MINISTERUL EDUCAŢIEI CERCETÃRII ŞI TINERETULUI Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti Departamentul de Învãţãmânt la Distanţã

IONUŢ LAMBRESCU

DESENARE ASISTATÃ DE CALCULATOR

Editura Universitãţii din Ploieşti - 2003 1

Pagina cu ISBN-ul

2

PREFAŢÃ

Lucrarea se adresează studenţilor interesaţi de aspectele legate de desenarea asistată de calculator, în contextul mai larg al proiectării asistate de calculator. La finele parcurgerii cărţii, cei ce i-au acordat timpul şi răbdarea, ar trebui să fie capabili să producă desene 2D relativ complexe şi în condiţii de viteză de lucru acceptabilă. Obţinerea de performanţe superioare, presupune însă studiu suplimentar, pe care cei ce au citit cu atenţie lucrarea îl vor putea face individual. Pasul următor va fi în mod logic extinderea preocupărilor la nivelul operării 3D, în cadrul Autocad-ului standard, sau eventual al unor modelatoare 3D, cum ar fi Autodesk Mechanical Desktop, Autodesk Inventor, Solid Edge, Solid Works, ProEngineering, Catia etc. Autorul recomandă celor interesaţi ca după familiarizarea cu mediul de lucru [Autocad] şi cu comenzile de bază, să încerce învăţarea prin teme concrete, a căror complexitate să crească gradual. Cel mai bine se învaţă încercând să se rezolve probleme concrete. Secţiunile de autoevaluare prezente la sfârşitul fiecărui capitol al cărţii au ca scop fixarea unor cunoştinţe generale, condiţie de bază pentru ajungerea la un nivel de lucru acceptabil. Autorul mulţumeşte celor doi referenţi pentru răbdarea cu care au citit lucrarea. Autorul

3

4

CUPRINS

PREFAŢÃ ................................................................................................................... CONVENŢII............................................................................................................... 1 PARTEA ÎNTÂI – PREZENTARE GENERALĂ ............................................... 1.1 AUTOCAD – PREZENTARE GENERALĂ................................................................. 1.2 MEDIUL DE LUCRU AUTOCAD: SISTEM DE COORDONATE GENERAL, UNITĂŢI DE
DESENARE .................................................................................................................

3 9 11 11 13 14 14 16 17 17 18 18 21 22 26 29 31 31 32 34 36 39 40 40 41 42 42 43 48 49 50 5

1.3 LANSARE COMENZI,

OPŢIUNI ..............................................................................

1.3.1 Lansarea comenzilor din zona de comenzi................................................. 1.3.2 Lansarea de comenzi din meniu ................................................................. 1.3.3 Lansarea de comenzi folosind butoanele de pe barele de instrumente ...... 1.4 SISTEME DE COORDONATE (CARTEZIAN, POLAR, COORDONATE RELATIVE) ....... 1.5 CONTROLUL PRIMAR AL PROCESULUI DE DESENARE (SNAP, GRID, ORTHO) . 1.5.1 Modurile Snap şi Grid................................................................................. 1.5.2Modul Ortho ................................................................................................. 1.6 MODURI OSNAP ............................................................................................... 1.7 PROCEDEE DE SELECŢIE ..................................................................................... 1.8 „GRIP-URI”.......................................................................................................... 1.9 VIZUALIZAREA DESENELOR (ZOOM, PAN, AERIAL VIEW).................................... 1.9.1 Focalizările (zoom) ..................................................................................... 1.9.2 Panoramările (pan)..................................................................................... 1.9.3 Vedere aeriană (aerial view)....................................................................... TEST DE AUTOEVALUARE 1 ............................................................................... 2 PARTEA A DOUA – PRIMITIVE GRAFICE..................................................... 2.1 PUNCTUL, ENTITĂŢI RECTILINII ........................................................................... 2.1.1 Punctul (point) ........................................................................................... 2.1.2 Segmentul de dreaptă (line)........................................................................ 2.1.3 Dreapta (xline)........................................................................................... 2.1.4 Semidreapta (ray)....................................................................................... 2.1.5 Multilinia (mline)........................................................................................ 2.1.6 Polilinia (pline) .......................................................................................... 2.1.7 Poligonul (polygon).................................................................................... 2.1.8 Dreptunghiul (rectang)...............................................................................

2.2 ENTITĂŢI CURBILINII .......................................................................................... 2.2.1 Cercul (circle)............................................................................................. 2.2.2 Arcul de cerc (arc)...................................................................................... 2.2.3 Elipsa şi arcul de elipsă (ellipse)...............................................................
2.2.3.1 Elipsa................................................................................................................ 2.2.3.2 Arcul de elipsă..................................................................................................

51 51 53 55
55 56

2.2.4 Curbe spline (spline)................................................................................... 2.3 TEXT ÎN DESENE AUTOCAD ................................................................................ 2.3.1 Textul (text, dtext, mtext) ............................................................................ TEST DE AUTOEVALUARE 2................................................................................ 3 PARTEA A TREIA - LAYERE ............................................................................. 3.1 LAYERE .............................................................................................................. 3.1.1 Crearea unui layer...................................................................................... 3.1.2 Ataşarea atributului de culoare .................................................................. 3.1.3 Ataşarea atributului de tip de linie ............................................................. 3.1.4 Ataşarea atributului de grosime de linie..................................................... 3.1.5 Controlul vizibilităţii layerelor ................................................................... 3.1.6 Blocarea layerelor ...................................................................................... 3.2 DESPRE CULOARE, TIP DE LINIE SI GROSIME DE LINIE ......................................... 3.2.1 Culoare ....................................................................................................... 3.2.2 Tip de linie .................................................................................................. 3.2.3 Grosime de linie .......................................................................................... 3.2.4 Modificarea atributelor de culoare, tip şi grosime de linie ........................ TEST DE AUTOEVALUARE 3................................................................................ 4 PARTEA A PATRA – OPERAŢII DE EDITARE ............................................... 4.1 ERASE (ŞTERGERE) ............................................................................................. 4.2 COPY (COPIERE) ................................................................................................. 4.3 MOVE (MUTARE)................................................................................................. 4.4 FILLET (RACORDARE).......................................................................................... 4.5 CHAMFER (TEŞIRE).............................................................................................. 4.6 ROTATE (ROTIRE)................................................................................................ 4.7 TRIM (DECUPARE) ............................................................................................... 4.8 EXTEND (EXTINDERE) ......................................................................................... 4.9 BREAK (ÎNTRERUPERE) ....................................................................................... 4.10 LENGTHEN (PRELUNGIRE) ................................................................................. 4.11 ARRAY (REŢEA DE OBIECTE) ............................................................................. 4.12 SCALE (SCALARE) ............................................................................................. 4.13 OFFSET .............................................................................................................. 6

57 60 60 64 67 67 68 70 71 73 75 76 77 77 79 81 81 83 85 85 86 87 88 92 94 96 98 101 103 106 110 112

4.14 STRETCH (DEFORMARE ELASTICĂ)................................................................... 4.15 EXPLODE (EXPLODARE ENTITĂŢI)..................................................................... 4.16 PROPERTIES (MODIFICARE PROPRIETĂŢI).......................................................... 4.17 OBJECT (OBIECT) .............................................................................................. 4.18 MATCH PROPERTIES (COPIERE PROPRIETĂŢI).................................................... TEST DE AUTOEVALUARE 4 ............................................................................... 5 PARTEA A CINCEA – BLOCURI, HAŞURARE, COTARE ............................ 5.1
BLOCURI .............................................................................................................

113 115 116 119 119 122 125 125 125 126 128 129 131 131 131 133 133 135 136 138 138 139 142 147 147 148 150 153 155 155 156 157 159 162 164 168 172 175 7

5.1.1 Generalităţi ................................................................................................ 5.1.2 Crearea de blocuri ..................................................................................... 5.1.3 Inserarea de blocuri ................................................................................... 5.1.4 Crearea de desene bloc, sau a bibliotecilor de blocuri (wblock) ............... 5.1.5 Crearea de biblioteci de blocuri................................................................. 5.1.6 Modificarea blocurilor ............................................................................... 5.1.7 Controlul atributelor de culoare, tip şi grosime de linie ............................ 5.1.8 Ştergerea blocurilor ................................................................................... 5.1.9 Atribute de bloc .......................................................................................... 5.1.10 Definirea de atribute ................................................................................ 5.1.11 Inserarea de blocuri cu atribute ............................................................... 5.1.12 Controlul vizibilităţii atributelor .............................................................. 5.1.13 Editarea atributelor.................................................................................. 5.1.14 Extragerea atributelor.............................................................................. 5.2 GRUPURI DE OBIECTE ......................................................................................... 5.3 HAŞURAREA ...................................................................................................... 5.3.1 Generalităţi ................................................................................................ 5.3.2 Stabilirea şablonului de haşură ................................................................. 5.3.3 Definirea domeniului de haşurare.............................................................. 5.3.4 Elemente avansate de tehnica haşurării..................................................... 5.4 COTAREA ........................................................................................................... 5.4.1 Generalităţi ................................................................................................ 5.4.2 Elementele componente ale unei cote......................................................... 5.4.3 Caracterul asociativ al cotelor................................................................... 5.4.4 Tipuri de cote.............................................................................................. 5.4.5 Tehnici de lucru........................................................................................... 5.4.6 Cotarea rapidă ........................................................................................... 5.4.7 Stiluri de cotare .......................................................................................... 5.4.8 Modificarea cotelor .................................................................................... 5.4.9 Reasocierea cotelor ....................................................................................

TEST DE AUTOEVALUARE 5................................................................................ 6 APLICAŢII .............................................................................................................. 6.1 TEMA 1............................................................................................................... 6.2 TEMA 2 ............................................................................................................... 6.3 TEMA 3 ............................................................................................................... 6.4 TEMA 4 ............................................................................................................... 6.5 TEMA 5 ............................................................................................................... 6.6 TEMA 6 ............................................................................................................... 6.7 TEMA 7 ............................................................................................................... 6.8 TEMA 8 ............................................................................................................... 6.9 TEMA 9 ............................................................................................................... 6.10 TEMA 10............................................................................................................ REZULTATELE TESTELOR DE AUTOEVALUARE......................................... BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................

176 179 179 180 181 182 183 184 185 186 187 188 189 190

8

Convenţii
Pe parcursul lucrării se vor folosi o serie de convenţii de scriere, explicate mai jos:

În secvenţele de lucru, redate între două linii orizontale, prompterele AutoCAD sunt scrise cu caracter Courier New 10 puncte, bold. Intervenţiile utilizatorului sunt scrise cu caracter Amano 12 puncte, iar explicaţiile suplimentare sunt scrise cu caracter Tahoma italic 10 puncte, aşa cum se poate vedea şi în exemplul de mai jos:

Command: _dimlinear↵ Specify first extension line origin or <select object>: culegere

punct 1, folosind modul OSNAP Endpoint;
Caracterul ↵ simbolizează apăsarea tastei ENTER; Simbolul indică efectuarea unui „clic” cu butonul stâng al mouse-ului;

Simbolul ului;

indică efectuarea unui „clic” cu butonul drept al mouse-

Pictograma cadrul unor lucrări practice;

(însoţită de textul Explicaţii suplimentare la clasă),

indică faptul că textul din lucrare va fi completat cu exemplificări suplimentare în

Apariţia celor trei puncte pe o linie de comandă [în exemple] simbolizează continuarea secvenţei pe linia următoare.

9

1

Partea întâi – Prezentare generală
Această secţiune urmăreşte să familiarizeze cititorul cu următoarele subiecte: o prezentare generală a produsului AutoCAD editorul grafic AutoCAD sistem de coordonate general unităţi de desenare modalităţi de lansare a comenzilor sisteme de coordonate (altele decât cel general) controlul primar al procesului de desenare „gripuri” moduri OSNAP procedee de selecţie

OBIECTIVE

1.1 AutoCAD – prezentare generală

Diversitatea largă a aplicaţiilor grafice asistate şi a graficii interactive (de la simpla desenare automată, proiectarea şi fabricarea asistată de calculator, prelucrarea imaginilor şi sinteza lor până la teledetecţie) a condus la elaborarea unui mare număr de produse care oferă beneficiarului o gamă întinsă de facilităţi dintr-un domeniu anume al graficii interactive (produse specializate), pentru care se realizează permanent prin succesiune de variante, noi facilităţi, versatilitate, compatibilitate, posibilitatea folosirii în sisteme deschise, portabilitate etc. Unele din cele mai răspândite sisteme grafice sunt cele din domeniul ingineriei asistate de calculator (CAE), proiectării asistate (CAD) şi fabricării asistate (CAM). Dintre acestea, între care există o largă zonă comună de procedee (mai ales cele de modelare geometrică), sistemul CAD oferă facilităţi pentru crearea interactivă de modele geometrice ale ansamblelor şi subansamblelor ce se proiectează, referitoare în special la desenul tehnic (vederi, secţiuni, haşuri, cotări automate, scalări, colorări, reprezentări în perspectivă şi în spaţiu) şi la calculele inginereşti (de dimensionare, de rezistenţa materialelor, consum de materiale etc.).

11

Dintre multele sisteme CAD, unul de mare eficienţă - care în prezent este mult utilizat şi în ţara noastră - este sistemul AutoCAD, ce face obiectul acestei prezentări. În cele ce urmează se va încerca realizarea unei succinte prezentări a pachetului standard AutoCAD, în aşa fel încât cititorul să fie pus la curent cu principalele facilităţi (în special din domeniul 2D) ale produsului AutoCAD. Precizăm că expozeul ce va urma este departe de a fi exhaustiv. De altfel nici nu ar fi ca întro lucrare de iniţiere în grafica interactivă să fie cuprinse şi elementele de detalii (să spunem doar că documentaţia AutoCAD standard cuprinde aproape 1.000 de pagini!). În plus, nici nu se urmăreşte extinderea expunerii deoarece scopul este acela de a facilita celor interesaţi un prim contact cu un produs CAD foarte răspândit (aşa cum este AutoCAD-ul). Adevăratele performanţe în domeniu nu vor

putea fi atinse decât prin multă muncă şi permanent exerciţiu.
Desigur, AutoCAD-ul nu este singurul produs CAD de pe piaţă (şi nici cel mai puternic!); suntem însă siguri că un utilizator exersat bine în AutoCad va putea face uşor trecerea la orice alt produs din domeniul CAD -CAM -CAE. Recomandăm deci cititorilor ca această carte să constituie doar prima treaptă a scării pe care cei interesanţi să se specializeze în grafica asistată vor trebui să o urce cât mai sus. AutoCAD este un produs "software" destinat a realiza desenarea asistată de calculator ("computer aided drafting"). Prin facilităţile pe care le oferă, prin concepţia deschisă a produsului ca şi prin marea varietate a programelor de aplicaţie cu care intră în relaţie, AutoCAD poate să constituie nucleul unui "software" de proiectare asistată de calculator (PAC-CAD). Prin utilizarea limbajelor de programare AutoLISP, Visual LISP, C, AutoCAD devine un sistem elastic şi deschis cu posibilităţi foarte largi de dezvoltare (definirea de noi comenzi AutoCAD, scrierea de programe de desenare etc.). Prima lansare pe piaţă - a pachetului AutoCAD a avut loc în luna decembrie a anului 1982. În momentul actual este disponibilă pe piaţa românească versiunea AutoCAD 2002 (versiunea 16). Pentru ultima [versiune], cerinţele minime hardware sunt prezentate în Tabelul 1-1. În principiu acestea sunt în funcţie de versiunea AutoCAD.

Tabelul 1-1. Cerinţe hardware
Sistem de operare Procesor Memorie RAM Video Windows NT, 98, Millennium, 2000 Pentium 233 – minim Pentium 450 – recomandat (sau echivalente) 64 MB 128 MB recomandat 800 x 600 cu 256 de culori

12

HardDisk

Alte cerinţe

200 MB pentru instalare Spaţiu Swap 64 MB Fişiere partajate 20 MB Fişiere sistem 64 MB (75 MB recomandat) Browser Microsoft Internet Explorer 5.0, Netscape Navigator 4.5 sau mai nou, Internet Explorer 5.5 este instalat cu AutoCAD

1.2 Mediul de lucru Autocad: sistem de coordonate general, unităţi de desenare

În figura 1-1 este prezentată fereastra în care rulează AutoCAD, versiunea 2002. Structura acesteia este evident modificabilă (ca a oricărei aplicaţii Windows) şi sunt uşor identificabile zonele „clasice” ale unei ferestre.

Fig. 1-1

Elementele specifice sunt: cursorul care se poate deplasa pe spaţiul vizibil de desenare; zona de comenzi, de unde se pot lansa, la prompter Command acţiuni AutoCAD; zona (bar) de stare unde, printre altele, în partea stângă se pot citi coordonatele cursorului; simbolul sistemului general de axe. 13

Sistemul general de axe, abia amintit, este un sistem cartezian drept, care în condiţii implicite are axele OX şi OY în planul desenului, cu orientările din figura 1-1. Coordonatele cursorului – afişate în bara de stare – sunt exprimate în raport cu acest sistem, iar valorile se numesc în context AutoCAD, unităţi de desenare (UD). Unitatea de desenare nu corespunde unei anumite lungimi exprimabile în mm, cm, m, sau orice altă unitate de măsură pentru lungime. Într-un anumit context, UD pot fi mm, în altul km. Ceea ce contează este ca utilizatorul să fie consecvent când asociază mintal, o anumită desenare. Pentru desenele inginereşti, se va „gândi” UD ca fiind mm, fără ca această asociere să fie obligatorie. Se mai face precizarea că pe ecran mărimea unei UD nu este fixă (constantă), ci depinde de factorul de mărire (zoom) cu care este vizualizat desenul sau o zonă a acestuia. unitate de măsură pentru lungime unităţii de

1.3 Lansare comenzi, opţiuni

Apelând numai la dispozitivele „clasice” de lucru (tastatură, mouse), există trei modalităţi de lansare a comenzilor. O a patra metodă face apel la aşa-numita tabletă digitizoare, un dispozitiv periferic specific aplicaţiilor de tip CAD (Comuter Aided Design). Cele trei modalităţi de lansare a comenzilor vor fi prezentate în ordinea cronologică a introducerii lor în mediul de lucru AutoCAD. 1.3.1 Lansarea comenzilor din zona de comenzi

Orice comandă se lansează prin scrierea în zona de comenzi (vezi figura1-1), imediat după prompterul Command:(şi numai astfel!), a numelui comenzii, sau a prescurtării acestui nume (dacă ea există – deşi trebuie făcută precizarea că se pot defini prescurtări pentru orice comandă, sau chiar se pot redefini prescurtări deja existente). Pentru majoritatea covârşitoare a comenzilor, lansarea înseamnă declanşarea unui dialog între utilizator şi AutoCAD, dialog materializat prin prompterele de răspuns furnizate de sistem, respectiv răspunsurile pe care utilizatorul le dă la rândul său. Pentru exemplificare, mai jos este redată o comandă simplă, de desenare a unui arc de cerc prin precizarea punctului de început, a celeilalte extremităţi şi respectiv a direcţiei la care „pleacă” arcul tangent. 14

Se face precizarea că numerotarea rândurilor nu face parte din procedura de lansare de comenzi şi are exclusiv rolul de a descrie procesul de generare de comenzi.

Exemplu
1. Command: arc ↵ 2. Specify start point of arc or [Center]: 4,6 ↵ 3. Specify second point of arc or [Center/End]: e ↵ 4. Specify end point of arc: 10,24 ↵ 5. Specify center point of arc or [Angle/Direction/Radius]:d ↵ 6. Specify tangent direction for the start point of arc:45 ↵ În Tabelul 1-2, se face o detaliere a celor 6 etape.

Tabelul1- 2. Etape ale comenzii arc
1 2 3 4 5 6 Se lansează comanda cu numele întreg „arc” Se specifică coordonatele x şi y ale punctului de început al arcului – 4,6 Se specifică faptul că se doreşte continuarea comenzii pe „calea” ce presupune precizarea extremităţii finale a arcului (End) Se specifică coordonatele punctului de sfârşit al arcului – 10,24 Se specifică faptul că se doreşte continuarea comenzii pe „calea” ce presupune precizarea direcţiei la care arcul pleacă tangent Direcţia se poate preciza fie ca în exemplu, prin scrierea valorii unui unghi (măsurată faţă de sensul pozitiv al axei OX) – în cazul nostru 450 , fie interactiv, aşa cum se va vedea mai târziu

Rezultatul acestei secvenţe este prezentat mai jos în figura 1-2.

Fig. 1-2

În structura prompterelor unor comenzi apare aşa-numita opţiune implicită. Aceasta se prezintă sub forma unei valori, sau şir de caractere între semnele „<” şi 15

„>”. Selectarea acestei opţiuni se face prin apăsarea tastei Enter. Un astfel de exemplu se poate vedea mai jos (linia a patra a secvenţei):

Command: polygon ↵ Enter number of sides <4>: 5↵ Specify center of polygon or [Edge]: 100,100↵ Enter an option [Inscribed in circle/Circumscribed about

circle] <I>:↵ Specify radius of circle: 24↵

1.3.2

Lansarea de comenzi din meniu

Se va exemplifica pe exact aceeaşi comandă. În cazul acesta, se va accesa meniul Draw ⇒ Arc ⇒ Start, End, Direction, ca în figura 1-3.

Fig. 1-3 Chiar dacă s-a lansat comanda dintr-un meniu, este obligatorie urmărirea zonei de comenzi, pentru că tot aici sunt trimise prompterele AutoCAD şi/sau sunt furnizate răspunsurile utilizatorului. Chiar în exemplul de mai sus, coordonatele celor două puncte (începutul şi sfârşitul arcului) se pot preciza tot în zona de comenzi, exact aşa cum s-a făcut în cazul în care s-a folosit prima metodă de lansare a comenzilor.

16

1.3.3

Lansarea de comenzi folosind butoanele de pe barele de instrumente

Lansarea aceleiaşi comenzi se face prin utilizarea butonului

, de pe bara de

instrumente Draw (situată în partea stângă a editorului AutoCAD – vezi figura 1-1). În rest, se vor urmări prompterele din zona de comenzi, la care se va răspunde exact aşa cum s-a făcut şi până acum.

1.4 Sisteme de coordonate (cartezian, polar, coordonate relative)

Pictograma din imaginea de mai jos (vizibilă şi în figura 1-1), indică orientarea (şi uneori poziţia) sistemului general de axe. Este vorba de un sistem cartezian drept, care iniţial are planul XOY coincident cu planul zonei de desenare (această stare se poate modifica). Precizarea de puncte într-un desen, fie că este vorba de puncte propriu-zise, fie că este vorba de puncte ca elemente de construcţie pentru orice primitivă grafică, se raportează la sistemul de axe curent (sau activ). În afara sistemului cartezian, se mai pot utiliza în AutoCAD sistemul [de coordonate] polar (pentru reprezentări 2D), sistemul cilindric şi respectiv cel sferic (pentru reprezentări 3D). Având în vedere aria de cuprindere a prezentei lucrări, nu vor fi abordate decât sistemele de coordonate (axe) general cartezian şi polar. Precizarea de puncte se poate face în principiu în două moduri: utilizând coordonatele absolute, respectiv pe cele relative. Pentru înţelegerea modului de lucru, se vor utiliza următoarele exemple:

- Exemplul 1. Construirea unui segment folosind coordonate absolute
Să se construiască un segment care uneşte punctul de coordonate 4,5 cu cel de coordonate 20,24, prin utilizarea coordonatelor absolute. Secvenţa de comenzi este următoarea: Command: line ↵ Specify first point: 4,5 ↵ Specify next point or [Undo]: 20,24 ↵ Specify next point or [Undo]: ↵ 17

- Exemplul 2. Construirea unui segment folosind coordonate relative
Să se construiască acelaşi segment dar utilizând coordonate relative carteziene. Secvenţa de comenzi este următoarea:

Command: line ↵ Specify first point: 4,5 ↵ Specify next point or [Undo]: @16,19 ↵ Specify next point or [Undo]: ↵ Caracterul @ indică utilizarea de coordonate relative. În cazul de faţă, secvenţa @16,19 se poate citi astfel : „punctul se găseşte la 16 UD pe sensul pozitiv al axei OX şi 19 UD pe sensul pozitiv al axei OY”. Raportarea se face la ultimul punct construit, deci aici e vorba de punctul 4,5.

- Exemplul 3. Construirea unui segment folosind coordonate polare
Să se construiască acelaşi segment dar utilizând coordonate polare. Succesiunea de comenzi este următoarea:

Command: line ↵ Specify first point: 4,5 ↵ Specify next point or [Undo]: @24.84<55.44 ↵ Specify next point or [Undo]: ↵ Secvenţa @24.84<55.44 se citeşte astfel: „Punctul se găseşte la distanţa de 24,84 UD de cel precedent, pe o direcţie ce face 55,440 cu sensul pozitiv al axei OX”. De menţionat că
19 16 2 + 19 2 = 24,84 şi arctan( ) = 55,44 . 16

Este evident că de fapt coordonatele polare sunt tot o formă de coordonate relative.

1.5 Controlul primar al procesului de desenare (SNAP, GRID, ORTHO)
1.5.1 Modurile Snap şi Grid

În toate cele trei exemple din § 1.4 punctele au fost „culese” prin precizarea „în clar” a coordonatelor. Nu este singura posibilitate. Punctele mai pot fi culese şi prin utilizarea cursorului. Acesta se deplasează pe spaţiul afişat, iar atunci când se doreşte precizarea unui punct – în contextul unei comenzi care presupune aşa ceva 18

- aceasta se poate face printr-un simplu clic stânga cu mouse-ul. Se va culege punctul din dreptul cursorului. Coordonatele cursorului pot fi citite în zona de stare, aşa cum se poate vedea în figura 1-4.

Fig. 1-4

În principiu deplasarea cursorului este cvasi-continuă, în sensul că se poate culege orice punct, teoretic la nivelul de precizie al rezoluţiei monitorului (ceea ce practic este greu şi ar presupune o mare măiestrie în utilizarea mouse-ului). Uneori este de dorit să se „îmblânzească” cursorul, în sensul de a i se permite deplasarea în cuante (salturi) de o anumită mărime. Acest mod de lucru se numeşte modul SNAP (în engleză to snap înseamnă – printre altele deplasa, a acţiona rapid şi exact). Activarea modului snap se poate face printr-un simplu clic stânga pe butonul SNAP de pe bara de stare, aşa cum se poate vedea în figura 1-5. Odată modul SNAP activat (buton apăsat), cursorul se deplasează în cuante, astfel că nu mai este posibilă culegerea oricărui punct de pe zona de desenare. a se

Fig. 1-5

19

Un clic dreapta pe butonul SNAP, va determina deschiderea unei ferestre ca în figura 1-6.

Fig. 1-6

Acţionarea câmpului Settings… va determina deschiderea unei casete de dialog ca cea din figura 1-7.

Fig. 1-7

Din secţiunea Snap and Grid, se pot controla proprietăţile reţelei SNAP (paşii de deplasare pe axa OX, respectiv OY – în figură valorile de 10 UD). Tot de aici se poate roti reţeaua SNAP în jurul unui punct cu coordonatele Xbase şi Ybase, cu un unghi Angle. Efectul va fi cel sugerat în figura 1-8. 20

Fig. 1-8

Se observă cum firele reticulare ce materializează cursorul sunt înclinate faţă de axa OX cu un anumit unghi (600 pentru cazul figurii 1-8). Secţiunea GRID a casetei de dialog serveşte la desenarea pe spaţiul de desenare a unei reţele de puncte, ce nu fac parte din desen (nu vor apărea la plotare) şi care au exclusiv un rol de orientare în desen. În figura 1-8 se pot vedea punctele reţelei GRID. Secţiunea Snap Type & Style este utilă în cazul în care se doreşte desenarea axonometrică (Isometric Snap).

Explicaţii suplimentare la clasă

1.5.2

Modul Ortho

Modul ORTHO odată activat, va determina deplasarea cursorului numai pe direcţii paralele cu reţeaua SNAP. Dacă reţeaua SNAP nu este rotită, modul ORTHO presupune deplasarea numai după direcţii paralele cu axele OX şi respectiv OY. Dacă reţeaua SNAP este rotită, atunci modul ORTHO îşi schimbă semnificaţia. Activarea modului ORTHO se face printr-un simplu clic stânga pe butonul ORTHO de pe bara de stare, ca în figura 1-9. Modul ORTHO activat se va folosi pentru trasare de direcţii paralele sau perpendiculare.

Fig. 1-9 21

1.6 Moduri OSNAP

În cursul operaţiilor de desenare şi/sau editare este de foarte multe ori util să se poată „accesa” puncte speciale ale primitivelor grafice. Aceste puncte pot fi extremităţi de segmente, mijloace de arce sau segmente, intersecţii ale unor primitive 2D, puncte de inserare pentru anumite entităţi (text, blocuri), etc. Accesarea precisă (riguros precisă şi nu în limitele preciziei vizuale) şi rapidă a unor astfel de puncte (dar şi altele ce vor fi prezentate ulterior) se face cu ajutorul aşa-numitelor moduri OSNAP (de la Object Snap, prin analogie cu modurile SNAP). Modurile OSNAP setate se activează printr-un simplu clic stânga pe butonul OSNAP de pe bara de stare (vezi figura 1-10).

Fig. 1-10 Controlul de detaliu al modurilor OSNAP se face prin executarea unui clic dreapta pe acelaşi buton OSNAP. Acţionarea câmpului Settings… (vezi figura 1-11) va determina deschiderea casetei de dialog din figura 1-12.

Fig. 1-11 Cu ajutorul secţiunii Object Snap se pot activa permanent unul sau mai multe moduri OSNAP (în figura 1-12, sunt activate modurile Endpoint şi Midpoint extremitate şi mijloc de segment sau arc). Pe figură mai apar şi alte moduri OSNAP (Parallel, Perpendicular, Tangent etc). Pentru modul de utilizare a acestor moduri OSNAP, se vor face precizări la lucrările practice. 22

Fig. 1-12

Explicaţii suplimentare la clasă
Activarea permanentă a unui sau unor moduri OSNAP este numai una din modalităţile de folosire a acestei facilităţi (aşa-zisa utilizare explicită a modurilor OSNAP). O altă manieră de folosire a modurilor OSNAP este aşa-numita utilizare implicită [a modurilor OSNAP]. Această manieră de lucru are avantajul major de a evita confuziile atunci când sunt active simultan mai multe moduri OSNAP şi pe zone restrânse mai multe puncte ar putea fi accesate. În aceste situaţii modurile OSNAP activate explicit sunt chiar deranjante. Activarea modurilor OSNAP implicit se face în unul din următoarele moduri: Prin utilizarea barei de instrumente Object Snap (Meniul View ⇒ Toolbars…) – vezi figura 1-13; Prin apăsarea butonului SHIFT şi executarea unui clic dreapta oriunde pe zona de desenare – vezi figura 1-14; Prin scrierea în zona de comenzi, în cursul executării unei comenzi de desenare sau editare, ca răspuns la prompterele AutoCAD a denumirilor prescurtate ale modului OSNAP dorit – vezi figura 1-15 şi textul însoţitor.

23

Fig. 1-13

Fig. 1-14

Fig. 1-15

Pornind de la un triunghi oarecare (vezi figura 1-15), să se traseze două mediane (1-2 şi 3-4), apoi să se deseneze segmentul care pleacă din intersecţia acestora (a medianelor) şi este tangent la cerc, prin utilizarea modurilor OSNAP activate implicit şi cu scrierea prescurtărilor de moduri în zona de comenzi.

24

Secvenţa de instrucţiuni ce realizează construcţia este următoarea: Command: line ↵ LINE Specify first point: end ↵

of

Se aduce cursorul în apropierea punctului 1, până când centrat pe . În acel punct apare simbolul moment se face clic stânga. Se aduce cursorul în apropierea punctului 2, până când centrat pe
. În acel punct apare simbolul moment se face clic stânga. Se termină comanda line

Specify next point or [Undo]: mid ↵ of Specify next point or [Undo]: ↵ Command: line ↵ LINE Specify first point: end ↵

of

Se aduce cursorul în apropierea punctului 3, până când centrat pe punct apare simbolul . În acel moment se face clic stânga. Se aduce cursorul în apropierea punctului 4, până când centrat pe
. În acel punct apare simbolul moment se face clic stânga. Se termină comanda line

Specify next point or [Undo]: mid ↵ of Specify next point or [Undo]: ↵ Command: line ↵ LINE Specify first point: int ↵ of Specify next point or [Undo]: tan ↵ To Specify next point or [Undo]: ↵

Se aduce cursorul în apropierea punctului 5, până când centrat pe
. În acel punct apare simbolul moment se face clic stânga.

Se aduce cursorul în apropierea punctului 6, până când centrat pe
. În acel punct apare simbolul moment se face clic stânga. Se termină comanda line

Explicaţii suplimentare la clasă
1. Să se deseneze, folosind modurile SNAP, ORTHO şi OSNAP conturul poligonal reprezentat cu linie groasă, din figura de mai jos. Cotele sunt date în UD. Ordinea în care se va desena este deja Temă indicată prin numerotarea punctelor. Punctul 1 va avea coordonatele 25

(200,40). NU se va desena decât conturul poligonal figurat cu linie groasă, nu şi cotele, cerculeţele care marchează punctele sau numerele acestora din urmă.

Indicaţii: Pentru segmentele 1-6, 6-7, 7-8, 8-9, 9-10, se va roti reţeaua SNAP cu unghiul precizat de punctele 1 şi 5 (se va folosi modul OSNAP Endpoint. Pentru acest traseu se va lucra cu ORTHO activat. 2. Să se deseneze folosind modurile OSNAP un triunghi oarecare, înălţimile, medianele şi bisectoarele sale.

1.7 Procedee de selecţie

Una din operaţiile cel mai des executate în cazul desenării în AutoCAD este selecţia. Toate operaţiile de editare (modificare), presupun o fază de selecţie, care poate să premeargă sau să urmeze comenzii de editare propriu-zise. În general selecţia urmează (este de fapt declanşată de) operaţia de editare.

În Autocad există mai multe procedee de selecţie. Iată-le: Selecţia individuală Selecţia individuală multiplă Selecţia de tip „window” 26

Selecţia de tip „crossing window” Selecţia de tip „window polygon” Selecţia de tip „crossing polygon” Selecţia de tip „fence” Selecţia de tip „last” Selecţia de tip „previous” Selecţie totală Selecţiile sunt declanşate de orice operaţie de editare, sau de comanda specifică Select. O secvenţă de lucru care include un proces de selecţie poate arăta astfel:

Command: erase ↵ Select objects: w ↵ Specify first corner: ↵ Specify opposite corner: ↵ Secvenţa de mai sus include un proces de selecţie de tip window, în cadrul

comenzii de ştergere de entităţi (erase) şi presupune selectarea cu mouse-ul a două puncte pe ecran care definesc o fereastră dreptunghiulară de selecţie. În figurile următoare (1-16…1-21) sunt prezentate câteva procedee de selecţie. Un obiect odată selectat îşi schimbă aspectul (este desenat cu linie întreruptă).

Fig. 1-16 - Selecţie individuală (unică sau multiplă) – se va selecta numai cercul

27

Fig. 1-17 - Selecţie de tip window – se vor selecta numai obiectele situate

riguros în interiorul ferestrei

Fig. 1-18 - Selecţie de tip crossing window – se vor selecta toate obiectele ce

apar în imagine

Fig. 1-19 - Selecţie de tip window polygon – nu se va selecta dreptunghiul 28

Fig. 1-20 - Selecţie de tip crossing polygon – se vor selecta toate obiectele

Cifrele de la 1 la 6 din figura 1-20 indică ordinea de culegere a punctelor şi este aceeaşi pentru figura 1-19.

Fig. 1-21 - Selecţie de tip fence – se vor selecta toate obiectele intersectate de

conturul 1-2-3

Explicaţii suplimentare la clasă referitoare la celelalte procedee de selecţie amintite, precum şi despre posibilităţile de deselectare. Se va aborda la clasă şi problema selectărilor implicite de tip window şi crossing window.

1.8 „Grip-uri”

Traducerea cuvântului din limba engleză „grip” ce se potriveşte cel mai bine contextului AutoCAd ar fi „mâner”. Cu ajutorul gripurilor (termenul a fost acceptat în jargonul AutoCAd-iştilor ca atare) se pot „agăţa” primitivele grafice folosind ca 29

reper puncte speciale ale acestora, cum ar fi extremităţi de segmente, centre de cerc sau arc de cerc, mijloace de segmente sau de arce, în scopul executării rapide a unor operaţii de tip rotire, simetrizare, deplasare, scalare, copiere. Grip-urile devin vizibile când obiectul sau obiectele sunt selectate, dar nu în cadrul unei anumite comenzi de editare. De fapt grip-urile apar când selecţia precede o anumită operaţie [de editare]. În funcţie de tipul de obiect selectat, vor apărea grip-uri în anumite puncte speciale ale acelei entităţi. Un nou clic stânga pe un anumit grip, va determina selectarea acestuia. În figura 1-22 sunt prezentate câteva obiecte şi grip-urile asociate.

Fig. 1-22 După selectarea unui grip, apăsarea tastei spaţiu va determina defilarea prin zona de comenzi a rândurilor de mai jos. Tasta spaţiu s-a simbolizat cu caracterul .

** STRETCH ** Specify stretch point or [Base point/Copy/Undo/eXit]: ** MOVE ** Specify move point or [Base point/Copy/Undo/eXit]: ** ROTATE ** Specify rotation angle or [Base point/Copy/Undo/Reference/eXit]: ** SCALE ** Specify scale factor or [Base point/Copy/Undo/Reference/eXit]: ** MIRROR ** Specify second point or [Base point/Copy/Undo/eXit]:↵

Dispariţia grip-urilor se poate obţine prin apăsarea de două ori a tastei ESC. Modul de operare în această situaţie va fi descris la clasă.

Explicaţii suplimentare la clasă
30

1.9 Vizualizarea desenelor (zoom, pan, aerial view)

Una din primele nemulţumiri pe care le exprimă proiectanţii la planşetă atunci când trec la AutoCAD, este legată de faptul că date fiind dimensiunile reduse ale monitorului (chiar 24” abia „încap” un format A3 la scara 1:1), se pierde vederea de ansamblu a unui desen de mari dimensiuni. Operarea cu AutoCAD (sau orice alt soft de acest tip), presupune o permanentă succesiune de focalizări pe detalii (pentru a putea lucra efectiv) şi vederi generale (pentru a avea o imagine globală a desenului, a alinierilor între proiecţii, etc). Deşi la început poate părea greoi, cu timpul acest mod de lucru devine natural. 1.9.1 Focalizările (zoom)

Pentru a stabili zona dreptunghiulară din desen vizibilă în spaţiul de afişare al ferestrei AutoCAD, se foloseşte comanda zoom cu opţiunile sale. Apelarea comenzii zoom se poate face cu ajutorul unuia din butoanele ce pot fi regăsite pe bara de instrumente Standard – vezi figura 1-23.

- zoom window - zoom dinamic - zoom cu scalare - zoom centrat - mărire - micşorare - zoom general - zoom extindere maximă - zoom în timp real Fig. 1-23 Comenzi de tip zoom se pot lansa şi din meniul View ⇒ Zoom – vezi figura 1-24, sau se poate lansa pur şi simplu comanda zoom la prompter Command. Orice metodă s-ar folosi, în zona de comenzi se va dezvolta un dialog de tipul celui ce urmează: 31

Command: zoom ↵
Specify corner of window, enter a scale factor (nX or nXP), or [All/Center/Dynamic/Extents/Previous/Scale/Window] <real time>:

Fig. 1-24 Modurile de operare cu opţiuni ale comenzii zoom se vor detalia la laborator.

Explicaţii suplimentare la clasă

1.9.2

Panoramările (pan)

Dacă toate elementele unui desen nu „încap” în limitele spaţiului de afişare, este evident că tot ce iese în afara acestui spaţiu [de afişare] nu este vizibil. În figura 1-25 s-a încercat simularea unei asemenea situaţii, cu observaţia că aici fereastra AutoCAD a fost considerată transparentă, astfel că se pot vedea complet cercul, segmentul şi dreptunghiul. În realitate, sunt vizibile numai acele părţi din cerc, segment şi dreptunghi care se încadrează în spaţiul de afişare. Comanda de panoramare permite „deplasarea” nevăzute la un moment dat. întregului desen în spatele ferestrei de vizualizare, ceea ce conduce la aducerea în zona vizibilă a unor zone din desen

32

Fig. 1-25 Panoramarea se face cu ajutorul butonului de comenzi. , sau al meniului View ⇒ Pan, aşa

cum se poate vedea în figura 1-26. Fireşte există şi posibilitatea lansării din zona

Fig. 1-26

Modul de operare al comenzii pan se va detalia la laborator.

Explicaţii suplimentare la clasă

33

1.9.3

Vedere aeriană (aerial view)

Această facilitate permite urmărirea simultană a ansamblului desenului şi a unei zone de detaliu. Acest lucru este posibil prin deschiderea unei ferestre suplimentare în care este surprins întregul desen. Mai mult, folosind această fereastră se poate „naviga” în desen alegând interactiv zona de detaliu ce se va prezenta în fereastra de lucru AutoCAD. Declanşarea vederii aeriene se poate face cu ajutorul câmpului View ⇒ Aerial View, aşa cum se poate vedea în figura 1-27.

Fig. 1-27

Efectul va fi cel din figura 1-28. Se poate observa apariţia unei ferestre suplimentare (dreapta jos).

Fig. 1-28 34

Dreptunghiul trasat cu linie groasă în fereastra Aerial View

marchează zona din

desen vizibilă în fereastra AutoCAD. Modificarea poziţiei şi/sau dimensiunilor acestui dreptunghi poate conduce la situaţii de tipul celei din figura 1-29.

Fig. 1-29 Modul de operare Aerial View va fi descris pe larg în cadrul orelor de activităţi practice.

Explicaţii suplimentare la clasă

35

Test de autoevaluare 1
1. Cu ce unitate de măsură este asociată automat unitatea de desenare: a. b. c. milimetrul ţolul nici una

2. Ce reprezintă notaţia @3,4? a. b. c. o coordonată absolută o coordonată relativă distanţa dintre două segmente de dreaptă

3. Alegerea unei opţiuni de continuare a unei comenzi se face prin: a. b. c. tastarea numelui opţiunii dorite tastarea majusculei (majusculelor) din componenţa numelui comenzii tastarea primei litere din componenţa numelui comenzii

4. Ce legătură există între reţelele SNAP şi GRID? a. b. c. niciuna reţeaua GRID permite vizualizarea reţelei SNAP reţeaua GRID se poate activa numai dacă reţeaua SNAP a fost deja activată

5. Este influenţat modul ORTHO de rotirea reţelei SNAP? a. b. c. nu da, direcţiile ORTHO se rotesc şi ele da, numai dacă modul SNAP este activ

36

6. Cu ce mod OSNAP se poate selecta punctul din imaginea următoare, aflat în prelungirea laturii orizontale superioare a dreptunghiului?

a. b. c.

modul Horizontal modul Extension modul Paralel

7. Care este diferenţa dintre modul de selecţie LAST şi PREVIOUS? a. b. c. niciuna LAST determină selecţia ultimului obiect desenat, iar PREVIOUS pe cea a PREVIOUS nu este un mod de selecţie

obiectelor din componenţa ultimului set de selecţie

8. Gripurile pot fi folosite la: a. b. c. deplasarea, rotirea, scalarea, simetrizarea de obiecte deplasarea, rotirea, scalarea, simetrizarea şi selecţia de obiecte deplasarea, rotirea, scalarea, simetrizarea, selecţia şi focalizarea de obiecte

9. Se poate focaliza cu ajutorul comenzii ZOOM pe un obiect ce nu se află în zona vizibilă a desenului? a. b. c. nu da, prin obţiunea ZOOM DYNAMIC da, numai dacă cel puţin o porţiune din obiect este vizibilă

10. Vederea aeriană (AERIAL VIEW) permite: a. b. c. vizualizarea întregului desen vizualizarea obiectelor 3D vizualizarea atât a întregului desen cât şi a unei zone restrânse a acestuia

37

2

Partea a doua – Primitive grafice
Această secţiune urmăreşte să familiarizeze cititorul cu procedeele de desenare a primitivelor grafice 2D. Acestea sunt: punctul, segmentul, cercul, arcul de cerc, elipsa, arcul de elipsă, dreptunghiul, poligonul, dreapta, semidreapta, polilinia, curbele spline, textul, liniile multiple.

OBIECTIVE

Pentru desenarea primitivelor grafice 2D, se pot folosi meniul Draw, sau bara de instrumente cu acelaşi nume – vezi figura 2-1. Fireşte, este posibilă şi lansarea comenzilor de desenare din zona de comenzi. Se mai face menţiunea că bara de instrumente DRAW poate apărea şi altfel dispusă în fereastra AutoCAD (ca poziţie şi dimensiune).

Fig. 2-1

39

2.1 Punctul, entităţi rectilinii
2.1.1 Punctul (point)

În figura 2-2 (a., b. şi c) sunt sugerate cele 3 modalităţi de lansare a comenzii de desenare de punct(e).

a. Fig. 2-2

b.

Pentru cazul folosirii meniului Draw, Single Point, respectiv Multiple Point, vor determina respectiv, desenarea unui singur punct, sau a unei succesiuni de puncte. În principiu pentru desenarea unui punct sunt necesare coordonatele acestuia, sau se poate utiliza metoda interactivă, executarea unui clic pe spaţiul de desenare. Modul de vizualizare a punctelor este controlat cu ajutorul câmpului Format ⇒ Point Style… (vezi figura 2-3).

40

a. Fig. 2-3 Din figura

b.

2-3.b rezultă clar că se poate alege una din cele 20 de moduri de

reprezentare a unui punct, precum şi dimensiunea simbolului ales, dimensiune precizată în valori absolute (UD), sau ca procent din dimensiunea (exprimată în UD) verticală a zonei vizibile de desenare. 2.1.2 Segmentul de dreaptă (line)

În figura 2-4 sunt prezentate cele trei metode de lansare a comenzii de desenare de segmente de dreaptă (line). Se poate observa că pentru desenarea unui segment de dreaptă sunt necesare coordonatele a două puncte, sau se execută „culegerea” cu mouse-ul a două puncte pe spaţiul vizibil de desenare. Comanda poate continua până când se apasă de două ori la rând tasta Enter. Chiar dacă se construieşte un contur poligonal cu comanda line, fiecare segment este o entitate de sine stătătoare.

b. Command: line ↵ Specify first point: 20,30 ↵ Specify next point or [Undo]: 40,70 ↵ Specify next point or [Undo]: ↵ a. Fig. 2-4 41 c.

2.1.3

Dreapta (xline) sunt trecute în revistă cele trei metode de lansare a comenzii de

În figura 2-5

desenare de drepte (xline). Este vorba de o entitate de tip liniar nemărginită în ambele sensuri. Rolul unei astfel de entităţi este de a permite alinieri (între proiecţii), sau de a construi verticale (Ver), orizontale (Hor), drepte înclinate cu un anumit unghi (Angle), bisectoare (Bisect) sau drepte aflate la o anumită distanţă de un anumit obiect de tip liniar (Offset).

b. Command: xline ↵
Specify a point or Hor/Ver/Ang/Bisect/Offset]:.......

a. Fig. 2-5

c.

Explicaţii suplimentare la clasă

2.1.4

Semidreapta (ray)

În figura 2-6 apar [doar] cele două metode de lansare a comenzii de desenare de semidrepte (ray), adică o entitate ce porneşte dintr-un punct (start point) şi trecând printr-un al doilea (through point) defineşte o semidreaptă (deci nesfârşită în sensul definit de cele două puncte). Dacă la al doilea prompter Specify through point se specifică un al treilea punct, se construieşte o a doua semidreaptă definită de primul punct (start point) şi de cel de-al treilea, ş.a.m.d, rezultând o reţea de raze ce converg în aşa-numitul start point.

42

Command: ray ↵ Specify start point: 20,40 ↵ Specify through point: ↵ Specify through point: ↵

a. Fig. 2-6

b.

Explicaţii suplimentare la clasă

2.1.5

Multilinia (mline)

Figura 2-7 face referire la cele trei modalităţi de lansare a comenzii de desenare de multilinii. Multilinia este de fapt o entitate complexă, în componenţa căreia intră mai multe segmente paralele. Implicit este vorba despre două astfel de segmente (o aplicaţie ar fi deci desenarea de elemente de zidărie de exemplu), dar este posibil să se creeze multilinii cu o structură oricât de complexă, care să conţină mai multe trasee paralele, eventual trasate cu diferite tipuri de linie (asupra acestei noţiuni se va reveni cu detalii ulterior), cu diferite culori sau grosimi de linie (şi asupra acestui aspect se va reveni) şi cu diverse modalităţi de începere şi/sau terminare a multiliniei.

43

b.

a.

Command: mline ↵ Current settings: Justification = Top, Scale = 20.00, Style = STANDARD Specify start point or [Justification/Scale/STyle]: j ↵ Enter justification type [Top/Zero/Bottom] <top>: Current settings: Justification = Top, Scale = 20.00, Style = STANDARD Specify start point or [Justification/Scale/STyle]: s ↵ Enter mline scale <20.00>: ↵ Current settings: Justification = Top, Scale = 20.00, Style = STANDARD Specify start point or [Justification/Scale/STyle]: 20,40 ↵ Specify next point: 50,60 ↵ Specify next point or [Undo]: ↵ c. Fig. 2-7 În figura 2-8 se dau explicaţii [vizuale] despre semnificaţiile opţiunilor de aliniere (justification) a multiliniilor faţă de punctele precizate (culese).

44

Fig. 2-8

Opţiunea Scale (scară) defineşte un factor [de scalare] care înmulţeşte valorile distanţelor dintre liniile ce formează multilinia. Aceste elemente sunt atribute ale aşa-numitelor stiluri de multilinie. Un stil [de multilinie] se defineşte cu ajutorul câmpului Format ⇒ Multilinie Style… (vezi figura 2-9). Un stil odată definit, poate fi folosit pentru desenarea unei multilinii cu ajutorul opţiunii STyle din prompterul comenzii mline.

Fig. 2-9 Acţionarea câmpului Format ⇒ Multilinie Style… conduce la caseta de dialog din figura 2-10 a., b şi c. În rezumat, cu ajutorul casetelor de dialog Multiline Style, Element Properties şi Multiline Properties, se definesc, se încarcă sau se redenumesc noi stiluri de multilinii (Multiline Style), se setează numărul de linii din componenţa multiliniei, distanţele dintre acestea, culoarea şi tipul de linie cu care vor fi desenate (Element Properties) şi se stabileşte modul de închidere al multiliniilor, precum şi umplerea sau nu cu culoare (Multiline Properties).

45

Fig. 2-10 În figura 2-11 standard. apare un traseu desenat cu un tip de multilinie, altul decât cel

Fig. 2-11 Multilinia este formată din 4 trasee, dintre care unul este desenat cu linie întreruptă. O altă problemă care poate să apară în cazul multiliniilor este comportarea acestora la intersectarea cu alte multilinii sau chiar la autointersectare. Procesul poate fi controlat (după desenarea multiliniilor) cu ajutorul comenzii mledit (sau a câmpului Modify ⇒ Object ⇒ Multiline…) –vezi figura 2-12.

46

a. Fig. 2-12

b.

Cu ajutorul casetei de dialog Multiline Edit Tools, se pot controla intersecţiile [de multilinii] sau se pot introduce noi noduri (vertex-uri), sau încă, se pot realiza întreruperi în traseele multiliniei (inserarea unei ferestre într-un element de zidărie de exemplu). Elemente de detaliu privind modul de lucru cu multilinii se vor da la activităţile aplicative. În figura 2-13 se poate vedea cum, folosind zona din caseta de dialog

Multiline Edit Tools, se poate controla intersecţia a două multilinii.

Fig. 2-13

Explicaţii suplimentare la clasă

47

2.1.6

Polilinia (pline)

Este o entitate complexă, în componenţa căreia pot intra segmente de dreaptă şi arc de cerc, ambele putând primi atribut de grosime de linie, ba chiar de grosime variabilă. Desenarea unei polilinii se poate face folosind câmpul Draw ⇒ Polyline, bara de instrumente Draw, sau zona de comenzi, aşa cum se poate vedea în figura 2-14.

b.

a.
Command:

pline ↵ 20,20 ↵ 40,60↵ [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]: a↵

Specify start point:

Current line-width is 0.0000 Specify next point or [Arc/Halfwidth/Length/Undo/Width]: Specify next point or

Specify endpoint of arc or [Angle/CEnter/CLose/Direction/Halfwidth/Line/Radius/Secondpt/Undo/Width]:r↵ Specify radius of arc:

24↵ a↵ 45↵ 90↵

Specify endpoint of arc or [Angle]: Specify included angle:

Specify direction of chord for arc <63>: Specify endpoint of arc or

[Angle/CEnter/CLose/Direction/Halfwidth/Line/Radius/Secondpt/Undo/Width]:↵ Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]: Specify Specify Specify

100,120↵ next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]: w↵ starting width <0.0000>: 2↵ ending width <2.0000>: 4↵

Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]: ↵ Specify next point or [Arc/Close/Halfwidth/Length/Undo/Width]: ↵

c. Fig. 2-14 48

În figura 2-15 se poate vedea rezultatul secvenţei din figura 2-14.c. Este vorba despre o polilinie ce conţine un arc de cerc cu raza 24, cu deschiderea de 900, a cărui coardă subîntinsă face cu axa x unghiul de 450. După cum se poate vedea tot din figura 2-14.c, dar şi din figura 2-15, ultimul segment are grosime variabilă (2 UD la început şi 4 UD la sfârşit).

Fig. 2-15

Polilinia este o entitate care permite multiple opţiuni de editare, aşa cum se va vedea mai târziu.

Explicaţii suplimentare la clasă

2.1.7

Poligonul (polygon)

Este tot o entitate complexă formată din segmente de dreaptă (este de fapt o polilinie închisă). Rezultatul este un poligon regulat, cu un număr de laturi cuprins între 3 (triunghiul echilateral) şi 1024 (practic un cerc). Poligoanele se pot construi în principiu prin înscriere în, sau circumscriere la un cerc căruia i se precizează centrul şi raza, fie prin precizarea unei laturi (opţiunea Edge). În figura 2-16 sunt prezentate cele trei metode de lansare a comenzii de desenare de poligoane, varianta c. producând un poligon cu 5 laturi, cu centrul în punctul de coordonate 100,100 şi înscris într-un cerc de rază 24 UD.

49

b.

a. Command: polygon ↵ Enter number of sides <4>: 5 ↵ Specify center of polygon or [Edge]: 100,100↵ Enter an option [Inscribed in circle/Circumscribed about

circle] <I>:↵ Specify radius of circle: 24↵ c. Fig. 2-16

2.1.8

Dreptunghiul (rectang)

Este tot o entitate complexă, de tip polilinie. Desenarea unui dreptunghi se poate face lansând comanda într-unul din cele 3 modalităţi, aşa cum se poate vedea în figura 2-17. De precizat că dreptunghiurile pot fi desenate direct cu colţurile racordate (Fillet), sau teşite (Chamfer). De altfel în figura 2-17.c., se construieşte un dreptunghi cu colţurile racordate cu raza 10 UD. Se mai face precizarea că dreptunghiurile se pot desena cu linie a cărei grosime este precizată de utilizator prin intermediul opţiunii Width. Opţiunile Elevation şi Thickness pot da atribute 3D dreptunghiurilor obţinute.

Explicaţii suplimentare la clasă

50

b.

a. Command: rectang ↵ Specify first corner point or [Chamfer/Elevation/Fillet/Thickness/Width]: f↵ Specify fillet radius for rectangles <0.0000>: 10↵ Specify first corner point or … [Chamfer/Elevation/Fillet/Thickness/Width]: 20,20↵ Specify other corner point or [Dimensions]: 60,100↵ c. Fig. 2-17

2.2 Entităţi curbilinii
2.2.1 Cercul (circle)

Cele trei modalităţi de lansare a comenzii de desenare de cercuri apar în figura 2-18. Există 6 metode de a genera un cerc (vezi figura 2-18 a.) : prin precizarea centrului şi a razei – Center, Radius; prin precizarea centrului şi a diametrului Center, Diameter; prin precizarea a două puncte diametral opuse – 2 Points; prin precizarea a trei puncte necoliniare – 3 Points; prin precizarea a două obiecte la care cercul va fi tangent şi a razei- Tan, Tan Radius; prin precizarea a trei obiecte la care cercul va fi tangent – Tan, Tan, Tan. În figura 2-18 c este redată secvenţa cu ajutorul căreia se desenează un cerc de rază 30UD şi tangent la două segmente de dreaptă – vezi figura 2-19. 51

b.

a. Command: c ↵ CIRCLE Specify center point for circle or [3P/2P/Ttr (tan tan radius)]: t↵ Specify point on object for first tangent of circle: selecţie linia
1- vezi figura 2-19

Specify point on object for second tangent of circle: selecţie linia
2 - vezi figura 2-19

Specify radius of circle: 30↵
c.

Fig. 2-18

Fig. 2-19

52

2.2.2

Arcul de cerc (arc)

În figura 2-20 sunt prezentate modalităţile de lansare a comenzii de desenare de arce de cerc. Se poate observa (figura 2-20 a.) că există 11 procedee de a desena arce de cerc, dar o analiză atentă pune în evidenţă că unele procedee diferă numai prin ordinea în care sunt precizate elementele geometrice (3 la număr) necesare generării unui arc de cerc.

a.

b. Command: arc ↵ Specify start point of arc or [Center]: 20,20 ↵ Specify second point of arc or [Center/End]: c ↵ Specify center point of arc: 40,30 ↵ Specify end point of arc or [Angle/chord Length]: a ↵ Specify included angle: 100 ↵ c. Fig. 2-20 Secvenţa din figura 2-20.c. permite desenarea unui arc de cerc prin precizarea punctului de start (20,20), a centrului (40,30) şi a unghiului la centru subîntins. Se recomandă testarea exemplului şi urmărirea sensului de desenare a arcului. În figura 21 se prezintă 10 modalităţi de desenare de arce de cerc (mai puţin 53

modalitatea Continue). Se recomandă încercarea de a le realiza pe toate.

Fig. 2-21 Cifrele 1, 2 şi 3 indică ordinea de culegere de puncte.

54

2.2.3

Elipsa şi arcul de elipsă (ellipse)

2.2.3.1 Elipsa Declanşarea comenzii de desenare a elipsei se realizează aşa cum se poate vedea în figura 2-22.

b.

a. Command: ellipse ↵ Specify axis endpoint of ellipse or [Arc/Center]: 20,20 ↵ Specify other endpoint of axis: 80,40 ↵ Specify distance to other axis or [Rotation]: 20 ↵ c. Fig. 2-22

În principiu o elipsă se poate desena prin: precizarea extremităţilor unei axe şi a uneia din extremităţile celeilalte; precizarea extremităţilor unei axe şi a unui unghi de rotire al cercului al cărui diametru este chiar axa deja definită (rotirea se face în jurul diametrului şi este urmată de proiecţia cercului rotit pe planul de lucru – cu un unghi cuprins între 00 şi 89,40); precizarea centrului elipsei (mijlocului unei axe) şi a extremităţilor celor două semiaxe; precizarea centrului elipsei (mijlocului unei axe), a extremităţii uneia din axe şi a unui unghi de rotire. Opţiunea din figura 2-22 c. descrie desenarea unei elipse prin precizarea unei axe (definită de punctele de coordonate 20,20 şi 80,40) şi a lungimii celeilalte semiaxe (20 UD). 55

2.2.3.2 Arcul de elipsă Se desenează folosind una din metodele prezentate în figura 2-23.

b.

a. Command: ellipse ↵ Specify axis endpoint of ellipse or [Arc/Center]: a↵ Specify axis endpoint of elliptical arc or [Center]: c↵ Specify center of elliptical arc: 200,150↵ Specify endpoint of axis: 320,150↵ Specify distance to other axis or [Rotation]: 200,190↵ Specify start angle or [Parameter]: 45↵ Specify end angle or [Parameter/Included angle]: 120↵

c. Fig. 2-23

Se poate observa că desenarea unui arc de elipsă presupune într-o primă fază „producerea” unei elipse, după care mai este necesară precizarea unghiului sau parametrului care controlează începutul arcului şi a unghiului (sau parametrului) 56

care controlează sfârşitul arcului. Se mai poate preciza şi unghiul (sau parametrul) inclus. În cazul în care se optează pentru folosirea parametrului în locul unghiului, trebuie ştiut că se foloseşte ecuaţia vectorială a elipsei:
p(u ) = c + a ⋅ cos(u ) + b ⋅ sin(u ) ,

unde u este parametrul (care variază între 0 şi 3600), c simbolizează centrul elipsei, iar a şi b sunt cele două semiaxe. Mai jos este reprodusă secvenţa prin care se produce arcul de elipsă din figura 2-24. Singura diferenţă faţă de cazul din figura 2-23 este că se utilizează un parametru şi nu un unghi (deşi valorile sunt aceleaşi).

Command: ellipse↵ Specify axis endpoint of ellipse or [Arc/Center]: a↵ Specify axis endpoint of elliptical arc or [Center]: c↵ Specify center of elliptical arc: 200,150↵ Specify endpoint of axis: 320,150↵ Specify distance to other axis or [Rotation]: 200,190↵ Specify start angle or [Parameter]: p↵ Specify start parameter or [Angle]: 45↵ Specify end parameter or [Angle/Included angle]: 120↵

Fig. 2-24

2.2.4

Curbe spline (spline)

Curbele de acest tip (pentru care termenul a fost preluat fără nici un fel de adaptare şi în limba română), fac parte din categoria aşa-numitelor curbe de „formă liberă” (free form curves). Curbele spline construite de AutoCAD sunt „trasee” ce jalonează un set de puncte în limitele unei distanţe (numită şi 57

toleranţă). În figura 2-25 este reprezentată cu linie continuă, o succesiune de arce de curbă spline pentru care toleranţa aleasă este 0 şi pornind de la aceleaşi puncte s-a trasat cu linie întreruptă o succesiune de arce de curbă spline pentru care toleranţa aleasă a fost de 10 UD.

Fig. 2-25

Se poate observa că deşi toleranţa este diferită de zero pentru unul din trasee, primul şi ultimul punct sunt „atinse” de arcele de curbă. Aceasta pentru că s-a optat pentru o succesiune de arce de curbă spline „relaxată”, când direcţia tangentei la arcul de început şi cel de sfârşit sunt stabilite la valorile implicite. Comanda spline permite însă şi un control al direcţiilor tangentelor la primul şi ultimul arc de curbă spline. Desenarea unei succesiuni de arce de curbe spline se face folosind cele 3 metode de lansare a comenzii prezentate în figura 2-26. Figura 2-26 c. surprinde construcţia unei succesiuni de arce de curbă spline pentru care se fixează direcţiile tangentelor la primul şi ultimul arc la 300, respectiv 450. Pentru a se putea reconstitui exemplul se recomandă desenarea celor 6 puncte (nu este obligatorie obţinerea unei identităţi cu imaginea), urmată de activarea modului osnap NODE şi de lansarea comenzii spline.

58

b.

a.

Command: spline ↵ Specify first point or [Object]: selecţie punct 1 Specify next point: selecţie punct 2 Specify next point or [Close/Fit tolerance] <start tangent>:

selecţie punct 3
Specify next point or [Close/Fit tolerance] <start tangent>:

selecţie punct 4
Specify next point or [Close/Fit tolerance] <start tangent>:

selecţie punct 5
Specify next point or [Close/Fit tolerance] <start tangent>:

selecţie punct 6
Specify next point or [Close/Fit tolerance] <start tangent>:↵ Specify start tangent: 30 ↵ Specify end tangent: 45 ↵ c. Fig. 2-26

În figura 2-27 apare cu linie întreruptă succesiunea de arce de curbă spline şi sunt individualizate şi cotate tangentele la primul şi ultimul arc. Cu linie continuă este reprezentată curba spline „relaxată”, ceea ce corespunde unor unghiuri de 00 pentru cele două tangente.

59

Fig. 2-27

2.3 Text în desene Autocad
2.3.1 Textul (text, dtext, mtext)

De multe ori este necesară inserarea în desenele produse cu AutoCAD-ul a unor secvenţe de text (indicaţii tehnologice, comentarii etc). Acest lucru este posibil cu ajutorul comenzilor text, dtext sau mtext. Există două tipuri de secvenţe de text: text linie şi text paragraf. Pentru primul tip se vor folosi comenzile text sau dtext (care diferă foarte puţin între ele), iar pentru al doilea tip, se va folosi comanda mtext (de la multiline text). Scrierea se face folosind una din metodele descrise în figura 2-28.

a.

b. 60

Command: dtext ↵ Current text style: "Standard" Text height: 2.5000 ↵ Specify start point of text or [Justify/Style]: s ↵ Enter style name or [?] <Standard>:↵ Current text style: "Standard" Text height:

2.5000↵

Specify start point of text or [Justify/Style]: j ↵ Enter an option [Align/Fit/Center/Middle/Right/TL/TC/TR/ML/MC/BL/BC/BR]: a ↵ Specify first endpoint of text baseline:precizare punct 1 Specify second endpoint of text baseline: precizare punct 2 Enter text: Text introdus in desen ↵ Enter text: ↵
c.

Fig. 2-28

Rezultatul secvenţei din figura 2-28.c este prezentat în figura 2-29.

Fig. 2-29

Câmpul Draw ⇒ Text ⇒ Single Line Text

corespunde comenzii dtext.

Comanda text se întrebuinţează mai rar. Diferenţele dintre text şi dtext vor fi explicitate în cadrul activităţilor aplicative. Tot atunci vor fi date explicaţii legate de opţiunile comenzii dtext aşa cum apar ele în figura 2-28 c.

Explicaţii suplimentare la clasă
În cazul în care este necesară inserarea unui volum mai mare de text, sau când este mai comod ca un text deja scris să fie preluat în AutoCAD, se va folosi comanda mtext (Multiline Text). În paragrafele ce urmează vor fi date explicaţii suplimentare legate de această comandă. 61

Inserarea unui paragraf de text se face cu ajutorul comenzii mtext. Aceasta poate fi lansată din zona de comenzi, cu ajutorul câmpului Draw ⇒ Text ⇒ Multiline Text…, sau utilizând butonul de pe bara de instrumente Draw.

Primul lucru care trebuie făcut, odată lansată comanda, este precizarea unei ferestre dreptunghiulare care delimitează (cel puţin pe lăţime), zona ocupată de text – vezi figura 2-30.

Fig. 2-30

După aceasta, prin utilizarea casetei de dialog Multiline Text Editor, se poate face scrierea şi se pot controla atribute ale textului cum ar fi: Setul de caractere folosit; Dimensiunea caracterelor (exprimată tot în UD); Stilul caracterelor (aldin, italic, subliniat); Culoarea scrisului; Opţiuni de aliniere sau rotire a paragrafului (textului); Spaţierea rândurilor de text. Se poate decide chiar preluarea unui text deja existent (în format ASCII) (butonul Import Text…). Sunt disponibile şi facilităţi de căutare şi înlocuire de caractere (Find/Replace). În figura 2-31 (a. – d.) sunt reproduse secţiunile casetei de dialog Multiline Text Editor.

a. 62

b.

c.

d. Fig. 2-31

Explicaţii suplimentare la clasă

63

Test de autoevaluare 2
1. Este posibil să se controleze modul de reprezentare a entităţii PUNCT (POINT): a. b. c. nu da, prin intermediul câmpului FORMAT ⇒ THICKNESS da, prin intermediul câmpului FORMAT ⇒ POINT STYLE

2. Entitatea segment de dreaptă (LINE) poate avea atribut de grosime? a. b. c. nu da da, dacă se lucrează pe LAYERE

3. Entitatea MULTILINIE (MULTILINE) poate avea atribut de grosime? a. b. c. da nu da, dar el referă la segmentele componente

4. Pentru desenarea bisectoarei unui unghi, se recomandă folosirea entităţii: a. b. c. RAY XLINE LINE

5. POLILINIA (PLINE) are în componenţă numai segmente de dreaptă? a. b. c. da nu, poate conţine şi arce de cerc şi de curbe SPLINE nu, poate conţine şi arce de cerc

6. Care este numărul minim de laturi pe care le poate avea figura desenată cu comanda POLYGON? a. b. c. 64 4 3 5

7. Opţiunea TAN, TAN, RAD, permite desenarea de cercuri prin precizarea: a. b. c. centrului, a două puncte de tangenţă şi a razei a două segmente la care cercul va fi tangent şi a razei a două entităţi plane la care cercul va fi tangent şi a razei

8. Ce reprezintă LENGTH care apare ca opţiune în desenarea de arce de cerc? a. b. c. lungimea arcului de cerc lungimea coardei sub-întinse de arcul de cerc mărimea razei arcului de cerc

9. Ce semnifică opţiunea Fit tolerance din prompterul comenzii SPLINE? a. b. c. distanţa minimă dintre două puncte ale curbei [spline] distanţa dintre punctele culese şi traseul curbei distanţa dintre punctele prin care se reprezintă curba [spline]

10. Se poate scrie pe mai multe rânduri într-un desen Autocad? a. b. c. da, numai cu comanda MTEXT nu da, cu comenzile DTEXT sau MTEXT

65

66

3

Partea a treia - Layere
Această secţiune introduce noţiunea extrem de importantă de layer. În strânsă legătură cu aceasta, se tratează problema atributelor de culoare, tip de linie şi grosime de linie, insistându-se asupra modalităţilor de asociere a acestor

OBIECTIVE

proprietăţi de primitivele grafice.

3.1 Layere

Layerele

(layer=strat)

sunt

folosite

de

majoritatea

produselor

soft

de

desenare/proiectare asistată de calculator. În esenţă lucrul pe layere permite „distribuirea” elementelor desenului pe straturi transparente şi perfect aliniate (asimilaţi-le cu folii de celuloid pe care se desenează şi apoi sunt aşezate într-o stivă). Acest mod de lucru este ilustrat de figura 3-1.

Fig. 3-1 67

Avantajele lucrului pe layere sunt mari şi vor fi înţelese la adevărata lor valoare pe măsură ce un utilizator va deveni tot mai experimentat în utilizarea AutoCAD. Layerele pot fi create, făcute curente (deşi un desen poate cuprinde un număr practic nelimitat de layere, numai unul este curent, numai pe unul se desenează la un moment dat), şterse, redenumite, pot fi făcute (temporar) invizibile (în sensul că obiectele desenate pe ele pot fi făcute invizibile) şi mai ales li se pot ataşa proprietăţi de tip culoare, tip şi grosime de linie. Mai sunt de reţinut următoarele: Un obiect aparţine la un moment dat unui singur layer; Orice obiect aparţine unui layer; Un obiect poate fi „mutat” de pe un layer pe altul; Între toate layerele, unul este special. El se numeşte „0” şi nu poate fi şters sau redenumit. Toate celelalte layere pot fi redenumite şi şterse (numai dacă nu conţin nici un obiect). 3.1.1 Crearea unui layer

În figura 3-2 sunt prezentate cele trei metode de a lansa comanda care permite (printre altele) şi crearea unui nou layer.

a. b. Command: layer ↵ c. Fig. 3-2 Indiferent de metoda folosită, se va ajunge la caseta de dialog din figura 3-3. Aceasta permite crearea, ştergerea, redenumirea de layere, setarea layer-ului curent, precum şi ataşarea atributelor de culoare, tip şi grosime de linie la oricare din layerele existente.

68

Fig. 3-3 Layerelor li se pot asocia şi aşa numitele stiluri de plotare (Plot

Style) - plotare=imprimarea desenului pe un suport de tip hârtie, calc, celuloid etc. Tot layerele pot fi selectiv excluse de la procesul de plotare (butonul Plot). Butoanele Save state… şi Restore State…, permit salvarea, respectiv restaurarea unei stări momentane a setărilor pentru toate layerele din desen. Caseta de dialog Save Layer States (vezi figura 3-4), permite atribuirea unui nume stării salvate, precum şi selectarea atributelor de layer care vor fi salvate.

Fig. 3-4

Butonul Named layer filters permite definirea unor filtre la afişarea numelor de layere în fereastra de lucru a casetei de dialog Layer Properties Manager. Aceste filtre merită să fie definite numai atunci când într-un desen există foarte multe layere şi afişarea tuturor ar îngreuna lucrul.

Explicaţii suplimentare la clasă
69

Redenumirea, ştergerea, ascunderea/reafişarea, „îngheţarea/dezgheţarea” unui layer, precum şi definirea de filtre pentru afişarea numelor de layere vor fi exemplificate în cadrul lucrărilor aplicative. 3.1.2 Ataşarea atributului de culoare

Se atrage de la bun început atenţia asupra faptului că atributul de culoare se poate ataşa la nivel de layer, de bloc (se va aborda mai târziu această noţiune) şi de entitate. Cât priveşte ataşarea atributului de culoare la nivel de layer, se va proceda în succesiunea descrisă de figura 3-5 a. şi b.

a.

b. Fig. 3-5

70

3.1.3

Ataşarea atributului de tip de linie

În contextul AutoCAD, tipul de linie nu se referă şi la atributul de grosime, ci exclusiv la caracterul continuu sau de tip linie întreruptă, sau linie punct (cu eventuale variaţii în ceea ce priveşte lungimile segmentelor şi spaţiilor dintre puncte şi/sau segmente). În figura 3-6 a. – e. este surprinsă succesiunea de acţiuni ce trebuie realizate pentru a atribui layer-ului axe tipul de linie ACAD ISO04 W 100.

a.

b.

c. 71

d.

e. Fig. 3-6 Se observă că atribuirea unui tip de linie nu se face în general direct, ci poate presupune existenţa fazei de încărcare „load” a unuia sau mai multor tipuri de linie (vezi figurile 3-6 b. şi 3-6 c.). Încărcarea înseamnă „citirea” informaţiei despre unul sau mai multe tipuri de linie dintr-un fişier text care trebuie să aibă o anumită structură internă şi obligatoriu extensia *.lin. În figura 3-7 este prezentat un extras dintr-un asemenea fişier.

;; AutoCAD Linetype Definition file ;; Version 2.0 ;; Copyright 1991, 1992, 1993, 1994, 1996 by Autodesk, Inc. ;; *BORDER,Border __ __ . __ __ . __ __ . __ __ . __ __ . A,.5,-.25,.5,-.25,0,-.25 *BORDER2,Border (.5x) __.__.__.__.__.__.__.__.__.__.__. A,.25,-.125,.25,-.125,0,-.125 *BORDERX2,Border (2x) ____ ____ . ____ ____ . ___ A,1.0,-.5,1.0,-.5,0,-.5 *CENTER,Center ____ _ ____ _ ____ _ ____ _ ____ _ ____ A,1.25,-.25,.25,-.25 *CENTER2,Center (.5x) ___ _ ___ _ ___ _ ___ _ ___ _ ___ A,.75,-.125,.125,-.125 *CENTERX2,Center (2x) ________ __ ________ __ _____ A,2.5,-.5,.5,-.5 Fig. 3-7 72

Se face precizarea că utilizatorul poate adăuga noi definiţii de tipuri de linie la fişierele *.lin existente (copiate la instalarea AutoCAD), dar poate să şi creeze noi fişiere *.lin, dacă respectă structura internă impusă. În fişierele de tip *.lin, pentru fiecare tip de linie se rezervă două rânduri, unul pentru descriere (primul) şi altul pentru definirea propriu-zisă a tipului de linie.

Explicaţii suplimentare la clasă

3.1.4

Ataşarea atributului de grosime de linie

Grosimile de linie se măsoară în AutoCAD direct în mm, ceea ce reprezintă o abatere de la regula folosirii unităţilor de desenare. Succesiunea operaţiilor necesare ataşării de un layer a unei anumite grosimi de linie este redată în figura 3-8.

a.

b. 73

c. Fig. 3-8

Se mai face precizarea că deşi se stabileşte o anumită grosime de linie, acest atribut (de grosime) se va vedea numai dacă se parcurg etapele următoare: 1. Format ⇒ Lineweight…. (vezi figura 3-9)

Fig. 3-9

2. În caseta de dialog Lineweight Settings (vezi figura „bifează” caseta Display Lineweight.

3-10), se

Tot cu ajutorul casetei din figura 3-10 se poate stabili unitatea de măsură folosită pentru exprimarea grosimii de linie (Units for Listing), sau se poate aplica un factor de scalare la reprezentarea exclusiv pe display a grosimilor de line (Adjust Display Scale). Se va reveni asupra acestei casete de dialog atunci când se va aborda problema modalităţilor şi tehnicilor de atribuire a grosimii de linie.

74

Fig. 3-10 3.1.5 Controlul vizibilităţii layerelor

Layerele pot fi făcute „invizibile”, ceea ce înseamnă de fapt că toate obiectele aparţinătoare de acele layere vor fi temporar eliminate din desen (putând fi oricând reafişate). Aducerea unui layer din starea de vizibil „on” în cea de invizibil „off” se face aşa cum este sugerat în figura 3-11 a şi b.

a.

b. Fig. 3-11 Stările „on” sau „off” sunt asemănătoare cu „freeze” (a îngheţa) sau „thaw” (a dezgheţa). Obiectele de pe layerele îngheţate devin invizibile şi reapar la 75

dezgheţarea layerelor. Există totuşi o diferenţă. Desenele cu layere îngheţate se vor regenera mai repede decât cele cu layere „off”. Aceasta pentru că la regenerare obiectele de pe layerele îngheţate sunt complet ignorate, în vreme ce obiectele de pe layerele „off” deşi nu sunt vizibile sunt luate în considerare pentru operaţiile de regenerare.

Explicaţii suplimentare la clasă
Îngheţarea sau dezgheţarea layerelor se face aşa cum este sugerat în figura 3-12 a şi b.

a.

b. Fig. 3-12

3.1.6

Blocarea layerelor

Blocarea layerelor va face imposibile operaţiile de editare asupra obiectelor de pe layerele respective. Este deci o formă de protecţie împotriva modificărilor accidentale. Blocarea unui layer se face aşa cum este indicat în figura 3-13 a şi b.

76

a.

b. Fig. 3-13

3.2 Despre culoare, tip de linie şi grosime de linie

În AutoCAD, atributele de culoare, tip şi grosime de linie se pot stabili la nivel de layer (vezi § 3.1), dar şi la nivel de obiect. Mai există şi posibilitatea de atribuire a aceloraşi atribute la nivel de bloc, dar acest aspect va fi prezentat atunci când se va introduce noţiunea de bloc. Atunci când culoarea, grosimea sau tipul de linie sunt atribuite la nivel de layer, toate obiectele aparţinând unui layer preiau automat aceste proprietăţi, iar dacă la nivel de layer se produce vreo modificare în privinţa culorii, tipului sau grosimii de linie, aceasta va fi resimţită imediat de toate obiectele ce nu-şi au propriile atribute de culoare, tip şi grosime de linie. În paragrafele următoare se vor detalia aspecte legate de modul de atribuire a celor trei proprietăţi menţionate: culoare, tip de linie şi grosime de linie. 3.2.1 Culoare

Stabilirea modului de atribuire a culorii se face prin utilizarea uneia din metodele prezentate în figura 3-14. 77

b. a. Command: color ↵ c. Fig. 3-14 Dacă se utilizează bara de instrumente (figura 3-14 a) se fixează direct modul de atribuire: ByLayer, ByBlock sau individual – prin precizarea unei anumite culori. Dacă se foloseşte meniul Format sau se lucrează din zona de comenzi, se ajunge la caseta de dialog Select Color, redată în figura 3-15.

Fig. 3-15 Cu ajutorul ei se poate stabili modul de atribuire (ByLayer, ByBlock sau individual) şi se poate alege culoarea (dacă se optează pentru ultima manieră de atribuire).

Explicaţii suplimentare la clasă
78

3.2.2

Tip de linie

Stabilirea modului de atribuire a tipului de linie se face prin utilizarea uneia din metodele prezentate în figura 3-16.

b. a. Command: linetype ↵ c. Fig. 3-16

Modul de operare este principial identic cu cel deja prezentat în cazul atributului de culoare. Deosebirea ce apare este legată de posibilitatea de a trece prin etapa de încărcare („load”) a unui anumit tip de linie. Mecanismul de încărcare a fost descris în § 3.1.3. Dacă se foloseşte metoda descrisă în figurile 3-16 a. sau 3-16 c., sau dacă se foloseşte câmpul Other… (vezi figura 3-16 b.) se ajunge la caseta de dialog din figura 3-17, cu ajutorul căreia se poate face direct o atribuire de tip de linie sau se pot încărca noi tipuri de linie (butonul Load). Semnificaţiile celorlalte butoane sau liste sunt uşor de dedus.

79

Fig. 3-17

Explicaţii suplimentare la clasă
În cazul tuturor tipurilor de linie, altele decât cea continuă (continuous), există posibilitatea apariţiei unor confuzii de reprezentare. Astfel, linii despre care se ştie că nu sunt continue pot apărea la un moment dat pe desen ca şi cum ar fi [continue]. Aceasta pentru că în cazul liniilor necontinue, dimensiunile segmentelor sau întreruperilor se exprimă în unităţi de desenare. Este deci posibil ca zona vizibilă din desen să acopere sute sau chiar mii de UD, caz în care 0,5 UD, cât poate să fie un spaţiu dintr-o linie necontinuă, să nu mai fie vizibil (dacă se execută una sau mai multe focalizări - „zoom” - e posibil ca linia să apară aşa cum este în realitate. Corectarea unor asemenea imperfecţiuni de reprezentare se poate face prin folosirea comenzii ltscale – vezi secvenţa de mai jos.

Command: ltscale ↵ Enter new linetype scale factor <1.0000>: 2 ↵ Factorul de scalare se aplică numai spaţiilor şi segmentelor de linie, nu şi dimensiunilor obiectului pentru desenarea căruia s-a folosit acel tip de linie.

Explicaţii suplimentare la clasă
80

3.2.3

Grosime de linie

Stabilirea modului de atribuire a grosimii de linie se face prin utilizarea uneia din metodele prezentate în figura 3-18.

a. Command: lineweight ↵ c. Fig. 3-18

b.

Dacă se foloseşte una din metodele descrise în figura 3-18 a. sau c., se va ajunge la caseta de dialog Lineweight Settings, prezentată în § 3.1.4, figura 3-10.

Explicaţii suplimentare la clasă

3.2.4

Modificarea atributelor de culoare, tip şi grosime de linie

Orice obiect dintr-un desen are ataşate atributele de culoare, tip de linie şi grosime de linie, fie la nivel de layer, fie individual. Dacă se doreşte modificarea culorii, tipului sau grosimii de linie, există, în funcţie de modul de ataşare a acestor atribute, următoarele posibilităţi: Dacă atributul este ataşat la nivel de layer, se modifică proprietatea respectivă aferentă layerului pe care se găseşte obiectul respectiv. Acest lucru se face utilizând procedurile descrise în § 3.1.2 – 3.1.4. Dacă atributul este ataşat individual, se va folosi procedeul descris mai jos. Se selectează obiectul, sau obiectele pentru care se doreşte modificarea unuia din atributele menţionate;

81

Se utilizează câmpul Modify ⇒ Properties. Se va deschide caseta de dialog din figura 3-19. Cu ajutorul ei, se pot modifica stările atributelor de tip culoare, tip de linie, grosime de linie, dar şi factor de scalare pentru linie (atunci când vizualizarea obiectelor desenate cu linie necontinuă nu se face corect). În figura 319, câmpurile din caseta de dialog Properties implicate au fost evidenţiate cu ajutorul fundalului de culoare gri. Se mai face precizarea că atunci când se alege varianta ByLayer, automat obiectul sau obiectele selectate îşi pierd atributele ataşate individual şi preiau proprietăţile corespunzătoare ale layerului pe care se găsesc. Cu ajutorul câmpului Layer, se poate modifica layerul de care aparţine obiectul selectat. După terminarea modificărilor, caseta de dialog Properties, se închide folosind butonul . Se mai face precizarea că ori de câte ori se Fig. 3-19 prezentată în figura 3-20. Atunci când la un moment dat într-una din casetele de editare de pe bara de instrumente apare cuvântul ByLayer, toate obiectele desenate începând cu acel moment vor avea atributul respectiv setat (ataşat) la nivel de layer. Dacă dimpotrivă, într-una din casetele de editare de pe bara de instrumente apare numele unei culori, unui tip de linie, sau o valoare numerică (ce reprezintă o grosime de linie), obiectele desenate începând cu acel moment vor avea atributul respectiv setat (ataşat) la individual. desenează un obiect, trebuie observată starea barei de instrumente Object Properties,

Fig. 3-20

Explicaţii suplimentare la clasă
82

Test de autoevaluare 3
1. Este posibil ca o primitivă grafică să nu aparţină unui LAYER? a. b. c. nu da, dacă nu s-a creat nici un layer înainte de desenarea primitivei da, dacă s-au şters toate layerele

2. Dacă unui LAYER i s-a atribuit o anumită culoare, entităţile aparţinând acestui LAYER pot avea la un moment dat altă culoare [decât cea a layerului]? a. b. c. nu da, dacă au fost create înainte de definirea layerului da, dacă atributul de culoare este setat individual

3. Care este diferenţa între a face un layer OFF şi a îl face FREEZE? a. b. c. nici o diferenţă un layer făcut OFF nu poate fi şters entităţile de pe layerele OFF sunt regenerate, entităţile de pe layerele

FREEZE nu

4. Ce operaţii nu se pot face asupra layerului „0”? a. b. c. layerul „0” nu poate fi redenumit sau şters layerul „0” nu poate fi făcut OFF sau FREEZE layerul „0” nu poate fi regenerat

5. Utilizarea unui tip de linie predefinit, presupune parcurgerea următoarelor etape: a. b. c. crearea tipului de linie şi setarea lui ca tip curent încărcarea tipului de linie şi setarea lui ca tip curent setarea lui ca tip curent

83

6. Grosimea unui tip de linie se exprimă în: a. b. c. mm pixeli unităţi de desenare

7. Dacă atributul de tip de linie a fost fixat pentru o anumită entitate la nivel de layer, este posibilă schimbarea acestei setări a. b. c. da, numai dacă desenul nu a fost încă salvat nu da, cu ajutorul câmpului Modify ⇒ Properties

8. Blocarea layerelor face imposibile următoarele operaţii: a. b. c. îngheţarea sau trecerea unui layer în starea OFF ştergerea sau modificarea obiectelor de pe acel layer modificarea culorii sau tipului de linie ataşate layerului

9. Căte layere se pot crea într-un desen Autocad? a. b. c. 50 100 nu există nici o limită

10. Comanda LTSCALE realizează: a. b. c. modificarea lungimii unui segment desenat cu comanda LINE scalarea unui tip de linie pentru a asigura reprezentarea corectă a spaţiilor modificarea grosimii tipului de linie

84

4

Partea a patra – Operaţii de editare
Această secţiune prezintă operaţiile (comenzile) de editare (modificare) specifice mediului de desenare AutoCAD. Acestea sunt: Erase, Copy, Mirror, Offset, Array,
Move, Rotate, Scale, Stretch, Lengthen, Trim, Extend, Break, Chamfer, Fillet, Explode

OBIECTIVE

Vor fi totodată trecute în revistă comenzile de control din grupele Properties şi Object

4.1 Erase (ştergere)

Ştergerea este cea mai simplă operaţie de editare. Comanda se poate lansa folosind una din metodele prezentate în figura 4-1.

b. a. Command: erase ↵ Select objects: c. Fig. 4-1

85

Lansarea comenzii de ştergere va produce invariabil un prompter de tip Select objects (vezi figura 4-1 c), adică va declanşa un proces de selecţie. Se face precizarea că este posibilă întâi selecţia şi abia apoi lansarea comenzii de ştergere.

Explicaţii suplimentare la clasă

4.2 Copy (copiere)

Copierea este o comandă de editare ce produce noi entităţi, copie (sau copii în cazul copierilor multiple) ale unor obiecte sursă. Operaţia de copiere presupune parcurgerea următoarelor etape: selectarea obiectului (obiectelor) sursă; precizarea vectorului de translaţie (acesta determină poziţia copiei sau copiilor). În figura 4-2 sunt prezentate modalităţile de lansare a comenzii de copiere. În figura 4-2 c. este redată secvenţa de copiere a unui cerc cu raza 20UD şi centrul în punctul de coordonate (200,200) – (vezi figura 4-3).

b.

a.

86

Command: copy ↵ Select objects: 1 found – se selectează cercul cu centrul în punctul

(200,200)
Select objects: ↵ Specify base point or displacement, or [Multiple]: _cen of

S-a folosit modul OSNAP center pentru a selecta ca prim punct al vectorului de translaţie centrul cercului „sursă”.
Specify second point of displacement or <use first point as displacement>: 260,180 ↵ c. Fig. 4-2

Dacă se apasă tasta ENTER la prompterul Specify coordonatele punctului precizat ca răspuns la Specify

second base

point or

point

displacement, or [Multiple]: sunt interpretate ca deplasări relative.

Fig. 4-3

Explicaţii suplimentare la clasă

4.3 Move (mutare)

Comanda Move este extrem de asemănătoare cu Copy, cu deosebirea că nu se mai creează noi entităţi (obiectul sursă este „mutat” într-o nouă poziţie, deplasarea 87

precizându-se ca în cazul comenzii Copy). Se mai face precizarea că pentru comanda Move nu există opţiunea de tip Multiple ca în cazul lui Copy. În figura 4-4 sunt prezentate modalităţile de lansare în execuţie a comenzii Move.

b.

a.

Command: move ↵ Select objects: 1 found (s-a selectat un obiect sursă) Select objects: ↵ Specify base point or displacement: 200,200 ↵ Specify second point of displacement or <use first point as displacement>: 240,200 ↵ c. Fig. 4-4

4.4 Fillet (racordare)

Comanda Fillet realizează racordarea entităţilor liniare sau circulare (cercuri, arce de cerc), cu sau fără decuparea (Trim/No trim) porţiunilor de entităţi aflate „dincolo” de arcul de racordare (vezi figura 4-6). În figura 4-5 sunt prezentate cele trei metode de lansare a comenzii de racordare.

88

b.

a. Command: fillet ↵ Current settings: Mode = TRIM, Radius = 20.0000 ↵ Select first object or [Polyline/Radius/Trim]: r ↵ Specify fillet radius <20.0000>: 10 ↵ fixare valoare rază de racordare Select first object or [Polyline/Radius/Trim]: selecţie obiect 1 Select second object: selecţie obiect 2 c. Fig. 4-5

În figura 4-6 se exemplifică operaţia de racordare pentru două segmente care se intersectează (stânga), respectiv două care nu se intersectează (dreapta) – figura 4-6 a. În figura 4-6 b., respectiv 4-6 c. se poate vedea rezultatul racordării cu decupare (TRIM) şi fără decupare (No trim).

89

a.

b.

c. Fig. 4-6

Se mai face precizarea că zona în care sunt selectate obiectele ce se vor racorda influenţează rezultatul operaţiei [de racordare]. Pentru clarificare se recomandă 90

urmărirea figurii 4-7, în care s-au indicat şi zonele în care s-a realizat selecţia obiectelor. Racordările s-au făcut în sistem Trim. Se atrage atenţia că dacă racordarea se aplică unui obiect de tip polilinie, atunci se va realiza racordarea tuturor vârfurilor poliliniei, fără să mai fie nevoie să se selecteze în mod explicit două câte două segmentele componente.

Fig. 4-7

În figura 4-8 se poate vedea cum influenţează zona de selecţie modul în care sunt racordate entităţi de tip cerc (cercurile au raze de circa 50 UD, iar raza de racordare este de 10 UD).

91

Fig. 4-8

4.5 Chamfer (teşire)

Teşirea se poate face în AutoCAD folosind metoda celor două distanţe (Distance), sau a unghiului şi a unei distanţe (Angle). Ca şi în cazul racordării, se poate face sau nu decupare (Trim/No trim). În figura 4-9 sunt prezentate cele trei metode de lansare a comenzii de teşire. Exemplul din figura 4-9 c. foloseşte metoda celor două distanţe. În figura 4-10 b., se prezintă rezultatul aplicării secvenţei din figura 4-9 c., cu decupare, iar în figura 4-10 c., fără decupare. Se atrage atenţia că în cazul folosirii metodei celor două distanţe, acestea se aplică obiectelor selectate pentru teşire după mecanismul: primul obiect – prima distanţă, al doilea obiect – a doua distanţă. Segmentele din figura 4-10 au lungimea de 100 UD.

92

b.

a. Command: chamfer ↵ (TRIM mode) Current chamfer Dist1 = 4.0000, Dist2 = 6.0000
Select first line or [Polyline/Distance/Angle/Trim/Method]:

d↵

Specify first chamfer distance <4.0000>: 20↵ Specify second chamfer distance <20.0000>: 40↵ Select first line or [Polyline/Distance/Angle/Trim/Method]:

selecţie primul obiect
Select second line: selecţie al doilea obiect c. Fig. 4-9

Fig. 4-10

În figura

4-11 se prezintă rezultatul secvenţei de mai jos, în care s-a folosit

metoda distanţei şi unghiului pentru teşire. Pornind de la aceleaşi două segmente 93

de 100 UD, s-a realizat o teşire la un unghi de 600 şi cu o distanţă (purtată pe primul obiect) de 30 UD.

Command: chamfer ↵ (NOTRIM mode) Current chamfer Dist1 = 20.0000, Dist2 = 40.0000

a↵ Specify chamfer length on the first line <20.0000>: 30↵ Specify chamfer angle from the first line <0>: 60↵
Select first line or [Polyline/Distance/Angle/Trim/Method]:

Select first line or [Polyline/Distance/Angle/Trim/Method]:

selecţie primul obiect
Select second line: selecţie al doilea obiect

Fig. 4-11

4.6 Rotate (rotire)

Comanda Rotate permite rotirea obiectelor selectate în jurul unei axe perpendiculare pe planul lor (există şi o comandă ce poate realiza rotiri în spaţiu). Cele trei modalităţi de lansare a comenzii sunt prezentate în figura 4-12.

94

b. a.

Command: rotate ↵ Current ANGBASE=0 Select objects: se selectează dreptunghiul Select objects: ↵ Specify Endpoint) Specify rotation angle or [Reference]: r ↵ Specify the reference angle <0>: se selectează încă odată punctul 1 Specify second point: se selectează punctul 2 Specify the new angle: 85 ↵ c. Fig. 4-12 base point: positive angle in UCS: ANGDIR=counterclockwise

se selectează punctul 1 (se va folosi OSNAP

În figura 4-12 c. este prezentată secvenţa ce realizează rotirea faţă de un unghi de referinţă. Obiectul care va fi rotit este prezentat în figura 4-13 a. Rezultatul final este vizibil în figura 4-13 b. Rotirea cu unghi de referinţă realizează de fapt rotirea cu o diferenţă, între unghiul de referinţă (determinat în exemplul nostru prin selectarea punctelor 1 şi 2) şi cel final (în cazul de faţă 850). Utilizatorul nici nu trebuie să ştie cu ce unghi se face de fapt rotirea.

95

a. Fig. 4-13

b.

Se face precizarea că rotirile se fac în sensul implicit de măsurare şi desenare de arce şi unghiuri. Acest sens este cel trigonometric. Schimbarea acestei setări se face cu ajutorul comenzii Format ⇒ Units… .

Explicaţii suplimentare la clasă

4.7 Trim (decupare)

Comanda Trim realizează decuparea unor porţiuni din obiectele selectate, rolul de muchii tăietoare fiind jucat de alte primitive grafice 2D. Comanda presupune deci o selecţie în două etape. Într-o primă fază se selectează obiectele muchii tăietoare, în cea de a doua se selectează obiectele decupate. Se face precizarea că zona în care se face selecţia pentru această categorie de obiecte determină partea ce se va elimina prin decupare (vezi figura 4-15). În figura 4-14 sunt prezentate cele trei modalităţi de lansare a comenzii de decupare. Secvenţa din figura 4-14 c. trebuie urmărită împreună cu figura 4-15. Comanda Trim este una din cele mai folosite comenzi de editare.

96

a.

b.

Command: trim ↵ Current settings: Projection=UCS, Edge=None Select cutting edges ... Select objects: 1 found se selectează cercul în punctul 1 Select objects: ↵ atenţie la acest ENTER. El marchează încheierea etapei de

selecţie a obiectelor „muchii tăietoare”
Select object to trim or shift-select to extend or [Project/Edge/Undo]: se selectează segmentul inferior în punctul 2 Select object to trim or shift-select to extend or [Project/Edge/Undo]: se selectează segmentul inferior în punctul 3 Select object to trim or shift-select to extend or [Project/Edge/Undo]: ↵ c. Fig. 4-14

Rezultatele aplicării secvenţei din figura 4-14 c. pot fi analizate în figura 4-15.

a. Fig. 4-15

b.

97

Comanda Trim mai poate funcţiona şi astfel: dacă la apariţia primului prompter Select Objects se tastează ENTER, se va sări peste selecţia obiectelor muchii tăietoare, acestea urmând să fie stabilite de AutoCAD (se vor alege cele mai apropiate obiecte ce pot fi muchii tăietoare pentru primitivele ce se vor selecta în faza a doua a comenzii). Se recomandă utilizarea acestei metode pentru obiectele din figura 4-15.

4.8 Extend (extindere)

Comanda Extend realizează prelungirea entităţilor de tip liniar (line, polyline, arc etc) până când acestea întâlnesc alte entităţi cu rolul de limită a prelungirii. În figura 4-16 sunt prezentate cele trei metode de lansare a comenzii de prelungire (Extend).

b.

a. Command: extend ↵ Current settings: Projection=UCS, Edge=None Select boundary edges ... Select objects: 1 found

se selectează cercul în punctul 1

Select objects: 1 found, 2 total se selectează segmentul A (în punctul 2) Select objects: ↵ încheierea procesului de selecţie a entităţilor limită pentru

prelungiri
Select object to extend or shift-select to trim or [Project/Edge/Undo]: se selectează segmentul B în punctul 3 98

Select

object

to

extend

or

shift-select

to

trim

or

[Project/Edge/Undo]: se selectează segmentul B în punctul 4 Select object to extend or shift-select to trim or [Project/Edge/Undo]: se selectează segmentul C în punctul 5 Select object to extend or shift-select to trim or [Project/Edge/Undo]: se selectează segmentul B în punctul 6 Select object to extend or shift-select to trim or [Project/Edge/Undo]: ↵ încheierea procesului de selecţie a entităţilor de

prelungit
c. Fig. 4-16

Secvenţa din figura 4-16 c se va asocia cu figura 4-17.

Fig. 4-17

Şi în cazul comenzii Extend este posibilă eliminarea selecţiei explicite a obiectelor „limită a extinderilor”, prin apăsarea tastei ENTER, după un mecanism identic cu cel prezentat anterior în cazul comenzii Trim.

Explicaţii suplimentare la clasă

99

În secvenţa din figura 4-16 c., apar în cadrul prompterului de lucru al comenzii şi opţiunile Projection şi respectiv Edge. Prima se utilizează în cazul în care se doreşte prelungirea unei entităţi până la intersecţia cu proiecţia unei entităţi limită pe planul XOY al sistemului de coordonate curent sau pe un plan perpendicular pe vectorul de vizualizare. A doua opţiune se foloseşte pentru a realiza extinderea unei entităţi până intersectează prelungirea unui obiect limită. Pentru exemplificare se recomandă urmarea secvenţei din figura corelarea acesteia cu figurile 4-18 b. şi 4-18 c. Se observă cum segmentul oblic este prelungit până la intersecţia cu prelungirea celui vertical. 4-18 a. şi

Command: extend ↵ Current settings: Projection=UCS, Edge=None Select boundary edges ... Select objects: 1 found se selectează obiectul limită (în punctul 1) Select objects: ↵ se încheie selecţia obiectelor limită Select object to extend or shift-select to trim or [Project/Edge/Undo]: e ↵ se alege opţiunea Edge Enter an implied edge extension mode [Extend/No extend] <No extend>: e ↵ se alege opţiunea Extend Select object to extend or shift-select to trim or [Project/Edge/Undo]: se selectează segmentul oblic (în punctul 2) Select object to extend or shift-select to trim or [Project/Edge/Undo]: ↵ se încheie selecţia şi comanda a.

b. 100

c. Fig. 4-18

4.9 Break (întrerupere)

Comanda Break realizează fie decuparea (eliminarea) unei porţiuni dintr-o entitate 2D, fie întreruperea continuităţii unei entităţi 2D. Decuparea nu se face ca în cazul comenzii Trim cu ajutorul altor obiecte (muchii tăietoare), ci prin precizarea a două puncte [de] pe entitatea din care se va se pot realiza întreruperi de continuitate la cercuri. În figura 4-19 sunt prezentate cele trei modalităţi de lansare a comenzii Break. Figura 4-19 c. reproduce o secvenţă de întrerupere (Break) ce trebuie parcursă prin coroborarea cu figura 4-20. realiza decuparea. Întreruperea continuităţii este un caz particular de decupare, când cele două puncte coincid. Nu

b.

a.

101

Command: break ↵ Select object:se selectează cercul în punctul 1 Specify second break point or [First point]: se „culege” punctul 2 c. Fig. 4-19

Se poate observa că în exemplul descris de figura 4-19 c., punctul în care a fost selectat cercul a fost automat considerat şi primul punct al întreruperii. Dacă se dorea ca punctul în care a fost selectat cercul să nu fie luat în considerare, ar fi trebuit ca secvenţa de lucru să fi fost următoarea:

Command: break ↵ Select object: selectare cerc Specify second break point or [First point]: f ↵ Specify first break point: culegere punct 1 Specify second break point: culegere punct 2

a. Fig. 4-20

b.

Pentru a realiza ruperea continuităţii unei entităţi se recomandă urmărirea figurilor 4-21.a. şi 4-21.b.

102

Command: break ↵ Select object: se selectează segmentul Specify second break point or [First point]: f ↵ Specify first break point: se “culege” punctul 1 Specify second break point: @ ↵ a.

b. Fig. 4-21

Se mai face precizarea că atunci când se culeg punctele ce delimitează întreruperile, nu este necesar ca acestea să se găsească riguros pe obiectele ce vor suferi efectul comenzii Break (vezi – cu atenţie - figurile 20 a. şi 21 b.). Pentru realizarea ruperii continuităţii se recomandă lansarea comenzii Break cu ajutorul butonului . În figura 4-21 b. prezenţa „grip-urilor” a fost dorită

pentru a se evidenţia efectul comenzii Break.

Explicaţii suplimentare la clasă

4.10 Lengthen (prelungire)

Comanda Lengthen realizează prelungirea unei entităţi de tip liniar sau arc de cerc. Spre deosebire de comanda Extend, care folosea alte obiecte ca limită a extinderii, comanda Lengthen realizează prelungirea după un alt mecanism, descris în paragrafele şi figurile următoare. În figura 4-22 sunt prezentate cele trei modalităţi de lansare în execuţie a comenzii Lengthen.

103

b.

a. Command: lengthen ↵ Select an object or [DElta/Percent/Total/DYnamic]: selectare segment Current length: 100.0000 precizarea lungimii curente a obiectului Select an object or [DElta/Percent/Total/DYnamic]: de ↵ Enter delta length or [Angle] <20.0000>: 40↵ precizare alungire în valoare

absolută
Select an object to change or [Undo]: selectare segment în punctul 1 (figura 4-23) Select an object to change or [Undo]: ↵ c. Fig. 4-22

Figura 4-23 prezintă efectul secvenţei din figura 4-22 c.

Fig. 4-23

Prelungirea lungimii unui segment (sau arc de cerc) se poate face într-una din modalităţile: precizarea alungirii în valoarea absolută (lungime sau unghi) – Delta precizarea alungirii în procente (de lungime sau de unghi) – Percent precizarea noii lungimi totale a obiectului - Total precizarea dinamică a alungirii – Dynamic

104

În exemplul din figura 4-22 c., s-a folosit prima modalitate.

Explicaţii suplimentare la clasă
Secvenţa următoare realizează prelungirea unui arc de cerc (de fapt a unui semicerc), cu centrul în punctul de coordonate (200,200) şi de rază 60UD, folosind metoda alungirii în valoare absolută (DElta), cu precizarea nu a „suplimentului” de lungime de arc, ci a suplimentului de unghi la centru.

Command: lengthen↵ Select an object or [DElta/Percent/Total/DYnamic]: selectare arc de cerc Current length: 188.4956, included angle: 180 informaţii despre entitate Select an object or [DElta/Percent/Total/DYnamic]: de↵ Enter delta length or [Angle] <40.0000>: a↵ se optează pentru unghi şi nu

pentru lungime
Enter delta angle <0>: 30↵ Select an object to change or [Undo]: selectare arc în punctul 1 Select an object to change or [Undo]: ↵ Efectul secvenţei de mai sus poate fi analizat în figura 4-24.

a. Fig. 4-24

b.

105

4.11 Array (reţea de obiecte)

Comanda Array generează reţele polare sau rectangulare de obiecte. În cazul reţelelor rectangulare, obiectele sursă sunt copiate într-o structură de tip matricial (organizată pe linii şi pe coloane), în vreme ce în cazul reţelei polare, obiectele sursă se dispun pe un arc de cerc. În figura 4-25, sunt prezentate două exemple de reţele de obiecte.

a.

b. Fig. 4-25

În figura 4-26 sunt prezentate cele 3 metode de lansare a comenzii de generare de reţele de obiecte.

106

b.

a.

Command: array ↵ c. Fig. 4-26

Indiferent de modul de lansare a comenzii, se ajunge la o casetă de dialog care în funcţie de tipul de reţea (rectangulară sau polară), va avea structura din figura 4-27, respectiv 4-28.

Fig. 4-27 107

Fig. 4-28

În cazul reţelelor rectangulare, se prescriu următoarele elemente: numărul de rânduri ale reţelei – Rows numărul de coloane ale reţelei – Columns distanţa dintre rânduri – Row offset distanţa dintre coloane – Column offset unghiul [de înclinare] a reţelei – Angle of array În exemplul din figura 4-25 a., distanţa dintre coloane este de 36UD, distanţa dintre rânduri este de 24UD, numărul de rânduri este de 4, iar numărul de coloane este tot 4. Unghiul de înclinare a reţelei este de 0o. Distanţele dintre linii şi coloane, se pot preciza şi interactiv, separat sau împreună, sub forma aşa numitei unit cell. Şi unghiul de înclinare se poate preciza interactiv prin utilizarea butoanelor ce conţin simbolul
.

Explicaţii suplimentare la clasă
108

În cazul reţelelor polare (vezi figura 4-28), se prescriu următoarele elemente: centrul reţelei polare – Center point metoda de generare – Method (vezi imaginea de mai jos)

În funcţie de metoda aleasă se prescriu: numărul de obiecte - Total number of items unghiul pe care se vor desfăşura copiile – Angle to fill unghiul dintre obiecte – Angle between items dacă obiectele sursă se vor roti la copiere – Rotate items as copied Cât priveşte metoda de generare a reţelei, se poate opta pentru una dintre următoarele abordări: precizarea numărului de obiecte şi a unghiului pe care acestea se distribuie, astfel pasul unghiular rezultă – Total number of items & Angle to fill; precizarea numărului de obiecte şi a pasului unghiular, astfel unghiul pe care se distribuie reţeaua rezultă - Total number of items & Angle between items; precizarea unghiului pe care se distribuie reţeaua şi a pasului unghiular, astfel numărul de obiecte ale reţelei rezultă – Angle to fill & Angle between items. Tot în cazul reţelelor polare se mai pune problema stabilirii punctului de referinţă (Base point) – vezi figura 4-28, partea inferioară a casetei de dialog. Punctul de referinţă este acela care se va afla pe arcul (imaginar) pe care se distribuie reţeaua. Pentru fiecare tip de obiect sursă există un punct de referinţă implicit (vezi Tabelul 4-1, în care pentru obiecte s-a păstrat denumirea din limba engleză). Dacă se doreşte precizarea altui punct de referinţă, se elimină bifa de la Set to object’s default şi se alege un alt punct fie interactiv (butonul precizarea coordonatelor acestuia, dacă sunt cunoscute. ), fie prin

109

Tabelul 4-1. Puncte de referinţă implicite
Tip de obiect Arc, circle, ellipse Polygon, rectangle Punct de referinţă implicit Centrul obiectului Primul colţ

Line, polyline, 3D polyline, ray, spline Punctul de început Block, paragraph text, single-line text Punctul de inserare Construction lines Mijlocul

În exemplul din figura 4-25 b., s-au folosit setările din figura 4-29.

Fig. 4-29

4.12 Scale (scalare)

Comanda Scale realizează scalarea faţă de un punct fix (aşa-numitul Base point) a oricărei primitive grafice. Scalarea se poate face prin precizarea explicită a unui factor [de scalare], fie prin utilizarea unei dimensiuni de referinţă (printr-un mecanism asemănător celui de la rotirea cu unghi de referinţă). În afară de cele două procedee mai sus amintite, mai este posibilă şi scalarea dinamică. Această din urmă metodă deşi extrem de rapidă nu este precisă, în sensul că este mai greu de apreciat factorul efectiv de scalare. Prin combinarea cu modurile OSNAP sau prin utilizarea coordonatelor relative sau polare, scalarea dinamică se poate totuşi folosi cu bune rezultate. În figura 4-30 sunt prezentate cele trei metode de lansare în execuţie a comenzii de scalare. Secvenţa din figura 4-30 c. produce efectele prezentate în figura 4-31.

110

b.

a. Command: scale↵ Select objects: selectare dreptunghi Select objects: ↵ Specify base point:culegere punct 1 Specify scale factor or [Reference]: r↵ Specify reference length <1>:culegere punct 2 Specify second point: culegere punct 3 (coincident cu 1) Specify new length: culegere punct 4 c. Fig. 4-30 Dimensiunile iniţiale ale dreptunghiului sunt 40 x 20 UD, iar prin aplicarea scalării cu dimensiune de referinţă, se va obţine un dreptunghi a cărui latură mare este egală cu diagonala dreptunghiului iniţial. Dreptunghiul înainte de scalare este reprezentat cu linie mai groasă. Punctul fix al operaţiei de scalare (faţă de care se construieşte obiectul scalat), este colţul din stânga sus al dreptunghiului (punctul 1 sau 3).

Fig. 4-31 111

În figura 4-32 se sugerează cum se poate realiza o scalare interactivă (dinamică).

Fig. 4-32

4.13 Offset

Comanda Offset realizează copii asemenea cu un obiect original, aflate faţă de acesta la o distanţă precizată, sau trecând printr-un anumit punct. Pentru a funcţiona corespunzător, comanda Offset se aplică unor obiecte de tip polilinie. În figura 4-33 sunt prezentate un obiect original (de tip polilinie) şi 2 copii „offset” ale acestuia, una în exteriorul şi cealaltă în interiorul originalului.

a. Fig. 4-33 112

b.

În figura 34 sunt prezentate cele trei metode de lansare în execuţie a comenzii Offset.

b. a. Command: offset↵ Specify offset distance or [Through] <54.0000>: 4↵ Select object to offset or <exit>:selectare obiect original (de tip

polilinie)
Specify point on side to offset: culegere punct de o parte a obiectului

original
Select object to offset or <exit>: reselectare obiect original Specify point on side to offset: culegere punct de o parte a obiectului

original
Select object to offset or <exit>:↵ c. Fig. 4-34

Secvenţa din figura 4-34.c., este cea folosită la realizarea copiilor offset din figura 4-33.b.

4.14 Stretch (deformare elastică)

Comanda Stretch (to stretch = a întinde, a extinde) realizează deformarea [elastică] parţială a obiectului selectat. Comanda prezintă ca particularitate faptul 113

că se selectează numai o porţiune din obiectul asupra căruia se va interveni cu comanda Stretch. Selecţia se face numai cu procedee de tip crossing (window sau polygon). Porţiunea obiectului asupra căruia se intervine ce rămâne în afara ferestrei de selecţie nu se modifică în nici un fel (formă, dimensiuni, poziţie). Comanda se foloseşte pentru realizarea de „ajustări” ale unor obiecte complexe, în general proiecţii (vederi sau secţiuni) deja executate (terminate). În figura 4-35 sunt prezentate cele trei modalităţi de lansare a comenzii Stretch.

b. a. Command: stretch↵ Select objects to stretch by crossing-window or crossingpolygon... Select objects: Specify opposite corner: 9 found - se culeg

punctele 1 şi 2 (figura 4-36 b.)
Select objects: ↵ terminare selecţie Specify base point or displacement: _endp of – culegere cu

ajutorul modului OSNAP Endpoint a punctului 3 (figura 4-36 b.)
Specify second point of displacement or <use first point as displacement>: @10,0↵ - precizare deplasare c. Fig. 4-35

În figura

4-35 c., este reprodusă secvenţa de aplicare a comenzii Stretch

obiectelor din figura 4-36 a.

114

Se doreşte reducerea lungimii butucului de 30 UD cu 10 UD. Pentru aceasta se va selecta (cu procedeul crossing window porţiunea de butuc – vezi figura 4-36 b.), după care se precizează reducerea de dimensiune printr-o deplasare în coordonate relative. Punctul de bază este punctul 3 din figura 4-36 b. Secvenţa completă de lucru este reprodusă în figura 4-35 c.

a. Fig. 4-36

b.

c.

4.15 Explode (explodare entităţi)

Comanda Explode „dezmembrează” entităţile complexe în entităţile simple care le compun. Pot suferi efectul comenzii Explode următoarele primitive grafice 2D: poliliniile; dreptunghiurile; poligoanele; haşurile; cotele; textele de tip Multiline Text; Multiliniile; Blocurile. După explodarea unei entităţi complexe, aceasta îşi încetează existenţa şi este înlocuită de entităţile simple ce o compuneau. 115

O entitate odată explodată, NU mai poate fi refăcută – nu există o comandă de anulare selectivă a explodării. În figura 4-37 sunt prezentate cele trei metode de lansare în execuţie a comenzii Explode.

a. Command: explode ↵ Select objects: selectare obiecte c. Fig. 4-37

b.

4.16 Properties (modificare proprietăţi)

Comanda Properties permite modificarea proprietăţilor geometrice sau a atributelor de aspect (culoare, tip şi grosime de linie), precum şi a altor caracteristici cum ar fi apartenenţa la un anumit layer, pentru obiectul sau obiectele selectate. Comanda pune la dispoziţie şi un filtru de selecţie ce uşurează foarte mult trierea obiectelor în cazul desenelor complexe. În figura 4-38 sunt prezentate cele două modalităţi de lansare în execuţie a comenzii Properties.

116

Command: properties ↵

b.

a. Fig. 4-38 Se va ajunge la caseta de dialog Properties, prezentată în figura 4-39. Cele două secţiuni conţin aceleaşi elemente (unele modificabile, altele doar vizibile – read

only), dar aranjate diferit, în ordine alfabetică sau pe categorii.
Modificarea unei setări se face astfel: Se punctează cu mouse-ul (clic stânga) zona editabilă a câmpului de interes; Se deschide lista derulabilă cu ajutorul butonului specific ce apare ca urmare a executării primului „clic” – vezi figura 4-39 b.

a. Fig. 4-39

b.

117

În partea din dreapta sus, caseta de dialog Properties conţine un grup de trei butoane. Ele servesc următoarelor scopuri: - deschide caseta de dialog Quick Select (figura 4-40 a.), cu ajutorul căreia se pot defini filtre de selecţie. În cazul figurii 4-40 a., filtrul de selecţie definit va determina numai selectarea entităţilor de tip cerc (circle), de culoare roşie. Obiectele selectate pot fi incluse într-un set nou de selecţie curent (Include in new selection set), pot fi eliminate din acesta (Exclude from new selection set), sau pot fi adăugate setului de selecţie curent (Append to current selection set); - declanşează procedura de selecţie; - comută între selecţie selecţie unică şi selecţie aditivă (în cazul selecţiei unice selectarea unei noi entităţi determină automat deselectarea celei anterioare, deci nu poate fi la un moment dat selectată decât o entitate, în vreme ce în cazul selecţiei aditive, selectarea unei noi entităţi o va adăuga la setul de selecţie curent).

b.

a. Fig. 4-40

Explicaţii suplimentare la clasă

118

4.17 Object (obiect)

Câmpul Modify ⇒ Object permite editarea unor entităţi complexe de tipul poliniilor, haşurilor, curbelor spline, multiliniilor, textului, blocurilor sau atributelor de bloc. Modul de utilizare a comenzii este extrem de simplu. Se alege tipul de obiect asupra căruia se doreşte a se interveni, iar la prompterul Select objects se selectează un obiect anume (fireşte de tipul precizat anterior). În funcţie de selecţie, comanda va continua într-un anumit fel, fie prin lansarea unor promptere, fie prin deschiderea unor casete de dialog. În figura 4-41 este prezentat conţinutul sub-meniului Modify ⇒ Object.

Fig. 4-41

4.18 Match properties (copiere proprietăţi)

Comanda Match properties permite copierea de proprietăţi (culoare, tip, grosime de linie, factor de scalare linie etc) de la un obiect sursă, spre unul sau mai multe obiecte ţintă. În figura 4-42 sunt prezentate cele trei metode de lansare în execuţie a comenzii matchprop, cu precizarea că în cazul lansării din linia de comandă, se mai poate folosi şi denumirea alternativă painter. 119

Secvenţa descrisă în figura

4-42 c. include şi apelul la caseta Properties

Settings, care permite selectarea proprietăţilor de copiat. În cazul în care nu se face apel la ea, se vor copia toate proprietăţile (ce apar în casetă).

a. Command: matchprop ↵

b.

Select source object: selectare obiect sursă Current active settings: Lineweight Thickness PlotStyle Text Dim Hatch Select destination object(s) or [Settings]: s ↵ Color Layer Ltype Ltscale

Din caseta de dalog Properties Settings (figura 4-43) se stabilesc proprietăţile de copiat
Current active settings: Lineweight Thickness PlotStyle Text Dim Hatch Select destination object(s) or [Settings]: selectare obiecte ţintă Select destination object(s) or [Settings]: ↵ încheiere selecţie Color Layer Ltype Ltscale

obiecte ţintă
c. Fig. 4-42

120

În faza a doua a comenzii (de selectare a obiectelor ţintă), pointerul de mouse îşi

schimbă aspectul şi se transformă în:

Fig. 4-43

121

Test de autoevaluare 4
1. Ce se întâmplă – în cazul comenzii COPY - dacă se apasă tasta ENTER ca răspuns la prompterul Specify second point ? a. b. se întrerupe comanda coordonatele punctului precizat ca răspuns la Specify base point or

displacement, or [Multiple]: sunt interpretate ca deplasări relative c. se execută o copiere multiplă

2. Ce semnifică opţiunea MULTIPLE în cazul comenzii MOVE? a. b. c. exact ce semnifică în cazul comenzii COPY o astfel de opţiune nu există pentru comanda MOVE transformarea comenzii MOVE în comanda COPY

3. Se pot racorda (cu comanda FILLET) două segmente coplanare care nu se intersectează? a. b. c. nu da, dacă se realizează în prealabil intersectarea lor cu comanda EXTEND da

4. Ce înseamnă rotirea cu un unghi de referinţă? a. b. c. rotirea cu un unghi raportat la sistemul general de axe rotirea cu o diferenţă între unghiul de referinţă şi cel final rotirea cu un unghi complementar celui precizat

5. O entitate de tip text poate fi utilizată ca muchie tăietoare pentru comanda TRIM? a. b. c. da, dacă textul a fost generat cu comanda TEXT nu da, dacă textul este situat în acelaşi plan cu elementul de decupat

122

6. Utilizând comanda EXTEND, se poate face prelungirea entităţii 2 folosind entitatea 1 ca limită? (vezi figura de mai jos)

a. b. c.

da nu da, dacă entitatea 1 se selectează în zona sa superioară

7. Se poate realiza „întreruperea” unui cerc într-un singur punct cu ajutorul comenzii BREAK? a. b. c. da nu da, dacă cercul a fost realizat ca arc cu deschiderea de 360o

8. În cazul aplicării comenzii LENGTHEN unui arc de cerc, se poate preciza alungirea absolută în: a. b. c. unităţi de lungime unităţi de unghi unităţi de lungime sau unităţi de unghi

9. Scalarea (realizată cu ajutorul comenzii SCALE) se poate face: a. b. c. prin precizarea explicită a unui factor [de scalare] sau prin utilizarea unei prin precizarea explicită a unui factor [de scalare] prin utilizarea unei dimensiuni de referinţă, urmată de precizarea factorului dimensiuni de referinţă

de scalare

123

10. Ce efect are explodarea (realizată cu ajutorul comenzii EXPLODE) a unui text realizat cu comanda MTEXT? a. b. c. explodarea la nivel de caracter explodarea la nivel de linie de text explodarea la nivel de segmente şi arce ce compun caracterele

11. Se poate exercita efectul comenzii OFFSET unui contur deschis? a. b. c. nu da da, numai dacă e vorba de o polilinie

124

5

Partea a cincea – Blocuri, haşurare,

cotare
Această secţiune prezintă noţiunile de bloc şi grup [de obiecte]. Sunt abordate aspecte legate de crearea şi inserarea de blocuri, atribute de bloc, sau definirea de grupuri de obiecte şi modul cum este afectat procesul de selecţie când se operează cu grupuri.
OBIECTIVE

Comenzile prezentate sunt: block, insert, wblock, group. Tot în această secţiune sunt introduse şi noţiuni legate de comenzile de haşurare şi cotare. În cazul cotelor se abordează şi noţiunea de stil de cotare.

5.1 Blocuri
5.1.1 Generalităţi

Un bloc este compus din obiecte ce pot fi situate pe layere diferite, sau cu proprietăţi de culoare, tip sau grosime de linie diferite. Odată un bloc creat, nu mai pot fi accesate individual obiectele ce îl compun. Blocurile sunt extrem de utile ori de câte ori unele obiecte apar de mai multe ori într-un desen, cu orientări sau chiar dimensiuni diferite. Exemple de astfel de obiecte ar putea fi şuruburile, niturile, alte organe de maşini standardizate, componente electronice, electrice sau hidraulice schematizate, chiar subansambluri de diverse complexităţi. Lucrul cu blocuri presupune parcurgerea a două etape: crearea blocului – se face o singură dată inserarea blocului – se face de mai multe ori Un bloc inserat se numeşte „instanţă de bloc”, deşi în mod abuziv, se foloseşte tot denumirea de bloc. Diferenţa este de substanţă şi mai jos se vor da explicaţiile minime necesare. Fiecare desen are în structura sa internă (transparentă pentru utilizator) o „zonă” numită „tabela de definiţii de blocuri”. Aici sunt stocate toate informaţiile asociate cu blocurile create. În momentul în care un bloc este inserat în desen, nu se 125

copiază din tabela de definiţii de blocuri toate informaţiile, ci numai cele specifice fiecărei inserări: coordonatele punctului de inserare, factorii de scalare şi unghiul de rotire. Informaţiile despre geometria obiectelor ce compun blocul nu sunt copiate (o altă consecinţă este că o eventuală modificare a morfologiei blocului se va reflecta automat în toate inserările deja existente sau viitoare ale blocului). De aici rezultă şi unul din avantajele utilizării blocurilor: economia de spaţiu de stocare, căci dimensiunea fişierelor se reduce tocmai datorită acestui mecanism de eliminare de redundanţe. Obiectele din componenţa unui bloc pot să reţină atributele originale de culoare, tip sau grosime de linie, sau le pot dobândi pe cele ale layerului pe care se face inserarea blocului ce le conţine. 5.1.2 Crearea de blocuri

Crearea de blocuri se face prin utilizarea uneia din cele trei metode prezentate în figura 5-1.

b.

a. Command: block ↵ c. Fig. 5-1 Indiferent care din ele va fi folosită, se va ajunge la caseta de dialog din figura 5-2. Cu ajutorul acestei casete de dialog se pot realiza următoarele: stabili numele blocului în curs de creare – zona Name;

126

selecta obiectele ce vor compune blocul, precum şi modul de tratare a obiectelor folosite la crearea blocului, după definirea acestuia - zona Objects. De menţionat că pentru selecţie se poate folosi şi caseta Quick Select.

Fig. 5-2 stabili punctul de bază – zona Base point; asocia definiţiei de bloc o pictogramă – zona Preview icon; stabili unităţile de măsură ce vor fi folosite la inserarea blocului cu ajutorul aplicaţiei AutoCAd DesignCenter (meniul Tools) – zona Insert units; include în definiţia de bloc a unui text descriptiv – zona Description; lega un hyperlink de definiţia de bloc – zona Hyperlink; Se impun următoarele precizări: Aşa_numitul „punct de bază”, este utilizat ca [punct] de referinţă pentru poziţionarea [ulterioară] a blocului la inserare. În cursul acestei operaţii, se va solicita precizarea unui „punct de inserare” (se va reveni într-unul din paragrafele următoare). Punctul de bază se va alinia (suprapune) cu (peste) punctul de inserare. Definirea unui bloc - cu comanda Block - este stocată NUMAI în desenul în care se realizează. Pentru a utiliza un bloc şi în alte desene se va recurge fie la comanda Wblock, fie la definirea aşa-numitelor biblioteci de blocuri. Asupra acestor aspecte se va reveni în paragrafe următoare. 127

Explicaţii suplimentare la clasă

5.1.3

Inserarea de blocuri

Este a doua fază a operării cu blocuri. Un bloc poate fi inserat ori de câte ori este nevoie dar este creat o singură dată. Ştergerea unei instanţe de bloc (a unui bloc inserat), nu afectează definiţia blocului (cea memorată în „tabela de definiţii de blocuri”). Inserarea se face cu ajutorul comenzii Insert, lansată prin folosirea uneia din metodele prezentate în figura 5-3.

b. a. Command: insert ↵ c. Fig. 5-3 Indiferent ce cale se alege, se ajunge la caseta de dialog din figura 5-4.

128

Fig. 5-4 Cu ajutorul ei se precizează numele blocului de inserat (Name) şi se pot stabili interactiv (Specify On-screen) sau prin completarea câmpurilor de editare ale casetei de dialog, punctul de inserare (Insertion point), factorii de scalare (Scale), respectiv unghiul de rotire (Rotation). Butonul Browse se foloseşte pentru inserarea de desene cu „regim” de bloc. Astfel de desene au fost obţinute cu ajutorul comenzii Wblock, sau sunt pur şi simplu desene obişnuite. Asupra ambelor aspecte se va reveni în paragrafe următoare.

Explicaţii suplimentare la clasă

5.1.4

Crearea de desene bloc, sau a bibliotecilor de blocuri (wblock)

Aşa cum s-a mai spus, un bloc odată creat cu ajutorul comenzii Block, este disponibil NUMAI în desenul în care a fost creat. Pentru a îl face disponibil şi în alte desene, el trebuie transformat într-un „desen-bloc”, adică un desen de sine stătător care conţine blocul în cauză. Acest lucru se realizează cu ajutorul comenzii Wblock (de la Write Block). Se menţionează că această comandă operează cu un singur bloc odată. Comanda Wblock se lansează numai în linie de comandă, cu o secvenţă de forma:

Command: wblock ↵ Efectul va fi deschiderea casetei de dialog prezentată în figura 5-5. 129

Cu ajutorul ei se vor stabili următoarele: ce se va „scrie” în fişierul desen ce se va crea – câmpul Source. Se poate opta pentru: scrierea unui bloc (şi numai a unuia) – Block - caz în care se va utiliza lista derulabilă unde vor apărea numai blocurile create sau inserate în desenul curent; scrierea tuturor obiectelor din desenul curent – Entire drawing – situaţie în care nu este necesar un proces de selecţie; scrierea unor obiecte selectate – Objects; În cel de-al doilea caz, punctul de bază va fi în mod implicit originea sistemului general de axe al desenului curent. Acest lucru se poate schimba cu ajutorul comenzii Draw ⇒ Block ⇒ Base. În cazul al treilea Objects, punctul de inserare se va preciza în secţiunea Base point. atunci când este cazul (opţiunea Objects) din zonele Base point, respectiv Objects, se va stabili punctul de bază, respectiv se vor selecta obiectele ce vor fi „scrise” în fişierul desen creat de comanda Wblock. numele fişierului în care se va salva blocul, obiectele sau întregul desen – File Name; poziţia în arborele director a fişierului ce se va crea – Location; unităţile de măsură ce vor fi utilizate la scalarea desenului la inserare – Insert units.

Fig. 5-5

130

Observaţie: Deşi nu este obligatoriu, se recomandă ca numele fişierului în care se salvează un bloc (File name), să fie identic cu numele blocului. Altminteri pot apărea confuzii în cazul unui mediu real de lucru, unde se operează cu un număr mare de blocuri şi fişiere. 5.1.5 Crearea de biblioteci de blocuri

Se poate face prin parcurgerea următoarelor etape: 1. deschiderea unui desen nou; 2. crearea în acest desen a blocurilor ce vor compune biblioteca; acestea se vor crea cu opţiunea Delete activă în zona Objects; 3. salvarea şi închiderea desenului; 4. deschiderea unui desen în care se doreşte inserarea de blocuri din bibliotecă; 5. inserarea desenului-bibliotecă folosind comanda Insert; 6. folosirea aplicaţiei AutoCAD DesignCenter, sau pur şi simplu a comenzii Insert pentru a insera oricare din blocurile conţinute în fişierul bibliotecă.

Explicaţii suplimentare la clasă

5.1.6

Modificarea blocurilor

Un bloc odată creat poate fi modificat doar prin recrearea sa, adică prin parcurgerea completă a secvenţei de creare a unui bloc şi menţionarea vechiului nume, ceea ce va genera un mesaj de avertizare de tipul celui de mai jos; se va răspunde cu Yes, moment în care vechiul bloc va fi înlocuit de noul bloc. Toate instanţele de bloc ale blocului redefinit se vor modifica automat reflectând ultima definiţie [a blocului].

5.1.7

Controlul atributelor de culoare, tip şi grosime de linie

La inserarea unui bloc, culoarea, tipul şi grosimea de linie ale obiectelor ce îl formează pot păstra setările originale, indiferent de cele curente din desenul „gazdă”. Pot fi însă create şi blocuri ale căror obiecte să preia setările de culoare, 131

tip şi grosime de linie corespunzătoare setărilor curente pentru aceste atribute. Astfel de blocuri se vor numi variabile, spre deosebire de cele fixe, care menţin valorile originale ale celor trei atribute. Există trei posibilităţi de abordare a problemei modului în care blocurile păstrează sau nu atributele de culoare, tip şi grosime de linie. Obiectele ce compun blocul NU actualizează cele trei atribute pentru a le aduce în conformitate cu setările curente. Astfel de blocuri se numesc fixe. Ele pot fi create prin setarea atributelor de culoare, tip şi grosime de linie în mod individual pentru fiecare obiect. Deci NU se folosesc setările de tip BYLAYER sau BYBLOCK. Obiectele din componenţa blocului preiau atributele de culoare, tip şi grosime de linie de la layerul pe care se inserează blocul. Astfel de blocuri se mai numesc şi variabile. Pentru a crea astfel de layere, este necesar ca obiectele ce vor compune blocul să se găsească pe layerul „0”, iar atributele de culoare, tip şi grosime de linie să fie setate la crearea lor (a obiectelor), la nivel de layer (BYLAYER). Obiectele ce compun blocul preiau setările de culoare, tip şi grosime de linie curente, stabilite individual şi NU la nivel de layer. Dacă aceste atribute nu au fost setate individual vor fi preluate setările de la nivel de layer. Astfel de blocuri se numesc mixte şi pentru crearea lor, înainte de crearea obiectelor ce vor compune blocul, atributele de culoare, tip şi grosime de linie se vor seta la nivel de bloc (BYBLOCK). Cele de mai sus pot fi sintetizate în Tabelul 5-1:

Tabelul 5-1. Blocuri variabile, fixe şi mixte
Dacă doriţi ca obiectele blocului să: Creaţi aceste obiecte pe layerele Pe oricare dar NU pe 0 (zero) 0 (zero) Creaţi obiectele cu aceste proprietăţi Individual şi NU BYBLOCK sau BYLAYER BYLAYER

Reţină proprietăţile iniţiale Să moştenească proprietăţile de la layerul curent Să moştenească întâi proprietăţile individuale şi abia apoi pe cele ale layerului curent

Pe oricare

BYBLOCK

132

5.1.8

Ştergerea blocurilor

Definiţiile de blocuri neutilizate (deci blocurile neinserate), pot fi eliminate (reducându-se astfel dimensiunea fişierului desen), cu ajutorul comenzii Purge. Comanda, care deschide caseta de dialog din figura layere, tipuri de linii etc – vezi figura 5-6). 5-6 este folosită şi pentru eliminarea altor categorii de obiecte neutilizate dintr-un desen (stiluri de cotare,

Fig. 5-6 5.1.9 Atribute de bloc

În componenţa blocurilor, în afara obiectelor grafice AutoCAD (linii, arce, haşuri, cote etc), mai pot intra şi aşa-numitele „atribute”. Acestea sunt în esenţă obiecte de tip text, care se comportă într-un fel „special” permiţând ataşarea de blocuri de informaţie negrafică. Aceasta pentru că atributele fiind de fapt obiecte de tip text, pot „purta” informaţii suplimentare referitoare la blocuri. Pentru un bloc ce reprezintă o componentă electronică, atributele pot reţine informaţii despre preţ, caracteristicile tehnice, furnizor, cod etc. Pentru un bloc ce reprezintă o componentă mecanică, furnizor, culoare etc. 133 atributele pot reţine informaţii despre materialul piesei, tratamentul termic, greutate, număr desen,

Definirea propriu-zisă a atributelor se face în cursul procesului de construire a blocului ce le va conţine. În această etapă se defineşte numele (sau tag-ul atributului; tag=etichetă în limba engleză), acest nume reprezentând „partea fixă” a atributului. La fiecare inserare a blocului ce conţine atributul respectiv, se dă

valoare atributului (dacă nu este vorba despre un atribut constant, care primeşte
atât numele cât şi valoarea în cursul procesului de construire a blocului). Deci un atribut ataşat de un bloc, va primi atâtea valori, câte inserări ale blocului respectiv se produc. Odată definite, atributele pot fi extrase din desenul gazdă în fişiere text (ASCII), fişiere ce pot fi ulterior „transferate” în aplicaţii de tip foaie de calcul sau bază de date, unde pot fi prelucrate în vederea obţinerii de liste (de materiale, de furnizori, de preţuri etc). Sintetizând, se poate spune că lucrul cu atribute se înscrie într-o succesiune de operaţii (faze), descrise de schema din figura 5-7.

Definire bloc Definire attribute: - Nume (tag) - Prompt - Valoare implicită - Caracteristici text - Poziţie în bloc - Mod: -Invizibil -Constant -Cu verificare -Presetat

Inserare Bloc Atribuire valoare atribut

Extragere atribute

Prelucrare fişiere de extragere Fig. 5-7

Se atrage atenţia că ultima fază (Prelucrarea fişierelor de extragere) se realizează în afara mediului AutoCAD.

134

5.1.10 Definirea de atribute Definirea de atribute se realizează cu ajutorul comenzii Attdef, ce poate fi lansată într-una din cele două modalităţi prezentate în figura 5-8.

Command: attdef ↵ b.

a. Fig. 5-8 Efectul va fi deschiderea casetei de dialog din figura 5-9. Cu ajutorul ei se pot stabili elementele constitutive ale unui atribut (etichetă, prompt, valoare implicită etc).

Fig. 5-9 135

În figura

5-9, s-a pornit de la un exemplu simplu: Se defineşte un atribut numit

Preţ, care va fi ataşat unui bloc (ce va fi definit după încheierea „construirii”
atributului numit Preţ). Blocul reprezintă un post de lucru într-un birou (dreptunghiul este masa de lucru, iar cercul scaunul). Blocul se va putea numi

Birou.
Atributul numit Preţ este de tip Verify (cu verificare suplimentară a valorii la inserare), punctul de poziţionare (inserare) este figurat în desen (colţul din stânga jos al dreptunghiului de încadrare a textului etichetei atributului). Dimensiunile textului de scriere a atributului sunt de 5 UD, cu aliniere stânga. Prompterul de lucru este „Se va da preţul în lei”, iar valoarea implicită este de 1800000 lei (se estimează că cele mai multe mese vor costa 1800000 lei). După definirea atributului se construieşte blocul numit Birou. Acesta va trebui să includă ŞI eticheta atributului Preţ. Este posibilă ataşarea de un bloc a mai multor atribute. Acest lucru se realizează prin includerea în setul de obiecte ce vor forma blocul a etichetelor tuturor atributelor ce se doresc a fi incluse în bloc. În cadrul lucrărilor aplicative se vor clarifica noţiunile de atribut invizibil, presetat, de tip verify, sau a celui constant.

Explicaţii suplimentare la clasă

5.1.11 Inserarea de blocuri cu atribute Odată creat un bloc cu atribute, se poate trece la inserarea acestuia. La fiecare inserare, se vor da valori atributelor variabile (care nu sunt constante sau presetate). Pentru fiecare atribut (în ordinea inversă definirii), se vor folosi prompterele declarate în faza de creare a atributelor. În funcţie de modul atributului, valoarea va fi vizibilă sau nu. Se menţionează că precizarea unui prompter şi a unei valori implicite nu sunt obligatorii, dar mai ales în cazul prompterului, sunt indicate. Pentru blocul Birou s-au definit trei atribute: Preţ, Culoare, Furnizor. Caracteristicile acestora sunt prezentate în tabelul 5-2.

Tabelul 5-2. Valori ale atributelor Nume atribut (TAG) Preţ Culoare Furnizor
136

Mod atribut Verify Invizibil

Valoare implicită 1800000 Maro

Prompt Se va da preţul în lei Se va preciza culoarea blatului Se va preciza furnizorul de mobilier

La inserare, valorile atributelor sunt cele ce rezultă din figura 5-10 a. şi b.

a. Specify insertion point or [Scale/X/Y/Z/Rotate/PScale/PX/PY/PZ/PRotate]:↵ Enter attribute values Se va preciza culoarea blatului <Maro>:↵ Se va da pretul in lei <1800000>: 2000000↵ Se va preciza furnizorul de mobilier: ELVILA↵ Verify attribute values Se va da pretul in lei <2000000>:↵ b. Fig. 5-10 Se poate observa că pentru Preţ nu s-a acceptat valoarea implicită de 1800000, dar pentru Culoare, a fost admisă valoarea implicită (Maro). În cazul atributului Preţ, pentru că el a fost de tip verify, a mai fost generat un prompter de validare, unde valoarea implicită este cea precizată la primul prompter. Se mai poate observa că atributul furnizor fiind de tip Invizibil, nu apare în componenţa instanţei de bloc.

137

5.1.12 Controlul vizibilităţii atributelor Controlul vizibilităţii atributelor, indiferent de modul ales (Invizibil sau nu), se realizează cu ajutorul comenzii Attdisp, ce poate fi lansată în execuţie folosind una din metodele descrise în figura 5-11. Semnificaţiile celor trei variante sunt: Normal: atributele „se văd” în conformitate cu modul stabilit la definire On: Se văd toate atributele, inclusiv cele invizibile Off: Nu se vede nici un atribut

a.

Command: attdisp ↵ Enter attribute visibility setting [Normal/ON/OFF] <Normal>:↵ b. Fig. 5-11 5.1.13 Editarea atributelor Chiar după inserarea atributelor, este posibilă modificarea (editarea) valorii acestora, sau chiar a unor atribute de aspect (poziţie în cadrul blocului, proprietăţi text). Editarea se poate face individual (printr-un proces de selecţie de atribute de modificat), sau global, caz în care pentru alegerea atributelor se vor folosi filtre de selecţie. 138

Declanşarea procesului de editare de atribute se face cu ajutorul comenzii Attedit, ce poate fi lansată folosind unul din procedeele prezentate în figura 5-12. Modul de derulare a acţiunii de editare e diferit pentru fiecare din variantele de lucru aleasă. Se propune ca temă de lucru în cadrul lucrărilor aplicative editarea de atribute folosind pe rând, toate cele patru moduri de lansare a comenzii.

a. Command: attedit ↵ Select block reference:↵ b. Fig. 5-12

Explicaţii suplimentare la clasă

5.1.14 Extragerea atributelor Extragerea atributelor se poate face în fişiere text (ASCII), de trei tipuri: SDF – Space Delimited File (Fişier cu delimitare prin spaţiu) 139

CDF – Comma Delimited File (Fişier cu delimitare prin virgulă) DXF – Format Extract File Diferenţele dintre cele trei tipuri de fişiere constau în modul cum este „aşezată” în pagină informaţia extrasă, mai precis în modul cum sunt separate câmpurile (valorile atributelor) pe liniile (înregistrările) fişierelor de extragere (fiecare înregistrare corespunde unei instanţe de bloc cu atribute din desen). Formatul DXF nu este recomandat pentru extragere de atribute întrucât fişierul de extragere este excesiv de complicat. Comanda ce realizează extragerea atributelor este Attext şi poate fi lansată numai în linie de comandă, aşa cum se poate vedea în figura 5-13.

Command: attext ↵ Fig. 5-13 Efectul va fi deschiderea casetei de editare din figura 5-14.

Fig. 5-14

În cazul extragerii de atribute în fişiere CDF sau SDF, este necesară „construirea” unui fişier şablon (sau template), anterior operaţiei de extragere (şi deci „apariţiei” fişierului de extragere). Rolul fişierului şablon este de a stabili structura fişierului de extragere. Prin structură înţelegând atât formatul de scriere a datelor cât şi ordinea de dispunere a acestora în înregistrări (pe rândurile fişierului de extragere), sau chiar stabilirea datelor ce vor fi extrase. Fişierul şablon se creează cu orice editor de text ASCII (Notepad de exemplu) şi are extensia *.txt. 140

Pentru exemplificare se va considera cazul blocului cu atribute descris în § 5.1.11 (Inserarea de blocuri cu atribute). Blocul Birou se va insera de 5 ori, valorile atributelor fiind cele din tabelul următor. Se va opta pentru extragerea atributelor într-un fişier CDF. Se va crea astfel un fişier şablon numit extragere.txt, a cărui structură este prezentată după tabelul cu valorile atributelor de bloc.

Valorile atributelor pentru cele 5 instanţe de bloc Atribut Culoare Preţ Furnizor
1 Maro 1800000 Elvila 2 Alb 2000000 Formafit Instanţa de bloc 3 4 Maro Maro 2200000 Magna Holding 1900000 Formafit 5 Roşu 1500000 Formafit

Structura fişierului şablon este:

bl:name bl:layer Culoare Pret Furnizor

c c c n c

012 000 031 000 010 000 012 002 012 000

Semnificaţiile notaţiilor sunt următoarele: datele de pe prima coloană indică ce se va extrage în fişier. Aici pot apărea numele atributelor ce se vor extrage, sau secvenţe de forma bl:name, sau bl:layer, care vor avea ca efect extragerea şi a numelui şi layerului pe care se găsesc blocurile de care sunt legate atributele menţionate pentru extragere; Litera c sau n de pe a doua coloană stabileşte tipul de dată în care se va face extragerea: c = caracter, n = numeric; Primii trei digiţi semnifică lungimea câmpului în care se va realiza extragerea şi au semnificaţie atât pentru datele numerice cât şi pentru cele de tip caracter. Ultimii trei digiţi au semnificaţie numai pentru datele de tip numeric şi reprezintă numărul de zecimale cu care se va face scrierea. Alinierile în cadrul fişierului şablon s-au făcut cu tasta TAB şi au exclusiv o funcţie de lizibilitate. Fişierul CDF rezultant va fi:

'birou','0','Maro', 1800000.00,'ELVILA' 'birou','0','Alb', 2000000.00,'Formafit' 'birou','0','Maro', 2200000.00,'Magna Holdin' 'birou','0','Maro', 1900000.00,'Formafit' 'birou','0','Rosu', 1500000.00,'Formafit'

141

Fişierul SDF rezultant va fi:

birou birou birou birou birou

0 0 0 0 0

Maro Alb Maro Maro Rosu

1800000.00ELVILA 2000000.00Formafit 2200000.00Magna Holdin 1900000.00Formafit 1500000.00Formafit

Atât pentru cazul CDF, cât şi pentru SDF, în zona de comenzi va apărea mesajul de mai jos:

** Field overflow in record 3 5 records in extract file.
Observaţii: Se remarcă faptul că în cazul fişierelor de extragere CDF, valorile de tip şir de caractere se încadrează între apostrofuri; La fişierele de extragere de tip SDF, datele sunt aliniate respectându-se lungimea câmpului specificată prin intermediul grupului de 6 digiţi; Pentru atributul Furnizor, s-a specificat o lungime neacoperitoare, astfel că în cazul furnizorului Magna Holding s-a realizat trunchierea la lungimea de 12 caractere; Se vor reţine următoarele observaţii: Câte rânduri sunt în fişierul şablon, atâtea câmpuri (coloane) vor fi în fişierul de extragere; Fişierul de extragere va conţine atâtea rânduri, câte blocuri ce conţin atributele de extras se găsesc în desen (sau câte au fost selectate cu ajutorul butonului Select Objects (vezi figura 5-14).

5.2 Grupuri de obiecte

Ca şi blocurile, grupurile sunt colecţii de obiecte. Spre deosebire de blocuri, în cazul cărora obiectele componente îşi pierd individualitatea, în cazul grupurilor fiecare obiect îşi păstrează propria identitate. Rolul grupurilor este exclusiv de a permite selecţia simultană a tuturor obiectelor grupului, dar utilizatorul are libertatea de a decide să acceseze şi individual obiectele [din componenţa grupului]. Grupurile pot avea un nume (dar există şi posibilitatea de a crea grupuri „anonime”, adică fără un nume). Există posibilitatea de a adăuga noi membri la un grup, de a elimina membri, de a redenumi un grup sau la limită de a-l desfiinţa (ceea nu înseamnă ştergerea obiectelor componente ci doar eliminarea legăturii dintre acestea).

142

Crearea de grupuri [de obiecte] se face cu ajutorul comenzii Group care se poate lansa numai din zona de comenzi (nu există câmp de meniu sau buton pe vreo bară de instrumente). Lansarea comenzii va conduce la caseta de dialog din figura 5-15, unde apar două grupuri, numite CERCURI şi RESTUL.

Fig. 5-15

În figura 5-16, este reprodus desenul ale cărui obiecte au fost considerate pentru crearea celor două grupuri. În primul sunt incluse toate cercurile din desen (în număr de două), iar in al doilea [grup], sunt incluse toate celelalte obiecte. Pentru fiecare grup au fost precizate numele său (Group Name), s-a furnizat (poate lipsi) un text descriptiv (Description), s-a optat pentru caracterul grupului, selectabil sau nu (Selectable). Dacă un grup este selectabil, selecţia unui obiect din componenţa sa va antrena selecţia întregului grup. În caz contrar, poate fi selectat fiecare obiect individual. Dacă nu se doreşte atribuirea unui nume unui grup, se va opta pentru caracterul său „anonim” (Unnamed). În acest caz, AutoCAD atribuie de fapt automat denumiri grupurilor, folosind o schemă de forma *An, unde n este o valoare numerică.

143

Fig. 5-16

Un obiect poate aparţine simultan mai multor grupuri. Concret, pentru crearea unui grup se parcurg următorii paşi: În linia de comandă se tastează group şi se apasă ENTER; În caseta de dialog se introduc numele grupului, eventual textul descriptiv; Se apasă butonul New; Se selectează obiectele din desen ce se vor include în grup; Se apasă ENTER şi se revine în caseta de dialog Object Grouping; Se apasă OK. Celelalte butoane sau controale ale casetei de dialog au următoarele semnificaţii: Group Name – Afişează lista numelor de grupuri create. Dacă zona Include

unnamed este bifată vor fi afişate şi numele grupurilor „anonime”;
Group Identification

Group Name – Aici se atribuie nume grupurilor. Numele pot avea
maxim 31 de caractere, ce pot include şi cifre sau semnele $, - sau _, dar NU spaţii. Automat se realizează convertirea numelor în majuscule;

Description – Aici se poate scrie un text descriptiv, ce va ajuta la
identificarea ulterioară a grupului. Textul descriptiv nu este obligatoriu; 144

Find Name – Apăsarea acestui buton va produce închiderea casetei
de dialog Object Grouping şi declanşarea unui proces de selecţie. Pentru obiectul selectat se va afişa într-o casetă de dialog ca cea din figura aparţine. 5-17 numele grupului (grupurilor) de care

Fig. 5-17

Highlight – Apăsarea acestui buton (activ numai când din lista
Group Name a fost selectat numele unui grup) va determina închiderea casetei de dialog Object Grouping şi evidenţierea în desen a obiectelor aparţinătoare grupului al cărui nume a fost selectat [în Group Name];

Include unnamed – Bifarea acestui control va determina afişarea în
Group Name şi a numelor grupurilor anonime; Create group

New – Acest buton se apasă numai după ce s-au completat zonele Group Name şi eventual Description. După apăsare se va declanşa
un proces de selecţie în cursul căruia se vor alege obiectele ce vor face parte din noul grup;

Selectable – Cu ajutorul acestui control se stabileşte dacă grupul
creat va fi selectabil sau nu.

Unnamed – O bifă aici indică faptul că noul grup va fi anonim. Ca o
consecinţă, zona Group Identification ⇒ Group Name nu mai este accesibilă; Change Group

Remove – Permite eliminarea de obiecte din grupul selectat (din
zona Group Name);

Add – Permite adăugarea de obiecte la grupul selectat (din zona
Group Name);

145

Rename – Redenumeşte grupul al cărui nume este selectat în zona
Group Identification ⇒ Group Name;

Re-Order – Modifică ordinea obiectelor în cadrul unui grup.
Această facilitate este utilă în cazul în care modelul creat cu AutoCAD va fi folosit la definirea traiectoriilor sculelor aşchietoare. Modificarea ordinii presupune specificarea poziţiei curente a unui obiect, a noii poziţii şi a numărului de obiecte ce vor fi afectate de schimbare. Pentru aceasta se va folosi caseta de dialog din figura 5-18.

Fig. 5-18

Explicaţii suplimentare la clasă Description – Permite modificarea textului descriptiv asociat
grupului selectat [în zona Group Identification ⇒ Group Name];

Explode – Desfiinţează grupul selectat. Obiectele componente nu
suferă nici o modificare;

Selectable – Schimbă caracterul selectabil (sau nu) al grupului
selectat. Starea unui grup (din punctul de vedere al selectabilităţii) este permanent afişată în zona Group Name (vezi figura 5-15).

146

5.3 Haşurarea
5.3.1 Generalităţi

Procesul de haşurare este declanşat în AutoCAD de comanda bhatch, ce poate fi lansată într-unul din cele trei moduri descrise de figura 5-19.

b.

a. Command: bhatch ↵ c. Fig. 5-19 Haşurarea propriu-zisă presupune parcurgerea următoarelor etape: Stabilirea şablonului de haşurare; Stabilirea domeniului de haşurat. Se mai face precizarea că principial haşura este un obiect de tip bloc (elementele componente fiind liniile de haşurare). Ca atare haşurile pot suferi efectul comenzii Explode. În AutoCAD, haşurile sunt în mod implicit asociative, adică sunt legate de domeniul de haşurare, în sensul că modificarea dimensiunii sau formei acestuia, antrenează actualizarea haşurii (cu condiţia să fie respectată o anumită tehnică de lucru). După lansarea comenzii de haşurare, folosind unul din procedeele descrise în figura 5-19, se ajunge la caseta de dialog Boundary Hatch, prezentată în figura 5-20. 147

Fig. 5-20

Modul de utilizare a acestei casete de dialog va fi detaliat în paragrafele ce urmează. 5.3.2 Stabilirea şablonului de haşură

Se face prin intermediul controalelor secţiunii Quick a casetei de dialog. Acestea au următoarele funcţii: Type - stabileşte tipul de şablon: predefinit (Predefined), definit de utilizator (User defined) sau personalizat (Custom) – vezi figura 5-21

Fig. 5-21 Şabloanele predefinite sunt livrate odată cu AutoCAD-ul sub forma unor fişiere text cu extensia *.pat (e vorba de fişierele acad.pat şi acadiso.pat). Dacă se optează pentru această categorie de şabloane de haşură, cu ajutorul

148

controalelor câmpului Pattern, se alege unul din şabloanele de haşură disponibile într-unul din fişierele *.pat menţionate. Şabloanele de tip User defined, sunt desenate cu tipul curent de linie din desen şi parametrii ce pot fi ajustaţi sunt înclinarea liniilor, respectiv distanţa dintre ele. Şablonul de tip User defined corespunde haşurii înclinate uzuale, folosită pentru secţiunile prin materialele metalice în desenul tehnic. Şabloanele de tip Custom, vor fi alese din fişiere *.pat - altele decât acad.pat şi acadiso.pat - create de utilizator. Pattern – permite alegerea efectivă a unui şablon de haşură. Acesta poate fi ales după nume din lista derulabilă aferentă, sau prin utilizarea butonului prezentată în figura 5-22. ,

care va determina deschiderea casetei de dialog Hatch Pattern Palette,

Fig. 5-22 • Custom pattern – afişează în lista derulabilă adiacentă numele şabloanelor de tip custom existente. Controlul este activ numai dacă s-a optat pentru tipul de şablon Custom în zona Type; • • • Angle – permite stabilirea unghiului de înclinare a şablonului de haşură; Scale – stabileşte factorul de scalare aplicat şablonului de haşură (pentru a se evita haşuri prea rare sau prea dese); Relativ to paper space – realizează scalarea haşurii relativ la unităţile

spaţiului hârtie. Noţiunea de spaţiu hârtie este legată de faza de tipărire a
desenelor; 149

Spacing – controlează desimea haşurii prin setarea distanţei dintre liniile acesteia. Controlul este activ numai când s-a optat pentru un şablon de tip

User defined. Valoarea precizată reprezintă unităţi de desenare;
• ISO pen width – realizează ajustarea scării unui şablon predefinit în funcţie de grosimea creionului de desenare (la ploterele moderne noţiunea de creion trebuie înţeleasă la modul figurat). Controlul este activ numai dacă tipul de şablon este Predefined şi se utilizează clasa de şabloane ISO; • Double – pentru haşurile de tip User defined, opţiunea double va determina haşurarea în dublu sens (încrucişată) – aşa cum se reprezintă în secţiunea cauciucul. În afara secţiunii Quick a casetei de dialog Boundary Hatch, se găseşte zona Composition (vezi figura 5-23). Cu ajutorul ei se stabileşte caracterul asociativ, sau neasociativ al haşurii.

Explicaţii suplimentare la clasă
Fig. 5-23

5.3.3

Definirea domeniului de haşurare

Se face utilizând fie metoda „culegerii” de puncte (Pick Points), fie metoda selecţiei de obiecte (Select Objects). Cele două metode corespund butoanelor omonime prezentate în figura 5-24.

Fig. 5-24

Metoda selecţiei de obiecte este recomandată în situaţiile în care obiectul selectat
defineşte un contur închis. În figura 5-25 sunt prezentate câteva situaţii (a. b. şi c.) în care se recomandă utilizarea acestei metode, dar şi una în care nu (d.).

150

Fig. 5-25

În cazul c., domeniul este format de 4 segmente de dreaptă şi este riguros închis, ceea ce nu se mai întâmplă în cazul d., unde cele 4 segmente nu mai formează un domeniu închis. Efectul este o haşură defectuoasă. Pentru acest din urmă caz, se recomandă fie folosirea metodei culegerii de puncte, fie se întrerup (break) segmentele verticale în punctele de intersecţie cu orizontala inferioară.

Metoda culegerii de puncte

constă în culegerea de puncte în interiorul unui

domeniu riguros închis. Se recomandă ca punctele să fie culese în apropierea graniţei conturului. Metoda prezintă şi marele avantaj că atunci când este cazul detectează şi „insulele” în domeniul de recomandă urmărirea figurii 5-26. Simbolul definirea domeniului de haşurare. haşurat. Pentru exemplificare se indică punctul cules pentru

151

Fig. 5-26

Se poate observa cum haşura a ocolit cele trei „insule”. Metoda culegerii de puncte va fi folosită cu mai mare frecvenţă decât cea a selecţiei de obiecte. După culegerea punctului şi revenirea în caseta de dialog Boundary Hatch, se poate observa că butonul Remove Islands, inactiv în prima fază, este acum accesibil. Apăsarea lui va produce închiderea temporară a casetei de dialog şi revenirea în desen unde se declanşează un proces de selecţie a obiectelor ce definesc insule pe care utilizatorul vrea ca haşurarea să le ignore. Astfel pentru exemplul din figura 5-26, dacă în cursul procesului de eliminare de insule se selectează dreptunghiul (interior), rezultatul haşurării va fi cel din figura 5-27.

152

Fig. 5-27

Se mai fac următoarele precizări: Butonul View Selections, închide temporar caseta de dialog Boundary Hatch şi evidenţiază în desen frontiera domeniului de haşurare. Această opţiune nu este disponibilă atâta vreme cât nu s-a definit un domeniu de haşurare; Butonul Inherit Properties, permite preluarea caracteristicilor de la un şablon de haşurare [sursă] deja existent (obţinut în cursul unei operaţii de haşurare anterioară) şi aplicarea lor la domeniul definit în cursul curentei operaţii de haşurare. După apăsarea butonului Inherit Properties se selectează haşura sursă, după care se culege punctul interior pentru definirea noului domeniu [de haşurare].

Explicaţii suplimentare la clasă

5.3.4

Elemente avansate de tehnica haşurării

Pentru realizarea unor setări mai nuanţate ce vor afecta operaţiile de haşurare, se poate recurge la secţiunea Advanced a casetei de dialog Boundary Hatch, prezentată în figura 5-28.

153

Fig. 5-28

Semnificaţiile controalelor secţiunii Advanced, sunt detaliate mai jos.

Island detection style – Stabileşte modul (stilul) de detecţie a insulelor.
Imaginile din conţinutul casetei de dialog sunt elocvente pentru a ilustra acest aspect;

Object type – Stabileşte dacă să se reţină (Retain boundaries), sau nu frontiera
domeniul de haşurare ca entitate de sine stătătoare (şi care va putea fi utilizată independent de haşură sau de obiectele ce au definit domeniul de haşurare. Dacă se reţine, frontiera poate deveni o polilinie sau o regiune. În figura exemplifică o astfel de situaţie. 5-29 se

Fig. 5-29

154

După ce s-a realizat haşurarea şi după ce au fost şterse (folosind comanda erase) cercul (1), cele două dreptunghiuri (2 şi 3), precum şi haşura (4), pe desen rămâne ca polilinie, conturul domeniului de haşurare. Tehnica aceasta se va folosi cel mai frecvent în cadrul comenzii bpoly (boundary polyline).

Explicaţii suplimentare la clasă

Boundary set – Specifică setul de obiecte pe care AutoCAD le analizează pentru
definirea domeniului de haşurare folosind numai metoda culegerii de puncte. Implicit, AutoCAD analizează toate obiectele vizibile în fereastra curentă, dar prin redefinirea setului de obiecte considerate, se pot elimina din proces anumite obiecte, fără a se utiliza tehnica ascunderii acestora sau metoda de eliminare de insule. Mai ales pentru desenele de mari dimensiuni (ce conţin multe obiecte), crearea unor seturi de obiecte considerate de procesul de definire a domeniului de haşurare poate accelera operaţia de detecţie a frontierei.

Island detection method – Specifică metoda de detectare de insule. Varianta Flood nu detectează insule, în vreme ce Ray casting, permite detecţia de
insule.

5.4 Cotarea
5.4.1 Generalităţi

Cotarea în AutoCAD realizează pe de o parte înscrierea pe desen a cotelor (cu toate elementele componente ale acestora; linii ajutătoare, linii de cotă, valorile cotelor), iar pe de alta, măsurarea elementelor geometrice cotate. Pe lângă cotarea propriu-zisă, mai sunt disponibile următoarele facilităţi: Definirea de stiluri de cotare. Acestea sunt caracteristici de formatare (aspect) ale cotelor ce pot fi reţinute (sub un nume) şi activate sau aplicate unor cote; Posibilitatea de a modifica din punct de vedere al aspectului sau chiar al valorii cotele deja înscrise pe desen; Cotarea rapidă (Quick Dimension), utilizată pentru cotarea simultană a mai multor obiecte;

155

Mai trebuie precizat că AutoCAD poate măsura (cota) obiecte, sau poate folosi ca repere puncte (între care se face cotarea). În figura 5-30 sunt ilustrate ambele situaţii. Pentru cotarea cercului a fost suficientă selectarea sa, în vreme ce pentru cota orizontală de 60 UD a fost necesară selectarea punctelor 1 şi 2 (evident utilizând modurile OSNAP center şi endpoint.)

Fig. 5-30

5.4.2

Elementele componente ale unei cote

În figura

5-31 sunt prezentate principalele elemente componente ale unei cote.

Valorile în limba engleză (în paranteze şi cu caractere cursive) au fost indicate pentru că ele sunt cele care apar în prompterele, casetele de dialog şi secţiunile HELP.

156

Fig. 5-31

Este posibil ca la valoarea cotei să se mai adauge şi alte elemente cum ar fi toleranţe, simboluri de abateri de formă şi poziţie, valori alternative (exprimate în alte unităţi de măsură). Este de asemenea posibil ca în locul săgeţilor de la extremităţile liniei de cotă să fie folosite alte simboluri. 5.4.3 Caracterul asociativ al cotelor

Asociativitatea cotelor defineşte relaţia dintre cota propriu-zisă şi elementele geometrice măsurate [de cota respectivă]. Din acest punct de vedere, în AutoCAD cotele pot fi: • • •

Asociative – Aceste cote îşi modifică poziţia, orientarea şi valoarea atunci când
elementele geometrice cu care sunt asociate sunt modificate;

Neasociative – Aceste cote nu îşi modifică poziţia, orientarea şi valoarea atunci
când elementele geometrice cu care sunt asociate sunt modificate;

Explodate – Cotele explodate nu mai definesc un obiect complex (un bloc),
astfel că se poate avea acces separat la fiecare element component al cotei. Fireşte astfel de cote sunt asociative.

Se poate stabili caracterul unei cote (din punctul de vedere al asociativităţii), folosind una din metodele următoare: • • Selectarea cotei şi utilizarea casetei Modify ⇒ Properties; Utilizarea comenzii LIST.

Nu se pot defini cote asociative relative la obiecte de tip Multiline. De asemenea asociativitatea nu este menţinută în cazul în care cota foloseşte ca reper un bloc redefinit.

157

Cotele create cu comanda QDIM nu sunt asociative, dar pot fi asociate individual cu ajutorul comenzii DIMREASSOCIATE. În figura 5-32 este prezentat un exemplu care ilustrează caracterul asociativ al cotelor. Se porneşte de la un dreptunghi cu lungimea de 60 UD, căruia i se aplică comanda STRETCH şi este „întins” cu 10 UD pe orizontală. Secvenţa de lucru este cea de mai jos.

Command : stretch↵ Select objects to stretch by crossing-window or crossingpolygon... Select objects: culegere punct 1 Specify opposite corner: culegere

punct 2 2 found
Select objects: ↵ terminarea selecţiei de obiecte ce vor suferi STRETCH Specify base point or displacement: culegere punct 3 Specify second point of displacement or <use first point as displacement>: @10,0

Fig. 5-32

După terminarea comenzii STRETCH, dreptunghiul iniţial şi cota aferentă vor arăta ca în figura 5-33.

158

Fig. 5-33 5.4.4 Tipuri de cote

În principiu există două mari categorii de cote în AutoCAD: Cote liniare Cote unghiulare Primele cotează lungimi sau distanţe, iar elementele de referinţă pentru cote sunt fie obiecte, fie puncte. Cotele unghiulare sunt destinate exclusiv cotărilor de unghiuri sau arce şi la rândul lor pot avea ca element de referinţă obiecte (de tip arc), sau puncte (cu ajutorul cărora se definesc unghiurile. O mai amănunţită clasificare a cotelor este prezentată în Tabelul 5-3:

Tabelul 5-3. Tipuri de cote
Tip de cotă Cote Cote Cote Cote Cote Subtipuri orizontale verticale aliniate (Aligned dimensions) rotite (Rotated dimensions) cu linii ajutătoare oblice (Dimensions with oblique extension lines) Cote în lanţ (Continued dimensions) Cote tehnologice (Baseline dimensions) Cote de tip „leader” (Leader dimension) Figura exemplu

Fig. 5-34

Cote liniare

Fig. 5-35 Fig. 5-36 Fig. 5-37 Fig. 5-38 Fig. 5-39

Raze Cote de tip radial Diametre Cote în coordonate (Ordinate dimensions)

Cote unghiulare

Cote de arce Cote de unghiuri cu precizare de laturi Cote de unghiuri cu precizare de puncte

159

Fig. 5-34

Fig. 5-35

160

Fig. 5-36

Fig. 5-37 Cotele de tip „datum” măsoară coordonatele unor puncte (numite features şi selectate cu ajutorul modurilor OSNAP), faţă de sistemul de axe curent (şi nu faţă de alte puncte sau obiecte cum se întâmplă cu cotele obişnuite Fig. 5-38

161

Fig. 5-39

5.4.5

Tehnici de lucru

Comenzile de cotare pot fi lansate fie din meniul Dimension, fie cu ajutorul barei de instrumente Dimension, sau chiar din zona de comenzi. Probabil că cea mai frecvent utilizată metodă va fi cea care face apel la bara de instrumente Dimension. Meniul, bara de instrumente şi numele comenzilor corespunzătoare câmpurilor din meniul Dimension sunt prezentate în figura 5-40. În cele ce urmează se va insista asupra barei de instrumente Dimension. Se mai face precizarea că o creştere a vitezei şi preciziei operaţiilor de cotare se pot obţine prin activarea explicită a modului osnap ENDPOINT şi eventual CENTER şi MIDPOINT.

-qdim -dimlinear -dimaligned -dimordinate -dimradius -dimdiameter -dimangular -dimbaseline -dimcontinue -qleader -tolerance -dimcenter -dimedit -dimedit -dimstyle -dimoverride -dimstyle -dimreassociate
a. b.

162

c. Fig. 5-40 Cotarea propriu-zisă presupune parcurgerea următoarelor etape:

1. Lansarea comenzii de cotare; 2. Proces de selecţie. În funcţie de context, se vor selecta obiecte (segmente, arce, cercuri), sau puncte (care pot fi entităţi de tip point, sau puncte culese cu
ajutorul modurilor osnap: extremităţi de segment sau arce, centre de cerc, mijloace de segmente sau arce etc). 3. Modificare sau completare înscriere valoare cotă – această etapă poate lipsi, caz în care se va înscrie pe desen valoarea măsurată a cotei, cu setările implicite de poziţie şi formatare; 4. Precizarea poziţiei cotei (a liniei de cotă şi implicit a valorii cotei). Exemplu de cotare liniară: Se consideră dreptunghiul din figura orizontală (lungimea dreptunghiului). 5-41, pentru care se cotează dimensiunea

Fig. 5-41

163

Secvenţa de lucru este cea de mai jos. Comanda _dimlinear a fost lansată cu ajutorul butonului Command: _dimlinear↵ Specify first extension line origin or <select object>: culegere

punct 1, folosind modul OSNAP Endpoint;
Specify second extension line origin: culegere punct 2 folosind modul

OSNAP Endpoint;
Specify dimension line location or [Mtext/Text/Angle/Horizontal/Vertical/Rotated]: t↵ Enter dimension text <100>: circa <> mm – inserare prefix şi sufix la

cotă;
Specify dimension line location or [Mtext/Text/Angle/Horizontal/Vertical/Rotated]: culegere punct 3 Dimension text = 100↵ În exemplul de mai sus, valoarea măsurată a cotei este de 100 UD. Prin utilizarea opţiunii Text, a fost posibilă inserarea unui prefix („circa”) şi a unui sufix („mm”), cu acceptarea valorii măsurate (100 UD). După cum se va detalia în cadrul activităţilor aplicative, sunt posibile şi alte variante de completare sau chiar înlocuire a valorii măsurate a unei cote.

Explicaţii suplimentare la clasă
Sub formă de activităţi asistate, se vor cota tehnologic (Baseline) şi în lanţ (Continuous), elementele grafice din figura 5-42. 5.4.6 Cotarea rapidă ) creează simultan mai multe cote şi este utilă mai

Cotarea rapidă (QDIM -

ales pentru cotarea în serie, tehnologică sau în lanţ, sau pentru cotarea de cercuri sau arce de cerc. Comanda QDIM va „furniza” un prompter destul de complex, prezentat mai jos, ale cărui componente sunt exemplificate în figurile 5-42, 5-43 (vezi notaţiile ce urmează figurilor).

Command : qdim↵ Select geometry to dimension: Specify opposite corner: 2 found Select geometry to dimension: 1 found, 3 total 164

Select geometry to dimension: Specify dimension line position, or Baseline/ Ordinate/ Radius/Diameter/datumPoint/Edit]<Ordinate>: Opţiunile Continuous, Staggered, Radius, Diameter şi Baseline sunt ilustrate în figurile 5-42 şi 5-43. Pentru figurile 5-42, 5-43, au fost selectate în prima fază a comenzii, dreptunghiul exterior şi cele două cercuri. Opţiunea Ordinate permite cotarea obiectelor selectate în coordonate, considerând ca reper implicit originea sistemului de axe curent. În figura o cotare de acest tip. 5-44 se poate vedea Continuous/ Staggered/

a. Fig. 5-42

b.

a. Fig. 5-43 Cotele înscrise pe desenul din figura

b.

5-44, reprezintă coordonatele măsurate pe

axa OY a sistemului de axe curent. Pentru cotare au fost selectate atât conturul poligonal exterior, cât şi cercul şi dreptunghiul interioare. Se observă că sunt cotate poziţiile vârfurilor dreptunghiurilor, respectiv centrul cercului. 165

Fig. 5-44

Opţiunile datumPoint şi Edit, permit modificarea punctului reper pentru operaţiile de cotare (datumPoint), respectiv eliminarea sau adăugarea de noi puncte ce vor fi cotate (Edit). Pentru exemplificarea utilizării opţiunii Edit (pentru adăugarea unui nou punct), se recomandă urmărirea figurii 5-45. În exemplu s-a optat pentru includerea în lanţul de cote a unui nou punct, situat la mijlocul laturii inferioare a dreptunghiului. Se va realiza o cotare in lanţ.

Command: _qdim↵ Select geometry to dimension: 1 found Select geometry to dimension: 1 found, 2 total Select geometry to dimension: 1 found, 3 total Select geometry to dimension: ↵ Specify dimension line position, or [Continuous/Staggered/Baseline/Ordinate/Radius/Diameter/datum Point/Edit]<Continuous>:e↵ alegerea opţiunii Edit Indicate dimension point to remove, or [Add/eXit] <eXit>:a↵

selectare a cercurilor şi a dreptunghiului

alegerea opţiunii de adăugare de punct[e]
Indicate dimension point to add, or [Remove/eXit] <eXit>:

selectare cu modul Midpoint a mijlocului laturii inferioare a dreptunghiului
One dimension point added. Indicate dimension point to add, or [Remove/eXit] <eXit>:↵ Specify dimension line position, or 166

[Continuous/Staggered/Baseline/Ordinate/Radius/Diameter/datum Point/Edit]<Continuous>:c↵ alegerea cotării în lanţ Specify dimension line position, or [Continuous/Staggered/Baseline/Ordinate/Radius/Diameter/datum Point/Edit]<Continuous>: poziţionarea pe verticală a cotelor prin culegere de

punct

a. Fig. 5-45

b.

Se vor compara figurile 5-45 b. şi 5-42 a. În cazul cotărilor în coordonate, aşa după cum s-a menţionat deja, reperul îl constituie axele OX şi OY ale sistemului de coordonate curent. În figura 5-44 valorile cotelor reprezintă distanţele de la punctele cotate până la axa OY a sistemului de axe curent. Dacă se doreşte modificarea acestui reper, se va utiliza opţiunea datumPoint, aşa după cum se poate vedea în secvenţa următoare precum şi în figura 5-46.

Command: _qdim ↵ Select geometry to dimension: Specify opposite corner: 4 found selecţie obiecte Select geometry to dimension: Specify dimension line position, or Continuous>:p ↵ alegerea opţiunii datumPoint Select new datum point: selectare punct 1 cu modul osnap Endpoint Specify dimension line position, or [Continuous/Staggered/Baseline/Ordinate/Radius/Diameter/datumPoint/Edit]< Continuous>:o ↵ alegere cotare în coordonate (Ordinate) Specify dimension line position, or [Continuous/Staggered/Baseline/Ordinate/Radius/Diameter/datumPoint/Edit]< Ordinate>: precizare poziţie linii de cotă 167

contur exterior cerc şi dreptunghi

[Continuous/Staggered/Baseline/Ordinate/Radius/Diameter/datumPoint/Edit]<

Rezultatul secvenţei de mai sus se regăseşte în figura 5-46, care se va compara cu figura 5-44.

Fig. 5-46

Explicaţii suplimentare la clasă

5.4.7

Stiluri de cotare

Aspectul cotelor poate fi modificat în AutoCAD. Acest lucru se poate face individual, sau prin intermediul aşa-numitelor stiluri de cotare. Utilizarea acestora asigură pe lângă menţinerea unui aspect unitar al desenelor (din punctul de vederea al aspectului cotelor), dar şi importante economii de timp în modificarea şi controlul aspectului cotelor. Cu ajutorul stilurilor pot fi controlate următoarele atribute ale unei cote: Liniile ajutătoare, liniile de cotă, săgeţile ataşate liniilor de cotă, marcatorii de centre; Poziţia şi dimensiunile valorilor cotelor în relaţie cu liniile de cotă ca şi orientarea textului [valorii] cotei; Aspectul şi conţinutul valorii cotei. Într-un desen pot exista mai multe stiluri de cotare, dar numai unul poate fi activ (curent) la un moment dat (din acest punct de vedere similitudinea cu layer-ele este perfectă). Orice cotă nou creată preia caracteristicile de formatare dar şi de conţinut ale stilului curent în momentul creării cotei. Dacă ulterior un stil suferă modificări, toate cotele create pe baza acelui stil se vor modifica în mod automat. 168

Stilurile se pot aplica global, deci tuturor tipurilor de cote, sau pe subtipuri de cote (cote liniare, radiale, în coordonate, de tip rază sau diametru etc). Un stil odată creat poate fi modificat şi la limită eliminat din desen cu ajutorul comenzii Purge. Crearea sau modificarea unui stil se poate face cu ajutorul comenzii Dimstyle, ce se poate lansa din zona de comenzi, din meniul Dimension ⇒ Style…, sau cu ajutorul butonului . Efectul va fi deschiderea casetei de dialog Dimension

Style Manager, prezentată în figura 5-47. Funcţiile celor 5 butoane din zona verticală dreapta a casetei sunt următoarele: Set Current – Setează un stil [de cotare] din lista Styles ca stil curent; New… - Declanşează procedura de creare a unui stil nou. Se va deschide caseta de dialog Create New Dimension Style, prezentată în figura 5-48. Cu ajutorul acestei casete de dialog se atribuie un nume noului stil, se stabileşte pe ce stil anterior se bazează (va prelua de la acesta toate atributele), precum şi tipul de cote cărora li se va aplica stilul toate (All dimensions), sau unul din subtipurile menţionate deja.

Fig. 5-47

Apăsarea butonului Continue, va conduce la o casetă de dialog de tip Modify, cu ajutorul căreia se vor stabili caracteristicile noului stil.

169

Fig. 5-48

Modify… - Declanşează procedura de modificare a unui stil. Acest lucru se face cu ajutorul casetei de dialog Modify Dimension Style, prezentată în figura 5-49. Cu ajutorul ei se pot controla la nivel de detaliu toate elementele componente ale unei cote: Linii şi săgeţi (Lines and Arrows); Valoarea cotei (Text); Poziţia elementelor componente ale cotei (Fit); Formatul de scriere a valorilor primare ale cotelor (Primary Units); Formatul de scriere a valorilor unităţilor alternative (Alternate Units); Prezenţa şi formatul toleranţelor în componenţa unei cote (Tolerances). Elementele de tehnică de lucru vor fi abordate în cadrul lucrărilor aplicative.

Fig. 5-49

170

Override… - Permite stabilirea unor atribute de cotare temporare, legate de un anumit stil, dar care nu afectează stilul respectiv. Aceste atribute sunt valabile doar atâta timp cât stilul de care sunt legate este curent. De altfel butonul Override nu e disponibil decât atunci când din lista Styles este selectat stilul curent. Apăsarea butonului Override va determina deschiderea unei casete de dialog de tip Modify, cu ajutorul căreia se vor defini atributele setate temporar. Odată apăsat butonul Override, lista Styles va arăta ca în figura 5-50.

Fig. 5-50

Setările de tip Override sunt valabile până la prima schimbare a stilului de cotare curent. • Compare… - Permite compararea a două stiluri de cotare, cu evidenţierea diferenţelor în cadrul unei casete de dialog ca cea din figura 5-51.

171

Fig. 5-51

Explicaţii suplimentare la clasă

5.4.8

Modificarea cotelor

Odată o cotă înscrisă pe desen, sunt posibile modificări ale acesteia, atât din punctul de vedere al aspectului, cât şi al valorii. Modificările cotelor existente se fac cu ajutorul butoanelor: - Dimension Edit (Modificare cotă) – Comanda permite modificarea următoarelor elemente ale unei cote: • Unghiul de rotire cu care este scrisă valoarea cotei – opţiunea Rotate Pentru exemplificare se va urmări secvenţa de mai jos şi figura 5-52.

Command: _dimedit ↵ Enter type of dimension editing [Home/New/Rotate/Oblique] <Home>: r ↵ alegere opţiune Rotate Specify angle for dimension text: 45 ↵ precizarea unghiului de rotire Select objects: 1 found selecţie cotă Select objects: ↵

172

Fig. 5-52

Valoarea cotei – opţiunea New. Modificarea valorii poate să însemne schimbarea ei (de exemplu înlocuirea valorii măsurate cu un simbol literal), fie completarea cu un prefix şi/sau sufix. Acest din urmă caz este descris de secvenţa de mai jos, rezultatul fiind prezentat în figura 5-53.

Command: dimedit ↵ Enter type of dimension editing [Home/New/Rotate/Oblique] <Home>: n ↵ alegere opţiunea New Select objects: Specify opposite corner: 1 found selecţie cotă Select objects: ↵

În exemplu s-au adăugat prefixul

, respectiv sufixul

.

Fig. 5-53 Aducerea valorii cotei la poziţia sa iniţială (fireşte dacă s-a produs o modificare a acesteia) – opţiunea Home. Se face precizarea că modificarea poziţiei cotei dar şi doar a valorii sale se pot realiza folosind grip-urile adecvate (vezi figura 5-54 a., b. şi c.). Se poate observa că în cazul grip-urilor poziţie a punctului de referinţă. pentru modificarea poziţiei punctelor de referinţă ale cotei, are loc automat şi actualizarea valorii cotei la noua

173

a.

b.

c. Fig. 5-54

Modificarea poziţiei (orientării) liniilor ajutătoare ale unei cote, prin desenarea acestora înclinate cu un anumit unghi faţă de orizontală – opţiunea Oblique. Un exemplu de cotă de acest tip se poate vedea în figura 5-34. - Dimension Text Edit (Modificare poziţie cotă) – Comanda permite poziţionarea valorii unei cote aliniată stânga (Left), dreapta (Right), centrat (Center) faţă de linia de cotă. Opţiunile Home aferent sunt prezentate mai jos. Command: dimtedit ↵ Select dimension: selectare cotă Specify new location for dimension text or Left/Right/Center/Home/Angle]: şi Angle au exact aceleaşi semnificaţii ca în cazul comenzii precedente. Secvenţa de lucru şi prompterul

- Dimension Update (Actualizare cotă) – Actualizează cotele selectate la setările stilului curent (în condiţiile în care s-au putut face şi modificări locale).

174

5.4.9

Reasocierea cotelor

Aşa cum s-a menţionat, cotele au un caracter asociativ. Acesta se poate însă pierde în cursul lucrului. Refacerea legăturii între o cotă şi punctele de referinţă ce au determinat-o se face cu ajutorul comenzii dimreassociate (disponibilă şi în meniul Dimension). Pentru exemplificare să urmărim figura 5-55, care descrie o situaţie la care se poate ajunge prin deplasarea dreptunghiului spre dreapta (acest lucru se poate face de exemplu prin utilizarea grip-urilor în sistem Move – se va utiliza unul din grip-urile de pe latura superioară, pentru a nu muta astfel şi cota).

Fig. 5-55

Fig. 5-56

Analiza secvenţei de mai jos, coroborată cu a figurii 5-56, va permite înţelegerea modului cum acţionează comanda dimreassociate.

Command: dimreassociate ↵ Select dimensions to reassociate ... Select objects: 1 found Select objects:↵ Specify first extension line origin or [Select object] <next>: culegere punct 1 Specify second extension line origin <next>: culegere punct

selecţie cota

175

Test de autoevaluare 5
1. Informaţia despre un bloc creat se salvează în: a. b. c. desenul curent toate desenele care folosesc acelaşi TEMPLATE ca şi desenul curent memoria RAM a calculatorului

2. Este posibilă inserarea de blocuri cu factori de scalare diferiţi după axele OX, OY sau OZ? a. b. c. da nu da, dacă blocurile nu conţin entităţi curbilinii

3. Când se inserează un bloc, se creează: a. b. c. o copie a definiţiei de bloc o referinţă de bloc un nou bloc

4. Ce este un atribut de bloc? a. b. c. o entitate de tip text, care se comportă ca o variabilă, caracterizată de un o proprietate a blocului definită la fiecare inserare a acestuia o proprietate ataşata blocului la fiecare inserare a acestuia nume şi de o valoare

5. Un atribut setat ca invizibil poate fi făcut vizibil? a. b. c. da, prin redefinire nu da, cu ajutorului câmpului VIEW ⇒ ATTRIBUTE DISPLAY ⇒ ON

176

6. Extragerea atributelor se face în fişiere de tip: a. b. c. CDF, SDF sau DXF TXT, DAT, ATR CDF, TXT, PRN

7. Un şablon de haşură odată explodat, poate fi refăcut? a. b. c. nu da da, dar numai dacă imediat după explodare se anulează ultima operaţie

8. Ce înseamnă că haşura are caracter asociativ? a. b. c. că se ajustează la schimbarea domeniului [de haşurare] că face corp comun cu domeniul de haşurare că se şterge odată cu ştergerea entităţilor ce formează domeniul de haşurare

9. Caracterul asociativ al unei cote se traduce în: a. b. c. modificarea obiectului cotat la modificarea valorii cotei modificarea cotei la modificarea obiectului cotat ambele

10. Ce permite opţiunea OVERRIDE în cadrul stilurilor de cotare a. b. c. anularea setărilor legate de una numit stil [de cotare] stabilirea unor atribute de cotare temporare, legate de un anumit stil, dar definirea unui nou stil [de cotare] pe baza unui alt stil deja existent

care nu afectează stilul respectiv

177

178

6

Aplicaţii

Să se realizeze desenele de mai jos, ţinând cont de indicaţiile oferite. Se va realiza şi cotarea pentru a se face astfel şi verificarea corectitudinii reprezentărilor. Construcţiile ajutătoare sunt figurate cu linie de culoare gri. Pentru a pune mai bine în evidenţă elementele grafice, s-a folosit (în special pentru arce de cerc) o nuanţă de gri.

6.1 Tema 1

Indicaţii : Se va construi în prima fază segmentul AB (cu lungimea de circa 100 UD ; La distanţa de 70 UD de punctul A se poate construi o linie de construcţie (xline) înclinată faţă de direcţia orizontală cu 300 ; Se determină punctul C (centrul cercului cu raza de 25UD) şi se construieşte cercul ; Se desenează cercul cu raza de 100 UD utilizând metoda (Tan Tan Rad) ; Cercul va fi tangent la cercul cu raza de 25UD şi la latura superioară a unghiului de 300 ; Figura se finisează cu ajutorul comenzii trim. 179

6.2 Tema 2

Indicaţii : Se desenează cercurile cu diametrul de 20 UD şi respectiv raza de 30 UD; Se obţine punctul A, situat la distanta de 65 UD, pe orizontală, de centrul cercurilor deja desenate ; Cu centrul în A se desenează un cerc cu raza de 40 Ud şi unul cu raza de 50 UD (egale cu ale arcelor ce trebuie desenate) ; Cu centrul în centrul cercurilor de diametru 20 şi rază de 15 UD, se construiesc două cercuri cu razele de 55 (40+15), respectiv 35 (50-15). La intersecţiile cu cercurile cu centrul în A, se vor obţine punctele B şi C, centrele arcelor cu razele de 40, respectiv 50 UD ; Se construiesc cercurile cu razele de 40 şi 50 UD, cu centre în punctele B, respectiv C; Figura este finisată cu ajutorul comenzii trim.

180

6.3 Tema 3

Indicaţii : Se construiesc cercurile cu diametrele de 20, respectiv 38 UD ; Se construieşte cercul cu raza de 30 UD, cu centrul în punctul A, situat pe verticală la distanţa de 96 UD de centrul cercurile cu diametrele de 20 şi 38 UD; Prin punctul A se duce o linie de construcţie (xline), înclinată cu 1050 (90+15) faţă de orizontală ; Se desenează o linie de construcţie (xline), la distanţa 30 UD (raza cercului cu centrul în A) de linia de construcţie anterior construită ;

181

-

Se desenează un cerc cu raza de 50 UD cu centrul în punctul B, situat pe verticală la distanţa de 50 UD de quadrantul superior al cercului cu centrul în A; Figura se finisează cu comanda trim.

-

6.4 Tema 4

Indicaţii: Se construiesc cercurile cu diametrele de 40 UD, raza de 40 UD, respectiv diametrul 20 UD şi raza 20 UD, cu centrele în punctele A şi B, puncte situate la distanţa de 82 UD unul de altul (măsurată pe orizontală);

182

-

Se construiesc cu opţiunea Tan Tan Rad, cercurile cu razele de 20 UD, respectiv 90 UD, tangente interior, respectiv exterior cercurilor cu razele de 40 UD şi 20 UD, cu centrele în punctele A şi B; Se construieşte cu opţiunea Start End Radius, un arc ce pleacă din punctul B, ajunge în A şi are raza de 50 UD; Se construiesc copii offset ale acestui arc, la distanţa de 4 UD, deasupra şi dedesupt; Figura se finisează cu ajutorul comenzii trim.

-

-

-

6.5 Tema 5

Indicaţii: Se construiesc cercurile concentrice cu R18, ∅ 48, R50 şi R 62 UD; Se desenează o linie de construcţie (2) ce trece prin centrul cercurilor şi face 300 cu orizontala; Se construieşte simetrica 1, faţă de o verticală ce trece prin centrul cercurilor, a liniei de construcţie 2 de la punctul anterior,; Se construiesc copiile offset (3 şi 4) ale liniilor 1 şi 2; Figura se finisează cu ajutorul comenzii trim. 183

6.6 Tema 6

Indicaţii: Se construiesc cercurile cu centrul în punctul A şi cu diametrele de 40 UD şi 80 UD; Se desenează cercul 1, cu raza 16 UD şi centrul situat pe verticală la distanţa de 80 UD de punctul A; Se generează o reţea rectangulară cu 3 linii şi o coloană şi distanţa dintre rânduri de 14 UD. Se obţin astfel cercurile 2 şi 3; Se construiesc prin quadranţii de laterali ai cercului 1 două verticale; Se desenează un segment ce porneşte din A şi care face cu verticala un unghi de 800. La intersecţia acestui segment cu cercul de rază 80 UD se va găsi centrul cercului 4 cu raza 6 UD; 184

-

Se desenează cercul cu raza 16 UD, concentric cu cercul 1. Ca mai sus se construiesc segmentele paralele cu segmentul 5; Se construieşte segmentul 6 care trece prin A şi face cu segmentul 5 unghiul de 1450; Laturile 7 şi 8 se generează sub formă de copii offset ale segmentului 6; Finisarea desenului se face în principal cu comanda trim.

-

-

Temele ce urmează vor fi realizate fără nici o indicaţie

6.7 Tema 7

185

6.8 Tema 8

186

6.9 Tema 9

187

6.10 Tema 10

188

Rezultatele testelor de autoevaluare
Test de autoevaluare 1 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 c b b a b b b c b c Test de autoevaluare 2 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 c b c b c b c b b c Test de autoevaluare 3 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 a c c a b c c b c b

Test de autoevaluare 4 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 b a c b b c b c a b c

Test de autoevaluare 5 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 a a b a a a c a b b

189

Bibliografie
Baltac V., Calculatoare Electronice, Grafică şi Prelucrarea Imaginilor, Editura Tehnică, Bucureşti, 1985 Dumitrescu I., Lambrescu I., Dumitraşcu L., Dumitrescu A.,

Grafica

Interactivă-iniţiere, Editura Universităţii Ploieşti, Ploieşti, 1993
Foley J. D., Van Dam A., Fundamentals of Interactiv Computer Graphics, Addison Wesley, 1984 Husein Ghe., Tudose M., Desen Tehnic, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973 Ingham P., Drafting with Autocad, Butterworth Heinemann, Oxford, 1991 McMahon C., Browne J., CADCAM From Principles to Practice, Addison Wesley, 1993 Lambrescu I., Duşmănescu D., Rezolvarea Problemelor Inginereşti cu

Calculatorul – Mathcad, Editura Universităţii Petrol Gaze din Ploieşti, 2001
Mortenson, M., Geometric Modelling, John Wiley & Sons, New York, 1985 Pârv B., Dezvoltarea Rapidă a Aplicaţiilor cu Visual Basic, Edditura Gil, 2003 Tănăsescu A., Constantinescu R., Marinescu I., Busuioc L., Grafică Asistată

– Programme Fortran pentru Reprezentări Grafice (vol 1., 2.), Editura
Tehnică, Bucureşti, 1989 * * * Documentaţie Autocad 2002 * * * Documentaţie Autodesk Mechanical Desktop V6 * * * Documentaţie Autodesk Mechanical V2004

190

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful