i rri l R l rptc A 5l LIR I( A

-

Un

c a ra cte r

du pi

Th eo fr as t

iN r . r c E ND A c E -g t n Au R rSE e l i n susidespresi ne,se spuneci fusesegi slab. Ba chiar gingag.Cind l-am cunoscut eu era intreg ciptugit si inziuat in grdsime.Dar mai ales egoismul lui cipitase trei rinduri de gugi si personalitatea lui inalti ajunsese al treilea cat de burti... Nu gtiu daci trecuseprin egoisla mul ingeresc al copiliriei, nu cunosc dacd.stribatuse pe cel zvelt, aprins, destrimat al tineretii. Eu l-am aflat oprit in egoismul agezat9i prosper al maturitilii. Un egoism gras, grav, masiv, solid infipt in temelii neclintite. De pe acum monumental... Mi fascina...Ca o piramidLvielapicioarele cireia, eu, un infim turist cu gitul intins si gura ciscati, rivneam, visam. Una din cele pugine gapte - minuni ale firii. Nu era nevoie si cilitoresc in pustiile Egiptului si admir; era el, aici, la indemini, crescut, statornicit intre noi de jur-imprejur, cu tot nisipul sterp ce se cuvenea.Egoismul lui aveafo4a sacri, teribih a zeilor gi a demonilor; mi vrijise, mi incremenise in oroare sfinti. Ah, mai alesacel desivirqit siml al posesiunii ! Totul era al lui, de fapt, de drept, prin legeafirii lui - nu puneain nici un fel hotar intre ce esteal siu gi ceeace esteal celorlalgi.Nici o deosebireintre al tiu gi al lui. Te anexa,te incorpora, te inghigeafer;si aibi habar de ce sivirseste, daci ii ficea trebuingi numai o f;rimi1; din tine. intindea mina gi igi lua, isi insusea, storcea qi apoi zvirlea orice poftea. Firi patimi, firi gind, simplu, dar cu pofti. ln el era numai o formidabili, imensi pofti, care culegea9i ingrimidea in el, cu acelasilacom deliciu, zaharicalegi dulciuri, desfitiri sexuale, rafinate senzaqiiestetice,cele mai gustoaseprospituri culturale. Creierul lui era alt organ supus,tot un pintec, destinat si-i satureapetiturile intelectuale. Capacitateade intindere si cuprindere a egoismului siu n-are un capit, nici sfirsit. Cu el nu rupeai, nu ispriveai niciodati. Uitat ani si ani, ca o batisti

mototoliti in buzunar, si fi avut numai o cit de mici nevoie te ciuta qi te scotea sa-9isufle nasul. spulberaseri pe rind in lume, pirisite, Jinuse gaseneveste...citegigasese pe cea de-a gaptea.Dar daci intilnea una negtiute, singure, in mizerii. El hlpitea ce ii pridin cele vecii, egoismul lui seinduioga pini la o imbriqigare grasi, ceea de ciocolati, rupea' ii da ei li.rrri" o ph.rrte gidllare. Cumpar" atun"i un pachet cinci le minca el. Chiar daci citegigase{emeilei-ar fi iegit ,rn b"torr gi p. ".Ll"lr. ceas,intimplitor, in drum, ar fi mincat bucuros cu ele sasepachete,biir, "..l"gi neinqelespistrind nesmintit proporqia de batoane' cu stutn prirring" astaaveamiiestrii;i virtuozitili care mA sileau si-l admir vag junghi ? A doua nevasti' smulsa ca o pasirici po".., i se pirea ca simte un inlocuiti cu ii., cuib de privirea magnerica a garpelui (in imprejurarea de faqi, ventuze, mustar' cataplasme. soneria insistentl a telef"onului), aleiga si-i puni a degeSe zgiria cu masina de ras, se rinea cu foarfecele la unghia incarnati da fuga cu tot de la piciorul sting ? A patra, aciuiati la ,,Crucea rosie", tulrri -ie trebuitor si-l panseze. materialul Avea nevoie d. o ."rti., de o traducere, de un citat ? Cea dintii, scormonitl 9i la inexorabitrasi dintre culisele teatrului unde o oplosise, venea ca o fantomi, la chemare a magului. jertfelor la naArderile de tot al. devotamentelor se urcau pini la el ca fumul la cog,amante de o.noapte lepasul idolului impasibil. Prietene de o ziaruncate gustate 9i date odati cu prezervativul respectiv, chelnerile ce-l slujeau la-birt, risfilate o clipi 9i date inapoi la tucitirie, inzatoare de cirqi de prin libririi din morgi trintite la loc in raft,laporunca egoismului siu irezistibil se sculau ca toana' si veneausi-l slujeasci pentru un moft, Pentru un tleac,pentru o ' exratici admiraqie, nu mai mi induram si-l privesc, l.rt.-o neconteniti, mi studiindu-l cu toat; fervoarea.Pentru mine, el era modelul, arhetipul"' $i cit de slab 9i palid intr-o intimplare, incizneam,mi ingeniam si-l prind micar si-i puni in toati lumina somitiqile lui de get.r ro-"rr."r. tr-o povestir., "" nial egoist. dureri, n-aveadrame, nu suferisetragedii, $i"nu giseam nimic. El nu indurase egoismunenorociri, fericiri, nu gtia de soarti, slibiciune, cidere... Prin cuirasa lui nu patrundea nimic. Aluneca tot. E ir.pt ci gi el, ca si oricare total egoist, patimea de o uriagi constipaqie' dea afiranimic din ceeace apuca: creierul lui Egoirmui lr.riavar nu seindura sF, putea nu dJldo." de lecturi, ca gi mageleghiftuite de bunitigi. Dar din astea [se] gi le rezolva-singur, lunar, cu un injgheba un roman, nici o nuvela cumsecade.El mai fi putut face eu ? p.rig"rirr, cu o splendidi conferinli ori articolag' Ce a,s ^ la sacroLrr." o singuri giurici la platoga, pe unde m-ag fi putut strecura sancta-ipiele. Un singur clenci,de carel-ag fi apucat: Dumnezeu'

/ol

V . V or r ul r ( r J

El, careprivea de sustoati creatia- firi considera[iesi nici desconsideraqie, ci o ingloba in el ca pe o mincare, se purta cu Dumnezeu, ca, as zice, cu un partener - cu minusi fine. De la egal la egal. Figig, chiar cu oarecarecondescendengi, deEiel insuqi se socoteaun sfint... nu se botezasede la sine,cu toati autoritatea, anticipind asupra hotiririi sinoadelor * sfintul ? Ei bine ! El, care nu se ducea la caselealtora decit poftit la ospeqe, intra in locasul Domnului neinvitat, bine inqelestot cu aceeasicilcaturi., rarl,, apdsatl,, ca pe stradi, cu acelasipas ingimfat, firi sfiali, cu aceeasi leginare levantini de pagi cu trei tuiuri ale dinapoiului, tot cu capul sus, pieptul inainte, privirea cttezd,toare, strecurati printre pleoapele strinse usor arogant in dosul ochelarilor reprezentativi, cum intra in cafenele sau in biroul lui de mare dregitor. Dar, oricum, in casaDomnului ficea o suti de mari cruci, privind in cerul boltei, siJ vadi gazda gi si-i innumere lumindrile inchinate racticos de cite trei ori si aprinse la fiecare icoana. Atunci ficea cu stipinul locului intelegerea reinnoiti des... insa d,onnant-d,onnanr; il ruga ceva,plitea un pomelnic,il angaja,incheiapactul trigind ca niste iscilituri peste piept alte cruci si iegea,uitindu-l gi uitindu-gi angapmentul. Celilalt, bun din fire, nu-l trida, il primea, il suferea,il ajuta,zimbind la toate uimirile si nedumeririle rele. Cred ci-i plicea gi acestuia,ca un antipod dialectic al universalului siu altruism. Aga ci m-am lipsit si pun, cum mi gindeam, egoismul lui - un dumnezeu -, in conflict inchipuit cu un adversardemn de el, cu Dumnezeu adevirat. Si si scriu apoi peripeqiile acestei drame, in care as fi desfigurat toate ascutimile, profunzimile, avinturile, inilqimile, viltorile, srrategiile, capcanele,coturile, chichiqeleegoismului siu la trinti cu divinul Adversar. Mi-a fost frici si mi vir intre doui pietre de moari, amindoui tari, qi m-am lipsit. Am auzit insi ci marele meu amic a inceput si 9i-l scrie singur, hmurind diavoleasca-i sfinqenie, pentru posteritate. lncit, de totdeauna gi astizi, totul i seindeplinegte, regulat, egal,cu exactirate. Regi, presedingi,ministri, inalqi dregltori sint unelte care se cuvine si-i ude, si-i sape,sa-i gunoiasci, si-i cultive nemaiintilnitu-i, extraordinaru-i egoism, punindu-i la indemini toate inlesnirile: salarii, pensii, palate,vilegiaturi prielnice, ca acestsupraomenesc egoism sI se dezvolte slobod. Aga ci neavind motivul unei snoave,micar al unei anecdote, cel puqin al unei istorioare de care si mi agiq - simbure al unei fabulaqii unde siJ prind, si-l cuprind si cu pana inmuiati in culorile lui vii si scriu o viap ilustri peste roare veacurile, dincolo de Plutarh - am injghebar acesrsarbid, spilicit portret in alb si negru. Poate chiar in prea mult alb gi-i cer iertare. miercuri.4iunie1958

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful