicării terapeutice a curen ilor interferen iali Indica ii şi contraindica ii ale diverselor aplica ii ale curen ilor de medie frecven ă interferen iali, locul lor în programele complexe de recuperare func ională

• • •

CUVINTELE CHEIE: electroterapie, terapie fizică, curen i de medie frecven ă, curen i interferen iali NOTI E DE CURS - P L A N D E L E C I E :

Curen ii de medie frecven ă Curen ii de medie frecven ă - generalită i Curen ii de medie frecven ă apar in intervalului 1000 – 100000 Hz şi au efecte multiple, dintre care specific este efectul excitomotor de profunzime. Efectul excitomotor determină: - hipertrofia unită ii motorii (unitatea motorie este complexul func ional fundamental, la nivelul căruia se performează contrac ia şi deci, mişcarea) şi - creşterea numărului unită ilor motorii active, prin recrutare temporală şi spa ială mai bună (creşterea numărului unită ilor motorii simultan activate). Din zona de frecven ă specifică mediei frecven e, 3000-5000 Hz a fost ini ial, domeniul cel mai utilizat în practica medicală; aparatele moderne, inclusiv cele care produccuren i de domenii variate de frecven ă, sau forme combinate de curen i terapeutici, acoperă intervale de frecven ă până la 10.000 de Hz şi peste; domeniile de frecven ă, ca şi combina iile de curen i sau forme de curen i, sunt practic, inepuizabile, depinzând exclusiv de firma producătoare: indiferent de forme însă, un element este obligatoriu, limitele extreme ale domeniului de frecven ă (1000 – 100000 Hz), în cadrul căruia se respectă mecanismele şi efectele specifice mediei frecven e. Clasic, primele studii au arătat că, între 4000-5000Hz, se dezvoltă cea mai mică excita ie pe nervii senzitivi ai pielii, deci apare o reac ie senzitivă minimă, adică este posibilă aplicarea unor proceduri cu intensită i suficient de mari, pentru a ob ine efectele fiziologice şi terapeutice urmărite, şi care nu declanşează senza ia dureroasă.. Tot în urma cercetărilor clasice în domeniu, a fost formulată şi legea d′Arsonval (după numele creatorului ei), conform căreia, în cazul curentul sinusoidal alternativ, evolu ia excitabilită ii este următoarea: - excitabilitatea creşte paralel cu frecven a pănă la 2.500Hz, - între 2500-5000Hz se men ine un platou, - după care (peste 5000Hz), excitabilitatea scade rapid, până la inexcitabilitate totală, care însă, este caracteristică domeniului înaltei frecven e (deci peste 100000Hz).

Principalele caracteristici ale curen ilor de medie frecven ă (ν): - rezisten a pielii (impedan a) (R) scade, paralel cu creşterea frecven ei, scăzând în acest fel şi efectul legii lui Joule (Q=I²xR), de încălzire a pielii, deci cantitatea de căldură dezvoltată la trecerea curentului scade semnificativ până la dispari ie, paralel cu creşterea frecven ei; - sensibilitatea cutanată scade, paralel cu creşterea frecven ei (vezi evolu ia reac iei senzitive la piele); - penetrabilitatea cutanată este foarte bună, deci curen ii de medie frecven ă au efecte profunde: se pot aplica proceduri suficient de intense, care nu mai produc arsuri, şi care permit efecte de profunzime; - sensibilitatea la piele este foarte mică, deci aplica iile sunt nedureroase, chiar în condi iile aplicării unor intensită i suficiente pentru a ob ine efectele dorite; - pragul de excitabilitate neuromusculară creşte, paralel cu creşterea frecven ei. Datorită acestor calită ii, constatăm că, pentru curen ii de medie frecven ă: - există un maximum de excitabilitate neuromusculară – nici un alt tip de curent nu atinge acest nivel, - există un maximum de senza ie electrică pe musculatură, - există o scădere considerabilă a rezisten ei la piele, permi nd aplica ii de profunzime. În concluzie, aceşti curen i se pot folosi pentru electrogimnastică, pentru fibrele normal inervate, adică la care sistemul nerv-muşchi este intact. Pentru fibrele denervate se foloseşte curentul triunghiular cu pantă liniară sau exponen ială (vezi cap. Stimularea electircă). Perioada refractară absolută, la un curent sinusoidal cu frecven a peste 1000 Hz, este cu mult mai mică decât perioada refractară a fibrei musculare, deci nu există posibilitatea de contrac ie a fibrei la fiecare stimul; în aceste condi ii, fibra va răspunde la însumarea stimulilor (însumarea temporală a stimulilor), aşa-numitul efect GILDEMEISTER. Dezavantajul major al acestui fenomen este însă faptul că, adaptarea apare foarte repede. Pentru a depăşi acest handicap este necesară modificarea permanentă a parametrilor curentului şi, ca urmare, s-a introdus interferen a. Curen ii interferen iali apar in deci, curen iilor de medie frecven ă. Proprietă ile biologice principale ale curen ilor de medie frecven ă sunt următoarele : 1. Efectul Gildemeister ( suma ie temporală ) În cazul unui curent alternativ sinusoidal, până la frecven a de 1000 Hz func ionează principiul excita iei sincrone, adică fiecare stimul este urmat de excita ie (respectiv, contrac ie). Peste 1000 Hz, nu există excita ie sincronă şi func ionează efectul Gildemeister (însumarea temporală a stimulilor), datorită faptului că este necesar un timp pentru însumarea efectelor unei succesiuni de stimuli pentru a produce excita ia fibrei musculare, respectiv contrac ia. 2. Curba I/t (intensitate/timp) este valabilă şi se poate realiza şi la media frecven ă, în scop diagnostic. Condi ia de utilizare diagnostică a curbei I/t, este ca şi complexul muşchi – nerv să fie intact, pentru că muşchiul denervat nu răspunde la curen ii de medie frecven ă. 3. Excita ia apolară (fenomenul descris de Wyss, 1963), este excita ia care nu prezintă polaritate, şi deci, nu apar efecte polare sub electrozi, precum şi efecte interpolare; una dintre cele mai importante consecin e este aceea că, indiferent de intensitatea curentului aplicat, nu există risc de arsuri. Pentru ob inerea excita iei apolare, trebuie întrunite următoarele condi ii : - curentul să fie perfect simetric,

- varia ia amplitudinii curentului să fie lentă, - durata de ac iune a curentului să fie suficientă. 4. Scade excitabilitatea la nivelul nervilor senzitivi ai pielii, deci toleran a la piele a curen ilor de medie frecven ă este foarte mare. S-a constatat că, la o frecven ă de 50 Hz (joasă frecven ă) aplicată pe o suprafa ă de 100 cm² (electrod 10/10 cm), capacitatea dezvoltată este de 1 F(arad) şi impedan a pielii de 320 , în timp ce, pentru 5000 Hz (medie frecven ă) impedan a pielii este de 32 . Rezisten a pielii este deci, foarte scăzută pentru joasa frecven ă, şi la fel vor fi şi efectele negative (vezi anterior). Bazele teoretice ale curen ilor inteferen iali S-a constatat că, dacă se folosesc doi curen i de medie frecven ă, cu amplitudine constantă fiecare în parte, dar cu frecven e diferite (ambele frecven e însă, în domeniul mediei frecven e medicale), şi orienta i pe direc ii perpendiculare, rezultatul este un nou curent, numit , cu amplitudine variabilă în func ie de direc ia considerată, şi cu frecven a de varia ie a amplitudinii egală cu diferen a între frecven ele celor doi curen i de origine, această diferen ă corespunzând unei varia ii de joasă frecven ă. Exemplul clasic (vezi imaginea de mai sus) arată că, dacă primul curent are 5000 Hz (circulă pe circuitul I) şi al doilea 4950 Hz (circulă pe circuitul II) rezultă o diferen ă de 50 Hz (diferen a se încadrează în joasă frecven ă) şi în câmpul dintre circuite ia naştere un curent nou, curentul interferen ial, cu amplitudine variabilă: maxim-ul eficien ei curentului nou-format se înregistrează la bisectoarea unghiului creat între circuite, eficien a scde treptat spre circuite şi la nivelul circuitelor, eficien a devine 0. Frecven a de varia ie a amplitudinii reprezintă diferen a de frecven ă între cei doi curen i (respectiv 50 Hz, adică se plasează în domeniul joasei frecven e). Deci curentul interferen ial ob inut, men ine proprietă ile şi efectele curen ilor de medie frecven ă din care a luat naştere, dar este modulat în joasă frecven ă.
¨ £   ¨

La distribu ia pătratică a curentului interferen ial, adică atunci când circuitele formatoare, perpendiculare între ele, sun simetrice, este valabilă această lege de distribu ie a eficien ei (distan a între electrozi este egală). În practică însă, distribu iile pătratice sunt excep ionale, regula o constituie distribu iile dreptunghiulare. În cazul distribu iei în dreptunghi, s-a constatat că apare un fenomen secundar, numit „curent exogen de cuplaj”, adică între electrozii apropia i apar curen i exogeni, care creează un efect neplăcut de electrizare, limitând mărimea curentului interferen ial aplicat. Acest fenomen a dispărut la aparatele noi, datorită introducerii corectorului de distan ă, care este un sistem electronic care anulează curen ii exogeni de cuplaj.

§

¨

 

¥ 

£

¢

 

¨

¦

¨

¤

¦

¨

§

 

£

§

 

¨

¦

¤

©

¡

¢

 

¨

¢

©

¨

¦

¤

Tehnici de aplica ie a curen ilor interferen iali ♦ Aplica ia statică stabilă – adică cu plasarea electrozilor în pozi ii fixe, pe tot parcursul aplica iei; poate fi: o Circuitele sunt aşezate ca în diagramă (vezi diagrama formării curentului interferen ial). Ionii nu se deplasează între planuri, ci numai în cadrul sec iunilor paralele, deci efectele curentului interferen ial aplicat se vor exprima exclusiv pe un anumit strat, la un anumit nivel de profunzime. Se folosesc electrozi-placă cu S(uprafa a) = 50-100 cm² sau mai mare, sau alte tipuri de electrozi, cum ar fi: - electrozi cu perni ă pentru zone mai mici, dar bine delimitate, - electrozi tip ventuză – produc un vacuum sub electrod, care poate varia ritmic sub electrod, realizând un micromasaj al esuturilor, în profunzime, - electrozi speciali: - inelari – pentru torace, - implanta i pe o mască (la care se adaugă doi electrozi-perni ă pentru apofizele mastoide) – pentru ochi, - punctiformi – pentru zonele mici, circumscrise; o Este caracterizată de apari ia celui de-al treilea circuit. Dacă la aplica ia plană, curen ii interferen iali produc modificări, care au la bază deplasări ionice doar în planuri paralele, prin introducerea celui de-al treilea circuit, ionii se vor deplasa şi între straturile paralele. Din punct de vedere tehnic, cei doi electrozi ai fiecărui circuit se plasează pe acelaşi suport, astfel încât vom avea doi electrozi cu câte trei „bra e”(electrozi) fiecare, câte unul pentru fiecare circuit. Pentru egalizarea eficientă a curentului interferen ial pe toate direc iile planului, s-au utilizat în timp, două sisteme electronice : ♦ vectorul interferen ial, care roteşte periodic configura ia din figură cu 45 de grade la stânga şi 45 de grade la dreapta, la intervale de 2-3 minute, ceea ce face ca toate direc iile din plan să fie excitate succesiv de vectorul de eficien ă maximă, ♦ interferen a dinamică, care asigură rotarea, la fiecare perioadă de interferen ă cu 360 de grade a vectorului de interferen ă cu eficien a maximă. Prin aplicarea, la aparatele moderne, a unuia dintre cele două sisteme, s-a asigurat transformarea aplica iei statice în aplica ie dinamică, în care vectorul cu eficien ă maximă baleiază toată zona de aplica ie, deci efectele maximale se pot înregistra în tot câmpul aplica iei. ♦ Aplica ia cinetică Ini ial, fiecare circuit avea un electrod fix şi unul încastrat într-o mănuşă, pe care asistentul putea să o mişte pe suprafa a de tratat, modificând permanent unghiul între circuite, şi astfel, făcând ca vectorul cu eficien ă maximă (de la bisectoarea unghiului între cele două circuite) să „măture” tot câmpul de aplica ie. Există astfel, posibilitatea să varieze direc iile de eficacitate maximă ale curentului interferen ial, cu apari ia unui efect de electrogimnastică (electrkineziterapie). Modalită ile de aplicare Modalită ile de aplicare a curen ilor de medie frecven ă interferen iali sunt multiple. Pentru simplificare, aplica iile se împart în aplica ii „manuale” şi „spectru”: aplica iile manuale – cu frecven ă constantă, aleasă într-un anumit interval de frecven ă, dar men inută constantă pe tot parcursul aplica iei: domeniu înalt: până la 100 Hz – are ac iune importantă asupra: nervilor vegetativi, inhibă hipertonia sistemului simpatic; efecte analgetice de scurtă durată, foarte utilă ca formă de introducere; din domeniul frecven elor joase : între 1-10 Hz – efecte excitomotorii, ac ionează predilect asupra nervilor motorii care declanşează contrac ia; utilă pentru hipotonia de imobilizare, fără lezare de nerv;
 

¡

¥

  

¡

£

¢

   

¥ 

£ 

aplica iile tip „spectru” – cu frecven ă variabilă În intervalul de frecven ă respectiv, există posibilitatea ca aparatul să treacă prin toate valorile, de la o limită la cealaltă a spectrului, crescător apoi descrescător, într-un interval de timp. Posibilită i de spectre : spectrul 80–100 Hz – efect predominant analgetic; spectrul 1–10Hz – efect excitant pentru nervii motori, deci efect excitomotor, ac ionează ca gimnastică musculară; spectrul 0(1)–100 Hz – în 15 secunde, aparatul trece prin gama completă de frecven e, crescător şi descrescător, determinând o alternan ă ritmică de efecte inhibitorii – excitatorii, apare deci, o succesiune de relaxări –stimulări. Efectele ob inute, cu acest spectru, sunt multiple: reglarea tonus tisular, inclusiv vascular, activarea func iilor celulare, hiperemie activă a vaselor profunde, rezorb ie rapidă a edemelor, exudatelor prin hiperlimfie, micromasaj activ de profunzime.

-

Oricare aplica ie terapeutică de curen i de medie frecven ă interferen iali are ca obiective: 1. creşterea pragului dureros, deci efect antialgic, 2. efectul stimulant pe musculatura striată, 3. efectul asupra sistemului nervos vegetativ, mai ales simpatic, de echilibrare a eventualelor tulburări apărute la acest nivel. Aplica iile de curen i interferen iali trebuie să respecte următorii parametri: La vagotoni este mai lungă, iar la simpaticotoni este mai scurtă. La intensită i mai mici, şedin ele se pot prelungi. Dacă se folosesc electrozi-placă aplica ia va fi de 15-20 min, iar la electrozii-ventuză va fi 10 min. La electrozii ventuză se creează întâi un vid complet pentru a asigura o aderen ă completă a electrodului la suprafa ă, după care se reglează presiunea (0,4 kg/m²), astfel încât la efectul curentului interferen ial să se adauge micromasajul profund de aspira ie, care determină: - scăderea rezisten ei electrice tisulare, - creşterea conductibilită ii electrice, - reparti ie uniformă lichidiană sub electrozi şi creşte de 30 de ori vasculariza ia sub electrod. Acest masaj activează circula ia limfatică, arterială, venoasă, stimulează reglarea sistemului nervos vegetativ, accentuează transferul ionic între spa iile intra/extracelulare. Intensitatea creşte progresiv, atinge un platou, şi apoi, la finalul procedurii scade progresiv. La frecven e mai mari, se suportă şi intensită i mai mari. Pentru efectul excitomotor, intensitatea creşte până la ob inerea contrac iei dorite. Chiar dacă contrac iile sunt indolore, nu trebuie exagerat pentru că există riscul de a ob ine contrac ii tetanice. Numărul de şedin e pentru o serie de tratament este de minim 6-8, până la 14-16 şedin e. Dacă este nevoie de perioade mai lungi de aplica ie, după 12 şedin e se face pauză de cca. 14 zile. Oricum, derularea seriilor terapeutice, trebuie particularizată în func ie de individ, de obicei zilnic, uneori, în func ie de caz, la două zile. Efectele fiziologice Aplica iile curen ilor de medie frecven ă interferen iali prezintă următoarele avantaje fiziologice:
     

£

¦

¡

¦

§

©

¨

¥

¨

¨

 

¥

¤ 

£

§

£

¨ 

¢

£

 

£

¨

£

 

¢

¨  

©

£

¨ 

¥

 

¨

§ 

¥  

¤

§

£ 

¦

§

£

¡ 

 

¦

§

¨

§

¤

¤

 

 
¡

¡

se pot aplica intensita i mari, nedureroase, cu penetra ie mare, fără risc de efect electrolitic şi arsură; excita ia transversală prin cuplul nerv-muşchi intact, este adecvată determinând contrac ie eficientă; contrac ia musculară (a musculaturii scheletice) este puternică, reversibilă, suportabilă; acest gen de aplica ie blochează reversibil conductibilitatea nervoasă; are efect antialgic, prin dezvoltarea efectului „de acoperire” (descris de Lullies); eliberare de substan e vasoactive, cu efecte biochimice locale şi la distan ă: dezvoltă efect hiperemizant şi rezorbtiv. Principalele efecte fiziologice ale curen ilor de medie frecven ă interferen iali, derivate din proprietă ile lor biologice şi avantajele prezentate mai sus, sunt următoarele: 1. efectul excitomotor – este foarte important pentru musculatura striată, sanătoasă (normoinervată) – se ob ine la frecven e sub 10 Hz, fie în aplica ie manuală, fie spectru; 2. efectul decontracturant – se ob ine, mai ales, la 12-35 Hz (aplica ie manuală sau spectru); dar este posibil să se ob ină efectul decontracturant şi în cazul frecven ei variabile (spectru) 0-100 Hz, datorită alternan ei ritmice contrac ie-relaxare la nivelul esutului muscular; 3. efectul vasculotrofic, hiperemizant, rezorbtiv – ob inut, în special, la frecven e cuprinse în intervalul 10-35 Hz; efectul vasculotrofic-rezorbtiv se bazează pe activarea mai multor mecanisme : ac iunea directă asupra vaselor: - fie direct – pe musculatura netedă a vasului, - fie indirect – pe structura neuro-vegetativă perivasculară, determinând vasodilata ia; ac iune indirectă, datorită gimnasticii musculare, prin activarea musculaturii care asigură circula ia de întoarcere (ex. pe musculatura gambelor, efectul excitomotor); 4. efectul analgetic determinat de modificarea percep iei dureroase, prin: - scăderea excitabilită ii dureroase (efectul de acoperire), - combaterea hipoxiilor algogene, datorită vasodilata iei; 5. efectul excitomotor pe musculatura netedă – ob inut, mai ales, la frecven e din intervalul 12-35 Hz; efectul este datorat ac iunii indirecte, de tip reflex, dezvoltată de curen ii de medie frecven ă interferen iali prin excitarea la nivelul : - dermatoamelor, - miotoamelor, - ganglionilor vegetativi paravertebrali, - ganglionului stelat, - lan ului simpatic, ş.a. EXEMPLE: Principalele efecte fiziologice ale curen ilor de medie frecven ă sunt : a.ac iunea stimulatoare asupra musculaturii scheletice, fără a produce contrac ii musculare puternice + efect de stimulare asupra muşchilor netezi hipotoni + ac iune analgetică + ac iune vasomotorie cu efect hiperemizant şi rezorbtiv b.ac iunea stimulatoare asupra musculaturii scheletice, producând contrac ii musculare puternice, reversibile şi bine suportate + efect de stimulare asupra muşchilor netezi hipotoni +ac iune analgetică + ac iune vasomotorie cu efect hiperemizant şi rezorbtiv c.ac iunea stimulatoare asupra musculaturii scheletice, fără a produce contrac ii musculare puternice + efect de inhibi ie asupra muşchilor netezi hipertoni + ac iune analgetică + ac iune de vasoconstric ie cu efect hiperemizant şi rezorbtiv

32.

d.ac iunea stimulatoare asupra musculaturii scheletice, fără a produce contrac ii musculare puternice + efect de stimulare asupra muşchilor netezi hipotoni + ac iune electrostimulatoare asupra musculaturii denervate + ac iune vasomotorie cu efect hiperemizant şi rezorbtiv e.ac iunea decontracturantă asupra musculaturii scheletice, fără a produce contrac ii musculare puternice + efect de stimulare asupra muşchilor netezi hipotoni + ac iune analgetică + ac iune vasomotorie cu efect hiperemizant şi rezorbtiv
33.

Efectele fiziologice ale curen ilor interferen iali depind de frecven ă, astfel: a.efect excitomotor pe musculatura striată normal inervată şi efect decontracturant (sub 10Hz) + efect vasculotrofic (12-35Hz) + efect analgetic (80-100Hz) b.efect excitomotor pe musculatura striată normal inervată (sub 10Hz) + efect decontracturant şi efect vasculotrofic (12-35Hz) + efect analgetic (80-100Hz) c.efect analgetic pe musculatura striată normal inervată hiperalgică (sub 10Hz) + efect decontracturant +efect vasculotrofic (12-35Hz) + efect analgetic (80-100Hz) d.efect excitomotor pe musculatura striată normal inervată (sub 10Hz) + efect decontracturant şi efect vasculotrofic (80-100Hz) + efect analgetic (12-35Hz) e.efect excitomotor pe musculatura striată normal inervată şi efect vasculotrofic (sub 10Hz) + efect decontracturant (12-35Hz) + efect analgetic (80-100Hz)

34. Efectul analgetic al aplica iei de curen i interferen iali apare datorită modificării percep iei dureroase prin: a.diminuarea excitabilită ii dureroase + efect excitomotor muscular + combaterea hipoxiilor generatoare de durere b.diminuarea excitabilită ii dureroase + efect inhibitor muscular relaxant + combaterea hipoxiilor generatoare de durere c.accentuarea excitabilită ii dureroase cutanate şi musculare cu efect excitomotor muscular + combaterea hipoxiilor generatoare de durere d.diminuarea excitabilită ii dureroase + efect excitomotor muscular + combaterea vasodilata iilor generatoare de durere prin vasoconstric ie e.diminuarea excitabilită ii dureroase + combaterea hipoxiilor generatoare de durere
35.

Dintre principalele indica ii ale curen ilor interferen iali amintim: a.dischinezii biliare, hepatite cronice persistente, pancreatite cronice inclusiv formele caşectice b.tulburări de circula ie arterială, venoasă şi limfatică inclusiv în cazurile cu tulburări cardiace organice, func ionale sau cu stimulator cardiac c.tulburări urinare cu reten ii bazinetale, incontinen e vezicale prin deficit de detrusor şi de sfincter vezical d.edeme inflamatorii ale prostatei inclusiv purulente, hipertrofii de prostată, stări disfunc ionale după prostatectomii e.stări posttraumatice, afec iuni articulare reumatismale inclusiv procese inflamatorii purulente

36.

Parametrii aplica iei de curen i interferen iali se încadrează de regulă între următoarele valori: a.şedin e de 20-30 min - aplica ia cu electrozi-placă şi de 20 min - aplica ia cu electroziventuză b.şedin e de 15-20 min - aplica ia cu electrozi-placă şi de 20 min - aplica ia cu electroziventuză c.şedin e de 15-20 min - aplica ia cu electrozi-placă şi de 10 min - aplica ia cu electroziventuză

d.şedin e de peste 20 min - aplica ia cu electrozi-placă şi de peste 10 min - aplica ia cu electrozi-ventuză e.şedin e de 5-10 min - aplica ia cu electrozi-placă şi de sub 10 min - aplica ia cu electroziventuză

SUBIECTE pentru EXAMEN: • • • • • • Proprietă ile biologice ale curen ilor de medie frecven ă Efectele fiziologice şi terapeutice ale curen ilor de medie frecven ă Curen ii interferen iali – baze fizice şi fiziologice, modalită i de aplicare Efecte fiziologice şi terapeutice ale aplica iilor curen ilor de medie frecven ă interferen iali Principalele domenii clinice de aplicare a proceduriloe de electroterapie bazate pe curen ilor de medie frecven ă interferen iali Principalele forme metodologice de aplicare a curen ilor de medie frecven ă interferen iali, indica ii şi contraindica ii

P L A N

D E

L E C

I E – C U R E N F R E C V E N Ă

I I

D E

Î N A L T Ă

OBIECTIVELE LEC IEI: • Prezentarea rolului, precum şi a ac iunilor curen ilor de înaltă frecven ă asupra organismului uman, efectele fiziologice şi terapeutice ale curen ilor de înaltă frecven ă, modul cum interac ionează cu structurile vii şi cu diversele esuturi ale organismului uman Metodologia de aplicare a diverselor tipuri de proceduri care se bazează pe folosirea curen ilor de înaltă frecven ă în scop terapeutic Indica ii şi contraindica ii ale diverselor aplica ii ale curen ilor de înaltă frecven ă, locul lor în programele complexe de recuperare func ională

• •

CUVINTELE CHEIE: electroterapie, terapie fizică, curen i de înaltă frecven ă, înalta frecven ă pulsată NOTI E DE CURS - P L A N D E I E : . Curen ii de înaltă frecven ă L E C

Curen ii de înaltă frecven ă - generalită i Domeniul curen ilor de înaltă frecven ă cuprinde curen ii care au frecven a peste 100.000Hz. Clasic, producerea curen ilor de înaltă frecven ă se realizează printr-un circuit în care există obligatoriu un condensator, cu rol de capacitate electrică, acest condensator fiind format dintr-un număr de plăci metalice care cuprind între ele un dilelectric (sticlă, ebonită sau por elan). Pe condensator se acumulează electricitate, asfel încât voltajul creşte continuu, iar atunci când voltajul depăşeşte rezisten a eclatorului (scântâietorului), se produce o scânteie electrică şi electricitatea se va scurge de la (+) către (-), luând naştere un curent electric în circuitul oscilant. Curentul nu se opreşte ci determină reîncărcarea inversă a condensatorului. În astfel de condi ii, se produce o oscila ie.

Oscila iile sunt amortizate: ele descresc lent până la 0, apoi urmează o pauză necesară reîncărcării condensatorului de la transformator, după care ciclul se reia. În baza acestui sistem, se produc curen i de înaltă frecven ă cu oscila ii amortizate. În aparatele electromedicale există două mijloace de întrerupere a curentului: - se pot ob ine oscila ii electrice generate prin descărcarea condensatorilor pe eclatori – se ob in curen i de înaltă frecven ă cu unde amortizate (aparatele clasice, în mare parte, scoase actualmente din uzul curent);

- există oscila ii electrice de înaltă frecven ă generate de descărcarea condensatorilor prin intermediul lămpilor electronice (triode), în care oscila iile ob inute au fecven a mai mare, deci, lungime de undă (λ) mai mică, şi aceste oscila ii nu amortizate. Lampa cu 3 electrozi (trioda) are ca elemente-standard : - placa (anod = electrodul +) , - sita sau grila, care poate fi încărcată: - pozitiv – şi atunci favorizează trecerea electronilor (curentului), - negativ – şi atunci împiedică trecerea electronilor (deci a curentului), - catodul (catodul = electrodul -), care este un filament încălzit la incandescen ă şi astfel, emite electroni. Sita/grila este intercalată între cei doi electrozi. Func ionarea lămpii este următoarea: - filamentul este adus la incandescen ă şi emite electroni, în timp ce placa este întotdeauna încărcată (+); - sita, aşa cum arătam mai sus, poate fi încărcată (+) şi favorizează trecerea electronilor , sau (-) şi împiedică trecerea electronilor. Această încărcare succesivă a grilei +/-, duce la modificările ritmice ale poten ialului şi această ritmicitate induce, de fapt, ritmicitatea undelor ob inute în circuitul oscilant. Tensiunea în circuitul de înaltă frecven ă este cuprinsă între 10.000-100.000 vol i. Aparatele de înaltă frecven ă au un circuit generator – care produce curen ii de înaltă frecven ă, şi unul rezonator – în care stă bolnavul. Cel de-al doilea circuit, cuprinde ca rezisten ă, rezisten a opusă de organism, la care se adaugă spa iile izolante între electozi şi corp; circuitul cuprinde şi un condensator variabil, constituit din două plăci aflate la distan ă variabilă, pentru a realiza o capacitate variabilă, care se poate regla până când circuitul oscilant intră în rezonan ă cu circuitul generator. No iuni clasice despre diatermie şi curen ii de înaltă frecven ă Diatermia reprezintă încălzirea profundă a esuturilor prin curen ii de înaltă frecven ă. Clasic, diatermia prin înaltă frecven ă se clasifica în: - diatermia prin unde medii, corespunzând la λ = 100 - 1000 m, şi - diatermia prin unde scurte, corespunzând la λ = 10 - 100 m. A. Diatermia cu unde medii Aparatele clasice de unde medii cuprindeau grupe de eclatori, aşezate în serie. Pentru aplica ii, se utilizau electrozi metalici flexibili de 0,5 mm grosime, cu col urile rotunjite , suprafa a şi marginile netede, fixa i întinşi, apăsat, pe suprafa a pielii. Curen ii pătrund mai uşor în esuturi mai pu in rezistente şi mai bine vascularizate şi ocolesc esuturile mai rezistente (os + esut fibros). Dacă electrozii sunt inegali, electrodul mai mic este mai activ. Dacă electrozii sunt egali dar nu sunt paraleli, apare efectul de margina ie, adică se produce concentrarea curentului la nivelul marginilor mai apropiate. Efectele fiziologice se fundamentează pe efectul termic de profunzime, de la care derivă toate celelalte efecte fiziologice, şi anume: - nu dau eritem sub electrozi; - încălzirea, produsă de această aplica ie, persistă încă 2-3 ore după încetarea procedurii; - diferitele esuturi care compun un segment se încălzesc diferit; - puterea de pătrundere a undelor medii (şi a curen ilor de înată frecven ă, în general) este invers propor ională cu lungimea de undă, astfel : ♦ lungimea de undă mare (ex. λ în jur de cca. 300 m) nu învinge pielea, esutul subcutanat şi grăsimea, pătrunderea este mică, efectul termic este de suprafa ă, ♦ lungimea de undă mică (ex. λ în jur de cca. 100 m) determină o pătrundere mai mare - efectul termic se ob ine mai ales în profunzime, senza ia termică este mult mai mică la suprafa ă; - esuturile şi organele bogat vascularizate se încălzesc mult mai greu, deoarece sângele are efect refringent şi pentru că rezisten a ohmică a esuturilor bogat vascularizate este mai mică;

-

-

Clasic, undele scurte se află în intervalul de lungime de undă λ = 10-100 m. Penetra ia acestor unde este mai mare, deci zona de impact este mai profundă< ]n plus, pătrunderea are loc şi prin izolatori, senza ia de căldură resim ită de subiect este mai mică decât pentru undele medii (vezi anterior), dar căldura dezvoltată la nivelul esuturilor profunde este mai mare.
¨ § ¦ ¤ ©

Clasic, domeniul udelor ultrascurte este cuprins în zona de λ = 1-100 cm, ceea ce corespunde unor frecven e mai mari de 30 MHz (de regulă între 30-300 MHz). Se foloseşte o aparatură diferită, care utilizează lămpi cu 3 electrozi, iar condensatorul reglabil, integrat circuitului exterior (rezonator), pune foarte uşor în rezonan ă cele două circuite (circuitul generator = furnizor de emisie curen i de înaltă frecven ă, circuitul rezonator = circuitul exterior în care este plasat bolnavul). Datorită faptului că acest tip de emisie are λ mică, ultrascurtele înving uşor rezisten a tegumentului şi pătrund în profunzime. Dozarea aplica ie se face, de regulă, după senza ia subiectivă a subiectului : - dozele oligoterme / reci corespund la o tensiune de cca.14-16V: pacientul simte senza ia de rece ; - dozele submedii corespund la o tensiune de cca.16-17V: bolnavul simte o senza ie de căldură abia perceptibilă; - dozele mijlocii corespund la o tensiune de cca.17-18V: bolnavul simte o senza ie plăcută de căldură; - dozele calde corespund la o tensiune de cca.19-20V: bolnavul simte o senza ie de căldură intensă. La aparatele clasice, electrozii utiliza i în aplica iile de unde scurte şi utrascurte sunt de mai multe categorii: ♦ electrozi flexibili, izola i în cauciuc care se aplică pe o zonă izolată de o pâslă perforată ♦ Electrozi metalici ( discuri în interiorul unor capsule de sticlă) ♦ Electrozii de forme speciale împrumută aspectul cavită ilor în care se introduc; ca nişte benzi/suluri Variantele de aplica ie ale undelor, scurte şi mai ales, ultrascurte sunt următoarele : ♦ în circuit conductor închis – ceea ce presupune că electrozii se aplică direct pe tegument; acest gen de aplica ii se folosesc tot mai rar, deoarece prezintă riscul arsurilor; ♦ aplica ii în câmp condensator – folosesc un dielectric aşezat între electrozi şi tegument (care poate fi cauciuc, pâslă, aer, ş.a.): electrozii utiliza i sunt metalici, introduşi într-o capsulă de sticlă, deci înconjura i de aer (dielectricul); ca reguli de aplica ie în câmp condensator :

 

♦ ♦ ♦ ♦

 

-

ca o consecin ă a încălzirii, se asociază vasodilata ia În concluzie, căldura generată de undele medii determină, predominant la nivelele profunde: vasodilata ie, efect analgetic, eficient mai ales în durerea de tip ischemic, spasmoliză, creşterea metabolismului tisular în zonă Principalele indica ii de aplicare a undelor medii sunt: afec iunile articulare, în principal cele degenerative, ştiut fiind că majoritatea autorilor consideră mecanismele ischemice, ca fiind principalele cauze ale apari iei şi, mai ales, evolu iei rapid agravante a acestor suferin e; suferin ele sistemului nervos, mai ales periferic, inclusiv sechele posttraumatice sau de altă natură la nivelul nervilor periferici; suferin ele aparatului circulator, mai ales periferic, şi mai ales cele datorate tulburărilor func ionale de iriga ie, ameliorabile prin vasodilata ie; suferin e ale aparatului respirator, mai ales ale căilor aeriene superioare ( inclusiv sinusurile fe ei), şi mai ales cele de domeniul patologiei ORL; afec iuni ale aparatului digestiv – mai ales cele declanşate de spasme (la nivelul pere ilor organelor cavitare – ex.colici); afec iuni ale aparatului genito-urinar.
¨ § ¦ ¤ ©

£

¨

 

£ 

 

¦

¤

§

¥

¤

¤

©

¤ 

©

£ 

§

£

¦ 

¨

§ 

¦ 

£

¨

¢

 
   

¢

¡

- nu trebuie să existe corpuri metalice în câmpul condensator, - bolnavul nu trebuie să fie transpirat; ♦ aplica ii în câmp solenoid – care utilizează benzi/cabluri izolate, atât între ele cât şi fa ă de tegument printr-un strat gros de cauciuc poros; electrozii în bandă/cordon/cablu se înfăşoară în spirală, în jurul segmentului de tratat. Ac iuni biologice , caracteristică, după cum urmează: ♦ ac iune biologic-specifică, antimicrobiană; ♦ creşterea temperaturii corpului, consecutiv aplica iei, şi care nu scade imediat după încheierea procedurii, putându-se men ine până la 48-72 ore; aceste observa ii dovedesc faptul că terapia de înaltă frecven ă are capacitatea să modifice func ia centrului termoreglator; ♦ creşte rata diviziunii celulare, în principal în epiderm, în paralel cu creşterea metabolismului celular; ♦ temperatura esuturilor profunde este mult mai crescută decât a esuturilor superficiale; ♦ există posibilitatea influen ării unor verigi metabolice: o la doze slabe, creşte consumul de glicogen, iar la doze puternice acesta scade, o creşte concentra ia sanguină a calciului (calcemia) şi scade clorul sanguin, fenomen care se asociază de regulă cu apari ia transpira iei; ♦ la nivelul zonelor periferice s-a constatat apari ia, după o scurtă perioadă de vasoconstric ie, a unei vasodilata ii importante, atât ca mărime, cât şi ca remanentă în timp; se constată: o creşterea circula iei arteriale, şi, în timp, o scăderea circula iei venoase; o în plus, prin vasodilata ie, scade rezisten a periferică ceea ce conduce la scăderea tensiunii arteriale, în primul rând diastolice; ♦ ac iune calmantă, sedativă. Datorită acestor efecte complexe, aplica iile undelor ultrascurte respectă aceleaşi domenii de patologie prezentate la undele medii. Clasificarea prezentată mai sus reprezintă o imagine clasică asupra domeniului înaltei frecven e. Actualmente, clasificarea subdomeniilor înaltei frecven e utilizate în terapie este modificată, aparatele moderne încadrându-se în următoarele categorii:
¢

Tipul de unde

Parametrii fizici Frecven ă (ν) 0,3-3 MHz (300-3000 kHz) Lungime de undă (λ) 100-1000 m

Aplica ii medicale

Unde hectometrice (corespund undelor medii) Unde metrice (corespund undelor scurte) Decimetrice şi centimetrice (domeniul

Ultrasunete Diatermia cu unde medii (vezi λ=100 m; ν=3 MHz) Primele, şi cele mai folosite au fost undele cu λ=11,06 m; ν=27,12 MHz ca unde decimetrice, cele mai utilizate au fost λ=69 cm; ν=433,92 MHz;

3-30 MHz

10-100 m

300-30000 MHz

1-100 cm

¡

§ 

¦

£

¥ 

¤

§

© 

¨

¦

¨

 

¨

¢

¨

¦

Spectrul înaltei frecven e 

¨

 

¤

£

¢

© 

 

£

 

¡

¢

£

¦

¨

 

¨

§

¦

¤

©

£ 

¦

§

¥

¤

¨

 

 

¤

 

¨

 

¦

¡

¡

¥

£

£

¢ 

©

£

¥  

¥

¤

£

¦

¤

©

 

¡

¨

§ 

§

¥

¡

¢

¦

¨

 

¡

©

£

§

¦

¨

§

¡

 

 

¨

UHF=ultra high frequency)

ν=433,92 MHz; ca unde centimetrice (microunde) λ=12,25 cm; ν=2450 MHz

S-a încercat explicarea mecaniselor de ac iune şi a efectelor înaltei frecven e pe baza a trei teorii:

♦ care spune că în dielectricul neomogen (stratificat) stăbătut de curent alternativ de frecven ă înaltă, apar curen i de conducere şi curen i de deplasare concomiten i, iar la suprafa a de delimitare între straturi apar poten iale electrice ♦ care spune: curen ii de frecven ă înaltă străbat sângele astfel, plasma func ionează ca un curent de conduc ie iar membrana hematiilor ca un curent de deplasare; rezisten a serului este legată în paralel cu rezisten ele hematiilor,formând un model de rezisten e succesive. – efectul caloric apare prin “mobilizare celulară ” ♦ Indiferent de teorie, curen ii de înaltă frecven ă pot fi transmişi corpului uman prin : - prin straturile de aer: metoda în câmp condensator; - metode în câmp inductor: electrozi izola i sau în câmp solenoid; - prin emi ători la distan ă pentru UHF (unde decimetrice şi centimetrice). Tipuri de electrozi : ♦ Electrozi cu contact direct, ♦ Electrozi cu aplica ie în câmp condensator: - Cu aer reglabili– electrozi Schliephake cu diametrul 10-25 cm; profunzimea aplica iei este invers propor ională cu distan a fa ă de tegument; mare aten ie la fenomenul de margina ie (spin-effect); - Cu aer nereglabili– au suprafa a mai mare şi se folosesc atunci când urmărim fenomenul de diatermie generalizată (au 35/50 sau 75/75 cm); - electrozi supli – dielectricul utilizat este cauciucul, şi nu aerul ca în celelalte cazuri; ♦ Electrozi cu aplica ie în câmp inductor / solenoid; se folosesc electrozi-self cu conductor tubular aşezat într-o spirală plană într-o cutie de plastic. Pot avea diametrul de 14 cm (monodă) sau 5,5 cm (minodă). Observa ii privind aplica iile curen ilor de înaltă frecven ă în practica cotidiană Capacitatea de transformare a energiei electrice în căldură depinde de : Constanta dielectrică – capacitatea de a conduce un curent de deplasare, caracteristică fiecărui tip de esut, Conductibilitatea electrică – este inversul rezisten ei, fiind la fel, specifică esutului, Aşezarea geometrică a straturilor : În serie, În paralel, Arhitectonica segmentelor străbătute prezintă stratifica ii complexe. esuturile cu con inut mare de apă şi proteine ( muşchi, viscere ) au o rezisten ă mult mai scăzută decât cele cu con inut mare în grăsime sau esut osos (de aproape 10 ori). Coeficientul de încălzire a unei structuri este dat de raportul unitate de volum grăsime / unitate de vomul muscular > 1. Acest coeficient scade odată cu creşterea frecven ei, deci cu cât λ este mai mică (în cadrul înaltei frecven e),cu atât coeficientul de încălzire va fi mai mic. Aceste unde de tip centimetric / decimetric sunt preferate la oamenii graşi (au lungima de undă foarte mică). Creşterea distan ei dintre electrozi şi tegument creşte profunzimea de penetra ie, şi deci profunzimea de exprimare a efectelor. Dacă se urmăreşte încălzirea preferen ială a musculaturii se fac aplica ii la distan ă mică, în câmp solenoid, sau se folosesc unde decimetrice sau microunde, care pot ajunge până la 8 cm profunzime, unde se constată dezvoltarea maximă de căldură, cu creşterea consecutivă a temperaturii endotisulare.
 

£

¦

¨

¨

¥

 

¥

¨

¡

£ 

 

¥

¥

¤

£

¨

¤

¥

£

¢

£

¥

¡

¥

¤ 

¥

¨

¤

¢

¥

 

¡

¡

£  

¤

£

¥

 

  

 

£ £ £

¦ ¦ ¦

¡ ¡ ¡

¨ ¨ ¨

¢ ¢ ¢

La conductorii selfi,se realizează o penetra ie medie,iar câmpul indus este foarte puternic. Este foarte important ca distan a dintre electrozi şi piele să fie de minim câtiva centimetri, pentru a permite răcirea spirelor. Prin metoda în câmp solenoid,apare un câmp magnetic ce creează curen i turbionari. Valoarea unei astfel de aplica ii depinde de puterea ce se dezvoltă în circuitul bolnavului. O putere de 400-500W are efect maxim la 1-2 cm de piele (profunzime). În ceea ce priveşte distan a dintre electrozi piele : la 1-2 cm predomină efectul superficial,iar la 4 cm efectul este mai profund. Dacă zona de aplica ie este bogat vascularizată va fi necesară o doză mai mare deoarece sângele are rol refingent (transportă căldura). Orice prescrip ie trebuie să cuprindă : ♦ λ – lungimea de undă (domeniul de înaltă frecven ă), ♦ natura electrodului, ♦ suprafa a electrodului, ♦ distan a electrod – piele: 1-2 cm – efect superficial, 3-4 cm – efect profund, ♦ durata procedurii, ♦ intensitatea câmpului – de obicei, după reac ia subiectivă (uneori, şi precizarea obiectivă). Undele decimetrice şi centimetrice Din punctul de vedere al caracteristicilor fizice, este vorba despre domeniul de unde cu λ = 1-100 cm, corespunzând unui domeniu de frecven ă ν = 300-30.000 MHz – UHF (ultra high frequency), reprezentând undele cu spectrul cel mai mic. Datoriă caracteristicilor fizice, undele centimetrice şi decimetrice intră în spectrul undelor electromagnetice, având proprietă i specifice – fizice, fizicochimice şi biologice. Undele decimetrice şi centimetrice prezintă proprietă i fizice, în primul rând optice: ele pot fi reflectate, refractate, adsorbite, dirijate şi focalizate. Circa 30% din undele decimetrice sunt reflectate (ex. undele decimetrice cu λ = 69 cm); reflexia este mai mare, cu cât λ este mai mică: pentru undele centimetrice, fenomenul de reflexie este mai important (ex. pentru unde cu λ = 12cm). Fenomenul se va manifesta printr-un efect de încălzire foarte crescut la limita dintre esuturi (mai ales la limita esut gras / esut muscular), iar la acest nivel pot să apară aşa-numitele « unde sta ionare ». Ca oricare unde electromagnetice, undele decimetric şi centimetrice au proprietă i fizico-chimice. Ele pot fi adsorbite de substan e cu proprietă i paramagnetice şi produc fenomenul de « rezonan ă moleculară », magnetizându-le. Proprietă ile biologice ale undelor decimetrice şi centimetrice sunt multiple. Ele sunt uşor adsorbite de esuturi şi produc o creştere a temperaturii locale: aceasta este semnificativă la 5 minute după începere aplica iei, este maximă la 15 minute, apoi scade. Se impun câteva observa ii legate de capacitatea de absorb ie a esututrilor, fa ă de undele centimetrice şi decimetrice: ♦ undele traversează membrana celulară şi determină transformarea energiei în căldură, atât în căldură intracelulară, cât şi extracelulară ; ♦ undele traversează uşor esuturile cu con inut slab de apă, putând fi absoarbite în cantită i mari (absorb ia maximă) în profunzime; ♦ căldura produsă de undele centimetrice şi decimetrice se comportă diferit: o la nivelul pielii, se pierde în mediu, prin convec ie, o încălzirea produsă în profunzime se transmite prin conduc ie şi se acumulează; cantitatea de căldură acumulată în profunzime depinde de adsorb ia diferită a esuturilor şi de vasculariza ie (sângele este un agent refringent); ♦ undele centimetrice şi decimetrice stimulează dezvoltarea esuturilor tinere: astfel, iradierea epifizelor oaselor, la animalele tinere, duce la o accelerare a creşterii, determinând o creştere asimetrică, predominant a lungimii oaselor; de aici concluzia practică, că acest tip de unde nu se aplică la persoanele tinere, în creştere;

♦ exercită o ac iune negativă asupra ochiului: s-a constatat apari ia cataractei la iepurii de laborator iradia i, după 3-10 zile de iradiere; prin extrapolare, s-a constatat că persoanele care lucrează în inciden a microundelor (undele centimetrice), de ex. lucrătorii la instala ii radar (controlorii de zbor etc.), au o frecven ă mai mare de apari ie a cataractei, care este considerată boală profesională; ♦ ac iunea undelor centimetrice şi decimetrice asupra electroforezei determină scăderea albuminelor şi creşterea globulinelor, mai ales a celor β şi γ; ♦ s-a mai constatat şi că, aplica iile de unde centimetrice şi decimetrice îndepărtează oboseala musculară, normalizând cronaxia. .Aparatura specifică undelor decimetrice şi centimetrice Undele decimetrice şi centimetrice (microundele) sunt produse de aparate diferite fa ă de celelalte forme de curen i de înaltă frecven ă, aparate care se bazează în producerea radia iei pe un tub special, numit triratron sau magnetron, care generatorul propriu-zis de radia ie. Din punct de vedere teoretic, acest tub func ionează pe baza principiului mişcării rapide a electronilor în vid. Tiratronul, care în timpul procesului de producere a radia iilor se supraîncălzeşte, este protejat de un ventilator de răcire. Emi ătorul monopolar este a doua componenetă de bază a aparatului de unde decimetrice şi centimetrice, alături de tubul tiratron, şi poate fi : - liniar – radia ia se produce în câmp longitudinal; efectele maxime şi încălzirea maximă se ob in dacă fasciculul este perpendicular pe suprafa a de inciden ă; - circular – care poate fi şi scobit, ca o sferă goală în interior (emi ător prin îmbră işare); acest tip de emi ător are ac iune foarte bună în profunzime, fiind caracterizat de o distribu ie mai uniformă a căldurii în zona de aplica ie; - rotund – produce un câmp de iradiere rotund şi emite în toate direc iile Emi ătorul beneficiează de filtre de rezonan ă care elimină automat undele cu frecven e superioare, nedorite, conservând doar spectrul care ne interesează din punct de vedere terapeutic. Localizatorul, a treia componentă de bază a aparatului, asigură proiec ia fasciculului pe zona de tratat. Postul de alimentare are un comutator de reglare a intensită ii, precum şi un dispozitiv de securitate care emite un semnal luminos, sau cel mai adesea sonor, care împiedică folosirea aparatului înainte de încălzire. Tensiunea anodică este de 1100-1500 V şi intensitatea anodică de lucru variază între 0-200 mA. Dozarea undelor produse se face cu ajutorul unui dispozitiv cu 7-9 trepte (aparatele beneficiază de tabele de referin ă pentru dozare). Localizatorul se aşează perpendicular pe zona de tratat, nu în contact cu tegumentul, ci la distan ă de 5-10 cm de acesta. Durata aplica iei este de 3-5 minute, maximum 10 minute. Ritmul de aplica ie este de obicei zilnic; dacă tratamentul se prelungeşte, se optează pentru ritmul de aplica ie următor : în prima săptămână zilnic, în a doua săptămână la două zile (deci, trei aplica ii pe săptămână). Se consideră oportun ca o cură de microunde să fie de 7-10 şedin e; nu este indicat să se depăşească 10 şedin e/serie, deoarece efectele terapeutice scad sau se pierd. Contraindica iile de aplicare ale undelor decimetrice şi centimetrice (microundelor) sunt următoarele: ♦ zonele cu esuturi prost irigate, prezentând fenomene ischemice; ♦ proeminen ele osoase, la nivelul cărora apare un mare grad de reflexie; ♦ la copii şi adolescen i (în perioada de creştere); ♦ la persoanele cu tendin ă la hemoragii, femei cu tulburări de menstră (menometroragii); ♦ în sarcină; ♦ în cazul oricăror tulburări ale sensibilită ii pielii; ♦ în cazul oricăror procese acute inflamatorii.
 

Seriile de unde decimetrice / centimetrice nu se repetă mai repede de o lună.

Compara ie între unde scurte şi unde centimetrice (microundele) Unde scurte
¨ ¦ ¨     ¤ ¦ § ¡

Unde centimetrice
¡   ¤

Curen ii de înaltă frecven ă pulsa i Modul de ac iune al curen ilor de înaltă frecven ă pulsa i Numeroşi autori au încercat să explice mecanismele care stau la baza modului de ac iune al curen ilor de înaltă frecven ă pulsa i. Până la ora actuală, s-au făcut următoarele observa ii : ♦ Curen ii de înaltă frecven ă pulsa i au ac iuni şi efecte biotrofice importante, explicate de mecanisme declanşate la nivel celular. ♦ Curen ii de înaltă frecven ă pulsa i ac ionează, în principal, prin influen area mişcărilor ionice intra/extracelulare, precum şi a poten ialelor bioelectrice de la nivelul membranelor celulare. ♦ Ac ionează, în primul rând, asupra pompelor de Na şi asupra echilibrului încărcării electrice intra/extracelulare. ♦ Câmpul electromagnetic creat de curen ii de înaltă frecven ă pulsa i influen ează favorabil metabolismul celular, prin stimularea repolarizării, în primul rând al celulelor bolnave dereglate (care sunt par ial depolarizate), ac ionând în principal la nivelul pompelor de Na. ♦ Se pare că, curen ii de înaltă frecven ă pulsa i influen ează procesele de sanogeneză prin intermediul sistemului nervos (este dovedit faptul că, esuturile normoinervate reac ionează mai bine decât cele denervate); s-a constatat că, acest tip de curen i, accelerează regenerarea fibrelor nervoase, mai ales cele cu diametrul mai redus. ♦ Accelerează procesul de vindecare, în primul rând prin creşterea fluxului de sânge local, care creşte şi oxigenarea esuturilor în general, şi mai ales la nivelul celulei nervoase; creşte afluxul de sânge local şi participă la redistribuirea sângelui, cu predominen ă în anumite teritorii.. ♦ Stimulează procesele anabolice celulare din esuturile tratate. ♦ Creşte capacitatea naturală a structurilor celulare de men inere şi creştere a capacită ii histofunc ionale şi a reac iilor de apărare şi regenerare a func iilor organismului, prin: - stimularea activită ii sistemului reticulohistiocitar,

 

  

¦ 

¨

£ 

§

 

¦

¢

¡

 

¤

¥

¢

  

¡

¡

©

¤

¨

§

¨

¦

§

§ 

¡   

 

¦

 

¥

¤

¨

¡

¡

§

¡

£

£

¡

 

¨

¡

¨

¡

 

¨ 

 

§ 

©

£

£

¨

©

¡ 

£

£

¦

£

¥

 

 

¡

¦

¨

¤ 

¡ 

¡

 

¡

£

§

¦

£

©

¤

£

¦

¨

§

¨

¤

¤

¤

  

¡

 

¡

 

¥

§

¡

¨

¦

§

¤

 

¢

§

§

£

¦ 

¢ 

¨

£

§

¤ 

¡

¦

¡

 

£

¡

¨ 

£ 

¥

£

¥

¦

¥

£

¦

 

 

¨

§ 

¦ 

¨ 

¢ 

£

©

¦

¤

¡

©

¤

¨

¦

  

£

£

¦

 

¡

£

¨ 

§

§

¨ 

¡

¦

§

£

¦

¤

¨

¦

¦

 

¥

§

§

¡

£

£

£

¨

¨

¨

¨

§

¥

©

£

¦ 

¥

©

¤

¨

¨

£

¡

¡ 

£

§

£

¡

¨

 

 

¥

¨ 

¨

©

£

¡ 

£

¤ 

¦

¢ 

¨

 

©

£

£

¢

¢

§

¡

¥

 

¡ 

¦

 

£

¦

¨ 

¡

¨

¤ 

¥

¤

£

¤

¤

§

¦

£

 

¦

¨

£

£

¡

 

©

¨

¥

£

¢

©

¦

¥

£

©

¦ 

¤

¡

 

©

©

§

¡ 

£

¤

¡

 

¡

©

©

©

¨

©

¡

    §
¡

£

¡

£

¨

¥

¦

¢

£

¥

¡

¦ 

¨ 

¦ 

§

¢

¤

§

¦

¨

¨

 

  

¨

¥

©

£

¨

§

¡

¨

 

¨

£

§

¦

¨

 

¤

¨ 

§

¨

 

£

¦

¥  

§ 

©

¥

£

¨

£

¥

¡

¨

£

§ 

¡

¥

¦

§

¨

£

 

¡

¡

£

£

¦

©

¨

¥

¨

¡

©

¨

  

¥

£

¨

¨

¦

§

 

£ 

£

¦

 

§

¡

£

§

¤

 

¡

 

£

§

§

¢

¡ 

 

¦

¤

¨

£

£

¨

©

¡

¨

¡

¡

¡

§

 

¦

£

¦

£

¡

 

¦ 

 

¦

£  

¢ 

 

§

§

¥

§

¦

¦

 

£ 

©

¡

¤

© 

 

¨

£

£

¡

§

¨

¡

¤

£

 

¨

¦

¤

¨

¦

¡

¥

£

©

©

¡

 

 

¡

§

§ 

£ 

¦

¦

¨

¡ 

©

£ 

£

£

¡

£ 

§

¦

¥

§

¦

¨

¨

£ 

¥

©

 

¨

¡

¡

¦

£

¥

¦ 

¤

¨ 

¡ 

¨

§

¤

 

§

¦

¡

¦ 

¥

¡

¥

© 

§

£

 

 

©

¨

¦

£

¡

¥

¤

£

  

¤

¨

¤

 

£

¡

 

§ 

¥

£

¤

¦

¦

¨

¦

¡

¨

¦

 

¤

£

¥

¢

¤

¨

¤

¡

¥ 

§ 

¦

£

¢

¨

§

 

 

¨

¡

   

¨

¨

¥

 

¨

© 

¤

©

¢

¨

¢

¨

¨  

¨

¦

¥

§

¦ 

¡

¡

§

£ 

 

§ 

¦

©

§

  

¥

¢

¨

¨

£

§

£

¤

£

¥

£ 

© 

  

¨

£

¨ 

§

¨

£

¥

¦

¤

£

¤

©

£

 

¡

£

¦ 

§ 

¡

 

¨ 

¤

¥

 

¡

¨

£

§

¨

¨

¦

¨ 

¢

 

§

§

 

§

¤

¦

   

¦

£

 

¨

¨

£

£  

§

¢

¤

 

£

 

¦

¨

¨ 

¢

§

§

¦

¢

©

¨

¨

§

§ 

¢

¡

£

¥

¤

¥ 

¨

¨

¦

 

¨

¦

©

§

£ 

 

¦

£

¤

¡

£

¦

¦

£

£

¥

¨

§

¥

¨

¤

¨

 

 

¥

¦ 

©

§

¦

¦  

¨

¦

¡

¡

 

£

¤

¨

£

£

¡ 

¨

¨

  

§

§

¢

¢

 

 

 

©

©

©

¦

¡

 
¡

 

§

¡

- creşterea activită ii histiocitare, - creşte nivelul sanguin al globulinelor, mai ales γ, - creşte infiltra ia leucocitară, - stimulează fagocitoza, - stimulează hematopoeza, - favorizează formarea colagenului, cu caracter reparator. ♦ Creşte afluxul de sânge în periferie, prin amplificarea vasculariza iei locale, la nivelul aplica iei. Acest efect se accentuează prin aplicarea asociată a localizatorului, atât pe zona de tratat, cât şi pe regiunea suprahepatică, epigastru, sau regiunea suprarenaliană, alături de aplica ia pe zona afectată. Efectele pe verigile fiziopatologice Efectele şi ac iunile pe verigile fiziopatologice ale diverselor forme de boală, din diverse domenii de patologie, ale curen ilor de înaltă frecven ă pulsa i nu sunt încă, pe deplin, elucidate. La ora actuală, se discută următoarele: ♦ ameliorează osteoporozele, mai ales cele posttraumatice, dar în general de orice natură, ♦ grăbesc evident rezorb ia hematoamelor şi a inflama iilor, infec ioase sau neinfec ioase, ♦ grăbesc semnificativ cicatrizarea plăgilor diverse, a arsurilor, vindecarea locală postoperatorie prin reepitelizarea bună şi rapidă, ♦ previn şi reduc cicatricile cheloide, ♦ grăbesc vindecarea arsurilor, prin stimularea esutului de neoforma ie cutanată, ♦ grăbesc substan ial calusarea fracturilor, ♦ determină scăderea până la dispari ie a edemului tisular, scurtând timpul de vindecare a oricărei inflama ii sau plăgi, ♦ “topeşte” calcificările organizate în structura păr ilor moi, în cadrul bursitelor, tendinitelor, ♦ vindecă ulcerului peptic, ♦ cicatrizează şi vindecă ulcerele varicoase, ♦ diminuă şi combate spasmului musculaturii netede, adesea generator de colici (colică biliară, renală, etc). Avantajele aplicării şi utilizării curen ilor pulsa i de înaltă frecven ă sunt multiple: ♦ nu apar efecte termice locale, hipertonie, arsuri, şi pot fi aplica i inclusiv în inflama ii şi congestii, infec ioase sau neinfec ioase; ♦ contraindica iile şi efectele secundare sunt minime (practic, doar stimulatorul cardiac); ♦ bolnavul nu trebuie dezbrăcat; ♦ bolnavul nu trebuie supravegheat decât la începutul terapiei; ♦ poate fi tratată orice regiune a corpului, la orice vârstă; ♦ aparatul poate func iona 16h/zi; ♦ scurtează evident timpul de vindecare în toate afec iunile şi scade timpul de spitalizare, precum şi durata tratamentului ambulator; ♦ nu produce stări de disconfort, ♦ combate rapid durerea, ca simptom subiectiv secundar, indiferent de cauza acesteia, şi astfel, scade consumul de medicamente. Indica iile terapeutice şi rezultate : Indica iile terapeutice sunt foarte multe şi foarte variate; dintre ele, le prezentăm în continuare pe cele mai importante: ♦ stările posttraumatice, traumatisme de păr i moi : contuzii, hematoame, plăgi rezolvate chirurgical – vindecarea este accelerată cu 30-40% din timp, iar medica ia postoperatorie scade la 50-100% prin aplicarea curen ilor de înaltă frecven ă pulsa i; ♦ stările post-fractură – asigură accelerarea calusării şi scade perioada de imobilizare în aparat ghipsat de până la 3 ori, în condi iile în care s-au folosit aplica ii de DIAPULSE de 6 ori/zi; ♦ osteoporozele posttraumatice se ameliorează evident după minim 6 zile de tratament; ♦ durioamele plantare operate; ♦ ulcerele varicoase; ♦ osteomielitele, ♦ bursitele, tenosinovitele, capsulitele retractile; ♦ determinări oligoarticulare în poliartrita reumatoidă; ♦ artrite; ♦ arsuri; ♦ afec iuni inflamatorii pelvine : anexite, metrite, parametrite – scurtează perioada medie de vindecare cu cca. 6 zile;

♦ împiedică apari ia aderen elor intraabdominale post-cură chirurgicală; ♦ limitează şi asuplizează cicatricile cheloide, sau chiar împiedică formarea lor, stimulând formarea cicatricilor elastice; ♦ inflama iile acute pelvine – aplica ii zilnice cu frecven a de 600 cicli/sec, penetra ia 6, timp de 10 min, urmate de aplica ii pe hipocondrul drept şi zona suprarenaliană pentru 10 minute, 400 cicli/sec, penetra ie 4; ♦ afec iuni dento-gingivale/buco-maxilare – pentru parodontopatii, pericoronarite, pioree, gingivită: se fac, în medie, 6 şedin e (una pe zi); ♦ pentru sinuzite fronto-maxilare, acute şi cronice, se fac 2-3 şedin e cu o penetra ie de 6, frecven ă 600 cicli/sec şi în hipocondrul drept cu o penetra ie de 4, frecven ă de 400 cicli/sec; ♦ bronşite cu tuse supărătoare, consecin a unor viroze; localizatorul este în dreptul gâtului şi a bronhiei principale; ♦ faringite; ♦ diverticulite intestinale, în zona de maximă intensitate a durerii: frecven ă 600 cicli/sec, penetra ie 6; ♦ cistite, mai ales cele hemoragice – disuria dispare în 1-4 şedin e zilnice; ♦ colite acute, rectocolite ulcerohemoragice; ♦ pielonefrite – 3 şedin e/săptămână: scade fenomenul algic, piuria, febra, tensiunea arterială; ♦ hidrartroze de genunchi, revărsate articulare, sau afectări articulare la şold, umăr; se fac 4-6 şedin e, câte una/zi; ♦ fenomene locale restante, după imobilizarea diverselor fracturi (zona este edematoasă, împăstată, retractată, există redoare articulară); se fac 8-12 şedin e/serie, câte una/zi, asociindu-se şi aplica iile în zonele suprarenaliene; ♦ zona zoster; ♦ boala ulceroasă: la o frecven ă de 300 cicli/sec, penetra ie 6, se aplică 15 min de două ori/zi în zona epigastrică, asociată cu aplica ii în hipocondrul drept la o frecven ă de 400, penetra ie 4, timp de 10 min de două ori/zi; ♦ arterite şi sindrom de claudica ie intermitentă. Se ameliorează evident după 12 şedin e, una/zi, aplica ii locale cu frecven ă 600 cicli/sec, penetra ie 6, continuate cu aplica ii în zona epigastrului. Substratul ameliorării este vasodilata ia produsă de procedură, care dezvoltă circula ia colaterală.

EXEMPLE: Din domeniul terapiei cu înaltă frecven ă undele care au frecven a (υ) cuprinsă între 3MHz-30MHz şi lungimea de undă (λ) cuprinsă între 10-100m se numesc: a.unde hectometrice sau unde medii b.unde metrice sau unde ultrascurte (VHF) c.unde metrice sau unde scurte (VHF) d.unde decametrice sau unde scurte (HF) e.unde decametrice sau unde medii
38.

37.

Tratamentul cu ultrasunete, ca procedură terapeutică, se încadrează în spectrul: a.undelor decametrice sau unde scurte b.unde metrice sau unde unde ultrascurte c.unde hectometrice sau unde medii d.unde decimetrice e.unde centimetrice

39. Dintre proprietă ile fiziologice ale undelor scurte cele mai importante sunt: a.au ac iune electrolitică şi electrochimică controlabilă + nu provoacă excita ie neuromusculară + au efecte calorice de profunzime fără a produce leziuni cutanate

b.nu au ac iune electrolitică şi electrochimică + provoacă excita ie neuromusculară la frecven e mari + au efecte calorice de profunzime fără a produce leziuni cutanate c.nu au ac iune electrolitică şi electrochimică + nu provoacă excita ie neuromusculară + au efecte calorice de profunzime, dar la frecven e înalte pot produce leziuni cutanate d.nu au ac iune electrolitică şi electrochimică + nu provoacă excita ie neuromusculară dacă se aplică pe intervale scurte + au efecte calorice de profunzime fără a produce leziuni cutanate e.nu au ac iune electrolitică şi electrochimică + nu provoacă excita ie neuromusculară + au efecte calorice de profunzime fără a produce leziuni cutanate
40.

În domeniul înaltei frecven e, curen ii se comportă diferit sub raportul propagării: a.curen ii cu lungime de undă mai mare (100-1000m unde hectometrice sau “medii”)se propagă preferen ial “capacitiv”, curen ii cu lungime de undă mai mică (10-100m unde decametrice sau “scurte” ) se propagă mai ales “capacitiv”-străbat mai uşor straturile rău conducătoare b.curen ii cu lungime de undă mai mare (100-1000m unde hectometrice sau “medii”)se propagă preferen ial prin conduc ie, curen ii cu lungime de undă mai mică (10-100m unde decametrice sau “scurte” ) se propagă uneori prin conduc ie c.curen ii cu lungime de undă mai mare (100-1000m unde hectometrice sau “medii”) se propagă preferen ial prin conduc ie, curen ii cu lungime de undă mai mică (10-100m unde decametrice sau “scurte” ) se propagă mai ales “capacitiv”-străbat mai uşor straturile rău conducătoare d.curen ii cu lungime de undă mai mare (100-1000m unde hectometrice sau “medii”)se propagă mai ales “capacitiv”, curen ii cu lungime de undă mai mică (10-100m unde decametrice sau “scurte”) se propagă preferen ial prin conduc ie-străbat mai uşor straturile rău conducătoare e.curen ii cu lungime de undă mai mare (100-1000m unde hectometrice sau “medii”)se propagă preferen ial prin mecanism combinat de conduc ie + “capacitiv”, curen ii cu lungime de undă mai mică (10-100m unde decametrice sau “scurte”) se propagă mai ales “capacitiv”-străbat mai uşor straturile rău conducătoare

41.

Ac iunea undelor scurte asupra circula iei se manifestă prin: a.activarea circula iei (hiperemie activă) fără ac iune directă locală, doar prin ac iune reflexă (eliberare de substan e vasoactive) şi prin vasodilata ie generală, determinând o scădere a tensiunii arteriale (în aplica iile generale) b.activarea circula iei (hiperemie activă) prin ac iune directă locală, fără ac iune reflexă şi, uneori prin vasodilata ie generală, determinând o scădere a tensiunii arteriale (în aplica iile generale) c.activarea circula iei (hiperemie activă) prin ac iune directă locală, prin ac iune reflexă (eliberare de substan e vasoactive) şi prin vasodilata ie generală, determinând o scădere a tensiunii arteriale (în aplica iile generale) d.activarea circula iei (hiperemie activă) prin vasodilata ie generală, determinând o scădere a tensiunii arteriale (în aplica iile generale) e.activarea circula iei (hiperemie activă) prin ac iune directă locală, prin ac iune reflexă (eliberare de substan e vasoactive) şi fără activarea vasodilata iei generale

42.

Printre principalele contraindica ii ale terapiei cu unde scurte se numără şi: a.unele furuncule, panari ii şi hidrosadenite, ca şi procesele inflamatorii acute cu supura ii b.anginele pectorale chiar fără semne de afectare miocardică sau insuficien ă cardiacă,ca şi afec iuni cu tendin ă la hemoragii c.prezen a de piese metalice intratisulare (diferite elemente metalice de osteosinteză)

d.hipertrofiile de prostată cu dureri locale mari şi tenesme vezicale, colici nefretice e.dereglări endocrine - hipofiză, tiroidă, suprarenală, pancreas- în orice fază
43.

Penetra ia câmpului realizat de Diapulse (aparat care produce înaltă frecven ă pulsatilă) depinde de intensitate, prezentând un maximum la: a.2cm (0,8 inci) care corespunde intensită ii maxime de lucru de 975 wa i b.2cm (0,8 inci) care corespunde intensită ii maxime de lucru de 293 wa i c.20cm (8 inci) care corespunde intensită ii maxime de lucru de 975 wa i d.10cm (4 inci) care corespunde intensită ii maxime de lucru de 675 wa i e.20cm (8 inci) care corespunde intensită ii maxime de lucru de 875 wa i

44.

Modul de ac iune a aparatului Diapulse a fost par ial explicat prin: a.scăderea afluxului sanguin periferic + stimularea proceselor anabolice celulare + stimularea proceselor de regenerare ale esutului nervos b.creşterea afluxului sanguin periferic + scăderea proceselor anabolice celulare + stimularea proceselor de regenerare ale esutului nervos c.creşterea afluxului sanguin periferic + stimularea proceselor catabolice celulare + stimularea proceselor de regenerare ale esutului nervos d.creşterea afluxului sanguin periferic + stimularea proceselor anabolice celulare + stimularea proceselor de regenerare ale esutului nervos e.creşterea afluxului sanguin periferic + stimularea proceselor anabolice celulare + oprirea proceselor de regenerare nefiziologică a esutului nervos mai ales periferic

45.

În cazul aplica iilor de unde decimetrice, tehnica de aplica ie presupune următorii parametri: a.distan a localizator-tegument este de peste 10cm la generatoarele de unde de 69cm şi de peste 5cm la generatoarele de microunde (λ= 12cm), iar durata şedin elor este de sub 15min pentru undele decimetrice (λ= 69cm) şi de peste 15min pentru microunde (λ=12cm) b.distan a localizator-tegument este de 3-5cm la generatoarele de unde de 69cm şi de 5-8-10cm la generatoarele de microunde (λ= 12cm), iar durata şedin elor este de 13-15min pentru undele decimetrice (λ= 69cm) şi de 5-15min pentru microunde (λ=12cm) c.distan a localizator-tegument este de 5-8-10cm la generatoarele de unde de 69cm şi de 25-10cm la generatoarele de microunde (λ= 12cm), iar durata şedin elor este de 3-5min pentru undele decimetrice (λ= 69cm) şi de 5-15min pentru microunde (λ=12cm) d.distan a localizator-tegument este de 5-10-15cm la generatoarele de unde de 69cm şi de 2-510cm la generatoarele de microunde (λ= 12cm), iar durata şedin elor este de 8-15min pentru undele decimetrice (λ= 69cm) şi de 15-20min pentru microunde (λ=12cm) e.distan a localizator-tegument este de sub 5cm la generatoarele de unde de 69cm şi de sub 15cm la generatoarele de microunde (λ= 12cm), iar durata şedin elor este de sub 3min pentru undele decimetrice (λ= 69cm) şi de peste 15min pentru microunde (λ=12cm)

46.

Dintre contraindica iile undelor decimetrice amintim: a.epifizele osoase la copii şi la vârsta creşterii + ulcerele varicoase şi limfangitele cronice + procesele inflamatorii acute cu supura ii b.artritele de diferite forme şi localizări + regiunile corporale slab/defectuos irigate (ischemice) + procesele inflamatorii acute cu supura ii c.epifizele osoase la copii şi la vârsta creşterii + regiunile corporale slab/defectuos irigate (ischemice) + procesele inflamatorii acute cu supura ii

d.epifizele osoase la copii şi la vârsta creşterii + regiunile corporale slab/defectuos irigate (ischemice) + artritele de diferite forme şi localizări e.reumatismele degenerative în stadii de reactivare + regiunile corporale slab/defectuos irigate (ischemice) + procesele inflamatorii acute cu supura ii
47.

Dintre principalele caracteristici distinctive între undele scurte şi undele decimetrice amintim ac iunea de profunzime care este în cazul undelor decimetrice: a.optimă (până la 10cm) + neuniformă + nu se modifică + adiposul subcutanat este pu in încălzit b.optimă (până la 5cm) + neuniformă + nu se modifică + adiposul subcutanat este pu in încălzit c.optimă (până la 5cm) + uniformă + nuse modifică + adiposul subcutanat este pu in încălzit d.optimă (până la 5cm) + uniformă + se modifică după distan a de tegument + adiposul subcutanat este încălzit pronun at e.optimă (până la 10cm) + neuniformă + nu se modifică + adiposul subcutanat este pu in încălzit

48. Prin compara ie, amintim că ac iunea de profunzime este în cazul undelor scurte: a.moderată (peste 10cm adâncime în esuturi) + uniformă + se modifică prin distan a dintre electrozi + provoacă încălzirea pronun ată a adiposului subcutanat b.pronun ată (peste 5cm adâncime în esuturi) + uniformă + nu se modifică prin distan a dintre electrozi + nu provoacă încălzirea pronun ată a adiposului subcutanat c.pronun ată (peste 5cm adâncime în esuturi) + neuniformă + se modifică prin distan a dintre electrozi + provoacă încălzirea pronun ată a adiposului subcutanat d.pronun ată (peste 10cm adâncime în esuturi) + uniformă + se modifică prin distan a dintre electrozi + nu provoacă încălzirea pronun ată a adiposului subcutanat e.pronun ată (peste 5cm adâncime în esuturi) + uniformă + nu se modifică prin distan a dintre electrozi + nu provoacă încălzirea pronun ată a adiposului subcutanat

SUBIECTE pentru EXAMEN: • • • • No iuni clasice despre diatermie şi curen ii de înaltă frecven ă Aplica iile curen ilor de înaltă frecven ă în practică Undele decimetrice şi centimetrice – aplica ii practice, efecte, indica ii Terapia de înaltă frecven ă pulsată – aplica ii practice, efecte, indica ii

P L A N

D E

L E C

I E

U L T R A S U N E T E L E

OBIECTIVELE LEC IEI: • Prezentarea rolului, precum şi a ac iunilor ultrasunetelor asupra organismului uman, efectele fiziologice şi terapeutice ale ultrasunetelor, modul cum interac ionează cu structurile vii şi cu diversele esuturi ale organismului uman Metodologia de aplicare a diverselor tipuri de proceduri care se bazează pe folosirea ultrasunetelor în scop terapeutic Indica ii şi contraindica ii ale diverselor aplica ii ale ultrasunetelor, locul lor în programele complexe de recuperare func ională

• •

CUVINTELE CHEIE: electroterapie, terapie fizică, ultrasunete, sonoforeză, terapie mecanoelectrică NOTI E DE CURS - P L A N D E L E C I E :

Ultrasunetele Ultrasunetele – baze fizice de producere Domeniul ultrasunetelor reprezintă un domeniu terapeutic apar inând înaltei frecven e, dar care, pragmatic vorbind, se află într-o zonă de interferen ă între electro- şi mecanoterapie. Efectul fundamental, pe care se bazează toate celelalte efecte şi mecanisme ac ionate de aplica iile ultrasonice, este încălzirea structurilor profunde, datorită efectului mecanic pe care ultrasunetele îl transmit structurilor. Ultrasunetele reprezintă un domeniu de terapie electro-termică, dar nu numai. Rezonan a mecanică a particulelor materiale în general, şi a particulelor impactate de ultrasunete în special, creează o oscila ie longitudinală. Aceasta se traduce, la nivel celular şi subcelular, printr-un joc alternant de condensări – rarefieri ale particulelor materiale, întotdeauna în direc ia de propagare a acestor oscila ii. Ultrasunetele (US) au o frecven ă mai mare de 16 KHz (sub 16 KHz se plasează domeniul sunetelor, aşa cum sunt percepute de urechea umană), ceea ce corespunde la λ = 1,3 mm. Domeniul terapeutic folosit este de cca. 800 KHz (după al i autori, 1000 KHz). În scop diagnostic, se foloseşte domeniul 1-5 MHz (este vorba de domeniul echografic). Datorită frecven ei foarte înalte, undele ultrasonice au o comportare cvasioptică (ca la microunde), ceea ce înseamnă că US se pot reflecta, refracta, focaliza pe o linie dreaptă. De obicei parametrul de care se ine cont este puterea / suprafa ă = W / cm². este parametrul fizic care defineşte o aplica ie ultrasonică, şi reprezintă produsul dintre densitatea mediului străbătut de fascicolul ultrasonic şi viteza de propagare a fascicolului prin mediul respectiv: D=ρxv . S-a constatat că este duritatea acustică este dependentă, în primul rând de mediu (parametrul cu cele mai importante varia ii): aerul are duritatea acustică foarte mică, este deci un mediu un mediu rău conducător de US, la nivelul său ultrasunetele sunt, în mare măsură reflectate. Viteza de propagare a ultrasunetelor depinde, şi ea, de mediu: în lichidele organismului, viteza de propagare este de cca. 1500 m/sec, în vreme ce în os, viteza este de 3000 m/sec. este produsul dintre intensitate şi duritate acustică: P = I x D = I x ρ x v Presiunea este variabilă, ea este generată de vibra ii şi este influen ată de intensitate, densitatea mediului, viteza de propagare a US în mediul respectiv.
¡ © £ §

£

¤

 

©

    

¨

¨

§

  

¤

§

£

£

£

¦

¨

¤

¦

 
 

Propagarea US în medii biologice se face, în câmpul apropiat, sub forma unui mănunchi cilindric de raze, care pe măsură ce se depărtează de capul sonor, are tendin a să se lărgescă divergent. Particulele tisulare intră în vibra ie, mediul absoarbe o parte din acestă energie mecanică şi această capacitate de absorb ie este dependentă de densitatea mediului străbătut. reprezintă o măsură a capacită ii de absorb ie a unui esut. În func ie de tipul de esut, s-au făcut determinări care au arătat cât de gros trebuie să fie un esut pentru ca energia impactată să ajungă de cealaltă parte exact la jumătate: pentru o frecven ă de 800 KHz este, în medie, de 4 cm. S-a dovedit faptul că, structurile moi au stratul de înjumătă ire pentru ultrasunete între 2-7 cm, muşchii cca. 4 cm, esutul adipos cca. 7 cm, oasele cutiei craniene doar 0,23 cm. La limita de separa ie dintre straturi, US sunt în parte reflectate, iar o parte vor traversa. se exprimă în procente şi reprezintă radia ia emitentă care reuşeşte să ajungă în esutul subiacent trecând prin limita de separa ie; la limita de separa ie dintre aer – tegument, reflexia este 100%, deci nimic nu traversează. Concluzia care se conturează este că aerul este o barieră de neînvins pentru US (ex. cantită ile de aer din stomac, intestin, pulmon, care fac din aceste organe zone inabordabile prin echografie). La limita de separa ie muşchi – os, reflexia este 30% (oricum, se evită în practică reperele osoase ). Efectele ultrasunetelor Ultrasunetele prezintă o multitudine de efecte, care din punct de vedere didactic, se pot grupa în trei categorii: efecte fizice, chimice şi biologice. Efectele fizice cele mai importante sunt: cavita ia: efect specific care apare în lichide, o alternan ă între faza de dilata ie, în care particulele se rup şi apar cavită ile, şi faza de compresie, în care aceste cavită i se ciocnesc şi dispar; în lichidele care con in gaze, sub efectul US, microveziculele de gaz au tendin a să se unească, şi rezultă vezicule vizibile (fenomenul de pseudocavita ie); efectul termic – este datorat energiei mecanice dezvoltată de US, absorbită de substrat, care se transformă în căldură; încălzirea structurilor este mai mare la limita de separa ie dintre două medii; luminescen a – este posibilă în mediile lichide care con in gaze, străbătute de fascicolul ultrasonic; dispersia şi coagularea – există posibilitatea amestecării unor structuri nemiscibile, sub impactul US; demonstrativ este “fenomenul de fântână arteziană“ apărut pe suprafa a capului ultrasonor, datorită faptului că mediul lichidian se sparge sub ac iunea fascicolului ultrasonic; pe baza acestui fenomen, se produc aerosoli şi emulsii, sub impactul US. Efecte chimice: Depolimerizările – fascicolul US distruge moleculele mari, prin for ă mecanică ; Efect de oxidare: s-a constatat că, amestecând H2O2 (apă oxigenată) cu aer, sub impactul fascicolului US, se produce acid azotos şi acid azotic; solu iile de coloran i în amestec cu apa oxigenată, sub impactul US se decolorează; în urma oxidării are loc şi creşterea conductibilită ii solu iilor; efect fotochimic – fascicolul US înegreşte filmul fotografic; efect de peptizare – pe anumite medii, US schimbă starea de gel în stare de sol, atunci când este vorba de solu ii coloide. Efecte biologice: Dozele mici de US au efect de stimulare a func iei celulare, producând modificări reversibile, în sensul stimulării celulare. Dozele mijlocii de US inhibă func iile celulare, producând modificări ireversibile par iale.
¨   ¥ ¤    ¦

 

¨

¦

£

¢

¡

§

¡

§

¤

£

 

¡

¨

 

¥

¨

¤

¦

§  

£

¦

¦

§

¨

 

¢ 

¦

§

Dozele mari de US produc tulburări ireversibile, care pot merge până la necroză; mai importantă este intensitatea aplica iei decât timpul, şi nu este respectată legea ca produsul intensitate x timp să fie constant. Pentru vie uitoarele mici, dozele mici au efect stimulant, respectiv se stimulează răspunsul biologic global; dozele mari determină fenomene de cavita ie, distrugeri tisulare, chiar moarte. Efectele ultrasunetelor pe organe şi esuturi esutul nervos Este cel mai sensibil esut la impactul fascicolului ultrasonic. Astfel, la o aplica ie ultrasonică de 0,75 W/cm², timp de 10 minute, pe măduva spinării se produce suspendarea tuturor func iilor; la aplicarea fascicolului US pe encefal, la aceeaşi parametri, apare o necroză în con. La nivelul nervilor periferici, se constată blocarea transmiterii nervoase, pe timp limitat, mai ales pentru fibrele care conduc durerea, de obicei fibrele sub iri, mai ales fibrele C amielinice cu transmitere lentă, sau fibrele Aδ. Se ob ine deci un efect analgetic. Aparatul vascular La nivelul aparatului vascular func ionează legea lui Ricker: dozele mici de US produc vasodilata ie prin proces de hiperemie, dozele mijlocii determină anemie, eventual cu disfunc ie par ială locală, iar dozele mari determină stază, mai ales venoasă, iar dacă doza este foarte mare şi ac ionează suficient, se poate ajunge la necroză tisulară. De regulă în cazul aplica iilor terapeutice, se folosesc doze mici pentru a se ob ine vasodilata ie, cu creşterea permeabilită ii locale şi creşterea circula iei locale, care conduce la creşterea metabolismului tisular. Sânge şi organe hematoformatoare Pe culturi celulare “in vitro”, impactul fascicolului US produce liza hematiilor, prin efect mecanic; pe sângele integral, se observă scăderea albuminelor şi creşterea globulinelor plasmatice. La doze mari, de 2W/cm² în aplica ie US cu cap fix, după 5 minute se constată distrugerea par ială a splinei. esutul de sus inere Aplica ia US asupra esutului de sus inere dezvoltă efectul de “spreading”: prin acest fenomen, se controlează şi se accentuează difuziunea diverselor substan e prin piele; este corba despre un fenomen de fibrinoliză la nivel celular, de liză a epiteliului, sub impactul fascicolului US se rup pun ile de legătură între celule şi apar noi spa ii, prin care creşte difuzibilitatea, activând circula ia în spa iul intercelular, deci creşte permeabilitatea şi difuziunea la nivelul membranei celulare. La nivelul esutului de sus inere, s-a constatat liza esuturilor scleroase, chiar a calcificărilor din esutul conjunctiv, de obicei la doze de 1-2 W/cm², ca expresie a efectelor conjugate, mecanic şi termic ale US. esutul muscular În muşchi se produc hiperemie, spasmoliză, scăderea tonusului muscular şi creşterea activită ii musculare. esutul embrionar şi glandele genitale Dozele mici au efect biologic pozitiv, în vreme ce dozele mari determină atrofie glandulară, iar la embrion determină malforma ii sau chiar moarte, mai ales în primele 3 luni de sarcină. Dozele terapeutice pot fi folosite pentru a declanşa/sus ine contrac ia uterului gravid, în perioada travaliului. Organe de sim

Ochiul trebuie ferit de maximele de intensitate ale fascicolului US, realizate prin focalizări şi apari ia reflexiei. Totuşi, riscurile nu sunt chiar atât de mari, inând cont de faptul că în condi iile unei emisii US de 1 W/cm², focalizate la nivelul ochiului, timp de 5 minute, nu apar efecte negative. esut tumoral In general, în practica curentă se folosesc doze terapeutice de 800 KHz, la o putere între 0,1-1 W/cm², cu aplica ii de 1-4 minute pe fiecare câmp. La aceste nivele ale parametrilor, s-a constatat că în organele parenchimatoase apare o inactivare a enzimelor oxidative, cu creşterea activită ilor altor enzime (fapt dovedit de Farkas – laureat al premiului Nobel pentru medicină –, în SUA ). Dozele mici stimulează dezvoltarea tumorilor şi uneori formarea metastazelor, în timp ce dozele mari duc la distrugerea esutului tumoral. De obicei, în neoplasme nu se aplică US. Orice formă de agen i fizici este contraindicată în neoplasme, şi încă timp de minim 5 ani după încheierea ultimului tratament specific.

După Koeppen există 3 mari domenii fiziologice ale US : ♦ Domeniul I de ac iune – domeniul terapeutic - Procesele sunt reversibile. - Efecte fundamentate se bazează pe influen area sistemului nervos şi vascular (hiperemie). - Doze = 0,05-0,3-(după unii chiar)0,5 W/cm². ♦ Domeniul II de ac iune – domeniul-limită al aplicabilită ii - Uneori, procesele sunt ireversibile, paralizante. - La doze mai mari, apare vasoconstric ia intensă trecătoare. - Doze = 0,5-1,5-(după unii chiar)2 W/cm². ♦ Domeniul II de ac iune – domeniul modificărilor ireversibile - La doze mari, se constată inducerea fenomenului de moarte celulară, paralizii nervoase şi vasculare. - Doze = 2-3 W/cm², în regim continuu. ♦ Efectele nu respectă întotdeauna domeniul, rezultatul final depinde de reac ia individuală. Aparatele de ultrasunete Există trei categorii principale de aparate de US : ♦ Aparate cu stativ ♦ Aparate care se aşează pe masă ♦ Aparate portabile Orice aparat de US trebuie să aibă 3 componente :
¢

Capul ultrasonor sau traductorul este piesa în care se găseşte de fapt elementul care va schimba energia electrică în vibra ie, prin efect piezoelectric inversat. Pierre Curie a descoperit (1880) că, dacă asupra unui cristal de cuar se exercită o presiune, aceasta determină o încărcare electrică pe suprafa a simetrică a cristalului, şi acest fenomen se numeşte . Dacă pe suprafa a cristalului de cuar se exercită o tensiune electrică, pe suprafa a opusă vor lua naştere vibra ii mecanice, care întotdeauna respectă ritmul şi frecven a oscila iilor curentului . electric sinusoidal aplicat, iar acest fenomen se numeşte La nivelul traductorului există un astfel de cristal. Nu toate cristalele pot să dezvolte acest efect, ci doar cristalele de turmalin, trestie de zahăr, sare seignette, titanatul de bariu, unele policristale
§ © ¨

¤

¨

§ 

£

¦

¨

¢

 

£

©

£

¦

§

©

¨

¥

¨

¡

¦

¨

£ 

§

©

¨

¤

¨

¥

¤

¦

¡

§

©

¤

  

¦

§

¡

¦

¡

 

¡

£ 

¦

§

¥ © £

¤ ¦ §

¥ ©

¤ ¨ ¥  

¨ ¡

¢

¦

¨

£ 

ceramice. Pentru a deveni piezoelectric, cristalul de titanat de bariu este ini ial polarizat într-un câmp electric puternic, apoi este supus unui curent electric alternativ de înaltă frecven ă. In unele cazuri, este necesar ca, pe lângă capul traductor, să existe şi concentratoare de US (vibratoare concave formate din lentile acustice şi oglinzi concave, care realizează focalizarea şi concentrarea undelor ultrasonice. Capetele de aplica ie a US au diametre cu dimensiuni clasice de 4 şi 10 cm2. În interiorul capului ultrasonic se află cristalul piezoelectric. Suprafa a de radia ie a capului traductor este, de regulă dintr-o placă de metal. Întotdeauna grosimea plăcii metalice trebuie să fie multiplu al jumătă ii λ a US respectiv: G(rosimea) = N x λ/2 ♦ Foloseşte vibra ia electrică pentru producerea US. Sursa de energie o constituie curentul de la re ea. Curentul ajunge la nivelul aparatului, unde există un reglator automat de tensiune care asigură men inerea tensiunii necesare func ionării aparatului. Intensitatea se reglează liniar, la fel şi puterea. Dacă scade contactul cap ultrasonic – tegument sub 50-70% din valoarea maximă a transferului de energie (contact imperfect prin deficien ă de aplica ie/execu ie sau tehnică), la multe aparate se va declanşa sistemul de semnalizare (sonor/vizual) şi instala ia se opreşte. ♦ sunt sub iri, flexibile.
© £ ¦ § © ¨ ¥ ¨ ¥ ¤ ¦ ¨ ¡ ¥ § ¨ 

De obicei, US pot fi emise ca : vibra ie continuă, vibra ii modulate, impulsuri. US continuu apare când tensiunea la anod este continuă, puterea câmpului este constantă, amplitudinea vibra iilor este constantă având valori minime, maxime şi medii constante. US modulate se ob in când tensiunea anodică variază; amplitudinea variază în ritmul de λ/2 a curentului de la re ea (deci modulări de amplitudine în joasă frecven ă). Există două forme posibile de modulare : ♦ Se foloseşte doar jumătate de undă (50 Hz) şi apar grupuri de de vibra ii care acoperă ½ de ciclu, urmate de pauze egale cu jumătate de ciclu. Capacitatea medie va fi jumătate din capacitatea maximă, la fel şi efectul de încălzire şi terapeutic, deoarece sângele preia şi conduce căldura pe perioada pauzei. ♦ Se folosesc ambele jumătă i de undă, grupele sunt fără pauză, dar modulate în amplitudine, în frecven a curentului de la re ea. US în impulsuri implică apari ia pauzelor. Raportul dintre impulsul US şi pauză trebuie precizat. La aparatele moderne există rela ii prestabilite impuls:pauză, respectiv 1:2, 1:3 (1impuls, 2/3 pauză), 1:5, 1:10, 1:20. Raportul dintre durata impulsului/durata pauzei reprezintă procent din capacitatea totală şi din efectul termic efectiv dezvoltat la nivelul substratului, în raport cu emisia continuă. Impulsurile pot fi modulate, ca amplitudine, în diverse forme: tetragonale, exponen iale, formele curen ilor diadinamici. Tehnica de tratament cu ultrasunete Aplica iile US se pot realiza prin mai multe modalită i tehnice:
§ ©  §   ¡ © ¨   ¡ ¢    §

Capul ultrasonic (traductorul) se aplică cu uşoară presiune. Substan a de contact este obligatorie, pentru a îndepărta pelicula de aer între suprafa a tegumentară şi suprafa a traductorului: a fost ini ial

£

¥

¤

£

¤

©

£

§

 

¨

§

¤

¡

¨

§

¨ 

§

©

¨

¦

£

 

£

¦ 

¨ ¥

 

¥

¨ 

 
¢

Tipuri de vibra ii emise de US

folosit ulei de parafină, actualmente se foloseşte o substan ă de contact, de regulă gel, care poate fi inclusiv un unguent terapeutic, chiar şi cu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). ♦ Există condi ii în care US trebuie aplicate pe suprafe e foarte anfractuoase (gleznă, mână, degete), unde riscul reflexiei este foarte mare şi se preferă aplicarea US în baie de apă. Condi iile care se cer îndeplinite sunt următoarele: - apa utilizată va fi fiartă (pentru a îndepărta gazele) şi trebuie să fie la temperatura de indiferen ă (33-34ºC), - vasele folosite să fie de plexiglas care reflectă pu in US, - să se îndepărteze, în permanen ă, veziculele mici de gaz care apar pe piele cu ajutorul unei pensule, - capul US nu se pune în contact, că se va afla la distan ă de 2-3 cm de suprafa a de tratat, - fascicul US trebuie să fie permanent perpendicular pe tegument, - mâna asistentului va fi întotdeauna în afara apei – există riscul ca, prin însumarea vibra iilor mecanice, să apară osteoporoza mâinii, ca boală profesională. Aplicarea de US în apă are un efect foarte bun de profunzime.
¨ ¦  ¡ § ¡ § ¤

US se aplică cu dificultate pe suprafe ele mici, circumscrise. Este nevoie să se folosească un tub/balon sub ire de cauciuc umplut cu apă, care se aplică pe suprafe e mici tegumentare, şi peste care se aplică capul ultrasonic. Tubul este umplut cu apă fiartă şi se mulează pe diferite suprafe e (globul ocular, dinte ş.a.). În ultima vreme acest sistem nu se mai foloseşte, deoarece există capul ultrasonic pentru suprafe e mici. Din punctul de vedere al modului de aplicare a capului ultrasonor pe suprafa a de tratat, există mai multe modalită i tehnice: ♦ Realizează un masaj al suprafe ei de tratat. Se aplică cercuri mici, cca.12/minut, pentru a realiza egalizarea diferen elor de intensitate ale fascicolului US pe toată suprafa a. ♦ Capul sonor este stabil, sta ionar. Datorită reparti iei inegale a fascicolului US, cu maximul de transfer energetic în zona centrală a fascicolului şi pierdere de energie propor ională spre periferia acestuia, tratamentul este neomogen, fiind mai intens în zona acoperită de centrul fascicolului. De regulă, în această modalitate, se transmite cam 1/3-1/5 din intensitatea transmisiei de la tehnica cu cap ultrasonor mobil. ♦ Capul sonor se mişcă în cercuri cu viteză foarte mică, pe un câmp mic. Dozarea US depinde de : diagnostic, stadiul bolii, localizarea afec iunii, capacitatea de reac ie a bolnavului, starea tonusului vegetativ al bolnavului. În orice aplica ie trebuie preciza i următorii parametri : ♦ Intensitatea Este poate cel mai important parametru. In cazul aplica iilor terapeutice continui, este cuprinsă de cele mai multe ori, între 0,05-0,75 W/cm² şi poate ajunge chiar până la 1 W/cm², în rare cazuri mai mult.
¦    ¥ £ ¡ £

¥

¢

¡ 

§

§

£

£

¦

§

¡

¡

¨

 

£

£

¡

¤

¦

¦

£ 

¡

¡

¦

 

 

§

¥

¡

¡

¤

£

£   

£    

©

©

©

¨

©

¤

¤

¤ 

©

©

©

¡   

¥

©

©

©

£

£

£

£

£

 

 

 

§

©

©

©

¤

¨

¨

¨

¢

¡  

¨

 

¨

£ 

¥

 

¢

¢

¢

¡

Pentru a exclude efectele secundare, în cazul utilizării capului ultrasonic mobil în aplica ii continui, doza nu trebuie crescută peste 1 W/cm². Peste 0,5 W/cm² se ob in efectele calorice şi alcalinizarea zonei tratate (virajul pH-ului). Limita superioară a intensită ii este apari ia sensibilită ii algice, a durerii periostale. Intensitatea optimă aceea care dă senza ia uşoară de căldură. ♦ Timpul de iradiere Este, de regulă, între 3-6 min/câmp. În func ie de numărul de câmpuri, o şedin ă nu trebuie să se depăşescă 20 min/total şedin ă. ♦ Câmpul de iradiere De obicei este mic, dar dacă zona de tratat este mare, trebuie subîmpăr ită astfel încât să avem o acoperire completă şi egală a întregii suprafe e de tratat. In plus, mai trebuie avute în vedere şi concentrările de energie, mai ales la suprafe ele de separa ie dintre straturi (ex. între muşchi-os, pere ii calcifica i ai arterelor). Mare aten ie la nivelul apofizelor spinoase şi discurilor, unde nu se aplică US, deoarece există un dublu efect negativ, prin procesele de refrac ie şi deviere. ♦ Metoda folosită Dacă se urmăresc efecte locale, se folosesc doze mai mari de US. Dacă se urmăresc efecte la distan ă, prin mecanisme neurale, se folosesc intensită i mai mici. ♦ Intervalul dintre şedin e De obicei, şedin ele sunt zilnice. Dacă este vorba de aplica ii într-o boală cronică, dozele sunt mai mari şi aplica iile sunt de 2-3 ori/săptămână. Dozarea efectivă este individuală, în func ie de efectele ob inute şi cele estimate. ♦ Felul vibra iei Se precizează dacă este vorba de regim continuu, modulat (cu precizarea tipului de modula ie), sau în impulsuri.

Efectele locale ale US Mecanismul de ac iune terapeutică a US se bazează pe generarea în esuturile profunde de procese locale, urmate apoi, pe calea sistemului nervos, de procese generale şi la distan ă. Efectele locale determinate de aplica iile de US se pot clasifica în efecte mecanice, termice şi chimice. ♦ Efectele locale mecanice
Din alternarea for elor de compresiune-dilata ie, rezultă o mişcare pulsatilă a particulelor tisulare, dezvoltată întotdeauna în axul radia iei US. Vibra ia longitudinală periodică determină deplasări longitudinale relative ale structurilor, sub formă de pulsa ii. Se produce un micromasaj; pulsa ia dezvoltă o amplitudine variabilă a oscila iilor (de până la 100 x diametrul moleculei) şi o varia ie de presiune în interiorul substratului de 2,6 atm. La dozele terapeutice folosite, nu apare fenomenul de cavita ie.

♦ Efectele locale termice Apar datorită transformării energiei mecanice în căldură, în urma transferului de energie de la undele US către substrat; încălzirea substratului este propor ională cu coeficientul de absorb ie a esutului/ esuturilor constituente. Încălzirea este mai puternică la limita de separa ie dintre straturi. De obicei, efectele mecanice şi termice ac ionează simultan. Deci mecanismele efectelor termice sunt multiple, ele ac ionând simultan: absorb ie + frecare (la suprafe ele de separa ie) + mişcarea particulelor. ♦ Efectele locale chimice La dozele terapeutice aplicate de obicei, apare alcalinizarea la nivelul structurilor, atât la nivel tisular cât şi al plasmei sanguine. Dozele mari generează acidoză. În focarele inflamatorii, în care pHul este acid datorită inflama iei, aplicarea US este favorabilă datorită fenomenului de alcalinizare pe care US îl dezvoltă, în aceste condi ii neutralizând mediul şi stimulând vindecarea. Efectele chimice locale favorabile dezvoltate, se datorează următoarelor mecanisme activate de US : creşte rata reac iilor la nivel celular, mai ales a celor oxidoreducătoare şi sunt favorizate fenomenele coloido-chimice, creşte rata respira iei celulare şi se produce virajul pH spre alcalin, creşte rata metabolismului celular şi se eliberează substan e farmacologic active cu rol de mediatori, precum histamina, acetilcolina ş.a, se normalizează echilibrul ionic intra- şi extracelular şi se ameliorează modificările stării ionice. Efectele generale şi la distan ă ale US Se bazează pe existen a reflexelor cuti-viscerale, care pleacă de la nivel tegumentar, din zona de proiec ie a unui anumit organ, şi se închid la nivel visceral, impulsul ajungând şi ac ionând la acel organ. Pe aceste tipuri de reflexe se bazează terapia la nivelul zonelor de proiec ie Head, la nivel segmentar, paravertebral sau la nivel ganglionar. De fiecare dată se observă efecte la distan ă. US are deci, efecte locale de încălzire (mai ales a spa iilor de separa ie) şi de micromasaj, şi prin efectele biofizice şi biochimice dezvoltate, declanşează efecte regionale şi la distan ă, uneori prin antrenarea unor mediatori nespecifici. Efectele fiziologice şi terapeutice consacrate ale US, aşa cum au fost ele descrise de studiile numeroşilor autori, de-a lungul timpului, sunt: ♦ efectul vasodilatator, ♦ efectul analgetic (între 0,5-1 w/cm2),

♦ efectul central – stimulii subliminari însuma i determină somnolen ă, adinamie, ♦ efectul de scădere a spasmului muscular, deci decontracturant, ♦ efectul de creştere a elasticită ii esuturilor, mai ales a celor rigide, scleroase – inclusiv efect fibrinolitic, ♦ efectul biotrofic – sus inut şi de efectele resorbtiv şi antiinflamator.

Indica iile aplica iilor de US Efectul fundamental durabil – scăderea durerii + îmbunătă ire func ională prin: creşterea mobilită ii structurilor, creşterea elasticită ii structurilor, scăderea spasmului muscular şi a contracturii; artroze, spondilartroze, sindroame miofasciale Modificări de circula ie arterială periferică Dozele de US trebuie să fie bine alese. Sunt în func ie de subiect, de reac ia arterială a individului şi nu a indicelui oscilometric. De regulă, se aplică doze mici. : asigură resorb ia hematoamelor, stimuleazp formarea calusului, combate fenomenele de distrofie simpatică reflexă secundar posttraumatică, aplicabil în: contuzii, distorsii, alte tipuri de traumatisme, la sportivi : sindromul adductorilor la fotbalişti, schiori (frecvent entorse de genunchi), achilodinii la atle ii de cursă lungă (fond şi semifond), epicondilite la jucători tenis. – pentru sub ierea, înmuierea suprafe ei, scăderea senza iei de prurit şi retrac ie, scăderea senza iei de tensiune, aplicabil în: cicatrici cheloide, veruci, nevi apigmenta i, ulcere la nivelul diverselor zone cutanate, degerătura cronică recidivată, afec iuni cosmetice.
¨ © £ ¨ © £ §  ¨ ¥ 

Anexite, endometrite, metrite, parametrite cronice, mastoză fibrochistică cronică (hiperfoliculinemie), repermeabilizarea trompei uterine (sterilitate), parametropatia spastică. – ca şi terapie reflexă cuti-viscerală – astmul bronşic, ulcerul gastric sau duodenal.
¦  ¥ ¤ © ¡ £ ¤ ¥ ¤ ¨   ¦ ¨ §   £ £ ¥ ¡
¡

ies din sfera terapeutică, proprie specialită ii noastre – – hiperplazia epiteliului senzitiv al urechii interne. Fascicolul US distruge selectiv epiteliul senzitiv vestibular (la doze de 8-10 W/cm²): ca rezultat, dispare vertijul, se îmbunătă eşte auzul.
¨

Indica ii speciale şi metodologii de aplica ie: Fracturi : se pot aplica şi pe tije,

¡

¦

 

¡

¨

£

£

¦

§

©

¥

  

¤

£

£

¡

 

¡

£

¥

¤ 

§

¥

§

¦

¡

¡

 

¡

¢ 

§

¨

£

¡

§

¥

£

¨

¥

¡

¡

§

¥

¨

£

§

§

¨

¤

¡

£ 

¡ 

¦

¡

¡

©

§

§ 

¦

¦

§ 

¨

¨

£

¡

£

¢

 

 

¤

 

¨

¨

¦

£

 

¥

 

¨

 

 

 

©

£

£

£

¦

¨

¡

¦

¨

 

 

 

©

£

£

£

¨

¦

¥

¥

¥

©

¤

¡

¡

¡

¡

¤

¨

 

 

 

¡ ¡ ¡

pot să scadă (după unii autori), până la jumătate perioada de vindecare (calusare), efectele sunt mai semnificative, cu cât osul este mai superficial • se aplică 0,1-0,2 W/cm², câte 3 minute, la două zile + • pe zona paravertebrală 0,1-0,2 W/cm², 2-4 minute; Boala Dupuytrenne – US în baie par ială mână 37-38ºC, urmată de aplica ie paravertebrală cervicală reflexă; Distrofii simpatice reflexe posttraumatice, în toate stadiile – cu cât stadiul este mai acut, cu atât doza este mai mică : Stadiul I: 0,05-0,1 W/cm² numai paravertebral, combinat cu imersie în apă caldă pentru mişcări active (dacă suportă apa rece, mai bine), Stadiul II: 0,05-0,1 W/cm² paravertebral şi proximal de zona distrofică, se contraindică băile calde, Stadiul III: US sub apă la doze mai mari (0,05-0,2 W/cm2), asociate cu băi calde (3839ºC); Periartrită scapulohumerală scade durerea, induce relaxarea musculară, trebuie să se ină cont de câmpurile vertebrogene • aplica ii locale şi paravertebrale cervico-dorsale 0,05-0,1 W/cm², • continuat cu aplica ii în jurul articula iilor: ini ial V-ul deltoidian (aceleaşi doze), • ulterior direct pe articula ia scapulohumerală: inciden e frontal, lateral, dorsal ; în timpul terapiei bra ul trebuie să se mişte uşor: abduc ie-rota ie internă-rota ie externă; Poliartrita reumatoidă (PR) după puseul activ, dacă există şi tulburări neurovegetative, se fac doar aplica ii paravertebrale şi nu locale; • aplica ii de US în apă pentru articula ii mici, • aplica ii prin contact – articula iile mari; efectele US sunt complexe în PR: creşte vasculariza ia segmentului, creşte metabolismul, creşte mobilitatea Colagenoze – chiar în cazul sclerodermiei progresive creşte vasculariza ia, se ob ine spasmoliză Nevralgii, nevrite – aplica ii locale şi reflexe (dacă aplica iile necesită perioade mai lungi, la 2 zile); Zona zoster – dacă este erup ie doar aplica ii reflexe (paravertebrale), după vindecarea erup iei – aplica ii mixte, locale şi reflexe; Nevralgie post zona zoster – se fac 6-12 şedin e zilnic, se preferă aplica ii în impulsuri. O formă specială de utilizare a US este sonoforeza : US este folosit ca vector pentru a introduce substan e farmacologic active în tegument, pe baza efectului de spreading; se constată o reac ie din partea esutului, dar, spre deosebire de ionogalvanizare, această reac ie este greu dozabilă şi nu există o rela ie matematică, legată de intensitatea aplica iei şi doza de substan ă activă cehiculată.

-

Există posibilitatea folosirii combinate, a US cu alte tipuri de aplica ii de electroterapie, cum ar fi curentul diadinamic – aparatul se numeşte sonodynator, sau cu orice alt tip de curen i de joasă sau medie frecven ă. Combina iile sunt practic, inepuizabile, şi fac obiectul de studiu al firmelor producătoare de aparatură medicală. În plus, există şi aparate speciale de US care generează aerosoli/ioni, utiliza i în diverse domenii de patologie. Contraindica iile US sunt aceleaşi ca pentru orice formă de terapie electrică, sau fizică în general,
¡   £ © ¦ 

£

¨

 

¡

£

¥ 

§

¨

¥

£

¦

¡

§

¤

§

dar în primul rând este vorba despre

şi

.

EXEMPLE:
39.

Tratamentul cu ultrasunete, ca procedură terapeutică, se încadrează în spectrul: a.undelor decametrice sau unde scurte b.unde metrice sau unde unde ultrascurte c.unde hectometrice sau unde medii d.unde decimetrice e.unde centimetrice

49. Ac iunile biologice ale ultrasunetelor depind de intensitate; astfel, la intensită i mici până la 0,5 w/cm2 se produc la nivel celular: a.scãderea permeabilită ii membranelor celulare + creşterea respira iei celulare + activarea enzimatică cu producerea de efecte reducătoare b.creşterea permeabilită ii membranelor celulare + scăderea respira iei celulare + activarea enzimatică cu producerea de efecte reducătoare c.creşterea permeabilită ii membranelor celulare + creşterea respira iei celulare + inhibarea enzimatică cu producerea de efecte reducătoare d.creşterea permeabilită ii membranelor celulare + creşterea respira iei celulare + activarea enzimatică cu producerea de efecte oxidante e.creşterea permeabilită ii membranelor celulare + creşterea respira iei celulare + activarea enzimatică cu producerea de efecte reducătoare 50. Aplica ia segmentară indirectă paravertebrală este un tratament la distan ă; în afec iunile membrului inferior se face: a.pe marginea inferioară şi externă a sacrului + pe apofizele vertebrale lombare + ultimele coaste b.pe marginea inferioară şi externă a sacrului + pe zona articula iei sacroiliace + pe crestele iliace c.pe zona articula iei sacroiliace + paravertebral lombar şi toracal inferior + pe crestele iliace d.pe marginea inferioară şi externă a sacrului + pe zona articula iei sacroiliace + paravertebral lombar şi toracal inferior e.pe marginea inferioară şi externă a sacrului + pe apofizele vertebrale lombare + pe crestele iliace 51. Treptele valorice de intensitate optimă pentru tratamentul cu ultrasunete a fost reconsiderat, astfel că în monografiile contemporane se consideră: a.doze mici = 0,01-0,05 w/cm2 , doze medii = 0,05-0,5 w/cm2 , doze mari = 0,6-1,2 w/cm2 b.doze mici = 0,05-0,1 w/cm2 , doze medii = 0,2-0,5 w/cm2 , doze mari = 0,6-1,2 w/cm2 c.doze mici = 0,05-0,4 w/cm2 , doze medii = 0,5-1 w/cm2 , doze mari = 1.1-2 w/cm2 d.doze mici = 0,05-0,4 w/cm2 , doze medii = 0,5-0,8 w/cm2 , doze mari = 0,9-1,2 w/cm2 e.doze mici = 0,05-0,4 w/cm2 , doze medii = 0,5-0,8 w/cm2 , doze mari = 0,9-3 w/cm2
52.

Durata şedin elor de tratament cu ultrasunete variază în func ie de suprafa a tratată, de afec iune, stadiul evolutiv al acesteia; în general: a.durata unei aplica ii pe o zonă = 5-6min, la articula iile mari = peste 10 min, timpul total de aplica ie = max 20min

b.durata unei aplica ii pe o zonă = 2-5min, la articula iile mari = 5-6min, timpul total de aplica ie = sub 10 min c.durata unei aplica ii pe o zonă = 2-5min, la articula iile mari = 6-10min, timpul total de aplica ie = 10-15min d.durata unei aplica ii pe o zonă = 5-6 min, la articula iile mari = 4-6 min, timpul total de aplica ie = 10-15min e.durata unei aplica ii pe o zonă = 2-5min, la articula iile mari = 4-6 min, timpul total de aplica ie = 10-15min 53. În aplica iile de ultrasunete sunt valabile următoarele recomandări: a.succesiunea terapeutică masaj-ultrasunet sau ultrasunet-masaj este indicată în aceeaşi jumătate de zi având ac iune asemănătoare ca terapie neuro-reflexă b.este indicat ca aplica ia de ultrasunet să fie urmată imediat de o altă procedură c.este contraindicată aplicarea concomitentă a roentgenterapiei cu ultrasonoterapia pe aceeaşi regiune d.aplica iile cu ultrasunete pot urma şedin elor de kinetoterapie datorită ac iunii lor analgetice şi miorelaxante e.aplica ia de ultrasunet să nu fie urmată de altă procedură cca. 2 ore 54. Printre contraindica iile ultrasonoterapiei se numără şi: a.modificări tegumentare, afec iuni cutanae diverse, tulburări de sensibilitate cutanată inclusiv sechele nevralgice după Herpes Zoster b.sindroamele spastice şi hipertone de cauză piramidală şi extrapiramidală c.nevralgiile şi nevritele inclusiv nevroamele amputa ilor d.fenomenele inflamatorii acute de orice natură e.plăgile atone, ulcerele trofice ale membrelor

SUBIECTE pentru EXAMEN: • • • • Efectele ultrasunetelor Aparatele de ultrasunete – metodologie de aplica ie, tipuri de vibra ii Efecte locale şi la distan ă în aplicarea terapeutică a ultrasunetelor Indica iile aplica iilor de ultrasunete

P L A N

D E

L E C

I E

F O T O T E R A P I A

OBIECTIVELE LEC IEI: • Prezentarea rolului, precum şi a ac iunilor fototerapiei (radia ia infraroşie, radia ia ultravioletă şi lumina vizibilă) asupra organismului uman, efectele fiziologice şi terapeutice ale fototerapiei (radia ia infraroşie, radia ia ultravioletă şi lumina vizibilă), modul cum interac ionează cu structurile vii şi cu diversele esuturi ale organismului uman Metodologia de aplicare a diverselor tipuri de proceduri care se bazează pe folosirea fototerapiei (radia ia infraroşie, radia ia ultravioletă şi lumina vizibilă)în scop terapeutic Indica ii şi contraindica ii ale diverselor aplica ii ale fototerapiei (radia ia infraroşie, radia ia ultravioletă şi lumina vizibilă), locul lor în programele complexe de recuperare func ională

• •

CUVINTELE CHEIE: electroterapie, terapie fizică, fototerapie, radia ia infraroşie, radia ia ultravioletă, lumina vizibilă NOTI E DE CURS - P L A N D E L E C I E :

Fototerapia Radia iile infraroşii – date fizice şi biologice Radia iile infraroşii sunt emise fotonice cu energie înaltă a căror lungime de undă este cuprinsă între 3000-15000 nm (după unii chiar mai mult) şi 760 nm. În acest interval larg, există o clasificare în trei domenii: ♦ între 760-1400 nm – spectrul radia iilor infraroşii de tip A – spectrul apropiat, sau „intern”, ♦ între 1400-3000 nm – spectrul radia iilor infraroşii de tip B, ♦ între 3000-15000 nm (sau mai mult) – spectrul radia iilor infraroşii de tip C. Ac iunea cea mai acceptată a radia iilor infraroşii este ac iunea de încălzire a pielii în stratul superficial, care conduce la o încălzire tisulară variabilă în profunzime, în func ie de reac ia individuală a subiectului, respectiv în func ie de vasodilata ia şi de amplitudinea reac iilor reflexe segmentare. În cursul aplica iei radia iilor infraroşii, au loc două fenomene aflate în permanent echilibru: transmisia energiei prin epiderm – absorb ia energiei la nivelul straturilor străbătute. Absorb ia energiei este mai mare pentru radia ii cu lungimi de undă (λ) mari. Transmisia energiei se face până la 2 mm profunzime.Pielea suportă valori de energie produsă de radia ia infraroşie de până la 1-2 calorii/cm²/minut. Căldura, produsă prin transferul de energie, determină următoarele efecte: 1. eritem cu persisten ă redusă – de ordinul minutelor – al cărui mecanism îl constituie eliberarea de substan e vasoactive, dintre care cea mai importantă este histamina; 2. stimularea secre iei clorhidropeptice a stomacului, care determină la rându său: creşterea apetitului, stimularea func iei pancreatice, stimularea motilită ii intestinale, stimularea digestiei; mecanismul care declanşează stimularea secre iei clorhidropeptice este controlat tot de histamina, care este absorbită de la nivel cutanat şi ajunge, prin intermediul circula iei generale, la nivelul stomacului; 3. influen area pigmentogenezei – prin mecanism iritativ-mecanic „fototraumatic” la nivelul structurilor celulare iradiate, la care se adaugă şi mecanismul termic; după Follmann, melanogeneza este rezultatul reac iilor de microcombustie intracelulară şi intratisulaără, cu caracter nespecific, produse de aplicarea radia iilor infraroşii; 4. efectul nociv asupra ochiului – cu producerea de cataractă sau fotooftalmie.

De regulă, aplica iile radiative asociate de radia ii infraroşii şi ultraviolete, aşa cum se produc adesea în practică datorită lămpilor cu emisie asociată, determină efecte diferite, dar trebuie remarcat că predomină efectele complementare şi de complexare, deşi există şi unele efecte antagonice. Ac iunea sinergică de complexare este utilizată în tratamentul bolnavilor pulmonari cronici: astfel, eritemul produs de radia ile infraroşii activează reflex respira ia – inspirul este mai amplu, mai profund –, iar radia ia ultravioletă ozonifică aerul – datorită reac iilor oxidative pe care le declanşează ultravioletele, care joacă rol de fotocatalizatori –, deci pacien ii vor respira mai bine, mai amplu, un aer de mai bună calitate. Astfel, eritemul produs de infraroşii creşte eficien a hematozei (oxigenării sângelui arterial la nivelul zonei de schimb alveolo-capilară), dar creşte şi eficien a mecanicii ventilatorii. Lumina vizibilă – date fizice şi biologice Lumina vizibilă este acea emisie electromagnetică cuprinsă în domeniul 760-400 nm. Este cunoscut faptul că lumina vizibilă este compusă dintr-un spectru de şapte culori, din suprapunerea cărora rezultă lumina vizibilă. Coresponden a între culori şi diversele domenii ale lungimilor de undă este următoarea: - 760-650 nm = roşu, - 650-600 nm = orange, - 600-560 nm = galben, - 560-530 nm = verde, - 530-490 nm = albastru, - 490-450 nm = indigo, - 450-400 nm = violet. Controlul reflex al sensibilită ii ochiului la lumina vizibilă este realizat prin două mecanisme: - varia ia reflexă a diametrului pupilar în func ie de luminozitate, - varia ia reflexă a recep iei la nivelul retinei, în func ie de intensitatea fascicolului luminos care ajunge la ea. Informa ia preluată de la retină este transportaă a cortex, unde are loc integrarea şi prelucrarea corticală, care conduce la conştientizarea informa iei. Integrarea informa iei este controlată hormonal, fiind stimulată de axul hipofizo-corticosuprarenalian, a cărui activitate este modulată, la rândul ei, de epifiză. Integrarea şi mai ales, prelucrarea corticală a informa iei, determină şi un răspuns psihoemo ional specific, care caracterizează specia umană, dar cu anumite particularită i individuale . Pe acest răspuns se bazează ciclul comportamental circadian uman (activitate diurnă şi repaus nocturn), precum şi influen ele psihologice ale percep iei diferitelor culori, asocierea psihologică a culorilor cu domeniul „cald” sau „rece”. La rândul ei, lumina declanşează reac ii endocrine stimulatoare, stimulând secre ia unor hormoni. De ex. Stimulează mai ales secre ia şi ac iunea somatotrop-hormonului, sau „hormonul de creştere” secretat de hipofiză, determinând stimularea ratei de creştere în lungime a copiilor. Există şi ac iuni inhibitorii endocrine, de exemplu melatonina ac ionează inhibitor asupra melanogenezei, şi ulterior pigmentării secundară expunerii la radia ii de tip vizibil, eventual ultraviolete. Melatonina este produsă, în principal la nivelul epifizei – de unde rolul indirect al epifizei în controlul efectelor luminii asupra organismului –, dar şi la alte nivele (iris, coroidă, ovar, nervi periferici). Constatări relativ recente au dovedit implica ia luminii vizibile în diverse tipuri de afectări psihice, aspecte recunoscute de mai multă vreme. S-a constatat astfel impactul luminii vizibile în psihoze, stări depresive, dezechilibre ale bioritmurilor,în primul rând al bioritmului veghe-somn şi asocierea acestor dezechilibre cu tulburările secre iilor hormonale în axul hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian. Rezultate foarte bune s-au înregistrat folosind terapia alternantă lumină-întuneric în: - reglarea bioritmurilor perturbate, paralel cu scăderea simptomatologiei psihoafective înso itoare, - reglarea ritmurilor secretorii hormonale alterate,

-

tratametul icterelor neonatale (sau alte tipuri) prin utilizarea luminii vizibile albastre cu lungime de undă (λ) mică (aşa-numita „lumină de zi”), care s-a dovedit mai fiziologică în tratamentul acestor cazuri determinând şi controlând fotooxidarea bilirubinei la compuşi netoxici, hidrosolubili, uşor eliminabili renal. Radia iile ultaviolete – date fizice şi biologice

Radia iile ultraviolete se află în vecinătatea radia iilor fotonice, şi datorită acestui fapt, dezvoltă în substrat reac ii de ionizare, uneori nocive pentru esuturile implicate. Efectele fizice şi fizico-chimice produse de radia iile ultraviolete în substratul incitat sunt variate: - efect fotovoltaic - efect fotochimic - efect de fluorescen ă, în - efect fotoconductiv - efect fotoelectric propriu- cadrul dezactivărilor şi zis ionizărilor Aceste efecte fac din radia iile ultraviolete biocatalizatori care controlează multiple reac ii chimice şi biochimice de tip: - oxidoreduceri - disocieri - polimerizări - fotosinteză-fotoliză care conduc în final la efecte biologice complexe. Baza fizică a efectelor dezvoltate în substrat de radia iile ultraviolete o constituie interac iunea fotonilor cu atomii şi moleculele substratului. Aceste fenomene se produc la trei nivele de impact: - nivelul I de impact – la acest nivel are loc transferul de energie de la particulele radia iilor ultraviolete către particulele mediului, neîncărcate electric – în acest fel au loc interac ii individuale, izolate, care se însumează; transferul de energie se realizează prin ac iune directă, prin intermediul excitărilor şi ionizărilor la nivelul moleculelor de apă şi al moleculelor proteice; acest nivel este primul nivel de impact biologic al radia iilor fotonice, şi la acest nivel ac iunea nu este globală pe celule, ci pe „ inte” moleculare sau subcelulare; după o perioadă variabilă de laten ă, - nivelul II de impact – este nivelul ac iunilor indirecte – la acest nivel se produc reac iile de oxidare şi reducere, în urma cărora, prin procesul de ionizare a apei, rezultă radicalii liberi (de tip H+, OH-, O2+); în urma acestor reac ii, apar două categorii de efecte: ♦ efectele acute, imediate, regresibile, nestohastice – pragul de apari ie al acestor efecte este direct propor ional cu doza de iradiere –, ♦ efectele tardive,cronice, cumulative, neregresibile, stohastice: aceste efecte se asociază cu anumite semnale biochimice – stimularea termorecep iei, expulzarea antigenelor nucleare sau a fragmentelor imunogene celulare, fotosinteza unor biocatalizatori (de ex. vitamina D3), modificarea unor parametri fizico-chimici tisulari; - nivelul III de impact şi ac iune – nivelul răspunsurilor biologice, care prezintă o importată extensie locală, la distan ă, dar şi cu caracter general, răspunsuri biologice mediate şi modulate atât neuro-endocrin, cât şi circulator; important este faptul că toate efectele au punct de plecare tegumentar, dincolo de care radia iile ultraviolete nu penetrează, şi că în dezvoltarea răspunsurilor biologice, mai importantă este doza fa ă de lungimea de undă, şi la fel de important este răspunsul individual. În func ie de lungimea de undă şi de efectele biologice, radia iile ultraviolete se împart în următoarele zone: - zona A – zona cu lungime de undă (λ) „lungă” – între 400-320(315) nm, - zona B – zona cu lungime de undă (λ) medie – între 320(315)-280 nm, - zona C – zona cu lungime de undă (λ) scurtă – sub 280 nm (între 280-100 nm) care lipsesc în mod normal din radia ia solară incidentă la suprafa a terestră – acest domeniu de unde este absorbit de

atmosferă, această absorb ie reprezentând o modalitate de protec ie naturală, deoarece domeniul UVC (ultraviolete C) are impact la nivelul nucleo-proteinelor celulare, determinând muta ii genetice. Absorb ia radia iilor UV în piele creşte o dată cu scăderea lungimii de undă (λ): la 280 nm absorb ia este puternică iar la lungimi de undă (λ) sub 250 nm nu mai există transmisie epidermică, există practic, numai absorb ie. Deci la nivelul stratului cornos al epidermului, înregistrăm oprirea tuturor radia iilor de tip UVC. Trebuie men ionat faptul că, banda de absorb ie epidermică pentru lungimi de undă (λ) sub 320 nm are ca „ inte”aminoacizii aromatici din proteine şi (mai ales sub 250 nm) radicalii peptidici. Curba de absorb ie a acizilor nucleici este maximă pentru domeniul 260-265 nm, deci în această zonă se înregistrează activitatea mutagenă, bactericidă şi virucidă maximă. Mecanismul care determină aceste efecte îl constituie lezarea bazelor pirimidinice nucleare prin ac iunea UV, cu formarea de dimeri pirimidinici, care produc blocarea replicării ADN-ului şi a sintezei ARN-ului informa ional, ceea ce determină moartea celulară. De re inut este că, la lungimile de undă (λ) sub 290-280 nm, înregistrăm poten ialul mutagen, oncogen şi imunogen cel mai mare. Există „vârfuri” de periculozitate pentru toate cele trei domeniile: 254 nm (pentru UVC), 290 nm (pentru UVB), dar şi 360, 400 nm (pentru UVA). Principalele efecte imonologice ale radia iilor UV sunt următoarele: 1. radia iile UV influen ează depunerea anticorpilor circulan i anti SS-A/Ro a jonc iunea dermo-epidermică; aceşti anticorpi sunt caracteristici lupusului eritematos, fiind lega i de fotosensibilitatea specifică lupusului; deoarece cel mai mult implicate în depunerea acestor anticorpi sunt UVB, acestora li s-a atribuit un rol ipotetic în inducerea leziunilor cutanate specifice lupusului eritematos; totuşi, s-a constatat intrarea rapidă în ac iune a mecanismelor enzimatice de refacere epiermală; pe de altă parte însă, nu s-au eviden iat anticorpi anti-lan dublu-catenar după expunerea la UV, ceea ce contrazice afectarea imună gravă prin radia ii UV; mai mult, s-a constatat un efect diferit al UVA şi UVB fa ă de lupusul eritematos: UVA, spre deosebire de UVB, ar ameliora disfunc ia imună şi ar prelungi supravie uirea în cazul animalelor de laborator folsite experimental; 2. radia iile UV influen ează structurile imunocompetente din piele: a. ac iuni nocive: o efectul imunosupresor, care dezvoltă starea de „proinfec ie” şi creează condi ii de recidivă pentru: herpes zoster, heres simplex, leishmanioze cutanate, piodermite; o efectul fotoalergic care determină dermatoze de fotosensibilitate; b. ac iuni favorabile (dezvoltate predominant de UVB) se înregistrează: o în foliculita eozinofilică pustuloasă la cei cu SIDA (sindromul imunodeficien ei dobândite), o acneea vulgară de gravitate mică / moderată – sunt utile UVB, dar mai ales UVA; 3. s-a mai constatat creşterea rezisten ei nespecifice la infec ii (de ex.ale căilor respiratorii superioare); 4. în poliartrita reumatoidă, sub impactul radia iilor UV se înregistrează un comportament bifazic – oricum, tendin a finală este de normalizare a imunită ii umorale (valorile C3, C4, activatori C1 şi C3, titrurile IgA, IgG, Ig M, complexe imune circulante etc.); 5. efectul adaptativ nespecific indus de curele balneoclimatice: pe lângă nămol, climat etc. un rol deosebit în dezvoltarea acestui efect îl joacă şi helioterapia, incluzând şi radia iile UV; 6. „stress-ul undelor UV” reprezintă un factor imunomodulator şi de creştere a capacită ii de apărare a organismului – s-a constatat creşterea secre iei de factori citotoxici de către celulele imunocompetente sub ac iunea UVB. Efectele cutanate acute (imediate) ale radia iilor UV sunt: eritemul, pigmentarea şi modularea creşterii celulelor epidermice. Efectele cutanate cronice (tardive) ale radia iilor UV sunt: fotoelastoza (fotoîmbătrânirea), apari ia petelor pigmentare, cancerele pielii.

Eritemul cutanat Eritemul depinde de tipul radia iei UV aplicate: - eritemul produs de UVC este slab, apare la 3-4 ore după expunere, este maxim la 18 ore după expunere, se estompează la 24 oe şi dispare la cca. 48 ore după expunere; doza eritematoasă minimă (MED) este de 9mJ/cm²; creşterea eritemului în func ie de doză este neimportantă (de ex. la doze de 20 de ori valoarea MED, eritemul apărut este aproape acelaşi) - eritemul produs de UVB apare la 2 ore după expunere, este maxim la 24 ore după expunere, începe estomparea la 48 ore; doza eritematoasă minimă (MED) este între 0,1-0,2 şi 6mJ/cm², având o mare variabilitate individuală (depinde de sensibilitatea individului); - eritemul produs de UVC debutează la 24-48 ore după expunere, este maxim la 72 ore după expunere, şi se estompează la câteva zile după expunere; doza eritematoasă minimă (MED) variază între 10 şi chiar 100J/cm², având o mare variabilitate individuală (depinde de sensibilitatea individului). Mecanismele care fundamentează apari ia eritemului sunt şi ele diferite: - pentru UVB şi UVC prevalează efectul fotochimic: 1. sub ac iunea radia iei UV asupra aminoacizilor, proteinelor şi a precursorilor prostaglandinelor, iau naştere metaboli i activi care determină eritemul – histamina, substan e de tip chininic, prostaglandine mai ales de tip E2 şi F2α, peroxizi de hidrogen şi/sau lipidici, substan ele „eritematogene” din stratul malpighian şi din stratul cornos, mucopolizaharide acide, esteri asemănători chemotripsinei; 2. un alt posibil efect care antrenează şi dezvoltă eritemul este efectul de „blocarea simpatică”, care determină hipotonie la nivel vascular, exprimată prin: a. vasodilata ie – predominant în venulele subpapilare dermice; b. laten ă între iradiere şi eritem; c. fenomenul de „extensie laterală” în zona neiradiată – fenomen caracteristic mai ales la radia ia UVB; participarea prostaglandinelor la apari ia eritemului este confirmată de faptul că administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) întârzie apari ia / diminuă eritemul: de aici şi un posibil risc în administrarea concomitentă a AINS şi UV, aparentul efect „fotoprotector” al AINS este da fapt nociv, riscând admisia de doze periculoase de UV, prin scăderea sintezei de prostaglandine protectoare; prostaglandinele produse sub impactul radia iei UV are un dublu rol: să stimuleze creşterea stratului epidermic şi astfel să ajute la optimizarea fotoptotec iei, să scadă efectele mutagen-proliferative ale energiilor radiante; - în cazul UVA, s-a constatat că eritemul este neinfluen at de AINS, şi că radia ia UVA nu determină creşterea prostaglandinei E2 şi F2α; eritemul este determinat de: 1. apari ia altor metaboli i ai acidului arahidonic + 2. efectul direct al radia iei asupra musculaturii netede a vaselor dermice asociat efectului mediatorilor chimici asupra vaselor; puterea de penetrare a UVA este mai mare (UVB penetrează la doar 1mm), ele pot străbate chiar sub stratul epidermic; efectul funcdamental al UVA este ac iunea „fotorelaxantă” asupra miocitelor vasculare determinată de stimularea absorb iei transmembranare a ionilor de calciu şi expulzia activă a sodiului: acest mecanism ionic transmembranar este determinat de radia ia UV(A) care joacă rol de agent fotosensibilizant endogen – converteşte energia electromagnetică în energie chimică. Rolurile eritemului sunt de modulare a creşterii celulelor epidermice şi de favorizare a melanogenezei, într-un cuvânt, rol protector tegumentar.

Stimularea pigmentării pielii Pigmentul specific colora iei pielii se numeşte melanină şi apare la nivelul melanocitelor. Biosinteza melaninei începe, de fapt, în melanocite: pornind de la tirozină, se ajunge la doxifenilalanină (DOPA) această primă etapă a sintezei fiind controlată de enzime cuprice; de la DOPA, trecând prin compuşi intermediari, se ajunge la indol, şi prin legarea moleculelor între ele se ajunge la polimerul melanic, care asociindu-se DOPA-crom-ului, conduc la un compus înalt polimerizat, care asociind substan e proteice determină în final apari ia complexelor melanoproteice care se depun în stratul bazal al epidermului. Pigmentogeneza este modulată şi controlată pe multiple căi: - prin implica ia sistemului nervos, mai ales a sistemului nervos simpatic, - prin implicarea hipofizei – direct, prin hormonul melanocitostimulator, melanotrop, MSH (cu rol stimulator), şi indirect prin ACTH (care în final arerol inhibitor asupra melanogenezei şi deci a pigmentogenezei), - prin implicarea tiroidei – efecte stimulatoare indirecte (prin frenarea ac iunii suprarenalei care este inhibitoare), - epifiza – prin secre ia de melatonină, antagonist al MSH, cu rol în depigmentare, - ficatul – rol indirect, de control, prin rata de metabolizare a pigmentului melanic, - vitamina C – prin efectele antagonice asupra enzimelor din ciclul de sinteză. Pigmentarea este stimulată de radia iile ultraviolete (UV), de lumina vizibilă şi de temperatura ridicată – temperatură ridicată inclusiv prin radia ia infraroşie –. Radia ia UV are un dublu impact în stimularea pigmentării: - determină stimularea biosintezei melaninei, - determină transferul melaninei spre straturile superficiale. Hiperpigmentarea prin impactul radia iei UV se produce în două feluri: - hiperpigmentarea rapidă – prin efect fotocatalitic – oxidarea promelaninelr în melanină; mecanismul este promt, dar reversibil; - hiperpigmentarea stabilă – urmează eritemului şi presupune neoformare de pigment – spectru de frecven ă adecvat între 320-640 nm, cu un maxim între 340-350nm. În func ie de tipul de radia ie UV, s-a constatat că radia ia UVB dă o bronzare (pigmentare) eritem brun-negricioasă, în vreme ce radia ia UVA determină bronzare directă, roşie-brună. În sinteza unei cantită i mai mari sau mai mici de melanină, contează cel mai mult disponibilitatea de sinteză a melanocitelor şi nu numărul lor. Melanina şi keratina formează împreună un ecran protector împotriva radia iilor luminoase (mai ales cele vizibile şi UV), ac ionând prin reflexie, difuzie şi absorb ie asupra radia iilor nocive care ajung la nivelul pielii. În plus, formează şi un ecran biochimic datorită faptului că se combină cu substan ele toxice şi chiar, cancerigene apărute la nivelul pielii din impactul cu radia iile, inclusiv UV. Radia ia UV determină creşterea celulelor epidermice, prin creşterea vitezei lor de diviziune şi, astfel, prin creşterea grosimii epidermului, care determină o scădere a fluxului UV spre stratul bazal, explicând astfel, contribu ia bronzării la mecanismele complexe de fotoprotec ie. De dată mai recentă, s-a constatat o rela ie importantă între intensitatea pigmentării şi termoliza sudoripară: accentuarea pigmentării stimulează termoliza sudoripară, deci joacă rolmajor în termoreglare. Keratoza Keratoza este principala reac ie fiziologică de apărare contra excesului de radia ii ultraviolete sau solare, în general. Keratina creează un ecran protector, mecanic şi chimic, dar asigură şi elasticitatea pielii. Depăşirea limitelor iradierii determină hiperkeratoza, care poate deveni nocivă, aşa cum se întâmplă în cazul keratozei solare care este o leziune reac ională, poten ial cancerigenă.
¡  ¤  

Alte efecte ale radia iilor ultraviolete sau solare Sub ac iunea radia iilor ultraviolete sau solare integrale este posibilă eliberarea sau sinteza unor substan e biologic-active, care rezorbite ac ionează în diverse organe sau structuri- intă. Aceste substan e poartă numele de factori autacoizi. Din categoria factorilor autacoizi fac parte: - histamina – implicată în vasodilata ia locală şi la distan ă şi în dezvoltarea efectelor la distan ă (vezi efectul asupra secre iilor digestive, în primul rând a stomacului), - activarea riboflavinei şi efectul insulin-like – scăderea glicemiei, stimularea stocării glicogenului în piele şi esuturi, - efectul antialgic dezvoltat de expunerea la radia ii UV/solare, ca terapie reflexă, - efectul stimulant asupra metabolismului bazal, inclusiv alterări biochimice ale albuminei, - scăderea colesterolului liber, cu transformarea acestuia în colesterol fix, mai pu in agresiv pentru peretele vascular, - sub ac iunea radia iilor ultraviolete are loc sinteza vitaminei D3 – este vorba despre un proces în trepte, care decurge după cum urmează: 1. provitamina D3 (7-d-hidrocolesterina) se transformă în previtamina D3: este vorba de o reac ie fotochimică, catalizată de radia ia UV cu lungimea de undă între 270-315 nm (efectul maxim se ob ine între 280-297,5 nm), maximul reac iei se atinge la 10-15 minute după iradiere; surplusul de previtamină D3 neintrată în reac ie este transformată în produşi iner i din punct de vedere biologic, care sunt ulterior elimina i, deci se produce regularizarea cantită ii de vitamina D3 sintetizată, încă de la acest prin nivel al sintezei; 2. previtamina D3 se transformă în colecalciferol, care este eliberat în circula ie; această a II-a etapă a sintezei este o izomerizare termică lentă (se produce la temperatura corpului uman, la 37°C), echilibrul reac iei atingându-se la 72 ore după expunerea la radia ia UV; a. date recente au dovedit că expunerea unei suprafe e de 20 cm²de tegument la radia ia UV asigură necesarul uman zilnic (400 UI) de vitamina D; b. vitamina D este o vitamină pu in activă din punct de vedere biolgic, organele- intă ale acesteia fiind intestinul, oasele şi muşchii; rolul său fundamental este reglarea homeostaziei calciu – fosfor sanguin; c. hipo/avitaminoza D determină la copii – rahitismul, iar la adult – osteomalacia; profilaxia acestor suferin e presupune: o un regim adecvat, natural sau artificial de expunere la soare, o un aport alimentar corespunzător de sterine; o obs.: riscul mai mare de a dezvolta aceste boli îl au persoanele care trăiesc, intervale prelungite de timp, în spa ii închise (submarine, mine, spa ii concentra ionale neexpune etc.), ca şi persoanele din zone cu grad mare de poluare atmosferică care împiedică radia ia UV să ajungă la suprafa a terestră, sau persoane care nu beneficiază de un aport suficient de sterine (acizi graşi esen iali); expunerea la radia ia UV, determină alături de vitamina D, sinteza altor sunstan e anti-rahitice diferite de vitamina D; după Frazier, expunerea la plajă a unui subiect uman, pentru un interval de 14 zile, asigură necesarul de vitamină D pentru un an întreg; radia ia UV se poate utiliza şi profilactic, pentru perioadele de convalescen ă după boli grave, cu deprimări importante ale imunită ii: expunerea generală la doze suberitematoase (0,5-0,75 din MED - doza eritematoasă minimă) are o ac iune benefică în perioada de convalescen ă, stimulând capacitatea de apărare nespecifică a organismului, dar are efect agravant în timpul bolii. Efectele cronice ale radia iei ultraviolete Expunerea cronică la radia ia UV determină, la nivel celular, leziuni moleculare sau macromoleculare: efectele cele mai importante implică modificări ale structurilor proteice şi inactivarea enzimelor la nivel celular.

Cele mai importante efecte cronice ale radia iilor UV sunt: a. fotoîmbătrânirea, b. deshidratarea tegumentară cu apari ia petelor pigmentare, c. carcinogeneza cutanată. Fotoîmbătrânirea (fotoelastoza) constă în zbârcirea şi ridarea prematură a pielii sub ac iunea expunerilor prelungite la radia ii intense UV. Mecanismele acestor transformări se bazează pe alterarea biochimică şi func ională a: - colagenului, - elastinei şi - mucopolizaharidelor din structura pielii. Aceste alterări se corelează cu modificări neuro-endocrino-metabolice şi structurale tegumentare, legate de senescen ă. Mecanismul fundamental îl constituie deshidratarea exagerată a tegumentului, datorită tendin ei de refrac ie a polimerilor în direc ia energiilor libere minime, rezultatul deshidratării fiind stimularea formării de legături directe interpolipeptidice, este vorba mai ales, de pun i de hidrogen şi de legături covalente. Deshidratarea, înso ită de alterările structurale prezentate mai sus, determină o scădere a capacită ii de adaptare la solicitările func ionale continue, la care este supusă permanent pielea; în consecin ă, apare: - fragmentarea fibrelor de colagen şi/sau elastină, - colagenizarea reticulinei, cu scăderea sensibilită ii la hialuronidază, - scăderea substan ei fundamentale şi - creşterea colagenului. S-a constatat că aceste modificări, caracteristice îmbătrânirii fiziologice a pielii, sunt semnificativ accelerate de expunerea prelungită la radia ia UV şi/sau solară. În fapt, la nivel celular, fenomenele sunt declanşate de energiile fotonice (reprezentate de cuantele UV şi/sau solare) care ating anumite „ inte” celulare: - modifică acizii amina i din structura colagenului, - transformă fibrele de colagen în material amorf, - produc deshidratare în profunzime, prin modificarea permeabilită ii membranei celulare. La nivel macroscopic, toate aceste transformări se traduc clinic prin pergamentarea şi ridarea pielii, precum şi prin fragilizarea capilară la nivelul pielii. Pe aceleaşi mecanisme se bazează şi apari ia petelor pigmentare care semnifică o deshidratare profundă bruscă pe anumite teritorii expuse radia iilor. Trebuie precizat că orice ac iune stresantă la nivelul pielii, inclusiv cea fotonică, determină scăderea spa iilor interfibrilare, care determină deshidratarea bruscă a substratului. Observa ii: - fotoîmbătrânirea depinde de doza de iradiere, şi este accelerată de expunerile prelungite şi repetate la radia ii fotonice; - studiile au arătat că mai ales radia iile UV tip A sunt corelate cu îmbătrânirea pielii, datorită faptului că acest tip de radia ii au o ac iune mai profundă – de aici, riscul pe care îl ridică expunerea în solarii sau folosirea lămpilor de bronzare, care utilizate în exces, pot accelera îmbătrânirea pielii. Restul radia iilor UV sunt mai pu in implicate în dezvoltarea fotoelastozei. Studii aprofundate nu au putut preciza rela ia directă între radia iile UV şi carcinogeneza cutanată. Nu s-a putut defini până în prezent efectul oncogen al radia iilor UV şi/sau solare asupra tegumentelor indemne; singurele efecte s-au constatat asupra leziunilor cutanate precanceroase. S-au constatat în schimb, efecte nocive asupra ochiului. Aceste efecte nocive pot fi acute sau cronice: - absorb ia maximă a radia iilor UV se produce la nivelul corneei, determinând fotoconjunctivitele bulbare sau fotokeratitele acute; mecanismele care determină aceste leziuni sunt: fototraumatizarea intensă, fotosensibilitatea specifică unor indivizi;

- fotoretinita sau retinita actinică acută – apare la intensită i mari ale radia iei, 1.3 W/cm2 sau mai mult; retinita cronică apare în urma expunerilor îndelungate şi regulate la radia ii, determinând scăderea acuită ii vizuale; - cataracta secundară apare în urma ac iunilor cumulative ale radia iilor UV şi solare, desfăşurate în timp. Iradierea extracorporeală cu radia ii UV a sângelui uman urmată de reinjectare este un alt domeniu interesant de aplica ie a radia iilor UV asupra organismului uman. S-a constatat că această manevră normalizează parametri hematologici altera i din unele boli hematologice, şi nu îi influen ează pe cei normali. În urma acestor constatări, metoda a început să se aplice, deocamdată experimental, în tratamentul arteriopatiilor obliterante, în unele patologii caracterizate de tulburări de oxigenare tisulară, în unele boli caracterizate de tulburări imunologice. S-a mai constatat, că în urma iradierii probelor sanguine, apare o creştere moderată a leucocitelor, şi mai ales a granulocitelor bazofile şi a neutrofilelor, a limfocitelor T, şi în plus, s-a constatat activarea fagocitozei şi fibrinolizei. În afara parametrilor hematologici, s-a înregistrat scăderea colesterolului sanguin şi inhibarea agregării plachetare – acest ultim efect durează până la un an după manevră, şi este net superior ca intensitate şi eficien ă fa ă de efectul similar ob inut prin administrare de aspirină (acid acetilsalicilic); mai mult, în cazul manevrei prin iradiere UV nu apare riscul hemoragiilor. Manevra de iradiere sanguină extracorporeală utilizează radia iile UV tip A, care au capacitatea să treacă prin sticlă sau plexi (plastic). Utilizarea pe scară largă a metodei deschide perspectiva FOTOFOREZEI ca formă specială de terapie în mai multe domenii de patologie. Expunerea extracorporeală a sângelui la radia ii UV, în cantită i precise, şi apoi reinjectarea acestor „doze” a început să se folosească în tratamentul limfoamelor cutanate cu celule T. Tehnica este ceva mai complexă: în prealabil, se administrează 8MOP (8-metoxypsoralen), care antrenează răspunsul distructiv selectiv al organismului împotriva clonelor maligne. 8-MOP este activ numai în prezen a luminii cu o anumită lungime de undă – din domeniul UVA – sub ac iunea căreia se fixează pe ADN-ul celulelor maligne, poten ând astfel mai departe efectul radia iei UV: rezultatul final este blocarea replicării ADN şi moartea celulei. Psoralenii sunt compuşi vegetali care favorizează bronzarea. Clasic, ei au fost folosi i în tratamentul pacien ilor cu vitiligo. Actualmente, psoralenii sunt incluşi în mai multe scheme de tratament în psoriazis. Cea mai cunoscută modalitate terapeutică este asocierea psoralenilor cu expunerea la radia iile UV tip A (psoraleni + UVA = PUVA). Aceste modalită i terapeutice şi derivatele lor au început să fie utilizate şi în tratamentul unor hematodermii. Principalul risc al metodei îl constituie riscul efectelor tardive: carcinogeneza cutanată şi/sau elastoza. În tratamentul psoriazisului, prin extensie se utilizează şi alternative terapeutice la PUVA: - UVB-terapie – nu mai utilizează psoraleni, - P-terapie – psoraleni + soare – după unii autori, ar fi mai fiziologică, - LASER-terapie – care ac ionează în spectrul UV. În toate cazurile terapiilor prezentate mai sus, în timpul activării mecanismelor specifice (ex. fagocitoza, proteoliza etc.), se produc procese subcelulare (interne) înalt energetice care generează emisii fotonice, şi mai ales în spectrul UV. În toate aceste cazuri, pe lângă lungimea de undă (λ), contează şi doza radia iilor UV. Helioterapia De la început, trebuie subliniat faptul că lumina solară beneficiază de emisia combinată radia ie infraroşie-lumină vizibilă-radia ie ultravioletă, deci va beneficia de suma efectelor celor trei domenii radiative care se poten ează între ele. Radia ia UV contribuie la formarea stratului de ozon (din oxigenul atmosferic) – activitatea maximă o realizează mai ales prin UVC cu 242 nm; ozonul, la rândul său, absoarbe radia ia UV (mai ales extremele nocive ale spectrului UV) jucând rolul unui ecran-filtru. Vorbind despre lumina solară şi utilizarea ei terapeutică, trebuie precizat faptul că în orice aplica ie se va ine seama de trei aspecte geoclimatice:

-

intensificarea activită ii solare – la care asistăm în ultimii ani, exprimată prin furtunile solare; sa constatat că aceste fenomene antrenează la nivelul planetei noastre activarea circula iei atmosferice, modificări ale stratosferei şi mai ales ale ionosferei, modificări ale câmpului geomagnetic care merg uneori până la „furtuni magnetice”; - deple ia păturii de ozon stratosferic, deci apari ia „găurilor”în pătura de ozon la nivelul cărora lipseşte ecranul protector contra radia iilor UV nocive, care ajung la nivelul solului; - creşterea îngrijorătoare a temperaturii la suprafa a Pământului (datorită „efectului de seră”, rezultat în principal prin poluare). În aceste condi ii, radia iile solare care trec de atmosfera terestră suferă modificări cantitative (de tip „extinc ie”) şi modificări calitative – respectiv modificări ale compozi iei spectrale prin reflexie, difuzie şi absorb ie. Datorită CO2, vaporilor de apă şi particulelor aerosolizate are loc o absorb ie selectivă: - CO2 şi vaporii de apă limitetază superior spectrul radia iilor - λ max.= 15000 nm; - ozonul limitează inferior spectrul - λ min.= 290-280 nm. La nivelul solului, lumina solară are următoarea compozi ie: radia ii infraroşii (IR) = 59%, lumina vizibilă = 40%, radia ii ultraviolete = 1%. Datorită muta iilor produse în ultima vreme, prin creşterea CO2, scăderea ozonului şi creşterea alarmantă a poluării, s-a constatat că pătrund şi radia ii UV tip B şi C, cu poten ial oncogen-mutagen mai accentuat. În orice expunere la lumina solară se urmăreşte intensitatea radia iei globale, care este de fapt, suma următoarelor componente: - radia ia difuză – reprezintă minim 50% din radia ia globală; intensitatea maximă a acestei componente se înregistrează până la 50° de la linia orizontului; efectul maxim al acestei componente se înregistrează la nivelul ărmurilor marine, mai ales joase, sau la nivelul câmpiilor întinse; - radia ia reflectată – care depinde de suprafa a activă a solului (ex. luciu de apă, suprafe e de ghea ă/zăpadă); această componentă depinde de: o unghiul de impact al fasciculului incident, o puterea de reflexie a suprafe ei = albedo; radia ia directă – inclusiv UV, dependentă de condi iile meteorologice, de cantitatea de oxigen, de temperatura locală, etc. Răspunsul organismului uman la radia ia solară globală depinde de sensibilitatea eritematoasă a fiecărui subiect. Fenotipul cutanat uman recunoaşte, din punctul de vedere al sensibilită ii eritematoase, 4 tipuri principale: - tipul I – întotdeauna arsură, niciodată pigmentare, - tipul II – întotdeauna arsură, pigmentare medie, - tipul III – ocazional arsură, întotdeauna pigmentare, - tipul IV – niciodată arsură, întotdeauna pigmentare. Sensibilitatea eritematoasă este evident corelată cu culoarea părului, dar se recunosc varia ii individuale care in de sex, stări fiziologice sau patologice, vârstă, precum şi de regiunea corpului – cea mai sensibilă zonă cutanată fiind toracele. Dozarea iradierii cu ultraviolete (UV) se poate face: - pentru întreg corpul – corect se face dozarea pe torace, - în câmpuri localizate – dozarea se face pe câmpurile respective. De regulă, emisiile sunt simultane – infraroşii şi ultraviolete –, cele două tipuri de emisii îşi poten ează efectele. Astfel, radia iile infraroşii cresc temperatura substratului, astfel încât sunt stimulate efectele fotochimice specifice radia iilor ultraviolete. În cursul expunerilor la soare, organismul uman preia căldura: expunerea la un bilan radiativ intens pozitiv determină preluarea de căldură de către organism, cca.73cal/cm²(suprafa ă corporală expusă)/oră, din care 60% este absorbită, adică cca. 44cal/ cm²/oră, ceea ce reprezintă o absorb ie totalăde 220-260 Kcal/oră. Dacă subiectul se bronzează se constată că reflexia scade şi absorb ia creşte, înregistrându-se în medie un spor de absorb ie de 300-350 Kcal. Deci bronzarea se corelează cu

-

dinamica termofiziologică. Alternan a plajă-scăldat, mai ales dacă este vorba de o apă clorurosodică, inclusiv apa de mare, adaugă efectul lenticular al cristalelor de sare care rămân pe suprafa a corpului la ieşirea din apă şi care concentrează radia iile fotonice care ajung la suprafa a corpului expus. Dacă ne referim la cura heliomarină, organismul uman beneficiază de complexul terapeutic cunoscut sub numele de talazoterapie, în care se includ efectele bioclimatului specific marin (de litoral), precum şi efectele celorlal i factori de cură (aerosoli, nisip, nămol etc.). În cazul expunerilor la radia iile solare în condi iile montane, mai ales iarna, când suprafe ele sunt acoperite cu zăpadă şi ghea ă, care au capacitate reflectorizantă importantă – radia ia reflectată repezintă până la 80-90% din radia ia solară globală –, organismul este supus unui important stress adaptativ: asistăm la antrenări şi modulări ale func iilor diverselor aparate, şi mai mult, aceste expuneri repetate influen ează reactivitatea neuro-vegetativă. Numeroase studii au încercat explorarea indicilor reac iei de termoreglaresub inciden a acestor expuneri: se constată creşterea temperaturii cutanate, tahicardie, modificări moderate ale tensiunii arteriale, scăderea rezistivită ii cutanate, varia ia tonusului simpatic, varia ii ale secre iilor endocrine (fapt dovedit de ex., de modificările concentra iei aldosteronului sanguin ş.a.). Metodologia expunerii terapeutice la radia iile solare (metodologia helioterapiei) diferă în func ie de diverşii autori. Este unanim recunoscută însă regula conform căreia, ideal este ca expunerea să producă un eritem uşor, deci care să atingă pragul-eritem liminal, şi care să se şteargă până a doua zi. Pentru o eficien ă maximă trebuie ca fascicolul incident să cadă perpendicular pe suprafa a expusă, iar pentru o bronzare uniformă este indicat ca subiectul să execute mişcări cvasipermanente. Respectând aceste reguli fundamentale, se consideră că este posibilă bronzarea în cca. 8 zile de expunere. Clasic, se mai utilizează „diagrama izocromă” a lui Pfleiderer conform căreia dacă expunerea la radia ia solară într-un an începe în ziua de 21 iunie la ora 12 (deci pe tegumente neexpuse), în ziua I (21.06) expunerea va dura 34 minute. Observa ii: - cu cât soarele este mai jos, cu atât durata expunerii va creşte; - pentru tegumentele sensibile, durata de expunere scade cu 30-60%, în vreme ce pentru tegumentele rezistente, durata creşte la fel, cu 30-60%. Doza creşte pentru fiecare zi cu 30% din doza zilei precednte, o dată cu performarea mecanismelor fotoprotectoare proprii. În cazul „băilor de soare” în locuri deschise, se iau în calcul ac iunile însumate ale tuturor elementelor bilan ului radiativ. În cazul „băilor de aer”, atunci când subiectul este protejat de radia ia directă (ecranată de o protec ie – umbrelă, paravan etc.), fluxul radiativ este dominat de radia ia difuză sau dispersată, care reprezintă cea mai importantă componentă a radia iei globale, şi care este mult mai uşor de suportat, fluxul termic realizat în acest mod reprezentând valori de 9-10 ori mai mici, făcând ca riscul hipertermic să fie mic. În orice condi ii de expunere la radia iile solare, nu trebuie neglijată protec ia extremită ii cefalice şi a ochilor. Accidentele sau incidentele posibile, în cazul expunerii la radia iile fotonice (ultraviolete sau solare), apar de regulă la persoane cu predispozi ii sau capacitate de protec ie deficitară la radia iile fotonice: - persoane care prezintă modificări ale pielii normale la insola ie prea puternică sau prelungită repetată: la aceştia apar, în primă fază, arsuri şi/sau actinita acută, iar după expuneri repetate, elastoza, leziuni precanceroase şi chiar, cancere cutanate; - persoane cu deficien ă de fotoprotec ie cutanată naturală: este cazul persoanelor cu albinism (absen a sintezei melaninei), sau a persoanelor cu xeroderma pigmentosum (deficit de enzimă reparatoare a leziunilor ADN la nivelul celulelor tegumentare); - purtători de dermatoze agravate sau relevate de soare – herpes solar, acnee, cloasma, lupus eritematos, etc.; - prezen a în piele a unor molecule care „intensifică” efectele soarelui.

Substan ele fotosensibilizante sunt de două categorii: - substan e fotosensibilizante exogene, dintre care cele mai frecvente sunt unele medicamente de uz internsau extern, - substan e fotosensibilizante endogene, rezultate de obicei în urma unor tulburări metabolice. Substan ele fotosensibilizante exogene ac ionează prin declanşarea unuia din următoarele două mecanisme posibile: - reac ia fototoxică – implică substan e cromofore care au capacitatea de a capta fotoni, energia acestor fotoni restituind-o în jur, ceea ce determină alterări structurale celulare şi tisulare; pentru declanşarea acestui mecanism este nevoie: de o cantitate (concentra ie) suficientă de sustan ă şi de o iradiere suficientă; o leziunea se prezintă sub aspect de eritem, cu/fără flictene, care ulterior, după vindecare, se descuamează şi lasă în urmă o pigmentare durabilă; o caracteristica acestei reac ii este aceea că apare strict la locul expunerii sau a aplicării substan ei cromofore; o în cadrul acestei reac ii, se întâlnesc aspecte clinice particulare: dermita pigmentară „cu breloc” – apărută la nivelul gâtului sau axilei, în urma utilizării de parfumuri, deodorante etc. care con in substan e cromofore; dermita „de pajişte” – după expunere la plajă, subiectul se întinde pe iarbă; foto-onicoliza – decolarea unghiilor, în urma expunerii la soare după tratamente cu cicline; - reac ia fotoalergică – implică prezen a unei substan e fotoalergice, care are capacitatea de absorb ie fotonică, determinând modificări ale substan elor de structură şi mai ales, a proteinelor tisulare, care prin modificare devin antigenice, împotriva cărora se declanşează reac ii ale celulelor imunocompetente; la reintroducerea substan ei respective, apare o reac ie alergică tip eczemă; deci, pentru declanşarea acestei reac ii este necesară: o prealabilă sensibilizare, este obligatorie o perioadă de laten ă de minim 48 ore între administrare şi apari ia reac iei, reac ia nu depinde de cantitatea de substan ă administrată şi nici de doza de iradiere, reac ia apare şi la păr ile acoperite ale corpului (deci nu se limitează strict la zonele expuse) şi persistă şi după iradiere (uneori de ordinul anilor). o Acest tip de reac ie poartă numele de LUCITĂ REMANENTĂ, apare la persoane predispuse după tratamente prelungite cu fenotiazine (la atopici), sau după utilizarea prelungită de deodorante care con in salicilamide halogenate. Această lucită remanentă prezintă riscul dezvoltării pseudolimfomului actinic, cu poten ial oncogen. Fotosensibilizări endogene apar în cazul porfiriilor cutanate (eritropoetice sau hepatice – în cadrul etilismului cronic, a consumului cronic de barbiturice sau estrogeni), sau în cazul unor tulburări ale metabolismului triptofanului, ş.a. Mijloacele de protec ie fa ă de radia iile fotonice (în principal radia iile ultraviolete şi/sau solare) se clasifică în două categorii importante: - mijloace de protec ie ne-farmacologice – piesele de vestimenta ie, ochelarii, dispozitivele de ecranare, - mijloace de protec ie farmacologice – care se subîmpart în: o mijloace de protec ie farmacologice de uz extern, şi o mijloace de protec ie farmacologice de uz intern – vitamina PP, carotenoizii, talidomida, antimalaricele de sinteză, etc. Mijloacele de protec ie farmacologice de uz extern sunt de două tipuri: - substan e care împiedică total / par ial contactul cu radia iile UV al suprafe ei pe care se aplică: clasic, s-au utilizat substan e capabile să absoarbă radia iile UVB lăsând să treacă radia iile UVA;

condi iile pe care o substan ă trebuie să le îndeplinească pentru a fi inclusă în această categorie şi utilizată ca atare, sunt: să nu fie iritantă, să nu con ină substan e oxidante (care poten ează radia iile UV), să neutralizeze substan ele toxice rezultate din reac iile fotochimice determinate de absorb ia cuantelor radia iilor fotonice; o mecanismul fundamental prin care aceste substan e reuşesc să realizeze protec ia este reflexia radia iei fotonice; există două tipuri de substan e: substan ele-ecran (albe) prezintă un spectru protector extins la domeniul radia iilor UV de tip A şi B; dezavantajul acestor substan e este acela că, alături de efectele benefice în rela ia cu radia iile UV, împiedică şi bronzarea; ex. de substan e-ecran: caolin, talc, bioxid de titan, oxid de zinc, etc.; substan ele-filtru sunt substan e care opresc selectiv unele tipuri de radia ii: ele absorb radia iile de tip UVB, dar permit trecerea radia iilor UVA (în mod deosebit cu λ cca. 350 nm); din această categorie de substan e fac parte: cumarina, antipirina, salicilatul de metil, etc. - substan e care induc „bronzarea artificială” – determină declanşarea unui mecanism chimic la nivelul pielii, care ulterior stimulează fotoprotec ia endogenă; ex. de substan e: tanin, permanganat de potasiu, etc. Trebuie precizat faptul că, pentru o piele cu sensibilitate medie, dacă se respectă metodologia corectă de expunere progresivăla radia iile solare sau ultraviolete, nu este necesară utilizarea substan elor fotoprotectoare. În cazul expunerilor prelungite la doze intense de radia ii este necesară ungerea tegumentelor cu emulsii sau creme bogate în uleiuri vegetale care: - împiedică deshidratarea cutanată, - au ac iune filtrantă, fotoprotectoare, utilă pentru orice fel de subiect expus. Principalele indica ii de utilizare a helioterapiei, şi a fototerapiei în general, sunt: indica ii profilactice, primare şi secundare – perioadele de convalescen ă după unele boli, rahitismul, osteomalacia, etc. - indica ii terapeutice – neurodermita constitu ională, psoriazis vulgar, eczema atopică, bronhopneumopatia obstructivă cronică şi alte pneumopatii cronice (ca terapie reflexă), tulburările circulatorii periferice (în cadrul metodologiilor complexe care cuprind şi terapiile termice contrastante, alături de tratamentul postural, exerci iile de mers, etc.), procese cronice de perigastrită asociate cu hiposecre ie clorhidropeptică gastrică, ş.a. Principalele contraindica ii ale fototerapiei sunt: fotodermatozele, leziunile cutanate precanceroase, inflama iile acute epidermice, tuberculoza evolutivă, herpes simplex, boala ulceroasă, vârstele extreme. EXEMPLE: 1. Absorb ia radia iilor luminoase de către diferite substan e (componente tisulare ) este selectivă: a.radia iile ultraviolete cu lungimea de undă (λ)= 200mµ au ac iunea cea mai intensă asupra enzimelor celulare - cele cu (λ)= 254mµ au ac iune intensă asupra nucleului celular b.radia iile ultraviolete cu lungimea de undă (λ)= 200mµ au ac iunea cea mai intensă asupra protoplasmei celulare - cele cu (λ)= 280mµ au ac iune intensă asupra nucleului celular c.radia iile ultraviolete cu lungimea de undă (λ)= 280mµ au ac iunea cea mai intensă asupra protoplasmei celulare - cele cu (λ)= 200mµ au ac iune intensă asupra protoplasmei celulare d.radia iile ultraviolete cu lungimea de undă (λ)= 280mµ au ac iunea cea mai intensă asupra protoplasmei celulare - cele cu (λ)= 254mµ au ac iune intensă asupra nucleului celular

e.radia iile ultraviolete cu lungimea de undă (λ)= 254mµ au ac iunea cea mai intensă asupra protoplasmei celulare - cele cu (λ)= 280mµ au ac iune intensă asupra nucleului celular
56.

Dintre radia iile luminoase, cele cu ac iunea cea mai bactericidă sunt radia iile ultraviolete: a.cu lungimea de undă mai mare de 5000mµ b.cu lungimea de undă între 150-5000mµ c.cu lungimea de undă între 760-50000mµ d.cu lungimea de undă între 760-1500mµ e.cu lungimea de undă sub 280mµ (270-250mµ)

57.

Tegumentul formează un ecran fiziologic fa ă de adi iile infraroşii, a cărui permeabilitate variază în func ie de lungimea de undă, cu grosimea pielii şi cu starea sa de umiditate; astfel: a.RIR tip A (λ între 760-1500 mµ) sunt absorbite de epiderm şi derm b.RIR tip B (λ între 150-5000 mµ) sunt penetrante, puterea de pătrundere fiind în func ie de pigmenta ie, de temperatură şi de doză c.RIR tip C (λ peste 5000 mµ) sunt absorbite de epiderm şi derm d.RIR tip C (λ peste 5000 mµ) sunt penetrante, puterea de pătrundere fiind în func ie de pigmenta ie, de temperatură şi de doză e. RIR tip B (λ între 150- 5000 mµ) sunt absorbite de epiderm şi derm

SUBIECTE pentru EXAMEN: • • • • Radia iile infraroşii – date fizice şi efecte biologice, metodologie Lumina vizibilă – date fizice şi efecte biologice, metodologie Radia iile ultravilete – date fizice şi efecte biologice, metodologie Indica ii terapeutice şi parametrii de tratament cu radia ia LASER

P L A N

D E

L E C

I E – C Â M P U R I M A G N E T I C E J O A S A F R E C V E N T Ă

D E

OBIECTIVELE LEC IEI: • Prezentarea rolului, precum şi a ac iunilor câmpurilor magnetice de joasă frecven ă asupra organismului uman, efectele fiziologice şi terapeutice, modul cum interac ionează cu structurile vii şi cu diversele esuturi ale organismului uman Metodologia de aplicare a diverselor tipuri de proceduri care se bazează pe folosirea câmpurilor magnetice de joasă frecven ă în scop terapeutic Indica ii şi contraindica ii ale diverselor aplica ii ale câmpurilor magnetice de joasă frecven ă, locul lor în programele complexe de recuperare func ională

• •

CUVINTELE CHEIE: electroterapie, terapie fizică, câmpuri magnetice de joasă frecven ă NOTI E DE CURS - P L A N D E L E C I E :

Câmpurile magnetice de joasă frecven ă – aplica iile lor în electroterapie Ac iunile câmpurilor magnetice Din experien ele şi observa iile multor cercetători, s-a constatat superioritatea câmpurilor magnetice pulsatoare, fa ă de cele statice. S-au constatat oscila ii sezoniere, anuale, şi chiar zilnice ale câmpului geo-magnetic terestru, care s-au dovedit a influen a “cesornicul biologic al organismelor“, metabolismul, creşterea şi dezvoltarea organismelor, comportamentul imunologic al diverselor vie uitoare, comportamentele unor specii, corela iile cu numărul deceselor ş.a. Modul de ac iune a câmpului magnetic asupra organismelor vii este incomplet cunoscut. Există ipoteza că ac ionează asupra organismelor vii prin substan ele paramagnetice (acele substan e a căror permeabilitate magnetică este mai mare decât 1, cum ar fi O2, hidrogenul atomic, radicalii liberi, enzimele etc.), care au în învelişul lor electronic, pe ultimul strat, un electron-necompensat (electron ne-pereche), deci pot fi atrase de un câmp magnetic exterior, deci activate. Activarea substan elor paramagnetice celulare declanşează efecte biologice. Activarea proprietă ilor paramagnetice ale acestor substan e influen ează metabolismul energetic al celulei, deoarece majoritatea substan elor paramagnetice sunt implicate în procesele metabolice celulare. Majoritatea substan elor organice sunt diamagnetice – stare de energie minimă, magneticneutră, având în stratul exterior electroni pereche, care datorită acestui fapt, nu pot fi uşor activate magnetic. Aceste substan e au permeabilitatea magnetică < 1, şi se opun ac iunii câmpului magnetic exterior. Ac iunea câmpului magnetic asupra structurilor biologice determină modificări energetice la nivelul suprafe ei celulare, care determină activarea schimburilor de substan e la nivel membranar şi intensifică procesele enzimatice, astfel încât intensifică metabolismul celular, uneori chiar activând aparatul genetic al celulei, dacă intensitatea câmpului magnetic este suficient de mare. Aplicarea câmpului magnetic pulsator (alternativ) activează procesele metabolice prin mai multe mecanisme: ♦ Creşte permeabilitatea pentru oxigen a membranei celulare: - creşte difuziunea oxigenului în celulă, - creşte produc ia de ATP la nivel mitocondrial, inclusiv în esuturile slab vascularizate în care: - se formează vase noi de sânge, - creşte tonusul vaselor de sânge existente.

♦ Accentuează dezvoltarea esutului de granula ie reparator, în procesul de vindecare a rănilor, inclusiv: - stimularea circula iei în oase şi esut cicatriceal, - creşte rata sintezei de colagen, inclusiv la nivelul celulelor cartilaginoase. ♦ Ac iune favorabilă şi asupra celulelor maligne – ameliorează respira ia celulară şi utilizarea oxigenului în celulă. Sub ac iunea câmpului magnetic de joasă frecven ă, mai ales pulsatil, se pot produce efecte favorabile care conduc la accelerarea proceselor de repara ie în: ♦ cicatrizarea plăgilor, ♦ calusarea fracturilor, ♦ vindecarea necrozelor şi rănilor, indiferent de etiologie. Bazele fiziologice ale terapiei cu câmpuri magnetice Procesele metabolice celulare sunt influen ate diferit, în func ie de forma câmp magnetic aplicată. Există două categorii mari de câmp magnetic : Câmpul magnetic continuu - acesta dezvoltă : efecte predominant anabolice, efecte complexe asupra glandelor endocrine, influen ează concentra ia electroli ilor în sânge, datorită modificărilor de permeabilitate a membranei celulare : scade ionii K+ şi Ca++ în primele zile de aplicare a câmpului magnetic, K+ şi Ca++ cresc ulterior treptat (în sânge), chiar şi după ce se termină terapia, Mg++ scade în limite fiziologice, inclusiv la 2 luni de la terminarea terapiei. Câmpul magnetic întrerupt dezvoltă : efecte predominant catabolice, stimulează ieşirea K++ din celulă, accentuează glicoliza, accentuează proteoliza, accentuează eliminare din depozite a unor substan e ca vitamina C (până la epuizare), eliminarea fosfatazei alcaline de la nivelul gandei suprarenale (cortico-suprarenală), stimulează secre ia medulo-suprarenalei (secre ie de tip adrenergic), stimulează activitatea glandelor hipofiză şi tiroidă. Sistemul neuromuscular suferă influen a câmpului magnetic, în func ie de forma acestuia, după cum urmează: Câmp magnetic întrerupt: determină activarea puternică a ATP-azei şi a aldolazei, deci creşte for a de contrac ie a muşchilor fazici. Câmp magnetic continuu – efectul este mult mai redus: activitatea bioelectrică a musculaturii, mai ales în contrac ie izotonă, este crescută. S-a constatat că aplicarea câmpului magnetic în regim întrerupt, influen ează amplitudinea traseului, în timp ce aplicarea câmpului magnetic în regim continuu influen ează ritmicitatea descărcării. Regimul continuu este mai activ pe musculatura tonică, decât pe cea fazică. Antrenamentul fizic este mult mai eficient sub influen a câmpurilor magnetice, care scad excitabilitatea neuromusculară exagerată în condi ii patologice. Sistemul nervos central (SNC) şi vegetativ (SNV) Câmp magnetic continuu:

Cel mai cert efect asupra SNC îl are câmpul magnetic continuu (fapt demonstrat pe traseele EEG): el induce o ac iune sedativă, tranchilizantă, ac iune sinergică, cumulativă la aplicarea concomitentă de medica ie tranchilizantă. Câmp magnetic întrerupt : Modificările EEG la aplicarea de câmp magnetic întrerupt sunt mai pu in clare şi constante. Există o influen ă certă a câmpului magnetic asupra reactivită ii neurovegetative, şi aceasta depinde de : starea ini ială a organismului, tipul constitu ional, forma de câmp magnetic : - câmpul magnetic întrerupt stimulează simpaticul şi determină creşterea adrenalinei sanguine cu peste 60% din valoarea de bază; formele întrerupte sunt excitante, simpaticotone, ergotrope, - câmpul magnetic continuu are efect sedativ, simpaticolitic, trofotrop. Alegerea formei de câmp magnetic aplicat depinde de tipul constitu ional şi reactivitatea neurovegetativă individuală. Uneori, după primele şedin e se impune schimbarea formei, datorită reac iei ob inute, nu întotdeauna conformă cu cea dorită. Reac iile negative posibile, în func ie de forma de câmp magnetic, sunt următoarele: Câmpul magnetic întrerupt, inadecvat tipului de reac ie a sistemului nervos, la pacientul tratat, determină: - cefalee, - irascibilitate, - tulburări de somn, - tahicardie. Câmp magnetic continuu, inadecvat tipului de reac ie a sistemului nervos, la pacientul tratat, determină: - adinamie, - somnolen ă, - hipotensiune ortostatică, - sensibilitate crescută la frig, - apatie, - indiferen ă la mediu. Forma de aplicare se corelează cu bioritmul : câmp magnetic continuu – este sedativ şi se aplică mai ales după-amiaza sau seara, câmp magnetic întrerupt – se aplică diminea a, pentru promovarea stării ergotrope de reactivitate Este foarte importantă urmărirea şi tatonarea tipurilor intermediare/de mijloc, pentru alegerea corectă a unei forme individuale, adecvată toleran ei individuale, pentru a ob ine răspunsuri corespunzătoare. Din studiile efectuate, s-a constatat că la frecven e sub 10 Hz se ob in efecte vagotonizante, iar la 50 Hz se ob in efecte simpaticotonizante. Aparatele care produc câmpuri magnetice de joasă frecven ă sunt de diverse tipuri, în func ie de firmele producătoare. Este foarte dificil să descriem toată gama de aparate de acest fel, şi nu ar fi necesar acest lucru, pentru că specifica iile tehnice şi de utilizare se găsesc în cartea tehnică a fiecărui aparat. Totuşi, pentru a putea în elege modul de ac iune, efectele şi metodologia de aplica ie a câmpurilor magnetice de joasă frecven ă, am ales aparatele Magnetodiaflux (MDF), care se găsesc încă în dotarea majorită ii serviciilor de recuperare medicală, clinice sau ambulatorii. Aparatele MDF sunt produsele româneşti şi generează câmpuri magnetice cu frecven e de 50 Hz şi 100 Hz. Aparatul beneficiază de două bobine circulare – self-uri, şi două bobine cubice – localizatoare. Intensitatea câmpului la nivelul bobinei cervicale este 4 mT, la nivelul bobinei lombare este 2 mT, la nivelul bobinei cubice (localizatoare) este de 20-23 mT. Aplica iile au mai multe variante, în func ie de

tipul de bobină folosit, de forma decâmp şi de frecven ele acestuia. Aparatul permite producerea a 3 forme principale de câmp magnetic, fiecare formă fiind modulată în 3 variante de bază : forma continuă – cu frecven ele de: - 50 Hz, - 100 Hz, - 50-100 Hz (6 sec 50Hz, 6 sec 100 Hz, 6 sec 50 Hz …. ), forma întreruptă ritmic – cu frecven ele de: - 50 Hz (3 sec 50 Hz, 3 sec pauză …. ), - 100 Hz (3 sec 100 Hz, 3 sec pauză ….), - 50-100 Hz (3 sec 50 Hz, 3 sec pauză, 3 sec 100 Hz, 3 sec pauză …..), forma întreruptă aritmic – cu frecven ele de: - 50 Hz (perioade variabile de 50 Hz întrerupte de pauze variabile în succesiune aleatorie), - 100 Hz (perioade variabile de 100 Hz întrerupte de pauze variabile în succesiune aleatorie), - 50-100 Hz (perioade de 6 sec de 50 Hz şi perioade de 6 sec de 100 Hz intercalate aleator şi despăr ite de pauze inegale). Formele de bază ale câmpului magnetic sunt continuu şi întrerupt ritmic. În forma întrerupt aritmic, modulările au rolul de a împiedica fenomenul de acomodare: domină efecte ergotrope. In forma continuă domină efectele sedative şi trofotrope. Selfurile (cercurile) interesează mai ales pentru aplica iile generale. Selful cervical, interceptând regiunea cervicală cu zonele sale reflexogene, reglează func ia cardiovasculară şi respiratorie, dar interferând şi zona posterioară Scerbac, are rol important în reglarea stării de veghe, a stării de bine, de confort, de creştere a tonusului general, spre tendin a dinamică. Bobinele cubice generează câmpuri magnetice localizate, cu intensită i mai mari. De obicei se aplică direct pe zona de tratat, pentru a ob ine un efect focalizat. Sunt posibile aplica ii combinate simultane. Bobinele localizatoare şi selful cervical au efect suplimentar adjuvant reflex. Metodologia aplicării : cuplare cordon alimentare, cuplare fişă pe panoul posterior, pozi ionare întrerupătoare la pozi ia 0, se verifică aparatul, se fixează timpul, se alege regimul de lucru. Reguli de aplicare : în săli separate, bolnavii se aşează/culcă pe paturi de lemn, spa iu minim între paturi 3 m, bolnavii se vor prezenta fără obiecte metalice şi ceas, este contraindicat la bolnavii cu pacemaker şi piese metalice ortopedice, bolnavul se posturează în decubit dorsal, într-o pozi ie comodă, şi va fi îmbrăcat lejer, extremitatea cefalică se orientează spre nord, selfurile trebuie să vină în contact direct cu regiunea de tratat şi săgeata să fie orientată spre extremitatea cefalică a bolnavului. Prescrip ia va con ine : tipul/tipurile de bobină (self, localizator), forma de câmp magnetic aplicată, frecven a câmpului, durata aplica iei, numărul de şedin e.

Metodologia de aplicare a câmpurilor magnetice de joasă frecven ă în diverse domenii de patologie Afec iunile articulare Câmpul magnetic ac ionează cert asupra articula iilor şi a proceselor patologice de la acest nivel, activând următoarele mecanisme : scade inflama ia articulară şi periarticulară, scade contractura antalgică, creşte pragul cortical la durere, şi prin aceasta, creşte rezisten a la stimulul algic.
¨ ¥ ¨

Se folosesc câmpurile magnetice de joasă frecven ă, mai ales dacă suferin ele articulare degenerative sunt înso ite de distonii neurovegetative (bolnavi nevrotici, sau nevroza i de sufein ele cronice). Ca metode se pot folosi bobinele self, bobină self şi bobine localizatoare, sau doar bobine localizatoare. Se poate aplica câmp magnetic continuu, 50Hz şi 100 Hz, sau întrerupt ritmic 50-100 Hz. Timpul aplica iei este de 10-20 min, zilnic, serii de 15-18 şedin e, cu pauze între serii de 3-4 săptămâni. Se fac 1-3 serii pe an, după care repetările se fac la intervale tot mai mari, de 2-4 luni. În artrozele secundare (ex. secundar posttraumatice), eficien a este mai mică decât în artrozele primare.
¦  ¥ ¤ © £ § ¦ 

Se fac aplica ii locale sau generale. Se aplică câmp magnetic continuu cu frecven e în succesiune 50 Hz, 50-100 Hz, 100 Hz. Timpul aplica iei este de 10-20 min, zilnic şi 12-14 şedin e/serie. Pauza între serii este de 2-3 săptămâni. Discopatiile de fază II şi III (după unii autori, putând fi incluse în grupa reumatismelor abarticulare), sunt mai pu in receptive la acest tip de tratament.
© £   ¡ ¦ © ¦ ¡ § 

-

Mecanismele fundamentale pe care le activează câmpurile magnetice de joasă frecven ă sunt două: influen ează permeabilitatea celulară şi vasculară locală, ameliorează tulburările generale şi endocrino-metabolice care înso esc evolu ia acestui tip de boală. Consecin ele aplicării de câmp magnetic : scade inflama ia, scade durerea, creşte mobilitatea articulară, ameliorează raportul albumine/globuline în electroforeză (marker al activării inflama iei şi al gravită ii ei).
Se indică în poliartrita reumatoidă, mai ales în stadiile I şi II. Uneori, după 6-7 şedin e poate apare o exacerbare a fenomenelor şi, în acest caz, se indică pauză de 1-2 zile, apoi tratamentul se reia. Se aplică bobine circulare +/- bobină localizatoare pe articula iile interesate. Se aplică câmp magnetic continuu, frecven e de 50Hz şi 100 Hz. Timpul aplica iei este de 12-20 min pe şedin ă, zilnic, câte 15-20 şedin e pe serie. Se fac 3-5 serii pe an, în func ie de evolu ie.

– se aplică în toate tipurile de sechele, de la simple la complexe, după cum urmează: În plăgi, contuzii, hematoame – se aplică la o zi după traumatism: self cervical + localizatoare pe zona traumatizată, câmp continuu 50Hz şi 100 Hz, sau câmp întrerupt ritmic cu frecven ă 50-100 Hz, pentru 24-40 min, zilnic, 10-14 zile. În entorse, status post-ruptură musculară sau tendinoasă: tratamentul se începe în prima zi după traumatism, formulele utilizate şi în cazul de mai sus, pentru mai mult de 30-40 min, zilnic, 12-20 şedin e pe serie. În sechele postfractură cu/fără distrofie simpatică reflexă posttraumatică: aplica ii precoce, intensită i mici pentru 20-30 min, zilnic, 10-20 şedin e pe serie. Localizatorul nu se pune direct pe
¨ © £ § 

§ 

§

¥

¤

¤

¥

   

£

¦

§

¥

¥

§

¤

¤

£

¡

§

§

£

£ 

£

£

§

§

¨

¥  

¦

¨

¡

§

§

©

¦

¤

¤

§

©

¨

¨

¦

¨

 

     

zona afectată. Frecven a cea mai folosită este de 50Hz (cea mai simpaticolitică). Intensită ile mici au efect mai important în ameliorarea vasoplegiei, care caracterizează mai ales stadiul I al distrofiei simpatice reflexe (clasicul sindrom algoneurodistrofic). Consolidarea fracturilor : - Se consideră că aplica ia de câmpuri magnetice de joasă frecven ă accelerează cu 18% depunerea de calciu în os în fiecare zi, şi creşte constant calcemia, modificare care se men ine şi la 14 zile de la terminarea tratamentului. - Mecanismele activate de câmpurile magnetice de joasă frecven ă în cazul accelerării calusării fracturilor ar fi: - influen ează secre ia PTH (parathormon) a paratiroidelor, activând depunerea calciului la nivel osos, - stimulează diferen ierea celulei osoase (efect local), - activează circula ia în zonă. - Se aplică precoce, după instalarea conten iei: - fie direct cu localizatoare, - fie în 2 timpi : întâi pe cele 2 selfuri, apoi pe zona fracturată cu localizatoare. - Se aplică 40-60 min, zilnic, 20-40 şedin e pe serie, până la consolidare; în cazul consolidării întârziate, se fac 2-3 şedin e pe săptămână până la deghipsare Afec iuni neuro-psihice În nevroze astenice, nevroze infantile cu comportament agresiv: - câmp magnetic continuu, 50Hz şi 100Hz, - 15-20 min/şedin ă În psihastenii, nevroze depresive: - câmp magnetic, ritmic sau aritmic, 50Hz, 50-100Hz şi 100Hz - 10-20 min/şedin ă, - se fac 12-14 şedin e pe serie, pauze de 2-3 săptămâni între serii, 2-3 serii/an. În distonii neuro-vegetative: - hipersimpaticotonii: - câmp continuu 50Hz, 50-100Hz şi 100Hz, - frecven a 50Hz este cea mai simpaticolitică formă ; - hiperparasimpaticotonii: - câmp ritmic combinat cu aritmic, - self cervical + lombar, - durata aplica iilor diferă după efectul urmărit: 3-6 min pentru efect parasimpaticolitic, 6-10 min pentru efect simpaticomimetic; sindroame spastice şi alte hipertonii (hemiplegie, leuconevraxită, paraplegii, etc.), precum şi rigiditate (ex. boala Parkinson): - câmpul magnetic de joasă frecven ă influen ează activitatea forma iunii reticulate, echilibrând sistemele facilitatoare-inhibitoare neuro-musculare, jucând rol în kinetoterapie, - selfuri cervical + lombar + localizatoare pe membrul superior (antebra şi palmă) şi membrul inferior (coapsă şi gambă), - câmp continuu 50Hz, 50-100Hz şi 100Hz, - 14-30 min pe şedin ă, zilnic, 16-20 şedin e pe serie, 4-6 cure pe an. Afec iuni cardio-vasculare Mecanismele cele mai importante activate de aplica ii ar fi: reglarea vasomotorie şi a hemodinamicii, în principal datorită influen ării siatemului nervos vegetativ, creşterea ratei respira iei tisulare locale şi creşterea consumului de oxigen, ceea ce determină creşterea vasculariza iei în teritoriul de ac iune a câmpului magnetic, şi în consecin ă, creşterea metabolismului local.

Indica ii : boala Raynaud, acrocianoză, suferin e cu mecanism simpaticoton mecanism de ac iune – simpaticolitic şi sedativ: câmp continuu 50Hz şi 100Hz, 12-16 min pe şedin ă, self cervical şi localizatoare la nivelul mâinilor, există şi posibilitatea folosirii localizatoarelor la mâini şi picioare, sau self cervical + lombar cu localizatoare succesive; trombangeita obliterantă; arteriopatie aterosclerotică sau diabetică, predominant în stadiile precoce când nu există tulburări de tip trofic: câmp continuu – mecanism simpaticolitic, câmp ritmic – vasodilata ie arteriolară capilară şi dezvoltă circula ia colaterală, câmpul ritmic are efect hiperinsulinizant, creşte toleran a la glucide şi scade glicemia, aplica ii generale cu/fără localizatoare, 12-22 min/şedin ă, 14-20 şedin e/serie, 5-6 serii/an; în cazul aterosclerozei, la nivelul circula iei cerebrale mai ales, ameliorează tulburările de comportament, pseudastenia, dar şi sindroamele piramidale: aplica ii self, câmp continuu cu frecven e succesive 50Hz şi 100Hz, 12-16 min/şedin ă, zilnic, 16-18 şedin e/serie, 6-8 săptămâni între serii; hipertensiunea arterială (HTA), în primul rând de stadiul I, şi par ial stadiul II: câmpurile magnetice de joasă frecven ă influen ează factorul nervos şi reactivitatea vasculară a bolnavului: câmp continuu cu frecven e 50Hz şi 100Hz, 14-20 min pe şedin ă, 18-20 şedin e/serie, cu repetarea seriilor la 2-4 săptămâni. Afec iuni respiratorii Câmpul magnetic de joasă frecven ă formă întreruptă ritmic este indicată în cazul pacientului de tip trofotrop, cu dominan ă parasimpatică, cu reactivitate bronşică intensă la acetilcolină şi răspuns prompt la simpaticomimetic. Câmpul magnetic de joasă frecven ă formă continuă se indică în caz de hiperexcitabilitate corticală, la bolnavii anxioşi, cu dominan ă simpatică. În toate tipurile de suferin ă respiratorie, chiar dacă forma de câmp diferă (este cea indicată mai sus, în func ie de caz), aplica ia se face la fel: fie pe selfuri, fie doar self cervical; se pot utiliza şi formele combinate continuu + întreruptă ritmic. Durata va fi de 12-16 min/şedin ă, 15-18 şedin e/serie, cu repetare la 1-2 luni. Afec iuni digestive Suferin ele digestive care au la bază un mecanism neurovegetativ, cu predominan ă parasimpatică, sunt cele care beneficiază cel mai mult de aplica iile de câmpuri magnetice de joasă frecven ă: acestea determină tulburări de secre ie sau motricitate. Ulcer gastric, duodenal: câmp continuu, pe selfuri cu/fără localizator epigastric, 12-18 min/şedin ă, 17-19 şedin e/serie (mai ales în sezoanele de activare a suferin ei). Gastrită cronică: aplica ii pe selfuri + localizator pe epigastru, câmp întrerupt ritmic, durata 12-16 min/şedin ă, 17-19 şedin e/serie, cu pauze de o lună între serii. Enterocolopatii cronice nespecifice, diskinezii hipertone, hiperkinezii: câmp continuu, în aceeaşi modalitate de aplica ie,

12-20 min/şedin ă, 17-19 şedin e/serie, 2-3 cure/an, pauză de o lună între cure. Diskinezii hipotone, hipokinezii (ex. biliare): câmp întrerupt ritmic, aplica ii care utilizează selfuri + localizator în zona dureroasă (ex.hipocondru drept). Afec iuni endocrine Diabetul zaharat tip II (insulino-independent) beneficiază de tratamentul cu câmpuri magnetice de joasă frecven ă: câmp continuu, aplica ii pe selfuri, 10-18 min/şedin ă, 14-16 şedin e/serie, 5-6 serii/an. Hipertiroidia în stadiu neurogen beneficiază de: câmp continuu, aplica ii pe selfuri, 12-20 min/şedin ă, 14-16 şedin e/serie, 2-3 cure/an, pauze de minimum o lună între cure. Afec iuni ginecologice Dismenoreea func ională beneficiază de tratamentul cu câmpuri magnetice de joasă frecven ă în următoarea prescrip ie: câmp continuu 50Hz, 100 Hz şi 50-100Hz, aplica ii pe selfuri + localizator suprapubian, 12-20 min/şedin ă, 15-18 şedin e/serie, aplica iile încep din ziua a 4-a sau a 5-a după încheierea menstrei, se repetă la 2-3 cicluri menstruale. În metroanexitele cronice nespecifice, cervicitele cronice nespecifice, ca şi în tulburările de climax sau preclimax, se indică aceleaşi formule de aplica ie: 10-30 min/şedin ă, 18 şedin e/serie. Magnetoterapia locală Magnetoterapia locală se foloseşte în mod deosebit, în calusarea fracturilor şi rezolvarea pseudoartrozelor. Încă din anul 1954, cercetătorii japonezi Yasuda şi Fukada descoperă că osul deshidratat are proprietă i piezoelectrice, iar Basset şi Becker demonstreză că sarcinile piezoelectrice din os reprezintă un semnal suficient pentru activarea celulei osoase, ac ionând asupra proceselor de formare şi resorb ie a osului. Efectul piezoelectric este determinat în principal de componenta organică a osului, respectiv de proteina colagenică. Osul, supus unei tensiuni mecanice externe, “dezvoltă” poten iale electrice de presiune. Sarcinile sunt pozitive pe suprafa a convexă a osului şi negative pe cea concavă. În cazul calusurilor vicioase, zonele concave căpătă o încărcare negativă, la acest nivel este stimulat procesul de osteogeneză, în timp ce zonele convexe vor suferi un proces de osteoresorb ie. Aplicarea câmpurilor magnetice pentru osteogeneză activează următorul mecanism: la nivelul focarului de fractură se produc curen i circulari intermiten i, care reprezintă stimuli indirec i suficien i pentru osteogeneză şi în plus, stimulează sistemul de control exercitat de nervii periferici asupra focarului de fractură. În pseudoartroze, aplica iile de magnetoterapie locală conduce la rezolvarea clinică şi radiologică în 80% din cazuri. Bobinele se aşează la suprafa a corpului, se preferă câmpuri magnetice în impulsuri, cele mai eficace fiind trenurile de impulsuri. După unii autori, frecven a cea mai eficace este cea de 1015 Hz. Cele mai bune rezultate s-au ob inut în pseudoartrozele adul ilor, în aplica ii lungi de 12-16ore zilnic: evident, durata totală a tratamentului depinde de localizare, de ex. pentru pseudartroza tibiei 3 luni, în cazul pseudartrozelor datorate fracturilor vechi – până la 5 luni.

Mecanisme ipotetice ale calusării, activate prin aplica iile de magnetoterapie locală par a fi următoarele: - câmpul magnetic activează penetrarea vaselor sanguine, dinspre marginea osului către pseudartroză, determinând remanierea osoasă şi osificarea encondrală normală, - câmpul magnetic activează cinetica Ca++, accelerează calcifierea esutului fibrocartilaginos din focarul de pseudartroză. Contraindica iile principale ale aplicării câmpurilor magnetice sunt următoarele: purtătorii de pacemaker cardiac, bolnavii cu boli de sânge grave (anemie, leucoze, trombopenii), stările hemoragice – la orice nivel, bolile infec ioase active, stările febrile, tumorile maligne, insuficien a hepatică decompensată, insuficien a renală decompensată, sindroamele endocrine grave, decompensate sau avansate cu complica ii (acromegalie, bolile Basedow, Cushing, Addison), tuberculoza activă – indiferent de localizare, psihozele decompensate sarcina.

SUBIECTE pentru EXAMEN: • • • • Bazele fizice şi fiziologice ale aplica iilor cu câmpuri magnetice de joasă frecven ă Aplica ii ale câmpurilor magnetice de joasă frecven ă în afec iunile reumatologice Aplica ii ale câmpurilor magnetice de joasă frecven ă în afec iunile vasculare, respiratorii şi digestive Magnetoterapia locală

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful