Capitolul I

:
Funcţii. Limite. Integrarelor.
§1.1 Func i ț i..............................................................................................................6
§1.2Funcţii injective..................................................................................................7
§1.3Funcţii subjective...............................................................................................9
§1.4Funcţii bijective................................................................................................12
§1.5Funcţii infinit mici şi funcţii infinit mari..........................................................14
§1.6Compararea funcţilor........................................................................................14
§1.7Funcţii continuă................................................................................................15
§1.8 Funcţie continuă pe o mulţime……………………………………………16
§1.9Funcţii derivabile…………………………………………………………..17
§1.10 Limite de funcţii.....................................................................................19
§1.11 Calcularea limitelor unor funcţii………………………………………..20
§1.12 Limite lateral………………………………………………………………21
§1.13 Limită a unui ir…………………………………………………………22 ș
§1.14 Operaţii cu funcţii continue……………………………………………..23
§1.15 Derivate laterale…………………………………………………………24
§1.16 Integrală………………………………………………………………….24
§1.17 Integrala Riemann……………………………………………………….26
§1.18 Proprietă i ale integralelor ț Liniaritatea..................................................28
§1.19 Inegalitatea integralelor………………………………………………….29
§1.20 Teorema fundamentală a calculului integral…………………………....32
§1.21 Integrarea numeric……………………………………………………….32
1
Capitolul II:
Aplicaţii din Analizei Matematicii prin intermediul sistemului Maple .
§2.1 Calculul limitelor în Maple…………………………………………………36
§2.2Calculul derivatelor în Maple..........................................................................37
§2.3Calculul integralelor în Maple
§2.4 Studiul funcţilor în Maple
Introducere
2
Teza este consacrata studiului analizei matematică prin intermediul sistemului
Maple. Lucrarea dată conţine două capitole. Scopul acestei lucrării este să prezint
o serie de probleme din analiza matematică prin intermediul sistemului Maple.
Calcularea electronică propriu-zise au fost concepute ca dispozitive de calcule
matematice pentru solu ionarea unor probleme concrete i necesare din punct de ț ș
vedere a evolu iei societă ii. ț ț
3
Capitolul I:
Funcţii. Limite. Integrarelor.
§1.1 Func i ț i
Multe fenomene reale din biologie, chimie, economie i din alte domenii ș
operează cu mărimi, care, de cele mai multe ori, î i schimbă valoarea. Se întâmplă ș
ca varia ia unor mărimi depind de varia ia altor mărimi. No unea de func ie este ț ț ț ț
cea care se potrive te cel mai bine acestor caracterizări, motiv pentru care func ia ș ț
este cea mai importantă no iune în matematică. ț
Defini ie. ț Fie
f
o rela ie din ț X în Y astfel încât
( ) ( ) z y f z x f y x x · ⇒ ∈ ∈ ∀ , & ,
Rela ia de mai sus se nume te ț ș func ie ț ( sau aplica ie ) din X în Y i se notează ț ș
Y X f ∈ :
Elementul
Y y ∈
corespunzător elemental
X x ∈
( sau în care trece elementul
x

X) poartă denumirea de imagine a elementului x prin aplica ia ț
f
sau valoarea
lui f în x ), iar însu i elemental ș x – preimagine a lui y prin f.
Pentru f : X Y se mai folose te i forma prefix de reprezentare ș ș
y = f(x),
unde x este argumentul ( variabilă independentă ) func iei, iar ț y – valoarea func iei ț
(variabilă depedentă).
Domeniul de defini ie este dependent de legea ț f pe când domeniul valorilor
func iei este calculat în dependen ă de domeniul func iei. De exemplu, pentru ț ț ț
y = sinx domeniul de defini ie este (-1 ,0 ) ț
Iar mul imea valorilor fun iei – ț ț [ -1, 1 ]; pentru y =
2
1 x − domeniile respective
[ -1, 1] i [0, 1]. ș
§1.2 Funcţii injective
4
Considerăm funcţia
( ) 0 , , , , : > ∈ + · → a R b a b ax x f R R f
şi
R x x ∈
2 1
,
. Studiind
diferenţa valorilor funcţiei în 2 1
, x x
,
( ) ( ) ( )
2 1 2 1
x x a x f x f − · −
se observă că:
- dacă
2 1 2 1
, x x xx ≠
atunci
( ) ( )
2 1
x f x f ≠
,
- dacă
( ) ( )
2 1
x f x f ·
atunci 2 1
x x ·
.
Aşadar, funcţia
f
are urmatoarea proprietate: „oricăror argumente diferite le
corespund valori ale funcţiei diferite.“
Figura 1
Această proprietate este specifică unei clase importante de funcţii.
Definiţie. Funcţia
B A f → :
se numeşte funcţie injectivă (sau injecţie) dacă
pentru oricare două elemente
A x x ∈
2 1
,
cu proprietatea că 2 1
x x ≠
rezultă că
( ) ( )
2 1
x f x f ≠ .Revenind la funcţia de gradul întâi
( ) 0 , , , , : ≠ ∈ + · → a R b a b ax x f R R f
putem spune că aceasta este injectivă.
Funcţia de gradul al doilea
( ) 0 , , , , , :
2
≠ ∈ + + · → a R c b a c bx ax x f R R f
nu este
injectivă întrucât pentru orice
{ ¦ 0 \ R r ∈
avem

·
`

.
|
+ − ·

·
`

.
|
− − r
a
b
f r
a
b
f
2 2
.
Definiţia funcţiei injective este echivalentă cu propoziţia următoare.
5
Propoziţia I: Funcţia
B A f → :
este injectivă dacă şi numai dacă oricare ar fi
A x x ∈
2 1
,
cu proprietatea că
( ) ( )
2 1
x f x f ·
rezultă că 2 1
x x ·
.
Demonstraţie. Proprietatea de injectivitate a fost definită ca o implicaţie de
forma
" " q p →
în care
p
şi
q
sunt propoziţiile următoare:
2 1 2 1
, , : x x A x x p ≠ ∈
şi
( ) ( )
2 1
: x f x f q ≠
.
Propoziţia II: rezultă din echivalenţa logică dintre propoziţia
" " q p →
şi
contrara ei
" " p q →
.
O condiţie suficientă ca o funcţie să fie injectivă este dată în propoziţia următoare.
Propoziţia III: Dacă funcţia
B A f → :
este strict monotonă pe A atunci
f
este funcţie injectivă.
Demonstraţie. Fie
A x x ∈
2 1
,
cu proprietatea că 2 1
x x ≠
. Presupunem că 2 1
x x <
.
Atunci
( ) ( )
2 1
x f x f <
dacă
f
este strict crescătoare, respectiv
( ) ( )
2 1
x f x f >
dacă
f
este strict descrescătoare. Aşadar
( ) ( )
2 1
x f x f ≠
şi deci
f
este injectivă.
În propoziţia următoare este dată o caracterizare geometrică a funcţiilor numerice
injective (obţinută din definiţie).
Propoziţia IV: Funcţia
B A f → :
cu
R B A ⊂ ,
este injectivă dacă şi numai dacă
orice paralelă la axa
Ox
dusă prin punctele mulţimii B, reprezentată pe axa
Oy
,
intersectează graficul lui
f
în cel mult un punct.
În propoziţia următoare este dată o caracterizare a funcţiilor numerice injective cu
ajutorul operaţiei de “simplificare”.
Teoremă. Funcţia
B A f → :
este injectivă dacă şi numai dacă pentru orice
mulţime
C
şi orice funcţii
A C h g → : ,
cu
h f g f   ·
rezultă
h g ·
.
Demonstraţie: Presupunem că
f
este injectivă şi că
h f g f   ·
, adică
( ) ( ) ( ) ( ) x h f x g f ·
pentru orice
C x ∈
. Funcţia
f
fiind injectivă rezultă
( ) ( ) x h x g ·

pentru orice
C x ∈
, ceea ce înseamnă că
h g ·
.
Invers, să presupunem că pentru orice mulţime
C
şi orice funcţii
A C h g → : ,
cu
h f g f   ·
avem
h g ·
şi că
f
nu este injectivă. Atunci există
A x x ∈
2 1
,
, 2 1
x x ≠
astfel încât
( ) ( )
2 1
x f x f ·
. Pe mulţimea
{ ¦
2 1
, x x C ·
definim
funcţiile
A C h g → : ,
astfel
( )
1 1
x x g ·
,
( )
2 2
x x g ·
,
( ) ( )
1 2 1
x x h x h · ·
. Atunci avem
6
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )
1 1 1 1 1
x h f x h f x f x g f x g f   · · · ·
şi
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )
2 2 1 2 2 2
x h f x h f x f x f x g f x g f   · · · · ·
.
Înseamnă că
h f g f   ·
şi
h g ·
, ceea ce vine în contradicţie cu presupunerea de
mai sus.
§1.3 Funcţii surjective
Fie funcţiile
{ ¦ { ¦ 3 , 2 , 1 2 , 1 , 0 , 1 : → − f
şi
{ ¦ { ¦ 6 , 5 , 3 , 2 4 , 2 , 1 : → g
date cu ajutorul
diagramelor:
Figura 2
Din studiul diagramelor se observă că fiecare element al mulţimii B, codomeniul
funcţiei
f
, este valoare a funcţiei
f
, în timp ce elementul
D ∈ 5
nu este valoare a
funcţiei
g
.
Proprietatea funcţiei
f
ca fiecare element al codomeniului să fie valoare a
funcţiei, este caracteristică unei clase speciale de funcţii.
Definiţie. Funcţia
B A f → :
se numeşte funcţie surjectivă (sau surjecţie) dacă
pentru orice element
B y ∈
există un element
A x ∈
cu proprietatea că
( ) y x f ·
Revenind la funcţiile
f
şi
g
definite prin diagramele din figura 1, rezultă că
funcţia
f
este funcţie surjectivă, iar funcţia
g
nu este funcţie surjectivă.
Funcţia de gradul întâi
( ) 0 , , , , : ≠ ∈ + · → a R b a b ax x f R R f
este funcţie injectivă.
O funcţie
B A f → :
nu este surjectivă dacă există y∈B cu proprietatea că pentru
orice x∈A avem
( ) y x f ≠
.
7
Având o funcţie
B A f → :
şi submulţimile
B Y A X ⊂ ⊂ ,
, mulţimea
( ) { B y X f ∈ ·
există
X x ∈
astfel încât
( )¦ x f y ·
se numeşte imaginea mulţimii X prin
f
, iar mulţimea
( ) ( ) { ¦ Y x f A x Y f ∈ ∈ ·
−1
se numeşte preimaginea mulţimii Y .
Propoziţia următoare oferă caracterizări ale funcţiilor surjective.
Propoziţia I. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
a) Funcţia
B A f → :
este surjectivă;
b)
( ) B A f ·
;
c) Pentru orice y

B ecuaţia
( ) y x f ·
cu necunoscuta
x
are cel puţin o
soluţie în A.
d) Pentru orice y∈B avem
{ ¦ ( ) ∅ ≠

y f
1
.
Demonstraţie: Presupunem că
f
este surjectivă. Atunci oricare ar fi y∈B
există un element x∈A cu proprietatea că
( ) y x f ·
, ceea ce înseamnă că
( ) A f y∈

şi deci
( ) A f B ⊂
. Cum
( ) B A f ⊂
rezultă că
( ) B A f ·
şi am demonstrat implicaţia a)

b) .
Dacă
( ) B A f ·
atunci orice element
y
din B aparţine mullţimii
( ) A f
şi deci
există x

A încât
( ) y x f ·
. Astfel are loc implicaţia b)

c) . Din existenţa soluţiei
ecuaţiei
( ) y x f ·
pentru orice y

B rezultă că
{ ¦ ( ) ∅ ≠

y f
1
şi deci c)

d).
Mai trebuie demonstrat că d)

a). Pentru aceasta considerăm un element y∈B .
Cum
{ ¦ ( ) ∅ ≠

y f
1
rezultă că există
A x ∈
astfel încât
( ) y x f ·
ceea ce înseamnă că
f
este surjectivă.
O caracterizare geometrică a funcţiilor numerice surjective (obţinută din
definiţie)este dată în propoziţia următoare.
Propoziţia II. Funcţia
B A f → :
cu
R B A ⊂ ,
este surjectivă dacă şi numai dacă
orice paralelă la axa
Ox
dusă prin punctele mulţimii B, reprezentată pe axa
Oy
,
intersectează graficul lui
f
în cel puţin un punct.
În propoziţia următoare este dată o caracterizare a funcţiilor numerice surjective cu
ajutorul operaţiei de “simplificare”.
8
Teoremă. Funcţia
B A f → :
este surjectivă dacă şi numai dacă pentru orice
mulţime
C
şi orice funcţii
C B h g → : ,
cu
f h f g   ·
rezultă
h g ·
.
Demonstraţie: Presupunem că
f
este surjectivă. Atunci oricare ar fi y∈B
există un element x∈A cu proprietatea că
( ) y x f ·
. Atunci din
f h f g   ·

rezultă că pentru orice pentru orice y∈B avem
( ) ( ) y h y g ·
, ceea ce înseamnă că
h g ·
.
Invers, să presupunem că pentru orice mulţime
C
şi orice funcţii
C B h g → : ,
cu
h f g f   ·
avem
h g ·
şi că
f
nu este surjectivă. Atunci există
B y ∈
0 astfel
încât
( ) A f y ∉
0
. Presupunem că
∅ ≠ A
. Definim funcţiile
B B h g → : ,
astfel B
i g ·

şi
( )
( )
¹
'
¹
· ∈

·
0
'
0
0
,
y y pentru A f y
y y pentru y
y h
. Atunci pentru orice x

A avem
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) x f h x f h x f x f g x f g   · · · ·
. Deci
h f g f   ·
şi
h g ≠
, ceea ce
constituie o contradicţie. Considerăm acum cazul
∅ · A
. Fie
{ ¦
2 1
, c c C ·
. Din
∅ ≠ B
rzultă că există două aplicaţii diferite
C B h g → : ,
. Din
∅ · A
avem
h f g f   ·
, ceea ce reprezintă iarăşi o contradicţie.

§1.4 Funcţii bijective
Definiţie. Funcţia
B A f → :
se numeşte funcţie bijectivă (sau bijecţie) dacă
este injectivă şi surjectivă.
Un exemplu de funcţie bijectivă este funcţia de gradul întâi
( ) 0 , , , , : ≠ ∈ + · → a R b a b ax x f R R f
.
Caracterizarea geometrică a funcţiilor numerice bijective este dată în propoziţia
următoare.
Propoziţie. Funcţia
B A f → :
cu
R B A ⊂ ,
este bijectivă dacă şi numai dacă
orice paralelă la axa
Ox
dusă prin punctele mulţimii B, reprezentată pe axa
Oy
,
intersectează graficul lui
f
exact într-un punct.
Alte caracterizări ale funcţiilor injective, surjective, bijective sunt date în teoremele
următoare.
9
Teoremă. Funcţia
B A f → :
este injectivă dacă şi numai dacă există o funcţie
A B r → :
astfel încât
A
i f r · 
, unde A
i
este funcţia identică a mulţimii A.
Demonstraţie: Presupunem că există o funcţie
A B r → :
astfel încât A
i f r · 
.
Fie
A C h g → : ,
două funcţii pentru care avem
h f g f   ·
. Atunci
( ) ( ) h f r g f r     ·
, adică
h i g i
A A
  ·
. Rezultă că
h g ·
şi conform teoremei 1.5,
f

este funcţie injectivă.
Invers, presupunem că
f
este funcţie injectivă şi fie
A x ∈
0 . Dfinim funcţia
A B r → :
astfel
( )
( ) ( )
( )
¹
'
¹
− ∈
∈ ·
·
A f B y pentru x
A f y pentru x f y unde x
y r
,
, ,
0
, pentru care obţinem
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) x i x y r x f r x f r
A
· · · · 
, adică A
i f r · 
.
Funcţia r cu proprietate din teorema 3.3 se numeşte retractă (inversă la stânga) a
funcţiei
f
.
Teoremă. Funcţia
B A f → :
este surjectivă dacă şi numai dacă există o funcţie
A B s → :
astfel încât B
i s f · 
, unde B
i
este funcţia identică a mulţimii B.
Demonstraţie: Presupunem că există o funcţie
B A s → :
astfel încât
B
i s f · 
.
Fie
C B h g → : ,
două funcţii pentru care avem
f h f g   ·
.
Atunci
( ) ( ) s f h s f g     ·
, adică B B
i h i g   ·
. Rezultă că
h g ·
şi conform teoremei
,
f
este funcţie surjectivă.
Invers, presupunem că
f
este funcţie surjectivă. Pentru fiecare y∈B alegem un
A x ∈
astfel încât
( ) y x f ·
şi definim funcţia
A B s → :
,
( ) x y s ·
. Pentru această
funcţie obţinem
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) y i y x f x s f x s f
B
· · · · 
, adică B
i s f · 
.
Funcţia
s
cu proprietate din teorema 3.4 se numeşte secţiune (inversă la dreapta) a
funcţiei
f
.
Corolar. O funcţie
B A f → :
este bijectivă dacă şi numai dacă are o retractă şi
o secţiune.
Corolar. a) O retractă a unei funcţii este surjectivă, iar o secţiune este
injectivă.
10
b) Dacă
B A f → :
este funcţie bijectivă,
A B f →

:
1
este inversa lui
f
, r
este retractă a lui
f
şi
s
este scţiune a lui
f
, atunci
1 −
· · f s r
.
Exemplu. Să se arate că funcţia
{ ¦ { ¦ 1 \ 2 \ : R R f →
,
( )
2
3

+
·
x
x
x f
este bijectivă.
Rezolvare. Considerăm
{ ¦ 2 \ ,
2 1
R x x ∈
cu
( ) ( )
2 1
x f x f ·
. Atunci
2
3
2
3
2
2
1
1

+
·

+
x
x
x
x
şi mai
departe deducem 2 1
x x ·
, ceea ce înseamnă că
f
este injectivă.
Fie acum
{ ¦ 1 \ R y ∈
. Determinăm
{ ¦ 2 \ R x ∈
încât
( ) y x f ·
. Deci trebuie să avem
y
x
x
·

+
2
3
. Rezolvând această ecuaţie în necunoscuta
x
găsim
1
3 2
+
+
·
y
y
x
. Arătăm

{ ¦ 2 \ R x ∈
, adică
2 ≠ x
. În adevăr presupunând că
2 · x
am ajunge la contradicţia
3 2 ·
. Înseamnă că
f
este surjectivă.
În consecinţă
f
este bijectivă.
Exemplu de funcţie care este injectivă şi nu este surjectivă.
( ) ( )
2
1 , 1 , : x x f R f − · → ∞ −
.
Exemplu de funcţie care este surjectivă şi nu este injectivă.
( ) x x x f R R f − · →
3
, :
.
§1.5 Funcţii infinit mici şi funcţii infinit mari
Funcţia
f
se numeşte infinit mică(i.m) (infinit mare (i.M)) pentru 0
x x∈

(sau în punctul 0
x
) dacă
( ) ( )
·
`

.
|
∞ ·

·

x f
x x
x f
x x
0
lim , 0
0
lim
.
Suma , diferenţa şi produsul unui număr finit de funcţii infinit mici în 0
x
sunt de
asemenea funcţii infinit mici în 0
x
. Faptul că inversa unei funcţii infinit mici în
0
x
este o funcţie infinit mare în 0
x
şi, invers, permite utilizarea următoarelor
notaţii
( ) 0 > a
;
11
0 , 0 , 0 , 0 ,
0
,
0
,
0
·

− ·
∞ −
+ ·
∞ +
+ ·
∞ +
∞ · −∞ ·

+∞ ·
+
a a a a a a a
.
Pentru funcţiile infinit mari nu avem proprietăţi asemănătoare funcţilor infinit
mici. Se întâlnesc doar cazuri ca, de exemplu, dacă
( ) + ∞ ·

x f
x x
0
lim
şi
( ) + ∞ ·

x g
x x
0
lim
, atunci şi
( ) ( ) [ ] + ∞ · +

x g x f
x x
0
lim
pe când despre
existenţa
( ) ( ) [ ] x g x f
x x


0
lim
nu se poate spune nimic.
§1.6 Compararea funcţilor
Fie că şi sunt două funcţii i.m în . Spunem că este un
număr i.m de ordin mai mare decăt dacă , iar dacă
şi au acelaşi ordin. Pentru şi
sunt i.m echivalenţi şi acest fapt se notează .
Proprietăţi
1. ;
2. ;
3. şi ;
4. şi ;
5. şi şi
.
Dacă pentru f şi g în vecinătatea punctului
0
x

există o constantă încăt
pentru toate valorile din vecinătatea lui are loc inegalitatea
spunem că este mărginită de şi scriem
12
Aici prin se înţelege că restricţia are loc doar într-o vecinătate a punctului
. Se spune ca funcţiile şi pentru care şi au
acelaşi ordin pentru şi
§1.7 Funcţii continuă
Definiţie. Funcţia f se numeşte continuă în punctul a, dacă pentru orice
vecinătate V a punctului f (a) există o vecinătate U a punctului a astfel încât din
faptul că
E U x ∩ ∈
să rezulte
R R f → :
.
Observaţii:
Definiţia precedentă este abstractă şi greu de înţeles pentru majoritatea elevilor. Ce
este obligatoriu de reţinut sunt următoarele două chestiuni:
1. Dacă a este punct izolat al lui E atunci f este automat continuă în a.
2. Dacă a este punct de acumulare pentru E atunci f este continuă în a numai
dacă
[ ]
]
]
]

− → −
2
,
2
1 ; 1 : arcsin
π π
.
Putem vorbi de continuitate la stânga sau la dreapta în cazul existenţei limitelor
laterale.
Mai exact dacă f (a – 0) = f (a ) atunci funcţia este continuă la stânga în a şi analog
dacă f (a + 0) = f (a ) atunci f es te continuă la dreapta în a .
• Aşadar dacă există limitele laterale f (a – 0) şi f (a + 0) atunci
f este continuă în a dacă şi numai dacă f (a – 0) = f (a + 0) = f (a ) .
• Dacă funcţia f nu este continuă în punctul a ea se numeşte discontinuă în a..
În acest caz dacă limitele laterale există şi sunt finite punctul a se numeşte
punct de discontinuitate de prima speţă. În caz contrar se numeşte de speţa a
doua.
13
Exemplu
¹
'
¹
≥ +
< −
· →
1 , 2
1 , 1 4
) ( , :
2
x x
x x
x f R R f

Să se studieze continuitatea funcţiei în punctul x = 1.
Rezolvare:
3 1 1 * 4 ) 1 4 ( lim ) ( lim ) 0 1 (
1 1
· − · − · · −
→ →
x x f f
x x
3 2 1 ) 2
2
( lim ) ( lim ) 0 1 (
1 1
· + · + · · +
→ →
x x f f
x x
f (1) = 1 + 2 = 3 .
Cum f (1 – 0) = f (1 + 0) = f (1) rezultă f este continuă în x = 1.
§1.8 Funcţie continuă pe o mulţime
Definiţie. Dacă funcţia
f
este continuă în fiecare punct al mulţimii E ,
atunci ea se numeşte continuă pe mulţimea E.
Observaţie. Funcţiile elementare adică funcţiile polinomiale, raţionale,
trigonometrice, exponenţiale, etc. sunt continue pe orice interval pe care sunt
definite.
Exemplu: Să se studieze continuitatea pe R a funcţiei
¹
¹
¹
'
¹
>
≤ +
· →
0 , s i n
0 , 1
2
) ( , :
x x
x x
x f R R f
14
Rezolvare:
Pentru
), , ( o x −∞ ∈
1
2
) ( + ·x x f - funcţie elementară (polinomială), deci
continuă;
Pentru
) , 0 ( +∞ ∈ x
,
x x f sin ) ( ·
- funcţie elementară (trigonometrică), deci
continuă;
Studiem continuitatea în x = 0:
1 ) 1
2
( lim ) 0 0 (
0
0
· + · −
<

x f
x
x
;
0 0 sin sin lim ) 0 0 (
0
0
· · · +
>

x f
x
x ;
1 ) 0 ( · f
.
Aceste valori fiind diferite rezultă f este discontinuă în x = 0 (discontinuitate de
speţa I).
Aşadar funcţia f este continuă pe mulţimea
{ ¦ 0 − R
.
§1.9 Funcţii derivabile
Defini ie ț : Se numeşte derivată a funcţiei
R I f → :
în punctul
0
x
limita
raportului dintre creşterea funcţiei şi creşterea argumentului când (cu
condiţia că această limită există). Limita însăşi se numeşte derivate funcţiei în
punctual şi se notează
) (
0
x f ′
, adică
sau
Sau, dacă se are în vedere că şi , atunci
Pentru derivate (notaţia lui Lagrange) se mai folosesc notaţiile:
15
• – notaţia lui Newton
• – notaţia lui Cauchy
• - notaţia lui Leibniz.
Din definiţia derivatei observăm că este fixat, supunând examinării limita
raportului
pentru
0
x x →
, iar din definiţia limitei funcţiei rezultă că funcţia poate să nu fie
definită în punctual .
Prin urmare, pentru existenţa limitei raportului este necesar ca
aceasta să fie definit petru toate valorile deoarece pentru
expresia îşi pierde sensul, şi noţiunea de limită nu poate fi aplicată atunci când se
defineşte derivate. Dacă, însă, limita roportului nu există, se
spune, că funcţia în punctul nu admite derivată.
O funcţie derivabilă în punctual este continuă în acest punct. Inversa
afirmaţiei nu are loc: funcţia poate fi continuă în şi totodată să nu aibă derivată.
§1.10 Limite de funcţii
Definiţie. Fie
f
o funcţie definită pe un interval R X ⊂ , iar
X x ⊂
0 un
punct de acumulare al intervalului X . Vom spune că numărul
*
x este limita
şirului de valori
*
x , =1, 2, … şi vom scrie
*
lim x x
n
n
·
∞ →
, dacă pentru orice
0 > ε

există un număr
N
astfel încăt
ε < −
*
x x
n pentru
N n >
.
16
Se spune că numărul A este limita funcţiei
f
în punctul dacă
0 ) ( 0 > ∃∂ > ∀ ε ε

astfel încât pentru orice 0
, x x X x → ∈
care sadisfac
δ < −
0
x x
are loc
ε < −A x f ) (
. Notăm acest fapt prin
A x f
x x
·

) ( lim
0
.
Se mai spune că funcţia
R X f → :
are limită egală cu A în punctul 0
x
dacă şi
numai dacă pentru orice şir , rezultă că

.
Limita unei funcţii într-un punct
X x ∈
0 poate exista şi în cazurile când
f
nu este
definită în punctul 0
x
. O condiţie necesară că
f
să tindă către limită cănd
x x ,
0 este existenţa punctelor
,
0
x
şi 0
x x ≠
.
Inegalitatea echivalentă cu intervalul
se mai numeşte - vicinătate a punctului . În aceste condiţii
limita funcţiei mai poate fi formulată şi astfel: este limita funcţiei 0
, x x f →
(sau
în punctul ), dacă pentru orice număr există 0 - vecinătate a
punctului astfel încăt să aibă loc inegalitatea
ε < −A x f ) (
sau
ε ε + < < − A x f A ) (
.
§1.11 Calcularea limitelor unor funcţii
Limita unei funcţii într-un punct de acumulare se obţine dacă se
înlocuieşte cu . Substituirea lui cu poate duce la cazuri de tipul
care se numesc nedeterminări sau cazuri exceptate.
Calculul limitelor se bazează pe următoarele reguli:
17
1.
( ) ( ) [ ] ( ) ( ) x g x f x g x f
x x x x x x
0 0 0
lim lim lim
→ → →
t · t

2.
( ) ( ) [ ] ( ) ( ) x g x f x g x f
x x x x x x
0 0 0
lim lim * lim
→ → →
∗ ·

3.
( )
( )
( )
( )
( )
·
`

.
|
≠ ·




0 lim ,
lim
lim
lim
0
0
0
0
x g
x g
x f
x g
x f
x x
x x
x x
x x
.
Un rol aparte în calcularea limetelor revine limitelor remarcabile şi consecinţelor
care rezultă din acestea:
1. 1
x
sin(x)
lim
0
x x
·

;
2. ( ) e y
x
x
y
n
· + ·

·
`

.
|
+

∞ →
(1/y)
1 lim
1
1 lim
0
;
3. 1
) 1 ln(
lim
0
·
+

x
x
x
;
4. a a
x
x
a
x
< ·


0 ), ln(
1
lim
0
;
5. 1
1
1
lim
0
·


x
e
x
;
6. 1
) (
lim
) (
lim
0 0
· ·
→ →
x
x arctg
x
x tg
x x
;
7. 1 , 0 ), ( log
) 1 ( log
lim
0
≠ < ·
+

a a e
a
x
x a
x
;
8.
m
x
m
x
x
·
− +

1 ) 1 (
lim
0
.
§1.12 Limite laterale
Cănd am definit limita funcţiei pentru am considerat că
punctele – vecinătăţii se aflau fie la dreapta fie la stănga lui . Există , însă şi
cazuri când , din anumite considerente, se iau în considera ie doar punctele ce se ț
află de o parte sau alta faţă de . Pentru astfel de cazuri se introduce noţiunea de
limită la stânga respective limită la dreapta de punctual .
18
Se spune că numărul A este limita la stânga pentru funcţia în punctual
) (
0 0
x x x x → ·
, dacă
0 > ∀ε

0 > ∃δ
, astfel încât pentru orice din domeniul de
definiţie al funcţiei care satisfac inegalitatea are loc
inegalitatea . La fel , este limita la dreapta pentru funcţia în
punctual , dacă , astfel încât pentru orice valori
din domeniul de definiţie al funcţiei care satisfac inegalitatea
are loc inegalitatea . Prin urmare ,
• Limita la stânga
( ) ( ) ( ) A x f x f x f l
x x x x x x
s
· − · · ·
− → − → →
0 lim lim lim
0 0
0 0 0

• Limita la dreapta
( ) ( ) ( ) A x f x f x f l
x x x x x x
d
· + · · ·
+ → + → →
0 lim lim lim
0 0
0 0 0

Limita la stânga şi limita la dreapta mai poartă şi denumirea de limită lateral.
Dăcă în 0
x
exist
( ) A x f
x x
·

0
lim
, atunci există şi limitele laterale şi
( ) ( ) A x f x f
x x x x
· ·
+ → − → 0 0
0 0
lim lim
. Dacă însă, limitele laterale există dar nu coincide ,
adică d s
l l ≠
, atunci funcţia în punctual dat nu are limită.
§1.13 Limită a unui ir ș
Termenul de limită a unui ir ș este unul dintre cele mai importante concepte
ale analizei matematice, fiind un caz particular al conceptului de limită. Acesta
oferă defini ia riguroasă a faptului că un ț ir ș converge spre un anumit punct numit
limită.
Defini ie ț . Pentru un ir de ș numere reale
{ ¦ N n x
n


Un număr real L se nume te limita irului ș ș n
x
, notându-se sub forma:
L x
n
n
·
∞ →
lim

19
dacă i numai dacă pentru orice număr real ș ε > 0, există un număr natural N astfel
încât pentru orice n > N avem |x
n
−L| < ε.
Pentru un ir de puncte ș
{ ¦ N n x
n

într-un spa iu metric ț M, cu fun ia-distan ă ț ț d
(cum ar fi un ir de ș numere ra ionale ț , numere reale, numere complexe, puncte într-
un spa iu normat ț ):
Un element M L∈ este numit limita irului ș i scriem: ș
L x
n
n
·
∞ →
lim
dacă i numai dacă, pentru orice număr real ș ε > 0, există un număr natural N astfel
încât pentru orice n > N, avem d(x
n
,L) < ε.
Exemple
• irul 1, -1, 1, -1, 1, ... este divergent. Ș
• irul 1/2, 1/2 + 1/4, 1/2 + 1/4 + 1/8, 1/2 + 1/4 + 1/8 + 1/16, ... are limita 1. Ș
Acesta este un exemplu de serie infinită.
• Dacă a este un număr real cu modul|a| < 1, atunci irul ș a
n
are limita zero.
Dacă 0 < a, atunci irul ș a
1/n
are limita 1.
De asemenea:
§1.14 Operaţii cu funcţii continue
Teorema 1: Fie
R E g f → : ,
funcţii continue într-un punct E a∈
(respectiv pe mulţimea E). Atunci funcţiile
f g f g f g f , * , , − +
sunt continue
20
în a (respectiv pe mulţimea E ); dacă
0 ) ( ≠ a g
, atunci
g
f
este continuă în a
(respectiv pe mulţimea
{ ¦ 0 ) ( · ∈ − x g E x E
).
Teorema 2: Fie
R E g E E f → →
2 2 1
: , :
două funcţii reale şi
f g h  ·

funcţia lor compusă. Dacă f este continuă într-un punct
1
E a∈
şi g este continuă în
punctul
) (a f b ·
, atunci h este continuă în a.
Dacă f este continuă pe
1
E
şi g continuă pe
2
E
, atunci h este continuă pe
1
E
.
Exemple
1. Funcţia
1
2
1
cos ) ( , :
+
+ · →
x
x x f R R f
este o funcţie continuă pe R, fiind
modulul unei funcţii continue, care la rândul său este continuă deoarece este suma
a două funcţii elementare deci continue.
Funcţia
1
1
) ( , :
+

· →
x
x
e
e
x f R R f este continuă pe R deoarece este compusa a două
funcţii continue ( exponenţiala şi o funcţie raţională).
§1.15 Derivate laterale
Se spune că funcţia
R I f → :
este derivabilă la stânga (respectiv la dreapta) în
punctul dacă
0
0
0
) ( ) (
lim
0
x x
x f x f
x x


− →
există şi este finită
şi notăm acest fapt prin ) (
0
,
x f
s
(respectiv
.
O funcţie
f
are derivată într-un punct interior dacă şi numai dacă
.
§1.16 No iune de ț Integrală
În analiza matematică, integrala unei func ii ț este o generalizare a no iunilor ț
de arie, masă, volum i ș sumă. Procesul de determinare a unei integrale se nume te ș
21
integrare. Spre deosebire de no iunea înrudită de ț derivată, există mai multe
defini ii posibile ale integralei, fiecare cu suportul său tehnic. Acestea sunt însă ț
compatibile. Oricare două moduri de integrare a unei func ii vor da acelea i ț ș
rezultate când ambele sunt definite.
Integrala definită ca aria graficului unei func ii ț
În mod intuitiv, integrala unei func ii continue, pozitive, ț f, de variabilă reală i ș
luând valori reale, între două puncte a i ș b, reprezintă valoarea ariei mărginite de
segmentele x=a, x=b, axa x i graficul func iei ș ț f. Formal, considerând
( ) ( ) { ¦ x f y b x a R y x S ≤ ≤ ≤ ≤ ∈ · 0 , :
2
,
atunci integrala func iei ț f între a i ș b este măsura lui S.
Termenul "integrală" se poate referi i la no iunea de ș ț primitivă o func ie ț F a
cărei derivată este func ia dată ț f. În acest caz, se nume te ș integrală nedefinită, pe
când integralele discutate în acest articol sunt numite integrale definite.
Principiile integrării au fost enun ate de ț Isaac Newton i ș Gottfried Wilhelm
Leibniz la sfâr itul secolului al XVII-lea. Prin ș teorema fundamentală a calculului
integral, pe care au dezvoltat-o independent unul de altul, integrarea este legată de
derivare, iar integrala definită a unei func ii poate fi u or calculată odată ce este ț ș
cunoscută o primitivă a ei. Integralele i derivatele au devenit uneltele de bază ale ș
analizei matematice, cu numeroase aplica ii în tiin ă i inginerie. ț ș ț ș
O defini ie riguroasă a integralei a fost dată de ț Bernhard Riemann. Ea este
bazata pe o trecere la limită prin care se aproximează aria unei regiuni curbilinii
prin descompunerea acesteia în zone verticale sub iri. Din secolul al XIX-lea, au ț
22
înceut să apară tipuri de integrale mai sofisticate, în care atât tipul func iei cât i ț ș
domeniul peste care se face integrarea au început să fie generalizate. O integrală
curbilinie este definită pentru func ii de două sau trei variabile, iar intervalul de ț
integrare [a,b] este înlocuit de o anumită curbă care leagă două puncte din plan sau
din spa iu. Într-o ț integrală de suprafa ă ț , curba este înlocuită de o bucată de
suprafa ă ț din spa iul tridimensional. ț
Integralele formelor diferen iale ț joacă un rol fundamental în geometria
diferen ială ț modernă. Aceste generalizări ale integralelor au apărut datorită
necesită ilor din ț fizică, i joacă un rol important în formularea multor legi din ș
fizică, în principal a celor din electrodinamică. Leibniz a introdus nota ia standard ț
a integralei, de forma unui S alungit. Integrala din paragraful anterior se notează
( )dx x f
b
a

. Semnul ∫ notează integrarea, a i ș b sunt extremită ile ț intervalului, f(x)
este func ia care se integrează, iar ț dx notează variabila în care se face integrarea.
La început, dx reprezenta o "cantitate infinitezimală", iar S-ul alungit însemna
"sumă". Însă teoria modernă a integralei este construită pe alte fundamente, iar
aceste simboluri tradi ionale au devenit simple ț nota ii ț .
§1.17 Integrala Riemann
23
Integrală abordată ca sumă Riemann pe o diviziune, cu pozi ii i lă imi de ț ș ț
e antionare neregulate (lă imea maximă cu ro u). Valoarea reală este 3.76; cea ș ț ș
estimată este 3.648.
Integrala Riemann este definită în termeni de sume Riemann ale unor func ii în ț
raport cu diviziuni ale intervalului. Fie [a,b] un interval închis de pe dreapta reală;
atunci o diviziune cu puncte intermediare a lui [a,b] este o secven ă finită ț
b
n
x
n
n
x x x x a · ≤ ≤

≤ ≤ ≤ ≤ ≤ ≤ ≤ · ξ ξ ξ ξ
1
...
2 2 1 1 0
Sume Riemann care converg odată cu înjumătă irea intervalului de diviziune, ț
e antionate la ș ■ dreapta, ■ minim, ■ maxim, sau ■ stânga.
Aceasta împarte intervalul [a,b] în n sub-intervale [x
i−1
, x
i
], fiecare având un
punct ales ξ
i
∈ [x
i−1
, x
i
]. Fie Δ
i
= x
i
−x
i−1
lă imea sub-intervalului ț i; atunci norma
24
unei astfel de diviziuni este lă imea celui mai mare subinterval format de diviziune, ț
max
i=1…n
Δ
i
. O sumă Riemann a unei func ii ț f în raport cu o astfel de diviziune este
( )
i i
n
i
f ∆

·
ξ
1
astfel fiecare termen al sumei este aria dreptunghiului cu înăl imea egală cu ț
valoarea func iei în punctul ales al subintervalului dat, i cu lă imea egală cu ț ș ț
lă imea subintervalului. ț Integrala Riemann a unei func ii ț f pe intervalul [a,b] este
egală cu S dacă:
Oricare ar fi ε > 0 există δ > 0 astfel încât, oricare ar fi o parti ie [ ț a,b] cu
norma mai mică decât δ, avem
( ) ε ξ < ∆ −

·
i i
n
i
f S
1
.
Când valorile intermediare alese sunt valoarea maximă (respectiv, minimă) a
func iei pe fiecare interval, suma Riemann devine o ț sumă Darboux superioară
(respectiv, inferioară), sugerând legătura strânsă între integrala Riemann i ș
integrala Darboux.
§1.18 Proprietă i ale integralelor ț Liniaritatea
Mul imea de func ii integrabile Riemann pe un interval închis [ ț ț a, b] formează
un spa iu vectorial ț împreună cu opera iile de adunare i înmul ire cu un scalar, i ț ș ț ș
opera ia de integrare ț

b
a
fdx f
este o func ională liniară ț pe acest spa iu vectorial. Astfel, în primul rând, mul imea ț ț
func iilor integrabile este închisă în raport cu ț combina ia liniară ț ; i, în al doilea ș
rând, integrala unei combinatii liniare este combina ia liniară a integralelor, ț
( ) ( ) dx x g dx x f dx x g f
b
a
b
a
b
a
) ( ) (
∫ ∫ ∫
+ · + β α β α
25
Similar, mul imea func iilor integrabile Lebesgue cu valori ț ț reale pe un
spa iu ț E cu măsura μ este închis în raport cu combina ia liniară i astfel formează ț ș
un spa iu vectorial. ț Integrala Lebesgue

E
fd f µ
este o func ională liniară pe acest spa iu, astfel încât ț ț
∫ ∫ ∫
+ · +
E E E
gd fd d g f µ β µ α µ β α ) (
.
Mai general, se consideră spa iul vectorial al tuturor ț func iilor măsurabile ț pe
un spa iu cu măsură ( ț E,μ), cu valori într-un spa iu vectorial topologic ț complet local
compact V peste un grup topologic local compact K, f : E → V. Atunci se poate
defini o func ie de integrare abstractă care ata ează fiecărei func ii ț ș ț f un element din
V sau simbolul ∞,

E
fd f µ
compatibilă cu combina iile liniare. În această situa ie liniaritatea se men ine ț ț ț
pentru subspa iul func iilor a căror integrală este un element din ț ț V (adică este
"finită"). Cele mai importante cazuri speciale apar atunci când K este , C, sau o
extensie finită a grupului Q
p
al numerelor p-adice, iar V este un spa iu vectorial de ț
dimensiune finită peste K, iar când K = C iar V este un spa iu Hilbert ț complex.
Liniaritatea, împreună cu unele proprietă i naturale de continuitate i normalizare ț ș
pentru o anume clasă de func ii "simple", se poate folosi pentru a da o defini ie ț ț
alternativă a integralei. Aceasta este abordarea lui Daniell pentru cazul functiilor
cu valori reale pe o mul ime ț X, generalizate de Bourbaki la func ii cu valori într-un ț
spa iu vectorial topologic local compact. ț
26
§1.19 Inegalitatea integralelor
Sunt valabile mai multe inegalită i generale pentru ț func ii ț integrabile
Riemann, definite pe un interval închis i ș mărginit [a, b]. Acestea pot fi
generalizate i pentru alte feluri de integrală (cum ar fi integralele Lebesgue i ș ș
Daniell).
Limita superioară i inferioară. ș O func ie integrabilă ț f pe [a, b], este în mod
necesar mărginită pe acel interval. De aceea există numere reale m i ș M astfel încât
m ≤ f (x) ≤ M pentru orice x din [a, b]. Deoarece suma inferioară i cea superioară ș
ale lui f peste [a, b] sunt mărginite, respectiv, de m(b − a) i ș M(b − a), rezultă că
( ) ( ) ( ) a b M dx x f a b m
b
a
− ≤ ≤ −

.
Inegalită ile între func ii. ț ț Dacă f(x) ≤ g(x) pentru orice x din [a, b] atunci
limita superioară i cea inferioară ale lui ș f sunt mărginite superior de suma
superioară, respectiv inferioară ale lui g. Deci
( ) ( )dx x g dx x f
b
a
b
a
∫ ∫

.
Aceasta este o generalizare a inegalită ilor de mai sus, când ț M(b − a) este integrala
func iei constante cu valoarea ț M pe [a, b].
Subintervale. Dacă [c, d] este un subinterval al lui [a, b] i ș f(x) este
nenegativă pentru orice x, atunci
( ) ( )
∫ ∫

d
c
b
a
dx x f dx x f
.
Produsul i modulul func iilor ș ț . Dacă f i ș g sunt două func ii atunci se pot ț
considera functia produs a celor două func ii, func ia putere a unei func ii i ț ț ț ș
valoarea absolută:
Dacă f este integrabilă Riemann pe [a, b] atunci aceasta este adevărat i pentru | ș f|,
i ș
∫ ∫

b
a
b
a
dx x f dx x f ) ( ) (
.
27
Mai mult, dacă f i ș g sunt ambele integrabile Riemann, atunci f
2
, g
2
, i ș fg sunt i ș
ele integrabile Riemann, i ș

·
`

.
|

·
`

.
|

·
`

.
|
∫ ∫ ∫
b
a
b
a
b
a
dx x g x f dx x fg
2 2
2
) ( ) ( ) )( ( .
Această inegalitate, cunoscută sub numele de inegalitatea Cauchy–Schwarz, joacă
un rol important în teoria spa iilor Hilbert ț , unde partea din stânga este interpretată
ca produs scalar a două func ii integrabile la pătrat ț f i ș g pe intervalul [a, b].
Inegalitatea lui Hölder. Se presupune că p i ș q sunt două numere reale, 1 ≤ p,
q ≤ ∞ cu 1/p + 1/q = 1, i ș f i ș g sunt două func ii integrabile Riemann. Atunci ț
func iile | ț f|
p
i | ș g|
q
sunt integrabile i este valabilă următoarea ș inegalitate a lui
Hölder:
( ) ( )
q
q
p
p
dx x g dx x f dx x g x f
1 1
) ( ) ( ) ( ) (
∫ ∫ ∫
≤ .
Pentru p = q = 2, inegalitatea lui Hölder devine inegalitatea Cauchy–Schwarz.
Inegalitatea Minkowski. Se presupune că p ≥ 1 este un număr real i ș f i ș g
sunt func ii integrabile Riemann. Atunci | ț f|
p
, |g|
p
and |f + g|
p
sunt de asemenea
integrabile Riemann i este valabilă următoarea ș inegalitate Minkowski:
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )
ρ ρ ρ ρ ρ ρ
1 1 1
∫ ∫ ∫
+ ≤ + dx x g dx x f dx x g x f
Fie f o func ie ț cu valori reale integrabilă Riemann. Integrala
( )

b
a
dx x f
pe un interval [a, b] este definită dacă a < b. Aceasta înseamnă că sumele
inferioară i superioară ale func iei ș ț f sunt evaluate pe o parti ie ț a = x
0
≤ x
1
≤ . . . ≤
x
n
= b cu valorile x
i
crescătoare. Geometric, aceasta înseamnă că integrarea are loc
„de la stânga la dreapta”, evaluând f pe intervale [x
 i
, x
 i +1
] unde un interval cu
indice mai mare se află la dreapta intervalelor cu ordine mai mici. Valorile a i ș b,
capetele intervalului, se numesc limitele de integrare ale lui f. Integralele pot fi
definite i dacă ș a > b:
28
Inversarea limitelor de integrare. Dacă a > b atunci se define te ș
∫ ∫
− ·
b
a
b
a
dx x f dx x f ) ( ) (
Aceasta, dacă a = b, înseamnă:
Integrale pe intervale de lungime zero. Dacă a este un număr real atunci

·
b
a
dx x f 0 ) (
Prima conven ie este necesară dacă se consideră integralele pe subintervale ale lui ț
[a, b]; cea de-a doua spune că o integrală pe un interval degenerat, sau un punct,
trebuie să fie zero. Un motiv pentru prima conven ie este că integrabilitatea lui ț f e
un interval [a, b] înseamnă că f este integrabilă pe orice subinterval [c, d], dar în
particular integralele au proprietatea:
Aditivitatea integrării pe intervale. Dacă c este orice element al intervalului
[a, b], atunci
∫ ∫ ∫
+ ·
b
a
c
a
b
c
dx x f dx x f dx x f ) ( ) ( ) (
.
Cu prima conven ie, integrala rezultată ț
∫ ∫ ∫ ∫ ∫
+ · − ·
c
a
b
a
b
c
b
a
c
b
dx x f dx x f dx x f dx x f dx x f ) ( ) ( ) ( ) ( ) (
.
este bine definită pentru orice permutare ciclică a lui a, b, i ș c.
În loc de a privi cele de mai sus drept conven ii, se poate adopta i punctul de ț ș
vedere că integrarea este efectuată doar pe varietă i ț orientate . Dacă M este o astfel
de varietate m-dimensională orientată, i ș M' este aceea i varietate cu orientare ș
opusă i ș ω este o m-formă, atunci există:
∫ ∫
− ·
M M
,
ω ω
.
Teorema fundamentală a calculului integral este afirma ia că ț derivarea i ș
integrarea sunt opera ii inverse: dacă o ț func ie continuă ț este întâi integrată i apoi ș
derivată, se ob ine func ia originală. O consecin ă importantă, uneori numită ț ț ț a
doua teoremă fundamentală a calculului integral, permite calculul integralelor
folosind o primitivă a func iei de integrat. ț
29
§1.20 Integrarea numerică
Integralele întâlnite într-un curs de ini iere în analiza matematică sunt alese ț
inten ionat pentru simplitatea lor; cele găsite în aplica iile reale sunt adesea mult ț ț
mai complicate. Unele integrale nu pot fi calculate exact, altele necesită func ii ț
speciale care sunt ele însele dificil de calculat, iar altele sunt atât de complicate
încât găsirea răspunsului exact durează prea mult. Aceasta a motivat studiul i ș
aplicarea metodelor numerice de aproximare a integralelor, care astăzi folosesc
aritmetica în virgulă mobilă de pe calculatoarele electronice numerice. Multe
dintre aceste idei au apărut mult mai devreme, pentru calculul de mână; dar viteza
calculatoarelor de uz general, cum ar fi ENIAC, a creat nevoia de îmbunătă iri. ț
Scopurile integrării numerice sunt precizia, fiabilitatea, eficien a, i generalitatea. ț ș
metodele sofisticate pot depă i o metodă naivă după toate cele patru măsuri. ș
Fie, de exemplu, integrala
( ) ( ) ( ) dx
x
x
x x x

·
`

.
|
+
− + + +
2
2
2
1
24 37 98 3 322
100
1
5
1

a cărei solu ie exactă este ț
76 . 3
25
94
·
. (În practica obi nuită rezultatul nu este ș
cunoscut dinainte, deci o problemă importantă — neexplorată aici — este găsirea
momentului când o aproxima ie este suficient de bună.) O abordare textuală este ț
împăr irea domeniului de integrare, de exemplu, în 16 păr i egale, i calculul unor ț ț ș
valori ale func iilor reprezentative pentru fiecare interval. ț
30
Spa ierea valorilor func iilor ț ț
x -2.00 -1.50 -1.00 -0.50 0.00 0.50 1.00 1.50 2.00
f(x) 2.2280
0
2.45663 2.672
00
2.324
75
0.644
00
-0.925
75
-0.940
00
-0.169
63
0.836
00
x -1.75 -1.25 -0.75 -0.25 0 0.25 0.75 1.25 1.75
f(x) 2.330
41
2.585
62
2.629
34
1.640
19
0.324
44
-1.091
59
-0.603
87
0.3173
4
Metod Sume Riemann care converg odată cu înjumătă irea intervalului de ț
diviziune, e antionate la ș ■ dreapta, ■ minim, ■ maxim, sau ■ stânga.ele de
Utilizând extremitatea stângă a fiecărei componente, metoda dreptunghiului
însumează 16 valori ale func iei i le înmul e te cu lă imea pasului, ț ș ț ș ț h, aici 0,25,
pentru a ob ine valoarea aproximativă 3,94325 pentru integrală. Precizia nu este ț
impresionantă, dar în analiza matematică se folosesc componente de lă ime ț
infinitezimală, deci ini ial aceasta a părut a fi o problemă mică. Într-adevăr, ț
dublarea repetată a numărului de pa i conduce în cele din urmă la o aproximare de ș
3,76001. Pentru aceasta este însă nevoie de 2
18
componente, cu un cost
computa ional mare pentru această precizie redusă; urmărirea unei precizii mai ț
mari poate face pa ii atât de mici încât precizia să ajungă să fie limitată de precizia ș
reprezentării în virgulă mobilă.
31
O abordare mai bună este înlocuirea aproximării func iei cu linii orizontale (de ț
pe partea de sus a dreptunghiului) cu aproxima ia cu drepte înclinate care unesc ț
valorile func iei la cele două capete ale intervalelor. Func ia de integrat este astfel ț ț
aproximată pe fiecare interval cu o func ie polinomială de gradul 1, în metoda ț
dreptunghiului ea fiind aproximată cu o func ie polinomială de gradul 0 (o ț
constantă). Integrala prin metoda trapezului este aproape la fel de u or de calculat ș
ca i prin cea a dreptunghiului; se însumează toate cele 17 valori de la capete, ș
prima i ultima valoare fiind împăr ite la doi, i înmul e te totul cu lă imea pasului. ș ț ș ț ș ț
Aproximarea integralei este imediat îmbunătă ită la 3,76925, evident mai precis. ț
Mai mult, pentru a ob ine valoarea 3,76000 sunt necesare 2 ț
10
componente,
necesitând substan ial mai pu in efort computa ional decât metoda dreptunghiului. ț ț ț
Metoda lui Romberg elaborează cu succes metoda dreptunghiului. Întâi,
lungimile pa ilor sunt reduse incremental, dând trapeze de aproximare notate cu ș
T(h
0
), T(h
1
), i a a mai departe, unde ș ș h
k+1
este jumătate din h
k
. Pentru fiecare nou
pas, trebuie să fie calculate jumătate din noile valori ale func iei folosite în calcul; ț
celelalte sunt acelea i ca la pasul anterior (după cum se vede în tabelul de mai sus). ș
Dar ideea cu adevărat puternică este interpolarea unui polinom prin aproximare, i ș
extrapolarea la T(0). Cu această metodă, o solu ie cu eroare mică necesită doar ț
patru componente (cinci valori ale func iei). ț Polinomul Lagrange de interpolare
{h
k
,T(h
k
)}
k=0…2
= {(4.00;6,128), (2,00;4,352), (1,00;3.908)} este 3,76+0,148h
2
, dând
valoarea extrapolată 3,76 în h = 0.
Cuadratura gaussiană necesită adesea un efort computa ional considerabil ț
mai mic pentru o precizie superioară. În acest exemplu, se pot calcula valorile
func iei în doar două puncte ț x, ±
2

√3
, apoi se dublează fiecare valoare i se ș
însumează pentru a ob ine răspunsul numeric exact. Explica ia pentru acest succes ț ț
constă în analiza erorilor, i în pu in noroc. O metodă gaussiană în ș ț n puncte este
exactă pentru polinoame de grad până la 2n−1. Func ia din acest exemplu este un ț
polinom de gradul 3, plus un termen care se anulează deoarece capetele alese sunt
simetrice în jurul lui zero.
32
Deplasând intervalul de integrare spre stânga pu in, încât să fie de la −2,25 ț
la 1,75, simetria dispare. Cu toate acestea, metoda trapezului este destul de lentă,
metoda cu interpolare polinomială a lui Romberg este acceptabilă, iar cea
gaussiană necesită cel mai mic volum de calcule — dacă numărul de puncte este
cunoscut în avans. De asemenea, interpolarea ra ională poate folosi acelea i ț ș
evaluări ca i metoda Romberg pentru a ob ine efecte mai bune. ș ț
Metoda Trapezului Romberg Ra ională ț Gauus
Puncte 1048577 257 129 36
Eroare rel. -5.3*10
13 −
-6.3*10
15 −
8.8*10
15 −
3.1*10
15 −
Valoarea


·
75 . 1
25 . 2
... 585897075 1639019006 . 4 ) ( dx x f
În practică, fiecare metodă trebuie să efectueze evaluări suplimentare pentru a
calcula eroarea; aceasta tinde să elimine o parte din avantajele metodei gaussiene
pure, i motivează folosirea metodei hibride Gauss–Kronrod. Simetria poate să fie ș
exploatată i în această metodă împăr ind această integrală în două intervale, de la ș ț
−2,25 la −1,75 (fără simetrie), i de la −1,75 la 1,75 (simetric). În general, ș
cuadratura adaptivă împarte un interval pe baza proprietă ilor func iei, astfel încât ț ț
punctele de e antionare sunt concentrate acolo unde este nevoie de ele. ș
Pentru integrale de dimensiuni superioare (duble sau triple), există algoritmi
alternativi, cum ar fi integrarea Monte Carlo.
33
Capitolul II:
Aplicaţii din Analizei Matematicii prin intermediul sistemului
Maple .
§2.1 Calculul limitelor în Maple
Pentru calcularea limitelor, sistemul Maple prevede două funcţii: Limit() şi
limit(), dintre care prima este inertă, adică nu calculează valoarea limitei cid oar
contribuie la scrierea limitei expresiei. Sintaxa comenzii are forma:
; sau ;
unde este o expresie a cărei limită se cere calculată pentru . Implicit Maple
consideră o valoare reală. Pentru ca parametrii să primească valori de altă natură
faptul se foloseşte comanda assume(). Parametrul poate fi orice expresie ,
număr (real sau complex), precum şi –infinity sau +infinity. De exemplu
; avem şi . După ce
se va apăsa ENTER comanda va fi preluată de Maple , execută şi returnat
rezultatul. În caz că limita se cere calculată la infinit, atunci va fi plus sau
minus infinit, adică .
În cazul limitelor laterale valoarea parametrului dir egală cu right
calculează limita cănd tinde către la dreapta, iar calculează limita
laterală la stânga.
Pentru sistemul calculează limita obişnuită nu ca plus infinit către care
tinde variabila la stînga ei ca un infinit, iar limita este cea obişnuită, adică dacă
limita care tinde către plus infinit la stînga este egală cu limita care tinde către
minusinfinit la dreapta, atunci limita există şi este egală cu valoarea obţinută.
Altfel, expresia nu are limită. Dacă, însă, , atunci limita se va
calcula pentru numere complexe, iar valoarea ei nu va fi dependenţă de modul cum
tinde variabila către punctul limită. Pentru valoarea
este considerată ca un punct situat la infinitul domeniului complex de definiţie.
34
§2.2 Calculul derivatelor în Maple
Maple conţine diff funcţia pe care ne va permite să se diferenţieze o
ecuaţie. Această funcţie lucrează într-un mod similar cu cea a funcţiei derivatei în
Matematica.
Primul argument la diff este ecuaţia să fie diferenţiate. Al doilea argument este
variabila că ecuaţia ar trebui să fie diferenţiate în ceea ce priveşte. Câteva exemple
de utilizare a diff sunt prezentate mai jos.
Exemple:
> Diff (3 * x ^ 4, x);
3
12 x
> Diff (sin (x) + cos (2 * x), x);
cos (x) - 2 (2 x)
> Diff (log (5 * x), x);
35
1 / x
> Diff (a * x ^ 2 + b * x + c, x);
2 a x + b
> Diff (3 * x ^ 4 +4 * y ^ 5 +2 * z ^ 2, y);
4
Diferenţa poate fi de asemenea folosite pentru a differiate o ecuaţie orice
număr de ori pe care o doriti. Acest lucru se face prin adăugarea expresiei $
numărul de la al doilea argument. Număr reprezintă numărul de cîte ori doriţi
ecuaţia care urmează să fie diferenţiate.
Exemple:
> Diff (x ^ 4, x $ 2);
2
12 x
> Diff (a * x ^ 2 + b * x + c, x $ 2);
2 a
Din nou, unele dintre exemplele de mai sus au fost utilizate cu diferenţiere în
Matematica.
§2.3 Calculul integralelor în Maple
36
Cunoa tem mai multe procedee de integrare: directă, ș
prinsubstitu ie, prin păr i, prin descompunerea func iei de sub ț ț ț
semnul integra ei în serie. ț
Exemplu:
Să se calculeze integrala.

dx x x ) sin(
3
Indicînd toate etapele integrării prin păr i: ț
>I=intparts(Int(x^3*sin(x),x),x^3);
dx x x x x I ) cos( 3 ) cos(
2 3

− − − ·
>intparts( ,x^2);

− + + − · dx x x x x x x I ) sin( 6 ) sin( 3 ) cos(
2 3
> intparts( ,x);

− − + + − · dx x x x x x x x x I ) sin( 6 ) cos( 6 ) sin( 3 ) cos(
2 3
>value(
) sin( 6 ) cos( 6 ) sin( 3 ) cos(
2 3
x x x x x x x I − + + − ·
37
§2.4 Studiul funcţilor în Maple
Modalităţile de prezentare a funcţiilor în maple.
Sistemul Maple privede mai multe modalităţi de prezentare a funcţilor.
Operatorul de atribuire
Funcţia este definită cu ajutorul operatorului de atribuire ,, : = “ care atribuie
expresiei un nume.
De exemplu:
>f:=2*sgrt(x) + sin(x) – x*cos(x); # in urma executării acestei opera ii expresia 2 ț
x
+ sin (x) – x cos (x) va fi identificată cu numele f.
f : = 2
x
+ sin (x) – x cos (x)
Variabilei x I se poate indica o valoare cu ajutorul comenzii subs ( {x1 = a1, x2 =
a2 ,…} , f), unde între acoladele se indică variabilele xi i valorile acestora, care se ș
înlocuesc în f. De exemplu:
>restart :g:=x*exp(-y)+sgrt(2*z);
g:=xe
) ( y −
+2*z
>subs ({x=-2, y=1, z=2},g);
-2e
) 1 (−
+2
Să tie că Maple este un sistem electronic de calcule numerice i simbolice. ș ș
Implicit sistemul efectuează opera ii simbolice. Dacă se dore te ob inerea unui ț ș ț
rezultat aproximativ, sub formă numerică în virgulă mobilă, se va apela la
comanda eval f (),care poate avea doi parametri: primul reprezentând expresia, iar
cel de al doilea numărul de cifre cu care se dore te să fie reprezentat rezultatul. De ș
exemplu, pentru exemplul de mai sus avem:
>evalf (%) ; # semnul % are în vedere ultimul rezultat în calculele de mai
38
sus, adica (-2e
) 1 (−
+2)
În sistemul Maple pentru determinarea derivatei funcţiei sunt prevăzute
comenzile şi precum şi operatorii şi
,unde este expresia (funcţia) , iar - un număr întreg şi pozitiv. Relaţiile
dintre operatorii şi şi comanda sunt următoarele:
;
şi
;
Operatorul func ional ț
În cazul acestui operator sistemul pune în coresponden ă mul imii ( x1, x2, … ) ț ț
una sau mai multe expresii ( f1, f2, … ). De exemplu. Pentru o func ie de două ț
variabile avem:
>f:= (x,y)

sin (x+y) – cos (x+y)
f : = ( x, y )

sin (x + y) – cos(x + y)
Apelul e cât dse poate de simplu: astfel, dacă dorim să calculăm valoarea func iei ț
pentru x = y =
2
π
Înloc de variabilele x i y ale func iei f se înscriu doar valorile acestora: ș ț
> f ( Pi / 2, Pi / 2 );

39
Concluzie:
40
 În cursul de „Analiza Matematică” studenţii studiază
problemele de programare matematică. Importanţa acestor
probleme este subliniată de multitudinea problemelor reale
formalizabile ca probleme de programare matematică,
probleme reale ce apar în variatele domenii ale activităţii
umane: ştiinţă, tehnică, economie etc
41
Bibliografie
1. Apostol, Tom M. (1967). Calculus, Vol. 1: One-Variable Calculus with an
Introduction to Linear Algebra (ed. 2nd). Wiley. ISBN 978-0-471-00005-1
2. Bourbaki, Nicolas (2004). Integration I. Springer Verlag. ISBN 3-540-
41129-1. În mod deosebit, capitolele III i IV ș
3. Burton, David M. (2005). The History of Mathematics: An Introduction
(ed. 6
th
). McGraw-Hill. p. p. 359. ISBN 978-0-07-305189-5
4. Cajori, Florian (1929). A History Of Mathematical Notations Volume II.
Open Court Publishing. pp. 247–252. ISBN 978-0-486-67766-8.
http://www.archive.org/details/historyofmathema027671mbp
5. Dahlquist, Germund ; Björck, Åke (forthcoming). „Chapter 5: Numerical
Integration”. Numerical Methods in Scientific Computing. Philadelphia:
SIAM. http://www.mai.liu.se/~akbjo/NMbook.html
6. Folland, Gerald B. (1984). Real Analysis: Modern Techniques and Their
Applications (ed. 1st). Wiley-Interscience. ISBN 978-0-471-80958-6
7. Fourier, Jean Baptiste Joseph (1822). Théorie analytique de la chaleur. Chez
Firmin Didot, père et fils. p. §231. http://books.google.com/books?
id=TDQJAAAAIAAJ
8. Heath, T. L. , ed (2002). The Works of Archimedes. Dover. ISBN 978-0-486-
42084-4. http://www.archive.org/details/worksofarchimede029517mbp
(Publicată ini ial de ț Cambridge University Press, 1897, după versiunea
grecească a lui J. L. Heiberg.)
9. Hildebrandt, T. H. (1953). Integration in abstract spaces. 59. 111–139.
http://projecteuclid.org/euclid.bams/1183517761
10. Kahaner, David; Moler, Cleve; Nash, Stephen (1989). „Chapter 5:
Numerical Quadrature”. Numerical Methods and Software. Prentice-Hall.
ISBN 978-0-13-627258-8
11. Leibniz, Gottfried Wilhelm (1899). Gerhardt, Karl Immanuel. ed. Der
Briefwechsel von Gottfried Wilhelm Leibniz mit Mathematikern. Erster
42
Band. Berlin: Mayer & Müller.
http://name.umdl.umich.edu/AAX2762.0001.001Miller, Jeff. Earliest Uses
of Symbols of Calculus. http://members.aol.com/jeff570/calculus.html.
Accesat la 2007-06-02
12. O’Connor, J. J.; Robertson, E. F. (1996). A history of the calculus.
http://www-history.mcs.st-
andrews.ac.uk/HistTopics/The_rise_of_calculus.html. Accesat la 2007-07-
09
13. Rudin, Walter (1987). „Chapter 1: Abstract Integration”. Real and Complex
Analysis (ed. International). McGraw-Hill. ISBN 978-0-07-100276-9
14. Saks, Stanisław (1964). Theory of the integral (ed. Traducere în engleză de
L. C. Young. Cu note suplimentare de Stefan Banach. Revizuită). New
York: Dover
15. Stoer, Josef; Bulirsch, Roland (2002). „Chapter 3: Topics in Integration”.
Introduction to Numerical Analysis (ed. 3rd). Springer. ISBN 978-0-387-
95452-3. W3C (2006). Arabic mathematical notation
43

Capitolul II: Aplicaţii din Analizei Matematicii prin intermediul sistemului Maple . §2.1 Calculul limitelor în Maple…………………………………………………36 §2.2Calculul derivatelor în Maple..........................................................................37 §2.3Calculul integralelor în Maple §2.4 Studiul funcţilor în Maple

Introducere
2

Teza este consacrata studiului analizei matematică prin intermediul sistemului Maple. Lucrarea dată conţine două capitole. Scopul acestei lucrării este să prezint o serie de probleme din analiza matematică prin intermediul sistemului Maple. Calcularea electronică propriu-zise au fost concepute ca dispozitive de calcule matematice pentru soluționarea unor probleme concrete și necesare din punct de vedere a evoluției societății.

3

Capitolul I: Funcţii. Limite. Integrarelor. §1.1 Funcții
Multe fenomene reale din biologie, chimie, economie și din alte domenii operează cu mărimi, care, de cele mai multe ori, își schimbă valoarea. Se întâmplă ca variația unor mărimi depind de variația altor mărimi. Noțunea de funcție este cea care se potrivește cel mai bine acestor caracterizări, motiv pentru care funcția este cea mai importantă noțiune în matematică. Definiție. Fie
f

o relație din X în Y astfel încât ∀x( x, y ) ∈ f & ( x, z ) ∈ f ⇒ y = z
f : X ∈Y

Relația de mai sus se numește funcție ( sau aplicație ) din X în Y și se notează Elementul
y ∈Y

corespunzător elemental x ∈ X ( sau în care trece elementul
f

x ∈ X) poartă denumirea de imagine a elementului x prin aplicația lui f în x ), iar însuși elemental x – preimagine a lui y prin f. Pentru f : X Y se mai folosește și forma prefix de reprezentare y = f(x),

sau valoarea

unde x este argumentul ( variabilă independentă ) funcției, iar y – valoarea funcției (variabilă depedentă). Domeniul de definiție este dependent de legea f y = sinx domeniul de definiție este (-1 ,0 ) Iar mulțimea valorilor funției – [ -1, 1 ]; pentru y = [ -1, 1] și [0, 1].
1−x2

pe când domeniul valorilor

funcției este calculat în dependență de domeniul funcției. De exemplu, pentru domeniile respective

§1.2 Funcţii injective
4

f ( x ) = ax + b. c ∈ R. f ( x1 ) − f ( x2 ) = a( x1 − x 2 ) se observă că: . a ≠ 0 r∈ R \ { 0} avem 5  b   b  f − − r  = f − + r. Funcţia f ( x1 ) ≠ f ( x 2 ) .  2a   2a  Definiţia funcţiei injective este echivalentă cu propoziţia următoare. Definiţie. a. . Studiind diferenţa valorilor funcţiei în x1 . funcţia f are urmatoarea proprietate: „oricăror argumente diferite le corespund valori ale funcţiei diferite. a. b ∈R. b. Aşadar.“ Figura 1 Această proprietate este specifică unei clase importante de funcţii.dacă xx1 . b ∈ R. . x21 ≠ x2 atunci f ( x1 ) ≠ f ( x 2 ) .dacă f ( x1 ) = f ( x 2 ) atunci x1 = x 2 .Considerăm funcţia f : R → R. Funcţia de gradul al doilea injectivă întrucât pentru orice f : R → R. f ( x ) = ax + b. a. a > 0 şi x1 . a ≠ 0 putem spune că aceasta este injectivă. x2 ∈ A cu proprietatea că x1 ≠ x 2 rezultă că la f : R → R. x 2 ∈ R . x 2 .Revenind f : A → B se numeşte funcţie injectivă (sau injecţie) dacă funcţia de gradul întâi nu este pentru oricare două elemente x1 . f ( x ) = ax 2 + bx + c.

x 2 ∈ A. x2 ∈ A cu proprietatea că x1 ≠ x 2 . Propoziţia II: rezultă din echivalenţa logică dintre propoziţia contrara ei "q → p ". g. h : C → A Invers. Demonstraţie. şi O condiţie suficientă ca o funcţie să fie injectivă este dată în propoziţia următoare. g ( x2 ) = x 2 . . x1 ≠ x 2 şi q : f ( x1 ) ≠ f ( x 2 ) . Atunci avem 6 .Propoziţia I: Funcţia f : A →B este injectivă dacă şi numai dacă oricare ar fi x1 . Demonstraţie. x2 } definim x1 . h( x1 ) = h( x2 ) = x1 . În propoziţia următoare este dată o caracterizare geometrică a funcţiilor numerice injective (obţinută din definiţie). Aşadar f ( x1 ) ≠ f ( x 2 ) şi deci este injectivă. Demonstraţie: Presupunem că pentru orice x ∈ C . reprezentată pe axa în cel mult un punct. x1 ≠ x2 astfel încât funcţiile g. Atunci există f ( x1 ) = f ( x 2 ) . Atunci f ( x1 ) < f ( x 2 ) dacă f f f : A →B este strict monotonă pe A atunci f este strict crescătoare. respectiv f ( x1 ) > f ( x 2 ) dacă f este strict descrescătoare. f  g = f h. Teoremă. să presupunem că pentru orice mulţime C şi orice funcţii avem g =h cu şi că f nu este injectivă. x2 ∈ A . Fie x1 . B ⊂ R este injectivă dacă şi numai dacă O y orice paralelă la axa Ox dusă prin punctele mulţimii B . h : C → A astfel g ( x1 ) = x1 . În propoziţia următoare este dată o caracterizare a funcţiilor numerice injective cu ajutorul operaţiei de “simplificare”. Proprietatea de injectivitate a fost definită ca o implicaţie de forma "p → q" în care p şi q sunt propoziţiile următoare: " p → q" p : x1 . ceea ce înseamnă că f  g = f h este injectivă şi că adică f ( g ( x ) ) = f ( h( x ) ) pentru orice x ∈ C . Presupunem că x1 < x 2 . Funcţia f : A →B este injectivă dacă şi numai dacă pentru orice cu f f  g = f h mulţime C şi orice funcţii g. h : C → A rezultă g =h . Funcţia f fiind injectivă rezultă g ( x ) = h( x ) g =h . Pe mulţimea C = { x1 . Propoziţia III: Dacă funcţia este funcţie injectivă. Propoziţia IV: Funcţia intersectează graficul lui f f : A →B cu A. x 2 ∈ A cu proprietatea că f ( x1 ) = f ( x 2 ) rezultă că x1 = x 2 .

f  g = f h şi g =h . codomeniul funcţiei f .( f  g )( x ) = f ( g ( x ) ) = f ( x ) = f ( h( x ) ) = ( f  h)( x ) şi ( f  g )( x ) = f ( g ( x ) ) = f ( x ) = f ( x ) = f ( h( x ) ) = ( f  h)( x ) . a ≠ 0 f : A →B Funcţia de gradul întâi O funcţie nu este surjectivă dacă există y∈ B cu proprietatea că pentru orice x∈ A avem f ( x ) ≠ y .3.3} şi g : {1. Proprietatea funcţiei ca fiecare element al codomeniului să fie valoare a f : A →B funcţiei. în timp ce elementul 5 ∈ D nu este valoare a funcţiei g .6} date cu ajutorul Figura 2 Din studiul diagramelor se observă că fiecare element al mulţimii B . b ∈ R. 1 1 1 1 1 2 2 2 1 2 2 Înseamnă că mai sus.4} → { 2.2. f : R → R. Funcţia pentru orice element Revenind la funcţiile funcţia f f se numeşte funcţie surjectivă (sau surjecţie) dacă y ∈B există un element x ∈ A cu proprietatea că f ( x ) = y şi g definite prin diagramele din figura 1. este caracteristică unei clase speciale de funcţii.2} → {1. ceea ce vine în contradicţie cu presupunerea de §1. Definiţie. 7 .3 Funcţii surjective Fie funcţiile diagramelor: f : { −1. iar funcţia g nu este funcţie surjectivă. f ( x ) = ax + b.0. este valoare a funcţiei f f . este funcţie surjectivă.1.5.2. a. rezultă că este funcţie injectivă.

f ( A) = B există un element x∈ A cu proprietatea că Cum f ( A) ⊂ B ceea ce înseamnă că y ∈ f ( A) rezultă că şi am demonstrat implicaţia a) f ( A) ⇒ b) . f cu necunoscuta x are cel puţin o este surjectivă. Funcţia intersectează graficul lui f f : A →B cu A. Dacă f ( A) = B atunci orice element y din B aparţine mullţimii f ( x) = y . 8 . O caracterizare geometrică a funcţiilor numerice surjective (obţinută din definiţie)este dată în propoziţia următoare. Următoarele afirmaţii sunt echivalente: a) Funcţia f : A →B este surjectivă. Propoziţia următoare oferă caracterizări ale funcţiilor surjective. Propoziţia II. şi deci există x ∈ A încât ecuaţiei f ( x) = y Astfel are loc implicaţia b) ⇒ c) . Atunci oricare ar fi y∈ B f ( x) = y . Y ⊂ B . Demonstraţie: Presupunem că şi deci B ⊂ f ( A) . Cum f −1 ( { y} ) ≠ ∅ rezultă că există x ∈ A astfel încât f ceea ce înseamnă că este surjectivă. mulţimea f ( X ) = { y ∈B există x ∈ X astfel încât y = f ( x )} se numeşte imaginea mulţimii X prin f −1 . f ( x) = y b) f ( A) = B . Din existenţa soluţiei f −1 pentru orice y ∈ B rezultă că ( { y} ) ≠ ∅ şi deci c) ⇒ d). iar mulţimea (Y ) = { x ∈ A f ( x ) ∈Y } se numeşte preimaginea mulţimii Y . Propoziţia I. f ( x) = y Mai trebuie demonstrat că d) ⇒ a). reprezentată pe axa în cel puţin un punct. . Pentru aceasta considerăm un element y∈ B . c) Pentru orice y ∈ B ecuaţia soluţie în A . d) Pentru orice y∈ B avem f −1 ( { y} ) ≠ ∅ . B ⊂ R este surjectivă dacă şi numai dacă O y orice paralelă la axa Ox dusă prin punctele mulţimii B .Având o funcţie f : A →B şi submulţimile f X ⊂ A. În propoziţia următoare este dată o caracterizare a funcţiilor numerice surjective cu ajutorul operaţiei de “simplificare”.

surjective. ceea ce înseamnă că g . există un element x∈ A cu proprietatea că g =h . Atunci există y 0 ∈ B astfel g. să presupunem că pentru orice mulţime C şi orice funcţii f  g = f h cu avem g =h şi că f nu este surjectivă. Din A = ∅ avem f  g = f h. h : B →B încât y 0 ∉ f ( A) . a ≠ 0 . Atunci oricare ar fi y∈ B f ( x) = y . Funcţia intersectează graficul lui următoare. . ( g  f )( x ) = g ( f ( x ) ) = f ( x ) = h( f ( x ) ) = ( h  f )( x ) . Propoziţie.Teoremă. Funcţia este injectivă şi surjectivă. b ∈ R. f f : A →B cu A. Fie C = { c1 . ceea ce reprezintă iarăşi o contradicţie.c 2 } . h : B →C f rezultă g =h . a. Atunci pentru orice şi x∈ A g ≠h. bijective sunt date în teoremele 9 . Alte caracterizări ale funcţiilor injective. reprezentată pe axa exact într-un punct. f : A →B se numeşte funcţie bijectivă (sau bijecţie) dacă Caracterizarea geometrică a funcţiilor numerice bijective este dată în propoziţia următoare. Considerăm acum cazul A = ∅ . h : B →C Invers.  h( y ) =  '  y 0 ∈ f ( A) pentru y ≠ y 0 pentru y = y 0 astfel g = i B avem ceea ce . Definim funcţiile şi y. f ( x ) = ax + b. Un exemplu de funcţie bijectivă este funcţia de gradul întâi f : R → R. Demonstraţie: Presupunem că este surjectivă. Funcţia f : A →B este surjectivă dacă şi numai dacă pentru orice cu g  f =h f mulţime C şi orice funcţii g . Din B ≠ ∅ rzultă că există două aplicaţii diferite g .4 Funcţii bijective Definiţie. §1. Deci f  g = f h constituie o contradicţie. Presupunem că A ≠ ∅ . h : B →C . B ⊂ R este bijectivă dacă şi numai dacă O y orice paralelă la axa Ox dusă prin punctele mulţimii B . Atunci din g  f =h f rezultă că pentru orice pentru orice y∈ B avem g ( y ) = h( y ) .

3 se numeşte retractă (inversă la stânga) a funcţiei f . Invers. este funcţie injectivă şi fie x0 ∈ A . O funcţie o secţiune. şi conform teoremei Atunci g  ( f  s) = h  ( f  s) . r( y) =  x0 . unde i A este funcţia identică a mulţimii A .4 se numeşte secţiune (inversă la dreapta) a funcţiei f . adică i A  g = i A  h . 10 . Rezultă că g =h este funcţie surjectivă. iar o secţiune este injectivă. presupunem că r : B → A astfel f şi conform teoremei 1. g =h Atunci f ( r  f )  g = ( r  f )  h . f Invers. Fie g . unde i B este funcţia identică a mulţimii B . s ( y ) = x . adică f  s = i B . Pentru această funcţie obţinem ( f  s )( x ) = f ( s( x ) ) = f ( x ) = y = i B ( y ) . unde y = f ( x ) . f : A →B Corolar. Funcţia r cu proprietate din teorema 3. este bijectivă dacă şi numai dacă are o retractă şi Corolar. Demonstraţie: Presupunem că există o funcţie s : A → B f  s = iB . h : C →A două funcţii pentru care avem f  g = f h. pentru care obţinem ( r  f )( x ) = r ( f ( x ) ) = r ( y ) = x = i ( x ) . Funcţia f : A →B este injectivă dacă şi numai dacă există o funcţie r : B → A astfel încât r  f = i A . Funcţia este surjectivă dacă şi numai dacă există o funcţie astfel încât s : B → A astfel încât f  s = iB . Rezultă că este funcţie injectivă.5. adică g  iB = h  iB . Demonstraţie: Presupunem că există o funcţie r : B → A astfel încât r  f = i A . f : A →B Teoremă. h : B →C două funcţii pentru care avem g  f =h f . Dfinim funcţia pentru y ∈ B − f ( A) A  x. a) O retractă a unei funcţii este surjectivă.  A pentru y ∈ f ( A) . adică r  f = i . f g .Teoremă. Funcţia s cu proprietate din teorema 3. Fie . presupunem că este funcţie surjectivă. Pentru fiecare y∈ B alegem un x ∈ A astfel încât f ( x ) = y şi definim funcţia s : B → A .

f ( x) = x 3 − x . Înseamnă că f este surjectivă. 11 .b) Dacă este retractă a lui f : A →B este funcţie bijectivă.m) (infinit mare (i. adică f x ≠2.  lim f ( x ) = ∞ x→ x x  x→ 0  0 (sau în punctul x0 ) dacă   .1) → R. r f şi s este scţiune a lui Exemplu. este bijectivă. Considerăm x1 . . x −2 y∈ R \ { 1} . f ( x) = y . În adevăr presupunând că x = 2 am ajunge la contradicţia 2 = 3 . x2 ∈ R \ { 2} cu f : R \ { 2} → R \ {}1 f f . invers. Exemplu de funcţie care este injectivă şi nu este surjectivă. f −1 : B →A este inversa lui −1 f . Atunci x1 + 3 x 2 + 3 = şi mai x1 − 2 x 2 − 2 departe deducem x1 = x 2 . atunci .M)) pentru x ∈ x0 lim f ( x ) = 0. permite utilizarea următoarelor notaţii ( a > 0) . f ( x) = x +3 x −2 f ( x1 ) = f ( x 2 ) .5 Funcţii infinit mici şi funcţii infinit mari Funcţia f se numeşte infinit mică(i. Să se arate că funcţia Rezolvare. y +1 Rezolvând această ecuaţie în necunoscuta x găsim Arătăm că x∈ R \ { 2} . §1. Faptul că inversa unei funcţii infinit mici în x 0 este o funcţie infinit mare în x 0 şi. În consecinţă f : ( − ∞. f : R → R. ceea ce înseamnă că Fie acum x +3 =y. încât Deci trebuie să avem x= 2 y +3 . este bijectivă. Suma . f ( x) = 1 − x 2 Exemplu de funcţie care este surjectivă şi nu este injectivă. r =s = f . diferenţa şi produsul unui număr finit de funcţii infinit mici în x0 sunt de asemenea funcţii infinit mici în x 0 . Determinăm x∈ R \ { 2} este injectivă.

2.m de ordin mai mare decăt şi au acelaşi ordin. x→ x 0 §1. = ∞. = 0 . 5. .6 Compararea funcţilor Fie că şi sunt două funcţii i. = − . iar dacă şi număr i. .a a a a a a a = +∞. şi Dacă pentru f şi g în vecinătatea punctului x0 există o constantă din vecinătatea lui 12 încăt pentru toate valorile spunem că are loc inegalitatea este mărginită de şi scriem . de exemplu. Spunem că este un . dacă lim f ( x ) = + ∞ şi lim g ( x ) = + ∞ . Se întâlnesc doar cazuri ca. = −0. ∞ = +0. 4. sunt i. .m echivalenţi şi acest fapt se notează Proprietăţi 1. şi şi şi . = +0. +0 −0 0 +∞ +∞ −∞ ∞ Pentru funcţiile infinit mari nu avem proprietăţi asemănătoare funcţilor infinit mici. Pentru .m în dacă . 3. atunci şi x→ x x→ x 0 0 lim[ f ( x ) + g ( x ) ] = + ∞ pe când despre x→ x 0 existenţa lim[ f ( x ) − g ( x ) ] nu se poate spune nimic. .

 2 2 Putem vorbi de continuitate la stânga sau la dreapta în cazul existenţei limitelor laterale.1] → − . Se spune ca funcţiile acelaşi ordin pentru §1.7 Funcţii continuă Definiţie. • Aşadar dacă există limitele laterale f (a – 0) şi f (a + 0) atunci f este continuă în a dacă şi numai dacă f (a – 0) = f (a + 0) = f (a ) . Dacă a este punct izolat al lui E atunci f este automat continuă în a. În caz contrar se numeşte de speţa a doua. dacă pentru orice vecinătate V a punctului f (a) există o vecinătate U a punctului a astfel încât din faptul că x ∈U ∩ E să rezulte Observaţii: Definiţia precedentă este abstractă şi greu de înţeles pentru majoritatea elevilor. Mai exact dacă f (a – 0) = f (a ) atunci funcţia este continuă la stânga în a şi analog dacă f (a + 0) = f (a ) atunci f es te continuă la dreapta în a . Ce este obligatoriu de reţinut sunt următoarele două chestiuni: 1. 2. f : R →R . Dacă a este punct de acumulare pentru E atunci f este continuă în a numai dacă  π π arcsin : [ − 1. Funcţia f se numeşte continuă în punctul a.Aici prin se înţelege că restricţia are loc doar într-o vecinătate a punctului şi şi pentru care şi au .. • 13 . În acest caz dacă limitele laterale există şi sunt finite punctul a se numeşte punct de discontinuitate de prima speţă.  . Dacă funcţia f nu este continuă în punctul a ea se numeşte discontinuă în a.

Exemplu  4x − 1. atunci ea se numeşte continuă pe mulţimea E. Observaţie. sunt continue pe orice interval pe care sunt definite. etc. Cum f (1 – 0) = f (1 + 0) = f (1) rezultă f este continuă în x = 1. f ( x ) =  2  x + . Funcţiile elementare adică funcţiile polinomiale.2 x ≥ 1 Să se studieze continuitatea funcţiei în punctul x = 1.1 x ≤ 0 Exemplu: Să se studieze continuitatea pe R a funcţiei f : R → R. xn> 0 14 . x < 1 f : R → R.8 Funcţie continuă pe o mulţime Definiţie. raţionale. exponenţiale. trigonometrice. Dacă funcţia f este continuă în fiecare punct al mulţimii E . §1. Rezolvare: f (1 − 0) = lim f ( x) = lim(4 x − 1) = 4 *1 − 1 = 3 x →1 x →1 f (1 + 0) = lim f ( x) = lim( x 2 + 2) = 1 + 2 = 3 x →1 x →1 f (1) = 1 + 2 = 3 . f ( x) =   s xi.  x2 + .

o). dacă se are în vedere că şi . deci continuă. Limita însăşi se numeşte derivate funcţiei punctual şi se notează f ′( x0 ) . Studiem continuitatea în x = 0: f (0 − 0) = lim ( x 2 + 1) = 1 . adică (cu în sau Sau. x →0 x <0 f (0 + 0) = limsin x = sin 0 = 0 . f ( x) = sin x - funcţie elementară (trigonometrică). Aceste valori fiind diferite rezultă f este discontinuă în x = 0 (discontinuitate de speţa I). §1.9 Funcţii derivabile Definiție: Se numeşte derivată a funcţiei f : I → R în punctul x0 limita raportului dintre creşterea funcţiei şi creşterea argumentului când condiţia că această limită există). x→ 0 x> 0 f (0) =1 . deci continuă. f ( x) = x 2 +1 - funcţie elementară (polinomială). atunci Pentru derivate (notaţia lui Lagrange) se mai folosesc notaţiile: 15 . ∞ Pentru x ∈(0. Aşadar funcţia f este continuă pe mulţimea R − {0} .Rezolvare: ∞ Pentru x ∈( − .+ ) .

şi noţiunea de limită nu poate fi aplicată atunci când se defineşte derivate. =1. că funcţia în punctul O funcţie nu admite derivată. se derivabilă în punctual afirmaţiei nu are loc: funcţia poate fi continuă în §1. Fie f o funcţie definită pe un interval X ⊂ R . 16 . însă. iar x0 ⊂ X un punct de acumulare al intervalului X . dacă pentru orice ε > 0 n→ ∞ există un număr N astfel încăt xn − x * < ε pentru n > N .• • • – notaţia lui Newton – notaţia lui Cauchy .notaţia lui Leibniz. limita roportului spune.10 Limite de funcţii Definiţie. Dacă. nu există. supunând examinării limita Din definiţia derivatei observăm că raportului pentru x → x0 . iar din definiţia limitei funcţiei rezultă că funcţia poate să nu fie definită în punctual . este continuă în acest punct. este fixat. Vom spune că numărul x * este limita * şirului de valori x * . 2. este necesar ca deoarece pentru Prin urmare. … şi vom scrie lim x n = x . pentru existenţa limitei raportului aceasta să fie definit petru toate valorile expresia îşi pierde sensul. Inversa şi totodată să nu aibă derivată.

Se spune că numărul A este limita funcţiei astfel încât pentru orice f ( x ) −A <ε . f Limita unei funcţii într-un punct x0 ∈ X poate exista şi în cazurile când x0 . x → x 0 (sau există 0 . În aceste condiţii limita funcţiei mai poate fi formulată şi astfel: în punctul punctului ). f în punctul ∂ dacă ∀ε > 0∃ (ε ) > 0 x − x0 < δ x ∈ X . → . x este existenţa punctelor x 0 .11 Calcularea limitelor unor funcţii Limita unei funcţii înlocuieşte cu într-un punct de acumulare cu se obţine dacă se . O condiţie necesară că x0 . Substituirea lui poate duce la cazuri de tipul care se numesc nedeterminări sau cazuri exceptate. x→ x 0 Se mai spune că funcţia f : X →R are limită egală cu A în punctul x0 dacă şi rezultă că f numai dacă pentru orice şir definită în punctul . şi x ≠ x0 . x → x0 care sadisfac are loc Notăm acest fapt prin lim f ( x) = A .vecinătate a f ( x ) −A <ε să aibă loc inegalitatea sau A − ε < f ( x) < A + ε . nu este să tindă către limită cănd Inegalitatea echivalentă cu intervalul se mai numeşte .vicinătate a punctului . §1. Calculul limitelor se bazează pe următoarele reguli: 17 . dacă pentru orice număr astfel încăt este limita funcţiei f .

x a x −1 = ln( a ).0 < a . lim x →0 7. Pentru astfel de cazuri se introduce noţiunea de . 2. x 5. lim sin(x) = 1.12 Limite laterale Cănd am definit limita funcţiei punctele pentru am considerat că . lim x →0 ln( 1 + x ) =1 . x →0 x x log a ( x + 1) = log a (e). x→ x0 x x  x y →0 1 2.  x → x0  g ( x ) lim g ( x )  x→ x0 x → x0 Un rol aparte în calcularea limetelor revine limitelor remarcabile şi consecinţelor care rezultă din acestea: 1. lim x→ 0 4. lim x →0 8. însă şi – vecinătăţii se aflau fie la dreapta fie la stănga lui cazuri când . Există . lim x →0 (1+x)m −1 = m. 0 < a. se iau în considerație doar punctele ce se află de o parte sau alta faţă de . x §1. limită la stânga respective limită la dreapta de punctual 18 . f ( x ) lim f ( x )  x→ x lim = 0 . lim x →0 e x −1 =1 .   n →∞ 3. 1 tg ( x) arctg ( x) = lim =1 . din anumite considerente.1.  lim g ( x ) ≠ 0  . x 6. lim 1 +  = lim (1 + y ) (1/y) = e . a ≠ 1 . lim[ f ( x ) ± g ( x ) ] = lim f ( x ) ± lim g ( x ) x → x0 x → x0 x → x0 lim[ f ( x ) * g ( x ) ] = lim f ( x ) ∗ lim g ( x ) x → x0 x → x0 x → x0 3.

Acesta oferă definiția riguroasă a faptului că un șir converge spre un anumit punct numit limită. Dacă însă. La fel . .13 Limită a unui șir Termenul de limită a unui șir este unul dintre cele mai importante concepte ale analizei matematice. atunci există şi limitele laterale şi x→ x 0 lim f ( x ) = lim f ( x ) = A . limitele laterale există dar nu coincide . astfel încât pentru orice valori care satisfac inegalitatea din domeniul de definiţie al funcţiei are loc inegalitatea • • 0 . Prin urmare . x→ x + 0 0 adică l s ≠ l d . fiind un caz particular al conceptului de limită. Pentru un șir de numere reale { xn n ∈ N } Un număr real L se numește limita șirului xn . 0 0 Limita la stânga l s = lim f ( x ) = xlim0 f ( x ) = xlim0 f ( x − 0) = A x→ x →x − →x − Limita la dreapta l d = lim f ( x ) = xlim0 f ( x ) = xlim0 f ( x + 0) = A x→ x →x + →x + 0 0 0 Limita la stânga şi limita la dreapta mai poartă şi denumirea de limită lateral. notându-se sub forma: lim xn = L n →∞ 19 . astfel încât pentru orice în punctual din domeniul de are loc în definiţie al funcţiei inegalitatea punctual care satisfac inegalitatea .Se spune că numărul A este limita la stânga pentru funcţia x = x0 ( x → x0 ) . dacă este limita la dreapta pentru funcţia . dacă ∀ε > 0 ∃δ > 0 . Definiție. §1. Dăcă în x → x0 − 0 x0 exist lim f ( x ) = A . atunci funcţia în punctual dat nu are limită.

există un număr natural N astfel încât pentru orice n > N avem |xn−L| < ε. f −g . are limita 1. -1.. cu funția-distanță d (cum ar fi un șir de numere raționale.14 Operaţii cu funcţii continue Teorema 1: Fie f . . f * g . Acesta este un exemplu de serie infinită. puncte într- dacă și numai dacă.. numere complexe. atunci șirul a1/n are limita 1. -1. 1/2 + 1/4. există un număr natural N astfel încât pentru orice n > N. De asemenea: §1. atunci șirul an are limita zero. avem d(xn. 1. este divergent. numere reale. Șirul 1/2. Dacă 0 < a. Dacă a este un număr real cu modul|a| < 1. Pentru un șir de puncte un spațiu normat): Un element L ∈ M este numit limita șirului și scriem: lim xn = L n →∞ {x n n ∈ N } într-un spațiu metric M. f sunt continue . Exemple • • • Șirul 1. 1/2 + 1/4 + 1/8. Atunci funcţiile 20 f +g .dacă și numai dacă pentru orice număr real ε > 0. 1. 1/2 + 1/4 + 1/8 + 1/16. ... pentru orice număr real ε > 0. g : E → R funcţii continue într-un punct a ∈ E (respectiv pe mulţimea E).L) < ε.

care la rândul său este continuă deoarece este suma a două funcţii elementare deci continue. fiind x +1 1 modulul unei funcţii continue. §1. O funcţie f f s. Dacă f este continuă într-un punct a ∈E1 şi g este continuă în punctul Exemple 1. g : E2 → R două funcţii reale şi h = g  f funcţia lor compusă. volum și sumă. atunci h este continuă în a. ( x0 ) (respectiv are derivată într-un punct interior .15 Derivate laterale Se spune că funcţia f : I → R este derivabilă la stânga (respectiv la dreapta) în punctul dacă lim f ( x) − f ( x0 ) x − x0 x →x0 −0 există şi este finită şi notăm acest fapt prin . dacă şi numai dacă §1. Funcţia f : R → R. Funcţia f : R →R. integrala unei funcții este o generalizare a noțiunilor de arie. Dacă f este continuă pe E1 şi g continuă pe E 2 .16 Noțiune de Integrală În analiza matematică. b = f (a ) . Teorema 2: Fie f : E1 → E2 .în a (respectiv pe mulţimea E ). atunci f este continuă în a g (respectiv pe mulţimea E −{x ∈E g ( x) = 0} ). dacă g (a ) ≠ 0 . f ( x) = e x −1 este continuă pe R deoarece este compusa a două ex +1 funcţii continue ( exponenţiala şi o funcţie raţională). masă. Procesul de determinare a unei integrale se numește 21 . atunci h este continuă pe E1 . f ( x) = cos x + 2 este o funcţie continuă pe R.

f.integrare. de variabilă reală și luând valori reale. se numește integrală nedefinită. Acestea sunt însă compatibile. integrala unei funcții continue. Integralele și derivatele au devenit uneltele de bază ale analizei matematice. există mai multe definiții posibile ale integralei. Termenul "integrală" se poate referi și la noțiunea de primitivă o funcție F a cărei derivată este funcția dată f. O definiție riguroasă a integralei a fost dată de Bernhard Riemann. În acest caz. integrarea este legată de derivare. Integrala definită ca aria graficului unei funcții În mod intuitiv. Prin teorema fundamentală a calculului integral. considerând S = ( x. x=b. Principiile integrării au fost enunțate de Isaac Newton și Gottfried Wilhelm Leibniz la sfârșitul secolului al XVII-lea. pe care au dezvoltat-o independent unul de altul. axa x și graficul funcției f. y ) ∈R 2 : a ≤ x ≤ b. pozitive. fiecare cu suportul său tehnic.0 ≤ y ≤ f ( x ) { } atunci integrala funcției f între a și b este măsura lui S. Formal. cu numeroase aplicații în știință și inginerie. Ea este bazata pe o trecere la limită prin care se aproximează aria unei regiuni curbilinii prin descompunerea acesteia în zone verticale subțiri. pe când integralele discutate în acest articol sunt numite integrale definite. între două puncte a și b. Spre deosebire de noțiunea înrudită de derivată. iar integrala definită a unei funcții poate fi ușor calculată odată ce este cunoscută o primitivă a ei. au 22 . reprezintă valoarea ariei mărginite de segmentele x=a. Din secolul al XIX-lea. Oricare două moduri de integrare a unei funcții vor da aceleași rezultate când ambele sunt definite.

a și b sunt extremitățile intervalului. în principal a celor din electrodinamică. Însă teoria modernă a integralei este construită pe alte fundamente. Aceste generalizări ale integralelor au apărut datorită necesităților din fizică. Integrala din paragraful anterior se notează ∫a f ( x )dx . Integralele formelor diferențiale joacă un rol fundamental în geometria diferențială modernă. Semnul ∫ notează integrarea. iar S-ul alungit însemna "sumă". și joacă un rol important în formularea multor legi din fizică. dx reprezenta o "cantitate infinitezimală". La început. iar aceste simboluri tradiționale au devenit simple notații. O integrală curbilinie este definită pentru funcții de două sau trei variabile. iar dx notează variabila în care se face integrarea. iar intervalul de integrare [a.17 Integrala Riemann 23 .înceut să apară tipuri de integrale mai sofisticate. Leibniz a introdus notația standard a integralei. Într-o integrală de suprafață. în care atât tipul funcției cât și domeniul peste care se face integrarea au început să fie generalizate. de forma unui S alungit. curba este înlocuită de o bucată de suprafață din spațiul tridimensional.b] este înlocuit de o anumită curbă care leagă două puncte din plan sau din spațiu. f(x) b este funcția care se integrează. §1.

eșantionate la ■ dreapta. ■ maxim.648.b] este o secvență finită a = x ≤ ξ ≤ x ≤ ξ ≤ x ≤ ξ ≤ .76. xi]. Aceasta împarte intervalul [a. ■ minim. cea estimată este 3. cu poziții și lățimi de eșantionare neregulate (lățimea maximă cu roșu). Fie [a. Valoarea reală este 3. sau ■ stânga. atunci o diviziune cu puncte intermediare a lui [a.b] în n sub-intervale [xi−1. atunci norma 24 .. Fie Δi = xi−xi−1 lățimea sub-intervalului i. Integrala Riemann este definită în termeni de sume Riemann ale unor funcții în raport cu diviziuni ale intervalului. xi].b] un interval închis de pe dreapta reală.Integrală abordată ca sumă Riemann pe o diviziune. ≤ x ≤ ξn ≤ xn = b 0 1 1 2 2 n− 1 Sume Riemann care converg odată cu înjumătățirea intervalului de diviziune. fiecare având un punct ales ξi ∈ [xi−1..

18 Proprietăți ale integralelor Liniaritatea Mulțimea de funcții integrabile Riemann pe un interval închis [a. integrala unei combinatii liniare este combinația liniară a integralelor. b b b ∫ ( αf a + β g )( x ) dx = α ∫ f ( x)dx + β ∫ g ( x)dx a a 25 . i =1 n Când valorile intermediare alese sunt valoarea maximă (respectiv. Integrala Riemann a unei funcții f pe intervalul [a. b] formează un spațiu vectorial împreună cu operațiile de adunare și înmulțire cu un scalar. și cu lățimea egală cu lățimea subintervalului. avem S − ∑ f ( ξi ) ∆i < ε . Astfel.b] este egală cu S dacă: Oricare ar fi ε > 0 există δ > 0 astfel încât. inferioară). §1. mulțimea funcțiilor integrabile este închisă în raport cu combinația liniară. minimă) a funcției pe fiecare interval. în primul rând.b] cu norma mai mică decât δ. și operația de integrare f  b ∫ fdx a este o funcțională liniară pe acest spațiu vectorial. O sumă Riemann a unei funcții f în raport cu o astfel de diviziune este ∑ f (ξ ) ∆ i =1 i n i astfel fiecare termen al sumei este aria dreptunghiului cu înălțimea egală cu valoarea funcției în punctul ales al subintervalului dat. suma Riemann devine o sumă Darboux superioară (respectiv. în al doilea rând. oricare ar fi o partiție [a. maxi=1…n Δi.unei astfel de diviziuni este lățimea celui mai mare subinterval format de diviziune. sugerând legătura strânsă între integrala Riemann și integrala Darboux. și.

astfel încât ∫ (αf E + βg )dµ = α ∫ fdµ + β ∫ gd µ . se poate folosi pentru a da o definiție alternativă a integralei. În această situație liniaritatea se menține pentru subspațiul funcțiilor a căror integrală este un element din V (adică este "finită"). generalizate de Bourbaki la funcții cu valori într-un spațiu vectorial topologic local compact. C.μ). Integrala Lebesgue f  ∫ fdµ E este o funcțională liniară pe acest spațiu.Similar. f  ∫ fdµ E compatibilă cu combinațiile liniare. împreună cu unele proprietăți naturale de continuitate și normalizare pentru o anume clasă de funcții "simple". Aceasta este abordarea lui Daniell pentru cazul functiilor cu valori reale pe o mulțime X. iar V este un spațiu vectorial de dimensiune finită peste K. se consideră spațiul vectorial al tuturor funcțiilor măsurabile pe un spațiu cu măsură (E. E E Mai general. iar când K = C iar V este un spațiu Hilbert complex. f : E → V. cu valori într-un spațiu vectorial topologic complet local compact V peste un grup topologic local compact K. sau o extensie finită a grupului Qp al numerelor p-adice. 26 . Cele mai importante cazuri speciale apar atunci când K este . Atunci se poate defini o funcție de integrare abstractă care atașează fiecărei funcții f un element din V sau simbolul ∞. Liniaritatea. mulțimea funcțiilor integrabile Lebesgue cu valori reale pe un spațiu E cu măsura μ este închis în raport cu combinația liniară și astfel formează un spațiu vectorial.

și b b ∫ f ( x)dx a ≤ ∫ f ( x ) dx . respectiv inferioară ale lui g. d] este un subinterval al lui [a. Subintervale. a Produsul și modulul funcțiilor. Limita superioară și inferioară. este în mod necesar mărginită pe acel interval. când M(b − a) este integrala funcției constante cu valoarea M pe [a. b] atunci limita superioară și cea inferioară ale lui f sunt mărginite superior de suma superioară. respectiv. Acestea pot fi generalizate și pentru alte feluri de integrală (cum ar fi integralele Lebesgue și Daniell). Deci b b ∫ a f ( x )dx ≤ ∫ g ( x )dx . b] și f(x) este nenegativă pentru orice x. De aceea există numere reale m și M astfel încât m ≤ f (x) ≤ M pentru orice x din [a. b] sunt mărginite. b]. b]. b]. Dacă [c. rezultă că m( b − a ) ≤ ∫ f ( x )dx ≤ M ( b − a ) .§1.19 Inegalitatea integralelor Sunt valabile mai multe inegalități generale pentru funcții integrabile Riemann. Deoarece suma inferioară și cea superioară ale lui f peste [a. Dacă f(x) ≤ g(x) pentru orice x din [a. de m(b − a) și M(b − a). b] atunci aceasta este adevărat și pentru |f|. a b Inegalitățile între funcții. a Aceasta este o generalizare a inegalităților de mai sus. atunci d b ∫ c f ( x ) dx ≤ ∫ f ( x ) dx . b]. a 27 . O funcție integrabilă f pe [a. Dacă f și g sunt două funcții atunci se pot considera functia produs a celor două funcții. funcția putere a unei funcții și valoarea absolută: Dacă f este integrabilă Riemann pe [a. definite pe un interval închis și mărginit [a.

a  a  a  2 Această inegalitate. g 2. Integrala ∫ f ( x ) dx a b pe un interval [a. Atunci |f|p. Se presupune că p și q sunt două numere reale. și f și g sunt două funcții integrabile Riemann. și fg sunt și ele integrabile Riemann. 1 ≤ p. Geometric. Atunci funcțiile |f|p și |g|q sunt integrabile și este valabilă următoarea inegalitate a lui Hölder: ∫ f ( x) g ( x)dx ≤ (∫ f ( x) dx ) ( ∫ g ( x) dx ) p 1 p q 1 q . capetele intervalului. atunci f 2. Inegalitatea lui Hölder. . joacă un rol important în teoria spațiilor Hilbert. aceasta înseamnă că integrarea are loc „de la stânga la dreapta”. dacă f și g sunt ambele integrabile Riemann. inegalitatea lui Hölder devine inegalitatea Cauchy–Schwarz. Se presupune că p ≥ 1 este un număr real și f și g sunt funcții integrabile Riemann. |g|p and |f + g|p sunt de asemenea integrabile Riemann și este valabilă următoarea inegalitate Minkowski: ( ∫ f ( x ) + g ( x) dx) ≤ ( ∫ f ( x ) dx ) ρ 1 ρ ρ 1 ρ + ( ∫ g ( x ) dx ) ρ 1 ρ Fie f o funcție cu valori reale integrabilă Riemann. cunoscută sub numele de inegalitatea Cauchy–Schwarz. b] este definită dacă a < b. se numesc limitele de integrare ale lui f. evaluând f pe intervale [x i . . b]. unde partea din stânga este interpretată ca produs scalar a două funcții integrabile la pătrat f și g pe intervalul [a. ≤ xn = b cu valorile xi crescătoare. Aceasta înseamnă că sumele inferioară și superioară ale funcției f sunt evaluate pe o partiție a = x0 ≤ x1 ≤ . Valorile a și b. Pentru p = q = 2.Mai mult. q ≤ ∞ cu 1/p + 1/q = 1. x i +1] unde un interval cu indice mai mare se află la dreapta intervalelor cu ordine mai mici. și b b  b  2  2  ∫ ( fg )( x)dx  ≤  ∫ f ( x)  ∫ g ( x) dx  . Inegalitatea Minkowski. Integralele pot fi definite și dacă a > b: 28 .

a c Cu prima convenție. O consecință importantă. d]. înseamnă: Integrale pe intervale de lungime zero. În loc de a privi cele de mai sus drept convenții. Dacă a este un număr real atunci b ∫ f ( x)dx = 0 a Prima convenție este necesară dacă se consideră integralele pe subintervale ale lui [a. atunci există: M ∫ω = − ∫ω . uneori numită a doua teoremă fundamentală a calculului integral. sau un punct. atunci b c b ∫ a c f ( x )dx = ∫ f ( x) dx + ∫ f ( x) dx . permite calculul integralelor folosind o primitivă a funcției de integrat. și M' este aceeași varietate cu orientare opusă și ω este o m-formă. b. se poate adopta și punctul de vedere că integrarea este efectuată doar pe varietăți orientate. b] înseamnă că f este integrabilă pe orice subinterval [c. 29 . cea de-a doua spune că o integrală pe un interval degenerat.Inversarea limitelor de integrare. b]. integrala rezultată ∫ a f ( x) dx = ∫ f ( x )dx − ∫ f ( x) dx = ∫ f ( x) dx + ∫ f ( x) dx . b]. Dacă a > b atunci se definește ∫ a b f ( x) dx = −∫ f ( x) dx a b Aceasta. Teorema fundamentală a calculului integral este afirmația că derivarea și integrarea sunt operații inverse: dacă o funcție continuă este întâi integrată și apoi derivată. M. Un motiv pentru prima convenție este că integrabilitatea lui f e un interval [a. dacă a = b. și c. trebuie să fie zero. Dacă M este o astfel de varietate m-dimensională orientată. se obține funcția originală. Dacă c este orice element al intervalului [a. dar în particular integralele au proprietatea: Aditivitatea integrării pe intervale. a c a b b b b c este bine definită pentru orice permutare ciclică a lui a.

cele găsite în aplicațiile reale sunt adesea mult mai complicate. iar altele sunt atât de complicate încât găsirea răspunsului exact durează prea mult. metodele sofisticate pot depăși o metodă naivă după toate cele patru măsuri. integrala −2 2 ∫ 5  100 ( 322 + 3x( 98 + x( 37 + x ) ) ) − 24 1 + x  1 1 x 2  dx  a cărei soluție exactă este 94 = 3. (În practica obișnuită rezultatul nu este 25 cunoscut dinainte. cum ar fi ENIAC. Multe dintre aceste idei au apărut mult mai devreme. și generalitatea. Unele integrale nu pot fi calculate exact. Aceasta a motivat studiul și aplicarea metodelor numerice de aproximare a integralelor. în 16 părți egale. pentru calculul de mână. Scopurile integrării numerice sunt precizia. Fie. de exemplu. fiabilitatea. și calculul unor valori ale funcțiilor reprezentative pentru fiecare interval. a creat nevoia de îmbunătățiri. deci o problemă importantă — neexplorată aici — este găsirea momentului când o aproximație este suficient de bună. eficiența. dar viteza calculatoarelor de uz general. altele necesită funcții speciale care sunt ele însele dificil de calculat.76 . 30 . de exemplu.§1.) O abordare textuală este împărțirea domeniului de integrare. care astăzi folosesc aritmetica în virgulă mobilă de pe calculatoarele electronice numerice.20 Integrarea numerică Integralele întâlnite într-un curs de inițiere în analiza matematică sunt alese intenționat pentru simplitatea lor.

00 -0. Într-adevăr.25 1.925 -0.25 2.603 0.00 0.640 19 0. urmărirea unei precizii mai mari poate face pașii atât de mici încât precizia să ajungă să fie limitată de precizia reprezentării în virgulă mobilă.324 75 -0. Precizia nu este impresionantă.50 2.76001. metoda dreptunghiului însumează 16 valori ale funcției și le înmulțește cu lățimea pasului.25 1. dar în analiza matematică se folosesc componente de lățime infinitezimală.75 -1.585 62 -1.45663 -1. pentru a obține valoarea aproximativă 3.2280 0 -1.75 2.ele de Utilizând extremitatea stângă a fiecărei componente.940 -0.25 0. deci inițial aceasta a părut a fi o problemă mică.94325 pentru integrală. ■ maxim.629 34 -0.672 00 -0.00 1.50 2. eșantionate la ■ dreapta. aici 0. ■ minim. sau ■ stânga.50 2.00 2.169 0.00 2. cu un cost computațional mare pentru această precizie redusă. h.644 00 0 0.25.324 44 00 63 00 0.836 75 0.Spațierea valorilor funcțiilor x f(x) x f(x) -2.75 2. dublarea repetată a numărului de pași conduce în cele din urmă la o aproximare de 3.3173 59 87 4 Metod Sume Riemann care converg odată cu înjumătățirea intervalului de diviziune.091 -0. 31 .330 41 -1.50 1.75 1. Pentru aceasta este însă nevoie de 218 componente.

celelalte sunt aceleași ca la pasul anterior (după cum se vede în tabelul de mai sus).352).T(hk)}k=0…2 = {(4.908)} este 3.76925.148h2. unde hk+1 este jumătate din hk.128). Funcția din acest exemplu este un polinom de gradul 3.76+0. lungimile pașilor sunt reduse incremental. (2. Integrala prin metoda trapezului este aproape la fel de ușor de calculat ca și prin cea a dreptunghiului. dând trapeze de aproximare notate cu T(h0). trebuie să fie calculate jumătate din noile valori ale funcției folosite în calcul. și înmulțește totul cu lățimea pasului. se pot calcula valorile funcției în doar două puncte x. T(h1). dând valoarea extrapolată 3. Metoda lui Romberg elaborează cu succes metoda dreptunghiului. Polinomul Lagrange de interpolare {hk. În acest exemplu. Mai mult. pentru a obține valoarea 3. și extrapolarea la T(0). și în puțin noroc. necesitând substanțial mai puțin efort computațional decât metoda dreptunghiului. Întâi.00. Explicația pentru acest succes constă în analiza erorilor. Cu această metodă.4.76000 sunt necesare 210 componente. O metodă gaussiană în n puncte este exactă pentru polinoame de grad până la 2n−1. apoi se dublează fiecare valoare și se însumează pentru a obține răspunsul numeric exact.00. o soluție cu eroare mică necesită doar patru componente (cinci valori ale funcției). plus un termen care se anulează deoarece capetele alese sunt simetrice în jurul lui zero.6. Cuadratura gaussiană necesită adesea un efort computațional considerabil mai mic pentru o precizie superioară. Aproximarea integralei este imediat îmbunătățită la 3.76 în h = 0. prima și ultima valoare fiind împărțite la doi. Funcția de integrat este astfel aproximată pe fiecare interval cu o funcție polinomială de gradul 1. în metoda dreptunghiului ea fiind aproximată cu o funcție polinomială de gradul 0 (o constantă). și așa mai departe. evident mai precis.O abordare mai bună este înlocuirea aproximării funcției cu linii orizontale (de pe partea de sus a dreptunghiului) cu aproximația cu drepte înclinate care unesc valorile funcției la cele două capete ale intervalelor. se însumează toate cele 17 valori de la capete. ±2⁄√3. (1. 32 . Pentru fiecare nou pas. Dar ideea cu adevărat puternică este interpolarea unui polinom prin aproximare.00.3.

De asemenea. încât să fie de la −2.3*10 − 5 Rațională 129 1 8. există algoritmi alternativi. astfel încât punctele de eșantionare sunt concentrate acolo unde este nevoie de ele. metoda trapezului este destul de lentă.1*10 −15 − 2. În practică.3*10 −13 1. iar cea gaussiană necesită cel mai mic volum de calcule — dacă numărul de puncte este cunoscut în avans.75 (fără simetrie). de la −2.25 ∫ f ( x)dx = 4. În general. interpolarea rațională poate folosi aceleași evaluări ca și metoda Romberg pentru a obține efecte mai bune.75 (simetric). cum ar fi integrarea Monte Carlo.75 la 1. fiecare metodă trebuie să efectueze evaluări suplimentare pentru a calcula eroarea.75..25 la −1.. Simetria poate să fie exploatată și în această metodă împărțind această integrală în două intervale. Metoda Puncte Eroare rel.75 Romberg 257 1 -6. aceasta tinde să elimine o parte din avantajele metodei gaussiene pure. simetria dispare. Cu toate acestea. cuadratura adaptivă împarte un interval pe baza proprietăților funcției. metoda cu interpolare polinomială a lui Romberg este acceptabilă. și de la −1.8*10 − 5 Gauus 36 3. și motivează folosirea metodei hibride Gauss–Kronrod. Valoarea Trapezului 1048577 -5. 33 .Deplasând intervalul de integrare spre stânga puțin.1639019006 585897075 . Pentru integrale de dimensiuni superioare (duble sau triple).25 la 1.

adică nu calculează valoarea limitei cid oar contribuie la scrierea limitei expresiei. însă. sistemul Maple prevede două funcţii: Limit() şi limit(). Sintaxa comenzii are forma: . atunci limita există şi este egală cu valoarea obţinută. Pentru valoarea este considerată ca un punct situat la infinitul domeniului complex de definiţie. După ce se va apăsa ENTER comanda va fi preluată de Maple . Pentru ca parametrii să primească valori de altă natură poate fi orice expresie . atunci va fi plus sau . Dacă. Implicit Maple este o expresie a cărei limită se cere calculată pentru consideră o valoare reală. faptul se foloseşte comanda assume(). Altfel. . precum şi –infinity sau +infinity. iar limita este cea obişnuită.1 Calculul limitelor în Maple Pentru calcularea limitelor.Capitolul II: Aplicaţii din Analizei Matematicii prin intermediul sistemului Maple . sau unde . atunci limita se va calcula pentru numere complexe. adică În cazul limitelor laterale valoarea parametrului dir egală cu right calculează limita cănd laterală la stânga. avem şi . De exemplu . §2. expresia nu are limită. dintre care prima este inertă. adică dacă tinde către la dreapta. În caz că limita se cere calculată la infinit. Parametrul număr (real sau complex). 34 . execută şi returnat rezultatul. . minus infinit. iar valoarea ei nu va fi dependenţă de modul cum tinde variabila către punctul limită. Pentru tinde variabila sistemul calculează limita obişnuită nu ca plus infinit către care la stînga ei ca un infinit. iar calculează limita limita care tinde către plus infinit la stînga este egală cu limita care tinde către minusinfinit la dreapta.

Câteva exemple de utilizare a diff sunt prezentate mai jos. cos (x) . 35 . x). x). Primul argument la diff este ecuaţia să fie diferenţiate. Această funcţie lucrează într-un mod similar cu cea a funcţiei derivatei în Matematica. 3 12 x > Diff (sin (x) + cos (2 * x).2 (2 x) > Diff (log (5 * x). Al doilea argument este variabila că ecuaţia ar trebui să fie diferenţiate în ceea ce priveşte.2 Calculul derivatelor în Maple Maple conţine diff funcţia pe care ne va permite să se diferenţieze o ecuaţie.§2. x). Exemple: > Diff (3 * x ^ 4.

Exemple: > Diff (x ^ 4. §2. unele dintre exemplele de mai sus au fost utilizate cu diferenţiere în Matematica. y). x $ 2). 4 Diferenţa poate fi de asemenea folosite pentru a differiate o ecuaţie orice număr de ori pe care o doriti. 2ax+b > Diff (3 * x ^ 4 +4 * y ^ 5 +2 * z ^ 2. 2a Din nou.3 Calculul integralelor în Maple 36 . 2 12 x > Diff (a * x ^ 2 + b * x + c.1/x > Diff (a * x ^ 2 + b * x + c. x). x $ 2). Număr reprezintă numărul de cîte ori doriţi ecuaţia care urmează să fie diferenţiate. Acest lucru se face prin adăugarea expresiei $ numărul de la al doilea argument.

I = −x 3 cos( x ) − ∫ − 3 x 2 cos( x )dx >intparts( . prin descompunerea funcției de sub semnul integraței în serie.Cunoaștem mai multe procedee de integrare: directă. prinsubstituție. I = −x 3 cos( x ) + 3 x 2 sin( x) + 6 x cos( x) − ∫ − 6 x sin( x) dx >value( I = −x 3 cos( x ) + 3 x 2 sin( x ) + 6 x cos( x ) − 6 sin( x ) 37 .x).x). I = −x 3 cos( x ) + 3 x 2 sin( x ) + ∫ − 6 x sin( x ) dx > intparts( .x^3). Exemplu: Să se calculeze integrala.x^2). prin părți. ∫x 3 sin( x ) dx Indicînd toate etapele integrării prin părți: >I=intparts(Int(x^3*sin(x).

se va apela la comanda eval f (). unde între acoladele se indică variabilele xi și valorile acestora. care se înlocuesc în f. y=1. pentru exemplul de mai sus avem: >evalf (%) .4 Studiul funcţilor în Maple Modalităţile de prezentare a funcţiilor în maple. Sistemul Maple privede mai multe modalităţi de prezentare a funcţilor. De exemplu: >f:=2*sgrt(x) + sin(x) – x*cos(x). Implicit sistemul efectuează operații simbolice.care poate avea doi parametri: primul reprezentând expresia. x f:=2 + sin (x) – x cos (x) Variabilei x I se poate indica o valoare cu ajutorul comenzii subs ( {x1 = a1. : = “ care atribuie expresiei un nume. De exemplu. x2 = a2 .…} . -2e ( −1) +2 Să știe că Maple este un sistem electronic de calcule numerice și simbolice.g). Dacă se dorește obținerea unui rezultat aproximativ..§2. g:=xe ( −y ) +2*z >subs ({x=-2. z=2}. f). iar cel de al doilea numărul de cifre cu care se dorește să fie reprezentat rezultatul. sub formă numerică în virgulă mobilă. Operatorul de atribuire Funcţia este definită cu ajutorul operatorului de atribuire . # semnul % are în vedere ultimul rezultat în calculele de mai 38 . # in urma executării acestei operații expresia 2 x + sin (x) – x cos (x) va fi identificată cu numele f. De exemplu: >restart :g:=x*exp(-y)+sgrt(2*z).

sus. x2.un număr întreg şi pozitiv. … ). dacă dorim să calculăm valoarea funcției pentru x = y = π 2 Înloc de variabilele x și y ale funcției f se înscriu doar valorile acestora: > f ( Pi / 2. De exemplu. f2. … ) una sau mai multe expresii ( f1.y) → sin (x+y) – cos (x+y) f : = ( x. iar . y ) → sin (x + y) – cos(x + y) Apelul e cât dse poate de simplu: astfel. 39 .unde dintre operatorii şi sunt prevăzute şi precum şi operatorii este expresia (funcţia) . adica (-2e ( −1) +2) În sistemul Maple pentru determinarea derivatei funcţiei comenzile . şi comanda sunt următoarele: şi . Pi / 2 ). Operatorul funcțional În cazul acestui operator sistemul pune în corespondență mulțimii ( x1. Pentru o funcție de două variabile avem: >f:= (x. Relaţiile şi .

Concluzie: 40 .

 În cursul de „Analiza Matematică” studenţii studiază problemele de programare matematică. probleme reale ce apar în variatele domenii ale activităţii umane: ştiinţă. Importanţa acestor probleme este subliniată de multitudinea problemelor reale formalizabile ca probleme de programare matematică. economie etc 41 . tehnică.

Germund. Dover. http://www.google. Wiley. 2nd). David M. Integration in abstract spaces. Apostol.archive. Florian (1929). „Chapter 5: Numerical Integration”. Prentice-Hall. Leibniz. ISBN 978-0-48642084-4. ed. Cleve. 111–139. Springer Verlag. Der 42 Briefwechsel von Gottfried Wilhelm Leibniz mit Mathematikern.org/euclid. Wiley-Interscience. p. Numerical Methods in Scientific Computing. http://projecteuclid. „Chapter 5: 6. Dahlquist. 7. père et fils.bams/1183517761 David. Jean Baptiste Joseph (1822). Tom M. A History Of Mathematical Notations Volume II. L. În mod deosebit. p. 59. L. The Works of Archimedes.org/details/worksofarchimede029517mbp (Publicată inițial de Cambridge University Press. Vol.archive. §231.se/~akbjo/NMbook.mai.html Folland. 6th). ISBN 978-0-471-00005-1 Bourbaki. 9. (2005). http://books. ISBN 978-0-471-80958-6 Fourier. Integration I.com/books? id=TDQJAAAAIAAJ Heath. Karl Immanuel. pp. ISBN 978-0-07-305189-5 Cajori. http://www. (1984). Björck. Théorie analytique de la chaleur. 1: One-Variable Calculus with an Introduction to Linear Algebra (ed. p. 3.. The History of Mathematics: An Introduction (ed. ed (2002). Moler. 10. 1st). H. Nicolas (2004). 1897. (1967). Calculus. capitolele III și IV Burton. T. ISBN 978-0-13-627258-8 11. Stephen (1989). Gottfried Wilhelm (1899). Open Court Publishing. Nash. 4. Numerical Quadrature”. Gerhardt.org/details/historyofmathema027671mbp 2. McGraw-Hill.Bibliografie 1. Kahaner. ISBN 978-0-486-67766-8. Heiberg. Åke (forthcoming). Gerald B. 247–252. Erster . T. după versiunea grecească a lui J. http://www. Chez Firmin Didot. (1953). Numerical Methods and Software.liu. 8. 359.) Hildebrandt. ISBN 3-54041129-1. Real Analysis: Modern Techniques and Their Applications (ed. Philadelphia: SIAM. 5.

O’Connor. (1996). W3C (2006).aol. Bulirsch. Josef. E. Cu note suplimentare de Stefan Banach.uk/HistTopics/The_rise_of_calculus. http://name. ISBN 978-0-38795452-3.com/jeff570/calculus. http://members.Band. „Chapter 1: Abstract Integration”.0001. Stoer.mcs. Accesat la 2007-06-02 12. Arabic mathematical notation 43 . C. J. Jeff.umich. A history of the calculus. Saks.html. J.standrews.umdl. Introduction to Numerical Analysis (ed. International).. 3rd). ISBN 978-0-07-100276-9 14. Rudin. Accesat la 2007-0709 13. Real and Complex Analysis (ed. Roland (2002). Walter (1987). Revizuită). http://www-history.edu/AAX2762. Berlin: Mayer & Müller. Springer. Stanisław (1964). Theory of the integral (ed. „Chapter 3: Topics in Integration”. McGraw-Hill. Earliest Uses of Symbols of Calculus. F.001Miller. Traducere în engleză de L. New York: Dover 15. Robertson.ac. Young.html.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful