USAMV-FIFIM 2010-2011

USAMV - FIFIM
2010-2011

MODELARE CARTOGRAFICĂ

-NOTE DE CURS-

Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

1

USAMV-FIFIM 2010-2011

CUPRINS

1. Harta ca mijloc de reprezentare a Spa iului ............................................................................ 4
Defini ii ale hăr ii ..................................................................................................................................... 6 1.1. Clasificarea hăr ilor.......................................................................................................................... 6
1.1.1. Clasificarea hăr ilor după obiectul reprezentat ............................................................................................ 7 1.1.2. Clasificarea hăr ilor după con inut............................................................................................................... 7 1.1.3. Clasificarea hăr ilor după scară.................................................................................................................... 7 1.1.4. Clasificarea hăr ilor după indicele teritorial................................................................................................. 7 1.1.5. Clasificarea hăr ilor după destina ie............................................................................................................. 7

1.2. La ce folosesc hăr ile? ....................................................................................................................... 7

2. Direc iile de dezvoltare în cartografia modernă....................................................................... 8 3. Sisteme de informa ii cartografice ......................................................................................... 10
3.1. Caracteristicile generale ale informa iei cartografice.................................................................. 10 3.2. Generalizarea informa iei .............................................................................................................. 11
3.2.1. Generalizarea cartografică ......................................................................................................................... 11 3.2.2. Controlul generalizării ............................................................................................................................... 12 3.2.3. Evaluarea datelor ....................................................................................................................................... 13

3.3. Influen a generalizării cartografice asupra geometriei obiectelor spa iale ............................... 14 3.4. Influen a vizualizării cartografice asupra geometriei obiectelor cartografice .......................... 14 3.5 Necesitatea realizării unui sistem de informa ii cartografice....................................................... 15

4. Sistemele de proiec ie cartografică utilizate în România ....................................................... 17 5. Semnele conven ionale şi semiologia (semiotica) .................................................................. 18
5.1. Culorile semnelor conven ionale cartografice .............................................................................. 19 5.2. Dimensiunile semnelor conven ionale ........................................................................................... 19 5.3. Dimensiunile obiectelor reprezentate............................................................................................ 20
5.3.1 Capabilitatea de discriminare...................................................................................................................... 21 5.3.2. Pragul minim de percep ie a dimensiunii reprezentării obiectelor............................................................. 21 5.3.3. Distan a minimă între două elemente grafice vecine ................................................................................. 21 5.3.4. Praguri de discriminare dimensională între obiecte de acelaşi tip ............................................................. 22

Percep ia culorilor.................................................................................................................................. 22

6. Toponimia - rol esen ial în cartografie .................................................................................. 22 7. Etapele care se parcurg pentru a elabora documentele cartografice ..................................... 23
7.1. Etapele realizării unei hăr i ........................................................................................................... 24

8. Opera iuni tehnice pentru realizarea planurilor şi hăr ilor topografice oficiale.................... 26

Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

2

USAMV-FIFIM 2010-2011 9. Modul de întocmirea a planurilor topografice la scările 1:2000, 1: 5000 si 1: 10000............ 27
9.1. Con inutul obligatoriu al planurilor topografice la scări mari................................................... 28 9.2. Categoriile de folosin ă ale terenurilor ......................................................................................... 28 9.3. Inscriptii explicative........................................................................................................................ 30 9.4. Toponimele ...................................................................................................................................... 31 9.5. Desenarea elementelor ajutătoare pe planurile şi hăr ile la scări mari ..................................... 31
9.5.1. Desenele din afara cadrului........................................................................................................................ 31 9.5.2. Inscrip iile de pe originalul de autor (de teren).......................................................................................... 32 9.5.3. Culorile folosite pentru desenarea originalului de autor ............................................................................ 32 9.5.4. Culorile folosite pentru realizarea hăr ilor cadastrale ................................................................................ 32

10. No iuni despre reprezentarea realită ii................................................................................. 33
10.1 Ce înseamnă reprezentarea ?........................................................................................................ 33 10.2. Variabilele vizuale......................................................................................................................... 33 10.3. Reprezentare analogică / reprezentare digitală.......................................................................... 33 10.4 În elesul geometric multiplu.......................................................................................................... 33 10.5. În elesul semantic multiplu .......................................................................................................... 33 10.6. În elesul grafic multiplu ............................................................................................................... 34 10.7. Cartografierea bazată pe interpretarea imaginilor ................................................................... 34
10.7.1. Cartografierea analogică (prin fotointerpretare) ...................................................................................... 34 10.7.2. Cartografierea digitală (prin fotointerpretare).......................................................................................... 34

10.8. MEMENTO ................................................................................................................................... 35

11. Principiile directivei europene INSPIRE ............................................................................. 35 BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................................... 40

Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

3

USAMV-FIFIM 2010-2011

1. Harta ca mijloc de reprezentare a Spa iului
Toata via a noastră se desfăşoară într-un spa iu definit, dar pu ina lume este interesată să cunoască, să în eleagă ce este spa iul. Intuitiv, oricine gândeşte ştie că lumea materială e făcută din obiecte vii sau neînsufle ite, de compozi ii diferite, în stări diferite (solide, lichide, gazoase...), cu duritatea deosebită, toate având câte o formă, un anume volum. Toate sunt aşezate unele lângă altele ca piesele unui "puzzle" şi în felul acesta construiesc spa iul. Dar, fără suportul progreselor recente ale ştiin elor exacte, omul a perceput zeci de mii de ani lumea drept un spa iu limitat (finit) cuprins între Pământ şi Cer fără a intui relativitatea pozi ionării pe care Blaise Pascal a sintetizat-o astfel: “Lumea este ca o sfera al cărei centru e pretutindeni şi ale cărei margini nu se afla nicăieri”. E limpede pentru oricine că spa iul este un produs sau un atribut al lumii materiale, iar specia umană a sim it nevoia să caute modalită i de reprezentare adecvate, care să permită stocarea informa iei într-o formă inteligibilă pe care semenii să o poată utiliza, sau chiar perfec iona.. Mintea omeneasca a sim it nevoia să facă ordine in acest spa iu şi de aceea a trebuit sa descrie formele obiectelor din Univers, sa le măsoare, să stabilească direc ii şi să precizeze distan e.

Prima reprezentare cartografică (6200 î.c) descoperită la Catal Hyuc (Anatolia)

Astfel, de mii de ani omul a început să schi eze limitele universului său de cunoaştere din nevoia de a preciza frontierele teritoriului său, deprindere pe care o păstrează şi astăzi . Ulterior, motiva ii de ordin teoretic dar mai ales de ordin pragmatic, au dus la inventarea şi dezvoltarea geometriei pe o bază, de asta data ştiin ifică, axiomatica (pornind de la postulatele lui Euclid), geometrie care formaliza ceea ce omul a descoperit pe cale intuitivă.

Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

4

USAMV-FIFIM 2010-2011

Tăbli ă de lut pe care este figurat planul cetă ii Nippur din Mesopotamia ) sec.XIII î.c.

De fapt, doar necesitatea a impus harta ca mijloc de delimitare, aceasta devenind ceva mai târziu un instrument de neînlocuit - obligatoriu în actul decizional - şi de ac iune concretă în vederea amenajării de la nivel de detaliu până la nivel de regiune. Intuitiv, omul a inventat un spa iu topologic, metric (pe care se poate defini o distanta) cu o organizare tridimensionala şi cu proprietă ile care ulterior vor caracteriza spa iile euclidiene. De asemenea a stabilit, tot intuitiv, că proprietă ile metrice sunt aceleaşi in orice punct al spa iului (spa iul metric izomorf). Reprezentarea precisă a realită ii, atât cât civiliza ia tehnică aprecia că o cunoaşte, harta a fost mult timp tributară imaginarului şi inova iei, bineîn eles cu gradul de subiectivism asociat. Odată cu apari ia baloanelor, apoi a avioanelor şi, astăzi, a sateli ilor, sarcina de analiză a cartografiei s-a simplificat prin posibilitatea de viziune globală asupra fenomenelor. Practic, cartografia se regăseşte modificată în substan a sa, fără a putea preciza care sunt limitele sale de dezvoltare viitoare.

Prima hartă egipteană pe papirus ob inută prin mijloace topografice (1160 î.c.)

Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

5

USAMV-FIFIM 2010-2011

Defini ii ale hăr ii
Harta, oricare ar fi con inutul său, elaborată în trecut pe baza unor mari eforturi, a fost şi a rămas un instrument de analiză şi de inventariere a mediului. Precizia sa tehnică a sporit progresiv de-a lungul secolelor, iar pe măsura includerii mai multor obiecte şi date în con inut s-a întărit şi a fost acceptat şi caracterul său foarte sintetic. O defini ie sugestivă a hăr ii poate fi următoarea : Harta este o reprezentare a suprafe ei terestre: • redusă, • generalizată, • precisă din punct de vedere matematic, pe un plan care figurează : • situa ia, • distribu ia şi • raporturile dintre diferitele fenomene naturale şi sociale. Datorită con inutului orientat tematic o hartă trebuie să permită : • localizarea fenomenelor/obiectelor, • identificarea fenomenelor/obiectelor şi • punerea în valoare a rela iilor spa iale

Alte defini ii, aşa cum sunt exprimate de dic ionarele uzuale din România, sunt reproduse în cele ce urmează : Reprezentare grafică, în plan orizontal, a suprafe ei globului pământesc (totală sau par ială), generalizată şi micşorată la o anumită scară. [NODEX] Reprezentare grafică a suprafe ei Pământului. Reprezentare grafică în plan orizontal a suprafe ei Pământului (totală sau par ială), generalizată şi micşorată conform unei anumite scări de propor ie şi întocmită pe baza unei proiec ii cartografice. [DEX]

1.1. Clasificarea hăr ilor
Considerând “Manualul inginerului geodez” ca operă de referin ă în cartografia topografică profesională, vom accepta şi criteriile de clasificare a hăr ilor definite în această lucrare in func ie de : 1. obiectul reprezentat, 2. con inut, 3. scară,
Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

6

USAMV-FIFIM 2010-2011

4. indicele teritorial, 5. destina ie 1.1.1. Clasificarea hăr ilor după obiectul reprezentat În func ie de obiectul reprezentat hăr ile pot fi împăr ite în : 1. HĂR I GEOGRAFICE (care sunt realizate pentru a reprezenta suprafa a Terrei; 2. HĂR I ASTRONOMICE (care sunt întocmite pentru a reprezenta sfera cereasca, alte planete, sateli i naturali şi alte corpuri cereşti) 1.1.2. Clasificarea hăr ilor după con inut 1. HĂR I GEOGRAFICE GENERALE (reprezintă suprafa a terestră cu toate elementele principale) 2. HĂR I SPECIALE (reprezintă fenomene ale naturii sau ale vie ii sociale) : 1. Hărti fizico-geografice (geologice, geomorfologice, ale vegeta iei,…); 2. Hăr i socio-economice (economice, ale popula iei,….) 1.1.3. Clasificarea hăr ilor după scară 1. HĂR I LA SCARI MARI (< 1:100000); 2. HĂR I LA SCARI MEDII (între 1:100000 şi 1:1000000); 3. HĂR I LA SCARI MICI (> 1:1000000) 1.1.4. Clasificarea hăr ilor după indicele teritorial 1. 2. 3. 4. PLANIGLOBURI HĂR I ALE CONTINENTELOR şi OCEANELOR; HĂR I REGIONALE (pentru grupuri de ări) HĂR I NATIONALE şi LOCALE

1.1.5. Clasificarea hăr ilor după destina ie 1. UNIVERSALE (har i geografice generale-sunt incluse si hăr ile topografice) 2. HĂR I CU DESTINATIE SPECIALA sau TEMATICE (şcolare, turistice, rutiere…)

1.2. La ce folosesc hăr ile?
1. 2. 3. 4. 5. Pentru a călători, Pentru a gestiona spa iul, Pentru a dezvolta cunoaşterea geografică, Pentru a min i (realizarea unui decupaj electoral pe circumscrip ii) Pentru a visa (Thomas Morus, Insula Utopică),

Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

7

USAMV-FIFIM 2010-2011

Ilustra ie reprezentând insula utopică din edi ia din 1518 a lucrării lui Thomas Morus

2. Direc iile de dezvoltare în cartografia modernă
Prezentul obligă la direc ionarea cartografiei către exactitate şi obiectivitate, inând cont că întotdeauna va fi ceva de adăugat sau de corectat, posibilitatea ca cineva să pună capăt vreodată istoriei milenare a acestui domeniu fiind exclusă. Mijloacele de cartografiere clasică nu mai fac fa ă nevoilor actuale de informa ie, reviziuirea, sau mai bine zis actualizarea, concep iei cartografice tradi ionale fiind impusă de trei cauze unanim recunoscute : • diversificarea temelor abordate, • obligativitatea actualizării permanente, • extinderea suprafe elor de cartografiat. Aceste necesită i nu pot fi satisfăcute decât prin dezvoltarea metodelor de procesare informatică şi de desen automat, asociate cu utilizarea datelor de teledetec ie, din ce în ce mai numeroase şi precise. O hartă clasică utilizează simboluri (semne) pentru a facilita exprimarea grafică a unor obiecte şi fenomene a căror mărime nu poate fi reprezentată la scara hăr ii. În cartografia modernă utilizarea acestor semne implică însă două categorii de probleme: • unele cu aspect negativ, prin aceea că obiectele şi fenomenele punctuale sunt greu de pozi ionat datorită dimensiunii semnelor care pot masca anumite detalii (mai ales când suportul hăr ii este o imagine), • altele cu aspect pozitiv, prin aceea că pot servi pentru punerea în eviden ă a obiectelor punctuale sau liniare pentru facilitarea citirii hăr ii. La nivelul semiologiei hăr ii progresul tehnic este cert datorită faptului că suportul imagine poate exprima un con inut informativ nou, obligând la eliminarea unor aspecte
Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

8

USAMV-FIFIM 2010-2011

tradi ionale. Acest con inut este legat în majoritatea cazurilor de un derivat al său, chiar în cazul hăr ii topografice, cunoscut sub numele de baza de date. Toate aceste considera ii pot fi întărite prin sublinierea unui mare avantaj : timpul. Dacă pentru elaborarea primei versiuni a hăr ii, consumul de timp este comparabil uneori cu cel clasic, în cazul actualizării, perioada scursă de la debutul procesului până la editare nu poate fi comparată ca durată. Sunt cazuri în care se poate vorbi de cartografiere în timp "cvasi-real", şi aceasta nu poate decât să demonstreze că un domeniu care părea să fi ajuns la limita sa maximă de exprimare este în realitate departe de a-şi fi spus ultimul cuvânt. De subliniat că, indiferent de sursa de date suport, harta rezultată trebuie să răspundă aceloraşi criterii de evaluare a preciziei ca şi harta clasică realizată în formă grafică prin utilizarea metodelor cartografice tradi ionale. Rezolu ia acceptată a imaginii sursă utilizate este definită prin produsul dintre scara hăr ii şi puterea de rezolvare a reprezentării hăr ii, de obicei 0,1 milimetri. Din aplicarea acestui principiu pot fi deduse dimensiunile celor mai mici obiecte care pot fi reprezentate pe hartă. Tabelul 4 - Rela a dintre rezolu ia imaginii şi scara la reprezentare Precizia de reprezentare (în metri) Scara har ilor Rezolu ia* (în metri) X,Y Z 1:1000 0,1 0,3 0,3 1:2000 0,2 0,6 1,0 1:4000 0,4 1,2 1,5 1:10000 1,0 3-5 1- 5 1:25000 4-5 5-8 3-5 1:50000 5-10 20-30 5-10 1:100000 20-30 30-40 5-15 * Dimensiunea celui mai mic obiect identificabil/reprezentabil pe hartă Progresul rapid al tehnicilor computerizate de analiză geografică permite manipularea unei cantită i nelimitate, sau mai bine zis limitate doar de capacită ile hardware de care dispunem, de informa ii colectate prin intermediul unor metode variate şi, apoi, stocarea acestora în sisteme informa ionale la nivel local, regional sau chiar global. Parte dintre informa ii sunt informa ii cartografice şi se pune problema dacă acestea, integrate în SIGuri, sunt ob inute prin respectarea conceptelor uzuale ale cartografiei clasice, astfel încât reprezentarea să fie făcută cu acurate ea acceptată de cartografi drept standard . În multe cazuri s-a constatat că, atunci când tematicienii nu participă sau nu sunt consulta i în fazele de concep ie, de structurare şi de validare ale unui sistem de informa ii, analiza spa ială nu poate suplini rolul cunoaşterii naturiste de tip clasic în cercetarea fenomenului studiat. Aceasta are drept consecin ă prelucrarea unor date care nu in seama de natura entită ilor relevate imposibil de explicat prin mijloace informatice, ra ionamentul matematic, specific tehnologiilor SIG, nefiind întotdeauna adaptat complexită ii subiectului tratat.

Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

9

USAMV-FIFIM 2010-2011

3. Sisteme de informa ii cartografice
Prezen a informa iilor cartografice este semnificativă la toate nivelurile Sistemelor de Informa ii Geografice, acestea din urmă fiind utilizate ca instrumente de analiză a datelor spa iale şi pentru administrarea datelor, în timp ce, în procesul de comunicare a informa iilor spa iale, rolul esen ial îl are informa ia cartografică. Un Sistem de Informa ii Cartografice permite vizualizarea datelor spa iale pe o hartă, la scară, folosind simboluri cartografice şi tematice. Se poate spune că în procesul de prelucrare a informa iei spa iale, una din sursele de date este în continuare, fară nici un dubiu, harta. Datorită faptului că generalizarea şi vizualizarea cartografică nu pot fi realizate automat în acelaşi timp, este necesară constituirea unei baze de date corespunzătoare scării de reprezentare şi definirea simbolurilor adecvate. Instrumentele SIC pot fi utilizate pentru vizualizare dar nu sunt instrumente de analiză spa ială şi pentru prelucrarea prin calcul. Baza de date geometrice cartografice este o componentă implicită dar nu şi ireversibilă a SIC. Caracteristicile informa iilor cartografice, a căror vizualizare este în primul rând dependentă de scara hăr ii, ne îndreaptă către modele spa iale cu precizie geometrică mai mare sau mai mică. Acurate ea informa iilor pe care le oferă datele spa iale este foarte importantă pentru în elegerea conceptului de informa ie cartografică.

3.1. Caracteristicile generale ale informa iei cartografice
O mare parte a informa iilor spa iale achizi ionate în diferite moduri poate fi utilizată pentru realizarea de hăr i. O prezentare cartografică cu con inut topografic sau tematic poate fi considerată ca fiind un sistem de informa ii spa iale de mare complexitate. Comunicarea perfectă a informa iei cartografice este posibilă numai în condi iile pentru care proprietă ile structurale (sintactice) şi substan iale (semantice) corespund cu standardele tehnice referitoare la procesul de culegere, prelucrare şi vizualizare a informati iei spa iale. Prezentarea cartografică reprezintă un model grafic al spa iului în care informa ia spa ială este prezentată cu ajutorul informa iei cartografice. Scara de reprezentare este legată, în primul rând, de concep ia modelului spa ial, iar instrumentele de modelare sunt legate de concep ia modelului spa ial grafic. Informa ia cartografică oferă indicii despre planul de referin ă al spa iului (al cărui grad de simplificare şi abstractizare este dependent de factorul de reducere a scării . În conformitate cu standardele recunoscute, informa ia cartografică, reprezintă generalizarea şi vizualizarea într-un spa iu geografic a obiectelor selec ionate şi a caracteristicilor acestora. Există trei parametri care caracterizează informa ia cartografică : definirea spa ială a obiectelor (prin geometria acestora şi prezentarea la o anumită scară), descrierea tematică a obiectelor (prin datele georeferen iate) şi forma grafică a prezentării cartografice a obiectelor.

Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

10

USAMV-FIFIM 2010-2011

Scopul modelării cartografice este de a oferi utilizatorului informa ii despre spa iu într-o prezentare de tip cartografic lizibilă şi clară. Totuşi, trebuie să luăm în considerare faptul că modelarea, care depinde de scară, nu este întotdeauna o copie fidelă a realită ii.

3.2. Generalizarea informa iei
Generalizarea înseamnă reducerea cantită ii de date cu condi ia păstrării informa iei esen iale. Această opera iune se realizează prin rezumarea şi/sau selectarea informa iei relevante. Atunci când transformarea de la o scară la alta implică procedee de fotomultiplicare şi scalare predefinită , o condi ie esen ială de care depinde generalizarea este eliminarea zgomotului de fond în scopul eviden ierii informa iei relevante. Pentru a generaliza corect trebuie : • • • Să fie redusă cantitatea de informa ie Să fie pusă în valoare cea mai importantă informa ie Să se respecte cu cât mai multă fidelitate informa ia ini ială De fapt, generalizarea este un proces care implică sintetizarea informa iei. 3.2.1. Generalizarea cartografică Generalizarea cartografică poate fi comparată cu rezumatul unui text literar, dar cu condi ia respectării regulilor semiologice care permit o lectură corectă a informa iei. În func ie de scara seturilor de date geografice, acestea nu sunt reprezentate în aceeaşi manieră. Mai concret, pentru a trece de la o scară mai mare la una mai mică ,informa ia trebuie simplificată prin procedee intuitive adecvate, specifice generalizării cartografice. Ce întrebări trebuie să ne punem pentru a răspunde cerin elor utilizatorului ? • • Oare informa ia geografică păstrează con inutul ? Prin ce se deosebeşte con inutul de specifica iile clientului ?

Altfel spus, generalizarea est contextuală şi se gestionează caz cu caz. Din acest motiv, inând seama şi de faptul că evaluare vizuală implică probleme de subiectivitate, nu se pot elabora modele universal valabile pentru generalizare Generalizarea implică respectarea unor limite (praguri): 1. De percep ie (care permit identificarea unui simbol şi recunoaşterea formei sale

Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

11

USAMV-FIFIM 2010-2011

2. De percep ie a diferen elor de formă şi dimensiune În figurile de mai jos sunt exemplificate trei cazuri de diferen iere a formei sau dimensiunii rezultate în urma generalizării

●●●●●

Raport al suprafe elor de cel pu in 1/2 Pentru elemente liniare ecart grosime de cel pu in 0,1 mm de

Distan ă între elemente coliniare de cel pu in 0,3 mm 3. De separare lineară şi punctuală Pentru a ob ine documente inteligibile, este obligatorie folosirea unor dimensiuni prestabilite atât pentru elemente lineare, dar şi pentru elementele textuale (în dreapta sus se poate vedea impactul vizual negativ al scrierii subdimensionate).

4. De interpretare Este necesară simplificarea informa iei pentru a deveni mai lizibilă, mai intuitivă pentru a mesajul să fie perceput cu mai multă rapiditate şi uşurin ă. De aceea trebuie să se ină seama de următoarea regulă :

PREA MULTĂ INFORMA IE “UCIDE” INFORMA IA!!!
3.2.2. Controlul generalizării Pentru a optimiza controlul generalizării este recomandat să se ină seama de următoarele recomandări :
Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

12

USAMV-FIFIM 2010-2011

• • • •

măsurarea geometrică a elementelor liniare corespondente (generalizate), evaluare a incertitudinilor induse de generalizare asupra elementelor de suprafa ă, controlul integrat pe baza specifica iilor de con inut şi precizie, analiză globală combinată (calitativ/cantitativ)

3.2.3. Evaluarea datelor Pentru evaluarea datelor se iau în considerare două întrebări : 1. Care sunt modificările survenite şi cu ce pierdere de precizie ? 2. Sunt modificările acceptabile? Pentru a putea face o interpretare corectă a modificărilor apărute, trebuie pornit de la ideea că diferen ele dintre datele sursă şi cele generalizate trebuie determinate prin caracterizarea lor a priori şi a posteriori: 1. Din punct de vedere semantic • Numeroase atribute sunt suprimate în cursul generalizării 2. Din punct de vedere topologic. Trebuie acceptate solu ii inteligente pentru cazuri fără o solu ie logică (mai ales în cazul utilizării tehnicilor digitale) Intersectie

Încrengătură Incluziune

3. Din punct de vedere geometric : • Trebuie păstrate pozi ia, orientarea şi forma obiectului • Se acceptă schimbarea mărimii, a formei de reprezentare, a texturi şi a angularită ii

Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

13

USAMV-FIFIM 2010-2011

3.3. Influen a generalizării cartografice asupra geometriei obiectelor spa iale
În procesul de modelare a unei hăr i se tinde spre transferarea caracteristicilor specifice obiectelor spa iale în reprezentări de mai mici dimensiuni, în conformitate cu scara, fapt care generează deforma ii geometrice şi semantice. În vederea prezentării (restituirii) informa iei spa iale în forma cartografică la scară mai mică, pentru generalizarea cartografică (desfăşurată pe parcursul procesului de prelucrare analogică şi digitală) sunt necesare două etape complexe. Prima etapă include generalizarea în timpul observării directe în care sunt selec ionate obiectele spa iale şi pregătite pentru prima modelare cartografică. În acest prim proces de generalizare conceptuală şi semantică se definesc categoriile de obiecte şi caracteristicile acestora (în timp ce în procesul de generalizare geometrică este definit doar geometria obiectelor ). Cea de-a doua etapă a generalizării cartografice se referă la observarea indirectă (în care obiectele sunt pregătite în vederea adaptării geometriei acestora şi a graficii hăr ii pentru transformarea în scări mai mici). Se realizează, astfel, generalizarea caracteristicilor topografice ale obiectelor spa iale, în care simplificarea fizică este realizată printr-o reducere substan ială a detaliilor şi prin abstractizare. Atunci când este vorba despre generalizarea caracteristicilor tematice ale obiectelor spa iale, aceasta se realizează prin prezentarea într-o nouă formă a informa iei spa iale tipice. Generalizarea cartografică este exprimată foarte frecvent prin generalizarea geometrică (simplificare, eviden iere a obiectelor), prin generalizarea geometrico-conceptuală (însumare, selec ionare, clasificare, tipizare şi eviden iere a caracteristicilor obiectelor), dar poate fi realizată şi prin aplicarea de algoritmi rezulta i din analize empirice realizate pe lucrări cartografice deja elaborate. Pentru generalizarea automată, algoritmii baza i pe reguli prestabilite precizează densitatea constantă a prezentării grafice (dimensiunea minimă pentru linii, distan e şi suprafe e, func ii pentru simplificarea liniilor, definirea limitelor de clase, etc.). Programele de calcul actuale nu oferă solu ii automate complete pentru generalizarea cartografică, iar solu iile interactive par iale nu pot satisface acest proces "inteligent" şi complex, care ar trebui realizat simultan în aceleaşi condi ii pentru toate obiectele cartografice.

3.4. Influen a vizualizării cartografice asupra geometriei obiectelor cartografice
În procesul de modelare cartografică, prezentarea fidelă a terenului este limitată de dimensiunile grafice minime impuse (dimensiunea obiectului, grosimea liniilor, distan a şi interspa iu). În acest caz, trebuie utilizat un plan simplificat al terenului, ceea ce implică alterarea caracteristicilor şi limitarea posibilită ilor de transmitere a tuturor informa iilor spa iale(acesta este şi cazul datelor care au stat la baza elaborării Modelului Numeric al Terenului realizat în cadrul studiului nostru).

Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

14

USAMV-FIFIM 2010-2011

În vederea respectării priorită ilor într-un proces de generalizare prin utilizarea de simboluri cartografice adecvate scării, se tinde spre o prezentare geometrică diferită a aceloraşi obiecte la aceeaşi scară. Modalitatea uzuală de utilizare a informa iei cartografice dintr-o prezentare generalizată este orientarea spa ială înso ită de identificarea obiectelor (şi nu reconstituirea formei acestora). Prelucrările cu coordonate calculate riguros într-un anumit sistem de proiec ie nu-şi mai au sensul, mai ales în cazul scărilor mici, pentru că nu reprezintă coordonatele unui obiect spa ial, ci coordonatele modelului. Din păcate, numeroşi utilizatori nu au cunoştiin a de deforma iile men ionate mai sus şi nu iau în considerare faptul că informa ia cartografică spa ială nu este realitatea în sine, acurate ea şi complexitatea sa fiind dependente de scara hăr ii şi nu de algoritmii de prelucrare a aplica iilor. În ultimii ani au existat discu ii referitoare la rela ia dintre scară şi baza de date digitale (care generează deseori confuzii), între specialişti în sisteme informa ionale (care au prezentat posibilită ile tehnice ale SIG ca fiind nelimitate) şi, cartografi (care au eviden iat problemele care rezultă din specificitatea informa iei cartografice stocată în sistem). Chiar şi la scări mai mari, nu se pot face diferen e între obiectele prezentate în conformitate cu terenul şi obiectele prezentate conven ional (individual sau grupate). Confuziile devin şi mai mari în timpul interpretării informa iei cartografice tematice, în care informa ia georeferen iată referitoare la condi ii şi fenomene este prezentată regrupat (reprezentarea valorilor în clase prestabilite nu este suficient de clară). Prin prelucrarea cartografică eterogenă a informa iei spa iale la scări mici legatura ini ială cu realitatea dispare. Alegerea scării pentru prezentarea cartografică este cond ionată de gradul de selec ie cât şi prin diferen a dintre realitate şi modelul cartografic spa ial. Această concluzie se extinde şi la sistemele de informa ii spa iale, în care hăr ile reprezintă principala sursă de informa ii. Prelucrarea datelor şi analiza informa iilor spa iale este corectă dacă şi datele selec ionate din surse cartografice la scări mici sunt corecte. Se ine seama că în momentul actual culegerea, prelucrarea şi transmiterea datelor se realizează, încă, prin intermediul prezentării cartografice analogice. În cazul celor mai corecte prelucrări care includ func iile SIG (suprapunere, generalizare, mărire, etc.) deforma iile pot fi amplificate.

3.5 Necesitatea realizării unui sistem de informa ii cartografice
Multe din problemele legate de inconsisten a datelor spa iale, reprezentate în SIG, "fară scară" rezultă din neconsiderarea identită ii informa iei cartografice. Acestea ar putea fi eliminate dacă am dispune de o bază de date geometrice multifunc ională la o scară foarte mare, realitatea propriu-zisă având coresponden a într-o bază de date la scara 1:1. În acest mod, generalizarea geometrică ar putea fi realizată în măsura necesită ilor şi corelată cu prezentarea grafică. Noile tendin e sunt de a amplifica capacită ile acestui sistem inteligent care reprezintă în fapt o etapă intermediară între strategia algoritmică şi cea a expertului.
15

Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

USAMV-FIFIM 2010-2011

În cadrul procesului decizional, acest sistem ar putea imita munca intelectuală a cartografului, intui ia şi experien a sa, dar ne găsim din nou la limita logică a posibilită ilor : metodele algoritmice ar putea fi la fel de eficiente ca şi cunoaşterea şi experien a implementată analogic. Programul de calcul cartografic şi aplica iile sale eviden iază lipsa solu iilor pentru algoritmii de generalizare cartografică asistată de calculator în situa ia în care se trece la scări mai mici. Această modalitate foarte complexă de transformare a informa iei spa iale în informa ie cartografică este par ial automatizată doar pentru anumite obiecte cartografice şi doar la scări mari. Strategia pe care exper ii ar trebui să o aplice pentru selec ionarea caracteristicilor sau simplificarea liniilor, nu este, încă, definită cu claritate, dar cercetările se află într-o fază avansată de dezvoltare. Pentru a evita problemele nesolu ionate din procesul de implementare automată a generalizării, s-au realizat bănci de date care con in informa ii la scări care ar permite transferul limitat la scări mai mici. De aceea sistemul de informa ii spa iale constituit în acest fel ar putea fi redenumit Sistem de Informa ii Cartografice (SIC). Sistemele Informa ionale Geografice sunt utilizate pentru prelucrarea tematică a informa iilor spa iale (măsurători, calcule, modelare, simulare etc.) dar nu includ prelucrările cartografice în vederea vizualizării şi, din acest motiv, este normal să fie delimitate cu claritate cele două concepte. Informa ia pentru SIC provine, în func ie sau nu de scară, din surse cartografice şi noncartografice (în formă digitală sau analogică), dar este evident faptul că informa ia este ini ial prelucrată din punct de vedere tematic în SIG şi apoi introdusă în SIC. Func iile SIC sunt utilizate pentru realizarea de modelări ale spa iului geografic la o anumită scară, iar scopul este vizualizarea cartografică într-o formă analogică sau digitală. Cele două sisteme sunt legate de fluxul de informa ii. Modalitatea de transmitere a informa iilor spa iale este deseori reprezentată de informa ia cartografică (cu caracteristicile acesteia, rezultate din procesul de cartografiere). Dat fiind faptul că baza de date geometrice reprezintă o componentă vitală a Sistemului de Informa ii Cartografice, datele (vector/raster şi cele tematice) provenite din diferite surse, cele mai multe neconectate la o anumită scară, trebuie aduse la o scară mai mică prin metodele cartografice. În cadrul acestui proces analogic şi digital, obiectele spa iale ale modelelor cartografice singulare (forma de relief, re eaua hidrografică, limitele naturale, grani e, date tematice georeferen iate) trebuie legate într-un sistem de coordonate spa iale (într-un sistem de proiec ie) la o anumită scară. Produsul final al unei prelucrări SIC este o hartă digitală sau analogică care cuprinde şi simbolurile cartografice. Dacă baza de date este la o anumită scară şi într-o anumită proiec ie, această bază de date poate fi ulterior utilizată prin corelarea şi cu grafica specifică hăr ii, care este dependentă, la rândul ei, de con inutul tematic. Această restric ie poate fi eliminată dacă sistemul permite transformarea coordonatelor cartografice.

Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

16

USAMV-FIFIM 2010-2011

Orice utilizator este astfel capabil să realizeze hăr i, dar nu oricine este cartograf, iar hăr ile rezultate dovedesc acest fapt.

4. Sistemele de proiec ie cartografică utilizate în România
Pe teritoriul României sunt utilizate oficial două sisteme de proiec ie, sistemul de proiec ie cilindrică Gauss-Kruger şi sistemul de proiec ie stereografică Stereo'70. Ambele sisteme sunt determinate pe elipsoidul Krasovski, care este specific ărilor din fostul bloc estic. În mod obişnuit, sistemul de proiec ie Gauss-Kruger se aplică pe fuse de 3° sau 6°. Inconvenientul acestui sistem de reprezentare este discontinuitatea dintre fuse, iar din acest motiv sunt obligatorii opera ii suplimentare de transcalcul dintr-un fus în altul. Aceste transformări sunt, însă, generatoare de erori destul de mari în func ie de distan a fa ă de originea fusului destina ie. În ara noastră sistemul de coordonate Gauss-Kruger, fus de 6°, este utilizat pentru elaborare a hăr ilor oficiale cu con inut militar la scările 1:200000, 1:100000, 1:50000 şi 1:25000. Odată cu orientarea Euro-Atlantică a României, s-a trecut, în paralel, la utilizarea proiec iei UTM (Universal Tranversal Mercator), un sistem de proiec ie cilindrică de tip Gauss-Kruger, dar care utilizează un elipsoid diferit de Krasowski. Din păcate, teritoriul ării noastre este situat pe două fuse (34N şi 35N) ceea ce implică în cazul elaborării hăr ilor care acoperă întregul teritoriu, transcalculul în sistemul fusului ales pentru reprezentare. Dacă transformările de coordonate între sisteme de proiec ie diferite care utilizează acelaşi elipsoid se pot calcula cu precizii mari, de ordinul milimetrilor, transformarea care implică trecerea de pe un elipsoid pe altul este mai dificilă, necesitând cunoaşterea cu precizie a tuturor parametrilor elipsoidului în cauză (orientarea axelor, transla ii, mărimea axelor, excentricită ii, turtirea, etc..). Parametrii de identificare şi de pozi ionare a unui elipsoid în raport cu un alt elipsoid de referin ă se grupează, de regulă, în aşa numitul "datum". Cu ajutorul datumului se definesc pozi ia originii, orientarea axelor sistemului de coordonate şi scara. Pentru elipsoidul Krasowski elementele datum-ului nu sunt cunoscute în totalitate, ceea ce face dificilă si imprecisă transformarea între sistemele de proiec ie utilizate în România şi oricare alt sistem de proiec ie utilizat în Europa de Vest. Erorile datorate utilizării unui datum incomplet ajung la 200–300 m în plan. Solu ia cea mai utilizată pentru astfel de transformări se bazează pe calculul de parametri de transformare regionali, determina i prin măsurători GPS. Cu ajutorul acestor echipamente de măsurare moderne, prin utilizarea sistemelor satelitare, se pot determina coordonatele punctului sta ionat în sisteme de proiec ie care folosesc elipsoizi utiliza i în Europa de Vest (în mod obişnuit WGS84). Utilizarea echipamentelor GPS pentru efectuarea de transformări este o metodă deosebit de eficientă deoarece nu are nevoie de vizibilită i şi de puncte de reper, elemente indispensabile în geodezia clasică. Odată calcula i parametrii regionali de transformare, măsurătorile pot fi transcalculate cu siguram ă în sistemul de proiec ie dorit.

Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

17

USAMV-FIFIM 2010-2011

O altă variantă posibilă este utilizarea elipsoidului Krasowski şi punerea la punct a unor proceduri de transformare rapidă, punctuală între cele două tipuri de datum (WGS si Krasowski). Pentru transformarea de datum Krasowski-WGS84 se poate folosi o transformare de 7 parametri între două seturi de coordonate geocentrice apar inând celor două sisteme. Transformarea între proiec ia Gauss-Kruger şi proiec ia locala WGS, înseamnă, practic, realizarea unei transformări între două datum-uri: Krasowski 1942 si WGS84. Alegerea WGS84 ca datum de transformare este recomandată pentru facilitatea ob inerii coordonatelor în acest sistem utilizând aparatura GPS şi pentru faptul că sunt cunoscute rela iile de transformare între WGS84 şi celelalte datum-uri folosite uzual în ările occidentale (Bessel, Clarke etc…) În ceea ce priveşte realizarea planurilor topografice civile la scările mari se utilizează proiec ia stereografica conforma, perspectivă, oblică – Stereo’70, care utilizează, de asemenea, caracteristicile elipsoidului Krasowski având, însă, ca plan de referin ă Marea Neagra şi planul de proiec ie secant pentru a se reduce valoarea absoluta a deformărilor. Punctul central al proiec iei Stereo’70 este situat în apropierea localită ii Rupea, la nord de Făgăraş, punct căruia îi corespund coordonatele rectangulare (nordul fals si estul fals, aşa cum sunt definite în sistemele GIS sau de procesare de imagini) x = 500000 si y = 500000, respectiv coordonatele geografice ϕο = 46° si λο = 25°. Proiec ia Stereo’70 are un cerc de deforma ie nulă cu raza de 201,718 Km şi utilizează un coeficient de scară de 0,99975. trebuie re inut faptul că în practica utilizării sistemelor GIS şi/sau de procesare de imagini aceşti parametri trebuie utiliza i cu mare aten ie. În cazul folosiri solu iilor ESRI –ArcGIS şi Leica (ERDAS-Imagine) proiec ia Stereo’70 poate fi definită ca “Double Stereographic” pentru versiunile mai noi sau “Stereographic Extended” pentru versiunile mai vechi. Mai trebuie men ionat faptul că în cazul acestui sistem de proiec ie (ca şi pentru proiec ia Gauss-Kruger) axa x este orientata pe direc ia nord–sud, iar axa y este orientata pe direc ia est-vest. Din acest motiv, atunci când se utilizează mijloacele moderne de procesare a informa iei geografice, va trebui să se verifice cu aten ie modul de orientare a axelor sistemului computerizat. Totuşi, pentru arealele urbane importante, datorită deforma iilor liniare induse în proiec ia Stereo’70, în vederea diminuării sau chiar anulării acestora, a fost nevoie să se adopte un plan stereografic secant local, diferit de planul secant al proiec iei stereografice na ionale.

5. Semnele conven ionale şi semiologia (semiotica)
Semnul : Tot ceea ce arată, ceea ce indică ceva.[DEX ‘98] “Oamenii comunică între ei prin semne conven ionale şi astfel şi-au făcut iluzia deşartă că se şi înteleg. În realitate, fiecare atribuie celorlal i ceea ce simte dânsul” [Liviu Rebreanu] “Figuri simbolice întrebuin ate pentru a marca diferite notări pe har i sau planuri”
Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

18

USAMV-FIFIM 2010-2011

[DEX ’98] “Figuri simbolice menite să reprezinte ceva în mod conven ional” [Dic ionarul ortografic] “Ştiinta care studiază semnele întrebuin ate în cadrul vie ii” [DEX ‘98] “Ramura a logicii simbolice care se ocupa cu studiul general al semnelor şi al comunicării prin intermediul acestora” [DN] Ştiinta care se ocupa cu studiul general al semnelor şi al sistemelor de semne [NODEX]

5.1. Culorile semnelor conven ionale cartografice
În cartografie folosirea culorilor este esen ială. Alegerea culorilor a fost determinată întotdeauna în func ie de performanta instrumentelor de editare si multiplicare.

5.2. Dimensiunile semnelor conven ionale
Alterarea con inutului informa iei datorită unor factori perturbatori. Factorii care pot genera incertitudini atunci când se citeşte o hartă pot fi grupa i astfel : 1. Factori anatomici Vederea este factorul limitativ major. De aceea materialul tipărit trebuie să fie adaptată acuită ii vizuale medii pentru a putea permite: • • • • Identificarea oricărui element grafic izolat; Identificarea formei acelui element; Percep ia separată a două elemente grafice apropiate; Ierarhizarea a două elemente cu aceeaşi formă, dar cu dimensiuni diferite

2. Experien a utilizatorului Harta trebuie realizată în aşa fel încât să fie adaptată nivelului de percep ie al utilizatorului care depinde de: • • • nivelul de instruire (generală şi tehnică), vârstă, apartenen ă de grup

3. Con inutul tematic şi semiologic al hăr ii Planurile şi hăr ile sunt o suprafa ă continuă, omogenă, limitată de un cadru. De aceea este necesar ca obiectul (fenomenul) reprezentat să fie foarte bine încadrat.

Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

19

USAMV-FIFIM 2010-2011

Faptul de a avea doar două dimensiuni, reprezintă cea mai importantă limitare pentru exprimarea informa iei în cartografie. Fondul hăr ii, reprezentat de con inutul topografic obligatoriu, nu permite plasarea informa iei tematice aşa cum şi-ar dori autorul. În acest caz este recomandat ca informa ia topografică să fie redusă la maximum acceptându-se faptul că încărcarea recomandată cu elemente topografice este de 10% din suprafa a hăr ii. O depăşire a acestei densită i va conduce la supraîncărcarea grafică nedorită care poate genera : • • • O fragmentare a imaginii; O localizare mai pu in precisă a fenomenelor; O estimare cantitativă mai dificilă a datelor

4. Informa ia tematică reprezentată; Reprezentarea obiectelor şi fenomenelor depinde de : • • • • Proiec ia utilizată (poate induce deforma ii nedorite) Scara de reprezentare este în strânsă legătură cu costurile de produc ie. Gradul de generalizare; Împăr irea pe foi de hartă

5. Calitatea materialelor şi a tehnologiei de reproducere utilizate. Atunci când se ia hotărârea elaborării unei hăr i se inea seama de bugetul alocat deoarece tehnologia de editare impune limitări de reprezentare. În func ie de acest buget se aleg mijloacele de editare: • • • • Desen pe hârtie sau pe plastic; Gravare; Plottere mecanice sau optice; Digitizare pe ecran.

Tot în func ie de buget se aleg tehnicile de reproducere acestea constituind deasemenea un factor limitativ: • • • • Fotografice (copii contact sau proiec ie); Scanare; Imprimare ofset; Procedee de imprimare digitală.

5.3. Dimensiunile obiectelor reprezentate
Pentru a putea crea documente cartografice cu un con inut grafic corect au fost elaborate standarde dimensionale privind reprezentarea obiectelor.

Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

20

USAMV-FIFIM 2010-2011

5.3.1 Capabilitatea de discriminare De fapt, s-au avut în vedere capabilită ile vederii normale în condi ii de iluminare corectă şi a existen ei unei diferen e de contrast între obiect şi fond care este determinată de capacitatea de discriminare a: • obiectelor izolate egală cu 0,09 mm la distan a normală de citit (30cm); • alinierii a două linii cu aceeaşi orientare (0,02 mm)

5.3.2. Pragul minim de percep ie a dimensiunii reprezentării obiectelor În func ie de forma geometrică şi contrastul reprezentării au fost stabilite următoarele dimensiuni :

5.3.3. Distan a minimă între două elemente grafice vecine Pentru a putea percepe separarea a două obiecte lineare sau punctuale este necesară o distan ă minimă de reprezentare de 0,2 mm.

Pentru a putea percepe separarea a două obiecte lineare sau punctuale este necesară o distan ă minimă de reprezentare de 0,3 mm.

Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

21

USAMV-FIFIM 2010-2011

În caz contrar se produce un efect optic de fuziune vizuală. 5.3.4. Praguri de discriminare dimensională între obiecte de acelaşi tip Pentru două elemente de formă identică care exprimă dimensiuni diferite din natură este acceptată ca factor de diferen iere raportul dintre suprafe ele respective care trebuie să fie mai mare de 2. Pentru cercuri cu diametre succesive este acceptată seria următoare : 0,2 – 0,3 – 0,5 – 0,7 – 1 -1,5 – 2 mm - ş.a.m.d. Pentru elementele lineare, în teorie se acceptă raportul de 1 / 10, dar trebuie să se ină seama de complexitatea elementelor reprezentate.

Percep ia culorilor
Depinde de capacitatea de a discrimina şi a analiza culorile : • Defecte genetice (daltonism); • Starea de oboseală care reduce posibilitatea de a discrimina diferen e subtile de nuan ă. • Influen a culorilor asupra comportamentului (albastru: interiorizare, concentrare, medita ie; roşu : exteriorizare, excitare, agresivitate, pasiune; verde: echilibru, încredere, serenitate) • Influen a culorilor asupra senza iilor (negrul reduce spa iul, albul îl amplifică); • Influen a culturală

6. Toponimia - rol esen ial în cartografie
Toponimia este o ramură a lingvisticii care studiază pe baze istorico-geografice numele atribuite locurilor, apelor, formelor de relief, localită ilor dintr-un teritoriu predefinit. De fapt, toponimia adună totalitatea denumirilor geografice ale unei regiuni, ări, continent, după caz. Cercetarea geografică a toponimiei a constituit o preocupare de seamă a înaintaşilor mentori ai şcolii geografice româneşti, nu ca un „apanaj intelectual”, ci ca necesitate de explicare fie a modului de reflectare a raporturilor dintre om şi mediu în numele geografice, fie a unor evenimente istorice care au lăsat urme în teritoriu. Mai târziu, la această necesitate ştiin ifică de început, pe măsura îmbogă irii toponimiei şi amplificării utilizării numelor geografice, s-a ivit şi necesitatea consemnării şi utilizării corecte a numelor, mai ales în condi iile actuale ale intensificării circula iei şi rela iilor (tot mai diversificate) la nivel mondial. Implica iile toponimiei sunt mari şi diverse şi de aceea acesteia i s-a acordat aten ie şi a ajuns să constituie un capitol aparte în lucrările mari, de sinteză cum este Monografia geografică a R.P.Române. Nu este vorba numai de inserarea unui capitol special destinat toponimiei, dar pentru acest fel de lucrări s-au stabilit anumite norme de consemnare a diferitelor categorii de nume (oronime, hidronime, oiconime etc).
Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

22

USAMV-FIFIM 2010-2011

Ac iunea s-a amplificat în perioada de pregătire şi de elaborare a Atlasului Geografic Na ional când în Institutul de Geografie a func ionat un colectiv pentru stabilirea normelor de scriere a numelor care a colaborat cu Comisia de cultivare a limbii române a Academiei (pe atunci condusă de acad. Alexandru Graur). În Institutul de Geografie, prin ini iativa profesorului Ion Conea şi sub conducerea sa, şi-a desfăşurat activitatea un cerc de toponimie (cu expuneri şi discu ii asupra constatărilor din activitatea de teren referitoare la numele geografice) care a antrenat câ iva cercetători ce-şi vor continua preocupările câ iva ani după retragerea profesorului Ion Conea. Din păcate, mai ales după 1989, unii autori de hăr i, mai mult sau mai pu in aviza i, mergând pe calea fie a părerilor personale, fie a folosirii numelor la întâmplare, nu respectă regulile obligatorii de culegere şi analiză a toponimelor. Iar aceasta în ciuda faptului că, în toată această perioadă, s-au luat măsuri pe plan interna ional (pe linia ONU) pentru normalizarea şi standardizarea scrierii numelor geografice (ac iune la care România a aderat şi a participat până acum câ iva ani în mod activ). Diminuarea interesului pentru toponimie este vizibilă atât pentru pregătirea geografilor şi a geodezilor. Cercetarea toponimiei este ceva mai dificilă pentru că implică o instruire specială a cercetătorului care, pe fondul unei culturi geografice largi, trebuie să aibă cunoştin e de istorie şi din domeniul lingvisticii. O astfel de specializare pare mai dificilă dar cunoaşterea şi ocrotirea tezaurului toponimic na ional merită şi chiar impune orice efort. Numele de pe teritoriul României au origini diverse, iar cele din provinciile ocupate până la întregire au fost supuse unei continue presiuni. Şi nu este vorba de influen e normale care pot apărea oriunde, ci chiar de modificări agresive prin schimbare şi traducere. Poate tocmai acest fapt face studiul numelor geografice interesant şi mai tentant pentru cercetător. Iar aceasta cu atât mai mult cu cât domeniul toponimiei este plin de ipoteze şi interpretări variate, se pot manifesta (sau resim i) diferite tendin e subiective, ceea ce în ansamblu, îl face şi mai atractiv. Implica iile cercetării şi cunoaşterii toponimiei nu este o problemă numai de satisfacere a curiozită ii şi de pasiune ştiin ifică. În epoca rela iilor la nivel mondial şi a bazării pe o comunicare exactă şi eficientă, corectitudinea utilizării numirilor nu numai că este o necesitate, dar devine o obliga ie generală care nu poate face abstrac ie de studiu, de normalizare, chiar standardizare. Zestrea toponimică na ională nu mai poate rămâne la discre ia oricui indiferent de pozi ia politică sau administrativă, de atribu ii şi specialitate, pentru a fi modificată în vreun fel. Schimburile nu se pot face decât în urma cunoaşterii exacte şi respectării normelor stabilite pe criterii ştiin ifice.

7. Etapele care se parcurg pentru a elabora documentele cartografice
Aşa cum s-a arătat, harta poate fi definită ca fiind o imagine a unui areal oarecare şi are în con inut elemente prin care sunt localizate datele tematice reprezentative pentru acel teritoriu.
Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

23

USAMV-FIFIM 2010-2011

Pentru ca o hartă să devină un instrument de informare, este absolut necesară alegerea celui mai corect mod de reprezentare cartografică a elementelor complementare care permit citirea şi utilizarea documentului. Practic, trebuie realizată macheta hăr ii prin folosirea unor elemente care să apară obligatoriu pe documentul tipărit : titlul, legenda, scara, caroiajul, sistemul de proiec ie, înscrisurile referitoare la realizatorii hăr ii (autorul, cartograful, editorul,…), finan atorul, drepturile de copyright, ş.a.m.d.. Pentru a putea reprezenta o hartă de referin ă (topografică) sau o hartă ştiin ifică (tematică) trebuie alese acele elemente figurative care să permită cea mai bună încadrare ideografică permi ând identificarea coordonatelor punctelor de pe hartă. Dispunerea elementelor enumerate mai sus se face pe baza unor standarde sau norme specifice, dar fiecare autor are libertatea să combine elementele aşa încât compozi ia rezultată să reflecte personalitatea şi cunoştin ele acestuia.

7.1. Etapele realizării unei hăr i
În mod uzual elaborarea unei hăr i se poate descompune în trei etape: 1. etapa de studiu, pe parcursul căreia este definită informa ia de reprezentat, 2. etapa de pregătire pe parcursul căreia sunt corelate diferitele elemente specifice şi semnele conven ionale (elementele figurative) 3. etapa de machetare (de pregătire pentru editare/imprimare). Tehnica de realizare a unei hăr i este percepută în moduri diferite de autori şi de editori. Editorii încearcă să respecte dolean ele estetice ale autorilor în func ie de mijloacele tehnice de care dispun (de exemplu procedeele şi echipamentele de tipărire). Din acest motiv interesele sunt oarecum divergente. A. Din punctul de vedere al EDITORULUI : 1. Analiza tematicii propuse si definirea con inutului Atunci când se doreşte realizarea unei hăr i cu o tematică definită trebuie respectate următoarele principii : • Informa ia înserată este rezultatul unei analize tematice complexe. • Mesajul pe care harta îl transmite se materializează cu ajutorul elementelor cartografice standardizate. • fiecare harta este un concept unic iar sursele de informa ii sunt aproape întotdeauna supuse regulilor dreptului de autor. 2. Elaborarea con inutului de bază Nu trebuie făcute compromisuri în ceea ce priveşte acceptarea propunerilor ne standardizate autorilor pentru că :
Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

24

USAMV-FIFIM 2010-2011

• Nu trebuie confundata concep ia hăr ii cu fabricarea produsului. • Mesajul pe care harta îl transmite se materializează cu ajutorul elementelor cartografice cunoscute (de obicei standardizate).

3. Produc ia Este evident ca fiecare hartă se regăseşte ini ial în imagina ia autorului, atât în ceea ce priveşte con inutul, cât şi în privin a reprezentării tematice. De fapt concep ia hăr ii are trei elemente cheie : • Modelarea con inutului în func ie de tematică Se va ine seama de principiul după care rezultatul concep iei trebuie să ducă la elaborarea unei imagini al cărei con inut să permită utilizatorului să identifice informa ia înserata fără ca mesajul sa fie deturnat sau alterat. Altfel spus, prin modelare se va ob ine o macheta care trebuie sa stea la baza elaborării specifica iilor tehnice. • Elaborarea specifica iilor (caietul de sarcini) In func ie de limbajul grafic definit în faza modelării şi cu ajutorul descrierii obiectelor de interes şi a simbolurilor specifice pertinente este obligatorie elaborarea unei machete test. În acest fel devine posibilă o evaluare a impactului mesajului vizual primar, aşa încât utilizatorul final să poată reconstitui în imaginar realitatea reprezentată. • Alegerea metodei de restitu ie Mijloacele tehnice de care se dispune sunt determinante pentru definirea modului de elaborare a documentului cartografic. Se ine cont de dimensiunea maxima de imprimare, numărul de culori utilizate, natura suportului (de ex. tipul de hârtie), numărul poten ial de utilizatori. Toate acestea se reflectă în costuri de produc ie şi, implicit, în pre ul de vânzare.

B. Din punctul de vedere al AUTORULUI : 1. Etapa de studiu, pe parcursul căreia este definită informa ia de reprezentat, În func ie de informa ia pe care dorim să o exprime, autorul defineşte şi determină care sunt elementele care vor fi reprezentate. De fapt, se urmăreşte stabilirea elementelor ce vor constitui documentul cartografic. Se transpun pe suportul de bază (calc, hârtie cartografică sau alt suport nedeformabil) datele reprezentative referitoare la tematica propusă şi elementele privind re eaua hidrografică

Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

25

USAMV-FIFIM 2010-2011

Se prefigurează elementele complementare obligatorii care facilitează o mai bună citire a hăr ii : - Legenda, - Titlul, - Localizarea geografică a arealului reprezentat, - Originea şi data de generare a datelor, - Siglele organiza iilor implicate - Un caroiaj de referin ă - O scară grafică şi/sau text, - Direc ia nord …

2. Etapa de pregătire pe parcursul căreia sunt corelate diferitele elemente specifice şi semnele conven ionale (elementele figurative) Este o etapă esen ială, deoarece se pozi ionează şi se fixează elementele figurative care vor constitui documentul cartografic, adică se defineşte reprezentarea acestor elemente d.p.d.v. al dimensiunii şi amplasării în func ie de scara stabilită. Obiectivul urmărit este ob inerea unui document explicit, cite supraîncărcarea cu elemente inutile sau supradimensionate. evitându-se

Se aleg SIMBOLURILE utilizate pentru reprezentarea diferitelor informa ii tematice cu o aten ie specială acordată hidrografiei. Pentru partea de con inut, autorul defineşte reprezentarea diferitelor tematici constituind LEGENDA. Se aleg şi se dispun TOPONIMELE (ex. hidronimele în lungul cursurilor de apă sau valorile curbelor de nivel perpendicular pe curba de nivel întreruptă)

3. Etapa de machetare (de pregătire pentru editare/imprimare). Când to i parametrii de reprezentare şi de pozi ionare a documentului cartografic sunt bine defini i, faza următoare este realizarea, prin încercări succesive, până la ob inerea rezultatului dorit a machetei sau chiar a documentului cartografic. În cursul acestei faze, sunt necesare, în general, încercări succesive pentru a ob ine un document exprimând clar tematica stabilită.

8. Opera iuni tehnice pentru realizarea planurilor şi hăr ilor topografice oficiale

Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

26

USAMV-FIFIM 2010-2011

În practica topografică tradi ională din ara noastră au fost impuse standarde coerente pentru succesiunea opera iunilor de elaborare a planurilor şi hăr ilor după cum urmează: • culegerea materialelor cartografice de baza si ajutătoare si studierea acestora in vederea redactării hăr ilor • selec ionarea materialelor pentru realizarea foilor de autor; • redactarea propriu-zisa a planurilor si hăr ilor; • ob inerea copiilor pentru desenarea planurilor şi hăr ilor, raportarea bazei matematice; • desenarea originalelor de editare ale planurilor şi hăr ilor, verificarea lucrărilor de editare; Pentru opera iunile de reproducere şi multiplicare a planurilor şi hăr ilor s-au elaborat, de asemenea, norme foarte precise care să permită asigurarea calită ii în condi ii de eficien ă economică. Astfel, în practică, se urmăreşte următoarea succesiune de activită i : • fotoreproducerea originalelor de editare şi ob inerea diapozitivelor, separarea culorilor de baza si secundare ale hăr ii; • retuşul tehnic al elementelor de con inut; • ob inerea formelor de tipar necesare imprimării in tiraj a planurilor si hăr ilor topografice; • ob inerea tiparului redac ional de proba, verificarea si aplicarea corecturilor; • imprimarea in tiraj a planurilor şi hăr ilor topografice.

9. Modul de întocmirea a planurilor topografice la scările 1:2000, 1: 5000 si 1: 10000
Începând cu anul 1971, pe baza decretului nr. 305, s-a trecut la elaborarea unor norme tehnice de întocmirea a planurilor topografice la scările 1:2000, 1: 5000 şi 1: 10000 Aceste norme au fost aprobate în anul 1980, apoi publicate de către Direc ia de Fond Funciar din Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare pentru a deveni obligatorii pentru toate unită ile de specialitate care execută planuri topografice începând cu luna aprilie a anului 1981. În conformitate cu actele normative enumerate [ ], obiectul planurilor topografice la scările 1:2000, 1: 5000 şi 1: 10000 “îl constituie reprezentarea grafica metrică a contururilor ce definesc elementele planimetrice, precum si a reliefului terenului pentru zonele (suprafe ele) luate in studiu, executându-se in acest scop un complex de lucrări specifice, de teren, calcule si de laborator”. Astfel, elementele de planimetrie se reprezintă prin “conturarea limitelor acestora şi prin precizarea cu ajutorul semnelor conven ionale, a simbolurilor şi altor sisteme codificatoare, a caracteristicilor cantitative şi calitative”. De fapt, se urmăreşte transpunerea pe documentul cartografic a formei, mărimii şi caracteristicilor obiectelor de

Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

27

USAMV-FIFIM 2010-2011

pe teren. Totodată, altimetria trebuie reprezentată “prin curbe de nivel, cote si semne conven ionale specifice”. Principalele domenii din economia na ională ale căror unită i specializate au pus în aplicare prevederile normelor erau următoarele : • Agricultură : pentru organizarea teritoriului şi cadastru funciar (IGFCOT), pedologie(ICPA), îmbunătă iri funciare(ISPIF), construc ii agricole (IPSCAIA); • Construc ii civile si sistematizarea centrelor populate (PROIECT Bucureşti); • Construc ii hidrotehnice (ISPH); • Geologie şi geofizică (IFLGS, IPGG, IGG); • Resurse miniere, petrol şi gaze (IPROMIN) • Transporturi (ISPCF, IPTANA) • Silvicultura (ICAS);

9.1. Con inutul obligatoriu al planurilor topografice la scări mari
Pentru reprezentarea planimetriei se urmăreşte redarea propor ională a formei şi dimensiunii obiectelor din teren (la scară). Dacă nu este posibilă reprezentarea la scară se pot utiliza semne conven ionale. În ceea ce priveşte reprezentarea reliefului, se utilizează curbe de nivel si semne conven ionale completate de valori numerice in punctele caracteristice ale terenului, cu valori ale curbelor de nivel, precum si cu indicatoare de panta (bergstrihuri). Obiectele care vor fi reprezentate se grupează astfel : - Clădiri civile; - Instala ii (sta ii meteo, fabrici, uzine, coşuri, sonde de petrol şi gaze, transformatoare electrice, sta ii şi relee radio-TV, silozuri, sere, hidrocentrale, ş.a.; - Conducte, re ele (apa, gaze, petrol, electrice etc.), împrejmuiri, limite administrative (ale jude elor, municipiilor, oraşelor si comunelor), frontiera de stat; - Căi de comunica ie; - Hidrografia si construc iile hidrotehnice

9.2. Categoriile de folosin ă ale terenurilor
Pentru indicarea categoriilor de folosin ă se recomandă evitarea utilizării semnelor conven ionale. În conformitate cu normele tehnice adoptate în 1981, simbolurile corespunzătoare categoriilor de folosin ă provin din atlasul de semne conven ionale editat în 1978 după cum urmează : ARABIL - Arabil A
Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

28

USAMV-FIFIM 2010-2011

- Grădini de legume - Orezării - Căpşunării - Sere - Solarii PAŞUNI - Păşuni - Păşuni împădurite - Păşuni cu pomi fructiferi - Păşuni cu tufăriş şi mărăciniş FÂNE E - Fâne e - Fâne e împădurite - Fâne e cu pomi fructiferi - Fâne e cu tufăriş şi mărăciniş 4. VII - Vii - Vii nobile - Vii hibride - Pepiniere viticole - Planta ii de hamei 5. LIVEZI - Livezi - Livezi intensive - Planta ii cu arbuşti fructiferi - Pepiniere pomicole - Planta ii de dud

Ag Ao Ac As Aso

P Pp Pl Pt

F Fp Fl Ft

V Vn Vh Vp Vha

L Li Lf Lp Ld

6. PĂDURI ŞI ALTE TERENURI CU VEGETA IE FORESTIERĂ - Păduri - Planta ii şi perdele de protec ie - Răchitării - Pepiniere silvice - Tufărişuri şi mărăcinişuri 7. HIDROGRAFIE - Ape - Ape curgătoare - Canale - Lacuri şi bălti naturale H Hr Hc Hb
Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

PD PDp PDr PDps PDt

29

USAMV-FIFIM 2010-2011

- Amenajări piscicole - Stufăriş - Lacuri de acumulare 8. NEPRODUCTIV - Neproductiv - Nisipuri - Bolovănişuri, grohotişuri, stâncării, pietriş - Râpe, ravene, toren i - Sărături cu crusta - Halde - Mocirle si smârcuri - Gropi de pomi 9. DRUMURI ŞI CĂI FERATE - Drumuri - Cai ferate - Drumuri na ionale - Drumuri jude ene - Drumuri comunale - Drumuri de exploatare agricola, silvice si industriale - Străzi si uli e 10. CONSTRUC II ŞI ALTE TERENURI - Construc ii - Construc ii – cur i - Diguri - Cariere - Parcuri - Cimitire - Terenuri sport - Târguri şi pie e - Plaje şi ştranduri - Taluze pietruite - Alte terenuri

Hp Hs Ha

N Nn Nb Nr Ns Nh Nm Ng

D Df Dn Dj Dc De Ds

C Ce Cd Ca Cp Ci Cs Ct Cpj Ctz Cat

9.3. Inscriptii explicative
Pentru a putea descrie corect detaliile topografice figurate pe planuri şi hăr i este necesară şi utilizarea caracterelor alfa-numerice (cifre şi litere) pentru a explica proprietă ile (atributele în cazul constituirii unor baze de date asociate în cartografia digitală) obiectelor de interes.

Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

30

USAMV-FIFIM 2010-2011

Cu ajutorul inscrip iilor numerice (cifrice) se fac precizări privind : altitudinea punctelor terenului, nivelul şi profunzimea apelor, adâncimea ravenelor, râpelor, săpăturilor, gropilor, vadurilor, vârsta, înăl imea şi diametrul arborilor, lă imea drumurilor, portan a podurilor ş.a..

9.4. Toponimele
Cuvintele se folosesc pentru denumirea localită ilor, apelor, mun ilor şi altor detalii naturale sau artificiale ce se reprezintă pe planurile topografice. Planurile topografice la scări mari, realizate de obicei pe foi de hartă (trapeze) trebuie să con ină toate denumirile localită ilor, apelor curgătoare şi stătătoare, formelor principale de relief, pădurilor, etc. De asemenea, pe lângă nomenclatură, fiecare foaie de plan va avea o denumire toponimică reprezentativă pentru acel areal ca de exemplu localitatea cea mai importantă. Aceste denumiri sunt prevăzute în nomenclatoarele oficiale în vigoare. Denumirile tuturor apelor curgătoare, iazurilor, băl ilor si lacurilor se vor culege pe teren cu ocazia ridicării sau descifrării, urmând a fi confruntate cu hăr ile şi atlasele geografice. Înscrierea acestor denumiri se face în lungul apelor curgătoare sau în centrul apelor stătătoare, astfel încât sa se evite eventualele confuzii privind apartenen a lor.

9.5. Desenarea elementelor ajutătoare pe planurile şi hăr ile la scări mari
Pentru scările mari se desenează cu negru un cadru interior, format din dreptele ce unesc cele 4 colturi ale trapezelor, raportate prin coordonate. Grosimea acestor linii este de o,1 mm. La 8 mm de cadrul interior se trasează un cadru de o,1 mm grosime pe care se va scrie nomenclatura trapezelor vecine, iar la 9 mm de cadrul interior se va trasa un alt cadru de 1 mm grosime. Acestea doua din urma formează cadrul ornamental al foii de plan. Re eaua kilometrica corespunzătoare proiec iei Stereo ‘70 se trasează din 1o in 1o cm cu linii cu grosimea de o,1 mm, în spa iul dintre cadrul interior si cadrul ornamental. De asemenea, pentru unele lucrări, se pot figura re eaua kilometrică corespunzătoare proiec iei Gauss-Kruger sau chiar şi diviziunile corespunzătoare coordonatelor geografice.

9.5.1. Desenele din afara cadrului În afara cadrului, în partea de jos a jos a foii de plan, se vor desena elemente ajutătoare importante : • scara grafica (sub inscrip ia care indica scara planului); • în partea stângă se desenează schema limitelor administrative; • între schema cu limitele administrative şi scara grafică se înscriu dimensiunile foii de hartă calculate din coordonatele col urilor trapezului.
Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

31

USAMV-FIFIM 2010-2011

9.5.2. Inscrip iile de pe originalul de autor (de teren) În interiorul cadrului scrierea se va aplica sau desena conform atlasului de semne conven ionale la scări mari. Pe cadrul originalului de teren se fac următoarele inscrip ii: • coordonatele geografice ale colturilor trapezelor (longitudinile si latitudinile) în grade, minute si secunde; • caroiajul rectangular trasat din 10 in 10 cm; • nomenclatura foilor de plan vecine; • direc iile cailor de comunica ie până la localitatea indicată; • denumirea localită ilor, în cazul când acestea sunt situate pe mai multe trapeze.

9.5.3. Culorile folosite pentru desenarea originalului de autor inând cont de anumite reguli de productivitate şi optimizare a costurilor pentru redactarea originalului de autor se vor folosi următoarele culori: • negru pentru toate elementele de planimetrie, cadru, caroiajul kilometric si desene din afara cadrului; • sepia pentru elementele de nivel, rupturile naturale şi inscrip iile referitoare la altitudinea acestora etc.); • albastru intens pentru hidrografie (ape, fire de vale, sta ii de pompare, izvoare, fântâni, bazine de apa etc.). Se va ine seama de ordinea recomandată de desenare a elementelor planului topografic hidrografia, planimetria şi apoi elementele de relief. 9.5.4. Culorile folosite pentru realizarea hăr ilor cadastrale În cazul hăr ilor cadastrale, normele impun folosirea următoarelor culori tipografice: • NEGRU –pentru semne conven ionale, cote, numărul bornelor cadastrale, elemente de planimetrie, limitele si simbolurilor categoriilor de folosin ă. • ALBASTRU I – pentru hidrografia liniara şi pentru hidronime • ALBASTRU II – pentru suprafe e acoperite cu apa • PORTOCALIU I – pentru drumuri modernizate • PORTOCALIU II – pentru suprafe e acoperite cu construc ii • VERDE – pentru păduri • VIOLET – limite administrative şi denumiri • SEPIA – puncte de triangula ie cu denumire şi cotă, curbe de nivel şi valorile acestora

Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

32

USAMV-FIFIM 2010-2011

10. No iuni despre reprezentarea realită ii
10.1 Ce înseamnă reprezentarea ?
“Ac iunea de a reda realitatea într-un mod explicit pentru a facilita percep ia cu ajutorul unuia din cele cinci sim uri”. În practica reprezentării cartografice, ceea ce poate fi perceput cu ajutorul sim urilor se rezumă la : • • geometria specifică; variabilele vizuale (formă, mărime, valoare, orientare, culoare şi textură).

10.2. Variabilele vizuale
Variabilele vizuale se referă la : • • • • • • formă, mărime, valoare, orientare, culoare textură.

10.3. Reprezentare analogică / reprezentare digitală
Este dovedit faptul că variabilele vizuale sunt singurele elemente care asigură percep ia (receptarea mesajului) în cazul reprezentării analogice, pe când geometria specifică (de tip punct, linie sau poligon) reprezintă atuul reprezentării digitale. Reprezentarea obiectelor trebuie tratată din punct de vedere al în elesului multiplu al acestora (privind geometria, grafica şi semantica asociată) care poate fi generat pentru a fi asociat obiectelor.

10.4 În elesul geometric multiplu
Geometria poate să aibă în elesuri multiple în special datorită scării de reprezentare (cu cât scara este mai mică, cu atât creşte gradul de abstractizare al reprezentării). Practic, unul şi acelaşi obiect poate fi reprezentat prin diferite forme geometrice.

10.5. În elesul semantic multiplu
Din punct de vedere semantic, un obiect poate definit în mod specific dacă luăm în considerare:

Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

33

USAMV-FIFIM 2010-2011

• • •

Clasa de obiecte din care face parte, Atributele asociate obiectului respectiv, Domeniul de valori pe care le poate primi obiectul

Un exemplu clasic este asocierea semantică op ională a no iunii de CASĂ (pentru scări mari) sau de CONSTRUC IE (pentru scări mici). În cazul unei aplica ii cu afişarea con inutului în mai multe limbi, pentru aceeaşi scară, apar diferen e implicite generate de vocabularul specific fiecărui idiom în parte (de exemplu CASĂ – HOUSE – MAISON).

10.6. În elesul grafic multiplu
Multiplicarea în elesului grafic arată faptul că unui obiect care păstrează geometria îi pot fi asociate, pentru a-l caracteriza cât mai corect, variabile vizuale diferite (grosimea liniei de desen, culoarea, haşura). Aceste diferen e apar în general datorită folosirii unor normative (instruc iuni) emise de organisme diferite rezultând reprezentări ale aceluiaşi peisaj în maniere diferite. Trebuie amintite şi cazurile generate de multiplicarea grafică multi-scară. De exemplu la o scară mică poate fi folosită o haşură, iar la o scară mai mare se poate utiliza o tentă plină de aceeaşi culoare pentru a caracteriza unul şi acelaşi obiect.

10.7. Cartografierea bazată pe interpretarea imaginilor 10.7.1. Cartografierea analogică (prin fotointerpretare)
În cazul cartografiei analogice se lucrează într-un domeniu contextual precis, definit de tematica prestabilită (de. ex. re eaua de transport, utilizarea terenurilor, acoperirea terenurilor, hidrografia, relieful, urbanizarea …). Din acest motiv este posibilă generarea unor modele şi metode de lucru specifice fiecărei tematici în parte. Totuşi, în practica profesională, nu este posibilă suprimarea interac iunii dintre temele cu ajutorul cărora este reprezentat peisajul.

10.7.2. Cartografierea digitală (prin fotointerpretare)
În cazul cartografiei digitale, pentru a putea automatiza reprezentarea este necesară crearea unor modele specifice privind peisajul şi obiectele care îl compun.

Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

34

USAMV-FIFIM 2010-2011

Din acest motiv este posibilă generarea unor modele şi metode de lucru specifice fiecărei tematici în parte. Dar, din păcate, în practica profesională, nu este posibilă suprimarea interac iunii dintre temele cu ajutorul cărora este reprezentat peisajul. Este obligatoriu să se facă apel la metodele specifice recunoaşterii formelor cu scopul limitării dubiilor. Astfel, se caută extragerea automată din imagine a modelelor de interes.

10.8. MEMENTO
Harta este considerată a fi o transcriere fidelă a : • • obiectelor şi fenomenelor geo-localizate, rela iilor diverse care se dezvoltă între aceste obiecte fenomene.

Harta a apărut din necesitate şi a devenit un instrument esen ial care permite în elegerea, comunicarea şi analiza informa iei referitoare la aceste fenomene cu scopul planificării diverselor proiecte de dezvoltare economico-socială. În general, reprezentarea grafică este transcrierea STATICĂ cu ajutorul semnelor grafice specifice unui sistem de ideograme a informa iilor identificate. Ceea ce interesează în cartografia clasică este reprezentarea statică, cu ajutorul mijloacelor grafice disponibile, pe un suport material specific (hârtie, plastic, calc, ş.a. …) sau vizualizarea pe ecranul calculatorului, a elementelor de interes (obiecte şi fenomene). Dar, cartografia digitală apelează din ce în ce mai mult, la un mijloc de eviden iere a obiectelor şi fenomenelor care ar trebui să completeze defini ia hăr ii : ANIMA IA.

11. Principiile directivei europene INSPIRE
Prin ini iativa INSPIRE, Uniunea Europeana – în colaborare cu de inătorii şi proprietarii principali de resurse de date geospa iale – inten ionează sa stabilească o infrastructura pentru informa iile spa iale în Europa ce va permite utilizatorilor din sectorul public la nivel European, na ional, regional şi local sa folosească în comun date spa iale dintr-o mul ime de surse intr-un mod interoperabil pentru execu ia diverselor sarcini publice în cazul în care utilizarea nu este restric ionată. Mai mult, utilizatorilor din medii private, de cercetare sau organiza ii non-guvernamentale şi cetă enilor li se vor oferi servicii pentru a descoperi accesul şi a vedea aceste surse de date spa iale. Politicile de mediu, pentru care dimensiunile spa iale constituie o componenta importanta, au fost alese ca punct de plecare pentru a stabili aceasta infrastructura spa ială. Ini iativa INSPIRE este bazata pe 6 principii de baza :

Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

35

USAMV-FIFIM 2010-2011
• • •

• • •

Informa ia geografica trebuie colectata o singura data şi actualizată la nivelul unde aceasta poate fi făcută cel mai eficient; Trebuie sa existe posibilitatea de a combina informa ii geografice din diverse surse de pe teritoriul Europei şi de a fi utilizate de numeroşi utilizatori şi aplica ii; Trebuie sa existe posibilitatea de a folosi informa ia spa ială colectata la un anumit nivel, în diferite alte nivele, detaliat pentru investiga ii specifice sau general pentru scopuri strategice; Informa ia geografica necesara pentru o buna gestionare la toate nivelele ar trebui sa fie abundenta dar sa nu fie utilizata intensiv; Este necesara o uşurin a în descoperirea informa iilor geografice disponibile ce se încadrează cerin elor şi a condi iilor în care acestea pot fi achizi ionate şi folosite; Informa ia geografica ar trebui sa fie lesne de în eles şi interpretat deoarece este vizualizata intr-un mod prietenos în contextul corespunzător selectat de utilizator.

Există două cuvinte cheie în abordarea INSPIRE fără de care este imposibila construirea unei Infrastructuri de Date Spa iale, şi anume interoperabilitate şi distribuirea datelor. Interoperabilitatea este abilitatea a doua sisteme de a interac iona unul cu altul. în contextul INSPIRE aceasta înseamnă : (1) datele trebuie sa fie omogene, (2) trebuie sa existe metadate pentru a putea găsi şi în elege datele, şi (3) serviciile ar trebui nu doar sa găsească datele dar să le şi acceseze şi să le utilizeze. Interoperabilitatea poate fi atinsa doar printr-un lung proces de standardizare. Arhitectura generala INSPIRE şi cele mai relevante standarde sunt ilustrate în figura de mai jos.

Fig. 1 Schema Infrastructurilor de Date Spa iale (NSDI)

Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

36

USAMV-FIFIM 2010-2011

Doar pe baza interoperabilită ii nu se poate construi o Infrastructura de Date Spa iale buna. Principiile flexibile ale distribuirii datelor şi informa iilor trebuie introduse pentru a face infrastructura să func ioneze. Cooperarea între to i de inătorii şi proprietarii de date geospa iale este astfel vitală. Aceasta înseamnă – după cum este prevăzut de INSPIRE – o cooperare între toate Statele Membre la nivel European şi între State Membre pentru aplica ii la nivel transfrontalier (de exemplu conservarea naturii, managementul dezastrelor). De asemenea distribuirea informa iilor între Autorită ile Publice ale Statelor Membre este de o importanta majora. Unul din elementele cheie în dezvoltarea Infrastructurii de Date Spa iale Europene a fost nevoia de a avea un cadru legislativ. Pentru a dezvolta legisla ia INSPIRE, to i de inătorii şi proprietarii de informa ie geografica au fost împăr i i în grupuri de lucru pentru a pregăti o prima varianta a Directivei propuse. La mijlocul anului 2004, propunerea unei Directive a Parlamentul şi a Consiliului European – Stabilirea unei infrastructuri pentru informa ii spa iale în Comunitatea Europeana (INSPIRE) – a văzut lumina zilei în 2005 şi 2006 au avut loc discu ii intense între Comisie, Parlament şi Consiliu în legătură cu propunerea Directivei. După o scurta perioada de conciliere, Parlamentul şi Consiliul au ajuns la o în elegere în Noiembrie 2006. Directiva INSPIRE (2007/2/EC) a Parlamentului şi a Consiliului European din 14 Martie 2007 a fost publicata în Monitorul Oficial al Uniunii Europene pe data de 25 Aprilie 2007. A intrat în vigoare pe 15 Mai 2007. Începând cu aceasta data s-a intrat în faza de transpunere (2 ani), faza în care Statele Membre transpun legisla ia Europeana în legisla ia na ionala. În acest timp, cinci echipe de exper i, aşa numitele Grupuri de Lucru INSPIRE, au fost create pentru a dezvolta Reguli de Implementare care definesc modul în care Statele Membre trebuie sa implementeze această Directivă. Cele 5 Grupuri de Lucru s-au ocupat de următoarele subiecte : 1. 2. 3. 4. 5. metadate, specifica ii de date, servicii, distribuirea datelor şi monitorizare şi raportare.

Grupul răspunzător de metadate a publicat o propunere pentru Reguli de Implementare a Metadatelor. Varianta finala a Regulilor de Implementare a fost discutata şi votata de către Comitetul INSPIRE (având reprezentan i ai Statelor Membre) în mai 2008. Regulile vor fi publicate în toamna anului 2008. Regulile de Implementare pentru metadate sunt bazate pe standardul ISO 19115 pentru resurse (date şi servicii), 19119 pentru servicii şi 19139 pentru codificarea metadatelor. De asemenea, sunt relevante şi standarde complementare. Regulile de Implementare fac o distinc ie clară între metadate pentru identificare, pentru evaluare şi pentru utilizarea resurselor. Metadatele pentru identificare includ titlul resursei, referin a temporala, întinderea geografica, rezolu ia spa ială, limba, domeniul, cuvinte cheie, echipa responsabila, rezumat, constrângeri, tipul serviciului, platforma, conformitate. Metadatele pentru

Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

37

USAMV-FIFIM 2010-2011

evaluare şi folosire a resurselor nu sunt înca fixate şi sunt mult mai complexe: acestea depind de tema (de aceea devin variabile) şi implica şi alte standarde. Grupul de Lucru răspunzător de Specifica iile de Date a pregătit un model conceptual general şi a definit în detaliu con inutul temelor din cele 3 anexe ale Directivei. Modelul conceptual descrie diferitele componente ale datelor ce trebuie omogenizate: de ex. modelul datelor, cataloage de scheme şi caracteristici, utilizarea identificatorilor unici, mentenan ă şi probleme calitative, etc. Anexa I se referă la : 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. Sistemul de referin ă Re eaua geografică Denumire geografică Unitate administrativă Adrese Parcele cadastrale Re ele de transport Hidrografie Zone protejate

Anexa II se referă la : 1. 2. 3. 4. Eleva ie Acoperirea terenului Ortoimagerie Geologie

Anexa III se referă la : 1. Unită i statistice 2. Clădiri 3. Sol 4. Utilizarea terenului 5. Sănătate şi siguran a 6. Utilită i şi servicii guvernamentale 7. Unită i de monitorizare a mediului 8. Unită i producătoare şi industriale 9. Facilită i pentru agricultura şi acvacultura 10. Distribu ia popula iei – demografie 11. Managementul suprafe elor de teren/restric ii/zone de regularizare 12. Zone de risc 13. Condi ii atmosferice 14. Caracteristici meteorologice geografice 15. Caracteristici geografice oceanografice 16. Regiuni marine 17. Regiuni bao-geografice
Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

38

USAMV-FIFIM 2010-2011

18. Habitate şi biotopuri 19. Distribu ia speciilor 20. Surse de energie 21. Resurse minerale Directiva INSPIRE prevede cinci tipuri de servicii: servicii de identificare a datelor, servicii de vizualizare, servicii de descărcare, servicii de transformare pentru “traducerea” schemelor sau pentru transcalculul coordonatelor, servicii de solicitare pentru a lega serviciile şi a le face sa opereze împreuna. Echipa răspunzătoare de Servicii a pregătit o prima varianta a Regulilor de Implementare încă neaprobate pentru Serviciile de Identificare şi Vizualizare. Pentru celelalte tipuri de servicii regulile de implementare vor fi realizate anul următor. Grupul de Lucru răspunzător cu Distribuirea Datelor a elaborat Regulile de Implementare pentru stabilirea accesului şi ale dreptului de utilizare ale datelor spa iale şi ale serviciilor pentru institu iile şi organismele Comunită ii. Acestea se vor ocupa şi de cele mai bune practici în UE în ceea ce priveşte principiile de distribuire a datelor. Obiectivul final este de a minimiza barierele non-tehnice de acces la date şi servicii. Nu în ultimul rând, Grupul de Lucru răspunzător de Monitorizare şi Raportare a stabilit cadrul metodologic pentru monitorizarea modului de implementare a Directivei. O prima varianta a Regulilor de Implementare încă neaprobate a fost definita împreună cu o lista de indicatori. Monitorizarea se va ocupa în special cu stadiul dezvoltării infrastructurii şi folosirea acesteia. Se va pune un accent special pe compatibilitatea cu Regulile de Implementare pentru date, metadate şi servicii după cum au fost acestea definite de celelalte grupuri de lucru. Varianta ini iala a Regulilor încă neaprobate va fi discutata şi votata în toamna anului 2008. În termeni generali, aplicarea principiilor INSPIRE în cadrul unui proiect tematic înseamnă:
• •

datele/metadatele sunt distribuite şi actualizate de Ministerele, Institutele şi organismele respective; interoperabilitatea este atinsa prin aplicarea regulilor de omogenizare după cum au fost acestea definite de Grupurile de Lucru INSPIRE şi prin utilizarea unei arhitecturi bazata pe servicii; principiile de distribuire a datelor (în elegeri) au fost făcute pentru a minimiza barierele de utilizarea a datelor/informa iilor.

Aproape toate imaginile provenite de la sateli ii de observare a Terrei sunt înregistrate sub formă digitală, iar pentru utilizare profesională nu este nevoie de conversia acestor date prin scanare. Astfel, este posibilă procesarea, manipularea şi ameliorarea semnificativă a informa iei de bază cu scopul eviden ierii, extragerii şi restituire sub formă de hăr i tematice a informa iilor pe care alte surse de date nu le pot oferi (ne referim la fotografiile aeriene, detectorii multibandă, hăr i scanate şi digitizate, ridicări de teren realizate prin mijloace topografice şi de pozi ionare GPS (aceste din urmă oferă numai informa ii punctuale sau liniare care pot fi integrate în Sistemele de Informa ii Geografice).

Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

39

USAMV-FIFIM 2010-2011

BIBLIOGRAFIE
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. BĂLĂCEANU-STOLNICI, Ctin.(1995) COTE P. (1954) DIDON E. (1990) DONISĂ V., DONISĂ I. (1998) FOIN P. (1983) GRIGORE M. (1979) GRUMAZESCU H., (1970) LASSALLE T. (1990) WINKLER P. (1997) “Dialoguri despre cele văzute şi cele nevăzute”, Ed.Harisma, Bucureşti "Metode de reprezentări cartografice", Edit. Tehnica, Bucuresti, "Systemes d'Information Géographique, concepts, fonctions, applications". CEMAGREF/ENGREF, Montpellier. "Dic ionar explicativ de Teledetec ie şi Sisteme Informa ionale Geografice", Ed. Junimea, Iaşi "Cartographie topographique et thématique", Paradigme, Caen, "Reprezentarea grafică şi cartografică a formelor de relief", Ed.Academiei RSR, Bucureşti, "Reprezentarea cartografică a regiunilor geografice la diferite scări", Stud.Cerc. G.G.G. - Geogr., XVII,1. "CARTOGRAPHIE, 4000 ans d'aventure et de passion", IGN, Ed. Nathan, Paris, France "Sattelite Data for Map Updating at the Threshold of XXI. Century". Proceedings Eurisy Colloquium Earth Observation and the Environment, Budapest, Hungary, 15-16 May 1997 "Atlas Republica Socialista România", Edit. Academiei Bucuresti. “ Atlas de semne conven ionale pentru planurile topografice la scările 1:5000 şi 1:10000“, CSA-DGFFOT, Bucureşti “Norme tehnice pentru întocmirea planului topografic de bază la scările 1:2000, 1:5000 şi 1:10000”, MAIA, CMDPABucureşti

10. xxx (1927 - 1976) 11. xxx (1966) 12. xxx (1981) 13.

MARTEL C. (199)

14. 15.

BERTIN J (1967) BERTIN J. (1977)

Développement d’un cadre théorique pour la gestion des représentations multiples dans les bases de données spatiales, Mémoire de M.Sc., Faculté de foresterie et de géomatique, Université Laval, 128p. Sémiologie graphique, , Gauthiers-Villars, Paris Le graphique et le traitement graphique de l’information, Flammarion, Paris

Alexandru Badea -Modelare cartografică-Note de curs-

40

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful