Page 1

Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
3.9. Probleme de rezolvat pe elipsoidul de rotaţie
3.9.1. Excesul sferic al unui triunghi elipsoidic mic
Se consideră triunghiul elipsoidic mic ABC
(fig.3.17), adică un triunghi a cărui laturi nu depăşesc
60 km, în care unghiurile, amplasate pe o sferă medie
Gauss
13
de rază R, se consideră a fi erori.
Se pot calcula, din figură, suprafeţele fusurilor
sferice
( ) , ( ) , ( ) AA BB CC
funcţie de suprafaţa S a
triunghiului sferic considerat
'
'
' ' '
( )
( )
( )
A BC
AB C
ABC A B C
AA S S
BB S S
CC S S S S
· +
· +
· + · +
Prin adunarea celor trei relaţii se obţine
"
2
S
. (3.136)
Aceleaşi suprafeţe se obţin şi prin intermediul relaţiilor
2
2
2
( ) 4
400
( ) 4
400
( ) 4
400
g
g
g
g
g
g
A
AA R
B
BB R
C
CC R
π
π
π
·
·
·
prin adunare rezultând

2
2
( ) ( ) ) ( )
200
g g g
g
R
AA BB CC A B C
π
+ + · + + . (3.137)
Prin egalarea relaţiilor (3.136) şi (3.137) se obţine
2
2 ( 200 ) 400 2
g g g g g
R A B C S π + + − · + .
Dacă se notează cu
ε
expresia dintre paranteze şi cu
200 00 00
cc
cc
ρ
π
· atunci se
obţine expresia de calcul a excesului sferic
13
Raza sferei medii Gauss se determină cu valoarea medie a laturii celor trei puncte care formează triunghiul
"
2
S
Fig.3.17. Excesul sferic
154
Page 2
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
2
cc cc
S
R
ε ρ · . (3.138)
În cele mai multe situaţii întâlnite în practica geodezică curentă, suprafaţa S a
triunghiului elipsoidic mic se înlocuieşte cu suprafaţa ' S a triunghiului plan, iar dacă se
notează cu „' ” (prim) elementele triunghiului plan corespondent se pot obţine următoarele
relaţii pentru determinarea excesului sferic
2 2 2 2
' ' ' sin ' ' ' sin ' ' ' sin '
2 2 2
cc cc cc cc cc
S a b C a c B b c A
R R R R
ε ρ ρ ρ ρ · · · · . (3.139)
Ceea ce trebuie reţinut este faptul că într-un triunghi elipsoidic mic întotdeauna suma
unghiurilor este de 200
g
plus excesul sferic.
3.9.2. Rezolvarea triunghiurilor elipsoidice mici
Ca şi în plan, şi pe elipsoid se pune în discuţie rezolvarea unor probleme de bază. Una
dintre acestea se referă la determinarea laturilor unui triunghi când se cunosc unghiurile
triunghiului şi cealaltă latură. Pentru rezolvarea acestei probleme se cunosc două metode
14
:
- Metoda Soldner sau metoda aditamentelor şi
- Metoda Legendre sau metoda dezvoltărilor în serie.
Metoda Soldner
Se consideră un triunghi
situat pe o sferă medie Gauss în care
se cunosc valorile unghiurilor
( , , ) A B C
şi lungimea liniei
geodezice a. Trebuie să se determine
valorile celorlalte două laturi ale
triunghiului, b şi c.
Metoda propusă de Soldner
pentru rezolvarea triunghiului
elipsoidic mic (care este aproximat ca
un triunghi sferic) este cea de a
înlocui triunghiul elipsoidic cu un
14
Exemple de rezolvare a triunghiurilor elipsoidice mici atât prin metoda Soldner cât şi prin metoda Legendre,
pe elipsoidul Krasovski şi pe elipsoidul WGS 84, pot fi urmărite în cadrul paragrafului 8.2.1.9.
B
Fig. 3.18. Rezolvarea triunghiurilor elipsoidice mici
prin metoda Soldner
a
R
α ·
b
R
β ·
c
R
γ ·
R
C
A
' c
' b
155
Page 3
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
triunghi plan în care să se păstreze
unghiurile dar în care se modifică
laturile.
Trebuie deci să se determine relaţia de calcul a corecţiei care trebuie aplicată laturii
cunoscute pentru a obţine valoarea ei în triunghiul plan după care se rezolvă triunghiul plan
deducându-se valorile celorlalte două laturi. În final, prin intermediul relaţiei deduse,
urmează să se determine valorile celor două laturi în triunghiul elipsoidic mic.
Pe sfera medie, care înlocuieşte pe suprafeţe mici elipsoidul de rotaţie, teorema
sinusurilor este reprezentată prin relaţiile
sin sin sin
sin sin sin A B C
α β γ
· · .
Din prima egalitate a relaţiei de mai sus şi prin dezvoltarea în serie a funcţiei sinus
(relaţia (1.8)) se obţine
3
2
3
2
sin
sin sin
6
sin sin
sin
6
a a
a
A
R R
b
b B
b
R
R
α
β

· · ·

.
În triunghiul plan, prin aceeaşi teoremă, se obţine
sin '
sin '
A a
B b
· .
Având în vedere că s-a considerat că unghiurile în cele două triunghiuri sunt egale,
din ultimele două relaţii se deduce că
3
2
'
6
a
a a
R
· − şi
3
2
'
6
b
b b
R
· −
sau, în general
3
2
'
6
s
s
s s s A
R
· − · − . (3.140)
Mărimea
s
A
se numeşte aditamentul liniar al laturii s, de unde rezultă a doua
denumire sub care este cunoscută metoda: metoda aditamentelor.
Etapele care trebuie să fie urmărite pentru rezolvarea triunghiului elipsoidic mic
constau în efectuarea, în ordine, a următoarelor calcule
15
:
15
Exemplu de rezolvare a triunghiurilor elipsoidice mici prin metoda Soldner este dat în cadrul paragrafului
8.2.1.9.1.
156
Page 4
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
- calculul excesului sferic cu una din relaţiile (3.139);
- compensarea unghiurilor în triunghiul elipsoidic mic prin calcularea neînchiderii
şi repartizarea ei, în mod egal, celor trei unghiuri:
* * *
( ) (200 )
g
w A B C ε · + + − +
*3 * *
; ;
3 3
w w
A A B B C C fw · − · − · − ,
unde cu
* * *
, , A B C s-au notat valorile unghiurilor reduse pe suprafaţa elipsoidului
de referinţă;
- calculul aditamentului liniar al laturii a şi apoi a valorii laturii în triunghiul plan;
- cu aceste valori calculate se determină aditamentele liniare ale celorlalte două
laturi şi apoi mărimea lor în triunghiul elipsoidic mic.
3.9.2.2. Metoda Legendre
În cadrul acestei
metode, denumite şi metoda
dezvoltărilor în serie, se
presupune că un triunghi sferic
mic se poate rezolva ca un
triunghi plan dacă se păstrează
egalitatea laturilor celor două
triunghiuri iar unghiurile
triunghiului plan se obţin prin
micşorarea fiecărui unghi cu câte
o treime din excesul sferic.
Elementele care se cunosc şi cele care urmează a se determina sunt aceleaşi ca la
metoda Soldner de rezolvare a triunghiurilor elipsoidice mici.
Pentru determinarea teoremei enunţate mai sus, pentru început, se scrie teorema
cosinusului în triunghiul sferic considerat (o particularizare a relaţiei (1.12))
cos cos cos sin sin cos A α β γ β γ · +
de unde rezultă
' B
Fig. 3.19. Rezolvarea triunghiurilor elipsoidice mici
prin metoda Legendre
b
R
β ·
c
R
γ ·
R
' C
' A
c
b
a
157
Page 5
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu

cos cos cos
cos
sin sin
A
α β γ
β γ

·
. (3.141)
Utilizând dezvoltarea în serie a funcţiei
cos
, relaţia (1.9), şi neglijând termenii de
gradul V şi mai mari, pentru numărătorul relaţiei de mai sus se deduce
2 4 2 4 2 4
cos cos cos 1 1 1
2 24 2 24 2 24
α α β β γ γ
α β γ
| ` | `
− · − + − − + − +

. , . ,
,
iar prin efectuarea calculelor, în condiţiile propuse, se obţine
2 2 2 4 4 4 2 2
6
cos cos cos
2 24
α β γ α β γ β γ
α β γ
− + + − − −
− · + . (3.142)
În aceleaşi condiţii, prin dezvoltarea în serie a funcţiei sin , relaţia (1.8), pentru
numitorul relaţiei (3.141) se obţine expresia
2 2
sin sin 1
6
β γ
β γ β γ
| ` +
· −

. ,
sau

1
2 2 2 2
1 1 1
1 1
sin sin 6 6
β γ β γ
β γ β γ β γ

| ` | ` + +
· − ≅ +

. , . ,
. (3.143)
Având în vedere relaţiile (3.142) şi (3.143), relaţia (3.141) devine
2 2 2 4 4 4 2 2 2 2 2 2
2 2 2
cos
2 24
A
α β γ α β γ α β α γ β γ
β γ β γ
− + + + + − − −
· +
iar dacă se au în vedere laturile triunghiului sferic
2 2 2 4 4 4 2 2 2 2 2 2
2
2 2 2
cos
2 24
a b c a b c a b a c b c
A
bc bcR
− + + + + − − −
· + (3.144)
În triunghiul plan corespondent, din teorema cosinusului rezultă
2 2 2
cos '
2
a b c
A
bc
− + +
· , (3.145)
iar dacă se calculează şi valoarea sinusului
4 4 4 2 2 2 2 2 2
2 2
2 2
2 2 2
sin ' 1 cos '
4
a b c a b a c b c
A A
b c
+ + − − −
· − · − . (3.146)
Revenind la relaţia (3.144) se obţine
2
2
1
cos cos ' sin '
6
A A bc A
R
· − . (3.147)
158
Page 6
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Din egalitatea
' ( ') A A A A · + −
prin dezvoltări rezultă
1
cos cos ' ( ') sin '
cc
cc
A A A A A
ρ
· − −
,
ceea ce înseamnă că
2 2
cos ' cos 1 1 '
( ') sin '
sin ' 6 3
cc cc cc cc
A A S
A A bc A
A R R
ρ ρ ρ

− · · ·
sau
( ')
3
cc
cc
A A
ε
− · . (3.148)
În acest fel afirmaţia din propoziţia iniţială a fost demonstrată.
Etapele care trebuie să fie urmărite pentru rezolvarea triunghiului elipsoidic mic prin
metoda dezvoltărilor în serie constau în efectuarea, în ordine, a următoarelor calcule
16
:
- calculul excesului sferic cu una din relaţiile (3.139) calculând nişte valori
provizorii pentru laturile triunghiului plan;
- compensarea unghiurilor în triunghiul elipsoidic mic prin calcularea neînchiderii
şi repartizarea ei, în mod egal, celor trei unghiuri;
- calculul unghiurilor în triunghiul plan prin corectarea celor de pe elipsoid cu o
treime din excesul sferic;
- calculul celorlalte laturi în triunghiul plan care, conform teoremei, sunt egale cu
cele din triunghiul sferic.
3.9.3. Transport de coordonate
În capitolul anterior s-a prezentat modalitatea de a rezolva unele din problemele care
apar pe elipsoidul de rotaţie şi anume acele probleme în care elipsoidul de rotaţie poate fi
aproximat cu o sferă medie Gauss (triunghiuri a căror laturi nu depăşesc 60 km). Ca şi în
plan, pentru diversele calcule care se fac (în special prelucrări ale observaţiilor) este nevoie
de coordonate. Pentru a determina aceste coordonate se pun două probleme fundamentale:
- problema geodezică directă când se cunosc coordonatele geodezice ale unui
punct, lungimea liniei geodezice către alt punct precum şi azimutul acestei direcţii
şi se determină coordonatele geodezice ale celui de-al doilea punct precum şi
valoarea azimutului invers.
16
Exemplu de rezolvare a triunghiurilor elipsoidice mici prin metoda Legendre este dat în paragraful 8.2.1.9.2.
159
Page 7
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
- problema geodezică inversă când se cunosc coordonatele geodezice a două
puncte şi se caută determinarea lungimii liniei geodezice dintre cele două puncte
şi a azimutelor (direct şi invers).
În prezenta lucrare, din punct de vedere teoretic, sunt prezentate şi demonstrate câteva
din posibilităţile de rezolvare a problemelor geodezice pe elipsoidul de rotaţie. În capitolul 8
al lucrării, paragraful 8.2.2., sunt prezentate exemple de calcul şi relaţii utilizate pentru toate
cazurile posibile:
- metoda Legendre sau a dezvoltărilor în serie pentru cazul distanţelor mici (mai
mici de 60 km);
- metoda Gauss sau a argumentelor medii pentru distanţe medii (mai mici de 600
km);
- metoda Bessel îmbunătăţită de Helmert pentru distanţe mari (mai mari de 20000
km).
3.9.3.1. Problema geodezică directă
Se consideră două puncte
1
S
şi
2
S
situate pe elipsoidul de rotaţie. Se cunosc
coordonatele geodezice
1 1
, B L
ale punctului
1
S
, lungimea s a liniei geodezice dintre cele două
puncte precum şi azimutul A
1
a liniei geodezice (fig.3.20).
Prin rezolvarea problemei geodezice directe se vor determina coordonatele geodezice
2
, 2 B L
ale celui de-al doilea punct precum şi azimutul invers
2
A
.
Pentru rezolvarea acestei probleme se cunosc două metode: metoda dezvoltărilor în
serie şi metoda argumentelor medii.
Fig.3.20. Problema geodezică directă
a) b)
160
Page 8
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
3.9.3.1.1. Metoda dezvoltărilor în serie
Deoarece diferenţele de latitudine, longitudine şi azimut între punctul cu coordonate
cunoscute
1
S
şi un punct oarecare
2
S
depind de lungimea liniei geodezice, se acceptă
următoarele dezvoltări în serie MacLaurin (particularizarea relaţiei (1.7))

2 2 3 3
2 1 2 3
1
1 1
2 2 3 3
2 1 2 3
1
1 1
2 2 3 3
2 1
2 3
1
1 1
2 6
2 6
200
2 6
g
B B s B s
B B s
s s s
L L s L s
L L s
s s s
A A s A s
A A s
s s s
| ` | ` ∂ ∂ ∂ | `
· + + + +

∂ ∂ ∂
. ,
. , . ,
| ` | ` ∂ ∂ ∂ | `
· + + + +

∂ ∂ ∂
. ,
. , . ,
| ` | ` ∂ ∂ ∂ | `
· t + + + +

∂ ∂ ∂
. ,
. , . ,
K
K
K
(3.149)
Termenii, până la
3
s inclusiv, ai acestor dezvoltări au fost deduşi de Legendre în
1806, de unde provine cea de-a doua denumire a metodei: metoda Legendre.
Pentru calculul derivatelor de ordinul I din relaţiile de mai sus se consideră triunghiul
elipsoidic mic
1
' '' S S S
(fig.3.20.b) unde
1 1 1
'' cos S S ds A M dB · ⋅ ·
, deci

3
1 1
1
1 1
cos
cos
A V B
A
s M c

| `
· ·


. ,
. (3.150)
În acelaşi triunghi elipsoidic mic
1
' '' sin cos S S ds A r dL N B dL · ⋅ · ⋅ · ⋅
,
deci

1 1
1
1 1 1 1
sin
sin
cos cos
A V L
A
s N B c B

| `
· ·


. ,
. (3.151)
Din relaţia Clairaut (3.125) se poate deduce
161
Page 9
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
sin sin
sin tan
cos
dA dL A A
B B
dL ds N B N
⋅ · · ,
iar dacă, în continuare, se notează tan B t · se obţine
1 1
1 1 1
1 1
sin sin
t V A
A t A
s N c

| `
· ·


. ,
. (3.152)
Urmează să se determine derivatele de ordinul II
2
2 3
2
1
3 cos sin
B dV A
V A A V
s c dB s
∂ ∂
| `
· −

∂ ∂
. ,
.
Dacă se notează
' cos e B η ·
prin derivarea funcţiei V şi prin înlocuirea
2
4
c
MN
V
· se
deduce relaţia de calcul a derivatei de ordinul II
2
2 2 2 1
1 1 1 2
1 1
1
(3 cos sin )
t B
A A
s M N
η
| ` ∂
· − +


. ,
(3.153)
Cu notaţiile
5 5
1 1
cos 10 ; sin 10 u s A v s A
− −
· ⋅ · ⋅ ,
în limitele aproximaţiilor făcute, se obţin expresiile de calcul pentru coordonatele geodezice
ale punctului
2
S
şi a azimutului invers
2 2
2 1 10 20 02
2 1 01
2 1 01
( ) ''
( )"
200 ( )"
g
B B b u b u b v
L L l v
A A a v
· + + + +
· + +
· t + +
K
K
K
(3.154)
unde

3
5 1
10
2 4
10 1 1 1
20 2
4
10 1 1
02
2
5 1
01
1
5 1 1
01
10 "
3
10 "
2
1
10 "
2
10 "
cos
10 "
V
b
c
t V
b
c
t V
b
c
V
l
c B
Vt
a
c
ρ
η
ρ
ρ
ρ
ρ
·
· −
· −
·
·
M
M
(3.155)
162
Page 10
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Precizia rezultatelor obţinute depinde de numărul termenilor luaţi în considerare la
dezvoltarea în serie: mai mulţi termeni – rezultate mai precise.
3.9.3.1.2. Metoda Gauss
Această metodă a fost elaborată de Gauss şi ea poate fi aplicată pentru distanţe mici şi
medii, adică pentru distanţe mai mici de 600 km. Metoda se mai numeşte metoda
argumentelor medii pentru că utilizează valorile medii ale latitudinilor, longitudinilor şi
azimutului.
Prin această metodă se caută să se determine valorile argumentelor medii

2 1 2 1 2 1
; ; 200
g
b B B l L L A A A · − · − ∆ · − m , (3.156)
în care argumentele medii sunt funcţie de valorile medii ale latitudinii, longitudinii şi
azimutului, adică
1
2
3
( , , )
( , , )
( , , )
m m m
m m m
m m m
b f B L A
l f B L A
A f B L A
·
·
∆ ·
Procesul de determinare a argumentelor medii este un proces iterativ, într-o primă
iteraţie ele determinându-se cu ajutorul unor valori aproximative pentru elementele
necunoscute încă, valori care pot fi luate şi de pe hartă.
Se alege un punct C la jumătatea arcului
1 2
S S
.
Punctul M, situat la latitudinea medie se află la sud de
punctul C pentru că
pol ecuator
M M >
şi deci
pol 1 minut ecuator 1 minut
( ) ( )
m m
s s ∆ > ∆ .
Latitudinile, longitudinile celor două puncte
considerate precum şi azimutul direct şi invers pot fi
exprimate în raport de coordonatele punctului C şi a
azimutului din acest punct al liniei geodezice prin
dezvoltări în serie MacLaurin de forma
Fig.3.21. Metoda argumentelor
medii
163
Page 11
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
2 2 3 3
2 2 3
2 2 3 3
2 2 3
2 2 3 3
2 2 3
2 8 48
2 8 48
2 8 48
C
C
C C
C
C
C C
C
C
C C
s B s B s B
B B
s s s
s L s L s L
L L
s s s
s A s A s A
A A
s s s
| ` | ` ∂ ∂ ∂ | `
· + + + +

∂ ∂ ∂
. ,
. , . ,
| ` | ` ∂ ∂ ∂
| `
· + + + +

∂ ∂ ∂
. ,
. , . ,
| ` | ` ∂ ∂ ∂ | `
· + + + +

∂ ∂ ∂
. ,
. , . ,
K
K
K
sau
2 3
' " "'
2
2 3
' " "'
2
2 3
' " "'
2
2 8 48
2 8 48
2 8 48
C C C C
C C C C
C C C C
s s s
B B B B B
s s s
L L L L L
s s s
A A A A A
· + + + +
· + + + +
· + + + +
K
K
K
(3.157)
2 3
' " "'
1
2 3
' " "'
1
2 3
' " "'
1
2 8 48
2 8 48
2 8 48
C C C C
C C C C
C C C C
s s s
B B B B B
s s s
L L L L L
s s s
A A A A A
· + + + +
· + + + +
· + + + +
K
K
K
(3.158)
Având aceste relaţii, se pot determina argumentele medii

3
' "'
2 1
3
' "'
2 1
3
' "'
2 1
24
24
200
24
C C
C C
C C
s
b B B sB B
s
l L L sL L
s
A A A sA A
· − · + +
· − · + +
∆ · − · + +
K
K
m K
(3.160)
Din aceleaşi relaţii (3.157) şi (3.158) se pot deduce expresiile necesare calculului
valorilor medii ale coordonatelor geodezice şi azimutul funcţie de elementele care
caracterizează punctul C
2 2
" " 1 2
2 2
" " 1 2
2 2
" " 1 2
2 8 8
2 8 8
200
2 8 8
m C C C m
m C C C m
g
m C C C m
B B s s
B B B B B
L L s s
L L L L L
A A s s
A A A A A
+
· · + ≅ +
+
· · + ≅ +
t +
· · + ≅ +
(3.161)
164
Page 12
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
În continuare se calculează derivatele, pentru început cele de ordinul I, plecând de la
relaţiile cunoscute (3.65), (3.66) şi (3.125)

'
'
'
cos
sin
cos
sin tan
C
C
C C
C
C
C C C
C C
C
C C
A B
B
s M
A L
L
s N B
A B A
A
s N
∂ | `
· ·


. ,

| `
· ·


. ,
∂ | `
· ·


. ,
(3.162)
Din relaţiile de mai sus se poate observa că derivatele de ordinul I nu depind de
longitudine ci numai de latitudine şi azimut, funcţii care pot fi exprimate şi în raport de
valorile medii ale latitudinii şi azimutului. Ştiind că, în general
0 0
' '
0 0 0 0
( , ) ( , )
x y
f x h y h f x y h f k f + + · + ⋅ + ⋅ + K
,
atunci, de exemplu, pentru derivata de ordinul I a latitudinii se poate scrie
'
'( , ) '{ ( ), ( )}
C C C m C m m C m
B B B A B B B B A A A · · + − + −
şi deci

' '
' '
' '
' '
( ) ( )
' '
( ) ( )
' '
( ) ( )
C m C m C m
m m
C m C m C m
m m
C m C m C m
m m
B B
B B B B A A
B A
L L
L L B B A A
B A
A S
A A B B A A
B A
∂ ∂
| ` | `
· + − + − +

∂ ∂
. , . ,
∂ ∂
| ` | `
· + − + − +

∂ ∂
. , . ,
∂ ∂
| ` | `
· + − + − +

∂ ∂
. , . ,
K
K
K
(3.162)

3
' ' " "
3
' ' " "
3
' ' " "
' '
8
' '
8
' '
8
C m m m
m m
C m m m
m m
C m m m
m m
s B B
B B B A
B A
s L L
L L B A
B A
s A A
A A B A
B A
¹ ¹ ∂ ∂
| ` | `
· − +
' '

∂ ∂
. , . ,
¹ ¹
¹ ¹ ∂ ∂
| ` | `
· − +
' '

∂ ∂
. , . ,
¹ ¹
¹ ¹ ∂ ∂
| ` | `
· − +
' '

∂ ∂
. , . ,
¹ ¹
(3.163)
Luând în considerare numai derivatele de ordinul I, se obţin următoarele expresii
pentru argumentele medii
165
Page 13
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu

3
'
1
3
'
2
3
'
3
( , )
8
( , )
8
( , )
8
m m m
m m m
m m m
s
b s B B A
s
l s L B A
s
A s A B A
· ⋅ − Φ +
· ⋅ − Φ +
∆ · ⋅ − Φ +
K
K
K
(3.164)
iar dacă se iau în considerare şi celelalte derivate se obţin expresiile generale de calcul a
argumentelor medii (exprimate în secunde sexagesimale)

2 1 1
2 1 2
2 1 3
" ( )" cos [1] (1 )
" ( )" sin [2] sec (1 )
" ( 200 )" sin [2] tan (1 )
m m
m m m
m m m
b B B s A
l L L s A B
A A A s A B
· − · + ∆ +
· − · + ∆ +
∆ · t − · + ∆ +
K
K
K
(3.165)
în care
" "
[1] ; [2]
m m
m m
M N
ρ ρ
· ·
şi
1 2 3
, , ,[1] ,[2]
m m
∆ ∆ ∆
sunt funcţii de
, ,
m
b l B
adică de necunoscutele căutate. Aceasta
înseamnă că determinarea lor este posibilă printr-un proces iterativ.
3.9.3.2. Problema geodezică inversă
3.9.3.2.1. Metoda argumentelor medii
Pentru rezolvarea problemelor geodezice prin metoda argumentelor medii, se
consideră două puncte
1
S
şi
2
S
situate pe elipsoidul de rotaţie (fig.3.20). Se cunosc
coordonatele geodezice
1 1
, B L
ale punctului
1
S
şi coordonatele geodezice
2 2
, B L
ale punctului
2
S
. Trebuie determinate, prin rezolvarea problemei geodezice inverse, lungimea s a liniei
geodezice dintre cele două puncte precum şi azimutul direct
1
A
şi invers
2
A
a liniei
geodezice.
Cu elementele cunoscute se pot determina direct valorile funcţiilor
1 2 3
, , ∆ ∆ ∆
,
[1] ,[2]
m m
din relaţia (3.165) precum şi valorile argumentelor
1 2
2 1 2 1
( )"; ( )";
2
m
B B
b B B l L L B
+
· − · − · .
Rezolvarea problemei geodezice inverse prin metoda argumentelor medii constă în
calculul, pentru început, a valorilor
166
Page 14
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
1
2
1
1
cos
sin (1 ) ,
[2]
cos (1 ) ,
[1]
m
m
m
m
m
B
s A l
b
s A


⋅ · + ∆
⋅ · + ∆
(3.166)
după care se poate determina, prin împărţirea celor două relaţii de mai sus, valoarea
azimutului mediu
1
2
[1] 1 1
arctan cos
[2] 1
m
m m
m
A B
b
¹ ¹ + ∆
·
' '
+ ∆
¹ ¹
. (3.167)
În continuare, cu una din relaţiile (3.166) sau, pentru control, cu ambele, se poate
calcula lungimea liniei geodezice.
În final, cu ultima relaţie din (3.165) se calculează diferenţa de azimut şi apoi
azimutul direct şi invers.
3.9.3.3. Formule diferenţiale
Formulele diferenţiale, în geodezia elipsoidală, sunt acele relaţii prin care se exprimă
variaţia coordonatelor geodezice ale punctului
i
S
cu cantităţile
i
dB
şi
i
dL
, precum şi
azimutul
i
A
a unei linii geodezice, care trece prin punctul considerat, cu cantitatea
i
dA
.
Aceste variaţii se datorează unor modificări care intervin în datele iniţiale, adică modificarea
coordonatelor geodezice ale punctului iniţial
1
S
şi a azimutului iniţial
1
A
, ale liniei geodezice
1
s
, cu mărimile
1
dB
,
1
dL
,
1
A
şi
1
ds
.
Coordonatele punctului
i
S
şi azimutul sunt funcţie de datele iniţiale ale reţelei şi de
elipsoidul de rotaţie utilizat (elipsoidul de referinţă), caracterizat prin parametrii săi semiaxa
mare şi turtirea geometrică
1 1 1
; ; 200
g
i i i
B B B L L L A A A · + ∆ · + ∆ · + ∆ t . (3.169)
Formulele diferenţiale pot fi exprimate sub formă generală ca diferenţiale totale în
funcţie de variabilele specificate
167
Page 15
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
1 1 1 1
1 1 1
1 1 1 1
1 1 1
1 1 1 1
1 1 1
i
i
i
B B B B B
dB dB dB ds dA da df
B s A a f
L L L L L
dL dL dL ds dA da df
B s A a f
A A A A A
dA dA dB ds dA da df
B s A a f
∂ ∆ ∂ ∆ ∂ ∆ ∂ ∆ ∂ ∆
· + + + + +
∂ ∂ ∂ ∂ ∂
∂ ∆ ∂ ∆ ∂ ∆ ∂ ∆ ∂ ∆
· + + + + +
∂ ∂ ∂ ∂ ∂
∂ ∆ ∂ ∆ ∂ ∆ ∂ ∆ ∂ ∆
· + + + + +
∂ ∂ ∂ ∂ ∂
(3.170)
Funcţie de unde apar modificări, formulele diferenţiale pot fi
- de categoria I – când apar modificări în datele iniţiale (lungimea şi azimutul
laturii de plecare, şi coordonatele geodezice ale punctului iniţial);
- de categoria a II-a – când apar modificări în parametri elipsoidului de rotaţie
(trecerea de la un elipsoid la altul).
3.9.3.3.1. Formule diferenţiale de categoria I
3.9.3.3.1.1. Formule diferenţiale de categoria I în cazul distanţelor
de până la 200 – 250 km
Se consideră două puncte pe elipsoidul de
rotaţie
1 1 1
( , ) S B L
şi
2 2 2
( , ) S B L
situate la distanţa s unul
de celălalt (fig.3.22), cu
1 1 2
A A

·
şi
2 2 1
A A

·
notându-
se azimutul direct şi, respectiv, invers pentru direcţia
considerată.
Pentru început, se presupune că există
modificări în datele iniţiale, adică latitudinea, azimutul
şi lungimea laturii s-au modificat cu nişte cantităţi mici
1 1
, dB dA
şi ds . Trebuie să se determine care este
influenţa acestor modificări survenite în coordonatele
punctului
2
S
şi a azimutului
2
A
. Cu alte cuvinte,
trebuie să se determine valorile
2 2
, dB dL
şi
2
dA
.
În condiţiile date şi prin particularizarea 2 i · relaţiile (3.170) devin
Fig.3.22. Formule diferenţiale
168
Page 16
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu

2 2 2
2 1 1 1
1 1 1
2 2 2
2 1 1 1 1
1 1 1
2 2 2
2 1 1 1
1 1 1
B B B
dB dB ds dA
B s A
L L L
dL dL dL ds dA
B s A
A A A
dA dB ds dA
B s A
∂ ∆ ∂ ∆ ∂ ∆
· + +
∂ ∂ ∂
∂ ∆ ∂ ∆ ∂ ∆
· + + +
∂ ∂ ∂
∂ ∂ ∂
· + +
∂ ∂ ∂
(3.171)
Pentru deducerea elementelor menţionate, se consideră punctul
'
1
S de latitudine
1 1
B dB +
şi longitudine
1
L
, situat pe acelaşi meridian ca şi punctul iniţial (fig.3.22). Se roteşte
linia geodezică
2 1
S S
până când trece prin punctul
'
1
S . În urma acestei rotaţii punctul
1
S
va
ocupa poziţia
"
1
S . În continuare se deplasează punctul
"
1
S în
'
1
S , pe linia
'
1 2
S S , păstrându-se
lungimea liniei geodezice s. În acest fel punctul
2
S
se deplasează în
"
2
S . Se roteşte acum linia
geodezică
' "
1 2
S S până când se obţine o valoare a azimutului egal cu cel iniţial
1
A
. În această
situaţie, diferenţa de latitudine dintre punctele
2
S
şi
"
2
S va fi
2
1
1
B
dB
B


şi ea reprezintă
contribuţia modificării latitudinii punctului iniţial în corecţia totală care trebuie aplicată
punctului.
Din figura 3.22 se poate deduce că

" " '
2 2 1 1 1 1 1
"
1 1 1 1 1
cos
sin
S S S S M dB A
S S M dB A
· ·
·
(3.172)
Diferenţele de latitudine dintre punctele
" '
2 2
S S şi, respectiv,
'
1 1
S S pot fi determinate cu
ajutorul relaţiilor utilizate la rezolvarea problemelor geodezice directe (3.149), (3.150),
(3.151) şi a relaţiilor de mai sus (3.172)
" '
2 2
'
1
1
1
1 1 2
2
1
1 1 2
2
cos cos ,
sin cos .
S S
S
S
M
B B dB A A
M
M
B B dB A A
M
− · −
− · −
În ipotezele prezentate, se poate considera egalitatea
" " '
1 1 2 2
S S S S · , deci
2 1
1 1 1 2 1 2
1 2
(cos cos sin sin )
B M
dB dB A A A A
B M

· − +

. (3.173)
169
Page 17
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Se consideră, în continuare, că triunghiul
1 2
S PS
este un triunghi sferic. Din teorema
cosinusului, relaţia (1.2), rezultă
1 2 1 2
cos cos cos sin sin cos l A A A A σ · − −
,
unde cu
σ
a fost notată latura
1 2
S S
.
Dacă se consideră cos 1 σ · atunci relaţia (3.173), care exprimă contribuţia variaţiei
latitudinii, devine

2 1
1 1
1 2
cos
B M
dB l dB
B M

· ⋅

. (3.174)
În continuare, în mod asemănător, se poate determina care este contribuţia modificării
latitudinii punctului iniţial în coordonatele celui de-al II-lea punct considerat (în longitudine).
Se poate observa, din aceeaşi figură 3.22, că
2 1
L L l · +
şi deci
2 1
dL dL dl · +
. Prin analogie
cu relaţiile precedente, utilizând relaţiile (3.149) şi (3.151), se poate deduce
2 1 1 1 2 1 1 1 2
1
1 2 2 2 2
cos sin sin cos
cos cos
L M dB A A M dB A A
dL
B N B N B

· − + ·

1
1 1 2 1 2
2 2
(cos sin sin cos )
cos
M
dB A A A A
N B
· − −
.
Din acelaşi triunghi sferic rezultă
2 2 1 2 1
sin sin sin cos cos sin cos B l A A A A σ · − +
sau
2 1 2 1 2
sin sin cos sin sin cos cos B l A A A A σ − · −
.
În condiţiile în care se consideră, ca şi în cazul precedent, cos 1 σ · se obţine relaţia
de calcul a valorii contribuţiei în longitudinea punctului
2
S
a modificării în latitudine.

2 1
1 2 1
1 2
sin tan
L M
dL l B dB
B N

·

. (3.175)
Ultima contribuţie a modificării latitudinii punctului iniţial cu o cantitate mică ce
trebuie calculată este cea a azimutului invers.
Se ştie că azimutul invers diferă de azimutul direct cu
200
g
la care se adaugă o valoare datorată convergenţei
meridianelor, notată cu t în relaţiile de mai jos, adică
2 1
200
g
A A t · t + .
170
Page 18
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Într-un triunghi elipsoidic mic, ca cel din figură, se
poate scrie relaţia
2
sin cot tan B l t ·
de unde rezultă
2
tan tan sin t l B ·
.
Prin diferenţierea acestei relaţii se obţine
2 2 2 2 2
sin tan cos
cos cos
dt dt
B l B dB
t l
· + .
Presupunând
2
cos 1 t · , relaţia de mai sus devine
2 2 2
sin tan cos dt dl B l B dB · +
,
sau prin considerarea relaţiilor (3.175) şi (3.174)
2 2 2 2 2
1 2 2 2 1
1 2
sin
[(1 cos )sin cos ]
cos
A l
dB e B B B dB
B B

· − +

.
În final, prin efectuarea calculelor din paranteze, se ajunge la expresia
2 2 2 2
1 2 2 1
1 2
sin
(1 sin cos )
cos
A l
dB e B B dB
B B

· −

. (3.176)
În cele prezentate până acum s-a determinat influenţa pe care o are modificarea
latitudinii punctului iniţial
1
S
în coordonatele punctului
2
S
şi în azimutul invers. În
continuare se caută să se determine influenţa modificării lungimii liniei geodezice cu o
cantitate mică
"'
2 2
( ) ds ds S S · , latitudinea punctului iniţial şi azimutul direct rămânând
neschimbate, în coordonatele punctului
2
S
şi azimutul invers. În aceste ipoteze, variaţia
latitudinii celui de-al doilea punct este egală cu diferenţa de latitudine dintre punctele
2
S
şi
"'
2
S .
Azimutul liniei
"'
2 2
S S este egal cu
2
200
g
A − şi conform rezolvării problemei
geodezice directe, relaţia (3.165) în care se consideră numai primii termeni ai dezvoltării

2
2 2 2
2
cos cos [1]
cc
B
ds A ds A ds
ds M
ρ ∂
· − · −

. (3.177)
Asemănător se face raţionamentul şi pentru determinarea influenţelor în longitudine şi
azimutul invers, rezultând
171
Page 19
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu

2 2
2
2
sin
[2]
cos
L A
ds ds
ds B

· −
, (3.178)

2
2 2 2
sin tgB [2]
A
ds A ds
ds

· − . (3.179)
Ultimul pas care mai trebuie făcut este acela al determinări influenţei modificării
azimutului
1
A
cu valoarea dA, această modificare producând deplasarea punctului
"
2
S în
'
2
S .
În plan, lungimea curbei
" '
2 2
S S se determină cu o relaţie de forma
" '
2 2 1
S S s dA · ⋅ .
Pentru elipsoidul de rotaţie, cazul prezentat, această relaţie de determinare a lungimii
curbei se transformă în
" '
2 2 1
S S du m dA · · ⋅ , (3.180)
în care m reprezintă lungimea redusă a liniei geodezice, adică o valoare pentru care relaţia
de mai sus este adevărată.
Având în vedere faptul că valorile corecţiilor diferenţiale ce se calculează sunt mici se
poate, în continuare, pentru zona aflată în studiu, aproxima figura Pământului cu o sferă de
rază medie R. În această situaţie se poate aplica, în triunghiul sferic considerat, teorema
sinusului, relaţia (1.11)
1
sin sin
sin sin100
g
du s
R R
dA
·
,
iar dacă se are în vedere faptul că pe lângă corecţia diferenţială
1
dA
şi valoarea
du
R
are o
valoare mică se deduce că
1
sin
s
du R dA
R
· ⋅ ⋅ . (3.181)
Prin egalarea relaţiilor (3.180) şi (3.181) se obţine expresia cu care se poate calcula
valoarea redusă a liniei geodezice
sin
s
R
R
m ·
. (3.182)
172
Page 20
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Variaţia latitudinii punctului
2
S
datorită variaţiei azimutului
1
A
va fi egală cu
diferenţa de latitudine dintre punctele
" '
2 2
S S şi prin considerarea relaţiei ' "
2 2
2
300
g
S S
A A · +

rezultă

2
1 2 2 1
1
sin [1]
B
dA m A dA
A

· ⋅

(3.183)
şi analog

2 2
1 2 1
1 2
sin
[2]
cos
L m A
dA dA
A B
∂ ⋅
· −

. (3.184)
Valoarea
2
1
1
A
dA
A


, adică influenţa azimutului invers provocată de variaţia în azimutul
direct, se deduce plecând de la constatarea că ea este alcătuită din două componente:
- din corecţia
1
dA
raportată la lungimea corectată a liniei geodezice

1
dm
dA
ds
; (3.185)
- din corecţia datorită variaţiei convergenţei meridianelor, variaţie provocată de
deplasarea punctului
2
S
ca urmare a variaţiei azimutului direct.
Se consideră linia geodezică
1 2
S S

(fig.3.23). Prin variaţia azimutului direct
1
A
cu
cantitatea
1
dA
punctul
2
S
se va deplasa în
poziţia
' '
2 2 2 1
( ) S S S m dA · ⋅ .
În situaţia în care
2 1
200
g
A A A A · ∆ · + −
rezultă
2
2 2 2 2 1
1
sin cos [2] tan
L
dA d A dA B m A B dA
A

· ∆ · −

deci în final calculul corecţiei totale se poate efectua printr-o relaţie de forma

2
1 1 2 2 2 1
1
cos [2] tan
A dm
dA dA m A B dA
A ds

· −

. (3.186)
Având în vedere relaţia (3.182), expresia de mai sus se mai poate scrie sub forma
Fig.3.23. Corecţia datorată variaţiei
convergenţei meridianelor
173
Page 21
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
cos
dm s
ds R
· ,
şi deci
2
1 1 2 2 2 1
1
cos sin cos [2] tan
A s s
dA dA R A B dA
A R R

· −

. (3.187)
O expresie simplificată se poate obţine dacă se fac următoarele aproximaţii
2
2
cos 1
2
sin
s s
R R
R N
s
R s
R
· −


În acest caz, relaţia (3.187) se mai poate scrie sub forma

2
2
1 1 1 2 2 1 2
1 2
[2] tan
2
A s
dA dA dA s B dA
A N

· − −

. (3.188)
Prin înlocuirea relaţiilor (3.174), (3.175), (3.176), (3.177), (3.178), (3.179), (3.183),
(3.184) şi (3.187) în relaţia (3.171) se obţin expresiile de calcul a diferenţialelor în
coordonate geodezice ale punctului
2
S
şi a azimutului invers.
1 2
2 1 2 1
2 2 2
1 2 2
2 1 2 1 1
2 2 2 2 2
2 2 2 2
2 2 2 1 2
2 2
2
2 2 2
2 2
cos
cos sin sin
sin cos
sin tan sin
cos cos
sin sin
(1 sin cos ) tan
cos
1 cos tan
2
cc cc
cc cc
cc
M A R s
dB l dB ds A dA
M M M R
M A A R s
dL dL l B dB ds dA
N N B N R B
A l
dA e B B dB B ds
B N
s s
A B
N N
ρ ρ
ρ ρ
ρ
· ⋅ − +
· + ⋅ − −
· − − ⋅ +
| `
+ − −

. ,
1
dA
(3.189)
3.9.3.3.1.2. Formule diferenţiale la categoria I în cazul distanţelor mici
(40 – 50 km)
În cazul distanţelor mici formulele diferenţiale de categoria I, date de relaţiile (1.189),
pot fi simplificate prin aproximarea figurii Pământului cu o sferă şi prin considerarea
egalităţii între lungimea redusă a liniei geodezice şi lungimea liniei geodezice
( ) m s ·
.
Conform acestor aproximări, se deduc următoarele:
174
Page 22
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
- În cazul unei sfere razele de curbură a elipselor meridiane (acum cercuri) în cele
două puncte considerate sunt egale
1 2
( ) M M ·
, deci relaţia (3.174) devine
2
1 1
1
cos
B
dB l dB
B

· ⋅

. (3.190)
- Relaţia (3.175) devine
2
1 2 1
1
sin tan
L
dL l B dB
B

·

. (3.191)
- Considerând că Pământul este aproximat cu o sferă înseamnă că prima
excentricitate numerică este zero
( 0) e ·
deci relaţia (3.176) se va scrie astfel
2
1 1
1 2
sin
cos
A l
dB dB
B B

·

. (3.192)
- În situaţia acceptării aproximaţiilor propuse, raza de curbură a elipsei meridiane ce
trece prin cel de-al doilea punct este egală cu raza sferei
2
( ) M R ·
, relaţia (3.177)
transformându-se în relaţia
2
2
cos
cc
B
ds A ds
ds R
ρ ∂
· − . (3.193)
- Din aceleaşi considerente, relaţiile (3.178) şi (3.179) devin
2 2
2
sin
cos
cc
L A
ds ds
ds B R
ρ ∂
· −
, (3.194)

2
2 2
sin tg
cc
A
ds A B ds
ds R
ρ ∂
· − . (3.195)
- Dacă în relaţia (3.183) se consideră, în baza aceloraşi aproximaţii,
1
M R ·
se
obţine
2
1 2 1
1
sin
B s
dA A dA
A R

· ⋅

.
Se consideră triunghiul sferic
1 2
S S P
. Pe meridianul punctului
1
S
se alege punctul C
astfel încât linia geodezică ce trece prin punctele
2
S
şi C să aibă în punctul C azimutul egal
cu 100
g
(figura de mai jos).
175
Page 23
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Dacă se notează
s
R
σ · , din triunghiul
1 2
S S C
rezultă
s
R
σ · .
Din triunghiul
2
CPS
se poate deduce că
2
sin cos sin c B l ·
sau
2
cos sin c B l ·
.
Cu aceste relaţii se calculează
2
1 2 1 2 1
1 1
sin sin
sin
B c
dA A dA A dA
A A
σ

· ·

sau

2
1 2 1
1
sin cos
B
dA l B dA
A

· −

. (3.196)
- În relaţia (3.184) dacă se consideră
2 1
sin
m c
N A
σ · ·
şi
2
sin cos c l B −
, aceasta
devine
2 2 2 2 2
1 1 1 1
1 2 1 2 1 2
cos cos sin cos cos
cos sin cos sin cos
L A A l B A c
dA dA dA dA
A B A B A B
σ

· − · − · −

deci

2 2
1 1
1 1
cos
sin
sin
L A
dA l dA
A A

· −

. (3.197)
- Prin aproximaţiile acceptate şi utilizarea notaţiilor de mai sus, relaţia (3.187) mai
poate di scrisă sub forma
2 2 2 2
1 2 2 1 1
1 2
cos cos sin cos sin
(cos sin cos tan )
cos
A B A B
dA A B dA dA
A B
σ σ
σ σ
∂ −
· − − ·

.
Din triunghiul
1 2
S S P
, prin teorema cosinusului se obţine
1 2 2 2
cos cos cos cos sin cos sin B l B A B σ σ · −
deci
90
0
− B
1
l
S
1
S
2
c
90
0
− B
2
C
s
R
O
P
176
Page 24
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
2 1
1 1
1 2
cos cos
cos
A B l
dA dA
A B

·

.
Având în vedere egalităţile
0
1 1 2
0
2 2 1
cos sin(90 ) sin
cos sin(90 ) sin
B B A
B B A

· · −

,
se obţine relaţia finală

2 2
1 1
1 1
sin
cos
sin
A A
dA l dA
A A

· −

. (3.198)
Prin considerarea acestor ultime expresii, se pot deduce, pentru cazul studiat,
formulele diferenţiale de ordinul I
2 1 1 1
2
2 1 2 1 1
1
2
2 1 1
2 1
cos cos sin
cos
sin tan sin
sin
sin sin
cos
cos sin
dB ldB B ldA
A
dL dL l B dB l dA
A
A l
dA dB l dA
B A
· − −
· + − −
· − −
K
K
K
(3.199)
3.9.3.3.2. Formule diferenţiale de categoria a II-a
Aceste formule se utilizează atunci când trebuie să se treacă de la coordonatele B şi L
de pe un elipsoid definit de parametrii
1
a
şi
1
f
la aceleaşi coordonate dar pe un alt elipsoid
caracterizat de parametrii
2
a
şi
2
f
. Ca şi în cazul formulelor diferenţiale de categoria I, se
cunosc relaţiile aplicabile în cazul distanţelor de până la 6000 km (deduse de Krasovski), la
distanţe de 600 – 800 km (deduse de Helmert) şi relaţii, în care aproximaţiile acceptate sunt
mai mari, pentru distanţe de 40 – 50 km.
În cazul schimbării elipsoidului de referinţă, formulele se determină prin diferenţierea
primilor termeni din relaţiile (3.165). Din prima expresie a acestor relaţii se poate scrie
"
2
S
.
Prin diferenţiere se obţine
177
Page 25
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
2 2 3/ 2
2 2
2 2 2 1/ 2 2 2 2 3/ 2 2
2
(1 sin ) 1
" cos "
1
3
(1 ) (1 sin ) sin (1 sin )
1
2
(1 )
m
m
m m m
e B
db s A da
a e
e e B B de e B de
a e
ρ
¹ −
· − +
'

¹
¹
− − − + −
¹
+
'

¹
¹
sau
2 2 3/ 2 2 2
2
2 2 2 2
cos (1 sin ) 3
" sin
(1 ) 2 1 sin 1
m m
m
m
s A e B da de de
db B
a e a e B e
¹ ¹ −
· − − +
' '
− − −
¹ ¹
.
Ţinând cont de relaţia iniţială şi de aproximaţiile
2 2
2 , e f de edf ≅ ≅ rezultă că
2
2 2 2
3sin 2
" "
1 1 sin
m
m
B da
db b df
a e e B
¹ ¹
]
¹ ¹
· − − +
' '
]
− −
¹ ¹ ] ¹ ¹
.
Prin eliminarea numitorilor
2
1 e − şi
2 2
1 sin
m
e B − , din relaţia de mai sus, se face o
eroare de ordinul
2
e b , acelaşi ordin ca la formulele diferenţiale de categoria I
2
" " 2 3sin
m
da
db b B df
a
¹ ¹
] · − − +
' '
]
¹ ¹
. (3.200)
Se procedează în mod asemănător cu cea de-a doua relaţie din formulele (3.165)
2 2 1/ 2
sin (1 sin )
" "
cos
m m
m
s A e B
l
B a
ρ

·
,
prin diferenţiere obţinându-se
2 2 1/ 2 2
2 2
2
2
1
(1 sin ) sin
sin (1 sin )
2
" "
cos
m m
m m
m
e B B
s A e B
l da de
B a a
ρ

¹ ¹

¹ ¹ −
· − − ·
' '
¹ ¹
¹ ¹
2
2 2 1/ 2
2
2 2
1
sin
sin (1 sin )
2
"
cos 1 sin
m
m m
m m
B
s A e B da
de
a B a e B
ρ
¹ ¹
¹ ¹ −
· − −
' '

¹ ¹
¹ ¹
,
iar în final, prin aceleaşi eliminări se obţine relaţia
2
" " sin
m
da
dl l B df
a
¹ ¹
· − +
' '
¹ ¹
. (3.201)
Pentru diferenţa de azimut se pleacă de la relaţia
178
Page 26
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
sin
m
A A l B · ∆ ·
,
care prin diferenţiere devine
" sin
m
dA dl B ·
,
prin intermediul expresiei (3.201) obţinându-se relaţia generală de calcul
2
" " sin sin
m m
da
dA l B df B
a
¹ ¹
· − +
' '
¹ ¹
. (3.202)
Observaţii
1) Ceea ce trebuie subliniat este faptul că în cazul modificărilor parametrilor
elipsoidului de rotaţie, deci în cazul trecerii de la un elipsoid la altul, trebuie aplicate atât
formulele diferenţiale de categoria I cât şi cele de categoria a II-a, pentru că, aplicarea
făcându-se succesiv, după transmiterea primului punct se modifică şi coordonatele acestuia
deci are loc o variaţie în datele iniţiale.
2) De asemenea, trebuie precizat că, spre deosebire de formulele de categoria I, aceste
ultime formule diferenţiale pot fi aplicate simultan pentru mai multe laturi ale unei reţele
geodezice planimetrice.
3) Precizia asigurată de aceste ultime formule diferenţiale este de 0.001 până la 0,002,
această precizie fiind suficientă pentru marea majoritate a lucrărilor geodezice, lucrări ce nu
se întind pe suprafeţe foarte mari.
179
Page 27
Page 28
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
4. POZIŢIONAREA
4.1. Introducere
Determinarea formei şi dimensiunilor Pământului, după cum a fost precizat, constituie
una din principalele preocupări ale geodeziei. Ca model geometric al figurii Pământului se
utilizează mai multe tipuri de suprafeţe care sunt alese funcţie de mai multe criterii, un rol
important avându-l natura problemei studiate şi cerinţele de precizie.
Cea mai naturală suprafaţă este suprafaţa fizică a Pământului dar, din păcate, aceasta
este o suprafaţă complicată pe care nu se poate lucra cu relaţii matematice simple.
O altă suprafaţă cu care se poate aproxima suprafaţa terestră este geoidul dar şi acesta
este complicat din punct de vedere matematic, pe suprafaţa lui neputându-se rezolva
probleme geometrice cum ar fi poziţionarea.
Elipsoidul este şi el o suprafaţă care poate aproxima figura Pământului şi pe suprafaţa
căruia se pot rezolva multe din problemele geometrice ale geodeziei.
În afara acestor corpuri se pot utiliza şi altele care aproximează în mai mare sau mai
mică măsură suprafaţa terestră şi pe care pot fi rezolvate unele sau altele din problemele
geodeziei, corpuri prezentate în capitolul 2, paragraful 2.14.
Orice tip de lucrare din domeniul geodeziei presupune existenţa unor puncte cu
coordonate cunoscute pe care să se sprijine lucrarea respectivă. Toate aceste puncte alcătuiesc
o reţea geodezică definită astfel:
O reţea geodezică este formată din mulţimea punctelor situate pe suprafaţa pe
care se desfăşoară o lucrare a căror poziţie este cunoscută într-un sistem unitar
de referinţă.
Fie că este vorba de o reţea locală (suprafaţa acoperită de punctele reţelei fiind, de
regulă, mai mică) fie că este vorba de o reţea globală, poziţionarea punctelor care alcătuiesc o
reţea geodezică în raport cu o anumită suprafaţă de referinţă (aceeaşi pentru toate punctele
178
Page 29
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
reţelei) rămâne o problemă de bază a geodeziei. Rezolvările date diferă în funcţie de tipul
reţelei, de destinaţia sa, de mărimea zonei acoperite etc.
Conceptul de poziţionare implică noţiunea de poziţie care este reprezentată, de
obicei, printr-un set de coordonate (rectangulare, sferice etc.). Poziţiile pot fi determinate în
diferite moduri şi prin utilizarea unor diferite instrumente sau sisteme de instrumente de
măsurare. Principalele modalităţi prin care se poate determina poziţia sunt următoarele:
- Într-un sistem de coordonate „bine definit”
17
(de obicei geocentric, adică un
sistem a cărui origine coincide
18
cu centrul de masă al Pământului). Acest mod de
poziţionare este cunoscut sub denumirea de poziţionare punctuală sau
poziţionarea punctului (point positioning) sau de poziţionare absolută. Prin
poziţionarea absolută se înţelege determinarea coordonatelor unui punct de pe
suprafaţa terestră, apă sau din spaţiu într-un sistem de coordonate.
- În raport de un alt punct sau mai multe puncte, considerând un punct ca fiind
originea sistemului local de coordonate. Această modalitate este cunoscută sub
denumirea de poziţionare relativă sau poziţionare diferenţială.
Din cele prezentate se poate deduce
Prin poziţionare se înţelege determinarea poziţiei obiectelor staţionare sau aflate
în mişcare (mobile) prin una din cele două metode prezentate.
De asemenea, se poate vorbi despre:
- Poziţionare statică, utilizată în măsurătorile geodezice, dacă obiectul ce urmează a
fi poziţionat este staţionar;
- Poziţionare cinematică, utilizată în navigaţie, dacă obiectul respectiv se
deplasează.
Determinarea poziţiei relative se face prin măsurători fie directe între cele două
puncte fie prin măsurători indirecte de la cele două puncte la obiecte din spaţiu. Aceasta
înseamnă că, utilizând metode terestre, poziţionarea relativă este mult mai simplă decât
poziţionarea absolută, mai ales când între cele două puncte există vizibilitate reciprocă. La
acest tip de poziţionare poate fi utilizat, în principiu, orice sistem local de coordonate.
17
Trebuie specificat că acest sistem de coordonate „bine definit” este la rândul său poziţionat şi orientat în raport
de Pământ
18
Acest cuvânt trebuie, în acest context, înţeles ca fiind foarte aproape de centrul de masă al Pământului a cărui
poziţie este greu de stabilit
179
Page 30
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Funcţie de natura măsurătorilor efectuate, de tipul acestora, de spaţiul luat în
considerare, de modelul matematic utilizat în poziţionare se poate vorbi despre o poziţionare
unidimensională (altimetrică), bidimensională (planimetrică) sau tridimensională.
Introducerea coordonatei timp (foarte importantă având în vedere faptul că în timp toate
obiectele, inclusiv Pământul, suferă modificări) la oricare din cele trei tipuri de poziţionare
măreşte cu 1 dimensiunea spaţiului considerat.
Un tip de poziţionare relativă, în spaţiul cu două dimensiuni, a fost prezentat în cadrul
paragrafului 3.9.3.1. la rezolvarea problemei geodezice directe. În cazul rezolvării problemei
geodezice inverse (paragraful 3.9.3.2) se poate vorbi de problema inversă a poziţionării
relative care poate fi, în general, formulată astfel: fiind date două puncte se cere să se
determine direcţia şi distanţa dintre cele două puncte.
4.2. Clasificarea reţelelor geodezice
Reţelele geodezice pot fi clasificate funcţie de mai multe criterii, în continuare fiind
prezentate numai clasificările după acele criterii care fac obiectul acestei lucrări.
Reprezentarea întregii suprafeţe a Pământului sau numai a unei părţi din acestea se face, după
cum este cunoscut, prin intermediul hărţilor de diverse tipuri şi la diverse scări. Pentru a
descrie suprafaţa matematică a Pământului trebuie să se găsească un număr finit de puncte
reprezentative pentru teren şi poziţia acestora într-un sistem de coordonate. Reţelele alcătuite
din aceste puncte pot alcătui o posibilă reprezentare a suprafeţei fizice terestre. Aceste seturi
de puncte ce alcătuiesc reţelele geodezice pot fi împărţite în trei categorii funcţie de cum este
definită poziţia lor.
Reţele de puncte definite numai printr-o singură coordonată şi anume altitudinea (de
obicei înălţimea deasupra mării). Aceste reţele geodezice sunt cunoscute ca reţele
altimetrice sau de nivelment sau reţele verticale. Reţelele altimetrice sunt materializate
pe repere şi mărci de nivelment pentru care, se cunoaşte cu precizie mai mare altitudinea
(notată de regulă cu H) dar şi poziţia planimetrică cu o precizie mult mai mică.
Reţele de puncte pentru care se cunoaşte poziţia orizontală, cum ar fi latitudinea (B) şi
longitudinea (L), denumite reţele orizontale sau planimetrice. Aceste reţele sunt
alcătuite din puncte pentru care se cunoaşte poziţia prin intermediul coordonatelor
geodezice pe elipsoidul de referinţă. Această poziţie orizontală sau planimetrică poate fi
180
Page 31
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
dată şi în alt sistem bidimensional de coordonate
( , ) x y
, frecvent utilizat în practica
geodezică, cum ar fi un sistem de proiecţie, cu condiţia să se cunoască relaţiile de legătură
între cele două sisteme de coordonate amintite. Aceste două tipuri de reţele geodezice au
fost şi sunt încă cele mai utilizate, prin intermediul lor putându-se exprima o poziţie în
spaţiul cu trei dimensiuni a unui punct dar în sisteme de referinţă diferite, unul pentru
planimetrie
( , sau , ) B L x y
şi altul pentru altimetrie
( ) H
.
Reţele de puncte poziţionate prin trei coordonate, numite reţele tridimensionale.
Pentru a obţine tripleta de valori care definesc poziţia unui punct pot fi utilizate fie
coordonate geodezice (latitudinea şi longitudinea) la care se adaugă altitudinea sau
potenţialul fie tripleta de coordonate rectangulare
, , X Y Z
.
Un alt criteriu important de clasificare a reţelelor geodezice este acela al numărului de
elemente considerate fixe în procesul de prelucrare. Din acest punct de vedere se poate vorbi
despre:
- Reţele geodezice constrânse: atunci când numărul elementelor considerate fixe în
procesul de prelucrare este mai mare decât strictul necesar şi suficient pentru
determinarea geometrică şi poziţionarea reţelei;
- Reţele geodezice constrânse: atunci când numărul elementelor fixe din reţea este
cel necesar şi suficient pentru poziţionarea reţelei;
- Reţele geodezice libere: când într-o reţea geodezică nu este considerat nici un
element fix, deci o reţea în care intervin numai măsurătorile necesare determinării
geometrice a reţelei, această reţea este cunoscută în literatura de specialitate ca
reţea geodezică liberă.
Despre o altă clasificare a reţelei geodezice s-a vorbit deja. Este vorba despre o
clasificare funcţie de zona acoperită, din acest punct de vedere existând:
- reţele locale;
- reţele globale.
În practica geodezică prin reţea locală nu se înţelege numai o reţea care acoperă o
suprafaţă relativ mică ci o reţea în care se doreşte obţinerea unor precizii superioare celei în
interiorul căreia este construită şi care de obicei se prelucrează ca în cazul reţelei geodezice
libere.
181
Page 32
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
4.3. Modelul matematic al prelucrării observaţiilor
4.3.1. Model
Ca şi în alte domenii şi în geodezie există a anumită metodologie ce trebuie respectată
în procesele care conduc la obţinerea rezultatelor finale. Metodologia geodezică reprezintă un
set de proceduri adoptate în vederea evaluării unor parametri care contribuie direct sau
indirect la descrierea geometriei Pământului şi a câmpului său gravific. În vederea evaluării
acestor parametri se fac experimente, se culeg date, procedurile respective incluzând şi
operaţii specifice de planificare şi optimizare pe lângă acelea de evaluare corectă a
rezultatelor. Un element specific geodeziei este acela că, de regulă, se colectează mai multe
date decât strictul necesar pentru a determina în mod unic cantităţile dorite.
Pentru stabilirea unui fenomen prin metode experimentale trebuie elaborat un model
care să reprezinte cât mai bine, dar într-o formă simplificată, realitatea fizică.
Prin model se înţelege o reprezentare simplificată a unui fenomen sau proces
real.
Dintre toate tipurile de modele ce pot fi utilizate, geodezia lucrează cu modele
simbolice ce utilizează litere, numere şi simboluri pentru a reprezenta mărimile, proprietăţile
lor şi relaţiile dintre ele.
Cel mai adesea, modelele utilizate în geodezie sunt neliniare, acest lucru presupunând
utilizarea anumitor tehnici matematice pentru a ajunge la soluţiile căutate.
În principiu, metodologia de bază ce trebuie urmată în vederea obţinerii unor rezultate
concrete constă în următoarele:
- Parametrii necunoscuţi, valorile ce urmează a fi determinate, sunt cunoscuţi (în
sensul de identificaţi) precum şi precizia cu care vrem să-i determinăm în urma
procesului de prelucrare.
- În general aceşti parametri necunoscuţi nu pot fi măsuraţi direct ceea ce înseamnă
că trebuie găsite nişte relaţii matematice care să facă legătura între aceştia şi nişte
cantităţi care pot fi măsurate (observaţii). Această etapă de formulare a funcţiilor
respective, care constituie modelul matematic, stă la baza procesului de
determinare a parametrilor necunoscuţi.
- Înainte de a efectua observaţiile trebuie să se specifice acurateţea cu care să se
facă, acurateţe ce este dictată de precizia cu care dorim să determinăm parametri
182
Page 33
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
necunoscuţi şi de modelul matematic formulat. Acest proces mai este cunoscut şi
sub numele de preanaliză.
- Măsurătorile efectuate care nu se încadrează în precizia specificată anterior trebuie
eliminate. Dacă prin eliminarea unor măsurători individuale nu mai rămân
suficiente observaţii pentru atingerea scopului propus trebuie să se efectueze noi
măsurători.
- Prelucrarea preliminară sau preprocesarea observaţiilor trebuie inclusă în
modelul matematic prin care se calculează parametri necunoscuţi şi precizia lor de
determinare.
- Evaluarea modelului matematic în vederea completării lui, atunci când este cazul,
cu viitoare evaluări ale observaţiilor corectate constituie următoarea etapă ce
trebuie parcursă.
- Ultima etapă constă în evaluarea parametrilor necunoscuţi calculaţi şi exprimarea,
dacă este posibil, a compatibilităţii lor cu alte determinări independente ale
aceloraşi parametri.
În geodezie, baza metodologiei o reprezintă modelul matematic constituit din
formularea relaţiei funcţionale dintre parametri necunoscuţi şi cantităţile observate. În
general, relaţia care reprezintă, în geodezie, modelul matematic este de forma
( , , ) 0 f · c X M
, (4.1)
unde:
-
− f
reprezintă vectorul funcţiilor individuale
, 1, 2, ,
i
f i m · K
care leagă între ele
cele n necunoscute cu observaţiile efectuate;
-
− c
este un vector al constantelor, în termeni statistici cantităţi fără erori, care
intervin în model. Acestea sunt cantităţi cunoscute care intervin în calcule cum ar
fi: constanta gravitaţională, suma unghiurilor într-un triunghi plan etc.
- − X vectorul parametrilor necunoscuţi
, 1, 2, ,
i
x i n · K
care, de obicei, sunt
consideraţi cantităţi independente în sensul că determinarea directă a oricărui
parametru dintre aceştia este imposibilă cu excepţia cazului când rezultă explicit
care sunt constrângerile impuse. Ca exemple de astfel de necunoscute în geodezie
pot fi date: coordonatele planimetrice ale unui punct, altitudinea, deviaţiile
verticalei, ondulaţiile geoidului, variaţia în timp a coordonatelor.
183
Page 34
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
- − M reprezintă vectorul observaţiilor adică a cantităţilor fizice sau geometrice
care au fost măsurate sau, cu alte cuvinte, nişte cantităţi cărora li se pot ataşa
valori. Procesul de ataşare a unui număr (valori) unei observaţii se numeşte
măsurătoare şi este realizată prin intermediul unui instrument sau senzor.
Deoarece, în general, parametri necunoscuţi nu pot fi măsuraţi direct ci indirect prin
intermediul modelului matematic şi al observaţiilor care sunt în legătură directă cu cel puţin
un parametru din modelul utilizat, ei se mai numesc şi soluţii.
4.3.2. Observaţii geodezice
În geodezie există o multitudine de cantităţi fizice şi geometrice care pot fi clasificate
ca observaţii:
Observaţii terestre:
- direcţii unghiulare orizontale, măsurate cu teodolitul;
- distanţe orizontale sau spaţiale, măsurabile cu diverse echipamente (electronice,
electro-optice, optice, direct etc.);
- diferenţe de nivel, măsurabile cu nivele, teodolite etc.;
- direcţii unghiulare verticale, măsurabile cu teodolitul.
Observaţii terestre şi satelitare:
- distanţe şi direcţii de la Pământ la sateliţii săi naturali;
- distanţe la sateliţii artificiali ai Pământului măsurabile prin timpul de propagare a
undelor electromagnetice emise de o sursă cum ar fi laserul;
- diferenţe de distanţe dintre o staţie terestră şi două poziţii consecutive ale unui
satelit utilizând modificări ale frecvenţei emise de satelit cauzate de efectul
Doppler;
- direcţii unghiulare verticale şi orizontale către stele obţinute prin intermediul unor
teodolite speciale.
Observaţii care privesc câmpul gravific
- gravitatea şi diferenţe de gravitate măsurabile cu pendulul sau gravimetrul;
- gradientul gravităţii măsurabil cu balanţa de torsiune sau gradiometre.
Obseevaţii care urmăresc determinarea modificărilor în timp a geometriei
Pământului
184
Page 35
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
- variaţia nivelului mării observabilă prin intermediul instrumentelor de măsurat
mareele;
- măsurători ale timpului care sunt esenţiale la determinarea epocilor observaţiilor
la obiecte extraterestre.
Trebuie precizat că noţiunile timp şi spaţiu au o importanţă deosebită pentru că
observaţiile se fac în spaţiu şi în timp.
4.3.3. Modelul funcţional - stochastic
Modelele utilizate în geodezie se împart în două categorii principale, în funcţie de
natura variabilelor care intervin în model, şi anume modelul funcţional şi modelul
stochastic. La prelucrarea observaţiilor efectuate în reţele geodezice se pot utiliza mai multe
modele funcţional – stochastice, dintre care cel mai cunoscut model este modelul Gauss –
Markov.
Prelucrarea observaţiilor efectuate într-o reţea geodezică se desfăşoară conform
modelului funcţional – stochastic adoptat, reprezentat de relaţiile
· + Ax l ν (4.2)

2
0 m m
σ · C Q (4.3)
Relaţia (4.2) reprezintă modelul funcţional sau determinist. El nu conţine elemente
aleatoare şi descrie o relaţie pură între mărimi, adică la o valoare dată a argumentului
corespunde o valoare unică a funcţiei.
Vectorul corecţiilor
ν
are, ca şi vectorul termenilor liberi l , dimensiunea m, egală cu
numărul observaţiilor efectuate în reţea, matricea coeficienţilor A are dimensiunile
( , ) m n
,
iar vectorul parametrilor dimensiunea n.
Relaţia (4.3) reprezintă modelul stochastic sau statistic. El conţine variabile
aleatoare ce corespund efectului posibil al unor factori necontrolabili ce influenţează procesul
modelat şi descrie o relaţie complexă între mărimi, adică la o valoare dată a argumentului
corespunde un ansamblu de valori posibile ale funcţiei.
În relaţia care reprezintă modelul stochastic matricea
m
C
, de dimensiuni
( , ) m m

reprezintă matricea de varianţă-covarianţă a măsurătorilor, matricea
m
Q
, de aceleaşi
185
Page 36
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
dimensiuni, reprezintă matricea cofactorilor măsurătorilor iar
2
0
σ este o constantă denumită
variaţia unităţii de pondere sau factor de varianţă şi este adimensională.
Elementele matricei cofactorilor se numesc cofactori sau coeficienţi de pondere, iar
condiţia necesară şi suficientă ca măsurile să fie independente este ca toţi coeficienţii de
pondere dreptunghiulari să fie nuli
0, pentru
ij
q i j · ≠
. (4.4)
Atât matricea de varianţă-covarianţă cât şi matricea cofactorilor sunt matrice pozitiv
definite, deci admit inversă.
La formarea modelului funcţional-stochastic trebuie să se aibă în vedere că:
- prelucrarea riguroasă a măsurătorilor efectuate în reţele geodezice trebuie să se
raporteze la un sistem unitar. Din această cauză, înainte de a fi prelucrate,
măsurătorile geodezice trebuie reduse la sistemul de referinţă ales (planul de
proiecţie, elipsoidul de rotaţie, un sistem de coordonare tridimensional etc.);
- orice prelucrare a observaţiilor efectuate într-o reţea geodezică este dirijată prin
modelul funcţional–stochastic;
- orice modificare în modelul funcţional-stochastic modifică rezultatul compensării;
- modelul funcţional-stochastic adoptat iniţial poate fi îmbunătăţit pe baza unor
rezultate obţinute dintr-o primă prelucrare, din analiza ponderilor grupelor de
măsurători, din examinarea semnificaţiei statistice a unor necunoscute utilizate
etc.
4.3.4. Analiza observaţiilor
Prin procesul de măsurare se determină, prin intermediul unor instrumente sau aparate
de măsură, valoarea unei mărimi fizice prin raportarea la o altă mărime de aceeaşi natură. În
geodezie toate aceste măsurători sunt efectuate cu scopul de a determina poziţia diferitelor
obiecte şi fenomene din spaţiul terestru. Pentru ridicarea preciziei
19
determinărilor,
întotdeauna, asupra unei mărimi sunt efectuate mai multe măsurători decât strictul necesar,
numărul acestor măsurători suplimentare reprezentând gradul de libertate al determinării
respective.
19
Trebuie făcută distincţie între precizie şi exactitate sau acurateţe. Prin precizie se înţelege gradul de
repetabilitate al măsurătorii iar prin exactitate gradul de apropiere dintre valoarea rezultată din măsurători şi
valoarea reală a mărimii măsurate.
186
Page 37
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Orice proces de măsurare este afectat de erori, eroarea fiind diferenţa dintre valoarea
măsurată şi valoarea adevărată.
Funcţie de modul în care se produc, aceste erori pot fi:
- Erori grosiere sau greşeli. Acestea apar în urma efectuării necorespunzătoare a
unei măsurători sau a înregistrării ei incorecte. Erorile de acest tip trebuie în
primul rând depistate prin adoptarea unor metode de control şi respectarea unei
anumite metodologii de măsurare şi apoi, dacă este cazul, eliminarea lor din
prelucrările ulterioare.
- Erori întâmplătoare. Apar datorită unor factori imposibil de controlat şi evaluat
sau datorită neglijării influenţei unor factori în procesul de măsurare prin
neincluderea în modelul matematic.
- Erori sistematice. După cum le indică şi numele aceste erori se produc în mod
sistematic, după legi cunoscute, deci influenţa lor poate şi trebuie eliminată.
La prelucrarea riguroasă a măsurătorilor se consideră că acestea sunt afectate numai
de erorile întâmplătoare, deci greşelile şi erorile sistematice
20
trebuie eliminate.
Metoda celor mai mici pătrate (a se vedea paragraful 4.4) de prelucrare a
măsurătorilor presupune o distribuţie normală a observaţiilor. Această ipoteză trebuie
verificată în cadrul unui test de concordanţă. Metodele cele mai utilizate pentru verificarea
normalităţii sunt testele
2
χ („hi pătrat”) şi Kolmogorov-Smirnov.
O altă etapă în analiza măsurătorilor constă în verificarea absenţei erorilor sistematice.
Eliminarea acestora poate fi realizată prin:
- adoptarea unor metode adecvate de măsurare (citiri în ambele poziţii ale lunetei
etc.);
- aplicarea unor corecţii (de centrare, de reducere, de refracţie, de etalonare etc.)
măsurătorilor, înainte de a fi introduse în prelucrare, pe baza unor măsurători
complementare;
- includerea erorilor sistematice ca necunoscute în modelul funcţional (necunoscută
pentru coeficientul de scară, pentru coeficientul de refracţie etc.).
Cu toate aceste măsuri este bine ca absenţa erorilor sistematice să fie testată, testele
des utilizate bazându-se pe criteriul Abbe conform căruia suma pătratelor diferenţelor faţă
20
Pentru unele lucrări, funcţie de precizia impusă, unele din erorile sistematice pot fi considerate întâmplătoare,
adică neglijate, pentru că eliminarea lor ar ridica nejustificat costurile lucrării.
187
Page 38
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
de medie este comparată cu suma pătratelor diferenţelor dintre două observaţii succesive.
O altă categorie de erori pot apărea în procesul de măsurare o constituie greşelile,
adică observaţiile care nu reflectă în mod corespunzător nici posibilităţile instrumentului sau
aparatului de măsură nici mărimea observată. Erorile grosiere care au valori net diferite faţă
de a celorlalte observaţii pot fi depistate cu uşurinţă şi eliminate. Problema care se pune este
aceea de a analiza observaţiile care sunt la limită şi despre care nu se poate spune cu
certitudine că sunt greşite. Decizia privind păstrarea sau eliminarea acestor observaţii din
calculele ulterioare nu poate fi luată decât în urma unei analize statistice.
Depistarea valorilor externe, adică a valorilor aflate în afara unei repartiţii, este
extrem de utilă dar nu trebuie urmată de eliminarea ei fără a se efectua o analiză asupra
cauzelor care au putut determina apariţia valorii respective, fiind posibil ca acea valoare să
includă informaţii pe care celelalte observaţii nu le pot da.
Depistarea acestor erori se face şi in faza de preprocesare, când testele au un caracter
„local”
21
cât şi după efectuarea prelucrării. Cel mai utilizat test pentru depistarea valorilor
externe înainte de prelucrare este testul Grubss. După prelucrare sunt efectuate teste asupra
corecţiilor pentru a stabili dacă o valoare este externă sau nu, dintre cele mai utilizate fiind
testul F (aplicabil numai pentru o corecţie) sau testul Tau (aplicabil unui grup de corecţii).
4.4. Metoda celor mai mici pătrate
Un sistem liniar de ecuaţii ale corecţiilor este supradeterminat atunci când numărul
ecuaţiilor este mai mare decât numărul necunoscutelor. Această supradeterminare indică
faptul că în model au fost luate în considerare mai multe măsurători decât cele necesare
pentru determinarea parametrilor necunoscuţi şi în consecinţă se pot determina mai multe
valori pentru aceeaşi necunoscută. De exemplu, dacă se consideră că sistemul este format din
m ecuaţii şi n necunoscute prin luarea în considerare a primelor n ecuaţii rezultă nişte valori
pentru cei n parametri necunoscuţi (X). Luând în considerare alte n ecuaţii din cele m
( ) m n >

se obţin alte valori pentru parametri X. Pentru geodezie este necesar să se găsească nişte
valori unice ale parametrilor necunoscuţi. Pentru aceasta trebuie ca modelul să fie reformulat
în sensul că, pentru a face ca sistemul să devină consistent, se introduce un vector al
21
Se utilizează în analiză numai observaţiile din acel punct
188
Page 39
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
corecţiilor (ν) care adăugat la vectorul măsurătorilor ( ) M
*
să rezulte vectorul valorilor cele
mai probabile ale observaţiilor
( ) M
· + M M ν
*
. (4.5)
Această reformulare a modelului leagă între ele soluţiile sistemului, într-un număr
infinit, pentru că acum atât X cât şi ν sunt vectori cu valori necunoscute.
Soluţia prin metoda celor mai mici pătrate se obţine prin minimizarea sumei pătratelor
corecţiilor. În foarte multe cazuri, valorile efective ale varianţelor şi covarianţelor nu se poate
cunoaşte, de aceea ele sunt înlocuite cu valori proporţionale cu acestea numite coeficienţi de
pondere, factorul de proporţionalitate fiind varianţa unităţii de pondere (relaţia (4.3)). În
legătură cu matricea coeficienţilor de pondere Q
m
se defineşte şi matricea ponderilor (a se
vedea şi în continuarea acestui paragraf)
1
m

· P Q .
Pentru o populaţie dată, varianţa, media şi celelalte momente ale variabilei sunt unice
şi, în cele mai multe cazuri, nu pot fi cunoscute valorile lor ci doar estimaţii ale acestora.
Prelucrarea observaţiilor efectuate în reţele geodezice se desfăşoară sub condiţia
specifică metodei celor mai mici pătrate, componentă principală a modelului stochastic
minim
T
→ P ν ν . (4.6)
În relaţia (4.6), care reprezintă forma generală a condiţiei de minim, matricea
ponderilor măsurătorilor şi matricea cofactorilor măsurătorilor sunt matrice pozitiv definite
(admit inversă). Pentru o prelucrare cât mai corectă, aceste matrice ar trebui să fie matrice
pline, însă determinarea elementelor dreptunghiulare (
ij
p
şi, respectiv,
ij
q
cu
i j ≠
) nu este,
deocamdată, întotdeauna posibilă.
Practic, pentru prelucrările observaţiilor efectuate în reţele geodezice ce se efectuează
în mod curent, se face o aproximaţie prin considerarea măsurătorilor ca fiind independente.
Această aproximare face ca matricea ponderilor să devină o matrice diagonală (
0
ij
p ·
,
pentru
i j ≠
) ceea ce uşurează foarte mult calculele. În aceste condiţii, relaţia (4.6) se mai
poate scrie sub forma
[ ] minim pν ν →
. (4.7)
189
Page 40
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Când cerinţele de precizie nu sunt ridicate, se mai poate face o aproximaţie prin
considerarea măsurătorilor independente ca fiind de precizii egale, caz în care condiţia de
minim (4.7) se poate scrie astfel
[ ] minim ν ν →
. (4.8)
Metoda celor mai mici pătrate de estimare a parametrilor necunoscuţi mai este
cunoscută şi sub denumirea de compensarea prin metoda celor mai mici pătrate.
Modelul funcţional-stochastic Gauss-Markov, utilizat la prelucrarea observaţiilor
geodezice este reprezentat de modelul funcţional, dat de relaţia (4.2) şi de modelul
stochastic reprezentat de relaţia (4.3).
Dacă se consideră că matricea coeficienţilor A are rangul n
(rang( ) ) n · A
şi că
matricea ponderilor este pozitiv definită atunci modelul este denumit modelul Gauss-
Markov fără defect de rang.
În acest model se presupune că valorile medii ale observaţiilor pot fi reprezentate de o
combinaţie liniară a coeficienţilor daţi şi parametri necunoscuţi, deci avem de a face cu un
model liniar. Relaţia liniară este cunoscută sub denumirea de regresie, iar estimaţia în
modelul Gauss-Markov o analiză de regresie. Totuşi acest model diferă esenţial de modelul
regresiei deoarece parametri aleatori sunt estimaţi prin combinaţii liniare ale observaţiilor.
Rangul unei matrice A de dimensiuni
m n ×
este

rang( ) minim( , ) m n ≤ A
(4.9)
iar în cazul studiat m n ≥ . Întotdeauna se caută ca numărul observaţiilor efectuate (m) să fie
mai mare decât numărul parametrilor necunoscuţi (n), pentru a diminua efectul aleator al
observaţiilor în estimaţii, deci
m n >
. Modelul se numeşte fără defect de rang deoarece
rang( ) n · A
.
Sistemul de ecuaţii
· M AX (4.10)
nu este un sistem consistent. Se obţine un sistem consistent prin adăugarea unui vector aleator
ν
( µ , 1 )
al erorilor lui M, adică
+ · M AX ν
*
(4.11)
cu media

( ) 0 M · ν
(4.12)
190
Page 41
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
şi dispersia
2 1
0
( ) ( ) D D σ

· · M P ν . (4.13)
Aceste ultime trei relaţii reprezintă o altă formulare a modelului Gauss-Markov.
Ecuaţiile (4.11) sunt cunoscute sub denumirea de ecuaţii ale observaţiilor, la prelucrarea
prin metoda celor mai mici pătrate ca ecuaţii ale corecţiilor, iar modelul Gauss-Markov se
mai numeşte compensarea observaţiilor.
Matricea de covarianţă a observaţiilor M a fost presupusă cunoscută în relaţiile de mai
sus, exceptând factorul
2
0
σ . Matricea ponderilor P a observaţiilor M s-a presupus că este
pozitiv definită, deci inversa
1 −
P
există şi este o matrice pozitiv definită.
Se consideră că vectorul
1
[ ]
m
m m · K M
(4.14)
este aleator şi că matricea lui de covarianţă este dată de relaţia (4.13). În acest caz matricea

1
c

· P C (4.15)
se numeşte matricea ponderilor, c fiind o constantă. Elementele de pe diagonala acestei
matrice
( )
ii
p
reprezintă ponderea variabilei aleatoare
, 1, ,
i
m i m · K
. Dacă C este o matrice
diagonală

2 2
1
diag( , , )
m
σ σ · K C , (4.16)
ponderea
ij
p
variabilei aleatoare
i
m
este dată de relaţia

2 ii
i
c
p
σ
·
(4.17)
sau dacă
2
0
c σ ·

2
0
2 ii
i
p
σ
σ
·
(4.18)
deci dimensiunea ponderii este pătratul reciprocei dimensiunii varianţei.
Matricea ponderilor poate fi acceptată aproape întotdeauna ca fiind o matrice
diagonală, componentele sale putând fi determinate cu formule empirice care se găsesc cu
uşurinţă în diverse manuale. Componentele matricei ponderilor pot fi determinate şi printr-o
estimare aposteori.
Într-o prelucrare prin metoda celor mai mici pătrate
191
Page 42
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu

1 −
· P Q (4.19)
deoarece
2
0
( ) D σ · M Q. (4.20)
Q reprezintă matricea cofactorilor sau matricea coeficienţilor de pondere.
Dacă · P I , atunci
2
0
( ) D σ · m I , (4.21)
iar factorul
2
0
σ este denumit varianţa unităţii de pondere. Modelul funcţional-stochastic este
dat de relaţiile (4.10) şi (4.21).
În general, între parametri X şi observaţiile M nu sunt relaţii liniare aşa cum s-a
presupus în (4.10) şi (4.20). Corespunzător relaţiilor (4.11), (4.12) şi (4.13) se poate scrie
*
1 1 2 1 1
*
2 1 2 2 2
*
1 2
( , , , )
( , , , )
( , , , )
n
n
m m m m
F X X X m
F X X X m
F X X X m
ν
ν
ν
· +
· +
· +
K
K
KKKKKKKKKKKK
K
(4.22)
unde
-
1 2
( , , , )
i n
F X X X − K
reprezintă funcţii diferenţiabile real-evaluate ale parametrilor
1 2
, , ,
n
X X X K
;
-
*
i
m − sunt observaţiile efectuate, iar
-
i
ν −
sunt corecţiile ce trebuie aduse observaţiilor.
Dacă
0
1 1 1
0
n n n
X X x
X X x
· +
· +
KKKKKK
(4.23)
unde
0
i
X sunt valorile aproximative ale parametrilor, cunoscute, iar corecţiile
i
x
sunt
necunoscute. Relaţiile (4.23) se pot liniariza prin dezvoltările în serie Taylor, în jurul
valorilor aproximative

0 0
0 0
1 1 1
0 0
1 1
1
( , , ) ( , , )
( , , ) , 1, 2, ,
i n i n n
i i
i n n
n
x x
F X X F X x X x
F F
F X X x x i n
X X
· + + ·
∂ ∂
· + + + ·
∂ ∂
K K
K K K
(4.24)
192
Page 43
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Sistemul (4.24) se numeşte sistemul liniarizat al ecuaţiilor de corecţii şi el mai poate fi
scris sub forma
· + AX l ν (4.2)
unde
*
· − l AX m (4.25)
reprezintă vectorul termenilor liberi şi are aceleaşi dimensiuni ca şi vectorul observaţiilor.
Condiţia sub care se efectuează prelucrarea este dată de relaţia
minim
T
Ω · → ν Pν . (4.26)
Valorile cele mai probabile ale parametrilor necunoscuţi se obţin, sub condiţia de
minim (4.26), cu relaţia cunoscută

1
( )
T T −
· − x AP A A PI . (4.27)
Dacă în modelul Gauss-Markov parametri necunoscuţi X sunt subiectul unor condiţii,
atunci modelul

( ) M · M AX
, (4.28)
unde M reprezintă operatorul medie, cu ecuaţiile de condiţie dintre necunoscute
· BX w , (4.29)
şi

2 1
0
( ) D σ

· M P , (4.30)
este denumit modelul Gauss-Markov cu constrângeri sau compensarea măsurătorilor
indirecte cu ecuaţii de condiţie între necunoscute.
Condiţia sub care se efectuează compensarea este dată de relaţia (4.26). Deoarece este
o problemă de minim condiţionat, funcţia Lagrange este
2 ( )
T T
ϕ · − − P k BX w ν ν , (4.31)
unde
- − k este vectorul multiplicator Lagrange;
- − B este matricea, cunoscută, a coeficienţilor necunoscutelor implicate în
condiţiile (4.29);
-
− w
este vectorul termenilor liberi.
Soluţiile se determină cu relaţia

1 1
( ) ( )
T T T T − −
· − x A PA B k A PA A PI (4.32)
193
Page 44
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
unde
1 1 1 1 1
( ( ) ) ( ) ( ( ) )
T T T T T T − − − − −
· − k B A PA B B A PA A PI B A PA B w . (4.33)
Rangul matricei coeficienţilor B se notează cu r
(rang( ) ) r · B
. Dacă rangul acestei
matrice este mai mic decât numărul necunoscutelor
( ) r n <
, pot fi eliminaţi r parametri
necunoscuţi cu relaţia (4.29) din modelul (4.28), iar dacă rangul este egal cu numărul
necunoscutelor
( ) r n ·
atunci parametri necunoscuţi sunt unic determinaţi prin relaţia

1 −
· x B w. (4.34)
În cazul în care modelul funcţional Gauss-Markov, reprezentat de relaţia (4.10) sau
(4.11),
rang( ) r n · < A
, atunci modelul se numeşte modelul Gauss-Markov cu defect de
rang şi el se utilizează la prelucrarea observaţiilor în reţele libere.
În lucrările geodezice numărul observaţiilor efectuate este mai mare decât numărul
parametrilor necunoscuţi
( ) m n >
, deci matricea coeficienţilor sistemului de ecuaţii liniare A
are un defect surjectiv care se elimină prin condiţia sub care se face prelucrarea prin metoda
celor mai mici pătrate (relaţia (4.26)).
În cazul reţelelor libere rangul matricei A şi deci al matricei sistemului de ecuaţii
normale ( )
T
· N A PA ,
rang( ) rang( ) r · · A N
, este mai mic decât numărul parametrilor
implicaţi în model
( ) r n <
deci A şi N sunt matrice singulare, având un defect injectiv
( ) d n r · −
.
4.5. Metode de prelucrare a măsurătorilor efectuate în reţele geodezice libere
În literatura de specialitate, se cunosc mai multe metode de rezolvare a sistemelor de
ecuaţii liniare, normale şi singulare. În continuare sunt analizate, pe scurt, în mod deosebit
acele procedee care se bazează pe următoarele două principii:
a) într-o primă etapă a algoritmului de calcul se procedează la alegerea arbitrară a
unui număr strict necesar şi suficient de „elemente fixe”, un set minim de
constrângeri, care să conducă la obţinerea unui sistem nesingular. Acesta poate fi
rezolvat cu metodele uzuale. Soluţiile care rezultă sunt însă „deplasate” fiind, de
fiecare dată, dependente de modul în care au fost alese „elementele fixe”
22
;
22
Corecţiile măsurătorilor sunt aceleaşi indiferent de care elemente au fost alese fixe.
194
Page 45
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
b) în continuare se efectuează transformarea soluţiilor deplasate, neunice, ale
sistemului singular de ecuaţii normale, în estimaţii ale coordonatelor sau ale
corecţiilor valorilor aproximative ale coordonatelor.
Modelul funcţional-stochastic de compensare a observaţiilor este dat de relaţiile (4.2)
şi (4.3).
Dacă într-o reţea geodezică nu este considerat nici un element fix, deci o reţea în
care intervin numai măsurătorile necesare determinării geometrice a reţelei,
atunci această reţea este denumită în literatura de specialitate reţea geodezică
liberă.
Deoarece măsurătorile propriu-zise nu pot fixa reţeaua respectivă într-un sistem de
coordonate, acesta capătă un anumit defect, reprezentat de numărul gradelor de libertate,
specific şi diferit de la o etapă la alta.
În cazul unor asemenea reţele matricea sistemului de ecuaţii normale este singulară,
având un defect de
rang d
. Rangul acestei matrice este mai mic decât dimensiunea ei
( ) r n <

rezultând
d n r · − . (4.35)
4.5.1. Consideraţii privind defectul de rang al matricei coeficienţilor
Matricea sistemului de ecuaţii normale se obţine cu relaţia

T
· N A PA
. (4.36)
Matricea coeficienţilor sistemului de ecuaţii normale poate fi singulară datorită
defectului de rang al matricei coeficienţilor sistemului liniar de ecuaţii ale corecţiilor sau al
matricei ponderilor.
În cazul măsurătorilor independente matricea ponderilor este, după cum a mai fost
precizat, o matrice diagonală şi nu poate fi singulară
1 2
(det( ) , , , )
n
p p p · K P
. În consecinţă
singularitatea matricei sistemului de ecuaţii normale provine din defectul matricei A.
Defectul de rang al matricei coeficienţilor sistemului de ecuaţii liniare poate fi datorat
datelor iniţiale sau configuraţiei reţelei:
- Defectul de rang datorat datelor iniţiale. Într-o reţea geodezică liberă volumul
de date iniţiale este constituit de valorile provizorii ale necunoscutelor,
măsurătorile efectuate şi de matricea de covarianţă corespondentă. Fără ipoteze
195
Page 46
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
sau condiţii suplimentare – de exemplu, un număr de elemente fixe – reţeaua
geodezică considerată nu poate fi încadrată într-un sistem de coordonate aferent.
În acest caz defectul de rang este egal cu numărul gradelor de libertate existente în
reţeaua geodezică considerată (tabelul 4.1).
- Defectul de configuraţie. Atunci când măsurătorile efectuate într-o reţe nu sunt
suficiente pentru a defini reţeaua, când se elimină măsurători (pentru faptul că
sunt considerate greşite) care sunt strict necesare pentru determinarea unui punct
din reţea sau când se modifică modelul funcţional avem de a face cu un defect de
configuraţie. Acest defect poate fi prevenit şi eliminat în faza de proiectare a
reţelei geodezice.
Tabelul 4.1. Defecte şi grade de libertate în reţele geodezice libere
23
N
r.c
rt.
Tip de reţea
Tipuri de măsurători
efectuate
Defectul
de rang
Gradele de
libertate
Componentele vectorului propriu
pentru un punct oarecare „i”
Translaţia Rotaţia Scară
1
Reţea de
nivelment
Diferenţe de nivel 1
O translaţie
pe direcţia H
1
2
Reţea
planimetrică
Distanţe azimutale 2
Translaţie pe
direcţiile x şi
y
1 0
0 1
Distanţe sau
distanţe şi direcţii
3
2 translaţii şi
o rotaţie
1 0
0 1
i
i
y
x

Direcţii, relaţii între
distanţe sau ca la
3 d · cu
necunoscută de
scară
4
2 translaţii, o
rotaţie şi un
coeficient de
scară
1 0
0 1
i
i
y
x

i
i
x
y
3
Reţele
spaţiale
Distanţe şi distanţe
zenitale sau distanţe
şi direcţii orizontale
sau distanţe, direcţii
orizontale şi distanţe
zenitale sau distanţe
şi diferenţe de nivel
măsurate geometric
4
3 translaţii pe
direcţiile
, , X Y Z
şi o
rotaţie în
jurul axei Z
1 0 0
0 1 0
0 0 1
0
i
i
Y
X

Direcţii orizontale şi
distanţe zenitale sau
ca la 4 d · inclusiv
coeficientul de scară
5
3 translaţii, o
rotaţie şi un
coeficient de
scară
1 0 0
0 1 0
0 0 1
0
i
i
Y
X

i
i
i
X
Y
Z
Distanţe 6
3 translaţii
3 rotaţii
1 0 0
0 1 0
0 0 1
0
0
0
i i
i i
i i
Z Y
Z X
Y X



Ca la 6 d · cu
necunoscută de 7
3 translaţii,
3 rotaţii, o
1 0 0
0 1 0
0 0 1
0
0
0
i i
i i
i i
Z Y
Z X
Y X



i
i
i
X
Y
Z
23
Tabel preluat după Illner I., 1983
196
Page 47
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Din procedeele concrete de prelucrare a măsurătorilor geodezice efectuate în reţele
libere se disting:
- determinarea unei matrice inverse generalizate
Conform definiţiei Moore-Penrose G este o matrice inversă generalizată a unei
matrice A dacă sunt satisfăcute relaţiile
1. ,
2. ,
3. ( ) ,
4. ( ) .
T
T
·
·
·
·
AGA A
BAG G
AG AG
GA GA
(4.37)
O astfel de matrice G, care satisface toate cele 4 condiţii Moore-Penrose, are o
proprietate importantă: unicitatea.
Se pot menţiona rezolvări particulare, folosite în practica geodezică, ale căror soluţii
nu se mai caracterizează prin unicitate;
- deducerea elementelor unei matrice inverse generalizate particulare, matrice care
satisface una, două sau trei din condiţiile Moore-Penrose (4.37). Astfel pot exista
matrice inverse generalizate care satisfac condiţia 1, condiţiile 1 şi 2, condiţiile 1,
2 şi 3 sau 1, 2 şi 4;
- introducerea unor relaţii de condiţie între necunoscute;
- introducerea unor ecuaţii de observaţii fictive cu pondere mult mai mare decât a
celorlalte, care corespund relaţiilor de condiţie între necunoscute;
- transformarea unor soluţii deplasate, neunice, în estimaţii ale valorilor
aproximative cu ajutorul unei matrice de transformare, procedeu cunoscut su
denumirea de Transformarea S;
- impunerea unor condiţii totale sau parţiale de minim asupra sumei pătratelor
corecţiilor pentru coordonate.
4.5.2. Procedeul Mittermayer
La prelucrarea măsurătorilor efectuate în reţele geodezice libere se consideră că toţi
parametri principali – în care sunt incluse coordonatele punctelor reţelei – şi toţi parametri
secundari – cum ar fi, de exemplu, unghiurile de orientare a staţiilor la măsurătorile de
direcţii orizontale – sunt mărimi necunoscute pentru care se cunosc valorile provizorii.
197
Page 48
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Procedeul Mittermayer de prelucrare a observaţiilor efectuate în reţele geodezice
libere constă în parcurgerea următoarelor etape de calcul:
- calculul matricei coeficienţilor sistemului de ecuaţii normale – relaţia (4.36) – şi a
vectorului termenilor liberi normalizaţi ( )
T
A PI ;
- calculul elementelor matricei obţinute prin înmulţirea matricei N cu ea însăşi şi
apoi eliminarea din matricea rezultată a unui număr de linii şi coloane egal cu
defectul de rang al matricei iniţiale N;
- inversarea matricei rezultate;
- completarea matricei astfel obţinută cu s linii şi d coloane de elemente nule,
rezultând o matrice notată
1
( )

NN ;
- valorile cele mai probabile (estimaţii) ale parametrilor necunoscuţi (coordonatele
punctelor) se obţin prin adăugarea la valorile provizorii (aproximative) ale
acestora a soluţiilor sistemului (4.2) – un şir ordonat de valori care satisfac
ecuaţiile (4.2) – date de relaţia

1
( )
T −
· − x N NN A PI . (4.38)
Valorile cele mai probabile ale măsurătorilor se obţin prin adăugarea la valorile
corecţiilor
ν
rezultate din prelucrarea observaţiilor

1
( ( ) )
T T
ν

· − · − A A PA A P I Ax I . (4.39)
Pentru estimarea erorilor individuale ale parametrilor trebuie calculată matricea
cofactorilor, notată
xx

Q
1 1
( ) ( )
xx
− − −
· Q N NN N NN N . (4.40)
Vectorul parametrilor are norma minimă, iar matricea
xx

Q este, de asemenea, minimă
minimşi urma ( ) minim
T
xx

→ → x x Q (4.41)
ceea ce înseamnă că

2 2
0
minim
i i i
x x x
s s q · →
∑ ∑
, (4.42)
0
urma ( )
minim
xx
P
P
s s
n

· →
Q
, (4.43)
unde
198
Page 49
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
-
2
0
s
m n d f
Ω Ω
· ·
− +
reprezintă variaţia unităţii de pondere; (4.44)
-
2
i
x
s
este variaţia necunoscutei
i
x
;
-
P
s
este abaterea medie standard de poziţie;
-
P
n
este numărul de puncte din reţea;
-
i i
x x
q
se extrage de pe diagonala matricei
xx

Q .
Bjerhammar demonstrează că soluţiile sistemului se pot obţine şi cu ajutorul relaţiei
T
xx

· x Q A PI (4.45)
4.5.3. Transformarea S
Baarda a introdus noţiunea de „sistem S”, şi a denumit această transformare
Transformarea S. Matricea de transformare S are acelaşi defect ca şi matricea sistemului de
ecuaţii normale şi ia diverse forme funcţie de natura observaţiilor efectuate în reţea.
Matricea model A – deci şi matricea N – pot avea un defect cuprins între 1 şi 7,
funcţie de spaţiul în care se realizează reţeaua şi de natura măsurătorilor care se efectuează în
reţea.
Se demonstrează că trecerea de la soluţiile particulare determinate în etapa a) la
soluţiile definitive din etapa b)
24
se poate realiza prin utilizarea unui operator care trebuie să
îndeplinească condiţia


· S SA A (4.46)
sau


· S N N (4.47)
unde semnul „

” a fost utilizat pentru a desemna o matrice care satisface numai condiţia 1
din condiţiile Moore-Penrose (4.37).
Acest operator de transformare S – numit şi matrice de transformare S – se
determină plecând de la necesitatea controlului asupra gradelor de libertate ale reţelei
(translaţii, rotaţii, scară), adică pe baza unor considerente geometrice.
Dacă se notează cu D matricea datelor de referinţă (tabelul 4.1) atunci matricea de
transformare se poate scrie

+
· + S I DD , (4.48)
24
Etapele sunt descrise la începutul paragrafului 4.5
199
Page 50
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
unde matricea pseudo-inversă
+
D
poate fi calculată astfel

1
( )
T T + −
· D D D D , (4.49)
deci, matricea de transformare S se poate calcula cu relaţia

1
( )
T T −
· − S I D D D D . (4.50)
Având în vedere că estimaţiile parametrilor pot fi obţinute fie prin considerarea unei
condiţii totale de minim fie prin considerarea unei condiţii parţiale de minim – după cum în
ecuaţiile (4.41) sunt cuprinse toate necunoscutele principale ale punctelor reţelei geodezice
sau (din diferite motive) numai o parte dintre acestea – relaţia generală de calcul a
elementelor matricei de transformare S este
1
( )
T T
i i i

· − S I E D D E D D E , (4.51)
în care
i
E
este o matrice diagonală cu elementele egale cu 1 pentru punctele care alcătuiesc
datele de referinţă şi 0 în rest.
Dacă într-o reţea notăm cu
-
n −
numărul total al necunoscutelor;
-
1
n −
numărul parametrilor care stabilesc datele de referinţă;
-
p −
numărul total de puncte;
-
1
p −
numărul punctelor care alcătuiesc datele de referinţă, iar cu
- k − densitatea reţelei (1, 2 sau 3), atunci
*
n k p · şi
*
1 1
n k p · (4.52)
Matricea
( ) n,d
D
poate fi descompusă în submatrice
(k )
i
,d
D
1 1
1 2 1
[ ]
T T T T T T
m m p +
· K K D D D D D D
. (4.53)
Matricea de transformare
( ) n,n
S
poate fi descompusă în submatrice
, i j
S
, de dimensiunea
*
k k de forma

,
,
,
, pentru
, pentru
i j
i j
i j
j i
j i
− · ¹
¹
·
'
− ≠
¹
¹
I R
S
R
(4.54)
cu

1
,
1
( ) , pentru 1, ,
0 , pentru
T T T
j j j
i j
j p
p j p
¹ ·
¹
·
'
< <
¹
¹
K D D D D
R
(4.55)
200
Page 51
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Matricea de transformare S poate fi scrisă sub forma

1
1
1 2 1 1
1 1 1 1
1
1,1 1,2 1,
2,1 2,2 2,
,1 ,2 ,
1,1 1,2 1,
,1 ,1 ,
0 0
0 0
0 0
p
p
p p p p
p p p p
p p p p
+ + +
− − −
− − −
− − − ·
− − −
− − −
K K
K K
M M O M M O M
K K
K K
M M M M M O M
K M
I R R R
R I R R
R R I R S
R R R I I
R R R I I
(4.56)
Forma submatricelor
i
D
, pentru punctele care alcătuiesc datele de referinţă, poate fi
urmărită în tabelul 4.1.
Recapitulând, algoritmul de prelucrare a observaţiilor efectuate în reţele geodezice
libere cu ajutorul transformării S cuprinde următoarele etape:
1) prelucrarea observaţiilor în reţea geodezică neconstrânsă, cu minimum necesar şi
suficient de coordonate fixe din care rezultă parametri deplasaţi
p
x
şi elementele
matricei cofactorilor aferenţi
p
Q
;
2) calculul elementelor matricei de transformare S (relaţia (4.56));
3) calculul soluţiilor nedeplasate:

p
· x Sx
; (4.57)
4) calculul elementelor matricei cofactorilor a soluţiilor nedeplasate:

T
D
· Q SQ S . (4.58)
Un exemplu de prelucrare a observaţiilor în reţele geodezice libere prin intermediul
transformării S poate fi urmărit în cadrul capitolului 8, paragraful 8.4.
4.5.4. Algoritmul Hansen-Helmert-Wolf
Algoritmul constă – în principal – în realizarea celor două etape menţionate, adică:
- Alegerea unui număr necesar şi suficient de elemente fixe.
De exemplu, în cazul unei reţele geodezice în care s-au măsurat numai direcţii
unghiulare orizontale, aceste elemente ar putea fi: coordonatele unui punct, distanţa şi
orientarea către un alt punct al reţelei. Cu aceste elemente se pot determina coordonatele
201
Page 52
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
provizorii pentru restul punctelor din reţea. Având minimum de elemente
25
, suntem în cazul
reţelelor neconstrânse, deci s-a ridicat defectul de rang al matricei coeficienţilor sistemului de
ecuaţii ale corecţiilor. Prin prelucrarea observaţiilor se obţin valorile necunoscutelor ' x .
- Transformarea rezultatelor obţinute în etapa anterioară de calcul pentru a obţine o
soluţie unică şi egală, de exemplu, cu cea obţinută prin metoda Mittermayer, cu o
relaţie de forma
( , ) ( ,1) ( ,1) ( ,1) n d n n d
· + x x' D t
, (4.59)
unde t reprezintă parametri transformării de la sistemul ' x la sistemul
x
.
Sistemul de ecuaţii (4.59) poate fi transformat ca un sistem al ecuaţiilor de corecţii
(comparaţie cu sistemul (4.2)) în care
x
reprezintă corecţiile
ν
, ' x reprezintă termenul liber
I (valori cunoscute din prelucrarea efectuată în prima etapă), D matricea coeficienţilor A
iar t (parametrii transformării) reprezintă necunoscutele sistemului.
Condiţia de minim este reprezentată de relaţia (4.41), Hansen deducând relaţia de
trecere de la sistemul liniar la sistemul normal de ecuaţii
0
T
· D x . (4.60)
Din sistemul normal de ecuaţii
0
T T
+ · D Dt D x' (4.61)
vor rezulta soluţiile
1
( ) '
T T −
· − t D D D x . (4.62)
Dacă soluţiile obţinute se introduc în ecuaţiile iniţiale (4.59) va rezulta că

1
' ( ) '
T T −
· − x x D D D D x (4.63)
sau dacă se dă factor comun la dreapta vectorul ' x se obţine relaţia de calcul a
necunoscutelor iniţiale, soluţii unice care respectă condiţia (4.41) şi consecinţa acesteia (2.34)
1
( ( ) ) ' '
T T −
· − · x I D D D D x Sx (4.64)
iar pentru determinarea elementelor matricei cofactorilor, relaţia

T
xx xx
· Q SQ S . (4.65)
25
Dacă se schimbă elementele fixe (alt punct fix, distanţa şi orientarea către alt punt) se vor obţine alte valori
pentru parametri dar aceleaşi corecţii
ν
pentru observaţii.
202
Page 53
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Matricea D are, pentru fiecare punct al relaţiei, una din formele prezentate în tabelul
4.1., iar ecuaţiile de condiţie (4.41) indică faptul că soluţiile sunt astfel calculate încât, de
exemplu, pentru o reţea planimetrică cu defect de rang 4, să respecte condiţiile
26
:
1)
[ ] 0 x ·
suma translaţiilor de direcţia x este zero;
2)
[ ] 0 y ·
suma translaţiilor pe direcţia y este zero;
3)
[ ' ' ] 0 x y y x − ·
suma rotaţiilor este zero;
4)
[ ' ' ] 0 x x y y + ·
suma modificărilor de scară este zero
27
Observaţii:
− În cazul reţelelor libere de nivelment geometric condiţia care se pune este
[ ] 0 x ·
.
Calculele de compensare se simplifică semnificativ dacă la sistemul liniar al ecuaţiilor de
corecţii se introduce o ecuaţie fictivă (ce reprezintă condiţia de mai sus, coeficienţii tuturor
necunoscutelor implicate în model fiind egali cu 1) care are valoarea termenului liber zero şi
o pondere mult mai mare decât a celorlalte ecuaţii. De obicei ponderea ecuaţiei fictive se
determină cu relaţia
fictiv
[ ]
100
p
p
m
· , (4.66)
adică media aritmetică a ponderilor celorlalte ecuaţii multiplicată cu 100.
− Chiar dacă prelucrarea datelor se face cu ajutorul unui calculator electronic,
elementele matricei datelor de referinţă D se determină, în cazul reţelelor planimetrice, cu
ajutorul centrului de greutate al reţelei
28
. Coordonatele centrului de greutate al unei reţele
geodezice planimetrice, de exemplu, formată din n puncte se determină cu relaţiile

0 0
1 1 '
0 0
[ ] [ ']
;
x y
x y
n n
· · (4.67)
iar în locul coordonatelor utilizate la formarea matricei datelor de referinţă se utilizează
diferenţe faţă de centrul de greutate
' ' ' '
0 0
( ); ( )
i i i i
x c x x y c y y δ δ · − · − , (4.68)
în care c este un coeficient de omogenizare (de regulă având valori cuprinse între
4
10

şi
8
10

, funcţie de mărimea reţelei considerate) utilizat pentru a aduce elementele matricei la
26
Acestea rezultă prin calculul efectiv al produsului indicat de relaţie
27
Condiţiile ca suma rotaţiilor şi a modificărilor de scară să fie zero reprezintă elementele transformării multiple
plane Helmert
28
La o condiţie parţială de minim se determină centrul de greutate al reţelei formată numai din punctele care
intră în condiţia de minim
203
Page 54
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
valori apropiate de unitate.
4.5.5. Factorizarea după rang
O soluţie generală la prelucrarea observaţiilor efectuate în reţele geodezice libere se
poate obţine şi prin aplicarea unei factorizări
29
.
O matrice
( , ) m n
A
, cu
rang( ) r n · < A
, poate fi partiţionată astfel
( , ) ( , ) ( , ) m n m r m d
]
·
]
]
A A A
(4.69)
în care d u r · − este defectul de rang al matricei A.
Matricea A
2
este linear dependentă de A
1
, ea putând fi scrisă sub forma unui produs

2 1 2
· A AG
. (4.70)
Pentru a calcula necunoscuta
2
G
din relaţia de mai sus, se multiplică la stânga cu
1
T
A
termenii relaţiei (4.70)
1 1 2 1 2
T T
· A AG A A , (4.71)
sau

11 2 12
· N G N
, (4.72)
unde

11 1 1
T
· N A A , (4.73)

12 1 2
T
· N A A , (4.74)
rezultând că

1
2 11 12
G

· N N . (4.75)
Dacă se înlocuieşte relaţia (4.70) în relaţia (4.71) se obţine următoarea formă a
factorizării după rang
1 1 2 1 2 1
[ ] [ ] · · · A A AG A I G AG
(4.76)
sau
( , ) ( , ) ( , ) m n m r r n
· A A G
, (4.77)
unde

2
[ ] · G I G
. (4.78)
29
Metodă descrisă de Perelmuter
204
Page 55
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Atât matricea
1
A
cât şi matricea G au acelaşi rang
1
(rang( ) rang( ) rang( ) · · · A G A

r ·
), deci matricea
1
A
nu are defect de rang, ea reprezentând aşa numita soluţie cu
constrângeri minime.
Matricea G reprezintă corelaţia între coloanele dependente ale matricei A (adică
2
A
) şi coloanele independente ale lui A (adică
1
A
).
Valorile estimate ale soluţiilor se obţin după calcularea pseudoinversei matricei A
notată
+
A

1 1
1
s
D
+ − −
· A G A
, (4.79)
unde
1
D

G este o inversă a matricei G , iar
1
1
s

A
este o inversă la stânga a matricei
1
A
, adică
1 1
( )
T T
D
− −
· G G GG , (4.80)
1 1
1 1 1 1
( )
s
T T − −
· A A A A
. (4.81)
Această inversă generalizată (
+
A
) respectă toate cele patru condiţii Moore-Penrose.
Matricea
2
G
poate fi calculată şi cu ajutorul unei matrice de transformare Helmert,
notată C
205
Page 56
Page 57
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
1
2 2 1
( )
T T T −
· − G C C , (4.82)
unde

1 2
T T T
· C C C . (4.83)
Pentru a calcula inversa matricei
T
GG , din relaţia (4.80), se poate utiliza identitatea
1 1
2 2 2 2 2 2
( ) ( )
T T T T − −
· + · − + GG I G G I G I G G G . (4.84)
Urmează a fi calculată inversa matricei
2 2
( )
T
+ I G G care are dimensiunea
*
d d .
4.6. Stabilirea ponderilor măsurătorilor geodezice
4.6.1. Stabilirea formei matricei ponderilor
Modelul stochastic utilizat în cadrul prelucrărilor observaţiilor geodezice este
reprezentat de relaţia (4.3). În legătură cu matricea coeficienţilor de pondere a măsurătorilor
m
Q
se defineşte şi matricea ponderilor P. O componentă importantă a modelului stochastic o
constituie condiţia sub care se efectuează prelucrarea, condiţie care poate căpăta unul din
aspectele prezentate în relaţiile (4.6), (4.7) sau (4.8). Alegerea uneia sau a alteia din relaţiile
de mai sus se face în funcţie de gradul de aproximare pe care dorim să-l introducem. După
cum a mai fost precizat, de regulă, la prelucrarea observaţiilor efectuate în reţele geodezice se
consideră că măsurătorile sunt independente şi în consecinţă matricea ponderilor este o
matrice diagonală. Se pune problema de a determina valori ale elementelor acestei matrice
funcţie de anumite mărimi.
4.6.2. Posibilităţi de determinare a ponderilor observaţiilor geodezice
Determinarea valorilor ponderilor observaţilor se poate face în funcţie de mai mulţi
factori cum ar fi: erorile medii de măsurare, numărul de măsurători, prelucrări anterioare etc.
În continuare se prezintă numai câteva din posibilităţile de determinare a ponderilor
măsurătorilor, adică a unei valori numerice care exprimă încrederea în măsurătoarea
respectivă.
4.6.2.1. Determinarea ponderilor funcţie de erorile medii de măsurare
Funcţie de natura mărimilor măsurate, ponderile se pot determina astfel:
204
Page 58
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
a) Observaţii unghiulare orizontale. Cel mai simplu şi, în acelaşi timp, cel mai
utilizat procedeu de calcul este acela în care se consideră că toate direcţiile observate dintr-o
staţie „S” au aceeaşi pondere, determinată de relaţia

' 2
const
( )
s
s
p
s
α
α
·
, (4.85)
unde
'
s
s
α
este valoarea abaterii standard a unei direcţii compensate în staţia S.
Se poate determina însă o pondere pentru fiecare direcţie măsurată, dacă, de exemplu,
abaterea standard se calculează cu o relaţie în care se ţine seama şi de alţi factori (distanţa la
care se află punctul vizat, de precizia aparatului cu care s-au efectuat observaţiile, de precizia
finală urmărită etc.), relaţie care ar putea fi de următoarea formă

2
gon
[ ] ' gon 2
0, 002
200
(0, 0004 )
[ ]
i
m
s
s
D m
α
π
| `
· +

. ,
(4.86)
b) Măsurători de distanţe. Relaţia pentru determinarea ponderii cu care o distanţă
măsurată intră în calculele de compensare este asemănătoare relaţiei

' 2
const
,
( )
D
ij D
ij
p
s
·
(4.87)
în care abaterea standard a distanţei măsurate se determină astfel
'
[km]
D
ij ij
s a b D · + ⋅
. (4.88)
a şi b, exprimate, de obicei, în milimetri şi, respectiv, mm/km, sunt constantele aparatului
utilizat pentru măsurarea distanţei şi ele sunt date de firma constructoare, odată cu livrarea
aparatului, sau sunt determinate de utilizator în procesul de etalonare.
c) Diferenţe de nivel determinate geometric. Relaţia de calcul a ponderii unei
diferenţe de nivel măsurate este

[km]
const
h
ij
ij
p
L

·
, (4.89)
considerând că lungimea
( ) L
a drumului parcurs pentru determinarea diferenţei de nivel pe
un tronson este factorul cel mai important la stabilirea ponderii.
Sunt cazuri (reţele de nivelment geometric amplasate în zone accidentate, cu diferenţe
mari de nivel), când, în nivelmentul geometric, se consideră a fi semnificativ, pentru
determinarea ponderii, numărul staţiilor de nivelment efectuate pentru determinarea diferenţei
205
Page 59
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
de nivel pe un tronson decât lungimea drumului parcurs pentru determinarea aceleiaşi
diferenţe de nivel. În acest caz, în relaţia (4.89), se înlocuieşte L cu numărul de staţii.
d) Observaţii unghiulare zenitale. Relaţia uzuală prin care se determină valoarea
ponderii unei direcţii unghiulare zenitale este

0
' 2
const
,
( )
m
ij
ij
p
s
ζ
ζ
·
(4.90)
unde eroarea medie pătratică a mediei aritmetice se calculează astfel

0
'
[ ]
( 1)
m
ij
s
m m
ζ
ν ν
·

. (4.91)
În relaţia de mai sus corecţiile
ν
se calculează cu diferenţe faţă de medie, m fiind
numărul de măsurători efectuate asupra aceleiaşi distanţe zenitale
( )
ij
ζ
.
Ponderea unei direcţii unghiulare zenitale mai poate fi determinată şi în funcţie de
variaţia empirică a diferenţei de nivel

' 2
const
( )
ij h
ij
p
s
ζ

·
. (4.92)
sau în funcţie de distanţa dintre cele două puncte observate
2
[km]
const
( )
ij
ij
p
D
ζ
·
. (4.93)
Constanta „const” de proporţionalitate utilizată în relaţiile de mai sus se poate
considera ca fiind
30
:
- cel mai mic multiplu comun al pătratelor erorilor, astfel încât pentru ponderi să
rezulte valori întregi;
- un număr întreg astfel ales încât pentru ponderi să rezulte valori comode pentru
calcule (mai ales în cazul unui calcul manual), de obicei cuprins între
2
10

şi 10
2
.
4.6.2.2. Determinarea ponderilor funcţie de numărul de măsurători
Acest procedeu se utilizează atunci când se consideră că ponderile sunt direct
proporţionale cu numărul observaţiilor efectuate asupra aceleiaşi mărimi, acest număr putând
30
Trebuie precizat că în cazul în care într-o reţea sunt prelucrate observaţii de mai multe tipuri (de exemplu
distanţe şi direcţii unghiulare orizontale) valoarea acestei constante trebuie să fie aceeaşi pentru ambele tipuri de
măsurători.
206
Page 60
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
partaja măsurătorile de acelaşi tip efectuate într-o reţea geodezică. În acest caz valoarea
ponderii este chiar numărul măsurătorilor efectuate.
4.6.2.3. Determinarea ponderilor funcţie de rezultatele altor prelucrări
Într-o reţea geodezică, în care s-au efectuat mai multe genuri de măsurători, de
exemplu o reţea tridimensională sau chiar planimetrică, şi în care sunt posibile prelucrări
separate pe aceste tipuri de observaţii, se poate determina, din matricele cofactorilor rezultate
în urma prelucrărilor separate, o matrice a ponderilor mai bună pentru o compensare globală
decât în faza iniţială.
4.6.3. Stabilirea ponderilor grupelor de măsurători
Într-o reţea geodezică, când se cunosc erorile medii pătratice ' s , ponderile se mai pot
determina şi relativ la una dintre ele, ponderea acesteia fiind considerată egală cu unitatea.
Procedeul poate fi extins şi asupra unor măsurători grupate funcţie de natura lor. Astfel, dacă,
de exemplu, într-o reţea planimetrică au fost efectuate măsurători de direcţii unghiulare
orizontale cât şi de distanţe acestea pot fi împărţite în două grupe, fiecare dintre ele conţinând
un număr corespunzător de măsurători,
m
α
şi, respectiv,
D
m
. După o primă prelucrare a
observaţiilor efectuate în reţea, se poate determina suma pătratelor corecţiilor pentru fiecare
din cele două grupe,
[ ] p
α
ν ν
şi, respectiv,
[ ]
D
pν ν
. Cu aceste valori se pot stabili nişte
coeficienţi de pondere globali

;
[ ] [ ]
D
D
D
m m
P P
p p
α
α
α
ν ν ν ν
· ·
. (4.94)
Se consideră 1 P · pentru grupa pentru care raportul calculat ca în relaţia (4.94) are
valoare mică. Se multiplică ponderile din cealaltă grupă de măsurători cu coeficientul P care
a avut valoarea cea mai mică. Dacă sunt mai multe grupe de măsurători se multiplică
ponderile din toate grupele cu coeficientul corespunzător.
În continuare se va efectua o nouă prelucrare în bloc a observaţiilor din reţea.
Procedeul se va relua până când ponderile se stabilizează, adică diferenţele dintre ponderile
rezultate din două prelucrări succesive diferă foarte puţin
31
.
31
Procedeul este recomandat a se aplica atunci când prelucrarea datelor se efectuează cu ajutorul calculatorului
electronic şi nu manual. Practic, prelucrarea poate fi efectuată până când valorile rapoartelor corespunzătoare
grupelor de măsurători din reţea sunt egale.
207
Page 61
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
4.6.4. Prelucrarea măsurătorilor eterogene
Dacă într-o reţea geodezică s-au efectuat observaţii de mai multe tipuri (direcţii
unghiulare orizontale, distanţe, diferenţe de nivel, azimute etc.) atunci condiţia de minim
(4.7) pentru prelucrarea în bloc poate fi scrisă şi sub forma
[ ] [ ] minim
D
p p
α
ν ν ν ν + + → K
. (4.95)
Pentru fiecare tip de mărime măsurată ponderile se determină cu relaţia

' 2
const
( )
k
ij k
i
p
s
·
. (4.96)
unde k reprezintă tipul de măsurătoare
( , , ) k D α · K
iar i numărul măsurătorii din cadrul
fiecărei categorii.
Dacă se ţine seama de relaţia (4.96), condiţia de minim (4.95) poate fi scrisă astfel
minim
' ' ' '
D
s s s s
α
ν ν ν ν
] ]
+ + →
] ]
] ]
K
. (4.97)
Cu notaţia

'
v
s
ν · , (4.98)
atunci condiţia de minim (4.97) devine
[ ] [ minim
D α
ν ν ν ν + ] + → K
. (4.99)
Corecţiile omogenizate ν sunt adimensionate iar ecuaţiile măsurătorilor au aceeaşi
pondere. Practic o prelucrare a măsurătorilor eterogene decurge după următorul tipic:
a) se scriu ecuaţiile de corecţii pentru toate măsurătorile efectuate în reţeaua
considerată;
b) se determină ponderile fiecărei măsurători, relaţia (4.96). În această fază trebuie să
se aibă grijă ca abaterile standard utilizate să fie exprimate în unităţile de măsură
ale ecuaţiilor respective (termeni liberi, corecţii);
c) extinderea transformării de tipul (4.98) asupra întregii ecuaţii a observaţiei:

1 2
1 2 ' ' '
; const .
k k k
k n
i n k k k
i i i
a a a
x x x p
s s s
ν · + + + · K
(4.100)
d) prelucrarea observaţiilor prin metoda măsurătorilor indirecte rezultând în final şi
corecţiile omogenizate ν , din care se pot deduce corecţiile iniţiale
ν
.
208
Page 62
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Evident, aceleaşi rezultate se obţin şi dacă se efectuează o prelucrare prin metoda
observaţiilor indirecte ponderate fără a efectua transformarea de tipul (4.98).
4.7. Calcule de evaluare a preciziei
Orice prelucrare a observaţiilor efectuate într-o reţea geodezică se încheie cu calculele
de evaluare a indicatorilor de precizie.
Abaterea standard (eroarea medie pătratică) a unităţii de pondere
Conform celor trei grade de aproximare ce pot fi luate în considerare la prelucrarea
observaţiilor geodezice, prezentate în cadrul paragrafului 4.4, relaţiile (4.6), (4.7) şi (4.8), se
pot deduce şi relaţiile de calcul corespondente.
Măsurători corelate:
0
T
s
m n d
·
− +
ν ν P
. (4.101)
Măsurători independente:
0
[ ] p
s
m n d
ν ν
·
− +
. (4.102)
Măsurători de aceeaşi precizie:
0
[ ]
s
m n d
ν ν
·
− +
, (4.103)
în care m reprezintă numărul observaţiilor efectuate în reţea, n numărul necunoscutelor
implicate în modelul funcţional-stachastic iar d defectul de rang.
În primele două relaţii din cele de mai sus trebuie să se calculeze valorile

T
Ω · ν ν P , (4.104)
respectiv

[ ] pν ν Ω ·
. (4.105)
Pentru aceasta se poate folosi expresia
32
1 2
[ ] [ ] [ ] [ ]
n
pll pal x pbl x pnl x Ω · + + + + K
, (4.106)
respectiv
( )
T T T
Ω · + I PI x A PI . (4.107)
32
În relaţia (4.106), termenul [pll] se calculează cu termenii liberi ai ecuaţiilor netransformate
209
Page 63
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Dacă prelucrarea se face manual, atunci, având în vedere importanţa valorii lui Ω
pentru calculul indicatorilor de precizie, este bine ca această valoare să se calculeze prin două
metode diferite. O a doua metodă ar fi aceea de a calcula această valoare din sistemul liniar al
ecuaţiilor de corecţii, după calculul corecţiilor, adică conform relaţiei de definiţie
2 2 2
1 1 2 2 m m
p p p ν ν ν Ω · + + + K . (4.108)
Abaterea standard a unei măsurători individuale compensate

0
, 1, 2, ,
i
i
s
s i m
p
· · K
. (4.109)
Abaterea standard a necunoscutelor (a mărimilor determinate indirect)
0
, 1, 2, ,
j
x jj
s s q j n · · K
, (4.110)
în care coeficientul de pondere
jj
q
corespunzător necunoscutei
j
x
, se extrage de pe diagonala
principală a matricei inverse a sistemului normal, fiind elementul cu numărul de ordine j.
În cazul reţelelor geodezice planimetrice sau tridimensionale se poate determina şi o
abatere standard totală pentru un punct oarecare k. În cazul unei reţele planimetrice relaţia de
calcul este următoarea
2 2
k k k
t x y
s x s · + . (4.111)
Determinarea elementelor elipselor erorilor sau elipsoizilor de eroare
După compensarea reţelelor geodezice (planimetrice sau tridimensionale), se poate
obţine pentru fiecare k nou din reţea varianţele coordonatelor, care dau abaterile standard ale
poziţiei punctului pe axele de coordonate.
Dacă se doreşte abaterea standard pe o direcţie oarecare se utilizează elipsa erorilor
sau elipsoidul de eroare, a căror elemente se determină cu relaţii ce vor fi prezentate la tipul
de poziţionare respectiv.
4.8. Principii de bază la prelucrarea măsurătorilor repetate
4.8.1. Introducere
Scopul măsurătorilor geodezice repetate este acela de a determina dacă punctele
reţelei geodezice considerate au mişcări reale sau sunt stabile. Dacă se pleacă de la premiza
că aceste puncte sunt materializate cu grija necesară, modificările în coordonatele punctelor
210
Page 64
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
geodezice pot fi asimilate cu modificările suportului pe care acestea sunt amplasate:
construcţii masive, terenuri supuse alunecărilor, mişcări crustale recente în zone seismice
active etc.
Problema determinării deplasărilor este extrem de complexă, putându-se aplica
diverse procedee în funcţie de mărimea zonei studiate şi de natura şi mărimea obiectului
supus cercetării.
Având în vedere că reţeaua geodezică de stat satisface în general cerinţele curente de
precizie, sunt relativ puţine cazuri când se mai execută reţele geodezice de sprijin, acestea
fiind în general reţele locale a căror realizare este impusă de necesitatea obţinerii unor
precizii superioare celei asigurate de reţeaua de stat. Există în schimb numeroase reţele
geodezice construite în scopul determinării comportării în timp a construcţiilor sau a
deplasărilor recente ale scoarţei terestre. Luând în considerare răspândirea tor mai mare a
acestor categorii de reţele şi importanţa deosebită a informaţiilor pe care le furnizează, este
justificată preocuparea pentru îmbunătăţirea continuă a realizării lor din toate punctele de
vedere: proiectare, materializare, măsurare, prelucrare, analiză.
Alegerea modelului de prelucrare depinde şi de natura obiectului de cercetat,
dimensiunile acestuia, terenul pe care este amplasat, toate aceste elemente contribuind la
proiectarea unui anumit tip de reţea.
Un exemplu tipic de reţea de urmărire este acela în care obiectivul de cercetat se
prezintă ca o entitate care este reprezentată prin puncte de detaliu asupra cărora se efectuează
măsurători ce ar trebui evaluate (fig.4.1). În jurul obiectivului se află puncte de sprijin,
considerate fixe, de unde, de asemenea, se efectuează observaţii către celelalte puncte din
reţea. Acesta ar fi modelul ideal de reţea de urmărire a deplasărilor dar este puţin probabil ca
el să poată fi realizat.
Obiectiv de urmărit
Puncte obiect
Puncte de sprijin
Fig.4.1. Exemplu tipic de reţea de urmărire
211
Page 65
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Un alt model posibil de reţea este acela în care zona stabilă, unde sunt amplasate
punctele de sprijin, este departe de zona supusă cercetării. În această situaţie reţeaua
geodezică va cuprinde puncte în toate cele trei zone – stabilă, semistabilă, instabilă – urmând
ca din punctele amplasate în zona instabilă să se dezvolte alte reţele pentru urmărirea
deplasărilor. Un model tipic de astfel de reţea este cel utilizat în Bulgaria pentru urmărirea
alunecărilor de teren din zona litoralului Mării Negre (fig.4.2.).
Atunci când scopul măsurătorilor geodezice este acela de a determina mişcări crustale
recente, atât la nivel local cât şi la nivel regional, se proiectează reţele la care nu mai poate fi
luată în considerare o zonă stabilă, reţeaua fiind alcătuită din puncte care se află de o parte şi
de alta cât şi între falii (fig.4.3).
Zona de dezvoltare a
reţelei de urmărire
Zona instabilă
Zona semistabilă
Zona stabilă
Fig.4.2. Reţeaua de urmărire a alunecărilor de teren de pe litoralul
bulgăresc al Mării Negre
Falie
Falie
Fig.4.3. Reţea pentru urmărirea deplasărilor recente ale scoarţei
terestre
212
Page 66
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Fie că prelucrarea se desfăşoară ca în cazul reţelelor geodezice cu sau fără
constrângeri – o compensare prin constrângere fiind posibilă numai dacă, prin intermediul
testelor statistice, este verificată stabilirea punctelor considerate fixe – fie în cazul reţelelor
geodezice libere, se preferă ca metodă de prelucrare metoda observaţiilor indirecte care are
avantaje certe, mai ales în cazul reţelelor cu configuraţii complexe.
Metodele de prelucrare a măsurătorilor geodezice repetate au ca obiective atât
determinarea deplasărilor punctelor reţelei cât şi estimarea preciziei acestor deplasări. Astfel,
dacă deplasarea în timp a punctului P din reţea poate fi determinată prin metode geodezice,
cu eroarea medie
P
S

, se poate vorbi despre o modificare a poziţiei acestui punct cu o
mărime P ∆ , între două etape (epoci) de măsurare, numai dacă
k P
P t S

∆ >
, (4.112)
unde coeficientul
( , )
k
t t S f ·
depinde de siguranţa statistică S cu care se operează (de regulă
95% S · 0 şi numărul de măsurători suplimentare
f
existente în reţeaua geodezică în cele
două etape considerate. Valoarea coeficientului se extrage din tabelele repartiţiei Student (în
general
2 3
k
t < <
).
4.8.2. Principii de bază
La prelucrarea observaţiilor geodezice repetate trebuie să se aibă în vedere mai multe
principii dintre care cele mai importante sunt următoarele:
213
Page 67
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
- Geometria reţelei se reprezintă în fiecare etapă (epocă) de măsurători printr-o serie
de coordonate şi matricea de covarianţă.
- Pentru obţinerea coordonatelor în fiecare etapă de măsurători se efectuează o
prelucrare, de exemplu ca în cazul reţelelor geodezice libere cu condiţie totală de
minim.
- Se păstrează aceleaşi coordonate provizorii în toate epocile de măsurare.
- Analiza deplasărilor se face după prelucrările separate din fiecare epocă de
măsurare.
- Sunt posibile modificări ale configuraţiei reţelei prin modificarea în timp a
numărului de puncte din reţea – apar puncte noi funcţie de necesităţi, dispar
puncte din motive diverse – sau în planul de măsurători (creşte sau scade numărul
observaţiilor efectuate).
- Aplicarea unui test pentru a determina dacă între epocile de măsurare sunt
deplasări semnificative ale punctelor.
- Dacă în etapa precedentă răspunsul este afirmativ se trece la localizarea punctelor
cu deplasări semnificative.
4.8.3. Modelul funcţional
Pentru deducerea procedeului de testare a modelului de compensare pentru mai multe
epoci de măsurare se consideră cazul general de compensare scris pentru k epoci de măsurare,
sistemul de ecuaţii ale corecţiilor având forma generală (4.2).
Termenii implicaţi în ecuaţiile (4.2) se pot descompune funcţie de etapele respective
1 2
[ ]
T T T T
k
· K ν ν ν ν , (4.113)
unde
i
− ν
de dimensiune
( ,1)
i
m −
reprezintă vectorul corecţiilor în etapa i
( 1, 2, , ) i k · K
;
1 2
[ ]
T T T T
k
· L I I I I , (4.114)
unde
i
− I
de dimensiune
( ,1)
i
m −
reprezintă vectorul termenilor liberi. Acesta poate diferi
de la o etapă la alta – funcţie de modul cum s-au efectuat măsurătorile (planul de observaţii) –
prin numărul
i
m
de elemente.
1 2
[ ]
T T T T
k
· L x x x x (4.115)
214
Page 68
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Vectorii
i
x
au dimensiuni variabile
( ,1)
i
n
şi conţin, fiecare, estimate ale
coordonatelor punctelor, care pot diferi de la o etapă la alta – de exemplu în funcţie de
configuraţia reţelei – prin numărul
i
n
de parametri. Pentru cazul examinat, matricea de
configuraţie a reţelei geodezice are forma
11 12 1
21 22 2
1
k
k
k k2 kk
]
]
]
·
]
]
]
]
K
K
M M O M
K
A A A
A A A
A
A A A
, (4.116)
unde submatricele
ii
− A
de dimensiune
( , )
i i
m n −
de pe diagonala principală corespund
legăturilor funcţionale existente între măsurători şi necunoscute în cadrul fiecărei epoci de
măsurare iar submatricea
ij
A
pentru
i j ≠
reprezintă proprietăţile funcţionale ale parametrilor
între diferite epoci de măsurare.
În general, evaluarea legăturilor dintre epocile de măsurare este extrem de greu de
realizat, astfel încât se acceptă
0
ij
· A
pentru
i j ≠
. În această aproximaţie modelul
funcţional pentru prelucrarea a k epoci de măsurare
( 1) k >
este dat de relaţia

1 11 1 1
2 22 2 2
0 0
0 0
0
k kk k k
0
] ] ] ]
] ] ] ]
] ] ] ]
· ∗ −
] ] ] ]
] ] ] ]
] ] ] ]
] ] ] ]
K
K
M M M O M M M
K
ν
ν
ν
A x I
A x I
A x I
, (4.117)
relaţie care corespunde unei ipoteze de modificare în permanenţă a coordonatelor punctelor
geodezice

0 1 2
:
k
H ≠ ≠ ≠ K x x x
. (4.118)
Pentru rangul
i
r
al matricelor
ii
A
este valabilă, în general, relaţia

rang( )
ii i i i
r n d · · − A
, (4.119)
în care
i
n
reprezintă numărul parametrilor în epoca i, iar
i
d
defectul de rang în aceeaşi epocă.
Dacă nu se ia în considerare ipoteza punctelor fixe, atunci, întotdeauna, matricele
ii
A

sunt singulare
( 0)
i
d ·
.
4.8.4. Modelul stochastic
215
Page 69
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Pe lângă erorile sistematice, măsurătorile sunt afectate şi de erori întâmplătoare. Acest
lucru justifică tratarea măsurătorilor ca variabile aleatoare. Efectul erorilor întâmplătoare
poate fi descris prin intermediul unui model stochastic.
Pentru k epoci – neluând în considerare dependenţa stochastică între observaţiile
efectuate în diferite epoci de măsurare
( 0
ii
· Q
, pentru
i j ≠
) – modelul stochastic are
următorul aspect

11
22 2 2
0 0
0 0
0 0
0
mm mm
kk
0
σ σ
]
]
]
· · ∗
]
]
]
]
K
K
M M O M
K
Q
Q
C Q
Q
, (4.120)
unde:
-
mm
− C
reprezintă matricea de covarianţă a observaţiilor pentru toate epocile;
-
mm
− Q
este matricea cofactorilor din toate epocile luate în considerare;
-
ii
− Q
este matricea cofactorilor în epoca i (
1, 2, , ) i k · K
. Această matrice este
pozitiv definit, pentru rangul
li
r
fiind valabilă relaţia

rang( )
ii li i
Q r m · ·
(4.121)
-
2
0
σ − reprezintă factorul de varianţă sau varianţa de referinţă.
Problema care se pune – problemă ce a condus şi conduce la multe discuţii – este
aceea de a accepta în relaţia (4.120) numai un factor de varianţă
2
0
σ , acceptarea fiind o
condiţie pentru utilizarea unei statistici test univariate, de exemplu, distribuţia F. Condiţiile
în care se poate accepta un singur factor de varianţă, caz în care poate fi scrisă relaţia (4.120),
se stabilesc de la compensarea măsurătorilor pe epoci separate.
4.8.5. Teste globale de congruenţă
Soluţiile rezultate în urma compensării unei reţele geodezice libere într-o epocă
oarecare i – conform modelului descris – sunt date de

T
xx
+
· x Q A PI (4.122)
unde
( )
T
xx
+ + +
· · Q A PA N (4.123)
şi abaterea standard
216
Page 70
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
2
0
( )
T
i
s
n r f

· ·

ν ν P
. (4.124)
La formarea matricei ponderilor P trebuie avut în vedere că epocile de măsurare au
aceeaşi bază de referinţă. Statistic aceasta se poate formula prin îndeplinirea următoarei
ipoteze de zero

2 2 2 2
01 02 0 0
: { } { } { }
B k
H M s M s M s s · · · · K (4.125)
unde M reprezintă valoarea medie sau speranţa matematică, sau aşteptarea.
Pentru deducerea unei valori unice
0
s
pentru toate epocile de măsurare se poate
proceda astfel:
- din informaţii preliminare se poate estima precizia procesului de măsurare,
reprezentată pentru început de matricea de covarianţă C a măsurătorilor într-o
epocă oarecare;
- din aceasta se poate calcula (aproximativ) un prim factor de varianţă comun
pentru toate epocile de măsurare;
- dacă, după compensarea separată pe epoci, nu se confirmă ipotezele preliminarii
atunci se poate forma o matrice C „mai adecvată” în interiorul fiecărei epoci prin
metoda estimării componentelor variaţionale;
- dacă raportul ponderilor între epoci este evaluat corect, atunci estimările
individuale
2
0i
s se vor deosebi numai aleator şi ca urmare este justificată
determinarea unei singure mărimi, dintre cele k posibile, ca estimator global
2 1
0
1
k
i
i
n
i
i
s
f
·
·

·


. (4.126)
Această valoare estimată are un rol esenţial în deducerea statisticii testului la analiza
deformaţiilor.
Dacă se consideră:
- modelul funcţional, legăturile funcţionale între măsurătorile M şi parametri
estimaţi X date prin intermediul matricei A;
- modelul stochastic reprezentat de relaţia (4.3):
217
Page 71
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
şi cunoscând faptul că măsurătorile M sunt distribuite normal cu media AX şi varianţa
2
0
s Q,
adică
2
0
~ ( , ) M N s AX Q , (4.127)
atunci modelul general de compensare este dat de relaţiile (4.2), (4.3) şi (4.127).
Orice modificare a estimării modelului (4.2) va putea fi cuprinsă într-un test al
ipotezei liniare, în sensul statisticii matematice, ipoteză care se prezintă sub forma
0
: H · Bx w
. (4.128)
Introducerea ipotezei liniare (4.128) va face ca modelul de calcul să fie dat de relaţiile
(4.2), (4.128) şi (4.3). Prin introducerea acestei ipoteze liniare
0
H
, se va schimba atât
vectorul necunoscutelor
x
cât şi suma pătratelor corecţiilor Ω .
Se demonstrează că, în acest caz, suma pătratelor corecţiilor este dată de relaţia
H
R Ω · Ω +
, (4.129)
în care s-a notat cu R
( ) [ ( ) ] ( )
T T T
R
+ +
· − − Bx w B A PA B Bx w . (4.130)
Ω şi R sunt forme pătratice distribuite normal, independente stochastic.
Dacă două variabile aleatoare independente X şi Y sunt distribuite
2
χ („hi pătrat”) cu
1
n
şi, respectiv,
2
n
grade de libertate atunci variabila aleatoare
1
2
X
n
Z
Y
n
·
urmează o distribuţie
Fischer cu
1
n
şi
2
n
grade de libertate, deci

2
0
( )
R
R n r R
h
F
h s h
n r

· · ·



, (4.131)
sau, conform definiţiei de mai sus, Ω şi R formează o distribuţie Fischer necentrală
~ [ , , ]
H
F F h n r λ −
, (4.132)
cu
1
h ν ·
şi
2
n r ν · −
grade de libertate şi parametrul de necentralitate
H
λ
.
În relaţia de mai sus parametrul
H
λ
este nul când
218
Page 72
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
{ } 0 M − · Bx w
, (4.133)
iar h este
rang[ ( ) ]
T T
H
h f f
+
· · − B A PA B . (4.134)
Variabila aleatoare F este caracterizată printr-o distribuţie Fischer numai când ipoteza
nulă este îndeplinită, deci
, , 0
{ | }
h n r l
P F F H
α
α
− −
> ·
. (4.135)
Verificarea acestei ipoteze se face cu ajutorul testului Fischer, denumit aici test
global de congruenţă, a cărui statistică a fost prezentată.
În două epoci de măsurare, din numărul total de k epoci, reţeaua geodezică poate avea
aceeaşi configuraţie, poate diferi numărul de măsurători efectuate şi/sau planul de măsurători.
Analiza deformaţiilor între cele două epoci de măsurare se face prin aplicarea testului global
de congruenţă – pentru a determina dacă între aceste două epoci sunt într-adevăr mişcări
semnificative ale punctelor – şi, în caz afirmativ, urmează localizarea punctelor care au astfel
de deplasări.
4.8.6. Testul global de congruenţă în cazul reţelelor cu aceeaşi configuraţie
Modelul de compensare se deduce din relaţiile (4.117) – modelul funcţional – şi
(4.120) – modelul stochastic – scrise pentru două epoci de măsurare
( 2) k ·
1 11 1 1
2 22 2 2
0
0
] ] ] ]
· ∗ −
] ] ] ]
] ] ] ]
ν
ν
A x I
A x I
(4.136)
11 2 2
0 0
22
0
0
mm mm
σ σ
]
· · ∗
]
]
Q
C Q
Q
. (4.137)
Existenţa unei stabilităţi determină limitele unui prag de semnificaţie (statistic) în
poziţia punctelor geodezice între cele două epoci de măsurare este relevată de respectarea
ipotezei nule
0 1 2
: ( ) ( } H M M · x x
, (4.138)
prin care se acceptă egalitatea coordonatelor în cele două epoci de măsurare.
Din relaţia
0 2 2
: 0 H − · x x
, (4.139)
se deduce forma definitivă a ipotezei nule
219
Page 73
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu

1
0
2
:[ ] 0 H
]
− ·
]
]
x
I I
x
. (4.140)
Înlocuind în (4.130) şi efectuând calculele se obţine pentru R expresia
2 1 1 1 1 2 2 2 2 1
( ) [( ) ( ) ] ( )
T T T
R
+ + +
· − + − x x A P A A P A x x . (4.141)
Introducând un vector al diferenţelor

2 1
· − d x x
, (4.142)
caracterizat prin matricea cofactorilor

1 1 2 2
1 1 1 2 2 2
( ) ( )
T T
dd x x x x
+ + + +
· + · + Q Q Q A P A A P A
, (4.143)
se obţine pentru R expresia

T
dd
R
+
· d Q d , (4.144)
deci o formă pătratică care are acelaşi rang cu cel al matricei
dd
+
Q
1 1 2 2
rang( ) rang( )
dd x x x x
h
+ + +
· · + Q Q Q
. (4.145)
Pentru reţele cu configuraţii egale rezultă

1 1 2 2
rang( ) rang( )
x x x x
h n d r
+ +
· · · − · Q Q
, (4.146)
unde d reprezintă numărul gradelor de libertate ale parametrilor.
Estimaţia
2
0
s pentru variaţia unităţii de pondere
2
0
σ se obţine dintr-o compensare
separată a măsurătorilor din cele două etape. Cu aceasta, ipoteza de bază devine
1 1 1 2 2 2
T T
Ω · + ν ν ν ν P P , (4.147)
şi

2 1 1 1 2 2 2 1 2
0
1 1 2 2 1 2
[ ]
[( ) ( )]
T T
s
n r n r f f f
+ Ω + Ω Ω
· · ·
− + − +
ν ν ν ν P P
. (4.148)
Mărimea testului global de congruenţă este
2 2
0 0
T
dd
R
F
s h s h
+
· ·
d Q d
, (4.149)
iar testul global de congruenţă propriu-zis

, , 0
{ | }
h f l
P F F H
α
α

> ·
, (4.150)
unde F reprezintă mărimea calculată a statisticii testului, iar
, , h f l
F
α −
valoarea extrasă din
tabele pentru un coeficient de încredere
α
.
220
Page 74
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Dacă relaţia (4.150) este adevărată, ipoteza egalităţii coordonatelor în cele
două epoci de măsurare este admisă, deci în reţea nu au avut loc deplasări semnificative
statistic ale punctelor de la o epocă la alta.
Valoarea statisticii testului global de congruenţă se poate determina şi dacă pentru
toate punctele reţelei – cu aceeaşi configuraţie – din ambele epoci de măsurare, se iau
aceleaşi coordonate provizorii şi acelaşi vector al parametrilor, notat
H
− x
formularea
implicită a ipotezei. Modelul de compensare în bloc a măsurătorilor din cele două etape este

1 11 1
2 22 2
H
] ] ]
· ∗ −
] ] ]
] ] ]
ν
ν
A I
x
A I
. (4.151)
Din această compensare în bloc rezultă direct
H

, iar compensările separate
1

şi
2

, putându-se determina R
1 2 H
R · Ω − Ω − Ω
. (4.152)
Pentru reţele cu configuraţii egale şi aceleaşi grade de libertate se obţine
1 2 1 1 2 2
; ;
H
f n n n d f n n d f n n d · + − + · − + · − +
(4.153)
deci pentru h se deduce expresia

1 2 H
h f f f n d r · − − · − ·
, (4.154)
identică cu (4.146).
4.8.7. Testul global de congruenţă în cazul când configuraţiile
reţelei nu sunt identice
În practică, în cadrul unei reţele pot apărea puncte geodezice noi sau să dispară puncte
sau pot apărea modificări în planul de măsurători. În acest caz, analiza deplasărilor – evident
pentru punctele comune celor două epoci de măsurare – se poate face dacă împărţim
informaţiile în două blocuri corespunzătoare punctelor comune reprezentate prin subvectorul
D
− x
ce alcătuiesc datele de referinţă – şi, respectiv, punctele necomune reprezentate prin
vectorul
N
x
. Modelul de calcul este dat de relaţia

D
1 2
N
[ ]
]
· ⋅ ⋅ −
]
]
ν
x
A A I
x
. (4.155)
În acest caz are loc o compensare cu condiţia de minim parţială şi anume numai
pentru punctele ce alcătuiesc datele de referinţă, raportate la centrul de greutate al acestora.
221
Page 75
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Se demonstrează că submatricea
DD
+
Q este pseudo-inversa matricei coeficienţilor
sistemului de ecuaţii normale parţial al punctelor ce alcătuiesc datele de referinţă
DD
+
N

DD DD
+ +
· Q N . (4.156)
După compensarea separată pe epoci de măsurători, cu condiţia de minim parţială,
pentru punctele ce alcătuiesc datele de referinţă, vor rezulta, conform relaţiilor (4.142) şi
(4.143)
1 2
( ) ( )
D D D
· − d x x
, (4.157)
şi
1 2
( ) ( ) ( )
DD D DD DD
+ + +
· + Q Q Q . (4.158)
În acest caz R se calculează cu relaţia
( )
T
D D DD D D
R
+
· d Q d . (4.159)
Dacă d este defectul de rang al matricei coeficienţilor sistemului normal – gradele de
libertate
D
h
pentru
D
R
corespund matricei ( )
DD D
+
− Q se obţine

D D
h n d · −
. (4.160)
Calculul valorii lui
D
F
şi verificarea ipotezei nule se realizează cu relaţiile

2
0
D
D
D
R
F
s h
·
şi
, , 0
{ | }
D
D D h f l
P F F H
α
α

> ·
. (4.161)
4.8.8. Localizarea punctelor cu deplasări semnificative
Dacă, în urma aplicării testului global de congruenţă, rezultă că în reţea sunt deplasări
semnificative ale punctelor geodezice, de la o epocă la alta, se trece la localizarea punctelor
care s-au deplasat semnificativ, localizare care poate fi făcută prin mai multe metode.
4.8.8.1. Metoda discordanţelor maxime
În cadrul acestei metode, fiecare punct geodezic – pentru reţelele cu configuraţii
diferite numai punctele comune – este considerat pe rând ca deplasabil. Diferenţele de
coordonate se introduc în subvectorii
M
− d
pentru punctele mobile – şi
F
− d
pentru punctele
considerate stabile. Vectorul diferenţelor de coordonate va avea următoarea structură
[ ]
T
F M
· d d d , (4.162)
222
Page 76
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
iar matricea cofactorilor poate fi partiţionată după acelaşi principiu

FF FM
dd dd
MF MM
]
· ·
]
]
P P
Q P
P P
. (4.163)
Cu eliminarea Gauss, corespunzător relaţiilor de transformare

* 1
M M MM MF F

· + d d P P d (4.164)
şi

* 1
FF FF FFM MM MF

· − P P P P P , (4.165)
s-a reuşit o divizare a lui R într-o sumă de două variabile independente stochastic

1 * *
( )
T T T
dd F FF F F MM M
R

· · + d P d d P d d P d . (4.166)
Dacă în reţea sunt p puncte se obţin p valori de tipul

* *
(( ) ) , 1, 2, ,
T
i F MM M i
R i p · · K d P d . (4.167)
Punctul pentru care R are valoarea maximă este considerat punct mobil
max
max( , 1, 2, , )
i
R R i p · · K
. (4.168)
Urmează pregătirea pentru depistarea următorului punct care ar putea avea o
deplasare semnificativă. Pentru aceasta se realizează o transformare S. Prin ecuaţiile de
transformare, de forma
i i
· d S d ( )
T
dd i i dd i
· Q S Q S , (4.169)
se obţine

D F
i i
N N
i
] ]
· ·
] ]
] ]
d d
d S
d d
, (4.170)
unde în
D
d
sunt componentele care determină datele de referinţă, iar
N
d
pentru punctele
depistate ca mobile. Pentru matricea cofactorilor rezultă analog
( )
T DD DN
dd i i dd i
ND NN
+ +
+ +
]
· ·
]
]
Q Q
Q S Q S
Q Q
, (4.171)
astfel că se poate determina
1
rest
( )
T
D DD D
R
+ +
· d Q d . (4.172)
Numărul gradelor de libertate
1
h pentru
1
rest
R se determină funcţie de dimensiunea
reţelei şi numărul n al coordonatelor corespunzătoare punctelor considerate mobile

1
h h n · − , (4.173)
223
Page 77
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Urmează aplicarea unui nou test global de congruenţă dat de relaţia
1
1
1 rest
0 2 1 ,1
0
|
h f
R
P F F H
s h
α
α

¹ ¹
· > ·
' '
¹ ¹
. (4.174)
Dacă inegalitatea din relaţia (4.174) este respectată se caută următorul punct deplasat
– prin reluarea operaţiilor descrise. Ca mărimi iniţiale pentru descompunerile (4.162) şi
(4.163) se iau elementele vectorului
D
d
şi ale matricei
dd
Q
determinate de relaţiile (4.170) şi
(4.171). Operaţiile se repetă până când inegalitatea din relaţia (4.174) nu mai este respectată,
adică în reţea nu mai există puncte mobile din punct de vedere statistic.
4.8.8.2. Localizarea cu transformarea S
Procedeul este asemănător cu metoda discordanţelor maxime, în sensul că fiecare
punct este considerat pe rând ca mobil, utilizându-se, repetat, o transformare S. Şi la această
metodă se face o împărţire a punctelor comune într-un subvector
M
x
, pentru punctele mobile,
şi un subvector
F
x
, pentru punctele considerate stabile. Dacă reţelele nu au configuraţii
identice, există puncte necomune, se mai formează un subvector
N
x
, având deci
j
F
j j
M
N
]
]
·
]
]
]
x
x x
x
, (4.175)
prin indicele superior j se vor distinge datele materializate. Transformările S, sunt date de
relaţiile

i j
F F
j
M i M
N N
] ]
] ]
·
] ]
] ]
] ]
x x
x S x
x x
şi
i j j
FF FM FN FF FM FN
j j T
MF MM MN i MF MM MN i
NF NM NN NF NM NN
] ]
] ]
·
] ]
] ]
] ]
Q Q Q Q Q Q
Q Q Q S Q Q Q S
Q Q Q Q Q Q
(4.176)
Urmează, aşadar, o simplă transformare a datelor, de la datele j – toate punctele
comune – la datele i – ca puncte fixe – numai la pasul corespunzător de calcul.
Vectorul diferenţelor se obţine ca diferenţă a subvectorilor
F
x
din ambele epoci
2 1
( ) ( )
i i
F F F
· − d x x , (4.177)
iar matricea cofactorilor
FF
Q
ca sumă a submatricelor corespunzătoare
2 1
( ) ( )
i i
FF F F
· − Q Q Q . (4.178)
224
Page 78
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Ipoteza nulă este reprezentată de relaţia

0 1 2
: {( ) } {( ) }
i i
F F
H M M · x x , (4.179)
iar R poate fi determinat astfel:
T
F F FF F
R
+
· d Q d . (4.180)
Dacă testul global de congruenţă, pentru punctele comune, arată că sunt deplasări
semnificative, atunci punctul care s-a deplasat semnificativ este cel pentru care
F
R
este
minim. Urmează un nou test global de congruenţă cu restricţie minimă
minim
( )
F
R
pentru
depistarea următoarelor puncte cu deplasări semnificative.
4.8.8.3. Localizarea cu formularea ipotezei implicite
Ipoteza nulă, dată de relaţia (4.149), poate fi evaluată şi printr-o compensare într-un
model de forma

1
1 1 1
2
2 2 2
1
2
1 1
2 2
0 0
0 0
F
M
F M N
M
F M N
N
N
]
]
]
]
] ]
]
· −
]
] ]
]
] ] ]
]
]
]
]
]
ν
ν
x
x
A A A
I
x
I A A A
x
x
, (4.181)
deci are loc o împărţire a punctelor comune în puncte fixe (sau considerate stabile)
F
x
şi
puncte mobile
1
M
x
şi, respectiv,
2
M
x
corespunzător fiecărei epoci de măsurare, iar pentru
punctele necomune, cazul reţelelor care nu au configuraţii identice, se formează subvectorii
1
N
x
şi
2
N
x
.
Pentru fiecare împărţire se obţine o valoare
j
R
cu relaţia (4.152). Punctul cu
deplasare semnificativă este acela pentru care
j
R
este minim, urmând apoi un nou test global
de congruenţă şi localizarea următoarelor puncte deplasate semnificativ. În acest caz,
localizarea punctelor care s-au deplasat semnificativ se face, deci, în urma unei compensări în
bloc a reţelei în cele două epoci de măsurare luate în considerare.
4.8.9. Prelucrarea în bloc a măsurătorilor geodezice repetate prin introducerea
unor parametri suplimentari
225
Page 79
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Datorită faptului că fenomenul deplasării punctelor este continuu, inclusiv în
intervalul de timp în care se efectuează măsurătorile într-o epocă oarecare, este justificată
introducerea unor parametri suplimentari în prelucrarea observaţiilor atunci când acestea se
extind pe un interval mare de timp (cazul reţelelor naţionale, de exemplu). Se poate
considera, deci, că oricare din coordonatele punctelor reţelei sunt funcţie de timp, adică

( )
P P
X X t ·
, (4.182)
deci, funcţie de tipul reţelei considerate, într-un punct oarecare P din reţea vectorul X
P
poate
lua diferite forme
(( , ), , ( , , )) x y H X Y Z
.
O astfel de funcţie se poate obţine, de exemplu, dacă se acceptă o variaţie liniară,
continuă şi uniformă, adică

*
0
( )
i
P P P P i
t · + + ∆ & X X x x
, (4.183)
în care s-au notat:
-
0
( )
P
− X valoarea provizorie a coordonatei X a punctului P, astfel încât
0
P
X va
reprezenta valoarea probabilă a coordonatelor punctului considerat la momentul
iniţial
0
T
0 0
( )
P P P
· + X X x ; (4.184)
-
i
P
− X
valoarea coordonatei la momentul de măsurare
i
t
;
-
P
− & x
componenta vitezei de deplasare a punctului în sensul axei considerate
P
P
t
| `
·


. ,
&
x
x
;
-
0i
t ∆ −
intervalul de timp,
0 0 i i
t t T ∆ · −
.
Când se dispune de un număr mare de perioade de determinări, modelul prezentat
poate fi dezvoltat în sensul că funcţia (4.183) este mai complexă. Astfel, de exemplu, pot fi
introduşi parametri pentru determinarea vitezei de deplasare între epoci.

0 1 0 11
( ) ( )
P P P − −
· + + & & & K x x x
(4.186)
Un model general este obţinut prin introducerea în variaţia coordonatei punctului a
unor elemente de natură întâmplătoare
% ν , astfel că se obţine o relaţie de forma
*
0
( )
i
P P P P i P
t
ι
· + + ∆ +

& % ν X X x x
. (4.187)
226
Page 80
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Condiţia sub care se efectuează prelucrarea observaţiilor devine mai complexă
minim
T T
+ → % % ν ν ν ν P P . (4.188)
apropiindu-se de metoda colocaţiei, în care prelucrarea realizează nu numai estimarea
parametrilor ci şi predicţia acestora.
O caracteristică remarcabilă a procedeului constă în faptul că în urma procesului de
prelucrare vor rezulta atât parametri
P
− & x
de natură funcţională – cât şi parametri − % ν de
natură stochastică. Vitezele de deplasare ale punctelor reţelei sunt cuprinse în modelul
funcţional ca necunoscute, deci mărimea lor precum şi cofactorii necesari la calculul preciziei
sunt rezultate directe ale prelucrării. Există deci posibilitatea efectivă de determinare nu
numai a deplasărilor d ale punctelor ci şi erorile corespondente, deoarece toţi coeficienţii
necesari sunt conţinuţi în matricea inversă a sistemului global aferent.
4.8.10. Analiza simplă a deplasărilor
Procesul de prelucrare a măsurătorilor ar putea fi oprit după compensarea separată pe
epoci de măsurare, urmând a determina deplasările prin diferenţa coordonatelor din cele două
epoci de măsurare considerate.
Pentru a determina dacă aceste deplasări sunt sau nu semnificative, conform celor
prezentate în cadrul paragrafului 4.8.1, ar trebui să se cunoască precizia cu care este
determinată această deplasare şi apoi să se aplice un test în funcţie de coeficientul extras din
tabelele repartiţiei Student.
În situaţia prezentată, erorile deplasărilor nu pot fi riguros determinate datorită
faptului că soluţiile sunt mărimi corelate nu numai în interiorul fiecărei epoci de măsurare –
unde factorii de corelare derivă în primul rând din procesul de măsurare, apoi din legăturile
funcţionale din modelul utilizat la prelucrare – ci şi între etapele de măsurători prin factorul
care generează deplasarea propriu-zisă a puctelor.
Aceasta înseamnă că în urma prelucrării separate pe epoci de măsurare se pot
determina, din matricea inversă a coeficienţilor sistemului normal de ecuaţii, numai cofactorii
interni din fiecare epocă, lipsind posibilitatea de a determina cofactorii dreptunghiulari,
deoarece etapele nu au legături funcţionale.
227
Page 81
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
În această situaţie cofactorii deplasărilor, din care se calculează eroarea, pot fi evaluaţi
doar parţial, fapt ce poate fi un neajuns important mai ales când se aşteaptă deplasări foarte
mici ale punctelor reţelei.
228
Page 82
Page 83
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
6. POZIŢIONAREA PLANIMETRICĂ
6.1. Introducere
Poziţionarea planimetrică
39
este cel mai utilizat tip de poziţionare, marea majoritate a
lucrărilor geodezice necesitând o reprezentare pe un plan a situaţiei din teren. Reprezentarea
unei hărţi a suprafeţei terestre sau chiar a întregii suprafeţe se realizează prin intermediul
hărţilor, adică prin intermediul unui număr finit de puncte reprezentative pentru suprafaţa de
reprezentat. Pentru o reprezentare planimetrică a suprafeţei trebuie să se cunoască poziţia
orizontală a acestor puncte care alcătuiesc aşa numitele reţele orizontale sau planimetrice.
Poziţia planimetrică poate fi dată de coordonatele geodezice (latitudinea şi longitudinea) pe
elipsoidul considerat că aproximează suprafaţa Pământului la momentul respectiv (elipsoidul
de referinţă), sau într-un sistem bidimensional de coordonate, condiţia fiind cunoaşterea
relaţiilor de legătură între cele două sisteme.
Funcţie de natura elementelor măsurate, reţelele geodezice planimetrice pot fi;
- Reţele de triangulaţie în care sunt efectuate numai măsurători de direcţii
unghiulare orizontale;
- Reţele de trilateraţie în care se efectuează numai măsurători de distanţe şi
- Reţele de triangulaţie – trilateraţie în care se efectuează ambele categorii de
observaţii amintite mai sus.
În ultima perioadă de timp, datorită perfecţionării aparatelor de măsură din domeniul
geodeziei şi a condiţiilor atmosferice tot mai improprii pentru efectuarea observaţiilor
unghiulare la distanţe mari, ultima categorie de reţele este cea mai utilizată pentru
determinarea poziţiei planimetrice a punctelor.
6.2. Sisteme utilizate în poziţionarea planimetrică
39
Corect ar trebui să se utilizeze termenul de poziţionare în spaţiul cu două dimensiuni sau poziţionarea 2D.
Deoarece în lucrare se face referire cu precădere la determinarea poziţiei punctelor într-un plan de proiecţie şi nu
pe elipsoid am intitulat acest tip de poziţionare planimetrică
14
Page 84
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Pentru că cel mai utilizat sistem de coordonate este cel bidimensional, în continuare se
vor face câteva precizări în legătură cu acesta, sistemele de coordonate în care poziţia unui
punct este dată de coordonatele geodezice fiind prezentată în capitolul care tratează geodezia
elipsoidală.
Acest sistem de coordonate are o axă îndreptată către direcţia nord iar cealaltă către
direcţia est. Deoarece suprafaţa terestră nu este plană rezultă că pentru prezentarea ei pe un
plan trebuie să se utilizeze diverse proiecţii cartografice, care, evident, deformează realitatea.
Între un punct de pe suprafaţa terestră şi corespondentul său în plan trebuie să existe nişte
relaţii de corespondenţă de forma
1
2
( , )
( , )
x f B L
y f B L
=
=
Cunoaşterea sistemului de proiecţie utilizat pentru reprezentarea suprafeţei terestre
este de o importanţă deosebită pentru că măsurătorile efectuate pe suprafaţa Pământului (în
general, pentru poziţionarea planimetrică, direcţii unghiulare orizontale şi distanţe) trebuie să
fie reduse la acest sistem de proiecţie.
Cele mai utilizate sisteme de proiecţie în România şi câteva din caracteristicile lor
sunt prezentate în continuare:
- Proiecţia stereografică 1930 pe plan unic secant denumită şi pe planul secant
Braşov pentru că polul proiecţiei se afla în apropierea oraşului Braşov, a fost
adoptată în ţara noastră în anul 1930 (de unde şi denumirea). Elipsoidul adoptat a
fost elipsoidul Hayford, iar punctul astronomic fundamental a fost ales pilastrul de
beton din cadrul Observatorului astronomic din Bucureşti. Sistemul de axe de
coordonate plane stereografice a fost ales astfel încât originea să reprezinte
imaginea plană a polului, axa
Oy
să se găsească pe direcţia nord-sud cu sensul
pozitiv spre nord iar axa Ox să se găsească pe direcţia est-vest cu sensul pozitiv
spre est. Pentru a nu se lucra cu coordonate negative, s-a adoptat o translaţie a
sistemului de axa cu 500000 m spre vest şi spre sud astfel încât pe teritoriul
României, să se lucreze numai cu coordonate pozitive.
- Sistemul de proiecţie Gauss – Krüger sau reprezentarea conformă Gauss sau,
pe scurt proiecţia Gauss, a fost introdusă în ţara noastră în anul 1951, dată la care
a fost adoptat şi elipsoidul Krasovski (1940) cu punctul astronomic fundamental la
15
Page 85
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Pulkovo (sistemul de coordonate 1940). Un aspect specific proiecţiei Gauss este
acela că reprezentarea elipsoidului terestru se face pe fuse (de 3 şi 6 grade),
fiecare fus având propriul sistem de coordonate cu axa x îndreptată după
meridianul axial (situat în mijlocul zonei de reprezentat) iar axa y după ecuatorul
terestru (spre este).
- În anul 1972 (septembrie), prin Decretul Nr.305, se stabilea, printre altele, că
„lucrările geodezice topo-fotogrammetrice şi cartografice necesare economiei
naţionale se execută în proiecţia stereografică 1970 şi sistem de cote referite la
Marea Neagră”. Această proiecţie menţinea elipsoidul de referinţă Krasovski
(1940), polul proiecţiei, denumit şi centrul proiecţiei, este situat la latitudinea de
46
0
Nord şi longitudinea 25
0
Este Greenwich, întreg teritoriul ţării fiind
reprezentat pe un singur plan, existând un cerc de deformaţie nulă cu raza de
201718 m. Sistemul de axe de coordonate rectangulare plane are ca origine
imaginea plană a polului proiecţiei, axa Ox având sensul pozitiv spre nord iar axa
Oy
având sensul pozitiv spre est. Din considerente practice, ca şi în cazul
proiecţiei stereografice 1930, originea sistemului de coordonate a fost translatată
cu aceleaşi cantităţi şi în aceleaşi direcţii. Trecerea de la coordonatele plane la
coordonatele geodezice pe elipsoidul de referinţă şi invers se realizează, de regulă,
prin intermediul coeficienţilor constanţi, publicaţi de Struţu-Fălie în 1957 şi 1959.
Deşi aceşti coeficienţi introduc erori, în general mai mici de 1 mm între
transformarea directă şi cea inversă, ei sunt utilizaţi deoarece, pentru marea
majoritate a lucrărilor curente, asigură precizia necesară.
6.3. Prelucrarea observaţiilor efectuate în reţele geodezice planimetrice
Prelucrarea măsurătorilor efectuate în reţelele geodezice, indiferent de tipul reţelei,
constituie ultima etapă a activităţii geodezice, în urma căreia se obţin rezultate finale.
Prin prelucrarea observaţiilor din reţelele geodezice nu se poate îmbunătăţii
precizia realizată în faza de efectuare a măsurătorilor, dar o prelucrare
incorectă poate micşora această precizie sau, în cazuri externe, poate conduce la
obţinerea unor rezultate incorecte.
16
Page 86
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Principalul avantaj al compensării reţelelor geodezice prin metoda măsurătorilor
indirecte constă în faptul că fiecărei observaţii îi corespunde o ecuaţie de corecţie ceea ce
permite efectuarea unui control riguros asupra alcătuirii modelului funcţional. Datorită
corespondenţei dintre numărul măsurătorilor şi cel al ecuaţiilor este posibil ca procesul de
compensare să poată fi complet automatizat.
O prelucrare a măsurătorilor prin metoda observaţiilor indirecte, cunoscută şi sub
denumirea de metoda variaţiei coordonatelor sau compensarea grupului de puncte se
realizează prin parcurgerea mai multor etape, în fiecare etapă obţinându-se rezultate care
permit alegerea unor modele mai performante şi a unor valori mai precise pentru următoarele
etape de calcul.
Prelucrarea observaţiilor efectuate în cadrul unei reţele planimetrice geodezice constă
în parcurgerea următoarelor etape principale:
- prelucrarea preliminară a observaţiilor geodezice şi reducerea observaţiilor la
suprafaţa de referinţă aleasă;
- calculul elementelor provizorii;
- formarea modelului funcţional – stochastic;
- transformarea ecuaţiilor de corecţii după regulile de echivalenţă;
- normalizarea sistemului de ecuaţii liniare ale corecţiilor şi rezolvarea sistemului
normal de ecuaţii;
- calculul elementelor compensate şi, dacă este cazul, controlul compensării;
- calcule de evaluare a preciziei.
În continuare, va fi prezentat, în paragrafe distincte, modul de deducere a relaţiilor de
calcul şi a calculelor ce trebuie efectuate pentru parcurgerea acestui proces iterativ de
prelucrare a observaţiilor geodezice.
6.3.1. Prelucrarea preliminară a observaţiilor geodezice
Prelucrarea preliminară a observaţiilor geodezice efectuate în reţele de triangulaţie
constă în determinarea elementelor necesare construirii modelului funcţional – stochastic al
prelucrării propriu-zise şi în reducerea observaţiilor din reţeaua considerată la aceeaşi
suprafaţă de referinţă (elipsoid sau plan de proiecţie).
În continuare se vor enumere principalele etape ce trebuie parcurse pentru realizarea
obiectivelor enunţate şi se vor prezenta relaţii de calcul utilizate.
17
Page 87
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
6.3.1.1. Calculul coordonatelor preliminarii
Prima etapă ce trebuie parcursă în cadrul procesului de compensare constă în
determinarea coordonatelor preliminarii, denumite în unele lucrări, şi de lucru. Aceasta se
determină cu o precizie scăzută, precizie care depinde în general de scopul urmărit şi de
lungimea reţelei considerate.
Funcţie de sistemul de referinţă ales, coordonatele preliminarii se determină astfel:
- în planul de proiecţie, pentru fiecare punct nou, coordonatele se determină prin
cel puţin două intersecţii simple înainte. În reţelele geodezice în care au fost
efectuate şi măsurători de distanţe coordonatele preliminarii pot fi determinate şi
prin duble radieri, intersecţii liniare etc. Dacă diferenţa dintre cele două rânduri de
valori obţinute se încadrează în limitele acceptabile scopului propus (de regulă
această diferenţă se acceptă a fi de ordinul decimetrilor) atunci coordonatele de
lucru se determină prin metoda aritmetică a valorilor obţinute;
- pe elipsoidul de referinţă este necesar să se rezolve mai întâi triunghiurile
elipsoidice mici prin metoda Legendre sau metoda aditamentelor, rezultând astfel
lungimile laturilor, urmând ca în etapa următoare să se aplice relaţiile de la
problema geodezică directă
40
6.3.1.2. Reducerea observaţiilor efectuate la suprafaţa de referinţă
6.3.1.2.1. Reducerea direcţiilor unghiulare orizontale
Pentru că sistemul de proiecţie utilizat oficial în România este sistemul stereografic
1970 şi pentru că prelucrarea observaţiilor se face, de regulă într-un sistem bidimensional, în
continuare se va considera că acest plan este suprafaţa de referinţă unde se vor reduce
observaţiile geodezice.
Pentru reducerea direcţiilor azimutale (compensate în staţie
41
) pe suprafaţa de
referinţă trebuie aplicate mai multe corecţii. Unele dintre aceste corecţii sunt ncesare
reducerii observaţiilor pe suprafaţa elipsoidului de referinţă, altele trebuie aplicate pentru că
40
Aceste metode sunt tratate pe larg în Capitolul 3, „Noţiuni de geodezie elipsoidală”
41
Modalitatea de compensare în staţie a observaţiilor unghiulare orizontale efectuate prin metoda seriilor nu
face obiectul prezentei lucrări.
18
Page 88
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
modul de efectuare a observaţiilor nu este cel ideal iar una este necesară reducerii
măsurătorilor la suprafaţa aleasă de referinţă.
Corecţia de reducere de la secţiunea normală directă la linia geodezică
Se consideră un punct de staţie
i
P
din care s-au efectuat observaţii azimutale către alte
puncte printre care şi punctul
j
P
. După cum a fost specificat în capitolul 3, paragraful 3.7,
planul de viză este format din axa principală a instrumentului şi punctul vizat (dacă se
acceptă ipoteza că axa principală este orientată după normala la elipsoid). Acest plan
intersectează elipsoidul după secţiunea normală directă. Calculele ce urmează a se efectua în
geodezie se realizează cu lungimea liniei geodezice (care este unică) şi nu cu secţiunile
normale directe sau inverse.
Aceasta înseamnă că
trebuie să se determine o
corecţie, datorată necoincidenţei
între secţiunea normală directă
(definită de normala la elipsoid în
punctul considerat şi punctul
vizat) şi linia geodezică (definită
ca fiind linia curbă cea mai scurtă
dintre două puncte situate pe o
suprafaţă oarecare, având ca şi
caracteristică principală unici-
tatea), pentru a trece de la
secţiunea normală directă la linia
geodezică.
Această corecţie, notată în continuare cu
1
c
(fig.6.1) mai este cunoscută şi sub
denumirea de corecţia de linie geodezică.
În fig.6.1., cu s-a notat azimutul secţiunii normale determinată de normala la
elipsoidul de referinţă în punctul de staţie
i
P
şi punctul
j
P
, şi el poate fi determinat, având în
vedere orientarea sistemului de axe de coordonate, cu relaţia
Y
X
P
j
P
i
c
1
B = const.
L = const.
secţiunea normală directă
linia geodezică
Fig.6.1. Corecţia de linie geodezică
19
Page 89
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
tan
n
ij
Y
A
X
= .
În expresia de mai sus coordonatele X, Y sunt reprezentate de primele ecuaţii
parametrice Puiseaux-Weingarten-Gauss ale liniei geodezice pe elipsoidul de rotaţie, obţinute
prin neglijarea termenilor de ordinul III şi mai mari, relaţiile (3.135). Prin înlocuire în relaţia
de determinare a azimutului se obţine
2 2
2 2 2
2 2
1
2 2
2 2 2
2 2
tan tan 1 cos cos
6 6
1 cos cos
6 6
n
ij ij
s s
A A e A B
R R
s s
e A B
R R

 
= − + + ⋅
 
 
 
− − +
 
 
K
K
Prin neglijarea termenilor de ordinul III şi superiori se obţine

2
2 2
2
tan tan 1 cos
6
n
ij ij
s
A A e B
R
 
= + +
 
 
K
. (6.1)
Prin dezvoltarea în serie a egalităţii
( )
n n
ij ij ij ij
A A A A = − −
,
unde
ij
A
reprezintă azimutul liniei geodezice, se obţine
2
tan tan
cos
n
ij ij n
ij ij n
ij
A A
A A
A

= − + K
,
sau
2
( ) (tan tan ) cos
n cc cc n n
ij ij ij ij ij
A A A A A ρ − = −
.
Cu această ultimă relaţie, expresia (6.1) devine

2 2
2
2
( ) cos sin cos
6
n cc cc
ij ij ij ij
e s
A A B A A
R
ρ − = − . (6.2)
Expresia utilizată pentru calculul corecţiei de reducere la linia geodezică este

2 2
[ ] [ ] 2
1 [km] 2
cos
sin 2
12
cc cc m
m
e B
c s A
R
ρ = −
, (6.3)
Datorită faptului că valorile acestei corecţii sunt mici, pentru calculele curente,
lungimea liniei geodezice (s) poate fi înlocuită cu lungimea corespondentă în plan iar
azimutul cu orientarea. În relaţia (6.3):
20
Page 90
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
-
e −
este prima excentricitate (numerică) şi pentru elipsoidul Krakovski,
1
6378245, 000 m, 298, 3 a
f
 
= =
 
 
are următoarea valoare:
2
2 0, 006 693 421 623 e f f = − = ;
-
m
B −
este latitudinea medie calculată între punctele de la capetele direcţiei
observate;
-
m
R −
reprezintă valoarea medie a razei de curbură. Raza de curbură se poate
determina cu relaţia (3.97).
După cum se poate observa, pentru determinarea unor elemente necesare calculului
acestei corecţii este necesar să se cunoască latitudinile punctelor reţelei. Valorile latitudinilor,
dacă nu sunt determinate din măsurători astronomice sau alte metode, se pot determina prin
transformarea coordonatelor rectangulare plane cu ajutorul coeficienţilor constanţi. Această
ultimă modalitate de determinare este şi cea mai utilizată datorită simplităţii sale şi faptului că
precizia asigurată este suficientă.
Corecţia datorată altitudinii punctului vizat
Se consideră că punctul de staţie
i
P
se află situat pe elipsoidul de referinţă (altitudinea
lui elipsoidică este zero) şi că din acest punct, în cadrul operaţiilor de măsurare a direcţiilor
unghiulare orizontale, a fost vizat şi punctul
j
P
situat la altitudinea
E
j
H
. Dacă se presupune
Fig.6.2. Corecţia datorată altitudinii
punctului vizat
21
Page 91
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
că în punctul de staţie normala la elipsoid coincide cu verticala locului atunci planul de viză
este format de normala la elipsoid în punctul
i
P
(dreapta
'
i i
PP ) şi punctul vizat. Acest plan
intersectează elipsoidul de referinţă după secţiunea normală
"
i i
PP . Normala la elipsoid (în
aceeaşi ipoteză) în punctul
j
P
este reprezentată de dreapta
'
j j
P P
, (dreaptă care intersectează
elipsoidul în punctul
"'
j
P
(fig.6.2).
Calculele geodezice se efectuează după curba
"'
i j
PP
şi nu după secţiunea
"
i j
PP
. Între
cele două secţiuni există o diferenţă, notată
2
c
, care trebuie determinată şi aplicată direcţiei
măsurate când se face reducerea la elipsoid.
Recapitulând, se poate spune că această corecţie se datorează necoincidenţei a două
secţiuni normale şi anume:
- a secţiunii normale determinate de intersecţia planului care conţine normala la
elipsoid în punctul de staţie şi punctul vizat (planul ce conţine viza) cu elipsoidul
de rotaţie, în ipoteza că normala la elipsoid coincide cu verticala locului;
- şi a secţiunii normale determinate de intersecţia planului care conţine normala la
elipsoid în punctul de staţie şi proiecţia pe elipsoid în punctul vizat.
Corecţia datorată altitudinii punctului vizat are valori mici ceea ce face ca la stabilirea
reţelei de calcul să se accepte unele aproximaţii. Dacă se notează cu
-
s
distanţa pe elipsoidul de referinţă dintre cele două puncte şi cu
-
α
unghiul
' '
i j j
P P P
,
atunci se poate scrie că
"' " radiani
2
sin sin
E
j j j
ij ij
P P H
c A A
s s
α
≅ = . (6.4)
Din aceeaşi figură 6.2. se poate, în continuare, face aproximaţia

' '
' '
radiani
cos
j i j
i i
j
P P B
PP PP
P P a a
α − ≅ =
. (6.5)
În continuare se doreşte determinarea lungimii
' '
i j
P P
. Se poate observa că
2
/ " ' " 2
(1 )sin
sin sin sin
i
i i i i i i i i i i
i i
a e B a
OP P P P O N B z B e N B
W W

= − = − − − =
.
22
Page 92
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
În mod asemănător se determină lungimea
' 2
sin
j j j
OP e N B =
.
Dacă se acceptă păstrarea numai a termenilor de ordinul I, atunci prin dezvoltarea
relaţiilor de mai sus se obţine

' 2 2 2 1/ 2 2
sin (1 sin ) sin sin
i i i i i i
OP e N B e a e B B ae B

= = − ≅ (6.6)
' 2
sin
j j
OP ae b ≅
. (6.7)
În continuare se poate determina lungimea segmentului
' '
i j
P P
' ' 2 2
(sin sin ) 2 sin cos
2 2
j i j i
i j j i
B B B B
P P ae B B ae
− −
≅ − = .
Acceptând acelaşi grad de aproximare şi având în vedere lungimile arcelor cu care se
lucrează în mod curent în geodezie se poate scrie
radiani
( )
sin
2 2
j i j i
B B B B − −
≅ ,
astfel încât, în final, se obţine
' ' 2 radiani
( ) cos
i j j i m
P P ae B B B ≅ −
. (6.8)
Introducând această relaţie în expresia (6.5) se obţine
radiani 2 radiani 2 2 2
( ) cos cos cos
j i j ij j
m
s
e B B B e A B
M
α ≅ − ≅
,
iar în final pentru corecţia datorată altitudinii punctului vizat relaţia (6.4)
2
[ ] [ ]
2
sin 2
2
cc cc
j ij
m
e
c H A
M
ρ =
(6.9)
unde indicele cu inferior m s-au notat valorile medii ale cantităţilor respective.
Această corecţie are, de asemenea, valori mici, iar din formula de calcul se poate
observa că ea
- nu depinde de altitudinea punctului de staţie şi
- pentru direcţii de azimut 0
g
sau 100
g
are valoarea zero.
Corecţia datorată deviaţiei verticalei
După cum a mai fost precizat şi în capitolul 2, paragraful 2.15, deviaţia verticalei este
datorată neconcordanţei dintre verticala locului şi normala la suprafaţa considerată că
23
Page 93
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
aproximează Pământul (elipsoid, geoid, cvasigeoid etc.). Într-un punct de staţie, toate
observaţiile azimutale trebuie corectate pentru a fi aduse pe suprafaţa de referinţă. Corecţia ce
trebuie aplicată are două componente:
- o componentă care depinde numai de poziţia punctului de staţie şi ea are aceeaşi
valoare pentru toate direcţiile unghiulare orizontale măsurate din staţia respectivă;
- o componentă care cuprinde influenţa deviaţiei verticalei, azimutului şi a
unghiului zenital ale direcţiei către punctul vizat şi care se modifică de la o
direcţie la alta.
Această ultimă componentă
constituie cea de-a III-a corecţie ce
trebuie aplicată direcţiilor azimutale.
Pentru determinarea componen-
telor deviaţiei verticalei la nivelul
terenului se cunosc mai multe metode.
Una dintre acestea este metoda
astronomo-geodezică care constă în
parcurgerea următoarelor etape de
calcul
♦ Se consideră un punct
i
P
pentru care
se cunosc, din determinări geodezice
( , )
i i
B L
şi azimutul
ij
A
către un punct
j
P
(fig.6.3).
− Se presupune că pentru acest punct se mai cunosc şi coordonatele astronomice
( , )
i i
Φ Λ
precum şi azimutul astronomic al direcţiei către punctul vizat
ij
α
.
♦ În punctul de staţie se construieşte o sferă auxiliară cu raza egală cu unitatea.
Normala la elipsoidul de referinţă în punctul considerat intersectează această sferă în
g
Z
iar
verticala locului în punctul
Z
α
. Punctul P reprezintă intersecţia sferei auxiliare cu o paralelă
dusă la axa de rotaţie a Pământului. În aceste condiţii arcul
g
Z P
reprezintă proiecţia
meridianului geodezic iar arcul
Z P
α
proiecţia meridianului astronomic. Unghiul dintre
Fig.6.3. Corecţia datorată deviaţiei
verticalei
24
Page 94
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
proiecţiile celor două meridiane este egal cu diferenţa dintre longitudinea astronomică şi cea
geodezică
( )
i i
L Λ −
.
♦ Componenta
i
η
a deviaţiei verticalei se poate calcula din triunghiul dreptunghic
' Z Z P
α
sin cos
sin( ) 1
i i
i i
L
η Φ
=
Λ −
.
Deoarece atât valoarea componentei deviaţiei cât şi valoarea diferenţei de longitudini
sunt mici, se poate aproxima sinusul cu valoarea unghiului şi deci
( ) cos
i i i i
L η = Λ − Φ
(6.10)
♦ Din acelaşi triunghi sferic, transformat după regula lui Néper
42
, se poate determina
şi expresia de calcul a celeilalte componente a deviaţiei verticalei
cos( ) tan cot( )
i i i i i
L B ξ Λ − = Φ +
, (6.11)
iar dacă se face aproximaţia
cos( ) 1
i i
L Λ − ≅
atunci relaţia de calcul este

i i i
B ξ = Φ −
. (6.12)
Relaţia de calcul a corecţiei care trebuie determinată şi aplicată pentru fiecare direcţie
unghiulară orizontală observată dintr-o staţie este

[ ] [ ] [ ]
3
( cos sin ) cot
cc cc cc
i ij i ij ij
c A A η ξ ζ = −
, ()6.13)
unghiul zenital necesar calculându-se funcţie de diferenţa de nivel dintre cele două puncte (de
staţie şi vizat) şi distanţa dintre puncte
cot
ij
ij
ij
H
D
ζ

=
. (6.14)
Pentru calculele curente, se pot utiliza, pentru componentele deviaţiei verticalei pe
cele două direcţii, următoarele valori determinate în mai multe puncte răspândite uniform pe
teritoriul ţării: 6 .513; 2 .881
cc cc
η ξ = = .
Corecţiile de centrare şi reducere
42
Dacă într-un triunghi sferic se înlocuiesc laturile cu complementele lor, cosinusul fiecărui element este egal cu
produsul sinusurilor elementelor neadiacente sau cu produsul cotangentelor elementelor adiacente.
Fig.6.4. Corecţii de centrare şi reducere
25
Page 95
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Dacă primele trei corecţii se aplică reţelelor cu lungimi mari ale laturilor, corecţia de
centrare ca şi corecţia de reducere se aplică, când este cazul, tuturor direcţiilor azimutale
măsurate, indiferent de lungimea laturilor reţelei geodezice.
Corecţia de centrare se aplică atunci când s-a staţionat excentric, adică atunci când
borna şi pilastrul sau locul unde a fost instalat instrumentul nu sunt pe aceeaşi verticală. În
teren, pe foaia de centrare, se măsoară (în afara direcţiei M) şi elementele de centrare. Aceste
elemente sunt distanţa orizontală l dintre poziţia aparatului (reprezentată de firul cu plumb) şi
punctul matematic (reprezentat de bornă) precum şi Θ unghiul dintre această direcţie şi
direcţia de referinţă aleasă la întocmirea foii de centrare. Direcţia care trebuia măsurată, dacă
nu exista această necoincidenţă a celor două verticale, şi care interesează pentru calcule
ulterioare este
M c α = + (6.15)
Corecţia c se numeşte corecţie de centrare şi din triunghiul
1
CPI
ea poate fi
calculată cu relaţia

[ ] [ ]
4
sin( )
cc cc
I M
c
D
ρ
Θ +
= . (6.16)
Corecţia de reducere se aplică atunci când punctul matematic reprezentat prin bornă
nu este pe aceeaşi verticală cu punctul vizat (proiecţia semnalului), deci la efectuarea
observaţiilor în loc să se măsoare pe direcţia bornei se măsoară pe altă direcţie, cea a
semnalului.
Ceea ce este foarte important de reţinut este că această corecţie se determină cu
elementele de centrare măsurate într-un punct de staţie dar se aplică direcţiilor
măsurate din alte puncte către acest punct.
26
Page 96
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Calculul corecţiei se face prin intermediul relaţiei de mai jos
[ ] [ ] [ ] 1 1
5
sin( )
cc cc cc
l M
c r
D
ρ
Θ +
= = , (6.17)
unde
1
l
şi
1
Θ
se măsoară între proiecţia semnalului şi punctul matematic (borna) şi, respectiv,
faţă de direcţia de referinţă.
Aproximaţia efectuată
1
M M =
nu introduce erori mai mari decât cele de măsurare.
Corecţia de reducere la planul proiecţiei stereo 1970
Ultima corecţie ce trebuie aplicată direcţiilor unghiulare orizontale este aceea prin
care aceste direcţii se reduc la planul proiecţiei utilizate (evident dacă prelucrările ulterioare
se fac într-un plan de proiecţie şi nu pe elipsoid. În cazul în care prelucrările se vor face în
planul proiecţiei stereografice 1970, relaţia de calcul a acestei corecţii este

[ ]
[ ] [ ]
6 6 2
0
( )
( ) ( )
4
cc
i j j i cc cc
ij ji
x y x y
c c
R
ρ −
= − = . (6.18)
În relaţia de mai sus, coordonatele punctului de staţie şi ale celui vizat sunt exprimate
în metri. Aceste coordonate nu trebuie să fie afectate de translaţii.
Observaţii privind aplicarea corecţiilor de reducere a direcţiilor azimutale
- Trebuie specificat faptul că pentru lucrări curente, este suficient ca direcţiile
corectate să fie determinate până la zecimea de secundă inclusiv;
- De asemenea, pentru a uşura efectuarea unor calcule este bine ca aceste direcţii
corectate să fie reduse la o direcţie origine, de regulă aceeaşi ca la compensarea în
staţie;
- Dacă s-ar efectua o prelucrare a observaţiilor pe elipsoidul de referinţă atunci
ultima corecţie nu ar mai fi aplicată pentru că ea reduce observaţiile la planul de
proiecţie stereografic 1970. Evident, dacă prelucrarea s-ar efectua pe un alt plan
de proiecţie atunci şi relaţia (2.18) ar fi alta, funcţie de proiecţia considerată.
6.3.1.2.2. Reducerea distanţelor la suprafaţa de referinţă
În cazul în care în reţeaua geodezică au fost efectuate măsurători de distanţe, acestea
trebuie reduse la suprafaţa de referinţă aleasă (elipsoid, plan de proiecţie). După ce au fost
27
Page 97
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
corectate fizic, pentru reducerea distanţelor măsurate trebuie aplicate, în ordine, următoarele
relaţii, corespunzătoare reducerilor succesive care se efectuează
43
.
Reducerea la coardă
2 2
( ) ( )
1 1
f e
ij ij c
ij
e
e
j
i
A A
D H
D
H
H
R R
− ∆
=
 
 
+ +
 
 
 
 
 
. (6.19)
Reducerea la suprafaţa elipsoidului de referinţă
44
2 arcsin
2
c
ij
ij A
A
D
s R
R
= . (6.20)
Reducerea la planul de proiecţie
Pentru proiecţia Stereografică 1970 reducerea se efectuează cu relaţia
2 2 2 2
*
2 2
1
4 48
m m
ij ij
A A
x y x y
D s c
R R
  + +
= ⋅ ⋅ + +
 
 
(6.21)
În aceste relaţii s-au utilizat următoarele
notaţii (a se vedea şi fig.6.5):

f
ij
D −
valoarea distanţei măsurate după
ce s-au aplicat reducerile fizice
45

c
ij
D −
valoarea distanţei reduse la coardă
• ij
s −
distanţa redusă la suprafaţa
elipsoidului

*
ij
D −
distanţa redusă la planul de
proiecţie stereografic 1970

e
H − altitudine elipsoidală

A
R −
raza sferei medii Gauss cu care, în practică, se înlocuieşte elipsoidul. De
regulă se calculează o valoare medie a razelor de curbură ale sferelor medii Gauss
43
Nefiind obiectul prezentei lucrări, nu sunt prezentate modalităţile prin care s-a ajuns la aceste relaţii de calcul.
44
În relaţia (6.20), dacă se lucrează cu un calculator „de buzunar”, înainte de a extrage valoarea funcţiei arcsin,
trebuie să se treacă la modul de lucru în radiani.
45
Trebuie specificat că instrumentele moderne de măsurat distanţele aplică automat corecţiile necesare
reducerilor fizice astfel încât distanţa afişată pe display-ul instrumentelor, considerată distanţă măsurată, este
deja redusă fizic
elipsoid
suprafaţa terenului
Fig.6.5. Reducerea
distanţelor
28
Page 98
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
care trec prin punctele de la capetele distanţei măsurate sau pentru latitudinea
medie;

;
m m
x y −
media coordonatelor punctelor (neafectate de translaţii) de la capătul
distanţei măsurate (coordonate la mijlocul distanţei)
46

;
ij ij
x y ∆ ∆ −
diferenţele de coordonate
47

c −
coeficient subunitar (în proiecţia stereografică 1970, acest coeficient are
valoarea
0, 99975 c =
) necesar trecerii de la coordonatele stereografice din planul
tangent în planul secant.
6.3.2. Calculul elementelor provizorii
După calculul elementelor preliminarii şi reducerea observaţiilor efectuate la o
suprafaţă de referinţă unitară urmează determinarea unor alte coordonate pentru punctele noi
ale reţelei, coordonate denumite coordonate provizorii. Valorile coordonatelor provizorii
trebuie să fie suficient de apropiate de valorile cele mai probabile pentru ca să se poată
renunţa la termenii de ordinul II şi mai mari din dezvoltările în serie Taylor care se
efectuează.
Aceste coordonate provizorii se determină cu o precizie mai ridicată decât
coordonatele preliminarii, pentru cea mai mare parte a reţelelor geodezice utilizate precizia
fiind de ordinul centimetrilor.
Determinarea acestor coordonate provizorii, în cazul reţelelor de triangulaţie, se face
prin parcurgerea mai multor etape de calcul, în următoarea succesiune.
6.3.2.1. Calculul distanţelor şi orientărilor între punctele vechi
În general, într-o reţea geodezică există cel puţin două puncte „vechi” (în sensul că
acestea au coordonatele cunoscute) din care să se poată determina, într-o primă fază, printr-o
metodă oarecare, coordonatele punctelor „noi” din reţea
48
. Între punctele vechi ale reţelei,
între care există legătură directă prin efectuarea de observaţii unghiulare orizontale, trebuie să
46
Este suficient ca aceste valori să fie cunoscute cu o precizie de ordinul metrilor
47
Şi aceste valori trebuie cunoscute cu o precizie de ordinul metrilor. De multe ori suma pătratelor
coordonatelor relative se înlocuieşte cu pătratul distanţei redusă pe elipsoid
48
Dacă într-o reţea nu există puncte vechi (cazul reţelelor libere) trebuie să se aleagă un punct cu coordonate
cunoscute (apropiate de cele dintr-un sistem de proiecţie) o orientare şi o distanţă pentru ca aceste calcule să fie
posibile
29
Page 99
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
se determine distanţele şi orientările. Aceste elemente vor fi utilizate şi în calculele propriu
zise de compensare. Din acest motiv, precizia cu care se vor determina trebuie să fie ridicată.
Considerăm (fig.6.6) două puncte vechi
şi un sistem de coordonate
49
cartezian cu axa x
orientată în direcţia nord (ca în cazul proiecţiei
stereografice 1970).
Orientarea
( ) Θ
şi distanţa
( ) D
între
cele două puncte cu coordonatele cunoscute A şi
B se pot determina cu relaţiile

arctan
AB
AB
AB
y
x

Θ =

(6.22)
2 2
( ) ( )
AB B A B A
D x x y y = − − (6.23)
sau
2 2
AB AB AB
D x y = ∆ + ∆ . (6.24)
După calculele de compensare se efectuează manual (cu un calculator de buzunar),
atunci trebuie să se facă, ori de câte ori este posibil, un control al acestora. În cazul de faţă,
relaţiile cu care se pot face verificări sunt următoarele

cos sin
AB AB
AB
AB AB
x y
D
∆ ∆
= =
Θ Θ
. (6.25)
Cele trei valori rezultate din aplicarea relaţiilor (6.24) şi (6.25) trebuie să fie identice
până la zecimea de milimetru, pentru că ele provin din aceleaşi valori iniţiale: coordonatele
celor două puncte.
6.3.2.2. Orientarea staţiilor cu coordonate cunoscute
Orientarea staţiilor cu coordonate cunoscute sau orientarea staţiilor „vechi” constă în
determinarea unui unghi de orientare mediu sau mediu ponderat, distanţele, exprimate în km,
dintre puncte fiind considerate factor de ponderare. Cu acest unghi mediu de orientare se pot
determina orientările către punctele noi (cu coordonate necunoscute) din reţea, spre care s-au
efectuat observaţii unghiulare orizontale din punctul vechi considerat.
49
Dacă orientarea axelor se schimbă, atunci şi relaţiile ce vor fi scrise în continuare se vor modifica
corespunzător
Fig.6.6. Calculul orientării şi
distanţei între două puncte vechi
,N
,x
,y
,y
A
,y
B
Θ
AB
D
AB
A(x
A
,y
A
)
∆y
AB
B(x
B
,y
B
) x
B
x
A
∆x
AB
30
Page 100
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Dacă se presupune un punct oarecare, de staţie S cu coordonatele cunoscute (fig.6.7)
din care au fost efectuate observaţii către alte puncte din reţea, atât vechi (A, B, C) cât şi noi
(1, 2, 3), atunci prin relaţia (6.22) se determină orientările
, ,
SA SB SC
Θ Θ Θ
, care se numesc şi
vize orientate.
Cu ajutorul vizelor orientate şi al
direcţiilor măsurate, evident centrate şi reduse
la planul de proiecţie, către punctele vechi se
pot determina, prin intermediul relaţiei (6.26),
atâtea valori pentru unghiul de orientare câte
puncte vechi au fost observate din staţia
considerată
*
, , , ,
i
S Si Si
Z i A B C α = Θ − = K
(6.26)
Toate aceste valori obţinute trebuie să
fia apropiate ca mărime, diferenţele existente
datorându-se erorilor de măsurare ale
direcţiilor
*
( )
Si
α şi erorilor de determinare a
coordonatelor punctelor vechi.
Unghiul de orientare
S
Z
, a staţiei considerate (S), reprezintă orientarea direcţiei spre
gradaţia zero a cercului orizontal al instrumentului şi el este denumit unghi de orientare a
staţiei S.
Deocamdată, pentru acest unghi de orientare valoarea cea mai probabilă se poate
determina fie prin efectuarea mediei aritmetice fie prin calcularea unei medii ponderate pe
distanţe a mărimilor determinate. Pentru cazul prezentat în fig.6.7 (trei puncte vechi vizate),
poate fi utilizată una din următoarele relaţii
3
A B C
S S S
S
Z Z Z
Z
+ +
= . (6.27.a)

A B C
S SA S SB S SC
S
SA SB SC
Z D Z D Z D
Z
D D D
+ +
=
+ +
. (6.28.a)
sau, în cazul general
originea
N
3
2
1
C
B
A
Fig.6.7. Orientarea staţiilor cu
coordonate cunoscute
31
Page 101
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu

1
1
t
i
S S
i
Z Z
t
=
=

, (6.27.b)
respectiv,
1
1
t
i
S Si
i
S t
Si
i
Z D
Z
D
=
=
=


, (6.28.b)
unde t reprezintă numărul punctelor vechi vizate (observate) din punctul de staţie S.
Odată determinată această valoare a unghiului de orientare
50
, se pot determina acum
orientările către punctele noi vizate din punctul de staţie considerat, cu ajutorul relaţiei
0 *
Sj S Sj
Q Z α = +
, unde
1, 2, 3, j = K
(6.29)
Cu aceste orientări determinate către punctele noi ale reţelei se pot calcula acum
coordonatele provizorii (ale punctelor noi), de exemplu prin intersecţii înainte.
6.3.2.3. Calculul coordonatelor provizorii
Coordonatele provizorii ale punctelor noi din reţeaua geodezică considerată, în planul
de proiecţie, se determină, de regulă, prin intersecţii înainte, cu ajutorul relaţiilor
tan tan
tan tan
A AP B BP A B
P
AP BP
x x y y
x
Θ − Θ − +
=
Θ − Θ
(6.30)
( ) tan
P P A AP A
y x x y = − Θ +
sau
( ) tan
P P B BP B
y x x y = − Θ +
51
, (6.31)
unde cu P s-a notat punctul nou a cărui coordonate provizorii vrem să la determinăm.
Evident, se poate utiliza orice altă metodă cunoscută, prin care se pot determina coordonatele
unui punct.
Se efectuează două intersecţii simple înainte, valorile provizorii ale coordonatelor
determinându-se prin efectuarea mediei aritmetice ale celor două rânduri de valori obţinute.
Diferenţele dintre aceste două valori trebuie să fie de ordinul centimetrilor, deci coordonatele
provizorii se determină cu o mai mare precizie decât cea a coordonatelor preliminarii.
50
Media aritmetică a unghiurilor de orientare sau media ponderată se poate face numai dacă diferenţele dintre
valorile care intră în medie nu diferă semnificativ, adică sunt de ordinul secundelor. În caz contrar trebuie să se
verifice datele de intrare pentru a descoperi greşelile.
51
Dacă calculul coordonatelor provizorii prin intersecţie simplă înainte se efectuează manual, atunci trebuie
aplicate, ambele relaţii de determinare a coordonatei y, cele două valori trebuind să fie identice până la
milimetru
32
Page 102
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Elementele provizorii, astfel determinate, constituie elemente de bază ale modelului
funcţional – stochastic utilizat la prelucrarea observaţiilor efectuate în reţele geodezice
preliminare.
Ca notaţie, toate elementele provizorii vor avea ca indice superior cifra (0).
În cele ce urmează va fi prezentat modul de formare a modelului funcţional –
stochastic la prelucrarea observaţiilor prin metoda măsurătorilor indirecte, în planul de
proiecţie.
33
Page 103
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
6.3.3. Variaţia orientării funcţie de variaţiile coordonatelor plane
6.3.3.1. Cazul general
Se consideră două puncte
noi i şi j, care au coordonatele
provizorii
0 0
,
i i
x y şi, respectiv,
0 0
,
j j
x y
şi care se află în legătură
directă şi reciprocă, într-o reţea de
triangulaţie
52
.
În urma procesului de
prelucrare a observaţiilor din
reţeaua de triangulaţie considerată,
coordona-tele provizorii ale
punctelor noi vor primi nişte
corecţii, care adăugate la acestea
(relaţiile 6.32) vor da valorile cele
mai probabile ale coordonatelor
( coordonate compensate).
0
0
i i i
i i i
x x dx
y y dy
· +
· +
şi, respectiv,
0
0
j j j
j j j
x x dx
y y dy
· +
· +
(6.32)
Evident, datorită acestor creşteri de coordonate şi orientarea provizorie
0
ij
Θ
va primi o
creştere
ij

, care adăugată la valoarea provizorie (relaţia 6.33) va rezulta valoarea cea mai
probabilă a orientării între cele două puncte considerate
0
ij ij ij
d Θ · Θ + Θ
, (6.33)
Mărimea acestei creşteri a orientării este funcţie de mărimea creşterilor de coordonate.
În sistemul de axe adoptat (fig.6.8)
52
Toate relaţiile care vor fi deduse sunt valabile numai dacă sistemul de coordonate este ales ca cel din figura
6.8, adică cu axa x orientată după direcţia Nord (cazul proiecţiei stereografice 1970, utilizată, în prezent, în ţara
noastră
ij

0
ij
Θ
x
0 0
( , )
i i
i x y
O
y
N
dy
j
dy
i
dx
j
dx
i
j(x
j
,y
j
)
i(x
i
,y
i
)
0 0
( , )
j j
j x y
Fig.6.8. Variaţia orientării în funcţie
de variaţia coordonatelor plane
33
Page 104
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu

0 0 0
0
0 0 0
tan
j i ij
ij
j i ij
y y y
x x x
− ∆
Θ · ·
− ∆
. (6.34)
Diferenţiind această relaţie se obţine

0 0
2 0 0 2
( ) ( )
cos ( )
ij ij i ij j i
ij ij
d x dy dy y dx dx
x
Θ ∆ − − ∆ −
·
Θ ∆
(6.35)
Luând în considerare modul în care se poate exprima distanţa (relaţiile (6.25), relaţia
de mai sus poate fi scrisă sub forma
0 0
2 0
0 0 0 2 0 2
cos
( ) ( )
j ij ij
i
ij ij j i
ij ij ij ij
dy y y
dy
d dx dx
x x x x
| ` ∆ ∆
Θ · Θ − − + ·


∆ ∆ ∆ ∆
. ,
0 0 0 0
0 0
cos cos sin sin
ij ij ij ij
j i j i
ij ij ij ij
dy dy dx dx
D D D D
Θ Θ Θ Θ
· − − +
. (6.36)
Dacă se fac notaţiile
0 0
0 0 2
sin
( )
ij ij cc cc
ij
ij ij
y
a
D D
ρ ρ
Θ ∆
· − · −
, (6.37.a)
0 0
0 0 2
cos
( )
ij ij cc cc
ij
ij ij
x
b
D D
ρ ρ
Θ ∆
· ·
(6.37.b)
şi acestea se introduc în expresia (6.36), după ordonare se va obţine relaţia care exprimă
variaţia orientării funcţie de variaţia coordonatelor plane
ij ij j ij j ij i ij i
d a dx b dy a dx b dy Θ · + − −
. (6.38)
Coeficienţii
ij
a
şi
ij
b
se numesc coeficienţi de direcţie pentru că prin intermediul lor
se exprimă variaţia orientării pe unitatea de lungime considerată. Coeficientul
ij
a
se referă la
axa Ox , iar coeficientul
ij
b
la axa
Oy
.
Dacă prelucrarea observaţiilor din reţeaua geodezică se efectuează manual, este bine
ca variaţia orientării să fie exprimată pe decimetru (se obţin astfel coeficienţi apropiaţi de
unitate). În acest caz elementele care exprimă lungimi (distanţa sau coordonatele relative) se
exprimă în kilometri, iar dacă se are în vedere gradaţia centesimală ( 63620)
cc
ρ · atunci
relaţiile de calcul a coeficienţilor de direcţie sunt

[ ]
0 0
[km]
cc/dm 0 0 2
[km] [km]
sin ( )
63622 63662
( ) ( )
ij ij
ij
ij ij
s y
a
D D
Θ ∆
· − · −
, (6.39.a)
34
Page 105
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu

[ ]
0 0
[km]
cc/dm 0 0 2
[km] [km]
cos ( )
63622 63662
( ) ( )
ij ij
ij
ij ij
x
b
D D
Θ ∆
· · −
, (6.39.b)
Desigur variaţia orientării se poate exprima şi pe altă unitate de lungime, funcţie de
mărimea valorilor coeficienţilor de direcţie
53
. Evident, creşterile de coordonate se vor obţine
în unitatea de lungime pe care a fost exprimată variaţia orientării.
Tot în cazul unui calcul manual este bine să se facă şi un control al calculelor, cu una
din relaţiile
0
tan
ij
ij
ij
a
b
· − Θ
sau
0
cot
ij
ij
ij
b
a
· − Θ
. (6.40)
Analizând relaţiile (6.39) se observă că
ij ji
a a · −
şi
ij ji
b b · −
, (6.41)
iar dacă se ţine cont de faptul că
200
g
ij ji
Θ · Θ t
se deduce că valoarea cu care variază
orientarea este aceeaşi, indiferent de modul cum se consideră direcţia, adică de la i la j sau de
la j la i

ij ji
d d Θ · Θ
. (6.42)
6.3.3.2. Cazuri particulare
În cazul când unul din cele două puncte de la capetele direcţiei măsurate este vechi
(cu coordonate cunoscute), funcţie de modul cum se consideră direcţia (cum s-a măsurat
direcţia) se pot întâlni două situaţii
54
:
a) Intersecţia înainte. În cazul intersecţiei înainte se consideră o direcţie măsurată
între un punct vechi (notat în continuare cu A) şi un punct nou (notat cu i). Numai
coordonatele punctului nou vor primi corecţii
( , )
i i
dx dy
, deci relaţia (6.38) va avea numai doi
termeni şi va fi de următoarea formă
Ai Ai i Ai i
d a dx b dy Θ · +
. (6.43)
53
Dacă se doreşte efectuarea unui program de prelucrare a măsurătorilor efectuate în reţele geodezice, prin
metoda măsurătorilor indirecte, este indicat să se exprime variaţia coordonatelor în metri pentru a evita calcule
suplimentare inutile.
54
În cazul când ambele puncte între care se măsoară o direcţie azimutală sunt vechi orientarea nu variază
(punctele sunt fixe şi nu vor primi corecţii pentru coordonatele lor).
35
Page 106
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
b) Intersecţia înapoi. Şi în acest caz, corecţii
( , )
i i
dx dy
vor primi numai coordonatele
punctului nou, dar, de astă dată, se consideră direcţia măsurată de la punctul nou (i) către
punctul vechi (A) şi deci relaţia (6.38) va fi de forma
iA iA i iA i
d a dx b dy Θ · − −
. (6.44)
Dacă prelucrarea se face manual, atunci, semnele coeficienţilor de direcţie şi mărimea
unui în raport cu celălalt se pot determina aplicând următoarele reguli:
- în cazul unei direcţii măsurate de la un punct vechi către un punct nou
(intersecţie înainte): la orientarea direcţiei considerate se adaugă 100
g
. Cadranul
corespunzător noii valori obţinute pentru orientare indică semnele coeficienţilor
de direcţie astfel: semnul coeficientului de direcţie „a” este dat de semnul pe care
axa x îl are în acest cadran, iar semnul coeficientului „b” este dat de semnul axei y
în acest cadran. Funcţie de valoarea orientării în noul cadran se poate stabili care
coeficient este mai mare.
- în cazul unei direcţii măsurate de la un punct nou către un punct vechi
(intersecţia înapoi): la orientarea direcţiei considerate se scad 100
g
. Cadranul
corespunzător noii valori obţinute pentru orientare indică semnele coeficienţilor
de direcţie după aceeaşi regulă ca la intersecţia înainte.
- în cazul unei direcţii măsurate între două puncte noi: se consideră mai întâi
cazul intersecţiei înainte şi se stabilesc semnele coeficienţilor de direcţie
corespunzători necunoscutelor punctului spre care s-a măsurat direcţia, iar apoi se
consideră cazul intersecţiei înapoi pentru a stabili semnele coeficienţilor de
direcţie corespunzători necunoscutelor punctului din care s-a măsurat direcţia.
6.3.4. Variaţia distanţei funcţie de variaţia coordonatelor plane
6.3.4.1. Cazul general
Se consideră cazul prezentat în fig.6.8. Deoarece coordonatele celor două puncte noi
variază (după prelucrare primesc alte valori) şi distanţa provizorie
0
ij
D
va suferi o modificare,
notată
ij
dD
, a cărei mărime este dependentă de mărimea variaţiei coordonatelor.
Distanţa provizorie dintre cele două puncte se determină cu relaţia
36
Page 107
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
0 0 0 2 0 0 2 2 2
( ) ( )
ij j i j i ij ij
D x x y y x y · − + − · ∆ + ∆ . (6.45)
Prin diferenţierea relaţiei (6.45) se deduce că

0 0 0
( ) ( )
ij ij ij j i ij j i
D dD x dx dx y dy dy · ∆ − + ∆ −
, (6.46)
iar, dacă se efectuează înmulţirile, pentru variaţia distanţei se obţine relaţia
0 0 0 0
0 0 0 0
ij ij ij ij
ij i i j j
ij ij ij ij
x y x y
dD dx dy dx dy
D D D D
∆ ∆ ∆ ∆
· − − + +
. (6.47)
Dacă se fac notaţiile

0 0
0 0
0 0
cos ; sin
ij ij
ij ij ij ij
ij ij
x y
A B
D D
∆ ∆
· · Θ · · Θ
, (6.48)
se obţine relaţia generală de calcul a mărimii variaţiei distanţei în funcţie de variaţia
coordonatelor plane
,
i i
dx dy

ij ij j ij j ij i ij i
dD A dx B dy A dx B dy · + − −
(6.49)
6.3.4.2. Cazuri particulare
Deoarece nu există variaţii ale distanţei când ambele puncte considerate sunt vechi
(nici nu se fac măsurători de distanţe între două puncte vechi), se pot întâlni, atunci când unul
din punctele între care se fac determinări ale distanţei este vechi, două cazuri particulare,
funcţie de modul cum se consideră că a fost măsurată distanţa şi anume:
a) Punctul i este vechi şi se consideră distanţa de la punctul i la punctul j: în
această situaţie creşterile de coordonate aferente punctului i sunt nule, relaţia de calcul a
variaţiei distanţei fiind
ij ij j ij j
dD A dx B dy · +
; (6.50)
b) Punctul j este vechi şi se consideră distanţa de la punctul i la punctul j: relaţia
prin care se poate determina variaţia distanţei funcţie de variaţia coordonatelor plane ale
punctului i (corecţiile pentru punctul j fiind nule) se deduce din relaţia generală de calcul
ij ij i ij i
dD A dx B dy · − +
; (6.51)
6.3.5. Modelul funcţional – stochastic
Modelul funcţional – stochastic la preluarea observaţiilor efectuate într-o reţea
planimetrică este reprezentat de relaţiile (4.2) şi (4.3). La alcătuirea modelului funcţional se
au în vedere tipurile de măsurători ce se pot efectua.
37
Page 108
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
6.3.5.1. Forme ale ecuaţiilor corecţiilor
Într-o reţea geodezică planimetrică se pot efectua observaţii unghiulare orizontale şi
măsurători de distanţe. Pentru aceste două tipuri de observaţii posibile, care intervin în
prelucrare, se vor scrie ecuaţiile de corecţii:
6.3.5.1.1. Direcţii azimutale centrate, reduse şi reduse la planul de proiecţie
Se consideră un punct de staţie „S” dintr-o reţea geodezică, în care s-au efectuat
observaţii unghiulare orizontale (direcţii azimutale) către alte puncte geodezice din reţea
1, 2, , , , j n K K
.
După compensarea în staţie, când se realizează şi reducerea direcţiilor observate la o
direcţie de referinţă, în cazul prezentat în figura alăturată direcţia către punctul 1, şi
prelucrările preliminarii se obţin direcţii centrate, reduse şi reduse la planul de proiecţie, care
în continuare vor fi considerate ca elemente măsurate
* * * *
1 2
, , , , ,
S S Sj Sn
α α α α K K
.
Aceste valori ale direcţiilor vor
fi corectate, prin procesul de prelucrare,
obţinându-se valorile cele mai probabile
ale acestora
*
, 1, 2, , , ,
Si Si Si
i j n α α ν · + · K K (6.52)
În acest punct de staţie se cunosc
orientările provizorii către celelalte
puncte vizate, orientări determinate din
coordonate, relaţia (6.34). Cu ajutorul
acestor orientări şi a direcţiilor măsurate
se pot calcula unghiurile de orientare
corespunzătoare
' 0 *
, 1, 2, , , ,
S Si Si
Z i j n α · Θ + · K K (6.53)
Prin medierea celor „n” valori obţinute, relaţia (6.27.b), se obţine o valoare provizorie
a unghiului de orientare a staţiei S. Dacă la această valoare provizorie se adaugă necunoscuta
referinţă
N
3
2
1
4
J
N
Fig.6.9. Punct de staţie în care s-au
efectuat observaţii unghiulare orizontale
38
Page 109
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
corespunzătoare, ce se determină prin procesul de compensare, se obţine valoarea cea mai
probabilă

0
S S S
Z Z dz · t . (6.54)
După prelucrarea observaţiilor efectuate în reţea, în fiecare staţie, deci şi în staţia S
trebuie să fie satisfăcute egalităţi de forma
'
, 1, 2, , , ,
S Si Si
Z i j n α · Θ + · K K . (6.55)
Într-o staţie, dacă se consideră valorile provizorii, se vor obţine „n” ecuaţii de forma

0 0 *
, 1, 2, , , ,
S S Si Si Si Si
Z dZ d i j n α ν · · Θ + Θ − − · K K (6.56)
sau
, 1, 2, , , ,
Si S Si Si
dZ d l i j n ν · − + Θ + · K K
, (6.57)
în care s-a notat
0 * 0
( ) , 1, 2, , , ,
Si Si Si S
l Z i j n α · Θ − − · K K . (6.58)
Termenul liber al ecuaţiilor de corecţii pentru direcţiile azimutale măsurate se
determină, deci, ca fiind diferenţa dintre unghiul de orientare a staţiei calculat pentru direcţia
respectivă, relaţia (6.53), şi unghiul mediu de orientare, determinat ca medie aritmetică
simplă, relaţia (6.27.b). De obicei, acest termen liber se exprimă în secunde.
Datorită modului de calcul a unghiului de orientare, întotdeauna, într-o staţie, suma
termenilor liberi va fi zero
[ ] 0 l ·
. (6.59)
Dacă în relaţia (6.57) se ţine cont de forma expresiei prin care se exprimă variaţia
orientării în funcţie de variaţia coordonatelor plane, expresia (6.38), şi se consideră că direcţia
azimutală a fost măsurată între două puncte noi, se obţine forma generală a unei ecuaţii de
corecţii pentru direcţii unghiulare orizontale, relaţia (6.60). Funcţie de tipul punctului de
staţie şi a celui vizat (vechi sau nou) se stabilesc şi celelalte forme posibile ale ecuaţiilor de
corecţii, relaţiile (6.61), (6.62) şi (6.63).
a) Forma ecuaţiei de corecţie pentru o direcţie azimutală măsurată între două
puncte noi „i” şi „j”

ij i ij j ij i ij i ij i ij
dz a dx b dy a dx b dy l ν · − + + − − +
; (6.60)
b) Forma ecuaţiei de corecţie pentru o direcţie azimutală măsurată într-un
punct vechi „i” şi un punct nou „j”
39
Page 110
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu

ij i ij j ij j ij
dz a dx b dy l ν · − + + +
; (6.61)
c) Forma ecuaţiei de corecţie pentru o direcţie azimutală măsurată între un
punct nou „i” şi un punct vechi „j”

ij i ij i ij i ij
dz a dx b dy l ν · − − − +
; (6.62)
d) Forma ecuaţiei de corecţie pentru o direcţie azimutală măsurată între două
puncte vechi „i şi „j”
ij i ij
dz l ν · − +
. (6.63)
6.3.5.1.2. Distanţe reduse la planul de proiecţie
Se consideră două puncte din reţeaua geodezică „i” şi „j”, între care s-au efectuat
măsurători pentru determinarea distanţei. Cu valoarea măsurată
*
( )
ij
D
şi valoarea provizorie
0
( )
ij
D
, determinată din coordonate provizorii, se poate scrie o relaţie de următoarea formă
* 0 D
ij ij ij ij
D D dD ν + · +
, (6.64)
unde:
-
D
ij
ν −
reprezintă corecţia, ce se va determina prin prelucrare, care adăugată valorii
măsurate va rezulta valoarea compensată (cea mai probabilă), iar
-
ij
dD −
reprezintă variaţia distanţei funcţie de variaţia coordonatelor plane ale
punctelor între care s-a efectuat măsurătoarea.
Dacă se are în vedere relaţia (6.49), care exprimă variaţia distanţei funcţie de variaţia
coordonatelor plane, şi că termenul liber al ecuaţiei (6.64) se determină cu expresia

0 * D
ij ij ij
l D D · −
, (6.65)
atunci:
a) Forma ecuaţiei de corecţie pentru o distanţă măsurată între două puncte noi
„i” şi „j” este
D D
ij ij j ij j ij i ij i ij
A dx B dy A dx B dy l ν · + − − +
; (6.66)
b) Forma ecuaţiei de corecţie pentru o distanţă măsurată între un punct vechi
„i” şi un punct nou „j”, este

D D
ij ij j ij j ij
A dx B dy l ν · + +
; (6.67)
40
Page 111
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
c) Forma ecuaţiei de corecţie pentru o distanţă măsurată între un punct nou „i”
şi un punct vechi „j”, este
D D
ij ij i ij i ij
A dx B dy l ν · − − +
; (6.68)
d) Între două puncte vechi nu se fac măsurători de distanţe.
Notă: Dacă într-o reţea geodezică s-au efectuat atât măsurători de direcţii unghiulare
orizontale cât şi de distanţe şi se doreşte o prelucrare în bloc a ambelor tipuri de
măsurători, atunci termenul liber al ecuaţiilor scrise pentru distanţe trebuie să fie
calculat în unitatea de măsură în care se exprimă variaţia orientării.
6.3.5.1.3. Ecuaţii de distanţe cu coeficient de scară
Scara unei reţele geodezice este dată de punctele vechi care alcătuiesc această reţea.
Evident, la realizarea unei noi reţele geodezice planimetrice, care se sprijină pe cea veche şi
în care au fost efectuate determinări de distanţe, scara instrumentului de măsurat distanţe
diferă de scara reţelei. În acest caz este necesar ca valorile măsurate să se aducă în scara
reţelei geodezice prin introducerea unei noi necunoscute pentru acest coeficient de scară
55
.
Pentru deducerea formei ecuaţiei de corecţie, în acest caz, se pleacă de la relaţia

* 6 0
( )(1 10 )
D
ij ij ij ij
D m D dD ν

− + ⋅ · +
, (6.69)
unde m reprezintă coeficientul de scară, necunoscut.
Prin dezvoltarea relaţiei de mai sus şi eliminarea produsului
6
10
D
ij
m ν

⋅ ⋅
, considerat a
avea o valoare prea mică, deci aproximativ egală cu zero, se obţine
* 6 0 *
10
D
ij ij ij ij ij
dD D m D D ν

· − ⋅ ⋅ + −
. (6.70)
Dacă se ţine cont de relaţia (6.65), prin care se calculează termenul liber, şi se doreşte
obţinerea corecţiei în milimetri, atunci forma ecuaţiei de corecţie este
* 3
[mm] [mm] [mm]
10
D D
ij ij ij ij
dD D m l ν

· − ⋅ ⋅ +
. (6.71)
6.3.5.2. Stabilirea ponderilor măsurătorilor geodezice
55
Este posibil ca, nu de puţine ori, atunci când precizia o impune, să se aducă reţeaua în scara instrumentului de
măsurat distanţe, acesta măsurând cu o precizie superioară aceleia asigurate de vechea reţea. În acest caz
termenul care conţine necunoscuta de scară se mută în partea dreaptă a relaţiei (6.69)
41
Page 112
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
In relaţia (4.6), pentru o prelucrare cât mai corectă, matricea ponderilor ar trebui să fie
o matrice plină, însă determinarea elementelor dreptunghiulare (
ij
p
şi, respectiv,
ij
q
cu
i j ≠
)
nu este întotdeauna posibilă.
În cazul măsurătorilor independente prelucrarea se efectuează sub condiţia (4.7) adică
matricea ponderilor devine o matrice diagonală (
0
ij
p ·
, pentru
i j ≠
) ceea ce uşurează foarte
mult calculele.
Pentru măsurătorile unghiulare orizontale ponderile (paragraful 4.6.2.1) pot fi
determinate prin aplicarea relaţiilor (4.85) sau (4.86) iar pentru distanţele măsurate relaţia
(4.87).
6.3.6. Sisteme echivalente de ecuaţii ale corecţiilor
Dacă două sisteme de ecuaţii ale corecţiilor conduc, prin normalizare, la obţinerea
aceluiaşi sistem normal de ecuaţii, deci în final, prin rezolvare, la aceleaşi soluţii, atunci cele
două sisteme de ecuaţii sunt echivalente. Trecerea de la un sistem de ecuaţii de corecţii la un
alt sistem echivalent este o operaţie care simplifică foarte mult calculele, mai ales în cazul
unei prelucrări manuale, conducând la obţinerea unor sisteme cu mai multe necunoscute
şi/sau mai puţine ecuaţii. Aplicarea regulilor de echivalenţă este importantă, atunci când se
micşorează numărul necunoscutelor, şi în cazul unei prelucrări cu ajutorul calculatorului
electronic. Pentru prelucrările geodezice sunt importante trei situaţii de echivalenţă cunoscute
şi sub denumirea de regulile Schreiber de echivalenţă, care vor fi prezentate în continuare.
6.3.6.1. Situaţia 1 de echivalenţă
6.3.6.1.1. Cazul general
Se consideră un sistem de ecuaţii ale corecţiilor (6.72) de m ecuaţii şi 1 n +
necunoscute, în care una dintre necunoscute
( ) y
are acelaşi coeficient
( 1) −
în toate ecuaţiile
sistemului
1 1 1 2 1 1 1 1
2 1 2 2 2 2 2 2
1 2
pondere
pondere
pondere
n
n
m m m n m m m
y a x b x n x l p
y a x b x n x l p
y a x b x n x l p
ν
ν
ν
− + + + + + ·
− + + + + + ·
− + + + + + ·
K
K
KKKKKKKKKKKKKKK
K
(6.72)
42
Page 113
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Acest sistem de ecuaţii este echivalent (se poate înlocui) cu un alt sistem de ecuaţii ale
corecţiilor (6.73) care are o ecuaţie mai mult decât primul dar cu o necunoscută mai puţin,
deci un sistem de 1 m+ ecuaţii şi n necunoscute
'
1 1 1 1 1 1 1 1
'
2 1 2 1 2 2 2 2
'
1 1
1 2 1
ponderea
ponderea
ponderea
1
[ ] [ ] [ ] [ ] [ '] ponderea
[ ]
n
n
n n n n n n n
n m
a x b x n x l p
a x b x n x l p
a x b x n x l p
pa x pb x pn x pl p p
p
ν
ν
ν
ν
+
+ + + + ·
+ + + + ·
+ + + + ·
+ + + + · · −
K
K
KKKKKKKKKKKKKKK
K
K
(6.73)
Se poate observa că din cele m ecuaţii de corecţii ale sistemului (6.72) a dispărut
necunoscuta y şi a apărut în plus o nouă ecuaţie, denumită ecuaţia sumă. Elementele acestei
noi ecuaţii se determină astfel:
- coeficienţii necunoscutelor acestei ecuaţii se determină ca fiind suma produselor
dintre pondere şi coeficientul necunoscutei din fiecare ecuaţie în care apare, de
unde şi numele acestei ecuaţii;
- termenul liber se determină, de asemenea, ca o sumă de produse, de această dată
dintre pondere şi termenul liber din fiecare ecuaţie a sistemului;
- ponderea acestei ecuaţii este negativă şi egală cu inversul sumei ponderilor
corespunzătoare ecuaţiilor componente ale sistemului.
Pentru a demonstra că sistemul (6.73) este echivalent cu sistemul (6.72) trebuie ca,
prin normalizare, să se ajungă la acelaşi sistem de ecuaţii normale. Se normalizează pentru
început sistemul (6.72)
1 2
1 2
1 2
1 2
[ ] [ ] [ ] [ ] [ ] 0
[ ] [ ] [ ] [ ] [ ] 0
[ ] [ ] [ ] [ ] [ ] 0
[ ] [ ] [ ] [ ] [ ] 0
n
n
n
n
p y pa x pb x pn x pl
pa y paa x pab x pan x pal
pb y pab x pbb x pbn x pbl
pn y pan x pbn x pnn x pnl
+ − + − + + − + − ·
− + + + + + ·
− + + + + + ·
− + + + + + ·
K
K
K
KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK
K
(6.74)
Din prima ecuaţie a sistemului (6.74) se deduce necunoscuta y cu relaţia

1 2
[ ] [ ] [ ] [ ]
[ ] [ ] [ ] [ ]
n
pa pb pn pl
y x x x
p p p p
· + + + · K
. (6.75)
Necunoscuta y astfel determinată se introduce în celelalte ecuaţii ale sistemului (2.87),
rezultând următorul sistem normal de ecuaţii
43
Page 114
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu

1 2
1 2
[ ] [ ][ ] [ ] [ ][ ] [ ] [ ][ ] [ ] [ ][ ]
0
[ ] [ ] [ ] [ ]
[ ] [ ][ ] [ ] [ ][ ] [ ] [ ][ ] [ ] [ ][ ]
0
[ ] [ ] [ ] [ ]
[ ] [
n
n
paa pa pa pab pa pb pan pa pn pal pa pl
x x x
p p p p
pab pa pb pbb pb pb pbn pb pn pbl pb pl
x x x
p p p p
pan
− − − −
+ + + ·
− − − −
+ + + ·

KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK
1 2
][ ] [ ] [ ][ ] [ ] [ ][ ] [ ] [ ][ ]
0
[ ] [ ] [ ] [ ]
n
pa pn pbn pb pn pnn pn pn pnl pn pl
x x x
p p p p
− − −
+ + + ·
(6.76)
Se poate observa, cu uşurinţă, că dacă se va normaliza sistemul (6.73) de ecuaţii ale
corecţiilor se va obţine aceeaşi formă (6.76) pentru sistemul normal, deci cele două sisteme
sunt echivalente.
6.3.6.1.2. Cazul direcţiilor azimutale măsurate
În reţelele geodezice planimetrice, în care s-au efectuat observaţii unghiulare
orizontale, în fiecare punct de staţie, indiferent de tipul acestuia (nou sau vechi), când se scriu
ecuaţiile de corecţii se va obţine un sistem de forma (6.72), adică un sistem în care există o
necunoscută, necunoscuta de orientare a staţiei notată dz , care are acelaşi coeficient
( 1) −
în
toate ecuaţiile.
Dacă se consideră un punct de staţie, oarecare, S din care au fost efectuate observaţii
unghiulare orizontale către alte „i” puncte, vechi şi/sau noi, din reţea şi dacă se notează cu
„u” numărul de necunoscute
, dx dy
implicate ( 2 u x · numărul punctelor noi care intervin la
scrierea ecuaţiilor din această staţie) sistemul ecuaţiilor de corecţii are următoarea formă
1 1 1 1 1 1 1 1 1
2 2 2 2 2 1 2 2 2
;
;
;
S S S S S S S S S S
S S S S S S S S S S
S St t St t St S St S St St St
dz a dx b dy a dx b dx l p
dz a dx b dy a dx b dx l p
dz a dx b dy a dx b dx l p
ν
ν
ν
− + + − − + ·
− + + − − + ·
− + + − − + ·
KKKKKKKKKKKKKKKKKKKK
(6.77)
Deci, în fiecare staţie, se formează un sistem de „t” ecuaţii cu „ 1 u + ” necunoscute.
Ecuaţiile din sistemul (6.77) pot avea una din formele prezentate în relaţiile (6.60), (6.61),
(6.62) sau (6.63).
Prin aplicarea primei reguli Schreiber de echivalenţă se obţine următorul sistem de
ecuaţii ale corecţiilor, de „ 1 t + ” ecuaţii cu „u” necunoscute
44
Page 115
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu

'
1 1 1 1 1 1 1 1 1
'
2 2 2 2 2 2 2 2 2
'
1 1 1 1 1 1 2 2 2 2 2 2
;
;
;
S S S S S S S S S
S S S S S S S S S
St t St t St S St S St St St
S S S S S S S S St St t St St t
a dx b dy a dx b dx l p
a dx b dy a dx b dx l p
a dx b dy a dx b dx l p
p a dx p b dy p a dx p b dy p a dx p b dy
ν
ν
ν
+ − − + ·
+ − − + ·
+ − − + ·
+ + + + + + −
KKKKKKKKKKKKKKKKKK
K
1
1
[ ] [ ] [ ] [ '];
[ ]
S S t
pa dx pb dy pl p p
p
ν
+
− − + · ·
(6.78)
În cele mai multe cazuri de prelucrare se consideră că într-o staţie toate direcţiile
observate au aceeaşi pondere

1 2 S S St
p p p p · · · · K
. (6.79)
După modul de calcul a termenilor liberi şi în cazul când condiţia de mai sus este
îndeplinită, într-o staţie suma termenilor liberi este zero
[ ] [ ] 0 pl p l · ·
. (6.80)
Având în vedere relaţiile (6.79) şi (6.80) ecuaţia sumă din sistemul (6.78) va avea
următoarea formă
1 1 1 1 2 2 2 2
1
1
[ ] [ ] [ '];
S S S S St t St t
S S t
pa dx pb dy pa dx pb dy pa dx pb dy
p a dx p b dy p p
p t
ν
+
+ + + + + + +
+ + · · −

K
(6.81)
În afara eliminării necunoscutei dz , din sistemul de ecuaţii (6.78) mai sunt eliminate,
dacă există, şi ecuaţiile scrise între două puncte vechi, care nu mai au sens, deoarece acestea
nu mai conţin necunoscute.
Prin aplicarea acestei reguli de echivalenţă pentru întreaga reţea planimetrică se
elimină atâtea necunoscute dz câte puncte au fost staţionate pentru efectuarea observaţiilor
unghiulare orizontale. Din această cauză, regula 1 de echivalenţă se aplică şi atunci când
prelucrarea se face automat, cu ajutorul calculatorului electronic. În acest caz numărul de
necunoscute ale sistemului normal de ecuaţii este un factor important în stabilirea necesarului
de memorie operativă, numărul de ecuaţii implicate nefiind important, deoarece valorile
coeficienţilor şi ale termenilor liberi sunt păstrate în memoria de masă.
6.3.2.2. Situaţia 2 de echivalenţă
6.3.2.2.1. Cazul general
45
Page 116
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Se consideră un sistem de „m” ecuaţii ale corecţiilor (6.82) în care fiecare din cele „n”
necunoscute implicate au aceiaşi coeficienţi în toate ecuaţiile sistemului dar termenii liberi
diferiţi
1 2 1 1 1
1 2 2 2 2
1 2
n
n
n m m m
ax bx nx l p
ax bx nx l p
ax bx nx l p
ν
ν
ν
+ + + + ·
+ + + + ·
+ + + + ·
K
K
KKKKKKKKKKKKK
K
(6.82)
Dacă se normalizează acest sistem de ecuaţii de corecţii se va obţine următorul sistem
normal
1 2
1 2
1 2
[ ] [ ] [ ] [ ] 0
[ ] [ ] [ ] [ ] 0
[ ] [ ] [ ] [ ] 0
n
n
n
aa p x ab p x an p x a pl
ab p x bb p x bn p x b pl
an p x bn p x nn p x n pl
+ + + + ·
+ + + + ·
+ + + + ·
K
K
KKKKKKKKKKKKKKKKKK
K
(6.83)
Acelaşi sistem de ecuaţii se obţine şi prin normalizarea ecuaţiei

1 2
[ ]
"; [ ]
[ ]
n
pl
ax bx nx p p
p
ν + + + + · · K
, (6.84)
deci sistemele (6.82) şi (6.83) sunt echivalente
56
.
6.3.6.2.2. Cazul direcţiilor azimutale măsurate
Dacă între două puncte din reţeaua planimetrică au fost efectuate observaţii
unghiulare orizontale în ambele sensuri (vize reciproce) atunci cele două observaţii de
corecţii, care formează sistemul (6.85), vor conţine, după aplicarea primei reguli de
echivalenţă, aceleaşi necunoscute, cu aceiaşi coeficienţi dar alţi termeni liberi şi, în cazul
prelucrării observaţiilor ponderate, alte ponderi

'
'
;
;
ij j ij j ij i ij i ij ij ij
ij j ij j ij i ij i ji ji jj
a dx b dy a dx b dy l p
a dx b dy a dx b dy l p
ν
ν
+ − − + ·
+ − − + ·
(6.85)
Prin aplicarea celei de-a doua reguli de echivalenţă cele două ecuaţii ale sistemului
(6.85) vor fi înlocuite cu o singură ecuaţie
"
[ ]
; [ ]
[ ]
ij j ij j ij i ij i ij
pl
a dx b dy a dx b dy p
p
ν + − − + ·
, (6.86)
56
Demonstraţia este posibilă numai dacă numărul ecuaţiilor de corecţii care vor rămâne va fi mai mare decât
numărul necunoscutelor
46
Page 117
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
în care termenul liber se calculează ca medie ponderată a celor doi termeni liberi, iar
ponderea este egală cu suma ponderilor.
Această regulă, care se aplică numai în cazul unei prelucrări manuale, face ca numărul
ecuaţiilor de corecţie să se reducă cu o cantitate egală cu numărul vizelor reciproce dintre
două puncte, din care cel puţin unul este nou.
6.3.6.3. Situaţia 3 de echivalenţă
O ecuaţie poate fi adusă la ponderea 1 t dacă întreaga ecuaţie se înmulţeşte cu p ,
deci o ecuaţie de forma
1 2
;
n
ax bx nx l p ν + + + + · K
(6.87)
poate fi adusă la ponderea 1 + , iar ecuaţia sumă poate fi adusă la ponderea 1 − dacă întreaga
ecuaţie va fi înmulţită cu [ ] p .
Că ecuaţia (6.87) este echivalentă cu ecuaţia
1 2
; 1
n
a px b px n px l p p p ν + + + + · · K (6.88)
se poate demonstra foarte simplu prin normalizarea celor două ecuaţii de corecţii.
Aplicarea acestei reguli în cazul măsurătorilor ponderate modifică valorile corecţiilor,
deci trebuie să se acorde o atenţie deosebită controlului final care se face de obicei în fiecare
staţie
([ ] 0) ν ·
în care s-au efectuat observaţii azimutale.
6.3.7. Normalizarea sistemului de ecuaţii liniare şi rezolvarea
sistemului normal de ecuaţii
După scrierea ecuaţiilor de corecţii şi aplicarea, după caz, a regulilor de echivalenţă
urmează normalizarea sistemului de ecuaţii ale corecţiilor şi, evident, rezolvarea acestuia.
Este recomandat ca pentru rezolvarea sistemului de ecuaţii normale să se aleagă o metodă din
care să rezulte şi valorile coeficienţilor de pondere necesari calculării preciziilor. Evident,
pentru compensarea unor reţele de dimensiuni mai mari un calcul manual este practic greu de
acceptat datorită multitudinii de operaţii ce trebuie efectuate. Oricare ar fi metoda aleasă
pentru rezolvare, rezultatele trebuie să fie identice. Prin rezolvarea sistemului normal de
ecuaţii se determină mai întâi necunoscutele apoi corecţiile observaţiilor.
47
Page 118
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
6.3.8. Calculul elementelor compensate şi controlul compensării
Valorile compensate ale coordonatelor se determină adăugând la valorile provizorii
soluţiile sistemului
57
, conform relaţiilor de tipul (6.32).
Pentru fiecare staţie în care s-au efectuat observaţii unghiulare orizontale se determină
corecţia pentru unghiul de orientare
1
1
n
S Si
i
dz d
n
·
· Θ

, (6.89)
variaţia orientării determinându-se cu ajutorul relaţiei (6.38).
Urmează apoi determinarea corecţiilor măsurătorilor, pentru aceasta utilizând relaţia
(6.60), dacă este vorba despre direcţii unghiulare orizontale, sau relaţia (6.66), dacă este
vorba despre distanţe.
Verificarea calculelor corecţiilor pentru direcţii azimutale, în cazul unei staţii, se face
prin controlul îndeplinirii egalităţii (în limita preciziei de calcul)
[ ] 0 ν ·
. (6.90)
Controlul final al compensării
58
constă în îndeplinirea relaţiei, evident în limita
preciziei de calcul
coordonate 0 *
ij ij i ij ij
Z dz
α
α ν Θ · + + +
, (6.91)
în cazul direcţiilor azimutale şi a relaţiei

coordonate * D
ij ij ij
D D ν · +
, (6.92)
în cazul distanţelor măsurate
59
.
6.3.9. Calcule de evaluare a preciziei
Orice prelucrare a observaţiilor efectuate într-o reţea geodezică se încheie cu calculele
de evaluare a indicatorilor de precizie.
Abaterea standard (eroarea medie pătratică) a unităţii de pondere
60
57
Trebuie să se acorde atenţie unităţilor de măsură utilizate în sensul că, de obicei, la o prelucrare manuală,
soluţiile se determină în decimetri iar coordonatele provizorii în metri.
58
Acest control al compensării se face numai în cazul când prelucrarea s-a efectuat manual
59
Şi în acest caz trebuie să se acorde atenţie unităţii de măsură în care este exprimată distanţa măsurată şi a celei
în care se determină corecţia respectivă
60
În cazul reţelelor libere se aplică relaţiile (4.101), (4.102) sau (4.103), funcţie de tipul măsurătorilor
48
Page 119
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
0
T
s
m n
·

ν ν P
(6.93)
sau în cazul măsurătorilor independente
0
[ ] p
s
m n
ν ν
·

, (6.94)
în care m reprezintă numărul observaţiilor efectuate în reţea iar n numărul necunoscutelor
implicate în modelul funcţional – stochastic.
În relaţia (6.93) sau în relaţia (6.94), trebuie să se calculeze valoarea

T
Ω · ν ν P (6.95)
respectiv

[ ] pν ν Ω ·
. (6.96)
Pentru aceasta se poate folosi expresia
61

1 2
[ ] [ ] [ ] [ ]
n
pll pal x pbl x pnl x Ω · + + + + K
, (6.97)
respectiv
( )
T T T
Ω · + I PI x A PI . (6.98)
Dacă prelucrarea se face manual atunci, având în vedere importanţa valorii lui Ω
pentru calculul indicatorilor de precizie, este bine ca această valoare să se calculeze prin două
metode diferite. O a doua metodă ar fi aceea de a calcula această valoare din sistemul liniar al
ecuaţiilor de corecţii, după calculul corecţiilor, adică

2 2 2
1 1 2 2 m m
p p p ν ν ν Ω · + + + K . (6.99)
Abaterea standard a unei măsurători individuale compensate

0
, 1, 2, ,
i
i
s
s i m
p
· · K
; (6.100)
Abaterea standard a necunoscutelor (a mărimilor determinate indirect)
0
, 1, 2, ,
j
x jj
s s q j n · · K
(6.101)
în care coeficientul de pondere
jj
q
, corespunzător necunoscutei
j
x
, se extrage de pe
diagonala principală a matricei inverse a sistemului normal, fiind elementul cu numărul de
ordine j.
61
În relaţia (6.97), termenul [pll] se calculează cu termenii liberi ai ecuaţiilor netransformate
49
Page 120
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
În cazul reţelelor geodezice planimetrice (sau tridimensionale) se poate determina şi o
abatere standard totală pentru un punct oarecare k cu relaţia
2 2
k k k
t x y
s s s · + . (6.102)
Determinarea elementelor elipselor erorilor
După compensarea reţelei planimetrice, se poate obţine pentru fiecare punct nou k din
reţea varianţele coordonatelor, relaţia (6.101), care dau abaterile standard ale poziţiei
punctului pe axele de coordonate.
Dacă se doreşte abaterea standard pe o direcţie oarecare se utilizează elipsa erorilor
(fig.6.10), a cărei elemente se determină cu următoarele relaţii
- lungimea semiaxei mari

0 1
a s λ · ; (6.103)
- lungimea semiaxei mici

0 2
b s λ · ; (6.104)
unde

2 2
1,2
1
( ) 4
2 2
k k
k k k
xx yy
xx yy xy
q q
q q q λ
+
· t − + ; (6.105)
- orientarea semiaxei mari
2
1
arctan
2
k
k k
xy
xx yy
q
q q
Θ ·

. (6.106)
Pentru o direcţie oarecare de orientare
β
Θ
(unghiul format cu axa x), care face cu
semiaxa mare a elipsei un unghi
γ
, varianţa se determină cu relaţia

2 2 2 2
cos sin s a b
β
γ γ · + . (6.107)
Pentru unele reţele este posibil să
intereseze precizia poziţiei relative a două
puncte oarecare „i” şi „j” din reţea. În acest
caz se poate construi elipsa relativă a laturii
„ij” ale cărei elemente se pot determina cu
ajutorul următoarelor relaţii
Fig.6.10. Elipsa erorilor
50
Page 121
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
1 2
0
2
t t
a s
+
·
(6.108)
1 2
0
2
t t
b s

· ,
(6.109)
2 1
arctan
2
dXdY
dX dY
q
q q
Θ ·

, (6.110)
în care s-au utilizat următoarele notaţii

2 ;
2 ;
.
i j i j
i j i j
i i j j i j j i
dX xx xx x x
dY yy yy y y
dXdY x y x y x y x y
q q q q
q q q q
q q q q q
· + −
· + −
· + − −
(6.111)

1
2 2
2
( ) 4
dX dY
dX dY dXdY
t q q
t q q q
· +
· − +
(6.112)
Şi în acest caz se poate determina varianţa pe o direcţie oarecare, utilizând aceeaşi
relaţie (6.107) ale cărei elemente se referă la elipsa relativă.
Pentru geodezie prezintă interes direcţia de orientare
ij
Θ
care indică precizia distanţei
de la „i” la „j” şi direcţia perpendiculară pe aceasta
100
g
ij
Θ t
, prin care se obţine precizia
orientării dintre cele două puncte (fig.6.11).
6.3.10. Succesiunea calculelor la prelucrarea observaţiilor efectuate
în reţele planimetrice, în planul de proiecţie
Fig.6.10. Elipsa relativă a erorilor
51
Page 122
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
În cele ce urmează se va face un rezumat a celor prezentate în cadrul acestui capitol
prin care se vor indica atât calculele ce trebuie să fie efectuate pentru prelucrarea prin metoda
observaţiilor indirecte a măsurătorilor efectuate în reţele geodezice planimetrice cât şi ordinea
în care trebuie să fie efectuate aceste calcule
62
:
- Calculul elementelor preliminarii. Se calculează coordonatele preliminarii sau
de lucru cu relaţii care diferă în funcţie de tipul observaţiilor efectuate în reţea
(radieri, intersecţii unghiulare, intersecţii liniare etc.);
- Reducerea observaţiilor efectuate la sistemul de referinţă utilizat. Observaţiile
efectuate trebuie să fie reduse la sistemul de referinţă adoptat: elipsoid, plan de
proiecţie. Această reducere se efectuează prin intermediul relaţiilor specificate în
cadrul paragrafului 6.3.1.2.
- Calculul elementelor provizorii. Aceste elemente aproximative se calculează cu
o precizie mai mare decât a celor preliminarii, precizie care să permită neglijarea
termenilor de ordinul II şi mai mare din dezvoltările în serie care se fac şi în ideea
că parametrii necunoscuţi au valori suficient de mici.
- Scrierea ecuaţiilor generale ale măsurătorilor efectuate, adică exprimarea
măsurătorilor ca funcţii de necunoscutele implicate în model.
- Scrierea ecuaţiilor liniare ale corecţiilor. Formele acestor ecuaţii depind de tipul
observaţiei efectuate şi de tipul punctelor între care se efectuează măsurătoarea
(paragraful 6.3.5.1).
- Calculul coeficienţilor sistemului liniar al ecuaţiilor de corecţii. Modalitatea de
calcul a valorilor acestor coeficienţi a fost prezentată în paragraful 6.3.3 pentru
direcţii unghiulare orizontale şi paragraful 6.3.4 pentru distanţe. Este bine ca în
fiecare din ecuaţiile de corecţii coeficienţii să fie de acelaşi oridin de mărime (mai
ales în cazul unei prelucrări manuale). Acest obiectiv poate fi atins prin alegerea
convenabilă a unităţilor de măsură sau prin efectuarea unei schimbări de variabilă
de forma
'
k k
x t x · ⋅ şi
' ij
ik
a
a
t
· . (6.113)
62
Exemple de prelucrare a observaţiilor efectuate în reţele geodezice planimetrice pot fi urmărite în cadrul
capitolului 8, paragraful 8.4
52
Page 123
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
La această schimbare de variabilă este necesar ca, după rezolvarea sistemului
normal de ecuaţii, să se revină la vechea variabilă cu ajutorul relaţiei
'
k
k
x
x
t
· . (6.114)
- Calculul valorilor termenilor liberi ai sistemului de ecuaţii liniare. În general,
termenul liber se determină ca diferenţă între o valoare aproximativă şi una
măsurată sau invers funcţie de cum este considerat semnul termenului liber în
relaţia (4.2) care descrie modelul funcţional. Mărimea termenilor liberi este şi un
indicator al exactităţii cu care au fost determinate elementele provizorii în sensul
că dacă vor rezulta valori anormal de mari ale termenilor liberi atunci, probabil, s-
a făcut o mare aproximare la determinarea valorilor aproximative ale uneia sau
mai multor necunoscute. Dacă, totuşi, valorile aproximative au fost determinate cu
o precizie suficientă şi termenii liberi au valori mari înseamnă că, foarte posibil,
pentru ecuaţia respectivă mărimea măsurată să nu fie corectă.
- Determinarea ponderilor măsurătorilor. În cazul unei prelucrări ponderate
(măsurători cu precizii diferite) ponderile se determină funcţie de natura
elementelor măsurate şi alţi factori care ar putea influenţa măsurătorile (paragraful
4.6). În cazul unei prelucrări neponderate alegerea unei valori unitare pentru
pondere uşurează calculele de compensare (calculele manuale).
- Aplicarea regulilor de echivalenţă. Trebuie precizat că prima regulă de
echivalenţă este bine să fie aplicată şi în cazul unei prelucrări automate prin
intermediul calculatorului electronic pentru că se reduce numărul necunoscutelor.
- Calculul coeficienţilor sistemului de ecuaţii normale. În această etapă se
calculează atât coeficienţii necunoscutelor care au mai rămas în model cât şi
termenii liberi normalizaţi.
- Rezolvarea sistemului normal de ecuaţii. În urma acestei operaţii vor rezulta
soluţiile sistemului de ecuaţii.
- Calculul valorilor cele mai probabile (compensate) ale necunoscutelor
implicate în model şi a observaţiilor efectuate. Se determină în această fază
coordonatele compensate pentru toate punctele noi din reţeaua considerată şi
valorile compensate ale măsurătorilor (direcţii azimutale, distanţe).
53
Page 124
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
- Calculul indicatorilor de precizie. Aceasta este ultima etapă, dar foarte
importantă, care trebuie să fie parcursă în procesul de prelucrare prin care se
calculează preciziile cu care au fost determinate mărimile compensate.
6.4. Alte probleme care intervin la prelucrarea observaţiilor efectuate
în reţele geodezice planimetrice
Într-o reţea geodezică planimetrică apar, în afară de compensarea propriu-zisă a
reţelei, o serie de probleme, unele dintre ele constituind practic alte modele de prelucrare (de
exemplu, pe o altă suprafaţă decât planul de proiecţie utilizat pentru prelucrările prezentate în
capitolul anterior), altele privesc prelucrarea a numai o parte a observaţiilor din reţea, altele
se referă la încadrarea unei reţele în altă reţea etc.
În continuare se vor prezenta câteva dintre aceste probleme.
6.4.1. Metode de îndesire a reţelelor geodezice planimetrice
6.4.1.1. Intersecţia multiplă înainte
Există situaţii, destul de des întâlnite în practică, când în puncte dominante există
construcţii, vizibile din foarte multe alte locuri, dar care nu pot fi staţionate sau care pot fi
foarte greu staţionate. Un exemplu tipic de astfel de situaţie îl constituie bisericile. Acestea
sunt construcţii cu o mare durabilitate în timp, de obicei, mai ales la sate, mai înalte decât
restul construcţiilor din împrejurimi, cu turlele vizibile din foarte multe direcţii şi la distanţe
mari, dar care, din păcate, nu pot fi staţionate. În această situaţie, pentru anumite lucrări
geodezice, este necesar ca o parte distinctivă a construcţiei respective (turlele bisericilor,
antene înalte, paratrăsnete pe coşuri înalte etc.) să primească coordonatele printr-o prelucrare
riguroasă a observaţiilor.
Una dintre metodele utilizate pentru realizarea scopului propus este utilizarea
intersecţiei multiple înainte. Spre deosebire de intersecţia simplă înainte, utilizată pentu
determinarea coordonatelor preliminarii sau provizorii necesare compensării unei reţele de
triangulaţie, intersecţia multiplă înainte utilizează, în acelaşi timp, mai multe puncte vechi din
reţea decât strictul necesar şi suficient (două puncte) pentru determinarea coordonatelor
punctului intersectat.
Se consideră situaţia din fig.6.12, în care se doreşte determinarea riguroasă a
coordonatelor punctului nou P. Pentru aceasta sunt staţionate alte k puncte
1 2
( , , , )
k
P P P K

54
Page 125
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
dintr-o reţea geodezică planimetrică (mai multe decât strictul necesar) în care se fac
observaţii de direcţii unghiulare orizontale atât către punctul nou cât şi către alte puncte vechi
din reţea.
Coordonatele provizorii ale
punctului P se determină prin intersecţii
simple înainte, relaţiile (6.30) şi (6.31).
Coeficienţii de direcţie se pot, de
asemenea, determina utilizând relaţiile
cunoscute (6.39.a) şi (3.39.b), controlul
calculelor efectuându-se cu relaţiile
(6.40).
În fiecare punct vechi (în sensul
că au coordonate cunoscute) staţionat se
poate scrie un sistem de ecuaţii de
corecţii. Dacă se consideră că dintr-un
punct oarecare
i
P
au fost efectuate
observaţii către „s” puncte din reţea,
inclusiv punctul nou, atunci în acest punct se obţin „ 1 s − ” ecuaţii de forma (6.63),
corespunzătoare direcţiilor către alte puncte vechi, şi o ecuaţie de forma (6.61),
corespunzătoare direcţiei măsurate către punctul nou P.
Deci în fiecare punct staţionat se obţine un sistem de forma

;
;
;
;
i iA iA i
i iB iB i
i iS iS i
i iP P xP P iP iP i
dz l p
dz l p
dz l p
dz a dx b dy l p
ν
ν
ν
ν
− + + ·
− + + ·
− + + ·
− + + + ·
KKK KKKKK
(6.115)
Se aplică acum prima regulă de echivalenţă (vezi paragraful 6.3.6.1) prin care se
elimină necunoscuta dz din sistemul (6.115). Vor rămâne astfel numai două ecuaţii care vor
alcătui sistemul redus de ecuaţii de corecţii (6.116)

'
;
1
[ '];
iP P iP P iP iP i
i iP P i iP P
i
a dx b dy l p
p a dx p b dy p
sp
ν
ν
+ + ·
+ · −
(6.116)
B
A
P
k
P
P
6
P
5
P
4
P
3
P
1
P
2
Fig.6.12. Intersecţia multiplă înainte
55
Page 126
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
- una către punctul nou, pentru că numai acesta mai are sens în sistemul (6.115)
după eliminarea necunoscutei amintite;
- ecuaţia sumă care se formează cu ecuaţiile sistemului (6.115).
În sistemul de mai sus, cea de-a doua ecuaţie are termenul liber egal cu zero pentru că
s-a considerat că într-o staţie suma termenilor liberi este zero (a se vedea relaţia (6.59),
paragraful (6.3.5.1.1.). Pentru ca acest lucru să fie valabil, trebuie ca la calcularea unghiului
provizoriu de orientare să fie inclusă neapărat şi viza către acest punct nou.
Se va forma, în final, un sistem de „ 2× număr puncte staţionate” ecuaţii de corecţii cu
două necunoscute care, prin normalizare, va conduce la obţinerea unui sistem normal de două
ecuaţii cu două necunoscute:
,
P P
dx dy
.
După rezolvarea acestui sistem de ecuaţii normale, soluţiile sistemului se adaugă la
valorile provizorii rezultând astfel valorile cele mai probabile ale coordonatelor punctului nou
P, relaţii de forma (6.32).
Controlul prelucrării se face cu relaţia (6.91) iar preciziile se determină ca la
compensarea grupului de puncte (paragraful 6.3.9, relaţiile (6.93), (6.94), (6.100), (6.101),
(6.102) şi relaţiile (6.103),
K
,(6.106) pentru determinarea elementelor elipsei erorilor.
De regulă, într-o staţie, se consideră că toate direcţiile au fost observate cu aceeaşi
precizie. Dacă se consideră că ponderea este egală cu unitatea atunci sistemul (6.116) va avea
următorul aspect
'
; 1
1
[ '];
iP P iP P iP iP i
iP P iP P
a dx b dy l p
a dx b dy
s
ν
ν
+ + · ·
+ · −
(6.117)
În această situaţie poate fi aplicată cea de-a doua regulă de echivalenţă (vezi
paragraful 6.3.6.2.), sistemul transformat având o singură ecuaţie care are următorul aspect
'
1
;
1
iP P iP P iP iP i
S S
a dx b dy l p
S S
ν

+ + · −

. (6.118)
Acum, se vor obţine k ecuaţii de forma (6.118)
63
. Sistemul liniar al ecuaţiilor de
corecţii va avea deci k ecuaţii cu două necunoscute, care se normalizează şi rezolvă rezultând
soluţiile.
Necunoscutele pentru unghiurile de orientare ale staţiilor se determină astfel
63
Se poate observa că ponderea ecuaţiei (2.4) scrisă într-un punct de staţie va fi cu atât mai mare cu cât este mai
mare numărul punctelor vechi observate din punctul de staţie considerat.
56
Page 127
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu

iP iP
i P P
a b
dz dx dy
S S
· + . (6.119)
6.4.1.2. Intersecţia multiplă înapoi
Metoda, mai puţin utilizată pentru
îndesirea reţelelor geodezice planimetrice
de stat, datorită posibilităţilor reduse de
orientare a staţiilor, constă în staţionarea
unui punct ale cărui coordonate vrem să le
determinăm riguros şi efectuarea de
observaţii unghiulare orizontale către alte
puncte vechi din reţea (fig.6.13).
Evident, această metodă este
mai rapidă în ceea ce priveşte
operaţiile de teren, nefiind nevoie ca
operatorul să se deplaseze şi în alte
puncte ale reţelei
dar, după cum s-a mai specificat, cu rezultate mai puţin precise.
În cazul unei geometrii nefavorabile (unghiuri de intersecţie mici grupate într-un
cadran, de exemplu), chiar dacă se face o prelucrare riguroasă, metoda nu dă rezultate bune
(inacceptabile chiar şi pentru lucrări fără mari pretenţii de precizie).
Se consideră un punct P din reţeaua geodezică din care s-au efectuat observaţii de
direcţii azimutale, de aceeaşi precizie, către alte „s” puncte. Coordonatele provizorii ale
acestui punct se determină prin intersecţii simple înapoi (utilizând pentru fiecare
retrointersecţie 3 puncte ale reţelei). Orientarea staţiei P se face numai cu punctele cu care
este în legătură directă (au fost observate) ceea ce constituie o limitare a metodei.
Sistemul liniar al ecuaţiilor de corecţii, scris în punctul P, conform relaţiei (6.62), este

P PA P PA P PA PA
P PB P PB P PB PB
P PS P PS P PS PS
dz a dx b dy l
dz a dx b dy l
dz a dx b dy l
ν
ν
ν
− + + + ·
− + + + ·
− + + + ·
KKKKKKKKKKKKK
(6.120)
Prin însumarea relaţiilor (6.120), respectând condiţiile (6.59) şi (6.90), se obţine
S
F
E
D
C
B
A
Fig.6.13. Intersecţia multiplă înapoi
57
Page 128
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu

[ ] [ ] 0
P P P
sdz a dx b dy − − − ·
, (6.121)
sau dacă se extrage necunoscuta
P
dz

[ ] [ ]
P P P
a b
dz dx dy
s s
· − − . (6.122)
Se fac următoarele notaţii
[ ] [ ]
; , , , ,
Pi Pi Pi Pi
a b
A a B b i A B S
s s
· − · − · K . (6.123)
Introducând relaţia (6.122) în sistemul (6.120) şi ţinând cont de notaţiile (6.123) se va
obţine următorul sistem de ecuaţii transformate ale corecţiilor

, , , ,
Pi P Pi P Pi Pi
A dx B dy l i A B S ν + + · · K
. (6.124)
Un control al calculului coeficienţilor necunoscutelor, care rezultă chiar din relaţia de
definiţie (6.123), se face prin verificarea relaţiilor
[ ] [ ] 0 A B · ·
. (6.125)
Prin normalizarea sistemului de ecuaţii de corecţii (6.124) va rezulta un sistem de
două ecuaţii cu două necunoscute ale cărui soluţii reprezintă corecţiile pentru coordonatele
punctului P.
Ca şi în cazul celorlalte prelucrări, urmează, în cazul unei prelucrări manuale,
verificarea compensării şi apoi calculul indicatorilor de precizie (a se vedea şi paragraful
6.3.8).
6.4.1.3. Intersecţia multiplă combinată
După cum indică şi numele,
metoda constă într-o combinare a celor
două metode descrise anterior pentru
determinarea, printr-o prelucrare
riguroasă a coordonatelor unui punct.
Din fig.6.14 se poate observa
că în această situaţie este staţionat atât
punctul nou, ale cărui coordonate vrem
B
A
P
k
P
P
6
P
5
P
4
P
3
P
1
P
2
Fig.6.14. Intersecţia multiplă combinată
58
Page 129
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
să le determinăm, cât şi puncte vechi
din reţeaua geodezică planimetrică.
Pentru determinarea coordona-
telor provizorii ale punctului nou cel
mai comod este să se utilizeze două
intersecţii înainte.
Pentru rezolvarea problemei – determinarea coordonatelor punctului P – se pot scrie
atât ecuaţii de corecţii de forma celor de la intersecţia înainte, pentru punctele vechi
staţionate, cât şi de forma celor de la intersecţia înapoi pentru punctul de staţie P. În
continuare se pot aplica două metode şi anume:
- aplicarea regulilor de echivalenţă ca şi în cazul grupului de puncte;
- eliminarea necunoscutelor dz separat pentru fiecare punct staţionat.
Oricare din metode s-ar alege rezultatele trebuie să fie identice. După normalizarea
sistemului transformat al ecuaţiilor de corecţii se rezolvă sistemul rezultând corecţiile pentru
coordonatele punctului nou, prelucrarea încheindu-se cu calculul indicatorilor de precizie.
6.4.2. Transformări de coordonate în spaţiul cu două dimensiuni
6.4.2.1. Transformarea ortogonală de coordonate în spaţiul cu două dimensiuni
Se consideră două sisteme de coordonate, fig.6.15.
-
xOy −
un sistem nou de coordonate;
-
' ' ' x O y −
un sistem vechi de coordonate şi
- un punct P
Între cele două sisteme de coordonate există:
- o translaţie pe direcţia axei Ox , notată cu
0
x
;
- o translaţie pe direcţia axei
Oy
, notată cu
0
y
;
- o rotaţie,
ε
;
Fig.6.15. Transformarea ortogonală
de coordonate
59
Page 130
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
- o diferenţă de scară reprezentată prin
coeficientul de scară m.
Matricea de rotaţie este reprezentată de
relaţia
cos sin
sin cos
ε ε
ε ε
− ]
·
]
]
R
, (6.126)
iar relaţiile de transformare din sistemul vechi
' ' ' x O y
în sistemul
xOy
sunt
0
0
cos ' sin '
sin ' cos '
x x m x m y
y y m x m y
ε ε
ε ε
· + ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅
· + ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅
(6.127)
Dacă în expresiile (6.127) se fac următoarele notaţii
0 10 0 20 11 12
, , cos , sin x k y k m k m k ε ε · · · ·
, (6.128)
atunci relaţiile de transformare sunt
10 11 12
20 12 11
' '
' '
x k k x k y
y k k x k y
· + −
· + +
(6.129)
Această ultimă formă a relaţiilor de transformare este cea mai des utilizată pentru
determinarea celor patru necunoscute
10 20 11 12
, , , k k k k
după care se pot determina şi
necunoscutele iniţiale
2 2 12
0 10 0 20 11 12
11
, , , arctan
k
x k y k m k k
k
ε · · · + ·
. (6.130)
6.4.2.2. Încadrarea reţelelor geodezice locale în reţeaua geodezică de stat
Nu de puţine ori se pune problema încadrării unor reţele în alte reţele. Din ce în ce
mai des, astăzi sunt utilizate reţele care se desfăşoară, în general, pe suprafeţe mici de teren şi
în care măsurătorile se fac cu o precizie ridicată, cunoscute sub denumirea de reţele locale
(reţele de oraşe, reţele construite pentru urmărirea comportării în timp a unor construcţii
speciale, reţele pentru urmărirea mişcărilor crustale etc.). De asemenea, în marea majoritate a
cazurilor, aceste reţele locale trebuie încadrate în reţeaua geodezică de stat, care este
determinată cu o precizie mai mică decât a celei locale. Prin această transformare se caută să
se piardă din precizie.
Încadrarea reţelei locale în reţeaua geodezică de stat se poate face, în funcţie de
numărul elementelor utilizate, cu un număr strict necesar şi suficient de elemente, când se
60
Page 131
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
cunoaşte încadrarea simplă, sau în funcţie de mai multe elemente decât strictul necesar,
când se numeşte încadrare multiplă.
6.4.2.2.1. Încadrarea simplă a reţelelor geodezice
Pentru a efectua această transformare sunt necesare două puncte (A şi B) a căror
coordonate să fie cunoscute atât în sistemul vechi, sistemul local, cât şi în sistemul nou,
sistemul de stat.
Când cele două puncte A şi B, din reţeaua de stat, sunt în legătură directă (fig.6.16.a)
nu se pune problema unei încadrări. În caz contrar, (fig.6.16.b), pentru a efectua o încadrare
simplă, funcţie de natura elementelor măsurate în reţea, sunt două posibilităţi:
1. Când în reţea au fost efectuate numai măsurători de direcţii azimutale
După modul cum se aleg coordonatele iniţiale ale punctelor în reţeaua locală, se
disting două cazuri de rezolvare a problemei:
♦ Pentru punctul A din reţeaua locală se iau coordonate apropiate ca valoare de
cele ale corespondentului său din reţeaua de stat.
' '
;
A A A A
x x y y ≅ ≅ . (6.131)
Se alege arbitrar o valoare pentru orientarea
'
AB
Θ în sistemul local ca şi pentru
distanţa
'
AB
D . Cu aceste elemente se pot determina coordonatele provizorii ale punctului B, în
8
7
6
5
4
3
2
B
A
B
A
1
Fig.6.16. Încadrarea simplă a reţelelor geodezice
a) b)
61
Page 132
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
sistem local
' '
( , )
B B
x y şi apoi coordonatele provizorii ale celorlalte puncte care alcătuiesc
reţeaua locală.
Se face o prelucrare ca în cazul reţelelor neconstrânse, luând ca elemente fixe cele
alese mai sus, rezultând coordonatele definitive pentru punctele reţelei locale
' /
,
i i
x y cu
1, 2, ,8, i B · K
, dacă se consideră reţeaua din fig.6.16.b) precum şi corecţiile
ν
ale
măsurătorilor.
În acest fel, pentru punctele A şi B există două rânduri de coordonate: în sistemul de
stat (nou) şi în sistemul local (vechi). Cu aceste elemente se determină primele două
necunoscute ale sistemului (6.129)

' '
11 ' 2
AB AB AB AB
AB
x x y y
k
D
∆ ∆ + ∆ ∆
·
(6.132)

' '
12 ' 2
AB AB AB AB
AB
x y x y
k
D
∆ ∆ + ∆ ∆
·
, (6.133)
unde
' 2 ' 2 ' 2
AB AB AB
D x y · ∆ + ∆ . (6.134)
Celelalte două necunoscute (
10
k
translaţia pe axa Ox şi, respectiv,
20
k
translaţia pe
axa
Oy
) se determină din diferenţele de coordonate ale punctului A

'
10
'
20
A A
A A
k x x
k y y
· −
· −
(6.135)
Acum se pot determina, cu relaţiile (6.130), cele 4 necunoscute iniţiale ale
transformării.
Dacă observaţiile în reţeaua locală au fost prelucrate şi se doreşte doar o încadrare a
reţelei locale în reţeaua de stat, atunci se determină direct translaţiile, relaţiile (6.135), şi
necunoscutele
11
k
şi
12
k
, relaţiile (6.132) şi (6.133), având toate elementele necesare
cunoscute.
Odată determinaţi parametri transformării, se determină coordonatele în sistemul de
stat pentru toate punctele reţelei locale, aplicând relaţiile (6.127) sau (6.129).
Printr-o astfel de încadrare, punctele comune A şi B îşi păstrează coordonatele în
reţeaua de stat. De asemenea, se păstrează orientarea şi scara reţelei de stat.
62
Page 133
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
♦ Pentru punctul A din reţeaua locală se iau aceleaşi coordonate ca şi cele ale
corespondentului său din reţeaua de stat.
' '
;
A A A A
x x y y · · . (6.136)
În acest mod, translaţiile sunt eliminate. Se aleg, de asemenea arbitrar, valori pentru
orientarea
'
AB
Θ şi pentru distanţa
'
AB
D în sistemul local. Cu aceste elemente se pot determina
coordonatele provizorii
' '
,
B B
x y şi apoi coordonatele provizorii pentru restul punctelor din
reţeaua locală.
După calculele de compensare, se determină coordonatele definitive, în sistem local,
pentru toate punctele reţelei
64
.
Cu ajutorul relaţiilor (6.132) şi (6.133) se determină cei doi parametri ai transformării
(diferiţi faţă de cei de la cazul studiat anterior). Un control al calculelor efectuate se poate
face prin determinarea translaţiilor, cu ajutorul punctului B, care, conform modelului iniţial
de alegere a coordonatelor punctului A în sistem local, trebuie să fie 0 (zero).
' '
10 11 12
' '
20 12 11
0
0
B B B
B B B
k x k x k y
k y k x k y
· − + ·
· − − ·
(6.137)
Coordonatele, în sistemul de stat, pentru restul punctelor reţelei se determină utilizând
relaţiile
' '
11 12
' '
12 11
1, 2, ,8,
i i i
i i i
x k x k y
i B
y k x k y
· −
·
· +
K
. (6.138)
Prin această încadrare punctele A şi B îşi păstrează coordonatele în reţeaua de stat, se
păstrează orientarea şi scara reţelei de stat. Rezultatele acestei încadrări sunt identice cu cele
studiate la primul caz.
2. Când în reţea au fost efectuate atât măsurători de direcţii azimutale cât şi de
distanţe
De regulă, în aceste reţele locale distanţele sunt măsurate cu o precizie mare şi de
aceea, de multe ori, este indicat să fie păstrată scara reţelei locale şi nu a celei de stat.
În principal se procedează ca la cazul anterior, adică se iau pentru punctul A aceleaşi
coordonate ca în sistemul local, relaţiile (6.136), eliminându-se astfel translaţiile. Prin
64
Corecţiile observaţiilor ν sunt aceleaşi ca şi în cazul precedent dar soluţiile diferă
63
Page 134
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
compensarea reţelei rezultă valorile coordonatelor, în sistem local, pentru toate punctele
reţelei considerate.
Parametrii transformării se determină astfel
'
11
12
cos
sin
AB AB
k m
k m
ε
ε
ε
· Θ − Θ
·
·
(6.139)
Dacă nu se doreşte păstrarea scării reţelei locale atunci se determină coeficientul de
scară iar dacă se doreşte păstrarea scării reţelei locale, cum ar fi mai corect dacă distanţele
sunt mai precis măsurate, se consideră 1 m · şi în acest caz relaţiile de transformare sunt

' '
' '
cos sin ,
1, 2, ,8
sin cos ,
i i i
i i i
x x y
i
y x y
ε ε
ε ε
· ⋅ − ⋅
·
· ⋅ + ⋅
K
. (6.140)
Evident, dacă se păstrează scara reţelei locale, punctul B va primi alte coordonate în
reţeaua de stat.
Având în vedere că reţeaua locală este mai precis determinată decât reţeaua de stat, în
mod normal, ar trebui ca punctul B să capete o altă denumire şi să fie introdus în baza de date
cu noile coordonate
65
.
6.4.2.2.2. Transformarea ortogonală multiplă plană
În cadrul acestei transformări, trecerea de la sistemul vechi (sistemul local) la sistemul
nou (sistemul de stat) se efectuează pe baza unui număr de puncte, mai mare decât strictul
necesar, cu coordonate în ambele sisteme
66
.
Se presupune o reţea geodezică planimetrică locală formată din p puncte. Prin
prelucrarea observaţiilor efectuate în această reţea vor rezulta coordonatele în sistem local
pentru toate cele p puncte
' '
( , , 1, 2, , )
i i
x y i p · K .
Din aceste p puncte se consideră că primele n puncte au coordonate şi în sistemul de
stat. Se caută, în continuare, o posibilitate optimă de determinare a celor 4 necunoscute ale
transformării şi în final determinarea coordonatelor punctelor reţelei în sistemul de stat.
Pentru început, se determină coordonatele centrului de greutate, care este unic, în cele
două sisteme (fig.6.17).
65
Practic, nu se procedează astfel pentru a nu ajunge la situaţia când un punct ar avea două sau mai multe
rânduri de coordonate fără a şti de unde provin acestea
66
Un exemplu de încadrare multiplă plană poate fi urmit în cadrul capitolului 8, paragraful 8.4.4.3.
64
Page 135
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu

1 1
[ ] [ ]
;
n n
i i
G G
x y
x y
n n
· · (6.141)

' '
1 1 ' '
[ ] [ ]
;
n n
i i
G G
x y
x y
n n
· · (6.142)
Se determină apoi diferenţele faţă de centrul de greutate cu relaţiile
' ' ' ' ' '
;
, 1, 2, ,
;
i i G i i G
i i G i i G
x x x y y y
i n
x x x y y y
∆ · − ∆ · −
·
∆ · − ∆ · −
K
, (6.143)
controlul calculelor, care rezultă din modul de determinare a acestor diferenţe, efectuându-se
cu relaţiile

' '
1 1 1 1
[ ] [ ] [ ] [ ] 0
p p p p
i i i i
x y x y ∆ · ∆ · ∆ · ∆ ·
. (6.144)
Deoarece diferenţele de coordonate se determină faţă de centrul de greutate, în această
fază, translaţiile sunt nule, deci trebuie să se determine necunoscutele
11
k
şi
12
k
. Pentru
aceasta se pot utiliza 2n ecuaţii, corespunzătoare numărului de puncte cu coordonate în
ambele sisteme.
Helmert a propus următoarea formă pentru ecuaţiile corecţiilor
Fig.6.17. Centrul de greutate al reţelei geodezice
65
Page 136
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu

' '
11 12
' '
12 11
, 1, 2, ,
i
i
x i i i
y i i i
k x k y x
i n
k x k y y
ν
ν
· ∆ − ∆ − ∆
·
· ∆ − ∆ − ∆
K
, (6.145)
în care termenii liberi sunt
i
x ∆
şi, respectiv,
i
y ∆
.
Se obţine deci un sistem liniar al ecuaţiilor de corecţii cu 2n ecuaţii cu 2 necunoscute,
condiţia sub care se face prelucrarea fiind dată de relaţia

[ ] [ ] minim
x y
ν ν ν ν + →
. (6.146)
Sistemul liniar al ecuaţiilor de corecţii poate fi scris într-un tabel şi va avea
următoarea formă
67
Tabelul 6.1. Sistemul liniar al ecuaţiilor de corecţii
Nr.
crt.
Corecţie
Necunoscute
11
k
12
k
Termen liber
1
1
x
ν
'
1
x ∆
'
1
y − ∆
1
x − ∆
M M M M M
n
n
x
ν
'
n
x ∆
'
n
y − ∆
n
x − ∆
1
1
y
ν
'
1
y ∆
'
1
x ∆
1
y − ∆
M M M M M
n
n
y
ν
'
n
y ∆
'
n
x ∆
n
y − ∆
Prin normalizare va rezulta următorul sistem de două ecuaţii cu două necunoscute

' ' ' ' ' ' ' ' ' '
1 11 1 1 12 1 1
' ' ' ' ' ' ' ' ' '
1 11 1 1 12 1 1
{[ ] [ ]} { [ ] [ ] } {[ ] [ ] } 0
{ [ ] [ ]} { [ ] [ ] } {[ ] [ ] } 0
n n n n n
i i i i i i i i i i i i
n n n n n
i i i i i i i i i i i i
x x y y k x y y x k x x y y
x y y x k y y x x k y x x y δ
∆ ∆ + ∆ ∆ + − ∆ ∆ + ∆ ∆ − ∆ ∆ + ∆ ∆ ·
− ∆ ∆ + ∆ + − ∆ ∆ + ∆ ∆ + ∆ ∆ − ∆ ∆ ·
(6.147)
Dacă distanţele
' 2
i
D
( 1, 2, , ) i n · K
se pot determina cu o relaţie de tipul expresiei
(6.134), atunci
' 2 ' ' ' '
1 1 1
[ ] [ ] [ ]
n n n
i i i i i
D x x y y · ∆ ∆ + ∆ ∆
. (6.148)
Se poate observa că, în sistemul (6.147), valoarea coeficientului necunoscutei
12
k
din
prima ecuaţie şi valoarea coeficientului necunoscutei
11
k
din a doua ecuaţie sunt egale cu
zero, deci sistemul se poate rezolva imediat, iar dacă se ţine seama de expresia (6.148) atunci
necunoscutele se determină cu relaţiile
67
În cazul reţelelor întinse pe suprafeţe mari, coeficienţii necunoscutelor sistemului liniar precum şi termenii
liberi vor fi multiplicaţi cu o constantă de omogenizare pentru a obţine valori apropiate de unitate
66
Page 137
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu

' '
1 1
11 ' 2
[ ] [ ]
[ ]
n n
i i i i
i
x x y y
k
D
∆ ∆ + ∆ ∆
· , (6.149)

' '
1 1
12 ' 2
[ ] [ ]
[ ]
n n
i i i i
i
x y x y
k
D
∆ ∆ − ∆ ∆
· . (6.150)
Doi din cei patru parametri ai transformării au fost astfel determinaţi. Urmează
determinarea şi a celorlalţi doi, adică a translaţiilor. Pentru aceasta se utilizează coordonatele
centrului de greutate

' '
10 11 12
' '
20 12 11
G G G
G G G
k x k x k y
k y k x k y
· − +
· − −
(6.151)
Având cei patru parametri ai transformării se pot acum transforma coordonatele
punctelor din sistemul local în sistemul de stat cu ajutorul relaţiilor de mai jos

' '
10 11 12
' '
20 12 11
, 1, 2, ,
i i i
i i i
x k k x k y
i p
y k k x k y
· + −
·
· + −
K
. (6.152)
După cum se poate observa din relaţia (6.152), transformarea se face pentru toate
punctele reţelei locale, prin aceasta punctele reţelei locale fiind încadrate optim în reţeaua de
stat. În mod normal (având în vedere precizia reţelelor locale), ar trebui ca punctele reţelei de
stat, care acum primesc alte coordonate, să fie trecute în baza de date cu aceste coordonate
(ele urmând a fi utilizate în lucrările ulterioare).
Dacă nu se doreşte schimbarea coordonatelor punctelor din reţeaua de stat, relaţiile
(6.152) trebuie aplicate numai punctelor noi din reţeaua locală, adică
, 1, , i n n p · + K
.
6.4.2.3. Transformarea coordonatelor geodezice în coordonate rectangulare
Problema transformării coordonatelor geodezice în coordonate rectangulare şi invers a
redevenit de actualitate odată cu apariţia noii tehnici de măsurare GPS. De cele mai multe
ori, pentru obţinerea unor precizii mai ridicate, se pune problema transformării separate
pentru plan şi altimetrie, situaţie în care este posibil să se utilizeze următorul algoritm pentru
a ajunge la coordonate în sistemul de proiecţie stereografic 1970:
- transformarea coordonatelor geodezice
( , )
WGS
B L
de pe elipsoidul WGS 84,
obţinute în urma procesării observaţiilor GPS, în coordonate rectangulare plane
67
Page 138
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
într-o proiecţie stereografică (asemănătoare proiecţiei stereografice 1970 dar pe
alt elipsoid) sau Gauss-Krüger
( , )
WGS
x y
;
- determinarea parametrilor transformării ortogonale a coordonatelor plane
( , )
WGS
x y
în coordonate
Krakovski
( , ) x y
pe baza unor puncte comune (cu coordonate
în ambele sisteme);
- determinarea coordonatelor punctelor noi în proiecţia stereografică 1970.
6.4.2.3.1. Transformarea coordonatelor plane în coordonate geodezice
Transformarea coordonatelor plane în coordonate geodezice se realizează prin
parcurgerea următoarelor etape:
- Transformarea coordonatelor stereografice din planul secant în planul tangent,
paralel cu cel secant
tan sec
tan sec
'
'
x x c
y y c
· ⋅
· ⋅
unde ' 1.000250063 c · (6.153)
- Determinarea valorilor intermediare a şi b

5
tan
5
tan
10
10
a x
b y


· ⋅
· ⋅
(6.154)
- Calculul valorilor vectorilor a şi b
2
2
3
4
4
6
5
7
1
1
;
a
a
b
a
b
a
b
a
a
· · a b
(6.155)
- Calculul sumelor
1 2 3 4
, , , S S S S
. Aceste sume se calculează prin însumarea
produselor dintre elementele vectorului a cu elementele din prima, a doua, a treia,
respectiv, a patra coloană a primului tabel cu coeficienţii transformărilor
Stereo 1970 Krakovski
( , ) ( , ) x y B L →
;
- Calculul diferenţei de latitudine (în secunde sexagesimale) cu relaţia
68
Page 139
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu

4
1
i
i i
i
B S b
·
·
∆ ·

(6.156)
- Calculul latitudinii punctului

0
B B B · + ∆
, (6.157)
unde
0
B
este latitudinea centrului proiecţiei
0
0
( 46 B · pentru proiecţia stereografică 1970).
- În continuare urmează calculul latitudinii. Pentru aceasta vectorul b are
următoarea formă

3
5
7
b
b
b
b
· b
(6.158)
- Prin aceleaşi operaţii, descrise mai sus, se determină longitudinea punctului

0
L L L · + ∆
, (6.159)
unde
0
L
este longitudinea centrului proiecţiei
0
0
( 25 L · pentru proiecţia stereografică 1970)
iar valoarea diferenţei de longitudine fiind obţinută în secunde.
6.4.2.3.2. Transformarea coordonatelor geodezice în coordonate plane
În principiu, calculele se desfăşoară după acelaşi tipic.
- Pentru calculul coordonatei x se calculează mai întâi valorile

4 4
0
4 4
0
10 10 ( )
10 10 ( )
n n
n n
a B B B
b L L L
− −
− −
· ∆ · −
· ∆ · −
(6.160)
unde
0
L
şi
0
B
sunt coordonatele centrului proiecţiei.
- Urmează apoi calculul valorilor celor doi vectori şi efectuarea calculelor descrise,
obţinându-se în final valoarea coordonatei x în planul tangent din care, prin
înmulţirea cu un coeficient, se obţine valoarea în planul secant

sec tan
x x c · ⋅
. (6.161)
- Pentru deducerea coordonatei y se calculează mai întâi valorile elementelor
vectorilor a şi b (ca şi în cazul determinării longitudinii) şi apoi se efectuează
operaţiile descrise.

sec tan
y y c · ⋅
(6.162)
69
Page 140
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
unde 0.99975 c · .
În tabelele următoare se prezintă coeficienţii constanţi utilizaţi la transformarea
coordonatelor geodezice în coordonate plane şi invers pentru sistemele de proiecţie utilizate
frecvent la noi în ţară.
Tabelul 6.2. Coeficienţii pentru transformarea
Stereo1970 Krakovski
( , ) ( , ) x y B L →
0.00000000000 −26.24573021445 0.00331220992 −0.00000043133
3238.77242761100 −0.62020589769 0.00017256822 −0.00000005518
−0.25602792246 −0.00998111179 0.00000621731 0.00000000000
−0.06621693445 −0.00018876297 0.00000019998 0.00000000000
0.00003169299 −0.00000383990 0.00000000000 0.00000000000
0.00000373701 −0.00000007541 0.00000000000 0.00000000000
0.00000003458 0.00000000000 0.00000000000 0.00000000000
4647.28455958700 −0.50208042799 0.00011244567 −0.00000003029
75.31951040525 −0.02899935979 0.00001051648 0.00000000000
1.50624128396 −0.00112445675 −0.00000063603 0.00000000000
0.02899935979 −0.00003505493 0.00000000000 0.00000000000
0.00056222837 −0.00000106006 0.00000000000 0.00000000000
0.00001051648 0.00000000000 0.00000000000 0.00000000000
0.00000021201 0.00000000000 0.00000000000 0.00000000000
Tabelul 6.3. Coeficienţii pentru transformarea
Krakovski Stereo1970
( , ) ( , ) B L x y →
0.00000000000 3752.14571110500 0.33592773721 0.00006496274
308758.95801610000 −99.92809007355 −0.06434042767 −0.00000515750
75.36089225756 −6.67452246132 0.00038259391 0.00000000000
60.21606096084 −0.06837834849 0.00007342444 0.00000000000
−0.01495047933 −0.00260544464 0.00000000000 0.00000000000
0.01409719953 −0.00000724963 0.00000000000 0.00000000000
−0.00000118315 0.00000000000 0.00000000000 0.00000000000
215179.42083770000 −23.21386742389 −0.00896796005 −0.00000051181
−10767.83825865000 −1.92807832032 0.00055948959 0.00000000000
−128.66010826160 0.13593006203 0.00004854397 0.00000000000
−2.10685276518 0.00310058138 0.00000000000 0.00000000000
−0.05003044648 0.00010093251 0.00000000000 0.00000000000
−0.00051040486 0.00000000000 0.00000000000 0.00000000000
−0.00003229175 0.00000000000 0.00000000000 0.00000000000
70
Page 141
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
Tabelul 6.4. Coeficienţii pentru transformarea
Stereo1970
( , ) ( , )
WGS
x y B L →
0.0000000000 −26.2466182530 0.0033125126 −0.0000002000
3238.8279765000 −0.6202367254 0.0001735448 0.0000000000
−0.2560734918 −0.0099819720 0.0000057000 0.0000000000
−0.0662202920 −0.0001892820 0.0000000000 0.0000000000
0.0000312629 −0.0000033000 0.0000000000 0.0000000000
0.0000024216 −0.0000000000 0.0000000000 0.0000000000
0.0000000000 0.0000000000 0.0000000000 0.0000000000
4647.3620950000 −0.5021056030 0.0001124789 −0.0000000000
75.3220236920 −0.0290014238 0.0000112000 0.0000000000
1.5063168091 −0.0011247887 0.0000000000 0.0000000000
0.0290014238 −0.0000365000 0.0000000000 0.0000000000
0.0005623000 0.0000000000 0.0000000000 0.0000000000
0.0000110000 0.0000000000 0.0000000000 0.0000000000
0.0000000000 0.0000000000 0.0000000000 0.0000000000
Tabelul 6.5. Coeficienţii pentru transformarea
Stereo1970
( , ) ( , )
WGS
B L x y →
0.00000000000 3752.0831113000 0.3359081000 −0.0000576000
308758.66248000000 −99.9263416500 −0.0622276700 0.0000000000
75.3680306800 −6.6747664200 0.0002361000 0.0000000000
60.2152061600 −0.0713034300 0.0000000000 0.0000000000
−0.0148590000 −0.0025911000 0.0000000000 0.0000000000
0.0142606900 0.0000000000 0.0000000000 0.0000000000
0.0215834000 0.0000000000 0.0000000000 0.0000000000
215175.8308425000 −23.2134706000 −0.0086453600 0.0000000000
−10767.6539504000 −1.9280741600 0.0004969000 0.0000000000
−128.6581996300 0.1316076300 0.0000000000 0.0000000000
−2.1060546900 0.0023711000 0.0000000000 0.0000000000
−0.0495315000 0.0000000000 0.0000000000 0.0000000000
0.0004263000 0.0000000000 0.0000000000 0.0000000000
0.0000000000 0.0000000000 0.0000000000 0.0000000000
71
Page 142
Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1
Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu
72
Page 143

Page 2

Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu 3.9. Probleme de rezolvat pe elipsoidul de rotaţie 3.9.1. Excesul sferic al unui triunghi elipsoidic mic Se consideră triunghiul elipsoidic mic ABC
" S2

(fig.3.17), adică un triunghi a cărui laturi nu depăşesc 60 km, în care unghiurile, amplasate pe o sferă medie Gauss13 de rază R, se consideră a fi erori. Se pot calcula, din figură, suprafeţele fusurilor sferice ( AA) , ( BB) , (CC ) funcţie de suprafaţa S a

Fig.3.17. Excesul sferic

triunghiului sferic considerat ( AA) = S + S A ' BC ( BB) = S + S AB 'C (CC ) = S + S ABC ' = S + S A ' B 'C

Prin adunarea celor trei relaţii se obţine
S
" 2

.

(3.136)

Aceleaşi suprafeţe se obţin şi prin intermediul relaţiilor Ag 4π R 2 g 400 Bg ( BB) = 4π R 2 g 400 Cg (CC ) = 4π R 2 400 g ( AA) = prin adunare rezultând ( AA) + ( BB) + CC ) = 2π R 2 g (A + Bg + C g ) . g 200 (3.137)

Prin egalarea relaţiilor (3.136) şi (3.137) se obţine 2π R 2 ( A g + B g + C g − 200 g ) = 400 g + 2S . Dacă se notează cu ε expresia dintre paranteze şi cu ρ obţine expresia de calcul a excesului sferic
13

cc

200 00 00cc atunci se = π

Raza sferei medii Gauss se determină cu valoarea medie a laturii celor trei puncte care formează triunghiul

154

Page 3

Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu

ε

cc

= ρ

cc

S . R2

(3.138)

În cele mai multe situaţii întâlnite în practica geodezică curentă, suprafaţa S a triunghiului elipsoidic mic se înlocuieşte cu suprafaţa S ' a triunghiului plan, iar dacă se notează cu „ ' ” (prim) elementele triunghiului plan corespondent se pot obţine următoarele relaţii pentru determinarea excesului sferic S' = ρ R2 a ' b 'sin C ' = ρ 2R2 a ' c 'sin B ' = ρ 2R2 b ' c 'sin A ' . 2R 2

ε

cc

= ρ

cc

cc

cc

cc

(3.139)

Ceea ce trebuie reţinut este faptul că într-un triunghi elipsoidic mic întotdeauna suma unghiurilor este de 200g plus excesul sferic. 3.9.2. Rezolvarea triunghiurilor elipsoidice mici Ca şi în plan, şi pe elipsoid se pune în discuţie rezolvarea unor probleme de bază. Una dintre acestea se referă la determinarea laturilor unui triunghi când se cunosc unghiurile triunghiului şi cealaltă latură. Pentru rezolvarea acestei probleme se cunosc două metode14: Metoda Soldner sau metoda aditamentelor şi Metoda Legendre sau metoda dezvoltărilor în serie.

Metoda Soldner Se se cunosc şi consideră valorile un triunghi situat pe o sferă medie Gauss în care

γ =

c R

A R
β =
b R

unghiurilor liniei

( A, B, C )

lungimea

c'
B

geodezice a. Trebuie să se determine

b'

valorile celorlalte două laturi ale triunghiului, b şi c. Metoda propusă de Soldner

a α = R

C

pentru

rezolvarea

triunghiului

Fig. 3.18. Rezolvarea triunghiurilor elipsoidice mici prin metoda Soldner

elipsoidic mic (care este aproximat ca un triunghi sferic) este cea de a înlocui triunghiul elipsoidic cu un

14

Exemple de rezolvare a triunghiurilor elipsoidice mici atât prin metoda Soldner cât şi prin metoda Legendre, pe elipsoidul Krasovski şi pe elipsoidul WGS 84, pot fi urmărite în cadrul paragrafului 8.2.1.9.

155

6R2 (3. prin aceeaşi teoremă. Pe sfera medie. în general s' = s − s3 = s − As . 156 .8)) se obţine a3 a a− sin A sin α 6R 2 . În final.9. sin B b ' Având în vedere că s-a considerat că unghiurile în cele două triunghiuri sunt egale. sin A sin B sin C Din prima egalitate a relaţiei de mai sus şi prin dezvoltarea în serie a funcţiei sinus (relaţia (1. Etapele care trebuie să fie urmărite pentru rezolvarea triunghiului elipsoidic mic constau în efectuarea. din ultimele două relaţii se deduce că a' = a− sau. teorema sinusurilor este reprezentată prin relaţiile sin α sin β sin γ = = . a următoarelor calcule15: 15 Exemplu de rezolvare a triunghiurilor elipsoidice mici prin metoda Soldner este dat în cadrul paragrafului 8. R = = = b3 sin B sin β sin b b− R 6R 2 sin În triunghiul plan.1.2. Trebuie deci să se determine relaţia de calcul a corecţiei care trebuie aplicată laturii cunoscute pentru a obţine valoarea ei în triunghiul plan după care se rezolvă triunghiul plan deducându-se valorile celorlalte două laturi. se obţine sin A a ' = . care înlocuieşte pe suprafeţe mici elipsoidul de rotaţie. prin intermediul relaţiei deduse. de unde rezultă a doua denumire sub care este cunoscută metoda: metoda aditamentelor. în ordine.1.140) a3 b3 şi b ' = b − 6R2 6R 2 Mărimea As se numeşte aditamentul liniar al laturii s.Page 4 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu triunghi plan în care să se păstreze unghiurile dar în care se modifică laturile. urmează să se determine valorile celor două laturi în triunghiul elipsoidic mic.

pentru început. în mod egal.Page 5 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu calculul excesului sferic cu una din relaţiile (3. calculul aditamentului liniar al laturii a şi apoi a valorii laturii în triunghiul plan.19. Metoda Legendre În cadrul acestei c γ = R A' metode. compensarea unghiurilor în triunghiul elipsoidic mic prin calcularea neînchiderii şi repartizarea ei.139).12)) cos α = cos β cos γ + sin β sin γ cos A de unde rezultă 157 . celor trei unghiuri: w = ( A* + B* + C * ) − (200 g + ε ) A = A*3 − w w . se presupune că un triunghi sferic mic se poate rezolva ca un triunghi plan dacă se păstrează R β = b R c b B' a C' egalitatea laturilor celor două triunghiuri iar unghiurile triunghiului plan se obţin prin micşorarea fiecărui unghi cu câte o treime din excesul sferic. B* . se scrie teorema cosinusului în triunghiul sferic considerat (o particularizare a relaţiei (1. Fig. 3 3 unde cu A* . denumite şi metoda dezvoltărilor în serie.9. Rezolvarea triunghiurilor elipsoidice mici prin metoda Legendre Elementele care se cunosc şi cele care urmează a se determina sunt aceleaşi ca la metoda Soldner de rezolvare a triunghiurilor elipsoidice mici. Pentru determinarea teoremei enunţate mai sus. C * s-au notat valorile unghiurilor reduse pe suprafaţa elipsoidului de referinţă. 3. 3. B = B* − . C = C * − fw . cu aceste valori calculate se determină aditamentele liniare ale celorlalte două laturi şi apoi mărimea lor în triunghiul elipsoidic mic.2.2.

şi neglijând termenii de gradul V şi mai mari. în condiţiile propuse.143). relaţia (1.144) se obţine cos A = cos A '− bc sin 2 A ' 1 . sin β sin γ (3. 6   2 (3. sin A ' = 1 − cos A ' = − 4b 2 c 2 2 2 (3. din teorema cosinusului rezultă cos A ' = iar dacă se calculează şi valoarea sinusului a 4 + b 4 + c 4 − 2a 2b 2 − 2a 2 c 2 − 2b 2 c 2 .142) şi (3. relaţia (1. 24 (3.144) În triunghiul plan corespondent.142) În aceleaşi condiţii. pentru numărătorul relaţiei de mai sus se deduce cos α − cos β cos γ = 1 − α 2 2 + α4  β 2 β 4 γ 2 γ 4 −  1− + +   1− .8). pentru numitorul relaţiei (3.141) devine −α 2 + β 2 + γ cos A = 2β γ α 4 + β 4 + γ 4 − 2α 2 β 2 − 2α 2γ 2 − 2 β 2γ + 24 β γ iar dacă se au în vedere laturile triunghiului sferic cos A = − a 2 + b 2 + c 2 a 4 + b 4 + c 4 − 2a 2b 2 − 2a 2 c 2 − 2b 2 c 2 + 2bc 24bcR 2 − a 2 + b2 + c 2 .141) se obţine expresia  β 2+γ 2 sin β sin γ = β γ  1 −  6   sau 1 1 = sin β sin γ βγ  β 2+γ 2 1−   6   2 −1 ≅ 1 βγ  β 2+γ 2 1+  . se obţine cos α − cos β cos γ = −α 2 + β 2 + γ 2 + α 4 − β 4 − γ 4 − 6 β 2γ 2 . 6R2 (3. 24  2 24   2 24  2 iar prin efectuarea calculelor.147) 158 .145) (3. relaţia (3.143) Având în vedere relaţiile (3. 2bc (3.146) Revenind la relaţia (3.141) Utilizând dezvoltarea în serie a funcţiei cos .9). prin dezvoltarea în serie a funcţiei sin .Page 6 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu cos A = cos α − cos β cos γ .

în ordine. în mod egal. 3. calculul unghiurilor în triunghiul plan prin corectarea celor de pe elipsoid cu o treime din excesul sferic. Transport de coordonate În capitolul anterior s-a prezentat modalitatea de a rezolva unele din problemele care apar pe elipsoidul de rotaţie şi anume acele probleme în care elipsoidul de rotaţie poate fi aproximat cu o sferă medie Gauss (triunghiuri a căror laturi nu depăşesc 60 km). Etapele care trebuie să fie urmărite pentru rezolvarea triunghiului elipsoidic mic prin metoda dezvoltărilor în serie constau în efectuarea. a următoarelor calcule16: calculul excesului sferic cu una din relaţiile (3. lungimea liniei geodezice către alt punct precum şi azimutul acestei direcţii şi se determină coordonatele geodezice ale celui de-al doilea punct precum şi valoarea azimutului invers.148) În acest fel afirmaţia din propoziţia iniţială a fost demonstrată.9. pentru diversele calcule care se fac (în special prelucrări ale observaţiilor) este nevoie de coordonate.139) calculând nişte valori provizorii pentru laturile triunghiului plan.2. (3.9. cos A '− cos A 1 1 S' = ρ cc bc sin A ' 2 = ρ sin A ' 6R 3 R2 cc ε cc 3 . compensarea unghiurilor în triunghiul elipsoidic mic prin calcularea neînchiderii şi repartizarea ei. 159 .3. Ca şi în plan. sunt egale cu cele din triunghiul sferic. calculul celorlalte laturi în triunghiul plan care. conform teoremei.2.Page 7 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Din egalitatea A = A '+ ( A − A ') prin dezvoltări rezultă cos A = cos A '− ( A − A ')cc sin A ' ceea ce înseamnă că ( A − A ')cc = ρ sau ( A − A ') = cc cc 1 ρ cc . celor trei unghiuri.1. Pentru a determina aceste coordonate se pun două probleme fundamentale: problema geodezică directă când se cunosc coordonatele geodezice ale unui punct. 16 Exemplu de rezolvare a triunghiurilor elipsoidice mici prin metoda Legendre este dat în paragraful 8.

9. În capitolul 8 al lucrării.2. Problema geodezică directă Se consideră două puncte S1 şi S 2 situate pe elipsoidul de rotaţie. sunt prezentate exemple de calcul şi relaţii utilizate pentru toate cazurile posibile: metoda Legendre sau a dezvoltărilor în serie pentru cazul distanţelor mici (mai mici de 60 km). din punct de vedere teoretic. Se cunosc coordonatele geodezice B1 . 3.3.20). În prezenta lucrare.2. sunt prezentate şi demonstrate câteva din posibilităţile de rezolvare a problemelor geodezice pe elipsoidul de rotaţie. Prin rezolvarea problemei geodezice directe se vor determina coordonatele geodezice B2 .1. metoda Bessel îmbunătăţită de Helmert pentru distanţe mari (mai mari de 20000 km).Page 8 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu problema geodezică inversă când se cunosc coordonatele geodezice a două puncte şi se caută determinarea lungimii liniei geodezice dintre cele două puncte şi a azimutelor (direct şi invers). lungimea s a liniei geodezice dintre cele două puncte precum şi azimutul A1 a liniei geodezice (fig.. paragraful 8.3. metoda Gauss sau a argumentelor medii pentru distanţe medii (mai mici de 600 km). L1 ale punctului S1 . Pentru rezolvarea acestei probleme se cunosc două metode: metoda dezvoltărilor în serie şi metoda argumentelor medii. L 2 ale celui de-al doilea punct precum şi azimutul invers A2 .20. Problema geodezică directă .3. a) 160 b) Fig.

3. deci cos A1 V13  ∂B = = cos A1 .151) (3.1. până la s 3 inclusiv.Page 9 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu 3. ai acestor dezvoltări au fost deduşi de Legendre în 1806.125) se poate deduce (3.   =  ∂ s  1 N1 cos B1 c cos B1 Din relaţia Clairaut (3. Pentru calculul derivatelor de ordinul I din relaţiile de mai sus se consideră triunghiul elipsoidic mic S1S ' S '' (fig.20. de unde provine cea de-a doua denumire a metodei: metoda Legendre.1.b) unde S1S '' = ds ⋅ cos A1 = M 1dB . Metoda dezvoltărilor în serie Deoarece diferenţele de latitudine. deci sin A1 V1  ∂L = sin A1 .3.   M1 c  ∂ s 1 În acelaşi triunghi elipsoidic mic S ' S '' = ds ⋅ sin A1 = r ⋅ dL = N cos B ⋅ dL .7))  ∂ 2 B  s 2  ∂ 3 B  s3  ∂B B2 = B1 +  s+  2  + 3 +K   ∂ s 1  ∂ s 1 2  ∂ s 1 6  ∂ 2 L  s 2  ∂ 3 L  s3  ∂L L2 = L1 +  + 3 +K  s+  2   ∂ s 1  ∂ s 1 2  ∂ s 1 6  ∂ 2 A  s 2  ∂ 3 A  s3  ∂A A2 = A1 ± 200 g +  s+  2  + 3 +K   ∂ s 1  ∂ s 1 2  ∂ s 1 6 Termenii.9. se acceptă următoarele dezvoltări în serie MacLaurin (particularizarea relaţiei (1.149) 161 .150) (3. longitudine şi azimut între punctul cu coordonate cunoscute S1 şi un punct oarecare S 2 depind de lungimea liniei geodezice.

2 ∂s c dB ∂s  Dacă se notează η = e 'cos B prin derivarea funcţiei V şi prin înlocuirea MN = deduce relaţia de calcul a derivatei de ordinul II  ∂ 2B  t1 (3η 12 cos 2 A1 + sin 2 A1 )  2 = − M 1 N1  ∂ s 1 Cu notaţiile u = s cos A1 ⋅ 10− 5 .   = c  ∂ s  1 N1 Urmează să se determine derivatele de ordinul II ∂ 2 B 1  2 dV ∂A  =  3V cos A − sin A V 3  . dL ds N cos B N iar dacă.152) c2 se V4 (3.154) unde b10 = 105 ρ " 10 V13 c 3 η 12t1V14 b20 = − 10 ρ " 2 c2 1 t V14 b02 = − 1010 ρ " 1 2 2 c M V1 l01 = 105 ρ " c cos B1 M a01 = 105 ρ " V1t1 c 162 (3.Page 10 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu dA dL sin A sin A ⋅ = sin B = tan B . în continuare. v = s sin A1 ⋅ 10− 5 .155) . în limitele aproximaţiilor făcute. se obţin expresiile de calcul pentru coordonatele geodezice ale punctului S 2 şi a azimutului invers B2 = B1 + (b10u + b20u 2 + b02 v 2 + K) '' L2 = L1 + (l01v)"+ K A2 = A1 ± 200 + (a01v)"+ K g (3. se notează tan B = t se obţine t1 V  ∂ A sin A1 = 1 t1 sin A1 .153) (3.

Am ) l = f 2 ( Bm .1. într-o primă iteraţie ele determinându-se cu ajutorul unor valori aproximative pentru elementele necunoscute încă.Page 11 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Precizia rezultatelor obţinute depinde de numărul termenilor luaţi în considerare la dezvoltarea în serie: mai mulţi termeni – rezultate mai precise. Metoda argumentelor medii exprimate în raport de coordonatele punctului C şi a azimutului din acest punct al liniei geodezice prin dezvoltări în serie MacLaurin de forma 163 .3.156) în care argumentele medii sunt funcţie de valorile medii ale latitudinii. Lm . Am ) ∆ A = f 3 ( Bm . Lm . longitudinii şi Latitudinile. azimutului. Metoda se mai numeşte metoda argumentelor medii pentru că utilizează valorile medii ale latitudinilor. 3. Am ) Procesul de determinare a argumentelor medii este un proces iterativ. ∆ A = A2 m 200 g − A1 . Se alege un punct C la jumătatea arcului S1S 2 .2.3. Lm . adică b = f1 ( Bm . l = L2 − L1 . valori care pot fi luate şi de pe hartă. Prin această metodă se caută să se determine valorile argumentelor medii b = B2 − B1 . adică pentru distanţe mai mici de 600 km. Metoda Gauss Această metodă a fost elaborată de Gauss şi ea poate fi aplicată pentru distanţe mici şi medii.21. Punctul M.9. longitudinile celor două puncte considerate precum şi azimutul direct şi invers pot fi Fig. situat la latitudinea medie se află la sud de punctul C pentru că M pol > M ecuator şi deci pol ecuator (∆ sm )1 minut > ( ∆ sm )1 minut . longitudinilor şi azimutului. (3.

Page 12 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu B2 = BC + L2 = LC + A2 = AC + sau s ' BC + 2 s L2 = LC + L'C + 2 s ' A2 = AC + AC + 2 B2 = BC + s ' B1 = BC + BC + 2 s L1 = LC + L'C + 2 s ' A1 = AC + AC + 2 s 2 " s 3 "' BC + BC + K 8 48 s 2 " s 3 "' LC + LC + K 8 48 s 2 " s 3 "' AC + AC + K 8 48 s 2 " s 3 "' BC + BC + K 8 48 s 2 " s 3 "' LC + LC + K 8 48 s 2 " s 3 "' AC + AC + K 8 48 s ∂B s2  ∂ 2 B  s3  ∂ 3 B  + +     +K   2  ∂ s  C 8  ∂ s 2  C 48  ∂ s 3  C s  ∂L s2  ∂ 2 L  s3  ∂ 3 L  + +     +K   2  ∂ s  C 8  ∂ s 2  C 48  ∂ s 3  C s  ∂ A s2  ∂ 2 A  s3  ∂ 3 A  + +     +K   2  ∂ s  C 8  ∂ s 2  C 48  ∂ s 3  C (3. se pot determina argumentele medii s 3 "' b = B2 − B1 = sB + BC + K 24 s 3 "' l = L2 − L1 = sL'C + LC + K 24 s 3 "' ' ∆ A = A2 m 200 − A1 = sAC + AC + K 24 ' C (3.158) se pot deduce expresiile necesare calculului valorilor medii ale coordonatelor geodezice şi azimutul funcţie de elementele care caracterizează punctul C B1 + B2 s2 " s2 " Bm = = BC + BC ≅ BC + Bm 2 8 8 L + L2 s2 " s2 " Lm = 1 = LC + LC ≅ LC + Lm 2 8 8 A ± 200 g + A2 s2 " s2 " Am = 1 = AC + AC ≅ AC + Am 2 8 8 164 (3.158) Având aceste relaţii.157) (3.161) .157) şi (3.160) Din aceleaşi relaţii (3.

Page 13 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu În continuare se calculează derivatele.66) şi (3.163) s3 8   ∂ A'   ∂ A'  " "    Bm +   Am   ∂A m   ∂B m Luând în considerare numai derivatele de ordinul I. Am + ( AC − Am )} (3.65). pentru derivata de ordinul I a latitudinii se poate scrie ' BC = B '( BC .162) (3. (3.162) şi deci  ∂ B'  ∂ B' ' ' BC = Bm + ( BC − Bm )   + ( AC − Am )   +K  ∂B m  ∂A m  ∂ L'  ∂ L' L'C = L'm + ( BC − Bm )   + ( AC − Am )   +K  ∂B m  ∂A m  ∂ A'   ∂ S ' ' ' AC = Am + ( BC − Bm )   + ( AC − Am )   +K  ∂B m  ∂A m   ∂ B'  ∂ B' " "    Bm +   Am   ∂A m   ∂B m s3   ∂ L '   ∂ L' " "  L'C = L'm −    Bm +   Am  8  ∂B m  ∂A m  s3 B = B − 8 ' C ' m ' ' AC = Am − (3. în general f ( x0 + h. de exemplu. se obţin următoarele expresii pentru argumentele medii 165 . plecând de la relaţiile cunoscute (3. funcţii care pot fi exprimate şi în raport de valorile medii ale latitudinii şi azimutului. y0 ) + h ⋅ f x'0 + k ⋅ f y'0 + K . y0 + h) = f ( x0 . AC ) = B '{Bm + ( BC − Bm ). atunci. pentru început cele de ordinul I.125) cos AC  ∂B ' BC =   = MC  ∂s C sin AC  ∂L L'C =   =  ∂ s  C N C cos BC sin AC tan BC  ∂ A ' AC =   = NC  ∂s C Din relaţiile de mai sus se poate observa că derivatele de ordinul I nu depind de longitudine ci numai de latitudine şi azimut. Ştiind că.

L1 ale punctului S1 şi coordonatele geodezice B2 . Bm = B1 + B2 . 3. ∆ 3 .9.[2]m din relaţia (3. ∆ 2 . [2]m = Mm Nm şi ∆ 1 . Am ) + K 8 s3 ' ∆ A = s ⋅ Am − Φ 3 ( Bm . Bm adică de necunoscutele căutate. pentru început.[2]m sunt funcţii de b.20). 2 Rezolvarea problemei geodezice inverse prin metoda argumentelor medii constă în calculul.9. se consideră două puncte S1 şi S 2 situate pe elipsoidul de rotaţie (fig. Problema geodezică inversă 3. Am ) + K 8 s3 l = s ⋅ L'm − Φ 2 ( Bm . lungimea s a liniei geodezice dintre cele două puncte precum şi azimutul direct A1 şi invers A2 a liniei geodezice. ∆ 2 . L2 ale punctului S 2 . prin rezolvarea problemei geodezice inverse. ∆ 3 . Am ) + K 8 ' b = s ⋅ Bm − (3. Aceasta înseamnă că determinarea lor este posibilă printr-un proces iterativ. Cu elementele cunoscute se pot determina direct valorile funcţiilor ∆ 1 .165) ∆ A " = ( A2 ± 200 − A1 )" = s sin Am [2]m tan Bm (1 + ∆ 3 ) + K ρ" ρ" .[1]m .3.3.Page 14 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu s3 Φ 1 ( Bm .164) iar dacă se iau în considerare şi celelalte derivate se obţin expresiile generale de calcul a argumentelor medii (exprimate în secunde sexagesimale) b " = ( B2 − B1 )" l " = ( L2 − L1 )" în care [1]m = = s cos Am [1]m (1 + ∆ 1 ) + K = s sin Am [2]m sec Bm (1 + ∆ 2 ) + K (3.1. [1]m . l .2. Metoda argumentelor medii Pentru rezolvarea problemelor geodezice prin metoda argumentelor medii.3.165) precum şi valorile argumentelor b = ( B2 − B1 )". Trebuie determinate.2. l = ( L2 − L1 )". a valorilor 166 . Se cunosc coordonatele geodezice B1 .

dL1 . cu ultima relaţie din (3.3.166) sau. Aceste variaţii se datorează unor modificări care intervin în datele iniţiale. Coordonatele punctului Si şi azimutul sunt funcţie de datele iniţiale ale reţelei şi de elipsoidul de rotaţie utilizat (elipsoidul de referinţă).  b [2]m 1 + ∆ 2  calcula lungimea liniei geodezice.166) după care se poate determina.3.167) În continuare. pentru control.Page 15 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu s ⋅ sin Am = l cos Bm (1 + ∆ 2 ) − 1 . în geodezia elipsoidală. (3. Formule diferenţiale Formulele diferenţiale. valoarea (3. caracterizat prin parametrii săi semiaxa mare şi turtirea geometrică Bi = B1 + ∆ B . care trece prin punctul considerat. cu mărimile dB1 . sunt acele relaţii prin care se exprimă variaţia coordonatelor geodezice ale punctului Si cu cantităţile dBi şi dLi . cu una din relaţiile (3.169) Formulele diferenţiale pot fi exprimate sub formă generală ca diferenţiale totale în 167 . 3.165) se calculează diferenţa de azimut şi apoi azimutul direct şi invers.9. Li = L1 + ∆ L . A1 şi ds1 . [1]m azimutului mediu  1 [1]m 1 + ∆ 1  Am = arctan  cos Bm  . se poate În final. precum şi azimutul Ai a unei linii geodezice. funcţie de variabilele specificate (3. prin împărţirea celor două relaţii de mai sus. ale liniei geodezice s1 . adică modificarea coordonatelor geodezice ale punctului iniţial S1 şi a azimutului iniţial A1 . Ai = A1 + ∆ A ± 200 g . cu cantitatea dAi . cu ambele. [2]m b s ⋅ cos Am = (1 + ∆ 1 ) − 1 .

3. formulele diferenţiale pot fi de categoria I – când apar modificări în datele iniţiale (lungimea şi azimutul laturii de plecare.9.22).3. dA1 şi ds .3. 3. trebuie să se determine valorile dB2 . Cu alte cuvinte.1. Trebuie să se determine care este Fig. Formule diferenţiale de categoria I în cazul distanţelor de până la 200 – 250 km Se consideră două puncte pe elipsoidul de rotaţie S1 ( B1 .1. respectiv.170) Funcţie de unde apar modificări. dL2 şi dA2 . de categoria a II-a – când apar modificări în parametri elipsoidului de rotaţie (trecerea de la un elipsoid la altul). În condiţiile date şi prin particularizarea i = 2 relaţiile (3. Formule diferenţiale de categoria I 3. Pentru început.3.Page 16 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu dBi = dB1 + dLi = dL1 + dAi = dA1 + ∂∆B ∂∆B ∂∆B ∂∆B ∂∆B dB1 + ds1 + dA1 + da + df ∂ B1 ∂ s1 ∂ A1 ∂a ∂f ∂∆L ∂∆L ∂∆L ∂∆L ∂∆L dL1 + ds1 + dA1 + da + df ∂ B1 ∂ s1 ∂ A1 ∂a ∂f ∂∆A ∂∆A ∂∆A ∂∆A ∂∆A dB1 + ds1 + dA1 + da + df ∂ B1 ∂ s1 ∂ A1 ∂a ∂f (3.170) devin 168 .22. azimutul şi lungimea laturii s-au modificat cu nişte cantităţi mici dB1 . cu A1 = A1− 2 şi A2 = A2− 1 notânduse azimutul direct şi. adică latitudinea.3. invers pentru direcţia considerată.1.3. L1 ) şi S 2 ( B2 .9. se presupune că există modificări în datele iniţiale. L2 ) situate la distanţa s unul de celălalt (fig. Formule diferenţiale influenţa acestor modificări survenite în coordonatele punctului S 2 şi a azimutului A2 . şi coordonatele geodezice ale punctului iniţial).

22). diferenţa de latitudine dintre punctele S 2 şi S 2 va fi ∂ B2 dB1 şi ea reprezintă ∂ B1 contribuţia modificării latitudinii punctului iniţial în corecţia totală care trebuie aplicată punctului. S1S1 pot fi determinate cu ajutorul relaţiilor utilizate la rezolvarea problemelor geodezice directe (3. Din figura 3.150). se poate considera egalitatea S1S1 = S 2 S2 . situat pe acelaşi meridian ca şi punctul iniţial (fig. pe linia S1S 2 . (3.151) şi a relaţiilor de mai sus (3. (3. Se roteşte ' linia geodezică S 2 S1 până când trece prin punctul S1 . ∂ B1 M2 169 (3.22 se poate deduce că " S 2 S 2 = S1" S1' = M 1dB1 cos A1 S1S1" = M 1dB1 sin A1 (3.Page 17 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu dB2 = ∂ ∆ B2 ∂ ∆ B2 ∂ ∆ B2 dB1 + ds1 + dA1 ∂ B1 ∂ s1 ∂ A1 ∂ ∆ L2 ∂ ∆ L2 ∂ ∆ L2 dL1 + ds1 + dA1 ∂ B1 ∂ s1 ∂ A1 (3. Se roteşte acum linia ' " geodezică S1S 2 până când se obţine o valoare a azimutului egal cu cel iniţial A1 . În acest fel punctul S 2 se deplasează în S 2 .173) . respectiv. se consideră punctul S1 de latitudine B1 + dB1 şi longitudine L1 . În urma acestei rotaţii punctul S1 va " " ' ' ocupa poziţia S1 . În această " situaţie.3.149).172) BS " − BS ' = − 2 2 M1 dB1 cos A1 cos A2 . În continuare se deplasează punctul S1 în S1 . M2 M1 dB1 sin A1 cos A2 .172) " ' ' Diferenţele de latitudine dintre punctele S2 S2 şi. păstrându-se " lungimea liniei geodezice s. deci ∂ B2 M dB1 = − 1 dB1 (cos A1 cos A2 + sin A1 sin A2 ) .171) dL2 = dL1 + dA2 = ∂ A2 ∂A ∂A dB1 + 2 ds1 + 2 dA1 ∂ B1 ∂ s1 ∂ A1 ' Pentru deducerea elementelor menţionate. M2 BS1 − BS ' = − 1 " " ' În ipotezele prezentate.

149) şi (3. se poate deduce ∂ L2 M dB cos A1 sin A2 M 1dB1 sin A1 cos A2 dL1 = − 1 1 + = ∂ B1 N 2 cos B2 N 2 cos B2 = − M1 dB1 (cos A1 sin A2 − sin A1 cos A2 ) . unde cu σ a fost notată latura S1S 2 . notată cu t în relaţiile de mai jos. din aceeaşi figură 3. Din teorema cosinusului.175) Ultima contribuţie a modificării latitudinii punctului iniţial cu o cantitate mică ce . Se poate observa. care exprimă contribuţia variaţiei latitudinii. N 2 cos B2 Din acelaşi triunghi sferic rezultă sin B2 sin l = − sin A2 cos A1 + cos A2 sin A1 cos σ sau − sin B2 sin l = cos A1 sin A2 − sin A1 cos A2 cos σ . ca şi în cazul precedent. Dacă se consideră cos σ = 1 atunci relaţia (3. rezultă cos l = − cos A1 cos A2 − sin A1 sin A2 cos σ . se poate determina care este contribuţia modificării latitudinii punctului iniţial în coordonatele celui de-al II-lea punct considerat (în longitudine). Prin analogie cu relaţiile precedente. în continuare.22. cos σ = 1 se obţine relaţia de calcul a valorii contribuţiei în longitudinea punctului S 2 a modificării în latitudine. Se ştie că azimutul invers diferă de azimutul direct cu 200 g la care se adaugă o valoare datorată convergenţei meridianelor. devine ∂ B2 M dB1 = 1 cos l ⋅ dB1 . ∂ B1 N2 trebuie calculată este cea a azimutului invers. că L2 = L1 + l şi deci dL2 = dL1 + dl .173).174) În continuare.151).Page 18 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Se consideră. ∂ B1 M2 (3. În condiţiile în care se consideră.2). relaţia (1. utilizând relaţiile (3. ∂ L2 M dL1 = 1 sin l tan B2 dB1 . că triunghiul S1 PS2 este un triunghi sferic. în mod asemănător. 170 (3. adică A2 = A1 ± 200 g + t .

"' g Azimutul liniei S 2 S 2 este egal cu A2 − 200 şi conform rezolvării problemei geodezice directe.174) ∂ A2 sin l dB1 = [(1 − e 2 cos 2 B2 )sin 2 B2 + cos 2 B2 ] dB1 .176) Prin diferenţierea acestei relaţii se obţine În cele prezentate până acum s-a determinat influenţa pe care o are modificarea latitudinii punctului iniţial S1 în coordonatele punctului S 2 şi în azimutul invers. rezultând 171 (3. se ajunge la expresia ∂ A2 sin l dB1 = (1 − e 2 sin 2 B2 cos 2 B2 ) dB1 . sau prin considerarea relaţiilor (3.165) în care se consideră numai primii termeni ai dezvoltării ∂ B2 ρ cc ds = − cos A2 ds = − cos A2 [1]2 ds . variaţia latitudinii celui de-al doilea punct este egală cu diferenţa de latitudine dintre punctele S 2 şi "' S2 . ∂ ds M2 azimutul invers. ∂ B1 cos B2 (3. se poate scrie relaţia sin B2 = cot l tan t de unde rezultă tan t = tan l sin B2 . ca cel din figură.177) Asemănător se face raţionamentul şi pentru determinarea influenţelor în longitudine şi . În aceste ipoteze. latitudinea punctului iniţial şi azimutul direct rămânând neschimbate.175) şi (3. prin efectuarea calculelor din paranteze. 2 cos t cos 2 l Presupunând cos 2 t = 1 . în coordonatele punctului S 2 şi azimutul invers. În continuare se caută să se determine influenţa modificării lungimii liniei geodezice cu o "' cantitate mică ds (ds = S2 S 2 ) . relaţia (3. dt dt = sin B2 + tan l cos B2 dB2 . relaţia de mai sus devine dt = dl sin B2 + tan l cos B2 dB2 .Page 19 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Într-un triunghi elipsoidic mic. ∂ B1 cos B2 În final.

R (3. Pentru elipsoidul de rotaţie.Page 20 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu ∂ L2 sin A2 ds = − [2]2 ds . ds cos B2 ∂ A2 ds = − sin A2 tgB2 [2]2 ds . (3.180) şi (3. în continuare. Având în vedere faptul că valorile corecţiilor diferenţiale ce se calculează sunt mici se poate.182) 172 .11) du s sin R = R . teorema sinusului.181) se obţine expresia cu care se poate calcula valoarea redusă a liniei geodezice m= R sin s R. adică o valoare pentru care relaţia de mai sus este adevărată. această modificare producând deplasarea punctului S 2 în S 2 . relaţia (1. În această situaţie se poate aplica. ds (3. aproxima figura Pământului cu o sferă de rază medie R.178) (3. pentru zona aflată în studiu. cazul prezentat.181) du are o R Prin egalarea relaţiilor (3.179) Ultimul pas care mai trebuie făcut este acela al determinări influenţei modificării " ' azimutului A1 cu valoarea dA . această relaţie de determinare a lungimii curbei se transformă în " ' S 2 S 2 = du = m ⋅ dA1 . lungimea curbei S 2 S 2 se determină cu o relaţie de forma " ' S 2 S 2 = s ⋅ dA1 . " ' În plan. sin dA1 sin100 g sin iar dacă se are în vedere faptul că pe lângă corecţia diferenţială dA1 şi valoarea valoare mică se deduce că du = R ⋅ dA1 ⋅ sin s . în triunghiul sferic considerat. (3.180) în care m reprezintă lungimea redusă a liniei geodezice.

Page 21

Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Variaţia latitudinii punctului S 2 datorită variaţiei azimutului A1 va fi egală cu
g " ' diferenţa de latitudine dintre punctele S 2 S 2 şi prin considerarea relaţiei AS2' S2" = A2 + 300

rezultă ∂ B2 dA1 = m ⋅ sin A2 [1]2 dA1 ∂ A1 şi analog ∂ L2 m ⋅ sin A2 dA1 = − [2]2 dA1 . ∂ A1 cos B2 Valoarea (3.184) (3.183)

∂ A2 dA1 , adică influenţa azimutului invers provocată de variaţia în azimutul ∂ A1

direct, se deduce plecând de la constatarea că ea este alcătuită din două componente: din corecţia dA1 raportată la lungimea corectată a liniei geodezice dm dA1 ; ds (3.185)

din corecţia datorită variaţiei convergenţei meridianelor, variaţie provocată de deplasarea punctului S 2 ca urmare a variaţiei azimutului direct. Se consideră linia geodezică S1S 2 (fig.3.23). Prin variaţia azimutului direct A1 cu cantitatea dA1 punctul S 2 se va deplasa în
' ' poziţia S 2 ( S 2 S 2 = m ⋅ dA1 ) .

În situaţia în care A = ∆ A = A2 + 200 g − A1 Fig.3.23. Corecţia datorată variaţiei convergenţei meridianelor rezultă dA = d ∆ A = ∂ L2 dA sin B2 − m cos A2 [2]2 tan B2 dA1 ∂ A1

deci în final calculul corecţiei totale se poate efectua printr-o relaţie de forma ∂ A2 dm dA1 = dA1 − m cos A2 [2]2 tan B2 dA1 . ∂ A1 ds (3.186)

Având în vedere relaţia (3.182), expresia de mai sus se mai poate scrie sub forma
173

Page 22

Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu dm s = cos , ds R şi deci ∂ A2 s s dA1 = cos dA1 − R sin cos A2 [2]2 tan B2 dA1 . ∂ A1 R R O expresie simplificată se poate obţine dacă se fac următoarele aproximaţii cos s s2 = 1− R 2R 2 R≅ N s R sin ≅ s R (3.187)

În acest caz, relaţia (3.187) se mai poate scrie sub forma ∂ A2 s2 dA1 = dA1 − dA1 − s[2]2 tan B2 dA1 . ∂ A1 2 N 22 (3.188)

Prin înlocuirea relaţiilor (3.174), (3.175), (3.176), (3.177), (3.178), (3.179), (3.183), (3.184) şi (3.187) în relaţia (3.171) se obţin expresiile de calcul a diferenţialelor în coordonate geodezice ale punctului S 2 şi a azimutului invers. dB2 = M1 cos A2 cc R cos l ⋅ dB1 − ρ ds + ρ M2 M2 M2
cc

sin

s sin A2 dA1 R
cc

dL2 = dL1 +

M1 sin A2 R sin l tan B2 ⋅ dB1 − ρ cc ds − ρ N2 N 2 cos B2 N2
cc

sin

s cos A2 dA1 R cos B2

sin l sin A2 dA2 = (1 − e 2 sin 2 B2 cos 2 B2 )dB1 − ρ cos B2 N2   s2 s +  1− − cos A2 tan B2  dA1 2 2 N2 N2  

tan B2 ⋅ ds +

(3.189)

3.9.3.3.1.2. Formule diferenţiale la categoria I în cazul distanţelor mici (40 – 50 km) În cazul distanţelor mici formulele diferenţiale de categoria I, date de relaţiile (1.189), pot fi simplificate prin aproximarea figurii Pământului cu o sferă şi prin considerarea egalităţii între lungimea redusă a liniei geodezice şi lungimea liniei geodezice (m = s ) . Conform acestor aproximări, se deduc următoarele:

174

Page 23

Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu În cazul unei sfere razele de curbură a elipselor meridiane (acum cercuri) în cele două puncte considerate sunt egale ( M 1 = M 2 ) , deci relaţia (3.174) devine ∂ B2 dB1 = cos l ⋅ dB1 . ∂ B1 Relaţia (3.175) devine ∂ L2 dL1 = sin l tan B2 dB1 . ∂ B1 (3.191) (3.190)

Considerând că Pământul este aproximat cu o sferă înseamnă că prima excentricitate numerică este zero (e = 0) deci relaţia (3.176) se va scrie astfel ∂ A2 sin l dB1 = dB1 . ∂ B1 cos B2 (3.192)

-

În situaţia acceptării aproximaţiilor propuse, raza de curbură a elipsei meridiane ce trece prin cel de-al doilea punct este egală cu raza sferei ( M 2 = R ) , relaţia (3.177) transformându-se în relaţia ∂ B2 ρ cc ds = − cos A2 ds . ds R (3.193)

-

Din aceleaşi considerente, relaţiile (3.178) şi (3.179) devin ∂ L2 sin A2 ρ cc ds = − ds , ds cos B2 R ∂ A2 ρ cc ds = − sin A2 tg B2 ds . ds R (3.194) (3.195)

-

Dacă în relaţia (3.183) se consideră, în baza aceloraşi aproximaţii, M 1 = R se obţine ∂ B2 s dA1 = sin A2 ⋅ dA1 . ∂ A1 R

Se consideră triunghiul sferic S1S 2 P . Pe meridianul punctului S1 se alege punctul C astfel încât linia geodezică ce trece prin punctele S 2 şi C să aibă în punctul C azimutul egal cu 100 g (figura de mai jos).

175

relaţia (3. aceasta N2 sin A1 Prin aproximaţiile acceptate şi utilizarea notaţiilor de mai sus. Cu aceste relaţii se calculează ∂ B2 c dA1 = σ sin A2 dA1 = sin A2 dA1 ∂ A1 sin A1 sau ∂ B2 dA1 = − sin l cos B2 dA1 . din triunghiul R S1S 2C rezultă σ = C s S1 R S2 c s . ∂ A1 În relaţia (3.197) (3. ∂ A1 sin A1 poate di scrisă sub forma ∂ A2 cos σ cos B2 − sin σ cos A2 sin B2 dA1 = − (cos σ − sin σ cos A2 tan B2 )dA1 = dA1 .Page 24 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu P l 90 − B1 0 Dacă se notează σ = 900 − B2 s . R Din triunghiul CPS2 se poate deduce că sin c = cos B2 sin l sau O c = cos B2 sin l . ∂ A1 cos B2 Din triunghiul S1S 2 P .187) mai 176 .184) dacă se consideră devine ∂ L2 cos A2 c cos A2 sin l cos B2 cos A2 dA1 = − σ dA1 = − dA1 = − dA1 ∂ A1 cos B2 sin A1 cos B2 sin A1 cos B2 deci ∂ L2 cos A2 dA1 = − sin l dA1 .196) m c =σ = şi c − sin l cos B2 . prin teorema cosinusului se obţine cos B1 cos l = cos σ cos B2 − sin σ cos A2 sin B2 deci (3.

formulele se determină prin diferenţierea primilor termeni din relaţiile (3.2. În cazul schimbării elipsoidului de referinţă. se cunosc relaţiile aplicabile în cazul distanţelor de până la 6000 km (deduse de Krasovski). Ca şi în cazul formulelor diferenţiale de categoria I. Din prima expresie a acestor relaţii se poate scrie S Prin diferenţiere se obţine " 2 .3. ∂ A1 sin A1 formulele diferenţiale de ordinul I dB2 = cos ldB1 − cos B1 sin ldA1 − K dL2 = dL1 + sin l tan B2 dB1 − sin l dA2 = cos A2 dA1 − K sin A1 (3. la distanţe de 600 – 800 km (deduse de Helmert) şi relaţii. sin l sin A2 dB1 − cos l dA1 − K cos B2 sin A1 3. ∂ A1 cos B2 Având în vedere egalităţile cos B1 sin(900 − B1 ) sin A2 = = − .199) (3. pentru distanţe de 40 – 50 km. 177 . Formule diferenţiale de categoria a II-a Aceste formule se utilizează atunci când trebuie să se treacă de la coordonatele B şi L de pe un elipsoid definit de parametrii a1 şi f1 la aceleaşi coordonate dar pe un alt elipsoid caracterizat de parametrii a2 şi f 2 .3. în care aproximaţiile acceptate sunt mai mari. pentru cazul studiat.9.Page 25 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu ∂ A2 cos B1 cos l dA1 = dA1 . 0 cos B2 sin(90 − B2 ) sin A1 se obţine relaţia finală ∂ A2 sin A2 dA1 = − cos l dA1 . se pot deduce.198) Prin considerarea acestor ultime expresii.165).

din relaţia de mai sus.200) Se procedează în mod asemănător cu cea de-a doua relaţie din formulele (3. cos Bm a (3. 1 − e 2 sin 2 Bm 1 − e 2   a 2 Ţinând cont de relaţia iniţială şi de aproximaţiile e 2 ≅ 2 f .201) 178 .165) l"= prin diferenţiere obţinându-se s sin Am l"= ρ " cos Bm 1   (1 − e 2 sin 2 Bm ) − 1/ 2 sin 2 Bm  (1 − e 2 sin 2 Bm )  da − 2 de2  = − 2 a a     2 2 1/ 2 = ρ" s sin Am (1 − e sin Bm ) a cos Bm 1 2   sin Bm  da  − 22 2 de2  . −  a 1 − e sin Bm    iar în final.Page 26 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu  1 (1 − e 2 sin 2 Bm )3/ 2 db " = s cos Am ρ "  − 2 da + 1 − e2  a 3  − (1 − e 2 ) (1 − e 2 sin 2 Bm )1/ 2 sin 2 Bm de 2 + (1 − e 2 sin Bm )3/ 2 de2  1 2 +  a (1 − e 2 )   sau db " = s cos Am (1 − e 2 sin 2 Bm )3/ 2 a (1 − e 2 )  da 3 2 de2 de2  − − sin Bm +  . prin aceleaşi eliminări se obţine relaţia  da  dl " = − l "  + sin 2 Bm df  . acelaşi ordin ca la formulele diferenţiale de categoria I  da  db " = − b "  −  2 + 3sin 2 Bm  df  . 2 2 2  a  1 − e 1 − e sin Bm     2 2 Prin eliminarea numitorilor 1 − e 2 şi 1 − e sin Bm . de 2 ≅ edf rezultă că  da  2 3sin 2 Bm     db " = − b "  −  +  df  .     a s sin Am (1 − e 2 sin 2 Bm )1/ 2 ρ ". se face o eroare de ordinul e 2b .  a  Pentru diferenţa de azimut se pleacă de la relaţia (3.

spre deosebire de formulele de categoria I.201) obţinându-se relaţia generală de calcul  da  dA " = − l "  + sin 2 Bm df  sin Bm . lucrări ce nu se întind pe suprafeţe foarte mari. după transmiterea primului punct se modifică şi coordonatele acestuia deci are loc o variaţie în datele iniţiale.202) 179 . care prin diferenţiere devine dA " = dl sin Bm .002. trebuie precizat că. 2) De asemenea.001 până la 0. trebuie aplicate atât formulele diferenţiale de categoria I cât şi cele de categoria a II-a.Page 27 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu A = ∆ A = l sin Bm . aplicarea făcându-se succesiv. (3. prin intermediul expresiei (3. deci în cazul trecerii de la un elipsoid la altul. 3) Precizia asigurată de aceste ultime formule diferenţiale este de 0. aceste ultime formule diferenţiale pot fi aplicate simultan pentru mai multe laturi ale unei reţele geodezice planimetrice. această precizie fiind suficientă pentru marea majoritate a lucrărilor geodezice. pentru că.  a  Observaţii 1) Ceea ce trebuie subliniat este faptul că în cazul modificărilor parametrilor elipsoidului de rotaţie.

Page 28 .

Toate aceste puncte alcătuiesc o reţea geodezică definită astfel: O reţea geodezică este formată din mulţimea punctelor situate pe suprafaţa pe care se desfăşoară o lucrare a căror poziţie este cunoscută într-un sistem unitar de referinţă. din păcate. mai mică) fie că este vorba de o reţea globală. Fie că este vorba de o reţea locală (suprafaţa acoperită de punctele reţelei fiind. de regulă.14. constituie una din principalele preocupări ale geodeziei. pe suprafaţa lui neputându-se rezolva probleme geometrice cum ar fi poziţionarea. după cum a fost precizat. Introducere Determinarea formei şi dimensiunilor Pământului. corpuri prezentate în capitolul 2. O altă suprafaţă cu care se poate aproxima suprafaţa terestră este geoidul dar şi acesta este complicat din punct de vedere matematic.Page 29 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu 4. În afara acestor corpuri se pot utiliza şi altele care aproximează în mai mare sau mai mică măsură suprafaţa terestră şi pe care pot fi rezolvate unele sau altele din problemele geodeziei. Cea mai naturală suprafaţă este suprafaţa fizică a Pământului dar. aceasta este o suprafaţă complicată pe care nu se poate lucra cu relaţii matematice simple. Ca model geometric al figurii Pământului se utilizează mai multe tipuri de suprafeţe care sunt alese funcţie de mai multe criterii. Elipsoidul este şi el o suprafaţă care poate aproxima figura Pământului şi pe suprafaţa căruia se pot rezolva multe din problemele geometrice ale geodeziei. Orice tip de lucrare din domeniul geodeziei presupune existenţa unor puncte cu coordonate cunoscute pe care să se sprijine lucrarea respectivă. poziţionarea punctelor care alcătuiesc o reţea geodezică în raport cu o anumită suprafaţă de referinţă (aceeaşi pentru toate punctele 178 . un rol important avându-l natura problemei studiate şi cerinţele de precizie. POZIŢIONAREA 4.1. paragraful 2.

Rezolvările date diferă în funcţie de tipul reţelei. considerând un punct ca fiind originea sistemului local de coordonate. utilizând metode terestre. în acest context. se poate vorbi despre: Poziţionare statică. dacă obiectul ce urmează a fi poziţionat este staţionar. înţeles ca fiind foarte aproape de centrul de masă al Pământului a cărui poziţie este greu de stabilit 179 . Poziţionare cinematică. printr-un set de coordonate (rectangulare.Page 30 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu reţelei) rămâne o problemă de bază a geodeziei. de obicei.). Poziţiile pot fi determinate în diferite moduri şi prin utilizarea unor diferite instrumente sau sisteme de instrumente de măsurare. sferice etc. 17 Trebuie specificat că acest sistem de coordonate „bine definit” este la rândul său poziţionat şi orientat în raport de Pământ 18 Acest cuvânt trebuie. poziţionarea relativă este mult mai simplă decât poziţionarea absolută. mai ales când între cele două puncte există vizibilitate reciprocă. apă sau din spaţiu într-un sistem de coordonate. Aceasta înseamnă că. utilizată în măsurătorile geodezice. de mărimea zonei acoperite etc. La acest tip de poziţionare poate fi utilizat. Din cele prezentate se poate deduce Prin poziţionare se înţelege determinarea poziţiei obiectelor staţionare sau aflate în mişcare (mobile) prin una din cele două metode prezentate. în principiu. Acest mod de poziţionare este cunoscut sub denumirea de poziţionare punctuală sau poziţionarea punctului (point positioning) sau de poziţionare absolută. orice sistem local de coordonate. Determinarea poziţiei relative se face prin măsurători fie directe între cele două puncte fie prin măsurători indirecte de la cele două puncte la obiecte din spaţiu. Prin poziţionarea absolută se înţelege determinarea coordonatelor unui punct de pe suprafaţa terestră. utilizată în navigaţie. Această modalitate este cunoscută sub denumirea de poziţionare relativă sau poziţionare diferenţială. Principalele modalităţi prin care se poate determina poziţia sunt următoarele: Într-un sistem de coordonate „bine definit”17 (de obicei geocentric. adică un sistem a cărui origine coincide18 cu centrul de masă al Pământului). De asemenea. de destinaţia sa. În raport de un alt punct sau mai multe puncte. dacă obiectul respectiv se deplasează. Conceptul de poziţionare implică noţiunea de poziţie care este reprezentată.

se cunoaşte cu precizie mai mare altitudinea (notată de regulă cu H) dar şi poziţia planimetrică cu o precizie mult mai mică. denumite reţele orizontale sau planimetrice. Această poziţie orizontală sau planimetrică poate fi 180 . Aceste seturi de puncte ce alcătuiesc reţelele geodezice pot fi împărţite în trei categorii funcţie de cum este definită poziţia lor.3. la rezolvarea problemei geodezice directe. Reţele de puncte pentru care se cunoaşte poziţia orizontală. de spaţiul luat în considerare.2.9. Aceste reţele sunt alcătuite din puncte pentru care se cunoaşte poziţia prin intermediul coordonatelor geodezice pe elipsoidul de referinţă. Reţelele altimetrice sunt materializate pe repere şi mărci de nivelment pentru care. Pentru a descrie suprafaţa matematică a Pământului trebuie să se găsească un număr finit de puncte reprezentative pentru teren şi poziţia acestora într-un sistem de coordonate. formulată astfel: fiind date două puncte se cere să se determine direcţia şi distanţa dintre cele două puncte.2) se poate vorbi de problema inversă a poziţionării relative care poate fi. Aceste reţele geodezice sunt cunoscute ca reţele altimetrice sau de nivelment sau reţele verticale.1. în general. Clasificarea reţelelor geodezice Reţelele geodezice pot fi clasificate funcţie de mai multe criterii. În cazul rezolvării problemei geodezice inverse (paragraful 3. Un tip de poziţionare relativă. în spaţiul cu două dimensiuni. în continuare fiind prezentate numai clasificările după acele criterii care fac obiectul acestei lucrări. Reprezentarea întregii suprafeţe a Pământului sau numai a unei părţi din acestea se face. cum ar fi latitudinea (B) şi longitudinea (L).3. prin intermediul hărţilor de diverse tipuri şi la diverse scări. de modelul matematic utilizat în poziţionare se poate vorbi despre o poziţionare unidimensională (altimetrică). Introducerea coordonatei timp (foarte importantă având în vedere faptul că în timp toate obiectele. după cum este cunoscut.9. 4. Reţele de puncte definite numai printr-o singură coordonată şi anume altitudinea (de obicei înălţimea deasupra mării). suferă modificări) la oricare din cele trei tipuri de poziţionare măreşte cu 1 dimensiunea spaţiului considerat. de tipul acestora. Reţelele alcătuite din aceste puncte pot alcătui o posibilă reprezentare a suprafeţei fizice terestre. a fost prezentat în cadrul paragrafului 3.Page 31 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Funcţie de natura măsurătorilor efectuate. bidimensională (planimetrică) sau tridimensională. inclusiv Pământul.

reţele globale. 181 . Un alt criteriu important de clasificare a reţelelor geodezice este acela al numărului de elemente considerate fixe în procesul de prelucrare. Z . Despre o altă clasificare a reţelei geodezice s-a vorbit deja. prin intermediul lor putându-se exprima o poziţie în spaţiul cu trei dimensiuni a unui punct dar în sisteme de referinţă diferite. y ) . numite reţele tridimensionale. Reţele geodezice libere: când într-o reţea geodezică nu este considerat nici un element fix. Reţele de puncte poziţionate prin trei coordonate. Reţele geodezice constrânse: atunci când numărul elementelor fixe din reţea este cel necesar şi suficient pentru poziţionarea reţelei. Din acest punct de vedere se poate vorbi despre: Reţele geodezice constrânse: atunci când numărul elementelor considerate fixe în procesul de prelucrare este mai mare decât strictul necesar şi suficient pentru determinarea geometrică şi poziţionarea reţelei. cum ar fi un sistem de proiecţie. deci o reţea în care intervin numai măsurătorile necesare determinării geometrice a reţelei. În practica geodezică prin reţea locală nu se înţelege numai o reţea care acoperă o suprafaţă relativ mică ci o reţea în care se doreşte obţinerea unor precizii superioare celei în interiorul căreia este construită şi care de obicei se prelucrează ca în cazul reţelei geodezice libere.Page 32 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu dată şi în alt sistem bidimensional de coordonate ( x. L sau x. y ) şi altul pentru altimetrie ( H ) . frecvent utilizat în practica geodezică. Aceste două tipuri de reţele geodezice au fost şi sunt încă cele mai utilizate. Pentru a obţine tripleta de valori care definesc poziţia unui punct pot fi utilizate fie coordonate geodezice (latitudinea şi longitudinea) la care se adaugă altitudinea sau potenţialul fie tripleta de coordonate rectangulare X . unul pentru planimetrie ( B. Y . Este vorba despre o clasificare funcţie de zona acoperită. această reţea este cunoscută în literatura de specialitate ca reţea geodezică liberă. din acest punct de vedere existând: reţele locale. cu condiţia să se cunoască relaţiile de legătură între cele două sisteme de coordonate amintite.

realitatea fizică. acurateţe ce este dictată de precizia cu care dorim să determinăm parametri 182 . Pentru stabilirea unui fenomen prin metode experimentale trebuie elaborat un model care să reprezinte cât mai bine.1. În principiu. stă la baza procesului de determinare a parametrilor necunoscuţi.Page 33 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu 4.3. procedurile respective incluzând şi operaţii specifice de planificare şi optimizare pe lângă acelea de evaluare corectă a rezultatelor. valorile ce urmează a fi determinate. Metodologia geodezică reprezintă un set de proceduri adoptate în vederea evaluării unor parametri care contribuie direct sau indirect la descrierea geometriei Pământului şi a câmpului său gravific. de regulă. Această etapă de formulare a funcţiilor respective. dar într-o formă simplificată. În general aceşti parametri necunoscuţi nu pot fi măsuraţi direct ceea ce înseamnă că trebuie găsite nişte relaţii matematice care să facă legătura între aceştia şi nişte cantităţi care pot fi măsurate (observaţii). geodezia lucrează cu modele simbolice ce utilizează litere. În vederea evaluării acestor parametri se fac experimente. metodologia de bază ce trebuie urmată în vederea obţinerii unor rezultate concrete constă în următoarele: Parametrii necunoscuţi. se colectează mai multe date decât strictul necesar pentru a determina în mod unic cantităţile dorite. Modelul matematic al prelucrării observaţiilor 4. Prin model se înţelege o reprezentare simplificată a unui fenomen sau proces real. Înainte de a efectua observaţiile trebuie să se specifice acurateţea cu care să se facă. Cel mai adesea. numere şi simboluri pentru a reprezenta mărimile. Un element specific geodeziei este acela că. Dintre toate tipurile de modele ce pot fi utilizate. modelele utilizate în geodezie sunt neliniare. Model Ca şi în alte domenii şi în geodezie există a anumită metodologie ce trebuie respectată în procesele care conduc la obţinerea rezultatelor finale. proprietăţile lor şi relaţiile dintre ele. sunt cunoscuţi (în sensul de identificaţi) precum şi precizia cu care vrem să-i determinăm în urma procesului de prelucrare. acest lucru presupunând utilizarea anumitor tehnici matematice pentru a ajunge la soluţiile căutate. care constituie modelul matematic. se culeg date.3.

dacă este posibil. de obicei. X − vectorul parametrilor necunoscuţi xi . Ultima etapă constă în evaluarea parametrilor necunoscuţi calculaţi şi exprimarea. Ca exemple de astfel de necunoscute în geodezie pot fi date: coordonatele planimetrice ale unui punct. i = 1. sunt consideraţi cantităţi independente în sensul că determinarea directă a oricărui parametru dintre aceştia este imposibilă cu excepţia cazului când rezultă explicit care sunt constrângerile impuse. În geodezie. deviaţiile verticalei. Prelucrarea preliminară sau preprocesarea observaţiilor trebuie inclusă în modelul matematic prin care se calculează parametri necunoscuţi şi precizia lor de determinare. ondulaţiile geoidului. în geodezie. (4.K . în termeni statistici cantităţi fără erori. M ) = 0 .1) 183 . Acest proces mai este cunoscut şi sub numele de preanaliză. În general. Măsurătorile efectuate care nu se încadrează în precizia specificată anterior trebuie eliminate. 2. modelul matematic este de forma f (c. unde: f − reprezintă vectorul funcţiilor individuale f i . cu viitoare evaluări ale observaţiilor corectate constituie următoarea etapă ce trebuie parcursă. c − este un vector al constantelor. altitudinea. n care.K . i = 1. Acestea sunt cantităţi cunoscute care intervin în calcule cum ar fi: constanta gravitaţională. Dacă prin eliminarea unor măsurători individuale nu mai rămân suficiente observaţii pentru atingerea scopului propus trebuie să se efectueze noi măsurători. a compatibilităţii lor cu alte determinări independente ale aceloraşi parametri. 2. care intervin în model. baza metodologiei o reprezintă modelul matematic constituit din formularea relaţiei funcţionale dintre parametri necunoscuţi şi cantităţile observate. relaţia care reprezintă. atunci când este cazul. m care leagă între ele cele n necunoscute cu observaţiile efectuate. Evaluarea modelului matematic în vederea completării lui. variaţia în timp a coordonatelor. X . suma unghiurilor într-un triunghi plan etc.Page 34 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu necunoscuţi şi de modelul matematic formulat.

electro-optice. distanţe la sateliţii artificiali ai Pământului măsurabile prin timpul de propagare a undelor electromagnetice emise de o sursă cum ar fi laserul. diferenţe de distanţe dintre o staţie terestră şi două poziţii consecutive ale unui satelit utilizând modificări ale frecvenţei emise de satelit cauzate de efectul Doppler. distanţe orizontale sau spaţiale. parametri necunoscuţi nu pot fi măsuraţi direct ci indirect prin intermediul modelului matematic şi al observaţiilor care sunt în legătură directă cu cel puţin un parametru din modelul utilizat. optice. în general.2. Observaţii terestre şi satelitare: Obseevaţii care urmăresc determinarea modificărilor în timp a geometriei Pământului 184 .. direct etc. direcţii unghiulare verticale. măsurabile cu diverse echipamente (electronice.Page 35 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu M − reprezintă vectorul observaţiilor adică a cantităţilor fizice sau geometrice care au fost măsurate sau. diferenţe de nivel. Deoarece. distanţe şi direcţii de la Pământ la sateliţii săi naturali. teodolite etc. măsurabile cu nivele. cu alte cuvinte. ei se mai numesc şi soluţii. Observaţii care privesc câmpul gravific gravitatea şi diferenţe de gravitate măsurabile cu pendulul sau gravimetrul. Observaţii geodezice În geodezie există o multitudine de cantităţi fizice şi geometrice care pot fi clasificate ca observaţii: Observaţii terestre: direcţii unghiulare orizontale. gradientul gravităţii măsurabil cu balanţa de torsiune sau gradiometre. direcţii unghiulare verticale şi orizontale către stele obţinute prin intermediul unor teodolite speciale.3. măsurate cu teodolitul. măsurabile cu teodolitul. nişte cantităţi cărora li se pot ataşa valori.). 4. Procesul de ataşare a unui număr (valori) unei observaţii se numeşte măsurătoare şi este realizată prin intermediul unui instrument sau senzor.

El conţine variabile aleatoare ce corespund efectului posibil al unor factori necontrolabili ce influenţează procesul modelat şi descrie o relaţie complexă între mărimi. Relaţia (4. de aceleaşi 185 . 4. Prelucrarea observaţiilor efectuate într-o reţea geodezică se desfăşoară conform modelului funcţional – stochastic adoptat. La prelucrarea observaţiilor efectuate în reţele geodezice se pot utiliza mai multe modele funcţional – stochastice. Vectorul corecţiilor ν are.2) (4.3) reprezintă modelul stochastic sau statistic. de dimensiuni (m.3) Relaţia (4. reprezentat de relaţiile ν = Ax + l 2 C m = σ 0 Qm (4.2) reprezintă modelul funcţional sau determinist. măsurători ale timpului care sunt esenţiale la determinarea epocilor observaţiilor la obiecte extraterestre.Page 36 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu variaţia nivelului mării observabilă prin intermediul instrumentelor de măsurat mareele. iar vectorul parametrilor dimensiunea n. El nu conţine elemente aleatoare şi descrie o relaţie pură între mărimi. adică la o valoare dată a argumentului corespunde o valoare unică a funcţiei. matricea coeficienţilor A are dimensiunile (m.stochastic Modelele utilizate în geodezie se împart în două categorii principale. matricea Qm .3. dintre care cel mai cunoscut model este modelul Gauss – Markov. şi anume modelul funcţional şi modelul stochastic. Modelul funcţional . dimensiunea m. Trebuie precizat că noţiunile timp şi spaţiu au o importanţă deosebită pentru că observaţiile se fac în spaţiu şi în timp.3. n) . În relaţia care reprezintă modelul stochastic matricea C m . adică la o valoare dată a argumentului corespunde un ansamblu de valori posibile ale funcţiei. m) reprezintă matricea de varianţă-covarianţă a măsurătorilor. egală cu numărul observaţiilor efectuate în reţea. în funcţie de natura variabilelor care intervin în model. ca şi vectorul termenilor liberi l .

Page 37

Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu dimensiuni, reprezintă matricea cofactorilor măsurătorilor iar σ
2 0

este o constantă denumită

variaţia unităţii de pondere sau factor de varianţă şi este adimensională. Elementele matricei cofactorilor se numesc cofactori sau coeficienţi de pondere, iar condiţia necesară şi suficientă ca măsurile să fie independente este ca toţi coeficienţii de pondere dreptunghiulari să fie nuli qij = 0, pentru i ≠ j . (4.4)

Atât matricea de varianţă-covarianţă cât şi matricea cofactorilor sunt matrice pozitiv definite, deci admit inversă. La formarea modelului funcţional-stochastic trebuie să se aibă în vedere că: prelucrarea riguroasă a măsurătorilor efectuate în reţele geodezice trebuie să se raporteze la un sistem unitar. Din această cauză, înainte de a fi prelucrate, măsurătorile geodezice trebuie reduse la sistemul de referinţă ales (planul de proiecţie, elipsoidul de rotaţie, un sistem de coordonare tridimensional etc.); orice prelucrare a observaţiilor efectuate într-o reţea geodezică este dirijată prin modelul funcţional–stochastic; orice modificare în modelul funcţional-stochastic modifică rezultatul compensării; modelul funcţional-stochastic adoptat iniţial poate fi îmbunătăţit pe baza unor rezultate obţinute dintr-o primă prelucrare, din analiza ponderilor grupelor de măsurători, din examinarea semnificaţiei statistice a unor necunoscute utilizate etc. 4.3.4. Analiza observaţiilor Prin procesul de măsurare se determină, prin intermediul unor instrumente sau aparate de măsură, valoarea unei mărimi fizice prin raportarea la o altă mărime de aceeaşi natură. În geodezie toate aceste măsurători sunt efectuate cu scopul de a determina poziţia diferitelor obiecte şi fenomene din spaţiul terestru. Pentru ridicarea preciziei 19 determinărilor, întotdeauna, asupra unei mărimi sunt efectuate mai multe măsurători decât strictul necesar, numărul acestor măsurători suplimentare reprezentând gradul de libertate al determinării respective.
19

Trebuie făcută distincţie între precizie şi exactitate sau acurateţe. Prin precizie se înţelege gradul de repetabilitate al măsurătorii iar prin exactitate gradul de apropiere dintre valoarea rezultată din măsurători şi valoarea reală a mărimii măsurate.

186

Page 38

Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Orice proces de măsurare este afectat de erori, eroarea fiind diferenţa dintre valoarea măsurată şi valoarea adevărată. Funcţie de modul în care se produc, aceste erori pot fi: Erori grosiere sau greşeli. Acestea apar în urma efectuării necorespunzătoare a unei măsurători sau a înregistrării ei incorecte. Erorile de acest tip trebuie în primul rând depistate prin adoptarea unor metode de control şi respectarea unei anumite metodologii de măsurare şi apoi, dacă este cazul, eliminarea lor din prelucrările ulterioare. Erori întâmplătoare. Apar datorită unor factori imposibil de controlat şi evaluat sau datorită neglijării influenţei unor factori în procesul de măsurare prin neincluderea în modelul matematic. Erori sistematice. După cum le indică şi numele aceste erori se produc în mod sistematic, după legi cunoscute, deci influenţa lor poate şi trebuie eliminată. La prelucrarea riguroasă a măsurătorilor se consideră că acestea sunt afectate numai de erorile întâmplătoare, deci greşelile şi erorile sistematice20 trebuie eliminate. Metoda celor mai mici pătrate (a se vedea paragraful 4.4) de prelucrare a măsurătorilor presupune o distribuţie normală a observaţiilor. Această ipoteză trebuie verificată în cadrul unui test de concordanţă. Metodele cele mai utilizate pentru verificarea normalităţii sunt testele χ
2

(„hi pătrat”) şi Kolmogorov-Smirnov.

O altă etapă în analiza măsurătorilor constă în verificarea absenţei erorilor sistematice. Eliminarea acestora poate fi realizată prin: adoptarea unor metode adecvate de măsurare (citiri în ambele poziţii ale lunetei etc.); aplicarea unor corecţii (de centrare, de reducere, de refracţie, de etalonare etc.) măsurătorilor, înainte de a fi introduse în prelucrare, pe baza unor măsurători complementare; includerea erorilor sistematice ca necunoscute în modelul funcţional (necunoscută pentru coeficientul de scară, pentru coeficientul de refracţie etc.). Cu toate aceste măsuri este bine ca absenţa erorilor sistematice să fie testată, testele des utilizate bazându-se pe criteriul Abbe conform căruia suma pătratelor diferenţelor faţă
20

Pentru unele lucrări, funcţie de precizia impusă, unele din erorile sistematice pot fi considerate întâmplătoare, adică neglijate, pentru că eliminarea lor ar ridica nejustificat costurile lucrării.

187

Page 39

Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu de medie este comparată cu suma pătratelor diferenţelor dintre două observaţii succesive. O altă categorie de erori pot apărea în procesul de măsurare o constituie greşelile, adică observaţiile care nu reflectă în mod corespunzător nici posibilităţile instrumentului sau aparatului de măsură nici mărimea observată. Erorile grosiere care au valori net diferite faţă de a celorlalte observaţii pot fi depistate cu uşurinţă şi eliminate. Problema care se pune este aceea de a analiza observaţiile care sunt la limită şi despre care nu se poate spune cu certitudine că sunt greşite. Decizia privind păstrarea sau eliminarea acestor observaţii din calculele ulterioare nu poate fi luată decât în urma unei analize statistice. Depistarea valorilor externe, adică a valorilor aflate în afara unei repartiţii, este extrem de utilă dar nu trebuie urmată de eliminarea ei fără a se efectua o analiză asupra cauzelor care au putut determina apariţia valorii respective, fiind posibil ca acea valoare să includă informaţii pe care celelalte observaţii nu le pot da. Depistarea acestor erori se face şi in faza de preprocesare, când testele au un caracter „local”21 cât şi după efectuarea prelucrării. Cel mai utilizat test pentru depistarea valorilor externe înainte de prelucrare este testul Grubss. După prelucrare sunt efectuate teste asupra corecţiilor pentru a stabili dacă o valoare este externă sau nu, dintre cele mai utilizate fiind testul F (aplicabil numai pentru o corecţie) sau testul Tau (aplicabil unui grup de corecţii). 4.4. Metoda celor mai mici pătrate Un sistem liniar de ecuaţii ale corecţiilor este supradeterminat atunci când numărul ecuaţiilor este mai mare decât numărul necunoscutelor. Această supradeterminare indică faptul că în model au fost luate în considerare mai multe măsurători decât cele necesare pentru determinarea parametrilor necunoscuţi şi în consecinţă se pot determina mai multe valori pentru aceeaşi necunoscută. De exemplu, dacă se consideră că sistemul este format din m ecuaţii şi n necunoscute prin luarea în considerare a primelor n ecuaţii rezultă nişte valori pentru cei n parametri necunoscuţi (X). Luând în considerare alte n ecuaţii din cele m (m > n) se obţin alte valori pentru parametri X. Pentru geodezie este necesar să se găsească nişte valori unice ale parametrilor necunoscuţi. Pentru aceasta trebuie ca modelul să fie reformulat în sensul că, pentru a face ca sistemul să devină consistent, se introduce un vector al

21

Se utilizează în analiză numai observaţiile din acel punct

188

se face o aproximaţie prin considerarea măsurătorilor ca fiind independente.6). (4. factorul de proporţionalitate fiind varianţa unităţii de pondere (relaţia (4. care reprezintă forma generală a condiţiei de minim. În foarte multe cazuri. într-un număr Pentru o populaţie dată. matricea ponderilor măsurătorilor şi matricea cofactorilor măsurătorilor sunt matrice pozitiv definite (admit inversă).6) În relaţia (4. (4. Soluţia prin metoda celor mai mici pătrate se obţine prin minimizarea sumei pătratelor corecţiilor. componentă principală a modelului stochastic ν T Pν → minim . nu pot fi cunoscute valorile lor ci doar estimaţii ale acestora. Practic. întotdeauna posibilă.7) 189 . Această aproximare face ca matricea ponderilor să devină o matrice diagonală ( pij = 0 . (4. infinit. aceste matrice ar trebui să fie matrice pline. deocamdată. pentru că acum atât X cât şi ν sunt vectori cu valori necunoscute. media şi celelalte momente ale variabilei sunt unice şi. respectiv. Pentru o prelucrare cât mai corectă. în cele mai multe cazuri.5) Această reformulare a modelului leagă între ele soluţiile sistemului.Page 40 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu * corecţiilor (ν) care adăugat la vectorul măsurătorilor ( M ) să rezulte vectorul valorilor cele mai probabile ale observaţiilor ( M ) M = M* + ν .3)). varianţa. de aceea ele sunt înlocuite cu valori proporţionale cu acestea numite coeficienţi de pondere. În aceste condiţii. pentru i ≠ j ) ceea ce uşurează foarte mult calculele. Prelucrarea observaţiilor efectuate în reţele geodezice se desfăşoară sub condiţia specifică metodei celor mai mici pătrate. relaţia (4. qij cu i ≠ j ) nu este. însă determinarea elementelor dreptunghiulare ( pij şi. pentru prelucrările observaţiilor efectuate în reţele geodezice ce se efectuează în mod curent. valorile efective ale varianţelor şi covarianţelor nu se poate cunoaşte. În legătură cu matricea coeficienţilor de pondere Qm se defineşte şi matricea ponderilor (a se vedea şi în continuarea acestui paragraf) − P = Qm1 .6) se mai poate scrie sub forma [ pν ν ] → minim .

dat de relaţia (4.Page 41 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Când cerinţele de precizie nu sunt ridicate. adică M * + ν = AX (4.12) 190 . Totuşi acest model diferă esenţial de modelul regresiei deoarece parametri aleatori sunt estimaţi prin combinaţii liniare ale observaţiilor. Modelul funcţional-stochastic Gauss-Markov.2) şi de modelul stochastic reprezentat de relaţia (4. Relaţia liniară este cunoscută sub denumirea de regresie. Rangul unei matrice A de dimensiuni m × n este rang( A) ≤ minim (m. n) (4. Dacă se consideră că matricea coeficienţilor A are rangul n (rang( A) = n) şi că matricea ponderilor este pozitiv definită atunci modelul este denumit modelul GaussMarkov fără defect de rang. Modelul se numeşte fără defect de rang deoarece rang( A) = n . iar estimaţia în modelul Gauss-Markov o analiză de regresie. cunoscută şi sub denumirea de compensarea prin metoda celor mai mici pătrate.7) se poate scrie astfel [ν ν ] → minim .1 ) (4.3). Întotdeauna se caută ca numărul observaţiilor efectuate (m) să fie mai mare decât numărul parametrilor necunoscuţi (n).9) iar în cazul studiat m ≥ n .8) Metoda celor mai mici pătrate de estimare a parametrilor necunoscuţi mai este ν al erorilor lui M. Sistemul de ecuaţii M = AX (4. deci avem de a face cu un model liniar. Se obţine un sistem consistent prin adăugarea unui vector aleator ( µ . deci m > n . În acest model se presupune că valorile medii ale observaţiilor pot fi reprezentate de o combinaţie liniară a coeficienţilor daţi şi parametri necunoscuţi. pentru a diminua efectul aleator al observaţiilor în estimaţii.10) nu este un sistem consistent. caz în care condiţia de minim (4. se mai poate face o aproximaţie prin considerarea măsurătorilor independente ca fiind de precizii egale.11) cu media M (ν ) = 0 (4. utilizat la prelucrarea observaţiilor geodezice este reprezentat de modelul funcţional.

K . Într-o prelucrare prin metoda celor mai mici pătrate 191 . exceptând factorul σ 0 . Elementele de pe diagonala acestei matrice ( pii ) reprezintă ponderea variabilei aleatoare mi . c fiind o constantă. (4. Dacă C este o matrice diagonală 2 C = diag (σ 12 . deci inversa P − 1 există şi este o matrice pozitiv definită. În acest caz matricea (4.15) se numeşte matricea ponderilor.17) σ pii = σ 2 0 2 i (4. m .K . i = 1.11) sunt cunoscute sub denumirea de ecuaţii ale observaţiilor. Matricea ponderilor poate fi acceptată aproape întotdeauna ca fiind o matrice diagonală. iar modelul Gauss-Markov se mai numeşte compensarea observaţiilor. Matricea ponderilor P a observaţiilor M s-a presupus că este pozitiv definită.13). Se consideră că vectorul M = [m1 K mm ] P = cC − 1 (4.13) Aceste ultime trei relaţii reprezintă o altă formulare a modelului Gauss-Markov. σ m ) . componentele sale putând fi determinate cu formule empirice care se găsesc cu uşurinţă în diverse manuale. (4. la prelucrarea prin metoda celor mai mici pătrate ca ecuaţii ale corecţiilor.14) este aleator şi că matricea lui de covarianţă este dată de relaţia (4.Page 42 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu şi dispersia 2 D(ν ) = D( M ) = σ 0 P − 1 . Componentele matricei ponderilor pot fi determinate şi printr-o estimare aposteori.16) ponderea pij variabilei aleatoare mi este dată de relaţia pii = sau dacă c = σ 2 0 c σ 2 i (4. Ecuaţiile (4.18) deci dimensiunea ponderii este pătratul reciprocei dimensiunii varianţei. Matricea de covarianţă a observaţiilor M a fost presupusă cunoscută în relaţiile de mai 2 sus.

atunci 2 D(m ) = σ 0 I .19) (4.20). X n ) + ∂ Fi ∂ X1 x1 + K + x0 ∂ Fi ∂ Xn xn . i = 1. iar corecţiile xi sunt necunoscute. iar ν i − sunt corecţiile ce trebuie aduse observaţiilor.K .22) unde Fi ( X 1 . X n ) = m2 + ν 2 KKKKKKKKKKKK * Fm ( X 1 . 2.11).21) iar factorul σ 2 0 este denumit varianţa unităţii de pondere. În general. X n ) = m1 + ν 1 * F2 ( X 1 . X n ) − reprezintă funcţii diferenţiabile real-evaluate ale parametrilor X 1 . între parametri X şi observaţiile M nu sunt relaţii liniare aşa cum s-a presupus în (4.K .K . în jurul valorilor aproximative 0 Fi ( X 1 . X 2 .23) se pot liniariza prin dezvoltările în serie Taylor. (4.21). Modelul funcţional-stochastic este dat de relaţiile (4. Dacă P = I .20) Q reprezintă matricea cofactorilor sau matricea coeficienţilor de pondere.10) şi (4.23) 0 unde X i sunt valorile aproximative ale parametrilor. Relaţiile (4.K . X n ) = Fi ( X 10 + x1 .K .13) se poate scrie * F1 ( X 1 .24) 192 . Corespunzător relaţiilor (4. n x0 (4. (4. X 2 . X n + xn ) = 0 = Fi ( X 10 . X 2 . X 2 .K . mi* − sunt observaţiile efectuate.12) şi (4.10) şi (4.Page 43 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu P− 1 = Q deoarece 2 D( M ) = σ 0 Q . (4. X m ) = mm + ν m (4. cunoscute. X 1 = X 10 + x1 KKKKKK 0 X n = X n + xn Dacă (4.K . X n . X 2 .K .K .

cu relaţia cunoscută x = − ( AP T A) − 1 AT PI . unde k − este vectorul multiplicator Lagrange. cunoscută. Deoarece este o problemă de minim condiţionat.26). şi 2 D( M ) = σ 0 P − 1 . unde M reprezintă operatorul medie.31) B − este matricea.2) (4. funcţia Lagrange este ϕ = ν T Pν − 2k T ( BX − w ) .26). sub condiţia de (4.29) (4.24) se numeşte sistemul liniarizat al ecuaţiilor de corecţii şi el mai poate fi scris sub forma ν = AX + l unde l = AX − m * Condiţia sub care se efectuează prelucrarea este dată de relaţia Ω = ν T Pν→ minim .30) este denumit modelul Gauss-Markov cu constrângeri sau compensarea măsurătorilor indirecte cu ecuaţii de condiţie între necunoscute.Page 44 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Sistemul (4.28) (4. atunci modelul M ( M ) = AX . (4. (4. a coeficienţilor necunoscutelor implicate în condiţiile (4. minim (4.32) 193 . Condiţia sub care se efectuează compensarea este dată de relaţia (4. (4. w − este vectorul termenilor liberi.25) reprezintă vectorul termenilor liberi şi are aceleaşi dimensiuni ca şi vectorul observaţiilor.26) Valorile cele mai probabile ale parametrilor necunoscuţi se obţin. cu ecuaţiile de condiţie dintre necunoscute BX = w . (4.29). x = ( AT PA) − 1 BT k − ( AT PA) − 1 AT PI Soluţiile se determină cu relaţia (4.27) Dacă în modelul Gauss-Markov parametri necunoscuţi X sunt subiectul unor condiţii.

10) sau (4. atunci modelul se numeşte modelul Gauss-Markov cu defect de rang şi el se utilizează la prelucrarea observaţiilor în reţele libere. 4. Acesta poate fi rezolvat cu metodele uzuale. În lucrările geodezice numărul observaţiilor efectuate este mai mare decât numărul parametrilor necunoscuţi (m > n) . deci matricea coeficienţilor sistemului de ecuaţii liniare A are un defect surjectiv care se elimină prin condiţia sub care se face prelucrarea prin metoda celor mai mici pătrate (relaţia (4. este mai mic decât numărul parametrilor implicaţi în model (r < n) deci A şi N sunt matrice singulare. având un defect injectiv (d = n − r ) .28). (4. 194 . un set minim de constrângeri. rang( A) = r < n . pe scurt. de fiecare dată. (4. dependente de modul în care au fost alese „elementele fixe”22. în mod deosebit acele procedee care se bazează pe următoarele două principii: a) într-o primă etapă a algoritmului de calcul se procedează la alegerea arbitrară a unui număr strict necesar şi suficient de „elemente fixe”. se cunosc mai multe metode de rezolvare a sistemelor de ecuaţii liniare. reprezentat de relaţia (4. 22 Corecţiile măsurătorilor sunt aceleaşi indiferent de care elemente au fost alese fixe.29) din modelul (4.11). Dacă rangul acestei matrice este mai mic decât numărul necunoscutelor (r < n) .5. normale şi singulare.Page 45 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu unde k = ( B( AT PA) − 1 BT ) − 1 B( AT PA) − 1 AT PI − ( B ( AT PA) − 1 BT ) − 1 w . În cazul reţelelor libere rangul matricei A şi deci al matricei sistemului de ecuaţii normale ( N = AT PA) . pot fi eliminaţi r parametri necunoscuţi cu relaţia (4. Soluţiile care rezultă sunt însă „deplasate” fiind. iar dacă rangul este egal cu numărul necunoscutelor (r = n) atunci parametri necunoscuţi sunt unic determinaţi prin relaţia x = B − 1w .34) În cazul în care modelul funcţional Gauss-Markov.33) Rangul matricei coeficienţilor B se notează cu r (rang( B ) = r ) .26)). În continuare sunt analizate. care să conducă la obţinerea unui sistem nesingular. rang( A) = rang( N ) = r . Metode de prelucrare a măsurătorilor efectuate în reţele geodezice libere În literatura de specialitate.

2) şi (4. p2 .5.3). (4. în estimaţii ale coordonatelor sau ale corecţiilor valorilor aproximative ale coordonatelor. Fără ipoteze 195 . (4. În consecinţă singularitatea matricei sistemului de ecuaţii normale provine din defectul matricei A. specific şi diferit de la o etapă la alta. având un defect de rang d .35) 4. Rangul acestei matrice este mai mic decât dimensiunea ei (r < n) rezultând d = n− r.K . Într-o reţea geodezică liberă volumul de date iniţiale este constituit de valorile provizorii ale necunoscutelor. Consideraţii privind defectul de rang al matricei coeficienţilor Matricea sistemului de ecuaţii normale se obţine cu relaţia N = AT PA .36) Matricea coeficienţilor sistemului de ecuaţii normale poate fi singulară datorită defectului de rang al matricei coeficienţilor sistemului liniar de ecuaţii ale corecţiilor sau al matricei ponderilor. deci o reţea în care intervin numai măsurătorile necesare determinării geometrice a reţelei.Page 46 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu b) în continuare se efectuează transformarea soluţiilor deplasate. pn ) . În cazul măsurătorilor independente matricea ponderilor este. o matrice diagonală şi nu poate fi singulară (det( P ) = p1 . ale sistemului singular de ecuaţii normale.1. În cazul unor asemenea reţele matricea sistemului de ecuaţii normale este singulară. după cum a mai fost precizat. reprezentat de numărul gradelor de libertate. Defectul de rang al matricei coeficienţilor sistemului de ecuaţii liniare poate fi datorat datelor iniţiale sau configuraţiei reţelei: Defectul de rang datorat datelor iniţiale. Deoarece măsurătorile propriu-zise nu pot fixa reţeaua respectivă într-un sistem de coordonate. Modelul funcţional-stochastic de compensare a observaţiilor este dat de relaţiile (4. atunci această reţea este denumită în literatura de specialitate reţea geodezică liberă. măsurătorile efectuate şi de matricea de covarianţă corespondentă. Dacă într-o reţea geodezică nu este considerat nici un element fix. acesta capătă un anumit defect. neunice.

direcţii orizontale şi distanţe zenitale sau distanţe şi diferenţe de nivel măsurate geometric Direcţii orizontale şi distanţe zenitale sau ca la d = 4 inclusiv coeficientul de scară Distanţe Ca la d = 6 cu necunoscută de 23 Tabel preluat după Illner I. o rotaţie şi un coeficient de scară 3 translaţii 3 rotaţii 3 translaţii. 3 rotaţii. Y . o rotaţie şi un coeficient de scară 3 translaţii pe direcţiile X . Defectul de configuraţie. În acest caz defectul de rang este egal cu numărul gradelor de libertate existente în reţeaua geodezică considerată (tabelul 4. 1 Tip de reţea Reţea de nivelment Tipuri de măsurători efectuate Diferenţe de nivel Distanţe azimutale Distanţe sau distanţe şi direcţii Direcţii. când se elimină măsurători (pentru faptul că sunt considerate greşite) care sunt strict necesare pentru determinarea unui punct din reţea sau când se modifică modelul funcţional avem de a face cu un defect de configuraţie. Acest defect poate fi prevenit şi eliminat în faza de proiectare a reţelei geodezice. 1983 Defectul de rang 1 2 3 Gradele de libertate O translaţie pe direcţia H Translaţie pe direcţiile x şi y 2 translaţii şi o rotaţie 2 translaţii. Atunci când măsurătorile efectuate într-o reţe nu sunt suficiente pentru a defini reţeaua. o Componentele vectorului pentru un punct oarecare „i” Translaţia Rotaţia 1 1 0 1 0 1 0 0 1 0 1 0 1 − yi xi − yi xi xi yi propriu Scară 2 Reţea planimetrică 4 4 1 0 0 0 1 0 0 0 1 − Yi Xi 0 3 Reţele spaţiale 5 1 0 0 1 0 0 1 0 0 0 1 0 0 1 0 0 1 0 0 0 1 0 0 1 0 0 1 − Yi Xi 0 0 − Zi Yi 0 − Zi Yi Zi 0 − Xi Zi 0 − Xi − Yi Xi 0 − Yi Xi 0 Xi Yi Zi 6 Xi Yi Zi 7 196 . Z şi o rotaţie în jurul axei Z 3 translaţii.c rt.. Defecte şi grade de libertate în reţele geodezice libere23 N r.Page 47 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu sau condiţii suplimentare – de exemplu. relaţii între distanţe sau ca la d = 3 cu necunoscută de scară Distanţe şi distanţe zenitale sau distanţe şi direcţii orizontale sau distanţe. un număr de elemente fixe – reţeaua geodezică considerată nu poate fi încadrată într-un sistem de coordonate aferent.1.1). Tabelul 4.

care corespund relaţiilor de condiţie între necunoscute. impunerea unor condiţii totale sau parţiale de minim asupra sumei pătratelor corecţiilor pentru coordonate. BAG = G . de exemplu. Se pot menţiona rezolvări particulare. AGA = A . ale căror soluţii nu se mai caracterizează prin unicitate. în estimaţii ale valorilor aproximative cu ajutorul unei matrice de transformare. O astfel de matrice G.37). 4. Astfel pot exista matrice inverse generalizate care satisfac condiţia 1. unghiurile de orientare a staţiilor la măsurătorile de direcţii orizontale – sunt mărimi necunoscute pentru care se cunosc valorile provizorii. procedeu cunoscut su denumirea de Transformarea S. ( AG )T = AG . condiţiile 1. 2 şi 3 sau 1. folosite în practica geodezică.5. 3. introducerea unor ecuaţii de observaţii fictive cu pondere mult mai mare decât a celorlalte.Page 48 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Din procedeele concrete de prelucrare a măsurătorilor geodezice efectuate în reţele libere se disting: determinarea unei matrice inverse generalizate Conform definiţiei Moore-Penrose G este o matrice inversă generalizată a unei matrice A dacă sunt satisfăcute relaţiile 1. (4. (GA)T = GA . care satisface toate cele 4 condiţii Moore-Penrose. transformarea unor soluţii deplasate. 4. matrice care satisface una. 2 şi 4. deducerea elementelor unei matrice inverse generalizate particulare. Procedeul Mittermayer La prelucrarea măsurătorilor efectuate în reţele geodezice libere se consideră că toţi parametri principali – în care sunt incluse coordonatele punctelor reţelei – şi toţi parametri secundari – cum ar fi. are o proprietate importantă: unicitatea.37) 197 . două sau trei din condiţiile Moore-Penrose (4. introducerea unor relaţii de condiţie între necunoscute. neunice.2. condiţiile 1 şi 2. 2.

39) Pentru estimarea erorilor individuale ale parametrilor trebuie calculată matricea − cofactorilor. inversarea matricei rezultate. calculul elementelor matricei obţinute prin înmulţirea matricei N cu ea însăşi şi apoi eliminarea din matricea rezultată a unui număr de linii şi coloane egal cu defectul de rang al matricei iniţiale N. corecţiilor ν rezultate din prelucrarea observaţiilor (4. completarea matricei astfel obţinută cu s linii şi d coloane de elemente nule. nP (4.38) Valorile cele mai probabile ale măsurătorilor se obţin prin adăugarea la valorile ν = ( A( AT PA) − 1 AT P − I ) = Ax − I . de asemenea.2) – date de relaţia x = − N ( NN ) − 1 AT PI .41) ceea ce înseamnă că ∑ 2 2 sxi = s0 ∑ qxi xi → minim .36) – şi a vectorului termenilor liberi normalizaţi ( AT PI ) .40) − Vectorul parametrilor are norma minimă.42) (4. (4.43) sP = s0 unde 198 . minimă − x T x → minimşi urma ( Qxx) → minim (4.Page 49 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Procedeul Mittermayer de prelucrare a observaţiilor efectuate în reţele geodezice libere constă în parcurgerea următoarelor etape de calcul: calculul matricei coeficienţilor sistemului de ecuaţii normale – relaţia (4. notată Qxx − Qxx = N ( NN ) − 1 N ( NN ) − 1 N . valorile cele mai probabile (estimaţii) ale parametrilor necunoscuţi (coordonatele punctelor) se obţin prin adăugarea la valorile provizorii (aproximative) ale acestora a soluţiilor sistemului (4. − urma (Qxx ) → minim . iar matricea Qxx este.2) – un şir ordonat de valori care satisfac ecuaţiile (4. (4. rezultând o matrice notată ( NN ) − 1 .

Matricea model A – deci şi matricea N – pot avea un defect cuprins între 1 şi 7. scară). şi a denumit această transformare Transformarea S.37). adică pe baza unor considerente geometrice. sP este abaterea medie standard de poziţie.46) (4. Acest operator de transformare S – numit şi matrice de transformare S – se determină plecând de la necesitatea controlului asupra gradelor de libertate ale reţelei (translaţii. rotaţii.5 199 . funcţie de spaţiul în care se realizează reţeaua şi de natura măsurătorilor care se efectuează în reţea.Page 50 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu 2 s0 = Ω Ω = reprezintă variaţia unităţii de pondere. Bjerhammar demonstrează că soluţiile sistemului se pot obţine şi cu ajutorul relaţiei − x = Qxx AT PI (4. Se demonstrează că trecerea de la soluţiile particulare determinate în etapa a) la soluţiile definitive din etapa b)24 se poate realiza prin utilizarea unui operator care trebuie să îndeplinească condiţia S = SA− A sau S = N− N din condiţiile Moore-Penrose (4.48) Etapele sunt descrise la începutul paragrafului 4.47) unde semnul „ − ” a fost utilizat pentru a desemna o matrice care satisface numai condiţia 1 (4. m− n+ d f (4.5. Dacă se notează cu D matricea datelor de referinţă (tabelul 4. 24 (4.3. Transformarea S Baarda a introdus noţiunea de „sistem S”.44) 2 sxi este variaţia necunoscutei xi . nP este numărul de puncte din reţea.45) 4. − qxi xi se extrage de pe diagonala matricei Qxx . Matricea de transformare S are acelaşi defect ca şi matricea sistemului de ecuaţii normale şi ia diverse forme funcţie de natura observaţiilor efectuate în reţea.1) atunci matricea de transformare se poate scrie S = I + DD + .

51) în care Ei este o matrice diagonală cu elementele egale cu 1 pentru punctele care alcătuiesc datele de referinţă şi 0 în rest.50) (4.54) 200 . Dacă într-o reţea notăm cu n − numărul total al necunoscutelor.Page 51 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu unde matricea pseudo-inversă D + poate fi calculată astfel D + = ( DT D ) − 1 DT . j . j .53) S Matricea de transformare ( n. p1 − numărul punctelor care alcătuiesc datele de referinţă.n ) poate fi descompusă în submatrice Si . atunci n = k * p şi n1 = k * p1 D D Matricea ( n. pentru p1 < j < p   (4. 2 sau 3). de dimensiunea k * k de forma  I − Ri . iar cu k − densitatea reţelei (1. matricea de transformare S se poate calcula cu relaţia S = I − D ( DT D ) − 1 DT . j . pentru j = 1.d ) poate fi descompusă în submatrice (k . n1 − numărul parametrilor care stabilesc datele de referinţă. j =   − Ri . j =  0 .K . (4. p − numărul total de puncte. pentru j = i  Si . p1  j j Ri .49) Având în vedere că estimaţiile parametrilor pot fi obţinute fie prin considerarea unei condiţii totale de minim fie prin considerarea unei condiţii parţiale de minim – după cum în ecuaţiile (4.52) (4.55) (4. deci.di ) T T T D = [ D1T D2 K Dm1 Dm1 + 1 K DT ]T . pentru j ≠ i  cu  D j ( DT DT ) DT .41) sunt cuprinse toate necunoscutele principale ale punctelor reţelei geodezice sau (din diferite motive) numai o parte dintre acestea – relaţia generală de calcul a elementelor matricei de transformare S este S = I − Ei D ( D T Ei D ) − 1 D T Ei . p (4. (4.

p1 0 K 0 0 K 0 M O M 0 K 0 I K I M O M I M I (4. în cazul unei reţele geodezice în care s-au măsurat numai direcţii unghiulare orizontale.58) (4.5.2 M − Rp . poate fi urmărită în tabelul 4.1 K − R1.1.2 M − Rp2 .1 − R2.1 − Rp1 + 1.1 M − Rp .56) I − R2. 4) calculul elementelor matricei cofactorilor a soluţiilor nedeplasate: Q = SQD S T . p1 − R p1 + 1. distanţa şi orientarea către un alt punct al reţelei. Algoritmul Hansen-Helmert-Wolf Algoritmul constă – în principal – în realizarea celor două etape menţionate. p1 − R2. algoritmul de prelucrare a observaţiilor efectuate în reţele geodezice libere cu ajutorul transformării S cuprinde următoarele etape: 1) prelucrarea observaţiilor în reţea geodezică neconstrânsă. pentru punctele care alcătuiesc datele de referinţă.4. transformării S poate fi urmărit în cadrul capitolului 8. 3) calculul soluţiilor nedeplasate: x = Sx p .56)). aceste elemente ar putea fi: coordonatele unui punct. cu minimum necesar şi suficient de coordonate fixe din care rezultă parametri deplasaţi x p şi elementele matricei cofactorilor aferenţi Q p .2 K Forma submatricelor Di . 4.4. 2) calculul elementelor matricei de transformare S (relaţia (4.1 − R1. Cu aceste elemente se pot determina coordonatele (4. adică: Alegerea unui număr necesar şi suficient de elemente fixe. p1 M − R p .Page 52 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Matricea de transformare S poate fi scrisă sub forma I − R1. De exemplu.2 K O M K I − R p1 . p1 M K − Rp1 + 1. Recapitulând.57) Un exemplu de prelucrare a observaţiilor în reţele geodezice libere prin intermediul 201 .1 M S = − Rp1 . paragraful 8.

Transformarea rezultatelor obţinute în etapa anterioară de calcul pentru a obţine o soluţie unică şi egală. Sistemul de ecuaţii (4. (4.41) şi consecinţa acesteia (2. Hansen deducând relaţia de trecere de la sistemul liniar la sistemul normal de ecuaţii DT x = 0 .62) (4. ( n .61) (4. x ' reprezintă termenul liber I (valori cunoscute din prelucrarea efectuată în prima etapă).59) unde t reprezintă parametri transformării de la sistemul x ' la sistemul x . relaţia Qxx = SQxx S T .41).1) x = x' + D t . Dacă soluţiile obţinute se introduc în ecuaţiile iniţiale (4. soluţii unice care respectă condiţia (4. Din sistemul normal de ecuaţii DT Dt + DT x' = 0 vor rezulta soluţiile t = − ( DT D ) − 1 DT x ' . deci s-a ridicat defectul de rang al matricei coeficienţilor sistemului de ecuaţii ale corecţiilor. cu cea obţinută prin metoda Mittermayer. Prin prelucrarea observaţiilor se obţin valorile necunoscutelor x ' .59) va rezulta că x = x '− D( DT D) − 1 DT x ' (4. Având minimum de elemente 25.63) (4. de exemplu. cu o relaţie de forma ( n .64) 25 Dacă se schimbă elementele fixe (alt punct fix.2)) în care x reprezintă corecţiile ν .65) (4. d ) ( d . distanţa şi orientarea către alt punt) se vor obţine alte valori pentru parametri dar aceleaşi corecţii ν pentru observaţii. D matricea coeficienţilor A iar t (parametrii transformării) reprezintă necunoscutele sistemului. suntem în cazul reţelelor neconstrânse.Page 53 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu provizorii pentru restul punctelor din reţea.59) poate fi transformat ca un sistem al ecuaţiilor de corecţii (comparaţie cu sistemul (4.34) x = ( I − D( DT D) − 1 DT ) x ' = Sx ' iar pentru determinarea elementelor matricei cofactorilor.1) (4. 202 .60) sau dacă se dă factor comun la dreapta vectorul x ' se obţine relaţia de calcul a necunoscutelor iniţiale.1) ( n . Condiţia de minim este reprezentată de relaţia (4.

41) indică faptul că soluţiile sunt astfel calculate încât.Page 54 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Matricea D are.66) suma translaţiilor de direcţia x este zero.1. pentru fiecare punct al relaţiei. suma translaţiilor pe direcţia y este zero. de exemplu. cu ajutorul centrului de greutate al reţelei28. suma rotaţiilor este zero. suma modificărilor de scară este zero27 adică media aritmetică a ponderilor celorlalte ecuaţii multiplicată cu 100. (4. formată din n puncte se determină cu relaţiile ' x0 = 0 [ x ]1 0 [ y ']1 n . în cazul reţelelor planimetrice. De obicei ponderea ecuaţiei fictive se determină cu relaţia pfictiv = 100 [ p] . δ yi = c( yi' − y0 ) . coeficienţii tuturor necunoscutelor implicate în model fiind egali cu 1) care are valoarea termenului liber zero şi o pondere mult mai mare decât a celorlalte ecuaţii. m (4.. Coordonatele centrului de greutate al unei reţele geodezice planimetrice. funcţie de mărimea reţelei considerate) utilizat pentru a aduce elementele matricei la 26 27 Acestea rezultă prin calculul efectiv al produsului indicat de relaţie Condiţiile ca suma rotaţiilor şi a modificărilor de scară să fie zero reprezintă elementele transformării multiple plane Helmert 28 La o condiţie parţială de minim se determină centrul de greutate al reţelei formată numai din punctele care intră în condiţia de minim 203 . − Chiar dacă prelucrarea datelor se face cu ajutorul unui calculator electronic. y0 = n (4.68) în care c este un coeficient de omogenizare (de regulă având valori cuprinse între 10− 4 şi 10− 8 .67) iar în locul coordonatelor utilizate la formarea matricei datelor de referinţă se utilizează diferenţe faţă de centrul de greutate ' ' δ xi = c( xi' − x0 ). de exemplu. pentru o reţea planimetrică cu defect de rang 4. elementele matricei datelor de referinţă D se determină. una din formele prezentate în tabelul 4. Calculele de compensare se simplifică semnificativ dacă la sistemul liniar al ecuaţiilor de corecţii se introduce o ecuaţie fictivă (ce reprezintă condiţia de mai sus. să respecte condiţiile26: 1) [ x] = 0 2) [ y ] = 0 3) [ x ' y − y ' x] = 0 4) [ x ' x + y ' y ] = 0 Observaţii: − În cazul reţelelor libere de nivelment geometric condiţia care se pune este [ x ] = 0 . iar ecuaţiile de condiţie (4.

A O matrice ( m . cu rang( A) = r < n . ea putând fi scrisă sub forma unui produs A2 = A1G2 .5. unde N11 = A1T A1 .n ) (4.77) unde (4.71) se obţine următoarea formă a factorizării după rang A = [ A1 A1G2 ] = A1[ I G2 ] = A1G sau ( m .n ) . (4.70) în relaţia (4. sau N11G2 = N12 .Page 55 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu valori apropiate de unitate.75) Dacă se înlocuieşte relaţia (4.69) în care d = u − r este defectul de rang al matricei A. 4. se multiplică la stânga cu A1 termenii relaţiei (4. N12 = A1T A2 .n ) G = [ I G2 ] .76) A = A G . d )    (4. Factorizarea după rang O soluţie generală la prelucrarea observaţiilor efectuate în reţele geodezice libere se poate obţine şi prin aplicarea unei factorizări29. rezultând că − G2 = N111 N12 .70) T Pentru a calcula necunoscuta G2 din relaţia de mai sus.71) (4.5.n ) A =  A A  ( m . Matricea A2 este linear dependentă de A1.78) 29 Metodă descrisă de Perelmuter 204 . (4.74) (4. poate fi partiţionată astfel ( m .r ) ( m .72) (4. (4.73) (4.r ) ( r . ( m .70) A1T A1G2 = A1T A2 .

Matricea G reprezintă corelaţia între coloanele dependente ale matricei A (adică A2 ) şi coloanele independente ale lui A (adică A1 ). Această inversă generalizată ( A+ ) respectă toate cele patru condiţii Moore-Penrose. iar A1s este o inversă la stânga a matricei A1 . (4. (4.79) −1 −1 unde GD este o inversă a matricei G . Matricea G2 poate fi calculată şi cu ajutorul unei matrice de transformare Helmert. adică − GD1 = G T (GG T ) − 1 . Valorile estimate ale soluţiilor se obţin după calcularea pseudoinversei matricei A notată A+ − A+ = GD1 A1−s1 .Page 56 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Atât matricea A1 cât şi matricea G au acelaşi rang (rang( A1 ) = rang(G ) = rang( A) = = r ). notată C 205 .81) A1−s 1 = ( A1T A1 ) − 1 A1T . ea reprezentând aşa numita soluţie cu constrângeri minime.80) (4. deci matricea A1 nu are defect de rang.

Page 57 .

Stabilirea formei matricei ponderilor Modelul stochastic utilizat în cadrul prelucrărilor observaţiilor geodezice este reprezentat de relaţia (4. O componentă importantă a modelului stochastic o constituie condiţia sub care se efectuează prelucrarea. (4. Posibilităţi de determinare a ponderilor observaţiilor geodezice Determinarea valorilor ponderilor observaţilor se poate face în funcţie de mai mulţi factori cum ar fi: erorile medii de măsurare. T Urmează a fi calculată inversa matricei ( I + G2 G2 ) care are dimensiunea d *d . (4.Page 58 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu T T G2 = − (C 2 ) − 1 C1T . ponderile se pot determina astfel: 204 .6. Se pune problema de a determina valori ale elementelor acestei matrice funcţie de anumite mărimi.1. prelucrări anterioare etc. numărul de măsurători. (4.8). Stabilirea ponderilor măsurătorilor geodezice 4. 4. În continuare se prezintă numai câteva din posibilităţile de determinare a ponderilor măsurătorilor.83) Pentru a calcula inversa matricei GG T .82) unde T C1T C 2 = C T .3). de regulă.6. Determinarea ponderilor funcţie de erorile medii de măsurare Funcţie de natura mărimilor măsurate. În legătură cu matricea coeficienţilor de pondere a măsurătorilor Qm se defineşte şi matricea ponderilor P.2. După cum a mai fost precizat. Alegerea uneia sau a alteia din relaţiile de mai sus se face în funcţie de gradul de aproximare pe care dorim să-l introducem.7) sau (4.2. 4.80).84) 4. din relaţia (4. (4.1.6). la prelucrarea observaţiilor efectuate în reţele geodezice se consideră că măsurătorile sunt independente şi în consecinţă matricea ponderilor este o matrice diagonală.6. condiţie care poate căpăta unul din aspectele prezentate în relaţiile (4.6. se poate utiliza identitatea T T T GG T = ( I + G2G2 ) − 1 = I − G2 ( I + G2 G2 ) − 1 G2 . adică a unei valori numerice care exprimă încrederea în măsurătoarea respectivă.

abaterea standard se calculează cu o relaţie în care se ţine seama şi de alţi factori (distanţa la care se află punctul vizat. dacă. respectiv. exprimate.85) 'α unde ss este valoarea abaterii standard a unei direcţii compensate în staţia S. sunt constantele aparatului utilizat pentru măsurarea distanţei şi ele sunt date de firma constructoare. în nivelmentul geometric. cel mai utilizat procedeu de calcul este acela în care se consideră că toate direcţiile observate dintr-o staţie „S” au aceeaşi pondere. ( ss'α ) 2 (4. relaţie care ar putea fi de următoarea formă s = 'α si (0. în acelaşi timp.). mm/km. ' ( sijD ) 2 (4. sau sunt determinate de utilizator în procesul de etalonare. Lij [km] (4. Relaţia pentru determinarea ponderii cu care o distanţă măsurată intră în calculele de compensare este asemănătoare relaţiei D pij = const . Se poate determina însă o pondere pentru fiecare direcţie măsurată. numărul staţiilor de nivelment efectuate pentru determinarea diferenţei 205 . (4. Sunt cazuri (reţele de nivelment geometric amplasate în zone accidentate. de precizia aparatului cu care s-au efectuat observaţiile. odată cu livrarea aparatului. de precizia finală urmărită etc.88) a şi b. determinată de relaţia pα = s const . de obicei. Cel mai simplu şi. de exemplu. 0004 gon 2  0. când. în milimetri şi.Page 59 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu a) Observaţii unghiulare orizontale.86) b) Măsurători de distanţe. c) Diferenţe de nivel determinate geometric. pentru determinarea ponderii. se consideră a fi semnificativ.89) considerând că lungimea ( L) a drumului parcurs pentru determinarea diferenţei de nivel pe un tronson este factorul cel mai important la stabilirea ponderii. Relaţia de calcul a ponderii unei diferenţe de nivel măsurate este ∆ pij h = const .87) în care abaterea standard a distanţei măsurate se determină astfel ' sijD = a + b ⋅ Dij [km] . cu diferenţe mari de nivel). 002[ m ] 200gon  ) +  π   D[m] 2 (4.

d) Observaţii unghiulare zenitale.93) Constanta „const” de proporţionalitate utilizată în relaţiile de mai sus se poate considera ca fiind30: cel mai mic multiplu comun al pătratelor erorilor. Relaţia uzuală prin care se determină valoarea ponderii unei direcţii unghiulare zenitale este ζ pij = const ' ( sijζ m ) 2 0 . În acest caz. Determinarea ponderilor funcţie de numărul de măsurători Acest procedeu se utilizează atunci când se consideră că ponderile sunt direct proporţionale cu numărul observaţiilor efectuate asupra aceleiaşi mărimi. ' ( sij∆ h ) 2 (4. un număr întreg astfel ales încât pentru ponderi să rezulte valori comode pentru calcule (mai ales în cazul unui calcul manual). astfel încât pentru ponderi să rezulte valori întregi. se înlocuieşte L cu numărul de staţii.Page 60 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu de nivel pe un tronson decât lungimea drumului parcurs pentru determinarea aceleiaşi diferenţe de nivel. m fiind numărul de măsurători efectuate asupra aceleiaşi distanţe zenitale (ζ ij ) . 4. Ponderea unei direcţii unghiulare zenitale mai poate fi determinată şi în funcţie de variaţia empirică a diferenţei de nivel ζ pij = const .2.2.89).91) În relaţia de mai sus corecţiile ν se calculează cu diferenţe faţă de medie. ( Dij [km] ) 2 (4.90) unde eroarea medie pătratică a mediei aritmetice se calculează astfel ' sijζ m = 0 [ν ν ] . 206 . (4. acest număr putând 30 Trebuie precizat că în cazul în care într-o reţea sunt prelucrate observaţii de mai multe tipuri (de exemplu distanţe şi direcţii unghiulare orizontale) valoarea acestei constante trebuie să fie aceeaşi pentru ambele tipuri de măsurători. m(m − 1) (4.92) sau în funcţie de distanţa dintre cele două puncte observate ζ pij = const .6. în relaţia (4. de obicei cuprins între 10− 2 şi 102.

207 . ponderea acesteia fiind considerată egală cu unitatea. Procedeul se va relua până când ponderile se stabilizează. şi în care sunt posibile prelucrări separate pe aceste tipuri de observaţii. PD = . Stabilirea ponderilor grupelor de măsurători Într-o reţea geodezică. [ pν ν ]α şi. 4. [ pν ν ]D . se poate determina suma pătratelor corecţiilor pentru fiecare din cele două grupe. ponderile se mai pot determina şi relativ la una dintre ele. Se multiplică ponderile din cealaltă grupă de măsurători cu coeficientul P care a avut valoarea cea mai mică. din matricele cofactorilor rezultate în urma prelucrărilor separate.6. Practic. mα şi. mD . Dacă sunt mai multe grupe de măsurători se multiplică ponderile din toate grupele cu coeficientul corespunzător. o matrice a ponderilor mai bună pentru o compensare globală decât în faza iniţială. În acest caz valoarea ponderii este chiar numărul măsurătorilor efectuate. [ pν ν ]α [ pν ν ]D (4. în care s-au efectuat mai multe genuri de măsurători. prelucrarea poate fi efectuată până când valorile rapoartelor corespunzătoare grupelor de măsurători din reţea sunt egale. respectiv. Determinarea ponderilor funcţie de rezultatele altor prelucrări Într-o reţea geodezică. În continuare se va efectua o nouă prelucrare în bloc a observaţiilor din reţea. Procedeul poate fi extins şi asupra unor măsurători grupate funcţie de natura lor.3. fiecare dintre ele conţinând un număr corespunzător de măsurători. când se cunosc erorile medii pătratice s ' . 31 Procedeul este recomandat a se aplica atunci când prelucrarea datelor se efectuează cu ajutorul calculatorului electronic şi nu manual.94) Se consideră P = 1 pentru grupa pentru care raportul calculat ca în relaţia (4.3. Astfel.94) are valoare mică. de exemplu. dacă. Cu aceste valori se pot stabili nişte coeficienţi de pondere globali P = α mα mD .6. 4. într-o reţea planimetrică au fost efectuate măsurători de direcţii unghiulare orizontale cât şi de distanţe acestea pot fi împărţite în două grupe.Page 61 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu partaja măsurătorile de acelaşi tip efectuate într-o reţea geodezică.2. respectiv. adică diferenţele dintre ponderile rezultate din două prelucrări succesive diferă foarte puţin31. se poate determina. de exemplu o reţea tridimensională sau chiar planimetrică. După o primă prelucrare a observaţiilor efectuate în reţea.

98) [ν ν ]α + [ν ν ] D + K → minim . D. diferenţe de nivel. din care se pot deduce corecţiile iniţiale ν . azimute etc. 208 . relaţia (4.Page 62 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu 4. p = const . Pentru fiecare tip de mărime măsurată ponderile se determină cu relaţia k pij = (4.K) iar i numărul măsurătorii din cadrul fiecărei categorii.97) devine (4. distanţe. În această fază trebuie să se aibă grijă ca abaterile standard utilizate să fie exprimate în unităţile de măsură ale ecuaţiilor respective (termeni liberi. Practic o prelucrare a măsurătorilor eterogene decurge după următorul tipic: (4. si si si νi k (4.98) asupra întregii ecuaţii a observaţiei: k k an a1k a2 = ' k x1 + ' k x2 + K + ' k xn .96).4. Prelucrarea măsurătorilor eterogene Dacă într-o reţea geodezică s-au efectuat observaţii de mai multe tipuri (direcţii unghiulare orizontale.95) const . corecţii).97) ν = atunci condiţia de minim (4. Dacă se ţine seama de relaţia (4.96).95) poate fi scrisă astfel ν ν  ν ν   s ' s '  +  s ' s '  + K → minim .100) d) prelucrarea observaţiilor prin metoda măsurătorilor indirecte rezultând în final şi corecţiile omogenizate ν .) atunci condiţia de minim (4. ( si' k ) 2 (4.7) pentru prelucrarea în bloc poate fi scrisă şi sub forma [ pν ν ]α + [ pν ν ]D + K → minim . c) extinderea transformării de tipul (4. pondere. b) se determină ponderile fiecărei măsurători.96) unde k reprezintă tipul de măsurătoare (k = α .  α  D Cu notaţia v .99) Corecţiile omogenizate ν sunt adimensionate iar ecuaţiile măsurătorilor au aceeaşi a) se scriu ecuaţiile de corecţii pentru toate măsurătorile efectuate în reţeaua considerată. condiţia de minim (4.6. s' (4.

relaţiile (4. Măsurători corelate: s0 = Măsurători independente: s0 = Măsurători de aceeaşi precizie: s0 = [ν ν ] . 4.Page 63 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Evident.106). se pot deduce şi relaţiile de calcul corespondente. m− n+ d (4. respectiv Ω = [ pν ν ] .105) (4.7) şi (4. prezentate în cadrul paragrafului 4.7.101) în care m reprezintă numărul observaţiilor efectuate în reţea.107) (4.4. m− n+ d (4. aceleaşi rezultate se obţin şi dacă se efectuează o prelucrare prin metoda observaţiilor indirecte ponderate fără a efectua transformarea de tipul (4. (4.98). În primele două relaţii din cele de mai sus trebuie să se calculeze valorile Ω = ν T Pν . respectiv Ω = I T PI + xT ( AT PI ) . Calcule de evaluare a preciziei Orice prelucrare a observaţiilor efectuate într-o reţea geodezică se încheie cu calculele de evaluare a indicatorilor de precizie.6). termenul [pll] se calculează cu termenii liberi ai ecuaţiilor netransformate 209 . m− n+ d (4.106) (4.103) [ pν ν ] . Pentru aceasta se poate folosi expresia 32 Ω = [ pll ] + [ pal ] x1 + [ pbl ] x2 + K + [ pnl ] xn . Abaterea standard (eroarea medie pătratică) a unităţii de pondere Conform celor trei grade de aproximare ce pot fi luate în considerare la prelucrarea observaţiilor geodezice. n numărul necunoscutelor implicate în modelul funcţional-stachastic iar d defectul de rang.104) 32 În relaţia (4.8).102) ν T Pν . (4.

110) în care coeficientul de pondere q jj corespunzător necunoscutei x j . 2. n . Dacă se doreşte abaterea standard pe o direcţie oarecare se utilizează elipsa erorilor sau elipsoidul de eroare. În cazul reţelelor geodezice planimetrice sau tridimensionale se poate determina şi o abatere standard totală pentru un punct oarecare k. (4. (4.Page 64 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Dacă prelucrarea se face manual. modificările în coordonatele punctelor 210 . având în vedere importanţa valorii lui Ω pentru calculul indicatorilor de precizie. este bine ca această valoare să se calculeze prin două metode diferite. m . O a doua metodă ar fi aceea de a calcula această valoare din sistemul liniar al ecuaţiilor de corecţii. Introducere Scopul măsurătorilor geodezice repetate este acela de a determina dacă punctele reţelei geodezice considerate au mişcări reale sau sunt stabile.1. (4.111) Determinarea elementelor elipselor erorilor sau elipsoizilor de eroare După compensarea reţelelor geodezice (planimetrice sau tridimensionale). se extrage de pe diagonala principală a matricei inverse a sistemului normal.109) Abaterea standard a necunoscutelor (a mărimilor determinate indirect) sx j = s0 q jj . după calculul corecţiilor. i = 1. Principii de bază la prelucrarea măsurătorilor repetate 4.8. j = 1. Dacă se pleacă de la premiza că aceste puncte sunt materializate cu grija necesară. 2. a căror elemente se determină cu relaţii ce vor fi prezentate la tipul de poziţionare respectiv. care dau abaterile standard ale poziţiei punctului pe axele de coordonate. În cazul unei reţele planimetrice relaţia de calcul este următoarea stk = 2 2 xxk + s yk .8. se poate obţine pentru fiecare k nou din reţea varianţele coordonatelor.K .108) Abaterea standard a unei măsurători individuale compensate si = s0 . 4. pi (4. atunci. fiind elementul cu numărul de ordine j.K . adică conform relaţiei de definiţie 2 2 Ω = p1ν 12 + p2ν 2 + K + pmν m .

măsurare. Un exemplu tipic de reţea de urmărire este acela în care obiectivul de cercetat se prezintă ca o entitate care este reprezentată prin puncte de detaliu asupra cărora se efectuează măsurători ce ar trebui evaluate (fig. În jurul obiectivului se află puncte de sprijin. Există în schimb numeroase reţele geodezice construite în scopul determinării comportării în timp a construcţiilor sau a deplasărilor recente ale scoarţei terestre. de asemenea. toate aceste elemente contribuind la proiectarea unui anumit tip de reţea. Acesta ar fi modelul ideal de reţea de urmărire a deplasărilor dar este puţin probabil ca el să poată fi realizat. terenul pe care este amplasat. Exemplu tipic de reţea de urmărire . sunt relativ puţine cazuri când se mai execută reţele geodezice de sprijin.4.Page 65 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu geodezice pot fi asimilate cu modificările suportului pe care acestea sunt amplasate: construcţii masive. de unde.1). Alegerea modelului de prelucrare depinde şi de natura obiectului de cercetat. considerate fixe. putându-se aplica diverse procedee în funcţie de mărimea zonei studiate şi de natura şi mărimea obiectului supus cercetării. analiză. Obiectiv de urmărit Puncte obiect Puncte de sprijin 211 Fig. este justificată preocuparea pentru îmbunătăţirea continuă a realizării lor din toate punctele de vedere: proiectare. prelucrare. Problema determinării deplasărilor este extrem de complexă. se efectuează observaţii către celelalte puncte din reţea. dimensiunile acestuia. materializare. terenuri supuse alunecărilor.4. acestea fiind în general reţele locale a căror realizare este impusă de necesitatea obţinerii unor precizii superioare celei asigurate de reţeaua de stat. Având în vedere că reţeaua geodezică de stat satisface în general cerinţele curente de precizie.1. Luând în considerare răspândirea tor mai mare a acestor categorii de reţele şi importanţa deosebită a informaţiilor pe care le furnizează. mişcări crustale recente în zone seismice active etc.

Page 66 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Un alt model posibil de reţea este acela în care zona stabilă. semistabilă. se proiectează reţele la care nu mai poate fi luată în considerare o zonă stabilă. reţeaua fiind alcătuită din puncte care se află de o parte şi de alta cât şi între falii (fig. instabilă – urmând ca din punctele amplasate în zona instabilă să se dezvolte alte reţele pentru urmărirea deplasărilor. Zona stabilă Zona semistabilă Falie Zona instabilă Zona de dezvoltare a reţelei de urmărire Fig. Un model tipic de astfel de reţea este cel utilizat în Bulgaria pentru urmărirea alunecărilor de teren din zona litoralului Mării Negre (fig. Reţea pentru urmărirea deplasărilor recente ale scoarţei terestre .4. În această situaţie reţeaua geodezică va cuprinde puncte în toate cele trei zone – stabilă.3).4.4.2. atât la nivel local cât şi la nivel regional.3. unde sunt amplasate punctele de sprijin.).4. Reţeaua de urmărire a alunecărilor de teren de pe litoralul bulgăresc al Mării Negre Falie 212 Fig. este departe de zona supusă cercetării. Atunci când scopul măsurătorilor geodezice este acela de a determina mişcări crustale recente.2.

2. 4. Metodele de prelucrare a măsurătorilor geodezice repetate au ca obiective atât determinarea deplasărilor punctelor reţelei cât şi estimarea preciziei acestor deplasări.112) unde coeficientul tk = t ( S . dacă deplasarea în timp a punctului P din reţea poate fi determinată prin metode geodezice. se poate vorbi despre o modificare a poziţiei acestui punct cu o mărime ∆ P . se preferă ca metodă de prelucrare metoda observaţiilor indirecte care are avantaje certe.Page 67 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Fie că prelucrarea se desfăşoară ca în cazul reţelelor geodezice cu sau fără constrângeri – o compensare prin constrângere fiind posibilă numai dacă. (4. Astfel.8. cu eroarea medie S ∆ P . numai dacă ∆ P > tk S ∆ P . între două etape (epoci) de măsurare. Principii de bază La prelucrarea observaţiilor geodezice repetate trebuie să se aibă în vedere mai multe principii dintre care cele mai importante sunt următoarele: 213 . Valoarea coeficientului se extrage din tabelele repartiţiei Student (în general 2 < tk < 3 ). mai ales în cazul reţelelor cu configuraţii complexe. prin intermediul testelor statistice. f ) depinde de siguranţa statistică S cu care se operează (de regulă S = 95% 0 şi numărul de măsurători suplimentare f existente în reţeaua geodezică în cele două etape considerate. este verificată stabilirea punctelor considerate fixe – fie în cazul reţelelor geodezice libere.

(4.115) 214 .8. 2. T T I T = [ I1T I 2 L I k ] .Page 68 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Geometria reţelei se reprezintă în fiecare etapă (epocă) de măsurători printr-o serie de coordonate şi matricea de covarianţă. Modelul funcţional Pentru deducerea procedeului de testare a modelului de compensare pentru mai multe epoci de măsurare se consideră cazul general de compensare scris pentru k epoci de măsurare. sistemul de ecuaţii ale corecţiilor având forma generală (4.113) unde ν i − de dimensiune (mi .K . Aplicarea unui test pentru a determina dacă între epocile de măsurare sunt deplasări semnificative ale punctelor. Acesta poate diferi de la o etapă la alta – funcţie de modul cum s-au efectuat măsurătorile (planul de observaţii) – prin numărul mi de elemente. Sunt posibile modificări ale configuraţiei reţelei prin modificarea în timp a numărului de puncte din reţea – apar puncte noi funcţie de necesităţi. T T T x T = [ x1 x2 L xk ] (4. 4. Termenii implicaţi în ecuaţiile (4.2) se pot descompune funcţie de etapele respective ν T = [ν 1T ν T 2 T K ν k ].1) − reprezintă vectorul corecţiilor în etapa i (i = 1. Pentru obţinerea coordonatelor în fiecare etapă de măsurători se efectuează o prelucrare. Se păstrează aceleaşi coordonate provizorii în toate epocile de măsurare. Dacă în etapa precedentă răspunsul este afirmativ se trece la localizarea punctelor cu deplasări semnificative.114) unde I i − de dimensiune (mi .3. de exemplu ca în cazul reţelelor geodezice libere cu condiţie totală de minim. dispar puncte din motive diverse – sau în planul de măsurători (creşte sau scade numărul observaţiilor efectuate).2). Analiza deplasărilor se face după prelucrările separate din fiecare epocă de măsurare. (4. k ) .1) − reprezintă vectorul termenilor liberi.

matricele Aii sunt singulare (d i = 0) . Pentru cazul examinat.118) 0 A22 M 0 K 0  K 0   O M   K Akk    x1   I1  x  I  ∗  2 −  2 . matricea de configuraţie a reţelei geodezice are forma  A11 A A =  21  M   Ak 1  A12 A22 M Ak2 K A1k  K A2 k  .Page 69 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Vectorii xi au dimensiuni variabile (ni .  M   M      xk   I k      (4. întotdeauna. relaţia rang( Aii ) = ri = ni − di .8. care pot diferi de la o etapă la alta – de exemplu în funcţie de configuraţia reţelei – prin numărul ni de parametri. O M   K Akk   (4. (4. în general. 4.4. Modelul stochastic 215 . iar di defectul de rang în aceeaşi epocă.1) şi conţin. Pentru rangul ri al matricelor Aii este valabilă. evaluarea legăturilor dintre epocile de măsurare este extrem de greu de realizat. fiecare. atunci. ni ) − de pe diagonala principală corespund legăturilor funcţionale existente între măsurători şi necunoscute în cadrul fiecărei epoci de măsurare iar submatricea Aij pentru i ≠ j reprezintă proprietăţile funcţionale ale parametrilor între diferite epoci de măsurare. astfel încât se acceptă Aij = 0 pentru i ≠ j . Dacă nu se ia în considerare ipoteza punctelor fixe. În general. estimate ale coordonatelor punctelor.117) relaţie care corespunde unei ipoteze de modificare în permanenţă a coordonatelor punctelor în care ni reprezintă numărul parametrilor în epoca i.116) unde submatricele Aii − de dimensiune (mi . În această aproximaţie modelul funcţional pentru prelucrarea a k epoci de măsurare (k > 1) este dat de relaţia  ν 1   A11 ν   0  2 =   M  M    ν k   0    geodezice H 0 : x1 ≠ x2 ≠ K ≠ xk .119) (4.

O M   K Qkk   2 C mm = σ 0 Qmm (4. 2.122) unde + Qxx = ( AT PA) + = N + (4.K . 4.120) numai un factor de varianţă σ 0 .123) şi abaterea standard 216 .120) unde: C mm − reprezintă matricea de covarianţă a observaţiilor pentru toate epocile. acceptarea fiind o condiţie pentru utilizarea unei statistici test univariate. măsurătorile sunt afectate şi de erori întâmplătoare. pentru i ≠ j ) – modelul stochastic are următorul aspect  Q11 0  0 Q 22 2 =σ0∗  M M  0  0  K 0  K 0  . Această matrice este pozitiv definit.5.121) σ 02 − reprezintă factorul de varianţă sau varianţa de referinţă. k ) . Qii − este matricea cofactorilor în epoca i ( i = 1. pentru rangul rli fiind valabilă relaţia rang(Qii ) = rli = mi (4. Pentru k epoci – neluând în considerare dependenţa stochastică între observaţiile efectuate în diferite epoci de măsurare (Qii = 0 .120). Qmm − este matricea cofactorilor din toate epocile luate în considerare. de exemplu. Teste globale de congruenţă Soluţiile rezultate în urma compensării unei reţele geodezice libere într-o epocă oarecare i – conform modelului descris – sunt date de + x = Qxx AT PI (4. distribuţia F. caz în care poate fi scrisă relaţia (4. Efectul erorilor întâmplătoare poate fi descris prin intermediul unui model stochastic.8. se stabilesc de la compensarea măsurătorilor pe epoci separate.Page 70 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Pe lângă erorile sistematice. Condiţiile în care se poate accepta un singur factor de varianţă. Problema care se pune – problemă ce a condus şi conduce la multe discuţii – este 2 aceea de a accepta în relaţia (4. Acest lucru justifică tratarea măsurătorilor ca variabile aleatoare.

reprezentată pentru început de matricea de covarianţă C a măsurătorilor într-o epocă oarecare.126) Această valoare estimată are un rol esenţial în deducerea statisticii testului la analiza deformaţiilor. fi (4. dacă raportul ponderilor între epoci este evaluat corect. sau aşteptarea. n− r f (4. dintre cele k posibile. atunci estimările 2 individuale s0i se vor deosebi numai aleator şi ca urmare este justificată determinarea unei singure mărimi.3): 217 . după compensarea separată pe epoci. nu se confirmă ipotezele preliminarii atunci se poate forma o matrice C „mai adecvată” în interiorul fiecărei epoci prin metoda estimării componentelor variaţionale. Dacă se consideră: modelul funcţional. legăturile funcţionale între măsurătorile M şi parametri estimaţi X date prin intermediul matricei A.125) unde M reprezintă valoarea medie sau speranţa matematică. modelul stochastic reprezentat de relaţia (4. Pentru deducerea unei valori unice s0 pentru toate epocile de măsurare se poate proceda astfel: din informaţii preliminare se poate estima precizia procesului de măsurare. din aceasta se poate calcula (aproximativ) un prim factor de varianţă comun pentru toate epocile de măsurare.Page 71 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu 2 s0i = (ν T Pν ) Ω = . ca estimator global s = 2 0 ∑ k Ω ∑ i= 1 n i= 1 i . dacă. Statistic aceasta se poate formula prin îndeplinirea următoarei ipoteze de zero 2 2 2 2 H B : M {s01} = M {s02 } = K = M {s0 k } = s0 (4.124) La formarea matricei ponderilor P trebuie avut în vedere că epocile de măsurare au aceeaşi bază de referinţă.

Se demonstrează că.128) Introducerea ipotezei liniare (4.2). se va schimba atât vectorul necunoscutelor x cât şi suma pătratelor corecţiilor Ω . Orice modificare a estimării modelului (4.Page 72 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu 2 şi cunoscând faptul că măsurătorile M sunt distribuite normal cu media AX şi varianţa s0 Q . Ω Ωh s0 h n− r sau. conform definiţiei de mai sus. Prin introducerea acestei ipoteze liniare H 0 .2) va putea fi cuprinsă într-un test al ipotezei liniare. Ω şi R formează o distribuţie Fischer necentrală F ~ F [ h.3) şi (4.129) (4. adică 2 M ~ N ( AX . cu ν 1 = h şi ν 2 = n − r grade de libertate şi parametrul de necentralitate λ H . Dacă două variabile aleatoare independente X şi Y sunt distribuite χ 2 H = Ω + R.2). n − r .127) atunci modelul general de compensare este dat de relaţiile (4.132) . în acest caz.131) (4. (4.3). În relaţia de mai sus parametrul λ H este nul când 218 (4.128) şi (4. (4. (4.130) („hi pătrat”) cu X n n1 şi. în sensul statisticii matematice. Ω şi R sunt forme pătratice distribuite normal. (4. ipoteză care se prezintă sub forma H 0 : Bx = w . (4.128) va face ca modelul de calcul să fie dat de relaţiile (4. suma pătratelor corecţiilor este dată de relaţia Ω în care s-a notat cu R R = ( Bx − w )T [ B ( AT PA) + BT ]+ ( Bx − w ) . λ H ] .127). n2 grade de libertate atunci variabila aleatoare Z = 1 urmează o distribuţie Y n2 Fischer cu n1 şi n2 grade de libertate. independente stochastic. respectiv. deci R R(n − r ) R F= h = = 2 . s0 Q ) .

8. în caz afirmativ.Page 73 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu M {Bx − w} = 0 .l − α | H 0 } = α .  0 Q22  (4. reţeaua geodezică poate avea aceeaşi configuraţie. iar h este h = rang[ B( AT PA) + BT ] = f H − f . a cărui statistică a fost prezentată. Testul global de congruenţă în cazul reţelelor cu aceeaşi configuraţie Modelul de compensare se deduce din relaţiile (4. din numărul total de k epoci.134) (4. urmează localizarea punctelor care au astfel de deplasări. prin care se acceptă egalitatea coordonatelor în cele două epoci de măsurare.135) (4.120) – modelul stochastic – scrise pentru două epoci de măsurare (k = 2)  ν 1   A11 ν  =  0  2  0   x1   I1  ∗ − A22   x2   I 2       (4. denumit aici test 0  Q 2 2 C mm = σ 0 Qmm = σ 0 ∗  11 . se deduce forma definitivă a ipotezei nule 219 (4. deci P{F > Fh .136) (4. n − r .6.117) – modelul funcţional – şi (4. În două epoci de măsurare. Din relaţia H 0 : x 2 − x2 = 0 . nulă este îndeplinită.133) Variabila aleatoare F este caracterizată printr-o distribuţie Fischer numai când ipoteza Verificarea acestei ipoteze se face cu ajutorul testului Fischer.137) Existenţa unei stabilităţi determină limitele unui prag de semnificaţie (statistic) în poziţia punctelor geodezice între cele două epoci de măsurare este relevată de respectarea ipotezei nule H 0 : M ( x1 ) = M ( x2 } .139) . poate diferi numărul de măsurători efectuate şi/sau planul de măsurători. Analiza deformaţiilor între cele două epoci de măsurare se face prin aplicarea testului global de congruenţă – pentru a determina dacă între aceste două epoci sunt într-adevăr mişcări semnificative ale punctelor – şi. 4.138) (4. global de congruenţă.

caracterizat prin matricea cofactorilor + T Qdd = Qx+1x1 + Qx2 x2 = ( A1T P1 A1 ) + + ( A2 P2 A2 ) + . f . (4.130) şi efectuând calculele se obţine pentru R expresia T R = ( x2 − x1 )T [( A1T P1 A1 ) + + ( A2 P2 A2 ) + ]+ ( x2 − x1 ) . (4.140) (4.143) se obţine pentru R expresia + R = d T Qdd d . iar Fh . (4.148) Mărimea testului global de congruenţă este F= iar testul global de congruenţă propriu-zis P{F > Fh . (4.  x2  Înlocuind în (4.142) (4.141) Introducând un vector al diferenţelor d = x2 − x1 .144) (4.Page 74 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu x H 0 :[− I I ]  1  = 0 . [(n1 − r1 ) + (n2 − r2 )] f1 + f 2 f 2 0 (4. 2 Estimaţia s0 pentru variaţia unităţii de pondere σ 2 0 (4. 2 s0 h s0 h (4. (4.147) şi T [ν 1T P1ν 1 + ν 2 P2ν 2 ] Ω 1 + Ω 2 Ω s = = = . Cu aceasta. f .l − α | H 0 } = α .146) se obţine dintr-o compensare separată a măsurătorilor din cele două etape.150) + d T Qdd d R = 2 . + deci o formă pătratică care are acelaşi rang cu cel al matricei Qdd + + + h = rang(Qdd ) = rang(Qx1x1 + Qx2 x2 ) .145) Pentru reţele cu configuraţii egale rezultă h = rang(Qx+1x1 ) = rang(Qx+2 x2 ) = n − d = r . 220 . unde d reprezintă numărul gradelor de libertate ale parametrilor.149) unde F reprezintă mărimea calculată a statisticii testului.l − α valoarea extrasă din tabele pentru un coeficient de încredere α . ipoteza de bază devine T Ω = ν 1T P1ν 1 + ν 2 P2ν 2 .

(4.8.154) (4.7.151) . Testul global de congruenţă în cazul când configuraţiile reţelei nu sunt identice În practică.155) (4.152) Pentru reţele cu configuraţii egale şi aceleaşi grade de libertate se obţine f H = n1 + n2 − n + d . în cadrul unei reţele pot apărea puncte geodezice noi sau să dispară puncte sau pot apărea modificări în planul de măsurători. Modelul de calcul este dat de relaţia x  ν = [ A1 ⋅ A2 ] ⋅  D  − I . se iau aceleaşi coordonate provizorii şi acelaşi vector al parametrilor. f1 = n1 − n + d . 4. 221 . deci în reţea nu au avut loc deplasări semnificative statistic ale punctelor de la o epocă la alta. punctele necomune reprezentate prin vectorul x N . Modelul de compensare în bloc a măsurătorilor din cele două etape este  ν 1   A11   I1   ν  =  A  ∗ xH −  I  . analiza deplasărilor – evident pentru punctele comune celor două epoci de măsurare – se poate face dacă împărţim informaţiile în două blocuri corespunzătoare punctelor comune reprezentate prin subvectorul x D − ce alcătuiesc datele de referinţă – şi.Page 75 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Dacă relaţia (4. Valoarea statisticii testului global de congruenţă se poate determina şi dacă pentru toate punctele reţelei – cu aceeaşi configuraţie – din ambele epoci de măsurare.  xN  (4. raportate la centrul de greutate al acestora.153) În acest caz are loc o compensare cu condiţia de minim parţială şi anume numai pentru punctele ce alcătuiesc datele de referinţă. În acest caz.146). identică cu (4. putându-se determina R R= Ω H H (4. respectiv. ipoteza egalităţii coordonatelor în cele două epoci de măsurare este admisă. f 2 = n2 − n + d deci pentru h se deduce expresia h = f H − f1 − f 2 = n − d = r .  2   22   2 Din această compensare în bloc rezultă direct Ω Ω 2 .150) este adevărată. iar compensările separate Ω 1 şi − Ω 1− Ω 2. notat xH − formularea implicită a ipotezei.

143) d D = ( xD )1 − ( xD ) 2 .8. (4. Metoda discordanţelor maxime În cadrul acestei metode. se trece la localizarea punctelor care s-au deplasat semnificativ.1.159) Dacă d este defectul de rang al matricei coeficienţilor sistemului normal – gradele de + libertate hD pentru RD corespund matricei (QDD ) D − se obţine hD = nD − d .160) (4. de la o epocă la alta. vor rezulta. în urma aplicării testului global de congruenţă. pentru punctele ce alcătuiesc datele de referinţă. (4.8.l − α | H 0 } = α . fiecare punct geodezic – pentru reţelele cu configuraţii diferite numai punctele comune – este considerat pe rând ca deplasabil. (4. f . (4. conform relaţiilor (4. Calculul valorii lui FD şi verificarea ipotezei nule se realizează cu relaţiile FD = RD şi PD {FD > FhD . cu condiţia de minim parţială. Localizarea punctelor cu deplasări semnificative Dacă.157) (4. Diferenţele de coordonate se introduc în subvectorii d M − pentru punctele mobile – şi d F − pentru punctele considerate stabile.Page 76 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu + Se demonstrează că submatricea QDD este pseudo-inversa matricei coeficienţilor + sistemului de ecuaţii normale parţial al punctelor ce alcătuiesc datele de referinţă N DD + + QDD = N DD .8.156) După compensarea separată pe epoci de măsurători. localizare care poate fi făcută prin mai multe metode. Vectorul diferenţelor de coordonate va avea următoarea structură d T = [d F dM ] . şi + + + (QDD ) D = (QDD )1 + (QDD ) 2 . 4.161) 4.142) şi (4.8. rezultă că în reţea sunt deplasări semnificative ale punctelor geodezice.158) În acest caz R se calculează cu relaţia T RD = d D (QDD ) +D d D .162) 222 . 2 s0 hD (4.

(4. iar d N pentru punctele depistate ca mobile. corespunzător relaţiilor de transformare * −1 d M = d M + PMM PMF d F (4. PMM   (4.167) Punctul pentru care R are valoarea maximă este considerat punct mobil Rmax = max( Ri .170) (Qdd )i = Si Qdd SiT . Pentru matricea cofactorilor rezultă analog +  QDD (Qdd )i =  +  QND + QDN  = Si Qdd SiT .172) 1 Numărul gradelor de libertate h1 pentru Rrest se determină funcţie de dimensiunea reţelei şi numărul n al coordonatelor corespunzătoare punctelor considerate mobile h1 = h − n . i = 1.164) şi * −1 PFF = PFF − PFFM PMM PMF . +  QNN  (4. p ) . 2. 2.165) s-a reuşit o divizare a lui R într-o sumă de două variabile independente stochastic T − * * R = d T Pdd d = d F PFF1d F + (d F )T PMM d M . de forma d i = Si d se obţine d  d  d i =  D  = Si  F  .Page 77 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu iar matricea cofactorilor poate fi partiţionată după acelaşi principiu P Qdd = Pdd =  FF  PMF PFM  . (4. (4.K .171) astfel că se poate determina 1 T + Rrest = d D (QDD ) + d D .K . (4.166) Dacă în reţea sunt p puncte se obţin p valori de tipul * * Ri = ((d F )T PMM d M )i .163) Cu eliminarea Gauss.168) Urmează pregătirea pentru depistarea următorului punct care ar putea avea o deplasare semnificativă.169) unde în d D sunt componentele care determină datele de referinţă. p .  dN  i  dN  (4. Prin ecuaţiile de transformare. i = 1. (4.173) . 223 (4. (4. Pentru aceasta se realizează o transformare S.

de la datele j – toate punctele comune – la datele i – ca puncte fixe – numai la pasul corespunzător de calcul.163) se iau elementele vectorului d D şi ale matricei Qdd determinate de relaţiile (4. există puncte necomune.  xN    (4. Ca mărimi iniţiale pentru descompunerile (4.8. pentru punctele considerate stabile.170) şi (4. (4.175) prin indicele superior j se vor distinge datele materializate. adică în reţea nu mai există puncte mobile din punct de vedere statistic. repetat. şi un subvector xF . Localizarea cu transformarea S Procedeul este asemănător cu metoda discordanţelor maxime. având deci j  xF   j  x j =  xM  .174) este respectată se caută următorul punct deplasat – prin reluarea operaţiilor descrise.2.177) iar matricea cofactorilor QFF ca sumă a submatricelor corespunzătoare i i QFF = (QF ) 2 − (QF )1 . Vectorul diferenţelor se obţine ca diferenţă a subvectorilor xF din ambele epoci i i d F = ( xF ) 2 − ( xF )1 . Dacă reţelele nu au configuraţii identice.162) şi (4. aşadar. Transformările S. (4. în sensul că fiecare punct este considerat pe rând ca mobil.Page 78 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Urmează aplicarea unui nou test global de congruenţă dat de relaţia 1  1 Rrest  P  F = 2 1 > Fh1 f .178) 224 . Şi la această metodă se face o împărţire a punctelor comune într-un subvector xM .8.171). pentru punctele mobile. o simplă transformare a datelor. 4.174) Dacă inegalitatea din relaţia (4. s0 h   (4. sunt date de relaţiile i j i  xF   xF   QFF    j    xM  = Si  xM  şi  QMF  xN   xN   QNF      j  QFF QFN    j QMN  = Si  QMF  QNF QNN    QFM QMM QNM j QFM j QMM QNM QFN   QMN  SiT QNN   (4. Operaţiile se repetă până când inegalitatea din relaţia (4. o transformare S.176) Urmează. se mai formează un subvector xN .1− α | H 0  = α . utilizându-se.174) nu mai este respectată.

149).8. poate fi evaluată şi printr-o compensare într-un model de forma  xF  x   M1   xM  −  I1  . Punctul cu deplasare semnificativă este acela pentru care R j este minim.180) Dacă testul global de congruenţă. xM 2 corespunzător fiecărei epoci de măsurare. atunci punctul care s-a deplasat semnificativ este cel pentru care RF este minim.  2   I2     x N1     xN2     ν 1   AF1 ν  =  A  2   F2  AM1 0 0 AM 2 AN1 0 0   AN 2   (4. deci. Pentru fiecare împărţire se obţine o valoare R j cu relaţia (4. 4. (4.152).3.181) deci are loc o împărţire a punctelor comune în puncte fixe (sau considerate stabile) x F şi puncte mobile xM1 şi. 4. se formează subvectorii x N1 şi x N2 . iar pentru punctele necomune.8.8.9. localizarea punctelor care s-au deplasat semnificativ se face. dată de relaţia (4. cazul reţelelor care nu au configuraţii identice. Urmează un nou test global de congruenţă cu restricţie minimă ( RF minim ) pentru depistarea următoarelor puncte cu deplasări semnificative.179) iar R poate fi determinat astfel: T + RF = d F QFF d F . În acest caz. Localizarea cu formularea ipotezei implicite Ipoteza nulă. (4. pentru punctele comune. Prelucrarea în bloc a măsurătorilor geodezice repetate prin introducerea unor parametri suplimentari 225 .Page 79 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Ipoteza nulă este reprezentată de relaţia i i H 0 : M {( xF )1} = M {( xF ) 2 } . urmând apoi un nou test global de congruenţă şi localizarea următoarelor puncte deplasate semnificativ. arată că sunt deplasări semnificative. respectiv. în urma unei compensări în bloc a reţelei în cele două epoci de măsurare luate în considerare.

183) în care s-au notat: 0 0 ( X P ) − valoarea provizorie a coordonatei X a punctului P. H . deci. y ).184) - X Pi − valoarea coordonatei la momentul de măsurare ti . pot fi introduşi parametri pentru determinarea vitezei de deplasare între epoci. ∆ t0i = ti − T0 . & & & x P = ( xP )0 − 1 + ( xP )0 − 11 + K unor elemente de natură întâmplătoare ν% . (4. modelul prezentat poate fi dezvoltat în sensul că funcţia (4. într-un punct oarecare P din reţea vectorul XP poate lua diferite forme (( x. inclusiv în intervalul de timp în care se efectuează măsurătorile într-o epocă oarecare. continuă şi uniformă. funcţie de tipul reţelei considerate. Când se dispune de un număr mare de perioade de determinări.183) este mai complexă. Z )) . este justificată introducerea unor parametri suplimentari în prelucrarea observaţiilor atunci când acestea se extind pe un interval mare de timp (cazul reţelelor naţionale. de exemplu. (4. adică * & X Pi = ( X P ) + xP + xP ∆ t0i .Page 80 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Datorită faptului că fenomenul deplasării punctelor este continuu. ( X . adică X P = X P (t ) . de exemplu). astfel că se obţine o relaţie de forma * X Pi = ( X P ) + xP + (4. (4. & x P − componenta vitezei de deplasare a punctului în sensul axei considerate  x & xP =   . de exemplu.182) deci. că oricare din coordonatele punctelor reţelei sunt funcţie de timp. Se poate considera.  ∆tP - ∆ t0i − intervalul de timp. Astfel. astfel încât X P va reprezenta valoarea probabilă a coordonatelor punctului considerat la momentul iniţial T0 0 0 X P = ( X P ) + xP . (4.187) 226 . Y . dacă se acceptă o variaţie liniară. O astfel de funcţie se poate obţine.186) Un model general este obţinut prin introducerea în variaţia coordonatei punctului a ∑ & xP ∆ t0 i + ν%Pι .

10.Page 81 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Condiţia sub care se efectuează prelucrarea observaţiilor devine mai complexă ν T Pν + ν% T Pν% → minim . apoi din legăturile funcţionale din modelul utilizat la prelucrare – ci şi între etapele de măsurători prin factorul care generează deplasarea propriu-zisă a puctelor. Vitezele de deplasare ale punctelor reţelei sunt cuprinse în modelul funcţional ca necunoscute. parametrilor ci şi predicţia acestora. Analiza simplă a deplasărilor Procesul de prelucrare a măsurătorilor ar putea fi oprit după compensarea separată pe epoci de măsurare. Există deci posibilitatea efectivă de determinare nu numai a deplasărilor d ale punctelor ci şi erorile corespondente. deci mărimea lor precum şi cofactorii necesari la calculul preciziei sunt rezultate directe ale prelucrării. Aceasta înseamnă că în urma prelucrării separate pe epoci de măsurare se pot determina. numai cofactorii interni din fiecare epocă. erorile deplasărilor nu pot fi riguros determinate datorită faptului că soluţiile sunt mărimi corelate nu numai în interiorul fiecărei epoci de măsurare – unde factorii de corelare derivă în primul rând din procesul de măsurare. 4. urmând a determina deplasările prin diferenţa coordonatelor din cele două epoci de măsurare considerate.1. în care prelucrarea realizează nu numai estimarea O caracteristică remarcabilă a procedeului constă în faptul că în urma procesului de & prelucrare vor rezulta atât parametri x P − de natură funcţională – cât şi parametri ν% − de natură stochastică. Pentru a determina dacă aceste deplasări sunt sau nu semnificative. 227 . În situaţia prezentată. deoarece etapele nu au legături funcţionale. (4.188) apropiindu-se de metoda colocaţiei.8. ar trebui să se cunoască precizia cu care este determinată această deplasare şi apoi să se aplice un test în funcţie de coeficientul extras din tabelele repartiţiei Student.8. conform celor prezentate în cadrul paragrafului 4. deoarece toţi coeficienţii necesari sunt conţinuţi în matricea inversă a sistemului global aferent. lipsind posibilitatea de a determina cofactorii dreptunghiulari. din matricea inversă a coeficienţilor sistemului normal de ecuaţii.

Page 82

Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu În această situaţie cofactorii deplasărilor, din care se calculează eroarea, pot fi evaluaţi doar parţial, fapt ce poate fi un neajuns important mai ales când se aşteaptă deplasări foarte mici ale punctelor reţelei.

228

Page 83

Page 84

Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu

6. POZIŢIONAREA PLANIMETRICĂ
6.1. Introducere Poziţionarea planimetrică39 este cel mai utilizat tip de poziţionare, marea majoritate a lucrărilor geodezice necesitând o reprezentare pe un plan a situaţiei din teren. Reprezentarea unei hărţi a suprafeţei terestre sau chiar a întregii suprafeţe se realizează prin intermediul hărţilor, adică prin intermediul unui număr finit de puncte reprezentative pentru suprafaţa de reprezentat. Pentru o reprezentare planimetrică a suprafeţei trebuie să se cunoască poziţia orizontală a acestor puncte care alcătuiesc aşa numitele reţele orizontale sau planimetrice. Poziţia planimetrică poate fi dată de coordonatele geodezice (latitudinea şi longitudinea) pe elipsoidul considerat că aproximează suprafaţa Pământului la momentul respectiv (elipsoidul de referinţă), sau într-un sistem bidimensional de coordonate, condiţia fiind cunoaşterea relaţiilor de legătură între cele două sisteme. Funcţie de natura elementelor măsurate, reţelele geodezice planimetrice pot fi; Reţele de triangulaţie în care sunt efectuate numai măsurători de direcţii unghiulare orizontale; Reţele de trilateraţie în care se efectuează numai măsurători de distanţe şi Reţele de triangulaţie – trilateraţie în care se efectuează ambele categorii de observaţii amintite mai sus. În ultima perioadă de timp, datorită perfecţionării aparatelor de măsură din domeniul geodeziei şi a condiţiilor atmosferice tot mai improprii pentru efectuarea observaţiilor unghiulare la distanţe mari, ultima categorie de reţele este cea mai utilizată pentru determinarea poziţiei planimetrice a punctelor. 6.2. Sisteme utilizate în poziţionarea planimetrică
39

Corect ar trebui să se utilizeze termenul de poziţionare în spaţiul cu două dimensiuni sau poziţionarea 2D. Deoarece în lucrare se face referire cu precădere la determinarea poziţiei punctelor într-un plan de proiecţie şi nu pe elipsoid am intitulat acest tip de poziţionare planimetrică

14

L ) Cunoaşterea sistemului de proiecţie utilizat pentru reprezentarea suprafeţei terestre este de o importanţă deosebită pentru că măsurătorile efectuate pe suprafaţa Pământului (în general. care. Acest sistem de coordonate are o axă îndreptată către direcţia nord iar cealaltă către direcţia est. în continuare se vor face câteva precizări în legătură cu acesta. axa Oy să se găsească pe direcţia nord-sud cu sensul pozitiv spre nord iar axa Ox să se găsească pe direcţia est-vest cu sensul pozitiv spre est. Între un punct de pe suprafaţa terestră şi corespondentul său în plan trebuie să existe nişte relaţii de corespondenţă de forma x = f1 ( B. L) y = f 2 ( B. Cele mai utilizate sisteme de proiecţie în România şi câteva din caracteristicile lor sunt prezentate în continuare: Proiecţia stereografică 1930 pe plan unic secant denumită şi pe planul secant Braşov pentru că polul proiecţiei se afla în apropierea oraşului Braşov. să se lucreze numai cu coordonate pozitive. pentru poziţionarea planimetrică. s-a adoptat o translaţie a sistemului de axa cu 500000 m spre vest şi spre sud astfel încât pe teritoriul României. pe scurt proiecţia Gauss. Pentru a nu se lucra cu coordonate negative. a fost adoptată în ţara noastră în anul 1930 (de unde şi denumirea). evident. Elipsoidul adoptat a fost elipsoidul Hayford. deformează realitatea. dată la care a fost adoptat şi elipsoidul Krasovski (1940) cu punctul astronomic fundamental la 15 . sistemele de coordonate în care poziţia unui punct este dată de coordonatele geodezice fiind prezentată în capitolul care tratează geodezia elipsoidală.Page 85 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Pentru că cel mai utilizat sistem de coordonate este cel bidimensional. iar punctul astronomic fundamental a fost ales pilastrul de beton din cadrul Observatorului astronomic din Bucureşti. direcţii unghiulare orizontale şi distanţe) trebuie să fie reduse la acest sistem de proiecţie. Deoarece suprafaţa terestră nu este plană rezultă că pentru prezentarea ei pe un plan trebuie să se utilizeze diverse proiecţii cartografice. a fost introdusă în ţara noastră în anul 1951. Sistemul de proiecţie Gauss – Krüger sau reprezentarea conformă Gauss sau. Sistemul de axe de coordonate plane stereografice a fost ales astfel încât originea să reprezinte imaginea plană a polului.

existând un cerc de deformaţie nulă cu raza de 201718 m. axa Ox având sensul pozitiv spre nord iar axa Oy având sensul pozitiv spre est.Page 86 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Pulkovo (sistemul de coordonate 1940). în cazuri externe. poate conduce la obţinerea unor rezultate incorecte. 16 . se stabilea. polul proiecţiei. prin intermediul coeficienţilor constanţi. Această proiecţie menţinea elipsoidul de referinţă Krasovski (1940). dar o prelucrare incorectă poate micşora această precizie sau. Un aspect specific proiecţiei Gauss este acela că reprezentarea elipsoidului terestru se face pe fuse (de 3 şi 6 grade). originea sistemului de coordonate a fost translatată cu aceleaşi cantităţi şi în aceleaşi direcţii. Prelucrarea observaţiilor efectuate în reţele geodezice planimetrice Prelucrarea măsurătorilor efectuate în reţelele geodezice. pentru marea majoritate a lucrărilor curente. întreg teritoriul ţării fiind reprezentat pe un singur plan. publicaţi de Struţu-Fălie în 1957 şi 1959. ca şi în cazul proiecţiei stereografice 1930. denumit şi centrul proiecţiei. Din considerente practice. asigură precizia necesară. în general mai mici de 1 mm între transformarea directă şi cea inversă. printre altele. constituie ultima etapă a activităţii geodezice. Prin prelucrarea observaţiilor din reţelele geodezice nu se poate îmbunătăţii precizia realizată în faza de efectuare a măsurătorilor. că „lucrările geodezice topo-fotogrammetrice şi cartografice necesare economiei naţionale se execută în proiecţia stereografică 1970 şi sistem de cote referite la Marea Neagră”. fiecare fus având propriul sistem de coordonate cu axa x îndreptată după meridianul axial (situat în mijlocul zonei de reprezentat) iar axa y după ecuatorul terestru (spre este).3. de regulă. prin Decretul Nr. Trecerea de la coordonatele plane la coordonatele geodezice pe elipsoidul de referinţă şi invers se realizează. în urma căreia se obţin rezultate finale.305. indiferent de tipul reţelei. este situat la latitudinea de 460 Nord şi longitudinea 250 Este Greenwich. În anul 1972 (septembrie). Deşi aceşti coeficienţi introduc erori. 6. Sistemul de axe de coordonate rectangulare plane are ca origine imaginea plană a polului proiecţiei. ei sunt utilizaţi deoarece.

controlul compensării. Prelucrarea observaţiilor efectuate în cadrul unei reţele planimetrice geodezice constă în parcurgerea următoarelor etape principale: prelucrarea preliminară a observaţiilor geodezice şi reducerea observaţiilor la suprafaţa de referinţă aleasă. cunoscută şi sub denumirea de metoda variaţiei coordonatelor sau compensarea grupului de puncte se realizează prin parcurgerea mai multor etape. formarea modelului funcţional – stochastic. dacă este cazul. În continuare se vor enumere principalele etape ce trebuie parcurse pentru realizarea obiectivelor enunţate şi se vor prezenta relaţii de calcul utilizate. Prelucrarea preliminară a observaţiilor geodezice Prelucrarea preliminară a observaţiilor geodezice efectuate în reţele de triangulaţie constă în determinarea elementelor necesare construirii modelului funcţional – stochastic al prelucrării propriu-zise şi în reducerea observaţiilor din reţeaua considerată la aceeaşi suprafaţă de referinţă (elipsoid sau plan de proiecţie). calculul elementelor provizorii. calculul elementelor compensate şi. transformarea ecuaţiilor de corecţii după regulile de echivalenţă. în paragrafe distincte.1. 17 . în fiecare etapă obţinându-se rezultate care permit alegerea unor modele mai performante şi a unor valori mai precise pentru următoarele etape de calcul. În continuare. calcule de evaluare a preciziei. va fi prezentat.Page 87 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Principalul avantaj al compensării reţelelor geodezice prin metoda măsurătorilor indirecte constă în faptul că fiecărei observaţii îi corespunde o ecuaţie de corecţie ceea ce permite efectuarea unui control riguros asupra alcătuirii modelului funcţional.3. Datorită corespondenţei dintre numărul măsurătorilor şi cel al ecuaţiilor este posibil ca procesul de compensare să poată fi complet automatizat. normalizarea sistemului de ecuaţii liniare ale corecţiilor şi rezolvarea sistemului normal de ecuaţii. O prelucrare a măsurătorilor prin metoda observaţiilor indirecte. modul de deducere a relaţiilor de calcul şi a calculelor ce trebuie efectuate pentru parcurgerea acestui proces iterativ de prelucrare a observaţiilor geodezice. 6.

Reducerea direcţiilor unghiulare orizontale Pentru că sistemul de proiecţie utilizat oficial în România este sistemul stereografic 1970 şi pentru că prelucrarea observaţiilor se face. Calculul coordonatelor preliminarii Prima etapă ce trebuie parcursă în cadrul procesului de compensare constă în determinarea coordonatelor preliminarii. 18 . altele trebuie aplicate pentru că 40 41 Aceste metode sunt tratate pe larg în Capitolul 3. Aceasta se determină cu o precizie scăzută. denumite în unele lucrări.1.3. Reducerea observaţiilor efectuate la suprafaţa de referinţă 6. în continuare se va considera că acest plan este suprafaţa de referinţă unde se vor reduce observaţiile geodezice. coordonatele se determină prin cel puţin două intersecţii simple înainte.1. pe elipsoidul de referinţă este necesar să se rezolve mai întâi triunghiurile elipsoidice mici prin metoda Legendre sau metoda aditamentelor.2. Pentru reducerea direcţiilor azimutale (compensate în staţie41) pe suprafaţa de referinţă trebuie aplicate mai multe corecţii.3.1.3. „Noţiuni de geodezie elipsoidală” Modalitatea de compensare în staţie a observaţiilor unghiulare orizontale efectuate prin metoda seriilor nu face obiectul prezentei lucrări. Funcţie de sistemul de referinţă ales. Dacă diferenţa dintre cele două rânduri de valori obţinute se încadrează în limitele acceptabile scopului propus (de regulă această diferenţă se acceptă a fi de ordinul decimetrilor) atunci coordonatele de lucru se determină prin metoda aritmetică a valorilor obţinute.1. precizie care depinde în general de scopul urmărit şi de lungimea reţelei considerate. coordonatele preliminarii se determină astfel: în planul de proiecţie. intersecţii liniare etc. rezultând astfel lungimile laturilor. şi de lucru. de regulă într-un sistem bidimensional.Page 88 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu 6. În reţelele geodezice în care au fost efectuate şi măsurători de distanţe coordonatele preliminarii pot fi determinate şi prin duble radieri. urmând ca în etapa următoare să se aplice relaţiile de la problema geodezică directă40 6. pentru fiecare punct nou. Unele dintre aceste corecţii sunt ncesare reducerii observaţiilor pe suprafaţa elipsoidului de referinţă.1.2.

având ca şi caracteristică principală unicitatea). Calculele ce urmează a se efectua în geodezie se realizează cu lungimea liniei geodezice (care este unică) şi nu cu secţiunile normale directe sau inverse. cu relaţia 19 . Aceasta trebuie L = const.6. Corecţia de linie geodezică Această corecţie. Corecţia de reducere de la secţiunea normală directă la linia geodezică Se consideră un punct de staţie Pi din care s-au efectuat observaţii azimutale către alte puncte printre care şi punctul Pj . X linia geodezică înseamnă determine că o să se corecţie. având în vedere orientarea sistemului de axe de coordonate.7. notată în continuare cu c1 (fig. c1 Pi B = const. datorată necoincidenţei între secţiunea normală directă secţiunea normală directă Pj (definită de normala la elipsoid în punctul considerat şi punctul vizat) şi linia geodezică (definită ca fiind linia curbă cea mai scurtă dintre două puncte situate pe o suprafaţă oarecare. paragraful 3.1. În fig.. planul de viză este format din axa principală a instrumentului şi punctul vizat (dacă se acceptă ipoteza că axa principală este orientată după normala la elipsoid). Acest plan intersectează elipsoidul după secţiunea normală directă.Page 89 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu modul de efectuare a observaţiilor nu este cel ideal iar una este necesară reducerii măsurătorilor la suprafaţa aleasă de referinţă.6.1) mai este cunoscută şi sub denumirea de corecţia de linie geodezică.6.1. După cum a fost specificat în capitolul 3. Y Fig. pentru a trece de la secţiunea normală directă la linia geodezică. şi el poate fi determinat. cu s-a notat azimutul secţiunii normale determinată de normala la elipsoidul de referinţă în punctul de staţie Pi şi punctul Pj .

2 12 Rm (6.1) devine ( Aij − A ) = − ρ n cc ij cc e2 s 2 cos 2 B sin Aij cos Aij . 2 6R (6.3): 20 . X În expresia de mai sus coordonatele X.1) unde Aij reprezintă azimutul liniei geodezice. 2 6R   Prin dezvoltarea în serie a egalităţii n n Aij = Aij − ( Aij − Aij ) . pentru calculele curente.Page 90 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu n tan Aij = Y . expresia (6. obţinute prin neglijarea termenilor de ordinul III şi mai mari. sau n n n ( Aij − Aij )cc = ρ cc (tan Aij − tan Aij ) cos 2 Aij . −1 (6. În relaţia (6. Prin înlocuire în relaţia de determinare a azimutului se obţine   s2 s2 2 tan A = tan Aij  1 − + e cos 2 A cos 2 B + K  ⋅ 2 2 6R 6R   n ij   s2 s2 2 − e cos 2 A cos 2 B + K   1− 2 2 6R 6R   Prin neglijarea termenilor de ordinul III şi superiori se obţine   s2 2 n tan Aij = tan Aij  1 + e cos 2 B + K  . relaţiile (3. lungimea liniei geodezice (s) poate fi înlocuită cu lungimea corespondentă în plan iar azimutul cu orientarea.135). Cu această ultimă relaţie.2) Expresia utilizată pentru calculul corecţiei de reducere la linia geodezică este [ c1cc ] = − ρ [ cc ] e 2 cos 2 Bm 2 s[km] sin 2 A . se obţine tan Aij = tan A − n ij n Aij − Aij n cos 2 Aij + K.3) Datorită faptului că valorile acestei corecţii sunt mici. Y sunt reprezentate de primele ecuaţii parametrice Puiseaux-Weingarten-Gauss ale liniei geodezice pe elipsoidul de rotaţie.

a fost vizat şi punctul Pj situat la altitudinea H j . Dacă se presupune 21 . Corecţia datorată altitudinii punctului vizat are următoarea valoare: Fig. = 298.Page 91 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu e − este prima excentricitate (numerică) şi pentru elipsoidul Krakovski.2.3  f   e = 2 f − f 2 = 0. pentru determinarea unor elemente necesare calculului acestei corecţii este necesar să se cunoască latitudinile punctelor reţelei.6. 006 693 421 623 .   1  a = 6378 245. dacă nu sunt determinate din măsurători astronomice sau alte metode. Valorile latitudinilor. Rm − reprezintă valoarea medie a razei de curbură. 000 m . se pot determina prin transformarea coordonatelor rectangulare plane cu ajutorul coeficienţilor constanţi. Bm − este latitudinea medie calculată între punctele de la capetele direcţiei observate.97). în cadrul operaţiilor de măsurare a direcţiilor E unghiulare orizontale. Această ultimă modalitate de determinare este şi cea mai utilizată datorită simplităţii sale şi faptului că precizia asigurată este suficientă. După cum se poate observa. Raza de curbură se poate determina cu relaţia (3. Corecţia datorată altitudinii punctului vizat Se consideră că punctul de staţie Pi se află situat pe elipsoidul de referinţă (altitudinea lui elipsoidică este zero) şi că din acest punct.

Normala la elipsoid (în i ' aceeaşi ipoteză) în punctul Pj este reprezentată de dreapta Pj Pj .6. Se poate observa că OPi / = Pi " Pi ' − Pi "O = N i sin Bi − zi − a(1 − e 2 )sin Bi a sin Bi − = e 2 N i sin Bi . şi a secţiunii normale determinate de intersecţia planului care conţine normala la elipsoid în punctul de staţie şi proiecţia pe elipsoid în punctul vizat. Dacă se notează cu s distanţa pe elipsoidul de referinţă dintre cele două puncte şi cu α unghiul Pi ' Pj Pj' . Pj P a a (6. în continuare. (dreaptă care intersectează "' elipsoidul în punctul Pj (fig. se poate spune că această corecţie se datorează necoincidenţei a două secţiuni normale şi anume: a secţiunii normale determinate de intersecţia planului care conţine normala la elipsoid în punctul de staţie şi punctul vizat (planul ce conţine viza) cu elipsoidul de rotaţie. Între i i cele două secţiuni există o diferenţă.Page 92 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu că în punctul de staţie normala la elipsoid coincide cu verticala locului atunci planul de viză ' este format de normala la elipsoid în punctul Pi (dreapta PPi ) şi punctul vizat. Corecţia datorată altitudinii punctului vizat are valori mici ceea ce face ca la stabilirea reţelei de calcul să se accepte unele aproximaţii. Acest plan i " intersectează elipsoidul de referinţă după secţiunea normală PPi . notată c2 . face aproximaţia α radiani ' ' PPi ' PPi ' Pj Pi cos B j − ≅ = . care trebuie determinată şi aplicată direcţiei măsurate când se face reducerea la elipsoid. Recapitulând.5) ' ' În continuare se doreşte determinarea lungimii Pi Pj . Wi Wi 22 .2). în ipoteza că normala la elipsoid coincide cu verticala locului. "' " Calculele geodezice se efectuează după curba PPj şi nu după secţiunea PPj .4) Din aceeaşi figură 6. (6. se poate. atunci se poate scrie că c2 ≅ Pj"' Pj" s sin Aij = H Eα j radiani s sin Aij .2.

Corecţia datorată deviaţiei verticalei După cum a mai fost precizat şi în capitolul 2. atunci prin dezvoltarea relaţiilor de mai sus se obţine OPi ' = e 2 N i sin Bi = e 2 a (1 − e 2 sin Bi ) − 1/ 2 sin Bi ≅ ae2 sin Bi OPj' ≅ ae2 sin b j .15.5) se obţine (6. Introducând această relaţie în expresia (6. Această corecţie are. valori mici. iar din formula de calcul se poate observa că ea nu depinde de altitudinea punctului de staţie şi pentru direcţii de azimut 0 g sau 100 g are valoarea zero. Dacă se acceptă păstrarea numai a termenilor de ordinul I. Mm iar în final pentru corecţia datorată altitudinii punctului vizat relaţia (6.6) (6. se obţine Pi ' Pj' ≅ ae2 ( B j − Bi ) radiani cos Bm . α radiani ≅ e 2 ( B j − Bi ) radiani cos 2 B j ≅ e 2 s cos Aij cos 2 B j . ' ' În continuare se poate determina lungimea segmentului Pi Pj (6.7) Pi ' Pj' ≅ ae2 (sin B j − sin Bi ) = 2ae2 sin B j − Bi 2 cos B j − Bi 2 .Page 93 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu În mod asemănător se determină lungimea OPj' = e 2 N j sin B j .4) [ c2cc ] = ρ [ cc ] e2 H j sin 2 Aij 2M m (6. paragraful 2. deviaţia verticalei este datorată neconcordanţei dintre verticala locului şi normala la suprafaţa considerată că 23 . de asemenea.9) unde indicele cu inferior m s-au notat valorile medii ale cantităţilor respective. Acceptând acelaşi grad de aproximare şi având în vedere lungimile arcelor cu care se lucrează în mod curent în geodezie se poate scrie sin astfel încât. în final.8) B j − Bi 2 ≅ ( B j − Bi ) radiani 2 .

3. Unghiul dintre 24 .6. Această ultimă componentă constituie cea de-a III-a corecţie ce trebuie aplicată direcţiilor azimutale. Normala la elipsoidul de referinţă în punctul considerat intersectează această sferă în Z g iar verticala locului în punctul Zα . Pentru determinarea componentelor deviaţiei verticalei la nivelul terenului se cunosc mai multe metode. toate observaţiile azimutale trebuie corectate pentru a fi aduse pe suprafaţa de referinţă. Una dintre acestea este metoda etape de astronomo-geodezică care constă în parcurgerea calcul ♦ Se consideră un punct Pi pentru care se cunosc. Într-un punct de staţie. Punctul P reprezintă intersecţia sferei auxiliare cu o paralelă dusă la axa de rotaţie a Pământului. Corecţia ce trebuie aplicată are două componente: o componentă care depinde numai de poziţia punctului de staţie şi ea are aceeaşi valoare pentru toate direcţiile unghiulare orizontale măsurate din staţia respectivă.). Λ i ) precum şi azimutul astronomic al direcţiei către punctul vizat α ij . ♦ În punctul de staţie se construieşte o sferă auxiliară cu raza egală cu unitatea. Corecţia datorată deviaţiei verticalei Pj (fig.3). În aceste condiţii arcul Z g P reprezintă proiecţia meridianului geodezic iar arcul Zα P proiecţia meridianului astronomic. Li ) şi azimutul Aij către un punct următoarelor − Se presupune că pentru acest punct se mai cunosc şi coordonatele astronomice (Φ i . o componentă care cuprinde influenţa deviaţiei verticalei. cvasigeoid etc.Page 94 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu aproximează Pământul (elipsoid.6. din determinări geodezice Fig. ( Bi . geoid. azimutului şi a unghiului zenital ale direcţiei către punctul vizat şi care se modifică de la o direcţie la alta.

se pot utiliza. ♦ Componenta η i a deviaţiei verticalei se poate calcula din triunghiul dreptunghic Zα Z ' P sin η i cos Φ i = .Page 95 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu proiecţiile celor două meridiane este egal cu diferenţa dintre longitudinea astronomică şi cea geodezică (Λ i − Li ) . (6. unghiulară orizontală observată dintr-o staţie este [ c3cc ] = (η i[ cc ] cos Aij − ξ i[ cc ] sin Aij ) cot ζ ij . (6. Corecţiile de centrare şi reducere 42 Dacă într-un triunghi sferic se înlocuiesc laturile cu complementele lor. transformat după regula lui Néper42. sin( Λ i − Li ) 1 Deoarece atât valoarea componentei deviaţiei cât şi valoarea diferenţei de longitudini sunt mici.6.12) Relaţia de calcul a corecţiei care trebuie determinată şi aplicată pentru fiecare direcţie ()6.14) Pentru calculele curente. pentru componentele deviaţiei verticalei pe cele două direcţii.4.13) unghiul zenital necesar calculându-se funcţie de diferenţa de nivel dintre cele două puncte (de staţie şi vizat) şi distanţa dintre puncte cot ζ ij = ∆ H ij Dij . se poate aproxima sinusul cu valoarea unghiului şi deci η i = (Λ i − Li ) cos Φ i (6.881 . cosinusul fiecărui element este egal cu produsul sinusurilor elementelor neadiacente sau cu produsul cotangentelor elementelor adiacente. următoarele valori determinate în mai multe puncte răspândite uniform pe teritoriul ţării: η = 6cc. ξ = 2cc.10) ♦ Din acelaşi triunghi sferic.513.11) ξ i = Φ i − Bi . iar dacă se face aproximaţia cos(Λ i − Li ) ≅ 1 atunci relaţia de calcul este (6. se poate determina şi expresia de calcul a celeilalte componente a deviaţiei verticalei cos(Λ i − Li ) = tan Φ i cot( Bi + ξ i ) . 25 Fig. Corecţii de centrare şi reducere .

deci la efectuarea observaţiilor în loc să se măsoare pe direcţia bornei se măsoară pe altă direcţie. 26 . corecţia de centrare ca şi corecţia de reducere se aplică. pe foaia de centrare. adică atunci când borna şi pilastrul sau locul unde a fost instalat instrumentul nu sunt pe aceeaşi verticală. indiferent de lungimea laturilor reţelei geodezice.Page 96 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Dacă primele trei corecţii se aplică reţelelor cu lungimi mari ale laturilor. Corecţia de centrare se aplică atunci când s-a staţionat excentric. Direcţia care trebuia măsurată.16) Corecţia de reducere se aplică atunci când punctul matematic reprezentat prin bornă nu este pe aceeaşi verticală cu punctul vizat (proiecţia semnalului). Aceste elemente sunt distanţa orizontală l dintre poziţia aparatului (reprezentată de firul cu plumb) şi punctul matematic (reprezentat de bornă) precum şi Θ unghiul dintre această direcţie şi direcţia de referinţă aleasă la întocmirea foii de centrare. D (6. tuturor direcţiilor azimutale măsurate. şi care interesează pentru calcule ulterioare este α = M+c (6. Ceea ce este foarte important de reţinut este că această corecţie se determină cu elementele de centrare măsurate într-un punct de staţie dar se aplică direcţiilor măsurate din alte puncte către acest punct. se măsoară (în afara direcţiei M) şi elementele de centrare. În teren.15) Corecţia c se numeşte corecţie de centrare şi din triunghiul CP I ea poate fi 1 calculată cu relaţia [ c4cc ] = ρ [ cc ] I sin(Θ + M ) . când este cazul. cea a semnalului. dacă nu exista această necoincidenţă a celor două verticale.

2. În cazul în care prelucrările se vor face în planul proiecţiei stereografice 1970. După ce au fost 27 . Evident. Reducerea distanţelor la suprafaţa de referinţă În cazul în care în reţeaua geodezică au fost efectuate măsurători de distanţe. Aproximaţia efectuată M = M 1 nu introduce erori mai mari decât cele de măsurare. D (6.2. coordonatele punctului de staţie şi ale celui vizat sunt exprimate în metri. (6.1. acestea trebuie reduse la suprafaţa de referinţă aleasă (elipsoid.18) În relaţia de mai sus.18) ar fi alta. dacă prelucrarea s-ar efectua pe un alt plan de proiecţie atunci şi relaţia (2. respectiv. De asemenea.3.17) unde l1 şi Θ 1 se măsoară între proiecţia semnalului şi punctul matematic (borna) şi. relaţia de calcul a acestei corecţii este (c [ cc ] 6 ij ) = − (c [ cc ] 6 ji ) = ρ [ cc ] ( xi y j − x j yi ) 4 R02 . Corecţia de reducere la planul proiecţiei stereo 1970 Ultima corecţie ce trebuie aplicată direcţiilor unghiulare orizontale este aceea prin care aceste direcţii se reduc la planul proiecţiei utilizate (evident dacă prelucrările ulterioare se fac într-un plan de proiecţie şi nu pe elipsoid. 6. Dacă s-ar efectua o prelucrare a observaţiilor pe elipsoidul de referinţă atunci ultima corecţie nu ar mai fi aplicată pentru că ea reduce observaţiile la planul de proiecţie stereografic 1970. faţă de direcţia de referinţă. plan de proiecţie). Aceste coordonate nu trebuie să fie afectate de translaţii. Observaţii privind aplicarea corecţiilor de reducere a direcţiilor azimutale Trebuie specificat faptul că pentru lucrări curente.Page 97 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Calculul corecţiei se face prin intermediul relaţiei de mai jos [ c5cc ] = r [ cc ] = ρ [ cc ] l1 sin(Θ 1 + M ) . pentru a uşura efectuarea unor calcule este bine ca aceste direcţii corectate să fie reduse la o direcţie origine. de regulă aceeaşi ca la compensarea în staţie. este suficient ca direcţiile corectate să fie determinate până la zecimea de secundă inclusiv. funcţie de proiecţia considerată.

în ordine.5): suprafaţa terenului 2 RA . în practică. următoarele relaţii.5. 45 Trebuie specificat că instrumentele moderne de măsurat distanţele aplică automat corecţiile necesare reducerilor fizice astfel încât distanţa afişată pe display-ul instrumentelor. considerată distanţă măsurată. Reducerea distanţelor • • * Dij − distanţa redusă la planul de proiecţie stereografic 1970 H e − altitudine elipsoidală RA − raza sferei medii Gauss cu care.20) (6.Page 98 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu corectate fizic. este deja redusă fizic 28 . corespunzătoare reducerilor succesive care se efectuează43.21) În aceste relaţii s-au utilizat următoarele Dijf − valoarea distanţei măsurate după ce s-au aplicat reducerile fizice45 elipsoid • • • c Dij − valoarea distanţei reduse la coardă sij − distanţa elipsoidului redusă la suprafaţa • Fig. dacă se lucrează cu un calculator „de buzunar”. nu sunt prezentate modalităţile prin care s-a ajuns la aceste relaţii de calcul. De regulă se calculează o valoare medie a razelor de curbură ale sferelor medii Gauss 43 44 Nefiind obiectul prezentei lucrări. înainte de a extrage valoarea funcţiei arcsin. Reducerea la coardă D = c ij e ( Dijf ) 2 − (∆ H ij ) 2 He  . (6.6.  H ie   j   1+   1+  RA   RA    c Dij (6. pentru reducerea distanţelor măsurate trebuie aplicate. În relaţia (6.19) Reducerea la suprafaţa elipsoidului de referinţă44 sij = 2 RA arcsin Reducerea la planul de proiecţie Pentru proiecţia Stereografică 1970 reducerea se efectuează cu relaţia  x2 + y 2 x2 + y 2  * Dij = sij ⋅ c ⋅  1 + m 2 m + 2  4 RA 48 RA   notaţii (a se vedea şi fig.20). trebuie să se treacă la modul de lucru în radiani.6. se înlocuieşte elipsoidul.

6. Aceste coordonate provizorii se determină cu o precizie mai ridicată decât coordonatele preliminarii. între care există legătură directă prin efectuarea de observaţii unghiulare orizontale. ∆ yij − diferenţele de coordonate47 c − coeficient subunitar (în proiecţia stereografică 1970. Calculul distanţelor şi orientărilor între punctele vechi În general.2.Page 99 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu care trec prin punctele de la capetele distanţei măsurate sau pentru latitudinea medie. Între punctele vechi ale reţelei.2. 6. Valorile coordonatelor provizorii trebuie să fie suficient de apropiate de valorile cele mai probabile pentru ca să se poată renunţa la termenii de ordinul II şi mai mari din dezvoltările în serie Taylor care se efectuează. Calculul elementelor provizorii După calculul elementelor preliminarii şi reducerea observaţiilor efectuate la o suprafaţă de referinţă unitară urmează determinarea unor alte coordonate pentru punctele noi ale reţelei. De multe ori suma pătratelor coordonatelor relative se înlocuieşte cu pătratul distanţei redusă pe elipsoid 48 Dacă într-o reţea nu există puncte vechi (cazul reţelelor libere) trebuie să se aleagă un punct cu coordonate cunoscute (apropiate de cele dintr-un sistem de proiecţie) o orientare şi o distanţă pentru ca aceste calcule să fie posibile 29 . 99975 ) necesar trecerii de la coordonatele stereografice din planul tangent în planul secant. ym − media coordonatelor punctelor (neafectate de translaţii) de la capătul distanţei măsurate (coordonate la mijlocul distanţei)46 • • ∆ xij .3. într-o reţea geodezică există cel puţin două puncte „vechi” (în sensul că acestea au coordonatele cunoscute) din care să se poată determina.3. • xm .1. în cazul reţelelor de triangulaţie. coordonate denumite coordonate provizorii. se face prin parcurgerea mai multor etape de calcul. Determinarea acestor coordonate provizorii. coordonatele punctelor „noi” din reţea48. trebuie să 46 47 Este suficient ca aceste valori să fie cunoscute cu o precizie de ordinul metrilor Şi aceste valori trebuie cunoscute cu o precizie de ordinul metrilor. într-o primă fază. în următoarea succesiune. printr-o metodă oarecare. acest coeficient are valoarea c = 0. pentru cea mai mare parte a reţelelor geodezice utilizate precizia fiind de ordinul centimetrilor.

6. spre care s-au efectuat observaţii unghiulare orizontale din punctul vechi considerat. distanţele. relaţiile cu care se pot face verificări sunt următoarele DAB = ∆ x AB ∆ y AB = . Cu acest unghi mediu de orientare se pot determina orientările către punctele noi (cu coordonate necunoscute) din reţea. precizia cu care se vor determina trebuie să fie ridicată.yB . dintre puncte fiind considerate factor de ponderare.6.yB) xB ∆xAB xA ΘAB A(xA .2.yA) . Orientarea staţiilor cu coordonate cunoscute Orientarea staţiilor cu coordonate cunoscute sau orientarea staţiilor „vechi” constă în determinarea unui unghi de orientare mediu sau mediu ponderat.2.Page 100 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu se determine distanţele şi orientările. un control al acestora. cos Θ AB sin Θ AB (6. Din acest motiv.24) şi (6.23) Fig.25) Cele trei valori rezultate din aplicarea relaţiilor (6. exprimate în km.3.yA DAB stereografice 1970).22) (6. 49 Dacă orientarea axelor se schimbă.x Considerăm (fig.24) După calculele de compensare se efectuează manual (cu un calculator de buzunar). ori de câte ori este posibil.6) două puncte vechi şi un sistem de coordonate49 cartezian cu axa x . (6. pentru că ele provin din aceleaşi valori iniţiale: coordonatele celor două puncte.6.N orientată în direcţia nord (ca în cazul proiecţiei B(xB .25) trebuie să fie identice până la zecimea de milimetru.y Θ AB = arctan (6. atunci trebuie să se facă. Orientarea (Θ ) şi distanţa ( D) între cele două puncte cu coordonatele cunoscute A şi B se pot determina cu relaţiile ∆ y AB ∆ x AB ∆yAB . . Calculul orientării şi distanţei între două puncte vechi sau DAB = DAB = ( xB − x A ) 2 ( y B − y A ) 2 2 2 ∆ x AB + ∆ y AB . atunci şi relaţiile ce vor fi scrise în continuare se vor modifica corespunzător 30 . 6. Aceste elemente vor fi utilizate şi în calculele propriu zise de compensare. În cazul de faţă.

care se numesc şi N originea direcţiilor măsurate.6. prin intermediul relaţiei (6.a) (6. diferenţele existente datorându-se erorilor de măsurare ale Fig.Θ SC . 3).22) se determină orientările Θ vize orientate. poate fi utilizată una din următoarele relaţii ZS = ZS = sau. 3 (6. i = A. DSA + DSB + DSC . 3 A atâtea valori pentru unghiul de orientare câte puncte vechi au fost observate din staţia considerată i ZS = Θ 1 C 2 B Si −α * Si . Deocamdată. C .K (6. Pentru cazul prezentat în fig.Θ SB . 2.6. pentru acest unghi de orientare valoarea cea mai probabilă se poate determina fie prin efectuarea mediei aritmetice fie prin calcularea unei medii ponderate pe distanţe a mărimilor determinate. către punctele vechi se pot determina. B. Orientarea staţiilor cu coordonate cunoscute * direcţiilor (α Si ) şi erorilor de determinare a coordonatelor punctelor vechi. B.28.26) Toate aceste valori obţinute trebuie să fia apropiate ca mărime. de staţie S cu coordonatele cunoscute (fig.27.Page 101 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Dacă se presupune un punct oarecare.7. evident centrate şi reduse la planul de proiecţie.6. atât vechi (A. Unghiul de orientare Z S .7 (trei puncte vechi vizate). reprezintă orientarea direcţiei spre gradaţia zero a cercului orizontal al instrumentului şi el este denumit unghi de orientare a staţiei S.7) din care au fost efectuate observaţii către alte puncte din reţea. Cu ajutorul vizelor orientate şi al SA . C) cât şi noi (1.a) C Z SA DSA + Z SB DSB + Z S DSC . în cazul general 31 C Z SA + Z SB + Z S . atunci prin relaţia (6. a staţiei considerate (S).26).

unde j = 1. 51 Dacă calculul coordonatelor provizorii prin intersecţie simplă înainte se efectuează manual. cu ajutorul relaţiilor − xB tan Θ BP − y A + yB tan Θ AP − tan Θ BP yP = ( xP − x A ) tan Θ AP + y A sau yP = ( xP − xB ) tan Θ xP = AP x A tan Θ (6. se poate utiliza orice altă metodă cunoscută.b) ZS = ∑ t i= 1 t i Z S DSi ∑ . Diferenţele dintre aceste două valori trebuie să fie de ordinul centimetrilor. deci coordonatele provizorii se determină cu o mai mare precizie decât cea a coordonatelor preliminarii. valorile provizorii ale coordonatelor determinându-se prin efectuarea mediei aritmetice ale celor două rânduri de valori obţinute.28.K (6. 50 Media aritmetică a unghiurilor de orientare sau media ponderată se poate face numai dacă diferenţele dintre valorile care intră în medie nu diferă semnificativ. În caz contrar trebuie să se verifice datele de intrare pentru a descoperi greşelile.b) i= 1 unde t reprezintă numărul punctelor vechi vizate (observate) din punctul de staţie S. Evident.Page 102 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu ZS = respectiv.2.3.3. prin intersecţii înainte. ambele relaţii de determinare a coordonatei y. de regulă. adică sunt de ordinul secundelor. în planul de proiecţie.3. 6. Odată determinată această valoare a unghiului de orientare50. Calculul coordonatelor provizorii Coordonatele provizorii ale punctelor noi din reţeaua geodezică considerată.30) BP + yB 51.29) Cu aceste orientări determinate către punctele noi ale reţelei se pot calcula acum coordonatele provizorii (ale punctelor noi). se determină. DSi (6.31) unde cu P s-a notat punctul nou a cărui coordonate provizorii vrem să la determinăm. 2. cele două valori trebuind să fie identice până la milimetru 32 . Se efectuează două intersecţii simple înainte. (6. se pot determina acum orientările către punctele noi vizate din punctul de staţie considerat.27. t i= 1 (6. cu ajutorul relaţiei 0 QSj = Z S + α * Sj . de exemplu prin intersecţii înainte. 1 t i ∑ ZS . prin care se pot determina coordonatele unui punct. atunci trebuie aplicate.

toate elementele provizorii vor avea ca indice superior cifra (0). În cele ce urmează va fi prezentat modul de formare a modelului funcţional – stochastic la prelucrarea observaţiilor prin metoda măsurătorilor indirecte. astfel determinate. 33 . Ca notaţie. constituie elemente de bază ale modelului funcţional – stochastic utilizat la prelucrarea observaţiilor efectuate în reţele geodezice preliminare.Page 103 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Elementele provizorii. în planul de proiecţie.

32) vor da valorile cele mai probabile ale coordonatelor ( coordonate compensate). y 0 şi care se află în legătură j j directă şi reciprocă. În sistemul de axe adoptat (fig. datorită acestor creşteri de coordonate şi orientarea provizorie Θ creştere dΘ ij . în prezent. (6.33) Mărimea acestei creşteri a orientării este funcţie de mărimea creşterilor de coordonate.32) va primi o Evident. utilizată. respectiv. adică cu axa x orientată după direcţia Nord (cazul proiecţiei stereografice 1970. y0 ) j j dyj j(xj. x j = x 0 + dx j j y j = y 0 + dy j j 0 ij (6. În prelucrare y dΘ ij dyi i(xi. coordona-tele punctelor noi vor primi nişte corecţii. Cazul general Se consideră două puncte x noi i şi j.8.8. Variaţia orientării funcţie de variaţiile coordonatelor plane 6.33) va rezulta valoarea cea mai probabilă a orientării între cele două puncte considerate 0 Θ ij = Θ ij + d Θ ij .6.3. care au coordonatele provizorii xi0 .3. respectiv. care adăugate la acestea (relaţiile 6. N 0 Θ ij j( x0 .3.8) 52 Toate relaţiile care vor fi deduse sunt valabile numai dacă sistemul de coordonate este ales ca cel din figura 6. Fig. într-o reţea de triangulaţie52.3. în ţara noastră 33 .yi) dxi urma a procesului de din ale O i ( xi0 .Page 104 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu 6.6. yi0 şi. yi0 ) observaţiilor provizorii reţeaua de triangulaţie considerată. care adăugată la valoarea provizorie (relaţia 6.1. Variaţia orientării în funcţie de variaţia coordonatelor plane xi = xi0 + dxi yi = yi0 + dyi şi.yj) dxj x 0 .

39. (6.b) şi acestea se introduc în expresia (6.a) 34 .Page 105 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu 0 tan Θ ij = y 0 − yi0 j x 0 − xi0 j = 0 ∆ yij 0 ∆ xij .a) cos Θ 0 Dij = ρ 0 ∆ xij 0 ( Dij ) 2 (6.38) Coeficienţii aij şi bij se numesc coeficienţi de direcţie pentru că prin intermediul lor se exprimă variaţia orientării pe unitatea de lungime considerată.25). (6. În acest caz elementele care exprimă lungimi (distanţa sau coordonatele relative) se exprimă în kilometri.36). (6.37. iar dacă se are în vedere gradaţia centesimală ( ρ relaţiile de calcul a coeficienţilor de direcţie sunt aij [ cc/dm ] = − 63622 sin sΘ 0 ij 0 ( Dij )[km] 0 (∆ yij )[km] 0 2 ( Dij )[km] cc = 63620) atunci = − 63662 . iar coeficientul bij la axa Oy . Coeficientul aij se referă la axa Ox . relaţia de mai sus poate fi scrisă sub forma 0 0  dy j dyi  ∆ yij ∆ yij d Θ ij = cos Θ  0 − − dx j + dxi  = 0  ∆ x ∆ x 0 (∆ x 0 ) 2  (∆ xij ) 2 ij ij  ij  2 0 ij = cos Θ Dij 0 ij dy j − cos Θ Dij 0 ij dyi − sin Θ 0 Dij 0 ij dx j + sin Θ 0 Dij 0 ij dxi . după ordonare se va obţine relaţia care exprimă variaţia orientării funcţie de variaţia coordonatelor plane d Θ ij = aij dx j + bij dy j − aij dxi − bij dyi .34) Diferenţiind această relaţie se obţine dΘ ij 0 ij cos 2 Θ = 0 0 ∆ xij (dy − dyi ) − ∆ yij (dx j − dxi ) 0 (∆ xij ) 2 (6. (6. (6.35) Luând în considerare modul în care se poate exprima distanţa (relaţiile (6.37. este bine ca variaţia orientării să fie exprimată pe decimetru (se obţin astfel coeficienţi apropiaţi de unitate). Dacă prelucrarea observaţiilor din reţeaua geodezică se efectuează manual.36) Dacă se fac notaţiile aij = − ρ bij = ρ cc cc sin Θ 0 Dij 0 ij 0 ij = −ρ cc cc 0 ∆ yij 0 ( Dij ) 2 .

(6.38) va avea numai doi termeni şi va fi de următoarea formă dΘ Ai = a Ai dxi + bAi dyi . funcţie de modul cum se consideră direcţia (cum s-a măsurat direcţia) se pot întâlni două situaţii54: a) Intersecţia înainte. funcţie de mărimea valorilor coeficienţilor de direcţie53. iar dacă se ţine cont de faptul că Θ ij = Θ ji (6. 54 În cazul când ambele puncte între care se măsoară o direcţie azimutală sunt vechi orientarea nu variază (punctele sunt fixe şi nu vor primi corecţii pentru coordonatele lor). 35 .2.42) 6. Cazuri particulare În cazul când unul din cele două puncte de la capetele direcţiei măsurate este vechi (cu coordonate cunoscute).Page 106 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu bij [ cc/dm ] = 63622 cos Θ 0 ij 0 ( Dij )[km] = − 63662 0 (∆ xij )[km] 0 2 ( Dij )[km] . deci relaţia (6. (6.41) ± 200 g se deduce că valoarea cu care variază orientarea este aceeaşi.39) se observă că aij = − a ji şi bij = − b ji .b) Desigur variaţia orientării se poate exprima şi pe altă unitate de lungime. (6. creşterile de coordonate se vor obţine în unitatea de lungime pe care a fost exprimată variaţia orientării. Evident. cu una din relaţiile aij bij = − tan Θ 0 ij sau bij aij 0 = − cot Θ ij . adică de la i la j sau de la j la i d Θ ij = d Θ ji . În cazul intersecţiei înainte se consideră o direcţie măsurată între un punct vechi (notat în continuare cu A) şi un punct nou (notat cu i).3. Numai coordonatele punctului nou vor primi corecţii (dxi . prin metoda măsurătorilor indirecte. indiferent de modul cum se consideră direcţia.43) 53 Dacă se doreşte efectuarea unui program de prelucrare a măsurătorilor efectuate în reţele geodezice.40) Analizând relaţiile (6. Tot în cazul unui calcul manual este bine să se facă şi un control al calculelor. dyi ) .3. este indicat să se exprime variaţia coordonatelor în metri pentru a evita calcule suplimentare inutile.39. (6.

38) va fi de forma dΘ iA = − aiA dxi − biA dyi . atunci. în cazul unei direcţii măsurate între două puncte noi: se consideră mai întâi cazul intersecţiei înainte şi se stabilesc semnele coeficienţilor de direcţie corespunzători necunoscutelor punctului spre care s-a măsurat direcţia. Şi în acest caz.8. Variaţia distanţei funcţie de variaţia coordonatelor plane 6. Distanţa provizorie dintre cele două puncte se determină cu relaţia 36 . corecţii (dxi .1. se consideră direcţia măsurată de la punctul nou (i) către punctul vechi (A) şi deci relaţia (6. iar semnul coeficientului „b” este dat de semnul axei y în acest cadran. Cazul general Se consideră cazul prezentat în fig. dyi ) vor primi numai coordonatele punctului nou. Deoarece coordonatele celor două puncte noi 0 variază (după prelucrare primesc alte valori) şi distanţa provizorie Dij va suferi o modificare. Cadranul corespunzător noii valori obţinute pentru orientare indică semnele coeficienţilor de direcţie după aceeaşi regulă ca la intersecţia înainte.4. de astă dată. (6. 6.6. notată dDij . Funcţie de valoarea orientării în noul cadran se poate stabili care coeficient este mai mare.4. Cadranul corespunzător noii valori obţinute pentru orientare indică semnele coeficienţilor de direcţie astfel: semnul coeficientului de direcţie „a” este dat de semnul pe care axa x îl are în acest cadran. semnele coeficienţilor de direcţie şi mărimea unui în raport cu celălalt se pot determina aplicând următoarele reguli: în cazul unei direcţii măsurate de la un punct vechi către un punct nou (intersecţie înainte): la orientarea direcţiei considerate se adaugă 100g. dar. în cazul unei direcţii măsurate de la un punct nou către un punct vechi (intersecţia înapoi): la orientarea direcţiei considerate se scad 100g.3. a cărei mărime este dependentă de mărimea variaţiei coordonatelor.3.Page 107 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu b) Intersecţia înapoi.44) Dacă prelucrarea se face manual. iar apoi se consideră cazul intersecţiei înapoi pentru a stabili semnele coeficienţilor de direcţie corespunzători necunoscutelor punctului din care s-a măsurat direcţia.

(6. pentru variaţia distanţei se obţine relaţia dDij = − Dacă se fac notaţiile Aij = 0 ∆ xij 0 ∆ xij 0 Dij dxi − 0 ∆ yij 0 Dij dyi + 0 ∆ xij 0 Dij dx j + 0 ∆ yij 0 Dij dy j . (6. (6. relaţia de calcul a variaţiei distanţei fiind (6. două cazuri particulare. 6.3). Cazuri particulare Deoarece nu există variaţii ale distanţei când ambele puncte considerate sunt vechi (nici nu se fac măsurători de distanţe între două puncte vechi).3. (6.47) D 0 ij = cos Θ . dacă se efectuează înmulţirile. funcţie de modul cum se consideră că a fost măsurată distanţa şi anume: a) Punctul i este vechi şi se consideră distanţa de la punctul i la punctul j: în această situaţie creşterile de coordonate aferente punctului i sunt nule. dyi dDij = Aij dx j + Bij dy j − Aij dxi − Bij dyi 6.5. (6.3.45) Prin diferenţierea relaţiei (6.45) se deduce că 0 0 0 Dij dDij = ∆ xij (dx j − dxi ) + ∆ yij ( dy j − dyi ) .Page 108 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu 0 Dij = ( x 0 − xi0 ) 2 + ( y 0 − yi0 ) 2 = j j 2 2 ∆ xij + ∆ yij . atunci când unul din punctele între care se fac determinări ale distanţei este vechi.46) iar.2. Modelul funcţional – stochastic Modelul funcţional – stochastic la preluarea observaţiilor efectuate într-o reţea planimetrică este reprezentat de relaţiile (4.51) .48) se obţine relaţia generală de calcul a mărimii variaţiei distanţei în funcţie de variaţia coordonatelor plane dxi .50) b) Punctul j este vechi şi se consideră distanţa de la punctul i la punctul j: relaţia prin care se poate determina variaţia distanţei funcţie de variaţia coordonatelor plane ale punctului i (corecţiile pentru punctul j fiind nule) se deduce din relaţia generală de calcul dDij = − Aij dxi + Bij dyi .4.2) şi (4. se pot întâlni.49) dDij = Aij dx j + Bij dy j . Bij = 0 ij 0 ∆ yij D 0 ij 0 = sin Θ ij . 37 (6. La alcătuirea modelului funcţional se au în vedere tipurile de măsurători ce se pot efectua.

n . obţinându-se valorile cele mai probabile N referinţă 1 ale acestora α Si =α * Si + ν Si . orientări determinate din coordonate. După compensarea în staţie. Forme ale ecuaţiilor corecţiilor Într-o reţea geodezică planimetrică se pot efectua observaţii unghiulare orizontale şi măsurători de distanţe. Direcţii azimutale centrate. Punct de staţie în care s-au efectuat observaţii unghiulare orizontale +α * Si . Pentru aceste două tipuri de observaţii posibile. se obţine o valoare provizorie a unghiului de orientare a staţiei S.1. j .1.3.1.5.α * Sn .b). când se realizează şi reducerea direcţiilor observate la o direcţie de referinţă. prin procesul de prelucrare. relaţia (6. 2. Aceste valori ale direcţiilor vor N fi corectate. se vor scrie ecuaţiile de corecţii: 6. şi prelucrările preliminarii se obţin direcţii centrate. n (6.K .α Sj . Dacă la această valoare provizorie se adaugă necunoscuta 38 .34).K .5. care intervin în prelucrare.Page 109 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu 6.K . i = 1. în cazul prezentat în figura alăturată direcţia către punctul 1. relaţia (6. 2.27.52) În acest punct de staţie se cunosc orientările provizorii către celelalte 2 J 3 puncte vizate.3.K .K . j . în care s-au efectuat observaţii unghiulare orizontale (direcţii azimutale) către alte puncte geodezice din reţea 1.K .K .9. j .6.K . i = 1.53) Prin medierea celor „n” valori obţinute. care în continuare vor fi considerate ca elemente măsurate * α S1 . 2. reduse şi reduse la planul de proiecţie Se consideră un punct de staţie „S” dintr-o reţea geodezică.α * S2 * . Cu ajutorul acestor orientări şi a direcţiilor măsurate se pot calcula unghiurile de orientare corespunzătoare ' ZS = Θ 0 Si 4 Fig. n (6. reduse şi reduse la planul de proiecţie.

relaţia (6. relaţia (6. j . 2. în fiecare staţie.b). a) Forma ecuaţiei de corecţie pentru o direcţie azimutală măsurată între două puncte noi „i” şi „j” ν ij = − dzi + aij dx j + bij dyi − aij dxi − bij dyi + lij . deci. i = 1. n . De obicei. într-o staţie. se obţine forma generală a unei ecuaţii de corecţii pentru direcţii unghiulare orizontale. ca fiind diferenţa dintre unghiul de orientare a staţiei calculat pentru direcţia respectivă.K .27. şi unghiul mediu de orientare.63). (6. relaţiile (6.K . şi se consideră că direcţia azimutală a fost măsurată între două puncte noi. deci şi în staţia S trebuie să fie satisfăcute egalităţi de forma ' ZS = Θ Si +α Si . dacă se consideră valorile provizorii.57) se ţine cont de forma expresiei prin care se exprimă variaţia orientării în funcţie de variaţia coordonatelor plane. j . i = 1. întotdeauna. suma termenilor liberi va fi zero [l ] = 0 . 2. acest termen liber se exprimă în secunde.59) Dacă în relaţia (6. 2. (6. ce se determină prin procesul de compensare.K .56) sau ν în care s-a notat Si = − dZ S + d Θ Si (6. Datorită modului de calcul a unghiului de orientare.K . 2.61). (6. (6. relaţia (6.Page 110 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu corespunzătoare. n . j . n + lSi .K . (6. i = 1. Funcţie de tipul punctului de staţie şi a celui vizat (vechi sau nou) se stabilesc şi celelalte forme posibile ale ecuaţiilor de corecţii.K . n . i = 1. determinat ca medie aritmetică simplă.60) b) Forma ecuaţiei de corecţie pentru o direcţie azimutală măsurată într-un punct vechi „i” şi un punct nou „j” 39 .53).60).55) Într-o staţie. (6. expresia (6.62) şi (6.K .57) lSi = (Θ 0 Si * 0 − α Si ) − Z S .58) Termenul liber al ecuaţiilor de corecţii pentru direcţiile azimutale măsurate se determină.54) După prelucrarea observaţiilor efectuate în reţea. (6. se vor obţine „n” ecuaţii de forma 0 Z S = dZ S = Θ 0 Si + dΘ Si −α * Si − ν Si . j .K . se obţine valoarea cea mai probabilă 0 Z S = Z S ± dzS .38).

(6. este ν ijD = Aij dx j + Bij dy j + lijD . (6. care adăugată valorii măsurate va rezulta valoarea compensată (cea mai probabilă). care exprimă variaţia distanţei funcţie de variaţia coordonatelor plane.49). (6.64) se determină cu expresia 0 * lijD = Dij − Dij . (6. determinată din coordonate provizorii.62) d) Forma ecuaţiei de corecţie pentru o direcţie azimutală măsurată între două puncte vechi „i şi „j” ν ij = − dzi + lij . Distanţe reduse la planul de proiecţie Se consideră două puncte din reţeaua geodezică „i” şi „j”.Page 111 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu ν ij = − dzi + aij dx j + bij dy j + lij .66) b) Forma ecuaţiei de corecţie pentru o distanţă măsurată între un punct vechi „i” şi un punct nou „j”.2.1.63) 6. iar dDij − reprezintă variaţia distanţei funcţie de variaţia coordonatelor plane ale punctelor între care s-a efectuat măsurătoarea. se poate scrie o relaţie de următoarea formă * D 0 Dij + ν ij = Dij + dDij . (6.5. (6. ce se va determina prin prelucrare.3.67) . între care s-au efectuat * măsurători pentru determinarea distanţei.64) unde: - ν ijD − reprezintă corecţia. Cu valoarea măsurată ( Dij ) şi valoarea provizorie 0 ( Dij ) .65) atunci: a) Forma ecuaţiei de corecţie pentru o distanţă măsurată între două puncte noi „i” şi „j” este ν ijD = Aij dx j + Bij dy j − Aij dxi − Bij dyi + lijD . şi că termenul liber al ecuaţiei (6. - Dacă se are în vedere relaţia (6.61) c) Forma ecuaţiei de corecţie pentru o direcţie azimutală măsurată între un punct nou „i” şi un punct vechi „j” ν ij = − dzi − aij dxi − bij dyi + lij . 40 (6.

(6.69) unde m reprezintă coeficientul de scară. Stabilirea ponderilor măsurătorilor geodezice 55 Este posibil ca. acesta măsurând cu o precizie superioară aceleia asigurate de vechea reţea. Ecuaţii de distanţe cu coeficient de scară Scara unei reţele geodezice este dată de punctele vechi care alcătuiesc această reţea. nu de puţine ori.2. d) Între două puncte vechi nu se fac măsurători de distanţe. şi se doreşte obţinerea corecţiei în milimetri. în acest caz. (6.65).5.5.70) Dacă se ţine cont de relaţia (6. prin care se calculează termenul liber.3. 6. deci aproximativ egală cu zero.68) Notă: Dacă într-o reţea geodezică s-au efectuat atât măsurători de direcţii unghiulare orizontale cât şi de distanţe şi se doreşte o prelucrare în bloc a ambelor tipuri de măsurători.3. se pleacă de la relaţia * D 0 ( Dij − ν ij )(1 + m ⋅ 10− 6 ) = Dij + dDij .3. În acest caz termenul care conţine necunoscuta de scară se mută în partea dreaptă a relaţiei (6. atunci termenul liber al ecuaţiilor scrise pentru distanţe trebuie să fie calculat în unitatea de măsură în care se exprimă variaţia orientării. să se aducă reţeaua în scara instrumentului de măsurat distanţe.69) 41 .71) 6.Page 112 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu c) Forma ecuaţiei de corecţie pentru o distanţă măsurată între un punct nou „i” şi un punct vechi „j”.1. este ν ijD = − Aij dxi − Bij dyi + lijD . D −6 Prin dezvoltarea relaţiei de mai sus şi eliminarea produsului ν ij ⋅ m ⋅ 10 . la realizarea unei noi reţele geodezice planimetrice. Evident. atunci când precizia o impune. care se sprijină pe cea veche şi în care au fost efectuate determinări de distanţe. atunci forma ecuaţiei de corecţie este * ν ijD[mm] = dDij [mm] − Dij [mm] ⋅ m ⋅ 10− 3 + lijD . scara instrumentului de măsurat distanţe diferă de scara reţelei. considerat a avea o valoare prea mică. Pentru deducerea formei ecuaţiei de corecţie. (6. se obţine * 0 * ν ijD = dDij − Dij ⋅ m ⋅ 10− 6 + Dij − Dij . În acest caz este necesar ca valorile măsurate să se aducă în scara reţelei geodezice prin introducerea unei noi necunoscute pentru acest coeficient de scară55. (6. necunoscut.

3.72) KKKKKKKKKKKKKKK − y + am x1 + bm x2 + K + nm xn + lm = ν m pondere pm 42 . Pentru măsurătorile unghiulare orizontale ponderile (paragraful 4.87). care vor fi prezentate în continuare.1.6.Page 113 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu In relaţia (4.7) adică matricea ponderilor devine o matrice diagonală ( pij = 0 . atunci când se micşorează numărul necunoscutelor. conducând la obţinerea unor sisteme cu mai multe necunoscute şi/sau mai puţine ecuaţii. 6. la aceleaşi soluţii. Sisteme echivalente de ecuaţii ale corecţiilor Dacă două sisteme de ecuaţii ale corecţiilor conduc.6). deci în final. Trecerea de la un sistem de ecuaţii de corecţii la un alt sistem echivalent este o operaţie care simplifică foarte mult calculele. Situaţia 1 de echivalenţă 6. pentru o prelucrare cât mai corectă. pentru i ≠ j ) ceea ce uşurează foarte mult calculele. însă determinarea elementelor dreptunghiulare ( pij şi. la obţinerea aceluiaşi sistem normal de ecuaţii.3.85) sau (4. şi în cazul unei prelucrări cu ajutorul calculatorului electronic. mai ales în cazul unei prelucrări manuale. atunci cele două sisteme de ecuaţii sunt echivalente. 6. Pentru prelucrările geodezice sunt importante trei situaţii de echivalenţă cunoscute şi sub denumirea de regulile Schreiber de echivalenţă.1. prin normalizare.6.6. respectiv.6. în care una dintre necunoscute ( y ) are acelaşi coeficient (− 1) în toate ecuaţiile sistemului − y + a1 x1 + b1 x2 + K + n1 xn + l1 = ν 1 − y + a2 x1 + b2 x2 + K + n2 xn + l2 = ν 2 pondere p1 pondere p2 (6.1) pot fi determinate prin aplicarea relaţiilor (4. matricea ponderilor ar trebui să fie o matrice plină. În cazul măsurătorilor independente prelucrarea se efectuează sub condiţia (4.3.72) de m ecuaţii şi n + 1 necunoscute. prin rezolvare. Aplicarea regulilor de echivalenţă este importantă.86) iar pentru distanţele măsurate relaţia (4. qij cu i ≠ j ) nu este întotdeauna posibilă.2. Cazul general Se consideră un sistem de ecuaţii ale corecţiilor (6.1.

73) KKKKKKKKKKKKKKK ' n [ pa ]x1 + [ pb]x2 + K + [ pn]xn + [ pl ] = [ pν '] ponderea pm + 1 = − Se poate observa că din cele m ecuaţii de corecţii ale sistemului (6.74) Necunoscuta y astfel determinată se introduce în celelalte ecuaţii ale sistemului (2. Pentru a demonstra că sistemul (6. să se ajungă la acelaşi sistem de ecuaţii normale.73) care are o ecuaţie mai mult decât primul dar cu o necunoscută mai puţin.73) este echivalent cu sistemul (6. de această dată dintre pondere şi termenul liber din fiecare ecuaţie a sistemului. denumită ecuaţia sumă. termenul liber se determină. Se normalizează pentru început sistemul (6.Page 114 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Acest sistem de ecuaţii este echivalent (se poate înlocui) cu un alt sistem de ecuaţii ale corecţiilor (6. ponderea acestei ecuaţii este negativă şi egală cu inversul sumei ponderilor corespunzătoare ecuaţiilor componente ale sistemului. Elementele acestei noi ecuaţii se determină astfel: coeficienţii necunoscutelor acestei ecuaţii se determină ca fiind suma produselor dintre pondere şi coeficientul necunoscutei din fiecare ecuaţie în care apare. de asemenea. deci un sistem de m + 1 ecuaţii şi n necunoscute a1 x1 + b1 x1 a2 x1 + b2 x1 an x1 + bn x1 + K + n1 xn + K + n2 xn + K + nn xn + l1 = ν 1' + l2 = ν + ln = ν ' 2 ponderea p1 ponderea p2 ponderea pn 1 [ p] (6. [ p] [ p] [ p] [ p] (6.72) [ p ] y + − [ pa ]x1 + − [ pb]x2 + K + − [ pn]xn + − [ pl ] = 0 − [ pa ] y + [ paa]x1 + [ pab] x2 + K + [ pan] xn + [ pal ] = 0 − [ pb] y + [ pab]x1 + [ pbb]x2 + K + [ pbn]xn + [ pbl ] = 0 KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK − [ pn] y + [ pan]x1 + [ pbn]x2 + K + [ pnn]xn + [ pnl ] = 0 Din prima ecuaţie a sistemului (6.87). rezultând următorul sistem normal de ecuaţii 43 .74) se deduce necunoscuta y cu relaţia y= [ pa] [ pb] [ pn] [ pl ] x1 + x2 + K + xn = .75) (6.72) trebuie ca. prin normalizare.72) a dispărut necunoscuta y şi a apărut în plus o nouă ecuaţie. de unde şi numele acestei ecuaţii. ca o sumă de produse.

S2 pS 1 . 6. în fiecare staţie. când se scriu ecuaţiile de corecţii se va obţine un sistem de forma (6. care are acelaşi coeficient (− 1) în toate ecuaţiile. (6. Prin aplicarea primei reguli Schreiber de echivalenţă se obţine următorul sistem de ecuaţii ale corecţiilor. că dacă se va normaliza sistemul (6.76) pentru sistemul normal. necunoscuta de orientare a staţiei notată dz . Ecuaţiile din sistemul (6. cu uşurinţă. deci cele două sisteme sunt echivalente.62) sau (6. Dacă se consideră un punct de staţie. (6. adică un sistem în care există o necunoscută.2.6. se formează un sistem de „t” ecuaţii cu „ u + 1 ” necunoscute. oarecare. dy implicate ( u = 2 x numărul punctelor noi care intervin la scrierea ecuaţiilor din această staţie) sistemul ecuaţiilor de corecţii are următoarea formă − dzS + aS 1dx1 + bS 1dy1 − aS 1dxS − bS 1dxS + lS 1 = ν S1 . indiferent de tipul acestuia (nou sau vechi). Cazul direcţiilor azimutale măsurate În reţelele geodezice planimetrice.1.63).76) KKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKKK [ pan] − [ pa][ pn] [ pbn] − [ pb][ pn] [ pnn] − [ pn][ pn] [ pnl ] − [ pn][ pl ] x1 + x2 + xn + = 0 [ p] [ p] [ p] [ p] Se poate observa.77) pot avea una din formele prezentate în relaţiile (6. în fiecare punct de staţie.73) de ecuaţii ale corecţiilor se va obţine aceeaşi formă (6. de „ t + 1 ” ecuaţii cu „u” necunoscute 44 .3.Page 115 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu [ paa] − [ pa][ pa] [ pab] − [ pa][ pb] [ pan] − [ pa][ pn] [ pal ] − [ pa][ pl ] x1 + x2 + xn + = 0 [ p] [ p] [ p] [ p] [ pab] − [ pa][ pb] [ pbb] − [ pb][ pb] [ pbn] − [ pb][ pn] [ pbl ] − [ pb][ pl ] x1 + x2 + xn + = 0 [ p] [ p] [ p] [ p] (6.77) − dzS + aS 2 dx2 + bS 2 dy2 − aS 2 dxS − bS 1dxS + lS 2 = ν KKKKKKKKKKKKKKKKKKKK − dzS + aSt dxt + bSt dyt − aSt dxS − bSt dxS + lSt = ν St . pS 2 (6.60). vechi şi/sau noi.72). în care s-au efectuat observaţii unghiulare orizontale. pSt Deci.61). S din care au fost efectuate observaţii unghiulare orizontale către alte „i” puncte. din reţea şi dacă se notează cu „u” numărul de necunoscute dx .

1. şi ecuaţiile scrise între două puncte vechi. îndeplinită.2. Prin aplicarea acestei reguli de echivalenţă pentru întreaga reţea planimetrică se elimină atâtea necunoscute dz câte puncte au fost staţionate pentru efectuarea observaţiilor unghiulare orizontale. care nu mai au sens.2. numărul de ecuaţii implicate nefiind important. Situaţia 2 de echivalenţă 6.79) şi (6. În acest caz numărul de necunoscute ale sistemului normal de ecuaţii este un factor important în stabilirea necesarului de memorie operativă. următoarea formă paS 1dx1 + pbS 1dy1 + paS 2 dx2 + pbS 2 dy2 + K + paSt dxt + pbSt dyt + + p[a ]dxS + p[b]dyS = p[ν ']. pS 2 pSt 1 [ p] (6. cu ajutorul calculatorului electronic. 6.81) (6.3. pt + 1 = În cele mai multe cazuri de prelucrare se consideră că într-o staţie toate direcţiile observate au aceeaşi pondere pS 1 = pS 2 = K = pSt = p .80) ecuaţia sumă din sistemul (6.78) aS 2 dx2 + bS 2 dy2 − aS 2 dxS − bS 2 dxS + lS 2 = ν KKKKKKKKKKKKKKKKKK ' aSt dxt + bSt dyt − aSt dxS − bSt dxS + lSt = ν St . pS 1aS 1dx1 + pS 1bS 1dy1 + pS 2 aS 2 dx2 + pS 2bS 2 dy2 + K + pSt aSt dxt + pSt bSt dyt − − [ pa]dxS − [ pb]dyS + [ pl ] = [ pν ']. din sistemul de ecuaţii (6.Page 116 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu aS 1dx1 + bS 1dy1 − aS 1dxS − bS 1dxS + lS 1 = ν ' S1 . pt + 1 = − 1 p⋅ t (6. deoarece valorile coeficienţilor şi ale termenilor liberi sunt păstrate în memoria de masă.78) mai sunt eliminate. deoarece acestea nu mai conţin necunoscute. regula 1 de echivalenţă se aplică şi atunci când prelucrarea se face automat.2. dacă există. Din această cauză.78) va avea În afara eliminării necunoscutei dz .3.2. ' S2 pS 1 .79) După modul de calcul a termenilor liberi şi în cazul când condiţia de mai sus este Având în vedere relaţiile (6. Cazul general 45 . într-o staţie suma termenilor liberi este zero [ pl ] = p[l ] = 0 .80) (6.

cu aceiaşi coeficienţi dar alţi termeni liberi şi.82) şi (6. 6. Cazul direcţiilor azimutale măsurate Dacă între două puncte din reţeaua planimetrică au fost efectuate observaţii unghiulare orizontale în ambele sensuri (vize reciproce) atunci cele două observaţii de corecţii. [ p] Dacă se normalizează acest sistem de ecuaţii de corecţii se va obţine următorul sistem (6. care formează sistemul (6.85) vor fi înlocuite cu o singură ecuaţie aij dx j + bij dy j − aij dxi − bij dyi + [ pl ] " = ν ij .82) în care fiecare din cele „n” necunoscute implicate au aceiaşi coeficienţi în toate ecuaţiile sistemului dar termenii liberi diferiţi ax1 + bx2 + K + nxn + l1 = ν 1 ax1 + bx2 + K + nxn + l2 = ν 2 p1 p2 (6.83) (6. p ij aij dx j + bij dy j − aij dxi − bij dyi + l ji = ν 'ji . aceleaşi necunoscute. alte ponderi ' aij dx j + bij dy j − aij dxi − bij dyi + lij = ν ij .2.Page 117 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Se consideră un sistem de „m” ecuaţii ale corecţiilor (6. vor conţine.6.2.85).85) Prin aplicarea celei de-a doua reguli de echivalenţă cele două ecuaţii ale sistemului (6. [ p] (6.86) 56 Demonstraţia este posibilă numai dacă numărul ecuaţiilor de corecţii care vor rămâne va fi mai mare decât numărul necunoscutelor 46 .83) sunt echivalente56.3. [ p ] .82) KKKKKKKKKKKKK ax1 + bx2 + K + nxn + lm = ν m pm normal aa[ p]x1 + ab[ p ]x2 + K + an[ p ]xn + a[ pl ] = 0 ab[ p] x1 + bb[ p] x2 + K + bn[ p]xn + b[ pl ] = 0 KKKKKKKKKKKKKKKKKK an[ p] x1 + bn[ p] x2 + K + nn[ p ]xn + n[ pl ] = 0 Acelaşi sistem de ecuaţii se obţine şi prin normalizarea ecuaţiei ax1 + bx2 + K + nxn + [ pl ] = ν ". p = [ p] .84) deci sistemele (6. în cazul prelucrării observaţiilor ponderate. p jj (6. după aplicarea primei reguli de echivalenţă.

Page 118 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu în care termenul liber se calculează ca medie ponderată a celor doi termeni liberi. pentru compensarea unor reţele de dimensiuni mai mari un calcul manual este practic greu de acceptat datorită multitudinii de operaţii ce trebuie efectuate. după caz. evident. iar ecuaţia sumă poate fi adusă la ponderea − 1 dacă întreaga ecuaţie va fi înmulţită cu [ p ] . face ca numărul ecuaţiilor de corecţie să se reducă cu o cantitate egală cu numărul vizelor reciproce dintre două puncte. Oricare ar fi metoda aleasă pentru rezolvare. Situaţia 3 de echivalenţă O ecuaţie poate fi adusă la ponderea ± 1 dacă întreaga ecuaţie se înmulţeşte cu deci o ecuaţie de forma ax1 + bx2 + K + nxn + l = ν . Este recomandat ca pentru rezolvarea sistemului de ecuaţii normale să se aleagă o metodă din care să rezulte şi valorile coeficienţilor de pondere necesari calculării preciziilor. rezultatele trebuie să fie identice.88) se poate demonstra foarte simplu prin normalizarea celor două ecuaţii de corecţii. iar ponderea este egală cu suma ponderilor.3.87) p .3. 6.7. deci trebuie să se acorde o atenţie deosebită controlului final care se face de obicei în fiecare staţie ([ν ] = 0) în care s-au efectuat observaţii azimutale. p (6. a regulilor de echivalenţă urmează normalizarea sistemului de ecuaţii ale corecţiilor şi. Această regulă. 6.87) este echivalentă cu ecuaţia a px1 + b px2 + K + n pxn + l p = ν p. Prin rezolvarea sistemului normal de ecuaţii se determină mai întâi necunoscutele apoi corecţiile observaţiilor. Că ecuaţia (6. poate fi adusă la ponderea + 1 . din care cel puţin unul este nou. Normalizarea sistemului de ecuaţii liniare şi rezolvarea sistemului normal de ecuaţii După scrierea ecuaţiilor de corecţii şi aplicarea. p = 1 (6. Aplicarea acestei reguli în cazul măsurătorilor ponderate modifică valorile corecţiilor. Evident. 47 . rezolvarea acestuia.6. care se aplică numai în cazul unei prelucrări manuale.3.

9. 58 Acest control al compensării se face numai în cazul când prelucrarea s-a efectuat manual 59 Şi în acest caz trebuie să se acorde atenţie unităţii de măsură în care este exprimată distanţa măsurată şi a celei în care se determină corecţia respectivă 60 În cazul reţelelor libere se aplică relaţiile (4. în cazul unei staţii. soluţiile se determină în decimetri iar coordonatele provizorii în metri.32). pentru aceasta utilizând relaţia (6.38). Calculul elementelor compensate şi controlul compensării Valorile compensate ale coordonatelor se determină adăugând la valorile provizorii soluţiile sistemului57.103). Pentru fiecare staţie în care s-au efectuat observaţii unghiulare orizontale se determină corecţia pentru unghiul de orientare dzS = 1 n ∑ dΘ n i= 1 Si . (6. funcţie de tipul măsurătorilor 48 . dacă este vorba despre direcţii unghiulare orizontale. Urmează apoi determinarea corecţiilor măsurătorilor.89) variaţia orientării determinându-se cu ajutorul relaţiei (6. Calcule de evaluare a preciziei Orice prelucrare a observaţiilor efectuate într-o reţea geodezică se încheie cu calculele de evaluare a indicatorilor de precizie. evident în limita (6. se face prin controlul îndeplinirii egalităţii (în limita preciziei de calcul) [ν ] = 0 .91) în cazul direcţiilor azimutale şi a relaţiei coordonate * D Dij = Dij + ν ij . (6.92) în cazul distanţelor măsurate59.Page 119 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu 6.102) sau (4. dacă este vorba despre distanţe.60). 6. sau relaţia (6. preciziei de calcul Θ coordonate ij 0 * α = Z ij + dzi + α ij + ν ij . (4. la o prelucrare manuală. (6.66).3.90) Controlul final al compensării58 constă în îndeplinirea relaţiei. Abaterea standard (eroarea medie pătratică) a unităţii de pondere60 57 Trebuie să se acorde atenţie unităţilor de măsură utilizate în sensul că.8. de obicei.101).3. conform relaţiilor de tipul (6. Verificarea calculelor corecţiilor pentru direcţii azimutale.

94). pi (6. se extrage de pe diagonala principală a matricei inverse a sistemului normal. O a doua metodă ar fi aceea de a calcula această valoare din sistemul liniar al ecuaţiilor de corecţii.96) (6.95) Dacă prelucrarea se face manual atunci.97) (6. m− n (6. Pentru aceasta se poate folosi expresia61 Ω = [ pll ] + [ pal ]x1 + [ pbl ]x2 + K + [ pnl ]xn . i = 1. corespunzător necunoscutei x j .K . adică 2 2 Ω = p1ν 12 + p2ν 2 + K + pmν m . m .K . 61 În relaţia (6.101) în care coeficientul de pondere q jj . (6. În relaţia (6. 2.100) Abaterea standard a necunoscutelor (a mărimilor determinate indirect) sx j = s0 q jj . având în vedere importanţa valorii lui Ω pentru calculul indicatorilor de precizie. respectiv Ω = I T PI + xT ( AT PI ) . 2. termenul [pll] se calculează cu termenii liberi ai ecuaţiilor netransformate 49 .94) ν T Pν m− n (6.98) (6. (6.Page 120 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu s0 = sau în cazul măsurătorilor independente s0 = [ pν ν ] . după calculul corecţiilor.93) în care m reprezintă numărul observaţiilor efectuate în reţea iar n numărul necunoscutelor implicate în modelul funcţional – stochastic. n (6.93) sau în relaţia (6. este bine ca această valoare să se calculeze prin două metode diferite. j = 1. trebuie să se calculeze valoarea Ω = ν T Pν respectiv Ω = [ pν ν ] .99) Abaterea standard a unei măsurători individuale compensate si = s0 . fiind elementul cu numărul de ordine j.97).

Elipsa erorilor 50 .104) (6.Page 121 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu În cazul reţelelor geodezice planimetrice (sau tridimensionale) se poate determina şi o abatere standard totală pentru un punct oarecare k cu relaţia stk = 2 sxk + s 2k . 2 qxxk − q yyk β (6.6.102) Determinarea elementelor elipselor erorilor După compensarea reţelei planimetrice.101). care dau abaterile standard ale poziţiei punctului pe axele de coordonate. (6.2 = - ± 1 2 (qxxk − q yyk ) 2 + 4qxyk . y (6.6. varianţa se determină cu relaţia sβ = a 2 cos 2 γ + b 2 sin 2 γ . În acest caz se poate construi elipsa relativă a laturii „ij” ale cărei elemente se pot determina cu ajutorul următoarelor relaţii Fig. care face cu semiaxa mare a elipsei un unghi γ .10.103) λ 1. relaţia (6. se poate obţine pentru fiecare punct nou k din reţea varianţele coordonatelor.105) orientarea semiaxei mari Θ = (6. Dacă se doreşte abaterea standard pe o direcţie oarecare se utilizează elipsa erorilor (fig.10). 2 2qxyk 1 arctan . unde qxxk + q yyk 2 (6. a cărei elemente se determină cu următoarele relaţii lungimea semiaxei mari a = s0 λ 1 .106) Pentru o direcţie oarecare de orientare Θ (unghiul format cu axa x). lungimea semiaxei mici b = s0 λ 2 .107) Pentru unele reţele este posibil să intereseze precizia poziţiei relative a două puncte oarecare „i” şi „j” din reţea.

111) (6.6. Elipsa relativă a erorilor 6.11).Page 122 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu a = s0 (6.10. 2 2qdXdY 1 arctan . Fig.109) Θ = în care s-au utilizat următoarele notaţii qdX = qxxi + qxx j − 2qxi x j . în planul de proiecţie 51 .108) b = s0 (6.3. Succesiunea calculelor la prelucrarea observaţiilor efectuate în reţele planimetrice. 2 qdX − qdY (6. qdXdY = qxi yi + qx j y j − qxi y j − qx j yi . qdY = q yyi + q yy j − 2q yi y j .107) ale cărei elemente se referă la elipsa relativă.6. Pentru geodezie prezintă interes direcţia de orientare Θ ij care indică precizia distanţei g de la „i” la „j” şi direcţia perpendiculară pe aceasta Θ ij ± 100 .110) (6. prin care se obţine precizia orientării dintre cele două puncte (fig. utilizând aceeaşi relaţie (6.10.112) Şi în acest caz se poate determina varianţa pe o direcţie oarecare. t1 = qdX + qdY t2 = 2 ( qdX − qdY ) 2 + 4qdXdY t1 + t2 2 t1 − t2 .

intersecţii unghiulare.3.2.113) 62 Exemple de prelucrare a observaţiilor efectuate în reţele geodezice planimetrice pot fi urmărite în cadrul capitolului 8. Se calculează coordonatele preliminarii sau de lucru cu relaţii care diferă în funcţie de tipul observaţiilor efectuate în reţea (radieri.3.3. adică exprimarea măsurătorilor ca funcţii de necunoscutele implicate în model. Formele acestor ecuaţii depind de tipul observaţiei efectuate şi de tipul punctelor între care se efectuează măsurătoarea (paragraful 6.5. Aceste elemente aproximative se calculează cu o precizie mai mare decât a celor preliminarii. Calculul coeficienţilor sistemului liniar al ecuaţiilor de corecţii. plan de proiecţie. intersecţii liniare etc.).4 pentru distanţe.1. (6.3 pentru direcţii unghiulare orizontale şi paragraful 6. Este bine ca în fiecare din ecuaţiile de corecţii coeficienţii să fie de acelaşi oridin de mărime (mai ales în cazul unei prelucrări manuale). Calculul elementelor provizorii. Scrierea ecuaţiilor liniare ale corecţiilor. Scrierea ecuaţiilor generale ale măsurătorilor efectuate. paragraful 8. Reducerea observaţiilor efectuate la sistemul de referinţă utilizat.4 52 . Modalitatea de calcul a valorilor acestor coeficienţi a fost prezentată în paragraful 6.1).3.Page 123 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu În cele ce urmează se va face un rezumat a celor prezentate în cadrul acestui capitol prin care se vor indica atât calculele ce trebuie să fie efectuate pentru prelucrarea prin metoda observaţiilor indirecte a măsurătorilor efectuate în reţele geodezice planimetrice cât şi ordinea în care trebuie să fie efectuate aceste calcule62: Calculul elementelor preliminarii. precizie care să permită neglijarea termenilor de ordinul II şi mai mare din dezvoltările în serie care se fac şi în ideea că parametrii necunoscuţi au valori suficient de mici. Observaţiile efectuate trebuie să fie reduse la sistemul de referinţă adoptat: elipsoid. Acest obiectiv poate fi atins prin alegerea convenabilă a unităţilor de măsură sau prin efectuarea unei schimbări de variabilă de forma ' ' xk = t ⋅ xk şi aik = aij t . Această reducere se efectuează prin intermediul relaţiilor specificate în cadrul paragrafului 6.

În urma acestei operaţii vor rezulta soluţiile sistemului de ecuaţii. - Determinarea ponderilor măsurătorilor. Mărimea termenilor liberi este şi un indicator al exactităţii cu care au fost determinate elementele provizorii în sensul că dacă vor rezulta valori anormal de mari ale termenilor liberi atunci. - Calculul coeficienţilor sistemului de ecuaţii normale.6). distanţe). sa făcut o mare aproximare la determinarea valorilor aproximative ale uneia sau mai multor necunoscute. În cazul unei prelucrări neponderate alegerea unei valori unitare pentru pondere uşurează calculele de compensare (calculele manuale). Trebuie precizat că prima regulă de echivalenţă este bine să fie aplicată şi în cazul unei prelucrări automate prin intermediul calculatorului electronic pentru că se reduce numărul necunoscutelor.2) care descrie modelul funcţional. valorile aproximative au fost determinate cu o precizie suficientă şi termenii liberi au valori mari înseamnă că. pentru ecuaţia respectivă mărimea măsurată să nu fie corectă. În general. Se determină în această fază coordonatele compensate pentru toate punctele noi din reţeaua considerată şi valorile compensate ale măsurătorilor (direcţii azimutale. 53 . după rezolvarea sistemului normal de ecuaţii. În această etapă se calculează atât coeficienţii necunoscutelor care au mai rămas în model cât şi termenii liberi normalizaţi.114) - Calculul valorilor termenilor liberi ai sistemului de ecuaţii liniare. - Aplicarea regulilor de echivalenţă. foarte posibil. - Rezolvarea sistemului normal de ecuaţii. totuşi. termenul liber se determină ca diferenţă între o valoare aproximativă şi una măsurată sau invers funcţie de cum este considerat semnul termenului liber în relaţia (4. să se revină la vechea variabilă cu ajutorul relaţiei ' xk . Calculul valorilor cele mai probabile (compensate) ale necunoscutelor implicate în model şi a observaţiilor efectuate. Dacă.Page 124 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu La această schimbare de variabilă este necesar ca. În cazul unei prelucrări ponderate (măsurători cu precizii diferite) ponderile se determină funcţie de natura elementelor măsurate şi alţi factori care ar putea influenţa măsurătorile (paragraful 4. probabil. xk = t (6.

K . dar care. Alte probleme care intervin la prelucrarea observaţiilor efectuate în reţele geodezice planimetrice Într-o reţea geodezică planimetrică apar. cu turlele vizibile din foarte multe direcţii şi la distanţe mari. mai multe puncte vechi din reţea decât strictul necesar şi suficient (două puncte) pentru determinarea coordonatelor punctului intersectat.4. pe o altă suprafaţă decât planul de proiecţie utilizat pentru prelucrările prezentate în capitolul anterior). paratrăsnete pe coşuri înalte etc. P2 . Pk ) 1 54 . când în puncte dominante există construcţii. în acelaşi timp.4. Intersecţia multiplă înainte Există situaţii. În această situaţie. altele se referă la încadrarea unei reţele în altă reţea etc. o serie de probleme. 6. altele privesc prelucrarea a numai o parte a observaţiilor din reţea. Metode de îndesire a reţelelor geodezice planimetrice 6. dar foarte importantă. în care se doreşte determinarea riguroasă a coordonatelor punctului nou P. mai înalte decât restul construcţiilor din împrejurimi. Pentru aceasta sunt staţionate alte k puncte ( P . dar care nu pot fi staţionate sau care pot fi foarte greu staţionate. utilizată pentu determinarea coordonatelor preliminarii sau provizorii necesare compensării unei reţele de triangulaţie.12. Spre deosebire de intersecţia simplă înainte. destul de des întâlnite în practică. Se consideră situaţia din fig. antene înalte. este necesar ca o parte distinctivă a construcţiei respective (turlele bisericilor. vizibile din foarte multe alte locuri. Un exemplu tipic de astfel de situaţie îl constituie bisericile. mai ales la sate. de obicei.1. intersecţia multiplă înainte utilizează. Aceasta este ultima etapă.4.6. 6.1.1. unele dintre ele constituind practic alte modele de prelucrare (de exemplu.) să primească coordonatele printr-o prelucrare riguroasă a observaţiilor. nu pot fi staţionate. din păcate. Acestea sunt construcţii cu o mare durabilitate în timp. În continuare se vor prezenta câteva dintre aceste probleme. în afară de compensarea propriu-zisă a reţelei. Una dintre metodele utilizate pentru realizarea scopului propus este utilizarea intersecţiei multiple înainte. care trebuie să fie parcursă în procesul de prelucrare prin care se calculează preciziile cu care au fost determinate mărimile compensate. pentru anumite lucrări geodezice.Page 125 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Calculul indicatorilor de precizie.

şi o ecuaţie de forma (6.12. În fiecare punct vechi (în sensul Pk P P3 P6 P5 P4 că au coordonate cunoscute) staţionat se poate scrie un sistem de ecuaţii de corecţii. determina utilizând relaţiile cunoscute (6. Deci în fiecare punct staţionat se obţine un sistem de forma − dzi + − dzi + KKK − dzi + + liA = ν iA . Fig. relaţiile (6. pi (6.6.116) pi aiP dxP + pi biP dyP 55 = p[ν '].31). pi + liB = ν iB .115) − dzi + aiP dxP + bxP dyP + liP = ν iP .1) prin care se elimină necunoscuta dz din sistemul (6.39.40). Intersecţia multiplă înainte inclusiv punctul nou. corespunzătoare direcţiei măsurate către punctul nou P.Page 126 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu dintr-o reţea geodezică planimetrică (mai multe decât strictul necesar) în care se fac observaţii de direcţii unghiulare orizontale atât către punctul nou cât şi către alte puncte vechi din reţea. − . Vor rămâne astfel numai două ecuaţii care vor alcătui sistemul redus de ecuaţii de corecţii (6. atunci în acest punct se obţin „ s − 1 ” ecuaţii de forma (6.30) şi (6.39.115).b). pi 1 spi (6.63).61). Coordonatele B P2 A P1 provizorii ale punctului P se determină prin intersecţii simple înainte.6. Dacă se consideră că dintr-un punct oarecare Pi au fost efectuate observaţii către „s” puncte din reţea. controlul calculelor efectuându-se cu relaţiile (6.116) ' aiP dxP + biP dyP + liP = ν iP . corespunzătoare direcţiilor către alte puncte vechi.3. de asemenea. Coeficienţii de direcţie se pot. pi Se aplică acum prima regulă de echivalenţă (vezi paragraful 6.a) şi (3. pi KKKKK + liS = ν iS .

103).). K .115) după eliminarea necunoscutei amintite.117) aiP dxP + biP dyP = [ν ']. Pentru ca acest lucru să fie valabil. ecuaţia sumă care se formează cu ecuaţiile sistemului (6.102) şi relaţiile (6. prin normalizare. 56 .32).1.5. relaţiile (6. pi − S−1 .3. pi = 1 1 s (6.9. se vor obţine k ecuaţii de forma (6. un sistem de „ 2× număr puncte staţionate” ecuaţii de corecţii cu două necunoscute care. Controlul prelucrării se face cu relaţia (6.93). paragraful (6.3.115). trebuie ca la calcularea unghiului provizoriu de orientare să fie inclusă neapărat şi viza către acest punct nou.1. De regulă. Dacă se consideră că ponderea este egală cu unitatea atunci sistemul (6.101). pentru că numai acesta mai are sens în sistemul (6. După rezolvarea acestui sistem de ecuaţii normale. dyP . Se va forma.Page 127 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu una către punctul nou.106) pentru determinarea elementelor elipsei erorilor. în final.6. relaţii de forma (6.59). Necunoscutele pentru unghiurile de orientare ale staţiilor se determină astfel 63 Se poate observa că ponderea ecuaţiei (2. care se normalizează şi rezolvă rezultând soluţiile.(6. S (6. În sistemul de mai sus. se consideră că toate direcţiile au fost observate cu aceeaşi precizie. (6. într-o staţie. (6.116) va avea următorul aspect ' aiP dxP + biP dyP + liP = ν iP .118) Acum.). (6.4) scrisă într-un punct de staţie va fi cu atât mai mare cu cât este mai mare numărul punctelor vechi observate din punctul de staţie considerat.91) iar preciziile se determină ca la compensarea grupului de puncte (paragraful 6.3.94). Sistemul liniar al ecuaţiilor de corecţii va avea deci k ecuaţii cu două necunoscute.118)63. (6. cea de-a doua ecuaţie are termenul liber egal cu zero pentru că s-a considerat că într-o staţie suma termenilor liberi este zero (a se vedea relaţia (6.100). sistemul transformat având o singură ecuaţie care are următorul aspect aiP dxP + biP dyP + S ' liP = ν iP S−1 .2. − În această situaţie poate fi aplicată cea de-a doua regulă de echivalenţă (vezi paragraful 6. va conduce la obţinerea unui sistem normal de două ecuaţii cu două necunoscute: dxP . soluţiile sistemului se adaugă la valorile provizorii rezultând astfel valorile cele mai probabile ale coordonatelor punctului nou P.

90). scris în punctul P.13). datorită posibilităţilor reduse de orientare a staţiilor. Orientarea staţiei P se face numai cu punctele cu care este în legătură directă (au fost observate) ceea ce constituie o limitare a metodei. Evident.6. În cazul unei geometrii nefavorabile (unghiuri de intersecţie mici grupate într-un cadran.4. se obţine 57 . Sistemul liniar al ecuaţiilor de corecţii. Intersecţia multiplă înapoi dar. este − dz P + aPA dxP + bPA dyP + lPA = ν − dz P + aPB dxP + bPB dyP + lPB = ν PA PB KKKKKKKKKKKKK − dz P + aPS dxP + bPS dyP + lPS = ν PS (6.2. către alte „s” puncte. constă în staţionarea unui punct ale cărui coordonate vrem să le determinăm riguros şi efectuarea de observaţii unghiulare orizontale către alte F puncte vechi din reţea (fig. metoda nu dă rezultate bune (inacceptabile chiar şi pentru lucrări fără mari pretenţii de precizie). cu rezultate mai puţin precise. de exemplu). Intersecţia multiplă înapoi B A E S Metoda. mai puţin utilizată pentru C D îndesirea reţelelor geodezice planimetrice de stat.120).59) şi (6.1.120) Prin însumarea relaţiilor (6.119) 6. Se consideră un punct P din reţeaua geodezică din care s-au efectuat observaţii de direcţii azimutale. conform relaţiei (6. S S (6.62).13. această metodă este mai rapidă în ceea ce priveşte operaţiile de teren. chiar dacă se face o prelucrare riguroasă. după cum s-a mai specificat. de aceeaşi precizie.Page 128 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu dzi = aiP b dxP + iP dyP . respectând condiţiile (6. nefiind nevoie ca operatorul să se deplaseze şi în alte puncte ale reţelei Fig. Coordonatele provizorii ale acestui punct se determină prin intersecţii simple înapoi (utilizând pentru fiecare retrointersecţie 3 puncte ale reţelei).6.

6. Intersecţia multiplă combinată . în cazul unei prelucrări manuale. urmează. Ca şi în cazul celorlalte prelucrări. s s (6.125) Prin normalizarea sistemului de ecuaţii de corecţii (6.14 se poate observa că în această situaţie este staţionat atât punctul nou.123). ale cărui coordonate vrem P6 P5 P4 58 Fig. i = A.1.121) Introducând relaţia (6.123) se va obţine următorul sistem de ecuaţii transformate ale corecţiilor APi dxP + BPi dyP + lPi = ν Pi .8).124) Un control al calculului coeficienţilor necunoscutelor.K .3. se face prin verificarea relaţiilor [ A] = [ B ] = 0 .14. (6. i = A. metoda constă într-o combinare a celor două metode descrise anterior pentru determinarea. Pk P P3 Din fig.3. verificarea compensării şi apoi calculul indicatorilor de precizie (a se vedea şi paragraful 6.120) şi ţinând cont de notaţiile (6.4.Page 129 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu − sdz P − [a ]dxP − [b]dyP = 0 . printr-o prelucrare riguroasă a coordonatelor unui punct. care rezultă chiar din relaţia de definiţie (6.122) în sistemul (6. BPi = − bPi . Intersecţia multiplă combinată B P2 A P1 După cum indică şi numele.122) (6. 6. S .6. B. s s (6.124) va rezulta un sistem de două ecuaţii cu două necunoscute ale cărui soluţii reprezintă corecţiile pentru coordonatele punctului P.K . sau dacă se extrage necunoscuta dz P dz P = − Se fac următoarele notaţii APi = [a ] [b] − aPi .123) [a ] [b] dxP − dyP . S . (6. B.

6.Page 130 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu să le determinăm. În continuare se pot aplica două metode şi anume: aplicarea regulilor de echivalenţă ca şi în cazul grupului de puncte. Oricare din metode s-ar alege rezultatele trebuie să fie identice. eliminarea necunoscutelor dz separat pentru fiecare punct staţionat. Transformări de coordonate în spaţiul cu două dimensiuni 6. Transformarea ortogonală de coordonate . o rotaţie. ε .2. 59 Fig. Pentru determinarea coordonatelor provizorii ale punctului nou cel mai comod este să se utilizeze două intersecţii înainte. fig. Pentru rezolvarea problemei – determinarea coordonatelor punctului P – se pot scrie atât ecuaţii de corecţii de forma celor de la intersecţia înainte. Transformarea ortogonală de coordonate în spaţiul cu două dimensiuni Se consideră două sisteme de coordonate. notată cu y0 .15. pentru punctele vechi staţionate. o translaţie pe direcţia axei Oy .2. După normalizarea sistemului transformat al ecuaţiilor de corecţii se rezolvă sistemul rezultând corecţiile pentru coordonatele punctului nou.15. notată cu x0 . cât şi puncte vechi din reţeaua geodezică planimetrică. prelucrarea încheindu-se cu calculul indicatorilor de precizie. x ' O ' y '− un sistem vechi de coordonate şi un punct P Între cele două sisteme de coordonate există: o translaţie pe direcţia axei Ox .6. cât şi de forma celor de la intersecţia înapoi pentru punctul de staţie P.4.4. 6. xOy − un sistem nou de coordonate.1.

pe suprafeţe mici de teren şi în care măsurătorile se fac cu o precizie ridicată. m = 2 2 k11 + k12 . m sin ε = k12 .Page 131 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu o diferenţă de scară reprezentată prin coeficientul de scară m. Din ce în ce mai des. cunoscute sub denumirea de reţele locale (reţele de oraşe. k20 . y0 = k20 . reţele construite pentru urmărirea comportării în timp a unor construcţii speciale. care este determinată cu o precizie mai mică decât a celei locale.128) (6.130) 6. în funcţie de numărul elementelor utilizate.). când se 60 . Prin această transformare se caută să se piardă din precizie. Încadrarea reţelei locale în reţeaua geodezică de stat se poate face. m cos ε = k11 . k11 (6.129) (6. Matricea de rotaţie este reprezentată de relaţia  cos ε R=   sin ε − sin ε cos ε  . atunci relaţiile de transformare sunt x = k10 + k11 x '− k12 y ' y = k20 + k12 x '+ k11 y ' (6. în marea majoritate a cazurilor. aceste reţele locale trebuie încadrate în reţeaua geodezică de stat. y0 = k20 .127) se fac următoarele notaţii x0 = k10 . cu un număr strict necesar şi suficient de elemente. astăzi sunt utilizate reţele care se desfăşoară.2. De asemenea. în general. ε = arctan k12 .126) iar relaţiile de transformare din sistemul vechi x ' O ' y ' în sistemul xOy sunt x = x0 + m ⋅ cos ε ⋅ x '− m ⋅ sin ε ⋅ y ' y = y0 + m ⋅ sin ε ⋅ x '+ m ⋅ cos ε ⋅ y ' Dacă în expresiile (6.2. Încadrarea reţelelor geodezice locale în reţeaua geodezică de stat Nu de puţine ori se pune problema încadrării unor reţele în alte reţele. k11 . reţele pentru urmărirea mişcărilor crustale etc. k12 după care se pot determina şi necunoscutele iniţiale x0 = k10 .127) Această ultimă formă a relaţiilor de transformare este cea mai des utilizată pentru determinarea celor patru necunoscute k10 .4.  (6.

Încadrarea simplă a reţelelor geodezice 1.Page 132 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu cunoaşte încadrarea simplă. Încadrarea simplă a reţelelor geodezice Pentru a efectua această transformare sunt necesare două puncte (A şi B) a căror coordonate să fie cunoscute atât în sistemul vechi. În caz contrar. din reţeaua de stat. se disting două cazuri de rezolvare a problemei: ♦ Pentru punctul A din reţeaua locală se iau coordonate apropiate ca valoare de cele ale corespondentului său din reţeaua de stat. funcţie de natura elementelor măsurate în reţea.16. sistemul local.a) nu se pune problema unei încadrări. sunt în legătură directă (fig.b). ' ' xA ≅ xA .131) ' AB Se alege arbitrar o valoare pentru orientarea Θ în sistemul local ca şi pentru ' distanţa DAB .4.6. y A ≅ y A . sistemul de stat. sau în funcţie de mai multe elemente decât strictul necesar. Când cele două puncte A şi B.16. (fig.2.16.2. (6. pentru a efectua o încadrare simplă.6.1. sunt două posibilităţi: B 1 2 A A 4 5 7 8 a) b) B 3 6 Fig. Cu aceste elemente se pot determina coordonatele provizorii ale punctului B. 6. când se numeşte încadrare multiplă. în 61 . Când în reţea au fost efectuate numai măsurători de direcţii azimutale După modul cum se aleg coordonatele iniţiale ale punctelor în reţeaua locală.6. cât şi în sistemul nou.

B .8. 2. Printr-o astfel de încadrare. aplicând relaţiile (6. relaţiile (6. luând ca elemente fixe cele ' / alese mai sus. punctele comune A şi B îşi păstrează coordonatele în reţeaua de stat. atunci se determină direct translaţiile.132) şi (6.134) Celelalte două necunoscute ( k10 translaţia pe axa Ox şi.130). respectiv.16. yi cu i = 1.135) Acum se pot determina. yB ) şi apoi coordonatele provizorii ale celorlalte puncte care alcătuiesc reţeaua locală. rezultând coordonatele definitive pentru punctele reţelei locale xi . se determină coordonatele în sistemul de stat pentru toate punctele reţelei locale.135). 62 . pentru punctele A şi B există două rânduri de coordonate: în sistemul de stat (nou) şi în sistemul local (vechi). cu relaţiile (6. dacă se consideră reţeaua din fig. '2 DAB unde '2 '2 '2 DAB = ∆ x AB + ∆ y AB .Page 133 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu ' ' sistem local ( xB . (6.133). se păstrează orientarea şi scara reţelei de stat.133) ' ' ∆ x AB ∆ y AB + ∆ x AB ∆ y AB k12 = . relaţiile (6. Se face o prelucrare ca în cazul reţelelor neconstrânse. k20 translaţia pe axa Oy ) se determină din diferenţele de coordonate ale punctului A ' k10 = x A − x A ' k20 = y A − y A (6.b) precum şi corecţiile ν măsurătorilor.K . Dacă observaţiile în reţeaua locală au fost prelucrate şi se doreşte doar o încadrare a reţelei locale în reţeaua de stat.6.127) sau (6. Odată determinaţi parametri transformării. şi necunoscutele k11 şi k12 .132) (6. cele 4 necunoscute iniţiale ale transformării. având toate elementele necesare cunoscute. Cu aceste elemente se determină primele două necunoscute ale sistemului (6. De asemenea.129). ale În acest fel.129) k11 = ' ∆ x AB ∆ x 'AB + ∆ y AB ∆ y AB '2 DAB (6.

Cu ajutorul relaţiilor (6. de multe ori. în sistem local. de asemenea arbitrar. Rezultatele acestei încadrări sunt identice cu cele studiate la primul caz. trebuie să fie 0 (zero). cu ajutorul punctului B. pentru restul punctelor reţelei se determină utilizând relaţiile xi = k11 xi' − k12 yi' yi = k12 xi' + k11 yi' i = 1. în aceste reţele locale distanţele sunt măsurate cu o precizie mare şi de aceea.132) şi (6. În principal se procedează ca la cazul anterior. relaţiile (6. (6. y A = y A . se determină coordonatele definitive. care. translaţiile sunt eliminate.138) Prin această încadrare punctele A şi B îşi păstrează coordonatele în reţeaua de stat. Un control al calculelor efectuate se poate face prin determinarea translaţiilor. Cu aceste elemente se pot determina ' ' coordonatele provizorii xB . în sistemul de stat.136) În acest mod. Când în reţea au fost efectuate atât măsurători de direcţii azimutale cât şi de distanţe De regulă. Se aleg. Prin 64 Corecţiile observaţiilor ν sunt aceleaşi ca şi în cazul precedent dar soluţiile diferă 63 .133) se determină cei doi parametri ai transformării (diferiţi faţă de cei de la cazul studiat anterior). pentru toate punctele reţelei64. yB şi apoi coordonatele provizorii pentru restul punctelor din reţeaua locală. După calculele de compensare. adică se iau pentru punctul A aceleaşi coordonate ca în sistemul local.K . valori pentru orientarea Θ ' AB ' şi pentru distanţa DAB în sistemul local. se păstrează orientarea şi scara reţelei de stat. (6. ' ' k10 = xB − k11 xB + k12 yB = 0 ' ' k20 = yB − k12 xB − k11 yB = 0 (6.137) Coordonatele. 2. conform modelului iniţial de alegere a coordonatelor punctului A în sistem local.136). este indicat să fie păstrată scara reţelei locale şi nu a celei de stat. 2.8. eliminându-se astfel translaţiile. B . ' ' xA = xA .Page 134 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu ♦ Pentru punctul A din reţeaua locală se iau aceleaşi coordonate ca şi cele ale corespondentului său din reţeaua de stat.

Prin prelucrarea observaţiilor efectuate în această reţea vor rezulta coordonatele în sistem local ' ' pentru toate cele p puncte ( xi . Pentru început.2. o posibilitate optimă de determinare a celor 4 necunoscute ale transformării şi în final determinarea coordonatelor punctelor reţelei în sistemul de stat.K . nu se procedează astfel pentru a nu ajunge la situaţia când un punct ar avea două sau mai multe rânduri de coordonate fără a şti de unde provin acestea 66 Un exemplu de încadrare multiplă plană poate fi urmit în cadrul capitolului 8. paragraful 8.2.140) Evident. 2. (6.Page 135 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu compensarea reţelei rezultă valorile coordonatelor.2. cu coordonate în ambele sisteme66. 65 Practic.4. i = 1. trecerea de la sistemul vechi (sistemul local) la sistemul nou (sistemul de stat) se efectuează pe baza unui număr de puncte. p) . cum ar fi mai corect dacă distanţele sunt mai precis măsurate.139) Dacă nu se doreşte păstrarea scării reţelei locale atunci se determină coeficientul de scară iar dacă se doreşte păstrarea scării reţelei locale. punctul B va primi alte coordonate în Din aceste p puncte se consideră că primele n puncte au coordonate şi în sistemul de stat. yi .6. pentru toate punctele reţelei considerate. reţeaua de stat. în sistem local. Parametrii transformării se determină astfel ε = Θ AB −Θ ' AB k11 = m cos ε k12 = m sin ε (6. în continuare. se consideră m = 1 şi în acest caz relaţiile de transformare sunt xi = cos ε ⋅ xi' − sin ε ⋅ yi' .4. Se caută. dacă se păstrează scara reţelei locale. în mod normal. yi = sin ε ⋅ xi' + cos ε ⋅ yi' . 64 . se determină coordonatele centrului de greutate. în cele două sisteme (fig. Se presupune o reţea geodezică planimetrică locală formată din p puncte. 2. mai mare decât strictul necesar. Având în vedere că reţeaua locală este mai precis determinată decât reţeaua de stat. care este unic. Transformarea ortogonală multiplă plană În cadrul acestei transformări.4.3.K . 6. i = 1.17). ar trebui ca punctul B să capete o altă denumire şi să fie introdus în baza de date cu noile coordonate65.8 .

141) (6. n . Centrul de greutate al reţelei geodezice Se determină apoi diferenţele faţă de centrul de greutate cu relaţiile ∆ xi = xi − xG . (6.K . Helmert a propus următoarea formă pentru ecuaţiile corecţiilor 65 . ∆ yi' = yi' − yG cu relaţiile [∆ xi ]1p = [∆ yi ]1p = [∆ xi' ]1p = [∆ yi' ]1p = 0 . corespunzătoare numărului de puncte cu coordonate în ambele sisteme.142) n n Fig.Page 136 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu xG = x = ' G n [ xi ]1 n n [ xi' ]1 . ' ' ∆ xi' = xi' − xG . i = 1. Pentru aceasta se pot utiliza 2n ecuaţii.143) controlul calculelor. y = ' G n [ yi ]1 n n [ yi' ]1 (6. în această fază. ∆ yi = yi − yG . care rezultă din modul de determinare a acestor diferenţe.6. yG = . 2. deci trebuie să se determine necunoscutele k11 şi k12 .17.144) (6. efectuându-se Deoarece diferenţele de coordonate se determină faţă de centrul de greutate. translaţiile sunt nule.

atunci n n [ Di'2 ] n = [∆ xi' ∆ xi' ]1 + [∆ yi' ∆ yi' ]1 .146) Sistemul liniar al ecuaţiilor de corecţii poate fi scris într-un tabel şi va avea următoarea formă67 Tabelul 6. în sistemul (6. (6.K . coeficienţii necunoscutelor sistemului liniar precum şi termenii liberi vor fi multiplicaţi cu o constantă de omogenizare pentru a obţine valori apropiate de unitate 66 . iar dacă se ţine seama de expresia (6. valoarea coeficientului necunoscutei k12 din prima ecuaţie şi valoarea coeficientului necunoscutei k11 din a doua ecuaţie sunt egale cu zero. ∆ yi . 2.1. Se obţine deci un sistem liniar al ecuaţiilor de corecţii cu 2n ecuaţii cu 2 necunoscute. 2. i = 1.147). 1 M n 1 M n Corecţie Necunoscute k11 k12 ∆ x1' M ' ∆ xn ∆ y1' M ' ∆ yn Termen liber − ∆ x1 M − ∆ xn − ∆ y1 M − ∆ yn ν x1 − ∆ y1' M ' − ∆ yn ∆ x1' M ' ∆ xn ν ν ν M xn y1 M yn Prin normalizare va rezulta următorul sistem de două ecuaţii cu două necunoscute n n n n n {[∆ xi' ∆ xi' ]1 + [ ∆ yi' ∆ yi' ]}k11 + {− [∆ xi' ∆ yi' ]1 + [∆ yi' ∆ xi' ]1 }k12 − {[∆ xi' ∆ xi ]1 + [∆ yi' ∆ yi ]1 } = 0 n n n n n {− [∆ xi' ∆ yi' ]1 + [∆ yi'δ xi' ]}k11 + {− [∆ yi' ∆ yi' ]1 + [∆ xi' ∆ xi' ]1 }k12 + {[∆ yi' ∆ xi ]1 − [ ∆ xi' ∆ yi ]1 } = 0 (6.K . n) se pot determina cu o relaţie de tipul expresiei (6.134). crt. condiţia sub care se face prelucrarea fiind dată de relaţia [ν ν ]x + [ν ν ] y → minim .148) Se poate observa că. (6. 1 (6. Sistemul liniar al ecuaţiilor de corecţii Nr. n .147) '2 Dacă distanţele Di (i = 1.148) atunci necunoscutele se determină cu relaţiile 67 În cazul reţelelor întinse pe suprafeţe mari.145) în care termenii liberi sunt ∆ xi şi. respectiv. deci sistemul se poate rezolva imediat.Page 137 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu ν ν xi yi = k11∆ xi' − k12 ∆ yi' − ∆ xi = k12 ∆ xi' − k11∆ yi' − ∆ yi .

n + 1.152). relaţiile (6. L)WGS de pe elipsoidul WGS 84. în coordonate rectangulare plane 67 . situaţie în care este posibil să se utilizeze următorul algoritm pentru a ajunge la coordonate în sistemul de proiecţie stereografic 1970: transformarea coordonatelor geodezice ( B.K . (6. yi = k20 + k12 xi' − k11 yi' (6. Dacă nu se doreşte schimbarea coordonatelor punctelor din reţeaua de stat. prin aceasta punctele reţelei locale fiind încadrate optim în reţeaua de stat. 2.151) Având cei patru parametri ai transformării se pot acum transforma coordonatele punctelor din sistemul local în sistemul de stat cu ajutorul relaţiilor de mai jos xi = k10 + k11 xi' − k12 yi' . (6. De cele mai multe ori.152) trebuie aplicate numai punctelor noi din reţeaua locală.4.2.152) După cum se poate observa din relaţia (6. să fie trecute în baza de date cu aceste coordonate (ele urmând a fi utilizate în lucrările ulterioare).150) Doi din cei patru parametri ai transformării au fost astfel determinaţi. se pune problema transformării separate pentru plan şi altimetrie. Pentru aceasta se utilizează coordonatele centrului de greutate ' ' k10 = xG − k11 xG + k12 yG ' ' k20 = yG − k12 xG − k11 yG (6. pentru obţinerea unor precizii mai ridicate. p . Urmează determinarea şi a celorlalţi doi. adică a translaţiilor. obţinute în urma procesării observaţiilor GPS. p . i = 1.149) [ Di'2 ] . 6. care acum primesc alte coordonate.K . Transformarea coordonatelor geodezice în coordonate rectangulare Problema transformării coordonatelor geodezice în coordonate rectangulare şi invers a redevenit de actualitate odată cu apariţia noii tehnici de măsurare GPS.3. adică i = n. transformarea se face pentru toate punctele reţelei locale.Page 138 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu k11 = k12 = n n [∆ xi ∆ xi' ]1 + [ ∆ yi ∆ yi' ]1 [ Di'2 ] n n [∆ xi' ∆ yi ]1 − [∆ xi ∆ yi' ]1 . ar trebui ca punctele reţelei de stat. În mod normal (având în vedere precizia reţelelor locale).

153) 1 b2 b4 b6 (6. paralel cu cel secant xtan = xsec ⋅ c ' unde c ' = 1. S 4 . a patra coloană a primului tabel cu coeficienţii transformărilor ( x. determinarea coordonatelor punctelor noi în proiecţia stereografică 1970.1.154) (6.Page 139 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu într-o proiecţie stereografică (asemănătoare proiecţiei stereografice 1970 dar pe alt elipsoid) sau Gauss-Krüger ( x. b = a4 a5 a7 (6. Transformarea coordonatelor plane în coordonate geodezice Transformarea coordonatelor plane în coordonate geodezice se realizează prin parcurgerea următoarelor etape: Transformarea coordonatelor stereografice din planul secant în planul tangent. a treia. determinarea parametrilor transformării ortogonale a coordonatelor plane ( x. y )Stereo 1970 → ( B.2. respectiv.4. Aceste sume se calculează prin însumarea produselor dintre elementele vectorului a cu elementele din prima. y )WGS .3.155) Calculul sumelor S1 . - Calculul diferenţei de latitudine (în secunde sexagesimale) cu relaţia 68 .000250063 ytan = ysec ⋅ c ' Determinarea valorilor intermediare a şi b a = xtan ⋅ 10− 5 b = ytan ⋅ 10− 5 Calculul valorilor vectorilor a şi b 1 a a2 a = a3 . L) Krakovski . a doua. S3 . y )WGS în coordonate ( x. y ) Krakovski pe baza unor puncte comune (cu coordonate în ambele sisteme). 6. S 2 .

3.157) ∑ i= 4 i= 1 Si bi (6.2. calculele se desfăşoară după acelaşi tipic. se determină longitudinea punctului L = L0 + ∆ L . prin înmulţirea cu un coeficient. Transformarea coordonatelor geodezice în coordonate plane În principiu. se obţine valoarea în planul secant xsec = xtan ⋅ c . (6.4. descrise mai sus. (6. (6. Urmează apoi calculul valorilor celor doi vectori şi efectuarea calculelor descrise.Page 140 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu ∆B= Calculul latitudinii punctului B = B0 + ∆ B . obţinându-se în final valoarea coordonatei x în planul tangent din care. Pentru aceasta vectorul b are următoarea formă b b3 b= 5 b b7 (6.158) - Prin aceleaşi operaţii.2.156) 0 unde B0 este latitudinea centrului proiecţiei ( B0 = 46 pentru proiecţia stereografică 1970).161) (6. - În continuare urmează calculul latitudinii.160) Pentru deducerea coordonatei y se calculează mai întâi valorile elementelor vectorilor a şi b (ca şi în cazul determinării longitudinii) şi apoi se efectuează operaţiile descrise. 6. Pentru calculul coordonatei x se calculează mai întâi valorile a = 10− 4 ∆ B n = 10− 4 ( B − B0 ) n b = 10− 4 ∆ Ln = 10− 4 ( L − L0 ) n unde L0 şi B0 sunt coordonatele centrului proiecţiei.162) . ysec = ytan ⋅ c 69 (6.159) 0 unde L0 este longitudinea centrului proiecţiei ( L0 = 25 pentru proiecţia stereografică 1970) iar valoarea diferenţei de longitudine fiind obţinută în secunde.

00000000000 0.00000005518 0.00000003458 4647.00000000000 0.01409719953 −0.02899935979 −0.00000021201 −26.67452246132 −0.00000000000 −0.00000000000 0.00000373701 0.00000000000 0. Tabelul 6.95801610000 75.00000000000 0.83825865000 −128.00000000000 Tabelul 6.00038259391 0.00017256822 0.02899935979 0.00000000000 0.00007342444 0.00000003029 0. Coeficienţii pentru transformarea ( x.00000000000 −0.21606096084 −0.00055948959 0.00000000000 0.00000000000 0.00000000000 0.00000000000 −0. În tabelele următoare se prezintă coeficienţii constanţi utilizaţi la transformarea coordonatelor geodezice în coordonate plane şi invers pentru sistemele de proiecţie utilizate frecvent la noi în ţară.00000000000 0.00000000000 0.Page 141 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu unde c = 0.00998111179 −0.42083770000 −10767.00000000000 0.00056222837 0.21386742389 −1.00000000000 0. L) Krakovski 0.00000000000 0.00000000000 0.00000000000 3238.00003505493 −0.2.00000000000 308758.62020589769 −0.06621693445 0.13593006203 0.77242761100 −0.05003044648 −0.00000000000 0.92807832032 0. Coeficienţii pentru transformarea ( B.31951040525 1.00000000000 0.06837834849 −0.01495047933 0.00310058138 0.00011244567 0.00000000000 0.00000000000 −0.00000043133 −0.00018876297 −0.99975 .28455958700 75.00000063603 0.00112445675 −0.00051040486 −0.3.00000383990 −0. y )Stereo1970 → ( B.00000106006 0.00000051181 0.00000724963 0.00001051648 0.00000000000 −0.00000000000 0.00004854397 0.00000000000 0.00000007541 0.00000000000 0.00000000000 0.00000000000 0.00006496274 −0.00000000000 0.00003229175 −23.92809007355 −6. L) Krakovski → ( x.00331220992 0.00260544464 −0.00000000000 0.00000515750 0.00000118315 3752.00000000000 0.36089225756 60.50624128396 0.00003169299 0.00000621731 0.00000000000 215179.10685276518 −0.00000000000 0.00000019998 0.00000000000 0.00000000000 0.00000000000 0.00001051648 −0.50208042799 −0.00000000000 0.24573021445 −0.14571110500 −99.00000000000 70 .66010826160 −2. y )Stereo1970 0.00000000000 0.33592773721 −0.00010093251 0.00000000000 0.25602792246 −0.06434042767 0.00896796005 0.00000000000 0.

0000000000 0.0000112000 0.0290014238 0.0000110000 0.0622276700 0.0000000000 0.1316076300 0.0000000000 0.1060546900 −0.0000365000 0. y )Stereo1970 0.0000000000 0.0000000000 0.0000000000 3238.0001124789 0.0000576000 0.0005623000 0. Coeficienţii pentru transformarea ( B.0000000000 0.0000000000 0.3359081000 −0.0000000000 −0.0001735448 0.6539504000 −128.0000000000 0.0142606900 0.0000000000 215175.0000000000 Tabelul 6.0000000000 71 −0.0000024216 0.9263416500 −6.66248000000 75.6747664200 −0.0000000000 −26.9280741600 0.0000000000 0.0000000000 0.0099819720 −0.0000000000 0.0000000000 0.0000000000 0.0000000000 0.0000000000 0. L)WGS 0.0000000000 0.0000000000 0.0000000000 0.0000000000 0.0000000000 0.3680306800 60.0495315000 0.8279765000 −0.6581996300 −2.2560734918 −0.3620950000 75. L)WGS → ( x.5.0086453600 0.0000000000 −23.0000000000 0.8308425000 −10767.0000000000 0.0713034300 −0.0000000000 0.0001892820 −0.0000000000 0.0000000000 0.0000000000 −0.0000000000 0.0000000000 0.0000000000 0.0011247887 −0.0000000000 0.0000002000 0.0025911000 0.0000000000 .0000000000 0.0000000000 0.0000000000 0.0000000000 0.0000057000 0.5021056030 −0.0000033000 −0.0000000000 0.0000000000 0.00000000000 308758.0000000000 0.0000000000 −0.0290014238 −0.0000000000 0.0002361000 0.0000000000 0.0004969000 0.5063168091 0.0000000000 0.0000000000 0.2134706000 −1.0023711000 0.0000312629 0. y )Stereo1970 → ( B.4.2466182530 −0.3220236920 1.0033125126 0.0000000000 0. Coeficienţii pentru transformarea ( x.0000000000 0.0004263000 0.0000000000 0.6202367254 −0.0148590000 0.0000000000 −0.0662202920 0.0215834000 3752.0831113000 −99.0000000000 0.2152061600 −0.Page 142 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu Tabelul 6.0000000000 0.0000000000 4647.0000000000 0.

Page 143 Curs de Geodezie matematica 2 si 3 anul 3 semestrul 1 Profesor: Sef lucrari universitar doctor inginer GEODEZ Gabriel Badescu 72 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful