Universitatea “Dunărea de Jos”

DREPT COMUNITAR EUROPEAN
LIVIU COMAN-KUND

Galaţi - 2010

Departamentul pentru Învăţământ la Distanţă şi cu Frecvenţă Redusă Facultatea de ştiinţe juridice sociale şi politice Specializarea administraţie publică Anul II/ ID

ARGUMENTE ŞI OBIECTIVE

ARGUMENTE ŞI OBIECTIVE
Vocaţia europeană a României a început să se manifeste cu pregnanţă încă de la începuturile statului român modern, marcate de reformele lui Cuza. În anul 1974, România devenea prima ţară din Europa Centrală şi Orientală care stabilea relaţii cu Comunitatea Economică Europeană. În anul 1993, România încheie Acordul de asociere cu Uniunea Europeană şi statele membre, situându-se astfel, alături de Bulgaria, în cel de-al doilea val de ţări din Europa Centrală şi Orientală, care au încheiat asemenea acorduri. Acordul de asociere a intrat în vigoare în anul 1995 şi, în acelaşi an România şi-a depus oficial candidatura de aderare la Uniunea Europeană. Solicitarea de aderare a României a primit răspuns favorabil în anul 1997, iar în februarie 2000 au început negocierile de aderare, care s-au finalizat în decembrie 2004. Tratatul de aderare a fost semnat pe 25 aprilie 2005, la Luxemburg, iar aderarea efectivă s-a produs la 1 ianuarie 2007. Dar Uniunea Europeană, la care România a aderat şi în care încearcă să se integreze, este dirijată de un impresionant ansamblu de norme juridice, denumit încă de la începuturi Dreptul comunitar european. Autorii occidentali1operează o dihotomie a dreptului comunitar, pe criteriul obiectului de reglementare, în: Drept comunitar general şi Drept comunitar material sau special. Dreptul comunitar general are un caracter instituţional; marile sale părţi sunt: structura instituţională a Comunităţilor Europene, izvoarele dreptului comunitar, contenciosul şi raporturile între dreptul comunitar şi dreptul naţional al statelor membre. Dreptul comunitar material sau special reglementează raporturi interumane specifice diverselor domenii ale vieţii economico-sociale a Uniunii Europene. Fac parte din dreptul comunitar material: Dreptul comunitar comercial, Dreptul comunitar social, Dreptul comunitar financiar şi fiscal, Dreptul comunitar al transporturilor, Dreptul comunitar al brevetelor etc. După întrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht privind Uniunea Europeană, la 1 noiembrie 1993, o serie de autori au schimbat denumirea Drept Comunitar European cu cea de Drept al Uniunii Europene, dorind să marcheze inaugurarea unei noi etape a integrării europene, mai profundă sub aspectele sale politice. În realitate, Uniunea Europeană neavând personalitate juridică nu putea crea drept. Dreptul derivat care reglementează unitatea europeană este cel creat de comunităţile europene. Deci, Dreptul Uniunii Europene nu este altceva decât Dreptul comunitar european redenumit. Situaţia se schimbă după intrarea în vigoare, la data de 1 decembrie 2009, a Tratatului de la Lisabona. Începând cu această dată, Uniunea Europeană succede şi se substituie Comunităţii Europene, dobândind personalitate juridică. Cu toate acestea, intervalul scurt de timp, scurs de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, face ca substanţa dreptului derivat care reglementează Uniunea Europeană să rămână dreptul creat de Comunitatea Europeană. Şi cele două tratate consolidate rezultate
1

Guy ISSAC, Marc BLANQUET, Droit communautaire général, 9e édition, Ed. ARMAND COLIN, Paris-2001,p.V. Drept comunitar european 1

înţelegerea principiilor raporturilor Uniunea Europeană – state membre şi drept comunitar – drept naţional. respectarea şi aplicarea dreptului comunitar în corelaţie cu dreptul naţional.ARGUMENTE ŞI OBIECTIVE din intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. din textele Tratatului de la Maastricht şi ale Tratatului privind Comunitatea Europeană. explicarea menţinerii diversităţii în cadrul Uniunii Europene. cunoaşterea caracteristicilor dreptului comunitar. 2 Drept comunitar european . grupate în trei părţi: Rădăcinile şi evoluţia construcţiei europene. înţelegerea organizării şi funcţionării instituţiilor comunitare. În aceste condiţii. capacitatea de a soluţiona probleme). cu modificările suferite până la Tratatul de la Lisabona. competenţele atitudinale se referă la: promovarea idealurilor unităţii europene. Competenţele de natură cognitivă avute în vedere sunt: cunoaşterea procesului de integrare europeană. deprinderea de a aborda problematica raporturilor Uniune – state membre şi drept comunitar – drept naţional din perspectiva coperniciană a interdependenţei sistemice. Obiectivele acestui curs sunt de natură formativă şi se împart în două categorii: generale şi specifice. atitudine participativă la implementarea politicilor comunitare. Pentru atingerea obiectivelor specificate. Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene sunt alcătuite. Competenţele instrumental-aplicative pe care dorim să le formăm sunt: utilizarea adecvată a instrumentelor logice de cunoaştere pentru aprofundarea materiei. cunoaşterea izvoarelor dreptului comunitar. abilităţi relaţionale) şi a unor competenţe sistemice (capacitatea de corelare şi de a înţelege corelaţiile. deocamdată. De asemenea. caracteristice materiei Dreptului comunitar european. instrumental-aplicativă şi atitudinală. pentru conservarea denumirii tradiţionale de Drept comunitar european. de natură cognitivă. capacitatea de a înţelege organizarea şi funcţionarea instituţiilor. am optat. utilizarea riguroasă a terminologiei comunitare. Obiectivele specifice disciplinei constau în formarea unor competenţe. În fine. a unor competenţe interpersonale (capacitate de evaluare şi autoevaluare. deci. pentru că Uniunea Europeană nu este reglementată decât în mică măsură de norme noi. apărut subit la 1 decembrie 2009. nu este evidentă întărirea unităţii politice a statelor membre ale Uniunii Europene. capacitatea de apreciere. cursul nostru utilizează un ansamblu de unităţi de învăţare. comunicarea scrisă şi orală în limba română. a determinantelor şi consecinţelor sale. atât sub aspect teoretic cât şi practic. Dreptul Uniunii Europene nu este un drept nou. diferite de acesta şi. în cea mai mare parte. preocupare pentru obţinerea calităţii). Obiectivele generale constau în formarea unor competenţe instrumentale (capacitatea de analiză şi sinteză. a procesului de integrare a României în Uniunea Europeană. Sistemul instituţional al Uniunii Europene şi Dreptul care guvernează Uniunea Europeană. în timpul scurs de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Rolul şi atribuţiile Consiliului Uniunii Europene_________________________ 66 4.1. Organizarea şi funcţionarea Parlamentului European___________________ 62 2.5.2.1.1.3.4.3.Extinderea Comunităţilor Europene__________________________________ 24 26 27 30 36 44 Întrebări şi teste de autoevaluare____________________________________ PARTEA II-a SISTEMUL INSTITUŢIONAL AL UNIUNII EUROPENE_____________ 50 Cap.2. Apartenenţa la Comunităţi___________________________________ Cap. Organizarea şi funcţionarea Comisiei Europene________________________ 71 .2. Organele auxiliare ale Consiliului Uniunii Europene_____________________ 69 Cap.6.I CUPRINS ARGUMENTE ŞI OBIECTIVE_________________________________ PARTEA I-a RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE_________ Cap.2.4.5.5.1.2. Mediatorul Uniunii Europene______________________________________ 44 Cap.4. Ideea unităţii europene_____________________________________ Cap. respectiv ale Uniunii Europene. Aspecte generale şi principii referitoare la sistemul instituţional al Uniunii Europene_________________________________________ Cap. Consiliul Uniunii Europene___________________________________ 65 4.4. Statutul parlamentarilor__________________________________________ 56 2. Crearea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului__ __________ Cap. Geneza Consiliului Uniunii Europene_________________________________ 66 4. Caracteristicile generale ale Comunităţilor Europene________________ Cap. Apariţia şi evoluţia Consiliului European______________________________ 63 3.4.3.3. Aspecte privind integrarea României în Uniunea Europeană______________ 8. Structura Tratatelor Constitutive ale Comunităţilor Europene________ Cap. Consiliul European după Tratatul de la Lisabona_______________________ 65 Cap. Organizarea şi funcţionarea Consiliului Uniunii Europene_________________ 67 4.2. Parlamentul European______________________________________ 51 54 2. cu ţările din Europa Centrală şi Orientală______________________________________________ 8. Evoluţia procesului de integrare europeană________________________ 8.5.8. Eşecul Tratatului Constituţional____________________________________ 8.1. Rolul şi atribuţiile Parlamentului European___________________________ 56 2.4.1.1. Premisele construcţiei europene______________________________ Cap. Aprofundarea integrării____________________________________________ 22 8. Tratatul de la Lisabona___________________________________________ 1 3 4 5 9 13 16 17 21 22 8.2. Componenţa Comisiei Europene____________________________________ 70 5. Relaţiile Comunităţilor.7. Constituirea Parlamentului European_______________________________ 54 2.3.3. Comisia Europeană________________________________________ 70 5. Consiliul European_________________________________________ 63 3.6. Rolul şi atribuţiile Comisiei Europene_________________________________ 71 5. Crearea Comunităţii Economice Europene şi a Comunităţii Europene pentru Energia Atomică_______________ _______________________ Cap.

2.1. Organizarea şi funcţionarea Curţii___________________________________ 6.II Cap.6. Tribunalele specializate___________________________________________ Cap.3. Tribunalul______________________________________________________ 6. Banca Centrală Europeană__________________________________ Cap.2. Clasificarea izvoarelor dreptului Uniunii Europene______________________ 83 1.2. Aplicabilitatea directă a dreptului Uniunii Europene _____________________ 87 2. Izvoarele dreptului Uniunii Europene___________________________ 83 1.2. Caracteristicile dreptului Uniunii Europene______________________ 86 2. Izvoarele derivate ale dreptului Uniunii Europene_________ ______________ 83 Cap. Statutul membrilor Curţii___________________________________________ 6. Curtea de Conturi__________________________________________ Întrebări şi teste de autoevaluare____________________________________ 72 72 73 73 75 76 76 77 78 82 PARTEA III-a DREPTUL UNIUNII EUROPENE______________________________ Cap.1.7. Procedura legislativă şi rolul parlamentelor naţionale______________ 89 Întrebări şi teste de autoevaluare____________________________________ 91 CHEIA TESTELOR DE AUTOEVALUARE_______________________ 73 BIBLIOGRAFIE____________________________________________ 84 .5. Aplicabilitatea imediată a dreptului Uniunii Europene ____________________ 86 2.3. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene__________________________ 6.8.1. Prioritatea dreptului Uniunii Europene _______________________________ 88 Cap.3. Componenţa Curţii_______________________________________________ 6.1.4.

E.2.6.8. Tratatul de la Lisabona DREPT COMUNITAR EUROPEAN 3 .7.) Cap. Premisele construcţiei europene Cap.5.) şi a Comunităţii Europene pentru Energia Atomică (Euratom) Cap. Eşecul Tratatului constituţional 8.Aspecte privind integrarea României în Uniunea Europeană 8. Caracteristicile Europene generale ale Comunităţilor Cap.5. Ideea unităţii europene Cap.2.E.3.C. Aprofundarea integrării 8. Evoluţia procesului de integrare europeană 8. Structura tratatelor constitutive ale Comunităţilor Europene Cap. Crearea Comunităţii Economice Europene (C. Relaţiile Comunităţilor. cu ţările din Europa Centrală şi orientală 8. respectiv ale Uniunii Europene.6.1. Extinderea Comunităţilor Europene 8.4.4. Crearea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (C. Apartenenţa la Comunităţi Cap.1.E.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE PARTEA I-a RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE Organizarea sarcinilor de învăţare: Cap.O.3.

laureat al Premiului Nobel pentru pace.J. Aceste mari curente politice reprezentau. Primele concepţii privind unitatea europeană au fost conturate de unii vizionari la sfârşitul Evului Mediu. constituirea unei „confederaţii europene”. Semnificativă. SaintSimon. Primul curent s-a manifestat. opţiunea pentru unul sau altul dintre termenii contradicţiei: integrare europeană consensuală – suveranitate statală şi confruntare inter-statală. Evident. dar au condus la declanşarea primului război mondial. pp. în 1923. Deşi această mişcare câştigă numeroşi adepţi din mediile intelectuale şi politice. în acest sens. urma să se instituie un buget de tip federal şi o forţă armată comună. pentru o uniune benevolă de tip federal cu natură democratică. Ludovic al XIlea. Iaşi – 2003. prin intermediul unor organe supranaţionale. Georges de Podiebrad. ministrul de externe german. Ed. 3 Richard von Coudenhove-Kalergi (Tokyo 1894 – Schruns 1972) diplomat austriac. sociale şi politice ale primului război mondial au determinat apariţia a două mari curente politice în Europa: primul. inspirat de modelul american. prin crearea. p. Instituţii. partizan al reconcilierii cu Germania.FIDES. a mişcării „Uniunea Paneuropeană”. însă fără nici un rezultat concret. Mai mult. A contribuit la pregătirea constituirii Consiliului Europei. OSCAR PRINT. ea nu reuşeşte să convingă guvernele. Ideea unităţii europene a fost reluată ulterior de personalităţi marcante. Proudhon şi Victor Hugo. o adunare în cadrul căreia urma să se voteze cu majoritate simplă. Această formulă de integrare ar fi limitat suveranitatea statelor. în sensul originar de „cetăţean al lumii”.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE Cap. în 1949. XX. la începutul sec. de fapt. cu o activitate remarcabilă în domeniul politicii externe. care i-a propus. Bucureşti – 1996. Ed.Rousseau şi I. Introducere în dreptul comunitar. nici la ora actuală nu există o forţă armată comună. îndeosebi.1. De asemenea. este iniţiativa regelui Boemiei. în secolul al XIX-lea. şi anume. această iniţiativă a fost mult prea avansată faţă de mentalitatea dominantă în epocă. cum au fost J. nu este o idee nouă.17. Punctul culminant al curentului politic de uniune benevolă a ţărilor europene l-a constituit iniţiativa lui Aristide Briand. cel de al doilea mizând pe naţionalism dictat şi forţă. şi o curte de justiţie independentă. 4 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . împreună cu Gustav Stresemann. pe fondul nostalgiei după unitatea antică pierdută şi ca reacţie la privaţiunile pricinuite de divizarea tot mai profundă a Europei.Kant. 4 Emanuel Corneliu MOGÎRZAN. 17-19. Drept european – Evoluţie. deşi în secolul al XIX-lea a fost formulat dezideratul constituirii „Statelor Unite ale Europei”. în secolul al XVIII-lea. la 7 1 Roxana MUNTEANU. în anul 1464. adept şi promotor al cosmopolitismului. Ordine Juridică. astfel încât la începutul deceniului trei al secolului trecut îşi pierde importanţa4. Ideea unităţii europene Ideea unităţii europene. în 1926. 2 Aristide Briand (Nantes 1862 – Paris 1932) om politic francez. precum şi urmările economice. care a propus. De altfel. Ororile. condiţiile concrete nu numai că nu au permis realizări în acest sens. după cum vom arăta 1. regelui Franţei. şi care a avut la bază lucrarea lui Richard von CoudenhoveKalergi3 intitulată „Paneuropa”. al cărei preşedinte de onoare a fost Aristide Briand2.

cit.2. în special din Germania.A. DREPT COMUNITAR EUROPEAN 5 . p. Ed. datorită precauţiei manifestate de Aristide Briand faţă de susceptibilitatea guvernelor europene în privinţa suveranităţii. Philippe MANIN. Se poate susţine că începutul mişcării postbelice pentru uniunea Europei Occidentale a fost declanşat de Winston Churchill4. s-a ajuns la naţionalism extremist şi regimuri politice dictatoriale.cit. Emanuel Corneliu MOGÎRZAN. PEDONE. că menţinerea divizării este un permanent pericol. şi U. în detrimentul celorlalte state. în care a susţinut crearea progresivă a „Statelor Unite ale Europei” prin reconcilierea foştilor inamici din timpul 1 Societatea Naţiunilor sau Liga Naţiunilor a fost fondată în 1919. El a relansat mişcarea federalistă antebelică.3.R. printr-un discurs ţinut la Universitatea din Zürich. În concepţia naţionalistă. La urma urmei. Această reacţie s-a datorat opţiunii tot mai ferme a guvernelor pentru păstrarea integrităţii suveranităţii statale. Societatea Naţiunilor a fost o organizaţie internaţională interguvernamentală. dar nu pe calea consensual-democratică. Reacţia guvernelor statelor europene a fost de respingere. Documentul. Reprezentanţii statelor Europei Occidentale ajung. Paris-2004. crearea între statele europene a unor legături de tip federal. Droit constitutionnel de l’Union Européenne.S. care a avut ca obiective dezvoltarea colaborării între naţiuni. aceste probleme puteau fi rezolvate doar de state naţionale puternice.S. 4 Roxana MUNTEANU. Cap. p. primul ministru de război al Marii Britanii. Şi aceasta nu numai din cauza pierderilor fără precedent suferite. A fost desfiinţată oficial în anul 1946. deja câştigase teren curentul politic de dictat şi forţă. Premisele construcţiei europene Al doilea război mondial a însemnat un adevărat dezastru pentru Europa. Adunării Generale a Societăţii Naţiunilor1. la convingerea că o unire de tip imperialist este atât imposibilă cât şi inacceptabilă. i s-a cerut să prezinte un document în care să-şi precizeze ideile. Întrucât propunerea nu a fost clară2. şi Germania nazistă a luptat pentru unirea Europei. şi în ultimă instanţă la cel de-al doilea război mondial. prin Tratatul de la Versailles.19. ci potrivit reţetei imperialiste: cucerire şi dominaţie. oricât de dificilă ar fi fost găsirea formulei general acceptabile şi oricât de îndelungat şi sinuos ar fi fost procesul de integrare. 3 Roxana MUNTEANU.cit. a devenit un campion al retoricii unioniste şi antibolşevice. fiind deci necesară o uniune consensual-democratică. pe 19 septembrie 1946. fondată în 1945. denumit „Memorandum asupra organizării unui regim de uniune federală europeană” a fost publicat în mai 1930. şi-a pierdut identitatea şi influenţa internaţională. 2 Între legăturile de tip federal şi integritatea suveranităţii statelor există o contradicţie în termeni.24. p.U. Europa a ieşit din acest război divizată. ca urmare a izbucnirii celui de-al doilea război mondial.. care considera că procedeele democratice şi tendinţele internaţionaliste nu puteau rezolva în mod convenabil şi eficace problemele generate de prima conflagraţie mondială. dependenţă care a dus la împărţirea ei în două blocuri ostile3. fiind condamnată să depindă de confruntarea dintre cele două superputeri. op. care după pierderea alegerilor din iulie 1945. op. a avut sediul la Geneva şi un număr de 63 state membre. în sfârşit.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE septembrie 1929. pe fondul sentimentelor revanşarde. În plus. sfârşitul celui de-al doilea război mondial a însemnat un moment crucial pentru Europa. promovarea păcii şi securităţii internaţionale. În acelaşi timp. Şi-a încetat activitatea în anul 1940. op. p. De aici. obiectivele sale fiind preluate de Organizaţia Naţiunilor Unite.20. fără să se aducă atingere suveranităţii acestor state. S.

Les etapes de l'idee europeenne. Franţa. p. Toată lumea era de acord că viitorul Europei.cit. garantând. economică şi culturală. ca spaţiu al liberei circulaţii a oamenilor. 2.TEITGEN. op. op.26. din 7-11 mai 1948. care a reactivat organizaţiile federaliste. Angajarea tuturor demersurilor. O Cartă a drepturilor omului. a constituit mărul discordiei4.13.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE războiului.primul-ministru italian. Astfel.26. 3 Philippe MANIN. 5 P. Acest Congres nu a fost o reuniune de reprezentanţi ai guvernelor. O Curte de Justiţie având puterea să sancţioneze statele pentru încălcarea Cartei. 1963. O Europă unită. ci doar un vast forum de discuţii3. această contradicţie acţionează într-o măsură semnificativă în prezent şi va persista destulă vreme în viitor. p. 5. 3. care din grijă pentru a respecta suveranitatea statelor susţinea o cooperare a guvernelor europene.26 şi Anexa I. Irlanda şi Ţările scandinave nu concepeau decât o cooperare interguvernamentală clasică. p. şi celălalt. la nivel guvernamental şi neguvernamental. care urmau să devină fondatori ai Comunităţilor Europene)1. care au fost aplicate în mare măsură ulterior. nu se face nici o referire la formula organizatorică aptă să conducă la realizarea practică a acestora. în special Franţa şi Germania. p. Cu tot entuziasmul participanţilor. Congresul de la Haga nu a reuşit să ajungă la formularea unei propuneri clare privind organizarea solidarităţii Europei Occidentale. Etudes et documents du Conseil d'Etat. Deşi obiectivele cuprinse în aceste articole conţin idei remarcabile. care îşi are rădăcinile în Evul Mediu. liberul exerciţiu al opoziţiei politice). în 5 articole: 1. 800 de participanţi din 16 ţări2. în principal libertăţile politice şi cu caracter politic (libertatea de gândire. 6 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . s-a încadrat şi ea în termenii contradicţiei integrare – suveranitate. op. Konrad Adenauer – cancelarul vest-german şi Alcide de Gasperi . 1 2 Roxana MUNTEANU. Acest discurs a stârnit un amplu ecou. necesare pentru realizarea unităţii Europei6. op. op. Belgia şi Italia au adoptat concepţia federalistă. nu era posibil decât prin solidaritate. politică. Acţiunea concertată a acestor organizaţii a condus la formarea Comitetului de Coordonare a Mişcării pentru Unitate Europeană. abilitaţi să angajeze statele europene. faţă de realizarea concretă a obiectivelor cuprinse în Mesaj. curent politic căruia îi aparţineau Robert Schuman – ministrul francez de externe. de asociere şi de exprimare.cit. Rezoluţiile celor trei comisii ale Congresului. care a organizat Congresul Europei de la Haga. cât şi ca renaştere. p.20. reunind cca.H. însă cu privire la această solidaritate s-au manifestat două curente opuse: unul. Noile Echipe Internaţionale ( de orientare democrat-creştină. 4.cit. sunt sintetizate în Mesajul către Europeni. 4 De altfel. Emanuel Corneliu MOGÎRZAN. op. atât în ceea ce priveşte evitarea unei noi conflagraţii.3. Mişcarea Federalistă pentru Statele Unite ale Europei. ideilor şi bunurilor. p. care nu ezita să supună statele membre unor autorităţi supranaţionale5.cit. Uniunea Parlamentară Europeană (având ca lider pe Richard von Coudenhove-Kalergi). Din acest motiv. p. dintre care menţionăm: Uniunea Europeană a Federaliştilor.19. în cadrul unor organizaţii internaţionale permanente lipsite de putere de constrângere. contradicţia dintre integrare şi suveranitate. apud Roxana MUNTEANU. Reacţia guvernelor statelor europene. Emanuel Corneliu MOGÎRZAN. O Adunare parlamentară europeană care să reprezinte naţiunile. pe când Marea Britanie.cit.cit. 6 Emanuel Corneliu MOGÎRZAN. federalist.

Datorită acestor slăbiciuni evidente. pp. Cooperarea economică3 Cu toate că. Prin acordurile de la Paris. Tratatul de la Bruxelles privind Uniunea Occidentală. Au aderat ulterior Turcia şi Grecia (25 febr. au fost sau vor fi preluate de alte structuri. Italia. pp. preluarea puterii la Praga de către comunişti (februarie 1948). op. al cooperării economice. se încheie pe 17 martie 1948 Tratatul de la Bruxelles.O. reticenţa faţă de relaţiile de tip federal a făcut ca primele eforturi în vederea construcţiei solidarităţii europene să urmeze reţeta cooperării interstatale tradiţionale. Cu toate acestea. astfel încât Uniunea Europei Occidentale cunoaşte o lungă perioadă de eclipsă. de numai 5 state. Germania şi Italia.21. blocada Berlinului de către sovietici (1948-1949). singurele capabile să le asigure efectiv securitatea. Portugalia şi SUA.T. între Franţa.22. Uniunea Europei Occidentale urmăreşte un dublu obiectiv.1952). pp.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE În aceste condiţii.cit.S.27-29. se modifică. în principal. impulsul în acest sens a fost dat de S.T. atât din punct de vedere al potenţialului militar.29. organizaţii de cooperare economică şi organizaţii de cooperare politică.O.cit. în sistemul occidental de securitate.U. F. în sensul că marchează includerea foştilor principali inamici din timpul războiului. cât şi al instrumentelor de organizare. Emanuel Corneliu MOGÎRZAN. care ofereau doar posibilitatea unei concertări interguvernamentale. şi al schimbării titulaturii în „Uniunea Europei Occidentale”.30. oarecum contradictoriu. Luxemburg.cit. a Germaniei şi Italiei. războiul din Coreea provocat de invadarea Coreei de Sud de către regimul comunist din Coreea de Nord (1950-1953) reprezentau ameninţări serioase la adresa ţărilor Europei Occidentale. şi sateliţii săi (1946-1949). Islanda. influenţat de U. iar la 6 mai 1955. ca garanţie reală de securitate. iar celelalte domenii de care eventual s-ar fi putut ocupa. ca urmare a distrugerilor provocate de război economiilor ţărilor europene. Marea Britanie. 1 2 Roxana MUNTEANU. dar oferea şi posibilitatea cooperării în orice alte domenii. În prezent. Canada. în sensul cooptării R. 3 Emanuel Corneliu MOGÎRZAN. Potrivit marilor categorii de probleme. A.S. instituind Uniunea Occidentală. eforturile diplomatice ale statelor Europei Occidentale se concentrează pentru încheierea unei alianţe militare cu S. Cooperarea militară1 Cooperarea pe plan militar a fost impusă de capacitatea de apărare redusă. importanţa acestei alianţe. cu care s-au confruntat după război ţările Europei Occidentale. Danemarca. În această atmosferă.a Germaniei. şi de situaţia internaţională încordată. Uniunea Occidentală a fost concepută. R. Olanda. Franţa.A. DREPT COMUNITAR EUROPEAN 7 . op. ca alianţă diplomatică şi militară. era cu totul insuficientă pentru a asigura garanţii efective de securitate.R. dezvoltarea sa ca latură defensivă a Uniunii Europene şi întărirea ca sector european al N. Membrii fondatori sunt: Belgia. fusese preluată de N. op.. nu se modifică semnificativ.A. din 23 octombrie 1954.F.A. Războiul civil din Grecia.A. Norvegia. Marea Britanie şi Benelux. având ca membri fondatori 12 state2. nevoia imperioasă de reconstrucţie. B. cel puţin. Momentul este important. Această „uniune”.U.. obiectivul ei principal. pentru înlăturarea cât mai grabnică a urmărilor războiului ar fi trebuit să determine statele europene la acţiuni energice în domeniul. au fost create trei categorii de organizaţii internaţionale: organizaţii de cooperare militară. Apărarea militară. prin Tratatul de la Washington din 4 aprilie 1949. Aşa s-a ajuns la crearea Organizaţiei Atlanticului de Nord (NATO).

Marea Britanie şi Benelux (Belgia. şi sateliţii săi să-l refuze în termeni categorici. care s-a transformat în 1960 într-o uniune economică. pentru a evita orice formă de structură supranaţională. deoarece Franţa şi Italia susţin o integrare economică durabilă.S. (Le Petit Larousse. Luxemburg. Bucureşti-2000) 3 Austria. Olanda şi Suedia. La această organizaţie au aderat ulterior R. Olanda. 6 Franţa. ceea ce a făcut ca U. un plan de reconstrucţie a Europei. În principiu. Norvegia. Suedia şi Irlanda. la 31 octombrie 1949. Marea Britanie. ca organ de decizie. s-a ţinut la Londra o conferinţă la care au participat Belgia. a Congresului de la Haga a fost propunerea Guvernului francez. 2 Marshall recomanda „o federaţie economică europeană”. Australia (1971) şi Noua Zeelandă (1979). Olanda. LAROUSSE. ajutorul american era destinat tuturor ţărilor europene. hotărând înfiinţarea unui Consiliu al Europei. din iulie 1948. încheiat la 30 septembrie 1961. în cadrul Conferiţei de la Paris. de către 16 ţări3. 8 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . În cadrul acestei conferinţe s-a adoptat şi s-a semnat Statutul Consiliului Europei. având ca obiectiv gestionarea în comun a ajutorului american. Grecia. Belgia. Franţa. Luxemburg).U. Norvegia. Portugalia. cu elemente supranaţionale. Ed. Ed.R. Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică are ca obiectiv analiza şi prognoza economică la nivel global4. la 20 iulie 1959. p. adresată celor 5 ţări membre ale Uniunii Occidentale6. pe data de 16 aprilie 1948. un Consiliu format din miniştri care să reprezinte guvernele statelor membre. Enciclopedia statelor lumii. pe baza unui ajutor financiar global american. Benelux reprezenta o uniune monetară şi vamală între Belgia. Elveţia şi Turcia. organizaţia schimbându-şi denumirea în „Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică”. înţelegând prin această sintagmă o uniune gen Benelux. Italia.1176. Suedia. dar el era condiţionat de „integrarea şi coordonarea programelor economice” ale ţărillor beneficiare1 cu profunde implicaţii politice2. În final. în ianuarie 1949. instituită prin acordurile semnate la Londra în 1943 şi 1944.A. Tratatul instituind Organizaţia Europeană pentru Cooperare Economică. se semnează la Paris. MERONIA.F. La 5 mai 1949. la care au fost invitate să participe şi Italia. legate de costurile ocupaţiei Germaniei şi lipsa de lichidităţi a europenilor pentru plata importurilor din S. au loc negocieri între ţările vest-europene. nu lipsite de dificultăţi. pe când Marea Britanie doreşte doar o organizaţie temporară. 4 Emanuel Corneliu MOGÎRZAN. secretarul de stat George Marshall propune la 5 iunie 1947. aderă S. Ţările membre ale Uniunii Occidentale au acceptat această formulă. Ion NICOLAE.A. Cooperarea politică Cea mai importantă consecinţă.S. Irlanda. C. şi Spania. Luxemburg. au aderat Japonia (1964). într-un discurs pronunţat la Universitatea Harvard. instrument permanent de cooperare economică interguvernamentală. Islanda. p. MATEI. Marea Britanie a acceptat doar o adunare consultativă şi.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE Pe fondul unor probleme economice americane. şi Canada. Danemarca. 5 Vezi supra p. Ulterior. A se vedea supra p. Silviu NEGUŢ. Danemarca. Danemarca. privind crearea unei Adunări Parlamentare Europene. Franţa.7.a Germaniei. Italia. Catarina RADU. Olanda şi Luxemburg.8. în vederea unei cooperări în toate domeniile. În urma Tratatului de la Paris. Norvegia.29. Irlanda. Paris1993. Ca răspuns la propunerea lansată de Marshall. În prezent..U. op. care a intrat în vigoare la 3 august 1 Prin intermediul unei instituţii internaţionale însărcinată cu gestiunea colectivă a ajutorului american. Marea Britanie. pentru că duce la „pierderea independenţei economice şi este incompatibil cu păstrarea suveranuităţii naţionale”. Horia C. pe planul relaţiilor 5 interguvernamentale.cit.

în cadrul războiului rece.3. în anii 1990-1991. de natură politică şi economică: Slăbiciune.33. 3 Philippe MANIN. Eşecul tentativei de unire a statelor din Europa Occidentală într-un ansamblu de tip federal.C. După prăbuşirea Uniunii Sovietice. creată în aprilie 1949. s-a manifestat. p. deosebit de influente. Pentru a fi admise. admiterea în această organizaţie echivalând cu un „atestat de democraţie”. Consiliul Europei a dobândit un rol deosebit în procesul de democratizare a ţărilor din Europa Centrală şi Orientală. dar nu ajunge la adoptarea deciziei”. potrivit aspiraţiilor europenilor. pentru o uniune capabilă să redea importanţa Europei.E. În prezent ( octombrie 2010). printre altele. în concertul Europei Occidentale. a Germaniei.cit. aderarea României fiind acceptată în anul 1993. să asigure alegeri libere. şi nu pentru reînarmare. p. care să poată face posibilă o adevărată integrare.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE 1949. DREPT COMUNITAR EUROPEAN 9 . pp. Marea problemă a acestor organizaţii este. Exercitarea unor presiuni americane intense.O. care să asigure utilizarea producţiei de cărbune şi oţel numai în cadrul procesului de redresare economică. op. stat format în urma adoptării Constituţiei din 23 mai 1949. op. la vremea respectivă.4. Necesitatea instituirii unor garanţii reale.4. în special a drepturilor omului 1. Consiliul Europei este o organizaţie internaţională de natură politică. să garanteze pluripartidismul. după cum se exprima Jean Monnet „cooperarea internaţională este o metodă care favorizează discuţiile. Crearea Comunităţii Europene a Cărbunelui Oţelului (C. ţările candidate trebuie. 2 În aceste condiţii. alcătuită din state suverane. şi au fost primele forme în care s-a concretizat solidaritatea lor.cit. conjunctura în care se găsea Europa Occidentală prezenta următoarele caracteristici majore3. op. Emanuel Corneliu MOGÎRZAN. din 1950. *** Cele trei categorii de organizaţii prezentate au avut meritul de a acoperi aria domeniilor de interes comun pentru statele Europei Occidentale. nu mai lăsa loc decât pentru o soluţie 1 2 Philippe MANIN. Aceasta implica integrarea R. Aceste organizaţii nu au reprezentat însă o formulă de organizare coerentă şi eficace. Una dintre consecinţe ar fi fost desfiinţarea Autorităţii Internaţionale pentru zona Ruhr. Consiliul Europei cuprinde 48 de state membre. având ca obiectiv promovarea şi apărarea valorilor democraţiei occidentale.) şi La începutul anului 1950. aflat încă sub ocupaţie aliată. Cap. tot mai presant.cit.F. necesitatea ca europenii să găsească o nouă metodă.3. să adere la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi să accepte jurisdicţia Curţii Europene a Drepturilor Omului. pentru întărirea Europei din afara sferei de influenţă sovietică. sărăcie şi temeri faţă de Uniunea Sovietică. pentru a controla producţia de cărbune şi oţel din această regiune.

a Germaniei) şi Alcide de Gasperi (Italia). Câteva citate din Declaraţie sunt edificatoare pentru ilustrarea viziunii integratoare a lui Robert Schuman. pp.26) 3 Philippe MANIN. op. Marii Britanii şi Franţei. Astfel. Propunerea de constituire a comunităţii era formulată în următorii termeni: „…guvernul francez propune plasarea ansamblului producţiei franco-germane de cărbune şi de oţel sub o Înaltă Autoritate comună. op. capabile să rezolve în mod pragmatic problemele dintr-un domeniu strict determinat.cit. 5 Ibidem. care urma să fie extinsă în mod progresiv şi la alte domenii. se vor realiza primele baze concrete ale unei federaţii europene indispensabilă menţinerii păcii".6 Propunerile lui Robert Schuman au fost agreate şi susţinute de americani. 4 Roxana MUNTEANU. în scopul realizării. ministrul francez al afacerilor externe. p.5 Piaţa comună a cărbunelui şi oţelului constituia totodată un experiment de integrare sectorială.”3 Astfel.cit. p. în sensul utilizării mecanismelor federalismului pentru gestiunea unui domeniu de interes comun. Robert Schuman a făcut la sediul Ministerului Afacerilor Externe (Quay d’Orsay. ale cărei decizii vor lega Franţa. Robert Schuman. ea se va face prin realizări concrete creând mai întâi o solidaritate de fapt". "Europa nu se va face dintr-o dată. prin metoda revoluţionară a transferului unor atribuţii ale suveranităţii. din câteva ţări europene importante. Declaraţia cuprindea principiile înlăturării rivalităţii seculare dintre Franţa şi Germania.cit. "…va fi realizată în mod simplu şi rapid fuziunea intereselor indispensabile stabilirii unei comunităţi economice şi se va introduce fermentul unei comunităţi mai largi şi mai profunde între popoare mult timp opuse prin diviziuni sângeroase. 2 Precizăm că Declaraţia a fost pregătită de o echipă condusă de Jean Monnet.27. dar şi ale opoziţiei dintre celelalte state vest-europene.5. 6 Roxana MUNTEANU. potrivit căreia demararea neîntârziată a integrării era nu numai o necesitate. într-o organizaţie deschisă şi pentru alte ţări europene. Clarviziunea cu privire la viitorul Europei a unor oameni politici deosebit de influenţi. prezentată de Emanuel Corneliu MOGÎRZAN. în favoarea unor instituţii comune de natură suprastatală. care era. op..cit. nici într-o construcţie de ansamblu. bazată pe concepţia funcţionalistă. 10 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . Este vorba de Jean Monnet şi Robert Schuman (Franţa). Comisar General pentru Planul de Modernizare şi Echipament al Franţei. ci şi o şansă istorică. (Roxana MUNTEANU. care a condus la crearea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului. Konrad Adenauer (R..F. privind sectorul economic al cărbunelui şi oţelului. la acea vreme. strict delimitat."4 "Prin punerea în comun a producţiilor de bază şi instituirea unei Înalte Autorităţi noi. p. a unităţii politice.cit. a decis să facă un pas hotărâtor pentru concretizarea convingerii sale de neclintit. 7 Philippe MANIN. p. la 2 iunie 1950. în ajunul unei reuniuni a reprezentanţilor Statelor Unite ale Americii. p.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE funcţionalistă . Este concepţia lui David MITRANY (1888-1973). de interes comun pentru state. Pe fondul acestei situaţii. Germania şi ţările care vor adera.7 Cu toarte acestea.cit. în final. care urma să dezbată statutul Republicii Federale a Germaniei. op. op.27. Marea Britanie refuză 1 1 Abordarea funcţionalistă a problemelor societăţii internaţionale susţine crearea unor agenţii funcţionale supranaţionale. Paris) celebra sa Declaraţie de la 9 mai 19502. fără constrângeri politice sau constituţionale.4. având acordul prealabil al Cancelarului Adenauer.18-20. op.

DREPT COMUNITAR EUROPEAN 11 .cit.28. atribuţiile Comunităţii Europeane a Cărbunelui şi Oţelului au fost preluate de Comunitatea Economică Europeană. Octavian MANOLACHE. Desemnarea lui Jean Monnet. op. p. 6 Emanuel Corneliu MOGÎRZAN.cit. data de 23 iulie 1952.5.cit. iar al nouălea cooptat de membrii desemnaţi. Philippe MANIN. din două motive: pe de o parte. Ea era compusă din 9 membri. iar statele respective trebuiau să se abţină de la asemenea manifestări. www. p.cit. ALL. Ed.1 Pe data de 3 iunie 1950. propunerea franceză este acceptată de 5 ţări: Republica Federală a Germaniei.34. ca Preşedinte al Înaltei Autorităţi a întrunit imediat consensul ţărilor membre.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE participarea la Comunitate. Bucureşti-1996. derularea evenimentelor a fost următoarea3: În perioada 20 iunie 1950 – 19 martie 1951. De asemenea. conferinţa interguvernamentală pentru redactarea Tratatului instituind Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului. op. Tratatul instituind Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului a fost parafat la 19 martie 1951 şi apoi a fost semnat la Paris la 18 aprilie 1951. de către: Belgia.int. Tratatul instituind Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului a intrat în vigoare la 23 iulie 19524. Franţa. op. p. aceasta a preluat drepturile şi obligaţiile decurgând din acordurile internaţionale încheiate de Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului cu ţările terţe. 5 Tratatul instituind Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului a expirat la 23 iulie 2002.cit.07.35.35. p.F. Faţă de cele arătate. statele membre erau obligate să le respecte statutul. rămâne o adeptă consecventă a păstrării integrităţii suveranităţii naţionale. op. deciziile ei fiind 1 2 Emanuel Corneliu MOGÎRZAN. Aceste instituţii sunt6: 1. fiind încheiat pentru o durată de 50 de ani5.cit. Potrivit unei decizii a Consiliului Uniunii Europene. la rubrica Tratate europene. referitor la expirarea Tratatului instituind Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului. dintre care 8 desemnaţi printr-un acord al statelor membre. p.cit.5. avea încă resurse economice însemnate în colonii.2. op. transferul unor atribuţii din sfera suveranităţii statale în competenţa unor instituţii comunitare.2002. Emanuel Corneliu MOGÎRZAN.37. care avea sarcina de a stabili şi impune interesul comunitar. Practic. op. s-a desfăşurat la Paris. Italia.36. Pe site-ul Uniunii Europene. La rândul lor. 4 Mai mulţi autori indică data de 25 iulie 1952: Philippe MANIN. Roxana MUNTEANU.5. R.29. iar pe de alta. sub conducerea lui Jean Monnet.eu. Înalta Autoritate avea o competenţă largă. op. p.europa. După ratificarea sa de către cele 6 state semnatare. Se realizează astfel.cit. Philippe MANIN. pe data de 10 august 1952. op. A durat mai mult şi s-a ajuns mai greu la realizarea acordului pentru stabilirea sediului Comunităţii Europeane a Cărbunelui şi Oţelului la Luxemburg. pp. 3 Roxana MUNTEANU.. Prima reuniune a Înaltei Autorităţi a avut loc la Luxemburg. p. Membrii Înaltei Autorităţi erau obligaţi să se abţină de la orice act incompatibil cu caracterul supranaţional al funcţiei lor. apare însă. prevăzute într-un tratat. considerăm corectă data de 23 iulie 1952. pentru prima dată în istoria Europei. Roxana MUNTEANU. Drept comunitar. pp. şi pentru oţel la 10 mai 1953.28. Luxemburg şi Olanda. membrilor Înaltei Autorităţi le era interzis să ceară sau să accepte instrucţiuni de la statele cărora le aparţineau. Aceeaşi dată apare şi în comunicatul de presă CES/02/58 din 25. op.2 În continuare.cit. statele Beneluxului şi Italia. Înalta Autoritate. începând cu data de 24 iulie 2002. a Germaniei. p. Piaţa Comună s-a deschis pentru cărbune la 10 februarie 1953.

a fost un răsunător eşec. cu amendamentul că puterea de decizie urma să fie atribuită instituţiei comunitare interguvernamentale (Consiliul de Miniştri). p. Astfel . utiliza mijloacele clasice ale controlului parlamentar: informările.37-40. o potenţială forţă redutabilă. producători. Trebuie să remarcăm că Tratatul instituind Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului nu este numai primul pas pe calea integrării europene. pentru a evita crearea unei armate naţionale germane. Franţa avansează proiectul de constituire a Comunităţii Europene de Apărare. Era prevăzută. de la eforturile comune de apărare. 12 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . 2. Misiunea Adunării era să exercite un control democratic asupra Înaltei Autorităţi. Se observă că organizarea şi funcţionarea Adunării Comune au fost concepute pentru a atenua caracterul supranaţional al Comunităţii. cu acţiunea Comunităţii. care atenua caracterul suprastatal al Comunităţii. alcătuită din judecători independenţi. Sistemul său instituţional va fi utilizat. deliberările sale utilizând. Războiul din Coreea. Competenţa Consiliului era limitată la emiterea unui aviz conform. Pe lângă Înalta Autoritate s-a înfiinţat Comitetul Consultativ. rolul Comitetului era de a aviza anumite decizii. desemnaţi de parlamentele din care făceau parte. mai mult cu valoare teoretică de principiu. desemnaţi de Consiliul Special al Miniştrilor. prin aprobarea unei moţiuni de cenzură. ci şi un model de integrare juridică1.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE obligatorii. care reprezenta interesele statelor membre. În acest scop. care să includă şi forţele germane. care dirijau ansamblul economiei. Consiliul Special de Miniştri.29. avea misiunea de a asigura respectarea Tratatului şi a dreptului derivat din acesta. care. urma să preia de la statele membre (cele 6 state care alcătuiau Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului) atribuţiile esenţiale din domeniul forţelor 1 2 Roxana MUNTEANU. cu unele amendamente. Dar să vedem cum s-a desfăşurat acest proces2. care reprezenta cetăţenii statelor membre era compusă din 78 de parlamentari naţionali. americanii propun reînarmarea Republicii Federale a Germaniei. întrebările şi interpelările. atât pentru statele membre. 3. consumatori şi reprezentanţi ai sindicatelor. unanimitatea. Apare astfel o dilemă: reînarmarea putea conduce la renaşterea militarismului german – respingerea reînarmării excludea germanii. în practică. După cum arată şi denumirea. prin activitatea de soluţionare a litigiilor dintre ţările membre sau persoanele particulare şi Înalta Autoritate. guvernul francez alege varianta înfiinţării unei armate europene. Misiunea sa era de a coordona acţiunea statelor. era format din miniştri de externe ai acestora. El era un organ interguvernamental. Curtea de Justiţie. op. Întrucât presiunea evenimentelor înclina balanţa spre reînarmarea Republicii Federale a Germaniei. În esenţă. declanşat la 25 iunie 1950. Emanuel Corneliu MOGÎRZAN. cât şi pentru agenţii economici din câmpul de acţiune al Tratatului. pp. la 25 octombrie 1950. vizând domeniile foarte sensibile ale apărării şi politicii externe.cit. alcătuit din comercianţi. Adunarea Comună. şi posibilitatea demiterii Înaltei Autorităţi. 4.cit. determină temerea faţă de o ofensivă generalizată a „comuniştilor” împotriva „lumii libere”. Prima tentativă de extindere a integrării. op. utilizând modelul instituţional al Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului. şi în următoarele etape ale integrării. În această situaţie. rolul Adunării era consultativ. rapoartele. pentru deciziile mai importante ale Înaltei Autorităţi.

opinia publică franceză era ostilă cedărilor de suveranitate.) şi a Comunităţii Europene pentru Energia Atomică (C. potrivit concepţiei funcţionaliste aplicate domeniului economic. Ca urmare a abandonării Comunităţii Europene de Apărare. se semnează la Paris. unul dintre cei mai importanţi promotori ai integrării europene.E.40-42. şi implicit a Comunităţii Politice Europene.4. De asemenea. partizanii unităţii europene au devenit minoritari. Făcând abstracţie de motivele conjuncturale. Paris-1993. În aceste condiţii. p. ministrul de externe al Luxemburgului.cit. nostalgie accentuată de pierderea războiului din Indochina. ca urmare a morţii lui Stalin (5 martie 1953). la 30 august 1954.1688) 2 Celelalte ţări semnatare l-au ratificat în anul 1954. Din acest motiv. 4 Emanuel Corneliu MOGÎRZAN. pe fondul nostalgiei după epoca în care Franţa făcea parte dintre marile puteri mondiale. LAROUSSE. deoarece nu a fost ratificat chiar de ţara care l-a iniţiat. Tratatul instituind Comunitatea Europeană de Apărare.E.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE armate.A.E. Germaniei şi 1 Paul-Henri Spaak (Schaerbeek 1899 – Bruxelles 1972) om politic belgian.E. cu participarea Germaniei şi a Italiei3. Obiectul reuniunii l-a constituit dezbaterea unui memorandum. (Le Petit Larousse. Proiectul acestei Comunităţi a fost realizat de Adunarea Comună a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului. pe care îl trimisese Franţei. Joseph Bech. la 27 mai 1952. Pentru relansarea construcţiei europene era necesară întoarcerea la concepţia iniţială a integrării economice. sub conducerea lui Paul-Henri Spaak1. Comunitatea Politică Europeană urma să fie o formă de organizare de tip federal. o politică externă comună. Începând cu anul 1936 a fost în mai multe rânduri ministru de externe şi prim-ministru al Belgiei. se hotărăşte crearea Uniunii Europei Occidentale. Cap. Crearea Comunităţii Economice Europene (C. op. Astfel. În urma unor negocieri anevoioase.7. sau Euratom) Iniţiativa relansării construcţiei europene. care ar fi absorbit treptat Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului şi Comunitatea Europeană de Apărare. a aparţinut Beneluxului 4. printr-un artificiu procedural. ratificarea Tratatului instituind Comunitatea Europeană de Apărare este scoasă de pe ordinea de zi a Adunării Naţionale. Existenţa unei armate comune europene implica însă. şi anume Franţa2. Atitudinea Franţei a fost determinată de anumite motive conjuncturale. a încetării războiului din Coreea şi a reluării parţiale a relaţiilor economice Est – Vest. a cerut convocarea. Potrivit proiectului. în luna iunie 1955. 3 Vezi supra p. În acest fel. încercarea de integrare militară şi politică a eşuat. Italia propune crearea concomitentă a Comunităţii Politice Europene. ca urmare a schimbării compoziţiei Adunării Naţionale. Astfel. în mod neechivoc. DREPT COMUNITAR EUROPEAN 13 . eşecul Comunităţii Europene de Apărare şi al Comunităţii Politice Europene a demonstrat că Europa nu era încă pregătită pentru o integrare globală. propunere acceptată de celelalte state comunitare. fără a se stabili o dată ulterioară pentru dezbatere. Tratatul instituind Comunitatea Europeană de Apărare nu a intrat însă în vigoare. a unei reuniuni a miniştrilor de externe ai ţărilor membre ale Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului. Ed. Relaţiile internaţionale cunoscuseră o detensionare. pp.

1 2 Roxana MUNTEANU. fiind necesare o serie de compromisuri pentru depăşirea perioadelor de criză. dintre regiunile din spaţiul comunitar. De asemenea. socială şi politică. în acest sens. de multe ori importante.E. sistemul lor instituţional este alcătuit din „Comisie”. au făcut ca procesul construcţiei economice europene să nu fie neted şi linear. sub conducerea lui Paul-Henri Spaak.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE Italiei. Ea necesita. 3 Emanuel Corneliu MOGÎRZAN. ceea ce a determinat elaborarea şi implementarea politicilor comunitare menite să atenueze disparităţile.33. cărora le-au atenuat însă caracterul supranaţional. odată cu semnarea Tratatelor de la Roma. pp. înaintează şi două proiecte de tratat. Pentru cristalizarea cadrului instituţional1 al Comunităţii Economice Europene şi al Comunităţii Europene pentru Energia Atomică. prin intermediul unei pieţe comune globale3. care a avut loc la Messina (Italia) s-a hotărât înfiinţarea unui Comitet Interguvernamental de Experţi. „Consiliu”. Luxemburg. Tratatul instituind Comunitatea Economică Europeană este cel mai important dintre Tratatele Constitutive ale Comunităţilor. Ambele tratate au fost încheiate pe durată nelimitată.31. Comitetul întocmeşte un raport în care propune constituirea unei pieţe comune generale şi o integrare sectorială în domeniul energiei nucleare. „Adunare Parlamentară” şi Curte de Justiţie”.E. prin care propunea o integrare economică generală prin crearea unei pieţe comune europene. cu denumirea neutră de „Comisie”. care au durat aproape doi ani. precum şi o expansiune economică permanentă şi echilibrată. După negocieri complexe. adică la instituţia interguvernamentală2. op. deoarece are ca obiectiv integrarea ansamblului economiilor statelor membre. în numele Beneluxului. p.) şi Tratatul instituind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (C. de către statele membre ale Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului. De asemenea.cit. Ele s-au realizat în etape. Astfel. Olanda. pentru instituţia promotoare a interesului comunitar. dificil de realizat. op. p. Buna funcţionare a pieţei comune necesita însă stabilitate economică. s-au semnat la Roma. pe data de 25 martie 1957.Tratatele de la Roma au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958. cu misiunea de a elabora şi propune variante de integrare economică. Tratatul instituind Comunitatea Economică Europeană (C. Autorii acestui tratat aveau convingerea că numai în acest fel se putea asigura o creştere accelerată şi durabilă a nivelului de trai pentru cetăţenii statelor semnatare. În cadrul reuniunii. Belgia. denumită şi Euratom).cit. pe data de 17 aprilie 1957 s-a semnat la Bruxelles Protocolul privind privilegiile şi imunităţile personalului instituţiilor comunitare şi Protocolul privind Curtea de Justiţie a Comunităţii Economice Europene şi Comunităţii Europene pentru Energia Atomică.E. o dezvoltare armonioasă a activităţilor economice pe întreg teritoriul comunitar. nota de subsol. Se remarcă înlocuirea denumirii „Înalta Autoritate”. Italia .43. a fost încheiată şi Convenţia privind unele instituţii comune ale Comunităţilor Europene. puterea de decizie a fost deplasată la „Consiliu”. Totodată. de asemenea. Instituţiile Comunităţii Economice Europene şi Comunităţii Europene pentru Energia Atomică au urmat modelul instituţiilor Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului. Germania. Ibidem. Pe baza analizelor efectuate. Toate aceste cerinţe. După ratificarea lor de către statele semnatare .A.42.E. 14 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . nu întotdeauna coerente.Franţa.

Tratatul instituind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice a fost încheiat. între statele comunitare. Comunitatea Europeană a Energiei Atomice urmăreşte o dezvoltare rapidă a industriilor nucleare europene. şi anume construirea unei uniuni tot mai strânse între popoarele Europei Occidentale. bazate pe Tratate Constitutive proprii. autoritatea germană competentă este obligată să emită autorizaţia solicitată. din calea liberei circulaţii a bunurilor. de genul taxelor vamale şi a restricţiilor cantitative la import şi la export. Acesta este unul dintre numeroasele cazuri de înlăturare a unei bariere insidioase. Din acest motiv. care le stau în cale. Un exemplu în acest sens îl constituie hotărârea REWE1. Pe cale de consecinţă. de orice natură. constă în faptul că tratatul internaţional instituie o comunitate dotată cu instituţii şi mecanisme proprii.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE Integrarea economică prin intermediul pieţei comune înseamnă. Multe dintre acestea au fost înlăturate rând pe rând. pronunţată de Curtea de Justiţie. Procesul construcţiei comunitare.24) 2 Roxana MUNTEANU. iar apoi. În principiu. pe parcursul desfăşurării sale. Paris-1996. subliniem că. au fost relativ simplu de înlăturat. autorizaţia este refuzată. asigurarea treptată în interiorul spaţiului comunitar. următoarele trăsături caracteristice 2: Poziţia dominantă a Comunităţii Economice Europene. REWE atacă în justiţie refuzul administraţiei germane. implicit pentru ridicarea nivelului de trai. în esenţă. Simplu ca enunţ. DREPT COMUNITAR EUROPEAN 15 . pentru manifestarea acestor libertăţi. începând cu data de 1 ianuarie 1958. cât şi din cauza temerilor faţă de pericolele deosebit de grave pe care le implică utilizarea energiei nucleare.1979. acest principiu s-a dovedit de o mare complexitate în procesul de transpunere în practică. va prezenta. Au rămas însă o mulţime de bariere insidioase. echipamentelor şi tehnologiilor nucleare. mai întâi în domeniul economic. Curtea de Justiţie se pronunţă în sensul că refuzul are un efect echivalent cu o restricţie cantitativă la import. Ed. care are o sferă de cuprindere globală. odată cu succesul Tratatelor de la Roma.cit. fiecare Comunitate dispune de mijloacele de acţiune care îi permit exercitarea atribuţiilor proprii. atât din cauza importanţei aparte dobândită de acest sector pentru dezvoltarea economică. ESKA. libera circulaţie a persoanelor şi libera circulaţie a capitalurilor. Astfel. prin mijloace adecvate. p. Acestea urmăresc acelaşi obiectiv fundamental.32. precum şi crearea unor garanţii pentru utilizarea paşnică a materialelor. Legea germană impune însă ca lichiorul de fructe să 0 aibă o tărie alcoolică de minimum 25 . Barierele evidente. utilizat de Comunităţile Europene. trebuie înlăturate toate barierele. pp. Pentru a rezuma.33.02. care are o 0 0 tărie alcoolică cuprinsă între 15 şi 20 . Tratatul urmăreşte stabilirea şi asigurarea respectării unor norme comune de securitate pentru protecţia persoanelor şi a mediului. a patru libertăţi de bază: libera circulaţie a bunurilor. şi în domeniul politic. asupra comunităţilor sectoriale Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului şi Comunitatea Europeană pentru 1 Societatea germană REWE a solicitat autorităţii naţionale a monopolului alcoolului autorizaţia de a importa din Franţa lichior de fructe denumit „Cassis de Dijon”. treptat. În privinţa celui de al doilea. pe parcursul procesului de integrare economică. în cauza 120/78. op. (Loïc ERNEST. de natură să o facă să funcţioneze efectiv. libera circulaţie a serviciilor. care şi-a găsit formula general agreată de statele europene. la 20. integrarea europeană se desfăşoară în cadrul a trei Comunităţi distincte. Cât priveşte primul aspect. Originalitatea modelului juridic de integrare. atitudinea pro-integrare a Curţii de Justiţie jucând un rol important. Manuel de droit communautaire des affaires.

Cap. în 2007 numărul lor a crescut la 27. Cea mai importantă deosebire se referă la locul conferit instituţiilor comunitare2. 3 Ibidem. pp. Atracţia durabilă exercitată de Comunităţi asupra statelor europene. Ed. ACTAMI. Structura Tratatelor Constitutive ale Comunităţilor Europene Din examinarea Tratatelor Constitutive ale Comunităţilor Europene. respectiv realizarea unui proces de integrare economică prin intermediul instituţiilor comunitare. determinată de contradicţia dintre interesele naţionale şi interesele europene. Augustin FUEREA. obiectiv care explică şi structura dualistă a tratatelor.cit. Din această sistematizare rezultă un regres al caracterului supranaţional al formei de organizare a Comunităţilor. deoarece fixează cadrul general obligatoriu al activităţii Comunităţilor. Dacă în 1958 existau 6 state comunitare. Întrepătrunderea acestor tratate este dată de obiectivul lor general. care a condus la extinderea spectaculoasă a acestora. atât social-economice. p. ceea ce consacră în mod formal predominanţa instituţională.33-36. În Tratatul de la Paris. Drept instituţional comunitar european. Tratatele de la Roma însă situează instituţiile în antepenultima parte. p. întrucât numai integrarea economică globală este capabilă să conducă la o integrare politică.36. competenţa şi relaţiile dintre instituţiile comunitare. Bucureşti-2000. cât şi politice şi etice. Fundamentele acestui proces sunt formate dintr-un ansamblu de scopuri. care să le permită să se impună în viitor. reglementările cuprinse în Tratatele Constitutive ale Comunităţilor Europene prezintă numeroase întrepătrunderi. op. în concepţia Tratatelor Comunităţii Economice Europene şi Comunităţii Europene pentru Energia Atomică.5. funcţionarea. 2 Roxana MUNTEANU. Tendinţa constantă de extindere a domeniului intervenţiei comunitare. Astfel: a) Preambulurile celor trei tratate pun în evidenţă convingerea şefilor statelor fondatoare privind necesitatea de a angaja statele europene în făurirea unei uniuni tot mai strânse între popoarele lor. c) Dispoziţiile instituţionale reglementează organizarea. b) Dispoziţiile preliminare definesc obiectivele Comunităţilor şi principiile cu caracter general care trebuie respectate în derularea acţiunilor întreprinse de instituţiile comunitare. Deşi sunt 1 Ion FILIPESCU. ediţia a V-a. instituţiile sunt puse în evidenţă începând cu titlul II. se constată că structura lor este aproape identică1. aceste texte nu sunt simple declaraţii de intenţii. faţă de concepţia Tratatului Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului. exprimată prin asocierea regulilor materiale cu normele instituţionale. Potrivit unei interesante analize realizată de Roxana Munteanu3. şi extinderea nu este încă încheiată. 16 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . Chiar dacă nu se pot aplica direct. supranaţională şi viziunea interguvernamentală a construcţiei europene.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE Energia Atomică. Manifestarea tensiunii permanente între concepţia federalistă.33.

apud Roxana MUNTEANU. prin intermediul acordurilor 1 În acest sens.1 În doctrină s-a considerat că ansamblul acestor dispoziţii formează "Constituţia Comunităţilor". dotată cu organe învestite cu o anumită autonomie. în două categorii. datorită amploarei integrării urmărite. aici se precizează modalităţile de angajare a părţilor. Astfel.35. s-a acţionat prin Convenţia relativă la unele instituţii comune Comunităţilor Europene. e) Dispoziţiile finale se înscriu în formula clasică a tratatelor internaţionale. prevăzut de Tratatul Comunităţii Economice Europene nu înseamnă admiterea unor membri cu drepturi restrânse. în sensul că a stabilit structuri instituţionale.36. cuprinde cu precădere principiile directoare şi coordonatele acţiunii instituţiilor comunitare.Pescatore. p. În ceea ce priveşte dispoziţiile materiale ale Tratatului Comunităţii Europene a Energiei Atomice. Astfel.cit. adică. Privind prin prisma gradului de detaliere a reglementărilor. 3 P. Astfel. DREPT COMUNITAR EUROPEAN 17 . denumiţi „membri asociaţi”. dar conţine şi o enunţare a principiilor care trebuie aplicate în practică de către instituţiile comunitare.35. Această categorie de norme nu are acelaşi grad de precizie. şi prin Tratatul instituind un Consiliu unic şi o Comisie unică a Comunităţilor Europene. p.3 Este unanim acceptat că dimensiunea instituţională a acestor tratate reprezintă elementul esenţial al originalităţii lor. 1971. Apartenenţa la Comunităţi Dreptul internaţional public clasifică organizaţiile internaţionale.6. Tratatul Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului se prezintă ca un "tratat-lege". El conţine însă şi norme suficient de precise pentru a fi direct aplicabile. Tratatele Constitutive ale Comunităţilor Europene admit numai membri cu drepturi depline. există organizaţii internaţionale alcătuite atât din membri cu drepturi depline cât şi din membri cu drepturi restrânse. unele dintre ele sunt norme-principii. mai strânse. Tratatul de la Paris cuprinde în cea mai mare parte reglementări detaliate. Tratatul Comunităţii Economice Europene.”2 Dispoziţiile instituţionale cuprinse în Tratatele Constitutive înseamnă depăşirea contractualului şi trecerea spre instituţional. denumit şi Tratatul de fuziune. potrivit criteriului statutului statelor membre. iar Tratatul Comunităţii Economice Europene ca un "tratat-cadru". şi organizaţii internaţionale formate numai din membri cu drepturi depline. semnată la Roma la 25 martie 1957. între Comunitate şi unele ţări şi teritorii. semnat la Bruxelles.cit. precum şi regimul lingvistic. 2 Roxana MUNTEANU. Acest regim presupune stabilirea unor relaţii speciale. acesta îmbină procedeul "tratatului-lege" cu procedeul "tratatului-cadru". op. „Regimul special de asociere”. Cap. o parte dintre dispoziţiile privind organizarea şi funcţionarea instituţiilor celor trei Comunităţi au fost unificate. care indică obiectivele pe care instituţiile comunitare trebuie să le atingă prin acţiunea şi mijloacele lor.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE cuprinse în tratate distincte. LES PRESSES UNIVERSITAIRES DE LIEGE. p. op. L'ordre juridique des Communautes europeennes. la 8 aprilie 1965. cu reglementări de detaliu. condiţiile de intrare în vigoare şi modalităţile de revizuire a tratatelor. este capabilă să acţioneze în vederea interesului comun. „…o societate organizată în vederea unui scop comun care este altceva şi mai mult decât rezultanta intereselor naţionale…Această societate. Această distincţie nu este însă absolută. d) Dispoziţiile materiale sunt reglementările de bază ale regimului economic şi social pe care instituţiile comunitare sunt menite să îl realizeze. iar altele reglementări detaliate.

cit. modificările ce pot fi aduse acestor tratate. op. Această condiţie se exprimă în principiul ”acceptării realizărilor comunitare" care 1 2 Roxana MUNTEANU. apartenenţa la Comunităţi nu este limitată la fondatori. utilizându-se formule adecvate. Admiterea unui nou stat membru impune fără îndoială adaptări ale Tratatelor Constitutive ale Comunităţilor. Totuşi. 2. acceptarea de noi membri este destul de restrictivă. Aderarea la Comunităţi Potrivit ideilor fundamentale cuprinse în Declaraţia lui Robert Schuman. pp. A. şi anume: statele fondatoare invită să se asocieze efortului lor de integrare celelalte popoare din Europa care „…le împărtăşesc idealul…” şi sunt hotărâte să „…apere pacea şi libertatea…”. Marc BLANQUET. pentru statele europene care nu au participat la constituirea Comunităţilor. din 8 aprilie 1978. 3 Guy ISSAC. În nici un caz adaptările nu ar putea să deschidă calea unei renegocieri fundamentale a tratatelor. Portugalia şi Spania). op.23-25. însă. pp. a formulat condiţiile politice de aderare după cum urmează:  respectarea principiilor libertăţii şi democraţiei. extinderea unor principii şi dispoziţii materiale ale Tratatului Comunităţii Economice Europen în afara teritoriului statelor comunitare1. Philippe MANIN. posibilitatea de aderare ulterioară.  funcţionarea statului potrivit principiilor statului de drept.3 1. nescrise. Tratatele oferă. întrucât acestea au vocaţie continentală. Având în vedere perspectiva aderării ţărilor din fostul lagăr socialist.2 Condiţiile care trebuie îndeplinite de un stat candidat se pot împărţi în trei categorii: condiţii politice. Ele au în vedere. cu ocazia aderării unuia sau mai multor state candidate. în esenţă.40. admise numai acele adaptări care sunt "necesare".RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE de asociere.cit. Cu ocazia aderării primelor state supuse timp îndelungat unor regimuri politice autoritare (Grecia. decurg din preambulurile şi dispoziţiile preliminare ale Tratatelor Constitutive şi au fost degajate de practică. Vom analiza apartenenţa la Comunităţi sub două aspecte : aderarea la Comunităţi şi caracterul definitiv al apartenenţei la Comunităţi. 18 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . De aceea. a precizat conţinutul condiţiilor politice de aderare.73. Statele care încheie un acord de asociere rămân în afara Comunităţii şi nu participă la activitatea instituţiilor comunitare. p. Consiliul European de la Copenhaga. semnat la 2 octombrie 1997. care să asigure statului aderent participarea la activitatea instituţiilor comunitare. datorită condiţiilor impuse ţărilor candidate şi a necesităţii acordului unanim al statelor membre. condiţii juridice de fond şi condiţii de formă şi procedură. Condiţiile politice Condiţiile politice au fost deduse iniţial din două formulări foarte generale cuprinse în preambulul Tratatului Comunităţii Economice Europene. Tratatul de la Amsterdam.cit. Printr-un asemenea acord se realizează. afirmând că respectarea democraţiei reprezentative şi a drepturilor omului constituie elemente esenţiale pentru apartenenţa la Comunităţi.  respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.39. instituţiile europene au fost unanime în a interpreta textele menţionate în sensul existenţei în statul candidat a unui regim politic democratic. Sunt. Condiţiile juridice de fond Această categorie de condiţii. op. în termeni similari.

5 Ibidem. pp.integrarea regională . Nu este admisă în nici un caz modificarea regulilor comunitare existente. datorită interconexiunii competenţei şi a unităţii instituţiilor acestora. consecinţa principiului este că statele candidate trebuie să accepte nu numai tratatele ci şi ansamblul actelor juridice adoptate pe baza tratatelor sau. spre deosebire de alte tratate internaţionale. op. în mod necesar. rezultă că apartenenţa la Comunităţi este definitivă.73. trebuie parcursă în prealabil o procedură de drept internaţional public.cit. orice stat european poate deveni membru al Uniunii. al Parlamentului European.26. O din acest Tratat1. pentru că. un stat membru poate să blocheze funcţionarea acestora. fără a se retrage în mod formal din Comunităţi. Procesul de negociere este deosebit de complex şi nu implică numai instituţiile comunitare şi statul candidat. pp. în măsura în care se impune o colaborare strânsă. care se pronunţă asupra aderării cu unanimitate de voturi.2 Pentru aceasta. Tot din principiul "apărării realizărilor comunitare" decurge şi obligaţia de a adera simultan la toate cele trei Comunităţi. Caracterul definitiv al aderării la Comunităţi Se consideră că. după consultarea Comisiei Europene.25.5 În primul rând. ca statele să se angajeze în mod ireversibil. semnat la 7 februarie 1992. potrivit Tratatului de la Maastricht.3 B. el trebuie să adreseze o cerere Consiliului Uniunii Europene. 4 Guy ISSAC.25. Condiţiile de formă şi de procedură Aderarea la Comunităţile Europene este supusă unor condiţii procedurale şi de formă. practicând ceea ce se 1 2 Guy ISSAC. din modul de redactare a Tratatelor Constitutive. Pentru a se putea ajunge la adoptarea hotărârii de aderare. Potrivit art.4 Interdicţia juridică a unei retrageri unilaterale nu trebuie însă supraapreciată. Marc BLANQUET. Tratatele Comunitare nu conţin dispoziţii privind pierderea calităţii de membru.care implică. După cum se va vedea ulterior. DREPT COMUNITAR EUROPEAN 19 .cit. Pe plan juridic. cum este de exemplu Statutul Consiliului Europei. care sunt de fapt mecanisme de strânsă cooperare. 3 Philippe MANIN. pornesc de la premisa că. p. soluţionarea problemelor ridicate de adaptarea statului aderent la regimul comunitar nu se poate face decât prin stabilirea unor măsuri tranzitorii. în prezent.cit. în acest sens. care au fost unificate prin Tratatul de la Maastricht. nu sunt reglementate dreptul de retragere şi procedura de excludere. p. şi participarea la „politicile comune”. aviz care se emite cu majoritate calificată. Este vorba de politica externă şi de securitate comună şi de politica din domeniul justiţiei şi afacerilor interne. altfel spus. şi anume negocierea acordului de aderare. op. totalitatea operei legislative a instituţiilor comunitare. Această particularitate aproprie construcţia europeană de o construcţie federală. În consecinţă. 3. Argumentele. Marc BLANQUET. Comunităţile Europene au fost înglobate în Uniunea Europeană. din mai multe motive. ci şi relaţiile dintre ţările membre. pe baza avizului conform. aderarea la Comunităţi are un caracter definitiv. Acest principiu se explică prin chiar obiectivul construcţiei europene . op. Dacă avem în vedere şi durata nelimitată a acestora. Cu alte cuvinte.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE apără nivelul de integrare deja dobândit (acquis-ul comunitar). Acceptarea acquis-ul comunitar implică.23-24.

a fost vorba de o acţiune în favoarea dreptului de veto al unui stat membru. provincie a Regatului Danemarcei. Criza a luat sfârşit prin Compromisul de la Luxemburg.87.1 În al doilea rând. (Philippe MANIN. în mod firesc. prin adoptarea unui mecanism financiar corector. op. în pofida prevederilor Tratatelor. relaţiile Groenlandei cu Comunităţile Europene să fie de tip privilegiat sau Groenlanda să depună o cerere de aderare. a provocat un adevărat blocaj instituţional. prin crearea.E. Criza „renegocierii britanice” s-a încheiat la Consiliul European de la Dublin. Groenlanda dobândeşte un regim de stat nou. de facto. care nu a aderat şi deci nu face parte din Comunităţile Europene. în spaţiul comunitar.E.57. face parte dintre teritoriile cu care acestea întreţin relaţii privilegiate. a fost inclusă.. a drepturilor unui stat membru iar Tratatul de la Lisabona retragerea din Uniune.cit.2 În sfârşit. op. pp. în anul 1974.cit. Astfel. îl constituie Compromisul de la Luxemburg. când a cerut renegocierea condiţiilor de aderare. În acest fel. În această situaţie. care impune unanimitatea. deoarece Consiliul nu poate funcţiona decât în prezenţa tuturor membrilor săi. dacă nu va obţine satisfacţie. chestiunea respectivă cade sub incidenţa votului calificat. op. chiar dacă Groenlanda rămâne în afara Comunităţilor. Retragerea Groenlandei3.88) 20 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . Problema a fost soluţionată printr-o revizuire a Tratatului C.58. constituie totuşi un precedent.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE numeşte "politica scaunului gol". chiar dacă. Philippe MANIN. De fapt. Dar la 1 mai 1979. Acest comportament. existau trei posibilităţi: relaţiile Groenlandei cu Comunităţile Europene să urmeze regimul relaţiilor pe care acestea le pot avea cu orice alt stat terţ. potrivit căreia. în anumite condiţii. chiar dacă poate fi considerată o diminuare a spaţiului geografic de aplicabilitate a Tratatelor Comunitare. 3 Groenlanda. din 29 ianuarie 1966. O asemenea poziţie a avut Marea Britanie. statele ar putea consimţi la retragerea unuia dintre ele sau chiar la desfiinţarea Comunităţilor. Franţa a vrut să împiedice utilizarea votului cu majoritate calificată. Tratatul de la Amsterdam reglementează suspendarea. p.cit. din mai 1975. un stat poate exercita o asemenea presiune din interior încât condiţiile participării sale la Comunităţi să fie "renegociate". se vor face toate eforturile necesare pentru a se ajunge la un consens. chiar dacă păstrează relaţii strânse cu aceasta. Groenlanda se desprinde de Danemarca. atunci când este vorba de probleme de interes major pentru unul dintre statele membre. potrivit Tratatelor. p. ameninţând cu retragerea din Comunităţi. la data aderării acestei ţări la Comunităţi (1 ianuarie 1973). Un exemplu clasic în acest sens. La 30 iunie 1965. creat prin secesiune. Guvernul francez decide să-şi retragă reprezentanţii din Consiliul Comunităţilor Europene şi din anumite organe auxiliare ale acestuia. adică refuzând să-şi ocupe locul în instituţiile comunitare şi în special în cadrul Consiliului. Având în vedere posibilele evoluţii politice din statele membre. care a primit denumirea de „politica scaunului gol”. 1 2 Emanuel Corneliu MOGÎRZAN. prin care s-a acceptat ca atunci când sunt în joc interesele vitale ale unui stat. a unui drept de veto. S-a deformat astfel procedura de vot majoritar cu caracter supranaţional. care a fost determinată de opoziţia lui Charles de Gaulle faţă de creşterea independenţei Comunităţii Economice Europene şi faţă de amplificarea caracterului ei supranaţional. sub aspectul contribuţiei sale financiare. de care Guvernul britanic s-a declarat mulţumit.

c) Structura instituţională proprie. III. care au însoţit formarea pieţei comune. din principiile economiei de piaţă. ajutoare din partea statului sub forma subvenţiilor şi alte asemenea măsuri. sunt interzise. întrucât este prevăzută o procedură de aderare. alcătuită dintr-un sistem de norme cuprinse în tratate. pentru toate statele europene. în actele instituţiilor comunitare. op. atât de drept privat. libera circulaţie a bunurilor. originală a Comunităţilor Europene constă în existenţa şi funcţionarea Consiliului Comunităţilor Europene.50-52. Sunt organizaţii internaţionale regionale deschise. II. de acreditarea diplomatică a reprezentanţilor statelor terţe la Comunităţi şi de reprezentanţe diplomatice ale Comunităţilor în statele terţe. a Comisiei Europene. Sunt organizaţii internaţionale care au calitatea de persoane juridice.Caracteristicile Europene generale ale Comunităţilor La modul sintetic. a) Caracteristicile Comunităţilor Europene. îndeosebi. cât şi subiecte de drept internaţional public. potrivit calităţii de asociaţii economice integrate Deşi se îndreaptă către domeniul politic. Comunităţile Europene prezintă 3 grupe de caracteristici esenţiale1: a) sunt organizaţii internaţionale. Sunt rezultatul încheierii unor tratate între state naţionale suverane. Măsurile de ordin juridic. b) sunt asociaţii economice integrate. Augustin FUEREA. prin taxări. valabilă şi posibilă. în condiţii de egalitate pentru agenţii economici din spaţiul comunitar. şi anume piaţa comună. c) au o structură instituţională proprie. de asemenea.7. ca realitate economică este. reguli ce decurg. originală Structura instituţională proprie. în principal: suprimarea barierelor vamale naţionale şi a tarifelor adiacente şi înlocuirea taxelor vamale faţă de terţi cu un set de taxe comune. din punct de vedere juridic. înlăturarea tuturor discriminărilor de natură publică sau privată. Acestei arii unice i se aplică regulile Tratatelor Constitutive şi regulile emanate de la instituţiile comunitare. privite ca organizaţii internaţionale Caracterul de organizaţii internaţionale al Comunităţilor reiese. pp. un teritoriu unic ce reuneşte ariile geografice naţionale şi care funcţionează ca un tot unitar. interzicerea oricăror măsuri de protecţie directă sau indirectă a producătorilor proprii. a Parlamentului European şi a Curţii de Justiţie. b) Caracteristicile Comunităţilor Europene. DREPT COMUNITAR EUROPEAN 21 .cit. din următoarele aspecte: I. au fost. comunitară. originală. contingentări.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE Cap. permiţându-se astfel. 1 Ion FILIPESCU. în acest sens. Piaţa comună. în interiorul şi în exteriorul comunităţilor. fiind subiecte. Se vorbeşte. Acestea dispun de o ordine juridică distinctă. primordial pentru Comunităţile Europene rămâne domeniul economic. în mod implicit. bazate pe naţionalitate sau pe cetăţenie. orice măsuri de limitare a concurenţei sau de limitare a pieţei comune (protecţia concurenţei) . precum şi în jurisprudenţa Curţii de justiţie.

pp. Aprofundarea integrării Voinţa de aprofundare a integrării. Politica externă comună a statelor membre este reglementată potrivit principiilor cooperării internaţionale. el nu face parte dintre instituţiile comunitare deoarece nu este prevăzut ca atare în tratate. libera circulaţie a capitalurilor) şi prin armonizarea legislaţiilor naţionale. a Tratatului de la Maastricht privind Uniunea europeană (1992). op. ea devine un punct de referinţă pentru politica externă a fiecărui stat semnatar.cit. pp. Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană. în anumite domenii. a serviciilor şi a capitalurilor este asigurată potrivit dispoziţiilor prezentului tratat. (tarife externe. format din şefii de stat sau de guvern din ţările membre. a condus la încheierea Actului unic european (1986). obiectivele Uniunii sunt: 1 Guy ISSAC. la sfârşitul anului 1992. a persoanelor. în care libera circulaţie a mărfurilor. semnat la Luxemburg în februarie 1986 şi intrat în vigoare la 1 iulie 1987. Cooperarea în domeniul politicii externe. semnat la 7 februarie 1992 şi intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993. constă în angajamentul semnatarilor de a se consulta reciproc în vederea stabilirii unei poziţii comune cu privire la anumite probleme internaţionale. Consiliul European era un organ de cooperare politică cu o natură juridică neprecizată. ”Marea piaţă internă” sau ”Piaţa internă” este o redefinire mai completă a ”Pieţei comune”. 1 8. iar desăvârşirea pieţei comune potrivit principiilor integrării. B din acest tratat. Philippe MANIN. în primul rând de natură economică.7A din Actul unic european ca fiind ”un spaţiu fără frontiere interioare. ”Unicitatea” actului nu exclude utilizarea unui regim de reglementare dualist. Aspectul cel mai important este însă consacrarea juridică a Consiliului European.30 din Actul unic european. transporturi aeriene şi navale. cât şi de climatul internaţional. Ea este definită la art.” Această piaţă urma să se realizeze pe două căi: prin intermediul dreptului comunitar.8. Marc BLANQUET. op. Revizuirea tratatelor comunitare a urmărit realizarea ”Marii pieţe interne”. 17-30. precum şi stabilirea unor noi domenii de acţiune pentru Comunitatea Economică Europeană. este deosebit de complex. el este organul suprem al cooperării politice europene şi se întruneşte de cel puţin două ori pe an. însă pe de altă parte. 22 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . a Tratatului de la Amsterdam (1997) şi a Tratatului de la Nisa (2001). 3-19. are două dimensiuni: aprofundarea integrării şi extinderea Comunităţilor. la acea dată. reglementată prin art. având 17 protocoale şi 33 de declaraţii anexe. Această poziţie o dată stabilită. deoarece cuprinde două categorii de dispoziţii de natură diferită: dispoziţii privind cooperarea în domeniul politicii externe şi dispoziţii de revizuire a tratatelor comunitare în vederea desăvârşirii pieţei comune. dar şi sub aspect politic. Pe de o parte. care a fost determinată atât de factorii interni din ţările membre. prestarea liberă a serviciilor.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE Cap. Actul unic european operează şi câteva modificări privind instituţiile comunitare. Evoluţia procesului de integrare europeană Evoluţia procesului de integrare europeană. potrivit obiectivelor pieţei interne. Potrivit art. a fost denumit ”unic”.cit.1. Actul unic european.

După intrarea în vigoare a acestui tratat. care devine astfel unicul organ specific Uniunii Europene. De asemenea. Cooperarea interguvernamentală în domeniul politici externe şi de securitate comună. Tratatul de la Maastricht a schimbat denumirea Comunitatea Economică Europeană în Comunitatea Europeană pentru a sublinia că s-a trecut de la o comunitate strict economică la una cu valenţe politice.o mai bună adaptare la exigenţele acţiunii comunitare. având ca misiune impulsionarea dezvoltării Uniunii şi definirea orientărilor politice generale. Cooperarea interguvernamentală în domeniile justiţiei şi afacerilor interne. afirmarea unei identităţi internaţionale a Uniunii. Tratatul de la Amsterdam. redenumită cooperare poliţienească şi judiciară. stabileşte statutul Consiliului European. o mai mare coeziune economică şi socială. Pilonul sau domeniul comunitar. continuarea aprofundării integrării. care au urmat încheierii Tratatelor de la Roma. Tratatul de la Amsterdam reglementează suspendarea unor drepturi ale unui stat membru. semnat la 2 octombrie 1997 şi intrat în vigoare la 1 mai 1999. în cazul încălcării DREPT COMUNITAR EUROPEAN 23 . au făcut ca Tratatul de la Amsterdam să le realizeze doar parţial. III. instituirea calităţii de cetăţean al Uniunii Europene. precum şi divergenţele dintre statele membre. cum este dreptul de vot în Consiliul Uniunii Europene. pe parcursul negocierilor. securităţii şi justiţiei. reprezintă o revizuire a Tratatului de la Maastricht. prin trecerea unor domenii extracomunitare în domeniul Comunităţii Europene şi printr-o reglementare parţial comunitară a cooperării în domeniile justiţiei şi afacerilor interne. Această revizuire a fost determinată de două motive: eşecurile înregistrate în cooperarea interguvernamentală şi perspectiva noilor extinderi. a urmărit trei obiective: . structura Uniunii Europene are 3 piloni: I. adică o nouă legitimitate politică prin modificarea mecanismelor de funcţionare şi a bazei politice a instituţiilor comunitare. au făcut să se înţeleagă că sunt posibile schimbările politice. o întărire a legitimităţii procesului decizional.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE - realizarea unei pieţe interne fără obstacole. prin intermediul politicii externe şi de securitate comune. o adaptare a instituţiilor la exigenţele viitoarelor extinderi ale Uniunii Europene. prin intermediul dreptului comunitar. II. Mai trebuie menţionat că evoluţiile politice din anumite state europene. într-un stat membru. asigurarea pe teritoriul Uniunii a libertăţii. instituirea monedei unice. care ar putea conduce la încălcarea gravă a valorilor Uniunii. Tratatul de la Maastricht înglobează Comunităţile Europene în Uniunea Europeană şi instituie noi forme de cooperare interguvernamentală în domeniul politicii externe şi de securitate comune şi în domeniul justiţiei şi afacerilor interne. Conferinţa interguvernamentală care a precedat adoptarea Tratatului de la Amsterdam. - Contradicţiile determinate de urmărirea simultană a acestor obiective. Din acest motiv.

Bucureşti. ale acestei prime extinderi. care a intrat în vigoare la 1 Paul CRAIG. aspectele privind statele candidate urmând să fie reglementate prin tratatele de aderare. adoptarea tarifelor externe comune şi apropierea. rezultate din tratate. pp. DALLOZ.72.2. în perspectiva noilor extinderi ale Uniunii. Totodată. principiile şi metodele de evoluţie ale acestui sistem pe măsură ce Uniunea se va lărgi. 4 Ibidem. b. în urma referendumului de ratificare. semnat în 1965. de preţurile agricole comune. astfel încât. precizează că aderarea unui nou stat implică adeziunea indisociabilă la toate cele 3 Comunităţi.1 Tratatul de la Nisa. 2009. statul aderent trebuie să accepte principiul ”acquis-ului comunitar”. la acea dată nu se ştia ordinea şi momentul aderării ţărilor candidate. iar Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene. în prezent. 9 édition. Ed. Însă. astfel încât acesta să poată funcţiona satisfăcător. c. 2 Reamintim că. HAMANGIU. semnat în februarie 2001 şi intrat în vigoare la 1 februarie 2003. se menţin. Droit européen.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE „grave şi persistente” a valorilor Uniunii. Din analiza actelor de aderare. pe etape.25-26. Ţară asociată la Comunitatea Economică Europeană din anul 1961. Tratatul fixează însă. alcătuirea Comisiei Europene şi sistemul de adoptare a deciziilor cu majoritate calificată de către Consiliul Uniunii Europene) au în vedere o Uniune alcătuită din 15 state membre. Având în vedere că. Extinderea Comunităţilor Europene Extinderea Comunităţilor Europene constă în aderarea a încă 21 state. comunităţile reunesc 27 state membre. rezolvă anumite probleme instituţionale care nu au putut fi rezolvate prin Tratatul de la Amsterdam şi are în vedere reorganizarea sistemului comunitar. realizată în 6 etape succesive.2 Prima extindere s-a produs prin aderarea Marii Britanii. şi anume: a. aderarea implică modificarea imediată a componenţei instituţiilor comunitare. Această primă extindere a devenit efectivă la 1 ianuarie 1973. Irlanda. semnat în 1992. actele juridice comunitare adoptate de la constituirea comunităţilor până la data aderării. 3 Prin ”politici comunitare” se înţelege acţiunile conduse direct de instituţiile comunitare şi acţiunile statelor membre a căror concertare şi armonizare este asigurată de Comunitate e ( Jean-Claude GAUTRON. Irlandei şi Danemarcei. cu patru ţări: Marea Britanie. Grecia a încheiat tratatul de aderare la 28 mai 1979. 24 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . valabile pentru orice aderare. Grainne de BURCA. unele modificări aduse instituţiilor comunitare (îndeosebi cele referitoare la repartizarea locurilor în Parlamentul European. Dreptul Uniunii Europene – comentarii. Este interesant de remarcat că actele de aderare au fost încheiate la 22 ianuarie 1972. 8. Danemarca şi Norvegia. adică scopul tratatelor. precum şi politicile comunitare3. jurisprudenţă şi doctrină. Ed. Ediţia a IV-a. au rezultat trei aspecte principale. Tratatul de fuziune de la Bruxelles. obligaţiile statului respectiv. p. Norvegia a refuzat aderarea.231).4 A doua extindere s-a produs prin aderarea Greciei. aderarea necesită măsuri tranzitorii cu privire la înlăturarea barierelor tarifare. Paris-1999 p. a stabilit o procedură unică de aderare.

şi pune bazele reorganizării sistemului comunitar. A cincia extindere s-a produs prin aderarea.E. şi anume: Cehia. trebuie observat că. fără a-şi pierde însă caracteristicile şi identitatea juridică. cât şi prin trecerea unor domenii extracomunitare în Comunitatea Europeană şi prin reglementarea comunitară. de la constituire. În fine. care cuprinde în plus politici şi forme de cooperare interioare şi exterioare Comunităţilor1. A patra extindere s-a produs prin aderarea Austriei. Începând cu Tratatul de la Maastricht (1992) Comunităţile Europene sunt înglobate în Uniunea Europeană. perfecţionează cooperarea.E. Comunităţile au cunoscut o dezvoltare caracteristică. armonizarea dificilă cu acordurile încheiate cu ţările mediteraneene.) şi Uniunea Europeană. Aderarea Greciei. în urma unui referendum naţional. respectiv a Uniunii Europene. Polonia. A treia extindere s-a produs prin aderarea Portugaliei şi Spaniei. pentru a doua oară Norvegia a refuzat aderarea la Comunităţi. Estonia. Finlandei şi Suediei. şi a provocat îngrijorări. în mod parţial. în vederea următoarelor extinderi ale Uniunii. dovedeşte interesul Comunităţilor faţă de sudul Europei şi a condus la accentuarea decalajului dintre nivelurile de dezvoltare ale ţărilor comunitare. atât prin modificări privind organizarea şi funcţionarea instituţiilor. Între Comunităţi. îmbunătăţeşte sistemul Uniunii Europene. în 1986. şi anume: mărirea producţiei agricole excedentare. pregătită printr-un acord de asociere. Li s-a dat astfel un ”atestat” că şi-au consolidat democraţia şi s-au orientat spre valorile Europei occidentale. prin aderarea Bulgariei şi României. Menţionăm că. Finlandei şi Suediei a fost facilitată de nivelul ridicat de dezvoltare al acestor ţări şi de numărul redus al populaţiei.E. tratatele de aderare au fost semnate la 24 iunie 1994 şi aderarea a devenit efectivă la 1 ianuarie 1995. şi anume Consiliul European. pe baza Tratatului semnat la Atena în ziua de 16 aprilie 2003. Aderarea Austriei. 1 Este vorba de politica externă şi de securitate comună şi de cooperarea în domeniile justiţiei şi afacerilor interne. În concluzie. Lituania. care introduce în plus cooperarea în domeniul politicii externe şi recunoaşte principalul organ de cooperare politică. DREPT COMUNITAR EUROPEAN 25 . din 1997. a cooperării în domeniile justiţiei şi afacerilor interne. există legături complexe. Negocierile de aderare au început în februarie 1993. aderarea acestor ţări a provocat unele dificultăţi. Pentru Comunităţi. la 1 mai 2004. până la Tratatul de la Maastricht. Tratatul de la Amsterdam. Pentru Portugalia şi Spania admiterea în Comunităţi a avut şi o semnificaţie politică. Slovacia. a fost înlocuită cu C. marcată de apropierea parţială a celor trei Comunităţi. Negocierile de aderare au început în anul 1978. Cipru. Malta. Tratatul de la Nisa lărgeşte domeniul comunitar. îngreunarea funcţionării instituţiilor comunitare. aderarea devenind efectivă la 12 iulie 1985. Slovenia şi Ungaria. de mai multe extinderi geografice şi de revizuirea Comunităţilor operată prin Actul unic european. Letonia. Aceasta a fost cea mai mare extindere din istoria Comunităţilor.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE începutul anului 1981. a încă 10 state. A şasea extindere (unii autori o consideră a doua fază a celei de-a cincia extinderi) s-a produs la 1 ianuarie 2007. în special Comunitatea Europeană ( a se observa că sigla C. legate mai ales de nivelul redus de dezvoltare al ţărilor aderente.

dintre Comunitatea Europeană şi statele membre pe de o parte şi statul asociat.3. FUEREA. dar în preambul prevăd o clauză evolutivă. op. respectarea drepturilor omului şi ale minorităţilor. în vederea aderării.cit. au fost: Polonia. Ungaria. Primele state din Europa Centrală şi Orientală. economie de piaţă funcţională. stat de drept. în sensul că asocierea va ajuta statul respectiv să atingă. la care se adaugă Cipru. II. Referitor la primul aspect. cu toate ţările candidate.18. Bulgaria.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE 8. şi anume: Polonia. Letonia. mai puţin Turcia. apropierea. prin intermediul ajutoarelor comunitare şi al acordurilor de asociere. deoarece a considerat că merită un regim aparte de aderare. a avizat începerea negocierilor de aderare. simultan. pe de altă parte. Malta şi Turcia3. iar. în anul 1991. în special cele economice. condiţii confirmate. şi anume. într-o primă fază. prin primirea statelor din Europa Centrală şi Orientală . Consiliul European de la Copenhaga. pe de o parte. 3 Turcia a refuzat participarea. după cum urmează: I.1 În general. Slovenia şi Estonia. pentru 5 ţări asociate. pe etape. op. Slovenia şi Estonia. Cehia. capacitatea de a participa la uniunea economică şi monetară prevăzută de Tratatul de la Maastricht. un regim politic democratic. Acordurile de asociere cu statele din Europa Centrală şi Orientală nu implică în mod necesar aderarea. inclusiv România4. urmând ca. Ungaria şi Cehoslovacia. pp. A. de la Helsinki. presupune. În urma deciziei Consiliului European din decembrie 1999. la începutul anului 2000 s-a declanşat procesul de negociere. care au încheiat acorduri de asociere. din decembrie 1997. prin Tratatul de la Amsterdam. pe de altă parte. Lituania. în anul 1993. Comisia Europeană. în linii mari. Bulgaria şi România. apoi Ţările Baltice şi Slovenia. FILIPESCU. relaţiile dintre Comunităţile Europene şi ţările din Europa Centrală şi Orientală au urmărit.cit. condiţii politice. capacitate concurenţială. 4 I. România. conferinţă care se ocupa de pregătirea lor pentru aderare. respectiv ale Uniunii Europene.57-61. Relaţiile Comunităţilor. din iunie 1993. acordurile de asociere reglementează la modul privilegiat relaţiile. Slovacia. extinderea Uniunii Europene. şi anume. Reamintim că. a precizat condiţiile impuse pentru statele candidate menţionate. a organizat o Conferinţă europeană permanentă deschisă tuturor celor 10 ţări europene asociate2. aceste ţări să adere la Uniunea Europeană. Ungaria. Au urmat. Pentru a nu descuraja celelalte ţări candidate la aderare. Consiliul European de la Luxemburg. standardele necesare pentru aderare. pregătirea Uniunii Europene în vederea primirii unui număr mare de noi membri. cu ţările din Europa Centrală şi Orientală După prăbuşirea lagărului socialist şi încheierea războiului rece. Cehia. 1 2 Jean-Claude GAUTRON. în iulie 1997. atunci când vor fi îndeplinite condiţiile necesare. p. condiţii economice. 26 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . Este vorba de: Polonia. îndeplinirea anumitor condiţii de către ţările candidate.

Totodată. Comisia Europeană a adăugat condiţia capacităţii administrative şi instituţionale a ţărilor candidate de a aplica. p. Pe 16 iulie 1997. care a avut loc în 12-13 decembrie 2002.116. Emanuel Corneliu MOGÎRZAN. România depune oficial cererea de aderare la Uniunea Europeană.2  La 1 februarie 1993. acest aspect. a făcut obiectul Tratatului de la Nisa. 20 din 6 aprilie 19933. pe plan administrativ şi judiciar. Drept urmare: La 16 aprilie 2003. pe data de 25 aprilie 2005. Aspecte privind integrarea României în Uniunea Europeană Într-o expunere sintetică.73 din 12.cit. Uniunea Europeană ajungând astfel la un număr de 25 state membre. Decizia privind deschiderea negocierilor şi fixarea datei de aderare pentru Turcia va fi luată până la sfârşitul anului 2004.60. Lituania. Letonia.1993. Estonia. aderarea fiind preconizată pentru 2014. Cel de-al cincilea proces de extindere a Uniunii Europene a fost decis de Consiliul European. Comisia a recomandat un nou cadru pentru sprijinirea ţărilor candidate – Parteneriatul pentru Aderare. Acesta a fost ratificat prin Legea nr. însă din cauza imaginii în declin a regimului Ceauşescu. la Copenhaga. după cum am văzut. În ceea ce priveşte pregătirea Uniunii Europene în vederea aderării ţărilor candidate. Letonia. în cadrul căreia propunea şi acceptarea cererii de aderare a României.  La 22 iunie 1995. Lituania. Polonia. s-a semnat la Bruxelles Acordul European de asociere a României la Uniunea Europeană. şi a intrat în vigoare la 1 februarie 1995. Cipru. Estonia. în cadrul menţionat. 3 Monitorul Oficial al României. p. Aderarea a deveni efectivă la 1 ianuarie 2007. nr. Slovenia şi Ungaria) vor adera la 1 mai 2004. acquis-ul comunitar1. În anul 1980.un număr de 10 ţări ( Cehia. un acord asupra produselor industriale. Negocierile de aderare a Turciei au început în octombrie 2005. Cipru. Tratatul de aderare a Bulgariei şi României a fost semnat la Luxemburg. încă din timpul regimului comunist. Slovenia şi Ungaria. Malta. Decizia luată cu acest prilej este următoarea: . Aderarea a devenit efectivă la 1 mai 2004. în anul 1974.04. Partea I. s-a semnat la Atena Tratatul de aderare pentru Cehia. DREPT COMUNITAR EUROPEAN 27 . 1 2 Ibidem.4.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE La rândul său. 8. Malta. Slovacia. Bulgaria şi România vor putea adera la Uniunea Europeană. Slovacia. relaţiile s-au deteriorat. Polonia. dacă vor îndeplini condiţiile. începând cu 1 ianuarie 2007. România a fost inclusă în Sistemul Generalizat de Preferinţe ale Comunităţii. op. România a încheiat. Astfel. Comisia Europeană a prezentat Parlamentului European documentul „Agenda 2000” – o strategie detaliată privind consolidarea şi extinderea Uniunii. relaţiile României cu blocul statelor comunitare au cunoscut următoarea evoluţie:  România a fost prima ţară din Europa Centrală şi Orientală care a stabilit relaţii cu Comunitatea Europeană.

Parteneriatul de Aderare cu România a fost adoptat de Comisia Europeană în martie 1998. după cu urmează: Capitolul 1: Libera circulaţie a mărfurilor Capitolul 2: Libera circulaţie a persoanelor Capitolul 3: Libera circulaţie a serviciilor Capitolul 4: Libera circulaţie a capitalurilor Capitolul 5: Dreptul societăţilor comerciale Capitolul 6: Politica în domeniul concurenţei Capitolul 7: Agricultura Capitolul 8: Pescuitul Capitolul 9: Politica în domeniul transporturilor Capitolul 10: Impozitarea Capitolul 11: Uniunea economică şi monetară Capitolul 12: Statistica Capitolul 13: Politicile sociale şi ocuparea forţei de muncă Capitolul 14: Energia Capitolul 15: Politica industrială Capitolul 16: Întreprinderi mici şi mijlocii Capitolul 17: Ştiinţă şi cercetare Capitolul 18: Educaţie. dacă rămân aspecte nelămurite.1  În decembrie 1999. pentru fiecare ţară a cărei candidatură a fost acceptată. în urma consultărilor cu România şi pe baza principiilor. Domeniile pe care le acoperă negocierile de aderare la Uniunea Europeană sunt structurate în 30 de capitole.32. iar în februarie 2000. Consiliul Uniunii Europene decide începerea negocierilor de aderare cu România. pp. obiectivelor intermediare şi condiţiilor decise de Consiliul Uniunii Europene. care cuprind întregul acquis comunitar. pe care Comisia Europeană la prezintă Consiliului Uniunii Europene. 28 DREPT COMUNITAR EUROPEAN .RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE Propunerile Comisiei Europene au fost aprobate de Consiliul Uniunii Europene.31. priorităţilor. la care se poate adăuga un capitol pentru probleme diverse. într-o singură structură. Bucureşti-2000. formare profesională şi tineret Capitolul 19: Telecomunicaţii şi tehnologia informaţiei Capitolul 20: Cultură şi politica în domeniul audiovizualului Capitolul 21: Politica regională şi coordonarea instrumentelor structurale Capitolul 22: Protecţia mediului înconjurător Capitolul 23: Protecţia consumatorilor şi a sănătăţii Capitolul 24: Justiţie şi afaceri interne Capitolul 25: Uniune vamală Capitolul 26: Relaţii externe Capitolul 27: Politica externă şi de securitate comună Capitolul 28: Control financiar Capitolul 29: Dispoziţii financiare şi bugetare Capitolul 30: Instituţii 1 Manual pe probleme de aderare la Uniunea Europeană pentru Asociaţiile autorităţilor locale şi regionale din România şi membrii lor. Urmărirea progreselor realizate de România şi semnalarea problemelor de rezolvat fac obiectul rapoartelor anuale de ţară. Programul PHARE RO 9707. s-a decis că Parteneriatul pentru Aderare va fi trăsătura-cheie a strategiei îmbunătăţite de pre-aderare. acestea sunt lansate oficial. toate formele de asistenţă. Primul raport periodic a fost publicat în noiembrie 1998. Cu această ocazie. în decembrie 1997.01. prin care se vor mobiliza.

reglementată în art. potrivit obiectivului stabilit de Consiliul European din decembrie 2002 de la Copenhaga2.1  Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană a fost semnat la Luxemburg. Deschiderea unui capitol de negociere este condiţionată de atingerea unui nivel considerat minim de către Uniunea Europeană. în situaţia neîndeplinirii de către ţările aderente a angajamentelor asumate în contextul negocierilor de aderare.3 Această sintagmă desemnează măsurile de protecţie a Uniunii Europene şi a statelor membre. 37. precum şi condiţiile şi procedura de aplicare a acestora. pe data de 25 aprilie 2005. care se transmit între părţi.mie. În anul 2003 au mai fost închise provizoriu 6 capitole de negociere. Bucureşti-2004. 2 Emanuel Corneliu MOGÎRZAN. prin care s-a finalizat procesul de negociere. 38 şi 39 din Tratatul de aderarea a Bulgariei şi României la Uniunea Europeană. în ceea ce priveşte 1 Irina CRISTEA. op. Documentele de poziţie a României pentru fiecare capitol de negociere au fost elaborate de către Delegaţia Naţională de Negociere a Aderării României la Uniunea Europeană şi au fost adopte de Guvernul României. În fine. Neîndeplinirea angajamentelor trebuie să fie de natură a determina o perturbare semnificativă a bunei funcţionări a pieţei interne.E. în anul 2004 au fost închise ultimele 8 capitole rămase. Referitor la negocierile de aderare se impun câteva precizări4. în relaţiile dintre România şi oricare alt sau alte state comunitare. cu consultarea statelor membre şi au fost adoptate de către Consiliu. Menţionăm că ultimele două capitole. după care s-au transmis oficial Consiliului Uniunii Europene.ro DREPT COMUNITAR EUROPEAN 29 . Negocierile cu UE sunt gata. pe care le vom face în cele ce urmează. Aderarea a devenit efectivă la 1 ianuarie 2007.cit. p. România a deschis 9 capitole de negociere. Delegaţia Naţională de negociere a aderării României la U. Măsurile de salvgardare pot lua forma suspendării aplicării normelor comunitare corespunzătoare.ro 4 Negocierile de aderare a României la Uniunea Europeană.116.mie.. au fost încheiate în decembrie 2004 şi privesc „Politica în domeniul concurenţei” şi „Justiţia şi Afacerile Interne”. 3 www. p. finalizându-se astfel negocierile. Din partea Guvernului României. care reprezintă atât Uniunea Europeană cât şi statele membre. negocierile au fost derulate de Ministerul Integrării Europene şi Delegaţia Naţională de Negociere a Aderării României la Uniunea Europeană.40. Părţile implicate în negociere au fost Guvernul României şi Comisia Europeană. Procedura de negociere a utilizat forma scrisă a documentelor de poziţie. şi au fost închise provizoriu 7. În anul 2002 au fost deschise cele 13 capitole de negociere rămase. Guvernul României. Pentru a se ajunge la elaborarea documentelor de poziţie au avut loc negocieri directe. prin intermediul Comisiei. Documentele de poziţie comună a Uniunii Europene s-au elaborat de către Comisia Europeană. care au fost întâlniri directe între delegaţiile de negociere ale Uniunii şi ale României. în cadrul Conferinţelor de aderare periodice. dintre cele menţionate şi a închis provizoriu 6. Întrebări şi răspunsuri . În anul 2001 au mai fost deschise 8 capitole de negociere şi au fost închise provizoriu 3. Jurnalul Naţional din 29 decembrie 2004. Clauza de salvgardare poate fi activată în termen de 3 ani de la aderare. Ministerul Integrării Europene.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE Capitolul 31: Diverse În cursul anului 2000. www.  Tratatul conţine şi aşa numita „clauza de salvgardare”.

Un al doilea principiu statuează că negocierile sunt încheiate doar atunci când s-au încheiat toate capitolele. ori a le renegocia pe cele deja agreate. în calitate de stat membru al Uniunii. precum şi de realizarea unor programe bine fundamentate şi credibile de îndeplinire. Uniunea Europeană poate cere redeschiderea unui capitol. solicitată de statul candidat sau de Uniunea Europeană. Închiderea provizorie a capitolului este condiţionată de realizarea unor progrese semnificative în adoptarea acquis-ului comunitar. Perioada de tranziţie este o excepţie cu caracter temporar de la aplicarea normelor comunitare într-un domeniu precis al unui capitol. fie la iniţiativa Uniunii. Un alt rezultat important al negocierilor constă în faptul că. nu a avut capacitatea să absoarbă decât cca.5. pentru perioada 2007 – 2009.L’avenir de l’Union européenne – Débat. p. Jurnalul Naţional din 29 decembrie 2004. 8. cum sunt: mărimea şi compunerea Comisiei Europene. Până atunci. 2 www. din parte Uniunii.40. În ceea ce priveşte rezultatele negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană1. cât şi după ce statul candidat devine membru al Uniunii. precizăm că România a obţinut 50 de perioade de tranziţie. Din iniţiativa statului candidat. ci doar condiţiile de aplicare a acestuia.europa. capitolele deja negociate sunt încheiate doar provizoriu. Eşecul Tratatului Constituţional A. fiindu-i necesare noi perioade de tranziţie. fie la iniţiativa statului candidat. atât înainte de aderare. să finalizeze reformele în anumite domenii.eu. sau pentru a solicita noi perioade de tranziţie. Aceasta presupune existenţa unor instituţii care să aibă resursele umane şi financiare (capacitatea administrativă) necesare aplicării la nivel central şi local a legislaţiei armonizate cu acquis-ului comunitar şi care să asigure monitorizarea respectării angajamentelor asumate prin documentele de poziţie. pe viitor. dacă statul candidat nu îşi respectă angajamentele. şi înscrisă în mod expres în Tratatul de aderare. România a obţinut. a cerinţelor de aderare. statului candidat i s-au modificat condiţiile interne iniţiale şi cere noi perioade de tranziţie. Concluziile finale ale negocierii tuturor capitolelor se află la baza redactării Tratatului de aderare.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE adoptarea şi aplicarea acquis-ului comunitar. a lansat iniţiativa pregătirii unei Conferinţe interguvernamentale cu tema „Dezbateri privind viitorul Uniunii Europene”. Geneza Tratatului Constituţional Consiliul European de la Nisa din decembrie 20002. 14% această sumă. 30 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . care îi vor permite. un capitol poate fi redeschis dacă: s-a modificat acquis-ul comunitar şi statul candidat nu îl poate aplica până la data convenită pentru aderare. însă.int/futurum . Primul principiu al negocierilor constă în faptul că nu se negociază acquis-ul. Ea poate lua sfârşit numai când normele la care se referă sunt abrogate sau modificate. angajamente în valoare de 11 miliarde €. Derogarea este o excepţie permanentă de la aplicarea normelor comunitare într-un domeniu strict determinat. Negocierile cu UE sunt gata. Condiţiile de aplicare a acquis-ului comunitar după aderare se regăsesc în perioadele de tranziţie şi în derogări. Aceasta înseamnă că orice capitol poate fi redeschis. din care 6 miliarde € sub formă de plăţi efective. votul ponderat în cadrul Consiliului Uniunii Europene şi 1 Irina CRISTEA. Obiectul acestor dezbateri urma să îl constituie problemele-cheie ale extinderii Uniunii.

Consiliul Uniunii Europene (sub preşedinţia Suediei şi apoi a Belgiei). astfel încât să se ajungă la un text definitiv. în varianta optimistă. o uniune a cetăţenilor şi a statelor membre. distribuirea competenţei între instituţiile şi organismele comunitare. ca procedurile de ratificare să dureze doi ani. a decis constituirea unei adunări. cu ocazia Consiliului European de la Roma. întrunit în zilele de 14 şi 15 decembrie 2001 la Laeken (Belgia). s-a stabilit ca Preşedinţia italiană a Consiliului Uniunii Europene să conducă lucrările Conferinţei interguvernamentale. La 20 iunie 2003. Pentru a asigura o cristalizare a rezultatelor dezbaterilor privind viitorul Uniunii Europene. după dezbateri furtunoase. a convenit asupra textului Tratatului Constituţional. Se estima. ai statelor membre. De asemenea. Pe parcursul anului 2001. În urma dezbaterilor purtate. O reexaminare a repartizării competenţei sub trei aspecte fundamentale: împărţirea atribuţiilor pe niveluri: comunitar. Misiunea Convenţiei a fost de a găsi soluţii la problemele cu care se va confrunta Uniunea. Chiar dacă poartă şi denumirea de „Constituţie Europeană”. prin care se face un pas decisiv spre o uniune politică. după ce s-au adus o serie de modificări proiectului prezentat. ai statelor candidate şi ai opiniei publice. reprezentanţii mediilor socio-economice şi reprezentanţii societăţii civile. statele asociate şi segmentele semnificative ale opiniei publice. DREPT COMUNITAR EUROPEAN 31 . naţional şi regional. întrunit în zilele de 17 şi 18 iunie 2004 la Bruxelles. dar se utilizează şi denumirile mai scurte: „Tratatul Constituţional” şi „Constituţia Europeană”. trebuiau avute în vedere şi alte reforme instituţionale. în cooperare cu Comisia Europeană şi cu participarea Parlamentului European. în perspectiva extinderii Uniunii. Consiliul European. astfel încât Constituţia Europeană să intre în vigoare în anul 1 Denumirea oficială este „Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa”. cum sunt: Simplificarea tratatelor: regruparea şi sistematizarea dispoziţiilor fundamentale cuprinse în tratatele comunitare. denumită „Convenţia pentru viitorul Europei”. asigurarea unei mai bune complementarităţi a diferitelor niveluri de acţiune legislativă şi administrativă. formată din reprezentanţi ai instituţiilor europene. au fost invitate să participe şi au participat parlamentele naţionale ale statelor membre. la 29 octombrie 2004. proiectul Tratatului Constituţional a fost prezentat Consiliului European de la Salonic. suntem în prezenţa unui tratat internaţional care nu poate intra în vigoare.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE extinderea votului cu majoritate calificată. Consiliul European. fie ratificarea prin referendum. Lucrările Convenţiei s-au finalizat prin elaborarea unui proiect de Tratat de instituire a unei Constituţii pentru Europa. Valéry Giscard d’Estaing. În fine. Preşedintele acestei Convenţii. decât după ce a fost ratificat de toate statele semnatare. după extinderea Uniunii cu încă 10 state. pentru ca Tratatul Constituţional să poată fi semnat în anul 2004. La aceste dezbateri. şi anume: reprezentanţii mediului politic. cooperarea întărită. Integrarea într-un tratat comunitar a Cartei drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene. ca urmare a celei mai mari extinderi din istoria sa. Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa1 a fost semnat oficial. Procedurile naţionale de ratificare prevăd fie ratificarea de către parlament. a declanşat şi încurajat dezbaterile privind viitorul Uniunii Europene. a fost desemnat fostul preşedinte al Franţei.

după cum urmează: I. Instituţiile Uniunii. se exprimă convingerea că popoarele Europei sunt decise să depăşească vechile diviziuni şi. De asemenea. pe parcursul a nouă titluri. IV. Uniunea şi zona de vecinătate. Partea I (59 articole) reglementează la nivel de principiu întreaga configuraţie a Uniunii Europene. Unitatea Europei este concepută ca o „unitate în diversitate”. progres şi prosperitate. libertatea şi respectarea raţiunii. tradiţiile culturale. 36 de Protocoale şi 2 anexe. Definiţia şi obiectivele Uniunii. consacră rolul central al omului şi al drepturilor lui inviolabile şi imprescriptibile. care nu poartă titlu. V. Preambulul invocă valorile şi finalităţile Uniunii Europene. VI. fiind alcătuită din 342 articole. Bucureşti-sept. şi este considerată ca modalitatea care oferă cele mai bune şanse pentru continuarea traiectoriei ascendente de civilizaţie. Partea a IV-a intitulată „Dispoziţii generale şi finale”. Astfel. 32 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . precum şi respectarea dreptului. III. Conţinutul Tratatului Constituţional1 Constituţia Europeană este o reglementare amplă (465 articole). Apartenenţa la Uniune. conţine reglementarea detaliată a sistemului politicilor şi instituţiilor Uniunii Europene. Exercitarea atribuţiilor Uniunii. VIII. II. alcătuită din: Preambul. III. 1 Textul considerat este „Tratat de instituire a unei Constituţii pentru Europa” (proiect). Partea I.2003. se referă la soluţiile adoptate de diversele reglementări. Dacă unul sau mai multe state blochează procesul de ratificare. Egalitatea. ponderea în structura Tratatului Constituţional. IV. nu la concepţia de ansamblu a Constituţiei europene. să-şi făurească un destin comun. editat de INSTITUTUL EUROPEAN DIN ROMANIA. Finanţele Uniunii. VII. II. Drepturile cetăţenilor. se arată că locuitorii Europei au dezvoltat în mod progresiv valorile care stau la baza umanismului: egalitatea oamenilor. după cum urmează: I. Partea a II-a intitulată „Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii”. va trebui căutată o altă soluţie pentru viitorul Europei. Solidaritatea. repartizate în 7 titluri. religioase şi umaniste ale Europei. care respectă identităţile şi istoriile naţionale.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE 2006. VI. Modificările aduse acestui text de Consiliul European de la Bruxelles din 17-18 aprilie 2004. Partea a II-a (54 articole) – „Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii” cuprinde un preambul şi şapte titluri. B. La acestea se adaugă Actul final de semnare şi declaraţiile statelor semnatare. În privinţa finalităţilor. Partea a III-a. Justiţia VII. intitulată „Politicile şi funcţionarea Uniunii”. Libertăţile. Dispoziţii generale care reglementează interpretarea şi aplicarea Cartei. Partea a III-a intitulată „Politicile şi funcţionarea Uniunii” deţine. din ce în ce mai unite. V. în vederea asigurării bunăstării tuturor locuitorilor Europei. cu caracter de codificare. Competenţa Uniunii. de departe. Această parte. Viaţa democratică a Uniunii. Demnitatea. Drepturile fundamentale ale cetăţeanului. IX.

atunci când am studiat evoluţia integrării europene. menţionăm: . Partea a IV-a (10 articole).Protocolul privind sistemul de radiodifuziune din ţările membre. este denumită. Prin intrarea în vigoare a Tratatului Constituţional.Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Uniunii Europene. IV. dar nu în ultimul rând.Protocolul privind coeziunea economică. noutăţile esenţiale aduse de Tratatul Constituţional sistemului de integrare europeană. cuprinde articolele privind: însemnele Uniunii. ne permit să denumim acest tratat CONSTITUŢIE. Constituţia instaurează un nou cadru instituţional. Noutăţile esenţiale aduse sistemului de integrare europeană prin Tratatul constituţional1 Într-o formulare sintetică. Includerea Cartei drepturilor fundamentale în noul Tratat European. printr-o multitudine de tratate care au reglementat.Protocolul privind rolul parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE În fine. . precum şi tratatele prin care acestea au fost modificate.Protocolul conţinând dispoziţiile tranzitorii privind instituţiile şi organele Uniunii.Résumé de l’accord relatif au traité constitutionnel. intitulată „Dispoziţii generale şi finale”. obiectivelor şi principiilor noii Uniuni. aceleaşi domenii. Mai trebuie menţionat că această Constituţie Europeană reglementează mult mai clar repartizarea competenţei între nivelul comunitar. . Tratatele Constitutive ale Comunităţilor Europene şi Tratatul Constitutiv al actualei Uniuni europene. de-a lungul timpului. norma comunitară cu caracter general. care însoţesc tratatul. II. precum şi între instituţiile comunitare. în fine. Nu trebuie totuşi să uităm că din punct de vedere juridic. clară şi coerentă. reglementările comunitare au devenit greu de descifrat.Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii. domeniul de aplicare teritorială. . regimul uniunilor regionale şi regimul protocoalelor care însoţesc Tratatul (fac parte din tratat). a viitoarei Uniuni Europene. DREPT COMUNITAR EUROPEAN 33 .eu. . vor fi înlocuite printr-o unică reglementare. Uniunea s-a construit în etape. direct aplicabilă în toate elementele ei. face ca orice modificare 1 www. simplifică instrumentele de acţiune şi procedurile comunitare. şi. definirea clară a valorilor. Constituţia Europeană rămâne un tratat internaţional. De asemenea. C.europa. statal şi regional. sunt următoarele: I. Dintre cele 36 de protocoale. . abrogarea tratatelor anterioare. Fundamentul juridic unic al Uniunii După cum am văzut. Lărgirea democraţiei şi creşterea transparenţei sistemului comunitar. De asemenea. .int/futurum . natura sa de tratat internaţional. III.Protocolul privind statutul Curţii de justiţie a Uniunii Europene. ratificare care necesită în anumite state. În consecinţă. intrarea în vigoare nu este posibilă decât după ratificarea sa de către toate statele membre. organizarea unui referendum. continuitatea juridică în raport cu Comunităţile Europene şi cu Uniunea Europeană anterioară. socială şi teritorială. Reglementările cuprinse în Constituţie marchează un progres în domeniul justiţiei şi afacerilor interne şi în domeniul politicii externe şi de securitate comune. Din acest motiv. fără nici o reţinere „lege”. Uniunea va avea un fundament juridic unic şi anume Constituţia.

este recunoscut Comisiei cvasi – monopolul iniţiativei legislative. votează 55% din numărul statelor membre. ales de Consiliu. Astfel. Progresele în domeniul justiţiei şi afacerilor interne şi în domeniul politicii externe şi de securitate comune Dispoziţiile privind justiţia şi afacerile interne aduc o extensie a competenţelor Uniunii.Comisia Europeană va fi alcătuită din câte un membru din fiecare stat. desemnaţi potrivit unui sistem de rotaţie egalitară. decât cu acordul unanim al statelor membre. Pentru a evita blocarea deciziei de către statele cu populaţie numeroasă. minoritatea de blocaj trebuie să numere minimum 4 state. aceste domenii 34 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . . privind funcţionarea instituţiilor comunitare. novatoare. va fi atât mandatarul Consiliului de Miniştri pentru politica externă şi de securitate comună.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE ulterioară a Constituţiei să nu fie posibilă de principiu. pentru o durată de 2 ani şi jumătate. care se va numi de acum „procedura legislativă”. majoritatea calificată este atinsă dacă în favoarea deciziei respective. ca expresie a dublei legitimităţi a Uniunii: statală şi populară. Numărul exact de mandate ce revin fiecărui stat membru se va decide înaintea alegerilor europene din 2009. Astfel. De asemenea. vor fi adoptate prin voinţa comună a Parlamentului European şi Consiliului de Miniştri. până în anul 2014. În acest sens. se referă la majoritatea calificată de decizie. care nu poate cumula nici un mandat naţional. Astfel. în scopul realizării spaţiului european de libertate. Consiliului de Miniştri şi Comisiei Europene. Constituţia instituie o dublă majoritate. Referitor la componenţa instituţiilor comunitare. cu excepţia domeniului politicii externe şi de securitate comune. care are în vedere atât numărul statelor membre. numărul mandatelor ce revin ţărilor membre se stabileşte proporţional cu numărul populaţiei. indiferent de numărul populaţiei lor. cât şi populaţia Uniunii. pentru un termen rezonabil. iar limita maximă 96. Constituţia îi clarifică statutul juridic de instituţie comunitară. Consiliului European.Parlamentul European va fi alcătuit din 750 de membri. în vederea continuării dezbaterilor pentru ajungerea la un acord. responsabil cu iniţiativele şi reprezentarea externă a Uniunii. faţă de reglementările precedente. securitate şi justiţie. De asemenea. funcţia executivă şi capacitatea de reprezentare externă. care este şi vicepreşedinte al Comisiei Europene. îi va permite Ministrului de externe. reprezentând 65 % din populaţia Uniunii. 95% din legile europene. Noul cadru instituţional În primul rând. Acesta este condus de un Preşedinte. O ultimă reglementare importantă. Ulterior. rolurile Parlamentului European. Drept urmare. însărcinat cu responsabilităţile ce revin acesteia în domeniul relaţiilor externe. a fost extinsă substanţial procedura de co-decizie. în cadrul Consiliului de Miniştri. cât şi reprezentantul Comisiei Europene. să joace un rol proeminent pe scena internaţională. limita minimă fiind 6. O inovaţie instituţională este instituirea funcţiei de Ministru de externe al Uniunii. Constituţia Europeană stabileşte: . Ministrul de externe. poate obţine amânarea votului. În ceea ce priveşte Consiliul European (format din şefii de stat sau de guvern). numărul de membri va fi de 2/3 din numărul statelor comunitare. Constituţia defineşte într-o manieră mai clară şi sub anumite aspecte. Personalitatea juridică unică a Uniunii. se prevede că un număr de state mai mare sau egal cu ¾ din numărul de state reprezentând minoritatea de blocaj.

marea majoritate a deciziilor privind aceste domenii. la Consiliul European de la Bruxelles (1617. după caz.eu2007. Tratatul instituind o Constituţie pentru Europa trebuia ratificat de toate statele membre. în cursul anului 2005. Tratatul de aderare a fost semnat la 25. iar Olanda la 01. cele două state devenind membre ale UE de la 01. Astfel. Cu toate că se ştia că procesul de ratificare urma să fie îndelungat şi anevoios2. atunci când lucrează ca legislator. o serie de dispoziţii menite să facă instituţiile Uniunii mai democratice.06.2007. 465 din 01. Of. nr. în cadrul sistemului instituţional european. Lărgirea democraţiei şi creşterea transparenţei sistemului comunitar Constituţia include în textul ei.06.04. se prevede iniţiativa legislativă populară. pentru a intra în vigoare.08. ci mai degrabă de o serie de nemulţumiri îndreptate împotriva guvernelor naţionale (http://www. mai apropiate şi mai controlabile de către cetăţeni.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE vor fi abordate în totalitate potrivit metodei comunitare (normă comunitară în loc de cooperare interstatală). Uniunea Europeană număra deja 25 de state membre. aparţinând cetăţenilor dintr-un număr semnificativ de state membre.2005. DREPT COMUNITAR EUROPEAN 35 . fie o procedură parlamentară dublată de un referendum. dificultăţile întâmpinate au fost totuşi peste aşteptări.2005. În plus. text cu valoare juridică fundamentală.de/en/About_the_EU/Constitutional_Treaty/index.01. Astfel. vor fi publice. Potrivit Constituţiei.html.2005)4. În fine. fiind ratificat de România prin Legea nr. 2 Anticipându-se dificultăţile legate de ratificarea “Constituţiei”. într-o declaraţie anexată Tratatului se prevedea intervenţia Consiliului European dacă. Cu toate acestea. “Constituţia pentru Europa” (Franţa la 29. lucrările Consiliului de Miniştri.2005). consultat la 25. obligă Comisia să o supună dezbaterii forurilor legislative. potrivit regulilor lor constituţionale1. fie ratificarea pe cale parlamentară.2007). dat fiind faptul că. În ceea ce priveşte securitatea. principala noutate o constituie instituirea funcţiei de Ministru de Externe al Uniunii. Respingerea Tratatului Constituţional şi iniţierea unui tratat de reformare a Uniunii Europene După cum am arătat. o propunere legislativă susţinută de un milion de semnături. între statele membre care au voinţa şi capacitatea necesară. care va întări rolul Uniunii pe arena internaţională. Ar mai fi de adăugat că prin ratificarea tratatului de aderare. Franţa şi Olanda (două dintre statele fondatoare ale Comunităţilor) au respins. înscrisă în Constituţie.2005) s-a decis continuarea procesului de ratificare de către statele 1 Aceasta presupunea. după 2 ani de la data semnării tratatului. mai transparente. 157/2005 (M. 3 Era vorba despre aderarea României şi Bulgariei. la momentul semnării Tratatului. D. urmând să se ajungă la 27 în perspectiva apropiată3. iar unul sau mai multe state ar fi întâmpinat dificultăţi în acest sens. prin referendum. În domeniul politicii externe. Spre exemplu. patru cincimi dintre statele membre ar fi ratificat “Constituţia”.06. 4 Cu toate acestea. în loc de unanimitate. va asigura o mai bună protecţie a drepturilor omului. s-a arătat că motivele determinante ale respingerii Tratatului nu erau legate de conţinutul acestuia.05. va fi cu majoritate calificată. cele două state au ratificat implicit şi Tratatul instituind o Constituţie pentru Europa. Carta drepturilor fundamentale. s-au stabilit formule pentru întărirea cooperării privind apărarea. Tot o măsură de lărgire a democraţiei o constituie întărirea rolului Parlamentului.

Geneza Tratatului de la Lisabona Lucrările Conferinţei interguvernamentale.pdf (consultat la 25. convocate de Consiliul European de la Bruxelles din 21-22 iunie 2007. Pentru simplificarea exprimării. funcţia de preşedinte al Consiliului European. În rest. Totodată. Totodată. Uniunea Europeană va avea personalitate juridică. un raport privind stadiul discuţiilor cu privire la “Tratatul Constituţional”. 2 http://europa.fr07. Ieşirea din impas a avut loc cu ocazia Consiliul European din 2122. aceasta substituindu-se Comunităţii Europene. fiind convocată totodată o conferinţă interguvernamentală însărcinată cu redactarea proiectului noului tratat2. 36 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . 4. 8. structura bazată pe piloni va fi desfiinţată. evident. potrivit tratatului de modificare.eu2007. 3 Denumirea completă este Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene.2007) şi http://www. Tratatul de la Lisabona3 A. au început în luna iulie 2007 şi s-au finalizat în luna octombrie 2007. fără a se substitui acestora din urmă. noul tratat va fi unul de modificare a tratatelor existente. îl vom invoca sub denumirea Tratatul de la Lisabona sau Tratatul de reformare a Uniunii Europene. De asemenea. La începutul anului 2007 a devenit destul de clar că şansele ca Tratatul instituind o Constituţie pentru Europa să intre în vigoare erau destul de reduse. Alte diferenţe ilustrează faptul că noul tratat nu va avea caracter constituţional. titulatura de “Ministru al Afacerilor Externe al Uniunii” este înlocuită cu aceea de “Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afacerile Externe şi Politica de Securitate”. 4 A se vedea http://register.2006) a însărcinat Preşedinţia germană să prezinte. s-a hotărât acordarea unei perioade de reflecţie ce trebuia să permită angajarea unor dezbateri cât mai largi cu privire la viitorul Europei1.htm (consultat la 25. 2.06.08. dar va avea totuşi valoare juridică. Ca şi în cazul “Constituţiei”. în prima jumătate a anului 2007. sunt abandonaţi termenii “lege” şi “lege-cadru”.2007).asp?id=1317&lang=en&mode=g (consultat la 25. Este vorba de: definirea şi extinderea majorităţii calificate.europa.06.2007).RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE membre. federal).consilium.europa. va dispărea orice referire la simbolurile Uniunii Europene. În acest sens.2007).2007 de la Bruxelles.08. Consiliul European de la Bruxelles (15-16. Spre deosebire de Tratatul din 2004. în ce priveşte cea mai mare parte a dispoziţiilor de natură materială şi instituţională acestea sunt preluate (eventual cu unele ajustări) din defuncta “Constituţie”. Carta drepturilor fundamentale nu va mai fi încorporată în tratatul de modificare.6. intervin unele modificări de ordin terminologic: se renunţă la termenul de “constituţie” (care a suscitat unele temeri legate de transformarea Uniunii Europene într-un superstat european.08.consilium. componenţa 1 Vezi http://www.de/en/About_the_EU/Constitutional_Treaty/index.08.eu/scadplus/constitution/introduction_fr. Elementele determinante4 ale noului tratat de reformare a Uniunii Europene sunt următoarele: 1. intrarea în vigoare fiind prevăzută pentru anul 2009 (înainte de alegerile parlamentare europene).eu/pdf/fr/07/st11/st11218. când s-a decis abandonarea “Constituţiei pentru Europa” şi înlocuirea acesteia cu un tratat de reformare a Uniunii Europene. Spre deosebire de “Constituţia Europeană”. urmând ca noul tratat să fie semnat până la finele lui 2007. 5.eu/cms3_fo/showPage. 3.html (consultat la 25.

Mai trebuie adăugat că acest tratat este însoţit de 37 de protocoale şi 65 de declaraţii. La 13 decembrie 2007. să intre în vigoare la 1 ianuarie 2009. pentru a putea permite ca dispoziţiile sale să se aplice înainte de alegerile pentru Parlamentul European din iunie 2009. 3 Ioana Eleonora Rusu. Primul stat care a ratificat Tratatul a fost Ungaria. Italia fiind a 23-a ţară care a ratificat Tratatul. ultima ţară care a depus instrumentele de ratificare la Roma fiind Republica Cehă.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE Comisiei şi prerogativele preşedintelui acestei instituţii.2007). Fiind un tratat de modificare a tratatelor existente.europa. în şedinţa Parlamentului din 17. Până în luna iunie 2008. Drept urmare. Conţinutul Tratatului de la Lisabona Denumirea completă a Tratatului de la Lisabona este Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene. Tratatul de la Lisabona sau Tratatul de reformare a Uniunii Europene a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009.2007. B. Tratatul a fost ratificat de 18 ţări. Gilbert Gornig.uk/2/hi/uk_news/politics/6913351. similitudinile cu “Tratatul instituind Constituţia pentru Europa” au determinat deja critici în sensul că. favorabil Tratatului. Ediţia a 3-a revăzută şi adăugită. Statele membre au convenit să facă anumite concesii Irlandei în ce priveşte menţinerea numărului actual de comisari. Pentru a intra în vigoare. de această dată. abrogarea unor texte şi adăugarea unora noi.europarl.08. Bucureşti – 2009.H. Ed. Roma fiind locul de depozitare a instrumentelor de ratificare.co. consolidarea rolului Parlamentului European. În aceeaşi lună Irlanda a respins Tratatul prin referendum. astfel încât să poată fi organizat un al doilea referendum.bbc. în luna iulie 2008.3 Procesul de ratificare a continuat. dispoziţiile privind spaţiul de libertate. securitate şi justiţie. Acesta a avut loc la 3 octombrie 2009. intrat în vigoare în 2003. pentru un mandat de 2 ani şi jumătate. baza de lucru a Uniunii Europene rămâne Tratatul de la Nisa. la data de 13 noiembrie 2009. De altfel. tratatul de modificare reprezintă doar o formă cosmetizată a “Constituţiei”1 sau că întregul proces ce se derulează în prezent are ca finalitate adoptarea “pe uşa din dos a “Constituţiei europene”2. odată ratificat. Între timp s-a căutat o soluţie pentru ieşirea din impasul determinat de respingerea Tratatului de către Irlanda. precum şi cele referitoare la politica externă şi de securitate comună etc. Obiectivul este ca Tratatul.08. şi Catherine Ashton a preluat funcţia de Înalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe şi politică de securitate şi pe cea de vicepreşedinte al Comisiei. Dreptul Uniunii Europene. DREPT COMUNITAR EUROPEAN 37 . Până la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. http://www. Din 1 2 http://news.eu/news/expert/infopress_page/001-8257-176-06-26-90120070625IPR08241-25-06-2007-2007-false/default_en. la Lisabona.stm (consultat la 25. el se prezintă ca o listă lungă de indicaţii privind înlocuirea unor texte cu altele.2007). Tratatul de la Lisabona este foarte greu de citit ca atare şi nu îşi dezvăluie semnificaţia decât împreună cu tratatele pe care le modifică. însă procesul de ratificare a continuat. rezultatul fiind. C.12. Cu aceeaşi dată. dincolo de unele aspecte de ordin formal. Tratatul de la Lisabona trebuie să fie ratificat de către cele 27 de state membre.htm (consultat la 25.362. fostul premier belgian Herman Van Rompuy a preluat funcţia de Preşedinte al Uniunii Europene. p. şefii de stat şi de guvern ai celor 27 de state membre au semnat noul tratat. politica privind taxele şi respectarea neutralităţii tradiţionale a acestui stat. Beck.

49 – 55 Cap.3. Dispoziţii generale. art. Uniunea vamală. la care se adaugă Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene.2. art. art. Tratatul privind Uniunea Europeană este fostul Tratat de la Maastricht. El este tratatul dominant privind principiile fundamentale ale dreptului şi instituţiilor Uniunii Europene. Agricultura şi pescuitul. Nediscriminarea şi cetăţenia Uniunii.38 – 44 Titlul IV.23 – 41 Secţiunea 2. art. Interzicerea restricţiilor cantitative între statele membre. Conţinutul său este următorul: Preambul Partea întâi.63 – 66 Titlul V. Piaţa internă.2 – 6 Titlul II. art.45 – 66 Cap. Lucrătorii. Dispoziţii comune.3. Dreptul primar al Uniunii Europene se completează cu vechiul Tratatul privind Comunitatea Europeană pentru Energia Atomică. Dispoziţii finale. art. securitate şi justiţie.7 – 17 Partea a doua. art.1. cu modificările aduse de noul tratat. Libera circulaţie a persoanelor.42 – 46 Titlul VI.45 – 66 Cap. Dispoziţii speciale privind politica externă şi de securitate comună Secţiunea 1. art.47-55 Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene organizează în detaliu funcţionarea Uniunii.2. Dreptul de stabilire. 20 Titlul V. Dispoziţii generale privind acţiunea externă a Uniunii. art. art. cap.13 – 19 Titlul IV. Dispoziţii privind instituţiile. art. Libera circulaţie a mărfurilor. art. art. Principiile.56 – 62 Cap.33 Cap.1. Dispoziţii privind formele de cooperare consolidată. având 358 de articole. Dispoziţii privind politica de securitate şi apărare comună. a serviciilor şi a capitaluruilor.1 Titlul I. art. Categorii şi domenii de competenţă ale Uniunii. art.18 – 25 Partea a treia.1 . Serviciile. art.26 – 197 Titlul I. art. art. Dispoziţii comune. art. Spaţiul de libertate. art. Dispoziţii generale privind acţiunea externă a Uniunii şi dispoziţii speciale privind politica externă şi de securitate comună Cap. Cooperarea vamală. Este vorba de: Tratatul privind Uniunea Europeană şi de Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.34 – 37 Titlul III. art.30 – 32 Cap. art.26 – 27 Titlul II.9 – 12 Titlul III. care are aceiaşi forţă juridică. Dispoziţii de aplicare generală. art.67 – 89 Cap.67 – 76 38 DREPT COMUNITAR EUROPEAN .8 Titlul II. Dispoziţii privind principiile democratice. cu modificările ulterioare. Politicile şi acţiunile interne ale Uniunii. Capitalurile şi plăţile. art.2. art. ceea ce interesează este versiunea oficială consolidată a fostelor tratate.21 – 22 Cap. Conţinutul său este următorul: Preambul Titlul I.1.4.1.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE acest motiv.28 – 37 Cap.

Politica monetară. Politica economică şi monetară.3. art.1. art. art.77 – 80 Cap.127 – 133 Cap. Energia. Politica comercială comună. Dispoziţii instituţionale.85 – 89 Titlul VI. Dispoziţii privind statele membre a căror monedă este euro.1.134-135 Cap. Acordurile internaţionale. art. Cercetarea şi dezvoltarea tehnologică şi spaţiul.101 – 118 Cap. Mediul.165 – 166 Titlul XIII. Regulile de concurenţă. art.139 – 144 Titlul IX. art. art. art.198204 Partea a cincea. art. art.5. impozitarea şi armonizarea legislativă. Cultura.170 – 172 Titlul XVII. Reguli aplicabile întreprinderilor.168 Titlul XV. art. art.216 – 219 Titlul VI.3.2. Cooperarea cu ţările terţe şi ajutorul umanitar. Transporturile. art.196 Titlul XXIV. Ajutoarele de stat.4. Protecţia consumatorilor.2.167 Titlul XIV. Ajutorul umanitar. art.145 – 150 Titlul X. Formarea profesională.197 Partea a patra.2.191 – 193 Titlul XXI. Relaţiile Uniunii cu organizaţiile internaţionale şi cu ţările terţe şi delegaţii ale Uniunii. Dispoziţii fiscale. art. Educaţia.206 – 207 Titlul III. dreptul de azil şi emigrarea.179 – 190 Titlul XX. 214 Titlul IV. art.3.194 Titlul XXII. art. art.120 – 126 Cap. Cooperarea economică. Fondul social european.101 – 106 Secţiunea 2.136 – 138 Cap. Acţiune externă a Uniunii. art. Dispoziţii generale privind acţiunea externă a Uniunii.195 Titlul XXII. art. Reţelele transeuropene. art. art.101 – 109 Secţiunea 1. Dispoziţii tranzitorii. art. Apropierea legislaţiilor. art. socială şi teritorială Titlul XIX. art. Norme comune privind concurenţa. art.3. tineretul şi sportul.162 – 164 Titlul XII. art. Asocierea ţărilor şi teritoriilor de peste mări. Turismul.205 – 222 Titlul I. Protecţia civilă. art. art. art. Cooperarea administrativă.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE Cap.5. Cooperarea judiciară în materie civilă. 208 – 214 Cap. Politica economică.90 – 100 Titlul VII.220 – 221 DREPT COMUNITAR EUROPEAN 39 . art. art. art.151 – 161 Titlul XI.205 Titlul II.2. Politica socială.169 Titlul XVI.114 – 118 Titlul VIII. art. Ocuparea forţei de muncă. art. Cooperarea judiciară în materie penală.215 Titlul V. Politici privind controlul la frontiere. art. art. Măsuri restrictive. Coeziunea economică.107 – 109 Cap. art.208 – 211 Cap.119 – 144 Cap. art.110 – 113 Cap. art.1.173 Titlul XVIII.81 Cap. Cooperarea poliţienească.4.82 – 84 Cap.212 – 213 Cap. Cooperarea pentru dezvolatare. art. financiară şi tehnică cu ţările terţe. Industria. art. Sănătatea publică. art.

. art.art. art.251 – 281 Secţiunea 6. Parlamentul European.313 – 316 Cap.235 – 236 Secţiunea 3.5. Combaterea fraudei.244 – 250 Secţiunea 5.6 Respectarea vieţii private şi de familie.4 Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate. art.6 – 19 Dreptul la libertate şi siguranţă. Cadrul financiar multianual.320 – 324 Cap. Execuţia bugetului şi descărcarea. art. art.308 – 309 Titlul II. art. art.2. art. art.3. art. art.10 Libertatea de exprimare şi de informare. art.326 – 334 Partea a şaptea. art. art.223 – 234 Secţiunea 2. procedurile de adoptare şi alte dispoziţii. art.282 – 284 Secţiunea 7. Consiliul European. Dispoziţii financiare.17 40 DREPT COMUNITAR EUROPEAN .293 – 299 Cap. art. art. DEMNITATEA.5 Titlul II. Actele juridice ale Uniunii.3 Interzicerea torturii şi a pedepselor sau a tratamentelor inumane sau degradante.9 Libertatea de gândire. Dispoziţii generale şi finale.317 – 319 Cap.11 Libertatea de întrunire şi de asociere.1. art. art. Instituţiile. Clauza de solidaritate Partea a şasea. 305 – 307 Cap.223 – 309 Cap.310 – 325 Cap.312 Cap. art.358 Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene are următorul conţinut: Preambul Titlul I. art. LIBERTǍŢILE.2 Dreptul la integritatea persoanei. art. art.art. de conştiinţă şi de religie. Comitetul Economic şi Social. art. art.311 Cap.288 – 292 Secţiunea 2. 301 – 307 Secţiunea 2. Dispoziţii instituţionale şi financiare. Resursele proprii ale Uniunii. art.223 – 287 Secţiunea 1.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE Titlul VII.16 Dreptul de proprietate. art. art. art.4.300 -307 Secţiunea 1. art. Formele de cooperare consolidată. Dispoziţii comune. Consiliul.8 Dreptul la căsătorie şi dreptul de a întemeia o familie.13 Dreptul la educaţie. art.288 – 299 Secţiunea 1. art. art. Banca Europeană de Investiţii. Actele juridice ale Uniunii. art.285 – 287 Cap. art.1 – 5 Demnitatea umană.14 Libertatea de a desfăşura o activitate comercială.3.7 Protecţia datelor cu caracter personal.1 Dreptul la viaţă. art.335 . Banca Centrală Europeană. Organele consultative ale Uniunii. art. Proceduri de adoptare a actelor şi alte dispoziţii.223 – 324 Titlul I.1. Bugetul anual al Uniunii.237 – 243 Secţiunea 4.12 Libertatea artelor şi ştiinţelor.4. Dispoziţii instituţionale.325 Titlul III. Curtea de justiţie a Uniunii Europene. art. Curtea de Conturi.2. Comisia. art. Comitetul Regiunilor. art. art.6. art.

art. art.24 Drepturile persoanelor în vârstă.31 Interzicerea muncii copiilor şi protecţia tinerilor la locul de muncă.43 Dreptul de petiţionare. S-au menţinut schimbările de substanţă preconizate de acest tratat precum înfiinţarea postului de Preşedinte al Uniunii Europene şi a celui de ministru de externe. art. art. art.27 Dreptul de negociere şi de acţiune colectivă.46 Titlul VI. DREPTURILE CETǍŢENILOR.40 Dreptul la bună administrare.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE Dreptul de azil. art. art. art. art. expulzare sau extrădare.23 Drepturile copilului. art. art. art.51 – 54 C. art. SOLIDARITATEA. art.47 Prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare.47 – 50 Dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil.20 Nediscriminarea. art.38 Titlul V. art.49 Dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeaşi infracţiune.29 Protecţia în cazul concedierii nejustificate.39 Dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul alegerilor locale.26 Titlul IV. Tratatul de la Lisabona a preluat 90% din textul eşuatului Tratat Constituţional. art. art.50 Titlul VII. însă sub denumirea de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate.30 Condiţii de muncă echitabile şi corecte.19 Titlul III.18 Protecţia în caz de strămutare.20 – 26 Egalitatea în faţa legii. religioasă şi lingvistică. JUSTIŢIA. art. art.36 Protecţia mediului.27 – 38 Dreptul lucrătorilor la informare şi la consultare în cadrul întreprinderii.34 Protecţia sănătăţii. art.28 Dreptul de acces la serviciile de plasament.46 Protecţia diplomatică şi consulară.46 Dreptul de a alege şi de a fi ales în Parlamentul European. art.42 Ombudsmanul European. art.41 Dreptul de acces la documente.48 Principiile legalităţii şi proporţionalităţii infracţiunilor şi pedepselor.44 Libertatea de circulaţie şi şedere. art. EGALITATEA. Noutăţile importante aduse sistemului de integrare europeană prin Tratatul de la Lisabona Potrivit unei statistici. art. DREPT COMUNITAR EUROPEAN 41 . Art.25 Integrarea persoanelor cu handicap. art. art. DISPOZIŢII GENERALE CARE REGLEMENTEAZǍ INTERPRETAREA ŞI APLICAREA CARTEI.37 Protecţia consumatorilor.32 Viaţa de familie şi viaţa profesională.22 Egalitatea între femei şi bărbaţi. art.33 Securitatea socială şi asistenţa socială. art.35 Accesul la serviciile de interes economic general. art. art.21 Diversitatea culturală. art. art. art. art. art.39 . art.

care poate fi reînnoit o singură dată. întreg domeniul „afacerilor interne” devine domeniu de reglementare al Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene sub titlul Spaţiul de libertate. Uniunea are personalitate juridică de drept public sau. Germania. Dispariţia Comunităţii Europene Potrivit Art. Luxemburg. Spania şi Ungaria. România. 16 state. Cipru. Portugalia. Astfel. Bulgaria. euro ca monedă a Uniunii Europene şi ziua Europei sărbătorită pe data de 9 mai continuă să reprezinte. 3. ca până la 1 decembrie 2009. după aprobarea Parlamentului European. poate adopta un regulament în acest sens. aderarea Uniunii Europene la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Malta. politica externă şi de securitate comună. cooperarea în materie civilă.47 din Tratatul privind Uniunea Europeană. potrivit Tratatului de la Maastricht. de la 1 decembrie 2009. anexă la Tratatul de la Lisabona. în titlul din Tratatul privind Uniunea Europeană referitor la acţiunea externă a Uniunii. urmări şi trimite în judecată. În ceea ce priveşte pilonul al II-lea. Italia. cu alte cuvinte este subiect de drept internaţional public. 1 Potrivit Declaraţiei nr. Slovenia. cooperarea în materie penală. simbolurile apartenenţei comune a cetăţenilor Uniunii Europene şi ale legăturii lor cu aceasta. aceasta rămâne reglementată ca formă de cooperare interguvernamentală. S-a renunţat la însemnele Uniunii (steag. Acesta cuprinde: controlul la frontiere. cum era înainte. Parchetul European ar avea competenţa de a cerceta. imnul extras din Oda bucuriei sin Simfonia a IX-a de Beethoven. Astfel. Modificări instituţionale A. Astfel. Preşedintele Consiliului European este ales de către acesta pentru un mandat de 2 ani şi jumătate. în scopul combaterii infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. hotărând în unanimitate. Preşedinţia Consiliului European nu se mai exercită prin rotaţie. Consiliul. pentru ele. securitate şi justiţie. Belgia. o dată la 6 luni. Uniunea Europeană s-a substituit şi a succedat Comunităţii Europene. conferirea de forţă juridică pentru Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Slovacia. Aceasta înseamnă că ar şi exercita în faţa instanţelor competente ale statelor membre acţiunea publică în legătură cu aceste infracţiuni. autorii şi coautorii infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. imn. Grecia. Modificarea structurii Uniunii După cum am arătat. integrarea europeană s-a bazat pe 3 piloni: pilonul I sau domeniul comunitar. dreptul de azil şi imigrarea. după caz în colaborare cu Europol. ci va fi ales de Parlamentul European. deviză)1 şi la denumirile explicite lege în loc de regulament şi ministru de externe. Austria. B. Preşedintele Comisiei nu va mai fi numit. au declarat că „drapelul reprezentând un cerc cu douăsprezece stele aurii pe fond albastru. Tratatul de instituire a Comunităţii Europene fiind redenumit Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene 2. Principalele noutăţi aduse de Tratatul de la Lisabona sunt: 1. Pentru întâia oară se prevede la nivel de tratat posibilitatea creării unui Parchet European.52. Una dintre cele mai importante modificări aduse de Tratatul de la Lisabona este dispariţia pilonului III şi trecerea materiei respective sub incidenţa metodelor de reglementare comunitare (ale pilonului I). Lituania.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE reducerea numărului de membri ai Comisiei. 42 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . deviza Unită în diversitate. conferirea de personalitate juridică Uniunii. pilonul II sau politica externă şi de securitate comună şi pilonul III sau cooperarea poliţienească şi judiciară.

Arătam însă că acest caracter definitiv. . aparţinând unui număr semnificativ de state membre.Tribunalul (fostul Tribunal de Primă Instanţă) . ca urmare a interpretărilor diferite date de cele două jurisdicţii europene – Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului. 43 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . Această caracteristică. aderarea la Comunităţi avea un caracter definitiv. din punct de vedere juridic. Numai aşa acţiunile formulate de statele membre sau acţiunile individuale vor putea fi îndreptate corect împotriva statelor membre şi/sau. se doreşte compensarea accesului dificil al persoanelor fizice şi juridice la instanţele europene. sub denumirea generică de Curtea de justiţie a Uniunii Europene sunt cuprinse: . Redenumită procedură legislativă ordinară.Curtea de Justiţie. este relativ din punct de vedere politic. însă are aceeaşi forţă juridică. în concepţia Tratatelor Comunitare. În acest fel. Denumirile instanţelor judiciare ale Uniunii au suferit mici modificări. F. acte invocate sub denumirea de acte legislative. Potrivit Protocolul nr. rezultă din faptul că Tratatele Comunitare nu au reglementat dreptul de retragere şi procedura de excludere. în efortul de a spori legitimitatea democratică a Uniunii. Iniţiativa legislativă cetăţenească La iniţiativa a cel puţin un milion de cetăţeni ai Uniunii. împotriva Uniunii.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE C. în sarcina statelor membre. ce apropie construcţia comunitară de una federală. Comisia Europeană poate fi invitată să prezinte o propunere de act legislativ în materii în care cetăţenii respectivi consideră că este necesar un asemenea act. În Tratat se prevede că Uniunea Europeană va adera la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Aderarea Uniunii la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale va fi benefică deoarece Curtea Europeană a Drepturilor Omului ar deveni autoritatea finală în materie. După cum am arătat. aderarea Uniunii la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale va trebui să respecte necesitatea de a conserva caracteristicile specifice ale Uniunii şi dreptul Uniunii. Se consolidează rolul Parlamentului European prin extinderea procedurii codeciziei. 4. codecizia devine regula pentru adoptarea actelor adoptate potrivit Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene. Protecţia drepturilor fundamentale Carta drepturilor fundamentale nu este inclusă în Tratatul de la Lisabona.Tribunalele specializate (fostele camere jurisdicţionale) Alt element de noutate îl reprezintă stabilirea. Astfel. E. 6. D. în vederea aplicării tratatelor.8. Retragerea din Uniune. Sporeşte participarea parlamentelor naţionale la activităţile Uniunii Europene prin consolidarea capacităţii lor de a-şi exprima punctul de vedere asupra proiectelor de acte legislative ale Uniunii Europene. precum şi a altor chestiuni. anexă la Tratat. 5. în rândul cărora include Consiliul European şi adaugă Banca Centrală Europeană. Tratatul de la Lisabona introduce în Tratatul privind Uniunea Europeană un titlu dedicat instituţiilor Uniunii (Titlul III). înlăturându-se astfel contradicţiile apărute până acum. după caz. a obligaţiei de a institui căile de atac necesare pentru a asigura o protecţie jurisdicţională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii.

Din aceste considerente. Care sunt noutăţile esenţiale aduse sistemului comunitar de Tratatul Constituţional? 12. ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE 1. 4. În ce situaţie se află România. împotriva voinţei sale. în conformitate cu normele sale constituţionale.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE Experienţa procesului de integrare. Expuneţi aspectele esenţiale ale procesului de negociere a aderării României la Uniunea Europeană. În baza orientărilor Consiliului European. menţionăm că nimeni nu poate prezice. 3. Explicaţi premisele care au determinat demararea construcţiei europene prin utilizarea concepţiei funcţionaliste. Prezentaţi sintetic procesul de aprofundare a integrării europene. care vor fi implicaţiile profunde pe termen lung ale modificărilor aduse procesului de integrare europeană de Tratatul de la Lisabona. 8. 6. Prezentaţi evoluţia relaţiilor ţărilor din Europa Centrală şi Orientală cu blocul ţărilor comunitare. 11. 7. tratatul de la Lisabona a reglementat retragerea unui stat din Uniunea Europeană. Să sperăm că el va duce la întărirea unităţii Europei şi în acest fel la creşterea rolului şi importanţei sale pe arena internaţională. 17. Explicaţi caracteristicile generale ale Comunităţilor Europene. ţinând cont de viitoarele sale relaţii cu Uniunea. Ce este Constituţia Uniunii Europene şi cum a fost elaborată ? 10. 16. Prezentaţi conţinutul Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene. varianta consolidată ca urmare a Tratatului de la Lisabona. Statul respectiv notifică intenţia sa Consiliului European. Prezentaţi sintetic problematica aderării la Comunităţile Europene. Prezentaţi conţinutul Cartei drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene. orice stat membru poate hotărî. Prezentaţi geneza Tratatului de la Lisabona. Uniunea negociază şi încheie cu acest stat un acord care stabileşte condiţiile retragerii. să se retragă din Uniune. nu este posibilă. 15. Prezentaţi sintetic conţinutul Constituţiei Europene. Prin ce se deosebeşte Tratatul de la Lisabona de Tratatul Constituţional? 14. 5. Prezentaţi sintetic procesul de extindere a integrării europeană.50 din Tratatul Uniunii Europene. Prezentaţi noutăţile importante aduse sistemului de integrare europeană prin Tratatul de la Lisabona. în acest moment. varianta consolidată ca urmare a Tratatului de la Lisabona. În încheiere. sub aspectul integrării europene? 9. 44 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . 13. 2. a făcut să se înţeleagă că menţinerea unui stat în Uniune. Prezentaţi conţinutul Tratatului privind Uniunea Europeană. care a urmat încheierii Tratatelor de la Roma. Potrivit art.

Olanda. pe o perioadă de 50 de ani. Marea Britanie. pe o perioadă nelimitată. F.E.O. pe o perioadă de 20 de ani. Belgia. s-au finalizat în iunie 2003. 7.C. nu afectează suveranitatea statelor membre. Propunerea lui Robert Schuman. s-au finalizat în decembrie 2004. semnat la 19 septembrie 1946. semnat la 25 martie 1957. d. Luxemburg . 1997. Tratatul de la Londra. privind plasarea ansamblului producţiei de cărbune şi oţel sub o Înaltă Autoritate comună. b. b. Comunitatea Economică Europeană a fost constituită prin: a. România a stabilit primele relaţii cu Comunitatea Economică Europeană în anul: a. b. a primit răspuns favorabil din partea următorului grup de state : a. c. înlătură suveranitatea statelor membre. nu s-au finalizat. Italia . 4. Olanda. c. 6. Italia. c. semnat la 5 mai 1949. 1995. d. Tratatul de la Paris. Belgia. Franţa.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE TESTE DE AUTOEVALUARE 1. Atribuirea de competenţe Comunităţilor Europene: a. b. a fost încheiat: a. 3. Italia. b. b. Belgia. pe o perioadă de 70 de ani. Negocierile de aderare a României la Uniunea Europeană: a.F. Care dintre ţările membre ale C. c. Tratatul de la Zürich. 5. 2. d. limitează suveranitatea statelor membre. a Germaniei. Tratatul prin care s-a constituit Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului. 1974. nu a ratificat Tratatul instituind Comunitatea Europeană de Apărare ? a. b. c. întăreşte suveranitatea statelor membre. d. d. R. c. Tratatul de la Roma. d. 1993. semnat la 18 aprilie 1951. d. c. Luxemburg. a Germaniei. R. încă nu au început. Austria. Spania. DREPT COMUNITAR EUROPEAN 45 .

Bulgaria şi Slovenia.E.E. 13. D – Caracterul definitiv al aderării la comunităţi este absolut. propoziţia B este adevărată. Tratatul de la Maastricht. c.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE 8. 9. C – Potrivit locului conferit instituţiilor comunitare. Înglobarea Comunităţilor Europene în Uniunea Europeană are loc prin: a. Alegeţi varianta corectă: a. b. n-a mai existat nici o piedică în calea liberei circulaţii a bunurilor. din Europa Centrală şi Orientală. Propoziţia A este falsă. 46 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . Tratatul de la Nisa. b. Tratatul de la Amsterdam.O. 10. Fac parte din primul grup de state. Propoziţia A este adevărată. Marea Britanie şi Norvegia. Tratatul de la Amsterdam.E. Tratatul de la Maastricht. România şi Cehoslovacia. propoziţia D este adevărată. Actul unic european. d. d.E. implică în mod necesar aderarea. d. propoziţia C este adevărată. b. Propoziţia A este adevărată. propoziţia C este adevărată. C – Acordurile de asociere. propoziţia D este adevărată. 11. c. Actul unic european. încheiate de Uniunea Europeană şi statele membre cu ţările din Europa Centrală şi Orientala. b.E. faţă de Tratatul C. propoziţia C este falsă. c.C. Tratatul de fuziune de la Bruxelles. b. În cadrul primei extinderi a Comunităţilor Europene. B – Odată cu înlăturarea barierelor vamale dintre statele C. Irlanda şi Spania. Austria şi Finlanda. c. Tratatul C. B – Bulgaria şi Turcia fac parte din grupul ţărilor care au aderat la Uniunea Europeană în anul 2004. propoziţia C este falsă. d. din iunie 1993. următoarele două: a.E. reprezintă un regres pentru caracterul supranaţional al formei de organizare a Comunităţilor. Polonia şi Ungaria. c. Danemarca şi Irlanda. propoziţia D este falsă. este cel mai important dintre Tratatele Constitutive ale Comunităţilor Europene. a aderat următorul grup de state: a. d. 12. care au încheiat acorduri de asociere în vederea aderării la Uniunea Europeană. Se dau propoziţiile: A – Condiţiile impuse pentru aderarea la Uniunea Europeană a ţărilor din Europa Centrală şi Orientală au fost precizate de Consiliul European de la Copenhaga.E. Propoziţia A este adevărată. Consiliul European a fost consacrat juridic prin: a. Estonia şi Letonia. Se dau propoziţiile: A – Tratatul instituind C. propoziţia B este falsă. propoziţia B este falsă. propoziţia D este adevărată. propoziţia B este adevărată.

Propoziţia A este falsă. Propoziţia A este falsă. Propoziţia A este falsă. Propoziţia A este falsă. d. fără adoptarea unui Parteneriat pentru Aderare. c. propoziţia C este falsă.RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE Alegeţi varianta corectă: a. 15. Se dau propoziţiile: A – România a aderat la Uniunea Europeană. Propoziţia A este adevărată. propoziţia C este falsă. propoziţia C este adevărată. propoziţia B este falsă. B – Urmărirea progreselor realizate de România în vederea aderării la Uniunea Europeană nu face obiectul unor rapoarte periodice ale Comisiei Europene. propoziţia C este adevărată. propoziţia B este falsă. C – Negocierile privind aderarea României la Uniunea Europeană au utilizat exclusiv forma scrisă. 47 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . propoziţia B este falsă. d. Alegeţi varianta corectă: a. propoziţia C este falsă. este o excepţie permanentă de la aplicarea normelor comunitare. Se dau propoziţiile: A – La negocierile privind aderarea României la Uniunea Europeană. întrun domeniu strict determinat. propoziţia B este adevărată. au fost adoptate de Guvernul României. Propoziţia A este adevărată. Propoziţia A este adevărată. Comisia Europeană a reprezentat numai Uniunea Europeană. b. prevăzută într-un tratat de aderare la Uniunea Europeană. propoziţia C este adevărată. propoziţia C este falsă. Alegeţi dintre propoziţiile de mai jos pe cea greşită: a. c. d. propoziţia C este falsă. B – Documentele de poziţie a României. Propoziţia A este adevărată. Un principiu al negocierilor de aderare la Uniunea Europeană constă în faptul că nu se negociază acquis-ul. propoziţia B este adevărată. fără întâlniri directe între delegaţiile de negociere. d. propoziţia C este falsă. c. 14. Din partea României. Propoziţia A este adevărată. prevăzute într-un tratat de aderare la Uniunea Europeană. C – România a încheiat negocierile de aderare la Uniunea Europeană în anul 2003. propoziţia B este adevărată. utilizate în cadrul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. Propoziţia A este adevărată. Propoziţia A este adevărată. Derogarea. propoziţia B este adevărată. 16. b. propoziţia B este adevărată. Propoziţia A este adevărată. b. Perioadele de tranziţie. Alegeţi varianta corectă: a. reprezintă excepţii cu caracter temporar de la aplicare normelor comunitare. propoziţia B este falsă. propoziţia B este adevărată. c. propoziţia C este falsă. propoziţia C este falsă. propoziţia B este falsă. negocierile de aderare la Uniunea Europeană au fost derulate de Parlament. b. propoziţia C este adevărată. propoziţia B este falsă.

RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE

17. Se dau propoziţiile: A – În cadrul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, capitolele sunt încheiate doar provizoriu, până la încheierea tuturor capitolelor de negociere. B – Un capitol de negociere încheiat provizoriu poate fi redeschis la iniţiativa statului candidat. C – Un capitol de negociere încheiat provizoriu poate fi redeschis la iniţiativa Uniunii Europene. Alegeţi varianta corectă: a. Propoziţia A este adevărată, propoziţia B este adevărată, propoziţia C este adevărată; b. Propoziţia A este falsă, propoziţia B este falsă, propoziţia C este falsă, c. Propoziţia A este adevărată, propoziţia B este falsă, propoziţia C este adevărată; d. Propoziţia A este falsă, propoziţia B este adevărată, propoziţia C este falsă. 18. Textul definitiv al Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa a fost convenit cu ocazia: a. Consiliului European de la Roma, din 29 octombrie 2004; b. Consiliului European de la Bruxelles, din 17,18 iunie 2004; c. Consiliului European de la Salonic, din 20 iunie 2003; d. Consiliului European de la Laeken, din 14,15 decembrie 2001. 19. Se dau propoziţiile: A – Constituţia Europeană este legea fundamentală a Uniunii Europene, adoptată de Parlamentul European. B – Constituţia Europeană are caracter de codificare. C – Preambulul Constituţiei Europene invocă valorile şi finalităţile Uniunii Europene. Alegeţi varianta corectă: a. Propoziţia A este adevărată, propoziţia B este adevărată, propoziţia C este adevărată; b. Propoziţia A este falsă, propoziţia B este falsă, propoziţia C este falsă; c. Propoziţia A este falsă, propoziţia B este falsă, propoziţia C este adevărată; d. Propoziţia A este falsă, propoziţia B este adevărată, propoziţia C este adevărată. 20. Nu face parte din noul cadru instituţional reglementat de Constituţia Europeană: a. Parlamentul European; b. Consiliu European; c. Consiliul Uniunii Europene; d. Comisia Europeană. 21. Potrivit Constituţiei Europene, Preşedintele Consiliului European va fi ales pentru un mandat de: a. 2 ani şi jumătate; b. 5 ani; c. 6 luni d. un an. 22. Care dintre următoarele propoziţii este falsă, conform reglementărilor cuprinse în Constituţia Europeană: 48 DREPT COMUNITAR EUROPEAN

RǍDǍCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE

a. Comisia Europeană va fi alcătuită din câte un membru din fiecare stat comunitar, numai până la alegerile parlamentare din 2009. b. După anul 2014, numărul de membri ai Comisiei Europene va fi de 2/3 din numărul statelor membre. c. În ceea ce priveşte majoritatea calificată de decizie, în cadrul Consiliului de Miniştri, Constituţia Europeană are în vedere atât numărul statelor membre, cât şi populaţia Uniunii. d. Minoritatea de blocaj, în cazul votului cu majoritate calificată în cadrul Consiliului de Miniştri, necesită un număr de minimum 4 state membre.

DREPT COMUNITAR EUROPEAN

49

SISTEMUL INSTITUTIONAL AL UNIUNII EUROPENE

PARTEA II-a SISTEMUL INSTITUŢIONAL AL UNIUNII EUROPENE
Organizarea sarcinilor de învăţare:

Cap.1. Aspecte generale şi principii referitoare la sistemul instituţional al Uniunii Europene Cap.2. Parlamentul European
2.1. Constituirea Parlamentului European 2.2. Statutul parlamentarilor europeni 2.3. Rolul şi atribuţiile Parlamentului European 2.4. Organizarea şi funcţionarea Parlamentului European

Cap.3. Consiliul European
3.1. Apariţia şi evoluţia Consiliului European 3.2. Consiliul European după Tratatul de la Lisabona

Cap.4. Consiliul Uniunii Europene sau Consiliul
4.1. Geneza Consiliului Uniunii Europene 4.2. Rolul şi atribuţiile Consiliului Uniunii Europene 4.3. Organizarea şi funcţionarea Consiliului Uniunii Europene 4.4. Organele auxiliare ale Consiliului Uniunii Europene

Cap.5. Comisia Europeană
5.1. Componenţa Comisiei Europene 5.2. Rolul şi atribuţiile Comisiei Europene 5.3. Organizarea şi funcţionarea Comisiei Europene

Cap.6. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
6.1. Componenţa Curţii 6.2. Statutul membrilor Curţii 6.3. Organizarea şi funcţionarea Curţii 6.4. Tribunalul 6.5. Tribunalele specializate

Cap.7. Baca Centrală Europeană Cap.8. Curtea de Conturi a Uniunii Europene

50 DREPT COMUNITAR EUROPEAN

şi anume aceea de a realiza o armonizare a voinţei statelor. Faptul că.1. fiind dificil de delimitat şi de situat. Astfel. în cadrul comunităţilor s-a adoptat o structură de putere cvadripartită. Astfel. Organe jurisdicţionale. în cazul instituţiilor comunitare nu se mai regăseşte exerciţiul celor trei puteri tradiţionale. cu denumirea de Curte de Justiţie. în raport cu instituţiile. O interesantă consecinţă a acestei concepţii este aceea că. Cele patru categorii de instituţii comunitare reprezintă fiecare un anumit principiu al guvernării. o legitimitate proprie. fiecare. pentru urmărirea obiectivelor celor trei comunităţi. Această situaţie se datoreşte unor fragmentări şi combinări ale "puterilor". Avem aici: Adunarea Comună. susţinerea intereselor statelor membre şi ale cetăţenilor acestora. în cazul Comunităţii Economice Europene şi Comunităţii Europene pentru Energia Atomică. potrivit căruia parlamentul exercită funcţia legislativă. Aspecte generale şi principii referitoare la sistemul instituţional al Uniunii Europene Potrivit termenilor Tratatelor Constitutive. de funcţia guvernamentală. II. Comisia promovează interesul comunităţilor în ansamblul lor. au un fundament politic şi sociologic distinct şi exprimă. determinate de raţiuni pragmatice. dar exercită şi atribuţii importante care ţin. Atribuţiile instituţiilor comunitare au un caracter complex (în sensul de hibrid dacă avem ca reper separaţia clasică a puterilor în stat). Organe de control. III. au fost create câte patru instituţii pentru fiecare comunitate. şi care pot fi clasificate astfel: I. fapt care a facilitat ulterior fuziunea celor patru instituţii specifice fiecărei comunităţi. tradiţional. Parlamentul. precum şi pentru asigurarea coerenţei. pentru promovarea valorilor comune. funcţiile de putere. Se observă că toate cele trei Comunităţi au o structură instituţională identică. în sens larg. Consiliul reprezintă interesele statelor membre. ordinea juridică a Comunităţilor. guvernul exercită funcţia executivă şi instanţele judecătoreşti aplică dreptul. Este vorba de: Înalta Autoritate pentru Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului şi Comisia pentru Comunitatea Economică Europeană şi Comunitatea Europeană pentru Energia Atomică. Consiliul este omologul puterii legislative. cu denumirea generică de Comisie. cu denumirea generică de Consiliu. Organe de decizie. cu denumirea generică de Adunare sau Parlament. Organe executive. şi Consiliul. Comisia exercită o parte importantă a puterii executive dar are şi putere normativă derivată direct din tratate. executiv. IV. Aici se înscriu: Consiliul Special al Miniştrilor în cazul Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului. care este prin definiţie şi tradiţie instituţia care DREPT COMUNITAR EUROPEAN 51 . Parlamentul reprezintă cetăţenii statelor membre şi Curtea de Justiţie apără dreptul comunitar. în patru instituţii comune. jurisdicţional) reflectă o anumită filosofie a construcţiei comunitare. şi Adunarea.SISTEMUL INSTITUTIONAL AL UNIUNII EUROPENE Cap. în raport cu instituţiile. a eficacităţii şi a continuităţii politicilor şi acţiunilor comunitare. instituţii care constituie fundamentul şi motorul integrării europene. în cazul Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului. cu voinţa cetăţenilor acestora şi cu eficacitatea acţiunii comunitare. în locul celei tripartite tradiţionale (legislativ. în cazul Comunităţii Economice Europene şi Comunităţii Europene pentru Energia Atomică. în sensul lor tradiţional. într-un mod riguros.

în principal. de asemenea. instituţiile Uniunii sunt: 1. printr-o Comisie unică şi a înlocuit. şi propriile mijloace de acţiune (juridice. a fost înfiinţată Curtea de Conturi. începând cu 1 august 1967. op.cit.SISTEMUL INSTITUTIONAL AL UNIUNII EUROPENE legiferează. Prin Rezoluţia din 20 martie 1958. ci. sunt calificate ca instituţii comunitare numai cele patru organe menţionate: Consiliul. având obiecte distincte. principiul competenţelor atribuite şi principiul echilibrului instituţional. celelalte structuri prevăzute de tratate sau create de instituţiile comunitare nefiind instituţii comunitare propriu-zise. consolidat ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona. creează drept. printr-un Consiliu unic al Comunităţilor Europene. potrivit art. Convenţia relativă la anumite instituţii comune. Consiliul European. Comisia Comunităţii Economice Europene şi Comisia Comunităţii Europene pentru Energia Atomică. Comisia Europeană. în cazul organizării statale a puterii.13 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Roxana MUNTEANU. Curtea de Justiţie nu se limitează la aplicarea dreptului. 4.cit. umane şi materiale). Marc BLANQUET. întrucât. 5. Înalta Autoritate a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului.4 din tratatul Comunităţii Economice Europene. Această situaţie se explică prin faptul că sistemul instituţional al comunităţilor a fost proiectat potrivit altei cerinţe decât sistemul statal bazat pe separaţia puterilor. pp. 2. Banca Centrală Europeană. semnată simultan cu aceste tratate.1 Activitatea instituţiilor comunitare este guvernată de trei principii generale: principiul autonomiei instituţiilor comunitare. Parlamentul şi Curtea de Justiţie. 7. În cazul Comunităţilor. potrivit art. prin jurisprudenţa sa. scopul este altul. 3. fiecare dintre cele patru instituţii unice exercită trei categorii de atribuţii conferite prin cele trei tratate diferite. Revenind la fuziunea instituţiilor celor trei Comunităţi. având fiecare propria misiune. prin Tratatul de la Bruxelles din 1975. op. este garantarea libertăţii individuale. care a înlocuit. 52 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . Ulterior. Curtea de Conturi Această enumerare este limitativă. exercită.2 1 2 Guy ISSAC. 192-196. În fine. În fine. Comisia. a stabilit să fie puse efectiv în aplicare o singură Adunare şi o singură Curte de Justiţie pentru cele trei Comunităţi. Cerinţa. această Adunare a stabilit să poarte denumirea de Adunare Parlamentară. În acest fel s-a ajuns la cele patru categorii de instituţii (în sensul de organe). privind revizuirea dispoziţiilor bugetare. 6. potrivit competenţei atribuite prin tratate. Consiliul (Consiliul Uniunii Europene). funcţia de control. p. Parlamentul Europeaan. ci servicii puse în slujba acestora. formula utilizată este: instituţie → misiune → mijloace. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.49. iar prin Rezoluţia din 30 martie 1962 a adoptat denumirea de "Parlament European". Precizăm că. A urmat apoi Tratatul de la Bruxelles. cunoscut şi sub numele de " Tratatul de fuziune". şi anume realizarea integrării statelor europene prin intermediul unei formule instituţionale eficace. cele trei Consilii. Din acest motiv. Fuziunea instituţiilor celor trei Comunităţi nu a însemnat şi fuzionarea Comunităţilor. din 8 aprilie 1965. ceea ce a condus la separarea puterilor potrivit funcţiilor fundamentale ale statului. aceasta a început cu Tratatele de la Roma din 25 martie 1957. care a fost inclusă în rândul instituţiilor comunitare de Tratatul de la Maastricht.

instituţiilor comunitare să delege sau să transfere competenţa ce le-a fost atribuită. b. de raţiuni politice.2 Conform prevederilor Tratatelor Constitutive. aceasta fiind recunoscută doar comunităţilor. Mult timp un asemenea acord nu s-a putut realiza datorită numeroaselor polemici dintre statele membre. prin participarea mai multor instituţii.100. mai ales. privind instituţiile comunitare. b) Principiul competenţei atribuite Acesta semnifică limitarea acţiunii instituţiilor comunitare la exercitarea strictă a atribuţiilor conferite în mod expres prin Tratatele Constitutive. unei alte instituţii comunitare sau unui organ extracomunitar. Autonomia mai conferă instituţiilor comunitare. de pe poziţii relativ independente. ca parte a echilibrului instituţional. d. Separarea puterilor. c. Cu alte cuvinte. cu ocazia Consiliului European de la Edinburgh. pp. la 12 decembrie 1992. Autonomia se manifestă. dar în cursul lunilor aprilie.101.95 din Tratatul Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului. însă anumite servicii funcţionează la Luxemburg. şi se bazează pe prevederile art. contra Înaltei Autorităţi. Sesiunile plenare suplimentare se ţin la Bruxelles. El semnifică separarea puterilor comunitare pe instituţii şi colaborarea dintre acestea.cit. Meroni & Co.SISTEMUL INSTITUTIONAL AL UNIUNII EUROPENE a) Principiul autonomiei instituţiilor comunitare Autonomia instituţiilor comunitare nu presupune personalitate juridică pentru respectivele instituţii. în primul rând. prin faptul că între instituţiile comunitare nu există relaţii de subordonare. ca regulă. Parlamentul European are sediul la Strasbourg. În mod riguros. iunie şi octombrie Consiliul îşi ţine sesiunile la Luxemburg. DREPT COMUNITAR EUROPEAN 53 . adepţii cooperării căutau să evite concentrarea instituţiilor într-un singur stat. inclusiv sesiunea bugetară. precum şi competenţa de a-şi recruta şi numi funcţionarii necesari. s-a ajuns la un acord prin care s-a stabilit sediul instituţiilor. hotărârea menţionată se citează astfel: C9/56(numărul cauzei). în primul rând. Comisia îşi are sediul la Bruxelles. se referă la sediile acestora. În acelaşi timp. instituţiile comunitare nu pot exercita decât acele competenţe care le-au fost atribuite prin tratate. 13 iunie 1958(data pronunţării deciziei) 2 Guy ISSAC. În timp ce adepţii federalismului doreau o "capitală" unică. Marc BLANQUET. Comisiile Parlamentului European au sediul tot la Bruxelle. competenţa de a-şi adopta singure regulamentele de funcţionare. Consiliul îşi are sediul la Bruxelles. după cum urmează: a. determinate. Până la urmă. o instituţie comunitară nu are voie să împiedice în nici un fel exercitarea de către o altă instituţie a atribuţiilor ce-i revin. la elaborarea unor normele juridice comunitare. interzice. sediile instituţiilor comunitare se fixează printr-un acord al guvernelor statelor membre. Un ultim aspect general. unde se ţin 12 sesiuni plenare lunare. 1 Uzual. care se manifestă. Secretariatul general al Parlamentului European şi serviciile sale sunt plasate la Luxemburg. de a-şi organiza singure serviciile. op. Se citează ambele părţi atunci când sunt implicate numai instituţii comunitare şi state membre. prin hotărârea Meroni1 a Curţii de Justiţie. ca regulă. c) Principiul echilibrului instituţional sau al cooperării loiale Acest principiu a fost afirmat. Echilibrul instituţional presupune şi cooperarea între puteri. jurisprudenţa Curţii de Justiţie se citează prin numele uneia dintre părţi. Curtea de Justiţie şi Curtea de conturi îşi au sediul la Luxemburg. de regulă reclamantul. pentru prima dată în 1958.

potrivit constantelor doctrinare2. Tratatul de la Maastricht reia această dispoziţie. 3 Philippe MANIN. şi Adunarea. Banca Centrală Europeană are sediul la Frankfurt. 222-239. numărul membrilor a crescut la 785.01. începând cu 1 decembrie 2009.cit. Problematica instituţiilor comunitare a fost tratată în mod concordant de numeroşi autori.2. Ulterior. Parlamentul European se compune din reprezentanţi ai popoarelor statelor membre.E. 18.E. op. Dreptul Uniunii Europene – Comentarii. Drept comunitar european. 2009. pp. 4 www. astfel încât s-a ajuns la un fond comun de idei.A.cit. pentru mandatul 2009 – 2014.E. Ioana Eleonora RUSU. şi al C. COMMISSION DES COMMUNAUTÉ EUROPÉENNES. Grainne de BURCA. Constituirea Parlamentului European Tratatele Constitutive ale Comunităţilor Europene prevedeau ca organe similare: Adunarea Comună. Ediţia a 3-a.H. Asistenţa tehnică este asigurată de Secretariatul general al Consiliului Uniunii Europene. Jean-Claude GAUTRON.O. Această denumire a fost apoi confirmată de Actul Unic European şi de Tratatul de la Maastricht. jurisprudenţă şi doctrină.66-80.europa. SEC(2001)99. prin Rezoluţia din 20 martie 1958. Bucureşti. Roxana MUNTEANU. pp. pentru restul de mandat 2007 – 2009. Bruxelles. Bucureşti. În ceea ce priveşte Consiliul European.E. Parlamentul European Pentru prezentarea problematicii Parlamentului European.2001. acesta se întruneşte. rolul şi atribuţiile Parlamentului European. stabilit în funcţie de populaţia ţării respective. În conformitate cu Tratatele Constitutive. statutul parlamentarilor europeni. După aderarea României şi Bulgariei.1. op. WOLTERS KLUWER. Felician COTEA.cit. Augustin FUEREA. Mediatorul Uniunii Europene. pp. Ed. op. în cazul C. 54 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . BECK. statuând că Parlamentul European se compune din reprezentanţi ai popoarelor statelor reunite în Comunitate şi exercită puterile ce îi sunt încredinţate prin aceste tratate. Parlamentul European număra 626 de membri3. Dreptul Uniunii Europene. Ediţia a IV.int. 97. data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Marc BLANQUET. p. pp. Tratatul de aderare a Bulgariei şi României prevede că.C. În continuare. urmând a se proceda la o nouă redistribuire a mandatelor pe ţări. Bucureşti. op.. care are în vedere Uniunea Europeană alcătuită din 27 de state membre şi stabileşte un număr de 732 membri. Până la extinderea din anul 2004. Cap. cele trei instituţii similare au fost reunite în "Adunarea Parlamentară". după aderarea acestor două ţări. am ales următoarea sistematizare: constituirea Parlamentului European. numărul europarlamantarilor nu poate să depăşească 736.6 la Tratatul de la Lisabona. organizarea şi funcţionarea Parlamentului European. fiecare dintre acestea dispunând de un anumit număr de reprezentanţi. pp. Le Secrétariat général.E.98. de regulă la Bruxelles. Ed. Guy ISSAC. Referitor la numărul membrilor Parlamentului European. repartizarea locurilor în Parlamentul European s-a făcut potrivit unui Protocol anexat la Tratatul de la Nisa 4. pp. op. HAMANGIU. Ed. 2009. Gilbert GORNIG.227. 2009. acesta este determinat de numărul ţărilor membre. revăzută şi adăugită.SISTEMUL INSTITUTIONAL AL UNIUNII EUROPENE e.115-125. Ion FILIPESCU.72-81.cit. în cazul C. În prezent (octombrie 2010) repartizarea mandatelor pe ţări este următoarea: 1 2 Protocolul nr.71-82.cit.1 f. Paul CRAIG. C.eu.277-310. În cele ce urmează vom prezenta sinteze ale constantelor doctrinare în materie. pp. 2. iar prin Rezoluţia Adunării din 30 martie 1962 s-a stabilit denumirea de "Parlament European".

.alegerile se desfăşoară la datele fixate de fiecare stat. . conform unei proceduri unitare pentru toate statele membre.Suedia:18.Cipru. începând cu alegerile programate în 1978. astfel încât. . care prevăd. egal. secret şi liber exprimat.Belgia. Portugalia. 1984. 1994. . Republica Cehă.SISTEMUL INSTITUTIONAL AL UNIUNII EUROPENE . cu ocazia întâlnirii la nivel înalt de la Paris.2002/722/CE. Estonia. Restul reglementărilor sunt conţinute în legile electorale interne. Nu s-a reuşit. . 1989.România: 33. DREPT COMUNITAR EUROPEAN 55 . astfel încât acestea au avut loc între 7 . câte au avut loc până în prezent ( 1979. Grecia. Ungaria: câte 22. . Adunarea era formată din delegaţi desemnaţi de parlamentele naţionale. dar în Austria dreptul de a alege se dobândeşte la 16 ani. abia în 1969. Luxemburg: câte 6. consolidat ca urmare a Tratatului de la Lisabona. se arată că Parlamentul European este compus din reprezentanţii cetăţenilor Uniunii şi că numărul lor nu poate depăşi 750. iniţiativa a fost reluată. vârsta candidaţilor. Această decizie a fost supusă ratificării statelor membre.nimeni nu poate vota decât o singură dată. .Danemarca. însă. Total: 735 În art.Franţa. S-a considerat însă că. Această iniţiativă. Finlanda. pentru o anumită perioadă de timp. modul de 1 Regula este 18 ani. reprezentare proporţională. decizie confirmată printr-un Act al Consiliului Comunităţilor Europene. Iniţial. . Bulgaria: câte 17. Italia.Austria. 1999 şi 2004. a fost obstrucţionată.Malta: 5. proces care a întârziat alegerile programate pentru 1978.Polonia: 50. Marea Britanie: câte 72.Olanda: 25. . .Spania: 49.deschiderea urnelor se face numai după încheierea scrutinului în toate statele membre. . Dintre acestea menţionăm: vârsta electoratului1. de poziţia guvernului francez.vot universal direct. după o procedură proprie. . Lituania: câte 12.Letonia: 8.Germania: 99. Aceste prevederi se vor aplica începând cu alegerile din anul 2014. completate prin Decizia Consiliului nr. care datează din anii '60. . acestea desfăşurându-se tot potrivit dispoziţiilor Actului din 20 septembrie 1976. CEEA. Reprezentarea cetăţenilor este asigurată în mod proporţional descrescător. Slovacia: câte 13. pentru a conferi o mai mare reprezentativitate acestui organ. . pentru ca în 1974. în esenţă: . este necesară alegerea membrilor săi prin vot universal direct.14 al Tratatului privind Uniunea Europeană. 2009).Slovenia: 7. Au trebuit să treacă încă 5 ani.Irlanda. . într-un interval de timp care începe în dimineaţa zilei de joi şi se sfârşeşte duminică. . să se decidă alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct.10 iunie 1979. la Conferinţa de la Haga. la 20 septembrie 1976. plus preşedintele. . adoptarea unor norme unitare de alegere a membrilor Parlamentului nici după parcurgerea a 7 alegeri. cu un prag minim de 6 membri şi un prag maxim de 96 membri pentru fiecare stat membru.

inclusiv chestiunile practice legate de drepturi băneşti şi asigurări.SISTEMUL INSTITUTIONAL AL UNIUNII EUROPENE rezolvare a situaţiilor de vacanţă a locului în Parlamentul European. prin Actul Unic European. 2.3 al aceluiaşi Act. atribuţii în domeniul relaţiilor externe. de altfel. În art. similară cu cea a parlamentarilor naţionali. parlamentarii europeni acţionează potrivit propriilor convingeri. la nivel european. fără a se renunţa la funcţia iniţială de deliberare şi control. Aceasta înseamnă că. conform art. şi întărită. organelor precursoare. 56 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . a intrat în vigoare un Statut care reglementează drepturile şi obligaţiile europarlamentarilor. la rândul lui. Astfel. Rolul şi atribuţiile Parlamentului European După cum am arătat deja. Mandatul are caracter reprezentativ. nefiind legaţi de un mandat imperativ. care până acum erau determinate de normele naţionale. atribuţii de consultare şi atribuţii în domeniul bugetar. ca factor de integrare în cadrul Uniunii Europene. . procedura codeciziei la cea mai mare parte a domeniilor acoperite de Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene. care a fost.G41 din Tratatul de la Maastricht. rolul Parlamentului European este cel de reprezentant al cetăţenilor statelor membre. Tratatul de la Amsterdam şi Tratatul de la Nisa Parlamentul European s-a transformat într-un organ reprezentativ cu atribuţii legislative.3. ceea ce a însemnat mari inegalităţi. pentru formarea conştiinţei europene şi pentru exprimarea voinţei politice a cetăţenilor. Începând cu mandatul parlamentar din 2009.2. Parlamentarii beneficiază de anumite imunităţi. funcţii de deliberare şi control. Este reglementată o incompatibilitate între mandatul parlamentar şi celelalte funcţii comunitare. fără a primi instrucţiuni din partea alegătorilor. mandatul de parlamentar european este incompatibil cu mandatul de parlamentar naţional. privind deplasarea la şi de la locul reuniunilor parlamentare. imunităţi care se referă la: . rezultă principiul respectării concepţiilor politice ale cetăţenilor statelor membre şi recunoaşterea dreptului partidelor politice naţionale de a desfăşura campanii electorale şi de a-şi concerta eforturile pe plan comunitar pe baza unor idealuri şi programe politice transnaţionale. Statutul parlamentarilor Statutul parlamentarilor europeni prezintă următoarele caracteristici: 1. reglementate prin Protocolul din 8 aprilie 1965.imunitatea personală pe timpul mandatului. fără nici un fel de restricţie. şi pe care a redenumit-o „procedură legislativă ordinară”. precum şi calitatea de membru al guvernului unui stat comunitar. Atribuţiile Parlamentului European. Modificările ulterioare ale Tratatelor Constitutive au condus la o creştere importantă a puterilor Parlamentului. se precizează că partidele politice au. rezolvarea contestaţiilor electorale etc. 2. la care face trimitere Actul din 1976. Din această dispoziţie. au conferit. Tratatul de la Lisabona extinde. Începând cu alegerile din 2004. Începând cu anul 1979 mandatul parlamentar este de 5 ani. stabilite de Tratatele Constitutive ale Comunităţilor Europene. un rol important. 3. procedură de reglementare la care participă Consiliul şi Parlamentul. apoi prin Tratatul de la Maastricht.libera circulaţie. conform Actului din 20 septembrie 1976. 4. 2.

Controlul parlamentar poate să îmbrace forme directe. b. op. DREPT COMUNITAR EUROPEAN 57 . întreaga problematică ce face obiectul integrării. atribuţii care ţin de exerciţiul dreptului de iniţiativă legislativă. f. Atribuţii de control Parlamentul European exercită atribuţii de control asupra activităţii celorlalte instituţii comunitare. atribuţii în legătură cu numirea unor persoane în diferite instituţii şi organisme comunitare.. care poate să examineze învinuirile ce sunt aduse în legătură cu o pretinsă încălcare a normelor de drept sau în caz de administrare defectuasă în aplicarea dreptului comunitar. dacă încălcarea nu se află deja pe rolul unei instanţe. dacă acesta nu mai îndeplineşte condiţiile necesare exercitării funcţiei sau dacă a comis o faptă gravă. audieri ale membrilor Consiliului. Atribuţia generală de deliberare Potrivit acestei atribuţii. h. reprezentând cel puţin majoritatea membrilor Parlamentului. aflat permanent în atenţia Parlamentului European. atribuţii în legătură cu adoptarea bugetului comunitar şi verificarea execuţiei acestuia. g.cit. atribuţii în legătură cu soluţionarea petiţiilor. prin intermediul cooperării. le vom prezenta succint pe fiecare în parte. dreptul de a depune plângere pentru destituirea Ombudsmanului. dacă moţiunea este adoptată. atribuţii care presupun participarea directă la procesul legislativ. care constă în dezbaterea în Parlament a unor rapoarte. potrivit atribuţiilor ce le revin. e. atribuţii care presupun consultarea în cadrul procedurilor legislative. cu o majoritate de 2/3 din voturile exprimate. Un exemplu în acest sens este faptul că Parlamentul este consultat de Consiliu şi Comisie în legătură cu principalele aspecte şi opţiuni fundamentale referitoare la politica externă şi de securitate comună şi este informat cu regularitate de către Consiliu şi Comisie cu privire la evoluţia politicii externe şi de securitate a Uniunii. şi anume: a. Un alt domeniu. moţiunea se adoptă prin vot deschis. în calitate de reprezentant al popoarelor. controlul parlamentar poate îmbrăca şi forma indirectă. adoptarea unei moţiuni de cenzură cu privire la activitatea Comisiei. în scris sau oral. În afara formelor directe. audierea Preşedintelui Băncii Centrale Europene şi a celorlalţi membri ai Comitetului Director al Băncii. mai ales asupra Comisiei şi consililui. 1 Felician COTEA. atribuţii care presupun participarea indirectă la procesul legislativ. este cel al protecţiei drepturilor omului. În fiecare sesiune sunt dezbătute cazuri de încălcare a acestor drepturi. constituirea unei comisii temporare de anchetă.SISTEMUL INSTITUTIONAL AL UNIUNII EUROPENE Potrivit unei clasificări şi prezentări realizate de Felician Cotea1. Parlamentul European poate dezbate în cadrul sesiunilor. pp. Comisia este obligată să demisioneze în bloc. 1. dreptul la acţiune în anularea unui act adoptat cu încălcarea dreptului comunitar şi la acţiune pentru constatare carenţei (inacţiunii) Consiliului sau a Comisiei. c. atribuţii de control.209-310. destituire ce poate fi pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. după cum urmează. 2. la care aceasta este obligată să răspundă. În continuare. d. în timpul sesiunilor parlamentare. care pot fi finalizate cu adoptarea unor rezoluţii de condamnare a guvernelor care se fac responsabile de asemenea încălcări. audierea Comisiei în legătură cu efectuarea cheltuielilor exerciţiului bugetar şi funcţionarea sistemului de control financiar. Parlamentul european exercită următoarele categorii de atribuţii: atribuţia generală de deliberare. interpelări adresate Comisiei.

consolidarea cooperării vamale. redenumit. Parlamentul european îşi exercită funcţia legislativă împreună cu Consiliul. după caz. Precizăm că soarta proiectului de act normativ depinde de votul în Parlament. este specific bicameralismului egalitar federal. . protecţia sănătăţii. dar acesta are obligaţia de a coopera cu Parlamentul. pentru adoptarea actului se cere unanimitate de voturi în Consiliu. Deoarece obţinerea unui vot unanim în Consiliu este dificilă. 3. Ea poate fi exercitată numai în cazurile expres prevăzute de Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene. care se prezintă de Preşedintele acesteia.SISTEMUL INSTITUTIONAL AL UNIUNII EUROPENE . directive şi decizii).raportul anual al Consiliului European asupra progreselor realizate de Uniune şi rapoartele informative. În esenţă. în loc de majoritate calificată. arătăm că se utilizează în numeroase cazuri care privesc: piaţa internă. în lipsa căruia. împreună cu Consiliul (regulamente. cunoscut iniţial sub denumirea de codecizie. procedura legislativă ordinară. . cu privire la actul normativ respectiv. reţelele de transport europene. căzând de acord asupra textului final al actului normativ. libera circulaţie a lucrătorilor.raportul central al Băncii Centrale Europene. Observăm că acest mecanism. mult restrânse de Tratatul de la Amsterdam. ceea ce înseamnă participarea indirectă a Parlamentului la procesul legislativ. Astfel. Exemplificativ. Atribuţii care presupun participarea directă la procesul legislativ Această categorie de atribuţii semnifică recunoaşterea funcţiei legislative a Parlamentului european şi constă în emiterea de acte normative. mai precis aceste două instituţii îşi împart acest gen de competenţă în mod egal.rapoartele Comisiei Europene cu privire la cetăţenia Uniunii şi la progresele înregistrate în realizarea coeziunii economice şi sociale. 5. . Această procedură conferă Parlamentului un drept de veto. prin intermediul cooperării În anumite domenii. care se prezintă după fiecare reuniune. această cooperare presupune un acord între Consiliu şi Parlament. Consiliul este similar camerei care reprezintă statele membre şi Parlamentul European este similar camerei care reprezintă cetăţenii statelor membre. cu privire la discuţiile purtate şi hotărârile luate. Atribuţii care presupun participarea indirectă la procesul legislativ. securităţii şi intereselor economice ale consumatorilor. potrivit unei proceduri specifice. Atribuţii care presupun consultarea în cadrul procedurilor legislative 58 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . Procedura legislativă ordinară implică până la trei lecturi în Parlamentul European pentru aprobarea unui proiect de act normativ propus acestuia şi Consiliului de către Comisie. acesta este obligat să conlucreze cu Parlamentul. întrucât se poate opune oricărei iniţiative legislative. Precizăm că nu este vorba de o competenţă legislativă generală. care se prezintă şi se dezbat în sesiuni parlamentare o dată la 3 ani. cultura şi educaţia. care poate să-l respingă cu majoritate simplă sau calificată. asupra activităţii Sistemului European al Băncilor Centrale şi asupra politicii monetare a anului precedent şi a anului în curs.raportul anual al Ombudsmanului privind investigaţiile realizate în exercitarea atribuţiilor.raportul general anual al Comisiei Europene cu privire la starea Uniunii. 4. de Tratatul de la Lisabona. . această enumerare nefiind limitativă. competenţa de a emite acte normative revine Consiliului.

sub aspect procedural. acordarea descărcării de gestiune. În privinţa descărcării de gestiune a instituţiei care execută bugetul Uniunii. Parlamentul are dreptul de a dezbate proiectul de buget pe care i-l trimite Consiliul. dar el nu este obligat nici să le ceară nici să le respecte. şi anume Comisia Europeană. puterea de decizie fiind rezervată acestuia din urmă. consultative sau facultative. A doua modalitate. îi permite să propună adăugarea de măsuri la acest program. Din acest motiv. în cadrul a două lecturi. Parlamentul nu poate decât să propună modificări la proiectul de buget adoptat de Consiliu. atribuţiile Parlamentului sunt exercitate prin intermediul comisiei parlamentare pentru control bugetar. Avizele conforme trebuie solicitate de Consiliu ori de câte ori tratatele dispun în acest sens şi Consiliul este obligat să se conformeze conţinutului lor. dar. Atribuţii în legătură cu adoptarea bugetului comunitar şi verificarea execuţiei acestuia În domeniul bugetar. în caz contrar. Atribuţii în legătură cu numirea unor persoane în diferite instituţii şi organisme comunitare Parlamentul European exercită şi atribuţii în legătură cu numirea unor persoane în diferite instituţii şi organe importante ale Uniunii Europene. Prin urmare. În fine. care urmăreşte în permanenţă felul în care sunt cheltuiţi banii Uniunii. În cazul cheltuielilor neobligatorii ( de exemplu fondurile regionale).SISTEMUL INSTITUTIONAL AL UNIUNII EUROPENE Este vorba de procedurile în cadrul cărora Consiliul procedează la consultarea Parlamentului European. puterile Parlamentului sunt depline. ocazii cu care poate propune modificări. nu se poate propune pe această cale adoptarea unui nou tratat sau modificări ale tratatelor existente. avizele facultative sunt solicitate atunci când Consiliul apreciază este oportună aflarea punctului de vedere al Parlamentului. 7. Aprobarea sau respingerea proiectului de buget este rezervată Parlamentului. Parlamentul emite avize conforme. în cadrul procesului legislativ. Consiliul este obligat să le solicite. ele echivalează cu un drept de veto. Puterea de aprobare a bugetului este partajată între Parlament şi Consiliu. şi anume participarea Parlamentului European. controlul felului în care sunt cheltuite fondurile bugetare. actul emis fiind lovit de nulitate. Parlamentul European exercită următoarele atribuţii: aprobarea bugetului. În aceste situaţii. Avizele consultative nu ţin Consiliul să respecte punctele de vedere ale Parlamentului pe care le conţin. În legătură cu acest capitol. 6. Parlamentului îi este rezervată puterea de decizie. 8. pe care o exercită în cooperare cu Consiliul. alături de Consiliu şi Comisie. Atribuţii care ţin de exerciţiul dreptului de iniţiativă legislativă Parlamentului European i se recunoaşte doar un drept de iniţiativă legislativă indirectă. DREPT COMUNITAR EUROPEAN 59 . la stabilirea programului legislativ şi de lucru al Comisiei. prin care Parlamentul poate să blocheze iniţiativa legislativă. cu excepţia capitolului privind cheltuielile obligatorii (de exemplu cele legate de aplicarea politicii agricole). În ceea ce priveşte controlul felului în care sunt cheltuite fondurile bugetare. Parlamentul poate să ceară Comisiei să iniţieze propuneri legislative numai în cadrul oferit de Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene şi numai în chestiuni care privesc aplicarea lui. Acesta se exercită în două forme: prin posibilitatea de a solicita Comisiei să prezinte o propunere legislativă şi prin conlucrarea cu Comisia şi Consiliul la stabilirea calendarului legislativ.

un aviz negativ din partea acestuia pentru un candidat are ca efect retragerea candidaturii şi înlocuirea celui în cauză.membrilor Curţii de Conturi. gratuită.) 60 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . direct sau prin intermediul unui membru al Parlamentului european. în calitatea sa de instituţie reprezentativă. după consultarea prealabilă a Parlamentului European. care sunt numiţi de comun acord de guvernele statelor membre din „zona euro”.Preşedintelui. cu titlu individual sau în asociere cu alţi cetăţeni sau alte persoane. din proprie iniţiativă sau pe baza plângerilor care i-au fost prezentate. p. caz în care Consiliul este obligat să consulte în prealabil Parlamentul. sediul statutar într-un stat membru privind cazurile de administrare defectuoasă în activitatea instituţiilor sau organelor comunitare. Prin raportare. cu excepţia Curţii de justiţie şi a Tribunalului de primă instanţă. Astfel. în primul rând. în calitate de colegiu. Parlamentul European are obligaţia de a soluţiona petiţiile care îi sunt adresate. o garanţie în favoarea cetăţeanului. respectiv. Editura LUMINA LEX. Teoria generală a instituţiilor politice. Ombudsmanul trimite apoi un 1 Suedia a fost prima ţară în care s-a cristalizat. Această garanţie constă în înfiinţarea unei instituţii speciale.“În limba suedeză ombud înseamnă mandat. împuternicire. prin care autorităţile publice. care a primit denumirea de ombudsman. de natură necontencioasă. la nivel de şefi de state sau de guverne. Ombudsmanul European. de Preşedintele Comisiei Europene a cărui desemnare de către Consiliul European este supusă aprobării Parlamentului. Atribuţii în legătură cu soluţionarea petiţiilor – Ombudsmanul European În conformitate cu Articolul 227 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. 9. după ce fiecare membru a fost audiat de comisiile permanente de resort. în ceea ce priveşte exercitarea funcţiilor jurisdicţionale ce le revin. după modelul suedez1. În acest scop. Drept constituţional şi instituţii politice. orice cetăţean al Uniunii. Comisia în întreaga componenţă. să poată fi determinate să înceteze singure încălcările de drepturi pe care leau comis şi să repare efectele acestora.186.SISTEMUL INSTITUTIONAL AL UNIUNII EUROPENE Este vorba. numit de Parlament cu majoritatea voturilor exprimate.” (C. este supusă aprobării Parlamentului. în special cele administrative. Pe urmă. sesizează instituţia în cauză. cu excepţia cazurilor în care faptele reclamate fac obiectul unei proceduri jurisdicţionale. De o atenţie aparte se bucură protecţia persoanelor în faţa instituţiilor şi organismelor Uniunii Europene. IONESCU. . Conform misiunii sale. Parlamentul European mai este implicat şi în numirea: . vol. . procură. care dispune de un termen de trei luni pentru a-şi prezenta poziţia. precum şi orice persoană fizică sau juridică având reşedinţa sau sediul social într-un stat membru are dreptul de a adresa Parlamentului European.Ombudsmanului. Dacă Ombudsmanul constată un caz de administrare defectuasă. vicepreşedintelui şi a celorlalţi membri ai Comitetului Director al Băncii Centrale Europene. Ombudsmanul desfăşoară anchetele pe care le consideră necesare.I. Articolul 195 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană (Articolul 228 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene) a instituit. în anul 1809. Acesta este numit de Parlamentul european şi este împuternicit să primească plângerile formulate de orice cetăţean al Uniunii sau de orice persoană fizică sau juridică având reşedinţa. Bucureşti-1997. la începutul fiecărei legislaturi. ombudsman desemnează instituţia învestită de Riksdag printr-un mandat de reprezentare să examineze plângerile ce i se adresează de cei care pretind că le-au fost încălcate drepturile garantate de Constituţie. o petiţie privind un subiect care ţine de domeniile de activitate ale Uniunii şi îl priveşte în mod direct.

conform Articolului 190 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană – paranteza noastră) Mandatul său poate fi reînnoit. prin care stabileşte starea de fapt ce ar putea constitui un caz de administrare defectuoasă. proclamată cu ocazia Reuniunii la nivel înalt de la Nisa din decembrie 2000. remunerată sau neremunerată. Pe durata mandatului. organelor. în care prezintă rezultatele anchetelor sale. Ombudsmanul prezintă un raport Parlamentului european. în ceea ce priveşte problemele sale. echitabil şi într-un termen rezonabil din partea instituţiilor. în care prezintă rezultatele anchetelor sale. Pentru înţelegerea funcţiei sociale a Ombudsmanului European. pe durata legislaturii. (4) Orice persoană se poate adresa în scris instituţiilor Uniunii într-una dintre limbile tratatelor şi trebuie să primească răspuns în aceeaşi limbă. (2) Acest drept include în principal: a) dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care s-ar putea să-i aducă atingere. cât şi instituţiei în cauză. c) obligaţia administraţiei de a-şi motiva deciziile. La modul generic suntem în prezenţa unui caz de „administrare defectuoasă” atunci când este încălcat „Dreptul la o bună administrare” prevăzut la Articolul 41 al Cartei drepturilor fundamentale ale Uniunii. de un tratament imparţial. problema-cheie este determinarea conceptului de „proastă administrare”. atât Parlamentului european. c. în conformitate cu principiile generale comune legislaţiilor statelor membre. În fiecare an. (3) Orice persoană are dreptul la repararea de către Uniune a prejudiciilor cauzate de către instituţiile sau agenţii acestora în exercitarea funcţiilor lor. Raportul special. Ombudsmanul nu poate desfăşura nici o altă activitate profesională. în exerciţiul atribuţiilor sale nu poate solicita şi nu poate primi instrucţiuni de la nimeni. cu respectarea intereselor legitime legate de confidenţialitate şi de secretul profesional şi comercial. b) dreptul oricărei persoane de acces la dosarul propriu. Persoana care a depus plângerea va fi informată cu privire la rezultatul acestor anchete.SISTEMUL INSTITUTIONAL AL UNIUNII EUROPENE raport. El îşi îndeplineşte funcţia în mod independent. Raportul anual susţinut în faţa Parlamentului european. (5 ani. Ombudsmanul este numit după fiecare alegere a Parlamentului european. Anchetele. Acest articol prevede: „(1) Orice persoană are dreptul de a beneficia. care se transmite la sfârşitul anchetei Parlamentului european şi instituţiei sau organului comunitar reclamat şi care poate conţine recomandări de natură a elimina cazul de administrare defectuoasă şi de a da satisfacţie reclamantului. Mai precis. Consiliu şi Comisie la 12decembrie 2007 şi învestită cu forţa juridică a tratatelor prin Tratatul de la Lisabona. Principalele mijloace de acţiune ale Ombudsmanului European sunt: a.” DREPT COMUNITAR EUROPEAN 61 . oficiilor şi agenţiilor Uniunii. b. în cadrul cărora are dreptul să ceară instituţiilor şi organelor comunitare orice informaţii sau documente necesare clarificării situaţiei şi să audieze funcţionarii sau agenţii ce aparţin acestora. reproclamată solemn de către Parlamentul European.

SISTEMUL INSTITUTIONAL AL UNIUNII EUROPENE

2.4. Organizarea şi funcţionarea Parlamentului European Organizarea şi funcţionarea Parlamentului European, inspirate după modelul parlamentelor democratice naţionale, sunt reglementate prin Regulamentul propriu, cunoscut şi sub denumirea de "Regulament interior", pe care el singur şi-l adoptă. Parlamentul lucrează în sesiuni anuale, alcătuite din perioade de sesiune lunare. Practic, Parlamentul European se reuneşte o dată pe lună, timp de o săptămână, cu excepţia lunii august1. Desfăşurarea dezbaterilor Parlamentului European este similară dezbaterilor din Parlamentele naţionale. Conferinţa preşedinţilor Parlamentului European propune ordinea de zi, care este adoptată de Parlament. Dezbaterile sunt publice, în afara situaţiilor când Parlamentul decide altfel. Parlamentul îşi desfăşoară lucrările cu un cvorum de cel puţin 1/3 din numărul membrilor săi şi hotărăşte cu majoritatea voturilor exprimate (majoritate simplă), în afara cazurilor când reglementările prevăd o majoritate calificată (2/3 din numărul voturilor exprimate, care să întrunească majoritatea absolută a europarlamentarilor). Votul parlamentarilor este personal şi nu poate fi delegat. În ceea ce priveşte organizarea internă a Parlamentului european, aceasta cuprinde, la modul sintetic, mai multe structuri: organele de conducere, comisiile parlamentare, grupurile parlamentare şi delegaţiile interparlamentare. Conducerea Parlamentului European este alcătuită în principal din: Preşedinte, Birou şi Conferinţa preşedinţilor. Preşedintele Parlamentului, care este şi preşedintele Biroului, este ales de Parlament prin vot secret pentru un mandat de doi ani şi jumătate, care poate fi reînnoit. Candidaturile pot fi propuse de un grup parlamentar sau de cel puţin 40 de deputaţi. Alegerea are loc pe parcursul a maximum patru tururi de scrutin. La primele trei, la care participă toţi candidaţii, alegerea are loc cu majoritatea simplă a voturilor exprimate, iar în ultimul tur, la care participă doar primii doi clasaţi la turul anterior, alegerea se face cu majoritate relativă. În caz de egalitate de voturi, este declarat ales candidatul cel mai în vârstă. Preşedintele conduce toate activităţile Parlamentului şi ale organelor sale; deschide şi închide sesiunile parlamentare, conduce şi suspendă dezbaterile; reprezintă instituţia în relaţiile cu celelalte instituţii comunitare precum şi cu terţii; semnează, împreună cu Preşedintele Consiliului actele adoptate în comun prin procedura legislativă ordinară (fosta codecizie); semnează bugetul Uniunii Europene, exercită funcţii de conducere administrativă legate de buna funcţionare a instituţiei. De asemenea, Preşedintele este cel care asigură respectarea Regulamentului de procedură al Parlamentului şi garantează, prin arbitrajul său, buna desfăşurare a tuturor activităţilor instituţiei. Tot Preşedintele este cel care reprezintă Parlamentul în relaţiile externe şi se pronunţă cu privire la problemele internaţionale majore. Biroul, care este format din preşedinte şi mai mulţi vicepreşedinţi, aleşi de Parlament pentru o perioadă de doi ani şi jumătate, reeligibili. Totodată, sunt aleşi şi un număr de chestori, membri ai biroului, cu drept de vot consultativ.
1

Guy ISSAC, Marc BLANQUET, op.cit. p.70.

62 DREPT COMUNITAR EUROPEAN

SISTEMUL INSTITUTIONAL AL UNIUNII EUROPENE

Conferinţa preşedinţilor, formată din Preşedintele Parlamentului şi din preşedinţii grupurilor parlamentare, se ocupă de probleme de organizare internă şi de reprezentare. Structurile interne de bază pentru activitatea Parlamentului European sut Comisiile care pot fi : permanente, temporare şi de anchetă. Grupurile parlamentare sunt formaţiuni ale parlamentarilor, constituite conform convingerilor politice şi nu pe criteriul cetăţeniei. Grupul se constituie printr-o declaraţie făcută preşedintelui Parlamentului, care conţine denumirea grupului, componenţa biroului şi semnăturile membrilor. Condiţiile cerute pentru constituirea unui grup parlamentar sunt ca acesta să reunească cel puţin 20 de parlamentari, care să provină din cel puţin o cincime din statele membre. Delegaţii interparlamentare, desemnate de grupurile parlamentare, au o competenţă stabilită de Parlament, pentru fiecare delegaţie în parte, şi misiunea lor este să întreţină relaţiile de colaborare cu parlamentele naţionale şi organizaţiile internaţionale. Toate structurile parlamentare menţionate au desfăşoară activităţi asemănătoare cu cele ale structurilor similare din cadrul parlamentelor naţionale.

Cap.3. Consiliul European
3.1. Apariţia şi evoluţia Consiliului European1 Tratatele de la Paris şi de la Roma, în forma iniţială, nu au prevăzut un organism care să reunească şefii de stat şi de guvern. Utilitatea întâlnirilor la nivel înalt a apărut din nevoia de a stabili strategii privind viitorul procesului de integrare pe termen lung şi din cauza ineficienţei miniştrilor de externe care acţionau în cadrul Consiliului. În aceste condiţii, Preşedintele Republicii Franceze, Valéry Giscard d’Estaing a avut iniţiativa de a invita toţi şefii de stat şi de guvern ai ţărilor membre ale Comunitătilor, pentru ziua de 14 septembrie 1974, la Paris, la o întâlnire informală pe tema oportunităţii unor reuniuni periodice. Ca urmare a discuţiilor purtate cu acest prilej, se stabileşte o altă întâlnire, tot la Paris, în zilele de 9 şi 10 decembrie ale aceluiaşi an, cu care ocazie şefii de stat şi de guvern decid crearea Consiliului European, sub forma unor întâlniri periodice, fără a stabili atribuţiile acestui forum şi modul de funcţionare. Drept urmare, în zilele de 10 şi 11 martie 1975, s-a ţinut la Dublin primul Consiliu European. Consacrarea juridică a Consiliului European s-a realizat prin Actul Unic European (intrat în vigoare la 1 iulie 1987), care menţionează această structură organizatorică, precizându-i componenţa – şefii de stat şi de guvern ai ţărilor membre ale Comunităţilor, la care se adaugă Preşedintele Comisiei – şi stabilindu-i periodicitatea semestrială a întrunirilor. Competenţa, modul de funcţionare şi relaţiile cu instituţiile comunitare s-au cristalizat ulterior, prin tratatele de la Maastricht şi Amsterdam. Potrivit Tratatului de la Maastricht, Consiliul European trebuia să se reunească de cel puţin două ori pe an. Reuniunile pot fi de mai multe feluri: - reuniuni ordinare, care începând cu anul 2000 au devenit trimestriale; - reuniuni informale, dedicate discuţiilor confidenţiale şi informărilor reciproce asupra unor teme de importanţă majoră, cum ar fi modificarea tratatelor;

1

Felician COTEA, op.cit., pp.272-276 DREPT COMUNITAR EUROPEAN

63

SISTEMUL INSTITUTIONAL AL UNIUNII EUROPENE

- reuniuni tematice, cum sunt cele dedicate discutării problemelor economice, sociale şi de mediu; - reuniuni extraordinare, care intervin în situaţii speciale, de obicei, neprevăzute. Reuniunile Consiliului European se desfăşoară sub preşedinţia şefului statului sau guvernului care deţine, la momentul respectiv, preşedinţia Consiliului, aceasta schimbându-se la 6 luni. Până în anul 2003, reuniunile Consiliului European s-au ţinut în capitalele ţărilor care deţineau preşedinţia sau în alte localităţi din aceste ţări, dar începând cu acest an s-au fixat la Bruxelles, deoarece aici îşi au sediile cele mai multe instituţii europene şi serviciile acestora. Deoarece şedinţele se ţin cu uşile închise, la sfârşitul fiecărui summit (reuniune a Consiliului European) se organizează o conferinţă de presă în care sunt prezentate concluziile reuniunii şi sunt făcute cunoscute eventualele decizii luate. O astfel de informare nu se face în cazurile în care reuniunea a avut un caracter informal. Potrivit Tratatului de la Maastricht privind Uniunea Europeană, aşa cum a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam şi cel de la Nisa, Consiliul European are următoarele atribuţii: 1. Impulsionează dezvoltarea Uniunii Europene, stabilindu-i evoluţia viitoare. În acest sens, ia deciziile politice privind viitorul Uniunii Europene, ia deciziile care stabilesc orientările strategice, principiile şi direcţiile procesului de integrare, ia deciziile necesare pentru soluţionarea problemelor majore cu care se confruntă politicile comunitare, ia deciziile privind extinderea Uniunii şi începerea procedurilor de modificare a tratatelor. De asemenea, decide atunci când apar situaţii de criză în interiorul Uniunii, pentru a detensiona dezacordurile care pot să apară între statele membre, atât în cadrul instituţiilor comunitare, cât şi în relaţiile bilaterale. 2. Defineşte principiile şi orientările generale ale politicii externe şi de securitate comună, inclusiv în materie de apărare şi, la recomandarea Consiliului, stabileşte strategiile comune în domeniile în care statele membre au interese comune importante. 3. Dezbate şi adoptă concluzii privind orientările generale ale politicilor economice ale statelor membre şi ale Comunităţilor, pe baza rapoartelor Consiliului care conţin proiecte în acest domeniu, aprobate cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei Europene. 4. Ia decizii politice în orice problemă, care, din cauza importanţei, complexităţii sau angajamentului politic pe care îl implică, nu poate fi rezolvată în cadrul Consiliului. Documentele pe care le adoptă Consiliul European, în urma dezbaterilor şi negocierilor, sunt: orientările generale, strategiile, declaraţiile şi rezoluţiile. Aceste acte nu produc efecte juridice, motiv pentru care nu pot fi supuse controlului şi interpretării Curţii de Justiţie. Orientările generale şi strategiile trasează Consiliului sau Comisiei priorităţile procesului construcţiei europene, pe baza cărora se definesc calendare şi obiective de atins. Declaraţiile şi rezoluţiile exprimă poziţia Consiliului European într-o chestiune punctuală şi, deşi nu au valoare juridică, ele sunt transpuse în practică de către instituţiile comunitare şi statele membre, prin instrumentele juridice şi nejuridice de care dispun.

64 DREPT COMUNITAR EUROPEAN

Consiliul European se întruneşte de două ori pe semestru. HAMANGIU. op.2. Ed. WOLTERS KLUWER. dacă. pp. Ediţia a 3-a. prezintă Parlamentului European un raport după fiecare reuniune a Consiliului European. Dreptul Uniunii Europene. Bucureşti. majoritatea calificată este întrunită dacă se obţin cel puţin 255 de voturi (din totalul de 345. fără a-i modifica însă. este adevărat. . El nu poate exercita concomitent vreun mandat naţional.50-57 Paul CRAIG. Majoritatea simpla înseamnă jumătate + 1 din numărul membrilor1. exprimate de două treimi dintre ţările membre. sunt următoarele: . Preşedintele Consiliului European are următoarele atribuţii principale: a. A.95-102. Jean-Claude GAUTRON. cu posibilitatea reînnoirii mandatului o singură dată. rezultate în urma Tratatului de la Lisabona. Guy ISSAC. pp. FILIPESCU. hotărârea se adoptă la propunerea Comisiei. prezidează şi impulsionează lucrările Consiliului European. de cooperare politică la cel mai înalt nivel. Ioana Eleonora RUSU. BECK. . cuprinde următoarele aspecte: cum s-a format Consiliul Uniunii Europene. pp.Consiliul European îşi alege Preşedintele cu majoritate calificată. şi o foarte succintă prezentare a organelor sale auxiliare. în temeiul tratelor. revăzută şi adăugită. Drept comunitar european. 122-125. Până la 31 octombrie 2014. Dreptul Uniunii Europene – Comentarii. cu excepţia situaţiilor în care tratatele prevăd majoritate simplă sau calificată. 1 În doctrina de drept administrativ majoritate simplă înseamnă jumătate + 1 din cei prezenţi. Bucureşti. Bucureşti.Consiliul European oferă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia şi îi defineşte orientările şi priorităţile politice generale.cit. FUEREA.59-67. la convocarea Preşedintelui său. op. C.cit. asigură pregătirea şi continuitatea lucrărilor Consiliului European. 2 Roxana MUNTEANU. I. 2009.H. 74%) exprimate de majoritatea ţărilor membre. acţionează pentru facilitarea coeziunii şi consensului în cadrul Consiliului European d. privind organizarea şi funcţionarea Consiliului European. c. În celelalte cazuri este nevoie de cel puţin 255 voturi favorabile. Principalele prevederi.Consiliul European este compus din şefii de stat sau de guvern ai statelor membre. importantă şi consacrată juridic. op. 2009. iar jumătate + 1 din numărul total al membrilor înseamnă majoritate absolută. Consiliul European după Tratatul de la Lisabona Dacă până la Tratatul de la Lisabona. 2009. competenţa. Cap. Gilbert GORNIG. pentru o durată de doi ani şi jumătate. Marc BLANQUET. Articolul 13 al acestui tratat îl consacră drept veritabilă instituţie a Uniunii Europene.4. precum şi din Preşedintele său şi din Preşedintele Comisiei. în cooperare cu preşedintele Comisiei. Ed. jurisprudenţă şi doctrină. 198-212.60-66. pp. Grainne de BURCA.311-336. ceea ce reprezintă cca. Consiliul Uniunii Europene sau Consiliul Sinteza constantelor doctrinare privind Consiliul Uniunii Europene2. La lucrările Consiliului European participă şi Înaltul reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate.cit. cuprinse în Tratatul privind Uniunea Europeană şi în Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene. Consiliul European a fost doar o formă. Acesta nu exercită funcţii legislative. Felician COTEA. la modul semnificativ. . pp. Modificarea cea mai importantă constă în conferirea unui nou statut juridic Preşedintelui Consiliului European. DREPT COMUNITAR EUROPEAN 65 .cit. Majoritatea se stabileşte la fel ca în cazul Consiliului. pp.Consiliul European hotărăşte prin consens. organizarea şi funcţionarea sa. b. Ed. Ediţia a IV.SISTEMUL INSTITUTIONAL AL UNIUNII EUROPENE 3. rolul şi atribuţiile sale. pp. op.

sub noua denumire de Consiliul Uniunii Europene sau. Potrivit art. Consiliul Comunităţii Economice Europene şi Consiliul Comunităţii Europene a Energiei Atomice. cu privire la Consiliu.1. fie procedura legislativă specială (cooperarea). 1 Consiliul Uniunii Europene sau. organizaţie interguvernamentală cu caracter politic. în formula simplificată. abilitat să angajeze guvernul statului respectiv". a libertăţii politice. ca organ interguvernamental. pe baza rapoartelor prezentate de Comisie. pur şi simplu.2. pe baza cărora statele membre şi celelalte instituţii europene îşi stabilesc politicile economice. s-a constituit un Consiliu unic. Consiliului European. De asemenea. Pe baza acestora. Consiliul European adoptă concluzii de orientare generală a politicilor economice ale statelor membre şi ale Uniunii. care se substituie celor trei existente. fiecare dintre cele trei Comunităţi Europene avea câte o instituţie de aceeaşi natură. pe care Consiliul le exprimă sub formă recomandări. sub formă de rapoarte.1 din acest tratat. Fiecare dintre aceste instituţii s-a constituit şi funcţiona în baza prevederilor tratatului care a instituit comunitatea respectivă. care. după cum am văzut este alcătuit din şefii de stat sau de guvern ai ţarilor membre ale Uniunii şi nici cu Consiliul Europei. cu sediul la Strassbourg. Geneza Consiliului Uniunii Europene1 La înfiinţarea lor. adoptate la cel mai înalt nivel. Consiliul supraveghează evoluţia economică a fiecărui stat membru şi a Uniunii în ansamblul ei. creată în anul 1949. situaţii în care se poate folosi. Atribuţii legislative. adresează recomandările corespunzătoare statelor în cauză. noul Consiliu unic exercită competenţele atribuite celor trei consilii iniţiale. 2.2 şi 7 din Tratatul de fuziune. Principalele atribuţii ale Consiliului sunt următoarele: 1. fie singur. fie împreună cu Parlamentul European. fie procedura legislativă ordinară (codecizia). conform art. şi anume: Consiliul Special al Miniştrilor în cazul Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului. Conform acestor reglementări. El reprezintă interesele naţionale şi asigură integrarea în sistemul comunitar a statelor membre. şi dacă politicile economice ale unor statel nu sunt conforme cu orientările stabilite. Consiliul unic se compune din miniştri reprezentanţi ai guvernelor statelor membre. Consiliul Uniunii Europene "este format din câte un reprezentant al fiecărui stat membru. Prin Tratatul de fuziune de la Bruxelles. ale cărei obiective sunt protejarea drepturilor omului şi a libertăţilor individuale. Acestea reprezintă acte de decizie politică privind viitorul Uniunii.2 al Tratatului de fuziune. nu trebuie confundat cu Consiliul European. Atribuţii executive privind politicile economice. Consiliul Uniunii Europene este principalul for legislativ al Uniunii Europene. Consiliul. În continuare. cu rang de ministru. chiar dacă atribuţiile legislative ale Parlamentului European au crescut constant. prin Tratatul de la Londra privind Statutul Consiliului Europei. Rolul şi atribuţiile Consiliului Uniunii Europene Consiliul. Consiliul. şi inserează în fiecare Tratat Constitutiv dispoziţii comune care reglementează organizarea acestuia. Consiliul elaborează proiecte cu privire la orientările generale ale politicilor economice ale statelor membre şi ale Uniunii şi le prezintă. precum şi competenţele prevăzute în Tratatul de fuziune.SISTEMUL INSTITUTIONAL AL UNIUNII EUROPENE 4. Astfel. prin tratatele de constituire ale comunităţilor respective. Consiliul legiferează. a democraţiei pluraliste şi a supremaţiei dreptului 66 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . Tratatul de la Maastricht abrogă art. exprimă legitimitatea statală a Comunităţilor. din 1965. 4. În calitate de principal for legislativ.

Structura decizională cea mai importantă. Negocierile se poartă de Comisie. politică socială. Consiliul este un colegiu de reprezentanţi guvernamentali. sănătate şi protecţia consumatorilor. tineret şi cultură. În cazul bugetului Uniunii. acorduri şi convenţii. telecomunicaţii şi energie. pentru un interval de 6 luni.SISTEMUL INSTITUTIONAL AL UNIUNII EUROPENE 3. Consiliul este instituţia care încheie în numele Uniunii tratate. acorduri de asociere etc. la nivelul căreia are loc procesul legislativ. de la şedinţă la şedinţă. Consiliul se reuneşte în următoarele 9 structuri: Afaceri generale şi relaţii externe. Transport. Organizarea şi funcţionarea Consiliului Uniunii Europene După cum am arătat deja. la şedinţe participă. Justiţie şi afaceri interne. financiară şi tehnică. Atribuţii în domeniul bugetar. 4. pe rând de reprezentantul fiecărui stat membru. Cu toate că votul final aparţine Parlamentului.3. servicii. atribuţiile Consiliului sunt importante. constituită din reuniunile miniştrilor statelor membre şi Preşedinţia Consiliului. El reprezintă interesele statelor membre la nivelul Uniunii. Tratatele. Consiliul se reuneşte în structuri diferite pe care le stabileşte în structura sa denumită „Afaceri generale şi relaţii externe”. Atribuţii privind încheierea de tratate. Rezultă că această instituţie europeană are o structură decizională variabilă. componenta responsabilă cu pregătirea reuniunilor. Astfel. Educaţie. Conducerea instituţiei este asigurată de Preşedinţia Consiliului. cărora li se pot alătura miniştrii deţinători ai portofoliilor care au legătură cu problemele dezbătute. cu rang de ministru. În prezent. pe baza împuternicirii acordate de Consiliu. Astfel. format din membri ai guvernelor statelor comunitare. după caz. industrie şi cercetare). În funcţie de domeniul de activitate în care se impune luare unor decizii la nivel de Uniune. alcătuită din Secretariatul General. Mediu. adică este un organ colectiv de decizie şi de conducere. competenţa este împărţită între Parlamentul European şi Consiliu. Consiliul are trei componente organizatorice: componenta decizională. pe baza propunerilor făcute de Comisie. mediu. dezbate împreună cu Comisia şi cu alte instituţii interesate amendamentele pe care Parlamentul le-a adus proiectului de buget după prima lectură. Domeniile în care se pot încheia astfel de documente sunt diverse: comerţ. Agricultură şi pescuit. acordurile şi convenţiile se aprobă cu unanimitate de voturi (cum este cazul tratatelor de aderare) sau cu majoritate. Competitivitate (piaţă internă. 4. care se exercită prin rotaţie. Exerciţiul acestor atribuţii implică obligaţia Consiliului de a consulta Parlamentul European sau alte instituţii ale Uniunii. pe care poate să le accepte sau să le modifice. Consiliul aprobă proiectul de buget primit de la Comisie şi apoi îl transmite Parlamentului. De asemenea. Afaceri economice şi financiare. Specific acestei instituţii este faptul că nu are o formulă fixă de reunire. este reuniunea reprezentanţilor. fie miniştrii de externe. fie miniştrii care coordonează activitatea anumitor ministere. ai statelor membre. Schimbarea la conducere se produce la 1 DREPT COMUNITAR EUROPEAN 67 . cooperare economică. în funcţie de domeniul în care deliberază. după care proiectul este retrimis Parlamentului pentru deliberare. care este Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi (COREPER) şi componenta funcţională. Ocuparea forţei de muncă. acorduri şi convenţii cu state terţe sau organizaţii internaţionale.

1 O configuraţie aparte prezintă majoritatea calificată. acesta nu este menţionat în tratate. domeniile constituţionale. dar este expresia unei stări de fapt soluţionate. . admiterea noilor membri şi altele de aceeaşi importanţă. În acest fel. lasă la latitudinea statelor membre posibilitatea de a cere unanimitatea. blocându-i astfel activitatea. Tratatul Comunităţii Economice Europene a stabilit regula potrivit căreia Consiliul hotărăşte cu majoritatea voturilor membrilor săi. a refuzat să participe la lucrările Consiliului. hotărârile Consiliului se iau. care prevede că. Potrivit tratatelor. de obicei.Franţa. cu 14 zile înainte şi o supune aprobării prin vot. în ordinea stabilită printr-o decizie adoptată de Consiliu în unanimitate de voturi. cât şi ale comunităţii. a unuia dintre membri sau la solicitarea Comisiei. Consiliul se reuneşte la convocarea Preşedintelui. considerând că erau ameninţate interesele sale vitale în domeniul finanţării politicii generale agricole. voturile statelor sunt ponderate. în funcţie de anumite criterii : demografic. Problema a fost rezolvată la 29 ianuarie 1966 prin "Pactul” sau ”Compromisul” de la Luxemburg. pe care o comunică membrilor şi Comisiei.Olanda – 13 voturi. În realitate însă. . potrivit căreia egalitatea suverană a statelor impune unanimitatea şi dreptul de veto. în situaţia deciziilor care se referă la interesele importante ale statelor membre. respectiv: revizuirea tratatelor. În privinţa dreptului de veto. Unanimitatea se consideră realizată în cazul când nu există nici un vot împotrivă. în afara dispoziţiilor contrare.Polonia şi Spania – câte 27 voturi. Germania. atunci când apreciază ca majoră şi vitală decizia ce urmează a fi luată în Consiliu. oferă avantajul că în intervalul de 6 luni. Franţa a blocat mai mult de 6 luni luarea deciziilor în Consiliu prin "politica scaunului gol". ţara care o deţine este în centrul atenţiei Uniunii şi poate propune priorităţi legislative şi poate demara proiectele de acţiune pe care le consideră importante. Această înţelegere.stabileşte ordinea de zi provizorie pentru fiecare şedinţă. . fiecare stat dispune practic de dreptul de veto. prin Compromisul de la Luxemburg. . Preşedintele Consiliului exercită următoarele atribuţii principale: . Consiliul se va strădui.SISTEMUL INSTITUTIONAL AL UNIUNII EUROPENE ianuarie şi la 1 iulie. De aici s-ar putea deduce că cea mai mare parte a hotărârilor se iau cu majoritate absolută.semnează actele adoptate şi procesele-verbale ale şedinţelor. să găsească soluţii care să poată fi acceptate de către toţi membrii. Italia. funcţionarea instituţiilor comunitare. după cum am arătat. în unanimitate sau cel puţin cu majoritate calificată. în 1965. Această situaţie se datoreşte persistenţei mentalităţii clasice din dreptul internaţional public. În practică şi doctrină s-a apreciat că unanimitatea trebuie să fie realizată în problemele cele mai importante ale comunităţilor.România – 14 voturi .convoacă şi conduce reuniunile. situaţia să se prezinte astfel: . Marea Britanie – câte 29 voturi. 1 Reamintim că. Mai precis. într-un interval rezonabil. politic şi economic Potrivit Tratatului de la Lisabona. din iniţiativa acestuia. Abţinerea unui stat de la vot nu este de natură să împiedice adoptarea documentului în cauză. 68 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . Până la data de 1 noiembrie 2014. respectând atât interesele lor. în afară de prestigiu. .comunică deciziile directivele şi celelalte acte care nu se publică în Jurnalul Oficial Preşedinţia Consiliului.

4: "un comitet format din reprezentanţii permanenţi ai statelor membre are sarcina de a pregăti lucrările Consiliului şi de a executa mandatele care îi vor fi încredinţate de către acesta". de către statele membre. Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi (COREPER) Pe lângă Consiliu funcţionează o serie de comitete care au ca sarcină pregătirea anumitor lucrări sau stabilirea prin negocieri a unei atitudini comune a statelor membre. Consiliul fiind cel care decide abia în etapa finală. în cazul celorlalte decizii. care trebuie să vină din partea majorităţii ţărilor membre. atunci când decizia se adoptă la propunerea Comisiei.SISTEMUL INSTITUTIONAL AL UNIUNII EUROPENE .Cipru. Letonia. asigurând permanenţa şi continuitatea acţiunii Consiliului. Acestea pregătesc deliberările. fac propuneri. poartă negocieri. după intrarea în vigoare a Tratatelor Constitutive. DREPT COMUNITAR EUROPEAN 69 . Republica Cehă.Malta – 3 voturi. şi care apără. Dintre aceste comitete cel mai important este COREPER. Dintre organele auxiliare ale Consiliului menţionăm: A.Danemarca.Belgia. constituie un cabinet colectiv de conducere a activităţilor necesare pentru funcţionarea Consiliului. Luxemburg. însărcinat să convingă partenerii de bunele intenţii ale acestuia. Estonia. Portugalia. Consiliul are în subordinea sa mai multe organe şi servicii care îl ajută să-şi îndeplinească atribuţiile. COREPER este locul unde se dezvoltă un dublu dialog: dialogul reprezentanţilor permanenţi între ei şi dialogul fiecăruia cu capitala din care provine. . poziţia Consiliului pe lângă propria capitală. la Bruxelles. B. COREPER a fost constituit în baza art.74%). 4. Grecia.4. . Finlanda. TOTAL: 345 VOTURI. Secretariatul General Acesta este organizat de Consiliu şi se află sub autoritatea unui Secretar general desemnat de Consiliu în unanimitate. Irlanda. Secretariatul General este compus din mai multe direcţii şi servicii. Slovacia – câte 7 voturi. COREPER este format deci din delegaţiile statelor membre acreditate pe lângă Comunităţi. un adjunct cu rang de ministru plenipotenţiar şi un număr de experţi. El are un rol de suport logistic şi mai ales.Austria. Ungaria – câte12 voturi. Reprezentantul permanent este "avocatul" guvernului său. . care stipula în art. Bulgaria. care sunt compuse dintr-un reprezentant permanent cu rang de ambasador. Majoritatea calificată este de 255 voturi (cca. Acesta îşi are originea în delegaţiile acreditate pe lângă Comunităţi. prin Tratatul de fuziune de la Bruxelles. şi din partea a cel puţin 2/3 din numărul ţărilor membre. Organele auxiliare ale Consiliului Uniunii Europene O ultimă problemă legată de Consiliu se referă la organele auxiliare ale acestuia. totodată. Suedia – câte10 voturi. Slovenia – câte 4 voturi.16 al Regulamentului Consiliului şi a fost confirmat ulterior. Lituania. .

încă de la Tratatul de fuziune de la Bruxelles (Articolul 10). în interesul general al Comunităţilor". Guy ISSAC. FILIPESCU. după Tratatul de la Maastricht2. 2 Guy ISAAC. Ediţia a 3-a. Ioana Eleonora RUSU.cit.12. Consiliul European. pp.Consiliul. care trebuie votat de Parlament după aceeaşi procedură. un nou candidat. stabilită prin Tratatul de fuziune de la Bruxelles din 1965. HAMANGIU.49-59. p. op. jurisprudenţă şi doctrină. organizarea şi funcţionarea Comisiei Europene. pp. FUEREA. hotărând cu majoritate calificată. Grainne de BURCA.cit.cit. corespunzător cu 2/3 din numărul statelor membre. În îndeplinirea atribuţiilor lor. I. op. Dreptul Uniunii Europene. Membrii Comisiei vor fi selectaţi dintre cetăţenii statelor membre printr-un sistem de rotaţie care să reflecte diversitatea demografică şi geografică a tuturor statelor membre. comisarii nu solicită şi nu acceptă instrucţiunile nici unui guvern sau alt organism. Marc BLANQUET. pp. BECK. 70 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . pp.SISTEMUL INSTITUTIONAL AL UNIUNII EUROPENE Cap. . propune. .Având în vedere rezultatul alegerilor pentru Parlamentul European şi după consultarea grupurilor parlamentare. hotărând în unanimitate Potrivit Tratatului de la Lisabona. Bucureşti. adoptă lista celorlalţi membri ai Comisiei. Acest sistem se stabileşte de către Consiliul European. pp. Denumirea „Comisia Europeană” este denumirea pe care şi-a ales-o Comisia. revăzută şi adăugită. Referitor la natura şi locul Comisiei printre instituţii. Această independenţă se manifestă îndeosebi în raporturile comisarilor cu statele membre. 212-221. Consiliul European. Comisia Europeană Fondul comun de idei1 privind Comisia Europeană. Dreptul Uniunii Europene – Comentarii.1. Dacă nu se realizează această majoritate. câte unul din fiecare stat membru al Uniunii. în deplină independenţă. De asemenea. Ediţia a IV. Ed. op. Cât priveşte componenţa. desemnarea Comisiei Europene se face astfel: . 5. Jean-Claude GAUTRON. op. op. Ed. de comun acord cu Preşedintele Comisiei votat de Parlament. C. Felician COTEA. va fi prezentat sub următoarele aspecte: componenţa Comisiei Europene. 2009.337-358. WOLTERS KLUWER.5. Marc BLANQUET. statele membre au obligaţia să respecte independenţa comisarilor şi să nu caute să influenţeze Comisia. Paul CRAIG.67-70.H. Comisia va fi compusă dintr-un număr de membri. propune Parlamentului European un candidat pentru funcţia de Preşedinte al Comisiei. incluzând Preşedintele şi înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. A.cit. Componenţa Comisiei Europene Comisia Comunităţilor Europene este denumirea comună pentru Înalta Autoritate prevăzută de Tratatul Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului şi pentru Comisiile constituite în baza Tratatelor Comunităţii Economice Europene şi Comunităţii Europene pentru Energia Atomică. în termen de o lună. s-a precizat că aceasta: "îşi exercită atribuţiile.5766. Bucureşti. Această listă se 1 Roxana MUNTEANU. De la 1 noiembrie 2014. pp. rolul şi atribuţiile Comisiei Europene. 2009. 119-122.cit. Comisia numită între data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona (1 decembrie 2009) şi 31 octombrie 2014 este compusă din 27 de membri (comisari). Ed. pp. hotărând cu majoritate calificată. Gilbert GORNIG. 2009. Bucureşti.104-114. Drept comunitar european.Candidatul propus trebuie confirmat de Parlamentul European cu majoritatea membrilor săi.

Fiind titulara dreptului de iniţiativă. care prezintă toate garanţiile de independenţă. ia atât măsuri de execuţie cu caracter general. iar când se află în executarea unui mandat încredinţat de Consiliul. În fine.2. se porneşte de la ideea că. În virtutea acestui atribut. hotărând cu majoritate calificată. 5. Ea dispune de serviciile şi organele auxiliare necesare pentru realizarea DREPT COMUNITAR EUROPEAN 71 . recomandarea şi avizul. Comisia îndrumă negocierea acordurilor cu ţările terţe. Comisia este chemată să promoveze interesele comunitare.SISTEMUL INSTITUTIONAL AL UNIUNII EUROPENE întocmeşte pe baza sugestiilor făcute de statele membre. în conformitate cu Tratatele Constitutive. în calitate de organ colegial. Un alt atribut esenţial al Comisiei este acela de "paznic al tratatelor". fiind răspunzătoare. dintre personalităţile selectate pe baza competenţei lor generale şi a angajamentului faţă de ideea europeană. votului de aprobare al Parlamentului European. Pentru a-şi îndeplini rolul. printr-o moţiune de cenzură.3. În acest sens. Acesta trebuie adoptată cu majoritatea de 2/3 din numărul voturilor exprimate şi de către majoritatea membrilor Parlamentului European. Comisia dispune de două categorii de instrumente juridice: 1) norma de drept comunitar direct aplicabilă. în calitate de organ colegial. Comisia. reprezintă Uniunea. Rolul şi atribuţiile Comisiei Europene În ceea ce priveşte rolul şi atribuţiile Comisiei. cât şi de către statele membre. în faţa Parlamentului. Astfel. Ca instituţie executivă. pe care o poate elabora în domeniile proprii sau în cele transferate de Consiliu. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate şi ceilalţi membrii ai Comisiei sunt supuşi. . Ea este punctul de plecare pentru fiecare acţiune comunitară.Mandatul comisarilor este de 5 ani şi poate fi reînnoit. Comisia îndeplineşte sarcinile de execuţie şi de gestiune. privind guvernele sau acţiunile comunitare. administrează diversele fonduri şi programe ale Comunităţilor. din acest punct de vedere. cât şi măsuri cu caracter individual. Organizarea şi funcţionarea Comisiei Europene Comisia este un organism colegial. . care îi poate provoca demisia. Tot în calitatea sa de organ executiv al tratatelor şi al actelor Consiliului. Comisia este iniţiatorul politicilor comune. ea controlează modul de aplicare a tratatelor comunitare. Comisia trebuie să prezinte Consiliului propuneri şi proiecte privind legislaţia comunitară. 2) norma cu aplicabilitate indirectă. dincolo de interesele statelor membre. atunci când aceştia nu se conformează dispoziţiilor Comisiei. Comisia poate să declanşeze anumite proceduri judiciare care au menirea de a stabili dacă statele membre sau Consiliul îşi îndeplinesc obligaţiile ce le revin din tratate. Comisia se ocupă de pregătirea şi executarea bugetului comunitar. răspunde în faţa Parlamentului European. Pe baza acestei aprobări. şi anume: directiva. atât de către Consiliul. în domeniul extern. Comisia este numită de Consiliul European. 5. inclusiv pe cele care se ocupă de sprijinirea ţărilor din afara Comunităţilor. Există şi posibilitatea abilitării Comisiei în vederea aplicării de amenzi operatorilor economici. ceea ce înseamnă că hotărârile sunt manifestări de voinţă colectivă. responsabilitatea fiind comună.Preşedintele Comisiei. cu excepţia politicii externe şi de securitate comune.

serviciile Comisiei sunt structurate pe: divizii. Ed. Gilbert GORNIG. Comisia se reuneşte săptămânal şi ori de câte ori este necesar. Ediţia a IV.261265. Sub aspect organizatoric. Dacă nu există observatii sau amendamente. Există. are în vedere: componenţa Curţii. BECK. în domeniul pe care îl coordonează şi le comunică în scris celorlalţi comisari care pot face observaţii şi pot propune amendamente. C. Ed. Felician COTEA. jurisprudenţă şi doctrină.cit.cit. În şedinţele în plen sunt discutate cele mai importante probleme. Paul CRAIG. pentru dezvoltare. pp. Dreptul Uniunii Europene – Comentarii. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene Curtea de Justiţie a fost concepută ca instituţie comună celor trei comunităţi.1. Au apărut astfel comisari pentru relaţiile externe. Grainne de BURCA. A. Marc BLANQUET. pregăteşte. FUEREA.83-87. I. Comisia procedează la o repartizare precisă a responsabilităţilor pe domenii de activitate. devenind decizie a Comisiei. imparţial şi 1 Roxana MUNTEANU. propunerea se consideră adoptată. 2009. op. Ed. statutul membrilor Curţii. Cap. a) Procedura scrisă constă în faptul că fiecare comisar propune măsurile pe care le consideră potrivite. Bucureşti. În pofida caracterului colegial. O primă trăsătură specifică structurii Curţii este prezenţa. pp.d. 2009. Drept comunitar european. Guy ISSAC. un Secretariat General. păstrează şi comunică lucrările Comisiei şi asigură relaţiile cu celelalte instituţii. direcţii generale şi servicii.m. consolidat ca urmare a Tratatului de la Lisabona. 6. între membrii ei. plasat sub autoritatea unui Secretar general. Tribunalul şi tribunalele specializate. Potrivit regulamentului propriu. care coordonează serviciile. organizarea şi funcţionarea Curţii şi Tribunalul de Primă Instanţă. Dreptul Uniunii Europene.359-376. Sinteza constantelor doctrinare privind Curtea de Justiţie a Uniunii Europene1. pp. HAMANGIU. op. cât mai ales pentru facilitarea unităţii de aplicare şi de interpretare a tratatelor şi pentru rezolvarea eventualelor conflicte de competenţă dintre Comunităţi.cit. revăzută şi adăugită. Bucureşti. Şedinţele Comisiei nu sunt publice.6. pp. op. a avocaţilor generali care nu au corespondent în jurisdicţiile naţionale sau internaţionale. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cuprinde: Curtea de Justiţie. avocaţi generali şi un grefier asistat de un grefier adjunct. Pentru problemele mai puţin importante este suficientă reuniunea şefilor de cabinet. Avocaţii generali "prezintă public. 2009. de asemenea. 72 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . Dacă există observaţii sau amendamente. pentru agricultura ş. Potrivit Articolului 19 din Tratatul privind Uniunea Europeană. domenii pe care aceştia le coordonează. Bucureşti. 135-137.a. propunerea va fi discutată în plenul Comisiei.126-137. În afară de această modalitate de lucru mai există şi două proceduri speciale: procedura scrisă şi procedura delegării. Jean-Claude GAUTRON. Comisia deliberează şi hotărăşte valabil în prezenţa şi cu votul majorităţii absolute. op. Ediţia a 3-a.82-94. Ioana Eleonora RUSU. precis definite.cit. asigură logistica. alături de judecători. b) Procedura delegării este aceea în care un membru al Comisiei poate acţiona în numele altuia pentru rezolvarea anumitor probleme de gestiune sau administrative.SISTEMUL INSTITUTIONAL AL UNIUNII EUROPENE atribuţiilor ce-i revin. atât din raţiuni de ordin practic.H. Componenţa Curţii Curtea este compusă din : judecători. 239-256. pp. pp. pp. FILIPESCU. WOLTERS KLUWER.

Cu ocazia numirii lor. pentru activităţi în învăţământul superior). Hotărârile Curţii sunt decizii colective care angajează instanţa în întregul ei. trebuie să avem în vedere.167 din Tratatul C. mandatul putând fi reînnoit fără limitări. cu excepţia cazurilor când beneficiază de o derogare excepţională (de exemplu. Preşedintele conduce lucrările Curţii. aceasta neputând fi ridicată decât de Curtea de Justiţie. care poate fi reînnoit. a celor mai înalte funcţii jurisdicţionale sau care sunt jurişti având competenţe notorii". Statutul membrilor Curţii Judecătorii sunt numiţi printr-un acord al guvernelor statelor membre dintre "personalităţile oferind toate garanţiile de independenţă şi care întrunesc condiţiile cerute pentru exercitarea. Astfel. o dată la 3 ani. prezidează audierile acesteia. prin vot secret. în plus. Procedura "opiniei separate" nu este admisă. Referitor la organizarea Curţii. al avocaţilor generali. Condiţiile 1 Art. pe timpul exercitării funcţiilor.2 Judecătorii sunt numiţi pentru o perioadă de 6 ani.E.E. Ei sunt supuşi unor incompatibilităţi de natură să le asigure independenţa. în ţările lor.E. 6. dintre ei.3. ei nu pot fi înlăturaţi din funcţie de guvernele statelor.SISTEMUL INSTITUTIONAL AL UNIUNII EUROPENE independent. ci numai printr-o decizie luată în unanimitate de către Curte. beneficiază de aceeaşi imunitate de jurisdicţie ca şi parlamentarii. care au loc în camera de consiliu. Acest număr poate fi mărit de Consiliu. printr-o decizie luată cu unanimitate de voturi. la solicitarea Curţii. în prezent (septembrie 2010). pe Preşedintele Curţii de Justiţie.2. nici alte activităţi profesionale remunerate sau neremunerate. Ei sunt reînnoiţi. unde îşi desfăşoară totalitatea activităţilor sale. ei nu pot să exercite funcţii politice sau administrative. Astfel. 2 Art. În practică s-a impus regula ca întotdeauna Curtea să cuprindă cel puţin câte un judecător din fiecare stat membru şi ca numărul acestora să fie întotdeauna impar. cu posibilitatea prelungirii mandatului. membrii Curţii de Justiţie trebuie să depună un jurământ. printre altele. în parte.1 Numărul judecătorilor Curţii şi al avocaţilor generali este stabilit prin tratate.166 al Tratatului C. pentru a o sprijini în vederea îndeplinirii misiunii pe care o are". Organizarea şi funcţionarea Curţii Curtea îşi are sediul permanent la Luxemburg. al grefierului şi al referenţilor.E. Curtea este alcătuită din 27 de judecători şi 8 avocaţi generali. precum şi deliberările în camera de consiliu. Statutul judecătorilor şi al avocaţilor generali le permite să-şi îndeplinească rolul cu caracter de continuitate şi în deplină independenţă. DREPT COMUNITAR EUROPEAN 73 . pentru un mandat de 3 ani. fără participarea persoanei în cauză la deliberare şi numai atunci când aceasta a încetat să corespundă condiţiilor cerute pentru exercitarea funcţiilor sale. Avocaţii generali sunt numiţi prin acordul guvernelor statelor membre pentru o perioadă de 6 ani. De asemenea. ei se bucură de privilegiile şi imunităţile prevăzute de Protocolul cu privire la privilegiile şi imunităţile comunitare şi. rolul preşedintelui Curţii. Judecătorii desemnează. Astfel. O garanţie majora a independenţei judecătorilor Curţii o constituie caracterul strict secret al deliberărilor. concluzii motivate asupra chestiunilor supuse Curţii de Justiţie. 6.

atribuţii de ordin procedural. Statutul său se stabileşte de Curte. în Marea Cameră sau în şedinţă plenară. Şi grefierul este obligat să depună jurământ în faţa Curţii. Deciziile Curţii întrunite în şedinţă plenară sunt valabile numai dacă sunt prezenţi 15 judecători şi întrunesc o majoritate de 8 voturi. chiar şi în perioada vacanţelor. jurişti calificaţi. Grefierul este asistat de un grefier adjunct. În caz de urgenţă. dar pot să şi judece anumite categorii de cauze. sub controlul general al Preşedintelui. În lipsa consensului. pentru 6 ani. dar nu suspendă termenele procedurale. O înlocuire parţială a avocaţilor generali are loc la fiecare 3 ani. avocaţii generali şi grefierul sunt obligaţi. excepţie făcând cele pentru care Curtea a fost sesizată de către un stat sau o instituţie comunitară. Avocatul general care a pus concluziile în cauza respectivă şi grefierul nu sunt admişi. dacă este cazul. funcţionarii şi agenţii Curţii. cu vot deliberativ. având aceeaşi naţionalitate ca şi judecătorul sau avocatul. Avocaţii generali depun un jurământ în faţa Curţii. preşedintele Curţii poate convoca şedinţe. îndeplinind. Marea Cameră este alcătuită din 13 judecători şi este prezidată de Preşedintele Curţii. În mod normal. prin tratate. orice modificare de organizare a serviciilor Curţii. Fiecare dintre judecătorii şi avocaţii generali beneficiază de asistenţa a trei referenţi. Când deliberările au ca obiect probleme de ordin administrativ privind funcţionarea Curţii. Curtea se întruneşte în Marea Cameră la cererea unui stat membru sau a unei instituţii a Uniunii. Curtea deliberează valabil numai în număr impar de judecători. în urma consultării avocaţilor generali. Competenţa materială a Camerelor este decisă de plenul Curţii. în sensul că îşi va exercita atribuţiile cu toată imparţialitatea şi nu va divulga secretul dezbaterilor. Curtea de Justiţie se întruneşte în Camere. El are un dublu rol. Deciziile Marii Camere sunt valabile numai în cazul în care sunt prezenţi 9 judecători şi întrunesc o majoritate de 5 voturi.SISTEMUL INSTITUTIONAL AL UNIUNII EUROPENE pe care trebuie să le îndeplinească sunt aceleaşi ca şi în cazul judecătorilor. de obicei doctori în drept. Deliberările Curţii şi ale Camerelor au loc sub forma aşa-numitei "Camere de Consiliu". care îl poate înlocui la nevoie. Vacanţele judiciare. pe de o parte. Curtea de justiţie este o instituţie care funcţionează permanent. votul exprimându-se începând cu judecătorul cel mai tânăr. o dată cu alegerea preşedinţilor acestora. Curtea se întruneşte în şedinţă plenară în situaţiile prevăzute de Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene. Judecătorii. Camerele înfiinţate în cadrul Curţii sunt formate din 3 sau 5 judecători. iar pe de alta. Grefierul are în subordinea sa. precum şi recursul în interpretare. Grefierul este numit de Curte. Deciziile camerelor formate din 3 sau 5 judecători sunt valabile numai în cazul în care se iau de 3 judecători. Deliberările Curţii sunt strict secrete. să-şi aibă reşedinţa la sediul Curţii. Referenţii ataşaţi unui membru al Curţii depind numai de el şi constituie cabinetul acestuia. conform regulilor prevăzute în tratate şi în Statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. atribuţii administrative. care este parte întrun proces. desfăşurându-se numai în prezenţa judecătorilor care au participat în faza procedurii orale. 74 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . fixate de Curte. Camerele au sarcina să se ocupe de instrumentarea dosarelor. Din ea mai fac parte preşedinţii camerelor de 5 judecători şi alţi judecători desemnaţi în condiţiile prevăzute de Regulamentul de procedură. tot el fiind cel abilitat să propună. deciziile sunt luate prin vot majoritar. la ele participă şi avocaţii generali. în urma deliberărilor. şi asistă grefierul. întrerup activitatea.

6. în esenţă. în limba franceză. Cu ocazia reuniunii sale din 24 . ci o jurisdicţie autonomă integrată în cadrul unei instituţii deja existente. încă din 1964. numiţi printr-un acord al guvernelor statelor membre. între cetăţenii statelor membre şi statele respective. la cererea Curţii. servicii administrative etc. Consiliul va consulta Comisia şi Parlamentul şi. de "contencios". Deci competenţa Curţii variază. cercetare. între instituţiile comunitare. regula fiind limba pârâtului. adică de rezolvare a litigiilor. traducere. Comisie. între persoane şi organele comunitare. care pot fi aduse în faţa ei. Consiliul a adoptat o decizie prin care instituie un Tribunal de Primă Instanţă al Comunităţilor europene. El utilizează serviciile Curţii pentru documentare. el neavând servicii proprii. între statele membre şi instituţiile Uniunii (Comisia. crearea unei instanţe care să preia. destul de frecvente şi laborioase.. cu toate că este organul jurisdicţional comun. Consiliul). după cum acţionează pe baza unuia sau a altuia dintre tratate. pe baza unui acord al celor doi preşedinţi. în afară de grefă. în fapt. Tribunalul de Primă Instanţă este un organ auxiliar al Curţii. Acesta a început să funcţioneze la 1 septembrie 1989. misiune pe care o realizează pe calea multiplelor şi variatelor recursuri. Raportată la competenţa descrisă. cauzele de contencios privind funcţia publică. ci şi persoanele (fizice şi/sau juridice) şi instituţiile comunitare. ale cărei subiecte sunt nu numai statele membre. interpretarea tratatelor şi a actelor instituţiilor comunitare. preponderent. (Consiliu. Curtea apare ca o jurisdicţie permanentă şi obligatorie a ordinii juridice a Uniunii Europene. De asemenea. dar are şi o importantă latură necontencioasă. câte unul din fiecare stat membru. Competenţa Curţii este. puterea Curţii este dată. În funcţionarea sa. în anumite situaţii.4. şi care se bazau pe o jurisprudenţă deja instituită. va putea înfiinţa o jurisdicţie de primă instanţă. privind în special. Parlament). Curtea asigură respectarea dreptului în interpretarea şi aplicarea acestora. Tribunalul este legat organic de Curte. pe calea aşa numitei proceduri prealabile. Prin Actul unic european s-a introdus prevederea conform căreia. de competenţa de a da interpretarea autentică a tratatelor comunitare. Curtea de Justiţie. cu unanimitate de voturi. ca limbă de lucru. După cum rezultă din Actul unic European şi din decizia Consiliului. el neconstituind o nouă instituţie comunitară. îndeosebi. Potrivit prevederilor tratatelor. Hotărârile Curţii nu pot fi atacate în faţa nici unei alte instanţe. din cadrul Comunităţilor.25 octombrie 1988.SISTEMUL INSTITUTIONAL AL UNIUNII EUROPENE Lucrările Curţii se desfăşoară. Curtea este abilitată să tranşeze litigii între particulari (persoane fizice şi/sau juridice). ci una internă ordinii juridice comunitare. are competenţe specifice şi îndeplineşte atribuţii proprii fiecărei comunităţi. Tribunalul Având în vedere numărul mare de cauze care erau aduse în faţa Curţii de Justiţie. Tribunalul de Primă Instanţă se compune din judecători. deşi pot fi folosite toate limbile vorbite în comunitate. Curtea de Justiţie este abilitată să soluţioneze litigii: între statele membre. Subliniem că ea nu este o jurisdicţie internaţională. DREPT COMUNITAR EUROPEAN 75 . aceasta a propus. Rezultă că.

Consiliul guvernatorilor Băncii Centrale Europene este constituit din membrii Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene şi din guvernatorii băncilor centrale naţionale ale statelor membre a căror monedă este euro. dar unul dintre judecători poate fi desemnat să îndeplinească acest rol. cu sediul la Frankfurt pe Main. Tribunalul lucrează în Camere formate din 3 sau 5 judecători. Comitetul executiv este alcătuit din preşedinte. conform Regulamentului de procedură care stabileşte. şi cazurile în care şedinţele se desfăşoară în plen.7. Prin Tratatul de la Lisabona denumirea „Tribunal de Primă Instanţă” a fost înlocuită cu cea de „Tribunal”. la recomandarea Consiliului şi după consultarea Parlamentului European şi a Consiliului guvernatorilor Băncii Centrale Europene. pot înfiinţa tribunale specializate. Statutul judecătorilor care compun Tribunalul de Primă Instanţă este similar cu cel al judecătorilor Curţii de Justiţie. vicepreşedinte şi patru membrii. aceasta fiind şi instanţa care poate să le ridice imunitatea sau să îi demită din funcţie. vicepreşedintele şi ceilalţi membri ai Comitetului executiv sunt numiţi de Consiliul European. Nu există restricţii cu privire la renominalizare. Până în prezent. Ea este independentă în exercitarea atribuţiilor şi în administrarea finanţelor sale. Tribunalele specializate În conformitate cu prevederile Articolului 257 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene. Tribunalul funcţionează sub autoritatea unui preşedinte ales de şi dintre membrii acestuia pentru o perioadă de 3 ani. Ei depun jurământul în faţa Curţii de Justiţie.5. Acesta exercită în primă instanţă atribuţii de soluţionare a litigiilor dintre şi funcţionarii acesteia. Regulamentul de înfiinţare a unui tribunal specializat stabileşte normele referitoare la compunerea acestui tribunal şi precizează întinderea competenţei atribuite. oficii sau agenţii şi funcţionarii acestora . are personalitate juridică şi este singura abilitată să autorizeze emisiunea de monedă euro. inclusiv în litigiile dintre orice organe. Parlamentul European şi Consiliul. dintre persoane a căror autoritate şi experienţă profesională în domeniul monetar sau bancar sunt recunoscute. cerute de exercitarea funcţiilor jurisdicţionale. Banca Centrală Europeană Articolul 13 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Judecătorii Tribunalului de Primă Instanţă trebuie să ofere garanţiile de independenţă şi capacitate profesională. Banca Centrală Europeană. Preşedintele. singurul tribunal specializat este Tribunalul Funcţiei Publice a Uniunii Europene. care să aibă competenţa de a judeca în primă instanţă anumite categorii de acţiuni în materii speciale. Mandatul acestora este de 8 ani şi nu poate fi reînnoit. Banca Centrală Europeană este condusă de Consiliul guvernatorilor şi Comitetul executiv. Deciziile tribunalelor specializate pot face obiectul unui recurs la Tribunal. Reînnoirea parţială a judecătorilor se face la un interval de 3 ani. de asemenea. hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară. Preşedintele poate fi reales fără restricţii. În cadrul Tribunalului nu există funcţia de avocat general. 6. pe lângă Tribunal. Nu pot fi 76 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . hotărând cu majoritate calificată. consolidat ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona conferă Băncii Centrale Europene statutul de instituţie a Uniunii Europene. Cap.SISTEMUL INSTITUTIONAL AL UNIUNII EUROPENE pentru o perioadă de 6 ani.

pentru o perioadă de 3 ani. care au beneficiat de fonduri comunitare. Demiterea lor este de competenţa Curţii de Justiţie. Pentru îndeplinirea misiunilor încredinţate Sistemului European al Băncilor Centrale. Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale ale statelor membre a căror monedă este euro. cu unanimitate de voturi. după consultarea Parlamentului. pp. pp. Sistemul European al Băncilor Centrale este condus de organele de decizie ale Băncii Centrale Europene. Competenţa Curţii de Conturi este foarte largă. în domeniul execuţiei bugetare. Banca Centrală Europeană adoptă regulamente. Obiectivul principal al Sistemului European al Băncilor Centrale îl reprezintă menţinerea stabilităţii preţurilor. Guy ISSAC.cit. Membrii Curţii de Conturi sunt numiţi pentru 6 ani de către Consiliu.SISTEMUL INSTITUTIONAL AL UNIUNII EUROPENE membri ai Comitetului executiv decât cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene. pp. DREPT COMUNITAR EUROPEAN 77 . În ceea ce priveşte condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească membrii Curţii. op. Curtea de conturi nu este o jurisdicţie. păstrarea şi administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre. Cap. FILIPESCU. 256-258.cit. A.cit. Totodată. I. FUEREA. pp. De asemenea. În limitele şi condiţiile stabilite de Consiliu. Alte misiuni importante sunt: definirea şi implementarea politicii monetare a Uniunii. în cazul neîndeplinirii obligaţiilor care rezultă din regulamentele şi deciziile sale.8082. care răspunde de buna funcţionare a Curţii. recomandări şi avize. Curtea exercită un control pe domenii şi asupra instituţiilor naţionale şi a statelor membre. Independenţa membrilor Curţii de Conturi este asigurată şi garantată în aceleaşi condiţii ca şi în cazul Curţii de Justiţie. ceea ce constituie o garanţie privind competenţa lor profesională. la cererea Curţii de Conturi. exercită o funcţie de asistenţă a autorităţilor bugetare (Consiliul şi Parlamentul). decizii. Membrii Curţii de Conturi beneficiază de aceleaşi privilegii şi imunităţi ca şi membrii Curţii de Justiţie. 1 Roxana MUNTEANU. Marc BLANQUET. cei propuşi trebuie să fi aparţinut instituţiilor de control financiar extern din ţările trimiţătoare. op. În pofida denumirii sale. ei nu pot exercita pe perioada mandatului nici o altă îndeletnicire. promovarea bunei funcţionări a sistemului de plăţi la nivel comunitar şi desfăşurarea operaţiunilor valutare. 138. Jean-Claude GAUTRON.150-152. Curtea de Conturi îşi alege dintre membrii săi un preşedinte. care constituie Euroesistemul. în sensul că aceştia nu au voie să solicite sau să accepte instrucţiuni de la guvernele statelor trimiţătoare sau de la alte organisme naţionale sau comunitare. op. cu posibilitatea prelungirii mandatului. Ea se ocupă cu examinarea legalităţii şi corectitudinii veniturilor şi cheltuielilor Uniunii şi asigură buna gestiune financiară.cit. Banca Centrală Europeană este abilitată să aplice întreprinderilor amenzi şi penalităţi cominatorii. De asemenea. Banca Centrală Europeană şi băncile naţionale ale statelor membre ale Uniunii Europene constituie Sistemul European al Băncilor Centrale.8. conduc politica monetară a Uniunii. Mandatul membrilor Curţii poate fi reînnoit. op. Curtea de Conturi este un organ colegial format din câte un membru din fiecare stat al Uniunii. Curtea de Conturi1 Curtea de Conturi a fost înfiinţată prin Tratatul de la Bruxelles din 1975 privind revizuirea dispoziţiilor bugetare şi a fost inclusă în rândul instituţiilor comunitare prin Tratatul de la Maastricht din 1992.

Propoziţia A este adevărată. b. 4. propoziţia C este adevărată. C – Prin jurisprudenţa sa. Consiliul Uniunii Europene exercită. propoziţia C este adevărată. apără dreptul comunitar. Prezentaţi sintetic componenţa şi rolul Comisiei Europene. b.SISTEMUL INSTITUTIONAL AL UNIUNII EUROPENE Activitatea Curţii de Conturi se concretizează în rapoarte anuale. 5. TESTE DE AUTOEVALUARE 1. dar exercită şi atribuţii importante ce ţin în mod tradiţional de funcţia guvernamentală. propoziţia B este adevărată. Curtea de Justiţie creează drept. o funcţie de control. Prezentaţi sintetic Banca Centrală Europeană 8. Alegeţi varianta corectă: a. elaborate după încheierea exerciţiului financiar. rapoarte care sunt trimise spre informare şi examinare celorlalte instituţii comunitare şi se publică în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene. reprezintă interesele statelor membre. Consiliul Uniunii Europene este o instituţie comunitară. Explicaţi concepţia şi principiile sistemului instituţional comunitar. propoziţia B este falsă. reprezintă cetăţenii statelor membre. 78 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . propoziţia C este falsă. Propoziţia A este adevărată. Prezentaţi sintetic componenţa şi rolul Parlamentului European. Se dau propoziţiile: A – Parlamentul European este organul legislativ al Uniunii Europene . propoziţia B este adevărată. 3. pentru adoptarea unor acte juridice. Prezentaţi sintetic Curtea de Conturi. 2. în principal. Prezentaţi sintetic Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. 7. În cadrul acestor rapoarte. Consiliul Uniunii Europene: a. Consiliul Uniunii Europene este oarecum omologul puterii legislative. Nu este adevărată următoare propoziţie: a. propoziţia B este falsă. este principalul organ executiv al Uniunii. ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE 1. d. c. 3. c. Ce este Ombudsmanul European ? 6. B – În cadrul Comunităţilor Europene s-a adoptat o structură de putere cvadripartită. 2. d. propoziţia C este adevărată. Prezentaţi sintetic componenţa şi rolul Consiliului Uniunii Europene. Propoziţia A este falsă. c. Curtea formulează şi observaţii cu privire la gestionarea mijloacelor financiare ale Comunităţilor. Propoziţia A este falsă. b. Un rol important al Curţii constă în emiterea avizelor consultative cerute de unele instituţii comunitare.

propoziţia B este falsă. Alegeţi varianta corectă: a. 9. membri aleşi prin vot universal direct. propoziţia B este falsă. în unanimitate. b. cu majoritate simpla.SISTEMUL INSTITUTIONAL AL UNIUNII EUROPENE d. propoziţia C este adevărată. COREPER a fost confirmat prin: a. propoziţia B este adevărată. DREPT COMUNITAR EUROPEAN 79 . cu majoritate absolută. C – Componenţa Comisiei Europene se aprobă de Parlamentul European.. trebuie adoptată: a. d. Consiliul Uniunii Europene este format din: a. Consiliul European. 12 luni. d. reprezentanţi ai parlamentelor statelor comunitare. d. 7. în întregime. b. Tratatele de la Roma din 1957. Consiliul Uniunii Europene. Propoziţia A este adevărată. Parlamentul European. desemnează comisarii. reprezentanţii permanenţi ai statelor membre. Consiliul Europei. compus din miniştri de externe ai statelor membre. Propoziţia A este falsă. b. Actul unic european. Se dau propoziţiile: A – Preşedintele Comisiei Europene este desemnat de Consiliul Uniunii Europene. împreună cu viitorul preşedinte al Comisiei Europene. c. Tratatul de fuziune de la Bruxelles din 1965. propoziţia B este adevărată. B – Consiliul Uniunii Europene. propoziţia C este falsă. Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene este asigurată. c. propoziţia C este adevărată. trebuie să respecte principiul 4. b. pe baza propunerilor guvernelor statelor membre. c. cu majoritate calificată. 5. Propoziţia A este falsă. 9 luni. este numită de Consiliul Uniunii Europene. O hotărâre a Consiliului Uniunii Europene privind admiterea de noi membri în Uniunea Europeană. 5 ani. propoziţia D este adevărată. c. propoziţia C este adevărată. Preşedintele Comisiei Europene face parte din: a. cu rang de ambasador. 6 luni. cu rang de ministru. b. propoziţia D este adevărată . câte un reprezentant al fiecărui stat membru. pentru o perioadă de: a. Propoziţia A este falsă. abilitat să angajeze guvernul statului său. de reprezentantul fiecărui stat membru. D – Comisia Europeană. b. propoziţia D este adevărată. propoziţia D este adevărată. d. c. Tratatul de la Paris din 1951. semnat în 1986. 6. prin rotaţie. d. d. c. 8. Consiliul Uniunii Europene competenţei atribuite.

Curtea de Conturi a Uniunii Europene. interesele statelor membre. sunt aleşi prin vot indirect. 14. 13. interesele statelor membre. sunt desemnaţi de parlamentele naţionale ale statelor membre. d. recomandare. c. interesele parlamentelor naţionale. b. 15. sunt aleşi prin vot universal direct. b. c. 80 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . c. Interesele comunitare. dintr-un preşedinte şi mai mulţi vicepreşedinţi aleşi de Parlament. din preşedinţii comisiilor parlamentare permanente. c. b. din preşedintele Parlamentului şi din preşedinţii grupurilor parlamentare. d. d. Comisia Europeană reprezintă: a. c. b. Comisia Europeană deliberează şi hotărăşte valabil: a. din preşedintele Parlamentului şi din preşedinţii parlamentelor naţionale ale statelor membre. d. în prezenţa şi cu votul majorităţii calificate. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. c. 17. b. Durata mandatului europarlamentarilor este de: a. Directiva Comisiei Uniunii Europene este: a. în prezenţa şi cu votul majorităţii absolute. normă de drept comunitar direct aplicabilă. 12. interesul general al Comunităţilor Europene. d. Parlamentul European reprezintă: a. 9 ani. sunt desemnaţi de Consiliul Europei. 16. în prezentă tuturor membrilor şi în unanimitate de voturi. ”Conferinţa preşedinţilor” Parlamentului European este formată: a. d. în prezenţa majorităţii absolute şi cu votul majorităţii simple. b. cetăţenii statelor membre. un aviz. Atribuţiile de consultare ale Parlamentului European se exercită în raport cu: a.SISTEMUL INSTITUTIONAL AL UNIUNII EUROPENE 10. normă de drept comunitar cu aplicabilitate indirectă. c. d. interesele cetăţenilor din statele membre. Parlamentarii europeni : a. b. 6 ani d. b. 5 ani. Consiliul Uniunii Europene. 4 ani. c. Comisia Uniunii Europene. guvernele statelor membre 11.

Tratatul C. Ombudsmanul European poate fi demis de către: a.C. d. DREPT COMUNITAR EUROPEAN 81 . 19. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. d. b. reprezintă o nouă instituţie comunitară. Tratatul de la Amsterdam. d. d. b. 24. egală cu durata mandatului judecătorilor. 20.E.O.E. 23. cel puţin 1/3 din numărul membrilor săi. de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. printr-un acord al guvernele statelor membre. Tribunalul: a. c. b. pot fi atacate cu recurs în faţa Tribunalului de primă instanţă. Mandatul avocaţilor generali are o durată: a. nelimitată 21. nu pot fi atacate în faţa nici unei alte instanţe. Hotărârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene: a. pot fi atacate cu recurs în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. b. de Consiliul Uniunii Europene. cel puţin 1/4 din numărul membrilor săi. de Parlamentul European. c. pot fi atacate cu recurs în faţa Tribunalului Internaţional de la Haga. Consiliul Uniunii Europene. d. mai mare decât durata mandatului judecătorilor. b. mai mică decât durata mandatului judecătorilor. c. Tratatul de la Maastricht. Judecătorii Tribunalului sunt numiţi: a. d. este un tribunal internaţional. cel puţin 1/2 din numărul membrilor săi. cel puţin 2/3 din numărul membrilor săi. c. este o componentă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. este o jurisdicţie autonomă integrată în cadrul Consiliului Uniunii Europene. Curtea de Conturi a fost inclusă în rândul instituţiilor comunitare prin: a. c. d.. Tratatul C. c.SISTEMUL INSTITUTIONAL AL UNIUNII EUROPENE 18. Parlamentul European. Comisia Europeană.E. b. Cvorumul de funcţionare a Parlamentului European este de: a. c. 22. b.

1.2.1.1. Caracteristicile dreptului Uniunii Europene 2. Procedura legislativă şi rolul parlamentelor naţionale 82 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . Izvoarele dreptului Uniunii Europene 1. Clasificarea izvoarelor dreptului Uniunii Europene 1. Aplicabilitatea imediată 2.3. Aplicabilitatea directă 2.3. Prioritatea Cap.2. Izvoarele derivate ale dreptului Uniunii Europene Cap.2.DREPTUL UNIUNII EUROPENE PARTEA III-a DREPTUL UNIUNII EUROPENE Organizarea sarcinilor de învăţare: Cap.

. În acest sens. normative sau individuale. în aplicarea acestor tratate (regulamentul. sintagmele „procedură legislativă ordinară” şi „procedură legislativă specială”. 1. este conferită o putere de reglementare strict determinată unor organe supranaţionale. directiva. Izvoarele derivate. care sunt tratatele constitutive împreună cu modificările si completările pe care le-au suferit . p. decizia. FILIPESCU. emise de instituţiile comunitare în baza Tratatelor Constitutive. Consiliul şi Comisia adoptă regulamente şi directive. sub sancţiune statală. iau decizii şi formulează recomandări sau avize”. în care se arată: "pentru îndeplinirea misiunii lor şi în condiţiile prevăzute în tratat. Trebuie reamintit şi subliniat că. recomandarea si avizul). ne vom ocupa doar de izvoarele derivate ale dreptului comunitar. Este vorba de forma sub care trebuie să se prezinte o regulă de comportament pentru a fi recunoscută ca normă juridică. Mai precis. Nu mai suntem. deşi redactorii tratatelor s-au abţinut să folosească termenii "lege" sau "legislaţie". deci. Curtea de Justiţie nu ezită să folosească sintagma "sistemul legislativ al Comunităţilor".1.cit. utilizând drept criteriu natura juridică. Clasificarea izvoarelor dreptului Uniunii Europene Într-o clasificare. FUEREA. ci în prezenţa unui ansamblu de reguli elaborate chiar de către Comunităţi. care sunt actele adoptate de către instituţiile comunitare.jurisprudenţa Curţii de justiţie. . izvoarele dreptului comunitar sunt următoarele: 1. 3. Izvoarele primare.37.189 al Tratatului Comunităţii Economice Europene. Pentru a determina acest ansamblu este necesară cunoaşterea izvoarelor acestor norme. iar Tratatul de la Lisabona. Alte izvoare. Având în vedere importanţa lor. adică regulă de conduită obligatorie. în prezenţa unei puteri similare cu cea legislativă din dreptul intern. una dintre caracteristicile esenţiale ale Comunităţilor Europene este instituţionalizarea capacităţii de a crea reguli de drept. 1. 2.izvoarele complementare (actele convenţionale încheiate între statele membre pentru aplicarea tratatelor). Prevederi similare regăsim şi în celelalte două Tratate Constitutive. Izvoarele derivate ale dreptului Uniunii Europene Izvoarele derivate ale dreptului comunitar cuprind ansamblul actelor unilaterale. Denumirea oficială a izvoarelor derivate o găsim în art. DREPT COMUNITAR EUROPEAN 83 . şi anume : .principiile generale de drept. Suntem.DREPTUL UNIUNII EUROPENE Cap. op. . Izvoarele dreptului Uniunii Europene Dreptul comunitar este ansamblul normelor juridice pe baza cărora există şi funcţionează Uniunea Europeană. astfel.normele de drept care provin din afara ordinii juridice comunitare (din angajamentele externe ale comunităţilor).1. Precizăm că utilizăm conceptul de izvor de drept în înţelesul specific ştiinţei dreptului.1 1 I. în prezenţa unui drept convenţional (al tratatelor internaţionale). în spiritul şi pentru aplicarea tratatelor.2. şi anume acela de formă de exprimare a normei juridice. atât sub aspectul specificităţii cât şi al volumului. A.

288 al Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene. în unele cazuri particulare. cu cele ale legii din sistemele juridice naţionale. 3 Prevederile acestui articol au fost preluate de toate tratatele modificatoare care au urmat. A. Marc BLANQUET. cu caracter sistematic. anumite directive au aplicabilitate directă în statele membre. Atunci când se adresează tuturor statelor membre. p. Guy ISSAC.189 al Tratatului Comunităţii Economice Europene ca act "obligatoriu în toate elementele sale pentru destinatarii 2 Roxana MUNTEANU.162. p. exclude orice aplicare incompletă. pentru care stabileşte drepturi şi obligaţii. În principiu. potrivit art. pp. Regulamentul este direct aplicabil în orice stat membru. conţine prescripţii generale şi impersonale. adresându-se numai anumitor state membre. directiva are caracter individual. Art.cit. FILIPESCU. a efectelor juridice specifice fiecăreia dintre ele. Directiva4 Directiva este considerată o formulă legislativă cu două niveluri: comunitar şi naţional. Marc BLANQUET.cit. pp. Regulamentul. I. 4 I. obligă numai în privinţa unui anumit rezultat sau nu obligă deloc. pp. ca şi legea. FUEREA. Directiva oferă instituţiilor comunitare un instrument juridic mai flexibil decât regulamentul. Se urmăreşte astfel armonizarea legislaţiilor naţionale şi receptarea în dreptul intern a obiectivelor comunitare. op. O altă caracteristică esenţială a Regulamentului este obligativitatea deplină. directiva se aseamănă tehnicii legislative: lege . Potrivit art.cadru. El a devenit art.cit. autoritatea comunitară dispune de o putere normativă completă.38. De asemenea. op.38. op. consolidat ca urmare a Tratatului de la Lisabona. În acest fel.cit. Totuşi. ci să impună şi modalităţile de aplicare şi de execuţie. competenţa în ceea ce priveşte formele şi mijloacele de aplicare a directivei revine statelor destinatare. op. 84 DREPT COMUNITAR EUROPEAN .DREPTUL UNIUNII EUROPENE Tratatele Constitutive cuprind. recomandări sau avize.142-144. op. urmată de hotărâri de aplicare. pe lângă lista diferitelor categorii de acte şi o prezentare.189 din Tratatul Comunităţii Economice Europene. 5 Guy ISSAC. care îl face să se deosebească de directive.189 din Tratatul Comunităţii Economice Europene3 dă efectelor sale juridice o definiţie completă care îi conferă o natură şi o eficacitate similare. A. se utilizează în mod frecvent directive care se adresează tuturor statelor membre. FUEREA. "directiva leagă statul membru destinatar numai în privinţa rezultatului de atins". fiind obligatoriu în toate dispoziţiile sale. ca principiu.163. Emanuel Corneliu MOGÎRZAN. op. printr-o împărţire a sarcinilor şi o colaborare între nivelul comunitar şi nivelul naţional. p. directiva nu este direct aplicabilă. adresându-se direct subiectelor de drept intern. În timp ce regulamentul are efect de uniformizare. Decizia5 Decizia este definită de art.37. directiva ţine cont de particularităţile naţionale. Acestea din urmă.145.189 din Tratatul Comunităţii Economice Europene. FILIPESCU. Totuşi. Prin Regulament. Ea poate nu numai să prescrie un rezultat. Regulamentul.146. Regulamentul2 Regulamentul este principalul izvor derivat al dreptului comunitar. Curtea de Justiţie a admis că.cit.281-285.cit. până la identitate.

7 Referitor la aplicarea în timp a normelor derivate de drept comunitar. spre exemplu suprimarea unui impozit pentru înlăturarea barierelor vamale. soluţiile reţinute de tratate se inspiră din regulile cunoscute în ordinile juridice naţionale. decât exprimarea unor opinii.DREPTUL UNIUNII EUROPENE desemnaţi". recomandările Comisiei sau Consiliului sunt solicitări adresate statelor membre de a adopta reguli de conduită. Spre deosebire de regulament. decizia este obligatorie în toate elementele sale. la un principiu fundamental al ordinii juridice comunitare. De obicei. p. Jean-Claude GAUTRON. instrumente utile de orientare a comportamentelor şi a legislaţiilor naţionale. Practica instituţiilor comunitare a demonstrat că. op. Intrarea în vigoare imediată a actului normativ comunitar. de fapt. Ele constituie. Recomandările şi avizele6 Recomandările şi avizele se caracterizează prin faptul că nu au forţă de constrângere şi deci nu sunt izvoare de drept. unui stat sau unor state membre precis determinate. numai în caz de necesitate presantă. nu numai în privinţa rezultatului de atins. În asemenea situaţii. la diverse cazuri particulare. potrivit naturii actului respectiv (normativ sau individual). intervine în mod excepţional. Totuşi. în adevăratul înţeles al cuvântului. asemănător directivei. decizia este similară actelor administrative individuale din dreptul intern. Guy ISSAC. care pretinde ca orice act ce emană de la puterile publice să nu producă efecte înainte de a da destinatarilor posibilitatea reală de a-l cunoaşte. motiv pentru care sunt considerate izvoare de drept.39. 6 7 I. În toate aceste situaţii. în scopul aplicării concrete a prevederilor tratatelor. decizia nu are caracter general.cit. fiind obligatorie numai pentru destinatari. op. statul sau statele destinatare având doar posibilitatea alegerii formei juridice pentru transpunerea ei în dreptul naţional. S-a ajuns. Dacă avizele adresate de Comisie statelor nu constituie. Marc BLANQUET. op. în special pentru a se evita un vid juridic sau pentru a se preveni speculaţiile. în chiar ziua publicării în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene. ea se adresează unor persoane fizice sau juridice. se acordă un termen de 20 de zile de la publicare. FUEREA. Se are în vedere publicarea prealabilă sau comunicarea. totuşi. spre deosebire de directivă. FILIPESCU. DREPT COMUNITAR EUROPEAN 85 .146. În ceea ce priveşte intrarea în vigoare a normelor derivate de drept comunitar.cit. astfel. A. decizia apare ca un instrument de legiferare indirectă. Curtea de Justiţie a precizat că sunt valabile principiile generale de drept ale statelor membre.153. p. Ca regulă. decizia poate prescrie unui stat sau tuturor statelor membre realizarea unui obiectiv pentru care sunt necesare acte normative naţionale.cit. Din acest motiv ea poate fi detaliată şi poate prescrie chiar mijloacele care trebuie utilizate pentru realizarea obiectivului urmărit. Ea nu are întotdeauna aceleaşi efecte şi îndeplineşte funcţii multiple. jucând astfel un rol concret de sursă indirectă de armonizare a legislaţiilor naţionale. p.

norma de drept comunitar dobândeşte automat statutul de drept pozitiv în ordinea internă a statelor membre. fără a fi necesara preluarea printr-un act normativ intern. Guy ISSAC. Marc BLANQUET. în acest fel.norma comunitară are prioritate faţă de orice normă naţională. trebuie ca statul respectiv să-i preia dispoziţiile printr-o formulă juridică de drept intern. forţă bazată pe trei atribute esenţiale: 1) Aplicabilitatea imediată . în concepţia Curţii de Justiţie.52-76.183-208. Raporturile dintre dreptul comunitar şi dreptul intern al statelor membre au la bază monismul. cu diferenţa că dreptul comunitar deţine un loc aparte în ierarhia textelor juridice ale fiecărui stat. să asigure aplicarea acestora de către propriile organe legislative. 3) Prioritatea . soluţiile practice de recepţiune a prevederilor tratatelor internaţionale în dreptul intern sunt inspirate de cele două concepţii doctrinare fundamentale: concepţia dualistă şi concepţia monistă. pp. Această problemă este lăsată la latitudinea fiecărui stat.norma comunitară este capabilă de a crea direct. prin ea însăşi. Se cunoaşte faptul că. pp. tratatul internaţional nu suferă o „naţionalizare”. op. Concepţia dualistă consideră că ordinea juridică internaţională şi ordinea juridică naţională sunt independente şi separate. FILIPESCU.DREPTUL UNIUNII EUROPENE Cap. se produce o "naţionalizare" a tratatului. fără nici o formalitate de drept intern. potrivit acestei concepţii. Concepţia monistă afirmă unitatea sistemică a normativităţii juridice naţionale şi internaţionale. op. 2.2.cit. şi modalităţile prin care normele cuprinse în tratate trebuie să fie integrate în ordinea juridică a statelor. Caracteristicile dreptului Uniunii Europene8 Fiind de interes comun pentru toate ţările membre ale Comunităţilor.cit. pp. În acest fel. care o rezolvă în funcţie de concepţia pe care o are asupra relaţiilor dintre dreptul internaţional şi cel intern. op. Acest monism 8 Roxana MUNTEANU. 86 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . adică norma internaţională îşi schimbă natura juridică şi va fi aplicată în plan naţional în calitate de reglementare internă. FUEREA.1.cit. op. executive şi judiciare. Acest loc este determinat de forţa specifică de penetrare în ordinea juridică internă a statelor membre. însă. Dreptul internaţional public nu reglementează.cit. pp.28 din Convenţia de la Viena asupra dreptului tratatelor. drepturi şi obligaţii pentru persoane. Pentru ca prevederile tratatului internaţional să producă efecte în ordinea internă a unui stat contractant. Tratatul internaţional se integrează. în ansamblul reglementărilor ce se cer aplicate de către instanţele naţionale. ceea ce face ca norma internaţională să fie imediat aplicabilă în tara respectiva. 9 Înscris la art. dreptul comunitar nu este un drept extern pentru acestea. Consecinţa este că. 2) Aplicabilitatea directă . în acest cadru. iar prevederile acestuia sunt aplicabile în ordinea internă în calitatea lor de reglementări internaţionale. Aplicabilitatea imediată a dreptului Uniunii Europene Un principiu de drept internaţional public9 obligă statele să respecte tratatele pe care le-au încheiat şi. Aceasta înseamnă că tratatul internaţional nu produce efecte decât în ordinea juridică internaţională. 342-349 şi 355-365. I. norma internaţională poate fi denaturată ori modificată prin norme interne. El este dreptul fiecăruia dintre statele membre. Jean-Claude GAUTRON. ca şi dreptul naţional. A. 178-184. În acest fel.

FILIPESCU.cit. normele comunitare îşi ocupă locul în ordinea juridică a statelor membre ca drept comunitar. 2. încă din 1928. În această ordine juridică. în mod direct. norma comunitară trebuie să îndeplinească trei condiţii12: reglementarea trebuie să fie clară şi precisă. ceea ce face ca aplicabilitatea directă să constituie o caracteristică esenţială a ordinii juridice comunitare. op. în anumite domenii.DREPTUL UNIUNII EUROPENE decurge din însăşi natura Comunităţilor. pp. jurisdicţiile naţionale trebuie să protejeze persoanele şi atunci când dispoziţiile comunitare impun statelor membre o obligaţie bine definită. FILIPESCU. DREPT COMUNITAR EUROPEAN 87 . 61.58. op. Rezultă cât se poate de clar că normele dreptului comunitar sunt imediat aplicabile în statele care fac parte din comunităţi. p. suveranitatea. În acest sens s-a pronunţat.59. acceptând edificarea unui ansamblu de norme juridice supranaţionale. 11 I.62. tratatele internaţionale obişnuite sunt direct aplicabile numai în mod excepţional. 12 I. Pentru ca aplicabilitatea directă să funcţioneze.284. Ed.cit. regulamentele. învestite cu personalitate juridică şi cu puteri reale. 11 Sa acceptat totuşi că. pentru ca judecătorul naţional să poată deduce efectele sale practice în planul aplicării. drepturi şi obligaţii pentru persoanele particulare". FUEREA. 10 R. L’Europe des juges. Bruxelles – 1976.2. Aplicabilitatea directă implică „dreptul oricărei persoane de a cere judecătorului naţional să i se aplice tratatele. Prin instituirea unor Comunităţi cu durată nedeterminată. judecătorii naţionali sunt obligaţi să aplice dreptul comunitar. p. un acord internaţional nu poate. preluate. jurisprudenţa Curţii de Justiţie a impus însă o adevărată prezumţie în favoarea efectului direct. în mod direct. p. FUEREA. în mod direct. directivele sau deciziile comunitare. apud I. FILIPESCU.58. Deşi Tratatul Comunităţii Economice Europene cuprinde la art. în sensul că ele nu trebuie mediate. rezultate dintr-un transfer de atribuţii dinspre statele membre spre Comunităţi. BRUYLANT. drepturi şi obligaţii pentru persoane. Acest fapt are trei consecinţe: dreptul comunitar este integrat în mod firesc în ordinea internă a statelor membre. ca atare. receptate prin formule de drept intern. oricare ar fi legislaţia ţării căreia îi aparţine. A. op. să creeze. Soluţia consacrată de Curte se datoreşte naturii Tratatului Comunităţii Economice Europene. LECOURT. Aplicabilitatea directă a dreptului Uniunii Europene Aplicabilitatea directă sau efectul direct înseamnă că norma respectivă reglementează direct relaţii sociale. fără a fi necesară vreo formulă de recepţiune. pentru a putea produce efecte juridice. pe cale de excepţie. fără a necesita un nivel de reglementare secundară. tratatul poate crea. Această excepţie a dreptului internaţional public devine regulă în cazul tratatelor comunitare. dar numai dacă statele contractante îşi manifestă expres această intenţie.”10 În dreptul internaţional public s-a afirmat regula potrivit căreia tratatele internaţionale pot. Rezultă că. aplicabile atât cetăţenilor lor cât şi lor înşile.cit. FUEREA. aceste state şi-au limitat. A. Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga: "conform unui principiu de drept internaţional bine stabilit. Judecătorul are obligaţia de a judeca potrivit acestor texte. să acorde drepturi şi să impună obligaţii doar statelor.189 doar o formulare vagă din care se poate deduce că numai regulamentele pot avea efect direct. A. care urmăreşte integrarea.

Raţionamentul utilizat de Curte. Acţiunea practică a principiului aplicabilităţii directe variază în funcţie de diferitele categorii de norme comunitare. sub presiunea Curţii de Justiţie. modalităţile de soluţionare a conflictelor dintre dreptul comunitar şi dreptul statelor membre.73. op. forţa executorie a dreptului comunitar nu poate varia de la un stat la altul în favoarea legilor interne ulterioare. care se opune textelor comunitare. utilizate de diversele sisteme juridice ale acestora. 2. treptat. într-o manieră corespunzătoare. antrenează o limitare a drepturilor lor suverane. limitare potrivit căreia nu poate prevala un act normativ naţional ulterior. În acest sens. în executarea sau în efectele sale ea nu este subordonată intervenţiei nici unui alt act al instituţiilor comunitare sau al statelor membre). datorită însăşi naturii sale. să i se opună un text intern. Astfel. în absenţa căruia. p. Aplicabilitatea imediată şi directă ar rămâne literă moartă dacă un stat i s-ar putea sustrage printr-un act legislativ propriu. se bazează pe trei teze fundamentale13: I.72. Transferul de competenţă către Comunităţi limitează. II. din ordinea lor juridică internă. Prioritatea dreptului Uniunii Europene Fiind imediat şi direct aplicabil în ordinea juridică a statelor membre. fără a pune în pericol realizarea scopurilor tratatului Comunităţii Economice Europene. suveranitatea statelor. 88 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . au fost multă vreme deficitare şi neuniforme. în favoarea ordinii juridice comunitare. Transferarea de către state.cit. În pofida acestui principiu. De aceea. dreptului născut din tratat nu poate. FUEREA. Însă. oricare ar fi acela. a drepturilor prevăzute în tratate. Cele trei teze menţionate au fost sintetizate de Curtea de Justiţie în următoarea formulă: "Emanat dintr-o sursă independentă." 14 13 14 Ibidem. fără a-şi pierde caracterul comunitar şi fără a pune în pericol însăşi baza juridică a Comunităţilor.3. A. pot să apară conflicte care trebuie rezolvate.DREPTUL UNIUNII EUROPENE reglementarea trebuie să fie completă şi perfectă din punct de vedere juridic (o dispoziţie de drept comunitar este completă şi perfectă dacă pentru aplicarea sa nu mai este nevoie de nici o măsură complementară. adică uniformitatea în aplicarea dreptului comunitar este indispensabilă pentru realizarea scopului stabilit prin Tratatele Constitutive. această prioritate a devenit o realitate. I. Curtea de Justiţie a afirmat principiul fundamental al priorităţii ordinii juridice comunitare. dacă. pp. dreptul comunitar intră inevitabil în relaţie cu dreptul naţional. III.73. FILIPESCU. Unitatea ordinii juridice comunitare. reglementarea trebuie să fie necondiţionată (aceasta înseamnă că reglementarea nu trebuie să fie supusă nici unui termen şi nici unei rezerve). pentru impunerea principiului priorităţii dreptului comunitar. dreptul comunitar ar fi lipsit de eficacitate. întrucât o asemenea atitudine ar fi incompatibila cu noţiunea de Comunitate.

aparţinând unui număr semnificativ de state membre. Parlamentul European: . Procedura legislativă cunoaşte două modalităţi: procedura legislativă ordinară şi procedura legislativă specială. în vedera aplicării tratatelor. cu majoritatea membrilor care îl compun. În cazul în care poziţia Parlamentului European este aprobată de Consiliu.propune. directiva şi decizia. Procedura legislativă ordinară este următoarea: 1. Procedura legislativă şi rolul parlamentelor naţionale Actele legislative al Uniunii Europene sunt actele juridice adoptate prin procedura legislativă. aplicabilă exclusiv situaţiilor expres prevăzute în tratate. În cazul în care poziţia Parlamentului European nu este aprobată de Consiliu. DREPT COMUNITAR EUROPEAN 89 . o propunere corespunzătoare în materii în care cetăţenii consideră că este necesar un act juridic al Uniunii. De asemenea. a unui regulament. Comisia Europeană poate fi invitată să prezinte. b.aprobă poziţia Consiliului din prima lectură sau nu s-a pronunţat. Aceste acte sunt. poziţia Consiliului din prima lectură.respinge. a unei directive sau a unei decizii. de către Parlamentul European şi Consiliu. Procedura legislativă ordinară are ca finalitate adoptarea în comun. acesta adoptă poziţia sa în primă lectură şi o transmite Parlamentului European. la recomandarea Băncii Centrale Europene. Prima lectură a. textul astfel modificat se transmite Consiliului şi Comisiei. cu majoritatea membrilor care îl compun. În cazul procedurii legislative speciale.DREPTUL UNIUNII EUROPENE Cap. în termen de trei luni de la data transmiterii. fără ca propunerea să emane de la Comisie. modificări la poziţia Consiliului din prima lectură. actul propus este considerat ca nefiind adoptat. Sediul materiei este Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene. Astfel. Parlamentul European adoptă poziţia sa în prima lectură şi o transmite consiliului. a unei directive sau a unei decizii se face de către Parlamentul European cu participarea Consiliului sau de câtre Consiliu cu participarea Parlamentului European. actele legislative se pot adopta la iniţiativa unui grup de state membre sau a Parlamentului European. s-a consacrat iniţiativa legislativă cetăţenească. prin Tratatul de la Lisabona. Articolele 288 – 292. . la solicitarea Curţii de Justiţie sau a Băncii Europene de Investiţii. actul respectiv se consideră adoptat în formularea care corespunde poziţiei Consiliului. În cazurile specifice prevăzute de tratate. c. A doua lectură a. În cazul în care. Comisia prezintă o propunere Parlamentului European şi Consiliului. după cum am văzut: regulamentul. consolidat potrivit Tratatului de la Lisabona.3. la propunerea Comisiei. actul respectiv este adoptat în formula care corespunde poziţiei Parlamentului. . adoptarea unui regulament. la iniţiativa a cel puţin un milion de cetăţeni ai Uniunii. în limita atribuţiilor sale. care emite un aviz cu privire la aceste modificări.

În cazul în care. Concilierea a. Parlamentul European şi Consiliul dispun fiecare de un termen de şase săptămâni de la această aprobare. c. potrivit Articolului 12 din Tratatul privind Uniunea Europeană. De asemenea. notificarea parlamentelor naţionale cu privire la proiectele de acte normative ale Uniunii este obligatorie. Comitetul de conciliere. În ce priveşte procedurile legislative.DREPTUL UNIUNII EUROPENE b. un act legislativ face obiectul procedurii legislative ordinare la iniţiativa unui grup de state membre sau la recomandarea Băncii Centrale Europene ori la solicitarea Curţii de Justiţie. două săptămâni. are misiunea de a ajunge la un acord asupra unui proiect comun. 90 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . în situaţiile prevăzute în tratate. Comisia participă la lucrările comitetului de conciliere şi ia toate iniţiativele necesare pentru promovarea unei apropieri între poziţiile Parlamentului European şi ale Consiliului. care reuneşte membrii Consiliului sau reprezentanţii lor şi tot atâţia membri care reprezintă Parlamentul European. este obligatorie respectarea unui termen de 8 săptămâni. în termenul de mai sus. parlamentele naţionale primesc toate proiectele de acte legislative ale Uniunii. cu majoritatea calificată a membrilor Consiliului sau a reprezentanţilor acestora şi cu majoritatea membrilor care reprezintă Parlamentul European. adusă de Tratatul de la Lisabona.nu aprobă toate modificările. Mai precis. . la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului. în termen de şase săptămâni de la data convocării. A treia lectură a. hotărând cu majoritate calificată: . comitetul de conciliere aprobă un proiect comun. în termen de 3 luni de la primirea modificărilor Parlamentului European. Parlamentul hotărând cu majoritatea voturilor exprimate iar Consiliul cu majoritate calificată. nu mai este necesară intervenţia Comisiei. pentru a adopta actul respectiv în conformitate cu acest proiect.aprobă toate aceste modificări. constă în sporirea participării parlamentelor naţionale la activităţile Uniunii şi consolidarea capacităţii lor de a-şi exprima punctul de vedere asupra actelor legislative ale Uniunii Europene. b. asupra cărora pot emite avize. în cazul în care. comitetul de conciliere nu aprobă niciun proiect comun. În cazul în cazul în care. care se aseamănă cu avizele consultative. respectiv. b. convoacă comitetul de conciliere. actul respectiv este considerat aprobat. actul propus este considerat neadoptat. preşedintele Consiliului. pe baza poziţiilor Parlamentului şi ale Consiliului din a doua lectură. Dispoziţii speciale În cazul în care. c. În caz contrar. Termenele de trei luni şi de şase săptămâni menţioate pot fi prelungite cu cel mult o lună şi. O noutate importantă. în termen de şase săptămâni de la convocare. în efortul de a spori legitimitatea democratică a acesteia. Consiliul hotărăşte în unanimitate cu privire la modificările care au făcut obiectul unui aviz negativ din partea Comisiei. în consens cu Parlamentului European. actul propus este considerat neadoptat. consolidat conform Tratatului de la Lisabona. Consiliul. într-un termen de şase săptămâni.

principiile generale de drept. b. 3. d. b. avizul. tratatele comunitare. c. timp în care parlamentele naţionale pot trimite avize. Tratatul de la Nisa. directiva. precum şi a formei juridice de transpunere în dreptul naţional. angajamentele externe ale comunităţilor 2. Tratatul de la Maastricht. Explicaţi prioritatea dreptului Uniunii în raport cu dreptul naţional al statelor comunitare. actul convenţional încheiat între două state comunitare. obligă statul membru destinatar în privinţa rezultatului de atins. obligă statul membru destinatar în privinţa rezultatului de atins. b. nu are caracter obligatoriu. Tratatul de la Amsterdam. în următoarea grupare: a. Ce înseamnă aplicabilitatea directă a dreptului Uniunii? 5. Nu este izvor primar al dreptului Uniunii: a. Directiva: a. directiva. c. recomandarea şi avizul. avizul. precum şi în privinţa mijloacelor care trebuie utilizate. c. jurisprudenţa Curţii de Justiţie. d. Principalul izvor derivat al dreptuluiUniunii. ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE 1. recomandarea. d. b. Prezentaţi sintetic şi comparativ izvoarele dreptului Uniunii Europene: regulamentul. Se găsesc numai izvoare derivate ale dreptului Uniunii. directiva se adresează: DREPT COMUNITAR EUROPEAN 91 . în caz că ele au fost formulate. decizia. potrivit criteriului naturii juridice ? 2.DREPTUL UNIUNII EUROPENE înainte de începerea dezbaterii proiectului respectiv. Cum se clasifică izvoarele dreptului Uniunii Europene. 3. Ce înseamnă aplicabilitatea imediată a dreptului Uniunii? 4. Ca principiu. 5. regulamentul. pentru aplicarea Tratatelor Constitutive. directiva. obligă statul membru destinatar numai în privinţa rezultatului de atins. regulamentul. identic cu legea din dreptul intern. d. decizia. este: a. recomandarea. c. TESTE DE AUTOEVALUARE 1. decizia. directiva. Acestea nu sunt însă obligate să emită vreun aviz şi nici instituţiile care decid în cadrul procedurilor legislative nu sunt obligate să se supună acestor avize. 4.

faţă de regulament. c. d. B – Concepţia monistă din dreptul internaţional public afirmă unitatea sistemică a normativităţii juridice. c. d.DREPTUL UNIUNII EUROPENE a. 92 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . 6. b. Propoziţia A este adevărată. propoziţia C este falsă. cât şi modalităţile de aplicare. propoziţia D este adevărată . constituie exprimarea unei opinii. b. D – Raporturile dintre dreptul Uniunii şi dreptul intern al statelor comunitare are la bază concepţia dualistă. Propoziţia A este adevărată. directiva. numai anumitor state membre. d. propoziţia B este adevărată. propoziţia C este adevărată. d. d. propoziţia B este falsă. propoziţia C este adevărată. C – Raporturile dintre dreptul Uniunii şi dreptul intern al statelor comunitare are la bază concepţia monistă. tuturor statelor membre. decizia. poate să prevadă atât rezultatul de atins. propoziţia C este falsă. d. c. Se dau propoziţiile: A – Concepţia dualistă din dreptul internaţional public consideră că ordinea juridică internaţională şi ordinea juridică naţională sunt independente şi separate. b. legea internă ulterioară. regulamentul. propoziţia B este adevărată. faţă de o lege internă ulterioară. este o solicitare adresată statelor membre pentru a adopta reguli de conduită. b. să fie completă. propoziţia D este adevărată. Recomandarea se deosebeşte de aviz prin faptul că : a. Propoziţia A este adevărată. reprezintă o simplă opinie. 8. 10. Propoziţia A este adevărată. b. să fie clară. Nu este o condiţie pentru ca aplicabilitatea directă a normei comunitare să funcţioneze: a. c. propoziţia D este falsă. persoanelor fizice din statele membre. 9. Decizia se deosebeşte regulament prin faptul că faptul că: a. c. c. Alegeţi varianta corectă: a. b. 7. faţă de o lege internă anterioară. nu are caracter general. întotdeauna unui singur stat membru. faţă de o hotărâre ulterioară a guvernului statului respectiv. să fie condiţionată. obligă atât cu privire la rezultatul de atins. să fie precisă. cât şi cu privire la mijloace. propoziţia D este adevărată. obligă numai cu privire la rezultatul de atins. nu are prioritate: a. este obligatorie în toate elementele ei. În cazul conflictului dintre dreptul Uniunii şi dreptul intern al unui stat membru. propoziţia B este adevărată.

Marea Britanie. 3. Tratatul de la Roma. Tratatul de la Zürich. 2. limitează suveranitatea statelor membre. semnat la 19 septembrie 1946. Propunerea lui Robert Schuman. d. R. înlătură suveranitatea statelor membre. Italia . pe o perioadă de 50 de ani. a primit răspuns favorabil din partea următorului grup de state : a. Luxemburg . Franţa. pe o perioadă de 70 de ani. b. Negocierile de aderare a României la Uniunea Europeană: a. pe o perioadă de 20 de ani. 6. d. Belgia. 7. d. Austria. c. c. Tratatul de la Paris. 1974. Luxemburg. nu afectează suveranitatea statelor membre. semnat la 5 mai 1949. a Germaniei. b. Italia. privind plasarea ansamblului producţiei de cărbune şi oţel sub o Înaltă Autoritate comună. semnat la 18 aprilie 1951. c. Atribuirea de competenţe Comunităţilor Europene: a.F. nu s-au finalizat.O. b. 1997. România a stabilit primele relaţii cu Comunitatea Economică Europeană în anul: a. c. d.C. a fost încheiat: a. Tratatul prin care s-a constituit Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului. nu a ratificat Tratatul instituind Comunitatea Europeană de Apărare ? a. Belgia. d. DREPT COMUNITAR EUROPEAN 93 . 5. Care dintre ţările membre ale C. c. Olanda.E. încă nu au început. s-au finalizat în iunie 2003. întăreşte suveranitatea statelor membre. d. semnat la 25 martie 1957. 1993. c. Spania. 4.CHEIA TESTELOR DE AUTOEVALUARE CHEIA TESTELOR DE AUTOEVALUARE PARTEA I-a RĂDĂCINILE ŞI EVOLUŢIA CONSTRUCŢIEI EUROPENE 1. Olanda. 1995. Comunitatea Economică Europeană a fost constituită prin: a. b. s-au finalizat în decembrie 2004. Tratatul de la Londra. b. pe o perioadă nelimitată. b.

13.CHEIA TESTELOR DE AUTOEVALUARE b. 12. b. d. din Europa Centrală şi Orientală. Irlanda şi Spania. Tratatul de la Maastricht. Austria şi Finlanda. faţă de Tratatul C. b. Danemarca şi Irlanda. Propoziţia A este adevărată. d.E. următoarele două: a. Înglobarea Comunităţilor Europene în Uniunea Europeană are loc prin: a. D – Caracterul definitiv al aderării la comunităţi este absolut.E. b. propoziţia B este adevărată. c. Propoziţia A este falsă. care au încheiat acorduri de asociere în vederea aderării la Uniunea Europeană. B – Odată cu înlăturarea barierelor vamale dintre statele C. d. Se dau propoziţiile: A – Condiţiile impuse pentru aderarea la Uniunea Europeană a ţărilor din Europa Centrală şi Orientală au fost precizate de 94 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . propoziţia B este falsă. b. propoziţia B este falsă. Tratatul de la Maastricht. c. d. Actul unic european. 10. Marea Britanie şi Norvegia. Italia. Actul unic european. România şi Cehoslovacia. propoziţia D este falsă. propoziţia D este adevărată. Belgia. propoziţia C este adevărată. reprezintă un regres pentru caracterul supranaţional al formei de organizare a Comunităţilor. propoziţia C este falsă. 11. d. propoziţia C este adevărată. F.E. b. Propoziţia A este adevărată. Alegeţi varianta corectă: a. c. Fac parte din primul grup de state.C. Polonia şi Ungaria.E. Consiliul European a fost consacrat juridic prin: a. Bulgaria şi Slovenia. Tratatul de la Amsterdam. Propoziţia A este adevărată. Tratatul C. Tratatul de la Amsterdam. 9. Estonia şi Letonia. Tratatul de la Nisa. propoziţia D este adevărată. a aderat următorul grup de state: a.E. Se dau propoziţiile: A – Tratatul instituind C. 8. C – Potrivit locului conferit instituţiilor comunitare. În cadrul primei extinderi a Comunităţilor Europene.O. n-a mai existat nici o piedică în calea liberei circulaţii a bunurilor.E. propoziţia B este adevărată. Tratatul de fuziune de la Bruxelles. R. c. d.E. este cel mai important dintre Tratatele Constitutive ale Comunităţilor Europene. c. propoziţia C este falsă. a Germaniei. c. propoziţia D este adevărată.

propoziţia C este falsă. propoziţia B este falsă. propoziţia C este falsă. Se dau propoziţiile: A – La negocierile privind aderarea României la Uniunea Europeană. propoziţia B este falsă. Propoziţia A este falsă. b. propoziţia B este adevărată. Alegeţi varianta corectă: a. propoziţia C este falsă. propoziţia B este adevărată. C – Negocierile privind aderarea României la Uniunea Europeană au utilizat exclusiv forma scrisă. implică în mod necesar aderarea. propoziţia B este falsă. B – Documentele de poziţie a României. Alegeţi dintre propoziţiile de mai jos pe cea greşită: a. Propoziţia A este falsă. C – România a încheiat negocierile de aderare la Uniunea Europeană în anul 2003. c. Alegeţi varianta corectă: a. Propoziţia A este adevărată. Propoziţia A este adevărată. propoziţia B este falsă. propoziţia C este adevărată. DREPT COMUNITAR EUROPEAN 95 . din iunie 1993. B – Bulgaria şi Turcia fac parte din grupul ţărilor care au aderat la Uniunea Europeană în anul 2004. Propoziţia A este adevărată. propoziţia C este falsă. C – Acordurile de asociere. propoziţia B este adevărată. b. Un principiu al negocierilor de aderare la Uniunea Europeană constă în faptul că nu se negociază acquis-ul. Propoziţia A este adevărată. Propoziţia A este falsă. propoziţia C este adevărată. d. negocierile de aderare la Uniunea Europeană au fost derulate de Parlament. B – Urmărirea progreselor realizate de România în vederea aderării la Uniunea Europeană nu face obiectul unor rapoarte periodice ale Comisiei Europene. 16. propoziţia B este falsă. Propoziţia A este adevărată. Din partea României. propoziţia B este falsă. Propoziţia A este falsă. d. c. c. Propoziţia A este adevărată. propoziţia C este falsă. Se dau propoziţiile: A – România a aderat la Uniunea Europeană. d. fără adoptarea unui Parteneriat pentru Aderare. încheiate de Uniunea Europeană şi statele membre cu ţările din Europa Centrală şi Orientala. propoziţia B este adevărată. Propoziţia A este adevărată. 14. 15.CHEIA TESTELOR DE AUTOEVALUARE Consiliul European de la Copenhaga. propoziţia C este falsă. b. fără întâlniri directe între delegaţiile de negociere. Propoziţia A este adevărată. propoziţia C este adevărată. Comisia Europeană a reprezentat numai Uniunea Europeană. b. Alegeţi varianta corectă: a. propoziţia C este falsă. utilizate în cadrul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. propoziţia C este adevărată. au fost adoptate de Guvernul României. propoziţia B este adevărată. propoziţia C este falsă. propoziţia B este adevărată.

Parlamentul European. prevăzută într-un tratat de aderare la Uniunea Europeană. din 20 iunie 2003. propoziţia C este falsă. C – Un capitol de negociere încheiat provizoriu poate fi redeschis la iniţiativa Uniunii Europene. Consiliu European. Propoziţia A este falsă.18 iunie 2004. într-un domeniu strict determinat. prevăzute într-un tratat de aderare la Uniunea Europeană.15 decembrie 2001. propoziţia C este adevărată. capitolele sunt încheiate doar provizoriu. reprezintă excepţii cu caracter temporar de la aplicare normelor comunitare. propoziţia B este adevărată. Consiliului European de la Roma. c. Se dau propoziţiile: A – Constituţia Europeană este legea fundamentală a Uniunii Europene. d. b. d. Consiliul Uniunii Europene. din 17. d. Textul definitiv al Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa a fost convenit cu ocazia: a. c. propoziţia C este adevărată. Nu face parte din noul cadru instituţional reglementat de Constituţia Europeană: a. b. Propoziţia A este adevărată. propoziţia B este falsă. este o excepţie permanentă de la aplicarea normelor comunitare. Consiliului European de la Salonic. Alegeţi varianta corectă: a. b. propoziţia B este falsă. c. propoziţia C este falsă. din 29 octombrie 2004. Propoziţia A este adevărată. 20. Perioadele de tranziţie. c. b. propoziţia B este falsă. Consiliului European de la Bruxelles. propoziţia C este adevărată. propoziţia C este falsă. d. 17. până la încheierea tuturor capitolelor de negociere.CHEIA TESTELOR DE AUTOEVALUARE c. Consiliului European de la Laeken. 96 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . Derogarea. propoziţia B este adevărată. Propoziţia A este falsă. propoziţia C este adevărată. B – Constituţia Europeană are caracter de codificare. propoziţia C este adevărată. propoziţia B este falsă. Propoziţia A este adevărată. d. Comisia Europeană. adoptată de Parlamentul European. Propoziţia A este falsă. Alegeţi varianta corectă: a. C – Preambulul Constituţiei Europene invocă valorile şi finalităţile Uniunii Europene. 18. Propoziţia A este falsă. din 14. 19. propoziţia B este adevărată. B – Un capitol de negociere încheiat provizoriu poate fi redeschis la iniţiativa statului candidat. Se dau propoziţiile: A – În cadrul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. Propoziţia A este falsă. propoziţia B este adevărată.

propoziţia B este adevărată. c. apără dreptul comunitar. Consiliul Uniunii Europene exercită. Alegeţi varianta corectă: a. propoziţia C este falsă. c. În ceea ce priveşte majoritatea calificată de decizie. necesită un număr de minimum 4 state membre. d. Curtea de Justiţie creează drept. un an. b. Propoziţia A este adevărată. propoziţia C este adevărată. Nu este adevărată următoare propoziţie: a. în cazul votului cu majoritate calificată în cadrul Consiliului de Miniştri. B – În cadrul Comunităţilor Europene s-a adoptat o structură de putere cvadripartită. b. 3. c. b. propoziţia B este falsă. Propoziţia A este falsă. propoziţia B este adevărată. Consiliul Uniunii Europene este oarecum omologul puterii legislative. b. 2 ani şi jumătate. reprezintă cetăţenii statelor membre. c. b. Se dau propoziţiile: A – Parlamentul European este organul legislativ al Uniunii Europene . Potrivit Constituţiei Europene. 2. propoziţia B este falsă. 6 luni d. propoziţia C este adevărată. Constituţia Europeană are în vedere atât numărul statelor membre. C – Prin jurisprudenţa sa. Propoziţia A este falsă. Preşedintele Consiliului European va fi ales pentru un mandat de: a. conform reglementărilor cuprinse în Constituţia Europeană: a. Propoziţia A este adevărată. DREPT COMUNITAR EUROPEAN 97 . 5 ani. Minoritatea de blocaj. d. Comisia Europeană va fi alcătuită din câte un membru din fiecare stat comunitar. în principal. d. numărul de membri ai Comisiei Europene va fi de 2/3 din numărul statelor membre. Consiliul Uniunii Europene: a. dar exercită şi atribuţii importante ce ţin în mod tradiţional de funcţia guvernamentală. Care dintre următoarele propoziţii este falsă. 22. După anul 2014. cât şi populaţia Uniunii. propoziţia C este adevărată. o funcţie de control. este principalul organ executiv al Uniunii. numai până la alegerile parlamentare din 2009. reprezintă interesele statelor membre.CHEIA TESTELOR DE AUTOEVALUARE 21. PARTEA II-a SISTEMUL INSTITUŢIONAL AL UNIUNII EUROPENE 1. în cadrul Consiliului de Miniştri.

cu majoritate absolută. semnat în 1986. propoziţia C este adevărată. Tratatul de fuziune de la Bruxelles din 1965. împreună cu viitorul preşedinte al Comisiei Europene. b. câte un reprezentant al fiecărui stat membru.. Consiliul Uniunii Europene este format din: a. 98 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . desemnează comisarii. 12 luni. cu rang de ambasador. Consiliul Uniunii Europene. b. reprezentanţii permanenţi ai statelor membre. 9. d. b. de reprezentantul fiecărui stat membru. în unanimitate. Consiliul Uniunii Europene este o instituţie comunitară. Actul unic european. 6 luni. Propoziţia A este falsă. Tratatele de la Roma din 1957. prin rotaţie. membri aleşi prin vot universal direct. O hotărâre a Consiliului Uniunii Europene privind admiterea de noi membri în Uniunea Europeană. propoziţia D este adevărată. Consiliul Europei. d. compus din miniştri de externe ai statelor membre. COREPER a fost confirmat prin: a. c. propoziţia B este adevărată. d. 5. b. reprezentanţi ai parlamentelor statelor comunitare. este numită de Consiliul Uniunii Europene. propoziţia D este adevărată . Consiliul Uniunii Europene trebuie să respecte principiul competenţei atribuite. pe baza propunerilor guvernelor statelor membre. Propoziţia A este adevărată. c. Parlamentul European. în întregime. b. B – Consiliul Uniunii Europene. 7. c.CHEIA TESTELOR DE AUTOEVALUARE c. propoziţia D este adevărată. c. d. Alegeţi varianta corectă: a. D – Comisia Europeană. abilitat să angajeze guvernul statului său. cu majoritate simpla. 6. pentru o perioadă de: a. 8. propoziţia B este adevărată. propoziţia B este falsă. propoziţia C este adevărată. d. propoziţia C este adevărată. trebuie adoptată: a. c. Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene este asigurată. d. Se dau propoziţiile: A – Preşedintele Comisiei Europene este desemnat de Consiliul Uniunii Europene. Propoziţia A este falsă. Tratatul de la Paris din 1951. 5 ani. Preşedintele Comisiei Uniunii Europene face parte din: a. cu rang de ministru. Consiliul European. c. 4. 9 luni. b. C – Componenţa Comisiei Europene se aprobă de Parlamentul European. cu majoritate calificată.

c. Comisia Europeană deliberează şi hotărăşte valabil: a. c. c. b. b. 16. un aviz 13. c. ”Conferinţa preşedinţilor” Parlamentului European este formată: a. Propoziţia A este falsă. din preşedinţii comisiilor parlamentare permanente. 12. sunt desemnaţi de Consiliul Europei. b. d. 9 ani. interesele statelor membre. 10. normă de drept comunitar direct aplicabilă. c. b. b. d. interesele cetăţenilor din statele membre. Comisia Europeană reprezintă: a. d. propoziţia B este falsă. dintr-un preşedinte şi mai mulţi vicepreşedinţi aleşi de Parlament. d. Interesele comunitare. guvernele statelor membre 11. b. propoziţia C este falsă. b. 5 ani. cetăţenii statelor membre. sunt desemnaţi de parlamentele naţionale ale statelor membre. în prezenţa majorităţii absolute şi cu votul majorităţii simple. d. Parlamentul European reprezintă: a. în prezenţa şi cu votul majorităţii absolute. 4 ani. sunt aleşi prin vot universal direct. Directiva Comisiei Uniunii Europene este: a. în prezentă tuturor membrilor şi în unanimitate de voturi.CHEIA TESTELOR DE AUTOEVALUARE d. propoziţia D este adevărată. interesul general al Comunităţilor Europene. interesele parlamentelor naţionale. 15. c. recomandare. din preşedintele Parlamentului şi din preşedinţii parlamentelor naţionale ale statelor membre. normă de drept comunitar cu aplicabilitate indirectă. 14. în prezenţa şi cu votul majorităţii calificate. Parlamentarii europeni : a. 6 ani d. interesele statelor membre. Durata mandatului europarlamentarilor este de: a. sunt aleşi prin vot indirect. 99 DREPT COMUNITAR EUROPEAN . c.

b. pot fi atacate cu recurs în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.CHEIA TESTELOR DE AUTOEVALUARE d. nelimitată 21. cel puţin 2/3 din numărul membrilor săi. reprezintă o nouă instituţie comunitară. 18. din preşedintele Parlamentului şi din preşedinţii grupurilor parlamentare. Curtea de Conturi a Uniunii Europene. Comisia Uniunii Europene. 23. 17. c. este un tribunal internaţional. 20. b. d. de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. cel puţin 1/2 din numărul membrilor săi. c. c. 19. Consiliul Uniunii Europene. pot fi atacate cu recurs în faţa Tribunalului de primă instanţă. b. Ombudsmanul European poate fi demis de către: a. d. nu pot fi atacate în faţa nici unei alte instanţe. pot fi atacate cu recurs în faţa Tribunalului Internaţional de la Haga. b. Comisia Uniunii Europene. Tribunalul: a. 22. b. d. este o jurisdicţie autonomă integrată în cadrul Consiliului Uniunii Europene. Atribuţiile de consultare ale Parlamentului European se exercită în raport cu: a. Consiliul Uniunii Europene. Judecătorii Tribunalului sunt numiţi: a. cel puţin 1/4 din numărul membrilor săi. d. de Consiliul Uniunii Europene. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. mai mare decât durata mandatului judecătorilor. mai mică decât durata mandatului judecătorilor. egală cu durata mandatului judecătorilor. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. 100DREPT COMUNITAR EUROPEAN . este o componentă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. d. c. Parlamentul European. Mandatul avocaţilor generali are o durată: a. cel puţin 1/3 din numărul membrilor săi. b. c. c. Cvorumul de funcţionare a Parlamentului European este de: a. d. b. Hotărârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene: a.

precum şi în privinţa mijloacelor care trebuie utilizate. Tratatul de la Amsterdam. de Parlamentul European. b. directiva se adresează: a. Tratatul de la Nisa. d. decizia. d. numai anumitor state membre. 24. directiva. tuturor statelor membre. d. Directiva: a. d. întotdeauna unui singur stat membru. b. jurisprudenţa Curţii de Justiţie. Tratatul de la Maastricht. b. 4. Tratatul de la Maastricht.C. directiva. b. DREPT COMUNITAR EUROPEAN 101 . 3. b. avizul. angajamentele externe ale comunităţilor. c. Tratatul C. d. tratatele comunitare. c.O. persoanelor fizice din statele membre. c.E. obligă statul membru destinatar în privinţa rezultatului de atins. recomandarea.. regulamentul. Ca principiu. Curtea de Conturi a fost inclusă în rândul instituţiilor comunitare prin: a. 2. obligă statul membru destinatar în privinţa rezultatului de atins. nu are caracter obligatoriu. precum şi a formei juridice de transpunere în dreptul naţional. printr-un acord al guvernele statelor membre. d. 5. actul convenţional încheiat între două state comunitare.E. decizia. principiile generale de drept. c. Principalul izvor derivat al dreptului Uniunii. recomandarea. Tratatul C. Nu este izvor primar al dreptului Uniunii: a. pentru aplicarea Tratatelor Constitutive. regulamentul.E.CHEIA TESTELOR DE AUTOEVALUARE c. identic cu legea din dreptul intern. d. în următoarea grupare: a. Tratatul de la Amsterdam. directiva. b. Se găsesc numai izvoare derivate ale Dreptului Uniunii. avizul. obligă statul membru destinatar numai în privinţa rezultatului de atins. PARTEA III-a DREPTUL UNIUNII EUROPENE 1. c. c. este: a.

nu are prioritate: a. 102DREPT COMUNITAR EUROPEAN . cât şi modalităţile de aplicare. C – Raporturile dintre dreptul comunitar şi dreptul intern al statelor comunitare are la bază concepţia monistă. 9. d. b. b. Propoziţia A este adevărată.CHEIA TESTELOR DE AUTOEVALUARE 6. d. constituie exprimarea unei opinii. cât şi cu privire la mijloace. b. propoziţia B este falsă. Propoziţia A este adevărată. faţă de o lege internă anterioară. reprezintă o simplă opinie. propoziţia D este adevărată. Decizia se deosebeşte regulament prin faptul că faptul că: a. c. D – Raporturile dintre dreptul comunitar şi dreptul intern al statelor comunitare are la bază concepţia dualistă. propoziţia B este adevărată. faţă de regulament. directiva. regulamentul. propoziţia D este adevărată . B – Concepţia monistă din dreptul internaţional public afirmă unitatea sistemică a normativităţii juridice. propoziţia B este adevărată. c. obligă numai cu privire la rezultatul de atins. 8. În cazul conflictului dintre dreptul Uniunii şi dreptul intern al unui stat membru. legea internă ulterioară. să fie completă. faţă de o lege internă ulterioară. Propoziţia A este adevărată. să fie clară. este obligatorie în toate elementele ei. propoziţia D este falsă. d. 7. să fie precisă. d. Nu este o cerinţă pentru ca aplicabilitatea directă a normei comunitare să funcţioneze: a. c. Alegeţi varianta corectă: a. este o solicitare adresată statelor membre pentru a adopta reguli de conduită. propoziţia C este adevărată. nu are caracter general. b. d. Se dau propoziţiile: A – Concepţia dualistă din dreptul internaţional public consideră că ordinea juridică internaţională şi ordinea juridică naţională sunt independente şi separate. b. propoziţia C este falsă. obligă atât cu privire la rezultatul de atins. decizia. Recomandarea se deosebeşte de aviz prin faptul că : a. propoziţia D este adevărată. c. c. propoziţia C este adevărată. să fie condiţionată. faţă de o hotărâre ulterioară a guvernului statului respectiv. 10. Propoziţia A este adevărată. propoziţia B este adevărată. poate să prevadă atât rezultatul de atins. propoziţia C este falsă.

MONITORUL OFICIAL. 2. 2007. Drept instituţional comunitar european. Gilbert GORNIG. Beatrice ANDREŞAN-GRIGORIU. Site-uri internet consultate http://www. 2009.ARMAND COLIN. Bucureşti. Felician COTEA. Richard CORBETT. MONITORUL OFICIAL. p. Drept european-evoluţie.OSCAR PRINT.htm http://europa. ACTAMI. HAMANGIU. Paris-1999 13. Introducere în dreptul comunitar. Ed.BIBLIOGRAFIE BIBLIOGRAFIE 1. Ed. 11. 2007. 9. Bucureşti. nouvelle édition. Droit européen. Paris1996. 7. Bucureşti-2000. 2004. Tratatele Uniunii Europene – versiune oficială consolidată. Ediţia a IV-a. Marc BLANQUET. Manuel de droit communautaire des affaires. Comisia Europeană. Ediţia a III-a. 12.htm http://en. 4. ediţie nouă şi actualizată. BECK. McGIFFEN. 6. Ed. 2003.eu/scadplus/constitution/introduction_fr. Iaşi. Paris.H. Dreptul Uniunii Europene. Augustin FUEREA. 2010. Geoffrey EDWARDS – editori. 2008.36. 5. Roxana MUNTEANU. WOLTERS KLUWER ROMÂNIA. 2009. Parlamentul European. ediţia a V-a.eu/scadplus/glossary/index_fr. Bucureşti.eu. 9e édition. Ed. Bucureşti. Grainne de BURCA. 2009 3. MONITORUL OFICIAL. ordine juridică. Ed. 14. Ediţia 3. ESKA. Ediţia a şasea. Ed.eu/index_fr. Droit constitutionnel de l’Union Européenne. Ion FILIPESCU. Dreptul Uniunii Europene – comentarii. Philippe MANIN. Bucureşti. Ed. Bucureşti.eu/scadplus/constitution/legislation_fr. Bucureşti. Emanuel Corneliu MOGÎRZAN. Ioana Eleonora RUSU. Francis JACOBS. jurisprudenţă şi doctrină. MichaelnSHACKLETON. Paris. Ed. Loïc ERNEST. Ed.htm http://europa.org/wiki/Schengen_Agreement DREPT COMUNITAR EUROPEAN 103 . Jean-Claude GAUTRON.wikipedia. Uniunea Europeană – ghid critic. David SPENCE. Guy ISSAC. C. 1996. Ed. 8. 2001. 9e édition. Droit communautair général. HAMANGIU. DALLOZ. Ed. Ed. Ed. Ed.htm http://europa. Drept comunitar european. 10. Bucureşti. FIDES. instituţii. Steven P. PEDONE.int http://europa. Paul CRAIG.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful