CURS 4. 4.3.

PLANTAREA ARBORILOR SI ARBUSTILOR IN BACURI SI JARDINIERE Amenajarea teraselor, a gradinilor interioare sau simpla decorare a unor spaţii cu plante în vase de cultură se face cu specii care tolerează limitarea volumului de sol şi îşi pot menţine capacitatea decorativă mai mulţi ani. Cel mai indicat este ca materialului săditor sa provină din culturi containerizate.

Substratul de cultură

Foarte adesea se impune ca substratul şi vasele să fie uşoare, pentru a nu suprasolicita rezistenţa planşeelor (terase la etajele unor imobile). În aceste situaţii se pot folosi amestecuri de pământ vegetal conţinând 1/3 până la ½ din volum:
-

produse minerale sau vegetale: vermiculit (cântăreşte 75-79kg/m³), perlit (60-100kg/m³), turbă (80kg/m³ in stare uscată); produse sintetice: spumă de răşini organice (30kg/ m³), fulgi expandaţi de polistiren (25kg/ m³).

-

Aceste amestecuri sunt în acelaşi timp permeabile şi reţin suficient apa.

În bacurile şi jardinierele fixe sau mobile folosite pe nivelul solului, se poate folosi un pământ fertil de consistenţă normală, ameliorat cu turbă sau nisip în funcţie de cerinţele speciilor. Astfel, pentru trandafiri se recomandă un amestec de pământ de ţelină şi pământ de frunze (3:1); pentru diferiţi arbuşti : - un substrat din pământ de grădină, mraniţă, turbă , nisip (4:2:1:1). La conifere se poate folosi pământul de ţelină în amestec cu pământ de frunze, turbă şi nisip (3:1:1:1). Indiferent de substratul de cultură, la baza recipientelor se aşează un strat drenant (3-8cm) cu granulometrie mare, peste care este bine să se pună un strat anticolmatant ( geotextil, vată de sticla, fire de propilena sau spumă de răşina organică). Stratul drenant poate fi uşor, de exemplu, din bile de argilă expandată (430 kg/m³), care reţin şi apa (50%) sau greu, din pietriş (1 600kg/m³), care nu reţine apa.

Plantarea Plantele containerizate permit efectuarea plantărilor pe o perioada mai largă, extinsă şi în timpul vegetaţiei. Adesea, în acelaşi bac se plantează specii diferite, de mărimi diferite. Plantele se udă înainte de scoaterea ambalajului cu care au fost furnizate. Grija esenţială este menţinerea intactă a pământului pe rădăcini şi nu recuperarea ambalajului. Plantele se asează la locul lor, în gropi cu adâncimea adecvată; ghivecele de lut se sparg prin lovire şi se scot cioburile; celelalte tipuri de ambalaje se înlătură în funcţie de caz, prin tăiere sau demontare. Plantele livrate în ghivece de turbă presată se plantează ca atare. Amestecul fertil se presează bine în jurul fiecărei plante, nivelul de palntare al baloturilor de pământ fiind la limita superioară a bacurilor; după udare, prin tasarea pământului se realizează adâncimea normală, care permite efectuarea udărilor ulterioare (spaţiu de udare). Spaţiile dintre plantele mari pot fi completate apoi cu plante tapisante (subarbuşti, liane, plante erbacee perene sau flori), în funcţie de întinderea jardinierelor sau bacurilor, sau pot fi acoperite cu un mulci de fragmente de scoarţă.

4.4. PLANTELE ACVATICE Atractivitatea şi farmecul peisajelor lacustre se datorează nu numai oglinzilor de apă şi malurilor unduitoare ascunse din loc în loc de pâlcuri de sălcii, ci şi prezenţei vegetaţiei acvatice:
• • •

mase de stuf si trestii ridicandu-și tulpinile zvelte deasupra apei, insule de frunze plutitoare presarate cu florile de o rară frumusete ale nuferilor, ierburi si flori care îmbraca terenul umed

În mod firesc, crearea peisajelor a împrumutat de la cele naturale aspecte ale îmbinării apelor cu vegetaţia caracteristică acestora, selectâdu-se plantele potrivite introducerii lor în compoziţie.

Lacurile, iazurile şi în unele cazuri bazinele de apă pot fi decorate cu nuferi (Nymphaea, Nuphar), stânjenei de baltă (Iris kaempferi si Iris pseudacorus), iar malurile umede ale lacurilor, râurilor şi pâraielor pot fi plantate cu specii ca Lythrum salicaria (răchitan), Juncus effusus (pipirig), Caltha palustris (calcea calului), Mentha aquatica (menta de apă), Trollius europaeus (bulbuci), Myosotis palustris (nu-mă-uita), Phalaris arundinacea (iarba albă), specii de Primula s.a. Ele ornamenteaza prin formele deosebite ale frunzelor, prin habitus, prin alcătuirea şi culorile diverse ale florilor şi inflorescenţelor. Alegerea speciilor se face nu numai în funcţie de însuşirile decorative, ci şi de cerinţele lor diferite faţă de factorul apă (fig. 92). Pentru malurile umede şi cu strat subţire de apă (5-10 cm - zona A din fig. 92) sunt indicate specii ca: Iris kaempferi, Menyanthes trifoliata, Caltha palustris, Myosotis palustris, Ranunculus lingua, Lythrum salicaria. Pentru plantele de apă propriu-zise o condiţie importantă este nivelul apei (sau adâncimea de creştere a părţii submerse). De exemplu, pentru Alisma plantago, Acorus calamus, Iris pseudacorus şi Butomus umbellatus este indicată o adâncime a apei de 15-25 cm (zona B din fig. 92), pentru nuferi (Nuphar luteum, Nymphaea alba) 50-60 cm şi pentru săgeata apei (Sagitaria sagitifolia) o adâncime de 30-60 cm (zona C din fig. 92).

Aceste adâncimi se realizează în cazul bazinelor fie prin modul de construcţie al acestora, fie prin folosirea de bacuri submerse în care sunt cultivate speciile acvatice (fig. 93).

Uneori se adoptă limitarea spaţiului de cultură cu roci sau cultivarea în strat de sol aşezat pe fundul înclinat al bazinului (fig. 94).

În general, cu excepţia lacurilor mari, nu este indicat să se folosească specii ca papura, trestia, stuful care au o mare putere invadantă. Suprafeţele ocupate de plantele acvatice sunt interesante şi plăcute vederii dacă luciul liber al apei este dominant. Plantele flotante, ca şi cele cu creşteri erecte, ieşind deasupra apei, formează accente ce, prin contrast, pun în valoare oglinda fluidă. Pe malurile umede, speciile perene iubitoare de umiditate vor fi, de asemenea, dispuse în zone discontinue, bine alese. Specii floricole pentru terenuri umede pot fi din genurile: Ajuga (Ajuga reptans) Astilbe (Astilbe simplicifolia), Iris (I. sibirica, I. kaempheri, I. ochroleuca), Myosotis (M. palustris), Lysimachia (L. numullaria), Poligonum (P. affine), Primula (P. rosea), Carex (C. stricta), Trolius (T.europaeus), Euphorbia (E. palustris), Phalaris (P. arundinacea), Fritillaria (F. meleagris)ș.a.

Pentru interiorul pieselor de apă se pot folosi piese erbacee din genurile: Caltha (C.palustris), Iris (I. laevigata, I. pseudacorus), Ranunculus (R. peltatus), Sagitaria (S. sagittifolia), Nymphaea (N. alba, N. candida), Nuphar (N. luteum), Nymphoides (N.peltata), Typha (T. minima, T. latifolia) ș.a. Plantele de apă nu cer un mediu bogat în nutrienți care favorizează dezvoltarea algelor. Substratul de cultură poate fi alcătuit din pământ de grădină de calitate bună, bogat în materie organică (humus), cu consistență bună. Solul prea ușor (nisipos) se împrăștie în apă și nu va permite dezvoltarea unui sistem radicular sănătos, iar cel prea greu (argilos) se va compacta și va sufoca rădăcinile. Dacă solul este foarte destructurat, se va adăuga argilă (aceasta nu trebuie să depășească în general 8-25%. În solul destinat creșterii plantelor acvatice nu se vor adăuga fertilizanți chimici – aceștia pot stimula dezvoltarea algelor și pot fi toxici pentru viețuitoarele din apă (pești). Când plantele devin mature și necesită divizarea tufelor, solul se poate reînnoi și primăvara se pot administra totuși fertilizanți retard ca supliment nutritiv. În ariile de plantare din jurul bazinelor pentru plantele cultivate in teren umed, solul trebuie să aibe o structură care să permită reținerea apei. Sunt ideale composturile acvatice, dar este mai economică ameliorarea solului de grădină – se adaugă materie organică bine descompusă înainte de plantare și în anii succesivi. Se pot administra de asemenea și îngrășăminte chimice suplimentare, dar numai în condițiile în care nu există legătură între malul bazinului și apa din bazin. Containerele plantelor folosite pentru plantările acvative e recomandat să fie de tipul coșurilor de material plastic de diverse forme și mărimi (adaptate formelor bazinelor) care permit apei și gazelor să intre în contact cu solul. Cele care au spații prea mari nu sunt recomandabile; folosirea lor necesită căptușirea cu o pânză de sac sau folie perforată, pentru a împiedica răspândirea solului în apă înainte ca rădăcinile plantelor să fi împânzit bolul de pământ. Mărimea plantelor trebuie corelată cu mărimea containerelor. Reglarea adâncimii de plantare în coș se face așezând materiale de stabilizare pe fundul bazinului (cărămizi). Amplasarea containerelor pe cărămizi se face în funcție de mărimea plantei și lungimea tijelor pețiolare sau florale astfel încât frunzele sau florile să poată ajunge la supreafața apei. De exemplu, pentru nuferi, la început, plantele vor fi puse în apropierea suprafeței apei, apoi treptat, înlăturând din cărămizi se lasă pe fundul bazinului.

Pentru plantele submerse se pot folosi ghivece din material plastic. Pregătirea pentru plantare a plantelor destinate bazinelor sau marginilor bazinelor se face după același model – fasonare (scurtarea rădacinilor prea lungi, înlăturarea frunzelor plate, vechi, păstrarea celor rulate, noi) introducerea în vasul destinat plantării (pentru cele submerse), sau în gropa destinată plantării (pentru cele de sol umed), adăugarea pământului adecvat fiecărei specii de plante, tasarea succesivă a pământului.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful