MIJLOACE DE ÎMBOGĂŢIRE A VOCABULARULUI A. MIJLOACE INTERNE • Derivarea • Compunerea • Conversiunea 1.

DERIVAREA Definiţie – este formarea de cuvinte noi prin afixare (adăugarea unor afixe prefixate sau sufixate la baze lexicale existente) Clasificare: 1.a. derivarea sufixală 1.b. derivarea prefixală 1.c. derivarea parasintetică 2.a. derivarea progresivă (prin adaos de afixe) 2.b. derivarea regresivă (prin suprimare)

1.a.DERIVAREA SUFIXALĂ Definiţie – sufixele lexicale sunt sunete sau grupuri de sunete care se adaugă după bază, formând un cuvânt nou. Numărul sufixelor în limba română contemporană este de cca. 360 şi provin din limbile care au participat la constituirea lexicului românesc. Sufixele de origine latină şi slavă sunt cele mai numeroase pentru că sunt înrudite cu tipul lingvistic românesc. În schimb, greaca este sursa principală a prefixelor şi prefixoidelor. Clasificare: Observaţie: A. Din punct de vedere semantic 1. de agent (nomen agentis) - tor <lat. torius (croitor, muncitor) 2. augumentative - an <sl. an - cu sens peiorativ (băieţan) - oi <lat. oneus - cu sens depreciativ (băboi) 3. diminutive - el <lat. ellus (copăcel, scăunel) - aş <de origine variată - cu sens depreciativ (scriitoraş) Observaţie: Unele diminutive au numai formă, nu şi sens diminutival, cum sunt unele nume de plante sau locuri: alunele, Târguşor. 4. colective - ime <lat.imen (studenţime, ţărănime ) 5. moţionale/de gen - derivă feminine de la baze masculine sau invers - easă <lat. issa (căpităneasă) 6. abstracte - ătate <lat. itas, itatis (bunătate, posibilitate, prioritate) 1

B. Din punct de vedere lexico-gramatical 1. substantivale (bucătar, gălbenuş) 2. adjectivale (singuratic, vorbăreţ) 3. verbale (a amalgamiza, a finisa)

4. adverbiale (omeneşte, actualmente) 5. pronominale (mătăluţă, mătălică) 6. care formează numerale (doime, zecime)

extra – în limbajul comercial se foloseşte şi izolat. -gramă – schemă (organigramă) de organizare. Prefixoidele/pseudoprefixele se deosebesc de prefixe prin aceea că au. COMPUNEREA 2 . Ele nu sunt sufixe pentru că au valoare denotativă. -grafie – ştiinţă a descrierii. care nu poate suferi. care se fereşte de .anormal) • negative – cu rolul de a nega valoarea semantică a bazei (ne . numit interfix. 4. 2. 3. în cuvântul omuleţ avem tema om. fiind simţite ca nişte cuvinte simple.prefixele sunt sunete sau grupuri de sunete care se aşează înaintea rădăcinii pentru a se obţine un cuvânt nou. arhicunoscut). super – este de origine latină şi indică depăşirea calitativă (superfin). -for – are poartă. în opoziţie cu derivarea propriu-zisă care poate fi socotită progresivă şi baza pentru cea regresivă (coraport < coraportor). stră• schimbarea (a strămuta) • intensificarea (a străluci) • vechimea (străbun) • parcurgerea unei distanţe (a străbate) Limba română are prefixe de marcă a intensităţii maxime: 1. lipsit de (a . -fob din cuvintele germanofob.b. autonomie lexicală..Falsele sufixe (sufixoidele) -aparţin limbajului cult şi specializat. hiper – este considerat un prefix savant. DERIVAREA PREFIXALĂ Definiţie ..necinstit) • iterative – exprimă repetarea (re . folosit mai ales în stilul ştiinţific (hipercorectitudine. 2.c. în limbile din care provin.. arhi – cel din frunte (arhiplin. 2. DERIVAREA PARASINTETICĂ denumeşte formarea de cuvinte noi prin ataşarea simultană a unui sufix şi a unui prefix la acelaşi cuvânt – bază (îndurerat). 5. Clasificare: • privative – au sensul general de fără. DERIVAREA REGRESIVĂ duce la reducerea structurii cuvântului prin înlăturarea sufixului. sufixul -eţ şi un element intermediar -ul-. De pildă. Cele mai multe prefixoide sunt de origine latină sau greacă venite prin filiera franceză sau împrumutate direct din aceste limbi.a. supra – apare în calcuri (supranatural) sau în formaţii româneşti (supraprofit). fapt pentru care ar putea fi considerat prefixoid (marfă extra). hipersensibil). 1. claustrofob înseamnă care urăşte. -fil înseamnă iubitor.b. De pildă. Interfixele reprezintă un segment o porţiune dintr-un derivat care nu intră nici în temă. auto (autobiografie) cvasi (cvasigeneral) foto (fotocopie) mono (monocromatic) multi (multicolor) neo (neolatin) omni (omniprezent) pseudo (pseudocultură) semi (semistructurat) 1. nici în sufix.reveni) Unele prefixe pot avea diferite valori semantice: 2.

Compusul este: • analizabil – atunci când vorbitorii recunosc elementele componente.iniţiale şi fragmente de cuvinte (TAROM ) Compunerea se realizează prin: 1. Cuvintele care intră în compus işi pierd individualitatea semantică şi gramaticală. nefiind permisă inversarea termenilor.silabe şi cuvinte (Romarta – arta românească ) 3. CONVERSIUNEA Este transferul de la o parte de vorbire la alta.Constă în crearea unui cuvânt nou din combinarea a două sau mai multe unităţi lexicale independente. formându-se un nou cuvânt. Clasificare: A. situaţie în care compusul se transformă într-un cuvânt simplu (antart-acum trei ani).calchiate (tren fulger.creaţii româneşti (zgârâie-brânză. economicsocial.cuvinte întregi (zi-lumină) 2.) FEDR – Fondul European de Dezvoltare Regională FJSC – Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării FSE – Fondul Social European 4. Din punct de vedere istoric 1. zi-muncă înseamnă cantitatea de muncă dintr-o zi de opt ore. de obicei.R. aglutinare (contopire) – alipirea elementelor componente până la contopirea într-o unitate. • articolul adjectival demonstrativ (cel frumos). De pildă. mai ales dacă acestea circulă independent în limbă (zgârâie-brânză). • neanalizabil – dacă elementele componente nu pot fi identificate. Locul termenilor dintr-un compus paratactic este de cele mai multe ori fix.provenite din latină (trifolium. abrevieri (B. papă-lapte) 3. Principalul instrument al conversiunii este articularea cu: • articolul hotărât (frumosul). aşa că doar formal putem vorbi de mai multe cuvinte (în planul conţinutului avem un singur semnificat). Domine Deus) 2.C. contaminare (alaturare) – o îmbinare de elemente lexicale înrudite semantic care-şi pierd. • articolul nehotărât (un frumos). 2. o parte din scheletul fonetic: cocostârc (cocor şi stârc).iniţiale. Din punct de vedere al elementelor compusului 1. Procedeul cel mai frecvent prin care se realizează conversiunea este substantivizarea: 3 . fărădelege) B. Există şi adjective la care regula aşezării elementelor este mai puţin strictă: social-economic. cu aspectul unui cuvânt simplu: codalb (coadă şi alb). 3.

2. Cele mai multe dublete sunt de origine latină: drept şi direct >lat. în Muntenia şi până în 1862 în Moldova. doime. sămădău. slovă. 5. duhovnic. supinul (culesul grâului). duh. numeralul (pătrime. 3. directus. alean-dor. împrumuturile populare nu pot fi prea uşor diferenţiate de cele savante sau cărturăreşti (Emil Petrovici). în general. ca limbă a administraţiei. unii lingvişti străini au crezut că româna este un idiom mixt. 2. nimicul. Cuvintele împrumutate sunt. circus. cel frumos). letopiseţ. s-a scris la noi cu alfabet chirilic. verbul – infinitivul (mergere). sl. deşi slavona începuse să fie înlocuită cu româna încă din sec. Influenţati de numărul atât de mare al cuvintelor de origine slavă.1. călugăr. Astfel de cuvinte se numesc dublete etimologice. Dintre termenii pătrunşi în epoca slavonismului cultural (sec. icoană. CUVINTE DE ORIGINE SLAVĂ Influenţa slavă a fost cea mai puternică datorită faptului că slavona a fost folosită la noi timp de câteva secole. MIJLOACE EXTERNE (ÎMPRUMUTURILE) Asemenea calcului lingvistic. liturghie. manifestată mai mult în domeniul lexicului: bai-necaz. interjecţia (oful. gerunziul. evanghelie. sfârşi şi săvârşi sunt diferite din punct de vedere semantic şi din punt de vedere al formei. logofăt. chip şi foarte puţin în domeniul morfologic (al formarii cuvintelor): prin sufixe: şag – rămăşag. eul. X-XV) cei mai mulţi aparţin vocabularului religios şi social-politic. candelă. Ex: apostol. indiscutabil. • realaţiile politice. De pildă. ÎMPRUMUTURILE LEXICALE MAI VECHI 1. 6. • amestecul de populaţie. B. arhiereu. economice şi culturale. Uneori acelaşi cuvânt a fost o dată împrumutat pe cale directă şi altă dată pe cale cultă/ livrescă. şug – meşteşug şi ău – ferăstrău. un frumos. al XVI-lea. a diplomaţiei şi mai ales a cultului religios. diacon. fireşte. voievod. cerc şi circ >lat. contactele directe îndelungate dintre cele două popoare au dus la o influenţă lingvistică reciprocă. treime). zapis. Un alt factor care a contribuit la această părere a fost faptul că până în 1860. un fel de limbǎ româno-slavǎ (Gustav Weigand). 4. dar au aceeaşi origine/etimologie. CUVINTE DE ORIGINE MAGHIARĂ Convieţuirea românilor cu maghiarii în Transilvania şi. 4 . A. pronumele (sinele . Numeroasele influenţe străine (şi mai cu seamă cea slavă) au modificat doar fizionomia lexicală a limbii române. acestea pot fi împrumutate pe cale directă/orală (prin contact nemijlocit între popoare) şi pe cale indirectă (prin intermediul scrisului şi al cititului). adverbul (binele). împrumutul lexical este fie produsul bilingvismului. adaptate la sistemul fonetic şi morfologic al limbii receptoare. Deşi slavona scrisă se deosebea sensibil de slavona vorbită. fără a-i altera esenţa care este. fie consecinţa simplei cunoaşteri a unei limbi străine pe care un vorbitor influenţat de ea poate să nu o folosească în mod curent. neam. un nimic). adjectivul (frumosul. cazanie. citi. hotar.vaiul). imaş-izlaz. Recurgerea la împrumutul din alte limbi este determinată de mai mulţi factori extralingvistici: • vecinătatea geografică. latinească.

stelamant – astronomie. de-sine-mişcător – automobil. unde o renaştere târzie aprinsese cultul pentru Roma . tipografie. B. printre altele. politicos. a. Unii cărturari (partizani convinşi ai unui purism şi ai unui neaoşism din cale-afară de exagerate) din secolul trecut respingeau împrumuturile neologice. Dosoftei. MODERNIZAREA VOCABULARULUI PRIN NEOLOGISME Procesul de modernizare a lexicului românesc a început în a doua jumătate a sec. iar după proclamarea Independenţei României au dispărut aproape definitiv. chiftea. apariţia lor în limbă fiind explicată prin aceea că de la 917 la 1185 Dobrogea s-a aflat sub dominaţie bizantină. CUVINTE DE ORIGINE GRECEASCĂ A. fără să socotim şi termenii ştiinţifici de strictă specialitate. prisos. sindrofie. telemea. ÎMPRUMUTURILE LEXICALE MODERNE (NEOLOGICE) Se pare că româna actualǎ dispune de 50. plicticos. deşi de origine latino-romanică. Au rămas împrumuturile turceşti mai ales din domeniul alimentaţiei: baclava. magiun. liu – hazliu. caimacan. CUVINTE DE ORIGINE TURCEASCĂ Influenţa turcă a început să se manifeste auspra limbii noastre după ce Ţara Românească şi Moldova au devenit vasale Imperiului Otoman. şi de dispariţia unor turcisme. În domeniul morfologic limba româna a împrumutat din turcă sufixele: giu – scandalagiu. Ex: agă.000 de neologisme. cât şi în Ţara Românescă.”. simandicos. termenii de origine turcească au început să iasă din uz. b. 4. A existat şi un învăţământ modest în limba latină. latina a devenit limbă diplomatică începând cu sec. halva. departe vorbitor – telefon. indiferent dacă acesta este un împrumut sau reprezintă o creaţie internă a limbii respective prin derivare. musaca. 1. paşă. lăsându-ne chiar lucrări în latineşte. caşcaval. logos – „cuvânt”) se înţelege orice cuvânt nou apărut în limbă. INFLUENŢA LATINĂ În ordine cronologică. lâc – savantlâc. nas-suflete/nas-ştergău – batistă. Prin neologism (neos – „nou”. După înlăturarea stăpînirii fanariote. prima influenţă este cea latină savantă. cafea (devenit termen internaţional). După cum ne informează unii istorici ai culturii vechi. sarma. al XIV-lea. ale cărei începuturi sunt plasate în sec. Cantacuzino) au împrumutat neologisme direct din latina pe care o cunoşteau bine. grecisme şi elemente lexicale de alte origini vechi. O serie de cărturari români (Dimitrie Cantemir.3. acadea. iar la Cotnari. INFLUENŢA ITALIANĂ 5 . C.. caligrafie. conversiune. BIZANTINĂ – numărul elenismelor primite de noi direct din greaca veche e foarte mic. al XVII-lea. Despot Vodă a înfiinţat şi un colegiu latin. NEOGREACĂ – elementele de origine greacă sunt mult mai numeroase şi s-au datorat răspândirii culturii greceşti în Moldova şi Muntenia. preferând să spunem: gât-legău în loc de cravată. atât în Moldova. Foarte preţioasă este informaţia pe care ne-o furnizează Sextil Puşcariu: „Prin veacurile XIXVII tot mai mulţi tineri moldoveni cercetau şcolile din Polonia. considerată „limba de cultura feudală”. Ex: mătase. al XVIIIlea şi a fost favorizat. B. 2.. Ex: protipendadă. compunere.

crescendo. cu mii de cuvinte. impardonabil – de neiertat. Multe franţuzisme au devenit barbarisme încă din vremea lui Caragiale care îi ridiculiza pe cei ambetaţi (plictisiţi) şi infatigabili (neobosiţi). 3. CALCUL LEXICAL este de două feluri: 6 . solfegiu. şi mai ales graţie lui G. a sermona – a dojeni. cele mai multe. meci. 6. vivace. 4. diesel. XIXlea influenţa italiană atinge punctul culminant graţie unor cărturari influenţaţi de cultura italiană: I. desigur. O serie de împrumuturi recente au o arie de circulaţie restrânsă. baschet. gater. INFLUENŢA FRANCEZĂ Influenţa franceză este cea mai puternică dintre toate influenţele moderne. O bună parte dintre italienisme aparţin domeniului muzical (şi au. lăsând cele mai serioase urme în domeniul tehnicoştiinţific: boiler. datorită ei. allegro. calcul lingvistic reproduce structura şi sensul unui cuvânt străin.Mai vechi decât contactele culturale sunt legăturile comerciale dintre Italia şi Ţările Româneşti (secolul XII) când o serie de negustori italieni au ajuns până la gurile Dunării. ducato. în sec. formând un nou cuvânt românesc. negustori şi îndeosebi industriaşi. mandolină. Calcul lexical şi calcul frazeologic sunt adeseori parţiale deoarece o parte poate fi tradusă. Gh. fasung. inubliabil – de neuitat. În sec. allegretto. XX-lea. scor. fie pentru că au în limba noastră echivalenţe perfecte din punct de vedere semantic: a badina – a glumi. hârtia de calc). N. a efasa – a şterge. solo. ţn toate domeniile vieţii materiale şi spirituale. Călinescu. al. cristianism – creştinism. corner. MIJLOACE MIXTE (CALCUL LINGVISTIC) Termenul calc (de origine franceză şi italiană) a fost împrumutat din domeniul artelor unde are sensul de „reproducere a unei schiţe sau desen” (după cum se ştie această operaţie se realizează cu ajutorul unei hârtii speciale. prin intermediul traducerilor. Aşa ne explicăm faptul că una dintre primele monede menţionate în documente este ducatul >it. start. Lărgindu-şi sfera semantică. prin folosirea lui în alte domenii. tenis. Radulescu. calc a ajuns să însemne „copie”. în timp ce altă parte e împrumutată ca atare: calea lactee (mult mai frecventă decât calea laptelui) >la voie lactee. exercitată prin intermediul cărţilor. ring. INFLUENŢA GERMANĂ Influenţa germană a fost exercitată de nemţii stabiliţi la noi ca mineri. INFLUENŢA RUSĂ Această influenţă s-a manifestat asupra limbii noastre aproape exclusiv pe cale scrisă. piano. ofsaid. al. lexicul limbii române modernizându-se astfel. româna îmbogăţindu-se. intermezzo. Filimon. bormaşină. fotbal. alto. C. Asachi. Terminiologia sportivă cunoaşte un număr mare de anglicisme: aut. eclatant – strălucitor. termoreceptor etc. H. inginer-mecanic. 5. a fost determinată de contactul cu civilizaţia apuseană din Austria şi. partitură. în general. solo. şut. andante. INFLUENŢA ENGLEZĂ Mai ales în ultimele decenii româna a împrumutat o serie de neologisme englezeşti. Printre împrumuturile ruseşti există foarte multe cuvinte compuse: fotocameră. 1. fault. „imitaţie” sau „reproducere”. caracter internaţional): adagio. fie pentru că nu răspund unor necesităţi reale. henţ. În domeniul vocabularului.

luminis”. 7 . Ex: franţuzescul prendre la parole este tradus în româneşte prin a lua cuvântul. 1. după modelul francez entrevoir. În afara calcului lexical. atât împrumutat. Calcul lexical semantic – constă în atribuirea unui sens nou unui cuvânt existent deja într-o limbă. faire antichambre avem un calc lexico-frazeologic. Cuvântul s-a îmbogăţit apoi cu noi sensuri: univers. tour d `ivoire. Alte exemple: turn de fildeş >fr. cât şi structura unuia dintre elementele ei componente. Calcul lexical de structură: • extern (pentru că modelul de la care se porneşte este străin). În exemplul unsprezecele românesc numeralul este folosit ca substantiv şi capătă un nou sens. masă rotundă >it. Românescul lume a însemnat la început exclusiv „lumină” (asemenea etimonului său latinesc „umen. cosmos datorită sl. care este întotdeauna cel puţin bisemantic (termenul influenţat şi cel după care se calchiază trebuie să aibă măcar un sens comun). cât şi calchiat/«tradus». • intern (se construieşte un nou cuvânt cu o structură analizabilă). tavola rotonda. sepulcrum = mormânt).svetu. blagosloviti – blago = bine şi sloviti = a cuvânta. sinonime şi cu o structura similară (tombal >tombe = mormânt şi sepulcral >lat. se poate vorbi şi de un calc frazeologic – care imită structura unei expresii sau locuţiuni străine. deoarece a fost imitată atât structura unei unităţi frazeologice.1. acela de echipă de fotbal. Un calc mixt/combinat este şi cel lexico-gramatical. uneori.b. În exemplul a face anticameră >fr. Exemplu: verbul românesc întrevedea este format din între şi vedea. după modelul corespondentului său străin. S-a ajuns în felul acesta la dublete sinonimice: blagoslovi şi binecuvânta >sl. Mormântal este un calc multiplu întrucât reuneşte două cuvinte franţuzeşti.a. Acelaşi cuvânt străin a fost.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful