A CUNOAŞTE PENTRU A SCHIMBA.

STUDII ŞI CERCETĂRI DE ASISTENłĂ SOCIALĂ
Coordonator: Prof. univ. dr. VIOREL PRELICI

VASILE GOLDIŞ UNIVERSITY PRESS ARAD 2009

1

CUPRINS
PrefaŃă ……………………………………………………………..3 Noi resurse pentru a reda delincventului minor sensul ascendent al construirii de sine(Viorel Prelici)…………………………………………… ……..6 AsistenŃa socială din România în spaŃiul ComunităŃii Europene(Claudia Boghicevici, Flavius Şipoş) ……………………………………………………….10 PerfecŃionarea sistemului de finanŃare externă a serviciilor specializate de protecŃia copilului şi adultului (Claudia Boghicevici)……………………...18 Sărăcia copilului în România (Aurora Lupaş)…………………………...22 Capacitatea de simbolizare în relaŃia terapeutică (Gabriel Balaci) …..34 Aspecte teoretice ale fenomenului de combatere şi prevenire a exploatării prin muncă a copiilor (Flavius Şipoş)……………………………….42 Integrarea în şcoala de masă a copiilor cu deficienŃe mintale (Oana Morcan)……………………………………………………………………………..54 Prefigurarea rolului asistentului social în consilierea mamelor aflate în dificultate (Oana Morcan) ……………………………………………………..70 Copiii străzii, un fenomen actual (Laura Andreş) …………………………81 Aspecte privind noua reglementare a ocrotirii copilului minor prin adopŃie (Simina Cociuba)…………………………………………………………………..90 Domeniul protecŃiei copilului: între experierea vocaŃională a asistenŃei socaile şi exactitatea juridică (preot drd. Ion Petrică)………………………….96 Consilierea şi abordarea funcŃională a serviciilor de asistenŃă socială în şcoală (Alina Constantin) ………………………………………………………108 Pedagogia socială, teorii şi reprezentanŃi de seamă (Dorin Bătrân)….117 Noi direcŃii de intervenŃie ale asistenŃei sociale în România. Bolnavul mintal – problemă a asistenŃei medicale versus asistenŃă socială (Oana Morcan)…………………………………………………………………………… 122 Workkaholismul – fenomen dezaptativ în rândul asistenŃilor sociali din Timişoara (Loredana Simerea)………………………………………………....139 ImplicaŃii sociale ale consumului de droguri(Adela Lucia Şteam)……………………………………………………………………………..147 Reintegrarea socială a consumatorului de droguri (Adela Lucia Şteam)……………………………………………………………………………156 Egalitatea de şanse pentru toŃi – un deziderat al democraŃiei (Aurora Lupaş) ……………………………………………………………………….. ….163 Negrii din Statele Unite ale Americii. De la discriminare la integrare (Sorin Bulboacă)………………………………………………………………………….170 Prognoza demografică pentru România, 2010-2030 (Sorin Bulboacă)………………………………………………………………………….180 ConsecinŃe ale declinului comunităŃilor rurale (Bustescu Radu Emanuela Paula)……………………………………………………………..…..187 Îmbătrânirea – un proces ireversibil (Dorin Bătrân)………………….194 Problematica persoanelor vârstnice din comunităŃile rurale ale MunŃilor Apuseni (Bara Monica Angela)………………………………………….209

2

PREFAłĂ Locul unei prefeŃe, aşa cum îi spune şi denumirea, este în faŃa conŃinutului, dar se elaborează întotdeauna la urmă. Adica dupa ce ai incheiat ce ai avut de spus in continutul unei carti. Deci, eventual să inviŃi/îndemni/provoci cititorul sau, eventual, să-i spui ceva înainte de a începe sa citeasca. Lucrurile se schimbă, întrucatva, atunci când volumul este o culegere de studii, ca în cazul de faŃă, adică rodul unui efort al mai multor autori. Ce vor să spună fiecare şi toŃi împreună ? Au ei un element comun ? S-ar putea să existe puncte de vedere diferite, chiar contradictorii. Cum poŃi armoniza totul ? Cum aşezi materialele micşorand riscul ierarhizarilor supărătoare ? Fiecăruia ne sunt foarte dragi produsele noastre intelectuale şi suntem foarte sensibili pe acest teren. Poate cu atât mai mult cu cât e vorba despre tineri. E mai greu, e mai uşor decat în cazul unei singure persoane care scrie o carte ? Misiunea mea este placută, dar şi delicată întrucât autorii acestui volum îmi sunt binecunoscuŃi şi apropiaŃi : unii foşti studenŃi sau actuali doctoranzi alŃii tineri colegi, cadre didactice sau colaboratori din colectivul de asistenŃă socială a FacultaŃii de Psihologie, ŞtiinŃele EducaŃiei şi AsistenŃă Socială de la Universitatea de Vest « Vasile Goldiş » din Arad. PuteŃi urmări în acest volum tineri cercetători în curs de formare şi afirmare. Asta nu inseamnă că nu veŃi putea găsi contribuŃii interesante şi valoroase, demne de a fi citite şi citate, într-un mănunchi mozaicat de teme, toate având drept numitor comun asistenŃa socială, dar ilustrative pentru diferite domenii specializate ale acesteia. Totodată, veŃi putea descoperi puncte de vedere proprii, originale, care merită a fi luate în considerare. Din lucrarea elaborată de Sorin Bulboacă,îin domeniul demografiei, este de reŃinut, în privinŃa României, abordarea prognozei normative. Autorul încadrează această formă de estimare într-un context complex, istorico-socioeconomic. Este pusă în valoare ideea potrivit careia demografia fară istorie este oarbă, dupa cum istoria fara demografie ramâne o enigma. Oricarui cercetător interesat de evoluŃia unor fenomene sociale îi vor fi utile date privind prognozele demografice în Europa şi pe plan mondial, prezentate de Sorin Bulboaca. Caracterul pesimist al prognozei demografice pe termen lung pentru Romania este foarte bine demonstrat cu cifre preluate din publicatii de referinŃă.Este remarcabila prezentarea unor aspecte ale evoluŃiei demografice negative din România. Semnificativă în acest sens este prezentarea perspectivei privind populaŃia şcolară, comasarea şcolilor, reducerea numărului de cadre didactice etc. Consideram ca nuanŃarea particularităŃilor îmbătrânirii populaŃiei în Ńara noastră, reprezintă una din contribuŃiile majore ale studiului prezentat. Aurora Lupaş expune o serie de idei, rod al experienŃei în domeniul protecŃiei copilului, respectiv al rolului familiei în dezvoltarea armonioasă a acestuia. Autoarea optează pentru strategii de intervenŃie pe care le-am putea denumi directiviste, în opozitie, adaugăm noi, cu orientarea nondirectivistă. Este vorba despre raportul între cel care formează, consiliază, influenŃează, educă etc., şi cel care beneficiază sau suportă efect(ul)ele. Atunci când primul deŃine rolul preponderent, ne aflăm în faŃa orientării directiviste. În cel de al doilea caz este vorba de orientarea nondirectivista. Fiecăreia dintre aceste

3

orientări i se găsesc avantaje şi dezavantaje. Aurora Lupaş optează pentru o orientare mai mult directivistă. În lucrarea Oanei Morcan transpare formaŃia de asistent social a autoarei prin pledoaria bine şi entuziast susŃinuta în favoarea dezinstituŃionalizării bolnavului psihic. Analiza efectuată se face de pe poziŃiile psihiatriei comunitare. Citându-l pe E. Goffman, este subliniat faptul că, până acum, psihiatrul se afla, din punct de vedere social, preponderent in partea opusa pacienŃilor. ConsideraŃiile critice pe care le face Oana Morcan - referitor la spitalele de psihiatrie – le putem prelungi remarcând faptul că tratamentul în aceste instituŃii pavează, de fapt, drumul spre infern (parafrazând maxima potrivit căreia drumul spre infern e pavat cu bune intenŃii). Paradigma dezinstituŃionalizării bolnavului psihic, a integrării lui în comunitate, sunt foarte bine susŃinute în acest studiu. În aceasta perspectivă, rolurile asistentului social, desigur, vor spori. Ele sunt menŃionate, după cum urmează : mediator, advocacy, educator, consilier de familie, facilitator. De asemenea, sunt subliniate o serie de sarcini îndeplinite de către asistentul social în acest cadru : să dezvolte, să propună şi să implementeze politici eficiente pentru bolnavul psihic, să atragă finanŃarea pentru acest tip de activitate, să-şi centreze intervenŃia pe mediu etc. Pe lângă roluri şi sarcini, sunt clarificate principii de activitate cu bolnavul mintal cum ar fi participarea şi responsabilitatea comunităŃii în ameliorarea sănătăŃii mintale a bolnavului psihic. Din cele de mai sus, autoarea deduce logic necesitatea specializării asistentului social ce lucrează în domeniul psihiatriei. Această demonstraŃie a necesităŃii asistenŃei sociale în domeniul psihiatriei se impune a nu fi uitată, Ńinând seama de faptul că însăşi profesia de asistent social, în accepŃia sa modernă, se regăseşte de la începuturile ei în aşezările psihiatrice. Pe buna dreptate se remarcă faptul că în instituŃiile psihiatrice « rolul asistentului social se contureaza din ce in ce mai clar, deşi atribuŃiile sale sunt adesea trecute cu vederea sau ‘împarŃit’ altor profesii »(p ). Dacă vreŃi să vă clarificaŃi modul cum trebuie utilizate fondurile structurale şi de coeziune în finanŃarea serviciilor de asistenŃă socială în România, citiŃi articolul Claudiei Boghicevici. Dăm în acest sens un citat edificator : « ÎmbunătăŃirea şi diversificarea serviciilor oferite de centrele multifuncŃionale şi rezidenŃiale pot contribui la degrevarea membrilor activi ai familiilor de grija persoanelor dependente pe perioada orelor de lucru şi la creşterea calităŃii muncii şi vieŃii atât a celor activi cât şi a celor dependenŃi » (p. ) remarcă autoarea. Într-adevar, dupa cum se subliniază, fondurile alocate sistemului de protecŃie a copilului, cele ale Programului PHARE, dar şi cele guvernamentale, şi-au probat eficienŃa : s-au diversificat tipurile de prestări de servicii, în special cele cu caracter privat, s-a dezvoltat reŃeaua asistenŃilor maternali şi, mai ales, ceea ce era esenŃial, a scăzut în permanenŃă numarul de copii institutionalizaŃi. Laura Andreş face o analiză a situaŃiei copiilor străzii pornind de la o informare bibliografică esenŃială şi fundamentându-se pe o experienŃă proprie. O intrebare vitală careia autoarea caută să-i raspundă în finalul studiului este următoarea : poate fi cu adevărat eradicat fenomenul ? Raspunsul este, în general, optimist : integrarea copiilor străzii în sistemul rezidenŃial, deşi anevoioasă, nu este imposibilă, la vârste fragede. ExistenŃa

4

(p. care să colaboreze îndeaproape la integrarea lor. ). Arad. o reflectare. face recuperarea posibilă. Iată. derulat la DirecŃia Generalş de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului din Arad. deci. Cociuba Simina Codruta prezintă şi comentează propria sa experienŃă în cadrul programului Adoptă ! Copilul este sufletul familiei. desigur a preocupărilor ştiinŃifice pe care le au câŃiva tineri cercetatori grupaŃi în ceea ce putem considera că devine un nucleu de cercetare in domeniul asistenŃei social.unor profesionişti în acest domeniu. martie 2009 VIOREL PRELICI 5 . caleidoscopică.

din punct de vedere afectiv (al teelementului . Se poate vorbi despre o dublă devalorizare a şcolii: 6 . Componenta grupului este cea prezentată în anexa 1. Ca atare. Concluzii CorelaŃia dintre cele două chestionare probează că în alegerile lor – atât în ceea ce priveşte preferinŃele. importanŃa elementului afectiv al grupului. psihopatiile şi nivelul mintal mai scăzut.suma intensităŃii respingerii cu psihopaŃii. . în lucrarea de faŃă. . cât şi respingerile – membrii grupului utilizează. Ipoteza cercetării În activitatea de reabilitare. probablitatea unor rezultate pozitive creşte dacă se pune accent pe mijloace afective dintre care.NOI RESURSE PENTRU A REDA DELINCVENTULUI SENSUL ASCENDENT AL CONSTRUIRII DE SINE VIOREL PRELICI Universitatea de Vest ”Vasile Goldiş” Arad Abstract Cercetarea îşi propune să găsească mijloace prin care să contribuie la educarea/reabilitarea infractorului minor din România. Acest lucru se realizaeză în privinŃa respingerilor (atât ca număr cât şi ca intensitate). Discutarea rezultatelor şi importanŃa lor Corelarea parametrilor chestionarului Moreno cu cei ai chestionarului privind tendinŃele de dezadaptare a personalităŃii ne oferă posibilitatea de a releva indici semnificativi . grupul este dintre cele mai importante iar în afara lui. potrivit teoriei moreniene). cele două chestionare pot fi utilizate pentru o mai bună cunoaştere a grupelor de deŃinuŃi minori în vederea creării unui climat socioafectiv care să contribuie la reabilitarea lor (redarea sensului ascendent al construirii de sine). În acest scop s-a utilizat Chestionarul sociometric Moreno şi Chrestionarul privind tendinŃele de dezadaptare a personalităŃii. frustrarea. membrii grupului între ei. S-a căutat a se evidenŃia modul în care se percep. recuperatoriu. în cunoştinŃă de cauză. în coreŃie cu tendinŃele de dezadaptare cum sunt antecedentele presonale. Metodologie În lucrarea de faŃă se prezintă rezultatele unei părŃi a cercetării şi anume.număr de respingeri cu frustrare. Nu ne-am propus. să prezentăm şi să analizăm celelalte două componente alte tehnicii sociometrice. matricea sociometrică şi sociograma. după cum urmează: . CorelaŃiile obŃinute se prezintă în anexa 2. terapeutic şi umanitar. familia. în penitenciar. S-a lucrat cu un număr de 53 de infractori minori (cu vârste de până la 18 ani) dintr-un penitenciar din România.număr de respingeri cu antecedente personale. .suma intensităŃii respingerii cu aspect mental. pe de o parte şi în ce măsură preferinŃele afective corelează cu trăsăturile de personalitate evidenŃiate prin chestionarul aplicat. Sistemul şi cadrul juridic întârzie să păstreze un concept despre copilul deviant mai mult restrictiv şi punitiv decât educativ. criterii privind trăsăturile de personalitate ale celor vizaŃi.

parazitismul social. alcoolism. La Vitry. deci. Structuri cauzale generatoare. Institutul de ŞtiinŃe ale EducaŃiei. Apare. ceea ce este de-a dreptul absurd. iar un profesor care nu-şi face lecŃia abandonează vocaŃia şi responsabilitatea lui socială. viaŃa devenind mai nesigură şi primejdioasă. . mai ales la vârstele mici. nu numia de notele lui. 6067 de elevi au fost eliminaŃi din cauza abaterilor de la disciplină. omul de la catedră se transformă într-un birocrat care are menirea să umple rubricile catalogului şi atât. 7-8.ca instituŃie ce se sustrage tot mai mult responsabilităŃilor sale educative şi ca statut socio-profesional al cadrelor didactice. dar şi în cele ale minorilor. decât să părăsească sau să revină în penitenciar. Şcoala abandonează copiii cu abateri de comportament. În aceste condiŃii. promiscuitate sexuală nu mai sunt decât câŃiva paşi. de la care până la fuga în stardă. Comportamentul deviant la minori. consum de droguri. aceasta se desemnează 1 V. efort şi responsabilitate. Radulian (coordonator). de contactul cu familia. Comitetul NaŃional Român UNICEF. Câteva date statistice sunt ilustrative: în anul şcolar 1991-1992. dintre acestea 4676 fiind în clasele I-IV. singurul remediu posibil”. cultul banului şi al câştigului facil. de comportamentul elevilor. Modificarea din temelii a mentalităŃilor Trecerea spre economia de piaŃă a adus şi aduce cu sine o bruscă şi nu întotdeauna benefică schimbare a mentalităŃilor. 1276 sunt la clasele I-IV. Unii chiar spun că cestea Ńin de perioada comunistă. Apare astfel ca atiudine cvasi predominantă fuga de muncă. din totalul de 17 432. efect al aceleiaşi lupte acerbe pentrus supravieŃuire se exprimă şi printr-o dură respingere şi marginalizare a minorilor cu comportament deviant. Iată deci că şcoala devine ea însăşi factor de favotrizare a fenomenului de comportament deviant al minorilor. Total fals! Educarea copilului s-a făcut din antichitate şi până azi. Dacă se urmăreşte şi situaŃia elevilor eliminaŃi din cauza absenŃelor. trimiŃându-i unde? În stradă! La discreŃia factorilor poluanŃi ai societăŃii.ca preocupare pentru copilul –problemă. 1994. pentru simplul motiv că în „afară” sunt stigmatizaŃi şi repeinşi de colectivitate. Este inadmisibil să elimini din şcoală copii de 9 şi 10 ani. - 7 . tot mai depreciate şi devalorizate. în mod justificat întrebarea: chiar nu se poate face nimic. ReacŃia de respingere a comunităŃii Scăderea genearlă a sensibilităŃii oamneilor faŃă de semeni. în rândul celorlalte profesiuni. Bucureşti. să participe la programul de educaŃie?Această abdicare de la misiunea de educator au sesizat-o chiar şi străinii. p. căutarea unor căi ocolite şi oneroase de parvenire. în primul rând. să frecventeze şcoala. Cum altfel se poate explica diminuarea sensibilă a preocupărilor cadrelor didactice în domeniul educativ? Este indmisibil ca profesorii să nu se mai preocupe de timpul liber al copiilor. Prevenire şi combatere. înfiinŃat în 1950 şi condus multă vreme de Joe Finger. delincvenŃă. 1 „Delincventul este bolnav pentru că a fost iubit greşit sau nu a fost iubit deloc: dragostea se dovedeşte. Acesta este mottoul care exprimă etica unui cămin de delincvenŃi de la Vitry. În cazuri de infracŃionalitate se constată chiar preferinŃa adolescenŃilor de a continua să rămână. nu numai în rândurile adulŃilor. Ce-au putut face aceşti copii ca să merite o asemenea pedeapsă? Este un abandon de la atribuŃiile fundamentale ale şcolii şi de la datoria dascălului de a se ocupa de soarta copilului. ca elevul să fie atras.

1972. menite să înlocuiască vechile case de corecŃie cu cămine de readaptare mai umană. unde tinerii vin şi pleacă de bunăvoie şi care înregistrează 70% succese confirmate) l-a determinat pe judecătorul J.A. V-VIII Cls. 8 . p. nici mustrarea.cu trei vocale. Chazal să mai creeze încă 208 „centre semi – libere” în FranŃa. 2 Anexa 1 ComponenŃa grupului N = 53 Grupă de vârstă: 14-16 ani – 32% 17-18 ani – 68% Mediul de provenienŃă Urban – 52% Rural – 48% OcupaŃia părinŃilor: mama muncit(oare)or şomer(ă) casnică pensionar(ă) pensie boală detenŃie decedat 36% 28% 20% 6% 2% 8% 2% 64% 34% 28% 30% 28% 14% tata 20% 36% 4% 34% 6% SituaŃia familială: Nu au părinŃi PărinŃii sunt despărŃiŃi PărinŃii sunt împreună SituaŃia şcolară: Mai puŃin de patru clase Cls. IX-XII CORELAłII ÎNTRE NUMĂRUL DE PREFERINłE /RESPINGERI ŞI REZULTATELE LA ITEMII CHESTIONARULUI DE TENDINłE DE DEZAPTARE A PERSONALITĂłII N= 53 2 C. – atitudine autentic afectivă faŃă de subiecŃii din cămin (217 băieŃi).A. A. 62. RevoluŃionarea terapeutică din acest cămin (care „este un loc de primire cordial ce nu cunoaşte nici predica. Bonnafort. I-IV Cls. nici lecŃia de morală”.

psihopatie 10 – nivel mental 11.reacŃie la frustrare 12 – echilibru emoŃional 13 – motivaŃie Chestionar sociometric 14 – număr preferinŃe 15 – sumă preferinŃe 16 – număr respingeri 17 – sumă respingeri 9 .Codificare: Chestionar – TendinŃe de dezadaptare a personalităŃii 1234567onestitate antecedente personale psihastenie depresivitate imaturitate emoŃională schizoidie paranoia 8 – isterie 9.

the mintal health services are comprised in the atributions of the Sanitary Authority. Lazăr Vlăsceanu. Editura Babel. During the communist regime there existed no university education in the spehere of social aid. groups or communities. mobilizează comunitatea. AsistenŃa socială este un sistem de ajutorare materială a persoanelor care nu sunt apte de muncă şi nu dispun de mijloacele necesare traiului3. the Romanian social aid services are fragmented. persoanele şi grupurile în dificultate de a influenŃa activ politicile sociale. CLAUDIA BOGHICEVICI Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad Asist. the child protection services are under the jurisdiction of the National Authority for the Protection of Child Rights and the services for disabled people are organized inside the Department Councils under the administratorship and coordination of the National Authority for Disabled People and its regional inspectorates. Editura Stiintifica si Enciclopedica. 1993. many organizations and institutions having attributions in this field. AsistenŃa socială oferă celor în nevoie posibilităŃi de cunoaştere şi de acces la servicii specializate de protecŃie socială. SuportuI financiar sau produsele destinate asistenŃei sociale provin fie de la bugetul de stat. îi orientează către înŃelegerea şi utilizarea cadrului legislativ de protecŃie socială.ASISTENłA SOCIALĂ DIN ROMÂNIA ÎN SPAłIUL COMUNITĂłII EUROPENE Lect. through the central and local public administration authorities. activităŃi profesionalizate de protejare a unor persoane. univ. Thus. în criză şi deci vulnerabile. pag. After 1990 a series of laws have been passed against poverty and for the protection of disabled people and the university education has been reintroduced in the field of social aid. măsuri. the local collectivity and the civil society take action to prevent. aflate temporar în dificultate. programe. DicŃionar de sociologie.soc. Nowadays. 3 Mic DicŃionar enciclopedic. families. Bucureşti. FLAVIUS ŞIPOŞ DGAS ARAD ABSTRACT The thesis focuses on the comparative anlysis between the Romanian social aid system and that of the European Union. drd. limit or abate the temporary or permanent effects of situations that could generate the marginalization or the social exclusion of some persons. Bucureşti. 594-601 4 10 . The national social aid system represents the complex of institutions and measures through which the state. grupuri comunităŃi cu probleme sociale. 1978. 67 Cătălin Zamfir. pag. fie din contribuŃiile voluntare individuale sau comunitare şi sunt acordate celor în nevoie în funcŃie de necesităŃile lor urgente4. AsistenŃa socială este un ansamblu de instituŃii.

alineatul 2 al aceluiaşi articol precizează conŃinutul acesteia. Îm momentul de faŃă. 239 din 16 martie 2006 5 11 . legislativ economic şi social în care operează politicele de protecŃie socială. ". nr. aflate temporar în dificultate. servicii specializate de protejare a persoanelor. reprezintă ansamblul de instituŃii şi măsuri prin care statul. cuprinde serviciile sociale si prestaŃiile sociale acordate in vederea dezvoltării capacitaŃilor individuale sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale. 1-24 7 Publicată în Monitorul oficial al României.Un alt autor5 defineşte asistenŃa socială ca o prestaŃie realizată cu banii statului şi care se adresează celor aflaŃi în stare de sărăcie. Editura Sansa. care din cauza unor motive de natură economică. Editura Politica . specificând că asistenŃa socială este prin natura sa un ajutor acordat de către stat. biologică sau psihologică. faptul că în ciuda eforturilor de a armoniza sistemul de protecŃiesocială. Bucureşti. pag. toate Ńările membre a ComunităŃii Europene urmăresc în domeniul asistenŃei sociale acelaşi deziderat. care în art. componentă a sistemului naŃional de protecŃie sociala. Asigurarea unei asistenŃe medicale susŃinute şi de o înaltă calitate. măsuri. programe. creşterea calităŃii vieŃii si promovarea principiilor de coeziune si incluziune sociala. comunităŃilor cu probleme speciale. respectiv o politică socială integrată. familiei. luna iulie. Comisia Europeană a propus o “Strategie concretă pentru modernizarea protecŃei sociale „ iniŃiativă care trebuie privită în continuelor dezvoltări în cadrul politic. 47/2006 privind sistemul naŃional de asistenŃă socială7. grupurilor. activităŃi profesionalizate. Politici sociale. la nivelul ComunităŃii Europene funcŃionează mai multe modele respectiv: Sergiu Tămaş. România în context european. Promovarea incluziunii sociale. în anul 1999. De asemenea. prin autorităŃile administraŃiei publice centrale şi locale. AlŃi autori6 apreciază că "asistenŃa socială desemnează un ansamblu de instituŃii. În acest sens. atât la nivelul statelor membre cât şi la nivelul Uniunii Europene. partea I. Strategie conŃine patru obiective cheie pe care le vom enumera în cele ce urmează: Muncă plătită şi venituri sigure. 1995. grupurilor ori comunităŃilor”. limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori permanente ale unor situaŃii care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei. 2 alin. O definiŃie strict juridică a asistenŃei sociale este stabilită de Legea nr. vom constata însă. 1996. Pensii sigure şi un sistem de pensii viabil. Cătălin Zamfir. DicŃionarul politic ediŃia a II-a revăzută şi adăugită. Cu toate că obiectivele enumerate mai sus sunt comune tuturor Ńărilor membre. Bucureşti. pag. nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace şi eforturi proprii un mod decent de viaŃă”. chiar dacă fiecare stat este responsabil de organizarea şi finanŃarea protecŃei sociale pe teritoriul său.1 prevede: " Sistemul naŃional de asistenŃa socială. socio-culturală. colectivitatea locală şi societatea civilă intervin pentru prevenirea. în sensul că “AsistenŃa socială. 56 6 Elena Zamfir.

Belgia. FranŃa. începând prin a înlătura din legislaŃia şi practica în domeniu măsurile restrictive. O atenŃie deosebită s-a acordat protecŃiei copilului şi în mod special adopŃiei şi reintegrării copilului în familie. iar angajarea în domeniul serviciilor sociale rămâne scăzută. precum şi prin impozite directe. introducerea taxelor şi plăŃilor pentru servicii şi cumpărarea serviciilor de asistenŃă. implicarea organizaŃiilor de voluntariat. Spania. obiectivele programelor de asistenŃă socială din România s-au modificat treptat. Acest model a fost dezvoltat pe baza principiului că individul este parte a unei comunităŃi (colectivităŃi sociale) unde serviciile universale şi intrarea femeilor pe piaŃa muncii au devenit mecanismul de satisfacere a nevoilor sociale. Modelul britanic – îl întâlnim în Marea Briatnie şi în Irlanda şi reprezintă un model social care îşi are originile în principiile universalismului. Ponderea majoră în aceste servicii o reprezintă ajutoarele sociale. de dezvoltarea mixului bunăstării. bazate în principal pe sprijinirea familiei şi a organizaŃiilor de voluntariat. finanŃarea făcându-se din impozite directe. Au fost adoptate o serie de legi pentru combaterea sărăciei şi în domeniul protecŃiei persoanelor cu handicap şi au fost reînfiinŃat învăŃământul superior în domeniul asistenŃei sociale. parteneriat social şi un puternic sector public. Deşi acest model se bazează pe prestarea şi finanŃarea serviciilor de către sectorul public şi pe aşa numita bunăstare instituŃionalizată. Modelul sudic pe care îl întâlnim în Portugalia. fiind finanŃate de către angajator şi prin contribuŃia angajaŃilor la programele de asigurări sociale şi naŃionale. Olanda şi Luxemburg. Portugalia. Aceste sisteme sociale s-au dezvoltat pe baza relaŃiei dintre nevoile sociale şi merit – performanŃă în muncă. deşi ajutoarele sociale înregistrează niveluri mai scăzute şi un grad mai ridicat de selectivitate decât în modelul social – democratic. astfel încât să fie reflectate valorile unei societăŃi democratice. în Marea Britanie modelul a fost marcat de o politică a diminuării rolului statului. universalism. Modelul social – democratic sau modelul scandinavic. ultimele trenduri sunt spre creşterea implicării sectorului privat în sistemele de securitate socială. Austria.Modelul continental – Ńările care aplică acest model sunt Germania. implicarea statului fiind limitată. focalizat asupra concurenŃei pieŃei şi concentrat mai degrabă pe selectivitate şi pe obiective decât pe universalism. Modelul este bazat pe principiile drepturilor sociale derivate din cetăŃenie. În ultimii 20 de ani. Italia şi Grecia au dezvoltat sisteme de servicii sociale rudimentare. familia rămâne principalul instrument de solidaritate între generaŃii. Din 1990. 12 . Oricum. redistribuŃie. Spania şi Grecia sunt caracterizate prin nivele crescute ale intervenŃiei statului în ultimii ani.

Actualmente serviciile de asistenŃă socială din Ńara nostră sunt fragmentate. Articolul 25 al aceluiaşi document prevede că : „Orice persoană are dreptul la un nivel de viaŃă corespunzător asigurării sănătăŃii sale. bunăstării proprii şi a familiei. o multitudine de probleme din domeniul legislaŃiei interne. În afară de acestea. ratificata de România prin Legea nr. văduvie. ci numai ca urmare a ratificării lor de către statele membre şi a transpunerii lor în practică în legislaŃia internă a fiecărui stat membru9. cadrul consiliilor judeŃene sub tutela şi coordonarea AutorităŃii NaŃionale pentru Persoane cu Handicap. Normele primelor două organisme nu produc efecte prin ele însele. sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea şi libera dezvoltare a personalităŃii sale. în calitate de membru al societăŃii. Articolul 22 din DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului8 proclamă că „Orice persoană. autorităŃile locale au creat. 465 din 1 iunie 2005. cunoscuta si sub denumirea de ConvenŃia Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) 13 . locuinŃa. respectiv a inspecŃiilor regionale din subordinea acesteia. Normele elaborate de organismele internaŃionale cu atribuŃii şi în domeniul asistenŃei sociale. nr. la nivelul fiecărei unităŃi administrativteritoriale. ToŃi copiii. ea este îndreptăŃită să obŃină satisfacerea drepturilor economice. mai multe organisme şi instituŃii având competenŃe în acest domeniu. de boală. LegislaŃia privind sistemul naŃional de protecŃie socială au fost influenŃate de o serie de acte normative internaŃionale dintre care amintim câteva în cele ce urmează. îmbrăcămintea. serviciile pentru protecŃia copiilor intră sub jurisdicŃia AutorităŃii NaŃionale pentru ProtecŃia Drepturilor Copilului iar serviciile pentru persoanele cu dizabilităŃi sunt organizate în. servicii publice de asistenŃă socială şi diferite aşezăminte sociale. Consiliul Europei şi Uniunea Europeană au ca scop îmbunătăŃirea şi dezvoltarea asistenŃei sociale. bătrâneŃe sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenŃă ca urmare a unor împrejurări independente de voinŃa sa. o strânsă legătură economică. fie că s-au născut în cadrul sau în afara căsătoriei. cuprinzând hrană. are dreptul la securitate socială. 9 8 ConvenŃia Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului si a LibertăŃilor Fundamentale. partea I. serviciile de sănătate mintală intră în competenŃa. în funcŃie de priorităŃile existente şi în conformitate cu noul cadru legislativ. socială şi politică între statele europene. Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire speciale. de invaliditate. 30/1994 publicată în Monitorul oficial al României. prin efort naŃional şi cooperare internaŃională. cum sunt OrganizaŃia InternaŃională a Muncii. Astfel. Ńinându-se seama de organizarea şi de resursele fiecărei Ńări". prin ratificarea către statele membre. are dreptul la asigurare în caz de şomaj. DeclaraŃia punctează nevoia asigurării tuturor fiinŃelor umane şi stabileşte principiile conform cărora persoanele care se află în stare de risc social trebuie să fie identificate şi ajutate cu precădere. autorităŃilor sanitare. Un alt document important elaborat de Consiliul Europei este Carta Socială Europeană care împreună cu normele privind securitatea socială rezolvă. se bucură de a aceeaşi ocrotire socială". îngrijirea medicală precum şi serviciile sociale necesare.

De asemenea. de îngrijiri impuse de starea sa. mai ales prin intermediul serviciilor de plasare specializate.11) • dreptul la securitatea socială (art. 18) • dreptul muncitorilor emigranŃi şi al familiilor lor la protecŃie şi asistenŃă (art. 4). 13 al Cartei. este necesar a se lua măsurile corespunzătoare pentru a pune la dispoziŃia celor interesaŃi mijloace de formare profesională. dacă este cazul. în care se enumără 19 drepturi sociale. să poată beneficia de o asistenŃă corespunzătoare şi.8) • dreptul la protecŃia sănătăŃii (art. prescrie obligaŃiile ce revin statelor pentru respectarea acestor drepturi. 19) Prin Protocolu1 AdiŃional la Cartă din 1988 a mai fost prevăzut dreptul persoanelor în vârstă la protecŃie socială (art. semnată în 1961 şi intră în vigoare în 1965. trebuie luate măsurile corespunzătoare pentru plasarea persoanelor cu deficienŃe fizice. în vederea exercitării efective a drepturilor persoanelor cu deficienŃe fizice sau mentale. completată cu Protocolul AdiŃional din 1988. Carta a proclamat că. DiferenŃa esenŃială între Consiliul Europei şi Uniunea Europeană este următoarea: membrii Uniunii se reunesc în spiritul "integrării".13) • dreptul de a beneficia de serviciile sociale (art.15) • dreptul familiei la protecŃie socială.7) • dreptul muncitoarelor (în caz de maternitate) la protecŃie (art. în caz de boală. În vederea asigurării exercitării efective a dreptului de a beneficia de serviciile sociale. 14). conŃine două mari părŃi: prima. ca şi adaptarea lor la mediul social (art. 16) • dreptul mamei şi copilului la protecŃie socială şi economică (art. părŃile semnatare s-au angajat "să vegheze ca orice persoană care nu dispune de resurse suficiente şi care nu este în măsură să şi le procure prin propriile mijloace sau să le primească dintr-o altă sursă. iar întâlnirile Consiliului au loc în spiritul "colaborării". să prevadă ca fiecare să poată obŃine. îndepărta sau atenua starea de nevoie de ordin personal şi ordin familial". în special prin prestaŃii rezultate dintr-un regim de securitate socială. juridică şi economică (art. la readaptare profesională şi socială (art. orice sfat şi orice ajutor personal necesar pentru a preveni. inclusiv. să vegheze ca persoanele care beneficiază de o astfel de asistenŃă să nu sufere din acest motiv o diminuare a drepturilor lor politice sau sociale. Prin art.12) • dreptul la asistenŃă socială şi medicală (art. prin servicii competente cu caracter public sau privat. 14 .14) • dreptul persoanelor cu handicap la formare profesională. PărŃile sunt obligate. în pregătirea profesională şi socială.Carta Socială Europeană. a doua. cu caracter tehnic. declarativă. instituŃii specializate cu caracter public sau privat. prin existenŃa unor locuri de muncă protejate şi prin măsuri menite să-i încurajeze pe patroni să angajeze persoane cu deficienŃe fizice (art. conform Cartei să garanteze în materie de protecŃie socială următoarele : • dreptul la protecŃie a copiilor şi adolescenŃilor (art. statele se obligă să încurajeze sau să organizeze serviciile care utilizează metodele specifice serviciului social şi care contribuie la bunăstarea şi dezvoltarea indivizilor şi grupurilor într-o comunitate. 15).

alături de problemele economice comune. inclusiv în sfera asistenŃei sociale. AdministraŃia publică din unităŃile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării10. nr. 10 prevede că toŃi muncitorii şi funcŃionarii ComunităŃii Europene au dreptul la o protecŃie socială adecvată şi trebuie să beneficieze de plăŃile pentru protecŃia socială. 6 Legea 47/2006). 16 prevede egalitatea de tratament între bărbaŃi şi femei. -serviciile de asistenta socială cu caracter primar şi specializate pentru victimele violenŃei în familie. • art. îşi asumă responsabilitatea de realizare a măsurilor şi acŃiunilor prevăzute în actele normative privind prestaŃiile sociale şi serviciile sociale (art. iar în cea de-a treia. Carta Socială este considerată drept o afirmare a voinŃei de a căuta activ dezvoltarea spaŃiului social european. inclusiv celor de asistenŃă socială a Ńărilor membre. În Comunitatea Europeană. • art. adică familiei. • Toate persoanele excluse de pe piaŃa muncii din motiv că nu au acces la ea sau nu au reuşit să se reintegreze în aceasta şi care nu dispun de mijloace de trai trebuie să primească alocaŃii suficiente. 120 ConstituŃia României). potrivit căruia responsabilitatea revine. statul. Statul.conform art. Statul a luat măsurile necesare pentru a proteja copiii şi adulŃii. Art. autorităŃile administraŃiei publice locale de la nivelul comunelor şi oraşelor exercita competente exclusive privind: -serviciile de asistenta socială cu caracter primar pentru protecŃia copilului şi pentru persoane varstnice. autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice (art. -serviciile de asistenta socială specializate pentru persoanele varstnice.Dreptul comunitar este constituit din ansamblul regulilor juridice. în faza secundară a intervenŃiei se găseşte comunitatea. • art. În 1989. 15 . Astfel. integrare şi readaptare profesională. 453 din 25 mai 2006 şi are prevederi speciale referitoare la transferul de competenŃe. 20-23 se referă la protecŃia copiilor şi adolescenŃilor. conducătorii statelor membre ale Uniunii Europene (cu excepŃia Marii Britanii) au adoptat Carta privind drepturile sociale fundamentale ale cetăŃenilor. se prefigurează tot mai multe probleme sociale comune a căror soluŃionare cere coordonare şi acŃiuni comune. partea I.21 din lege. adecvate cu situaŃia lor individuală. in primul rând. IntervenŃia sociala se realizează după principiul subsidiarităŃii.195/2006 a descentralizării a fost publicată în Monitorul oficial al României. celor dispuşi in vecinătatea celor aflaŃi în situaŃie critică. pentru ca aceştia să nu devină victime sub nici o formă.22 stipulează că autorităŃile administraŃiei publice locale de la nivelul judeŃului exercita competente exclusive privind: -serviciile de asistenta socială cu caracter primar şi specializate pentru victimele violenŃei în familie. elaborate de organele Uniunii şi aplicabile relaŃiilor sociale. independent de nivelul funcŃiei ocupate şi unitatea în care activează. 26 stipulează dreptul persoanelor cu handicap la formare. prin autorităŃile administraŃiei publice centrale şi locale. Astfel: • art. 10 Legea –cadru nr. la Strasbourg.

care practic în În acelaşi timp. handicap.. alin. 11 16 . Chiar dacă aceste consilii consultative se înfiinŃează în baza legii privind protecŃia drepturlior copilului. Aceste persoane vor promova valorile familiale. vor sprijini părinŃii care se confruntă cu unele dificultăŃi etc. Art. activitatea acestora nu se va limita doar la probleme privind minorii ci şi la cele care vizează. 2 ConstituŃia României). 6 alin.Consiliile locale şi primăriile funcŃionează. iar pentru a-şi îndeplini rolul pentru care au fost create. ca autorităŃi administrative autonome şi rezolvă nevoile publice din comune şi din oraşe (art. cadre didactice. AutorităŃile administraŃiei publice centrale asigură transferul atribuŃiilor şi al mijloacelor financiare necesare către autorităŃile administraŃiei publice locale şi societatea civilă. inclusiv către instituŃiile de cult recunoscute de lege (art. Statul a încredinŃat responsabilităŃile sporite colectivităŃii locale. boală psihică handicap. fie sărăcie. consilieri locali. vârstnici etc. Rolul acestor consilii este atât de soluŃionare a unor cazuri concrete. cât şi de a răspunde nevoilor globale ale respectivei colectivităŃi. drog etc.24. Astfel se pot crea Consilii Comunitare Consultative cuprinzănd dar fără a se limita. poliŃişti respectiv cele mai infulente persoane din comunitate. În acest sens se înfiinŃează în fiecare localitate Consiliul Comunitar Consultativ11 care au obligaŃia de a implica colectivitatea locală în procesul de identificare a nevoilor comunităŃii şi de soluŃionare la nivel local a problemelor sociale. iar activitatea desfăşurată de membrii consiliului este de voluntariat şi vor avea în vedere interesul beneficiarului în orice decizie luată şi vor evita excluderea persoanelor defavorizate. alcool. 557 din 23 iunie 2005.26 reglementează principiul conform căruia autorităŃile administraŃiei publice de la nivelul judeŃelor exercita competente partajate cu autorităŃile de la nivelul administraŃiei publice centrale privind: -serviciile de asistenta socială cu caracter primar şi specializate pentru protecŃia copilului. în condiŃiile legii. vor păstra confidenŃialitatea informaŃiilor şi vor da dovadă de disponibilitate şi receptivitate. persoanele adulte. delegândui din autoritate şi eliberând centralismul administrativ. medici. 2 Legea 47/2006). boală psihică. Vor încuraja toleranŃa şi spiritul de solidaritate. 122 ConstituŃia României). 121. Încă de la început trebuie precizat faptul că de prin înfiinŃarea acestor consilii consultative. partea I. conform art. Consiliul judeŃean este autoritatea administraŃiei publice pentru coordonarea activităŃii consiliilor comunale şi orăşeneşti. autorităŃile administraŃiei publice locale de la nivelul comunelor şi oraşelor exercita competente partajate cu autorităŃile administraŃiei publice centrale privind: -serviciile de asistenta socială cu caracter primar pentru persoane cu dizabilitati.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilulu. acestea vor beneficia de programe de formare în domeniul asistenŃei sociale şi protecŃiei copilului. -serviciile de asistenta socială specializate pentru persoane cu dizabilitati Consiliile Comunitare Consultative se înfiinŃează în baza Legii nr. indiferent de problele specifice ale acestora. cele cu handicap. publicată în Monitorul oficial al României. Mandatul acestor consilii se va stabili prin acte emise de către autorităŃile administraŃiei publice locale. oameni de afaceri locali. preoŃi. nu se doreşte înlocuirea serviciilor sociale. în vederea realizării serviciilor publice de interes judeŃean (art. nr.

prin hotărâre a consiliului judeŃean sau local şi oferă servicii de specialitate. Bucureşti. 557 din 17 . 239 din 16 martie 2006 Legea nr. găzduire. 47/2006 privind sistemul naŃional de asistenŃă socială Publicată în Monitorul oficial al României. nr. InstituŃiile publice de asistenŃă socială. statul a devenit un stat al bunăstării care reuşeşte să reducă în mod considerabil consumul de resurse publice şi să soluŃioneze cât mai multe cazuri sociale. Editura Babel. 453 din 25 mai 2006 Legii nr. 56 Elena Zamfir. 594-601 George NeamŃu. Cătălin Zamfir. Tratat de asistenŃă socială. 1996. 30/1994 publicată în Monitorul oficial al României. Bucureşti. nr. finanŃate parŃial sau total de la bugetul de stat. pag. Editura Stiintifica si Enciclopedica. România în context european. BIBLIOGRAFIE Mic DicŃionar enciclopedic. 1978. pag. îngrijire. pag. activităŃi de recuperare şi reintegrare socială pentru copii. nr. Lazăr Vlăsceanu.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilulu. precum şi alinierea la standardele europene fapt ce reflecătă gradul de maturitate a a Ńării noastre privind sistemul de protecŃie ocupând în acelaşi timp un loc meritat în panoplia asistenŃei sociale a ComunităŃii Europene. 465 din 1 iunie 2005 Legea –cadru nr. iar cele finanŃate de la bugetul judeŃean sau de la bugetele locale. 67 Cătălin Zamfir. ci sunt o formă de sprijin a activităŃii de asistenŃă socială şi protecŃia copilului. Iaşi. Politici sociale. în funcŃie de nevoile specifice. Editura Politica . 1-24 Legea nr. publicată în Monitorul oficial al României.2003 Sergiu Tămaş.195/2006 a descentralizării a fost publicată în Monitorul oficial al României.unele comunităŃi din mediul rural nici nu există. nr. partea I. Astfel. Editura Polirom. Bucureşti. partea I. partea I. Observăm faptul că şi Ńara noastră a făcut paşi mari în ceea ce priveşte asistenŃa socială. DicŃionar de sociologie. ocrotire. persoane cu dizabilităŃi. Editura Sansa. persoane vârstnice şi alte categorii de persoane. pag. 1995. Bucureşti. DicŃionarul politic ediŃia a II-a revăzută şi adăugită. se înfiinŃează prin hotărâre a Guvernului. 1993. partea I.

România a primit de la UE cca. Alte finanŃări au fost furnizate de către Banca Mondială (ex. Combaterea Excluziunii Sociale (2001-2005). fie sub forma unor granturi. de la investiŃii majore în infrastructură şi sprijin pentru mediul de afaceri până la consolidarea capacităŃii administrative a administraŃiei publice româneşti de a transpune şi implementa acquis-ul european. 6. ViaŃă (2000-2004). România a fost beneficiarul unor importante fonduri. programelor comunitare12. ISPA şi SAPARD. AcŃiunea Comunitară în domeniule SănătăŃii Publice (20032008). îndreptate spre diverse scopuri. Egalitate de Şanse (2001-2005). Poate că acest lucru face să fie considerată drept “o modă a proiectelor. Ida II (1998-2004).5 miliarde Euro în cadrul celor trei instrumente de pre-aderare: PHARE (inclusiv componentele CES şi CBC). ISPA. în 2006 atingând suma de 1. SAMTID).PERFECłIONAREA SISTEMULUI DE FINANłARE EXTERNĂ A SERVICIILOR SPECIALIZATE DE PROTECłIA COPILULUI ŞI ADULTULUI CLAUDIA BOGHICEVICI Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” ARAD După 1989. datorită asistenŃei ComunităŃii Europene în domeniul protecŃiei persoanelor defavorizate. completate de co-finanŃarea naŃională (acolo unde era necesar). Mecanismul de ProtecŃie Civilă (2002-2007). constituie un rezultat al procesului de maturizare a practicilor sociale din domeniul asistenŃei sociale În perioada de pre-aderare. Vamă (2003-2007). legitimă în condiŃiile tranzaŃiei”. Măsuri de încurajare în domeniul ocupării forŃei de muncă (2001-2005). Leonardo da Vinci II (2000-2006). Cultura 2000 (2000-2004). TinereŃe (2000-2006). Începând cu anul 2000. Combaterea Discriminării (2001-2006). E-content (2001-2005). Principalul sprijin a venit din partea Uniunii Europene. Programul cadrul nr.2006. dar fenomenul marchează o nouă paradigmă a intervenŃiei. alocarea anuală a fondurilor europene în cadrul acestor trei instrumente a reprezentat echivalentul a 25% din totalul investiŃiilor realizat de la bugetul naŃional. Facilitatea Globală de Mediu). inclusiv Euratom (2002-2006). AcŃiune Comunitară în Sprijinul ProtecŃiei Consumatorului (2004-2007). Elaborarea standardelor minime de calitate . un nou model de management eficient în condiŃiile unei societăŃi dinamice marcate de postmodernism. managementul programelor s-a dezvoltat şi a cuprins aspecte diverse ale socialului. împrumuturilor BERD şi BEI etc. când a început procesul de negociere a aderării României la UE. In perioada 1991. 6 pentru Cercetare şi Dezvoltare Tehnologică. Fondurile alocate sistemului de protecŃie a copilului prin Programul PHARE. asistenŃei bilaterale a Statelor Membre UE.1 miliarde Euro. fie sub forma împrumuturilor. Programul pentru Întreprinderi şi Spirit Antreprenorial (2001-2005). SAPARD). 18 . PNUD şi UNEP (ex. AgenŃia Europeană de Mediu. Fiscalis (2003-2007). împreună cu cele având aceeaşi destinaŃie puse la dispoziŃia instituŃiilor de profil de către Guvernul României au condus la mutaŃii majore atât în ceea ce priveşte scăderea permanentă a numărului de copii instituŃionalizaŃi cât şi cu privire la diversificarea tipului de prestatori din acest 12 Socrate II (2000-2006). prin intermediul programelor de pre-aderare (PHARE.

Însă nu toŃi europenii au aceleaşi avantaje şi şanse de succes în termeni socioeconomici. la 1 mai 2004 şi 1 ianuarie 2007. respectiv: Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) Fondul Social European(FSE) Fondul de Coeziune (FC) doua Fonduri cunoscute ca AcŃiuni Complementare. UTILIZAREA FONDURILOR STRUCTURALE ŞI DE COEZIUNE ÎN FINANłAREA SERVICIILOR DE ASISTENłĂ SOCIALĂ DIN ROMANIA Uniunea Europeană este una dintre regiunile cele mai prospere din lume. pe următoarele axe prioritare tematice ale POR : 1. FSE şi Fondul de Coeziune. bazată pe o combinare a investiŃiilor publice în infrastructura locală. 19 .Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului 6.Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor . De la data lărgirii acesteia cu încă noi 12 membri. are puterea unei pieŃe interne a 27 de state membre cu aproape 500 milioane locuitori care locuiesc în aproape 300 de regiuni . precum şi a asistenŃilor maternali profesionişti.Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local 5. Pentru programarea 2007-2013 exista: trei Fonduri cunoscute ca Fonduri structurale.2 Reabilitarea / modernizarea / dezvoltarea şi echiparea infrastructurii serviciilor sociale Obiectivul specific al acestui domeniu de intervenŃie îl constituie îmbunătăŃirea calităŃii şi a capacităŃii serviciilor sociale acordate prin sprijinirea echilibrată a acestora pe întreg teritoriul Ńării.domeniu. în special prin apariŃia şi dezvoltarea organismelor private acreditate. ceea ce a condus la elaborarea unei politici de coeziune economică şi socială care să înlăture aceste disparităŃi.ÎmbunătăŃirea infrastructurii de transport regionale şi locale 3. (b) la obiectivul de competitivitate regională şi locuri de muncă: FEDER şi FSE. după cum urmează: (a) la obiectivul de convergenŃă: FEDER. pentru asigurarea unui acces egal al cetăŃenilor la astfel de servicii. (c) la obiectivul de cooperare teritorială europeană: FEDER.ÎmbunătăŃirea infrastructurii sociale 4. politici active de stimulare a activităŃilor de afaceri şi sprijinirea valorificării resurselor locale. fiecare în conformitate cu dispoziŃiile specifice care le reglementează. respectiv: Fondul European pentru Agricultura şi Dezvolare Rurală (FEADR) Fondul European pentru Pescuit (FEP) Fondurile contribuie.AsistenŃă Tehnică Axa prioritară 3 – ÎmbunătăŃirea infrastructurii sociale 3.potenŃiali poli de creştere 2. la realizarea celor trei obiective mentionate anterior. Dezvoltarea echilibrată a tuturor regiunilor Ńării se va realiza printr-o abordare integrată.

Analizele POR au evidenŃiat situaŃia precară a infrastructurii serviciilor sociale şi necesitatea realizării de investiŃii în reabilitarea, modernizarea şi dotarea clădirilor în care se desfăşoară acestea. Totodată, necesitatea investiŃiilor apare şi ca urmare a stabilirii unor standarde minime de calitate pentru serviciile sociale ce trebuie să fie îndeplinite de centrele rezidenŃiale. În multe situaŃii, calitatea slabă a infrastructurii şi lipsa dotărilor cu echipamente obligă persoanele aparŃinând grupurilor sociale defavorizate să apeleze la servicii sociale din alte zone, îndepărtate de domiciliu. În acelaşi timp, această situaŃie afectează şi desfăşurarea în condiŃii normale a activităŃilor de pe piaŃa muncii din două motive: pe de o parte din cauza faptului că nu se acordă asistenŃă calificată şi suficientă persoanelor aparŃinând grupurilor vulnerabile, care ar putea fi reinserate pe piaŃa muncii; pe de altă parte persoanele active care au în familie membri dependenŃi alocă un timp important îngrijirii acestora, dar insuficient şi necalificat, cu repercusiuni atât asupra celui dependent, care nu beneficiază de îngrijire specializată permanentă, cât şi asupra calităŃii muncii şi vieŃii persoanelor care au în familie membri cu diferite disabilităŃi, sau a persoanelor singure care au în îngrijire copii minori. ÎmbunătăŃirea şi diversificarea serviciilor sociale oferite de centrele multifuncŃionale şi rezidenŃiale poate contribui la degrevarea membrilor activi ai familiilor de grija persoanelor dependente pe perioada orelor de lucru şi la creşterea calităŃii muncii şi vieŃii atât a celor activi, cât şi a celor dependenŃi. Centrele sociale cu destinaŃie multifuncŃională pot acoperi o gamă variată de servicii, cu scopul de a ajuta persoanele în dificultate, începând cu acceptarea lor în centru, până la rezolvarea problemelor specifice cu care acestea se confruntă, temporar sau permanent (materiale, financiare, culturale, juridice şi administrative, relaŃionale, ocupaŃionale, medicale), inclusiv prin organizarea unor ateliere de lucru pentru dezvoltarea deprinderilor de viaŃă independente şi a competenŃelor profesionale. Dezvoltarea acestor centre sociale va fi completată de investiŃii în centrele rezidenŃiale deja existente, care asigură servicii de cazare de lungă durată, asigurându-se astfel un cadru adecvat de găzduire şi îngrijire a persoanelor aflate în dificultate. O atenŃie specială va fi acordată populaŃiei de etnie rromă. Prin urmare, implementarea unor astfel de proiecte va avea rezultate pozitive, atât din punct de vedere umanitar, cât şi din punct de vedere al reinserŃiei pe piaŃa muncii a numeroase persoane aflate în dificultate. Pentru facilitarea accesului grupurilor defavorizate din interiorul comunităŃilor la servicii sociale, va fi respectat „principiul porŃilor deschise”. Identificarea la nivel regional a proiectelor de reabilitare, modernizare şi dotare a infrastructurii centrelor sociale şi rezidenŃiale se va realiza în concordanŃă cu priorităŃile stabilite prin Strategia NaŃională privind Serviciile Sociale, precum şi cu nevoile identificate prin strategiile judeŃene de incluziune socială şi strategiile şi Planurile de Dezvoltare ale Regiunilor. FINANłAREA PROIECTELOR în cadrul Programului OperaŃional Regional – în sfera protecŃiei sociale AutorităŃi ale administraŃiei publice locale şi centrale – ContribuŃie FEDR: 85 % – ContribuŃie de la bugetul de stat: 13 %

20

– ContribuŃie de la bugetul local: 2 % Persoane juridice care nu sunt societăŃi comerciale (ONG-uri): – ContribuŃie FEDR: 85 % – ContribuŃie de la bugetul de stat: 13 % – ContribuŃie proprie: 2 % Axa prioritară 6 – Promovarea incluziunii sociale Obiectiv: Facilitarea accesului pe piaŃa muncii a grupurilor vulnerabile şi promovarea unei societăŃi inclusive în scopul asigurării bunăstării tuturor cetăŃenilor. Fundamentare: Această axă prioritară urmăreşte dezvoltarea de programe specifice de dezvoltare personală, în scopul creşterii motivaŃiei grupurilor vulnerabile pentru formare profesională şi integrare pe piaŃa muncii, precum şi îmbunătăŃirea accesului lor pe piaŃa muncii. Incluziunea socială poate fi realizată cu succes printr-o abordare complexă care se adresează tuturor domeniilor (ocupare, educaŃie, protecŃie socială, ocrotirea sanatatii, gospodărie etc.), în acelaşi timp utilizând la maximum resursele disponibile, în mod eficient şi concentrat. Totuşi, coordonarea eficientă se poate realiza doar prin conştientizarea tuturor părŃilor interesate cu privire la scopul urmărit şi beneficiile unei asemenea acŃiuni de sincronizare. Aceasta poate fi realizată prin furnizarea accesului adecvat la servicii de bază (apă, electricitate etc.), la informaŃii, precum şi prin asigurarea tratamentului nediscriminatoriu, în sensul de a avea acces la toate oportunitatile oferite de societate. Obiectivul ambiŃios al României este să construiască cu succes o societate incluzivă bazată pe înŃelegerea generală şi respectarea drepturilor omului. Desi au fost făcuŃi paşi importanŃi, este necesară imbunătăŃirea în continuare a modului de abordare a oamenilor ce apartin grupurilor vulnerabile, acordându-le sprijin în recuperarea handicapului ce-i separa de populaŃia majoritară, din punct de vedere al educaŃiei, al culturii muncii şi al aptitudinilor cerute pe piaŃa muncii. Pana la sfarsitul lunii decembrie aplicantii spera sa apara ghidurile de finantare pentru axele aferente domeniului social , astfel incat sa se poata da startul pentru scrierea de poiecte si accesarea de fonduri europene.

21

SARACIA COPILULUI IN ROMANIA Aurora Lupas Universitatea de Vest « Vasile Goldiş » Arad
“Nu-i nici o rusine sa fii sarac,dar este teribil de neplacut” (Sydney Smith) Saracia a fost multa vreme acceptata ca un fenomen natural,inevitabil sau chiar iremediabil.Explicatia saraciei era cautata in ghinion,neputinta celui ce trebuia sa aduca un venit familiei dar uneori saracia era explicata prin prostie,lipsa de caracter,iresponsabilitate. Datorita ariei de raspandire ,saracia nu poate fi explicata atat de simplist ci trebuie privita si studiata ca un fapt social,un fapt public,un fapt politic.Acest fenomen-saracia-variaza in functie si in spatiu si se distribuie in cadrul societatii,nu in functie de factori individuali ci de variabile macrosociale(rasa,etnie,sexul,varsta,statut occupational,statut marital) De regula saracia este definita operational prin lipsa veniturilor,dar aceasta lipsa de venituri este doar cauza saraciei si nu o caracteristica a ei.Conceptul de saracie se refera la modul de viata sarac:neacoperirea nevoilor fundamentale si in consecinta o functionare umana sub un anumit standard;astfel” saracia este asociata cu orientari umane si atitudini specifice:demoralizare ,lipsa de sperante ,lipsa de capacitate,lipsa de vointa de efort de a iesi din situatia de dificultate,resemnare,adaptare la un mod de viata sarac ,toate avand impact distructiv asupra vietii personale si familiale,supra vietii colective”.13 Astfel ,numai prin faptul ca cineva are un standard economic scazut(este sarac),acel cineva va fi privit cu suspiciune si va fi considerat deviant,chiar daca modul sau de comportare se inscrie in normele societatii respective.Ca urmare,” saracii sunt stigmatizati de catre restul societatii,adica sunt tratati ca devianti nu pentru ceea ce fac ci pentru ceea ce sunt”14.Stigmatul devine astfel un motor ,o forta capabila sa condamne oamenii la marginalizare,la izolare sociala,din cauza unor lucruri asupra carora acesti oameni nu au practic nici un control Familiile trebuie ajutate sa fie mai integrate si mai capabile sa se autointretina iar societatea trebuie sa deschida canalele mobilitatii sociale ,ale egalitatii de sanse(anul 2007 a fost considerat Anul Egalitatii de Sanse in Europa).si a dialogului intercultural-anul 2008 este Anul European al Dialogului Intercultural sub sloganul “Impreuna in diversitate”an in care are loc promovarea culturii ca factor de crestere economica si coeziune sociala ,avand astfel efecte benefice asupra reducerii saraciei.

13

14

Zamfir C.,Elemente pt. o strategie antisaracie,in Strategii antisaracie si dezvoltare comunitara,Ed.Expert,2000

Erving Goffman, Stigma: Notes on the Management of a Spoiled Identity, Prentice-Hall, New York, 1963.

22

GRUPURI DE COPII EXPUSI SARACIEI Copilul reprezinta una din categoriile puternic dezavantajate,vulnerabile la excluziune sociala in societatea romaneasca actuala.Excluziunea copilului poate fi privita ca o incalcare a drepturilor copilului,deoarece copii sunt cetateni cu anumite drepturi,excluziunea sociala este in acest sens o incalcare a acestora. O societate incluziv social pentru toate categoriile sociale si in mod special pentru copil, reprezinta un obiectiv essential in cadrul politicilor sociale derulate in Romania. Saracia este o cauza de baza importanta pentru existenta tuturor grupurilor de copii exclusi si marginalizati.Print-un efect de propagare invers,copiii pot deveni victime ale unor fenomene cum ar fi:” neglijarea,violenta si abuzul in familie,alcoolismul ,ramanerea fara adapost,dezintegrarea familiei,abandonul,viata pe strada si cele mai grave forme de munca a copilului,incluziv traficul”.15 Un copil nascut intr-o familie saraca va fi deprivat nu numai din punct de vedere material,dar si educational ,el avand sanse reduse de a face fata competitiei cu copiii nascuti in familii cu resurse culturale si educationale. Studiile realizate pe aceasta tema au identificat principalele puncte critice ale sistemului de suport pentru copil si familie si de asemenea au incercat sa evidentieze cateva directii de actiune pentru promovarea incluziunii sociale a copilului.Datele prezentate in referat se bazeaza pe rezultatele cercetarii”Conditiile sociale ale excluziunii copilului”proiect finantat de Ministerul Muncii ,Solidaritatii Sociale si Familiei,beneficiara fiind Comisia Antisaracie si Promovarea Incluziunii Sociale(CASPIS),Rapoartele si analizele UNICEF asupra situatiei copiilor confruntati cu excluziunea sociala in Romania.,Raportul de cercetare privind copii rromi al Organizatiei Salvati Copii Romania si nu in ultimul rand pe rezultatele minicercetarii pe care am intreprins-o impreuna cu studentii anului II asistenta sociala din cadrul Universitatii de Vest Vasile Goldis Arad,pe grupuri aflate in zone defavorizate din municipiul si judetul Arad. Conform cifrelor nationale prezentate in Memorandumul Comun in domeniul Incluziunii sociale/2005,incidenta saraciei la copii este sensibil mai ridicata in raport cu media:29,9%pentru copiii sub 15 ani,31,9%la tinerii intre 15-24 ani fata de 25% pe ansamblul populatiei in anul 2003.Riscul de saracie este cel mai ridicat pentru familiile monoparentale si pentru familiile cu multi copii.

15

Raport Salvati Copiii,Copii Rromi,2006

23

Astfel se pune intrebarea daca exista o perspectiva in a schimba in bine viata acestor copii.2 43.conduc la absenteism si rezultate scolare slabe.6 24.7 26.exclusi si/sau discriminati este o tema de larg interes in ciuda reformelor considerabile in domeniul Protectiei Copilului.2 8.2 52.3 21 35.este mai evidenta in comunitatile rrome.9 9.2 54.4 24.Aceste grupuri de copii includ urmatoarele categorii: Copii lipsiti de ingrijire parinteasca Copii abandonati Copii in institutii Copii implicati in cele mai grave forme de munca a copilului Copii victime ale traficului Copii care lucreaza si/sau traiesc pe srazi Copii aflati in conflict cu legea Copii discriminati inclusiv cei de etnie rroma.80%din copiii ce apartin etniei rromilor se afla in saracie si 43.9 16. pe total şi pe grupe de vârstă Rata sărăciei Scăderea în 2004 Rata sărăciei severe Scăderea în 2004 (%) faŃă de (%) faŃă de 1995 2000 2003 2004 1995 2000 2003 1995 2000 2003 2004 1995 2000 2003 25.8 12.8 4.4 11.fiind suprareprezentati in toate categoriile defavorizate.3 10.8 47.Desi exista unele progrese.4 30.7 59.2 25.Lipsa de resurse materiale a familiilor si a locurilor de munca-o cauza fiind si insuficienta pregatire scolara si profesionala a rromilor-impieteaza asupra dezvoltarii normale a copiilor.9 7. .1 31.0 20.6 42.7 4.2 10.9 38.4 29.3 31.3 19.1 30.2 21.3 8.2 29.8 31.3 32.9 42.8 Sursa: INS Situatia grupurilor de copii vulnerabili .Copii insisi nu dau o mare importanta scolii.9 18.4 11.6 25.copiii rromi continua sa fie una din categoriile cele mai defavorizate din tara.9 21.3 57.3 45.1 21.8 18.7 15.3 31.6 58. Populatia rroma constituie unul dintre cele mai afectate grupuri sociale din toate punctele de vedere.9 30.6 12.4 57.1 24.Pe de o parte interesul redus al parintilor pentru scoala-generat de lipsa de intelegere a utilitatii ei-.Ani Total Copii Tineri AdulŃi Sărăcie şi sărăcie severă în 2004(%) şi diferenŃa faŃă de anii anteriori (%).2 43.9 8.asupra educatiei lor si mai ales asupra calitatii acestei educatii.pe de alta parte imposibilitatea de a asigura copiilor cele necesare scolii si faptul ca foarte multi copii trebuie sa participe la realizarea veniturilor familiilor.cei cu HIV/SIDA si cei cu dizabilitati.1 6.3 30.3% in saracie severa.6 11.2 55.0 26.1 5.8 24..Chiar daca saracia nu are conotatie etnica.8 13.6 7.0 16.0 Vârstnici 30.3 35.6 49.iar unii dascali chiar nu depun suficiente eforturi pentru a-i motiva.se impune o implicare accentuata a autoritatilor in sprijinirea familiilor rrome de a-si 24 .5 27.4 37.2 34.

100000 de copii traiau in institutii rezidentiale.2007) 16 Raport Salvati Copiii Romania.situatia prezentata de ANPDC la 31.de asemeni „o politica sociala coerenta si sustinuta privind grupul de etnie rroma.(v.La 31 decembrie 2007 numarul copiilor beneficiari ai sistemului de protectie speciala era de 46160 copii .16 La inceputul anilor 1990.Copii Rromi.este solutia cea mai potrivita pentru schimbarea situatiei rromilor si astfel oferirea unui viitor mai bun copiilor rromi”.asigura o viata decenta.in Romania aprox.dec.2006 25 .

2007 CAUZE GENERALE ALE SARACIEI COPIILOR Dintre cauzele care au determinat si determina aceasta stare de saracie in care se afla majoritatea copiilor.acoperirea cu servicii sociale in mediul rural este extrem de slaba. Abandonul timpuriu al scolii generale( riscul de saracie scade substantial odata cu cresterea nivelului de educatie) Precaritatea conditiilor de intrare in viata adulta a copiilor Deficite de ingrijire si supraveghere a copiilor. Risc ridicat de saracie in cazul familiilor rurale cu multi copii(riscul saraciei in aceste familii se ridica la 57% fata de numai 29% in cazul familiilor cu un singur copil) Disparitati rural-urban.Sursa: Situatie prezentata de ANPDC la 31 dec.copii si familii analfabete.copii cu HIV/SIDA. Discriminare pozitiva in sensul crearii unor servicii specifice pentru anumite grupuri de copii care s-ar putea dovedi 26 .sprijin si monitorizare a copilului la nivel comunitar.amintesc cateva pe care le consider determinante in persistenta acestei stari: Suprapunerea activitatilor intre diferitele institutii prin incapacitatea sistemului de a articula politicile sectoriale cre vizeaz copilul si familia privite ca un intreg Deficiente in implementarea noii legislatii si a standardelor privitoare la protectia copilului Proceduri necorespunzatoare existente pentru ajutorarea familiilor aflate in situatii dificile Insuficienta orientare pe activitati de prevenire Lipsa serviciilor de asistenta.copii rromi care nu vorbesc limba romana.deficit educational si de socializare. Neajustarea de catre autoritatile locale a facilitatilor de care dispun la copiii cu dizabilitati.

indiferent de dimensiunea familiei. malnutriŃie (în modul cel mai dramatic sărăcia se resimte în consumul alimentar insuficient şi dezechilibrat care în cazul copiilor poate avea urmări pentru toată viaŃa).marea majoritate a familiilor sunt de tip conjugalnuclear. In ceea ce priveste populatia rroma .ceea ce a contribuit si contribuie pe termen lung la stigmatizarea copiilor cu HIV/SIDA. În România. neconstituind un aport semnificativ la bugetul familiei.copiii care traiesc in gospodarii sarace au o probabilitate de peste doua ori mai mare de a abandona scoala. .acestia avand aspiratii limitate.participarea la scoala a elevilor rromi este cu 25% mai mica decat pentru populatia globala. prin expunere la: • DeficienŃe în alimentaŃie. mai ales în ceea ce priveste utilizarea mijloacelor moderne de planificare familialã. fiind alcãtuite din cuplul conjugal si copii acestuia.Scolile in care invata copiii rromi. Este vorba de un anumit model cultural si de un grad redus de educatie. practic nu mai existã niciun alt sprijin pentru familiile cu multi copiii (scutiri de impozite.) Discriminare structurala a serviciilor cu acces slab la servicii de sanatate de calitate pentru grupurile de copii vulnerabile Datorita scaderii accentuate a natalitatii.comparativ cu copiii care traiesc in gospodarii care nu sunt sarace. si invers. de exemplu) În România nu numai cã familiile cu multi copii sunt sãrace – dar.copii cu HIV/SIDA au devenit in cele din urma permanente si exclusive. Conform datelor furnizate de Comisia Antisaracie si Promovarea Incluziunii Sociale( CASPIS). uneori fără curent electric. aceasta înseamnã cã numãrul persoanelor aducãtoare de venit rãmâne acelasi. • Locuire precară – multe familii sărace nu au locuinŃe. EFECTELE SARACIEI ASUPRA COPIILOR Sărăcia afectează puternic formarea viitoare a copiilor. insalubre. familiile sãrace au multi copiii.dupa 2008. -veniturile medii (salariale sau de altã naturã) sunt foarte reduse ca putere de cumpãrare. în locuinŃe improvizate.. trăiesc pe stradă. ele nu acoperã nici pe departe costul copilului.cand generatiile mult mai putin numeroase nascute dupa 1990.scolile temporare pt.vor intra pe piata muncii. În afara acestor alocatii.contraproductiva pe termen lung si sa favorizeze discriminarea negativa(de ex.Copiii din zonele cu risc ridicat de saracie se confrunta cu lipsa de interes fata de scoala. 27 .au adesea profesori necalificati sau fara experienta.copiii saraci in general. Aceasta înseamnã cã fiecare copil în plus reprezintã o sporire a gradului de sãrãcie: alocatiile pentru copii sunt aproape simbolice.este probabil sa inceapa o criza a fortei de munca tinere in Romania criza care se va acutiza treptat si va afecta si sistemul de asigurari sociale. subnutriŃie.

amintesc: Imbunatatirea participarii scolare si calitatii educatiei Programe de educatie compensatorie Servicii de consiliere si terapie familiala Imbunatatirea accesului la servicii medicale Reducerea nr. lipsa unei calificări. cărŃi şi rechizite şcolare. exploatare economică şi sexuală. încălzire sau alte utilităŃi. acces scăzut la îngrijire medicală corespunzătoare • Dezvoltare fizică întârziată datorită hranei dezechilibrate şi stării de sănătate precară • Dezvoltare intelectuală întârziată datorită condiŃiilor inadecvate de trai. • EducaŃie insuficientă. PROPUNERI DE AMELIORARE A SARACIEI COPIILOR Dintre propunerile cele mai importante menite sa amelioreze sau chiar sa reduca substantial saracia copilului fiind in consens cu obiectivele unor documente deosebit de importante pentru dezvoltarea politicilor sociale viitoare-Planul National Antisaracie si Promovare a Incluziunii Sociale. • Lipsa unor bunuri elementare: îmbrăcăminte şi încălŃăminte. supraaglomerate. stimulării insuficiente în familie.de copii nedoriti Dezvoltarea alternativelor de tip familial si dezvoltarea serviciilor de recuperare pentru copiii lipsiti de ingrijire parinteasca Suport adecvat pentru tinerii care parasesc institutiile de ocrotire Prevenirea si diminuarea cazurilor de neglijare. 28 .Memorandumul Comun de Incluziune Sociala si Planul National de Dezvoltare . specifice sărăciei. analfabetism • ViolenŃă. neparticipării şcolare etc.apă. de plasare în grija serviciilor de protecŃie a copilului ).abuz. etc • Degradarea stării de sănătate (după 1989 tuberculoza şi bolile infecŃioase.Raportul asupra Obiectivelor de Dezvoltare a Mileniului. în condiŃii care afectează puternic dezvoltarea copilului. practica cerşetoriei. trafic • DelincvenŃă.exploatare a copilului Prevenirea si combaterea traficului de copii Prevenirea si diminuarea delincventei juvenile si a consumului de droguri Prevenirea si controlarea fenomenului strazii Dezvoltarea sistemului comunitar de servicii sociale pentru copil si familie Eliminarea disparitatilor in acoperirea cu servicii de asistenta sociala Dezvoltarea capacitatii de asistenta sociala a tuturor institutiilor implicate in problematica copiilor. au explodat la copii). consum de droguri • Abandon (copiii din familiile sărace se confruntă cu riscul cel mai ridicat de abandon. abuz.

educatie sexuala eficace cu accent pe adolescenti si grupuri defavorizate.prin servicii de asistenta sociala in situatii de risc. Consiliul European le solicita statelor membre”sa faca demersurile necesare pentru a se reduce rapid si in mod semnificativ saracia copilului.pe care le consider determinante in acest sens: Eradicarea saraciei extreme a copiilor prin asigurarea unei locuinte.Ca si obiective srategice pentru imbunatatirea situatiei sociale a copiilor in Romania ma opresc la urmatoarele. RECOMANDARI COPIILOR EXTERNE PRIVIND REDUCEREA SARACIEI Copiii prezinta un risc de saracie peste medie in majoritatea statelor membre UE.sa se bucure de o sanatate buna si sa se integreze in societate si pe piata muncii. Cresterea gradului de profesionalizare a personalului antrenat in protectia copilului.intarirea relatiei cu scoala si sustinerea participarii scolare a copiilor.sa se mentina in afara sistemului penal de justitie.in lumina articolelor 18 si 27 din Conventia ONU cu privire la drepturile copilului limitand astfel destramarea familiei.reducand numarul de copii institutionalizati”.cresterea alocatiei pentru copii.atrage atentia asupra faptului ca „trebuie adoptate masuri comprehensive pentru asigurarea unei parentalitati responsabile si pentru sprijinirea familiilor sarace pentru a le asista in indeplinirea responsabilitatilor legate de cresterea copilului.Propunere de raport comun asupra protectiei sociale si integrarii sociale 2007.si gravitatii cazurilor de copii neglijati prin dezvoltarea unui program de responsabilizare a parintilor.Viata intr-o familie cu un singur parinte sau fara locuri de munca sporeste riscul saraciei.promovarea unei politici sociale de suport pentru familiile monoparentale.Copiii defavorizati au mai putine sanse dacat semenii lor sa se descurce bine la scoala.Aceasta ameninta coeziunea sociala si dezvoltarea durabila.inclusiv provizorii. Reducerea rapida a nr.diversificarea serviciilorde suport pentru copii in cadrul comunitatii.oferind tuturor copiilor oportunitati egale indiferent de mediul social din care provin”17 Ca si recomandari externe .pentru toate familiile cu copii lipsite de locuinta. Comisia comunitatilor europene.5 17 29 . Scaderea riscului de abandon inclusiv prin asigurarea dreptului copilului de a fi nascut intr-o familie care il doreste prin asigurarea accesului la mijloacele moderne de planificare familiala.Comitetul pentru Drepturile Copilului .p.mentinerea si extinderea formelor de suport/gratuitati pentru copii din familiile sarace.

18 Tintele cantitative rezumate in Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului vor avea o influenta directa asupra situatiei copiilor vulnerabili la excluziune.in vederea identificarii nevoilor celor mai stingente ale grupurilor intervievate si propunerii catorva masuri urgente care s-ar impune.289290 .UNICEF.in comparatie cu 2002 • Reducerea la jumatate a deficitului de consum al populatiei foarte sarace pana in 2009 si reducerea polarizarii sociale • Cresterea nivelului de angajare a persoanelor cu varstele intre15-24 ani • Asigurarea absolvirii scolii primare si gimnaziale de catre cel putin 95% din copiii din mediul rural pana in 2012 Cresterea ratei de alfabetizare in randul populatiei rrome Reducerea la jumatate a ratei mortalitatii la copiii intre 1-4 ani pana in 2015 • Reducerea la jumatate a ratei mortalitatii materne pana in 2009.Dincolo de a oferi suport familiilor „nevoiase”se recomanda statelor membre sa-si recunoasca responsabilitatea de a sprijini toti parintii.cum ar fi alocatiile pentru copii.Statele membre trebuie sa sprijine familiile cu un risc ridicat de destramare prin masuri practice cum ar fi beneficii financiare.2003 19 30 .sept.19 • • CONCLUZIILE MINICERCETARII DE LA NIVELUL MUNICIPIULUI SI JUDETULUI ARAD In consens cu propunerile si recomandarile externe de mai sus.Serviciile cu caracter universal si beneficiile financiare sunt o recunoastere din partea statului a responsabilitatii sale si a interesului pentru copii.in plus.Romania-Evaluarea saraciei.Banca Mondiala.locuinta. abandon scolar.”.sprijin psihologic. 18 Manual pentru implementarea Conventiei cu privire la drepturile copilului.stare de sanatate precara)pentru o parte din grupurile vulnerabile care locuiesc in zone recunoscute ca avand un risc ridicat de saracie.din municipiul si judetul Arad.asigurarea accesului la sanatate si educatie al celor mai sarace dintre familiile sarace.pentru a se evita situatia in care copiii lor devin cei mai saraci dintre saracii viitorului”.p.”asigurarea de servicii universale este adesea cea mai eficienta forma de prevenire deoarece familiile supuse procesului de destramare nu sunt indepartate de la primirea ajutoarelor datorita stigmatizarii.ajutor in casa.alocatiile pentru familiile monoparentale si venitul minim garantat pentru a se putea ajunge la cei mai saraci dintre saraci. dintre acestea o sa enumar cateva : • Reducerea la jumatate a ratei saraciei severe pana in 2009. Se impune utilizarea eficienta a transferurilor sociale disponibile in prezent.ingrijire de zi.datorita ignorantei sau datorita dificultatilor in solicitarea acestora”.am intreprins o minicercetare in vederea studierii riscurilor asociate saraciei(abandonul familial.

accente dramatice care in cele din urma duc la excludere sociala. locuiesc in aceeasi locuinta chiar in aceeasi camera.orasele Sebis.acestea au fost destul de reticente in oferirea de raspunsuri la chestionarele aplicate. Desi exista si cazuri in care o locuinta este ocupata de o singura familie nucleara (un cuplu si copii minori). In fiecare dintre zonele mentionate au fost realizate interviuri si aplicarea de chestionare pentru urmatoarele tipuri de subiecti:parinti. lipsa actelor de proprietate. dar si obiceiul casatoriilor la varste tinere au condus la generalizarea situatiilor in care mai multe familii. spatii insuficiente sau insalubre. Conditii de trai Problema locuirii in Romania a capatat.vecini.Halmagiu. concentrata pe zonele defavorizate din municipiul Arad . in majoritatea cazurilor aceste locuinte sunt lipsite de camere de baie si grupuri sanitare.Beliu. Surse de venit si resurse 31 . lipsa terenurilor). sursele de venit si resursele de care dispun membrii acestor comunitati.in marea majoritate populatie de etnie rroma .In cazul persoanelor varstnice participante la acest studiu. manifestata in diferite forme: lipsa locuintelor.Sagu. lipsa mijloacelor necesare pentru intretinerea corespunzatoare a locuintelor. Aceasta problema este una foarte grava.Ineu.Vinga. in ultimii ani.Archis Metodele de cercetare utilizate au fost: Metoda anchetei sociale si observatiei sociologice Pentru culegerea datelor s-au utilizat urmatoarele tehnici de cercetare:interviu individual si chestionarul.Lipova si comunitati defavorizate din comunele judetului Arad: Sepreus. adesea apartinand mai multor generatii.Savarsin.Vladimirescu. Astfel. supra-aglomerarea locuintelor constituie una dintre principalele probleme ale locuirii in aceste comunitati.Chisineu-Cris.Metodologia cercetarii In realizarea minicercetarii s-a utilizat cu precadere o metodologie de tip calitativ. 2. 1. lipsurile materiale (ale posibilitatilor de construire si intretinere a unei case. lipsa interesului din partea autoritatilor pentru sprijinirea categoriilor defavorizate privind accesul la o locuinta. Evaluarea conditiilor de viata ale grupurilor sociale studiate .copii.zona Sezatorii.a avut in vedere calitatea locuirii.Dorobanti. Locuirea Cele mai multe dintre locuintele studiate ce au in componenta una sau doua camere de locuit.

venituri obtinute din activitati lucrative si agricultura.o mare parte din cei inervievati au raspuns ca sunt refuzati de medicul de familie si ca atunci cand au probleme de sanatate solutia este chemarea salvarii. c) Alimentatia Alimentatia copiilor din comunitatile investigate ramane la fel de deficitara.In municipiul Arad functioneaza centrul multicultural “ Curcubeul” care are tocmai aceasta 32 . Participarea copiilor la procesul instructiv-educativ: Frecventa la scoala a copiilor din comunitatile studiate este direct legat de mai multi factori care o influenteaza: • Resursele materiale familiale • Atitudinea profesorilor • Atitudinea parintilor • Rezultatele scolare • Migratia (parintilor) in cautarea surselor de venituri • Munca timpurie • Ingrijirea fratilor mai mici Relatia scoala-familie Chiar daca in majoritatea cazurilor parintii vin la sedintele cu cadrele didactice. sursele de venit sunt constituite de salarii. Datorita veniturilor foarte scazute. 3. Pentru o mica proportie din locuitorii comunitatilor studiate. Numarul foarte mare al celor care traiesc intr-un spatiu extrem de restrans constituie. motiv pentru care s-au implementat o multitudine de programe educationale derulate de ONG-uri si adresate populatiei de romi si in special copiilor. participarea lor la educatia copiilor este limitata. atat sub aspect cantitativ. sunt de parere cei mai multi dintre subiectii intervievati.Principalele probleme de sanatate cu care se confrunta Majoritatea problemelor de sanatate cu care se confrunta aceste categorii se datoreaza. parintii nu le pot oferi copiilor lor o alimenta]ie sanatoasa.ramane in continuare una negativea datorita incidentei destul de mari a nescolarizarii . In ceea ce priveste accesul la medicul de familie. b) Supra-aglomerarea locuintelor Standardele foarte scazute de viata coroboreaza cu marimea familiei. 4. S-a spus de multe ori ca solutia pentru rezolvarea “problemei rromilor” este cresterea accesului acestora la educatie. Situatia scolarizarii copiilor rromi-majoritari in studiul nostru. a) Precaritatea condi]iilor de locuit Lipsa unei locuinte adecvate unui trai normal are un impact direct asupra sanatii. pensii. cat si calitativ. conditiilor improprii in care acestia traiesc. in cazul bolilor contagioase. alocatiile copiilor si activitatile ocazionale.Principalele surse de venit ale locuitorilor din comunitatle studiate sunt reprezentate de venitul minim garantat – VMG –. principala sursa de imbolnavire pentru toti ceilalti membri ai gospodariei.

coord. 2000 • Erving Goffman.șomaj). avand rezultate deosebite in ceea ce priveste antrenarea copiilor rromi in procesul educativ Educatia este cheia schimbarii situatiei grupurilor defavorizate si indeosebi a situatiei rromilor.sa sprijinim familiile cu risc ridicat de saracie.Iasi.p206 33 .C. deci o viata mai buna. sprijin material sau financiar ori pentru găsirea unui loc de muncă etc.Stoica.misiune. alocaŃii monoparentale.p. Statul trebuie să stabilească un nivel mai crescut al prestaŃiilor sociale (venitul minim garantat.A. intrucat da posibilitatea continuarii pregatirii pe plan profesional avand drept consecinta un acces sporit pe piata muncii.institutiilor . A nu se uita ca “solutiile eficiente la multiplele probleme ale copiluluisaracia.C.neglijenta in familie si in institutii-nu pot fi gasite in afara cadrului familial si comunitar”21 Bibliografie • Alexandrescu. 21 20 dezvoltarii Zamfir Elena.pe care ii protejam..L. New York.abuzurile.A..a implementa cat mai multe masuri menite sa reduca sau chiar sa extirpe saracia in general si saracia copiilor in special. implicate in asigurarea bunastarii copiilor. Hatos.)..(coord). utilităŃi.delincventa juvenila. Gabriela (coord. asigurarea unui venit decent pentru familie.Zamfir.in Zamfir.).”O buna analiza a nevoilor poate contribui la o alocare eficienta a resurselor pentru programe sociale”20necesare pentru bunastarea copiilor. Prentice-Hall. 1963.abandonul copiilor.Enciclopedia sociale.sa identificam cat mai exact nevoile copiilor si familiior aflate in dificultate astfel incat sa propunem masurile cele mai potrivite pentru ameliorarea situatiei acestor grupuri defavorizate.tot la nivel de comunitate s-ar impune dezvoltarea unor programe pe tema deprinderilor parentale care sa vizeze grupurile vulnerabile de familii. Stigma: Notes on the Management of a Spoiled Identity.abandonul scolar.Editura Polirom. Mini Print IMAS S.2006.Stanescu. La nivelul comunitatii se impune dezvoltarea serviciilor destinate acestei categorii defavorizate in functie de cerere si nu in functie de resursele bugetare.S.2007. Comunitatea şi autorităŃile locale trebuie să cunoască aceste situaŃii şi să ofere rezolvări concrete în funcŃie de caz (servicii.comunitatilor locale dar si comunitatii internationale . Ne revine noua adultilor.autoritatilor.Nu ne ramane decat sa ne implicam activ in viata copiilor pe care ii avem in grija .46. donaŃii. Copiii rromi din România. CONCLUZII Am parcurs in mare parte cateva considerente determinante ale saraciei copilului precum si ce efecte are saracia asupra celei mai nevinovate si in acelasi timp vulnerabile categorii sociale-COPIII.. .

2 / 2002 Zamfir. Bucureşti: Editura Expert Zamfir. nr. Elena Zamfir.Copii la limita sperantei . 1997 Zamfir.. nr.. România în context european. În Revista de AsistenŃă Socială. Bucureşti 2000 Zamfir. Marian (coord. Editura Alternative.Stoica. INS.). Pentru o societate centrată pe copil.A. ANPCA. Elena.Iasi Zamfir Elena.in Zamfir. Gabriela Alexandrescu (coord.• • • • • • • • • • • • • • • • Hatos. Dimensiuni ale sărăciei. Editura Expert. Familia şi copilul în România.Propunere de raport asupra protectiei sociale si integrarii sociale 2007 34 .S. 1995 Zamfir.C.) UNICEF. (coord. Romii în România.C. România ’89 – ’93.Bucuresti . Elena (2002). Studiu naŃional privind situaŃia copiilor fără adăpost 1998-1999. SalvaŃi Copiii.Enciclopedia dezvoltarii sociale. Editura Expert.inZamfir.1 Zamfir.Iasi UNICEF. Cătălin. Dinamica bunăstării şi protecŃiei sociale. Cătălin (coord. Editura Alternative.Stanescu.) (2002).(coord). 1994 Zamfir.Raport privind reforma protectiei copilului in Romania. Bucureşti. Cătălin (coord.2006 UNICEF. Marius Augustin Pop. 2001 UNICEF.. Strategii antisărăcie şi dezvoltare comunitară. Politici sociale.Elena. Cătălin (coord. Cătălin şi Preda. O noua provocare:dezvoltarea sociala.).Editura Polirom. DirecŃii ale reformei sistemului de protecŃie pentru copil şi familie.(coord). Bucureşti.L. AsistenŃa socială în România.2006.2007. Editura Expert.Manual pentru implementarea Conventiei cu privire la Drepturile Copilulu2006 USAID. 1995 Zamfir.2006 Comisia comunitatilor europene.).Editura Polirom.). Revista de AsistenŃă Socială.

pentru a deveni subiect. În această prezentare mi-am propus să abordez rolul capacităŃii de simbolizare în travaliul doliului bazându-mă în prezentarea studiului de caz pe teoriile psihanalitice ale unor autori ca Freud. SuferinŃa este întotdeauna în legătură cu atribuirea sensului experienŃei subiective trăite şi a situaŃiilor particulare de eşec. fie persoane. legi. psihanalist şi psiholog clinician la Universitatea Lyon II. 35 . putând fi stimulată de un context securizant. în care am lucrat şi unde am cunoscut acest caz.Klein. denegare a psihicului. Realitatea psihica si metapsihologia Realitatea este un concept folosit în opoziŃie cu conceptul de fantasmă sau cu toate modurile de depreciere. pentru sine şi pentru celălalt. prin accesul la limbaj. o persoană are nevoie să se identifice cu Celălalt şi să se diferenŃieze de Celălalt. Winnicott. sentimentele avute în urma pierderii. Urmărind procesul de subiectivare a individului uman constatăm că subiectivitatea se structurează dialectic. identifică paradoxul care stă la baza acestui mod de subiectivare şi anume. am putut observa că pacienŃii depresivi întâmpină mari dificultăŃi în a-şi exprima verbal experienŃa dureroasă a pierderii. concepte articulate intre ele pentru a forma o reprezentare coerenta a realităŃii şi a vieŃii psihice şi pentru a le face inteligibile. iar pe măsură ce cu ajutor terapeutic. Individul uman devine subiect. Capacitatea de exprimare verbală rămâne blocată în suferinŃa cauzată de pierdere. reuşesc să pună în cuvinte această experienŃă negativă şi să-şi descrie afectele. Metapsihologia reprezintă ansamblul de principii. rezistenŃa şi autonomia proprie a psihicului. simptomele depresive scad în intensitate şi apoi dispar. cât şi în stare de suferinŃă este metapsihologia. Roussillon. René Roussillon. însă majoritatea a avut nevoie de sprijin terapeutic. Instrumentul cel mai util şi mai eficient pentru o abordare complexă şi comprehensivă a subiectivităŃii şi realităŃii psihice atât în stare de normalitate. In raportul dintre realitate şi fantasmă trebuie să avem în vedere consistenŃa. R. Un astfel de context este un context simboligen. fie propriile idealuri.CAPACITATEA DE SIMBOLIZARE ÎN RELAłIA TERAPEUTICĂ GABRIEL BALACI Universitatea de Vest Vasile Goldis Arad În activitatea mea practică am întâlnit mai multe persoane care prezentau simptome depresive în urma separării de familie sau în urma pierderii a ceva important pentru ei. M. Prado de Oliveira. Doliul care se instalează ulterior acestei pierderi era depăşit cu mai multă sau mai puŃină dificultate de către aceste persoane. derealizare. în care pacientul să se simtă ascultat şi înŃeles. În cadrul centrului.

să aibă loc. Pentru a simboliza este suficient ca subiectul să încheie doliul pentru obiectul pierdut. trebuie să stimuleze capacitatea de simbolizare a pacientului devenind obiect pentru simbolizat. procese de clivaj şi izolare. repliere narcisică. Ne naştem. Este o realitate hipercomplexă pe care nu o putem atinge decât într-o formă redusă. deci simbolizat. juisăm. pot fi depăşite când relaŃia terapeutică face parte dintr-un context simboligen. reunire. Conform teoriei sale asupra simbolizării. Această realitate este caracterizată prin faptul că este enigmatică. care condiŃionează modul nostru de viaŃă. terapeutul trebuie să fie suficient de flexibil pentru a accepta rolurile pe care i le atribuie pacientul şi pe care Roussillon le numeşte obiect pentru simbolizat şi obiect de simbolizat. este o zonă de umbră din care izvorăsc toate enigmele noastre interne. Sentimentul de vid interior caracteristic depresiei evocă o incapacitate de simbolizare care poate afecta inclusiv imaginea corpului. a da o formă. necunoscută percepŃiei care are influenŃă majoră asupra subiectivităŃii noastre. iubim. Realitatea organizată. La nivelul subiectului simbolizarea presupune modificarea raportului Eu. a reuni altfel ceea ce în prealabil a fost separat. În cadrul acestei relaŃii. murim. în funcŃie de care dăm sens lumii şi vieŃii. prin modul cum conduce relaŃia terapeutică. Realitatea non-totalizată şi non-totalizabilă. în raport cu realitatea psihică. Reducerea capacităŃii de simbolizare este însoŃită de o regresie a dorinŃei de sociabilitate. iar pentru a face doliul trebuie să-şi reprezinte şi simbolizeze acest obiect”. îmbătrânim. iar atunci când devine obiect de simbolizat trebuie să accepte ca pacientul să transfere asupra sa imaginea obiectului pierdut şi care urmează a fi transformat din obiect extern în obiect intern. corpul nefiind perceput în totalitatea sa. Astfel terapeutul. când aşa cum spune Freud în Doliul şi melancolia „…realitatea arată că obiectul iubit nu mai există şi impune retragerea totală a libidoului şi a conexiunilor sale cu obiectul”. (chiar de mai multe ori în diferite etape ale vieŃii şi în moduri diferite) de raŃiunea noastră proprie. Realitatea complexă care cuprinde o parte conştientă şi o mai mare parte inconştientă. dar care implică ceea ce urmează să devină. a da sens. diferenŃiere. a simboliza înseamnă a transforma. Roussillon consideră că „…doliul nu se poate face decât dacă subiectul este capabil săşi formeze o reprezentare a obiectului pierdut. Realitatea obiectivă.Lume şi implică un travaliu ce include trei procese: separare. precum şi dificultatea de a găsi noi obiecte în lumea exterioară susceptibile să primească libidoul retras. creştem.In cadrul metapsihologiei aplicată în psihopatologie abordăm mai multe tipuri de realităŃi: Realitatea fundamentală a fiinŃei umane. Nu trăim oricum un eveniment ci in manieră proprie. dar organizată şi de inconştientul nostru. ucidem. Dificultatea de a retrage libidoul investit în obiectul pierdut. Partea inconştientă sau inaccesibil direct a acestei realităŃi se manifestă prin semen si poate deveni accesibila prin interpretarea acestor semene. care are propriile ei constrângeri şi efectele sale proprii. Prin simbolizare subiectul atribuie sens sieşi şi lumii externe. 36 . Realitatea ascunsă care scapă atât părŃii noastre conştiente cât şi părŃii inconştiente.

între interiorul şi exteriorul fiecăruia dintre ei. PersistenŃa în depresie este consecinŃa unei simbolizări negative atât a lumii exterioare. care va deveni pentru pacient un spaŃiu al experimentării realităŃii. Foarte rar se întâmplă ca o persoană să fie capabil de simbolizare chiar în momentul în care apare situaŃia. un spaŃiu ce va trebui interiorizat de către pacient şi în care prind formă simbolurile. în sens winnicottian. Uneori această a doua etapă a simbolizării primare are loc în cadrul terapiei. Simbolizarea secundară presupune transferarea acestei reprezentări la nivelul limbajului. potenŃial traumatizante sau depăşeşte capacitatea de simbolizare a subiectului. de reprezentare şi de semnificare. Putem considera relaŃia terapeutică drept spaŃiu în care au loc contacte. Klein. elaborată.eu tiranic. a creaŃiei. întâlnirile şi tranzacŃiile dintre terapeut şi pacient. adică momentul în care se întâmplă situaŃia şi timpul în care această situaŃie este reprezentată. ci pe el se edifică relaŃia subiectului cu lumea exterioară şi cu realitatea în general”. în 1930. realizându-se transformarea reprezentării lucrului în reprezentare a cuvântului. spune că „Simbolismul este nu doar baza tuturor fantasmelor şi sublimărilor. cât şi faŃă de propriul Eu care este dominat de sentimente de culpabilitate generate de un supra. Este spaŃiul tranziŃional. acesta se asigură de o protecŃie suficientă în faŃa acestei situaŃii şi o va reaborda mai târziu într-un cadru securizant.Pierderea obiectului se află la originea reprezentării. faŃă de care nu manifestă interes şi faŃă de care încearcă să se izoleze. Altfel spus. obiectul. în semnal de afect. In cadrul procesului de simbolizare primară trebuie să distingem cei doi timpi în care se desfăşoară: timpul experienŃei. a gândirii. Depresia reacŃională apare de multe ori ca reacŃie la o pierdere. Eul are nevoie pentru a metaboliza experienŃa subiectivă de un proces de figurabilitate. Réné Roussillon distinge în cadrul simbolizării două etape: simbolizarea primară şi simbolizarea secundară. în lucrarea Psihanaliza copilului. a elaborării. iar depăşirea ei presupune parcurgerea unui travaliu al doliului. Se formează o primă reprezentare a acestui semnal de afect – reprezentare a lucrului. La nivelul subiectului simbolizarea vizează reconstrucŃia lumii interne. a unei noi identităŃi. 37 . Prin simbolizare primară date psihice primare sunt supuse unui travaliu de reprezentare pentru ca eul să poată să metabolizeze experienŃa subiectivă. Acest proces de reprezentare se desfăşoară tot în două etape: Transformarea reprezentantului psihic al pulsiunii prin pierderea caracterului său pasional. adică să desimbolizeze obiectul pierdut şi să resimbolizeze obiecte din lumea exterioară. prin absenŃa sa lasă loc simbolizării cu condiŃia ca durerea produsă de pierdere să nu blocheze această capacitate. M. simboligen. Voi încercă în continuare să prezint studiul de caz din perspectiva acestor repere teoretice prezentate foarte pe scurt până acum. prin care subiectul trebuie sa dezinvestească obiectul pierdut şi să investească alte obiecte din lumea externă. Dacă situaŃia care trebuie simbolizată mobilizează aspecte inconştiente ale vieŃii psihice.

tatăl a cedat. urmând să i se prezinte centrul şi programul care se desfăşura acolo. mânca foarte rar şi puŃin. Aceasta încercare a eşuat şi astfel a fost internat în centrul de terapie ocupaŃională. După două săptămâni de la internare verişorul său consideră că se poate ocupa de el şi solicită externarea. Răspunsul lui a fost următorul: „Nu e nevoie de ajutor. cu tatăl său a început să devină tensionată. i-am spus ca voi sta o oră cu el în cameră şi că sunt dispus să-l ajut dacă şi el va fi cooperant. Tânărul I.Este cazul unui tânăr care a fost internat într-un centru de terapie ocupaŃională. ajungând astfel să consume zilnic băuturi alcoolice. Tatăl a fost miner actualmente pensionar şi mama casnică. Aspectul său exterior era extrem de neîngrijit. începând să îi însoŃească tot mai des in cârciumi. însă mânca foarte puŃin în cameră. Întâlnirile se desfăşurau cu o frecvenŃă de 3 întâlniri pe săptămână. La sosirea în centru a solicitat să îşi ia locul în primire cât mai repede pentru că e obosit şi doreşte să doarmă. Astfel. însă cu destule frustrări datorită nivelului economic scăzut al familiei. fapt justificat de verişorul său prin faptul ca toată luna cat a stat la el a refuzat să se schimbe şi să se spele. la insistenŃele mamei şi ale lui I. din mediul rural de la graniŃa judeŃelor Hunedoara şi Arad. Atunci a avut loc şi prea mea întâlnire cu el.V. (răspuns depersonalizat) poŃi sta cât doreşti că nu am ceas să verific dacă stai o oră sau nu. În cele din urmă. după ce timp de o lună a refuzat să mai comunice cu cineva.V. cantitatea lor fiind în creştere. iar la programul de masă nu mergea în sala de mese. provine dintr-o familie modestă. puŃin după împlinirea vârstei de 17 ani s-a angajat la o unitate minieră în Valea Jiului. dar i-a impus să urmeze studii în domeniul mineritului. reiese că acesta a avut o copilărie şi o adolescenŃă fără antecedente psihopatologice. refuzase să se mai spele. Revenirea sa în familie nu i-a fost deloc favorabilă. putând astfel contribui la bunăstarea familiei. la vârsta de 15 ani. Din discuŃiile avute cu mama. După doi ani tatăl l-a obligat să renunŃe la studii ne mai plătindu-i locul la internatul şcolar.V. din cadrul programului terapeutic ce a durat 18 luni. La internare i s-a stabilit diagnosticul de depresie reactivă şi a urmat tratament medicamentos. Începând cu acest dezacord relaŃia lui I. în ciuda rezultatelor şcolare ale acestuia. Odihna sa se prelungise până a doua zi. nu a vorbit nimic.V. Astfel a început cursurile unei şcoli profesionale de profil. spune el.V. E o porcărie timpul astă. la vârsta de 21 de ani. un verişor a lui IV şi cu IV însă mai târziu. La nouă luni de la accident este internat de vărul său într-un spital de psihiatrie. S-a integrat foarte repede. a patra din programul terapeutic. Varianta pe care i-a oferit-o a fost de a se angaja ca ajutor de miner. În tot acest timp refuza igiena. Şi după întoarcere în familie a continuat să bea pentru a mai uita de stare în care se afla. Atât în această întâlnire cât şi în următoarele două I. În prima şedinŃă în care a vorbit. relaŃia cu tatăl deteriorându-se tot mai tare. spunea el. tatăl s-a opus continuării studiilor de către I. La terminarea şcolii primare. fiind copil unic. în grupul de mineri. I s-a dat un pat unde să poată să se odihnească. La mai puŃin de un an de la angajare a suferit un accident de muncă în urma căruia i-a fost amputat piciorul stâng şi a fost obligat să se pensioneze şi să revină în familie. având diagnosticul de depresie reactivă şi de handicap fizic locomotor. l-au inventat oamenii să se 38 . iar în ultimele două săptămâni a refuzat să mai iese din camera sa chiar şi pentru necesităŃi fiziologice.

Când îl invitam să ia loc întreba: „Fotoliul ăstă e de stat?” Treptat a început să exploreze spaŃiul cu mai mult interes şi să-l investească în paralel cu reinvestirea propriului corp. iar explicaŃia lui a fost următoarea:” dacă corpul e strâns asculta mai bine comenzile”. eul-piele. iar avantajul e că nu pot suporta colegii mirosul său şi astfel el rămâne singur în cameră. să-l Ńin cu braŃele şi să strâng puternic de piept. de a fi strâns exprimă nevoia de a-şi percepe limitele corporale şi care să-i permită ulterior reorganizarea imaginii corporale. miercuri şi vineri. La început era foarte indiferent şi rezervat faŃă de spaŃiul cabinetului. ulterior rămânând doar două întâlniri pe săptămână. L-am anunŃat că orele de terapie se vor desfăşura în cabinetul psihologic şi nu mai în pavilionul de locuit. dezinvestirea propriului corp. El se deplasa cu cârje şi uneori doar sărind într-un picior. După o perioadă de aproximativ 4 luni făcea afirmaŃii legate de mobilier în raport cu propriul corp. într-adevăr poŃi să-Ńi relaxezi toŃi muşchii. Orarul şedinŃelor i-a permis re-integrarea temporară a eului.laude cât de mult trăiesc. I-am propus să stau lângă el şi să se sprijine de mine pentru a putea coborî. Imaginea corporală fiind o reprezentare simbolică a unei limite şi are funcŃia de imagine stabilizatoare. Astfel. În timpul şedinŃei respective mi-a spus că refuză baia pentru că deşi ştie că nu e adevărat. limitele corpului fiind percepute ca foarte nesigure. eu stând în spatele său. are totuşi impresia că îi intră apa în corp. Pentru a ajunge în curte era nevoie să coborâm nişte scări şi l-am întrebat daca se descurcă singur. adică re-construirea şi reprezentarea lumii interne şi a lumii externe.” Investirea cadrului terapeutic îi permite să exploreze spaŃiul şedinŃei şi să creeze treptat spaŃiul tranziŃional care să-i permită resimbolizarea. Fără carcasă nu merge. recurge la modalităŃi de defense arhaice cum sunt clivajul corpului. SpaŃiul din şedinŃă în care simŃea nevoia să discute despre corpul său se reducea în acelaşi timp cu renunŃarea la punerea batistei pe faŃă şi la strângerea cât mai tare a păturii în jurul corpului. dar şi sentimentele de culpabilitate pe care le nutrea considerându-se vinovat de faptul ca şi-a pierdut piciorul. imaginea corporală are de suferit din cauza acestei regresii. i-a permis faptul săşi reinvestească propriul corp. De asemenea. intre orele 11 si 12. I. o repliere narcisică. după ce în prealabil făcuse duş şi se bărbierise. mi-a spus că ar dori să mergem în curte pe bancă şi să vorbim acolo. Nevoia de proximitate. aproape inexistente şi incapabile să-i protejeze eul. sentimentele de ură faŃă de propriul corp. reducerea capacităŃii de simbolizare este în general însoŃită de o reducere a dorinŃei de sociabilitate. procese de clivaj şi izolare. Mi-a spus că are nevoie de ajutor. „E confortabil fotoliu. nu pot trăi doar o bucată. Eu mi-am dat seama că trebuie să mor când m-am ciontit. Tulburările imaginii corporale denotă un deficit de simbolizare primară. pielea fiind un tot unificator. În aceste două şedinŃe am constatat regresia eului său la nivelul eului corporal sau cum îl numeşte D. luni. nici melcul nu trăieşte”. Faptul că putea să exprime verbal frustrările. să-l simbolizeze şi pornind de la imaginea 39 . łinând cont de nevoia lui de limite am stabilit condiŃiile. negarea nevoilor corporale.V. elaborându-şi programe pe perioade de timp de la câteva zile la o lună. La una din următoarele şedinŃe. Anzieu. cadrul în care se va desfăşura procesul terapeutic. După această replică şi-a acoperit faŃă cu o batistă destul de subŃire încât să poată respira şi şi-a strâns foarte puternic pătura în jurul corpului.

V. Payot 1981 Klein M. symptôme. in Essais de psychanalyse. Programul terapeutic s-a terminat în momentul plecării sale într-un alt centru. Când am abordat această problemă cu el în timpul şedinŃelor terapeutice. Paris1988 Freud S. Editura Eorustampa. cea dinaintea accidentului. nu doar eul a fost reinvestit ci şi idealul eului care încearcă să şi-l acordeze cu noua identitate. 2005 Prado de Oliveira. Remarcând schimbările pe care le-a înregistrat I. În ciuda faptului că I. se declara satisfăcut de activitatea pe care o desfăşoară nu finaliza niciodată sarcinile ce-i reveneau.lu Perciun V. 1998. După ce i s-a oferit posibilitatea să repare mici motoare de la motocositoare sau motociclete starea sa de spirit s-a schimbat..W. BIBLIOGRAFIE Abraham K. imaginea obŃinută fiind baza re-construirii noii identităŃi. fără însă. Psychanalyse d’enfants. După cele trei şedinŃe am înŃeles că nu se putea simŃi complet sau împlinit pentru că accidentul i-a blocat definitiv şansa de a face în viŃă ceea ce visa el. 2 vol. Paris. Edition Payot.propriului corp să-şi re-construiască o nouă identitate în paralel cu finalizarea doliului pentru vechea identitate.V.psychanalyse. am considerat oportună implicare sa în programul de ergoterapie. răspunsul său a fost: „Nici eu nu sunt complet. Această simbolizare fiind posibilă doar prin interiorizarea spaŃiului tranziŃional din timpul şedinŃei şi stă la baza organizării propriei subiectivităŃi. de părerea celorlalŃi colegi despre el. Deuil et mélancolie. De la pediatrie la psihanaliza. Timisoara. Presses Universitaires de France. Editura Trei. Paris. Agonie.pdf Winnicott D. În funcŃie de această identitate nou construită se vor dezvolta noile sale raporturi cu lumea şi cu realitatea în general. clivage et symbolisation. Editura Trei. Edition Payot et Rivage. Le moi et le ça. Odată cu implicarea lui în acest program am scăzut şi frecvenŃa întâlnirilor de la 3 la 2 întâlniri pe săptămână. Edition Payot. Bucureşti 2003 40 . Bucureşti 2004 Winnicott D.W. 2005 Freud S. La dépression et les états limites..univ-lyon2. a devenit preocupat de modul cum arată. 2004 Klein M. Le processus de symbolisation et ses étapes. şi-a redefinit propriile limite mai întâi în sfera limbajului. Acest lucru l-am considerat un semn pozitiv pentru programul terapeutic deoarece. Sublimation et symbolisation www. Paris. Putem spune că subiectul şi-a re-organizat imaginea corpului său. 1977 Bergeret J.V. Procesul de maturizare la copii. adică să aibă propriul său atelier mecanic. 1974 Freud S. Edition PUF. despre sentimentul său de incompletitudine. Edition PUF. a modifica frecvenŃa şedinŃelor. dans Oeuvres complètes. Paris 1999 Roussillon R. http://psycho. însă de câte ori are ocazia mă contactează telefonic atât pe mine cât şi pe alŃi membrii ai echipei din cadrul centrului. Petite bibliothèque Payot. Oeuvres complètes. Roussillon R. Paris. Psihanaliza clinica. cum pot să fac o treabă până la capăt?” În următoarele trei şedinŃe am discutat cu I. Prin subiectivitate înŃeleg modul prin care subiectul atribuie sens la tot ceea ce i se întâmplă. angoisse. Inhibition. Paris.fr/IMG/pdf/doc-226. prin simbolizare secundară. Deuil et dépression.

Editura Fundatia Generatia. Joc si realitate.Winnicott D. Bucureşti 2006 Winnicott D.W. Bucureşti 2005 41 .W. Consultatia terapeutica la copii. Editura Trei.

Hr. pentru a. 42 . Fenomenul de exploatare a copilului prin muncă este frecvent întâlnit atât în rândul Ńărilor dezvoltate cât şi în cadrul pieŃelor emergente. exploatare.exploatare prin muncă... în procesul căreia omul efectuează. Cuvinte cheie: copil. Tânărul cântă. Prin termenul de muncă se înŃelege activitate conştientă (specifică omului) îndreptată spre un anumit scop. 3) Conform art .. băiat sau fată...copil . Noi spunem. g) a Legii nr.muncă . în perioada de la naştere până la adolescenŃă. 2) Conform art. reglementează şi controlează prin acŃiunea sa schimbul de materii dintre el şi natură pentru satisfacerea trebuinŃelor sale. prin termenul de copil se înŃelege „persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani sau nu a dobândit capacitate deplină de exerciŃiu. Copiii. Abstract: Preocupările în ceea ce priveşte protecŃia copilului împotriva exploatării prin muncă a existat încă din cele mai vechi timpuri (mai precis din anii 400 î.272/2004 privind protecŃia şi promovarea drepturilor copilului. Stop exploatării prin muncă a copiilor.. privind regimul juridic al adopŃiei... muncă. Bătrânul tace. următorilor termeni: . Din acest punct de vedere. norme. De aceea fiecare Ńară are obligaŃia morală de a promova o serie de acte . în condiŃiile legii”. as. prin copil se înŃelege „ persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani si nu a dobândit capacitatea deplină de exerciŃiu.ASPECTE TEORETICE ALE FENOMENULUI DE COMBATERE ŞI PREVENIRE A EXPLOATĂRII PRIN MUNCĂ A COPIILOR Insp. în primă fază vom efectua o operaŃie de determinare a însuşirilor proprii. Pentru a înŃelege mai bine fenomenul.. Flavius Şipoş DGAS ARAD Motto: Copilul râde. măsuri care să protejeze cea mai de preŃ comoară. 273/2004 .). Asfel penru termenul de copil vom avea următoarele definiŃii: 1) Conform DicŃionarului Explicativ al limbii române prin cuvântul copil se înŃelege orice fiinŃă. în condiŃiile legii”.. în momentul de faŃă nu putem evidenŃia (în scop de comparaŃie) o atare maturitate socială şi morală în cadrul unei societăŃi indiferent de dezvoltarea ei economică. 4 lit a) a Legii nr. 3 lit.soc.. protecŃie.. o putea da model de bune practici.

în loc să înveŃe. ConvenŃia defineşte << cele mai grave forme de muncă a copiilor >> astfel : muncile care. utilizarea. respectiv: LegislaŃie internaŃională Scopul reglementărilor internaŃionale în domeniul combaterii exploatării prin muncă a copiilor este de a asigura condiŃii normale de dezvoltare fizică şi psihică a tinerei generaŃii. înclusiv prostituŃia.un instrument care are ca prioritate majoră acŃiunea imediată. de ansamblu.un catalog al drepturilor copilului. ne vom opri la cele mai recente. nici gimanstica şi nici bunul obicei care păstrează în chipul cel mai desăvârşit virtutea: respectul”. securităŃii sau moralităŃii copilului. Una dintre inovaŃiile pe care le aduce ConvenŃia este faptul că prevede dreptul copilului care a fost exploatat la reabilitare şi înlăturarea de către guverne a practicilor dăunătoare sănătăŃii copiilor. angajandu-se să ia măsurile necesare pentru ca minorii să se bucure de toate drepturile menŃionate aici. luând în considerare nevoile speciale şi vulnerabilitatea copilului. prin natura lor sau condiŃiile în care se exercită sunt susceptibile să dăuneze securităŃii. Fragmente). luand în considerare şi nevoile propriilor familii. munca obligatorie sau cea care poate dăuna sănătăŃii. au existat cu mult înainte de Hrsitos. 43 .4 din Codul muncii). „Când copiii sunt lăsaŃi să facă orice. Munca forŃată este interzisă prin lege (conform prevederilor art. ei nu deprind nici cititul. împotriva folosirii ilicite a stupefiantelor şi contra oricăror forme de exploatare sexuală. producŃiei de materiale pornografice sau spectacole pornografice. recrutarea sau oferirea unui copil în scopul prostituării. Observăm faptul că preocupările pentru a crea un mediu propice unei dezvoltări armonioase a copiilor. ConvenŃia OrganizaŃiei InternaŃionale a Muncii (OIM) nr. Ocolind circumnavigaŃia prin normele etice şi legislative elaborate şi impuse de-a lungul istoriei. 182/1999 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor şi acŃiunea imediată în vederea eliminării lor .(Democrit.Exploatarea prin muncă desemnează orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub amenintare ori pentru care persoana nu si-a exprimat consimtământul în mod liber. la care au aderat 191 de state. O altă dispoziŃie stipulată în convenŃie prevede protecŃia copilului împotriva exploatării economice. nici nuzica. Vom expune cateva instrumente internaŃionale care operează in acest domeniu : ConvenŃia NaŃiunilor Unite Privind Drepturile Copilului . sănătăŃii sau moralităŃii copilului toate formele de sclavie sau practici similare. Această ConvenŃie reafirmă drepturile minorilor expuse în alte tratate. munca forŃată. care să Ńină seama de importanŃa unei educaŃii de bază gratuite şi de necesitatea de a-i sustrage pe copiii în cauză de la toate aceste forme de muncă şi de a asigura readaptarea lor şi integrarea lor socială.

182 şi 138.ConvenŃia OrganizaŃiei InternaŃionale a Muncii (OIM) nr. Legendă: łări care au ratificat ConvenŃiile OIM nr. Legea 203/2000. Legea 18/1990. łări care au ratificat ConvenŃia 182 dar nu şi ConvenŃia 138 łări care au ratificat ConvenŃia 138 dar nu şi ConvenŃia 182 Tări care nu au nicio ratificare łări care nu sunt membre a OrganizaŃiei InternaŃiuonale a Muncii LegislaŃie naŃională Cadrul legal naŃional vine să ratifice convenŃiile internaŃionale şi să le adapteze la specificul condiŃiilor socio-economice din Romania.138/1973 privind vârsta minimă de încadrare în muncă se angajează să urmărească o politică naŃională care să asigure abolirea efectivă a muncii copiilor şi să ridice în mod progresiv vârsta minimă de încadrare în funcŃie sau de folosire la muncă la un nivel care să permită adolescenŃilor cea mai completă dezvoltare fizică şi mintală. 182/1999. spirituale. morale ori sociale. fapt ce se va vedea şi din imaginea de mai jos. privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor şi acŃiunea imediată în vederea eliminării lor. pentru ratificarea ConvenŃiei cu privire la Drepturile Copilului. Articolul 32 prevede obligaŃia statului de a oferi protecŃie copiilor împotriva exploatării economice şi pentru a nu fi constrans la vreo muncă ce comportă vreun risc potenŃial sau care este susceptibilă să îi compromită educaŃia sau să îi dăuneze sănătăŃii sau dezvoltării sale fizice. 182/1999 şi 138/1973. Precizăm faptul că majoritatea Ńărilor au ratificat ConvenŃia OIM nr. pentru ratificarea ConvenŃiei OrganizaŃiei InternaŃionale a Muncii nr. mentale. 44 .

Comitetul are următoarele atribuŃii principale : a) formulează orientări de politică pentru programele menite să elimine cele mai grave forme ale muncii copilului şi pentru integrarea activităŃilor Programului InternaŃional privind Munca Copilului în celelalte eforturi naŃionale pentru combaterea celor mai grave forme ale muncii copilului. 2) Dezvoltarea de programe de acŃiune directă în vederea implicării premature în munca copiilor. SecŃiunea referitoare la protecŃia împotriva exploatării. conştientizarea şi mobilizarea societăŃii în vederea prevenirii şi combaterii exploatării copiilor prin muncă . Acesta prevede următoarele obiective : 1) Dezvoltarea capacităŃii instituŃionale a structurilor cu atribuŃii în domeniul prevenirii şi combaterii exploatării copiilor prin muncă . propunand revizuirea acestora acolo unde este necesar. b) îndruma cu privire la domeniile prioritare pentru programele privind prevenirea şi eliminarea celor mai grave forme ale muncii copilului. Legea 272/2004 privind protecŃia şi promovarea drepturilor copilului. în coordonarea ministrului muncii. 4) Dezvoltarea de politici naŃionale referitoare la prevenirea şi combaterea exploatării prin muncă. reabilitării şi (re)integrării educaŃionale şi sociale a copiilor care muncesc . c) analizează. 3) Informarea.Hotărârea Guvernului nr. Hotărârea Guvernului nr. precum şi cu privire la sprijinul acordat prin Programul InternaŃional privind Munca Copilului în acest domeniu. solidarităŃii sociale şi familiei. 45 . monitorizează şi evaluează periodic activităŃile Programului InternaŃional privind Munca Copilului. precum şi a retragerii din muncă. 617/2004 privind înfiinŃarea şi organizarea Comitetului naŃional director pentru prevenirea şi combaterea exploatării copiilor prin muncă . d) sprijină îndeplinirea de către Guvern şi agenŃiile responsabile a obiectivelor şi scopurilor stabilite prin programele Biroului InternaŃional al Muncii în domeniul eliminării celor mai grave forme ale muncii copilului. e) formulează propuneri privind modificarea şi completarea legislaŃiei în domeniul eliminării celor mai grave forme ale muncii copilului.1769/2004 privind aprobarea Planului naŃional de acŃiune pentru eliminarea exploatării prin muncă a copiilor.organism de coordonare şi monitorizare a programelor desfăşurate în Romania pentru prevenirea şi eliminarea celor mai grave forme ale muncii copilului.

vom prezenta în cele ce urmează câteva concepte de bază. în scopul exploatării copilului sau a muncii acestuia. (4) InspecŃia Muncii. prin articolul 87. privind cele mai grave forme de muncă a copilului. (2) Este interzisă orice practică prin intermediul căreia un copil este dat de unul sau de ambii părinŃi ori de reprezentantul lui legal în schimbul unei recompense sau nu. morale ori sociale. are obligaŃia de a promova campanii de conştientizare şi informare: a) pentru copii . ca de exemplu: vânzarea de sau comerŃul cu copii. serviciul public de asistenŃă socială împreună cu inspectoratele şcolare judeŃene şi cu celelalte instituŃii publice competente sunt obligate să ia măsuri în vederea reintegrării şcolare a copilului. în colaborare cu Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Drepturilor Copilului.incluzand educaŃie parentală şi activităŃi de pregătire pentru categoriile profesionale care lucrează cu şi pentru copii.despre măsurile de protecŃie de care pot beneficia şi despre riscurile pe care le implică cazurile de exploatare economică. b) pentru publicul larg . spirituale. unităŃile de învăŃămant sunt obligate să sesizeze de îndată serviciul public de asistenŃă socială.cuprinde. (3) În situaŃiile în care copiii de vârstă şcolară se sustrag procesului de învăŃămant. respectiv: a) toate formele de sclavie sau practicile similare. servitutea pentru datorii şi 46 . c) pentru angajatori sau potentiali angajatori. Hot. pentru a-i ajuta să asigure copiilor o reală protecŃie împotriva exploatării economice. desfaşurând munci cu nerespectarea legii. mentale.600/2007-privind protecŃia copilului Codul Muncii Pentru a înŃelege mai bine ce stă la baza fenomenului de explatare a copilului prin muncă. În cazul unor asemenea constatări. prevederi referitoare la exploatarea economică a copilului : (1) Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva exploatării şi nu poate fi constrans la o muncă ce comportă un risc potenŃial sau care este susceptibilă să îi compromită educaŃia ori să îi dăuneze sănătăŃii sau dezvoltării sale fizice.

Implică o expunere nocivă la agenŃi toxici. cazurile în care un copil este angajat cu contract de muncă. prin natura lor sau prin condiŃiile în care se exercită. care determină alterări genetice ereditare. Încadrarea în muncă a persoanelor sub vârsta de 15 ani este interzisă . în cazul în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 4 ore şi jumătate . Persoana fizică poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat şi la împlinirea vârstei de 15 ani. recrutarea sau oferirea unui copil în scopul prostituării. Pauză de masă de cel puŃin 30 minute. • 47 . mai ales pentru producŃia şi traficul de stupefiante. vătămătoare sau periculoase se poate face după împlinirea vârstei de 18 ani. dezvoltarea şi pregătirea profesională . fără posibilitatea prelungirii acesteia . cancerigeni. d) muncile care. aşa cum le definesc convenŃiile internaŃionale pertinente. cu acordul părinŃilor sau al reprezentanŃilor legali. tipul de muncă. precum şi munca forŃată sau obligatorie.. inclusiv recrutarea forŃată sau obligatorie a copiilor in vederea utilizării lor în conflictele armate. Implică o expunere nocivă la radiaŃii . InterdicŃia de a presta muncă de noapte . Munca tinerilor în varstă de până la 18 ani : • • • • • Durata timpului de muncă de 6 ore pe zi şi de 30 ore pe săptămană. Concediu de odihnă suplimentar de cel puŃin trei zile lucrătoare. recrutarea sau oferirea unui copil în scopul unor activităŃi ilicite. avand efecte nocive cronice asupra fiinŃei umane . b) utilizarea. Încadrarea în muncă în locuri grele. Nu pot fi considerate cazuri de muncă a copilului. Vârsta minimă de angajare : • • • • Persoana fizică dobandeşte capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani . dacă astfel nu îi sunt periclitate sănătatea.munca de servitor. precum şi cu respectarea celorlalte prevederi ale legislaŃiei referitoare la angajarea tinerilor cu vârstă de până la 18 ani. InterdicŃia de a presta muncă suplimentară . cu îndeplinirea condiŃiilor referitoare la vârsta de angajare. sunt susceptibile să dăuneze sănătăŃii. ActivităŃi interzise în munca tinerilor sunt cele prin care se : • • Depăşesc capacităŃile lor fizice sau psihologice . pentru activităŃi potrivite cu dezvoltarea fizică. securităŃii sau moralităŃii copilului. şi durata muncii prestate etc. producŃiei de material pornografic sau de spectacole pornografice. aptitudinile şi cunoştinŃele sale. c) utilizarea.

Pun în pericol sănătatea din cauza frigului ori căldurii extreme sau din cauza zgomotului ori vibraŃiilor. Între zile 12h (cu excepŃii reglementat 48 . inclusiv lucrate duminica. legea cere şi un aviz medical. De asemenea. sau 23h la 6 h (admis cu anumite excepŃii munca desfaşurată de la17h) 2 zile 30 minute / consecutive 4h:30 mn . dar nu mai puŃin de 36h/săptăm ână. Segmentul de vârstă 15-18 ani este tratat diferenŃiat în lege. lipsa cerinŃei de a avea şi consimŃământul părinŃilor la încheierea contractului de muncă pentru tinerii cu vârstă cuprinsă între 16 şi 18 ani constituie un plus de responsabilitate acordat acestei vârste spore deosebire de tinerii sub 16 ani pentru care.• • Prezintă riscuri de accidente pe care se presupune că tinerii nu le pot identifica sau preveni din cauza absenŃei simŃului lor de securitate sau a lipsei lor de experienŃă ori de pregătire . în plus. Fenomenul de exploatare a copilului prin muncă este determinat de mai mulŃi factori dintre care amintim următorii: DiferenŃele existente între regiunile Ńării Factori legaŃi de cultură Factori legaŃi de poziŃionarea geografică Factori legaŃi de educaŃie Factori legislativi. măsuri ce se vor reflecta în tabelul de mai jos: łara Vârsta de Durata Munca de Programul Timpul încadrare în orelor de noapte pentru pentru muncă muncă odihnă (timp pauză liber) pe săptamânal şi după o zi de muncă Directivă Europeană 15 ani (cu 8h. vârsta de 16 ani fiind considerată un prag de trecere de la muncile uşoare la muncile industriale. MenŃionăm faptul că preocupările pentru eliminarea explotării prin muncă au un contur internaŃional drept dovadă măsurile luate de majoritatea Ńărilor în acest sens. 40 ore / anumite săptămână excepŃii) (excepŃii reglementat e) Interyis de la 22h la 6h. Din cele de mai sus observăm faptul că legislaŃia privind munca copilului în România intezice orice formă de ocupare a unui loc de muncă pentru copiii care nu au împlinit încă vârsta de 15 ani.

Grecia 15 ani cazul Este un interzisă 49 Este interzis Nu există copiilor sub prevederi. Înterzis în intervalul 20h-6h. 24h la sfârşit de sîptămână şi 14h între zilele lucrătoare.e de către fiecare stat membru) Belgia 16 ani 10h pentru toŃi angajaŃii (fără excepŃii funcŃie de vârstă) Interzis între intervalul 20h-6h (cu unele excepŃii se poate lucra până la 23h sau să se înceapă ziua de muncă de la 5h). Între 20h interzisă. 30mn după 4h30 de muncă şi 1h după 6h lucrate. Germania Variază funcŃie Land. Este posibilă efectuarea unei pauze de 30mn după 4h30 de muncă dar nu obligatorie. FranŃa 16 ani (de la 7h /zi şi nu 15 ani cu mai mult de excepŃii) 36 de ore /săptămână. Liber sâmbăta şi dumineca (se admite axcepŃii)şi 12 h după o zi de muncă. în de În 16 cu de 8h pe zi 40h pe săptămână (cu unele excepŃii se poate depăşi timpul mai sus menŃionat) În când De la 20h la 6h interzis. şi 12 h după o zi de muncă. Anumite excepŃii reglementat e în mod corespunzăt or . la 6h. Repaus în zilele de duminecă şi în zilele de sărbătoare (după o zi de muncă minim 12 ore pauză) 30 de mn după 4h30 de lucru şi 1h după 6h de muncă. rămâne la latitudinea angajatorulu i. Cu unele excepŃii se poate lucra până la 22h. general ani şi excepŃii la 15 ani. Danemarca 15 ani În majoritatea cazurilor 10h / zi 36h la Fără sfârşit de dispoziŃii săptămână speciale. Unele excepŃii de la 23h şi de la 5h. .

lucrătoare Este 24h inclusiv interzisă dumineca muncă de la (se pot orele 22. intervalul zile 22h şi 6h. Luxemburg 15 ani 8h pe zi şi Este 40h pe interzisă săptămână. 9h pe zi şi Este 24h pe 30mn după 45h pe interzisă săptămână 5h de săptămînă. Republica Irlanda 16 ani 16 ani munca în zilele de duminecă. Italia 15 ani iar în 8h pe zi şi cazuri 40h pe excepŃional săptămână. munca în şi 12h intre muncă. În cazul artiştilor şi a muncitorilor asimilaŃi activitatea lucrativă este desfăşuraŃă în baza unor prerogative speciale. Derogarea este posibilă 50 . munca în intervalul 22h şi 6h.Pre cizăm faptul că sunt interzise orele suplimentar e. ă cursuri şcolare îi este permis să lucreze 2h pe zi. Pauza între zilele de muncă este de 12h.tânăr(ă) munca între frecventeaz 20h şi 6h. 44h consecutive inclusiv duminecă şi 12h între zilele lucrătoare. 1h după 4h30 lucrate )se pot face excepŃii de la regulă cu condiŃia ca acestea să fie curpinse în contractul colectiv). e de la 14 ani. obŃine anumite derogări) şi 12h între zilele lucrătoare. Nu mai puŃin de 15mn după 4h lucrate.

( În cazuri speciale se poate lucra până la orele 23). Olanda 16 ani 8h pe zi şi Este 40h pe interzisă săptămână. Nu există prevederi speciale.) Spania 16 ani Nu există prevederi speciale.până la ora 23.Orel e suplinentare sunt interzise. 4h30 inclusiv lucrate. În general munca de noapte este interzisă. Munca tinerilor în intervalul orar 22-06 este interzisă. în general sunt 2 zile de repaus. Este interzisă muncă între intervalul orar 20-07 pentru tinerii cu vârstă mai mică de 16 ani. Nu 2 zile pe 30mn după săptămână. Acestea pot fi cuprinse în contractele colective încheiate pe unitate. UK 16 ani există Nu există Nu există Nu există 51 . De 2 ori pe 30mn după lună câte 36 4h30 de ore şi lucrate. munca în intervalul 18h şi 7. Nu există dispoziŃii speciale. În general programul de lucru este de 8h pe zi şi 40h pe săptămână. dar se acceptă unele excepŃii. Portugalia 16 ani (Începând cu anul 1997 există o prerogativă prin care tinerii/minori i în vârstă de 14 ani dacă nu mai frecventeaz ă nicio formă de învăŃămant pot să fie angajaŃi. pentru tinerii cu vârstă cuprinsă între 16-17 ani. iar orele suplimentar e sunt interzise. Nu există dispoziŃii speciale. în general 1h2h de pauză la 5h lucrate. fiecare zi de sâmbătă şi duminecă şi 12 ore între zilele lucrătoare. dumineca şi 12 h între zile lucrătoare.

2003 Ion. Filipescu. Editura Polirom. 1995 52 . timp de noapte este interzisă. Drept comunitar material. inclusiv sâmbătă şi duminecă şi 12 ore pe zi lucrătoare. L'abolition du travail des enfants. Tratat de dreptul familiei. Editura All.europa. Oradea Ovidiu Tinca. i (în general cuprinse în 12h). 273/2004 . contractul colectiv). România 16 ani 6h pe zi şi Munca 30h pe tinerilor pe săptămână. Tratat de asistenŃă socială. Bibliografie: www. Editura Imprimeriei de vest. Bucuresti. 1999 www.banquemondiale.600/2007-privind protecŃia copilului George NeamŃu.limitări (doar reglementăr reglementăr dacă sunt i. P. privind regimul juridic al adopŃiei ***.2008 Liviu ZăpârŃan. 2 zile pe 30mn la 4h săptămână lucrate.eu.org Codul Muncii Codului de procedură civilă Convention (n° 138) sur l'âge minimum. 1973 Convention (n° 182) sur les pires formes de travail des enfants. Editura Lumina Lex. reglementări speciale (doar dacă sunt cuprinse în contractul colectiv). 2003 Hot.272/2004 privind protecŃia şi promovarea drepturilor copilului Legii nr. Din cele de mai sus conchidem faptul că România are un regim juridic adecvat normalor OrganizaŃiei InternaŃionale a Muncii şi a ComunităŃii Europene în ceea ce priveşte sistemul de combatere a fenomenului de exploatare a copiilor prin muncă. Iaşi. Bucuresti. Guides à l'intention des employeurs. Constructia europeana .. 2000.eu Legii nr.

decembre 2008. le sida et le travail des enfants.6-10. Bureau International du Travail Geneve.***. nr. SCREAM: Module spécial sur le VIH.64. 2008 ***. pp. Travail . 53 .64-66.

prin ceea ce fac sau prin ceea ce pot face pot fi utili societăŃii.INTEGRAREA ÎN ŞCOALA DE MASĂ A COPIILOR CU DEFICIENłĂ MINTALĂ MORCAN OANA Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” Arad Keywords: deficienŃă integrată. asigurând o mai bună interacŃiune şi interdependenŃă a tuturor beneficiarilor ei. În acest sens se impune renunŃarea la sistemele omogene de învăŃământ care. De asemenea. avem posibilitatea de a apăra şi susŃine dreptul acestor persoane la educaŃie pe măsura potenŃialului de care dispun. The integration in the normal school of children with mental illness (disease. în primul rând al celor cu deficienŃe. Beginning with the principle of the integrate education we have the possibility to interfere to modify or to improve some negative or unfavourable opinion witch are still exist in the community about children with mental deficiencies. Astfel se creează un mediu educaŃional în care fiecare îl acceptă şi îl respectă pe celălalt aşa cum este şi aşa cum se poate exprima în diferite situaŃii de viaŃă. O şcoală integrată care să-şi merite pe deplin denumirea ca atare. Aplicarea programelor de educaŃie integrată în şcoli trebuie percepută ca o oportunitate de egalizare a şanselor de acces la educaŃie pentru toŃi copiii. mintală. toleranŃă şi diversitate. şcoală incluzivă ABSTRACT: Integrarea în şcoala de masă a copiilor cu deficienŃe mintale este un proces complex de normalizare a vieŃii acestor copii şi o măsură de conştientizare a rolului şcolii care asigură accesul la educaŃie pentru toŃi copiii. marginalizează copiii cu deficienŃe datorită unor prejudecăŃi care mai persistă încă. Plecând de la principiile educaŃiei integrate avem posibilitatea să intervenim pentru a modifica sau îmbunătăŃii unele păreri negative sau defavorabile. trebuie să treacă dincolo de simpla acceptare a elevilor cu nevoi speciale. despre copiii cu deficienŃe mintale. incapacitate. iar ei. deficiencies) is a complex process of integrate these children in a normal life and a measure of making every one clear of the importance of school witch make possible the access to education for all children. Copiii cu deficienŃe mintale au aptitudini şi capacităŃi de învăŃare şi instruire care trebuie să fie valorificate la maximum. Trebuie să intervenim astfel încât să convingem părinŃii şi cadrele didactice din şcolile de masă de necesitatea şi avantajele integrării acestor copiilor cu deficienŃe mintale în sistemul obişnuit de învăŃământ. educaŃie 54 . prin specificul lor. existente în comunitate. într-un mediu caracterizat prin acceptare. handicap.

Boala mintală este diferită de handicapul mintal. care se manifestă concomitent cu limitări asociate în doua sau mai multe dintre următoarele arii de abilităŃi adaptative: comunicare. • Integrarea socială – se referă la ansamblul relaŃiilor sociale stabilite între persoanele cu deficienŃe şi ceilalŃi membrii ai comunităŃii. din diferite motive. cu privire la sănătatea mintală American Association on Mintal Retardation. timpul liber şi munca.”23. dar. 9th Edition. în acest sens Raportul O. comportamentul se modifică semnificativ. Prin intermediul acestei integrări se facilitează familiarizarea şi cunoaşterea reciprocă. handicapul mintal nu mai este văzut ca o boală (deşi poate fi consecinŃa ei). OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii defineşte deficienŃa ca:„orice pierdere sau anomalie a structurii sau funcŃiei psihologice. capacitatea de învăŃare teoretică. o persoană bolnavă mintal poate avea o inteligenŃă obişnuită sau chiar peste medie. organizarea claselor în şcoli obişnuite. autoservire. aplicate în raport cu înŃelegerea naturii umane. etc. Classification and Systems of Support. făcând în acest sens referire la prezenŃa copiilor cu deficienŃe alături de ceilalŃi . Integrarea semnifică faptul că relaŃiile dintre indivizi sunt bazate pe o recunoaştere a integrităŃii lor. Integrarea se referă la relaŃia stabilită între individ şi societate. Întârzierea mintală se manifestă înainte de vârsta de 18 ani. a valorilor şi drepturilor pe care le au. fiziologice sau anatomice”. profesionalizarea în domenii diverse. Mental Retardation. viaŃa în mediu de familie. OperaŃionalizarea conceptelor Integrarea copiilor cu deficienŃe mintale la structurile sociale reprezintă un mare interes. are în vedere aspectele legate de includerea copilului în toate activităŃile comune din viaŃa şcolii. ci este considerat pur şi simplu un mod diferit de organizare şi funcŃionare mintală.S.22 „ Întârzierea mintală se referă la limitări substanŃiale ale nivelului de funcŃionare actual. din acest punct de vedere putem diferenŃia: • Integrarea fizică – permite persoanelor cu deficienŃe satisfacerea nevoilor de bază ale existenŃei lor: o locuinŃă. de joc. Definition. multă vreme şi chiar şi în prezent se mai face confuzie între ele.În domeniul sănătăŃii. Potrivit acestei definiŃii. mai ales din punctul de vedere al practicii sociale. activităŃi cotidiene. din pauze.M. În întreaga lume sunt organizate. p. 1992. a drepturilor la educaŃie şi instruire. abilităŃi sociale. cu respectarea drepturilor copilului. autodirecŃionarea. • Integrarea funcŃională – se referă la posibilitatea accesului persoanelor deficiente la utilizarea tuturor facilităŃilor şi serviciilor 22 23 Vezi. locuri de muncă. sănătatea şi securitatea personală. ObservaŃii generale privind integrarea şi educaŃia copiilor cu deficienŃe mintale. Spre deosebire de persoana cu deficienŃă mintală. reducerea distanŃei fizice dintre copii. dar. Se caracterizează prin funcŃionare intelectuală semnificativ sub medie.68 55 . viaŃa în comunitate.

). acceptarea deplină de către ceilalŃi membrii ai comunităŃii şi existenŃa sentimentului de încredere în sine şi în ceilalŃi. pe care să-l însuşească toŃi copii la fel. Acest tip de integrare presupune asumarea unor responsabilităŃi sociale.• • • • oferite de societate pentru asigurarea unui minim de confort (folosirea mijloacelor de transport în comun. Aceste deficienŃe pot fi adeseori ameliorate. etc. care au foarte lucruri comune cu ceilalŃi oameni. facilităŃi privind accesul în diferite instituŃii. în clase obişnuite. TendinŃa în educaŃia copiilor cu deficienŃe mintale vizează transferul rezultatelor obŃinute în urma cercetărilor. Potrivit concepŃiei 56 . Integrarea în societate – se referă la asigurarea drepturilor şi a autodeterminării persoanei deficiente. Integrarea organizaŃională – face referire la structurile organizaŃionale care sprijină integrarea. să-şi asume responsabilitatea pentru a se implica în dezvoltarea societăŃii. a copiilor consideraŃi ca având cerinŃe educative speciale. EducaŃia obişnuită a oferit foarte mult timp. Studiile au indicat faptul că. apare atunci când copilul integrat dobândeşte sentimentul de apartenenŃă şi participare deplină la comunitate. un conŃinut unic al învăŃării. decât unor deficienŃe inerente. cât şi pentru educatori. pentru ca serviciile publice oferite să satisfacă necesităŃile tuturor indivizilor. care a devenit o perspectivă atât pentru cercetători. de multe ori. prin strategii adecvate de instruire. În unele domenii ale dezvoltării şi învăŃării. dificultăŃile de învăŃare la aceşti copii se datorează inabilităŃii lor de a-şi dezvolta strategii de mediere a învăŃării. Perspectiva pedagogică a integrării Având ca scop primar pregătirea pentru integrarea în societate precum şi dezvoltarea maximă a potenŃialului. Semnificativ pentru viziunea actuală asupra deficienŃei mintale este opinia larg răspândită că persoanele cu dizabilităŃi de învăŃare sunt mai întâi fiinŃe umane. Deoarece şcolii îi revine sarcina de a prelua şi prelucra o parte a mesajelor educaŃiei informale. în funcŃie de perioada de interacŃiune cu alte persoane. Integrarea personală – este reprezentată de relaŃiile de interacŃiune cu diferite persoane în cursul vieŃii. la activităŃile educative formale şi nonformale. în principii şi strategii de predareînvăŃare cu aplicabilitate în clasă. Perspectiva pedagogică a integrării este fundamentată în mare parte pe concepŃia holistică în abordarea problematicii educaŃiei. o „omogenitate” a elevilor. Integrarea şcolară – reprezintă procesul de includere în şcolile de masă. indiferent de capacitatea cognitivă/intelectivă a fiecărui elev. aceşti copii au realizări comparabile cu ale semenilor de vârstă. Aceste relaŃii sunt diverse. şcoala trebuie să-i ajute pe tineri să se cunoască şi să se accepte. integrarea instituŃiilor educaŃionale în sistemul instituŃiilor sociale dobândeşte o semnificaŃie şi sarcini foarte mari.

îndrumător al activităŃii elevilor. Profesorul nu mai reprezintă doar o sursă de informaŃii. Constantin. Resursele apar şi se manifestă şi în sfera educaŃiei. Resursele educaŃiei integrate Conceptul de „resurse”. Unii cercetători susŃin că şcoala trebuie să se deschidă spre conŃinuturile susceptibile de a fi asimilate de elevi în afara şcolii. ”El are tendinŃe de a merge spre nivelul de aspiraŃie dorit.profesorul itinerant. Se creează astfel o mare discordanŃă între reuşita copilului nedeficient şi a celui deficient. p. ci devin la rândul lor participanŃi activi şi coparticipanŃi la propriul proces de formare. ExperienŃa şi pregătirea lor îşi vor pune amprenta asupra evoluŃiei şi calităŃii relaŃiilor cu elevii. Necesitatea unui curriculum adaptat şi individualizat este evidentă din perspectiva eşecului şcolar la deficienŃii mintali. Integrarea educativă recurge la trei mari categorii de resurse: şi anume resursele materiale. în raport cu toŃi educabilii.profesorul de sprijin . Modernizarea relaŃiei pedagogice presupune lărgirea statusurilor atât din perspectiva profesorului cât şi a elevului. Acest nivel este însă atins cu mari dificultăŃi. corpul profesoral de educaŃie integrată grupează trei categorii de cadre didactice specializate în abotdarea integrativ-educativă a educabililor unei şcoli integrative: . frontierele dintre tipurile de educaŃii cunoscute nu sunt rigide. dar şi în raport cu educatorii. dar limita capacităŃii sale îi deviază forŃele în sens contrar – spre limita inferioară a capacităŃii individuale”24. Profesorul de sprijin şi profesorul itinerant pot fi consideraŃi ca parte integrată în acest proces de educaŃie. o atenŃie deosebită trebuie acordată şi perfecŃionării profesionale a cadrelor didactice. ce poate fi regăsit în toate domeniile vieŃii. corelează cu acela de „nevoi”. a nereuşitei. Nucleul resurselor umane îl constituie corpul profesoral. 24 Păunescu.347 57 . Nu în ultimul rând. resimŃite ca un dezechilibru. educaŃia formală având de câştigat dacă va reuşi să integreze influenŃele datorate modalităŃilor de educaŃie nonformale şi informale. cu o serie de atribute care să faciliteze o cooperare reală între ei. cele acŃional – suportive şi umane. 1977. Bucureşti. DeficienŃa mintală şi organizarea personalităŃii. Una din direcŃiile de decompensare a personalităŃii deficientului aste cea a eşecului.profesorul-tutore . între ele trebuind să existe o interdependenŃă. instituŃiile şi sistemele de învăŃământ. să le valorifice şi să furnizeze elevilor criterii pentru selecŃionarea şi interpretarea informaŃiilor. el devine un organizator. pentru că deficientul îşi fixează pentru sine un nivel de aspiraŃie foarte apropiat de cel al copilului nedeficient.holistice. Editura Didactică şi Pedagogică. O importanŃă deosebită trebuie acordată relaŃiei profesor-elev. iar aceştia încetează a fi doar receptori ai informaŃiei. Solicitarea deficientului la nivelul copilului normal (de pildă pe linie de inteligenŃă) duce la determinarea unui nivel de aspiraŃie echivalent cu uşor din scala normală.

Accesul are în vedere posibilitatea copiilor de a ajunge fizic la influenŃele educative ale unei societăŃi (familie. se doreşte a fi înlocuită. EducaŃia pentru toŃi este o cerinŃă atât pentru politicile cât şi pentru practicile educaŃionale. ConferinŃa mondială asupra educaŃiei pentru persoanele cu cerinŃe speciale de la Salamanca a condus la un nou cadru conceptual.EducaŃia pentru toŃi – DeclaraŃia de la Salamanca EducaŃia pentru toŃi poate să fie un mijloc de îmbunătăŃire a educaŃiei în general prin reconsiderarea sprijinului care se acordă anumitor copii. Asigurarea posibilităŃilor participării la educaŃie a tuturor copiilor. şcoală. ele asigură o educaŃie eficientă pentru majoritatea copiilor şi îmbunătăŃesc eficienŃa şi. de o metodă diferenŃiată ca stil de intervenŃie. „Fiecare copil are dreptul fundamental la educaŃie şi fiecărui copil trebuie să i se ofere şansa de a ajunge la şi de a se putea păstra la un nivel acceptabil de învăŃare”25. Modalitatea prin care care o serie de particularităŃi de dezvoltare şi învăŃare determină împărŃirea copiilor în categorii determinate. care să fie adaptat particularităŃilor fiecărui copil în parte. chiar şi rentabilitatea întregului sistem de învăŃământ. construiesc o societate incluzivă şi oferă educaŃie pentru toŃi. Calitatea educaŃiei se referă la a găsi acele dimensiuni ale procesului şi calităŃi ale agenŃilor educaŃionali care să sprijine învăŃarea tuturor. dar mai ales de acŃiune. 1994. 1994) ca acces la educaŃie şi calitate a acesteia pentru toŃi copiii. schimbările cerute sunt de profunzime şi în acelaşi timp de orientare. 7-10 iunie 58 . până la urmă. un mijloc care creează comunităŃi primitoare. Dacă pentru politicile educaŃionale se pot determina direcŃiile şi recunoaşte nevoile acestei orientări. Şcoala integrată 25 DeclaraŃia de la Salamnca şi DirecŃiile de acŃiune în domeniul educaŃiei speciale. deci şi celor cu nevoi educative speciale. comunitate). mai mult. indiferent de cât de diferiŃi sunt ei şi se abat prin modelul personal de dezvoltare de la ceea ce societatea a denumit normal. Participarea presupune în primul rând acces şi apoi găsirea căilor ca fiecare să fie integrat în structurile care facilitează învăŃarea socială şi individuală. pentru practici. Şcoala publică trebuie să permită incluziunea în sistemul de învăŃământ general a cât mai multor copii cu cerinŃe educative speciale. să facă sistemul deschis. în vederea atingerii obiectivului – educaŃie pentru toŃi . S-au identificat două obiective generale : 1. flexibil şi eficient. care să răspundă nevoilor şi aspiraŃiilor tuturor copiilor. de a se integra în şcoală şi de a răspunde favorabil solicitărilor acesteia. 2. să-şi aducă contribuŃia şi să se simtă parte activă a procesului.care implică reforma şcolii şi societăŃii. In DeclaraŃia de la Salamanca se spune că “Şcoala obişnuită cu o orientare incluzivă reprezintă mijlocul cel mai eficient de combatere a atitudinilor de discriminare.” EducaŃia pentru toŃi a fost definită (Salamanca. Spania. să asigure succesul.

activitatea şcolară. pe lângă clasicele ateliere protejate. . Elevii care sunt susŃinuŃi să găsească satisfacŃii în procesul învăŃării. AsistenŃa socială îşi face tot mai mult loc în ultima perioadă în şcoală. ci mai degrabă cerinŃele şcolare să fie adaptate în mai mare măsură particularităŃilor individuale. prin participare la activităŃile productive. În ceea ce priveşte integrarea copiilor cu deficienŃă mintală în clasele mai mari (clasele V-VII) sau în finalul procesului de şcolarizare. EducaŃia integrată şi şcoala inclusivă. adică formarea este aceea care trebuie ajutată după particularităŃile psihofiziologice ale copilului şi nu invers. Timişoara. Actuală formă de pregătire profesională pentru această categorie de deficienŃi este ineficientă. să-şi dezvolte abilitatea de a lua decizii şi de a rezolva probleme. fireşti. dezvoltă o autonomie personală şi socială definitorie pentru 26 Ungureanu. fapt ce determină ca marea majoritate dintre ei să ajungă şomeri sau să lucreze în diverse sectoare. Scopul fundamental al asistenŃei sociale în cadrul şcolii urmăreşte să creeze condiŃiile necesare pentru ca elevii să-şi satisfacă trebuinŃele educative de bază. atunci când solicitările depăşesc cu mult capacităŃile lor de utilizare a gândirii formale. El poate realiza acest lucru Ńinând cont de faptul că reŃinem acele informaŃii care au o relevanŃă afectiva şi reuşesc să ne capteze atenŃia. care se potriveşte cel mai bine elevului şi să-l sprijine să-l folosească. renunŃându-se la relativa „omogenitate” a educaŃiei tradiŃionale. iar dezideratul unei calificări şi al integrării sociale. de a se adapta la schimbare şi nu în ultimul rând de a-şi asuma responsabilitatea pentru propria conduită.73 59 . Dorel. „Aşa cum educaŃia obişnuită se sprijină pe şcoala de masă. altele decât cele pentru care s-au pregătit. tot aşa şi educaŃia integrată devine realitate şi practică integrativ-educativă efectivă prin intermediul şcolii integrate”. cărora încearcă să le identifice şi să le satisfacă cerinŃele educative speciale. depăşesc limitele ergoterapiei. O posibilă soluŃie pentru rezolvarea acestei situaŃii. Nu elevul este acela care trebuie să se adapteze şcolii.26 Elevul vine la şcoală cu un anumit stil de învăŃare.Şcoala integrată este acea şcoală care admite şi cuprinde în efectivele sale. Rolul profesorului este de a identifica stilul eficient. urmată de angajarea sau integrarea în unităŃi productive aparŃinând unor asociaŃii de tip familial sau în mici ateliere meşteşugăreşti. 2000. între beneficiarii serviciilor sale educative curente. Editura De Vest. propriu experienŃei sale anterioare. Acest stil poate să nu fie cel mai eficient pentru el. elevi de mare diversitate. p. EducaŃia copiilor cu deficienŃe pune cu totul alte probleme decât educaŃia tradiŃională deosebirea regăsindu-se în adaptarea structurii şi organizării şcolare la nevoile copilului. unde oricum aceştia nu pot intra în concurenŃă cu absolvenŃii şcolilor profesionale obişnuite. În acest fel grupurile educaŃionale apar ca eterogene. între care şi pe cei cu nevoi speciale. este reprezentată de integrarea acestor copii în şcolile obişnuite de ucenici unde pot învăŃa o meserie cu cerere pe piaŃa muncii. Eterogenitatea elevilor unei şcoli integrate înseamnă recunoaşterea diversităŃii educabililor normali consideraŃi până atunci în mod forŃat ca omogeni pe vârste şcolare. nu răspunde cerinŃelor existente pe piaŃa muncii.

ipotezele şi obiectivele lucrării Scopul lucrării: Scopul lucrării este să demonstreze necesitatea creşterii gradului de receptivitate şi interes în ceea ce priveşte integrarea în şcoala de masă a copiilor cu deficienŃe mintale în rândul părinŃilor. Identificarea nivelului de integrare al copiilor cu deficienŃe mintale din perspectiva elevilor 4. atunci integrarea ar fi facilitată. Identificarea motivelor pentru care integrarea copiilor cu deficienŃe mintale în şcoala de masă este îngreunată 2. Editura Polirom. elevilor şi profesorilor.” 27 În acest cadru asistentului social îi revine rolul de facilitator. Scopul. Obiectivele lucrării: 1. Identificarea nivelului de integrare al copiilor cu deficienŃe mintale din perspectiva părinŃilor 5. Iaşi. Ipotezele lucrării: Ipoteza 1 Dacă în şcoli educaŃia copiilor s-ar face într-un mod care să respecte individualitatea fiecăruia.Tratat de AsistenŃă Socială . Identificarea elevilor cu deficienŃe mintale în cadrul Şcolii Generale Numărul 1 Timişoara 2. atunci nu ar exista diferenŃe în ceea ce priveşte nivelul de integrare al elevilor cu deficienŃe mintale. obiectivul general al asistenŃei sociale în şcoală urmăreşte „identificarea barierelor învăŃării şi îndepărtarea acestora. atunci aceştia ar fi integraŃi cu mai multă uşurinŃă. Ipoteza 2 Dacă părinŃii şi elevii nu ar avea prejudecăŃi în ceea ce priveşte copiii cu deficienŃe şi integrarea lor în şcoala de masă. precum şi necesitatea organizării programului şcolar la cerinŃele şcolii integrate. de egalizator de şanse. Identificarea nivelului de integrare al copiilor cu deficienŃe mintale din perspectiva profesorilor 3..integrarea în comunitate. care să promoveze drepturi şi oportunităŃi egale cu a fiecărui individ. 831 60 . Metodologia 27 NeamŃu George . p. 1. 2003. Ipoteza 3 Dacă în rândul profesorilor nu ar fi prejudecăŃi şi diferenŃe privitoare la integrarea elevilor cu deficienŃe mintale şi a elevilor fără deficienŃe în şcoala de masă. Tocmai de aceea.

17. ExistenŃa şcolilor integrate este considerat a fi o necesitate în sistemul actual de învăŃământ de un procentaj foarte mare de părinŃi(80% . Prelucrarea şi interpretarea rezultatelor Ipoteza 1 Dacă în şcoli educaŃia copiilor s-ar face într-un mod care să respecte individualitatea fiecăruia. 3. Din punctul de vedere al datelor factuale s-au urmărit.13. am observat că reorganizarea programei care să respecte individualitatea elevilor este principala modificare din sistemul de învăŃământ pentru o mai bună integrare a copiilor cu deficienŃe mintale(49% . 77% dintre profesori 61 . 13 din chestionarul aplicat părinŃilor şi 16. în acelaşi timp.Graficul 1. atunci nu ar exista diferenŃe în ceea ce priveşte nivelul de integrare al elevilor cu deficienŃe mintale. Pentru a se confirma sau infirma ipotezele cercetării am administrat chestionare structurate pe două categorii: cele administrate profesorilor şi cele administrate părinŃilor.). specialitatea şi unitatea unde profesează.În analiza fenomenului de integrare în şcoala de masă a copiilor cu deficienŃe mintale am ales ca instrument de lucru chestionarul. Prin prelucrarea răspunsurilor din chestionarele cadrelor didactice ce profesează în şcoală. din cadrul Şcolii Generale Numărul 1 din Timişoara. 18 din chestionarul aplicat profesorilor. Aceste chestionare sunt structurate pentru obŃinerea unor date factuale şi a unor opinii din partea celor chestionaŃi. 4. Graficul 32. au avut/au printre elevi şi elevi cu deficienŃe mintale. demonstrează că 87% dintre profesori consideră că toŃi elevii trebuie să fie educaŃi la fel dar. PopulaŃia de referinŃă PopulaŃia de referinŃă aleasă pentru cercetare o reprezintă părinŃi care au integraŃi în şcoala de masă copii cu deficienŃe mintale şi cadrele didactice care. arată că părinŃii consideră că elevii cu deficienŃe trebuie să fie educaŃi la fel ca toŃi ceilalŃi dar Ńinându-se cont de individualitatea lor(63%). s-a dovedit că respectarea individualităŃii elevilor este o caracteristică necesară într-o şcoală integrată din perspectiva profesorilor. vârsta.Graficul. . studiile efectuate. iar în cazul părinŃilor obŃinerea unor date care să reflecte sexul. Eşantionul ales este constituit din 30 de părinŃi ai elevilor cu deficienŃe mintale integraŃi în Şcoala Generală Numărul 1 din Timişoara şi 30 de profesori ce profesează în cadrul Şcolii Generale Numărul 1 din Timişoara. în cazul profesorilor obŃinerea unor date care să reflecte vârsta şi sexul celor chestionaŃi. La verificarea ipotezei 1 s-au folosit răspunsurile întrebărilor 1. în cariera lor profesională. În ceea ce priveşte respectarea individualităŃii elevilor în sistemul actual de învăŃământ. trebuie să se Ńină cont de individualitatea fiecăruia dintre ei.). Graficul 9. Prin prelucrarea răspunsurilor din chestionarele aplicate părinŃilor. studiile efectuate şi profesia celor chestionaŃi. Astfel. 9.

Printre motivele pentru care integrarea copiilor cu deficienŃe mintale în şcoala de masă este îngreunată. PercepŃia părinŃilor în ceea ce priveşte schimbările ce trebuiesc efectuate în sistemul actual de învăŃământ Graficul 9.au răspuns că aceasta este respectată într-o mică măsură(Graficul 33. Părerile părinŃilor copiilor cu integrate din perspectiva părinŃilor deficienŃe mintale asupra educaŃiei în şcoală a propriilor copii din perspectiva profesorilor 62 . Graficul 37.). Necesitatea unui curriculum adaptat şi individualizat este evidentă din perspectiva eşecului şcolar la deficienŃii mintali. Individualitatea elevilor 90% 80% 70% 60% 50% 40% 30% 20% 10% 0% perspectiva părinŃilor perspectiva profesorilor individualitatea elevilor este respectată într-o mică măsură 49% 63% 53% educaŃi potrivit individualităŃii lor necesitatea şcolii integrate 87% 80% 77% reorganizarea programei Graficul 1. Perspectiva părinŃilor copiilor cu deficienŃe în ceea ce priveşte integrarea propriilor copii în şcoală nu stiu 0% altceva 0% reorganizare a programei 49% noi metode 11% mijloace de sprijin 40% nu ştiu 10% educaŃi cu indulgenŃă 27% educaŃi potrivit individualităŃii lor 63% Graficul 13. În acest fel. prin strategii adecvate de instruire. Necesitatea existenŃei şcolii Graficul 32. deficienŃele pot fi adeseori ameliorate. 53% dintre profesori au fost de părere că principalul motiv este lipsa unei programe axată pe individualitatea elevilor(Graficul 34). Ipoteză confirmată.

Motivele pentru care individualităŃii elevilor în integrarea copiilor cu deficienŃe învăŃământul actual românesc mintale în şcoala de masă este îngreunată nu 20% 2% da 3% 16% prejudecăŃile 29% lipsa unei programe axată pe individualitatea elevilor Ipoteza 2 într-o mică măsură 77% 53% lipsa mijloacelor de sprijin suplimentare organizarea şcolară actuală dă rezultate Dacă părinŃii şi elevii nu ar avea prejudecăŃi în ceea ce priveşte copiii cu deficienŃe şi integrarea lor în şcoala de masă. În ceea ce priveşte părerile cadrelor didactice. În ceea ce priveşte percepŃia celorlalŃi copii şi acceptarea copiilor cu deficienŃe în clasele normale. şi doar 37% au fost de părere că o şcoală de masă este mai potrivită pentru educarea lui(Graficul 4).12 din chestionarul aplicat părinŃilor şi 7. De asemenea. atunci aceştia ar fi integraŃi cu mai multă uşurinŃă. am observat că majoritatea părinŃilor încă mai consideră că un copil cu deficienŃe trebuie să se adapteze cerinŃelor şcolii pe care o frecventează(53% .14. Respectarea Graficul 34. părinŃii au observat o tendinŃă de izolare a elevilor cu deficienŃe mintale de către ceilalŃi elevi(54% . în timp ce majoritatea(53%) au observat un comportament de 63 . profesorii au observat acelaşi comportament de izolare din partea elevilor normali(46% .Graficul 29.12. o mare parte a părinŃilor au fost de părere că un copil cu deficienŃe trebuie să urmeze o şcoală specială(56%). doar 29% au fost de părere că aceştia leagă prieteni cu ceilalŃi elevi.4.).).8.7.Graficul 7). La verificarea ipotezei 2 s-au folosit răspunsurile întrebărilor 2.nu 20% 13% trebuie să fie educaŃi cu indulgenŃă trebuie să fie educaŃi potrivit individualităŃii lor da 80% 87% Graficul 33. Prin prelucrarea răspunsurilor din chestionarele aplicate părinŃilor. Adaptarea copiilor cu deficienŃe la colectivul clasei este deficitară din perspectiva părinŃilor.Graficul 2.din chestionarul aplicat profesorilor.

Modul cum sunt acceptaŃi copiii cu deficienŃe de către ceilalŃi copii din perspectiva părinŃilor Graficul 29.autoizolare din partea propriilor copii(Graficul 12. Aceleaşi observaŃii asupra autoizolării elevilor cu deficienŃe mintale în mijlocul celorlalŃi elevi le au şi un număr mare de profesori(56% . În acest sens.Graficul 8. Ipoteză confirmată. 93% dintre profesori au răspuns că prejudecăŃile resimŃite de copiii cu deficienŃe sunt făcute atât de ceilalŃi elevi cât şi de profesori(Graficul 24.). PercepŃia părinŃilor Graficul 4. Ca o altă dovadă a slabei informări asupra problematicii integrării copiilor cu deficienŃe în şcoală şi a prejudecăŃilor care se întâlnesc atât în rândul elevilor cât şi al părinŃilor este faptul că elevii cu deficienŃe mintale sunt priviŃi cu indiferenŃă de către părinŃii elevilor normali(45% . PrejudecăŃile elevilor şi părinŃilor 100% 90% 80% 70% 60% 50% 40% 30% 20% 10% 0% perspectiva părinŃilor perspectiva profesorilor prejudecăŃi din partea elevilor şi profesorilor atitudine de indiferenŃă din partea celorlalŃi părinŃi comportament de autoizolare în colectivul clasei 53% 56% 54% 45% 53% 46% 56% 93% copilul trebuie să se adapteze cerinŃelor şcolii copiii cu deficienŃe trebuie să urmeze o şcoală specială reacŃii de izolare din partea celorlalŃi copii Graficul 2. Modul cum sunt acceptaŃi elevii cu deficienŃe mintale de către ceilalŃi elevi din perspectiva profesorilor 64 . Graficul 38.).).Graficul 30. Încadrarea copiilor cu privind nevoile adaptative ale deficienŃe mintale în şcoală din copilului la sistemul de învăŃământ perspectiva părinŃilor 7% copilul trebuie să se adapteze cerinŃelor şcolii 53% şcoala trebuie să se adapteze nevoilor copilului nu ştiu nu ştiu 7% şcoala de masă 37% 40% şcoala specială 56% Graficul 7.).

Persoanele care tratează cu prejudecăŃi integrarea copiilor cu deficienŃe nu ştiu 13% indiferenŃă 45% compasiune 32% atitudine critică 10% elevii 7% cadrele didactice 0% atât elevii cât şi profesorii 93% 65 . Modul cum sunt acceptaŃi copiii cu deficienŃe de către părinŃii celorlalŃi copii Graficul 24. Modul de comportare al copilului cu deficienŃe în colectivul clasei din perspectiva părinŃilor Graficul 30.nu ştiu 13% empatie 6% indiferenŃă 37% izolare 54% empatie/simpatie 33% agresivitate 0% izolare 46% indiferenŃă 0% agresivitate 11% Graficul 12. Modelul de comportament al copilului cu deficienŃe în colectivul clasei din perspectiva profesorilor autoizolare leagă prietenii 29% 25% 11% agresivitate faŃă de ceilalŃi autoizolare 53% indiferenŃă 18% 8% indiferenŃă faŃă de ceilalŃi 56% agresivitate 0% se implică activ în relaŃiile cu ceilalŃi colegi Graficul 8.

atunci integrarea ar fi facilitată. Totuşi.).Graficul 19. profesorii au dovedit că acceptă şi privesc cu normalitate integrarea în clasele obişnuite a copiilor cu deficienŃe mintale dar consideră că încă mai este nevoie de puŃin ajutor pentru o mai bună integrare(73% .7 din chestionarul aplicat cadrelor didactice. La verificarea ipotezei 3 s-au folosit răspunsurile întrebărilor 2. marea majoritate a celor chestionaŃi au fost de acord că prejudecăŃile şi diferenŃele între copiii normali şi cei cu deficienŃe mintale sunt prezente în mediul şcolar(90% . această ipoteză a fost infirmată.) şi doar în cazul unei deficienŃe severe ar trebui direcŃionaŃi spre o şcoală specială(50% – Graficul 20.) şi că. Graficul 39. Prin prelucrarea răspunsurilor din chestionarele aplicate profesorilor. în general. majoritatea au fost de părere că un copil cu deficienŃe mintale trebuie să urmeze o şcoală de masă(63% .Graficul 24. Ipoteză infirmată.Graficul 23.Ipoteza 3 Dacă în rândul profesorilor nu ar fi prejudecăŃi şi diferenŃe privitoare la integrarea elevilor cu deficienŃe mintale şi a elevilor fără deficienŃe în şcoala de masă. PrejudecăŃile profesorilor 90% 90% 80% 70% 60% 50% 40% 30% 20% 10% 0% perspectiva profesorilor prejudecăŃi din partea elevilor şi profesorilor 73% 63% 50% şcoala specială este necesară doar dacă deficienŃa este severă mediul şcolar are prejudecăŃi copiii cu deficienŃe trebuie să urmeze o şcoală de masă integrarea este posibilă cu puŃin ajutor Graficul 19.Graficul 22. Astfel.5. Încadrarea copiilor cu deficienŃe mintale în şcoală din perspectiva profesorilor Graficul 20. Necesitatea existenŃei şcolii speciale din perspectiva profesorilor o şcoală s pecială 37% 17% 33% da 66 o şcoală de masă 63% doar în cazul unei deficienŃe severe 50% doar în cazul în .3.).). atât elevii cât şi profesorii au prejudecăŃi legate de copiii cu deficienŃe(93% .6. în ceea ce priveşte frecventarea unei şcoli speciale sau a uneia de masă.

Persoanele care tratează cu prejudecăŃi integrarea copiilor cu deficienŃe elevii 7% cadrele didactice 0% atât elevii cât ş i profes orii 93% Concluzii: EducaŃia copiilor cu deficienŃe pune cu totul alte probleme decât educaŃia tradiŃională deosebirea regăsindu-se în adaptarea structurii şi organizării şcolare la nevoile copilului. 67 .Graficul 22. Modul în care prejudecăŃile mediului şcolar acŃionează asupra toleranŃei copiilor cu deficienŃe din perspectiva profesorilor nu 7% nu ştiu 3% cu puŃin ajutor 73% da 90% Graficul 24. Doar în acest fel se poate sprijini integrarea eficienŃă a copiilor cu deficienŃe mintale în cadrul normal de desfăşurare al şcolii normale. ci pe problemele specifice fiecărui copil. Atunci când se discută problema integrării în şcolile obişnuite a copiilor cu deficienŃă mintală. Nu elevul este acela care trebuie să se adapteze şcolii. accentul nu trebuie pus pe formele de organizarea claselor. PercepŃia profesorilor asupra posibilităŃilor de integrare a copiilor cu deficienŃe mintale în şcoala de masă cu mare greutate 10% nu 10% da 7% Graficul 23. ci mai degrabă cerinŃele şcolare să fie adaptate în mai mare măsură particularităŃilor individuale.

Iaşi 6. Păunescu Constantin. Iaşi 7. Mental Retardation. Păunescu Constantin. Bucureşti 8. NeamŃu George.Editura Medicală. Studiul aplicativ probează încă o dată că adulŃii care manifestă un comportament opozant. Bucureşti 68 . 1999. Bucureşti 9. a unor aptitudini şi capacităŃi favorabile acestui proces. AsistenŃa socială.Editura Didactică şi Pedagogică. 2005.. NeamŃu George. Editura Polirom. Iaşi 5. Psihopedagogia persoanelor cu cerinŃe educative speciale: strategii de educare integrată . sub îndrumarea atentă a cadrelor didactice. DeficienŃa mintală şi organizarea personalităŃii. dar au în acelaşi timp şi anumite necesităŃi particulare. Integrarea şcolară a elevilor cu deficienŃe mintale permite. American Association on Mintal Retardation. Stan Dumitru. Dumitru Ciumăgeanu. Editura Polirom. Copilul deficient mintal . 1983. 2000. BIBLIOGRAFIE 1. Păunescu Constantin. 1980. au nevoie de o abordare diferenŃiată a procesului de educaŃie din şcoală şi de anumite facilităŃi pentru accesul şi participarea lor la serviciile oferite în cadrul comunităŃii. Elevii cu deficienŃe au şi ei aceleaşi trebuinŃe de bază în creştere şi dezvoltare ca toŃi copiii: nevoia de afecŃiune şi securitate. Definition. 2001. NeamŃu Cristina. DeficienŃa mintală şi procesul învăŃării. din motive independente de voinŃa lor. etc. Classification and Systems of Support. cunoaşterea şi educarea lui. Acesta este motivul pentru care asistenŃii sociali ar trebui să se implice activ în procesul de instruire al cadrelor şi de sensibilizare a societăŃii. Editura Facla. Alois GherguŃ. Editura Polirom.Integrarea şcolară reprezintă un proces de o importanŃă fundamentală în facilitarea integrării ulterioare în viaŃa comunitară prin formarea unor conduite şi atitudini. prin plasarea lui într-un mediu normal.Tratat de AsistenŃă Socială. Arcan Petru. 2003. de apreciere. să ofere o intervenŃie individualizată centrată pe nevoile acestora şi nu în ultimul rând să fie promotorii unor proiecte legislative care să creeze oportunităŃi şi facilităŃi cât mai adecvate privind accesul acestora la educaŃie. perceperea şi înŃelegerea corectă de către elevii normali a problematicii şi a potenŃialului de relaŃionare şi participare la viaŃa comunitară a semenilor lor care. 1992.Editura Polirom. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. de responsabilitate şi independenŃă. Copilul deficient. specifice. cu stimulări şi provocări cărora copilul trebuie să le facă faŃă. EducaŃia integrată „obligă” elevul cu deficienŃă mintală să-şi câştige treptat dar constant. un anumit grad de autonomie. Iaşi 3. Timişoara 2. dezvoltă o atitudine ostilă faŃă de copilul cu deficienŃe. 1977. Psihopedagogie specială. Alois GherguŃ. 9th Edition 4. de încredere în sine.

Bucureşti 13. Ungureanu Dorel. Bucureşti 15.1998. 1994. Universitatea din Timişoara. WWW. incapacitate. Editura Didactică şi Pedagogică. EducaŃia integrată şi şcoala inclusivă – Editura de Vest. Editura ProHumanitate. DeficienŃă. Roşca Mariana. Bucureşti 12.Editura Didactică şi Pedagogică.1965. Prelici Viorel. Specificul diferenŃelor psihice dintre copiii întârziaŃi mintali şi cei normali. Rusu Constantin. Psihopedagogie specială. Editura Didactică şi Pedagogică. Catedra de Psihologie 11. Bucureşti 14. Timişoara 16. 2000. Copii cu dificultăŃi de învăŃare.EDU. Predescu Mihai. Editura Timişoara. A educa înseamnă a iubi. 69 .10. 1997. Ungureanu Dorel. handicap. 1997.RO.

The state of difficulty of mothers sends us in two general direction of social risk: the maternal abandon and domestic violence. Prin consilierea în situaŃii de dificultate se doreşte de cele mai multe ori realizarea unei schimbări sistemice. manifestarea lui. 70 . abandon maternal. provenind din două teorii distincte. care constituie certitudinea autonomizării clientului. care reprezintă două dintre cele mai devastatoare şi dureroase situaŃii. Tehnicile de consiliere existente provin în principal din forme de psihoterapie.PREFIGURAREA ROLULUI ASISTENTULUI SOCIAL ÎN CONSILIEREA MAMELOR AFLATE ÎN DIFICULTATE . În asistenŃa socială contemporană se privilegiază două modele de lucru cu clientul. „Teoria îngrijirii” şi „Teoria schimbării”. identificând un model de suport de specialitate centrat pe nevoile acestora. pentru a putea identifica fenomenul şi pentru a orienta o abordare de specialitate în cadrul unor servicii de specialitate.. This work is meant to be an opportunity to structure theoretical and practical approach role of social worker in intervention with the mothers who are in needs. DefiniŃiile surprinzand in acest sens.numită şi perspectiva intervenŃionistă sistemică. excluziune. risc social. precum şi relaŃia cauzală. atât în plan fizic cât şi sub aspect psihic. bout in physical and mental plan. consilierea în situaŃii de criză Abstract: Lucrarea de faŃă se doreşte a fi o oportunitate de a structura în plan teoretic şi minim aplicativ rolul asistentului social în intervenŃia cu mamele aflate în dificultate. Starea de dificultate a “mamelor” face trimitere cu precădere la două situaŃii generale de risc social: abandonul maternal şi violenŃa domestică.MORCAN OANA UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIS” ARAD Key-worlds: situaŃie de dificultate. adaptate necesităŃilor diverselor tipologii de clienŃi. marginalizare. violenŃă domestică. witch are two of the most damaging and hearting ways. fie datorită particularităŃiilor cazului. în conformitate cu nevoia socială. Ideea de a aborda această temă s-a desprins din dorinŃa de a veni în sprijinul mamelor aflate în dificultate. sau dezechilibre manifeste în funcŃionarea unui sistem social. În societatea contemporană nevoia de asistenŃă socială este dată de inaccesibilitatea resurselor. reinserŃie socio-familială/profesională. DefiniŃiile sunt utile specialiştilor care activează în domeniul social. obiectivitatea unui fenomen. dar ea poate fi dificil de obŃinut fie datorită rezistenŃei la schimbare atât din partea sistemului client cât şi a mediului social.

profesionistul construieşte o relaŃie de sprijin. familiilor. profesionistul parcurge sistematic mai multe etape. grupurilor către activităŃi specifice. Prin consiliere. asistentul social va utiliza: empatie şi înŃelegere. atât în situaŃii de risc de abandon. consilierea – counseling .Pentru a obŃine succes în consiliere clientul trebuie să treacă printr-o serie de etape în strânsă legătură cu etapele interviului aşa cum apar ele pentru asistentul social. Complexitatea aceastei metode de intervenŃie este dată de faptul că procesul de ajutorare a individului se desfăşoară pe parcursul a mai multor şedinŃe (numărul îl stabileşte asistentul social în funcŃie de dificultatea cazului). Misiunea asistentului social este de a ajuta clientul să devină independent de serviciile sociale. Vorbim despre mame şi nu despre femei în general. Ulterior. Este de aşteptat ca la fiecare etapă clientului să-i apară o serie de idei. clientul va alege o soluŃie pentru rezolvarea situaŃiei sale şi va realiza schimbarea dorită cu sprijinul profesionistului. În literatura de specialitate. Într-un proces de intervenŃie centrat pe mamele aflate în dificultate. sub aspectul motivării clientului de a acŃiona pentru schimbarea acelui comportament care a determinat situaŃia de dificultate şi pentru restabilirea echilibrului psihosocial al vieŃii. întrucât mamele. iar metoda principală prin care se atinge acest scop este consilierea. Astfel. în cadrul cărora. serviciile unei instituŃii). susŃinerea şi suport atât în timpul procesului cât şi o perioadă după. pentru a înŃelege complet şi corect cauzele acestora. Pentru a atinge scopul vizat de metoda consilierii. în vederea îndrumării indivizilor. respectiv riscurile abandonului datorat separării mamei de copil. credinŃe sau valori ale individului. rezultatele pozitive ale unei intervenŃii de calitate se vor resfrânge asupra copiilor acestora. motivarea pozitivă a clientului pentru fiecare acŃiune reuşită.reprezintă o procedură utilizată în asistenŃa socială. manifestarea încrederii. nu ar trebui să fie niciodată critic ci evaluativ sau descriptiv. convingeri. persoane din familia lărgită care îi pot oferi suport. împreună cu clientul. în procesul de consiliere a mamelor aflate în dificultate. ClienŃii trebuie încurajaŃi să reflecteze la problemele lor. asistentul social împreună cu clientul va analiza mai întâi care este natura problemei. grup). tact în orientarea clientului către centrul problemei. 71 . cât şi în alte profesii. alături de tehnici specifice ale consilierii. Este suficient să ne gândim în ce fel poate amprenta modelul familial violent copilul din casă. cât şi în cazul violenŃei domestice. prin prisma copilului/lor s-a demonstrat că prezintă un grad mai ridicat de risc decât femeia în general. În cadrul acestui demers. În asistenŃa socială consilierea reprezintă cea mai importantă metodă de intervenŃie pe care profesionistul o utilizează în procesul de ajutorare a clientului (individ. familie. şi pentru a evidenŃia ei înşişi soluŃiile cele mai potrivite. Feed-back-ul dat prin consiliere. apoi se vor explora care sunt resursele individului/familiei/comunităŃii (calităŃi. de ajutorare a clientului în procesul de schimbare şi de dezvoltare personală în concordanŃă cu valorile şi aşteptările individului. asistentul social trebuie să uzeze de toate calităŃile unui bun profesionist.

sunt înregistrate foarte puŃine plângeri privind violenŃa domestică. Dacă înainte această problematică era Ńinută într-un con de umbră. Orice intervenŃie necesită obiective precise.. Realizarea unui plan de intervenŃie. de a se adapta realist. obligă statul la asumarea de responsabilitate pentru fiecare membru al ei. sociali. economici. Comportamentul violent reprezintă manifestarea comună a unei varietăŃi de factori: psihologici. acesta este motivul pentru care în activitatea de consiliere a femeilor victime ale violenŃei. Psihologia vieŃii cotidiene. obiecte personale. sunt puŃine cazuri de acest fel. 72 .şantaj emoŃional”. distrugerea proprietăŃii. ameninŃări şi atacuri care în unele cazuri pot duce la moartea unui dintre parteneri. refularea accesului la resurse financiare . izolarea de prieteni şi familie. în multe cazuri supuşi unor violenŃe incriminate şi în legislaŃia penală. În ciuda numărului mare de agresaŃi. o caracteristică a societăŃii postmoderne. mâncare. respectiv altor factori interni sau externi. este necesară individualizarea programelor de intervenŃie. izolarea faŃă de prieteni. fizic sau emoŃional.96. se dovedeşte a fi o chestiune de bază pentru femeile victime ale violenŃei domestice. Fiecare 28 Mielu Zlate. ameninŃarea copiilor. O femeie puternică trebuie să fie autonomă şi să aibă capacitatea de a face faŃă problemelor. Conceptul de violenŃă domestică nu înseamnă numai violenŃă fizică ci mai poate însemna şi . telefon. SPVRI putând acorda consilierea socială şi psihologică care se impune doar dacă victimele au sesizat organele de urmărire penală sau instanŃa de judecată. beneficiază de consiliere gratuită. p. conştiente. aşa cum efectul violenŃei domestice atinge întreaga existenŃă a femeii. ToŃi cei care îndeplinesc aceste condiŃii prin adresarea unei cereri Serviciului de ProbaŃiune. Atunci când există astfel de plângeri. fixate într-un plan de intervenŃie care să atingă toate laturile vieŃii femeii victimă. educaŃionali. situaŃia actuală dată de cadrul legislativ. în ciuda realităŃii triste. În sprijinul acestui raŃionament aduc mărturie o diversitatea de factori care duc la violenŃă. control asupra accesului la bani. Iaşi. de consilierea socială şi psihologică a victimelor şi a agresorilor se ocupă Serviciul de ProtecŃie a Victimelor şi Reintegrare a Infractorilor (SPVRI) arondat la instanŃa care soluŃionează cauza. “DiferenŃele care sunt consemnate de la o societate la alta sunt date doar sub aspectul frecvenŃei şi al formelor corecte pe care le îmbracă. Abuzul în interiorul unei familii poate lua multe forme: abuzul verbal. etc. iar instanŃa se va pronunŃa cu privire la sancŃionarea agresorului. Se numeşte violenŃa în familie “orice act vătămător. Fiecare dintre noi ştim foarte bine ce înseamnă violenŃa.ViolenŃa în familie este o practică foarte veche.. Statisticile întreprinse la nivelul serviciilor de ProbaŃiune ne demonstrează că. 1997. Editura Polirom. familie. ea a devenit o constantă cotidiană. care are loc între membrii unei familii. respectiv conturarea unor şedinŃe de consiliere cu obiective şi paşi specifici. culturali. “28 Numeroase acte de violenŃă au fost comise ca urmare a degenerării unor conflicte între autori şi victime sau a apariŃiei unor circumstanŃe în care agresiunea s-a declanşat ca efect al consumului de alcool.

marcată de stresul zilnic al supravieŃuirii şi totuşi este prezentă violenŃa în familie. “ femeile bătute sunt masochiste” • .. Editura UniversităŃii.ei îi place...bătaia este fără urmări.... Ea merită să fie bătută. “31 Dar există o explicaŃie şi o cauză reală a violenŃei domestice şi anume funcŃionarea dominaŃiei bărbatului asupra femeii.alcoolul şi drogurile conduc la incidente de violenŃă” • . există femei care sunt victimele violenŃei şi nu se pot obişnui cu situaŃia şi trăiesc de fiecare dată evenimentul ca pe un coşmar. 1994. este un fenomen de moment datorat pierderii controlului” • . “ Există parteneri violenŃi care nu consumă alcool şi nici nu au avut o copilărie cu violenŃă în familie.. p. Apar aici cele două roluri – de supus (femeia) şi dominator (bărbatul) care se conturează la vârste foarte fragede (între 2 ani şi jumătate şi 3 ani şi jumătate). “ ViolenŃa domestică este o ameninŃare sau provocare.ea îl cicăleşte întruna până îl scoate din minŃi şi-l face să o bată.există puŃine cupluri în care se petrec scene de violenŃă între parteneri” • .tatăl lui era un om violent. 635 idem..” • . Dacă violenŃa domestică a fost descoperită sau suspectată. 108 32 ibidem. indiferent de statului lor legal sau de domiciliu. Bucureşti. există situaŃii în care familia nu are o viaŃă nesigură.”29 Dintre acestea putem preciza: • « . afectând-o atât în plan fizic dar mai ales psihic. p. nu au existat modele de relaŃionare violentă între părinŃi. Răşcanu. a greutăŃilor vieŃii. 2003. p. petrecută în prezent sau în trecut. 630. privind rănirea fizică.din cauza necazurilor pe care le au. şi anume: George NeamŃiu. 31 R. o bate” • .acŃiune violentă este unică. în cadrul relaŃiei dintre partenerii sociali.. Psihologia comportamentului deviant.. lucrurile se vor schimba în bine şi el va înceta să o mai bată. Tratat de asistenŃă socială.este o parte a dragostei dintre cei doi” . individualizată cu o intervenŃie specifică. acolo unde femeia este mai vulnerabilă. La nivelul comunităŃilor au început să funcŃioneze miturile explicative.ea s-a învăŃat să fie fără apărare în faŃa lui” • . 30 29 73 . p.. Editura Polirom ...dacă vor sta împreună destul de mult timp. altfel s-ar despărŃi”. îşi bătea soŃia. “32 Acest lucru probează încă o dată că violenŃa domestică se poate naşte în orice mediu social. şi deci el a învăŃat acasă acest mod de comportare cu soŃia” • .” »30 Toate acestea afirmaŃii conŃin un sâmbure de adevăr.din cauza sărăciei” • .violenŃa există numai în cuplurile lipsite de educaŃie” • . 635. Consilierea asistentului social în acest raport trebuie să urmărească trei paşi foarte importanŃi. asistentul social are un rol foarte important în acest proces de ajutorare. în societăŃile patriarhale..

fără suport familial. dezvoltarea de servicii pentru copii şi familii în dificultate şi pentru prevenirea situaŃiilor de risc. Pe de altă parte mamele aflate în dificultate. nu este deloc întâmplătoare. aşteptările acesteia. într-o unitate sanitară. acordă persoanei adulte asistenŃă şi sprijin pentru exercitarea drepturilor pe care le are fiecare cetăŃean. Pe lângă traumele fizice şi riscurile de a pierde sarcina prematur. sau mai există temerea de a fi respins de partener. Legătura dintre violenŃă domestică şi abandon maternal. acŃionează în permanenŃă pentru identificarea discriminărilor. necesare pentru a depăşi cu forŃe proprii situaŃia de dificultate. având următoarele atribuŃii: • • acordă consiliere şi asistenŃă persoanei şi familiei pentru depăşirea situaŃiei de criză cu care se confruntă. Separarea copilului de mamă imediat după naştere sau la o vârstă mică. tentativă de suicid. respectiv dreptul la libera opinie. în România s-au realizat mari progrese în domeniul protecŃiei drepturilor copilului prin creearea de noi structuri instituŃionale centrale şi locale. care includ sentimentul de izolare. depresie. motiv care poate genera în unele cazuri abandonul. cazurilor de excluziune socială a persoanelor adulte aflate în situaŃie de dificultate. ceea ce în limbaj de specialitate se numeşte familia extinsă şi reŃeaua socială lărgită. la o existenŃă în care sunt ignorate nevoile sale de dezvoltare..trebuie evaluate riscurile imediate. datorită geloziei instalate pe fondul fricii de a nu fi copilul lui. acestea putând fi utilizate drept surse de sprijin şi pot servi în calitate de factori protectori. • trebuie găsită reŃeau de suport în familie şi vecinătate. ViolenŃa domestică apare adesea în timpul sarcinii. răspunsurile primite sunt dintre cele mai diverse: „da. ce pot să-i ofer. expunerea îndelungată la violenŃă domestică determină instalarea unor „simptome psihiatrice”. facilitează persoanei adulte accesul la servicii şi instituŃii în funcŃie de nevoile identificate ale acestora. cu toate acestea continuăm să se confruntăm cu problema abandonului copiilor. neputincioasă. unde să beneficieze de intervenŃie de specialitate. Sistemul de asistenŃă socială se bazează pe principiul sprijinirii persoanelor aflate în dificultate. îl expune pe perioade lungi. importanŃi pentru mamele în situaŃii de risc social. Aceasta dezvoltă cel mai adesea dificultăŃi în relaŃionare. să sufere ca şi mine?”. precum şi intenŃiile ulterioare (pentru a preveni evantualele gânduri suicidare). Efectele se agravează atunci când copilul trece. respectiv întăririi capacităŃilor individului şi/sau familiei. şi totodată întărită motivaŃia intrisecă de a depăşi situaŃia de dificultate. • trebuie orientată spre servicii de specialitate. Întrebate de ce recurg la un asemenea gest.. sau „de ce să-l păstrez. • • • 74 . importante de timp. anxietate.. se simte părăsită. acŃionând în acest sens în vederea refacerii. În ciuda faptului că în ultimii 10-15 ani. sunt mamele cu risc de abandon. prin multe locuri improprii dezvoltarii sale până la luarea unei măsuri temporare şi apoi stabile de protecŃie. sau reacŃii datorate stresului post-traumatic.violenŃă?”.

familiilor. Prin mame aflate în situaŃii de dificultate. înŃelegem de asemenea mame cu risc de abandon maternal. • realizează evaluarea cazurilor. • culege date şi informaŃii cu privire la persoanele adulte aflate în nevoi sociale şi face propuneri pentru luarea măsurilor ce se impun. pentru clarificarea situatiei juridice a persoanei adulte aflate în situaŃii de nevoie. Printre obiectivele de intervenŃie propuse de asistent social. urmărind reducerea cauzelor care generează excluderea socială. s-ar putea enumera: Obiectiv general: monitorizarea. adoptată prin HG 686/2005 care are ca scop promovarea. afectate de violenŃa în familie.joacă rolul de avocat. • acordă autorităŃilor locale sprijin metodologic la înfiinŃarea/dezvoltarea serviciilor comunitare destinate mamelor cu risc de abandon/mame violentate. economică. • contribuie la realizarea unei baze de date a cazurilor de persoane adulte aflate in dificultate. conferinte) în domeniul de protecŃiei şi promovării sociale. colaborează cu Agentia Judeteana de Ocupare si Formare a ForŃei de Muncă pentru integrarea socio-profesională a persoanelor cu handicap. întărirea capacităŃii instituŃionale a autorităŃilor administraŃiei publice centrale şi locale de a implementa şi dezvolta programe şi servicii sociale specializate destinate persoanelor. analizează posibilităŃile de intervenŃie şi stabileşte Planul de Servicii şi Planul de IntervenŃie. • mediator între instituŃii şi persoanele adulte aflate în dificultate. Obiectivele generale ale strategiei vizează îmbunătăŃirea cadrului de organizare şi funcŃionare a sistemului de servicii sociale specializate din domeniul prevenirii şi combaterii violenŃei în familie.etc. Strategia. marginalizarea şi vulnerabilitatea acesteia. • formulează propuneri pentru persoanele aflate în situaŃii de risc. ocupaŃională şi rezidenŃială. • monitorizează cazurile pentru o perioada de cel puŃin trei luni de la depăsşirea situaŃiei de criză. în vederea dezvoltării fiecărui membru al familiei într-un mediu lipsit de violenŃă. respectarea şi garantarea drepturilor persoanelor afectate de violenŃa în familie. responsabilizarea societăŃii româneşti faŃă de problematica violenŃei în familie. respectiv de facilitator inclusiv pentru înregistrarea tardivă a acestora. ProtecŃia victimelor violenŃei domestice a căpătat o importanŃă deosebită prin promovarea unui sistem modern de acŃiune socială aprobat în cadrul Strategiei naŃionale în domeniul prevenirii şi combaterii • fenomenului violenŃei în familie. seminarii. consilierea şi susŃinerea gravidelor/ mamele cu risc care întâmpină dificultăŃi de natură psihologică şi emoŃională. 75 . Obiective specifice: • Dezvoltarea unor programe de natură să sprijine menŃinerea copilului în familia de origine aflată în situaŃie de dificultate socio/psiho/economică. • Organizarea unor activitati de informare/ formare/ sensibilizare ( întruniri. cauze care pot conduce la separarea copilului de mamă/ părinŃi.

de îngrijire socială. sprijin financiar. O intervenŃie de tip profesionist. poliŃie. acompaniere socială.Promovarea drepturilor mamei si ale copilului în societate: . fie de către instituŃii prestatoare de servicii sociale organizate la nivelul comunităŃii de către autorităŃile locale.sesizează autorităŃle şi opinia publică privind încălcarea drepturilor beneficiarilor propune amendamente legislative în scopul imbunătăŃirii statutului mamei şi al copilului în societate . • Organizarea si participarea la cursuri de pregătire şi educaŃie. care pot fi furnizate fie de către asistentul social.participă cu opinii la deciziile diferiŃilor profesionişti. intervenŃii în situaŃii de criză. asistenŃă pentru găsirea unui loc de muncă etc. • Formarea şi promovarea de lideri în rândul acestora. La acest nivel pot interveni următoarele tipuri de servicii sociale. atunci când acestea privesc interesele beneficiarilor. învăŃarea reciprocă prin favorizarea şi intensificarea schimburilor de bune practici.servicii de suport care să asigure sprijinirea sau întărirea abilităŃior părinŃilor de a satisface nevoile copiilor (consiliere. ocrotire. dezvoltarea şi întărirea reŃelelor de suport. specificului comunităŃilor locale. • Distribuirea directă de ajutoare financiare şi materiale. activităŃi de recuperare. grupuri de suport pentru părinŃi. însă care nu sunt specifice. . întărirea relaŃiilor familiale. Alături de aceste servicii. educaŃie parentală. identificarea de resurse pe plan local şi implicarea unor alte instituŃii/organizaŃii de la nivelul comunităŃii. Toate acestea sunt enunŃuri foarte bine formulate. contribuind la dezvoltarea acestora la creşterea incluziunii sociale. servicii de recuperare/reabilitare pentru copiii cu nevoi speciale. Deasemenea. case advocacy. autorităŃi sau organisme. în funcŃie de categoriile de beneficiari de situaŃia în care aceştia se află. servicii de petrece a timpului liber etc). consilierepsihoterapie de lungă durată. vecini. care se doreşte a fi eficientă. porneşte întotdeauna de la o evaluare complexă a nevoilor persoanei aflate în situaŃia de risc. pentru mamele din medii cu risc. asistenŃii sociali trebuie să identifice şi resursele oferite de către alte instituŃii/organizaŃii din comunitate: şcoală. biserică. Printre priorităŃile guvernamentale propuse în dezvoltarea viitoare a sistemului naŃional de servicii sociale putem menŃiona: continuarea diversificării serviciilor astfel încât acestea să fie adaptate nevoilor individuale ale beneficiarilor. direcŃiile pentru protecŃia copilului sau organizaŃii neguvernamentale : .servicii suplimentare – compensatorii în cazul îngrijirii parentale insuficiente precum şi servicii de asistenŃă individualizată a copilului (îngrijire în centre de zi.formarea de personal specializat. Când discutăm de mame în situaŃii de dificultate este preferabil ca intervenŃia să fie centrată atât la nivel micro cât şi macrofamilial. ). educaŃie parentală. reabilitare şi reinseŃie socială. alte persoane de referinŃă ale copilului şi familiei sale. responsabili cu identificarea şi prevenirea situaŃiilor de risc/dificultate. autorităŃi locale. nu particularizează intrevenŃia pentru prevenirea situaŃiilor de risc a mamele în dificultate. pot fi reactivate reŃelele de suport primare constituite din membrii familiei lărgite. Managementul de caz în asistenŃă socială este foarte important şi • 76 .promovarea serviciilor sociale integrate de găzduire. creşterea calităŃii serviciilor sociale furnizate.

studiul de caz prezintă numeroase avantaje. la nivel legislativ dorindu-se să se creeze un cadru adecvat serviciilor sociale în aceste sectoare de activitate.în cazul victimelor violenŃei domestice şi al mamelor cu risc de abandon! Asistentul social deŃine principalele instrumente şi metode de sprijin în ajutorarea mamelor aflate în dificultate în a depăşii cu bine situaŃiile de criză. având posibilitatea de a implica clientul în definirea problemei şi construirii împreună cu acesta a planului de intervenŃie. Există o relaŃie dublă între mentalitate şi lege. Realitatea dureroasă se prezintă în fapt printr-o negare. sprijin şi intervenŃie de specialitate. Aşa cum am menŃionat în rezumatul comunicării. radicând aşadar un semnal de alarmă. Este necesar în acest sens ca mentalitatea să cunoască o mai mare larghete în acceptarea fenomenului ca fiind unul real care implică o stare de urgenŃă. Este o metoda activă cu valoare euristică şi aplicativă care permite confruntarea cu situaŃii reale. de profesorul Colomb Langdall. Ca şi consilier în asistenŃa socială consider utilizarea studiului de caz utilă identificării situaŃilor problematice de viaŃă socio-umană. respectiv violenŃă domestică). ca metodă de studiu aplicativ am folosit studiul de caz . Studiul de caz serveşte cunoaşterii. 77 . care stă la baza dezvoltării.folositor. poate îmbogăŃi cunoştiinŃele teoretice pe care le are sau poate verifica veridicitatea unei teorii. Asistentul social îndeplineşte rolul de manager de caz şi coordonează/monitorizează toate serviciile şi activităŃile care se desfăşoară în scopul dezvoltării planului de servicii individualizat. facilitând trecerea de la particular spre general. ignorare sau cel putin desconsiderare a stării de dificultate. Prin managementul de caz se poate organiza un sistem de servicii eficient care să răspundă complexităŃii nevoilor multiple ale clienŃilor (mame aflate în situaŃii de risc-de abandon. creează cadrul pentru analiză şi argumentare. Indiferent dacă este aplicat individual sau în echipă. Studiul de caz a fost promovat la sfârşitul secolului al-XIX-lea. Legislatia stipulează cadrul de funcŃionare a servicilor sociale orientate atât victimelor violenŃei domestice precum şi în scopul prevenirii abandonului maternal. poate desprinde cunoştiinŃe. determină luarea unor decizii corecte. într-un proces continuu de influienŃă reciprocă. cercetătorul/ practicianul. ca metodă de elaborare şi punere în practică a tehnicilor şi abilităŃilor necesare unei bune intervenŃii. în scopul utilizării consiliere ca metodă de intervenŃie. această lucrare se doreşte a fi o oportunitate de a structura în plan teoretic şi minim aplicativ rolul asistentului social în intervenŃia cu mamele aflate în dificultate. cea ce duce la un număr foarte mic de proiecte care să vizeze intervenŃia în situaŃii de urgenŃă – prevenŃie. între care consider cele mai relevante: contribuŃia adusă în sprijinul dezvoltării capacităŃii intelectuale. În acest sens. pentru a veni în sprijinul conturării unui plan de intervenŃie pentru aceste situaŃii. abilităŃi de intervenŃe. Utilizând studiul de caz. Managementul de caz reprezintă o metodă de lucru a asistentului social prin care se realizează coordonarea/monitorizarea tuturor serviciilor şi activităŃilor profesionale necesare rezolvării problemelor specifice ale clienŃilor/ beneficiarilor serviciilor sociale.

necesitatea intervenŃiei şi interesul pentru cei care participă la rezolvarea lui. • consilierea mamei/ părinŃilor în vederea cultivării dorinŃei de creştere a copilului. • organizarea unor grupuri de sprijin pentru mame/părinŃi. şi alte principii particulare fiecărui model de intervenŃie în parte. Scopul lucrării este de a demonstra utilitatea consilierii în situaŃiile de criză/ dificultate a mamei. securitatea şi educaŃia copilului. istoria problemelor/ contextul. Principiul dreptului la viaŃă. Roger Mucchieli stabileşte un grup de cerinŃe pentru ca o situaŃie concretă să devină un caz: autenticitatea cazului. • consilierea mamei cu privire la cosecinŃele părăsirii copilului şi cu privire la procedurile legale ce trebuie urmate în acest sens.“Forma rezumativă” a studiului de caz se poate prezenta astfel: ca prezentare a problemelor identificate de asistentul social cercetator. În cazul mamei/ femei victimă a violenŃei domestice: • consilierea mamei/ familiei în vederea conştientizării reale a existenŃei unei probleme/ stări de dificultate. impact şi diseminarea rezultatelor. • consilierea ca prevenŃie a mamelor gravide predispuse la abandon. locul de muncă şi-n vederea întăririi stimei de sine. prezentare a problemelor identificate de persoanele implicate. • consiliere individuală şi de grup. • consilierea mamei în vederea remiterii problemelor emoŃionale. process de evaluare a problemei de studiu şi definirea ei. supravieŃuire a mamei şi a copilului. Principii etice aplicate în evaluarea cazurilor: Principiul dreptului la o viaŃă onestă.intervenŃie cât şi de evaluare. familia. • organizarea unor grupuri de suport pentru mame. • consilierea în vederea orientării spre servicii de specialitate din comunitate. cognitive şi de comportament. Planuri de acŃiune potenŃiale. Principiul non-discriminării. având în vedere factorii implicaŃicomunitatea. promovate de asistenŃi sociali în comunitate: 78 . Principilul ajutorării mamei în vederea depăşirii situaŃiei de criză. cum ar fi: În cazul mamei cu risc de abandon: • consilierea mamei/ familiei în vederea conŃientizării reale a existenŃei unei probleme/ stări de dificultate. • consiliere individuală şi de grup. Principiul eticii relaŃiei de echipă. În acest sens propun câteva activităŃi specifice pe care le consider relevante intervenŃiei prin consiliere. • consilierea mamei/ familiei în vederea întăririi capacităŃii lor de a depăşi momentele de criză. cercetare. puncte tari/ puncte slabe. mod de funcŃionare formală/ informală. • consilierea mamei copilului fără identitate cu privire la demersurile pe care trebuie să le facă în vederea stabilirii identităŃii copilului. • oferirea de recomandări familiei privind modul de lucru cu copilul şi nevoile specifice ale acestuia. • consilierea mamei/ părinŃilor pentru dobândirea sau dezvoltarea capacităŃii individuale şi familiale de a-şi îndeplini responsabilităŃile legate de îngrijirea.

Bibliografie: 1. Timişoara 79 . biserici. organizarea de grupuri de suport. în vederea obŃinerii unei evidenŃe cât mai actuale a tipurilor de servicii care se pot oferii şi de a le face cunoscute. Ana.1999.făcute de şi cu ajutorul formatorilor specializaŃi pe acest sector de intervenŃie.şcoală. Cei care sunt în funcŃii de decizie trebuie să fie capabili să elaboreze politici locale care să urmărească o îmbunătăŃire a situaŃiei mamei aflate în dificultate. colaborare interinstituŃională în scopul prevenirii situaŃiilor de risc. respectiv a „serviciilor orientate victimelor violenŃei domestice” cum mai sunt numite. educarea comunicării. cabinetelor psihologice. educarea toleranŃei. etc. a relaŃiilor interpersonale. Consilierea în asistenŃă socială. utilizată ca metodă contribuie astfel la prevenŃia şi ajutorarea în depăşirea stării de dificultate a mamelor aflate în situaŃii de risc. pornind de la situaŃia existentă. campanii de informare şi sensibilizare. identificarea serviciilor existente în comunitatea locală care vin în sprijinul acestor categorii cu risc. Muntean. Aceste politici şi strategii trebuie făcute în colaborare cu toŃi cei implicaŃi în funcŃiile decizionale. Concluzii şi recomandări: Lucrarea orientată înspre rolul asistentului social în consilierea mamelor aflate în dificultate a avut ca scop identificarea pe de-o parte a stării „de dificultate” a mamei în social şi totodată identificarea principalelor cauze care conduc înspre starea de dificultate. consilierea prenatală.• • • • • • • • educaŃie civică. Editura Eurostampa. etc. pentru a proba importanŃa consilierii în depăşirea acestor probleme. în sensul pregătirii de specialişti avizaŃi în prevenŃie şi intervenŃie în munca cu categoriile cu risc. Principalul pion în aceste servicii îl reprezintă asistentul social care consiliază mamele şi familia în vederea depăşirii stării de dificultate. de tineret. modificări legislative venite în sprijinul victimelor violenŃei domestice. la nivelul cabinetelor medicale. să propună măsuri eficiente şi să le evalueze periodic. respectiv instituŃiile de profil care pot face propuneri legislative. etc. care. contactarea unor potenŃiali colaboratori din rândul comunităŃii pentru a activa în mod voluntar ca promotori. dar şi prevenŃie timpurie în şcoli. organizaŃii de femei. ONG-uri de profil. medicale. lobby din partea ONG-urilor care activează în acest domeniu. lobby. din unităŃile sociale. Sistemul de protecŃie românesc a dezvoltat o asemenea paletă de servicii care sunt orientate însre mamele aflate în situaŃii de risc.ViolenŃa domestică şi Maltratarea copilului. consilii locale şi primărie. organizarea de dezbateri publice mediatizate. campanii de informare şi sensibilizare. sub egida serviciilor de „asistenŃă şi sprijin „ .

R. Iaşi 8. şi Cristina. Timişoara 10. Holdevici. 2004. Familia de la . Psihologia şi terapia cuplului. E. Tratat de AsistenŃă Socială. Editura UniversităŃii. 2003. Sfânta noastră familie – Elemente psihologia familiei. Irina. Răşcanu. 1994. Bucureşti 9. Bucureşti 80 . Editura ŞtiinŃifică. Bucureşti 6. Editura Orizonturi. Iolanda.. Editura Polirom. Bucureşti 5. Editura Alternative. Ameliorarea performanŃelor individuale prin tehnici de psihoterapie. Irina. Zlate. NeamŃiu. Zamfir (coordonator). George. Iaşi 4. Editura Polirom. Bucureşti 7. 2003. Bucureşti 3. Holdevici. 1991. Zamfir şi C. Mitrofan. 1997. Mitrofan. Psihoterapia de scurtă durată.2. 2003. 1997.A la Z”. Pavel. 1995. Petrovan. Ciupercă. Editura. Mielu. Psihologia comportamentului deviant. Politici sociale – România în context european. Editura Eurobit. Editura Anal Tech. Nicolae. Psihologia vieŃii cotidiene.

educaŃionale şi vocaŃionale. procurându-şi singuri şi ilegal mijloacele de subzistenŃǎ. sociale. Putem denumi ca fiind copil al strǎzii orice minor cu vârsta cuprinsǎ între 3 şi 18 ani. spǎlând parbrize la semafoare şi fǎcând uz de substanŃa denumitǎ chiar de cǎtre ei “aurolacul nostru cel de toate zilele”. 2003 Copiii strǎzii şi drogurile . AsistenŃa socialǎ stradalǎ a apǎrut ca şi urmare a apariŃiei acestui fenomen. agresiunii şi exploatǎrii sociale. Din perspectiva unor organisme neguvernamentale internaŃionale. Aceste dispute s-au purtat în primul rând în jurul cauzelor care determinǎ alegerea strǎzii ca stil de viaŃǎ şi asupra estimǎrii numǎrului de copii ai strǎzii atât în Bucureşti cât şi în toatǎ Ńara. a abuzului. Societatea le-a dat numele de “aurolaci” sau mai nou “boschetari”. 2003 Copiii strǎzii şi drogurile . controlat sau îndrumat de adulŃii repsonsabili pentru creşterea lor şi pentru care strada a devenit locuinŃa obişnuitǎ şi/ sau mijlocul sǎu de existenŃǎ. pag 9-11 SalvaŃi copiii. Sperǎm în mod tacit cǎ cineva . lipsit de un climat familial. dreptul la educaŃie şi instruire. sǎ poatǎ face ceva. în faŃa bisericilor. Problematica copiilor strǎzii a provocat dispute aprige între profesioniştii implicaŃi în soluŃionarea problemelor copiilor aflaŃi în dificultate şi care se vedeau puşi în faŃa unui fenomen cu totul deosebit a cǎrui amploare i-a luat prin surprindere. dreptul la protecŃie din partea pǎrinŃilor şi a societǎŃii. Ce se înŃelege prin “copilul strǎzii”? “ Copiii şi tinerii strǎzii sunt acei copii sau tineri care stau permanent pe stradǎ sau numai într-o anumitǎ perioadǎ a zilei. Ii vedem şi întoarcem capul în partea opusǎ. dreptul de a se bucura de securitate socialǎ. 33 34 SalvaŃi copiii. fǎrǎ sǎ beneficieze de vreo formǎ de protecŃie din partea pǎrinŃilor ori a altor persoane abilitate de lege”33. copilul strǎzii este orice fetiŃǎ sau bǎiat care nu este suficient protejat. sau de proŃectie din partea statului sau a unui organism privat şi care îşi conduce viaŃa hoinǎrind şi înnoptând pe strǎzi şi nu mai are vreo legaturǎ cu şcoala sau o altǎ instituŃie de educaŃie34. cerşind în mijloacele de transport în comun. fie cǎ nu suntem în mǎsurǎ sǎ facem nimic pentru a veni în întâmpinarea nevoilor acestor copii şi tineri. niste personaje parcǎ ieşite din poveşti de cosmar purtând haine mult prea mari şi prea murdare pentru ei. Problematica copiilor strǎzii nu este un fenomen relativ nou în România ci a luat amploare în perioada de tranziŃie când Ńara noastrǎ s-a confruntat cu nenumǎrate probleme şi nevoi. cu sau fǎrǎ pǎrinŃi. cândva .COPIII STRĂZII. nişte vagabonzi sau cerşetori. Copiii strǎzii sunt acei copii care nu beneficiazǎ de cele mai elementare drepturi: dreptul la supravieŃuire şi dezvoltare. pag 9-11 81 . împotriva maltratǎrii. fie cǎ ştim motivele pentru care aceştia au ajuns în situaŃia prezentǎ. dreptul la protecŃie împotriva violenŃei fizice şi psihice. Specialiştii din acest domeniu s-au procupat de a rǎspunde problematicii reintegrǎrii lor familiale. UN FENOMEN ACTUAL Asistent social LAURA ANDRES Director FundaŃia “Oaza” ARAD Ii vedem în mijlocul comunitǎŃii noastre îmbrǎcând forma unor “oropsiŃi ai soartei”. Considerǎm.

Un al treilea tip de factori este cel micro-comunitar. în mod special financiar. În anul 1990 au fost înregistraŃi peste 3900 de copii ai strǎzii şi s-a estimat cǎ numǎrul lor a crescut considerabil la 6000 chiar la 7000 pânǎ în anul 2000. însǎ de data aceasta s-au confruntat cu apariŃia celei de-a doua generaŃii de copii ai strǎzii: copiii strǎzii devenid de acum deja pǎrinŃii unor nou nǎscuŃi pe stradǎ. Intre persoanele fǎrǎ adǎpost. însǎ sub o formǎ camuflatǎ de miliŃia de atunci. PǎrinŃii perioadei de tranziŃie româneşti sunt caracterizaŃi de dorinŃa de a câştiga. copiii strǎzii existau şi înainte de 1990. In numeroase cazuri copiii ajung sǎ se implice şi ulterior sǎ se integreze în anumite bande de cartier cu norme şi valori proprii. In societatea de astǎzi. Odatǎ cu modificarea legislaŃiei româneşti pentru protecŃia copilului. In astfel de familii legǎturile afective dintre pǎrinte şi copil sunt frânte iar respectul pentru adult şi pentru ceea ce reprezintǎ acesta este mult diminuat. sau de un alt adult reponsabil. Aceştia se antreneazǎ în activitǎŃi aducatoare de venituri fie în Ńarǎ fie în strǎinǎtate. cu speranŃa de a-şi cumpara o locuinŃǎ şi de a oferi un trai decent copiilor lor. se plictisesc de singurǎtate şi cautǎ modalitǎŃi de a-şi umple timpul liber de care dispun. în anul 1997. In multe dintre aceste familii ca şi o consecinŃǎ a situaŃiei precare şi disperate în care se afla se evidenŃiazǎ şi consumul ridicat de alcool de cǎtre unul sau ambii pǎrinŃi şi manifestarea formelor de abuz îndreptate cǎtre copii. Se pare cǎ e mai comod ca aceştia sǎ fie îndepǎrtaŃi decât sǎ li se ofere şansa unui ajutor specializat pentru a preveni situaŃii critice cum sunt abandonul şcolar sau fuga de acasǎ.România nu a fost pregatitǎ sǎ facǎ faŃǎ unui asemenea fenomen. în general anti-sociale. atât familia cât şi dascǎlii renunŃǎ prea usor la “copiii problemǎ”. existǎ mentalitatea potrivit cǎreia copiii nǎscuŃi sunt proprietatea pǎrinŃilor şi cǎ aceştia vor supravieŃui fǎrǎ hrana şi îngrijirea necesarǎ întocmai ca şi pǎrinŃii lor. In primul rând factorii macro-sociali. iar reintegrarea şcolarǎ a elevilor care au abandonat sistemul în repetate rânduri este dificilǎ şi necorespunzǎtoare pentru aceştia . care conduc la acte de delincvenŃǎ. Eforturile şcolilor pentru prevenirea cazurilor de abandon şcolar sunt practic inexistente posibil datoritǎ fondurilor reduse pe care acestea le au la dispoziŃie. Unii copii ai strǎzii declarǎ cǎ “şi-au luat lumea în cap “ când au realizat cǎ acasǎ nu li se ofereau cele necesare. La începutul anilor 90 nu avea un sistem de asistenŃǎ socialǎ coerent care sǎ intervinǎ prompt şi sǎ previnǎ extinderea fenomenului. Din aceastǎ cauzǎ refuzǎ sǎ foloseascǎ mijloace contraceptive şi continuǎ sǎ aducǎ pe lume copii pe care îi expun unor riscuri ridicate de îmbolnǎvire sau chiar deces. copiii sunt nesupravegheaŃi de pǎrinŃi.Se pare cǎ. Astfel se motiveazǎ creşterea incontrolabilǎ a numǎrului de copii ai strǎzii în toatǎ Ńara noastrǎ. In al doilea rând fenomenul este influenŃat de factori micro – sociali. ba mai mult erau trimişi sǎ presteze anumite munci pentru a contribui la bugetul familiei. observǎm cǎ. Aceştia caracterizeazǎ situaŃiile în care un copil ajunge datoritǎ slǎbirii controlului familial exercitat asupra sa. 82 . In tot acest timp. Amploarea fenomenului “copiii strazii” din anii 90 a fost favorizatǎ de mai mulŃi factori. la lipsa locurilor de muncǎ şi nivelul de trai scǎzut al acestora. serviciile sociale s-au structurat simŃitor intervenind în rândurile copiilor strǎzii. Factorii macro-sociali se refera la situaŃia de sǎrǎcie în care se aflǎ numeroase familii în Ńara noastrǎ.

Deşi la vederea copiilor strǎzii. Acest lucru atrage dupǎ sine o reponsabilitate sporitǎ în rândul specialiştilor care trebuie sǎ evalueze problematica copiilor strǎzii asemeni oricǎrei alte minoritǎŃi. delincvenŃi. pentru a supravietui îşi trimit copiii la cerşit sau chiar mamele cerşesc la semafoare purtându-şi copiii în braŃe. agresori. a copiilor strǎzii. 35 36 Vasile Miftode coordonator . violatori. cerşetori. dar şi economicofinanciarǎ. Cu cât petrece un timp mai îndelungat pe stradǎ . pag 109 83 . el este agresat de catre alŃi copii ai strǎzii. sunt atât de naturǎ afectivǎ. • copii care înlocuiesc familia cu persoane care locuiesc pe stradǎ • sunt expuşi unor riscuri şi pericole importante35. totuşi aceşti copii şi tineri sunt prezenŃi în mijlocul nostru. AcŃiunile lor sunt adevǎrate strigǎte de ajutor pentru a ieşi din anonimatul indiferenŃei cu care societatea i-a etichetat şi pentru a primi în schimb înŃelegerea noastrǎ şi protecŃia socialǎ corespunzǎtoare. a diminuǎrii puterii de cumpǎrare a populaŃiei. pe fondul creşterii inflaŃiei. 2001. In oraşele mari şi dezvoltate aceste scene sunt des întâlnite. sǎ rişte sǎ ajungǎ la limitǎ. dependenŃi. Este cunoscut faptul cǎ ei fiind abuzaŃi vor deveni abuzatorii noilor veniŃi în rândurile copiilor strǎzii36. va îmbrǎŃişa comportamentele deviante şi se va lansa în “marea aventurǎ a vieŃii sale” unde îşi permite sǎ braveze. aurolaci. perpetuând stilul de viaŃǎ stradal şi în perioada sa adultǎ din care foarte probablil. o bunǎ parte va petrece în detenŃie. In acelaş timp. Sociología populatiilor vulnerabile . de care trebuie sǎ se fereascǎ. toate acestea având un impact maxim în rândurile familiilor cu mai mulŃi copii. Existǎ familii care. de cǎtre forŃele de ordine. • dezvoltǎ “strategii” proprii de supravieŃuire. socialǎ. leneşi. de cǎtre propria familie şi chiar de mediul mizer în care îşi duce existenŃa. se face referire la copiii strǎzii ca şi la o minoritate. pag. Cauzele şi efectele apariŃiei fenomenului Cauzele care au determinat apariŃia fenomenului “copiii strǎzii” sunt deosebit de complexe. a creşterii numǎrului şomerilor.Care sunt câteva caracteristici ale copiilor strǎzii? Conform UNICEF se cunosc cinci caracteristici ale copiilor strǎzii: • aceştia locuiesc “în stradǎ”. va înlocui normele sociale cu “libertatea” oferitǎ de mediul stradal. 150-153 Tiberiu Mircea. Copilul strǎzii este victimizat direct de cǎtre adulŃii din jurul sǎu. Indiferent de cauza care duce la apartenenŃa unui copil la aceastǎ minoritate. • prezintǎ relaŃii slabe cu familia sau rudele. sǎ şocheze. limitǎ care îl îndepǎrteazǎ tot mai mult de şansa de reintegrare socialǎ. Stadiile dezvoltarii umane. tâlhari. In literatura mai recentǎ de specialitate. am constatat cǎ. comunitatea are imaginea unor hoŃi. tânǎrul care a petrecut o mare parte a vieŃii sale pe stradǎ are foarte puŃine şanse de integrare socio-profesionalǎ. cu atât copilul se va distanŃa de regulile vieŃii normale de familie.Abuzuri. Probabil cǎ cea mai importantǎ cauzǎ este sǎrǎcia care s-a rǎspândit simŃitor în rândul populaŃiei. copilul trebuie vǎzut ca şi o victimǎ.

deoarece în rândul lor existǎ o ratǎ mai mare a natalitǎŃii. separare. contracteazǎ diverse boli şi le perpetueazǎ. sunt violenŃi.apariŃia divorŃului care implicit atrage dupǎ sine o relaŃie de concubinaj a mamei cu un individ violent faŃǎ de copii. copii abandonaŃi sau alungaŃi în stradǎ. Controlul social exercitat de familie a regresat în mediul urban. a generat o serie de copii nedoriŃi. Efectele fenomenului sunt deosebit de grave. Unele familii şi-au îngrijit copiii şi i-au pregǎtit pentru viaŃǎ pe când altele i-au neglijat. devin victime ale abuzurilor sexuale. Cele mai multe locuri de muncǎ se aflǎ în marile oraşe astfel cǎ populaŃia a migrat cǎtre aceste locuri de muncǎ.relaŃii necorespunzǎtoare pe fondul consumului ridicat de alcool al unuia dintre pǎrinŃi. Rata natalitǎŃii a crescut simŃitor în râdurile populaŃiei sǎrace. . Faptul cǎ atât avortul cât şi mijloacele de contracepŃie sau planning familial au fost interzise. o formǎ deosebit de gravǎ de abuz la care societatea trebuie sǎ ia aminte şi sǎ ia mǎsuri pentru prevenirea acesteia şi pentru diminuarea situaŃiilor îi care copiii sunt neglijaŃi . .folosirea copiilor la prestarea unor munci sau servicii pentru a contribui la bugetul familiei sau chiar la întreŃinerea pǎrinŃilor. rǎspândirea prostituŃiei şi naşterea unor copii în stradǎ. agresivi. stabilindu-se în marile oraşe. Pentru a înŃelege mai bine structura acestui fenomen. Se constatǎ anumite aspecte contextual favorizante extinderii fenomenului la nivelul familiei: . Fenomenul “copiii strǎzii” a fost favorizat de politica demograficǎ purtatǎ de guvernul României de dinainte de 1989. un procent ridicat de persoane care locuiesc pe stradǎ aparŃin minoritǎŃii rrome.relaŃii tensionate sau nesatisfǎcǎtoare datorate violenŃei în mediul familial . culturale şi valorile societǎŃii în care trǎiesc. scǎpându-i de sub control şi împingându-i înspre marginea societǎŃii. Odatǎ cu urbanizarea are loc şi “detronarea” tradiŃiilor pe care era construitǎ societatea româneascǎ şi astfel se ajunge la dezorganizare socialǎ şi diminuarea controlului social. În plan social consecinŃele se manifestǎ prin extinderea analfabetismului. În plan individual copiii au tulburǎri de comportament. locuind în blocuri imense se pierdeau în mulŃime. Numeroase familii. nu cunosc care sunt normele morale. Astfel se observǎ cǎ. opinia publicǎ nu s-a mai implicat în comunitate. erodarea principiilor sociale şi morale şi implicit la deteriorarea vieŃii de familie.O altǎ cauzǎ este urbanizarea. concubinaj. situaŃii în care copiii sunt neglijaŃi de pǎrinŃi. Aceşti copii s-au nǎscut în familii în care exista deja un risc ridicat de abuz sau abandon. conform studiilor fǎcute de SalvaŃi copiii care se bazeazǎ în evaluarea lor pe criteriul relaŃiei cu familia şi criteriul vârstei. în special la periferiile acestora dezvoltându-le. . Urbanizarea excesivǎ a conferit familiei diverse modele de funcŃionare. Sunt întâlnite tot mai des situaŃiile de divorŃ. controlul social exercitat de cǎtre comunitate s-a diminuat. distingem. patru categorii de copii şi tineri care trǎiesc în stradǎ: 84 . a delincvenŃei juvenile. în general tatǎl şi a abuzului asupra celorlalŃi membrii ai familiei.

Perioada de intoxicare acutǎ cu aceastǎ substanŃǎ este de 20-30 de minute. Liderul are dreptul de a pedepsi pe oricine a greşit faŃǎ de el sau de grupul din care face parte. Aproape toŃi consumǎ "aurolac". Copilul strǎzii îşi face foarte repede prieteni. Cei mai mulŃi dintre copiii activi sexual sunt bolnavi de boli venerice (92%). cei mai mulŃi sunt analfabeŃi sau au absolvit unul maxim doi ani de şcoalǎ. Copiii care trǎiesc numai în stradǎ şi care nu au legǎturi cu familia sau cu vreo instituŃie de ocrotire În aceastǎ primǎ categorie. Copiii strǎzii sunt organizaŃi în grupuri sau bande care au în frunte câte un lider. În general. De fapt oricine îi oferǎ ce îşi doreşte sau are nevoie devine peste noapte prietenul sǎu. În mintea lor. cei mai mici dintre copii devin victime frecvente ale abuzurilor sexuale. Alegerea grupului din care face parte este dependentǎ de interesele de moment ale copilului strǎzii. ceea ce este proaspǎt în mintea lor este viaŃa petrecutǎ în stradǎ. Ei sunt Ńinte uşoare pentru exploatare sexualǎ şi trafic deoarece sunt mai creduli. reconstituite. o parte dintre ei declarând cǎ ar dori "sǎ ia heroina". diferite tranzacŃii sau din furturi. 85 . cǎ sunt întradevar orfani. în zonele de pe lângǎ marile supermarket-uri etc. În multe cazuri ei inventeazǎ scenarii din care sǎ reiasǎ faptul cǎ sunt singuri pe lume. care “lucreazǎ” pentru el. ne referim la copiii care îşi trǎiesc viaŃa în permanenŃǎ pe stradǎ. Pot fi întâlniŃi în canale. Majoritatea copiilor provin din familii dezorganizate. la camere sub pǎmântene unde se învecineazǎ şi îşi împart hrana cu câinii vagabonzi şi şobolanii. dar nu au suficienŃi bani şi se mulŃumesc cu "aurolacul". Ei trǎiesc în promiscuitate şi nesiguranŃǎ. la barǎci contruite în jurul unor Ńevi care alimenteazǎ oraşul cu apǎ caldǎ. sub poduri. îşi procurǎ bani prin muncǎ. Copiii strǎzii inspirǎ şi expirǎ acest solvent dintro pungǎ de plastic în care îşi toarnǎ o cantitate suficientǎ de substanŃǎ. îi aduc mâncare şi îi pǎstreazǎ cel mai bun loc de dormit. alcool şi tutun. îi aduc banii câştigaŃi. instabile din punct de vedere material. tranformându-se cu uşurinŃǎ în duşman atunci când refuzǎ sǎ îi satisfacǎ cererea. Aceştia reuşesc surprinzǎtor sǎ supravieŃuiascǎ şi sǎ se adapteze la regulile inumane ale strǎzii. cerşit. setea precum şi detaşarea de realitatea disperatǎ în care trǎiesc. frigul. afectiv şi moral. Motivul pentru care ei recurg la inhalarea acestei substanŃe este faptul cǎ le conferǎ o senzaŃie ce anihileazǎ foamea. aceşti copii au o atitutine de dispreŃ şi respingere faŃǎ de familia naturalǎ. Ei spun “casǎ” la cutii de carton. trebuie sǎ mǎnânce şi sǎ obtinǎ un adǎpost. viaŃa petrecutǎ în familie se situeazǎ undeva “pe o linie moartǎ. staŃii de metrou. şantiere abandonate. Cu cât inhaleazǎ mai mult cu atât ei devin mai ostentativi şi respingǎtori pentru societate lucru ce duce la izolarea lor socialǎ. într-o garǎ pǎrǎsitǎ”. Starea lor de igienǎ şi sǎnǎtate e total improprie. În cadrul grupului. prostituŃie. A inhala aurolac înseamna a obŃine o pozitivare a tonusului psihic prin inspirarea substanŃei chimice realizatǎ pe bazǎ de solvenŃi organici. care sunt incapabile sǎ le ofere modele demne de urmat sau stabilitatea de care au nevoie. Din concluziile unui studiu efectuat de “SalvaŃi Copiii” în 1995. sau poveşti precum cele din filmele pe care le savureazǎ atât de mult . liderul ocupǎ o poziŃie privilegiatǎ şi are toate drepturile asupra membrilor grupului sǎu. reiese cǎ gradul de şcolarizare al acestor copii este deosebit de scǎzut.I. Comportamentul acestor copii este puternic marcat de mediul strǎzii.

Aceşti tineri. III. în general obligati de pǎrinŃi. consumul de droguri e limitat.Pentru a supravieŃui în mediul stradal. la intersecŃii. în zonele centrale şi aglomerate . Unii se poate sǎ fi avut certificate de naştere dar nu au ajuns sǎ li se facǎ un buletin de identitate. Se aflǎ ziua în stradǎ. încǎrcat şi descǎrcat de mǎrfuri. în pieŃe. în continuare. munci grele). Agresivitatea este un astfel de mecanism caracterizat printr-un comportament ofensiv orientat spre umilirea şi suprimarea fízicǎ a celorlalŃi copii din grupul în care aparŃine. SupravieŃuiesc din diverse munci (în general. copiii dezvoltǎ anumite mecanisme de supravieŃuire. iar adǎposturile sunt total insuficiente. cazurile de analfabetism fiind des întâlnite. fie datoritǎ presiunilor sau violenŃelor comise de pǎrinŃi asupra lor de a contribui cu mai mulŃi bani la cheltuielile zilnice ale familiei. nici adolescenŃi. trecându-se de la "aurolac" la droguri tari. Tinerii pot fi vǎzuŃi în canale. II. În rândul tinerilor. De regulǎ. Un studiu UNICEF realizat în anul 2000 relevǎ faptul cǎ 32% din tinerii strǎzii nu au acte de identitate. în numǎr mare în timpul anotimpurilor blânde şi aproape deloc în timpul iernii. Tinerii care trǎiesc în stradǎ PrezenŃa lor în stradǎ este urmarea eşecurilor de reintegrare ale instituŃiilor guvernamentale sau neguvernamentale din trecut. sau chiar prin autoagresivitate. In rândurile lor. De regulǎ. gǎri. Copiii care muncesc în stradǎ şi care se întorc de regulǎ zilnic în familiile lor În general. cǎ banii li se cuvin. ObişnuiŃi deja din familiile sau centrele de plasament din care provin cu violenŃa. Datoritǎ consumului prelungit de substanŃe nocive. pe şantiere abandonate etc. cerşit sau furturi. încercând sǎ câştige bani prin cerşit sau prin alte activitǎŃi (spǎlatul maşinilor. în ultimii ani o problemǎ serioasǎ. în marile magazine. categoriei copiilor strǎzii. Prezintǎ un risc ridicat de abandon definitiv al cǎminului familial. ei “îmbǎtrânesc” vǎzând cu ochii ajungând ca nişte “epave” mişcǎtoare ce se mişcǎ din loc în loc. vânzarea de ziare sau alte mǎrfuri. fie pentru ca vor ajunge sǎ considere. Agresivitatea reprezintǎ singura metoda prin care copiii strǎzii considerǎ cǎ îşi pot rezolva frustrǎrile sau conflictele. cei care "fac" regulile grupului şi cei care oferǎ protecŃie şi sprijin celorlalŃi membri. O problemǎ serioasǎ cu care se confruntǎ tinerii strǎzii este lipsa actelor de identitate. pe 86 . sub influenŃa altor copii din stradǎ. dar contactele zilnice cu acei copii care stau permanent în stradǎ i-au determinat pe unii sǎ experimenteze "trasul din pungǎ". a lipsei de hranǎ sǎnǎtoasǎ şi corespunzǎtoare. Pot fi întâlniŃi în metrou. colectarea de obiecte reciclabile. cei mai mari îi dominǎ pe cei mai mici şi deci se vor comporta ca atare. ei sunt lideri ai grupurilor de copii ai strǎzii. aceşti copii nu frecventeazǎ şcoala. Mai mult de jumǎtate dintre ei au depǎşit cinci ani de viaŃǎ în stradǎ. în gǎri sau în jurul gǎrilor. consumul de droguri a devenit. în depozite sau angro-uri. acum popularǎ şi cǎutatǎ în rândul lor atunci când reuşesc sǎ strângǎ suficienŃi bani pentru o dozǎ. din punct de vedere fizic şi legal. sub poduri. cum ar fi heroina. deşi nu mai sunt nici copii. staŃii de metrou. seara se întorc în familiile lor cu banii câştigaŃi. fier vechi. furturi sau prostituŃie). totuşi ei sunt asimilaŃi. ei ştiu cǎ. Ei sunt potenŃialii copii ai strǎzii care trebuie sǎ ocupe un loc important în activitatea de prevenŃie a fenomenului.

este greu de fǎcut. deseori frecvente în timpul iernii. pe lângǎ numeroase boli. în corturi sau în adǎposturi improvizate în barǎci. cǎutând fier vechi pentru vânzare. 2003 . Se estimeazǎ cǎ existǎ aproximativ 2000 de copii ai strǎzii la nivelul capitalei.când alŃii nu au avut nici certificate de naştere şi nici buletine de identitate. fie tineri care considerǎ cǎ strada este mediul lor de viaŃǎ. Estimarea numǎrului de copii din stradǎ. în capitalǎ sau în oraşele ce ce se învecineazǎ cu partea de vest a Europei. cu excepŃia mamelor cu copii foarte mici. din care mai mult de trei sferturi sunt copii care cerşesc sau muncesc în stradǎ. aceste persoane împreunǎ cu copiii lor. consumul de alcool este ridicat şi deci violenŃa domesticǎ este des întâlnitǎ şi face victime în rândurile minorilor şi femeilor fǎrǎ domiciliu. prin prostituŃie sau din alte munci prestate de copii. Aceastǎ categorie de persoane fǎrǎ adǎpost perpetueazǎ. şantiere abandonate etc. Consider cǎ este cu neputinŃǎ ca. la rândul lor needucaŃi. şcoala poate fi “biletul lui de ieşire” din mizerie. se concentreazǎ în oraşele mai mari ale Ńǎrii. Restul sunt fie copii. prin aplicarea unor metode deductive şi comparative în 11 orase din România a rezultat un numǎr de 2100 de copii care trǎiesc permanent în stradǎ la nivel naŃional şi 1500 pentru Bucureşti. nu existǎ nici un serviciu social care sǎ ofere integrare şcolarǎ copiilor care locuiesc în stradǎ cu pǎrinŃii lor şi nici adǎpost temporar unei familii cu copii. PǎrinŃii.37. Cazurile în care aceşti tineri au nevoie de îngrijire medicalǎ. Ei reprezintǎ în prezent mai mult de trei sferturi din copiii strǎzii. Aceastǎ situaŃie a condus la pierderea locuinŃelor de cǎtre unele familii care au ajuns sǎ trǎiascǎ împreunǎ cu copiii sub cerul liber. un copil care locuieşte în condiŃii atât de improprii sǎ fie orientat de cǎtre proprii pǎrinŃi înspre şcoalǎ şi sǎ fie educat cu privire la faptul cǎ. Conform "Studiului naŃional privind situaŃia copiilor fǎrǎ adǎpost". Se constatǎ cǎ. la nivel naŃional sau la nivelul capitalei. Numǎrul acestora este considerat îngijorǎtor mai ales datoritǎ faptului cǎ nu existǎ o evidenŃǎ clarǎ a lor sau a domiciliilor lor. Între aceştia. în general. 37 SalvaŃi copiii. analfabetismul. Copiii strǎzii şi drogurile pag 10-12 87 . atingând în timpul verii cifra de 1500. considerǎ cǎ nu dispun de suficiente resurse pentru cumpararea rechizitelor necesare unui copil de şcoalǎ în zilele noastre. În aceastǎ categorie au fost incluşi şi tinerii care trǎiesc în stradǎ şi au devenit pǎrinŃi. PǎrinŃii supravieŃuiesc cerşind împreunǎ cu copiii lor. IV. În realitate. Ea poate fi însǎ obŃinutǎ prin corelarea mai multor date statistice sau informaŃii rezultate din activitatea diferitelor organisme care au abordat acest fenomen. Copiii care trǎiesc cu pǎrinŃii în stradǎ Datele furnizate de Comisia Anti-Saracie în 2000 au indicat faptul cǎ 45% din populaŃia urbanǎ şi 55% din populaŃia ruralǎ trǎieşte sub pragul sǎrǎciei. scot în evidenŃǎ lipsa actelor de identitate. Evaluarea rapidǎ privind copiii strǎzii care muncesc în Bucureşti din 2001 a evidenŃiat faptul cǎ numǎrul copiilor din cea de-a doua categorie (copiii care muncesc şi care se întorc seara în familiile lor) a crescut îngrijorǎtor de mult. Alte date cu privire la acest fenomen au fost dezvǎluite de PoliŃie cu ocazia raziilor organizate anual în Bucureşti în scopul identificǎrii persoanelor fǎrǎ adǎpost şi întoarcerii acestora în localitǎŃile din care au provenit.

Copiii îşi doresc sa revinǎ în libertatea oferitǎ de mediul stradal. Multe dintre cazurile de reintegrare familialǎ sunt nereuşite. Copiiilor strǎzii nu le sunt satisfǎcute trebuinŃele primare atunci cand se aflǎ pe stradǎ. nevoi de stimǎ. Zamfir . Este clar cǎ. În ultimul rând trebuie înfiinŃate servicii de prevenire a cazurilor de copii ai strǎzii prin implicarea a cât mai multor instituŃii în identificarea zonelor cu grad ridicat de risc şi prin venirea în ajutorul familiilor vulnerabile cu servicii eficiente. 2004 . E. Poate fi cu adevarat eradicat? Care este cea mai buna metodǎ de lucru cu copiii strǎzii? In materialele de specialitate gasim unele opinii potrivit cǎrora pentru a lucra eficient cu copiii strǎzii specialiştii trebuie sǎ se ocupe de aceştia în mediul lor. Cei ce prezintǎ vechime pe stradǎ. delincvenŃi sau bolnavi atât fizic cât şi psihic ar trebui preluaŃi de servicii specializate în regim închis precum Centre de Dezintoxicare sau Centre de Reeducare în care sǎ se lucreze cu fiecare în mod individualizat pentru recuperarea lor. nevoi de securitate. Politici sociale de protectie a copilului în situaŃii de risc. copiii şi tinerii strǎzii îşi vor asuma responsabilitatea alegerilor lor şi astfel vor avea şanse reale de integrare socialǎ. cei expusi consumului de substanŃe şi drogurilor. S-a procedat deja la desfiinŃarea locurilor în care trǎiesc copiii strǎzii în ultimii ani. Satisfacerea trebuintelor se produce într-o ordine de prioritǎŃi începând cu satisfacerea trebuinŃelor elementare şi de securitate şi continuând cu cele aflate la nivele superioare. nevoi de autorealizare. Copiii mici aflaŃi în stradǎ ar trebui preluaŃi urgent de cǎtre Centrele de minori şi plasaŃi la ONG-uri pentru a putea fi recuperaŃi. In acelaşi timp existǎ şi opinii potrivit cǎrora pentru eradicarea fenomenului copiii strǎzii în primul rând este necesarǎ realizarea unei evidenŃe clare şi a unei monitorizǎri corespunzǎtoare a tuturor cazurilor de copii ai strǎzii la nivel de Ńarǎ. trebuinŃele. Pentru a-i ajuta pe copiii fǎrǎ adǎpost este necesar sǎ recunoaştem nevoile lor. Copiii strǎzii trebuie sǎ fie sprijiniŃi sǎ înveŃe cum sǎ se descurce mai bine pe stradǎ iar lucrǎtorii stradali trebuie sǎ le prezinte toate oportunitǎŃile lǎsându-i pe ei sǎ aleagǎ ce este mai bine pentru ei. fenomentul “copiii strǎzii” este rǎspândit în întreaga lume. unii se întorc în familie în timpul anotimpurilor reci. Coord. Se preconizeazǎ cǎ astfel. adicǎ pe stradǎ. care. pag 113115 38 88 . În al doilea rând trebuie gǎsite soluŃii pentru cazurile care existǎ deja în stradǎ. dar se reintorc pe stradǎ odatǎ cu revenirea anotimpurilor calde. Crearea unei baze de date cu informaŃii despre fiecare copil şi fotografia sa ar fi deosebit de importante pentru cǎ astfel s-ar reuşi identificarea fiecarui caz şi impiedicarea dublǎrii informaŃiilor primite din partea ONG-urilor şi a unor instituŃii de stat. Acest lucru trebuie continuat prin parteneriate publice şi private cu sprijinul PoliŃiei locale38. atǎt în Ńǎrile sǎrace cât şi în Ńǎrile bogate se ridica întrebǎri cu privire la eradicarea fenomenului.Propuneri de soluŃii pentru ameliorarea fenomenului “copiii strǎzii” Intrucât este cunoscut faptul cǎ. conform piramidei lui Malow sunt structurate pe 5 nivele: nevoi elementare. aceste trebuinŃe nu se pot satisface în mediul stradal astfel ei trebuie sǎ fie ori reintegraŃi în familia naturalǎ ori în centre de tip rezidenŃial. nevoi sociale.

prin natura muncii sale. Revista de AsistenŃǎ socialǎ Nr. . Ei trǎiesc în prezent. Universitatea din Bucureşti. care au lipsit din viaŃa copilului şi care lau condus la desparŃirea de familie. o nouǎ provocare. Astfel se explicǎ lipsa de încredere faŃǎ de adulŃi ( care. Bucureşti. 2002 Zamfir Elena . 2006 • • • • • • • • 89 . 2003 Romania.Pentru aceşti copii şi integrarea într-un sistem rezidenŃial este anevoioasǎ. AsistenŃa socialǎ în România.Editura UniversitǎŃii “Alexandru Ioan Cuza” Iaşi. Revista de AsistenŃǎ socialǎ Nr. la vârste fragede. De aceea nu se ataşeazǎ de lucruri şi par atât de bine adaptaŃi la modul de viaŃǎ stradal. Ghid practic pentru monitorizarea drepturilor copilului. Politici sociale de protecŃie a copilului în situaŃii de risc. se produce o schimbare totalǎ de comportament şi copilul dulce şi respectuos devine agresiv şi abuziv. lipsa noŃiunilor elementare de igiena şi educaŃie. în experienŃa lor sunt abuzivi şi nedemni de încredere).Editura Arves. (coordonator) Sociología populaŃiilor vulnerabile teorie şi metodǎ. 2004 SalvaŃi copiii. încearcǎ sǎ preia locul persoanei de ataşament. Bucuresti. dificultǎŃile de integrare într-un sistem cu reguli cu program stabil.2/2002 Zamfir Elena . copiii se vor ataşa vizibil numai de o singurǎ persoanǎ de la care vor primi informaŃii. Mircea. carea desea par prea greu de îmbrǎŃişat. astǎzi se pretrec o mulŃime de evenimente importante în viaŃa lor. Odata ajunşi într-un centru rezidenŃial. ExistenŃa unor profesionişti în acest domeniu care sǎ colaboreze indeaproape la integrarea lor face recuperarea lor posibilǎ. Abuzuri . Vasile. se aflǎ nevoia de afecŃiune şi de îngrijire. 2001 Dascǎlu R. Holt. Indatǎ ce o alta persoanǎ. într-un mod care sǎ fie uşor acceptabil de cǎtre cei din jur.1/2002 Zamfir Elena. sunt supuşi unor schimbǎri majore şi sunt provocaŃi la acceptarea autoritǎŃii unor adulŃi. de înŃelegere şi respect. pe care o vor urma şi faŃǎ de care se vor comporta exemplar. Ghidul de bunǎ practicǎ în asistenŃǎ socialǎ a copilului şi familiei. la începutul vieŃii lor. mâine este distant. AsistenŃa socialǎ în Romania. o nouǎ încercare. Organizatia SalvaŃi Copiii. Aspecte juridice si educative. 2004 Tiberiu. Odatǎ ajunşi într-un centru de tip rezidenŃial. Stadiile dezvoltǎrii umane. Integrarea copiilor strǎzii în sistemul rezidenŃial deşi anevoioasǎ nu este imposibilǎ. Editura Lumen. In spatele acestei agresivitaŃi. Copiii strǎzii nu sunt capabili sǎ îşi exprime sentimentele. în special cele de afecŃiune. Copiii strǎzii sunt în general acei copii care au fost privaŃi de grija pǎrinteascǎ şi atenŃia cuvenitǎ şi care nu au dezvoltat un ataşament sigur faŃǎ de pǎrinŃii lor sau alte persoane adulte de îngrijire. Editura Mirton Timişoara. Bibliografie : Miftode. ProtecŃia copilului în România. a unui program a unui nou set de reguli şi valori.

273/2004 privind regimul juridic al adopŃiei). atât al adoptatorului sau familiei adoptatorului sau familiei adoptatoare. Actele necesare adopŃiei Cererea de încuviinŃare a adopŃiei este însoŃită de următoarele acte: certificatul de naştere al copilului. CondiŃiile de bază pe care o persoană sau familie care doreşte să adopte un copil sunt următoarele: să aibă o stare de sănătate bună. Procedura adopŃiei în România În ce priveşte adopŃia internă legea nu prevede nici o taxă. cît şi cel al adoptastorului (conform art. Definirea adopŃiei AdopŃia este operaŃiunea juridică prin care creează legătura de filiaŃie între adoptator şi adoptat. să deŃină o locuinŃă care asigură condiŃiile necesare creşterii copilului. Criteriul definitoriu pentru clasificarea adopŃiei în România îl reprezintă domiciliul. al DirecŃiei Generale de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului Arad. în copie legalizată. InformaŃiile sunt furnizate gratuit celor care doresc să îşi lărgească familiile. 273/2004 privind regimul juridic al adopŃiei). III.ASPECTE PRIVIND NOUA REGLEMENTARE A OCROTIRII COPILULUI PRIN ADOPłIE Asistent social Cociuba Simina CodruŃa DGAS ARAD ABSTRACT Introducere Sub genericul “Adoptă! Copilul este sufletul familiei!”. din Legea nr. iar în ce priveşte adopŃia internaŃională taxa instituită se aprobă prin hotărâre a Guvernului (conform art. I. atestatul valabil al adoptatorului sau familiei adoptatoare. arădenii care doresc să adopte un copil sunt aşteptaŃi la Serviciul de plasamente familiare şi adopŃii (S. să aibă un profil moral corespunzător şi o atitudine pozitivă legată de lărgirea mediului familial pe care o presupune adopŃia. să îşi manifeste aptitudinile parentale prin disponibilitatea familiei de a răspunde nevoilor copilului.P. pentru informaŃii legate de proceduri şi condiŃii necesare. 67 şi 68 din Legea nr.3. - 90 .F. II. precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului (conform art. eliberat de către unităŃi publice nominalizate de către direcŃia de sănătate publică. lit. respectiv să nu sufere de afecŃiuni care să îi afecteze calitatea de părinte adoptiv.1 din Legea nr. certificatul medical privind starea de sănătate a copilului.c şi d.A). 273/2004 privind regimul juridic al adopŃiei). hotărârea judecătorească irevocabilă de încredinŃare în vedrea adopŃiei.

conform art. urmând a fi sesizată instanŃa pentru deschiderea procedurii adopŃiei interne. 273/2004 privind regimul juridic al adopŃiei). cazierul judiciar al adoptatorului sau. alin.S. are obligaŃia de a proceda la consilierea şi susŃinerea părinŃilor naturali şi a familiei extinse pentru a-şi creşte copilul în propriul climat familial. eliberat de medicul de familie pe lista căruia este înscris. necunoscuŃi. motivat de interesul superior al acestuia cea mai potrivită familie (conform Capitolul III din H. D. .1. b) copilul care. art. singurele termene prevăzute fiind acelea privitoare la atestarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare şi încredinŃarea în vederea adopŃiei (conform art. de măsurile de protecŃie specială. decăzuŃi din exerciŃiul drepturilor părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti.C. după caz.20. 273/2004).- certificatele de naştere ale adoptatorului sau ale soŃului şi soŃiei din familia adoptatoare. Potrivit Legii nr.25. IV.56 din actul normativ mai sus menŃionat.planul individualizat de protecŃie se întocmeşte pentru copiii care beneficiază de o măsură specială de protecŃie dispusă conform Legii nr. 91 . certificatul de căsătorie al adoptatorului sau al soŃiei din familia adoptatoare. declaraŃi judecătoreşte morŃi sau dispăruŃi. puşi sub interdicŃie. în copie legalizată. Prin serviciile de specialitate şi procedurile legale legale identifică pentru copil. art. în vederea protejării intereselor sale. beneficiază: a) copilul ai cărui părinŃi sunt decedaŃi. 273/2004 privind regimul juridic al adopŃiei). 29 din Legea nr. DirecŃia Generală de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului InstituŃia care coordonează activitatea legată de adopŃie este DirecŃia Generală de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului.P. certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului. 1435/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. în măsura în care nu s-a pronunŃat anterior o hotărâre judecătorească de încredinŃare a deschiderii procedurii adopŃiei interne a copilului (conform art. 272/2004 privind protecŃia şi promovarea drepturilor copilului.A. când nu a putut fi instituită tutela. Numai în situaŃia în care nu este posibilă reintegrarea în familia naturală sau integrarea copilului în familia extinsă planul individualizat de protecŃie poate avrea drept finaliate adopŃia. documentele doveditoare cu privire la exprimarea consimŃământului părinŃilor fireşti. în copie legalizată. .19. al fiecărui membru al familiei adoptatoare.G.G. nr. nu poate fi lăsat în grija părinŃilor din motive neimputabile acestra. Atestatul de persoană aptă să adopte este eliberat de DirecŃia Generală de AsistenŃă şi ProtecŃia Copilului de la domiciliul solicitantului. Legea nu prevede un anumit termen pentru finalizarea procesului de adopŃie. 35 din Legea nr. 273/2004. Familia sau persoana adoptatoare sunt monitorizate după încheierea adopŃiei o perioadă de 2 ani. instituite de prezenta lege. c) copilul abuzat sau neglijat. art.

însă aceste activităŃi se vor realiza în calitate de membru al familiei extinse. e) copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal. să-i autorizeze accesul la informaŃiile aflate în posesia oricăror autorităŃi publice cu privire la identitatea părinŃilor săi fireşti. Toate aceste informaŃii sunt confidenŃiale. Drepturile şi obligaŃiile părinteşti faŃă de copilul în cauză aparŃin în continuare părinŃilor lui biologici. Ca efect al acestei adopŃii copilului ar deveni: .la încuvinŃarea adopŃiei părinŃii biologici să fi fost parte în proces . nu pot fi demarate procedurile legale privind adopŃia. În acestă situaŃie (descrisă la paragraful anterior). pentru a obŃine datele de identificare ale părinŃilor biologici adoptatorul trebuie să sesizeze Tribunalul cu o acŃiune privind autorizarea accesului la aceste informaŃii. despre condiŃiile oferite. părinŃii biologici să fie de acord cu furnizarea datelor lor personale către copilul în cauză.(3) şi alin. la cererea oricăruia ori a reprezentantului unei instituŃii medicale sau unui spital. (4) din Legea nr. Familia biologică nu poate afla informaŃii despre copilul adoptat. Cu acordul părinŃilor biologici. în virtutea relaŃiilor de rudenie cu copilul şi cu părinŃii acestuia. în cazul în care el nu are domiciliul în România.d) copilul găsit sau copilul abandonat de către mamă în unităŃi sanitare. adoptatorul poate solicita tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul său ori. Dacă nu sunt îndeplinite aceste condiŃii se aplică prevederile art. în situaŃia în care nu există motive de decădere. Toate părŃile trebuie informate asupra modificărilor arbitrare şi imorale a legăturilor de filiaŃie/rudenie pe care le-ar determina o astfel de adopŃie. PărinŃii biologici ai copilului pot interveni în derularea procedurilor de adopŃie numai în etapa întocmirii planului individualizat de protecŃie şi etapa încuvinŃării de către instanŃa de judecată a deschiderii procedurii de adopŃie internă până la finalizarea acesteia. Dacă minorul în cauză nu se află în nici unul dintre cauzele prevăzute de lege pentru a fi instituită o măsură specială de protecŃie. 273/2004 conform cărora: Identitatea părinŃilor fireşti ai adoptatorului poate fi dezvăluită înainte de dobândirea de către acesta a capacităŃii depline de exerciŃiu numai pentru motive medicale.nepot al mamei biologice (rudă de gradul al IV-lea) 92 . Potrivit legislaŃiei în vigoare.52 alin. de suspendare ori de interzicere a acestor drepturi. Tribunalul Bucureşti. Responsabilitatea parentală faŃă de copilul în cauză revine în continuare părinŃilor săi biologici chiar dacă mătuşa îi asigură în fapt creşterea şi îngrijirea. Legea exclude orice legătură sau contact între părinŃii biologici ai copilului şi adoptatori. mătuşa se poate implica în creşterea şi îngrijirea copilului.după contactarea de către autorităŃile române.fiu al mătuşii (rudă de gradul I) . datele de identificare ale părinŃilor biologici se pot furniza în mod direct de către instituŃia noastră la cererea minorului adoptat dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiŃii: . cu autorizarea instanŃei judecătoreşti. şi nu în calitate de reprezentant legal al minorului. despre noua familie. despre dezvoltarea copilului sau eventual despre locul unde se află acesta. După dobândirea capacităŃii depline de exerciŃiu.

de către soŃul care doreşte să adopte.G. mătuşi. (conform cu Legea nr. sunt obligaŃi să identifice şi să selecteze o persoană/familie căreia îi poate fi încredinŃat copilul în vederea adopŃiei în conformitate cu dispoziŃiile art. În cazul în care o persoană are copii dintr-o căsătorie anterioară. Caracteristici ale adopŃiei. Analizând spiritual şi litera legii se poate lesne observa că este absolut interzisă o astfel de practică. părinŃii biologici trebuie să se adreseze la DirecŃia Generală de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului în a cărei rază teritorială domiciliază pentru a fi consiliaŃi cu privire la efectele adopŃiei.consimŃămintele părinŃilor biologici exprimate prin act notarial autentic . se doreşte transformarea statutului juridic şi. şi pentru a obŃine raport de consiliere-document ce se prezintă la notar cu ocazia exprimării consimŃământului. Pentru acestă adopŃie nu este necesară obŃinerea atestatului. O familie nu poate lua un copil abandonat dintr-o maternitate şi apoi să apeleze la D.certificatul de naştere al copilului. Documentele ce trebuie depuse odată cu cererea de încuviinŃare a adopŃiei sunt: . - V. Pentru încuvinŃarea adopŃiei este necesar consimŃământul la adopŃie exprimat prin act notarial autentic de către părinŃii biologici ai minorului. cu atât mai mult cu cât situaŃia juridică a acestei categorii nu este clarificată la momentul în care aceştia se află încă în maternitate.P.faŃă de tatăl biologic şi rudele acestuia (bunici.C. Psihologul şi responsabilul de caz al copilului din cadrul Serviciului de plasamente familiare şi adopŃii al D. Legea nu instituie o astfel de obligativitate.C.certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului. pe care de consecinŃă a legăturilor de filiaŃie/rudenie. 273/2004 privind regimul juridic al adopŃiei). 273/2004 (numai după rămănerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care instanŃa a încuvinŃat deschiderea procedurii adopŃiei interne) 93 . soŃul/soŃia nu este obligată să adopte aceşti copii. eliberat de medical de familie pe lista căruia este înscris.S.S.A. veri paterni. O astfel de situaŃie în care.G.P.26 din Legea nr. în copie legalizată .) se pierde orice legătură de filiaŃie/rudenie. deşi există numeroase cereri de acest gen. este de natură a aduce grave atingeri atât dreptului copilului la păstrarea identităŃii sale cât şi dreptului acestuia de a-şi cunoaşte părinŃii şi de a fi îngrijit de aceştia.A. deschiderea procedurii adopŃiei interne pentru copil. În cazul adopŃiei copilului de către soŃul părintelui său se sesizează în mod direct instanŃa judecăturească cu acŃiune privind încuviinŃarea adopŃiei. desfacerea sau anularea adopŃiei AdopŃia se poate desface sau anula în cazurile strict prevăzute de lege. aparŃinînd fiecărei personae care se află în această situaŃie. etc. eliberat de medical de familie privind starea de sănătate a adoptatorului. asfel cum sunt reglementate de ConvenŃia ONU cu privire la drepturile copilului şi de legislaŃia română în domeniu. şi nici încredinŃarea în vederea adopŃiei. Înainte de exprimarea consinŃământului la notar. fără a exista motive temeinice. pentru a-l adopta. decizia cu privire la adoptarea copiilor soŃului/soŃiei.

Un cetăŃean român cu domiciliul în România poate să adopte un copil străin.A. precum şi (în cazul în care această adopŃie este permisă) condiŃiile aplicabile în speŃa respectivă.potrivit legii române pentru a solicita adopŃia unui copil este necesar să obŃineŃi atestatul de persoană aptă să adopte. D.C. Această informaŃie ne este utilă pentru a putea contacta autorităŃile statului în cauză. posibilitatea persoanelor/familiilor atestate de a identifica ele copii adoptabili .P.30-33 din Legea nr. 274/2004 şi reprezintă autoritatea centrală română în domeniul adopŃiei. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaŃional privat”. Conform art.P. Acestă instituŃie evaluează garanŃiile morale şi condiŃiile materiale ale persoanei/familiei care doreşte să adopte. motivate de interesul superior al copilului. este supusă dispoziŃiilor art. Dacă petentul obŃine atestatul de persoană/familie aptă să adopte urmează să se adreseze Oficiului Romîn pentru AdopŃii şi să ne informeze din ce stat doreşte să adopte un copil.C. . Aceştia trebuie să îndeplinească şi condiŃiile care sunt obligatorii.G.C. decide dacă se eliberează sau nu. înfiinŃat în baza Legii nr.A.principiul care trebuie să călăuzească D.- în virtutea noilor reglementări în domeniul adopŃiei prioritară este identificarea celei mai potrivite/familii pentru un copil adoptabil. petentul urmează să se adreseze cu o cerere la DirecŃia Generală de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului în a cărei rază teritorială domiciliază. şi asigură serviciile de pregătire/consiliere necesare pentru a-şi asuma în cunoştinŃă de cauză şi în mod corespunzător rolul de părinte.S.G. Conform acestor dispoziŃii. în cazul în care adoptatul are domiciliul în străinătate. cererea trebuie să fie însoŃită de o serie de acte prevăzute de lege care vor fi nominalizate de către reprezentanŃii D. pentru ambii. 42 din Legea nr. care să corespundă nevoilor acestuia. .în acest context se poate desprinde concluzia că legiuitorul roman a dorit prin aceste reglementări să interzică cu desăvârşire.P. iar adoptatorul sau familia adoptatoare are domiciliul în România.în termen de 60 de zile de la data depunerii cererii. 94 .S.A.Pentru aceasta. VI. stabilite de fiecare dintre cele două legi naŃionale arătate. atestatul de persoană/familie aptă să adopte. 273/2004 privind regimul juridic al adopŃiei prevede că: “adopŃia internaŃională. .G. condiŃiile de fond cerute pentru încheierea adopŃiei sunt stabilite de legea naŃională a adptatorului şi a celui ce urmează să fie adoptat.S. Riscurile pe care le ridică o astfel de practică sunt de natură penală fiind catalogate drept trafic de copii. Oficiul Român pentru AdopŃii Oficiul român pentru AdopŃii este un organ de specialitate al Guvernului României.-ul în toate aceste demersuri trebuie să fie identificarea unei familii pentru un copil şi nu alegerea unui copil de către o familie. . pentru a cunoaşte dacă legislaŃia statului respectiv permite adopŃia copiilor de către cetăŃeni străini.

Ed.InstituŃia intreprinde demersuri pentru a obŃine informaŃiile menŃionate mai sus şi comunică petentului informaŃiile transmise de autorităŃile străine.adopŃiiromânia. Allprint -AdopŃia în România.ro -Ghid privind adopŃia. Bibliografie DirecŃia Generală de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului Arad (2008) Arad Oficiul Român de AdopŃii(2008) www. Bucureşti 95 .

Iaşi. utopiştii şi industriaşii convinşi de eficienŃa economică pe termen lung a îmbunătăŃirii condiŃiilor de viaŃă ale salariaŃilor lor. p. la capitolul al III-lea intitulat Comuniunea socială în Biserică — viziunea eshatologică a creştinului asupra vieŃii prezint câteva momente excepŃionale de asistenŃă socială care au avut loc în viaŃa Bisericii Creştine. „Iubirea faŃă de om.) 41 Cristian Bocancea. În unele perioade ale Evului Mediu şi apoi în epoca avântului capitalist. însă dintr-un alt unghi şi din alte motive decât cele ale Bisericii. Ed. 39 96 . ocrotirea persoanelor. care cere un sprijin pentru a trăi. p. p. Marineasa. Sibiu. în cartea mea Conceptul sentimentului de comuniune socială la Alfred Adler. 2003. 40 Mi-a dat foarte mult de gândit acest citat pe care l-am luat dintr-un tratat de asistenŃă socială apărut la Editura Polirom din Iaşi (a se vedea nota 3). AsistenŃa socială să se fi practicat în Biserică până în secolul al XIX-lea reprezintă un lucru relevant. 2002. posibilitatea unei bogăŃii mai mari. Ed. au existat iniŃiative asistenŃiale (destinate în special săracilor) avându-i ca promotori fie pe indivizii bogaŃi ataşaŃi valorii creştine a carităŃii. se traduce concret prin promovarea dreptăŃii. 120 şi urm. şi Germano Marani. Timişoara. asistenŃa socială practicată de instituŃiile şi ordinele religioase a fost principalul punct de sprijin pentru săraci şi pentru celelalte categorii defavorizate. Marineasa. am un capitol în care fac referire şi la acest aspect: asistenŃa socială practicată în Biserică până în secolul al XIX-lea (pentru documentare a se vedea preot Ion Petrică. Argumentare După apariŃia creştinismului. vreme de aproape două milenii. 180-181). Ed. Germano Marani. volum coordonat de George NeamŃu. Ed. de asemenea. că însăşi puterea politică din anumite Ńări (în special din cele protestante) a manifestat un oarecare interes pentru problemele sociale. Tot în cartea mea (menŃionată la nota 1). în soteriologie (învăŃătura Bisericii despre mântuire) relaŃia treimică eu-tu-el sub forma de regăsire a mea în viaŃa semenului meu reprezintă un adevărat postulat. 2008. Nu am pus acest prim citat între ghilimele din dorinŃa de a interveni cu anumite lămuriri direct pe text. Aceasta nu va putea niciodată să fie înfăptuită pe deplin dacă oamenii nu-l consideră pe cel aflat în nevoie. 2008. 139 şi urm. Ed. a grupurilor şi comunităŃilor aflate în situaŃii problematice a fost preocuparea exclusivă a Bisericii39. Ică jr. Din zorii creştinismului şi până prin secolul al XIX-lea40.. De altfel. Dimensiunea contextuală a asistenŃei sociale. Polirom. Fără a oferi sprijin celuilalt aflat în nevoi înseamnă că nu putem vorbi despre o finalitate în creştinism: mântuirea. Gândirea socială a Bisericii. De asemenea. Deisis. şi în primul rând pentru cel sărac. Conceptul sentimentului de comuniune socială la Alfred Adler. Trebuie precizat. statele neimplicânduse în domeniul social decât cu funcŃii represive. coordonată de către doi teologi: părintele Ioan I. Ică jr. în care Biserica îl vede pe Hristos. 2002. Numai această conştiinŃă va trezi curajul de a înfrunta riscul şi schimbarea pe care le implică orice încercare autentică de a veni în ajutorul altui om“ (Ioan I. Deisis. Ion Petrică 1. fie comunităŃile rurale şi urbane. ci o chemare la bine.41 Pentru lămurire pot fi citite tratate de asistenŃă socială eclezială cum ar fi — spre exemplu o lucrare deosebită şi care cuprinde multă informaŃie — Gândirea socială a Bisericii. nu ca o povară sau ca o piedică. în Tratat de asistenŃă socială. Timişoara. RevelaŃia creştină scoate în vedere şi acest aspect foarte important: a te dărui şi a dărui celuilalt.DOMENIUL PROTECłIEI COPILULUI ÎNTRE EXPERIEREA VOCAłIONALĂ A ASISTENłEI SOCIALE ŞI EXACTITATEA JURIDICĂ preot drd. Sibiu.

în variantă PowerPoint. pe o problemă ce vizează domeniul protecŃiei copilului din România. 42 97 . De la bun început. Oricum.În Biserică „asistarea copiilor orfani. bolnavi. asistenŃa socială se practică într-un mediu laic şi chiar laicizat complet (gândindu-mă la Ńările apusene unde statul este desprins total de Biserică cum sunt: FranŃa. dar nu aveau suficiente forŃe de asistare —. De asemenea. reprezenta un mare păcat. săraci. pentru rude. se făcea în virtutea legăturii sacre. oficiale şi neoficiale. 5. p. totuşi în forme organizate şi neorganizate. Spania. dar şi al enoriaşilor săi — care se considerau „fraŃi“. Această decizie de mare responsabilitate revenea preotului în virtutea faptului că era considerat „părintele“ comunităŃii. se insistă şi asupra problemelor legate de vârstnici. TradiŃia de Copiii cu nevoi asistenŃei sociale în România. curs. vecini şi pentru ceilalŃi credincioşi ai comunităŃii săteşti. Preotul hotăra. în Tratat de asistenŃă Stan. Biserica rămâne să aibă un cuvânt important de spus la o asemenea îndeletnicire. în cazul în care nu existau rude — sau existau. 42 Cu toate că acum. lipsirea orfanilor de cele necesare unei existenŃe normale“. La nivel mondial se dă o atenŃie deosebită sistemului de promovare şi protecŃia drepturilor copilului. persoane cu handicap. În România postbelică. surprinzător de plăcut pentru mine a fost informaŃia pe care am găsit-o în cursul (variantă PowerPoint) doamnei prof. dr. de mai jos.). 44 Am preluat această schiŃă care în lucrarea mea reprezintă Figura 1 din Manualul formatorului în domeniul protecŃiei şi promovării drepturilor copilului. socială. EvoluŃia legislaŃiei din România în domeniul protecŃiei copilului Prima lege românească în domeniul protecŃiei copilului Ratificarea ConvenŃiei ONU cu privire la drepturile copilului Prima strategie guvernamentală în domeniul drepturilor copilului Noul pachet legislativ 1990 1997-2000 2004 Dumitru 1970 Fundamentarea asistenŃei sociale în spaŃiul românesc. Elena Zamfir în care se menŃionau următoarele: „actul de naştere al asistenŃei sociale moderne poate fi considerat anul 1775 — apariŃia primei legi de protecŃie pentru copil şi a înfiinŃării unor instituŃii specializate pentru persoane aflate în dificultate: fete-mamă. vârstnici. va da informaŃia necesară cunoaşterii îndeaproape a fenomenului privit dintr-o perspectivă juridico-normativă.“43 Iată un lucru demn de luat în seamă! Preocupările lumii pentru copil şi pentru problematicile lui încep cu secolul al XVIII-lea. Eu voi rămâne axat. ce persoane să se ocupe de întreŃinerea şi educaŃia copiilor orfani. Toate domeniile asistenŃei sociale sunt destul de importante. în acest proiect de cercetare. la începutul mileniului al III-lea. Figura 144. Olanda etc. misterioase care ar fi existat între părinŃii decedaŃi ai acestora şi sătenii cu care ei frecventaseră aceeaşi biserică. editat de către ANPDC pentru Proiectul Phare 2003 Campania de educaŃie privind drepturile copilului. 483. Figura 1. slide-ul TOłI copiii protecŃie specială nr. volum coordonat de George NeamŃu. univ. multe universităŃi care au în componenŃa lor şi facultăŃi de asistenŃă socială se orientează spre asistenŃa socială gerontologică. iar apoi postdecembristă putem vedea din punct de vedere legislativ ce s-a întâmplat în domeniul atât de sensibil al protecŃiei copilului. 43 Elena Zamfir.

Progresiv după 1989. La un moment dat apare o problemă: asistentul social se poate afla între experierea vocaŃională a asistenŃei sociale şi exactitatea juridică. lege care cuprindea un număr de 25 de articole şi care depăşea oarecum anumite hotărâri luate în anii anteriori cum ar fi Hotărârea nr. prevăzute de ConvenŃia ONU46 cu privire la drepturile copilului. organizarea şi funcŃionarea Oficiului Român pentru AdopŃii. în familie sau în sistemul de protecŃie. în şcoală sau deja pe piaŃa muncii. garantând acestora exercitarea drepturilor lor. indiferent de situaŃia lor şi fără nici o discriminare. De aceea. 274/2004 privind înfiinŃarea. Legea nr. atunci când vorbim despre protecŃia copilului. Legea nr. să aibă o îngrijire şi o educaŃie de calitate şi să participe activ la viaŃa comunităŃii constituie unul dintre principalele obiective ale politicilor sociale adoptate în Ńara noastră după momentul lui `89. 273/2004 privind regimul juridic al adopŃiei. Există multă legislaŃie în domeniul protecŃiei copilului. Legea nr. vorbim. 272/2004 privind protecŃia şi promovarea drepturilor copilului. 809/1954 privind ocrotirea copiilor ramaşi fără părinŃi sau lipsiŃi de posibilitatea de a fi crescuŃi în familie sau HCM nr. Legea nr. domeniul protecŃiei copilului s-a îmbunătăŃit considerabil la nivel legislativ culminând cu pachetul de legii din anul 2004: Legea nr. Vedem că în România. care monitorizează copiii instituŃionalizaŃi etc.ÎmbunătăŃirea situaŃiei copiilor din România şi asigurarea celor mai bune condiŃii pentru ca ei să crească sănătoşi. România a ratificat această ConvenŃie ONU pe data de 28 septembrie 1990 prin Legea nr.doc. începând cu anul 1970. am putut observa cum părŃii scriptice (întocmirea dosarului) i se oferea o mai mare importanŃă decât „expunerii“ profesiei nobile de asistent social. 272/2004 privind protecŃia şi promovarea drepturilor copilului cuprinde în aria sa de reglementare toŃi copiii.cdep. din punct de vedere juridic. 18/1990.ro/spune/Conventia%20ONU. copiii cu nevoi speciale au beneficiat de o lege şi anume. fizice şi intelectuale.ro/pls/legis/legis_pck. de asistenŃii sociali care instrumentează cazuri ale copiilor aflaŃi în dificultate. 275/2004 privind Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Drepturilor Copilului.drepturilecopiilor.03. Lucrând de şapte ani în acest sistem (începând cu anul 2002). Totodată este accentuat rolul primordial al părinŃilor şi familiei în creşterea şi educarea copilului şi în subsidiar intervenŃia autorităŃilor statului în situaŃia în care familia nu poate răspunde în mod corespunzător nevoilor copiilor. indiferent unde se află aceştia. 106/1965 privind organizarea şi funcŃionarea învăŃământului de cultură generală pentru copii cu deficienŃe senzoriale.45 emitent fiind Marea Adunare NaŃională.1970 privind regimul ocrotirii unor categorii de minori. Legea nr. 98 . în Ńară sau în străinătate.htp_act_text?idt=1412 46 Legea poate fi citită la următoarea adresă online: www. A prezenta un asemenea aspect în domeniul protecŃiei copilului în care să 45 Legea poate fi citită la următoarea adresă online: http://www. 3/ 26. de fapt.

Pentru teologi alteritatea reprezintă forma prin care eu mă regăsesc în viaŃa aproapelui meu. AsistenŃa socială este o profesie în care cel ce lucrează în domeniu experimentează iubirea pentru celălalt. de Nadia Farcaş. AsistenŃa socială este o artă. de către organisme nonguvernamentale spre a sprijini persoanele aflate în situaŃii deosebite. DicŃionarul alterităŃii şi al relaŃiilor interculturale. pentru a-i putea înŃelege pe oameni şi a-i ajuta pe ei să se ajute singuri. Din păcate. afecŃiune. o ştiinŃă şi. pentru că presupune şi Ńine seama de Sunt câteva chestiuni asupra cărora am accentuat destul de mult. am găsit la slide-ul nr. AsistenŃa socială ca profesie şi specificitatea ei în domeniul protecŃiei copilului AsistenŃa socială este o activitate profesională de ajutorare a persoanelor aparte47 sau a unor grupuri şi comunităŃi. deficitare. deteriorarea stării materiale. Dăruirea pentru celălalt este de multe ori întreruptă de anumite aspecte normativo-juridice. dr.“ (Gilles Ferréol. Marian Preda. univ. Pe de altă parte însă. cu siguranŃă. aptitudini deosebite. Iată o problemă interesantă! Este total greşit ca în practică să-i dai asistenŃei sociale un caracter mai mult juridic. Sigur că se Ńinteşte şi o 48 47 99 . pentru a-şi restabili sau mări capacitatea de funcŃionare socială şi de creare a condiŃiilor care să favorizeze acest scop. 2. Aşa văd eu dezvoltarea carierei într-o organizaŃie care are ca principal obiectiv de activitate asistenŃa socială. deoarece presupune din partea celui care o practică o serie de calităŃi personale. ci va fi una cât se poate de reală. 2005. principii şi concepte operaŃionale proprii. care prin educaŃie dezvoltă deprinderi şi abilităŃi. esenŃa celuilalt. luptă pentru semnificaŃie“. trad. p. Editura Polirom. „Substantivul alteritate pare a desemna o calitate sau o esenŃă. Centrarea pe dosar (forma juridică) şi nu pe persoană (sensibilitate. Este o profesie48. 29 o expresie care mi-a dat foarte mult de gândit: „Nu urmări succesul — Fii diferit. AsistenŃa socială reprezintă un ansamblu de măsuri întreprinse de către stat. Asistentul social. vârstă înaintată etc. Iaşi. pentru că a dezvoltat în timp idei. pe Celălalt.putem măsura cât este experiere vocaŃională a asistenŃei sociale şi cât este exactitate juridică. 14). a căror stare fizică sau psihică a fost afectată de diverşi factori nocivi: apariŃia unor boli cronice. o profesie. formează talentul necesar pentru a acŃiona într-o mare diversitate de situaŃii. de către Biserică. În cursul domnului prof. Nu este o temă cu conŃinut conceptual şi nici nu voi face o abordare eseistică. calamităŃi naturale. ViaŃa lui devine viaŃa mea. celălalt desemnează lucruri foarte diferite: pe omul celălalt. însă ascensiunea — sau am putea spune folosind termeni de psihologie organizaŃională: dezvoltarea cariei — asistentului social se face luând în calcul şi clientul. în general. intitulat Dezvoltări recente în managementul organizaŃiilor /MotivaŃie şi performanŃă în organizaŃiile moderne. pe aproapele nostru. În relaŃia cu celălalt trebuie să vorbim de alteritate. Este o artă. Guy Jucquois. iar nu o dezvoltare carieristă prin luptă pentru putere. O asemenea abordare profesională trebuie să existe într-o organizaŃie precum cea a protecŃiei copilului şi nu numai. Succesul asistentului social este atunci când ajunge la semnificaŃie. eu zic că devine un subiect de cercetare nemaipomenit (şi mă refer mai ales la „tărâmul“ românesc).) — zic eu — este ceva negativ! Problema asistenŃei sociale ca profesie dezvoltă un interes anume. în multe instituŃii cu specific de asistenŃă socială nu se întâmplă chiar aşa. Este o ştiinŃă. dorinŃă de ajutorare etc. profesează urmărind succesul în forma sa de identificare cu semnificaŃia.

dând naştere imposibilităŃii de a descoperi semnificaŃii corecte. trebuinŃele de natură fizică. Un statut aparte îl are asistentul social care lucrează în domeniul protecŃiei copilului. În sfârşit. explicite şi sistemice în desfăşurarea evenimentelor. miercuri. necesită timp foarte mult şi un efort mult mai mare. anul 172 (XVI). satisfacerea trebuinŃelor de natură afectivă revine psihologiei. cele care transcend existenŃa noastră pământească aduc în prim plan religia. Ed. ci numai prin învăŃarea din experienŃă. se bazează pe un sistem legislativ şi o dimensiune etică proprii. 49 Viorel Prelici. atunci când vorbim de satisfacerea trebuinŃelor de natură intelectuală ne gândim cu precădere la educaŃie. 50 Pentru documentare vezi Legi şi Decrete. sunt satisfăcute de către medicină. Toate aceste direcŃii de la nivelul judeŃelor sunt coordonate de către ANPDC care este condusă de către un ministru secretar de stat. devenind limpede că a acŃiona adecvat situaŃiei fără a dispune de un bagaj de cunoştinŃe. şi care se constituie în fundamente disciplinare ale profesiei. profesie. deŃine un profil profesional specific pentru a servi persoana în nevoie. Fiecare judeŃ are o astfel de instituŃie de protecŃie socială care este subordonată direct CJ-ului.toate atributele unei profesii: deŃine un corpus sistematic. deoarece eu am intitulat acest subcapitol AsistenŃa socială ca profesie şi specificitatea ei în domeniul protecŃiei copilului pentru a arăta caracteristicile organizaŃionale ale domeniului. Lege care se fundamentează pe prevederile ConvenŃiei „modificare“ în organigramă în care asistentul social poate ajunge chiar şi manager general al instituŃiei unde îşi desfăşoară activitatea. „AsistenŃa socială capătă un statut recunoscut şi are şi un corp de cunoştinŃe ştiinŃifice. economie. are instituŃii academice. Ea se înscrie în rândul profesiilor care ajută satisfăcând anumite trebuinŃe umane. antropologie. nr. vreau să prezint în câteva cuvinte şi anumite caracteristici ale unei asemenea organizaŃii. un asistent social care este angajatul DGASPC-ului. în sens mai larg. Din punct de vedere al organigramei. de fapt. Voi revenii asupra acestei probleme.“49 În domeniul asistenŃei sociale îşi găsesc aplicare o serie de teorii care provin în principal din ştiinŃele sociale. în particular. AsistenŃa Socială şi-a creat o serie de teorii proprii. demers. AsistenŃa socială: idee. 8-9. pe măsura dezvoltării ei. 23 iunie 2004. 557. 272 Lege privind ProtecŃia şi Promovarea Drepturilor Copilului în Monitorul Oficial al României. ale corpului uman. funcŃia de inspector (asistent social). Principalul ei obiectiv este să facă cunoscute drepturile copilului şi să vegheze la respectarea lor. La baza instituŃii DGASPC stă Legea 272/200450 care poartă denumirea de Legea privind ProtecŃia şi Promovarea Drepturilor Copilului. de cunoştinŃe de specialitate. Cu timpul. operează cu valori şi simboluri comune. 2001. 100 . asistenŃa socială înseamnă capacitatea de a satisface relaŃiile cu alŃii. şi anume: din sociologie. organizat teoretic. trebuinŃele spirituale. Timişoara. Mirton. deŃine. psihologie. şi totodată pentru bunul mers al societăŃii. Pentru a lămuri specificitatea profesiei de asistent social în cadrul DGASPC-urilor. p. Astfel. DGASPC-ul reprezintă instituŃia care se ocupă de problematicile copilului dintr-un anume judeŃ. creând o stare de nesiguranŃă faŃă de propriile soluŃii şi confuzie în luarea de decizii. politici sociale etc. dar şi funcŃia efectivă ocupată în instituŃia de ocrotire a copilului de către un licenŃiat în asistenŃă socială.

iar cei de la protecŃia copilului se ocupă pe mai departe de aplicarea cât mai exactă a măsurii de protecŃie luată pentru copilul în cauză. 18/1990. Din punct de vedere organizaŃional DGASPC-ul este o instituŃie care interacŃionează cu alte instituŃii ale statului. Ed. vine cu o propunere de măsură de protecŃie (dacă este nevoie. de statutul la naştere sau de statutul dobândit. limbă. culoare. dacă nu trece pe consiliere). 101 . Aşa cum spune însăşi legislaŃia. Vanemonde. care în lucrarea mea reprezintă Figura 2. Forul superior în cadrul protecŃiei copilului într-un judeŃ este CPC-ul. directorul executiv al DGASPC-ului. 51 Manual pentru Implementarea Legii nr. editat de către ANPDC pentru Proiectul Phare 2003 Campania de educaŃie privind drepturile copilului. ratificată prin Legea nr. apartenenŃă etnică sau origine socială. care deŃine şi funcŃia de vicepreşedinte al comisiei. 2006. religie. 52 Am preluat şi modificat această schiŃă. de gradul şi tipul unei deficienŃe. sex. „drepturile prevăzute de prezenta lege sunt garantate tuturor copiilor fără nici o discriminare.“51 (este vorba de articolul 7. însă nu are personalitate juridică. un medic pediatru. Inspectoratul JudeŃean de PoliŃia. 10. depinde de situaŃie) dă „verdictul“. iar restul de membri. DGASPC este instituŃia care se ocupă de întocmirea întregii documentaŃii cu privire la un copil. din Manualul formatorului în domeniul protecŃiei şi promovării drepturilor copilului. provin de la instituŃii care interacŃionează cu instituŃia de protecŃie a copilului şi cu interesul acestuia. de naŃionalitate. însemnând Inspectoratul Şcolar JudeŃean. republicată şi celelalte acte internaŃionale în materie la care România este parte (aşa cum am mai menŃionat la nota de subsol nr. de situaŃia materială. p. 272/2004 privind protecŃia şi promovarea drepturilor copilului. DirecŃia Muncii. în care rolul instituŃiei este major. Se poate vedea lucrul acesta din Figura 252. opinie politică sau alta opinie. de dificultăŃile de formare şi dezvoltare sau de alt gen ale copilului ale părinŃilor ori ale altor reprezentanŃi legali sau de orice altă distincŃie.OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite. indiferent de rasa. care deŃine şi funcŃia de preşedinte al comisiei. Această comisie este alcătuită (acum mai nou) din şapte membri din care fac parte: secretarul judeŃului. Bucureşti. din Legea 272/2004). CPC-ul (sau justiŃia. modelează informaŃiile. 7 din această lucrare). CPC-ul este forul decizional. un reprezentant al ONG-urilor.

derulându-se după modele socialmente sintetizate şi sancŃionate. Figura 2. În această situaŃie. revin la postul de inspector (asistent social) din cadrul acestei organizaŃii. vorbim de specificitatea profesiei de asistent social din cadrul instituŃiei de protecŃie a copilului. AbsolvenŃii de asistentă socială se pot angaja în cadrul DGASPC-ului pe posturi de inspectori. De ce oare? Este vorba de copil. În ceea ce priveşte viaŃa copilului de pe întreaga planetă. Aşadar. ConsideraŃii generale asupra elementului juridic din domeniul protecŃiei copilului ProtecŃia copilului reprezintă un punct sensibil al asistenŃei sociale. Acesta este motivul pentru care. trebuie ca toate să se împlinească urmărind doar interesul superior al copilului. (r2). fiind absolvenŃi de asistenŃă socială cu funcŃie de inspectori. Mie mi se pare o prea mare importanŃă oferită „întocmirii juridice“ a dosarului. 3. analiza contextuală este o componentă de primă 102 . a conŃinutului şi a manierelor de intervenŃie. Ajutorarea indivizilor şi grupurilor aflate în dificultate se supune şi ea aceleiaşi normativităŃi comunitare. din Monitorul Oficial nr. 188/1999 privind Statutul funcŃionarilor publici. eu am observat un lucru în acest domeniu care mi-a dat oarecum de gândit şi care reprezintă un fenomen ce necesită studiu pentru a putea constata oficial ca realitate cele reflectate de către mine. având de fapt statut de funcŃionar public. aceleiaşi condiŃionări contextuale în privinŃa stabilirii beneficiarului. „Toate acŃiunile umane sunt regizate social. Cu toate acestea. 365/2007) angajaŃii DirecŃiilor Generale (JudeŃene) de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului sunt funcŃionari publici. Unui copil aflat în dificultate îi oferi sprijin folosindu-te de tehnici şi de metode ale asistenŃei sociale. într-o organizare academică a teoriei asistenŃiale. Aşezare cadru interinstituŃional a DGASPCului Trebuie privită cu multă atenŃie schema spre a vedea locul în care este situat DGASPC-ul şi relaŃia de colaborare care trebuie să o aibă cu celelalte instituŃii cu care interacŃionează copilul. şi o „delăsare“ a aspectului vocaŃional de asistent social în implicarea de rezolvare ca profesionist a unei situaŃii de criză a unui copil aflat în dificultate. însă potrivite sau — am zice — în conformitate cu legile (aspectul juridic) care reglementează standardele procedurale care devin aplicabile în anumite situaŃii Ńintă. Iată un amănunt care nu poate fi trecut cu vederea în momentul în care tema propusă de către mine spre cercetare ar fi analizată cantitativ. Foarte interesant acest aspect! Potrivit statutului funcŃionarului public (Legea nr. postului de inspector eu i-am adăugat o mică paranteză în care am făcut precizarea de „asistent social“ pentru transparenŃa informaŃiei. În protecŃia copilului sunt două ştiinŃe care se întrepătrund: asistenŃa socială şi juridica.După ce am prezentat câteva aspecte despre instituŃia DGASPC-ului.

Este nevoie în domeniul protecŃiei copilului. există alteritate etc. În Biserică există dăruire. de a trata cazurile doar urmărind existenŃa actului la dosar. iar cei ce aveau această îndeletnicire şi vocaŃie o făceau ca voluntari. centrarea asistentului social pe dosar şi nu pe persoană. cât şi de exactitate juridică. ea mai există în Biserică şi va exista întotdeauna în Biserică pentru că este cuprinsă în viaŃa Bisericii într-un mod neseparat şi — aş putea spune — prin contopire. asistenŃa socială se practica în Biserică şi era prin excelenŃă a Bisericii. însă fără a se inversa locurile şi rolurile lor: să fie mai întâi exactitatea juridică şi abia apoi experierea vocaŃională a asistenŃei sociale. Însă. electoral şi de altă natură care pot vicia această preocupare deosebită a oamenilor. p. prin intermediul unei implicări în viaŃa celuilalt. contextual vorbind. Iaşi. asistenŃa socială este şi poate fi 103 . se ajunge la o definire mult mai exactă a problemei care a declanşat criza clientului sau a beneficiarului de servicii sociale. aşadar vorbim de o 53 Cristian Bocancea. În primul rând. atât de experierea vocaŃională a asistenŃei sociale. în mediu laic. ci clientul decide ce se va discuta şi în ce succesiune. în cea mai mare parte a ei. ci formulări cu conŃinut (dacă vreŃi limbaj) regăsit în limbajul ştiinŃelor socio-umane. sunt cunoscute două tipuri de consiliere : una centrată pe rezolvarea de probleme şi una centrată pe persoană. autentică. Dorim o asistenŃă socială curată fără implicări de ordin politic. adică. Problemele pot fi o manifestare a unor tulburări emoŃionale ale clientului. p. există fapta bună. din punct de vedere ontologic vorbind. 343. Rolul consilierului este doar de a facilita şi încuraja discuŃia. art. La început. Domeniul protecŃiei copilului: Între experierea vocaŃională a asistenŃei sociale şi exactitatea juridică Problema propusă de mine pentru o dezbatere sumară este una destul de serioasă. o „dorinŃă“ la unii angajaŃi din această instituŃie. în Tratat de asistenŃă socială. volum coordonat de George NeamŃu şi Dumitru Stan. Consilierul trebuie să fie împreună cu clientul încă de la începutul procesului. 54 Ioan Durnescu. În acest caz. există întrajutorare. „În general. iar interesul asistentului social asupra persoanei în situaŃie de criză.“53 Sigur. scade. Astăzi. iar aceste principii nu sunt legi. din punct de vedere ierarhic. această implicare interioară în viaŃa clientului contează enorm de mult pentru că. aceasta însemnând în bună parte că nu consilierul. astfel încât clientul va renunŃa la mecanismele de apărare. Cari Rogers a dezvoltat un model de consiliere nondirectiv. aceasta se concentrează asupra lumii emoŃionale a clientului. Cu toate acestea. de fapt. AsistenŃa socială are principii. De cele mai multe ori. vorbim de asistenŃă socială55. De ce? Apare foarte des superficialitatea. Empatia este fundamentul procesului de consiliere. 55 Într-un dicŃionar de sociologie am găsit câteva cuvinte care m-au surprins. pachetul de legi emis cu privire la protecŃia copilului a stabilizat mult de tot întregul sistem. volum coordonat de George NeamŃu. Aceasta înseamnă că atitudinea consilierului este una deschisă. ajungându-se la simplista înŃelegere de a sta bine cu dosarul la nivel de acte. 4. 112.importanŃă. ProbaŃiunea şi metodele sale de lucru cu infractorii în AsistenŃă socială/studii şi aplicaŃii. Editura Polirom.. şi nu asupra unor probleme. Există. eu aş dorii ca în DGASPC asistenŃa socială să primeze şi apoi pe locul doi să se afle aspectul juridic de rezolvare a cazurilor. din păcate. cit. intervin deja alte lucruri care normal ar trebui lămurite. AsistenŃă socială este o ştiinŃă cuprinsă în grupul ştiinŃelor socio-umane şi nu în ştiinŃele juridice.“54 Empatia.

Comunitatea imatură şi dimensiunea etică a tranziŃiei. Germano Marani. Le utilizez supusă unor presiuni. din vârful buzelor. reinserŃia marginalilor sau bioetica? Ce trebuie să facem pentru ca afirmarea diversităŃilor multiculturale să nu afecteze pacea socială şi minima coeziune naŃională? Cum putem reflecta valorile creştine în activitatea legislativă? Cum vom reduce decalajele materiale dintre persoane fără să subminăm proprietatea. necesită o implicare a serviciilor sociale de tip specializat57. apud Ioan I. în amonte. 2003. „După mine. Ceea ce m-a interesat în mod deosebit. concurenŃa. implicându-i pe aceia care o privesc în primul rând ca instrument politic — fie pentru promovarea.“ (DicŃionar de sociologie (Oxford). „ce nu merge“ pentru a-şi fi îndeplinit misiunea de „paznici“ ai destinului obştesc. Fireşte că aceste generalizări sunt instrumentale şi metaforice. Gândirea socială a Bisericii. morala publică educaŃia constituŃională. Teodor Baconsky. 2001. Bucureşti. SPAS-urile trebuie să ofere servicii sociale primare. trad. a fost răspunsul la toate aceste întrebări pe care autorul şi le-a pus. din volumul Puterea schismei. Aşadar. Ed. Întrebări asupra cărora răspunsul vine pe măsură. La rândul lor. de neglijenŃă. Univers Enciclopedic. practica asistenŃei sociale a devenit obiectul unor controverse repetate. selecŃia şi iniŃiativa particulară? Cum putem detaxa filantropia fără să alimentăm evazionismul fiscal şi economia subterană? Cum se împacă datoria creştinilor de a participa la viaŃa comunităŃii naŃionale şi obligaŃia Bisericii de a nu face politică? Evident. p. dat fiind inerentul său caracter moral. Ed. din start. Chiar dacă protecŃia copilului se regăseşte în asistenŃa socială. adică la Serviciul Public de AsistenŃă Socială care funcŃionează în cadrul primăriilor. Anastasia. formalismul votiv al mirenilor şi formalismul critic al intelectualilor. aflat în dificultate. cred că pentru rezolvarea unui caz vorbim de un ansamblu de ştiinŃe care se intersectează în abordarea unei probleme majore a unui semen. „În mod deloc surprinzător. PreoŃii cred că dacă oficiază slujbele şi-au făcut datoria. o abordare de tip juridic a protecŃiei copilului poate genera mari pierderi în rezolvarea nu scriptică. intelectualii cred că e suficient să denunŃe. iar apoi de consiliere şi de prevenŃie. Bucureşti. lista ar putea continua“58. de Sergiu BălŃătescu. Un gânditor român. De asemenea. criza societăŃii noastre nu are numai explicaŃii socio-politice şi economice: ea este. ci faptică a unei situaŃii de criză. care poate reprezenta o situaŃie minoră de criză şi care poate fi rezolvată apelând la serviciile sociale de tip primar56. p. mulŃi observatori din afară şi-au exprimat îngrijorarea faŃă de preluarea psihoterapeutică periodică a asistenŃei sociale. 104 . îşi punea câteva întrebări oarecum provocatoare: „Cum să armonizăm respectarea tradiŃiei răsăritene cu procesul nostru de integrare europeană? Care este deontologia relaŃiilor etnico-religioase dintre majoritate şi minorităŃi? Cum putem extinde asistenŃa pastoral-caritativă a Bisericilor în sfere precum reconversia profesională. 57 Adică implicarea DGASPC-urilor. Liviu Şerbănescu şi Cristian Toader. rezultatul conjugat a trei formalisme. 55). de exploatare prin muncă care. În protecŃia copilului vorbim de copilul aflat în dificultate. într-un studiu interesant apărut în anul 2001. Florin Iacob. etica familiei. dar poate fi o situaŃie de abuz. Ică jr. 56 M-am gândit la SPAS-uri. fie pentru îngrădirea dreptăŃii sociale. Formalismul liturgic al clerului. adică să se axeze pe identificare de cazuri. 579. de cele mai multe ori. 58 Teodor Baconsky.întâlnire cu celălalt aflat în nevoie.. Creştinii cred că dacă finanŃează construirea unei biserici sau miluiesc un cerşetor şi-au asigurat mântuirea. Însă nu acele ştiinŃe trebuie să primeze. Am Ńinut să fac această precizare pentru că şi în sistemul românesc de asistenŃă socială apar asemenea „îngrijorări“. Un portret al creştinismului european. editat de Gordon Marshall. sigur.

Deci centrarea activităŃii în principal pe persoană (în acest caz pe copil/beneficiar) în protecŃia copilului şi. ci chiar regăsirea mea în celălalt60. 2. amploarea puterii. 115-116. cred că e mai importantă decât instrumentarea cazurilor sociale doar urmărind o exactitate juridică. Exactitate juridică îşi are şi locul ei atunci când apare fenomenul inevitabil de separare temporară/permanentă de familia naturală etc. totuşi se poate vorbi de o cultură organizaŃională. cât şi partea juridică se regăsesc intens în procesul muncii. anume. ambele. AplicaŃiile particulare variază mult. p. lucrurile par să tindă spre o cultură masculină şi. trad. Sibiu. Având o Ńară a cărei caracteristică cultural-organizaŃională. Solicit aici deplina îngăduinŃă a tuturor celor care. 1999. în general. în toată asistenŃa socială. „îl pot ajuta pe semenul meu care e în situaŃie de criză.doar pentru a indica prăpastia dintre vocaŃiile noastre specifice şi aplicarea lor concretă. 1998. angajarea şi chiar sacrificiul lor. 107). Dacă privesc alteritatea din perspectivă teologică ea reprezintă nu doar un simplu interes al meu pentru celălalt. el desemnează orice teorie sau practică politică sau socio-economică care încurajează proprietatea şi controlul comunale sau de stat ale mijloacelor de producŃie şi de desfacere. La cursul de interculturalitate pe care l-am făcut la Masterul de Psihologie OrganizaŃională şi a Conducerii de la Facultatea de Psihologie şi Sociologie din cadrul UniversităŃii de Vest — Timişoara. adică să pună accentul mai mult pe cooperare şi pe o atmosferă mai bună de muncă. individualism vs. care — aş putea spune — este un fel de reflexie (poate un fel de oglindire — sigur. ViaŃa şi învăŃăturile stareŃului Siluan Athonitul. Arhimandrit Sofronie. Sibiu. Rugăciunea — experienŃa vieŃii veşnice. AsistenŃa socială — potrivit cu cele ce le-am citit şi le experimentez — înclină şi spre alteritate. Ică jr. În sensul cel mai obişnuit. în urma studiilor făcute — spre exemplu — de Hofstede62. Deisis. mai întâi. În privinŃa individualism/colectivism scorurile pe care le avea Hoftede în urma cercetării arăta că România este caracterizată de colectivism. orientarea pe termen lung vs. p. Ca recomandare bibliografică pe această temă propun spre lecturare cărŃile de dogmatică şi într-un mod special cartea părintelui arhimandrit Sofronie. decât din anul 1997. Ed. a fost arătată ca fiind centrată pe „colectivism“63. altruism. şi prezentare diac. urmărinduIbidem. 60 59 105 . prin pregătirea. 63 „Termen cu o aplicare generală şi o varietate de aplicaŃii specifice.. termen scurt. Caracteristicile culturii organizaŃionale la nivel de instituŃie a protecŃiei copilului le-aş putea „traduce“ (poate oarecum forŃat) în felul următor: 1.“59 În asistenŃa socială. acest lucru se regăseşte şi în instituŃia unde lucrez. 61 Termen teologic care desemnează relaŃia de întrepătrundere în iubire dintre Persoanele Sfintei Treimi (Tatăl. Deşi instituŃia nu fiinŃează în forma oficială întocmai celei de acum. mă refer la tot felul de probleme pe care mi le pun cu privire la semenul meu: „cine este celălalt?“. Fiul şi Duhul Sfânt) fără contopirea uneia în cealaltă. Ńinând cont de diferenŃa ontologică dintre Dumnezeu şi om) a perihorezei61 treimice din Dumnezeu între oameni. colectivism. Deşi instituŃia ar trebui să aibă o orientare către cultura feministă. de nevoie majoră?“. Ioan I. În cultura organizaŃională a instituŃiei unde lucrez. dezmint imaginea de sus.“ (DicŃionar de sociologie (Oxford). cercetarea lui Hoftede ne-a fost prezentată amănunŃit. atât asistenŃa socială. Deisis. „îl putem înŃelege cu adevărat pe celălalt?“. întrucât există numeroase exemple de organizaŃii colectiviste. 62 Una din teoriile contemporane cele mai importante pentru organizaŃii este şi cea a lui Geert Hofstede: Cele 5 dimensiuni esenŃiale pentru culturile naŃionale care influenŃează organizaŃiile. Ed. materialism vs. evitarea incertitudinii.

Asistentul social trebuie să găsească soluŃii potrivite mai întâi cu profesia sa care este prin excelenŃă de natură socio-umană. în protecŃia copilului principalul factor care trebuie utilizat este asistenŃa socială. Deşi în psihologia organizaŃională spre exemplu în problema alegerii leadership-ului sau a managerului general. Aş vrea să rămân la acest gând. — Politicile economice ale guvernelor. aspectul vocaŃional este considerat unul învechit (rămas undeva la nivelul anilor `60). DGASPC — DirecŃia Generală de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului. Atâta timp. Un alt aspect care trebuie luat în calcul în această problemă pe care eu consider că am identificat-o este şi aceea că în această instituŃie interacŃionează şi două feluri de persoane cu două feluri de profesii. b. cât şi afectivă a implicării potrivite cu cerinŃele a priori ale sistemului cadru de funcŃionare al instituŃiei de protecŃie a copilului. din perspectiva asistentului social care trebuie să identifice cazul şi să-l rezolve. Un caz de copil aflat în dificultate poate fi privit din prisma a două perspective: a.. din perspectiva juristului care trebuie să cunoască şi să interpreteze corect legea şi procedurile legale pentru a fi legal instrumentat un caz. care sunt tolerante faŃă de exploatarea prin muncă a copilului. cercetările făcute de către cei de la ANPDC au ajuns la următoarele cauze: — Nivelul scăzut de trai. bineînŃeles. cât cei ce intră în asistenŃa socială sunt mânaŃi doar de nevoi externe cum ar fi: nevoia unui loc de muncă. — Raportul dezechilibrat dintre populaŃia activă şi cea inactivă. chiar putem spune cu două culturi profesionale: asistentul social şi juristul. dar şi în materialul care urmează ANPDC — Autoritatea NaŃională pentru ProtecŃia Drepturilor Copilului. Din tot acest demers raŃional al meu se poate observa că foarte important este asistentul social de vocaŃie. — Lipsa educaŃiei de calitate. AMP — AsistenŃii maternali profesionişti. Spre exemplu. lejeritatea procesului muncii prin simplificarea voită a întregului ansamblu de tehnici şi metode folositoare în tratarea cazurilor ivite etc. mai puŃin o implicare juridică în situaŃie. în problema copilului exploatat prin muncă. CPC — Comisia pentru ProtecŃia Copilului.se o rezolvare a situaŃiilor doar din creion şi. SPAS — Serviciul Public de AsistenŃă Socială (cel de la primării). Aici lucrurile încep să se despartă. nevoia de bani. să se primească salariul. sigur se ajunge la o răsturnare atât cognitivă. totuşi în asistenŃa socială consider că vocaŃia încă îşi are un cuvânt greu de spus. 106 . Cu toate acestea. PIP — Planul individualizat de protecŃie (al copilului). Prescurtări folosite în domeniul protecŃiei copilului. CJ — Consiliul JudeŃean.

G. Ed. (2002). 557. I. DicŃionarul Blackwell de sociologie. Iaşi. (2008). Ed. M. R. Bucureşti. Polirom. demers. Conceptul sentimentului de comuniune socială la Alfred Adler. 1434/2004 privind atribuŃiile şi Regulamentul cadru de organizare şi funcŃionare ale DirecŃiei generale de asistenŃă socială şi protecŃia copilului în Monitorul Oficial nr. Polirom. Bucureşti. jr. AsistenŃa socială. Manual pentru Implementarea Legii nr. Humanitas. 1434/2004 privind atribuŃiile şi Regulamentul cadru de organizare şi funcŃionare ale DirecŃiei generale de asistenŃă socială şi protecŃia copilului în Monitorul Oficial nr. Ed. 16. Ed. 4. Rugăciunea — experienŃa vieŃii veşnice. F. Deisis. Iaşi. 272/2004 privind protecŃia şi promovarea drepturilor copilului. Vanemonde. Gândirea socială a Bisericii. 19. Enciclopedie de filosofie şi ştiinŃe umane (2004).2005 privind reorganizarea DirecŃiei Generale de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului Caraş-Severin în Monitorul Oficial al judeŃului Caraş-Severin. Aspecte contemporane în asistenŃa socială. miercuri. 20. (2005). Sibiu. (2002). 2006. Iaşi. ViaŃa şi învăŃăturile stareŃului Siluan Athonitul. Mirton. Ed. Sibiu. Timişoara. Tratat de asistenŃă socială (2003). Univers Enciclopedic.. 115/21. (1998). Ed. Hotărârea Guvernului nr. Doron. 15. DicŃionar de psihologie. Iaşi. 126/2004 privind organizarea şi funcŃionarea Comisiei pentru ProtecŃia Copilului CaraşSeverin în Monitorul Oficial al judeŃului Caraş-Severin nr. 13. DicŃionar de sociologie (2003). 47/2006 privind sistemul naŃional de asistenŃă socială în Monitorul Oficial nr. 3. Polirom. DicŃionarul alterităŃii şi al relaŃiilor interculturale (2005). Moscovici. Ed. Prelici. Polirom. Ed. Ed. 8.. Ed. Monitorul Oficial al României. 9. Hotărârea Guvernului nr. Ică. 869/2004. nr. volum coordonat de Gilles Ferreol/Guy Jucquois. Petrică I. Ed.Bibliografie orientativă 1. 6. 14. G. (2006). Bucureşti. Sofronie arhimandritul (1999). 17. Polirom. 239/2006. I. Marani. G. (2007). NeamŃu. Ed. Stan D. 10. Sibiu. profesie. 5. (2001). Politica socială românească între sărăcie şi globalizare. 21. V. Ed. 869/2004. AsistenŃa socială: idee. 107 . Deisis. anul 172 (XVI). Ed. 2. Ed. Parot. 18. Timişoara. S. 15. Iaşi. Legea nr. 11. Hotărârea Consiliului JudeŃean Caraş-Severin nr. D. Marineasa. Iaşi. Idem (1998). Deisis. Preda. 7. 3/2005. Ed. Bucureşti. Psihologia socială a relaŃiilor cu celălalt. Polirom. A. Johnson. 23 iunie 2004. Humanitas. volum coordonat de George NeamŃu. Buzducea. (2005). 12. Hotărârea Consiliului JudeŃean Caraş-Severin nr. All..09. Bucureşti.

fie că evită să o facă datorită părinŃilor care. Din păcate însă. abuzuri de orice natură. Tinerii exercită asupra celor mai în vârstă o fascinaŃie nostalgică. atunci când au copii cu probleme. 108 . copii abuzaŃi. etc. alteori gândindu-se la viitor. În acest context. violenŃă în familie. nu sunt dispuşi să treacă printr-o serie de demersuri şi intervenŃii necesare în astfel de cazuri sau pur şi simplu nu vor să conştientizeze impactul pe care-1 pot avea asupra copiilor. de a se comporta. 1. mai grav. cu subînŃelesurile. care. că vor fi re(cunoscuŃi) de bine de către alŃii. uneori pentru a contempla ce au plămădit. sociale şi economice cu care se confruntă populaŃia sunt destul de grave şi nu pot fi ignorate.CONSILIEREA ŞI ABORDAREA FUNCłIONALĂ A SERVICIILOR DE ASISTENłĂ SOCIALĂ ÎN ŞCOALĂ AlLINA CONSTANTIN Universitatea „Eftimie Murgu”. vor îmbogăŃi ce le-am lăsat. unora dintre părinŃi le vine greu să conştientizeze acest lucru sau pur şi simplu nu pot sau nu doresc s-o facă. acceptând mai lesne prejudecăŃi. Consilierea este realizată de persoane abilitate şi are în vedere sfătuirea. evitându-se la timp conflictele. în situaŃii diferite. Când este vorba de copiii altora. făcut inteligibil din unghiuri de vedere diferite. Consilierea. găsirea de alternative. Clădim pentru copiii noştri cu speranŃa că ei se vor înmulŃi. abuzul sau violenŃa asupra copilului. apariŃia abandonului şcolar sau. şcoala are o mare putere de influenŃă asupra educaŃiei şi formării sociale ale copilului. În societatea contemporană problemele familiale. Aici intervine rolul asistentului social. EducaŃia este un fenomen social care poate fi descris şi explicat. sunt situaŃii când cadrele didactice nu pot sesiza existenŃa unor astfel de cazuri. Şcoala este una dintre instituŃiile cele mai probabile de a fi sesizate şi de a sesiza la rândul ei forurilor competente cazurile care necesită asistenŃă socială: copii cu probleme sociale şi familiale. Şcoala poate transforma în avantaje sau în handicap particularităŃi (extra) şcolare ale copiilor: felul de a fi. Ele generează de cele mai multe ori conflicte familiale. Nevoia de consiliere a crescut datorită complexităŃii vieŃii. De aceea. de cele mai multe ori. Resita ABSTRACT INTRODUCERE Societatea îşi asigură supravieŃuirea prin educaŃia tinerelor generaŃii. de a vorbi. posibilitatea apariŃiei abandonului şcolar la anumiŃi copii datorat inadaptării şcolare. fie că nu sunt echipate pentru a face faŃă provocărilor pe care le implică rezolvarea acestora. adultul devine mai tolerant. utilizate de educatori în clasă. familiaritatea cu „codurile”. în general. cu aluziile. copii victime ale violenŃei domestice. vor ajunge adulŃi. cu repercusiuni asupra dezvoltării şi formării psihice. că ne vor depăşi. face mai uşor generalizări. graŃie locului pe care ar trebui să-1 ocupe în cadrul şcolii poate interveni pentru a ameliora sau chiar a rezolva problemele cu care se confruntă copiii şi nu numai ei. Atunci când este vorba de propriul copil. fizice şi sociale ale copilului.

iar consilierea este numai o intensificare specială a acestei căutări.” (Tomşa. adaptare şi integrare şcolară şi socială. asigurarea echilibrului între cerinŃele şcolare şi posibilităŃile elevilor. Reguli ale eficienŃei procesului de consiliere. această căutare este însăşi viaŃa. imaginea de sine. etc. în identificarea cauzelor inadaptării şcolare.. 109 . Gh. furnizarea de informaŃii privind particularităŃile elevilor ca subiecŃi ai acŃiunii educative. înŃelegerea nevoilor şi a comportamentului lor. Dar mai mult decât atât. p. Bucureşti. cu dezvoltarea dragostei ca element esenŃial concomitent cu căutarea şi consecinŃele ei. socială. rezolvarea şi depăşirea unui conflict.Strowig : „ Consilierea înseamnă multe lucruri. identificarea factorilor de risc în integrarea familială. Ea este o experienŃă de comunicare. ConsultaŃii cu personalul didactic în probleme legate de: cunoaşterea elevilor. 1999. restul este lipsit de importanŃă dacă nu există acŃiunea de căutare a sensului vieŃii. Consilierea părinŃilor în probleme legate de: cunoaştere a propriilor copii. şcolară. ea este o căutare în comun a sensului în viaŃa omului. Ea este o tehnică de informare şi evaluare. Casa de editură şi presă „ViaŃa românească”. Se poate spune despre consiliere că: • Este o relaŃie umană • Este o formă specială de comunicare • Implică ascultarea • Previne situaŃiile de criză-rol proactiv • O persoană ajută pe alta • O persoană ajută un grup de persoane • O formă confidenŃială de a oferi ajutor • Este bazată pe principiul dezvoltării personale • Înseamnă a-i ajuta pe alŃii să-şi identifice şi să-şi clarifice problemele • Este o activitate desfăşurată de profesionişti • Se ghidează după anumite teorii şi după metode specifice domeniului Consilierea poate să fie: • suportivă • informaŃională • vocaŃională • de criză • pastorală • educaŃională. • de dezvoltare personală Aria de consiliere educaŃională se desfăşoară pe trei compartimente: Consilierea elevilor în probleme legate de : autocunoaştere. Pentru mine. optimizarea relaŃiei şcoală-elev. Ea este un mijloc de a modifica comportamentul. sprijin în dezvoltarea lor. Într-adevăr. sprijinirea şcolii în educarea şi în formarea socială a copilului.. înŃelegerea problemelor cu care se confruntă elevii.sprijinirea şi identificarea scopurilor.23). crize generate de situaŃii conflictuale existente în familie. Pe o placă comemorativă la Universitatea din Wisconsin ( SUA) este încrustată definiŃia dată consilierii de R.W.

cea a constituirii relaŃiei consilierul trebuie să tină cont de următoarele exigenŃe: • să întreŃină o atmosferă nondirectivă. păstrându-Ńi integral capacitatea de a lua decizii neafectată de trăirile emoŃionale. 1. Empatia este capacitatea de a înŃelege şi reflecta ceea ce spune şi simte clientul. În acesta a doua fază trebuie explorată problema în întreaga sa extindere: de cât timp durează ?. este momentul realizării acestui lucru de către asistentul social. unde clientul să se simtă în siguranŃă şi să se simtă în stare să-şi comunice problemele • să obŃină încrederea clientului că este o persoană capabilă de a-1 înŃelege şi ajuta şi că este dispus să o facă • să analizeze în mod obiectiv cele relatate de client. ce simte clientul despre problemă ?. . c. mai ales dacă elevul este clientul consilierii • să utilizeze un vocabular adecvat puterii de înŃelegere a clientului • să păstreze confidenŃialitatea celor discutate cu clientul în limitele în care cele dezvăluite de acesta nu semnalează un pericol social grav şi iminent. Indiferent dacă ni se pare că am sesizat deja fondul problemei sau nu. • să abordeze o atitudine nemoralizatoare. Se va aborda cu prioritate acea problemă sau parte a 110 . . având mereu reacŃii empatice faŃă de cele relatate. întrucât asistentul social este chemat să sprijine clientul. Chiar dacă aria problemei a fost conturată pot rămâne detalii neluate în consideraŃie. nevoile şi aşteptările sale reale. Fiecărei etape prezentate mai sus îi corespund anumite cerinŃe pe care consilierul (asistentul social) trebuie să le respecte pentru reuşita acŃiunii.fondul problemei s-ar putea să nu-i fie încă foarte clar clientului . ce alte cauze ar putea sta la baza ei ?. detalii care ulterior se pot dovedi semnificative.După autorul american Charles Zastrow procesul de consiliere surprinde trei principale etape văzute din perspectiva asistentului social : a. În prima etapă. fără a se lăsa antrenat în izbucniri emoŃionale. Asistentul social trebuie să se plaseze mereu în locul clientului. Dacă problema poate fi împărŃită în probleme mai mici sau în subprobleme. ce a întreprins deja pentru a face faŃă problemei şi cu ce rezultate ?. Răspunsurile la aceste întrebări vor direcŃiona desfăşurarea ulterioară a consilierii.trebuie cercetate în profunzime reacŃiile clientului faŃă de problemă. sau un pericol iminent la adresa clientului 2. să-i înŃeleagă valorile şi presiunile la care este supus. Constituirea relaŃiei . b. etapa de explorare în profunzime a problemei trebuie realizată efectiv din trei motive principale : . nu să-1 judece • să privească clientul ca pe un egal. care nu au fost deja sesizate . Explorarea problemei ca şi întreg lucrul de caz se face împreună cu clientul şi pentru el. Explorarea soluŃiilor alternative . care este starea sa fizică şi emoŃională ?. Explorarea problemei . Tratându-ne clientul cu superioritate el nu va fi motivat să vorbească despre problemele sale. ce cauze presupuse are ?. În etapa explorării problemei în profunzime consilierul trebuie să se ghideze după o serie de exigenŃe.ar putea să existe probleme mai grave conexe cu problema în lucru.

evitându-se tendinŃa de a emite judecăŃi. ExistenŃa unor incongruienŃe între sistemul de valori ale clientului şi cele ale consilierului poate afecta calitatea relaŃiei profesionale. Atunci când asistentul social alege în locul clientului una sau mai multe soluŃii pot apărea următoarele consecinŃe: • soluŃia se dovedeşte nesatisfăcătoare pentru client şi acesta îşi pierde încrederea în asistent . încă de la început Evitarea construcŃiilor preconcepute şi a concluziilor premature . judecare provenită în mod special din supralicitarea propriilor noastre „ puncte de vedere”. Atitudine necondiŃionat pozitivă la adresa clientului . Procesul de consiliere eficient impune ca asistentul social să-şi fi clarificat propriile valori.presupune eliminarea atitudinilor de „judecare” a manifestărilor celuilalt. Fundamentală pentru îndeplinirea acestei condiŃii este reala şi sincera „acceptare de sine” a consilierului.presupune asigurarea clientului asupra caracterului privat al procesului de intervenŃie. Aceeaşi situaŃie permite şi încălcarea dreptului clientului la confidenŃialitate. atitudini şi convingeri. pe de altă parte.reprezintă intenŃia sinceră şi autentică a consilierului de a înŃelege clientul în totalitatea şi complexitatea universului său lăuntric. rolul asistentului social fiind acela de a indica posibile alternative şi a explora împreună cu clientul modalităŃile concrete de aplicare a eventualelor soluŃii şi consecinŃele aplicării acestora. Cea de-a treia etapă a procesului de consiliere implică explorarea soluŃiilor alternative. de a-1 ajuta să identifice şi să exploreze soluŃiile alternative. împreună cu alegerea ordinii desfăşurării intervenŃiei. nedifuzarea informaŃiilor despre client sau obŃinute de la client. Atitudinea faŃă de client trebuie să fie sinceră. înŃelegând totodată modul în care aceasta ar putea să-i afecteze munca. Sinceritatea în relaŃia cu clientul este o condiŃie a reuşitei intervenŃiei. Clientul are dreptul la autodeterminare. pierzându-şi autonomia personală. Pentru a realiza cât mai eficient procesul de consiliere sunt necesare câteva reguli: ConfidenŃialitatea . decât cu acordul acestuia ( sau în condiŃiile impuse de lege ). în care consilierul comunică clientului ceea ce a înŃeles din relatările acestuia. Caracterul confidenŃial al discuŃiei se menŃionează de regulă. Dreptul clientului la autodeterminare poate fi încălcat doar atunci când acesta alege un curs al evenimentelor cu un înalt grad de periculozitate socială sau individuală.consilierul are misiunea de revaloriza experienŃa clientului.problemei care este cea mai stresântă pentru client. Tehnica cea mai utilizată este cea a „reflectării empatice a sentimentelor”. • soluŃia se dovedeşte satisfăcătoare pentru client şi acesta devine dependent de consilier.angajarea: implicare sinceră . alegerea soluŃiei la problema sa îi aparŃine. atitudini. ReacŃia empatică . care va transmite această valoare clientului său. 3. 111 . Întrebările trebuie puse în aşa fel încât să nu pună clientul într-o situaŃie jenantă sau stresantă. în măsura în care este abordabilă la acest nivel al intervenŃiei. Asistentul social care îşi propune să devină un consilier eficient ar trebui să aibă în vedere o serie de abilităŃi şi dispoziŃii personale: . pe de o parte şi a câmpurilor de interacŃiune socială în care este implicat clientul. sau formulează sfaturi necerute. înştiinŃarea clientului de această încălcare fiind obligatorie. dacă asistentul social formulează aprecieri de natură valorică la adresa clientului.

abilităŃi de comunicare: ştie să asculte într-o manieră care încurajează interlocutorul. disponibilitatea de a încuraja. deoarece presupune abilitatea de a schimba informaŃii şi de a obŃine răspunsuri atât prin intermediul răspunsului vocal cât şi prin intermediul limbajului nonverbal.echilibrul: se simte confortabil cu propria sa persoană .identificarea cauzelor în mediul familial. aprecia. • servicii oferite elevilor cu CES şi părinŃilor lor. dacă a fost sau nu abuzat emoŃional sau fizic copilul. vârstă. transmite dorinŃa sinceră de a ajuta.identificarea elevilor sau a grupurilor de elevi ce manifestă dificultăŃi de adaptarea şcolară . . social. indiferent de nivelul de educaŃie. etc. Furnizarea de servicii pentru elevi şi familiile lor. de susŃinere şi încurajare. Această dimensiune a profesiei de asistent social în şcoală se realizează pe 4 coordonate: • identificarea precoce a elevilor cu risc de inadaptare socială/ insucces şcolar . .sociabilitate: demonstrează.conduită socială în colectivul de elevi. . inclusiv cu părinŃii.empatia: îl înŃelege pe celălalt şi se imaginează în situaŃia lui. dacă provine din familii foarte sărace fără resurse educaŃionale sau dacă familia respectivă devalorizează utilitatea educaŃiei şcolare pentru copil. înŃelegerea mesajului verbal şi nonverbal. Identificarea precoce a elevilor cu risc de inadaptare socială/ insucces şcolar presupune : . . .atitudinea elevilor faŃă de necesitatea respectării regulamentului şcolar . • constituirea unor reŃele de socialitate şi participarea elevului la rezolvarea problemelor şcolii . . Comunicarea în consiliere este foarte importantă. . ştie când să tacă.obiectivitate: nu critică direct sau indirect acŃiunile celorlalŃi .. expresiile feŃei. strategiile având un impact semnificativ asupra reacŃiilor şi atitudinii celor consiliaŃi.autenticitate: adoptarea unor atitudini nefalsificate. Ńinuta corpului.. ştie să formuleze întrebările potrivite. . a. de întărire. Ca indicii ai inadaptării şcolare se pot menŃiona : . 112 . . . de a răspunde nevoilor oricărui tip de client. sunt esenŃiale în consiliere. . etc. AbilităŃile interpersonale.pozitivism : natură optimistă. gesturi de aprobare.performanŃe scăzute la deprinderile academice de bază. nu emite răspunsuri preconfecŃionate. Servicii oferite de asistenŃa socială din şcoală. Asistentul social în şcoală poate fi considerat liantul echipei de specialişti.responsabilitate: asumarea răspunderii pentru desfăşurarea procesului de consiliere . • consilierea elevilor şi a părinŃilor . dar şi liantul dintre şcoală şi comunitate.discreŃie: confidenŃialitate . lăuda. Demersurile asistentului social din şcoală vizează: . mai ales cele de comunicare.dezinformarea părinŃilor cu privire la rezultatele şcolare şi la sarcinile de realizat şi altele .

asistenŃii sociali din şcoală. cât şi pentru profesori. prin care se oferă elevilor mai multe alternative de exprimare.familie. Consilierea elevilor şi părinŃilor Consilierea poate lua forma consilierii individuale sau în grup a elevilor. sau consilierea părinŃilor. pe suportul emoŃional oferit de acesta. • ameliorarea practicilor educative .ul şcolii presupune o serie de avantaje atât pentru elevi. exprimă modalitatea în care aceştia înŃeleg importanŃa şi valoarea educaŃiei şcolare. unde şi când este cazul. sugestii. În parteneriatul şcoală . care se informează asupra modelului de conducere şi a derulării procesului educativ din şcoală . p. Ethos. . iar participarea părinŃilor la îndeplinirea scopurilor şcolii.şcoală exprimă necesitatea menŃinerii legăturii şcoală familie. Crearea reŃelelor de socialitate ar determina un ethos al şcolii. NeamŃu. valorizare. Crearea reŃelelor de socialitate Prin stimularea prieteniilor între elevi şi prin crearea unor oportunităŃi propice dezvoltării relaŃiilor sociale.corelarea cauzelor inadaptării şcolare cu specificul psihologic al vârstei (contestarea autorităŃii adultului. acces la statut . adică se va baza pe stabilirea unei relaŃii de încredere şi pe identificarea trebuinŃelor acestora (părinŃilor). pentru ca aceştia (elevii) să-şi cunoască mai bine abilităŃile şi trebuinŃele. accentuarea procesului de comparare socială. Consilierea individuală sau colectivă cu un anumit număr de elevi. Consilierea părinŃilor trebuie să respecte exigenŃe asemănătoare cu cele ale consilierii elevilor. • participarea părinŃilor la viaŃa şcolară .). • părintele oferă informaŃii despre comportamentul în familie al copilului. originalitatea. Consilierea părinŃilor are ca obiective : • susŃinerea părinŃilor pentru a înŃelege adecvat trebuinŃele copiilor . oferindu-se ca resursă de învăŃare . • părintele voluntar în ajutarea profesorilor. etc. presupune din partea asistentului social oferirea de informaŃii. • părintele ca resursă educaŃională susŃine cu experienŃa lui de viaŃă şi cognitivă învăŃarea elevilor . vor stimula participarea părinŃiilor la unul sau mai multe din următoarele roluri (G. Parteneriatul părinŃi . • părintele ca iniŃiator al schimbării analizează critic procesul educativ şi viaŃa şcolară. • dezvoltarea abilităŃii de rezolvare a conflictelor. fiind astfel sursă complementară de informaŃie pentru şcoală . Consilierea elevilor se va baza pe încredere. asistentul social din şcoală poate influenŃa în bine adaptarea şcolară a elevilor. 840-841): • părintele ca learner. intervenind cu propuneri de ameliorare. prietenie între asistentul social şi elev. sfaturi.sesizarea relaŃiei dintre fenomenul categorizare şi scopurile competiŃionale propuse la o anumită şcoală. • părintele ca susŃinător al motivaŃiei pozitive pentru învăŃarea şcolară etc . îndrumare. Pentru elevi acesta ( ethos-ul) reprezintă: 113 .

). Asistentul social în relaŃia cu copilul cu CES are sarcina de a-i forma competenŃele specifice maturizării sociale. Profesorii pot fi consiliaŃi de asistentul social în şcoală. b. Asistentul social în şcoală poate să ofere informaŃii utile cadrelor didactice despre: . asistentul social în şcoală poate interveni în soluŃionarea conflictelor dintre profesori . ethos-ul contribuie la pregătirea pentru viaŃă a elevilor. evidenŃierea strictă a activităŃilor ce trebuie realizate la termen. nevoile. dezvoltarea experienŃelor pozitive cu privire la elev . dacă e nevoie a intimităŃii (pentru a nu fi deranjat. • cea mai bună alternativă de a învăŃa să-şi asume responsabilităŃi . să observe conduita copilului în familie şi în şcoală. . Asistentul social în şcoală trebuie să creeze un cadru pentru ca profesorii să-şi poată exprima nemulŃumirile. asistentul social în şcoală poate oferi şi consiliere individuală pentru diminuarea nivelului de stres. cu părinŃii.situaŃia socială a elevului (care sunt elevii cu risc de abandon şcolar. Furnizarea de servicii pentru personalul educativ.dezvoltarea de relaŃionare socială la cadrele didactice. oferă şanse egale de succes şi afirmare şi asigură deschiderea şcolii către valorile comunităŃii. profesor . să identifice resursele oferite de familie. profesori –părinŃi . În planul respectiv se va estima timpul alocat fiecărei activităŃi. Pe lângă suportul oferit profesorilor pentru a-şi exprima opiniile. delegarea în realizarea unor activităŃi. Rolul asistentului social este acela de a cristaliza noile reŃelele de socialitate şi de a încuraja toŃi elevii în asumarea de responsabilităŃi. propunerile într-o atmosferă de încredere. din birocraŃia organizaŃională. • puterea de a accede la status . Sursele de stres pot proveni din relaŃia cu elevii. Asistentul social poate încuraja programele de învăŃare între elevii şcolii şi elevi cu CES (din şcolile speciale). 114 . dezvoltarea abilităŃilor de asimilare.susŃinerea în gestionarea nivelului de stres. a comportamentului nonverval. ReŃelele de socialitate pot fi create în interiorul şcolii dar şi în afara şcolii. cu colegii. informarea despre contextul de unde provine elevul. participarea împreună cu alŃi membrii ai echipei la evaluarea periodică a elevului etc). stabilirea încrederii prin cunoaştere. pentru a se integra social şi colectiv dar şi să-şi formeze deprinderile de autonomie personală şi socială. nevoile profesiei de dascăl. . Asistentul social în şcoală poate oferi sprijin cadrelor didactice pentru a-şi dezvolta abilităŃile de relaŃionare socială şi să sprijine profesorul în supravegherea propriului comportament. în alcătuirea unui program planificat şi respectat riguros. de a-i sprijini în îndeplinirea sarcinilor. asigurarea. poate crea împreună cu directorul şcolii şedinŃe cu caracter informal unde se pot face cunoscute problemele. În acest sens.profesor. • dezvoltarea maturităŃii sociale . Pentru reprezentanŃii şcolii. . din conflictul de roluri etc.elev.• cea mai oportună alternativă de a-şi cultiva interesele şi talentele . atitudine pozitivă faŃă de elev. alocarea unui timp anume pentru a se gândi la rolul său de profesor etc. • pregătirea pentru viaŃă a elevilor .centru de mediere al conflictelor. Servicii oferite elevilor cu CES şi părinŃilor lor Asistentul social trebuie să propună observaŃii realiste pentru dobândirea autonomiei personale şi sociale.

a altor fenomene disfuncŃionale (alcoolismul. medicul. • oferirea de informaŃii părinŃilor despre organizaŃiile specializate în protecŃia drepturilor. logopedul. • dezvoltă relaŃii de cooperare cu agenŃii sau instituŃiile din comunitate pentru a sponsoriza sau sprijini diferitele activităŃi educative . • oferă informaŃii şi alcătuieşte planuri terapeutice de recuperare împreună cu echipa de specialişti.integrarea unui elev cu cerinŃe educative speciale este consecinŃa coordonării opiniilor tuturor specialiştilor.. e. vandalismul).comunitate. de exemplu. 851): • analizează împreună cu directorul şi cu echipa de specialişti cauzele inadaptării şcolare a unui elev sau a unui grup de elevi şi formulează împreună strategiile de acŃiune corespunzătoare. despre asociaŃiile caritabile. astfel se face adaptarea şcolară a tuturor elevilor. Planul individualizat de servicii pentru recuperarea . • prevenirea delincvenŃei juvenile. serviciile juridice. Astfel. p. Furnizarea de servicii pentru comunitate AsistenŃii sociali din şcoală au ca sarcini profesionale în cadrul acestor servicii următoarele: • asistarea familiilor în utilizarea resurselor existente în comunitate . prin stimularea tuturor membrilor personalului şcolii. serviciile medicale. grupându-le astfel (G. psihologul. Se poate concluziona că. NeamŃu. laborantul. o strategie eficientă de prevenire a devianŃei în şcoală are ca punct de plecare relaŃia complexă şcoală . • antrenarea elevilor în activităŃi de voluntariat pentru persoanele aflate în nevoie . AsistenŃa socială în şcoală are rolul de a ameliora relaŃia dintre şcoală şi celelalte instituŃii ale comunităŃii. pentru un elev cu cerinŃe educative speciale sau pentru un grup de astfel de elevi. consilierul de orientare şcolară şi profesională. În volumul coordonat de George NeamŃu „Tratat de AsistenŃă Socială”. etc. iar serviciile oferite colegilor săi. 115 . etc. paznicul. acesta include în categoria personalului noneducativ al şcolii: administratorul ( directorul de şcoală).c. • cooperează şi îşi oferă serviciile în domeniul protecŃiei copilului. bibliotecarul. • participă împreună cu directorul şcolii la identificarea nevoilor de formare ale cadrelor didactice din şcoala respectivă şi participă la conceperea unui plan de formare pentru cadrele didactice. d. personalul de întreŃinere. Asistentul social şcolar este membru al unei echipei de specialişti. consecinŃa fiind diminuarea problemelor de integrare socială. inadaptarea şcolară şi delincvenŃa juvenilă sunt caracterizate de o relaŃie cauzală circulară (conduita deviantă din societate este reprodusă în şcoală). Putem sintetiza sarcinile asistentului social din şcoală. asistentul social în scoală trebuie să conceapă strategii de prevenire a inadaptării. Exmatriculările sau suspendările pe perioade determinate ale elevilor devianŃi permit contactul cu alŃi devianŃi. în vederea ameliorării acesteia. toxicomania. Realizarea unor sarcini administrative şi profesionale specifice asistentului social în şcoală. fac parte din atribuŃiile sale în cadrul muncii în echipă. Problemele şcolii nu pot fi tratate separat de problemele comunităŃii. Furnizarea de servicii pentru personalul noneducativ al şcolii.

Timişoara. ExistenŃa unei persoane specializate în şcoală. 2005 2.. G. Casa de editură şi presă „ViaŃa românească”.. etc. inexistenŃa resurselor materiale şi financiare. • gestionarea relaŃiilor dintre şcoală şi comunitate.) nefiind ocolit de numeroase conflicte de roluri (de exemplu ce interes serveşte al copilului cu CES sau al copilului normal. pe ceea ce înseamnă el pentru viitor. Asistentul social este preocupat şi de propria formare continuă (informarea de specialitate. 2000. abandon de orice natură. Lipsurile materiale pot induce complexe de inferioritate de natură socială care afectează funcŃionarea socială a copiilor. Editura de Vest. Iasi. asistenŃa socială şcolară ar trebui să ocupe un rol deosebit. L. 2004. • gestionarea relaŃiilor din interiorul şcolii. nevoia de asistenŃă socială şi consiliere de specialitate este mai acută ca oricând. 854) : • elaborarea politicilor şcolare . AsistenŃa socială în şcoală.. • gestionarea resurselor pentru variate programe educative etc. Tacsi. 1999. AsistenŃa socială în şcoală. copii abandonaŃi.Asistentul social în şcoală ar trebui să facă parte din consiliul de conducere al şcolii deoarece are ca sarcini administrative (G. Timişoara. 5.. D. Tomşa. Ungureanu.). colegii înŃeleg eficacitatea acŃiunilor sale sau nu etc. Gh.. 4.. participare la manifestări de profil. Universitatea de Vest Timişoara. BIBLIOGRAFIE 1. Editura Polirom. care să ducă la o centrare reală şi sistematică a şcolii pe copil.. 116 . Editura Eurobit. Note de curs. schimb de experienŃă.2004 3. Cădariu. EducaŃia integrată şi şcoala incluzivă. Neamtu. Bucureşti. violenŃă asupra copilului şi nu numai. NeamŃu p. în afară de psiholog ar putea rezolva o serie de probleme şi conflicte care apar în interiorul ei. Tratat de asistenta sociala. În cadrul serviciilor de asistenŃă socială. Concluzii Într-o perioadă în care se vorbeşte tot mai des despre probleme ca: adaptare socială şi şcolară. L. difuzarea rezultatelor obŃinute din practică etc.

Valorile şi normele unei societaŃi. ideologii şi tendinŃe identificate in societate. se regăsesc in primul rând în educaŃie. transmite norme şi valori. Ulterior aceste valori şi norme. religia. normele morale. Transformarea gândirii pedagogice are la baza experienŃa de până atunci şi urmăreste să răspundă noilor nevoi. au existat diferite curente de gândire pedagogică. aceasta parcurgând urmatoarele etape in procesul ei de devenire in stiinŃă de sine stătătoare: 1) Etapa preparadigmatica. doctrinele politice. evoluŃia lor fiind determinată de imprejurările istorice. care se vor imprima in fiecare cetăŃean. pentru păstrarea tradiŃiilor şi a modului de organizare a societăŃii respective. incepe odată cu Didactica magna a lui Jan Amos Comenius care in 117 . TEORII ŞI REPREZENTANłI DE SEAMĂ DORIN BĂTRÂN Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad In fiecare epocă istorică. tradiŃii. deoarece educaŃia este in primul rând o problema socială. procesul educativ fiind influenŃat de alte discipline cum ar fi filosofia. modalitaŃi de pregatire a tinerei generaŃii. Multitudinea de influenŃe care au modelat societatea de-a lungul timpului. 2) Etapa paradigmatica. literatura. evaluează valoarea şi limitele ei. se referă la ceea ce urmează să fie invăŃat şi de ce. au determinat implicit şi evoluŃia pedagogiei. Societatea prin modul de organizare a procesului educativ.PEDAGOGIA SOCIALĂ. Pedagogia studiază scopul şi sarcinile educaŃiei. EvoluŃia societăŃii este strâns legată de evoluŃia gândirii pedagogice. care reprezentau de fapt. Societatea şi doctrinele pedagogice s-au inter-condiŃionat reciproc. vor fi intărite în societate prin valorizare în detrimentul altor comportamente. care vor fi descurajate prin sancŃiuni. evoluŃia tehnologiei şi de descoperirile stiinŃifice ale epocii respective. condiŃiile sociale. nu exista o teorie pedagogica specifica.

EducaŃia se sprijină pe comunitate. are loc in comunitate. pedagogia esenŃei reprezentant fiind Fr.1657 a elaborat prima teorie dedicata explicit educaŃiei ăi instruirii. . 118 . reprezentanŃi fiind educatia se realizează pentru societate”. Natorp. Individul este in primul rând parte a societăŃii şi doar după aceea este om. Binet. insă mult mai importantă este educaŃia care este aceeasi pentru toti. E.. întinzându-se de la . Herbart. Pedagogia socială susŃine că pedagogia a fost dintotdeauna socială. toate consideră însă că predominantă este preocuparea socială şi consideră individul ca parte componentă a societăŃii şi dependent de societate. Consideră că individul creşte şi se formează.Durkheim. . Paul.pedagogie fundamentată pe psihologie.pedagogia fundamentată pe sociologie. contrar teoriei individualistă care consideră că educaŃia trebuie să pornească de la individ şi să aibă ca punct final tot individul. Nathorp valorizează constiinta individuală. Teoriile în pedagogia socială sunt diverse. la lumea morală. până la „ educăm prin societate”. dezvoltarea lui fiind dependentă de reacŃiile la influenta acestora. Pedagogia existenŃei. Pedagogia socială consideră că factorul principal şi scopul in dezvoltarea individului este societatea. ea este scopul şi mijlocul educaŃiei. iar ideea de baza este: comunitatea educă. aceasta facilitând ridicarea individului la lumea scopurilor. Pestalozzi. ReprezentanŃi de seama ai pedagogiei sociale sunt Paul Nathorp si Emile Durkheim. A. 3) Etapa postparadigmatică a) pedagogie filosofică. b)pedagogie stiinŃifică. este un bun comun. reprezentant fiind H. c) pedagogia care incearcă găsirea punctelor comune dintre pedagogia fundamentată pe psihologie si pedagogia fundamentată pe sociologie. fără comunitate căzând în animalitate. Paul Gerhard Nathorp (1854 – 1924). ca urmare a influenŃei multiple a celorlalŃi. a ideilor. reprezentanŃi fiind H.Key.

normele si valorile fiind un produs al comunitatii respective . individul urmând a decide ceea ce doreşte. Emile Durkheim ( 1858 – 1917) Consideră că există o realitate socială anterioară oricărui individ şi că societatea este un fenomen autonom. pe care o exercită asupra indivizilor. virtutea fiind adevărul). 119 reglatoare ale actului educativ. individul izolat nu poate aprecia binele. În organizarea procesului educativ se impune dezvoltarea în primul rând a vieŃii instinctuale (care se realizează in familie). În viziunea lui Paul Nathorp. urmează voinŃa (dezvoltarea voinŃei se realizează în şcoală) după care se va dezvolta raŃiunea morală (care se poate realiza doar prin ordonarea vieŃii comunităŃii). nu poate deveni om doar pe baza percepŃiilor sale individuale. scopul educaŃiei este formarea voinŃei. virtutea fiind măsura). Diferite societati au diferite modalitati si sunt determinate de viata in comun. In concepŃia lui Paul Nathorp. Constrângerea. obligaŃiile practice se realizează prin: Instinct (existenta unei tendinŃe. acesta este o valoare a societăŃii şi omul este apreciat doar prin intermediul acesteia. determinând asimilarea de către aceştia a valorilor şi normelor societăŃii. Individului ii este imposibil sa se dezvolte singur. VoinŃă (este prezentă conştiinŃa. Dezvoltarea presupune un schimb de informaŃii. Fenomenul social are putere de constrângere.Moralitatea nu poate fi concepută in afara societăŃii şi poate fi înfăptuită doar prin societate. virtutea fiind morala). VoinŃă raŃională (este prezentă măsura voinŃei. Calitatea de a fi supus observatiei si explicaşiei ştiinŃifice. Pedagogia socială consideră că educaŃia nu este un proces care obligă individul în a accepta normele comunităŃii ci că aceasta ii arată doar ceea ce valorizează. care implică o relaŃie pozitivă cu celălalt. orientarea spre un scop fără conştientizarea acestui lucru. baza dezvoltării conştiinŃei de sine. Durkheim consideră ca educaŃia întruneşte următoarele caracteristici: Exterioritatea. care are posibilitatea de a se autodetermina şi este diferit de suma indivizilor care o compun. insă aceasta este un act individual.

Individul este compus din doua elemente: elementul individual, care este compus din stari psihice. Elementul social, care cuprinde ideile, sentimentele, credintele, traditiile, opiniile colective. Scopul educatiei este de fapt formarea indivizilor pentru societate, fiecare copil fiind la nastere lipsit de informatiile necesar integararii in societate, avand doar natura sa individuala. EducaŃia este mijlocul prin care are loc socializarea individului, formarea lui conform idealurilor valorizate de societatea respectiva in acel moment. Socializarea individului presupune devenirea lui pe plan moral deoarece moralitatea incepe acolo unde incepe viaŃa socială. Moralitatea individului are la bază : disciplina, care se realizeaza prin exemple oferite de parinti, prin asigurarea unui mediu adecvat de dezvoltare, transmiterea unor indemnuri la conduite acceptate de societate si supunerea la aceste norme, baza formarii conduitei morale. Atasamentul fata de un grup uman. Integrarea intr-un grup, dessurarea de activitati comune dezvltă disciplinei. Autonomia este acceptarea regulei. In momentul de fata domeniile de activitate ale pedagogiei sociale si ale asistentei sociale sunt foarte apropiate intersectandu-se in serviciile de asistenta sociala destinate copiilor, persoanelor cu dizabilitati, persoanelor varstnice, familiilor aflate in dificultate ca urmare a violenŃei domestice sau a absentei resurselor care sa asugure o dezvoltare normala copiilor. Ca urmare a apropierii acestor doua profesii, in Germania a fost realizată contopirea lor intr-una singură care poartă denumirea de lucrător social. Totusi exista diferente notabile intre cele doua profesii, pedagogul social fiind persoana de referinta pentru indivizi sau grupuri aflate in dificultate pe o perioada mai lunga de timp, fiind persoana care faciliteaza formarea deprinderilor necesare in vederea depasirii situaŃiilor dificile cu care se confruntă acestia. 120 devotamentului si

In Romania evoluŃia celor doua profesii a fost diferita, formarea ca asistent social si ca pedagog social se realizeaza in specializari diferite. Specific profesiei de padagog social este : intervenŃia pedagogului social nu este determinată de necesitatea indeplinirii unor criterii de performanŃă cerute de societate, ci de existenŃa unui conflict. IntervenŃia pedagogului social este orientată spre oferirea sprijinului in invăŃare, scopul fiind dobandirea competenŃelor necesare pentru a-şi gestiona singur resursele şi oportunităŃile pentru a raspunde competent vieŃii cotidiene. ConŃinutul educaŃiei, este dependent de realităŃile beneficiarului serviciilor oferite de pedagogul social. Transmiterea informatiilor nu se realizează prin predare, ci prin crearea situaŃiilor de invaŃare. In concluzie putem spune ca pedagogia sociala, este in acelaşi timp orientare pedagogică şi disciplină pedagogică, că mediul social este responsabil de devenirea fiinŃei umane şi că educaŃia se realizează pentru societate şi prin intermediul societăŃii. BIBLIOGRAFIE:

Ionaşcu, A., FiliaŃia şi ocrotirea minorilor, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1980. Lăscuş, Voicu, Fişa de observare şi proiect pedagogic individualizat, ediŃia a II-a, Editura Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj – Napoca, 1997. Lăscuş, Voicu, Obiectul şi sarcinile pedagogiei ocrotirii, în vol. Aspecte ale psihopedagogiei recuperării şi reintegrării, Universitatea Al. I. Cuza, Iaşi, 1987. Lăscuş, Voicu, Organizarea şi conducerea caselor de copii, Editura Genesis, Cluj – Napoca, 1996. Lăscuş, Voicu, Orientarea şcolară şi profesională, vol. I, Teorie şi metode, Editura Napoca star, Cluj – Napoca, 2000. Lăscuş, Voicu, Pedagogia ocrotirii, Editura Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj – Napoca, 1994. Ştefan, M., EducaŃia extracuriculară, Editura Pro Humanitate, Bucureşti, 2001.

121

NOI DIRECłII DE INTERVENłIE ALE ASISTENłEI SOCIALE ÎN ROMÂNIA. BOLNAVUL MINTAL – PROBLEMĂ A ASISTENłEI MEDICALE VERSUS ASISTENłĂ SOCIALĂ OANA MORCAN Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad ABSTRACT
Ne aflăm într-o eră a reformei, în care apartenenŃa la U.E. ne-a determinat să adoptăm „peste noapte” politici noi, modele de intervenŃie şi bune practici, fără ca înainte să avem curajul să facem evaluări realiste a stării de fapt şi să avem curajul să recunoaştem că e nevoie de timp...şi paşi mici, până când vom reuşi să vorbim de o aliniere la „noile norme europene”. O anamneză a fenomenului psihiatric instituŃional, o prezintă studiile şi rapoartele de specialitate în domeniu, care arată că începând cu anii ’70, în România s-a concluzionat că spitalizarea de la acea vreme se rezuma la un tratament medical, daca ceea ce la început era socotit a fi progres, s-a concluzionat în timp că dă efecte alienante ca efect a internărilor prelungite. Astfel, studiile aniilor ’70 au condus la conturarea unui tratament antipsihiatric, în sensul dezvoltării serviciilor comunitare alternative, care a determinat într-o mare măsură dezvoltarea curentului actual din psihiatria comunitară. EvoluŃia sistemului psihiatric în tot acest răstimp a cunoscut în România un traseu tumultuos. Dacă anii 70, au adus primele forme de îngrijire alternativă, anii 80 au înregistrat o stagnare în dezvoltarea serviciilor comunitare, un declin care a determinat un fenomen social grav: „abandonul bolnavilor mentali”de către unii dintre aparŃinătorii lor. În acest context, se vorbeşte mai mult de o îngrijire predominant instituŃională, la persoanele cu probleme serioase de sănătate mintală, iar îngrijirile sunt din păcate predominant medicale. Chiar dacă se vorbeşte despre o serioasă reformă, despre politici sociale care promovează alternative de îngrijire comunitară, despre conturarea unui număr destul de mare de asistenŃi sociali, realitatea prezentă ne ilustrează un cu totul alt tablou al practicilor din spitalele şi centrele de sănătate mentală, aşa cum funcŃionează ele în prezent. Rapoartele făcute în domeniul sănătăŃii mintale, au scos la iveală că monitorizarea făcută înainte de integrarea europeană nu a dat roade decât „pe hârtie”, iar programele măreŃe au fost îngropate de indolenŃa autorităŃilor. „...căci aproape toată literatura de specialitate despre pacienŃii psihiatrici este scrisă din punct de vedere al psihiatrului – iar psihiatrul, din punct de vedere social, se află de partea opusă pacienŃilor”64; spunea încă din 1961 Erving Goffman. Scopul prezentului studiu rezidă în ideea de a pune bazele unei intervenŃii mai bine conturate a asistenŃei sociale în domeniul psihiatric. Mobilul prezentului studiu m-a dus cu gândul la caracterul instituŃional,
64

Erving, Goffman, (2004): Aziluri-Eseuri despre situaŃia socială a pacienŃilor psihiatrici şi a altor categorii de persoane instituŃionalizate, Editura Polirom, 15-23

122

limitativ, al pacientului din spitalele de psihiatrie, care să nu uităm, înainte de a deveni pacient „instituŃionalizat/ spitalizat” avea, o viaŃă socială, o proprie percepŃie a realităŃii înconjurătoare, pe care acum şi-o „imaginează” prin perspectiva realităŃii medicale. Este de dorit ca reforma să aducă un sistem centrat pe nevoile clientului, însă când vine vorba de nevoi ne raportăm la nevoile de bază fără să oferim o abordare de ansamblu.Acest studiu se doreşte a fi o reflecŃie asupra acestei problematici, care ulterior să prindă contur într-o cercetare calitativă asupra politicilor sociale vehiculate în acest domeniu; cu precădere asupra contextului socio-economic de dezvoltare a psihiatriei comunitare. Studiile mai îndrăzneŃe în domeniul psihiatriei vorbesc despre un „decalaj mare”65 între psihiatria românească şi cea a celorlalte Ńări din Comunitatea Europeană. Într-un context în care bolnavul psihiatric beneficiază de servicii minime, mi-aş permite să spun aşa cum le-am reprezenta într-o piramidă a nevoilor după Abraham Maslow, că acestuia i se satisfac nevoile, sau nevoile bazale (nevoia de hrană, locuinŃă,etc), inclusiv medicaŃia, toate se întâmplă sub incidenŃa aceleaşi autorităŃi, de multe ori fără o explicaŃie prealabilă, totul rutinat în jurul aceloraşi persoane, ore, după un tratament de cele mai multe ori nediferenŃiat, sau foarte puŃin diferenŃiat; în prezenŃa şi sub atenŃia „colegilor” de cameră. Din păcate, cea mai importantă activitate a personalului din spitalele de psihiatrie o reprezintă in final, în final, supravegherea pacienŃilor. Depărtarea de realitatea obiectivă este aproape iminentă. Serviciile de îngrijire medicală pe termen lung, au fost de mult timp combătute în Ńările europene. Politicile sociale în România ar trebui să dezvolte un model de intervenŃie integralist, centrat atât pe bolnavul mintal (cu probleme psihiatrice) cât şi pe familia acestuia. Principalul obiectiv al asistenŃei sociale în sectorul psihiatric ar trebui să vizeze reabilitarea individului în plan socio-profesional şi familial,capacitându-l astfel la o viaŃă cât mai independentă, raportată la capacităŃile lui, şi nu încurajând dependenŃa instituŃională( de tip revenire/recădere). ImportanŃa acestei probleme ar trebui să fie subliniată şi de faptul că, spre deosebire de marea majoritate a bolilor somatice, prezenŃa unei boli psihice la individ reprezintă o sursă de alterare a stării de echilibru a microgrupului social, prin care întelegem: familia, vecinătate, sfera profesională. Toate formele de discriminare, uneori datorate lipsei de cunoaştere, alteori în mod voit exprimate, îl vor pune pe bolnavul psihic într-o poziŃie de inferioritate, sau chiar de izolare în plan social. Principiile care ar trebui să ghideze intervenŃia specialistului în asistenŃă socială în lucrul cu bolnavul psihiatric, ar trebui să se focalizeze pe mai multe arii de intervenŃie; care implică dezvoltarea de roluri şi sarcini: • DesfinŃarea etichetei ( intervine rolul de mediator, advocacy)

Dr.Mieta, HaŃegan, Studiul-Nevoi alternative de îngrijire comunitară pentru pacienŃii instituŃionalizaŃi în spitalele de psihiatrie, 2008.

65

123

o specializare a îngrijirilor.• Manager -coordonează şi facilitează accesul la serviciile sociale şi medicale importante procesului terapeutic şi în vederea unei bune reinserŃii sociale.înspre o relaŃie interpersonală. • Facilitator – în vederea dezvoltării de deprinderi de viaŃă independentă.însoŃirea bolnavului în relaŃia cu statul. din monografia proprie. • Determină autonomia persoanei –orientată pe dimensiunea reinsertiei sociale. întrucât chiar şi din punct de vedere economic. familială. etc. • Identifică. însă nu mai puŃin importantă celei psihologice. • Orientarea spre familie –ca principal element de legătură cu viaŃa socială.(privind managementul bolii) este mult diferenŃiată. juridică. • IntervenŃie centrată pe mediu. dintre care cele mai relevante ar fi: responsabilitatea la nivel comunitar.I. sprijn. articol 124 . familia văzută ca pilon principal atât în procesul de îngrijire cât şi în reabilitare. ca o figură „bio-psiho-socială”. sau chiar mai mare decât a clientului. nu mai este doar un simplu individ. cea ce va conduce la succese mai sigure. cu societatea civilă. Se vorbeşte despre o epocă a „psihiatriei sociale” în care pacientul este privit în ansamblu. Cucu.pacient psihiatric. În acest raport asistentul social joacă mai multe roluri printre care cel de confident. ci o entitate socială. • Rol educaŃional. Dimensiunea de sprijin a familiei este foarte importantă. ateliere creative. astfel asistentul social va fi investit cu mai multă încredere. • Modelează relaŃia bolnavului psihiatric în raport cu mediul social (statal/neguvernamental).bun cunoscator a drepturilor si facilitatilor oferite acestei categorii de persoane • Consilier. propune si implementează. accesează şi atrage finanŃări. este mai puŃin costisitor decât dacă statul preia în întregime aceste atribuŃii. relaŃia putând în anumite condiŃii să depăşească „graniŃele” unei relaŃii strict profesionale. întrucât omul trebuie privit ca o complexitate. asigurarea unei continuităŃi a serviciilor de îngrijire. dar şi cu familia care poate fi în multe cazuri la fel de afectată. comunitară. • Dezvoltă. desensibilizarea populaŃiei şi accentul pus pe reabilitare. co-participarea comunităŃii. sfătuitor.în relaŃia dintre pacient/beneficiar şi familia sa. ar trebui să se mai contureze câteva principii de lucru.66 66 Dr. formând grupuri de auto-suport. intervenŃie polivalentă cu pacientul –ca şi client al asistenŃei sociale.politici eficiente pentru persoanele cu probleme mintale. accentul pus pe reabilitare.Consilierea în asistenŃă socială. Pe lângă rolurile asistentului social în munca cu bolnavul mintal. • Ofera consultanta juridica gratuita.Psihiatrie socială.socială.şi pentru acest segment de activitate. • Reprezentare (advocacy). organizând activităŃi recreative. • Reprezentare şi promovare a drepturilor persoanelor cu probleme mintale. sau cu aceeaşi nevoie de ajutor specializat.

Ar trebui să se contureze tot mai mult un profil al asistentului social psihiatric, care preia inclusiv o mulŃime din atribuŃiile sociale ale medicului psihiatric, oferind astfel asistenŃă socială la un nivel cât mai performant, atât la nivel spitalicesc, comunitar (locuinŃele protejate), dar mai ales ambulator- ca intervenŃie de sprijin şi prevenŃie. Asistentul social trebuie să intervină în acest proces al reabilitării, al recuperarii, ca un liant iintre servicii si persoane, asigurandu-se in tot acest răstimp ca pacientului i se ofera posibilitatea de a munci, de a stabili relatii cu vecinatatea, de a intreprinde actiuni si a lua decizii de unul singur, si nu in ultimul rand de a beneficia de un climat familial securizant, care sa-i ofere suport pe de-o parte, iar pe de alta parte sa-i confere încrederea de a acŃiona singur. Asistentul social consiliază, şi intervine în mediul său natural de viaŃă, ia contact cu vecinătatea ,etc, oferind un răspuns psiho-social la condiŃiile de viaŃă ale individului, fiind non-directivă şi ne-manipulantă. Orientarea spre o intervenŃie socială în psihiatrie a evoluat de la „suferinŃa unui organism social” aşa cum era definită în primele forme de intervenŃie instituŃionalizate, cu un pronunŃat caracter religios, spre „fiinŃa socială creată de societate”, concept care a apărut odată cu naşterea unei ştiinŃe noi- antropologia. Deşi s-au introdus de mult în aria curriculară a facultăŃilor de AsistenŃă Socială, discipline precum: psihiatria, psihopatologia, psihologia, criminologia, etc, cu toate acestea nu se poate vorbi de o specializarea în sfera psihiatriei a studenŃilor la asistenŃă socială. Politicile sociale noi, ar trebui să vizeze introducerea unei specializări a asistenŃei sociale pe această dimensiune. Planul de acŃiune creat special pentru implementarea reformei în sănătatea mintală, deşi are deja stabilite obiectivele clare pe teren scurt şi lung; porneşte de la dictonul „Să îmbunătăŃim situaŃia îngrijirilor de sănătate mintală”, la capitolul costuri estimate pe resurse umane, nu se conturează „necesitatea” creări de posturi de asistenŃi sociali. Legătura reală dintre sistemul de sănătate mintală şi serviciile sociale este în realitate slabă şi de cele mai multe ori, din păcate, neproductivă. Mediatizarea servicilor alternative, precum şi informaŃia despre unde poate fi accesat ajutorul profesionist este adesea „servită” pe internet, pe siteul ofertantului de servicii, unde beneficiarului (client/pacient) nu îi este întotdeauna accesibilă. Anul 2005, a prezentat o statistică despre existenŃa unui număr de aproximativ 100 de asistenŃi sociali existenŃi în serviciile de asistenŃă mintală din România. O evaluare realistă a nevoilor arăta că ar fi necesar un plus de 400-600 de specialişti în asistenŃă socială raportat la nevoile reale(conform unor studii realizate de instituŃi abilitate în domeniu). Fără a avea cea mai mică intenŃie de a leza pe cineva, un simplu „studiu statistic” la nivelul a 2,3 centre de sănătate mintală din Ńară ar scoate la iveală că acel minim de posturi scoase la concurs pentru asistenŃi sociali, sunt adesea ocupate de alŃi specialişti din domenii „învecinate” asistenŃei sociale, precum: sociologi, psihologi, terapeuŃi,etc. Deşi vorbim despre o istorie de aproape un secol de când România a dat naştere primelor promoŃii de asistenŃi sociali absolvenŃi de studii superioare, fiind printre primele Ńări din lume care au revoluŃionat această sferă ridicând-o la rang de disciplină, utilitatea asistenŃei sociale nu a reuşit să obŃină încă recunoaşterea totală în toate domeniile care se interferează cu

125

socialul. Impunându-se ca disciplină de sine stătătoare, ca direcŃie de acŃiune condusă de modele şi principii proprii, asistenŃa socială trebuie să se impună în sfera psihiatriei mintale ca intervenŃie separată, clar delimitată de intervenŃia medicală. În psihiatria actuală trebuie urmărite cu precădere două aspecte: gestionarea bolii cât mai bună (intervenŃie de tip medical) dar şi a calităŃii vieŃii în condiŃiile bolii(aici ar trebui să intervină asistentul social).67 SituaŃia generală a spitalelor de psihiatrie ilustrată de media, prezintă un tablou aproape de „groază” care pune sub semne de întrebare serviciile oferite bolnavilor mintali, şi nu un tablou „al progresului” aşa cum ne dorim a crede. Exploatarea prin muncă a bolnavului psihic, spitale care îşi propun „închiderea”centrelor, din cauza faptului că nu sunt „productive”, servicii minime- „nu se oferă nimic pe dimensiunea reintegrării socio-familiale”, deşi acestea se află direct în subordinea Ministerului; se vorbeşte adesea de o regresie în plan socio-profesional, dar şi personal-anunŃă titluri întregi ale revistelor de specialitate. „Politicile actuale în România promovează tot mai mult această problematică, există chiar o legislaŃie destul de clară care reglementează toate aceste aspecte, probleme avem cu implementarea....” relatează, d-na Doina Mureşan (sociolog de profesie)- care ocupă postul de asistent social la Centrul de Sănătate Mintală, din Arad. Etichetarea este o problemă gravă cu care se confruntă pacientul psihiatric. În cazurile cele mai grave aceasta este echivalentul discriminării. Este un fenomen care apare adesea în cazul persoanelor cu tulburări mintale sau a celor cu un handicap psihic, atunci când se confruntă cu situaŃii de refuz a acordării serviciilor de îngrijire de sănătate sau sociale. Lipsa aparŃinătorilor, sau poziŃia slabă de reprezentare îi pune în situaŃii de inferioritate; neputând depune plângeri, şi de cele mai multe ori fiind în situaŃia de ne-cunoaştere a drepturilor lor. Din pacate beneficiarii de servicii psihiatrice sunt etichetaŃi din cauza afecŃiunilor lor şi de cele mai multe ori pe fondul unor preconcepŃii venite din partea populaŃiei, fapt ce determină limitarea sau îngrădirea accesului la serviciile de asistenŃă medicală, educatie, locuri de muncă, servicii de asistenŃă socială. Anul 2007 a fost marcat de o campanie iniŃiată de AMP (AgenŃia de monitorizare a presei); campania „Ai încredere în mintea lor”care, a urmărit conştientizarea opiniei publice cu privire la existenŃa unui număr de 350.000 de persoane cu afecŃiuni mintale, din care studiile arată că mai mult de jumătate sunt „perfect capabili” să lucreze.68; chiar dacă unii dintre ei mai manifestă, conform literaturii de specialitate „tulburări”. Pentru ca acest proiect să prindă concreteŃe, sau organizat mai multe sesiuni de informare, menite să găsească măsuri de includere a acestora în societate, măsuri care se doreau ca ulterior să fie cuprinse/ formulate în noi politici publice. În plan local, dar şi naŃional, asistentul social trebuie să apară ca principal element care să vegheze asupra influienŃării politicilor, practicilor şi procedurilor în domeniul sănătăŃii mentale. El este cel mai în măsură să planifice şi să implementeze campanii de informare, care să urmărească educarea comunităŃii în sensul înŃelegerii şi acceptanŃei, să sensibilizeze şi să
67 Radu, Suciu, Mihai, Ardelean, O perspectivă psihiatrică asupra stigmei.(2007), Revista Psihiatru, nr.11, XII 68 sursa Rompres 20.09.07

126

faciliteze schimbarea mentalităŃii societăŃii faŃă de conceptul de boală psihică; iar la finalizarea acestui proces- să disemineze informaŃiile şi rezultatele obŃinute. Problema studiului de faŃă este aceea de a demonstra utilitatea asistenŃei sociale ca măsură de intervenŃie activă în munca cu bolnavul mintal. Realitatea obiectivă a zilelor noastre ne prezintă o lipsă quasi-completă de asistenŃi sociali specializaŃi în munca cu bolnavii psihiatrici. Există din păcate o nefericită asociere între sănătatea mintală şi marginalizarea socială, cea ce degenerează în stigmatizare, diminuarea semnificativă a şanselor în găsirea unui loc de muncă. Deşi există o legislaŃie clară care reglementează obligativitatea de creare a unor locuri de muncă pentru persoanele cu diverse forme de handicap, printre care şi cel mintal, precum şi acordarea de facilităŃi pentru aceşti angajatori, rata de incluziune în câmpul muncii este foarte scăzută pentru aceste categorii de persoane. O principală preocupare a spitalelor de psihiatrie din România o constituie problema pacienŃilor stagnanŃi. O preocupare pentru acest subiect a fost adesea comentată de medicii specialişti în psihiatrie şi de restul personalului medical, însă nu s-a dat suficientă importanŃă intervenŃiei de tip asistenŃă socială. Cercetările în domeniu (vezi studiul Dr. Mieta-HaŃegan făcut în lucrarea „Nevoi alternative de îngrijire comunitară pentru pacienŃii instituŃionalizaŃi în spitalele de psihiatrie”) precum şi altele existente în domeniu, identifică ca principale bariere în stagnarea prelungită în spitalele de psihiatrie, ca fiind factorii de ordin social. La nivelul judeŃului Arad se poate vorbi despre o slabă coordonare cu celelalte agenŃii de asistenŃă socială; iar ONG-urile care să interfereze pe această direcŃie de activitate sunt inexistente. Se vorbeşte tot mai mult despre responsabil de caz „case manager” şi despre administrarea de caz „case management”, însă acestea se reduc la serviciile echipei medicale (doctori, asistente). Toate serviciile sociale suferă o reformă care vizează externalizarea, respectiv contractarea de către ONG-uri a serviciilor de stat. Reforma inspirată de piaŃă (Market-inspired reform) vizează separarea procesului de reglementare ( elaborare de politici) de cel de implementare (administrare) prin intermediul creării unor agenŃii qvasi-autonome, în care funcŃionează principiul „plăteşte pentru performanŃe”. Totodată are loc separarea cumpărătorului de furnizor în cadrul sectorului public prin crearea unei qvasipieŃe, în care responsabilităŃile dar şi drepturile în administrarea serviciilor publice sunt distribuite între instituŃii publice şi private; apare şi se dezvoltă ideea de creştere a complementarităŃii intersectoriale în organizarea şi oferta de servicii sociale69. Pe plan internaŃional, parteneriatul public-privat este considerat un aranjament juridic prin care resursele, riscurile şi recompensele aferente atât agenŃiei publice, cât şi companiei private se combină pentru a asigura: eficienŃă mai sporită, un mai bun acces la capital şi o conformare mai riguroasă la reglementările legale. Se doreşte tot mai mult creşterea nivelului

Mihaela Lambru, Ioan Margineanu, (2004)Parteneriat public privat în furnizarea serviciilor sociale,Buc, p 13

69

127

calităŃii cu costuri cât mai mici; acest lucru fiind dat doar de schimburile parteneriale între stat şi privat. În sectorului psihiatric nu se poate însă vorbi despre existenŃa a prea multe ONG-uri active care interferează în acest domeniu de activitate. În psihiatrie se poate vorbi despre o „decentrare” într-un scop benefic a activităŃilor în echipa terapeutică. Din interviul oferit de sociologul Centrului de Sănătate Mintală Arad, a rezultat nemulŃumirea pentru această lipsă, o ruptură de verigă în oferirea de servicii alternative a agenŃiilor care activează în domeniul social. Cea mai mare nemulŃumire vizavi de acest sector o constituie, după părerea d-nei Dorina Mureşan, imposibilitatea de a stabili contacte de colaborare cu spitalele medico-sociale din judeŃ, care fac o discriminare „pe faŃă”, altfel spus la vedere au expuse în chestionarul care se complectează la internare, respectiv la admiterea pacientului/beneficiarului în unitate, rubrica care „selectează” beneficiarii după criteriul „apt psihic”; motiv pentru care putem concluziona din nou că legătura dintre sistemul de sănătate mintală şi serviciile sociale este slabă şi uneori neproductivă. În toată activitatea CSM-urilor (Centrelor de Sănătate Mintală), precum şi a Spitalelor de Psihiatrie, rolul asistentului social se conturează din ce în ce mai clar; deşi atribuŃiile sale sunt adesea trecute cu vederea sau...”împărŃite” altor profesii. Dacă facem trimitere la „LocuinŃele protejate”; acestea ar trebui să beneficieze de serviciile asistenŃilor sociali. Vorbim de clienŃi care pot avea o slujbă, sau pot frecventa centre de zi, există categoria clienŃilor care locuiesc singuri, iar alŃii grupaŃi; în toate aceste cazuri trebuie asigurată de către asistent social împreună cu echipa multidisciplinară, o monitorizare de grup şi individuală. O altă contribuŃie a asistentul social ar fi de a veghea asupra bunei cooperări între medicii de familie şi serviciile sociale; un facilitator al acestor rapoarte. Într-un cadru în care proiectele de locuinŃe protejate îşi primesc bugetul din mai multe surse; sunt multiple situaŃiile în care serviciile sociale-prin asistentul social trebuie să identifice şi să asiste anumiŃi clienŃi, de exemplu prin oferirea unui ajutor(parŃial sau total) prin contribuŃie la achitarea chiriei. În prezent munca în ambulator implică o bună cunoaştere a socialului; astfel că psihiatrului care lucrează pe acest segment îi revine sarcina să deprindă aceste cunoştiinŃe. Acest aspect nu este de contestat în totalitate; însă, realitatea obiectivă ne confirmă că acest lucru este foarte greu de realizat. Din punctul de vedere al cerinŃelor-standardelor, ar trebui să vorbim de un medic psihiatru, care deŃine metodele şi tehnicile de lucru în asistenŃă socială, de un lucrător „în teren”, să fie un agent „al schimbării” şi un „facilitator” al nevoilor clienŃilor- pacienŃi ai socio-medicalului. Identificarea influienŃelor psiho-sociale, este un proces foarte important care poate avea efect pozitiv sau negativ în funcŃie de modul în care intervin.70 Cred că în toate aceste situaŃii ar trebui să se pună în discuŃie echipa multidisciplinară, în care fiecare profesionist să intervină pe segmentul lui de activitate, pentru ca mai apoi să formuleze propuneri şi paşi de acŃiune în
Mircea, Lăzărescu, (2002), Psihiatrie.Sociologie.Antropologie.,Editura Brumar, Timişoara, p.66
70

128

Putem vorbi în aceste cazuri de „clienŃi ai asistenŃei sociale” şi nu ai segmentului psihiatric. aceştia propun un sistem comprehensiv de ajutorare. după tehnici şi metode de intervenŃie bine structurate.71 IntervenŃia asistentului social s-ar face centrat pe identificarea tuturor resurselor disponibile în vederea oferirii de alternative. Persoanele fără adăpost au adesea un stil de viaŃă diferit. Unii dintre adulŃii fără adăpost au aparŃinători. ca dezvoltare profesională pe această arie relativ nouă. Se confirmă că în perioada iernii.(1997). Crearea unui sistem bine pus la punct a sectorului nonguvernamental în acest domeniu ar putea duce la descentralizarea acestor servicii. în ambele cazuri internarea pe termen lung nu reprezintă cea mai bună metodă de ajutor. cel puŃin nu întotdeauna. Asistentul social joacă un rol esenŃial în acest context. Rolul organizaŃiilor neguvernamentale (ONG-urilor) în acest sector de activitate este spre ruşinea noastră. de a identifica noi tipuri de servicii sociale alternative care să vină în întâmpinarea acestor categorii de beneficiari. posibilităŃile şi în concordanŃă cu aşteptările de mai bine. Studiile de specialitate actuale vorbesc despre necesitatea conturări unei noi specializări. What is psychiatric rehabitation? In R. întrucât ar permite o implicare mai de amploare. care ar duce cu siguranŃă la reducerea mecanismului de etichetare.). obiectivă. mergând spre oferirea de servicii alternative. într-o formă de subspecializare de tip social. sau de a avea o abordare de tip asistenŃă socială. Cu privire la intervenŃia specialistului în asistenŃă socială în acest sector de activitate se conturează două tipuri de intervenŃie: cu clientul/pacientul/ beneficiarul. însă. Consider că sunt observaŃii realiste.D. pe de altă parte. Hughes&D. care determină un comportament diferit. sau subspecializări în psihiatria socială care să vizeze medicul psihiatru. PrezenŃa lor pentru perioade mari de timp. cert este că acest fapt se conturează ca o realitate. însă să nu căutăm să substituim intervenŃia în asistenŃă socială.echipă. Rutman I. foarte recunoscut şi apreciat în multe state unde sectorul nonguvernamental a conturat un alt nivel de dezvoltare. Sunt la nivelul Ńării unele ONG-uri (din păcate nu şi în judeŃul nostru) care pe baza experienŃei acumulate de-alungul timpului. Acest aport al sectorului ONG s-ar dovedi a fi şi în cazul nostru foarte productiv. însă lipsa unui sprijin minim din partea statului îi determină la „abandon”. 10 pânâ la 20% din paturile de psihiatrie sunt ocupate de persoane fără adăpost. sunt percepute ca un minus al sistemului întrucât blochează îmbunătăŃirea nivelului de calitate în aceste servicii. astfel rezultând o intervenŃie centrată pe client şi raportată la nevoile. Best practices in psychosocial rehabilitation 71 129 . însă acest fapt nu trebuie să-i transforme în clienŃi ai psihiatriei. BineînŃeles că sunt şi persoane fără adăpost care suferă de boli mentale. Nu există însă statistici exacte. Weinstein (Eds. pe de-o parte şi cu familia acestuia. excludere şi marginalizare din sectorul vieŃii sociale a acestor persoane. făcută de un absolvent de asistenŃă socială cu posibilitatea de a prelua aceste atribuŃii. de către un alt specialist care deprinde noŃiuni minime.

există o multitudine de factori care constituie o ameninŃare la adresa sănătăŃii mintale a tinerilor şi adolescenŃilor. toate menite să prevină lăsarea. Problemele care se conturează la această grupă de vârstă. Este foarte important să oferim tinerilor un cadru securizant. debilitante. pentru a favoriza o bună dezvoltare psihică ulterioară. factorilor de schimbare permanenŃi. iar capacitatea de a le face faŃă nu este întotdeauna aceeaşi de la individ la individ. aparŃinătorilor persoanelor cu probleme mintale. AutorităŃile locale nu oferă din păcate nici un sprijin în aceste cazuri. adolescentului. în baza studiilor întreprinse în acest sens care urmăreau raportul cost-eficienŃă. în unităŃiile socio-medicale. Goffman. în mare parte.cum ar fi probaŃiunea.precum. Această categorie aparte. spitaliceşti şi pacient. toate acestea conducând din nefericire. din punctul de vedere al socialului. emoŃional şi psihic. în introducere 130 . Promovarea stării de sănătate la copii şi tineri Nici în acest caz asistentul social nu este promovat ca un specialist care poate avea o contribuŃie determinantă. lipsuri prelungite. delincvenŃional.etc. şcoala. programe educaŃionale şi ajutor financiar (de susŃinere acolo unde se impune). Pentru a putea înregistra intervenŃii de succes pentru pacienŃi. ar putea fi încadrate în două categorii: probleme comportamentale minore dar şi bolile grave mintale.cit. spitalele de psihiatrie. respectiv. Aşa cum am mai menŃionat la un moment dat. Problema cu adevărat ignorată este riscul dat de primele semne de întrebare. (2004):op.Consilierea socială joacă un rol determinant în cazul familiilor. statutul social. însă foarte rar intrăm în incidenŃa „sănătăŃii mintale”. asemenea penitenciarelor sunt adesea cotate în studiile de specialitate drept „instituŃii totale”72. familiile trebuie consiliate. oferindu-le acestora. expunerea la separarea părinŃilor(divorŃ) sau pierderea unei persoane apropiate. deprivarea.etc). abandonarea persoanei în spitalele de psihiatrie. Se vorbeşte adesea de devianŃă . înfiinŃarea de centre de consiliere prin care să se ofere servicii de consiliere socială şi psihologică. chiar şi stimulente „financiar” acolo unde raŃionamentul financiar ar bloca/stopa ajutorarea. importante în viaŃa tânârului. DiferenŃa între cele două. abuzul de substanŃe. printre care definim: factorii sociali şi de mediu. familia. expunerea la violenŃă de orice fel. la excluziune socială. diversele forme de discriminare sau întâmpinarea timpurie a unor dificultăŃi. cel economic(material-sărăcia. (tinerii) sunt expuşi adesea problemelor de adaptare. de o 72 Erving. tânărului. pentru a fi un liant între instituŃiile medicale. Realitatea este însă grăitoare. a membrului de familie a persoanei care suferă de o boală mintală precum şi oferirea de stimulente. În cazul bolnavului psihic nu s-au propus încă politici sociale prin care să se urmărească pe de-o parte: recunoaşterea rolului (şi întărirea rolului) de îngrijitor şi aparŃinător. este dată de faptul că faŃă de sistemul de detenŃie s-au propus de mult alternative mai „atractive”. vizavi. Editura Polirom.sub aspectul comportamental. Sunt foarte puŃine studiile de specialitate care ating această dimensiune –sensibilă a copilului. determinate.

a unui climat familial sănătos. mame minore. precum şi categoriile de risc precum: tineri din familii dezorganizate. fără a Ńine cont de apartenenŃă sau clasă socială. Asistentul social ar trebui să joace un rol activ în promovarea oportunităŃilor de dezvoltare normală. îmbunătăŃirii abilităŃilor sociale şi a suportului social. respectiv acompanierea de specialitate a familiilor cu copii „vulnerabili”. viitor adult şi totodată să ofere suport de specialitate familiilor. Ar trebui să ridice întrebări serioase specialiştilor când problemele care par mai puŃin severe nu dispar odată cu maturizarea individului. • Terapii cu familia.exemplificând modelele de succes şi modelele de bună practică şi nu în ultimul rând să conştientizeze familiile despre importanŃa oferirii unui climat familial optim psiho-social. • Sesiuni de consiliere individuale şi de grup. care vor amprenta grav evoluŃia viitorului –tânărului. ne aduce pe toŃi în faŃa unei realităŃi dure. Dacă ar fi să facem un studiu din punct de vedere financiar.adult. să promoveze campanii de informare şi schimburi de experinŃă cu alte state care practică deja aceste politici. raportul cost-eficienŃă dat de programele de prevenire primară şi secundară s-ar dovedi a fi tot cele mai productive. • Organizarea burselor de locuri de muncă pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală.promovat în instituŃiile de învăŃământ şi în familii. familii în risc. dar şi să ofere sprijin de specialitate tinerilor care se află în situaŃii de viaŃă stresante. însă adevărate. • Suport de specialitate în vederea dezvoltării deprinderilor de viaŃă independentă. cu atât mai mult cu cât ea poate afecta pe oricine. pentru a depăşi cât mai natural situaŃia/le de criză. • Organizarea de programe care vizează tinerii care vor deveni părinŃi. dar totodată 131 . pe de. în cazul acestor persoane va duce la cronicizarea afecŃiunilor. afectând atât sfera relaŃiilor interpersonale cât şi în plan social. din perspectiva asistentului social în lucrul cu tinerii şi adolescenŃii cu probleme de sănătate mintală. Printre cele mai eficiente metode de intervenŃie. • Politici de identificare a factorilor de risc. Adesea promovat dictonul „nu există sănătate fără sănătate mintală”. • Organizarea de seminarii în şcoli. predispozanŃi la afecŃiuni psihice. devenit. aparŃinători ai tinerilor care suferă de o boală. Promovarea sănătăŃii mintale ar trebui să reprezinte o preocupare a tuturor. În acest context asistentul social ca promotor al sănătăŃii mintale la copii şi adolescenŃi poate dezvolta şi propune politici de acŃiune care să vizeze şi să promoveze în primul rând dezvoltarea conceptului de sănătate mintală. tulburare mintală. prezenŃa violenŃei domestice. să disemineze informaŃiile.conduită pusă sub semn de întrebare. întrucât lipsa unei intervenŃii centrate pe client făcute din timp.pregătirea familiei pentru a fi sprijin real în cazul tinerilor cu probleme de acest fel.campanii anti-stigmă. s-ar contura: • Programe de sensibilizare a oamenilor în general faŃă de această problematică.o parte reducând costurile pe termen lung privind reabilitarea persoanei cu o boală mintală. pentru o bună dezvoltare a psihicului tânărului.

implică prin valenŃele sale un instrument important în intervenŃia de specialitate. Când vorbim de „excluziune socială” în anul 2008. psihică şi socială şi nu doar absenŃa bolii sau infirmităŃii”. Editura FundaŃiei PRO. psihologul..p 21-35 132 . culturale. Putem vorbi de o „instituŃionalizare/spitalizare” prelungită la persoanele care ridică realmente probleme de ordin social ( lipsa unei locuinŃe. Servicii integrate de sănătate mintală. 4. Care ar fi în opinia dumneavoastră.reprezintă starea de bunăstare fizică.. Bucureşti. care aduce în discuŃie cel mai mult ideea de echipă terapeutică în care asistentul social are rol de lider. din puctul de vedere al eficenŃei de metode al serviciilor comunitare. marginalizează? 73 William. Breakey. În acest context se poate vorbi despre intervenŃia comunitară în „psihiatria comunitară”73. dar nu în ultimul rând asistentul social.prezintă o mai sigură reinserŃie socio-familială şi la adult se poate vorbi şi de dimensiunea profesională.Studiile de specialitate arată că avantajele oferite de medicamentele psihotrope.”Igiena mentală” ca ramură a psihiatriei.. posibilităŃi financiare precare.Universitatea de Vest « Vasile Goldiş » Arad) Prezentul ghid serveşte unui studiu în domeniul asistenŃei sociale cu titlul “ Noi direcŃii de intervenŃie ale asistenŃei sociale în Romania” 1. politice. Cat de important este rolul acestuia în serviciile de psihiatrie? Se poate vorbi în Romania de prezenŃa echipei „terapeutice ” formată din toŃi aceşti profesionişti în spitalele de psihiatrie din Romania? 5.. Anexă Ghid de interviu ( Drd. precum şi ideea de dezvoltare a unei game cât mai vaste. (2001). întelesul dat noŃiunii de „bunăstare socială“. precum si politicile statului de a nu supraaglomera spitalele de psihiatrie în cazul afectiunilor mai usoare. R. Din punctul dumneavoastră de vedere consideraŃi că este adevarată această afirmaŃie? Cum comentaŃi această situaŃie? 2. ar trebui să ne gândim la o limitare a drepturilor civile.Comunitară Modernă.Asist. Morcan Oana. 3.Sub ce aspect Planul National de Sanatate actual vizează interferenŃa serviciilor medicale cu intervenŃia socialului? DaŃi-ne câteva exemple. Univ. sociale. Psihiatrie. aşa cum OMS o defineşte în enunŃul “. sau este vorba încă de o mentalitate venită de la o societate care pune încă accentul pe etichete. economice. lipsa aparŃinătorilor „abandon instituŃional”) etc.? Ne puteti spune cu aproximatie care ar fi numarul pacienŃilor aflaŃi în această situaŃie raportat procentual? 6. a facut posibilă o creştere a numărului persoanelor cu tulburări psihice tratate la domiciliu comparativ cu cele tratate în spitalele psihiatrice. în acest context echipa interdisciplinară vizează medicul psihiatru.

ocupantă a postului de asistent social. sunt existenŃa neurolepticelor moderne care permit un tratament ambulatoriu şi plusul adus de noua legislaŃie privind posibilităŃile de internare nevoluntară. d-na Mureşan şi-a manifestat disponibilitatea în a-mi răspunde la câteva dintre întrebările care încă se conturează dat fiind realitatea bolnavului cu probleme de sănătate mintală. realitatea prezintă o cu totul altă statistică. nestructurat. Cu toŃii ştim că există o legislaŃie care reglementează anumite facilităŃi instituŃiilor care angajează persoane cu diverse forme de handicap printre care şi cel mental. respectiv 5 asistenŃi sociali pe lângă ceilalŃi specialişti.7. nu poate atinge un standard înalt de calitate. Cele mai mari progrese din perspectivă medicală.Care ar fi modelul integrat de intervenŃie pentru o bună reinserŃie socioprofesională în cazul pacientului din psihiatrie? Cum se conturează rolul asistentului social în acest demers? 8. Şi în judeŃul Arad. învătămant. Dacă ar fi să faceŃi comparaŃie cu celelalte sisteme de servicii sociale (educaŃie. asigurări sociale.medic specialist Doctor în ŞtiinŃe. argumentat pe de-o parte de lipsa de timp. Deşi întreaga literatură de specialitate vorbeşte de un medic psihiatru „policalificat”. după spusele domnului doctor. Am încercat să intervievez şi medicii psihiatri care lucrează în spitalele de psihiatrie. am fost orientată spre asistenŃii sociali ai spitalului. am ales ca la finalul lucrării să anexez ghidul de interviu care a stat la baza concluziilor stabilite. realitatea arătă că declinarea competenŃelor care nu Ńin strict de sectorul medical este o practică. în cazul majorităŃiilor spitalelor de psihiatrie din Ńara noastră. oferindu-mi o perspectivă realistă a unui specialist care se confruntă direct cu acest tip de probleme. şi anume intervenŃia în triunghi pacient-familie-societate. pe care am avut plăcere de a-l aplica d-nei Dorina Mureşan –sociolog la Centrul de Sănătate Mintală Arad. Din cunoştinŃele dumeavoastră. 133 . Din interviul cu Dr. dar mai ales de caracterul „social” al întrebărilor. care din păcate nu reuşeşte să atingă toate obiectivele pe care şi le propune strategia naŃională privind bolnavul cu probleme mintale. putem vorbi de un rol puternic conturat al asistenŃei sociale în alte Ńări europene? 11. cunoaşteŃi în acest sens care ar fi rata de reinserŃie profesională a pacienŃilor spitalelor de psihiatrie? 9. Suciu Radu.În cea ce priveşte legislaŃia actuală. am aflat că cele mai importante preocupări ale medicilor psihiatri sunt legate de asigurarea unui intervenŃi de specialitate vizavi de administrarea medicaŃiei şi monitorizarea bolii. care credeŃi că ar fi modificarea care ar putea aduce beneficii acestui sistem? 10. Pentru celelalte întrebări. spitalul de psihiatrie beneficiază de serviciile unui singur asistent social.etc) cum a-Ńi aprecia sistemul medical din Romania? -Vă mulŃumesc!Pentru o mai bună înŃelegere a acestei dimensiuni. care în ciuda unui legislaŃii care vorbeşte despre necesitatea unei echipe terapeutice formată din 4. Cu o vechime de câŃiva ani în acest domeniu. însă mi s-a acceptat un interviu scurt.(vezi secŃiunea 2 a Legi SănătăŃii Mintale şi a protecŃiei persoanelor cu tulburări psihice).

pentru această categorie de beneficiari. în cazul de faŃă d-na sociolog. şi boala psihică. încă de la început conŃine o rubrică care condiŃionează „starea psihică” a celui care urmează a fi admis. La întrebarea „sub ce aspect PNS (Planul NaŃional de Sănătate) actual –interferează dimensiunea medicală cu cea socială”. întocmeşte anchetele sociale. al nostru al tuturor de a oferi atenŃia cuvenită acestui sector. al drepturilor.termen. Chiar dacă există. este singurul care funcŃionează oferind servicii de specialitate acestei categori de beneficiari. unde conform spuselor sociologului centrului „discriminarea se face pe faŃă”. am desprins că munca în echipa terapeutică se face astfel: „avem două categorii de boli-de patologie (defectuali) unde asistentul social e şeful. terapia recreativ-distractivă şi pe viitor se militează pentru ergoterapie. iar printre activităŃile zilnice putem aminti: terapia ocupaŃională. însă datorită resurselor puŃine financiare şi umane. motiv pentru care se vehiculează ideea de conturare a unui „centru respiro” pentru familiile aparŃinătorilor. întăreşte ideea potrivit căreia lucrul cu familia este foarte important. Nu putem vorbi despre centre de zi în Arad.Este necesar întreprinderea de demersuri de aliniere la standardele şi politicile sociale deja existente „pe hârtie”. Opinia sociologului CSM (Centrului de Sănătate Mintală) din Arad. de profesie tot sociolog. O altă problemă acută este cea creată de spitalele „medico-sociale”. decât despre existenŃa unui centru de zi. dar şi sprijin în rezolvarea problemelor administrative (medical. d-na sociolog ne-a răspuns afirmativ. Realitatea obiectivă ne dezvăluie că utilitatea locuinŃelor protejate este de necontestat. suportul oferit nu este încă unul atât de calitativ. cu prevalenŃă psihoza-unde psihiatrul intervine-sporadic”. În contextul în care centrul de zi din cadrul CSM-ului Arad. gospodăresc. Din interviul purtat cu d-na Dorina Mureşan. care să poată răspunde nevoilor de asistenŃă atât din centru. mediatizare prin campanii de sensibilizare a populaŃiei şi a găsi drept prioritar formarea echipelor terapeutice aşa cum standardele le impun. problematic fiind implementarea (resursele umane. locuinŃe protejate dar şi în lucru cu familia şi pacientul tratat în ambulator.etc). consider strigent angajarea mai multor specialişti. întrucât în chestionarul de admitere în spitalul medico-social. etc). Imaginea specialistului despre cadrul general de funcŃionare. ci birocraŃia. Acest lucru se încearcă şi în judeŃul Arad prin două tipuri de servicii: locuinŃele sociale protejate şi centre de zi. prevede necesitatea de a exista în viaŃa fiecărui pacient „dimensiunea socială”. care are ca scop resocializarea. asistentul social din cadrul spitalului nu face munca în teren. materiale. cât s-ar dori. de a administra bani. este necesar un efort comun al autorităŃilor. 134 . asistentul social al Centrului de Sănătate Mintală. al statului. D-na sociolog. în condiŃiile în care acestea se prefigurează a fi nişte obiective care oferă suport social. este că se doreşte într-adevăr să se dezvolte servicii sociale comunitare de asistenŃă psihiatrică. confirmând existenŃa unei strategii bine structurate. Acesta este Centrul unde lucrează şi d-na sociolog cu atribuŃii de asistenŃă socială Dorina Mureşan alături de colegul său cu atribuŃii de psihologie.

psihiatria. a sectorului psihiatric care vorbeşte despre un număr aproape egal de norme de asistenŃi sociali cu cele de medici psihiatri.. Buda.. sub egida Centrului de formare Fracaritatis. p. şi anume pacientul psihiatric. Editura ŞtiinŃelor Medicale editura Juridică. cu o „structură instituŃională rigidă.245 75 Vezi legislaŃia privind Sănătatea Mintală şi a ProtecŃiei Persoanelor cu Tulburări Psihice (art 14) 135 .conturată în jurul asistentului social. O analiză obiectivă a doar câtorva dintre rapoartele făcute de OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii din ultimii ani.pentru ca ulterior împreună să găsească soluŃii”. Cred ca e momentul să ne responsabilizăm cetăŃenii. însă care ar trebui să se repete atât la nivel regional. judeŃean şi. încă se desfăşoară după un model învechit. strict medicalizată centrată pe marele spital de psihiatrie”74. care are nevoie de asistenŃi sociali bine pregătiŃi care să identifice nevoile specifice ale acestora.Iresponsabilitatea.Privitor la echipa terapeutică d-na sociolog argumentează: „. ar trebui să depăşim modelele de practică vechi şi să promovăm aşa cum deja legislaŃia începe să contureze dimensiunea socială a intervenŃiei.”. Există deja o legislaŃie care reglementează explicit prin normele de aplicare a Legii privind Sănătatea Mintală şi a ProtecŃiei Persoanelor cu Tulburări Psihice. Trebuie să avem curajul să recunoaştem că tulburarea psihică nu mai reprezintă o problemă a individului si a familiei acestuia. 74 Octavian. s-a acceptat participarea unui număr de medici psihiatrici tineri. ulterior însă la cererea Centrului de Sănătate Mintală Titan. demonstrează tot mai mult necesitatea unei regândiri a psihiatriei.... vorbim de o problemă natională datorită implicaŃiilor socio-economice. se prezintă ca o problemă a comunităŃii din care face parte acesta. Din discuŃiile purtate cu specialişti a rezultat deasemenea dorinŃa acestora de a lua contact cu experienŃa altor state şi cu specialişti din acest domeniu care activează în alte Ńări. realitatea este neconcordantă siuaŃiei existente însă în prezent în spitalele de psihiatrie.totodată să vizeze angajarea unui număr mai mare de asistenŃi sociali cărora să le ofere deasemenea formări continue... Bucureşti.Aspecte medico-legale psihiatrice cu aplicaŃii în dreptul penal. 75la art. (2006).. din cadrul Spitalului Al. Consider că pentru a putea înregistra un real progres în acest segment al psihiatriei... Obregia. S-a dovedit a fi un proiect pilot de succes. Singurele modalităŃi de cunoaştere vizavi de experienŃa altor state şi-o facilitează singuri prin achiziŃii de cărŃi. Concluzia discuŃiei noastre este că „bolnavul mintal este o persoană deosebit de vulnerabilă.echipa terapeutică în România are nevoie de o formare profesională pe aceste direcŃii de acŃiune. iar la nivel micro.14.. din prezenta lege –cu toate ca se prezintă foarte clar echipa terapeutică atât pentru adulŃi cât şi pentru copii. să conştientizăm populatia cu privire la boală şi bolnavul psihic. În 2007 s-a iniŃiat prima formare în domeniul psihiatriei comunitare. Aparent această formare îşi propunea să vizeze strict formarea nurselor psihiatrice în comunitate. asistenŃi sociali şi psihologi . civil şi al familiei... documentare sau alte eventuale contacte pe care reuşesc să le întreprindă prin propriile mijloace. Concluzii şi propuneri ale studiului În România.

reale. care intervine ca un specialist care detine competente din mai multe domenii şi ajută astfel clientul să facă faŃă în mod eficient unei varietati de probleme mintale. pentru a fi trataŃi ca oameni cu drepturi egale cu ale tuturor. îmbunătăŃindu-şi astfel functionalitatea globală. Asistentul social ca promotor a drepturilor omului. promovând respect pentru aceştia. promotor al şanselor egale pentru toŃi în comunitatea de apartenenŃă. şi să nu ne mulŃumim doar cu politici sociale care sună bine pe hârtie. • Asupra individului. deprinderi. rolul asistenŃei sociale ar fi acela de a o ridica la un nivel al cerinŃelor şi nevoilor actuale. respect pentru confidenŃialitatea informaŃiilor despre viaŃa personală. reforme şi în acest domeniu. putem concluziona că handicapul mintal desemnează starea de limitare a capacităŃilor umane şi consecinŃele acestei limitări ce este un dezechilibru în viaŃa unei persoane în încercarea acestuia de a –şi asuma şi îndeplini rolul social la un nivel cât mai asemănător cu ceilalŃi membri ai comunităŃii din care se desprinde. o tulburare psihică diagnosticabilă cu ajutorul criteriilor acceptate pe plan international. poate meditând asupra statisticilor care vorbesc despre o prevalenŃă pe viaŃă a acestei boli care este de 33%*(potrivit OMS). El trebuie să joace un rol activ ca apărător al persoanelor cu o suferinŃă mintală. În acest cadru asistentului social îi sunt necesare o serie de calităŃi etice şi morale. E o problemă cu adevarat de interes naŃional şi internaŃional. militând pentru creearea unor oportunităŃi de muncă.Admiterea în UE a condiŃionat printre altele. rupând barierele care au dominat atâtea sute de ani. aptitudini. cu termene şi etape bine definite. la un moment dat. În urma studiului literaturii de specialitate care face trimitere la această categorie de persoane care au un handicap mintal. Pacientul psihiatric reprezintă o categorie a populaŃiei cu o pozitie puternic dezavantajată faŃă de restul populaŃiei. Dacă sociologia a fost prima care a facut pasul în sensul scoaterii psihiatriei din închistarea strict medicală. dar nu în ultimul rând sprijin al beneficiarului pentru a-l determina în vederea asumări „riscurilor” unui trai obişnuit. sau ale vietii de zi cu zi. efort de voinŃă a tuturor sectoarelor cu care interferează. reprezentându-le 136 . însă e momentul să milităm cu toŃii în sensul unei intervenŃii practice. ceea ce înseamnă ca unul din trei oameni va avea. trebuie să militeze pentru respectarea drepturilor şi libertăŃilor şi a acestei categorii de persoane. IntervenŃia lui trebuie să fie focalizată pe trei directii de acŃiune: • Comunitară. pe parcursul vieŃii. care vizează reinsertia socială. • Asupra familiei şi a mediului in care convieŃuieşte. marcând trecerea de la serviciile de tip azil la o interventie complexă de tip preventie. la care ar trebui să reflectăm mai bine. care să îi ajută să intervină în întâmpinarea nevoilor acestei categorii de beneficiari. al dreptului la intimitate şi autodeterminare. Asistentul social trebuie văzut ca o persoană instruită care deŃine abilităŃi şi deprinderi in munca cu acest grup tinta. Asistentul social va fi cel care conduce „lupta” pentru creşterea toleranŃei şi înŃelegerii din partea majorităŃii. acesta este motivul pentru care se doreste o muncă colectivă.reabilitare. promotor al respectului pentru individualitatea şi demnitatea lor.

unde are loc acŃiunea propriu-zisă. echipa terapeutică să poată conŃine specialiştii pe care noile politici sociale îi prezintă deja ca fiind o necesitate. Dacă pornim de la toate aceste considerente se explică încă o dată nevoia de intervenŃie din punct de vedere al asistenŃei sociale. putem vorbi despre existenŃa a trei principii generale de lucru în asistenŃa socială a persoanelor cu handicap mintal. dar care are ceva de spus. dar şi prin politici sociale coerente şi realiste. oferind servicii de specialitate. indiferent de factorii cauzali care ar putea 137 . Cea mai eficientă metodă de intervenŃie a asistentului social în acest segment de activitate ar trebui să vizeze trei direcŃii de acŃiune. • Odată identificaŃi. Este neceesară o revoluŃionare a acestui sector. interesele. iar din păcate adesea se întâmplă ca problemele identificate să nu fie cele mai importante întrucât factorii de decizie nu sunt întotdeauna primi „în teren”. Asistentul social trebuie să intervină în acest proces de ajutorare a persoanelor cu probleme mintale. Vizavi de toate aceste considerente. pornind de la nevoile şi cerinŃele beneficiarului şi ale familiei acestuia. Pentru o reală reformă în psihiatrie s-ar impune alocarea de fonduri pentru ca resursa personal să poată deveni o realitate. acestea fac parte dintr-un sistem naŃional de ocrotire. însă fără a uita că este o individualitate diferită faŃa de celelalte categorii de persoane. cu toate au demonstrat că. ceea ce implică direcŃii de acŃiune trasate de cele mai multe ori de nivelurile superioare de decizie. Să sperăm că o educaŃie în favoarea persoanelor cu probleme mintale făcută prin mass-media. • Dezvoltarea unor strategii de oferire serviciilor sociale pentru persoanele cu probleme mintale. acestor persoane în vederea schimbării mentalităŃii acestor persoane faŃă de ele însele. soluŃii pentru rezolvare problemelor. În general. care la rândul lor dictează nivelurilor judeŃene şi locale. care are la bază o politică naŃională. O evaluare a consideraŃiilor anterioare precum şi plecând de la obiectivele generale ale asistenŃei sociale.WING. dar nu în ultimul rând trebuie să fie promotorul unor schimbări în planul mentalităŃi cetăŃenilor.drepturile. care ar fi: • Identificarea corectă a acestor clienŃi. mijloace(materiale şi/sau financiare). cu bolnavul mintal. asistentul social trebuie să intervină ca un facilitator de servicii de sprijin. va determina schimbarea atitudini discriminatorii a membrilor comunităŃilor din care fac parte aceşti oameni. şi trebuie susŃinută în acest sens. inclusiv unele dintre cele mai valoroase cercetări de psihiatrie socială făcute prin anii 1967 de către J. pentru a putea oferi modele de intervenŃie individualizate raportate la nevoile lor. Acest lucru adesea îngreunează intervenŃia propriu-zisă. Acest lucru ar implica în primul rând o schimbare a mentalităŃii societăŃii româneşti faŃă de persoanele cu handicap mintal dar la acelaşi nivel de importanŃă să urmărim să intervenim în sensul ajutorării. o iniŃiativă plină de curaj care să dea o nouă dimensiune bolnavului mintal. iar diversificarea instituŃiilor de îngrijire comunitară să devină o realitate în practică. precum şi o monitorizare pe tot parcursul intervenŃiei.

J.Mieta. G. constituie principali factori contributori asupra boli psihice. Psihiatrie. Dr.Antropologie. în introducere 10. Cambridge Univ. realizat în rândul populaŃiei din România.. *Centrul Pentru Politici şi Servicii de Sănătate .Sondaj de opinie privind serviciile de sanatate.realizat în rândul medicilor din Romania 15. (2004)Parteneriat public privat în furnizarea serviciilor sociale.Editura Brumar.anti-stigma. *Centrul Pentru Politici şi Servicii de Sănătate . Wing. William. Institutionalism and schizophrenia. p 13 7. artic Radu. 2008 3.2007 4. Breakey.1970 138 .I.Sociologie.).fi descoperiŃi în etiologia boli psihice. Best practices in psychosocial rehabilitation 9. Brown.Press. p. Suciu.66 8.15-23 2. R. nr.ro 17.(2007). 2002 16. What is psychiatric rehabitation? In R. Cucu. J. Weinstein (Eds.ro 76 Wing. O perspectivă psihiatrică asupra stigmei.Comunitară Modernă. respectiv contactul cu lumea exterioară. (2006)... (2001). Timişoara. Goffman. Mihaela Lambru. (2004): Aziluri-Eseuri despre situaŃia socială a pacienŃilor psihiatrici şi a altor categorii de persoane instituŃionalizate.K. Erving.Barometru de opinie privind serviciile de sănătate.1970 14. Servicii integrate de sănătate mintală. Editura Polirom. Psihiatrie socială. www.. Mihai..Iresponsabilitatea. Rutman I. Ardelean. Lăzărescu. LegislaŃia privind Sănătatea Mintală şi a ProtecŃiei Persoanelor cu Tulburări Psihice (art 14) 13.cit.09. Studiul-Nevoi alternative de îngrijire comunitară pentru pacienŃii instituŃionalizaŃi în spitalele de psihiatrie..245 12.. Cambridge Univ. Mircea.11. Octavian. 76 Bibliografie: 1. HaŃegan.apsro. Editura Polirom. sursa Rompres 20.p 21-35 11. Goffman. Dr. civil şi al familiei. Institutionalism and schizophrenia. www. (2002).Press. Bucureşti.K. Psihiatrie.p.Aspecte medico-legale psihiatrice cu aplicaŃii în dreptul penal. Bucureşti.(1997). Erving. XII 5. Hughes&D.07 6. Editura FundaŃiei PRO. Ioan Margineanu.D. mediul social.W. Revista Psihiatru.Buc. p. G. Buda. Brown. (2004):op.W. Editura ŞtiinŃelor Medicale editura Juridică.

apoi răspândindu-se la reprezentanŃii tuturor claselor sociale. Dacă în urmă cu câteva secole. depending on the extension and intention of the expression and manifestation affects in a severe way the organizational climate and efficiency. Munca. munca era atribuită doar sclavilor (exceptând munca de coordonare şi supervizare – atribuite reprezentanŃilor claselor sociale înalte). work. s-a ajuns actualmente datorită schimbărilor succesive ca munca să devină atât o activitate necesară pentru a trăi. alŃii întorc nasul şi alŃii nu se mai întorc deloc”. and these. ConcepŃia asupra muncii sa transformat radical din trecut până astăzi. cât şi asupra sănătăŃii fizice. in a way that creates perturbations on the physic health. the constant risk to appear some new hard to adjust phenomena exists. cât şi un mijloc de afirmare în societate pentru cei care au un anumit statut.trebuie să fim undeva. especially workaholism to contain benefic valences for organization. este un element-cheie în vieŃile noastre.WORKAHOLISM-UL – FENOMEN DEZADAPTATIV ÎN RÂNDUL ASISTENłILOR SOCIALI DIN TIMIŞOARA? Loredana SIMEREA UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA “Munca grea dezvăluie caracterul oamenilor: unii îşi întorc mânecile. Sam Ewig Abstract The article approaches in a synthetic way the problems of workaholism and tries to present concisely the results of a study made in 2008 with the purpose to identify the presence of work addiction among the social workers form the social institutions in Timisoara. Ea dă structură orelor noastre de trezire . pentru a deveni independenŃi economic. Key words: workaholism. în afara cercului familiei şi prietenilor noştri. But it is not excluded that these phenomena. Workaholism or the work addiction is placed between the addiction phenomena. 139 . dedicarea faŃă de muncă fiind excesivă şi generând efecte negative atât asupra vieŃii psiho-sociale. and it’s characterized by the excessive need to work. indiferent cum o definim sau dacă suntem plătiŃi pentru ea ori nu. in relations and in a good efficiency of people. personal. Ca urmare a acestor schimbări.şi ne dă un simŃ al identităŃii în lume. să facem ceva . social workers. especially if they display between certain limits. identitatea muncii o concură pe cea personală. Being given the fully transformations from the social and organizational contexts.

17 No. astfel încât să nu piardă timpul. Pentru „dependenŃa de muncă” sunt afişate 554 de rezultate. Aspectele asupra cărora ne-am îndreptat atenŃia în prezentul studiu vizează: O. O.600. Aceste rezltate. SubiecŃii de gen feminin obŃin scoruri mai mari la dimensiunea de workaholism în comparaŃie cu subiecŃii de gen masculin.3. Ipotezele a căror verificare ne-am propus să o realizăm sunt: I. Ideea de a nu face risipă de timp a evoluat de-a lungul timpului.2. personalităŃi strălucite au pus în evidenŃă necesitatea de a munci din greu pentru a obŃine rezultate remarcabile. I. religie sau educaŃie.600 de rezultate. dacă scriem „workaholic”. alături de ediŃii speciale despre dependenŃa de muncă publicate de către International Journal of Stress Management (2001. acesta va apare de 2. Asemenea filosofiei lui despre muncă sa păstrat dictonul: "Nulla dies sine linea" („Nici o zi pierdută fără rost”). 140 . Vol. O. de Journal of Organizational Change Management (2004.1. Determinarea nivelului de educaŃie ce caracterizează persoanele dependente de muncă.1.000 de ori.Se vorbeşte din ce în ce mai mult despre dependenŃa de muncă. gânditorul Romei Antice.ea vorbeşte la telefon cu şeful ei. MulŃi gânditori. Compararea cantitativă a asistenŃilor sociali predispuşi la workaholism din mediul privat şi public.3. 5) şi alături de alte publicaŃii servesc drept indicaŃie a creşterii interesului în privinŃa acestui fenomen. un agent aflat în luna de miere pe o insulă tropicală trimite fax la birou cu rezumatele legale. Identificarea cărui gen de persoane (feminin sau masculin) este mai predispus în dependenŃa faŃă de muncă. iar pentru „dependent de muncă” sunt afişate 18. acesta va apare de 164. AsistenŃii sociali din sectorul privat obŃin scoruri mai înalte în ceea ce priveşte nivelul de workaholism în comparaŃie cu asistenŃii sociali din sectorul public. I. îşi începea ziua de muncă la miezul nopŃii.2. artişti. În perioada februarie – mai 2008 am realizat un studiu cu scopul de a verifica prezenŃa workaholism-ului în rândul asistenŃilor sociali din instituŃiile de asistenŃă socială din Timişoara. O. iar în timpul meselor cerea să i se citească ceva.4. AsistenŃii sociali cu un nivel de şcolarizare mai ridicat obŃin scoruri mai înalte la dimensiunea workaholism faŃă de asistenŃii sociali cu un nivel de şcolarizare mai scăzut. 2). Identificarea persoanelor vulnerabile spre a fi workaholici în funcŃie de venitul pe care îl obŃin. În general este privită ca un lucru negativ. Se spune că Plinius cel Bătrân. Câteva exemple actuale sugerează dependenŃa de muncă: o femeie într-o barcă pe un lac împreună cu cei doi copii ai ei nu se poate relaxa . Vol. În studiul efectuat vom încerca să verificăm dacă această idee se aplică în rândul asistenŃilor sociali din Timişoara. dar pe de altă parte este singura dependenŃă acceptată de societate. 8 No.000. Dacă încercăm să căutăm pe internet termenul „workaholism”. şeful îşi ceartă directorul tânăr al unei companii de găzduire internet pentru că şi-a închis telefonul în timpul petrecerii fiului său dintr-o duminică.

Codificând aceste variante de răspuns cu puncte precum: 1. 2. a persoanelor cu dizabilităŃi. Avem astfel. Un punctaj între 25 şi 56 reprezintă o persoană care nu exagerează cu munca.73%. căsătoriŃi şi/sau necăsătoriŃi cu vârsta cuprinsă între 18 şi 50 de ani.27%. 4 În prezentul studiu am utilizat un chestionar.05 % au absolvit studii postuniversitare de specialitate. 3 şi 4. etc. a persoanelor dependente de substanŃe. am adunat punctele şi am obŃinut un scor final cuprins între 25 şi 100. a delincvenŃilor. „câteoadată”. a refugiaŃilor. un punctaj între 57 şi 66 caracterizează o persoană care este considerată un workaholic mediu. AsistenŃii sociali cu venit mai ridicat obŃin scoruri mai înalte la dimensiunea workaholism în comparaŃie cu asistenŃii sociali care au venituri mai scăzute. şi 71. 2 Fig. Au fost chestionate atât femei . Robinson. Their Partners and Children.79. a şomerilor. Testul de risc faŃă de dependenŃa de muncă. participanŃi voluntari la studiu. pp.I. 52-54. iar un punctaj între 67 şi 100 reprezintă un workaholic care exagerează. a persoanelor traficate. În ceea ce priveşte distribuŃia în funcŃie de nivelul de şcolarizare al acestora.95 % au absolvit studii universitare de specialitate.12 % persoane care obŃin venituri de sub 10 milioane lei lunar.4. cât şi bărbaŃi – 20. ToŃi aceştia lucrează în Timişoara în instituŃii publice şi private de asistenŃă socială din domenii precum: protecŃia copilului.8 % persoane care obŃin venituri lunare de peste 10 milioane lei vechi şi 45. În figura 4 este prezentată distribuŃia după venitul personal lunar al celor chestionaŃi. şi publicat în: Chained to the Desk: A Guidebook for Workaholics. and the Clinicians Who Treat Them (New York University Press. a vârstnicilor. Fig. Cercetarea de faŃă a fost realizată pe 82 de subiecŃi. se poate observa în figura 3 că 28. 1 Fig. Acest chestionar cuprinde 25 de întrebări închise a căror variante de răspuns sunt: „niciodată”. asistenŃi sociali. a adulŃilor. „adesea” şi „întotdeauna”. 54. 1998). realizat de Bryan E. 141 . 3 Fig.

nivelul de workaholism cu variabila independentă . 5 Pentru verificarea primei ipoteze.611 8.409 . statutul marital. am aplicat Testul T. 23. Tabelul nr. nivelul de şcolarizare. 2 Testul Levene de comparare varianŃelor Sig.830 . Fig.086 scortotal Sectorul privat Sectorul public Tabelul nr. În studiul de faŃă sau aplicat chestionare celor 82 de subiecŃi atât în format online. Astfel se va încerca validarea sau infirmarea acestora. Chestionarul a fost testat în cadrul etapei de pretestare. şi aume: genul subiecŃilor. (2F Sig. t tailed) scortotal VarianŃe egale acceptate VarianŃe .34 Abaterea standard 7.17 % dintre subiecŃii chestionaŃi sunt workaholici medii şi nici o persoană nu este un workaholic care exagerează.939 .78 49.409 142 . şi anume: „AsistenŃii sociali din sectorul privat obŃine scoruri mai înalte în ceea ce priveşte nivelul de workaholism în comparaŃie cu asistenŃii sociali din sectorul public.La acest chestionar am adăugat variabile în funcŃie de care am verificat ipotezele pe care le-am stabilit iniŃial. care este în esenŃă o procedură de testare a semnificaŃiei diferenŃei dintre două medii şi am comparat variabila dependentă . cât şi completate în prezenŃa mea în cadrul instituŃiilor de asistenŃă socială din Timişoara. experienŃa de lucru. 5: 76.83 % dintre asistenŃii sociali chestionaŃi nu exagerează cu munca. Analizarea şi interpretarea rezultatelor chestionarului este realizată prin aplicarea testului t răspunsurilor la întrebările referitoare la variabilele din ipoteze.006 .830 . domeniul de activitate. venitul. înaintea distribuirii către respondenŃi pe un număr de 10 persoane. 1 N 41 41 Media 50. vârsta.domeniul de provenienŃă al subiecŃilor chestionaŃi (sector privat şi sector public). În urma calculării scorului final la întrebările din testul de risc faŃă de dependenŃa de muncă s-au obŃinut următoarele rezultate ce pot fi observate şi în figura nr.

3 N 65 17 Media 50.54 Abaterea standard 7. Ipoteza a doua încearcă a arăta că personalul din sectorul privat.263 . personalul din sectorul public este mai puŃin predispus în a deveni workoholic. (2F Sig.18 49. care arată că diferenŃa dintre medii este de doar 1. şi anume: „SubiecŃii de gen feminin obŃin scoruri mai mari la dimensiunea de workaholism în comparaŃie cu subiecŃii de gen masculin” am aplicat testul t şi am comparat variabila dependentă .439 %.278 .057 .nivelul de workaholism cu variabila independentă – genul subiecŃilor chestionaŃi.409 la un p > . Această diferenŃă nesemnificativă poate fi observată în tabelul 1.726 8. cu alte cuvinte.egale neacceptate În tabelul 1 se poate observa statistica descriptivă a celor două domenii de provenienŃă. respectiv guvernamental. conform căreia personalul din sectorul privat obŃine scoruri mai înalte în ceea ce priveşte nivelul de workaholism în comparaŃie cu personalul din sectorul public. t tailed) scortotal VarianŃe egale acceptate VarianŃe egale .812 .05. Tabelul nr. nu există diferenŃe semnificative din punct de vedere statistic între persoanele care provin din sectorul privat şi persoanele care provin din mediul public în ceea ce priveşte nivelul de workaholism.795 143 . În tabelul 2 s-a calculat testul t de semnificaŃie între medii pentru ipoteza în discuŃie.478 scortotal Feminin Masculin Tabelul nr. care solicită la mai mult. În formularea acestei ipoteze am considerat că datorită timpului petrecut la serviciu până la ora fixă în marea majoritate a cazurilor. iar personalul din sectorul nonguvernamental are o mai mare predispoziŃie spre workaholism datorită dinamicii care se întâlneşte în acest mediu. datorită spontaneităŃii şi a proiectelor mereu inovative. 4 Testul Levene de comparare varianŃelor Sig. ceea ce înseamnă că rezultatele testului t nu permit acceptarea ipotezei cercetării. Pentru verificarea celei de-a doua ipoteze. pierzându-se astfel umbra plafonării în activitatea desfăşurată.782 . mediul privat şi mediul public. Ipoteza aceasta a fost infirmată din punct de vedere statistic. Am obŃinut un t nesemnificativ statistic cu valoarea . respectiv organizaŃii nonguvernamentale este mai predispus în a fi dependent de muncă în comparaŃie cu personalul din secorul public.

în care femeile doresc să domine întrun fel sau altul lumea. încercând a evidenŃia dacă există o diferenŃă semnificativă în asocierea nivelului de şcolarizare cu variabila workaholism. se poate observa în tabelul 5 statistica descriptivă a celor două niveluri de şcolarizare. care arată că diferenŃa dintre medii este de doar . t tailed) scortotal VarianŃe egale acceptate VarianŃe egale neacceptate . 144 .463 .905 scortotal Studii universitare Studii postuniversitare Tabelul nr.543 .522 . „asistenŃii sociali cu un nivel de şcolarizare mai ridicat obŃin scoruri mai înalte la dimensiunea workaholism faŃă de asistenŃii sociali cu un nivel de şcolarizare mai scăzut”.200 6. genul feminin şi genul masculin al respondenŃilor.644 . ipoteza aceasta a fost infirmată din punct de vedere statistic. 5 N 59 23 Media 49. Am obŃinut un t nesemnificativ statistic cu valoarea .694 . (2F Sig. acestea având tendinŃa să devină dependente de muncă în dorinŃa lor de a demonstra lumii că sunt mai bune decât bărbaŃii. Am aplicat testul t pentru a verifica cea de-a treia ipoteză. conform căreia subiecŃii de gen feminin obŃin scoruri mai mari la dimensiunea de workaholism în comparaŃie cu subiecŃii de gen masculin. cu alte cuvinte. Această diferenŃă nesemnificativă poate fi observată în tabelul 3.491 Astfel.neacceptate În tabelul 3 se poate observa statistica descriptivă a celor două variabile independente.71 50. În tabelul 4 s-a calculat testul t de semnificaŃie între medii pentru ipoteza actuală. şi anume: abolvenŃi de studii universitare şi absolvenŃi de studii postuniversitare. Tabelul nr. Deşi trăim într-o lume a vitezei.05. nu diferă semnificativ din punct de vedere statistic între persoanele de gen feminin şi persoanele de gen masculin în ceea ce priveşte nivelul de workaholism.64.96 Abaterea standard 8. ceea ce înseamnă că rezultatele testului t nu permit acceptarea ipotezei cercetării.795 la un p > . 6 Testul Levene de comparare varianŃelor Sig.

ceea ce înseamnă că rezultatele testului t nu permit acceptarea ipotezei cercetării. Am obŃinut un t semnificativ statistic cu valoarea .491 la un p > . limita între timpul afectat muncii şi cel afectat activităŃilor de loisir sau familiei se diminuează. În tabelul al doilea s-a calculat testul t de semnificaŃie între medii pentru ipoteza în cauză. pe care trebuie să le îndeplinească în cel mai scurt timp.088 . spaŃiul casnic fiind invadat de sarcinile de serviciu. Am aplicat testul t pentru a verifica dacă există o diferenŃă între scorurile obŃinute de către persoanele cu venituri mai ridicate. În ciuda acestor menŃiuni pe care le-am luat în considerare iniŃial.610 7.849 scortotal Sub 1000 lei Peste 1000 lei Tabelul nr.05. ceea ce înseamnă că ipoteza conform 145 . Am considerat că dezvoltările tehnologice au determinat o cultură a vitezei.Din tabelul 6 se poate observa că am obŃinut un t nesemnificativ statistic cu valoarea . ipoteza aceasta a fost infirmată din punct de vedere statistic. Acest lucru putând fi explicat printr-o mai mare responsabilitate şi un nivel al stresului mai ridicat.088 la un p < . în acord cu nivelul din ierarhia organizaŃiei. prin împărŃirea la 2-tailed. în care angajatul trebuie să îndeplinească mai multe lucruri în acelaşi timp şi este supraîncărcat cu sarcini. (2F Sig. faŃă de persoanele cu venituri mai scăzute.670 -1. care arată că diferenŃa dintre medii este de doar 1. În acelaşi timp.05.087 În primul tabel se poate observa statistica descriptivă a celor două niveluri de venituri.183 .40 Abaterea standard 7.732 . 7 N 37 45 Media 48. Tabelul nr. nu există diferenŃe semnificative din punct de vedere statistic între persoanele cu studii universitare şi persoanele cu studii postuniversitare în ceea ce priveşte nivelul de workaholism. conform căreia persoanele cu un nivel de şcolarizare mai ridicat obŃin scoruri mai înalte la dimensiunea workaholism faŃă de persoanele cu un nivel de şcolarizare mai scăzut. cu alte cuvinte. 8 Testul Levene de comparare varianŃelor Sig.25.43 51.727 -1. şi anume: sub 10 milioane de lei vechi sau 1000 lei noi şi peste 10 milioane. Numărul orelor de muncă creşte datorită termenelor limită foarte exigente. t tailed) scortotal VarianŃe egale acceptate VarianŃe egale neacceptate . Această diferenŃă nesemnificativă poate fi observată în tabelul 5.

workaholics-anonymous. în Career Development International. iar direcŃia acestei diferenŃe o putem desprinde din tabelul 7. Edward Elgar Publishing Limited.căreia asistenŃii sociali cu un venit mai ridicat obŃin scoruri mai înalte la dimensiunea workaholism în comparaŃie cu asistenŃii sociali ce au venituri mai scăzute se confirmă. care să aibă ca scop reducerea acestui fenomen. Number 5. Editura Polirom. vor fi lansate noi ipoteze de cercetare. Volumul al II-lea. Sept. Workaholism in organizations: new research directions. 1999. B. 14. Workaholism in Organizations: Gender Differences.. Robinson. I. Tratat de psihologie organizaŃional-managerială.. Un astfel de proiect care s-ar putea realiza este cel al creării unui centru Workaholicii Anonimi la nivelul oraşului Timişoara. Volume 11. The Relationship Between Workaholism and Marital Disaffection: Husbands' Perspective. 2003 6. observându-se că persoanele cu venituri de peste 1000 lei obŃin scoruri mai înalte în ceea ce priveşte nivelul de workaholism spre deosebire de personalul care obŃine sub 1000 lei lunar..org 146 . 2006. 2007 7.. 2006 5. Bibliografie: 1. Workaholism: Its definition and nature. IntervenŃia secundară are ca obiectiv pregătirea individului pentru a face mai bine faŃă presiunilor job-ului său. În ceea ce priveşte această temă pe care am studiat-o. IntervenŃia terŃiară presupune oferirea din partea organizaŃiei a unor servicii psihologice salariaŃilor. probabil vom asista la completarea modelelor consacrate sau poate chiar la elaborarea unor noi modele. Harpaz. În anii ce vor urma. Sex Roles: A Journal of Research. Programul DependenŃii de Muncă Anonimi se bazează pe cei 12 paşi şi 12 tradiŃii a Alcolicilor Anonimi. există diferenŃe semnificative din punct de vedere statistic între persoanele cu venituri mai bune faŃă de cele cu venituri mai scăzute în ceea ce priveşte nivelul de workaholism. el presupunând o strategie desfăşurată la trei niveluri: primar. secundar şi terŃiar. să exploreze eventualele soluŃii. R. antrenarea lui în acele arii în care are nevoie să facă faŃă mai bine. 2. Iaşi. www. R. Zlate M. Această ipoteză a fost confirmată din punct de vedere statistic. cu alte cuvinte. demersul clasic de intervenŃie cu siguranŃă îşi va dovedi în continuare validitatea. după modelul celui din SUA. aceştia având ocazia să vorbească despre problemele lor de acasă şi de la serviciu. Harpaz. Snir. 213 4. London. I. Burke. perspectivele de continuare a studiului se pot concretiza prin implementarea unor proiecte. R. Flowers C. Burke. SAGE Publications. Burke. The Family Journal 2006. Oricum. Research Companion to Working Time and Work Addiction. vor fi promovate noi strategii şi tehnici de intervenŃie. 3. R. Snir. şi anume fenomenul dependenŃei de muncă.. R. . Nivelul primar implică detectarea surselor de stres sau presiune din organizaŃie în cadrul unui audit ce reprezintă intervenŃia primară.

prison officers.IMPLICAłII SOCIALE ALE CONSUMULUI DE DROGURI Adela Lucia ŞLEAM Centrul Regional de Prevenire. the offences committed under the effects of the drugs. o viaŃă lipsită de sens şi. Key words Drug Drug user Drug use etiology Risk factors Protective factors Explanatory patterns Probation PuŃini sunt cei care. doctors. with accent on the environment. Tel. These are the conclusion of a focus group study. Majoritatea se gândesc la tânărul care îşi distruge în mod latent viitorul. on the basis of social. social workers). sociological and antropological issues. cultural or family factors or structures. It is to be noticed that not only the environment influences the life of the drug user but the user. police officers. Therefore it is necessary to have a multidisciplinary approach. psychologists. căci ele aduc singurătate. means of diminishing the drug use phenomenon by increasing the protective factors. atunci când rostesc cuvântul «drog» se gândesc la substanŃă în sine. PiaŃa LibertăŃii. Nr. Thus. lipsită de fericire. by his/her behaviour under the effects of the drugs endangers the physical and psychic safety of the members of the community. drogurile schimbându-i total viaŃa. Evaluare şi Consiliere Antidrog Timişoara. implicit. substance abuse represents an aquired behaviour. The results of the study reffer to the features of the drug use phenomenon from a causative point of view./Fax: 0256/432351 Abstract Producing convincing explanation for the extent and structure of drug use phenomenon in Romania is essential and it cannot be dealed with within one scientific field. probation counsellors. analysing the drug use from the external influences point of view. psychological. 147 . confinement / prison is not the solution. A special importance is hold by the explicative patterns focused on society. but alternative penalties. Nevertheless. public prosecuttors. 1. considering that drug use involves medical. evaluation of the punishment system in the drug related field and evaluation of the alternative penalties system compared to imprisonment. realised with the involvement of specialists whose activity is related to drug users (judges.

psiholog. concepŃii diferite între specialiştii care îşi desfăşoară activitatea în domeniul reducerii cererii de droguri (psiholog. au fost formulate. prin întărirea factorilor de protecŃie. schimbul de replici. al factorilor de risc. având o atitudine de toleranŃă faŃă de aceştia . Locul de desfăşurare a fost sediul Centrului de Prevenire. inspector şcolar) şi cei care îşi desfăşoară activitatea în domeniul reducerii ofertei de droguri (judecător. 148 . consilier de probaŃiune) referitoare la cauzele consumului. ea se estompează. treptat. ofiŃer de penitenciar. Conform studiilor realizate. În cadrul cercetării. al factorilor de risc. procuror. în final. reducându-se la procurarea dozei zilnice. însă. inspector şcolar). asistent social.La început. există membri ai societăŃii care consideră consumatorii de droguri ca fiind victime. S-au remarcat. Există însă şi persoane care îi stigmatizează. însă. ofiŃer de poliŃie. toŃi participanŃii şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la vârsta scăzută de debut în consumul de droguri (16 ani).p. În cadrul focus-grup-ului.d.v. anul 2003 se caracterizează printr-o creştere cu 13. drogurile sunt consumate pentru a creea o senzaŃie de plăcere. viaŃa consumatorului devine un coşmar. Pentru a avea o imagine de ansamblu cu privire la statutul consumatorului de droguri (victimă sau infractor).2% a infracŃiunilor constatate faŃă de anul 2002 şi cu 118% faŃă de anul 2001. consilier de probaŃiune. lăsând locul unei senzaŃii de lipsă. ritmul accelerat de creştere a criminalităŃii în legătură cu fenomenul drogurilor este evident după anii ’90 şi din ce în ce mai îngrijorător după anul 2001. surprinzâd astfel aspecte importante referitoare la modul în care consumatorul de droguri este perceput de către diferite categorii de profesionişti cu care intră în contact. săvârşirea unor infracŃiuni ca urmare a consumului de droguri. întrucât presupune interacŃiunea participanŃilor. procuror. iar perioada de desfăşurare a fost de 90 de minute. o serie de întrebări cu privire la următoarele teme: caracteristicile fenomenului consumului de droguri d.p. îi marginalizează. a fost utilizată metoda focus-grup-ului. Având în vedere aspectele menŃionate mai sus. Astfel. În ceea ce priveşte caracteristicile fenomenului consumului de droguri d. Grupul a fost compus din 9 persoane (judecător. pe parcursul derulării focus-grup-ului. de opinii şi idei. deoarece. asistent social. a fost iniŃiat un interviu de grup (focus-grup) care să evidenŃieze percepŃia pe care o au asupra unei asemenea persoane specialiştii care îşi desfăşoară activitatea în domeniul reducerii cererii şi ofertei de droguri. modalităŃi de reducere a dimensiunilor fenomenului consumului de droguri. ofiŃer de poliŃie. medic.v. Această plăcere este simŃită doar la început. considerându-i infractori. aprecierea avantajelor şi dezavantajelor sistemului de sancŃiuni alternative în raport cu pedeapsa prin privarea de libertate. medic. ofiŃer de penitenciar.d. evaluarea sistemului sancŃionator aplicabil în cazul săvârşirii infracŃiunilor la regimul drogurilor. pe marginea unor întrebări adresate. în cadrul unui ghid de interviu. Evaluare şi Consiliere Antidrog Timiş.

stimă de sine scăzută. au pus un mare accent pe factorii psihosociali: viaŃă stresantă. Astfel. ofiŃer de penitenciar. au fost subliniate expectativele scăzute ale părinŃilor faŃă de copii sau faŃă de reuşita acestora. inclusiv de către cei care fac parte din categoria celor care au atribuŃii în domeniul reducerii ofertei de droguri. Factori cu privire la influenŃa anturajului. Factori referitori la disponibilitatea drogurilor. este foarte probabil ca şi acesta să adopte un asemenea comportament. Factori familiali. Factorii de risc. asupra cărora a insistat inspectorul şcolar. au fost formulaŃi factori de risc precum lipsa unor legături afective familiale. consilier de probaŃiune). Strategiile neadecvate de gestionare familială. asupra cărora a insistat în special medicul. specialiştii din cea de-a doua categorie au insistat asupra implicaŃiilor generate de disponibilitatea drogurilor pe piaŃă. ofiŃerul de poliŃie şi ofiŃerul de penitenciar au fost sceptici. evidenŃiaŃi de către toŃi participanŃii. În schimb. nerespectarea regulamentului şcolar. depresie. enunŃaŃi de către specialişti. A fost evidenŃiată legătura existentă între apartenenŃa la entităŃi familiale unde cel puŃin unul dintre părinŃi este consumator de droguri şi dezvoltarea la copiii acestora a unor probleme de dependenŃă de substanŃe. anxietate. credinŃe ambigue referitoare la consecinŃele consumului de droguri. Factori şcolari. anxietate. dar faŃă de care procurorul. la existenŃa unor locuri publice 149 . dificultăŃi în relaŃiile interpersonale. evidenŃiaŃi în special de către asistentul social şi inspectoral şcolar. evidenŃiaŃi în special de către psiholog. atitudine favorabilă faŃă de consumul de substanŃe. incapacitate de control al emoŃiilor. A fost subliniată relaŃia de cauzalitate între debutul consumului de droguri şi existenŃa unor atitudini şi credinŃe pozitive referitoare la consumul de droguri. au fost precizaŃi: labilitate emoŃională. au fost precizate: rezultatele slabe la învăŃătură. dar cu privire la care au fost de acord toŃi participanŃii. stimă de sine scăzută. ofiŃer de poliŃie. Astfel. dar acceptaŃi de către toŃi participanŃii. În situaŃia în care adolescentul se integrează într-un grup care se caracterizează printr-un comportament de consum. Dintre aceşti factori. pot fi clasificaŃi astfel: Factori genetici. eşecul părinŃilor în exercitarea controlului faŃă de copii sau pedepsirea excesiv de severă creşte riscul de abuz de droguri. Disponibilitatea se referă la existenŃa traficanŃilor de droguri. în rândul grupului de egali. datorate incapacităŃii părinŃilor de a oferi suport emoŃional pozitiv copiilor lor.Astfel. prag scăzut de toleranŃă la durere. procuror. autocontrol scăzut. De asemenea. căutarea de senzaŃii noi. specialiştii din prima categorie enunŃată. absenteismul sau abandonul şcolar. depresie. precum şi divorŃul sau separarea părinŃilor. care includ lipsa unor expectative comportamentale ale părinŃilor faŃă de proprii lor copii. Factorii psihologici. asupra cărora au insistat specialiştii care au atribuŃii în domeniul reducerii ofertei de droguri (judecător.

absenŃa unor reŃele sociale de sprijin. întrucât ei consideră luarea deciziilor de către adolescenŃi ca fiind un rezulatat al unui proces raŃional influenŃat doar de informaŃia primită. Astfel. din nou. ofiŃerul de poliŃie. Specialiştii care îşi desfăşoară activitatea în domeniul de aplicare a legii au precizat că. potrivit experienŃei lor. Factori de extremă deprivare socială. cu mari posibilităŃi materiale. aglomerările umane. Cu privire la aceşti factori. cu atât mai mare este riscul ca tinerii să consume abuziv asemenea substanŃe în acea comunitate. ofiŃerul de penitenciar şi consilierul de probaŃiune au subliniat importanŃa deosebită a campaniilor de prevenire axate pe informarea elevilor cu privire la efectele consumului ilicit de droguri. a fost menŃionat faptul că reglementările legale şi normele sociale favorabile intereselor economice care menŃin diferite afaceri relaŃionate cu abuzul de droguri reprezintă factori favorabili consumului. specialiştii care îşi desfăşoară activitatea în domeniul reducerii cererii de droguri. nu este eficientă. procurorul. În schimb. cu un înalt grad de criminalitate. informarea este necesară. concepŃii diferite între specialiştii care îşi desfăşoară activitatea în domeniul reducerii cererii de droguri şi cei care îşi desfăşoară activitatea în domeniul reduceriiofertei de droguri. condiŃiile de viaŃă precare. stând la catedră. Se 150 . Aceştia au menŃionat că. unde indicatorii de criminalitate sunt mari şi unde există o vigilenŃă scăzută privind activitatea în locurile publice. Totodată. insuflându-se un sentiment de teamă. se remarcă.de consum. şi nu asupra efectelor acestora. şi-au exprimat convingerea potrivit căreia. un loc de muncă bun. Astfel. Aceşti specialişti au optat pentru asemenea modalităŃi preventive. aceşti specialişti au subliniat că o înaltă toleranŃă socială faŃă de consumatorii de droguri cotribuie la creşterea numărului acestora. prin întărirea factorilor de protecŃie. De asemenea. aceştia au puŃine şanse de evoluŃie socială şi este mult mai probabil să adopte comportamente antisociale şi să aibă probleme legate de consumul ilicit de droguri. Referitor la modalităŃile de reducere a dimensiunilor fenomenului consumului de droguri. în activitatea lor zilnică. în situaŃia în care adolescenŃii trăiesc în medii sociale disfuncŃionale. asupra cărora a insistat asistentul social: sărăcia. judecătorul. însă nu este suficientă. majoritatea participanŃilor la focus-grup subliniind faptul că drogurile nu fac diferenŃieri în funcŃie de statutul social sau material al consumatorilor. în cadrul campaniilor de prevenire. le transmite elevilor cum este bine şi cum nu este bine să acŃioneze. vechea modalitate în care profesorul. au existat discuŃii în contradictoriu. au intrat în contact şi cu persoane consumatoare de droguri cu o educaŃie superioară. Cu cât drogurile sunt mai disponibile în comunitate. Aceştia au subliniat necesitatea de a se insista asupra cauzelor care generează consumul de droguri. Multe dintre problemele legate de droguri apar în cartiere în care locuitorii au un angajament scăzut faŃă de comunitate. având o atitudine moralizatoare. au menŃionat faptul că.

Factorii de protecŃie comunitară: Promovarea participării comunităŃii la dezvoltarea abilităŃilor sociale şi a atitudinilor prosociale. motiv pentru care recurg la conduite ilegale. limite. prin canalele de difuzare considerate credibile pentru elevi (de ex. în cadrul cărora sunt dezvoltate abilităŃi care constituie factori de protecŃie ai consumului de droguri. în cadrul orele de diriginŃie. creşterea coeziunii familiale. implicându-i pe elevi în activităŃi extraşcolare (sportive. clarificarea valorilor. a fost evidenŃiată importanŃa deosebită a oferirii unor alternative sănătoase de petrecere a timpului liber. sancŃiuni şi recompense. ParticipanŃii la focus-grup au evidenŃiat factorii de protecŃie ai consumului de droguri. Numai în urma unor asemenea activităŃi. existenŃa unor norme familiale clare şi stabile. artistice). Factori de protecŃie familială. a participării copiilor la activităŃile de socializare. care pot fi sintetizaŃi astfel: Factori de protecŃie şcolară: derularea. dintre care au fost precizaŃi: implicarea semnificativă a părinŃilor în viaŃa propriilor copii. instituirea. de către părinŃi. De asemenea. în sânul familiei. dezvoltarea autocunoaşterii. De asemenea. părinŃii să constituie un model pozitiv pentru copiii lor. dezvoltarea de strategii eficace de comunicare. precum: creşterea stimei de sine. a fost subliniată necesitatea transmiterii unor informaŃii veridice. a interacŃiunii şi a exprimării propriilor convingeri. a fost subliniat faptul că trăim într-o societate în care părinŃii au din ce în ce mai puŃin timp pentru copiii lor. Într-un asemenea context. elevii vor fi capabile a lua decizii corecte. adaptate caracteristicilor grupului cu care se lucrează. Din aceste considerente. rezistenŃa la presiunea grupului. comportamentul copiilor să fie supravegheat de către părinŃi. aceştia rămân nesupravegheaŃi. a unui sistem de norme. sprijinirea. 151 . managementul stresului. mituri care sunt de multe ori populare printre destinatarii informaŃiei transmise.impune a fi derulate activităŃi interactive de prevenire a consumului de droguri. folosirea metodei “peer to peer”). şi care presupun încurajarea iniŃiativei. menŃinerea unor valori prosociale în comunitate. Nu este de neglijat nici corectarea percepŃiilor eronate sau mitice referitoare la droguri. precum consumul ilicit de droguri. a unor activităŃi interactive care au ca scop dobândirea unor abilităŃi. prin dezvoltarea unor modalităŃi eficiente de comunicare între membrii familiei.

consumatorul de droguri este uneori agresiv cu cei din jur. Astfel. procuror. Dintre faptele ilegale. periclitând integritatea fizică sau psihică a acestora. a fost acela că drogurile sunt scumpe. Sunt influenŃa drogurilor. auditive. a fost evidenŃiat faptul că ajung să săvârşescă infracŃiuni la regimul drogurilor. creşterea preŃurilor substanŃelor. consilier de probaŃiune). reducerea presiunii sociale în adoptarea unui comportament delincvent. a accidentelor de muncă. individul percepe realitatea în mod deformat. Fenomenul infracŃional care apare din cauza consumului de droguri nu se reduce doar la infracŃiunile săvârşite cu violenŃă fizică sau verbală. pentru a primi gratuit cantitatea necesară propriului consum. sunt înfrânate inhibiŃiile. consumatorul săvârşeşte şi alte fapte stigmatizate de membrii societăŃii: reacŃii impulsive. olfactive. din cauza consumului. îl împiedică pe individ să se manifeste agresiv. sub influenŃa drogurilor. Din aceste considerente. Prin consumul de substanŃe. cât şi împotriva celor din jur. Drogurile generează o stare de excitaŃie. temerile care. consumatorii săvârşesc fapte interzise prin lege. prostituŃia etc. în condiŃii de nonconsum. Psihologul participant la focus-grup a subliniat faptul că. De asemenea. Consumul generează reducerea capacităŃii de conducere a autovehiculelor. în practică. Într-un asemenea context. Cu alte cuvinte. Astfel. care a precizat posibilitatea producerii. care îşi pun amprenta asupra comportamentului său. a fost evidenŃiat faptul că drogurile pot genera violenŃă atât asupra consumatorului însuşi (sinucidere).crearea unor alternative sănătoase de petrecere a timpului liber. supravegherea zonelor cunoscute ca fiind zone de risc în ceea ce priveşte uzul şi abuzul de droguri. având halucinaŃii vizuale. OfiŃerul de poliŃie a suliniat faptul că abuzul de substanŃe poate genera şi accidente de circulaŃie. apoi cele împotriva celorlalŃi membrii ai comunităŃii). nu sunt puŃine cazurile în care o persoană dependentă de droguri se face vinovată de 152 . încălcându-se normele de protecŃie a muncii. dintre care este nevoit să vândă celor din anturajul său o parte. unele droguri au efecte dezinhibitorii. Referitor la săvârşirea unor infracŃiuni ca urmare a consumului de droguri. au fost menŃionate furturile (mai întâi cele săvârşite împotriva membrilor familiei. discuŃii banale care vireză spre tragic. ceea ce conduce la creşterea riscului de accidente. tâlhăriile. prin arestarea traficanŃilor. precum infracŃiunea de trafic. ofiŃer de poliŃie. Cel mai importat aspect. se întâlneşte deseori situaŃia în care consumatorul primeşte de la dealer un anumit număr de doze. Aceştia au precizat că relaŃia dintre consumul de droguri şi infracŃionalitate este una complexă. în vederea procurării dozelor zilnice. De asemenea. Un aspect important a fost subliniat de către judecător. explozii nejustificate de supărare. reducerea ofertei de droguri. surprins de către toŃi participanŃii la focusgrup. agresivitate fizică. ofiŃer de penitenciar. cele mai multe informaŃii au fost furnizate de către specialiştii care îşi desfăşoară activitatea în domeniul reducerii ofertei de droguri (judecător. prin consumul acestora individul dobândind curajul necesar pentru săvârşirea unor fapte antisociale. conducătorul auto devenind impulsiv.

în cadrul căreia rolul primordial revine judecătorului. etapă în cadrul căreia un rol important are ofiŃerul de penitenciar. procuror. infracŃiuni care reprezintă consecinŃe ale stării de dependenŃă. Stabilirea unei pedepse alternative este posibilă în următoarele situaŃii: consumatorul să nu prezinte un grad ridicat de periculozitate. gradul de dependenŃă. cele mai multe date au fost furnizate de către specialiştii care au atribuŃii de punere în aplicare a legii. atât în plan juridic. Programele menŃionate se vor 153 . care reprezintă principala activitate a procesului penal. relaŃionarea cu familia şi gradul de implicare a acesteia în obŃinerea reuşitei reintegrării sociale. respectiv judecător. executarea pedepsei. cât şi în plan psihosocial. conform referatului de evaluare. rele tratamente aplicate minorului şi alte asemenea fapte ilicite. procurorii pot numi ofiŃerii de poliŃie să efectueze activităŃi specifice care să conducă la obŃinerea de probe. consilierul de probaŃiune realizează următoarele demersuri: colaborarea cu organizaŃiile guvernamentale şi neguvernamentale. recuperare şi reabilitare. cei care se confruntă cu probleme legate de activitatea infracŃională anterior dependenŃei şi care comit infracŃiuni mai grave. infracŃiunile conexe la regimul drogurilor să nu fie săvârşite cu violenŃă. Referitor la evaluarea sistemului sancŃionator aplicabil în cazul săvârşirii infracŃiunilor la regimul drogurilor. De asemenea. consumatorul să manifeste interes pentru tratament. ToŃi specialiştii care au participat la acest focus-grup au admis faptul că dimensiunile distructive ale consumului de droguri sunt imense. a cărei instrumentare intră în competenŃa procurorului. ofiŃer de penitenciar. pusă în aplicare de către consilierul de probaŃiune.săvârşirea unor infracŃiuni contra familiei. ofiŃer de poliŃie. consilier de probaŃiune. Procurorul participant la focus-grup a reliefat necesitatea realizării unei diferenŃieri între două grupuri de persoane dependente de droguri care comit infracŃiuni: cei care săvârşesc infracŃiuni minore. În vederea strângerii de probe pentru probarea activităŃii infracŃionale. în vederea iniŃierii şi derulării unor programe de resocializare. statutul de angajat al dependentului şi resursele sale financiare. Aceştia au evidenŃiat care sunt fazele administrării justiŃiei penale în cazul infracŃiunilor la regimul drogurilor: urmărirea penală. judecata. riscul de recidivă. supravegherea persoanelor cărora li s-au aplicat pedepse neprivative de libertate reprezintă o componentă importantă. precum abandonul de familie. sănătatea fizică şi mentală a acestuia. În situaŃia în care a fost aplicată o astfel de pedeapsă.

deşi programe educative şi psihoterapeutice sunt derulate şi în penitenciar. iar adoptarea de către aceasta a unor stiluri de viaŃă diferite este greu de realizat. Argumentele enunŃate conduc la ideea că închisoarea nu reprezintă o soluŃie aplicabilă în cazul consumatorilor de droguri. a fost subliniat faptul că o persoană consumatoare de droguri păstrează cu dificultate relaŃiile interpersonale. menŃinerea unei legături permanente cu persoanele capabile a rezolva anumite nevoi: identificarea locurilor de muncă disponibile. în timp ce specialiştii care desfăşoară activităŃi de combatere a traficului şi consumului ilicit de droguri sunt. într-o măsură mai mare sau mai mică. măsura în care schimbările survenite influenŃează riscul de a comite noi infracŃiuni şi perspectivele sale de reintegrare. Pornind de la ideea că majoritatea consumatorilor de droguri sunt tineri. În ultima etapă a focus-grup-ului. Totuşi. a cursurilor şcolare. În cazul executării unei pedepse privative de libertate. realizarea vizitelor la domiciliu. acumulate în viaŃă. precum şi locul de muncă. modificările intervenite în situaŃia sa.implementa în scopul însuşirii unor norme şi valori acceptate social. Avantajele pedepselor alternative sunt evidente. Acesta a susŃinut avantajele deosebite ale pedepselor alternative. a celor de calificare sau recalificare profesională. Punctual de vedere al acestuia a fost susŃinut şi de ceilalŃi participanŃi. Acestea au fost evidenŃiate şi de către participanŃi la focus-grup: 154 . psihologul a evidenŃiat şi alte dezavantaje ale pedepsei privative de libertate: penitenciarul nu reprezintă un mediu propice în care personalitatea consumatorului să se dezvolte armonios. cele mai multe argumente au fost în favoarea pedepselor alternative. a unor abilităŃi sociale necesare rezolvării problemelor legate de droguri. comparativ cu cele privative de libertate. De remarcat este faptul că specialiştii care au atribuŃii în domeniul asistenŃei consumatorului de droguri susŃin cu vehemenŃă poziŃia ofiŃerului de penitenciar. Astfel. Procesul de supraveghere presupune monitorizarea şi evaluarea permanentă a cazului. când a fost abordată tema avantajelor şi dezavantajelor sistemului de sancŃiuni alternative în raport cu pedeapsa prin privarea de libertate. aflaŃi într-un mediu compus din infractori. susŃinători ai pedepselor privative de libertate. rolul cel mai activ a revenit ofiŃerului de penitenciar. aceste probleme se adâncesc după punerea în libertate. în general. totuşi posibilităŃile de reintegrare socială ale consumatorilor sunt reduse. faptul că execută o pedeapsă privativă de libertate poate constitui o nouă traumă care se adaugă celorlalte. urmărindu-se modul în care persoana condamnată respectă măsurile şi obligaŃiile care i-au fost impuse. comportamentul său. consumatorii nu au modele pozitive.

Prevenire şi consiliere antidrog. specialiştii din această categorie optează pentru pedepsele altenative. raportat la numărul mare al deŃinuŃilor. respectiv de combatere a traficului şi consumului ilicit de droguri. se poate observa că modul în care consumatorul de droguri este perceput de către diferiŃi specialişti care îşi desfăşoară activitatea în domeniul reducerii cererii şi ofertei de droguri este influenŃat de specificul muncii acestora. (2003). factorii de risc infracŃional şi factorii protectivi. în general.faptul că evaluarea consumatorului se realizează astfel încât să fie identificate nevoile relaŃionate cu săvârşirea infracŃiunii. stau la bază factorii de risc care declanşează consumul. Bucureşti. În antiteză cu aceştia. Într-o asemenea situaŃie. invocă argumente referitoare la infracŃiunile săvârşite sub influenŃa drogurilor. se impune dezvoltarea unor programe de informare şi conştientizare a întregii populaŃii pentru dobândirea unei atitudini de toleranŃă în scopul diminuării marginalizării şi stigmatizării consumatorilor de droguri. Chopra. În consecinŃă. pornind de la ideea potrivit căreia consumatorul este o victimă a unor factori individuali sau contextuali. În susŃinerea acestei idei. P. Editura Ministerului AdministraŃiei şi Internelor. faptul că sunt stabilite obiective care au ca finalitate acoperirea nevoilor criminogene. BIBLIOGRAFIE 1. D. Comportamente dependente. 155 . Un argument puternic în favoarea acestei afirmaŃii îl reprezintă numărul redus al specialiştilor care îşi desfăşoară activitatea în penitenciar. se impune derularea unor activităŃi specifice de reducere a factorilor de risc şi de dezvoltare a factorilor de protecŃie. specialiştii care derulează activităŃi specifice de punere în aplicare a legii. Editura Curtea Veche. Concluzii Din dezbaterile derulate în cadrul fogus-grup-ului. ei consideră. 2. percep consumatorul ca fiind un infractor. Într-un astfel de context. Bucureşti. Astfel. Specialiştii din categoria menŃionată şi-au exprimat această convingere. precum şi a unei atitudini de responsabilitate în prevenirea consumului. În formularea acestei concepŃii. sunt stabilite instituŃiile şi organizaŃiile neguvernamentale care urmează a avea atribuŃii în acordarea serviciilor de asistenŃă specifice consumatorilor de droguri. a pedepsei privative de libertate. (2004). Toate aceste demersuri nu pot fi realizate în cazul în care consumatorul de droguri execută o pedeapsă privativă de libertate. faptul că sunt stabilite activităŃile care trebuie urmate pentru atingerea obiectivelor propuse. În ceea ce priveşte regimul sancŃionator. a fi mai eficientă aplicarea asupra acestora. îl percep ca fiind o victimă. cea mai mare parte a celor care îşi desfăşoară activitatea în domeniul reducerii cererii de droguri (prevenirea consumului şi asistenŃa acoradată consumatorului). Abraham.

(2003). Tel. Bucureşti. the community is seen as a supporting network.. Mihăilescu I. The assistance of the drug user is focused on helping the individual to regain the ability of social integration. aimed to sustain the positive behavioural changes and to get involved in solving the individual problems. Manual de psihologie socială. Evaluare şi Consiliere Antidrog Timişoara. aiming to social rehabilitation. In the social rehabilitation field . It is to be noticed a change of conception. Nr. psychological and social features of the individual. Sociologie generală.3. Casa de Editură şi Presă Şansa SRL REINTEGRAREA SOCIALĂ A CONSUMATORULUI DE DROGURI Adela Lucia ŞLEAM Centrul Regional de Prevenire. 4. Therefore. Necualau A. considering the biological. Sociologia crimei şi criminalităŃii. the drug using phenomenon must be approached in a complementary manner. counselling and rehabilitation and only subsidiary „treating the illness of the society” by punishment and social isolation of those who broke the law. 1. (2004). Beyond the social acceptance or rejection. Rădulescu M. Editura Polirom. in an integrated manner./Fax: 0256/432351 Abstract It is true that drugs were used. Key words: Drug Drug user Social rehabilitation Psychological counselling Medical assistance Blight Intervention method 156 . The case study we presented underlines the special importance of the social rehabilitation for the drug user. Editura Polirom. the effects that such substances have of the individual’s health and social life are real. Banciu D. 5. Bucureşti. (1996). legally or illegally in different stages of society development. focusing on „treating the illness of the individual” by assistance. PiaŃa LibertăŃii.. Concepte fundamentale şi studii de caz. Accepting the social value of the assistance services for the drug addicted individuals. it becomes necessary to offer an adecquate medical treatment of a psychological and social assistance of high quality. Bucureşti. considering the field of prevention and fighting the drug use as well as the field of assistance for the drug users.

Mama a manifestat un total dezinteres faŃă de viaŃa de familie. întrun mediu ostil. nu era lipsit de iniŃiativă. Acesta s-a adresat Centrului. este un tânăr de 26 de ani. Studiu de caz M. fiind conştient de consecinŃele negative pe care le-a avut în trecut un asemenea consum asupra sa. provine dintr-o familie monoparentală. a existat tentaŃia de a reîncepe consumul de heroină. a declarat că. Cu vecinii a avut numeroase conflicte şi altercaŃii. Contextul social M. Deşi. Cea mai mare parte a timpului. dar. M. pentru trafic de droguri. colectiv. Ceea ce îl determină pe individ să aibă un comportament adictiv este o combinaŃie între structura sa psihică şi factorii externi. să o protejeze. a apelat la serviciile de asistenŃă ale CPECA Timiş. se urmăreşte stabilirea unor criterii multidimensionale care ar putea contribui la o mai bună predictibilitate în ceea ce priveşte vulnerabilitatea individuală la consumul de droguri. de multe ori fiind nevoit să rezolve problemele sale şi ale mamei. implicându-se într-o relaŃie extraconjugală cu un bărbat cu care a locuit în concubinaj un an şi şapte luni. Pe parcursul interviului. G. iar dacă nu face acest lucru înseamnă că nu o iubeşte. M. RelaŃionarea mamei cu cei din jur a fost dificilă. în care nu era încurajată interacŃiunea. unde a executat o pedeapsă privativă de libertate de 6 ani. A convieŃuit cu soŃul doi ani şi patru luni. care s-a adresat Centrului de Prevenire. G. fiind încărcat cu foarte multă responsabilitate. Din acest motiv. G. de la vârsta de un an si trei luni trăind doar împreună cu mama sa. Mama a fost singurul responsabil legal al copilului. De asemenea. după ce a fost eliberat din penitenciar.De asemenea. exprimarea gândurilor şi sentimentelor. din motive economice – „nu aveam casă”. Aceasta s-a căsătorit cu tatăl lui M. precum şi faŃă de creşterea copilului. căreia i se părea că aşa este normal. pe perioada întregii sale copilării s-a comportat ca „adultul casei”.Identificarea factorilor de risc care generează consumul de droguri a reprezentat o preocupare existentă din momentul în care s-a făcut trecerea de la consumul ritualic. El a fost cel care s-a obişnuit să găsească soluŃii pentru nevoile sale şi ale mamei. G. a crescut nesupravegheat. la administrarea în mod individual a unor asemenea substanŃe. consumator de heroină. după executarea pedepsei privative de libertate. Evaluare şi Consiliere Antidrog Timiş. după care a părăsit locuinŃa. Prin intermediul acestui studiu de caz. Mama i-a inoculat ideea că el trebuie să o susŃină în orice situaŃie. neprimind nici un fel de ajutor de la fostul soŃ sau de la concubin. iniŃiativa în comunicare. la început era compătimită de către colegi din 157 . G. sunt prezentate aspecte referitoare la reintegrarea socială a consumatorului de droguri. . la locul de muncă a avut numeroase conflicte.

era un elev retras. Această situaŃie s-a datorat faptului că a intrat într-un anturaj al consumatorilor de droguri. G. G. afirmând deseori „eu aveam grijă de mama”. care şi aşa avea dificultăŃi de a se apropia de copil. fără a i se stabili reguli. 158 . a gustat din „fructul oprit”. au renunŃat.G. capacitate redusă de control asupra reactivităŃii emoŃionale. Profilul lui M. Pe perioada adolescenŃei copilului său. a fost concentrată doar asupra propriei persoane şi asupra propriilor nevoi. s-a distanŃat din ce în ce mai mult de mama sa. s-a apropiat de cei de vârsta sa. Acesta a preluat funcŃia de cap al familiei încă din adolescenŃă. experienŃe limită. Drept urmare. a avut rezultate bune. M. în sânul familiei. însă. În timpul interviului. În această perioadă a apărut situaŃia incongruenŃei între modelele de socializare oferite de familie şi cele promovate de şcoală. s-a confruntat cu exigenŃele integrării socionormative. cu atât mai puŃin să le satisfacă. absenta foarte des de la şcoală. M. Şcoala a fost prima instituŃie în care M. el însuşi adoptând un asemenea comportament. Din punct de vedere afectiv. Mama nu a fost capabilă să-şi imagineze modul în care propriul său copil trăieşte şi percepe ceea ce se întâmplă în jurul său. O asemenea atitudine a redus şi mai mult comportamentul de stimulare din partea mamei. cu un vocabular evoluat. s-a instalat o pasivitate reciprocă. Deşi inclusiv relaŃia cu propriul său copil a fost una defectuoasă. deoarece „nu te puteai înŃelege cu ea”. mergând la şcoală. nu l-a dus la grădiniŃă. Pe parcursul şcolii primare şi gimnaziale. G. a interacŃionat pentru prima dată cu un mediu formal. caracterizat prin existenŃa unor drepturi şi îndatoriri. vorbea doar când era întrebat. G. unde acccesul la droguri era facil. Dornic să încerce cât mai multe comportamente variate şi inedite. Astfel. este o persoană inteligentă. G. a avut o viaŃă extrem de libertină. totuşi M. timid. pe perioada copilăriei. instabilitatea sentimentelor. în jurul blocului dintr-un cartier periferic. nu i-a asigurat accesul la surse de informare. Teama de ridicol.cauza situaŃiei sale şi îşi manifestau dorinŃa de a o ajuta. care tindea să asculte şi să facă ceea ce i se cerea. în clasa a X-a. Dacă. bătându-l şi pedepsindu-l foarte des. M. afirmă foarte des că îşi iubea mama. G. În schimb. De asemenea. Integrându-se în grupul de prieteni. de a nu fi perceput ca un laş l-au determinat să cedeze la presiunea anturajului. cea mai mare parte a timpului o petrecea cu aceştia.. acestea s-au deteriorat. Deşi. treptat. dă dovadă de imaturitate: emoŃii nediferenŃiate. La împlinirea vârstei de 7 ani. deoarece trăiau experienŃe asemănătoare lui şi comunicarea cu aceştia era mai uşoară. în mediul şcolar i s-au impus o serie de valori şi principii. mama a neglijat educaŃia propriului său copil. care a devenit astfel pasiv şi retras. Deşi avea rezultate bune la învăŃătură. cărora le-a acordat mai multă credibilitate. în clasa a XII-a confruntându-se chiar cu riscul de a fi exmatriculat. „”eu aveam grijă să nu i se întâmple nimic rău mamei”. M. Nu răspundea puŃinelor semnale ale acestuia. De cele mai multe ori. era incapabilă să detecteze nevoile emoŃionale ala acestuia.

Din dorinŃa de a se integra în grup. iar inhibiŃiile păreau a putea fi depăşite cu o uşurinŃă mai mare. motiv pentru care. A încercat să iese din tipare. La început consuma doar ocazional (în week-end) şi doar droguri uşoare (marijuana. Cu toate acestea. să-şi poată permite să fie şi el supărat. a început să consume din ce în ce mai des. G.G. în care nu mai avea încredere în propria persoană. ulterior a consumat pentru înlăturarea stării de rău generate de întreruperea administrării drogului. Treptat. a trăit într-o stare de tensiune. în jurul blocului. În mijlocul acestora avea impresia că este înŃeles. de recunoaştere a semenilor săi. la început. Prin consumul drogurilor. care era secundară unei frustrări. În momentul de debut al consumului de droguri. fiindu-i din ce în ce mai dificil să obŃină banii necesari pentru procurarea dozelor. consuma droguri pentru obŃinerea unei stări plăcute. o bază pe care să se poată sprijini când are nevoie. G. la vârsta de 17 ani. motiv pentru care a început să consume din ce în ce mai frecvent. Dacă. G. Istoricul de consum În contextul neînŃelegerilor familiale. Din aceste considerente. de a-i impresiona pe membrii acestuia. G. să i se ia apărarea în momentele în care greşeşte. a unei decepŃii. a început să vândă aparatura electrocasnică din propria locuinŃă şi alte bunuri de valoare. haşiş). urmărea obŃinerea unei senzaŃii de fericire. Totuşi. treptat. într-un moment în care se simŃea descurajat. atât în sine. M. În momentul în care trei dintre membrii grupului său au început să consume heroină. a intrat într-un anturaj al consumatorilor de droguri. cu grupul de prieteni de vârsta sa. era urmărit de o permanentă senzaŃie de lipsă de încredere. G. se caracterizează prin lipsa reperelor valorice certe. considerând că a fost mereu nedreptăŃit. de a fi teribilist. că se poate afirma şi poate fi apreciat. Acesta a recurs la consumul de substanŃe pentru a-şi anula tensiunea internă. dar a nu-şi răni nici mama. pentru că acest lucru l-ar determina să se simtă vinovat. M. a consumat şi el asemenea substanŃe. cât şi în cei din jur. întrucât avea convingerea că a face ca ceilalŃi reprezintă un semn de integrare în grup. a început să-şi petreacă timpul. Astfel. S-a distanŃat din ce în ce mai mult de mama 159 . Încă din adolescenŃă îşi dorea o oarecare siguranŃă. de-a lungul timpului. problemele lui M. Are o toleranŃă la frustrare scăzută. din ce în ce mai des. Constatând că cei din jur consumă droguri. Avea o stimă de sine foarte scăzută. Comunicarea cu aceştia părea mult mai uşoară. că nu va fi niciodată exclus. Într-un asemenea context. având impresia că poate face ceea ce până în acel moment nu era capabil. de multe ori şi-a dorit să găsească o soluŃie pentru a nu mai suferi. curiozitatea a fost cea care l-a determinat să treacă la un asemenea consum. a unui control asupra lucrurilor din jur. Ulterior. dependent. în perioada adolescenŃei era nemulŃumit de situaŃia sa. să încerce ceva nou. s-au accentuat.M. un moment în care se simŃea foarte singur. propria sa imagine fiind devalorizată. suportând pedepsele şi lipsurile. devenind. îşi aminteşte faptul că. M. existând o stare conflictuală generată de neconcordanŃa existentă între nevoile sale şi ceea ce-i oferea societatea. a adoptat şi el un astfel de comportament. M. precum şi prin gradul redus de securitate care provine din perturbarea relaŃiei cu figurile parentale. şi-a orientat agresivitatea generată de frustrări împotriva lui însuşi. consideră că a avut de îndurat o situaŃie foarte grea.

G. M. Pe perioada detenŃiei. G. asistentul social a urmărit întărirea încrederii lui M. proces desfăşurat pe diferite arii de intervenŃie: dobândirea unor norme de coabitare. Evaluare şi Consiliere Antidrog Timiş. Treptat. dezvoltarea responsabilităŃii. motiv pentru care a mers în jurul locurilor frecventate de tineri. G. a observat că nu vinde o cantitate suficientă celor din propriul anturaj. de către societate constituie urmări negative ale aplicării asupra acestuia a pedepsei privative de libertate. De asemenea. a realizat demersurile necesare în vederea reintegrării lui M. asistentul social din cadrul C. reîntâlnindu-se cu vechiul anturaj. Din cauza săvârşirii unor asemenea fapte. la vârsta de 20 ani a fost condamnat la pedeapsa închisorii. Stigmatizarea şi marginalizarea lui M. desfăşurate în mod integrat şi continuu. G. şi-a exprimat intenŃia de a preveni un asemenea comportament. dozele necesare consumului propriu. După executarea unei pedepse privative de libertate de 6 ani. Ştia. faŃă de instituŃiile care le oferă servicii 160 . prin activităŃile întreprinse. că odată instaurată dependenŃa. Astfel. ferindu-se de controlul celor din jur şi al autorităŃilor. a simŃit că există riscul de a reîncepe consumul. În cadrul discuŃiilor avute cu psihologul penitenciarului. M. Evaluare şi Consiliere Antidrog. G. După executarea pedepsei privative de libertate. precum şi în viaŃa profesională. motiv pentru care tăinuirea a devenit o necesitate.A. în schimb. asistentul social a desfăşurat activităŃi în vederea normalizării situaŃiei personale şi sociale ale lui M. vor face orice pentru procurarea dozelor.E. factori insurmontabili în renunŃarea la comportamentul adictiv şi în efortul de reintegrare socială ale lui M. Pentru acesta a devenit obsesivă strădania de a acŃiona astfel încât să nu fie descoperit. Reintegrarea socială a lui M. precum şi de colegii de la şcoală. şi nu o atitudine de dominare. Fiind conştient de efectele negative generate de aceste substanŃe. ca cea cu care se confrunta pe perioada detenŃiei. ceea ce avea consecinŃe negative asupra reintegrării sale sociale. de unde absenta din ce în ce mai des. nu a beneficiat de servicii de asistenŃă specifice consumatorilor de droguri. asistentul social a luat măsurile necesare în vederea înlăturării marginalizării sociale a acestuia. De asemenea. gratuit. dar nu a beneficiat de alte servicii complementare de asistenŃă..P. precum şi găsirea unui loc de muncă. creşterii autonomiei şi valorii sociale individuale. în familie. G. pe o perioadă de 6 ani. se confrunta cu probleme de relaŃionare şi comunicare cu membrii familiei sale şi ai anturajului. G. formându-i deprinderi specifice care servesc acestui scop. prin acordarea unor servicii de reabilitare şi reinserŃie socială în cadrul unor programe susŃinute.C. avea impresia că este etichetat de către membrii comunităŃii drept „drogat” şi „fost puşcăriaş”. primind. dându-le primele doze gratuit.sa.G. însă. au fost abordate şi aspecte referitoare la consum. Adresându-se Centrului de Prevenire. Era conştient de caracterul antisocial al faptelor sale. adoptând o atitudine de toleranŃă şi conciliere faŃă de problemele cu care acesta se confruntă. În momentul în care situaŃia s-a agravat. În relaŃia cu acesta. motiv pentru care s-a adresat Centrului de Prevenire. a acceptat să vândă droguri celor din anturajul său. din propria experienŃă. formarea abilităŃilor sociale şi promovarea utilizării de resurse comunitare.

a copilărit într-un cartier periferic din mediul urban.specializate de asistenŃă. lipsa stimei de sine. unde drogurile erau accesibile. Aici sunt concentrate excluziunea socială. G. de influenŃa anturajului. la introvertire. G. cu probleme sociale multiple. Evaluare şi Consiliere Antidrog Timiş. a fost distorsionată de către părinŃii lui M. Accesul la droguri ilegale este mai facil. Nu există o „personalitate toxicomană” în sensul unei structuri univoce. AdolescenŃii sunt 161 . a făcut primii paşi într-un proces de resocializare în formă pozitivă. trăsăturilor biologice şi psihologice ale persoanei. Astfel. valorizare proriului copil. G. Astfel. mediul socio-familial şi experienŃa de viaŃă. ceea ce a reprezentat un factor de risc în ceea ce priveşte consumul de droguri. PărinŃii lui M. nu au avut un asemenea comportament. Astfel. ceea ce a determinat inadaptarea sa la formele vieŃii sociale. s-a definit prin calitatea relaŃiilor sale cu membrii anturajului. părinŃii ar trebui să fie conştienŃi că sunt principalii responsabili în formarea copiilor ca personalităŃi distincte. particularităŃile psihofiziologice. în cadrul căruia interacŃionează mai mulŃi factori: ereditatea. Faptul de a locui în mediul urban este o condiŃie de acces la asemenea cartiere şi un predictor mai bun în ceea ce priveşte consumul de droguri ilegale.. o zonă săracă din mediul urban este de cele mai multe ori o zonă nesigură. Concluzii Personalitatea reprezintă rezultatul unui lung proces formativ. a adoptat cu uşurinŃă comportamentele nonconformiste ale membrilor anturajului. care implică renunŃarea la comportamentul adictiv şi însuşirea unor noi valori. Pe parcursul serviciilor de asistenŃă oferite de către Centrul de Prevenire. din cauza multitudinii şi variabilităŃii deosebit de mari a factorilor cauzali şi favorizanŃi. se adaugă factorii de risc sociali. experimentarea iniŃială a drogului este determinată de climatul familial şi valorile transmise în cadrul socializării primare. de creştere şi educare a copiilor. de încredere. de accesibilitatea la drogul respectiv. educaŃia. În perioada adolescenŃei. că rolul lor este de a acorda atenŃie. M. sărăcia. într-o măsură mai mare. încredere. G. sentiment estompat pe perioada executării pedepsei privative de libertate. dar şi faŃă de comunitate în general. a fost privat de afecŃiunea părinŃilor. el nu a fost capabil de a trăi izolat într-o lume inospitalieră şi a căutat să fie aproape de prietenii care îl înŃelegeau şi cu care împărtăşea acelaşi mod de viaŃă. Un alt factor care a determinat consumul de droguri l-a constituit faptul că M. Astfel. efectele consumului şi persistenŃa comportamentului adictiv sunt datorate. readaptându-se la roluri şi norme de viaŃă socialmente acceptate. La particularităŃile psihologice individualizate. Negând familia şi şcoala. siguranŃă. G. M. În schimb. de toleranŃa mediului. M. la uzul şi abuzul de substanŃe. G. M. a început procesul de corectare a unor limite şi deficienŃe dobândite în penitenciar. norme şi aşteptări sociale dezirabile şi promovate de către societate în ansamblul său. iar contactul cu traficanŃii şi consumatorii este mai probabil. M. respect. G. revoltă şi în final.G. criminalitatea ridicată. simŃind nevoia de a-şi lărgi interesele dincolo de cercul familial. după executarea pedepsei privative de libertate. ceea ce a generat consecinŃe grave asupra viitorului acestuia. FuncŃia principală a familiei. Trăind într-un asemenea mediu.

(2003). fapte similare celor pentru care a fost condamnat anterior. printre alte persoane care au săvârşit fapte antisociale. considerându-l o persoană ale cărei probleme se pot rezolva nu prin izolarea de comunitate. problemele familiale. Bucureşti. Închisoarea reprezintă mai mult o „sursă de criminalitate”. P. 8. BIBLIOGRAFIE 6. G. nu a beneficiat de servicii de asistenŃă adecvate. ci ca o persoană cu probleme speciale. Este necesar ca societatea să promoveze o atitudine de toleranŃă faŃă de acesta. fiecare dintre cei doi actori sociali trebuind să conceapă şi să aplice propria strategie de resocializare. Astfel. etichetat ca fiind „infractor” sau „drogat”. 162 . letargia. G. G. Editura Polirom. Bucureşti. în libertate. stilul de viaŃă sedentar au reprezentat cauze al consumului de droguri a lui M. 9. M. Lipsirea de libertate a avut ample rezonanŃe asupra mediului său de viaŃă. a întâmpinat greutăŃi în relaŃionarea cu cei din jur. (1996). Rădulescu M. Sociologie generală. motiv pentru care încălcarea normelor sociale a fost atractivă pentru M. Editura Polirom. Bucureşti. atât pe perioada detenŃiei. Însă folosirea drogurilor a rezolvat doar aparent şi temporar problema. În acest scop. întrucât. (2004).comunitate. 10. Bucureşti. a săvârşit fapte interzise prin lege.. ulterior executării pedepsei. să se integreze social. Teribilismul. crezând că şi-a descoperit refugiul.dornici să încerce senzaŃii noi. 7. Editura Ministerului AdministraŃiei şi Internelor. să săvârşească. (2004). (2003). la intrarea în penitenciar. Prevenire şi consiliere antidrog. Comportamente dependente. Din acest motiv. Aflându-se într-un mediu închis. Locul consumatorului de droguri este în cadrul societăŃii. există riscul ca. Editura Curtea Veche. interacŃionând cu membrii familiei şi alte grupuri sociale. Deşi a declarat. Concepte fundamentale şi studii de caz. ea continuând să existe şi să se agraveze. Bucureşti. din nou.. Abraham. sub influenŃa substanŃelor ilicite. Se poate ajunge la o asemenea situaŃie. D. dar şi cu adaptarea la un mod de viaŃă ce presupune multiple privaŃiuni şi renunŃări. Banciu D. ci dimpotrivă trebuie privit ca şi pacient care are nevoie de asistenŃă de specialitate. Necualau A. Manual de psihologie socială. cât şi ulterior. motiv pentru care i s-a aplicat o pedeapsă privativă de libertate. Casa de Editură şi Presă Şansa SRL. Sociologia crimei şi criminalităŃii. Chopra. disponibilitatea acestor substanŃe l-au proiectat în lumea drogurilor. presiunea grupului de prieteni. Depresia. ci asupra efectelor. prin aplicarea pedepsei. Consumatorul de droguri nu trebuie izolat de societate. Consumatorul nu trebuie perceput ca un infractor. Mihăilescu I. care trebuie ajutată să se resocializeze. nu s-a acŃionat asupra cauzelor. faptul că a consumat droguri. constituind ultima soluŃie la care trebuie apelat în cazul consumatorilor de droguri. este necesară o relaŃie de reciprocitate comportamentală. manifestată de societate şi de consumator. ci prin includerea în această.

persons with low income that do not have the capacity and do not fiind themselves in the position to have any influence upon and negotiate with power structures from the social system. Dacă Europa vrea să facă faŃă provocărilor globalizării şi să creeze locuri de muncă numeroase şi de calitate. religious etc. In this respect. education Cea mai preŃioasă resursă a Europei este diversitatea deosebită a popoarelor sale. Totuşi. The promotion of the concept of equality of chances presupposes that at the level of the social system discriminating actions are being manifested against some individuals or groups of individuals. structure. Într-un studiu realizat recent de către Comisia Europeană. regardless of ethnicity. race. women. elders. DiferenŃele dintre noi reprezintă punctul nostru forte. age etc. being acknowledged that in the fields in which women are dominant. Furthermore. actions that are generally harmful to the entire society. The „feminized” activities of the national economy are health and education. the most affected groups are the minorities (ethnic. 83 % din companiile care adoptă politici de diversitate afirmă că acestea le aduc 163 . fields in which the income is smaller than the national average. religion. KEY WORDS: equality. Multe persoane sunt private de şanse egale pe motive de sex. chance. sex. disability. vârstă sau orientare sexuală. toŃi europenii trebuie să aibă aceleaşi şanse şi oportunităŃi. the massive drop in employment after 1990 affected especially the disabled people.EGALITATEA DE ŞANSE PENTRU TOłI – UN DEZIDERAT AL DEMOCRAłIEI AURORA LUPAŞ Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad ABSTRACT The thesis is focused upon a subject of present interest in the contemporary Europe: equality of chances for all citizens. origine rasială sau etnică. disabled persons and almost all poor people. implicând totodată costuri pentru societate şi economie în ansamblu. In the labour market there is segregation between sexes in the case of occupations. handicap. All Europeans must have the same chances and opportunities.). prejudecăŃile şi stereotipurile fac adesea ca nu toŃi oamenii din Europa să se bucure de tratamentul corect la care au dreptul. The laws adopted by the European Union in 2000 regarding equality condemn any discrimination as illegal. jobs are usually poorly paid. discrimination. Discriminarea are efecte devastatoare pentru persoanele direct afectate. religie ori credinŃă.

Aceste legi sunt fundamentate pe reglementările detaliate la nivel european pentru promovarea egalităŃii între sexe. Măsurarea progresului în realizarea echităŃii sociale solicită o abordare diferită în înŃelegerea conceptului de ‘a fi o persoană’ şi ce înseamnă a avea o oportunitate. Egalitatea şanselor presupune rezolvarea discrepanŃei dintre dreptul la auto-determinare şi experienŃa efectivă a auto-determinării (D. Scopul final este atingerea stadiului de perfecŃiune/ excelenŃă de către toŃi indivizii. Legile referitoare la egalitate adoptate de UE în 2000 condamnă ca ilegală discriminarea pe motive de sex. religioase. În mod similar. şi deci de atingere a unui nivel optim de auto-determinare. Mithaug. Mithaug. conceptul de ‘oportunitate’ era considerat a fi independent de individ şi determinat de mediu. bătrânii şi persoanele cu handicap. acŃiuni dăunătoare în general întregii societăŃi. origine rasială ori etnică. “În timp ce în trecut capacitatea unei persoane de a se adapta la circumstanŃele vieŃii era văzută ca fiind invariabilă. el este considerat ca fiind interdependent şi variabil. atât relativ la persoană cât şi la mediu. iar starea de perfecŃiune/ excelenŃă este un rezultat al acestei auto-determinări. (b) condiŃia necesară pentru obŃinerea acestui cadru non-discriminativ pentru toŃi şi în condiŃii de libertate pentru toŃi indivizii. Acum. legile nu sunt suficiente pentru a eradica discriminarea. Ceea ce aşteaptă cei mai mulŃi oameni de la viaŃă este să aibă şanse corecte. MulŃi oameni sunt privaŃi de şanse egale. şi în mod quasigeneral . egale de a-şi urmări şi realiza propriile planuri de viaŃă (H. (D. În acest sens cele mai afectate grupuri sociale sunt cele din rândul minorităŃilor (etnice. handicap. reprezintă aceeaşi condiŃie care promovează starea de perfecŃiune/ excelenŃă.J.E. cum ar fi posibilitatea de selecŃie dintr-o gamă mai largă de potenŃiali angajaŃi. sexuale). iar societăŃile europene nu le pot folosi talentele. depinzând de achiziŃiile persoanei sau pierderea unor variate resurse în decursul diferitelor tranzacŃii cu mediul”. depinzând de optimalitatea valorii pe care individul i-o ataşează în judecarea şanselor corecte pentru atingerea unor variate scopuri relative la auto-determinare. 1991). astăzi această capacitate este considerată ca fiind variabilă. Această discrepanŃă se datorează deficitului de capacităŃi şi oportunităŃi ale unor indivizi pentru care multe circumstanŃe de natură personală. Gans. vârstă sau orientare sexuală. în general persoane cu slujbe şi venituri modeste care nu au capacitatea şi nu se regăsesc în poziŃia de a 164 . 1996). femeile. Deşi esenŃiale. 1996).săracii. ceea ce conduce la inegalitate prin inegalitatea şanselor. Promovarea conceptului de egalitate a şanselor presupune în mod automat că la nivelul sistemului social se manifestă unele acŃiuni discriminative la adresa unor indivizi. de a îmbunătăŃi motivaŃia personalului şi de a beneficia de mai multă creativitate din partea angajaŃilor. prin promovarea egalităŃii şi libertăŃii. religie ori credinŃă.E. socială şi economică se află în afara controlului lor. Această situaŃie conduce la pierderea controlului asupra unor circumstanŃe de viaŃă şi în final asupra propriei vieŃi. Cu alte cuvinte inegalitatea este o problemă derivată din perspective şi şanse inegale de succes în procesul de angajare şi urmărire a propriilor scopuri.avantaje reale. Aceasta presupune faptul că (a) existenŃa unui cadru favorabil non-discriminativ este un mijloc şi o condiŃie a auto-determinării.

6%). observându-se ca cele in care predomina femeile. din 165 . domeniile in care indicele diferenŃei de salarizare este deosebit de mare se înregistra in industrie (30%).5% si a barbatilor (cuprinşi intre aceleaşi vârste) de 63. prezintă gradul cel mai scăzut de sărăcie (9%).7%). sunt. ActivităŃile "feminizate" ale economiei naŃionale sunt sănătatea si învăŃământul domenii in care salariile sunt mai mici decât salariul mediu pe economie. bărbaŃii reprezintă mai mult de jumătate din populaŃia activa.9%. alegerile generale din 2004 nu au adus schimbari importante in ceea ce priveşte reprezentarea femeilor in structurile parlamentare si guvernamentale. Ponderea femeilor care realizeaza salarii mai mari decât salariul mediu pe economie este de 33. însa în urban sărăcia este mai accentuata (deficitul de consum este mai ridicat în medie). DistribuŃia teritoriala Aproape trei sferturi dintre săraci se afla în rural.putea influenŃa şi negocia cu diferitele structuri de putere cristalizate în cadrul sistemului social. aşa cum era de aşteptat. Din 469 locuri de parlamentari. In România.9%). In Camera DeputaŃilor femeile reprezintă 11. Scăderea sărăciei si a sărăciei severe a caracterizat ambele medii de rezidenta în ultimii ani. EducaŃia Nivelul de educaŃie este cel mai important factor.1% si a barbatilor este de 38. fiind sub media populaŃiei.4%. SituaŃia femeilor In domeniul muncii exista o segregare pe sexe a ocupaŃiilor.66%). la nivelul ministerelor acestea sunt ocupate in procent de 62% de barbati si numai 38% de femei. comerŃ (23%).2%. In ceea ce priveşte funcŃiile de conducere. SalariaŃii. din 22 de ministri 3 sunt femei (13. Fiecare ciclu suplimentar de învăŃământ absolvit marchează un salt semnificativ în reducerea persoane care au absolvit cel mult ciclul secundar de învăŃământ. in general. rata de ocupare a femeilor intre 15-64 de ani a fost de 51. mai prost plătite. invatamant (15%) si sănătate (12%). cât si ca pondere în total săraci (aproape 1 sărac din 4). In Guvernul constituit după alegerile din 2004.3% pentru şomeri în 2003).9%. Referitor la participarea echilibrata a femeilor si a barbatilor la luarea deciziilor. Absolvirea liceului aproape anulează riscul de sărăcie. din prima categorie detaşându-se agricultorii atât ca risc de sărăcie (50. Pensionarii nu se plasează la un nivel semnificativ de sărăcie (20. iar in Senat 9. La nivelul administraŃiei publice locale femeile sunt slab reprezentate. iar riscul sărăciei este mult mai ridicat în cadrul acestui mediu de rezidenta (38%). femeile detin 50 de locuri (10. Grupurile afectate de saracie Potrivit INS sunt câteva dimensiuni care diferenŃiază riscul de sărăcie: PoziŃia socio-profesionala Nivelul cel mai ridicat de sărăcie îl înregistrează lucrătorii pe cont propriu si şomerii (39. In ceea ce priveşte diferenŃele salariale. In 2005.

iar femeile consiliere judetene sunt 16% din totalul consilierilor judeŃeni. conditiile de locuit si de miscare in mediul fizic reprezinta domenii deloc sau insuficient rezolvate de autoritatile publice locale.06.16%. 166 . Scăderea masiva a numărului locurilor de munca salariate dupa 1990. Accesul la educatie. femeile sub-prefect de aproximativ 20%. Diferentele de gen pe piata muncii. studiul a relevat faptul ca 67. SituaŃia femeilor rome Un studiu recent realizat de Programul pentru Participarea Romilor (RPP) din cadrul Open Society Institute "Broadening the agenda.851 sunt femei. respectiv 16% in cazul barbatilor din vechea generatie. In privinta barbatilor romi cu varsta de peste 16 ani doar 14% au beneficiat de educatie formala.moment ce peste 80% din posturile de decizie sunt ocupate de barbati. au declarat 58. transportul public. fie au probleme de sanatate sau probleme sociale. 250. aceste diferente fiind mai ales influentate atat de educatia formala cat si de cea informala.825 sunt femei cu handicapinstitutionalizate. In aceasta privinta. asistenta medicala. Doar 3.4% din femeile rome intrebate.2006. a afectat in primul rand persoanele cu handicap. locurile de munca protejate sau diminuat. mame care fie ingrijesc copii sau adulti. din numărul total al persoanelor cu handicap. Din punct de vedere al repartiŃiei pe sexe.7% urmeaza studii liceale. Diferentele intre barbatii si femeile roma se accentueaza si in functie de tipul de activitati prestate pe piata muncii. sau sunt persoane cu handicap. faces of hope" lansat in anul 2005 care arata ca barbatii romi neangajati sunt in proportie de 20%. Motivul pentru care numarul de participante pe piata munci este atat de mic se datoreaza discriminarii multiple de care acestea sufera. incadrarea in munca.9% femei rome sunt casnice si doar 11% sunt angajate cu toate formele legale. la data de 30. Categoriile supuse celui mai mare risc de marginalizare sunt femeile. Femeile prefect sunt in procent de 7%. ponderea persoanelor cu handicap in populaŃia României este de 2. Personalul din cadrul sistemului de protecŃie a persoanelor cu handicap este insuficient din punct de vedere numeric si in general fara calificare profesionala specifica. Motivul principal. asa cum releva si studiul Bancii Mondiale este faptul ca 3 din 5 romi traiesc in conditii de saracie extrema. fie locuiesc singure (nu au locuinta si cu venituri foarte reduse sau absente). dintre care 8. in cazul populatiei roma sunt evidentiate in cadrul studiului realizat de catre UNDP "Faces of poverty. in timp ce femeile rome in proportie de 35%. femeile primar doar 4%. Persoanele cu handicap Potrivit Autoritatii NaŃionale pentru Persoanele cu Handicap. De asemenea. femeile rome in proportie de 23% cu varste peste 16 ani nu beneficiaza de educatie formala precum si 35% dintre femeile din vechea generatie. the Status of Romani women in Romania" arata ca in proportie de 43% femeile rome considera ca nu au drepturi egale cu barbatii iar motivul il reprezinta inegalitatile ce rezulta din diferenta de statut social dintre respondente si barbatii romi precum si din cauza traditiilor. fie sunt unicele ingrijitoare ale partenerilor de viata.

exista prejudecaŃi si stereotipuri privind persoanele LGBT din România. pe parcursul intregii vieti.4%. In anul 2006 rata de activitate a femeilor intre 55-64 de ani este de 33. De asemenea. singuri . din care 51. SituaŃia locativă a tinerilor se prezenta astfel: cu parintii si/sau alte rude . 40% dintre respondenti nu ar fi de 167 .6 milioane de locuitori. sistemul penitenciar. Aceeasi statistica releva faptul ca nivelul de ocupare al femeilor intre 55-64 de ani este de 33%. cu vârsta cuprinsa intre 15-29 de ani. Studiul Institutului de Politici Publice "Intoleranta. Astfel.5%. nu găsesc condiŃii favorabile sa se realizeze in tara (48%) iar 1/3 nu găsesc un loc de munca (33%). Discriminarea lesbienelor.7% din populaŃia tarii. comportamentul si practicile angajaŃilor Politiei Romane. discriminare si autoritarism in opinia publica".9% dintre tineri locuiesc in mediul urban si 41. chiar si in relaŃiile de familie.9% feminina. relaŃiile de munca.SituaŃia tineretului si aşteptările sale". procentul reprezentat de cetăŃenii aparŃinând diferitelor minorităŃi naŃionale se ridica la peste 10% din totalul populaŃiei. situatia actuala poate fi considerata stabila din punct de vedere legal.17. In 2005. reflectarea in mass media. iar cu prietenii/in camin -2. comparativ cu cea a barbatilor de 48.5 milioane sunt adulti. reprezintă 23. de condiŃiile ca un tânăr sa se poată realiza (65%). PopulaŃia vârstnică În prezent din cele 21.5%. homosexualilor. publicat in 2003 indica cu claritate faptul ca minoritatile sexuale ocupa primul loc intre grupurile minoritare cel mai puternic respinse. Categoria tinerilor intre 15-29 ani Conform "Diagnozei 2005 . Astfel. cu familia de baza (parintii si/sau socrii) si familia proprie .MinorităŃile naŃionale Conform ultimului recensământ (2002). slaba constientizare de catre societate a importantei imbatranirii active ca element de baza in asigurarea unei egalitati de sanse.73.1% in mediul rural.4%. bisexualilor si trans-sexualilor (LGBT) este o realitate prezenta in domenii precum serviciile publice. cei mai mulŃi tineri erau nemulŃumiŃi de nivelul veniturilor (76%). 5 milioane tineri si copii si 6 milioane sunt varstnici.7%. totalul populaŃiei tinere. in timp ce al barbatilor este de 46. 58. Principalele probleme sunt dificultatile de percepere de catre societate a persoanelor varstnice ca reprezentand o importanta resursa culturala si profesionala.3. cu familia proprie (partenerul de viata si copiii) . Aproximativ 50% dintre tineri apreciau ca se afla in următoarele situaŃii: se descurca greu cu banii (58%). MinorităŃile sexuale Odată cu abrogarea articolului 200 Cod Penal si introducerea legislatiei anti-discriminare in Romania. de viata politica (65%) si de piaŃa forŃei de munca (63%). reprezentate in Parlament prin intermediul a 19 organizaŃii (minorităŃile ceha si slovaca au optat pentru o organizaŃie comuna).4%.3%.1%.3. 43% din tinerii chestionaŃi considerau ca vor trai mai bine.1% este populaŃie masculina si 48. in România exista 20 de minorităŃi naŃionale. 10.

în pofida calificărilor egale. implicarea activa in viata sociala. O vasta majoritate a europenilor sunt de părere ca persoanele cu dizabilitati (79%). aduce contribuŃia la acest an prin organizarea sau participarea la un eveniment ce se desfăşoară în apropiere. Astfel trebuie sa ne analizam propriul comportament şi propriile atitudini fata de grupurile defavorizate . a categoriilor defavorizate. Majoritatea europenilor cred că originea etnică. • 10 % din populaŃia UE are un handicap. handicapul sau vârsta unei persoane pot constitui un obstacol în găsirea unui loc de muncă. Bucureşti. grupuri de tineret. • în medie. organizatii media. romii (77%). noul program al UE pentru ocuparea fortei de munca si solidaritate. numit PROGRESS. femeile din Europa sunt încă plătite cu 15 % mai puŃin decât bărbaŃii pentru aceeaşi muncă. sindicate sau şcoli. religia. persoanele in vârsta de peste 50 de ani (69%) sau persoanele care au o origine etnica diferita (62%) sunt dezavantajate in cadrul societăŃii in care trăiesc. principalul mesaj consta in faptul ca europenii considera ca discriminarea este inca foarte răspândită in tarile lor (64%) si sunt pregătiŃi sa schimbe acest lucru. bisexuali sau transsexuali) este încă Ńinta prejudecăŃilor sau a discriminării la şcoală ori în familie. Ele ocupă în continuare mai puŃin de un sfert din locurile parlamentare în UE. homosexuali. Ne putem. iar 93% nu ar accepta sa lucreze cu un homosexual sau o lesbiana. 1998. Noile abordari. noile idei si noul avant dat de Anul European vor contribui la promovarea eforturilor Uniunii Europene in domeniul egalitatii si al nediscriminarii. Pentru a garanta impactul pe termen lung al Anului European al Egalitatii de Sanse pentru Toti. • emigranŃii sau minorităŃile etnice care trăiesc în zone urbane defavorizate sunt adesea expuşi unui risc dublu de excludere socială – atât din cauza locului în care trăiesc. Banton. cât şi a originii etnice. 168 . • persoanele în vârstă cunosc o rată de angajare de 40 % în comparaŃie cu media de 62 % la nivel european.. va finanta activitati pentru perioada 20072013 si va prelua cateva dintre cele mai bune idei prezentate in cursul Anului european. M. Fie că este vorba de firme mici.acord ca in Romania sa traiasca homosexuali sau lesbiene. societatea civila. Discriminarea. sa avem in vedere respectul diferentelor. Ce putem face noi pentru prevenirea marginalizarii sociale ? Fiecare dintre noi poate juca un rol. educatia non violenta.. Bibliografie 1. de asemenea.informarea acestor categorii despre drepturile pe care le au si despre institutiile create special ca sa-i ajute . Şomajul în rândul tinerilor este mai mult decât dublu faŃă de rata generală în Europa. • mai mult de jumătate din populaŃia tânără europeană cu orientare sexuală diferită de a majorităŃii (lesbiene.

E. Sage Publication.. 169 .). Equal Opportunity Theory. George (coord. 1996.Paşoi.Open Society Institute (2005). Date statistice conform AutorităŃii NaŃionale pentru Persoanele cu Handicap. 2002. R..Recensământul populaŃiei din România (2002). 2005. 9. 5. 8.Memorandumul comun în domeniul incluziunii sociale. PopulaŃii vulnerabile şi fenomene de automarginalizare. Iaşi. Drepturile omului. 2001. IntoleranŃa. 6. Tratat de asistenŃă socială.Mithaug. (2006).). Miftode... London. Editura Lumen. Editura Polirom. 2003. 10. (coord. 3. Iaşi. Institutul NaŃional de Statistică. 7. D. Bucureşti. 4. NeamŃu.2. V. discriminarea şi autoritarism în opinia publică – Institutul de ŞtiinŃe Politice şi Administrative(2003).Programul pentru participarea romilor (PPR) . România.

În ultimă instanŃă. discriminarea reprezintă un un efect mai mult sau mai puŃin direct al împărŃirii societăŃii în grupuri antagoniste. se produce la adresa individului sau a grupurilor. alungat apoi în pustie. Oamenii îşi eliberează şi manifestă resentimentele asupra unor „Ńapi ispăşitori”.NEGRII DIN STATELE UNITE ALE AMERICII: DE LA DISCRIMINARE LA INTEGRARE Sorin Bulboacă Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad ABSTRACT Din perspectivă psiho – sociologică. PrejudecăŃile şi discriminarea au fost larg răspândite în istoria omenirii şi sunt prezente şi astăzi. catolicii. Aşa cum sublinează celebrul sociolog britanic Anthony Giddens. Discriminarea implică un prejudiciu adus unei persoane sau unui grup de persoane. Termenul „Ńap ispăşitor” provine de la vechii evrei. mai degrabă decât pe evidenŃe sociale şi sunt rezistente la schimbare. negrii africani şi alŃii au jucat rolul involuntar de „Ńap ispăşitor” în diferite momente de-a lungul istoriei umanităŃii. Evreii. Oamenii pot manifesta prejudecăŃi favorabile despre grupurile cu care se identifică şi negative despre celelalte. chiar în societăŃile şi statele cele mai avansate. Discriminarea nu derivă în mod necesar din prejudecăŃi. A avea un Ńap ispăşitor este un lucru comun acolo unde două grupuri etnice sărace intră în competiŃie pentru anumite recompense economice. Stereotipia este adesea îndeaproape legată de mecanismul psihologic al substituŃiei. chiar şi în faŃa unor informaŃii noi. constituindu-se astfel într-o serie de repere pentru persoana care discriminează. discriminarea reprezintă o diferenŃiere (favorabilă sau nefavorabilă) care a devenit categorică la nivel intelectual. O persoană care manifestă prejudecăŃi faŃă de un anumit grup social. ceea ce înseamnă a gândi în cadrul unor norme fixe şi inflexibile. dar mai ales şi de factori subiectivi. PrejudecăŃile se referă la opinii sau atitudini manifestate de membrii unui grup faŃă de altul. 170 . PrejudecăŃile operează în special prin intermediul gândirii stereotipe. prin detaşarea subiectului discriminat din context. deoarece constituie o Ńintă uşoară. care îşi transferau în fiecare an păcatele poporului asupra unui Ńap. opiniile preconcepute ale unei persoane sunt adesea bazate pe convenŃii verbale. acestea pot exista separat. refuză argumentele logice. Folosirea unui „Ńap ispăşitor”. Discriminarea este condiŃionată atît de factori obiectivi. Deşi prejudecăŃile stau cel mai adesea la baza discriminării. este în mod normal. protestanŃii. Discriminarea se referă la comportamentul real faŃă de celălat grup. direcŃionată împotriva unor grupuri distincte şi relativ lipsite de putere. persoane învinuite pentru lucruri de care nu se fac vinovate.

Negrii au fost aduşi în America de Nord începând cu secolul al XVIIIlea. mizantropia. Rasismul a luat amploare în epoca modernă datorită unui complex de cause. Virginia. inclusiv efecte pozitive şi negative. cinismul. negrul cu răul. având un statut de sclavi. Un alt factor important care a determinat apariŃia rasismului modern a fost inventarea şi difuzarea conceptului de rasă în sine. dacă nu imposibilă. Statele sudice din SUA au aprobat chiar legi care restricŃionau sau interziceau eliberarea sclavilor. pesimismul. Sentimentul că exista o diferenŃă esenŃială între popoarele albe şi negre. chiar subumane. combinat cu « păgânismul »africanilor i-a făcut pe mulŃi europeni să îi privească pe negri cu dispreŃ şi teamă. Discriminarea pozitivă înseamnă în esenŃă. cei 4. discriminarea. Sclavia a crescut o dată cu producŃia de bumbac. subiectivismul. vedetismul. ca simboluri culturale. Mississippi. Efectele discriminării pot fi grupate în două mari categorii. Simbolul culorii negre era încărcat de semnificaŃii negative înainte ca Occidentul să intre în contact direct cu popoarele de negri din Africa. NoŃiunea superiorităŃii rasei albe faŃă de rasa galbenă şi neagră. OpoziŃia dintre alb şi negru. Nu trebuie uitat nici impactul negativ al discriminării asupra societăŃii. În 1860. refuzându-le timp de 4 secole drepturile participării politice. DISCRIMINAREA POZITIVA reprezintă privilegii ori drepturi acordate suplimentar unor grupuri minoritare în vederea integrării acestora în societate. negativismul. Carolina de Nord. Deşi sclavia era în mod evident o caracteristică a sudului. acordarea de facilităŃi unor persoane sau grupuri defavorizate.În 1810 existau deja un milion de sclavi negri iar în 1830 erau peste 2 milioane. Carolina de Sud. Florida. dezavuarea. cucerite de către albi în Ńările europene de origine. în vederea integrării lor în societate. vanitatea. Albul fusese dintotdeauna asociat cu puritatea. Rasismul a contribuit la justificarea dominaŃiei coloniale asupra poparelor nealbe. Kentucky. voluntarismul. în unele regiuni din Tennesse şi chiar din estul Texasului. rămâne un element – cheie al rasismului alb.5 milioane de afroamericani constituiau aproape a şaptea parte a populaŃiei SUA iar 4 milioane dintre aceştia erau sclavi. aroganŃa. iar excesul de indici face dificilă. pentru a fi mai uşor asimilate: efecte asupra persoanei şi efecte asupra grupului. nu se extinsese în toată societatea sudistă 171 . ComerŃul cu sclavi negri sau indieni nu ar fi putut avea loc dacă nu ar fi fost răspândită credinŃa europenilor că negrii aparŃin unei rase inferioare. Missouri. Sclavia negrilor a luat mari proporŃii în prima jumătate a secolului al XIX-lea. marginalizate. intoleranŃa.Există un prag optim de discriminare: dacă indicii relevanŃi sunt prea puŃini. Ca surse atitudinale ale discriminării menŃionăm: eclectismul. avea rădăcini adânci în cultura europeană. Georgia. Louisiana. sugestibilitatea. O altă cauză a apariŃiei rasismului modern se află în relaŃiile de exploatare pe care europenii le-au stabilit cu popoarele nealbe. când plantaŃiile de bumbac s-au extins în Alabama. Este cazul negrilor din Statele Unite ale Americii sau ale rromilor din România. victimizarea. Arkansas. discriminarea nu se produce. deşi lipsită total de orice temei biologic şi de valoare faptică. fiecare dintre acestea având subcategoriile proprii. pentru a munci pe imensele plantaŃii monocultură de tutun şi bumbac.

aceasta din urmă făcând parte din zona unde sclavia fusese interzisă prin Compromisul Missouri. chiar pentru a se aboli total sclavia. sclavii negri alcătuiau 30% sau chiar mai mult din populaŃia totală. După 1830. dar şi o emblemă simbolică ce îi diferenŃia de masele vulgare ale societăŃiii urbane din nord. în colaborare cu aboliŃioniştii albi. Amendamentele trebuiau propuse la recomandarea a două treimi din ambele Camere ale Congresului sau a două treimi din state iar propunerea ar fi necesitat ratificarea de către trei sferturi din state. s-au format largi mase de sclavi negri pe plantaŃii sau chiar în economia industrială.americană. aşa cum era. iar antipatia rasială în nord s-a accelerat pe măsură ce foşti sclavi s-au stabilit în comunităŃile libere în oraşele nordice din SUA . Ar fi putut decide în favoarea sau împotriva lui Scott. care aveau să respecte autonomia regională. pentru care sclavia devenea nu doar o sursă de profit. de către scriitoarea americană Harriet Beecher Stowe. AboliŃionismul a fost un coşmar pentru sudişti. După cum susŃineau aboliŃioniştii. Curtea Supremă ar fi putut să ia mai multe decizii în această chestiune. ConstituŃia fusese în mod deliberat cconcepută astfel încât să facă dificil pentru oricare dintre state sau grupări să încalce interesele unei minorităŃi. Progresul în câştigarea opiniei publice era încet. Acolo unde sistemul sclaviei exista. sclavia era ca un viciu. fără a intra în chestiunile constituŃionale implicate. Unele concentrări de sclavi erau imense dar erau atipice. iar circa jumătate dintre proprietari aveau mai puŃin de 5. ConstituŃia putea fi amendată în orice fel dorea naŃiune americană. Numai 12% dintre proprietarii de sclavi aveau 20 sau mai mulŃi negri. referindu-se la problemele specifice legale ale cazului. aboliŃioniştii au încercat să forŃeze tribunalele federale să definească poziŃia legală a sclaviei în teritorii şi un astfel de caz a ajuns în final la Curtea Supremă a SUA. SupravieŃuirea sclaviei era asigurată atât timp cât rămânea o problemă la latitudinea statelor înseşi. Din 6 milioane de albi în statele sudice în 1850. În 8 state din sud. Opinia publică americană a fost impulsionată spre aboliŃionism datorită publicării în 1852 a romanului Coliba unchiului Tom. ConstituŃia SUA. Era în dispută în 1857 statutul lui Dred Scott. Statele nordice au început să şovăie să-i ajute pe stăpânii de sclavi şi pe angajaŃii lor să-şi urmeze dreptul legal de a-şi recupera sclavii fugiŃi. dând naştere unor încălcări dramatice ale legalităŃii. aboliŃioniştii negri au apărut ca o forŃă puternică. un sclav negru din Missouri care fusese dus în teritoriile libere din Illinois şi Minnesota. Ani de zile. care descria amănunŃit brutalităŃile sclaviei şi arăta necesitatea morală de a rezista împotriva legilor care favorizau sclavia negrilor. sclavia propriu-zisă a fost justificată de teorii « ştiinŃifice » care recurgeau la argumente ale necesităŃii biologice şi istorice. în sensul că niciodată nu părea suficient pentru o anumită regiune din sudul SUA să posede doar câŃiva sclavi. Dar Curtea Supremă a ales cea mai 172 . întărea de fapt sclavia prin stricta apărare a drepturilor de proprietate şi prin impunerea obligaŃiilor contractuale. dar adevăratul pericol îl constituiau acŃiunile guvernului federal. Totuşi. În prima jumătate a secolului al XIX-lea s-a dezvoltat în SUA o puternică mişcare pentru abolirea sclaviei (aboliŃionism) în fruntea căreia s-au plasat personalităŃi politice şi culturale progresiste din Nord. Începând din jurul anului 1830. numai 347 000 deŃineau sclavi iar larga majoritate a acesora aveau doar câŃiva.

proastă soluŃie posibilă. Razboiul de secesiunie se incheie cu victoria Nordului în primăvara anului 1865. pe baza unui program aboliŃionist. au ales secesiunea alte state sudiste: Carolina de Nord. pe problema desfiinŃării sclaviei negrilor. s-au separat de Uniune încercând să formeze un stat separat : Carolina de Sud. In campania electorală din 1860. Georgia. Datorită scandalurilor provocate. În 1896 apare hotararea Curtii Supreme de a legitima segregarea rasială (separati. transporturi publice şi locuri de distracŃie”. de care nu puteau fi privaŃi fără un proces legal. Ulterior. cel de al treisprezecelea amendament al Constitutiei. care garantase negrilor accesul în locuri publice cum ar fi “hanuri. Curtea Supremă a abolit Legea Drepturilor Civile din 1875. votat de Congresul SUA. schingiuri. propus în 1869. culorii sau fostei condiŃii de servitute ». a câştigat alegerile prezidenŃiale. Inferioritatea socială a negrilor a fost impusă prin violenŃă ocazională şi insulte zilnice. În 1868. Decizia anula în mod explicit Compromisul Missouri. dar şi argumentând că nu era dreptul Congresului de a reglementa sau interzice sclavia în teritorii. Arkansas şi Virginia. Florida. sunt cetăŃeni şi beneficiază de aceleaşi drepturi în faŃa legii. existau circa 700 000 de negri votanŃi în sud. nu doar prin negarea pretenŃiei lui Scott la libertate.toate statele din sud. un sângeros război civil între armata federală amercană şi armata ConfederaŃiei statelor sudiste rebele. toate persoanele născute în Statele Unite. Guvernele rebele au format o nouă ConfederaŃie a Statelor Unite ale Americii. Electoratul de culoare a fost în mod sistematic privat de dreptul de vot prin instrumente discriminatorii ca taxe individuale şi teste de alfabetizare. între 1861-1865. prin cel de al paisprezecelea amendament al ConstituŃiei SUA. la Casa Albă. În anul 1862. Missisippi şi Texas. dezordine. dar erau în continuare discriminaŃi. pierde din influenŃă după 1926. Jefferson Davis. Negrii au câştigat dreptul de a vota. Persoanele de culoare devin victime ale violentelor. albi sau negri. între 1896 şi 1904. mai ales ale Ku Klux Klan-ului. White. Dar în 1883. Astfel. faŃă de 625 000 de albi. Protestant” şi luptă nu numai împotriva negrilor ci şi a imigranŃilor. Abraham Lincoln. A urmat. presedintele republican si abolitionistul Abraham Lincoln emancipeaza negrii din statele confederate din Sud. recurge la mutilări. numărul de votanŃi negri înregistraŃi în Louisiana a scăzut de la 130 000 la 1350. Până la instalarea sa în funcŃie. Scott nu avea nici un drept să acŃioneze în justiŃie. fără nici un drept inerent în afară de cele pe care albii erau dispuşu să le acorde. abolind sclavia. reconstituit în 1915 la Atlanta (Georgia). 173 . interzicea statelor să limiteze dreptul de vot « din cauza rasei. ConfederaŃia stabilindu-şi capitala în Richmond. în martie 1861. anarhie. Un al 15-lea amendament. Negrii au fost respinsşi ca o rasă degenerată. Membrii săi se adună în jurul sloganului „Native. aboleşte sclavia. care susŃineau sclavia negrilor. asasinate faŃă de populaŃia de culoare şi provoacă răzmeriŃe rasiale. Ku Klux Klanul foloseşte metode teroriste. Atacul asupra sufragiului negrilor a fost însoŃit de răspândirea legilor statelor sudiste. ameninŃând să deschidă întreg teritoriul vestic al SUA unei stări de violenŃă. Ca un non-ceăŃean. cu un nou preşedinte. dar egali). Louissiana. Alabama. create pentru completa segregaŃie rasială în toate spaŃiile şi locurile publice. În 1865. Tennessee. În 1868. minorităŃilor religioase sau bolşevismului. candidând din partea Partidului Republican.

La începutul secolului XX. În perioada interbelică. Perioada 1890-1925 a reprezentat apogeul linşării în Statele Unite. Chiar în contextul politicii „New Deal” . tensiunile rasiale s-au exarcerbat în comunităŃile de culoare din comunităŃile urbane. cum ar fi A. Tensiunile au crescut în 1918. ForŃele armate ale SUA erau segregate. administraŃia era acum supusă presiunilor din partea liderilor sindicatelor negrilor.Servitutea negrilor a fost larg restaurată sub forma muncii silnice – care adesea lua forma unor grupuri în lanŃuri supravegheate de paznici albi – spre a efectua lucrări pentru constructori privaŃi. care formează mai mult de 10% din popolaŃie. Preşedintele Roosevelt a dat un ordin executiv cerând tratament egal în angajări. Raporturile rasiale în plină deteriorare au fost ilustrate prin răzmeriŃele populaŃiei de culoare din Harlem şi Detroit în 1943. În Ńară. dar cuprindeau un număr important de negri. Cele mai multe incidente au apărut în sud şi au implicat victime de culoare. Omaha (Nebraska) şi în mai multe oraşe din Texas. În Tulsa în 1921 a avut loc un masacru al locuitorilor de culoare după ce negri înarmaŃi au încercat să împiedice linşarea unui bărbat. Aceste evenimente au produs o reală îngrijorare. la ele adăugându-se perspectiva apropiatei întoarceri în SUA a milioane de veterani negri ce vor aştepta să primească un tratament echitabil în schimbul contribuŃiei lor militare. Philip Randolph. Atât în Tulsa. pentru a lupta împotriva discriminării. cartierele de negri au fost practic eliminate. Discriminarea rasială a determinat un val de violenŃe fără precedent în SUA după primul război mondial. Precursorul acestor izbucniri a fost pogromul negrilor din estul oraşului Saint Louis din iulie 1917. negrii. de regulă pentru o aşa –zisă insultă sau ameninŃare sexuală împotriva unei persoane albe. 100 de negri au murit în timpul violenŃelor care au urmat. care de obicei implicau progromuri ale comunităŃilor de negri de către albi fanatici. 40 de persoane au murit la Chicago şi un mare număr în Washington. ardere sau castrare. o eopcă în care bande ale Ku Klux Klan-ului ucideau în medie. astfel de crime împotriva negrilor erau agravate în mod frecvent prin tortură. aceasta a fost o insurecŃie populară împotriva labilor şi a proprietăŃilor lor. o dată cu temerile că negrii vor lua slujbele soldaŃilor albi recrutaŃi. rămân marginalizaŃi. câte 100 de negri în fiecare an. patronii au folosit spărgători de grevă negri în oŃelării şi în minele de cărbuni. fapt care a exacerbat tensiunile rasiale pentru ani de zile. Aceste tensiuni rasiale au fost exacerbate de cel de-al doilea război mondial. care în 1935 a explodat într-un nou tip de răzmeriŃă rasială care prefigura evenimentele ulterioare: în loc de un pogrom alb asupra negrilor. sub ameninŃarea că altfel Washingtonul avea să devină scena unor masive proteste pentru drepturile civile care ar fi reprezentat o catastrofă în relaŃiile publice internaŃionale. cum ar fi Harlem. 174 . după 1933. Atunci când grevele au izbucnit în 1919. Charleston (Carolina de Sud). Anul 1919 a adus unele dintre cele mai sângeroase ciocniri rasilae din istoria americană. în timp ce soldaŃilor negri li s-a dat un nou imbold prin tratamentul relativ egal pe care l-au primit în FranŃa sau în alte locuri. În urma violenŃelor rasiste dintre albi şi negri. Negrii din armata americană au solicitat „dublu V”: victorie împotriva Germaniei hitleriste dicolo de ocean şi victorie împotriva rasiştilor de acasă. cât şi în estul oraşului Saint Louis. promovate de administraŃia Roosevelt. când spărgători de grevă negri au fost acuzaŃi pentru eşecul unor greve muncitoreşti.

acŃionari în marile corporaŃii. Curtea Supremă de JustiŃie interzice segregarea rasială în şcoli. Era nevoie ca negrii să aibă curajul să ceară să fie înscrişi în şcolile albilor pentru a verifica dacă decizia CurŃii Supreme este respectată. începând cu 1940 a pus capăt dominaŃiei culturii bumbacului. importantă din punct de vedere symbolic a fost apariŃia primului jucător de culoare în liga cea mai importantă de baseball în 1947. să fie adoptat în unanimitate de cei 9 judecători ai CurŃii Supreme. unde erau înacadraŃi mai ales negrii. În 1949. De asemenea. ca şi mult aşteptata lege federală împotriva linşărilor. Martin Luther King Jr. În 1954. ExistenŃa unei « societăŃi bogate » a mărit şansele mişcării pentru drepturi civile iar miliane de dolari provenind de la filantropi bogaŃi şi organizaŃii caritabile au fost vărsaŃi sub formă de donaŃii în vistieria unor organizaŃii ale populaŃiei de culoare. proprietare de pământuri şi păstrătoare de tradiŃii. Efectul transformărilor economice asupra relaŃiilor rasiale a fost relevant în Sud pentru că industrializarea rapidă. În 1946. iar acum susŃinea politica de desegregare. s-a putut observa din ce în ce mai des că profitul şi dezvoltarea economică cereau un minim de răzmeriŃe pe motive rasiale. ca de pildă ConferinŃa Liderilor Mişcării Creştine din Sud. preşedintele Truman a emis un ordin executiv privind Desegregarea fortelor amate ale SUA. Sfârşitul acesteia a atras după sine şi încetarea cererii imense de mână de lucru necalificată. Totuşi Warren a fost şi el afectat de răzmeriŃa rasială din 1943. a cărui carieră politică în California demonstrase prea puŃină simpatie pentru radicalism. când Jackie Robinson a intrat în echipa Brooklyn Dodgers şi a forŃat prima fisură a sportului şi a culturii populare.În 1945 generalul Dwight Eisenhower integrează primele unităŃi de culoare în regimentele albe din armata americană. Aceştia din urmă nu au nici legături istorice şi nici ataşament naŃional faŃă de moravuri rasiale care să împiedice dezvoltarea economică de dragul tradiŃiei. Lovitura dată astfel segregaŃiei oficiale era esenŃială însă nu rezolva prea mult. dar egală » ca o violare a oportunităŃilor egale şi a ordonat sfârşitul educaŃiei segregate. Decizia crucială a venit în 1954 în cazul Brown versus Consiliul Superior al ÎnvăŃământului. Earl Warren a insistatca textul respectiv. Puterea s-a strămutat repede din zonele rurale spre oraşe şi de la familiile mari. Primii care au făcut acest lucru au fost respinşi. Vechiul sistem de relaŃii rasiale nu-şi găsea rostul în noua ordine economică. Deşi administraŃiile federale puteau să realizeze mult printr-o acŃiune graduală. În tot Sudul. condusă de dr. Fără aceste fonduri e dificil să se înŃeleagă cum şi-ar fi îndeplinit mişcarea 175 . la conducerea CurŃii Supreme de JustiŃie din Statele Unite ale Americii a a ajuns Earl Warren. Comitetul pentru Drepturile Civile a recomandat administraŃiei o nouă legislaŃie împotrivă discriminării cetăŃenilor de culoare în angajări şi în sistemul electoral. o schimbare durabilă în bine pentru populaŃia de culoare putea fi obŃinută numai prin tribunale şi printr-un atac asupra cadrului legal al discriminării care menŃinea statutul subordonat al negrilor din sud. În 1953. ale cărui observaŃii personale ale injustiŃiei rasiale din Missouri îl făcuseră mai dornic decât Roosevelt să-şi asume unele riscuri politice în acest domeniu. Ritmul reformei s-a accentuat în timpul administraŃiei preşedintelui Truman. condamnând educaŃia « separată. imediat. fiind implicat în implementarea politicii rasiale sub care sute de mii de americani de origine japoneză au fost deportaŃi după Pearl Harbour. datorită importanŃei sale. către noii funcŃionari şi lucrători calificaŃi. Si a altor grupuri ce militau pentru drepturile negrilor.

este arestata pentru ca a refuzat sa cedeze locul in autobuz unui alb. prin aceea că se putea cu greu căuta câştigarea fostelor colonii pentru politica externă şi economică a SUA dacă această Ńară era stigmatizată în lume pentru discriminare şi violenŃă rasială. În timp ce mare parte din elita politica avea tendinŃa să fie în mod sincer liberală în aceste domenii. Perioada 1954-1965 a marcat “revoluŃia drepturilor civile”. care îi obliga să cedeze albilor locurile 176 . demonstraŃii şi întruniri . 16 naŃiuni africane s-au eliberat de sub dominaŃia colonială a albilor. declara în 1946 în legătura cu problema discriminării negrilor : « ExistenŃa discriminării grupurilor minoritare în această Ńară are un efect nociv asupra relaŃiilor noastre cu alte Ńări. un anumit rol. Negrii au boicotat sistemul de transport public. au recunoscut că desegregarea rasială era în beneficial cruciadei anticomuniste globale. Alabama a refuzat să cedeze locul său din autobus unui pasager alb. care a găsit un simbol în decembrie1955 când Rosa Parks din Montgomery . În cursul următorului deceniu. pentru liderii mişcării . Aceasta deoarece Uniunea Sovietică a subminat fără încetare apelurile adresate de SUA naŃiunilor din Africa şi Asia. Dean Acheson.pentru drepturile civile acŃiunile esenŃiale pentru succesul său : distribuirea zilnică a presei pe tot teritoriul Ńării . Ni se reaminteşte mereu şi mereu de ziarişti şi purtători de cuvânt străini că tratamentul aplicat de noi diferitelor minorităŃi lasă mult de dorit…Adesea ne aflăm aproape în imposibiliatea de a formula un răspuns satisfăcător la criticile aduse nouă de alte Ńări. solicitând efectiv ca autorităŃile fie să renunŃe la discriminare. MulŃi oameni politici din Sua. fie să recurgă la represiune pe o scară ce ar fi creat probleme naŃionale şi internaŃionale. convocarea de nenumărate conferinŃe publice şi sesiuni confidenŃiale. Decizia Brown a CurŃii Supreme a contribuit la răspândirea mişcării de protest în tot sudul . Fiecare proclamaŃie de independenŃă în parte i-a determinat pe negrii din Statele Unite să-şi intensifice lupta ăentru egalitate în drepturi cu albii şi a cauzat în bună parte existenŃa unui val de mândrie rasială în sufletele negrilor. factorii internaŃionali au jucat. Alabama (sud). CetăŃenii de culoare din acest oraş au decis să boicoteze campania de autobuze. Martin Luther King din Montgomery. doctor în filosofie. posibilitatea de a călători pe distanŃe lungi. Rosa Parks. Croitoreasa de culoare. » Creşterea rapidă a numărului de mişcări naŃionaliste a oamenilor de culoare din întreaga lume a avut o semnificaŃie specială pentru afroamericani. au existat multe astfel de proteste şi boicoturi care au contestat segregaŃia legală într-o într-o foarte mare măsură. de asemenea. făuritorii de politică internaŃională au ajuns să recunoască în rasism pe inamicul cel mai important al americanilor. din ambele partide. un activism care a fost făcut posibil numai prin sprijinul guvernului federal şi al justiŃiei. ExperienŃa independenŃei africane a demonstrat posibiliatatea de a face schimbări şi vulnerabilitatea supremaŃiei rasei albe şi în acelaşi timp i-a ajutat pe afro-americani să se considere mai degarbă membri ai unei majorităŃi mondiale decât o minoritate fără speranŃă ce trăieşte în America. sub conducerea pastorului baptist de culoare. organizarea de marşuri populare. Subsecretarul de Stat al SUA. publicând ştiri despre felul în care americanii îi maltratau pe negri şi pe măsură ce competiŃia dintre Statele Unite şi Ńările comuniste s-a intensificat. Numai în anul 1960.

au reuşit să zdruncine puterea financiară a companiei. a numit negri în înalte funcŃii şi a impus cu forŃa admiterea câtorva studenŃi negri în universităŃile din Mississippi şi Alabama. Din rândul negrilor numai o minoritate avea drept de vot. nici în aceleaşi magazine ca albii. Pastorul Martin Luther King a fost unul dintre indivizii care au apărut ca organizatori ai mişcării pentru drepturile civile ale populaŃiei de culoare. În nord şi vest. Dincolo de evenimentele spectaculoase. Congresul pentru Egalitate Rasială (CORE). Mişcarea a stârnit ostilitatea albilor. ocupând localităŃile în care exista segregaŃie. dar există. în funcŃie de reacŃia autorităŃilor locale . în lupta cu segregaŃia şcolară se progresează lent. precare. o decizie învinsă numai prin folosirea trupelor federale de către preşedintele Dwight Eisenhower pentru aplicarea legii şi pentru a face faŃă încăpăŃânării guvernatorului O. primind sprijin de la municipalitate. în continuare. a făcut presiuni asupra autorităŃilor statale pentru a-i elibera pe participanŃii opriŃi din drum şi pentru protejarea celorlalŃi. Negrii. la fiecare oprire. Orice apropiere rasială era reprimată cu duritate. Ecoul acŃiunii a fost însă atât de mare încât ministrul JustiŃiei Robert Kennedy. segregaŃia oficială severă. deci sub jurisdicŃia tribunalelor federale. În 1957. în cele din urmă. la 10 ani 177 . În sudul Statelor Unite ale Americii se manifesta. dacă albii depăşeau numărul locurilor rezervate pentru ei în partea din faŃă a autobuzului. Campania pentru drepturile civile a întâmpinat o opoziŃie previzibilă. state care multă vreme au refuzat să practice integrarea şcolară a populaŃiei de culoare. Toate organizaŃiile de culoare erau angajate în nonviolenŃă şi neobedienŃă civilă de tip ghandian. căci ea reprezenat în fapt o contestare fundamnentală a celor mai înrădăcinate structuri ale politicii şi societăŃii sudiste şi alianŃa cu radicalii albi a reînviat vechile coşmaruri ale relaŃiilor sexuale interrasiale şi ale amestecului degenerant al raselor. care au atacat autobuzele şi i-au oprit pe studenŃi (1961). care afecta toate domeniile vieŃii publice: afroamericanii nu aveau acces nici în aceleaşi vagoane . Kennedy a reuşit să suprime segregaŃia în transporturile interstatale. Preşedintele Kohn F. pe autostrăzile federale din sud. care îşi luase de curând funcŃia în primire. Forma de pprotest a emoŃionat nordul şi a condus. fratele preşedintelui. segregaŃia nu este oficială. nu cedează decât după ce Curtea Supremă condamnă sistemul segregaŃionist care era în vigoare în Alabama. de multe ori. care se deplasau de obicei cu autobuzul. o tactică corectă din punct de vedere moral şi esenŃială din punct de vedere politic pentru a câştiga sprijinul publicului şi aevita înstrăinarea votanŃilor nordici. la dispariŃia totală a segregaŃiei de pe şoselele federale. Marşurile libertăŃii » au inclus grupuri care solicitau serviciul în restaurante segregate.rezervate negrilor în spatele vehiculului. Fabius. StudenŃi albi şi negri au participat la aceste « marşuri ale libertăŃii ». însă aceasta. iar incidentele implicând transportul interstatal au transferta automat chestiunea în arena federală. alături de Comitetul de Coordonare Non-Violentă al StudenŃilor (SNCC). aproape la fel de extinsă ca în sud : afro-americanii trăiesc grupaŃi în cartierele lor şi sunt nevoiŃi să accepte locuri de muncă prost plătite şi. folosind autobuze special dotate pentru curse lungi. guvernatorul de Arkansas a mobilizat Garda NaŃională pentru a împiedica desegregarea ordonată de tribunal a sistemului şcolilor publice din Little Rock.

Multe acte individuale de violenŃă ale bandelor au fost îndreptate împotriva protestatarilor pentru drepturile civile. negrii au organizat un marş în masă la Washington. . Presedintele Lyndon Johnson a definit principiile discriminării pozitive. la Licoln Memorial. negrii erau încă în mare măsură excluşi de la vot prin variate teste de vot pretinse a fi non-rasiale şi numai prin Legea Federală a Drepturilor de Vot (1965) s-a permis în final negrilor să-şi întărească succesele printr-o restructurare pe termen lung a sistemului politic. perspectiva ca un student negru. unde pastorul Martin Luther King a rostit. în faŃa a peste 250 000 de persoane (între care un sfert erau albi). filmate de posturile de televiziune. Imaginile poliŃiei sudiste asmuŃind câinii şi folosind tunurile de apă împotriva copiilor negri au fost memorabile. Această lege a fost votată ca răspuns direct la represiunea sudistă . polarizând lupta la Birmingham. de catre presedintele George W. În 1989 generalul Colin Powell devine prima persoana de culoare care accede la functia de sef al Statului Major al armatei americane. evocand o tara eliberata de rasism. Mişcarea drepturilor civile a atins apogeul între 1963 şi 1965.după adoptarea deciziei Brown. În 1963. Dar dreptul de vot nu putea egaliza veniturile negrilor şi ale albilor. faimosul discurs « I have a dream (Eu am un vis)". care interzicea discriminarea în instituŃiile şi spaŃiile publice şi în angajări. în pofida rezistenŃei sudiştilor. Martin Luther King reuşeşte să se afirme drept principalul lider al populaŃiei de culoare. preşedintele Lyndon Johnson a reuşit să determine Congresul să voteze o Lege a Drepturilor Civile. 4 copii (fete de culoare) au fost ucişi în explozia unei bombe într-o biserică a negrilor din Birmingham (Alabama). În 1962. Legea din 6 august 1965 cu privire la dreptul de vot acorda dreptul funcŃionarilor federali să înscrie pe listele electorale pe afro-americanii care erau victime ale discriminării. În acelaşi an. a provocat revolte ale populaŃiei de culoare din 125 de oraşe. în special după incidentele de la Selma (Alabama) din 1965 când manifestanŃi de culoare atirasişti au fost agresaŃi de poliŃie. Asasinarea lui Martin Luther King în 1968. unde partizanii segregaŃiei erau deosebit de activi. devine o zi de sarbatoare. Ca o reacŃie împotriva mişcării pentru drepturile civile s-au format nenumărate grupuri teroriste. în 1969 circa 62% din negri au votat. Congresul SUA. În acelaşi an. capitala Alabamei. 178 . dedicata lui Martin Luther King. În 1986 cea de a treia luni din ianuarie. revoltă înfrântă de trupele federale şi de Garda NaŃională. acum sub control federal. În acest context. Totuşi. El este de asemenea prima persoana de culoare numita secretar de stat. să fie admis la Universitatea din Mississippi a fost întâmpinată cu o îndelungată răzmeriŃă în campus a studenŃilor albi. in 2000. doar 10% din şcolile vizate au fost smulse din sistemul segregaŃiei. prin adoptarea Legii privind drepturile civile. pentru a favoriza angajarea minorităŃilor. 1957. Bush junior. cel mai notabil fiind renăscutul Ku Klux Klan. În 1964 Martin Luther King primeste premiul Nobel pentru pace. la 2 iulie1964. Milioane de negri erau acum efectiv înscrişi la vot. În 28 august 1963. Legea a avut consecinŃe imediate : dacă în 1960 doar 30% din populaŃia de culoare din sud a participat la procesul electoral. Au fost organizate numeroase manifestări. de către forŃele de ordine. care se terminau cu multe arestări. protejeaza dreptul de vot al negrilor. James Meredith.

nr. Johnson. Berry. O istorie a Statelor Unite. Editura Corint. The Challenge of Democracy. Editura ALL. Illinois. Bucureşti. . Bucureşti.. Matthews. New York. Eseuri şi documente despre America de după cel de al doilea război mondial. Consiliul NaŃional pentru Combaterea Discriminării. Allan R. American Government. 1991 Janda. traducere şi prefaŃă de Corneliu Nicolescu. 2007. New Zork. M. Crouch.Dallas. Portes. Melvin J. State and Local Government. Boston. Editura Politică.. BIBLIOGRAFIE : Bowman. Kenneth. Bucureşti. Ann O. Dudley. revolte rasiale. voce controversata a comunitatii afroamericane. Mississippi Blacks and the Voting Rights Act of 1968. Bucureşti. Robert Kennedy and His Time.. Geneva. 1977.Dar în 1992. Government in America. Richard C. Princeton.. dupa ce patru politisti albi care l-au batut pe automobilistul de culoare Rodney King au fost achitati. Ben. ***Mediatori antidiscriminare (suport de curs). Editura Artemis. Bucureşti. Sociologia. Este organizat "Marsul unui milion de oameni". Philip. Barack Obama. Princeton. În noiembrie 2008. 1990. Mureşan. Negroes and the New Southern Politics. 1920-2000. cea mai mare demonstratie a cetatenilor americani de culoare din toate timpurile. Winkler. devine primul presedinte de culoare al Statelor Unite ale Americii. Istoria SUA după 1945. Princeton. Trecutul apropiat. mulatru nascut dintr-un tata kenian si dintr-o mama americana caucaziana. Jacques. Geneva. Robert L. În 1995 mai mult de 800. 179 . Paul . Dallas. Dallas. Goldman.. Camil. Anthony. W:. Arthur Meier. Prothero. 1976. Giddens. Paul. Vianu.. de catre Louis Farrakhan. J.000 de persoane de culoare s-au adunat in fata Casei Albe pentru o zi "a iertarii si a reconcilierii". Second Edition. 2002. Bucureşti. Jeffrey M. Cluj – Napoca. in “Journal of Negro Education”. 2001 Gilson. 2005. izbucnite la Los Angeles. Jenkins. Second Edition.. Jerry. D. 1974. Allan M. 46. Preşedinte la Casa Albă. Kearney. Boston.1978. 1996. Alexandru.. Schlesinger Jr. Joubert. Editura Humanitas. O istorie a lumii moderne. Dubnick. 1989. Editura Dacia. s-au soldat cu 59 de morti. R. 2003.

preluată de demograf. sociologie şi economie. fiind incapabilă să ofere explicaŃii coerente fără să Ńină cont de evoluŃiile din sfera istoriei politice. 2. Abordarea tendenŃială care pleacă de la ipoteza conform căreia factorii care au determinat evoluŃiile trecute şi actuale vor acŃiona şi în viitor în acelaşi timp. dacă nu pune în evidenŃă acumulările ultimelor decenii (Vladimir Trebici). Sintagma. În explicarea fenomenelor şi proceselor demografice atât de complexe. aproximativă. care va genera. 2010 – 2030 Sorin Bulboacă Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad Abstract Prognoza demografică reprezintă acea variantă a proiectărilor demografice care are probabilitatea cea mai mare de a se realiza. societăŃii. Se pot distinge 2 mari tipuri de abordări a evoluŃiei probabile a populaŃiei: 1. ar suna în felul următor: demografia fără istorie rămâne oarbă. Cu toate acestea. din domeniul culturii şi religiei. populaŃia Chinei va creşte la 1. Va creşte mult procentul populaŃiei musulmane comparativ cu cel al populaŃiei de religie creştină. evoluŃiile pe care le-au avut. pe termen lung. nu reprezintă o profeŃie şi depinde de foarte mulŃi factori obiectivi sau subiectivi. populaŃia Terrei va cunoaşte o adevărată explozie în următoarele două decenii. populaŃia planetei va ajunge la 7. cu un anumit decalaj în timp şi cu unele particularităŃi locale şi regionale. a Indiei la 1.2 miliarde.7% pe an.3 milioane locuitori. Potrivit raportului întocmit de Consiliul NaŃional de InformaŃii din SUA. iar Pakistanul va ajunge la 204. tensiuni şi probleme sociale. Din punct de vedere demografic. populaŃia mondială a înregistrat o creştere de 1. 180 .4 miliarde locuitori. vor urma.3% pe an iar previziunile pentru 2015 arată că sporul natural al planetei va fi de circa 1% pe an. economiei. În 1985. Prognoza demografică este doar estimativă. Europa este singurul continent unde în următorii 15 ani populaŃia va înregistra o scădere numerică (sporul natural fiind negativ). demograful trebuie să apeleze tot mai mult la istorie. Ratele scăzute ale natalităŃii şi creşterea speranŃei de viaŃă vor determina în Europa o semnificativă îmbătrânire a populaŃiei. populaŃiile din statele avansate. S-a făcut pe vremuri afirmaŃia că istoria fără demografie rămâne o enigmă. în acelaşi stadiu de dezvoltare. prognoza pentru Europa este diferită de restul continentelor. până în 2015. chiar dacă ritmurile de creştere vor fi în scădere. în 2000 a scăzut la 1. legate de sistemul de pensii şi de asigurări de sănătate. Pe plan mondial. Abordarea normativă care are în vedere ipoteza potrivit căreia evoluŃiile componentelor populaŃiei în Ńări mai puŃin dezvoltate din punct de vedere socio-economic şi cultural. 2 miliarde de locuitori.PROGNOZA DEMOGRAFICĂ PENTRU ROMÂNIA.

manifesta tendinŃe oscilante şi contradictorii. Până în decembrie 1989. Combinate.400 (1991). cândva mare(anii *70).74 200 în 1996. bazate mai ales pe reprimarea întreruperilor de sarcină şi pe interzicerea cvasigenerală a mijloacelor contraceptive. Cu toate acestea. dar aceasta a avut loc ca o consecinŃă a celui de-al doilea război mondial. în căutarea unui loc de muncă bine plătit. ale cărei valori au fost: . s-au dovedit ineficiente. Din anul 1990 numărul populaŃiei scade. oferea valori tot mai reduse. care se desfăşoară rapid în Ńara noastră. Statisticile oficiale au demonstrat clar pentru perioada 1990-1997 tendinŃe noi.19 200 persoane(1990). de la an la an. Cifra publicată nu a stârnit uimire deoarece tendinŃele demografice din perioada 1980 – 1989 anunŃau un declin demografic şi alte fenomene asociate. În 2015 se estimează că mai mult de jumătate din locuitorii Terrei vor trăi în mediul urban. . Natalitatea se înscrisese din 1981 într-un proces de scădere. chiar dacă ritmurile medii anuale deveneau tot mai mici. în timp ce mortalitatea populaŃiei. sute de sate vor dispărea de pe harta 181 . înrăutăŃirea indicilor demografici – în special. PopulaŃia planetei se va concentra tot mai mult în oraşe. în anii *80. numărul populaŃiei României a continuat să crească. s-a asociat tot mai mult cu sărăcia: au reapărut bolile sărăciei. aflată încă la un nivel ridicat. Vor continua să se formeze adevărate „megalopolisuri” cu peste 10 milioane de locuitori. . pe care regimul comunist considera că le-a eradicat pentru totdeauna. PopulaŃia satelor este mult mai îmbătrânită decât cea urbană iar unele provincii istorice.35 600 în 1994. ca o consecinŃă a fenomenului de îmbătrânire a populaŃiei. În următoarele două decenii. În anii *90. cu aspect cosmopolit. creşterea vârstei medii. au o structură demografică mult mai îmbătrânită comparativ cu restul Ńării. numărul populaŃiei României a scăzut cu 248 100 de locuitori. necunoscute în istoria demografică a României.56 300 în 1995. În intervalul 1990 – 1997. datorită emigraŃiei în primul rând. dar şi din cauza soldului negativ ala creşterii naturale. TendinŃa este nouă: populaŃia României a cunoscut o scădere. Recensământul populaŃiei şi locuinŃelor din 7 ianuarie 1992 consemnează 22 810 035 locuitori pe teritoriul României. prognozele demografice oficiale dădeau cifra de „cel puŃin 25 de milioane pentru anul 1990 şi de „aproximativ 30 milioane”pentru anul 2000. Prognoza demografică pe termen lung pentru România este una pesimistă. Tabloul demografic românesc mai cuprinde o componentă importantă: îmbătrânirea demografică. aceste două cauze explică creşterea totală negativă a numărului populaŃiei.32 900 în 1992. . Sporul natural. . SperanŃa menŃinerii şi chiar a redresării natalităŃii în Ńara noastră s-a dovedit iluzorie deoarece măsurile pronataliste. . a mortalităŃii generale şi a celei infantile -. .30 500 în 1993. sporirea „presiunii” populaŃiei vârstnice asupra populaŃiei adulte – tendinŃă evidenŃiată de creşterea constantă a numărului de pensionari – confirmă amploarea şi viteza îmbătrânirii demografice. ProporŃia persoanelor vârstnice în societatea românească. Este un proces ireversibil. în primul rând Banatul.Creşterea demografică se estimează că se va produce mai ales în Asia şi Africa şi aproape exclusiv în zonele urbane. datorită scăderii de lungă durată a natalităŃii şi a emigrării multor persoane tinere în Occident.

tendinŃa de îmbătrânire a populaŃiei României. evoluŃie descendentă care reflectă instalarea fără echivoc a unui declin demografic. Unii lideri ai rromilor afirmă că această minoritate ar număra 2 sau chiar 3 milioane de oameni. Natalitatea este şi ea diferită. populaŃia României va urma o curbă descendentă. Dar aceste cifre statistice nu sunt reale. Prognoza realizată de profesorul Vasile GheŃău operează cu două variante privind evoluŃia populaŃiei de rromi.3% din întreaga populaŃie a Ńării). în mileniul al treilea. aproximativ 18% din totalul populaŃiei avea peste 65 de ani. daca actualele tendinŃe demografice se vor menŃine. ajungând în acel an la aproximativ 14 milioane de locuitori. ruşilor şi turcilor din România va spori. cea de etnie maghiară cu circa 23%. În condiŃiile în care populaŃia majoritară românească va scădea cu circa 13% până în 2025. În aceste condiŃii. în varianta minimală la 1 564 000 de locuitori (7. referindu-se la cei care s-au declarat de etnie rromă. deoarece populaŃia lor actuală. 3. germanii) iar altele sunt populaŃii tinere (rromii. Dacă în 2005. în condiŃiile conservării actualelor valori ale natalităŃii şi mortalităŃii (Vasile GheŃău).4% din totalul populaŃiei României). Conform lui Vasile GheŃău. Scăderea naturală a fost de 300000 locuitori. dar fluxurile migraŃiei externe s-au intensificat. între recensământul din 1992 şi cel din 2002 populaŃia României a scăzut cu 1. la recensămintele din 1992 şi 2002 s-au declarat ca fiind români sau maghiari. Specialiştii estimează că până în 2050. care vor ajunge în 2025. iar rromii ar realiza o creştere de 57%. iar cel din 2002 de 535 250. de condiŃii decente de viaŃă şi nici nu atrag potenŃiali investitori. Sunt localităŃi fără nici o perspectivă. în 2020 procentajul persoanelor de vârsta a treia va creşte la 30% iar în 2050. ucrainenii. turcii). Dar numărul şi ponderea etniei rrome în ansamblul populaŃiei României va creşte în mod semnificativ în următoarele decenii. maghiarilor şi germanilor va scădea în următoarele decenii dar al rromilor. PopulaŃia cu profil etnic rrom propriu-zisă din România a fost estimată în 1993 de către sociologii Elena Zamfir şi Cătălin Zamfir ca fiind între 819 446 şi 1 000 000 (adică. proporŃia actuală a minorităŃilor în România se va modifica. Statistic. rromii vor deveni principala minoritate 182 . În 2030. ajungând la 800000 de persoane între 1992-2002. situaŃie comparabilă cu cea a Ńărilor din Uniunea Europeană. Recensământul din 1992 dădea cifra de 401 087 de locuitori rromi. iar organizaŃiile internaŃionale ale rromilor utilizează în mod curent cifra de 2 500 000 de rromi în România. ruşii. Numărul evreilor. jumătate din populaŃie va avea peste 65 de ani. dar cifrele respective sunt mult exagerate. ucrainenilor.1 milioane de locuitori. Este evidentă astfel. maghiarii. având doar câteva sute de locuitori. Foarte mulŃi rromi. se va stinge în timp. alcătuită majoritar din pensionari.6% şi respectiv 4. evoluŃia viitoare va cunoaşte ritmuri diferite. care nu dispun. proiectările demografice reprezintă un instrument major în elaborarea programelor şi strategiilor de dezvoltare economică şi socială şi sunt indispensabile în funcŃionarea componentelor unei politici demografice realiste şi eficiente. Caracteristicile demografice ale minorităŃilor naŃionale sunt foarte diverse: unele au o structură demografică îmbătrânită (evreii.demografică a României.7%) iar în varianta maximală la 2 346 000 (11.

Efectele declinului demografic se vor manifesta cu o forŃă incredibilă după 2020 în România. după 2010. imposibil de evitat: disponibilizarea a mii de cadre didactice. PopulaŃia vârstnică va constitui un segment tot mai însemnat din populaŃia României iar bugetul sistemului de pensii şi asigurări sociale va trebui să crească an de an. În elaborarea unei strategii naŃionale în domeniul populaŃiei. ÎnvăŃământul superior din România va fi afectat negativ de declinul demografic al populaŃiei tinere. vor fi obligaŃi să parcurgă o distanŃă însemnată până la şcoala din centrul comunei. Aşa cum explică profesorul Vasile GheŃău. Fenomenul de îmbătrânire demografică determină consecinŃe negative. sindicate. bine plătite. în perioada 2010-2020 iar o serie de specializări vor dispărea sau se vor restrânge foarte mult.a Ńării. în condiŃiile exodului tinerilor spre vest şi a declinului natalităŃii. Asia. biserică. riscând să intre în colaps după 2030. generaŃiile care vor ajunge în 2025-2030 la vârsta căsătoriei scad cu 40% şi evident că numărul de copii va scădea şi el dramatic după 2025-2030. va scădea dramatic. în contextul închiderii. O altă consecinŃă a fenomenului de îmbătrânire demografică este legată de sistemul de pensii şi de asigurări sociale. Va scădea. Pentru a fi stopat declinul demografic al României. În primul rând. elevii din mediul rural. în sensul că numărul studenŃilor din universităŃi va scădea continuu. reducerea mortalităŃii generale şi a migraŃiei externe (mai ales a persoanelor apte de muncă). dacă statul român nu va promova o politică demografică care să ofere tinerilor locuri de muncă atractive. din Africa. PopulaŃia aptă de muncă. Ńara noastră se va confrunta cu o criză acută a forŃei de muncă calificată. În acest sens. socială. când se vor pensiona generaŃii numeroase din 183 . cu aportul esenŃial al specialiştilor. orientată spre copil. în regiunile cu natalitate extrem de scăzută. pentru evitarea derapajului demografic. se impune elaborarea unei strategii naŃionale în domeniul populaŃiei având drept obiectiv redresarea natalităŃii (Vasile GheŃău). ceea ce face ca integrarea lor economică. cu cel puŃin 1/3 populaŃia şcolară a României. mass-media. pentru a compensa lipsa braŃelor de muncă. mortalităŃii şi migraŃiei externe. Responsabilitatea ei este enormă pentru că în joc este viitorul acestei naŃiuni şi Ńări. societatea civilă. susŃinute de şcoală. fapt care va determina o serie de consecinŃe negative. familia tânără. sunt absolut necesare redresarea natalităŃii. România va fi nevoită să importe forŃă de muncă din statele lumii a treia. educaŃională şi culturală să devină o prioritate absolută. economică. pe termen mediu şi lung pentru România. declinul demografic şi întreaga suită de consecinŃe economice şi sociale care se profilează cu mare claritate pentru deceniile următoare provin din evoluŃii conjugate ale natalităŃii (fertilităŃii). Aceasta. organizaŃii neguvernamentale şi elaborate cu largă consultare directă a opiniei publice. EsenŃială este componenta stimulativă. O astfel de strategie nu ara putea fi decât rezultatul unor iniŃiative ale clasei politice. mamă. şcoli care şi în acest moment funcŃionează având un număr redus de elevi într-o clasă. a depopulării masive a Ńării. mai ales cea între 20-60 de ani. cu toate implicaŃiile negative şi pericolele pe care le poate atrage pe termen lung. rolul major revine clasei politice. desfiinŃării sau comasării a sute de şcoli din mediul rural(în sate cu natalitate redusă).depăşindu-i pe maghiari. Comparativ cu 1989.

în contextul unei populaŃii active redusă substanŃial faŃă de anii *70 şi *80 ai secolului XX. pentru că vârstnicii de astăzi şi mai ales. Numărul căsătoriilor încheiate juridic va scade permanent în România în următoarele decenii. Este vorba în primul rând de concubinaj. Cheltuielile medicale vor exploda după 2015. în general. prin dezvoltarea unor alternative la familia tradiŃională românească. atât la bărbaŃi cât şi la femei. atât în sfera mentalităŃii cât şi în ceea ce priveşte efectele sociale. Pensionarea bruscă a unui mare număr de salariaŃi din generaŃia „decreŃeilor” în jurul anului 2030 va genera tensiuni sociale şi presiuni importante asupra bugetului de pensii şi asigurări sociale. ca o consecinŃă firească. creşterea numărului şi proporŃiei marilor vârstnici în societatea românească va declanşa un mecanism de creştere a costurilor. cei de mâine. nu numai de protecŃie socială dar şi de sănătate: prevenirea şi tratarea bolilor cronice şi degenerative. fac (sau vor face ) parte din generaŃiile care au beneficiat mult mai mult decât cele precedente de efectele pozitive ale bunăstării sociale: alimentaŃie adecvată. se va produce o mare 184 . Creşterea treptată a vârstei de pensionare nu rezolvă situaŃia deoarece creşte şi speranŃa de viaŃă. De asemenea. o presiune excepŃională asupra costurilor din sistemul sanitar şi de protecŃie socială.De asemenea. Sociologul clujean Cornelia Mureşan estimează că în România va exista un val de pensionări masive către 2030 (pentru generaŃia născută în 1967-1969). aceasta şi datorită creşterii speranŃei de viaŃă. În anii *90 în România a început procesul de atomizare socială. celula de bază a societăŃii. de coabitare a unor cupluri care nu sunt căsătorite din punct de vedere juridic la oficiul stării civile. asistenŃă socială pentru persoanele cu handicap şi dizabilităŃi şi.punct de vedere demografic. În planul familiei. luarea în îngrijire a incapacităŃilor fizice şi mentale de la vârsta a patra. în următoarele decenii se vor produce importante mutaŃii. prevenŃie şi securitate sanitară la locul de muncă. Profesorul Viorel Prelici remarca că se va produce o creştere bruscă a populaŃiei pensionabile la un moment dat. Va urma. Aşa cum remarcă Cornelia Mureşan. dezvoltare educaŃională şi culturală şi disponibilitatea bunurilor şi serviciilor sociale menŃinerii în bună formă fizică şi mentală până la vârsta a patra. iar după această dată pensionările vor rămâne masive până se epuizează toate generaŃiile născute înainte de RevoluŃia din Decembrie 1989. Ponderea tot mai însemnată a pensionarilor şi vârstnicilor în societatea românească din următoarele decenii va genera cheltuieli tot mai mari legate de sistemul de asigurări medicale. spitalizări decât o populaŃie în care predomină tinerii. referitor la interzicerea avortului. Se ştie că o populaŃie vârstnică are nevoie de mult mai multe medicamente şi îngrijiri medicale. după modelul Europei vestice. aceasta şi datorită dificultăŃilor generate de criza mondială. care a determinat apariŃia în România a generaŃiei „decreŃeilor”. Persoane de vârsta a treia preferă concubinajul în locul căsătoriei legitime deoarece văduva şi-ar pierde pensia de urmaş dacă ar încheia un nou mariaj. astfel că vârstnicii vor trăi mai mult ca în perioada regimului comunist. Statul va trebui să găsească resurse financiare suplimentare pentru plata pensiilor. o mai bună calitate a vieŃii. posibilităŃile de supravieŃuire la vârste înaintate cresc considerabil în deceniile care urmează. ca un efect întârziat al decretului 770 din 1966.

instabilitate a cuplurilor căsătorite, prin intermediul divorŃurilor şi recăsătoririlor multiple. Până în 1989, divorŃul era în România un fenomen marginal, puŃin răspândit, aproape necunoscut în mediul rural, unde exista obiceiul ca persoanele căsătorite să trăiască împreună până la moarte. În societatea actuală, numărul divorŃurilor creşte de la an la an, rămânând ca numeroase mame singure să îşi crească şi educe copiii, fapt care va genera probleme sociale. DivorŃul tinde să devină o modă în lumea „showbizului” autohton, la fel ca în Occident, iar în mediul urban, rata divorŃurilor se apropie de cea a nupŃialităŃii. Care va fi numărul populaŃiei în 2025-2030? Greu de estimat! De altfel, şi o serie de instituŃii internaŃionale au realizat prognoze demografice pentru România pentru următoarele decenii. Astfel, Banca Europeană pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BERD) a elaborat mai multe scenarii cu referire la evoluŃia populaŃiei din Ńara noastră. Potrivit variantei pesimiste, populaŃia României va fi de 20, 11 milioane de persoane în 2015 şi de 18, 41 milioane în 2025. Datele Institutului NaŃional de Statistică arată că populaŃia României, era, la jumătatea anului 2005, de 21, 62 milioane de persoane. Varianta optimistă elaborată de Institut preconizează că numărul de locuitori în 2015 va fi de 21, 08 milioane de persoane; în 2025 se prognozează o populaŃie de 20,55 milioane de locuitori şi de aproximativ 19 milioane în 2050. „InerŃia demografică” este puternică, fiind asociată atât structurilor, care se modifică lent, dar şi comportamentelor demografice, în primul rând, comportamentului reproductiv sau procreator. În contextul economic şi social actual, este imposibil să se revină la familia de 4-5 copii de altădată. Dar şi experienŃa altor Ńări, în special a celor vecine României (Ungaria, Bulgaria, Serbia) arată aceleaşi tendinŃe de scădere. Perspectiva demografică a României ar trebui să-i preocupe nu numai pe specialişti ci şi pe economişti, oameni politici, inclusiv opinia publică, pentru că, în ultimă instanŃă, este vorba de viitorul acestei Ńări.

BIBLIOGRAFIE:
Achim, Viorel, łiganii în istoria României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1998. ***Analize demografice. SituaŃia demografică a României în perioada 1990-1996, Bucureşti, 1997. Axenciuc, Victor, Factori motori în evoluŃia populaŃiei României în sec. XX, în „Academica”, 2002, 12, nr. 1, p. 42-44; nr. 2-3, p. 25-29; nr. 5-6, p. 9496. Bulboacă, Sorin, Introducere în demografie, Vasile Goldiş University Press, Arad, 2008. GheŃău, Vasile, Dincolo de prognoza demografică, în „Academica”, 1997, 7, nr. 12, p. 19-21. GheŃău, Vasile, O proiectare condiŃionată a populaŃiei României pe principalele naŃionalităŃi(1992-2025), în „Revista de cercetări sociale”, 1996, III, nr. 1, p. 77-105. Johnson, Paul, O istorie a lumii moderne (1920-2000), Editura Humanitas, Bucureşti, 2005.

185

Mureşan, Cornelia, EvoluŃia demografică a României. TendinŃe vechi, schimbări recente, perspective (1870-2030), Presa Universitară Clujeană, Cluj – Napoca, 1999. Mureşan, Cornelia, Introducere în demografie, Presa Universitară Clujeană, Cluj –Napoca, 2005. Otovescu, Dumitru, Procesul de emigraŃie din România, în „Annales Universitatis Apulensis. Seria Sociologie”, Alba Iulia, 2002, nr. 2, p. 19-26. Pop, Grigore P., EvoluŃia populaŃiei României în a doua jumătate a secolului al XX-lea, în „Studia Universitatis Babeş – Bolyai. Geographia”, Cluj – Napoca, 2002, 47, nr. 2, p. 51-58. Prelici, Viorel, Aspecte metodologice şi abordări în asistenŃa socială, Editura Mirton, Timişoara, 2002. ***Recensământul populaŃiei şi locuinŃelor din 7 ianuarie 1992. Structura etnică şi confesională a populaŃiei, Bucureşti, 1995. Rotariu, Traian, Demografie şi sociologia populaŃie. Fenomene demografice, Editura Polirom, Iaşi, 2003. Trebici, Vladimir, PopulaŃia României în pragul mileniului III: semne de îngrijorare, în „Magazin istoric”, Serie Nouă, XXXII, 1998, nr. 2(371), p. 5-8. łarcă, Mihai, Introducere în prognoza demografică, Editura Junimea, Iaşi, 1974. łarcă, Mihai, Îmbătrânirea demografică a populaŃiei lumii, în „Revista română de statistică”, 2001, nr. 1, p. 50-73. łarcă, Mihai, Romanian Population, Past, Present and Future Trends, Editura UniversităŃii Al. I. Cuza, Iaşi, 1993. Zamfir, Elena; Zamfir, Cătălin (coord.), łiganii între ignorare şi îngrijorare, Editura alternative, Bucureşti, 1993. Zamfirescu, Aura Mihaela, Proiectarea populaŃiei României în profil teritorial în perioada 1990- 2020, în „Revista română de statistică”, 2001, nr. 1, p. 74-98. Zamfirescu, Aura Mihaela, Unele aspecte teoretice ale îmbătrânirii populaŃiei, în „Revista română de statistică”, 2000, nr. 5, p. 13-34.

186

CONSECINłE ALE DECLINULUI COMUNITĂłILOR RURALE Drd. Bustescu Radu Emanuela Paula Universitatea din Bucureşti ABSTRACT
1. Re-Ńăranizarea ca o consecinŃă a unei reforme agrare inexistente Conceptul de “re-Ńărănizare” este pe undeva paradoxal, având în vedere că guvernele postcomuniste - care erau în măsură să dea un avânt dezvoltării satului românesc în transformarea lor în comunităŃi economice multifuncŃionale şi în realizarea unor structuri moderne în agricultură - nu au reuşit să transforme aceste structuri socio-economice. 77 Astăzi satele din România, în lipsa unor strategii de o mai lungă durată care puteau “salva” comunităŃile rurale, prezintă imaginea unor entităŃi socioeconomice din anii ‘40. Erodarea lor este cu atât mai posibilă cu cât majoritatea satelor din România au un caracter rustic, având în cele mai multe cazuri o economie unifuncŃională, bazată pe o agricultură neperformantă. Transformarea acestor comunităŃi în unele viabile ar necesita o activitate susŃinută şi din interior, autorităŃile locale neavând în majoritatea cazurilor strategii pentru modernizarea şi eficientizarea economiilor rurale locale şi numărul actorilor din societatea rurală care pot facilita drumul spre structurile economiei de piaŃă este neînsemnat. Satul românesc, cu toate că a cunoscut un proces formal de privatizare prin redistribuirea parŃială a terenurilor agricole, nu a reuşit să păşească pe calea modernizării şi eficientizării. Producătorii individuali nu pot fi denumiŃi “fermieri” având în vedere că nu există condiŃiile de producŃie agricolă modernă, condiŃiile cultivării pământului fiind mai apropiate de metodele care erau folosite în perioada interbelică. Conceptul folosit aici este corelat cu cel de deŃărănizare. 78 Aici este folosit cu înŃelesul de restaurare a structurilor tradiŃionale din satul românesc. Cum agricultura în sfera economică a societăŃii rurale din România ocupă un rol important şi populaŃia de la sate fiind angajată în sectorul primar într-o pondere destul de ridicată, dezvoltarea societăŃii rurale nu poate fi desăvârşită fără a revitaliza acest sector. Cu toate că în satele din România există un potenŃial impresionant pentru a pune bazele turismului rural, lipsa infrastructurii şi a schimbărilor instituŃionale în organizarea turismului rural, cultural, agro - sau ecologic, această variantă nu poate reprezenta o alternativă viabilă pentru dezvoltarea
77

Ilie Bădescu „Structura socială şi clasa intermediarilor în mediul rural. Dictatura oligarhiei

financiare şi agricultura de subzistenŃă” în “Sociologie Românească”, nr. 1, Editura Polirom, Iaşi,1999.
78

Veress Enikı “De/re-Ńărănizare în România după 1989” în “Sociologie Românească”, Vol.

III, nr. 3, Editura Polirom, Iaşi, 1999.

187

economică a comunităŃilor. IneficienŃa tranziŃiei spre economia de piaŃă este agravată de problemele sociale datorate industrializării forŃate, care a distrus economia locală şi comunităŃile rurale. Rezultatele acestui proces se manifestă printr-o depopulare a satelor, o disoluŃie a legăturilor sociale tradiŃionale şi a deformării (prin colectivizarea din agricultură) simŃului responsabilităŃii faŃă de producŃie. Fenomenul îmbătrânirii demografice este unul care pune semne serioase de întrebare cu vedere la viitorul acestor comunităŃi. Chiar dacă populaŃia din rural în România reprezintă aproape 50% (47,29% în 2002 acoperind mai mult de 12000 aşezări), se pare că nu se observă un interes deosebit din partea oficialităŃilor în vederea realizării bunăstării acestui segment al societăŃii. Chiar dacă nu în proporŃii importante, lipsa unor locuri de muncă în urban a dus la reîntoarcerea (în mod special a “tinerilor” pensionari) în localităŃile lor native pentru a reintra în proprietatea pe care au dobândit-o. Din păcate, tinerii din urban, considerând că pentru copiii lor acesta ar însemna un handicap important (mai ales având în vedere structurile educaŃionale din rural), aleg mai degrabă varianta de a sta în condiŃiile unei vieŃi chiar dacă nu tocmai prospere, însă în oraşe. PopulaŃia urbană în România a depăşit-o pe cea din rural în 1981, când a atins 50,1% (54,33% în 1992). Desigur aici intervine şi prăpastia existentă în nivelul de confort, al infrastructurii dintre oraşe şi sate. În acelaşi timp elita rurală are un rol doar formal în (re)construirea comunităŃii rurale, o pondere foarte scăzută a celor cu educaŃie superioară locuind în rural (1,7% al populaŃiei active totale care locuieşte în rural). Cred că acest lucru este important având în vedere rolul pe care-l deŃinea înainte de instalarea structurilor comuniste preotul şi învăŃătorul în comunitatea locală. “Atragerea” elitei rurale nu a avut o reuşită cu toate că s-a încercat prin măsuri legislative să se îmbunătăŃească viaŃa educatorilor de la sate (1998 a fost primul an în care Ministerul EducaŃiei a plătit – în funcŃie de distanŃa avută între sat şi oraşul cel mai apropiat - un surplus pentru acei dascăli care locuiesc în satul în care lucrează). Din păcate, există şi cazuri în care primarul face naveta de la oraş. Lipsa unei elite locale a dus la o stare de inexistenŃă a unei strategii de dezvoltare care putea fi elaborată din interior, cunoscând mai bine problemele locale. 2. Unele consecinŃe ale declinului învăŃământului rural Unele consecinŃe ale declinului învăŃământului rural sunt deja vizibile. Altele se vor manifesta în următorii ani, iar altele sunt foarte probabile pe termen mediu şi lung. Aceste consecinŃe sunt şi vor fi şi mai mult diferenŃiate la nivel zonal şi local. DiferenŃierele sunt legate de nivelul de dezvoltare al unei comunităŃi, de legăturile cu celelalte comunităŃi rurale şi cu centrele urbane, de capacitatea comunităŃilor de a mobiliza şi utiliza resursele locale. Din multitudinea de consecinŃe am reŃinut doar pe cele cu frecvenŃa cea mai mare. 79 InvăŃământul rural se confruntă, în continuare, cu dificultăŃi majore, legate de investiŃia în infrastructura fizică, numărul personalului didactic calificat, fluctuaŃia cadrelor, determinată de gradul de izolare al localităŃilor şi
79 Neagu Gabriela, Stoica Laura, Factori de risc privind accesul la educaŃie al copiilor din familii sărace; Studiu de caz, în „Revista de AsistenŃă Socială”, nr. 2–3/2004, Iaşi, Editura Polirom, 2004.

188

Mediul rural nu se poate rezuma numai la activităŃi agricole. în nici un fel. faŃă de mediul urban. Un agricultor modern trebuie să stăpânească tehnologii de producŃie sofisticate. Această învăŃare nu se mai poate face în modul specific societăŃilor arhaice. să desfăşoare acŃiuni de marketing. Deşi comparaŃia la nivelul vârstelor tinere arată că distanŃa rural – urban s-a diminuat. CunoştinŃele necesare noilor activităŃi sunt dobândite printr-un proces de învăŃare. exigenŃelor pe care trebuie să le îndeplinească un fermier modern. Această situaŃie nu poate continua multă vreme decât cu riscul eliminării agriculturii 189 . în continuare. Agro-turismul internaŃional trebuie să răspundă mai multor exigenŃe de ordin nutriŃional. al condiŃiilor sanitare şi ecologice. cu clienŃii. al condiŃiilor de locuire. Agricultura modernă pretinde un nivel de şcolarizare corespunzător şi o calificare adecvată. a întregii societăŃii româneşti. Cei care primesc în gospodăriile lor turişti străini trebuie să posede un minim de cunoştinŃe de limbi străine de largă circulaŃie internaŃională pentru a putea comunică cu clienŃii. un mediu defavorizat. Dacă nu se produce o redresare rapidă a învăŃământului rural. probleme-cheie nu doar în relaŃie cu politicile anti-sărăcie. caracterizat de o fluctuaŃie crescută a cadrelor didactice şi de o pondere mai scăzută a personalului calificat. de promovare a produselor. Agricultura românească orientată în bună parte spre subzistenŃă şi slab dotată tehnic continuă să fie foarte intensivă în forŃă de muncă. să intre în relaŃii contractuale cu băncile. îndeosebi activităŃi de punere în valoare a resurselor locale. fie că acesta se realizează prin şcolarizarea obişnuită. implicit. agricultorul român trebuie să se orienteze după cerinŃele unei pieŃe internaŃionale şi trebuie să Ńină seama de o multitudine de reglementări tehnice. fie prin alte forme de învăŃare. ale populaŃiei rurale. toate acestea conducând la o eficienŃă încă nesatisfăcătoare a actului educaŃional în zonele rurale şi/sau defavorizate. Evitarea unor asemenea situaŃii este nu numai în interesul comunităŃilor rurale. prin transmitere de la părinŃi la copii. important este ca învăŃarea să fie coerentă. Indiferent de formă. corectă şi adecvată. Indiferent că vor fi activităŃi agro-turistice sau de prelucrare a materiilor prime locale. 4. educaŃia şi învăŃământul rural sunt considerate. ci şi al întregii societăŃi. ci chiar cu dezvoltarea durabilă a mediului rural şi. Este necesară dezvoltarea altor tipuri de activităŃi.de dezvoltarea acestora. acestea nu vor putea fi realizate decât de persoane suficient de competente din punct de vedere şcolar şi profesional. În condiŃiile integrării în Uniunea Europeană. în cazuri extreme chiar cu analfabeŃi. economice şi ecologice. Şomajul din mediul rural. Diminuarea şanselor de dezvoltare locală Agricultura tradiŃională poate fi făcută şi cu forŃă de muncă cu un nivel scăzut de şcolaritate. încă. 3. multe comunităŃi îşi compromit în mod sigur şansele de dezvoltare şi vor fi condamnate la sărăcie. trebuie să întocmească planuri de afaceri. PărinŃii nu mai deŃin cunoştinŃele necesare practicării unor activităŃi economice moderne. accesul limitat la formarea profesională precum şi la programele de formare continuă. Un semianalfabet sau un analfabet nu corespund. Mediul rural rămâne.

Şomerii agricoli vor exercita o puternică presiune asupra fondurilor de protecŃie socială. Un şomer industrial lipsit de venituri nu are din ce trăi. în mod corelat. la rândul ei. acesta nu este luat în considerare atâta timp cât a existat refugiul în agricultura de subzistenŃă. cum s-a întâmplat şi în unele Ńări ale Uniunii Europene.româneşti nu numai de piaŃa internaŃională (pe care a pierdut mult faŃă de ponderea pe care o deŃinea înainte de 1990). 5. Şomajul rural va ajunge nu doar o problemă periferică a mediului rural şi o problemă gravă a întregii societăŃi. DevianŃa socială şi infracŃionalitatea din mediul rural. este firesc ca statul să le dirijeze spre categoriile sociale aflate în cea mai mare necesitate şi să ignore şomerii agricoli. În agricultura românească sunt deja vizibile unele procese de concentrare a proprietăŃilor agricole. Se conturează deci probabilitatea unui şomaj de mari proporŃii în mediul rural. reducerea volumului de muncă umană manuală. Ceea ce constatăm este faptul că lipsa de educaŃie este asociată în majoritatea cazurilor de sărăcie. în mod obişnuit. Necesarul de forŃă de muncă va scădea rapid. Chiar dacă există un şomaj real în mediul rural. Când şomajul agricol va deveni cronic. Vor supravieŃui şi multe exploataŃii de subzistenŃă. Editura Polirom. 2005 80 190 . de industrializare a proceselor de producŃie şi. o vor face investitorii din alte sectoare de activitate. în general. un şomer agricol care dispune de o mică exploataŃie agricolă are totuşi un minim de resurse de trai şi. Dacă investitorii din mediul rural nu vor putea mobiliza capitalurile necesare modernizării agriculturii. Este greu de stabilit o relaŃie cauzală univocă între aceşti termeni. Sarcina susŃinerii unui număr mare de şomeri agricoli va deveni atât de grea. el nici nu este considerat şomer. el nu va mai putea fi ignorat. Cei care nu vor avea locuri de muncă în agricultură sau în agro-turism nu vor putea migra spre alte sectoare de activitate întrucât sunt cu nivel redus de şcolarizare şi de calificare şi este aproape sigur că nu vor apărea sectoare de activitate neagricole care să aibă nevoie masivă de forŃă de muncă necalificată. În condiŃiile precarităŃii fondurilor pentru protecŃie socială. iar. România s-a confruntat până în prezent doar cu formele urbane şi industriale ale şomajului. 4. dar chiar şi de pe piaŃa internă. Vol. Aceste procese se vor accelera ca urmare a aplicării unor facilităŃi fiscale interne pentru investiŃiile în producŃia agricolă şi agro-turistică şi a acordării de credite în condiŃii preferenŃiale de către Banca Mondială. încât ea nu va putea fi suportată chiar şi în condiŃiile unor creşteri substanŃiale a fondurilor mobilizate în acest scop. Nivelul scăzut de educaŃie sau lipsa de educaŃie sunt adesea asociate cu sărăcia. Iaşi. nr. creşterea randamentelor şi. de modernizare a exploataŃiilor. III. organizate după altă raŃionalitate decât cea a economiei de piaŃă nu va putea folosi decât o mică parte din forŃa de muncă ce va fi disponibilizată în mediul rural. migraŃia capitalurilor spre agricultură putând deveni atractivă. Aceste exploataŃii. sărăcia nu motivează Ioan Mihăilescu “Factori de risc în evoluŃia mediului rural din România” în “Sociologie Românească”. 80 Concentrarea proprietăŃii în agricultură şi modernizarea tehnologiilor de producŃie vor avea ca efecte sigure creşterea productivităŃii muncii.

Mediul rural a început de mai mulŃi ani să fie afectat de o creştere fără precedent a infracŃionalităŃii. în paralel cu reducerea nivelului lor de educaŃie. Ei se orientează după o mixtură de modele culturale şi nu sunt cu adevărat integraŃi în nici o comunitate. III. Regimul comunist a deformat în permanenŃă statisticile privind criminalitatea. În multe cazuri. există o creştere reală a infracŃiunilor comise în mediul rural sau de către rurali. 2005 191 . InfracŃiuni care în urmă cu câteva decenii erau inimaginabile în mediul rural sau se petreceau cu totul excepŃional (tâlhării. invocând lipsa de educaŃie în favoarea lor. 4. Lipsa de educaŃie şi sărăcia fac ca şansele de acces ale indivizilor la resursele de bunăstare să fie limitate sau aproape inexistente. trebuie să admitem că dincolo de diferenŃele datorate metodologiilor statistice. Sărăcia şi lipsa de educaŃie sunt factori favorizanŃi ai devianŃei sociale şi infracŃionalităŃii. ComparaŃiile cu situaŃia anterioară anului 1990 nu sunt facile. Pe lângă acŃiunea unor factori mai curând exogeni. devianŃa în mediul rural este provocată şi de acŃiunea unor factori interni: accentuarea sărăciei unor categorii de rurali. Se ajunge la situaŃia în care infractorii ajung să elaboreze o adevărată ideologie de legitimare a acŃiunilor lor: sărăcia este invocată drept scuză sau drept condiŃie determinantă a infracŃiunii. afirmă că nu ştiau că fapta comisă este încriminată de o lege). Editura Polirom. Putem să explicăm creşterea infracŃionalităŃii din mediul rural prin acŃiunea mai multor factori: accentuarea anomiei sociale. Prin comportamente şi prin sistemele referenŃiale culturale.educaŃia sau nu permite asigurarea resurselor necesare educaŃiei (resurse financiare. revenirea masivă în sate a unei populaŃii relativ dezrădăcinate. aceste dezorientări valorice şi comunitare sunt generatoare de comportamente deviante. creşterea stării de agresivitate şi violenŃă ca urmare a expunerii la mesaje neadecvate transmise de mijloacele de comunicare în masă. marginalizare şi excludere socială. materiale sau umane). Iaşi. aceştia nu sunt nici rurali. nici urbani. dezorientare valorică sau chiar comportamente antisociale. violuri. indivizii apelează la însuşirea ilegală a resurselor care nu le aparŃin. O asemenea concepŃie refuză poporanismul facil care vede satul ca matrice pură a moralităŃii şi căruia toate relele îi vin de la oraş. sărăcia nu este foarte frecvent asociată cu puritatea morală. diminuarea controlului social comunitar. AdmiŃând că e posibil ca o parte din ceea ce considerăm creşteri ale stării infracŃionale să se datoreze unei mai bune înregistrări statistice. Reapar delicte scoase din arsenalul tâlharilor din perioadele precapitaliste: jafurile înarmate la drumul mare. Avem în vedere aici pe foştii rurali care au lucrat temporar în oraşe şi care au fost nevoiŃi să revină în sate ca urmare a prăbuşirii unor activităŃi neagricole. În aceste condiŃii. 81 81 Ioan Mihăilescu “Factori de risc în evoluŃia mediului rural din România” în “Sociologie Românească”. iar lipsa de educaŃie drept circumstanŃa atenuantă (infractorii. influenŃe comportamentale negative transmise de subculturile urbane. tâlhării asociate cu crime) au început să aibă o frecvenŃă tot mai mare. nr. îndeosebi în sectorul construcŃiilor. după cum nici bogăŃia nu este neapărat asociată cu imoralitatea sau cu ilegalităŃile. Vol. Contrar unor formulări folclorice sau religioase. Sărăcia generează mai curând promiscuitate.

ci vor afecta întreaga societate. populaŃia rurală este discriminată sau marginalizată. În mod practic.Comparativ cu mahalale urbane. În mod practic. 7. Creşterea decalajelor sociale şi accentuarea inechităŃii. având în vedere că aproape toate Ńările candidate au sectoare agricole mari şi cu importante deficienŃe structurale. Dacă situaŃia economică şi educaŃională din mediul rural se perpetuează sau se degradează. decalajele deja existente dintre cele două medii se vor agrava. România nu mai poate adopta nici un fel de măsuri protecŃioniste menite de a salva un sector insuficient de concurenŃial. mediul urban şi neagricol are mai multe şanse de dezvoltare. Costurile restructurărilor agriculturilor Ńărilor candidate ar pretinde eforturi financiare foarte mari din partea Ńărilor dezvoltate membre ale Uniunii Europene. Este puŃin probabil că istoria se va repeta şi pentru Ńările din Europa Centrală şi de Est. Restructurarea agriculturii şi realizarea unei politici agricole comune au fost elementele cele mai costisitoare din întreaga istorie a procesului de integrare europeană. Comparativ cu mediul rural actual. ContradicŃiile de tip economic. considerăm că ridicarea nivelului de şcolaritate reprezintă o cale sigură de reducere a potenŃialului deviant. creşterea nivelului de şcolarizare este însoŃită şi o creştere a nivelului de trai. Sunt suficiente argumente aici pentru a accepta necesitatea eliminării factorilor generatori sau favorizanŃi de infracŃionalitate. cultural şi educaŃional din interiorul satelor s-au accentuat în ultimul deceniu. satul era măcinat de o serie de probleme interne. Problema care se pune nu este aceea de a exista voinŃele politice pentru a susŃine aceste costuri ci dacă aceste costuri sunt posibil de suportat cu toată bunăvoinŃa care s-ar manifesta. Ca membră a Uniunii Europene. Unele dintre actualele membre ale Uniunii Europene aveau în momentul aderării sectoare agricole cu importante deficienŃe structurale. Creşterea decalajelor sociale şi accentuarea inechităŃii sociale pot avea consecinŃe sociale şi politice grave. Ele s-au realizat cu eforturi importante din partea celor mai dezvoltate Ńări din Uniunea Europeană. 6. va conduce la creşterea inechităŃii sociale. cu fenomenele negative care îi sunt asociate. ConsecinŃele unei probabile creşteri a infracŃionalităŃii rurale nu se vor limita doar la mediul rural. DificultăŃi suplimentare în urma integrării în Uniunea Europeană. Starea de nemulŃumire şi de frustrare se va extinde şi se pot genera mişcări şi proteste sociale de amploare. cel puŃin în ce priveşte accesul la educaŃie. social. Aceste contradicŃii riscă să amplifice în mod periculos infracŃionalitatea din mediul rural. să fie profund zdruncinat. în cele mai multe cazuri. insuficient de consolidat în România. satul apare ca având o mare Ńinută morală. Este posibil ca întregul eşafodaj democratic. DemocraŃia are ca principiu cosubstanŃial asigurarea echităŃii sociale. În unele domenii de activitate şi în unele zone urbane semnele unei noi dezvoltări sunt deja vizibile. societatea nu mai asigură decât în mod principial egalitatea şanselor de acces la oportunităŃile sociale. Ńinând cont de faptul că. ConsecinŃele unui asemenea 192 . Trebuie însă să recunoaştem că şi în perioadele sale mai arhaice şi mai idilice. Declinul învăŃământului rural. Fără a cădea în aserŃiuni iluministe naive. se va putea considera că.

Agricultura românească. “Sociologie Românească”. Ioan Mihăilescu “Factori de risc în evoluŃia mediului rural din România” în “Sociologie Românească”. 2005 82 193 . Vol. nr. Efortul naŃional rămâne hotărâtor în acest domeniu chiar dacă această afirmaŃie pare nerealistă în condiŃiile penuriei de capitaluri interne. Restructurările din agricultură sunt mai importante şi mai puŃin costisitoare decât subvenŃionările marilor întreprinderi industriale nerentabile. Raport ICCV. 1996. Bucuresti 2003. Bucureşti. Surdu Laura. şansele de dezvoltare ale întregii economii româneşti ar fi puternic afectate dacă avem în vedere că agricultura redresată poate juca un rol important în prezenŃa României pe pieŃele internaŃionale. Costea Ştefan. łăranii şi noua Europă. 4. Editura Polirom. Provocări şi Strategii de Dezvoltare. Editura Polirom.scenariu asupra pieŃelor interne şi asupra securităŃii naŃionale ar fi catastrofale. III. 3. Iaşi. Institutul pentru ŞtiinŃe ale EducaŃiei. Editura Polirom. 2–3/2004. 4. Vol. nr. Ilie Badescu. Iaşi. nr. Tănăsescu Florian. Editura Ararat. Stoica Laura. 2005. Bucuresti. ÎnvăŃământul Rural în România: CondiŃii. 2002. 2004. Ministerul EducaŃiei şi Cercetării. 2. Neagu Gabriela. III. De asemenea. Gheorghe Sisetean. BIBLIOGRAFIE 1. Iaşi. Editura Polirom. Vol. 1999. 3. Editura Mica Valahie. O perspectivă istorico-sociologică. “Sociologie Românească”. 82 Sprijinul acordat de Uniunea Europeană sau de Banca Mondială pentru redresarea agriculturii româneşti este insuficient pentru a rezolva gravele probleme structurale din acest sector. Dorel Abraham. 2003. „Revista de AsistenŃă Socială”. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. nr. EducaŃie şi excluziune socială în societatea românească actuală. Iaşi. III. Larionescu Maria.

degradările fizice. . prin urmare odată cu epuizarea capacităŃii celulei de a se divide. Îmbătrânirea nu este o stare.capacitatea celulei de a se diviza.numărul de calorii puse la dispozitia organismului. Procesul de îmbătrânire însă se manifestă diferit. DicŃionarul Larousse defineşte îmbătrânirea ca fiind ansamblul de transformări ce afectează ultima perioadă a vieŃii şi care constituie un proces de declin. cum ar fi implicarea în viaŃa comunităŃii. .ÎMBĂTRÂNIREA. care apar ca urmare a incheierii fazei de dezvoltare şi care implică schimbari din punct de vedere biologic şi psihologic. În toate Ńările lumii este manifest fenomenul de îmbătrânire a populaŃiei. Aspecte care pot fi luate in considerare când vorbim de îmbătrânire: . toate acestea concurând la limitarea progresivă a capacităŃilor de adaptare. ci un proces de degradare graduală şi diferenŃială.capacitatea de adaptare la factorii stresanŃi. . este un ansamblu de fenomene. care nu este însoŃită de probleme de sănătate şi vine în mod firesc după perioada adultă. este perioada care precede moartea.programarea genetică a îmbătrânirii. de starea emoŃională şi mentală. viaŃa încetează. . degradări psihologice. . UN PROCES IREVERSIBIL DORIN BĂTRÂN UNIVERSITATEA DE VEST « VASILE GOLDIŞ » ARAD ABSTRACT Imbătrânirea un proces ireversibil.îmbătrânirea terŃiară. Teorii privind factorii care influenŃează îmbătrânirea: . Ana Muntean) 194 .( Psihologia dezvoltării umane”. uneori datorită instituirii unei măsuri de protecŃie în instituŃiile de îngrijire de tip rezidenŃial. individualizarea fiind determinată de: gradul de autonomie. cele mai importante fiind cresterea speranŃei de viaŃă ca urmare a progreselor în medicină şi accentuarea declinului fertilităŃii populaŃiei. modul în care suportă pierderea rolurilor sociale ca urmare a decesului cunostintelor si a partenerului de viata. de posibilitatea de a se manifesta comportamental.cantitatea de energie determinată genetic. este însoŃită de o alterare a stării de sănătate. ca urmare a analizei nevoilor acestora. atrofie musculară cu scăderea funcŃiilor şi performanŃelor. Sistemului de protectie socială oferă servicii adaptate persoanelor vârstnice..îmbătrânirea primară. cauzele fiind diverse. a modului în care se adaptează la noile roluri sociale.îmbătrânirea secundară. . respectând drepturile pe care le au stabilite prin reglementarile legale. A îmbătrânii este singurul mijloc de a trăi mai mult” Voltaire.distrugerea celulelor de către radicalii liberi. . Introducere. . semnele îmbătrânirii fiind: slăbirea Ńesuturilor.

. În gerontologie. Americanii au următoarea clasificare: . iar senilitatea este termenul folosit ca sinonim cu îmbătrânirea patologică. trecerea spre bătrâneŃe. perioada de la 6 la 11 ani. (.bătrâni bătrâni : peste 75 de ani. care au facut posibila reducerea mortalităŃii infantile prin eredicarea aproape integrala a bolilor infecŃioase. (Preintampuinarea crizei vârstei a treia” raport al Bancii Mondiale de cercetare politica).) DicŃionarul Larouse de psihiatrie defineşte bătrâneŃea ca fiind ultima perioadă a vieŃii corespunzând rezultatului normal al senescenŃei. pot fi foarte mari deoarece vârsta cronologică diferă de cea funcŃională. deoarece aici speranŃa de viaŃă la 15 ani este de 59 de ani. privitor la evoluŃia individului avem: pruncia.Bătrâni tineri : 65 – 75 de ani..75 – 85 de ani.Peste 85 de ani. . stadiul marii bătrâneŃi. copilăria timpurie. adolescenŃa. o persoana de 45 de ani in Zambia poate fi considerata batrână. comparativ cu Japonia unde speranta de viaŃă este de 89 de ani iar o persoana de 45 de ani aici este considerata tânără.vârsta cronologică care desemnează numărul anilor de la naştere. în fiecare dintre aceste stadii se evidenŃiază o criză care duce la mutaŃii importante in viaŃa individului.Între 75 şi 90 de ani avem persoane bătrâne. SenescenŃa este termenul folosit ca sinonim cu îmbătrânirea. Speranta de viata influenŃează şi incadrarea in categorii de persoane varstnice populatia unei tari. bătrâneŃea medie. Forma cea mai uzuala de clasificare a bătrâneŃii: . perioada adultă şi bătrâneŃea. aceasta desemnează modificari ale Ńesuturilor şi ale organelor.vârsta biologică care corespunde vârstei diferitelor componente ale organismului. cauzele fiind progresele din medicina. Clasificări ale bătrâneŃii: OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii consideră: . trăieşte eşecul nerealizărilor din viaŃă. Îmbătrânirea la nivel mondial Segmentul populaŃiei vârstnice are pe zi ce trece o pondere tot mai mare. .Vârsta fiziologica sau funcŃională. .Peste 90 de ani avem marii bătrâni. Roger Fontaine. . şi a făcut posibilă prelungirea speranŃei de viaŃă. individul priveşte cu satisfacŃie realizările din trecut şi cu regret ceea ce nu a realizat. Psihologia îmbătrânirii”. perioada de la 4 la 5 ani. prematuritatea. unii oameni pot fi productivi pana la varste inaintate de aproape 80 de ani iar altii devin neproductivi la 60 de ani. Numărul populaŃiei globului a evoluat după cum urmează : 195 . există diferenŃe între: . .Vârsta morfologică. Din perspectiva stadiilor lui Erik Erikson.Între 60 – 70 ani avem persoane în vârstă. .BătrâneŃea este starea ce caracterizează o grupă de vârstă particulară. Astfel la bătrâneŃe. DiferenŃierile între indivizi în ceea ce priveşte procesul de îmbătrânire. . care desemnează diminuarea capacităŃilor unor organe. cea a persoanelor de peste 60 de ani.65-75 de ani.

pentru acestea încetarea activităŃii nu este perceputa ca o ruptură. ceea ce face posibilă previziunea ca în 2040 pe Terra să fie zece miliarde de oameni. Mediul influenŃează atitudinea faŃă de momentul pensionarii.0 Total . Dezangajarea poate sa fie un proces provocat de persoana varstnică sau de către societate prin normele sociale stabilite care reglementează vârsta de pensionare şi condiŃiile în care persoanele se pot pensiona anticipat sau pot prelungi vârsta pensionarii. DistribuŃia pensionarilor după sistemul de pensionare. din energie şi din rolurile pe care le-au avut eliberează persoana vârstnică de expectantele privitor la competitivitate şi productivitate. 1975 2000 2010 350 milioane 580 milioane Vor fi un miliard Cum este perceput momentul pensionării. există posibilitatea ca tot la 10-12 ani populaŃia globului să fie suplimentată cu câte un miliard de locuitori. nu se realizeaza brusc. DiferenŃierile dintre bărbaŃi şi femei în ceea ce priveste întreruperea activităŃii profesionale sunt semnificative. procente: 2006 100. femeile fiind mult mai implicate în activităŃi casnice decât bărbaŃii. persoana vărstnică este astfel protejată.0 196 2007 100. în timp ce pentru femei momentul pensionarii este mai puŃin dureros fiind realizat gradual. persoanele din mediul urban care au fost implicate exclusiv în activităŃi profesionale. Intreruperea activităŃii persoanelor varstnice este necesara ca urmare a pierderii treptate a abilităŃilor lor ceea ce face posibilă transferarea şi însoŃirea în procesul de preluare a responsabilităŃilor de către generaŃiile mai tinere. fiind mult mai implicata în viaŃa de familie. Dezangajarea este văzută de specialişti ca fiind un comportament adaptativ. Realitatea este că nu toate persoanele vârstnice aşteaptă cu bucurie momentul pensionării. EvoluŃia numărului persoanelor cu vârste peste 60 de ani. ca urmare a faptului că pierderea unor abilităŃi. activităŃi gospodăreşti şi chiar agricole. sunt foarte pesimiste în ceea ce priveşte momentul pensionarii.1801 1 miliard 1925 2 miliarde 1959 3 miliarde 1974 4 miliarde 1986 5 miliarde Ca urmare a evoluŃiei populaŃiei. bărbaŃii fiind mai afectati de pierderea rolurilor detinuŃe până atunci. reuşind să-şi păstreze încrederea şi stima de sine chiar daca realizează roluri sociale mai puŃin importante. Retragerea din activitate a persoanelor vârstnice este văzută de societate ca un comportament normal şi aşteptat de persoana vârstnică. pe când în mediul rural ca urmare a specificului activitatilor desfasurate aici în care persoanele sunt obligate să desfasoare şi alt gen de activităŃi de întreŃinele a locuintei. întreruperea activităŃii profesionale oferind ocazia implicarii mai accentuate în rolurile familiale. de autoritatea profesională de poziŃia socială şi prestigiul funcŃiei deŃinute.

de la acceptare forŃata cu un mare consum nervos şi perceperea pensionarii ca fiind o excludere şi marginalizare după care nu mai exista decât boli şi moartea. .796. Este amical şi familial şi reprezinta 22% din pensionarii de peste 50 de ani. pensionarea fiind asteptată cu bucurie şi ca o ocazie de a face ceea ce nu a putut face toata viaŃa datorită implicarii în activitatea profesională. (Sursa Institutul National de Statistica) Vârstnicul după iesirea la pensie. nu fac excese.05 Sub 0.000 persoane.pensionari care se izolează sunt orientaŃi spre sine.pensionar care desfasoară activităŃi creatoare.9 Asigurari sociale 17. Studii privitor la conduita pensionarilor face posibila încadrarea acestora în patru categorii după implicarea în viaŃa socială după cum urmează: .7 Asigurari sociale de stat 80.1 16..1 Sub 0. majoritatea sunt femei şi sunt mari consumatoare de mass-media.pensionarul fericit.V.05 Beneficiari de ajutor O. Altă grupare a pensionarilor în funcŃie de atitudinea faŃă de pensionare : .05 social-tip pensie I.Pensionar care foloseşte timpul pentru vizitarea locurilor de mult visate. Adaptarea persoanei vârstnice la pensie este diferita.Pensionar care se implică în activităŃi asociative care au ca scop obŃinerea unor drepturi suplimentare pentru pensionari.05 Sub 0. reprezintă 12% din populaŃia de peste 50 de ani.1 agricultori Asigurari sociale-culte Sub 0.3 0.O. .Pensionar mare consumator de mass-media şi implicare socială redusă. provin din toate categoriile sociale şi reprezintă 28% din pensionarii de peste 50 de ani. . pentru excursii.05 Asigurari sociale avocati Sub 0. .R 0. grădinărit. . provine din orice clasă socială şi este consumator activ.0 80. reprezintă 24% din populaŃia de peste 50 de ani. Varsta a treia”) 197 .pensionari nefericiti. la acceptarea firească echilibrată a pensionarii.3 Numărul mediu al pensionarilor de asigurari sociale. reprezintă 14 % din populaŃia de peste 50 de ani.6 99. sau pentru activităŃi desfăsurate în familie şi cu familia. inclusiv pensionarii agricultori din trimestrul III 2007 era de 4.persoane grijulii. sunt persoane care îşi orientează toata energie spre revendicari şi pentru evidenŃierea discriminarilor la care sunt supusi pensionarii.pensionar deschis la viata socială şi culturală.Asigurari sociale-total 99. . (Sursa: . pictură. lectura. până la reacŃii optimiste. . provin din clase sociale modeste. obligaŃi să reducă consumul. activităŃi care iau locul activităŃilor profesionale şi care le desfasoară în compania altor persoane.

iar evoluŃia vârstnicului în ceea ce priveşte gradul de abilitare. funcŃionarea senzorială. astfel obligativitatea vârstnicului de a părăsi locuinŃa creează o presiune ridicată datorita legăturilor afective. de exemplu persoanele din institutiile de ocrotire care locuiesc singure în cameră şi beneficiază de mai puŃini stimuli fizici cum sunt absenŃa zgomotelor şi comunicării cu un partener de cameră sau absenŃa decoraŃiunilor cu care sunt personalizate locuinŃele în aceste instituŃii. în care mediul poate fi mai uşor controlat şi adaptat nevoilor beneficiarilor. este foate importantă mai ales în instituŃiile de protecŃie. acesta amplificându-se 198 . Gradul în care mediul răspunde nevoilor persoanei vârstnice determina răspunsul acestuia prin colaborarea cu cei din jur. Persoanele vârstnice care au trait toata viaŃa lor în mediul rural în care au fost implicate în activităŃi de grădinarit se vor adapta foarte greu şi se vor simŃi frustraŃi în institutiile de ocrotire care sunt amplasate în mediul urban sau care nu oferă condiŃii de manifestera comportamentală similare cu condiŃiile de acasă. a unei stări de bine şi efecte benefice comparativ cu supraoferta sau cu congruenta dintre nevoile optime ale vârstnicului şi oferta mediului. Vârstnicul reacŃionează prin plictiseală şi dependenŃă în situaŃia în care presiunile mediului sunt sub nivelul lui de adaptare. persoana vârtnică resimte stres excesiv. statusul fiziologic. Presiunile mediului sunt de intensitati diferite. Studiile de specialitate au scos în evidenŃa reacŃii diferite ale vârstnicilor în funcŃie de nivelul solicitărilor la care este supus. încearcă să-şi adapteze ceea ce poate fi adaptat sau se adapteaza dacă este nevoie mediului. Pentru persoana vârstnica devine foarte importantă amplasarea locuinŃei şi posibilitate de a se descurca autonom în ea. capacitatea acesteia de a răspunde adecvat determina competentele individuale pe care le are. apariŃia diverselor boli precum şi disfuncŃiile cognitive sunt determinate de capacitatea de adaptare la mediu şi la confortul psihic care rezultă din aceasta adaptare. situaŃii întalnite la vârstnicii care se confruntă cu tensiuni intrafamiliale sau în situaŃi în care soŃia a decedat iar soŃul este singur şi nu stie să se autogospodarească. Deci absenŃa stimulilor fizici creează condiŃiile unui confort sporit.Compatibilitate dintre mediu şi persoana vârstnică determina starea de bine a vârstnicului. Dacă solicitarile devin prea mari. deoarece acesta foloseşte din mediu ceea ce are nevoie.Persoanele de vârsta a treia şi mediul Mediul supune persoana vârstnică la adaptari permanente. este prejudiciată persoana vârstnică de stimulii necesari pentru o buna funcŃionare fizică. precum şi relaŃiile cu vecinii care sunt de cele mai multe ori singura lagătura cu comunitatea. Intelegerea reacŃiei vârstnicului în relaŃia cu mediu. creează condiŃiile care fac posibilă mulŃumirea şi starea de bine la un nivel superior celor care sunt 2 sau 3 în cameră şi beneficiază de mai multi stimuli fizici. astfel că politicile şi măsurile de intervenŃie trebuie să Ńina cont de posibilităŃile de intervenŃie prin adaptarea mediului fizic şi social pentru a face posibilă manifestarea vârstnicului în încercarea acestuia de a rămane independent. Suprasolicitarile mediului provoaca stres. astfel un nivel redus al solicitarilor are efect negativ însă în anumite contexte poate avea efecte pozitive. aspect care se regăseşte frecvent în instituŃiile de ocrotire destinate persoanelor vârstnice sau care este regăsit in familiile care în numele unei protecŃii prost întelese. pe când solicitarea vârstnicilor într-o institutie de ocrotire este minima deoarece responsabilitatea gospodaririi spaŃiului şi a activităŃilor de întreŃinere revine persoanalului centrului respectiv. socială şi psihică.

însa se va simti frustrata si in disconfort daca o alta persoana institutionalizata se va implica in activitatea de gradinarit pe aceeasi suprafata. deoarece datorită proximitaŃii scăzute. deoarece se va ajunge in situatia de suboferta. beau cafea împreună. dar va fi la fel de satisfacută ca atunci când realizează atâta ordine şi organizare cât considera necesar. inchegarea relaŃiilor de prietenie şi colaborare dintre vârstnici este mai dificilă. capacitatea acestuia de adaptare este mult diminuata comparativ cu persoanale mai tinere. RelaŃiile vârstnicului cu ceilalŃi. întâlnirile dintre aceste persoane se realizeaza mai greu cu excepŃia acŃiunilor care au ca scop acest lucru sau în activităŃi în care este cuprinsă toată comunitatea cu ocazia diferitelor sărbători sau evenimente. Pentru asiguararea respectării drepturilor tuturor beneficiarilor din aceste 199 .etc Vârstnicii care locuiesc la bloc sau în case care se află la distante care fac mai greu posibile vizitele. intimitate şi organizare decat are nevoie. InstituŃiile de asistenta socială oferă posibilitatea persoanelor vârstnice să interactioneze. care cultivă singura în grădina institutiei pe o suprafata mică zarzavaturi este posibil să beneficieze de mai multă ordine. ActivităŃile cele mai frecvente sunt mersul la biserică. intimitate şi organizare decât preferă. relaŃiile de prietenie sunt întreŃinute şi exista posibilitatea ca altele noi să se constituie. iar bătraneŃea reusita este puternic influentata de omogenitatea dintre persoana vîrstnicâ şi mediu. apare nevoia de schimbare de cunoaştere a altor persoane care să ofere posibilitatea dobândirii de noi satisfacŃii şi aprecieri. Suprasolicitarea din partea mediului poate avea şi efecte pozitive. SituaŃiile în care persoanele vârstnice sunt puŃine ca număr şi distanŃa dintre ele este destul de mare sunt întalnite în zonele rurale în care casele sunt la distante apreciabile. deoarece acesŃia chiar daca se văd se cunosc şi au posibilitatea de a se întalni o fac destul de rar fiind preocupaŃi de realizarea rolurilor şi sarcinilor pe care le au în familie. In casele în care locuiesc familii multigenerationale. astfel pentru persoana vârstnica care beneficiază de atâta ordine. aceste situatii se gasesc frecvent în mediul urban în case şi apartamente apropiate. Controlul mediului şi adaptarea lui. este satisfacută în mod egal ca şi persoana care beneficiază de mai multă ordine. însa acest lucru nu este suficient. Mediul este foarte important pentru persoana vîrstnică. aici posibilitatea persoanelor vârstnice de a interactiona este mult diminuată. intimitate şi organizare de câta are nevoie. întalniri pentru a discuta politică.dacâ în urma interventiei persoanei vârstnice. trebuie şa Ńină seama de necesitatea persoanei vârstnice de a avea timp pentru a putea controla situaŃia şi de a impune nivelul dorit. mediul nu a fost modificat astfel încat să răspundă la nivel acceptabil solicitarilor. Mediul conditionează şi relaŃiile cu ceilalti care sunt influenŃate de omogenitatea de vârsta a celor din proximitate. acestea se manifesta când vorbim de intimitate. sunt defavorizaŃi în ceea ce priveşte interacŃiunile sociale. Astfel pentru vârstnicii care se afla în comunităŃi în care persoanele de vârsta a treia sunt majoritari şi condiŃiile de mediu faciliteaza vizitele şi colaborarea. ordine si organizare. Astfel pentru o persoana institutionalizată. ca urmare a faptului că se afla în proximitate iar omogenitatea de vârsta este asigurată. Persoanele institutionalizate interacŃionează până la un anumit moment după care intervine saturaŃia.

iar la celalalt pol se situeaza persoana vîrstnică dependenta. Rolurile persoanelor vârstnice sunt dependente şi de alte aspecte. timpul liber. veniturile persoanelor vârstnice sunt mai mari şi acoperă în proporŃie mai mare nevoile lor ceea ce face atractivă convieŃuirea sau intreŃinerea unei persoane vârstnice. primul care are ca reprezentare persoana vârstnică aflată în putere.Numărul persoanelor vârstnice cu studii superioare este mult mai mare ceea ce influenteaza nivelul de relaŃionare. pierderea prietenilor.Persoanele vârstnice sunt mult mai active şi preocupate de modalitaŃi de petrecere a timpului liber. conflicte interne intre beneficiari. acceptarea echilibrată a vârstei de pensionare. acest lucru este posibil datorită posibilităŃii mai facile şi în timp mai scurt de a se deplasa pe distanŃe mari. ResponsabiltăŃile agreate de vâstnici: 200 . Rolurile persoanelor vârstnice. care profită de viaŃă pe care o mai are de trăit şi continuă viaŃa adultă. Inaintarea în vârsta este caracterizată mai mult de pierderea rolurilor decât de achiziŃionarea altora noi. ca urmare apar nemultumiri.Sunt tot mai reduse diferenŃierile dintre ofertele făcute persoanelor vârstnice şi celelalte categorii. vecinatatea. . decesul partenerului de viaŃa aduce cu sine pierderea rolului de soŃ/soŃie. . a rudelor ca urmare a decesului acestora diminuează şi mai mult din rolurile avute. abilitatile şi valorile obligă implicarea vârstnicului în activităŃi care sunt oferite de mediu sau de oportunităŃi şi care impun anumite responsabilităti. . din acest punct de vedere există doi poli. de respectarea normelor de igiena şi de preferinŃele alimentare ale beneficiarilor.vârstnicii de azi se simt mai puŃin singuri.instituŃii sunt elaborate regulamente şi norme interne care sunt percepute a fi prea severe pentru unii dintre beneficiari. singura.LocuinŃele sunt mai confortabile. dar şii între beneficiari şi angajati. . care comparativ cu vârstnicii de acum două decenii sunt următoatrele: . Inaintarea în vârstă precum şi aşteptarile societăŃii afectează modul în care persoanele vârstnice exercită aceste roluri. condiŃiile de habitat mai bune. pentru petrecerea vacanŃelor de exemplu. astfel rolul de persoană activă în profesia exercitată se pierde odată cu ieşirea la pensie. . activ care este util societăŃii. identificarea şi implicarea cu mai mare uşurinŃa în activitaŃi aducatoare de venituri dar şi de satisfactii. Rolurile persoanelor vârstnice sunt strâns legate de aşteptările societăŃii contemporane de la aceste persoane. a colegilor. oferta programelor tv este mult imbunataŃită.Acces la informaŃii este mai facil. capacitatile fizice. Cele mai contestate interdicŃii sunt cele legate de cosumul de alcool. . . bolnavă şi care nu mai are de asteptata decât moartea.Accesul la serviciile medicale au scos in evidenŃă ameliorari ale stării de sănătate iar speranŃa de viaŃa a crescut. Pierderea unur roluri obliga la achiziŃionarea altora noi.A crescut toleranta in privinta homosexualitaŃii şi a avortului. progresul tehnologic face posibil ca vârstnicii să aibă acces la telefon atât în mediu urban cât şi în mediul rural.

este mult mai mare comparativ cu alte localitaŃi. situaŃiile fiind diferite. care au domiciliul în localitatea în care se afla instituŃia de asistenŃă socială. sau de buna vecinatate. asteptarile ca o persoana care nu a fost activa toata viata. Institutionalizarea indiferent de motivele ei este percepută de vârstnic ca o izolare de restul comunităŃii în situaŃia în care domiciliul lui se află în altă localitate. cultivarea gradinii. să devină un vârstnic implicat în viaŃa comunităŃii este nerealistă. dar şi a expectantelor şi a solicitarilor. spălat. unele persoane vârstnice în cadrul realizarii rolurilor lor sprijină familia prin preluarea activitaŃilor de gospodarire a locuintei sau indeplinirea sarcinilor de bunic ceea ce face posibil ca adulŃi să-şi desfasoare activităŃile din câmpul muncii. asumarea responsabilitatilor de ingrijire a nepotilor . de catre varstnici. iar mediul este mai greu de controlat sau de modificat. prieteni.Persoanele institutionalizate sunt prejudiciate de achiziŃionarea acestor roluri deoarece deciziile sunt de competenta personalului. ModalităŃile optime de intervenŃie sunt implicarea persoanelor vâstnice în achiziŃionarea unor noi roluri în funcŃie de caracteristicile personale. cea familiala şi cea publică. a relaŃiilor cu prietenii care mai sunt în viaŃa. care ii eliberează dar şi le limiteaza opŃiunile. sprijina financiar familia prin contribuŃia pe care o are. Familia se implică în servicii de sprijin informal acordat vârstnicilor prin activităŃi curente de gătit. şi o stigmatizare dacă instituŃia se afla în localitatea lui de domiciliu. situaŃie în care pot păstra vârstnicul în famile sau pot apela la serviciile oferite de societate. In mediul rural. însă rolurile de bunic sau responsabilizarea de a face piaŃa sunt binevenite deoarece face posibilă păstrarea autonomiei pentru o perioadă cât mai mare. Persoanele vârstnice se confruntâ şi cu probleme pierderii din consistenta a unor rolurilor. Ajutor acordat membrilor familiei. suport emoŃional. vârstnicul institutionalizat nu are posibilitatea de a câstiga alte roluri sau de a le pastra pe cele care presupun întreŃinerea gospodariei proprii. Odată cu pierderea rolurilor datorate pensionarii. Numărul persoanelor institutionalizate.etc. cum ar fi rolul de mama şi de tata. prin urmare şi implicarea în viaŃa instituŃiei este limitată. In acelaşi timp însă apariŃia şi dezvoltarea serviciilor comunitare sunt determinate de situaŃia economică care impreuna cu situaŃia socială şi politică influenteaza modalitatea de - 201 . iar solidaritatea publică asigură transferuri financiare din partea adulŃilor activi către persoanele varstnice.activităŃii gospodaresti şi de intretinere a spatiului de locuit. fiind evidentiat faptul ca serviciile informale oferite de familie. pierderii partenerului de viaŃa şi a deteriorarii celor de părinte. voluntari sunt asigurate in proportii diferite si depind de existenta si de gradul de utilizare al serviciilor formale. dar sunt şi situaŃii în care familia este obligata să-şi reorganizeze modul obisnuit de viaŃă ca urmara a faptului că vârstnicul din familie şi-a pierdut autonomia şi este dependent de ajutorul lor. Cele două forme de solidaritate se intersecteaza şi se completeaza. Interventii asupra bunastarii varstnicilor Sprijinul persoanelor vârstnice este asigurat prin doua forme de solidaritate. Solidaritatea familială asigura transmiterea valorilor generaŃiilor urmatoare dar şi resurse financiare. Activitati de reparare şi întreŃinere a casei de locuit. institutia obligă la dobândirea unor roluri la care se adaptează mai greu.

2003 privind serviciile sociale. Este recunoscut faptul ca nu procesul de îmbatrinire reprezintă problemă şi fac persoanele varstnice vulnerabile. . Motivele care au determinat institutionalizarea persoanelor vârstnice in centrele de ingrijire din judetul Arad au fost: Conflict cu ViolenŃa Sănătate Singurătate Venituri Lipsă Dezinteres reduse locuinŃă din partea aparŃinatorii intrefamiliăla aparŃinatorilor 6% 7.13% 15.8% 5.09. centre de ingrijire pe parcursul zilei. servicii de curaŃenie la domiciliu. cămine de bătrini. Legea 48 /2006 privind protecŃia drepturilor persoanelor cu handicap. spitale care acorda îngrijire pe termen mediu si lung. . b) Servicii rezidenŃiale: adăposturi sau locuinŃe colective.saracie.ORDIN Nr. c) Servicii comunitare: servicii de ingrijire la domiciliu. case ale vârstnicilor. medici generalisti care lucrează în spital sau care fac vizite la domiciliu. Legea 47 Privind sistemul naŃional de asistenŃă socială. noile reglementari legislative care au facut posibilă majorarea semnificativă a pensiilor. centre de zi sau sociale pentru vârstnici. Ordin 68/ 28. 246 din 27 martie 2006 privind aprobarea Standardelor minime specifice de calitate pentru serviciile de îngrijire la domiciliu pentru persoanele vârstnice şi pentru centrele rezidenŃiale pentru persoanele vârstnice. spitale cu compartimente speciale de geriatrie. . după cum urmează: a) servicii medicale: spitale generale. Accesarea serviciilor de protecŃie socială este un drept al persoanelor vârstnice prevăzut în Carta socială europeană. Persoana vârstnică transformată în persoana vulnerabilă de urmatorii factori: . aceştia au posibilitatea de a decide pentru ei care le este cel mai adecvat stil de viaŃa. Posibilitatile reduse ale vârstnicului de adaptare şi răspuns la solicitarile societatii. asistenŃă medicală comunitară.Reglementari legale neavantajoase. au adus la apariŃia diferitelor tipuri de servicii prezentate in Ghidul europea al vârstei a treia.66% 24.Primirea de servicii de calitate inferioara.74 19. apartamente de serviciu.interpretare şi intervenŃie în problemele persoanelor vârstnice.22% 21. spitale de psihiatrie. Sistemul naŃional de asistenŃa socială pentru persoanele vârstnice din Romania oferă următoarele tipuri de beneficii şi servicii: 202 . centre de îngrijire. fiind sprijiniŃi în acest demers de reglementările legale cuprinse în Legea 17/2000 privind asistenŃa socială a persoanelor vârstnice.Locuinta inadecvata. ridică venitul acestora uneori cu mult peste veniturile persoanelor active cu studii superioare din sectorul de stat.35% Nu toate persoanele vârstnice sunt vulnerabile din perspectiva veniturilor pe care le au. servicii de furnizare a hranei la domiciliu. ci capacitatea acestor persoane de a face faŃă cu veniturile pe care le au conditiilor din societate. HG 541 privind aprobarea Strategiei NaŃionale pentru dezvoltarea asistentei sociale pentru persoanele vârstnice.

în principal. prepararea hranei. c) servicii medicale. Aceste servicii sunt constituite şi funcŃionează în principal în oraşele mari. administrarea de medicamente. sub forma consultatiilor şi îngrijirilor medicale la domiciliu sau în instituŃii de sănătate. îngrijirea locuinŃei şi gospodariei. responsabilităŃile diferenŃiate conform serviciilor oferite ca urmare a evaluării nevoilor persoanelor vârstnice. sociale şi culturale. ajutoare de urgenŃă. precum şi îngrijirea temporară în centre de zi. consultaŃii şi îngrijiri stomatologice.a) transferuri băneşti: ajutoare sociale. Servicii comunitare pot să fie: . . transport î c) în comun sau interurban. Serviciile specializate sunt oferite în general de către DirecŃiile Generale de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului care oferă servicii şi persoanelor vârstnice că urmare a solicitarilor serviciilor sociale comunitare. cluburi. f) servicii de ingrijire la domiciliu. îngrijirea persoanei. g) Servicii alternetive de tip centre de zi. sprijin pentru plata unor servicii şi obligaŃii curente. compensări şi reduceri ale costurilor la medicamente e) servicii acordate în instituŃii de asistenŃă socială de tip rezidenŃial: găzduire. acordarea de materiale sanitare şi de dispozitive medicale.Servicii asigurate persoanelor vârstnice în cămine. abonamente radio-tv. ajutorul pentru realizarea igienei personale. care trebuie să justifice în solicitarea lor toate serviciile oferite persoanei vârstnice până atunci. Serviciile asigurate persoanelor vârstnice la domiciliu sunt: a) servicii sociale privind. ajutoare pentru încalzirea locuinŃei. indemnizaŃii sau alte pensii decât cele provenite din sistemul de asigurari sociale.servicii asigurate persoanelor vârstnice la domiciliu. ajutor pentru menaj. Serviciile destinate persoanelor vârstnice sunt în principal responsabilitatea comunităŃilor locale. care au fonduri suficiente care să facă posibilă dezvoltarea acestor servicii. recuperare. prevenirea marginalizării sociale şi sprijinirea pentru reintegrarea socială. suport şi consiliere. d) facilităŃi pentru îngrijirea sănătăŃii: asistenŃă medicală fără plata unei contribuŃii cu excepŃia celor care au pensii peste 900 lei. fiind reglementate de Legea 17/2000 care prevede modalitatea de finanŃare. aziluri de noapte sau alte centre specializate. consiliere juridică şi administrativă. în principal. readaptarea capacitaŃilor fizice şi psihice. Aceste servicii pot fi accesate de către vârstnicii cu venituri reduse. b) gratuităŃi sau reduceri de costuri pentru: tratament balnear şi odihnă. magazine de tip economat. îngrijire. 203 . b) servicii sociomedicale privind. asistare. Serviciile de consiliere juridică sunt foarte importante pentru persoanele vârstnice deoarece absenŃa informaŃiei şi consilierii de specialitate face posibilă prejudicierea vârstnicilor prin semnarea de către aceştia în necunoştinŃa a unor acte care îi prejudiciază de bunurile pe care le au în favoarea unor terŃe persoane. centre de odihnă. sistemul de implementare. adaptarea locuintei la nevoile persoanei vârstnice şi antrenarea la activităŃi economice.

b) nu are locuinŃa şi nici posibilitatea de a-si asigura conditiile de locuit pe baza resurselor proprii. dar nu mai mult de 390 lei lunar. contribuie cu 60% din venitul propriu. Persoanele vârstnice care beneficiază de serviciile de îngrijire de tip rezidenŃial.consiliere juridică şi administrativă. care constau în: .sprijin pentru realizarea igienei corporale. 204 . care se găseşte în una dintre urmatoarele situaŃii: a) nu are familie sau nu se afla în întreŃinerea unei sau unor persoane obligate la aceasta. c) servicii medicale. . care constau în: . în instituŃii medicale de profil sau la patul persoanei. prin oferirea sprijinului informal. daca aceasta este imobilizată. deoarece costurile acestor servicii este semnificativ mai mic decât costurile într-o instituŃie rezidentială. . . în funcŃie de care să se ofere modalitaŃi eficiente de intervenŃie. c) nu realizeaza venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii necesare.modalităŃi de prevenire a marginalizării sociale şi de reintegrare socială în raport cu capacitatea psihoafectivă. care constau în: . Evaluarea nevoilor persoanelor vârstnice este foarte importantă în vederea oferirii serviciilor adecvate în concordanŃă cu nevoile lor. iar dacă acest lucru nu este posibil suportul necesar este asigurat de o instituŃie de asistenŃă socială. b) servicii sociomedicale. In incercarea de a oferi servicii care să asigure confortul psihic necesar.asigurarea medicamentelor. .consultatii şi ingrijiri stomatologice. Politicile sociale sunt preocupate de păstrarea pentru o perioadă cât mai mare a vârstnicului în familie. . serviciile medicale au fost identificate ca fiind foarte importante in incercarea de a realiza păstrarea vârstnicului la domiciliu. . datorită bolii ori stării fizice sau psihice.asigurarea unor programe de ergoterapie. .ajutor pentru menaj.ajutor pentru menŃinerea sau readaptarea capacităŃilor fizice ori intelectuale. costuri reduse şi pentru a nu supune vârstnicul unui efort deosebit de adaptare. potrivit dispozitiilor legale in vigoare. persoană vârstnică. Beneficiază de prevederile legii 17/2000. d) nu se poate gospodări singur sau necesita îngrijire specializată. cu asigurarea sprijinului prin serviciile de prevenŃie de la nivel comunitar. . e) se afla în imposibilitatea de a-şi asigura nevoile sociomedicale.servicii de ingrijire-infirmerie.consultaŃii şi tratamente la cabinetul medical.Serviciile comunitare asigurate persoanelor vârstnice în cămine sunt: a) servicii sociale.asigurarea cu dispozitive medicale. Responsabilitatea asigurării fondurilor necesare oferirii acestor servicii atât la domiciliu cât şi în centre se realizeaza conform principiului împărŃirii responsabilităŃilor între administraŃia publică centrală şi cea locală.

Dezvoltarea serviciilor la domiciliu. în momentul de faŃă evodenŃa persoanelor vârstnice care beneficiază de servicii de asistenŃă socială deoarece în momentul în care persoana vârstnică dobândeşte un certificat de încadrare într-o categorie de handicap intră în evidenîa AutorităŃii NaŃionale pentru Persoanele cu Handicap. prin asigurarea fondurilor iniŃiale necesare de către autoritatea centrală. problemele specifice vârstei a treia. Incurajarea studiilor şi cercetărilor privind fenomenul înbătrânirii şi tendibŃelor demografice. Crearea unei reŃele naŃionale de servicii de îngrijire pentru persoanele vârstnice. juridic . acest lucru fiind posibil doar în condiŃiile în care va exista un departament specializat în elaborarea coordonarea şi monitorizarea politicilor sociale şi programelor naŃionale. Promovarea parteneriatului public-privat pentru asigurarea unei distribuŃii uniforme a serviciilor oferite la nivel naŃional dar si pentru ridicarea calităŃii serviciilor oferite persoanelor vârstnice. Elaborarea unui sistem legislativ clar şi coerent care să asigure transparenŃă în procesul de acordare al serviciilor persoanelor vârstnice. social . gerontologic . - - - - - - 205 . monitorizării şi dezvoltării acestor servicii. se impune luarea în considerare a tuturor aspectelor care să asigure consistenŃa şi imaginea de ansamblu a întregului proces după cum urmează : medical . Elaborarea unor criterii clare privind colaborarea dintre serviciile de asistenŃă socială şi cele ale ministerului sănătăŃii. identificarea surselor de finanŃare şi stabilirea autorităŃii care are responsabilitatea constituirii. EvidenŃe este absolut necesară şi trebuie să constituie baza de elaborare a politicilor sociale pentru persoanele vârstnice. ActivităŃi concrete conform reglementărilor Strategiei NaŃionale de Dezvoltare a Serviciilor Sociale pentru Familii şi Persoane Vârstnice în România : alcătuirea unei baze de date privind nevoile persoanelor vârstnice. asigurarea continuităŃii fiind în responsabilitatea comunităŃi locale. Creşterea calităŃii pregătirii personalului. adninistrativ . prin stabilirea unor criterii unitare privitor la formarea iniŃială şi formarea continuă. Îmbunătăşirea calităŃii serviciilor prin dezvoltarea de servicii sociale integrate . economic . demografic . Pentru elaborarea politicilor sociale în ceea ce priveşte îmbătrânirea şi persoanele vârstnice.Măsuri suplimentare necesare.

Glosar de termeni: a) procesul de incluziune socială reprezintă setul de măsuri şi acŃiuni multidimensionale din domeniile protecŃiei sociale. iar statul recunoaşte competenta acestuia de a acorda servicii sociale. i) acreditarea reprezintă procesul prin care furnizorul de servicii sociale îşi demonstrează propria capacitate funcŃională. precum nici gradul de implicare din mediul informal. care acordă servicii sociale în condiŃiile prevazute de lege. informării-comunicării. Incadrarea deficitară a vârstnicilor într-o categorie de vârstă. organizaŃională şi administrativă în acordarea serviciilor sociale. securităŃii.DiferenŃele dintre persoanele vârstnice în ceea ce priveşte starea de sănătate. resurse în sistemul formal dela nivel local. în vederea integrarii sociale. în scopul analizei situaŃiei sociale şi economice a persoanelor. c) prestaŃiile sociale sunt măsuri de redistribuŃie financiară destinate persoanelor sau familiilor care intrunesc condiŃiile de eligibilitate prevăzute de lege. face greu de fundamentat un buget. cu atât mai mult cu cât nu există studii şi evidenŃe privitor la venituri. ocupării forŃei de muncă. inutile şi care nu mai au ce da la schimb. având rol de diagnostic social. g) colectivitatea locală reprezintă totalitatea locuitorilor dintr-o unitate administrativ-teritoriala. credinŃe sau norme de viaŃa comune. vulnerabilitate ori dependenŃă. grupurilor sau comunitatilor. e) furnizorii de servicii sociale sunt persoanele fizice sau juridice. 206 . gradul de formare profesională sau stilul de viaŃă contribuie la imaginea de grup neomogen. fiindu-le atribuite şi roluri de adulti activi dar şi de persoane pasive. precum şi alte instituŃii publice ori private din domeniul educaŃiei. pentru creşterea calităŃii vieŃii şi promovarea coeziunii sociale. în vederea prevenirii şi depăşirii unor situaŃii de dificultate. k) ancheta sociala este o metoda de investigatie intemeiata pe diferite tehnici de culegere şi de prelucrare a informaŃiei. f) aşezământul reprezintă amplasamentul social organizat pentru desfasurarea serviciilor sociale şi a altor activitaŃi de interes obstesc. destinate combaterii excluziunii sociale. stabilite prin nomenclatorul serviciilor sociale. sănătăŃii. sau politici sociale care să facă posibilă dezvoltarea serviciilor de asistenŃă socială adaptate nevoiler persoanelor vârstnice. cu condiŃia respectării standardelor de calitate în vigoare. d) serviciile sociale reprezinta ansamblul complex de măsuri şi acŃiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale ale persoanelor. sănătaŃii sau altele asemenea. j) standardele generale şi specifice de calitate reprezintă ansamblul de norme pe baza cărora sunt evaluate şi monitorizate activitatea furnizorilor şi calitatea serviciilor sociale acordate. serviciile sociale se pot organiza în forme diverse. mobilităŃii. educaŃiei. instituŃiile administraŃiei publice locale. formele de asociere a acestora. grupurilor sau comunitaŃilor. nivelul de şcolarizare. familiilor. locuirii. h) comunitatea locală reprezintă membrii organizaŃi ai colectivitaŃii locale. condiŃii de habitat. b) nevoia socială reprezintă ansamblul de cerinŃe indispensabile fiecarei persoane pentru asigurarea condiŃiilor de viaŃa. familiilor. cu interese. de drept public ori privat. justiŃiei şi culturii.

dată fiind conotaŃia mercantilă pe care acest termen o are în limba română. recuperare etc. p) Contract (de servicii) – înŃelegere. Bibliografie selectivă. a cărui conotaŃie pasivă nu concordă cu viziunea modernă asupra protecŃiei speciale. ale unei persoane (cu handicap) în vederea instituirii unor măsuri terapeutice individualizate. în principal.. şi care îşi dedica timpul. Goffman. psihologică şi socială. acest proces se realizează pe trei direcŃii de abordare: medicală. acord scris care produce efecte juridice. r) Evaluare (a cerinŃelor) – proces prin care o echipă multidisciplinară de specialişti stabileşte cerinŃele de îngrijire. precum şi grupuri comunitare informale. o) Beneficiar – utilizator de servicii sociale. asistenŃă. şi-au asumat formal sau informal sarcina de a-l sprijini material şi moral. drept urmare implicarea lor în activitate este tot mai scăzută şi caută roluri tot mai pasive. s) Senescenta : este termenul folosit ca sinonim cu îmbătrânirea normală. termenul este preferabil celui de „asistat”. formele asociative pot fi. cunoştintele şi experienŃa pentru a-şi promova şi apara drepturile şi interesele. u) Batranetea : este starea ce caracterizează o grupă de vârstă particulară. pe baza unor interese comune. se implică şi cooperează în rezolvarea lor. organizaŃii sindicale şi patronale. t) senilitatea : este termenul folosit ca sinonim cu îmbătrânirea patologica. fiind sau nu rude cu beneficiarul de servicii sociale. m) societatea civilă este formată din persoane asociate sub diferite forme.). s) Individualizare – tratare individuală a beneficiarilor în procesul de furnizare a serviciilor (evaluarea nevoilor. v) Dezangajarea : este procesul prin care vârstnicii devin mai preocupaŃi de viaŃa lor interioară. care apar ca urmare a incheierii fazei de dezvoltare şi care implică schimbari din punct de vedere biologic şi psihologic.l) dezvoltarea comunitara reprezintă procesul prin care o comunitate îşi identifică anumite probleme prioritare. asociaŃii şi fundaŃii. n) AparŃinători – persoane care. cea a persoanelor de peste 60 de ani. organizaŃii culturale şi de cult. folosind preponderent resurse interne. “ Aziluri” 207 . t) Imbatrinire : un proces de degradare graduală şi diferenŃială. planificarea serviciilor etc. E. nici termenul de „client” nu este indicat. este un ansamblu de fenomene. între un furnizor de servicii sociale specializate şi un beneficiar. prin care se stipulează condiŃiile în care se desfăşoară activităŃile de asistenŃă socială (drepturile şi obligaŃiile fiecăreia dintre părŃi).

Coord .. „Sistemul serviciilor de asistentă socială”.. Dezvoltarea comunităŃilor etno-culturale” Zamfir. E. V. P. V.. „Strategii antisăracie şi dezvoltare comunitară” Gârleanu.Dimensiuni ale asistenŃei sociale”. Îmbătrânirea populaŃiei Rpmâniei”. V..Hildegard. Miftode. Miftode. . Zamfir. E. „ Teorie şi metodă în asistenŃa socială”.. Miftode. “ Incetinirea ireversibilităŃii” Institutul NaŃional de Statistică.. „Vârsta a treia” 208 .. Şoitu.

Aceasta nu afectează numai pe cei în vârstă. these persons start facing health problems and these require permanent assistance of somebody that should be at their disposal. O analiză a evoluŃiei numărului de persoane în vârstă realizată la nivel mondial arată că din anul 1950 până în anul 2025 se estimează o creştere de trei ori a numărului de persoane în vârstă de peste 60 de ani şi de zece ori a celor în vârstă de 80 de ani şi mai mult. Moreover. munca şi timpul nostru liber.1% din totalul populaŃiei României de 21. în cea mai mare parte a ei. În mod inevitabil ea afectează într-o măsură tot mai mare gândirea. rage. cu marile sale costuri. This is enhanced by the fact that many a times they are dumped by their own children. Persoanele în vârstă de peste 65 de ani reprezintă în prezent un procent de 14.PROBLEMATICA PERSOANELOR VĂRSTNICE DIN COMUNITĂłILE RURALE ALE MUNłILOR APUSENI Bara Monica Angela Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia Abstract Third-aged persons experience real dramas because of their exclusion from the social and economic life. they become dependent. din care 80% în Ńările în curs de dezvoltare. educaŃia. insecurity and because of lack of control. În fiecare lună un milion de persoane depăşesc vârsta de 60 de ani. PopulaŃia vârstnică înregistrează astăzi o creştere rapidă şi constantă în întreaga lume. Îmbătrânirea populaŃiei afectează structurile sociale. pot să prospere numai acele societăŃi care îşi adaptează cu succes politica. a mărit gradul de dependenŃă al personalelor vârstnice.7 milioane (potrivit datelor furnizate de Institutul NaŃional de Statistica în 2002). Altfel spus. legislaŃia şi un mod corect de înŃelegere a numărului şi proporŃiei crescânde a populaŃiei în vârstă. Consequently. impatience. iar pentru anul 209 . modul în care ne organizăm viaŃa de familie. TranziŃia. cu accentuarea diferenŃierii veniturilor diferitelor categorii de populaŃie. ci întreaga populaŃie. iar structurile tradiŃionale s-au pierdut. aflată într-o contemporaneitate dinamică în care au fost brutal încălcate demnităŃile de om şi cetăŃean. once they get older. este traumatizată şi nepregătită pentru o bună adaptare la actuala criză mondială. experimenting deep feelings of frustration. economice sau chiar politice ale societăŃii. and blame on the person that takes care of him/her. felul în care ne asigurăm viitorul. GeneraŃia vârstnică. The activities that have been carried out regarding aged persons have been discontinuous and without good results. ConsecinŃele socio-economice ale acestui fenomen afectând şi Ńara noastră. deoarece persoanele în vârstă reprezintă acea minoritate din care va face parte majoritatea oamenilor.

sociologi. a stilului de viaŃă. trecerea de la o poziŃie socială activă la una caracterizată de pasivitate şi inerŃie. Această situaŃie plasează România printre Ńările cu populaŃie îmbătrânită. pe care nu este dispus să le schimbe şi nu de rare ori este deranjat de problemele sociale cu care se confruntă.3 procente. inutilitate şi alienare în rândul vârstnicilor. deosebită. Persoana în vârstă. în găsire de soluŃii care să atenueze consecinŃele acestui proces situat în centrul preocupărilor a numeroase organisme internaŃionale. Schimbările aduse de bătrâneŃe.demografi. ciudat. DespărŃirea de rolurile sociale active. juridic. social etc. frecvent un profund sentiment de disperare. SoluŃionarea acestora va fi posibilă doar printr-o abordare multidisciplinară care să antreneze specialişti din cele mai diverse domenii de activitate . cultural. fixat în formele proprii de viaŃă. chiar sănătoasă fiind. Printre cele mai drastice schimbări determinate de bătrâneŃe se numără statusul de dependenŃă faŃă de alŃii. este important să recunoaştem pensionarii ca fiind încă membrii utili ai societăŃii. filozofi şi oameni de cultură. de o slabă rezistenŃă în faŃa agresiunilor de orice fel.3%. economişti. de o slabă capacitate de adaptare. sărăcia. care le asigurau anterior independenŃa. ecologi. Bătrânul este o fiinŃă aparte. fiziologic. pe stilul de viaŃă pe care l-a adoptat în timpul tinereŃii sau al vieŃii sale adulte. statisticieni. mai ales. transferul populaŃiei tinere din zonele rurale către zonele urbane. 210 . au la bază raportul dintre elementele de continuitate şi cele de „diversitate”. alături de care asistentul social ocupă un loc deosebit de important în explicarea fenomenului şi factorilor îmbătrânirii şi. izolare. se constată o creştere a numărului de persoane vârstnice care trăiesc singure. şi sentimentul că relaŃia de dependenŃă este cel mai adesea o relaŃie de servitute. biologi. Vârstnicii sunt o categorie foarte sensibilă în special datorită veniturilor mici şi dependenŃei de restul familiei.. antropologic. creează. este un bolnav potenŃial. moral. curios. psihologic. de subordonare.2030 se preconizează un procent de 22. BătrâneŃea se impune prin a fi un proces complex cu implicaŃii care evoluează într-un număr impresionant de domenii cum sunt: demografic. dezordine personală. Cu toate acestea. urbanişti şi arhitecŃi. Problemele vârstnicilor sunt deosebit de complexe şi de numeroase. când problemele cu care se confruntă societatea românească s-au acutizat.3%. ajungând astăzi la 18. astfel încât stilul de viaŃă al unui vârstnic să se întemeieze. astfel că demograful francez Alfred Sauvz (1898-1990) afirma că secolul XXI va fi al îmbătrânirii demografice. din cauza multiplelor deficienŃe organice. care produce profunde sentimente de teamă. mai totdeauna rigid. în mare măsură. determinând limitarea suportului familial şi scăderea numărului de îngrijitori tradiŃionali. psihologi. De aceea. o parte importantă a pensionarilor din România este încă relativ tânără pentru a continua să-şi aducă contribuŃia activă în societate. de o mare vulnerabilitate. marcată de fragilitate. jurişti. Numai în ultimii 8 ani populaŃia vârstnică a înregistrat o creştere de 2. schimbări înregistrate în structura familiei. Astfel. medici. Problema îngrijirii persoanelor vârstnice a constituit o problemă majoră în ultimii ani. este un individ deficitar. toate acestea aflându-se într-o strânsă interdependenŃă.

în cele mai multe cazuri precară. lipsa accesului la servicii sociale. astfel mulŃi dintre ei trăiesc sub pragul de sărăcie. renunŃă la facilităŃile confortului (căldură. organizării şi întreŃinerii cultului. Prestigiul şi poziŃia socială a vârstnicului se află în relaŃie directă cu situaŃia lor economico-financiară care este. anticameră a morŃii şi a bilanŃurilor. profesionale şi sociale. rezolvării unor conflicte”. educaŃiei şi eficienŃei adică un model de funcŃionare grupală în limitele obiectivelor normalităŃii. importanŃi. cea mai mare problemă a persoanelor în vârstă nu este sărăcia ci marginalizarea socială care trezeşte tot felul de frustrări. viaŃa tuturor bătrânilor. Tipul de relaŃii se modifică restrângându-se din aria profesională dar şi din aria altor activităŃi. moralităŃii. Pensia. ObservaŃiile comune manipulate de viaŃa socială au permis să se strângă informaŃii importante privind bătrâneŃea. Considerate ca vârste fragile. dar ele nici nu pot fi tratate ca un set unitar de evenimente sau cauze care afectează. în scurt timp persoane marginalizate. „patrimoniului obştii. iar bătrânii erau văzuŃi ca înŃelepŃi. a izolării şi a bolilor. socio-medicale şi izolarea. sentimentul de inutilitate. de obicei. ceea ce a făcut ca majoritatea acestui grup de populaŃie să trăiască sub limita sărăciei. Acest fenomen include şi lipsa capacitaŃii de a participa şi de a fi respectat în societate. 211 . devenind o categorie care necesită asistenŃă socială. Izolarea socială reprezintă o problemă majoră pentru că ei nu au prieteni sau alt un alt fel de suport social. chiar indexată. tipul fundamental de activitate devine adaptarea la un nou orar de activităŃi familiale. mulŃi dintre aceştia întărind rândurile instituŃiilor de ocrotire socială şi ale cantinelor sociale. ca un fel de vârstă a înŃelepciunii. ei formau o gerontocraŃie. populaŃia vârstnică a fost supusă timp îndelungat unor lipsuri materiale deosebit de importante. persoanele vârstnice au fost condamnate. depresie. Ca atare. Subidentitatea socială se exercită în teritoriul social accesibil. bătrâneŃea nu era asociată cu neputinŃa. în egală măsură. apă. Pe fondul sărăciei. nu acoperă taxele şi impozitele împovărătoare. lipsiŃi de asistare de către societatea în care au activat sau chiar de către propriii lor copii. erau instanŃa de supraveghere a religiozităŃii. În ultimii ani în România. persoanele în vârstă pot deveni. cu tendinŃe de împăcare cu lumea. energie electrică) datorită veniturilor mici. luând decizii asupra. Sunt persoane în vârstă care nu pot să iasă din casă de ani de zile şi sunt ajutate la întâmplare de vecini. organizării muncilor agricole (pastorale). De aceea. în situaŃii de risc social. Sunt respinşi de societate şi cu timpul ajung la rândul lor să respingă societatea. puŃin expuşi greşelilor şi vanităŃii. În ultimii ani au fost înfiinŃate numeroase asociaŃii ale persoanelor vârstnice care susŃin tot mai energic drepturile la o viaŃă mai bună pentru toŃi cei trecuŃi de vârsta pensionarii.În România. şi la care se adaugă sentimentul de marginalizare socială. încheierii unor angajamente. ConsecinŃele negative produse de dependenŃă. La bătrâneŃe. etapele după 65 de ani pun desigur mult mai multe probleme decât celelalte vârste. teamă şi alte stări negative. În comunităŃile tradiŃionale. de involuŃie. în mare parte. izolare şi singurătate asupra bătrânilor nu pot fi ignorate. fapt pentru care unii bătrâni sunt excluşi (stigmatizaŃi). relaŃiilor de familie. să trăiască sub nivelul de decenŃă.

menŃinerea persoanelor la domiciliu. indiferent de capacitatea fizică sau mentală a indivizilor. În absenŃa ei. Toate aceste aspecte pretind adoptarea unei strategii coerente şi programe care să vizeze înlăturarea neajunsurilor în mijlocul cărora persoana vârstnică evoluează. de a o determina la înŃelegere şi respect faŃă de persoanele vârstnice. Neajutorarea. Acest context include suportul social primit de la prieteni şi familie. trăiesc stereotipul vârstnicului care defineşte îmbătrânirea ca fiind momentul declinului fizic. ai căror beneficiari sunt în marea majoritate (o majoritate în creştere) vârstnicii. Astfel.Stima de sine este în scădere şi nu-şi văd locul în interiorul societăŃii. când oamenii se dezangajează şi se retrag din viaŃă şi din societate. inutilitatea şi lipsa planurilor de viitor le domină viaŃa. în principal. fiind estimată şi evaluată de familie şi societate. O parte din aceste boli cronice afectează mobilitatea fizică a vârstnicului şi contribuie la izolarea socială şi intensificarea dependenŃei. care tind să fie izolaŃi social. două tipuri de suport: servicii medicale şi sociale. îmbătrânirea este ceva ce se întâmplă indivizilor în spaŃiul social. au nevoie de mai puŃină îngrijire în ce priveşte sănătatea. Din perspectivă socială. în cadrul politicilor sociale au fost delimitate direcŃii precum: 212 . De fiecare dată pensiile au fost mărite cu un procent mai mic decât inflaŃia curentă. vârstnicii sunt nevoiŃi să cheltuiască o sumă mare pe medicamente deoarece majoritatea suferă de una sau mai multe boli cronice. Datorită problemelor de ordin financiar bătrânii nu urmează indicaŃiile medicului şi în consecinŃă starea lor de sănătate se agravează. cu scopul de a realiza. pentru respectarea demnităŃii pe care această vârstă o conferă. cu efecte devastatoare asupra sănătăŃii fizice şi mentale a bătrânilor. Dezvoltarea serviciilor comunitare de ajutor. oamenii ar dori să aibă cu cine comunica. AflaŃi la vârta a treia. pentru a asigura îngrijirile necesare continuării vieŃii într-o instituŃie de asistenŃă socială. iar în cazul în care acest lucru nu este posibil. pentru a le scoate din marginalizare şi pentru a le antrena în viaŃa socială. ImportanŃa suportului social are beneficii pentru sănătate şi deci. Contextul social poate face o diferenŃă majoră în ceea ce priveşte îmbătrânirea. ar dori să fie folositori celor din jur. suport şi îngrijiri la domiciliu. Din aceşti bani. Persoanele vârstnice necesită. pentru longevitate. Vârstnicii cu mai mult suport social. se instalează puternice sentimente de singurătate. Cei cu mai puŃin suport. De aici. De aceea. fără să întrevadă speranŃa unei schimbări. apare nevoia de a acŃiona mai mult ca în trecut. mental şi social. În ultimii ani venitul acestei categorii de populaŃie s-a diminuat continuu datorită inflaŃiei. în egală măsură. iniŃierea şi dezvoltarea serviciilor sociale şi de sănătate impun o politică unitară în domeniul. O altă problemă cu care se confruntă vârstnicii este venitul scăzut. una dintre cele mai presante necesităŃi pentru vârstnici este considerată a fi cerinŃa imperioasă de comunicare şi interacŃiune cu alŃii. Astfel. printr-un efort conştient şi deliberat pentru sensibilizarea comunităŃii. este o necesitate impusă de evoluŃia demografică şi parte a politicilor sociale şi de sănătate. având acces la servicii şi transport şi suficiente resurse economice pentru satisfacerea nevoilor. simŃind că viaŃa lor nu este lipsită de scop. o capacitate de a participa în familie şi comunitate. cu interacŃiuni sociale multiple.

sau în mediul obişnuit al comunităŃii. . b. nu numai pentru că este o metodă mai ieftină decât îngrijirea în instituŃii. ci şi pentru că este preferată de persoanele în vârstă. . reactivare şi inserŃie socială. reprezentând un atribut esenŃial al calităŃii vieŃii. sociale şi culturale.politici de prevenire a îmbătrânirii şi dependenŃei.integrarea socială a persoanelor vârstnice. sub forma consultaŃiilor şi îngrijirilor medicale la domiciliu sau în instituŃii de sănătate. pentru a putea să trăiască independent în propriile locuinŃe. asigurate de asistenŃii medico-sociali. privind îngrijirea persoanei şi sprijinirea pentru reintegrarea socială. prepararea hranei. precum şi îngrijirea temporară în centre de zi. Serviciile asigurate persoanelor vârstnice la domiciliu sunt: . ajutor pentru menaj. să-şi realizeze pe deplin propriul lor potenŃial. d. sprijin pentru plata unor servicii şi obligaŃii curente. privind ajutorul pentru realizarea igienei personale.organizarea reŃelelor de ajutor şi îngrijiri alternative s. să determine ca persoanele vârstnice să ducă o viaŃă cât mai normală în propriile locuinŃe. 213 . Îngrijirea presupune şi un stres asupra familiei asupra celui care îşi asumă îngrijirea.servicii de consiliere în vederea reintegrării sociale.menŃinerea la domiciliu. c. Timpul acordat îngrijirilor în familie presupune de multe ori renunŃarea la serviciu sau alte activităŃi. precum şi posibila deteriorare a relaŃiilor familiale. cea mai bună strategie de îngrijire a persoanelor vârstnice în situaŃie de dependenŃă. . să ofere mai multe informaŃii privind viaŃa şi serviciile de care au nevoie. Majoritatea persoanelor vârstnice sunt dependente în prezent de îngrijirea acordată de familie.. MenŃinerea la domiciliu cât mai mult posibil a persoanelor în vârstă nu poate fi considerată doar o soluŃie mai economică în raport cu costurile unei instituŃionalizări de lungă durată. adaptarea locuinŃei la nevoile persoanei vârstnice şi antrenarea în activităŃi economice. îngrijirea locuinŃei şi gospodăriei.servicii sociale.programe de recuperare. .flexibilitate şi sensibilitate în raport cu nevoile persoanelor beneficiare şi ale celor care le îngrijesc. readaptarea capacităŃilor fizice şi psihice. ca drept fundamental al persoanei vârstnice.a. Îngrijirea în comunitate are ca obiectiv asigurarea sprijinului şi serviciilor de care au nevoie persoanele vârstnice afectate de diverse boli. să antreneze restructurări esenŃiale la nivelul serviciilor de sprijin. . precum: . TendinŃa generală în asistenŃa persoanelor în vârstă constă în acordarea unei mari importanŃe rămânerii acestora în propria familie. să le ofere tipurile adecvate de suport care să-i ajute să atingă maximum posibil de independenŃă şi prin achiziŃionarea ori dobândirea deprinderilor esenŃiale de viaŃă. sau în mediul “obişnuit”al comunităŃii. care trebuie să satisfacă noi standarde.servicii socio-medicale. . în propria casă. azile de noapte sau alte centre specializate. deficienŃe fizice şi senzoriale. ceea ce determină deteriorarea stării de sănătate a acestuia.servicii medicale. . Îngrijirile la domiciliu reprezintă. Ea pune accentul pe o serie de schimbări care au ca scop: a. consiliere juridică şi administrativă.

Pot exista persoane care solicită servicii speciale în funcŃie de nevoile individuale şi atunci serviciile comunitare vor fi acordate în mod diferenŃiat.formularea unei game de opŃiuni pentru beneficiari. din ce în ce mai depopulat. economică şi culturală a spaŃiului rural românesc. mai mult sau mai puŃin formată şi conştientizată. cu rare excepŃii. . 214 . . majoritatea suprafeŃei României. care orientează şi acordă suport pe parcursul procesului de îngrijire. Îngrijirea în comunitate prezintă următoarele avantaje: . chiar fiecare sat îşi are specificul său. Însă. în care populaŃia rurală reprezintă sub 20%. un perpetuu obiect de studiu. programe de dezvoltare rurală. Orice persoană în vârstă trebuie să aibă posibilitatea de a opta pentru un anumit serviciu social în funcŃie de nevoile proprii. ComunităŃile rurale din România Un mediu social asupra căruia efectele negative ale tranziŃiei sunt mai pronunŃate îl reprezintă ruralul. într-o formă la care toŃi potenŃialii beneficiari să aibă acces şi să păstreze în permanenŃă legături de colaborare cu autorităŃile locale pentru a acoperi toate nevoile şi a asigura şanse reale şi egale pentru toŃi. Pentru a creşte eficacitatea acestor servicii şi a răspunde adecvat nevoilor specifice diferenŃelor de sex existente la această vârstă se impune o adaptare a serviciilor de sănătate şi sociale le nevoile fiecărei categorii. ceea ce determină o mai bună acceptare a lor.tendinŃa de individualizare a serviciilor furnizate. . într-un mediu de viaŃă cât mai aproape de al celorlalŃi membri ai comunităŃii. fiecare zonă rurală. . au adus în atenŃia specialiştilor şi în dezbaterea publică noi politici sociale. demersuri administrativ-organizatorice şi revalorizări socioculturale. Încercările de reabilitare socială. ca alternativă socială reală şi viabilă. având. slab educat” sau „dezvoltarea rurală prin adaptare la economia de piaŃă”. încă de la începuturile sociologiei rurale româneşti. ponderea de peste 89% din suprafaŃa Ńării. aceste demersuri nu au reuşit să depăşească nivelul unei abordări generale şi pline de clişee ca „satul este sărac. în vederea dezvoltării independenŃei beneficiarilor. în raport cu nevoile speciale. conform datelor statistice.asigurarea intervenŃiilor strict necesare. evitarea etichetării şi stigmatizării. a cărei evidenŃiere în raport cu schimbările socio-economice dezvăluie resursele şi resorturile unei dezvoltări rurale susŃinute (sustainable rural development). instituŃiile furnizoare de servicii de îngrijiri comunitare trebuie să ofere informaŃii clare în legătură cu tipul serviciilor ce vor fi furnizate. Dincolo de clişeele despre spaŃiul rural. SpaŃiul rural românesc cuprinde. de către cine şi în ce condiŃii.implicarea întregii comunităŃi în procesul de îngrijire. adaptate însă nevoilor şi Ńinând cont de standardele de calitate prevăzute pentru toŃi beneficiarii. . Aproape jumătate din populaŃia Ńării (47%) trăieşte în mediul rural. interdisciplinare. ComunităŃile rurale din MunŃii Apuseni Problemele comunităŃilor din MunŃii Apuseni au fost.promovarea alegerilor şi a independenŃei persoanelor îngrijite.. ceea ce diferenŃiază Ńara noastră de Ńările Uniunii Europene. fiecare comunitate rurală are o identitate.concentrarea asupra celor cu nevoile cele mai mari.promovarea activităŃilor unor echipe complexe. În vederea realizării acestui obiectiv.

majoritatea trecuŃi de vârsta a doua sau foarte în vârstă. declinul demografic şi cel economic (Vedinaş. Depopularea MunŃilor Apuseni se datorează sporului natural negativ. erau înregistrate cu 6. şcoala coordonatoare. DiscrepanŃele de dotare cu infrastructură fizică sunt de asemenea marcante. distanŃă între localităŃi. aceste zone au deveni zone nepopulate sau cu un număr mare de persoane în vârstă. dar mai ales a celei de perspectivă. singure. Microregiunea în care s-a înregistrat cea mai mare descreştere este Zona MunŃilor Apuseni. poşta. Datorită acestei situaŃii. asociată cu nivelul redus de modernizare şi cu viaŃa economică dominată de agricultură. În anii regimului comunist a fost realizată în 1980. spor natural care. iar întoarcerea la vatră nu mai este posibilă fiindcă lipseşte motivaŃia întoarcerii. Zonele miniere au fost nu de mult o „mină de aur” pentru locuitorii lori deoarece cei mai mulŃi dintre ei lucrau în mină. prin Hotărârea Guvernului nr. căi de acces şi ocupaŃiile tradiŃionale. zona MunŃilor Apuseni a fost declarată zonă defavorizată. În timp ce satele centru concentrează resursele administrative şi instituŃionale (primăria. o amplă campanie de investigare în Apuseni cu scopul susŃinerii proiectului “sistematizării teritoriale”. dispensarul. reprezintă principalele motive în baza cărora membrii acestei categorii de populaŃie se simt izolaŃi şi marginalizaŃi de societate. Sărăcia satelor din Apuseni are un specific aparte dat de: extindere. Izolarea şi dispersarea sunt. 215 . Odată cu închiderea exploatărilor miniere a crescut numărul de şomeri. Din rezultatele obŃinute au reieşit două probleme majore ale satelor din Apuseni. cât şi asupra depopulării (în termeni locali "pustiirea") satelor şi aşa cu puŃini locuitori. iar ritmul anual de scădere depăşeşte 1 punct procentual. păşuni. şi de pitorescul peisaj al muntelui. fâneŃe etc. în anul 1991 a atins cea mai joasă limită posibilă: -35%. InsuficienŃa veniturilor şi consumul restrictiv. cele două obstacole care se opun dezvoltării. Astfel. unde. Aluaş. Peste jumătate din cheltuielile de consum sunt alocate de către vârstnici pentru alimente. sub conducerea lui I. prin investigaŃiile realizate în 1937 în satul Vidra. căminul cultural). fiind lipsite de sistem de telefonie sau de apă curentă şi canalizare. relief. în esenŃă. Zona montană. cerând eforturi mari pentru persoanele care locuiesc aici. În mediul rural.Şcoala sociologică de la Bucureşti a avut un rol important în impulsionarea cercetărilor în zonă. sărăcia extremă este doar marginal problema cheie a mediului rural fiind sărăcia de tip tradiŃional. cei mai mulŃi dintre aceştia orientându-se spre alte localităŃi care puteau oferi locuri de muncă. 813 din 7 octombrie 1999. în multe cazuri aceasta conducând la fenomene de dezrădăcinare. 1999). cu toate avantajele date de apropierea de resursele naturale: păduri. Toate acestea fac ca locuitorii satului să se afle între tentaŃiile plecării către localităŃile urbane. impune şi multe dezavantaje. ca indicator reprezentativ pentru scăderea nivelului calităŃii vieŃii. Amplitudinea acestui fenomen are repercusiuni grave asupra structurii demografice de moment. majoritatea satelor având doar drumuri nemodernizate. majoritatea satelor aparŃinătoare dispun doar de o biserică şi o şcoală elementară. poliŃia. în 2007.7% mai puŃine persoane faŃă de anul 2001.

fie să imigreze în alte Ńări din Europa. aşezările situate de la curba de nivel de 800 m în sus. pensii foarte mici de agricultori. În urma acestor depopulări comunele au un număr mare de persoane în vârstă. Problemele cu care se confruntă persoanele vârstnice din această zonă sunt generate în primul rând de lipsa veniturilor sau de veniturile foarte mici. 20-59 ani > 60 ani 52. problemele de sănătate. teritorial. Majoritatea locuitorilor tineri din aceste zone se orientează spre localităŃile miniere existente dar. de cele mai multe ori o vacă. m-a determinat să studiez această zonă care întâmpină diverse probleme sociale. De cele mai multe ori. majoritatea cu o pensie foarte mică sau deloc. care mai ajută la creşterea venitului familiei prin valorificarea produselor lactate. De aici decurg celelalte probleme sociale: lipsa minimului de confort şi a nivelului de trai scăzut (mai există şi azi sate care nu sunt electrificate). odată cu închiderea multor zone miniere. Prezentarea satelor montane supuse cercetării Sunt considerate sate propriu-zise de munte. Satele din zona montană sunt sate cu populaŃia cea mai redusă numeric şi. în special ale populaŃiei în vârstă.39% 27. Dacă până nu demult „moŃii”. în ultimii ani. acesta s-a diminuat mult datorită problemelor legate de defrişarea şi exploatarea unor mari suprafeŃe de păduri din zonă. practicată pe mici petece de pământ. Lipsa pensiilor. ceea ce. şi multe altele. în privinŃa grupării administrative. fapt pentru care aproape la fiecare casă se întâlneşte un animal domestic. reprezintă 31 % din suprafaŃa totală a României. sunt doar o parte din problemele cele mai evidente şi care generează cele mai multe probleme sociale în aceste zone. vârsta înaintată. din judeŃul Alba sau chiar din judeŃele limitrofe. Nota dominantă a economiei satelor de munte este păstoritul.11% 216 .ExperienŃa acumulată pe parcursul a doi ani de practică de specialitate în domeniul AsistenŃei sociale. Singurele resurse de care mai dispun locuitorii acestor zone sunt păşunile. apă.50% Tabel nr 1. cum sunt denumiŃi locuitorii din MunŃii Apuseni. implicându-se în rezolvarea problemelor sociale ale acestora.1): Structura populaŃiei rurale din judeŃul Alba. pe grupe mari de vârstă Zona Mureşului 0-19 ani 20. însoŃit de un mod specific de cultivare a pământului. fapt ce a făcut să ne concentrăm cercetarea pe această zonă (tabelul nr. populaŃia a resimŃit o scădere a nivelul de trai. se ocupau cu meşteşugul lemnului. lipsa personalului medical specializat. Ponderea populaŃiei în vârstă din zona MunŃilor Apuseni este foarte mare. persoanele în vârstă din aceste zone sunt ajutate de comunitatea din care fac parte. realizată timp de trei săptămâni în zona MunŃilor Apuseni. lipsa banilor pentru achiziŃionarea medicamentelor (problemă vitală pentru persoanele în vârstă) şi marginalizarea socială. pe pantele însorite sau lângă case. distanŃele mari dintre centrele de comună şi satele aparŃinătoare. fie să se orienteze spre oraşele din zona MunŃilor Apuseni. gaz). aici se înregistrează cel mai mare număr de sate pe comună. Toate aceste probleme. lipsa minimului de confort (curent. au determinat populaŃia tânără să părăsească aceste locuri şi. un anumit gen de plugărie.

de evoluŃia meşteşugului prelucrării lemnului şi de activitatea comercială a acestei zone. Transportul este asigurat exclusiv pe cale rutieră. diferite din punct de vedere al mărimii. comuna Avram Iancu este una dintre cele mai întinse 217 .8% din suprafaŃa judeŃului Alba.30% 22.02% 52.97% 22. parte a Ńinutului łării MoŃilor.14 km la nord şi 2 . Comuna Bistra. Zlatna) a fost afectată. Bistra este comuna cu cea mai mare întindere din Ńară (132 km2) şi reprezintă 1. centrul de comuna fiind traversat de DN 74.07% Pentru a evidenŃia problematica persoanelor vârstnice din mediul rural al MunŃilor Apuseni am ales pentru cercetare două dintre cele mai vechi aşezări ale zonei. Arhivele Statului Alba. Aşezată în extremitatea nord-vestică a judeŃului Alba. Roşia poieni.01% 25. de recentele disponibilizări. DirecŃia JudeŃeană de Statistică Alba.65 % din populaŃia comunei.Zona MunŃilor Apuseni Zona Podişului Secaşelor şi Văii Cugirului Zona Târnavelor Total mediu rural 22.75% 22. toate neasfaltate.8. Fiind într-o zonă montană comuna dispune de mari rezerve de material lemnos ceea ce a făcut ca locuitorii să se îndeletnicească cu prelucrarea lemnului. respectiv Bistra şi Avram Iancu. Localitatea Vidra de Sus. Comuna Bistra are una din cele mai lungi reŃele de drumuri interne din Ńară. Acest aspect constituie una din principalele probleme cu care se confruntă locuitorii. a fost atestată documentar în anul 1595 şi a devenit azi una dintre cele mai însemnate localităŃi montane. astăzi comuna Avram Iancu. Comuna este reprezentată exclusiv prin gospodării individuale în care se practică în principal creşterea animalelor. 753 de persoane au vârsta peste 65 ani reprezentând 14. odată cu închiderea acestor exploatări. Din totalul de 5140 de locuitori.: 14 drumuri comunale şi 83 de drumuri săteşti.92% 51. unele la distanŃe mari de centrul de comună.19% 25. de care este strâns legată istoria românilor din Ardeal. fiind considerată de moŃi drept capitală a „Ńării” lor. la care am adăugat datele extrase din ConscripŃiile Parohiei greco-ortodoxe ale Vidrei de Sus. conform recensământului din anul 2002.00% 25. care era angajată la exploatările miniere din zonă (Roşia Montană. comuna cuprinde 31 de sate şi un număr mare de cătune. Prin intermediul datelor culese de la Primării. este una dintre cele mai vechi aşezări de pe Valea Arieşului.01% 26.70% 52. Istoria łării MoŃilor şi a celor două localităŃi este strâns legată de istoria mineritului de pe Valea Arieşului.5 km la sud. atestată documentar din anul 1437. însumează o lungime totală de peste 170 km. Majoritatea populaŃiei active.06% 52. al amplasării şi al numărului de locuitori. la 30 de km de oraşul Câmpeni. Administrativ. am încercat să realizez un tablou complex al celor două comune cu accent mai mare pe problematica persoanelor în vârstă din aceste localităŃi. dispersate pe o distanŃă de 2 . Baia de Arieş. care reprezintă principala cale de comunicaŃie. situată în nord-vestul judeŃului Alba la doar 7 km de localitatea Câmpeni. Aceste situaŃii au dus la accentuarea depopulării comunei şi la îmbătrânirea populaŃiei.

cresc animale şi fac agricultură). cauzele care au determinat apariŃia acestor probleme şi posibilităŃile de ameliorare şi rezolvare a problemelor persoanelor în vârstă dependente. Categoria cea mai numeroasă. În acest sens cercetarea se va axa pe evaluarea nevoilor persoanelor vârstnice. TendinŃa de îmbătrânire a populaŃiei s-a manifestat continuu după 1977 şi s-a accentuat după 2000. şi teren neproductiv. a dus în timp la depopulare. De la un capăt la altul. d.J. fâneŃe. grupuri mai mici de câte 14-20 case numite şi cătune sau grupuri mai mari de 50-200 case. Factorul determinant în modelarea evoluŃiei populaŃiei a fost migraŃia. lipsei unui suport din partea familiei sau inexistenŃei acesteia. din cadrul celor două comune.51 km2 cuprinde teren arabil (mai puŃin de 3%). care reprezintă mai mult de jumătate din suprafaŃa sa. care au rămas la gospodăriile lor. fiind casnice şi nu au nici un venit nici măcar pensie de urmaş din partea soŃului. femei fără loc de muncă ce se ocupă după puteri de propria gospodărie. astfel că ponderea cea mai mare o au persoanele în vârstă. cele mai vulnerabile grupe de vârstnici din zonă sunt: a. păduri. Administrativ. la fel ca în majoritatea zonelor necooperativizate care se întreŃin din resurse propriu. SuprafaŃa comunei de 102. 762 străbate comuna pe o distanŃă de 4 km. bătrâni. Cercetarea ce se realizează în aceste două comune are drept scop să identifice problematica socială existentă în această zonă. În ultimii ani. Drumul judeŃean D. datorită sărăciei materiale. iar de la nord la sud aproximativ 7-9 km. DistanŃa mare faŃă de o localitate urbană duce la apariŃia sărăciei (datorită numărului mic de locuri de muncă). 218 . elevi. PopulaŃia vârstnică este de 1111 locuitori reprezentând 55% din numărul locuitorilor comunei. Ńărani vârstnici care au activat un număr mic de ani în fostele unităŃi agricole. bătrânii nedeplasabili. este populaŃia ocupată în agricultură şi populaŃia inactivă (întreŃinută de stat sau de familie.comune din judeŃul Alba şi din Ńară. aducătoare de locuri de muncă şi implicit de venit. care prezintă riscul de a fi marginalizate din cauza lipsei sau insuficienŃei resurselor materiale. fără susŃinători legali sau abandonaŃi de copii şi rudele lor. Sporul natural negativ evidenŃiat în comună. în ultimele decenii. c. ca o consecinŃă a depopulării prin migraŃia tinerilor. în lungul Arieşului Mic are mai mult de 20 km. comuna se compune din 33 de sate şi cel puŃin din tot atâtea crânguri. caracterizaŃi de stări de invaliditate sau de handicap. atât instituŃiile de stat cât şi cele nonguvernamentale au început reabilitarea zonei MunŃilor Apuseni prin găsirea alternativelor la minerit sau a altor activităŃi care se realizau în aceste zone. păşuni. la îmbătrânirea populaŃiei (tinerii de multe ori preferă să locuiască la oraş) şi deci la apariŃia problemelor sociale. neintegrităŃii capacităŃilor funcŃionale şi a lipsei suportului social. femeile vârstnice care nu au prestat activităŃi profesionale în timpul vieŃii lor active. bătrâni. aflate în situaŃie de marginalizare socială sau în risc de instituŃionalizare sau de dependenŃă socială. pe găsirea unor modalităŃi eficiente de intervenŃie şi pe informarea acestora privitor la serviciile sociale de care pot beneficia. izolate în câmpuri înconjurate de pădure. b. Din punct de vedere al nivelului extrem de scăzut al veniturilor.

care se manifestă în mod similar la toate persoanele vârstnice. cu cât sunt resimŃite mai stresant aceste evenimente. Series AsistenŃă Socială. Familiile continuă să ofere principalul suport de îngrijire. În ultimii ani au fost înfiinŃate în România numeroase AsociaŃii ale persoanelor vârstnice care susŃin tot mai energic drepturile la o viaŃă mai bună pentru toŃi cei trecuŃi de vârsta pensionării. precum şi calitatea acestei îngrijiri sunt părŃi integrante ale politicii de bunăstare şi de sănătate a fiecărei Ńări. Săvulescu-Matei. D. prin alocarea unor resurse pentru cofinanŃarea acelor servicii care încurajează rămânerea la domiciliu a persoanei. participarea la viaŃa socială. în Annales Universitatis Apulensis. Dezvoltarea umană şi îmbătrânirea. M. Tehnică. şi garanŃia unei reuşite în dorinŃa de a creşte permanent calitatea vieŃii acestei largi categorii de populaŃie. 4. Concomitent se impune încurajarea responsabilităŃilor familiei. (1993). Argumentul subsidiarităŃii nu trebuie folosit drept scuză pentru statul care este inactiv şi incert în ce priveşte oferirea unor servicii strict necesare pentru persoanele dependente şi îngrijitorii acestora. Investigând impactul mai multor aspecte de viaŃă cu care se confruntă bătrânii. în paralel cu dezvoltarea serviciilor de către comunitate. ci aparŃin unor subgrupuri cu probleme şi trebuinŃe specifice. Alba Iulia 4.ConsideraŃii finale În România. SperanŃă pentru vârsta a treia. ci că acestea ar trebui să fie dublate de o formaŃie caritabilă. (1991). Solidaritatea între generaŃii. A.. Ed. pensionarea. cu diversificarea acestora şi cu creşterea modalităŃilor de suport acordate îngrijitorilor. Drimer. ProtecŃia socială a persoanelor în vârstă... dar au nevoie de ajutor pentru a reuşi. Cluj Napoca. În ceea ce priveşte finanŃarea acestui sector statul se implică în finanŃarea de lungă durată a îngrijirilor. decesul soŃiei/soŃului sau schimbarea mediului rezidenŃial. şi că persoanele în vârstă nu constituie o entitate nediferenŃiată. Marshall.. asociată cu sentimente de respect şi afecŃiune. Alternative. suportul emoŃional oferit de familie sau de alŃi actori ai reŃelei informale constituite in jurul vârstnicilor. Luduşan. AsistenŃa socială pentru bătrâni. ar trebui ca în acest context. Ed. M. populaŃia vârstnică a fost supusă timp îndelungat unor lipsuri materiale deosebit de importante ceea ce a făcut ca majoritatea acestui grup de populaŃie să trăiască sub limita sărăciei. BIBLIOGRAFIE 1. comunitatea locală şi stat reprezintă cheia susŃinerii persoanelor vârstnice ca membri deplini ai societăŃii. printre care angajarea în relaŃii sociale şi de comunicare. Presa universitară Clujeană. 219 . D. Bucureşti. Având în vedere că îngrijirea vârstnicului. 3. precum şi solidaritatea între familie. printre care starea de boală. profesioniştii chemaŃi să se ocupe de această categorie de vârstă să conştientizeze faptul că nu sunt suficiente doar cunoştinŃele. 2. nr. Bucureşti. Gal. cu atât adaptarea la bătrâneŃe va fi mai dificilă.(2004). cercetările efectuate evidenŃiază faptul că.. Adaptarea este condiŃionată de numeroşi factori sociali. (2001). Toate aceste elemente sunt edificatoare pentru a putea susŃine că bătrâneŃea nu este o stare omogenă. umanistă.

Ed. (2000). Bucureşti. Bucureşti. Psihologia comunităŃii. Sociologia problemelor sociale ale vârstelor. 220 . 6. Rădulescu.5. Orford. S. Ed. în Revista de cercetări sociale. Emia.. (2003). Bucureşti. 9. Oscar Print. (1999). Omul şi îmbătrânirea. (1971). T. Strategii antisărăcie şi dezvoltare comunitară. V.monografii ale îmbătrânirii. Rămânerea în societate . Ed. O monografie regională: MunŃii Apuseni. 8. Deva. Teorie şi practică. Nr.(2000).. (1998). Săhăleanu. Ed. J. 10. Marina. L. 7. Expert.. Zamfir Elena (coord). Ed. Bucureşti.Lumina Lex. Vedinaş. 3. Enciclopedică. Bucureşti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful