RASA BĂLŢATĂ ROMÂNEASCĂ Rasa Bălţata românească s-a format în nord-estul ţarii in Transilvania şi Banat în urma unui îndelung

proces de încrucişare tip „absorţie", început în anul 1860, practicat între vaci din rasa Sura de stepa şi tauri din suprarasa Simmental de diferite provenienţe. Caractere morfologice: Are o dezvoltare corporala mare (femelele au talia: cea. 133-135 cm şi greutatea de cea. 600 kg), conformaţia mai puţin armonioasă, capul mare, gâtul de lungime medie, bine îmbrăcat în musculatură, trunchiul relativ lung, larg şi adânc, abdomen amplu, uger globulos cu structura buna şi mameloane corecte, membre puternice. Pielea este groasă, densă şi uniformă, iar părul este des şi lung. Culoarea este baltată alb cu galben, de diferite nuanţe ( de la gălbui pâna la roşu deschis ), având întotdeauna capul şi extremităţile membrelor de la genunchi si jaret in jos de culoare albă. Rasa BR are o constituţie robustă, temperament liniştit, precocitate mediocră realizând prima fătare la vârsta de cea. 33 luni şi un interval între fătări de cea. 440 de zile. Producţia de lapte variază în funcţie de condiţiile de exploatare fiind în medie între 3500-4000 kg/lactaţie, cu 3,8 % grăsime. Manifestă precocitate, aptitudini pentru mulsul mecanic şi economicitate mai puţin bune, viteza de muls de 1,1 kg/min. si un consum de cea. 1,2 UN/kg lapte). Producţia de carne este foarte bună datorită aptitudinilor deosebite ale rasei materializate prin: pretabilitate foarte bună la sistemul intensiv de îngrăşare, greutate corporală mare, precocitate bună, spor foarte bun de creştere, conversie bună a furajelor, economicitate bună şi indici cantitativi şi calitativi deosebiţi ai cărnii. Astfel, tăuraşii, ingrasati intensiv, au un spor de creştere de peste 1200 g/cap/zi (realizând peste 550 kg la sacrificare - 16 luni), cu un consum specific de cea. 7 UN/kg spor si un randament la sacrificare de 53-58 %. Carnea în carcasa are o pondere de peste 65 %, raportul carne-oase este de 4,2/1, iar carnea are însuşiri tehnologice şi organoleptice bune. RASA BĂLŢATĂ CU NEGRU ROMÂNEASCĂ Rasa Bălţata cu negru românească s-a format în zona de câmpie din sud-estul ţării în urma unui proces de încrucişare tip „absorţie", practicat între tauri din suprarasa Friza de diferite provenienţe (Danemarca, Olanda, Germania, Israel, Suedia, U.S.A, etc) şi un material femei foarte heterogen format din rasele: Roşie dobrogeană, Brună, Bălţată românească şi Pinzgau. Caractere morfologice: Are o dezvoltare corporala eumetrică (femelele au talia: cea. 128-130 cm şi greutatea de cea. 550 kg), conformaţia relativ corectă, capul fin expresiv, gâtul mijlociu dezvoltat, trunchiul suficient de lung, larg şi adânc, abdomen mare, uger bine dezvoltat, mameloane de lungime medie, membre subţiri dar puternice cu aplomburi corecte. Pielea este subţire, densă şi elastica, iar părul este des şi fin. Culoarea este baltată negru cu alb fără a avea o repartizare anume a desenului. Rasa Bălţată cu negru românească are o constituţie fin-robustă, temperament vioi, precocitate relativ bună realizând prima fătare la vârsta de sub 30 de luni şi un interval între fatări de sub 400 de zile. Producţia de lapte: este bună potenţialul rasei fiind, în condiţii bune de creştere şi exploatare, de peste 4500 de kg/lactaţie, cu 3,8 % grăsime. Manifestă aptitudini bune de lapte: precocitate, aptitudini pentru mulsul mecanic şi economicitate, viteza de muls de peste 1,5 kg/min şi conversia furajelor 1,0-1,1 UN/kg lapte. Producţia de carne: este deasemeni bună: rasa BNR are precocitate şi economicitate bune, ingrăşaţi intensiv, tăuraşii pot realiza greutăţi de peste 350 kg la vârsta de un an, consecutiv unui spor de creştere de peste 1000 g/cap/zi şi unui consum specific de cea. 7,6 UN/kg spor. Randamentul la sacrificare, la tineret este de 51-55 %, iar carnea are însuşiri tehnologice şi organoleptice bune. RASA BRUNA Caractere morfologice: Are o dezvoltare corporala eumetrică (femelele au talia: cea. 127 cm şi greutatea de cea. 500-520 kg), conformaţia relativ armonioasă, capul este scurt, expresiv, gâtul mijlociu dezvoltat, trunchiul adânc cu linia superioară dreaptă, toracele descins, abdomenul voluminos, ugerul glóbulos, mameloane corecte, membre relativ scurte cu aplomburi corecte. Pielea este pigmentată brun-cenuşiu, subţire, densă, elastica şi uşor detaşabilă, iar părul este fin, scurt şi moale. Culoarea este brun cenuşie de diferite nuanţe cu o serie de particularităţi: inel alb în jurul botului, peri albi în urechi, pigmentaţie mai deschisă pe linia superioară, pe abdomen, uger şi feţele interne ale membrelor. Rasa Brună are o constituţie robust-compactă, temperament vioi, precocitate relativ bună realizând prima fătare la vârsta de sub 33 de luni şi un interval între fâtări de sub 420 de zile. Producţia de lapte: este bună potenţialul rasei fiind, în condiţii bune de creştere şi exploatare, de peste 3500 de kg/lactaţie, cu 3,75 %. Manifestă aptitudini bune de lapte: viteza de muls de peste 1,2 kg/min. şi conversia furajelor 1,15 UN/kg lapte). Producţia de carne: este deasemeni bună: rasa BNR are precocitate şi economicitate bune (îngrăşaţi intensiv, tăuraşii pot realiza greutăţi de peste 360 kg la vârsta de un an, consecutiv unui spor de creştere de peste 900

1

g/cap/zi şi unui consum specific de cea. 7,6 UN/kg spor. Randamentul la sacrificare, la tineret este de 54-55 %, iar carnea are însuşiri tehnologice şi organoleptice bune. RASA PINZGAU DE TRANSILVANIA S-a format incepand cu anul 1860 in Transilvania si Bucovina, prin încrucişarea de absorbţie a raselor locale Sura de stepa si Mocanita ) cu tauri de rasa Pinzgau importaţi din Austria. Caractere morfologice: Are o dezvoltare corporala variabilă, o conformaţie mai puţin armonioasă, capul este mare, gâtul puternic cu salba dezvoltată, trunchiul adânc cu linia superioară lăsată, abdomenul voluminos, ugerul globulos şi membrele puternice. Culoarea este roşie - castanie inchisa, cu o dunga alba ce porneşte de la greaban pe linia superioara a corpului si merge laţindu-se spre spinare, sale, crupa, apoi coboară cuprinzând coada, regiunea perinala, ugerul si abdomenul continandu-se pana la capătul pieptului, formând inele in regiunea superioara a braţului si jaretului. Rasa Pinzgau are o constituţie robustă, temperamentul vioi, precocitate mai puţin bună, rezistenţă la boli şi capacitate bună de adaptare. Producţia de lapte: este variabilă, funcţie de condiţiile de exploatare putând oscila între 1500 şi 3000 kg/lactaţie, cu 3,85 % grăsime. Manifestă aptitudini slabe pentru lapte: viteză redusă de muls şi economicitate slabă conversia furajelor fiind de 1,6 UN/kg lapte. Producţia de carne: se pretează la exploatarea în sistem semiintensiv tăuraşii realizând sporuri de creştere de 700-900 g/cap/zi şi un randament la sacrificare de cea. 52 %. RASA FRIZĂ Rasa Friză face parte din tipul morfoproductiv de lapte, are dezvoltarea corporală eumetrică (talia la vaci cea. 133 cm şi greutatea corporală 650 kg) şi conformaţia corporală armonioasă. Animalele au capul fin, expresiv, trunchiul trapezoidal, crupa largă, toracele adânc, abdomenul voluminos, ugerul foarte bine dezvoltat, simetric cu mameloanele normal dezvoltate. Membrele sunt uscăţive, puternice, cu aplomburi corecte, pielea subţire, elastica, iar părul neted şi lucios. Culoarea este bălţată alb cu negru, cu brâuri albe în dreptul grebănului şi înaintea crupei. In cadrul rasei Frize se mai întâlneşte şi varietatea Friză bălţată roşu cu alb, care are o talie mai redusă cu 1-2 cm, dar are musculatura mai bine dezvoltata şi rezultate mai bune în direcţia producţiei de carne. Rasa Friză are aptitudini deosebite pentru producţia de lapte: vârsta primei fâtări sub 28 luni, cantitatea de lapte/lactaţie normală este de peste 6000 kg, cu cea. 4,05 % grăsime, aptitudini foarte bune pentru mulsul mecanic-viteza de muls de peste 2 kg lapte/min., consumul specific de cea. 0.9 U.N/kg lapte. Potenţialul deosebit pentru producţia de lapte al rasei este scos în evidenţă de aptitudinile productive a două rase la formarea cărora a participat în mod direct: Friza israeliană cu producţii de peste 9000 kg lapte cu 3,3 % grăsime (în cadrul populaţiei active) şi Holstein Friză (Friza americană), care deţine toate recordurile mondiale în producţia de lapte (89,150 kg lapte/zi, respectiv 25 214 kg lapte/lactaţie - vaca „Beecher Arlinda Ellen, 153 266 kg lapte/ viaţă productiva - vaca „Bar Pontiac" , iar cea mai bună cireada de rasă Holstein a realizat o producţie medie de 11 109 kg lapte/lactaţie). Rezultatele sunt bune şi în producţia de carne, tineretul se pretează la sistemul intensiv de îngrăşare, realizează sporuri de creştere de peste 1000 g/cap/zi, consecutiv unui consum specific de cea. 6,2 UN/kg spor. La 14-15 luni ating o greutate de peste 450 kg, realizează un un randament la sacrificare de 53-55% şi o pondere a cărnii în carcasa de peste 70 %. RASA SIMMENTAL Este originara din Elveţia (Cantonul Berna) unde s-a format pe valea râului Simmen. fiind considerata ca una din cele mai vechi rase din Europa. Datorită caracteristicilor productive deosebite, rezistenţei şi capacităţii de acomodare, rasa Simmental s-a răspândit în numeroase ţări, unde constituie principala rasa de taurine producătoare de lapte si carne. Rasa Simmental face parte din tipul morfoproductiv mixt (carne-lapte), are o dezvoltare corporală hipermetrică (talia la vaci este de 140-145 cm, iar greutatea corporala 700-750 kg) şi o conformaţie relativ corectă. Animalele au capul relativ mare, gâtul musculos, trunchiul lung, larg şi adânc, cu linia superioară dreaptă, crupa musculoasă, abdomenul bine conturat, ugerul mare şi membrele puternice. Pielea este groasă, părul des, iar culoarea este bălţată alb cu galben de diferite nuanţe având în totdeauna capul şi extremităţile membrelor de culoare albă. Rasa Simmental are performante deosebite in producţia de carne materializate prin: aptitudini foarte bune pentru sistemul intensiv de îngrăşare, sporuri de creştere, la tineret, de peste 1300 g/cap/zi, greutăţi mari la sacrificare peste 500 kg, randament la abatorizare de peste 55 %, pondere mare a cărnii în carcasă, carne cu însuşiri organoleptice superioare. Aptitudinile pentru producţia de lapte sunt bune: în condiţii bune de creştere şi exploatare producţia de lapte ajunge la 4500-5000 kg lapte/lactaţie cu aproape 4,0 % grăsime, vârsta primei fătări este de peste 31 luni, iar consumul specific este de 1 UN/kg lapte. RASA CHAROLAISE

2

Este o rasa originara din Franţa, unde s-a format prin încrucişări ale vitelor locale cu rasele Shorthorn si Limousine. Ca urmare a dezvoltării sale corporale si a precocităţii ridicate rasa Charolaise (fig. 17 ) s-a răspândit in foarte nulte tari. Este o rasa care se bucura in prezent de o tot mai mare apreciere pe piaţa mondiala, ca urmare a faptului ca spre deosebire de rasele englezeşti specializate, produce o carne de calitate superioara. Face parte din tipul morfologic de carne, are o dezvoltare corporală hipermetrică (talia la vaci - 135 cm şi greutatea de 750-800 kg), profil corporal lateral dreptunghiular şi conformaţie corectă. Animalele au capul mare şi larg, gâtul scurt şi foarte gros, trunchiul cilindric, lung larg şi adânc, cu musculatura foarte bine dezvoltată, linia superioară dreaptă, abdomenul cilindric şi membrele scurte şi groase cu aplomburi relativ corecte. Pielea este groasă, părul abundent şi ondulat, constituţia robustă, temperamentul vioi, iar culoarea este galbenă uniformă până la alb murdar. Rasa Charolaise are aptitudini deosebite pentru producţia de carne realizând sporuri de creştere de peste 1300 g/cap şi zi. Se pretează foarte bine la tehnologia de îngrăsare la păşune cu finisarea la adăpost, tineretul, în condiţiile valorificării producţiei de lapte şi a masei verzi de pe păşune poate realiza la vârsta de 1 an o greutate de aproape 500 kg. Masculii îngrăşaţi ating frecvent greutăţi peste 1300-1500 kg. Randamentul la sacrificare este de peste 60 %, iar ponderea cărnii în carcasă de peste 80 %, carne având însuşiri organoleptice superioare. REPRODUCŢIA TAURINELOR Tehnologia de reproducţie reprezintă un ansamblu de măsuri tehnico-organizatorice ce au ca rezultat final, pe de o parte, obţinerea unui număr cât mai mare de produşi de la un animal şi implicit o sporire mai rapida a efectivelor prin realizarea unor procente de fecunditate si natalitate ridicate, iar pe de altă parte obţinerea unor producţii cât mai mari de lapte şi carne. Introducerea prea timpurie a viţelelor la reproducţie, cand nu au realizat o dezvoltare corporala corespunzătoare poate atrage dupa sine o serie de aspecte negative: > junincile rămân în general mici, nu se mai dezvoltă armonios, putând contracta o serie de defecte foarte grave ce pot conduce chiar la eliminarea lor ulterioară de la reproducţie (uger mic, mameloane mici, bazinul insuficient dezvoltat, ceea ce atrage după sine greutăţi la fătare si chiar sterilitate); > produsii de concepţie vor ramane mici, sensibili şi permanent predispuşi la imbolnaviri; > din punct de vedere productiv animalele se plasează sub nivelul mediu al rasei, iar eficienţa economică a exploatării lor viitoare este scăzută datorită producţiilor necorespunzătoare ce se menţin pe tot parcursul vieţii, în cazul unei îngrijiri necorespunzătoare; Introducerea tardivă a viţelelor la reproducţie prezintă următoarele dezavantaje: > predispune jununcile la ingrasare şi poate conduce la apariţia unei degenerescente grase a ovarelor, fenomen ce afectează performanţele reproductive ale animalelor, putând conduce chiar la instalarea sterilităţii; > ugerul junincilor se modifică din punct de vedere calitativ, (creşte ponderea ţesutului adipos), scade capacitatea secretorie, creşte perioada uscată din viaţa animalelor, producţia de lapte si numărul de vitei scad considerabil (pe întreaga viata productiva), diminuând eficienţa economică a exploatării animalului prin ridicarea preţului de cost al laptelui. Introducerea femelelor adulte la reproducţie după fătare este un moment hotărâtor în activitatea de reproducţie şi trebuie sa aibă în vedere mai mulţi factori: modul în care s-a realizat fătarea, stadiul involuţiei uterine, starea de întreţinere a animalului, nivelul productiv, etc. Astfel, animalele sănătoase la care involuţia uterină a decurs normal se introduc la reproducţie la primul ciclu de călduri după cea. 45 de zile (în cazul celor cu producţii mici), la primul ciclu de călduri după cea. 60 de zile (în cazul celor cu producţii medii) şi la primul ciclu de călduri după cea. 80 de zile ( în cazul celor cu producţii mari, cu o stare de întreţinere slabă sau în cazul celor cu fâtări distocice). Caldurile şi inseminarea taurinelor. Monta - prezintă o serie de dezavantaje de ordin sanitar-veterinar, ştiinţific, organizatoric şi economic, care au condus la diminuarea drastică a ponderii acesteia în practica reproducţiei taurinelor şi se poate practica în două variante - liberă şi dirijată. Monta liberă presupune menţinerea taurilor împreună cu vacile, montându-le pe cele aflate în călduri (încărcătura fiind de 30-40 de vaci/taur/an). Montă dirijată este supravegheată de către crescători şi constă în dirijarea împerecherilor, (femelele în caiduri fiind împerechiate cu un anumit taur repartizat în baza selecţionării lui după anumite criteria - încărcătura fiind de 80-120 vaci/taur/an). Prezintă avantajul cunoaşterii identităţii ambilor parteneri ce urmează a se împerechea, originea produsilor, data montei, etc. şi crează posibilitatea aplicării în cadrul exploataţiei a unor programme de selecţie şi ameliorare a efectivelor. In s ămân ţa rea artificială - constituie un sistem modern si eficient de inseminare a animalelor care sporeşte eficienţa utilizării taurilor la reproducţie (încărcătura fiind de 1000-1500 vaci/taur/an) şi prezintă următoarele avantaje:

3

>

permite maximizarea progresului genetic în populaţiile de taurine, prin utilizarea la reproducţie a celor mai valoroşi masculi aflaţi în vârful piramidei ameliorării; > previne transmiterea unor boli contagioase şi preîntâmpină îmbolnăvirea efectivelor de animale; > sporeşte eficienţa economică a creşterii animalelor prin suprimarea cheltuielilor ocazionate de întreţinerea masculilor. Indiferent de metoda folosită, momentul realizării înseminării este foarte important deoarece condiţionează reuşita acestei acţiuni. S-a constatat că la vaci, ovula este pusa în libertate dupa 12-16 ore de la apariţia caidurilor, iar monta sau inseminarea trebuie făcute numai in acest interval. Având in vedere unele dificultăţi în depistarea momentului optim de înseminare si pentru a putea obţine un procent cat mai mare de fecunditate se recomanda efectuarea a două inseminări, prima în momentul depistării căldurilor, iar a doua să fie repetata la 10 - 12 ore dupa prima. Gestatia Ia taurine Lâ vaca, gestatia durează in medie 283 zile cu variaţii cuprinse între 278-290 zile determinate de o serie de factori: rasa (rasele precoce au o durată mai redusă a gestaţiei cu cea. 2-3 zile), vârsta (animalele tinere au o durată a gestaţiei mai mică cu 3-4- zile), numărul de produşi, (în cazul fătărilor gemelare gestatia este mai scurtă cu 4-6 zile), sexul produsului (în cazul femelelor durata gestaţiei este mai mică cu 2-6 zile). Pe perioada gestaţiei femelele suferă o multitudine de modificări fiziologice şi parcurg o serie întreagă de transformări ceea ce impune o atenţie şi o îngrijire specială din partea crescătorului. Astfel, în ultima parte a gestaţiei trebuie realizată o pregătire a ugerului şi o fortificare a organismului femelei pentru viitoarea lactaţie prin sistarea mulgerii animalelor şi instalarea repausului mamar. Repausul mamar nu este identic ca durata pentru toate vacile, el diferă în funcţie de vârstă, nivel productiv, stare de întreţinere, stare de sănătate, durata lactatiei anterioare, condiţiile de hranire si exploatare etc, se stabileşte individual şi nu este recomandabil să fie mai scurt de 40 zile, indiferent de vârsta vacii sau starea sa de întreţinere. Inţărcarea vacilor are o mare importanta practica, întrucât poate avea repercursiuni ulterioare, atât asupra organismului vacii cât şi asupra nivelului productiv al lactatiei următoare. In situaţia în care nu se produce natural se impune înţărcarea forţată a animalelor, process ce presupune aplicarea unei conduite specifice: scoaterea din raţie a furajelor concentrate şi suculente, reducerea numărului de mulsori pâna se ajunge la o singura mulsoare pe zi, substituirea furajelor fibroase cu furaje grosiere, reducerea numărului de adăpări zilnice etc. In cazul în care ugerul se va întări şi va creşte temperatura se va proceda de urgenţă la mulgerea lui, pentru a evecua cât mai repede laptele, în scopul prevenirii altor complicaţii. în general după o perioadă de cea. 6 - 7 zile de astfel de regim, vacile înţărca. Hranirea si întreţinerea vacilor gestante în perioada premergătoare fătării este foarte importantă deoarece condiţionează obţinerea unor produşi sănătoşi, asigurarea unei producţii mari de lapte la lactatia următoare, refacerea organismului vacii si în mod deosebit a ugerului, asigurarea unei succesiuni normale a ciclurilor sexuale dupa fatare etc. Practica hrănirii vacilor gestante a demonstrat că în primele 4-5 luni de gestaţie, fătul nu se dezvoltă într-un ritm foarte rapid şi că vaca nu necesită suplimentarea raţiei normale. In a doua perioadă a gestaţiei ( in special ultimele 2-3 luni ), are loc o dezvoltare accelerată a produsului, greutatea acestuia multiplicându-se de 2,5 - 3,5 ori. Acest fenomen implică o majorare a raţiei cu un supliment de hrana de cea. 2-3 UN pentru creşterea fetusului. în funcţie de tehnologia de hrănire aplicată în fermă furajarea poate fi realizată ,.din stoc" (uniform pe toată durata anului), sau diferenţiată sezonier, urmărindu-se administrarea unor furaje de bună calitate cu un aport proteic şi energetic ridicat, volumul raţiei neputând depăşi în această perioadă 1,5-1,7 kg SU/100 kg GV. In hrana animalelor pot fi administrate fibroase de bună calitate în cantităţi de 1-1,5 kg/100 kg greutate vie, nutreţuri suculente în cantităţi de 2-3 kg/100 kg G.V şi nutreţuri concentrate pentru echilibrarea raţiei, raţie ce va fi administrata în minimum 3 tainuri. Se recomandă ca adăparea animalelor să se realizeze la discreţie, apa utilizată să fie de calitate bună şi să aibă o temperatura cuprinsă între 8 - 12° C. O atenţie deosebită trebuie acordată scoaterii din hrana animalelor a nutreţurilor mucegăite, infestate cu diferite ciuperci, a celor îngheţate sau umede, a celor alterate, fermentate, a fănurilor ce conţin plante toxice, a şroturilor ce conţin seminţe de plante toxice etc. Se recomandă scoaterea din raţie a porumbului siloz cu cea. 2 săptămâni înainte de fătare şi hrănirea animalelor cu fân de cea mai buna calitate ce va putea fi administrat la discreţie. Intreţinerea vacilor gestante implică adapostirea în cele mai bune condiţii, mai ales in ultimele 2 - 3 luni de gestaţie, în adăposturi ferite de curenţi reci si de umezeala, cu aşternut curat si uscat, care trebuie schimbat cât mai des. Igiena corporala va fi realizată periodic, vacile gestante vor trebui sa aiba zilnic un program de mişcare in aer liber ( 2 - 3 ore pe zi ). Plimbările vor fi făcute în padocuri sau locuri special amenajate plane, neaccidentate, care sa nu suscite eforturi prea mari din partea vacii şi sa nu favorizeze accidentele. Se recomanda de asemenea

4

ca vacile gestante sa fie ferite de înghesuieli în special la ieşirile din adăpost sau din padocuri şi să fie tratate cu blândeţe de către îngrijitori. Fatarea la taurine In vederea obţinerii unor rezultate bune, fatarea trebuie sa aiba loc într-un adăpost special construit denumit „Maternitate", care poate oferi condiţii optime desfăşurării acestui act fiziologic. In cazul unei exploataţii de mai mici dimensiuni, unde construirea unei maternităţi devine costisitoare, este indicat ca la un capăt al adăpostului, izolat, în locul cel mai ferit de curenţi, să se amenajeze câteva boxe individuale de fătare (numărul lor fiind în funcţie de mărimea efectivului matcă). Pentru desfăşurarea în condiţii bune a acestui moment trebuie parcurse următoarele etape: > pregătirea spaţiului destinat fătării - constă în, realizarea curăţeniei mecanice, a dezinfecţiei, dezinsecţiei şi deratizării boxelor de fătare, introducerea unui aşternut din paie gros, uscat si curat, verificarea stării de funcţionare a adăpătorilor şi amplasarea unui dezinfector la intrare; > introducerea vacilor în maternitate sau în boxele de fatare - are loc cu cea. 2-3 zile sau o săptămână înainte de fătare (în funcţie de sistemul de reproducţie ales) şi se realizează după o pregătire prealabilă a acestora (realizarea unui riguros examen sanitar-veterinar si a unei igiene corporale adecvate prin spălarea cu predilecţie a trenului posterior al animalelor şi a organelor genitale si dezinfecţia cu hipermanganat de potasiu l%o); > pregătirea personalului ce asistă la fătare - are în vedere procurarea unor materiale absolut necesare: foarfeci, o găleata cu apa calda, o carpa de sac curata, bujiuri spumante, frânghiuţe, prelată, alcool, tinctura de iod, hipermanganat de potasiu ( soluţie 0,1 % ), felinar, lampa sau lanterna, rezervă de furaj (în cazul în care fătările au loc iarna)etc. Apropierea fătării este semnalată printr-un comportament caracteristic al animalului şi prin apariţia unor semne exterioare: abdomenul vacii se lasa mult, in special în partea dreapta, concomitent cu adâncirea flancului stâng, de o parte si de alta a cozii apare cate o adâncitura, iar aceasta devine mai mobila, ugerul se măreşte în volum, cu câteva zile înaintea fătării sfârcurile se întăresc şi devin divergente, vulva se tumefiaza şi din ea se scurge un lichid filant transparent. In cazul unei fatari normale (eutocice ), fătul are o prezentare anterioară cu capul aşezat pe membrele anterioare, durata fatării este de 1-3 ore , iar eliminarea învelitorilor fetale are loc la cea. 4 - 6 ore dupa expulzarea farului. Ingrijirea nou născutului constă în primirea lui pe o prelata, o cârpă de sac curata sau pe un strat gros de paie. Imediat dupa expulzare se va proceda la curăţarea de mucozitati a căilor respiratorii şi la ştergerea corpului cu o pânza aspră de sac sau cu paie în vederea uscării sale şi a activării circulaţiei sangvine periferice. In cazul în care viţelul nu respira i se va face o respiraţie artificiala prin presarea ritmică a membrelor anterioare pe cavitatea toracică. Se va proceda apoi la tăierea ombilicului (daca nu s-a rupt singur ), la o distanta de 10 - 15 cm de la abdomen, porţiunea respectiva fiind presată în vederea eliminării sângelui si dezinfectată cu tinctura de iod. Dupa aceste operaţiuni viţelul va fi cântărit, individualizat (prin acordarea unui matricol) şi se va urmării ca în maximum 1,5 ore de la naştere să ingere primul tain de colostru. Ingrijirea vacii dupa fatare are în vedere protejarea acesteia în perioada imediat următoare când este foarte sensibilă. Astfel, din cauza eforturilor pe care le face, vaca transpira foarte mult, ceea ce impune protejarea ei împotriva frigului şi a curenţilor prin buşumarea până la uscare şi, pe timpul iernii, acoperirea cu o pătură sau o prelata. Se va proceda apoi la spălarea cu apa călduţa si săpun şi la dezinfecţia trenului posterior dupa care urmează ştergerea cu o pânză de sac aspră si uscată. în vederea refacerii echilibrului hidric din organism i se va administra un barbotaj (cea. 10 1 de apa călduţa (temperatura 38 - 39° C ) în care s-au amestecat, în prealabil, cea 50 g sare şi 250 g tăraţe de grau. Este foarte important ca persoana care a supravegheat ratarea să urmărească cu toata atenţia eliminarea învelitorilor fetale şi schimbarea aşternutului iniţial. Dacă în cea. 6-8 ore de la fătare învelitorile fetale nu vor fi eliminate, în vederea prevenirii unei infecţii, se apelează la medicul veterinar în vederea extracţiei manuale a placentei. Dupa fatare vaca va ramane în maternitate sau în boxa de fătare o perioadă variabilă (în funcţie de modul în care a decurs fătarea), perioada în care hranirea ei se va face cu fân de cea mai buna calitate, urmând ca, treptat, să revină la raţia obişnuită. CREŞTEREA TINERETULUI TAURIN Intreţinerea viţeilor întreţinerea reprezintă un ansamblu de măsuri tehnico-organizatorice şi sanitar-veterinare ce au drept obiectiv asigurarea unor condiţii optime de adăpoştire, îngrijire corporală şi mişcare a viţeilor în vederea limitării la maximum a pierderilor şi crearea unor premize favorabile privind dezvoltarea lor ulterioară. Adăpostirea viţeilor se poate realiza în mai multe variante, funcţie de mărimea fermei şi gradul de modernizare al acesteia. Astfel, putem întâlni: > întreţinerea viţeilor în profilactoriu şi creşă;

5

Varianta întreţinerii viţeilor în boxe individuale este mai costisitoare. în funcţie de efectivul fermei între 10-15 viţei. fibră de sticlă sau 6 . construită din materiale uşor de spălat şi dezinfectat (lemn. respectiv 0. 3-6 viţei prevăzute cu pardoseală plină peste care se pune un aşternut gros de paie ce se împrospătează zilnic. spaţiul eliberat urmând să fie curăţat. cu o uşoară pantă de scurgere a dejecţiilor.2 mp pentru odihnă) şi sunt despărţite între ele printr-un grilaj metalic. Animalele sunt întreţinute în profilactoriu o perioadă de 2 săptămâni. dar este necesar să fie amplasate într-un loc adăpostit.> > întreţinerea viţeilor în maternitate şi creşă. dezinfecţiei. ce implica adăposturi şi spaţii specifice fiecărei categorii fiziologice de animale. întreţinerea viţeilor în cuşti individuale amplasate în afara adăpostului. iar concentraţia emisiilor nocive din aer trebuie menţinută în limitele normale . cu un flux tehnologic bine definit. Profilactoriu reprezintă o zonă special amenajată. etc. stocarea nutreţului combinat. 30 cm înălţime faţă de pardoseala adăpostului sau în boxe colective în care sunt cazaţi cea. Boxele asigură o suprafaţă de cea. Este foarte important. mai înaltă cu 15-20 de cm decăt pardoseala adăpostului şi acoperită cu un strat gros de paie şi zona de mişcare amplasată la nivelul pardoselei adăpostului ce constituie şi zona murdară de unde se evacuează dejecţiile) despărţite printr-o alee de furajare.0. spălat şi dezinfectat pentru o altă serie de animale.0 m înălţime şi 1. De regulă la unul din capetele adăpostului există un spaţiu rezervat pentru: pregătirea laptelui şi a substituientului de lapte înaintea administrării.60 m lăţime. în boxa de fătare se amenajază un spaţiu de cea. ferit de curenţi.2 m lăţime. Dezavantajele majore ale sistemului sunt reprezentate de obişnuirea viţelului cu vaca şi separarea lor mai dficilă la sfârşitul acestei perioade.este o variantă întâlnită în mod deosebit în unităţile cu efective mari de animale.începe de la vârsta de 2 săptămâni până la vârsta de 3 luni. Pe unul din pereţii laterali ai boxei (deasupra zonei de mişcare) este amplasată adăpătoarea comună „tip jgheab" cu nivel constant. Sistemul permite o mai bună alimentaţie a viţeilor prin hrănirea directă. în profilactoriu şi creşă".cuşca propriu-zisă (1. 2 mp pentru separarea acestora şi realizarea unei hrăniri dirijate.15 mg/l hidrogenul sulfurat. din considerente sanitar-veterinare. amplasat în imediata vecinătate a maternităţii şi organizată în boxe individuale (0. ceea ce reduce morbiditatea şi mortalitatea acestora datorită unei mai bune asimilări a gamaglobulinelor din colostru. să funcţioneze după principiul „ Totul plin totul gol" în vederea efectuării curăţeniei. etc. ca atât boxele individuale. 2 mp/viţel (1.2 m lungime) cu pereţii lavabili. Acest neajuns este suplinit prin menţinerea viţelului cu mama în boxa de fătare în prima săptămână de viaţă.. depozitarea uneltelor specific. In profilactoriu trebuie să se asigure un microclimat corespunzător acestei categorii de vârstă: temperatura . După vârsta de o săptămână viţeii sunt trecuţi în creşă şi întreţinuţi conform tehnologiei prezentate anterior la varianta de întreţinere. repartizarea lor pe boxe făcându-se după o prealabilă lotizare în funcţie de vârstă.5 m lungime şi 1. cu un grad sporit de modernizare. 1. cât şi cele colective să fie construite din materiale ce pot fi spălate şi dezinfectate cu uşurinţă. 10-12°C). 1. dezinsecţiei şi deratizării pentru întreruperea lanţului microbien şi să beneficieze de padoc exterior pentru mişcarea liberă a viţeilor. apoi sunt mutate în creşă. Pe unul din pereţii boxelor colective şi pe peretele frontal al boxei individuale se amplasează dispozitivele de fixare a găleţilor de apa şi alăptare. o săptămână) şi trecerea lor în cuşti în afara adăpostului unde sunt menţinuţi până la înţărcare (pană la cea. în această variantă de întreţinere viţelul beneficiază de două zone distincte . iar peretele dinspre aleea de furajare este prevăzut cu o iesle compartimentată cu zonă pentru furaje concentrate. viteza curenţilor de aer . greutate şi dezvoltare corporală. 3 luni). Intreţinerea viţeilor în maternitate şi creşă se practică acolo unde nu se poate amenaja un spaţiu distinct pentru profilactoriu. grătar pentru fibroase şi grătar cu dispozitiv autoblocant pentru amplasarea găleţilor de alăptare. prevăzute cu pardoseală tip „grătar" plasată la cea. întreţinerea viţeilor în profilactoriu şi creşă . Intreţinerea viţeilor în cuşti individuale amplasate în afara adăpostului este o tehnologie relativ nouă şi presupune întrţinerea viţeilor cu mama în boxa de fătare în perioada colostrală (cea. să beneficieze de o stare de igienă desăvârşită.2 m/sec.1-0. iar funcţionarea profilactorului să se desfăşoare pe principiul „Totul plin totul gol". cu o bună permeabilitate a terenului. de posibilitatea reducerii producţiei de lapte a vacii în momentul separării. Pentru prîntâmpinarea apariţiei unor afecţiuni digestive la viţei ca urmare a unui consum exagerat de lapte.03 mg/l C02 şi NH3. Cuştile sunt menţinute în afara adăpostului indiferent de anotimp.1416°C. Creşa este organizată în boxe colective în care sunt cazaţi. în vederea preîntâmpinării pierderilor la viţei. şi suculente.0.70-75 %. de reducerea productivităţii muncii şi de depunerea unui efort mai mare din partea îngrijitorilor. Intreţinerea viţeilor în creşă . de regulă sub un umbrar pentru protejarea lor de intemperii. dar răspunde mai bine cerinţelor igienicosanitare de prevenire a îmbolnăvirilor prin transmiterea cu o frecvenţă redusă a agenţilor patogeni de la un animal la altul şi a contractării unor vicii de comportament (suptul nenutritiv). să fie deservit de un personal calificat. Este foarte important ca şi creşa să aibă un microclimat asemănător cu cel din profilactoriu (temperatura putănd fi mai redusă cea. umiditatea . De regulă creşa este organizată pe două rânduri de boxe (fiecare boxă fiind împărţit în două zone distincte: zona de odihnă construită din cărămidă.1 m înălţime).

45 min.3 ore. Hrănirea viţeilor în perioada de alăptare Hrănirea tineretului cu lapte .5 zile de la fatare şi se caracterizează printr-o valoare nutritivă şi biologica ridicată.3 săptămâni durata zilnica a plimbărilor poate fi de 2 . B) Hrănirea viţelului în subperioada de alăptare propriu-zisă . măreşte rezistenţa viţeilor la condiţiile de mediu. dar această compoziţie se schimbă de la o zi la alta.începe din momentul încheierii subperioadei colostrale şi constă în administrarea cu preponderenţă în hrana viţeilor a laptelui. concomitent cu obişnuirea treptată cu furajele vegetale. de gradul de modernizare al unităţii. iar la vârsta de o luna pot fi ţinuţi afara chiar toata ziua. Pe timp de iarnă. a cate 500 -750 g fiecare tain). In zilele cu viscol sau ger prea puternic se va evita scoaterea viţeilor în padocuri. Mişcarea contribuie la mărirea rezistenţei şi la dezvoltarea armonioasă a viţeilor. iar la întoarcerea de la plimbare viţeii nu vor fi alăptaţi decât dupa circa o jumătate de ora şi după administrarea prealabila a unei cantităţi mici de fan de cea mai buna calitate. 1). La noi in tara se practica în variantele următoare: • Hranirea pe baza de lapte integral: în tara noastră se practica mai mult in cadrul gospodăriilor individuale.sunt folosite din ce în ce mai rar fiind întâlnite în mod deosebit în unităţile cu un efectiv redus de animale şi cu un grad scăzut de modernizare şi mai frecvent în gospodăriile individuale. prin supt. 2 mp. viţeii consumă lapte integral. 7 . Pe unul din pereţii padocului se amplasează grătarul pentru fibroase şi jgheabul pentru concentrate. dar sunt de cele mai multe ori neeconomice deoarece utilizează cantităţi mari de lapte integral. etc. In cazul în care un vitei nu poate beneficia de colostru de la mamă imediat după naştere.4 ori mai bogat în proteine. sau în lipsa acesteia. iar la vârsta de 3 . Durata unei plimbări zilnice. la vârsta de o lună. Ele asigură o creştere mai rapida a viţeilor. In comparaţie cu laptele (tab. de caracterul fermei. fiind in acelaşi timp bogat în proteine.6 tainuri.se diferenţiază în două subperioade distincte: A) Hrănirea viţelului in subperioada colostrală . depistarea şi tratarea diferitelor afecţiuni ale pielii. cantităţile zilnice de lapte se reduc obişnuind viţelul să consume nutreţuri ce vor alcătui hrana lui dupa intarcare. Ingrijirea viţeilor constă în îndepărtarea periodică a impurităţilor de pe pielea şi din părul animalelor prin periere. administrarea colostruiui poate fi făcuta în 5 . reduce incidenţa îmbolnăvirilor şi permite diminuarea investiţiilor ocazionate de construirea unor adăposturi specializate pentru această categorie fiziologică. scoaterea viţeilor la plimbare se va realiza la minimum o ora după alăptare. colostrul este de 2 . După vârsta de 2 . Colostrul este deosebit de bogat în anticorpi şi prin administrarea lui se transmite imunitatea pasivă de la mamă la nou născut. vitamine şi substanţe imunogene. > Sistemele clasice (tradiţionale ) de hranire a viţeilor . Prin acest sistem. Pe timp de vară. este obligatoriu să fie hrănit cu colostru de la altă vacă fătata în acelaşi interval de timp. (excepţie făcând zilele ploioase) în condiţiile amenajării în padocuri a unor umbrare speciale.4 luni de cate 2 . Această administrare trebuie făcută imediat după fatare deoarece mucoasa intestinala a noului născut permite trecerea gamaglobulinelor numai în primele 24 ore de viata fiind vital ca în această perioadă viţeii să fie hrăniţi cu colostru (în prima săptămâna de viata. aplicată corect.material plastic) în care se introduce un strat gros de paie ce se complecteaza şi se împrospătează periodic şi un padoc exterior cu pereţii din plasa metalică în suprafaţă de cea.are loc în primele 5-7 zile de la naştere. atunci când viţelul este hrănit în exclusivitate cu colostru. De asemenea colostrul are un pronunţat efect laxativ şi contribuie la eliminarea meconiului de pe traiectul tubului digestiv. să i se administreze un înlocuitor de colostru. scoaterea viţeilor afara poate fi făcuta numai începând cu vârsta de două săptămâni în zilele însorite. cate 10.3 ore. scoaterea lor la aer şi soare poate fi făcută începând chiar după prima săptămână de viaţă. săruri minerale si vitamine. săruri minerale.15 min pe zi. Administrarea colostruiui se realizează după o prealabilă igienizare a ugerului şi după mulgerea separată a primelor jeturi. începând cu a treia luna de viata. Colostrul reprezintă laptele matern secretat în primele 4 . nr. Până la înţărcare trebuie să se mai realizeze ecornarea viţeilor şi amputarea mameloanelor suplimentare sau supranumerare. în funcţie de scopul pentru care sunt crescuţi. direct de la mamele lor pâna la înţărcare. Ca şi conduit general. iar pe peretele frontal dispozitivul pentru fixarea găleţilor cu apă şi lapte sau substituient. izolarea şi îngrijirea animalelor bolnave. poate fi de cate 40 . iar in alte tari se foloseşte în exclusivitate în creşterea viţeilor aparţinând raselor de carne. de existenta bazei furajere sau a furajelor combinate folosite ca hrana se disting 2 grupe de sisteme de hrănire a viţeilor: sisteme clasice ( tradiţionale ) şi sisteme moderne (industriale sau intensive ). grăsimi. astfel că trebuie administrat căt mai rapid în hrana viţeilor. asigură o productivitate redusă a muncii şi implică un efort mare din partea utilizatorilor. în sensul diminuării ponderii acestor componente. Această variantă.

acid fosforic 1. vacile da mai puţin lapte dupa fatare. > Sistemele moderne ( intensive ) de hranire a viţeilor . Prezintă avantajul unei dezvoltări mai rapide a tineretului. până la înţărcare lapte smântânit.0-7.6-0.5 % ).160 1). Acest sistem este mai economic deoarece folosind si laptele smântânit. Substituirea laptelui integral are loc cel mai devreme după prima săptămână de viaţă şi cel mai târziu la vârsta de 14 zile. viţeii să fie obişnuiţi să consume fân de lucerna. la discreţie.Utilizând această tehnologie viţeii consumă până la înţărcare cea. Prin acest sistem viţeii vor fi hrăniţi cu lapte integral pâna la vârsta de 4 săptămâni.8 kg lapte integral cu o cantitate dublă de lapte smântânit. deoarece conduc la reducerea considerabila a consumului de lapte integral din alimentaţia viţeilor. 30 kg substituient de lapte sub formă de praf.7 %. dar prezintă o serie de dezavantaje de ordin organizatoric.25 %. • Hranirea pe bază de lapte integral şi smântânit: are la bază utilizarea etapizată în hrana viţeilor a celor două sortimente de lapte. nu poate fi cunoscută cu precizie cantitatea de lapte consumată de viţel. glucoza. Având in vedere ca nutreţul combinat ( starterul ) este sărac în celuloză se va avea grijă ca încă de la vârsta de 15 . precum şi o serie de probleme atât de ordin sanitar . faina de peste sau carne. în proporţie de 1/9 şi se administrează viţeilor. (perioadă în care vor consuma intre 100 1 . într-o perioadă de cea. şi cantităţi crescânde de nutreţ combinat tip „ starter".20 zile. iar unele vaci obişnuite sa fie mulse în prezenta viţelului 8 . In vederea obţinerii unor rezultate bune este necesar ca substituientul de lapte să fie de cât mai bună calitate. concomitent administrându-li-se. de sporul mediu zilnic planificat si de scopul urmărit. Se practica în două variante : alăptarea la vaci mame si alăptarea la vaci doici. In practică se întâlnesc următoarele sisteme de alăptare: alăptarea naturala şi alăptarea artificiala. Sisteme de alăptare a viţeilor Administrarea laptelui în hrana viţeilor ridică o serie de probleme practice deosebit de importante legate de: timpul de administrare.5 %. după care hrănirea se va continua cu un alt nutreţ combinat de creştere. în vederea complectării necesarului de hrană. 44 . viţeii sunt înţărcaţi mai greu.8 %. o săptămână viţelul să se obişnuiască cu acest tip de lapte. iar în cazul raselor de carne viţelul consumă. 45° C ).18 % grăsime. în gospodăriile individuale şi în creşterea raselor de taurine de carne. >Alăptarea naturala.57 % extractive neazotate si supernucleul proteino-vitamino-mineral. în practică sunt întâlnite următoarele variante: •Hranirea viţeilor cu substituienti de lapte: are la bază înlocuirea laptelui integral din hrana viţeilor cu un substituient de lapte. Cantităţile de lapte integral si smântânit variază de regula in funcţie de rasa. 450-550 kg lapte.au început să fie din ce în ce mai utilizate.8 %. în această variantă viţeii consumă cea. în exploataţiile foarte mici. în prima lună de viata viţeii vor consuma numai lapte integral.1. productivitatea muncii. Prezintă avantajul realizării unei economii de materie grasă de cea. pana la înţărcare.0 kg pe întreaga perioadă de alăptare.. celuloza 5 . conform unei scheme de alăptare stabilită anterior. de la vârsta de 2 săptămâni şi pâna la înţărcare (vârsta de 3 luni) se vor consuma în medie cea.veterinar cât şi de ordin economic. astfel ca în cea. cu precădere. 2 . • Hranirea viţeilor cu lapte integral si nutreţuri combinate tip . Starterul ( nutreţul combinat de pornire ) are în linii generale următoarea compoziţie chimică: proteine 22 . 16 . preţul de cost al kilogramului de spor în greutate se reduce considerabil. tehnic şi economic ceea ce conduce la restrângerea ariei sale de utilizare. trifoi sau otava. prin supt.5 . efortul fizic depus de îngrijitori. Prin acest sistem. viţelul consumă singur întreaga cantitate de lapte direct de la mama prin supt. este cel mai vechi sistem şi se întâlneşte din ce în ce mai rar. 5. la discreţie. 160-180 kg lapte integral în perioada naştere -intarcare si cea. 450 . (o perioadă de 6-7 luni) întreaga producţie de lapte a vacii.27 % proteine.600 1 lapte smântânit. Starterul se va administra în hrana.. care conţine cea. glucide 44 . fulgi de ovaz si de porumb.Starter": se întâlneşte în unităţile cu efective mai mari de animale şi cu un grad ridicat de modernizare a fluxului tehnologic. premix vitamino-minerale şi antibiotice. lapte praf degresat. turte de floarea soarelui. grăsime 5 . iar în perioada următoare. influenţează favorabil starea de sănătate a viţeilor. în condiţiile utilizării tot mai frecvente a substituienţilor de lapte şi a nutreţurilor combinate de foarte bună calitate. înainte de utilizare substituientul de lapte se dizolvă în apă fierbinte (la cea.2. • Hranirea pe bază de lapte normalizat: în această variantă se foloseşte în hana viţeilor laptele cu un conţinut mai scăzut în grăsime ( cea. fara nici o repercursiune negativă asupra creşterii si stării de sănătate a acestora. cu un grad de digestibilitate cât mai ridicat şi hrănirea să fie complectată cu administrarea unui nutreţ concentrat şi a unui fan de cea mai buna calitate. Cel mai folosit substituient este laptele praf de uz animal (poate avea diferite denumiri comerciale. funcţie de producător). Ca sortimente de furaje ce intra in componenta sa menţionam: faina de lucerna. care are o compoziţie asemănătoare amestecurilor obişnuite de concentrate. 10 zile prin substituirea zilnică a unei cantităţi de 0. Laptele smântânit va fi introdus treptat. Prin acest sistem de hranire. Hranirea viţelului cu lapte normalizat începe după subperioada colostrală în mod treptat.48 %. 26 . calciu 1 -1. la temperaturi de 37°C 38°C. • Alăptarea la vaci mame: prezintă următoarele neajunsuri: nu se cunoaşte întreaga cantitate de lapte produsă de vacă.

Prin această variantă viţeii sunt alăptaţi în grup. Fibroasele se pot introduce în hrana viţeilor după vârsta de trei săptămâni. la mai multe biberoane fixate la o instalaţie mecanica. are loc dezvoltarea şi activarea funcţională a compartimentelor gastrice şi creşterea nevoilor nutriţionale ale viţeilor. de data aceasta însa de la alte vaci numite „vaci doici". Se practica numai în situaţii rare (îmbolnăvirea sau moartea mamei). Utilizarea alăptării artificiale impune respectarea unor reguli de bază:  menţinerea vaselor în care se administrează laptele. 14 zile. Reprezintă un sistem modern. dar prezintă câteva părţi comune: recipientul în care se depozitează lapte sau substituient dotat cu un agitator pentru omogenizare. sroturile de soia si in.  respectarea cu stricteţe a orelor de alăptare si a numărului acestora în vederea evitării tulburărilor de natura gastro-intestinala. • Alăptarea la biberon: reprezintă o varianta superioara celei precedente. Instalaţiile de alăptare pot fi mai simple sau mai complexe (funcţie de firma constructivă). apoi după vârsta de 18 zile se pot introduce taratele de grau. primul nutreţ concentrat fiind faina cernuta de ovăz. conductele de distribuire şi recipienţii individuali cu biberon. medicamente. deoarece viţeii le digera mult mai bine dacat pe cele sub forma de faina. vara primul suculent introdus în hrana viţeilor este reprezentat de masa verde ce poate fi consumată după vârsta de cea. un termostat pentru încălzire şi menţinerea temperaturii dorite şi compartimentat în vederea administrării simultane a mai multor reţete de substituient.4 ori mai repede laptele decât prin supt. dar prezintă o serie de neajunsuri de ordin sanitar-veterinar (viţelul flămând consumă de circa 3 . viţeii primindu-şi laptele necesar tot prin supt. etc. 14 zile. nevoi ce reclamă suplimentarea hrănirii cu furaje vegetale ce vor fi consumate de către animale la vârsta adultă. Suculentele se introduc in hrana viţeilor diferenţiat în funcţie de sezon. de floarea-soarelui. >Alăptarea artificiala a viţeilor: se deosebeşte de sistemul precedent prin faptul ca laptele este întâi muls şi apoi administrat în hrana viţeilor prin diferite metode. iar în luna a treia peste 50 %). uşor de aplicat. gimnastica funcţională realizată prin supt. în funcţie de vârstă. definitivând formarea acestuia. Spre a evita toate neajunsurile acestei variante se recomandă ca fiecare tain să fie împărţit in 2 sau 3 parti şi administrat în reprize. 25 % din amestec. Tipul furajelor şi ordinea introducerii acestora în furajarea tineretului este următoarea: Concentratele sunt introduse în hrana viţeilor începând de la vârsta de cea. care. • Alăptarea la vaci doici: constituie tot o varianta de alăptare naturală.  pentru a evita " viciul suptului " este indicat ca peretele boxei dinspre iesle să fie prevăzut cu grilaje autoblocante şi dupa fiecare alăptare botul viţelului să fie şters cu un prosop uscat si curat. sistemul de dozare a laptelui (care la instalaţiile automatizate poate fi reprezentat de un calculator). în luna a doua cea. Practica arată că obişnuirea viţeilor să consume astfel de nutreţuri la o vârstă cât mai timpurie. • Alăptarea la instalaţii mecanice: reprezintă cea mai modernă variantă de alăptare. elimină efortul depus de îngrijitori şi este utilizată. Rezultate foarte bune au fost obţinute prin administrarea lucernei sub formă granulata. Se impune ca biberoanele şi tetinele să fie menţinute într-o perfectă stare de igiena. contribuie la o mai buna şi rapida dezvoltare a prestomacelor acestora.38° C. Hranirea viţeilor cu nutreţuri vegetale. Se recomandă ca după vârsta de 20 zile uruielile sa fie mai mari. etc. ceea ce îl expune la aerofagie şi frecvente tulburări gastro-intestinale) şi tehnologic. într-o perfectă stare de igiena şi spălarea lor cu detergenţi speciali dupa fiecare utilizare. care cresc efective mari de viţei. etc. laptele fiind consumat încet de către viţel şi digerat în condiţii normale. cu precădere. greutate şi destinaţia viitoare. de regulă fiind utilizate drept „doici" animalele primipare. fiind reprezentate în special de fânurile de leguminoase ( fan de lucerna şi trifoi) sau otava de calitatea cea mai buna.reţin o cantitate mai mare de lapte rezidual. Acest sistem de alăptare poate fi practicat în trei variante: • Alăptarea la găleată: este destul de frecvent folosită.  pe timp de vara. Pe măsura creşterii. în special în fermele cu un grad sporit de mecanizare şi automatizare. viţeii consumă până la înţărcare numai lapte integral. care nu au ugerul foarte bine format. iar în celelate anotimpuri după o prealabilă încălzire la temperatura de 37° C . datorită multiplelor avantaje de ordin tehnologic şi sanitar-veterinar. asigură o productivitate foarte mare a muncii. laptele se va administra imediat după muls. De regulă concentratele sunt administrate în hrana viţeilor la discreţie până la înţărcare. deoarece imită suptul natural. Pentru o obişnuire mai rapidă a viţeilor fibroasele pot fi administrate şi sub forma măcinata ( faina de fân) în amestec cu concentratele (la sfârşitul primei luni fibroasele reprezentând cea. se întâlneşte în majoritatea unităţilor de creştere a vacilor de lapte. Astfel. precum şi la o mai bună creştere şi dezvoltare ulterioară a tineretului. 9 . la o utilizare superioară a nutreţurilor concentrate si grosiere. iniţial sub formă cosită. iar după vârsta de o lună prin păşunat direct. implică un efort fizic deosebit din partea îngrijitorilor. 40 % .

6 săptămâni sub forma unui complex proteino-vitamino-mineral. Are avantajul unei bune pregătiri a viţeilor pentru înţărcare şi a unei dezvoltări ulterioare optime a acestora. • întreţinerea în stabulaţie liberă . cel mai frecvent la 90 de zile. iar dupa circa o luna de viaţă. respectiv 1-1. prevăzute cu: puncte de alimentare cu apă. umiditatea aerului cea.I. în vederea limitării la maximum a efectelor negative generate de stabulaţia legată se recomandă ca adăposturile să fíe prevăzute cu padocuri exterioare în care animalele să fíe scoase pe timp favorabil. şi are loc Ia vârsta de 5-7 luni. Din punct de vedere al vârstei viţeilor. 1. ajungând la 30 g amestec mineral pe la vârsta de 6 luni.3 m/s iarna. de regulă. hidrogenul sulfurat sub 0.I. > înţărcarea normală . va fi administrată la temperatura de 14 . vitamina A si 25 . Se poate realiza la vârste cuprinse intre 30-60 de zile. care are drept finalitate eliminarea totală a laptelui din hrana acestora şi înlocuirea lui cu nutreţuri vegetale. La început este bine ca apa să se dea fiarta şi apoi răcită. vitamina D / kg / greutate vie. în sensul obişnuirii acestora de timpuriu cu consumul de nutreţuri vegetale.500 U.5 m/s vara. > înţărcarea tardivă . padocuri ce trebuie să asigure minimum 5-6 mp/cap.5 -2. Alimentarea cu apă se realizează la discreţie prin utilizarea adăpătorilor cu nivel constant. concentraţia CO2 şi NH3 sub 0. Vitaminele se vor da viţeilor in special iarna. de regula cu vârsta. Pentru obţinerea unor rezultate foarte bune şi pentru diminuarea stresului animalelor este necesară o pregătire corespunzătoare.este indicat să se realizeze la păşune „ Tabere de vară". Astfel. Atunci cănd se administrează amestec de fermă mineralele pot fi introduse în acest amestec de la vârsta de cea. gradul de modernizare al fermei. 3-5 kg suculente şi cea.In perioada de stabulaţie primul nutreţ suculent este reprezentat de morcovi ce sunt introduşi în furajare de la vârsta de cea.prezintă avantajul unei dezvoltări armonioase a animalelor şi se poate realiza în boxe comune pe pardoseală plină sau pe pardoseală tip „ grătar" sau cu spaţii individualizate de odihnă de dimensiuni variabile (tabelul nr.se foloseşte cu predilecţie în cazul unităţilor gospodăreşti. După înţărcare viţeii sunt separaţi pe sexe şi sunt afluiţi corespunzător fluxului tehnologic adoptat.este o variantă întâlnită în exploataţiile de foarte mici dimensiuni. funcţie de vârstă. iar evacuarea dejecţiilor se realizează mecanizat. adăparea se realizează la discreţie utilizând adăpătorile semiautomate cu clapetă. cand de obicei hrana mamelor este carentata in vitamine.03 mg/l. adăposturi tip „şopron" cu un 10 . Taberele de vară sunt amenajări speciale situate. cea.50 U. tehnologia de creştere utilizată.etc. Cantitatea de săruri minerale administrată creste. practică o tehnologie optimă de exploatare şi au ca rezultantă directă a procesului de producţie laptele. Animalele sunt legate la iesle şi se odihnesc pe paturi cu dimensiuni variabile (tabelul nr 2). In funcţie de gradul de modernizare a adăpostului. iar după patru luni porumbul siloz (numai dacă este de foarte bună calitate). Se poate practica în două variante: • întreţinerea în sfabulaţie legată .16° C . Indiferent de varianta de întreţinere utilizată este foarte important pentru sănătatea animalelor ca în adăposturi să se menţină un microclimat corespunzător: temperatura 14-16° C pentru tineretul sub 1 an (12-14° C pentru animalele peste 1 an). etc. se consideră că un viţel este bine pregătit pentru înţărcare atunci când poate consuma zilnic cea. Sărurile minerale sunt administrate simultan cu nutreţul combinat. iar evacuarea dejecţiilor se realizează mecanizat folosind instalaţia cu racleţi batanţi. la distanţe mai mari de fermă. momentul înţărcării este diferit şi se află într-o corelaţie directă cu o serie de factori: direcţia de exploatare a vacilor. rezultatele fiind condiţionate de tehnologia de creştere şi hrănire utilizată.are drept obiectiv protejarea acestuia împotriva climatului nefavorabil şi crearea unor condiţii optime pentru creştere şi dezvoltare. din ce în ce mai puţin deoarece limitează mişcarea animalelor şi poate conduce la apariţia unor defecte de conformaţie.015 mg/l. Se vor administra cate 150 . 4 săptămâni. 65-75 %. fiind crescuţi în adăposturi separate. In practică întâlnim următoarele variante de înţărcare: > înţărcarea timpurie .este metoda cea mai utilizată în fermele de vaci de lapte şi se realizează la vârsta de 80-100 de zile.se realizează diferenţiat sezonier: A) întreţinerea tineretului în sezonul de iarnă . astfel încât tineretul să beneficieze din plin de efectul favorabil al factorilor climatici şi mişcării. la viţeii de mare valoare folosiţi la reproducţie. destinaţia viţeilor.este o variantă de înţărcare folosită în fermele modernizate ce dispun de condiţii foarte bune de hrănire şi întreţinere. B) întreţinerea tineretului în sezonul de vară . în care tineretul rămâne pe toată perioada de vară. la sfârşitul celei de-a doua luni poate fi introdusă sfecla furajeră sub formă tocată.0 kg fibroase de bună calitate. 3 ) corelate cu vârsta şi greutatea animalelor. Particularităţile creşterii tineretului femei de reproducţie >Intreţinerea tineretului . Şi în această variantă de întreţinere este recomandat ca adăposturile să fie prevăzute cu padocuri exterioare pentru asigurarea unei mişcări suplimentare a animalelor pe vreme buna. iar viteza curenţilor de aer trebuie să fie de 0. 1-2 kg nutreţuri concentrate. Apa de baut se va administra viţeilor dupa prima săptămâna de viata. Inţărcarea viţeilor Reprezintă un proces foarte important în creşterea viţeilor. în creşterea raselor exploatate exclusiv pentru producţia de carne.

030. Cantităţile de nutreţuri ce se pot administra pe zi si pe cap de animal variază în funcţie de vârstă şi orientativ pot fi: 3 .5-2 kg.2°C. iar sub raportul valorii nutritive este considerat un aliment complet ( conţine circa 20 aminoacizi. iar adăpatul se va realiza la discreţie. în a căror compoziţie floristica.6. 12. Laptele de vaca se compune din: apa cea. cate 3 . 4) şi a nevoilor energo-proteice în vederea realizării unor mase corporale corespunzătoare pe fiecare categorie de vârstă. leguminoasele au avut o pondere de 30 . • pH-ul variază între 6. etc.8 . substanţa uscata cea. mazăre.70 % ) şi are următoarele proprietăţi: • densitatea laptelui variază între 1. •In perioada de stabulatie raţiile furajere sunt formate din fibroase ( fanuri de lucerna. 25 vitamine.8 %. restul timpului fiind ţinut sub umbrare în orele de arşiţa sau în adăposturi simple pe timp de ploaie. de exploatare şi climatici. cei mai importanţi fiind următorii: 11 . permiţând obţinerea a circa 1000 produse ).7 %.30 %.2 kg/cap/zi. grad mare de digestivitate. Nutreţurile concentrate seadministrează sub formă de uruieli având în componenţă porumb. trifoi.2 la 0°C si de 1. • aciditatea ( in grade Thorner) este de 16 . 87. baza furajeră proprie. • temperatura de fierbere 100. 20-30 kg peste această vârstă. Este secretat de glanda mamara (ugerul). Scoaterea tineretului pe păşune va fi făcută de preferinţa dimineaţa si dupa amiaza. borceag sau otava ). In momentul stabilirii normelor de hrănire se are în vedere asigurarea parametrilor de creştere necesari (tabelul nr. 10. • conţinutul de grăsime 2.4 ore.40 %. 10 acizi graşi. tărâte.4. Dacă exploataţia nu dispune de păşuni este recomandat ca animalele să aibă acces liber în padoc unde să rămână majoritatea timpului şi unde să li se administreze şi furajele. • conţinutul de proteine 2. • reacţia dupa muls este amfotera sau neutra.55° C.50 % ( grăsime 3. beneficiind de multă mişcare.5 . aer si soare. Laptele se caracterizează prin palatabilitate ridicată. TEHNOLOGIA EXPLOATĂRII TAURINELOR PENTRU PRODUCŢIA DE LAPTE Producţia de lapte obţinută de la taurine are o importanţă deosebită.032.50 %. se dezvolta bine.20 kg nutreţ siloz de foarte bună calitate sau 5-10 kg sfeclă furajeră. ceea ce contribuie la mărirea rezistenţei la intemperii si boli. punct sanitar veterinar. > Hrănirea tineretului .70 % si substanţe minerale 0. parcelate şi să poată asigura întreaga cantitate de masă verde necesară în hrana animalelor. Raţia zilnica va fi administrata in 3 tainuri. • vâscozitatea laptelui este de 2. orz. lactoza 4. pe de o parte datorită rolului său major în alimentaţia omului.7 . se va administra tineretului un supliment de nutreţuri concentrate în cantităţi de cea.6 kg fânuri de bună calitate.18 °T. Rentabilitatea acestei activităţi apare ca evident şi prin valorificarea superioarăde către animale a furajelor vegetale. care. •In perioada de pasunat tineretul întreţinut la păşune. Ingrijirea corporală a tineretului constă în perierea periodică a animalelor în perioada de stabulaţie şi în controlul şi toaletarea ongloanelor ori de câte ori este nevoie. furtuni sau vânturi mai puternice.3. a produselor secundare obţinute din agricultură şi a diferitelor categorii de reziduuri industriale. 1. Legat de calitatea păşunii. cu media de 1.1. substanţe proteice 3. • punctul de îngheţare ( crioscopic ) 0. producţia obţinută şi implicit eficienţa economică a acestei activităţi. funcţie de vârstă.7 la 30°C. la taurine este formată din 4 sferturi (unităţi glandulare ). Cantitatea zilnica de masă verde administrata tineretului în perioada de paşunat variază între 15 .028 . este de reţinut faptul ca cele mai bune rezultate au fost obţinute prin folosirea păşunilor. iesle pentru administrarea furajelor concentrate şi a furajelor suplimentare dotate cu umbrare. 1. camere pentru îngrijitori. la care se adaugă mineralele sub formă de CPVM (Concentrat Proteino-Vitamino-Mineral) în cantităţi de cea.6 .perete spre vântul dominant. suculente si suplimente de concentrate. fiziologici. independente între ele si terminate fiecare prin câte un mamelon ( sfârc ).80 %. 45 elemente minerale.8.20 kg până la vârsta de un an şi cea. Factorii care influenţează producţia de lapte A) Producţia individuală de lapte a vacilor este influenţată de o serie de factori genetici. la laptele proaspăt. sroturi.reprezintă o verigă tehnologică foarte importantă şi alături de întreţinere condiţionează calitatea generaţiilor viitoare de animale. în cantităţi suficiente astfel încât să se asigure creşterea şi dezvoltarea normală a tineretului. In situaţiile în care păşunea nu este suficientă sau de bună calitate. O hrănire optimizată trebuie să aibă în vedere administrarea unor nutreţuride bună calitate. iar pe de altă parte datorită ponderii acestei producţii în eficienţa economică a activităţii de exploatare a taurinelor. Păşunile repartizate tineretului de reproducţie trebuie să fie de foarte bună calitate.

ambele dăunătoare şi cu efecte negative immediate asupra producţiei de lapte. .sub acest aspect trebuie reţinut ca există rase specializate pentru producţia de lapte (Holstein. > Vârsta .12. influenţează negativ producţia lactatiei următoare.30 % .00 .1/8. nivelul productiv. Aceste diferenţe sunt date de potenţialul genetic individual pentru producţia de lapte rezultat în urma combinării diferite a genelor.50 . De asemenea gradul de precocitate al unui animal este scos în evidenţă de cantitatea de lapte produsă la lactaţia I faţă de lactaţia maximă (rasele precoce realizează peste 75-80 %). .30 . constituţie fină. rase cu producţie medii de lapte ( BNR. o capacitate foarte mare de valorificare a furajelor în direcţia producţiei de lapteşi la care predomină latura catabolică a metabolismului. rase cu procent ridicat de grăsime în lapte ( Jersey. în sensul că numai o vacă sănătoasă va putea da o producţie ridicata de lapte. Lipsa repausului mamar sau acordarea unuia necorespunzator ca durata. La rasele mixte din ţara noastră s-a constatat că indicele somato-productiv (indicele lapte) . la rasele precoce (Holstein.11. în medie. respectiv asupra eficienţei economice a creşterii taurinelor. . etc.50 . (moment diferit funcţie de gradul de ameliorare şi precocitate al animalelor). Astfel. iar la rasele mai tardive la o vârstă mai mare 91actaţia a V-a.50 . cu producţii foarte mari. Luna V-a .100 zile. grad de ameliorare. Luna Il-a . deoarece s-a constatat ca între cantitatea de apa si producţia de lapte exista o strânsă corelaţie. La taurine sunt întâlnite trei tipuri fiziologice: respirator.13.influenţează producţia de lapte a animalelor datorită relaţiilor de interdependenţă cu tipul morfologic. Luna IlI-a .cantitatea de apa consumata zilnic influenţează producţia de lapte a vacilor. >Dezvoltarea corporala .50 .reprezintă cel mai important factor de exploatare ce condiţionează producţia de lapte. Pentru aceasta este necesar sa se asigure permanent o hranire în baza unor raţii optimizate în raport cu dezvoltarea corporală. In acest scop se recomanda ca vacile să aibă la discreţie apa necesara ( adapatorile automate fiind cele mai indicate pentru acest scop ).Luna a Vl-a . Friză.). în cifre relative valorile de mai jos : Lunal . > Durata repausului mainar . Schwyz.a. după care urmează o perioadă de platou şi apoi se înregistrează o diminuare a producţiei pe măsura înaintării în vârstă a animalelor.6. Jersey) producţia maximă se realizează la lactaţia a IlI-a. cu cat producţia de lapte a vacii este mai mare.12.12. Cantitatea de lapte pe luni de lactatie înregistrează.referitor la acest factor s-a constatat ca cea mai mare producţie de lapte se înregistrează în cursul primelor 3 luni de lactatie. stare de întreţinere.70 %. >Tipul fiziologic .13.00 %.raportul dintre greutatea corporală şi cantitatea de lapte pe lactaţie variază. schelet fin.00 %. a IV-a.12. între 1/7 .50 % . etc. asigura exteriorizarea potenţialului genetic al animalelor şi împiedică apariţia celor două fenomene complementare subnutriţia şi suprafurajarea. la temperaturi cuprinse între 10 .50 %. în funcţie de o serie de factori: producţie realizată. Simmental etc. etc.4.Luna a X-a .12.> Rasa . Jersey.50 %.sau mai precis raportul dintre greutatea corporala si producţia de lapte Din acest punct de vedere s-a constatat ca în interiorul fiecărei rase ar exista o greutate corporala optima care se corelează cu cea mai mare producţie de lapte si că aceasta ar trebui să constituie greutatea medie urmărita prin selecţie la stabilirea tipului dorit.00 .Luna a VIII-a-7.Luna a VH-a . > Hranirea .7.50 % . pentru fiecare rasa de taurine in parte. > Starea de sănătate .70 .50 .6. >Luna de lactatie . realizată în mod raţional.00 .50 % . constituţional. digestive şi mixt ( cu predominarea uneia din laturi).9. determinând în acelaşi timp si o scădere a vitalităţii produsului ce se va obţine. >Individualitatea . .1/10 si chiar mai mult.10. rase cu producţii mici de lapte (rasele neameliorate şi cele specializate pentru producţia de carne). ). cu atat ea are nevoie si de o cantitate mai mare de apa. Astfel. temperament vioi.00 % . Guernsey). > Adăparea .sub raportul vârstei s-a constatat ca producţia de lapte creste de la lactatia I-a pana la atingerea lactaţiei maxime.11.este în strânsă corelaţie cu productivitatea. . în speţă proceselor de oxidare.11. 12 . temperamental şi productiv. Luna IV-a . a Vl-a.poate să varieze între 40 .4.8. Pentru aceasta se recomanda ca vacile sa fie cat mai bine hrănite si îngrijite în perioada repausului mamar.15°C sau să fie adăpate de minimum trei ori pe zi. Cele mai productive animale se încadrează în tipul respirator şi se caracterizează prin: animale cu forme corporale uscăţive.13. dandu-li-se astfel posibilitatea sa se refacă si sa-si formeze rezerve pentru lactatia următoare. iar la rasele specializate pentru producţia de lapte sau la exemplarele recordiste acest raport poate fi de 1/9 . musculatură slab dezvoltată. Bruna. sunt animale ce realizează producţii mici de lapte şi animale recordiste. starea de întreţinere şi vârstă.în condiţii identice de hranire si intretinere.Luna a IX-a . O alimentaţie uniformă. dupa care producţia înregistrează un platou şi apoi o fază descendentă diminuându-se treptat către luna a X-a de lactatie. amplitudinea scăderii fiind dictată de gradul de ameliorare al animalelor. fara întreruperi si cu nutreţuri de buna calitate.

Mulsul trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe: să fie complet.marfă . pe plan intern a laptelui. curenţii de aer et c. deoarece producţia de lapte apare după fătare. încărcătura microbienă. fertilitatea solului. etc. datorită lipsei mişcării. Dezavantajele majore ale acestei tehnologii sunt legate de creşterea preţului de cost/produs. în vederea limitării la maximum a acestui consum. Este important ca fiecare fermier să producă o cantitate căt mai mare de lapte pentru obţinerea unei producţii mari de lapte-marfă.5) Tehnologia întreţinerii vacilor de lapte întreţinerea vacilor de lapte implică asigurarea unor condiţii optime de adăpostire a acestora în vederea creării condiţiilor necesare exteriorizării potenţialului lor productiv şi se realizează diferenţiat în funcţie de sezon. etc. aciditatea. et c. în funcţie de sistemul de exploatare utilizat.> Mulgerea .reprezintă cantitatea de lapte valorificată de către producător. în vederea atenuării efectelor negative generate de lipsa de mişcare adăposturile trebuie prevăzute obligatoriu cu padocuri exterioare. care pot determina obţinerea unor câştiguri suplimentare prin recalcurare (laptele STAS fiind laptele recalculat la 3. > întreţinerea vacilor de lapte pe timp de vara Practica creşterii vacilor de lapte arată că pe timpul verii întreţinerea acestora se poate realiza folosindu-se trei variante: întreţinerea la adăpost. A) întreţinerea vacilor de lapte la adăpost . deoarece implică o serie de măsuri de selecţie şi ameliorare a efectivului. Se recomandă utilizarea unei tehnologii moderne de creştere a tineretului. la intervale egale de timp şi în linişte pentru a asigura obţinerea unei cantităţi sporite de lapte.15 %.. de gradul de modernizare şi caracterul fermei. de la fiecare vacă a unei fătări. Are însă dezavantajul realizării într-o perioadă mai lungă de timp. care să permită introducerea cât mai de timpuriu a înlocuitorilor de lapte în hrana acestora şi reducerea pierderilor interne. 13 . temperaturile scăzute ( în perioade scurte de timp) produc o creştere a consumului specific şi o sporire a conţinutului de grăsime din lapte. transportul şi administrarea furajelor şi de efectul negativ al limitării mişcării asupra stării de sănătate şi activităţii de reproducţie a animalelor.se găseşte într-un raport direct proporţional cu producţia totală de lapte. Prin aceasta se realizează un interval corespunzător între fatari si se previn o serie de perturbaţii ale funcţiei de reproducere a vacilor. deoarece prin contractul de vânzare sunt luaţi în calcul o serie de indici calitativi ai laptelui: % de grăsime. cu respectarea normelor sanitar-veterinare şi de calitate prevăzute în standardele în vigoare. dar atunci când sunt asociate cu ploi reci mai ales în perioada de pasunat pot reduce producţia de lapte cu 10 . Avantajele acestei variante sunt în principal legate de următoarele aspecte: reducerea consumului de furaje.este o metodă utilizată atunci când ferma nu dispune de păşune sau când practică un sistem intensiv de exploatare. B)Producţia totală de lapte a vacilor este în corelaţie cu următorii factori: > Efectivul de vaci mulse . realizat într-un timp cât mai scurt. datorită cheltuielilor suplimentare pentru recoltarea. de suprafaţa şi calitatea păşunilor deţinute. cât şi pierderile ocazionale datorate transportului şi manipulărilor. numărul de celule somatice.temperatura. de gradul de ameliorare al animalelor. evitarea degradării păşunilor prin călcare şi prin poluarea cu dejecţii. calculate astfel încât să asigure o suprafaţă minimă de cea.se găseşte într-o relaţie direct proporţională cu producţia de lapte-marfâ. condiţionează în mod direct rezultatele financiare obţinute de către fiecare fermă şi este influenţată de următorii factori: > Volumul total de lapte fizic . umiditatea. > Nivelul producţiei individuale . fiind transferate în adăpost numai pentru realizarea mulsului şi administrarea nutreţului concentrat.reprezintă cel mai economic factor de sporire a producţiei totale de lapte. LAPTE STAS (3.) ce pot limita această creştere. fiind un factor extensiv asupra căruia se poate acţiona cel mai rapid în această direcţie.5 % gr) = ((Cantitate lapte fizic (kg) * % grăsime)/3. evitarea cheltuielilor cu organizarea taberei de vară. > Consumul intern de lapte . C)Producţia de lapte . evitarea consumului selectiv al plantelor ceea ce conduce la o utilizare mai eficientă a păşunilor. etc. > Activitatea de reproducţie . sau pot diminua veniturile prin acordarea unor penalităţi. densitatea. precipitaţiile atmosferice. însă. >Condiţiile climatic .poate influenta producţia de lapte atât cantitativ cât si calitativ. > Calitatea laptelui . densitatea animalelor/100 ha. este dependentă de o serie de factori (gradul de intensivizare al producţiei de furaje.reprezintă atât cantitatea de lapte administrată în hrana tineretului.influenţează producţia marfă la momentul valorificării acestuia. Creşterea efectivului de animale. î n aceste padocuri animalele sunt hrănite atât ziua cât şi noaptea. la ore fixe. pot să influenţeze producţia individuala de lapte. a unui procent sporit de grăsime şi pentru a diminua incidenţa îmbolnăvirii ugerului. în general. întreţinerea pe păşune în tabere de vară şi întreţinerea mixtă ( stabulatie + pasune ).5 % grăsime).trebuie să aibă ca obiectiv prioritar obţinerea în fiecare an. precum şi de aplicarea unei tehnologii optimizate de exploatare a animalelor. 12-13 mp/animal. % de proteină.

utilizându-se instalaţia cu racleţi cu mişcare continuă sau racleţi batanţi montaţi într-o fosă colectoare amplasată în spatele standului de odihnă.presupune construirea unor şoproane în vederea adăpostirii animalelor pe vreme nefavorabilă prevăzute cu iesle pentru furajarea suplimentară. iar adăparea la adăpători mecanice cu clapetă una pentru două vaci. întreţinere ce se poate reliza în două variante: stabulaţie legată şi stabulaţie liberă. pe toată perioada de păşunat. 10 cm decât lungimea standului şi sunt acoperite cu un strat gros de paie sau cu un covor de cauciuc. dar utilizarea lui s-a restrâns în ultimul timp datorita unor neajunsuri majore ( productivitatea redusă a muncii. situată central. obţinerea unui lapte de calitate superioară. etc.are în vedere realizarea operaţiilor specifice scoaterii animalelor la păşunat: refacerea individualizării animalelor şi marcarea celor care urmează să intre în efectiv. a unor zone unde se depozitează rezervele de furaje pentru timpul nefavorabil. organizarea şi întreţinerea păşunilor în vederea practicării unui păşunat raţional. Pentru atenuarea efectelor negative ale întreţinerii legate asupra animalelor. după muls. unde beneficiază de mişcare şi de efectele favorabile ale factorilor de mediu şi. • pregătirea animalelor . în funcţie de mărimea efectivului animalele pot fi întreţinute legat cu aşezarea pe două rânduri şi dispunerea „crupă la crupă" sau pe două ori patru rânduri cu dispunerea „cap la cap". etc). alimentarea cu energie electric şi cu apă potabilă. etc. avantajele benefice ale mişcării asupra stării de sănătate a animalelor. condiţii superioare de odihnă. pentru crearea unor condiţii optime de microclimat. frecvent preferându-se cel cu dimensiuni mijlocii 115/190 cm. influenţa negativă a lipsei de mişcare asupra animalelor şi nu în ultimul rând obţinerea unui lapte mai puţin igienic). a reprezentat. eficienţă economică. mărginită de iesle de diferite tipuri şi două alei de serviciu plasate de-a lungul celor doi pereţi longitudinali ai adăpostului. Legarea vacilor la iesle se realizează cu ajutorul sistemului vertical de legare tip„Grabner"ce limitează drastic mişcarea înainte şi înapoi a animalelor. amenajarea unor construcţii pentru instalarea utilajelor de muls. adosturile trebuie prevăzute cu padocuri exterioare care să asigure minimum 10-12 mp/cap unde acestea să fie furajate pe timp favorabil STABULAŢIA LIBERA: a început să fie utilizată din ce în ce mai mult datorită multiplelor avantaje pe care le prezintă (posibilitatea mecanizării şi automatizării proceselor de producţie. C)întreţinerea mixtă a vacilor de lapte . Prezintă avantajul utilizării adăpostului pe tot parcursul anului. amenajarea unor umbrare pe păşune pentru odihna animalelor în orele călduroase ale zilei. fie cu instalaţia de muls cu colectarea şi transportul centralizat al laptelui pe conductă. efortul fizic mare depus de către lucrători. Evacuarea dejecţiilor este mecanizată. a unor puncte pentru executarea tratamentelor sanitarveterinare şi a însămânţării artificiale. întocmirea unui program de păşunat şi obişnuirea animalelor cu consumul furajelor verzi.Esenţa sistemului este reprezentată de producerea continuă a masei verzi necesară animalelor pe toată durata hrănirii. creşterea productivităţii muncii. în baza unei scheme de cultură „ conveer verde". 14 . nemaifiind necesare cheltuielile ocazionate de amenajarea taberei de vară. hrana animalelor fiind completată cu nutreţ verde administrat suplimentar la adăpost. Folosirea acestei tehnologii implică parcurgerea a două etape distincte: • pregătirea taberei de vară . la păşune. producţia realizată de fiecare specie de plante. supravegherea mai uşoară a stării de sănătate. cantitatea de masă verde necesară/cap/zi. prin separatoare metalice de stand mai scurte cu cea. Standul de odihnă are dimensiuni variabile funcţie de rasa animalelor. în trecut. se impune protejarea animalelor de vremea nefavorabilă prin întreţinerea lor într-un adăpost.se utilizează de regulă în unităţile ce dispun de suprafeţe reduse de păşunui ce nu pot asigura o cantitate suficientă de masă verde. tratarea animalelor bolnave. perioada în care se va realiza furajarea.reprezintă o variantă de întreţinere utilizată cu precădere în unităţile ce dispun de păşuni amplasate la o distanţă de peste 2 km de fermă şi presupune menţinerea animalelor. Furajarea animalelor se poate realiza manual (în cazul exploataţiilor cu efective reduse) sau mecanizat cu ajutorul unei remorci tehnologice. construită astfel încât să permită circulaţia mijloacelor mecanice. în această variant animalele sunt duse în fiecare dimineaţă. etc). > întreţinerea vacilor de lapte pe timp de iarnă în perioada de iarnă. cel mai răspândit sistem de întreţinere datorită unor avantaje de ordin tehnologic (tratament individual al vacilor la muls. a tancurilor pentru păstrarea laptelui. în funcţie de programul de păşunat adoptat. care se alcătuieşte în funcţie de o serie de aspecte: efectivul de animale de furajat. B)întreţinerea vacilor de lapte la păşune (în tabere de vară) . durata optimă de utilizare a fiecărei plante din cadrul schemei de cultură. STABULAŢIA LEGATĂ. In adăpost exsistă o alee de furajare. în amenajări speciale denumite „ tabere de vară". Mulgerea se realizează mecanizat fie cu instalaţia de muls cu colectarea laptelui la bidon. Pentru facilitarea odihnei standurile sunt delimitate din două în două. sunt aduse şi hrănite suplimentar la adăpost.

ceea ce contribuie la obţinerea unui lapte igienic. In organizarea acestuia se va avea în vedere cantitatea de nutreţ consumată de animale (se are în vedere un consum mediu cuprins între 50-65 kg masă verde/cap/zi). astfel încăt sa fie in permanenta curat si uscat pentru a asigura un confort sporit animalelor. atunci când plantele au ajuns la o înălţime de minimum 15-20 cm. Suprafaţa de pasune necesară unei vaci cu o producţie buna de lapte variază în raport de calitatea acesteia fiind cuprinsă între 0. • zona de furajare poate fi amplasată central sau excentric (de-a lungul unui perete longitudinal al adăpostului) funcţie de mărimea efectivului. în funcţie de producţia de lapte obţinută.5 ha cand păşunea este de calitate foarte slabă. Trecerea animalelor pe păşune trebuie să se realizeze treptat într-o perioadă de cea. 2. complectarea crotaliilor lipsa si înlocuirea celor deteriorate. durata unei reprize de păşunat. etc). prevăzute cu o serie de compartimentări (sală de aşteptare. timpul de refacere. •în varianta administrării masei verzi la iesle trebuie organizată producerea acesteia într-un sistem de culturi succesive denumit „ conveer verde". >îngrijirea animalelor . 15 zile. In principiu introducerea animalelor pe păşune se poate realiza în ultima decadă a lunii aprilie . 15 . cantitatea de masă verde consumată pe cap de animal. în special dimineaţa.presupune utilizarea unor nutreţuri diferite în fiecare din cele două perioade ale unui an: păşunat şi stabulatie. etc. Esenţa sistemului constă în faptul că animalele sunt libere să circule în adăpost şi în padocurile amplasate în afara acestuia. Din punct de vedere al organizării interioare adăpostul prezintă următoarele zone: • zona de odihnă poate fi cu spaţiu comun de odihnă. In situaţiile în care vacile au producţii mari de lapte si păşunea nu satsface necesarul cantitativ sau calitativ de hrana se recomanda ca raţia să fie completata cu un supliment de concentrate de 150 . la zona de furajare se realizează printr-un grilaj autoblocant. Cele mai importante masuri ce trebuie avute în vedere sunt: asigurarea posibilităţii de ieşire liberă a animalelor în padocuri şi asigurarea unei densităţi corespunzătoare a acestora in adăpost. din zona de mişcare. Mulgerea animalelor se realizează în săli speciale de muls dimensionate în funcţie de mărimea efectivului. A) Tehnologia de hrănire diferenţiată sezonier . compartimente pentru plasarea khiturilor de spălare a instalaţiei. > în perioada de păşunat raţia furajeră utilizată în hrana animalelor este constituită în principal din masă verde (cea. 10-15 % şi cuantumul mai mare al investiţiilor ce trebuie efectuate pentru implementarea sistemului. producţia medie a păşunii. iar intervalul de păşunat va fi mărit zilnic.are in vedere realizarea unor activităţi menite sa atenueze efectele nefavorabile ale intretinerii in stabulatie. între zona de odihnă şi zona de furajare şi este mai jos cu cea. Pentru obţinerea unor rezultate bune este foarte important ca păşunea să fie organizată în tarlale împrejmuite cu gard electric. curăţirea si ajustarea permanenta a ongloanelor. 15-20 cm decât acestea şi are o lăţime minimă de cea. Astfel: • în cazul întreţinerii animalelor pe păşune utilizarea masei verzi se realizează prin păşunat liber pe păşuni naturale sau cultivate. verificarea stării aşternutului. 6-8 mp/cap sau cu spaţiu individualizat de odihnă compartimentat în cuşete individuale cu dimensiuni variabile (1. supravegherea atenta a stării de sănătate si a condiţiilor de întreţinere a animalelor. zona unde se instalează plugul raclor tip „Delta" pentru evacuarea dejecţiilor. • zona de mişcare se găseşte. compartiment pentru amplasarea pompelor de vacuum. timpul de utilizare. la care. timp în care animalele vor primi în furajare nutreţuri fibroase. Pentru sporirea unor condiţii optime de odihnă zona respectivă se acoperă cu un aşternut de paie sau un covor de cauciuc. Tehnologia hrănirii vacilor de lapte Alimentaţia vacilor de lapte reclamă folosirea unor nutreţuri care să optimizeze producţia de lapte şi preţul de cost al acestuia. incidenţa mai mare a accidentelor. se pot adăuga cantităţi variabile de nutreţuri fibroase şi concentrate. compartiment pentru amplasarea tancurilor de recepţia laptelui.prima decadă a lunii mai (funcţie de zonă).2/2.200 g pentru fiecare kg de lapte produs. pe aşternut permanent asigurând cea. consumul de furaje mai mare cu cea. izolarea şi tratarea animalelor bolnave.5 şi 1. 80-85 %). -urmărirea si realizarea programului de vaccinări si tratamente contra bolilor parazitare si infecto-contagioase. al căror număr variază funcţie de numărul de animale. Tehnologia de hrănire se poate practica în două variante: hrănirea diferenţiată sezonier şi tehnologia de hrănire din stoc. de regulă. Este reprezentată de aleea de furajare betonată şi de ieslea de furajare. verificare permanenta a individualizării animalelor.Dintre dezavantajele majore ale acestui sistem menţionăm: tratamentul de grup aplicat animalelor.5 m pentru a permite circulaţia liberă a animalelor.25 m) ce asigură un confort superior al cazării. Masa verde se utilizată în hrana animalelor în corelaţie directă cu varianta de întreţinere utilizată. Accesul animalelor. Reprezintă zona murdară a adostului.

constituie un sistem întâlnit din ce în ce mai rar şi folosit mai mult în exploataţiile cu efective foarte reduse şi în mod deosebit în gospodăriile particulare datorită dezavantajelor pe care le prezintă legate de calitatea laptelui. precum şi dezvoltarea microflorei şi microfaunei ruminale. Administrarea nutreţurilor va trebui sa fie făcută intotdeauna intr-o anumita ordine pentru a facilita digestia.are caracteristic prinderea mamelonului de maniera încât degetul cel mare îndoit sa alunece pe lungimea sa. pregătirea vaselor în care se va realiza şi depozita laptele (spălarea şi clătirea acestora). în practica creşterii şi exploatării vacilor de lapte sunt utilizate două sisteme de muls si anume: mulsul manual şi mulsul mecanic. productivitatea muncii. Ele au rolul de a asigura o mare parte din necesarul de săruri minerale şi vitamine. Se administrează în hrana vacilor de lapte în cantităţi cuprinse între 3. B) Tehnologia de hranire din stoc .sunt reprezentate de fânuri de bună calitate de leguminoase sau graminee în cantităţi de 1. Se foloseşte la animalele adulte. • Mulgerea cu două degete . în funcţie de numărul furajelor folosite se poate întâlni sub două forme polidieta şi monodieta. Reprezintă cea mai buna metoda. 2. In funcţie de calitatea nutreţurilor de volum ce alcătuiesc raţia de bază cantităţile administrate pot varia între 250-450 g/ kg/lapte. etc. în mod deosebit. > Sistemul de muls mecanic . Mulsul propriu-zis impune parcurgerea mai multor etape: pregătirea locului de muls (curăţirea zonei de odihnă şi aerisirea adăpostului). folosirea eficientă a forţei de muncă.0 kg/100 kg greutate vie. efortul depus de îngrijitori. care au o viteză bună de cedare a laptelui. etc. > în perioada de stabulaţie raţia furajeră administrată în hrana animalelor este compusă din nutreţuri conservate. Tehnologia mulgerii vacilor de lapte Mulsul constituie o operaţie de foarte mare importanta practica deoarece de modul cum este organizat si aplicat depinde in mare măsura nivelul cantitativ şi calitativ al producţiei de lapte. în cantităţi variabile funcţie de producţia de lapte. legarea cozii. în realizarea cu succes a acestei operaţiuni trebuie respectate o serie de principii: realizarea unui muls complet.consta din prinderea mamelonului cu degetul mare si cel arătător. Are caracteristic utilizarea nutreţurilor conservate în hrana animalelor pe toată durata anului şi prezintă următoarele avantaje majore: obţinerea unei constante a raţiei pe toată durata anului şi posibilitatea mecanizării recoltării şi administrării furajelor. deoarece permite mecanizarea fluxului tehnologic şi măreşte gradul de consumabilitate al furajelor. dimineaţa la primul tain se administrează fânul. > Sistemul de muls manual . mai indicată fiind administrarea sub formă tocată. exploatarea unor animale cu un grad mare de ameliorare ce se pretează la mulsul mecanic.0 kg/100 kg greutate vie. Sistemul se foloseşte cu bune rezultate. pregătirea mulgătorului (spălarea mâinilor şi îmbrăcarea unui echpament adecvat). obţinerea unui lapte igienic etc. în vederea implementării cu rezultate bune a acestui sistem de muls. obţinerea unui lapte cu calităţi igienice superioare. productivitatea muncii ridicată. pregătirea animalului ( perierea trenului posterior al acestuia. urmează primul tain de concentrate şi apoi suculentele. 16 . Raţia de hrana a vacilor va fi administrata in 2 .3 tainuri zilnice. iritarea si chiar lezarea acestuia. • Mulgerea cu nod .constă din prinderea mamelonului cu mana de jur împrejur. Se poate practica în trei variante: • Mulgerea cu mâna plină . producţiilor mari realizate şi posibilităţilor ridicate de conservare şi depozitare. după care ordinea se repetă. obţinerea unui lapte cu o calitate igienică deosebită.0-5. prezenţa unor muncitori cu un grad înalt de calificare.0-1. Metoda conţine o doza de brutalitate asupra mamelonului producând adesea traumatizarea.se foloseşte în unităţile mari cu un grad ridicat de modernizare ce utilizează sistemul intensiv de exploatare.reprezintă un sistem modern de muls ce cunoaşte o răspândire din ce în ce mai mare datorită multiplelor avantaje pe care le prezintă: eficienţă economică sporită. cele mai frecvent utilizate fiind: • fibroasele .5 kg/100 kg greutate vie. în special în cazul vacilor care au fie mameloanele prea groase (cărnoase). obţinerea unei producţii cantitative şi calitative sporite de lapte şi. practicarea unui sistem intensiv şi a unei tehnologii optimizate de exploatare.sunt utilizate sub forma amestecului de fermă şi sunt administrate în complectarea raţiei de bază. spălarea şi ştergerea ugerului. etc. dezvoltarea si buna funcţionare a glandei mamare. Este foarte importantă alegerea corectă a modului de recoltare şi administrare a furajelor. etc. încât vârful mamelonului să rămână liber sub degetul cel mic. Atât in tara noastră cât şi în alte ţări. fermele trebuie să îndeplinească o serie de condiţii: exsistenţa unor efective mari de vaci. Se foloseşte cu bune rezultate în cazul vacilor primipare care au mameloanele prea scurte. prevenirea rănirii ugerului. deoarece nu răneşte şi nici nu jenează mameloanele. efectuarea masajului iniţial). • concentratele . Tot în această categorie intră şi subprodusele industriale borhotul de bere şi tăieţeii de sfeclă ce se administrează în cantităţi de cea. • suculentele .perioada optimă în care poate fi utilizată fiecare plantă.sunt reprezentate în această perioadă de porumbul siloz datorită efectului său lactogen deosebit. fie au o viteză mică de cedare a lptelui. reducerea efortului fizic.

se deosebeşte de precedenta prin modul de dispunere al animalelor. realizarea unei hrăniri diferenţiate a animalelor în funcţie de producţia de lapte. Este o instalaţie de muls în care toate componentele (motor electric. posibilitatea dotării sălii de muls cu o serie de echipamente ce permit înregistrarea automată a cantităţii de lapte produsă de fiecare animal. Vacile sunt dispuse pe două rânduri simetric şi oblic faţă de aleea mulgătorului. dezinfecţia mameloanelor şi dirijarea animalelor către adăpost. dar are o productivitate redusă a muncii şi datorită obţinerii unui lapte cu calităţi igienice mai reduse aria lui de răspândire se reduce din ce în ce mai mult. camera în care se găseşte generatorul de vacuum. consecutive unui consum specific superior. etc. cât şi pentru ponderea din ce în ce mai mare pe care o are în rentabilitatea creşterii taurinelor şi participă la fondul mondial de carne cu peste 30 %. punerea în funcţiune a instalaţiei de muls. Instalaţia de muls poate fi dotată cu mai multe posturi de muls pentru fiecare mulgător. pompa de vacuum. Asigură o productivitate a muncii mai mare decât varianta precedentă. camera de colectare şi răcire a laptelui. mai fină. taurinele furnizează o carne convenabilă sub raportul costului de producţie. dar prezintă dezavantajul unui tratament de grup aplicat animalelor ceea ce impune practicarea unei lotizări a animalelor după nivelul productiv. Femelele realizează greutăţi la sacrificare. Deasemenea. iar vacile au acces pe platformă printr-o uşă automată după ce în prealabil ugerul a fost spălat şi uscat la trcerea printr-un culoar de acces. Prezintă avantajul unei productivităţi mai mari cu cea. are o caloricitate de 1800 kcal/kg şi are în componenţă toţi aminoacizii esenţiali şi aproape toate vitaminele. cu gust şi aromă mai plăcute. Din momentul extragerii lui. randamente şi carcase mai mici. mai precis cu modalitatea de întreţinere. mulgerea animalelor în condiţii deosebite de igienă. Dintre cele mai utilizate tipuri de săli de muls amintim: • sala de muls tip . • sala de muls tip „Rotolactor " .are capacităţi mari şi se utilizează cu precădere în unităţile cu efective mari de animale.2 (grupul individual de muls) reprezintă o variantă folosită în mod deosebit în fermele cu efective reduse.Sistemul de muls mecanic adoptat într-o unitate de exploatare se găseşte într-o corelaţie directă cu sistemul de exploatare folosit.. mai fragedă. dar produc o carne mai bună decât a tăuraşilor. se prezintă ca un aliment complet ce conţine 36.2 % SU (18. durata unei rotaţii complete fiind corelată cu producţia de lapte a animalelor. mai suculentă. dar necesită investiţii mai mari la achiziţie şi implementare. pregătirea ugerului animalelor. dar induce o productivitate mai redusă a muncii datorită distanţei parcursă de mulgător pe aleea de serviciu de la un animal la altul. •Mulsul cu G. necesită investiţii relativ reduse pentru implementare.are locurile de muls dispuse pe două rânduri simetrice. Dezavantajul major al acestei metode de muls îl constituie investiţiile mari de achiziţionare şi punere în funcţiune a instalaţiei. animalele având o poziţie simetrică cu aleea mulgătorilor. deoarece valorifică o gamă largă de furaje de volum ce se găsesc mai frecvent şi sunt ieftine.2 (instalaţia de muls ce asigură colectarea şi transportul centralizat al laptelui). Avantajele acestei variante de muls sunt multiple: productivitate foarte mare a muncii. 17 . dar implică costuri mari la implementare. Masculii castraţi realizează sporuri mai mici de creştere. însă inferioară femelelor. dar carnea este mai perselată şi marmorată. Prezintă avantajul obţinerii unui lapte igienic deoarece acesta nu mai ia contact cu aerul din adăpost sau cu mâna mulgătorului. mai deschisă la culoare. Sub raportul compoziţiei chimice.. Prezintă avantajul tratării individuale a animalelor la muls. Asigură cea mai mare productivitate a muncii (60-80 vaci/oră/mulgător. e unanim recunoscute. detaşarea paharelor de muls la încheierea mulsului. prin intermediul furtunului de lapte şi al conductei de lapte.M. • sala de muls tip . nu necesită construcţii suplimentare. laptele este condus direct în tancurile izoterme de colectare. Mulsul vacilor în săli speciale impune parcurgerea următoarelor etape: aducerea vacilor din adăpost în sala de aşteptare. carnea de taurine. A) In varianta întreţinerii animalelor în stabulaţie legată mulsul mecanic poate fi realizat în trei variante: •Mulsul cu IMMB (instalaţia de muls mecanic la bidon) presupune colectarea laptelui la bidon în interiorul grajdului şi transportul lui într-un bazin mare de colectare la unul din capetele adăpostului. ataşarea paharelor de muls.3 % grăsimi). 25-30 % decât sala tip „Tandem" (mulgându-se cea. reduce efortul depus de mulgători. etc. B)Iîn varianta întreţinerii animalelor în stabulaţie liberă mulsul se realizează în săli de muls amplasate în construcţii speciale prevăzute în mod obligatoriu cu următoarele compartimente: sala de muls propriu-zisă.7 % proteină şi 15. introducerea vacilor în sala de muls. TEHNOLOGIA EXPLOATĂRII TAURINELOR PENTRU PRODUCŢIA DE CARNE Carnea constituie un alt produs important ce se obţine de la bovine. aparatul de muls şi toate celelalte componente) sunt montate pe un cărucior ce este deplasat de la un animal la altul.Tandem"cu capacităţi diferite . în gospodăriile populaţiei sau în maternităţile fermelor mari.I. supravegherea mulsului. 35 -38 vaci/oră şi pe mulgător). instalaţiile de spălare. •Mulsul cu IMMC . fiind deosebit de apreciată atât pentru pentru conţinutul sau in principii nutritivi si pentru calităţile sale diete::. Mulgătorii au o platformă de muls plasată la mijlocul sălii de muls. care are un angrenaj propriu de rotire. Prezintă o platformă de muls circulară compartimentată în standuri individuale. sala de aşteptare.Brăduleţ" .

60 % ). reducerea ponderii reformei de necessitate. Tehnologii de îngrăşare utilizate la taurine Producţia de carne la taurine se poate obţine în urma îngrăşării animalelor în trei sisteme: extensive.este influenţată de următorii factori: > Efectivul de taurine sacrificate .Animalele aparţinând raselor precoce se ingrasa mai repede si depun cantităţi mari de came si grăsime. 18 . rasele mixte 52 . semiintensiv si extensiv. B) Producţia totală de carne .70 %. dar este un tip de hranire costisitor. ponderea cărnii în carcasă mai redusă. Legat de tipul furajelor folosite: masa verde şi fânul favorizează obţinerea unei cărni superioare cu însuşiri organoleptice deosebite. dar de calitate mai slabă. concretizate în valorificarea mai timpurie şi la greutăţi mai mari a animalelor. nutreţurile însilozate determină obţinerea unei cărni cu mai multă apă. creşterea producţiei de came se poate realiza prin sporirea numărului de produşi/femelă matcă. Greutatea medie a animalelor la sacrificare pe plan mondial este de 350-400 kg. îngrăşarea extensivă realizează cei mai reduşi indicatori ai producţiei de carne materializaţi atât în cantitatea de came produsă. Tinand seama de sortimentele de nutreţuri folosite. însuşiri organoleptice excepţionale. folosirea vacilor reformate la încrucişări industrial. " tipul lactat " foloseşte la îngrasarea viţeilor. Taurinele din rasele de came ( Hereford. proporţie mare a cărnii în carcasă. fiecare având caracteristici proprii. randament la sacrificare mai redus cu 5 %. se disting mai multe tipuri de hranire : " tipul voluminos " în care predomina nutreţurile fibroase si suculente si care se foloseşte mai ales in cazul bovinelor adulte.> Precocitatea . nutreţurile concentrate din hrana reprezintă peste 50 % din valoarea nutritiva a raţiei.se întâlneşte din ce în ce mai rar în exploataţiile cu efective foarte reduse de animale.1200 g/cap/zi) si o carne de calitate superioară.reprezintă un factor intensiv de sporire a producţiei de carne.are la bază utilizarea în hrana animalelor a nutreţurilor de volum şi a unor subproduse din industria alimentară. comparativ cu cele din rasele semiprecoce si mai ales tardive. Shorthorn. Asigură sporuri mari de creştere (peste 1200 g/cap/zi). randamentul la taiere variază in funcţie de rasă. în vederea obţinerii unei cantităţi mai mari de carne se recomandă sacrificarea tineretului la greutăţi corporale de peste 450 kg şi a animalelor adulte la greutăţi mai mari de 600 kg. frăgezimea si suculenta camii sunt mai ridicate la animalele precoce . >Sistemul de ingrasare . iar taurinele din rasele de lapte au un randament la sacrificare de 38 -46 %. Sunt utilizate la îngrăşare animale tinere în vârstă de peste 12-13 luni şi animale adulte. > Tehnologia de îngrăşare în sistem semiintensiv . Santa Gertruda ) realizează un randament la taiere ce variază între 60 .la taurine. asigură obţinerea unei cami la un pret de cost mai scăzut. asigură sporuri zilnice mari de creştere ( 900 . Aberdee . datorită unor neajunsuri de ordin tehnic şi economic.la taurine se pot utiliza trei sisteme de ingrasare si anume: intensiv. Ingrăşarea intensivă generează cele mai bune rezultate. dar la un pret de cost mai ridicat. de consistenţă moale şi culoare mai închisă. semiintensiv şi extensive. Numărul de animale fiind limitat de posibilităţile de asigurare a furajelor. el variază intre 39 -48 %.O hranire raţionala si bine echilibrata in principii nutritivi. Ritmul acumulărilor medii zilnice este de 400-600 g/cap/zi. conduce la obţinerea unei cami superioare calitativ si cu o mare valoare calorica. sporuri de creştere mai reduse cu cea. îngrăşarea semiintensivă asigură obţinerea unor rezultate mai mici comparative cu sistemul precedent. concentratele influenţează pozitiv culoarea. >Tehnologia de îngrăşare în sistem extensiv . a celor reformate si a tineretului în vârsta de peste 1 an si jumătate. creşterea intensităţii de selecţie. > Randamentul la sacrificare . marmorarea. 25 %. cât şi în calitatea şi economicitatea acesteia. consecutiv unui consum specific de 8-20 UN/kg spor. dar indicele de seu este mai mare. sexul animalului.se află în corelaţie direct proporţională cu producţia de carne şi reprezintă un factor extensiv de sporire a acesteia. durata îngrăşării fiind de 5-6 luni. > Influenta hranei . Cat priveşte randamentul la taiere al bubalinelor. sistemul şi starea de ingrasare etc. vârstă.Angus. optimizarea raportului de sexe.etc. Are la bază întreţinerea animalelor pe păşuni naturale şi hrănirea acestora numai cu nutreţuri de volum fără adaosuri de concentrate. consum sporit de hrană. raport favorabil între macrocomponente şi came cu însuşiri organoleptice superioare. " tipul concentrat " este un tip de hranire specific ingrasarii intensive a tineretului taurin. utilizând aproape exclusiv in hrana laptele si substituienţii de lapte. în gospodăriile populaţiei. realizarea unui randament ridicat la sacrificare. > Greutatea medie la sacrificare . intrucat in foarte multe cazuri carnea obţinută nu acoperă cheltuielile de producţie. perselarea şi celelalte însuşiri organoleptice. Randamentul la taiere. randament ridicat la sacrificare (60-62 %). care se suplimentează cu cantităţi moderate de nutreţuri concentrate.

Prezintă avantajul utilizării unor sortimente de produse şi subproduse vegetale şi din industria alimentară.  gruparea animalelor la pasune pe sexe si loturi. Sub raportul nutreţului de bază utilizat. paie si alte deşeuri vegetale ).5.5 kg concentrate. a calităţii comerciale a cărnii (marmorarea şi persilarea ţesutului muscular). se recomanda introducerea unui supliment de nutreţuri concentrate. din totalul U. pe baza de pasune cu adaos de suplimente de concentrate.600 g ). comparativ cu cel in vârsta de 6 . ingrasat numai pe pasune de buna calitate.700 g ). un rol foarte important avându-1 sulful ce trebuie asigurat în raport de 1/10-1/12 faţă de uree şi o cantitate minimă de 0.12 luni ( 300 . în această subperioada • subperioada de îngrăşare propriu-zisă .) . transportul şi lotizarea acestora.25 zile înainte de a fi scoşi la păşune. carantinarea animalelor şi obişnuirea acestora cu consumul progresiv al nutreţului ce va constitui baza raţiilor de îngrăşare şi are o durată de 15-25 zile. Ponderea nutreţului însilozat nu trebuie să depăşească 50-55 % din valoarea nutritivă a raţiei. Structural. Perioada de îngrăşare pe păşune este urmată de o perioadă variabilă de îngrăşare în stabulaţie ce se realizează în adăposturi închise. de preferinţă. pe baza de masa verde cosita cu adaos de concentrate etc. Se pot obţine sporuri de creştere zilnice de 700-900 g/cap/zi cu un consum specific de 8-9 UN/kg spor. etc. amestec ce se va dilua cu apă în aceeaşi proporţie de 1: 9. parcelarea păşunilor ( pasunarea unei parcele nefiind indicata mai mult de 7 zile. Pentru completarea necesarului de proteina se poate folosi ureea. se vor stropi cu un asemenea amestec. perioada de îngrăşare este împărţită în trei subperioade: • subperioada de pregătire . pe pasune cu adaos de masa verde din conveer. în funcţie de condiţiile concrete acest sistem de ingrasare poate avea loc în mai multe variante: numai pe pasune. umbrarelor necesare si jgheaburilor pentru asigurarea suplimentului de nutreţuri concentrate. consecutiv unui consum specific de 7.N. tineretul în vârstă de peste 12 luni ce poate realiza un spor de creştere de cea. îmbunătăţirea indicilor de abator. etc. ca nutreţ de bază.are caracteristic participarea nutreţului de bază în proporţie de 65-70 % din valoarea raţiei zilnice. dar cele mai bune rezultate se obţin utilizând animale de peste 12 luni. Ingrăşarea cu nutreţuri fibroase si grosiere Acest sistem este folosit in special in zonele de munte ( mari producătoare de fanuri) si cele de câmpie (producătoare de mari cantităţi de coceni. Indiferent de varianta aleasa se vor respecta zilnic câteva indicaţii metodice :  asigurarea zilnica in hrana a suplimentului mineral necesar. bostănoase. dar mai pot fi utilizate şi alte suculente (semisiloz de ierburi.vizează următoarele activităţi: preluarea şi recepţia animalelor.reprezintă ultima parte a procesului de îngrăşare. animalele fiind hrănite cu masă verde la discreţie şi un adaos de 2-2. format din calciu si sare de bucătărie.  întreţinerea pe păşune are o durată de cea. sfeclă. diferenţa completându-se cu nutreţuri fibroase şi concentrate. > Tehnologia de îngrasare în sistem intensive-industrial Ingrasarea intensiva de tip industrial a tineretului taurin se realizează in unităţi specializate care permit organizarea si mecanizarea proceselor de producţie cu maxima eficienta. 100-150 de zile şi se utilizează.5 kg fân/100 kg greutate vie. cate 30-35 g pentru fiecare 100 kg greutarte vie . cel mai frecvent. Nutreţurile fibroase şi grosiere pot intra în raţie in proporţie de 50 .55 %. cu raţii echilibrate şi structurate corespunzător 19 . Are loc îmbunătăţirea calităţii comerciale a animalelor. cu asigurarea zilnică a necesarului de minerale. Este foarte important să se asigure necesarul de minerale. iar folosirea lor in hrana va fi făcuta numai dupa 10 ore de la stropire.  asigurarea pe păşuni a surselor de apa. tăieţei de sfeclă. în care nutreţurile de volum se reduc în favoarea celor concentrate. 20 . Durata acestei subperioade este diferită şi variază în funcţie de sporul de creştere realizat şi greutatea propusă a fi realizată la sacrificare. ori metişi ai acestora. si pot fi administrate sub formă tocată. Ingrăşarea pe baza de nutreţuri suculente Se practica in general in perioada de iama folosindu-se. In cazul păşunilor slab productive. în practică. porumbul siloz.ureea se va prepara în raport de 1/9 cu melasa.14 luni ( 400 . Vârsta animalelor preluate pentru acest tip de îngrăşare trebuie să fie de minimum 6-7 luni. iar in cursul unei zile a cate 12-14 ore). ieftine ce nu pot fi folosite direct în alimentaţia omului.10 UN/kg spor Rezultatele obţinute in tara noastră dupa acest sistem de îngrăşare arata ca cele ma mari sporuri zilnice pe cap de animal au fost obţinute la tineretul in vârsta de 12 . 700-800 g/cap/zi. cu întreţinerea liberă pe aşternut permanent. Acest sistem de îngrăşare prezintă următoarele caracteristici: utilizează material biologic provenit de la rasele specializate de came sau de la rasele mixte.  castrarea tăuraşilor cu cea. borhoturi. foloseşte un regim de nutriţie intens. tocaţi in prealabil. Paiele si cocenii. se cunosc mai multe variante de îngrăşare semiintensivă: Ingrasarea pe baza de masa verde Se practică în unităţile ce dispun de păşuni bogate si cantităţi suficiente de masa verde asigurate prin cultură. • subperioada de finisare .

membre subţiri cu tendoane şi articulaţii bine conturate. Animalele sunt înţărcate cu cea. consecutive unui spor de creştere de peste 1250 g/cap/zi. capului şi gâtului. Pe peretele dinspre aleea de furajare. La finalizarea îngrăşării. transfer realizat pe principiul „ totul plin . eventual. sistemul intensiv de îngrăşare este structurat în trei faze fiecare având caracteristici proprii: • Faza I (alăptare-înţărcare) . fiind formată în urma unui proces complex de selecţie.3-1.5 mp/cap peste această greutate. adăposturi specific fiecărei categorii de vârstă. locul formării.cerinţelor specific fiecărei etape de vârstă. sunt dotate cu iesle din beton prevăzute cu grătare metalice de furajare (front de furajare 25 cm/cap). gâtul este lung. Alimentarea cu apă se face la discreţie utilizîndu-se adăpători comune cu nivel constant una/boxă. vioiciunea. Boxele. Baza hrănirii animalelor o constituie substituienţii de lapte. care. iar evacuarea dejecţiilor se realizează mechanic cu lamă racloare sau hydraulic. uscăţiv. în baza unui contract ferm de afluire. format corporal pătrat şi conformaţie armonioasă. pentru fibroase şi concentrate. Cele mai importante rase crescute în ţara noastră. adăposturile sunt supuse igienizării mecanice şi dezinfecţiei în vederea unei noi populari. Recepţia animalelor destinate îngrăşării se poate realizează la vârste mici cea. iar evacuarea dejecţiilor se face mecanic cu lamă racloare. livrarea se face în totalitate pe întregul adăpost după principiul „totul plin-totul gol" evitându-se constituirea de noi loturi de animale. dar bine reliefată şi cu o tonicitate ridicată. în funcţie de aptitudinile morfoproductive. musculatura puţin voluminoasă. întreţinerea animalelor se realizează în adăposturi tip „hală". Animalele trebuie să beneficieze de o suprafaţă de întreţinere de 2. In ansamblu corpul este foarte bine proporţionat şi exprimă forţă. cu nutreţuri de volum (fibroase şi suculente ) de foarte bună calitate şi nutreţ concentrat sub forma unui amestec unic administrat cu ajutorul unei remorci tehnologice. adăposturi ce au fost pregătite în prealabil prin curăţire mecanică şi igienizare. 1100 g/cap/zi. în partea dinspre aleea de furajare. iar evacuarea dejecţiilor se poate realiza hidraulic sau mecanic. Rasa Pur sânge englez. când animalele realizează o greutate de peste 450 kg. Animalele sunt întreţinute în boxe colective pe aşternut permanent sau pe pardoseală tip „grătar". schelet subţire.0-2. Adăparea se realizează prin adăpători comune cu nivel constant una/boxă.Capul este mic scurt. Rasa Arab Este originară din platoul Asiei Centrale. raţiile furajere fiind concepute astfel încât să asigure realizarea sporului de creştere planificat şi îmbunătăţirea însuşirilor organoleptice ale cărnii. Hrănirea animalelor se realizează la discreţie asigurându-se 2-3 sortimente de nutreţuri sau un furaj unic. animalele putând realiza un spor de creştere de cea. fânul de lucerna şi concentratele de calitate foarte bună administrate la discreţie. elasticitatea şi supleţea mişcărilor sunt caracteristici de bază ale acestui grup de rase. etc. în stabulaţie liberă. Calul Gidran. cu profil drept sau uşor concav. beneficiind de o suprafaţă de întreţinere de 1. 140 de zile. După recepţie animalele sunt lotizate în funcţie de vârstă şi greutate şi sunt cazate ân adăposturi organizate în boxe colective. sunt: RASELE UŞOARE: sunt caracteristice tipului morfologic al calului de călărie. nu au ajuns la masa corporal de valorificare.0-3. personal specializat.are o durată de cea. în boxe colective cu pardoseala tip „grătar". rezistenţă. origine. Furajarea se va realiza la discreţie. Consecutiv acestui tip de hrănire animalele pot realiza un spor mediu de creştere de 700-800 g/cap. caracterizat prin: dezvoltare corporală eumetrică. corectitudinea mersului. dotate cu sistem de blocare a capului animalelor şi cu dispositive de fixare a găleţilor cu substituient de lapte.are o durată de cea. conformaţie corporală corectă. condiţiile minime de preluare fiind: stare bună de cănătate. supleţe şi energie. profiluri corporale mezomorfe cu tendinţe spre dolicomorf. tehnologii modem de creştere. 150 cm şi greutatea corporală de 420-460 kg. Soliditatea spinării. aptitudinile economice. corectitudinea aplomburilor. •Faza a II-a (creştere-îngrăşare) .totul gol" după efectuarea vaccinărilor specific. Dintre cele mai importante rase uşoare de cabaline menţionăm: Rasa Arab. 3-4 săptămâni de la naştere din ferme îndemne. TEHNOLOGIA CREŞTERII CABALINELOR RASE DE CABALINE Principalele criterii ce stau la baza clasificării raselor de cabaline sunt: gradul de ameliorare. cu coamă bogată. mobilitatea deosebită a. 10 zile înaintea transferului în adăposturile de faza a-II-a. •Faza a IlI-a (îngrăşare-fmisare) . Pe peretele dinspre aleea de furajare boxele sunt prevăzute cu iesle betonate dotate cu grătare metalice de furajare (front de furajare 20 cm/cap).5 mp/cap până la greutatea de 350 kg şi de 3. grebăn 20 . Adăparea se realizează la discreţie prin adăpători commune cu nivel constant una/boxă. obişnuirea cu consumul de substituient de lapte administrat la găleată. In general. etc.durează de la vârsta de preluare până la vârsta animalelor de 70 de zile. 190 de zile. în boxe colective cu pardoseala din grătar de beton armat. După depopulare. dar dens şi cu rezistenţă sporită. frumos arcuit. animalele fiind întreţinute în adăposturi tip hală. boxele sunt prevăzute cu iesle betonate. creştere în rasă curată şi gimnastică funcţională a aparatului locomotor.4 mp/cap.Se caracterizează prin dezvoltare corporală medie (talia medie cea.

cu articulaţii puternice „curate"copite foarte rezistente şi aplomburi corecte. toracele adânc şi lung. mersul încet. cât şi la tracţiune uşoară. pieptul puternic dezvoltat.Caracteristic acestor rase este posibilitatea deosebită de a se adapta la utilizări diverse (călărie. musculos. bine prinse. gâtul scurt şi musculos. Rasa Ardenez. energic şi frumos. toracele larg şi adânc. cu articulaţiile mai puţin conturate. spinarea şi şalele scurte. Berber şi rase turceşti cu iepe din rasele locale (trei armăsari sunt recunoscuţi ca fondatori ai acestei rase: Byerley Turk. amplă. grebănul înalt şi lung. spinarea şi şalele drepte. chişiţă de lungime medie şi copită rezistentă. chişiţa mai dreaptă şi copita mai mare. largi şi bine legate (uneori lăsate).57 m şi 450 kg). Herghelii: Ruşeţu şi Bonţida. trunchi lung. trunchiul scurt. Are constituţia fină. ambele tipuri având 68. profiluri corporale mezomorfe. Culoarea cea mai frecvent întâlnită este piersicie sau dereşă. largi şi duble. Culoarea părului este murgă. coada prinsă sus şi purtată în formăde arc. In organizarea şi desfăşurarea în bune condiţii a acestei activităţi trebuie să se aibă în vedere o serie de particularităţi ale specie legate de: vârsta apariţiei maturităţii 21 . temperamentul vioi şi este pretenţioasă la condiţiile de hrană şi adăpostire. şi Brebeni. Capul este uscăţiv. dresaj. membrele solide. scheletul mai gros. francez şi rusesc) şi face parte din categoria raselor mixte folosite atât la călărie. formatul corporal pătrat. membrele groase scurte. Herghelii: Sâmbăta de Jos şi Brebeni. Se caracterizează printr-o dezvoltare corporală mijlocie (talia 150-155 cm şi greutatea corporală 450-500 kg) şi un format corporal dreptunghiular. grebănul şters. musculatura mai bine dezvoltată. Herghelii: Ruşefu şi Dor Mărunt RASELE GRELE: fac parte din tipul morfologic al calului de tracţiune grea caracterizat prin: făptură corpolentă. neagră şi murgă şi mersul înalt. cât mai ales în ridicarea eficienţei economice în creşterea cabalinelor. profiluri musculare groase şi scurte. Rasa Perse ron. gâtul mai scurt şi mai musculos. tracţiune uşoară şi medie). expresiv cu profil drept sau uşor berbecat. crupa lungă. Rasa Lipiteana A luat naştere prin încrucişarea iepelor locale de diferite provenienţe cu armăsari spanioli. grebănul lung şi înalt. chişiţa scurtă şi dreaptă şi copitele mari şi rezistente. lungă. capul relativ mare. Rasa Pur sânge englez S-a format în Anglia în urma încrucişărilor practicate între armăsari din rasele Arab. Capul este mai mare.7 % sânge Ardenez. capul fin cu profilul drept. Napolitano. spinarea şi şalele sunt lungi şi largi. elastice) şi este puţin pretenţios la hrană. masivă. Trăpaşul românesc. trunchiul mai lung. temperament vioi şi roba murgă. spinarea şi şalele sunt lungi. musculos şi mobil. gâtul musculos frumos arcuit (cu aspect de lebădă). musculoasă şi coada frumos purtată. temperament liniştit. subţiri. groase.Sunt cai de talie mare (talia 162-170 cm şi greutatea corporală 450-500 kg) cu formatul corporal înalt.înalt şi puternic. crupa mai largămembrele mai scurte şi mai groase. constituţie robustă. Maestoso. etc. membre lungi şi puternice. Rasa Senigreu Romanesc Face parte din grupa carosierilor grei de tip brevimorf. cu trunchiul relativ lung şi cu lărgimi corporale remarcabile. musculatură voluminoasă. membrele puternice uscăţive. etc. Caracteristica de bază a acestui. Pieptul este larg. este un cal de viteză şi rezistenţă. fiind recunoscut după eleganţa mersului (are mişcări energice. larg şi adânc. Herghelii: Mangalia. cu chişiţa lungă şi copita mică şi rezistentă. La noi se deosebesc două tipuri de dezvoltare: tipul mare" (talia 158 cm şi greutatea coiporală de 580 kg) şi „tipul mic" (talia 150 cm şi greutatea corporală 510 cm). pieptul musculos. Herghelii: Cislău şi Bale. crupa este largă. liniştit. culoarea dominantă vânătă. Are o dezvoltare corporală mijlocie spre mare (talia 1. Darley Arabian şi Godolphin Barb). crupă lungă şi musculoasă. largi. Trăpaşul Orlov. musculoase. Trăpaşul românesc are o conformaţie robustă. Pieptul este larg şi musculos. gâtul lung şi musculos. iar culoarea predominantă este murgă şi mai rar roibă sau neagră. membrele lugi. Favory. Dintre cele mai importante rase greleamintim: Rasa Semigreul românesc. mai larg şi mai adânc. format corporal dreptunghiular. este rezistent la boli şi la clima aridă. orizontală. tip morfologic o reprezintă dezvoltarea deosebită a dimensiunilor de lărgime şi adâncime ale trunchiului. membre scurte. largi. cu articulaţii largi şi curate. Calul Arab are un temperament vioi. musculoase. RASELE INTERMEDIARE: fac parte din tipul mixt (tracţiune-călărie) cu predominanţa uneia dintre aptitudini. crupa largă . cu osatura dezvoltată. roibă şi mai rar vânătă. dar cu tonicitate redusă. REPRODUCŢIA CABALINELOR Reproducţia are o importanţă deosebită atât în sporirea şi ameliorarea efectivelor de animale. fiind sensibilă la afecţiunile pulmonare. spinarea şi şalele sunt scurte. gâtul lung. neagră şi mai rar vânătă. Rasa Trapasul Romanesc S-a format în ţara noastră consecutiv unor încrucişări complexe practicate între femele autohtone şi armăsari din rase trăpaş de diferite provenienţe (american. Capul este relative mare cu profil drept. Calul Lipiţean are constituţia robustă. temperamentul vioi. profiluri corporale brevimorfe. spinarea şi şalele sunt mai lungi. toracele adânc şi lung. toracele profund. mijlocie şi semigrea. Pluto şi Tulipán). Trăpaşul american. echilibrat şi stabil. roibă. subţiri şi uscăţive. grebănul larg şi puternic. Calul Noniiis. în cadrul rasei păstrându-se 6 linii mai importante (Conversano. musculoasă. Cele mai importante rase intermediare de cabaline din ţara noastră sunt: Rasa Lipiţan. schelet gros. neagră. Comparativ cu animalele din rasele uşoare au o dezvoltare corporală mai mare. Crupa este largă şi musculoasă.

în perioada de vară şi pansajul zilnic. iar cei adulţi de două ori pe zi la un interval de cea. durata gestaţiei. în această perioadă specială femelele trebuie să beneficieze de condiţii optime de hrănire.sexual^ momentul optim de introducere a tineretului la reproducţie. Gestaţia la iapă are o durată medie de 336 zile cu variaţii între 335 şi 350 zile. 75 % din valoarea nutritivă a raţiei) şi a nutreţurilor suculente si a concentratelor. făină de carne. prevăzute cu padocuri exterioare. stabilirea şi procurarea materialelor necesare acestei acţiuni. în perioada de iarnă. Pregătirea iepelor . masculii tineri pot fi utilizaţi la montă o dată pe zi. în foarte mare măsură. lapte smântânit. foarte important ca raţia armăsarilor să fie administrată în 3-4 tainuri şi să fie condusă astfel încât să se evite supraalinientaţia şi îngrăşarea animalelor. ajustarea şi tratarea periodică a copitelor. din punct de vedere fizic. gestaţi a şi fătarea la cabaline Monta Ia cabaline se pate efectua liber (fiind întâlnită foarte rar în gospodăriile populaţiei) sau dirijat. calitatea materialului seminal şi implicit calitatea viitorilor produşi. Este. primul fiind primăvara (ianuarie-martie) şi cel de al doilea sezon. 22 . De regulă. Pregătirea armăsarilor . astfel încât acestea să poată relua în condiţii foarte bune activitatea de reproducţie. pentru menţinerea condiţiei de reproducător a masculilor. Introducerea la reproducţie a tineretului trebuie să se realizeze atunci când femelele au o conformaţie corporal armonioasă şi au atins cea. 5-6 mp/cap. ajustarea şi îngrijirea periodică a copitelor. îngrijire şi adăpostire. etc. introducerea prematură sau tardivă a animalelor la reproducţie generând o serie de neajunsuri de ordin tehnic. Hrănirea iepelor gestante trebuie dirijată astfel încât să pemiită atât sporirea greutăţii corporale a femelei şi crearea unor rezerve. Este foarte important. Utilizarea armăsarilor la reproducţie trebuie să se realizeze confonn unui program de montă. în hergheliile moderme cu effective mai numeroase se practică însămânţarea artificial a femelelor cu material seminal de foarte mare valoare. Se recomandă administrarea în hrana femelelor a unor furaje de foarte bună calitate (masă verde de bună calitate. toamna (octombrie-decembrie) pentru femelele care nu au fost fecundate în primăvară. Intreţinerea armăsarilor trebuie gândită astfel încât aceştia să se menţină permanent într-o condiţie bună de reproducţie. cât şi creşterea în condiţii optime a fetusului. Astfel. potrivirea perechilor conform obiectivelor de selecţie stabilite pentru fiecare exploataţie. Monta. în adăposturi tip „ hală". iar în perioada de iarnă administrarea fânurilor de bună calitate de leguminoase şi graminee (cea. Pregătirea femelelor adulte are în vedere lotizarea acestora în funcţie de starea de întreţinere şi administrarea unei hrăniri suplimentare loturilor de animale aflate într-o stare necorespunzătoare de întreţinere. administrarea masei verzi în cantitate de 20-25 kg/cap/zi şi a unui supliment de concentrate. cât şi a femelei. să se realizeze mişcări în aer liber timp de 2-3 ore în padocuri în manej sau prin utilizarea la munci uşoare. In perioada utilizării la montă este necesar să se administreze un supliment de nutreţuri de origine animai (ouă. încărcătura fiind de 15-30 femele pentru masculii tineri şi de 60-70 femele pentru masculii adulţi. etc. după o pregătire prealabilă atât a masculului. fiind influenţată de o serie de factori: precocitatea rasei. 1-1. 70-75 % din greutatea animalelor adulte. Monta dirijată se realizează într-un padoc prevăzut cu o bară de încercare. Intreţinerea iepelor se face în stabulaţie liberă. pe pardoseală din pământ bătut peste care se pune un strat gros de paie (armăsarii sunt liberi) sau legaţi la iesle cu lanţuri din două părţi. astfel încât să se evite epuizarea masculilor şi diminuarea calităţii materialului seminal (în general. cu pardoseala din cărămidă sau pământ bătut peste care se aşterne un strat gros de paie. ciclicitatea apariţiei căldurilor. economic şi sanitar-veterinar.5 luni înainte de începerea sezonului de montă ( în funcţie de starea de întreţinere a acestora) şi are drept obiectiv principal aducerea armăsarilor într-o condiţie optimă de reproducţie printr-o hrănire şi o îngrijire adecvată. sexul produsului. etc.). Ingrijirea armăsarilor constă în perierea şi ţesălarea zilnică. vârsta femelei. în vederea începerii unui nou ciclu de reproducţie şi pregătirea tineretului pentru introducerea la reproducţie.reprezintă o etapă deosebit de importantă deoarece condiţionează. etc. se recomandă administrarea în hrana animalelor a unor nutreţuri de foarte bună calitate cu un volum redus şi un aport proteic ridicat. la cabaline se practică sistemul sezonier de monte şi fătări.debutează cu cea. alocându-se o suprafaţă de cea. în completarea raţiei de bază. Această acţiune debutează cu organizarea campaniei de montă ce presupune: stabilirea numărului de iepe. o lună înainte de începerea sezonului de monte şi urmăreşte două direcţii prioritare: refacerea femelelor adulte. Pe timpul verii cel mai indicat furaj este masa verde administrată sub formă de păşune şi un supliment de concentrate de 2-3 kg/zi. stabilirea numărului de armăsari. în perioada de vară. Pregătirea reproducătorilor pentru montă . precum şi în spălarea. în funcţie de numărul acestora pot fi întreţinuţi în boxe individuale. 8-10 ore). fânuri de leguminoase) şi suplimentarea raţiei de bază cu nutreţuri concentrate cu un aport proteic şi energetic ridicat. pe ştand din pământ bătut prevăzut cu un aşternut de paie.începe cu cea. Ingrijirea corporală constă în controlul. Este indicat.

proteine. Adăpostirea mânjilor în perioada de alăptare se realizează în adăposturi tip „hală" împreună cu mamele lor. fie au murit la naştere. se spală şi se dezinfectează trenul posterior al animalului şi i se administrează un barbotaj format din apă călduţă. cu câteva zile înainte-de momentul stabilit. flancurile se adâncesc. Pe timp de vară. cu câteva zile înaintea ratării animalul este neliniştit. în perioada de vară şi pansajul zilnic. retenţiile piacentare fiind relative rare la cabaline. cantitatea de lapte putând ajunge la 2. astfel încât animalele să poată să facă mişcare şi să se evite aglomeraţia la intrarea şi ieşirea din adăpost.In perioada de stabulaţie se recomandă administrarea unor fânuri de foarte bună calitate în cantităţi de 9-12 kg/cap/zi şi a unui amestec de concentrate 3. Fătarea este prevestită de apariţia unor modificări importante în comportamentul femelei. pe pardoseală de pământ bătut peste care se pune un strat gros de paie. Incepând cu vârsta de 3-4 săptămâni în hrana mânjilor încep să fie introduse nutreţurile vegetale. Perioada colostrală are o durată de cea. secţionarea şi dezinfecţia cordonului ombilical. Hrănirea mânjilor până la înţărcare. De regulă mînjii îşi iau laptele prin supt natural de la mame. 3-4 săptămâni. cu excepţia situaţiilor în care fie femelele nu au lapte suficient. astfel încât să fie eliminaţi toţi factorii de risc ce-ar putea conduce Ia creşterea pierderilor. cazuri în care tineretul este hrănit artificial cu lapte de vacă (preparat special ) administrat la biberon în cantităţi progresive (cea. Este foarte important ca în adăposturi să se asigure condiţii optime de microclimat optime pentru această categorie de vârstă (temperatura 10-14° C şi 0.. urmărirea ritmului de creştere prin cântăriri şi măsurători.0 kg/cap/zi. viteza curenţilor de aer). iar apa să fie intrudusă în furajare începând cu prima săptămână de viaţă. Ingrijirea mânjilor. trebuie pregătit corespunzător spaţiul destinat fătării. După vârsta de o lună pot fi introduse şi suculentele în hrana mânjilor (la o lună morcovul. buşumarea în vederea zvântării şi administrarea primului tain de colostru la un interval maxim de 40-60 minute de la fătare.5 1 lapte în prima săptămână. In perioada colostrală mânzul suge foarte des. în funcţie de caracteristici. imediat după fătare. 23 . deoarece aceasta contribuie la formarea unor cai cu o constituţie robust şi o conformaşie corectă. în adăposturi tip hală.0-5. la 3 luni sfecla şi la 5-6 luni porumbul siloz). controlul şi ajustarea periodică a copitelor. în acest scop mânjii trebuie să fie scoşi în padocuri împreună cu mamele ori de câte ori timpul este frumos şi nu există riscul contractării unor boli. 20-40 min. 3 l/cap/zi în prima săptămână până la 12 l/cap/zi la vârsta de 3 luni). Fătarea propriu-zisă durează cea. iar fibroasele (trebuie să fie reprezentate de fânuri de foarte bună calitate. glanda mamară este hipertrofiată. de regulă fânuri de leguminoase) se administrează ca atare. Aceste adăposturi sunt prevăzute cu pardoseală din pământ bătut acoperit cu un strat gros de paie ce se schimbă ori de câte ori este nevoie. etc.0-3. în perioada de iarnă. Ingrijirea corporală se realizează prin controlul. vitamine.constă în individualizarea animalelor. urmărirea stării de sănătate a tineretului. când alimentaţia începe să fie completată cu furaje vegetale. Este foarte important ca adăpostul să fie prevăzut cu padoc exterior. în prima parte a gestaţiei se poate administra şi nutreţ însilozat în cantităţi de 3. Astfel. Colostrul reprezintă prima secreţie a glandei mamare imediat după fătare şi se deosebeşte de laptele normal prin proprietăţile sale laxative şi conţinutul bogat în grăsime. după vârsta de 3 săptămâni. pregătită şi transferată femela în boxa de fatare. ajustarea şi tratarea periodică a copitelor. se poate împărţi în două perioade distinct: perioada colostrală şi perioada de alăptare propriu-zisă.1-0. Ingrijirea mânjilor . Concentratele sunt administrate sub formă de făină cernută. constă în degajarea căilor respiratorii de mucozităţi pentru a facilita respiraţia. deoarece pe timpul fătării transpiră foarte mult. săruri minerale şi gamaglobuline prin care se realizează transferul imunităţii pasive de la mamă la făt. întreţinerea se realizează liber. coada devine mai puţin rigidă.0-2. In zilele următoare hrănirea se realizează cu fânuri de foarte bună calitate şi nutreţuri concentrate. Tehnologia creşterii tineretului cabalin Tehnologia creşterii tineretului reprezintă un lanţ de măsuri tehnico-organizatorice şi sanitar-veterinare ce au drept obiectiv asigurarea unor condiţii optime de adăpostire şi îngrijire a mânjilor în vederea limitării la maximum a pierderilor şi crearea unor premize favorabile privind dezvoltarea lor ulterioară. In vederea desfăşurării fătării fără incidente. fiind urmată de expulzarea învelitorilor fetale.5 kg/cap/zi. sare şi tărâţe de grâu. Se recomandă ca nutreţurile minerale să fie incorporate în amestecul de concentrate. efectuarea programului de vaccinări. este indicată scoaterea la păşune a iepelor cu mânji. 3-5 zile şi se caracterizează prin utilizarea. In perioada de alăptare hrana mânzului este reprezentată de laptele matern până la vârsta de cea. se culcă şi se scoală des. în exclusivitate a colostruîui în hrana mânjilor sugari.3 m/sec. Imediat după fătare femela trebuie să primească îngrijiri speciale: se "buşumează corpul în vederea zvântării. musculatura crupei se relaxează. Este foarte important ca în această perioadă mânjii să beneficieze de efectul benefic al mişcării în aer liber.

concentrate. ţesălare şi buşumare. Nutreţurile utilizate sunt diferite funcţie de perioadă.reprezintă partea iniţială a pregătirii animalelor în vederea folosirii la tracţiune sau călărie. adăpare. în caz contrar putând produce colici. cantitatea cea mai mare de nutreţ fiind rezervată tainului de seară.2. ori de câte ori se impune această acţiune. viteza curenţilor de aer 0. Hrănirea cailor de muncă trebuie să se realizeze în funcţie de greutatea corporală şi în corelaţie direct cu intensitatea efortului depus. pregătite în prealabil. Adăparea cailor trebuie să se facă cu mare atenţie şi în general numai după consumarea primului tain de furaje. Animalele bolnave sau cele ce au înregistrat probleme de creştere sunt îngrijite cu atenţie şi beneficiază de un regim special de hrăni re. Este foarte important să se asigure condiţii optime de microclimat (temperatura 8-12 °C. hrănirea şi îngrijirea cailor de tracţiune Caii de muncă sunt întreţinuţi în adăposturi simple în stabulaţie legată.5-2. activitate ce are drept scop îndepărtarea murdăriei. etc. acoperit cu un strat gros de paie şi prevăzut cu stănoage. vedere verificarea integrităţii copitei. se consideră pregătit pentru înţărcare un mânz ce poate consuma minimum 1. cheltuieli minime şi reducerea preţului de cost al muncii. paie sau alte material uşoare. tracţiune. morcovii.3 m/s) pentru ca animalele să beneficieze de condiţii corespunzătoare de odihnă. Ingrijirea cailor de tracţiune urmăreşte îngrijirea membrelor şi a copitelor şi protejarea pielii. sau individual prin scoaterea iepelor mame şi mutarea lor în alte adăposturi. Cel mai folosit nutreţ concentrate este ovăzul sau un amestec de concentrate şi poate fi administrat în cantităţi de 4-6 kg/ cap/zi. Ingrijirea pielii se face prin periere. apă. Exploatarea raţională a cailor Exploatarea raţională a cailor de tracţiune presupune. stare fiziologică. evacuarea dejecţiilor) se realizează manual. etc. De regulă. ca organizare interioară. Cantitatea de apă consumată de un animal variază în funcţie de o serie de factori ( efortul depus.2-3 kg/100 kg greutate vie. iar pe de altă parte prelungirea la maximum a duratei de folosire a acestora. După înţărcare mânjii sunt separaţi pe sexe. lotizaţi după greutate. Raţia trebuie să fie administrată în trei tainuri zilnice. iar ordinea administării nutreţurilor este: fân.0 kg fân/cap/zi. în funcţie de modul de administrare a furajelor. în perioada de vară este indicat să se administreze masă verde în cantităţi de 25-30 kg/cap/zi raţie ce poate fi completată cu un supliment de concentrate în cazul animalelor folosite la muncile grele şi foarte grele. are drept scop eliminarea reflexelor negative ale cailor şi supunerea acestora voinţei omului şi începe iniţial cu 24 . înţărcarea se poate realiza în jurul vârstei de 6 luni în grup (prin scoaterea mânji lor din adăposturile iepelor mame şi mutarea acestora în adăposturi separate. Adăpostirea. Apa trebuie administrată la o temperatură constantă (10-12° C) şi după un anumit timp (minimum o oră ) de la efectuarea efortului. destinaţie şi stare de sănătate. a acestui moment. umiditatea 60-75 %. în perioada de repaus . Un accent deosebit se pune în această perioadă pe efectuarea dresajului şi antrenamentului ce se realizează diferenţiat funcţie de destinaţia cabalinelor (călărie. avorturi.Inţărcarea mânjilor . 4.  ştandul de odihnă construit din pământ bătut sau cărămidă de dimensiuni variabile (funcţie de dezvoltarea corporal a animalelor).în vederea depăşirii cu rezultate bune. în perioada de iarnă animalele primesc în furajare nutreţuri conservate reprezentate de: fânuri de calitate slabă şi grosiere. etc. îngrijirea membrelor şi a copitelor trebuie să aibă în. tineretul trebuie să fie foarte bine pregătit în sensul obişnuirii de timpuriu cu consumul nutreţurilor vegetale. In general în aceste tipuri de grajduri procesele de muncă (hrănire. pentru a evita rănirea animalelor. confecţionate din lemn şi căptuşite cu trestie. temperatura mediului ambiant. împreună cu iepele sterpe. deoarece aceştia constituie principala sursă de energie pentru refacerea capacităţii de efort şi să aibă un raport proteic diferenţiat după efortul depus (raport proteic mediu la animalele care au depus eforturi grele şi larg la animalele ce au depus eforturi uşoare). separaţi prin stănoage. Astfel. dezvoltare corporală. Astfel.  iesle pentru furajarea animalelor construită din lemn sau beton şi plasată de-a lungul pereţilor lungi ai adăpostului. congestii intestinale. nutreţul murat de foarte bună calitate ) pot fi folosite în alimentaţia cailor de muncă în cantităţi de 8-10 kg/cap/zi. etc). temperatura apei. Nutreţurile suculente (sfecla. stare de întreţinere. In funcţie de mărimea efectivului de animale şi gradul de modernizare al adăpostului. respectiv fânuri de bună calitate şi nutreţuri concentrate în cazul utilizării lor la munci grele. ) fiind în medie de 20-40 l/cap/zi. Pentru realizarea acestor deziderate se impune parcurgerea următoarelor etape: >Dresajul cailor . prafului şi transpiraţiei accumulate în urma activităţilor zilnice. tumefîeri sau ro saturi. menţionăm următoarele elemente:  alee de circulaţie şi furajare situată central construită din beton de dimensiuni variabile. vârstă. O atenţie deosebită trebuie acordată verificării regiunilor corporale ce au venit în contact cu harnaşamentele şi tratarea eventualelor rosături. ungerea. ajustarea şi potcdvirea animalelor. pe de o parte asigurarea unui randament maxim cu. Este recomandat ca nutreţurile administrate să fie cât mai bogate în hidraţi de carbon.

să se ungă cu unsori special şi să se păstreze în poziţie verticală. larg si adânc. stare de întreţinere. are ca obiectiv dezvoltarea. Are o foarte buna extindere a lânii.are drept obiectiv pregătirea şi obişnuirea progresivă a calului. curăţate şi unse. reparate. opriri. iar înainte de folosire trebuie să fie verificate. cu profil mezomorf si o conformaţie corporală armonioasa. să se repare. cu şaua şi accesoriile acesteia. şarete. legarea la iesle.3 % proteina.70 000 . în mod deosebit. S= lungimea drumului parcurs (ni): uşor . Incepe imediat după finalizarea dresajului. în camere uscate şi bine aerisite. talie mijlocie.1 500 000 . fineţe de 19-21 microni si un randament la spălare de cea. trap galop. etc) -pentru călărie ( obişnuirea tineretului cu frâul. . Lapte . MERINOSUL DE TRANSIL VANIA Merinosul de Transilvania se caracterizează printr-un format corporal mezomorf. standardul rasei prevede ca lâna sa fie extinsa la nivelul capului până la unghiurile interne ale ochilor. şi depinde de o serie de factori: greutatea corporală. ridicarea piciorului şi se finalizează cu elemente de dresaj de specialitate. Rase de ovine crescute în România RASA MERINOSUL DE PALAS Rasa Merinos de Palas se caracterizează printr-o buna dezvoltare corporala. 38%. (conform destinaţiei acestuia) cu efortul în vederea obţinerii maximului de capacitate energetică de la acesta şi în vederea exploatării lui în condiţii optime. docare. porniri. greu . Este indicat ca după utilizare să se cureţe de praf. commune. iar dupa înţărcare animalele pot fi mulse o perioada de 40-60 de zile. Capacitatea de efort a unui animal este de cea. E = forţa de tracţiune (kg forţă) . Rasa Merinos de Transilvania are un grad mare de variabilitate al extinderii lânii pe corp. trunchi potrivit de lung. Durata dresajului şi vârsta de începere sunt diferite ( 6-8 luni şi vârsta de 18 luni la caii de călărie la trei luni şi vârsta de 2-3 ani la caii de tracţiune ) şi se realizează după o anumită tehnică. netede şi foarte bine ajustate pe corpul cailor. Durata de utilizare a animalului trebuie să crească progresiv de la 3-4 ore/zi la 8-10 ore/zi funcţie de mărimea efortului depus şi să se realizeze în reprize cu repausul şi hrănirea. iar prolificitatea medie 128 % cu maxima de 142 %.greutăţii corporale mari de cea. să fie corespunzătoare din punct de vedere al greutăţii cu numărul şi mărimea animalelor. Carne . sa imbrace obrajii. indiferent de destinaţia cabalinelor: punerea căpăstrului şi a frâului. 132 zile de lactatie realizează o producţie medie de lapte de 130 kg din care aproximativ 90 % este folosita pentru alăptarea mieilor. 46-48 % la tineretul ingrasat si de cea.5 %grasime si 5. obişnuirea cu diferite greutăţi şi în final cu călăreţul. ritm mare de creştere realizat de tineret de peste 230 de g/cap/zi şi un randament la sacrificare de cea. calitatea harnaşamentelor.pentru asigurarea unui randament superior în folosirea animalelor şi pentru evitarea accidentelor de orice natură se recomandă ca harnaşamentele să fie rezistente. astfel încât efortul să fie gradat şi animalul să nu contracteze anumite reflexe negative. iar pe membre să depăşească genunchiul si jaretul. calitatea atelajului.2 100 000-3 000 000 kg/m. un format corporal uşor dreptunghiular. uşoare. putând realiza in condiţii bune de hranire si întreţinere o producţie de 20-30 kg lapte marfa cu un procent mediu de 5. sănii. vârstă. cu lungimea şuviţelor cea. 46 % la ovinele adulte.un cal de*tracţiune trebuie astfel folosii încât să fie capabil să lucreze o perioadă de 250-280 zile/an. să fie prevăzute cu dispozitive de frânare. care diferă în funcţie de destinaţia finală a animalului tracţiune ( obişnuirea cu hamurile şi hăţurile.foarte greu peste 3 000 000 kg/m. etc. cabriolete. > Pregătirea harnaşamentelor şi a vehiculelor hipo .2 100 000 kg/m. Vehiculele de toate tipurile (căruţe.elemente generale. 25 . 30-35 % din energia totală. mersul în cerc. etc) trebuie să fie construite din materiale rezistente. mijlociu . starea drumurilor. > Stabilirea regimului de efort . >Antrenamentul cailor . Lâna . în cea. mersul în linie dreaptă.producţii de lapte.se determină cu ajutorul unui dinamometru. a aparatului locomotor şi ridicarea capacităţii de efort a animalelor şi se efectuează diferenţiat funcţie de specialitatea calului şi după un anumit orar. sa acopere bine abdomenul. Efortul animalelor se calculează după formula: T=E*S in care: T = efortul de tracţiune( kg/m).producţii medii de 7-12 kg la femele si de 13-16 kg la masculi. obişnuirea la coardă cu diferite tipuri de mers: pas. şi indici de reproducţie ridicaţi: fecunditatea medie 92-96 %. 65 kg (62-68 kg) la femele si 100 kg (80-130 kg) la masculi. noroi şi transpiraţie. iar timpul de folosire şi cel de odihnă să se succeadă regulat în aşa fel încât animalul să fie odihnit la începerea unei noi zile de muncă. tractarea unor greutăţi. 8-9 cm. După fiecare oră de efort se recomandă efectuarea unei pauze de 10-15 minute. mersul înapoi.1 500 000 kg/m. membre relativ scurte cu osatura puternica.

5 kg.5 luni de lactatie. 46-48 kg la femele si 75-80 kg la masculi. 6.neagra. bine incheiata. consumul intern reprezentând cea. 70-75 %. 26 . Animalele adulte au o dezvoltare mijlocie.are atat culoarea cojocului cat si a extremităţilor alb uniform.are atat lâna de pe corp cat si jarul de pe extremităţi de culoare neagra RASA ŢURCANĂ Rasa Ţurcană este adaptata la condiţii vitrege de exploatare si se caracterizează prin rusticitate. 9 cm. Varietatea bucalaie . RASA TIGAIE Rasa Tigaie are o constituţie robusta. 38-42 kg la femele si cea. Lâna .aptitudini mai puţin bune pentru producţia de came.9-3. Lapte . o extindere mediocra pe corp.are atat culoarea cojocului cat si a extremităţilor alb uniform.tineretul are o buna capacitate de îngrăşare. lâna are o cusătura descheiata. Lâna .cea. fineţea intre 28-30 microni).Lâna . randamentul la spălare de 50-55 % şi fineţeai are o medie cuprinsa intre 31-33 microni. mieii realizează sporuri bune de creştere .cea.0 kg la femele si de 2. greutatea corporala medie fiind de cea. -Varietatea alba . Varietatea ruginie . 70 kg la masculi. fara strat medular ( lungimea de 9-12 cm.5 kg la masculi. Varietatea neagra . Animalele adulte au o dezvoltare mijlocie.0-4. bucalaie.se obţin in mod deosebit de la varietăţile brumarie si neagra. iar la nivelul membrelor coboară până aproape de genunchi si jaret. formează un mot la nivelul frunţii. din care 85-88 % este consumata de miel. 25-30 % ( lungimea medie de 20-25 cm şi fineţea de 58-65 microni) si fibre scurte si subţiri cea.are lâna de culoare alba. Lapte . 50 de zile. ritm relativ redus de creştere la tineret 140-150 g/cap/zi. 30-35 kg. acoperă relativ bine abdomenul (in mod deosebit la exemplarele din turmele selecţionate). cu un randament la spălare de peste 65 %. iar jarul de pe extremităţi de culoare ruginie cu nuanţe mai inchise sau mai deschise. 180 zile de lactatie. 70-90 kg într-o perioada medie de 5. greutatea corporala fiind de cea. Varietatea neagra . 180 g/cap/zi si un randament la sacrificare de 46-49 %. suvite de forma conica cu doua categorii de fibre: lungi si groase cea.potenţial de peste 100 kg cu un procent mediu de 7 % grăsime într-o perioada de lactatie de 180-200 de zile. iar la nivelul membrelor coboară până la jumătatea antebraţului si până aproape de jaret. greutatea corporala medie fiind de cea. şuviţele au lungimea de cea. iar producţia marfa cea.producţia este intre 3. cea. care au si o buna capacitate combinativa cu rasa Karakul.are lâna de pe corp si jarul de pe extremităţi de culoare neagra. 4350 kg la femele si cea. Carne .in condiţiile sistemului intensiv de îngrăşare.5-8. fineţea medie de 22-24 microni si un randament la spălare cuprins intre 37-43 %. Dupa înţărcare ovinele mai pot fi mulse cea 4-5 luni obtinandu-se o cantitate de 50-65 kg lapte marfa. iar adultele au o dezvoltare mijlocie. Producţia medie de lâna este de 1.are lâna de pe corp de culoare alba si jarul de pe extremităţi de culoare castanie de diferite nuanţe (de la brun cenuşiu până aproape de negru). cu lungimea şuviţelor de 8-12 cm. fiind mai rara in mod deosebit in regiunea abdominala. Varietăţile rasei Ţurcană Rasa Ţurcană prezintă patru varietăţi deosebite intre ele prin culoarea lânii si a jarului de pe extremităţile corpului: alba. Extinderea lânii mai puţin buna. Este exploatata in mod deosebit pentru producţia de pielicele obţinute in mod deosebit in urma încrucişări i cu rasa Karakul. Varietatea alba . Lapte .5-4.lâna deasa. insusiriilor calitative mai scăzute ale cărnii şi randament la sacrificare de 46-49 %. 60-80 kg la masculi.in medie 80-90 kg de lapte cu un procent mediu de grăsime de 6. rusticitate si rezistenta mare la boli si un grad mare de adaptabilitate la condiţiile diferite de exploatare. ruginie si neagra.cusătura descheiata.5 kg la oi si 7. 65 %. realizând sporuri medii de 140-170 g/cap/zi şi un randament la sacrificare de 48-49 %. Carne . In general. Este cea mai numeroasa varietate si este exploatata in mod deosebit pentru producţiile de lâna si lapte.4 % in cea. Varietăţile rasei Tigaie In cadrul rasei Tigaie s-au diferenţiat patru varietăţi distincte deosebite intre ele prin culoarea lânii si a jarului de pe extremităţile corpului: alba (bela). Carne . brumarie si ratca. Pielicele . Dupa înţărcare animalele mai pot fi mulse o perioada de cea. rezistenta mare la boli si la condiţiile de mediu mobilitate pronunţata si pretabilitate la exploatarea prin transhumanta pe distante mari. uniforma cu un usuc de buna calitate.5 kg la berbeci. putând realiza o producţie de 6-10 kg lapte marfa.

Lâna .reprezintă direcţia de exploatare definitorie a acestei rase. greutatea corporala medie fiind de cea. Varietatea brumarie — animalele adulte au lâna de culoare alb-murdar. Lâna de pe corp.0 kg la femele si 5.0-8. Cele mai valoroase pielicele se obţin prin sacrificarea mieilor in primele 3 zile de la naştere. obtinandu-se produşi cu o buna precocitate. Astfel. cu un procent mediu de grăsime de 6. iar jarul de la nivelul membrelor si al capului are o culoare brun-inchis. viteza mare de creştere. In tara noastră au fost aduşi din Anglia berbeci Suffolk si s-au folosit la producerea de metişi industriali pentru came prin încrucişare cu oile din rasele locale. Lapte . până dupa ceafa membrele până peste genunchi si jaret si coada sunt acoperite cu jar de culoare alba).5 kg. Producţia obţinută de la aceste animale este relativ mica (datorita extinderii mediocre pe corp ) 3. suculenta si savuroasa. RASA KARAKUL Rasa Karakul face parte din tipul morfologic dolicomorf.are atat culoarea cojocului cat si a extremităţilor alb uniform.0 kg si are un randament la spălare de peste 55 %. Varietatea alba . recordul fiind de cea. datorita specificului exploatării. capacitate ridicata de conversie a furajelor si carcase de foarte buna calitate. membre scurte si puternice si produce o came de foarte buna calitate. Este mai puţin numeroasa si a inceput sa aiba o importanta mai mare in ultimul timp datorita posibilităţii de vopsire in diferite culori. aspect corporal „piriform".0-6. 200 zile.4 %. 65 kg cu un procent mediu de 7. Rase de ovine specializate pentru producţia de lapte RASA FRIZĂ Are o conformaţie corporala tipica. cu o buna marmorare si persilare. realizând adesea cate trei. Animalele adulte au o dezvoltare mijlocie.este cea mai numeroasa si se caracterizează prîntr-o culoare negru-uniform pe toata suprafaţa corpului. Rasa Suffolk are o buna prolificitate de 125-130 %. cu o lungime a şuviţelor de 6. iar jarul de pe extremităţi de culoare brumarie. ambele cu o valoare comerciala redusa. Producţia cantitativa de lâna este redusa datorita extinderii mediocre a lânii pe corp (capul. lungimea şuviţelor variază in funcţie de grosime fiind cuprinsa intre 7-12 cm.7 cm si fineţea de 25-33 microni. capul si membrele până deasupra genunchilor si jaretelor fiind acoperite cu par scurt si lucios. atunci când insusirile buclajului asigura o mare valoare comerciala.0-4.doua categorii de fibre: lungi si groase si scurte si subţiri. 42-50 kg la femele si cea.- Varietatea brumarie . Pielicele . extindere mediocra pe corp. motiv pentru care se foloseşte foarte mult la încrucişare cu alte rase pentru producţia de came. fiind in medie de 4-4. 1500 kg. iar jarul de pe extremităţi de culoare brumarie. abdomenul voluminos. dimensiunile de lărgime si adâncime ale trunchiului foarte bine dezvoltate. Animalele au o dezvoltare corporala medie de 40-45 kg la femele si 80-90 kg la masculi. Rase de ovine specializate pentru producţia de carne RASA SUFFOLK Are o capacitate mare de transmitere in descendenta a aptitudinilor pentru producţia de came. iar cantitatea de lâna groasa si mixta obţinută de la aceasta rasa variază intre 1. urechile lungi si late. format corporal piriform. Greutatea oilor este in medie de 80-113 kg. se obţin doua categorii de came (carnea mieilor sacrificaţi in primele zile de la naştere pentru producţia de pielicele si carnea obţinută in urma sacrificării animalelor adulte reformate). crupa larga si dreapta.are o importanta mai redusa la aceasta rasa. iar oile au o buna capacitate lactogena ceea ce asigura produsilor un ritm de creştere accentuat. format corporal pronunţat dreptunghiular. Rasa Suffolk are o dezvoltare corporala mijlocie. conformaţie tipica pentru came. obtinandu-se o 27 . linia superioara dreapta. uneori chiar patru si cinci miei la o fatare.in condiţii bune de hranire si întreţinere poate ajunge la cea. Varietăţile rasei Karakul Varietatea neagra .8 -3. 55-70 kg la masculi. acoperite cu jar până deasupra genunchiului si jaretului. Producţia principala este cea de lapte unde realizează performante de excepţie: 400 -700 kg lapte într-o perioada de lactatie de cea. Rasa Friza se caracterzeaza printr-o precocitate deosebita (in condiţii bune de creştere si hranire. este semilucioasa. iar a berbecilor de 113-150 kg. La fel ca si varietatea neagra este exploatata in mod deosebit pentru valoarea comerciala ridicata a pielicelelor pe care le produce. gatul lung si subţire.6 % grăsime într-o perioada medie de lactatie de 180 de zile. oile pot produce primul miel la vârsta de 1 an ) si o prolificitate foarte mare de 200-225 %. membrele relativ lungi si puternice. cu profilul convex. are o culoare alba. Carne . 40 kg lapte marfa. Dupa înţărcare ovinele mai pot fi mulse 4-5 luni obtinandu-se o cantitate de cea. 52 %. ugerul foarte bine dezvoltat. cu lungimea şuviţelor de 10-15 cm si fineţea de 33-38 microni. capul relativ mare.animalele adulte au lâna de culoare alb-murdar. musculatură slab dezvoltata înveliş pilos cu aspectul caracteristic lânurilor groase.0 kg la masculi cu un randament la spălare de cea.

care se administrează numai în perioada de stabulaţie în complectarea raţiei de bază. atunci când ovinele îşi încheie perioada de lactaţie. tineretul an curent (300 cap. care se evacuiază mecanic sau manual (funcţie de gradul de modernizare al unităţii) de regulă de două ori pe an (primăvara şi toamna) sau ori de câte ori este nevoie. 0. Acest sistem prezintă o serie de dezavantaje legate de ridicarea costului laptelui(datorită cheltuielilor ocazionate de aplicarea tehnologiilor de cultivare recoltare şi transportul masei verzi la adăpost). 1. organizarea activităţii de reproducţie şi a activităţii de evacuare a dejecţiilor. realizându-se trei mulsori /zi la începutul lactaţiei.imbunatatire a precocităţii si calităţii carcasei îndeosebi la metişii rezultaţi din încrucişări cu rasa Tigaie si cu oaia Spanca. 28 . ovinele fiind adăpate din adăpători tip „jgheab " cu nivel constant. în semistabulaţie şi în stabulaţie permanentă. suculentele (nutreţul siloz. Exploatarea ovinelor pentru producţia de lapte în exploatarea ovinelor pentru producţia de lapte.). -întreţinerea în semistabulaţie . în general. . se realizează. utilizând sursele naturale de apă. în adăpost pentru îmbunătăţirea condiţiilor de odihnă a animalelor se utilizează aşternutul permanent. durata de utilizare. limitarea mişcării animalelor. sfecla. care nu pot fi valorificate în mod eficient decât prin păşunat. două mulsori/zi la mijlocul lactaţiei şi numai o singură mulsoare/zi în ultima lună de lactaţie. iar adăparea se face utilizând adăpători tip „jgheab" cu nivel constant. sau a celor gestante aflate în prima parte a gestaţiei putând ajunge chiar la cea. Esenţa sistemului constă în împărţirea ovinelor în turme în funcţie de condiţia fiziologică. timpul necesar unei plante din momentul semănatului până la utilizare.întreţinerea în stabulaţie permanentă . Indiferent de sistemul de întreţinere utilizat furajarea ovinelor pe timpul iernii se face utilizând nutreţuri conservate. astfel: fibroasele în cantităţi de cea. In această variantă de muls un mulgător poate mulge cea. care sunt mutate succesiv. cantitatea de masă verde necesară fiecărui animal. în funcţie de suprafeţele de păşune. Adăpostirea animalelor pe timpul nopţii se realizează în construcţii improvizate denumite „târle". Mulsul manual este cel mai frecvent sistem de muls întâlnit la ovine la noi în ţară. -întreţinerea oilor pe păşune . Mulsul ovinelor începe. Această variantă de întreţinere presupune hrănirea animalelor pe timpul verii cu masă verde obţinută prin cultivare. 0. respectiv o suprafaţă de cea. etc. grosiere sau concentrate. ceea ce poate conduce la apariţia anumitor afecţiuni ale membrelor. sunt consumate cu plăcere de către animale şi se administrează în cantităţi de 3. Animalele sunt întreţinute în adăpost pe aşternut permanent (storişte).). grosierele (paiele. se realizează într-un ţarc special numit „strungă"în două variante: mulsul „dinapoi" şi mulsul „lateral". trebuie ca acesta să asigure condiţii corespunzătoare de confort. cea. în vederea utilizării cât mai eficient. în vederea adăpării adăpostul este racordat la o sursăde alimentare cu apă. astfel: oi mulgătoare (400-500 cap. de obicei. pot fi întâlnite trei sisteme de întreţinere: pe păşune.este un sistem de întreţinere folosit în unităţile care nu dispun de suprafeţe de păşuni şi constă în întreţinerea animalelor la adăpost atât iarna cât şi vara.). (la câteva zile). utilizându-se astfel dejecţiile obţinute pe perioada de odihnă ca îngrăşământ pentru ridicarea producţiei de masă verde obţinută de pe păşunea respectivă (operaţiune cunoscută sub denumirea de „târlire"). Având în vedere că esenţa sistemului de exploatare presupune menţinerea animalelor numai în adăpost. posibilităţile de hrănire şi condiţiile de adăpostire existente în unităţile crescătoare. 1. Pe perioada lactaţiei numărul mulsorilor este variabil în funcţie de producţia de lapte. respectiv 2.0 mp/cap pentru oi fătătoare şi cea.0 kg.35 mp/cap pentru tineret.).0 kg/cap /zi şi nutreţurile concentrate (sub formă de uruieli). mărimea perioadei de hrănire cu masă verde.5-1. Adăparea animalelor. In situaţia în care masa verde nu este suficientă animalele primesc în complectarea raţiei furaje fibroase.8 mp/cap în cazul berbecilor. 100-120 de oi/mulsoare.este un sistem de întreţinere practicat în unităţile care dispun de suprafeţe reduse de păşuni şi constă în scoaterea animalelor pe păşune un timp relativ redus (câteva ore zilnic) mai mult în scopul efectuării mişcării. restul timpului ovinele sunt întreţinute la adăpost şi furajate cu masă verde obţinută prin cultivare. după o anumită schemă (conveier verde) luînduse în calcul la stabilirea necesarului o serie de elemente: numărul de animale. tineretul an precedent (200-300cap. vrejii şi cocenii)sunt utilizate mai ales în furajarea oilor sterpe. în această variantă. care este evacuat mecanic sau manual ori de câte ori este nevoie. păşunea se împarte în tarlale care vor fi păşunate succesiv stabilindu-se un program de păşunat ce va ţine cont de condiţiile atmosferice şi de orarul de exploatare al animalelor.0-4.este cel mai vechi sistem de întreţinere folosit la ovine fiind încă în actualitate în zonele de munte cu pajişti permanente. 50 % din valoarea raţiei. berbeci de reproducţie (60-80 cap.0 kg/cap/zi se folosesc în hrana tuturor categoriilor de ovine. primăvara devreme după înţărcarea mieilor şi se termină la începutul toamnei (luna septembrie).

In varianta mecanizată de evacuare sub compartimentele de creştere a mieilor sunt construite două canale de de dejecţii deservite de două pluguri racloare. Intreţinerea mieilor se realizează în adăposturi speciale tip „şopron". 50-60 de zile şi la greutăţi de 12-15 kg/cap). caracterizată prin creşterea ponderii furajelor concentrate în structura raţiei până la 30-40 %. Tunsul manual se foloseşte mai ales în gospodăriile populaţiei şi in unităţile cu efective reduse şi prezintă dezavantajul unei productivităţi reduse a muncii şi obţinerii unui cojoc de calitate inferioară. Aceste boxe au pardoseala ridicată cu cea. cu sfârcuri mari. Israel). Evacuarea dejecţiilor poate fi realizată manual sau mecanic în funcţie de gradul de modernizare al îngrăşetoriei. animalele sunt preluate la vărste şi greutăţi mai mari (20 kg). 100 de zile. Hrănirea mieilor se face. consecutiv unui consum specific de 6-7 UN /kg spor şi a unei greutăţi la livrare de 35-40 kg/cap. compartimentate în boxe comune cu o suprafaţă de cea. instalaţii de muls cu transportul laptelui pe conductă. cand realizează cea. fiecare având o anumită pondere în producţia totală de carne de ovine. In vederea îngrăşării mieii sunt afluiţi după înţărcare (la vărste de cea. 2 cm. 240 oi/oră/mulgător). Prioada de tundere a ovinelor este diferită în funcţie de fineţea lânii. dejecţiile sunt evacuate după terminarea ciclului de îngrăşare.Mulsul mecanic se întâlneşte în ţările cu tradiţie în creşterea ovinelor pentru producţia de lapte (Franţa. Tunsul oilor se realizează în două sisteme: tunsul manual şi tunsul mecanic. unde sunt cazaţi cea. Adăparea se realizează la discreţie. efort redus din partea muncitorilor şi obţinerea unui cojoc de calitate. etapa a 2-a de îngrăşare propriu-zisă. realizează sporuri mai reduse (150-180 g/cap/zi). etc. Awassi). care cresc rase specializate în producţia de lapte (Friză. care se administrează mecanizat. 29 .) si apare diferenţiat in funcţie de sex: la mieluţe pubertatea se instalează la vârsta de 6-10 luni. uşurinţa fatarilor. îngrăşarea intensivă se practică pe scară largă. de rasă. cu un consum specific deasemenea variabil. între 8. Ingrăşarea semiintensivă a mieilor are la bază întreţinerea acestora în adăposturi nespecializate. de tehnologia de întreţinere utilizată şi de zona în care se cresc animalele. iar la masculi la 5-7 luni. condiţiile de creştere. cu durată variabilă(funcţie de starea de întreţinere a animalelor. utilizarea în hrană a nutreţurilor de volum şi numai într-o perioadă scurtă (finisarea )folosirea concentratelor în cantităţi moderate. de obicei. măreşte productivitatea muncii (cea. Utilizarea la reproducţie a animalelor la o vârsta foarte timpurie reprezintă o practica greşita. de capacităţi mari (peste 10 000 capete). iar durata îngrăşării se prelungeşte peste 150 de zile. platforme de muls rotative. utilizându-se diferite tipuri de instalaţii de muls (instalaţii de muls la bidon. Prin acest sistem performanţele realizate sunt mai reduse. individualitatea. consumul specific este mai mare (7. etc). dar necesită investiţii iniţiale mari.5-16.etc. cu un amestec unic constituit din fân tocat suculente şi concentrate. Exploatarea ovinelor pentru producţia de carne In exploatarea ovinelor pentru producţia de came se întâlnesc două tehnologii principale: îngrăşarea mieilor şi îngrăşarea (recondiţionarea Janimalelor adulte. îngrăşarea mieilor se practică în două variante: îngrăşarea intensivă şi îngrăşarea semiintensivă. 24 mp. Recondiţionarea oilor adulte vizează animalele care şi-au terminat perioada de exploatare pentru producţia de lapte. aflate de regulă într-o stare slabă de întreţinere. Exploatarea ovinelor pentru producţia de lână utilizează o tehnologie de exploatare identică cu cea folosită la exploatarea pentru producţia de lapte.este influenţată de o serie de factori (precocitatea rasei. fiecare avănd anumite particularităţi. In varianta manuală. de dezvoltarea si integritatea anatomica si funcţionala a organelor sexuale. care scot gunoiul la unul din capetele adăpostului de unde sunt preluate şi transportate la platforma de depozitare.0 UN/kg spor). aptitudinile de reproducţie viitoare. In această tehnologie sporul de creştere realizat diferă în funcţie de rasă variind la rasele noastre în medie de la 100150 g'cap /zi.6-0. în condiţiile realizării unui spor mediu zilnic de 200-230 g. 50-60 % din greutatea de adult. în unităţi specializate. de vârsta. 0. Această operaţiune se desfăşoară de regulă toamna şi parcurge două etape: etapa de pregătire sau de acomodare cu furajul administrat cu o durată de 10-20 de zile în care furajele de volum ajung pană la 60-70 % din nivelul raţiei. în acest sistem durata îngrăşării este de cea. Tunsul mecanic se practică pe o scară din ce în ce mai mare datorită multiplelor avantaje: productivitate a muncii crescută. după ce în prealabil au fost deparazitaţi şi lotizaţi în funcţie de vârstă şi greutate corporală.0-8. potenţialul productiv. în scopul îmbunătăţirii performanţelor calitative şi cantitative pentru producţia de came. 70 de capete.8 m de la sol şi construită din grătare de lemn sau metalice cu spaţiul dintre şipci de cea. rezistenta si vitalitatea produsilor.0 UN-/kg spor. deoarece afectează negativ ritmul ulterior de creştere al animalelor. REPRODUCŢIA OVINELOR Maturitatea sexuala . fiecare compartiment fiind dotat cu adăpători tip „jgheab" cu nivel constant. Are avantajul că reduce foarte mult efortul mulgătorilor.

vânturi. 8-10 ore Spermatozoizii supravieţuiesc in oviductele oii si au capacitate fecundanta cea.depinde de o serie de factori: condiţii de mediu (temperatura. Pentru obţinerea unui procent maxim de fecundare se recomandă realizarea montei intre 16-20 ore de la inceputul caidurilor. tipul unităţii. etc. In practica reproducţiei la ovine. alături de alimentaţia corespunzătoare. determina o secreţie hormonala mai abundenta a hipofizei. -lactaţia limitează apariţia căldurilor. nivelul productiv. După fătare. dupa dehiscenta. cu rezultate deosebite. în funcţie de gradul de ameliorare al rasei. datorită s upt ul ui : aplicarea unor substanţe hormonale reprezintă calea cea mai utilizata si cu cele mai sigure rezultate. sau a masculilor in cadrul sistemului industrial de îngrăşare. care in perioada administrării blochează ovulatie. 30 . caidurile putând reapărea la 18-28 zile (la oile Karakul. a tineretului femei la monta timpurie datorita bunei dezvoltări corporale. apariţia unui nou ciclu sexual are loc la intervale variate. nivelul de hranire al animalelor din perioada de creştere. creste producţia de lapte marfa a oilor cu cea. cărora li s-au sacrificat foarte timpuriu mieii). datorita reducerii duratei zilei-lumina. fiind condiţionată de realizarea a 75 % din greutatea vârstei de adult. in practica se realizează monta sau insamantarea artificiala imediat dupa determinarea caidurilor. precipitaţii. şi anume: desezonizarea şi provocarea căldurilor ovulaîorii. care durează 6-7 ani. sub nivelul altor specii. reprezentat prin particularitatea rasei şi chiar a femelelor de a prezenta călduri în mai multe sezoane. creste durata lactatiei la oi si creste producţia de lapte datorita efectului lactogen pronunţat al vegetaţiei suculente de primăvara. prezenţa mielului inhibă apariţia căldurilor prin suprimarea hormonilor gonadotropi. mieii sunt mai vigurosi si suporta mult mai bine. vârsta introducerii la reproducţie a mielutelor si berbecutilor este de cea 10-12 luni la rasele precoce si cea. INTENSIVIZAREA REPRODUCŢIEI In condiţiile unei reproducţii normale si a unei singure fatari pe an ovinele valorifică pentru reproducţie cea. ceea ce creaza premiza utilizării. cat si gerurile din perioada de iama. Sezonul de monta . la 6-8 săptămâni sau chiar la 5-7 luni. iar ovulele sunt apte pentru fecundare. In vederea remedierii acestei situaţii si a obţinerii unui număr mai mare de produşi si mai ales obţinerea eşalonată a acestora se impune valorificarea mai intensa a tuturor particularităţilor reproductive a ovinelor. In condiţiile tarii noastre obţinerea fatarilor timpurii de primăvara reprezintă cea mai buna varianta. 30 . fiecare perioada având caracteristici si implicaţii economice aparte. datorita avantajelor multiple: produsii sunt foarte bine dezvoltaţi la apariţia masei verzi si pot valorifica foarte eficient păşunile. se declansaza activitatea ovarelor si caidurile apar intre 24 si 36 ore. Perioada activităţii de reproducţie coincide cu viaţa economică a ovinelor. care. este cel mai bine fixat şi corelat cu nivelul de ameliorare şi gradul de precocitate. nivel de alimentaţie. starea de întreţinere etc. gradul de precocitate. La rasele de ovine crescute in tara noastră pot sa apară trei situaţii privind perioadele de monta si fatari. de condiţiile de hrănire şi factorii climatici. 6 ore. ca factor determinant in activitatea de reproducţie.Vârsta primei monte variază in funcţie de maturitatea corporala si fiziologica. si se repeta la cea. oile cu producţii superioare de lapte au perioade de repaus sexual mai mare. precocitatea rasei. dar cum nu se poate determina cu exactitate acest moment. starea de sănătate. scopul economic urmărit. Cea mai sigura cale de inducere artificiala a estrului la ovine a fost administrarea temporara a progesteronului. fiind determinată de rasă. sporirea frecvenţei fătărilor. In general la ovine caidurile apar cel mai frecvent in sezonul de toamna. regiune.35 % si implicit eficienta economica a exploatării acestora. Dupa indepartarea pesariilor are loc o hiperfunctie a hipofizei. -Desezonizarea şi provocarea căldurilor ovulatorii este determinată de mai mulţi factori: -factorul genetic. 184 zile (150 zile gestaţie + 2 cicluri de călduri a 17 zile). Aceasta se poate realiza prin modificarea unor componente ale tehnologiei de reproducţie. Progesteronul este inglobat in pesarii care sunt introduse in vaginul oii cu ajutorul unui aplicator si sunt menţinute un anumit număr de zile. iar dupa incetarea administrării o induce treptat la toate femelele tratate. 6-7 ore. 18 luni la rasele tardive. atat caidurile din perioada de vara. -durata zilei-lumină de 10-12 ore determină activtarea căldurilor. trecerea treptată spre zi lumină-scurtată în mod artificial determină căldurii ovulatorii. cea. etc. realizarea unei greutăţi mai mari a mieilor la înţărcare . etc). stimularea poliovulaţiei.

cunoaşterea originii. tendinţă de îngrăşare. 4-5 săptămâni). S-a răspândit in majoritatea fermelor din tara noastră. Insămînţarea artificială . dimineaţa.numărul mare de oi care se pot însămânţa de la un berbec. Hrănirea oilor gestante . iar pe măsura avansării apare asimetria abdomenului. unităţilor cu efective relativ mici. vârstă si calitatea spermei. . este asigurarea unei hraniri adecvate. ca de exemplu nutreţul însilozat. Se recomandă evitarea furajelor care pot provoca avorturi în special în perioada a doua de gestaţie. aleşi dintre cei mai viguroşi. la interval de aproximativ 8-10 ore.Constituie atat un sistem de reproducţie. in reuşita acestei metode. suculente. ce practica un sistem de exploatare extensiv şi semiextensiv şi se aplică în turme de producţie. acesta proeminând în partea dreaptă. etc. întrucât permite respectarea nominalizării împerecherilor. Avantajul principal al acestei metode este reprezentat de obţinerea unei fecundităţi ridicate. sunt de obicei epuizaţi şi slăbiţi. Numărul de recoltări zilnice este variabil. cat şi unul din factorii cei mai importanţi de realizare a procesului de ameliorare. datorita multiplelor avantaje pe care le presupune: . care sa poată sa susţină acest efort al organismului TEHNICA EFECTUĂRII MONTEI ŞI ÎNSĂMÂNŢĂRILOR ARTIFICIALE In creşterea ovinelor se folosesc două sisteme de reproducţie : monta şi însămănţarea artificială. Durata gestaţiei este. cu variaţii între 145-155 zile. în cazul oilor tinere se recomandă depistarea dimineaţa şi după amiaza. 2 luni de lactatie si 1 luna pregătire pentru monta O condiţie deosebit de importanta. după care berbecii nominalizaţi (raport 1/40) se introduc în boxe unde sunt aduse oile depistate şi repartizate berbecului respectiv. Diagnosticul gestaţiei la ovine se face prin metode clinice (inspecţia.accelerarea procesului de ameliorare a efectivelor prin utilizarea la reproducţie a celor mai valoroşi masculi aflaţi in vârful piramidei ameliorării. impune admninistrarea unor furaje cu valoare nutritivă completă si cu nivel energetic superior cu aproximativ 20 % faţă de cea din perioada de montă. utilizarea unor masculi cu o capacitate ameliorativa mai slaba.frecventa normala a fatarilor este de o fatare/an si se considera fatari dese atunci cand se produc doua fatari/an sau trei fatari la doi ani. însămânţarea artificială se poate face cu spermă brută. Realizarea a trei fatari in doi ani . la oile de peste 2 ani.este o metodologie. Monta . raportul este de 1/60). concentrate-nealterate (mucegăite sau îngheţate). într-un sezon (între 500-1000 cap). prin folosirea intensă a celor mai valoroşi berbeci şi fecundarea unui număr mare de oi într-o perioadă de montă. biochmice) si metode folosirea ultrasunetelor. la sfîrşitul sezonului. iar la rasele perfecţionate. . limitarea bazei de selecţie si posibilitatea accelerării consangvinizarii la nivelul efectivelor de ovine. pentru a nu pierde un ciclu de călduri. în funcţie de vigurozitate. Intensificarea metabolismului în a doua fază a gestaţiei. Monta liberă este caracteristică gospodăriilor populatiilo. palpaţia). datorită datorită intensităţii mari de creştere si dezvoltare a fătului.trebuie să corespundă cerinţelor organismului si modificările in dezvoltarea fătului care au loc pe parcursul celor 150 de zile. iar de la berbecii tineri 12 ejaculate. metode de laborator (biofizice. precum si apariţiei foliculilor secundari. dar necorespunzători din punct de vedere zootehnic. necunoaşterea originii descendenţilor dupa tata. Alegerea oilor în călduri se face de obicei o singură dată pe zi. pe clase de calitate. la care căldurile sunt mai puţin evidente. Realizarea a doua fatari /an .-Sporirea frecvenţei fătărilor . Cel mai mare număr de oi se însămânţează cu spermă congelată sau refrigerată. este metoda cea mai recomandată. în funcţie de vârstă: de la un berbec adult se recoltează 4 ejaculate. . în medie de 150 zile.presupune intervalul minim de 8 luni intre fatari: 5 luni de lactatie. Depistarea oilor în călduri se face dimineaţa cu ajutorul "berbecilor încercători" (raportul de 1/80. ca si adminsitrarea de apă prea rece.presupune utilizarea atat a atât a montei libere. GESTAŢIA Instalarea gestaţiei se exteriorizează printr-un comportament liniştit al animalului.reducerea cheltuielilor datorate menţinerii in exploatare a unui număr redus de masculi. care solicita foarte intens organismul animalelor si in general se aplica la rasele cu un sezon de reproducţie de peste 6 luni si pe animale adulte reformate sau sterpe. posibilitatea transmiterii in efective a unor boli.prevenirea răspândirii unor maladii cu transmitere sexuala. Aplicarea acestui sistem presupune întocmirea listei de montă. se folosesc prin rotaţie : 4 zile de activitate şi 3-4 zile repaus. Aceasta metoda consta in introducerea berbecilor in turmele de oi (raportul de sexe fiind de 1/25-1/30 )si menţinerea lor până cand toate femelele au fost fecundate (cea. cât şi a montei dirijată. refrigerată sau congelată. Metoda prezintă o serie de dezavantaje: necesită întreţinerea unui număr mare de berbeci care. putându-se realiza şi programele de ameliorare specifice fiecărei rase sau biotip. Berbecii încercători. Ca dezavantaje principale al acestei metode menţionam: scăderea fecundităţii. Structura raţiilor trebuie să cuprindă sortimente variate de furaje fibroase. 31 . Monta dirijată individuală sau la boxă.

. Imediat după fătare mielul trebuie să sugă colostru.. Intreţinerea pe grupe de vârstă are avantajul că se asigură o îngrijire diferenţiată. în mod normal. se izolează de turmă.. Prin Ungere şi miros. Organizarea campaniei de fătare începe cu 3-4 săptămâni înainte şi are ca principale obiective următoarele: pregătirea animalelor. De-a lungul peretelui cel mai adăpostit se fixează boxe individuale... schimbată des şi administrată în jgheaburi curate). in mod deosebit la rasa Merinos... Mieii "zburaţi". îngrijirea şi întreţinerea mieilor sugari se face diferenţioat.. sistemul imunitar)... se acordă primele îngrijiri mielului: -se destupă nările şi gura de mucozităţi.. in scopul activării circulaţiei periferice. pentru a-i uşura respiraţia. instruirea personalului îngrijitor. concentrate. în proporţie de 5-10 % din totalul oilor care trebuie să fete. oaia îşi recunoaşte mielul. iar involuţia uterina durează cea.. grăsimi. Pregătirea animalelor. substanţe dezinfectante. constituiţi în grupe de 100-120 de capete...... La extremitatea ferită de curenţi a adăpostului se delimitează un compartiment în care se introduc oile inainte de fatare in scopul evitării aglomeraţiei şi a accidentării mieilor imediat după fătare... felânăre...21-30 zile (100-120 capete). atât prin cantitatea corespunzătoare (în medie.. după care se formează grupe de cîre 15-20 oi cu miei "cruzi" care se trec într-un compartiment separat.... Incepând cu prima zi după fătare. primindu-1 la supt.. "codinirea" lânii cu aproximativ două săptămâni înainte de fătare.. vulva este tumefiată şi congestionată..... în unele cazuri este nevoie de intervenţia atentă a omului pentru distribuirea mieilor la oi "doici"... apoi este lăsat să fie lins de mamă..Adăpatul corect contribuie la bunul mers al gestaţiei si la fătarea în condiţii normale.. 5 litri pe cap). pregătirea materialelor necesare desfăşurării in bune condiţii a fatarii.... suculente.. în timp ce oaia se odihneşte.. simplifică lucrările de organizare.... Pregătirea adăposturilor în care se întreţin oile gestante şi în care vor avea loc ratările consta in curăţirea si dezinfectarea acestora.... miei "mijlocaşi". în apropierea saivanului de fătare trebuie să se găsească în permanenţă fânul de calitate şi nutreţurile concentrate..... asistenţă competentă înca din prima şi cea mai dificilă etapă de viaţă şi se evită pierderile de miei.. Dacă din diferite motive. acordându-li-se îngrijirile specifice acestei categorii... concentrând majoritatea forţelor din fermă în această activitate. se dezinfectează capătul tăiat cu tinctură de iod şi se masează uşor corpul mielului cu cârpe uscate şi curate. de foarte buna calitate... pentru a face fata condiţiilor nefavorabile de mediu in care se regăseşte dupa naştere . în care oile beneficiază de o furajare adecvata stării fiziologice respective: fanuri. Pregătirea materialelor necesare constă în asigurarea cu medicamente.0-10 zile (25-30 capete)..11-20 zile (50-60 capete). oaia este neliniştită.iama si un coeficient de luminozitate de 1/12 mp)de cazare.. Imediat după expulzare oaia este lăsată să se liniştească..... după caz. începe să se agite. pentru prevenirea infecţiilor la fătare şi uşurarea suptului. termoreglarea. In primele ore administrarea colostrului este absolut necesară. vitamina A contribuie la sporirea vitalităţii şi a rezistenţei organice la primul contact cu noul mediu. După fâtare. anticorpi. Fătarea este prevestită prin următoarele semne: abdomenul este coborât... la care mai târziu se adaugă văzul şi semnele sonore. Conţinutul acestuia în imunoglobuline. cat si prin calitate (apa trebuie să fie curată. îngrijirea mieilor şi a mamelor în prima zi după fătare. FĂTAREA Desfăşurarea campaniei de fătări în interval scurt. datorită calităţilor deosebite ale acestuia: imunizant. Timp de 3-4 zile după tătare oile se ţin în boxe individuale.. in aceasta faza si consta in principal in tunderea lânii în jurul ochilor.. precum şi apă curată în permanenţă. mielul nu poate suge colostrul de la mamă... 32 . crotalii... pregătirea saivanelor.... geme.... 20 de zile.. ovisem. Grupele de vîrstă la tineretul ovin sunt următoarele : miei cruzi. distociile fiind foarte rare.. cântare.. caiete de evidenţă....... laxativ.. -se taie ombilicul la distanţa de un lat de palmă de abdomen. cleşte de crotaliat.. De asemenea. sunt trecuţi într-un saivan obişnuit. Placenta este expulzata in primele 3 ore dupa fatare. miei "zburaţi".. fătarea la ovine durează aproximativ Vi oră şi decurge fără complicaţii. rezervate încă din toamnă pentru oile cu miei. la temperatura de 8-10°C. el trebuie aplecat la o oaie care a fătat în aceeaşi zi. comasate. în funcţie de vîrstă. biberoane. imediat după naştere...... La vârsta de 10-12 zile se alcătuieşte grupa de miei "mijlocaşi" formată din 50-60 oi cu miei ţinute într-un compartiment mai mare. imediat dupa naştere mielul trebuie sa-si reorganizeze toate funcţiile vitale (respiraţia. flancurile sunt scobite. amenajarea unui aşternut de paie uscat şi curat si asigurarea unui micloclimat optim (7-8° C .. primul supt făcându-se pană la saturarea completă. In varianta fatarilor gemelare cel de al doilea miel poate sa apară la un interval de cea 15 min.. Pentru a avea certitudinea că mielul are asigurată cantitatea de lapte necesară în această perioadă.. să recunoască şi să lingă mielul..... pentru ca secreţia lactată să nu depăşească stadiul de colostru...... digestia. TEHNOLOGIA CREŞTERII TINERETULUI OVIN TEHNICA HRÂNIRII ŞI ÎNGRIJIRII MIEILOR SUGARI Astfel. după care este condusă în compoartimentul oilor cu miei recent fătaţi sau în boxe.

Acesta se introduce in hrana animalelor incepand de la vârsta de 13-14 zile. pentru faptul că nu s-a consolidat pe deplin reflexul de supt si se obismuiesc mai repede cu alăptarea artificiala.5 kg substituient/zi. cu umiditate relativă 60-70 %. intrarea acestora în categoria de tineret pentru prăsilă sau îngrăşat. prevăzut cu grătare despărţitoare pentru a permite trecerea mieilor. sau nemulgătoare. Fânul de calitate superioară se administrează în grătare. lipsite de curenţi. In timpul iernii este foarte indicată administrarea de morcov roşu pentru aportul de vitamine. miei înţărcaţi foarte precoce au mai puţin de suferit. 1 % sare. începând de la 3 săptămâni se poate aplica tehnica de creştere separată a mieilor sugari. Aceştia au acces la mame numai de 3-4 ori pe zi. In primele 4 săptămâni mieii pot consuma intre 1. concentratele în jgheaburi de lemn. când mieii trebuie să atingă greutăţi între 12-15 kg după care berbecuţii sunt afluiti către îngrăşătorii. iar administrarea in hrana mieilor se face la temperatura de 35-36° C. Pot fi aplicate următoarele sisteme de înţărcare : foarte precoce. sa asigure. aceste adăposturi trebuie sa fie curate. în primul caz se separă mielul în prima zi sau după perioada colostrală. Inţărcarea timpurie . urmând ca până la 28-30 de zile sa fie scos definitiv din hrana mieilor. până la intrarea într-un nou ciclu reproductiv.este o metodă aplicată pe scară largă la noi în ţară. 33 . iar coeficientul de luminozitate sa ajungă la 1/10-1/12. până cand mielul este capabil sa-si regleze eficient temperatura corporala). timpurie şi tradiţională. iar femelele se menţin pentru prăsilă. Amestecul de concentrate se recomandă să aibă următoarele proporţii: 40 % porumb. precum şi nutreţul-siloz în cantităţi mici. substituientul sa fie restricţionat. fara umezeala exagerata. in proporţie de 1/5. luminoase. ca moment tehnologic. Astfel. realizând sporuri de aprox. cu compartimentări pentru 10-12 miei. constă în suprimarea laptelui matern. CREŞTEREA MIEILOR PE BAZA DE SUBSTITUIENTI DE LAPTE SI NUTREŢURI CONCENTRATE Aceasta tehnologie are la baza prepararea de substituienti de lapte in concordanta cu particularităţile tubului digestiv al mieilor si administrarea lui de la o vârsta variabila. nutreţuri combinate si fan de buna calitate până la vârsta de cea.9-2. in zona rezervata oilor mame si cea. temperatura de 15 °C. cand sunt separaţi de mame. Ambele sisteme de înţărcare se practică în exploatarea intensivă. Hrănirea suplimentară se face în spaţiul din interiorul adăpostului numit "mielar" (sau "şcoală"). funcţie de tipul fermei. fiind cea mai eficientă pentru perioada actuală. începând de la ora şapte dimineaţa.se deosebesc între ele prin vârsta de separare a mielului de mamă. aceasta are la baza dezvoltarea ponderii rumenului in activitatea de digestie. incepand cu ziua a 7-a de viata a nutreţurilor combinate (cu un aport proteic de minimum 20 % PD) si a fanurilor de buna calitate. 16-18° C. Nutreţul combinat trebuie sa conţină peste 15 % fibroase si sa asigure un raport Ca/P de 2/1 in vederea prevenirii apariţiei urolitiazei. 150-200 g la vârsta de 2 luni si aproximativ aceleaşi cantităţi de fibroase. daca nu este complectată cu asigurarea unor condiţii corespunzătoare de microclimat in adăposturile de tineret. tipul de înţărcare si destinaţia mieilor. 10 % orz. dar necesită alăptarea artificială a mieilor cu substituient de lapte. Inţărcarea foarte precoce şi precoce . In ceea ce priveşte utilizarea nutreţului starter in hrana mieilor. prin separarea definitivă a mielor de mame. precoce. Se recomandă ca ponderea fibroaselor in raţie sa nu scadă sub 15 % deoarece pot sa apară o serie de tulburări digestive.25 m 2/cap. 70 g furaj combinat. deşi producţia de lapte este ascendentă. Se face la vârsta de 30-35 zile. iar apa în jgheaburi metalice. necesarul energetic crescut al mielului nu mai poate fi asigurat numai prin laptele matern. după ce au stat noaptea împreună. Se construiesc şi amplasamente speciale pentru alăptarea artificială a mieilor. Adăpostirea mieilor se asigură în saivane curate. asigurând spaţii de cazare de 0. Se recomandă ca începând cu vârsta de 25 zile si greutatea de 15 kg. TEHNICA DE ÎNŢĂRCARE A MIEILOR Inţărcarea. o temperatura de 10-12° C. iar a mamelor în categoria de oi mulgătoare (mînzări). 200 g/cap/zi. Reconstituirea substituientului se face prin diluarea lui in apa fierbinte la 40-45° C.Alimentaţia atenta din aceasta perioada nu poate limita ponderea pierderilor. crearea si menţinerea unui mediu acid. Pentru obţinerea unor rezultate bune se impune administrarea in hrana mieilor. 38 % ovăz. la ore fixe. in zona rezervata mieilor (in primele 3 săptămâni de viata. 1 % zoofort. Prezintă avantajul că mielul a fost alăptat toată perioada colostrală şi perioada în care realizează cea mai mare energie de creştere pe baza laptelui matern. capabil sa digere amidonul si celuloza din furaje. La vârsta de o lună miei consumă cea. 10 % soia. pe perioada fatarilor. aceasta nu poate corespunde cerinţelor impuse de ritmul rapid al dezvoltării mielului. în amestec cu orz măcinat. Umiditatea trebuie sa fie de 65-75 %. în timp ce în înţărcarea precoce separarea se face între 12-20 de zile. şi anume. HRĂNIREA SUPLIMENTARĂ A MIEILOR SUGARI După vârsta de 3-4 săptămâni. 5-6 săptămâni si greutatea de 14-15 kg. ferite de curenţi de aer.

in cazul păşunilor naturale. în compoziţia floristică a păşunilor pentru miei este bine să predomine leguminoasele. însă alungite şi fusiforme. Structura histológica a fibrei de lâna: In secţiune microscopica transversala fibra de lană groasă prezintă trei straturi concentrice. turmele fiind date în primire unor ciobani experimentaţi. când ajung la greutatea de 2022 kg. De la exterior. au o elasticitate mare si permit trecerea razelor ultraviolete necesare corpului uman. omogenitatea. deoarece lâna este slab conducătoare de căldura si are greutatea specifica redusa (1. Acestor turme li se repartizează păşuni pe terenuri "sănătoase" lipsite de umezeală şi locuri cu băltiri şi cat mai apropiate de saivan sau de adăposturile din taberele de vară. este considerată ca o metodă neeconomică. iar la Merinos şi Karakul la 3 luni. 34 . stratul cortical şi stratul medular. higroscopicitatea. Astfel. Mărimea turmelor de cârlani poate ajunge la 400-500 capete. care împreuna cu celelalte producţii contribuie din plin la eficientizarea exploatării acestei specii. sunt rezistente si nu se degradează la operaţiunile de vopsire si calcare la temperaturi de peste 100° C. prezintă caracteristici deosebite: sunt călduroase si uşoare. are celule plate. PRODUCŢIA DE LÂNA IMPORTANTA PRODUCŢIEI DE LÂNA Lână constituie "imbracamintea piloasa" a oilor. cum sunt: luciul. Stratul cuticular constituie învelişul fibrei de lînă. umiditate. La unele rase de oi în stratul cortical se află granule de pigmenţi ce imprimă lânii diferite nuanţe si culori. care împreună cu aerul din stratul cortical contribuie la realizarea unei foarte bune termoizolatii protejând animalele împotriva pierderii căldurii în timpul iernii şi împotriva arşiţei în timpul verii. extensibilitatea şi elasticitatea fibrei şi în cadrul celulelor se află goluri de aer. CREŞTEREA TINERETULUI OVIN DUPA ÎNŢĂRCARE Imediat după înţărcare se formează turmele de miei înţărcaţi sau "cârlani". formata din fibre cu proprietăţi textile. Stratul cuticular are rolul de a proteja fibra de lânăde agenţii externi ce pot acţiona distructiv asupra ei şi imprimă fibrei unele însuşiri specifice. fibrele de par situate pe cap si extremităţi. fiind poroase permit o buna aerisire a corpului. când miei ajung la greutatea de 15-16 kg. Acest amestec are rolul de a proteja pielea si învelişul pilos al animalelor de influenta negativa a factorilor climatici (lumina. fara nucleu şi diferite ca mărire şi formă. neregulate. sub formă de insule şi puncte. spre interior. La lânurile subţiri nu se identifică stratul de măduvă. Ţesăturile din lâna. lâna constituie un produs caracteristic al ovinelor. separaţi pe sexe. ÎNSUŞIRILE DE ANSAMBLU ALE LÂNII Totalitatea şuviţelor de pe corpul animalului formează îmbrăcămintea lanoasa sau cojocul. acestea sunt: stratul cuticular. Locul de cazare şi păşlunat trebuie să fie la distanţă mai mare de oile -mame.30). hranirea se suplimentează cu o cantitate de 150-250 g concentrate/cap. temperatura. acestea fiind îngrijite de ciobani foarte pricepuţi. si totodată. Cele mai importante insusiri ale lânii . care se afla uneori in masa linii. mătăsozitatea şi capacitatea de impaslire. între celulele stratului medular se acumulează aer. Imediat după înţărcare începe mulgerea oilor. se prezintă sub formă de emulsie rezultată din amestecul sebumului secretat de glandele sebacee cu sudoarea secretată de glandele sudoripare si mai poate avea in compoziţie celule moarte descuamate. Stratul cortical este format tot din celule cheratinizate. randamentul şi calitatea. care apar la microscop ca o bandă neagră. (funcţie de vârsta) si de 20-25 cap. precum şi diferite impurităţi. administrata in tainul de dimineaţa înainte de adăpare. în totalitatea ei. Stratul cortical conferă în cea mai mare măsură rezistenţa. sunt: desimea. continuă sau discontinuă. Stratul medular Este format din celule mari. dispuse longitudinal faţă de axul fibrei. Nu se incadreaza in noţiunea de lână.). etc.este diferenţiată ca vârstă. transparente. care influenţează pozitiv conductibilitatea termica si cu capacitatea fibrei de a înmagazina apa.După înţărcare tineretul se separă pe sexe. Daca păşunea nu corespunde din punct de vedere calitativ si cantitativ. datorita importantei deosebite ca materie prima in industria textila. în unele împrejurări. iar la lânurile semifine măduva apare întreruptă. Indiferent de direcţia de exploatare. care formează "jarul". pentru a preveni mamitele şi a valorifica capacitatea lor productivă. la rasele Tigaie şi Ţurcană se face la 2 luni. USUCUL Usucul constituie o componentă a lânii brute. precum si fibrele de par fara proprietăţi textile. în funcţie de rasă. absorb umezeala din transpiraţie. nespălate. Inţărcarea tardivă . facilitează evaporarea apei absorbite. uniformitatea. In cazul păşunilor cultivate încărcătura /ha este de 50-60 cap.

36-58 % la ovinele din rasa Tigaie .. 35 . In acest caz se produce o micşorare si chiar o stagnare a ritmului de creştere a fibrelor in lungime si grosime. sau chiar de loc in industria prelucrătoare. Reprezintă un caracter de rasa si se întâlneşte in mod deosebit la rasele Ţurcană si Karakul. lânurile pot prezenta o serie de defecte. individul. Lâna alterata: reprezintă o consecinţa a tunderii animalelor in condiţii necorespunzatoare (tunderea oilor cu lâna umeda ) si depozitarii lânii in magazii insuficient ventilate si aerisite. -Lâna înfometata (gâtuita): apare in situaţia in care oile parcurg o perioada dificila in care condiţiile de adapostire si hranire sunt necorespunzatoarefde regula pe perioada de iarna). nespălată. sex) si negenetici: vârsta.scoate in evidenta existenta unor variaţii mai mari sau mai mici a principalelor însuşiri fizice şi tehnologice ale fibrelor şi ale şuviţelor care alcătuiesc cojocul.. Acest caracter prezintă o serie de variaţii chiar pe acelaşi animal in funcţie de regiunea corporala astfel. animalele sunt marcate cu diferite substanţe greu lavabile. sau in adăposturi necorespunzatoare fara aşternut. vârsta. Este un defect grav deoarece conduce la apariţia unor pierderi insemnate in procesul de prelucrare. La rasele de ovine din tara noastră randamentul lânii la spălare variază in limite destul de largi fiind de cea. individualitate. pe diferite regiuni corporale. este mai accentuată pe linia spinării. Dintre acestea cele mai importante sunt: Lâna cănita: apare atunci cand. alimentaţia. Cele mai importante defecte genetice sunt: Lâna colorata: este solicitata din ce in ce mai puţin. Defectele dobândite: sunt mai puţin grave. Lâna impaslita: apare ca o consecinţa a unei aşezări dezordonate a foliculilor pilosi si se materializează prin apariţia unor suvite in care fibrele de lâna sunt indreptate in toate direcţiile. Randamentul la spălare . mai ales atunci cand se manifesta sub raportul lungimii si grosimii fibrelor. Lâna neuniforma: are un impact negativ deosebit de marc asupra calităţii si cantităţii ţesăturilor obţinute. 32-43 % la ovinele Spanca. apar in general ca o consecinţa a condiţiilor necorespunzatoare de exploatare si pot fi corectate intr-un timp mai scurt prin imbunatatirea condiţiilor de creştere. care au o uniformitatea mijlocie si lânurile groase. cea. Lâna îngălbenită: poate sa apară la nivelul animalelor si reprezintă o consecinţa a întreţinerii lor in condiţii necorespunzatoare (suprafeţe reduse si cantităţi insuficiente de aşternut). FACTORII CE INFLUENŢEAZĂ CANTITATEA DE LANĂ Cantitatea de lână realizata de către animale se apreciază prin cântărirea cojocului dupa tuns si este condiţionata de o serie de factori: genetici (rasa. se micşorează treptat spre flancuri. din diferite motive. specializare si mai ales de gradul de ameliorare al animalelor. In aceasta situaţie procesul de alterare afectează culoarea si însuşirile mecanice ale lânii. Influenţează negativ rezistenta ţesăturilor la purtat si preţul de cost al acestora datorita consumului specific ridicat. In general. atat sub raportul fineţii . printre care mai importanţi sunt: rasa. condiţiile de clima. iar spre abdomen este cea mai rară. 2840 % la ovinele din rasa Merinos. urmate de lânurile semifine. inlaturarea lor realizandu-se într-o perioada mai indelungata prin aplicarea unor masuri de selecţie si ameliorare a efectivelor. regiune corporala. cea. sub aspectul uniformităţii. respectiv pielicele. sau in magaziile de depozitare. etc. ceea ce implica o scădere substanţiala a rezistentei fibrei la tracţiune. Lâna cu impurităţi: se întâlneşte atunci cand animalele sunt intretinute pe pasuni naturale deteriorate. urmare a condiţiilor necorespunzatoare de păstrare.Desimea lânii . Uniformitatea lânii . Defectele genetice: sunt cele mai importante si cele mai grave. Lâna friabila: apare pe fondul unei cantităţi insuficiente de usuc si este un defect grav deoarece procentul fibrelor rupte in procesul prelucrării este ridicat. defectele lânurilor sunt de doua feluri: genetice si dobândite. rase exploatate in general pentru alt tip de producţii: lapte. care conduc la depunctarea lor si mai ales la devalorizarea lor din punct de vedere economic. cea.este determinată de desimea foliculilor piloşi şi variază in raport cu o serie de factori.reprezintă raportul intre cantitatea de lană obţinută in urma procesului de spălare şi uscare (cu 17 % umiditate la lânurile fine şi semifine şi 15 % umiditate la lânurile groase) si cantitatea de lană brută. 50-62 % la ovinele din rasa Ţurcană DEFECTELE LÂNURILOR In funcţie de rasa. lânurile fine au cea mai mare uniformitate. cat si al lungimii fibrelor. regiunea corporală. nivelul alimentaţiei şi starea de sănătate. 38-51 % la ovinele Stogose si cea. Desimea lânii constituie un obiectiv prioritar în lucrările de selecţie şi ameliorare la rasele specializate. deoarece nu poate fi vopsita. In general. care sunt cele mai neuniforme.

45-50 de oi cu lâna semifina si cea. care nu dispun de o baza materiala moderna si de un personal calificat.- Rasa . gradul de dotare si de modernizare al unităţii. etc). etc. dotat cu mese pentru tuns. locul in care se realizează tunsul propri-zis . de regulă. cu o durata mare a zilei lumina. faţă de tunsul manual. atrage dupa sine o productivitate redusa a muncii (un muncitor calificat poate tunde într-o zi cea.este o varianta utilizata.trebuie sa fie suficient de spaţios. presa 36 . odată pe an. sortarea. in general in unităţile cu efective mici. 1. In aceste condiţii. gradul de şcolarizare al muncitorilor. Astfel. luandu-se in calcul o serie de factori (rasa.producţia realizata variază mult in funcţie de regiunea corporala. Aceste diferente au o amplitudine mai mare in cadrul raselor cu un grad mai redus de ameliorare. locul in care se realizează cântărirea. tunderea se organizează între 10 mai şi 10 iunie. Oile Merinos şi Spancă.Alegerea sistemului de tuns utilizat . corelat cu ritmul zilnic de tundere si cu mărimea efectivului de tuns. cu posibilităţi de utilizare a masei verzi in hrana animalelor. in condiţii corespunzătoare de creştere si exploatare. în care se menţionează: locul tunderii (centrul de tuns). intensifica ritmul de creştere a lânii . dupa care incepe sa descreasca intr-un ritm diferit in funcţie de starea de întreţinere a animalului. 3. O producţie buna de lâna se obţine de la animalele sănătoase si cu o stare buna de întreţinere TEHNOLOGIA TUNDERII OILOR In condiţiile climatice din ţara noastră. sa fie bine iluminat. fiind compus. în diferite zone de creştere din ţara noastră. Individualitatea . 2.producţia cantitativa si calitativa de lâna este influenţată atat de starea generala de sănătate a individului. mese si site de sortare. din: foarfeci.are un rol deosebit in producţia cantitativa de lâna. următoarele avantaje: productivitatea muncii sporeşte de circa trei ori. pentru adăpostirea de ploi a oilor înainte şi după tuns. polizoare. In general. curat si sa fie compus.Centrul de tuns . un tunzător putând tunde zilnic 60-70 oi cu lană fină sau chiar mai multe.trebuie sa asigure pe toata durata perioadei de tuns un număr de saivane cu şoproane. nu necesita investiţii mari. in principal din trei zone: zona de aşteptare a animalelor . Tunsul se poate realiza in trei variante: -Tunsul manual . se foloseşte in cadrul unităţilor modernizate. sistemul de tuns utilizat. cat si de starea de sănătate a pielii. Este o metoda ieftina. maşini de tuns.Inventarul si materialele necesare . 6 ani. zona de creştere. dar prezintă o serie de dezavantaje: presupune un efort fizic deosebit din partea muncitorilor. 20-25 oi cu lâna fina. se întocmeşte un „ program de tuns". lâna este mai lungă şi mai uniformă. se realizează cu un foarfece special. iar cantitatea de lană este mai mare cu circa 200 g pe cap de oaie. care induc o sensibilitate a lânii si aceasta poate fi recoltata prin smulgere dupa un anumit interval de timp. calitatea lânii. substanţe dezinfectante. între 1 şi 15 iunie. Neajunsul acestei metode este ca poate atrage dupa sine o scădere a stării de sănătate a animalului si o diminuare a nivelului productiv.variază in funcţie de metoda de tuns utilizata. Starea de sănătate . organizarea propriu-zisa a tunsului (ordinea de desfăşurare pe rase şi categorii.in cadrul fiecărei rase apar indivizi cu producţii mai mari sau mai mici de lâna. 65-70 de oi cu lâna groasa). balotarea şi depozitarea temporară a cojoacelor de lâna. Tunsul chimic .se realizează in funcţie de mai mulţi factori: mărimea efectivului de animale. In unităţile cu efective mai mari de ovine. componenţa si instruirea echipelor de tunzători. până pa vârsta de cea. Se execută cu ajutorul unor agregate prevăzute cu maşini de tuns acţionate electric si prezintă. precum şi oile Tigaie din zona de deal şi oile Ţurcană din unele zone submontane se tund.trebuie sa fie suficient de mare pentru a asigura manipularea animalelor. cat si asupra calităţii lânii . în zilele cu timp favorabil. la sfârşitul primăverii sau la începutul verii. tunderea necesita luarea unor masuri tehnico-organizatorice ce vizează realizarea in bune conditiuni a acestei acţiuni. Vârsta . rasele specializate (rasele din tipul Merinos) se caracterizează prîntr-o desime şi o extindere mai mare a lânii pe corp si realizează producţii superioare atat sub aspect calitativ. sa fie racordat la curent electric si sa asigure condiţii optime de lucru pentru muncitori. producţia cantitativa de lâna creste până pe la cea. sistem de creştere. 4 ani.reprezintă o varianta mai moderna de tuns si consta in administrarea animalelor a unor substanţe de tipul colchicinei si a ciclofosfamidei. Condiţiile de clima si nivelul alimentaţiei . ramane intrun platou. cat si cantitativ . fiind sensibile la variaţiile de temperatură şi la ploile reci. cu efective mari de animale. Astfel. cea mai mare productiede lâna (figura nr. la ovine. o incidenţa mai mare a accidentelor la animale si o producţie mai redusa de lâna. ca urmare a secţionării fibrelor numai la bază.factorul climatic are influenta atat asupra cantităţii. Nivelul alimentaţiei influenţează producţia cantitativa de lâna incepand din faza prenatala (apariţia si dezvoltarea învelişului pilos) si continuând cu faza postnatala (creşterea lânii). 9) obtinandu-se de pe trenul mijlociu. cântare pentru lâna. Regiunea corporala . anotimpul călduros. inventarul si materialele necesare.are un rol deosebit in obţinerea unei producţii mari de lâna. etc). obişnuit. recoltarea producţiei de lâna de la ovine se realizează. in general. Tunsul mecanic — reprezintă o metoda moderna.

14-24 ore inainte de a fi programate la tuns in vederea evitării accidentele cauzate de încărcarea tubuluin digestiv. -Individualitatea: exista indivizi. 37 . . La rasele din tara noastră cea mai mare cantitate de grăsime in lapte se inregistreaza la rasa Karakul. evitarea tunderii animalelor a căror lâna este insuficient uscata pentru a evita deteriorarea in timpul transportului si depozitarii. . De exemplu. după tundere se dezinfectează cu atenţie atât locul.rasa Spanca: . Din punct de vedere biologic. In general. care pot prezenta o variabilitate mai mare decât mediile între rase. iar la urmă rasele cu lâna fina (Merinos). la care concură şi diferitele sisteme tehnologice de creştere şi exploatare. urmărindu-se menţinerea integrităţii cojoculuii de lână după tuns. pe calităţi.Masuri organizatorice generale . uniform.rasa Ţurcană : . rasele pot fi grupate în patru categorii: 1) rase specializate pentru producţia de lapte.Rasa: din punct de vedere al potenţialului lactogen. mijlocie şi redusă. inaintea începerii campaniei de tuns.codina . care nu numai că nu pot fi valorificate. cat şi echipamentul care s-a folosit la tuns. PRODUCŢIA DE LAPTE IMPORTANTA PRODUCŢIEI DE DE LAPTE DE OVINE Laptele de oaie are o dublă importanţă : biologică şi comercială. Dupa tundere se indeparteaza . compusă din 230 indivizi.5 %/ lactatie.rasa Tigaie : . Stogoşa). cojoacele de lâna sunt împachetate. 4. oile-mame. iar lânurile de aceeaşi categorie şi culoare se ambalează. pentru a se evita lezarea sau tăierea sfircurilor.lâna mai groasa si mai murdara de pe extremităţile membrelor. de până la 20%. . 8. de 60-100 1/lactatie şi 4) rase cu producţii reduse. sfoara.70-90 kg lapte/lactatie.de balotat.rasa Merinos de Palas: . la care este in medie cea. Trecerea de mai multe ori cu foarfecă prin acelaşi loc are ca urmare obţinerea unor fire secţionate scurt. pregătirea animalelor pentru tuns. iar in cadrul aceleiaşi rase. iar lâna recoltată de la aceste animale se ambalează separat în saci prevăzuţi cu etichete pe care se menţionează "scabie" sau "variolă". stabilirea ordinii de realizare a tunderii: in varianta existentei mai multor rase se tund la inceput rasele cu lâna grosiera (Ţurcana. Rasa influenţează nu numai cantitatea ci şi calitatea laptelui. a unui instructaj tehnic si pentru protecţia muncii cu intreg personalul ce va participa la aceasta acţiune. FACTORII CARE DETERMINĂ PRODUCŢIA CANTITATIVA SI CALITATIVA DE LAPTE Producţia cantitativă şi calitativă de lapte este determinată de o multitudine de factori a căror acţiune se îmbină de aşa manieră. cu lungimea de 2 m şi lăţimea de 1 m. sub 60 1/lactatie. după care urmează mioarele. de 100-200 1/lactatie. precum şi a altor regiuni. fără scări şi fără a se trece de mai multe ori cu foarfecă pe acelaşi loc. încât este foarte dificil sau chiar imposibil a determina cu certitudine aportul separat al fiecăruia din ei. 2) rase cu producţii bune. se poate afirma că rasele de oi cu producţii relativ mari de lapte prezintă un procent mediu de grăsime mai mic. saci pentru baloti. dar îngreuiază fazele de prelucrare a lânii în industrie. factori fiziologici şi factori de mediu. 3) rase cu producţii mijlocii. componenţii chimici ai laptelui de oaie putând prezenta diferenţe în funcţie de rasă. iar din punct de vedere comercial laptele de oaie poate reprezenta o importantă sursă de venituri contribuind la rentabilizarea exploatării sectorului ovin. .90-110 kg lapte/lactatie. la o turmă din rasa Merinos de Stavropol.in vederea desfăşurării in bune condiţii a campaniei de tuns sunt necesare următoarele masuri: efectuarea. .90-110 kg lapte/lactatie. în saci confecţionaţi în acest scop. Factorii care determină producţia de lapte pot fi grupaţi în factori genetici.50-80 kg lapte/lactatie.rasa Karakul: . in acest scop oile retive sau cele neliniştite vor fi imobilizate prin legarea picioarelor. Dupa sortare. laptele reprezintă alimentul indispensabil în primele săptămâni de viaţă ale mielului. miorii şi berbecii de reproducţie. cu producţii de peste 200-250 litri/lactaţie. cu efectuarea lucrării. la început se vor tunde bătălii şi oile sterpe. . Spanca). -lâna sa fie tunsă cât mai la bază. etc. luandu-se in calcul ca rasele de oi cu lâna mai rară se tund mai uşor şi asigură deprinderea sau redeprinderea tunzătorilor. apoi cele cu lâna semifina (Tigaia. chiar în cadrul aceleiaşi rase şi turme. oile cu scabie sau cu variolă se tund separat. -tunderea trebuie efectuată cu deosebita atenţie în regiunile din vecinătatea ugerului.70-100 kg lapte/lactatie. cap si coada si se separa de cojoc. care consta in evitarea hranirii animalelor cu cea. După cum reiese din tabel rasele de ovine crescute la noi în ţară se grupează între rasele cu producţie bună.

30 %. dupa care se diminuează.30. Practic. luna a treia de lactaţie. atat cu producţia de lapte/lactatie. Aceasta practica se utilizează cu rezultate foarte bune la rasele specializate pentru producţia de lapte. in condiţii normale de creştere si exploatare. dar cu o sensibilitate deosebita la condiţiile de întreţinere si exploatare. cat si pe viata productiva. ajungând la 9 % si chiar peste 10 %. sau prin practicarea fătărilor timpurii. pe măsura avansării in lactaţie. deci un raport între producţia minimă şi maximă de 1:10. atunci cand nivelul productiv este ridicat. In condiţiile ţării noastre. spre mijlocul lactatiei de două ori. influenţează. scad. dupa care incepe sa scadă. la ovine. producţia minimă a fost de 25 1. Aceasta variabilitate deosebit de mare poate fi explicata prin lipsa unei selecţii susţinute pentru ameliorarea acestei însuşiri. 2-3 luni cand se atinge maximul. Durata lactatiei: se găseşte într-o corelaţie pozitiva. la sfîrşitul lactatiei numai o singură dată pe zi. 51 % din cantitatea zilnica de lapte. a mediei turmei. de la un procent de grăsime de cea. începând din luna martie şi încheindu-se în septembrie. realizând un nivel productiv ridicat. aplicarea unei selecţii direcţionale progresive pentru cantitatea mare de lapte şi deplasarea în sens pozitiv. iar maximă de 255 1. 28 % din cantitatea de lapte. 38 . la începutul perioadei de exploatare pentru lapte. al treilea tip de curba de lactaţie se caracterizează prîntr-o creştere accentuata a producţiei de lapte in prima parte a lactatiei. se înregistrează o creştere constanta. oile se mulg de trei ori pe zi. Secreţia laptelui are o evoluţie inconstanta fiind mai activa in primele 8 ore. la ovine pot sa apară patru tipuri de curba de lactaţie: in cazul raselor cu producţii medii producţia de lapte are o creştere in primele 2-3 luni. Cantitatea obţinută în prima jumătate a lactatiei este mai mare decât în a doua jumătate. faza lactatiei are influenta cea mai mare asupra procentului de grăsime din lapte. rasele de ovine specializate pentru producţia de lapte au creştere accentuata in prima parte a lactatiei. creşterea producţiei se explica prin influenta deosebita a furajului verde asupra producţiei de lapte datorita scoatereii animalelor la pasunat tocmai la sfârşitul celei de-a treia luni. -Vârsta: oilor. în timp relativ scurt. cu un nivel productiv redus si se caracterizează prîntr-o uşoara creştere in prima parte a lactatiei urmata de o scădere brusca a cantităţii de lapte in partea a doua a lactatiei.2. aproape de înţărcare . Prolificitatea: producţia de lapte a oilor care au fătat gemeni este mai mare cu 30 % faţă de acelea care au fătat un singur miel (tabelul nr. 4. Din punct de vedere calitativ. De regulă. 43.neselecţionată pentru producţia de lapte. in primele 6 ore se secreta cea. dupa care in partea a doua a lactatiei producţia scade uşor până la înţărcare . după care acesta scade pe măsura îmbătrânirii animalelor. este de 6-7 luni. dupa care înregistrează o scădere lenta. ceea ce permite. a 7-a lactatie. cat şi pe cea totală pe întreaga lactaţie. ramane in platou până la a 6-a.5 % in prima parte a lactatiei. In condiţiile obişnuite de creştere din ţara noastră. Frecvenţa şi intervalul dintre mulsori influenţează şi calitatea laptelui. dacă mulsorile se execută la acelaşi interval de timp. are loc o creştere continua a cantităţii zilnice de lapte pe o perioada de cea. Astfel. ultimul tip de curba de lactaţie se întâlneşte la animalele neameliorate. Este caracteristica animalelor cu potenţial genetic ridicat. cand la potenţialul biologic ridicat de de producere a laptelui se adaugă influenţa favorabilă a vegetaţiei bogate şi suculente de primăvară. valoarea lui cea mai ridicată fiind între 2-4 ani. In acest context se poate spune ca din punct de vedere economic ovinele pot fi exploatate eficient până la a 7-a lactatie. urmata de o prăbuşire a producţiei in partea a doua a lactatiei. cantiatea de grăsime. ca şi cantitatea de substanţă uscată. I Sezonul fatarii: fatarile extratimpurii conduc la prelungirea duratei lactatiei si implicit la obţinerea unei producţii mai mari de lapte pe întreaga lactatie.5 %. 8-9 luni pe an. iar la cele care au fătat trei miei producţia de lapte este cu 65 % mai mare decât la acelea care au fătat un singur miel. -Faza lactatiei: in prima parte a lactatiei. incepand cu luna a 4-a de lactatie se inregistreaza un uşor declin cantitativ. 60). coeficientul de heritabilitate a producţiei de lapte având valoarea h2=0. care se accentuează spre sfârşitul lactatiei. iar dupa 12 ore cea. S-a constatat ca potenţialul lactogen al animalelor este in creştere până la lactatia a 4-a. dupa 8 ore cea. nu sunt diferenţe semnificative în compoziţia chimică a laptelui. Spre deosebire de taurine. de asemenea producţia de lapte. S-a constatat ca durata maxima a lactatiei se înregistrează intre vârsta de 4-6 ani (perioada in acre se obţine si cea mai mare producţie de lapte/lactatie) dupa care urmează o scădere accentuata. obtinanduse creşteri insemnate de producţie. Frecvenţa şi intervalul dintre mulsori: frecvenţa mulsorilor influenţează atat producţia zilnică. plus de producţie ce poate ajunge la cea. în general. La rasele din tara noastră. Astfel. Pe măsură ce între cele două mulsori intervalul de timp creşte. Vârsta oilor are influenţă şi asupra procentului de grăsime. la oi corespunde în general cu luna mai. Durata lactatiei poate fi prelungită în cazul unei alimentaţii mai bune. respectiv numărul de lactaţii.

La două mulsori pe zi. după care este transportat la locul de colectare. oile bine alimentate produc un lapte mai bogat în grăsime. radacinoasele. potrivit sistemului de "tarlire". Atunci cand temperaturile sunt prea ridicate animalele isi diminuează consumul de hrana. la început. din motive de igienă şi pentru fertilizarea păşunii. aflate in corelaţie directa cu sistemul de exploatare practicat. apare oboseala si mulsul superficial. vânturile puternice. Durata mulgerii unei oi este. în general. aplicînd mulgerea "cu nod" la fiecare sfârc. o puternică influenţă asupra producţiei de lapte.se practică în general in ţările ce exploatează rase mixte de ovine. Temperaturile scăzute determina un consum mai mare de hrana necesar procesului de termoreglare si o producţie mai mica de lapte. albumină şi lactoză. acestea asigurând o recoltare mai igienică a laptelui muls. procesul de lactogeneza inregistreaza valori scăzute si apare o modificare a calităţii laptelui. cu perioada de păşunat. Cehia. 39 . in două variante : mulsul manual posterior şi mulsul manual lateral. La noi. când laptele se împuţinează. Există şi amplasamente de muls stablite.- Regimul de hrănire: are cea mai mare influenţă asupra producţiei de lapte la oi prin natura furajelor.I. mulgătorul prinde cu o mana ugerul şi cu cealaltă stoarce primele jeturi de lapte care "desfundă" sfârcurile. Mulsul se face în cupă. Temperaturile prea ridicate sau prea scăzute. După 3-5 zile. incomplet. Aşa cum s-a mai arătat. Obişnuit. în general. până când oile sunt înţărcate. mulsul de trei ori pe zi faţă de două determină un spor de 10 %. pentru a se evita pierderile de lapte prin stropire. Alimentaţia influenţează şi compoziţia chimică a laptelui. până la fatare. MULSUL OILOR Mulsul regulat al oilor se începe după înţărcare. la amiază sau seara. structura raţiei si modul de administrare. laptele ţâşnind simultan continuu din două sfîrcuri. se socoteşte un mulgător la 60-80 oi în prima jumătate a perioadei de muls şi 80-100 de oi în a doua jumătate. durata perioadei de muls variază în mod corespunzător. supunându-1 unei presiuni laterale şi de sus în jos. masa verde. Practicat parţial în C. intervalul dintre ele este aproximativ egal. faţă de unul singur. la prânz şi seara). Pentru a nu reduce din timpul de păşunat al oilor şi pentru a evita oboseala prea mare a mulgătorilor. se practică două sisteme de muls : mulsul manual şi mulsul mecanic. Există şi găleţi speciale cu filtre detaşabile. timp în care este mulsă. Mulsul manual posterior . însă corect şi complet. este asemănător sistemului folosit la mulgerea vacilor. mulsul trebuie făcut repede. In vederea pregătirii unei bune lactaţii trebuie sa se realizeze o hranire optimizata a animalelor incepand cu partea a doua a perioadei de gestaţie. în vederea efectuării mulsului manual posterior. de 6-7 ore. respectând cu stricteţe orele fixate. Tehnica mulsului constă în compresarea sfârcului cu o frecvenţă uniformă ridicată. Mulsul oilor trebuie făcut după un program bine stabilit. sau după sacrificarea mieilor. in sensul diminuării lipidelor si creşterii azotului neproteic. intră singură într-o cuşcă pentru a consuma suplimentul de concentrate. de asemenea. Slovacia şi Ungaria. pentru ridicarea producţiei cantitative de lapte. Mulsul poate fi practicat şi în perioada alăptării mielilor Numărul de mulsori pe zi variază în funcţie de sezon şi nivelul cantitativ al producţiei de lapte a oilor. Din găleţile de muls laptele se colectează în bidoane. Având în vedere că înţărcarea poate avea lor între 2-90 zile de la fătare. pe un teren mai ridicat şi umbrit.metoda se aplică în ţara noastră si într-o serie de alte ţări balcanice. o turmă de 500 de mânzari poate fi asigurată în bune condiţii de patrucinci mulgători şi 1-2 strungari (care dirijează oile la strungă). Strunga şi platforma sunt prevăzute cu un acoperiş numit comarnic. Mulsul manual lateral. dar cu un conţinut mai mare de grăsime si substanţa uscata. realizată cu mîna sau cu maşina. umiditatea în exces diminuează producţia de lapte. Adoptarea strungii tip "colţar" uşurează mult efectuarea mulsului.Clima exercită. oaia care dă la o mulsoare 400 g lapte se recomandă să fie mulsă de trei ori pe zi.. . în funcţie de sistemul de muls aplicat. 50-60 sec. Astfel. Durata mulgerii unei turme nu trebuie să depăşească 1 Vi ore dimineaţa şi cate o oră la amiază şi seara. intervalul seară-dimineaţă este mai mare (10-12 ore).S. etc. iar către sfârşitul perioadei de lactaţie de două ori pe zi (dimineaţa şi seara) şi apoi o singură dată. Mulsul manual . în faza a treia se storc ultimele picături. pe când la trei mulsori pe zi. Dacă unui mulgător i se repartizează mai multe oi. organizate şi dotate corespunzător. Perioada de muls la noi în ţară coincide.. cu deosebire că oaia. oile se mulg de trei ori pe zi (dimineaţa. Pentru mulsul manual al oilor se folosesc găleţi de tablă cositorită sau de lemn şi cupe de tablă care se prind între două sârme legate de-a curmezişul găleţii de muls. se recomandă ca întreaga strungă să fie mutată pe un amplasament nou. Mulsul oilor de două ori pe zi. între dimineaţă-amiază-seara intervalele fiind practic egale. Este foarte important introducerea in hrana animalelor a unor furaje cu puternic efect lactogen: taratele.prin care intră oile pe platforma de muls. în faza a doua se prinde ugerul cu ambele mâini. Strunga de muls se amplasează. asigură un spor de lapte de 60 %. este necesară amenajarea unui coltar prevăzut un un perete cu uşiţe strungă . Pentru motivele arătate. Mulsul manual posterior se efectuează în trei faze : în prima fază. de regulă. Temperaturile cele mai favorabile pentru procesul de secreţie normală a laptelui sunt cuprinse între 5 şi 21 °C. după o perioadă de obişnuire. în funcţie de cantitatea de lapte pe care o produce. dimineaţa şi 30-40 sec. în medie.

întreţinere . Mulsul mecanic.se realizează la discreţie. Pe peretele dinspre doua boxe se montează o adăpătoare comuna cu nivel constant. Mulgătorul nu-şi murdăreşte mâinile prin imobilizarea animalului. într-o perioadă relativ scurta de timp.5 m (funcţie de modalitatea de administrare a furajelor. în funcţie de specializarea şi tipul de producţie al unităţii. conform tehnologiei de îngrăşare în sistem intensiv. posibilitatea mecanizării si automatizării fluxului de producţie. -creşte producţia de lapte obţinută la mulsoare. cu capacitatea de 12-160 locuri. adăpare si microclimat. Scopul aplicăriui acestui sistem îngrăşare este producerea tineretului cu o greutate la livrare de 45-46 kg. hranire. iar pereţii din plasa de sarma. etc. Pardoseala adăposturilor este tip „grătar" cu distanta intre rigle de cea. care trebuie sa asigure un front de furajare de cea. capacitate ridicata de valorificare a furajului. adapostire. valorificând potenţialul biologic al ovinelor precoce. . Acest sistem de muls. 8-10 cm (corelat cu tipul furajului ce constituie baza ingrasarii). "Gascogne". de mare capacitate. De-a lungul peretelui dinspre aleia de furajare sunt montate ieslele. Italia. produsă în Franţa etc. Adăparea . in direcţia producţiei de carne. Se practică pe scară largă în Franţa. 240 de oi cu o instalaţie cu 24 locuri deservita de 2 muncitori) si reduce efortul fizic depus de către mulgători. Acoperişul este din materiale uşoare: tabla. cât şi de rentabilitatea in sine a produsului.0 m si sunt compartimentate prin panouri din plasa de sarma in boxe comune a cate 24 mp/boxa. Israel-ţări crescătoare de oi "specializate" pentru producţia de lapte. Acestea sunt asemănătoare celor pentru vaci. Hranirea .0-3. Apa trebuie sa fie curata. deoarece şi mielul suge la oaie tot lateral. înălţimea adăposturilor spre aleia de furajare este de 3. asigurandu-se o densitate de cea.se realizează in boxe comune pe pardoseala tip „grătar". iar laptele se mulge într-o pâlnie zincată prevăzută cu strecurător şi conductă pentru lapte.ingrăşarea în acest sistem se face în unităţi specializate. La alegerea sistemului de îngrăşare se va ţine seama. Lărgimea adăposturilor este. după strecurare şi aerare. limpede. resursele furajere şi criteriile economice. utilizandu-se adăpători cu nivel constant. iar obţinerea unor sortimente de carne de calitate superioară este determinată atât de cerinţele consumatorilor. de 6. se măreşte producţia cu 15-20 % prin dezvoltarea reflexelor condiţionate. refrigerat şi transportat la locul de prelucrare. datorită unui muls rapid şi uniform. proaspăta.Organizarea si tehnologia ingrasarii . fecalele nu pot ajunge în lapte. pe lângă avantajele enumerate. 3-4 miei/mp. însă de proporţii mai mici. putând asigura cazarea unui număr de 70-75 miei. Metoda prezintă următoarele avantaje: -ridică productivitatea muncii (într-o ora pot fi mulse cea. in vederea administrării facile a furajelor. atât pentru perioada de vară. pentru acoperirea cerinţelor nutritive ale animalelor in cadrul fiecărei faze. de obicei. pe lângă elementele menţionate. confecţionate din tabla. PRODUCŢIA DE CARNE ÎNGRĂŞAREA INTENSIV-INDUSTRIALA A TINERETULUI OVIN Mijlocul cel mai eficient pentru obţinerea de producţii sporite de carne de calitate superioară îl constituie îngrăşarea diferitelor categorii de ovine. După mulgere laptele trebuie să fie răcit şi aerat. cât şi pentru anotimpul rece. Intreţinere a berbecutilor . -se asigură o bună igienă a recoltării şi păstrării laptelui. Adapostirea . produsă în Suedia. Instalaţiile de muls mecanic pentru oi pot fi de tip platformă dreptunghiulară sau de tip rotolactor. productivitate mare a muncii. dimineaţa şi seara. în lunile noiembrieianuarie. în fazele de preparare a sortimentelor de caş. Mieii se introduc la îngrăşat la vârsta de 45-60 zile. pare a fi şi biologic mai natural. fara miros sau gust deosebit.Prin aceasta se urmăreşte obţinerea laptelui pentru unele preparate de calitate superioară.se realizează la discreţie. care cuprinde trei faze distincte. carton. 2 cm si este montata la o inaltime de 60-80 cm mai sus de nivelul solului pentru a permite colectare dejecţiilor pe perioada ingrasarii. etc. Berbecuţii destinaţi îngrăşării în sistem intensiv se obţin îndeosebi din fătări timpurii. investiţii relativ reduse pentru construcţia ingrasetoriei. 40 . au condus la răspândirea lui pe scara larga. brînzeturi şi alte spreparate. amestecul furajer fiind administrat de 2 ori pe zi. care este condus spre un bidon situat în apropiere. mai ales de ordin igienic. de-a lungul unei alei betonate utilizata pentru furajarea animalelor. şi de alţi factori cum sunt : condiţiile naturale. cu un consum specific redus. Intre tipurile de instalaţii de muls menţionăm : "Alfa-Laval". în care se asigură condiţii adecvate de. iar parţial şi în alte cîteva ţări cu efective mari de ovine. la greutatea de 12-13 kg. diferenţiat. în unele cazuri este trecut imediat.ingrasatoria este organizata in adăposturi (tronsoane) dispuse in paralel doua cate doua. Realizarea unor parametrii superiori in cadrul acestei tehnologii de îngrăşare reflectaţi in: ritm superior de creştere al tineretului. apoi acoperit.

B) Faza de îngrăşare . din care cea. Transhumanta este practicată îndeosebi de crescătorii din zonele submontane de pe versanţii nordici ai Carpaţilor. particularităţile raselor şi categoriilor de vârstă şi exploatare. în ţara noastră există o suprafaţa mare de păşuni şi fâneţe. 85 de zile. din localităţile Vaideeni (judeţul Vâlcea şi Novaci (judeţul Gorj). îngrăşare si depozitare si pregătire a furajelor): Derularea procesului de îngrăşare a mieilor in cadrul complexelor industriale implica parcurgerea a trei faze principale ale ingrasarii (faza de acomodare. folosita mai mult de către crescătorii particulari. cu un consumul specific de 3. A) Faza de acomodare . TEHNOLOGIA EXPLOATĂRII OVINELOR ÎNTREŢINEREA OVINELOR Aspectele specifice privind întreţinerea ovinelor sunt determinate atât de caracteristicile biologice ale speciei. la care se adaugă. mixta şi în stabulaţie. ingrasatoria este structurata in trei sectoare principale (recepţie. Aceştia "pendulează" cu turmele între păşunile subalpine şi alpine din munţii din vecinătatea Sibiului. utilizarea acestei tehnologii specifice de întreţinere în perioada de vegetaţie.are o durata de cea. stare de sănătate.se poate realiza diferenţiat. ÎNTREŢINEREA OVINELOR IN PERIOADA DE VARA 1) întreţinere a ovinelor la pasune . cât şi de condiţiile de creştere (climă. păşunile cultivate cu specii valoroase de graminee şi 41 . In vederea desfăşurării întregii activităţi in condiţii optime. In vederea evitării stresului de aglomerare si pentru o mai buna supraveghere a stării de sănătate in aceasta faza boxele se populează la jumătate din capacitate. Sporul realizat de mieii din rasele noastre in aceasta perioada poate varia intre 180 . In vederea obţinerii unor rezultate superioare in aceasta faza de îngrăşare este indicata administrarea alternativa a mai multor sortimente de nutreţuri grupate in raţii cu niveluri nutritive similare. alimentaţia şi îngrijirea ovinelor. sol. dupa demontarea pardoselii. 180-250 g). prin alternanţă. prin care interzice pasunatul oilor in liziere si păduri. cu ajutorul unui plug raclor „Delta*" montat sub pardoseala sau la terminarea ciclului de îngrăşare. prin păşunatul pe pajişti naturale. 14-15 % PD) si de majorarea conţinutului de celuloza din raţie la 15-20 %.are o durata de 12-14 zile si are rolul de a obişnui animalele cu întreţinere a pe grătare si cu noul sistem de hranire. justificat de scăderea nivelului proteic al raţiei administrate (aprox. culoare si consistenta necorespunzatoare. la discreţie. unde oile păşunează de la 10-25 mai până la 10-12 septembrie şi judeţele din vestul ţării sau din Bărăgan. Tilişca.300 g/cap/zi. etc). Şugag (judeţşul Alba) şi altele. Trebuie acordata o atenţie deosebita aprovizionării animalelor cu apa de buna calitate. pentru evitarea accidentelor de ori ce natura datorate schimbării regimului de hranire si întreţinere . în creşterea ovinelor se disting următoarele modalităţi distincte de întreţinere: la păşune. cat si de particularităţile biologice ale speciei. In aceasta faza o atenţie deosebita se acorda scoaterii din furajarea animalelor a nutreţurilor ce pot imprima cărnii un gust sau un miros neplăcut. în majoritatea cazurilor. are la bază folosirea păşunilor naturale de bună calitate. practicată pe scară largă în trecut şi care se mai practică astăzi într-o pondere foarte redusa în ţara noastră şi în alte ţări. in varianta administrării la discreţie. B)întreţinere a ovinelor in cadrul sistemul semiintensiv în perioada de vegetaţie. C) Faza de finisare . iar pe de alta parte datorita unor masuri coerciti\e adoptate abuziv de către Regia Naţionala a Pădurilor. In aceasta faza este foarte importanta supravegherea mieilor. fiecare având caracteristici proprii. luandu-se in calcul un necesar de 3-4 kg/cap/zi sau cea. în accepţiunea obişnuită. pe de o parte fragmentarii suprafeţelor de teren prin punerea in posesie a proprietarilor de drept a terenurilor agricole. reprezentând o mare bogăţie naturală încă insuficient valorificată.5 UN/kg spor. pe tot parcursul ingrasarii. în ansamblu si în mod deosebit de caracteristicile structurale şi fiziologice ale aparatului digestiv ce au determinat de-a lungul timpului şi până astăzi. In acest scop animalele sunt hrănite in baza unor raţii cu un aport proteic de 12-13 % PD si bogate in hidrati de carbon. funcţie de gradul de modernizare a ingrasetoriei. o constituie transhumanta. bază furajera. In aceasta faza sporul zilnic de creştere in greutate este mai redus (cea. unde se asigură iernatul. cu ajutorul unui tractor dotat cu lama de buldozer. A)întreţinere a ovinelor in cadrul sistemului extensiv. sau de pe versanţii sudici ai Carpaţilor Meridionali. adăpostire. precum şi cei de pe versanţii sudici. faza de îngrăşare si faza de finisare-livrare). Aceasta forma de întreţinere a ovinelor este din ce in ce mai rara dupa anul 1989 datorita. 74 % sunt situate în zonele de deal şi de munte. 320 kg apa/perioada de îngrăşare.are o durata de aproximativ 20 de zile si urmăreşte imbunatatirea insusirilor organoleptice ale cărnii. Astfel. până in momentul in care mieii ating greutatea de 32-33 kg. in cazul raselor indigene si 33-35 kg in cazul metişilor obţinuţi cu rasele de carne. cu efective relativ reduse. în acest context.5-5. Jina (judeţul Sibiu). al căror domiciliu stabil este în localităţile Poiana Sibiului. diferenţierea acestor variante se referă în principal la specificul unităţii de creştere şi la deosebirile zonale privind adăpostirea. mecanic.aceasta varianta a fost favorizata atat de specificul exploatării ovinelor in tara noastră.Evacuarea dejecţiilor .

în care un rol important revine conveierului verde şi asolamentului furajer prin care se asigură atât continuitatea păşunatului în perioada de vegetaţie. a) Animalele pot fi hrănite pe toata durata anului cu un „amestec unic "format din cea. 15-25 % nutreţuri concentrate. pentru a se evita mateorizaţiile. fie atunci cand ovinele sunt exploatate in sistem intensiv industrial. de 7-8 luni. Acest sistem este caracteristic pentru zonele de deal şi cele de câmpie. 42 . în vederea examinării individuale. a stării generale şi a condiţiei in strânsa corelaţie cu fiecare categorie fiziologica. încărcarea pe ha în funcţie de productivitatea păşunilor. gratar"sau in adăposturi (pe pardoseala plană si aşternut permanent) si padocuri. precum şi mişcarea limitată. In acţiunea de organizare a păşunii. potabilităţii şi a frontului de adăpare.se poate realiza in doua variante funcţie de gradul de dotare si modernizare a unităţii. prin obişnuirea treptată a oilor cu consumul acestor plante. urmarindu-se următoarele aspecte: corectitudinea sistemului de individualizare a animalelor prin inlocuirea crotaliilor căzute sau deteriorate. fie atunci cand unitatea nu dispune de suprafeţe de pasuni. fiind cunoscute cerinţele pentru necesarul zilnic de apă (5 1 la animalele adulte şi 3-4 1 la tineret) şi pentru asigurarea mijloacelor de adăpare sub aspectul igienei. Pe aceste păşuni este contraindicat păşunatul pe rouă şi pe timp de ploaie. prin organizarea in parcele a suprafeţelor de păşunat. Ridicarea eficienţei păşunatului impune trecerea de la păşunatul liber la păşunatul sistematic. trebuie luate în calcul următoarele aspecte: suprafeţele păşunilor. -Hranirea . turmele sunt trecute succesiv prin "răscol". In această perioadă oile vor fi scoase la păşunat numai după ce în prealabil li s-a administrat un tain de fibroase. 50-60 % fibroase (din care in funcţie de posibilităţile unităţii până la 50 % pot fi înlocuite cu grosiere de buna calitate).este o varianta care se utilizează. prin majorarea progresivă a timpului de păşunat pe măsura reducerii duratei de întreţinere la grajd. posibilitatea ingrijirii superioare a păşunii si limitarea degradării acesteia de către animale.leguminoase anuale sau perene. Ingrijirea ovinelor în perioada de păşunat . 25-35 % suculente (cel mai frecvent se utilizează porumbul siloz) si cea. întreţinere a ovinelor in stabulatie permanenta implica si adaptarea si corelarea tuturor verigilor fluxului tehnologic. nu determină tocirea copitelor pe măsura creşterii lor. in perioada de păşunat se va asigura de trei ori pe zi. 2) întreţinere a ovinelor in stabulatie . respectiv adoptarea unei tehnologii optimizate de pasunat. în general. durata perioadei de păşunat este. C) întreţinere a ovinelor in cadrul sistemul intensiv Presupune întreţinerea ovinelor în perioada de păşunat pe păşuni cultivate şi este practicata în majoritatea fermelor situate în zonele de câmpie. caracteristicile de relief şi de sol. mijloacele de adăpare existente în perimetrele de păşunat sau în vecinătatea imediată a acestora. curăţirea periodică a copitelor si "fasonarea" lor. productivitatea şi însuşirile de bază ale speciilor din covorul vegetal. Ovinele pot fi menţinute in timpul verii in diferite tipuri de adăposturi organizate pe tronsoane pe pardoseala tip. având în vedere faptul că păşunatul pe păşuni cultivate sau pe păşini naturale cu teren moale sau afânat. energia de creştere a plantelor. In vederea practicării lui cu rezultate foarte bune se impune utilizarea cu maximum de eficienta a păşunilor <Ji' pajiştilor cultivate. Păşunatul pe lucerniere şi pe trifoişti trebuie făcut cu precauţie.. sau acestea nu pot fi utilizate in varianta de exploatare „tabere de vara"". totul administrat sub forma măcinata. O preocupare permanentă a îngrijitorilor în perioada de pasunat trebuie să fie reprezentata de: prevenirea si tratarea scabiei.incepe prin examinarea stării de sănătate a animalelor. sporirea cantitativa a producţiilor obţinute de la animale si limitarea utilizării hranirii suplimentare. In cazul tuturor sistemelor de păşunat. reducerea efortului muncitorilor si creşterea eficientei economicea creşterii ovinelor. trecerea de la regimul de stabulaţie la regimul de păşune se va face treptat. necesarul zilnic de consum masă verde (considerându-se 8-10 kg pentru oaia adultă şi 4-8 kg pentru tineret). cât şi producerea furajelor pentru perioada de stabulaţie. Cu 1-2 săptămâni înaintea deschiderii sezonului de păşunat. Adăparea. urmărirea si realizarea programului de vaccinări si tratamente contra bolilor parazitare si infectocontagioase. tratarea şchiopului. Cele mai importante avantaje ale pasunatului raţional sunt: sporirea productivităţii păşunii cu peste 20-30 % si a gradului de utilizare a masei verzi de către animale datorita reducerii la maximum a pasunatului selectiv. în decurs de 1-2 săptămâni. etc. ţinându-se seama de destinaşţie. durata posibilă a păşunatului fiecărei parcele. sporirea productivităţii muncii. în condiţiile din ţara noastră.

reprezintă o varianta mixta. evacuare a dejecţiilor.se realizează la discreţie animalele utilizând sursa de alimentare cu apa de la nivelul adăpostului. 43 . verificarea stării aşternutului. atunci cand exista aceasta posibilitate. nutreţ însilozat. diferitele categorii de ovine trebuie să fie adăpostite temporar pe timp de iarnă. pentru a le feri de vânturi şi ploile reci.30 m pentru un animal adult. permite mecanizarea si automatizarea preparării si administrării furajelor. ninsori abundente şi ploi. In acest caz pasunatul este limitat numai la o anumita parte din zi. diferitele categorii de ovine vor fi întreţinute. izolarea animalelor bolnave si tratarea afecţiunii denumita „şchiopul oilor". particularităţile de rasă şi condiţiile de climă din ţara noastră. ÎNTREŢINEREA OVINELOR ÎN PERIOADA DE IARNA Avînd în vedere caracteristicile biologice ale speciei. curăţirea si ajustarea permanenta a ongloanelor. cel puţin la sfârşitul stabulatiei. concentrate. furaje ce se diferenţiază foarte mult atât prin caracteristicile lor generale. care pot pătrunde în lână ducând la declasarea acesteia. care poate fi adminsitrat ovinelor în perioada de iernat: fânuri. etc.se realizează folosind un sortiment bogat de furaje. pe cât posibil.25-0. de zăpadă. Hrana administrata trebuie sa acopere necesarul de substanţe nutritive specific fiecărei categorii fiziologice. reduce pierderile de furaje cu cea. cât şi prin modul de depozitare şi conservare. fiind necesară evacuarea periodica. In scor/ai ridicării palatabilitatii si a imbunatatirii calităţilor gustative a furajului se pot utiliza diverse soluţii de melasa sau saramura in concentraţii variate. supravegherea atenta a stării de sănătate si a condiţiilor de întreţinere a animalelor. Avantajul major al acestei variante este reprezentat de efectul benefic al mişcării animalelor in timpul deplasării lor pe pasune. diferite resturi vegetale. iar in perioada de vara hrana este constituita din masa verde cosita si administrata la iesle. cu accesul liber la saivan. grosiere. care trebuie împrospătat periodic pentru a fi mereu uscat si in acest fel grosimea lui sporeşte odată cu stabulaţie. -Hranirea . In varianta întreţinerii pe grătare dejecţiile sunt evacuate cu ajutorul unui plug raclor de adâncime tip „Delta". se evita consumul selectiv si de asemenea poate creste incarcatura de oi/ha. măreşte productivitatea muncii si sporeşte cantitatea de furaje consumata de animale.are in vedere realizarea unor activităţi menite sa atenueze efectele nefavorabile ale intretinerii in stabulatie. rasele cu lană fină şi semifină trebuie neapărat adăpostite pe vreme de viscol. în cazul raselor rustice şi rezistente. în exploatarea in stabulaţie animalele se intretin pe aşternut permanent. verificare permanenta a individualizării animalelor. In aceasta varianta creste coeficientul de utilizare a masei verzi de către animale comparativ cu hranirea prin pasunat. Restul verigilor tehnologice (adăpare. Pentru a se evita reacţiile "afrigore" şi deprecierea lănii. Acest fapt influenţează în mod hotărâtor hrănirea şi îngrijirile care se acordă ovinelor în perioada de stabulaţie. care nu pot satisface in totalitate necesarul de hrana al animalelor. 15 -20 %.Utilizarea acestui amestec furajer in hrana ovinelor. complectarea crotaliilor lipsa si înlocuirea celor deteriorate. de viscol şi de umezeală. ovinele pot rămâne în padoc şi peste noapte. Pe timp frumos şi nu prea rece. asigurandu-se un front de adăpare de 0. rădăcinoase. -Adăparea . Cele mai importante masuri ce trebuie avute in vedere sunt: asigurarea unui regim adecvat de scoatere a animalelor in padocuri. Evacuarea dejecţiilor . In acest fel se imbina efectele favorabile datorate pasunatului cu posibilitatea valorificării mai eficiente a furajelor. b) Hranirea poate fi diferenţiata sezonier . si asigurarea unei densităţi corespunzătoare a acestora in cazul intretinerii pe grătare. în aer liber. în primul rând Ţurcana. astfel încât sa fie in permanenta curat si uscat pentru a asigura un confort sporit animalelor si a evita deprecierea calităţii lânii . îngrijire sunt similare cu cele menţionate la varianta anterioara de întreţinere ). se va evita utilizarea ca aşternut a cojilor de floarea-soarelui şi a' rumeguşului de lemn.este in corelaţie directa cu tipul de adăpost si cu varianta de întreţinere a animalelor. îngrijirea animalelor .pe timpul iernii animalele sunt hrănite ci nutreţuri conservate in baza unor raţii optimizate. prezintă caracteristici intermediare fata de cele doua sisteme principale de întreţinere si consta in folosirea combinata a pasunatului si a stabulatiei. în padocurile aferente saivanelor. Se poate utiliza in zonele de câmpie cu suprafeţe limitate de pasuni. urmărirea si realizarea programului de vaccinări si tratamente contra bolilor parazitare si infectocontagioase si a scabiei. iar in cazul intretinerii „la sol" pe aşternut permanent dejecţiile sunt evacuate sezonier cu ajutorul unui tractor echipat cu lama de buldozer. oile sunt adăpostite în adăposturi simple de tip şopron sau copertină. parţial şi Tigaia. 3) întreţinere a mixta a ovinelor (semistabulatie) . iar in restul zilei animalele sunt hrănite suplimentar cu masa verde administrata la adăpost. Pentru menţinerea însuşirilor lânii . De regula in aceasta varianta sunt utilizate adăpători colective cu nivel constant. în perioada de stabulaţie.

de asigurare a apei.33 m2. Pentru a se asigura condiţii optime de viaţă ovinelor şi procesului de producţie în general. alimentaţia. oile gestante la apropierea fătării şi în prima fază de alăptare. toate acestea determinând condiţiile de cazare a animalelor. iar acolo unde nu exista sa se utilizeze terenuri slab productive. excepţie facand mieii. precum şi pentru lucrările de tuns. temperatura. adăpatul se face la adăpători automate cu nivel constant sau cu supapă. aerisirea. piatră. categoria de ovine pe care o deservesc: adăposturi pentru ovine adulte. mucegăire. precum şi mişcarea animalelor.apa trebuie sa fie asigurata la discreţie sau daca acest lucru nu este posibil ovinele trebuie adăpate de cel puţin doua ori pe zi. se asigură prin mijloace mecanice (încărcătoarele hidraulice frontale în adăposturile mari. iar în adăposturile joase tractorul cu lamă tip „buldozer". Dezavantajul major al acestui tip de adăpost este ca nu poate fi amplasat grupat. 0. In exploatările de tip industrial. care exprimă cerinţele diferitelor categorii de ovine si de asemenea respectarea structurii generale a acestora. 0. de muls. energie sa fie cat maireduse. în scopul asigurării apei în mod continuu.) pot determina îmbolnăviri grave. adăposturile trebuie sa îndeplinească cerinţele esenţiale privind spaţiul. -distantele fata de sursele de furaje.0 m2.O atenţie deosebită trebuie acordată. chirpici. adăparea. pentru oi cu miei sugari. etc. felul construcţiei: adăposturi inchise. la construirea lor se folosesc materiale locale: lemn. Fibroasele se administrează în iesle-grătar dispuse în padoc. deoarece abaterea de la starea normală a furajelor (degradări prin alterare. cât şi rolul de suport şi structură de rezistenţă pentru instalaţiile de administrare mecanizată sau automată a furajelor. sa se respecte normele privind protecţia mediului înconjurător. Evacuarea gunoiului . astfel încăt sa fie in permanenta curat si uscat pentru a asigura un confort sporit animalelor si a evita deprecierea calităţii lânii. iumina. de evacuarea gunoiului şi altele. Tot în iesle. drumuri de circulaţie. etc. 44 . mixte. In vederea amplasării unei ferme într-o anumita zona trebuie sa se respecte următoarele cerinţe: sa se utilizeze pe cat posibil pentru constuctii suprafeţele de teren care au avut aceasta destinaţie. .7 m 2. calităţii şi modului de administrare a furajelor. în această perioadă. de evacuare a dejecţiilor. montată in faţă sau în spatele tractorului. reţele electrice.are in vedere realizarea următoarelor acţiuni: supravegherea atenta a stării de sănătate si a condiţiilor de întreţinere a animalelor.construcţii mai puţin pretenţioase. verificarea stării aşternutului. curată şi controlată sub aspect chimic şi bacteriologic. alimentare cu apa. în formă de "U" (sau de "L" şi în formă liniară.8-1. frunze şi alte părţi valoroase detaşate din masa furajului. Adăposturile pentru ovine sunt în general.diferă funcţie de o serie de criterii: formă . sau pe stative speciale. izolarea animalelor bolnave si tratarea afecţiunii denumita „şchiopul oilor".se întâlnesc trei tipuri de saivane: în formă de semicerc. se pun şi bulgării de sare. -Tipuri de saivane . în astfel de iesle se pot administra şi furajele suculente şi concentrate. pentru tineret. Adăparea . iar din fosa de colectare acestea sunt evacuate cu plugul raclor tip „Delta" acţionat de cablu. în exploatările intensive. iar distanta dintre adăposturi trebuie sa fie de minimum 50 m. pentru miei la îngrăşat (12-25 kg). în stare proaspătă. In adăposturile de tip industrial se preconizează densităţi mai mari: pentru oi şi mioare de reproducţie 0. urmărirea si realizarea programului de vaccinări si tratamente contra bolilor parazitare si infectocontagioase si a scabiei. 46) sunt tipice pentru tipul gospodăresc fiind construite izolat si au avantajul ca asigură adăpost pentru perioada de iarna în padocul interior împotriva vânturilo si a intemperiilor. Ingrijirea animalelor . eventual fier şi ciment. sau acestea pot fi administrate în jgheaburi speciale. In zilele insorite furajarea se realizează în padoc. îngheţare. curăţirea si ajustarea permanenta a ongloanelor. -incinta fermelor sa nu fie străbătută de conducte de gaze.din adăposturi şi padocuri. în întreaga perioadă de stabulaţie se va urmări cu atenţie respectarea raţiilor stabilite in baza normelor. Acestea sunt prevăzute la bază cu jgheaburi pentru colectarea florii de fân (inflorescenţele). etc. iar pentru acoperiş se foloseşte şindrilă. care trebuie să fie tot timpul la dispoziţia animalelor. odihna. astfel încăt direcţia vântului dominant sa fie dinspre localitate spre ferma. în formă de baterie si îngreuiază procesele de mecanizare şi automatizare a lucrărilor de distribuire a furajelor. distanta de la perimetrul fermei la centrul populat sa fie de 300 m pentru fermele de până la 500 capete si 500 m la cele cu peste 500 capete. dejecţiile sunt evacuate în prima fază printre grilele pardoselei tip grătar. mortalităţi şi avorturi. pentru berbeci. deschise si semideschise. Saivanele în formă de "U" (figura nr. racordate la reţeaua de apă curentă sau la rezervoare speciale. ADĂPOSTIREA OVINELOR Adăpostul ovinelor are atât rolul de a crea un microclimat corespunzător flecarei categorii fiziologice. eventual ţiglă şi azbociment şi necesită cheltuieli mai reduse în comparaţie cu adăposturile pentru alte specii. cărămidă pentru pereţi.

cele pentru tineret şi berbeci. fie la una sau la amândouă extremităţile. prelate sau alte materiale ieftine. au o lungime de cea. Saivanele închise au toţi pereţii construiţi. deoarece permit atât efectuarea mecanizată şi automatizată a lucrărilor în interiorul lor şi a ocoalelor. Intre neajunsurile acestor adăposturi se menţionează: limitarea severă a mişcării animalelor.0 m la streaşină. de regula cu panouri confecţionate din scânduri (1.pentru buna funcţionare a fluxului tehnologic fermele de ovine sunt prevăzute cu mai multe construcţii. Compartimentul de fătări poate fi dispus fie la mijlocul saivanului. 3.5 ori mai mare decât a adăposturilor. în care sunt adăpostite oile gestante până în preajma fătării.0-3. remiza de maşini şi utilaje. în funcţie de categoria de animal şi de modul de administrare al furajelor ( 30-40 cm oi adulte. lărgimea de cea. al jgheaburilor şi al alimentatoarelor se stabileşte astfel încât fiecărui animal să-i revină un front de furaje corespunzător. Saivanele semideschise sunt compartimentate în părţi distincte: o parte sau un compartiment deschis. o productivitate foarte ridicată. în principal. pentru furajare. unităţi nutritive şi albumină digestibilă.se realizează. bucătăria furajeră. Padocurile au o suprafaţa mai mare de aprox.0 m. cât şi de capacitatea de ingerare a diferitelor categorii de animale. Aceste tipuri de alimentatoare se pot folosi. adăpat. putând fi destinate unor faze diferite ale fluxului tehnologic: gestaţie. Jgheaburile pentru administrarea concentratelor.8-1. asigurând. Saivanele deschise prezintă trei pereţi. iar pe scară largă în crescătoriile semiintensive şi intensive. magazia de furaje concentrate.2/4. semideschise şi închise. 70 m si sunt prevăzute cu porţi largi pentru accesul animalelor de 3. O variantă a acestui tip de adăpost prevede şi padoc acoperit total sau parţial cu o copertină. datorită densităţii mari şi lipsei padocurilor. în unităţile cu efective mici. în multe unităţi se construiesc adăposturi liniare închise prevăzute cu şed sau cu deflector pentru iluminare şi aerisire. lărgimea inferioara de 10-15 cm. maternitate şi creşă. care servesc în procesul de producţie: camere pentru îngrijitori. cât şi dispunerea în grup sub formă de baterii . pot fi folosite pentru îngrăşarea tineretului şi recondiţionarea ovinelor adulte. atât cele izolate cât şi cele grupate în cadrul unei ferme. cu tehnologii semiintensive şi intensive. Administrarea apei se realizează in adăpători tip. Pentru administrarea furajelor fibroase şi suculente adăposturile şi ocoalelesunt dotate cu iesle-grătar de diferite dimensiuni şi forme. fie prin lese sau panouri din plasă de sârmă . prin proiectul tehnic. în ultimul timp. 20-30 cm tineret ovin si 15-20 cm miei). birou de lucru. Acesta reprezintă în jur de 30 % din suprafaţa totală a adăpostului şi este prevăzut cu tavan cu înălţimea de 2. cât şi accesul mijloacelor mecanizate şi circulaţia comodă a îngrijitorilor pentru deservire şi a animalelor. condiţii improprii de microclimat pentru unele categorii de ovine. constituie compartimentul de ratări. Unele adăposturi de tip industrial sunt considerate polivalente. farmacia şi infirmeria. iar lărgimea superioara este de 70-80 cm. trebuie să fie prevăzute cu utilaje şi mobilier specific pentru cazarea oilor. cu condiţia ca la stabilirea structurii furajelor astfel administrate să se ţină sema atât de cerinţele de substanţă uscată. Saivanele de acest tip au. Peretele din faţă poate fi improvizat pe timp de iarnă din baloţi de paie. închisă complet. -Construcţii anexe . în unele ferme de tip gospodăresc. cu precădere şi fără restricţii. au lungimea de 4 m. Se folosesc uneori în zonele de deal pentru adăpostirea raselor rustice şi rezistente la intemperii. -Amenajarea interioara a saivanelor .In ultimul timp sunt tot mai preferate saivanele liniare. 3 cm dispuse la o distanta de 10-12 cm.5 m la coama.5 m (prevazandu-se o poarta pentru 200-250 de oi). un saivan închis poate adăposti toate categoriile de ovine. se disting. etc 45 . fătare. sunt confecţionate din scândura. muls. în privinţa caracteristicilor constructiove şi de exploatare. faţada principală fiind deschisă. lungimea de cea. tineretul şi berbecii. Pentru ca întreaga activitate să se desfăşoare normal. sau construite din ciment. pentru a permite atât organizarea interioară corespunzătoare. 5-5. saivanele. înălţimea lor de la nivelul solului este de 0. punctul de însămânţări artificiale. în funcţie de cerinţe. sunt confecţionate din lemn cu grilele cu diametrul de cea. dar pot fi întâlnite şi în Câmpia de Vest. iar altă parte. tuns şi alte lucrări. în unităţile cu tehnologii intensive se instalează adăpători automate cu nivel constat sau supapă. Inălţimea lor este de cea. Grătarele sunt de forma lineara. Numărul ieslelor. Adăposturile construite în acest scop permit efectuarea mcanizată şi automatizată a lucrărilor. trei tipuri de saivane : deschis. de regulă dimensiuni mai mari şi uşile mai largi. se folosesc alimentatoare semiautomate. 2-2. 10 m. lărgimea superioara de 25-30 cm si adâncimea de 20 cm. 4 m. în îngrăşătorii. Adăposturile pentru creşterea intensivă de tip industrial prezintă caracteristici constructive şi de exploatare specifice.condiţie de bază pentru ridicarea gradului de tehnicitate şi de economicitate a unităţilor. investiţie specifică ridicată. iar după scoaterea ovinelor de reproducţie la păşune. uşi şi ferestre etanşe. 40-50 cm berbeci adulţi. în acest scop se delimitează compartimentele separa fie prin pereţi interiori zidiţi compartimente pentru fătare.0 astfel încăt sa se respecte necesităţile optime de spaţiu reclamate de fiecare categorie fiziologica. plăci de stufit. sub care sunt amplasate ieslele sau automatele de furaje. jgheaburi" confecţionate din lemn sau din tablă.5-3 m.

cu musculatura foarte bine dezvoltată. sînt pretenţioase atât la hrană (în special la cantitatea şi calitatea proteinei din raţii). de 105— 115 kg. 10—11 purcei la o fătare. cu urechile mari şi aplecate. Rasa Duroc Suinele din această rasă sînt de talie mijlocie spre mare şi au pielea pigmentată şi părul de culoare roşcată de diverse nuanţe. Pentru manifestarea întregului potenţial productiv al rasei. iar linia inferioară este aproape paralelă cu linia superioară . Rase de import Rasa Marele alb (Large White) A fost formată în Anglia. Capacitatea de alăptare este de 42 . prezentând 1 2 . pentru obţinerea de scroafe . crupa este aproape orizontală. şuncile sunt bine dezvoltate. cu un spor mediu zilnic pe viaţă de 575 . largă şi musculoasă. cu o pondere ridicată a părţii mijlocii şi posterioare.9 . Aceste rase de suine se caracterizează printr-o dezvoltare corporală foarte bună. Rasa Landrace este „specializată" şi se pretează cel mai bine pentru producţia de bacon. cu un consum specific de 3. mai scunde dar mai lungi decât Marele alb. şi descinse până la jaret.2000 sunt folosiţi ca vieri terminali în producerea de hibrizi care pot fi exploataţi atât în sistemul intensiv industrial cât şi în cel gospodăresc. pe baza porcilor locali cu urechi lungi. deoarece animalele. Scroafele sînt bune mame şi au o capacitate de alăptare de 40—45 kg.este o populaţie paternă nou creată la Romsuintest Periş. cu linia superioară dreaptă./kg. Capul este mic. ceea ce asigură o masă corporală mare şi o conformaţie de ansamblu mai fină. Scroafele sînt bune mame şi au capacitatea de alăptare de 40—45 kg. în formă de pară. robuste şi au o conformaţie armonioasă. spor. musculoasă şi uşor oblică. iar carnea este de calitate superioară.0 U.76 %. Rase din România Linia sintetică LSP .600 g. cu jamboane foarte dezvoltate şi sunt de culoare albă sau bălţată.175 zile. care s-a răspândit pe tot globul.130 kg. fiind folosită ca a doua rasă maternă. rasa Landrace se creşte în rasă curată în fermele de selecţie. Tineretul crescut pentru came atinge greutatea de sacrificare. Sunt de talie mijlocie spre mare. Prolificitatea este. atârnând înainte.8 kg. Rasa Landrace Suinele Landrace. Procentul de ţesut muscular în carcasă depăşeşte 58 %. de 10 . larg. iar carcasele sunt de bună calitate. Realizează greutatea de 100 kg. cu osatura bine dezvoltată şi aplomburi corecte.11 purcei la o fătare. spor.2 0 mm.2000 . cu o grosime a slăninii de 1 5 . iar grosimea stratului de slănină este sub 10 mm. fiind recunoscută ca rasă în anul 1868 sub numele de Larae capacitate de aclimatizare. care aveau deja un fond genetic valoros. Porcinele din rasa Marele alb sînt de talie mare. Randamentul la sacrificare este bun.. cu părul alb. lung. trenul posterior fiind mult mai dezvoltat decât cel anterior. animalele atingând greutatea de introducere la reproducţie la vârsta de 7. la vârsta de 7—8 luni. Capul este mic. Capul este potrivit de mare. la vârsta de 170 . animalele introducându-se la reproducţie la 8 luni. Prolificitatea este ridicată. Spata este bine îmbrăcată în musculatură.5 . cu raport carne/grăsime net în favoarea cărnii. 46 . largă. Crupa este lungă. cu un consum specific de 2. de culoare alb-roz. Membrele sînt puternice. în medie. 75 .8 luni. obţinându-se. cu profilul uşor concav.N. Trunchiul este de formă cilindrică. lungă. Trunchiul este foarte lung. Precocitatea este foarte bună. cu urechi mici. precocitate ridicată. ( deoarece au una sau două perechi de coaste în plus faţă de alte rase ).9 purcei la prima fătare şi 10 . Pielea şi părul sînt de culoare albă . tineretul realizează un spor mediu zilnic 600 670 g. când se atinge masa corporală de 115 . au pielea fină.11 purcei la fătările ulterioare. Precocitatea este bună. nutreţ/kg. crupa este oblică şi foarte musculoasă. Animalele din această linie au o constituţie robustă. urechile sunt de mărime mijlocie. linia spinării este convexă. în medie. cu profilul uşor concav. îndeosebi cele tinere. cu osatură fină. universal amelioratoare. Abdomenul este bine dezvoltat. Scroafele produc 8 . iar şuncile sunt descinse. în perioada de testare după performanţe proprii. cît şi la condiţiile de adăpostire. realizând un spor mediu zilnic de circa 600 g.3. iar şuncile sunt bine dezvoltate şi au o descindere bună. La noi în ţară.2 . ceea ce determină o lungime mare muşchiului Lungul dorsal. care permite o valorificare timpurie şi o foarte bună valorificare a hranei.1 4 sfârcuri. cu stratul de slănină subţire şi uniform pe întreaga lungime a corpului.43 kg. rezistente.TEHNOLOGIA EXPLOATĂRII SUINELOR RASE DE SUINE DE IMPORTANTA UNIVERSALA Rasele de suine perfecţionate sau moderne au rezultat din încrucişarea raselor de formaţie nouă devenite amelioratoare. dar suficient de rezistente. care a fost omologată ca linie în 2003. Vierii din LSP .3. drepte şi purtate uşor aplecate înainte şi lateral. deoarece furnizează carcase cu lungime mare. Membrele sînt potrivit de înalte. acesteia trebuie să i se asigure condiţii optime de hrănire şi întreţinere. cu grăsime puţină şi proporţie de carne mare. larg şi adânc.

la care ciclurile sexuale se repetă pe toată durata anului. perioadă în care scroafele intră în călduri şi sunt montate.6 ore. Introducerea la reproducţie a vieruşilor şi scrofiţelor la o vârstă prea înaintată este de asemenea ineficientă. se 47 . Nu prezintă sensibilitate la stres. deci nici data probabilă a fătării. uşor adaptabilă la condiţiile de creştere în sistem intensiv de exploatare. determină epuizarea vierilor şi se pot transmite numeroase boli sexuale. Prolificitatea este bună. dau naştere la purcei slab dezvoltaţi şi au o perioadă scurtă de exploatare. pe păşune. etc. cu o bună osatură şi.36 de ore de la apariţia reflexului de imobilitate. factori climatici. Folosirea acestui sistem are mai multe avantaje comparativ cu celelalte sisteme: se cunoaşte paternitatea purceilor. însă prezintă în plus dezavantajul că pot intra în călduri în acelaşi timp 2 sau mai multe scroafe.40 de ore de la apariţia reflexului de imobilitate şi durează 1 .120 kg. Scrofiţele fecundate prea timpuriu rămân nedezvoîtate morfologic. Maturitatea sexuală la vieruşi apare la vârsta de circa 6 . Prima montă la scrofiţele din rasele precoce poate fi făcută la vârsta de 8 luni şi greutatea de 110 . scroafele fiind montate pe măsură ce intră în călduri. Vieruşii din rasele precoce pot fi introduşi la reproducţie la vârsta de 8 . iar ponderea cărnii în carcasă de 55 . în funcţie de sistemul şi tehnica de montă aplicate.110 kg. în consecinţă.7 luni şi este concretizată prin manifestarea primelor călduri însoţite de ovulaţie.15 scroafe. Reproducătorii din rasele mixte şi de grăsime se introduc la reproducţie cu 1 . 8 . ovulaţia se produce la 30 . monta în grup (în harem ) şi monta dirijată. vor manifesta căldurile mai şters.4 săptămâni. Durata medie a ciclului sexual este de 20 . în medie. Monta liberă . nu se cunoaşte exact data montei. un singur vier nefiind suficient pentru a le monta. fiecărei grupe repartizândui-se un vier care rămâne împreună cu scroafele timp de 3 .Membrele sînt potrivit de lungi şi rezistente.constă în realizarea montei în boxe de montă. In apropierea ovulaţiei.15 mm. au o perioadă de exploatare scurtă. Faţă de sistemul de montă liberă prezintă avantajul că se cunoaşte paternitatea purceilor şi starea de sănătate a vierului. pe plauri şi în Deltă. ceea ce determină scăderea eficienţei economice a exploatării. In ferme. Vieruşii folosiţi la montă prea devreme se epuizează repede. Acest sistem constă în întreţinerea împreună a scroafelor şi vierilor. fiecare scroafă fiind montată de un anumit vier. La scrofiţe. Precocitatea este foarte bună. conform listei de potrivire a perechilor. iar în aparatul genital al scroafei. sub supravegherea îngrijitorului sau a tehnicianului. Monta în grup ( harem ) . obţinându-se. sprijinul se face pe vârful unghiilor principale. rasă. După dehiscenţa foliculară.9 luni şi la greutatea de 120 . iar cheltuielile cu întreţinerea tineretului de reproducţie cresc. La scroafă. datorită chişiţei mai scurte şi mai drepte („mers în pense"). spermatozoizii au o capacitate de fecundare de 24 de ore. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND REPRODUCŢIA SUINELOR Maturitatea sexuală la suine şi introducerea la reproducţie a vieruşilor şi scrofiţelor Maturitatea sexuală este faza de dezvoltare a organismului în care aparatul genital este complet dezvoltat şi poate să producă celule sexuale mature. cu variaţii între 16 şi 25 de zile. iar capacitatea de alăptare este de 30 35 kg. în bălţi. produc spermatozoizi imaturi iar produşii lor au viabilitatea scăzută. devenind imobilă când masculul execută saltul.se foloseşte mai ales în gospodăriile populaţiei din zonele unde scroafele se întreţin în libertate. Ca dezavantaje putem menţiona că nu se cunoaşte tatăl purceilor. alimentaţie. Monta dirijată . starea de sănătate. Sisteme de reproducţie la suine Sisteme de montă In reproducţia suinelor se folosesc trei sisteme de montă: monta liberă. maturitatea sexuală apare de regulă tot la vârsta de 6 . se introduc la reproducţie animalele care au organele genitale normal dezvoltate au atins cel puţin 65 70 % din greutatea de adult. când excitaţia sexuală este maximă. starea de întreţinere. fecunditatea şi prolificitatea scad.130 kg. Ciclul sexual Ia scroafă şi alegerea momentului optim pentru montă Scroafele sunt femele poliestrice. este recomandat ca monta să se efectueze la 12 . Astfel.se formează grupe de 12 .. Este o rasă rezistentă.9 purcei la o fătare. scroafa manifestă sindromul de imobilitate pentru vier. grosimea medie a stratului de slănină fiind de 13 . realizând greutatea de 105. caracteristic pentru rasele americane.21 de zile. apte pentru fecundare. animalele de reproducţie se îngraşă. ea fiind influenţată de individualitate. ovulul are capacitatea de a fi fecundat vreme de 6 .56 %. Acest sistem de montă prezintă avantajul că scroafele sunt depistate şi montate de vieri la momentul optim. la vârsta de 6 luni. pentru obţinerea de hibrizi pentru îngrăşat sau pentru producerea vieruşilor hibrizi Fi (Hampshire X Duroc) utilizaţi la încrucişările tetrarasiale .8 ore.2 luni mai târziu. când testiculele sunt capabile să producă spermatozoizi apţi pentru fecundare deci pot fi obţinute primele ejaculate. care se pretează la exploatarea în sistem gospodăresc.7 luni. Se foloseşte ca „vier terminali" în încrucişările trirasiale cu scroafe Fi (MA X L).

La scroafă. Urmează examinarea spermei pentru aprecierea calităţii acesteia atât macroscopic cât şi microscopic. care conţin substanţe nutritive şi substanţe-tampon pentru menţinerea pH-ului caracteristicştiut fiind că fiecare doză pentru însămânţare trebuie să aibă 100 . în funcţie de numărul de purcei şi raporturile feto-maternale. se culcă şi se scoală. Pe lângă aceste avantaje. scroafa încearcă să-şi formeze cuibul de fătare. transportul şi păstrarea spermei de vier se face prin refrigerare. viabilitatea şi aglutinarea. deci şi data probabilă a fătării. deoarece scroafele care nu rămân gestante pot fi reintroduse rapid în circuitul reproductiv. diluarea. Dezvoltarea produsului de concepţie la porcine se realizează în 2 perioade: perioada embrionară. la o temperatură de 0 . iar cele sterile pot fi reformate. dintre care cei mai importanţi sunt: vârsta. Astfel. iar fetuşii plasaţi la vârfurile coarnelor utérine sunt mai grei decât cei aflaţi la mijlocul sau la baza cornului uterin. realizandu-se fecundaţia şi instalandu-se starea de gestaţie. Diluarea spermei se face imediat după recoltare. este agitată. creştere care este mai accentuată în ultimele săptămâni de gestaţie. cunoaşterea stării de gestaţie este importantă datorită atenţiei deosebite care trebuie acordată scroafelor gestante în ceea ce priveşte hrănirea şi întreţinerea. parturiţia se poate desfăşura pe tot parcursul celor 24 de ore şi are o durată care variază între 2-4 ore. iar. Diagnosticarea cât mai rapidă şi cu un grad cât mai mare de certitudine a gestaţiei poate să ducă la îmbunătăţirea indicelui de folosire a scroafelor. gălbenuş de ou. cu diluanţi pe bază de glucoza.cunoaşte data montei. Depozitarea. respiraţia şi bătăile cardiace sunt accelerate. conservarea spermei şi insămânţarea scroafelor. De asemenea. Recoltarea spermei se poate face cu vaginul artificial într-un recipient prevăzut cu un filtru dintr-o bucată de tifon pe care este reţinută fracţiunea gelatinoasă a spermei. ligamentele sacroischiatice şi cele ale articulaţiilor bazinului se relaxează. mobilitatea. Fătarea este precedată de unele semne prodromale : glanda mamară şi vulva sunt edemaţiate.4 ore imul dintre ei pătrunde în întregime în citoplasmă ovulului. Fătarea la scroafă Fătarea este actul fiziologic normal care marchează sfârşitul gestaţiei şi prin care fetuşii viabili sunt expulzaţi în mediu extern. numărul de doze obţinute dintr-un ejaculat al vierului este mult mai redus decât la celelalte specii de fermă datorită densităţii reduse a spermei. după care spermatozoizii îşi pierd capacitatea de fecundare. care durează circa 45 de zile şi la sfârşitul căreia embrionul prezintă caracteristicile speciei. numărul. datorită sensibilităţii mai mari la temperaturi negative.5 miliarde de spermatozoizi.000 de scroafe. culoarea. Diagnosticul gestaţiei este important deoarece de ritmicitatea ciclului de reproducţie depinde chiar eficienţa economică a activităţii de creştere şi exploatare a suinelor.150 ml şi 4 . scade fecunditatea şi prolificitatea. lapte proaspăt. fetuşii masculi sunt mai grei decât cei femeii. permite folosirea raţională a vierilor. permite dirijarea împerecherilor. are loc creşterea rapidă în greutate a feţilor şi se termină dezvoltarea embrionară. însămânţarea artificială la suine prezintă şi unele dezavantaje cum ar fi: durata de păstrare a spermei diluate este limitată la 48 de ore. mergând până la 6 . care ţine din ziua a 46-a până la fătare şi în care se diferenţiază şi încep să funcţioneze organele interne şi diferitele ţesuturi.4 °C. Aplicarea însămânţărilor artificiale la suine permite înregistrarea a numeroase avantaje: obţinerea de la un vier până la 2.). spre finalul perioadei. Insămânţarea artificială la suine Etapele obligatorii în aplicarea însămânţărilor artificiale la suine sunt: recoltarea. pH-ul spermei. controlul calitativ al materialului seminal obţinut de la vieri şi prevenirea difuzării unor boli transmisibile prin montă (bruceloză. perioada fetală. spermatozoizii ajung la locul de staţionare a ovulelor în aproximativ o jumătate de oră. concentraţia în spermatozoizi.8 ore. pentru a nu se ajunge la epuizarea acestora. apare secreţia laptelui. necesari pentru reproducţie şi folosirea la reproducţie doar a vierilor extrem de valoroşi.000 doze pe an. citrat de sodiu. leptospiroză. Gestaţia la suine Dacă depistarea scroafelor în călduri s-a făcut corespunzător şi monta sau însămânţarea artificială s-a făcut la momentul optim. după care aceasta îşi pierde capacitatea de fecundare. In timpul gestaţie are loc creşterea greutăţii corporale a scroafei. cu care se pot însămânţa de două ori pe ciclul de călduri 1. examenul. cornul uterin stâng conţine numărul cel mai mare de fetuşi. se cunoaşte starea de sănătate atât a scroafei cât şi a vierului. a spermei de vier. reducerea de circa 10 ori a numărului de vieri. sexul şi poziţia ocupată în uter. 48 . faţă de cea de la alte specii. etc. avându-se în vedere: volumul ejaculatului. Conservarea spermei de vier prin congelare nu a dat rezultatele scontate. monta se efectuează la momentul optim. ea putând fi folosită în decurs de 48 de ore. mirosul. iar după 3 . Greutatea fetuşilor este influenţată de mai mulţi factori.

Scroafele de reproducţie sunt întreţinute în sectorul montă-gestaţie. se formează grupele de scroafe gestante şi sunt întreţinute şi hrănite acestea în timpul gestaţiei. fie sunt transferate în îngrăşătorie unde sunt recondiţionate. perioadă numită puerperium. iar purceii în compartimentele pentru tineret înţărcat din sectorul creşă.3 purcei expulzaţi dintr-un corn uterin şi mai rar după fiecare purcel sau după terminarea fătării. Când se stabileşte numărul de locuri de fătare din maternitate se iau în considerare: capacitatea de producţie a unităţii. De asemenea. deoarece în primele zile de viaţă ei nu-şi pot regla temperatura corporală. creşă şi îngrăşătorie. există 2 sisteme: (1) întreţinerea scroafelor şi a purceilor sugari până la înţărcarea purceilor în boxele de fătare. De asemenea. amplasată la spatele scroafei. Boxa de fătare de tip danez avea o suprafaţă mare şi era împărţită în 4 zone distincte: două zone laterale de odihnă şi furajare pentru purcei. se ţine cont şi de sistemul tehnologic de întreţinere a scroafelor în lactaţie şi a purceilor sugari. maternitate. Tehnologia de exploatare în sectorul montă . TEHNOLOGIA DE CREŞTERE A SUINELOR ÎN SISTEMUL INTENSIV-INDUSTRIAL Fluxul tehnologic în complexele de tip intensiv-industrial se desfăşoară în cele 4 sectoare componente: montăgestaţie.gestaţie este prima verigă a fluxului tehnologic din ferma de creştere a suinelor. în cazul în care au fost reformate. unde reintră în circuitul reproductiv. De asemenea. ceea ce a dus la reducerea productivităţii muncii. în cazul porcilor destinaţi îngrăşării ). în care se cazează o scroafă şi lotul său de purcei. Compartimentul de boxe de fătare constituie unitatea funcţională în maternitate. învelitorile fetale pot fi eliminate odată cu fetuşii.se face în boxe de fătare. fătarea şi alăptarea ) într-un timp relativ scurt. 49 . în fermele de producţie pot fi valorificaţi fie pentru vânzare ca tineret înţărcat fie pentru creştere şi îngrăşare în vederea vânzării ca porci de carne. scroafa fiind scoasă pentru furajare şi plimbare de 3-4 ori pe zi. Purceii au în majoritatea situaţiilor o prezentare anterioară. după 2 .gestaţie Sectorul montă . La înţărcare scroafele sunt mutate în boxele de aşteptare din sectorul montăgestaţie. prin maternitate. după înţărcare scroafele fiind mutate înapoi în sectorul montă-gestaţie. până la mutarea lor în maternitate. unde se întreţine şi se exploatează scroafa cu purcei până la înţărcare.10 minute. După înţărcarea purceilor. ei fiind mutaţi în sectorul îngrăşare după ce au fost reformaţi. ceea ce reclamă o atenţie deosebită în asigurarea unui microclimat corespunzător ( mai ales temperatura şi umiditatea ). de unde este livrat spre beneficiar ( abatoare ). creşă şi îngrăşătorie. După fătare urmează o perioadă de refacere a organismului scroafei în general şi a aparatului genital al acesteia. numărul de scroafe matcă necesar pentru realizarea planului de producţie şi numărul de ratări pe scroafă şi pe an. scrofiţele şi vieruşii de reproducţie. (2) întreţinerea scroafelor şi a purceilor sugari pe perioada lactaţiei în boxe de fătare-creştere şi apoi continuarea întreţinerii purceilor în boxă ( până la intrarea la testare sau până la vârsta de 105 zile. unde are loc fătarea. scroafele de reproducţie şi vierii. mărimea compartimentului de maternitate condiţionând întregul flux tehnologic din unitate. In acest sector se cazează şi se exploatează efectivul matcă. purceii sugari necesită condiţii speciale de temperatură şi umiditate în zona lor de odihnă. de la o anumită vârstă. Dintre acestea. aici rămânând pe toată perioada lactaţiei. în special. o zonă centrală pentru scroafa despărţită de zonele pentru purcei prin bare de ţeava zincată şi o zonă de furajare. porcul de carne trecând succesiv. Tot în sectorul montă gestaţie se cresc. în maternitate. Tehnologia de exploatare în sectorul maternitate Sectorul maternitate constituie a doua verigă a fluxului tehnologic din fermă. se efectuează montele. pentru creşterea gradului de confort atât pentru purcei cât şi pentru scroafă. de unde cu 2 zile înainte de fătare sunt mutate în maternitate. cele mai folosite sunt: boxa de fătare de tip danez ( cu bec infraroşu ) şi boxa de fătare cu pardoseală din grătar total şi încălzire electrică în zona de odihnă a purceilor. Boxele de fătare din maternitate au suferit multiple modificări de-a lungul timpului. în acest sector sunt cazate două categorii de animale ( scroafa şi purceii sugari). lucru care impune obligativitatea asistenţei la fătare. scroafele de reproducţie pot avea două destinaţii: fie sunt mutate înapoi în sectorul montă-gestaţie. eliminarea făcându-se alternativ din cele două coarne utérine. Intreţinerea scroafelor în lactaţie şi a purceilor sugari . cu 2 zile înainte de fătare. aici se organizează depistarea scroafelor în călduri. el având ca sarcină producerea de purcei care. evacuarea dejecţiilor se făcea manual.Expulzarea purceilor se face la intervale de 5 . care au cerinţe diferite fată de condiţiile de microclimat şi de hrănire. Vierii de reproducţie sunt întreţinuţi doar în sectorul montă-gestaţie.3 zile înainte de fătare. mulţi fiind expulzaţi cu amniosul acoperind nările şi regiunea bucală. Astfel. ceea ce face ca dotarea să fie cea mai complexă şi mai costisitoare de pe fluxul tehnologic. Acest tip de boxă prezenta dezavantajul că furajarea şi adăparea se puteau face doar manual. pe măsura înaintării în vârstă şi greutate. care vor înlocui reforma la animalele de reproducţie din efectivul matcă. Boxa de fătare este spaţiul în care se cazează scroafa cu 2 . scroafa de reproducţie trece prin stări fiziologice foarte diferite ( ultimele zile ale gestaţiei.

hrănitorul şi adăpătoarea scroafei fiind amplasate la capul scroafei. adăparea făcându-se la discreţie sau de 4 .12 purcei până la vârsta de 6 . stimularea ugerului care să producă treptat o cantitate din ce în ce mai mare de lapte şi menţinerea scroafei într-o stare de întreţinere cât mai bună. 9. care îi apără de infecţii în primele zile de viaţă. 26 °C ) în funcţie de sistemul de exploatare şi de spaţiul de cazare existent în unitate. asigurând o temperatură de 31 . ( 60. se repartizează la scroafe doici. Zilnic boxele de fătare se curăţă numai cu ajutorul măturii şi razului. scroafele cu agalaxie fiind scoase din compartiment. Apoi se face tăierea colţilor cu un cleşte special ( pentru prevenirea rănirii ugerului scroafei).8 kg nutreţuri combinate pentru întreţinerea funcţiilor vitale ale scroafei şi circa 0. Tehnologia creşterii purceilor sugari .).5 kg tărâţe de grâu.maximum 7 zile înainte de fătare.8 şi 2 kg. ugerul scroafei se dezinfectează cu o soluţie de 1 %o permanganat de potasiu. până la terminarea în totalitate a fătării. După populare. 28. Nivelul de hrănire al scroafelor lactante diferă în funcţie de vârstă. Aceste zone. După încheierea fătării. se storc primele picături de colostru din sfârcuri şi purceii sunt daţi la supt avându-se grijă ca toţi purceii să sugă colostrul.1 0 purcei. Cantităţile medii zilnice de hrană sunt de 5 kg pentru scrofiţele primipare şi 5. fiecare purcel este aşezat pe covoraşul de cauciuc sub becul cu infraroşii sau pe placa încălzită din zona de odihnă a purceilor. De la fătare şi până la înţărcare. Se înregistrează apoi toţi purceii născuţi vii şi se injectează preparate vitaminizante şi pe bază de fier. Astfel. aceasta crescând treptat. Alimentaţia scroafelor lactante .trebuie să asigure revenirea la normal a aparatului genital al scroafei după gestaţie. pentru prevenirea apariţie carenţelor vitaminice şi a anemiei feriprive.7 săptămâni.32 °C pe o suprafaţă de 0.1 2 purcei. adăpătoarea pentru purcei fiind în partea anterioară a uneia dintre zonele de odihnă.5 kg. însă în complexele industriale cea mai mare parte a acestora se produce în timpul nopţii. După expulzare. iar purceii lor redistribuiţi celorlalte scroafe. câteva zile la rând. După perioada colostrală. Dacă totuşi apare constipaţia se fac clisme cu apă călduţă. se curăţă cu atenţie locul unde s-a desfăşurat fătarea. datorită numărului mare de produşi. După fiecare săptămână de viaţă a purceilor. Imediat după fătare este foarte important ca purceii să sugă colostru.greutatea purceilor la fătare este cuprinsă între 0. 65. după ce s-a instalat liniştea în adăpost. Fătările au loc pe toată durata celor 24 de ore. în concordanţă cu numărul de purcei şi dezvoltarea corporală. în primele 12 ore de la fătare se recomandă ca scroafa să nu fie hrănită. iar la o scrofiţă 8 . scroafelor li se face toaleta trenului posterior şi a ugerului. în următoarele zile. la fătare aceştia neavând imunitate. Necesarul de hrană este de 1. în zona de odihnă. faţă de pardoseală. numărul de distocii fiind redus datorită conformaţiei favorabile a bazinului şi a conductului pelvin. nutreţuri combinate pentru fiecare purcel alăptat O scroafă lactantă consumă zilnic circa 25 . rcroafele se introduc în maternitate cu 2 . hrănirea se face cu o cantitate mai mică de furaj.4 . Becurile infraroşii au puteri de 150 — 175 W şi asigură încălzirea în zona de odihnă a purceilor. Apoi se administrează un barbotaj dintrun litru de apă la 12 . furajarea şi adăparea fiind făcute automat ( fig. în fermele de selecţie nu se face codotomia. fiecărui purcel i se face toaleta corporală prin ştergere cu tifon curat. astfel încât la sfârşitul primei săptămâni să se ajungă la o raţie care să asigure o producţie de lapte normală.Ulterior. spaţiul de cazare pentru purcei este reprezentat de cele două zone laterale ale boxei de fătare.15 °C în care se introduc 0. astfel încât după înţărcarea purceilor să poată să intre cât mai repede la reproducţie. bontul fiind badijonat cu o soluţie de tinctură de iod şi glicerina. Dacă lotul de purcei nu este omogen ca greutate. deoarece placenta de scroafei nu permite transferul de anticorpi de la mamă la embrioni.1. Apoi se scurtează ombilicul la 4 -5 cm. 50 .18 °C.9 ). se stimulează respiraţia şi circulaţia prin masaj. 70 cm.. inodoră şi la o temperatură de 17 . De asemenea se curăţă cu atenţie jgheaburile şi adăpătorile. podeaua boxei se curăţă foarte bine şi se şterge cu o cârpă de sac înmuiată într-o soluţie dezinfectantă. de apă. boxa de fătare s-a perfecţionat. furajare şi de adăpare ) oferă condiţii de cazare pentru 1 1 . i se curăţă orificiile nazale şi gura de eventualele mucozităţi pentru a-i uşura respiraţia. purceii supranumerari precum şi cei orfani sau cei ai scroafelor cu agalaxie. becul se ridică cu câte 5 cm.5 . de modul în care scroafa a fost hrănită în timpul gesîaţiei şi de numărul de purcei fătaţi. de vârsta scroafei la fătare. / cap de scroafă lactantă.5 kg pentru scroafele adulte ( peste fătarea a Il-a ).5 ori pe zi sau chiar mai des în anotimpul călduros. se face codotomia (între vertebra a 2-a şi a 3-a) la toţi purceii din fermele de producţie. temperatura scăzând cu câte 2 °C ( 30.0. purceii mai mici sunt aşezaţi să sugă la sfârcurile pectorale. La această specie fătarea durează mai mult decât la altele ( 2 . în cazul apariţiei diareei la purcei. a dispărut zona de furajare. Aceasta impune asigurarea în permanenţă a asistenţei la fătare de către personal calificat.30 1. până se formează reflexul condiţional. acesta este amplasat la o înălţime de 55 de cm. cu valoare nutritivă redusă. Se lasă la o scroafă 1 0 . la fătare.16 m 2 ( 40X40 cm ). După acestea. Acest transfer se face numai prin colostrul pe care-1 consumă purceii în primele ore de viaţă.8 ore ).3 zile . reglarea temperaturii realizându-se prin înălţimea la care este amplasat becul. Pe parcursul primelor 24 de ore de la fătare se urmăreşte dacă s-a declanşat secreţia laptelui. însă aceasta decurge destul de uşor. cu apă corespunzătoare igienic. fiind determinată de rasă. de numărul de purcei alăptaţi şi de dezvoltarea corporală. incoloră. prin îmbunătăţirile aduse de-a lungul timpului ( pat cald. La consumul biologic se adaugă un consum tehnologic de circa 100 1.

iar la mutarea în creşă. temperatura putând să scadă apoi la 14 . folosindu-se grăunţe prăjite ( mai ales orz ).20 kg.1. treptat până la 6 săptămâni. Apa trebuie să fie potabilă. Tehnologia de exploatare în creşă Pentru purceii înţărcaţi. etc. Inţărcarea purceilor . Inţărcarea tradiţională a purceilor se face la vârsta de 8 săptămâni şi la o masă corporală de 15 . datorită cerinţelor crescute ale purceilor. Inţărcarea semiprecoce se face la vârsta de 4 . acest sector jucând un rol foarte important în procesul creşterii corporale..9 kg. care dau mai mult lapte. / purcel. purceii având echipamentul enzimatic suficient de dezvoltat. creşa constituie al doilea spaţiu de cazare. se trece la hrănirea purceilor cu nutreţ combinat „Starter". în fermele mici şi lipsite de mijloace materiale. Ca şi la maternitate. (3) scoaterea scroafei din boxa de maternitate şi mutarea în sectorul montă -gestaţie. în primele 5 . în creşă. unitatea funcţională o constituie compartimentul. Apa se administrează la temperatura camerei.3 % lizină.3 zile.3200 kcal.1.10 zile. format din furaje cu valoare biologică ridicată. Producţia de lapte a scroafei creşte progresiv de la fătare. 51 .Purceii care nu sug colostru de obicei nu supravieţuiesc. compartimentul trebuie încălzit aproximativ la aceeaşi temperatură care era în maternitate înaintea înţărcării şi mutării. incoloră..7 zile de la fătare. în funcţie de vârsta la care se face înţărcarea se stabileşte furajul cu care aceştia vor fi hrăniţi în continuare. Astfel. înţărcarea se poate realiza prin mai multe metode: (1) scoaterea în aceeaşi zi a scroafei şi a purceilor din boxa de fătare şi mutarea scroafelor în boxele scroafelor în aşteptare din sectorul montă . iar nivelul energetic este de 3100 . până în a 3-a săptămână. Se foloseşte mai ales în unităţile semiintensive.. După această vârstă. mai ales în primele zile. deoarece dacă pierd supturi suferă atât de foame cât şi de sete. mărime. toate acestea permiţând tineretului porcin să realizeze sporuri medii zilnice de peste 300 g. la început în paralel cu Prestarter. inodoră. De asemenea. îngrijitorul trebuie să aibă grijă ca toţi purceii să sugă colostru şi săi ajute când aceştia pierd sfârcul. purceii rămânând în boxă încă 1 . De asemenea. Lipsa apei de băut determină purceii să consume urina din boxă. apoi scăderea este pronunţată până la finele lactaţiei. după care sunt mutaţi în creşă. în acest sector tehnologul trebuie să controleze în permanenţă cantitatea şi calitatea nutreţului combinat cu care sunt hrăniţi purceii înţărcaţi.este acţiunea prin care purcelul sugar este trecut în totalitate de la hrănirea cu lapte matern la hrănirea cu furaje concentrate.22 % proteină brută. cu cât purceii au o masă corporală şi o vârstă mai mare cu atât trec mai uşor peste criza de înţărcare. ei consumând doar lapte în primele zile. producţia de lapte a scroafei asigură întreg necesarul de substanţe nutritive şi energie al purceilor până la vârsta de 3 săptămâni. purceii rămânând în boxa de fătare-creştere până la vârsta de 90 de zile sau 30 kg. Este sistemul de înţărcare cel mai folosit în fermele de tip intensiv industrial. starea de întreţinere. pe lângă stresul de înţărcare.16 °C. In primele zile se dau circa 50 g. Inţărcarea precoce se face la vârsta de 1 .ul. uşor. Pentru reducerea pe cât posibil a efectelor acestor stresuri trebuie respectate unele reguli de înţărcare: purceii trebuiesc obişnuiţi cu furajul concentrat. (2) scoaterea scroafei din boxa de maternitate şi mutarea în sectorul montă -gestaţie. cu digestibilitate mare şi un conţinut de 24 . Acest furaj conţine 20 . hrănirea se face cu nutreţ combinat „Prestarter". restricţionarea hrănirii scroafei în vederea reducerii secreţiei lactate şi neadăparea scroafei în ziua înţărcării. apar şi stresul de mutare datorat schimbării adăpostului şi boxei. după care începe să scadă. să îndeplinească condiţiile de igienă. Asigurarea apei la adăpătorile pentru purcei se face începând cu ziua a 6-a . cu un consum specific de 2. în unităţile industriale se administrează nutreţul combinat din reţeta 0 .5 .a 7-a. stresul de înfrăţire datorat formării unor noi loturi de purcei după sex. cauză frecventă a numeroase tulburări gastro-intestinale neonatale.5 săptămâni şi la o masă corporală medie de 8 . începând cu a 3 -a săptămână. totul plin -totul gol". în special la cele gastrointestinale. care cumulate determină scăderea sporului mediu zilnic. astfel încât purcelul să fie independent de scroafă înainte de înţărcare. suprafaţa pe cap de animal. nivelul de celuloză sub 3 %. parametrii de microclimat.1 . nutreţ combinat. respectându-se pe cât posibil loturile de purcei ale scroafelor.22 % proteină brută şi 1.3 kg. purceii vor fi furajaţi cu acelaşi furaj cu care au fost obişnuiţi în perioada de alăptare. să nu conţină cantităţi mari de săruri minerale şi nici substanţe toxice.3 săptămâni.gestaţie şi a purceilor în compartimentele din creşă. Corelat cu această evoluţie. datorat eliminării laptelui matern şi despărţirii de scroafă. este obligatorie furajarea suplimentară cu alte nutreţuri. Purceii mai slab dezvoltaţi sunt aşezaţi să sugă la sfârcurile pectorale. apoi singur. Inţărcarea constituie o fază critică în viaţa purcelului. care are 20 .26 % proteină brută. acesta suferind o serie întreagă de stresuri. să fie curată. Astfel. Obişnuirea cu hrana suplimentară trebuie să înceapă la 7 . energie metabolizabilă / kg. Inţărcarea foarte precoce se face imediat după perioada colostrală şi maxim la 7 zile de la fătare. popularea şi depopularea compartimentelor făcându-se pe baza principiului . înţărcarea la 1săptămână impune folosirea de nutreţuri care să substituie integral substanţele nutritive din lapte. stagnări în creştere sau chiar scăderea în greutate şi prin sensibilitate mărită la boli. popularea făcându-se separat pe sexe şi dezvoltare corporală.

consumă circa 1.2 m/sec. nivelurile gazelor nocive din compartiment nu trebuie să depăşească limitele 3 %o pentru dioxid de carbon. un compartiment preluând purceii înţărcaţi din două compartimente de maternitate. în creşă purceii sunt întreţinuţi 50-55 de zile. Umiditatea în compartiment nu trebuie să depăşească 60 . Pentru aceasta. Pentru cazarea purceilor înţărcaţi se pot folosi mai multe sisteme: în boxe şi compartimente special construite şi amenajate pentru această categorie.. Administrarea furajelor se poate face ad libitum ( cu 2 variante: în tainuri sau la discreţie ) şi restricţionat.1 . porc pentru salamuri uscate. Astfel.0. presupune 52 .2 corespunzător acestei perioade. aminoacizi. cupă sau suzetă. care au fost îmbunătăţite continuu. în boxe de fâtare-creştere din care au fost scoase scroafele şi în boxe comune cu alte categorii de porcine. proteină care trebuie să conţină aminoacizii esenţiali ai creşterii în greutate: lizină. orz 15 . In complexele de tip intensiv . Microclimatul în creşă este dirijat şi se asigură mecanic atât în sezonul cald cât şi în cel rece. Vara. Pe lângă proteina brută de mare importanţă este şi asigurarea aminoacizilor de constituţie.1 8 %. Consumul mediu zilnic de furaj este determinat de greutatea corporală a animalului şi de calitatea furajului. Furajarea ad libitum în tainuri. un purcel poate consuma o cantitate de furaj egală cu circa 5 % din greutatea sa corporală (un purcel de 10 kg.. trebuie să conţină cantităţi corespunzătoare de vitamina A. Colectarea şi evacuarea dejecţiilor se face în canale cu pernă de apă şi stăvilar cu sifon.2 zile. macroelemente (mai ales calciu şi fosfor ) şi microelemente ( mai ales zinc ). 1:3. etc. în primele 5 zile de la trecerea în creşă se foloseşte nutreţ combinat din reţeta 0 .30 % ) la care se adaugă leguminoase. Tehnologia de exploatare în îngrăşătorie Sectorul de îngrăşare . vitamina D. din creşă şi de a-1 creşte până la greutatea planificată pentru livrare.finisare constituie ultima verigă a fluxului tehnologic din fermele de suine. boxe în care se cazează 1 0 . furnizând organismului substanţele nutritive necesare. etc.026 %o pentru amoniac şi 0. în ea cazându-se 10 purcei înţărcaţi. cu apă potabilă corespunzătoare din punct de vedere chimic şi microbiologic. -producerea de carcase care să fie acceptate de pieţele de desfacere. Ca formă de administrare se foloseşte uruirea grosieră sau sub formă umedă în proporţie de 1:1.2 3 °C ). de-a lungul timpului în creşă s-au folosit boxe de mari dimensiuni în compartimente de tip pavilionar sau în hale de tip comasat. administrat singur în primele 1 . asigurându-se deci o suprafaţă de 0.14 % proteină brută pentru categoria 50 -95 kg. porc pentru semiconserve. la temperatura camerei. iar rata de ventilaţie va fi de 20 m3/cap/oră iarna şi 50 m3/cap/oră vara. Acesta are rolul de a prelua tineretul porcin la vârsta de 91 .5. cu un consum specific cât mai redus. De asemenea.40 şi chiar 50 de animale. de durata de întreţinere în sector şi de numărul de serii care se cresc anual. apoi înlocuindu-se câte 25 % în fiecare zi cu nutreţul combinat din reţeta 0 . cu pardoseală compactă pe 60 % din suprafaţă) şi boxe cu încălzire în pardoseală. furaj. Temperatura din compartiment în primele zile de la populare trebuie să aibă valori apropiate de cele din maternitate ( 2 2 . -carcasa să atingă maturitatea în jurul vârstei de 170 .1 (aceeaşi cu cea folosită în maternitate ). 0. Eficienţa economică a tuturor acestor tehnologii este condiţionată de: -realizarea de către animale a unor sporuri medii zilnice ridicate. Boxa are o suprafaţă de 4 m2 ( 2. Astfel.4 m pe porc. cu pardoseala compactă pe toată suprafaţa boxei.450 g. La tineretul porcin crescut pentru carne se recomandă un nivel de circa 16 % proteină brută pentru categoria 40 50 kg. baterii de boxe cu unul sau două nivele cu dotare tehnică completă.70 %.5 kg.Mărimea compartimentului de creşă este corelată cu mărimea compartimentului din maternitate. cu condiţia de a nu influenţa negativ calitatea carcasei. în care se cazau 30 .60 ).015 %o pentru hidrogenul sulfurat. atât cantitativ cât şi calitativ. metionină şi triptofan.100 zile şi o greutate medie de 25 . parţial ventilaţia se poate asigura şi natural. porc pentru bacon. In hrănirea porcilor de carne se folosesc toate tipurile de nutreţuri concentrate: cereale (porumb : 40 . Capacitatea totală a sectorului creşă se stabileşte în funcţie de numărul de purcei care se înţărca anual.180 de zile. şi 13 . 1:1.5 kg nutreţ combinat. Furajarea tineretului suin în creşă trebuie să asigure şi să valorifice la maximum capacitatea potenţială de creştere din această perioadă. consumă zilnic circa 0. nutreţul combinat administrat în această perioadă trebuie să asigure un nivel energetic de 3100 3200 Kcal energie metabolizabilă pe kg. Afimenţaţia este principalul factor exogen ea influenţând în cea mai mare măsură ritmul de creştere al animalelor şi calitatea carcasei şi a cărnii. Tehnologia de îngrăşare diferă în funcţie de direcţia de exploatare: porc pentru carne. săruri minerale. iar temperatura pardoselii trebuie să fie de 26 . făinuri animale. iar un purcel de 30 kg. drojdie furajeră. şroturi.70%. cu un consum specific de 2 .35 kg.5 kg. nutreţ combinat şi un procent de proteină de 1 7 .1 2 purcei.28 °C.50 X 1.2. Viteza curenţilor de aer la nivelul purceilor nu trebuie să depăşească 0. Adăparea în halele de tineret se face cu adăpători automate de tip pipă.industrial cazarea tineretului porcin înţărcat se face în compartimente şi boxe special amenajate. furaj). perioadă în care se poate realiza un spor mediu zilnic de 300 .

70 . Temperatura optimă în îngrăşătorie are valori de 18 .4 U. Furajarea se face cu nutreţ combinat din reţeta 0 .3 1. Animalele destinate abatorului sunt sacrificate imediat după ce au atins maturitatea carcasei. Pentru obţinerea de bacon. Furajarea ad libitum la discreţie permite obţinerea unor sporuri zilnice mari. Tehnologia de exploatare folosită pentru producerea baconului Creşterea tineretului pentru bacon este o variantă a tehnologiei anterioare.8 kg. asigurându-se 0. Porumbul poate intra în raţie dacă în amestecul de concentrate există nutreţuri bogate în proteină şi se mai administrează 2 . când ating greutăţi de 87 . Baconul este o specialitate care se obţine prin îmbunătăţirea cantitativă şi calitativă a regimului alimentar aplicat tineretului pe toată perioada de creştere iar după sacrificarea acestuia semicarcasele sunt supuse unor tratamente speciale. 3 sau 4 rase. şi un nivel proteic de 16 % şi 0. perioadă în care realizează un spor mediu zilnic de 0. Umiditatea relativă este cuprinsă 53 . volumul de muncă este mic. Tehnologia de exploatare folosită pentru obţinerea porcului de carne Este tehnologia folosită în sistemul intensiv-industrial.N.8 m2 / cap. de lapte ecremat. staţionează aici 3 . şi 17 . cu 60 % pardoseală plină şi 40 % din grătar. cu flux tehnologic continuu. cu musculatură foarte bine dezvoltată. Furajele cele mai recomandate pentru obţinerea de bacon sunt orzul şi laptele ecremat.35 % din greutatea carcasei Tineretul porcin este transferat în hala de creştere pentru carne la greutatea de aproximativ 30 kg. de sistemul de furajare.87 kg. animalele sunt preluate imediat după înţărcare şi sunt întreţinute până la 180 190 zile. hrănirea se face cu nutreţuri care să nu influenţeze negativ calitatea baconului. într-unui din colţuri din zona cu grătar se găseşte adăpătoarea automată la înălţimea de 40 . cu nutreţ combinat 0 .8 cu un nivel energetic de 2900 . pe cap. Intreţinerea porcilor puşi la îngrăşat Sectorul de îngrăşare este format din adăposturi care se compartimentează'doar dacă au lungimi mari. / kg. Cazarea grăsunilor se face în boxe colective.18 °C.30 cap. Pe tot parcursul perioadei de exploatare porcii sunt întreţinuţi în boxe colective de 10 . şi fante de 2.0. Temperatura în adăposturi trebuie să fie de 16 . Baconul este un preparat obţinut numai din carne sau costiţă de porc dezosată. însă duce la obţinerea unor carcase cu mai multă grăsime decât în cazul celorlalte metode.administrarea a 3 tainuri pe zi până la greutatea de 50 . până la livrare). Boxele de îngrăşare sunt boxe colective. de igiena în boxe.75 0. în care se asigură 1 .0.4 luni. măreşte durata de staţionare a animalelor în sector.80 . Numărul.. în aceste boxe se cazează 1 0 .5 cm. Marele Alb. Frontul de furajare trebuie să fie de 30 — 35 cm. asigurându-se 1 loc de furajare la 1.8 3. Aplicarea acesteia presupune asigurarea obligatorie a unui front de furajare de 30 -35 cm.3000 Kcal energie metabolizabilă / kg. de aceea unitatea funcţională pentru acest sector o constituie boxa şi nu compartimentul.110 kg. spor şi este livrat spre abator la o greutate de 90 .4 ( de la 50 kg. iar între 50 . Administrarea furajelor se face în hrănitoare din beton armat.5 0 kg.cap de. sub formă de felii tăiate foarte subţiri.110 kg.25 de capete..8 m 2 / cap. Suprafaţa de boxă este de 0. în spatele boxei. cu lăţimi de peste 10 m. Duroc. când grăsimea nu depăşeşte 3 0 . Pentru obţinerea acestuia se folosesc animale din rasele de carne Landrace..60 kg.700 kg.5 capete ( când se aplică tehnologia de furajare la discreţie ).7 . Hampshire. / cap de animal. Furajarea restricţionată limitează sporul obţinut.boxă şi suprafaţa . prezentat de regulă.45 cm .1 2 porci. în care se cazează 20 . însă furnizează carcase superioare calitativ furajării ad libitum.animal pot limita evoluţia ponderală a animalelor atunci când valorile lor depăşesc limitele rezistenţei biologice.75 % lizină. şi un nivel proteic de 15 % şi 0.1.8 cm. apoi 2 tainuri până la livrare. asigurându-se o suprafaţă de 0. de sistemul de colectare şi evacuare a dejecţiilor. cu un consum specific de 3 .3 ( până la 50 kg.90 kg. sărată şi afumată.de animale din.. în complexele industriale furajarea se face diferenţiat: între 1 5 . animalele valorifică bine furajul. Temperaturile prea scăzute ca şi cele foarte mari influenţează negativ atât conversia furajului cât şi sporul mediu. cu nutreţ combinat 0 . într-o boxă nu trebuie cazate mai mult de 25 . de pierderile de apă de la adăpători şi de sistemul de ventilaţie şi cum este acesta corelat cu efectivele de porci. porcul exploatat pentru obţinerea de bacon trebuie să aibă trunchiul lung. Pietrain şi metişi ai acestora.20 °C între 30 .2 m / cap. asigurându-se şi frontul de furajare corespunzător. deci toate operaţiunile în sector se desfăşoară pe boxe.pe. greutate vie ) şi 0 . să realizeze sporuri mari de creştere cu un consum specific scăzut. Indiferent de rasă.0. în condiţii industriale.7 . Microclimatul în adăposturi se asigură prin curăţirea zilnică a boxelor şi prin reglarea corespunzătoare a ventilaţiei în funcţie de condiţiile atmosferice. Materialul biologic supus exploatării este format din hibrizi rezultaţi din încrucişarea a 2.. Adăposturile de îngrăşare.60 kg. de beton armat cu partea plină de 6 .600 .0. au obligatoriu un sistem de ventilaţie mecanic. Pentru obţinerea de bacon.7 care are un nivel energetic de circa 2700 Kcal energie metabolizabilă / kg. Consumul zilnic de nutreţ combinat este în jurul valorii de 1.0.90 m2 / cap. zilnic.19 °C între 60 . Microclimatul în adăposturile de îngrăşare este influenţat de densitatea animalelor.85 % lizină.12 capete. La adăposturile de dimensiuni mai mici ventilaţia se poate face şi natural prin panouri rabatabile în locul ferestrelor şi şeduri pe coama clădirii.

iar la populare boxele trebuie să fie uscate şi să aibă toate instalaţiile în stare de funcţionare. / s vara şi 0. se lasă să se usuce boxele şi pardoselile.2 . pereţii. / s iarna. se umplu canalele cu apă. transportoarele cu noduri. se spală cu apă sub presiune compartimentul şi canalele de apă. adăpătorile. se face dezinfecţia spaţiului. După depopulare se repară toate uşile. etc. 54 .5 m.0.7 0 % în prima perioadă şi 60 .între 55 . ferestrele. se văruiesc pereţii. panourile rabatabile.1 m. apoi o nouă spălare.5 . se golesc canalele de dejecţii. Apoi are loc curăţirea mecanică a acestora.75 % pentru a doua perioadă. boxele şi aleile. se înmoaie cu apă şi sodă caustică pardoselile. Nivelul maxim admis de gaze nocive este acelaşi ca în celelalte sectoare. Viteza curenţilor de aer: 0. hrănitoarele. Toate aceste operaţiuni trebuie să se încheie în 5 zile. hrănitoarele şi se lasă 6 ore.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful