Un1vers11o1eo de S111n1e Agr1oo1e s1 Med1o1nð

Ve1er1norð ,1on 1onesou de 1o Brod" 1os1






Euyen Teodorescu-Soare



Pedoloyìe

- Maicrial dc siudiu ID -







Iai, 2006





£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

1

Pedo1og1o - ob1eo1 de s1ud1u, evo1u11e, 1eg1 s1
me1ode de oeroe1ore
1.1. Pedologia este tiina care studiaz formarea i evoluia solurilor,
sub aspectul proprietilor, clasificrii, rspândirii i al utilizrii raionale.
FRIEDRICH A. FALLOU (1862) în lucrarea sa, intitulat: „ Pedologie sau tiina
general i special a solului”, utilizeaz pentru prima dat acest termen, care
este de origine greac i provine de la cuvintele: “pedon” – sol, teren, ogor i
“logos” – vorbire raional, discuie în sensul de studiu.
Pedologia este considerat tiin, deoarece are obiect de studiu, are o
evoluie în timp i are legi i metode de cercetare specifice.
Componenta de mediu în care se gsesc solurile este cunoscut sub
denumirea de Pedosfer. Evoluia solului are loc în condiiile unei interaciuni
dinamice între atmosfer, biosfer, litosfer i hidrosfer.
1.1.1. Obiectul de studiu al Pedologiei îl constituie solul. Solul, este un
produs al mediului natural i reprezint un mediu poros structurat, constituit din
compui minerali, organici i organisme vii, care s-a format i a evoluat la
suprafaa continental, respectiv un înveli superior al Pmântului, ale crui
proprieti sunt diferite în funcie de compoziie.
Spaiul poros al solurilor este ocupat de ap i aer, în timp ce faza solid
este constituit din diverse minerale, organisme vii i resturi de plante i animale.
În general apa i aerul din sol ocup aproximativ 50% din volumul
acestuia, materialul organic provenit din organismele vii i produii acestora în jur
de 5%, în timp ce circa 45% sunt ocupate de componenta mineral.
Cop11o1u1
J
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

2


Caracteristica principal a solului este dat de capacitatea acestuia de a
asigura creterea i dezvoltarea plantelor, datorit acumulrii în sol a apei, aerului
i a humusului, respectiv a elementelor de nutriie, care sunt puse treptat la
dispoziia plantelor.
Datorit caracterului natural de mediu poros i afânat, cât i capacitii
acestuia de reinere a apei i aerului, solul devine suport pentru plante, permiând
o ptrundere a rdcinilor acestora.
Pedologia studiaz solul, sub aspectul constituenilor i al relaiilor
organizatorice dintre acetia, sub aspectul originii i evoluiei, cît i sub aspectul
dinamicii proceselor pedogenetice în relaie cu factorii de formare i evoluie.
1.1.2. Evoluia în timp
În diferite epoci, au existat diverse concepii despre sol. Acum circa 5000-
7000 de ani, cunotinele despre sol erau foarte puine, aceasta deoarece
agricultura nu era o îndeletnicire stabil. Filozofii din perioada urmtoare, în
lucrrile lor, fac unele referiri la diferite noiuni agricole. Caracterul mistic al
evului mediu determin o neglijare i / sau o denaturare a tiinelor, printre care i
a celor agricole. Sfâritul secolului al XVI-lea, marcheaz apariia de teorii noi i
de lucrri în domeniul agricol, cum ar fi: teoria uleiurilor nutritive, teoria apei,
teoria prilor teroase.
Începutul secolului al XVIII-lea a marcat o impulsionare a studiului
tiinific i apariia de concepii noi, datorit acumulrii de date tiinifice. S-au
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

3
emis teorii chimice (teoria mineral i teoria humusului), teorii fizice,
microbiologice i agrogeologice. În a doua jumtate a secolului al XIX-lea, a fost
emis în Rusia, teoria genetic sau naturalist, teorie care a pus bazele Pedologiei
ca tiin. Evoluia studiilor despre soluri, a determinat elaborarea la nivelul
diferitelor ri ale lumii a unor clasificri de soluri (clasificarea FAO-UNESCO,
clasificarea WRBSR, clasificarea american, clasificarea naturalist rus,
clasificarea ICPA ).
În România, prima clasificare a solurilor a fost elaborat de Gh. Munteanu
Murgoci, fiind în timp completat i actualizat. inând seama de experiena
acumulat i de noile realizri ale tiinei solului, în România, în vederea
îmbuntirii structurii i a nomenclaturii, cât i pentru a avea o discuie unanim
acceptat la nivel internaional, s-a adoptat o nou clasificare, respectiv SRTS-
2003, care cuprinde XII clase de soluri, care includ un numr de 34 de tipuri de
sol.
În prezent, Pedologia are numeroase ramuri de specialitate, care studiaz:
Fizica solului, Chimia solului, Mineralogia solului, Biologia solului, sau diferite
fenomene sau procese specifice solului, cum ar fi: Geneza solului, Geografia
solurilor, Morfologia solului, Micromorfologia solului, Clasificarea i taxonomia
solurilor, Cartarea solurilor, Bonitarea solurilor, etc.
1.1.3. Legi în Pedologie
În Pedologie acioneaz o serie de legi proprii acestei tiine, dintre care
sunt menionate urmtoarele:
Legea zonalitii orizontale, enunat de V.V. Dokuceaev, lege de
baz, care a stat ca fundament în întemeierea Pedologiei ca tiin.
Conform acestei legi, solurile sunt distribuite la suprafaa uscatului
sub forma unor zone sau fâii cu succesiune latitudinal, de la ecuator
spre poli i care sunt corespondente cu zonele climatice i de
vegetaie. (N. Bucur-1963).
Legea zonalitii verticale, lege enunat de V.V. Dokuceaev. Conform
acestei legi, solurile sunt distribuite pe suprafaa formelor de relief sub
form de zone, fâii sau areale, în sens altitudinal, funcie de condiiile
climatice (pe msura scderii temperaturii i creterii precipitaiilor
atmosferice). Zonalitatea pedologic altitudinal ine seama de
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

4
expunerea cardinal, deoarece legitatea distribuiei altitudinale a
solurilor de pe versantele însorite difer de legitatea distribuiei
altitudinale a solurilor de pe versantele nordice (umbrite). (N. Bucur-
1963).
Legea distribuiei pedogenetice a solurilor. Aceast lege care are
caracter general, face referire la faptul c pe suprafaa uscatului,
solurile sunt distribuite conform arealelor pedogenetice, respectiv
conform distribuiei teritoriale i spaiale a tuturor condiiilor de
solificare. Pe baza acestei legi pot fi recunoscute, delimitate i
caracterizate i arealele de soluri zonale i intrazonale. (N. Bucur-
1963).
Legea specificitii unitilor taxonomice de sol. Conform acestei legi,
fiecare unitate taxonomic de sol reprezint o entitate natural, avînd o
morfogenez specific. (N. Bucur-1963).
Legea repartiiei acumulrilor de solificare în funcie de adâncime.
Conform acestei legi, orice acumulare de solificare este distribuit pe
profilul solului în funcie de adâncime, datorit îngrorii solului, prin
alterarea rocii tot mai în adâncime. (N. Bucur-1963).
Legea distribuiei acumulrilor de solificare, în ordinea invers a
solubilitii lor. Pentru toate solurile nesalinizate, acumulrile
principale i permanente de solificare, sunt distribuite în profilul
solului, în ordinea invers a solubilitii i mobilitii lor. (N. Bucur-
1963).
Legea constanei grosimii orizontului A cu tipul taxonomic. Conform
acestei legi, fiecare unitate taxonomic de sol are orizontul A, de
grosime relativ constant, ca urmare a constanei cantitii de humus
din orizontul A al fiecrei uniti taxonomice de sol. (N. Bucur-1963).
Legea corelaiei imediate. Între roca generatoare de sol i solul format
pe aceast roc, exist o corelaie imediat de textur, de compoziie
chimic, de umiditate, etc. (N. Bucur-1963).
Legea corespondenei unitilor cu repartiiile. Între unitile
taxonomice pedologice i unitile taxonomice de distribuie a solului,
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

5
exist o coresponden biunivoc, în sensul c, cunoscând unitatea
taxonomic de sol se poate prevedea arealul pedogenetic
corespunztor i reciproc. (N. Bucur-1963).
Legea evoluiei specifice a orizonturilor i a suborizonturilor solului.
Pe baza acestei legi, se evideniaz c fiecare orizont i suborizont de
sol are o evoluie proprie i specific, iar evoluia în ansamblu a
orizonturilor i a suborizonturilor unui profil de sol, este redat de
evoluia profilului i a tipurilor morfogenetice de sol. (N. Bucur-1963).
Legea evoluiei specifice fiecrui sol. Conform acestei legi, fiecare
unitate taxonomic de sol are o evoluie morfologic în timp i spaiu,
pornind de la roc pân la un sol mai evoluat chiar decât solul tipului
taxonomic. (N. Bucur-1963).
Legea evoluiei fito-pedo-cenotice. Evoluia morfologic-tipologic a
unei uniti taxonomice de sol, pân la un sol mai evoluat decât tipul,
este însoit întotdeauna de o evoluie în acelai timp i sens a
biocenozei. (N. Bucur-1963).
1.1.4. Metode de cercetare
Pedologia ca tiin utilizeaz o metodologie complex de cercetare, care
const din metode specifice tiinelor cu care vine în contact, respectiv analize
fizice, chimice, mineralogice, la care se adaug metode proprii de cercetare, cum
ar fi: metoda cercetrii profilului de sol i a unitii teritoriale de sol, metoda
morfologic i micromorfologic, metoda genetico-geografic comparativ,
metoda pedo-cartografic i experienele în vase de vegetaie i în câmp.
Profilul de sol este reprezentat în cadrul unei seciuni verticale realizate de
la suprafaa solului pân la roca de solificare, respectiv de la 0 cm i pân la 180-
200cm, printr-o succesiune de orizonturi pedogenetice în sol. Succesiunea de
orizonturi pedogenetice este caracteristic fiecrui tip de sol i reprezint totodat
criteriul de baz pentru realizarea unei clasificri. Orizonturile pedogenetice din
cadrul profilului de sol analizat, sunt identificate i caracterizate sumar în teren
prin metoda morfologic, iar în laborator prin metode fizico-chimice i
micromorfologice. Datele din teren sunt completate i evideniate tiinific.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

6
Descrierea morfologic este utilizat pentru identificarea i stabilirea unor
caracteristici morfologice ale orizonturilor de sol, cum ar fi: culoarea, grosimea,
prezena neoformaiilor i a unor proprieti fizice: textura, structura, coninutul în
schelet, consistena, porozitatea, etc.
Analizele fizico-chimice i mineralogice sunt efectuate pentru determinarea
componentelor fizice, chimice i mineralogice ale solului, sub raport cantitativ i
calitativ. Datele obinute prin analiz vin în completarea descrierii morfologice,
putându-se stabili astfel solul la nivel de tip, cât i direciile de evoluie ale
acestuia.
Metoda pedo-cartografic const în identificarea în teren cu delimitarea i
descrierea unitilor de sol, urmat de reprezentarea grafic pe hart a unitilor
teritoriale de sol existente în arealul analizat.
Experienele în vase de vegetaie i în câmp sunt utilizate în stabilirea unor
însuiri ale solului care nu pot fi evideniate morfologic, sau determinate prin
analize de laborator.
1.2. Caracteristicile solului
Principala calitate a solului o reprezint capacitatea acestuia de a face
posibil obinerea de producii vegetale. Aceasta capacitate a solului este
determinat de o multitudine de caracteristici:
caracterul de corp format pe cale natural prin transformarea
mineralelor i a rocilor din partea superioar a litosferei i care
evolueaz în timp sub aciunea factorilor pedogenetici;
în sol au loc procese specifice vieii: asimilaie-dezasimilaie, sintez-
descompunere, acumulare i eliberare de energie, toate acestea pe seama
materiei vii, prezente în sol sub form de microflor / microfaun i
macro flor / macrofaun;
în sol se acumuleaz humus, materie organic complex, specific
solului, rezultat în urma transformrii i a descompunerii resturilor
organice rmase în orizontul de suprafa, sau la suprafaa profilului de
sol, dup parcurgerea ciclurilor biologice, resturi care sunt degradate
biologic prin reacii biochimice de descompunere i de sintez;
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

7
compoziia chimic a solului este complex, solul având o capacitate
ridicat de înmagazinare pentru ap i elemente nutritive, substane care
sunt puse treptat la dispoziia plantelor. Humusul este considerat
principalul rezervor de substane nutritive, care pune la dispoziia
plantelor prin intermediul apei, elementele nutritive necesare creterii i
dezvoltrii acestora;
solul are proprieti specifice: capacitate de adsorbie anionic i de
schimb cationic, capacitate de tamponare, reacie, etc;
deoarece este afânat i poros, solul favorizeaz ptrunderea rdcinilor
plantelor, fiind considerat suport pentru plante i totodat un rezervor
natural pentru ap, aer i elemente de nutriie, asigurând astfel
dezvoltarea plantelor;
între aerul din sol i aerul atmosferic are loc un schimb permanent de
CO2 i alte gaze toxice, rezultate în urma respiraiei plantelor i
microorganismelor;
prin rolul tampon creat între complexul adsorbtiv al solului i
substanele toxice provenite din surse poluante naturale sau antropice,
solul are rol important în meninerea ecologiei mediului.
Aceste caracteristici fac ca solul s prezinte comparativ cu materialul
parental sau cu roca generatoare de sol din care s-a format, o nou proprietate,
denumit fertilitate.
1.3. Fertilitatea solului
Prin fertilitate, D. Davidescu, 1981 înelege: „Capacitatea solurilor de a
pune la dispoziia plantelor în mod permanent i simultan, substanele nutritive,
apa i aerul, în cantiti îndestultoare fa de nevoile acestora i de a asigura
condiiile fizice i biochimice necesare pentru creterea i dezvoltarea plantelor”.

£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

8


Astfel, într-un sol fertil elementele nutritive, indispensabile plantelor se
gsesc în stare asimilabil i în cantiti suficiente pentru a satisface cu
regularitate necesitile plantelor, limitarea dezvoltrii plantelor fiind influenat
numai de puterea productiv a speciei cultivate i de condiiile climatice.
Noiunea de fertilitate implic cele mai bune proprieti fizice, chimice i
biologice ale solului, existena în proporie suficient a substanelor nutritive
indispensabile pentru viaa plantelor, o cantitate corespunztoare de ap, fiind
corelat totodat cu absena substanelor toxice capabile de a limita, sau suprima
capacitatea de producie a solului.
Fertilitatea în ansamblu este determinat de sol care are potenialul
productiv determinat de coninutul în ap, aer, elemente nutritive, condiionate din
punct de vedere climatic, cât i de favorabilitatea acestuia pentru diferite categorii
de plante.
Prin dezvoltarea tiinei i tehnicii agricole (influena activitii productive
antropice, lucrri agrotehnice, îngrminte, plante cultivate) fertilitatea natural
este amplificat, solul dobândind astfel o fertilitate cultural.
Fertilitatea natural este capabil de autoregenerare i nu poate fi
suplinit de fertilitatea artificial sau dobândit. Fertilitatea natural este o
funcie a ecosistemului (sol – atmosfer - plant) i poate fi definit prin relaia:

R = f (P, S, C, L, CO
2
, O
2
, T), în care:

R- este producia de biomas vegetal realizat anual;
f- factorii care contribuie în realizarea biomasei vegetale;
P – planta;
S – solul;
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

9
C – condiiile climatice;
L – energia luminoas;
O
2
; Co
2
; coninutul în O
2
i CO
2
din atmosfera apropiat;
T – timpul.
Sub aspectul fertilitii culturale sau dobândite, C.Chiri, (1974)
menioneaz urmtoarea relaie:

R = f (P, Sc, C, L, I, M, T,),
în care:
R – producia de biomas vegetal anual;
P – planta;
Sc– solul culturalizat;
C – climatul local;
L – energia luminoas;
I – investiia suplimentar pentru îmbuntirea tehnologiei;
M – valoarea muncii efective;
T – timpul

Formoreo s1 o1oð1u1reo oomponen1e1
m1nero1e o so1u1u1
În concepia actual i modern a Pedologiei, solul este considerat ca fiind
un sistem informaional deschis, de natur mineral i organic, heterogen i
polidispers, structurat i poros, în care elementele componente se afl în cele 3
faze de agregare a materiei: solid, lichid i gazoas (Chiri C., 1974). Materia
solid reprezint 50 % din volumul solului, iar restul de 50 % îl reprezint materia
lichid i gazoas (Malavolta, 1976, citat de Lctuu R.., 2000 i Brady W.,1994,
citat de Teodorescu-Soare E.).
În general, în alctuirea solului, predomin compuii minerali rezultai prin
transformarea fizic i chimic a rocilor i mineralelor, sub aciunea factorilor de
pedogenez, în decursul timpului.
Cupítoíuí
2
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

10
2.1. Alctuirea chimic, mineralogic i petrografic
a litosferei
Scoara terestr, ca înveli extern al globului pmântesc, are o grosime
medie de aproximativ 80 km. Ea este alctuit din diferite roci i minerale, care
conin în diferite procente, toate elementele chimice din tabelul lui Mendeleev.
2.1.1. Compoziia chimic a litosferei
Proporia elementelor chimice din compoziia litosferei, oscileaz în limite
foarte largi (Blaga G. i colab., 1996).
Compoziia chimic (% in greutate) a litosferei pân la
adâncimea de 18 km
Diferii autori
Elemente chimice
Clarke i Washington A.F. Fersman B.B. Polanov
Oxigen 49,52 49,13 49,30
Siliciu 25,75 26,00 25,67
Aluminiu 7,51 7,45 7,50
Fier 4,70 4,20 4,70
Calciu 3,39 3,25 3,39
Sodiu 2,64 2,40 2,63
Potasiu 2,40 2,35 2,40
Magneziu 1,94 2,35 1,93
Hidrogen 0,88 1,00 0,87
Fosfor 0,12 0,12 0,10
Sulf 0,01 0,10 0,26
Mangan 0,08 0,10 0,10
Titan 0,58 0,61 0,55
Carbon 0,08 0,35 0,09
Clor 0,19 0,20 0,15

Se observ c un numr de 10 elemente (O, Si, Al, Fe, Ca, Na, K, Mg, N,
P) formeaz circa 99 % din scoar, iar celelalte 5 elemente chimice (S, Mn, Ti, C,
Cl) doar 1 %.
Elementele chimice O, Si, Al, care sunt componentele principale ale
silicailor, reprezint circa 83 % din scoar, ceea ce face ca silicaii s reprezinte
75 % în alctuirea litosferei.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

11
Dup A.P. Vinogradov, citat de S.Udrescu, 1995, coninutul litosferei i al
solului în diferite elemente chimice este:
Compoziia chimic a litosferei i solului (%)
Element
Litosfer Sol Element Litosfer Sol
O 47,2 49,0 Mg 2,10 0,65
Si 27,6 33,0 C 0,10 2,00
Al 8,8 7,13 S 0,09 0,085
Fe 5,1 3,80 P 0,08 0,08
Ca 3,6 1,37 Cl 0,045 0,01
Na 2,64 0,63 Mn 0,09 0,085
K 2,60 1,36 N 0,01 0,10

În litosfer, circa 50 % (47,2 %) este oxigen i un sfert (27,6 %) este
siliciu. Urmeaz apoi cu 2 pân la 9 % urmtoarele elemente: aluminiu 8,8 %, fier
5,1 %, calciu 3,6 %, natriu 2,64 %, potasiu 2,60 % i magneziu 2,10 %.
Cele 8 elemente, reprezint 99 % din masa litosferei.
Alte 6 elemente importante pentru viaa plantelor, ocup zecimi i sutimi
de %: C – 0,10 %; Si – 0,09 %; P – 0,08 %; Cl – 0,045 %, Mn – 0,09 % i N –
0,01 %.
Deoarece alctuirea prii minerale a solului, depinde de compoziia chimic a
litosferei, se observ valori apropiate sub raportul coninutului, între litosfer i
sol.
Astfel, pe primul loc în sol i litosfer este oxigenul (cu 47,2 % în litosfer
i 49,0 % în sol), pe locul doi, siliciul (27,6 % în litosfer i 33,0 % în sol), pe
locul trei aluminiul (8,8 % în litosfer i 7,13 % în sol) i pe locul patru, fierul
(5,1 % în litosfer i 3,80 % în sol).
La unele elemente chimice, în sol apare un coninut mult mai mare fa de
litosfer, cum este cazul azotului (0,01% în litosfer i de 10 ori mai mult,
respectiv 0,10 % în sol) i în cazul carbonului (0,10% în litosfer i de 20 ori mai
mult în sol, respectiv 2,00%). Ponderea mai mare a acestor elemente în sol, este
determinat de activitatea vital i enzimatic a solului.
Coninutul mai ridicat al solului în oxigen, hidrogen i siliciu i mai sczut
în aluminiu, fier, calciu, magneziu, potasiu i natriu, se datoreaz proceselor
chimice de pedogenez.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

12
În formarea solului un rol important îl au siliciu, aluminiu, fier i calciu.
2.1.2. Compoziia mineralogic a litosferei
Mineralele sunt corpuri naturale anorganice, solide i omogene din punct
de vedere fizico-chimic, care s-au format în scoar prin combinarea chimic a
diferitelor elemente chimice. Singurul mineral lichid este mercurul. Cu studiul
mineralelor se ocup mineralogia.
Din cele peste 3000 minerale cunoscute, mai rspândite sunt aproximativ
100. Dup compoziia chimic i structura reelelor cristaline, mineralele se
grupeaz în urmtoarele clase:
• clasa elementelor native;
• clasa sulfurilor;
• clasa srurilor haloide;
• clasa oxizilor i hidroxizilor;
• clasa srurilor oxigenate.
2.1.3. Alctuirea petrografic a litosferei
Rocile sunt asociaii naturale de una sau mai multe minerale, care au
aceeai structur i origine i care alctuiesc litosfera. Cu studiul lor se ocup
tiina petrografic. Dup modul lor de formare se clasific în 3 categorii :
a) magmatice (vulcanice, eruptive);
b) metamorfice;
c) sedimentare.
Rocile magmatice i rocile metamorfice s-au format în interiorul scoarei
terestre, în timp ce rocile sedimentare s-au format pe suprafaa scoarei terestre.
Rocile formate în interiorul scoarei terestre poart denumirea de roci
endogene, în timp ce, cele formate pe suprafaa scoarei sunt denumite roci
exogene.
Rocile vulcanice rezult prin consolidarea materiei topite (o soluie
intratehnic de silicai i oxizi cu compoziie complex, saturai cu vapori i gaze).
Materia topit din zonele adînci din scoar, poart denumirea de magm, iar
prezena acesteia la suprafa, se numete lav.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

13
Rocile metamorfice se formeaz din rocile eruptive i din rocile
sedimentare, în urma schimbrii condiiilor de presiune, temperatur i chimism
din litosfer. Aceste schimbri apar în timpul micrilor tectonice (a
cutremurelor), sau în timpul erupiei vulcanilor. Sub influena acestor procese
endogene, rocile preexistente (sedimentare, eruptive sau metamorfice mai vechi)
sufer o serie de transformri, ce determin o recristalizare parial sau complet a
acestora.
Rocile sedimentare sunt depozite de materiale cristaline sau amorfe,
rezultate în urma proceselor de dezagregare a rocilor preexistente (vulcanice,
metamorfice sau sedimentare preexistente), sub aciunea factorilor de pedogenez.
Ele se formeaz la suprafaa litosferei i de aceea sunt considerate a fi de natur
exogen.
În structura litosferei, ponderea cea mai mare o dein rocile sedimentare
(75%). Cele magmatice, împreun cu cele metamorfice, dein o pondere de 25%.
În condiiile României, rocile sedimentare au o pondere mult mai mare i anume
85%. Rocile metamorfice dein o pondere de circa 10%, iar cele eruptive au o
pondere de circa 5%.











Schema ciclului petrogenetic


alterare
fuziune parial
(anatexis)

sedimentare i
litificare
metamorfism
vulcanism
intruziune plutonic
topire parial a
mantalei superioare
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

14
2.2. Formarea prii minerale a solului prin procese fizice, chimice i
biochimice
Sub influena permanent i de durat a unor procese geologice endogene
i exogene, scoara terestr se transform continuu, sub aspect structural,
compoziional i de relief.
Aciunea forelor i proceselor interne, determin formarea
neuniformitilor reliefului, iar cele externe au o aciune contrar, la nivelul
scoarei. Aceste procese au loc la scar geologic, sub raportul timpului, spaiului
i al forelor care acioneaz.
Sursele principale de energie ale proceselor geologice sunt: cldura intern
a Pmîntului, radiaiile cosmice, atracia gravitaional a Pmîntului, micarea de
rotaie a Pmîntului, atracia Lunii i Soarelui.
Rocile iniiale vulcanice sau metamorfice preexistente în partea superioar
a litosferei, în decursul timpului sunt supuse transformrilor. Principalele procese
fizice, fizico-mecanice i chimice de transformare a rocilor i mineralelor din
scoara terestr sunt:
– dezagregarea;
– alterarea;
– transportul;
– sedimentarea produilor rezultai.
2.2.1. Dezagregarea rocilor i a mineralelor
În modificarea scoarei terestre, procesele de dezagregare, alterare, eroziune,
transport i sedimentare a materialului rezultat, au avut o influen major. Iniial,
partea superioar a litosferei a fost constituit din roci dure, masive, cu aspect
compact. Acest material iniial, a fost supus aciunii destructive permanente a
factorilor de mediu, cu efect în transformrile fizico-chimice i biochimice
profunde, care au determinat formarea solurilor.
Scoara terestr a fost supus în mod continuu aciunii unor factori interni
(activiti vulcanice, micri tectonice) sau externi (ageni atmosferici, hidrosferici
i biosferici ), avînd ca rezultat apariia unei formaiuni noi, cunoscut sub
denumirea de pedosfer.

£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

15
La nivelul pedosferei, rocile iniiale, compacte i dure, au devenit afînate,
materialul cptînd permeabilitate pentru ap i aer, pe fondul apariiei unor
substane chimice simple sau complexe noi, accesibile organismelor vegetale.
Transformrile profunde suferite de materialul iniial s-au datorat aciunii
simultane a proceselor de dezagregare i alterare.
Dezagregarea este un proces fizico-mecanic sau biomecanic în urma
aciunii cruia, rocile i mineralele iniiale, sufer o fragmentare, în particule de
diferite mrimi, fr ca materialul mrunit s sufere transformri chimice.
Dezagregarea, este cunoscut i sub denumirea de alterare fizic sau alterare
mecanic. Mrunirea rocilor este efectul modificrii condiiilor de mediu. Toate
rocile i mineralele din scoara terestr sunt supuse aciunii procesului de
dezagregare.
Dezagregarea, este un proces complex, care este determinat de aciunea
factorilor atmosferici,hidrosferici i biosferici.
2.2.2. Alterarea materiei minerale
Alterarea rocilor i mineralelor este un proces chimic, biochimic sau
fizico-chimic, care determin transformarea acestora în produse cu proprieti
diferite de cele ale materialelor iniiale.
Alterarea poate avea loc în urma dezagregrii, sau concomitent cu
dezagregarea. Alterarea este favorizat de dezagregare i este cu atît mai intens
cu cît mrunirea este mai avansat, realizîndu-se o suprafa mai mare de contact
cu agenii externi de alterare.
Creterea suprafeei de contact cu agenii externi
în funcie de gradul de mrunire
Lungimea
laturii unui
cub (cm)
Numrul
cuburilor
Suprafaa
total
Lungimea
laturii unui
cub
Nr. cuburi
Suprafaa
total
1 cm 1 6 cm
2
1µ 10
12
6 m
2

1 mm 10
3
60 cm
2
0,1 µ 10
15
60 m
2
0,1 mm 10
6
600 cm
2
0,01 µ 10
18
600 m
2
0,01 mm 10
9
6000 cm
2
1,0 mµ 10
21
6000 m
2

£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

16
Pe suprafaa de ruptur a mineralelor i rocilor dezagregate, apar ionii cu
valene libere nesatisfcute, care se manifest cu energie liber la suprafaa
particulelor, determinînd alterarea acestora. Prin alterare, mineralele primare îi
modific structura, transformîndu-se în minerale secundare care au o stabilitate
mai mare i o compoziie chimic mai simpl.
Alterarea, ca i dezagregarea, se produc sub aciunea factorilor atmosferei,
hidrosferei i biosferei. Principalii ageni de alterare sunt: apa, gazele (O
2
, CO
2
),
srurile, acizii organici i anorganici, temperatura, lumina, rdcinile plantelor.
Apa are rolul cel mai important. Apa prezent în sol, roci i materialele
parentale (de provenien pluvial sau freatic) dizolv srurile diferite, acionînd
ca un dipol cu ioni H+ i OH
-
. Acetia acioneaz ca ageni foarte activi în
alterarea chimic. Alturi de acetia, CO
2
dizolvat în ap intensific puterea de
alterare chimic. Soluia solului (faza lichid a solului) în care sunt dizolvai
diferii compui chimici: CO
2
, diferii acizi organici i minerali i diferite baze, au
un rol important în alterarea chimic.
Srurile uor solubile (NaCl, KCl, Na
2
SO
4
, K
2
SO
4
) favorizeaz
descompunerea silicailor prin hidroliz. Srurile greu solubile (CaCO
3
, MgCO
3
)
alcalinizeaz soluia solului, intensificînd procesul de hidroliz, determinînd
coagularea coloizilor i încetinirea levigrii coloizilor.
Gazele din porii necapilari ai solului (CO
2
, O
2
, NH
3
, H
2
S) acioneaz în
procesele de oxido-reducere (direct sau indirect) prin accelerarea sau inhibarea
procesului de alterare.
Acizii organici din soluia solului rezultat în urma oxidrii materiei
organice moarte i alturi de acizii humici i anorganici, determin dizolvarea
unor minerale din roci. Acetia se pot descompune prin decarboxilare pîn la
compui simpli de tipul CO
2
i H
2
O (azotul din compuii organici i cei humici se
pierde sub form de NH
3
sau N
2
).
Rdcinile plantelor, în urma procesului de schimb de ioni, exudeaz în
sol diferii compui organici i minerali, sub form de baze, sruri, acizi, hormoni,
enzime, care au rol important în alterarea chimic i biologic.
Microorganismele au rol important în alterare, mai ales în hidratare.
Corpul lor prin procese de sorbie, ader la particulele minerale i elimin diferite
enzime care determin alterarea particulelor minerale, care vin în contact cu
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

17
microorganisme. Prin alterarea enzimatic (biochimic), rezult compui organici
simpli sau compui minerali (ioni de sulfat, fosfat, azotat), care trec în soluia
solului.
Fauna solului desfoar în primul rînd o aciune mecanic de mrunire a
mineralelor, prin executarea de canale i culcuuri. De asemenea, indirect,
acioneaz în procesul de alterare prin eliminarea unor produi de excreie
(aminoacizi, oxid formic, acid oxalic), care determin alterarea mineralelor.
Alterarea rocilor i mineralelor se produce printr-o serie de procese chimice,
fizico-chimice i biologice care se petrec deseori concomitent i se condiioneaz
reciproc, multe dintre ele avînd caracter contradictoriu: oxido-reducerea,
carbonatarea i decarbonatarea, hidratarea i deshidratarea, dizolvarea i
insolubilizarea, hidroliza.
2.3. Alctuirea prii minerale a solului: produii rezultai prin
dezagregare i alterare
În decursul timpului, sub aciunea factorilor de solificare din atmosfer,
hidrosfer i biosfer, rocile masive sunt transformate în roci mai mult sau mai
puin afînate, respectiv fragmente grosiere de diferite dimensiuni (rocile
sedimentare).
Produii care rezult din sfrîmarea i mrunirea rocilor i mineralelor se
difereniaz dup gradul lor de mrunire precum i dup compoziia lor chimic.
Produii de descompunere sunt reprezentai de fragmente grosiere de diferite
mrimi, care pstreaz în general compoziia chimic a rocilor iniiale (eruptive
sau metamorfice). Aceti compui de dezagregare sunt denumii constitueni
primari ai scoarei de alterare i ai solului. Ei reprezint aglomerri mono
minerale sau poliminerale, care au diferite grade de dispersie i sunt de mrimea
pulberilor i a bolovanilor.
În urma proceselor de alterare i transformare chimic, rezult o serie de
compui chimici sau minerale noi ,care reprezint componenta mineral secundar
a solului. Aceti compui noi, deosebii de roca iniial din care au rezultat, au o
structur foarte fin. În contact cu apa pot s formeze soluii (fiind denumii
compui solubili) sau pot forma suspensii coloidale.

£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

18
2.3.1. Principalii produi de dezagregare
În funcie de mrimea fragmentelor de roc rezultate în urma proceselor de
dezagregare, aceti produi minerali grosieri se împart dup scara de mrime
propus de Atterberg, astfel:
• bolovni (diametru peste 200 mm);
• pietre (diametru între 20 – 200 mm);
• pietri (diametru între 2 – 20 mm);
• nisip grosier (diametru între 2 – 0,2 mm);
• nisip fin (diametru între 0,2 – 0,02 mm);
• praful (pulberi, mîl) cu diametru între 0,02 – 0,002 mm.
Compuii minerali grosieri cu diametrul mai mare de 2 mm formeaz
„scheletul solului” iar compuii minerali grosieri primari cu diametru mai mic de
2 mm formeaz „pmîntul fin”.


Foo1or11 pedogene11o1
de so11]1oore

Aciunea unor procese neîntrerupte de dezagregare, alterare, sintez,
migrare i acumulare asupra materiei minerale i organice, determin
transformarea scoarei superioare a litosferei în soluri, astfel încât solul evolueaz
de la roca "in situ", deci de la o morfologie simpl ctre solul cu o morfologie
evoluat.
Solul este un corp natural care s-a format i se formeaz la suprafaa
uscatului, pe seama rocilor i mineralelor, ca rezultat al interaciunii complexe din
zona de interferen a litosferei cu biosfera, atmosfera i hidrosfera. Complexul de
factori naturali care iau parte la transformarea rocilor i mineralelor din litosfer,
într-un corp natural nou, cunoscut sub denumirea de sol, formeaz complexul
factorilor pedogenetici.
Solul reprezint înveliul extern al Terrei, numit pedosfer, în care
componentele celor 4 geosfere au rolul de factori de solificare (pedogenetici).
Cupítoíuí
3
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

19
Factorii de solificare sunt componeni ai mediului natural care acioneaz
i particip la formarea înveliului de sol.
Înveliul extern al pmântului (scoara terestr), este constituit din roci i
minerale pe care, sub aciunea continu i permanent a factorilor ecologici de
mediu zonal i local, se formeaz i evolueaz înveliul de sol. Solul rezult prin
aciunea conjugat i influena reciproc a tuturor factorilor de solificare zonali i
locali, în formarea solului acionînd legea fundamental a ecologiei a lui
Lisherlich, respectiv legea aciunii combinate a tuturor factorilor.
Întemeietorul pedologiei tiinifice, V.V. Dokuceaev, a considerat c în
formarea solului, o importan major au urmtorii factorii pedogenetici: clima,
factorul biologic, relieful, roca i vîrsta, la care V.R. Viliams a adugat factorul
antropic. Ulterior, specialitii au luat în considerare i rolul factorului local (apa
freatic i stagnant).
C. V. Oprea (1972 ), clasific factorii de solificare, în:
• factori cu rol pasiv ( mineralele i rocile );
• factori cu rol activ ( organismele vegetale i animale);
• factori condiionali ( clima, relieful, vîrsta regiunii);
• factori cu caracter local( apele freatice, intervenia antropic);
• factori cu caracter întîmpltor ( gravitaia, cutremurele de pmînt,
erupiile vulcanice).
În procesul de solificare, toi factorii naturali au importan egal i sunt
indispensabili, întrucît lipsa unuia, exclude procesul de pedogenez.
În anumite stadii genetice, sau în anumite condiii ecologice de specific
zonal, unul sau altul din factorii de solificare poate avea un rol determinant. De
exemplu, pe calcare, roca are rol determinant în formarea i evoluia solului. În
zona de lunc, relieful are rol hotrîtor, pe cînd în zona montan, clima i
vegetaia au rol determinant.
În procesul de pedogenez, rol esenial îl are factorul biologic (plante,
microorganisme, forma edafic).
N.M. Libinev consider c “repartiia solurilor nu este întîmpltoare, ele
se afl toate la locul lor i ocup chiar suprafeele pe care trebuie s le ocupe, în
virtutea condiiilor necesare genezei lor. Spaiul i timpul sunt condiii de
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

20
existen a solurilor formate, care sunt subordonate unor anumite legi generale i
particulare în procesele de genez i rspîndire geografic”.
Rocile i mineralele primare rezultate în urma consolidrii magmei, cu
toate c aveau un coninut în elemente de nutriie (fosfor, calciu, potasiu,
magneziu etc.), datorit masivitii i compactitii lor nu prezentau condiii care
s permit dezvoltarea rdcinilor i asigurarea cu substane nutritive i ap.
Procesele de dezagregare (mrunire) i alterare (modificare chimic) a
acestora sub aciunea agenilor atmosferici, hidrosferici i biosferici a permis
transformarea rocilor primare compacte în roci secundare afînate (realizîndu-se o
reea de spaii sau pori) i formarea unor substane chimice simple sau complexe
(sruri, oxizi i hidroxizi, minerale argiloase). Roca afînat (datorit porozitii)
prezint capacitate pentru ap i aer. Apa din precipitaii, în cazul rocilor afînate
ptrunde i se reine în pori, formînd rezerve pentru plante. Aerul din porii rocii
afînate împreun cu apa reinut din precipitaii i substanele de nutriie în forme
simple asigur instalarea plantelor i microorganismelor. Prin fotosintez plantele
trec substanele minerale din sol în substane organice din care este alctuit corpul
lor. Dup parcurgerea ciclului biologic, sub aciunea microorganismelor, resturile
organice sunt în parte, descompuse în substane minerale folosite de plantele ce
urmeaz i, în parte, sunt transformare în humus.
Repetarea în timp a acestui proces determin reinerea i acumularea în
partea superioar a scoarei, a substanelor nutritive sub form de substane
organice, în special humus (procese de bioacumulare). Aciunea conjugat a
proceselor de dezagragare, alterare i bioacumulare, alturi de reinerea i
migrarea compuilor rezultai determin modificri fizice, chimice i biologice în
partea superioar a scoarei, aceasta transformîndu-se în timp în sol, care este un
corp natural ce prezint însuiri i o alctuire proprie. Condiiile de mediu sunt
cele care determin procesele ce duc la formarea solurilor. Aceste condiii sunt
extrem de variate astfel încît intensitatea proceselor este diferit, rezultînd o
varietate de soluri.




£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

21


Formoreo s1 o1oð1u1reo pðr111 orgon1oe o
so1u1u1

4.1. Originea i compoziia resturilor organice din sol
La încheierea ciclurilor biologice anuale sau multianuale, atît la suprafaa
solului, cît i în sol, se depun permanent, anumite cantiti de resturi organice
vegetale i animale, moarte.
Cantitile de resturi organice, precum i compoziia acestora, oscileaz
foarte mult, în funcie de tipul biocenozelor de plante, animale i microorganisme,
precum i în funcie de condiiile pedoclimatice i nu în ultimul rînd, de activitatea
uman. Cea mai mare cantitate de resturi organice moarte care rmîn periodic pe
sol i în sol, este de provenien vegetal (biocenoze naturale i cultivate).
Cantiti de resturi organice din diferite tipuri de ecosisteme terestre
Tipuri de vegetaie de pe glob
Specificare Tundr
arctic
Brdete
de taiga
Silvostep
cu stejar
Step
moderat
arid
Step
arid
Tufriuri
joase de
semideert
Savane
aride
Pduri
subtropicale
Pduri
umede
tropicale
Biomas total,
t/ha
5,0 100-300 400 25 10 4,3 26,8 410 500
Resturi anuale,
rdcini + pri
aeriene, t/ha
1,0 3,5-5,5 6,2 11,2 4,2 1,2 7,2 21 25
Formarea
posibil de
humus din
resturi organice
moarte t/ha
0,3
1,05-
1,65
1,95 3,36 1,26 0,36 2,16 6,3 7,5
Rezerva de
humus pe 0 –
100 ani, t/ha
73 99 215 426 116 62 - 282 -
Resturile organice vegetale conin diferii compui organici:
hidrai de carbon;
lignine:
Cupítoíuí
4
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

22
proteine;
taninuri;
lipide;
ceruri, rini, colorani naturali.
Resturile organice animale, conin substane organice alctuite din:
grsimi;
hidrai de carbon;
substane albuminoide, etc.
Coninutul resturilor organice în diferite substane, precum i compoziia
cenuii (elemente minerale: Ca, K, Mg, Na, Fe, Al, P, S, Si etc.), difer dup tipul
i proveniena acesteia, precum i dup compoziia mineral i organic a solului
pe care se dezvolt i apoi mor. Resturile organice moarte, conin în medie între
20 – 50 % celuloz, 10 – 28 % hemiceluloz, 10 – 30 % lignine, proteine între 1 –
15 %, tanani i lipide între 1 – 8 %, zaharuri i amidon conin între 1 – 18 %.
Compoziia resturilor organice (dup C.Chiri, 1974) - % din S.U.
Litiera
Subst.
organice Pin Molid
Mestea-
cn
Lemn
de pin
Paie grîu
toamn
Pai grîu
prim-
var
Frunze
trifoi
Rdcini
lucern
Rdcini
pir
Proteine
brute
16 7 6 - - - 22 13 8
Amidon - - - - - - 3 18 -
Pentozani - - - 11 25 24 - - -
Hemicelu-
loze
18 22 26 - - - 8 12 23
Lignine 42 39 39 29 24 23 4 9 18
Celuloz 17 14 14 44 38 40 15 21 25
Cenu 2,5 8 5 0,5 5 5 - - -

Compoziia unor resturi organice (dup Alexandrova, citat de
Gh.Blaga i colab., 1996)
Hidrai de carbon
Proveniena
Cenu
Subst.
proteice Celuloz
Hemi-
celuloz
Lignin
Lipide,
tanani
Bacterii 2-10 40-70 - - - 1-40
Alge 20-30 10-15 5-10 50-60 - 1-3
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

23
Licheni 2-6 3-5 5-10 60-80 8-10 1-3
Muchi 3-10 5-10 15-25 30-60 - 5-10
Ferigi 6-7 4-5 20-30 20-30 20-30 2-10
Conifere lemn 0,1-1 0,5-1 45-50 15-25 25-30 2-12
Conifere frunze 2-5 3-8 15-25 15-20 20-30 5-15
Foioase lemn 0,1-1 0,5-1 40-50 20-30 20-25 5-15
Foioase frunze 3-8 4-10 15-25 10-20 20-30 5-15
Graminee
perene
5-10 5-12 25-40 20-35 15-20 2-10
Leguminoase
perene
5-10 10-20 25-30 15-25 15-20 2-10

Elementele minerale din frunze, se obin prin calcinare sub form de
cenu. Cantitatea de cenu, difer în funcie de specie, vîrst, organul vegetativ.
Se constat c la speciile lemnoase, cenua reprezint 0,3- 0,4 % din materia
uscat a lemnului de pin; 16– 2,4% din materia uscat din crengi; 3,5– 5,8% din
scoar i 4,5 – 8,8 % din frunze uscate.
În cenu, predomin calciul cu 44– 88 %, apoi potasiul 7,7– 22%, dup
care urmeaz fosfor, magneziu, fier, siliciu.
Vegetaia ierboas este mai bogat în cenu i deci în elemente minerale
(5 – 10 %), fa de cea lemnoas de foioase (3– 8%).
Vegetaia ierboas este mai bogat în proteine (10– 20%) fa de cea
lemnoas (0,5 – 10%) i, de aceea, se descompune mai rapid i mai uor.
Vegetaia ierboas, red solului cantiti mai mari de resturi organice,
acestea fiind de calitate superioar în comparaie cu componenta lemnoas.
4.2. Transformarea materiei organice din sol
Resturile organice de la suprafaa solului i din sol, sub aciunea factorilor
fizici, chimici i mai ales a celor microbiologici (sub aciunea biocenozei
reprezentat de microorganisme i mezofaun edafic) sufer procese continui i
profunde de transformare. Aceste transformri se încadreaz în 3 categorii:
a) descompunerea morfologic a resturilor vegetale de ctre animalele
din sol;
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

24
b) descompunerea rapid i complet a resturilor organice vegetale i
animale pîn la compuii finali de descompunere (CO
2
, H
2
O, NH
3
,
sruri etc.), care se mai numete i mineralizarea materiei organice;
c) descompunerea mai lent i incomplet a resturilor organice i
formarea de produi intermediari noi de resintez, proces denumit
humificare.
Substanele humice rezultate, sunt supuse i ele procesului de mineralizare,
dar într-un ritm mai lent fa de materia organic proaspt.
Mineralizarea i humificarea sunt procese care se manifest simultan.
Uneori predomin mineralizarea, dar în alte situaii, descompunerile sunt foarte
lente i au loc acumulri de resturi organice slab transformate. În funcie de
condiiile de mediu i de natura i cantitatea resturilor organice, va predomina
procesul de mineralizare, sau cel de humificare. De obicei, se realizeaz un
echilibru între cele dou procese.
Descompunerea morfologic a resturilor organice, reprezint faza iniial.
Componenii microflorei i faunei edafice intr imediat în aciune i încep
aciunea mecanic de fragmentare i de amestecare parial a resturilor organice
cu materia mineral. Rîmele, cîrtiele, oarecii, fragmenteaz i structureaz
resturile vegetale i le introduc în sol. Apoi, aceste resturi sunt fragmentate tot mai
mrunt de rîme, larve de insecte nematode, miriapode, melci, acarieni. Aceste
resturi organice mrunite, sunt amestecate i trecute prin tubul digestiv. Astfel c
resturile organice îi pierd structura iniial de esuturi i sunt profund
transformate biochimic (Chiri C., 1974).
Alturi de aceste transformri biochimice i biofizice, resturile organice
sufer i altfel de modificri, în care nu sunt implicate microorganisme i anume:
diferite modificri chimice prin hidroliz, oxidare a grsimilor i srurilor
compuilor aromatici, precum i modificri provocate de enzimele din esuturi
(care au caracter oxidant, în cadrul celulelor moarte, asupra tananilor,
aminoacizilor, polifenolilor).
Transformarea biochimic a resturilor organice moarte, determin
formarea de produi simpli de descompunere intermediar, care pot fi descompui
pîn la compui finali de descompunere, sau care, împreun cu produii de
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

25
descompunere intermediar, se reunesc în compui organici noi i anume
substane humice.
4.2.1. Principalii produi de descompunere a resturilor organice
Principalii componeni ai resturilor organice moarte (glucide, protide,
lipide, lignine etc.) sunt descompui pe cale biologic sub form de produi de
descompunere final, sau sub form de produi intermediari. O parte dintre
acestea sunt asimilate de plante sau descompui de microorganisme. Alte parte
sunt cuplai în diferite reacii de formare a humusului i sub form de compui
organo-minerali. Cei mai solubili dintre produii de descompunere sunt levigai pe
profilul solului i chiar în apele freatice.
Resturile organice prin descompunere sunt intens transformate, existînd o
diferen între compoziia substanelor organice, înainte i dup humificare.
Compoziia substanelor organice, înainte i dup humificare
(dup Waksman S.A., 1968)
Componente organice
Înainte de humificare, în
% din greutatea uscat
a materiei vegetale
Dup humificare - % -
Celuloz 20-50 2-10
Hemiceluloz 10-28 2-28
Lignine 10-30 35-55
Proteine 1-15 15-45
Taninuri, grsimi, ceruri 1-8 1-8

Prin descompunere, cam 2/3 din resturile organice se mineralizeaz. O
mare parte din produii finali i intermediari sunt utilizai în nutriia plantelor.
Circa 1/3 din produii intermediari iau parte la procesul de humificare.
Descompunerile pariale i totale depind de compoziia i structura
anatomic a resturilor organice, de microorganismele participante, de regimul
aerohidric din sol, de reacia solului, de umiditate i temperatur.
În primele stadii ale descompunerii, mineralizarea este foarte intens (în
condiii aerobe, în intervalul 2 sptmîni– 3 luni de la declanarea
descompunerilor). Cele mai uor descompuse sunt substanele organice: glucide,
protide i lipide, iar cel mai greu sunt: ligninele, tananii, cerurile. În condiii de
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

26
anaeroboz, exces sau lips de umiditate (sub 20 i peste 80 % din capacitatea
solului pentru ap), temperaturi sub 15
0
C sau peste 50
0
C.
În aceleai condiii de clim, pe soluri argiloase se acumuleaz mai mult
humus, iar pe cele nisipoase, mineralizarea este mai rapid i aproape complet
(Dorneanu A. i colab., 1984).
Descompunerea resturilor organice pîn la compui minerali finali, dup
Alexandrova L.H., 1970, se desfoar în 3 etape: hidroliza, reacii de oxido-
reducere i mineralizarea total.
Hidroliza (sau degradarea hidrolitic) constituie un proces de
descompunere a substanelor organice complexe în substane organice cu formul
mai simpl. De exemplu, substanele proteice prin proteoliz se transform în
compui mai simpli: peptide, aminoacizi alifatici i aromatici, baze purinice i
pirimidinice. Hidraii de carbon prin hidroliz se descompun în hexoze, pentoze,
aminozaharide, acizi uronici, celobioz. Ligninele i substanele tanante se
descompun în compui organici mai simpli: polifenoli. Grsimile i rinile se
descompun în glicerin i acizi grai.
Oxido-reducerea (oxidare, reducere, dezaminare, decarboxilare). Produii
organici cu molecul mai simpl, rezultai prin hidroliz, sunt oxidai sau redui i
determin formarea de compui organici i mai simpli, sau formarea de compui
minerali. Aa, de exemplu, produii rezultai prin hidroliza substanelor proteice,
duc la formarea de acizi organici, acizi grai, alcooli, hidrai de carbon, amoniac,
CO
2
, alcooli, CH
4
, H
2
S, H
2
O etc.
Produii de hidroliz a hidrailor de carbon, prin reacii de oxido-reducere,
trec în acizi alifatici, oxiacizi, aldehide, alcooli, CO
2
, H
2
O, acizii organici volatili,
CH
4
, H
2
.
Prin oxido-reducerea produilor de hidroliz, a substanelor tanante i a
ligninelor, rezult compui de tipul chinonelor i fenolilor, H
2
O i CO
2
. Prin
oxido-reducerea produilor de hidroliz ai lipidelor i rinilor rezult acizi
nesaturai, hidrocarburi, oxiacizi, acizi organici volatili, H
2
O i CO
2
.
Mineralizarea total reprezint faza final de descompunere complet a
resturilor organice i are ca rezultat formarea de compui minerali simpli. Astfel
în mediu aerob, acetia sunt reprezentai de acizi sulfurici, fosforici, azotici i
azoturi, care se combin cu bazele i rezult sruri de: Ca, Mg, K, Na, NH
4
.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

27
În mediu anaerob, prin mineralizare total, rezult: H
2
S, CH
4
, H
2
, N
2
,
H
3
PO
4
. Unii compui precum: H
2
O, CO
2
i NH
3
se formeaz atît în mediu aerob,
cît i în mediu anaerob.
Un rol important în descompunerea resturilor organice îl au: compoziia
chimic a materiei organice, condiiile de mediu (aerob sau anaerob), reacia
solului, textura, condiiile climatice. Pe lîng produii intermediari i finali de
descompunere, se elibereaz i energie. Cantitatea de energie poate ajunge pîn la
4 – 5 calorii pentru un gram de substan uscat descompus. Mineralizarea
reprezint (în cadrul lanului trofic al ecosistemelor) ultimul nivel de transformare
a substanelor organice în energie.
4.2.2. Formarea i acumularea humusului (humificarea)
Resturile organice (vegetale i animale) de la suprafaa solului i din sol se
afl într-o transformare continu, datorat aciunii factorilor de pedogenez, în
special datorit aciunii microorganismelor i mezofaunei.
Transformarea resturilor organice determin formarea produilor finali de
descompunere, de tipul: CO
2
, NH
3
, ap etc. (prin mineralizare), dar i formarea
unor compui organici noi, specifici solului, de culoare închis, denumii
substane humice.
Humificarea reprezint un proces biochimic de transformare i
descompunere treptat i lent a resturilor organice (vegetale i animale) din sol i
de la suprafaa solului, care se încheie cu formarea unor substane organice noi,
(de resintez) denumite cu termenul generic „humus”.
Duchanfour Ph. (1965), definea humusul, astfel: “o substan
intermediar între lumea vie i lumea mineral, care este un complex organic
coloidal acid, poros, fin dispers (brun, brun negricios sau negru), amorf,
gelatinos, care îi mrete volumul în prezena apei (reine o cantitate de ap
egal cu de 15 ori greutatea lui), care îns nu este plastic i nici adeziv”.
Humusul, este rezultatul unui proces care se desfoar în 2 faze
antagoniste: o prim faz de mineralizare i o a 2-a faz, de humificare. Cele 2
faze se desfoar simultan, între ele, de obicei, existînd un echilibru.
Mineralizarea reprezint descompunerea i simplificarea, cu ajutorul
microorganismelor, a constituenilor resturilor organice proaspete. Humificarea
reprezint un complex de procese de resintez organic, în urma crora rezult
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

28
materia organic specific solului, denumit humus i care se caracterizeaz
printr-un coninut ridicat de azot (care a rezultat în urma descompunerii unor
substane organice srace în azot).
Spre deosebire de mineralizare, humificarea reprezint, pe de o parte,
rezultatul unor procese fizico-chimice (oxidri, polimerizri, fixarea NH
3
sau NH
2

de radicalii COOH), iar pe de alt parte, rezultatul unor procese biologice (care le
activeaz pe cele chimice i fizice).
4.2.3 Etapele procesului de humificare
Transformarea materiei organice reziduale (încorporate în sol) în direcia
humificrii cuprinde 3 etape principale (Kononova M.M., 1968, Flaig W. i colab.,
1975, Dorneanu A. i colab., 1984):
a) formarea unitilor structurale;
b) condensarea unitilor fenolice cu diferii compui cu azot;
c) polimerizarea produilor de condensare.
4.2.4 Importana microorganismelor în humificare
Concomitent cu rolul de intermediar, în humificare, microorganismele au
capacitatea de a sintetiza substanele humice în organismul lor, prin intermediul
metabolismului celular. O parte din fenolii sintetizai de microorganisme, din
substane aromatice, sau substane simple aciclice, în corpul microorganismelor,
rmîn în continuare în corpul lor, fiind supui apoi unor procese de polimerizare
oxidativ, de condensare i cuplare cu proteina microbian, rezultînd produi
organici numii melanine, asemntoare substanelor humice (Flaig, 1970, Flaig
i colab., 1975, Alexandrova, 1967, Blois, 1965, Domergues i colab., 1970,
Eliade i colab., 1983, Haider i colab., 1975, Prevot, 1970, Müller, 1963,
Scheffer i colab., 1960.
Pentru formarea melaninelor sunt implicate toate grupele de
microorganisme (Dorneanu A., 1984, R.Lctuu, 2000), ciupercile avînd un rol
mai important (Penicillium sp., Aspergillus niger, Fusarium sp., Stachybotrys
atra, Hendersonula toruloidea, Euratium echinulatrum). În lucrrile lui Müller i
colab., 1963, Scheffer i colab., 1960, Springer i colab., 1952, Haider i colab.,
1975, Filip i colab., 1974, Saiz – Jimnez i colab., 1975, Maolly, 1977, s-a
demonstrat existena melaninelor i în celulele bacteriilor.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

29
Formarea substanelor melanine (prin intermediul flavonidelor),
asemntoare substsnelor humice, s-a evideniat în celulele bacteriilor
Azotobacter Chroococcum, Flavobacterium, Arthrobacter sp., Pseudomonas
flavorescens.
De asemenea, macrofauna, cu ajutorul diferiilor fermeni digestivi i a
bacteriilor intestinale, ia parte la descompunerea hidrailor de carbon, a ligninelor
sau a altor substane organice. Aceti produi de descompunere se pot asocia cu
celulele epiteliale bogate în protein, rezultînd compui chimici de natur
organic, asemntori celor din substanele humice.
Prin procesele biochimice, catalizate enzimatic i realizate direct, sau prin
intermediul microorganismelor, rezult produi organici foarte compleci
(polimeri tridimensionali i reticulari, cu structur chimic foarte variabil), în
diferite grade de polimerizare, formai din unitile structurale: nucleu aromatic
fenolic sau chinonic), catene laterale (lanuri alifatice), care posed grupri
funcionale organice: carboxilice COOH, hidroxilfenolice OH, carbonilice C = O,
metaxilice OCH
3
(Flaig, 1970, Meyrond i Schnitzer, 1977).
Cu toate succesele cercetrilor în domeniu, au rmas înc multe
necunoscute, insuficient clarificate în procesul de humificare, ceea ce a fcut s
existe concepii diferite despre humificare.
Procesul de humificare este foarte puin cunoscut. Detaliile procesului sunt
greu de descifrat, întrucît nu au fost înc elucidat structura ligninelor i nici a
humusului (Zarnea, 1994). Schematic i global, humificarea reprezint o situaie
intermediar în procese de reciclare imediat i rapid (care duc la degradarea
resturilor de substane organice, mai ales vegetale depuse în sol) i cele de
depunere de combustibili fosili.
Majoritatea cercettorilor consider c humusul are o origine biogen,
fiind corelat cu procesul de lignoliz. Humificarea evolueaz lent (substanele
humice au vîrste între 20 – 50 ani), timp în care substanele humice sunt reciclate
continuu (mineralizate) i resintetizate. Astfel, Russell, 1971, experimentînd cu
C
14
a stabilit pentru acizii fulvici vîrste de 750 ani, pentru acizii humici vîrste de
780 ani, iar pentru humine 1130 de ani.
Dup Oglesby, Christman i Driver, 1967, conversia ligninei în humus se
poate face pe 3 ci:
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

30
humificarea materialului solid rmas dup fragmentarea prealabil de
ctre microorganisme a macromoleculelor de lignin.
polimerizarea direct sau enzimatic extracelular a unor produi
reactivi de degradare (fenilpropanoid, benzil) i formarea de
macromolecule noi, asemntoare humusului.
formarea humusului ca produs direct al unor produi secundari ai
metabolismului microorganismelor (prin resinteza compuilor reactivi
în celule, urmat de excreia lor i apoi polimerizarea ulterioar în sol).
Humificarea reprezint un proces secundar ligninolizei i el evolueaz
printr-o serie de etape succesive, în care procesele de descompunere sunt însoite
de transformri noi prin sintez i polimerizare a unei pri din materia de baz.
Dup Felbeck, 1971, Schitzer i colab., 1978, s-a realizat o sistematizare a
tuturor concepiilor, evideniinde-se multe trsturi comune, dar i unele deosebiri
eseniale i un pronunat caracter de unilateralitate. Prezentm sumar cu
elementele principale, unele din concepiile privind humificarea, dup Dorneanu
A., 1984:
Formarea humusului prin alterarea resturilor vegetale;
Formarea humusului prin polimerizare chimic;
Formarea humusului ca rezultat al autolizei celulare;
Formarea humusului ca rezultat al sintezei microbiene.
Procesul de humificare are o evoluie foarte lent implicînd diferite reacii
de transformare (carboxilri, oxidri, decarboxilri, hidroxilri) i polimerizri
catalizate de enizime (peroxidaze, fenoloxidaze etc.).
4.2.5. Alctuirea substanelor humice
a) Compoziia elementar a acizilor humici
Totalitatea acizilor organici care sunt specifici solului i care intr în
alctuirea humusului, poart numele de acizi humici.
Humusul reprezint un amestec destul de complex de substane organice
coloidale i amorfe, care au rezultat atît din sinteza microbian, cît i din
descompunerea de ctre microorganisme a resturilor organice.(R.Lctuu, 2000).
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

31
Acizii humici reprezint substane organice specifice humusului. Ei sunt
compui macromoleculari, care conin un numr mare de nuclee aromatice
îmbogite în carbon i azot.
În alctuirea lor complex intr toate elementele chimice, prezente în
substanele organice vegetale i animale, pe seama crora se formeaz humusul:
C, H, O, N, Si, Al, Fe, Ca, Mg, K, Na, S, P etc. O pondere mare o au: C, H, O, N,
care oscileaz între limitele : C: 40 – 68%; H: 3 – 6%; O: 31 – 48 % i N: 2– 8 %.
Merit subliniat faptul c azotul, important nutrient pentru plante, este
prezent în structura substanelor humice.
b) Raportul C/N din humus
Coninutul în azot al materiei organice, alturi de coninutul în carbon,
determin unele însuiri chimice ale compuilor specifici humusului. De aceea,
pentru caracterizarea compoziiei acizilor humici, în special, cît i în general,
pentru caracterizarea resturilor organici iniiale, se utilizeaz în studii pedologice,
analiza raportului C/N (considerat un indice sintetic foarte important).
În general, resturile organice în totalitatea lor, sunt bogate în carbon i mai
srace în azot. De aceea, în cazul materiei organice proaspete, raportul C/N are
valori ridicate, cuprinse în medie între 60 – 90 (C/N = 90 la paie, 50 la litiera de
foioase). Pe parcursul humificrii, raportul C/N prezint valori tot mai sczute fa
de materialul organic proaspt (valorile extreme ale raportului C/N sunt 7
respectiv 35 –40).
Prin humificare se formeaz substane humice specifice, care prezint un
coninut ridicat de carbon. Comparativ cu resturile organice iniiale, substanele
humice sunt îmbogite în azot.
Valorile C/N sunt diferite în funcie de tipul climatului, de condiiile de
humificare, de natura humusului rezultat, de tipul de sol, de aciunea
microorganismelor, de condiiile de umiditate, etc.
În funcie de condiiile pedo-bio-climatice i de activitatea
microorganismelor, în procesul de humificare are loc legarea diferit a nucleelor
aromatici cu aminoacizii sau polipeptidele, determinînd formarea diferitelor
substane humice. De asemenea, are loc în mod diferit procesul de condensare i
de heteropolimerizare i formarea moleculelor diferiilor acizi humici.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

32
Raportul C/N dintre cele 2 elemente componente eseniale, carbon i azot
prezint o importan deosebit pentru geneza solurilor i pentru practica
tehnologic.
Din punct de vedere genetic, pe baza raportului C/N putem evalua nivelul
de formare i descompunere a humusului. Dup sute de ani de evoluie, de la roca
primar la tipul de sol zonal (specific zonei fitoclimatice), solul (în general) i
humusul (în special), intr într-un echilibru dinamic respectiv cantitatea de humus
degradat biologic este cu aproximaie echivalent cu cantitatea de humus
rezultat din humificarea resturilor organice. De aceea, în condiii normale
raportul dintre carbon i azot din humus, este relativ constant. Astfel, în condiii
de clim relativ cald i puin umed din zona de step i silvostep, raportul C/N
are valori sczute, cuprinse între 10– 15, deoarece vegetaia ierboas este bogat
în azot i substane proteice. În condiii de pH alcalin, neutru – slab acid,
humificarea cuprinde aproape întreaga cantitate de resturi organice, formîndu-se
un humus mult cantitativ i de bun calitate, în care domin acizii huminici. În
zone cu clim mai umed i mai rcoroas, unde predomin vegetaia lemnoas,
srac în proteine i în azot i în condiii de reacie acid, humificarea este mai
lent, mai slab i mai puin profund (predomin resturi organice slab humificate
sau în curs de humificare), rezultînd acizi fulvici i un humus de calitate slab i
în cantitate mic. Raportul C/N are valori ridicate, cuprinse între 15 – 25, sau
chiar peste 25. Analiza valorilor raportului C/N care se abat de la aceste valori, ne
indic stadiul la care a ajuns descompunerea materiei organice brute. Valorile C/N
ne permit s apreciem tipul de humus i calitatea acestuia în orizonturile profilului
genetic, atît la soluri agricole, cît i la cele forestiere.
Deci, raportul C/N reflect compoziia elementar a humusului, precum i
situaia i stadiul transformrii materiei organice din sol. Acest raport ne d
informaii asupra coninutului de azot din humus i din sol (cu cît raportul C/N
este mai mic, cu atît bogia în azot a solului este mai mare). La un raport C/N mai
mare de 25, mineralizarea este lent, evideniindu-se o cantitate mic de azot
mineral.
Dup Libinev i Remezov citai de Chiri, 1955, raportul C/N este mai
mic i mai puin variabil în condiiile climatului arid, care favorizeaz o
descompunere rapid a resturilor organice i mai ridicat în condiii climatice ce
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

33
favorizeaz acumularea materiei organice în sol. Se constat c în general în
solurile agricole i cele din pajiti (deci sub vegetaie ierboas), raportul C/N are o
amplitudine de variaie mai mic fa de solurile din zonele forestiere.
Dup Chiri, 1955, valorile C/N pentru diferite soluri din România sunt:
în cazul cernoziomurilor 12,5 – 13,5, în cazul cernoziomurilor cambice 14 – 15, în
cazul preluvosolului 12,5 – 14, în cazul luvosolurilor 10 – 15,5 i în cazul
spodosolurilor 13 – 15,5.
Dup Eliade, 1981, citat de Lctuu, 2000, valoarea raportului C/N
pentru acelai sol, are valori diferite în funcie de latitudine i deci de condiiile
climatice.
Astfel, cernoziomurile din zona agricol din sud (Brgan), au un raport
C/N cuprins între 9,5 – 11,0. Cernoziomurile din nordul rii (din Cîmpia
Moldovei), valoarea C/N este de 8,5 – 10,0.
Luvosolurile din sudul rii au valoarea C/N 9,0 – 10,5, iar pentru cele din
nordul rii, valorile raportului C/N, oscileaz între 7,5 – 9,0. Aceste diferene ale
valorilor raportului C/N pentru acelai tip de sol, se datoreaz temperaturilor mai
ridicate i umiditii mai sczute din sudul rii, care determin creterea valorilor
C/N. Acest raport între cele 2 elemente, carbon i azot, are i o importan practic
pentru tehnologia agricol. Acest raport indic necesitatea aplicrii
îngrmintelor chimice cu azot mineral la sol, atunci cînd prezint valori mai
ridicate. Valori mai ridicate ale raportului C/N apar în sol, odat cu adaosul de
resturi organice biodegradabile, ocazie cu care are loc o dereglare a raportului
C/N, ca urmare a concurenei pentru hran (care conine azot) a plantelor i
microorganismelor (pentru azotul mineral al solului). În general, resturile organice
vegetale au un raport C/N cuprins între 50 – 100. Pe parcursul humificrii valorile
acestui raport scad foarte mult (aproximativ cu 60 – 70 %). Atît plantele cît i
microorganismele au nevoie de surse de hran cu azot. Se consider c atunci cînd
valoarea raportului C/N se apropie de 10, procesul de descompunere a resturilor
organice s-a încheiat.
c) Raportul acizi huminici/acizi fulvici
Acizii huminici asigur solului o fertilitate potenial mai ridicat fa de
acizii fulvici. Cu cît solul este mai bogat în acizi huminici, cu atît acesta va avea
însuiri fizice i chimice mai bune. Pentru caracterizarea humusului, alturi de
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

34
raportul C/N, este indicat a se folosi i raportul acizi huminici/acizi fulvici
(CH/CF sau Ch/Cf). Gama valorilor raportului dintre acizi huminici i fulvici este
mai puin ampl fa de cea a raportului C/N.
Coninutul i compoziia humusului (în stratul arat) – Opri, 1971
C % fa de C total
Solul
Ceruri i
rini - %
Humus
total - %
Humine
%
Acizi
huminici
(CH)
Acizi
fulvici
(CF)
CH/CF
Cernoziom 4,5 2,65 44,8 29,2 17,4 1,7
Cernoziom freativ
umed
3,5 3,51 39,4 35,5 17,1 2,1
Cernoziom cambic
moderat levigat
4,6 2,29 41,8 34,0 17,8 2,0
Cernoziom cambic
puternic levigat
3,4 2,02 40,9 31,5 18,1 1,7
Preluvosol 6,9 2,08 44,6 21,7 21,8 1,0
Preluvosol 4,7 2,13 39,9 23,9 24,9 1,0
Luvosol 7,0 1,95 43,6 19,7 22,1 0,9
Districambosol
stagnogleic
8,1 2,03 38,4 18,8 26,9 0,7
Districambosol 7,0 3,09 36,2 19,8 26,2 0,7
Districambosol de
pajite
8,4 7,83 31,6 22,8 25,2 0,9
Gleiosol 4,4 4,04 50,4 26,6 14,2 1,9
Solone 8,6 3,16 46,7 17,5 16,6 1,1
Solone luvic 7,3 3,93 42,3 22,1 22,0 1,0
La solurile formate în condiii de climat cald, raportul CH/CF are valorile
urmtoare:
0,3 – 0,4 la soluri feralitice (cu 4 % humus, vegetaie forestier
tropical);
0,5 – 0,7 la soluri brune de deert (cu 11,2 % humus sub vegetaie de
semideert cu graminee i Artemisia sp.);
0,7 – 0,9 la cernoziomuri (cu 4 – 6 % humus cu vegetaie forestier
tropical cu frunze late).


£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

35
d) Alctuirea humusului
În constituia humusului intr 3 grupe mari de substane organice: resturi
organice iniiale, produse intermediare de descompunere i substane humice.
Primele 2 categorii reprezint substanele organice nespecifice i au o
pondere mai mic, în jur de 10 – 15 %.
Resturile organice iniiale. Din totalul substanelor nehumificate de 10 –
15 %, avem: substane proteice 1 – 10 %; lignin 10 – 30 %: lipide 1 – 8 %,
hidrai de carbon 60 % (celuloz, amidon, heniceluloz), sruri etc.
Produsele intermediare de descompunere, sunt în cantiti neînsemnate i
sunt reprezentate de : aminoacizi, fenoli, alcooli, acizi organici, monozaharide,
aldehide.
Substane humice specifice (acizii humusului) au o pondere ridicat,
alctuind 85 – 90 % din masa total a humusului. Pe baza solubilitii lor (în
alcooli, acizi, ap etc.), s-au separat în rîndul acizilor humici 3 categorii
importante: acizi huminici, acizi fulvici i huminele (t.Puiu, 1980).
Acizii huminici
Au formula molecular C
76
H
72
O
18
N
2
(COOH)
2
(OH)
12
(CO)
2
.
Se formeaz din descompunerea resturilor vegetale ierboase sub aciunea
bacteriilor aerobe. Au o culoare neagr, pîn la brun închis. Sunt bogati în azot i
substane proteice i s-au format i se formeaz în climat temperat mai cald i mai
uscat din stepa semiarid i semiumed i în silvostep, în condiii de roc bogat
în calciu i în prezena unei reacii neutre – slab alcaline i slab-acide.
Au un grad mai ridicat de polimerizare i o greutate molecular cuprins
între 10.000 – 100.000 (uneori pîn la 300.000 – Prévot, 1968).
Sunt insolubili în ap, dar solubili în substane alcaline i puin solubili în
acizi. Precipit cu acizi minerali i dau compui insolubili cu: Ca, Mg, Fe i Al i
compui organo-minerali solubili cu: K, Na, NH
4
. Compoziia elementar este C
=52–68%; H = 3,3 – 5,1 %; N = 3 – 7,5 %; S = 35,5 %; O = 31 – 39 %.




£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

36
Compoziia elementar a acizilor huminici din diferite soluri
(% din s.u. fr cenu, dup Orlov, 1974, citat de Oprea i colab., 1985)
Solul C H O N
Foliosol 58,7 5,0 32,9 3,4
Fînea de lunc 55,5 4,1 36,8 3,6
Rendzin 54,1 5,0 36,8 4,1
Podzol 53,4 4,8 37,7 4,1
Eutricambosol 55,1 5,2 35,4 4,3
Faeoziom de pdure 54,5 4,8 36,7 4,0
Cernoziom 57,9 4,0 36,3 3,8
Soluri castanii 55,9 5,2 34,2 4,2
Solone 54,5 4,1 36,4 5,0
Seroziomuri 56,0 4,8 34,4 4,6
Soluri lateritice, cromoziomuri 54,8 3,6 37,5 4,1
Spodosoluri 55,2 5,6 33,9 5,3
Humosiosol 58,3 4,2 34,8 2,7
Gleiosoluri 55,3 nu s-a determinat
Acizi huminici din resturi vegetale 56,1 5,5 33,5 4,9
Resturi vegetale 49,6 6,3 41,6 2,5
Turb 58,4 5,6 33,4 2,6
Dup Chiri, 1955, compoziia elementelor difer în diferite tipuri de sol,
probabil din cauza coninutului variabil de acizi fulvici i anume:
acizii huminici din cernoziom C – 58,4 %; H – 3,3 %; O – 34,7 %;
acizii huminici din luvisol albic C – 52,4 %; H – 4,8 %; = - 39,1 %.
Coninutul de azot, în ambele cazuri, a fost în jur de 3,5 – 4,0 %.
Dragunov, citat de Chiri, 1955, consider c între acidul humic separat din turb
i cel separat din cernoziom apar deosebiri privitoare la cantitate i caracterul
grupelor funcionale. Azotul din moleculele de acid huminic este de origine
microbian, iar legtura cu nucleele acizilor huminici este în parte mai slab i
nestabil (circa 60 % din azotul legat fiind hidrolizabil cu acizi diluai).






£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

37
Analiza elementar a acizilor huminici din diferite soluri (Schnitzer, 1977)
Coninutul % de elemente în soluri din diferite zone climatice
Rece subpolar,
temperat Elementele
Arctic
Soluri
acide
Soluri
neutre
Subtropical
Tropical
C 56,2 53,8-58,7 53,7-56,7 53,6-55,0 54,4-54,9
H 6,2 3,2-5,8 4,4-5,5 4,4-5,0 4,8-5,6
N 4,3 0,8-2,4 4,5-5,0 3,3-4,6 4,1-5,5
S 0,5 0,1-0,5 0,6-0,9 0,6-1,5 0,6-0,8
O 32,8 35,4-38,3 32,7-34,7 34,8-36,3 34,1-35,2
Grupele funcionale – me/g
Total
aciditate
5,6 5,7-8,9 6,2-6,6 6,3-7,7 6,2-7,5
CO
2
H 3,2 1,5-5,7 3,9-4,5 4,2-5,2 3,8-4,5
OH fenolic 2,4 3,2-5,7 2,1-2,5 2,1-2,5 2,2-3,0
OH alcoolic 4,9 2,7-3,5 2,4-3,2 2,9 0,2-1,6
C = O
chinonic
2,3 1,4-2,6
C = O
cetonic
1,7
0,1-1,8 4,5-5,6 0,8-1,5
0,3-1,4
OCH
3
0,4 0,4 0,3 0,3-0,5 0,6-0,8
E
4
/E
6
5,3 3,8-5,0 4,0-4,3 3,9-5,1 5,0-5,8
Acizii fulvici sunt specifici pentru materia organic de natur lemnoas,
care are un coninut redus de azot i substane proteice i elemente bazice. Se
formeaz predominant în zona forestier cu umiditate mai mare (precipitaii peste
600 mm anual), prin descompunerea resturilor vegetale rezultate în mare parte de
la vegetaia forestier, sub aciunea mai activ a ciupercilor i mai slab a
actinomicetelor i bacteriilor (comparativ cu zonele de step i silvostep). În
1919, Oden a denumit acizii fulvici, ca fiind substanele extrase cu ap din turb.
Reprezint masa principal în solurile acide: spodosoluri, luvosoluri. Structura lor
este deschis, flexibil (R.Lctuu, 2000, A.Dorneanu,1984 ).
Legturile de hidrogen furnizeaz structura flexibil, ceea ce permite
moleculelor s se disperseze i s reacioneze cu ali compui minerali i organici.
Sunt solubili în ap i acizi. Au formula molecular: C
10
H
12
(COOH)
6
(OH)
5
CO
2
.
Au un coninut ridicat de grupe carboxilice i fenolice, comparativ cu acizii
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

38
huminici (coninutul în gruparea C=O i OCH
3
este aproximativ echivalent).
Aceste grupri le confer o reacie puternic acid (pH = 2,6 – 2,8 fa de 4,8 – 6,5
la acizii huminici – A.Dorneanu, 1984).
Acizii fulvici sunt substane humice acide, de culoare glbuie, cu mas
molecular mai mic (între 2000 – 9000) i cu grad de polimerizare mai redus. Ei
reprezint un stadiu iniial în procesul de humificare (Lctuu, 2000). Acizii
crenici i apocrenici (denumii astfel de Berzehis), reprezint din punct de vedere
genetic, primele stadii în procesul de humificare.
Raportul C/N în acizii fulvici este de doar 5 – 9 i pentru c raportul C/N
în acizii huminici este mai mare: 9 – 14, acizii fulvici sunt considerai drept
precursori ai acizilor huminici. De asemenea, s-a dovedit experimental c prin
polimerizarea în timp a acizilor fulvici, se formeaz acizi himato-melanici i acizi
huminici (tranziia spre acizii huminici are loc prin intermediul acizilor humo-
fulvici a complexelor humo-ligninice).
Predomin în solurile acide i puternic acide, unde ajung pîn la un
procent de 70 % din coninutul total de humus. În solurile slab acide i neutre,
procentul acizilor fulvici coboar pîn la 10 – 20 %.
În compoziia lor chimic intr C = 40 – 52 % (Dorneanu, 1984), respectiv
dup ali autori (Lctuu, 2000), C = 45 – 48 %. Coninutul de carbon organic
este cu pîn la 10 % mai mic fa de acizii huminici. Coninutul de oxigen crete
cu pîn la 10 % fa de acizii huminici. Coninutul de oxigen este de circa 45 %
(Chiri, 1995), 43 – 48 % (Lctuu, 2000) sau 42 – 48 % (Dorneanu, 1984).
Dac la acizii huminici, doar 7 – 8 % din oxigen este inclus în grupri funcionale,
la acizii fulvici este 100 %.
Acizii fulvici conin: H 5 – 6 % i N 1,5 – 3 % (mai puin fa de acizii
huminici).
Dup Schitzer, 1977, o analiz elementar a acizilor fulvici la soluri din
diferite zone pedoclimatice, se prezint astfel:





£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

39
Analiza elementar i a grupelor funcionale ale acizilor fulvici în soluri din diferite
zone climatice
Coninut % de elemente în soluri din diferite zone climatice
Elemente
Arctic
Rece
subpolar
Temperat Subtropical tropical
C 47,7 47,6-49,9 40,7-42,5 42,4-44,3 42,8-50,6
H 5,4 4,1-4,7 5,9-6,3 5,9-7,0 3,8-5,3
N 1,1 0,9-1,3 2,3-2,8 3,1-3,2 1,3-3,6
S 1,6 0,1-0,5 0,8-1,7 2,5 1,3-3,6
O 44,2 43,6-17,0 47,1-49,8 43,1-46,2 39,7-47,8
Grupri funcionale – me/g
Total aciditate 11,0 8,9-14,2 Nedeterminat 6,4-12,3 8,2-10,3
CO
2
H 8,8 6,1-8,5 Nedeterminat 5,2-9,6 7,2-11,2
OH fenolic 2,2 2,8-5,7 Nedeterminat 1,2-2,7 0,3-2,5
OH alcoolic 3,8 3,4-4,6 Nedeterminat 6,9-9,5 2,6-5,2
C=O
chinonic
Nedeterminat 0,3-1,5
C= O cetonic
2,0 1,7-3,1
Nedeterminat
1,2-2,6
1,6-2,7
OCH
3
0,6 0,3-0,4 Nedeterminat 0,8-0,9 0,9-1,2
E
4
/E
6
*) 11,5 0,9 Nedeterminat 8,4-9,5 7,6-11,2
*) E
4
/E
6
– raportul densitilor optice a soluiilor apoase diluate de AF i AH la
465 mm (E
4
) i 665 mm (E
6
), acest raport este independent fa de concentraia
soluiilor humice, îns variabil pentru extrasele din diferite soluri (Kononova,
1966, Schnitzer i Khan, 1972).
Dup Orlov, 1974, citat de Oprea i colab., 1985, compoziia elementar a
acizilor fulvici din diferite soluri, ceea ce arat importana i influena factorilor
naturali, se prezint astfel:



£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

40
Compoziia elementar a acizilor fulvici ( %) din substana uscat fr cenu
(dup Orlov, 1974)
Solurile C H O N
Podzol 45,8 4,5 46,5 3,2
Districambosol 42,3 4,8 49,3 3,6
Faeoziom 44,9 4,8 47,2 3,1
Cernoziom 42,9 4,7 48,9 3,5
Seroziom 41,4 5,9 50,0 3,7
Eutricambosol 41,4 3,7 52,3 2,9
Soluri lateristice 46,3 3,5 47,1 3,1
Cernoziom de fînea i
lunc
43,0 5,0 48,2 3,8
Spodisoluri 44,5 4,7 46,7 4,1
Rendzin 45,0 4,5 47,7 2,8
Humosiosol 48,9 4,3 44,5 2,3
Cantitatea de azot din acizii fulvici este de 20 – 49 % din totalul azotului
solului. Au o capacitate de schimb cationic (mai mic fa de acizii huminici),
care este cuprins între 300 – 350 me/100 g mas de acizi.
Aciditatea total, respectiv T = 200 – 300 me/100 g sol, dup ali autori
(Blaga i colab., 1996), este mai mare fa de acizii huminici i anume 900 – 1400
me/100 g sol, fa de numai 500 – 870 me/100 g sol la acizii huminici.
Raportul E
4
/E
6
la acizii fulvici este mai mare fa de acizii huminici, de
unde rezult o greutate molecular mai mic.
Acizii fulvici formeaz cu alte elemente chimice sruri de tipul fulvailor.
Acizii fulvici sunt de 2 feluri: acizi crenici i acizi apocrenici. Prin combinare cu
cationii solurilor acide, rezult srurile numite crenai i apocrenai, uor solubile
pe profilul solului.
Huminele reprezint fraciunea cea mai stabil din humus.
Termenul de humin a fost introdus de I. Berzelius în 1839. Sunt
insolubile în NaOH i pirofosfat la rece, precum i în acizi i ap. Sunt formate
din acizi huminici învechii, legai intim cu argila, precum i din diferite substane
organice apropiate de materia organic proaspt.
Dup Schmuk, citat de Oprea i colab., 1985, humina reprezint doar o
etap în procesul de humificare. Dup Tiurin i Gutkina, 1940, humina nu se
deosebete fundamental de acizii humici.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

41
În sol sunt prezente în ap, în proporie de 25 % din totalul substanelor
humice.
Zichman i Mayer, 1960, consider huminele drept polimeri asemntori
acizilor humici, îns prezint o reactivitate diferit. Sinteza lor are loc pornind de
la radicali intermediari dup schema:






Analiza elementar asupra coninutului huminelor, evideniaz un coninut ceva
mai redus de carbon i mai ridicat de oxigen i hidrogen, comparativ cu acizii
humici. Astfel, s-a emis ipoteza conform creia humina are o structur mai simpl
i mai puin condensat fa de acizii humici.
Caracteristicile huminelor din diferite soluri (dup Naidenova, 1951)
Indici Cernoziom Podzol Foliosol
Humin în % din totalul de humus 23,7 26,8 22,8
Componentele huminei în % din care, acizi
humici:
47,0 31,0 9,0
* acizi fulvici 18,0 10,0 3,0
* celuloz 6,0 9,0 10,0
* lignin 7,0 10,0 17,0
* produse neidentificate 19,0 43,0 61,0
Compoziia elementar în % a acizilor
humici – carbon:
59,7 57,8 57,3
* hidrogen 3,3 5,0 5,5
* azot 3,0 2,5 2,4
* oxigen 34,0 34,7 34,8
COOH dup capacitatea de schimb la pH –
6,5. Acizi fulvici
460,0 370,3 300,0
* carbon 52,0 50,0 49,6
* hidrogen 5,2 6,5 6,3
* oxigen 38,7 38,9 39,8
* azot 4,1 4,6 4,3

Substane organice
în descompunere
Radicali
intermediari
semichinonici
Precursori ai
acizilor huminici
Acizi huminici
Humine
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

42
Dup Duchanfour, 1973 i Guckert, 1973, citai de Eliade i colab., 1983,
huminele sunt de mai multe tipuri:
motenite din lignin;
de neoformare microbian;
de neoformare biofizico-chimic (de insolubilizare);
evoluat prin maturaie.
4.2.6. Principalele tipuri de humus
În funcie de particularitile fizico-chimice i morfologice ale substanelor
humice, precum i inînd seama de condiiile ecologice de formare (aerobioz i
anaerobioz) în studiile pedologice au fost definite mai multe tipuri de humus.
Dup Duchanfour, 1965 se deosebesc 2 categorii mari de humus cu 5 tipuri
principale: mull, moder i mor (pentru condiii predominant aerobe) anmor
(pentru condiii de anaerobioz temporar) i turb (pentru condiii de anaerobioz
permanent).
Humus mull – este specific pentru medii bine aerate i bine drenate. Este
rezultatul unor procese de humificare foarte înaintate, sau de humificare complet
a resturilor organice. Humusul este intim amestecat cu partea mineral a solului.
În geneza mullului, un rol important îl au microorganismele (bacteriile mai ales) i
forma edafic (viermii de pmînt foarte numeroi care realizeaz fragmentarea,
mrunirea, ingerarea i digerarea parial a resturilor organice prehumificabile).
Materia organic iniial ierboas, a suferit modificri complexe care au favorizat
aciunea de degradare i transformare final de ctre bacterii (mai ales),
actinomicete i fungi.
Este slab acid i de culoare brun închis sau negru, fr resturi de fragmente
de esuturi organice vegetale vizibile la microscop. Se formeaz în condiii de
clim favorabil pentru o activitate biologic intens, în soluri bogate în substane
nutritive, fiind caracteristic solurilor fertile, celor de sub puni i pduri de
foioase.
Sunt 2 tipuri de humus mull: mull calcic i mull forestier.
Mullul calcic este saturat cu baze i s-a format într-un mediu foarte activ
biologic (climat temperat, roci calcaroase, climat subarid sub o vegetaie de
step). Este specific pentru cernisoluri i alte soluri de cîmpie (faeoziomuri,
kastanoziomuri), soluri formate pe roci bogate în calciu, sub aciunea bacteriilor i
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

43
actinomicetelor (mai ales). Este cel mai bun tip de humus, din cauza procentului
ridicat de acizi huminici legai strîns de coloizii minerali. Are culoare brun închis,
reacie neutr spre slab alcalin i raport C/N sczut (în jur de 10) i se formeaz
în zonele de step. Mullul calcic are urmtoarele subtipuri principale (Bunescu,
1978):
* mull de calcar;
* mull calcic de step;
* mull-moder calcic.
Mullul de calcar este specific pentru rendzine i s-a format în prezena
calciului activ din roc. Rezult printr-o humificare mijlocie, avînd un pH neutru.
Are 2 varieti i anume mull calcic de pajite (pH = 8,0, de culoare cenuiu-
cafenie, ceva mai srac în materie organic) i mull calcic de pdure (pH = 7 –
7,5, de culoare neagr i conine 12 – 15 % materie organic).
Mull calcic de step este specific pentru cernoziomuri, avînd un grad
ridicat de humificare, un pH neutru i raportul C/N 9 – 10. Solurile sunt aerate i
prezint o intens activitate biologic (bacterii mai ales) i o culoare brun închis;
humusul este intim amestecat cu partea mineral, în agregate structurale stabile.
Mull-moder calcic se formeaz în urma unei humificri mai slabe din
zona pajitilor montane, amplasate de roci calcaroase (raportul C/N 15- 20).
Mull forestier este specific pentru soluri formate sub vegetaia forestier
de foioase, sub aciunea ciupercilor. Apare i în soluri agricole rezultate în urma
defririlor. Rocile sunt srace în calciu.
Din punct de vedere morfologic, se aseamn cu mullul calcic, îns din
punct de vedere genetic, s-a format sub aciunea ciupercilor, avînd un pH acid în
jur de 5 (5,5 – 6,5), un raport C/N între 10 – 20 i V = 50 – 60 %.
Au o culoare mai deschis fiind alctuit predominant din acizi fulvici (mai
slab, spre moderat polimerizai).
În cadrul mullului forestier se disting subtipurile:
mull entrof;
cryptomull;
mull oligotrof;
hydromull.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

44
Mullul entrof este bogat în materie organic i se formeaz în climate
continentale. Humificarea este rapid i este favorizat de alternana accentuat a
microclimatelor. Se formeaz pe depozite coluviale bine aerisite i pe roci
eruptive bazice (de tipul bazalturi), la altitudini mai ridicate.
Cryptomullul este deschis la culoare i se formeaz în climate calde i
umede fr perioade favorabile unei macropolimerizri i anume în condiii
climatice cu perioade uscate, în urma mineralizrii rapide.
Mull oligotrof – este un humus acid cu pH în jur de 4,5 i este
caracteristic solurilor brune acide.
Hydromullul se formeaz în condiii de alternan de perioade umede
(umezire freatic) i perioade uscate favorabile humificrii. Este de culoare
negricioas i se depune într-un orizont Am foarte bogat în humus i bine
dezvoltat, cu structur grunoas. Prin scderea nivelului freatic evolueaz spre
mull calcic.
Humus Moder este un tip de humus intermediar între mull forestier i
mor. Este alctuit din materia organic mai slab humificat i parial legat de
partea mineral. Se formeaz în soluri de pdure din regiuni înalte, sub aciunea
ciupercilor acidofile, care nu permit humificarea complet a resturilor organice
într-un an de zile. Are o activitatea biologic redus, precum i o microflor
srac.
Se depune într-un orizont de bioacumulare Ao de grosime mic, are un pH
acid, între 4,0 – 5,0 i V : 10 – 20 % foarte sczut i un raport C/N cuprins între
15 – 25 % (humificare incomplet i lent).
Raportul dintre acizii huminici i fulvici este subunitar, cele mai
importante fiind:
* moder forestier (sau oligotrof);
* moder hidromorf;
* moder-calcic (rendzinic);
* moder de pajite alpin i subalpin.
Moderul forestier oligotrof se formeaz sub pajitile forestiere de
rinoase i amestec cu foiase. Este moderat acid, cu raportul C/N cuprins între 15
– 25 (în medie 20). Este de culoare deschis, brun-cenuiu, dispus într-un orizont
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

45
de bioacumulare Ao de grosime mic, dominat de acizii fulvici. Este specific
pentru luvosoluri.
Moder hidromorf sau hidromoder, se formeaz în soluri cu exces
prelungit de ap stagnat, în condiii de anaerobioz. Este specific solurilor cu
exces de ap pluvial (stagnosoluri). Este lipsit de structura i are o aezare
îndesat.
Moder calcic sau rendzinic este specific pentru soluri formate pe calcare
,sub pajiti de pe versani sudici, din zone montane. Este prezent în soluri
superficiale uscate formînd un orizont de bioacumulare Au, Am, de grosime mic,
de la cîiva cm, pîn la 10 cm. Conine humat de calciu de culoare închis. Au o
reacie slab acid spre neutr.
Moder de pajite alpin i subalpin se formeaz în zona alpin i
subalpin, sub pajiti de graminee, rezultînd un orizont Au, de culoare neagr, cu
reacie acid i C/N între 15 – 20.
Humus mor (brut) este specific pentru soluri cu activitate biologic
slab, rezultînd printr-o mineralizare lent i foarte lent. Este specific pentru
solurile pdurilor de conifere (sau pajiti alpine), cu o activitate biologic slab
sub aciunea ciupercilor acidofile din zona montan. Se acumuleaz straturi groase
de litier. Este alctuit din resturi organice slab humificate i puin mrunite, fiind
un humus slab polimerizat, dominat de acizi fulvici. Este specific solurilor puin
active i srace în nutrieni, rezultat prin degradarea fermentativ a litierei. Gradul
de saturaie cu baze este sczut, raportat C/N este cuprins între 25 – 40, cu reacie
puternic acid (pe roci acide).
În cadrul tipului mor apar ca subtipuri principale:
xeromorul calcic (mor sec, sau uscat) este fibros, slab humificat i se
formeaz în soluri formate pe versani însorii, pe roci reprezentate
prin marne nisipoase.
hidromorul este un humus mor (brut) hidromorf, format în condiii de
anaerobioz parial i exces temporar de umiditate. Mai este numit i
„mor fin” (Ehwald, 1958) sau „mor gros” întrucît are resturi organice
bine mrunite. Are culoare neagr de crbune i este umed.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

46
mor calcic este un humus brut, format pe roci calcaroase. Are un pH
acid, cuprins între 5 – 6, cu raportul C/N între 22 – 30 (în medie 25),
are o grosime de peste 10 cm i este bine structurat.
În condiiile de exces de ap, temporar sau periodic, se formeaz humus
de tip: anmor.
Este specific în soluri cu exces periodic de ap (gleiosoluri, stagnosoluri).
Este format dintr-un amestec intim de materie organic bine humificat (pîn la
30 %) i componena solid mineral a solului. Se formeaz sub influena faunei
acvatice i a bacteriilor anaerobe (în perioade cu exces de ap) i sub aciunea
faunei aerobe i a bacteriilor aerobe( în perioade de secet).
Are grad de saturaie cu baze i reacie variabil, cu un raport C/N mai mic
de 20. În funcie de mediul de formare, mai srac sau mai bogat în cationi bazici,
se disting 2 subtipuri:
anmor calcic (mezotrof) în cazul rocilor bogate în calciu;
anmor acid (oligotrof) pe roci acide.
Turba este format din resturi organice de plante hidrofile, adunate în
straturi groase saturate permanent cu ap (turba absoarbe ap, de pîn la 10 ori
greutatea ei), puin transformate printr-o descompunere i humificare foarte lent
,în condiii de anaerobioz permanent, sub aciunea bacteriilor anaerobe.
Resturile organice, natura apei i a substratului, determin formarea a 3
tipuri:
turb (eutrof, calcic);
turb mezotrof;
turb oligotrof (acid).
Turba entrof este slab acid, neutr, pîn la slab alcalin (pH 7 – 8), cu
raport C/N sub 30 (15 – 30), este bogat în elemente minerale.. Apare în regiuni
joase, mltinoase din zone de cîmpie (pe substrat calcaros), pe seama unei
vegetaii de rogozuri i stufuri (la marginea blilor, lacurilor i în special în
regiunile inundabile ale rîurilor i / sau în delt, pe seama rizomilor de Phragmites
communis. Este cunoscut sub denumirea de plaur, turb de regiuni joase sau
turb de lacuri.
Turba oligotrof sau acid se formeaz în condiii umede i reci (condiii
de anaerobioz, sau a unui mediu slab aerat) din zone înalte montane, pe roci
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

47
acide (srace în calciu), respectiv pe un substrat impermeabil i lipsit, sau srac în
sruri. Este format în cea mai mare parte din vegetaie acidofil de tipul muchilor
(Sphagnum), ale cror resturi se turbific, respectiv alturi de celuloz i
hemiceluloz, se îmbogete în lignine i acizi fulvici. Este srac în elemente
nutritive i puternic acid (pH 4 – 5) i un raport C/N ridicat, de pîn la 40). Are
un aspect fibros i grad de saturaie cu baze sczut (pîn la 10 %). Aceast turb
oligotrof , datorit modului lenticular de dezvoltare , formeaz turbrii înalte.
Turba mezotrof este format în zone de deal i are aspect fibros, fiind
format pe diferite roci intermediare. Are o reacie slab acid. Este bine
aprovizionat cu elemente nutritive i prezint o culoare neagr din cauza
resturilor organice de plante hidrofile supuse degradrii prin turbificare lent.
Prezint însuiri morfologice i chimice intermediate între turbele montane i cele
din zona de cîmpie expuse permanent excesului de ap (freatic sau stagnant).
4.2.7. Principalele însuiri ale substanelor humice
Structura, caracterul coloidal, precum i compoziia complex a
substanelor humice le confer o serie de însuiri:
capacitatea ridicat de absorbie i schimb de cationi. Prin schimb
cationic i complexarea unor metale, humusul are rol important în
dinamica i asimilarea nutrienilor;
capacitate de dispersie în mediu acid sau alcalin i coagulare sub
influena cationilor bazici;
sunt compui macromoleculari care au proprieti specifice coloizilor
i care influeneaz principalele însuiri fizico-chimice ale solului;
au capacitate mare de reacie cu substane minerale i organice,
rezultînd compui organici i organo-minerali ce alctuiesc complexul
absorbtiv al solului;
prin compoziia lor, substanele humice reprezint rezerva principal
de nutrieni care sunt eliberai treptat prin descompunere (dup Eliade
i colab., 1983, raportul C/N/P/S din humus, este circa 100/10/1/1);
reprezentînd masa organic, substanele humice sunt principalul izvor
i stimulent pentru activitatea biologic din sol;
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

48
din cauza activitii chimice complexe, unele substane humice, în
msura în care sunt absorbite de plante, influeneaz, mai mult sau mai
puin, procesele metabolice: sunt stimulate reaciile de oxido-reducere,
sinteza glucidelor, este modificat permeabilitatea citoplasmei,
precum i alte însuiri fiziologice, precum i stimularea creterii;
sub aciunea luminii solare, în moleculele de substane humice, apar
concentraii ridicate de radicali liberi (Schnitzer, 1977) ce se comport
ca fotosintetizatori pentru substanele adsorbite sau legate.
În acest fel, de exemplu, erbicidele adsorbite pot fi detoxificate de radicali
liberi a cror formare este stimulat de lumin i oxigen.
Acizii humici i compuii lor au culori de la deschise pîn la închise:
acizii huminici i compuii lor imprim solului culori închise, iar acizii
fulvici i compuii lor imprim solului o culoare deschis, pîn la
brun.
4.2.7.1. Capacitatea de adsorbie i de schimb cationic
Este una din cele mai importante însuiri ale substanelor humice, întrucît,
ca orice acizi, i acizii humici conin H
+
i ca atare se pot neutraliza (prin reacie
cu bazele, calciu, magneziu, sodiu, potasiu, care schimb hidrogenul i trec în
humai, care sunt sruri ale acizilor humici).
Întrucît acizii humici sunt substane macromoleculare i cationii de H
+

(prin schimb cu Ca
2+
, Mg
2+
, K
+
, Na
+
) sunt prezeni la periferia macromoleculelor,
cationii bazici vor fi adsorbii, respectiv legai la suprafaa macromoleculelor i,
ca atare, pot fi schimbai, la rîndul lor, de ali cationi din soluia solului. Însuirea
substanelor humice de a absorbi i de a schimba cationi, cu alii din soluia
solului, se numete capacitate de schimb cationic i de adsorbie de ioni.
Adsorbia cationilor din soluia solulu, la suprafaa coloizilor de acizi
humici, se datoreaz gruprilor funcionale carboxil COOH i hidroxil- fenolice
C
6
H
5
-OH , care disociaz la anumite limite ale reaciei solului.
Capacitatea de adsorbie de cationi a acizilor humici i de schimb cationic
este mult mai mare fa de cea a coloizilor de argil (datorit, în special,
construciei macromoleculare i deci a unei suprafee specifice a coloizilor de
acizi humici mult mai mare fa de argil).
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

49
Astfel, la mineralele argiloase, capacitatea de schimb cationic poate ajunge
uneori pîn la 150 me/100 g material, la acizii fulvici poate ajunge pîn la dublu,
respectiv 300 me/100 mg, iar la acizii huminici, pîn la 600 me.
4.2.7.2. Capacitatea de dispersie i de coagulare a acizilor humici
Datorit însuirii de dispersie, acizii fulvici i himato-melanici, precum i
humaii de sodiu i potasiu, sunt solubili în ap i pot migra din orizontul de
bioacumulare pe profilul solului, uneori pîn la apa freatic (prin intermediul apei
de infiltraie). Migrarea i eluvierea humusului are loc sub form de particule
foarte fine, coloidale, nesaturate acide, sau saturate cu Na
+
, datorit aciunii
dispersante a H
+
. Se distruge o migrare coloidal omogen (funcie de intervenia
antropic i intensitatea migrrii), cînd coninutul de humus scade proporional cu
adîncimea profilului, precum i o migrare discontinu datorit lucrrii solului, a
crpturilor din timpul secetei etc. Însuirea de coagulare a acizilor humici
(precum i a argilei) are loc sub aciunea diferitelor sruri (electrolii) care prin
disociere, elibereaz (în adîncime pe profil) cationi în soluia solului, care duc la
coagularea i precipitarea coloizilor organici, minerali i organo-minerali, în
profilul solului la diferite adîncimi.
4.2.7.3. Acumularea humusului
În funcie de cantitatea de resturi organice, precum i de viteza i
intensitatea descompunerii resturilor organice i de mineralizarea humusului (în
diferite condiii de clim i sub diferite asociaii vegetale), are loc procesul de
acumulare a humusului în soluri.
Cantitatea maxim (respectiv mrimea limit) de humus ce se poate
acumula în sol, se poate calcula cu ajutorul formulei lui Tiurin, 1937, citat de
Chiri, 1974:
A
x
a
S *
) 1 ( −
unde:
S – mrimea limit de aucumulare a humusului;
a – coeficientul de descompunere a resturilor organice;
x – coeficientul de descompunere a humusului;
A – mrimea aportului de resturi organice.
Dup Kononova, 1968, citat de Chiri, 1974, datele privind acumularea
humusului în soluri din zona cald, sunt:
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

50
Acumularea humusului în diferite zone naturale
Zone naturale Vegetaia Soluri Humus
Ac.huminici
Ac. fulvici
% forme
mobile de
humus
Step uscat
Subzon sudic
Artemisia sp.
Stipa sp
Festuca nelcata
Castanii deschise 1,5-2,0 1,2-1,5 10
Semideert
Semideert cu
Artemisia i
graminee
Brune de
semideert
1,0-1,2 0,5-0,7 10
Pduri
subtropicale
umede
Pduri subtropicale
cu frunza lat
Crasnoziomuri
4,0-6,0 i
peste
0,7-0,9 90-100
Pduri
tropicale
Pduri tropicale Soluri feralitice 4,0 0,3-0,4 100

În zone calde, dei este un raport abundent de resturi organice, din cauza
vitezei ridicate de descompunere, rezult puin humus (în climat ecuatorial se
acumuleaz adesea humus mai puin fa de subzona pdurilor din zona
temperat).
Humusul nu se acumuleaz decît atunci cînd factorii puternic limitativi,
împiedic aciunea de descompunere a microorganismelor. Un astfel de factor este
oxigenul. Tocmai de aceea, în locuri joase, inundabile, slab drenate, cu tot
climatul ectuatorial, materia organic începe s se acumuleze, întrucît se
descompune foarte lent, rezultînd soluri organice.
În regiuni de savane, cu alternana de sezoane i regim hidric contrastant,
turbele adevrate sunt o excepie, astfel c în locurile joase se formeaz soluri
humice negricioase sau cenuii.
Condiii puin favorabile descompunerii materiei organice apar i în soluri
foarte acide, formate de exemplu, pe nisipuri cuaroase pure. În condiiile de
aciditate accentuat (pH = 5,5), activitatea bacteriilor este stînjenit i astfel c la
suprafaa solului se formeaz o litier subire i un strat de humus gros de cîiva
centimetri.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

51
Se poate spune c regiunile calde se caracterizeaz prin formare redus de
humus (excepie face zona joas, depresionar i solurile foarte acide formate pe
nisipuri cuaroase).
Procesul de acumulare a humusului din sol este un proces de durat ce
depinde de condiiile bioclimatice i care poate atinge cîteva sute i chiar peste
1000 ani.
În regiuni umede i rcoroase din zona montan, humusul reprezint un
important determinant ecopedologic, prin acizii fulvici solubili i nesaturai.
Acizii fulvici, prin ionii de H
+
, favorizeaz debazificarea silicailor i deci
determin o debazificare i alterare mai intens, cu formare de humai solubili,
care uureaz deplasarea i levigarea în profunzime.
Acizii humici apar ca un agent pedogenetic foarte activ în procesul de
alterare, eluviere i iluviere. În solurile unde predomin acizii huminici bruni i
cenuii, puternic polimerizai i saturai, acetia sunt mai puin agresivi i mai
stabili, formînd complexe argilo-humice rezistente la descompunerea sub
influena microorganismelor. Astfel, humusul saturat se acumuleaz pe o mare
grosime în profilul solurilor din zonele temperate de step i silvostep.
4.2.7.4. Rolul i importana humusului în natur
Humusul este cea mai abundent i rspîndit materie organic din sol.
Humusul are rol important pentru activitatea microorganismelor din sol i
reprezint principalul determinant ecologic al troficitii solului. Este permanent
supus activitii de degradare sub aciunea microorganismelor i de aceea,
substanele humice sunt într-un echilibru dinamic: descompunerea lor treptat este
compensant prin resintez.
Humusul are efecte benefice (substrat organic complex)asupra vieii din
sol i asupra însuirilor solului. Prin activitatea microorganismelor, se degaj CO
2

cu rol activ în intensificarea proceselor de alterare a materiei organice i minerale
din sol.
are un rol important în formarea structurii glomerulare i grunoase,
prin cimentarea particulelor de sol;
indirect, joac rol important în îmbuntirea porozitii solului i
consistenei, a permeabilitii pentru aer i ap. Humusul asigur
reinerea i conservarea apei accesibile pentru plante;
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

52
influeneaz pozitiv creterea capacitii de reinere a apei în forme
accesibile plantelor;
alturi de argil, ajut la împiedicarea levigrii nutrienilor i
acioneaz drept rezervor de nutrieni, pe care îi stocheaz i îi
elibereaz la nevoie;
prin culoarea închis, determin absorbia radiaiilor solare calorice,
mrind gradul de înclzire a solului.
La acestea se mai adaug (Zarnea, 1994):
capacitatea de reinere i schimb de ioni;
modificarea permeabilitii membranei celulelor vegetale;
participarea direct în metabolismul plantelor prin stimularea
activitii unor enzime, precum i utilizarea direct de ctre plante, a
compuilor care rezult din descompunerea substanelor humice.
Dup Jenkinson i Rayner, 1977, cele mai multe materiale humice au o
via de secole, contribuind pe perioade îndelungate la îmbuntirea însuirilor
fizice ale solului.
Enzimele extracelulare care au rol important în humificarea biologic,
rmase în stare liber sunt expuse denaturrii rapide, avînd astfel o
activitate efemer. Legîndu-se de coloizii solului, enzimele pot s
persiste timp foarte îndelungat. Substanele humice exercit o aciune
de protecie a exoenzimelor.
Substanele humice sunt compui macromoleculari de natur coloidal,
care influeneaz foarte mult însuirile fizice i chimice ale solului.
Humusul reprezint, alturi de materia organic din sol, o rezerv
permanent de nutrieni, eliberînd continuu substane nutritive uor accesibile
plantelor.
Permanent are loc în sol, pe o parte, formarea de humus, iar pe alt parte,
au loc procese de descompunere a humusului, eliberîndu-se elemente nutritive.
Comparativ cu resturile organice, substanele humice sunt mai rezistente la
atacul microorganismelor i ca urmare, elementele nutritive din humus, se
elibereaz în mod treptat. Astfel, % de humus din sol nu numai c nu se
micoreaz, ci de cele mai multe ori crete.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

53
Humusul este principalul rezervor de nutrieni (mai ales azot) i, de aceea,
cantitatea i calitatea lui reprezint un indicator sintetic imprortant pentru nivelul
de fertilitate a solului.
Acizii humici, care sunt componeni principali ai humusului, au însuiri
coloidale de reinere i schimb cationic (humusul împreun cu argila formeaz
complexul argilo-humic al solului). Prin reinere i schimb de cationi, se pun în
libertate în soluia solului, principalele elemente nutritive: Ca, Mg, P, K, pentru a
fi la dispoziia plantelor,.
Prin reinerea cationilor la suprafaa coloizilor de acizi humici, acetia sunt
ferii, într-o msur oarecare, de eluviere pe profil.
Capacitatea de adsorbie i schimb cationic este ridicat la humus, datorit
gruprilor funcionale CO
2
H i OH fenolice, precum i datorit proceselor de
complexare a unor ioni metalici, fie prin legturi de H intramoleculare (care se
stabilesc între gruprile CO, NO, CO
2
H, NO
2
, N=N i gruparea OH), fie prin
legturi covalente coordinative între atomi de O, N i ioni metalici în compleci
interni. Prin schimbul cationic, precum i prin complexarea unor metale, acizii
huminici au rol în balana i dinamica nutrienilor din sol.
Sub aciunea luminii solare, apar în moleculele de acizi humici,
concentraii mari de radicali liberi, care se comport ca fotosintetizatori pentru
substanele adsorbite sau legate. În acest fel, erbicidele adsorbite pot fi
detoxificate de radicalii liberi, a cror formare este stimulat de oxigen i lumin.
O parte din substanele humice pot fi absorbite de plante (din cauza
activitii chimice complexe) i influeneaz procesele metabolice: stimuleaz
reaciile de oxido-reducere, sinteza glucidelor, modificarea permeabilitii
citoplasmei, cît i alte însuiri fiziologice.
4.2.7.5. Formarea i importana complexelor organo-minerale din sol
Materia organic din sol (de diferite origini) cuprinde:
materie organic proaspt sau nedescompus;
metabolii microbieni (humina microbian format din aminoacizi,
polimonide i polizaharide, rezultai prin neoformarea microbian);
materie organic rezistent la descompunere (humina motenit sau
rezidual, reprezentînd o fraciune apropiat de natur organic
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

54
proaspt, care este alctuit din lignina transformat prin demetixilare
i oxidare);
humina de insolubilizare (provine din insolubilizarea i precipitarea
ireversibil a compuilor fenolici legai de compuii peptidici);
biomasa microbian;
compui humici alcalino-solubili de origine vegetal (evoluai prin
solubilizare), macromoleculele aromatice policondensate, sau produi
de neosintez microbian de natur aromatic i peptidic.
Ponderea acestor componente organice depinde de activitatea biologic
din sol. Astfel, în soluri cu activitate biologic intens (soluri cu humus mull),
prin humificare se formeaz un orizont de bioacumulare bine dezvoltat, ce conine
o cantitate mare de materie organic sub form de compui humici stabili (50–
80% din total), precum i sub form de polizaharide reînnoite continuu (10–
30%). Aceste 2 tipuri de compui organici se asociaz cu compui minerali,
formînd complexe organo-minerale.
În condiii de mediu biologic mai puin activ (soluri cu humus de tip
moder sau mor), se formeaz un profil difereniat puternic, care conine un orizont
de bioacumulare mai scurt i care evideniaz la suprafa un strat organic
rezistent la descompunere, care apoi este urmat în adîncime, de un strat de
acumulare a materiei organice redistribuite i care prezint complexe organo-
minerale.
În mod obinuit, materia organic a solului (compui organici
nepolimerizai, cu greutate molecular mic, precum i substane humice divers
polimerizate), se leag de materia mineral a solului (metale alcaline i alcalin-
pmîntoase, hidroxizii de Fe i Al, minerale argiloase), rezultînd aa numitele
complexe organo-minerale ale solului.
Formarea i stabilitatea complexelor organo-minerale, depinde de
reactivitatea gruprilor funcionale a substanelor humice, de gradul de
polimerizare al compuilor organici, precum i de gradul de solubilitate i de
starea compuilor minerali complexai i de natura forelor de legtur (legturi de
hidrogen, fore de atracie van der Waals, legturi covalente sau coordinative,
adeziune, chemosorbie, etc.). Complexele organo-minerale pot fi solubile,
insolubile în ap, precum i dispersabile coloidal (în funcie de gradul de
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

55
polimerizare a moleculei organice care are rol de anion), ceea ce poate duce la
rmînerea lor pe locul de formare (cele cu grad mare de polimerizare), sau la
migrarea i levigarea lor pe profil (cele cu grad intermediar i mic de
polimerizare).
Ca urmare a formrii complexelor organo-minerale, se consolideaz
structura solului prin agregarea compuilor organici i minerali pe trei niveluri
diferite de organizare (R. Lctuu, 2000):
* un nivel structural prin asocierea microagregatelor minerale i
organice;
* un nivel de organizare microstructural, format din compuii minerali i
organici, la nivelul microagregatelor;
* un nivel molecular rezultat din formarea complexelor organo-minerale
de tip coloidal argilo-humic.



Pro]11u1 pedogene11o s1 or1zon1ur11e so1u1u1



5.1. Profilul de sol
Solul se formeaz i evolueaz în timp, în anumite condiii de clim i
vegetaie, pe baza materialului parental i a rocilor generatoare de sol, sub
aciunea unor procese complexe, denumite procese pedogenetice. În urma
executrii unei seciuni verticale, de la suprafaa solului pân la materialul
parental sau roca generatoare, constatm existena unor straturi de sol, denumite i
orizonturi genetice sau pedogenetice de sol.
Profilul de sol, denumit i profil pedogenetic, este constituit dintr-o
succesiune de orizonturi pedogenetice desfurate pe adâncime, de la suprafaa
terenului i pân la roca de solificare sau materialul parental nealterat, sau pân la
adâncimea la care se gsete apa freatic într-o seciune vertical. Înelegem deci,
Cupítoíuí
5
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

56
prin profil de sol, aspectul morfologic pe care îl prezint solul în seciune
transversal natural de la suprafaa pân la nivelul materialului parental sau a
rocii generatoare de sol.
În seciunea transversal realizat de la suprafaa terenului pân la roca de
solificare netransformat, solul apare alctuit din mai multe straturi paralele sau
aproximativ paralele cu suprafaa terenului, straturi care se deosebesc între ele prin
grosime, culoare, , proprieti fizico-chimice i biologice, diferite acumulri
specifice etc. Diferenierea straturilor, denumite orizonturi pedogenetice, a avut loc
în cursul procesului de formare i evoluie a solului
Descrierea morfologic a profilului de sol, precum i studiul orizonturilor
pedogenetice din care acesta este alctuit, are o mare însemntate teoretic i
practic, sub aspectul determinrii i descrierii însuirilor de baz ale solului i de
evideniere a unor aspecte referitoare la genez, evoluie, ameliorare i utilizare
optim a acestuia.
Ghe. Munteanu-Murgoci arta c profilul de sol reprezint cel mai important
criteriu în stabilirea originii si evoluiei solului. Cele mai noi clasificri ale solului
(Soil Taxonomy, F.A.O. – U.N.E.S.C.O., W.R.B. etc.) sunt bazate pe însuirile
intrinseci ale solului, exprimate în primul rând de caracteristicile pedomorfologice
ale profilului pedogenetic.(F. Filipov 2005).
Caracterizarea i descrierea unei uniti teritoriale de sol se realizeaz cu
ajutorul profilurilor principale de sol, profilurilor secundare i a profilurilor de
control.
Profilurile principale de sol conin elementele de baz pentru determinarea
însuirilor solurilor din respectiva unitate cartografic i au urmtoarele dimensiuni:
2 m lungime, 1 m lime i 2 m adâncime. Adîncimea unui profil principal poate
ajunge la circa 2,5 m, dar nu depete 1- 1,5 m în cazul solurilor din regiunile
montane, cît i în cazul solurilor în care nivelul apei freatice este situat aproape de
suprafaa solului. Recoltarea probelor de sol pentru analize fizice i chimice, se face
de la nivelul fiecrui orizont, atât în aezare natural cât i în aezare modificat,
începînd de la baza profilului de sol, ctre suprafaa acestuia.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

57


Am

AB
B
v

C
Ca

C
1
2
3
4
5
1

Profilul unui sol (1, 2, ... , 5 – ordinea de prelevare a probelor de sol;
Am, AB, Bv, Cca i C – orizonturile pedogenetice) (F.Filipov, 2003).
Profilurile secundare se execut pe o adâncime cuprins între 1,00 i 1,20
m, pentru a aprecia extinderea arealului unui tip de sol. Aceste profiluri secundare
de sol, permit cerceterea prii principale a solului, respectiv studierea
complementar a solurilor caracterizate prin profiluri principale, stabilind limite
clare între unitile cartografice de sol.
Profilurile de control numite i sondaje se execut pe adâncimea de 0,50-
0,70 m, în vederea delimitrii în teren, a unitilor de sol identificate i caracterizate
prin profilurile principale i secundare.
5.2. Orizonturi pedogenetice
Orizonturile pedogenetice sunt cunoscute i sub denumirea de orizonturi
de sol sau straturi genetice de sol. Orizonturile de sol sunt dispuse în general
paralel cu suprafaa terenului, fiind caracterizate printr-o anumit grosime, o
anumit culoare i anumite proprieti fizice, chimice i biologice. Orizonturile de
sol s-au format din mineralele i rocile iniiale, care au fost supuse dezagregrii i
alterrii sub influena factorilor pedologici (organisme, clim, relief, ape stagnante
i freatice, intervenie antropic). Pentru identificarea i definirea corect a
orizonturilor sunt folosite atît msurtori i observaii în teren cît i determinri de
laborator. Unele proprieti fizice (textura, structura), unele proprieti fizico-
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

58
mecanice (consistena, plasticitatea, adezivitatea), cît i proprieti morfologice
(culoarea i prezena pe profilul analizat la nivelul diferitelor orizonturi a
neoformaiunilor biogene i chimice), pot fi observate i msurate în unele cazuri
în teren, determinri care sunt completate în laborator cu analize de finee
(coninut de humus, reacia solului, coninut de sruri uor solubile, nivel de
carbonai, diveri anioni i cationi, etc). Existena unor materiale parentale
suprapuse avînd granulometrie diferit determin formarea de orizonturi cu texturi
diferite în cadrul aceluiai profil de sol, orizonturi supraiacente (superioare)
formate pe seama materialului parental superior i orizonturi subiacente
(inferioare) formate pe seama materialului parental inferior. Orizonturile
pedogenetice utilizate în succesiune cu alte orizonturi sau chiar singure sunt
utilizate în definirea unitilor taxonomice la diferite niveluri.
În funcie de materialul constituent orizonturile pedogenetice pot fi
definite ca orizonturi organice , orizonturi minerale i ca orizonturi organo-
minerale.
Orizonturile organice prezint un coninut de materie organic mai mare
de 35% , în contextul în care componenta mineral are mai mult de 60% argil.
Orizonturile minerale sunt definite prin predominarea componentei
minerale, componenta organic fiind mai mic de 35% dac coninutul de argil
este mai mare de 60%. Aceste orizonturi prezint uneori i cantiti de materie
organic sub 20%, în cazul în care nu conin argil. În cazul unui coninut
intermediar de argil ,cantitatea maxim de materie organic va fi cuprins între
20-35% (cantitate direct proporional cu coninutul de argil).

Orizonturile organo-minerale sunt definite prin prezena unui coninut
de 20-35% materie organic dac coninutul de argil este mai mare de 60%, sau
cuprins între 5-20% în cazul în care nu conine argil.

Orizonturile pedogenetice principale se noteaz cu litere mari ale
alfabetului latin. Ex.:A, B, C, D, E, T, R.
În majoritatea cazurilor orizonturile de tip O i C i întotdeauna orizontul R
sunt definite ca straturi sau ca orizonturi litologice , deoarece caracteristicile lor
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

59
nu sunt rezultatul aciunii proceselor pedogenetice. Fiind elemente de referin în
cadrul profilului de sol, acestea sunt introduse ca orizonturi principale.

Orizonturile pedogenetice de asociere determin caracteristicile unui sol
numai atunci cînd sunt asociate unuia din orizonturile pedogenetice principale
menionate anterior. Caracterele acestor orizonturi se evideniaz la nivelul
orizontului pe care se grefeaz. Menionm ca orizonturi de asociere: G, W, sa,
na, sc, ac, x, y. Ele se noteaz alturat dreapta orizontului principal cu care se
asociaz: AG, CG, BW, Asa, Bv, etc.
Prezentm orizonturile pedogenetice avînd caracteristicile eseniale,
precum i caracterele secundare, notate prin simbol, conform S.R.T.S.2003.
5.2.1. Orizontul A. Este un orizont mineral format În partea superioar a
profilului de sol sau subiacent unui orizont organic, fiind mai închis la culoare
decît orizontul subiacent. Sunt considerate orizonturi A i stratele arate - notate cu
Ap - chiar dac sunt grefate direct pe orizonturi E, B sau C.
La nivelul orizontului A se evideniaz o alterare puternic a materiei
organice cît i a componentei minerale pe fondul unei activitai microbiologice
intense.
Orizontul A se caracterizeaz prin formarea i acumularea unei cantiti
mari de humus, pe seama transformrii sub aciunea micoorganismelor (bacterii i
ciuperci), în anumite condiii climatice (temperaturi, precipitaii), a resturilor
organice vegetale ramase la suprafaa scoarei sau în orizontul de suprafa dup
parcurgerea de ctre vegetaie a ciclului biologic. Datorit acumulrii intense de
humus, orizontul A, poart denumirea de orizont bioacumulativ sau orizont de
bioacumulare.
Orizontul A este un orizont fertil care pune la dispoziia plantelor prin
intermediul apei , substanele nutritive , respectiv elementele nutritive necesare
creterii i dezvoltarii (majoritatea plantelor îi dezvolt sistemul radicular în
primii 50 cm ai profilului de sol).
În orizontul A sunt prezeni compui minerali i organici de sintez si de
descompunere biochimic, aceasta ca urmare a alterrii prin intermediul
microorganismelor a resturilor organice vegetale precum i a mineralelor i rocilor
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

60
iniiale, evideniindu-se prezena la nivelul acestui orizont a lehmului de alterare
cu humus (loess alterat).F.FILIPOV 2005.
Deoarece procesul de solificare în cazul orizontului A, se desfoar pe o
anumit adîncime, face din grosimea acestui orizont o constant morfologic în
cadrul fiecrui tip de sol.
Orizontul A prezint urmtoarele tipuri: A molic (Am), A umbric ( Au), A
ocric (Ao), A molic greic (Ame), A limnic (Al), A hortic (Aho), A antracvic
(Aaq).
A molic este un orizont mineral de tip A, avînd urmtoarele caractere:
crome i valori < 3,5 la materialul în stare umed i valori < 5,5 la materialul în
stare uscat, respectiv o culoare brun –închis, negricioas atît la materialul în
aezare natural cit i modificat mecanic; coninut de materie organic de cel
puin 1% pe întreaga lui grosime i cel mult 35%, dac partea mineral are peste
60 % argil i cel mult 20%, dac nu conine argil; la coninuturi de argil
intermediar prezint cantiti proporionale maxime între 20 i 35%; structur
grunoas, glomerular sau polidric; grad de saturaie în baze mai mare de 55%
dup S.R.C.S. 1980 i de peste 53% dup S.R.T.S. 2003; consistena suficient de
friabil pentru ca materialul de sol s nu devin dur i masiv în stare uscat.
Grosimea orizontului A este de minim 25 cm sau de cel puin 20 cm la solurile la
care orizontul R este situat în primii 75 cm i la cele cu orizonturi Ame, AC, AR,
AG sau B, avînd în partea superioar culori de orizont A molic sau chiar de 10 cm
în cazul în care orizontul A este situat pe un orizont cimentat (petric) sau direct pe
roca compact (dur, consolidat).Se noteaz cu simbolul Am.
A umbric este un orizont mineral de tip A asemntor orizontului A molic,
în ceea ce privete culoarea, coninutul în materie organic, structura, consistena
i grosimea, dar se difereniaz de acesta, avînd un grad de saturaie în baze egal
sau mai mic de 55% dup S.R.C.S. 1980 i egal sau mai mic de 53% dup
S.R.T.S. 2003.
Se noteaz cu simbolul Au.
A ocric este un orizont mineral de tip A, deschis la culoare, care devine
masiv i dur sau foarte dur în perioada uscat a anului. Prezint un coninut mai
mic de materie organic i este mai subire decît un orizont de tip Am sau Au.
Prezint structur prismatic foarte mare (peste 30 cm în diametru) care este
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

61
inclus în structura masiv dac nu exist o structur secundar în interiorul
prismelor.Se noteaz cu simbolul Ao.
Dac un orizont A prezint toate caracterele unui orizont molic sau
umbric, cu excepia grosimii, se consider tot orizont A ocric, dar se noteaz cu
Aom i respectiv Aou.
Orizontul A molic greic este un orizont mineral situat între un orizont Am
i un orizont Bt. Prezint acumulri reziduale de gruni de cuar dezbrcai de
pelicula coloidal sau alte particule minerale rezistente la alterare, sub form de
pete suficient de frecvente. Acest orizont prezint culori cu valori egale sau mai
mari de 3 i crome mai mici de 2 la materialul în stare uscat. S-a format ca
urmare a aciunii conjugate a dou importante procese pedogenetice :
bioacumulare i eluviere. Se mai numete A molic slab luvic (hipoluvic) lsînd
impresia unei pudrri cu cuar i reprezint stadiul de debut în formarea unui
orizont de tip eluvial luvic.. Acest orizont a purtat denumirea de orizont A molic
eluvial i de orizont A molic pudrat, denumiri la care s-a renunat pentru a nu se
confunda cu orizonturile de eluviere luvic, în care procesul de migrare a argilei
are loc pe toat seciunea orizontului. Se noteaz cu simbolul Ame.
Orizontul A limnic este un orizont mineral de tip A format prin acumulare
de resturi vegetale i animale subacvatice în diferite stadii de humificare i
turbificare, sau precipitate organice i minerale , sau suspensii. Orizontul A limnic
se caracterizeaz printr-un aspect de gel sau nmol, avînd o consisten foarte
moale. Coninutul de materie organic este mai mare de 1%,iar cel de ap,
raportat la materialul uscat depete 100%, fiind cuprins frecvent între 100-
400%. Densitatea aparent este cuprins între 0,3- 0,6%.Cularea orizontului poate
fi cenuie, cenuiu-verzuie, neagr. Prin expunere la aer, materialul îi schimb
culoarea în brun sau oliv. În timp, prin desecare i cultivare, pe fondul unei
maturri fizice, orizontul A limnic se transform în orizont A antracvic sau orizont
A molic semiturbos, avînd o culoare închis i o grosime de 30-60 cm. În urma
desecrii terenurilor submerse i prin evapotranspiraie, are loc o contracie
ireversibil a materialului, care determin formarea unor poliedri cu diametrul de
12-15 cm. Crpturile formate sunt destul de largi (0,2-15 cm),coborînd spre
adîncine, frecvent pîn la nivelul franjului freatic. Cu toate c poliedrii formai
gonfleaz sau se contract în funcie de starea de umiditate a solului, crpturile
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

62
existente sunt permanente,ele putînd persista o foarte lung perioad de timp de la
luarea în cultur a terenurilor respective,cu efect direct asupra drenajului intern al
solului.Se noteaz cu simbolul Al.
Orizontul A hortic este un orizont antropedogenetic de suprafa. S-a format
prin fertilizare puternic, lucrare profund i adaos de resturi organice de natur
animal i/sau vegetal în amestec cu material pmîntos, uneori avînd incluziuni
de crmizi, fragmente de oale,etc. Acest orizont are un grad de saturaie în baze
mai mare de 53%. Are un coninut apreciabil de humus, pe fondul unei activiti
microbiologice intense. Prezint o culoare închis la materialul în stare umed,
avînd crome i valori mai mici de 3. Se deosebete de orizontul A molic, prin
coninutul de fosfor extractibil, care este mai mare de 250 ppm (exprimat în
P2O5), în primii 25 de cm. Se noteaz cu simbolul Aho.
Orizontul A antracvic este un orizont antropogenetic, format în cazul
solurilor intens irigate sau a celor utilizate ca orezrii. Aceste soluri sunt o mare
parte din an, sau în permanen saturate cu ap. Se caracterizeaz: a) printr-un
strat arat la suprafa, urmat imediat de un strat permeabil saturat cu ap în
majoritatea anilor (3 sau mai multe luni pe an).Acest strat prezint crome mai mici
sau egale cu 2; b) un orizont de subsuprafa care poate avea pete de srcire în
fier, cu valori de 4 i crome de 2 în macropori, sau concentrri (pete, concreiuni)
de oxizi de fier, sau un coninut de fier de dou ori mai mare decît în stratul arat.
Se noteaz cu simbolul Aaq.
Orizontul antropogenetic este de fapt un orizont mineral de suprafa, foarte
puternic transformat prin fertilizare îndelungat i lucrare adînc sau rezultat din
înlarea suprafeei prin adaos de material în urma unei lungi perioade de cultivare
i/sau irigare, avînd însuiri mult modificate fa de cele iniiale.
5.2.2. Orizontul E. Este un orizont mineral, care are un coninut mai
sczut de argil i/sau sescvioxizi de fier i aluminiu i materie organic, prezint
o acumulare relativ de cuar i/sau alte minerale de dimensiunea nisipului sau
prafului, care au rezistat la alterare. Culoarea este determinat în primul rînd de
culoarea particulelor primare de nisip i praf, dar i de particulele de oxizi de fier
i de ali constituieni care mascheaz culoarea particulelor primare. Este situat de
obicei aproape de suprafa, subiacent unui orizont de tip O sau A i supraiacent
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

63
unui orizont de tip Bt(excepie cazul profilurilor de sol decopertate i/ sau
erodate). Se disting trei feluri de orizont E.
Orizontul E luvic, este un orizont mineral de eluviere, situat supraiacent
unui orizont Bt i subiacent unui oriyont de tip O sau A.. Se caracterizeaz prin
culori deschise la materialul în stare uscat, cu valori mai mici de 6,5; pot avea i
valori mai mari sau egale cu 6,5 dar asociate numai cu crome mai mari de 3.
Structura la nivelul acestui orizont este polidric sau lamelar sau fr structur.
Textur este mai grosier decît a orizontului subiacent, Bt. Are o grosime minim
de 5 cm i un coninut de aluminiu schimbabil peste 1,5 ori mai mare decît
orizontul supraiacent. Poate fi considerat orizont El i orizontul Ea, în cazul în
care prezint o grosime mai mic de 10 cm. Se noteaz cu simbolul El.
Orizontul E albic, este un orizont mineral de eluviere, situat supraiacent
unui orizont Bt i subiacent unui orizont de tip O sau A, avînd urmtoarele
caractere: culori mai deschise decît în cazul orizontului El în stare uscat,
respectiv valori mai mari sau egale cu 6,5 i crome mai mici sau egale cu 3; de
regul, se înregistreaz o diferen de cel puin dou uniti de valoare mai mari
decît cele apreciate la materialul în stare umed. Structura orizontului este
lamelar sau poliedric slab dezvoltat. Textura este mai grosier decît a
orizontului subiacent. Grosimea minim a orizontului Ea este de 10 cm. La
nivelul acestui orizont are loc o segregare a sescvioxizilor sub form de
concreiuni i pete, frecvent intens în cazul solurilor afectate de stagnogleizare.
Se noteaz cu simbolul Ea.
Orizontul E spodic este un orizont mineral situat supraiacent unui orizont
Bs i subiacent unui orizont de tip O sau A, avînd urmtoarele caractere: culori
deschise, respective la materialul în stare umed valori mai mari sau egale cu 4 i
mai mari de 5, la materialul în stare uscat . Este un orizont lipsit de structur
Orizontul Es este un orizont de eluviere a materiei organice i a sescvioxizilor.
Coninutul în materie organic i material amorf activ aluminoferic scade
puternic, concomitant cu îmbogairea rezidual la nivelul acestui orizont, în cuar
i alte particule minerale reyistente la alterare. Dac în profil se identific
orizontul subiacent un Bt, orizontul eluvial va fi El sau Ea, în funcie de
caracterele lui; dac se identific un orizont subiacent B spodic (Bs sau Bhs),
orizontul eluvial va fi Es.. Se noteaz cu simbolul Es.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

64
5.2.3. Orizontul B. Este un orizont mineral situat subiacent unui orizont
de tip A, E, O, orizont la nivelul cruia se constat o pierdere în întregime sau
aproape în întregime a structurii iniiale a rocii. Orizontul de tip B este un orizont
de sub suprafa,excepie fcînd cazurile de profiluri decopertate i/sau erodate. În
cazul orizonturilor de tip B se constat o alterare a materialului parental, însoit
sau nu de o îmbogire în argil prin iluviere sau acumulare rezidual i/sau în
materie organic prin iluviere, motiv pentru care aceste orizonturi se
caracterizeaz prin: o concentrare iluvial de argil silicatic, de substane amorfe
active formate din materie organic i de oxizi de aluminiu cu sau fr fier;
prezena peliculelor de argil i a secsvioxizilor de fier i de aluminiu; o
morfologie rezultat ca urmare a levigrii carbonailor alcalino-pmântoi; o
alterare a materialului iniial cu generare i eliberare de argil silicatic ce
determin formarea unei structuri prismatice sau poliedrice în urma schimbrilor
de volum ca urmare a oscilaiilor volumului de ap; Se disting patru feluri de
orizont B : Bv; Bt; Bs: Bcp.

Orizontul B cambic este un orizont mineral format prin alterarea pe loc
sau “in situ” a materialului parental, avînd urmtoarele caractere: culori mai
închise sau cu crome mai mari sau în nuane mai roii decît materialul parental;
structur, obinuit poliedric medie i mare sau columnoid- prismatic, în cel
puin 50 % din volum; textura poate fi mai fin decît cea a materialului parental
(nisipoas foarte fin), plusul de argil rezultînd din alterarea unor minerale
primare, respectiv din argilizare în situ; grosime de cel puin 15 cm, cu baza
situat la cel puin 25 cm; un grad de alterare a mineralelor primare de la slab la
moderat. În cadrul orizontului Bv poate fi încadrat i orizontul Bv lamelar, orizont
care prezint benzi fine de sub 1 cm grosime, sau la care benzile mai groase de 1
cm nu însumeaz mai mult de 15 cm pe adîncimea de 200 cm. Se noteaz cu
simbolul Bv.
Orizontul B argic este un orizont mineral de sub suprafa la nivelul cruia
se realizeaz o difereniere textural pe profil. Este situat subiacent unui orizont de
tip Am, Ao, El, Ea. Are urmtoarele caractere: argil orientat (iluvial), care
formeaz pelicule pe feele verticale i orizontale ale elementelor structurale i
umple porii fini; îmbrac grunii minerali i/sau formeaz puni între ei; culori
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

65
diferite (brun, negru, rou etc.), mai închise decît cele ale materialului parental;
structur prismatic, columnoid, poliedric sau masiv; grosime de cel puin 25
cm cînd grosimea solului (grosimea însumat a orizonturilor supraiacente,
A.+E+B) este mai mic de 75 cm, de 35 cm cînd grosimea solului este de 75-100
cm i de peste 45 cm cînd grosimea solului este mai mare de 100cm. Acest orizont
se caracterizeaz deasemenea printr-o compactare evident i o diminuare
semnificativ a permeabilitii, datorate acumulrii de argil translocat din
orizontul supraiacent, aezrii mai dense a materialului cît i prezenei argilei
gonflante. În acelai tip de orizont se încadreaz i orizontul B nisipos cu benzi
mai fine, dac lamelele, respectiv benzile sunt groase de cel puin 1 cm i
însumeaz cel puin 15 cm grosime pîn la cel mult 200 cm adîncime de la
suprafaa solului. Se noteaz cu simbolul Bt.
Orizontul B argic- natric, este un orizont mineral asemntor orizontului
Bt. Spre deosebire de acesta prezint urmtoarele caractere: saturaie în ioni de
Na
+
mai mare de 15 % din T (capacitatea total de schimb cationic), cel puin pe
15 cm într-unul din suborizonturile situate în primii 20 cm ai orizontului; dac
orizontul C subiacent are o saturaie în Na
+
de peste 15%, atunci pentru ca
orizontul Bt s fie natric, trebuie s aib mai mult Mg
+2
+ Na
+
schimbabil, decît
Ca
+2
+ H
+
, în primii 20 cm ai orizontului; structur columnar sau prismatic i o
grosime minim de 15 cm. Se noteaz cu Btna.
Orizontul B spodic este un orizont mineral, format din acumulare de
material amorf constituit din materie organic i/sau sescvioxizi, stuat subiacent
unui orizont de tip A, E, sau AE. Materialul amorf coninut la nivelul acestui
orizont are o sarcin ridicat, dependent de pH, o mare suprafa specific i o
mare capacitate de reinere a apei. Orizontul Bs prezint urmtoarele caractere:
compui amorfi de materie organic i/sau sescvioxizi, sub form de aglomerri
subangulare sau rotunjite; culori, în general, în nuane de 7,5 YR i mai roii, cu
crome mici dac orizontul este humico-feriiluvial sau mari, dac este feriiluvial;
fr structur sau aceasta este foarte slab dezvoltat; capacitatea de schimb
cationic este relativ mare (2 me la 100 g); grosime minim de 2,5 cm iar limita
superioar este situat sub 10 cm de la suprafaa solului mineral.
Orizonturile spodice au o textur grosier, mijlociu-grosier, mai rar,
mijlocie. Se noteaz cu simbolul Bhs, în cazul în care materialul amorf conine
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

66
atît humus iluvial cît i sescvioxizi (mai mult humus decît în orizontul
supraiacent) i cu simbolul Bs, în cazul în care conine predominant sescvioxizi
(mai putin humus decît în orizontul supraiacent).
Orizontul B criptospodic este un orizont mineral, întîlnit în cazul
profilurilor de sol puternic acide, cu acumulare de material iluvial amof activ,
predominant humic i aluminic i foarte rar feric, motiv pentru care, acest orizont
nu evideniaz coloritul rocat, specific orizontului spodic. În unele cazuri,
coninutul de materie organic de peste 10%, mascheaz coloritul rocat al
orizontului B criptospodic. Acest orizont are o culoare în nuane 10 YR cu valori
mai mici sau egale cu 3 i crome mai mici sau egale cu 2. Este situat subiacent
unui orizont de tip A ,foarte humifer, care conine peste 20% materie organic slab
mineralizat, cu valoarea raportului C/N mai mare de 20-25 i cu reflexe cenuii
în partea inferioar .
5.2.4. Orizontul C este un orizont mineral, constituit din materiale
neconsolidate sau slab consolidate, situate la partea inferioar a profilului de sol.
Acest orizont nu prezint caracterele orizonturilor supraiacente, de tip A, B, sau
E, cu toate c în anumite condiii poate constitui materialul parental al acestor
orizonturi ( cazul solurilor formate pe materiale a cror compoziie iniial a fost
omogen, respectiv loessuri i depozite leossoide). Orizontul C nu reprezint
materialul parental al solului respectiv, în condiiile în care solul s-a format pe
depozite neomogene sau a avut o evoluie polifazic ( dezvoltare policiclic). Sunt
considerate orizonturi C i materialele geologice relativ compacte, care se desfac
în 24 de ore din momentul în care fragmentele uscate sunt puse în ap, sau dac
materialul în stare umed, poate fi frîmiat. Se consider orizont C i materialul
anterior formrii solului, puternic alterat pe care au evoluat solurile. În unele
cazuri ,orizontul C poate fi penetrat de rdcini. La nivelul orizontului C sunt
prezente acumulri de carbonat de calciu, sruri uor solubile,gips. În funcie de
natura i de coninutul orizontului C în carbonat de calciu, distingem : orizont C
necarbonatic, orizont C cu carbonai reziduali i orizont C carbonatoacumulativ.
Orizontul C carbonatoacumulativ este un orizont C cu acumulare de
carbonai (carbonat de calciu secundar), sub form difuz, dispersat în matrice,
sau sub form de concreiuni discontinue, eflorescene, pseudomicelii, pete,
pelicule, tubuoare, vinioare. Orizontul C carbonatoacumulativ poart denumirea
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

67
de orizont calcic sau calxic i de orizont carbonatoiluvial i prezint urmtoarele
caractere: coninut de carbonai de peste 12%; cel puin 5% din volum carbonai
secundari (acumulri dure sau friabile) mai mult decît orizontul C cu carbonai
reziduali; grosime minim 15 cm. Este situate la baza profilului de sol, subiacent
unor orizonturi de tip Am sau B, excepie fcînd cazurile în care orizonturile
menionate anterior au fost decopertate sau erodate. Se noteaz cu simbolul Cca.
Orizontul C necarbonatic este un orizont mineral de tip C , prezent în
profilul solurilor formate pe roci fr carbonat de calciu, soluri de tip “ pedalfer”.
Aceste soluri evolueaz repede, dar datorit reaciei acide i a gradului foarte
sczut de saturaie în baze, prezint o fertilitate natural slab. Se noteaz cu
simbolul Cn.
Orizontul C cu carbonai reziduali este un orizont mineral de tip C care a
evoluat din materialul parental carbonatat . Este situat la baza profilului de sol. Se
noteaz cu simbolul Ck.
Orizontul R este un orizont mineral, situat în partea inferioar a unor
profiluri de sol, fiind constituit din roci compacte-consolidate. În cadrul rocilor
consolidate-compacte sunt incluse în mod convenional pietriurile cimentate
impermeabile, rocile fisurate permeabile i pietriurile necimentate. Fragmentele
din orizontul R, uscate la aer nu se frîmieaz dac sunt inute în ap timp de 24
de ore. Rocile de tip granit, bazalt, andezit, pot prezenta fisuri care sunt destul de
înguste i foarte puin numeroase, încît numai un numr mic de rdcini le pot
penetra. În cazul în care orizontul R este nefisurat, se noteaz cu simbolul Rn, iar
dac oriyontul R este fisurat, permeabil format din fragmente de roc sau pietri
fluviatil, avînd mai puin de 10% material fin, atunci orizontul se noteaz cu
simbolul Rp.
5.2.5. Orizonturi organice principale
Orizontul organic nehidromorf este un orizont organic format la
suprafaa solului în condiiile unui mediu nesaturat sau saturat cu ap doar cîteva
zile pe an. La nivelul acestui orizont, fraciunea mineral reprezint mai puin de
60% din masa total. Acest orizont este situat în partea superioar a solurilor
minerale formate sub pdure, dar uneori poate fi situat la o anumit adîncime fiind
acoperit de material mineral provenit din eroziune. Se noteaz cu simbolul O. În
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

68
cazul profilurilor de sol formate sub o vegetaie lemnoas, orizintul organic
nehidromorf poate fi de tip: organic de litiera, constînd din material organic
proaspt, nedescompus sau foarte puin descompus, notat cu simbolul Ol; organic
de fermentaie, format din materie organic incomplet descompus, în care se
recunosc cu ochiul liber sau cu lupa, resturi vegetale cu structur caracteristic,
notat cu simbolul Of; organic de humificare, în care materialul organic este într-
un stadiu foarte avansat de descompunere, încît, nu se mai recunosc cu ochiul
liber, ci numai cu lupa, resturi vegetale cu structur caracteristic, se noteaz cu
simbolul Oh.
În cazul în care grosimea orizontului organic nehidromorf depete 20 cm,
atunci acest orizont poart denumirea de orizont folic .
Orizontul organic hidromorf sau orizontul turbos este un orizont organic
de suprafa sau de sub suprafa, format în condiiile unui mediu saturat în ap în
cei mai muli ani, mai mult de o lun pe an, cu excepia cazurilor cînd solurile au
fost drenate. Este constituit predominant din muchi, ciperaceae i alte plante
hidromorfe. Are o grosime de 20 cm. Se noteaz cu simbolul T. În funcie de
gradul de descompunere a materiei organice orizontul turbos poate fi: fibric,
hemic, sapric.
Orizontul turbos fibric este un orizont organic hidromorf ,caracterizat prin
prezena materiei organice slab descompuse, respectiv dou treimi din materia
organic este slab transformat, astfel încît se pot distinge esuturile de plant.
Orizontul turbos hemic este un orizont organic hidromorf,caracterizat prin
prezena materiei organice într-un stadiu mediu de descompunere, o situauie
intermediar între orizont turbos fibic i orizont turbos sapric.
Orizontul turbos sapric este un orizont organic hidromorf, caracterizat
prin descompunerea puternic a esuturilor de plante, acestea nu se mai disting sau
se disting foarte slab pe maxim 1/6 din volumul materialului.
În funcie de condiiile de mediu în care se formeaz, turba poate fi: eutrof,
mezotrof i oligotrof.
5.2.6. Orizonturi pedogenetice de asociere
Orizontul gleic este un orizont mineral format în condiiile unui mediu
saturat în ap, cel puin o parte din an, determinat de apa freatic situat la
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

69
adîncime mic. Este situat în general subiacent unui orizont de tip T sau se
asociaz cu orizonturi de tip A, B, sau C. Se noteaz cu simbolul G. Se disting
orizonturi gleice de reducere i orizonturi gleice de oxidare-reducere.
Orizont gleic de reducere, format în condiii predominant de
anaerobioz, avînd urmtoarele caractere: colorit uniform în culori de reducere
sau aspect marmorat, în care culorile de reducere apar în proporie de peste 50 %
din suprafaa rezultat prin secionarea materialului fr structur. Sunt
considerate culori de reducere, culorile neutrale N cu crome mai mici de 1,
culorile mai spre albastru decît 10 Y i nuanele de 2,5 Y- 10 Y cu crome mai mici
de 1,5. isturile i sedimentele, sunt considerate orizont gleic de reducere numai
dac prezint crome mici i dac au rezultat în urma unui îndelungat process de
umezire în exces. Se noteaz cu simbolul Gr.
Orizontul gleic de oxidare-reducere este format în condiii de aerobioz
alternînd cu perioade de anaerobioz, respectiv exces de umiditate o parte din an.
Prezint un aspect marmorat, în care culorile de reducere apar în proporie de 16 -
50% iar culorile de oxidare apar sub form de pete de oxidare, în proporie de
peste 16 % din suprafaa rezultat prin secionarea elementelor dac acestea exist
( sunt considerate culori de oxidare, culorile în nuane de 10 YR I mai roii avînd
crome mai mari de 2). Acest orizont evideniaz o segregare a sescvioxizilor sub
form de pelicule i concreiuni. Se noteaz cu simbolul Go.
Orizontul stagnogleic este un orizont mineral, format la suprafa sau în
profilul solului, în condiiile unui mediu în care solul este mare parte din an
saturat cu ap acumulat din precipitaii i stagnant deasupra unui strat
impermeabil sau slab permeabil. Se grefeaz pe orizonturi A, E sau B.
Are urmtoarele caractere: aspect marmorat, în care culorile de reducere
sunt prezente atît pe feele, cît i în interiorul elementelor structurale i ocup
peste 50% din suprafaa rezultat prin secionarea elementelor structurale dac
exist, asociate cu pete de oxidare avînd culori în nuane de 10YR i mai roii i
crome mai mari de 2; precipitare a sescvioxizilor, sub form de pelicule i
concreiuni; grosime de cel puin 15 cm. Se noteaz cu simbolul W.
Orizontul salic este un orizont mineral îmbogit secundar prin iluviere în
sruri mai uor solubile decît gipsul. Acest orizont are un coninut de sruri în
extras apos 1: 5, de cel puin 1%, dac tipul de salinizare este cloruric i de cel
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

70
puin 1,5% dac este sulfatic i de cel puin 0,7% dac orizontul conine sod
(valori valabile pentru textur medie). Concentraia de saruri uor solubile
menionat în cazul texturii lutoase se micoreaz cu 7,5% pentru textura
nisipoas i se marete cu 15% pentru textura argiloas. Dac salinitatea este
exprimat prin electroconductibilitate, orizontul, pentru a fi salic va avea 24(30)
dS/m la temperatura de 25 de grade Celsius, dac valoarea pH este mai mic de
8,8 i mai mare de 12(15) dS/m la temperatura de 25 de grade Celsius, dac
valoarea pH este mai mare de 8,9 (solul conine carbonai alcalini).
Orizontul salic are o grosime minim de 10 cm, sau de 5 cm în cazul
solurilor nisipoase. Se noteaz cu simbolul sa.
Orizontul hiposalic este un orizont mineral, care conine sruri mai uor
solubile decît gipsul (în ap rece), în cantitate mai mic decît orizontul salic,
respectiv 0,1- 1,0% pentru tipul de salinizare cloruric i între 0,15 i 1,50%
pentru tipul de salinizare sulfatic i de 0,07- 0,7% dac conine i sod. Aceste
concentraii sunt valabile în cazul texturii medii se micoreaz sau se amplific în
cazul texturii nisipoase sau a texturii argiloase i/sau a solurilor organice, cu
aceleai procente ca i în cazul orizontului salic. Dac salinitatea este exprimat
prin electrocoductibilitate, orizontul pentru a fi hiposalic va avea minim 4 dS/m la
temperature de 25 Celsius. Acest orizont are o grosime minim de 10 cm. Se
noteaz cu simbolul sc.
Orizontul natric este un orizont mineral care are o saturaie în Na
+

schimbabil mai mare de 15% din capacitatea total de schimb cationic (T), pe o
grosime de minimum 10 cm, sau raportul de adsorbie al natriului (SAR) mai
mare de 13. Se asociaz cu un orizont de tip B argic. Se noteaz cu simbolul na.
Orizontul hiponatric sau hipospodic este un orizont mineral care are o
saturaie în Na
+
schimbabil de 5- 15% din capacitatea total de schimb cationic
(T), sau cu raportul de adsorbie al natriului (SAR) cuprins între 4- 13. Are o
grosime minim de 10 cm. Se noteaz cu simbolul ac.
Orizontul vertic este un orizont mineral cu un coninut de cel puin 30%
argil ( frecvent peste 50% ), predominant gonflant i care se asociaz cu un
orizont de tip A, B, C. Prezint fee de alunecare oblice (10- 60
0
fa de
orizontal) i/sau elemente structurale mari, de asemenea oblice, cu unghiuri i
muchii ascuite într-unul dintre suborizonturi; crpturi largi de peste 1 cm, pe o
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

71
grosime de cel puin 50 cm în perioada uscat a anului; grosime minim de 50 cm.
Se noteaz cu simbolul y.
Orizontul pelic este un orizont mineral de asociere care are un coninut
mai mare de 45% argil nesmectitic. Materialele parentale pe care se dezvolt un
astfel de orizont, sunt materiale argiloase de diferite origini, inclusiv argile
marnoase. Orizontul pelic prezint urmtoarele caractere: în stare uscat este dur,
în timp ce în stare umed devine plastic; prezint structur poliedric mare în stare
umed, cu formare de agregate structurale prismatice sau poliedrice foarte mari,
care devin vizibile în stare uscat; împachetare dens; crpturi largi I adînci i
local, mai puin frecvent fee de alunecare care nu determin formarea unei
structuri sfenoidale; fee de alunecare care nu au înclinarea celor de la nivelul
orizontului vertic; la nivelul orizontului pelic, valoarea capacitii totale de schimb
cationic este mai mic decît în orizontul vertic. Acest orizont are o grosime
minim de 50 cm. Se noteaz cu simbolul z.
Orizontul sulfuratic este un orizont mineral sau organic, situat într-un
mediu mediu permanent saturat în ap i al crui material conine mai mult de
0,75% sulf, raportat la materialul în stare uscat predominant sub form de sulfuri,
în special pirit. Coninutul de carbonat de calciu la nivelul acestui orizont este
mai mic decît triplul coninutului de sulf. Reacia este mai mare de 3,5 uniti pH.
Orizontul are o grosime minim de 15 cm. Materialul cu caracter sulfuratic se
acumuleaz în cazul solurilor care sunt permanent saturate cu ape salmastre, dar
i în mlatinile cu ape dulci, dac conin compui cu sulf. Pe fondul existenei unei
reele de drenaj are loc o oxidare a sulfurilor cu formare de acid sulfuric, avînd ca
efect acidifierea solului. Se noteaz cu simbolul sf.
Orizontul sulfuric este un orizont de suprafa, cu reacie extrem acid,
datorit prezenei acidului sulfuric (pH în ap mai mic de 3,5 ). Cînd este asociat
unui sol mineral, în acest orizont se observ pete glbui cu nuane de 2,5 Y i
crome mai mari sau egale cu 6, aceasta datorit prezenei unor minerale de tip
jarosit i schwertmannit. În cazul solurilor organice, aceste pete nu apar în orizont,
iar pentru identificarea acestuia este suficient o valoare a pH-lui mai mic decît
3,5. Orizontul sulfuric se evideniaz în cazul solurilor mltinoase, srace în
carbonat de calciu, drenate artificial ,ca urmare a oxidrii sulfurilor, în special
pirit. În absena carbonatului de calciu, acidul sulfuric format în procesul de
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

72
oxidare, nu este complet neutralizat. Orizontul sulfuric are o grosime minim de
15 cm. Se noteay cu simbolul su.
Orizontul scheletifer este un orizont pedogenetic de tip A, E, sau B,
dezvoltat într-un material cu fragmente grosiere de roci sau cu pietre. Peste 26% din
material este constituit din particule mai mari de 2 mm. Pentru a fi diagnostic,
orizontul trebuie s aib o grosime mai mare de 20 cm. Se noteaz cu simbolul q.
Orizontul petrocalcic este un orizont calcic întrit sau cimentat continuu.
Cimentarea este determinat de prezena carbonatului de calciu, a carbonatului de
magneziu, i în unele cazuri poate fi prezent i silicea coloidal. Cimentarea este
atît de puternic încît solul în stare uscat nu poate fi strbtut de sond sau cazma
iar fragmentele uscate, lsate în ap nu se desfac.Materialul de sol la nivelul acestui
orizont are un aspect masiv i lamelar, foarte tare i extrem de tare în stare uscat i
extrem de ferm, în stare umed .Porii necapilari sunt astupai, motiv pentru care în
orizontul petrocalxic conductivitatea hidraulic este slab i în unele cazuri foarte
slab putînd constitui o barier pentru rdcini. Grosimea minim a orizontului este
de 10 cm. Poate fi considerat orizont petrocalxic i orizontul lamelar cimentat cu
carbonat de calciu, situat pe roc compact sau pat de pietri dac are o grosime de
peste 2,5 cm i un coninut de carbonai mai mare de jumtate din greutatea
materialului. Se noteaz cu simbolul pc.
Orizontul andic este un oriyont mineral constituit din materiale cu
proprieti andice, proprieti evideniate, prin prezena în materialul solului a unor
cantiti apreciabile de allofane, imogolit, ferihidrit sau compleci alumino-humici,
reyultai în urma alterrii moderate a depozitelor piroclastice. Pot fi întîlnite i în
asociaie cu materiale nevulcanice de tip loess, argilite, cît i produse de alterare
ferallitic. Compoziia mineralogic este dominat de materiale “short range-
order”, formate prin alterarea produselor piroclastice primare rezultate în urma
erupiilor vulcanice sau ale produselor secundare în care apar materiale
vulcanogene. Acest orizont poate s apar la suprafa sau sub suprafa i conine
de regul, cantiti mari de materie organic, nedepind 25% C organic. Orizontul
andic trebuie s îndeplineasc i una dintre urmtoarele condiii: valoarea
procentului de aluminiu plus o jumtate din valoarea procentului de fier extractabil
în soluie de oxalat acid s însumeze peste 2% în pmîntul fin ,sub 2 mm; valoarea
densitii aparente msurat la umiditatea corespunztoare capacitii de camp,
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

73
respective 0,33 atmosfere s fie mai mic de 0,9 g/cm
3
; valoarea reteniei de fosfat
s fie mai mare de 85%.În pmîntul fin,diametrul particulelor mai mic de 2 mm,
valoarea reteniei de fosfat s fie de cel puin 25%, în fracia nisipoas diametrul
particulelor de 0,02-2 mm de cel puin 30% i s rspund uneia dintre urmtoarele
cerine: suma coninutului de aluminiu plus jumtate din coninutul de fier
extractabil în oxalat acid s fie mai mare de 2% la un coninut de sticl vulcanic în
fracia cu diametrul de 0,02-2,0 mm, mai mare de 5%; suma coninutului de
aluminiu plus jumtate din coninutul de fier extractabil în oxalat acid s fie de
0,4% la un coninut de sticl vulcanic, în fracia 0,02-2,0 mm, mai mare de 30%;
dac suma coninutului de aluminiu plus jumtate din coninutul de fier extractabil
în oxalat acid este între 0,4 i 2% în pmîntul fin, coninutul de sticl vulcanic, în
fracia 0,02-2,0 mm, trebuie s fie peste o valoare cuprins între 30% i 5%, invers
proporional cu creterea aluminiului plus jumtate din fierul extractabil în oxalat
acid, între 0,4- 2%. În teren, ca i în laborator, testul reaciei solului în soluie de
NaF este foarte util: pH-ul unei suspensii de 1 g sol în 50 ml NaF, soluie N,
prezint valori de peste 9,5-10 (dup 2 min).Testul care indic prezena materialelor
allofanice i/sau a compuilor alumino-organice este orientativ deoarece
reacioneaz la fel i în orizonturile spodice iar, pe de alt parte, nu reacioneaz
corespunztor în orizonturile andice bogate în materie organic acid. Grosimea
minim a orizontului, pentru a fi diagnostic, trebuie s fie de peste 30 cm .Se
noteay cu simbolul an.
Orizontul fragic sau fragipan este un orizont mineral de sub suprafa,
lutos, uneori chiar nisipolutos sau nisipos fin i care prezint urmtoarele
caractere: coninut foarte sczut de materie organic; densitate aparent mare
comparativ cu orizonturile supraiacente; consisten tare sau foarte tare, aparent
cimentat în stare uscat, fragmentat, se dezmembreaz în ap; în stare umed
materialul este slab moderat, casant, nu se deformeaz deoarece elementele
structurale au tendina de a se rupe brusc la presiune uoar; coloritul este, în mod
obinuit ptat, datorit stagnogleizrii; slab sau foarte slab permeabil pentru ap i
prezint planuri verticale albite, respective fee de poliedri sau de prisme mari i
foarte mari; este situat, dar nu în mod necesar, direct sub un orizont eluvial,
cambic, argic sau spodic, cu excepia cazurilor cînd solul este trunchiat, uneori
suprapunîndu –se parial sau complet cu un orizont argic sau cambic; structura
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

74
este poliedric angular sau prismatic; partea interioar a elementelor structurale
poate s aib porozitate total mare dar, din cauza unei împachetri dense a
acestora, nu exist continuitate între porii intrapedali i fisuri; este lipsit de o
activitate intens a faunei cu excepia unor spaii între agregatele structurale,
motiv pentru care mai mult de 90% din volumul solului nu poate fi explorat de
sistemul radicular i este izolat de apa de procesare; identificarea fragipanului se
poate face numai în teren. Orizontul fragipanic are o grosime minim este de 25
cm. Se noteaz cu simbolul x.
5.2.7. Orizonturi de tranziie
Sunt orizonturi care prezint o parte din caracterele orizontului supraiacent
i o parte din ale celui subiacent ctre care se face tranziia.Exist dou tipuri de
orizonturi de tranziie:
a) orizonturi de tranziie obinuite sau propriu-zise, la care tranziia se face
treptat de la proprietile unui orizont la proprietile celuilalt orizont i se noteaz
cu cele dou litere majuscule corespunztoare orizonturilor respective: AB, BC, EB,
CR, etc;
b) orizonturi de tranziie mixte sau de întreptrundere, respectiv acele
orizonturi în care se întreptrund proprietile celor dou tipuri de orizonturi
principale, trecerea între orizonturi fiind neregulat sau sub form de limbi
(caracter glosic ). Se noteaz cu dou litere mari între care apare semnul +: E+B,
B+R, C+R, etc.
5.3. Notaii pentru caracteristici morfologice secundare:
e – caracter slab luvic sau hipoluvic; acumulare rezidual de gruni de
nisip sau praf fr pelicule coloidale, respective o pudrare cu cuar.
g – gleizare slab; avînd 6- 15% culori de reducere.
h – talpa plugului; se refer la prezena tlpii plugului, respective un strat
îndesat format la partea inferioar a stratului arat din cauza circulaiei
excesive i a executrii repetate a arturii la aceeai adîncime; poate
caracteriza numai un orizont de tip Ap.
j – recent maturat; materialele de sol sunt maturate, cu portan normal
i o densitate aparent extrem de mic.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

75
k – coninut de peste 1% carbonai.
l – caracter lamelar; existena în profilul de sol a unor benzi sau lamele
constituite din material mai fin decît restul profilului; acest caracter poate
aprea numai în soluri cu textur grosier la nivelul cazul orizontului Bv
sau Bt.
m – caracter melanic; este asociat cu orizontul Bt i marcheaz prezena
unui suborizont Bt mai închis la culoare care contrasteaz cu
suborizonturile adiacente;
n – material coprogenic sau turb sedimentar suborganic; se refer la
straturile de material organic, formate pe fundul lacurilor eutrofe,
alctuite din dejeciile faunei i resturile vegetaiei subacvatice. În
condiiile de submersie se prezint ca nmol organic slab vîscos, slab
plastic i neadeziv; culorile comune sunt oliv, brun-oliv i brun-cenuiu
cu nuane de 2,5Y sau 5Y cu valori mai mici de 5, respective 3-4 i crome
de 2 sau 3; se schimb relativ puin în contact cu aerul; se asociaz cu
orizontul T.
p – stratele arate; chiar dac sunt grefate pe A, E, B sau C.
– orizont înelenit; partea superioar a orizontului A al solului din pajiti,
în care predomin masa de rdcini a plantelor ierboase.
x – caracter de fragipan; densitate aparent mare, consisten dur,
friabil, casant. Apare în unele orizonturi B care devin fragipanuri.
iz – coninut apreciabil de rizomi; se refer la un orizont mineral cu peste
15% din volum ocupat de rizomi de plante acvatice slab descompui sau
vii, de regul poate caracteriza, un orizont de tip Go sau Gr.

Pe lîng sufixele literale menionate mai sus se utilizeaz i urmtoarele litere
pentru notarea orizonturilor pedogenetice principale avînd urmtoarele semnificaii:
t –asociat cu B, evideniind o acumulare de argil; s –asociat cu B evideniind o
acumulare iluvial de sescvioxizi; h –asociat cu B, evideniind o acumulare iluvial
de humus;v – alterare in situ; y – prezena de fee de alunecare oblice cu unghiuri de
10-60º fa de orizontal i agregate structurale mari sfenoidale, respective caracter
de orizont vertic.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

76


Prooese1e de ]ormore o so1u1u1

Procesele elementare care se desfoar în mod continuu la nivelul
înveliului superior al scoarei terestre, în anumite condiii de mediu, determin în
timp, formarea i evoluia solului. Profilul de sol, este rezultatul aciunii factorilor
pedogenetici asupra materialului parental, sau a rocii generatoare de sol, aciune
manifestat cu intensiti variabile, pe fondul aciunii unor procese chimice, fizice
i biologice, cunoscute sub denumirea de procese pedogenetice.
Totalitatea proceselor care intervin în formarea solurilor, constituie
obiectul de studiu în Pedogenez. Materialul parental, sau roca generatoare de sol,
sufer în timp o serie de modificri fizico-chimice (dezagregare, alterare), urmate
de acumularea i/sau migrarea constituienilor nou formai, sub aciunea energiei
solare i gravitaionale.
Pedogeneza acioneaz asupra substratului mineral, fiind corelat cu
circulaia apei i a elementelor chimice din sol, favorizînd procesul de sintez
continu i de transformare a materiei organice (F.Filipov, 2000).
Tipurile de procese pedogenetice care intervin în formarea solurilor din
România, cît i intensitatea de manifestare a acestora, este intim legat de factorii
de mediu i de însuirile materialului parental, sau a rocii generatoare de sol i
sunt reprezentate de: bioacumulare, argilizare, argiloiluviere, eluviere i iluviere,
gleizare i stagnogleizare, salinizare i sodizare, criptopodzolire, podzolire humico
feriiluvial, procese vertice i procese vermice.
La nivel global, ca urmare a intesitii variabile a aciunii proceselor
pedogenetice pe fondul unor condiii zonale i locale diferite, solificarea
evideniaz formarea de soluri diferite.
6.1. Procesul de bioacumulare
Procesul de bioacumulare constituie fundamentul solificrii i determin
acumularea de substane organice (humus) în orizontul de la suprafaa profilului
de sol. Organismele vegetale i animale, intervin în transformarea materialul
Cupítoíuí
b
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

77
organic vegetal rmas la suprafaa i/sau în orizontul de la suprafaa profilului de
sol, astfel încît materialul vegetal aflat în diferite stadii de transformare, este legat
treptat de partea mineral a solului, determinînd humificarea, pe fondul
diferenierii unui orizont humifer de bioacumulare, de tip A.
Datorit bioacumulrii, la suprafaa oricrui profil, se formeaz un orizont
bioacumulativ individualizat (care poate fi recunoscut morfologic), fertil, de
culoare brun-neagr (cu valori i crome mai mici sau egale cu 2, cazul orizontului
Am, Au, sau cu valori i crome mai mari sau egale cu 2, cazul orizontului Ao).
Condiiile de mediu i cele de substrat litologic, influeneaz major asupra
procesului de bioacumulare, astfel încît în zona de step, pe materiale parentale
bogate în elemente bazice, are loc o acumulare humico-calcic, cu formarea de
substane humice stabile (de culoare închis) i saturate în special în ioni de
calciu, în timp ce în zona de pdure, caracterizat prin precipitaii abundente, prin
lipsa elementelor bazice la nivelul materialului parental i prezena unei vegetaii
mixte cu caracter acidofil, are loc o levigare a substanelor minerale i organice,
determinînd o bioacumulare acid.
Prezena excesului de umiditate permanent, pe fondul unei vegetaii de
plante hidrofile (muchi, Cyperaceae, Juncaceae), determin formearea un orizont
organic hidromorf, de tip T, a crui reacie este puternic acid.
În cazul solurilor formate i evoluate sub influena unei vegetaii de
pdure, în condiiile unui climat rece i umed, în prezena rocii generatoare
aproape de suprafa i în lipsa unui exces de ap de natur pluvial sau freatic,
supraiacent orizontului de bioacumulare de tip A, are loc acumularea de resturi
vegetale nedescompuse sau parial transformate, neamestecate cu partea mineral
a solului i formarea unui orizont organic nehidromorf, de tip O.
Morfologia profilurilor de sol va evidenia prezena tuturor celor trei
categorii de bioacumulare, respectiv prezena a trei tipuri de orizonturi
bioacumulative.
Bioacumularea, în care materia organic vegetal este humificat i intim
legat cu partea mineral a solului, este cea mai frecvent, cu evidenierea la
suprafaa profilului de sol a unui orizont bioacumulativ de tip Am, Au, Ao.
Bioacumularea în care materia organic vegetal este transformat slab i
neamestecat intim cu partea mineral a solului (materie organic aflat în diferite
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

78
stadii de descompunere), va determina formarea unui orizont organic
nehidromorf, de tip O.
În funcie de stadiul de transformare al resturilor organice vegetale rmase
la suprafaa profilului, dup parcurgerea de ctre plante a ciclului biologic, se
disting trei tipuri de orizonturi organice nehidromorfe:
Ol (organic de litier), în care materialul organic este proaspt,
nedescompus, sau aflat în stadii incipiente de descompunere;
Of (organic de fermentaie), în care materialul vegetal este descompus
incomplet, putîndu-se observa relativ uor structura caracteristic a resturilor
vegetale;
Oh (organic de humificare), în care materialul organic vegetal se afl într-
un stadiu înaintat de humificare, fiind intim legat cu partea mineral a solului,
motiv pentru care, structura caracteristic primar a componentei organice
vegetale, nu poate fi recunoscut cu ochiul liber.
6.2. Procesul de argilizare
Argilizarea este un proces complex de alterare a silicailor primari din sol,
care are ca efect apariia materialelor argiloase. Prin argilizare se formeaz un
orizont specific (Bv). Acest orizont este denumit orizont de alterare sau de
argilizare i comparativ cu restul orizonturilor de tip B, este un orizont care s-a
format pe baza alterrii materialului parental.
Alerarea materialului parental, determin modificarea de culoare i
structur în orizontul Bv (comparativ cu substratul litologic), putînd uneori
evidenia i un plus de argil i sescvioxizi de fier, care sunt rezultatul formrii “
in situ”, ca urmare a alterrii manifestate la nivelul acestui orizont.
Chiar dac uneori exit un plus de argil iluvial la nivelul orizontului Bv,
provenit din eluvierea orizonturilor supraiacente, aceasta nu determin apariia
unor forme peliculare (ca în cazul orizontului Bt), respectiv nu se evideniaz o
difereniere textural pe profil la nivelul acestui orizont.
Alterarea are loc în condiiile unui climat umed i rece (unde în mod
normal solificarea ar trebui s determine formarea unor orizonturi de tip Bt sau
Bhs), dar datorit unor condiii specifice de roc ( substrat litologic cu caracter
bazic) i relief (drenaj extern bun), debazificarea se manifest cu intensitate
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

79
redus, fr eluviere de argil, sau cu eluviere foarte slab, pe fondul alterrii
clare a materialului parental. Deasemenea, în condiii de substrat litologic acid i
debazificare puternic, în cazul în care prin alterare nu se formeaz argil i oxizii
de fier nu migreaz pe profil, are loc formarea unui orizont de tip Bv (t.Puiu,
1980).
În prim faz, orizontul Bv se individualizeaz ( prin eluvierea CaCO3 se
intensific alterarea silicailor primari, avînd ca efect formarea mineralelor
argiloase i eliberarea Fe
2+
care se hidrateaz i se oxideaz, pe fondul pigmentrii
orizontului, în culoarea galben sau roietic), dup care urmeaz alungirea continu
a orizontului Bv ( datorit eluvierii CaCO3 ctre baza profilului). Delimitarea
orizonturilor Bv i Cca, constituie “linie de efervescen” a solului cu soluie de
HCl (1/3), deoarece CaCO3 a fost îndeprtat în totalitate din orizontul Bv
(Ghe.Blaga, 2005).
Datorit aciunii simultane a proceselor de alterare i a activitii
organismelor vegetale i animale, este favorizat formarea unei structuri
poliedrice subangulare sau columnoid-prismatice, orizontul Bv fiind cunoscut ca
un orizont de structur, sau de culoare (avînd o culoare mai roiatic, comparativ
cu aceea a materialului parental).
6.3. Procese de gleizare i stagnogleizare
Cele dou procese se desfoar în condiiile unui exces accentuat i
prelungit de ap freatic sau de ap provenit din precipitaii, stagnant pe profil
la nivelul unui orizont slab permeabil, sau practic impermeabil (Bt).
Condiiile de anaerobioz sau alternana condiiilor de anaerobioz cu cele
aerobe, favorizate de excesul permanent sau temporar de ap freatic sau pluvial,
determin manifestarea pe profil a proceselor de reducere i a celor de oxidare, cu
reducerea compuilor de fier i mangan, pe fondul unei mobilizri i concentrri
accentuate pe feele sau în interiorul elementelor structurale, la nivelul porilor, în
lungul fisurilor i a canalelor de rdcini,.
Reaciile de reducere determin apariia unor forme bivalente reduse ale
fierului, care sunt relativ mobile i complexabile, amplificînd astfel domeniul de
mobilitate în planul reaciei solului.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

80
Gh. Blaga, 2005, arat c ionul feric este redus la un potenial redox cu
valoare de sub 19 uniti, soludilitatea fiind mai sczut în mediul neutru decît în
mediul acid, determinînd acumularea acestuia sub forme insolubile, cu apariia
culorii gri-verzui.
Procesele de gleizare au loc sub influena apei freatice stagnante pe profil
la nivelul unui orizont slab permeabil sau practic impermeabil, iar procesle de
stagnogleizare sunt determinate de stagnarea pe profil a apei de natur pluvial.
Aciunea proceselor de gleizare, determin apariia pe profil a unor
orizonturi de gleizare, care pot fi de tip Gr sau Go, în funcie de intensitatea de
manifestare a gleizrii, respectiv de procentul culorilor de reducere. În condiiile
reduceri intense a compuilor de fier, pe fondul unui exces permanent (prelungit i
accentuat) de ap freatic, la nivelul unui orizont cu permeabilitate redus, apar
culori de reducere, în procent de peste 50%, cu formarea unui orizont de tip Gr.
Excesul mai puin intens de ap freatic pe profilul de sol (la nivelul unui orizont
slab permeabil sau practic impermeabil), determin o alternan a condiiilor de
anaerobioz cu cele de aerobioz, respectiv prezena compuilor de fier atît sub
form redus cît i oxidat, cu formarea unui orizont de gleizare de tip Go, a crui
culoare este determinat atît de prezena petelor de reducere, în procent de 16-
50% (albastru, vineiu, violaceu, verzui), cît i a petelor de oxidare (galben,
portocaliu, roiatic).
Stagnogleizarea este determinat de stagnarea pe profil (la nivelul unui
orizont slab permeabil sau practic impermeabil) a apei provenite din precipitaii.
Procesele de reducere se manifest i în cazul stagnogleizrii, intensitatea
reducerii determinînd formarea orizonturilor de tip W (stagnogleic), la care
procentul culorilor de reducere este de peste 50% (în condiiile unui exces intens
i prelungit de ap pluvial, în mediu predominant anaerob), sau a orizontului w
(stagnogleizat), în care procentul culorilor de reducere este între 16-50%, ( pe
fondul alternanei condiiilor de anaerobioz cu cele aerobe, determinate de un
exces mai redus de ap de precipitaii ( numai în anumite perioade), cu
manifesterea atît a proceselor de reducere, cît i a celor de oxidare).
Prezena pe profil a orizonturilor gleice i a orizonturilor stagnogleice
determin prezena pe profil la nivelul acestor orizonturi, a unui aspect marmorat,
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

81
ptat ( determinat de alternana culorilor de reducere cu cele de oxidare) i este
caracteristica solurilor din clasa hidrisoluri (stagnosol, gleiosol, limnosol).
6.4. Procese de eluviere i iluviere
Aciunea acestor procese determin o difereniere pe vertical a profilului
de sol.
Eluvierea i iluvierea sunt procese generale, cu aciune interdependent,
determinate în special de transportul în soluie sau în suspensie a unor constitueni
ai solului, prin intermediul apei (curentulul descendent i ascendent). Cele dou
procese se desfoar cu intensitate variabil, determinat de condiiille de
solificare (în special de condiiile climatice). Deplasarea pe profil a unor
constitueni, poate fi determinat i de activitatea organismelor i
microorganismelor, de alternana fenomenelor de înghe-dezghe i contracie-
gonflare, etc.
Eluvierea, se manifest prin aciunea de splare, migrare, eluviere,
îndeprtare, deplasare sub aciunea apei, din partea superioar a profilului, a
constituenilor cu solubilitate mare i medie, aflai în suspensie, pe fondul
îndeprtrii CaCO
3
, a debazificrii complexului coloidal i acidifierii solului.
Datorit eluvierii, se formeaz orizonturi srcite în componeni eluviai, respectiv
orizonturi eluviale. În funcie de intensitatea de manifestare a eluvierii, se
evideniaz pe profil, orizonturi de tip El, Ea, Es.
Începutul eluvierii este indicat de formarea la suprafaa profilului de sol, a
unui orizont care evideniaz atît caractere de eluviere, cît i de bioacumulare,
respectiv un orizont Ame, caracteristic faeoziomurilor greice. Eluvierea moderat,
determin formarea unui orizont de tip El, iar orizontul Ea se formeaz în urma
eluvierii intense, pe fondul unei debazificri i acidifieri accentuate, determinînd o
acumulare rezidual puternic de gruni de cuar dezbrcai de pelicula coloidal
i alte particule minerale rezistente la alterare. În zona montan, în condiii de
alterare i levigare foarte puternic, pe fondul unei reacii intens acide, are loc
eluvierea sescvioxizilor de fier i aluminiu (Fe2O3, Al2O3), rezultai prin
alterarea silicailor primari, care sunt desfcui în silice i secsvioizi, cu formarea
unui orizont caracteristic de eluviere, respectiv Es, de culoare cenuiu deschis
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

82
(albicios). Acest tip de orizont se gsete situat, în mod obligatoriu, supraiacent
unui orizont de tip Bs sau Bhs.
Eluvierea constituenilor existeni sau formai prin solificare, este diferit.
Srurile sunt uor splate, deoarece în prezena apei disperseaz în ioni, formînd
soluii adevrate. Urmtoarele sruri au solubilitate mare: NaCl, KCl, CaCl2,
MgCl2, Na2SO4, K2SO4, Na2CO3, K2CO3. Gipsul (CaSO4 * 2H2O) prezint
solubilitate mijlocie. CaCo3 i MgCO3 sunt sruri greu solubile.
Substanele coloidale (argila, humus, sescvioxizi de fier i aluminiu), nu
sunt solubile în ap, dar migreaz sub form de particule foarte fine, numai în
condiiile unui climat umed i rece, pe fondul debazificrii i acidifierii. Ex:
eluvierea coloidului de argil are loc în condiiile unui pH cu valori cuprinse între
5 i 7 uniti i în lipsa srurilor.
Iluvierea este procesul de depunere la nivelul unor orizonturi subiacente, a
constituenilor provenii din eluvierea orizonturilor supraiacente, respectiv
îmbogirea orizonturilor subiacente în constitueni provenii din eluvierea
orizonturilor superioare ale profilului de sol. Datorit iluvierii se formeaz
orizonturi iluviale, îmbogite în constitueni depui la nivelul unor orizonturi
inferioare (Bt, Bs, Bhs, Cca).
Prin iluviere are loc o acumulare de argil la nivelul orizontului subiacent,
cu formarea unui orizont de tip Bt, de culoare mai închis (roiatic sau glbuie)
decît culoarea materialului parental, cu structur prismatic i care evideniaz
pelicule de argil pe feele i în interiorul elementelor structurale. Îmbogirea
orizonturilor subiacente în sescvioxizi de fier i aluminiu, în condiiile unui climat
umed i rece, determin formarea de orizonturi de tip Bs, care prezint culoare
ruginiu portocalie, datorit amestecului oxizilor de fier de culoare roie, cu
hidroxizii de fier de culoare galben i componeni minerali de culoare alb sau
cenuie.
Migrarea pe profil a unei pri din acizii humici, alturi de sescvioxizii
menionai anterior, determin apariia pe profil a orizontului Bhs, de culoare
cafenie. Asocierea orizonturilor Es cu Bs sau Bhs este caracteristic podzolurilor
i este cunoscut sub denumirea de podzolire feriiluvial sau humicoferiiluvial.

£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

83
6.5. Procesul de criptopodzolire
Procesul de criptopodzolire este determinat de translocarea slab de
materie organic i sescvioxizi de aluminiu i de acumularea materialului amorf
humic i aluminic i mai puin material amorf feric, cu formarea unui orizont Bcp,
întîlnit la criptopodzoluri i la subtipurile criptospodice ale altor tipuri de sol.
Acest proces este evideniat numai prin analize chimice (Ghe.Blaga, 2005).
Ghe.Blaga, 2005 arat c acest proces proces: este mascat morfologic de
abundena materiei organice (de regul peste 10%) care exercit o aciune coloid
protectoare, determinând stabilizarea acestui proces i meninerea în stare amorf
i activ a compuilor aluminici i ferici. Criptopodzolirea nu poate fi identificat
morfologic, cu toate c partea inferioar a orizontului “A” (cu peste 20% materie
organic slab mineralizat) prezint reflexe cenuii, iar orizontul “E” este “înecat
în humus”.
6.6. Procesul de andosolizare
Este determinat de aciunea coraborat a proceselor de dezagregare i
alterare asupra rocilor vulcanice, cu acumularea materialului amorf în profilul
solului. Materialele cu proprieti andice sunt constituienii compleci specifici,
formai prin amestecul intim dintre materia organic cu allofane i geluri de
hidroxizi de aluminiu i fier (Ghe.Blaga, 2005). Prin aciunea andosolizrii se
formeaz andosol, sau subtipuri andice, în cadrul unor tipuri de sol ce aparin
altor clase de soluri.
6.7. Procesul de salinizare
Procesul de salinizare determin o acumulare la nivelul unor orizonturi din
cadrul profilului de sol a srurilor uor solubile (NaCl ; Na
2
SO
4
; Na
2
CO
3
; MgCl
2
;
MgSO
4
). Srurile solubile se întîlnesc în solurile sau în materialul parental
constituit dominant din cationi de Na
+
, Ca
2+
, Mg
2+
i din anioni de Cl
-
i SO
4
2-
. În
cantiti reduse, se întîlnesc i ioni de K
+
, HCO
-
3
, CO
2-
3
, NO
-
3
.
Diferii autori (V.A.Kovda,1947,1959, L.A.Richards,1954,
W.P.Kelley,1951, J.H.Durand,1958), explic geneza srurilor prin:
alterarea mineralelor primare;
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

84
prezena într-o anumit zon a rocilor sedimentare (domuri de sare,
aluviuni recente saline);
emanaiile vulcanice;
transportul srurilor prin vînt;
transportul srurilor de ctre apele curgtoare;
coninutul de sruri al precipitaiilor;
activitatea microorganismelor;
aportul de sruri prin apa de irigaie;
descrcrile electrice,
procese chimice i fotochimice.
Ionii de Cl
-
i SO
4
2-
care sunt eliberai în procesul de dezagregare, au o
mare mobilitate, fiind primii prezeni în procesul de acumulare a srurilor. Aceti
ioni sunt complet îndeprtai din roc, putîndu-se acumula în caniti mari în ape
freatice i în soluri. Prezena apelor freatice mineralizate situate la adîncime
critic sau subcritic, sau evoluia solului pe material parental salifer (marne
sarmaiene salifere), favorizat de climatul arid i / sau semiarid i de relieful plan
i / sau depresionar, determin apariia pe profil a orizonturilor de tip sa i sc,
caracteristice solonceacurilor, soluri incluse în clasa salsodisoluri, sau a
subtipurilor salinizate, care aparin unor tipuri de sol incluse în alte clase de soluri
i care se grefeaz pe profilul solului la nivelul orizonturilor de suprafa.
Orizontul sa are o acumulare de sruri solubile de peste 1,0g% pentru
srurile anionului Cl
-
i de peste 1,5g% pentru srurile anionului SO
4
2-
, în timp ce
orizontul sc evideniaz un coninut de 0,1-1,0g/% pentru srurile anionului Cl
-
i
între 0,15- 1,5g% pentru srurile anionului SO
4
2-
.
Evapotranspiraia este considerat principala cauz de acumulare în sol a
srurilor. Acumularea srurilor are loc numai în cazul în care volumul de ap
evaporat depete volumul precipitaiilor.
Gh. Ionescu-Siseti, 1939, citat de E. Teodorescu-Soare, 1998, arat c
acumulrile masive de sruri sunt caracteristice zonelor aride i semiaride, caz în
care evapotranspiraia potenial este superioar evapotranspiraiei reale, avînd un
deficit de umiditate, în general mai mare de 200 mm anual.
Acumularea srurilor are loc dup transportul acestora, ca urmare a
evaporrii apei în care aceste sruri au fost dizolvate. Salinizarea orizonturilor de
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

85
la suprafaa profilului are loc prin intermediul curentului ascendant, respectiv apa
freatic mineralizat prezent la adîncime critic, se ridic prin capilaritate ctre
suprafa, unde este consumat de plant, sau se evapor, pe fondul precipitrii i
cristalizrii srurilor. Srurile uor solubile determin apariia la suprafaa
profilului a eflorescenelor, a cristalelor de sare, sau a unei cruste de sruri.
6.8. Procesul de sodizare sau alcalizare
Procesul de sodizare, sau alcalizare este cunoscut ca un proces tipic de
formare a soloneurilor, proces prin care sodiul este adsorbit în complexul argilo-
humic al solurilor, pe fondul unor valori pH mai mari de 8,4 i al prezenei
Na
2
CO
3
, NaHCO
3
.
Prin sodizare, la nivelul complexului adsorbtiv are loc o înlocuire a ionilor
dizolvai de Ca
2+
i Mg
2+
, cu ioni Na
+
, determinînd formarea orizontului ac
(Na/T% =5-15%), sau a orizontului na (Na/T% >15%).
Caracterul chimic i fizic al solurilor care evideniaz pe profil prezena
unui orizont de tip ac sau na, determin dereglarea procesului de cretere i
dezvoltare al plantelor, avînd ca efect diminuarea produciei. În timp ce coninutul
de sruri solubile este sczut, ECe este mai mic de 40ds/m, valorile ESP sunt mai
mari de 15, iar indicele SAR are valori de peste 13, ceea ce arat un nivel ridicat
de Na
+
în complexul adsorbtiv. Valorile pH sunt de peste 8,5, crescînd pîn la 10,
sau în unele cazuri chiar mai ridicate (N.C.Brady, 1995, citat de E.Teodorescu-
Soare, 1998).
Concentraiile ridicate ale ionilor de Na
+
, OH
-
i HCO3
-
, cumulate cu o
slab permeabilitate pentru ap, determin creterea i dezvoltarea anormal a
plantelor de cultur. Valorile mari ale pH-ului sunt datorate hidrolizei
carbonatului de sodiu:
2Na
+
+CO
3
2+
H
2
O 2Na
+
+ HCO
3
-
+OH
-

Ionul de Na+ din complex este deasemenea hidrolizat:
MICELA + Na
+
+ H
2
O H
+
MICELA + Na
+
+ OH
-

Datorit dispersiei, sodiul are influen defavorabil asupra însuirilor
fizice. Structura agregatelor este distrus, porii sunt acoperii cu materiale fine, iar
conductivitatea hidraulic i influena apei sunt reduse la minim. Datorit
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

86
dispersiei humusului, solurile sodice sunt decolorate la suprafa, (E.Teodorescu-
Soare, 1998).
6.9. Procesele vermice
Procesele vermice sunt caracteristice solurilor din zona de step i
silvostep. Aceste procese se desfoar pe fondul unei activiti intense a faunei.
Sub influena aciunii diverselor organisme din sol ( insecte, rîme, cîrtie, oareci,
popîndi, hîrciogi), o mare parte din masa solului este ingerat. O alt parte este
deplasat dintr-un orizont în altul, determinând atenuarea coprogen a limitelor
dintre orizonturi. Astfel, pentru zona de step, pe suprafaa de 1 ha, s-au numrat
circa 3000 de vizuini de popîndi i circa 40000 de galerii de oareci.( V. Dumitru
2005). Caracterele vermice se evideniaz în denumirea solului, la nivel de subtip,
în cazul în care mai mult de 50 % din volumul orizontului supraiacent i peste 25
% din volumul orizontului subiacent sunt determinate de activitatea organismelor
din sol (t.Puiu, 1980)..
6.10. Procesele vertice
Sunt caracteristice solurilor cu un coninut mai mare de 30% argil,
predominant gonflant, cît i solurilor din zone climatice, unde în decursul anului,
perioadele umede alterneaz cu perioade secetoase. În perioadele secetoase, în
lipsa apei, materialul de sol sufer contracii puternice i apar crpturi largi care
fragmenteaz masa solului. În perioadele umede, cu exces de ap, materialul de
sol desprins i depus la baza crpturilor îi mrete volumul, elementele
structurale sunt presate, rsturnate sau întoarse i alunec unele peste altele,
schimbându-i poziia i determinînd formarea la suprafaa solului, a unui
microrelief de cocove sau de gilgai, cu numeroase microdenivelri.Procesele
vertice determin apariia la nivelul profilului de sol a unui orizont de tip y, care
se grefeaz pe un orizont de suprafa, care poate fi de tip Am, Ao, Au. Se noteaz
cu Ay, deoarece acest ortizont, chiar dac are culoare închis (neagr), nu poate fi
molic sau umbric (t.Puiu, 1980).
În solificare, împreun cu procesele menionate anterior, acioneaz i
procese prin care materialul de la suprafaa profilului de sol poate fi deplasat ca
urmare a sedimentrii, eroziunii, solifluciunii i alunecrii. Aceste procese au
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

87
deasemenea un rol determinant asupra evoluiei solurilor, meninînd solificarea în
stadii incipiente.



Pr1no1po1e1e propr1e1ð11 oÞ1m1oe o1e
so1u1u1
7.1. Soluia solului. Consideraii generale
Înc din primele studii asupra solului, principala atenie a cercetrilor s-a
îndreptat asupra fazei solide a solului, care a fost considerat c reprezint solul
însui. Faza lichid a solului, format din apa încrcat cu substane organice i
minerale fie dizolvate, fie dispersate coloidal era considerat drept un factor
variabil i mai puin ca o parte component a solului. Apa din sol dizolv o serie
de substane formînd o soluie diluat foarte complex, în care diferite sruri se
afl în stare ionic, coloidal sau molecular. Deci, apa lichid din sol nu este
pur, ci este încrcat cu diferite substane organice i minerale dizolvate, sau
dispersate coloidal i alctuiete soluia solului. Soluia solului este o component
important a solului, deoarece reprezint mediul din care plantele îi extrag
substanele nutritive. Soluia solului ocup atît porii capilari cît i pe cei
necapilari.
Fr ap, solul devine un corp inert i nu-i poate îndeplini principala
funcie, aceea de a întreine viaa plantelor. De aceea, faza lichid trebuie s fie
considerat ca o component important a solului.
Soluia solului este o component natural a solului i între ea i mediul
înconjurtor se stabilesc numeroase legturi directe (R.Lctuu, 2000).
Principala surs de formare a soluiei solului este apa pluvial, în care s-au
dizolvat înc din atmosfer diferite substane, în anumite procente.
Dintre gazele dizolvate în ap, cele mai importante sunt CO
2
, O
2
i N
2
. La
temperatura de 20
0
C, raportul dintre acestea este urmtorul: 57/2,1/1,0.
(R.Lctuu, 2000).
Cupítoíuí
?
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

88
Soluia solului se formeaz sub aciunea mai multor factori de mediu,
considerai ca surse de formare: apa din precipitaii, materia organic în curs de
descompunere, de humificare i mineralizare, materialul mineral al solului i roca
parental, complexul adsorbtiv argilo-humic, acidul carbonic i ali acizi,
microorganismele. Acetia provoac i întrein în sol numeroase procese de
dizolvare, disociere, adsorbie etc. Apa din precipitaii, ajuns în sol, îi schimb
mult compoziia din cauza diferitelor procese de alterare din sol: dizolvare,
hidratare, hidroliz, disociere, adsorbie, schimb ionic etc. ( Lctuu).
Funciile soluiei solului sunt deosebit de importante:
prin compoziia sa chimic complex i din cauza reînnoirii continue a
coninutului su, îndeplinete principalul rol de mediu nutritiv;
între soluia solului i complexul adsorbtiv au loc permanente relaii de
schimb reciproc de ioni;
complexul coloidal, prin procesele de adsorbie i schimb de ioni, are
rolul de regulator al concentraiei, precum i a compoziiei chimice a
soluiei solului;
prin compoziia i concentraia ei, soluia solului contribuie la
declanarea, întreinerea i desfurarea procesului de alterare a
materiei minerale din sol (disociere, hidratare, hidroliz, dizolvare etc.);
soluia solului contribuie, de asemenea, la declanarea i desfurarea
proceselor de transformare biologic a resturilor organice din sol,
precum i la humificarea i mineralizarea materiei organice.
Elementele componente ale apei din sol, care, împreun cu aceasta
reprezint soluia solului, se afl atît în stare de dispersie ionic, cît i molecular
i coloidal.
Coninutul solului în ap, se exprim în procente de greutate sau în
procente din volum. Astfel, în solurile care au coninut sczut de materie organic,
se exprim în procente din greutate. În solurile care conin materie organic mult
(soluri de ser sau solarii etc.) se exprim prin procente din volum. Coninutul de
substane organice i minerale din soluia solului variaz de la un sol la altul,
precum i de la un anotimp la altul.
Concentraia soluiei solului depinde de natura substanelor solubile ale
fazei solide:
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

89
de gradul lor de solubilitate;
de puterea dizolvant a fazei lichide (care depinde de pH-ul soluiei, de
coninutul de acid carbonic, precum i de ali acizi);
de temperatur;
de starea de umiditate a solului;
de activitatea microorganismelor;
de gradul de salinizare a soluiei solului.
Asupra concentraiei ionice a soluiei solului, influeneaz, de asemenea,
activitatea microorganismelor, precum i activitatea de absorbie i schimb, a
rdcinilor plantelor. Alturi de acestea, se poate considera i intervenia
factorului antropic, prin diferite lucrri tehnologice, cum ar fi: fertilizarea chimic
la sol, aplicarea de amendamente pe soluri acide i hiposodice, etc.
Exist o variaie diurn i una sezonier a dinamicii concentraiei soluiei
solului.
Din cauza oscilaiilor diurne ale concentraiei CO
2
din sol, care este
maxim noaptea i minim ziua, are loc dizolvarea carbonailor i înlocuirea
ionului de Ca
2+
din complexul coloidal adsorbtiv al solului. Deci, se poate afirma
c în soluia solului, concentraia ionilor de Ca
2+
este minim în timpul zilei i
maxim pe timpul nopii.
Pe parcursul unui an de zile apar 2 etape: una de acumulare i una de
diluare.
Etapa de diluare a soluiei solului apare în perioadele mai umede din
toamn i iarn.
Etapa de acumulare a srurilor în soluia solului, începe primvara i ine
pîn la sfîritul sezonului estival. Astfel, din cauza perioadelor calde,
evapotranspiraia determin concentrarea soluiei solului care poate atinge un grad
de saturaie cu sruri în jur de 400 mg/l.
Din cauza proceselor permanente de intrare-ieire a apei pluviale i a
pierderilor prin absorbia rdcinilor plantelor i prin eluviere, soluia solului este
considerat un sistem deschis (R.Lctuu, 2000).
Concentraia soluiei solului este influenat de umiditatea solului, precum
i de concentraia srurilor din sol.

£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

90
Concentraia soluiei solului în funcie de umiditate i gradul de salinizare a solului
(Gh.Sandu, 1984, citat de R.Lctuu, 2000)
Coninutul de sruri solubile din sol
(mg/100 g sol)
Nivelul umiditii
solului
Umiditatea
%
Redus (<0,5)
Moderat
(1,0)
Puternic
(2,0)
F. puternic
(> 5,0)
Higroscopic 3 167 333 666 1670
Capilar-suspendat 12 42 83 167 417
Capilar-sprijinit 18 28 56 112 278
Capacitate de cîmp
pentru ap
26 19 38 79 192
Se observ c, concentraia soluiei solului, scade de la nivelul umiditii
higroscopice, pîn la umiditatea echivalent capacitii de cîmp pentru ap.
De asemenea, se observ c odat cu creterea nivelului de solubilizare de
la slab salinizat, pîn la foarte puternic, are loc i creterea concentraiei soluiei
solului.
7.1.1. Legtura dintre soluia solului i faza solid
Pentru soluia solului, faza solid mineral i organic reprezint sursa
principal de substane minerale i organice care o compun. Soluia solului se
alimenteaz din materia organic în curs de descompunere, din materia mineral
în curs de alterare, precum i din complexul adsorbtiv coloidal al solului.
Între cele 2 faze: solid i lichid nu se poate realiza i menine un
echilibru în care s fie aplicabile legile generale ale soluiilor i care s fie
determinat de coninutul solului în ap i de valoarea constantelor de solubilitate
ale diferitelor substane din faza solid. Cercetrile în domeniu evideniaz o
realitate i anume, c atît compoziia, cît i concentraia în substane minerale i
organice ale soluiei solului, sunt în permanen variabile în timp. Aceste dou
însuiri ale soluiei solului sunt determinate de: cantitatea, gradul de solubilitate,
natura substanelor solubile din faza lichid, puterea dizolvant a fazei lichide
(aceasta depinde de cantitatea de ap din sol) i de coninutul acesteia în acid
carbonic i în ali acizi), de temperatur, de intensitatea i natura proceselor
fiziologice i biochimice din sol (determinate de microorganisme i rdcinile
plantelor). Permanent, în sol exist în fiecare moment tendina de realizare a unui
echilibru de solubilitate între faza solid i soluia solului, dar în acelai timp i o
tendin i aciune tampon (de amortizare) a variaiei concentraiei soluiei solului.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

91
Dei permanent exist aceste 2 tendine, de echilibrare i de tamponare,
soluia solului sufer modificri importante în decursul anului, sub aspectul
compoziiei i concentraiei, care sunt aproximativ paralele cu variaia intensitii
proceselor biochimice din sol.
De asemenea, se constat c, concentraia soluiei solului în diferite
substane organice i minerale este cu atît mai mare cu cît activitatea biologic
desfurat de microorganisme este mai intens (Chiri, 1955).
Deci, se poate spune, pe baza acestui paralelism, c atît compoziia cît i
concentraia soluiei solului nu pot fi doar rezultatul unui proces simplu de
dizolvare a fazei solide în apa solului. Aceste dou însuiri importante ale soluiei
solului sunt rezultatul unui permanent i dinamic schimb de materie, între faza
solid i lichid, precum i a unui complex de procese fizice, biochimice i fizico-
chimice foarte active.
Întrucît constituia fazei solide a solului, precum i procesele biochimice i
umiditatea solului sunt variabile de la un tip de sol la altul, rezult c i
compoziia i concentraia solului variaz cu tipul de sol.
Trebuie menionat faptul, c atît concentraia, cît i compoziia soluiei
solului sunt legate strîns de condiiile de levigare din sol. Astfel, în soluri bogate
în sruri solubile i humus, din areale aride, precum i în solurile fertilizate intens
cu îngrminte, concentraia soluiei solului este mai ridicat în comparaie cu
solurile levigate i care nu au fost recent i permanent fertilizate chimic, unde
concentraia srurilor solubile este mai redus. Se constat un paralelism între
concentraia soluiei solului în elemente minerale i gradul de saturaie cu baze al
complexului coloidal adsorbtiv al solului. Concentraia este cu atît mai mare cu cît
gradul de saturaie în baze este mai ridicat.
Complexul coloidal, prin procesele de schimb i adsorbie, reprezint un
rezultat al concentraiei i compoziiei soluiei solului.
Permanent, faza solid mineral i organic, aflat în descompunere,
cedeaz substane minerale (ioni, acizi, baze, sruri) i substane organice, ctre
soluia solului.
7.1.2. Compoziia chimic a soluiei solului
Dup Michin, 1983 în soluia solului se gsesc, în principal, dizolvate
sruri de Ca, Mg, K, Na, NH
4
, sruri ale acizilor minerali (azotic, azotos, sulfuric,
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

92
clorhidric, fosforic, carbonic), diferii compui ai fierului, aluminiului,
manganului: CO
2
, NH
4
, diferii acizi organici (humici, mai ales fulvici,
aminoacizi, acid acetic, amide, zaharuri, acid oxalic etc.). Cel mai abundent cation
este Ca
2+
. Magneziul se afl în cantitate de 1/16 – 1/20 fa de cantitatea de calciu,
iar amoniul apare la urm, fiind mereu absorbit i nitrificat.
În soluri din step i silvostep, proporia de substane minerale din soluia
solului este aproximativ egal cu cea a substanelor organice.
În soluri din zone aride i în unele hidrisoluri, domin substanele minerale
(Tîrziu, 1997). În solurile levigate de sruri solubile, precum i în cele nefertilizate
chimic, predomin nitratul i bicarbonatul de calciu, pe cînd srurile de tipul
sulfailor i clorurilor, apar în cantiti mici (urme de ordinul sutimilor de %). În
salsodisoluri, domin (în % mari), srurile de tipul clorurilor i sulfailor.
În solurile hiposodice, coninutul în coloizi humici al soluiei solului poate
fi foarte ridicat. În solurile acide, soluia solului conine în dispersie coloidal,
cantiti variate de acizi humici, hidroxid de Al
3+
, Fe
3+
, Fe
2+
, silice coloidal.
Coninutul soluiei solului în diferite specii de ioni depinde mult de starea de
umiditate a solului. Cînd solul are umiditatea la nivelul capacitii pentru ap în
cîmp, conine o soluie mai diluat în ioni de Na
+
, K
+
, Ca
2+
, Mg
2+
, Cl
-
, NO
-
3
fa
de starea de umiditate mai sczut. Concentraia ionilor de fosfor variaz
independent de coninutul de umiditate din sol (Lixandru i colab., 1990), fiind
influenat de intensitatea proceselor biochimice.
Concentraia ionilor din soluia solului saturat cu ap (mg/l i me/l)
– dup Fried i Shapiro, 1961, citai de Lixandru i colab., 1990
Soluri acide Soluri calcaroase
Elementul
Valori
extreme
mg/l
mg/l me/l mg/l me/l
Ca 20,0-1520 136 6,8 560 28
Mg 16,8-2400 45 3,8 168 14
K 7,8-390 27 0,7 39 1,0
Na 9,2-3450 23 1,0 667 29
N (NO
-
3
) 9,9-3410 75 12,1 806 13
P(H
2
PO
-
4
) 0,097-97 0,68 0,007 2,91 0,03
S(SO
2-
4
) 9,6-14400 48 1,0 2304 48
Cl 7,1-8165 48 1,1 710 20

În soluia solului, se constat c cantitatea de P
2
O
5
este foarte mic fa de
rezerva solului în fosfor. Aceste cantiti mici nu sunt suficiente pentru nutriia
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

93
plantelor i realizarea de recolte mari. Coninutul de P
2
O
5
se reînnoiete continuu
i repede din rezerva solului i din îngrmintele chimice aplicate la sol.
Rezerva solului este alctuit din fosfai insolubili i greu solubili, precum
i din fosfor din materia organic nehumificat i fosforul reinut de coloizii
electropozitivi.
C.Chiri, 1955, explic reînnoirea relativ uoar a acidului fosforic în
soluia solului, prin cantitatea ridicat a rezervelor de acid fosforic din sol, fa de
cantitatea neînsemnat care trece în soluie.
Dup C.Chiri, 1955, cantitatea de P
2
O
5
din soluia solului variaz între
valorile de 0,1 i 2 – 3 mg/l (la un hectar de sol agricol aproximativ 3000 tone, la
o umiditate de 15 % în soluia solului se afl cam 1,5 kg P
2
O
5
). Dup Tîrziu, 1997
concentraia solului în fosfor este diluat pîn la nivelul de 0,2 – 3 g/l.
Potasiul se afl în soluia solului în cantiti ceva mai ridicate, totui
concentraia acestui macroelement nutritiv rmîne de regul, foarte mic. Dup
Chiri, 1955, în solurile lutoase, coninutul de potasiu din soluia solului este mai
mic de 7,5 mg/l. Doar în solurile uoare acest coninut se poate dubla sau chiar
tripla (la un hectar de sol agricol care nu a fost recent fertilizat chimic cu
îngrminte potasice, cantitatea de potasiu din soluia solului este de 1 – 5 g K
2
O,
destul de puin fa de rezervele solului). Dup Tîrziu, 1997, concentraia K
2
O este
de pîn la 7 g/l. Soluia solului poate s întrein bine vegetaia, întrucît aceasta îi
reînnoiete în mod continuu coninutul de potasiu.
Concentraia soluiei solului în potasiu, variaz puin în funcie de
umiditatea solului.
Dup R.Lctuu, 2000, elementele chimice din soluia solului apar atît
sub form ionic (anioni, cationi) cît i sub form de compleci (acetia în
anumite condiii pot predomina fa de ionii simpli). Dintre compleci, amintim
formele apoase: Si (OH)
4
, Al(OH)
2
, HCO
3
în care Si
4+
, Al
3+
i CO
-
3
acioneaz ca
un grup central, care atrage ali atomi sau molecule. Ionii asociai: OH
-
i H
+
se
numesc liganzi (termen utilizat normal în cazul anionilor sau moleculelor neutre
legate coordinativ de cationi metalici compleci, formînd chelai).
Exemplu de chelai ce conin 2 sau mai multe grupri funcionale ale unui
singur ligand, legate coordinativ cu un cation metalic, formînd compleci. Este
cazul complexului format de cationul metalic Al
3+
cu acidul citric
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

94
[Al(COO)
2
COOH(CH
2
)
2
COOH] unde Al
3+
leag coordinativ dou grupe COO
-
i
un grup COOH.
Liganzii pot veni în contact direct, sau prin intermediul unor molecule de
ap cu grupul central. Atunci cînd liganzii sunt în contact cu grupul central, prin
intermediul moleculelor de ap, întregul complex se numete complex de
solvatare. Astfel de compleci de solvatare, pot fi realizai de ctre cationi i ioni
liberi (OH
-
, Na
+
), care atrag dipolii de ap.
Dup Sposito, citat de Lctuu, 2000), prezentm principalele specii
ionice, din soluri alcaline i acide. Ordonarea lor (a ionilor simpli i compleci),
atît pe rînd, cît i de la stînga la dreapta, ine cont de scderea concentraiei
acestora.
În soluia unui sol pot aprea între 100 – 200 compleci solubili, care
conin majoritatea, cationi metalici (compleci de tip chelat), precum i liganzi
organici.
Principalele specii chimice (ioni simpli i compleci din soluia solului)
Cationul Soluri acide Soluri alcaline
Na
+
Na
+
Na
+
, NaHCO
0
3
, NaSO
-
4
Mg
2+
Mg
2+
, MgSO
0
4
, Org
x
Mg
2+
, MgSO
0
4
, MgCO
3
0
Al
3+
Org, AlF
2-
, AlOH
2+
Al(OH)
-
, Org
Si
4+
Si(OH)
0
4
Si(OH)
0
4
K
+
K K
+
, KSO
-
4
Ca
2+
Ca
2+
, CaSO
0
4
, Org Ca
2+
, CaSO
0
4
, CaHCO
3

Cr
3+
CrOH
2-
Cr(OH)
-
4

Cr
6+
CrO
2-
4

CrO
4
2-
Mn
2+
Mn, MnSO
0
4
, Org Mn
2+
, MnSO
0
4
, MnCO
0
3
, MnB(OH)
-
4

Fe
2+
Fe
2+
, MgSO
0
4
, FeH
2
PO
-
4
FeCO
0
3
, Fe
2+
, FeHCO
-
3
, FeSO
4
0

Fe
3+
FeOH
2+
, Fe(OH)
0
3
, Org Fe(OH)
0
3
, org
Ni
2+
Ni
2+
, NiSO
4
, NiHCO
-
3
, Org NiCO
0
3
, NiHCO
-
3
, Ni
2+
, NiB(OH)
4

Cu
2+
Org, Cu
2+
CUCO
0
3
, org, CUB(OH)
4
-
, CU[B(OH)
4
]
0
4

Zn
2+
Zn
2+
, ZnSO
0
4
, Org
ZnHCO
-
3
, ZnCO
0
3
, org, Zn
2+
, ZnSO
0
4
,
ZnB(OH)
0
4
Mo
5+
H
2
MoO
0
4
, HMoO
-
4
HMoO
-
4
, MoO
2-
4
Cd
2+
Cd
2+
, CdSO
0
4
, CdCl
-
Cd
2+
, CdCl
-
, CdSO
0
4
, CdHCO
-
3
Pb
2+
Pb
2+
, Org, PbSO
0
4
, PbHCO
3
PbCO
0
3
, PbHCO
-
3
, org, Pb(CO)
2-
, PbOH
-

X org – compleci organici, de tipul complecilor acidului fulvic, acidului
huminic etc.



£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

95
7.2. Reacia solului
7.2.1. Consideraii generale
Reacia solului este o însuire chimic important i este determinat de
raportul dintre concentraia ionilor de H
+
(sub form de hidroniu H
3
O
+
) i ionii de
OH
-
din soluia solului.
Însuirea solului de a disocia ioni de hidrogen (H
+
), sau hidroxil (OH
-
), la
contactul cu apa, este numit reacia solului.

Aceast însuire important pentru chimismul solului este hotrîtoare
pentru geneza i evoluia solului.
Reacia solului are un important rol în dinamismul proceselor de alterare a
prii minerale a solului, precum i în mineralizarea materiei organice, în
mobilitatea elementelor chimice din sol i în dinamica absorbiei elementelor
nutritive de ctre plant. Viaa microorganismelor solului, precum i procesele
vitale din celula vegetal a plantelor, sunt condiionate puternic de cantitatea de
ioni H
+
din soluia solului.
Alturi de ioni de H
+
i OH
-
din soluia solului, particip la reacie i
coloizii solului (datorit caracterului lor acid sau bazic).
În parte, substanele dizolvate în soluia solului sunt disociate electrolitic
în ionii componeni respectivi. Chiar i apa este disociat în proporie mic în ioni
de H
+
i OH
-
. Anumite sruri disociaz hidrolitic, iar ionii respectivi se combin
cu ionii apei, rezultînd acizi i baze. Aceste substane rezultate, pot fi electrolii
puternici (cînd se disociaz complet în ionii respectivi) sau electrolii slabi (cînd
se disociaz foarte slab sau deloc).
Procesele de dizolvare i disociere care au loc permanent în sol, determin
anumite raporturi între cantitile ionilor H
+
i OH
-
.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

96
Prezena în soluia solului a bicarbonailor i carbonailor, a CO
2
, a
humusului acid, a microorganismelor, a secreiilor rdcinilor, determin
îmbogirea acesteia, în diferite concentraii a ionilor de H
+
i OH
-
.
Apa pur (fr CO
2
), conine în stare disociat un numr de ioni de H
+
egal
cu cel al ionilor de OH
-
, caz în care se consider c are o reacie neutr.
Atunci cînd în soluia solului predomin ionii de H
+
, se consider c
reacia solului este acid, iar cînd predomin ioni de OH
-
, reacia solului este
alcalin. Ionii de H
+
i OH
-
prezeni în soluia solului, provin din disocierea
electrolitic a unor compui chimici, fie minerali (acizi sau sruri), fie organici
(acizi huminici, acizi fulvici) sau organo-minerali. În cercetrile de agrochimie i
pedologie, ionii de H
+
au o importan major atît pentru sol, cît i pentru
fiziologia plantelor. Obinuit se vorbete de aciditatea solului. Ionii de H
+
,
disociai în soluia solului, sunt determinani ai aciditii actuale sau disociate
(active), pe cînd ionii de H
+
reinui în complex i îngrminte funcionale i care
în anumite condiii pot trece i ei în soluia solului, sunt determinani ai aciditii
poteniale a solului.
Aciditatea care este determinat de toi ionii de H
+
se numete aciditate
total sau adsorbit (de neutralizare). Aceasta este egal cu suma aciditilor
active i poteniale.
Ionii de H
+
sunt cei mai mici ioni din sol (Ø = 0,10 – 0,12 Å unde
1 Å = 0,000000 1 mm) i prezint cea mai mare mobilitate în soluia solului.
Avînd un volum foarte mic, o energie cinetic foarte mare i o puternic aciune
polarizant asupra anionilor, ionii de H
+
ptrund foarte uor i se fixeaz rapid în
reeaua cristalin a silicailor. În acest mod, slbesc legtura oxigenului cu cationii
i uureaz astfel îndeprtarea cationilor din reeaua cristalin a coloizilor minerali
argiloi. Astfel, ionii de H
+
determin distrugerea reelei cristaline i ca urmare,
silicaii primari se desfac (în procesul alterrii) în componentele respective: baze,
hidroxizi de aluminiu i fier, silice coloidal, iar restul de mineral, de tipul
silicailor primari, se afîneaz i se regrupeaz în minerale argiloase, care sunt
silicaii secundari.
De asemenea, în diferite procese de schimb, ionii de H
+
ocup o poziie
excepional, schimbînd uor diferii cationi de la suprafaa coloizilor, fixîndu-se
puternic în complexul coloidal adsorbtiv al solului. Astfel, are loc procesul de
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

97
podzolire, determinat de aciunea destructiv a ionilor de H
+
asupra silicailor
primari, precum i asupra argilei, conjugat cu aciunea acizilor fulvici.
Dominana ionilor de H
+
în soluia solului determin o reacie acid, iar
dominana OH
-
în soluia solului determin o reacie alcalin. Atunci cînd ionii de
H
+
se gsesc în echilibru cu ionii de OH
-
, reacia solului este neutr.
7.2.2. Noiunea de pH
Atunci cînd într-o soluie, într-un anumit volum, se afl acelai numr de
ioni H
+
i ioni OH
-
, se spune c reacia acelei soluii este neutr. Cînd ionii H
+

sunt într-un numr mai mare decît ionii OH
-
, reacia este acid. Cînd ionii OH
-

sunt într-un mai mare fa de ionii H
+
, reacia este alcalin.
Apa pur, fr CO
2
are în stare disociat un numr egal de ioni H
+
i ioni
OH
-
i de aceea are o reacie neutr. Conine la un litru, acelai numr de ioni de
H
+
i OH
-
, adic acelai numr de ioni-gram de H
+
i OH
-
. La temperatura de 25
0

C (o temperatur de lucru utilizat frecvent în laboratoare), concentraia activ a
ionilor H
+
(cantitate/litru) este de 1– 10
-7
(sau 1/10.000.000), ioni-gram/litru adic
1 litru de ap conine 10
-7
ioni gram H
+
, precum i tot aceeai concentraie a
ionilor de OH
-
.
Se poate spune în loc de 1/10.000.000 ioni – gram/litru i invers: 1 ion-
gram la 10.000.000 litri.
Pentru aceast stare de fapt, în loc s se spun c apa pur, sau o oarecare
soluie neutr conine la litru 10
-7
ioni-gram H
+
, sau c are o concentraie C
H
+ =
10
-7
se folosete noiunea de pH, spunîndu-se c are un pH = 7 (Chiri, 1955).
pH-ul este logaritmul zecimal, cu semn schimbat al concentraiei hidrogenului;
log C
H
+ = log 10
-7
, adic pH = - log aH
+
, unde:
a – concentraia ionilor de H
+
.
Noiunea pH sau pouvoir hydrogène (pondus hydrogeni) a fost introdus
de Sörensen în 1909; prin aceast noiune, acesta a denumit activitatea ionilor H
+

din soluii acide foarte diluate. Deci pH sau indicele ionilor de hidrogen este
logaritmul zecimal cu semn schimbat al activitii ionilor H
+
dintr-o soluie: pH
log 1/A
H+
= -log A
H+

(unde A
H+

concentraia ionilor de H
+
).
În chimie i agrochimie se utilizeaz frecvent termenul de concentraia
ionilor de H
+
, astfel c ecuaia aceasta se poate scrie:
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

98
) log(
1
log
+
− = = H
A
pH
H

Apa pur, distilat, disociaz în ioni H
+
i OH
-
, între care conform legii
aciunii maselor, apare relaia:

H
2
O <=>H
+
+ OH
-

K
O H
OH H
=

− +
2
) ( ) (
sau K H
2
O = (H
+
) * (OH
-
)

Doar o parte mic din moleculele de ap se disociaz i ca atare, se poate
spune c concentraia în molecule de ap nedisociat este egal cu cantitatea total
de ap (Tîrziu, 1997). Pentru un mol-gram relaia este:

(H
+
) ⋅ (OH
-
) = K = 10
-14


Deci, produsul dintre concentraia ionilor H
+
i OH
-
este constant la
aceeai temperatur.
K – constanta de disociaie a apei pentru o anumit temperatur sau mai
este denumit drept produs ionic. Acest produs ionic, pentru ap la temperatura de
25
0
C, este de 10
-14
. Apa neutr are concentraia ionilor H
+
= ioni OH
-
, de unde
rezult:
(H
+
) (OH
-
) = 10
-7
ioni gram/l soluie i pentru cologaritmul concentraiei
ionilor se noteaz cu pH (denumit i exponentul hidrogenului sau potenialul de
hidrogen).
Altfel spus, produsul ionic al apei (K) în cazul disocierii acesteia, rezult
din ecuaiile:
Kw = CH
+
* C
OH
- = 10
-14
la temperatur constant de 25
0
C sau
- log CH
+
- log C
OH
- = - log 10
-14
sau,
- log (H
+
) – log (OH
-
) = 14 sau,
pH – pOH = 14
unde: p = - log
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

99
Rezult c nu este necesar s determinm ambele valori, pH i pOH,
deoarece calculînd una dintre ele, rezult automat valoarea celorlalte constante
ionice pentru aceeai temperatur constant.
Adic:
dac C
H
+ = 10
-7
, C
OH
- = 10
-7
, adic pH = 7 i pOH = 7
dac C
H
+ = 10
-6
; C
OH
- = 10
-8
adic pH = 6 i pOH = 8
dac C
H
+ = 10
-8
; C
OH
+ = 10
-6
adic pH = 8 i pOH = 6
Pentru pH, exist i o alt denumire (pe lîng cea de concentraia ionilor
de hidrogen, sau raportul dintre ionii de H
+
i OH
-
) i anume aceea de putere sau
exponent la care trebuie ridicat cifra 10 pentru a obine concentraia activ a
ionilor de H
+
. La temperatur constant de 25
0
C, pH-ul poate lua valori cuprinse
între 0 – 14. Dac concentraia ionilor de H
+
este mai mare de 10
-7
, reacia va fi
acid (adic pH este mai mic de 7).
Dac concentraia va fi mai mic de 10
-7
atunci reacia este alcalin (adic
pH este mai mare de 7). La temperaturi între 0 – 60
0
C, valoarea maxim a pH-
ului pentru produsul ionic al apei, este 10
-14,94
, respectiv
10-13,02
i de aceea este
nevoie s se fac mereu corecii ale valorii pH, funcie de temperatur.
Apa din ploi, sursa principal de formare a soluiei solului, nu este pur
pentru c are dizolvat o anumit cantitate de CO
2
i de aceea are un pH acid, în
jur de 5,70 (la o concentraie de CO
2
de 0,03 %) i de 5,22 (la o concentraie de
CO
2
de 0,3 %.
Limite de apreciere a reaciei solului (dup ICPA Bucureti, 1987), în valori pH în
extract apos (sol: soluie = ½,5)
Reacia
Limite pH Reacia Limite pH
Extrem de acid < 3,5 Neutr 6,9-7,2
Foarte puternic acid 3,6-4,3 Slab alcalin 7,3-7,8;7,9-8,4
Puternic acid 4,4-5,0 Moderat alcalin 8,5-9,0
Moderat acid 5,1-5,4; 5,5-5,8 Puternic alcalin 9,1-9,4
Foarte puternic alcalin 9,5-10,0
Slab acid 6,9-6,4;6,5-6,8
Extrem de alcalin > 10,0

În cazul solurilor din România, valorile pH sunt cuprinse între 3,5 i 9,5.
Solurile cu reacie acid (cu pH-ul sub 6,0), precum i cele cu reacie
alcalin (cu pH-ul peste 8), trebuie ameliorate cu ajutorul amendamentelor
calcaroase pe soluri acide i cu ghips i fosfogips pe soluri alcaline.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

100
Pe lîng plantele de cultur care au cerine deosebite fa de reacia solului,
menionm c i microorganismele din sol au de asemenea, diferite cerine fa de
pH. De exemplu, bacteriile prefer o reacie în jur de neutru i slab acid (pH –
6,8), pe cînd ciupercile prefer o reacie acid (pH 4-5).
Valori ale pH-ului soluiilor unor sruri, întîlnite în soluri
(dup Sandu, 1984, citat de Lctuu, 2000)
Natura srurilor
pH
Na
2
CO
3
12-13
CaCO
3
fr accesul CO
2
10,20
CaCO
3
cu accesul CO
2
8,48
MgCO
3
11,47
Ca(HCO
3
)
2
6,13-8,40
NaHCO
3
8,50-9,50
CaSO
4
7,00
H
2
O 6,7-7,1
Na
2
SO
4
, MgSO
4
, NaCl, MgCl
2
6,3-6,5-6,8
NH
4
Cl 4,7
H
2
CO
3
3,9-5,7
Kal(SO
4
)
2
, AlCl
3
2,0-4,0

Intervale optime de pH pentru culturi de cîmp, legume, pomi i vie
(Davidescu i colab., 1999)
Planta Limite PH Planta
Limite
pH
1) Plante de cîmp i
furajere
2) Legume
a) Tolerante la aciditate 4-6
a) Mijlociu tolerante la
aciditate

Ovz 5,0-6,0 Tomate 5,5-7,0
Cartof 5,0-6,0 Hrean 5,5-7,0
Lupin galben 5,0-6,0 Castravei 5,5-7,0
Festuca ovina 4,5-6,0 Pepene verde 6,0
Festuca pratensis 4,5-7,0 Morcov 5,5-7,0
Secara 5,0-6,0 Spanac 6,0-7,0
Festuca rubra 5,5-6,5 b) Tolerante la alcalinitate
b) Mijlociu tolerante la
aciditate
5-7 Salat 6,0-7,5
Hrica 5,5-7,0 Varz 6,7-7,4
Grîu 5,5-6,5 Conopid 7,0-8,0
Tutun 5,5-7,5 Praz 7,0-8,0
Porumb 5,5-7,5 Sfecl roie 7,0-8,0
Timoftic 5,5-8,0 3) Vi-de-vie 5,5-6,3
In fuior 6,0-6,5 4) Pomi i arbuti fructiferi
Cînep 6,0-7,0 a) Tolerani la aciditate
Golom 6,0-7,0 Agri 4,6-4,8
Fasole 6,0-7,5 Zmeur 5,0-6,0
c) Tolerante la alcalinitate
b) Mijlociu tolerante la
aciditate

Floarea soarelui 6,0-7,5 Citrice 5,0-7,0
Mutar 6,0-7,5 Mr (soiuri nordice) 5,5-7,0
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

101
Firu 6,0-7,5 Cire 5,8-7,0
In ulei 6,0-8,0 Piersic 6,8-7,0
Lucern 6,5-8,0 Pr 6,0-7,5
Orz 6,5-8,0 Coacz 6,0-7,0
Sfecl zahr 7,0-7,5 Prun 6,0-7,0
Sfecl furajer 7,0-8,0 Cais 7,0
Rapi 7,0-8,0 Viin 7,0
c) Tolerante la alcalinitate
Mr soiuri sudice 7,0-7,5
Smochin 7,0-7,5
Gutui 7,0-8,0
Migdal 7,0-8,0

Asimilarea nutrienilor de ctre plante i microorganisme este influenat
de reacia solului. Oligoelementele sunt asimilate mai uor în mediu acid i mai
greu i mediu alcalin.
Elementele Ca i Mg sunt mai uor asimilate în cazul reaciei neutru – slab
alcaline (pH-ul 7– 8,5). Azotul este uor asimilat în condiii de reacie slab acid
(pH-ul 6,0 – 6,8).
Solurile prea acide i prea alcaline au însuiri fizice nefavorabile: structur
degradat, porozitate mic, regim aerohidric deficitar.
Prezint însuiri chimice i biologice nefavorabile mai ales solurile
alcaline, în care este prezent soda Na
2
CO
3
, care arde rdcinile plantelor i duce
la blocarea unor microelemente (Bo, Zn, Cu, Mo).



Propr1e1ð111e ]1z1oe, Þ1dro]1z1oe, de
oero11e s1 1erm1oe o1e so1u1u1

Proprietile fizice ale solului au influen major asupra modului în care
solul funcioneaz în cadrul unui ecosistem. Creterea i dezvoltarea plantelor,
cît i regimul apei i a soluiei solului sunt intens legate de proprietile fizice
ale acestuia. Culoarea solului, textura, structura i celelalte proprieti fizice
sunt criterii în clasificarea diferitelor tipuri de sol.
Cupítoíuí
S
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

102
Textura solului definete mrimea particulelor de sol în timp ce structura
acestuia face referiri la modul în care aceste fraciuni sunt dispuse împreun,
definind natura sistemului de pori i canale în sol.
Materia organic acioneaz ca un liant între particulele individuale de sol,
determinînd formarea unor grupri sau agregate de sol.
Solul este un sistem complex, constituit din faz solid, lichid i
substane gazoase, în care faza lichid i gazele ocup spaiile poroase dintre
particulele solide.









Proprietile fizice fac referire direct asupra naturii fazei solide a solului,
cu impact asupra regimului de ap i aer în sol. Împreun, structura i textura
solului ajut la determinarea capacitii de aprovizionare cu nutrieni a fazei solide
a solului i a capacitii solului de a reine i conduce apa i aerul necesare
activitii radiculare a plantelor.
De asemenea, proprietile fizice ale solului dau indicaii asupra modului
de prelucrare mecanic a acestuia, cît i asupra eroziunii.
Faza solid a solului ocup aproximativ 45- 60% din volumul acestuia i
este constituit din substane în stare de dispersie molecular i ionic, coloidal i
grosier. Componenta principal este reprezentat de cuar i de mineralele
cristalizate din clasa silicailor. Textura solului face referire la mrimea i
proporia particulelor, respective a fraciunilor granulometrice ce alctuiesc solul,
excluzînd substanele în stare molecular i ionic, precum i humusul. Stabilirea
compoziiei granulometrice face referire la determinarea unor grupe de particule,
denumite fraciuni granulometrice. A. Canarache (1990), definete particula
elementar, ca fiind particula mineral solid, silicatat, care nu poate fi divizat
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

103
prin tratamente fizice sau chimice simple, în alte particule mai mici. Textura
solului este dat de coninutul procentual cu care fraciunile granulometrice cu
diametrul mai mic de 2 mm ( argil, lut sau praf i nisip ), care particip în
definirea unei probe de sol.
8.1. Sisteme de fraciuni granulometrice
Particulele cu dimensiuni cuprinse între anumite limite au proprieti
specifice, formînd o categorie de particule, respectiv grupe sau fraciuni
granulometrice. Cu cît gradul de mrunire este mai avansat, cu atît suprafaa i
numrul particulelor este mai mare.
Numrul i suprafaa particulelor în funcie de gradul de mrunire
(Gr. Obrejanu, St. Puiu, 1972)
Categoria de
particule
∅ ∅∅ ∅ mm Nr. particule/g
Suprafaa total a
particulelor
1 g/cm
3
Nisip grosier 2,0 - 0,2 90 - 720 11 - 23
Nisip fin 0,2 - 0,02 720 - 46000 24 - 91
Praf 0,02 - 0,002 46000 - 5776000 91 - 454
Argil > 0,002 5776000 - 90260853 454 - 8000000
În definirea texturii solului sunt folosite numai fraciunile granulometrice
de nisip, praf i argil. A. Canarache (1990), indic c între fraciunile
granulometrice, exist corelaii foarte distinct semnificative: argila coloidal
(diametrul mai mic de 0,002mm) i argila fizic (diametrul mai mic de 0, 01mm).

La stabilirea grupelor de particule granulometrice sunt utilizate diferite
sisteme de clasificare. Sistemul roman de clasificare (sistemul Atterberg), este
adoptat cu unele completri, dup clasificarea elaborat de Societatea
Internaional de tiina Solului ( S.I.S.S.).
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

104
Sistemul Atterberg de clasificare a fraiunilor granulometrice
– Argil 0,002 mm
– Praf 0,002mm ...0,002 mm
– Nisip fin 0,2mm ...0,02 mm
– Nisip grosier 2,0mm ...0,2 mm
– Pietri 20mm ...2,0 mm
– Pietre 200mm ...20 mm
– Bolovani > 200 mm
Sistemul Kacinski de clasificare a fraiunilor granulometrice
– Argil 0,001 mm
– Praf: fin 0,005 ..... 0,001 mm
– Praf mediu 0,01 ..... 0,005 mm
– Praf mare 0,05 ..... 0,01 mm
– Nisip fin 0,25 ..... 0,05 mm
– Nisip mediu 0,50 ..... 0,25 mm
– Nisip grosier 1,0 ..... 0,50 mm
– Pietri 3 ..... 1,0 mm
– Pietre ..... > 3,0 mm
Sistemul american de clasificare a fraiunilor granulometrice
– Nisip 2,00 ..... 0,05 mm
– Praf 0,05 ..... 0,002 mm
– Argil > 0,002 mm

Diametrul maxim de 2,0 mm al particulelor elementare al prii fine a
solului, este considerat ca limit de separaie între pmîntul fin i scheletul
solului., deoarece la aceast dimensiune, capacitatea materialului de reinere a
apei este sczut, pe fondul unei unei permeabiliti marite pentru ap i aer.
8.1.1. Caracterizarea solurilor dup textur
În funcie de coninutul în fraciuni granulometrice, solurile sunt numite
nisipoase, lutoase, argiloase, nisipo-lutoase, luto-argiloase etc.
1. Solurile nisipoase sunt constituite aproape în întregime din nisip i
prezint un coninut maxim de 12% praf i 10% argil. Datorit acestui aspect,
solurile nisipoase prezint permeabilitate mare pentru ap i aer, nu au structur,
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

105
coeziune i plasticitate, sunt srace în humus i elemente nutritive, se înclzesc
repede i puternic, sunt spulberate de vînt i prezint fertilitate redus.
2. Solurile nisipo-lutoase sunt constituite din 75 - 85 % nisip. În cazul
unui coninut bun de humus, ele prezint o fertilitate ridicat. Proprietile fizice,
fizico-chimice, mecanice i biologice sunt bune.
3. Solurile luto-nisipoase au un coninut de nisip între 60- 85% i de
maxim 20 % argil. Pe aceste soluri se dezvolt în condiii bune o vegetaie
forestier.
4. Solurile lutoase. Cele trei fraciuni granulomerice, argil, praf i nisip
particip în alctuirea probei de sol în cantiti aproximativ egale, respectiv 10-
30% argil, 15- 32% praf i maxim 65% nisip. Prezint o permeabilitate moderat
pentru ap i au capacitate de absorbie, reinînd astfel substanele nutritive.
5. Solurile luto-argiloase conin circa 42,5% argil i circa 15- 32,5%
praf, avînd proprieti fizico-mecanice bune, asemntoare solurilor lutoase.

100
100
100
80
80
80 20
30
32
Z0
ê0
ê0
15
33
10
55
êZ
10
10 ê0
20
20
12
ê8
ê
0
0
0
N
U
8
L
T
A
30÷3V÷3F
LN LL LP
33 3P
TN TT
AL
AA
AP
TP
AF
C
H
F

Diagrama triunghiular a texturii (dup F. Filipov,2003)
G – texturi grosiere (N – nisip, U – nisip lutos)
M – texturi mijlocii (S – lut nisipos, L –lut)
F – texturi fine (A – argil, T –lut argilos)
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

106
În clasele texturale N i U sunt incluse 3 subclase texturale care sunt definite
în funcie de valoarea raportului dintre nisip fin i nisip grosier.
6. Solurile argiloase. Conin un minim de 55% argil i un maxim de 40%
praf i 45% nisip. Fraciunea granulometric de argil fiind dominant, aceste
soluri prezint o permeabilitate redus pentru ap i aer, rein puternic apa; au o
capacitate de absorbie mare, capacitate de schimb cationic ridicat, plastiticitate
i aderen puternic. În perioadele cu exces de ap îi mresc volumul iar în stare
uscat au o contracie puternic, se lucreaz greu, reclamînd un consum mare de
energie motiv pentru care au fost denumite soluri grele. Au o fertilitate ridicat iar
pentru îmbuntirea proprietilor fizice, hidrofizice, mecanice i de aeraie sunt
necesare msuri ameliorative: aplicarea de substane fertilizante organice, lucrri
agrotehnice efectuate la timpul optim, cultivarea în asolament a plantelor perene,
etc.
8.2. Structura solului
V.R.Wiliams (1950) consider c structura solului este trstura de baz de
care depinde fertilitatea acestuia. Particulele elementare ale solului sunt organizate
la nivel superior în formaii complexe, care constituie structura.
Agregatele structurale ale solului rezult prin asocierea i agregarea
particulelor elementare de sol. C Chiri (1955) arat c, în majoritatea cazurilor,
agregatele structurale au rezultat prin fragmentarea masei de sol i nu prin
agregarea particulelor elementare. A. Canarache (1991), pe baza celor amintite
anterior, folosete un termen cu arie mai larg, acela de “element structural”, pe
care îl definete ca fiind: o unitate complex format în procesul de pedogenez i
care este constituit din mai multe particule primare i / sau microagregate de
sol, alipite sub aciunea unui agent de agregare sau rezultat din fragmentarea
solului.
8.2.1. Principalele tipuri de structur
Diversitatea formei i mrimii agregatelor, cît i caracterele diferite ale
suprafeelor i muchiilor elementelor structurale, determin prezena în sol, la
nivelul diferitelor orizonturi, a mai multor tipuri morfologice de structur. În cazul
solurilor de pe teritoriul României, pentru cazul solurilor structurate, întîlnim
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

107
urmtoarele tipuri de structur: glomerular, grunoas (granular), poliedric,
prismatic columnar, lamelar i lenticular.
Structura glomerular prezint agregate de form sferic, cu diametrul
între 0,2 - 5 mm, sunt poroase în interior, avînd conturul ondulat, iar prin apsare
se desfac în agregate mai mici. Acest tip de structur este caracteristic
orizonturilor de bioacumulare de tip A (cernoziom, rendzin i rocat-brun etc.).
Structura grunoas. În cadrul structurii grunoase, forma agregatelor
este sferic, cu diametre cuprinse între 5- 10 mm. Agregatele structurale prezint
în interior o porozitate mai redus, fiind mai îndesate i mai compacte. Este
caracteristic, orizonturilor cu humus al solurilor cultivate, solurilor de pdure i
pajitilor.
Structura poliedric subangular (alunar), prezint agregate rotunjite,
cu diametrul cuprins între 0,5- 3 mm (fee curbe i rotunjite). Se întîlnete în
orizonturile de tip Bv (cu un coninut moderat de argil) i în orizonturile de
tranziie de tip AB i EB.
Structura poliedric (nuciform). Agregatele sunt aproape rotunde, cu o
dezvoltare egal pe cele 3 direcii spaiale i un diametru cuprins între 0,5 - 2 cm,
cu fee neregulate, mrginite predominant de muchii. Acest tip de structur, este
caracteristic orizonturilor de tip Bv, Bt sau în cazul orizonturilor de tranziie de
tip AB sau EB.
Structura prismatic, prezint fragmente în form de prism, avînd
dimensiuni între 3 - 5 cm. Este caracteristic orizonturilor de tip Bv.
Structura columnar prezint agregate prismatice, rotunjite în partea
superioar. Este caracteristic orizonturilor de tip Btna, întîlnite la solul de tip
solone.
Structura lamelar (istuoas). Agregatele sunt alungite, avînd fee de
separaie plane, cu dimensiuni între 3- 5 mm. Este întîlnit în cadrul solurilor
luvice (luvosoluri), la nivelul orizontului E.
Structura lenticular. Agregatele au aspect lenticular, cu dimensiuni
cuprinse între 1- 3 mm i cu suprafee curbate. Este caracteristic solurilor formate
i evoluate pe marne, marne argiloase, marne istuoase etc.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

108
În cazul solurilor nestructurate, particulele elementare sunt necoezive i
dispuse mai mult sau mai puin îndesat, uneori cimentate într-o mas de sol
nefragmentabil. Tipurile de structur întîlnite în cazul solurilor nestructurate
sunt: masiv i monogranular.
Structura masiv. Particulele minerale sunt consolidate sau cimentate,
masa întregului orizont sau a unei pri din orizont este nefragmentabil în
elemente structurale.
Structura monogranular. Particulele elementare ale orizontului
pedogenetic sau a unei pri dintr-un orizont nu sunt grupate în elemente
structurale.
8.3. Densitatea solului (D)
Densitatea solului este cunoscut i sub denumirea de greutate specific
(G
D
), fiind definit ca mas a unitii de volum a particulelor solide.
Vpt
G
Gs sau D =
În sistem metric, densitatea particulelor poate fi exprimat cu termenul de
megagrame pe m
3
(Mg/m
3
). Astfel, dac 1 m
3
de particule solide cîntrete 2,6
Mg, densitatea particulelor este de 2,6 Mg/m
3
(care poate fi exprimat i în grame
pe centimetru cub (g/cm
3
). Densitatea depinde de compoziia chimic i de
structura cristalin a particulelor minerale, nefiind afectat de porozitate. Aadar
densitatea particulelor nu este în raport cu dimensiunea particulelor sau cu modul
de aranjare a acestora (structur):
8.4. Densitatea aparent (Da)
Este cunoscut i sub denumirea de greutate volumetric (Gv) i reprezint
greutatea unitii de volum total al solului uscat la 105
0
C, în structur natural i
se exprim în grame de sol uscat pe 1 cm
3
.
Vt
G
Gv sau Da =
Da sau Gv = densitatea aparent;
G = greutatea unei probe de sol uscat la 105
0
C;
Vt = volumul total (volumul particulelor + volumul porilor).
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

109
Datorit faptului c în calculul densitii aparente intervine Vt (volumul
total) adic volumul ocupat de particulele solide, cît i de spaiile libere dintre
particule (porii), valorile densitii aparente sunt mult mai mici decît ale densitii
fiind cuprinse de obicei între 1 i 2. Factorii de care depinde densitatea aparent a
unui sol sunt: compoziia mineralogic, coninutul solului în materie organic i în
special modul de aezare a particulelor solide în masa solului (tasare respectiv
afînare).
8.5. Porozitatea solului
Sub aspectul dimensiunilor porilor i a volumului total al spaiului poros
(spaiu lacunar), avem o variaie în funcie de modul de aezare (afînat sau
îndesat) al elementelor texturale i structurale. Porozitatea total a solului este
exprimat în % din volumul total al acestuia:
) ( %
D
Da
P − = 1 100
Porozitatea total este constituit din porozitate capilar, (pori cu diametrul mai
mic de 1 mm) i porozitate necapilar, (pori cu diametrul mai mare de 1 mm),
cunoscut i sub denumirea de porozitate de aeraie. Porozitatea de aeraie
reprezint porii ocupai cu aer cînd solul are o umiditate la nivelul capacitii de
camp i se calculeaz cu urmtoarea formul:
Pa = Pt - CC x Da
Situaia optim, sub aspectul porozitii, este întîlnit la solurile cu textur
mijlocie i structur glomerular, ce au o porozitate total de 50 - 60 % din care
peste jumtate o reprezint porozitatea necapilar sau de aeraie.
La solurile cu textur argiloas porozitatea de aeraie este mai mic decît
în cazul solurilor cu textura grosier i, de asemenea, solurile nestructurate
prezint valori mai sczute ale porozitii de aeraie decît cele structurate.
Proprieti fizico-mecanice ale solului
8.6. Coeziunea solului
Particulele elementare i agregatele structurale ale solului sunt lipite între
ele prin fore de atracie reciproc, noiune cunoscut sub denumirea de "coeziune
a solului". Aceast coeziune este determinat de atracia electrostatic dintre ioni,
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

110
de atracia molecular, de coagularea coloizilor solului, de forele capilare, de
aezarea compact a particulelor elementare, de cimentarea acestor particule cu
compui chimici insolubili, de substanele organice din sol rezulate ca urmare a
aciunii microorganismelor.
Coeziunea solului este influenat de textura, structura, nivelul variaiei de
umiditate a acestuia, de coninutul în humus i de natura cationilor adsorbii.
Astfel, în cazul nisipului, coeziunea manifestat prin punctele de contact ale
particulelor este foarte sczut i aceasta numai la un anumit grad de umiditate.
Particulele de argil prezint o coeziune foarte ridicat în special în stare uscat.
La umiditate ridicat, coeziunea solului scade datorit atenurii atraciei
particulelor solide, în prezena moleculelor de ap. În cazul solului cu structura
distrus sau slab dezvoltat, particulele elementare au o aezare îndesat masa
solului prezentînd o coeziune ridicat (numr mai mare de particule). Coeziunea
se refer la întreaga mas a solului, însumînd coeziunea dintre particulele ce
alctuiesc agregatele i coeziunea dintre particulele masei nestructurate (coeziune
global).
8.7. Aderena solului
Este cunoscut i sub denumirea de adeziunea solului, reprezint
proprietatea pe care o au particulele de sol ca, la un anumit grad de umiditate
(solul umezit la consistena plastic lipicioas), s se lipeasc de piesele active ale
utilajelor i mainilor agricole cu care vin în contact. Adeziunea este dat de
forele de atracie dintre particulele de sol i suprafaa uneltelor i utilajelor prin
intermediul peliculelor de ap
Aderena solului se manifest, în special la umiditatea corespunztoare
limitei superioare a plasticitii, în intervalul 16 - 40 % umiditate), în timp ce sub
limita inferioar a plasticitii (< 16 % umiditate) solul nu ader, se mrunete
uor, avînd o rezisten specific mic la prelucrarea mecanic. . Forele de
atracie manifestate între particulele de sol, devin mai mici decît cele manifestate
între particule i obiectele cu care acestea vin în contact.


£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

111
8.8. Plasticitatea solului
Plasticitatea reprezint proprietatea solului ca la o anumit umiditate, (
într-un anumit interval de umiditate), sub aciunea unor fore mecanice exterioare,
s-i modifice forma fr a se rupe (fr a se crpa sau sfrîma) i de a-i pstra
aceast form i s-o menin i dup încetarea forei i pierderea apei (dup
uscare). Cantitatea minim de ap la care apare plasticitate reprezint limita
inferioar a plasticitii, iar cantitatea maxim de ap pîn la care se menine este
denumit limita superioar a plasticitii..
Indicele de plasticitate definete domeniul de umiditate la care solul este
plastic:
Ip = W1 – Wp în care:
Ip = indicele de plasticitate;
W1 = limita superioar de plasticitate;
Wp = limita inferioar de plasticitate.
Pentru valori mari ale indicelui de plasticitate, intervalul optim de
umiditate, în vederea efecturii lucrrilor solului, este foarte mic. În cazul unui
coninut sczut de ap al solului artura este prea bolovnoas, iar în cazul unui
coninut mare de ap al solului, artura prezint brazde sub form de curele.
8.9. Consistena solului
Prin consistena unui sol se înelege modul de comportare a agregatelor de
sol sub aciunea de rupere sau deformare mecanic la diferite stri de umiditate,
cît i tendina acestuia de a adera la corpuri strine.
Factorii care influeneaz asupra consistenei solului sunt: textura i
structura solului, coninutul de humus, natura mineralogic a argilei, starea de
umiditate.
Consistena crete odat cu creterea gradului de dispersitate a materiei.
Cu cît un sol are o structur mai bun, cu atît consistena este mai mic
(excepie solurile nisipoase).
Humusul are consistena mai mare decît praful i nisipul dar mai mic
decît argila, avînd un efect moderat asupra consistenei solurilor.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

112
Consistena se msoar cantitativ prin: rezistena la penetrare la umiditatea
corespunztoare a 50% din capacitatea capilar i prin compactitate sau prin
coeziune global. În practica agricol, condiiile optime corespund consistenei
friabile, respectiv unei umiditi sub limita de frmîntare la care solul se lucreaz
uor.
8.10. Contracia i gonflarea solului
Procesul prin care masa solului îi micoreaz volumul, ca urmare a
scderii umiditii, prin pierderea apei (uscare), poart denumirea de contracie a
solului.
Contracia este fenomenul invers gonflrii. Contracia se manifest cu
intensitate în cazul solurilor bogate în particule elementare de argil în cazul
solurilor cu structur distrus sau slab structurate, i în cazul solurilor cu un
complex saturat în baze.
Pe msur ce solul pierde apa (uscare), presiunea capilar crete,
particulele elementare se apropie unele de altele, avînd ca efect formarea la
suprafaa solului a crpturilor i, în unele cazuri, ruperea rdcinilor (perioadele
secetoase). Deosebim în mod curent contracie liniar i contracie de volum.
Contracia liniar este dat de diferena dintre lungimea probei înainte i dup
contracie, raportat la lungimea dinaintea contraciei i înmulit cu 100 pentru
exprimare procentual.
Procesul de mrire a volumului total al solului, determinat de creterea
umiditii, poart denumirea de gonflare. Gonflarea este proprietatea prin care
solul îi mrete volumul specific prin îmbibare cu ap. Intensitatea gonflrii i
contraciei unei probe de sol este dat de coeficientul de extensibilitate liniar sau
de indicele de contracie:
COLE = 1
3
1

DAw
DAo
IC =
( )
W
DAw DAo −


COLE – coeficient de extensibilitate liniar;
IC – indicele de contracie (g/cm
3
);
DAo – densitatea aparent a solului uscat (g/cm
3
);
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

113
DAw – densitatea aparent la umiditatea de prelevare a probei (g/cm
3
);
W – umiditatea de prelevare a probei.
8.11. Rezistena la arat
Rezistena la arat, reprezint rezistena la traciune, opus la înaintarea
plugului, sau rezistena opus de sol asupra plugului, ca urmare a aciunii de
tiere, dislocare, ridicare, rsturnare i mrunire a brazdei.
Comportarea solurilor în procesul complex de lucrare mecanic se exprim
prin rezistena la arat. Rezistena specific a solului este influenat de textur,
structur, coninut în humus, umiditate, grad de înelenire, stare de tasare, prezena
CaCO
3
etc. Ca urmare a aciunii de înaintare a plugului în timpul efecturii
arturii, solul opune rezisten manifestat prin reacii elementare de compresiune,
de forfecare, de torsiune, de frecare, de rupere, de întindere a particulelor de sol.
Rezistena solului la arat se raporteaz la suprafaa seciunii brazdei
(rezistena specific) i se exprim în kg/cm
2
sau kg/dm
2
).
Relaia de calcul este:
l h
Fa
Rsp

= , unde:
Fa – fora de traciune (Kgf);
Rsp – rezisten specific la arat (Kgf/dm
2
);
h – adîncimea de lucru a plugului (dm);
l – limea de lucru a plugului (dm).
Valorile rezistenei specifice sunt determinate de o serie de proprieti
fizice, fizico-mecanice (textura, structura, consistena, plasticitatea, etc.), precum
i de o serie de factori ce nu depind de proprietile solului (adîncimea i limea
brazdei, viteza de lucru, forma pieselor componente a plugului etc.).
Repartiia terenurilor arabile din România, pe clase de rezisten specific
la arat, se prezint astfel:
Rezistena specific la arat
(kgf/dm
2
)
În condiii de
umiditate optim
În condiii de umiditate
obinuit în perioada
arturilor
Sub 36 4 2
36-45 4 3
46-55 22 2
56-60 25 29
61-75 41 19
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

114
Peste 75 4 45
Total 100 100

În funcie de rezistena la arat avem:
soluri uoare, cu o rezisten la arat mai mic de 35 kg f/dm
2
;
soluri mijlociu-uoare, cu o rezisten la arat între 36 - 45 kg/f/dm
2
;
soluri mijlocii, cu o rezisten la arat între 46 - 55 kg/f/dm
2
;
soluri grele, cu o rezisten între la arat 56 - 75 kg/f/cm
2
;
soluri foarte grele, cu o rezisten la arat între 76 - 100 kg/f/dm
2
;
soluri extrem de grele, avînd o rezisten specific mai mare de 100
kg/f/dm
2
.
Umiditatea optim la arat se poate estima prin calcul cu urmtoarea relaie:
Wg = 15,3 + 0,32⋅A – 0,0046005⋅A
2
+ 0,00005894⋅A
3
– 5,553⋅DA +
0,02104⋅A⋅DA
2
, în care:

Wg – umiditatea optim la arat (%g/g); A – argila < 2µ (%); DA – densitatea
aparent (g/cm
3
).
În România, din punct de vedere al rezistenei specifice la arat, predomin
solurile grele i foarte grele (A. Canarache, 1991).
Proprieti hidrofizice
8.12. Apa din sol
În sol apa este necesar atît în procesul de solificare, cît i pentru
satisfacerea necesitilor plantelor. Plantele au nevoie de ap pe tot parcursul
perioadei de vegetaie, respectiv la germinare, rsrire, fructificare.
Prin intermediul apei, plantele primesc elementele nutritive necesare
creterii i dezvoltri. Cantitatea de ap necesar plantei pentru formarea unui
gram de materie vegetal, variaz între 220 g i 1000 g.
Sursa principal de ap a solului o constituie precipitaiile atmosferice, apa
provenit din ploi i apa sub form de zpad.
În sol, apa poate ajunge i prin intervenie antropic, respectiv apa de
irigaie. În cantiti mult mai reduse, apa în sol provine din condensarea i
absorbia vaporilor de ap din atmosfer.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

115
O alt surs de ap pentru sol este apa freatic i cea provenit din scurgeri
laterale.
În cazul unui coninut sczut în ap, datorit forelor de adsorbie,
moleculele de ap sunt reinute prin atracia reciproc dintre dipolul de ap i
suprafaa particulei de sol.
În cazul solurilor nesaturate, apa se gsete sub form pelicular continu
în jurul particulelor de sol, fiind reinut de forele capilare sau de forele de
menisc.
Pentru solurile saturate în ap, micarea acesteia este realizat de aciunea
forei de gravitaie. În cazul solurilor cu un coninut ridicat de sruri solubile, un
rol deosebit revine forelor osmotice, care se manifest cu intensitate ridicat,
determinînd apariia secetei fiziologice.
8.12.1. Forele de reinere a apei în sol
Forele de reinere a apei în sol la suprafaa particulelor i în pori sunt de
natur diferit, astfel încît reinerea i micarea apei se manifest cu intensiti
variate. O importan mai mare o au fora gravitaional, forele capilare, forele
de adsorbie sau sorbie, forele determinate de tensiunea vaporilor de ap din sol,
forele de sugere a rdcinilor, forele osmotice, forele hidrostatice etc.
8.12.2. Fora gravitaional
Acioneaz asupra apei din porii necapilari ai solului (în condiiile unui sol
saturat în ap). Sub aciunea forei gravitaionale apa circul descendent prin porii
necapilari, umectînd profilul de sol pe adîncimi mari, uneori pîn la nivelul
pînzelor freatice. Pe msur ce cantitatea de ap se micoreaz fora gravitaional
se diminueaz ca intensitate. Pe terenurile înclinate, sub aciunea forei
gravitaionale apa se deplaseaz din zonele mai înalte ctre cele mai joase, prin
scurgere de suprafa sau lateral.
8.12.3. Forele capilare
Dup eliminarea apei din porii necapilari ai solului, apa este meninut
datorit forelor capilare în porii capilari ai acestuia.
Reinerea i micarea apei în capilare este determinat de deficitul de
presiune ce se creeaz în capilarele solului, deficit definit prin relaia lui Laplace:
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

116
r
p
α 2
= ∆
α - tensiunea superficial;
r - raza meniscului.
Deficitul de presiune sau fora capilar este invers proporional cu raza
capilarului (apa se mic din capilarele mai mari, unde deficitul de presiune
este mai mic ctre capilarele mai mici unde deficitul de presiune este mai
mare).
8.12.4. Forele de absorbie sau de sorbie
Acestea se manifest asupra apei aflat la suprafaa particulelor de sol.
Prin pierderea apei din porii necapilari i apoi capilari, rmîne în sol ap reinut
la suprafaa particulelor. Aceast ap este reinut foarte puternic (10.000 km) nu
se mic sau se mic foarte lent (de la peliculele mai groase ctre peliculele mai
subiri sau sub form de vapori). Forele de adsorbie sunt de natur electrostatic
i se manifest datorit caracterului dipolar al moleculelor de ap care sunt atrase
la suprafaa particulelor de sol unde exist sarcini electrice libere
(HIDRATAREA).
8.12.5. Forele determinate de tensiunea vaporilor de ap
În porii solului se gsete i apa sub form de vapori. Tensiunea
(presiunea) vaporilor de ap depinde de temperatura i umiditatea solului. La
umiditate constant, tensiunea crete cu temperatura. Diferenele de tensiune
creaz fore ce determin micarea vaporilor de ap din zonele unde presiunea
este mai mare, ctre cele cu presiune mai mic.
8.12.6. Forele de sugere a rdcinilor plantelor
Apa din sol este în contact permanent cu rdcinile plantelor i este supus
forelor cu sugere a acestora. În cazul majoritii plantelor, forele de sugere sunt
între 15 - 20 atmosfere. Pe msur ce apa din imediata apropiere a rdcinilor se
consum, apa de la distane mai mari este atras i se mic ctre acestea.
8.12.7. Forele osmotice
Acioneaz în cazul solurilor bogate în sruri solubile. Prin solubilizarea
srurilor în apa din sol, presiunea osmotic crete cu cît cantitatea de sruri
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

117
dizolvate este mai mare. Datorit presiunii osmotice ridicate apa din solurile
bogate în sruri solubile este reinut puternic, aa încît chiar atunci cînd solul are
ap peste capacitatea de cîmp, aceasta nu poate fi utilizat de plante (seceta
fiziologic).
8.12.8. Forele hidrostatice.
Acioneaz în cazul în care solurile sunt saturate în ap (orezrii sau terenuri
pe care bltete apa). Aceste fore sunt datorate greutii stratului de ap care
determin ptrunderea acesteia în adîncime.
8.13. Indicii hidrofizici ai solului
Aceti indicatori hidrofizici sunt apreciai prin valori convenionale
exprimate în procente ale masei de ap în raport cu masa solului uscat. Aceti
indicatori sunt reprezentai de: coeficientul de higroscopicitate, coeficientul de
ofilire, capacitatea pentru ap în cîmp i capacitatea maxim pentru ap fiind
frecvent utilizai în lucrrile de irigaii.
8.13.1. Coeficientul de higroscopicitate
Este cunoscut i sub denumirea de coeficient maxim de higroscopicitate.
Reprezint cantitatea maxim de vapori de ap pe care o poate adsorbi solul uscat,
într-o atmosfer saturat în vapori de ap. Acest coeficient se noteaz cu CH, iar
valoarea maxim corespunde umiditii de 50 atmosfere, neaccesibil plantelor.
Valoarea CH depinde de suprafaa total de adsorbie, respectiv crete de la
solurile cu textura nisipoas ctre cele cu textura argiloas. Coeficientul de
higroscopicitate depinde i de coninutul de humus, de coninutul în diferite
sruri, cît i de natura cationilor din sol. Valorile coeficientului de higrscopicitate
sunt de circa 1 % pentru solurile cu textur nisipoas, de cca 8% pentru solurile
cu textur lutoas i de circa 14% în cazul solurilor cu textur argiloas.
Coeficientul de higroscopicitate se determin în laborator, prin creearea într-un
mediu închis a unei saturaii în vapori de ap (94% ), prin folosirea unei soluii de
acid sulfuric 10%.
8.13.2 Coeficientul de ofilire (C.O.)
Acest indicator este cunoscut i sub denumirea de umiditate de ofilire
permanent i se refer la umiditatea solului la care plantele sufer o ofilire
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

118
ireversibil (limita inferioar a apei accesibile pentru plante). Valoarea umiditii
de ofilire în cazul unui acelai sol este influenat de condiiile atmosferice, de
însuirile plantei etc.
Coeficientul de ofilire se determin prin calculul în mod indirect.
CO = CH 1,5
Valorile C.O. sunt mai sczute pentru solurile nisipoase (1- 3%) i mai
ridicate la solurile argiloase (19 - 24 %).
8.13.3. Capacitatea pentru ap în cîmp (C.C.)
Este cunoscut i sub denumirea de capacitate minim pentru ap i se
refer la cantitatea maxim de ap capilar suspendat pe care o poate reine solul
pentru o perioad mai îndelungat dup ploaie sau irigaie. Valorile capacitii
pentru ap în cîmp depind de textur, structur, porozitate i starea de afînare a
solului, fiind considerate nesatisfctoare la valori mai mici de 25 % i foarte
bune între 40-50 %.
8.13.4. Capacitatea de ap util (C.U.)
Reprezint apa accesibil plantelor pe care o poate reine solul (apa util
sau apa productiv) i depinde de valorile C.O. i C.C.
C.U.% = C.C.%- C.O%
Valorile C.U. % sunt 14,1- 14,7 % pentru cernoziomuri, 8,4- 11,8% pentru
solurile brune-rocate, 13,3- 13,8 % pentru solurile brune tipice i podzolite.
8.13.5. Capacitatea total pentru ap (C.T.)
Reprezint cantitatea maxim de ap pe care un sol o poate reine un scurt
timp dup inundare (maxim 1 or). Depinde de porozitate, textura, structur etc. i
poate fi pus în eviden în cazul solurilor inundate, cînd porii solului sunt în
întregime ocupai cu ap. în acest caz în sol se regsesc toate formele de ap în
cantitile maxime posibile.
8.13.6. Regimul hidric al solului
Ansamblul proceselor de ptrundere, de micare i reinere, de consum i
pierdere a apei din sol, constituie regimul de ap în sol.
Regimul de ap, numit i regim hidric sau regim hidrologic al solului,
depinde de cantitatea de ap ce a ptruns în sol i de aceea pierdut din sol.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

119
8.13.6.1. Tipurile de regim hidric
Regimul hidric parial percolativ. Este caracteristic pentru solurile de
step, cu deficit accentuat de umiditate: apa freatic este situat la adîncimi mari
i nu influeneaz umiditatea solului, care variaz de la capacitatea pentru ap în
cîmp pîn la coeficientul de ofilire.
Regimul hidric periodic percolativ. Este caracteristic pentru solurile din
climate de tranziie (de la step la pdure). Solurile sunt percolate pîn la baza
profilului, în anii mai puin umezi i chiar pîn la apa freatic în anii mai umezi;
cantitatea precipitaiilor este aproximativ egal cu aceea a evapotranspiraiei.
Regimul hidric percolativ. Se întîlnete la solurile de pdure, în zonele
umede unde precipitaiile depesc evapotranspiraia. Din apa de precipitaii care
ptrunde în sol, o parte ajunge în apa freatic.
Regimul hidric percolativ repetat. Este caracteristic pentru regiunile cele
mai umede din Romînia, cu indicele de ariditate DE MARTONNE mai mare de
45. Spre deosebire de regimul percolativ, percolarea are loc de mai multe ori pe
an.
Regimul hidric desuctiv. Este caracteristic pentru solurile formate în
condiii climatice cu deficit accentuat de umiditate (stepa i silvostepa extrem),
dar la care apa freatic se gsete tot timpul anului la o oarecare profunzime în
profilul solului; umezete baza profilului de sol i determin gleizarea lui (soluri
freatic umede gleizate i profund salinizate).
Regimul hidric periodic exudativ. Se întîlnete la solurile semigleice,
unde la baza profilului gleizarea este foarte puternic. Franja capilar ajunge
uneori la suprafaa solului.
Regimul hidric freatic stagnant semimltinos. Este caracteristic
solurilor gleice, solurilor umezite în exces de franja capilar, ce ajunge la
suprafa, deoarece apa freatic este situat în profilul solului.
Regimul hidric freatic stagnant mltinos. Se întîlnete la solurile
mltinoase, la care oglinda apei freatice ajunge aproape sau la suprafaa solului.
Regimul hidric amfistagnant. Este caracteristic solurilor amfigleice,
fiind determinat de apa de precipitaii (stagnant deasupra unui orizont
impermeabil) i de pînza de ap freatic situat la mic adîncime.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

120
Regimul hidric de irigare. Este tipul de regim hidric prin care umezirea
solului are loc prin irigare. Dintre caracteristici menionm c este reglabil, are loc
repetat i depete umezirea natural a solului (atmosferic i freatic).
8.14. Aerul solului (regimul de aer al solului)
Toate spaiile lacunare dintre particulele solide ale solului sunt ocupate de
apa i aerul din sol.
Faza gazoas a solului, ca sistem heterogen, dispers, structurat i poros,
este constituit de aer (C. Chiri, 1955).
Aeraia solului asigur respiraia rdcinilor, favorizînd totodat
mineralizarea substanelor organice.
Intensitatea desfurrii activitii biologice în sol este condiionat de
coninutul normal de O
2
al aerului din sol, cît i de prezena apei. Fr ap i în
condiiile în care aerul din sol prezint O
2
sub limitele normalitii, viaa în sol nu
poate exista.
8.14.1. Compoziia aerului din sol
Cu toate c aerul din sol provine în principal din aerul atmosferic,
compoziia lui difer de a acestuia. Aerul atmosferic are 2 constituieni principali:
N 78,31% i 20,87% O
2
, restul fiind reprezentat de 0,76% Ar (gaz inert), CO
2

(0,03 %), H (0,01 %) i NH
3
(urme).
Compoziia aerului din sol este influenat atît de intensitatea activitii
biologice cît i de schimbul de gaze dintre sol i atmosfer. Aerul din sol prezint
o compoziie ce difer de la un sol la altul, iar în cadrul aceluiai tip de sol,
fluctuaiile sunt în funcie de anotimp i de activitatea biologic.
În orizonturile de suprafa ale solului, coninutul în O
2
poate oscila între
10- 20%, N între 78,5- 80,0%, iar CO
2
între 0,2- 3,5%, la care se adaug amoniac,
hidrogen sulfurat, metan, vapori de ap. Pentru creterea i dezvoltarea plantelor
de cultur o importan major o are coninutul de oxigen i de bioxid de carbon.
Între aceste dou elemente fiind o relaie antagonist, scderea coninutului de O
2

duce la creterea coninutului de CO
2
i invers.
Pe fondul existenei la suprafaa solului i în stratul superior al unui
coninut ridicat de materie organic, i respectiv humus, coninutul de CO
2
este
mai ridicat i aceasta deoarece prin respiraia rdcinilor se consum O
2
,
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

121
eliberîndu-se CO
2
. Procesul de alterare a mineralelor i de descompunere a
materiei organice se desfoar în condiiile unui consum de O
2
(printre compuii
finali în descompunerea materiei organice fiind CO
2
). Procentul de CO
2
crete
odat cu adîncimea, în timp ce procentajul de O
2
scade.
Aerul din solurile cu textur argiloas, lipsite de structur sau cu structura
slab dezvoltat, compacte, prezint un coninut mai mare de CO
2
decît solurile cu
textura mijlocie i grosier (lutoas, luto-nisipoas, nisipoas), structurate i
afînate.
În funcie de anotimp, intensitatea activitii biologice din sol este diferit,
înfluenînd astfel coninutul în O
2
i CO
2
, astfel încît cantitatea de CO
2
este
maxim în timpul verii i scade toamna i iarna cînd activitatea organismelor i
microorganismelor din sol este mai puin intens.
Procesul de respiraie a rdcinilor plantelor are influen asupra
compoziiei aerului din sol. Procentul de CO
2
este mai ridicat pe un sol cultivat
decît pe un sol necultivat. P.S. Kassovici a stabilit c pe un hectar de grîu se
degaj în sol, în cursul perioadei de vegetaie circa 6000 kg CO
2
.
8.14.2. Volumul de aer al solului
Volumul de aer din sol depinde de porozitatea solului (deci de textur,
structur, afînare etc.), cît i de umiditate. Apa i aerul din sol sunt noiuni
antagoniste sub aspect cantitativ.
Aerul în sol se gsete în porii necapilari i în porii capilari neocupai cu
ap, astfel încît practic aerul lipsete dintr-un sol saturat în ap.În cazul unui sol
uscat volumul de aer este reprezentat de porozitatea total.
Sub aspectul diferenierii texturale, volumul de aer crete de la un sol
argilos spre un sol nisipos. Diferenierea structural a solului face ca volumul de
aer din sol s fie mai sczut în cazul unor soluri nestructurate, slab structurate sau
cu structur distrus, decît în cazul unor soluri cu structur bun, bine dezvoltat
(grunoas, glomerular). De asemenea, volumul cu aer din sol crete de la
solurile îndesate, compactate spre solurile afînate. În cazul solurilor cu aceleai
condiii sub aspectul texturii, structurii, afînrii sau compactrii, volumul cu aer
depinde de umiditatea acestora. Apa din sol ocup un procent mai mare din pori în
cazul unui sol umed, determinînd existena unui volum de aer mai sczut i invers.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

122
Oscilaiile procentuale largi, sub aspectul coninutului de ap i al
volumului de aer în sol, au dus la stabilirea unei situaii optime pentru
caracterizarea unui sol sub aspectul volumului de aer.
Astfel a aprut noiunea de "capacitate de aer a solului" sinonim
"porozitii de aeraie" care indic, c solul se afl în condiii optime de umezire,
respectiv la "capacitatea de cîmp". Volumul de aer la aceast capacitate de cîmp
oscileaz între 5,0- 40,0%, fiind mai mic la solurile cu textur fin, nestructurate,
compactate i mai ridicat la solurile cu textur grosier, structurate, afînate.
Raportul aer-ap în sol (respectiv regimul aerohidric al solului) este luat în
consideraie pentru aprecierea condiiilor de cretere i dezvoltare a plantelor de
cultur.
Raportul optim aer-ap în sol se realizeaz cînd porozitatea total este de
peste 50 %, fiind reprezentat în proporii aproximativ egale de porozitatea capilar
(de reinere a apei) i de porozitatea necapilar (de aeraie). Acest raport optim se
întîlnete în solurile cu structur glomerular stabil, medie i bine dezvoltat, cu
o textur mijlocie (lutoas, luto-argiloas), nedifereniat pe profil, bine afînate.
Extremele, respectiv textura argiloas, lipsa de structur, compactarea sau textura
nisipoas, structura monogranular, afînarea excesiv duc, în primul caz, la
crearea unor condiii de exces de ap i aeraie slab, iar în cel de al doilea caz la
un deficit de umiditate i o aeraie intens.
Cerinele plantelor sub aspectul necesitii optime de aer în sol, sunt
diferite: 10 % la varza, 12 % la trifoi rou, 20 % la lucern, 26 % la grîu de
toamn, 31 % la porumb (BUNESCU V.I., 1980).
Condiii bune de cretere i dezvoltare a plantelor de cultur, sub aspectul
volumului de aer, se realizeaz atunci cînd acesta reprezint 15 - 30 % din
volumul total al solului.
8.14.3. Aeraia solului
Aeraia solului este un proces vital, deoarece prin aeraie sunt controlate,
în limite largi, concentraiile în sol a dou gaze care susin viaa: O
2
i CO
2
.
Aceste gaze împreun cu apa, sunt primii participani în cadrul a dou reacii
biologice vitale:
1. Respiraia tuturor celulelor vegetale i animale.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

123
2. Fotosinteza - proces în urma cruia se formeaz zaharuri, fundamentul
realizrii hranei.
Respiraia implic oxidarea componentei organice.
C
6
H
2
O
6
+ 6O
2
–> 6CO
2
+ 6H
2
O
Zahr

Datorit fotosintezei, aceast reacie este reversibil. CO
2
i H
2
O se
combin cu ajutorul plantelor verzi, formînd zaharuri, eliberîndu-se O
2
care este
folosit de oameni, animale i plante.
Aeraia solului este o component de baz în cadrul acestui sistem. Pentru
ca respiraia s aib loc, solul trebuie aprovizionat cu O
2
, în timp ce CO
2
va fi
înlocuit.
Datorit aeraiei, sub aspectul concentraiei de O
2
i CO
2
, exist un schimb
permanent între sol i atmosfer. Ca urmare a difuziunii gazelor, concentraia
mare de CO
2
în sol duce la difuziunea acestuia în atmosfer, în timp ce O
2
cu o
concentraie mare în atmosfer, difuzeaz în sol. În urma acestui proces are loc
realizarea unui echilibru sub aspectul concentraiei O
2
i CO
2.
Procesul de difuzie
se desfoar lent, CO
2
avînd o greutate specific mai mare ca a aerului (1,5 în
raport cu aerul).
Pentru realizarea unor condiii optime de cretere i dezvoltare a plantelor
pe adîncimea de 0 - 20 cm, primenirea solului cu aer în întregime trebuie s aib
loc în circa 8 zile (Gr.OBREJANU, St.PUIU, 1972). Pe solurile cu condiii bune
de aeraie, primenirea solului cu aer pe adîncimea de 0 - 20 cm are loc în numai
24 ore.
Schimbul de gaze dintre sol i atmosfer mai este condiionat i de
oscilaiile de temperatur, variaia umiditii solului, variaia presiunii
atmosferice. Datorit creterilor de temperatur, aerul din sol se dilat trecînd
parial în aerul atmosferic. În urma scderii temperaturii, volumul de aer din sol
scade, locul liber fiind luat de aerul proaspt. Ca urmare a ptrunderii apei în sol,
mare parte din aerul solului trece în atmosfer. În urma evaporrii apei, spaiile
necapilare sunt ocupate cu aer proaspt.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

124
Prin scderea presiunii atmosferice aerul solului trece în aerul atmosferic,
iar în urma creterii presiunii atmosferice, spaiile necapilare ale solului sunt
umplute cu aer atmosferic proaspt.
În cazul unui sol bine aerat, schimbul de gaze este suficient de rapid pentru
a preveni deficitul de O
2,
sau toxicitatea excesului cu CO
2
.
8.15. Temperatura solului
Temperatura solului este rezultatul intrrilor i pierderilor de energie
caloric din sol. Temperatura solului are influen major asupra proceselor fizice,
biologice i chimice ce se desfoar în sol. În solurile reci, reaciile proceselor
chimice i biologice sunt reduse ca intensitate.
Descompunerea biologic este încetinit, astfel încît rata de utilizare a
unor nutrieni, precum N, P, S i Ca este diminuat.
De asemenea, absorbia i transportul apei i a ionilor nutrieni de ctre
plante sunt influenate nefavorabil de temperaturile sczute.
8.15.1. Surse de energie caloric
Radiaiile solare reprezint principala surs de energie caloric pentru
înclzirea solurilor. Norii i particulele de praf din atmosfer intercepteaz
radiaiile solare i absorb, împrtie sau reflect mare parte din energia caloric.
Numai aproximativ 35- 40% din energia caloric provenit din radiaia solar
contribuie la înclzirea solului în regiunile umede i înnorate i aproximativ 75%
în zonele aride, lipsite de nori, la nivel global, media este de 50%.
Solul mai primete cldur i din alte surse: procese exoterme
(humificarea, hidratarea coloizilor, descompunerea resturilor organice), surse ce
prezint o importan secundar.
8.15.2. Cile de pierdere a energiei calorice
Cea mai mare parte din energia caloric este pierdut datorit difuziei
radiaiilor calorice obscure din sol în atmosfer. O mic parte din energia solar
primit de pmînt contribuie la înclzirea solurilor. Aceast energie este cheltuit,
în primul rînd la evaporarea apei de la suprafaa solului i a suprafeei frunzelor
sau este radiat sau reflectat înapoi în atmosfer. Numai aproximativ 10 % este
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

125
absorbit de sol i poate fi folosit pentru înclzirea acestuia. Chiar i în aceste
condiii, aceast energie are o importan major pentru buna desfurare a
proceselor din sol i pentru creterea plantelor pe sol.
Temperatura în sol este influenat de o serie de factori externi, cît i de
proprietile termice ale solului.
8.15.3. Proprietile termice ale solului
În legtur cu radiaia solar, exist i ali factori care influeneaz suma
net a energiei absorbite de soluri i amintim aici proprietile termice, dintre care
influen deosebit o au: capacitatea de absorbie a razelor solare, capacitatea
caloric, conductivitatea termic, capacitatea exotermic i endotermic.
8.15.3.1. Capacitatea de absorbie a radiaiilor solare
Aceast proprietate termic depinde, în principal, de culoarea solului..
Culoarea alb reflect un procent foarte mare din radiaia caloric, în timp ce
culoarea neagr absoarbe un procent ridicat din radiaia caloric. Astfel, solurile
închise la culoare absorb pîn la 80 % din radiaia solar, înclzindu-se mult mai
repede decît solurile deschise la culoare care absorb circa 30 % din radiaia solar.
Umiditatea solului sau coninutul în ap influeneaz, de asemenea,
capacitatea de absorbie a radiaiilor solare., Între cele dou noiuni exist o relaie
invers, respectiv, la o umiditate sczut capacitatea de absorbie este mai mare,
comparativ cu o umiditate puternic la care capacitatea de absorbie este mic.
Vegetaia solului, gradul de acoperire a solului cu vegetaie, influeneaz, de
asemenea, capacitatea de absorbie a radiaiilor solare, aceasta fiind mai sczut în
cazul unui sol acoperit de vegetaie i mai mare în cazul solului neacoperit.
Unghiul sub care radiaiile solare ajung la suprafaa solului influeneaz
temperatura acestuia. În cazul în care radiaia solar este perpendicular pe
suprafaa solului i energia caloric absorbit, respectiv temperatura solului crete.
Valoarea ALBEDO-ului, respectiv procentul din energia caloric ajuns la
suprafaa solului i care nu ptrunde în sol, influeneaz, de asemenea,
temperatura aerului din sol. În funcie de condiii, valorile abledoului oscileaz în
limite largi. Cu cît valorile albedoului sunt mai mici, cu atît solul se înclzete mai
mult. În prezena unui strat de zpad, valorile albedoului sunt de 70- 80%, la
solurile închise la culoare 20%, în timp ce pentru solurile deschise la culoare,
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

126
aceste valori pot ajunge la circa 70%. Solurile cultivate au un albedo de 10- 12%,
în timp ce, solurile acoperite cu vegetaie ierboas sau lemnoas, albedoul ajunge
la circa 50%.
Scderea temperaturii solurilor prin difuzia radiaiilor obscure din sol în
atmosfer este, de asemenea, influenat de factorii care determin capacitatea de
absorbie. Astfel, solurile închise la culoare se rcesc mai încet decît cele deschise,
solurile acoperite de vegetaie prezint o scdere a temperaturii mai mic decît
cele neacoperite i, de asemenea, solurile mai umede prezint o scdere a
temperaturii mai redus decît solurile uscate.
8.15.3.2. Cldura specific
Solul uscat se înclzete mai uor decît solul umed i aceasta deoarece
necesarul cu energie pentru ridicarea temperaturii apei cu 1
0
C este mai mare decît
necesarul de energie utilizat pentru cldura specific este exprimat pe unitate
(mas) de exemplu, în calorii pe gram (cal/g). Cldura specific a apei pure este
de circa 1,00 cal/g sau 1000 cal/kg (4,18 J/g) iar a unui sol uscat de circa 0,2 cal/g
(0,8 J/g).
8.15.3.3. Capacitatea caloric a solului.
Capacitatea caloric sau capacitatea pentru cldur a solului reprezint
cldura specific a unui sol raportat la unitatea de volum (cal/cm
3
).
Capacitatea caloric a unui sol depinde de natura constituienilor lui, fiind o
rezultant a cldurii specifice a acestora. Principalii constituieni ai solului
prezint urmtoarele valori ale capacitii calorice: nisipul 0,51 cal/cm
3
; argila
0,55 cal/cm
3
; CaCO
3
0,55 cal/cm
3
; humusul 0,58 cal/cm
3
; apa 1,0 cal/cm
3
; aerul
0,24 cal/cm
3
. Cu cît procentul constituienilor solului, ce au capacitate caloric
mare este mai ridicat, cu atît solul se va înclzi mai puin i mai lent. De aceea un
sol argilos, în condiii de umiditate ridicat, se va înclzi mai puin i mai lent,
decît un sol nisipos, ce s-a format i evolueaz într-un climat uscat.
8.15.3.4. Conductivitatea termic.
Conductivitatea termic a solului este influenat de procentul cu care
particip la definirea sa principalii constituieni. Conductivitatea termic a unui
sol este destul de neuniform datorit faptului c solul este un sistem eterogen. Ea
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

127
rezultînd în principal din conductivitatea termic a fazei solide (0,004), a fazei
lichide (0,001) i a fazei gazoase (0,00005).
Sub aspectul valorilor conductivitii termice, menionm urmtoarele
valori: nisipul 0,0093 (cal/cm.sec
0
C), apa 0,00136 (cal/cm.sec
0
C) i aerul
0,00057 (cal/cm.sec
0
C), astfel încît , cu cît proporia componentelor cu
conductivitate mai mare este mai ridicat cu atît solul se înclzete mai mult i pe
o adîncime mai mare.
8.15.3.5. Capacitatea exotermic i endotermic a solului.
Temperatura solului este influenat i prin frecvena i intensiatea
proceselor exo i endotermice ce au loc în sol. Ca procese exotermice menionm:
descompunerea resturilor organice, humificarea, hidratarea coloizilor,
condensarea vaporilor de ap. Astfel, la formarea unui gram de humus se degaj 5
calorii, o hidratare a unui kg de humus - 20 calorii, iar a unui kg de argil 3 - 5
calorii ({T. PUIU, 1980). Ca procese endotermice menionm evaporaia i
topirea gheii. La transformarea unui gram de ap în vapori la t
0
= 10
0
C se
consum aproximativ 600 calorii.
Ansamblul fenomenelor de înclzire i de rcire a solului a solului sunt
cunoscute sub denumirea de regim termic al solului. Oscilaia în timp a acestuia
determin un regim termic diurn, lunar, sezonier, anual i multianual.
Regimul termic acioneaz asupra proceselor fizice, chimice i biologice
din sol, influenînd formarea i evoluia solurilor i, totodat, condiiile de cretere
i dezvoltare a plantelor.
Bilanul termic la suprafaa solului se exprim prin urmtoarea relaie: (N.
Oanea, GH. Rogobete, 1977):
Q = (S' + D) - R - Eef ± P ± L.E. ± V
Q = cantitatea de cldur efectiv primit sau pierdut în unitatea de timp
de ctre stratul de la suprafaa solului;
S' + D = fluxul de radiaie solar (direct sau difuz), ajuns în sol;
R = radiaia reflectat;
P = cldura migrat în adîncimea solului în timpul zilei sau spre suprafaa
acestuia în timpul nopii;
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

128
L.E. - consumul de cldur pentru evaporarea apei în sol (L) i cldura de
condensare a vaporilor de ap în sol (E);
V = schimbul de cldur dintre sol i atmosfer.
Valorile pozitive ale bilanului termic evideniaz o înclzire a solului iar
în cazul unui bilan termic negativ o rcire a acestuia.
Regimul termic al solului este influenat de regimul termic al aerului
atmosferic. Regimul termic al solului poate fi modificat prin diferite lucrri
agrotehnice i hidroameliorative. Astfel, prin aplicarea gunoiului de grajd, apelor
de irigaie cu temperatur mai mare decît temperatura solului, a paielor tocate are
loc o înclzire a solului.



Propr1e1ð11 mor]o1og1oe

Caracteristicile morfologice ale solului sunt date de proprietile
morfologice ale acestuia: tipul de humus, structura, textura, porozitate,
consisten, culoare, neoformaiuni, etc. Deoarece elementele de alctuire a
solului, reprezentate prin proprieti fizice, au fost deja prezentate, se vor trata
numai problemele legate de culoarea i neoformaiunile solului.
9.1. Culoarea solului
Culoarea solului este determinat de compoziia primar a acestuia i
reprezint reflecia tuturor emisiilor de lumin de diferite frecvene.
Absorbia selectiv a razelor monocromatice din componentele luminii
albe, se regsete în culoare. Între principalele domenii de culoare ale solului, care
sunt: alb, negru, rou, galben, verde i albastru se stabilesc tranziii, printr-o
diversitate de nuane.
Compoziia chimic i mineralogic, cît i distribuia particulelor minerale
i organice, determin prin combinarea culorilor date de componentele respective,
apariia a numeroase culori caracteristice diferitelor orizonturi ale solului. Ex:
prezena humusului imprim solului o culoare neagr pîn la rou-brun; compuii
fierului, în funcie de gradul de hidratare i de condiiile de aerobioz sau
Cupítoíuí
9
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

129
anaerobioz, imprim o culoare de roie, brun-ruginie sau glben-portocalie i
respectiv o culoare albstr, albstru – verde, vineiu; carbonatul de calciu,
srurile uor solubile, argila i silicea coloidal imprim solului culori deschise, de
la alb la cenuiu.
9.1.1. Aprecierea i semnificaia culorii solului
În teren aprecierea culorii solului se realizeaz pe baza unor observaii
directe.
În determinrile pedologice moderne se utilizeaz un sistem acceptat
internaional, care include 322 de culori standardizate (atlasul Munsell), respectiv
sistemul de culoare Munsell.
Acest sistem definete culoarea solului prin trei variabile: nuana,
valoarea i croma.
Nuana este determinat de lungimea de und a luminii i reprezint
culoarea spectral dominant, pe o scar care include 5 culori de baz considerate
pure i 5 culori intermediare (combinate), care sunt notate cu litere i care au
fiecare cîte 10 trepte notate cu cifre de la 1 la 10. Se noteaz prin cifre i litere.
Culorile de baz sunt:R=(red) rou;Y=(yelow) galben;G=(green) verde;
B=(blue) albastru; P=(purple) violet. Culorile intermediare sunt: YR = rou-
galben; GY = galben-verde; BG = verde-albastu; PB = albastru-violet; RP =
violet-rou.
Culorile de sol prezint un numr limitat de nuane cuprinse în intervalul
10 R i 5 Y (10 R; 2,5 YR; 5 YR; 7,5 YR; 10 YR; 2,5 Y;5 Y). Orizonturile formate i
evaluate în condiii de umezire excesiv gleice i / sau stagnogleice, prezint
nuane specifice (5Y/GY-6/1, 5B/GY-5-6/1, 5BG/GY4-5/1-2).
Valoarea este exprimat în cifre, de la 1 la 10, sub forma unui raport
corespunztor celor 10 trepte din scara neutral. Pentru soluri, valoarea
(luminozitatea) este cuprins în intervalul 2,5 – 8, exprimînd trecerea de la
întunecat ctre luminoas. Luminozitatea medie a culorii probelor de sol are
valoarea 5, determinat de combinarea nuanei de baz cu cenuiu, respectiv a V-a
treapt de culoare a scrii neutrale.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

130
Croma este variabila prin care se stabilete puritatea intensitatea sau
saturaia culorii în cadrul fiecrei valori i este definit prin cifre de la 1 la 20
(pentru cazul solurilor de la 1 la 8). Se noteaz sub forma unui raport.
Aprecierea corect a culorii se face pentru materialul uscat sau umed,
aceasta oscilînd între cele dou situaii cu 0,5 - 3 trepte pentru valoare, cu 0,5 – 2
trepte pentru crom. Foarte rar intervin modificri de nuan.
Tipurile de procese pedogenetice i intensitatea de manifestare a acestora
determin migrarea i acumularea pe profil la nivelul diferitelor orizonturi a unora
din constituenii solului (sruri solubile, argil, humus, sescvioxizi, etc.), cu efect
determinant major asupra culorii solului.
Evoluia unor orizonturi de pe profil în condiiile unui exces temporar sau
permanent de ap (de natur pluvial sau freatic), determin apariia aspectului
marmorat - mozaicat al unor straturi de sol (Go, Gr, W, w).
Prezena la suprafaa profilului a coloidului de humus imprim în general
orizontului de bioacumulare o culoare neagr, evideniind astfel o fertilitate
natural ridicat. Fertilitatea solului se micoreaz de la solurile negre ctre cele
brune, brune ruginii, roii, cenuii, galbene i albicioase (Teodorescu-Soare E.,
Filpov.F., Pedologie-2000)..
Culoarea influeneaz i relaia solului cu. Culoarea diferit a solurilor
influieneaz absorbia energiei radiante solare. Solurile închise la culoare absorb
mai mult energie solar comparativ cu solurile deschise la culoare.
O serie de caracteristici termice, fizice i biologice ale solului
(temperatura, umiditatea, activitatea biologic i microbiologic, din sol,
potenialul productiv, etc.), sunt determinate de culoare.
9.2. Neoformaiile solului
Apariia la nivelul diferitelor orizonturi de pe profilul solurilor a
neoformaiilor (neoformaiunilor) este determinat de acumularea sau de
separarea recent sau relict a unor substane formate ca urmate a aciunii
proceselor de eluviere, iluviere, oxidare, reducere, sau prin intermediul
organismelor vegetale i animale i a microorganismelor.
Prezena diferitelor neoformaiuni la nivelul orizonturilor pedogenetice ale
solului, determin modificri evidente de form, compozie chimic i culoare. În
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

131
formarea neoformaiilor intervine curentul descendent i ascendant de ap din sol,
care determin solubilizarea produilor de alterare.
Diametrul porilor, compoziia granulometric a solului, cît i solubilizarea
diferit a constituienilor din sol, au o influen major asupra tipurilor de
neoformaii care se formeaz..
În soluri sunt prezente neoformaii chimice, rezultate din acumularea de
sruri cu solubilitate mare i medie, din acumularea oxizilor i hidroxizilor i din
acumularea argilei, neoformaii biogene, rezultate prin activitatea organismelor
vegetale i animale i neoformaiuni reziduale, care apar în soluri în care se
manifest intense procese de eluviere a coloizilor.
Neoformaiile chimice, rezultate prin acumularea srurilor solubile sunt
prezente pe fondul manifestrii intense a proceselor de eluviere-iluviere a
srurilor.
Funcie de natura srurilor evideniem în special neoformaiuni de carbont
de calciu, de sruri solubile i de gips. Acestea se prezint sub form de
pseudomicelii, pete, pungi sau cuiburi, eflorescene, pelicule, tubuoare, vinioare,
concreiuni, crust, etc.

Neoformaiile biogene pot fi de origine animal (crotovine, coprolite,
cervatocine, lcauri de larve i organisme, pelote) i de origine vegetal
(cornevine).
Neoformaiunile reziduale sunt prezente pe profilul unor soluri, la nivelul
diferitelor orizonturi sub form de grunciori de nisip dezbrcai de pelicula
coloidal sau alte particule minerale rezistente la alterare, silice sub form de
pudr depus pe suprafaa agregatelor structurale, sau aglomerri de particule.
Aceste neoformaiuni s-au format prin migrarea intens a coloizilor.







£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

132


B1ooenozo. Orgon1sme1e so1u1u1

10.1. Introducere
Organisme tipice de sol sunt considerate doar acele organisme pentru care
solul reprezint un mediu de via permanent. Unele organisme triesc vremelnic
în sol, într-o anumit etap a dezvoltrii lor. Altele sunt antrenate în sol, îns vor
muri deoarece nu gsesc condiii de via corespunztoare.
Unele organisme se hrnesc în sol, iar altele îi petrec un timp mai scurt în
sol, fr s ia hran din sol.
Organismele din sol, fie c aparin regnului vegetal, care alctuiesc flora
solului sau celui animal, care alctuiesc fauna solului, reprezint o comunitate de
via denumit biocenoz, pe care R. France (1910), a denumit-o edafon.
Cei mai importani reprezentani ai florei solului sunt bacteriile, ciupercile
i algele.
Cei mai importani reprezentani ai faunei solului sunt fie animale
unicelulare (protozoare), fie animale pluricelulare (metazoare).
10.2. Microflora solului. Sistematica, rspândirea i modul
de via
10.2.1 Bacteriile
Bacteriile din sol (care apar mai frecvent), conform clasificrii întocmit
de D. Bergey în 1923, fac parte din ordinele Pseudomonadales (subordonul
Pseudomonadineae), Eubacteriales, Anticnomycetes i Myxobacteriales (clasa
Schizomycetes, secia Protophyta).
10.2.2. Ciupercile
Importana ciupecilor pentru activitatea biologic din sol este de
necontestat, deoarece numeroase fenomene biologice din sol nu pot fi realizate
decît de ciupercile solului (celuloza nu poate s fie degradat decît dac a fost
degradat lignina din jurul acesteia, cu ajutorul ciupercilor).
Cupítoíuí
lU
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

133
Ciupercile saprofite influeneaz desfurarea unor procese biochimice:
fermentarea glucozei, fructozei, zaharozei, lactozei. Unele ciuperci descompun
dextrinele, alte oxideaz alcoolii i glicerina, altele degradeaz celuloza.
10.2.3. Algele
Alturi de bacterii i ciuperci, întotdeauna în sol apar i algele. Ele au
clorofil i fac fotosintez (sunt autotrofe) i triesc la suprafaa solului i în
straturile mai adînci (heterotrofe) i descompun substanele organice din sol. Cele
de la suprafaa solului, dup moartea lor, îngra solul cu materia organic a
corpului lor.
În procesul de asimilaie a algelor, se formeaz oxigen, care determin i
activeaz viaa aerob a microorganismelor solului.
La fel ca la bacterii i ciuperci, exist mai multe sisteme de clasificare.
10.2.4. Lichenii
Reprezint o simbioz între alge i ciuperci: ciupercile heterotrofe dau
algelor autotrofe o parte din srurile nutritive, iar algele cedeaz ciupercilor
hidrai de carbon.
Importana bioedafic a lichenilor, const în participarea lor în procesul de
alterare a mineralelor. Lichenii sunt rezisteni i puin pretenioi, populînd pereii
goi ai rocilor, precum i crpturile cauzate de înghe în roci. Produii de excreie
a lichenilor (acizii de culori deschise), dizolv roca (alterare biologic).
Suprafaa rocilor se corodeaz, crpturile se lrgesc, lichenii accentueaz
procesele fizico-chimice de alterare. Alturi de roci i materialele lemnoase sunt
atacate i mineralizate de licheni.
S-au identificat peste 100.000 specii de licheni. În clasificarea lichenilor se
asociaz denumirea lor cu ciupercile cu care sunt în simbioz
10.2.5. Enzime
Enzimele (fermenii) intervin în desfurarea tuturor proceselor metabolice
din sol. Sunt compui organici înrudii cu proteinele. Enzimele sunt biocatalizatori
care intervin în cadrul reaciilor, determinînd viteza i specificitatea lor, fr a fi
consumai i fr s fac parte din produii finali de reacie.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

134
Enzimele sunt formate dintr-un suport proteic (apofermentat) i grupa
prostetic (coferment). Cofermentul reprezint gruparea activ a enzimei . Dac
lipsete cofermentul, apofermentul este inactiv.
Enzimele care acioneaz în interiorul celulei se numesc endoenzime, iar
ectoenzimele sunt active i în afara celulei.
Enzimele acioneaz specific în majoritatea cazurilor, respectiv ele atac
doar un compus chimic.
În funcie de comportamentul lor biochimic, se împart în 2 grupe:
hidrolaze i desmolaze (redoxaze).
Hidrolazele (sunt ectoenzime) i desfac legturile C-O i C-C, cu adiie de
ap i cu un transfer mai mic de energie.
10.2.6. Datele cantitative referitoare la numrul, biomasa i activitatea
diferitelor tipuri de microorganisme
Datele cantitative referitoare la numrul microorganismelor sunt
contradictorii. Un factor important de eroare, apare cînd se raporteaz de ex:
biomasa/ha, se ia în calcul un strat de sol de 15, 20 sau 25 cm. Datele obinute se
refer la greutatea umed sau uscat a microorganismelor, sau a solului, fr a se
meniona acest lucru, îns este de necontestat faptul c cel mai mare numr,
întotdeauna, îl au bacteriile. Uneori îns, biomasa fungilor poate fi mai mare, din
cauza structurii de tip micelial).
Numrul i biomasa diferitelor tipuri de microorganisme
în primii 0 - 15 cm dintr-un sol agricol (Berkeley, 1971)
Microorganisme
Nr. gram de sol/greutate în
atmosfer
Biomasa (g/m
3
)
Eubacterii 10
8
160
Actinomicete 10
5
- 10
6
160
Fungi 10
5
200
Alge 10
4
- 10
5
32
Protozoare 10
4
38
10.3. Fauna solului
Numeroase cercetri au evideniat i demonstrat rolul animalelor (fauna)
edafice în transformarea resturilor organice din sol.
În ecosistemele naturale, precum i în cele anticipate, animalele edafice
împreun cu microorganismele influeneaz i particip activ la descompunerea
materiei organice de la suprafaa solului i din sol. C.Chiri, 1974, Kurceva,
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

135
1960 i 1964, Edwards i Heat în 1964 au sesizat faptul c procesul de
descompunere a litierei în prezena animalelor este de dou ori mai rapid fa de
situaia cînd activitatea aceastora este mai sczut.
10.3.1. Terminologia utilizat în clasificarea faunei edafice
În 1951 Van der Drift d urmtorul sens concepiei de “fauna solului”:
Fauna solului include acele animale care triesc întreaga via în sol sau numai o
parte din ciclul lor de dezvoltare. În cazul speciilor care îi petrec în sol doar o
parte din ciclul lor evolutiv, doar acest stadiu este considerat ca fcînd parte din
fauna solului. În clasificarea marii diversiti de animale edafice s-au utilizat
diferite criterii, care in cont de: dimensiunea corpului, legtura cu solul ca loc de
trai, adaptarea la umiditate i hran etc.
Fenton, 1947, Van der Drift, 1951, Dunger, 1964, Brauns i Bachalier,
1971 propun o clasificare a animalelor din sol în 4 grupe:
microfauna cuprinde animale care au o mrime a corpului cuprins
între limitele 0,02 – 0,2 mm: nematode, protozoare, ratifere,
tardigrade;
mezofauna (meiofauna) cuprinde animale care au o mrime a corpului
cuprins între 0,2 – 4 mm: insecte mici i larvele lor, acarienii,
calembolele, enchytreide, miriapode mici (Symphile);
macrofauna cuprinde animale la care talia corpului are dimensiuni
cuprinse între 4 – 80 mm: lumbricide, isopodele, diplopode, chilopode,
aranee, precum i insectele superioare i larvele lor;
megafauna cuprinde animale cu dimensiuni ale corpului de peste 80
mm: vertebratele mici, inclusiv micromamiferele.
În funcie de condiiile ecologice, comunitate de animale edafice
(edaphon) se clasific astfel:
hiperedaphon: comuniti de animale care populeaz asociaii vegetale
de plante mici;
epiedaphon: comuniti care populeaz suprafaa solului;
hemiedaphon: comuniti de animale care populeaz litiera în orizontul
humifer;
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

136
enedaphon: comuniti de animale din orizonturile minerale ale
profilului de sol.
10.3.2. Rspîndirea regional a organismelor din sol
V. Dokuceaev (1846 – 1903) remarca faptul potrivit cruia repartiia
zonal a diferitelor tipuri de sol este rezultatul aciunii locale i zonale a factorilor
pedogenetici, în special vegetaia i animalele.
Majoritatea algelor, bacteriilor i ciupercilor sunt considerate cosmopolite.
Trebuie reinut faptul c ele alctuiesc asociaii de microorganisme ce difer între
ele din cauza influenelor climatice, ale asociaiilor vegetale dominante, precum i
din cauza influenei însuirilor fizice i chimice ale solurilor.
Între rspîndirea local i regional a organismelor din sol i formarea
tipurilor de sol exist o interrelaie strîns. Una din cele mai importante însuiri
ale solului, care îl difereniaz de materialul parental iniial, o reprezint
capacitatea solului de a înmagazina substanele nutritive i apa necesar creterii
plantelor.
Aceast însuire se bazeaz pe activitatea unui numr mare de vieuitoare
din soluri, care particip în mare msur, la punerea în libertate a substanelor
nutritive pentru plante, din mineralele rocii generatoare. Organismele solului sunt
singurele capabile s mineralizeze resturile vegetale i animale, adic s le reduc
la compui micromoleculari, sau s sintetizeze i s acumuleze în sol substane
organice stabile (substane humice).
W. Laatsch (1957) a împrit procesele de formare a solului în 3 categorii:
1) Procese de descompunere (dezagregare, descompunerea substanelor
organice);
2) Procese de sintez (formarea mineralelor argiloase, formarea
humusului);
3) Procese de deplasare (amestecarea solului, deplasarea prin infiltraie).
Descompunerea i sinteza substanelor organice, precum i amestecarea
solului, sunt rezultatele aciunii organismelor din sol. Chiar i dezagregarea
mineralelor, în mare parte, se produce prin intermediul reaciilor biochimice. Deci
se poate spune c vieuitoarele din sol particip la toate procesele de formare a
solului.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

137


So1ur11e Romðn1e1

11.1. Clasificarea solurilor României
Solul este rezultatul aciunii îndelungate a factorilor de mediu asupra
materialului parental, sau asupra rocii generatoare de sol, motiv pentru care o
clasificare, va ine seama de factorii i procesele pedogenetice de formare,
bazîndu-se pe caracteristicile naturale, în raport direct cu geneza. Clasificarea
solurilor va trebui s îndeplineasc atît un scop tiinific, cît i unul utilitar. Prima
încercare de clasificare a solurilor în România s-a fcut în 1911 (Gh. Murgoci).
Progresele înregistrate în domeniul pedologiei (pe plan naional i internaional)
au determinat elaborarea în anul 2003, a sistemului de clasificare, denumit
„Sistem Român de Taxonomie a Solurilor" (S.R.T.S., 2003). Acest sistem
prezint o structur i o nomenclatur îmbuntit, care are la baz noile realizri
atît pe plan naional i internaional, cît i experiena acumulat de tiina solului
în ultimele dou decenii.(Florea, Munteanu i colab. 2000, 2003).
11.1.1. Structura sistemului român de taxonomie a solurilor (S.R.T.S.) i
nomenclatura
(Florea, Munteanu, 2003),arat c entitatea de baz în S.R.T.S. este tipul
genetic de sol considerat ca unitate principal în taxonomia solurilor din România.
Tipurile genetice de sol sunt înglobate la nivel superior în 12 uniti majore
de sol, denumite clase de soluri. Clasa de sol reprezint totalitatea solurilor
caracterizate printr-un anumit stadiu sau mod de difereniere a profilului de sol,
datorat prezenei unui anumit orizont pedogenetic sau unei proprieti eseniale,
considerate ca elemente diagnostice specifice pentru cele 12 clase de soluri.
În cadrul celor 12 clase de soluri, cele 32 de tipuri genetice de sol incluse
în S.R.T.S. 2003, reprezint fiecare o grup separat de soluri asemntoare,
caracterizate printr-un anumit mod specific de manifestare a uneia sau a mai
multor elemente diagnostice, determinate de aciunea diferitelor procese
Cupítoíuí
ll
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

138
pedogenetice care au acionat i acioneaz în formarea i evoluia solului, în
condiii climatice, biologice, litologice, hidrologice i antropice diferite.
Tipurile genetice de sol sunt împrite în subuniti denumite subtipuri de
sol. Subtipul de sol este divizat în subuniti mai detaliate, cu sfere din ce în ce
mai reduse i însuiri mai bine precizate, funcie de caracteristicile morfogenetice
ale profilului de sol, de diferite proprieti ale solului sau ale materialului parental,
sau generate de pedogeneza anterioar sau de intervenia antropic.
Nivelul taxonomic
Nivelul de
detaliere
Seria ierarhic de taxoni
Exemple de încadrare a unui sol în
sistem
Clas de soluri Luvisoluri (LUV)
Tip genetic de sol Preluvosol (EL)
Nivelul
superior
Subtip de sol EL rocat psamic-gleic (EL rs-ps-gc)
Varietate de sol Preluvosol rocat psamic batigleic
Specia de sol - nisipolutos / lutos
Familia de sol - pe loess grosier
Nivelul
inferior
Varianta de sol - arabil, tasat, erodat-slab eolian

Subtipul de sol reprezint o subdiviziune în cadrul tipului genetic de sol
care grupeaz solurile caracterizate printr-un anumit grad de manifestare
(exprimare) a caracteristicilor specifice tipului, fie o anumit succesiune de
orizonturi, unele marcând tranziii spre alte tipuri de sol, iar altele fiind
caracteristici de importan practic deosebit.
Taxonomia solurilor la nivel superior (FLOREA i MUNTEANU, 2003)
CLASA DE SOL CARACTER DIAGNOSTIC TIPUL DE SOL
I. PROTISOLURI
(PRO)
Orizont A sau 0 (sub 20 cm
grosime) fr alte orizonturi
diagnostice. Urmeaz roca (Rn
sau Rp; sau orizontul C. Nu
prezint orizont Cea.
1. LITOSOL (LS)
2. REGOSOL (RS)
3. PSAMOSOL (PS)
4. ALUVIOSOL (AS)
5. ENTIANTROSOL (ET)

CLASA DE SOL CARACTER DIAGNOSTIC TIPUL DE SOL
II. CERNISOLURI
(CER)
Orizont Am continuat cu
orizont intermediar AC, AR,
Bv, sau Bt având în partea
superioar culori cu valori i
crome sub 3,5 (la umed) sau
orizont A molie fores-talic
(Amf) urmat de orizont AC sau
Bv (indiferent de culori) i de
orizont Cea în primii 60-80 cm.
6. KASTANOZIOM (KZ)
7. CERNOZIOM (CZ)
8. FAEOZIOM (FZ)
9. RENDZIN (RZ)
III. UMBRISOLURI
(UMB)
Orizont A umbric (Au)
continuat cu orizont
intermediar (AC, AR sau Bv)
având în partea superioar
culori i valori cu crome sub
3,5 (la umed) .
10.NIGROSOL(NS)
11.HUMOSIOSOL (HS)
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

139
IV
CAMBISOLURI
(CAM)
Orizont B cambic(Bv), cu valori i
crome mai mari de 3,5 la
materialul în stare umed i
lipsa în primii 80 de cm a
orizontului Cca.
12. EUTRICAMBOSOL(EC)
13.DISTRICAMBOSOL(DC)
V. LUVISOLURI
(LUV)
Orizont B argic (Bt) având
culori cu valori i crome peste
3,5 (la umed) începând din
partea superioar; nu se includ
solurile cu orizont B argic-
nalric (Btna).
14.PRELUVOSOL(EL)
15.LUVOSOL(LV)
16. PLANOSOL(PL)
17. ALOSOL (AL)

CLASA DE SOL CARACTER DIAGNOSTIC TIPUL DE SOL
VI. SPODISOLURI
(SPO)
Orizont spodic (Bhs, Bs) sau
orizont criptospodic (Bcp).
18. PREPODZOL (EP)
19.PODZOL(PD)
20. CRIPTOPODZOL (CP)
VII. PELISOLURI
(PEL)
Orizont pelic sau orizont vertic
începând din primii 20 cm sau
imediat sub Ap.
21.PELOSOL(PE)
22. VERTOSOL (VS)
VIII. ANDISOLURI
(AND)
Orizont andic în profil, în lipsa
orizontului spodic.
23.ANDOSOL(AN)
IX. HIDRISOLURI
(HID)
Proprieti gleice (Gr) sau
stagnice intense (W) care încep
în primii 50 cm, sau orizont A
limnic (Al) ori orizont hislic
(T) submers.
24. STAGNOSOL (SG)
25. GLEIOSOL (GS)
26. LIMNOSOL (LM)
X. SALSODISOLURI
(SAL)
Orizont salic (sa) sau orizont
natric (na) în partea superioar
a solului (în primii 50 cm) sau
orizont Btna.
27. SOLONCEAC (SC)
28. SOLONE (SN)
XI. HISTISOLURI
(HIS)
Orizont folie (O) sau turbos (T)
în partea superioar a solului
de peste 50 cm grosime, sau
numai de 20 cm dac este situat
pe orizontul R.
29. HISTOSOL (TB)
30. FOL1OSOL (FB)
XII. ANTRISOLURI
(ANT)
Orizont antropedogenetic sau
lipsa orizontului A i E,
îndeprtate prin eroziune
accelerat sau decapitare
antropic.
31.ERODOSOL(ER)
32. ANTROSOL (AT)
Varietatea de sol este o subdiviziune în cadrul subtipului de sol determinat
de unele caractere genetice neluate în considerare la nivel superior sau de unele
caractere particulare ale solului, de regul definite calitativ, precum i de
gradurile cantitative ale unor atribute ale subtipului (sau tipului) de sol. Aceste
graduri cantitative sunt dup cum urmeaz: gradul de gleizare (G), gradul de
stagnogleizare (W), gradul de salinizare (S), gradul de sodizare (A), clasa de
adâncime a apariiei carbonailor (k), clasa de grosime (profunzime) a solului pân
la roca consolidat-compact (d).
Specia de sol precizeaz caracteristicile granulometrice ale solului în cazul
solurilor minerale sau gradul de transformare a materiei organice în cazul solurilor
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

140
organice (histisolurilor) i variaia acestora pe profil: aceste caracteristici ale
solului sunt în mare parte motenite de la materialul parental, dar pot s fie în
bun msur modificate prin pedogenez.
Familia de sol este o grupare litologic ce reunete solurile de acelai fel
dezvoltate din acelai material parental, fie mineral, fie organic. Se iau în
considerare doi parametri: categoria de material parental (sau depozit de
cuvertur) i clasa granulometric simplificat (sau gradul de transformare a
materiei organice în cadrul materialelor parentale organice) la care se adaug când
este cazul i roca subiacent.
Varianta de sol este o subdiviziune de detaliu care reflect influena
antropic asupra solului (dar nu suficient de intens pentru a fi încadrat la
antroposoluri sau subdiviziuni antropice).
Varianta de sol este determinat fie de modul de folosin a terenului, fie
de alte modificri ale solului legate de utilizarea lui în producie, fie de o
eventual poluare a solului.
11.1.2. Modificri ale Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor
(S.R.T.S- 2003) fa de Sistemul Român de Clasificare a Solurilor
(S.R.C.S.'1980)
În S.R.T.S. 2000 s-a fcut o distincie clar între orizonturile morfologice
(folosite la descrierea solurilor) i orizonturile i proprietile diagnostice (utilizate
la identificarea solurilor).
Termenul de caracter diagnostic (din S.R.C.S. 1980) a fost înlocuit cu cel
de proprietate diagnostic. S-a introdus termenul de material parental diagnostic
(dup FAO) i s-au eliminat orizonturile Cpr (orizont C pseudo-rendzinic) i Rrz
(orizont R rendzinic).
În legtur cu orizonturile diagnostice termenul de orizont B argilo-iluvial
a fost schimbat în orizont B argic, cel de salinizat în hiposalic, iar cel de alcalizat
în hiponatric sau hiposodic.
Au fost introduse ca orizonturi diagnostice noi: orizontul A limnic,
orizontul A hortic, varietatea de orizont molic forestalic, precum i orizonturile
pelic, petrocalxic, criptospodic, scheletic, antropedogenetic, folic, s-a precizat
coninutul orizonturilor sulfuratic i sulfuric.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

141
Caracterul andic i cel srtural au fost înlocuite cu proprieti andice i
respectiv salsodice i a fost introdus termenul de albeluvic (dup FAO) echivalent
celui glosic. Au fost definite ca noi proprieti diagnostice, proprietile eutrice,
districe, alice, criostagnice; acestora li se adaug caracterul scheletic, caracterul
scheletifer i prezena pudrei friabile de CaCO3.
Ca materiale parentale diagnostice au fost definite materiale parentale
fluvice, antropogene, calcarifere, marnice, erubazice i bauxitice. în ordinea
subdiviziunilor taxonomice ale tipului de sol s-a inversat poziia speciei
(granulometrice) cu cea a familiei de sol, iar gradul de eroziune-colmatare a fost
trecut de la varietatea de sol la varianta de sol.
Echivalarea denumirilor solurilor în sistemul român de clasificare, 1980 cu cele din
S.R.T.S. - 2003, la nivelul clasei de soluri
S.R.C.S.
1980
S.R.T.S.
2003
0bservatìì
Molisoluri Cernisoluri
Definiie adoptat (pentru a include solurile maronii).
Denumire modificat pentru evitarea confuziilor.
Argiluvisoluri Luvisoluri Definiie neschimbat. Denumirea prescurtat.
Cambisoluri Cambisoluri Definiie i denumire neschimbate.
Spodosoluri Spodisoluri
Definiie neschimbat. Denumire corectat prin
introducerea vocalei i ca vocal de legtur.
Umbrisoluri
Umbrisoluri
Andisoluri
Clas de soluri scindat prin desprinderea unei clase noi,
cea a andisolurilor i adaptarea definiiilor în mod
corespunztor.
Soluri hidromorfe Hidrisoluri Definiie neschimbat. Denumire adaptat.
Soluri halomorfe Salsodisoluri
Definiie neschimbat. Denumire adaptat inspirat din
literatura francez.
Vertisoluri Pelisoluri
Definiie lrgit prin includerea i a solurilor foarte
argiloase care nu au caractere tipice de vertisol.
Soluri neevoluate,
trunchiate sau
desfundate
Protisoluri
Antrisoluri
Clas de soluri scindat prin separarea clasei de soluri
neevoluate (nemature) sub denumirea de protisoluri i a
clasei de soluri influenate puternic de activitatea uman
sub denumirea de antrisoluri (care include erodosolul i
antrosolul, tip de sol nou introdus).
Soluri organice
(Histosoluri)
Histisoluri Definiie neschimbat. Denumire adaptat.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e

142
Echivalarea denumirilor solurilor din Sistemul Român de Clasificare (1980)cu cele
din SRTS (2003) la nivelul tipului de sol
S.R.C.S. 1980 S.R.T.S. 2003 Observaii
Litosol Litosol
Definiie modificat prin includerea i a unor soluri foarte
scheletice.
Regosol Regosol Definiie nemodificat.
Psamosol Psamosol Definiie nemodificat.
Sol aluvial
Protosol aluvial
Aluviosol
Definiie modificat prin includerea protoso-lului aluvial în
aluviosol (ca aluviosol entic); denumire adaptat.
Protosol antropic Entiantrosol
Denumire adoptat pentru protosol antropic, a crui definiie a
fost puin modificat.
Pelosol Tip de sol i definiie nou introduse.
Vertisol Vertosol Definiie nemodificat; denumire adaptat.
Andosol Andosol Definiie puin modificat.
Sol blan Kastanoziom Definiie nemodificat; denumire adoptat dup FAO.
Cernoziom
Cernoziom
cambie
Cernoziom
argiloiluvial fpp)
Sol cenuiu (pp)
.
Cernoziom
Definiie modificat (lrgit) pentru reunirea într-un singur tip
de sol a cemisolurilor cu Cea pân la 125 cm adâncime i a
cemisolurilor de pduri xerofile. Tipurile de sol din SRCS-
1980 se regsesc la nivel de subtip în SRTS-2000.
Cernoziom
argiloiluvial (pp)
Sol
cernoziomoid
Pseudorendzin
Sol negru
clinohidromorf
Sol cenuiu (pp)
Cernoziom
cambie (pp)
Faeoziom
Definiie modificat pentru reunirea într-un tip de sol a
cemisolurilor fr orizont Cea sau cu orizont Cea situat mai
adânc de 125 cm (din zon mai umed). Denumire adoptat
dup F.A.O. Tipurile de sol din SRCS-1980 se regsesc la
nivel de subtip sau varietate în SRTS-2000.
Rendzin Rendzin
Definiie modificat prin restrângerea sferei (prezena rocii
calcaroase sau a materialelor calcarifere pân la 50 cm
adâncime). Cele neincluse se regsesc Ia nivel de subtip sau
varietate de sol ale altor tipuri.
Sol negru acid Nigrosol Definiie nemodificat; denumire adaptat.
Sol humico-
silicatic
Humosiosol Definiie nemodificat; denumire adaptat.
Sol brun
eumezobazic Sol
rou (terra rossa)
Eutricambosol
Definiie modificat pentru a se include i solul rou (ca
subtip: eutricambosol rodie); denumire adaptat.
Sol brun - rocat
Sol brun
argiloiluvial
Preluvosol
Definiie modificat pentru a se include i solul brun - rocat
(ca subtip: preluvosol rocat). Denumire adaptat pentru
luvisolurile fr orizont E.

S.R.C.S. 1980 S.R.T.S. 2003 Observaii
Sol brun acid Districamosol Definiie nemodificat; denumire adaptat.
Sol brun învie Sol brun-
rocat luvic Luvisol
albie
Luvosol
Definiia modificat pentru a se reuni într-un tip de
sol toate luvisolurile cu orizont E. Denumire adaptat
dup F.A.O..
Planosol Definiie nemodificat.
Planosol
Alosol
Tip de sol i definiie nou introduse (corespunztoare
solului brun luvic holoacid i iuvi-solului albie
holoacid din SRCS-1980).
Sol brun feriiluviai Prepodzol Definiie nemodificat; denumire adaptat.
Podzol Definiie nemodificat.
PodzoJ
-
Criptopodzol
Tip de sol i definiie nou introduse (corespunztoare
solului brun acid criptospodic de la altitudini mari).
Gleiosol
Definiie modificat prin restrângerea sferei (orizont
Gr mai sus de 50 cm adâncime de la suprafa) i
includerea în acelai tip i a lco-vitei (ca subtip:
gleiosol cernic); denumire adaptat.
Sol gleic Lcovite
Limnosol
Tip de sol i definiie nou introduse, pentru soluri
subacvatice din bli sau lacuri eu adâncimi mici.
Sol pseudogleic Stagnosol Definiie nemodificat; denumire adaptat.
Solonceac Solonceac
Definiie modificat (prin extinderea condiiei de
prezen a orizontului salic în primii 20 cm la primii
50 cm).
Solone Solone
Definiie modificat (prin extinderea condiiei de
prezen a orizontului natnc în primii 20 cm la primii
50 cm).
Turbosol Definiie nemodificat; denumire adaptat.
Sol turbos
Foliosol
Tip de sol i definiie nou introduse (corespunztoare
în parte litosolului organic din SRCS-1980).
Erodosol
Definiie nemodificat; denumire adaptat (vocala i
schimbat în o pentru tip de sol).
Erodisol
Antrosol
Tip de sol i definiie nou introduse (pentru soluri
având orizont superior antropedogenetic).



C1oso Cern1so1ur1 (C£R)
Tipurile de sol incluse în aceast clas de soluri au drept caracter de
diagnoz prezena unui orizont A molic (Am) sau A forestalic (Amf) - urmate de
orizonturi intermediare AC, AR, Bv sau Bt în cazul subtipurilor cernoziomuri
maronice i kastanoziomuri maronice. Orizonturile intermediare AC, AR, Bv sau
Bt au o grosime minim de 10-15 cm i culori închise cu valori i crome mai mici
sau egale cu 3,5 la material în stare umed, cel puin în partea superioar a
orizonturilor menionate i cel puin pe feele elementelor structurale. Orizontul de
Cupítoíuí
l2
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
144
acumulare a carbonailor alcalino-pmântoi, (Cca) este prezent fie în primii 100
cm la kastanoziomuri, fie în primii 125 cm la cernisolurile cu textur mijlocie sau
fin, fie în primii 200 cm la cele cu textur grosier. Din clasa cernisoluri fac parte
patru tipuri de sol: kastanoziom, cernoziom, faeoziom (soluri zonale) i rendzina
(sol intrazonal sau litomorf).
12.1. Kastanoziom (Kz)
Kastanoziomurile sunt cunoscute i sub denumirea de soluri brune
deschise de step uscat sau de soluri blane. Ele se definesc printr-un orizont A
molic (Am) de culoare brun, cu crome mai mari decât 2 la material în stare
umed, urmat de un orizont de tranziie AC de culoare brun mai deschis, cu
crome mai mici de 3,5 cel puin în partea superioar la material în stare umed i
un orizont de acumulare a carbonailor alcalino-pmântoi notat cu Cca situat în
primii 100 cm.
Rspîndire. În România kastanoziomurile ocup o suprafa de circa
205.000 hectare (FLOREA, 2004) i sunt rspândite în Dobrogea, la altitudini mai
mici de 150 m, pe un relief reprezentat de terenuri plane sau slab înclinate (culmi
domoale i versani prelungi), dar cu mare predispoziie pentru eroziune hidric
datorit coninutului ridicat de praf al materialului parental, în zone cu climat
semiarid din vestul trii, între Oltina, Mcin, Valea Carasu i discontinuu în estul
trii, între Capul Midia i Braul Sf. Gheorghe. Insular apar atît pe grindurile din
Blile Dunrii i în Delt, cît i în extremitatea estic a Brganului (BARBU,
1987).
Materialul parental bogat în elemente bazice este reprezentat de loess
sau depozite loessoide cu porozitate bun i coninut de carbonat de calciu între 10
i 15%.
Vegetaia. În cazul Kastonoziomurilor, vegetaia ierboas spontan este
caracteristic stepelor uscate (sub 150 m altitudine) care fac tranziia spre zona
semideertic. Ea se compune din specii mezoxerofite i xerofite cum sînt: Stipa
capillata, S. lesingiana, S. joannis, Poa bulbosa, Agropyron cristatum, Artemisia
austriaca, i altele. Aceast vegetaie natural este înlocuit de plante cultivate sau
este degradat prin suprapunat. Condiiile climatice din zona kastanoziomurilor
constituie factor limitativ pentru vegetaia forestier. Vegetaia natural sub care
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
145
s-au format cernoziomurile este cu precdere de step, fiind constituit din specii
ierboase mezoxerofite, predominant din gramineie perene cu talie înalt de pîn la
1m i rdcina bine dezvoltat (Festuca valesiaca, Botriochloa ischaemum,
Agropyron repens, Poa bulbosa, Centaurea orientalis, Gagea pusilla, Astragalus
onobrychis, Trifolium diffusum, Vicia serratifolia, Medicago falcata, Melilotus
officinalis, Peucedanum tauricum, Salvia austriaca, Phlomis pungens, Echium
rubrum, Crambe tataria i din specii lemnoase cum sînt arbutii Prunus spinosa,
Rosa canina, R. gallica, Rubus caesius, Cerasus fruticosa, Amygdalus nana,
Crataegus monogyna i din arbori: stejar pufos (Quercus pubescens), stejarul
brumriu (Quercus pedunculiflora, ulmul (Ulmus procera), prul slbatec (Pyrus
pyraster). În lunca rîurilor ce strbat zona de step, vegetaia caracteristic este
cea de zvoi i leau de lunc descris la aluvisoluri.
Climatul în care s-au format kastanoziomurile este caracteristic zonei de
step uscat, caracterizat prin valori ale temperaturii medii anuale cuprinse între
10,7-11,3°C, precipitaii medii anuale de 350-430mm, indicele de ariditate de 17-
21. Valorile evapotranspiraiei poteniale sunt mai mari de 700 mm, astfel încît
bilanul hidroclimatic prezint un deficit anual de precipitaii de peste de 350 mm.
Procese pedogenetice. Humificarea materiei organice, are loc cu
întreruperi datorit secetei i gerurilor. Humusul format este de bun calitate (
mull calcic), dar este relativ redus cantitativ , apoximativ 2g%, deoarece cantitatea
de resturi organice vegetale rmase la suprafaa solului i în orizontul de suprafa
al profilului de sol este mic ( covorul vegetal este de multe ori neîncheiat,
plantele au o talie redus i un sistem radicular slab dezvoltat), determinînd o
culoare brun deschis la nivelul orizontului de bioacumulare.
Datorit ariditii climatului, are o levigare slab a srurilor greu solubile
(CaCO
3
), astfel încît solul face efervescen cu HCl de la suprafa i prezint o
alterare redus a prii minerale, cu o levigare slab a carbonatului de calciu,
motiv pentru care la partea inferioar a profilului se evideniaz obligatoriu un
orizont Cca.
În perioadele secetoase, suprasaturarea soluiei de sol, datorat evaporaiei
cît i absorbiei apei de ctre rdcinile plantelor, determin precipitarea
carbonatului de calciu, cu apariia eflorescentelor i pseudomiceliilor la nivelul
orizontului AC.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
146
Profilul de sol Kastanoziomurile prezint pe profil, urmtoarea
succesiune de orizonturi: Amk-ACk-Cca-Ck.
Orizontul AmK, are o grosime medie de 30 – 40cm i o culoare brun
deschis în stare umed, textur mijlocie ( nisipo-lutoas, luto- nisipoas sau
lutoas) , structur glomerular sau granular medie spre bine dezvoltat,
frecvente neoformaiuni biogene (coprolite, cervotocine, crotovine) i
neoformaiuni de natur chimic, reprezentate prin pseudomicelii i eflorescente
de carbonat de calciu.
Orizontul A/Ck, prezint o grosime de circa15 – 25 cm, are culoare brun
cenuie mai deschis decât orizontul supraiacent, textur nisipo-lutoas, luto-
nisipoas sau lutoas, structur glomerular slab dezvoltat i frecvente
neoformaiuni biogene i de carbonat de calciu.
Orizontul Cca se gsete la adâncimea de 50-60cm, are culoare glbuie,
textur nisipo-lutos, structur masiv i prezint frecvente concreiuni mici i
pseudomicelii de CaCO
3
.
Proprieti. Humusul este de tip mull calcic. Raportul C/N este cuprins
între 8- 11. Coninutul de humus este de circa 1,5- 2,5 g% g sol, respectiv o
rezerv de 60- 120 t/ha, pe adîncimea de 0- 50 cm. Kastanoziomurile au o textur
nedifereniat pe profil, mijlocie-grosier, sau grosier-mijlocie. Alcalinitatea este
mic, datorit prezenei carbonatului de calciu la nivelul tuturor orizonturilor
pedogenetice. Reacia chimic este slab alcalin pe întreg profilul, cu valori pH
cuprinse între 7,5- 8,3. Complexul adsorbtiv al solului este saturat în cationi bazici
de Ca i Mg, evideniind o capacitate de schimb cationic cu valori de aproximativ
12- 19 me /l00g sol uscat. Proprietile hidrofizice: capacitate de ap în câmp,
capacitate de ap util, capacitate de ap uor acesibil, sunt situate în intervalul
de 5- 9%, 19-25% i 15- 19% (CANARACHE,1990). Proprietile fizice sunt
bune: porozitate total de 50- 54%, porozitate de aeraie, porozitate drenant,
densitate aparent pe adâncime de 0- 100 cm de 1,15- ,35 g/cm i proprietile
fizico-mecanice bune: rezistena solului la arat de 40- 50 kgf/dm
2

(CANARACHE, 1987)). Kastanoziomurile se lucreaz uor, intervalul optim de
umiditate pentru executarea lucrrilor este mare. Lucrrile se pot executa
mecanizat deoarece pantele sunt mici. Coninutul sczut de humus i de elemente
nutritive, deficitul mare de umiditate impune aplicarea irigaiilor i administrarea
îngrmintelor organice i minerale.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
147
Subtipuri. Kastanoziomurile prezint urmtoarele subtipuri: tipic (Am-
AC-Cca), maronic (kastanoziom cu orizont A molic forestalic), psamic
(kastanoziom cu textur grosier în primii 50cm), gleic (kastanoziom cu
proprieti gleice între 50- 100 cm), salinic (kastanoziom cu orizont hiposalic în
primii l00cm sau orizont salic între 50 i 400cm), sodic (kastanoziom cu orizont
hiposodic în primii l00cm sau orizont natric între 50 i l00cm).
Fertilitatea i folosina. Datorit proprietilor fizice (textur mijlocie,
structur granular medie, permeabilitate pentru ap i aer bun, rezisten
sczut la lucrrile mecanice), kastanoziomurile sunt favorabile creterii i
dezvoltrii plantelor. Stabilitatea redus a agregatelor structurale, determin
formarea crustei la suprafa, cu efect negativ asupra rsririi plantelor, infiltrrii
apei i a schimbului de aer între sol i atmosfer. Zona de step propriu-zis în
care se formeaz i evolueaz kastanoziomurile, face ca apa acumulat din
precipitaii s nu satisfac cerinele plantelor în special pe parcursul anotimpului
secetos, dar deficitul de ap poate fi acoperit prin aplicarea irigaiilor. Rezerva de
humus pe adîncimea de 0- 50 cm este relativ redus. Pentru satisfacerea
necesarului de elemente nutritive ale plantelor cultivate i totodat pentru
obinerea de producii mari i constante, se recomand administrarea
îngrmintelor chimice i organice sau încorporarea în sol a îngrmintelor
verzi. Pentru mrirea în sol a cantittii de azot se cultiv leguminoase (mazre,
lucerna, sparcet) sau seminele de leguminoase sunt tratate cu biopreparate care
conin bacterii fixatoare de azot. Kastanoziomurile au categoria de folosin arabil
(grâu, porumb, sorg, sparcet), cât i pentru plantaii de cais, piersic, migdal, cire,
nuc. Prul i mrul se dezvolt satisfctor numai în condiii de irigare
12.2. Cernoziom (Cz)
Denumirea cernoziomurilor, provine din limba rus: ciornîi – negru i
zemlea – pmînt i sunt cunoscute ca pmînturi negre (V.Docuceeaev, 1883).
Cernoziomurile se definesc prin prezena unui orizont A molic (Am) de culoare
brun închis, negricioas cu crome mai mici de 2 la material în stare umed i un
orizont intermediar de tip AC, Bv, sau Bt cu valori i crome sub 3,5 la materialul
în stare umed, cel puin pe 10- 15 cm în partea superioar i cel puin pe feele
agregatelor structurale. La baza profilului se evideniaz un orizont de acumulare
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
148
a carbonailor secundari de calciu, orizont prezent în primii 125 cm sau în primii
200 cm, dac textura solului este grosier.
Cernoziomul tipic, cernoziomul cambic i cernoziom argic, care în
clasificarea I.C.P.A. 1980 erau considerate tipuri de sol, au devenit conform noii
clasificri S.R.T.S 2003 subtipuri zonale.
12.2.1. Cernoziom tipic (Cz ti)
Din punct de vedere morfogenetic subtipul de sol cernoziom tipic este
caracterizat prin prezena la suprafaa profilului a unui orizont Am cu crome mai
mici sau egale cu 2 la materialul în stare umed i subiacent un orizont de tranziie
AC, care prezint cel puin în partea superioar, prezint crome mai mici sau egale
cu 3,5.
Rspîndire. (T.PUIU; N.FLOREA, 2004), arat c cernoziomurile sunt
rspîndite cu precdere pe forme de relief reprezentate de terase netede i
microdepresiuni, podiuri sau piemonturi joase, uneori versani, pe uniti de relief
neted sau slab accidentat, cu altitudini de 15- 20 m, care ajung uneori la 150-
200m, în zona de sud i sud-est a României, în Dobrogea, Câmpia Român,
Câmpia Moldovei, Dealurile Flciului, Colinele Tutovei i în Câmpia de Vest,
Câmpia Transilvaniei, culoarul Mureului, pe o suprafa de circa 4.200.000
hectare.
Materialul parental. Cernoziomurile s-au format pe materiale parentale
care conin carbonat de calciu, reprezentate de loess i depozite loessoide i uneori
pe depozite nisipoase, aluviuni vechi, argile i luturi i chiar pe roci poroase.
Vegetaia sub care s-au format i au evoluat cernoziomurile tipice este cu
precdere o vegetaie de step, constituit din asociaii de specii ierboase
mezoxerofite, în care predomin gramineae cu talie înalt i rdcin bine
dezvoltat: (Festuca valesiaca, Botriochloa iscaemum, Agropyron cristatum,
Agopyron repens, Poa bulbosa, Poa pratensis ssp. angustifolia) i din specii
lemnoase, respectiv arbutii: Prunus spinosa, Rosa canina, Crataegus monogyna.
În zona de silvostep i în luncile i depresiunile mai umede ale zonei de
step apar i specii de arbori, respectiv stejar pufos (Quercus pubescens), stejarul
brumriu (Quercus pedunculiflora), cerul (Quercus cerris), gârnia (Quercus
frainetto), etc.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
149
Climatul în care s-au format i au evoluat cernoziomurile tipice este
pronunat temperat-continental în sud i sud-est, cu nuane submediteraneene în
vest, iar în estul trii climatul este mai rcoros i cu nuane mai excesive. Valorile
medii anuale ale temperaturii sunt cuprinse între 8,5 i 11,5°C, precipitaiile medii
anuale au valori cuprinse între 380 i 560mm Evapo-transpiraia potenial are
valori de peste 700 mm (650- 730 mm - FLOREA, 2004). Regimul hidric este
nepercolativ, parial percolativ sau periodic percolativ în zonele mai umede.
Procese pedogenetice. Solificarea este caracterizeaz prin aciunea
procesului de bioacumulare intens, cît i prin acumularea unei cantiti mari de
materie organic humificat. Materialul organic rmas în sol sau la suprafaa
profilului, dup parcurgerea ciclului de vegetaie, este transformat sub influena
bacteriilor. Humusul format se acumuleaz pe adâncimea de 50- 65cm i imprim
solului o culoare brun- închis, neagr, respectiv valori i crome mai mici sau
egale cu 2 la material în stare umed. Carbonatul de calciu care poate fi prezent în
partea superioar a orizontului A molic la cernoziomuri proxicalcarice, sau la baza
acestuia i chiar în orizontul AC la cernoziomurile epicalcarice. Pe profil, în
special la nivelul orizontului de bioacumulare, cît i în partea superioar a
orizontului subiacent sunt prezente neoformaiuni biogene reprezentate de
coprolite, cervotocine i crotovine. Prin utilizarea ca arabil a cernoziomurilor
rezultate în urma deselenirii pajitilor, are loc o intensificare a regradrii
carbonailor în partea superioar a profilului de sol, fenomen cunoscut sub
denumirea de carbonatare secundar.
Profilul de sol. Morfologia cernoziomurilor, evideniaz pe profil
urmtoarea succesiune de orizonturi: Amk-ACk-Cca, morfologie asemntoare
cu cea a kastanoziomurilor, cu meniunea c orizonturile sunt mai bine
difereniate, profilul de sol avînd o grosime mai mare.
Orizontul Am are o grosime care ajunge la circa 40- 50 cm, structur
granular medie spre bine dezvoltat, textur nisipo- lutoas luto- nisipoas sau
lutoas. Se menioneaz frecvente neoformaiuni biogene, reprezentate prin
cervotocine, coprolite, crotovine, diverse culcuuri i lcauri de organisme, cît i
neoformaiuni de natur chimic, sub form de pseudomicelii i eflorescente de
carbonat de calciu.
Orizontul ACk, are grosimea de 20- 25 cm, culoare brun-închis pîn la
brun-cenuie respectiv valori i crome mai mici sau egale cu 3,5 la materialul în
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
150
stare umed, cel puin în jumtatea superioar a orizontului, structur glomerular
medie slab dezvoltat, textur nisipo-lutoas, luto-nisipoas sau lutoas. Prezint
neoformaiuni biogene, reprezentate prin cervotocine, coprolite, crotovine, diverse
culcuuri i lcauri de organisme, cît i neoformaiuni de natur chimic, sub
form de pseudomicelii i eflorescente, tubuoare, vinioare i pete de carbonat de
calciu.
Orizontul Cca apare de la adâncimea de 50- 60 cm, are o grosime de 30-
40 cm i are o culoare glbui brun închis la materialul în stare umed i brun
glbui deschis, la materialul în stare uscat, structur masiv, textur nisipo-
lutoas luto-nisipoas sau lutoas. Neoformaiunile biogene, sunt rare, fiind
reprezentate prin cervotocine i crotovine. Neoformaiunile de natur chimic sunt
sub form de pseudomicelii i eflorescente, tubuoare, vinioare i pete i în
special concreiuni de carbonat de calciu.
Proprieti. Cenoziomurile au o textur nisipo-lutoas, luto-nisipoas sau
lutoas, care este nedifereniat pe profil. Cernoziomurile sunt soluri cu structur
glomerular medie spre bine dezvoltat la nivelul orizontului Am i moderat
dezvoltat în orizontul de tranziie AC. Permeabilitatea pentru ap i aer a
cernoziomurilor este bun, fiind soluri care se lucreaz relativ bine i uor, cu
valori medii ale porozitii de aeraie de 12- 20%, iar cele ale porozitii totale de
49- 53%. Rezistena la arat la umiditatea optim este de 40- 50 kgf/dm
2

(Canarache, 1987). Complexul adsorbtiv al solului este saturat predominant în
cationi bazici de Ca i Mg, cu un grad de saturaie în baze (V%) care nu scade sub
90% i o capacitate de schimb cationic cu valori de circa 12-40 me/l00g sol uscat.
Cernoziomurile prezint în orizontul de bioacumulare un humus de bun calitate
de tip mull calcic, 3- 6 g la 100 g sol, respectiv o rezerv de 160- 200 t/ha pe
adîncimea de 0- 50 cm, cu valori ale raportului C/N cuprinse între 8- 12 i valori
supraunitare ale raportului acizi huminici/acizi fulvici. Densitatea aparent pe
adâncimea de 0-100 cm are valori de 1,2- 1,4 g/cm
3
, în timp ce valorile medii ale
conductivitii hidraulice saturate pe adâncimea de 0- 100 cm, sunt de 1,5- 15
mm/or (CANARACHE, 1990). Valorile coeficientului de ofilire,ale capacitii de
câmp i ale capaciti de ap util sunt de respectiv 8- 12% g/ g, 20- 27% g/ g i
13- 117% g/ g (CANARACHE, 1990). Reacia cernoziomurilor este slab acid,
neutr sau slab alcalin cu valori pH cuprinse în intervalul 6,7- 7,6.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
151
Fertilitatea i folosina Cernoziomurile au proprieti fizice, hidrofizice,
chimice, termice i de aeraie foarte bune. Cu toate c sunt bine aprovizionate cu
azot, fosfor i potasiu, pe aceste soluri, pentru meninerea fertilitii i obinerea
de producii mari i constante se recomand aplicarea îngrmintelor chimice i
organice. Cernoziomurile sunt indicate pentru toate folosinele i culturile
agricole. Pe cernoziomuri se cultiv atît cereale pioase de toamn: grîu, orz,
culturi care valorific bine rezervele de ap acumulate toamna i iarna i care
ajung la maturitatea înaintea secetelor din var, cît i porumb, floarea soarelui,
cartof, sfecl de zahr, lucerna, trifoi, soia, mazre, fasole, culturi furajere.
Cernoziomurile pot fi cultivate cu vi de vie i pomi fructiferi:cais, cire, viin,
piersic, mr, pr, prun.
Cernoziomurile sunt afectate de un deficit de ap, motiv pentru care se
impune aplicarea irigaiilor în cursul perioadei secetoase din var (iulie-
octombrie).
12.2.2. Cernoziom cambic (CZ cb)
Cernoziomul cambic este cunoscut i sub denumirea de cernoziom levigat
i este definit prin prezena la partea superioar a profilului, a unui orizont de
bioacumulare de tip Am de culoare închis, respectiv crome mai mici sau egale cu
2 la materialul în stare umed i subiacent un orizont de argilizare de tip Bv care
cel puin în partea superioar are culori de orizont A molic, respectiv valori i
crome mai mici de 3,5 la materialul în stare umed i de 5,5 la materialul în stare
uscat, pe feele i în interiorul elementelor structurale. În clasificarea S.R.T.S.
2003, cernoziomul cambic este prezent ca subtip de sol.
Rspîndire. Cernoziomul cambic ocup mari suprafee în zonele de
cîmpie: Câmpia Român, Dobrogea, Câmpia de Vest, Câmpia Transilvaniei, i
Câmpia Jijia Bahlui. Relieful pe care s-au format i au evoluat aceste soluri, este
neted sau puin înclinat, respectiv: terase, depresiuni, culmi domoale, a cror
altitudini sunt cuprinse între 40-50m i 550 m.
Materialul parental este reprezentat predominant de loess, depozite
loessoide i uneori luturi i chiar nisipuri, argile i roci dure.
Vegetaia sub care s-au format i au evoluat cernoziomurile cambice este
constituit din rare pâlcuri de stejar pufos i stejar brumriu: Quercus
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
152
pedunculiflora, Q. pubescens, alternând cu suprafee acoperite de specii ierboase:
Stipa joannis, S. capillata, Botriochloa iscchaemum, Poa bulbosa i altele.
Climatul în care au evoluat cernoziomurile cambice este caracterizat prin
precipitaii medii anuale frecvent de peste 500 mm i care pot urca pîn la 600
mm i temperaturi medii anuale care pot oscila între 8,3 i 11,5°C. Indicele de
ariditate are valori de 23-30, iar valorile evapotranspiraiei poteniale sunt mai
mici de 700 mm. Pe fondul acestor date climatice se evideniaz un regim hidric
periodic percolativ.
Procesele pedogenetice caracteristice în formarea cernoziomurilor
cambice sunt reprezentate de bioacumulare, argilizare i levigare. Pe seama
cantitilor mai mari de resturi organice vegetale rmase la suprafaa profilului sau
în orizontul de suprafa dup parcurgerea ciclurilor biologice ale diferitelor specii
vegetale i din transformarea acestora, a rezultat o cantitate important de humus
de bun calitate, de tip mull calcic, repartizat pe o grosime relativ mare. Datorit
regimului climatic, caracterizat prin precipitaii superioare cernoziomurilor,
levigarea este mai pronunat, carbonatul de calciu este îndeprtat din orizonturile
superioare ale profilului i depus la baza acestuia la nivelul orizontului Cca. Dup
îndeprtarea CaCO3 i debazificarea complexului coloidal al solului, intervine
procesul de argilizare, care const în alterarea mineralelor primare cu formare de
hidroxizi i oxizi de fier, care imprim orizontului Bv o culoare mai roiatic decît
a materialului parental.
Profilul de sol. Cernoziomul cambic prezint urmtoarea succesiune de
orizonturi: Am-Bv-Cca.
Orizontul Am are o grosime de 40- 50 cm, uneori peste 50 cm, crome mai
mici sau egale cu 2, respectiv culoare brun închis-negr la materialul în stare
umed, textur lutoas sau luto-argiloas, structur glomerular. La nivelul acestui
orizont sunt prezente frecvente neoformaiuni biogene: coprolite, cervotocine,
crotovine, culcuuri i lcauri de organisme.
Orizontul Bv are o grosime de 30-60cm i o culoare închis cel puin în în
partea superioar, respectiv valori i crome mai mici de 3,5 la materialul în stare
umed i mai mici de 5, 5 la materialul în stare uscat pe feele i în interiorul
elementelor structurale, textur lutoas sau luto-argiloas, structur columnoid,
prismatic i frecvente neoformaii biogene.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
153
Orizontul Cca are o grosime de 40- 50 cm i o culoare deschis brun-
glbuie, a crui limit superioar se situeaz la 80- 120 cm. Este un orizont
nestructurat. Sunt prezente neoformaiuni de CaCo3, sub form de eflorescene,
pseudomicelii, vinioare, tubuoare, pete i în special concreiuni.
Proprieti. Textura cernoziomurilor cambice este lutoas sau luto-
argiloas i rar nisipoas sau argiloas, nedifereniat pe profil. Plusul de argil de
la nivelul orizontului Bv, provine din alterarea pe loc sau „in situ” a materialului
parental, cît i din eluvierea orizontului supraiacent, fr formarea de pelicule de
argil la suprafaa agregatelor structurale. Structura este glomerular medie i
mic la nivelul orizontului Am. Cernoziomul cambic are proprieti fizice, fizico-
chimice, hidrofizice i de aeraie favorabile. Humusul de bun calitate de tip mull
calcic, este în cantitate de 3- 5 g%, respectiv o rezerv de 160- 200t/ha pe
adîncimea de 0- 50 cm. Gradul de saturaie în baze depete 85%, cu
predominarea cationilor bazicibivaleni de Ca i Mg. Reacia solului este slab
acid sau neutr, cu valori pH puin sub 7.
Fertilitatea i folosina. Fertilitatea cernoziomurilor cambice este bun,
fiind soluri cu proprieti fizice, fizico-chimice, hidrofizice i de aeraie favorabile
i nivel bun de aprovizionare în elemente nutritive. Obinerea de producii mari i
constante, este determinat de aplicarea atît a unei agrotehnici adecvate, a
îngrmintelor chimice i organice cît i a irigaiilor în cazul anilor secetoi.
Cernoziomurile cambice ofer condiii favorabile dezvoltrii tuturor culturilor
agricole. Se cultiv cereale de toamn, plante tehnice, culturi legumicole, vii i
pomi, dar ponderea revine culturilor de grîu, porumb i floarea-soarelui
12.2.3. Cernoziom argic (CZ ar)
Cernoziomul argic este cunoscut i sub denumirea de cernoziom levigat cu
degradare textural, cernoziom argiloiluvial sau cernoziom argilic. Acest sol este
definit de prezena la suprafaa profilului a unui orizont de bioacumulare de tip
Am a crui crome sunt mai mici decât 2 la materialul în stare umed i subiacent a
unui orizont Bt care are în partea superioar valori i crome mai mici de 3,5 la
materialul în stare umed i mai mici de 5,5 la materialul în stare uscat, respectiv
culoare de orizont A molic. În clasificarea S.R.T.S. 2003, cernoziomul argic este
prezent ca subtip de sol.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
154
Rspândire. Cernoziomul argic ocup suprafee întinse în Muntenia,
Dobrogea, Oltenia, Moldova i Transilvania. Cernoziomul argic este rspândit
geografic în continuarea cernoziomurilor, ctre zonele mai umede, pe un relief de
câmpie, podiuri i dealuri joase, cu altitudini de pân la 550 m.
Materialul parental. Cernoziomul argic s-a format i a evoluat pe loess,
luturi loessoide i uneori pe materiale argiloase, lutoase sau nisipoase i pietriuri
calcaroase.
Vegetaia. Cernoziomul argic evolueaz sub influena vegetaiei de
silvostep, cu o pondere mai mare a vegetaiei lemnoase (stejar, cer, gîrni)
datorit climatului ceva mai umed, care este o alternan de suprafee variabile de
step i silvostep. Vegetaia lemnoas este format din stejari i ulmi (Quercus
robur, Q. pedunculiflora, Q. pubescens, Ulmus foliacea, U. procera, U. ambigua)
cu specii de amestec (Pyrus pyraster, P. elaeagrifolia, Acer tataricum, A.
campestre) i arbuti (Cornus mas, C. sanguinea, Ligustrum vulgare, Evonymus
europaea, Crataegus monogyna, Rhamnus cathartica i altele). În pajiti (i în
pduri), se gsesc specii xerofite caracteristice stepei (Stipa joannis, S.
lessingiana, Festuca valesiaca, F. pseudovina, Agropyron cristatum, specii de
Centaurea, Salvia, Vicia, Astragalus, Aster, Trigonella, Phlomis tuberosa,
Thymus i altele, dar i mezofile, unde condiiile ecologice permit: obsig
nearistat (Bromus inermis), pir tîrîtor (Agropyron repens), Trifolium repens, T.
pratense, Onobrychis viciaefolia, Filipendula hexapetala, Salvia pratensis i
altele.
Climatul. Condiiile climatice sunt caracterizate prin temperaturi medii
anuale care coboar pîn la 8,5°C i precipitaii medii anuale care sunt cuprinse
între 550-600 mm. Indicele de ariditate este de 30. Regimul hidric este periodic
percolativ, cu cantiti mai mari de ap infiltrat în sol.
Procese pedogenetice. În formarea cernoziomului argic intervin procesele
de bioacumulare, argiloiluviere i eluviere. Pe fondul unei levigri i alterri mai
puternice, humificarea este mai puin intens, cu acumularea unei cantiti mai
reduse de humus decît în cazul cernoziomurilor cambice. Eluvierea i migrarea
coloizilor liberi este mai intens decît în cazul cernoziomului cambic, aceasta pe
fondul unei debazificri i levigri mai accentuate. Levigarea coloidului de argil
din orizontul de suprafat, a determinat depunerea acestuia la nivelul orizontului
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
155
subiacent, cu formare de pelicule de argil atît la suprafaa cît i în interiorul
agregatelor structurale de sol, determinînd o difereniere textural pe profil la
nivelul acestui orizont.
Profilul de sol. Cernoziomul argic prezint urmtoarea succesiune de
orizonturi: Am – Bt - C sau Cca..
Orizontul Am are o culoare brun-închis pân la neagr, respectiv crome
mai mici de 2 la materialul în stare umed, textur lutoas pân la argiloas,
structur granular medie i o grosime de maxim 40- 50 cm.
Orizontul Bt are o culoare de orizont Am, respectiv brun închis cu valori
i crome mai mici de 3,5 la materialul în stare umed cel puin în partea
superioar i brun glbuie spre baz, textur luto-argiloas, structur prismatic.
Se evideniaz argil sub form pelicular, atît la suprafaa elementelor
structurale, cît i în interiorul acestora. Orizontul Bt are o grosime de pîn la 100
cm.
Orizontul Cca începe de la peste 125 cm, în unele cazuri chiar de la 150-
160 cm în jos i are culoare glbuie- albicioas.
Proprieti. Cernoziomul argiloiluvial are o textur difereniat pe profil,
luto-nisipoas, lutoas la nivelul orizontului Am i luto- argiloas, argiloas la
nivelul orizontului Bt, structur glomerular mic i medie bine dezvoltat în Am
i prismatic, slab pîn la moderat dezvoltat la nivalul orizontului Bt. Humusul
este de tip mull calcic. Coninutul de humus este de 3-5 g%, respectiv o rezerv de
150-180 t/ha. Cernoziomurile argice au o reacie neutr pân la slab acid, cu
valori pH de 6- 6,8. Gradul de saturaie în baze nu scade sub 75%,cu
predominarea cationilor de Ca. Prezint pe profil neoformaiuni biogene,
reprezentate prin coprolite, cervotocine, culcuuri i lcauri de larve i organisme
i uneori crotovine, în special la nivelul orizontului de
bioacumulare.Neofomaiunile de CaCo3 sunt prezene la nivelul orizontului Cca
sub form de eflorescene, pseudomicelii, pete, tubuoare, concreiuni.
Fertilitatea i folosina. Cernoziomurile argiloiluviale au proprieti
fizice, fizico-chimice, hidrofizice i de aeraie favorabile i nivel bun de
aprovizionare în elemente nutritive Dei unele proprieti fizico-chimice sunt sub
nivelul celor de la cernoziomul cambic, cernoziomul argiloiluvional este un sol
bun pentru toate utilizrile: culturi de câmp (grîu, orz, porumb, floarea soarelui,
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
156
sfecl de zahr, lucern, trifoi, in, mazre, fasole) , vi de vie ( struguri de mas i
pentru vin), plantaii pomicole (mr, pr, prun, cire, viin, piersic, cais), legume
i culturi furajere. Obinerea de producii mari i constante, este determinat de
aplicarea îngrmintelor chimice i organice cît i de aplicarea irigaiilor în cazul
anilor secetoi.
12.3. Faeoziom (FZ)
În timp, solul de tip faeoziom a avut diverse denumiri: cernoziom degradat
înconjurat de soluri de pdure i podzoluri, sol cenuiu închis de pdure,
pratoziom sau brunizem i sol cernoziomoid..
Faeoziomul este definit prin prezena la suprafaa profilului a unui orizont
de bioacumulare de tip Am, a crui crome sunt mai mici de 2 la materialul în stare
umed i subiacent un orizont care poate fi de tip Bt, Bv, sau AC i care cel puin
în partea superioar i cel puin pe feele elementelor structurale prezint crome i
valori mai mici de 3,5 la materialul în stare umed. Totodat, la nivelul
orizontului intermediar, sunt prezente pelicule organo-minerale. Faeoziomul cu
textur mijlocie i fin nu prezent un orizont Cca în primii 125 cm, iar la
faeoziomul cu textur grosier, orizontul Cca apare sub 200 cm. Diferena de
culoare între materialul în stare umed i cel în stare uscat la nivelul orizontului
Am, sub aspectul valorilor sau a valorilor + crome, este mai mare sau egal cu 1,5.
Rspândire. Faeoziomul este corespondentul ctre zonele mai umede i
mai reci, a cernoziomului, cernoziomului cambic i cernoziomului argic.
Faeoziomul ocup suprafee importante în Podiul Sucevei, Podiul Flticenilor,
în depresiunile subcarpatice Neam, Cracau, Tg.Secuiesc, Braov, Sibiu, pe unele
terase ale Moldovei i iretului, în zona înalt a Câmpiei Române i a Câmpiei
Banat-Cri i insular în depresiunile din estul Câmpei Transilvaniei.
Faeoziomurile ocup în România o suprafa pe o suprafa de aproximativ
1.300.000 ha. Solurile de tip faeoziom s-au format pe forme de relief cu suprafa
plan sau slab înclinat din depresiuni i pe suprafee înclinate ale versanilor, care
au un drenaj intern i extern slab, respectiv pe uniti geomorfologice care
prezint un caracter depresionar fa de relieful înconjurtor.
Materialul parental. Formarea i evoluia faeoziomurilor, a avut loc pe
depozite cu textur lutoas sau argiloas, uneori chiar grosier, reprezentate prin
depozite loessoide, luturi argiloase, argile marnoase loessoidizate.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
157
Vegetaia. Faeoziomurile s-au format sub influena unei vegetaii ierboase
mezohigrofile de fînea care s-a instalat în urma defririi pdurilor de foioase:
piuc (Agrostis tenuis), Festuca sulcata, F. pseudovina, F. valesiaca, brboas
(Botriochloa iscaemum), Koeleria gracilis, Poa pratensis var. angustifolia,
Lolium perenne, Medicago lupulina, M. falcata, Trifolium repens, Lotus
corniculatus, Astragalus onobrychis, Fragaria viridis, Origanum vulgare.
Pdurile de foioase iniiale (înainte de defriare) erau formate din stejrete
(Quercus petraea în amestec cu exemplare rare de Tilia tomentosa, Carpinus
betulus, Acer campestre, Sorbus torminalis, Fraxinus excelsior, arbutii Corylus
avellana, Crataegus monogyna, Evonimus europaea, E. verrucosa, Cornus mas,
C. sanguinea, Rhamnus frangula, Ligustrum vulgare, Sambucus nigra, specii
ierboase ca: Asperula odorata, Polygonatum latifolia, Pulmonaria officinalis, Poa
nemoralis, Asarum europaeum, Dactylis glomerata, Scila bifolia, Lamium
maculatum, Sanicula europaea, Anemone nemorosa, A. ranunculoides,
Convallaria majalis, Scrofularia nodosa i altele).
Climatul. Condiiile climatice sunt caracteristice zonelor umede i
rcoroase, caracterizate prin valori medii ale precipitaiilor de pîn la 800-900
mm, temperaturi medii anuale cuprinse între 7- 8ºC, valori ale evapotranspiraiei
poteniale de circa 600-650 mm, inferioare mediei anuale a precipitaiilor,
evideniindu-se astfel un regim hidric periodic percolativ.
Procese pedogenetice. Cu toate c solificarea se desfoar în zone umede
i rcoroase, datorit cantitilor mari de materie organic rmas în orizontul de
la suprafaa profilului cît i la suprafaa acestuia ca urmare a prezenei unei
abundente vegetaii ierboase mezohidrofile, datorit materialelor parentale bogate
în elemente bazice, cît i microclimatului mai blînd din zonele depresionare,
adpostite, solificarea decurge în sensul unei bioacumulri intense, cu formare de
humus de bun calitate, de tip mull calcic, cu migrarea coloizilor de humus i
argil de la nivelul orizontului de bioacumulare i depunerea acestora la nivelul
orizontului subiacent, cu formarea de pelicule organo-minerale pe feele cît i în
interiorul elementelor structurale.
Profilul de sol. Faeoziomul prezint pe profil urmtoarea succesiune de
orizonturi: Am - A/C - C sau Cca; Am - Bv - C sau Cca; Am - B
t
- C sau Cca.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
158
Orizontul Am are culoare brun închis-negr în stare umed, respectiv
crome mai mici sau egale cu 2, i brun cenuie în stare uscat, respective valori i
crome mai mici sau egale cu 3,5. Grosimea orizontului Am este de circa 40-60
cm.
Orizonturile A/C, Bv sau Bt au cel puin în partea superioar, culori închise
de orizont Am, respectiv valori i crome mai mici sau egale cu 3,5 la materialul în
stare umed i mai mici sau egale cu 5,5 la materialul în stare uscat. Diferena de
culoare între starea umed i starea uscat prezint valori sau valori i crome mai
mari, sau egale cu 1,5. Orizonturile subiacente Bv i Bt au o culoare brun-glbuie.
Orizontul C, este reprezentat de materialul parental sau orizontul Cca, care este
prezent sub adâncimea de 125- 150 cm i este caracterizat prin structur masiv i
prezena CaCO
3
, sub form de neoformaiuni, reprezentate prin vinioare, pete i
concreiuni.
Proprieti. Faeoziomul are la suprafaa profilului un orizont de
bioacumulare de tip Am, cu grad de saturaie în baze mai mare de 70%, frecvent
între 70- 85%, reacie slab acid, cu valori pH mai mari de 6 i coninut de humus
de 3,5- 6,5%, reprezentat prin humus de tip mull calcic. Textura la nivelul
orizontului Am este lutoas sau luto-nisipoas, structur granular, glomerular
bine dezvoltat. Trecerea la nivelul orizontului subiacent este treptat. Structura în
orizontul Bv este columnoid prismatic i i prismatic în Bt. La nivelul
orizontului Bv sunt prezente particule minerale fine i humus, acesta fiind
considerat un orizont de culoare sau de structur, avînd o culoare mai roiatic
decît a materialului parental, în timp ce la nivelul orizontului Bt sunt prezente
pelicule de argil pe feele i în interiorul elementelor structurale, cît i la nivelul
porilor i fisurilor, determinînd o difereniere textural pe profil la nivelul acestui
orizont.
Subtipuri. Pentru faeoziom sunt prezente în cadrul clasificrii S.R.R.S
2003, urmtoarele subtipuri: faeoziom tipic ( Am - AC - C sau Cca), faeoziom
greic ( Am - Ame - Bt - C sau Cca), faeoziom cambic ( Am – Bv - C sau Cca),
faeoziom argic ( Am - Bt - C sau Cca), faeoziom psamic, care are cel puin în
primii 50 cm ai profilului, o textura nisipoas, faeoziom pelic, care prezint cel
puin în primii 50 cm ai profilului, o textura argiloas, faeoziom gleic, care are
caractere gleice în intervalul 50- 100 cm, faeoziom calcaric, la care CaCO3 este
prezent înc din primii 50 cm ai profilului.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
159
Fertilitatea i folosina. Activitatea microbiologic, proprietile fizice,
chimice, fizico-mecanice, hidrofizice i de aeraie sunt bune, dar sub nivelul
corespondentelor din seria cernoziomurilor, fertilitatea crescînd de la
faeoziomurile cu orizont Bt, ctre cele cu orizont AC. În anii ploioi, cînd pe
aceste soluri apar fenomenul de stagnare a apei, în vederea eliminrii excesului de
ap i pentru îmbuntirea aeraiei, sunt necesare lucrri de mobilizare energic a
solului. Sporuri însemnate de producie se obin atît prin aplicarea de îngrminte
chimice pe baz de N, P i K, cît i prin aplicarea de îngrminte organice. Pe
faeoziomuri se obin rezultate bune prin aplicarea unor lucrri agrotehnice
adecvate i prin cultivarea acestor soluri cu cereale: grîu, orz, ovz, secar,
porumb, plante industriale: cartofi, sfecl de zahr, cînep, in pentru fuior, plante
furajere, plantaii pomicole i culturi legumicole.
12.3.1. Faeoziom greic (FZ gr)
Anterior clasificrii S.R.T.S. 2003, faeoziomul greic a fost denumit sol
cenuiu de pdure, fiind considerat ca tip de sol ce aparinea clasei Molisoluri.
Actualmente este considerat subtip de sol, inclus în clasa Cernisoluri i definit
prin prezena la suprafaa profilului a unui orizont de bioacumulare de tip Am,
urmat de un orizont Ame care prezint acumulri reziduale de cuar i subiacent
un orizont Bt având în partea superioar culoare brun închis de orizont molic,
respectiv cel puin pe faa elementelor structurale valori i crome mai mici de 3,5.
Rspândire. Faeoziomul greic ocup cu precdere partea de est a
României, în Podiul Sucevei, Podiul Bârladului, Cîmpia Jijiei i mai rar în
partea de nord a Dobrogei, pe terase, interfluvii, cîmpii înalte, dealuri joase i
versani slabi înclinai
Materialul parental. Faeoziomul greic s-a format i a evoluat pe
materiale parentale reprezentate prin depozite loessoide, loessuri, luturi i uneori
depozite argiloase i nisipoase.
Vegetaia.Vegetaia natural sub care s-au format faeoziomurile greice
este o vegetaie de silvostep, cu un caracter determinat de influena climatului
continental est european. Vegetaia de fînea (în parte deselenit pentru arabil)
este format din Poa pratensis, P. pratensis var. angustifolia, Lolium perenne,
Festuca pratensis, Agropyron repens, Medicago falcata, Lotus corniculatus,
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
160
Trifolium repens, Astragalus onobrychis, Taraxacum officinale, Rumex
acetosella, Galim verum, Salvia pratensis, Vicia cracca, i altele.
Climatul. Faeoziomul greic face tranziia de la cernoziom i faeoziom
cambic i argic ctre argiluvisolurile formate în zonele mai umede ( Pedologie-
curs unic 2005). Precipitaiile medii anuale din zona de formare i evoluie a
faeoziomului greic sunt de circa 610- 640 mm, în timp ce temperaturile medii
anuale oscileaz între 7°C i 9°C. Evapotranspiraia potenial este de aproximativ
630-670 mm anual, evideniind un regim hidric percolativ.
Procese pedogenetice. Procesul de solificare în cazul faeoziomului greic,
este orientat la nivelul orizontului Am în sensul unei bioacumulri intense cu
formare de humus de tip mull calcic în care predomin acizii huminici i o migra-
re atît a coloizilor liberi cît i a celor depui rezultând subiacent un orizont greic
cu eluviere slab Ame, îmbogit în particule grosiere rezistente la alterare i
gruni minerali dezbrcai de pelicula coloidal. La nivelul orizontului Bt sunt
prezente depuneri peliculare de argil migrat din orizonturile supraiacente, atît la
suprafaa cît i în interiorul elementelor structurale. CaCO3 este îndeprtat pe
profil, fiind prezent la nivelul orizontului Cca.
Profilul de sol. Faeoziomul greic prezint pe profil urmtoarea succesiune
de orizonturi: Am – Ame – Bt - C sau Cca.
Orizontul Am are crome mai mici sau egale cu 2 la materialul în stare
umed, respectiv oculoare brun cenuie închis. Grosimea orizontului Am este
de 30- 40 cm.
Orizontul Ame are o culoare brun cenuie mai deschis decât în orizontul
supraiacent, datorit eluvierii pariale a particulelor coloidale i îmbogirii
reziduale în gruni de cuar dezbrcai de pelicula coloidal. Grosimea
orizontului Ame are o grosime de circa 10-30 cm.
Orizontul Bt (60- 140 cm) are cel puin în partea superioar valori i crome
mai mici de 3,5 la materialul în stare umed, respectiv o culoare glbui închis,
care ctre partea inferioar a orizontului poate fi brun glbuie sau chiar rocat.
textur fin, structur prismatic.
Orizontul C sau Cca este situat la partea inferioar a profilului.
Pe profil sunt prezente neoformaiuni biogene sub form de coprolite,
cervotocine, culcuuri i/ sau lcauri de organisme, cu precdere la nivelul
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
161
orizontului de bioacumulare, iar în orizontul C sau Cca sunt prezente
neoformaiuni chimice de CaCO3. Orizontul Bt prezint frecvente pete de oxizi de
fier i concreiuni ferimanganice, cît i pelicule subiri sau moderat de groase de
argil. În orizontul Ame sunt prezente neoformaiuni reziduale, reprezentate prin
gruni izolai de cuar, dezbrcai de pelicula coloidal, sau alte particule
minerale rezistente la alterare.
Proprieti. Textura faeoziomului greic la nivelul orizontului Am este de
obicei lutoas, luto-nisipoas sau luto-argiloas. Structura este glomerular. În
orizontul subiacent Ame, textura este mai grosier, iar structura este poliedric
subangular. La nivelul acestui orizont sunt prezente frecvente particule nisipoase,
dezbrcate de pelicula coloidal. Procentul de argil în Ame înregistreaz o uoar
scdere. La nivelul orizontului Am, humusul de tip mull calcic evideniaz un
coninut de 3- 4%, cu predominarea acizilor huminici, respectiv o rezerv de 140-
160 t/ha pe adîncimea de 0- 50 cm. Gradul de saturaie în baze ajunge la 90% în
Am, dar coboar pîn la 65% în Ame, cu predominarea cationului bazic bivalent
de Ca. Valorile pH sunt neutre în Am (6,8) i moderat-puternic acid în Ame (5,2).
Orizontul Bt prezint o cretere a fraciunii de argil, cu un indice de difereniere
textural cuprins între 1,1- 1,6.
Fertilitatea i folosina. Pe ansamblul profilului proprietile fizice,
fizico- mecanice, hidrofizice i de aeraie sunt relative bune, dar sub nivelul de
favorabilitate al cernoziomurilor argice. Aplicarea unei agrotehnici adecvate i a
irigaiilor, permite pe aceste soluri obinerea de producii bune i stabile la culturi
legumicole, plante furajere, etc. Favorabilitate ridicat, în contextul aplicrii de
îngrminte chimice i organice, prezint culturile de floarea-soarelui, cartof,
sfecl de zahr, in de fuior, plataii pomicole i via de vie .
12.4. Rendzina (Rz)
Solul de tip rendzin se definete prin prezena la suprafaa profilului a
unui orizont de bioacumulare de tip Am de culoare închis, cu crome mai mici sau
egale cu 2 la materialul în stare umed i subiacent un orizont de tranziie de tip
AR, Bv, sau AC cu crome i valori mai mici de 3,5 la materialul în stare umed,
cel puin pe feele elementelor structurale iar la bazaprofilului, prezent între 20 i
50 cm, un orizont R sau Rn, reprezentat prin roci calcaroase sau prin materiale
parentale calcarifere.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
162
Rspândire. Arealul de rspîndire a solurilor de tip rendzin este
reprezentat de regiunile montane, submontane i de podi ale României, în
condiii de relief caracteristic acestor zone, cu altitudini cuprinse între 200 m-1800
m.
Materialul parental. Materialul parental este calcaros sau bogat în
elemente bazice de tip: calcar i pietriuri calcaroase, gips, dolomit i roci
magmatice i metamorfice cu caracter bazic i ultrabazic. Datorit rocilor de
solificare care sunt masive, consolidate, profilul format prezint o grosime mic i
un coninut ridicat de schelet. Prezena masiv a materialului scheletic, face ca în
urma prelucrrii mecanice a acestor soluri, utilajele agricole s trepideze. Rendzic
în limba polonez înseamn: “ a tremura”.
Vegetaia. Vegetaia natural sub care se formeaz i evolueaz solul de
tip rendzin, este cea caracteristic stepei, podiurilor, munilor i etajului
subalpin, în funcie de altitudinea la care se dezvolt, deoarece rendzina este un
sol litomorf care ce formeaz i evolueaz în toate zonele climatice, acolo unde se
regsesc condiiile de existen a materialului parental sau a rocii generatoare
menionate anterior (t. Puiu-1980).
Climatul. Rendzina se formeaz i evolueaz în condiiile unui climat care
variaz de la puin umed i cald, în care media anual a temperaturii este de circa
11,5°C , cu precipitaii medii anuale de 400-500 mm i pîn la un climat foarte
rece i umed, caracterizat prin valori ale temperaturii medii anuale de circa 2°C i
precipitaii medii anuale de peste 1000 mm.
Procese pedogenetice. În procesul de formare i evoluie a solului de tip
rendzin, intervine bioacumularea, care pe fondul unui material parental sau a
rocii generatoare de sol, bogat(e) în elemente bazice, determin formarea la
suprafaa profilului, a unui orizont de bioacumulare cu caracter molic. Prin
dizolvare treptat, scheletul calcaros elibereaz continuu ioni de calciu care
satureaz complexul adsorbtiv, neutralizînd acizii humici, determinînd formarea
de complexe organo-minerale stabile de humat de calciu.
Profilul de sol. Rendzina prezint pe profil urmtoarea succesiune de
orizonturi: Am – AR – R.
Orizontul Am are o culoare neagr pân la brun cenuiu-închis, respectiv
crome mai mici sau egale cu 2 la materialul în stare umed. Textura la nivelul
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
163
acestui orizont este lutoas, iar structura este glomerular medie. Orizontul Am
prezint frecvent material scheletic. Grosimea orizontului Am este de 20-30 cm,
ajungînd uneori la 40 cm.
Orizontul AR este constituit din material scheletic i / sau material solificat
cu însuiri asemntoare materialului din orizontul de bioacumulare, avînd
culoare de orizont Am, cel puin în partea superioar, respectiv valori i crome
mai mici sau egale cu 3,5 la materialul în stare umed. Orizontul AR are o
grosime de circa 10-15 cm.
Orizontul R este constituit din materialul parental calcaros consolidat, cu
caracter dolomitic sau gipsic, fisurat i / sau nefisurat. Orizontul R este prezent în
primii 150 cm i are o culoare deschis.
Proprieti. Rendzinele au textur lutoas, luto-argiloas, argiloas,
nedifereniat pe profil. Structura este glomerular medie. Rendzina are un
coninut ridicat de humus, de 5-10%, reprezentat prin humus de tip mull calcic, cu
predominarea acizilor huminici i un grad de saturaie în baze ridicat, cuprins între
75% i 100%. În zona montan reacia este slab acid, iar în step i silvostep
este slab alcalin, valorile pH oscilînd între 6,0 i 7,5.
Subtipuri. Solul de tip rendzin prezint urmtoarele subtipuri: rendzina
tipic ( Am – AR – R ), cu orizont R în primii 150 cm, rendzina cambic ( Am- Bv
– R ), cu orizont Bv situat subiacent orizontului de bioacumulare i rendzina litic
( Am – AR – R ), cu orizont R situate între 20 i 50 cm.
Fertilitate i folosin. Cu toate c solul de tip rendzin prezint un profil
scurt i are un coninut mare de material scheletic, datorit proprietilor chimice,
fizice, fizico-mecanice, hidrofizice i de aeraie relativ bune, aceste soluri,
utilizate în regim natural pentru silvicultur, pajiti i fînee naturale, prin
aplicarea de msuri ameliorative i a unei agrotehnici adecvate, pot i sunt
utilizate în scop agricol. Funcie de zona climatic în care se formeaz i
evolueaz, rendzina se preteaz, atât pentru culturi de câmp cât i pentru pajiti,
plantaii de vii i pomi precum i pduri. Fertilitatea solurilor de tip rendzin este
superioar fa de cea a solurilor montane, dar mai slab decât cea a solurilor din
zona de step i silvostep. Factorii limitativi ai fertilitii acestor soluri pentru
culturile agricole sunt: volumul edafic util sczut (grosime redus i coninut
ridicat de schelet), capacitatea pentru ap util sczut; rendzinele se lucreaz
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
164
greu, piesele active se uzeaz în scurt timp din cauza prezenei fragmentelor de
schelet. Se pot ameliora greu prin îndeprtarea fragmentelor de schelet,
combaterea eroziunii i fertilizarea cu îngrminte organice i minerale
(Pedologie- Curs unic, 2005).



C1oso Luv1so1ur1 (LUV)

Solurile incluse în clasa luvisoluri, evideniaz ca orizont de diagnoz, un
orizont de tip Bt, care are o culore cu valori i crome mai mari de 3,5 la materialul
în stare umed, începînd din partea superioar a acestuia. Luvisolurile nu prezint
orizont de tip Btna, dar pot avea la suprafaa profilului un orizont de tip O. În
unele cazuri, pot prezenta un orizont de tip y, grefat la nivelul orizontului Bt,
evideniind astfel pe profil, un orizont de tip Bty. Niciodat nu pot avea orizont de
tip W, sau Gr, sau sa, sau na, situat în primii 50 cm ai profilului.
Conform S.R.T.S.-2003, clasa Luvisoluri, include patru tipuri de sol:
Preluvosol, Luvosol, Planosol, i Alosol.
13.1. Preluvosol (El)
Preluvosolurile au o morfologie determinat de prezena la suprafaa
profilului, a unui orizont de bioacumulare de tip Ao, sau Am, urmat subiacent de
un orizont de iluviere de tip Bt, care are o culoare cu valori i crome mai mari de
3,5 la materialul în stare umed, începând din partea superioar a acestuia. Gradul
de saturaie în baze, este mai mare de 53%. Preluvosolurile, includ fostele soluri
de tip brun argiloiluvial i brun-rocat.
Rspândire. Preluvosolurile sunt rspândite la altitudini cuprinse între
150 m - 800 m, situate în regiunile de deal, de podi i piemont, uneori i în zona
cîmpiilor înalte, pe suprafee diferit frmîntate ca intensitate i care prezint un
drenaj bun. (Dealurile subcarpatice, Podiul Getic cu Pienonturile vestice, Podiul
Transilvaniei, Dobrogea de Nord ).
Materialul parental. Proluvosolul s-a format pe materiale parentale care
evideniaz un coninut ridicat de elemente bazice, în special cationi bazici
Cupítoíuí
l3
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
165
bivaleni de Ca i Mg. Materialul parental prezint o mare diversitate, putând fi
constituit din depozite loessoide, luturi, argile, nisipuri, conglomerate, gresii.
Vegetaia. În cazul preluvosolurilor, vegetaia natural dominant este
reprezentat prin pduri de cvercinee: Quercus frainetto (gârni), Q. cerris (cer),
Q. petraea (gorun), iar în zonele mai înalte apare i fagul (Fagus silvatica). Sub
vegetaia lemnoas se dezvolt i o bogat vegetaie ierboas vernal, format din
Anemone nemorosa, A. ranunculoides, Allium ursinum, Corydalis cava, Scilla
bifolia i altele, iar dup înfrunzirea arborilor se dezvolt plante de umbr i
semiumbr cum sînt: Asperula odorata, Dentaria bulbifera, Carex silvatica, Poa
nemoralis, Polygonatum officinale, Convallaria majalis, Campanula persicifolia
i altele.
Climatul este temperat continental umed, cu tempraturi medii anuale
cuprinse între 6
o
C - 10
o
C i precipitaii medii anuale de 600 mm, pîn la 1000
mm. Indicele de ariditate are valori cuprinse între 25-50. Evapotranspiraia este
sub 600 mm. Regimul hidric este de tip periodic percolativ sau percolativ.
Procese pedogenetice. Condiiile hidrotermice sunt favorabile
mineralizrii materiei organice, astfel încât sub aciunea bacteriilor i a
ciupercilor, a avut loc acumularea unei cantiti medii de humus, de tip mull
forestier, în care acizii huminici i acizii fulvici au aproximativ aceiai pondere. În
perioadele umede, prin alterare, se formeaz minerale argiloase i hidroxizi de fier
care imprim orizontului de suprafa, alturi de humus, o culoare brun - glbui-
ruginiu. Cu toate c alterarea i debazificarea ar trebui s fie intense, relieful cu
drenaj extern bun i prezena elementelor bazice care confer stabilitate coloizilor,
face ca pe profil s nu se evidenieze un orizont de eluviere.
Profilul de sol. Preluvosolul are un profil în general mai slab dezvoltat
comparativ cu solurile cu care se gsete în complex i prezint urmtoarea
succesiune de orizonturi: Ao - Bt - Ck sau Cn.
Orizontul Ao are o grosime de 20-30 cm, are culoare brun sau brun-
cenuiu, textur mijlocie sau fin, structur grunoas sau poliedric.
Orizontul Bt are o grosime de 90-130 cm, are culoare brun sau brun-
glbui, textur mijlocie-fin, structur prismatic.
Orizontul Ck apare de la adîncimea de 130-140 cm, are culoare brun-
glbui-deschis.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
166
Proprieti. Preluvosolul este slab difereniat textural la nivelul
orizontului Bt. Permeabilitatea solului pentru ap i aer este moderat. Coninutul
de humus este de circa 3 g%, aprovizionarea cu elemente nutritive moderat,
reacia slab acid, cu valori pH cuprinse în intervalul 6,0 - 6,4, iar gradul de
saturaie în baze este de circa 80% - 85%.
Subtipuri. Preluvosolul evideniaz urmtoarele subtipuri: preluvosol
molic (mo), care are la suprafaa profilului un orizont de bioacumulare, de tip Am,
preluvosol rocat (rs), care are un orizont Bt cu peste 50% nuane de 7,5 YR în
partea superioar; preluvosol rodic (ro), care are un orizont Bt cu peste 50%
nuane de 5 YR în partea superioar; preluvosol psamic (ps), prezint textur
grosier cel puin în primii 50 cm; preluvosol pelic (pe), prezint textur foarte
fin cel puin în primii 50 cm; preluvosol vertic (ys), prezint orizont vertic Ia
baza orizontului A; preluvosol sîagnic (st), are proprieti hipostag-nice (orizont
w) în prima jumtate a profilului; preluvosol gleic (gc), prezint proprieti gleice
la baza profilului; preluvosol calcic (ca), prezint orizont carbonato-acu-mulativ
sau calcic (Cea); preluvosol litic (li), prezint orizont R între 20- 50 cm;
preluvosol scheletic (qq), format pe materiale cu peste 75% schelet; preluvosol
sodic (ac), prezint orizont alcalizat sau hiposodic (ac).
Fertilitatea i folosina. Preluvosolurile prezint însuiri fizice, chimice,
hidrofizice, i biologice favorabile dezvoltrii plantelor. Datorit zonei de
formare, sunt create condiii bune privind asigurarea aprovizionrii cu ap a
plantelor. Excesul de ap din anii ploioi, cît i deficitul de ap din anii secetoi,
poate fi reglat prin aplicarea lucrrilor agrotehnice. În cazul suprafeelor înclinate
puternic i care evideniaz un drenaj intern i extern defavorabil, este absolut
obligatorie aplicarea de msuri antierozionale. Pentru realizarea unor producii
ridicate i constante, se recomand aplicarea de îngrminte chimice i
organice.Preluvosolurile sunt favorabile culturilor de cîmp: grîu, porumb, sfecl
de zahr, leguminoaslor pentru boabe: soia, mazre, fasole, plantelor furajere i
legumelor. În cazul preluvosolurilor situate pe versani, se recomand plantaiile
de vi de vie i pomi fructiferi: mr, pr, cire, viin, cais, piersic, prun.
13.2. Luvosol (Lv)
Conform S.R.T.S.-2003, luvosolul include ca subuniti de sol: sol brun
luvic, sol brun rocat luvic i luvisolul albic, care în clasificarea I.C.P.A.-1980, se
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
167
regseau ca uniti de sol. Luvosolul evideniaz la suprafaa profilului, un orizont
de bioacumulare de tip Ao, iar subiacent un orizont de splare, de tip El sau Ea.
Profilul se continu cu un orizont de îmbogire în argil, de tip Bt. Luvosolul
prezint un grad de saturaie în baze mai mare de 53%, cel puin la nivelul unui
suborizont din partea superioar a profilului i nu prezint o schimbare textural
abrupt, între orizontul E i orizontul Bt.
Rspândire. Luvosolul este rspîndit pe suprafee depresionare sau plane,
care prezint un drenaj intern i extern slab i sunt situate în zona dealurilor,
podiurilor i piemonturilor înalte, la o altitudine de 150m – 800 m, în complex cu
preluvosolul, planosolul i alosolul. În România, suprafee importante, ocupate cu
luvosoluri se gsesc în Banat, vestul i centrul Munteniei, Oltenia, Podiul Getic,
Piemonturile Vestice, Podiul Transilvaniei, Podiul Moldovei, Podiul Sucevei i
pe terasele vechi, situate în zonele umede ale cursurilor rîurilor interioare: Jiu, Olt,
Mure, Some, Arge.
Materialul parental. Este alctuit din material acid, srac sau lipsit de
calciu i minerale fero-magneziene, reprezentat prin: luturi, nisipuri, argile, gresii,
conglomerate i material rezultat din dezagregarea i alterarea rocilor magmatice
i metamorfice.
Vegetaia. Vegetaia natural este alctuit din pduri de cvercinee
(Quercus) i fag (Fagus silvatica), cu specii de amestec ca Quercus cerris,
Carpinus betulus, Ulmus procera, U. foliacea, Acer campestre, A. plataniodes,
Tilia cordata, Fraxinus excelsior, Cerasus avium i altele, arbutii Crataegus
monogyna, Evonimus europaea Cornus mas, Rhamnus frangula, Prunus spinosa
i altele, iar dintre speciile ierboase amintim Luzula albida, Cytisus austriacus,
Genista tinctoria, Polygonatum latifolium, Lamium maculatum, Pulmonaria
officinalis, Asperula odorata, Galium schultesii, Brachipodium silvaticum,
Bromus ramosum, Convallaria majalis i altele; dintre speciile ierboase acidofile
amintim Luzula albida, Poa nemoralis, Calamagrostis arundinacea care creiaz
condiii favorabile acidifierii.
Climatul. Luvosolul se formeaz i evolueaz în condiiile unui climat
umed i rcoros. Temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 6°C - 9°C.
Precipitaiile medii anuale, au valori cuprinse între 600mm i 900 mm. Indicele de
ariditate are valori de 35-60. Evapotranspiraia este de sub 600 mm, evideniindu-
se un regim hidric percolativ.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
168
Procese pedogenetice. Acumularea la suprafaa profilului a unei volum
mare de ap, care se menine o perioad lung de timp, pe fondul existenei unui
materialul parental srac în elemente bazice, a unui relief plan sau depresionar, cu
drenaj defectuos, cît i a unei vegetaii ierboase i lemnoase cu caracter acidofil,
determin o accentuare a manifestrii proceselelor de debazificare, levigare i
argilizare, cu evidenierea unor procese intense de eluviere-iluviere.
Bioacumularea este redus, resturile organice vegetale fiind descompuse
predominant sub aciunea ciupercilor, cu formarea unei cantiti reduse de humus,
în care predomin acizii fulvici. Datorit alterrii intense a componentei minerale,
are loc îndeprtarea coloidului de argil de la suprafa, cu acumulare la nivelul
orizontului Bt, unde se evideniaz o difereniere textural pe profil. Debazificarea
i alterarea intens, determin formarea pe profil, supraiacent orizontului de
difernire textural, a unui orizont de eluviere mai mult sau mai puin intens, de
tip El sau Ea, caracterizat printr-o îmbogire rezidual în gruni de cuar
dezbrcai de pelicula coloidal i alte particule minerale rezistente la alterare.
Profilul de sol. Luvosolul prezint pe profil, urmtoarea succesiune de
orizonturi: Ao – El – Bt – C sau R sau Ao – Ea – Bt – C sau R.
Orizontul Ao are o grosime de 10-20 cm i o culoare brun, brun-cenuiu
deschis. Textura este medie ( luto-prfoas sau lutoargiloas). Structura este
granular slab evideniat. Activitatea biologic este redus.
Orizontul El sau Ea are o grosime de circa 20-40 cm i o culoare cenuie,
mai deschis decît a orizontului supraiacent. Textura este grosier. Este
nestructurat sau are o structur plat. Prezint o îmbogire rezidul în silice
coloidal. Activitatea biologic este foarte redus.
Orizontul Bt are o grosime de peste 130 cm. Are o culoare brun-glbui.
Textura este luto-argiloas, iar structura este prismatic-masiv. Sunt prezente
pelicule de argil, atît la interiorul, cît i la exteriorul agregatelor structurale.
Orizontul C este alctuit din material rezultat din roca dezagregat. Nu are
structur i de regul este lipsit de carbonai. În cazul luvosolurilor formate pe roci
dure, consolidate i compacte, orizontul C este înlocuit de orizontul R.
Proprieti. Luvosolul prezint o difernire textural moderat i / sau
puternic, în special între orizonturile El sau Ea i Bt. Procentul de argil în
orizontul Bt este de circa 1,5-2 ori mai mare decât în orizontul El sau Ea. Textura
este luto-nisipoas sau lutoas la nivelul orizontului de bioacumulare, luto-
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
169
nisipoas, nisipoas la nivelul orizontului de eluviere i luto-argiloas, uneori
chiar argiloas la nivelul orizontului de iluviere. Structura este grunoas slab
dezvoltat în orizontul Ao, poliedric sau chiar lamelar în orizontul El sau Ea i
prismatic, bine evideniat în orizontul Bt. Regimul aerohidric este defectuos.
Humusul este de calitate inferioar, cu predominarea acizilor fulvici ( circa 2 g%,
respectiv o rezerv de 60- 120 t/ha, pe adîncimea de 0-50 cm ). Valorile pH sunt
în general mai mici de 5 (pH = 4,8-5,8), evideniind o reacie moderat acid.
Gradul de saturaie în baze este mai mic de 50%- 60%. Coninutul de elemente de
nutriie este mic, iar activitatea biologic i microbiologic este redus.
Subtipuri. Luvosolul poate prezenta urmtoarele subtipuri: luvosol
umbric (um), care are la suprafaa profilului un orizont de bioacumulare de tip Au;
luvosol rocat (rs), care evideniaz pe profil un orizont Bt cu valori i crome de
7,5YR; luvosol rodic (ro), care prezint pe profil un orizont Bt cu valori i crome
de 5YR; luvosol calcic (ca), care are la baza profilului un orizont Cca; luvosol
rezicalcaric (rk), care prezint din primii 125 cm, un orizont C, cu carbonai
reziduali; luvosol psamic (ps), care evideniaz cel puin în primii 50 cm ai
profilului, o textur grosier; luvosol vertic {vs), care prezint un orizont vertic,
grefat la baza orizontului de bioacumulare; luvosol albic (ab), care are pe profil un
orizont de eluviere, de tip Ea; luvosol glosic (gl), care are un profil de tip:
Ao - Ea - E+B – Bt – C, respectiv prezint o întreptrundere a orizonturilor E i
B, sub forma unor limbi; luvosol planic (pl), care are schimbare textural brusc
sau abrupt între orizontul E i B, pe o grosime de 7,5-15 cm; luvosol stagnic (st),
care are un orizont w, în prima jumtate a profilului; luvosol gleic (gc), care are la
baza profilului, un orizont de tip G; luvosol litic (li), la care orizontul de tip R este
situat în intervalul 20cm-50 cm; luvosol scheletic (qq), care are un coninut în
fragmente de schelet, de peste 75%; luvosol sodic (ac), care evideniaz prezena
pe profil a unui orizont hiposodic.
Fertilitatea i folosina. Datorit proprietilor fizice, hidrofizice, fizico-
mecanice, termice i de aeraie, cît i coninutului relativ redus de substane
nutritive, luvosolul are o fertilitate natural mijlocie spre sczut.Prin aplicarea
unei agrotehnici adecvate, în vederea reglrii regimului aerohidric, a unor msuri
hidrotehnice pentru eliminarea excesului de ap de la suprafa sau de compensare
a deficitului de umiditate, prin executarea unor lucrri de combatere i prevenire a
eroziunii, cît i prin aplicarea de îngrminte chimice i organice i a
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
170
amendamentelor calcaroase, luosolurile pot fi cultivate cu grîu, porumb, floarea
soarelui, ovz, trifoi, mazre, fasole, cartofi. Rezultate satisfctoare se obin i în
cazul punilor i fîneelor. Plantaiile pomicole i via de vie au o favorabilitate
redus.
13.3. Planosol (Pl)
Planosolul este definit prin prezena la suprafaa profilului a unui orizont
de bioacumulare de tip Ao i subiacent un orizont de eluviere de tip El sau Ea i
un orizont de iluvire a coloidului de argil, de tip Bt. Între orizontul E i orizontul
B se evideniaz o schimbare textural brusc sau abrupt, pe cel mult 7,5 cm.
Rspândire. Planosolul este rspîndit pe areale depresionare cu un relief
frmântat, din zonele de deal, podi i piedmont, uneori în zonele de teras i
cîmpii umede, pe suprafee care prezint drenaj intern i extern deficitar, în
asociaie cu luvosolul i alosolul. În România, planosolul se întîlnete în Podiul
Getic, Podiul Transilvaniei, Podiul Sucevei, Piemonturile vestice, Subcarpai,
Depresiunile Baia-Mare i Oa i pe terasele vechi ale Jiului, Oltului, Mureului,
Argeului.
Materialul parental. Planosolul se formeaz i evolueaz în condiiile
unui material parental bistratificat, cel superior cu textur luto-nisipoas, nisipoas
i cel inferior cu textur argiloas, srac în elemente bazice, constituit din luturi i
argile.
Vegetaia. Planosolurile evolueaz sub o vegetaie natural format din
pduri de cvercinee (Quercus robur, Q. frainetto, Q. petraea) la o altitudine de
200 – 800 m i fag în care predomin speciile acidofile. Flora ierboas acidofil
este format din rogoz (Carex pilosa), horti (Luzula nemorosa), mur (Rubus
hirtus), iar dintre arbutii acidofili amintim afinul (Vaccinium myrtillus), i mai
rar meriorul (Vaccinium vitis idaea), Bruckenthalia spiculifolia, Calluna vulgaris
i altele.
Climatul. Planosolul evolueaz în condiiile unui climat umed i rcoros,
caracterizat prin temperature medii anuale, cuprinse între de 6°C- 10°C i
precipitaii medii anuale de 600mm- 1000 mm. Indicele de ariditate are valori
de34– 55. Evapotranspiraia potenial prezint valori inferioare nivelului de
precipitaii din zona de formare i evoluie, evideniindu-se astfel un regim hidric
percolativ.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
171
Procese pedogenetice. Întensitatea procesului de bioacumulare este
redus, cu formarea unei cantiti mici de humus ( circa 2 g% ), de calitate slab,
cu predominarea acizilor fulvici. Condiiile climatice, caracterul acidofil al
vegetaiei, cît i lipsa sau cantitaatea redus de elemente bazice la nivelul
materialului parental, fac ca procesele de debazificare, alterare i eluviere, s se
manifeste cu intensitate, cu evidenierea pe profil a unor orizonturi specifice.
Profilul de sol. Planosolul prezint urmtoarea morfologie: Aow - Elw -
Btw - C.
Orizontul Aow are o gosime mai mic de 25 cm i o culoare cenuiu-brun-
deschis, cu pete de oxidare i de reducere, datorit stagnogleizrii. Textura este
lutoas sau luto-argiloas. Evideniaz o structur granular bine dezvoltat.
Orizontul Elw are o grosime de 10- 30 cm i o culoare cenuiu-deschis,
datorit grunilor de cuar dezbrcai de pelicula coloidal i cu frecvente pete
cenuii- vineii de stagnogleizare. Textura este lutoas sau luto- nisipoas.
Structura este plat slab format, sau este lipsit de structur
Orizontul Btw are o grosime de peste 150 cm i o culoare brun sau brun-
glbui i prezint cel puin în jumtatea superioar frecvente pete de
stagnogleizare. Textura este argiloas sau argilo- lutoas. Structura este masiv-
bolovnoas la materialul în stare uscat. Evideniaz pelicule de argil la
suprafaa i în interiorul agregatelor structurale, cît i numeroase concreiuni de
fier i mangan de diferite mrimi (bobovine).
Orizontul C este present de regul sub adîncimea de 160 cm- 180 cm i
este reprezentat prin materialul parental, care de regul nu este afectat de procesul
de solificare.
Proprieti. Planosolul prezint difereniere textural clar pe profil,
deoarece coninutul de argil la nivelul orizontului Bt este de peste 2 ori mai mare
decît la nivelul orizontului supraiacent. În cazul planosolului între orizontul de
eluviere i cel iluvial, are loc o schimbare textural abrupt, pe mai puin de 7,5
cm. Prezena prelungit a excesului de umiditate, determin grefarea la nivelul
orizonturilor de pe profil, a orizonturilor de stagnogleizare. Planosolul este un sol
cu compactitate ridicat i care prezint o permeabilitate foarte redus pentru ap
i aer. Coninutul de humus este sczut, de circa 1,5 g%- 2 g%, respectiv o rezerv
de 60 t/ha– 120 t/ha, cu predominarea acizilor fulvici asupra acizilor huminici.
Calitatea slab a humusului, determin o aprovizionare redus cu elemente
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
172
nutritive. Reacia planosolului este acid, cu valori pH de 4- 5,5. Lipsa
elementelor bazice la nivelul materialului parental, determin valori sczute ale
gradului de saturaie în baze, care este mai mic de 60. Activitaea biologic i
microbiologic este foarte redus.
Subtipuri. S.R.T.S. – 2003, indic pentru planosol, urmtoarele subtipuri:
planosol albic (ab), la care orizontul de eluviere are o grosime de minimum 10 cm
i este de tip Ea; planosol vertic (vs), care la baza orizontului de bioacumulare,
prezint orizont vertic; planosol stagnic (st), care evideniaz în jumtatea
inferioar a profilului, un orizont W; planosol solodic (ac), care are pe profil un
orizont de tip Btac.
Fertilitatea i folosina. Datorit proprietilor fizice, chimice, fizico-
mecanice, hidrofizice i de aeraie deficitare, planosolul are o fertilitate natural
slab.Prin aplicarea de msuri ameliorative ce constau în lucrri profunde de
afînare i scarificare, în vederea eliminrii excesului de umiditate, prin fertilizare
organic i mineral pentru ridicarea aprovizionrii cu principalele elemente de
nutriie i prin aplicarera de amendamente calcaroase pentru corectarea reaciei
acide, aceste soluri sunt cultivate cu plante care au o înrdcinare superficial. În
general sunt utilizate în silvicultur sau sunt ocupate de puni i fîneae. Datorit
compactitii ridicate nu sunt recomandate în vederea înfiinrii de plantaii
pomicole, sau pentru via de vie.
13.4. Alosol (Al)
Alosolul ca de tip de sol este sinonim alosolurilor din Baza mondial de
referin (WRBSR), fiind introdus de S.R.T.S. – 2003. Alosolul este caracterizat
prin prezena la suprafaa profilului a unui orizont de bioacumulare de tip Ao sau
Au i subiacent un orizont de eluviere, de tip El, sau de orizont îmbogit în argil,
de tip Bt, care evideniaz proprieti alice în intervalul 25 cm i 125 cm adâncime
pe cel puin 50 cm grosime, sau pe cel puin jumtate din orizont, în cazul în care
materialul parental sau roca generatoare de sol sunt situate la mic adâncime. În
unele cazuri, la suprafaa profilului poate fi present un orizont organic
nehidromorf, de tip O. Prezena excesului pluvial de ap stagnant, la nivelul unor
orizonturi de pe profil, determin uneori, manifestarea sub adîncimea de 50 cm, a
unor proprieti stagnice intense sau moderate.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
173
Proprietile alice caracterizeaz materialele acide cu coninut ridicat de Al
schimbabil, care au mai mult de 24 me /100 g argil saturaie în Al din capacitatea
total[ de schimb cationic, respectiv (Al/T) • 100, mai mare de 60% i o reacie în
KC1 sau CaCl2, cu valori pH mai mici de 4.( D. Vasile- 2005).
Rspândire. Alosolul ocup suprafee pleistocene, cu aspect depresionar
sau plan, uneori înclinate, situate în zona dealurilor, podiurilor, piemonturilor
înalte i în zona montan. Alosolul se gsete în asociaie cu preluvosolul,
luvosolul i planosolul, spre zone mai înalte, caracterizate prin temperaturi mai
coborîte i precipitaii mai intense .
Materialul parental. Prezena argilelor, a luturilor, a conglomeratelor i a
gresiilor, care evideniaz un coninut redus elemente bazice i ridicat de aluminiu
schimbabil, face ca materialul parental pe care s-au format i au evoluat
alosolurile, s aib un caracter puternic acid i s prezinte un coninut mare de Al
schimbabil.
Vegetaia. Vegetaia natural este, în cea mai mare parte, acidofil i
puternic acidofil. Vegetaia lemnoas este foarte eterogen fiind format din
pduri de fag, de gorun, de fag în amestec cu gorun: (Fagus silvatica, Quercus
dalechampii, Q. polycarpa, Q. Petraea, la care se adaug: Tilia tomentosa,
Fraxinus excelsior, Carpinus betulis, Ulmus foliacea, Acer campestre i altele;
dintre arbuti menionm: Crataegus monogyna, Cornus mas, Cornus sanguinea,
Rhamnus frangula, Prunus spinosa, Rosa canina, Ligustrum vulgare, Evonymus
verrucosa i altele iar dintre speciile ierboase Brachipodium silvaticum, Melica
uniflora, Dactylis glomerata, Luzula nemorosa, Botriochloa ischaemum, Festuca
sulcata, F. valesiaca, Cytisus austriacus, Genista tinctoria, pecetea lui Solomon –
Polygonatum latifolium, pochivnicul – Asarum europaeum, mierea ursului –
Pulmonaria officinalis, vinaria – Asperula odorata, obsig – Bromus ramosum,
firua de pdure – Poa nemoralis i altele.
Climatul. Comparativ cu luvosolul, alosolul se formeaz i evolueaz în
condiiile unui climat mai umed i mai rcoros, caracterizat prin temperaturi medii
anuale cuprinse între 5°C- 8°C i precipitaii medii anuale de 600mm- 1000 mm.
Indicele de ariditate are valori de 35- 60. Evapotranspiraia este de sub 600 mm,
evideniindu-se un regim hidric percolativ.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
174
Procese pedogenetice. Bioacumularea se manifest cu intensitate redus,
astfel încît rezult o cantitate mic de humus, de calitate slab, în care predomin
acizii fulvici. Pe fondul reliefului depresionar, a materialelor parentale srace în
elemente bazice, a vegetaiei cu caracter acidofil i a unui exces de ap, procesele
de debazificare i eluviere sunt intense, astfel încît solul format a fost supus unor
procese îndelungate de alterare chimic. Coloidul de argil este antrenat în mare
parte la nivelul orizontului Bt, unde este depus sub form pelicular. Prin
debazificarea complexului coloidal, are loc o îmbogire a solului în ioni de
aluminiu, determinînd astfel o accentuare a acidifierii solului. Coninutul ridicat în
aluminiu extractibil, de peste 35% din capacitatea total de schimb cationic,
evideniaz un grad de saturaie în aluminiu de peste 60% / T i o reacie acid
foarte puternic acid, respective valori pH mai mici de 4. Procesele pedogenetice
au determinat o transformare mai intens a substratului mineral, astfel încît, acesta
prezint un coninut sczut în mineralele primare alterabile, iar alterarea
mineralelor silicatice bistratificate de tip 2:1 trece în stadiul de degradare sau
mobilizare a Al.( D. Vasile – 2005).
Profilul de sol. Alosolul prezint pe profil, urmtoarea succesiune de
orizonturi: Ao - EI - Bt - C .
Datorit alterrii i debazificrii intense, coloizii de humus i argil au fost
în parte eluviai, evideniind la nivelul orizontului Ao, o îmbogire rezidual în
gruni de cuar dezbrcai de pelicula coloidal i de silice coloidal, motiv
pentru care orizontul Ao are o culoare deschis, respectiv cenuiu sau cenuiu-
brun. Grosimea orizontului Ao este de 10- 20 cm. Textura este lutoas sau luto-
argiloas, iar structura este granular mic, sau poliedric, slab dezvoltat.
Orizontul El, este srcit în coloizi organo-minerali, evideniind un
coninut mai ridicat în silice coloidal, comparativ cu orizontul supraiacent.
Textura este lutoas sau luto-argiloas, iar structura este plat, slab format. Are o
grosime de circa 30 - 40 cm.
Orizontul Bt este dezvoltat puternic, avînd o grosime de peste 180 cm.
Textura este argilo-lutoas, argiloas, iar structura este prismatic masiv.
Culoarea acestui orizont este brun-glbui, pe fondul unor pete frecvente de
pseudogleizare în prima parte a orizontului. Evideniaz pelicule de argil la
suprafaa i în interiorul agregatelor structurale, cît i numeroase concreiuni de
fier i mangan de diferite mrimi (bobovine).
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
175
Orizontul C este situat la baza profilului, de regul sub adîncimea de 200
cm. Textura este diferit, în funcie de natura materialului parental. Este lipsit de
structur i nu evideniaz prezena carbonailor.
Proprieti. Alosolul este un sol rece i compact, care prezint o per-
meabilitate redus pentru ap i aer i care în general se prelucreaz greu.
Humusul este de calitate inferioar, cu predominarea acizilor fulvici. Alosolul
prezint o aprovizionare slab în elemente de nutriie. Reacia alosolului este
puternic acid, cu valori pH de 4 - 4,5. Gradul de saturaie în baze prezint valori
situate în general sub 53%. Aciditatea hidrolitic este mare. Prezena ionilor de
aluminiu mobil, care sunt toxici, pe fondul manifestrii fenomenelor de
imobilizare a fosforului, determin formarea în sol, a fosfailor insolubili de
aluminiu i fier. Activitatea biologic i microbiologic este slab..
Subtipuri. Alosolul evideniaz prezena urmtoarelor subtipuri: alosol
umbric (um), care are la suprafaa profilului un orizont de bioacumulare de tip Au;
alosol preluvic (el), care nu prezint pe profil un orizont de eluviere; alosol albic
(ab), la care evideniaz pe profil un orizont de eluviere de tip Ea; alosol stagnic
(st), care are în prima jumtate a profilului un orizont w; alosol cambi-argic (cr),
la care orizontul B prezint în partea superioar caractere cambice, iar partea în
partea inferioar, caractere argice; alosol litic (li), la care caracterul litic este
present în intervalul 20 cm -50 cm; alosol scheletic (qq), care prezint peste 75%
schelet.
Fertilitatea i folosina. Datorit proprietilor fizice, chimice i de
troficitate puin favorabile, fertilitatea natural a alosolului, este redus. Reacia
acid i coninutul ridicat de Al mobil, fac ca aceste soluri, în condiii naturale, s
fie ocupate cu puni i fînee, sau s fie utilizate în silvicultur, cu specii
tolerante la aceste condiii ecologice. Ameliorarea alosolurilor, în scopul utilizrii
agricole, implic msuri agroameliorative de aplicare a amendamentelor
calcaroase, pentru corectarea aciditii puternice i micorarea coninutului în Al
mobil, cît i de prelucrare profund prin scarificare, în vederea corectrii per-
meabilitii reduse pentru ap i aer a solului. În cazul alosolului, aportul de
elemente de nutriie, determinat prin aplicarea de îngminte chimice pe baz de
azot, fosfor i potasiu, cît i a îngrmintelor organice fermentate, determin
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
176
deasemenea ridicarea fertilitii. Nu sunt recomandate pentru înfiinarea
plantaiilor viti-pomicole.



C1oso Pe11so1ur1 (P£L)

S.R.T.S-2003, include în clasa Pelisoluri, dou tipuri de sol: pelosolul i
vertosolul. Caracterele de diagnoz ale solurilor din aceast clas, sunt prezena pe
profil a orizontului pelic (z) sau a orizontului vertic (y), cu limit superioar înca-
drat între 0-20cm i a cror limit inferioar de adîncime este de peste100 cm. În
cazul solurilor cu folosin arabil, limita superioar de adâncime a orizonturilor y
i z, reprezint limita de adâncime a stratului arabil. Solurile din clasa Pelisoluri,
nu evideniaz proprieti stagnice intense (W), proprieti gleice (Gr) sau
proprieti salsodice intense (sa sau na), în primii 50 cm ai profilului de sol.
14.1. Pelosol (Pe)
Pelosolul a fost introdus ca unitate distinct, de S.R.T.S-2003. Caracterul
diagnostic al pelosolului, este dat de prezena pe profil, în intervalul de la
suprafaa terenului sau adâncimea stratului arat i pîn la o adîncime de peste 100
cm, a unui orizont pelic (z), a crui agregate structurale sunt prismatice sau
poliedrice i uneori prezint fee de alunecare. Orizontul z, are o împachetare
strîns i este plastic în stare umed, iar în stare uscat, prezint crpturi largi i
adînci.
Rspândire. Pelosolul este rspîndit pe terenuri uor depresionare i
mltinoase,cu altitudini cuprinse între 100m i 600 m, din Câmpia aluvial
Timi-Bega, Depresiunea Oltului, Depresiunea Jijia-Bahlui, fiind asociat în
teritoru cu vertosoluri1e sau alte soluri argiloase. N.Florea- 2004, indic la
nivelul României, o suprafa de circa 310.000 hectare, ocupat cu pelosoluri.
Materialul parental, este constituit din depozite fluvio-lacustre cu textur
fin i din minerale argiloase.
Vegetaia. Vegetaia acestor zone este forestier (subzona pdurilor de
stejar – Quercus petraea, Q. robur), sau ierboas, caracteristic silvostepei, care
Cupítoíuí
l4
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
177
alterneaz cu plante cultivate (grîu, secar, porumb, fasole, lucern) prin
modificarea categoriilor de folosin. Distribuia rdcinilor plantelor cultivate
este relativ uniform în partea superioar a profilului i preferenial pe pereii
fisurilor.
Climatul. Precipitaiile medii anuale, sunt cuprinse în intervalul 550mm i
850 mm, iar temperaturile medii anuale, oscileaz între 6-10°C. Zona de formare
i evoluie a pelosolurilor, prezint o alternan a intervalelor umede, cînd are loc
gonflarea solului, cu intervale uscate, cînd are loc contracia solului, cu formarea
fisurilor. Predominarea în sol a mineralelor neexpandabile, face ca amplitudinea
de variaie, pentru lrgirea fisurilor, s fie redus.
Procese pedogenetice. În cazul pelosolului, solificarea este determinat de
procese de bioacumulare, stagnogleizare i de procesele alternative i repetate de
gonflare-contracie a mineralelor argiloase. Coninutul ridicat de argil, de peste
45%, determin acumularea la suprafaa profilului, a materiei organice moderat
humificate i formarea de complexe argilo-humice. Intensitatea procesului de
mineralizare, la interiorul elementelor structurale delimitate de fisuri1e formate,
este relativ redus. În zonele umede, pe materiale cu textur fin, în absena
perioadelor foarte secetoase, nu se formeaz fee de alunecare discontinue
caracteristice orizontului pelic. (Pedologie-Curs unic, 2005).
Profilul de sol. Pelosolul prezint pe profil, urmatoarea succesiune de
orizonturi: Ao -ABz-Bzw - BzGr.
Orizontul Ao are o grosime de 15-30, textur fin-mijlocie, structur
poliedric i o culoare brun-cenuiu. Orizontul Ao, este strbtut de o retea deas
de radacini, iar în anotimpul secetos evideniaz crpturi de circa 1- 2 cm
largime.
Orizontul ABz are grosime de 15- 20 cm, textur mijlocie- fin, structur
poliedric angular mare i medie i are o culoare brun-cenuiu. Are aspect
compact, prezint separaii ferimanganice i bobovice mici, iar în anotimpul
secetos, prezint crapaturi.
Orizontul Bzw are o grosime de circa 60- 80 cm, textur argiloas,
structur poliedric mare sau masiv i o culoare brun închis. Prezint bobovine
ferimanganice. Este foarte dens i compact. Evideniaz crpturi de pîn la 1- 2
cm lrgime.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
178
Orizontul BzGr este situat la baza profilului, are textur mijlocie- fin,
structur masiv i o culoare cenuiu oliv. Prezint concreiuni calcaroase i
bobovine mari. Este lipsit de rdcini.
Proprieti. Pelosolul are o textur argiloas. Coninutul de humus este de
circa 3- 5 g%. Pelosolul prezint o aeratie deficitar i o permeabilitate sczut
pentru ap i aer la nivelul tuturor orizonturilor. În anotimpul secetos, datorit
fisurilor profunde care apar în sol, are loc o umezire neuniform la nivelul
agregatelor structurale. Pelosolul este un sol greu i rece, care opune rezisten
ridicat la prelucrare. Datorit coninutului mare de ap reinut, intervalul optim
pentru efectuarea lucrrilor agricole este scurt. Reactia solului este slab acid pân
la slab acalin, cu valori pH cuprinse între 5,8- 8,4. Coninutul ridicat de argil i
humus, determin o mare capacitate de schimb cationic, de 26- 35 mg/ 100 g sol.
Predominarea mineralelor argiloase de tip illit, la nivelul orizontului pelic, face ca
la nivelul aceluiai coninut de argil, mrimea capacitii de schimb cationic, s
fie mai mic în orizontul pelic decât în orizontul vertic.
Subtipuri. Pelosolul prezint urmtoarele subtipuri: pelosol tipic (Ao -
ABz - Bzw - BzG), pelosol brunic, care prezint o culoare deschis la nivelul
orizontului de bioacumulare, respectiv crome mai mari de 2, pelosol argic (Ao –
ABz - Btzw - BzG), pelosol gleic, care are proprieti gleice, în intervalul 50 cm-
100 cm, pelosol stagnic, care evideniaz proprieti hipostagnice în primii 100
cm sau în intervalul 50 cm- 200 cm.
Fertilitatea i folosina. Pelosolul evideniaz o fertilitate natural relativ
sczut, fiind încadrat în clasele a-III-a sau a -IV- a de pretabilitate pentru arabil i
în clasele III- V de pretabilitate silvic.
Pelosolurile este folosit ca fânea sau ca arabil, fiind cultivate cu cereale
i plante furajere (lucern, trifoi in amestec cu graminee), dup aplicarea de
msuri ameliorative.
14.2. Vertosol (Vs)
Vertosolul este cunoscut i sub denumirea de vertisol, cernoziom argilos,
lcovite asfaltoid, cernoziom compact, sol zlotoas, morogan, smolni.
Vertosolul are ca orizont de diagnoz un orizont vertic, situat între suprafaa
solului sau adâncimea arturii i cel puin 100 cm adîncime, care prezint în
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
179
partea superioar i mijlocie a profilului, un coninut de minim 30% argil,
predominant smectitic. Prezena feelor de alunecare este obligatorie.
Rspândire. Vertosolul se gsete dispersat, pe suprafee restrînse, la
altitudini cuprinse între 100m i 600m, în condiii de relief depresionar de cîmpie
umed i semiumed, de podi i premontan de piemont, din nordul Câmpiei
Române, Cîmpia de Vest, Cîmpiile piemontane i Dealurile Banatului i
Criurilor, Cîmpia Jijiei, Câmpia Moldovei, Podiul Getic, Podiul Transilvaniei.
Materialul parental. Este constituit din argile gonflante. Prin umezire,
coninutul de peste 30% argil, frecvent peste 50%, predominant gonflant,
determin o mrire foarte mare de volum.
Vegetaia. Vegetaia natural sub influena creia s-au format i au evoluat
vertosolurile, a fost o vegetaie higrofil, peste care ulterior s-a instalat o vegetaie
ierboas specific stepei i/ sau de pdure (gârni - Quercus frainetto, stejar i
fag). În prezent vegetaia natural a fost înlocuit prin schimbarea categoriei de
folosin.
Climatul. Conditiile climatice se caracterizeaz prin precipitaii medii
anuale a cror valori sunt cuprinse în intervalul 500 mm- 900 mm i cu
temperaturi medii anuale care oscileaz între 5°C -9°C. În formarea vertosolurilor,
condiia climatic de alternan a perioadelor umede, cu cele uscate, este esenial.
Procese pedogenetice. Solificarea vertosolului este determinat de
aciunea proceselor de bioacumulare, automulcire i de alternana contracie-
gonflare.
Bioacumularea este caracterizat prin acumulare mai mic sau mai mare a
humusului,de obicei calcic, de la suprafaa profilului, pîn la adîncimea de 100-
130 cm.
Din combinarea humusului cu mineralele argiloase i cu oxizii de fier, se
formeaz compui organo- minerali.
Datorit alternanei repetate dintre starea uscat i cea umed, în primii 5 -
10 cm se formeaz un strat afânat de mulci, constituit din agregate structurale
poliedrice dure, proces denumit automulcire. Alternana anotimpurilor secetoase
cu cele umede, pe fondul unui coninut ridicat de minerale argiloase cu reea
extensibil, determin manifestarea proceselor de contracie- gonflare. În lipsa
apei, are loc contracia solului, cu formare de fisuri i crpturi adînci care ajung
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
180
pîn la adâncimea de 120 cm, în care sunt antrenate i depuse o parte din
agregatele structurale din stratul de mulci.
Prezena apei, determin o umezire, urmat de închiderea crpturilor i a
fisurilor. Umezirea, determin intensiti i orientri diferite a presiunilor generate
de gonflare.
Presiunea foarte puternic exercitat în urma gonflrii argilei determin
alunecarea, frecarea, presarea agregatelor structurale, unele peste altele, rezultând
suprafee de alunecare lustruite i oblice, cu înclinare de 10°- 60° fa de planul
vertical.(Pedologie-Curs unic, 2005). Contraciile i gonflrile succesive ale
solului, determin manifestarea procesului de vertisolaj, cu apariia oglinzilor de
friciune, sau oglizi de alunecare, sau oglinzi de vertisolaj, avînd ca rezultat,
apariia unui microrelief caracteristic de "gilgai" sau de "cocove’’ (N.Bucur-
1960).
Experimental, manifestarea procesului de vertisolaj, a fost pus în eviden
prin pozarea în sol, la adîncimi diferite, a unor bile de material plastic de culori
diferite, care în timp s-au deplasat pe profilul solului.(t.Puiu-1980).
Profilul de sol. Vertosolul tipic, evideniaz pe profil, urmtoarea
succesiune de orizonturi: Ay - By - C.
Orizontul Ay este mai subire în zonele umede i mai gros în zonele cu
umiditate mai redus, grosimea oscilînd între de 20- 50 cm. Culoarea este brun-
închis, neagru-cenuiu cu reflexe metalice. Textura este argiloas, iar structura
este poliedric în primii 0- 5 cm, devenind bulgroas ctre limita inferioar a
orizontului.
Orizontul By are o grosime de circa 30- 80 cm i prezint o culoare brun-
închis, brun- glbui sau brun ruginiu. Textura este argiloas, iar structura este
sfenoidal, evideniind oglinzi de alunecare oblice. La nivelul orizontului By, sunt
prezente concreiuni ferimanganice.
Orizontul C este situat la peste 100 cm adîncime. Are culoare brun- glbui
cu pete ruginii sau roietice. Textura este argiloas, iar structura masiv.
Proprieti. Vertosolul este un sol greu i rece i care, datorit
compactitii, opune rezisten ridicat la prelucrare mecanic. Vertosolul are o
textur argiloas, argilolutoas sau lutoargiloas, evideniind peste 45% argil.
Coninutul de humus este relativ sczut, acesta fiind de 1 g%- 4 g%, ceea ce
evideniaz o rezerv de 60- 160t/ha, pe adîncimea de 0- 50 cm. Capacitatea de
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
181
schimb cationic este ridicat, fiind de 30- 40 me la 100 g de sol. Gradul de
saturaie în baze este de 80- 95%. Reacia solului este slab acid- neutr, cu valori
pH cuprinse între 6- 7.
Subtipuri. Vertosolul prezint urmtoarele subtipuri: vertosol tipic,
vertosol brunic, la care orizontul de suprafa prezint crome mai mari de 2,
vertosol stagnic, care evideniaz proprieti hipostagnice în primii 100 cm sau în
intervalul 50 i 200 cm, vertosol gleic, care are proprieti gleice în intervalul 50
i 100 cm, vertosol nodulocalcaric, care prezint în primii 100 cm, noduli
calcaroi diseminai în masa soului, vertosol salinic, care are un orizont hiposalic
în primii 100 cm sau un orizont salic, în intervalul 50 i 100 cm, vertosol, sodic,
care prezint un orizont hiposodic în primii 100 cm sau un orizont natric în
intervalul 50 i 100 cm.
Fertilitatea i folosina. Datorit faptului c umiditatea optim, necesar
efecturii lucrrilor solului, se menine un interval de timp limitat, vertosolul este
denumit i sol de minut, astfel încît, numrul zilelor în care solul poate fi
prelucrat, este relativ redus. Proprietile fizice defavorabile, aprovizionarea slab
cu elemente de nutriie, necesare creterii i dezvoltrii plantelor, cît i activitatea
microbiologic deficitar, determin o fertilitate natural redus. Factorii
limitativi ai fertilitii, pot fi îmbuntii prin lucrri hidropedoameliorative:
artur adînc, afînare adînc, aplicarea de îngrminte chimice i
organice,modelarea terenului în benzi cu coame, executarea de canale de desecare,
pozarea de drenuri absorbante. Dup ameliorare sunt utilizate ca puni. Nu sunt
recomandate pentru pomi, vie i culturi legumicole.


C1oso And1so1ur1 (AND)

Sistemul Roman de Taxonomie a Solurilor (2003), include în aceast clas
un singur tip de sol, respectiv andosolul, caracterizat prin prezena pe profil a
orizontului andic, în lipsa orizontului spodic.

Cupítoíuí
l5
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
182
15.1. Andosol (An)
Andosolul evideniaz la suprafaa profilului un orizont de bioacumulare,
de tip Au, Ao, Am i subiacent un orizont intermediar de asociere, de tip A/C,
A/R, sau Bv , care prezint proprieti andice pe cel puin 30 cm grosime,
începand din primii 25 cm ai profilului de sol. În unele cazuri, la suprafaa
profilului, andosolul, poate evidenia prezena unui orizont organic hidromorf sau
nehidromorf, de tip O sau T.
Raspândire. Andosolurile sunt raspîndite pe forme de relief puternic
fragmentate, reprezentate prin culmi, versani, platforme înalte, la altitudini
cuprinse între 1000m i 1800 m, în Carpaii Orientali (Munii Gutîi, Climan,
Gurghiu, Harghita, ible) i în masivul Vladeasa din munii Apuseni.(t.Puiu-
1980).
Materialul parental. Stratul litologic de suprafa, este alcatuit din tufuri
vulcanice sau alte roci eruptive efusive, cu un continut ridicat de minerale care se
altereaz uor. Materialul parental caracteristic acestor soluri provine din alterarea
pe grosime de 1,5 m, a mineralelor primare din rocile vulcanice, în special
piroclastice, reprezentate prin blocuri,piatr ponce, tufuri i cenus vulcanic, dar
i efuzive, de tip: dacite, riolite, andezite s.a. (Pedologie-Curs unic, 2005).
Vegetaia. Vegetaia natural este alctuit din pduri de molid în care se
gsesc exemplare rare de paltin, ulm de munte (Ulmus montana), plop tremurtor
(Populus tremula), mesteacn (Betula verrucosa), brad (Abies alba) i altele, iar
dintre arbuti, salba moale (Evonymus europaea), tulichina (Daphne mezereum),
Sambucus racemosa, S. nigra, i altele; stratul ierbos este format din Actaea
spicata, mierea ursului (Pulmonaria rubra), snioar (Sanicula europaea),
trepdtoare (Mercurialis perennis), ciocul berzei (Geranium robertianum),
laptele cîinelui (Euphorbia amygdaloides), ferigi (Dryopteris filix mas) i altele.
Pe o fîie destul de lat se gsesc pduri de amestec cu molid, brad i fag a
cror compoziie floristic conine elemente floristice din pdurile de conifere i
din cele de fag. În etajul subalpin (1600 – 1800 m altitudine), ele s-au format
datorit unei vegetaii de tufriuri: Pinus montana, Juniperus sibirica,
Rhododendron kotskyi, Vaccinium myrtillus, V. vitis idaea i altele.
Climatul. Condiiile climatice din zona de formare i evoluie a
andosolului, sunt caracterizate prin precipitaii medii anuale cuprinse între 1000-
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
183
1200 mm i cu temperaturi medii care oscileaza între 3- 8 C. Regimul hidric este
percolativ repetat , iar indicele de ariditate este mai mare de 75.
Procese pedogenetice. În conditiile unui climat rece si umed, resturile
oraganice cu caracter acidofil, se descompun lent, în special sub aciunea
ciupercilor i rezult un humus brut i acid, bogat în acizi fulvici. Acizii fulvici,
intr în reacie cu hidroxizii de aluminu i fier i cu oxizii de siliciu (allofane),
determinînd formarea de compui complexi stabili, greu solubili sau insolubili.
Minerealizarea i migrarea compuilor organici din aceste complexe este redus,
determinînd acumularea componentei organice (14- 20%) .
Specificul solificrii în cazul andosolului, îl constituie formarea
materialului amorf. Rocile magmatice piroclastice i unele dintre ele efusive, pe
seama crora se formeaz materialele parentale ale andosolurilor, sunt alctuite
din minerale (îndeosebi silicai) necristalizate. Din alterarea unor astfel de roci nu
mai rezult decât în mic msur materiale coloidale cristalizate, predominant
formându-se materiale coloidale amorfe (allofane). Astfel de soluri sunt foarte
rspândite în Japonia, unde, de altfel, au i fost studiate i denumite ca atare (de la
ando, care în limba japonez înseamn sol de culoare închis) cu semnificaia de
soluri închise formate pe roci vulcanice.(C.Teu-1982).
Solificarea în cazul andosolurilor se caracterizeaz printr-o orientare în
direcia debazificrii i acidifierii puternice, a acumulrii intense de humus închis
la culoare, adesea brut, cu grad de saturaie în baze sczut.
Profilul de sol. Andosolurile tipice au profil Au - AC - C sau Au – AR -
R. Orizontul Au are grosime de 20-30 cm, culoare închis, respectiv crome i
valori mai mici de 2 la materialul în stare umed. Strucura este slab dezvoltat,
graunoas sau poliedric, textura lutoas i este puternic debazificat.
Orizontul AC sau AR, are grosime de 20- 30 cm i prezint cel puin în
partea superioar valori i crome mai mici de 3,5 la materialul în stare umed, atît
pe feele cît i la interiorul elementelor structurale. Separarea orizonturilor se face
dup structura poliedric subangulara i dup prezena scheletului.
Orizontul C sau R, este prezent la sub 50- 60 cm i este constituit din
material degradat. De obicei, nu conin alte neoformaiuni, decât cele biogene
obinuite (cornevine, cervotocine, culcuuri de larve).

£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
184
Proprieti. Andosolurile au o textur nedifereniat pe profil, sunt
nestructurate sau cu structur grunoas slab dezvoltat în Au i în orizontul
subiacent. Datorit materialului amorf prezint valori foarte mari pentru
capacitatea de ap util, permeabilitate i porozitatea de aeraie. Conin foarte
mult humus (uneori peste 20%) dar brut i acid; au capacitate total de schimb
cationic foarte mare, grad de saturaie cu baze i pH mic (V % sub 55, adesea sub
20 i pH 5 pân la 4); sunt puin active microbiologic i slab aprovizionate cu
substane nutritive.

Subtipuri. Andosolul evideniaz urmtoarele subtipuri: andosol distric (di)
Au - A/C - C sau R; andosol cambic (cb) Au – Bv - C; andosol litic (li) Au - A/R -
R; andosol eutric (eu), care are proprieti eutrice în orizontul A); andosol umbric
(um), prezint orizont umbric (Au); ; andosol molic (mo), evideniaz orizont
molic (Am); andosol scheletic (qq), are peste 75% schelet; andosol histic (tb),
prezint orizont O sau T, de 20-50 cm grosime.

Fertilitatea i folosina. Datorit ariei de rspîndire, andosolurile sunt
ocupate de pduri sau de pajiti. Fertilitatea natural a andosolului, poate fi
ridicat, prin aplicarea de amendamente calcaroase i îngrminte minerale, pe
baz de N, P i K. În cazul andosolurilor, se impun msuri de combatere i
prevenire degradrii solului, datorit eroziunii hidrice, manifestat în suprafa i/
sau adîncime, ca urmare a defririi pdurilor de molid, brad i fag.


C1oso Comb1so1ur1 (CAM)

Aceast clas de soluri, cuprinde solurile care au ca orizont de diagnostic
un orizont Bv, de culoare mai deschis decît orizontul Bv al solurilor din clasa
umbrisoluri, respectiv valori i crome mai mari de 3,5 la materialul în stare
umed. În cazul solurilor din aceast clas, orizontul Cca nu este prezent în primii
80 de cm ai profilului. Clasa cambisoluri include urmtoarele tipuri de sol:
eutricambosol i districambosol.
Cupítoíuí
lb
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
185
16.1. Eutricambosol (Ec)
Eutricambosolul se definete prin prezena la suprafaa profilului a unui
orizont de bioacumulare de tip Ao sau Am i subiacent a unui orizont de tip Bv
care cel puin în partea superioar sau cel puin în pete (în proporie de peste 50
%), prezint culori în nuane mai galbene decât 5YR cu valori i crome mai mari
sau egale cu 3,5 la materialul în stare umed, cel puin în interiorul elementelor
structurale. Atît orizontul Ao cît i orizontul Bv, prezint proprieti eutrice,
respectiv au un grad de saturaie în baze mai mare de 53 %, cu excepia cazului în
care gradul de saturaie în baze este cuprins între 53% i 60%, dac sunt asociate
cu peste 2 me la100 g sol, ioni de Al extractibil.
Rspândire. Eutricambosolul se întâlnete pe suprafee cu expoziie
sudic din Carpaii Meridionali i Carpaii Occidentali, pe versanii umbrii din
Carpaii Orientali i Subcarpai, pe forme de relief plane sau depresionare, cu
drenaj extern bun, situate în etajul montan inferior, la altitudini cuprinse între
500m i 1300m.
Materialul parental. Solurile de tip eutricambosol au evoluat pe roci, de
obicei, bogate în calciu sau alte elemente bazice, marne, argile, luturi, depozite de
teras, aluviuni, conglomerate, gresii, materiale rezultate din alterarea a diferite
roci metamorfice i magmatice.
Climatul. Media anual a precipitaiilor este cuprins între 600 i 1000
mm, iar a temperaturii între 5- 6
0
i 8- 9
0
C. Indicii anuali de ariditate sunt
cuprini între 34 i 55, evapotranspiraia potenial este de obicei mai mic decât
media precipitaiilor, regimul hidric de tip percolativ.
Vegetaia Eutricambosolul se gsete în etajul de deal înalt i munte
inferior (500 – 1300 m altitudine), fiind format sub influiena vegetaiei forestiere:
fag i gorun la deal, molid la munte i amestec de fag i molid în zona de contact;
ca specii de amestec, destul de rar se întîlnete Acer pseudoplatanus, Allnus
incana, Carpinus betulus, Tilia cordata, Abies alba, dintre arbuti sînt prezeni
Sambucus nigra, Lonicera xylosteum, Spiraea ulmifolia, Cornus mas, C.
sanguinea, Evonymus verrucosa, Corylus avellana, Crataegus monogyna i altele.
Dintre speciile ierboase amintim Asperula odorata, Asarum europaeum, Anemone
nemorosa, A. ranunculoides, Euphorbia amygdaloides, Dentaria bulbifera,
Galium schultesii, Polygonatum officinale, Allium ursinum, Lamium maculatum,
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
186
Oxalis acetosella i altele. În gorunete exist spaii ocupate de pajiti formate din
Festuca rubra, Cynosurus cristatus, Agrostis tenuis, Briza media, Trifolium
pratense i altele. Pe locul pdurilor de fag ce au fost defriate au aprut pajiti
secundare de piuc (Agrostis tenuis) în amestec cu Festuca rubra, Cynosurus
cristatus, Briza media, Anthoxantum odoratum, Trifolium pratense, T. dubium i
altele. Aceste pajiti exploatate neraional sînt invadate de poic (Nardus
stricta) i feriga olul lupului (Pteridium aquillinum). Fr intervenia omului, în
aceste pajiti se instaleaz esene lemnoase pioniere care, cu timpul, evolueaz în
fgete.
Procese pedogenetice. Solificarea, se caracterizeaz printr-o alterare
moderat, levigare i debazificare slab pân la moderat i printr-o acumulare de
humus cu grad de saturaie în baze ridicat. La nivelul orizontului de suprafa, se
acumuleaz humus de tip mull calcic, care este saturat în elemente bazice,
respectiv ioni bivaleni de Ca i Mg, rezultai în procesul de alterare a prii
minerale. Mineralele argiloase, formeaz împreun cu humusul, complexe organo-
minerale stabile, acestea constituind liantul principal al elementelor structurale de
sol.
Profilul de sol. Eutricambosolul tipic, prezint pe profil, urmtoarea
succesiune de orizonturi: Ao – Bv – C sau R.
Orizontul Ao are o grosime de 10 - 40 cm i prezint culoare brun cenuie
închis. Structura, la nivelul orizontului Ao este grunoas, slab sau moderat
dezvoltat. În condiii de pdure, la suprafaa acestui orizont se evideniaz un
orizont Ol, iar în condiii de pajite, supraiacent orizontului de bioacumulare, este
present un orizont de tip A.
Orizontul Bv este gros de 20 - 130 cm, are culoare brun cu nuan glbuie
sau rocat, iar structura este polidric bine dezvoltat sau columnoid-prismatic
slab dezvoltat.
La baza profilului este situat orizontul C (materialul parental).
Proprieti. Eutricambosolul prezint o textur de la mijlociu-grosier
pân la fin, nedifereniat pe profil. Uneori, în Bv exist un plus de argil,
datorit migrrii slabe de sus, fr îns a forma pelicule, sau rezultat prin alterare
la nivelul acestui orizont. La nivelul orizontului Bv întîlnim pete slabe de oxizi i
hidroxizi de fier, hidratai sau slab hidratai. În partea superioar a profilului se
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
187
întâlnesc neoformaii biogene obinuite, reprezentate prin coprolite i lcauri de
larve. Eutricambosolurile conin 2- 4g% humus (rezerva este de 60 - 120 t/ha),
alctuit predominant din acizi huminici; au grad de saturaie în baze ridicat (V %
nu scade sub 53% i care poate urca pân la 90 %), reacie slab acid neutr (pH
este 6 pân aproape de 7). Eutricambosolurile sunt aprovizionate cu substane
nutritive i au o activitate microbiologic relativ bun. Restul proprietilor fizice,
precum i cele fizico-mecanice, hidrofizice i de aeraie sunt favorabile.
Subtipuri. Solul de tip euricambosol include: eutricambosol tipic (Ao –
Bv -C sau R); eutricambosol molic( Am – Bv - C sau R); euricambosol psamic, cu
textur grosier în primii 50 cm; euticambosol pelic, cu textur fin în primii 50
cm; euricambosol vertic, care prezint orizont vertic situat între limita inferioar a
orizontului A i 100 cm; euricambosol andic, care are material amorf provenit din
roca sau material parental cel putin între unul dintre orizonturi far a îndeplini
limitele necesare proprietatilor andice; euricambosol gleic, care prezint
proprietati gleice în intervalul 50-100 cm; eutricambosol stagnic, care evideniaz
proprieti stagnice intense în intervalul 50-200 cm; eutricambosol aluvic, care s-a
format pe materiale fluvice; euricambosol litic, care prezint roc compact
continu, situat în intervalul 20- 50 cm; euricambosol scheletic, la care
orizonturile A sau B sunt excesiv scheletice, respectiv mai mult de 75% material
scheletic; eurticambosol rodic, la care partea inferioar a orizontului B are culori
în nuane 5YR sau mai roii; eutricambosol salic, care prezint orizont hiposalic
situate în primii 100 cm sau orizont salic în intervalul 50 si 100 cm;
euriocambosol sodic, care evideniaz prezena unui orizont hiposodic, situat în
primii 100 cm sau orizont nitric în intervalul 50- 100 cm. (Pedologie- Curs unic,
2005).
Fertilitatea i folosina. Eutricambosolurile au proprieti fizice, fizico-
mecanice, hidrofizice i de aeraie bune i nu prezint, în general, exces de ap.
Uneori sunt supuse eroziunii, caz în care apare necesar aplicarea unor msuri de
prevenire i combatere a acestui fenomen duntor, prin arturi pe curbele de
nivel, culturi în benzi, terasri etc. Dintre îngrminte, rezultate bune dau cele cu
azot, fosfor, potasiu i gunoiul de grajd. Folosina lor este foarte variat: culturi de
câmp (grâu, porumb, floarea-soarelui, cartof, sfecl etc.), legume, vi de vie i
pomi în zonele deal-podi-piemont i ca pajiti naturale i pduri în regiunile
montane.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
188
16.2. Districambosol (Dc)
Solul de tip districambosol, se definete prin prezena la suprafaa
profilului, a unui orizont de diagnostic de bioacumulare, de tip Ao sau Au i
subiacent a unui orizont de tip Bv, care prezint cel puin în partea superioar
culori cu valori i crome mai mari sau egale cu 3,5 la materialul în stare umed,
cel puin în interiorul elementelor structurale i care evideniaz cel puin în partea
superioar proprieti districe, respectiv un grad de saturaie în baze mai mic de
53%, sau cuprins între 53% i 60%, dac ionul de Al extractibil deete valoarea
de 2 me la 100 g sol.
Rspândire. Districambosolul este rspîndit în regiunile montane la
altitudini cuprinse între 500m i 1300m, uneori chiar la 1500m, în Carpaii
Orientali, Carpaii Meridionali i Carpaii Occidentali, pe forme de relief slab
înclinate sau depresionare, terase, platforme i versani.
Materialul parental. Districambosolurile au evoluat pe diferite roci
metamorfice i eruptive sau materiale rezultate din dezagregarea i alterarea
acestea, dar i pe luturi, nisipuri, conglomerate, gresii. De obicei, rocile de
formare a acestor soluri au caracter acid.
Vegetaia Districambosolul se gsete în etajul montan inferior, specia
dominant fiind molidul cu exemplare rare de Sorbus aucuparia, Acer
pseudoplatanus, Alnus incana, Abies alba, Pinus silvestris, Larix decidua în unii
muni. Arbutii sînt prezeni i ei (în exemplare puine): Sambucus racemosa,
Lonicera nigra, Ribes alpinum, Daphne mezereum, Spiraea ulmifolia, Vaccinum
myrtillus, Bruckenthalia spiculifolia i alii, iar dintre speciile ierboase amintim
Oxalis acetosella, Homogyne alpina, Pirola uniflora, Luzula silvatica, Dryopteris
filix mas, Dryopteris spinulosa, Polypodium vulgare, Phegopteris polypodioides
i altele. În unele locuri, muchii formeaz adevrate covoare: Polytrichum
commune, P. juniperinum, Dicranum scoparium, etc. Pe districambosoluri exist
pajiti de graminee care au aprut pe locul pdurilor de molid defriate. Acestea
sînt pajiti mezofile secundare de piu rou (Festuca rubra var. fallax) care se
pot transforma (ca urmare a utilizrii neraionale) în pajiti de Nardus stricta i de
tîrs (Deschampsia caespitosa). În anumite condiii, în aceste pajiti se instaleaz
puiei de molid, care, cu timpul, se dezvolt formînd din nou pdure de molid.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
189
Climatul. În zona de formare a solurilor de tip districambosol, media
anual a precipitaiilor este de 800- 1400 mm, a temperaturii de 3- 6
0
C, a
indicelui de ariditate de 45- 80. Regimul hidric este de tip percolativ repetat.
Procese pedogenetice. Datorit climatului umed i rcoros, a rocilor
srace în baze, vegetaiei cu caracter acidofil, transformarea resturilor organice
este anevoioas, se formeaz puin humus propriu-zis, constituit predominant din
acizi fulvici cu grad de saturaie în baze mic i se acumuleaz, adesea, cantiti
mari de materie organic în curs de humificare. Alterarea este foarte intens,
silicaii primari sunt predominant desfcui în componentele lor de baz, respeciv
silice, hidroxizi de fier i aluminiu etc. Prin urmare, practic nu se formeaz argil,
fapt ce explic separarea unui orizont Bv, de alterare i nu a unui orizont Bt.
Coloizii minerali, reprezentai prin hidroxizi de fier i aluminiu, dei reacia
solului este acid, nu se deplaseaz practic din partea superioar, deoarece
alctuiesc cu acizii humici, complexe organo-minerale puin mobile.
Profilul de sol. Districambosolul prezint pe profil urmtoarea succesiune
de orizonturi: Ao – Bv - C sau R.
Orizontul Ao are o grosime de 10- 30 cm i o culoare brun deschis.
Textura la nivelul acestui orizont este luto-nisipoas sau lutoas.
Orizontul Bv are grosime de 25- 50 cm, culoare brun cu nuane glbui cel
puin în partea superioar, respectiv valori i crome mai mari sau egale cu 3,5 la
materialul în stare umed, cel puin în interiorul elementelor structurale, grad de
saturaie cu baze mai mic sau egal cu 53%. Textura la nivelul orizontului Bv este
lutoas sau luto-nisipoas. La baza profilului se gsete un orizont R (roc dur)
sau un orizont C (roc afânat).
Proprieti. Districambosolul are o textur de la mijlocie-grosier la
mijlocie, nedifereniat pe profil. Structura este granular sau glomerular mic i
medie în orizontul Ao. Orizontul Bv evideniaz o structur grunoas medie sau
poliedric subangular. Districambosolul are un coninut mic de humus propriu-
zis, de tip mull-moder, moder sau mull, dar poate avea o cantitate mare de materie
organic, respectiv între 4– 5%, pân la 20- 25%, rezerv foarte mare, 200- 300
t/ha în stratul 0- 50 cm, evideniind astfel la suprafaa profilului un orizont organic
nehidromorf, de tip Ol sau Of. Gradul de saturaie cu baze i pH prezint valori
sczute, incluziv la nivelul orizontului Bv (V% sub 53%, adesea sub 35%, iar pH-
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
190
ul sub 5); sunt puin active din punct de vedere microbiologic i slab
aprovizionate cu substane nutritive. Districambosolul nu prezint pe profil
neoformaii specifice. în partea superioar se gsesc neoformaii biogene obinuite
(coprolite, cervotocine cornevine etc.) i eventual, la nivelul orizontului Bv, pete
slabe de oxizi i hidroxizi de fier hidratai. Restul proprietilor fizice, precum i a
celor fizico-mecanice, hidrofizice i de aeraie, sunt relativ favorabile.
Subtipuri. Districambosolul include urmatoarele subtipuri: districambosol
tipic (Ao - Bv - C sau R); umbric (Au –Bv - C sau R); districambosol psamic, care
prezint textur grosier în primii 50cm); districambosol andic, care are material
amorf provenit din roca sau material parental, cel putin în unul dintre orizonturi
far a fi andic; districambosol prespodic, la care orizontul Bv prezent o
acumulare de sescvioxizi, îndeosebi de aluminu, fara a fi spodic; disricambosol
litic, care evideniaz roc compact continu în intervalul 20-50 cm;
districambosol scheletic, la care orizonturile A sau B sunt excesiv scheletice, peste
75% material scheletic; districambosol aluvic, care s-a format pe materiale
fluvice; districambosol gleic, care prezint proprietai gleice în intervalul 50-100
cm.
Fertilitatea i folosina. Solul de tip districambosol are o fertilitate mai
mic decât eutricambosolul. Aceste soluri sunt folosite în silvicultur i ca pajiti
alpine. Pentru îmbuntirea compoziiei floristice i ridicarea produciei
pajitilor, se recomand: îngrarea prin târlire (mutarea periodic a locului de
punat i de odihn a animalelor), gunoirea, aplicarea de îngrminte cu azot,
fosfor i potasiu i a amendamentelor calcaroase.

C1oso Umbr1so1ur1 (UMB)


Clasa umbrisolurilor a fost introdus în sistemul de clasificare a solurilor
României în 1980 (clasificarea I.C.P.A-1980) i includea urmtoarele tipuri de
sol: sol negru acid, andosol i sol humicosilicatic. Denumirea clasei a rmas
aceeai i în clasificarea S.R.T.S-2003, dar include numai dou tipuri de sol:
nigrisolul i humosiosol.
Cupítoíuí
l?
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
191
Aceast clas înglobeaz solurile care au ca diagnostic un orizont A
umbric (Au) i orizontul subiacent de tip AC, AR, sau Bv având culori de orizont
umbric, cel puin în partea superioar, pe minim 10-15 cm, la materialul în stare
umed. Umbrisolurile pot avea la suprafa un orizont organic nehidromorf, de tip
O, dar nu prezint niciodat caractere andice sau proprieti gleice în primii 50
cm. Se deosebete de clasa cernisoluri prin lipsa de pe profil a orizontului Cca i
printr-un grad de saturaie în baze mai mic de 53%.
17.1. Nigrosol (NS)
Solul de tip nigrosol, anterior clasificrii S.R.T.S-2003, purta denumirea
de sol negru acid. Nigrosolul se definete prin prezena la suprafaa profilului a
unui orizont Au avînd culoare închis, respectiv crome mai mici sau egale cu 2 la
materialul în stare umed, iar subiacent un orizont de tip Bv având un grad de
saturaie în baze mai mic de 53% i cel puin în partea superioar, culori de
orizont Au, respectiv valori i crome mai mici de 3,5 la materialul în stare umed,
atât pe feele, cât i în interiorul elementelor structurale.
Rspîndire. Nigrosolul se formeaz în condiii de relief montan (versani,
platforme, mici depresiuni etc.), din Carpaii Orientali, Carpaii Meridionali i
Carpaii Occidentali, la o altitudine cuprins între 800– 1300 m, alturi de
districambosoluri, dar pe suprafee mai mici, de circa 5000 ha.(Pedologie-Curs
unic, 2005).
Materialul parental. Formarea i evoluia solului de tip nigrisol se
desfoar pe roci de obicei acide, reprezentate prin diferite roci metamorfice i
eruptive sau materiale rezultate din dezagregarea i alterarea acestea, reprezentate
prin gresii, conglomerate, nisipuri, luturi. (t.Puiu-1980).
Vegetaia. Vegetaia natural este reprezentat de pduri de Fagus
silvatica i Picea abies, sau în amestec cu alte specii, iar la nivelul covorului
ierbos cu Oxalis acetosella, Asperula odorata, Dentaria glandulosa, D. bulbifera,
Euphorbia amygdaloides, Salvia glutinosa, ferigi (Dryopteris filix-mas, Athyrium
filix femina), muchi (Hylocomium splendens, Pleurozium schreberi, Polytrichum
commune). În luminiurile pdurilor, unde este frecvent rspîndit acest sol,
vegetaia ierboas acidofil este alctuit din Agrostis tenuis, Festuca rubra,
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
192
Deschampsia flexuosa, Luzula luzuloides, L. silvatica, arbuti (Vaccinium
myrtilus, V. vitis idaea) etc.
Climatul. Condiiile climatice din zona de formare a nigrosolului sunt
caracterizate printr-o clim umed i rcoroas, cu media anual a precipitaiilor
de 800- 1400 mm i temperaturi de 3- 6
0
C. Indicele de ariditate are valori
cuprinse între 45– 80. Regimul hidric este percolativ repetat.
Procese pedogenetice. Materia organic abundent determin prin
humificare, formarea la suprafaa profilului a unui orizont de bioacumulare de tip
Au, cu humus de tip mull-moder. Datorit climatului umed i rece, alterarea este
foarte intens, silicaii primari sunt desfcui în componentele lor de baz,
respectiv silice, hidroxizi de fier i aluminiu etc., deci practic, nu se formeaz
argil i prin urmare, nu se separ un orizont de tip Bt, ci un orizont de alterare, de
tip Bv. Nu se formeaz nici orizont E, deoarece coloizii de fier i aluminiu
eliberai prin alterare nu migreaz ci trec sub form de complexe organominerale
puin mobile.
Profilul de sol. Nigrisolul tipic prezint pe profil urmtoarea succesiune
de orizonturi: Au –Bv – C sau R.
Orizontul Au are o grosime de 20 - 30 cm i o culoare închis (brun
închis pân la negricioas) la materialul în stare umed. Structura orizontului Au
este granular mic i foarte mic, cu trcere treptat.
Orizontul Bv este gros de 20- 70 cm i are cel puin în partea lui superioar
un grad de saturaie în baze mai mic de 53% i culoare de orizont A umbric,
respectiv valori i crome mai mici de 3,5 la materialul în stare umed, atât pe
feele cât i în interiorul elementelor structurale. Structura la nivelul acestui
orizont este granular sau poliedric subangular. Uneori orizontul Bv are
caractere de fragipan, respectiv sfrîmarea prin presare a agregatelor structurale,
dar nu prezint marmorare.(ER. MERLESCU-1982).
Orizontul C sau R este situat la baza profilului.
Profilul nigrisolului prezint neoformaiuni biogene în partea superioar, la
nivelul orizontului Au, respectiv coprolite, cervotocine, cornevine etc. i
neoformaiuni chimice, sub form de oxizi i hidroxizi de fier, respectiv pete slab
conturate la nivelul orizontului Bv.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
193
Proprieti. Nigrisolul are o textur de la mijlocie-grosier pân la fin,
nedifereniat pe profil. Structura în orizontul Au este grunoas slab-moderat
dezvoltat., iar în Bv este poliedric, agregatele structurale formîndu-se sub
influena humusului i a ionilor de Fe i de Al. Densitatea aparent a
nigrosolurilor prezint valori cuprinse între 0,9 i 1,3 g/cm3, evideniind astfel o
permeabilitate bun pentru ap i aer la nivelul orizontului de suprafa. Orizontul
Bv prezint caractere de fragipan, evideniind compactitate mrit, pe fondul unor
valori ale densitii apartente cuprinse între 2 i 2,2 g/cm3.
Nigrisolurile sunt soluri bogate în humus, brut i acid, de tip mull-moder,
sau moder, cu o concentraie de 4- 5% pân la peste 40%, respectiv o rezerv
foarte mare de circa 200- 300 t/ha în stratul 0- 50 cm. În constituia humusului,
predomin acizii fulvici, valoarea raportului acizi huminici/ acizi fulvici fiind de
0,7-0,9. Gradul de saturaie în baze este sczut, inclusiv în orizontul Bv (V% sub
53%, uneori sub 20%). Reacia este moderat spre puternic acid, cu valori pH sub
5. Activitatea microbiologic i aprovizionarea cu substane nutritive slab.
Subtipuri. Nigrosolul prezint urmtoarele subtipuri: cambic, litic,
scheletic, aluvic I gleizat
Fertilitatea i folosina. Solurile brune acide au o fertilitate natural
sczut. Fiind situate în zone montane, sunt folosite în silvicultur, ca puni
naturale i ca pajiti alpine. Pentru îmbuntirea compoziiei floristice i ridicarea
produciei pajitilor, se recomand: îngrarea prin târlire (mutarea periodic a
locului de punat i de odihn a animalelor), gunoirea, aplicarea de îngrminte
cu azot, fosfor i potasiu i de amendamente calcaroase.
17.2. Humosiosol (Hs)
Humosiosolul (S.R.T.S-2003), a fost denumit anterior, sol humicosilicatic
(I.C.P.A.-1980). În literatura de specialitate, acest tip de sol a fost cunoscut i sub
de numirea de sol humifer alpin, ranker alpin, sol negru cenuiu alpin ( Pedologie-
Curs unic, 2005). Acest tip de sol se definete prin prezena la suprafaa profilului
a unui orizont de bioacumulare, de tip Au, având crome mai mici sau egale cu 2 la
materialul în stare umed i care conine materie organic humificat segregabil
de partea mineral silicatic. Subiacent orizontului de bioacumulare se evideniaz
un orizont de tip AC, AR sau Bv având, cel puin în partea superioar, culori cu
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
194
valori i crome sub 3,5 la materialul în stare umed, deci culori mai puin închise
decât orizontul Au, dar tot de orizont umbric.
Rspândire. Humosiosolul este întîlnit în România în condiii de munii
înali, pe culmi, versani, suprafee plane sau depresionare din Carpaii
Meridionali, Carpaii Orientali, la altitudini de peste 1800 m, în etajul pajitilor
alpine i etajul subalpin i ocup o suprafa de aproximativ 150000 ha.
Materialul parental. Humosiosolurile s-au format pe roci dure, acide ori
intermediare (eruptive, intrusive, metamorfice, conglomerate, gresii etc.) sau pe
materiale rezultate din alterarea acestora.
Vegetaia. Formarea humosiosolurilor a avut loc sub influena unei
vegetaii de pajiti alpine i subalpine constituite din specii ierboase: Carex
curvula, Juncus trifidus, Festuca supina, Soldanella pusilla, Ranunculus alpestris,
Campanula alpina, Agrostis rupestris, Primula minima, Eritrichum nanum, Silene
acaulis, Minuartia sedoides, Silene acaulis i altele. Dintre subarbutii tîrîtori,
amintim arginica (Dryas octopetala), slciile pitice (Salix reticulata, S.
herbacea), Loiseleuria procumbens, dintre licheni amintim lichenul renului
(Cladonia rangiferina), lichenul de Islanda (Cetraria islandica), Thamnalia
vermicularis, Alectoria ochroleuca i altele, muchii Polytrichum juniperinum,
Plagiochila asplenoides, Dicranum albicans, Thuidium delicatula, etc..
Climatul în care s-a format i a evoluat humosiosolul, este foarte umed i
foarte rece, cu media anual a precipitaiilor de la circa 1000 mm pân la peste
1400 mm, a temperaturilor de la 3 - 4
0
C pân aproape de -3
0
C, a indicelui de
ariditate de la circa 100 pân la aproape 200. În cea mai mare parte a anului
predomin temperaturile sub 0
0
C (din octombrie-noiembrie pân în aprilie-mai).
Procese pedogenetice. În cazul humosiosolului, solificarea prezint i
anumite particulariti. Pe fondul unui substrat litologic alctuit din roci masive
dure sau bine consolidate, i a unei dezagregri intense, se formeaz un profil
scurt, iar materialul mineral al solului este reprezentat predominant prin particule
grosiere i fragmente de roc.Procesul de alterare este avansat, cu formarea unei
cantiti mici de argil, datorit mediului puternic acid. Humificarea este slab, se
formeaz cantiti mici de humus (acid, de culoare închis), dar se acumuleaz
cantiti mari de resturi organice aflate în diferite grade de transformare.(t. Puiu,
1980).
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
195
Profilul de sol. Humosiosolul tipic evideniaz pe profil urmtoarea
succesiune de orizonturi: A - Au sau Aou - AR sau AC - R sau C.
Orizontul superior este de tip A, este constituit din material mineral în
amestec cu o reea deas, pîsloas de rdcini, cu prezena grunciorilor de nisip,
provenii de pe suprafeele stîncoase, ca urmare a defliei eoliene i are o grosime
de 3 – 7 cm.
Orizontul de bioacumulare este fie un Au fie un Aou (deci tot umbric, dar
subire), de culoare închis, respective crome mai mici sau egale cu 2 la materialul
în stare umed i cu un coninut de materie organic humificat segregabil de
partea mineral silicatic (adic la uscare, prin frecare în mân, partea mineral se
separ de cea organic). Are o grosime de 15 – 25 cm.
În continuare se gsete fie un AR, fie un AC, în ambele cazuri, cel puin
în partea superioar sunt prezente culori cu valori i crome mai mici de 3,5 la
materialul în stare umed.
La baza profilului, care este de obicei scurt, se afl fie roca dur R, fie roc
afânat C. Profilul nu conine neoformaii specifice.
Solurile de tip humosiosol, au o textur nediferenial pe profil, nisipoas
pân la lutoas, adesea cu mult material scheletic i o structur slab format
(agregate grunoase, slab dezvoltate la nivelul orizontului de bioacumulare i
lipsite de structur sau cu structur lamelar în orizontul subiacent). Sunt foarte
bogate în materie organic (peste 20%) dar srace în humus propriu-zis i
substane nutritive (dei rezerva de materie organic este extrem de mare 300 -
500 t/ha, prezint grad de saturaie cu baze sczut, respective V% poate coborî
pân la 5- 10%. Prezint capacitate de ap mic, permeabilitate foarte mic,
porozitate de aeraie mic, volum edafic util sczut, valori sczute ale pH-ului,
care coboar pîn la 4,0, etc. Activitatea microbiologic pe profil este redus,
motiv pentru care resturile organice vegetale se acumuleaz sub forma unei pturi
care prin uscare se separ de partea mineral (Pedologie- Curs unic, 2005).
Subtipuri. În cazul humosiosolului sunt evideniate urmtoarele subtipuri:
humosiosol cambic (Au – Bv – R), humosiosol litic, la care roca compact este
prezent între 20 – 50 cm i humosiosol scheletic, care are peste 75% material
scheletic.
Fertilitatea i folosina Datorit proprietilor fizice, chimice, fizici –
mecanice, hidrofizice i de aeraie defavorabile, solurile de tip humosiosol au o
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
196
fertilitate natural foarte sczut i sunt folosite ca puni i fânee naturale. Se
recomand: îngrarea prin târlire; aplicarea de gunoi de grajd (care contribuie i
la intensificarea activitii microbiologice i deci la mobilizarea substanelor
nutritive din rezerva solului); încorporarea de îngrminte cu azot, fosfor i
potasiu i de amendamente calcaroase (în situaiile în care reacia este prea acid);
întreinerea punilor prin grpri i scarificri periodice; efectuarea de
supraînsmânri cu specii valoroase etc.


C1oso Spodoso1ur1 (SPO)

Spodisolurile sunt reprezentate prin prepodzoluri, podzoluri i
criptopodzoluri care au ca orizont diagnostic, orizontul Bs, Bhs, sau Bcp,
caracterizat prin acumularea hidroxizilor de fier i aluminiu care imprim
orizontului o culoare portocalie, cît i a coloidului de humus i prin lipsa sau
prezena discontinu supraiacent acestui orizont, a orizontului de eluviere, de tip:
Ea.
18.1. Prepodzol (Ep)
Prepodzolul a fost denumit anterior clasificrii S.R.T.S-2003, sol brun
feriiluvial, sol brun podzolic sau sol podzolic brun i are ca orizont diagnostic un
orizont de tip Bs, situat subiacent unui orizont de bioacumulare, de tip Aou.
Rspândire. Prepodzolul este rspândit predominant în regiunea montan
superioar, respective subzona molidului i subzona alpin inferioar i insular, în
zona fgetelor, pe platforme i versani muntoi slab înclinai cu expoziie nordic
i drenaj extern bun,la altitudini de 1250-1750 m.
Materialul parental.Rocile pe care se formeaz acest tip de sol au un
caracter acid, fiind reprezentate prin granite, granodiorite, micaisturi, isturi
sericitoase, gresii, conglomerate i depozite detritice rezultate din dezagregarea i
alterarea acestora.
Vegetaia. La altitudinea de 1300 m, prepodzolurile s-au format datorit
preponderenei molidului (Picea abies) i a exemplarelor rare de arbuti
Cupítoíuí
lS
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
197
(Sambucus racemosa, Lonicera nigra, Ribes alpinum, Daphne mezereum, Spiraea
ulmifolia, Vaccinium myrtillus, V. vitis idaea i alii) i de plante ierboase (Oxalis
acetosella, Soldanella montana, Pyrola uniflora, Luzula silvatica, ferigi –
Athyrium filix femina, Dryopteris filix mas i altele) i muchi care în unele locuri
formeaz un adevrat covor: Polytrichum commune, P. juniperinum, Hylocomium
splendens, Dicranum scoparium i alii. Pe la 1400-1500 m altitudine, etajul
molidului se sfîrete i începe etajul subalpin, lucru reliefat de apariia raritilor
de jneapn (Pinus montana). Pîn la altitudinea de 1700 m (pîn unde se gsesc
prepodzolurile) vegetaia este format din jneapn (Pinus montana), ienupr pitic
(Juniperus sibirica), smîrdar (Rhododendron kotschyi), Vaccinium myrtillus, V.
vitis idaea; pajitile subalpine sînt alctuite din pruc (Festuca supina), iarba
vîntului (Agrostis rupestris) Poa media, Potentilla ternata, Phyteuma orbicularis i
altele. De menionat c pe poriunile de pdure de molid defriate se instaleaz
Nardus stricta, Deschampsia caespitosa, Festuca rubra var, fallax.
Climatul este caracteristic zonei montane superioare (umed i rece), cu
temperaturi medii anuale de 3-5ºC i precipitaii medii anuale de 850-1200 mm.
Indicele de ariditate are valori cuprinse între 50 i 70. Regimul hidric este
percolativ repetat.
Procese pedogenetice. Solul de tip prepodzol evideniaz la suprafaa
profilului prezena unei cantiti mari de materie organic cu caracter acid,
transformat parial sub aciunea ciupercilor, care determin formarea unei
cantiti reduse de humus alctuit predominant din acizi fulvici foarte solubili,
rezultînd astfel un orizont de bioacumulare de tip Au sau Aou. Prin alterarea
foarte puternic a materialului parental, au rezultat oxizi i hidroxizi de aluminiu
i fier i compui organo-metalici sau chelai, care în parte au fost eluvionai i
depui la nivelul orizontului subiacent, de tip Bs. În uma migrrii ctre adîncime a
secsvioxizilor, pe profil nu se evideniaz cu ochiul liber, un orizont eluvial.
Profilul de sol. Prepodzolul prezint urmtoarea morfologie: O - Ao sau
Aou - Bs - C sau R.
Orizontul O este alctuit din humus de tip moder de culoare neagr la
materialul umed, sau cenuie materialul uscat. Acest orizont are o grosime de
circa 2- 3 cm.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
198
Orizontul Aou are grosime de 5- 15 cm i o culoare brun cenuie închis la
materialul în stare umed. Textura la nivelul acestui orizont este mijlociu-grosier,
iar structura este poliedric subangular mic. Se evideniaz prezena grunilor
de cuar, dezbrcai de pelicula coloidal.
Orizontul Bs are grosime de 20- 75 cm, culoare roietic, textur luto-
nisipoas, structur poliedric subangular slab dezvoltat i este foarte friabil în
stare umed.
Orizontul R este constituit din roci acide silicioase, aflate în diferite stadii
de dezagregare.
Proprieti. Prepodzolurile au textur mijlociu grosier, respective un
coninut de argil de circa 8%- 20%. Textura este nedifereniat pe profil.
Prepodzolul are permeabilitate bun pentru ap i aer, coninut sczut de humus,
circa 1- 2 g% i capacitate de schimb cationic de 30-40 me/100 g sol, la nivelul
orizontului Aou. Prepodzolul are aciditate ridicat, H
+
= 0,8- 0,9%/T, reacie
puternic acid, cu valori pH sub 5. Gradul de saturaie în baze este sczut, de circa
10- 45%.
Subtipuri. Prepodzolul evideniaz urmtoarele subtipuri: prepodzol tipic,
prepodzol litic la care roca compact slab fisurat este prezent între 20- 50 cm,
prepodzol umbric (Au - Bs – R ), prepodzol scheletic, care prezint mai mult de
75% fragmente de schelet, prepodzol histic ( T - Au - Bs - R ).
Fertilitatea i folosina. Datorit proprietilor fizice, fizico-mecanice,
chimice, hidrofizice i de aeraie defavorabile, fertilitatea prepodzolurilor este
sczut, fapt pentru care sunt utilizate numai pentru plantaii silvice ori ca pajiti
naturale. Pentru ameliorarea lor se recomand aplicarea amendamentelor
calcaroase, fertilizare organic i mineral, “târlirea”, urmate de supraînsmânare
pajitilor.
18.2. Podzol (Pb)
Podzolul a fos cunoscut sub denumirea de podzol primar, podzol
humicoferiiluvial sau podzol de distrucie i se definete prin prezena pe profil a
unui orizont humicoferiiluvial, de tip Bhs sau a unui orizont iluvial spodic, de tip
Bs.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
199
Rspândire.Podzolul este rspândit în zona montan superioar i
subzona alpin inferioar, la altitudini de 1900-2200 m, în Carpaii Meridionali i
de 1400-1500 m, în Carpaii Orientali, pe forme de relief depresionare, pe culmi i
versani slab înclinai, cu drenaj extern slab. În Romania, ocup o suprafa de
circa 270.000 ha.
Materialul parental. Podzolul a evoluat pe roci de solificare acide cu un
coninut ridicat de SiO
2
i minerale leucocrate (granite, cuaritele, gresii,
conglomeratele).
Vegetaia. Podzolurile se gsesc la limita superioar a etajului subalpin i
se continu în etajul alpin, la o altitudine de peste 1700-1800m (vîrfurile cele mai
înalte ale Carpailor). Acest tip de sol s-a format pe vegetaia caracteristic de la
limita superioar a etajului subalpin (descris la prepodzol) i pe vegetaia
caracteristic etajului alpin care este alctuit din plante lemnoase pitice i din
pajiti alpine. Plantele lemnoase sînt reprezentate prin subarbuti tîrîtori: slcii
pitice (Salix herbacea, S. reticulata, S. myrtilloides), tulichin (Daphne
mezereum), Loiseleuria procumbens. Plantele ierboase aparin la multe familii
botanice cum sînt Carex curvula, C. sempervirens, Juncus trifidus, Festuca
supina, Primula minima, degetruul (Soldanella pusilla), Ranunculus alpestris,
Campanula alpina i altele. Lichenii sînt prezeni prin speciile Cladonia
rangiferina, C. cucculata, Cetraria islandica, C. nivalis, Thamnalia vermicularis,
Alectoria ochroleuca i alii. Muchii sînt prezeni i ei: Polytricum juniperinum,
P. pilliferum, P. strictum, Dicranum albicans, Thuidium delicatula i alii.
Smîrdarul (Rhododendron kotschyi) i ienuprul pitic se gsesc rar.
Climatul. Podzolul s-a format i a evoluat în condiiile unui climat umed
i rece cu precipitaii medii anuale de 850-1350 mm, temperaturi medii anuale de
3-6ºC. Indicele de ariditate are valori cuprinse între 65-90. Regimul hidric este de
tip percolativ repetat, respectiv apa strbate în mod repetat întreg profilul de sol.
Procese pedogenetice. În condiiile climatului umed i rece i a vegetaiei
acidofile (cu coninut sczut de azot i calciu i ridicat de lignin i ceruri),
materia organic se descompune greu i se acumuleaz sub form de humus brut.
Din descompunerea materiei organice, rezult produse organice intermediare i
acizi humici solubili cum ar fi acizi fulvici. Aceti acizi determin acidifierea
solului, formeaz complexe de tip chelat, cu fier i aluminiu, favorizând
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
200
translocarea i precipitarea acestora la nivelul orizontului B. Procesul de alterare a
prii minerale este foarte intens, fr formarea de minerale argiloase, respectiv
podzolire propriuzis, caracteristic acestui tip de sol.
Profilul acestui tip de sol cuprinde orizonturi subiri, bine difereniate dup
culoare: trecerea între orizonturi este net.
Profilul de sol. Podzolul are pe profil urmtoarea succesiune de orizonturi:
O - Au - Ea -Bhs - R sau C.
Orizontul O este un orizont organic cu humus brut sau cu humus
hidromorf.
Orizontul Au sau Aou are grosime de 5- 20 cm, culoare brun foarte
închis, textur grosier, grosier-mijlocie, structur slab dezvoltat, foarte puin
pietri, conine material organic brut i este foarte friabil. Prezint trecere net.
Orizontul Ea are o grosime de 8- 15 cm, culoare albicioas-cenuie,
textur mai grosier decât orizontul supraiacent, respective nisipoas sau nisipo-
lutoas, este nestructurat sau cu structur lamelar, foarte friabil i slab scheletic.
Orizontul Bhs are grosime de 20- 70 cm, culoare brun glbuie, textur
nisipo-lutoas, este nestructurat, uor cimentat, foarte friabil în stare umed, slab
scheletic. Conine fragmente de roc aflate în diferite stadii de alterare, iar grunii
de nisip sunt întotdeauna acoperii cu pelicule coloidale amorfe.
Orizontul R, este reprezentat prin roca de solificare i apare la adîncimi de
40- 80 cm. Uneori, acest orizont este înlocuit prin depozite detritice de roci
silicioase sau decarbonatate.
Proprieti. Podzolul are o textur grosier sau mijlociu-grosier,
respectiv argil sub 20% i nisip peste 60% i o structur slab dezvoltat,
grunoas mic. Permeabilitatea pentru ap i aer este bun. Podzolul are un
coninut ridicat de humus brut, de 8- 22% i sczut de humus coloidal, capacitate
de schimb cationic de 15- 60 me/100g sol la nivelul orizontului Au, reacie
puternic acid, cu valori pH cuprinse între 3,6- 5,3. Gradul de saturaie în baze
este cuprins între 5- 40% i aprovizionarea în elemente nutritive este sczut.
Activitatea microbiologic este redus.
Subtipuri. Podzolul evideniaz urmtoarele subtipuri: podzolul tipic,
podzol feriluvic (Au - Ea - Bs - R), podzol litic, cu roca compacta situata la 20-50
cm adîncime, podzol histic (Au - Ea - Bhs - R), podzol umbric (Au - Ea - Bhs -
R), podzol criostagnic, cu proprietati criostagnice, podzolul scheletic, cu schelet
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
201
peste 75%.
Fertilitate i folosin. Aceste soluri au fertilitate natural foarte sczut.
Rareori sunt folosite pentru culturi agricole, în special în jurul centrelor populate,
dac relieful nu este accidentat, dar numai dup corectarea reaciei puternic acide,
respectiv, prin amendarea cu calcar i fertilizarea cu îngrminte chimice pe baz
de N, P, K i îngrminte organice. Podzolurile pot avea utilizare silvic (pduri
de molid) sau sunt utilizate ca puni i fînee.
18.3. Criptopodzol (Cp)
Solul de tip criptopodzol este cunoscut în literatura de specialitate sub
denumirea de sol brun de pajiste subalpin, podzol înecat în humus sau
postpodzol. Criptopodzolul este definit ca spodisol care prezint un orizont
organic O i un orizont de bioacumulare A acid foarte humifer, iar subiacent un
orizont Bcp humifer. Poate prezenta orizont organic de tip O (folic) sub 50 cm
grosime. Criptopodzolul ca tip de sol a fost introdus în clasificarea S.R.T.S-2003
i corespunde numai solurilor brune criptopodzolice foarte humifere din etajul
montan înalt, subalpin.
Rspândire. Criptopodzolul ocup o suprafa de circa 95.000 ha, fiind
rspîndit pe forme de relief reprezentate prin culmi domoale i platouri cu diferite
expoziii, cît i pe versani slab înclinai din Carpaii Meridionali i Carpaii
Orientali, în special în etajul montan înalt al pajistilor subalpine, unde se asociaz
cu podzoluri.
Materialul parental este constituit din depozite de pant, provenite în
urma dezagregrii i alterrii rocilor magmatice acide sau intermediare.
Climatul. Criptopodzolul se formeaz i evolueaz în condiii de clim
umed i rece, caracterizat prin temperaturi medii anuale de circa 1-3°C i
precipitatii medii anuale de peste 900-1000 mm. Indicele de ariditate are valoarea
de 70. Evapotranspiraia potenial anual medie, este de aproximativ 450 mm. Se
evideniaz un regim hidric percolativ repetat.
Vegetatia. Criptopodzolurile sînt rspîndite în pajitile din limita
superioar montan i în etajul subalpin. Pajitile subalpine sînt formate în
special din graminee printre care se gsesc diferite dicotiledonate: Festuca supina
(pruc), Agrostis rupestris (iarba vîntului), Poa media (firu), Festuca violacea
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
202
var. picta, Nardus stricta, Sesleria rigida (coada iepurelui), S. coerulans, S.
heuffeliana, Koeleria pyramidata, Potentilla ternata, Ligusticum mutellina,
Phyteuma orbiculare, Euphrasia minima i altele (unele specii cu o larg
amplitudine ecologic cresc atît în etajul montan cît i în cel subalpin).
Procese pedogenetice. ProcesuI de criptopodzolire este specific pentru
formarea i evoluia acestui tip de sol. Ca urmare se formeaz un orizont
criptospodic (Bcp), care evideniaz o acumulare iluvial de material amorf activ,
predominant humic i aluminic. Orizontul Bcp nu prezint culoarea roie specific
orizontului spodic, sau aceasta este mascat de coninutul mare, în general de
peste 10% materie organic ( Pedologie- Curs unic, 2005).
Profilul de sol. Criptopodzolul tipic are ca morfologie, urmatoarea
succesiune de orizonturi: A - Au - Bcp - C.
Orizontul A este situat la suprafaa profilului i este constituit din resturile
vegetaiei ierboase cu caracter acidofil. Are o grosime de 2- 3 cm.
Orizontul Au este inchis la culoare, respestiv cenuiu închis, culoare
datorat prezenei granulelor de cuar i mic. Are o grosime de 25- 30 cm. poras;
Orizontul Bcp, are o culoare brun inchis, datorat iluvierii de material
amof activ. Grosimea acestui orizont este de circa 20- 30 cm., poros;
Orizontul C evideniaz un coninut foarte mare de schelet i este prezent
pe profil, sub adancimea de 50- 60 cm. Este constituit frecvent din depozite de
pant, provenite ca urmare a dezagregrii i alterrii unor roci acide sau
intermediare.
Proprieti. Textura este nisipoas, nedifereniat pe profil. Atît la nivelul
orizontului Au, cît i la nivelul orizontului subiacent, de tip Bcp, structura este
glomerular-poliedric subangular mare. Atît în orizontul Au cît i în orizontul
Bcp, se evideniaz prezena humusului brut, în general de peste 10 g%.
Criptopodzolul are o reacie puternic acid, pe fondul unui foarte mic grad de
saturaie în baze.
Subtipuri. Criptopodzolul include urmatoarele subtipuri: criptopodzol
tipic, criptopodzol histic (T - Au - Bcp - C sau R), criptopodzol litic, la care limita
superioar a rocii este situat între 20 cm i 50 cm, criptopodzol scheletic, la care
se evideniaz peste 75% material scheletic.
Fertilitatea i folosina. Pe fondul însuirilor chimice, fizice, fizico-
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
203
mecanice, hidrofizice i de aeraie deficitare cît i datorit climatului umed i rece
în care se formeaz i evolueaz i a perioadei bioactive de maxim 75 zile,
fertilitatea natural a criptopodzolului este foarte mic. Criptopodzolurile sunt
utilizate ca puni i fînee naturale, cu rezultate cantitative i calitative slabe.
Pentru ameliorarea criptopodzolurilor se recomand aplicarea amendamentelor
calcaroase i a îngraamintelor organice i minerale, pe baz de azot, cît i
fertilizarea prin tîrlire.



C1oso An1r1so1ur1 (ANT)

Aceast clas de soluri, a fost introdus recent în clasificarea solurilor, atît
pe plan mondial, cît i în România. Clasa antrisoluri include solurile care la
suprafaa profilului, prezint un orizont antropedologic, de cel puin 50 cm
grosime, cu modificri antropice intense, sau soluri la care orizontul A sau E, a
fost îndeprtat prin eroziune accelerat sau decopertat antropic. La suprafaa
profilului se evideniaz prezena resturilor de orizont B sau C. Clasa antrisoluri
include dou tipuri de sol: erodosolul i antrosolul.
19.1. Erodosol (Er)
Solul de tip erodosol, este definit printr-un profil intens trunchiat prin
eroziune accelerat, datorat utilizrii neraionale, sau decopertat ca urmare a
interveniei antropice. Orizonturile ramase nu permit încadrarea într-un anumit tip
de sol. În general la suprafaa profilului se evideniaz un orizont de bioacumulare
de tip Ap, cu o grosime mai mic de 20 cm i care provine din orizontul B, C, AB
sau AC. Erodosolul ca tip de sol, nu este definit în sens strict, pozitia acestui sol în
sistemul de taxonomie al solurilor este cu totul diferita de a celorlalte soluri.
Erodosolul este considerat ca o formaiune pedologic rezultat pe seama altor
soluri, ca urmare a îndeprtrii parii superioare a altor soluri, prin procese
naturale intense de eroziune a solului, sau strict antropice, respectiv decopertarea
acestora (Ghe. Blaga-Pedologie, 2005).
Rspândirea. În general erodisolul ocup suprafee de teren relativ
puternic înclinate, din zona de deal sau podi i piemont, pe o suprafa de circa
Cupítoíuí
l9
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
204
3.802.506 ha, din care 1.925.000 ha sunt slab afectate de eroziune, 1.191.042 ha
afectate de eroziune moderat puternic i 1.578.498 ha sunt afectate de eroziune
puternic pîn la excesiv.
În cazul în care solul prezint o textur nisipos i este situat pe terenuri cu
pant accentuat, dup defriarea pdurilor sau dup deselenire, a fost erodat prin
eroziune eolian.
În România ,erodosolul este rspândit pe suprafee mari în judeele: Vaslui
- 149.620 ha, Iai – 116.516 ha, Botoani – 124.542 ha, Constana – 121.153 ha,
Tulcea – 101.403 ha, Cluj – 56.485 ha (V. Miclu-1991)
Cauzele eroziunii solului. În funcie de agentul dinamic extern care
produce desprinderea, transportul i depunerea particulelor de sol exist dou
forme de eroziune: eroziunea hidric (produs de ap) i eroziunea eolian
(produs de vânt).
În condiiile pedoclimatice din România, eroziunea eolian afecteaz
suprafee reduse în zona de câmpie i foarte rar în zona de deal i, în general, cu o
intensitate relativ redus.
Sub aspectul eroziunii hidrice, menionm c aceasta se produce în trei
faze distincte: în prima faz, particulele sunt desprinse de sol, în faza a II-a sunt
transportate la o anumit distan de locul desprinderii i în cea de a III-a fa sunt
depuse (M. Motoc i colab., 1975).
Forele care determin desprinderea i transportul particulelor de sol sunt
reprezentate de energia cinetic a picturilor de ploaie (la impactul cu solul) i
fora apei care se scurge de pe plante în timpul ploilor toreniale sau ca urmare a
topirii zpezilor, fenomen cunoscut sub denumirea de eroziune prin picturi sau
eroziune prin scurgere. Separarea lor, din punct de vedere cantitativ este aproape
imposibil, neputându-se preciza cu cât contribuie fiecare. I. Toneda (1963)
consider c la începutul ploii, predomin eroziunea prin picturi în timp ce mai
târziu când suprafaa solului se acoper cu un strat subire de ap, predomin
eroziunea prin scurgere.
În cazul eroziunii prin picturi (W.D. Ellison, 1962) arat c energia
cinetic a picturilor de ploaie este enorm, având o valoare de 1000 de ori mai
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
205
mare decât aceeai cantitate de ap ce se scurge la suprafa, fr a fi îns
concentrat în rigole sau ogae.
Formula de calcul a energiei cinetice a ploii este:
Ek = mv
2
/2
în care: Ek – energia cinetic; m – masa picturii de ploaie; v – viteza
picturii de ploaie la impactul cu solul.
M. Mooc (1975) arat c în timpul cderii, energia potenial (p.h) a unei
picturi de ploaie având o greutate (p) i aflat la înlimea (h) este transformat
în energie cinetic, astfel încât: p.h. = mv
2
/2. Viteza de cdere liber a picturii de
ploaie este p = m g, deci lucrul mecanic efectuat (p.h.) se poate scrie ca m.g v
2
/2,
adic energia a picturii de ploaie cu mas (m) i vitez (v).
La începutul ploii, picturile au cea mai mare energie cinetic, dar dup ce
solul s-a acoperit cu un strat subire i uniform de ap, o parte din energie este
preluat i amortizat de acest strat.
Formele eroziunii prin ap sunt dou: eroziunea în suprafa i eroziunea
în adâncime.
Eroziunea în suprafa are loc sub aciunea picturilor de ploaie sau
scurgerii dispersate de suprafa, având ca urmare, o îndeprtare relativ uniform
a materialului dislocat cu formarea iroirilor i/sau rigolelor mici.
În cazul solurilor proaspt lucrate sub incidena unor ploi toreniale apare
eroziunea de hardpan care este o form foarte periculoas a eroziunii în suprafa.
Eroziunea în adâncime se manifest ca urmare a scurgerii concentrate a
apelor pe versani i determin o îndeprtare neuniform a unei cantiti foarte
mari de material dislocat.
Formele eroziunii în adâncime sunt reprezentate de rigole, ogae, ravene.
Ele au un caracter permanent i se dezvolt progresiv în lungime i lime.
Factorii determinani ai eroziunii solului. Factorii care determin
eroziunea se pot împri în 3 grupe: caracteristicile versantului i precipitaiile;
însuirile fizice ale solului; vegetaia i activitatea de producie a omului.
Caracteristicile unui versant sunt: forma, panta, lungimea i expoziia.
Sub aspectul formei versantului menionm urmtoarele forme: dreapt,
concav, convex i în trepte.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
206
În cazul unui profil drept, eroziunea se amplific treptat din amonte spre
aval. La profilul concav, eroziunea cea mai puternic se manifest în partea
superioar, în timp ce la profilul convex eroziunea este mai pronunat în treimea
inferioar a versantului. În cazul versanilor cu profil în trepte, eroziunea este
diminuat, deoarece viteza de scurgere a apei este încetinit.
Între panta terenului i eroziunea solului exist o corelaie direct, astfel
încât, cu cât panta este mai mare, cu atât eroziunea capt valori superioare.
Lungimea versantului are influen în procesul de eroziune fiind corelat
cu volumul i intensitatea precipitaiilor cât i cu natura solului. Cu cât lungimea
versantului este mai mare cu atât cantitatea de ap colectat din precipitaii este
mai mare, crescând astfel viteza de scurgere (se amplific capacitatea de eroziune
i transport a apei), accentuându-se procesul de eroziune.
Expoziia versantului are un rol deosebit în stabilirea folosinelor.
Versanii sudici sunt indicai pentru exploatare prin cosit, în timp ce versanii
nordici pentru exploatare prin punat.
Precipitaiile sunt un factor activ, ele influenând procesul de eroziune
prin intensitate, tip, perioada de timp i durat.
Însuirile fizice ale solului cu rol determinant în procesul de eroziune
sunt: permeabilitatea, coninutul în umiditate, structura, textura, compoziia
chimic i materialul parental.
În funcie de permeabilitate avem o anumit vitez cu care apa circul în
lungul profilului, determinând o eroziune mai puin accentuat în cazul solurilor
de permeabilitate mare i invers.
Al. Luca, H. Popa, 1965 arat c, sub aspectul coninutului în umiditate al
unui sol în momentul cderii unei ploi toreniale, cantitatea de ap infiltrat este
mic în cazul unui sol saturat cu ap de la ploile anterioare, scurgerea fiind
accentuat.
M.N. Zaslavski (1966) arat c în cazul unui teren arabil, eroziunea se
dubleaz i scurgerea se amplifica de 2,6 ori, în cazul în care umiditatea solului
crete de la 16,8% la 35,5%.
Structura solului este însuirea fizic a acestuia care îi confer o rezisten
mare la eroziune (prin mrirea permeabilitii i capacitii de infiltraie). Solurile
fr structur sunt puin rezistente la eroziune, rein puin ap i o pierd uor prin
evaporare.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
207
Textura influeneaz direct procesul de eroziune. În cazul texturii grosiere
infiltraia se mrete, în timp ce solurile cu textur argiloas sunt mai greu
strbtute de ap. Solurile cu textur grosier rezist la eroziune numai în cazul
unei pante mici a terenului, a unei acoperiri foarte bune cu vegetaie i a unor
cantiti mici de precipitaii.
Eroziunea capt forme avansate, fiind aproape imposibil de luat msuri
de protecie în cazul solurilor cu textur nisipoas situate pe pante abrupte.
Solurile cu textur fin, prezint o capacitate de infiltraie mic, respectiv o
permeabilitate redus, ce determin o rezisten foarte mare la eroziune. Solurile
cu textur mijlocie situate pe terenurile în pant, prezint o infiltraie sporit i o
rezisten bun la eroziune.
Componena chimic a solurilor influenteaza, de asemenea, intensitatea
eroziunii.
Gh. Ionescu-ieti i Tr. Staicu, 1969 arat c solurile în care raportul
dintre SiO
2
, Fe
2
O
3
i Al
2
O
3
este apropiat de 2, prezinta o erodabilitate mai
puternic decât solurile în care acest raport este mai mic. Prezena cationului de
Ca
2+
i Na
+
în complexul adsorbtiv, influeneaz procesul de eroziune. Aceasta
este mai accentuat în cazul în care Na
+
este în cantitate mare, deoarece Ca
2+

leag particulele de sol între ele în timp ce Na
+
determin dispersia acestora.
Materialul parental are un rol deosebit în procesul de eroziune. Astfel,
solurile formate pe roci dure, consolidate sunt mai expuse eroziunii datorit
infiltraiei reduse cât i vegetaiei cu suprafaa foliar sczut. În cazul unui
material parental friabil, se formeaz soluri cu profil gros, bine evideniat,
infiltraia este mai accentuat, vegetaia care se dezvolt crete normal iar
procesul de eroziune este redus. Rocile dure, compacte, consolidate sunt erodate
greu (se formeaz praguri pe fundul ogaelor i ravenelor), în timp ce rocile
friabile sunt erodate uor determinând apariia rapid a formelor de eroziune de
adâncime.
Vegetaia i activitatea productiv.
Eroziunea apare ca efect al distrugerii vegetaiei forestiere i ierboase.
Vegetaia forestier are rol de regulator natural al precipitaiilor. Datorit
suprafeei foliare mari picturile de ap sunt reinute în proporie de 70% de
frunze i ramuri circa 30% din precipitaii ajunge la suprafaa solului, unde litiera
existent absoarbe o cantitate de ap de 4– 5 ori mai mare decât greutatea sa.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
208
Vegetaia ierboas i în special ierburile perene, datorit foliajului bogat
rein o cantitate mare de ap, atenuând izbirea solului de ctre picturile de ap.
De asemenea, sistemul radicular al acestora funcioneaz ca un dren determinând
infiltrarea unei cantiti mari de ap, într-un interval scurt de timp.
Omul prin activitatea de producie declaneaz eroziunea solului (defiarea
pdurilor, deselenirea pajitilor situate în pant, punatul neraional).
Procese pedogenetice . Erodosolul se formeaz prin aciunea procesului
de eroziune accelerat, ca urmare a interveniei antropice neraionale în
ecosistemele terestre, prin procese de decopertare , procese de alunecare i
procese de deflaie eolian.
Prin aciunea procesului de denudaie sunt îndeprtate orizonturile de la
suprafaa profilului.
Profilul de sol. Erodosolul prezint pe profil urmtoarea succesiune de
orizonturi: Ap - C; Ap - Bv - C; Ap - Bt - C; Ap - Cca, etc.
Erodosolul prezint profiluri diferite, atît ca urmare a manifestrii cu
intensitii diferite a eroziunii i a decopertrii, cît i în funcie de solul de origine.
Proprieti . Erodosolurile prezint o gam larg de textur, care poate fi
de la nisipoas pan la argiloas, în funcie de textura orizontului ajuns la
suprafaa profilului, sau funcie de textura solului de origine. Structura
erodisolului poate fi grunoas, prfoas sau frecvent, erodosolurile pot fi
nestructurate. Erodosolul are o rezerv mic humus, respectiv circa 1,5 g % -
2,0 g %, fiind soluri slab aprovizionate cu elemente de nutriie.
Reacia erodosolurilor este de la acid pan la alcalin.
Activitatea microbiologic este foarte redus.
Subtipuri. În cazul solurilor de tip erodosol, S.R.T.S-2003, evideniaz
prezena urmtoarelor subtipuri: erodosol cambic ( Bv – Cca ), erodosol argic (
Bt – Cca ), erodosol andic, la care se evideniaz prezena materialului amorf, în
cel puin unul dintre orizonturi, erodosol spodic ( Bs - R sau C), erodosol
calcaric, care conine carbonat de calciu la suprafa, erodosol psmatic, care
evideniaz o textur grosier în primii 50 cm, erodosol pelic, care are o structur
foarte fin în primii 50 cm, erodosol stagnic, care are proprieti hipostagnice în
primii 100 cm sau evideniaz proprieti stagnice intense în intervalul 50 cm-100
cm, erodosol litic, la care roca compact este situat între 20 cm i 50 cm,
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
209
erodosol scheletic, care are peste 75% fragmente de schelet, erodosol eutric, care
evideniaz proprieti eumezobazice.
Fertilitatea i folosina.
Fertilitatea erodosolurilor este dependent de solurile din care provin, fiind
în general slab.
În vederea ameliorrii i a valorificrii erodosolurilor, este necesar
aplicarea unor msuri de prevenire i combatere a eroziunii, care includ un
complex de msuri ameliorative, dintre care menionm: msuri agrotehnice
(artura, semnatul, lucrrile de întreinere), msuri agrochimice (fertilizarea cu
îngrminte organice i chimice, aplicarea amendamentelor), msuri hidrotehnice
( terasarea, realizarea de canale de nivel), msuri biologice ( sistem de cultur în
fîii, sistem de cultur în benzi înierbate, cultura viei de vie, înfiinarea
plantaiilor pomicole, cu meniunea c plantaiile vor fi executate pe direcia
curbelor de nivel, cu respectarea msurilor agrotehnice, agrochimice i
hidrotehnice menionate anterior).
Dup ameliorare, erodosolurile pot fi utilizate ca puni i fînee, sau ca
arabil.
19.2. Antrosol (At)
Antrosolul are ca orizont de diagnostic, un orizont antropedogenetic de
bioacumulare, de tip A hortic sau un orizont de asociere, de tip atracvic (aq), a
crui grosime este de maxim 50 cm, urmat subiacent de un orizont de tip B i / sau
C. Orizonturile de suprafa sunt foarte puternic transformate prin adaos de
material, prelucrare mecanic adînc, fertilizare, irigare cu ap ce evideniaz un
coninut ridicat de suspensii sau prin utilizarea îndelungat ca orezarii.
Rspândire. Solul de tip antrosol hortic are o rspîndire redus , în
general în marile orae, sau în apropierea acestora, pe terenuri plane sau cu pant
de maxim 2%. Formarea antrosolului în spatiile protejate, face ca evoluia acestui
tip de sol s fie determinat în mare msur de factorul antropic.
Climatul. Temperaturile medii anuale în cazul antrosololui hortic sunt
superioare temperaturi medii anuale din zona în care se gsesc, deoarece nu sunt
influenate de variaiile anuale ale tempreraturii din spaii neprotejate. În cazul
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
210
antrosolului hortic, pe lîng radiaia solar, intervin i combustibilii utilizai la
înclzirea seralelor, motiv pentru care resturile organice se descompun rapid.
Materialul parental. Antrosolul este puternic modificat prin intervenie
antropic, respectiv prin aport de material mineral, organo-mineral i organic.
Procese pedogenetice. Regimul caloric controlat, nivelul ridicat de
umezire al solului, cît i tehnologiile intensive de cultivare a plantelor, au o
influen major în evoluia antrosolului, determinînd o modificare mai rapid a
însuirilor antrosolului, fa de solul evaluat în condiii naturale.
Nivelul temperaturii solului este meninut la valori pozitive. În timp, fr
alternana înghe-dezghe, are loc o degradare a însuirilor fizice, sub aspectul
compactrii, umezirii excesive, salinizrii i /sau sodizrii ).
Profilul de sol. Antrosolul prezint urmtoarea morfologie: Aho - AC - C
sau Ck; Aho - B - C sau Ck.
Deoarece antrosolul este recent introdus în taxonomia solurilor ( S.R.T.S-
2003), se face caracterizarea morfologic a antrosolului din sera Copou–Iai.
(F.Filipov-2005).
Orizontul Aho
1
ksc 0-6 cm ;brun închis (10 YR4/3)în stare uscata ,brun
cenuiu foarte închis (10YR3/2)în stare umed; lutos; structura granular foarte
mic-mic (1-3 mm);uscat;efervescena local foarte slab ;sruri uor solubile
prezente la suprafaa solului i pe feele care delimiteaz plcile consolidate,
constituite din agregate structurale mici;slab tasat;trecere treptat.
Orizontul Aho
2
ksc 6-38cm, brun închis (10YE4/3)în stare uscat ,brun
cenuiu i foarte închis (10YE3/2) în stare umed; lutos;structura granular mic
i medie (1-5mm);friabil;reavn;plastic stare umed, salinizat;efervescena foarte
slab;slab tare;slab tasat;trecere net.
Orizontul Abk 38-48cm; brun glbui (10YE 4/4)în stare uscat i brun
glbui închis în stare umed ;pete difuze alungite sau neregulate (0,5-2mm)de
culoare brun glbuie (10YE 5/4 ) în stare uscat i brun glbui închis în stare
umed; reavn; lutos; structura prismatic mare cu muchi foarte ascuite; agregate
structurale casante i foarte îndesate; efervescena moderat; moderat tasat;
salinizat; trecere net.
Orizontul Bk 48-70 cm; colorit neuniform brun glbui (10YR 5/4)în stare
uscat, brun închis (10YR 4/4) în stare umed; pete de culoare brun închis
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
211
(10YR4/3) în stare uscat i brune (10YR 3/3) în stare umed; reavn; lutos,
structura prismatic foarte mare cu muchii foarte ascuite; agregate structurale
casante i foarte îndesate; efervescena foarte puternic ;foarte tasat; salinizat.
Analiza morfologic a profilului de sol a pus în eviden, prezena la
adâncimea de 50 cm a unui orizont foarte compact, cu o structur poliedric foarte
mare i agregate structurale casante, care prezint însuiri asemntoare cu cele
ale unui orizont fragipanic. La baza profilului de sol se constatat o compresie
accentuat, care împiedic circulaia apei i primenirea aerului.
Proprieti. Proprietile antrosolului hortic sunt diferite, în funcie de
tipul de sol i de zona pedo-climatic în care au fost amplasate serele.
Textura oscileaz de la nisipo- lutoas pîn la luto- argiloas;
hidrostabilitatea agregatelor structurale este mai mare datorit dozelor mari de
îngrminte organice administrate, reacia este slab acid pîn la slab alcalin
(pH=6-8,2), coninutul în materie organic i elemente nutritive este foarte mare,
antrosolul fiind bine aprovizionat cu microelemente.
Subtipuri. Antrosolurile prezint urmtoarele subtipuri: antrosol hortic i
antrosol antracvic, care prezint unul din cele dou orizonturi antropedogenetice,
respectiv Aho sau Apaq, Anaq, Bvaq, antrosol psamic, care are textur grosier în
primii 50 cm, antrosol pelic, care prezint textur fin cel puin în primii 50 cm ai
profilului, antrosol calcaric, care prezint carbonat de calciu la suprafaa
profilului, antrosol eutric, care evideniaz proprieti eutrice cel puin la nivelul
orizontului de suprafa, antrosol distric, care are proprieti districe cel puin în
orizontul de suprafa.
Fertilitatea i folosina. Drenajul extern slab, impune în cazul
antrosolurilor, asigurarea drenajului intern, în vederea evitrii i prevenirii
manifestrii excesului de ap i a salinizrii.
Meninerea unor temperaturi cu valori pozitive, pe fondul absenei
îngheului la nivelul orizontului de suprafa, cît i lipsa curenilor de aer care sa
favorizeze primenirea aerului din solurile serelor, determin aplicarea unor
tehnologii de cultivare a plantelor care s evite tasarea i compactarea solului.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
212
În cazul antrosolurilor se impune fertilizarea cu doze mari de îngrminte
minerale i organice, în vederea satisfacerii necesarului de elemente nutritive,
pentru obinerea unor producii mari i constante.

C1oso H1dr1so1ur1 (H1D)

Clasa hidrisoluri include solurile care s-au format i au evoluat în condiii
de exces de umiditate freatic i/ sau pluvial. Condiiile de anaerobioz create de
apa în exces, determin o intensificare a proceselor de reducere asupra compuilor
de fier i mangan din sol, evideniate morfologic prin aspectul mozaicat, marmorat
al orizonturilor gleice, de tip Gr i Go sau stagnogleice, de tip W i w, în care
culorile de reducere (vineii, albstrui, verzui, violacee), alterneaz cu cele de
oxidare (ruginii, glbui, roiatice, portocalii).
În Sistemul Roman de Clasificare a Solurilor, elaborat în 1980, aceste
soluri erau incluse în clasa solurilor hidromorfe. Dup SRTS-2003, datorit
limitrii de manifestare a propietilor gleice, de la adîncimea de 125 cm, la
adîncimea de 50 cm, numrul solurilor incluse în acast clas s-a restrans, astfel
încît unele tipuri i subtipuri de sol au fost încadrate în alte clase de soluri.
Hidrisolurile prezint proprieti gleice intense (Gr) sau proprieti
stagnice intense (W) sau evideniaz prezena la suprafaa profilului a unui orizont
de tip Al sau a unui orizont histic turbos, de tip T.
SRTS-2003, include în aceast clas i solurile subacvatice, formate i
evoluate în zona lacurilor de mic adîncime, de pîn la circa 2-3m, nivel la care se
poate dezvolta o vegetaie acvatic, respectiv limita superioar de farmare a
orizonturilor de tip Al sau T, a cror grosime este mai mic de 50cm.
Clasa hidrisoluri include 3 tipuri de sol: stagnosol,gleiosol i limnosol.
20.1. Gleiosol (Cg)
Gleiosolul este un sol freatic hidromorf, definit prin prezena la suprafaa
profilului a unui orizont organic nehidromorf de tip O i/ sau a unui orizont de
bioacumulare, care poate fi de tip Am, Ao, sau Au, avînd culori deschise,
respectiv valori i crome mai mari de 3,5 la material în stare umed i a unui
Cupítoíuí
2U
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
213
orizont de gleizare de tip Gr, a crei limit superioar este situat în primii 0 - 50
cm ai profilului.
Rspândire. În România, gleiosolul este rspîndit pe forme de relief
joase, cu drenaj deficitar, reprezentate prin câmpii, lunci i terase inferioare
(Câmpia joas a Someului, Câmpia de divagare a Criurilor, luncile neinundabile
ale râurilor interioare ce strbat cîmpiile i regiunile deluroase), insular în areale
depresionare intramontane i premontane ( Borsec, Braov, Ciuc, Gheorghieni,
Fgra) i în sectoarele de versant cu izvoare i alunecri, pe o suprafa de circa
585.000 ha (N. Florea-2004).
Materialul parental este reprezentat de depozite fluviatile i lacustre
caracterizate prin textur grosier pân la fin, absena carbonatului de calciu i
complex adsorbtiv slab saturat cu cationi bazici.
Vegetaia. Vegetaia anual de fînea-mlatin este alctuit din specii
ierboase: Alopecurus pratensis (coada vulpii), Agrostis alba, Carex acutiformis
(rogoz), C. vulpina, Trifolium repens, Ranunculus repens, Potentilla reptans,
Glecoma hederacea, Plantago major, Lolium perenne, Juncus inflexus,
Taraxacum officinale, Ranunculus polyanthemos, Poa pratensis, Achillea
millefolium i altele.
Climatul. Gleiosolul se formeaz i evolueaz în zone cu clim rcoroas
i umed, respectiv temperaturi medii anuale de 6- 7
o
C i precipitaii medii anuale
mai mari de 650 mm, sub un regim hidric de tip exudativ sau freatic-stagnant.
Procese pedogenetice. Caracteristic în procesul de formare i evoluie a
gleiosolului este manifestarea procesului de gleizare. Apa freatic nemineralizat,
este situat la adâncimi de 1- 2 m (adîncime critic). Manifestarea prelungit a
excesului de umiditate freatic, în condiiile unui climat rcoros, favorizeaz i
determin intense procese de reducere, pe fondul unei bioacumulri mai reduse.
Pe fondul existenei unui material parental srac în elemente bazice i a apelor
freatice care au un coninut sczut de bicarbonat de calciu, se formeaz o cantitate
mic de humus acid, constituit predominant din acizi fluvici
Profilul de sol. Gleiosolul prezint urmtoarea morfologie: Ao - Ago - Gr.
Orizontul Ao are o grosime de 15cm-30, culoare brun, brun- cenuiu sau cenuiu,
textur grosier, mijlociu-grosier sau fin, funcie de compoziia granulometric
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
214
a materialului parental, structur granular slab dezvoltat sau poliedric, depuneri
de compui de fier i mangan sub form de pete i concreiuni, slab evideniate.
Orizontul AGo, are o grosime de 20- 40 cm, textur grosier sau fin,
culoare brun cenuiu deschis cu frecvente pete ruginii, verzui, albstrui, violacee
i vineii, cuprinse între 16% i 50%, este slab structurat sau cu structur
poliedric, compact, prezint concreiuni ferimaganice frecvente, bine dezvoltate.
Are aspect mozaicat, marmorat.
Orizontul Gr, prezint coloare uniform sau are un aspect mozaicat,
marmorat, cu peste 50% culori de reducere. Orizontul Gr nu evideniaz prezena
carbonatului de calciu.
Proprieti. Gleiosolul are frecvent textur luto-argiloas, nedifereniat
pe profil. Sunt soluri compacte i reci care se lucreaz greu. Structura este slab
dezvoltat. Coninutul de humus i de elemente nutritive este relativ sczut. Se
evideniaz prezena a circa 2- 3 g% humus acid, respectiv o rezerv de 60- 120 t/
ha, pe adîncimea de 0- 50 cm. Reacia gleiosolului este acid, cu valori pH mai
mici de 6. Gradul de saturaie în baze are valori mai mari de 65%, cu
predominarea cationilor bazici bivaleni de Ca. Datorit intensitii i duratei de
manifestare temporar prelungit sau permanent a excesului de umiditate,
gleiosolul prezint un regim aerohidric defavorabil.
Subtipuri. În cazul gleiosolului, S.R.T.S-2003, definete criteriul de
stabilire a subtipurilor, pe baza caracteristicilor morfologice i chimice ale
orizontului de bioacumulare. Astfel se evideniaz prezena urmtoarelor
subtipuri: gleiosol calcaric, care are carbonat de calciu în primii 20cm, pentru
gleiosol proxicalcaric, sau pe adîncimea de 20- 50cm, în cazul gleiosolului
epicalcaric; gleiosol eutric, care evideniaz proprieti eutrice la nivelul
orizontului de bioacumulare; gleiosol district, care prezint proprieti districe în
orizontul de bioacumulare; gleiosol molic, care evideniaz la suprafaa profilului,
un orizont de bioacumulare de tip Am; gleiosol cernic, la care atît orizontul Am,
cît i orizontul subiacent intermediar, au o culoare închis de orizont Am ; gleiosol
umbric, care prezint la suprafaa profilului, un orizont de bioacumulare, de tip
Au; gleiosol cambic, la care pe profil se evideniaz un orizont Bv, gleiosol
psamic, care are o textur grosier, cel puin în primii 50cm ai profilului; gleiosol
pelic, la care textura este foarte fin, cel puin în primii 50 cm ai profilului;
gleiosol aluvic, format i evoluat pe materiale fluvice; gleiosol histic, care are la
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
215
suprafaa profilului, un orizont T, cu grosimea cuprins între 20-50 cm; gleiosol
tionic, care prezint în primii 125 cm, un orizont sulfuratic.
Fertilitatea i folosina. Datorit regimului aerohidric defectuos,
gleiosolul are o fertilitate natural redus, fiind folosit doar ca fînea de calitate
slab. Efectele negative ale regimului aerohidric, se fac resimite pe tot parcursul
vegetaiei, determinînd o germinare redus a seminelor, o încolire i rasarirea
neuniform a plantelor, o dezvoltare redus a sistemului radicular i acumulri de
produi toxici în plant. Toi aceti factori determin dereglri la nivelul plantei,
evideniate la final prin reducerea drasic a produciilor. În vederea ameliorrii i
valorificrii superioare a gleiosolurilor, se recomand aplicarea unui complex de
msuri agrohidropedoameliorative, care constau în: lucrri de desecare-drenaj,
prelucrare mecanic adanc, orientat perpendicular pe liniile de drenuri; aplicare
de amendamente calcaroase i administrare de îngrminte organice i chimice.
În funcie de msurile ameliorative aplicate, se vor cultiva plante de nutre, grîu,
porumb, etc. Nu se recomand amplasarea pe gleiosoluri, a plantaiilor pomicole
i a viei de vie.
20.2. Stagnosol (Sg)
Stagnosolul s-a format sub influena excesului de umiditate pluvial, exces
care se manifest înc din primii 50 cm, datorit stagnrii apei de precipitaii, la
nivelul unui orizont impermeabil sau cu permeabilitate sczut. Stagnosolul este
caracterizat prin prezena pe profil a unui orizont diagnostic, de tip W, cu limita
superioar pân la 50 cm i care este grefat pe un orizont de tip A, B i / sau E.
Rspîndire. Stagnosolul este rspîndit pe suprafee cu drenaj slab, care nu
permit scurgerea apei la suprafaa solului sau prin sol, situate pe terasele dealurilor
i podiurilor (Piemontul Getic, Piemonturile vestice, Podiul Somean, Podiul
Sucevei) i pe terenurile plane sau slab înclinate ale depresiunilor intracarpatice,
pericarpatice i subcarpatice (Depresiunile Braov, Fgra, Haeg, Zarand, Baia
Mare, Rdui etc.) i ocup o suprafa de circa 100.000 ha( Pedologie-Curs unic,
2005).
Materialul parental are textur argiloas, luto-argiloas i / sau lutoas i
este reprezentat de luturi, argile fr Ca CO
3
i depozite loessoide.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
216
Vegetaia. Vegetaia natural sub care s-au format aceste soluri este
alctuit din specii lemnoase cum sînt: Quercus petraea, Q. cerris, Q. frainetto,
Fagus silvatica, Ulmus procera, Acer campestre, Tilia cordata, Malus silvestris,
Pyrus pyraster i din arbuti: Crataegus monogyna, Evonymus europaea, Cornus
mas, Ligustrum vulgare, Prunus spinosa, Rosa canina i alii i din specii ierboase
cum sînt: Asperula odorata, Mercurialis perennis, Euphorbia amygdaloides,
Pulmonaria officinalis Carex vulpina, C. praecox, Agrostis alba, A. tenuis i
altele, unele putînd suporta perioade de uscciune i perioade de exces de
umiditate.
Climatul. Stagnosolul s-a format i a evoluat în zone cu temperaturi
anuale de 6- 9
o
C, precipitaii anuale mai mari de 600 mm i care pot ajunge chiar
i la 900 mm. Indicele de ariditate din zona de formare a stagnosolului este mai
mare de 28. Regimul hidric este stagnant.
Procese pedogenetice. Descompunerea i humificarea materiei organice
se desfoar o mare parte din an în condiii anaerobe. Excesul prelungit de ap
stagnant, o mare parte din an, determin manifestarea intens a proceselor de
reducere, care alterneaz în cursul anotimpului secetos cu manifestarea proceselor
de oxidare, determinînd aspectul marmorat, mozaicat al orizontului de
stagnogleizare. Datorit stagnrii în partea superioar a profilului, a apei de natur
pluvial, aeraia solului este influenat negativ, determinând atingerea unor
niveluri critice, sub aspectul concentraiei de CO
2
.
Profilul de sol. Stagnosolul prezint pe profil urmtoarea succesiune a
orizonturilor: AoW - ABW – BvW sau BtW - C.
Orizontul AoW are o grosime de 20- 30 cm, este deschis la culoare (brun-
cenuiu), textur luto-argiloas sau argiloas, structur granular, poliedric
angular sau subangular i prezint numeroase pete i concreiuni ferimanganice,
respectiv peste 50% culori de reducere, motiv pentru care evideniaz un aspect
marmorat.
Orizontul ABW este situat subiacent orizontului de suprafa i este
caracterizat printr-o culoare cenuiu verzui, cu pete brune sau brun-glbui. Are
structur poliedric mic sau medie slab dezvoltat i evideniaz numeroase
formaiuni ferimanganice fine. Este dur în stare uscat i are o grosime de circa
10- 20 cm.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
217
Orizontul BtW sau BvW are o grosime de 70- 80 cm, uneori de peste 100
cm, textur luto-argiloas sau argiloas, structur poliedric sau columnoid
prismatic, aspect marmorat cu frecvente pete de reducere ( mai mult de 50%) i
concreiuni ferimanganice. Este dur în stare uscat.
Orizontul C reprezint materialul parental pe care s-a format solul. Se
evideniaz pe profil sub adîncimea de 120 cm. Se caracterizeaz prin culoare
cenuie cu pete brun-glbui. Este lipsit de structur.La nivelul orizontului C, sunt
prezente formaiuni ferimanganice.
Proprieti. Stagnosolul este un sol compact i rece. Textura este luto-
argiloas, nedifereniat pe profil i prezint o slab aprovizionare cu humus i
substane nutritive.Humusul prezint concentraii reduse, cuprinse între 1 g% i 2
g%, resectiv o rezerv de maxim 60- 120 t/ha. Reacia este moderat sau slab acid,
cu valori pH cuprinse 5,5- 6,5. Gradul de saturaie în baze este cuprins între 60 i
80%. Regimul aerohidric este defectuos, cu valori sub 10%. Activitatea
microbiologic se manifest cu intensitate redus.
Subtipuri. Stagnosolul evideniaz urmatoarele subtipuri: stagnosol tipic
(AoW - ABW-BvW - C), stagnosol luvic (Aow - ElW - Bt - C), stagnosol
albic(Aow – EaW – BtW - C), stagnosol vertic (Aow – ABW – ByW - C), ),
stagnosol histric(T - AoW - ABW -BvW - C), stagnosol gleic, la care orizontul Gr
este situat între 50 cm i 100 cm), stagnosol planic, este un stagnosol albic sau
luvic care evideniaz o schimbare textural abrupt, pe 7,5cm- 15cm, între
orizontul El sau Ea i orizontul Bt.
Fertilitatea i folosina. Proprietile fizice, fizico-chimice, fizico-
mecanice, hidrofizice i de aeraie ale stagnosolului sunt puin favorabile, motiv
pentru care ele au o fertilitate natural sczut. Stagnosolurile sunt utilizate pentru
puni i fânee naturale, pe care se dezvolt ierburi cu valoare nutritiv slab, sau
ca pduri. Msurile de ameliorare aplicate pe stagnosoluri, fac referire la: lucrri
de desecare-drenaj, modelarea în benzi cu coame, amendarea cu amendamente
calcaroase, fertilizare organo-mineral. Stagnosolurile nu sunt favorabile pentru
plantaii pomicole i vit de vie, aceste specii fiind sensibile la fenomenele de
stagnogleizare. Dup ameliorare, stagnosolurile pot fi utilizate pentru cultura
plantelor de cîmp: grîu, orzoaic, porumb, floarea-soarelui, sfecl de zahr.

£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
218
20.3. Limnosol (Lm)
S.R.T.S-2003, lrgete noiunea de sol, incluzînd în clasa hidrisoluri, un
nou tip de sol format pe fundul blilor, lacurilor i lagunelor, denumit sol
subacvatic submers sau limnosol, sol a crui denumire provine din latinescul
“limnus” care înseamn mlatin.( I.Munteanu,1984, citat de F.Filipov, 2005).
Adâncimea limit de formare a limnosolurilor este aproximativ egal cu
adancimea de transparen a apei sau cu adîncimea de ptrundere a luminii,
respectiv 2- 3 m, pentru lacuri de cîmpie i colinare i 9- 10 m, pentru lacurile din
regiunile montane. (Pedologie-Curs unic, 2005). Limniosolul are la suprafaa
profilului un orizont diagnostic de bioacumulare, de tip Al sau T submers i
subiacent un orizont de gleizare, de tip Gr.
Raspândire. Limnosolul este sunt rspîndit pe fundul rezervoarelor de ap
nu prea adînci i în zonele marginale ale acestora, acolo unde adîncimea permite
dezvoltarea unei vegetaii acvatice.
Materialul parental este constituit din depozite de mal sau namol.
Vegetaia. Vegetaia acvatic este reprezentat de nuferi (Nuphar luteum,
Nymphaea alba), linti (Lemna minor, L. trisulca, Wolffia arrhiza), broscari
(Hydrocharis morsus-ranae), Stratiotes alloides, Ceratophyllum demersum, C,
submersum, Myriophyllum spicatum, M. verticillatum, Trapa natans, Polygonum
amphibium, Potamogeton natans, P. pectinatus, iar cea palustr prin stuf
(Phragmites australis), papur (Typha latifolia, T. angustifolia), buzduganul apei
(Sparganium ramosum), sgeata apei (Sagittaria sagittifolia), Schoenoplectus
tabernaemontani, Sch. lacustris, Bolboschoenus maritimus, Glyceria aquatica,
Stachys palustris, Beckmannia erucaeformis, Veronica anagallis-aquatica,
Eleocharis palustris, Iris pseudacorus, Oenanthe aquatica, Cicuta virosa, i
altele.
Climatul. Datorit luciului de ap de la suprafa, care acoper limnosolul,
amplitudinea variaiilor de temperatur din exterior, se diminueaz, astfel încît, în
sezonul rece, temperatura din sol are valori positive.
Procese pedogenetice. Procesul de pedogenez, care intervine în formarea
gleiosolului este sedimentogeneza sau geogeneza, care const în depunerea
suspensiilor sau precipitatelor de natur mineral sau organic, din apa lacurilor,
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
219
blilor i a lagunelor, proces prin care se realizeaz o reinoire a materialului
parental. I.Munteanu-1984, evideniaz c în formarea gleiosolului, intervin
urmtoarele aspecte: - acumularea materiei organice alohtone i autohtone,
provenite din vegetaia i fauna acvatic; -formarea i acumularea sulfurilor
feroase, prin reducerea sulfailor de ctre bacteriile sulfo-reducatoare; -formarea
mîlului calcaros prin reducerea concentratiei de CO2 i formarea CaCO3; -
formarea acumularilor de fier în soluii bogate în compui humici; -formarea de
CO2 i CH4, prin transformarea materiei organice în conditii anaerobioz.
Profilul de sol. Profilul limnosolului are urmtoarea morfologie: Al sau T
- Gr.
Seciune transversal în bazine lacustre, succesiune de soluri
( I.Munteanu-1984).

Gleisol molic
(mlastinos)
Gleisol
submers
Limnosol
Gr1
Gr2
5Y5/2÷3
(cenusiu oliv)
Gr
5Y5/2÷3
(cenusiu oliv) Gr
5GY-5
(cenusiu albastrui)
AomGr
AomGr
Al
5Y3+5/1
(cenusiu inchis)
NF
Stuf
A
d
a
n
c
i
m
e
a

(
c
m
)
0
50
100
150

Orizontul Al are o culoare cenuiu închis, brun cenuiu închis sau chiar
neagru sau albastrui închis, care la contactul cu aerul se modific în brun cenuiu,
cenuiu oliv sau oliv. Se caracterizeaz prin stratificare evident i nu este
structurat. Are consisten foarte moale cu aspect de nmol sau gel. Prezint o
umiditate de 100- 400%. Densitatea aparent este mai mic de 0,6g /cm cub i are
un coninut de materie organic, cuprins între 2%- 50%. Evideniaz un coninut
de 2-80% g/ g, în carbonat de calciu. Grosimea orizontului Al este cuprins între
40-100 cm.
Orizontul Gr are o culoare cenuiu verzui, sau cenuiu albastrui, care
devine cenuiu slab verzui, cenuiu oliv sau oliv la contactul cu aerul atmosferic.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
220
Proprieti. Textura limnosolului este diferit în funcie de granulometria
materialului sedimentat. Prezena carbonatului de calciu, determin o reacie slab
alcalin. Prin aducerea la suprafa în urma desecrilor, limnosolul evolueaz
ctre gleiosol sau aluviosol.
Subtipuri.Limnosolul are urmatoarele subtipuri: limnosol disrtic, care
prezint proprieti districe la nivelul orizontului Al, limnosol eutric, care are
proprietati eutice în orizontul Al.
Fertilitatea i folosina. Limnosolul este atît suport, cît i surs de
elemente nutritive pentru vegetaia acvatic. Limnosolul reprezint un spaiu în
care sunt stocate i imobilizate metalele grele. Limnosolul constituie filtru de
protecie împotriva polurii apelor freatice i habitat pentru fauna acvatic., fiind
indirect utilizat în piscicultur. (Pedologie-Curs unic, 2005).


C1oso So1sod1so1ur1 (SAL)

Aceast clas include solurile care au ca diagnostic, un orizont sa (salic),
sau na (natric), situat în primii 50 cm ai profilului de sol i care se grefeaz pe
orizonturile principale de la suprafa, sau subsuprafa, respectiv Ao, Am, Bv sau
Btna. Clasa salsodisoluri cuprinde tipurile de sol cunoscute sub denumirea de
solonceac i solone i era cunoscut anterior S.R.T.S-2003, drept clasa solurilor
halomorfe. Caractere de salinizare sau chiar salice, precum i de alcalizare sau
chiar natrice, se întâlnesc i la alte multe tipuri de sol, aparinând altor clase,
determinând separarea de subtipuri salinizate i/ sau alcalizate.
21.1. Solonceac (Sc)
Tipul solonceac se definete prin prezena unui orizont salic (sa) situat în
primii 50 cm ai profilului de sol. Solonceacul este cunoscut în popor sub
denumirea de chelituri, srturi cu crut sau sarturi albe.
Rspândire. Solonceacurile, împreun cu soloneurle i celelalte soluri
afectate de salinizare i/sau alcalizare, se gsesc disiminate într-un areal foarte
larg, întâlnindu-se pe uniti joase de relief (câmpii, lunci, terase, crovuri etc.),
Cupítoíuí
2l
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
221
respectiv poriunile joase ale Câmpiei Brilei; în luncile i în apropierea râurilor
Ialomia, Cricovul Srat, Clmui, Buzu i Siretul inferior; în jurul lacurilor
srate Strachina, Fundata, Movila Miresii, Plopul, Ianca, Balta Alb, Lacul Srat
etc.; în câmpia subcolinar Mizil - Stîlpu; în lunca i Delta Dunrii; în Câmpia de
Vest, pe interfluviile Criul Repede - Criul Negru, Criul Alb - Mure i Mure -
Bega; în Câmpia Moldovei (Jijia - Bahlui), în lunca Prutului i Bârladului; pe
vile unor râuri din Câmpia Transilvaniei; pe Valea Carasu (Dobrogea); în zona
litoralului Mrii Negre, pe vile cu deschidere spre mare i în preajma lagunelor
(Razelm, Babadag, Golovia, Smeica, Sinoe, Taaul, Techirghiol) etc. (Ghe.
Sandu-1980).
Materialul parental. Este reprezentat prin depozite salifere (marne,
argile, luturi i nisipuri salifere) sau rezultate din dezagregarea rocilor compacte
salifere (cum sunt, de exemplu, cele de sare gem).
Vegetaia. Vegetaia natural caracteristic, este reprezentat prin asociaii
de plante obligat halofite cum sînt: Bassia hirsuta, Camphorosma ovata, Plantago
maritima, Obione verrucivera, Salicornia herbacea, Suaeda maritima, Salsola
soda, Petrosimonia triandra, Obione verucivera, i altele.
Climatul. Solonceacul s-a format i a evoluat sub influena unui climat
secetos i / sau moderat secetos semiumed, caracterizat prin temperaturi medii
anuale cuprinse între 8,0
o
C i 11,5
o
C i precipitaii medii anuale de 380 – 560
mm. Valorile evapotranspiraiei poteniale sunt cuprinse între 670- 730 mm,
evideniindu-se un deficit de umiditate de 100- 250 mm. Indicele de ariditate este
cuprins în intervalul 16- 27. Regimul hidric este de tip exudativ extern.
Procese pedogenetice. Caracteristica principal în formarea
solonceacului, const în acumularea de sruri solubile. Prezena srurilor solubile
în cantitate mare se datorete materialelor parentale reprezentate prin depozite
salifere, sau rezultate din dezagregarea rocilor compacte salife, astfel încît, chiar i
în condiiile unui climat semiumed, levigarea nu îndeprteaz total srurile
solubile, parte din acestea rmânând la suprafa sau în partea superioar a
profilului.
Solonceacurilor evoluate pe depozite salifere, li se adaug i cele formate
tot pe roci salifere, ajunse la zi prin procese de eroziune i alunecare sau crate i
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
222
depuse pe versani, la poalele acestora, în lunci, sau formate sub influena apelor
srate ale izvoarelor de coast ale scurgerilor de suprafa etc. (C.Teu-1983).
Salinizarea este determinat i de apele mrii, lagunelor i lacurilor srate,
de apele de revrsare sau de infiltraie lateral, de depunerea la suprafaa solului a
pulberilor de sruri aflate în stropii de ap rezultai prin spargerea valurilor i
antrenai de ctre vânt (aa-numitul fenomen de impulverizaie) etc. (t. Puiu-
1980).
Cea mai mare parte a solonceacurilor din ara noastr s-au format îns sub
influena pânzelor freatice mineralizate (bogate în sruri solubile) i aflate la
adâncime mic (regim hidric exsudativ). Apa din pânzele freatice mineralizate i
aflate la adâncime mic urc prin capilaritate pân la suprafaa solului, aici se
evapor, iar srurile coninute se depun.
Pentru ca pânzele freatice s duc la formarea de solonceacuri trebuie s
depeasc un anumit grad de mineralizare i s nu depeasc o anumit
adâncime. Adâncimea maxim de la care apele freatice mineralizate pot duce la
formarea de solonceacuri poart denumirea de adâncime critic, iar mineralizarea
corespunztoare se numete mineralizare critic.
În condiiile rii noastre, adâncimea critic i mineralizarea critic sunt:
pentru zona de step de 2,5 - 3,5 m i respectiv 1,5 - 3,0 g/l, pentru zona de
silvostep de 1,8 - 1,9 m i respectiv 0,7 - 1,2 g/l, iar pentru zona de pdure < 1 m
i respectiv 0,5 - 0,8 g/l.
Acumularea de sruri solubile, deci formarea de soluri salinizate sau chiar
solonceacuri, se mai poate datora i exploatrii neraionale de ctre om a unor
terenuri, proces cunoscut sub denumirea de srturare sau salinizare secundar.
(Al. Mianu-1963). De exemplu, prin irigarea unor soluri nesrturate cu ape
mineralizate, parte din srurile coninute de acestea se depun i se acumuleaz an
de an.
Profilul de sol. Morfologia pe profil a solonceacului este de tip: Aosa -
ACsc - C sau Aosa -Agosc sau Aosc - Aosa - Agosc sau Ao - Aosc - Aosa -
AoGosc.
Orizontul Aosa este deschis la culoare, respectiv brun cenuiu i are o
grosime de 10- 20 cm. Este un orizont de acumulare slab a humusului i
puternic a srurilor solubile (peste 1g- 1,5g %). Caracterul esenial de diagnostic
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
223
al acestor soluri îl constituie orizontul sa, care trebuie s fie situat în primii 50 cm
ai profilului i s aib cel puin 10 cm grosime.
Orizontul AoGosc are o culoare cenuiu închis, cu pete brun roiatice i
evideniaz numeroase acumulri de sruri uor solubile i carbonat de calciu. Are
o grosime de circa 10- 20 cm.
Orizontul Gosc are o culoare brun cenuiu închis, cu numeroase pete
cenuii i glbui rocate. Prezint grosime variabil.
Neoformaiunile caracteristice solonceacului sunt cele de sruri solubile,
prezente în orizontul superior sub form de vinioare, tubuoare, pete, pungi sau
cuiburi, cît i neoformaiuni de carbonai de calciu i magneziu, sub form dre
eflorescene i pseudomicelii.
Solonceacurile aflate sub influena apelor freatice, evideniaz i
neoformaiuni de oxizi i hidroxizi de fier, îndeosebi sub form de pete, prezente
frecvent la nivelul orizontului AoGo.
Proprieti. Solonceacurile au o textur variat, de la grosier la fin, de
cele mai multe ori mijlocie sau fin. Sunt nestructurate sau prezint agregate
grunoase, slab dezvoltate, care, în contact cu apa, se desfac, solul devenind
mocirlos. Lipsa de structur i coninutul ridicat de sruri solubile, face ca
presiunea osmotic a soluiei de sol, s fie ridicat. Sub aspectul coninutului de
ap i aer în sol, datorit gleizrii, nu sunt asigurate condiii bune pentru creterea
i dezvoltarea plantelor.
Din punct de vedere al proprietilor chimice, principala caracteristic a
solonceacurilor o constituie prezena în orizontul de suprafa al profilului de sol,
a unei cantiti mari de sruri solubile, îndeosebi de sodium, în special sub form
de cloruri i sulfai. Pentru ca un sol s fie încadrat la solonceac trebuie s conin
cel puin 1g% sruri solubile, dac tipul de salinizare este cloruric i cel puin
1,5g%, dac este sulfuric.
Prezena srurilor libere, face ca solonceacurile s fie saturate în întregime
cu cationi bazici, în rândul crora, alturi de Ca
2+
care predomin (datorit puterii
de adsorbie mai mare, decât a celor de Na
+
), o pondere mai însemnat decât la
solurile nesalinizate o au cei de Na
+
, determinînd un grad de saturaie în baze de
100%. Reacia este alcalin, cu valori pH cuprinse între 8,3 i 8,5. Solonceacurile
tipice sunt srace în humus, respectiv 1 - 2 g%, evideniind o rezerv mic pe
adîncimea de 0-50 cm, de circa 60 - 120 t/ha.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
224
Coninutul în substane nutritive este redus.
Solonceacul este foarte puin active, din punct de vedere microbiologic.(t.
Puiu-1980).
Subtipuri. Solonceacul evideniaz prezena urmtoarelor subtipuri:
solonceac tipic cu sod, care conine carbonat sau bicarbonat de sodiu peste
10mg/100gsol), solonceac calcaric, solonceac molic, solonceac sodic, solonceac
vertic, solonceac gleic, solonceac pasamic i solonceac pelic.
Fertilitatea i folosina. Coninutul ridicat de sruri solubile, face ca
aceste soluri neameliorate s nu pot fi folosie pentru cultura plantelor.
Ameliorarea solonceacurilor, în vederea folosirii pentru cultura plantelor se
poate face numai prin aplicarea unui complex de msuri speciale: irigri de
splare, în vederea levigrii în adâncime a srurilor; amendamente cu gips,
fosfogips etc., cu scopul de a împiedica evoluia spre soloneuri, de a normaliza
componena cationic i de a îmbunti proprietile fizice, chimice i biologice;
coborârea nivelului apelor freatice prin drenaj, pentru a opri regradarea srurilor
solubile spre suprafa (în cazurile în care solonceacurile se formeaz datorit
prezenei apelor freatice mineralizate la adâncime mic).
În afara acestor msuri speciale, este necesar aplicarea unei agrotehnici
adecvate, încorporarea de îngrminte organice i minerale, cultivarea de plante
mai rezistente la salinizare (orez, iarb de Sudan, hibrid sorg – iarb de Sudan,
Medicago sativa, Onobrichis viciifolia, Tripholium repens) etc.
21.2. Solone (Sn)
Tipul solone este cunoscut i sub denumirea de sol alcalic, sol alcalin sau
srtur neagr. Soloneul se definete prin prezena unui orizont mineral de
asociere, de tip na, situat în primii 50 cm ai profilului. (S.R.T.S.-2003).
Rspândire. Soloneurile sunt rspândite pe forme de relief depresionare,
acumulative, cu drenaj defectuos, din zona de lunc i din zonele colinare, pe
suprafee slab drenate din Câmpia Tisei, Câmpia Român, din luncile râurilor
Prut, Bahlui, Jijia, Miletin, Baeu i ale afluenilor acestora. În Câmpia Moldovei,
soloneurile pot aprea i pe versanii cu expoziie sudic sau sud-estic.
(Pedologie-Curs unic, 2005). Soloneurile sunt rspândite împreun cu
solonceacurile.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
225
Materialul parental. Materialul parental este constituit din depozite
aluviale cu diferite texturi sau din marne salifere de vârste geologice diferite(
Er.Merlescu,1982).
Vegetaia. Soloneurile, au evoluat sub o vegetaie caracteristic, alctuit
din specii ierboase care tolereaz reacia alcalin: Bassia sedoides, Camphorosma
monspeliaca, Plantago schwarzenbergiana, Puccinelia distans, Agropyron
elongatum, Spergularia marginata, Puccinelia limosa i altele; pe soloneurile
slab srturate cresc Juncus gerardi, Agrostis alba, Aster pannonicus, Pholiurus
pannonicus, Limonium gmelini, Artemisia maritima, dar i din specii nehalofile,
primvara, pe orizontul superior desalinizat beneficiind de umiditatea mare din
aceast perioad (Schlerochloa dura, Alopecurus aequalis, Poa annua,
Schleranthus annuus, Erophila verna i altele).
Frecvena speciilor nehalofile este mai mare la soloneurile cu orizont
situat în partea inferioar a seciunii de control la adîncimea de 30-50 cm.
Climatul. Temperaturile medii anuale, din zona de formare a soloneului,
sunt mai mari de 9˚C, suma precipitaiilor anuale este mai mic de 600mm.
Deficitul de umiditate mai mare de 150 mm, evideniaz un bilan hidroclimatic
moderat deficitar i foarte deficitar.
Procese pedogenetice. Condiiile specifice de formare a soloneului,
constau în alcalizarea sau sodizarea solului, respectiv o îmbogire a complexului
coloidal în ioni de Na adsorbit i uneori în formarea de carbonat de sodiu.
Soloneurile se formeaz, de obicei, fie din solonceacuri prin desalinizare, fie din
soluri supuse alternativ salinizrii i desalinizrii.
Formarea soloneurilor din soluri supuse alternativ salinizrii i
desalinizrii se petrece în condiii de pânze freatice puternic mineralizate, dar cu
nivel oscilant, ceea ce face ca, în anumite perioade, s predomine curenii
ascendeni de ap (regim hidric exudativ), deci salinizarea, iar în altele, cei
desecendeni (regim hidric exudativ în profunzime), prin urmare desalinizarea.(t.
Puiu-1980).
Desalinizarea solonceacurilor sau salinizarea i desalinizarea alternativ a
altor soluri determin manifestarea aa-numitului proces de alcalizare (sau de
soloneizare), care const, în principal, din îmbogirea complexului coloidal în
sodiu adsorbit, la care se adaug, uneori, i formarea de carbonat de sodiu.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
226
La soloneuri, în lipsa srurilor în partea superioar a profilului i datorit
sodiului adsorbit în mare cantitate (peste 15 % din T), argila nu mai are stabilitate,
peptizeaz i migreaz pe profil, formând un orizont Btna, care constituie pentru
marea majoritate a soloneurilor, orizontul de diagnostic.
Prin migrarea din partea superioar a argilei, uneori, deasupra orizontului
Btna, se separ i un orizont El sau Ea.
Sodizare mai puin accentuat decât la soloneuri, se întâlnete i la multe
alte tipuri de sol, aparinând altor clase, unde determin separarea de subtipuri
sodizate.
Profilul de sol. Soloneurile tipice au profil: Ao - El - Btna - CGo, sau Ao
- Btna – CGo.
Orizontul Ao, de obicei, subire, de numai câiva centimetri, dar care,
uneori, poate atinge sau chiar depi 20 - 30 cm, are o culoare cenuiu brun sau
brun.
Orizontul El, are o grosime cuprins între 2 cm i 25 cm i prezint o
culoare brun cenuiu. Orizontul Btna are grosimi cuprinse de la 30 pân la peste
70 cm i culoarea, oscileaz de la brun pân la brun-închis.
La baza profilului, dup cum solul se afl sau nu sub influena apelor
freatice, se gsete, fie un orizont CGo, urmat, uneori i de un orizont Gr, a crui
limit superioar este situat sub 125 cm, fie materialul parental C.
Proprieti. Soloneul are textur lutoas sau luto-argiloas. La nivelul
orizontului Ao, solul este srcit în coloizi i îmbogit rezidual în particule
cuaroase grosiere i slab aprovizionat cu humus, respectiv 1g% – 2g %. Gradul
de saturaie în baze este sub 100 (pân la circa 70 %). Na
+
adsorbit sub 5 % din T,
reacie acid (pH în jur de 6), nestructurat sau cu structur grunoas foarte slab
format etc.
Orizontul Btna, poate începe de la adâncime foarte mic, adesea la câiva
centimetri de la suprafa.
Textura fin sau mijlocie, cu argil migrat de sus, structur columnar
(specific, întâlnit numai la aceste soluri) sau prismatic; capacitate de ap util,
permeabilitate i porozitate de aeraie cu valori dintre cele mai mici posibile;
compactitate, plasticitate, aderen i rezistena la arat dintre cele mai mari
întâlnite, în general, la soluri; procent ridicat de sodiu adsorbit (V % = 100 %, iar
V
Na
peste 15 % pân la 70 - 80 % din T) i uneori carbonat de sodiu liber; reacie
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
227
puternic alcalin, pH mai mare de 8,5 – 9,0, uneori peste 10 (asemenea valori mari
fiind specifice numai aceste soluri).
Dintre neoformaiuni, se evideniaz cele rezultate din acumularea argilei,
sub form de pelicule în Btna i cele reziduale, sub form de particule cuaroase
sau pudr de silice (pete albicioase), în orizontul E.
Subtipuri. S.R.T.S.-2003, evideniaz pentru solone, urmtoarele
subtipuri: solone molic (Am - Btna - C) ; solone luvic (Ao - El - Btna - C) ;
solone albic (Ao - Ea - Btna - C); solone salinic, la care orizontul hiposalic este
situat în primii 100cm sau cu orizont salic pe adâncimea 50-100cm; solone
calcaric, care prezint carbonat de calciu în primii 50cm ) ; solone stagnic, care
evideniaz proprieti hipostagnice în primii 100cm sau proprieti stagnice între
50-200cm ) ; solone solodic, cu orizont eluvial pe grosime mai mare de 15cm;
solone gleic, care are proprieti gleice între 50-100cm) ; solone entic, solone în
stadiu incipient; solone psamic, cu textur grosier cel puin în primii 50 cm;
solone pelic, care are textur argiloas, cel puin în primii 50 cm.
Fertilitatea i folosina. Datorit proprietilor fizice, chimice i biologice
deficitare, fertilitatea natural a soloneului este foarte mic (600-900 kg/ha mas
verde).
În condiii naturale sunt ocupate de pajiti de foarte slab calitate. mare
parte a acestor soluri pot avea prin ameliorare o fertilitate potenial ridicat.
Îmbuntirea fertilitii acestor soluri saline i alcalice, cât i a diferitelor tipuri
de sol salinizate în diferite grade, se poate realiza prin aplicarea în complex a unor
lucrri de ameliorare radical, cum ar fi:
- lucrri hidrotehnice,
- lucrri de îmbuntiri funciare,
- lucrri agrofizice,
- msuri agrochimice,
- msuri biologice etc.
Se apreciaz faptul c, atât pe parcursul ameliorrii, cât i dup
ameliorarea solurilor este absolut necesar cunoaterea permanent, în dinamic, a
valorilor însuirilor ameliorative i compararea cu parametrii stabilii, datorit
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
228
faptului c atât procesele de salinizare-desalcalizare, cât i procesele de
compactare au un puternic caracter reversibil, evoluând în sens negativ, dac cel
puin unul dintre elementele importante ale tehnologiei ameliorative nu se
respect întocmai (Lucr. conf. de t. sol. Satu Mare, 1973).

C1oso H1s11so1ur1 (H1S)

Aceast clas de soluri include solurile care au ca diagnostic un orizont
organic nehidromorf sau un orizont organic hidromorf, de tip O sau T, situat la
suprafaa profilului, care evideniaz o grosime minim de 50 cm sau de 20 cm, în
funcie de absena sau prezena rocii consolidate i este reprezentat de dou tipuri
de sol: histosol i foliosol. Prezena pe profil a orizontului organic, deosebete
puternic aceste soluri, fa de solurile minerale.
22.1. Histosol (Tb)
Histosolul este cunoscut i sub denumirea de sol turbos, molha, tinoav,
bahn, rogoaz, marghil, etc. Histosolul este definit de prezena la suprafaa
profilului, a unui orizont de tip T, de minim 50 cm grosime, dac este constituit
din material fibric, sau de maxim 40 cm, în cazul în care este constituit din
material sapric sau hemic. Orizontul T, prezint un coninut de cel puin 30%-35%
material organic, în funcie de coninutul în argil. Prezena materialului organic
fibric, determin un aspect afînat al orizontului T, deoarece, mai mult de 65% din
volumul acestuia, este constituit di resturi vegetale, incipient transformate.
Rspândire. Histosolurile se întâlnesc pe suprafee mici, în condiiile unui
relief variat: munte, deal, podi, câmpie, depresiuni, delt, lunc, teras, versani
etc. Arealul geografic de rspîndire, este foarte larg: în Munii Apuseni, Munii
Sebeului, Munii Semenicului, Munii Bucegi, în Ceahlu etc.; în depresiunile
Oa, Maramure, Dorna, Borsec, Tunad, Ciuc, Gheorghieni, ara Bîrsei etc.; în
unele sectoare ale câmpiilor joase i umede din vestul rii (mlatinile Eriului,
Crasnei inferioare, Livadei, Timi-Bega etc.); în luncile unor râuri (Oltul
fgran, Lozna); în lunca i Delta Dunrii; în apropierea i în locul unor foste
lacuri i bli etc. (t.Puiu-1980).
Cupítoíuí
22
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
229
Materialul parental. Materialul iniial este constituit din depozite
deltaice, mltinoase, aluviale, de teras, roci dure (magmatice, metamorfice i
sedimentare), etc.
Vegetaia. Formarea histosolurilor este determinat din vegetaia
constituit din specii cu pretenii rezonabile fa de aprovizionarea cu elemente
nutritive i care se dezvolt în condiii de umiditate excesiv formînd mlatinile
eutrofe la cîmpie (bahn) i mlatinile oligotrofe în depresiunile intracarpatice
formînd tinovul sau mlatina de turb. Mlatinile oligotrofe (tinovul) iau natere
în condiii de sol i de ap foarte srace în substane minerale, în special calcar, i
se formeaz de obicei pe roci silicioase în regiuni cu clim rece, cu precipitaii de
peste 750 mm cu o perioad de vegetaie destul de lung, fr geruri mari i
vînturi reci, i nu sînt legate de anumite forme de relief. Mlatina oligotrof se
poate forma pe o mlatin eutrof cu ciclul de evoluie încheiat, sau prin
înmltinirea unei pduri, sau direct pe sol/ roc, sau prin umplerea cu muchi de
turb (Sphagnum) a unor locuri cu ap oligotrof, putîndu-se dezvolta foarte bine
în depresiuni, platouri rotunjite sau chiar pe coaste line. Vegetaia tinoavelor este
format în special din muchi de turb (Sphagnum fuscum, Sph. medium, Sch.
moluscum, Sph. rubellum, Sch. papillosum), plante superioare ca merior
(Vaccinium vitis idaea), rchiele (Vaccinium oxycoccos), Scheeutzeria palustris,
bumbcari (Eriophorum vaginatum), ruginare (Andromeda polifolia), Calluna
vulgaris, diferite specii de rogoz: (Carex limosa, C. rostrata, C. pauciflora, C.
magellanica). Dintre speciile lemnoase, vegeteaz Salix pentandra, S. silesiaca, S.
aurita, molidul (Picea abies), pinul de pdure (Pinus silvestris), mesteacnul alb
(Betula pubescens), mesteacnul pitic (Betula nana, B. humilis); de remarcat c
aceste specii sînt tot mai mici cu cît se gsesc spre centrul turbriei.
Histosolurile eutrice (numite i bahne) se formeaz, în denivelrile mai
mari i mai adînci din unele cîmpii unde se acumuleaz înspecial apele de
infiltraie. Aceste bahne se colmateaz prin depunerea treptat a resturilor vegetale
înspecial, începînd de la mal spre centrul lacului. În apa liber din mijlocul lacului
se dezvolt speciile acvatice natante i submerse: Lemna minor, L. trisulca,
Wolffia arrhiza, Hydrocharis morsus-ranae, Nuphar luteum, Nymphaea alba,
Stratiotes alloides, Potamogeton, Ceratophyllum, Myriophyllum, i altele, multe
dintre ele avînd rizomii fixai în nmolul de pe fundul lacului. Spre mal, unde
adîncimea apei este mai mic i descrete treptat, se gsesc speciile palustre din
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
230
genurile Phragmites, Typha, Bolboschoenus, Glyceria, Alisma, Scirpus,
Shoenoplectus i altele. Chiar pe mal se gsete o band de rogoz (Carex
acutiformis, C. riparia, C. melanostachya, C vulpina, C. vesicaria i altele), de
pipirig (Juncus conglomeratus, J. articulatus, J. effusus, J. inflexus), Lythrum
salicaria, Rorippa amphibia, Oenanthe aquatica, Sium latifolium, Mentha
aquatica i altele. Între histosolurile din zona marginal a lacului i zona solurilor
semihidromorfe i automorfe uneori se instaleaz speciile lemnoase de Salix
triandra, S. viminalis, S. purpurea, S. alba, Alnus glutinosa i altele, iar dintre
cele ierboase menionm pe Potentilla anserina, Rumex crispus, Agrostis alba,
Poa palustris, Glyceria aquatica, Galium palustre, Lysimachia vulgaris,
Epilobium hirsutum, Polygonum amphibium terrestre; P. lapathifolium,
Bolboschoenus maritimus i altele.
Histosol este i plaurul plutitor i colmatat (caracteristic Deltei Dunrii)
format dintr-o estur foarte deas de rdcini, plante vii, unele turbificate i praf
adus de vînt: Phragmites australis, Sagittaria sagittifolia, Typha latifolia, T.
angustifolia, Stachys palustris, Mentha aquatica, Lysimachia vulgaris, Sium
erectum, S. latifolia i altele. Manifestarea permanent a excesului de umiditate
freatic i stagnant provenit din scurgeri sau din inundaii este caracteristica
important a histosolurilor i factorul indispensabil în formarea acestora.
Compoziia chimic i factorul de mineralizare a apei freatice influeneaz atît
dezvoltarea anumitor specii de plante cît i unele proprieti chimice ale
histosolurilor.
Climatul. Precipitaiile i temperaturile cracteristice zonei de formare i
evoluie a histosolului sunt specifice luncii, cîmpiei i depresiunilor intramontane,
oscilînd de la cele mai sczute pân la cele mai ridicate din câte se întâlnesc pe
teritoriul rii noastre.
Procese pedogenetice. Dintre condiiile de formare, caracteristice sunt
cele de mediu saturat în ap i vegetaie specific unui astfel de mediu (muchi,
Cyperaceae, Juncaceae i alte plante hidrofile). În condiiile specifice de mediu
saturat în ap i vegetaie adaptat unui astfel de mediu, caracteristice în formarea
acestor soluri, sunt procesele de turbificare, care în condiiile acoperirii
maerialului organic vegetal, cu ap i cu sedimente, determin o incarbonificare a
acestora. Acumularea anual de materie organic vegetal, aflat în diferite etape
de transformare, determin o înlare a histosolului, pe fondul unei humificri
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
231
reduse i a evidenierii la suprafaa profilului, a unui orizont organic turbos, cu
reacie puternic acid i srac în substane minerale.
Profilul de sol. Se consider c histosolul, are profilul format dintr-o
succesiune de orizonturi organice hidromorfe, de tip T, a cror grosime este de
peste 50 cm, fiind constituite predominant, din material organic provenit din
muchi, Cyperaceae, Juncaceae i alte plante hidrofile. Subiacent orizontului T,
se gsete un orizont Gr, care datorit grosimii mari a orizontului T (uneori pân
la 7 - 8 m) nu se încadreaz în profilul solului i care face o trecere tranant, ctre
solul mineral îngropat.
Proprieti. Fiind alctuite, practic, numai din materie organic, la aceste
soluri nu se poate vorbi de textur i structur. Din punct de vedere al strii
generale fizice, se caracterizeaz printr-un exces foarte mare de ap i aeraie
foarte sczut.(t.Puiu-1980).
Sunt srace în humus i substane nutritive. Gradul de saturaie cu baze i
pH-ul variaz în limite foarte largi, respectiv de la 100 % la 10 % i de la 8 la 3, în
funcie de zona în care se gsesc.
Subtipuri. Histosolul prezint urmtoarele subtipuri: histosol district, care
evideniaz proprieti districe; histosol eutric, care are proprieti eutrice; histosol
salinic, care prezint un orizont hiposodic în primi 100 cm ai profilului, sau un
orizont salic în intervalul 50- 100cm; histosol teric, care are un orizont mineral de
peste 30 cm grosime, situat în primii 100cm ai profilului; histosol tionic, care
prezint un orizont sulfuratic în primi 125cm ai profilului.
Fertilitatea i folosina. Histosolul are o productivitate foarte redus i este
utilizat natural, cu rezultate slabe, pentru obinerea de furaje. În cazul în care se
gsesc situate în zone favorabile agriculturii, prin ameliorare pot fi utilizate în
cultura plantelor (cartofi, cânep, legume, floarea soarelui, porumb etc.). Dintre
msurile ce se recomand fac parte: desecarea i drenarea; lucrarea adânc;
aplicarea de îngrminte cu azot, dar mai ales cu fosfor i potasiu, de
îngrminte pe baz de cupru, de amendamente calcaroase. Materialul turbos
constituie o important surs de îngrminte organice, fiind comparabil, în
general, cu gunoiul de grajd. (C.Teu i colab.-1983).

£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
232
22.2. Foliosol (Fs)
Foliosolul este un sol organic, definit de prezena la suprafaa profilului a
unui orizont organic nehidromorf sau orizont folic, de tip O, care are o grosime
minim de 50 cm sau de numai 20 cm, în cazul în care orizontul O este situat
direct pe roca generatoare.
Rspândire. Foliosolul ocup suprafee restrînse, discontinue,din zone
depresionare intamontane, montane i alpine.
Materialul parental. Foliosolul s-a format i a evoluat, în condiiile
existenei unor resturi organice vegetale, provenite din specii acidofile, pe fondul
intensificrii alterrii prii minerale a orizonturilor subiacente
Vegetaia. Formarea i evoluia foliosolurilor, este determinat, în zonele
montane, de pdurile de conifere, iar în zona alpin de prezena tufriurilor i a
pajitilor alpine. Coniferele determin acidifierea solului i intensificarea alterrii
prii minerale a orizonturilor subiacente (bradul are aciune acidifiant mai
redus datorit înrdcinrii mai profunde cît i a coninutului mai mare de cationi
bazici din materialul organic). Aceste soluri se deosebesc de celelalte tipuri de sol
pe care cresc molid, brad, atît prin roca parental, cît i prin condiiile climatice
diferite.
Climatul. Condiiile climatice de formare i evoluie a foliosolurilor, sunt
caracteristice zonei montane i alpine, fiind caracterizate prin temperaturi sczute
i un nivel foarte ridicat al precipitaiilor.
Procese pedogenetice. În cazul foliosolurilor, solificarea decurge în
sensul a acumulrii repetate, de material organic, provenit din speciile forestiere,
cît i material acumulat prin intermediul apelor de iroire, care desprind,
transport i depun materialul organic in arealele depresionare cu caracter
acumulativ (N.Florea-2004). Descompunerea lent a materialului organic,
determin formarea de acizi fulvici solubili, care determin o reactie acid.
Compusii organici rezultati din alterare sunt antrenati catre partea minerala a
orizonturilor subiacente iar o alta parte se acumuleaza deasupra acestora intr-un
strat cu grosimea de 5-15cm.(Pedologie-Curs unic, 2005).
Profilul de sol. Foliosolul are urmatoarea succesiune de orizonturi: Ol -
Of - Oh - C sau R . Orizonturile organice ale foliosolurilor au o grosime minim
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
233
de 50 cm, sau de numai 20 cm, în cazul în care, subiacent orizonturilor organice
se gsete roca generatoare de sol. Roca de solificare i apa freatic, imprim
caracteristici chimice determinante, asupra stariii de reacie i naturii complexului
ionic din solutia de alterare (Ianos, 2004), fr a influena evoluia foliosolului.
Proprieti. Tipul de vegetaie i condiiile climatice, influeneaz atît
proprietile fizice i chimice ale orizonturilor organice, cît si activitatea
microorganismelor implicate în procesul de alterare. Principalele elemente de
nutriie, rezultate din alterarea materialului organic, sunt levigate ctre partea
mineral a solului, fiind utilizate în nutritia mineral a speciilor forestiere
caracteristice.
Subtipuri. Foliosolul, evideniaz urmtoarele subtipuri: foliosol distric,
care prezint proprieti districe, foliosol eutric, care are proprieti eutrice,
foliosol litic.
Fertilitatea i folosina. Foliosolurile au utilizare silvica, Fertilitatea
foliosolurilor este determinat atît de gradul de descompunere a materialului
organic, cît i de caracteristicile stratului mineral. În general, foliosolul are
utilizare silvic.

C1oso Pro11so1ur1 (PRO)

S.R.T.S.-2003, introduce aceast clas de soluri aflate în stadiu incipient
de formare, soluri care au fost cunoscute anterior, ca soluri neevoluate. Solurile
din clasa protisoluri, prezint un profil incomplet difereniat i nu evideniaz
orizonturi diagnostice caracteristice. Pot prezenta la suprafaa profilului, cel mult
un orizont de bioacumulare, de tip A sau O, a crui grosime este mai mic de 20
cm, iar subiacent, roca generatoare, de tip Rn, sau Rp, sau un orizont C.
Protisolurile includ urmtoarele tipuri de sol: Litosol, Regosol, Psamosol,
Aluviosol i Entiantrosol.
23.1. Litosol (Ls)
Litosolul este caracterizat prin prezena la suprafaa profilului, a unui
orizont de bioacumulare, de tip Ao, sau a unui orizont folic, de tip O, care
Cupítoíuí
23
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
234
evideniaz o grosime de minim 5 cm, avînd subiacent un orizont de tip Rn sau
Rp, a cror limit superioar este situat în primii 20 cm. Litosolul se
caracterizeaz prin prezena la suprafa sau foarte aproape de suprafa, a rocii
compacte, dure, sau a fragmentelor mari de roc ( lithos - piatr, roc dur).
Rspândire. Litosolul este rspândit pe pe suprafee mici, în regiuni cu
relief accidentat i roci consolidate-compacte, cu precdere în regiunile de munte,
deal, podi sau piemont, de regul pe versani puternic înclinai sau pe culmi
înguste. În România, suprafaa ocupat de litosoluri, este de circa 95.000
ha.(Florea, 2004)
Materialul parental. Dintre condiiile naturale de formare a acestor soluri
o importan deosebit o are roca. Formarea litosolurilor este condiionat de
existena la suprafa sau foarte aproape de suprafa a rocilor consolidate –
compacte, reprezentate prin roci eruptive, metamorfice, gresii, pietriuri (cu
excepia celor fluviatile recente). Solurile formate pe roci consolidate se întâlnesc
i în cazul altor tipuri de sol, constituind subtipuri litice, acestea îns au orizontul
Rn sau Rp, cu limita superioar în intervalul 20 cm i 50 cm i prezint pe profil
orizonturile sau caracteristicile de diagnostic ale tipurilor respective.
Vegetaia. Litosolurile s-au format i au evoluat sub influena unei
vegetaii, caracteristice zonelor de deal i munte, reprezentat de componenta
ierboas a pajitilor, cît i de componenta lemnoas de pdure (arbori i arbuti).
Climatul. Condiiile climatice, sunt specifice zonelor de deal i munte.
Procese pedogenetice. Litosolul este un sol aflat în stadiu incipient,
format pe roci consolidate-compacte. Datorit rocii consolidate situat aproape de
suprafa, solificarea este redus ca intensitate, evideniindu-se un profil scurt.
Profilul de sol. Litosolul prezint pe profil, urmtoarea succesiune de
orizonturi: Ao – R.
Orizontul Ao este deschis la culoare, respectiv brun-glbui i are o
grosime de 5 cm- 20 cm.
Orizontul R este situat aproape de suprafaa profilului i este constituit din
roci compacte, dure, sau din fragmente mari de roc. Pe profil nu se evideniaz
neoformaiuni specifice
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
235
Proprieti. Textura i structura orizontului de suprafa este slab
evideniat.Textura poate fi de la nisipoas pân la argiloas. Structura este
grunoas sau poliedric, slab dezvoltat. Coninutul de humus i substane
nutritive este redus. Reacia este puternic acid, alcalin sau neutr, în raport de
caracterul acid sau bazic al rocii. Valorile foarte mici ale porozitii de aeraie,
permeabilitii i a capacitii de ap util, sunt datorate prezenei rocii dure
aproape de suprafa. Litosolul prezint o debazificare puternic.
Subtipuri. Litosolul evideniaz urmtoarele subtipuri: litosol distric (di),
care are un grad de saturaie în baze mai mic de 53%; litosol eutric (eu), care
prezint un grad de saturaie în baze mai mare de 53%; litosol rendzinic (rz), care
s-a format pe roci dure sau pietriuri calcaroase; litosol scheletic (qq), care s-a
format pe materiale cu peste 75% schelet; litosol histic (tb), care prezint în primi
20 cm, orizont O.
Fertilitatea i folosina. Datorit volumului edafic foarte sczut i
rezervei reduse de humus i substane nutritive, litosolurile prezint au o fertilitate
natural mic. În regim natural litosolurile sunt acoperite de pajiti sau pduri.
Pentru ridicarea fertilitii se aplic msuri ameliorative: aplicarea de îngrminte
organice i chimice, îndeprtarea materialului scheletic, târlirea, etc.
23.2. Regosol (Rs)
Regosolul este un sol tînr, neevoluat, definit de prezena la suprafaa
profilului, a unui orizont de bioacumulare, de tip A (Am, Au, Ao) i subiacent,
aproape de suprafa, material parental provenit din roci neconsolidate sau slab
consolidate. Prezena materialului parental aproape de suprafaa profilului, sau
chiar la suprafa, este datorat decopertrii sau eroziunii geologice. Fac excepie
materialele parentale nisipoase, fluvice sau antropogene..
Rspândire. Regosolul este rspîndit pe suprafee mici, din regiunile de
deal, podi i piemont, dar i în zonele de cîmpie i de munte, pe forme de relief
caracteristice(versani, culmi, pante cu alunecri etc.), fragmentate i supuse
eroziunii geologice.
Materialul parental. Este reprezentat de loessuri, depozite loessoide,
luturi, nisipuri, argile, marne, depozite salifere, depozite rezultate din
dezagregarea i alterarea unor roci metamorfice i eruptive. Materialele parentale
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
236
prezint în cazul regosolurilor, o caracteristic i anume, sunt afînate,
neconsolidate sau cel mult slab consolidate, exceptând nisipurile, materialele
fluvice i antropice.
Vegetaia. Climatul. Sub raportul climei i al vegetaiei, regosolurile se
întâlnesc în condiii de la cele corespunztoare arealelor de step, pân la cele
specifice arealelor de etaj montan i alpin.
Procese pedogenetice. Dintre condiiile pedogenetice, caracteristice sunt
cele de terenuri cu eroziune geologic lent, manifestat în timp de ordin
geologic. Solificarea nu poate avansa, meninîndu-se într-un stadiu incipient.
Solul este incomplet dezvoltat, fr orizonturi de diagnostic precizate. În cazul
regosolurilor, care prin definiie, sunt soluri tinere, factorul pedogenetic
determinant, îl constituie timpul sau vârsta, respectiv durata i intensitatea de
manifestare a procesului de solificare.
Profilul de sol. Regosolurile tipice au profil de tipul Ao - C.
Orizontul Ao este slab evideniat, are textur diferit, funcie de natura
materialului parental, care oscileaz de la argiloas la nisipoas. Structura este
slab dezvoltat, granular sau poliedric. Are o grosime de circa 20 cm- 40 cm.
Orizontul C este reprezentat de materialul parental, constituit din roci
afînate sau slab consolidate. La nivelul acestui orizont, pot exista, sau nu,
carbonai.
Profilul regosolului, nu evideniaz neoformaiuni specifice.
Proprieti. Textura este nedifereniat pe profil i difer, de la fin pîn
la grosier, în funcie de natura materialului parental. Regosolurile formate i
evoluate pe depozite rezultate din dezagregarea i alterarea rocilor dure,
evideniaz pe profil, material scheletic. Structura este grunoas sau poliedric,
slab dezvoltat. Au un coninut redus de humus, de circa 1- 2 g%. Gradul de
saturaie în baze i reacia regosolurilor, poate fi de la saturate i cu reacie slab
alcalin pân la intens debazificate i cu reacie puternic acid, în funcie de
natura materialului parental, condiii climatice i vegetaie.
Subtipuri. Regosolul poate avea urmtoarele subtipuri: regosol distric
{di), care prezint caractere districe la nivelul orizontului de suprafa; regosol
eutric (eu), care evideniat caractere eutrice la nivelul orizontului de suprafa;
regosol calcaric (ka), care conine carbonai de la suprafa; regosol salinic (sc),
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
237
care are pe profil un orizont salinizat; regosol stagnic (st), care prezint pe profil
un orizont hipostagnic; regosol molic (mo), care are la suprafa un orizont de
bioacumulare de tip Am; regosol umbric (um), care are la suprafa un orizont de
bioacumulare de tip Au; regosol pelic (pe), care are textur foarte fin cel puin în
primii 50 cm ai profilului; regosol litic ( li), care evideniaz un orizont R în
intevalul 20- 50 cm; regosol scheletic (qq), format i evoluat pe materiale dure i
care are peste 75% schelet.
Fertilitatea i folosina. Aprovizionarea redus cu humus i elemente de
nutriie, cît i proprietile fizice, chimice, hidrofizice i mecanice slabe sau medii,
determin o fertilitate natural redus. Regosolurile sunt ocupate de pajiti de
slab calitate sau de vegetaie lemnoas rar. Sunt adesea ocupate cu plantaii
pomicole i vi de vie (Drgani, tefneti - Arge, Câmpulung Muscel, Mini
etc.). În vederea ameliorrii, se impun msuri de prevenire i combatere a
fenomenelor de eroziune i alunecare, cît i aplicarea de îngrminte minerale i
organice.
23.3.Psamosol (Ps)
Psamosolul este definit de prezena la suprafaa profilului, a unui orizont
de bioacumulare, de tip Am, Au, sau Ao i subiacent, materialul parental constituit
din depozite nisipoase eoliene, sau transportate prin intermediul apei i care are o
grosime de cel puin 50 cm, cu textur grosier sau mijlociu - grosier, aceasta,
deoarece fraciunea de argil este slab reprezentat, cu sub12% fraciuni cu
diametrul mai mic sau egal co 0,002 mm..Psamosolul este un sol nisipos
(psammos – nisip ).
Rspândire. Psamosolurile ocup suprafee importante în zona de cîmpie
i lunc, fiind situate în apropierea apelor curgtoare, lacurilor i a mrii. În
România se gsesc în partea de sud a Olteniei (cca 230.000 ha); în Brgan, pe
partea dreapt a Clmuiului (cca 88.000 lei), a Ialomiei (cca 55.000 ha) de-a
lungul râului Buzu (cca 3.800 ha, mai ales, în perimetrele Rîmnicelu i Suligatu)
etc.; în Câmpia Tecuciului (cca 13.000 ha), la Hanul Conachi, erbneti, Lieti,
Tecuci, în Câmpia de Vest (cca 32.000 ha), la Valea lui Mihai, Urziceni
etc.(t.Puiu-1980).
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
238
Materialul parental. Condiia pedogenetic caracteristic pentru formarea
i evoluia psamosolului, este aceea legat de material parental, reprezentat prin
depozite nisipoase sau nisipo-lutoase, srace în materiale argiloase i avînd
origine eolian i hidric.
Vegetaia. Permeabilitatea foarte mare la ap, face ca aceste nisipuri s fie
uscate în partea superioar a dunelor i mai umede în depresiunile dintre dune.
Acest lucru a fcut posibil dezvoltarea unor pdurici de stejar brumriu (Quercus
pedunculiflora), în locurile mai joase, unde apa freatic este la mic adîncime
(rmie se mai gsesc în regiunea nisipoas a Olteniei); stejar (Quercus robur) i
gorun (Quercus cerris), se gsesc în nisipurile din Moldova. Specii ierboase tipic
psamofite sînt Polygonum arenarium, Centaurea arenaria, Ceratocarpus
arenarius, Helycrysum arenarium, Mollugo cerviana, Tribulus terrestris, Tragus
racemosus, Astragalus varius i altele. În ultimul timp, aceste nisipuri au început
s fie fixate prin plantaii de salcîm (Robinia pseudacacia), pin negru (Pinus
nigra) i cultivate cu pepeni verzi, secar, vi de vie, etc.
Climatul. Psamosolurile se formeaz atît în zone uscate, cît i în zone
umede, cu precipitaii medii anuale de la 400 mm pîn la 600 mm i cu
temperaturi ridicate pân la moderate, respectiv temperaturi medii anuale care
oscileaz de la circa 11
0
C i coboar la 7- 8
0
C. Vînturile din zon se manifest cu
intensitate mare i fiind destul de frecvente, favorizeaz mobilizarea, transportul i
depunerea materialului nisipos, determinînd un aspect geomorfologic, de dune.
Procese pedogenetice. Prezena la suprafaa profilului, cît i la nivelul
orizontului de suprafa, a unor cantiti reduse de resturi organice, rmase de la
vegetaia ierboas i lemnoas dup parcurgerea ciclurilor biologice, determin
formarea i acumularea la nivelul orizontului de bioacumulare, a unei cantiti
reduse de humus. Procentul redus de fracini fine, determin în cazul
psamosolurilor, o coeziune sczut. Deflaia eolian, face ca solificarea s fie
întrerupt, astfel încît psamosolul s evidenieze un profil slab conturat i puin
evoluat.
Profilul de sol. Psamosolurile tipice prezint un profil slab difereniat, de
tip: Ao - C.
Orizontul Ao are o grosime de 10 cm - 40 cm i o culoare brun, brun-
cenuiu, brun-deschis.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
239
Subiacent orizontului de bioacumulare, se evideniaz materialul parental
nisipos sau nisipo-lutos, respectiv orizontul C. Profilul nu conine neoformaii
specifice.
Proprieti. Psamosolurile au textur nisipoas i/ sau luto-nisipoas.
Textura grosier a psamosolulrilor, face ca aceste soluri s prezinte o
permeabilitate ridicat pentru ap i aer. Datorit coninutului redus de humus i a
vegetaiei slab reprezentate, prezint o structur grunoas slab format, sau sunt
nestructurate. Proprietile fizice, fizico-mecanice, hidrofizice i de aeraie sunt
relativ puin favorabile. Sunt srace în humus, respectiv un coninut de circa 1 g
%, evideniind o rezerv foarte sczut pe adîncimea de 0- 50 cm, de circa 60 t/ha.
Gradul de saturaie în baze, coboar de la 100% pîn la circa 60%- 70%.
Psamosolurile sunt soluri slab alcaline - neutre sau slab acide, valorile pH
cuprinse între 6,2 i 7,8.
Subtipuri. Psamosolul prezint urmtoarele subtipuri: psamosol distric
(di), care are proprieti districe; psamosol eutric (eu), care prezint proprieti
eutrice; psamosol calcaric (ka), care are carbonai în orizontul de bioacumulare;
psamosol molic (mo), care are la suprafaa profilului un orizont de bioacumulare
de tip Am; psamosol umbric (um), care are la suprafaa profilului un orizont de
bioacumulare de tip Au; psamosol gleic (gc), care evideniaz proprieti gleice,
respectiv un orizont de gleizare, de tip Gr; psamosol sodic (ac), care are un
orizont hiposodic, de tip ac; psamosol salinic (sc), care prezint pe profil un
orizont salinizat, de tip sc.
Fertilitatea i folosina. Rezerva redus de humus i elemente de nutriie,
fac ca psamosolurile s aib o fertilitate natural sczut. Psamosolurile sunt slab
productive sau neproductive, deoarece sunt supuse frecvent fenomenului de
deflaie eolian. Pot fi folosite cu succes în cultura viei de vie, a pomilor (piersic,
prun, cais, viin, nuc), a plantelor tehnice (tutun, ricin, floarea soarelui, cartof), a
secarei, a leguminoaselor pentru boabe (fasolea, lupinul, fasolia), a plantelor
furajere (iarb de Sudan, porumb pentru siloz, borceag de toamn), a legumelor
(tomate, castravei, dovlecei, varz, ceap).( t. Puiu-1980).
În vederea ameliorrii se recomand realizarea de plantaii forestiere de
protecie: salcâm, pin negru, plop negru hibrid etc.; acoperirea terenului cu un
strat de paie, coceni etc.; colmatarea cu mîl; aplicarea de preparate chimice, care
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
240
formeaz la suprafaa terenului o pelicul protectoare i contribuie la structurarea
solului. Sunt utilizate ca msuri propriu-zise de ameliorare : irigarea; încorporarea
masiv de gunoi de grajd; aplicarea de îngrminte cu azot, fosfor i potasiu;
folosirea îngrmintelor verzi.
23.4. Aluviosol (As)
Aluviosolul este definit prin prezena la suprafaa profilului a unui orizont
de bioacumulare, de tip Am, Au, sau Ao, a crui grosime este cuprins între 20 cm
i 50 cm, urmat subiacent de materialul parental, reprezentat de depozite
fluviatile, fluvio-lacustre sau lacustre recente, avînd orice textur, de la nisipoas
pân la argiloas i o grosime de cel puin 50 cm. S.R.T.S-2003, include în cadrul
aluviosolului, trei tipuri de sol din clasificarea I.C.P.A-1980 i anume: solurile
aluviale, protosolurile aluviale i coluvisolurile.
Rspândire. Aluviosolurile sunt rspândite pe uniti de relief tinere,
recente sau actuale, formate sub influena apelor curgtoare din zona deltelor,
arealelor cu lacuri sau foste lacuri, ieite sau nu de sub influena revrsrilor, sau
inundate numai la intervale mari de timp, situate în Lunca i Delta Dunrii i în
luncile tuturor apelor curgtoare din România: Prut, Siret, Bistria, Bîrlad, Jiu, Olt,
Arge, Prahova, Ialomia, Buzu, , Some, Criuri, Mure, Timi, Bega etc.
Materialul parental. Formarea i evoluia aluviosolurilor este determinat,
de prezena depozitelor fluviatile lacustre recente i a celor aluviale, ca urmare a
aciunii coraborate a apelor curgtoare i a lacurilor fluviale.
Vegetaia. Dei se gsesc în zone foarte variate (de la cîmpie i pîn la
munte), datorit îndeosebi regimului specific de umiditate, caracteristic pentru
zona de lunc, unde se formeaz i evolueaz, prezint o vegetaie natural
caracteristic format din specii arborescente i ierboase.Vegetaia lemnoas de pe
malul rîurilor, numit i zvoi, este format din esene moi de salcie, plop i alte
specii. Zvoaiele de la cîmpie i deal sînt formate din plesnitoare (Salix fragilis),
rchit alb (Salix alba), Salix triandra, Salix viminalis, plop alb (Populus alba),
plop negru (Populus nigra), plop hibrid (Populus x canescens), arin negru (Alnus
glutinosa), ulm (Ulmus laevis, U. foliacea) i izolat, pe suprafee mici, Tamarix
ramosissima (mai ales în sudul rii); în ultimul timp s-a plantat masiv plop
canadian (Populus canadensis) i diferii hibrizi. Zvoaiele din regiunea de deal–
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
241
munte sînt formate din salcie cpreasc (Salix caprea), Salix incana, Alnus viridis
i cu o larg amplitudine ecologic Salix pentandra, Salix purpurea, S. cinerea
care vegeteaz de la cîmpie i pîn în regiunea subalpin. Pe terenurile din lunc
ceva mai înalte unde apa freatic se gsete la o adîncime ceva mai mare, cresc
esene lemnoase tari formînd pduri numite leau de lunc: în regiunea de cîmpie
– deal vegeteaz stejarul (Quercus robur), cerul (Quercur cerris), gîrnia
(Quercus frainetto), teiul (Tilia tomentosa), frasinul (Fraxinus excelsior) i altele;
în regiunea de deal – munte vegeteaz gorunul (Quercus petraea), plopul
tremurtor (Populus tremula), mesteacnul (Betula verrucosa) i cu o larg
amplitudine ecologic (de la cîmpie i pîn la munte) ulmul de munte (Ulmus
montana), carpenul (Carpinus betulus), alunul (Corylus avellana), iar dintre
arbuti sîngerul (Cornus sanguinea), pducelul (Crataegus monogyna), ctina de
rîu (Hippophae rhamnoides) i altele. Între copacii din din zvoi se gsesc fosrte
multe specii ierboase care aparin la mai multe familii botanice: Ranunculus
repens, Potentilla anserina, P. supina, Prunella vulgaris, Inula britannica,
Pulicaria vulgaris, Bidens tripartita, Agrostis alba i altele. Pe suprafee mari,
neocupate de vegetaia lemnoas de lunc se gsesc pajiti a cror compoziie
floristic, cu o bun valoare furajer, aparine la mai multe familii botanice: coada
vulpii (Alopecurus pratensis, firu (Poa pratensis), timoftic (Phleum pratensis),
raigras (Lolium perenne), Agrostis alba, Trifolium pratense, T. campestre, T.
arvense, Medicago falcata, pirul tîrîtor (Agropyron repens), Agrostis tenuis,
Falcaria vulgaris, Salvia pratensis i altele.
Procese pedogenetice. Din punct de vedere al solificrii, aluviosolul se
caracterizeaz prin bioacumulare redus, ca urmare a depunerilor succesive de
aluviuni, care împiedic instalarea i dezvoltarea vegetaiei.
Profilul de sol. Protosolurile aluviale tipice, evideniaz urmtoarea
morfologie: Ao - C.
Orizontul Ao este adesea stratificat i are o grosime de 20 cm - 50 cm.Are
culoare brun-cenuiu sau brun-negru, textur care difer în funcie de natura
materialului parental i o structur grunoas medie, spre slab evideniat.
Materialul parental, sau orizontul C, este constituit din depozite fluviatile,
fluviolacustre, lacustre recente i aluviale. Nu prezint neoformaiuni specifice.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
242
Proprieti. Aluviosolul are textur diferit, de la fin la grosier,
nedifereniat pe profil. Sunt soluri nestructurate, dar pot prezenta la suprafa , o
mas fragmentat, ca urmare a aciunii proceselor de uscare i crpare ce au loc
dup retragerea apelor de revrsare. Coninutul de humus este de 2-3 g%.
Aprovizionarea cu humus i substane nutritive, depinde de textur, fiind redus în
cazul aluviunilor grosiere i mai ridicat la aluviunile fine. Gradul de saturaie cu
baze este ridicat, datorit prezenei carbonatului de calciu. Aluviosolurile au o
recie slab alcalin sau neutr.
Fertilitatea i folosina. Aluviosolurile prezint o fertilitate natural
relativ bun, fiind utilizate de obicei pentru agricultur. Fertilitatea depinde de
gradul i orientarea solificrii. Solificarea se opune tendinei de reducere rapid a
rezervelor de substane nutritive din materialul aluvial. Pe msura avansrii
solificrii, se formeaz soluri corespunztoare condiiilor de solificare generale
sau locale respective, fertilitatea aluviosolului, oscilînd în acelai sens. O evoluie
nefavorabil a fertilitii are loc în cazurile în care solificarea este orientat în
direcia salinizrii, alcalizrii, gleizrii etc.(t. Puiu-!980).
Regimul hidric nefavorabil, determin o reducere a fertilitii. Dintre
msurile ameliorative ce trebuie aplicate pe aluviosoluri, în vederea introducerii
acestor suprafee în circuitul agricol, cît i pentru meninerea i ridicarea
fertilitii, menionm: îndiguirea, aplicarea de îngrminte organice i minerale
i de amendamente calcaroase. Pe aluviosoluri poate fi cultivat un sortiment larg
de plante, care cuprinde aproape întreaga gam de culturi specifice condiiilor din
ara noastr; porumb, sfecl de zahr, floarea soarelui, cartofi, orez, grâu, plante
de nutre, legume, vi de vie, pomi etc.
23.5. Entiantrosol (Et)
Entiantrosolul este cunoscut în clasificarea I.C.P.A.-1980, sub denumirea
de protosol antropic i se definete ca fiind un sol constituit din diferite materiale
acumulate sau rezultate ca urmare a activitii antropice i care are o grosime de
cel puin 30 cm, dac materialul parental este scheletic, fr a avea alte orizonturi
diagnostice, în afara orizontului de tip Ao.
Rspândire. Se gsesc rspîndite pe terenurile situate la periferia oraelor,
pe locuri de depunere a unor materiale rezultate în urma activitilor antropice:
reziduuri industriale de la fabrici de ciment, de ceramic, de îngrminte, de
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
243
produse alimentare, de la diferite combinate chimice, petrochimice, siderurgice,
miniere, material steril de la exploatrile miniere, material de sol sau de roc,
provenit de la executarea de anuri, canale, fundaii, osele, ci ferate, nivelri de
terenuri, terasri, materiale provenite de la construcii, reziduuri sau resturi
menajere etc. (t.Puiu-1980).
Procese pedogenetice. În timp, materialele menionate anterior, sunt
supuse proceselor de dezagregare i alterare, urmate de o bioacumulare slab, cu
evidenierea la suprafa, a unui orizont de tip Ao.
Profilul de sol. Entiantrosolul tipic prezint urmtoarea morfologie: Ao -
AC sau AR - C sau R. Pentru evideniere, se prezint profilul unui entiantrosolul
tipic de la Cpu, care are urmtoarele orizonturi: Ao - AC – C.
Orizontul Ao - are o grosime de 12-18 cm, brun glbui (10YR 6/4) în stare
uscat efervescen moderat, textur mijlocie, structur glomerular - grunoas
slab stabil, face efervescen.
Orizontul AC - are grosimea de 20- 40 cm, culoare brun-glbui închis (10
YR 4/4) în stare umed brun-glbui (10 YR 5/4) în stare uscat, textur lutoas
argiloas, nestructurat; face efervescen.
Orizontul C - material decopertat alctuit din marn, argil i sol vegetal
(în proporie foarte mic) transportat i depus în straturi groase de 1- 3 m.
Protosolurile antropice sunt constituite, din materiale foarte variate, rezultate în
urma unor activiti umane, într-un stras gros de cel puin 50 cm.
Se menioneaz c, orizonturile de diagnostic folosite în definirea
subtipului de protosol antropic nu trebuie considerate ca orizonturi pedogenetice,
aa cum au fost definite pentru celelalte tipuri, ci reprezint, de fapt, material
parental transportat i depus, în care apar fragmentar, parte din orizonturile
diagnostice respective. Protosolurile antropice au proprieti extrem de variate, în
funcie de natura materialelor depuse, de grosimea acestora, de stadiul lor de
transformare etc. .(D. Vasile- 2005).
Proprieti. Textura entiantrosolului poate fi nisipoas pîn la argiloas,
în funcie de natura materialelor depuse. Structura este glomerular sau grunoas
slab evideniat la nivelul orizontului de suprafa, sau lipsit de structur dac
materialul depus este recent. Coninutul în humus i elemente nutritive, este redus
cu excepia entiantrosolului format pe depozite organice. Reacia este de la acid
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
244
pîn la alcalin, în funcie de natura materialului antropic depus. Majoritatea
proprietilor fizice, chimice, hidrofizice i de aeraie sunt defavorabile.
Subtipuri. Entiantrosolul prezint urmtoarele subtipuri: entiantrosol
urbic (ur), format pe materiale parentale antropogene minerale urbice, provenite
din resturi de construcii, entiantrosol rudic (ru), format pe materiale parentale
scheletice, de cel puin 30 cm grosime; entiantrosol garbic (ga), format pe deeuri
organice; entiantrosol spolic (si), format pe materiale provenite de la haldele de
steril, material de dragaj i materiale de la construcia oselelor; entiantrosol mixic
(mi), format pe materiale antropogene mixice, care prezint fragmente de
orizonturi de diagnoz aezate la întâmplare; entiantrosol de reducie (re), format
pe deeuri care produc emisii de gaze i care determin condiii de anaerobioz;
entiantrosol psamic (ps), care are o textur grosier, cel puin în primii 50 cm;
entiantrosol pelic (pe), care prezint o textur fin, cel puin în primii 50 cm;
entiantrosol copertic (ct), care este copertat cu sol humifer, de peste 10- 15 cm
grosime; entiantrosol litic (li), care evideniaz un orizont R în intervalul 20- 50
cm; entiantrosol lito-placic (Ip), care are un strat compact artificial (pavat,
betonat, pietruit, asfaltat).(S.R.T.S.-2003).
Fertilitatea i folosina. Entiantrosolurile prezint o fertilitate care variaz
în funcie de natura materialului depus. Ridicarea fertilitii se realizeaz prin
îmbuntirea proprietilor fizice defectuoase a acestor soluri, respectiv aplicarea
de îngrminte chimice, îngrminte organice fermentate, îngrminte verzi i
administrarea de amendamente calcaroase, în cazul reaciei acide a acestor
soluri.Pentru ridicarea fertilitii se recomand cultivarea de plante furajere i
leguminoase. Dup refacerea biologic, în urma aplicrii unui complex de msuri
ameliorative, entiantrisolurile pot cpta utilizare agricol, obinîndu-se rezultate
satisfctoare în pomicultur i viticultur, legumicultur i silvicultur, cît i
pentru cultura mare i plante tehnice.




£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
245


Cor1oreo s1 bon11oreo so1ur11or

24.1. Cartarea solului
Cartarea solurilor include un complex de operaiuni, care constau în
examinarea sistematic (cercetarea, identificarea, delimitarea spatial i
transpunerea pe hart), a unitilor de soluri, existente pe un anumit areal.
Cartarea va include factorii de mediu din zon, respectiv: temperaturi,
precipitaii, vegetaie natural, relief, roc i/ sau material parental, ap freatic i/
sau stagnant, etc
În funcie de scopul urmrit, cartarea, se execut la diferite scri de lucru:
mic, mijlocie, mare i foarte mare.
Cartrile la scar mic sunt execute la scri mai mici de 1:200.000.
Aceaste cartri, includ hri pedologice realizate în scop tiinific, pentru o
evideniere cantitativ i calitativ a fondului funciar. Hrile, evideniaz la nivel
de tip i subtip, solurile din arealul studiat: harta pedologic a solurilor din
România (1/1000000); harta pedologic a României (1/500000).
Cartrile la scar mijlocie se execut la scari cuprinse între 1: 200.000 i
1:50.000. Aceste cartri la scar mijlocie, realizate pe baza unor studii de
ansamblu asupra înveliului de sol, la nivelul unitilor naturale i/ sau
administrative, sunt utilizate în proiectare: harta solurilor din cîmpia Transilvaniei.
Cartrile la scar mare se execut la scri cuprinse între 1:25.000 si
1:5.000. Aceste cartri prezint particularitile înveliului de sol, la nivel de
unitate fizico-geografic sau administrativ i sunt utilizate în vederea întocmirii
proiectelor hidroameliorative.
Cartrile la scar foarte mare se execut la scri mai mari de 1:5.000 i
sunt utilizate pentru întocmirea proiectelor de hidroamelioraii (desecare,drenaj,
irigaii), cît i în vederea înfiinrii de plantaii viti-pomicole.
Cartarea are ca scop, amplasarea pe o hart pedologic a unitailor
cartografice de sol, reprezentate de suprafae de teren omogene din punct de
vedere al tipului, subtipului sau variantei de sol.
Cupítoíuí
24
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
246
În functie de scopul urmrit, în teren, vor fi deschise la diferite adîncimi,
profiluri de sol: profiluri principale, profiluri secundare i profiluri de control
(sondaje).
Profilurile principale sunt elementele de baz ale unei cartari i de aceea,
pozarea acestora în teren, va trebui s reprezinte tipul de sol caracteristic.
Profilurile principale vor pozate astfel încît s reprezente locul cel mai
caracteristic pentru o unitate de sol. (desemnat de obicei printr-un tip de sol). În
teren, amplasarea unui profil de sol, va trebui s urmreasc orice schimbare
survenit la unul din factorii de formare ai solului. Profilurile principale vor avea
urmtoarele cote: 2- 2,5 m adîncime, 2- 2,5 m lungime i 1 m lime. Profilurile
principale de sol se vor executa pîn la adancimea materialului parental, sau a
rocii generatoare de sol i/ sau pîn la nivelul apei freatice, acolo unde este cazul,
evideniind astfel succesiunea complet de orizonturi. Locul de amplasare a
profilurilor principale se face dup cercetarea suprafaei respective prin profiluri
secundare.
Dup escavarea profilurilor principale, se face o descriere detaliat a
acestora, concomitant cu o serie de determinari expeditive în teren, pentru o
caracterizare clar i complet. Probele de sol necesare analizelor de laborator, se
vor preleva din orizonturile caracteristice ale profilurilor, de la nivelul orizontului
de la baz, ctre orizonturile supraiacente, astfel încît s se evite impurificarea .
În cartare, într-o prim etap, este necesar ca profilul principal s fie
marcat la sol (provizoriu), iar în a-II-a etap, s fie ridicat în plan, la scara cartrii,
prin coordonate în sistem oficial (x, y, z), pentru ca profilul s rmîn definitiv în
baza de date pedologice, topografice i cadastrale. (N.Bucur. 1960).
Profilurile secundare sunt amplasate pe forme de relief de tranziie i pe
baza lor sunt stabilite i caracterizate subtipurile i a varietile de sol. (studiu
complementar al profilurilor principale). Profilurile secundare vor avea
urmtoarele dimensiuni: 1,2 m adîncime, 1,2 m lungime i o lime de 0,8m. Pe
baza descrierii detaliate a profilurilor secundare, se va putea constata modificarea
caracterelor genetice i/ sau a morfologiei, proprietilor fizice i chimice în
cadrul aceluiai tip de sol. Numarul profilurilor secundare va fi dublu,
comparative cu cel al profilurilor principale. Prelevearea probelor de sol, pentru
analize, se va face numai din orizontul de suprafa.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
247
Profilurile de control (sondajele ). Profilurile de control se amplaseaz
între doua profiluri secundare, acolo unde se presupune trecerea de la un tip de sol
la altul. Aceste profiluri permit cercetarea orizontului de suprafa de tip A i
începutul orizontului subiacent. Sondajele au urmtoarele dimensiuni: 0,6 m
adîncime, 0,6 m lungime i 0,6 m lime. Escavarea profilurilor de control, are ca
scop delimitarea unitatilor de sol care au fost identificate i caracterizate în
prealabil prin profiluri principale i secundare.
Densitatea profilurilor de sol este determinat de complexitatea înveliului
de sol, de scara hrii i de gradul de acoperire al terenului. Astfel, , cartarea
solurilor se va face cu o În regiunile cu relief accidentat, densitatea profilurilor va
fi mai mare decît media, iar in regiunile cu relief mai uniform, cartarea se va face
cu o densitate mic de profiluri.
Numrul minim de profiluri principale la 100 ha ( I.C.P.A.Bucureti)
Scara de lucru Categoria
de
comlexitate
1/100000 1/50000 1/25000 1/20000 1/10000 1/5000 1/2000
I 0,2 0,6 1,2 1,5 3,7 3,0 11,9
II 0,3 0,7 1,4 1,8 4,5 6,1 14,3
III 0,4 0,8 1,6 2,1 5,6 7,5 19,2
IV 0,5 1,0 2,1 2,7 7,5 10,0 23,6
V 0,6 1,8 3,5 4,2 11,2 14,8 36,0
Observaiile din teren se trec în în carnetul de teren sau în fie tip i sunt
utilizate la descrierea profilurilor de sol.
Delimitrea unitatilor de sol, se va face pe baza principalilor factori
naturali (relieful si vegetaia ), care în teren sunt precis delimitai. Ex: în cazul
salsodisolurilor, cartarea geobotanic, este echivalent cu cartarea pedologic. În
unele cazuri delimitarea unei uniti de sol se reduce la delimitarea unei forme de
relief. În marea majoritate a cazurilor, limitele dintre unitile de sol nu sunt clare,
iar trecerea se face treptat, caz în care limita devine o fîie mai lat sau mai
îngust.
Limitele identificate în teren sunt transpuse pe hart. Exactitatea limitelor
transpuse pe hart, depind de scara hrii, de complexitatea învelisului de sol i de
detaliile de planimetrie i nivelment. În cazul în care înveliul de sol este foarte
variat, neputînd fi reprezentat la scara hrii, suprafee se carteaz i se vor
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
248
reprezenta pe hart ca asociaii sau complexe de soluri. Cartarea propriu-zis se
finalizeaz cu alcatuirea preliminar a unei hri de soluri.
24.1.1. Importana practic a cartrii solului.
Cunoaterea tiinific, cantitativ i calitativ a înveliului de soluri,
respectiv datele obinute în urma aciunii de cartare a solurilor, reprezint
fundamental pentru o agricultur rational. Cartrile sunt folosite în organizarea
teritoriilor, în stabilirea celor mai indicate moduri de folosin ale terenului i în
elaborarea planurilor de msuri agro-hidro-pedo-ameliorative, necesare
ameliorrii i valorificrii superioare a solurilor cu texturi extreme, a
salsodisolurilor, a solurilor compactate i a celor care se formeaz i evolueaz în
condiiile unui exces permanent sau temporar de ap, în bonitarea i caracterizarea
terenurilor agricole, etc.
Hrile realizate prin lucrri de cartare pedologic, permit evidenierea
unitilor de sol la nivel de tip, subtip, varietate, familie, specie, variant, oferind
indicaii precise asupra factorilor pedogenetici care acioneaz în formarea i
evoluia solurilor dintr-un areal cercetat. Sunt identificate în acelai timp i
principalele proprieti fizice, chimice, hidrofizice i de aeraie. Pe baza datelor
pedologice din lucrrile de cartare, se pot stabili zonele cele mai indicate pentru
amplasarea culturilor de cîmp, a plantaiilor viti-pomicole, cît i pentru pauni si
fînee.
Pe lucrrile de cartare pedologic, se bazeaz întocmirea proiectelor de
sistematizare pe uniti naturale, aplicarea raional a îngrmintelor i a
amendamentelor, stabilirea msurilor de prevenire i combatere a eroziunii
solului, realizarea studiilor tehnico-economice în vederea executrii lucrrilor
hidroameliorative( desecare- drenaj) de eliminare din sol a excesului de umiditate
i în caracterizarea înveliului de sol al unitilor agricole.
24.2. Bonitarea solurilor
Bonitarea terenurilor agricole, const în stabilirea prin intermediul unui
sistem de indicatori tehnici i a notelor de bonitare, a gradului de favorabilitate,
sub raportul condiiilor de cretere i rodire pentru diferite folosine i culturi,
respectiv a gradului de favorabilitate al unui teren agricol pentru o anumit
cultur, sau pentru mai multe culturi agricole.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
249
În urma aciunii de bonitare, este stabilit valoarea relativ a unei suprafee
de teren, cu aprecieri asupra modului cel mai rentabil de folosin i cu indicaii
asupra favorabilitii diverselor culturi agricole. În urma modificrii unor factori
naturali, dar în special datorit interveniei antropice, capacitatea de producie a
terenurilor agricole se modific în timp, motiv pentru care bonitarea solurilor
trebuie actualizat permanent. (D.Teaci, 1980).
În România, bonitarea terenului agricol se face pe baza unui sistem
elaborat de Institutul de Cercetari pentru Pedologie i Agrochimie
(I.C.P.A.Bucureti, 1978).
Exprimarea favorabilitatii solului pentru diferite plante de cultur, se face
prin note de bonitare, iniial în conditii naturale, iar potenarea notelor de bonitare,
se face în urma aplicrii unor msuri ameliorative. Ex: lucrri de îmbuntiri
funciare; bonitare potenat (D. Teaci,1980).
În condiii naturale, pentru calcularea notelor de bonitare, se utilizeaz
indicatorii de bonitare, iar în urma efecturii unor lucrri de ameliorare, pentru
potenarea notelor de bonitare, sunt utilizai indicatorii de potentare.
Bonitarea natural se realizeaz pentru areale în care factorii naturali se
manifest uniform, respectiv pe teritorii ecologic omogene.
În cadrul unui teritoriu ecologic omogen (TEO), suprafeele de teren au
caracteristici similare, exprimate prin indicatori. Între scara de lucru, variatia
factorilor naturali i antropici i numarul TEO-urilor, exist o corelaie direct
proporional. Cu cît scara de lucru este mai mare, cu atît variatia factorilor
naturali i antropici este mai mare i respectiv numarul TEO-urilor este cu mai
mare. La nivelul României, terenurile agricole sunt incluse în aproximativ
122.000 TEO-uri.
24.2.1. Indicatorii de bonitare
Deoarece productivitatea plantelor agricole depinde de un ansamblu de
factori de mediu, în aprecierea capacitii de producie a terenurilor agricole sunt
utilizai urmtorii indicatori: planta, media anual a temperaturilor (valori
corectate), media anual a precipitaiilor (valori corectate), adîncimea apei
freatice, textura, contraste de textur, gleizarea, stagnogleizarea, salinizare,
sodizare, volum edafic util (0-150 cm), porozitate total, reacia solului, rezerva
de humus, inundabilitate, poluare, coninut în carbonat de calciu total.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
250
Fiecrui indicator îi corespund scari valorice, care pentru simplificare au
fost codificate cu simboluri sau cifre. Fiecare indicator luat în calcul, particip la
stabilirea notei de bonitare printr-un coeficient de bonitare, o carui valoare
oscileaz între 0 si 1. Cînd un factor este în optim fa de exigenele unei plante de
cultur, coeficientului de bonitare i se acord nota maxim, adic 1 , iar cînd
factorul analizat este deficitar, i se acord nota minim, adic 0.
Plantele de cultur luate in considerare, sunt: pauni (PS), fînee (FN), mr
(MR), pr (PR), prun (PN), cire-viin (VN), cais (CS), piersic (PC), vie-vin (VV),
vie-struguri de mas (VM), grîu (GR), orz (OR), porumb (PB), floarea-soarelui
(FS), cartof (CT), sfecl de zahar (SF), soia (SO), mazre-fasole (MF), in ulei
(IU), in fuior (IF), cînep (CN), lucern (LU), trifoi (TR), legume (LG).
Pentru fiecare indicator, în funcie de scara lui i de folosin sau cultur,
au fost alcatuite tabele cu valorile coeficienilor respective. Pentru prelucrarea
automat a datelor, sistemul de înregistrare a indicatorilor în legenda hrii de
terenuri ,este codificat. Numerele de cod sunt: - temperatura medie anual, valori
corectate-3c; precipitaii medii anuale, valori corectate- 4c; gleizare- 14;
stagnogleizarea-15; salinizare i/ sau sodizarea- 16 i/sau 17; textura î în orizontul
Ap sau în primii 20 cm- 23 A; poluarea- 29; inundabilitatea- 40; porozitatea total
la nivel de orizont- 44; alunecari- 38; adîncimea apei freatice- 39; coninut de
CaCO3 total pe 0- 50 cm- 61; reacia în orizontul Ap sau în primii 20 cm- 63;
gradul de saturaie în baze la nivelul orizontului Ap sau în primii 0- 20 cm- 69;
volum edafic- 133; rezerva de humus în intervalul 0- 50 cm- 144; excesul de
umiditate la suprafa- 181.
24.2.2. Potenarea notelor de bonitare prin aplicarea lucrrilor de
îmbuntiri funciare i a tehnologiilor ameliorative.
Caracteristicile negative ale terenurilor agricole, sunt corectate sau
înlturate prin aplicarea de lucrri de îmbuntiri funciare i de tehnologii
ameliorative, asfel încît notele de bonitare se amplific, avînd ca rezultat,
obtinerea unui maxim de producie vegetal. Aceast operaiune, poart numele
de “potenare”. Valoriile coeficientilor de bonitare se mresc în funcie de efectul
i natura lucrrilor aplicate. Factorii de potenare au în general valori reduse, dar
înmulite cu coeficienii de bonitare (in conditii naturale), mresc valoarea notelor
de bonitare. Pe baza bonitrii potenate, se face estimarea produciilor de
perspectiv, numai pentru lucrrile care determin modificri substaniale asupra
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
251
strii generale de productivitate a terenurilor (însuirile solurilor se modific
puternic) pentru o anumit cultur i care au efect de durat : irigaia, drenajul de
adîncime, desecarea de suprafa, prevenirea i combaterea eroziunii, combaterea
salinitii i sodizrii, afînarea adînc, fertilizarea radical, amendarea calcic
repetat, etc.).
Ghe. Blaga, 2005, arat c potenialul productiv al terenurilor agricole
amenajate i ameliorate se mrete proporional cu numrul i tipul lucrrilor de
îmbuntiri funciare. Prin aplicarea lucrrii de prevenire i combaterea a eroziunii
solului, nota de bonitare a crescut la puni cu 2200kg/ha, la mr cu 1200 kg/ha i
la porumb cu 880 kg/ha.
Cultura Note de bonitare Producia (kg/ha) dup bonitare
natural potenat natural potenat
Puni 60 71 12000 14200
Mr 44 48 13200 14400
Grâu 43 52 2580 3120
Porumb 42 53 3360 4240
Floarea-soarelui 35 46 1120 1472
Cartof 28 38 12600 17100
24.3. Potenialul productiv al terenurilor agricole
Multiplicînd nota medie de bonitare cu echivalentul în kg / ha recolt, al
unui punct de bonitare, se evalueaz potanialul de producie a terenului agricol
respectiv.Datorit tehnologiei folosite i potenialului biologic diferit al soiurilor
cultivate, în timp, echivalentul unui punct de bonitare ( kg/ha), se modific.
24.4.Gruparea terenurilor în funcie de pretabilitatea la diferite
folosine i amenajri
Pentru determinarea posibilitilor de mrire a capacitatii de producie, pe
baza fiecrui indicator tehnologic, s-au separat clase i subclase de terenuri, care
grupeaz terenurile, în funcie de nivelul de intensitate a restriciilor, sau de
necesitatea aplicrii lucrrilor ameliorative: fr restricii, sau fr necesitatea de
aplicare a lucrarilor ameliorative, i cu restricii mici, sau cu necesitatea de
aplicare a unor msuri de prevenire, etc.
Separarea claselor i subclaselor se realizeaz prin intermediul a 20 de
indicatori de caracterizare a solurilor i terenurilor: alunecri i unele forme de
microrelief; panta; media anual a precipitaiilor; adîncimea apei freatice;
adîncimea la care apare roca dur; clase texturale; coninut de schelet; gradul de
descompunere a materiei organice; clase de salinizare; clase de sodizare; volum
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
252
edafic util; porozitate total; rezerva de humus; inundabilitate; poluarea solului
etc.
24.4.1. Pretabilitatea
Determin gruparea sau clasificarea terenurilor în clase,subclase i
subdiviziuni. Gruparea terenurilor în clase de pretabilitate pentru diferite folosine
i amenajri se face conform Metodologiei de Elaborare a Studiilor
Pedologice.(I.C.P.A.-1978).
Restriiciile se refer la condiiile existente care diminuieaz recoltele i la
pericolul apariiei prin exploatare, a unor degradri cu aceleai efecte. Terenurile
sunt încadrate în 6 clase de pretabilitate la diferite folosine notate cu cifre
romane, clasa I-a fiind fr nici o restricie, iar clasa a VI-a cu restricii extrem de
severe.
Subclasa de pretabilitate este dat de natura limitrii asociate i se noteaz
cu simbolurile corespunztoare factorilor limitativi principali, fiind notate cu litere
mari:(V-volum edafic, A-aciditatea,sau gradul de debazificare T-gradul de tasare,
etc.)
Grupa de pretabilitate. Este dat de intensitatea limitrii i se noteaz cu
cifre arabe.
Subgrupa de pretabilitate se determin prin detalierea elementelor luate în
considerare la nivelurile superioare. (lucrri speciale executate pentru includerea
în circuitul agricol a unor terenuri aflate în alte folosine).

Categoriile i clasele de terenuri dup pretabilitatea la diferite folosine
I.C.P.A.-1978, Instructiuni de lucru pentru bonitarea terenurilor agricole
Clasa de
teren
Caracteristici
A. Terenurile pretabile pentru culturi de cîmp i alte utilizari
Clasa I-a
Terenuri far limitari semnificative, care pot fi cultivate cu
plante adaptate condiiilor climatice, far msuri speciale.
Clasa a-II-a
Terenuri cu limitare slab, care reduc gama culturilor agricole,
sau care necesit msuri simple de protecie a solurilor, în cazul
cultivarii.
Clasa a-III-a
Terenuri ce limitari moderate, care reduc gama culturilor
agricole, sau care necesit msuri sau lucrri speciale de
protecie, conservare, sau ameliorare a resurselor de sol
Clasa a-IV-a
Terenuri cu limitri severe, care reduc gama culturilor agricole,
sau care necesit msuri speciale de protecie , conservare, sau
ameliorare a resurselor de sol.

£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
253
24.5. Importana bonitrii terenurilor agricole
Dup St.Puiu, 1980, valoarea relativ a terenului este dat de lucrrile de
bonitare, astfel încît notele i clasele de bonitare au o semnificaie ecologic
diferit pentru fiecare cultur.
Punctajul obinut prin bonitare, este utilizat în stabilirea folosinelor i
culturilor cele mai rentabile. Produciile obinute sunt difereniate în funcie zona
climatic i de însuirile fizico-chimice ale solului, putînd oscila de la o parcel la
alta i chiar în cadrul aceleasi parcele. Lucrarea de bonitare serveste la stabilirea
eficienei economice la nivel de folosin i cultur, sub raport al produciei i
retribuiei i la fundamentarea investiiilor tehnologice în agricultur.
Modificarea permanent a tehnologiilor de cultur, a caracteristicilor
solului, a factorilor edafici, a soiurilor i a hibrizilor, fac ca valoarea notelor de
bonitare s se modifice permanent.
Potenarea capacitaii actuale a terenurilor, sub raportul nivelului de
producie, determin obinerea unor note de bonitare cu valoare maxim,
permiînd estimarea produciilor în condiiile modificarii factorilor care concur la
obinerea acestor producii.
D.Teaci, 1980, arat c producia agricol, poate fi exprimat matematic:
Y = N * B * M, în care:
Y – recolta( rezultatul economic final
N – capacitatea de producie pentru condiii naturale ( nota de bonitare).
B – capacitatea biologic ( soiul sau hibridul).
M – munca vie (cantitatea i calitatea).
St. Puiu, 1980, arat c prin prelucrare informatic, se pot obine date
pentru urmatoarele situatii:
Note medii de bonitare, pe culturi i categorii de folosin.
Note medii de bonitare potenate, pe culturi i categorii de folosin.
Suprafeele, pe categorii de folosin.
Suprafeele, pe categorii de folosin i condiii pedoclimatice.
- Suprafeele, pe categorii de folosin i tipuri i subtipuri de sol.
Suprafeele, pe categorii de folosin pentru fiecare varietate de sol.
Produciile medii la hectar estimate pentru diferiti ani, diferite culturi i
necesarul de îngraminte cu categorii de folosin i grupa de
caracterizare tehnologic.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
254
Suprafetele, pe clase de bonitare pentru culturi i folosine.
Lista cu teritorii ecologic omogene (TEO) etc.

Tema nr.1
Profilul de sol, procese pedogenetice i orizonturi caracteristice.
Tema nr.2
Tipuri de sol din zona Moldovei















£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
255
REFERAT NR.1
Lista solurilor din localitatea de domiciliu (sat
comun, etc.)
Not: Pe baza hrilor solurilor (sc 1: 10.000) elaborate în urma cartrii
complexului agropedologic din comuna de domiciliu, întocmii o list a unitilor
de sol identificate pe hart.
Menionm c studiile pedologice (hri, caracterizare cadru natural, soluri)
pot fi gsite la unitile agricole din zon, camerele agricole i la oficiile judeene
de studii pedologice i agrochimice (O.J.S.P.A.).
Oficiile O.J.S.P.A. dein toate studiile pedologice i agrochimice a
teritoriilor comunale din jude.
Aceste oficii se gsesc în oraul de reedin a fiecrui jude.
Înformaii suplimentare pot fi cerute la direciile agricole judeene i la
oficiile judeene de consultan agricol (O.J.C.A.).

REFERAT NR.2
Cadrul natural de amplasare a teritoriului
Not: Folosind materialele avute la dispoziie caracterizai cadrul natural al
teritoriului de domiciliu. În descrierea cadrului natural se vor preciza formele de
relief (lunci, terase, versani), reeaua hidrografic (râuri, pârâuri care au cuergere
permanent sau intermitent), materialul parental, condiiile climatice (temperaturi
medii lunare, anuale, precipitaii medii lunare, anuale), frecvena i intensitatea
vânturilor dominante, vegetaia (spontan i cultivat).
Datele referitoare la caracterizarea factorilor naturali sunt prezentate în
studiile pedologice efectuate de O.J.S.P.A.
Datele climatice detaliate se pot procura de la staiile meteorologice zonale.

REFERAT NR.3
Caracterizai solurile din parcelele cultivate, pe care le avei în
folosin
Not: Identificai pe harta solurilor, unitile de sol ale parcelelor deinute în
proprietate i prezentai datele morfologice, fizice i chimice ale acestora.
Menionm c aceste date sunt parte integrant a studiilor pedologice.
Însuirile morfologice, fizice i chimice ale fiecrei uniti de sol prezentate
pe harta solurilor, se regsesc în fia profilului de sol, inclus în studiul pedologic.


£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
256
BIBLIOGRAFIE
1. AVARVAREI I., DAVIDESCU VELICICA, MOCANU R., GOIAN,
CARAMETE C., RUSU M, 1997 - Agrochimie, Ed.Sitech, Craiova.
2. AVARVAREI TEONA 1999 - Agricultur general vol.I, Ed.Ion Ionescu de
la Brad Iai.
3. BARBU N., 1987 - Geografia solurilor României. Centrul de Multiplicare
Univ. “Al. I. Cuza” Iai.
4. BUCUR N., LIXANDRU GH., 1997 - Principii fundamentale de tiina
solului. Edit. Dosoftei, Iai.
5. BUNESCU I.V., 1980 - Curs de Pedologie. I.A.Dr.Petru Groza - Cluj Napoca
6. CANARACHE A., 1990 - Fizica solurilor agricole, Ed.Ceres, Bucureti.
7. CÂRSTEA S, 1999 - Legea proteciei, ameliorrii i utilizrii durabile a
solurilor - o cerin urgent în România.
8. CHIRI C., 1955 - Pedologie general, Ed.Agro-Silvic de stat.
9. CONEA ANA, VINTIL IRINA, CANARACHE A.,1977 - Dicionar de
tiina solului, Ed.t. i enciclopedic, Bucureti.
10. CRCIUN C., 2000 - Mineralele argiloase din sol. Implicaii în agricultur.
Ed.G.N.P.Minischool.
11. FLOREA N., 1983 - Profil pedogenetic i profil pedoecologic, rev. St. s. nr.
2, SNRSS, Bucureti.
12. FLOREA N., 1993 - Pedogeografie cu noiuni de pedologie Sibiu.
13. LCTUU R., 2000 - Mineralogia i chimia solului, Ed.”Univ. Al. I.
Cuza”, Iai.
14. LIXANDRU GH., .a., 1990 - Agrochimie, Ed. Didactic i Pedagogic,
Bucureti.
15. LUPACU GH., 1998 - Geografia solurilor cu elemente de pedologie
general, Ed. Univ. “Al. I. Cuza”, Iai.
16. MICLU V., 1991, - Pedologie Ameliorativ i Protecia mediului.
Ed.Dacia, Cluj.
17. MOOC M., CÂRSTEA C., 1999 - Contribuii la elaborarea unei abordri
sistemice privind protecia i ameliorarea solului, rev. {t. s. nr. 1, vol.
XXXIII, SNRSS, Bucureti.
18. MUNTEANU I., 1999 - Raionalitatea tiinei solului (Adevr i neadevr
tiina solului) rev.{t.s. nr.1, vol.XXXIII, S.N.R.S.S. Bucureti.
19. MUNTEANU I., DUMITRU M., 1998 - Recomandri privind reconstrucia
ecologic a solurilor afectate de diferite procese. Monitoringul strii de
calitate a solurilor din România. vol.II, Bucureti.
20. NYLE C. BRADY; RAY R. WEIL, 1996 - The nature and proprieties of
soils. New Jersey 07458
21. PUNESCU C., 1975 - Soluri forestiere, Ed.Academiei.
22. PATRICHI MIHAI, 1999 - Pedogeografie cu noiuni de Pedologie Edit.
Fundaiei “România de mâine”.
23. ROGOBETE GH., RU DORIN, 1997 - Solurile i ameliorarea lor,
Ed.Marinescu Timioara.
24. STOICA ELENA, RU C., FLOREA N., 1986 - Metode de analiz
chimic a solului. Red. Propaganda Tehnic agricol,Bucureti.
25. TEU C., 1992 - Pedologie general, I.A.Iai.
26. TEU C., 1994 - Pedologie fascicola I + II, U.A.M.V.Iai.
27. TEU C., AVARVAREI I., 1990 - Lucrri practice Pedologie, I.A.Iai.
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
257
CUPRINS
Cap. 1 Pedologia - obiect de studiu, evoluie, legi i metode de cercetare
1.1. Pedologia........................................................................................... 1
1.1.1. Obiectul de studiu ...................................................................... 1
1.1.2. Evoluia în timp.......................................................................... 2
1.1.3. Legi în Pedologie ....................................................................... 3
1.1.4. Metode de cercetare.................................................................... 5
1.2. Caracteristicile solului ....................................................................... 6
1.3. Fertilitatea solului .............................................................................. 7
Cap. 2 Formarea i alctuirea componentei minerale a solului ................ 9
2.1. Alctuirea chimic, mineralogic i petrografic a litosferei............... 10
2.1.1. Compoziia chimic a litosferei .................................................. 10
2.1.2. Compoziia mineralogic a litosferei .......................................... 12
2.1.3. Alctuirea petrografic a litosferei.............................................. 12
2.2. Formarea prii minerale a solului prin procese fizice, chimice i
biochimice................................................................................................ 14
2.2.1. Dezagregarea rocilor i a mineralelor............................................................ 14
2.2.2. Alterarea materiei minerale ........................................................ 15
2.3. Alctuirea prii minerale a solului: produii rezultai prin dezagregare i
alterare.......................................................................................... 17
2.3.1. Principalii produi de dezagregare.............................................. 18
Cap. 3 Factorii pedogenetici de solificare................................................... 18
Cap. 4 Formarea i alctuirea prii organice a solului ............................ 21
4.1. Originea i compoziia resturilor organice din sol .............................. 21
4.2. Transformarea materiei organice din sol ............................................ 23
4.2.1. Principalii produi de descompunere a resturilor organice .......... 25
4.2.2. Formarea i acumularea humusului (humificarea)....................... 27
4.2.3. Etapele procesului de humificare................................................ 28
4.2.4. Importana microorganismelor în humificare.............................. 28
4.2.5. Alctuirea substanelor humice................................................... 30
4.2.6. Principalele tipuri de humus ....................................................... 42
4.2.7. Principalele însuiri ale substanelor humice............................... 47
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
258
Cap. 5 Profilul pedogenetic i orizonturile solului ..................................... 55
5.1. Profilul de sol .................................................................................... 55
5.2. Orizonturi pedogenetice..................................................................... 57
5.2.1. Orizontul A................................................................................ 59
5.2.2. Orizontul E................................................................................. 62
5.2.3. Orizontul B ................................................................................ 64
5.2.4. Orizontul C ................................................................................ 66
5.2.5. Orizonturi organice principale .................................................... 67
5.2.6. Orizonturi pedogenetice de asociere ........................................... 68
5.2.7. Orizonturi de tranziie ................................................................ 74
5.3.Notaii pentru caracteristici morfologice secundare ............................... 74
Cap. 6 Procesele de formare a solului ........................................................ 76
6.1. Procesul de bioacumulare .................................................................. 76
6.2. Procesul de argilizare......................................................................... 78
6.3. Procese de gleizare i stagnogleizare.................................................. 79
6.4. Procese de eluviere i iluviere............................................................ 81
6.5. Procesul de criptopodzolire................................................................ 83
6.6. Procesul de andosolizare.................................................................... 83
6.7. Procesul de salinizare......................................................................... 83
6.8. Procesul de sodizare sau alcalizare..................................................... 85
6.9. Procesele vermice.............................................................................. 86
6.10. Procesele vertice.............................................................................. 86
Cap.7 Principalele proprieti chimice ale solului ..................................... 87
7.1. Soluia solului. Consideraii generale................................................. 87
7.1.2. Legtura dintre soluia solului i faza solid ............................... 90
7.1.3. Compoziia chimic a soluiei solului ......................................... 91
7.2. Reacia solului ................................................................................... 95
7.2.1. Consideraii generale.................................................................. 95
7.2.2. Noiunea de pH.......................................................................... 97
Cap. 8 Proprietile fizice, hidrofizice, de aeraie i termice ale solului ... 101
8.1. Sisteme de fraciuni granulometrice ................................................... 103
8.1.1. Caracterizarea solurilor dup textur .......................................... 104
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
259
8.2. Structura solului................................................................................. 106
8.2.1. Principalele tipuri de structur.................................................... 106
8.3. Densitatea solului (D) ........................................................................ 108
8.4. Densitatea aparent (Da).................................................................... 108
8.5. Porozitatea solului ............................................................................ 109
Proprieti fizico-mecanice ale solului ...................................................... 109
8.6. Coeziunea solului .............................................................................. 109
8.7. Aderena solului................................................................................. 110
8.8. Plasticitatea solului ........................................................................... 111
8.9. Consistena solului............................................................................. 111
8.10. Contracia i gonflarea solului.......................................................... 112
8.11. Rezistena la arat ............................................................................. 113
Proprieti hidrofizice............................................................................... 114
8.12. Apa din sol ..................................................................................... 114
8.12.1. Forele de reinere a apei în sol ................................................. 115
8.12.2. Fora gravitaional................................................................... 115
8.12.3. Forele capilare......................................................................... 115
8.12.4. Forele de absorbie sau de sorbie ............................................ 116
8.12.5. Forele determinate de tensiunea vaporilor de ap..................... 116
8.12.6. Forele de sugere a rdcinilo plantelor..................................... 116
8.12.7. Forele osmotice....................................................................... 116
8.12.8. Forele hidrostatice................................................................... 117
8.13 Indicii hidrofizici ai solului.............................................................. 117
8.13.1. Coeficientul de higroscopicitate................................................ 117
8.13.2. Coeficientul de ofilire ............................................................... 117
8.13.3.Capacitatea de ap în câmp........................................................ 118
8.13.4. Capacitatea de ap util............................................................. 118
8.13.5. Capacitatea total pentru ap..................................................... 118
8.13.6. Regimul hidric al solului........................................................... 118
8.14. Aerul solului (regimul de aer al solului) ........................................... 120
8.14.1. Compoziia aerului din sol........................................................ 120
8.14.2. Volumul de aer al solului.......................................................... 121
8.14.3. Aeraia solului .......................................................................... 122
8.15.Temperatura solului .......................................................................... 124
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
260
8.15.1. Surse de energie caloric .......................................................... 124
8.15.2. Cile de pierdere a energiei calorice ......................................... 124
8.15.3. Proprietile termice ale solului ................................................ 125
Cap. 9 Proprieti morfologice ................................................................... 128
9.1. Culoarea solului................................................................................. 128
9.1.1. Aprecierea i semnificaia culorii solului .................................... 129
9.2. Neoformaiile solului ......................................................................... 130
Cap. 10 Biocenoza. Organismele solului .................................................... 132
10.1. Introducere ...................................................................................... 132
10.2. Microflora solului. Sistematica, rspîndirea i modul de via .......... 132
10.2.1. Bacteriile.................................................................................. 132
10.2.2. Ciupercile................................................................................. 132
10.2.3. Algele ...................................................................................... 133
10.2.4. Lichenii .................................................................................... 133
10.2.5. Enzime..................................................................................... 133
10.2.6. Datele cantitative referitoare la numrul, biomasa i activitatea
diferitelor tipuri de microorganisme.......................................... 134
10.3. Fauna solului ................................................................................... 134
10.3.1. Terminologia utilizat în clasificarea faunei edafice ................. 135
10.3.2. Rspîndirea regional a organismelor din sol ............................ 136
Cap. 11 Solurile României .......................................................................... 137
11.1. Clasificarea solurilor României ........................................................ 137
11.1.1. Structura sistemului român de taxonomie a solurilor (SRTS) i
nomenclatura ....................................................................................... 137
11.1.2. Modoficri ale Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor (SRTS -
2003) fa de Sistemulde Clasificare a Solurilor (SRCS 1980)................. 140
Cap. 12 Clasa Cernisoluri (CER.) .............................................................. 143
12.1. Kastanoziom (Kz)............................................................................ 144
12.2. Cernoziom (Cz) ............................................................................... 147
12.2.1. Cernoziom tipic (Cz ti) ............................................................. 148
12.2.2. Cernoziom cambic (CZ cb)....................................................... 151
12.2.3. Cernoziom argic (CZ ar)........................................................... 153
12.3. Faeoziom (FZ) ................................................................................. 156
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
261
12.3.1. Faeoziom greic (FZ gr)............................................................. 159
12.4. Rendzina (Rz).................................................................................. 161
Cap. 13 Clasa Luvisoluri (LUV ) ................................................................ 164
13.1. Preluvosol (El)................................................................................. 164
13.2. Luvosol (Lv).................................................................................... 166
13.3. Planosol (Pl) .................................................................................... 170
13.4. Alosol (Al)....................................................................................... 172
Cap. 14 Clasa Pelisoluri(PEL) .................................................................... 176
14.1. Pelosol (Pe) ..................................................................................... 176
14.2. Vertosol (Vs) ................................................................................... 178
Cap. 15 Clasa Andisoluri (AND) ................................................................ 181
15.1. Andosol (An)................................................................................... 182
Cap. 16 Clasa Cambisoluri(CAM) ............................................................. 184
16.1. Eutricambosol (Ec) .......................................................................... 185
16.2. Districambosol (Dc)......................................................................... 188
Cap. 17 Clasa Umbrisoluri(UMB).............................................................. 190
17.1. Nigrosol (NS) .................................................................................. 191
17.2. Humosiosol (Hs).............................................................................. 193
Cap. 18 Clasa Spodosoluri(SPO) ................................................................ 196
18.1. Prepodzol (Ep)................................................................................. 196
18.2. Podzol (Pb)...................................................................................... 198
18.3. Criptopodzol (Cp)............................................................................ 201
Cap. 19 Clasa Antrisoluri (ANT)................................................................ 203
19.1. Erodosol (Er) ................................................................................... 203
19.2. Antrosol (At) ................................................................................... 209
Cap. 20 Clasa Hidrisoluri (HID) ................................................................ 212
20.1. Gleiosol (Cg) ................................................................................... 212
20.2. Stagnosol (Sg) ................................................................................. 215
20.3. Limnosol (Lm)................................................................................. 218
Cap. 21 Clasa Salsodisoluri (SAL) ............................................................. 220
21.1. Solonceac (Sc) ................................................................................. 220
21.2. Solone (Sn)..................................................................................... 224
£ugen Teodoresou-Soore - Pedo1og1e
262
Cap. 22 Clasa Histisoluri (HIS) .................................................................. 228
22.1. Histosol (Tb).................................................................................... 228
22.2. Foliosol (Fs) .................................................................................... 232
Cap. 23 Clasa Protisoluri (PRO) ................................................................ 233
23.1. Litosol (Ls) ...................................................................................... 233
23.2. Regosol (Rs) .................................................................................... 235
23.3.Psamosol (Ps) ................................................................................... 237
23.4. Aluviosol (As) ................................................................................. 240
23.5. Entiantrosol (Et) .............................................................................. 242
Cap. 24 Cartarea i bonitarea solurilor ..................................................... 245
24.1. Cartarea solului................................................................................ 245
24.1.1. Importanta practic a cartarii solului......................................... 248
24.2. Bonitarea solurilor ........................................................................... 248
24.2.1. Indicatorii de bonitare............................................................... 249
24.2.2. Potenarea notelor de bonitare prin aplicarea lucrrilor de
îmbuntiri funciare i a tehnologiilor ameliorative...................................... 250
24.3. Potenialul productiv al terenurilor agricole ....................................... 251
24.4.Gruparea terenurilor în funcie de pretabilitatea la diferite folosine i
amenajri.................................................................................. 251
24.4.1. Pretabilitatea ............................................................................ 252
24.5. Importana bonitrii terenurilor agricole........................................... 253

!

% & '

! $

"

#

#

1.1. Pedologia este tiin a care studiaz formarea i evolu ia solurilor, sub aspectul propriet ilor, clasific rii, r spândirii general i al utiliz rii ra ionale. FRIEDRICH A. FALLOU (1862) în lucrarea sa, intitulat : „ Pedologie sau tiin a i special a solului”, utilizeaz pentru prima dat acest termen, care i provine de la cuvintele: “pedon” – sol, teren, ogor i tiin , deoarece are obiect de studiu, are o sub este de origine greac

“logos” – vorbire ra ional , discu ie în sensul de studiu. Pedologia este considerat evolu ie în timp i are legi i metode de cercetare specifice. Componenta de mediu în care se g sesc solurile este cunoscut dinamice între atmosfer , biosfer , litosfer i hidrosfer . denumirea de Pedosfer . Evolu ia solului are loc în condi iile unei interac iuni 1.1.1. Obiectul de studiu al Pedologiei îl constituie solul. Solul, este un produs al mediului natural i reprezint un mediu poros structurat, constituit din compu i minerali, organici i organisme vii, care s-a format i a evoluat la suprafa a continental , respectiv un înveli superior al P mântului, ale c rui propriet i sunt diferite în func ie de compozi ie. Spa iul poros al solurilor este ocupat de ap i aer, în timp ce faza solid este constituit din diverse minerale, organisme vii i resturi de plante i animale. În general apa i aerul din sol ocup aproximativ 50% din volumul acestuia, materialul organic provenit din organismele vii i produ ii acestora în jur de 5%, în timp ce circa 45% sunt ocupate de componenta mineral .

1

!

Caracteristica principal a solului este dat de capacitatea acestuia de a asigura cre terea i dezvoltarea plantelor, datorit acumul rii în sol a apei, aerului i a humusului, respectiv a elementelor de nutri ie, care sunt puse treptat la dispozi ia plantelor. Datorit caracterului natural de mediu poros i afânat, cât i capacit ii acestuia de re inere a apei i aerului, solul devine suport pentru plante, permi ând o p trundere a r d cinilor acestora. Pedologia studiaz solul, sub aspectul constituen ilor i al rela iilor organizatorice dintre ace tia, sub aspectul originii i evolu iei, cît i sub aspectul dinamicii proceselor pedogenetice în rela ie cu factorii de formare i evolu ie. 1.1.2. Evolu ia în timp În diferite epoci, au existat diverse concep ii despre sol. Acum circa 50007000 de ani, cuno tin ele despre sol erau foarte pu ine, aceasta deoarece agricultura nu era o îndeletnicire stabil . Filozofii din perioada urm toare, în lucr rile lor, fac unele referiri la diferite no iuni agricole. Caracterul mistic al evului mediu determin o neglijare i / sau o denaturare a tiin elor, printre care i a celor agricole. Sfâr itul secolului al XVI-lea, marcheaz apari ia de teorii noi i de lucr ri în domeniul agricol, cum ar fi: teoria uleiurilor nutritive, teoria apei, teoria p r ilor teroase. Începutul secolului al XVIII-lea a marcat o impulsionare a studiului tiin ific i apari ia de concep ii noi, datorit acumul rii de date tiin ifice. S-au 2

! emis teorii chimice (teoria mineral i teoria humusului), teorii fizice,

microbiologice i agrogeologice. În a doua jum tate a secolului al XIX-lea, a fost emis în Rusia, teoria genetic sau naturalist , teorie care a pus bazele Pedologiei ca tiin . Evolu ia studiilor despre soluri, a determinat elaborarea la nivelul diferitelor ri ale lumii a unor clasific ri de soluri (clasificarea FAO-UNESCO, rus , clasificarea WRBSR, clasificarea american , clasificarea naturalist clasificarea ICPA ). În România, prima clasificare a solurilor a fost elaborat de Gh. Munteanu Murgoci, fiind în timp completat acumulat i de noile realiz ri ale i actualizat . inând seama de experien a tiin ei solului, în România, în vederea

îmbun t irii structurii i a nomenclaturii, cât i pentru a avea o discu ie unanim acceptat la nivel interna ional, s-a adoptat o nou clasificare, respectiv SRTS2003, care cuprinde XII clase de soluri, care includ un num r de 34 de tipuri de sol. În prezent, Pedologia are numeroase ramuri de specialitate, care studiaz : Fizica solului, Chimia solului, Mineralogia solului, Biologia solului, sau diferite fenomene sau procese specifice solului, cum ar fi: Geneza solului, Geografia solurilor, Morfologia solului, Micromorfologia solului, Clasificarea i taxonomia solurilor, Cartarea solurilor, Bonitarea solurilor, etc. 1.1.3. Legi în Pedologie În Pedologie ac ioneaz o serie de legi proprii acestei tiin e, dintre care sunt men ionate urm toarele: Legea zonalit ii orizontale, enun at de V.V. Dokuceaev, lege de baz , care a stat ca fundament în întemeierea Pedologiei ca tiin . Conform acestei legi, solurile sunt distribuite la suprafa a uscatului sub forma unor zone sau fâ ii cu succesiune latitudinal , de la ecuator spre poli i care sunt corespondente cu zonele climatice i de vegeta ie. (N. Bucur-1963). Legea zonalit ii verticale, lege enun at de V.V. Dokuceaev. Conform acestei legi, solurile sunt distribuite pe suprafa a formelor de relief sub form de zone, fâ ii sau areale, în sens altitudinal, func ie de condi iile climatice (pe m sura sc derii temperaturii i cre terii precipita iilor atmosferice). Zonalitatea pedologic 3 altitudinal ine seama de

! expunerea cardinal , deoarece legitatea distribu iei altitudinale a solurilor de pe versantele însorite difer 1963). Legea distribu iei pedogenetice a solurilor. Aceast lege care are caracter general, face referire la faptul c pe suprafa a uscatului, solurile sunt distribuite conform arealelor pedogenetice, respectiv conform distribu iei teritoriale i spa iale a tuturor condi iilor de solificare. Pe baza acestei legi pot fi recunoscute, delimitate 1963). Legea specificit ii unit ilor taxonomice de sol. Conform acestei legi, fiecare unitate taxonomic de sol reprezint o entitate natural , avînd o morfogenez specific . (N. Bucur-1963). Legea reparti iei acumul rilor de solificare în func ie de adâncime. Conform acestei legi, orice acumulare de solificare este distribuit pe profilul solului în func ie de adâncime, datorit îngro rii solului, prin alterarea rocii tot mai în adâncime. (N. Bucur-1963). Legea distribu iei acumul rilor de solificare, în ordinea invers a solubilit ii lor. Pentru toate solurile nesalinizate, acumul rile principale i permanente de solificare, sunt distribuite în profilul solului, în ordinea invers a solubilit ii i mobilit ii lor. (N. Bucur1963). Legea constan ei grosimii orizontului A cu tipul taxonomic. Conform acestei legi, fiecare unitate taxonomic de sol are orizontul A, de grosime relativ constant , ca urmare a constan ei cantit ii de humus din orizontul A al fiec rei unit i taxonomice de sol. (N. Bucur-1963). Legea corela iei imediate. Între roca generatoare de sol i solul format pe aceast roc , exist o corela ie imediat de textur , de compozi ie chimic , de umiditate, etc. (N. Bucur-1963). Legea coresponden ei unit ilor cu reparti iile. Între unit ile taxonomice pedologice i unit ile taxonomice de distribu ie a solului, 4 i caracterizate i arealele de soluri zonale i intrazonale. (N. Bucurde legitatea distribu iei altitudinale a solurilor de pe versantele nordice (umbrite). (N. Bucur-

Legea evolu iei specifice fiec rui sol. sunt identificate i caracterizate sumar în teren prin metoda morfologic . iar în laborator prin metode fizico-chimice micromorfologice. respectiv analize fizice. Bucur-1963).! exist o coresponden taxonomic de sol biunivoc . cunoscând unitatea se poate prevedea arealul pedogenetic corespunz tor i reciproc. iar evolu ia în ansamblu a orizonturilor i a suborizonturilor unui profil de sol. chimice. Succesiunea de orizonturi pedogenetice este caracteristic fiec rui tip de sol i reprezint totodat criteriul de baz pentru realizarea unei clasific ri. (N. metoda morfologic i micromorfologic . respectiv de la 0 cm i pân la 180200cm. (N. pân la un sol mai evoluat decât tipul. printr-o succesiune de orizonturi pedogenetice în sol. Profilul de sol este reprezentat în cadrul unei sec iuni verticale realizate de la suprafa a solului pân la roca de solificare. Legea evolu iei specifice a orizonturilor i a suborizonturilor solului. pornind de la roc pân la un sol mai evoluat chiar decât solul tipului taxonomic. Legea evolu iei fito-pedo-cenotice. Bucur-1963).4. 1.1. este înso it întotdeauna de o evolu ie în acela i timp i sens a biocenozei. în sensul c . metoda genetico-geografic comparativ . Bucur-1963). (N. se eviden iaz c fiecare orizont i suborizont de sol are o evolu ie proprie i specific . Evolu ia morfologic-tipologic a unei unit i taxonomice de sol. este redat de evolu ia profilului i a tipurilor morfogenetice de sol. Metode de cercetare Pedologia ca tiin utilizeaz o metodologie complex de cercetare. i 5 . la care se adaug metode proprii de cercetare. Pe baza acestei legi. care const din metode specifice tiin elor cu care vine în contact. Orizonturile pedogenetice din cadrul profilului de sol analizat. Datele din teren sunt completate i eviden iate tiin ific. (N. mineralogice. Bucur-1963). cum ar fi: metoda cercet rii profilului de sol i a unit ii teritoriale de sol. Conform acestei legi. fiecare unitate taxonomic de sol are o evolu ie morfologic în timp i spa iu. metoda pedo-cartografic i experien ele în vase de vegeta ie i în câmp.

sau la suprafa a profilului de sol. sau determinate prin analize de laborator. prezente în sol sub form de microflor / microfaun macro flor / macrofaun . con inutul în schelet. specific solului. Datele ob inute prin analiz vin în completarea descrierii morfologice. porozitatea. în sol au loc procese specifice vie ii: asimila ie-dezasimila ie. Aceasta capacitate a solului caracterul de corp format pe cale natural mineralelor i a rocilor din partea superioar este determinat de o multitudine de caracteristici: prin transformarea a litosferei i care evolueaz în timp sub ac iunea factorilor pedogenetici. grosimea. cât i direc iile de evolu ie ale acestuia. Experien ele în vase de vegeta ie i în câmp sunt utilizate în stabilirea unor însu iri ale solului care nu pot fi eviden iate morfologic. acumulare i eliberare de energie.2. resturi care sunt degradate biologic prin reac ii biochimice de descompunere i de sintez . consisten a. urmat de reprezentarea grafic pe hart a unit ilor teritoriale de sol existente în arealul analizat. în sol se acumuleaz humus. 1. Analizele fizico-chimice i mineralogice sunt efectuate pentru determinarea componentelor fizice. sintez descompunere. toate acestea pe seama materiei vii. etc. rezultat în urma transform rii i a descompunerii resturilor organice r mase în orizontul de suprafa . Metoda pedo-cartografic const în identificarea în teren cu delimitarea i descrierea unit ilor de sol. 6 i . cum ar fi: culoarea. sub raport cantitativ i calitativ. prezen a neoforma iilor i a unor propriet i fizice: textura.! Descrierea morfologic este utilizat pentru identificarea i stabilirea unor caracteristici morfologice ale orizonturilor de sol. chimice i mineralogice ale solului. materie organic complex . Caracteristicile solului Principala calitate a solului o reprezint capacitatea acestuia de a face posibil ob inerea de produc ii vegetale. dup parcurgerea ciclurilor biologice. structura. putându-se stabili astfel solul la nivel de tip.

care pune la dispozi ia plantelor prin intermediul apei. elementele nutritive necesare cre terii i dezvolt rii acestora. solul favorizeaz p trunderea r d cinilor plantelor.! compozi ia chimic a solului este complex . Davidescu. reac ie. Fertilitatea solului Prin fertilitate. o nou proprietate. fiind considerat suport pentru plante i totodat un rezervor natural pentru ap .3. aer dezvoltarea plantelor. Humusul este considerat principalul rezervor de substan e nutritive. rezultate în urma respira iei plantelor i i microorganismelor. deoarece este afânat i poros. asigurând astfel i de 7 . între aerul din sol i aerul atmosferic are loc un schimb permanent de CO2 i alte gaze toxice. 1981 în elege: „Capacitatea solurilor de a pune la dispozi ia plantelor în mod permanent i simultan. apa i aerul. substan ele toxice provenite din surse poluante naturale sau antropice. în cantit i îndestul toare fa de nevoile acestora i de a asigura condi iile fizice i biochimice necesare pentru cre terea i dezvoltarea plantelor”. 1. solul având o capacitate ridicat de înmagazinare pentru ap i elemente nutritive. etc. capacitate de tamponare. substan e care sunt puse treptat la dispozi ia plantelor. prin rolul tampon creat între complexul adsorbtiv al solului solul are rol important în men inerea ecologiei mediului. solul are propriet i specifice: capacitate de adsorb ie anionic schimb cationic. Aceste caracteristici fac ca solul s denumit fertilitate. prezinte comparativ cu materialul parental sau cu roca generatoare de sol din care s-a format. i elemente de nutri ie. substan ele nutritive. D.

îngr Fertilitatea natural minte. indispensabile plantelor se g sesc în stare asimilabil i în cantit i suficiente pentru a satisface cu regularitate necesit ile plantelor. existen a în propor ie suficient a substan elor nutritive indispensabile pentru via a plantelor. f. sau suprima capacitatea de produc ie a solului. aer. în care: R. S – solul. S. Prin dezvoltarea tiin ei i tehnicii agricole (influen a activit ii productive antropice. lucr ri agrotehnice. T). cât i de favorabilitatea acestuia pentru diferite categorii de plante. solul dobândind astfel o fertilitate cultural . CO2. fiind corelat totodat cu absen a substan elor toxice capabile de a limita. C. într-un sol fertil elementele nutritive.plant ) i poate fi definit prin rela ia: R = f (P. No iunea de fertilitate implic cele mai bune propriet i fizice. L. Fertilitatea în ansamblu este determinat de sol care are poten ialul productiv determinat de con inutul în ap . 8 . plante cultivate) fertilitatea natural de autoregenerare i nu poate fi este o este amplificat . condi ionate din punct de vedere climatic.factorii care contribuie în realizarea biomasei vegetale. este capabil suplinit de fertilitatea artificial sau dobândit . O2. Fertilitatea natural func ie a ecosistemului (sol – atmosfer . chimice i biologice ale solului. limitarea dezvolt rii plantelor fiind influen at numai de puterea productiv a speciei cultivate i de condi iile climatice. o cantitate corespunz toare de ap . elemente nutritive. P – planta.! Astfel.este produc ia de biomas vegetal realizat anual.

predomin transformarea fizic pedogenez . citat de L c tu u R. I – investi ia suplimentar pentru îmbun t irea tehnologiei. compu ii minerali rezulta i prin citat de Teodorescu-Soare E.. L. (1974) men ioneaz urm toarea rela ie: R = f (P. Sc– solul culturalizat. În general.. Sub aspectul fertilit ii culturale sau dobândite.Chiri .. heterogen i C. solul este considerat ca fiind i organic . Co2. Materia un sistem informa ional deschis. i chimic a rocilor i mineralelor. structurat i poros. con inutul în O2 i CO2 din atmosfera apropiat . I. 1974). L – energia luminoas .). 1976.1994. sub ac iunea factorilor de 9 . T – timpul.! C – condi iile climatice. M – valoarea muncii efective. 2000 i Brady W. O2.). în care: R – produc ia de biomas vegetal anual . T. Sc. C – climatul local. în decursul timpului. în alc tuirea solului. T – timpul ( $ $ $& În concep ia actual i modern a Pedologiei. P – planta. iar restul de 50 % îl reprezint materia i gazoas (Malavolta. de natur mineral faze de agregare a materiei: solid . în care elementele componente se afl în cele 3 i gazoas (Chiri solid reprezint 50 % din volumul solului.. C. L – energia luminoas . M. C. lichid lichid polidispers.

Ca.20 3.B. ceea ce face ca silica ii s reprezinte 75 % în alc tuirea litosferei. oscileaz în limite foarte largi (Blaga G. care sunt componentele principale ale silica ilor.40 2.58 0.26 0. Al.75 7. P) formeaz circa 99 % din scoar . mineralogic a litosferei Scoar a terestr .64 2. Compozi ia chimic (% in greutate) a litosferei pân la adâncimea de 18 km Elemente chimice Oxigen Siliciu Aluminiu Fier Calciu Sodiu Potasiu Magneziu Hidrogen Fosfor Sulf Mangan Titan Carbon Clor Diferi i autori Clarke i Washington 49. reprezint circa 83 % din scoar .50 4.35 0.52 25. Cl) doar 1 %. iar celelalte 5 elemente chimice (S.63 2. ca înveli extern al globului p mântesc.35 1. toate elementele chimice din tabelul lui Mendeleev.10 0.10 0.12 0.40 1.94 0. N.45 4.15 i petrografic Se observ c un num r de 10 elemente (O.F. Mg. Elementele chimice O. Compozi ia chimic a litosferei Propor ia elementelor chimice din compozi ia litosferei.1. Polanov 49.08 0.70 3.! 2. Mn. Ti. K.88 0.00 0. Fe.1.. 10 .61 0.10 0. are o grosime medie de aproximativ 80 km.10 0.1. Alc tuirea chimic .20 B.39 2.70 3.87 0.30 25.13 26.19 A. Ea este alc tuit din diferite roci i minerale. Si.93 0. C.01 0.51 4.67 7.35 2. 2.55 0. Na. Al.00 7.40 1.39 2.09 0. Fersman 49.12 0.08 0. 1996). care con in în diferite procente.25 2. i colab. Si.

între litosfer sol.085 0. Si – 0. calciu.08 0.08 0.65 2.09 % i N – 0.10% în litosfer determinat de activitatea vital i enzimatic a solului.Udrescu.085 0. siliciul (27.09 %. Astfel.1 %.60 % i magneziu 2. calciu 3. mult în sol. Deoarece alc tuirea p r ii minerale a solului.! Dup A.01 0.00 0. reprezint 99 % din masa litosferei.10 În litosfer .6 8. de i de 10 ori mai mult.1 % în litosfer i 3.10 %. 11 . i de 20 ori mai i 33.80 1. Cele 8 elemente.10 0. în sol apare un con inut mult mai mare fa litosfer . natriu 2.8 5.0 7.2 % în litosfer i 49. fier 5. Mn – 0.01 %.37 0. Alte 6 elemente importante pentru via a plantelor.6 % în litosfer locul trei aluminiul (8. se observ valori apropiate sub raportul con inutului.09 0. magneziu. ocup zecimi i sutimi de %: C – 0.36 Element Mg C S P Cl Mn N Litosfer 2.10 0.09 0.0 33.045 %.01% în litosfer respectiv 0.00%). fierul i La unele elemente chimice. se datoreaz proceselor chimice de pedogenez . potasiu i natriu.6 %.63 1.0 % în sol).08 %. citat de S.2 %) este oxigen i un sfert (27.6 %) este siliciu. Urmeaz apoi cu 2 pân la 9 % urm toarele elemente: aluminiu 8. cum este cazul azotului (0. potasiu 2.60 Sol 49.13 3.13 % în sol) i pe locul patru. Ponderea mai mare a acestor elemente în sol.0 % în sol). pe locul doi.8 %. circa 50 % (47.2 27. este Con inutul mai ridicat al solului în oxigen.80 % în sol). pe primul loc în sol i litosfer este oxigenul (cu 47. depinde de compozi ia chimic a litosferei.10 %.64 2. fier. respectiv 2. pe i 7.64 %. 1995.8 % în litosfer (5.045 0. P – 0.10 % în sol) i în cazul carbonului (0. Cl – 0.01 Sol 0.1 3. hidrogen i siliciu i mai sc zut în aluminiu. Vinogradov.P.6 2. con inutul litosferei i al solului în diferite elemente chimice este: Compozi ia chimic a litosferei i solului (%) Element O Si Al Fe Ca Na K Litosfer 47.

Dup compozi ia chimic grupeaz în urm toarele clase: • • • • • clasa elementelor native. iar prezen a acesteia la suprafa . satura i cu vapori i gaze). mineralele se prin combinarea chimic a diferitelor elemente chimice. poart denumirea de magm . fier i calciu. care au aceea i structur i origine i care alc tuiesc litosfera. eruptive). în timp ce. Rocile formate în interiorul scoar ei terestre poart denumirea de roci endogene. b) metamorfice. solide i omogene din punct de vedere fizico-chimic. Compozi ia mineralogic a litosferei Mineralele sunt corpuri naturale anorganice. Cu studiul 2. Din cele peste 3000 minerale cunoscute.2.1. c) sedimentare. cele formate pe suprafa a scoar ei sunt denumite roci exogene. Cu studiul lor se ocup tiin a petrografic . se nume te lav .! În formarea solului un rol important îl au siliciu. mai r spândite sunt aproximativ 100. Materia topit din zonele adînci din scoar . care s-au format în scoar mineralelor se ocup mineralogia. Singurul mineral lichid este mercurul. Rocile vulcanice rezult prin consolidarea materiei topite (o solu ie intratehnic de silica i i oxizi cu compozi ie complex . i structura re elelor cristaline. clasa s rurilor haloide. în timp ce rocile sedimentare s-au format pe suprafa a scoar ei terestre.1. Alc tuirea petrografic a litosferei Rocile sunt asocia ii naturale de una sau mai multe minerale. clasa sulfurilor. Rocile magmatice i rocile metamorfice s-au format în interiorul scoar ei terestre. clasa oxizilor i hidroxizilor. aluminiu. 2. Dup modul lor de formare se clasific în 3 categorii : a) magmatice (vulcanice.3. clasa s rurilor oxigenate. 12 .

În structura litosferei. Ele se formeaz la suprafa a litosferei i de aceea sunt considerate a fi de natur exogen . rocile sedimentare au o pondere mult mai mare i anume 85%. împreun cu cele metamorfice. iar cele eruptive au o pondere de circa 5%. metamorfice sau sedimentare preexistente). În condi iile României. ponderea cea mai mare o de in rocile sedimentare (75%). Rocile metamorfice de in o pondere de circa 10%. eruptive sau metamorfice mai vechi) sufer o serie de transform ri. temperatur din litosfer . sub ac iunea factorilor de pedogenez . alterare vulcanism sedimentare i litificare intruziune plutonic metamorfism fuziune par ial (anatexis) topire par ial a mantalei superioare Schema ciclului petrogenetic 13 .! Rocile metamorfice se formeaz din rocile eruptive i din rocile i chimism sedimentare. Rocile sedimentare sunt depozite de materiale cristaline sau amorfe. rezultate în urma proceselor de dezagregare a rocilor preexistente (vulcanice. ce determin o recristalizare par ial sau complet a acestora. de in o pondere de 25%. Sub influen a acestor procese endogene. Aceste schimb ri apar în timpul mi c rilor tectonice (a cutremurelor). rocile preexistente (sedimentare. în urma schimb rii condi iilor de presiune. Cele magmatice. sau în timpul erup iei vulcanilor.

a fost supus ac iunii destructive permanente a factorilor de mediu. chimice i biochimice Sub influen a permanent i exogene. atrac ia Lunii i Soarelui. radia iile cosmice. atrac ia gravita ional a P mîntului. Formarea p r ii minerale a solului prin procese fizice.1. la nivelul scoar ei. transport i sedimentare a materialului rezultat. procesele de dezagregare. sub aspect structural. Ac iunea for elor i proceselor interne. alterare. – sedimentarea produ ilor rezulta i. în decursul timpului sunt supuse transform rilor. masive. determin formarea neuniformit ilor reliefului. alterarea. Scoar a terestr a fost supus în mod continuu ac iunii unor factori interni sub (activit i vulcanice. iar cele externe au o ac iune contrar . partea superioar a litosferei a fost constituit din roci dure. fizico-mecanice i chimice de transformare a rocilor i mineralelor din scoar a terestr sunt: – – dezagregarea.2. 14 . Aceste procese au loc la scar geologic . Rocile ini iale vulcanice sau metamorfice preexistente în partea superioar a litosferei. eroziune. Acest material ini ial. mi c ri tectonice) sau externi (agen i atmosferici. 2. i de durat a unor procese geologice endogene continuu. mi carea de rota ie a P mîntului. cu efect în transform rile fizico-chimice i biochimice profunde. care au determinat formarea solurilor. Ini ial. cu aspect compact. hidrosferici i biosferici ). spa iului i al for elor care ac ioneaz . sub raportul timpului. cunoscut denumirea de pedosfer . Dezagregarea rocilor i a mineralelor În modificarea scoar ei terestre. au avut o influen major . scoar a terestr compozi ional i de relief. Sursele principale de energie ale proceselor geologice sunt: c ldura intern a P mîntului. se transform – transportul.2. avînd ca rezultat apari ia unei forma iuni noi.! 2. Principalele procese fizice.

realizîndu-se o suprafa cu agen ii externi de alterare. Alterarea este favorizat de dezagregare i este cu atît mai intens cu cît m run irea este mai avansat . Dezagregarea. în particule de diferite m rimi.! La nivelul pedosferei.2.2. Alterarea materiei minerale Alterarea rocilor i mineralelor este un proces chimic. cuburi Suprafa a total 6 m2 60 m2 600 m2 6000 m2 mai mare de contact 15 .hidrosferici i biosferici. rocile ini iale. f r ca materialul m run it s sufere transform ri chimice. sufer o fragmentare. sau concomitent cu dezagregarea.01 mm Num rul cuburilor 1 103 106 109 Suprafa a total 6 cm2 60 cm2 600 cm2 6000 cm2 Lungimea laturii unui cub 1µ 0. compacte i dure. este un proces complex. accesibile organismelor vegetale.0 mµ 1012 1015 1018 1021 Nr. Toate i mineralele din scoar a terestr dezagregare. Cre terea suprafe ei de contact cu agen ii externi în func ie de gradul de m run ire Lungimea laturii unui cub (cm) 1 cm 1 mm 0. care este determinat de ac iunea factorilor atmosferici. pe fondul apari iei unor substan e chimice simple sau complexe noi.1 mm 0. Dezagregarea este un proces fizico-mecanic sau biomecanic în urma ac iunii c ruia. rocile i mineralele ini iale. este cunoscut rocile i sub denumirea de alterare fizic sau alterare sunt supuse ac iunii procesului de mecanic . au devenit afînate.1 µ 0. care determin transformarea acestora în produse cu propriet i diferite de cele ale materialelor ini iale.01 µ 1. biochimic sau fizico-chimic. materialul c p tînd permeabilitate pentru ap i aer. Transform rile profunde suferite de materialul ini ial s-au datorat ac iunii simultane a proceselor de dezagregare i alterare. 2. Alterarea poate avea loc în urma dezagreg rii. Dezagregarea. M run irea rocilor este efectul modific rii condi iilor de mediu.

Apa are rolul cel mai important. hidrosferei i biosferei. Corpul lor prin procese de sorb ie. Ace tia ac ioneaz ca agen i foarte activi în alterarea chimic . temperatura. se produc sub ac iunea factorilor atmosferei. Acizii organici din solu ia solului rezultat în urma oxid rii materiei organice moarte i al turi de acizii humici i anorganici. enzime. ac ionînd ca un dipol cu ioni H+ i OH-. determin dizolvarea unor minerale din roci. mai ales în hidratare. Gazele din porii necapilari ai solului (CO2. s ruri. acizii organici i anorganici. transformîndu-se în minerale secundare care au o stabilitate mai mare i o compozi ie chimic mai simpl . au un rol important în alterarea chimic . mineralele primare î i modific structura. Microorganismele au rol important în alterare. gazele (O2. în urma procesului de schimb de ioni. K2SO4) favorizeaz descompunerea silica ilor prin hidroliz . Solu ia solului (faza lichid a solului) în care sunt dizolva i diferi i compu i chimici: CO2. O2. Ace tia se pot descompune prin decarboxilare pîn la compu i simpli de tipul CO2 i H2O (azotul din compu ii organici i cei humici se pierde sub form de NH3 sau N2). R d cinile plantelor. hormoni. sub form de baze. acizi. S rurile greu solubile (CaCO3. Prin alterare. Principalii agen i de alterare sunt: apa. lumina. H2S) ac ioneaz în procesele de oxido-reducere (direct sau indirect) prin accelerarea sau inhibarea procesului de alterare. intensificînd procesul de hidroliz . Alterarea. S rurile u or solubile (NaCl. r d cinile plantelor. care se manifest cu energie liber la suprafa a particulelor. ader la particulele minerale i elimin diferite enzime care determin alterarea particulelor minerale. determinînd alterarea acestora. MgCO3) alcalinizeaz solu ia solului. Al turi de ace tia. diferi i acizi organici i minerali i diferite baze. care au rol important în alterarea chimic i biologic . apar ionii cu valen e libere nesatisf cute. Apa prezent în sol. Na2SO4. care vin în contact cu 16 . NH3. roci i materialele parentale (de provenien pluvial sau freatic ) dizolv s rurile diferite. exudeaz în sol diferi i compu i organici i minerali. KCl.! Pe suprafa a de ruptur a mineralelor i rocilor dezagregate. determinînd coagularea coloizilor i încetinirea levig rii coloizilor. s rurile. ca i dezagregarea. CO2). CO2 dizolvat în ap intensific puterea de alterare chimic .

care p streaz în general compozi ia chimic a rocilor ini iale (eruptive sau metamorfice). Alterarea rocilor i mineralelor se produce printr-o serie de procese chimice. hidrosfer i biosfer . prin executarea de canale ac ioneaz i culcu uri. Ei reprezint aglomer ri mono minerale sau poliminerale. hidratarea i deshidratarea. rocile masive sunt transformate în roci mai mult sau mai pu in afînate. rezult compu i organici simpli sau compu i minerali (ioni de sulfat.3. acid oxalic).care reprezint componenta mineral secundar a solului. au o structur foarte fin . În contact cu apa pot s formeze solu ii (fiind denumi i compu i solubili) sau pot forma suspensii coloidale.! microorganisme. indirect. Alc tuirea p r ii minerale a solului: produ ii rezulta i prin dezagregare i alterare În decursul timpului. sub ac iunea factorilor de solificare din atmosfer . care determin alterarea mineralelor. Produ ii care rezult din sf rîmarea i m run irea rocilor i mineralelor se diferen iaz dup gradul lor de m run ire precum i dup compozi ia lor chimic . Prin alterarea enzimatic (biochimic ). De asemenea. respectiv fragmente grosiere de diferite dimensiuni (rocile sedimentare). hidroliza. carbonatarea i decarbonatarea. 17 . În urma proceselor de alterare i transformare chimic . în procesul de alterare prin eliminarea unor produ i de excre ie (aminoacizi. rezult o serie de compu i chimici sau minerale noi . deosebi i de roca ini ial din care au rezultat. oxid formic. multe dintre ele avînd caracter contradictoriu: oxido-reducerea. care trec în solu ia solului. Ace ti compu i de dezagregare sunt denumi i constituen i primari ai scoar ei de alterare i ai solului. dizolvarea i insolubilizarea. care au diferite grade de dispersie i sunt de m rimea pulberilor i a bolovanilor. Fauna solului desf oar în primul rînd o ac iune mecanic de m run ire a mineralelor. 2. fosfat. fizico-chimice i biologice care se petrec deseori concomitent i se condi ioneaz reciproc. Ace ti compu i noi. azotat). Produ ii de descompunere sunt reprezenta i de fragmente grosiere de diferite m rimi.

ca rezultat al interac iunii complexe din zona de interferen a litosferei cu biosfera. nisip fin (diametru între 0.02 mm). determin transformarea scoar ei superioare a litosferei în soluri. pe seama rocilor i mineralelor. pietre (diametru între 20 – 200 mm). atmosfera i hidrosfera. Compu ii minerali grosieri cu diametrul mai mare de 2 mm formeaz „scheletul solului” iar compu ii minerali grosieri primari cu diametru mai mic de 2 mm formeaz „p mîntul fin”. cunoscut sub denumirea de sol. ( ) & Ac iunea unor procese neîntrerupte de dezagregare. astfel încât solul evolueaz de la roca "in situ".2 – 0. migrare i acumulare asupra materiei minerale i organice. deci de la o morfologie simpl c tre solul cu o morfologie evoluat . Complexul de factori naturali care iau parte la transformarea rocilor i mineralelor din litosfer . 18 .2 mm).3. sintez . Principalii produ i de dezagregare În func ie de m rimea fragmentelor de roc rezultate în urma proceselor de dezagregare. într-un corp natural nou. mîl) cu diametru între 0. Solul reprezint înveli ul extern al Terrei. Solul este un corp natural care s-a format i se formeaz la suprafa a uscatului. nisip grosier (diametru între 2 – 0.! 2.02 – 0.002 mm. ace ti produ i minerali grosieri se împart dup scara de m rime propus de Atterberg.1. în care componentele celor 4 geosfere au rolul de factori de solificare (pedogenetici). praful (pulberi. astfel: • • • • • • bolov ni (diametru peste 200 mm). formeaz complexul factorilor pedogenetici. alterare. pietri (diametru între 2 – 20 mm). numit pedosfer .

a considerat c în formarea solului.R. speciali tii au luat în considerare i rolul factorului local (apa freatic • • • • • i stagnant ). interven ia antropic ). N.! Factorii de solificare sunt componen i ai mediului natural care ac ioneaz i particip la formarea înveli ului de sol. factori cu caracter local( apele freatice. Solul rezult prin a ecologiei a lui i influen a reciproc a tuturor factorilor de solificare zonali i locali. respectiv legea ac iunii combinate a tuturor factorilor. pe cînd în zona montan . factorul biologic. În anumite stadii genetice. relieful are rol hot rîtor. unul sau altul din factorii de solificare poate avea un rol determinant. Întemeietorul pedologiei tiin ifice. relieful. relieful. De exemplu. în formarea solului ac ionînd legea fundamental Lisherlich. microorganisme. clima i vegeta ia au rol determinant. rol esen ial îl are factorul biologic (plante. este constituit din roci i minerale pe care. V. Ulterior. clasific factorii de solificare. în virtutea condi iilor necesare genezei lor.M.V. C. pe calcare. Libin ev consider c “reparti ia solurilor nu este întîmpl toare. Înveli ul extern al p mântului (scoar a terestr ). la care V. roca are rol determinant în formarea i evolu ia solului. cutremurele de p mînt. roca i vîrsta. Spa iul 19 i timpul sunt condi ii de egal i sunt . Dokuceaev. erup iile vulcanice). În procesul de solificare. Viliams a ad ugat factorul antropic. ele se afl toate la locul lor i ocup chiar suprafe ele pe care trebuie s le ocupe. sau în anumite condi ii ecologice de specific zonal. factori cu rol activ ( organismele vegetale i animale). o importan major au urm torii factorii pedogenetici: clima. În zona de lunc . întrucît lipsa unuia. se formeaz ac iunea conjugat i permanent a factorilor ecologici de i evolueaz înveli ul de sol. în: factori cu rol pasiv ( mineralele i rocile ). forma edafic ). Oprea (1972 ). exclude procesul de pedogenez . sub ac iunea continu mediu zonal i local. În procesul de pedogenez . V. factori condi ionali ( clima. vîrsta regiunii). factori cu caracter întîmpl tor ( gravita ia. to i factorii naturali au importan indispensabili.

resturile organice sunt în parte. descompuse în substan e minerale folosite de plantele ce urmeaz i. hidrosferici i biosferici a permis transformarea rocilor primare compacte în roci secundare afînate (realizîndu-se o re ea de spa ii sau pori) i formarea unor substan e chimice simple sau complexe (s ruri. Rocile i mineralele primare rezultate în urma consolid rii magmei. rezultînd o varietate de soluri. a substan elor nutritive sub form proceselor de dezagragare. datorit masivit ii i compactit ii lor nu prezentau condi ii care s permit dezvoltarea r d cinilor i asigurarea cu substan e nutritive i ap . în special humus (procese de bioacumulare).! existen a solurilor formate. Apa din precipita ii. Dup parcurgerea ciclului biologic. sub ac iunea microorganismelor. care este un corp natural ce prezint însu iri i o alc tuire proprie. Ac iunea conjugat a i bioacumulare. formînd rezerve pentru plante. magneziu etc. particulare în procesele de genez 20 . al turi de re inerea migrarea compu ilor rezulta i determin modific ri fizice. Roca afînat (datorit porozit ii) prezint capacitate pentru ap i aer. în parte. Aerul din porii rocii afînate împreun cu apa re inut din precipita ii i substan ele de nutri ie în forme simple asigur instalarea plantelor i microorganismelor. care sunt subordonate unor anumite legi generale i i r spîndire geografic ”. sunt transformare în humus. Aceste condi ii sunt extrem de variate astfel încît intensitatea proceselor este diferit . alterare organice. oxizi i hidroxizi. cu toate c aveau un con inut în elemente de nutri ie (fosfor. Prin fotosintez plantele trec substan ele minerale din sol în substan e organice din care este alc tuit corpul lor. minerale argiloase). aceasta transformîndu-se în timp în sol.). Procesele de dezagregare (m run ire) i alterare (modificare chimic ) a acestora sub ac iunea agen ilor atmosferici. în cazul rocilor afînate p trunde i se re ine în pori. de substan e i Repetarea în timp a acestui proces determin re inerea i acumularea în partea superioar a scoar ei. potasiu. chimice i biologice în partea superioar a scoar ei. calciu. Condi iile de mediu sunt cele care determin procesele ce duc la formarea solurilor.

36 2.5 1. t/ha 73 99 215 426 116 62 282 0. moarte.! ( $ & 4.16 6.36 1.5-5.2 1. precum i compozi ia acestora. Cea mai mare cantitate de resturi organice moarte care r mîn periodic pe sol i în sol. anumite cantit i de resturi organice vegetale i animale. în func ie de tipul biocenozelor de plante.8 410 Resturile organice vegetale con in diferi i compu i organici: hidra i de carbon. este de provenien vegetal (biocenoze naturale i cultivate). oscileaz foarte mult. atît la suprafa a solului.1.95 3.0 3. t/ha Formarea posibil de humus din resturi organice moarte t/ha Rezerva de humus pe 0 – 100 ani. precum i în func ie de condi iile pedoclimatice i nu în ultimul rînd.2 21 25 5.3 Savane P duri P duri umede tropicale 500 aride subtropicale 26.65 1.051.3 7.5 6.26 0. de activitatea uman . Cantit ile de resturi organice.2 4. r d cini + p r i aeriene.2 7. lignine: 21 . cît i în sol. Cantit i de resturi organice din diferite tipuri de ecosisteme terestre Tipuri de vegeta ie de pe glob Specificare Tundr Br dete Silvostep arctic de taiga cu stejar Biomas total . se depun permanent.0 100-300 400 Step moderat arid 25 Step arid 10 Tuf ri uri joase de semide ert 4. animale i microorganisme.3 1.2 11. Originea i compozi ia resturilor organice din sol La încheierea ciclurilor biologice anuale sau multianuale. t/ha Resturi anuale.

Con inutul resturilor organice în diferite substan e. Compozi ia resturilor organice (dup C. Fe. proteine între 1 – 15 %.Blaga i colab. difer dup tipul i provenien a acesteia. Resturile organice moarte. Resturile organice animale.Chiri . con in substan e organice alc tuite din: gr simi. 10 – 28 % hemiceluloz . P. Mg. con in în medie între 20 – 50 % celuloz . coloran i naturali.). hidra i de carbon. etc. precum i dup compozi ia mineral pe care se dezvolt i organic a solului i apoi mor. 10 – 30 % lignine. Al.U. K..% din S. substan e albuminoide. ceruri. organice Proteine brute Amidon Pentozani Hemiceluloze Lignine Celuloz Cenu Litiera Pin Molid 16 18 42 17 2. tanan i 1-40 1-3 22 . Subst. S. Na. 1974) . 1996) Provenien a Bacterii Alge Cenu 2-10 20-30 Subst. Si etc. zaharuri i amidon con in între 1 – 18 %.! proteine. r ini.5 Paie grîu toamn 25 24 38 5 Pai grîu prim var 24 23 40 5 Frunze R d cini R d cini trifoi 22 3 8 4 15 lucern 13 18 12 9 21 pir 8 23 18 25 - Compozi ia unor resturi organice (dup Alexandrova. lipide. proteice 40-70 10-15 Hidra i de carbon Celuloz 5-10 Hemiceluloz 50-60 Lignin Lipide.5 7 22 39 14 8 Mesteac n 6 26 39 14 5 Lemn de pin 11 29 44 0. tanan i i lipide între 1 – 8 %. taninuri. precum i compozi ia cenu ii (elemente minerale: Ca. citat de Gh.

sub ac iunea factorilor fizici.7– 22%. difer în func ie de specie. fier. În cenu . 16– 2. magneziu. vîrst . Vegeta ia ierboas este mai bogat în cenu (5 – 10 %). predomin calciul cu 44– 88 %.2.3. 3.5-1 4-10 5-12 10-20 5-10 15-25 20-30 45-50 15-25 40-50 15-25 25-40 25-30 60-80 30-60 20-30 15-25 15-20 20-30 10-20 20-35 15-25 8-10 20-30 25-30 20-30 20-25 20-30 15-20 15-20 1-3 5-10 2-10 2-12 5-15 5-15 5-15 2-10 2-10 Elementele minerale din frunze. acestea fiind de calitate superioar în compara ie cu componenta lemnoas . red solului cantit i mai mari de resturi organice.0.8% din scoar i 4. de cea i deci în elemente minerale 23 . Vegeta ia ierboas .5– 5. organul vegetativ. siliciu. cenu a reprezint 0.! Licheni Mu chi Ferigi Conifere lemn Conifere frunze Foioase lemn Foioase frunze Graminee perene Leguminoase perene 2-6 3-10 6-7 0. fa de cea lemnoas de foioase (3– 8%). dup care urmeaz fosfor.4% din materia uscat din crengi.1-1 3-8 5-10 5-10 3-5 5-10 4-5 0. de aceea. Se constat c la speciile lemnoase. apoi potasiul 7. se descompune mai rapid i mai u or.1-1 2-5 0. Cantitatea de cenu .5 – 10%) i. chimici i mai ales a celor microbiologici (sub ac iunea biocenozei reprezentat de microorganisme i mezofaun edafic ) sufer procese continui i profunde de transformare.8 % din frunze uscate. Aceste transform ri se încadreaz în 3 categorii: a) descompunerea morfologic a resturilor vegetale de c tre animalele din sol.5-1 3-8 0. Vegeta ia ierboas este mai bogat în proteine (10– 20%) fa lemnoas (0.5 – 8. 4. Transformarea materiei organice din sol Resturile organice de la suprafa a solului i din sol.4 % din materia uscat a lemnului de pin. se ob in prin calcinare sub form de cenu .

în cadrul celulelor moarte. reprezint faza ini ial . precum i modific ri provocate de enzimele din esuturi (care au caracter oxidant. aceste resturi sunt fragmentate tot mai m runt de rîme. Aceste resturi organice m run ite. Substan ele humice rezultate. De obicei. c) descompunerea mai lent humificare.). melci. Astfel c resturile organice î i pierd structura ini ial transformate biochimic (Chiri sufer C. s ruri etc. H2O. dar într-un ritm mai lent fa de materia organic proasp t . fragmenteaz resturile vegetale i le introduc în sol.. determin formarea de produ i simpli de descompunere intermediar . în care nu sunt implicate microorganisme i anume: i s rurilor diferite modific ri chimice prin hidroliz . împreun cu produ ii de 24 . În func ie de condi iile de mediu i de natura i cantitatea resturilor organice. care pot fi descompu i pîn la compu i finali de descompunere. aminoacizilor. acarieni. proces denumit Al turi de aceste transform ri biochimice i biofizice. Transformarea biochimic a resturilor organice moarte.! b) descompunerea rapid i complet a resturilor organice vegetale i animale pîn la compu ii finali de descompunere (CO2. Uneori predomin mineralizarea. va predomina procesul de mineralizare. descompunerile sunt foarte lente i au loc acumul ri de resturi organice slab transformate. oarecii. de esuturi i sunt profund i incomplet a resturilor organice i formarea de produ i intermediari noi de resintez . asupra tanan ilor. NH3. Apoi. 1974). miriapode. sau care. sau cel de humificare. Descompunerea morfologic a resturilor organice. Componen ii microflorei i faunei edafice intr imediat în ac iune i încep i structureaz ac iunea mecanic de fragmentare i de amestecare par ial a resturilor organice cu materia mineral . se realizeaz un echilibru între cele dou procese. polifenolilor). larve de insecte nematode. sunt amestecate i trecute prin tubul digestiv. resturile organice i altfel de modific ri. sunt supuse i ele procesului de mineralizare. oxidare a gr similor compu ilor aromatici. Mineralizarea i humificarea sunt procese care se manifest simultan. dar în alte situa ii. cîrti ele. Rîmele. care se mai nume te i mineralizarea materiei organice.

1968) Înainte de humificare. Circa 1/3 din produ ii intermediari iau parte la procesul de humificare.) sunt descompu i pe cale biologic sub form de produ i de descompunere final .2. în Componente organice Celuloz Hemiceluloz Lignine Proteine Taninuri.. sau sub form de produ i intermediari. în intervalul 2 s pt mîni– 3 luni de la declan area descompunerilor). de umiditate i temperatur . de reac ia solului. de microorganismele participante. înainte i dup humificare. lignine etc. cerurile. Principalii produ i de descompunere a resturilor organice Principalii componen i ai resturilor organice moarte (glucide. tanan ii. înainte i dup humificare (dup Waksman S. mineralizarea este foarte intens (în condi ii aerobe. O parte dintre acestea sunt asimilate de plante sau descompu i de microorganisme. Descompunerile par iale i totale depind de compozi ia i structura anatomic a resturilor organice. Cei mai solubili dintre produ ii de descompunere sunt leviga i pe profilul solului i chiar în apele freatice.! descompunere intermediar . iar cel mai greu sunt: ligninele. În primele stadii ale descompunerii. Resturile organice prin descompunere sunt intens transformate. de regimul aerohidric din sol. protide. gr simi. Alte parte sunt cupla i în diferite reac ii de formare a humusului i sub form de compu i organo-minerali. 4. existînd o diferen între compozi ia substan elor organice. ceruri % din greutatea uscat a materiei vegetale 20-50 10-28 10-30 1-15 1-8 2-10 2-28 35-55 15-45 1-8 Dup humificare .% - i anume Prin descompunere. cam 2/3 din resturile organice se mineralizeaz . Cele mai u or descompuse sunt substan ele organice: glucide. se reunesc în compu i organici noi substan e humice. O mare parte din produ ii finali i intermediari sunt utiliza i în nutri ia plantelor.A. protide i lipide.1. Compozi ia substan elor organice. lipide. În condi ii de 25 .

H2. sunt oxida i sau redu i i determin formarea de compu i organici i mai simpli. i colab. mineralizarea este mai rapid (Dorneanu A. 1984). acizii organici volatili. acizi uronici. H2O. A a. duc la formarea de acizi organici. Ligninele descompun în glicerin i acizi gra i. produ ii rezulta i prin hidroliza substan elor proteice. care se combin cu bazele i rezult s ruri de: Ca. pe soluri argiloase se acumuleaz mai mult humus. NH4. CH4. aminozaharide. decarboxilare). trec în acizi alifatici. rezult compu i de tipul chinonelor i fenolilor. baze purinice i pirimidinice. Mineralizarea total reprezint faza final de descompunere complet a resturilor organice i are ca rezultat formarea de compu i minerali simpli.. 26 i aproape complet . dup Alexandrova L. pentoze. Descompunerea resturilor organice pîn la compu i minerali finali. alcooli. prin reac ii de oxido-reducere. Produ ii organici cu molecul mai simpl . exces sau lips de umiditate (sub 20 i peste 80 % din capacitatea solului pentru ap ). Prin oxido-reducerea produ ilor de hidroliz . dezaminare. alcooli.! anaeroboz . reac ii de oxidoreducere i mineralizarea total . Hidroliza (sau degradarea hidrolitic ) constituie un proces de descompunere a substan elor organice complexe în substan e organice cu formul mai simpl .H. Prin oxido-reducerea produ ilor de hidroliz ai lipidelor i r inilor rezult acizi nesatura i. Astfel în mediu aerob. temperaturi sub 150 C sau peste 500 C. acizi gra i. Na. Hidra ii de carbon prin hidroliz se descompun în hexoze. alcooli. reducere. aldehide. În acelea i condi ii de clim . de exemplu. ace tia sunt reprezenta i de acizi sulfurici. fosforici. H2O etc. H2O i CO2. aminoacizi alifatici i aromatici. hidra i de carbon. celobioz . Gr simile i r inile se Oxido-reducerea (oxidare. oxiacizi. hidrocarburi. H2S. De exemplu. azotici i azoturi. i substan ele tanante se descompun în compu i organici mai simpli: polifenoli. rezulta i prin hidroliz .. CO2. K. oxiacizi. 1970. a substan elor tanante i a ligninelor. CO2. amoniac. Mg. Produ ii de hidroliz a hidra ilor de carbon. CH4. H2O i CO2. acizi organici volatili. sau formarea de compu i minerali. se desf oar în 3 etape: hidroliza. iar pe cele nisipoase. substan ele proteice prin proteoliz se transform în compu i mai simpli: peptide.

Cele 2 simultan. astfel: “o substan intermediar între lumea vie i lumea mineral . Transformarea resturilor organice determin formarea produ ilor finali de descompunere. Unii compu i precum: H2O. prin mineralizare total . descompunerea i simplificarea. H2. Duchanfour Ph. H3PO4. Pe lîng produ ii intermediari i finali de descompunere. definea humusul. poros. a constituen ilor resturilor organice proaspete. Cantitatea de energie poate ajunge pîn la uscat descompus .2. N2. condi iile climatice. CO2 i NH3 se formeaz atît în mediu aerob. denumi i substan e humice. de obicei. de humificare. existînd un echilibru. condi iile de mediu (aerob sau anaerob).2. Humusul. NH3.! În mediu anaerob. care este un complex organic coloidal acid. care îns nu este plastic i nici adeziv”. în urma c rora rezult 27 . Humificarea reprezint un complex de procese de resintez organic . brun negricios sau negru). de culoare închis . Un rol important în descompunerea resturilor organice îl au: compozi ia chimic a materiei organice. fin dispers (brun. între ele. Formarea i acumularea humusului (humificarea) Resturile organice (vegetale i animale) de la suprafa a solului i din sol se afl într-o transformare continu . de tipul: CO2. Humificarea reprezint descompunere treptat un proces biochimic de transformare i i lent a resturilor organice (vegetale i animale) din sol i reprezint (în cadrul lan ului trofic al ecosistemelor) ultimul nivel de transformare de la suprafa a solului. este rezultatul unui proces care se desf oar faze se desf oar Mineralizarea în 2 faze antagoniste: o prim faz de mineralizare i o a 2-a faz . CH4. în special datorit ac iunii microorganismelor i mezofaunei. cu ajutorul reprezint microorganismelor. (prin mineralizare). (1965). dar i formarea unor compu i organici noi. specifici solului. amorf. (de resintez ) denumite cu termenul generic „humus”. Mineralizarea 4 – 5 calorii pentru un gram de substan a substan elor organice în energie. 4. care se încheie cu formarea unor substan e organice noi. datorat ac iunii factorilor de pedogenez . cît i în mediu anaerob. gelatinos. se elibereaz i energie. reac ia solului. ap etc. care î i m re te volumul în prezen a apei (re ine o cantitate de ap egal cu de 15 ori greutatea lui). textura. rezult : H2S.

1977. Haider i colab. i colab. ciupercile avînd un rol mai important (Penicillium sp. În lucr rile lui Müller i colab. de condensare i cuplare cu proteina microbian . Hendersonula toruloidea. i colab. Saiz – Jimnez i colab. 4. 1960.3 Etapele procesului de humificare Transformarea materiei organice reziduale (încorporate în sol) în direc ia humific rii cuprinde 3 etape principale (Kononova M. Haider i colab. 1983... Eliade i colab. rezultatul unor procese biologice (care le activeaz pe cele chimice i fizice). din substan e aromatice. Prevot.. Scheffer i colab. în humificare. Fusarium sp.. Pentru formarea melaninelor sunt implicate toate grupele de microorganisme (Dorneanu A.. 4. prin intermediul metabolismului celular. 1967.2... 1975. R. humificarea reprezint . Alexandrova. fixarea NH3 sau NH2 de radicalii COOH). 1963. 2000). în corpul microorganismelor. Spre deosebire de mineralizare. 1975.. 1975. Stachybotrys atra. Scheffer i colab. polimeriz ri.. 1975. 1963. s-a demonstrat existen a melaninelor i în celulele bacteriilor. 1970. fiind supu i apoi unor procese de polimerizare oxidativ . Flaig W.L c tu u. Euratium echinulatrum).. c) polimerizarea produ ilor de condensare. denumit humus i care se caracterizeaz printr-un con inut ridicat de azot (care a rezultat în urma descompunerii unor substan e organice s race în azot). r mîn în continuare în corpul lor. 1970.. rezultatul unor procese fizico-chimice (oxid ri. 1965. 1974.. 1984. Filip i colab. Aspergillus niger. pe de o parte. rezultînd produ i organici numi i melanine. Flaig i colab. 1952. Müller. Domergues i colab. 1960. microorganismele au capacitatea de a sintetiza substan ele humice în organismul lor. iar pe de alt parte. b) condensarea unit ilor fenolice cu diferi i compu i cu azot. Springer i colab.. 28 .M. 1970. sau substan e simple aciclice. Dorneanu A..2. 1984): a) formarea unit ilor structurale.. Blois. 1975. O parte din fenolii sintetiza i de microorganisme..4 Importan a microorganismelor în humificare Concomitent cu rolul de intermediar.. Maolly.! materia organic specific solului. asem n toare substan elor humice (Flaig. 1968.

iar pentru humine 1130 de ani. care posed metaxilice OCH3 (Flaig. Prin procesele biochimice. asem n tori celor din substan ele humice. rezultînd compu i chimici de natur organic . Detaliile procesului sunt greu de descifrat. sau prin intermediul microorganismelor. experimentînd cu C14 a stabilit pentru acizii fulvici vîrste de 750 ani. Humificarea evolueaz lent (substan ele humice au vîrste între 20 – 50 ani). pentru acizii humici vîrste de 780 ani. fiind corelat cu procesul de lignoliz . Procesul de humificare este foarte pu in cunoscut. Pseudomonas flavorescens. Christman i Driver. ceea ce a f cut s grup ri func ionale organice: carboxilice COOH. catene laterale (lan uri alifatice). Cu toate succesele cercet rilor în domeniu. 1977). 1970.. Flavobacterium. catalizate enzimatic i realizate direct. cu structur chimic foarte variabil ). carbonilice C = O. au r mas înc existe concep ii diferite despre humificare. Majoritatea cercet torilor consider c humusul are o origine biogen . întrucît nu au fost înc elucidat structura ligninelor i nici a humusului (Zarnea. De asemenea. 1967. Dup Oglesby. Meyrond i Schnitzer. Ace ti produ i de descompunere se pot asocia cu celulele epiteliale bogate în protein . ia parte la descompunerea hidra ilor de carbon. humificarea reprezint o situa ie intermediar în procese de reciclare imediat depunere de combustibili fosili. Astfel.! Formarea substan elor melanine (prin intermediul flavonidelor). 1971. Schematic i global. macrofauna. . Russell. 1994). rezult produ i organici foarte complec i (polimeri tridimensionali i reticulari. Arthrobacter sp. insuficient clarificate în procesul de humificare. s-a eviden iat în celulele bacteriilor Azotobacter Chroococcum. mai ales vegetale depuse în sol) i cele de multe necunoscute. conversia ligninei în humus se poate face pe 3 c i: 29 i rapid (care duc la degradarea resturilor de substan e organice. hidroxilfenolice OH. asem n toare substsn elor humice. forma i din unit ile structurale: nucleu aromatic fenolic sau chinonic). cu ajutorul diferi ilor fermen i digestivi i a bacteriilor intestinale. timp în care substan ele humice sunt reciclate continuu (mineralizate) i resintetizate. a ligninelor sau a altor substan e organice. în diferite grade de polimerizare.

1978. Prezent m sumar cu elementele principale. urmat de excre ia lor i apoi polimerizarea ulterioar în sol). decarboxil ri. Procesul de humificare are o evolu ie foarte lent implicînd diferite reac ii de transformare (carboxil ri. oxid ri. Humificarea reprezint un proces secundar ligninolizei i el evolueaz printr-o serie de etape succesive. eviden iinde-se multe tr s turi comune. Formarea humusului prin polimerizare chimic . dar i unele deosebiri esen iale A. în care procesele de descompunere sunt înso ite de transform ri noi prin sintez i polimerizare a unei p r i din materia de baz .(R. care au rezultat atît din sinteza microbian .5. benzil) macromolecule noi. Alc tuirea substan elor humice a) Compozi ia elementar a acizilor humici Totalitatea acizilor organici care sunt specifici solului i care intr în alc tuirea humusului. Formarea humusului ca rezultat al sintezei microbiene. Formarea humusului ca rezultat al autolizei celulare.). Humusul reprezint un amestec destul de complex de substan e organice coloidale i amorfe. Schitzer i colab. 4. poart numele de acizi humici. unele din concep iile privind humificarea.2. 1984: Formarea humusului prin alterarea resturilor vegetale. Dup Felbeck..! humificarea materialului solid r mas dup fragmentarea prealabil de c tre microorganisme a macromoleculelor de lignin . 1971. s-a realizat o sistematizare a tuturor concep iilor. polimerizarea direct sau enzimatic extracelular a unor produ i i formarea de reactivi de degradare (fenilpropanoid. asem n toare humusului. cît i din descompunerea de c tre microorganisme a resturilor organice. 2000). fenoloxidaze etc. hidroxil ri) i polimeriz ri catalizate de enizime (peroxidaze..L c tu u. i un pronun at caracter de unilateralitate. formarea humusului ca produs direct al unor produ i secundari ai metabolismului microorganismelor (prin resinteza compu ilor reactivi în celule. dup Dorneanu 30 .

În alc tuirea lor complex intr toate elementele chimice. de condi iile de humificare. de ac iunea microorganismelor. analiza raportului C/N (considerat un indice sintetic foarte important). Pe parcursul humific rii. Comparativ cu resturile organice ini iale. N. Merit subliniat faptul c azotul. O pondere mare o au: C. Valorile C/N sunt diferite în func ie de tipul climatului. De asemenea. O. important nutrient pentru plante. substan ele humice sunt îmbog ite în azot. în special. etc. În general. prezente în substan ele organice vegetale i animale. cuprinse în medie între 60 – 90 (C/N = 90 la paie. N.! Acizii humici reprezint substan e organice specifice humusului. pe seama c rora se formeaz humusul: C. de condi iile de umiditate. determinînd formarea diferitelor substan e humice. Ca. De aceea. H. P etc. 31 . care prezint un con inut ridicat de carbon. cît i în general. H: 3 – 6%. O: 31 – 48 % i N: 2– 8 %. Si. este prezent în structura substan elor humice. care con in un num r mare de nuclee aromatice îmbog ite în carbon i azot. H. sunt bogate în carbon i mai s race în azot. Ei sunt compu i macromoleculari. pentru caracterizarea resturilor organici ini iale. Prin humificare se formeaz substan e humice specifice. are loc în mod diferit procesul de condensare i de heteropolimerizare i formarea moleculelor diferi ilor acizi humici. De aceea. de natura humusului rezultat. Fe. Mg. în cazul materiei organice proaspete. se utilizeaz în studii pedologice. raportul C/N prezint valori tot mai sc zute fa de materialul organic proasp t (valorile extreme ale raportului C/N sunt 7 respectiv 35 –40). 50 la litiera de foioase). resturile organice în totalitatea lor. K. al turi de con inutul în carbon. b) Raportul C/N din humus Con inutul în azot al materiei organice. S. de tipul de sol. în procesul de humificare are loc legarea diferit a nucleelor aromatici cu aminoacizii sau polipeptidele. Na. În func ie de condi iile pedo-bio-climatice i de activitatea microorganismelor. care oscileaz între limitele : C: 40 – 68%. Al. determin unele însu iri chimice ale compu ilor specifici humusului. O. raportul C/N are valori ridicate. pentru caracterizarea compozi iei acizilor humici.

Raportul C/N are valori ridicate. eviden iindu-se o cantitate mic de azot mineral. mai slab i mai r coroas . sau chiar peste 25. Dup Libin ev i Remezov cita i de Chiri . cît i la cele forestiere. În condi ii de pH alcalin. Deci. pe baza raportului C/N putem evalua nivelul de formare i descompunere a humusului. Din punct de vedere genetic. humificarea este mai i mai pu in profund (predomin resturi organice slab humificate i sau în curs de humificare). raportul C/N reflect compozi ia elementar a humusului. ne indic stadiul la care a ajuns descompunerea materiei organice brute. deoarece vegeta ia ierboas este bogat în azot i substan e proteice. în care domin acizii huminici. Analiza valorilor raportului C/N care se abat de la aceste valori. atît la soluri agricole. raportul C/N este mai mic i mai pu in variabil în condi iile climatului arid. Acest raport ne d informa ii asupra con inutului de azot din humus i din sol (cu cît raportul C/N este mai mic. cuprinse între 15 – 25. În zone cu clim mai umed lent . Dup sute de ani de evolu ie. s rac în proteine i în azot i în condi ii de reac ie acid . mineralizarea este lent . rezultînd acizi fulvici i un humus de calitate slab în cantitate mic . solul (în general) i humusul (în special). La un raport C/N mai mare de 25. humificarea cuprinde aproape întreaga cantitate de resturi organice. formîndu-se un humus mult cantitativ i de bun calitate. Valorile C/N ne permit s apreciem tipul de humus i calitatea acestuia în orizonturile profilului genetic. raportul C/N raportul dintre carbon i azot din humus. de la roca primar la tipul de sol zonal (specific zonei fitoclimatice).! Raportul C/N dintre cele 2 elemente componente esen iale. în condi ii normale i pu in umed din zona de step i silvostep . precum i situa ia i stadiul transform rii materiei organice din sol. în condi ii de clim relativ cald are valori sc zute. unde predomin vegeta ia lemnoas . intr într-un echilibru dinamic respectiv cantitatea de humus degradat rezultat biologic este cu aproxima ie echivalent cu cantitatea de humus din humificarea resturilor organice. este relativ constant. 1955. cu atît bog ia în azot a solului este mai mare). De aceea. care favorizeaz o descompunere rapid a resturilor organice i mai ridicat în condi ii climatice ce 32 . Astfel. carbon i azot prezint o importan deosebit pentru geneza solurilor i pentru practica tehnologic . cuprinse între 10– 15. neutru – slab acid.

are valori diferite în func ie de latitudine i deci de condi iile climatice. oscileaz între 7. Luvosolurile din sudul rii au valoarea C/N 9.5 – 14. Valori mai ridicate ale raportului C/N apar în sol. resturile organice vegetale au un raport C/N cuprins între 50 – 100. 1981.0 – 10. citat de L c tu u. valorile raportului C/N. în cazul preluvosolului 12. Cernoziomurile din nordul Moldovei).5 – 11. al turi de 33 . Cu cît solul este mai bogat în acizi huminici. are i o importan practic raport mintelor chimice cu azot mineral la sol. Atît plantele cît i microorganismele au nevoie de surse de hran cu azot. Dup Eliade. 1955.0. iar pentru cele din nordul rii. Dup Chiri . valoarea C/N este de 8. au un raport C/N cuprins între 9.0. Se consider c atunci cînd valoarea raportului C/N se apropie de 10.5 i în cazul spodosolurilor 13 – 15. valoarea raportului C/N pentru acela i sol. în cazul luvosolurilor 10 – 15.5 – 10.5 – 13. Astfel. odat cu adaosul de resturi organice biodegradabile. Acest raport între cele 2 elemente. ocazie cu care are loc o dereglare a raportului C/N. Se constat c în general în solurile agricole i cele din paji ti (deci sub vegeta ie ierboas ). raportul C/N are o amplitudine de varia ie mai mic fa de solurile din zonele forestiere. Aceste diferen e ale rii.5. c) Raportul acizi huminici/acizi fulvici Acizii huminici asigur solului o fertilitate poten ial mai ridicat fa de acizii fulvici. care determin cre terea valorilor indic necesitatea aplic rii valorilor raportului C/N pentru acela i tip de sol. cernoziomurile din zona agricol din sud (B r gan).! favorizeaz acumularea materiei organice în sol. Pentru caracterizarea humusului. În general. Pe parcursul humific rii valorile acestui raport scad foarte mult (aproximativ cu 60 – 70 %). atunci cînd prezint valori mai rii (din Cîmpia ridicate.5. valorile C/N pentru diferite soluri din România sunt: în cazul cernoziomurilor 12. se datoreaz temperaturilor mai ridicate i umidit ii mai sc zute din sudul pentru îngr tehnologia agricol . cu atît acesta va avea însu iri fizice i chimice mai bune.5.0. carbon i azot. Acest C/N. în cazul cernoziomurilor cambice 14 – 15. ca urmare a concuren ei pentru hran (care con ine azot) a plantelor i microorganismelor (pentru azotul mineral al solului).5 – 9. 2000. procesul de descompunere a resturilor organice s-a încheiat.

7 42.02 2.2 35.2 % humus sub vegeta ie de semide ert cu graminee i Artemisia sp.6 3.1 r ini .6 50.2 31.% total .5 4.7 – 0.9 44. vegeta ie forestier tropical ).4 6.4 41.0 8.8 26.8 19.93 29.5 3.7 23.3 Acizi huminici (CH) Cernoziom Cernoziom freativ umed Cernoziom cambic moderat levigat Cernoziom cambic puternic levigat Preluvosol Preluvosol Luvosol Districambosol stagnogleic Districambosol Districambosol de paji te Gleiosol Solone Solone luvic 4.16 3.7 0.6 17.6 22.7 18.1 2.2 14.29 2.3 2.6 39.5 21.).4 46.04 3.65 3. este indicat a se folosi i raportul acizi huminici/acizi fulvici (CH/CF sau Ch/Cf). Gama valorilor raportului dintre acizi huminici i fulvici este mai pu in ampl fa de cea a raportului C/N.9 22.7 0. 0.1 7.9 4.4 8.4 17.0 31.4 la soluri feralitice (cu 4 % humus.6 38.7 7.7 la soluri brune de de ert (cu 11.2 16.4 4.95 2.3 – 0.6 7.5 34.8 24.% de C total Acizi fulvici (CF) 17.0 0. 34 .8 22.8 18.0 CH/CF La solurile formate în condi ii de climat cald.2 25.8 39.0 1.4 36.1 1.9 la cernoziomuri (cu 4 – 6 % humus cu vegeta ie forestier tropical cu frunze late). 0.1 21. Con inutul i compozi ia humusului (în stratul arat) – Opri .13 1.5 22.8 40.0 1.03 3.! raportul C/N.9 26.7 1.9 43. raportul CH/CF are valorile urm toare: 0.0 8.83 4.08 2.5 – 0.51 2.7 2.0 1. 1971 C % fa Solul Ceruri i Humus Humine % 44.09 7.9 1.9 1.9 0.1 26.9 19.1 17.

S = 35. 1980). amidon. Au o culoare neagr . Compozi ia elementar este C =52–68%. Se formeaz din descompunerea resturilor vegetale ierboase sub ac iunea bacteriilor aerobe. Resturile organice ini iale. sunt în cantit i neînsemnate i sunt reprezentate de : aminoacizi. produse intermediare de descompunere i substan e humice. H = 3.000 (uneori pîn la 300. în jur de 10 – 15 %. acizi organici. hidra i de carbon 60 % (celuloz . Pe baza solubilit ii lor (în alcooli. avem: substan e proteice 1 – 10 %. s ruri etc. aldehide. Na. Produsele intermediare de descompunere. Sunt insolubili în ap . Substan e humice specifice (acizii humusului) au o pondere ridicat .1 %.5 %. Fe i Al i compu i organo-minerali solubili cu: K.3 – 5. O = 31 – 39 %.000 – 100. Sunt bogati în azot i substan e proteice i s-au format i se formeaz în climat temperat mai cald i mai uscat din stepa semiarid i semiumed i în silvostep . dar solubili în substan e alcaline i pu in solubili în acizi. în condi ii de roc bogat în calciu i în prezen a unei reac ii neutre – slab alcaline i slab-acide. Primele 2 categorii reprezint substan ele organice nespecifice i au o pondere mai mic .000 – Prévot. Mg. Precipit cu acizi minerali i dau compu i insolubili cu: Ca.5 %. acizi fulvici i huminele ( t. NH4. 35 .! d) Alc tuirea humusului În constitu ia humusului intr 3 grupe mari de substan e organice: resturi organice ini iale. alc tuind 85 – 90 % din masa total a humusului. heniceluloz ). Acizii huminici Au formula molecular C76H72O18N2 (COOH)2(OH)12(CO)2. monozaharide. Din totalul substan elor nehumificate de 10 – 15 %.Puiu. 1968).). ap etc. alcooli. s-au separat în rîndul acizilor humici 3 categorii importante: acizi huminici. N = 3 – 7. lignin 10 – 30 %: lipide 1 – 8 %. fenoli. acizi. Au un grad mai ridicat de polimerizare i o greutate molecular cuprins între 10. pîn la brun închis.

a fost în jur de 3.6 nu s-a determinat Dup Chiri .2 O 32.6 4.4 %.8 %.0 %. 1985) Solul Foliosol Fînea de lunc Rendzin Podzol Eutricambosol Faeoziom de p dure Cernoziom Soluri castanii Solone Seroziomuri Soluri lateritice.8 55. compozi ia elementelor difer în diferite tipuri de sol.4 36.3 %.3 5.1 4.4 %.3 34. O – 34.5 41.4 3.2 4.6 H 5.7 36.8 33.6 58.1 49. 1955.2 58.u.4 N 3. citat de Chiri .! Compozi ia elementar a acizilor huminici din diferite soluri (% din s. consider c între acidul humic separat din turb i cel separat din cernoziom apar deosebiri privitoare la cantitate i caracterul grupelor func ionale.7 55.39.3 4.7 4.8 36.. H – 4.9 54. acizii huminici din luvisol albic C – 52.4 37.2 5.5 2. cromoziomuri Spodosoluri Humosiosol Gleiosoluri Acizi huminici din resturi vegetale Resturi vegetale Turb 56. în ambele cazuri.0 54.4 34. probabil din cauza con inutului variabil de acizi fulvici i anume: acizii huminici din cernoziom C – 58.7 %.8 4.1 5.2 4.9 2.1 5.5 56. Con inutul de azot.0 4. dup Orlov.7 35.9 36. f r cenu . Azotul din moleculele de acid huminic este de origine microbian . H – 3.5 6.1 54.8 5.4 C 58.3 2.5 57.5 54.1 %.2 36.6 33.5 33. citat de Oprea i colab.0 3. 1955.8 3.3 55. iar leg tura cu nucleele acizilor huminici este în parte mai slab nestabil (circa 60 % din azotul legat fiind hidrolizabil cu acizi dilua i).6 5.0 4.8 37.6 4.8 4.4 55.9 55. = .0 4. i 36 .5 – 4.1 53.1 4. 1974. Dragunov.3 5.0 5.9 34.6 4.1 4.

5-5.7 2.6 0. Structura lor este deschis .5 2.6 1.5 0.1-2.1-2.9 1. Au formula molecular : C10H12(COOH)6(OH)5CO2.5-5.2 4.1 4.7 4.5 2.8 5.8-36. care are un con inut redus de azot i substan e proteice i elemente bazice.2-6.5 35.2-5.3 0.8 34.0 4.0-4.3 54.2 2.4 4.4-2.8-1.5 2.4 0.1-1.0 0.! Analiza elementar a acizilor huminici din diferite soluri (Schnitzer.8-5.6 0.7 3.6-1.1-5.2-5. Leg turile de hidrogen furnizeaz Sunt solubili în ap structura flexibil .3 4.4 0.2 Subtropical Tropical Grupele func ionale – me/g 5.L c tu u.2-1.0 0.4-3.9-5.4-54.9 4.2-3. Au un con inut ridicat de grupe carboxilice i fenolice. Elementele Arctic temperat Soluri acide C H N S O Total aciditate CO2H OH fenolic OH alcoolic C=O chinonic C=O cetonic OCH3 E4/E6 56.3 0.4-38.3-7.1-0.5-5.6 3.9-4.8-4.4-5.1-35.5 3.8-58.8 53.7-56. Se formeaz predominant în zona forestier cu umiditate mai mare (precipita ii peste 600 mm anual).6 Acizii fulvici sunt specifici pentru materia organic de natur lemnoas . 1977) Con inutul % de elemente în soluri din diferite zone climatice Rece subpolar . luvosoluri.3-1.Dorneanu.7 3.0 0.7 53.5 6.6 4.2 2. i acizi. Reprezint masa principal în solurile acide: spodosoluri.5 3.6 3. sub ac iunea mai activ a ciupercilor i mai slab a actinomicetelor i bacteriilor (comparativ cu zonele de step i silvostep ).4 3.8-2. ceea ce permite moleculelor s se disperseze i s reac ioneze cu al i compu i minerali i organici. A.5 4.5 0. flexibil (R. În 1919.1984 ).7-3. comparativ cu acizii 37 .9 32.9 2.6-0.6-0.4-5.8 5.2 6.7 4.2-5. ca fiind substan ele extrase cu ap din turb .9 6.4 5.6-55.5 34.8 0.8 1.8-5.0-5.5 2.3-4.5 32.3 Soluri neutre 53.7-8.2-7. prin descompunerea resturilor vegetale rezultate în mare parte de la vegeta ia forestier .7-34.3-0.6-0. 2000.3 0.2 6.0 3. Oden a denumit acizii fulvici.7 0.3 0.

8 fa la acizii huminici – A. 1995). respectiv dup al i autori (L c tu u. 2000). 1984). În solurile slab acide i neutre. Aceste grup ri le confer o reac ie puternic acid (pH = 2. C = 45 – 48 %. acizii fulvici sunt considera i drept precursori ai acizilor huminici.8 – 6. la acizii fulvici este 100 %. 1977. Acizii crenici i apocrenici (denumi i astfel de Berzehis). Con inutul de oxigen este de circa 45 % de 4. o analiz elementar a acizilor fulvici la soluri din diferite zone pedoclimatice. Dac la acizii huminici. procentul acizilor fulvici coboar pîn la 10 – 20 %.Dorneanu. se formeaz acizi himato-melanici i acizi huminici (tranzi ia spre acizii huminici are loc prin intermediul acizilor humofulvici a complexelor humo-ligninice). cu mas molecular mai mic (între 2000 – 9000) i cu grad de polimerizare mai redus. 1984). primele stadii în procesul de humificare. Ei reprezint un stadiu ini ial în procesul de humificare (L c tu u. 43 – 48 % (L c tu u. Con inutul de oxigen cre te de acizii huminici. Dup Schitzer.6 – 2.! huminici (con inutul în gruparea C=O i OCH3 este aproximativ echivalent). De asemenea. s-a dovedit experimental c prin polimerizarea în timp a acizilor fulvici. Predomin în solurile acide i puternic acide.5 – 3 % (mai pu in fa huminici). de culoare g lbuie. unde ajung pîn la un procent de 70 % din con inutul total de humus. Raportul C/N în acizii fulvici este de doar 5 – 9 i pentru c raportul C/N în acizii huminici este mai mare: 9 – 14. În compozi ia lor chimic intr C = 40 – 52 % (Dorneanu. Acizii fulvici sunt substan e humice acide. reprezint din punct de vedere genetic. 2000) sau 42 – 48 % (Dorneanu. Acizii fulvici con in: H 5 – 6 % i N 1.5 (Chiri . doar 7 – 8 % din oxigen este inclus în grup ri func ionale. 1984). Con inutul de carbon organic este cu pîn la 10 % mai mic fa cu pîn la 10 % fa de acizii huminici. se prezint astfel: de acizii 38 . 2000).

2-10.7-42.3 0.6 1.3 5.1-3.5 2.1-49.8-1.8 Subtropical 42.5 43.7 5.7 0. se prezint astfel: de concentra ia solu iilor humice.3-3.0 3.3-3.9-1.6 3.6 44.5 6.2 1.8 C H N S O Grup ri func ionale – me/g Total aciditate CO2H OH fenolic OH alcoolic C=O chinonic C= O cetonic OCH3 E4/E6*) 0.3-2.2 7.2 6.7 47.9-6.2-2.8-5.4 0.5 1. citat de Oprea i colab.3-0. 1974.1 1. ceea ce arat importan a i influen a factorilor naturali.4 1.8-50.9-1.3 7.3-1.9 8.2-9.1-0.6 *) E4/E6 – raportul densit ilor optice a solu iilor apoase diluate de AF i AH la 465 mm (E4) i 665 mm (E6). 1972).5 8.2 tropical 42.5 5.2 2.7-3.6 39.8 2.9 2.6 1.6-11.4-44.2 Rece subpolar 47.0 8. compozi ia elementar a acizilor fulvici din diferite soluri.3 2.1-4.3 1.0 1.8 8.2-2.4-9. acest raport este independent fa 1966.1-46.2 0.9-7.1 11.4-12.8-0.1-8.7 6. îns variabil pentru extrasele din diferite soluri (Kononova.8 0. Dup Orlov. 39 .5 0.7 0.7-47.2-11.2 3.6-17.2 0.3-2.6-49.0 Temperat 40.5 43.9-14.5 2.9-9.6-5.6 Nedeterminat Nedeterminat Nedeterminat Nedeterminat Nedeterminat Nedeterminat Nedeterminat Nedeterminat 0. 1985.7 3. Schnitzer i Khan.4-4.! Analiza elementar i a grupelor func ionale ale acizilor fulvici în soluri din diferite zone climatice Con inut % de elemente în soluri din diferite zone climatice Elemente Arctic 47..3 5.9 4.6-2.6 11.8-5.

!
Compozi ia elementar a acizilor fulvici ( %) din substan a uscat f r cenu (dup Orlov, 1974)
Solurile Podzol Districambosol Faeoziom Cernoziom Seroziom Eutricambosol Soluri lateristice Cernoziom de fînea lunc Spodisoluri Rendzin Humosiosol i C 45,8 42,3 44,9 42,9 41,4 41,4 46,3 43,0 44,5 45,0 48,9 H 4,5 4,8 4,8 4,7 5,9 3,7 3,5 5,0 4,7 4,5 4,3 O 46,5 49,3 47,2 48,9 50,0 52,3 47,1 48,2 46,7 47,7 44,5 N 3,2 3,6 3,1 3,5 3,7 2,9 3,1 3,8 4,1 2,8 2,3

Cantitatea de azot din acizii fulvici este de 20 – 49 % din totalul azotului solului. Au o capacitate de schimb cationic (mai mic fa care este cuprins între 300 – 350 me/100 g mas de acizi. Aciditatea total , respectiv T = 200 – 300 me/100 g sol, dup al i autori (Blaga i colab., 1996), este mai mare fa de acizii huminici i anume 900 – 1400 me/100 g sol, fa de numai 500 – 870 me/100 g sol la acizii huminici. Raportul E4/E6 la acizii fulvici este mai mare fa unde rezult o greutate molecular mai mic . Acizii fulvici formeaz cu alte elemente chimice s ruri de tipul fulva ilor. Acizii fulvici sunt de 2 feluri: acizi crenici i acizi apocrenici. Prin combinare cu cationii solurilor acide, rezult s rurile numite crena i i apocrena i, u or solubile pe profilul solului. Huminele reprezint frac iunea cea mai stabil din humus. Termenul de humin a fost introdus de I. Berzelius în 1839. Sunt insolubile în NaOH i pirofosfat la rece, precum i în acizi i ap . Sunt formate din acizi huminici învechi i, lega i intim cu argila, precum i din diferite substan e organice apropiate de materia organic proasp t . Dup Schmuk, citat de Oprea i colab., 1985, humina reprezint doar o etap în procesul de humificare. Dup Tiurin i Gutkina, 1940, humina nu se deosebe te fundamental de acizii humici. 40 de acizii huminici, de de acizii huminici),

! În sol sunt prezente în ap , în propor ie de 25 % din totalul substan elor humice. Zichman i Mayer, 1960, consider huminele drept polimeri asem n tori acizilor humici, îns prezint o reactivitate diferit . Sinteza lor are loc pornind de la radicali intermediari dup schema:

Substan e organice în descompunere

Radicali intermediari semichinonici

Precursori ai acizilor huminici

Acizi huminici

Humine

Analiza elementar asupra con inutului huminelor, eviden iaz un con inut ceva mai redus de carbon i mai ridicat de oxigen i hidrogen, comparativ cu acizii humici. Astfel, s-a emis ipoteza conform c reia humina are o structur mai simpl i mai pu in condensat fa de acizii humici.
Caracteristicile huminelor din diferite soluri (dup Naidenova, 1951)
Indici Humin în % din totalul de humus Componentele huminei în % din care, acizi humici: * * * * acizi fulvici celuloz lignin produse neidentificate Cernoziom 23,7 47,0 18,0 6,0 7,0 19,0 59,7 3,3 3,0 34,0 460,0 52,0 5,2 38,7 4,1 Podzol 26,8 31,0 10,0 9,0 10,0 43,0 57,8 5,0 2,5 34,7 370,3 50,0 6,5 38,9 4,6 Foliosol 22,8 9,0 3,0 10,0 17,0 61,0 57,3 5,5 2,4 34,8 300,0 49,6 6,3 39,8 4,3

Compozi ia elementar în % a acizilor humici – carbon: * * * hidrogen azot oxigen

COOH dup capacitatea de schimb la pH – 6,5. Acizi fulvici * * * * carbon hidrogen oxigen azot

41

! Dup Duchanfour, 1973 i Guckert, 1973, cita i de Eliade i colab., 1983, huminele sunt de mai multe tipuri: mo tenite din lignin ; de neoformare microbian ; de neoformare biofizico-chimic (de insolubilizare); evoluat prin matura ie. 4.2.6. Principalele tipuri de humus În func ie de particularit ile fizico-chimice i morfologice ale substan elor humice, precum i inînd seama de condi iile ecologice de formare (aerobioz i anaerobioz ) în studiile pedologice au fost definite mai multe tipuri de humus. Dup Duchanfour, 1965 se deosebesc 2 categorii mari de humus cu 5 tipuri principale: mull, moder i mor (pentru condi ii predominant aerobe) anmor (pentru condi ii de anaerobioz temporar ) i turb (pentru condi ii de anaerobioz permanent ). Humus mull – este specific pentru medii bine aerate i bine drenate. Este rezultatul unor procese de humificare foarte înaintate, sau de humificare complet a resturilor organice. Humusul este intim amestecat cu partea mineral a solului. În geneza mullului, un rol important îl au microorganismele (bacteriile mai ales) i forma edafic (viermii de p mînt foarte numero i care realizeaz fragmentarea, m run irea, ingerarea i digerarea par ial a resturilor organice prehumificabile). Materia organic ini ial ierboas , a suferit modific ri complexe care au favorizat ac iunea de degradare actinomicete i fungi. Este slab acid i de culoare brun închis sau negru, f r resturi de fragmente de esuturi organice vegetale vizibile la microscop. Se formeaz în condi ii de clim favorabil pentru o activitate biologic intens , în soluri bogate în substan e nutritive, fiind caracteristic solurilor fertile, celor de sub p uni i p duri de foioase. Sunt 2 tipuri de humus mull: mull calcic i mull forestier. Mullul calcic este saturat cu baze i s-a format într-un mediu foarte activ biologic (climat temperat, roci calcaroase, climat subarid sub o vegeta ie de step ). Este specific pentru cernisoluri i alte soluri de cîmpie (faeoziomuri, kastanoziomuri), soluri formate pe roci bogate în calciu, sub ac iunea bacteriilor i 42 i transformare final de c tre bacterii (mai ales),

! actinomicetelor (mai ales). Este cel mai bun tip de humus, din cauza procentului ridicat de acizi huminici lega i strîns de coloizii minerali. Are culoare brun închis, reac ie neutr spre slab alcalin 1978): * mull de calcar; * mull calcic de step ; * mull-moder calcic. Mullul de calcar este specific pentru rendzine i s-a format în prezen a calciului activ din roc . Rezult printr-o humificare mijlocie, avînd un pH neutru. Are 2 variet i i anume mull calcic de paji te (pH = 8,0, de culoare cenu iucafenie, ceva mai s rac în materie organic ) i mull calcic de p dure (pH = 7 – 7,5, de culoare neagr i con ine 12 – 15 % materie organic ). Mull calcic de step este specific pentru cernoziomuri, avînd un grad ridicat de humificare, un pH neutru i raportul C/N 9 – 10. Solurile sunt aerate i prezint o intens activitate biologic (bacterii mai ales) i o culoare brun închis ; humusul este intim amestecat cu partea mineral , în agregate structurale stabile. Mull-moder calcic se formeaz în urma unei humific ri mai slabe din zona paji tilor montane, amplasate de roci calcaroase (raportul C/N 15- 20). Mull forestier este specific pentru soluri formate sub vegeta ia forestier de foioase, sub ac iunea ciupercilor. Apare i în soluri agricole rezultate în urma defri rilor. Rocile sunt s race în calciu. Din punct de vedere morfologic, se aseam n cu mullul calcic, îns din punct de vedere genetic, s-a format sub ac iunea ciupercilor, avînd un pH acid în jur de 5 (5,5 – 6,5), un raport C/N între 10 – 20 i V = 50 – 60 %. Au o culoare mai deschis fiind alc tuit predominant din acizi fulvici (mai slab, spre moderat polimeriza i). În cadrul mullului forestier se disting subtipurile: mull entrof; cryptomull; mull oligotrof; hydromull. 43 i raport C/N sc zut (în jur de 10) i se formeaz în zonele de step . Mullul calcic are urm toarele subtipuri principale (Bunescu,

! Mullul entrof este bogat în materie organic continentale. Humificarea este rapid microclimatelor. Se formeaz i se formeaz în climate

i este favorizat de alternan a accentuat a

pe depozite coluviale bine aerisite i pe roci

eruptive bazice (de tipul bazalturi), la altitudini mai ridicate. Cryptomullul este deschis la culoare i se formeaz în climate calde i umede f r perioade favorabile unei macropolimeriz ri i anume în condi ii climatice cu perioade uscate, în urma mineraliz rii rapide. Mull oligotrof – este un humus acid cu pH în jur de 4,5 i este caracteristic solurilor brune acide. Hydromullul se formeaz în condi ii de alternan negricioas mull calcic. Humus Moder este un tip de humus intermediar între mull forestier i mor. Este alc tuit din materia organic mai slab humificat i par ial legat de partea mineral . Se formeaz în soluri de p dure din regiuni înalte, sub ac iunea ciupercilor acidofile, care nu permit humificarea complet a resturilor organice într-un an de zile. Are o activitatea biologic redus , precum i o microflor s rac . Se depune într-un orizont de bioacumulare Ao de grosime mic , are un pH acid, între 4,0 – 5,0 i V : 10 – 20 % foarte sc zut i un raport C/N cuprins între 15 – 25 % (humificare incomplet importante fiind: * moder forestier (sau oligotrof); * moder hidromorf; * moder-calcic (rendzinic); i subalpin . sub paji tile forestiere de i lent ). i fulvici este subunitar, cele mai Raportul dintre acizii huminici de perioade umede (umezire freatic ) i perioade uscate favorabile humific rii. Este de culoare i se depune într-un orizont Am foarte bogat în humus i bine dezvoltat, cu structur gr un oas . Prin sc derea nivelului freatic evolueaz spre

* moder de paji te alpin

Moderul forestier oligotrof se formeaz

r inoase i amestec cu foiase. Este moderat acid, cu raportul C/N cuprins între 15 – 25 (în medie 20). Este de culoare deschis , brun-cenu iu, dispus într-un orizont 44

1958) sau „mor gros” întrucît are resturi organice bine m run ite. rezultînd un orizont Au. hidromorul este un humus mor (brut) hidromorf. 45 . i foarte lent . Moder de paji te alpin reac ie acid i C/N între 15 – 20. Este lipsit de structura i are o a ezare îndesat . Are culoare neagr de c rbune i este umed. Este specific solurilor pu in active i s race în nutrien i. cu o activitate biologic slab sub ac iunea ciupercilor acidofile din zona montan . cu reac ie puternic acid (pe roci acide). se formeaz în soluri cu exces prelungit de ap stagnat . Moder calcic sau rendzinic este specific pentru soluri formate pe calcare . pe roci reprezentate prin marne nisipoase. dominat de acizi fulvici. format în condi ii de anaerobioz par ial i exces temporar de umiditate. Am. din zone montane. În cadrul tipului mor apar ca subtipuri principale: xeromorul calcic (mor sec. rezultînd printr-o mineralizare lent solurile p durilor de conifere (sau paji ti alpine). sub paji ti de graminee. Se acumuleaz straturi groase de litier . raportat C/N este cuprins între 25 – 40.sub paji ti de pe versan i sudici. Au o reac ie slab acid spre neutr . fiind un humus slab polimerizat. Este prezent în soluri superficiale uscate formînd un orizont de bioacumulare Au. pîn la 10 cm. de grosime mic . rezultat prin degradarea fermentativ a litierei. Gradul de satura ie cu baze este sc zut. dominat de acizii fulvici. Este alc tuit din resturi organice slab humificate i pu in m run ite. Este specific pentru i subalpin se formeaz în zona alpin i subalpin . de la cî iva cm. cu Humus mor (brut) este specific pentru soluri cu activitate biologic slab . în condi ii de anaerobioz . Este specific pentru luvosoluri. Con ine humat de calciu de culoare închis . slab humificat i se formeaz în soluri formate pe versan i însori i. de culoare neagr . sau uscat) este fibros. Moder hidromorf sau hidromoder.! de bioacumulare Ao de grosime mic . Mai este numit i „mor fin” (Ehwald. Este specific solurilor cu exces de ap pluvial (stagnosoluri).

format pe roci calcaroase. Resturile organice. Turba oligotrof sau acid se formeaz în condi ii umede i reci (condi ii de anaerobioz . Se formeaz sub influen a faunei acvatice i a bacteriilor anaerobe (în perioade cu exces de ap ) i sub ac iunea faunei aerobe i a bacteriilor aerobe( în perioade de secet ). neutr . este bogat în elemente minerale. Este format dintr-un amestec intim de materie organic bine humificat (pîn la 30 %) i componen a solid mineral a solului. turb mezotrof . se formeaz humus de tip: anmor. de pîn la 10 ori greutatea ei). cu raport C/N sub 30 (15 – 30). ml tinoase din zone de cîmpie (pe substrat calcaros). lacurilor i în special în regiunile inundabile ale rîurilor i / sau în delt . pe seama rizomilor de Phragmites communis. Turba este format din resturi organice de plante hidrofile. turb oligotrof (acid ). În condi iile de exces de ap . cuprins între 5 – 6. Turba entrof este slab acid . pe seama unei vegeta ii de rogozuri i stufuri (la marginea b l ilor. natura apei i a substratului. turb de regiuni joase sau turb de lacuri. temporar sau periodic . stagnosoluri). calcic ). Are grad de satura ie cu baze i reac ie variabil .în condi ii de anaerobioz permanent . sau a unui mediu slab aerat) din zone înalte montane. Este specific în soluri cu exces periodic de ap (gleiosoluri. anmor acid (oligotrof) pe roci acide. determin formarea a 3 tipuri: turb (eutrof . cu un raport C/N mai mic de 20. are o grosime de peste 10 cm i este bine structurat. Apare în regiuni joase. pu in transformate printr-o descompunere i humificare foarte lent . pe roci 46 . pîn la slab alcalin (pH 7 – 8). se disting 2 subtipuri: anmor calcic (mezotrof) în cazul rocilor bogate în calciu. sub ac iunea bacteriilor anaerobe.. Are un pH acid. cu raportul C/N între 22 – 30 (în medie 25). adunate în straturi groase saturate permanent cu ap (turba absoarbe ap .! mor calcic este un humus brut. În func ie de mediul de formare. Este cunoscut sub denumirea de plaur. mai s rac sau mai bogat în cationi bazici.

este circa 100/10/1/1). ale c ror resturi se turbific . rezultînd compu i organici i organo-minerali ce alc tuiesc complexul absorbtiv al solului. precum substan elor humice le confer o serie de însu iri: capacitatea ridicat de absorb ie i schimb de cationi. Are o reac ie slab acid . i compozi ia complex a 47 . sunt compu i macromoleculari care au propriet i specifice coloizilor i care influen eaz principalele însu iri fizico-chimice ale solului.! acide (s race în calciu). 1983. au capacitate mare de reac ie cu substan e minerale i organice. substan ele humice sunt principalul izvor i stimulent pentru activitatea biologic din sol. Este format în cea mai mare parte din vegeta ie acidofil de tipul mu chilor (Sphagnum). Prin schimb cationic i complexarea unor metale. reprezentînd masa organic . fiind format pe diferite roci intermediare. respectiv al turi de celuloz i hemiceluloz . Prezint însu iri morfologice i chimice intermediate între turbele montane i cele din zona de cîmpie expuse permanent excesului de ap (freatic sau stagnant).. Este s rac în elemente nutritive i puternic acid (pH 4 – 5) i un raport C/N ridicat. Este bine cu elemente nutritive i prezint o culoare neagr din cauza aprovizionat resturilor organice de plante hidrofile supuse degrad rii prin turbificare lent . prin compozi ia lor. raportul C/N/P/S din humus. capacitate de dispersie în mediu acid sau alcalin i coagulare sub influen a cationilor bazici. respectiv pe un substrat impermeabil i lipsit. sau s rac în s ruri.2.7. Principalele însu iri ale substan elor humice Structura. Aceast turb oligotrof . se îmbog e te în lignine i acizi fulvici. formeaz turb rii înalte. Turba mezotrof este format în zone de deal i are aspect fibros. datorit modului lenticular de dezvoltare . de pîn la 40). Are un aspect fibros i grad de satura ie cu baze sc zut (pîn la 10 %). humusul are rol important în dinamica i asimilarea nutrien ilor. 4. substan ele humice reprezint rezerva principal de nutrien i care sunt elibera i treptat prin descompunere (dup Eliade i colab. caracterul coloidal.

unele substan e humice. magneziu. apar concentra ii ridicate de radicali liberi (Schnitzer. Capacitatea de adsorb ie i de schimb cationic Este una din cele mai importante însu iri ale substan elor humice. 4. sinteza glucidelor. întrucît. sodiu. Întrucît acizii humici sunt substan e macromoleculare i cationii de H+ (prin schimb cu Ca2+. iar acizii fulvici i compu ii lor imprim solului o culoare deschis . pîn la brun . mai mult sau mai pu in. calciu. la rîndul lor. construc iei macromoleculare i deci a unei suprafe e specifice a coloizilor de acizi humici mult mai mare fa de argil ). este modificat permeabilitatea citoplasmei. de al i cationi din solu ia solului. cationii bazici vor fi adsorbi i.2. în special. Na+) sunt prezen i la periferia macromoleculelor.fenolice C6H5-OH . cu al ii din solu ia solului. care disociaz la anumite limite ale reac iei solului. de exemplu. i acizii humici con in H+ i ca atare se pot neutraliza (prin reac ie cu bazele. potasiu. Mg2+. 1977) ce se comport ca fotosintetizatori pentru substan ele adsorbite sau legate. Capacitatea de adsorb ie de cationi a acizilor humici i de schimb cationic este mult mai mare fa de cea a coloizilor de argil (datorit . care sunt s ruri ale acizilor humici). se nume te capacitate de schimb cationic i de adsorb ie de ioni. pot fi schimba i.1. se datoreaz grup rilor func ionale carboxil COOH i hidroxil. Însu irea substan elor humice de a absorbi i de a schimba cationi. influen eaz . ca atare. Adsorb ia cationilor din solu ia solulu.! din cauza activit ii chimice complexe. ca orice acizi. erbicidele adsorbite pot fi detoxificate de radicali liberi a c ror formare este stimulat de lumin i oxigen. care schimb hidrogenul i trec în huma i. în moleculele de substan e humice.7. respectiv lega i la suprafa a macromoleculelor i. Acizii humici i compu ii lor au culori de la deschise pîn la închise: acizii huminici i compu ii lor imprim solului culori închise. În acest fel. sub ac iunea luminii solare. în m sura în care sunt absorbite de plante. precum i stimularea cre terii. K+. procesele metabolice: sunt stimulate reac iile de oxido-reducere. precum i alte însu iri fiziologice. 48 . la suprafa a coloizilor de acizi humici.

nesaturate acide. Dup Kononova. sunt: 49 . datorit ac iunii dispersante a H+. precum i huma ii de sodiu i potasiu. 1974. precum i o migrare discontinu datorit lucr rii solului. a – coeficientul de descompunere a resturilor organice. precum diferite condi ii de clim Cantitatea maxim Chiri . Acumularea humusului În func ie de cantitatea de resturi organice.7. coloidale. capacitatea de schimb cationic poate ajunge uneori pîn la 150 me/100 g material. Se distruge o migrare coloidal omogen (func ie de interven ia antropic i intensitatea migr rii). x – coeficientul de descompunere a humusului. Capacitatea de dispersie i de coagulare a acizilor humici Datorit însu irii de dispersie. A – m rimea aportului de resturi organice.7.! Astfel. în profilul solului la diferite adîncimi. citat de Chiri . elibereaz (în adîncime pe profil) cationi în solu ia solului. la mineralele argiloase. datele privind acumularea humusului în soluri din zona cald .2. 1974: i de viteza i intensitatea descompunerii resturilor organice i de mineralizarea humusului (în i sub diferite asocia ii vegetale). uneori pîn la apa freatic (prin intermediul apei de infiltra ie).2. citat de S (1 − a ) *A x unde: S – m rimea limit de aucumulare a humusului. 1937. iar la acizii huminici. 1968. cînd con inutul de humus scade propor ional cu adîncimea profilului. 4. respectiv 300 me/100 mg. acizii fulvici i himato-melanici. la acizii fulvici poate ajunge pîn la dublu. minerali i organo-minerali. pîn la 600 me.3. are loc procesul de (respectiv m rimea limit ) de humus ce se poate acumulare a humusului în soluri. acumula în sol. care duc la coagularea i precipitarea coloizilor organici. 4. sunt solubili în ap i pot migra din orizontul de bioacumulare pe profilul solului. Însu irea de coagulare a acizilor humici (precum i a argilei) are loc sub ac iunea diferitelor s ruri (electroli i) care prin disociere. sau saturate cu Na+. se poate calcula cu ajutorul formulei lui Tiurin. Migrarea i eluvierea humusului are loc sub form de particule foarte fine. a cr p turilor din timpul secetei etc.2.

cu tot climatul ectuatorial.5). cu alternan a de sezoane i regim hidric contrastant. din cauza vitezei ridicate de descompunere. inundabile. astfel c în locurile joase se formeaz soluri humice negricioase sau cenu ii. formate de exemplu.0 0. rezultînd soluri organice. turbele adev rate sunt o excep ie. În condi iile de aciditate accentuat (pH = 5. activitatea bacteriilor este stînjenit centimetri.7 10 Castanii deschise 1.5-0. materia organic începe s se acumuleze.! Acumularea humusului în diferite zone naturale Ac. În regiuni de savane. în locuri joase. Stipa sp Festuca nelcata Semide ert cu Semide ert P duri subtropicale umede P duri tropicale Artemisia i graminee P duri subtropicale cu frunza lat P duri tropicale Brune de semide ert 1.0-1.2-1.huminici Ac.5 10 % forme mobile de humus Zone naturale Vegeta ia Soluri Humus Crasnoziomuri 4. Tocmai de aceea. pe nisipuri cuar oase pure.0 i peste 4. împiedic ac iunea de descompunere a microorganismelor. de i este un raport abundent de resturi organice. i astfel c la suprafa a solului se formeaz o litier sub ire i un strat de humus gros de cî iva adesea humus mai pu in fa de subzona p durilor din zona 50 . Condi ii pu in favorabile descompunerii materiei organice apar i în soluri foarte acide.0-6. slab drenate. întrucît se descompune foarte lent.7-0.9 90-100 Soluri feralitice 0.5-2.2 0.4 100 În zone calde. Humusul nu se acumuleaz decît atunci cînd factorii puternic limitativi.3-0. fulvici Step uscat Subzon sudic Artemisia sp. rezult pu in humus (în climat ecuatorial se acumuleaz temperat ).0 1. Un astfel de factor este oxigenul.

prin cimentarea particulelor de sol. Acizii fulvici. i Humusul are rol important pentru activitatea microorganismelor din sol supus activit ii de degradare sub ac iunea microorganismelor compensant prin resintez . cu formare de huma i solubili. Humusul asigur re inerea i conservarea apei accesibile pentru plante. joac rol important în îmbun t irea porozit ii solului i consisten ei.! Se poate spune c regiunile calde se caracterizeaz prin formare redus de humus (excep ie face zona joas . Procesul de acumulare a humusului din sol este un proces de durat ce depinde de condi iile bioclimatice i care poate atinge cîteva sute i chiar peste 1000 ani. În regiuni umede i r coroase din zona montan . humusul reprezint un important determinant ecopedologic. Prin activitatea microorganismelor. care u ureaz deplasarea i levigarea în profunzime. 51 . prin acizii fulvici solubili i nesatura i. favorizeaz debazificarea silica ilor i deci determin o debazificare i alterare mai intens . indirect.7.4. are un rol important în formarea structurii glomerulare i gr un oase. se degaj CO2 cu rol activ în intensificarea proceselor de alterare a materiei organice i minerale din sol. humusul saturat se acumuleaz pe o mare grosime în profilul solurilor din zonele temperate de step 4. Rolul i importan a humusului în natur i solurile foarte acide formate pe i silvostep . substan ele humice sunt într-un echilibru dinamic: descompunerea lor treptat este Humusul are efecte benefice (substrat organic complex)asupra vie ii din sol i asupra însu irilor solului. Humusul este cea mai abundent i r spîndit materie organic din sol. Astfel. Acizii humici apar ca un agent pedogenetic foarte activ în procesul de alterare. a permeabilit ii pentru aer i ap . În solurile unde predomin acizii huminici bruni i cenu ii.2. puternic polimeriza i i satura i. Este permanent i de aceea. prin ionii de H+. ace tia sunt mai pu in agresivi i mai stabili. depresionar nisipuri cuar oase). formînd complexe argilo-humice rezistente la descompunerea sub influen a microorganismelor. eluviere i iluviere. reprezint principalul determinant ecologic al troficit ii solului.

al turi de argil . Legîndu-se de coloizii solului. Substan ele humice exercit o ac iune de protec ie a exoenzimelor. a compu ilor care rezult din descompunerea substan elor humice. % de humus din sol nu numai c din sol. pe o parte. al turi de materia organic plantelor. au loc procese de descompunere a humusului. eliberînd continuu substan e nutritive u or accesibile fizice ale solului. Permanent are loc în sol. contribuind pe perioade îndelungate la îmbun t irea însu irilor Enzimele extracelulare care au rol important în humificarea biologic . determin absorb ia radia iilor solare calorice. ci de cele mai multe ori cre te. Dup Jenkinson i Rayner. prin culoarea închis . participarea direct în metabolismul plantelor prin stimularea activit ii unor enzime. cele mai multe materiale humice au o via de secole. formarea de humus. ajut ac ioneaz elibereaz la nevoie. avînd astfel o activitate efemer . Humusul reprezint . r mase în stare liber sunt expuse denatur rii rapide. 52 . La acestea se mai adaug (Zarnea. m rind gradul de înc lzire a solului. care influen eaz foarte mult însu irile fizice i chimice ale solului. Astfel. 1994): capacitatea de re inere i schimb de ioni. 1977. iar pe alt parte. Comparativ cu resturile organice. se nu se în mod treptat.! influen eaz pozitiv cre terea capacit ii de re inere a apei în forme accesibile plantelor. Substan ele humice sunt compu i macromoleculari de natur coloidal . eliberîndu-se elemente nutritive. elementele nutritive din humus. modificarea permeabilit ii membranei celulelor vegetale. substan ele humice sunt mai rezistente la atacul microorganismelor elibereaz i ca urmare. la împiedicarea levig rii nutrien ilor i drept rezervor de nutrien i. pe care îi stocheaz i îi mic oreaz . o rezerv permanent de nutrien i. precum i utilizarea direct de c tre plante. enzimele pot s persiste timp foarte îndelungat.

într-o m sur oarecare. au însu iri coloidale de re inere i schimb cationic (humusul împreun cu argila formeaz complexul argilo-humic al solului). apar în moleculele de acizi humici. care se comport ca fotosintetizatori pentru substan ele adsorbite sau legate. precum i prin complexarea unor metale. O parte din substan ele humice pot fi absorbite de plante (din cauza activit ii chimice complexe) i influen eaz procesele metabolice: stimuleaz reac iile de oxido-reducere. 4. Sub ac iunea luminii solare. ace tia sunt feri i. cît i alte însu iri fiziologice.! Humusul este principalul rezervor de nutrien i (mai ales azot) i. reprezentînd o frac iune apropiat 53 de natur organic . Acizii humici. P. pentru a fi la dispozi ia plantelor. N i ioni metalici în complec i interni. erbicidele adsorbite pot fi detoxificate de radicalii liberi. metaboli i microbieni (humina microbian format din aminoacizi. Mg.7. K. fie prin leg turi de H intramoleculare (care se stabilesc între grup rile CO. În acest fel. principalele elemente nutritive: Ca.5.. care sunt componen i principali ai humusului. NO2. polimonide i polizaharide. concentra ii mari de radicali liberi. de eluviere pe profil. rezulta i prin neoformarea microbian ). N=N i gruparea OH). datorit grup rilor func ionale CO2H i OH fenolice. de aceea. sinteza glucidelor. acizii huminici au rol în balan a i dinamica nutrien ilor din sol. Formarea i importan a complexelor organo-minerale din sol Materia organic din sol (de diferite origini) cuprinde: materie organic proasp t sau nedescompus . Capacitatea de adsorb ie i schimb cationic este ridicat la humus. CO2H. NO.2. a c ror formare este stimulat de oxigen i lumin . se pun în libertate în solu ia solului. Prin re inere i schimb de cationi. fie prin leg turi covalente coordinative între atomi de O. precum i datorit proceselor de complexare a unor ioni metalici. Prin schimbul cationic. materie organic rezistent la descompunere (humina mo tenit sau rezidual . cantitatea i calitatea lui reprezint un indicator sintetic imprortant pentru nivelul de fertilitate a solului. modificarea permeabilit ii citoplasmei. Prin re inerea cationilor la suprafa a coloizilor de acizi humici.

compu i humici alcalino-solubili de origine vegetal (evolua i prin solubilizare). Ponderea acestor componente organice depinde de activitatea biologic din sol. În condi ii de mediu biologic mai pu in activ (soluri cu humus de tip moder sau mor). se leag de materia mineral a solului (metale alcaline i alcalin p mîntoase. Formarea i stabilitatea complexelor organo-minerale. humina de insolubilizare (provine din insolubilizarea i precipitarea ireversibil a compu ilor fenolici lega i de compu ii peptidici). precum i substan e humice divers polimerizate).). care apoi este urmat în adîncime. materia organic a solului (compu i organici nepolimeriza i. cu greutate molecular mic . care este alc tuit din lignina transformat prin demetixilare i oxidare). prin humificare se formeaz un orizont de bioacumulare bine dezvoltat. insolubile în ap . macromoleculele aromatice policondensate. se formeaz un profil diferen iat puternic. precum i sub form de polizaharide reînnoite continuu (10– 30%). for e de atrac ie van der Waals. Complexele organo-minerale pot fi solubile. depinde de reactivitatea grup rilor func ionale a substan elor humice. rezultînd a a numitele complexe organo-minerale ale solului. precum i dispersabile coloidal (în func ie de gradul de 54 . de un strat de acumulare a materiei organice redistribuite i care prezint complexe organominerale. în soluri cu activitate biologic intens (soluri cu humus mull). formînd complexe organo-minerale. adeziune. În mod obi nuit. leg turi covalente sau coordinative.! proasp t . Astfel. chemosorb ie. ce con ine o cantitate mare de materie organic sub form de compu i humici stabili (50– 80% din total). sau produ i de neosintez microbian de natur aromatic i peptidic . hidroxizii de Fe i Al. Aceste 2 tipuri de compu i organici se asociaz cu compu i minerali. etc. precum i de gradul de solubilitate i de starea compu ilor minerali complexa i i de natura for elor de leg tur (leg turi de hidrogen. minerale argiloase). care con ine un orizont de bioacumulare mai scurt i care eviden iaz la suprafa un strat organic rezistent la descompunere. de gradul de polimerizare al compu ilor organici. biomasa microbian .

denumit i profil pedogenetic. pe baza materialului parental i a rocilor generatoare de sol. un nivel molecular rezultat din formarea complexelor organo-minerale de tip coloidal argilo-humic. în anumite condi ii de clim i vegeta ie. denumite procese pedogenetice. În elegem deci. Profilul de sol Solul se formeaz i evolueaz în timp. Ca urmare a form rii complexelor organo-minerale. sau pân la adâncimea la care se g se te apa freatic într-o sec iune vertical . de la suprafa a solului pân orizonturi genetice sau pedogenetice de sol. Profilul de sol. la nivelul microagregatelor. 55 . 2000): * * * un nivel structural prin asocierea microagregatelor minerale organice. format din compu ii minerali i organici. un nivel de organizare microstructural. denumite i succesiune de orizonturi pedogenetice desf urate pe adâncime. de la suprafa a terenului i pân la roca de solificare sau materialul parental nealterat. se consolideaz structura solului prin agregarea compu ilor organici i minerali pe trei niveluri diferite de organizare (R. sub ac iunea unor procese complexe.! polimerizare a moleculei organice care are rol de anion). este constituit dintr-o la materialul parental sau roca generatoare. În urma execut rii unei sec iuni verticale. L c tu u. i ! ) & * 5. ceea ce poate duce la r mînerea lor pe locul de formare (cele cu grad mare de polimerizare). constat m existen a unor straturi de sol.1. sau la migrarea i levigarea lor pe profil (cele cu grad intermediar i mic de polimerizare).

Diferen ierea straturilor. propriet i fizico-chimice în cursul procesului de formare i evolu ie a solului Descrierea morfologic a profilului de sol. evolu ie. solul apare alc tuit din mai multe straturi paralele sau aproximativ paralele cu suprafa a terenului. începînd de la baza profilului de sol. 1 m l ime i 2 m adâncime. . profilurilor secundare i a profilurilor de control. ameliorare i utilizare optim a acestuia. etc.R. i biologice. – U.S.O.! prin profil de sol. Adîncimea unui profil principal poate ajunge la circa 2. Munteanu-Murgoci ar ta c profilul de sol reprezint cel mai important criteriu în stabilirea originii si evolu iei solului. exprimate în primul rând de caracteristicile pedomorfologice ale profilului pedogenetic. Ghe. denumite orizonturi pedogenetice. Recoltarea probelor de sol pentru analize fizice i chimice. precum i studiul orizonturilor pedogenetice din care acesta este alc tuit. diferite acumul ri specifice etc. straturi care se deosebesc între ele prin grosime.C.E.O. sub aspectul determin rii i descrierii însu irilor de baz ale solului i de eviden iere a unor aspecte referitoare la genez .B. se face de la nivelul fiec rui orizont. W. Profilurile principale de sol con in elementele de baz pentru determinarea însu irilor solurilor din respectiva unitate cartografic i au urm toarele dimensiuni: 2 m lungime. aspectul morfologic pe care îl prezint solul în sec iune transversal natural de la suprafa a pân la nivelul materialului parental sau a rocii generatoare de sol. În sec iunea transversal realizat de la suprafa a terenului pân la roca de solificare netransformat .5 m în cazul solurilor din regiunile montane. F. Caracterizarea i descrierea unei unit i teritoriale de sol se realizeaz cu ajutorul profilurilor principale de sol..) sunt bazate pe însu irile intrinseci ale solului. a avut loc 56 . c tre suprafa a acestuia. Filipov 2005). dar nu dep e te 1. cît i în cazul solurilor în care nivelul apei freatice este situat aproape de suprafa a solului. Cele mai noi clasific ri ale solului (Soil Taxonomy. are o mare însemn tate teoretic i practic .N.5 m. culoare.A. atât în a ezare natural cât i în a ezare modificat .1.(F.

ape stagnante i freatice.! Am 5 4 3 2 11 AB Bv CCa C Profilul unui sol (1. Profilurile de control numite i sondaje se execut pe adâncimea de 0. Orizonturile de sol s-au format din mineralele i rocile ini iale. stabilind limite clare între unit ile cartografice de sol... Orizonturile de sol sunt dispuse în general paralel cu suprafa a terenului. . . Bv. structura). permit cerceterea p r ii principale a solului.00 i 1. relief. AB. a unit ilor de sol identificate i caracterizate prin profilurile principale i secundare. respectiv studierea complementar a solurilor caracterizate prin profiluri principale. Unele propriet i fizice (textura. chimice i biologice. 5 – ordinea de prelevare a probelor de sol. 2003). Pentru identificarea i definirea corect a orizonturilor sunt folosite atît m sur tori i observa ii în teren cît i determin ri de laborator. Aceste profiluri secundare de sol. în vederea delimit rii în teren. Profilurile secundare se execut pe o adâncime cuprins între 1. o anumit culoare i anumite propriet i fizice. 5.20 m. Am. Cca i C – orizonturile pedogenetice) (F. 2.2. pentru a aprecia extinderea arealului unui tip de sol. unele propriet i fizico57 . fiind caracterizate printr-o anumit grosime.70 m. interven ie antropic ). Orizonturi pedogenetice Orizonturile pedogenetice sunt cunoscute i sub denumirea de orizonturi de sol sau straturi genetice de sol.500.Filipov. care au fost supuse dezagreg rii i alter rii sub influen a factorilor pedologici (organisme. clim .

În majoritatea cazurilor orizonturile de tip O i C i întotdeauna orizontul R sunt definite ca straturi sau ca orizonturi litologice .cantitatea maxim de materie organic va fi cuprins între 20-35% (cantitate direct propor ional cu con inutul de argil ). sau cuprins între 5-20% în cazul în care nu con ine argil . etc). Orizonturile organice prezint un con inut de materie organic mai mare de 35% . deoarece caracteristicile lor 58 . pot fi observate i m surate în unele cazuri în teren. Existen a unor materiale parentale suprapuse avînd granulometrie diferit determin formarea de orizonturi cu texturi diferite în cadrul aceluia i profil de sol. T.! mecanice (consisten a. Orizonturile pedogenetice principale se noteaz cu litere mari ale alfabetului latin. în cazul în care nu con in argil . Orizonturile pedogenetice utilizate în succesiune cu alte orizonturi sau chiar singure sunt utilizate în definirea unit ilor taxonomice la diferite niveluri. orizonturi supraiacente (superioare) formate pe seama materialului parental superior i orizonturi subiacente (inferioare) formate pe seama materialului parental inferior.:A. B. adezivitatea). Orizonturile minerale sunt definite prin predominarea componentei minerale. reac ia solului. orizonturi minerale i ca orizonturi organominerale. componenta organic fiind mai mic de 35% dac con inutul de argil este mai mare de 60%. cît i propriet i morfologice (culoarea i prezen a pe profilul analizat la nivelul diferitelor orizonturi a neoforma iunilor biogene i chimice). nivel de carbona i. plasticitatea. Orizonturile organo-minerale sunt definite prin prezen a unui con inut de 20-35% materie organic dac con inutul de argil este mai mare de 60%. con inut de s ruri u or solubile. diver i anioni i cationi. în contextul în care componenta mineral are mai mult de 60% argil . E. R. Aceste orizonturi prezint uneori i cantit i de materie organic sub 20%. D. În func ie de materialul constituent orizonturile pedogenetice pot fi definite ca orizonturi organice . Ex. determin ri care sunt completate în laborator cu analize de fine e (con inut de humus. În cazul unui con inut intermediar de argil . C.

pe seama transform rii sub ac iunea micoorganismelor (bacterii i ciuperci). 5. La nivelul orizontului A se eviden iaz o alterare puternic a materiei organice cît i a componentei minerale pe fondul unei activita i microbiologice intense.T.S. y. respectiv elementele nutritive necesare cre terii i dezvoltarii (majoritatea plantelor î i dezvolt sistemul radicular în primii 50 cm ai profilului de sol).chiar dac sunt grefate direct pe orizonturi E. Este un orizont mineral format În partea superioar a profilului de sol sau subiacent unui orizont organic. etc. ac. conform S. substan ele nutritive . Orizontul A se caracterizeaz prin formarea i acumularea unei cantit i mari de humus.1.R. Ele se noteaz al turat dreapta orizontului principal cu care se asociaz : AG. W. Caracterele acestor orizonturi se eviden iaz la nivelul orizontului pe care se grefeaz .2. fiind mai închis la culoare decît orizontul subiacent. acestea sunt introduse ca orizonturi principale. na. BW. poart denumirea de orizont bioacumulativ sau orizont de bioacumulare. Prezent m orizonturile pedogenetice avînd caracteristicile esen iale. precum i caracterele secundare. sc. orizontul A. în anumite condi ii climatice (temperaturi. în Orizonturile pedogenetice de asociere determin caracteristicile unui sol numai atunci cînd sunt asociate unuia din orizonturile pedogenetice principale men ionate anterior. sa. Men ion m ca orizonturi de asociere: G. În orizontul A sunt prezen i compu i minerali i organici de sintez si de descompunere biochimic . CG. Sunt considerate orizonturi A i stratele arate . Datorit acumul rii intense de humus. notate prin simbol. Orizontul A este un orizont fertil care pune la dispozi ia plantelor prin intermediul apei .! nu sunt rezultatul ac iunii proceselor pedogenetice. Asa. x. aceasta ca urmare a alter rii prin intermediul microorganismelor a resturilor organice vegetale precum i a mineralelor i rocilor 59 . B sau C. precipita ii). Bv. Fiind elemente de referin cadrul profilului de sol.2003. a resturilor organice vegetale ramase la suprafa a scoar ei sau în orizontul de suprafa dup parcurgerea de c tre vegeta ie a ciclului biologic.notate cu Ap . Orizontul A.

2003. structura.C. consisten a i grosimea.C. 1980 i egal sau mai mic de 53% dup S.T. grad de satura ie în baze mai mare de 55% dup S. face din grosimea acestui orizont o constant morfologic în cadrul fiec rui tip de sol.5 la materialul în stare umed i valori < 5. A ocric este un orizont mineral de tip A.Se noteaz cu simbolul Am. în ceea ce prive te culoarea. A molic este un orizont mineral de tip A. A ocric (Ao).S. A hortic (Aho). AR. A umbric este un orizont mineral de tip A asem n tor orizontului A molic.5 la materialul în stare uscat . dar se diferen iaz de acesta.FILIPOV 2005. dac nu con ine argil . avînd în partea superioar culori de orizont A molic sau chiar de 10 cm în cazul în care orizontul A este situat pe un orizont cimentat (petric) sau direct pe roca compact (dur . Prezint un con inut mai mic de materie organic i este mai sub ire decît un orizont de tip Am sau Au. A limnic (Al). eviden iindu-se prezen a la nivelul acestui orizont a lehmului de alterare cu humus (loess alterat). glomerular sau polidric . dac partea mineral are peste 60 % argil i cel mult 20%. AG sau B. A antracvic (Aaq). A umbric ( Au).S.S. avînd urm toarele caractere: crome i valori < 3.T. Orizontul A prezint urm toarele tipuri: A molic (Am). se desf oar pe o anumit adîncime. consolidat ). la con inuturi de argil intermediar prezint cantit i propor ionale maxime între 20 i 35%. negricioas atît la materialul în a ezare natural cit i modificat mecanic.R.R. con inutul în materie organic . AC. Deoarece procesul de solificare în cazul orizontului A.S. 1980 i de peste 53% dup S.R.F. Grosimea orizontului A este de minim 25 cm sau de cel pu in 20 cm la solurile la care orizontul R este situat în primii 75 cm i la cele cu orizonturi Ame. care devine masiv i dur sau foarte dur în perioada uscat a anului. 2003. con inut de materie organic de cel pu in 1% pe întreaga lui grosime i cel mult 35%. consisten a suficient de friabil pentru ca materialul de sol s nu devin dur i masiv în stare uscat . avînd un grad de satura ie în baze egal sau mai mic de 55% dup S.R.! ini iale. deschis la culoare. Se noteaz cu simbolul Au. A molic greic (Ame). 60 Prezint structur prismatic foarte mare (peste 30 cm în diametru) care este . respectiv o culoare brun –închis . structur gr un oas .

2-15 cm). În urma desec rii terenurilor submerse i prin evapotranspira ie. Cr p turile formate sunt destul de largi (0. se consider tot orizont A ocric.. sau precipitate organice i minerale . cu excep ia grosimii.6%. are loc o contrac ie ireversibil a materialului.coborînd spre adîncine. Se mai nume te A molic slab luvic (hipoluvic) l sînd i reprezint stadiul de debut în formarea unui orizont de tip eluvial luvic. Orizontul A limnic este un orizont mineral de tip A format prin acumulare de resturi vegetale i animale subacvatice în diferite stadii de humificare i turbificare. denumiri la care s-a renun at pentru a nu se confunda cu orizonturile de eluviere luvic . Orizontul A molic greic este un orizont mineral situat între un orizont Am i un orizont Bt. în care procesul de migrare a argilei are loc pe toat sec iunea orizontului. Con inutul de materie organic este mai mare de 1%. dar se noteaz cu Aom i respectiv Aou. Densitatea aparent este cuprins între 0. raportat la materialul uscat dep e te 100%. Acest orizont a purtat denumirea de orizont A molic eluvial i de orizont A molic pudrat.Se noteaz cu simbolul Ao. avînd o consisten foarte moale. sub form de pete suficient de frecvente. care determin formarea unor poliedri cu diametrul de 12-15 cm. prin desecare i cultivare. orizontul A limnic se transform în orizont A antracvic sau orizont A molic semiturbos.Cularea orizontului poate fi cenu ie. fiind cuprins frecvent între 100400%. Acest orizont prezint culori cu valori egale sau mai mari de 3 i crome mai mici de 2 la materialul în stare uscat . Se noteaz cu simbolul Ame. pe fondul unei matur ri fizice. neagr . sau suspensii. Cu toate c poliedrii forma i gonfleaz sau se contract în func ie de starea de umiditate a solului. materialul î i schimb culoarea în brun sau oliv. Dac un orizont A prezint toate caracterele unui orizont molic sau umbric. S-a format ca urmare a ac iunii conjugate a dou impresia unei pudr ri cu cuar importante procese pedogenetice : bioacumulare i eluviere. cenu iu-verzuie.0. Prezint acumul ri reziduale de gr un i de cuar dezbr ca i de pelicula coloidal sau alte particule minerale rezistente la alterare. Prin expunere la aer. În timp. cr p turile 61 . frecvent pîn la nivelul franjului freatic.! inclus în structura masiv dac nu exist o structur secundar în interiorul prismelor. avînd o culoare închis i o grosime de 30-60 cm. Orizontul A limnic se caracterizeaz printr-un aspect de gel sau n mol.iar cel de ap .3.

5. care are un con inut mai sc zut de argil i/sau sescvioxizi de fier i aluminiu i materie organic . subiacent unui orizont de tip O sau A i supraiacent 62 . Se noteaz cu simbolul Aaq. cu valori de 4 i crome de 2 în macropori. Culoarea este determinat în primul rînd de culoarea particulelor primare de nisip i praf. Orizontul antropogenetic este de fapt un orizont mineral de suprafa . Se noteaz cu simbolul Aho.! existente sunt permanente. Are un con inut apreciabil de humus. foarte puternic transformat prin fertilizare îndelungat i lucrare adînc sau rezultat din în l area suprafe ei prin adaos de material în urma unei lungi perioade de cultivare i/sau irigare.etc.cu efect direct asupra drenajului intern al solului. avînd crome i valori mai mici de 3. Acest orizont are un grad de satura ie în baze mai mare de 53%. lucrare profund animal i adaos de resturi organice de natur i/sau vegetal în amestec cu material p mîntos.2. Orizontul A hortic este un orizont antropedogenetic de suprafa . pe fondul unei activit i microbiologice intense. Orizontul A antracvic este un orizont antropogenetic. Este un orizont mineral. sau un con inut de fier de dou ori mai mare decît în stratul arat. Se caracterizeaz : a) printr-un strat arat la suprafa . care au rezistat la alterare. sau concentr ri (pete.Acest strat prezint crome mai mici sau egale cu 2. sau în permanen saturate cu ap .Se noteaz cu simbolul Al. dar i de particulele de oxizi de fier i de al i constituien i care mascheaz culoarea particulelor primare. prezint i/sau alte minerale de dimensiunea nisipului sau o acumulare relativ de cuar prafului. b) un orizont de subsuprafa care poate avea pete de s r cire în fier. prin con inutul de fosfor extractibil. care este mai mare de 250 ppm (exprimat în P2O5). Se deosebe te de orizontul A molic. Este situat de obicei aproape de suprafa . uneori avînd incluziuni de c r mizi. Orizontul E. concre iuni) de oxizi de fier.2. în primii 25 de cm. Prezint o culoare închis la materialul în stare umed .ele putînd persista o foarte lung perioad de timp de la luarea în cultur a terenurilor respective. urmat imediat de un strat permeabil saturat cu ap în majoritatea anilor (3 sau mai multe luni pe an). avînd însu iri mult modificate fa de cele ini iale. S-a format prin fertilizare puternic . fragmente de oale. format în cazul solurilor intens irigate sau a celor utilizate ca orez rii. Aceste soluri sunt o mare parte din an.

. Textura este orizontului subiacent. Are o grosime minim de 5 cm i un con inut de aluminiu schimbabil peste 1. dac se identific un orizont subiacent B spodic (Bs sau Bhs). cu valori mai mici de 6.5 i crome mai mici sau egale cu 3. Orizontul E albic. frecvent intens în cazul solurilor afectate de stagnogleizare. în cazul în care prezint o grosime mai mic de 10 cm. situat supraiacent unui orizont Bt i subiacent unui oriyont de tip O sau A. deschise. 63 . concomitant cu îmboga irea rezidual la nivelul acestui orizont. Bt. este un orizont mineral de eluviere. de regul . respectiv valori mai mari sau egale cu 6. este un orizont mineral de eluviere. avînd urm toarele caractere: culori concre iuni i pete. orizontul eluvial va fi Es. în func ie de caracterele lui.! unui orizont de tip Bt(excep ie cazul profilurilor de sol decopertate i/ sau erodate). Se noteaz cu simbolul Es. la materialul în stare uscat . Se caracterizeaz prin culori deschise la materialul în stare uscat . orizontul eluvial va fi El sau Ea.5 ori mai mare decît orizontul supraiacent. se înregistreaz o diferen lamelar sau poliedric de cel pu in dou unit i de valoare mai mari mai grosier decît a de decît cele apreciate la materialul în stare umed . Con inutul în materie organic i material amorf activ aluminoferic scade în profil se identific puternic. pot avea i valori mai mari sau egale cu 6.5 dar asociate numai cu crome mai mari de 3. Este un orizont lipsit de structur Orizontul Es este un orizont de eluviere a materiei organice i a sescvioxizilor. La nivelul acestui orizont are loc o segregare a sescvioxizilor sub form Se noteaz cu simbolul Ea. Structura la nivelul acestui orizont este polidric sau lamelar sau f r structur . Structura orizontului este slab dezvoltat . în cuar i alte particule minerale reyistente la alterare.. situat supraiacent unui orizont Bt i subiacent unui orizont de tip O sau A. Se noteaz cu simbolul El. Se disting trei feluri de orizont E. avînd urm toarele caractere: culori mai deschise decît în cazul orizontului El în stare uscat . respective la materialul în stare umed valori mai mari sau egale cu 4 i mai mari de 5. Grosimea minim a orizontului Ea este de 10 cm.5. Orizontul E spodic este un orizont mineral situat supraiacent unui orizont Bs i subiacent unui orizont de tip O sau A. Orizontul E luvic. Textur este mai grosier decît a orizontului subiacent. Poate fi considerat orizont El i orizontul Ea. Dac orizontul subiacent un Bt.

E. O. Orizontul B cambic este un orizont mineral format prin alterarea pe loc sau “in situ” a materialului parental. Orizontul de tip B este un orizont de sub suprafa .! 5.excep ie f cînd cazurile de profiluri decopertate i/sau erodate.3. Se noteaz cu simbolul Bv. sau la care benzile mai groase de 1 cm nu însumeaz mai mult de 15 cm pe adîncimea de 200 cm. respectiv din argilizare în situ. o alterare a materialului ini ial cu generare i eliberare de argil determin formarea unei structuri prismatice sau poliedrice în urma schimb rilor de volum ca urmare a oscila iilor volumului de ap . În cazul orizonturilor de tip B se constat o alterare a materialului parental. avînd urm toarele caractere: culori mai închise sau cu crome mai mari sau în nuan e mai ro ii decît materialul parental. Bs: Bcp. înso it sau nu de o îmbog ire în argil prin iluviere sau acumulare rezidual materie organic i/sau în prin iluviere. structur . Orizontul B argic este un orizont mineral de sub suprafa la nivelul c ruia se realizeaz o diferen iere textural pe profil. Orizontul B. în cel pu in 50 % din volum.2.prismatic . cu baza situat la cel pu in 25 cm. Ea. caracterizeaz prin: o concentrare iluvial de argil silicatic . Are urm toarele caractere: argil orientat (iluvial ). În cadrul orizontului Bv poate fi încadrat i orizontul Bv lamelar. plusul de argil rezultînd din alterarea unor minerale primare. Ao. de substan e amorfe active formate din materie organic prezen a peliculelor de argil morfologie rezultat i a secsvioxizilor de fier i de aluminiu. îmbrac gr un ii minerali i/sau formeaz pun i între ei. motiv pentru care aceste orizonturi se i de oxizi de aluminiu cu sau f r fier. orizont la nivelul c ruia se constat o pierdere în întregime sau aproape în întregime a structurii ini iale a rocii. Se disting patru feluri de orizont B : Bv. grosime de cel pu in 15 cm. Bt. care formeaz pelicule pe fe ele verticale i orizontale ale elementelor structurale i umple porii fini. textura poate fi mai fin decît cea a materialului parental (nisipoas foarte fin ). culori 64 . Este un orizont mineral situat subiacent unui orizont de tip A. un grad de alterare a mineralelor primare de la slab la moderat. orizont care prezint benzi fine de sub 1 cm grosime. obi nuit poliedric medie i mare sau columnoid. El. Este situat subiacent unui orizont de tip Am. o silicatic ce ca urmare a levig rii carbona ilor alcalino-p mânto i.

sau AE.5 YR i mai ro ii. În acela i tip de orizont se încadreaz i orizontul B nisipos cu benzi mai fine. f r structur sau aceasta este foarte slab dezvoltat . ro u etc. mijlocie. a ez rii mai dense a materialului cît i prezen ei argilei gonflante. de 35 cm cînd grosimea solului este de 75-100 cm i de peste 45 cm cînd grosimea solului este mai mare de 100cm. poliedric sau masiv . este un orizont mineral asem n tor orizontului Bt. Se noteaz cu simbolul Bt. Orizontul B argic. E. A.! diferite (brun. decît Ca+2 + H+. o mare suprafa compu i amorfi de materie organic mare capacitate de re inere a apei. dac lamelele.). capacitatea de schimb cationic este relativ mare (2 me la 100 g). datorate acumul rii de argil orizontul supraiacent. cel pu in pe 15 cm într-unul din suborizonturile situate în primii 20 cm ai orizontului. trebuie s aib mai mult Mg+2 + Na+ schimbabil. Spre deosebire de acesta prezint urm toarele caractere: satura ie în ioni de Na+ mai mare de 15 % din T (capacitatea total de schimb cationic). dependent de pH.+E+B) este mai mic de 75 cm. Materialul amorf con inut la nivelul acestui orizont are o sarcin ridicat . mai rar. stuat subiacent specific io unui orizont de tip A. în nuan e de 7. columnoid . Orizontul Bs prezint urm toarele caractere: i/sau sescvioxizi. grosime minim de 2. format din acumulare de material amorf constituit din materie organic i/sau sescvioxizi. negru. grosime de cel pu in 25 cm cînd grosimea solului (grosimea însumat a orizonturilor supraiacente. dac este feriiluvial. atunci pentru ca orizontul Bt s fie natric. Orizonturile spodice au o textur grosier . culori. sub form de aglomer ri subangulare sau rotunjite. în general. mai închise decît cele ale materialului parental. structur prismatic . în primii 20 cm ai orizontului. Se noteaz cu simbolul Bhs. cu crome mici dac orizontul este humico-feriiluvial sau mari. structur columnar sau prismatic grosime minim de 15 cm.natric. în cazul în care materialul amorf con ine 65 io . Acest orizont se caracterizeaz semnificativ deasemenea printr-o compactare evident i o diminuare translocat din a permeabilit ii.5 cm iar limita superioar este situat sub 10 cm de la suprafa a solului mineral. Se noteaz cu Btna. mijlociu-grosier . dac orizontul C subiacent are o satura ie în Na+ de peste 15%. respectiv benzile sunt groase de cel pu in 1 cm i însumeaz cel pu in 15 cm grosime pîn la cel mult 200 cm adîncime de la suprafa a solului. Orizontul B spodic este un orizont mineral.

Acest orizont nu prezint caracterele orizonturilor supraiacente. specific orizontului spodic. care con ine peste 20% materie organic slab mineralizat . în condi iile în care solul s-a format pe depozite neomogene sau a avut o evolu ie polifazic ( dezvoltare policiclic ).foarte humifer. La nivelul orizontului C sunt prezente acumul ri de carbonat de calciu. cu valoarea raportului C/N mai mare de 20-25 i cu reflexe cenu ii în partea inferioar . situate la partea inferioar a profilului de sol. puternic alterat pe care au evoluat solurile. vini oare. Este situat subiacent unui orizont de tip A . cu toate c în anumite condi ii poate constitui materialul parental al acestor orizonturi ( cazul solurilor formate pe materiale a c ror compozi ie ini ial a fost omogen . care se desfac în 24 de ore din momentul în care fragmentele uscate sunt puse în ap . În unele cazuri . În func ie de natura i de con inutul orizontului C în carbonat de calciu. eflorescen e. Orizontul C este un orizont mineral.4. 5. s ruri u or solubile.gips. Orizontul C carbonatoacumulativ este un orizont C cu acumulare de carbona i (carbonat de calciu secundar). sub form difuz . motiv pentru care. întîlnit în cazul profilurilor de sol puternic acide. respectiv loessuri i depozite leossoide).2.orizontul C poate fi penetrat de r d cini. sau sub form de concre iuni discontinue. acest orizont nu eviden iaz coloritul ro cat. B. de tip A. În unele cazuri. dispersat în matrice. mascheaz coloritul ro cat al con inutul de materie organic orizontului B criptospodic. 66 pelicule. pete. distingem : orizont C necarbonatic. tubu oare. cu acumulare de material iluvial amof activ. pseudomicelii. Se consider orizont C i materialul anterior form rii solului. sau E. Orizontul C carbonatoacumulativ poart denumirea . Orizontul C nu reprezint materialul parental al solului respectiv. Sunt considerate orizonturi C i materialele geologice relativ compacte. orizont C cu carbona i reziduali i orizont C carbonatoacumulativ. de peste 10%. sau dac materialul în stare umed . în cazul în care con ine predominant sescvioxizi (mai putin humus decît în orizontul supraiacent). predominant humic i aluminic i foarte rar feric.! atît humus iluvial cît i sescvioxizi (mai mult humus decît în orizontul supraiacent) i cu simbolul Bs. Acest orizont are o culoare în nuan e 10 YR cu valori mai mici sau egale cu 3 i crome mai mici sau egale cu 2. poate fi f rîmi at. constituit din materiale neconsolidate sau slab consolidate. Orizontul B criptospodic este un orizont mineral.

În cadrul rocilor consolidate-compacte sunt incluse în mod conven ional pietri urile cimentate impermeabile. permeabil format din fragmente de roc sau pietri fluviatil. Orizontul C necarbonatic este un orizont mineral de tip C . 5. dar datorit reac iei acide i a gradului foarte sc zut de satura ie în baze. Rocile de tip granit. iar dac oriyontul R este fisurat. bazalt. Acest orizont este situat în partea superioar a solurilor minerale formate sub p dure. dar uneori poate fi situat la o anumit adîncime fiind acoperit de material mineral provenit din eroziune. Este situate la baza profilului de sol.5. prezent în profilul solurilor formate pe roci f r carbonat de calciu. cel pu in 5% din volum carbona i secundari (acumul ri dure sau friabile) mai mult decît orizontul C cu carbona i reziduali. frac iunea mineral reprezint mai pu in de 60% din masa total . rocile fisurate permeabile i pietri urile necimentate. prezint o fertilitate natural slab . avînd mai pu in de 10% material fin. Orizonturi organice principale Orizontul organic nehidromorf este un orizont organic format la suprafa a solului în condi iile unui mediu nesaturat sau saturat cu ap doar cîteva zile pe an. excep ie f cînd cazurile în care orizonturile men ionate anterior au fost decopertate sau erodate. Fragmentele din orizontul R. grosime minim 15 cm. fiind constituit din roci compacte-consolidate. În cazul în care orizontul R este nefisurat. pot prezenta fisuri care sunt destul de înguste i foarte pu in numeroase. situat în partea inferioar a unor profiluri de sol. Se noteaz cu simbolul O. Aceste soluri evolueaz repede. soluri de tip “ pedalfer”. Se noteaz cu simbolul Cca. Se noteaz cu simbolul Cn. încît numai un num r mic de r d cini le pot penetra. Se noteaz cu simbolul Ck. Orizontul C cu carbona i reziduali este un orizont mineral de tip C care a evoluat din materialul parental carbonatat . În 67 . andezit. atunci orizontul se noteaz cu simbolul Rp. Orizontul R este un orizont mineral. uscate la aer nu se f rîmi eaz dac sunt inute în ap timp de 24 de ore.! de orizont calcic sau calxic i de orizont carbonatoiluvial i prezint urm toarele caractere: con inut de carbona i de peste 12%. subiacent unor orizonturi de tip Am sau B. Este situat la baza profilului de sol. La nivelul acestui orizont.2. se noteaz cu simbolul Rn.

Are o grosime de 20 cm. format în condi iile unui mediu saturat în ap în cei mai mul i ani. nedescompus sau foarte pu in descompus.caracterizat prin prezen a materiei organice într-un stadiu mediu de descompunere. resturi vegetale cu structur caracteristic . hemic. Se noteaz cu simbolul T. organic de fermenta ie. sapric. cel pu in o parte din an. încît. în care materialul organic este întrun stadiu foarte avansat de descompunere. În func ie de gradul de descompunere a materiei organice orizontul turbos poate fi: fibric. Orizontul turbos hemic este un orizont organic hidromorf.6. cu excep ia cazurilor cînd solurile au fost drenate. în care se recunosc cu ochiul liber sau cu lupa. notat cu simbolul Of. atunci acest orizont poart denumirea de orizont folic . constînd din material organic proasp t. Orizontul turbos fibric este un orizont organic hidromorf . caracterizat prin descompunerea puternic a esuturilor de plante. Orizontul organic hidromorf sau orizontul turbos este un orizont organic de suprafa sau de sub suprafa . În func ie de condi iile de mediu în care se formeaz . mezotrof i oligotrof . 5. o situa uie intermediar între orizont turbos fibic i orizont turbos sapric. organic de humificare. mai mult de o lun pe an. respectiv dou treimi din materia organic este slab transformat . acestea nu se mai disting sau se disting foarte slab pe maxim 1/6 din volumul materialului.caracterizat prin prezen a materiei organice slab descompuse. format din materie organic incomplet descompus . Este constituit predominant din mu chi. Orizonturi pedogenetice de asociere Orizontul gleic este un orizont mineral format în condi iile unui mediu saturat în ap . notat cu simbolul Ol. ciperaceae i alte plante hidromorfe. se noteaz cu simbolul Oh. orizintul organic nehidromorf poate fi de tip: organic de litiera. Orizontul turbos sapric este un orizont organic hidromorf.2. astfel încît se pot distinge esuturile de plant . ci numai cu lupa. În cazul în care grosimea orizontului organic nehidromorf dep e te 20 cm. nu se mai recunosc cu ochiul liber. determinat de apa freatic situat la 68 .! cazul profilurilor de sol formate sub o vegeta ie lemnoas . resturi vegetale cu structur caracteristic . turba poate fi: eutrof .

avînd urm toarele caractere: colorit uniform în culori de reducere sau aspect marmorat. în propor ie de peste 16 % din suprafa a rezultat prin sec ionarea elementelor dac acestea exist ( sunt considerate culori de oxidare. format la suprafa sau în profilul solului. Se disting orizonturi gleice de reducere i orizonturi gleice de oxidare-reducere. culorile neutrale N cu crome mai mici de 1. asociate cu pete de oxidare avînd culori în nuan e de 10YR i mai ro ii i crome mai mari de 2. Se noteaz cu simbolul Go. format în condi ii predominant de anaerobioz . sau C. dac tipul de salinizare este cloruric i de cel 69 . culorile mai spre albastru decît 10 Y i nuan ele de 2.5 Y. cît i în interiorul elementelor structurale i ocup peste 50% din suprafa a rezultat prin sec ionarea elementelor structurale dac exist . în care culorile de reducere sunt prezente atît pe fe ele. precipitare a sescvioxizilor. sub form de pelicule i concre iuni. Acest orizont are un con inut de s ruri în extras apos 1: 5. în care culorile de reducere apar în propor ie de 16 50% iar culorile de oxidare apar sub form de pete de oxidare. Orizontul stagnogleic este un orizont mineral. Se noteaz cu simbolul Gr. Se noteaz cu simbolul W. Are urm toarele caractere: aspect marmorat. Se grefeaz pe orizonturi A. culorile în nuan e de 10 YR I mai ro ii avînd crome mai mari de 2).5. grosime de cel pu in 15 cm. B. Acest orizont eviden iaz o segregare a sescvioxizilor sub form de pelicule i concre iuni. isturile i sedimentele. Orizont gleic de reducere.10 Y cu crome mai mici de 1.! adîncime mic . respectiv exces de umiditate o parte din an. Este situat în general subiacent unui orizont de tip T sau se asociaz cu orizonturi de tip A. Orizontul salic este un orizont mineral îmbog it secundar prin iluviere în s ruri mai u or solubile decît gipsul. E sau B. Orizontul gleic de oxidare-reducere este format în condi ii de aerobioz alternînd cu perioade de anaerobioz . de cel pu in 1%. sunt considerate orizont gleic de reducere numai dac prezint crome mici i dac au rezultat în urma unui îndelungat process de umezire în exces. Prezint un aspect marmorat. Sunt considerate culori de reducere. în care culorile de reducere apar în propor ie de peste 50 % din suprafa a rezultat prin sec ionarea materialului f r structur . Se noteaz cu simbolul G. în condi iile unui mediu în care solul este mare parte din an saturat cu ap acumulat din precipita ii i stagnant deasupra unui strat impermeabil sau slab permeabil.

predominant gonflant orizont de tip A. respectiv 0. Dac salinitatea este exprimat prin electrocoductibilitate. Orizontul hiposalic este un orizont mineral. Acest orizont are o grosime minim de 10 cm. sau cu raportul de adsorb ie al natriului (SAR) cuprins între 4.0% pentru tipul de salinizare cloruric pentru tipul de salinizare sulfatic i între 0. Se noteaz cu simbolul sc. Orizontul vertic este un orizont mineral cu un con inut de cel pu in 30% argil ( frecvent peste 50% ).15 i 1. sau de 5 cm în cazul solurilor nisipoase. dac valoarea pH este mai mic de 8.15% din capacitatea total de schimb cationic (T). B.600 fa orizontal ) i/sau elemente structurale mari. Aceste concentra ii sunt valabile în cazul texturii medii se mic oreaz sau se amplific în cazul texturii nisipoase sau a texturii argiloase i/sau a solurilor organice. Concentra ia de saruri u or solubile cu 7. cu acelea i procente ca i în cazul orizontului salic. pe o 70 .5% dac este sulfatic i de cel pu in 0.7% dac con ine i sod . C.50% i de 0.9 (solul con ine carbona i alcalini). orizontul.0.! pu in 1. Prezint i care se asociaz cu un de fe e de alunecare oblice (10. Se noteaz cu simbolul ac. dac valoarea pH este mai mare de 8.5% pentru textura în cazul texturii lutoase se mic oreaz i se mare te cu 15% pentru textura argiloas . cr p turi largi de peste 1 cm. în cantitate mai mic decît orizontul salic. Se asociaz cu un orizont de tip B argic. Orizontul natric este un orizont mineral care are o satura ie în Na+ schimbabil mai mare de 15% din capacitatea total de schimb cationic (T).1. Se noteaz cu simbolul na.13. Orizontul hiponatric sau hipospodic este un orizont mineral care are o satura ie în Na+ schimbabil de 5. Dac salinitatea este exprimat prin electroconductibilitate. care con ine s ruri mai u or solubile decît gipsul (în ap rece). de asemenea oblice.07. Are o grosime minim de 10 cm.8 i mai mare de 12(15) dS/m la temperatura de 25 de grade Celsius. pe o grosime de minimum 10 cm.1. cu unghiuri i muchii ascu ite într-unul dintre suborizonturi. Se noteaz cu simbolul sa. Orizontul salic are o grosime minim de 10 cm. sau raportul de adsorb ie al natriului (SAR) mai mare de 13. orizontul pentru a fi hiposalic va avea minim 4 dS/m la temperature de 25 Celsius. pentru a fi salic va avea 24(30) dS/m la temperatura de 25 de grade Celsius.7% dac orizontul con ine sod (valori valabile pentru textur men ionat nisipoas medie).

Pe fondul existen ei unei re ele de drenaj are loc o oxidare a sulfurilor cu formare de acid sulfuric.75% sulf. cr p turi largi I adînci i local. Orizontul sulfuric este un orizont de suprafa . împachetare dens . inclusiv argile marnoase. fe e de alunecare care nu au înclinarea celor de la nivelul orizontului vertic. situat într-un mediu mediu permanent saturat în ap i al c rui material con ine mai mult de 0. Cînd este asociat unui sol mineral. cu reac ie extrem acid .ca urmare a oxid rii sulfurilor. raportat la materialul în stare uscat predominant sub form de sulfuri. Orizontul sulfuratic este un orizont mineral sau organic. în acest orizont se observ pete g lbui cu nuan e de 2. datorit prezen ei acidului sulfuric (pH în ap mai mic de 3. aceasta datorit prezen ei unor minerale de tip jarosit i schwertmannit. Se noteaz cu simbolul z. care devin vizibile în stare uscat . Orizontul sulfuric se eviden iaz în cazul solurilor ml tinoase.5 Y i crome mai mari sau egale cu 6.! grosime de cel pu in 50 cm în perioada uscat a anului. valoarea capacit ii totale de schimb cationic este mai mic decît în orizontul vertic. În cazul solurilor organice. avînd ca efect acidifierea solului. Materialele parentale pe care se dezvolt un astfel de orizont. Orizontul are o grosime minim de 15 cm. iar pentru identificarea acestuia este suficient o valoare a pH-lui mai mic decît 3. prezint structur poliedric mare în stare umed . acidul sulfuric format în procesul de 71 . în timp ce în stare umed devine plastic. cu formare de agregate structurale prismatice sau poliedrice foarte mari. sunt materiale argiloase de diferite origini. Reac ia este mai mare de 3. Acest orizont are o grosime minim de 50 cm. Se noteaz cu simbolul sf. aceste pete nu apar în orizont.5. dar i în mla tinile cu ape dulci. dac con in compu i cu sulf. Orizontul pelic este un orizont mineral de asociere care are un con inut mai mare de 45% argil nesmectitic . la nivelul orizontului pelic. în special pirit . Se noteaz cu simbolul y. Orizontul pelic prezint urm toarele caractere: în stare uscat este dur. Con inutul de carbonat de calciu la nivelul acestui orizont este mai mic decît triplul con inutului de sulf. în special pirit . grosime minim de 50 cm.5 ). mai pu in frecvent fe e de alunecare care nu determin formarea unei structuri sfenoidale.5 unit i pH. Materialul cu caracter sulfuratic se acumuleaz în cazul solurilor care sunt permanent saturate cu ape salmastre. s race în carbonat de calciu. drenate artificial . În absen a carbonatului de calciu.

nedep ind 25% C organic. imogolit. Orizontul i una dintre urm toarele condi ii: valoarea procentului de aluminiu plus o jum tate din valoarea procentului de fier extractabil în solu ie de oxalat acid s însumeze peste 2% în p mîntul fin . a carbonatului de magneziu. foarte tare i extrem de tare în stare uscat orizontul petrocalxic conductivitatea hidraulic este slab i extrem de ferm. formate prin alterarea produselor piroclastice primare rezultate în urma erup iilor vulcanice sau ale produselor secundare în care apar materiale vulcanogene. Grosimea minim a orizontului este de 10 cm. Acest orizont poate s apar la suprafa andic trebuie s îndeplineasc sau sub suprafa i con ine de regul . reyulta i în urma alter rii moderate a depozitelor piroclastice.5 cm i un con inut de carbona i mai mare de jum tate din greutatea materialului. propriet i eviden iate.Porii necapilari sunt astupa i. cît i produse de alterare ferallitic . prin prezen a în materialul solului a unor cantit i apreciabile de allofane. Se noteay cu simbolul su. sau B. l sate în ap nu se desfac. Orizontul andic este un oriyont mineral constituit din materiale cu propriet i andice. nu este complet neutralizat. ferihidrit sau complec i alumino-humici. E. argilite. situat pe roc compact sau pat de pietri dac are o grosime de peste 2. valoarea densit ii aparente m surat la umiditatea corespunz toare capacit ii de camp. Se noteaz cu simbolul q. 72 .! oxidare. Orizontul petrocalcic este un orizont calcic înt rit sau cimentat continuu. Poate fi considerat orizont petrocalxic i orizontul lamelar cimentat cu carbonat de calciu. cantit i mari de materie organic . Cimentarea este atît de puternic încît solul în stare uscat nu poate fi str b tut de sond sau cazma iar fragmentele uscate. Peste 26% din material este constituit din particule mai mari de 2 mm.sub 2 mm. i în unele cazuri poate fi prezent i silicea coloidal . orizontul trebuie s aib o grosime mai mare de 20 cm. Orizontul sulfuric are o grosime minim de 15 cm. Pentru a fi diagnostic. Orizontul scheletifer este un orizont pedogenetic de tip A. Cimentarea este determinat de prezen a carbonatului de calciu. Compozi ia mineralogic este dominat de materiale “short rangeorder”. dezvoltat într-un material cu fragmente grosiere de roci sau cu pietre. Pot fi întîlnite i în asocia ie cu materiale nevulcanice de tip loess. în stare umed .Materialul de sol la nivelul acestui orizont are un aspect masiv i lamelar. motiv pentru care în i în unele cazuri foarte slab putînd constitui o barier pentru r d cini. Se noteaz cu simbolul pc.

valoarea reten iei de fosfat s fie mai mare de 85%. Grosimea minim a orizontului.0 mm. con inutul de sticl vulcanic . pentru a fi diagnostic. în stare umed materialul este slab moderat. testul reac iei solului în solu ie de NaF este foarte util: pH-ul unei suspensii de 1 g sol în 50 ml NaF. coloritul este.2%. casant.diametrul particulelor mai mic de 2 mm. în frac ia 0. uneori suprapunîndu –se par ial sau complet cu un orizont argic sau cambic. slab sau foarte slab permeabil pentru ap prezint planuri verticale albite.4 i 2% în p mîntul fin. este situat. dar nu în mod necesar.02-2. datorit stagnogleiz rii.0 mm. în frac ia 0. dac suma con inutului de aluminiu plus jum tate din con inutul de fier extractabil în oxalat acid este între 0.02-2. între 0. aparent deoarece elementele i cimentat în stare uscat . se dezmembreaz în ap . În teren. cu excep ia cazurilor cînd solul este trunchiat. mai mare de 5%. prezint valori de peste 9. trebuie s fie peste o valoare cuprins între 30% i 5%.4. în mod obi nuit p tat. nu se deformeaz structurale au tendin a de a se rupe brusc la presiune u oar . uneori chiar nisipolutos sau nisipos fin comparativ cu orizonturile supraiacente. cambic.Se noteay cu simbolul an. argic sau spodic. invers propor ional cu cre terea aluminiului plus jum tate din fierul extractabil în oxalat acid. trebuie s fie de peste 30 cm . mai mare de 30%.33 atmosfere s fie mai mic de 0. lutos.02-2 mm de cel pu in 30% i s r spund uneia dintre urm toarele cerin e: suma con inutului de aluminiu plus jum tate din con inutul de fier extractabil în oxalat acid s fie mai mare de 2% la un con inut de sticl vulcanic în frac ia cu diametrul de 0. nu reac ioneaz corespunz tor în orizonturile andice bogate în materie organic acid .0 mm. solu ie N.Testul care indic prezen a materialelor allofanice i/sau a compu ilor alumino-organice este orientativ deoarece reac ioneaz la fel i în orizonturile spodice iar.! respective 0. consisten i care prezint urm toarele caractere: con inut foarte sc zut de materie organic . respective fe e de poliedri sau de prisme mari i foarte mari.4% la un con inut de sticl vulcanic . direct sub un orizont eluvial. pe de alt parte. ca i în laborator. valoarea reten iei de fosfat s fie de cel pu in 25%. suma con inutului de aluminiu plus jum tate din con inutul de fier extractabil în oxalat acid s fie de 0. Orizontul fragic sau fragipan este un orizont mineral de sub suprafa .9 g/cm3.În p mîntul fin.5-10 (dup 2 min). fragmentat.02-2. în frac ia nisipoas diametrul particulelor de 0. densitate aparent mare tare sau foarte tare. structura 73 .

respective un strat îndesat format la partea inferioar a stratului arat din cauza circula iei excesive i a execut rii repetate a ar turii la aceea i adîncime. j – recent maturat. etc. CR. se refer la prezen a t lpii plugului. la care tranzi ia se face treptat de la propriet ile unui orizont la propriet ile celuilalt orizont i se noteaz cu cele dou litere majuscule corespunz toare orizonturilor respective: AB. respective o pudrare cu cuar . este lipsit de o activitate intens a faunei cu excep ia unor spa ii între agregatele structurale. h – talpa plugului. sau sub form de limbi (caracter glosic ).! este poliedric angular sau prismatic . din cauza unei împachet ri dense a acestora. respectiv acele orizonturi în care se întrep trund propriet ile celor dou tipuri de orizonturi principale. Orizonturi de tranzi ie Sunt orizonturi care prezint o parte din caracterele orizontului supraiacent i o parte din ale celui subiacent c tre care se face tranzi ia. b) orizonturi de tranzi ie mixte sau de întrep trundere. poate caracteriza numai un orizont de tip Ap. identificarea fragipanului se poate face numai în teren. avînd 6. partea interioar a elementelor structurale poate s aib porozitate total mare dar. EB. cu portan normal i o densitate aparent extrem de mic .7. 74 . g – gleizare slab . 5. etc. Se noteaz cu simbolul x. Orizontul fragipanic are o grosime minim este de 25 cm.3.Exist dou tipuri de orizonturi de tranzi ie: a) orizonturi de tranzi ie obi nuite sau propriu-zise. materialele de sol sunt maturate. C+R. trecerea între orizonturi fiind neregulat B+R. motiv pentru care mai mult de 90% din volumul solului nu poate fi explorat de sistemul radicular i este izolat de apa de procesare. nu exist continuitate între porii intrapedali i fisuri.15% culori de reducere.2. 5. Se noteaz cu dou litere mari între care apare semnul +: E+B. BC. Nota ii pentru caracteristici morfologice secundare: e – caracter slab luvic sau hipoluvic. acumulare rezidual de gr un i de nisip sau praf f r pelicule coloidale.

slab plastic i neadeziv. s –asociat cu B eviden iind o acumulare iluvial de sescvioxizi. este asociat cu orizontul Bt i marcheaz prezen a unui suborizont Bt mai închis la culoare care contrasteaz suborizonturile adiacente. se asociaz cu orizontul T. E. alc tuite din dejec iile faunei i resturile vegeta iei subacvatice. densitate aparent mare.5Y sau 5Y cu valori mai mici de 5. partea superioar a orizontului A al solului din paji ti. casant. x – caracter de fragipan.v – alterare in situ. eviden iind o acumulare iluvial de humus. un orizont de tip Go sau Gr. h –asociat cu B. eviden iind o acumulare de argil . cu n – material coprogenic sau turb sedimentar suborganic . formate pe fundul lacurilor eutrofe.! k – con inut de peste 1% carbona i. existen a în profilul de sol a unor benzi sau lamele constituite din material mai fin decît restul profilului. În condi iile de submersie se prezint ca n mol organic slab vîscos. consisten dur . respective caracter de orizont vertic. Apare în unele orizonturi B care devin fragipanuri. acest caracter poate ap rea numai în soluri cu textur grosier la nivelul cazul orizontului Bv sau Bt. culorile comune sunt oliv. – orizont în elenit. se schimb relativ pu in în contact cu aerul. m – caracter melanic. l – caracter lamelar. iz – con inut apreciabil de rizomi. brun-oliv i brun-cenu iu cu nuan e de 2. se refer la straturile de material organic. p – stratele arate. de regul poate caracteriza. friabil. se refer la un orizont mineral cu peste 15% din volum ocupat de rizomi de plante acvatice slab descompu i sau vii. respective 3-4 i crome de 2 sau 3. chiar dac sunt grefate pe A. B sau C. în care predomin masa de r d cini a plantelor ierboase. Pe lîng sufixele literale men ionate mai sus se utilizeaz i urm toarele litere pentru notarea orizonturilor pedogenetice principale avînd urm toarele semnifica ii: t –asociat cu B. 75 . y – prezen a de fe e de alunecare oblice cu unghiuri de 10-60º fa de orizontal i agregate structurale mari sfenoidale.

criptopodzolire.! ! ) $ Procesele elementare care se desf oar în mod continuu la nivelul înveli ului superior al scoar ei terestre. 2000). Procesul de bioacumulare i locale diferite. este rezultatul ac iunii factorilor pedogenetici asupra materialului parental.Filipov. Tipurile de procese pedogenetice care intervin în formarea solurilor din România. 6. Organismele vegetale i animale. determin în timp. fizice i biologice. sub ac iunea energiei solare i gravita ionale. ac iune manifestat cu intensit i variabile. Totalitatea proceselor care intervin în formarea solurilor. argilizare. cunoscute sub denumirea de procese pedogenetice. sau roca generatoare de sol. argiloiluviere. podzolire humico feriiluvial . constituie obiectul de studiu în Pedogenez . solificarea Procesul de bioacumulare constituie fundamentul solific rii i determin acumularea de substan e organice (humus) în orizontul de la suprafa a profilului de sol. intervin în transformarea materialul 76 . La nivel global. procese vertice i procese vermice. urmate de acumularea i/sau migrarea constituien ilor nou forma i. cît i intensitatea de manifestare a acestora. formarea i evolu ia solului. favorizînd procesul de sintez i de transformare a materiei organice (F. gleizare i stagnogleizare. sau a rocii generatoare de sol i sunt reprezentate de: bioacumulare. sufer în timp o serie de modific ri fizico-chimice (dezagregare. ca urmare a intesit ii variabile a ac iunii proceselor pedogenetice pe fondul unor condi ii zonale eviden iaz formarea de soluri diferite. fiind corelat cu circula ia apei i a elementelor chimice din sol. sau a rocii generatoare de sol. este intim legat de factorii de mediu i de însu irile materialului parental. alterare). în anumite condi ii de mediu. Pedogeneza ac ioneaz continu asupra substratului mineral. Materialul parental. eluviere i iluviere.1. pe fondul ac iunii unor procese chimice. salinizare i sodizare. Profilul de sol.

a c rui reac ie este puternic acid . Au. determinînd humificarea. Juncaceae). respectiv prezen a a trei tipuri de orizonturi bioacumulative. pe fondul unei vegeta ii de plante hidrofile (mu chi. de culoare brun-neagr (cu valori i crome mai mici sau egale cu 2. caracterizat prin precipita ii abundente. Prezen a excesului de umiditate permanent . de tip A. în care materia organic vegetal este humificat suprafa a profilului de sol a unui orizont bioacumulativ de tip Am. este cea mai frecvent . cu formarea de substan e humice stabile (de culoare închis ) i saturate în special în ioni de calciu. în prezen a rocii generatoare aproape de suprafa i în lipsa unui exces de ap de natur pluvial sau freatic . influen eaz major asupra procesului de bioacumulare. la suprafa a oric rui profil. în timp ce în zona de p dure. astfel încît în zona de step . în condi iile unui climat rece i umed. Morfologia profilurilor de sol va eviden ia prezen a tuturor celor trei categorii de bioacumulare.! organic vegetal r mas la suprafa a i/sau în orizontul de la suprafa a profilului de sol. Condi iile de mediu i cele de substrat litologic. supraiacent orizontului de bioacumulare de tip A. prin lipsa elementelor bazice la nivelul materialului parental i prezen a unei vegeta ii mixte cu caracter acidofil. de tip O. se formeaz un orizont bioacumulativ individualizat (care poate fi recunoscut morfologic). Bioacumularea. determin formearea un orizont organic hidromorf. Datorit bioacumul rii. determinînd o bioacumulare acid . de tip T. În cazul solurilor formate i evoluate sub influen a unei vegeta ii de p dure. Au. Bioacumularea în care materia organic vegetal este transformat slab i neamestecat intim cu partea mineral a solului (materie organic aflat în diferite 77 i intim legat cu partea mineral a solului. Cyperaceae. cu eviden ierea la . fertil. are loc acumularea de resturi vegetale nedescompuse sau par ial transformate. cazul orizontului Ao). pe materiale parentale bogate în elemente bazice. pe fondul diferen ierii unui orizont humifer de bioacumulare. are loc o acumulare humico-calcic . are loc o levigare a substan elor minerale i organice. este legat treptat de partea mineral a solului. astfel încît materialul vegetal aflat în diferite stadii de transformare. neamestecate cu partea mineral a solului i formarea unui orizont organic nehidromorf. cazul orizontului Am. sau cu valori i crome mai mari sau egale cu 2. Ao.

în care materialul organic vegetal se afl întrun stadiu înaintat de humificare. Alterarea are loc în condi iile unui climat umed i rece (unde în mod normal solificarea ar trebui s determine formarea unor orizonturi de tip Bt sau Bhs). Alerarea materialului parental. respectiv nu se eviden iaz o diferen iere textural pe profil la nivelul acestui orizont. putînd uneori i sescvioxizi de fier. ca urmare a alter rii manifestate la nivelul acestui orizont.2. structura caracteristic primar a componentei organice vegetale. dup parcurgerea de c tre plante a ciclului biologic. în care materialul organic este proasp t. 6. nu poate fi recunoscut cu ochiul liber. Acest orizont este denumit orizont de alterare sau de argilizare i comparativ cu restul orizonturilor de tip B. determin structur eviden ia i un plus de argil modificarea de culoare i în orizontul Bv (comparativ cu substratul litologic). fiind intim legat cu partea mineral a solului. nedescompus. Of (organic de fermenta ie). putîndu-se observa relativ u or structura caracteristic a resturilor vegetale. care are ca efect apari ia materialelor argiloase. motiv pentru care.! stadii de descompunere). În func ie de stadiul de transformare al resturilor organice vegetale r mase la suprafa a profilului. aceasta nu determin apari ia unor forme peliculare (ca în cazul orizontului Bt). Procesul de argilizare Argilizarea este un proces complex de alterare a silica ilor primari din sol. Oh (organic de humificare). dar datorit unor condi ii specifice de roc ( substrat litologic cu caracter bazic) i relief (drenaj extern bun). Prin argilizare se formeaz un orizont specific (Bv). debazificarea se manifest cu intensitate 78 . de tip O. care sunt rezultatul form rii “ in situ”. provenit din eluvierea orizonturilor supraiacente. se disting trei tipuri de orizonturi organice nehidromorfe: Ol (organic de litier ). sau aflat în stadii incipiente de descompunere. va determina formarea unui orizont organic nehidromorf. în care materialul vegetal este descompus incomplet. este un orizont care s-a format pe baza alter rii materialului parental. Chiar dac uneori exit un plus de argil iluvial la nivelul orizontului Bv.

în cazul în care prin alterare nu se formeaz argil 1980). care sunt relativ mobile i complexabile. avînd ca efect formarea mineralelor i se oxideaz . 2005). 79 . sau cu eluviere foarte slab . este favorizat i a activit ii organismelor vegetale formarea unei structuri poliedrice subangulare sau columnoid-prismatice. favorizate de excesul permanent sau temporar de ap freatic sau pluvial .! redus . comparativ cu aceea a materialului parental). în culoarea galben sau ro ietic). are loc formarea unui orizont de tip Bv ( t. dup care urmeaz alungirea continu a orizontului Bv ( datorit eluvierii CaCO3 c tre baza profilului). sau de culoare (avînd o culoare mai ro iatic . la nivelul porilor. în condi ii de substrat litologic acid i debazificare puternic . Condi iile de anaerobioz sau alternan a condi iilor de anaerobioz cu cele aerobe. În prim faz . sau practic impermeabil (Bt).Blaga. orizontul Bv se individualizeaz ( prin eluvierea CaCO3 se intensific alterarea silica ilor primari.. 6.Puiu. stagnant pe profil la nivelul unui orizont slab permeabil. pe fondul alter rii clare a materialului parental. Deasemenea.3. deoarece CaCO3 a fost îndep rtat în totalitate din orizontul Bv (Ghe. pe fondul unei mobiliz ri i concentr ri accentuate pe fe ele sau în interiorul elementelor structurale. Reac iile de reducere determin apari ia unor forme bivalente reduse ale fierului. f r eluviere de argil . orizontul Bv fiind cunoscut ca un orizont de structur . în lungul fisurilor i a canalelor de r d cini. Datorit ac iunii simultane a proceselor de alterare i animale. cu reducerea compu ilor de fier i mangan. amplificînd astfel domeniul de mobilitate în planul reac iei solului. Delimitarea orizonturilor Bv i Cca. determin manifestarea pe profil a proceselor de reducere i a celor de oxidare. Procese de gleizare i stagnogleizare Cele dou procese se desf oar în condi iile unui exces accentuat i prelungit de ap freatic sau de ap provenit din precipita ii. constituie “linie de efervescen ” a solului cu solu ie de HCl (1/3). pe fondul pigment rii argiloase i eliberarea Fe2+ care se hidrateaz i oxizii de fier nu migreaz pe profil. orizontului.

determin o alternan a condi iilor de anaerobioz cu cele de aerobioz . arat c ionul feric este redus la un poten ial redox cu valoare de sub 19 unit i. determinînd acumularea acestuia sub forme insolubile. ( pe fondul alternan ei condi iilor de anaerobioz cu cele aerobe. apar culori de reducere. Blaga. soludilitatea fiind mai sc zut în mediul neutru decît în mediul acid. intensitatea reducerii determinînd formarea orizonturilor de tip W (stagnogleic). Procesele de reducere se manifest i în cazul stagnogleiz rii. ro iatic). a c rui culoare este determinat atît de prezen a petelor de reducere. Stagnogleizarea este determinat de stagnarea pe profil (la nivelul unui orizont slab permeabil sau practic impermeabil) a apei provenite din precipita ii.! Gh. cît i a petelor de oxidare (galben. Excesul mai pu in intens de ap freatic pe profilul de sol (la nivelul unui orizont slab permeabil sau practic impermeabil). în func ie de intensitatea de manifestare a gleiz rii. Ac iunea proceselor de gleizare. În condi iile reduceri intense a compu ilor de fier. cu apari ia culorii gri-verzui. pe fondul unui exces permanent (prelungit i accentuat) de ap freatic . cu formarea unui orizont de tip Gr. vine iu. Prezen a pe profil a orizonturilor gleice i a orizonturilor stagnogleice determin prezen a pe profil la nivelul acestor orizonturi. respectiv prezen a compu ilor de fier atît sub form redus cît i oxidat . cît i a celor de oxidare). 80 . verzui). iar procesle de stagnogleizare sunt determinate de stagnarea pe profil a apei de natur pluvial . care pot fi de tip Gr sau Go. sau a orizontului w (stagnogleizat). la care procentul culorilor de reducere este de peste 50% (în condi iile unui exces intens i prelungit de ap pluvial . determin apari ia pe profil a unor orizonturi de gleizare. portocaliu. respectiv de procentul culorilor de reducere. violaceu. la nivelul unui orizont cu permeabilitate redus . cu formarea unui orizont de gleizare de tip Go. în procent de peste 50%. a unui aspect marmorat. în care procentul culorilor de reducere este între 16-50%. determinate de un exces mai redus de ap de precipita ii ( numai în anumite perioade). Procesele de gleizare au loc sub influen a apei freatice stagnante pe profil la nivelul unui orizont slab permeabil sau practic impermeabil. 2005. în procent de 1650% (albastru. în mediu predominant anaerob). cu manifesterea atît a proceselor de reducere.

Începutul eluvierii este indicat de formarea la suprafa a profilului de sol. Al2O3).4. Procese de eluviere i iluviere Ac iunea acestor procese determin o diferen iere pe vertical a profilului de sol.! p tat ( determinat de alternan a culorilor de reducere cu cele de oxidare) i este caracteristica solurilor din clasa hidrisoluri (stagnosol. cît i de bioacumulare. În func ie de intensitatea de manifestare a eluvierii. are loc eluvierea sescvioxizilor de fier i aluminiu (Fe2O3. pe fondul unei reac ii intens acide. orizonturi de tip El. din partea superioar a profilului. deplasare sub ac iunea apei. respectiv un orizont Ame. de culoare cenu iu deschis poate cu intensitate variabil . etc. determinînd o acumulare rezidual puternic de gr un i de cuar dezbr ca i de pelicula coloidal i alte particule minerale rezistente la alterare. Datorit eluvierii. se manifest prin ac iunea de sp lare. limnosol). Eluvierea i iluvierea sunt procese generale. respectiv Es. În zona montan . Eluvierea moderat . Es. i medie. se eviden iaz pe profil. Ea. Deplasarea pe profil a unor microorganismelor. afla i în suspensie. gleiosol. Cele dou procese se desf oar constituen i. de alternan a fenomenelor de înghe -dezghe i contrac ie- 81 . iar orizontul Ea se formeaz în urma eluvierii intense. pe fondul îndep rtare. determin formarea unui orizont de tip El. cu formarea unui orizont caracteristic de eluviere. 6. a constituen ilor cu solubilitate mare îndep rt rii CaCO3. care sunt desf cu i în silice i secsvioizi. eluviere. prin intermediul apei (curentulul descendent i ascendent). respectiv orizonturi eluviale. a debazific rii complexului coloidal i acidifierii solului. pe fondul unei debazific ri i acidifieri accentuate. Eluvierea. rezulta i prin alterarea silica ilor primari. migrare. determinat fi determinat i de activitatea de condi iille de organismelor i solificare (în special de condi iile climatice). a unui orizont care eviden iaz atît caractere de eluviere. gonflare. determinate în special de transportul în solu ie sau în suspensie a unor constituen i ai solului. în condi ii de alterare i levigare foarte puternic . cu ac iune interdependent . se formeaz orizonturi s r cite în componen i eluvia i. caracteristic faeoziomurilor greice.

Na2CO3. formînd solu ii adev rate. determin apari ia pe profil a orizontului Bhs. îmbog ite în constituen i depu i la nivelul unor orizonturi 82 . Bhs. Datorit inferioare (Bt. K2SO4. supraiacent unui orizont de tip Bs sau Bhs. deoarece în prezen a apei disperseaz în ioni. în condi iile unui climat umed i rece. CaCl2. Bs. în mod obligatoriu. care prezint culoare ruginiu portocalie. este diferit . cu structur prismatic i care eviden iaz pelicule de argil pe fe ele i în interiorul elementelor structurale. cu formarea unui orizont de tip Bt. Prin iluviere are loc o acumulare de argil la nivelul orizontului subiacent. Substan ele coloidale (argila.! (albicios). de culoare mai închis (ro iatic sau g lbuie) decît culoarea materialului parental. Ex: eluvierea coloidului de argil are loc în condi iile unui pH cu valori cuprinse între 5 i 7 unit i i în lipsa s rurilor. cu i componen i minerali de culoare alb sau hidroxizii de fier de culoare galben iluvierii se formeaz orizonturi iluviale. a constituen ilor proveni i din eluvierea orizonturilor supraiacente. Urm toarele s ruri au solubilitate mare: NaCl. Na2SO4. Asocierea orizonturilor Es cu Bs sau Bhs este caracteristic podzolurilor i este cunoscut sub denumirea de podzolire feriiluvial sau humicoferiiluvial . datorit cenu ie. Cca). sescvioxizi de fier i aluminiu). Îmbog irea orizonturilor subiacente în sescvioxizi de fier i aluminiu. amestecului oxizilor de fier de culoare ro ie. Migrarea pe profil a unei p r i din acizii humici. K2CO3. dar migreaz sub form de particule foarte fine. humus. nu sunt solubile în ap . Eluvierea constituen ilor existen i sau forma i prin solificare. CaCo3 i MgCO3 sunt s ruri greu solubile. Iluvierea este procesul de depunere la nivelul unor orizonturi subiacente. respectiv îmbog irea orizonturilor subiacente în constituen i proveni i din eluvierea orizonturilor superioare ale profilului de sol. Acest tip de orizont se g se te situat. pe fondul debazific rii i acidifierii. de culoare cafenie. determin formarea de orizonturi de tip Bs. KCl. al turi de sescvioxizii men iona i anterior. Gipsul (CaSO4 * 2H2O) prezint solubilitate mijlocie. MgCl2. S rurile sunt u or sp late. numai în condi iile unui climat umed i rece.

explic geneza s rurilor prin: alterarea mineralelor primare. CO2-3. cu acumularea materialului amorf în profilul solului. 2005).1951.Blaga.! 6. Procesul de criptopodzolire Procesul de criptopodzolire este determinat de translocarea slab materie organic de i sescvioxizi de aluminiu i de acumularea materialului amorf humic i aluminic i mai pu in material amorf feric. HCO-3.1959. cu formarea unui orizont Bcp. MgCl2. Criptopodzolirea nu poate fi identificat morfologic. se întîlnesc i ioni de K+. Diferi i autori (V.1947. Na2SO4.H. Procesul de andosolizare Este determinat de ac iunea coraborat a proceselor de dezagregare i alterare asupra rocilor vulcanice. S rurile solubile se întîlnesc în solurile sau în materialul parental constituit dominant din cationi de Na+. Mg2+ i din anioni de Cl. Ca2+.Kelley.Blaga. determinând stabilizarea acestui proces i men inerea în stare amorf i activ a compu ilor aluminici i ferici. În cantit i reduse. 83 . Procesul de salinizare Procesul de salinizare determin o acumulare la nivelul unor orizonturi din cadrul profilului de sol a s rurilor u or solubile (NaCl .7.6. 2005 arat c acest proces proces: este mascat morfologic de abunden a materiei organice (de regul peste 10%) care exercit o ac iune coloid protectoare.P. 6.Kovda. NO-3. 2005). Ghe. J. întîlnit la criptopodzoluri i la subtipurile criptospodice ale altor tipuri de sol.A. L.Richards. Acest proces este eviden iat numai prin analize chimice (Ghe.5. iar orizontul “E” este “înecat în humus”. cu toate c partea inferioar a orizontului “A” (cu peste 20% materie organic slab mineralizat ) prezint reflexe cenu ii. MgSO4).A.1958).1954. în cadrul unor tipuri de sol ce apar in altor clase de soluri. W. Materialele cu propriet i andice sunt constituien ii complec i specifici.Blaga. Prin ac iunea andosoliz rii se formeaz andosol.Durand. 6. Na2CO3.i SO42-. forma i prin amestecul intim dintre materia organic cu allofane i geluri de hidroxizi de aluminiu i fier (Ghe. sau subtipuri andice.

1998. sau a subtipurilor salinizate. fiind primii prezen i în procesul de acumulare a s rurilor.1-1. care apar in unor tipuri de sol incluse în alte clase de soluri i care se grefeaz pe profilul solului la nivelul orizonturilor de suprafa .15. ca urmare a evapor rii apei în care aceste s ruri au fost dizolvate. procese chimice i fotochimice.i între 0. aportul de s ruri prin apa de iriga ie. emana iile vulcanice.0g% pentru s rurile anionului Cl.. aluviuni recente saline). în general mai mare de 200 mm anual.5g% pentru s rurile anionului SO42-. avînd un deficit de umiditate. transportul s rurilor de c tre apele curg toare. Gh.1. Teodorescu-Soare. Orizontul sa are o acumulare de s ruri solubile de peste 1. soluri incluse în clasa salsodisoluri. putîndu-se acumula în can it i mari în ape freatice i în soluri. Salinizarea orizonturilor de 84 . Prezen a apelor freatice mineralizate situate la adîncime critic sau subcritic . desc rc rile electrice.i SO42-care sunt elibera i în procesul de dezagregare. Acumularea s rurilor are loc dup transportul acestora. au o mare mobilitate.0g/% pentru s rurile anionului Cl. Ace ti ioni sunt complet îndep rta i din roc .i de peste 1. con inutul de s ruri al precipita iilor. Acumularea s rurilor are loc numai în cazul în care volumul de ap evaporat dep e te volumul precipita iilor. caracteristice solonceacurilor. 1939. Ionescu-Sise ti. sau evolu ia solului pe material parental salifer (marne sarma iene salifere). determin apari ia pe profil a orizonturilor de tip sa i sc. citat de E. transportul s rurilor prin vînt. activitatea microorganismelor.5g% pentru s rurile anionului SO42. caz în care evapotranspira ia poten ial este superioar evapotranspira iei reale. favorizat de climatul arid i / sau semiarid i de relieful plan i / sau depresionar.! prezen a într-o anumit zon a rocilor sedimentare (domuri de sare. arat c acumul rile masive de s ruri sunt caracteristice zonelor aride i semiaride. în timp ce orizontul sc eviden iaz un con inut de 0. Evapotranspira ia este considerat principala cauz de acumulare în sol a s rurilor. Ionii de Cl.

NaHCO3. Concentra iile ridicate ale ionilor de Na+. a cristalelor de sare. ECe este mai mic de 40ds/m. Valorile pH sunt de peste 8. iar indicele SAR are valori de peste 13. sau în unele cazuri chiar mai ridicate (N. Structura agregatelor este distrus .5. avînd ca efect diminuarea produc iei. unde este consumat de plant .TeodorescuSoare. iar i influen a apei sunt reduse la minim. În timp ce con inutul de s ruri solubile este sc zut. pe fondul unor valori pH mai mari de 8. S rurile u or solubile determin apari ia la suprafa a profilului a eflorescen elor. OH. cumulate cu o slab permeabilitate pentru ap . valorile ESP sunt mai mari de 15.4 i al prezen ei Na2CO3. proces prin care sodiul este adsorbit în complexul argilohumic al solurilor. determinînd formarea orizontului ac (Na/T% =5-15%).Brady.+OHH+ MICELA + Na+ + OHdefavorabil asupra însu irilor Datorit Ionul de Na+ din complex este deasemenea hidrolizat: Datorit dispersiei. Procesul de sodizare sau alcalizare Procesul de sodizare. sau se evapor . respectiv apa freatic mineralizat prezent la adîncime critic . Caracterul chimic i fizic al solurilor care eviden iaz pe profil prezen a unui orizont de tip ac sau na. sau alcalizare este cunoscut ca un proces tipic de formare a solone urilor.! la suprafa a profilului are loc prin intermediul curentului ascendant. Valorile mari ale pH-ului sunt datorate hidrolizei carbonatului de sodiu: 2Na+ +CO32+ H2O MICELA + Na+ + H2O 2Na+ + HCO3. sau a unei cruste de s ruri. pe fondul precipit rii i cristaliz rii s rurilor. 1998). Prin sodizare. ceea ce arat un nivel ridicat de Na+ în complexul adsorbtiv.C.i HCO3-. 6. determin cre terea i dezvoltarea anormal a plantelor de cultur .8. sau a orizontului na (Na/T% >15%). determin dereglarea procesului de cre tere i dezvoltare al plantelor. la nivelul complexului adsorbtiv are loc o înlocuire a ionilor dizolva i de Ca2+ i Mg2+. porii sunt acoperi i cu materiale fine. crescînd pîn la 10. citat de E. sodiul are influen conductivitatea hidraulic fizice. se ridic prin capilaritate c tre suprafa . 85 . 1995. cu ioni Na+.

6. împreun cu procesele men ionate anterior.10. 6.i pozi ia microrelief de co cove sau de gilgai.Procesele vertice determin apari ia la nivelul profilului de sol a unui orizont de tip y. în lipsa apei. determinând atenuarea coprogen a limitelor dintre orizonturi.( V. 1980). deoarece acest ortizont. Procesele vermice Procesele vermice sunt caracteristice solurilor din zona de step i silvostep . Procesele vertice Sunt caracteristice solurilor cu un con inut mai mare de 30% argil . 1998). eroziunii. predominant gonflant .! dispersiei humusului. cu numeroase microdenivel ri. hîrciogi). 1980). materialul de sol sufer contrac ii puternice i apar cr p turi largi care fragmenteaz masa solului. În perioadele umede. la nivel de subtip. ac ioneaz i procese prin care materialul de la suprafa a profilului de sol poate fi deplasat ca urmare a sediment rii.9. (E. În perioadele secetoase. Au. Ao. cu exces de ap . cît i solurilor din zone climatice. O alt parte este deplasat dintr-un orizont în altul.TeodorescuSoare. care se grefeaz pe un orizont de suprafa . rîme. pe suprafa a de 1 ha. perioadele umede alterneaz cu perioade secetoase. nu poate fi molic sau umbric ( t. unde în decursul anului. chiar dac are culoare închis (neagr ). popînd i. În solificare. Caracterele vermice se eviden iaz în denumirea solului. care poate fi de tip Am. elementele i determinînd formarea la suprafa a solului. solurile sodice sunt decolorate la suprafa . solifluc iunii i alunec rii. Sub influen a ac iunii diverselor organisme din sol ( insecte. Dumitru 2005). materialul de sol desprins i depus la baza cr p turilor î i m re te volumul. r sturnate sau întoarse i alunec unele peste altele.Puiu. Astfel.. cîrti e. s-au num rat circa 3000 de vizuini de popînd i i circa 40000 de galerii de oareci.Puiu. în cazul în care mai mult de 50 % din volumul orizontului supraiacent i peste 25 % din volumul orizontului subiacent sunt determinate de activitatea organismelor din sol ( t. o mare parte din masa solului este ingerat . a unui structurale sunt presate. Aceste procese se desf oar pe fondul unei activit i intense a faunei. oareci. Se noteaz cu Ay. pentru zona de step . schimbându. Aceste procese au 86 .

solul devine un corp inert i nu. men inînd solificarea în stadii incipiente. ci este înc rcat cu diferite substan e organice i minerale dizolvate.L c tu u.i poate îndeplini principala func ie.! deasemenea un rol determinant asupra evolu iei solurilor. coloidal sau molecular . în anumite procente.1/1. aceea de a între ine via a plantelor. Considera ii generale Înc din primele studii asupra solului. Apa din sol dizolv o serie de substan e formînd o solu ie diluat foarte complex . format din apa înc rcat cu substan e organice i minerale fie dizolvate. în care diferite s ruri se afl în stare ionic . Deci. ! & & & +$ 7. atît porii capilari cît i pe cei 87 . De aceea. La temperatura de 200 C. fie dispersate coloidal era considerat drept un factor variabil i mai pu in ca o parte component a solului. Solu ia solului este o component natural a solului i între ea i mediul înconjur tor se stabilesc numeroase leg turi directe (R. (R.L c tu u. apa lichid din sol nu este pur .1. faza lichid trebuie s fie considerat ca o component important a solului.0. în care s-au dizolvat înc din atmosfer diferite substan e. Dintre gazele dizolvate în ap . Faza lichid a solului. Principala surs de formare a solu iei solului este apa pluvial . cele mai importante sunt CO2. principala aten ie a cercet rilor s-a îndreptat asupra fazei solide a solului. Solu ia solului este o component important a solului. care a fost considerat c reprezint solul însu i. deoarece reprezint mediul din care plantele î i extrag substan ele nutritive. Solu ia solului ocup necapilari. 2000). 2000). sau dispersate coloidal i alc tuie te solu ia solului. Solu ia solului. F r ap . O2 i N2. raportul dintre acestea este urm torul: 57/2.

Apa din precipita ii. hidratare. are rolul de regulator al concentra iei. hidratare. disociere. i între in în sol numeroase procese de dizolvare. complexul adsorbtiv argilo-humic. cît i molecular . considera i ca surse de formare: apa din precipita ii. între inerea materiei minerale din sol (disociere. disociere.) se exprim prin procente din volum. Concentra ia solu iei solului depinde de natura substan elor solubile ale fazei solide: 88 reprezint solu ia solului. cu aceasta precum i la humificarea i mineralizarea materiei organice. adsorb ie. care. În solurile care con in materie organic mult (soluri de ser sau solarii etc. adsorb ie etc. de asemenea. acidul carbonic microorganismele. la declan area i desf urarea proceselor de transformare biologic a resturilor organice din sol. schimb ionic etc. de humificare i mineralizare. solu ia solului contribuie. se exprim în procente din greutate. materia organic în curs de descompunere. Elementele componente ale apei din sol. prin compozi ia i concentra ia ei. Astfel. Func iile solu iei solului sunt deosebit de importante: prin compozi ia sa chimic complex i din cauza reînnoirii continue a con inutului s u. precum i de la un anotimp la altul. hidroliz . îndepline te principalul rol de mediu nutritiv. împreun i coloidal . prin procesele de adsorb ie i schimb de ioni. se afl atît în stare de dispersie ionic . dizolvare etc. hidroliz . materialul mineral al solului i roca parental . Con inutul solului în ap . precum i a compozi iei chimice a solu iei solului. complexul coloidal. solu ia solului contribuie la i desf urarea procesului de alterare a declan area. î i schimb mult compozi ia din cauza diferitelor procese de alterare din sol: dizolvare. între solu ia solului i complexul adsorbtiv au loc permanente rela ii de schimb reciproc de ioni. ( L c tu u). în solurile care au con inut sc zut de materie organic . se exprim în procente de greutate sau în procente din volum. Con inutul de substan e organice i minerale din solu ia solului variaz de la un sol la altul. ajuns în sol. Ace tia provoac i al i acizi.).! Solu ia solului se formeaz sub ac iunea mai multor factori de mediu.

precum i de concentra ia s rurilor din sol. din cauza perioadelor calde. activitatea microorganismelor. se poate afirma c în solu ia solului. cum ar fi: fertilizarea chimic . de puterea dizolvant a fazei lichide (care depinde de pH-ul solu iei. se poate considera la sol. Etapa de acumulare a s rurilor în solu ia solului. Deci. de gradul de salinizare a solu iei solului. precum i de al i acizi). 89 i una sezonier a dinamicii concentra iei solu iei i interven ia factorului antropic. Din cauza oscila iilor diurne ale concentra iei CO2 din sol. 2000). solu ia solului este considerat un sistem deschis (R. concentra ia ionilor de Ca2+ este minim în timpul zilei i maxim pe timpul nop ii. Al turi de acestea. Din cauza proceselor permanente de intrare-ie ire a apei pluviale i a pierderilor prin absorb ia r d cinilor plantelor i prin eluviere. care este maxim noaptea i minim ziua. Asupra concentra iei ionice a solu iei solului. Concentra ia solu iei solului este influen at de umiditatea solului. prin diferite lucr ri tehnologice. de starea de umiditate a solului. a r d cinilor plantelor. evapotranspira ia determin concentrarea solu iei solului care poate atinge un grad de satura ie cu s ruri în jur de 400 mg/l. de con inutul de acid carbonic. de asemenea. începe prim vara i ine la sfîr itul sezonului estival. etc. de activitatea microorganismelor.L c tu u. aplicarea de amendamente pe soluri acide i hiposodice. influen eaz . Pe parcursul unui an de zile apar 2 etape: una de acumulare i una de diluare. Astfel. Etapa de diluare a solu iei solului apare în perioadele mai umede din toamn pîn i iarn .! de gradul lor de solubilitate. Exist o varia ie diurn solului. are loc dizolvarea carbona ilor i înlocuirea ionului de Ca2+ din complexul coloidal adsorbtiv al solului. precum i activitatea de absorb ie i schimb. de temperatur .

! Concentra ia solu iei solului în func ie de umiditate i gradul de salinizare a solului (Gh.5) 167 42 28 19 Moderat (1. scade de la nivelul umidit ii higroscopice.1. are loc i cre terea concentra iei solu iei solului. Cercet rile în domeniu eviden iaz o realitate i anume. citat de R.L c tu u. pîn la foarte puternic. Permanent. de temperatur .Sandu. natura substan elor solubile din faza lichid . cît i concentra ia în substan e minerale i organice ale solu iei solului. faza solid mineral i organic reprezint sursa principal de substan e minerale i organice care o compun. 1984.0) 333 83 56 38 Puternic (2. de intensitatea i natura proceselor fiziologice i biochimice din sol (determinate de microorganisme i r d cinile plantelor). concentra ia solu iei solului. Între cele 2 faze: solid i lichid nu se poate realiza i men ine un i de valoarea constantelor de solubilitate echilibru în care s fie aplicabile legile generale ale solu iilor i care s fie determinat de con inutul solului în ap ale diferitelor substan e din faza solid . din materia mineral în curs de alterare. puterea dizolvant a fazei lichide (aceasta depinde de cantitatea de ap din sol) i de con inutul acesteia în acid carbonic i în al i acizi). pîn la umiditatea echivalent capacit ii de cîmp pentru ap .0) 666 167 112 79 F. c atît compozi ia. Solu ia solului se alimenteaz din materia organic în curs de descompunere. 2000) Nivelul umidit ii Umiditatea solului % Higroscopic Capilar-suspendat Capilar-sprijinit Capacitate de cîmp pentru ap 3 12 18 26 Con inutul de s ruri solubile din sol (mg/100 g sol) Redus (<0. sunt în permanen variabile în timp. . Leg tura dintre solu ia solului i faza solid Pentru solu ia solului. Aceste dou însu iri ale solu iei solului sunt determinate de: cantitatea. 7. puternic (> 5. precum i din complexul adsorbtiv coloidal al solului. gradul de solubilitate.0) 1670 417 278 192 Se observ c . De asemenea. dar în acela i timp i o 90 i ac iune tampon (de amortizare) a varia iei concentra iei solu iei solului. se observ c odat cu cre terea nivelului de solubilizare de la slab salinizat.1. în sol exist în fiecare moment tendin a de realizare a unui echilibru de solubilitate între faza solid tendin i solu ia solului.

concentra ia solu iei solului este mai ridicat în compara ie cu solurile levigate i care nu au fost recent i permanent fertilizate chimic. cît i compozi ia solu iei solului sunt legate strîns de condi iile de levigare din sol. se poate spune. acizi. din areale aride. între faza solid i lichid .2. s ruri) i substan e organice. Trebuie men ionat faptul. c atît compozi ia cît i concentra ia solu iei solului nu pot fi doar rezultatul unui proces simplu de dizolvare a fazei solide în apa solului. Compozi ia chimic a solu iei solului chimice foarte active. De asemenea. cedeaz substan e minerale (ioni. în principal. c i mineral i organic . rezult compozi ia i concentra ia solului variaz cu tipul de sol. azotos. Aceste dou însu iri importante ale solu iei solului sunt rezultatul unui permanent i dinamic schimb de materie. Mg. 7. aflat în descompunere. sub aspectul compozi iei i concentra iei. unde concentra ia s rurilor solubile este mai redus . K. Na. care sunt aproximativ paralele cu varia ia intensit ii proceselor biochimice din sol. precum i în solurile fertilizate intens cu îngr minte. se constat c . precum i procesele biochimice i umiditatea solului sunt variabile de la un tip de sol la altul. dizolvate s ruri de Ca. Permanent. c atît concentra ia. de echilibrare i de tamponare. 1955). solu ia solului sufer modific ri importante în decursul anului. baze. Complexul coloidal. prin procesele de schimb i adsorb ie. reprezint un rezultat al concentra iei i compozi iei solu iei solului.1. c tre Dup Michin. Deci. pe baza acestui paralelism. concentra ia solu iei solului în diferite substan e organice i minerale este cu atît mai mare cu cît activitatea biologic desf urat de microorganisme este mai intens (Chiri . faza solid solu ia solului. Se constat un paralelism între concentra ia solu iei solului în elemente minerale i gradul de satura ie cu baze al complexului coloidal adsorbtiv al solului. s ruri ale acizilor minerali (azotic. NH4. în soluri bogate în s ruri solubile i humus.! De i permanent exist aceste 2 tendin e. biochimice i fizicoÎntrucît constitu ia fazei solide a solului. precum i a unui complex de procese fizice. Concentra ia este cu atît mai mare cu cît gradul de satura ie în baze este mai ridicat. sulfuric. Astfel. 91 . 1983 în solu ia solului se g sesc.

zaharuri. iar amoniul apare la urm .097-97 9. K+.8-2400 7. Cînd solul are umiditatea la nivelul capacit ii pentru ap în cîmp. apar în cantit i mici (urme de ordinul sutimilor de %). s rurile de tipul clorurilor i sulfa ilor.. carbonic).8-390 9. În soluri din zone aride i în unele hidrisoluri.1-8165 Soluri acide mg/l 136 45 27 23 75 0. NO-3 fa de starea de umiditate mai sc zut .0-1520 16. cantit i variate de acizi humici.68 48 48 me/l 6. fiind mereu absorbit i nitrificat. diferi i compu i ai fierului. Fe3+. În soluri din step i silvostep . se constat c cantitatea de P2O5 este foarte mic fa de rezerva solului în fosfor. hidroxid de Al3+. Ca2+. solu ia solului con ine în dispersie coloidal . Con inutul solu iei solului în diferite specii de ioni depinde mult de starea de umiditate a solului.8 3. con ine o solu ie mai diluat în ioni de Na+. fiind influen at de intensitatea proceselor biochimice. acid oxalic etc. silice coloidal . pe cînd s rurile de tipul sulfa ilor i clorurilor. predomin nitratul i bicarbonatul de calciu. 1990 Elementul Ca Mg K Na N (NO-3) P(H2PO-4) S(SO2-4) Cl Valori extreme mg/l 20. 1961. acid acetic. manganului: CO2.91 2304 710 me/l 28 14 1.9-3410 0.007 1.6-14400 7.8 0. Aceste cantit i mici nu sunt suficiente pentru nutri ia 92 .7 1. 1990).0 1. aminoacizi. cita i de Lixandru i colab. amide. aluminiului.0 12. Mg2+. fosforic.1 Soluri calcaroase mg/l 560 168 39 667 806 2. domin substan ele minerale (Tîrziu. 1997). NH4.! clorhidric. con inutul în coloizi humici al solu iei solului poate fi foarte ridicat. În solurile levigate de s ruri solubile. propor ia de substan e minerale din solu ia solului este aproximativ egal cu cea a substan elor organice. În salsodisoluri.0 29 13 0. Concentra ia ionilor de fosfor variaz independent de con inutul de umiditate din sol (Lixandru i colab. domin (în % mari).2-3450 9. Concentra ia ionilor din solu ia solului saturat cu ap (mg/l i me/l) – dup Fried i Shapiro. Magneziul se afl în cantitate de 1/16 – 1/20 fa de cantitatea de calciu.). precum i în cele nefertilizate chimic.03 48 20 În solu ia solului.1 0. Fe2+. diferi i acizi organici (humici. Cel mai abundent cation este Ca2+. În solurile acide.. Cl-. În solurile hiposodice. mai ales fulvici.

L c tu u. i fosforul re inut de coloizii Rezerva solului este alc tuit din fosfa i insolubili i greu solubili. formînd complec i. Al(OH)2. 1955. Con inutul de P2O5 se reînnoie te continuu i repede din rezerva solului i din îngr mintele chimice aplicate la sol. elementele chimice din solu ia solului apar atît sub form ionic (anioni. Dup Tîrziu. con inutul de potasiu din solu ia solului este mai mic de 7. cantitatea de P2O5 din solu ia solului variaz între valorile de 0. Dup Chiri .! plantelor i realizarea de recolte mari. întrucît aceasta î i reînnoie te în mod continuu con inutul de potasiu. Potasiul se afl în solu ia solului în cantit i ceva mai ridicate. HCO3 în care Si4+. 1955.1 i 2 – 3 mg/l (la un hectar de sol agricol aproximativ 3000 tone.5 kg P2O5). prin cantitatea ridicat a rezervelor de acid fosforic din sol.i H+ se numesc liganzi (termen utilizat normal în cazul anionilor sau moleculelor neutre legate coordinativ de cationi metalici complec i. Ionii asocia i: OH. cationi) cît i sub form de complec i (ace tia în anumite condi ii pot predomina fa de ionii simpli).5 mg/l. 1997. Este cazul complexului format de cationul metalic 93 Al3+ cu acidul citric pu in în func ie de de . 1997 concentra ia solului în fosfor este diluat pîn la nivelul de 0. care atrage al i atomi sau molecule. amintim formele apoase: Si (OH)4.2 – 3 g/l. cantitatea de potasiu din solu ia solului este de 1 – 5 g K2O. C. Solu ia solului poate s între in bine vegeta ia. variaz umiditatea solului. Dup Tîrziu. totu i concentra ia acestui macroelement nutritiv r mîne de regul . Exemplu de chela i ce con in 2 sau mai multe grup ri func ionale ale unui singur ligand. fa cantitatea neînsemnat care trece în solu ie. Al3+ i CO-3 ac ioneaz ca un grup central. Dup C. explic reînnoirea relativ u oar a acidului fosforic în solu ia solului. formînd chela i). la o umiditate de 15 % în solu ia solului se afl cam 1. Dup R. Dintre complec i.Chiri .Chiri . Doar în solurile u oare acest con inut se poate dubla sau chiar tripla (la un hectar de sol agricol care nu a fost recent fertilizat chimic cu îngr minte potasice. 1955. în solurile lutoase. concentra ia K2O este de pîn la 7 g/l. foarte mic . destul de pu in fa de rezervele solului). precum i din fosfor din materia organic nehumificat electropozitivi. legate coordinativ cu un cation metalic. Concentra ia solu iei solului în potasiu. 2000.

CUB(OH)4-. Fe2+. ZnSO04. PbHCO-3. FeSO40 Fe(OH)03. atît pe rînd. cît i de la stînga la dreapta. Orgx Org. de tipul complec ilor acidului fulvic. org. MnCO03. Org Ni2+. MgSO04. 2000). întregul complex se nume te complex de solvatare. În solu ia unui sol pot ap rea între 100 – 200 complec i solubili. care con in majoritatea. Dup Sposito. HMoO-4 Cd2+. Fe(OH)03. ZnB(OH)04 HMoO-4. NiHCO-3. Liganzii pot veni în contact direct. org NiCO03. NiHCO-3. MnSO04. MgCO30 Al(OH)-. PbSO04. citat de L c tu u. Org. AlOH2+ Si(OH)04 K Ca2+. KSO-4 Ca2+. MnB(OH)-4 FeCO03. Na+). Org Fe2+. prezent m principalele specii ionice. 94 . Ordonarea lor (a ionilor simpli i complec i). CdHCO-3 PbCO03. Atunci cînd liganzii sunt în contact cu grupul central. PbOH- X org – complec i organici. care atrag dipolii de ap . Org CrOH2CrO2-4 Mn. precum i liganzi organici. AlF2-. pot fi realiza i de c tre cationi i ioni liberi (OH-. CaSO04. MgSO04. NaSO-4 Mg2+. ine cont de sc derea concentra iei acestora. MnSO04. org. Org Si(OH)04 K+. CdCl-. cationi metalici (complec i de tip chelat). MoO2-4 Cd2+. CU[B(OH)4]04 ZnHCO-3. Zn2+. sau prin intermediul unor molecule de ap cu grupul central. FeHCO-3. NiB(OH)4 CUCO03.i un grup COOH. Org Org. Principalele specii chimice (ioni simpli i complec i din solu ia solului) Cationul Na+ Mg2+ Al3+ Si4+ K+ Ca2+ Cr3+ Cr6+ Mn2+ Fe2+ Fe3+ Ni2+ Cu2+ Zn2+ Mo5+ Cd2+ Pb2+ Soluri acide Na+ Mg2+. Pb(CO)2-. PbHCO3 Soluri alcaline Na+. org. CdClPb2+. NaHCO03. Ni2+. CdSO04. MgSO04. CaSO04. ZnSO04. NiSO4. FeH2PO-4 FeOH2+. Org H2MoO04. acidului huminic etc. prin intermediul moleculelor de ap . ZnCO03.! [Al(COO)2COOH(CH2)2COOH] unde Al3+ leag coordinativ dou grupe COO. CaHCO3 Cr(OH)-4 CrO42Mn2+. din soluri alcaline i acide. Cu2+ Zn2+. CdSO04. Astfel de complec i de solvatare.

Considera ii generale Reac ia solului este o însu ire chimic important OH. Chiar i apa este disociat în propor ie mic în ioni de H+ i OH-. Procesele de dizolvare i disociere care au loc permanent în sol. i este determinat de raportul dintre concentra ia ionilor de H+ (sub form de hidroniu H3O+) i ionii de Însu irea solului de a disocia ioni de hidrogen (H+). precum i procesele vitale din celula vegetal a plantelor. particip la reac ie i coloizii solului (datorit caracterului lor acid sau bazic). sau hidroxil (OH-). rezultînd acizi i baze. Anumite s ruri disociaz hidrolitic. precum i în mineralizarea materiei organice. la contactul cu apa.! 7. iar ionii respectivi se combin cu ionii apei.2.2. 95 .din solu ia solului. pot fi electroli i puternici (cînd se disociaz complet în ionii respectivi) sau electroli i slabi (cînd se disociaz foarte slab sau deloc). sunt condi ionate puternic de cantitatea de ioni H+ din solu ia solului. Aceast însu ire important pentru chimismul solului este hot rîtoare pentru geneza i evolu ia solului.1. determin anumite raporturi între cantit ile ionilor H+ i OH-. Via a microorganismelor solului. Reac ia solului are un important rol în dinamismul proceselor de alterare a p r ii minerale a solului. În parte. Al turi de ioni de H+ i OH. Aceste substan e rezultate. este numit reac ia solului. Reac ia solului 7.din solu ia solului. în mobilitatea elementelor chimice din sol i în dinamica absorb iei elementelor nutritive de c tre plant . substan ele dizolvate în solu ia solului sunt disociate electrolitic în ionii componen i respectivi.

sunt determinan i ai acidit ii actuale sau disociate (active). hidroxizi de aluminiu i fier. care sunt minte func ionale i care în anumite condi ii pot trece i ei în solu ia solului. are loc procesul de 96 i se regrupeaz în minerale argiloase. disocia i în solu ia solului. silice coloidal .000000 1 mm) i prezint cea mai mare mobilitate în solu ia solului. De asemenea. iar cînd predomin ioni de OH. în diferite concentra ii a ionilor de H+ i OH-. ionii de H+ ocup o pozi ie excep ional . reac ia solului este alcalin . determin îmbog irea acesteia. Avînd un volum foarte mic. provin din disocierea electrolitic a unor compu i chimici. Astfel. Aceasta este egal cu suma acidit ilor active i poten iale. iar restul de mineral. fixîndu-se puternic în complexul coloidal adsorbtiv al solului. silica ii primari se desfac (în procesul alter rii) în componentele respective: baze. Atunci cînd în solu ia solului predomin ionii de H+. con ine în stare disociat un num r de ioni de H+ egal cu cel al ionilor de OH-. pe cînd ionii de H+ re inu i în complex i îngr poten iale a solului. cît i pentru fiziologia plantelor.10 – 0. ionii de H+ p trund foarte u or i se fixeaz rapid în re eaua cristalin a silica ilor.12 Å unde 1 Å = 0. ionii de H+ au o importan major atît pentru sol. sl besc leg tura oxigenului cu cationii i u ureaz astfel îndep rtarea cationilor din re eaua cristalin a coloizilor minerali argilo i. ionii de H+ determin distrugerea re elei cristaline i ca urmare. Astfel. acizi fulvici) sau organo-minerali.. o energie cinetic foarte mare i o puternic ac iune polarizant asupra anionilor. a secre iilor r d cinilor. a microorganismelor. schimbînd u or diferi i cationi de la suprafa a coloizilor. În acest mod.prezen i în solu ia solului. a humusului acid. Ionii de H+ i OH. Ionii de H+ sunt cei mai mici ioni din sol (Ø = 0. în diferite procese de schimb. fie organici (acizi huminici. Ionii de H+. a CO2. caz în care se consider c are o reac ie neutr . Aciditatea care este determinat de to i ionii de H+ se nume te aciditate total sau adsorbit (de neutralizare). se afîneaz silica ii secundari. În cercet rile de agrochimie i pedologie.! Prezen a în solu ia solului a bicarbona ilor i carbona ilor. sunt determinan i ai acidit ii . de tipul silica ilor primari. fie minerali (acizi sau s ruri). Obi nuit se vorbe te de aciditatea solului. Apa pur (f r CO2). se consider c reac ia solului este acid .

reac ia este acid . Cînd ionii OHsunt într-un mai mare fa de ionii H+. în loc s se spun c apa pur .000. unde: a – concentra ia ionilor de H+. cu semn schimbat al concentra iei hidrogenului. acesta a denumit activitatea ionilor H+ din solu ii acide foarte diluate. Se poate spune în loc de 1/10. 7. f r CO2 are în stare disociat un num r egal de ioni H+ i ioni OH. Atunci cînd ionii de H+ se g sesc în echilibru cu ionii de OH-.2..000. sau c are o concentra ie C H+ = 10-7 se folose te no iunea de pH. În chimie i agrochimie se utilizeaz frecvent termenul de concentra ia ionilor de H+. astfel c ecua ia aceasta se poate scrie: 97 . 1955). Con ine la un litru. acela i num r de ioni de H+ i OH.2. spunîndu-se c are un pH = 7 (Chiri . La temperatura de 250 C (o temperatur de lucru utilizat frecvent în laboratoare). reac ia solului este neutr . prin aceast no iune. Deci pH sau indicele ionilor de hidrogen este logaritmul zecimal cu semn schimbat al activit ii ionilor H+ dintr-o solu ie: pH log 1/AH+ = -log AH+ (unde AH+ concentra ia ionilor de H+).. Apa pur . log C H+ = log 10-7. pH-ul este logaritmul zecimal. reac ia este alcalin .în solu ia solului determin o reac ie alcalin . adic acela i num r de ioni-gram de H+ i OH-. conjugat cu ac iunea acizilor fulvici.log aH+. ioni-gram/litru adic 1 litru de ap con ine 10-7 ioni gram H+.000. adic pH = . precum i tot aceea i concentra ie a ionilor de OH-. într-un anumit volum. concentra ia activ a ionilor H+ (cantitate/litru) este de 1– 10-7 (sau 1/10. sau o oarecare solu ie neutr con ine la litru 10-7 ioni-gram H+ . Pentru aceast stare de fapt.i de aceea are o reac ie neutr . iar dominan a OH.! podzolire. se spune c reac ia acelei solu ii este neutr .000 litri. se afl acela i num r de ioni H+ i ioni OH. Cînd ionii H+ sunt într-un num r mai mare decît ionii OH-.000 ioni – gram/litru i invers: 1 iongram la 10. No iunea pH sau pouvoir hydrogène (pondus hydrogeni) a fost introdus de Sörensen în 1909. precum i asupra argilei. No iunea de pH Atunci cînd într-o solu ie. determinat de ac iunea destructiv a ionilor de H+ asupra silica ilor primari.000). Dominan a ionilor de H+ în solu ia solului determin o reac ie acid .

pH – pOH = 14 unde: p = . Altfel spus.log (H+) – log (OH-) = 14 sau.= .log CH+ .. pentru ap la temperatura de 250 C. K – constanta de disocia ie a apei pentru o anumit temperatur sau mai este denumit drept produs ionic. . apare rela ia: H2O <=>H+ + OH( H + ) ∗ (OH − ) = K sau K H2O = (H+) * (OH-) H 2O Doar o parte mic din moleculele de ap se disociaz de ap (Tîrziu. Apa neutr are concentra ia ionilor H+ = ioni OH-. 1997). între care conform legii ac iunii maselor. Acest produs ionic. produsul dintre concentra ia ionilor H+ i OH.este constant la aceea i temperatur . distilat .log i ca atare.log 10-14 sau. Pentru un mol-gram rela ia este: (H+) ⋅ (OH-) = K = 10-14 Deci. rezult din ecua iile: Kw = CH+ * COH. produsul ionic al apei (K) în cazul disocierii acesteia.= 10-14 la temperatur constant de 250 C sau . disociaz în ioni H+ i OH. este de 10-14.log COH. de unde rezult : (H+) (OH-) = 10-7 ioni gram/l solu ie i pentru cologaritmul concentra iei ionilor se noteaz cu pH (denumit i exponentul hidrogenului sau poten ialul de hidrogen). se poate spune c concentra ia în molecule de ap nedisociat este egal cu cantitatea total 98 .! pH = log 1 = − log( H + ) AH Apa pur .

5. reac ia va fi acid (adic pH este mai mic de 7).9-7.0 > 10. Dac concentra ia va fi mai mic de 10-7 atunci reac ia este alcalin (adic pH este mai mare de 7).4 8. COH+ = 10-6 adic pH = 8 i pOH = 6 Pentru pH.5) Reac ia Extrem de acid Foarte puternic acid Puternic acid Moderat acid Slab acid Limite pH < 3. sursa principal de formare a solu iei solului. trebuie ameliorate cu ajutorul amendamentelor calcaroase pe soluri acide i cu ghips i fosfogips pe soluri alcaline.8 6.0). COH. Limite de apreciere a reac iei solului (dup ICPA Bucure ti.9-6. în jur de 5.6.03 %) i de 5.2 7.02 i de aceea este nevoie s se fac mereu corec ii ale valorii pH. La temperaturi între 0 – 600 C.5-9. sau raportul dintre ionii de H+ i OH-) i anume aceea de putere sau exponent la care trebuie ridicat cifra 10 pentru a ob ine concentra ia activ a ionilor de H+. Apa din ploi. deoarece calculînd una dintre ele.5-10.6-4. Adic : dac C H+ = 10-7. nu este pur pentru c are dizolvat o anumit cantitate de CO2 i de aceea are un pH acid.5-5. respectiv 10-13. pH i pOH. 99 .! Rezult c nu este necesar s determin m ambele valori.8.5 i 9. adic pH = 7 i pOH = 7 dac CH+ = 10-6.7.= 10-7. precum i cele cu reac ie alcalin (cu pH-ul peste 8).70 (la o concentra ie de CO2 de 0. pH-ul poate lua valori cuprinse între 0 – 14.4-5.= 10-8 adic pH = 6 i pOH = 8 dac CH+ = 10-8.5 3.9-8.94.0 În cazul solurilor din România. 1987). este 10-14. valoarea maxim a pHului pentru produsul ionic al apei. în valori pH în extract apos (sol: solu ie = ½.5-6.0 9.4. rezult automat valoarea celorlalte constante ionice pentru aceea i temperatur constant . exist i o alt denumire (pe lîng cea de concentra ia ionilor de hidrogen.8 Reac ia Neutr Slab alcalin Moderat alcalin Puternic alcalin Foarte puternic alcalin Extrem de alcalin Limite pH 6.4. La temperatur constant de 250 C.1-9.1-5. COH. Solurile cu reac ie acid (cu pH-ul sub 6.5. Dac concentra ia ionilor de H+ este mai mare de 10-7.3 4.22 (la o concentra ie de CO2 de 0.4 9. func ie de temperatur . valorile pH sunt cuprinse între 3.0 5.3 %.3-7.

diferite cerin e fa de pH.0 5.0 6.6-4. bacteriile prefer o reac ie în jur de neutru i slab acid (pH – 6.0-8.9-5.5-8.0-7.20 8.5-7.0 4.5-7.7 3.0-8.4 7.0 6.5-7. legume. Valori ale pH-ului solu iilor unor s ruri.5 6. men ion m c i microorganismele din sol au de asemenea.0 5.5 4-6 5.0-6.8 5.5 5.0 6.1 6.0 5.5-6.5 5.48 11. întîlnite în soluri (dup Sandu.3-6.0 5.5 5.0-6.5-6.0-6..50-9.8).0 7. citat de L c tu u.00 6.50 7.5-7.0-7. MgCl2 NH4Cl H2CO3 Kal(SO4)2.0 6.7 2.5-7.0 5.5 Limite PH 2) Legume a) Mijlociu tolerante la aciditate Tomate Hrean Castrave i Pepene verde Morcov Spanac b) Tolerante la alcalinitate Salat Varz Conopid Praz Sfecl ro ie 3) Vi -de-vie 4) Pomi i arbu ti fructiferi a) Toleran i la aciditate Agri Zmeur b) Mijlociu tolerante la aciditate Citrice M r (soiuri nordice) Planta Limite pH 5.0-7. NaCl.7-7.0-7.0-6. 1999) Planta 1) Plante de cîmp i furajere a) Tolerante la aciditate Ov z Cartof Lupin galben Festuca ovina Festuca pratensis Secara Festuca rubra b) Mijlociu tolerante la aciditate Hri ca Grîu Tutun Porumb Timoftic In fuior Cînep Golom Fasole c) Tolerante la alcalinitate Floarea soarelui Mu tar 6.0-7.0 5.0 6.13-8.0 6.0 5.0 4.0 5.5-6.0 100 .0 Intervale optime de pH pentru culturi de cîmp.5 5-7 5.3 4.5-6.0-6.5-6. De exemplu.40 8.0-4.0 5.5-7.0-8. AlCl3 pH 12-13 10.! Pe lîng plantele de cultur care au cerin e deosebite fa de reac ia solului. 1984.5 6. MgSO4.5-7.0-7. pe cînd ciupercile prefer o reac ie acid (pH 4-5).0 7.0 5.0 5.8 4.5-7. 2000) Natura s rurilor Na2CO3 CaCO3 f r accesul CO2 CaCO3 cu accesul CO2 MgCO3 Ca(HCO3)2 NaHCO3 CaSO4 H2O Na2SO4.47 6.7-7.0-7. pomi i vie (Davidescu i colab.5 6.0-6.5-7.0-7.

regim aerohidric deficitar.5).0 7.0-8.8-7.0 6.0-7.0 7.5-8.0-7. ! & )* $ #+ )* # Propriet ile fizice ale solului au influen major asupra modului în care solul func ioneaz în cadrul unui ecosistem.0 6. care arde r d cinile plantelor i duce la blocarea unor microelemente (Bo. structura i celelalte propriet i fizice sunt criterii în clasificarea diferitelor tipuri de sol.0 7. Solurile prea acide i prea alcaline au însu iri fizice nefavorabile: structur degradat .0-7.0 7.! Firu In ulei Lucern Orz Sfecl zah r Sfecl furajer Rapi 6.5-8. în care este prezent soda Na2CO3.0 7. Elementele Ca i Mg sunt mai u or asimilate în cazul reac iei neutru – slab alcaline (pH-ul 7– 8.0-7.0-8.5 7. Mo). 101 .0-8. Culoarea solului.5 7.0 6. Azotul este u or asimilat în condi ii de reac ie slab acid (pH-ul 6.5 7.0-8.0 Cire Piersic P r Coac z Prun Cais Vi in c) Tolerante la alcalinitate M r soiuri sudice Smochin Gutui Migdal 5. Prezint însu iri chimice i biologice nefavorabile mai ales solurile alcaline.0-7.0 – 6.0-7.0 7.5 6. cît i regimul apei i a solu iei solului sunt intens legate de propriet ile fizice ale acestuia.0-7. porozitate mic .0-8. Cu. textura.5 6. Zn.0 Asimilarea nutrien ilor de c tre plante i microorganisme este influen at de reac ia solului. Cre terea i dezvoltarea plantelor.0 6. Oligoelementele sunt asimilate mai u or în mediu acid i mai greu i mediu alcalin.8).8-7.0 6.

precum i humusul. structura i textura solului ajut la determinarea capacit ii de aprovizionare cu nutrien i a fazei solide a solului i a capacit ii solului de a re ine i conduce apa i aerul necesare activit ii radiculare a plantelor. definind natura sistemului de pori i canale în sol. Textura solului face referire la m rimea excluzînd substan ele în stare molecular propor ia particulelor. constituit din faz substan e gazoase. silicatat . Împreun . determinînd formarea unor grup ri sau agregate de sol. denumite frac iuni granulometrice. i ionic . define te particula elementar . Faza solid a solului ocup aproximativ 45. respective a frac iunilor granulometrice ce alc tuiesc solul. solid . coloidal i i de cuar i de mineralele cristalizate din clasa silica ilor. Materia organic ac ioneaz ca un liant între particulele individuale de sol.60% din volumul acestuia i este constituit din substan e în stare de dispersie molecular grosier . lichid i i gazele ocup spa iile poroase dintre Propriet ile fizice fac referire direct asupra naturii fazei solide a solului.! Textura solului define te m rimea particulelor de sol în timp ce structura acestuia face referiri la modul în care aceste frac iuni sunt dispuse împreun . Canarache (1990). Stabilirea compozi iei granulometrice face referire la determinarea unor grupe de particule. cît i asupra eroziunii. în care faza lichid particulele solide. De asemenea. Solul este un sistem complex. care nu poate fi divizat 102 . propriet ile fizice ale solului dau indica ii asupra modului de prelucrare mecanic a acestuia. A. Componenta principal este reprezentat i ionic . cu impact asupra regimului de ap i aer în sol. ca fiind particula mineral solid .

La stabilirea grupelor de particule granulometrice sunt utilizate diferite sisteme de clasificare.5776000 5776000 .46000 46000 .S.). care particip în definirea unei probe de sol. Textura solului este dat de con inutul procentual cu care frac iunile granulometrice cu diametrul mai mic de 2 mm ( argil . St. respectiv grupe sau frac iuni granulometrice. cu atît suprafa a i num rul particulelor este mai mare.2 0.002 > 0.002mm) i argila fizic (diametrul mai mic de 0. 1972) Categoria de particule Nisip grosier Nisip fin Praf Argil ∅ mm 2. lut sau praf i nisip ).0.I. Cu cît gradul de m run ire este mai avansat.23 24 .90260853 Suprafa a total a particulelor 1 g/cm3 11 .! prin tratamente fizice sau chimice simple. Num rul i suprafa a particulelor în func ie de gradul de m run ire (Gr. Sistemul roman de clasificare (sistemul Atterberg). în alte particule mai mici.1. dup clasificarea elaborat de Societatea Interna ional de tiin a Solului ( S. Sisteme de frac iuni granulometrice Particulele cu dimensiuni cuprinse între anumite limite au propriet i specifice. A.0 . particule/g 90 . Obrejanu.002 Nr. 01mm).2 . 103 . Puiu. formînd o categorie de particule.720 720 .02 0. praf i argil .454 454 .S.02 . este adoptat cu unele complet ri.91 91 . exist corela ii foarte distinct semnificative: argila coloidal (diametrul mai mic de 0. Canarache (1990).8000000 În definirea texturii solului sunt folosite numai frac iunile granulometrice de nisip.0.0. indic c între frac iunile granulometrice. 8.

002 mm > 0... Caracterizarea solurilor dup textur i aer.... argiloase.05 . 0.25 mm . 0..0.50 1.002 mm Diametrul maxim de 2..0..20 mm > 200 mm Sistemul Kacinski de clasificare a fra iunilor granulometrice – Argil – Praf: fin – Praf mediu – Praf mare – Nisip fin – Nisip mediu – Nisip grosier – Pietri – Pietre 0.. 0..00 0.. Datorit acestui aspect.. 0.001 mm . ... 0...1.0 mm .0 mm al particulelor elementare al p r ii fine a solului.... capacitatea materialului de re inere a apei este sc zut .0mm 20mm 200mm 0....2 mm ...1.005 0.. deoarece la aceast dimensiune.05 mm ....0 mm . luto-argiloase etc..001 mm .2mm 2..... pe fondul unei unei permeabilit i marite pentru ap 8.002 mm ... lutoase.. 1.02 mm ... > 3.! Sistemul Atterberg de clasificare a fra iunilor granulometrice – Argil – Praf – Nisip fin – Nisip grosier – Pietri – Pietre – Bolovani 0.002mm 0.0.50 mm . 1.. solurile nisipoase prezint permeabilitate mare pentru ap 104 i aer.005 mm .. 0. 0.01 mm .05 mm . 0.. nisipo-lutoase..05 0. nu au structur ...01 0..0 mm Sistemul american de clasificare a fra iunilor granulometrice – Nisip – Praf – Argil 2...25 0.. Solurile nisipoase sunt constituite aproape în întregime din nisip i prezint un con inut maxim de 12% praf i 10% argil .2..0 3 0.. este considerat ca limit de separa ie între p mîntul fin i scheletul solului.. În func ie de con inutul în frac iuni granulometrice. solurile sunt numite nisipoase.002 mm .

Prezint o permeabilitate moderat pentru ap i au capacitate de absorb ie. Solurile luto-argiloase con in circa 42. asem n toare solurilor lutoase. Solurile luto-nisipoase au un con inut de nisip între 60. Propriet ile fizice.! coeziune i plasticitate. sunt spulberate de vînt i prezint fertilitate redus . T –lut argilos) 105 . 2. sunt s race în humus i elemente nutritive. 4. 15. Solurile lutoase. argil . re inînd astfel substan ele nutritive. În cazul unui con inut bun de humus. U – nisip lutos) M – texturi mijlocii (S – lut nisipos.5% 5. mecanice i biologice sunt bune. praf i nisip particip în alc tuirea probei de sol în cantit i aproximativ egale. L –lut) F – texturi fine (A – argil . avînd propriet i fizico-mecanice bune.85% i de maxim 20 % argil . Diagrama triunghiular a texturii (dup F.32. se înc lzesc repede i puternic. 3.32% praf i maxim 65% nisip. fizico-chimice. Filipov. respectiv 1030% argil . ele prezint o fertilitate ridicat .5% argil praf. i circa 15.2003) G – texturi grosiere (N – nisip. Cele trei frac iuni granulomerice. Solurile nisipo-lutoase sunt constituite din 75 . Pe aceste soluri se dezvolt în condi ii bune o vegeta ie forestier .85 % nisip.

determin prezen a în sol. A. plastiticitate i aderen puternic . alipite sub ac iunea unui agent de agregare sau rezultat din fragmentarea solului. capacitate de schimb cationic ridicat . etc. În cazul solurilor de pe teritoriul României. la nivelul diferitelor orizonturi. Structura solului V. cultivarea în asolament a plantelor perene. reclamînd un consum mare de energie motiv pentru care au fost denumite soluri grele. care constituie structura.R.2. în majoritatea cazurilor. agregatele structurale au rezultat prin fragmentarea masei de sol i nu prin agregarea particulelor elementare. se lucreaz greu. 8. lucr ri agrotehnice efectuate la timpul optim. pe baza celor amintite anterior.1. 6. Principalele tipuri de structur Diversitatea formei i m rimii agregatelor. cît i caracterele diferite ale suprafe elor i muchiilor elementelor structurale. Con in un minim de 55% argil soluri prezint o permeabilitate redus pentru ap i un maxim de 40% praf i 45% nisip. În perioadele cu exces de ap î i m resc volumul iar în stare uscat au o contrac ie puternic . a mai multor tipuri morfologice de structur . Au o fertilitate ridicat iar pentru îmbun t irea propriet ilor fizice. C Chiri prin asocierea i agregarea (1955) arat c . Canarache (1991).2. hidrofizice. re in puternic apa. acela de “element structural”. întîlnim 106 .Wiliams (1950) consider c structura solului este tr s tura de baz de care depinde fertilitatea acestuia. pe care îl define te ca fiind: o unitate complex format în procesul de pedogenez i care este constituit din mai multe particule primare i / sau microagregate de sol. au o capacitate de absorb ie mare. Agregatele structurale ale solului rezult particulelor elementare de sol. Solurile argiloase.! În clasele texturale N i U sunt incluse 3 subclase texturale care sunt definite în func ie de valoarea raportului dintre nisip fin i nisip grosier. aceste i aer. folose te un termen cu arie mai larg . Particulele elementare ale solului sunt organizate la nivel superior în forma ii complexe. pentru cazul solurilor structurate. Frac iunea granulometric de argil fiind dominant . mecanice i de aera ie sunt necesare m suri ameliorative: aplicarea de substan e fertilizante organice. 8.

avînd fe e de separa ie plane. rotunjite în partea superioar . solurilor de p dure i paji tilor.5 cm. În cadrul structurii gr un oase. prismatic columnar . iar prin ap sare se desfac în agregate mai mici. orizonturilor cu humus al solurilor cultivate.10 mm. Structura lenticular . rendzin este caracteristic i ro cat-brun etc. cu diametrul cuprins între 0. cu o dezvoltare egal pe cele 3 direc ii spa iale i un diametru cuprins între 0.3 mm (fe e curbe i rotunjite). cu diametrul între 0. forma agregatelor este sferic . Structura prismatic . sunt poroase în interior. Acest tip de structur orizonturilor de bioacumulare de tip A (cernoziom. Bt sau în cazul orizonturilor de tranzi ie de tip AB sau EB. prezint Structura columnar fragmente în form de prism . cu dimensiuni cuprinse între 1. m rginite predominant de muchii. Agregatele sunt alungite. Este caracteristic orizonturilor de tip Bv. cu fe e neregulate.3 mm i cu suprafe e curbate. Este întîlnit în cadrul solurilor luvice (luvosoluri).). este caracteristic orizonturilor de tip Bv. Agregatele structurale prezint în interior o porozitate mai redus . poliedric . marne istuoase etc. avînd dimensiuni între 3 .5.2 cm. Acest tip de structur . 107 . Este caracteristic solurilor formate i evoluate pe marne.2 . la nivelul orizontului E. Structura poliedric subangular (alunar ). Este caracteristic orizonturilor de tip Btna. Este caracteristic . prezint agregate rotunjite. lamelar i lenticular . avînd conturul ondulat.5 mm. cu diametre cuprinse între 5. Se întîlne te în orizonturile de tip Bv (cu un con inut moderat de argil ) i în orizonturile de tranzi ie de tip AB i EB.5 . fiind mai îndesate i mai compacte. prezint agregate prismatice. Structura poliedric (nuciform ). Structura gr un oas . întîlnite la solul de tip solone .! urm toarele tipuri de structur : glomerular . Agregatele au aspect lenticular. cu dimensiuni între 3. gr un oas (granular ). marne argiloase. Agregatele sunt aproape rotunde.5 mm. Structura lamelar ( istuoas ). Structura glomerular prezint agregate de form sferic .

dac 1 m3 de particule solide cînt re te 2. Structura monogranular . masa întregului orizont sau a unei p r i din orizont este nefragmentabil în elemente structurale. Particulele elementare ale orizontului pedogenetic sau a unei p r i dintr-un orizont nu sunt grupate în elemente structurale. 8. Densitatea solului (D) Densitatea solului este cunoscut i sub denumirea de greutate specific (GD). Densitatea aparent (Da) Este cunoscut i sub denumirea de greutate volumetric (Gv) i reprezint i greutatea unit ii de volum total al solului uscat la 1050 C. densitatea particulelor este de 2.! În cazul solurilor nestructurate. uneori cimentate într-o mas de sol nefragmentabil .4. D sau Gs = G Vpt În sistem metric. Densitatea depinde de compozi ia chimic structura cristalin a particulelor minerale. Vt = volumul total (volumul particulelor + volumul porilor). nefiind afectat de porozitate. Da sau Gv = G Vt Da sau Gv = densitatea aparent . fiind definit ca mas a unit ii de volum a particulelor solide. densitatea particulelor poate fi exprimat cu termenul de megagrame pe m3 (Mg/m3). în structur natural se exprim în grame de sol uscat pe 1 cm3. particulele elementare sunt necoezive i dispuse mai mult sau mai pu in îndesat. Particulele minerale sunt consolidate sau cimentate.6 Mg/m3 (care poate fi exprimat 3 i în grame i de pe centimetru cub (g/cm ). A adar densitatea particulelor nu este în raport cu dimensiunea particulelor sau cu modul de aranjare a acestora (structur ): 8.6 Mg.3. Astfel. Structura masiv . G = greutatea unei probe de sol uscat la 1050 C. Tipurile de structur întîlnite în cazul solurilor nestructurate sunt: masiv i monogranular . 108 .

5. Porozitatea de aera ie reprezint porii ocupa i cu aer cînd solul are o umiditate la nivelul capacit ii de camp i se calculeaz cu urm toarea formul : Pa = Pt . (pori cu diametrul mai mare de 1 mm). Porozitatea solului Sub aspectul dimensiunilor porilor i a volumului total al spa iului poros (spa iu lacunar).6. cît i de spa iile libere dintre particule (porii). Aceast coeziune este determinat de atrac ia electrostatic dintre ioni. con inutul solului în materie organic afînare). Propriet i fizico-mecanice ale solului 8. Coeziunea solului Particulele elementare i agregatele structurale ale solului sunt lipite între ele prin for e de atrac ie reciproc . Factorii de care depinde densitatea aparent a unui sol sunt: compozi ia mineralogic . La solurile cu textur argiloas porozitatea de aera ie este mai mic decît în cazul solurilor cu textura grosier i. Porozitatea total a solului este exprimat în % din volumul total al acestuia: P % = 100(1 − Da ) D Porozitatea total este constituit din porozitate capilar .CC x Da Situa ia optim . este întîlnit la solurile cu textur mijlocie i structur glomerular . 109 . i în special modul de a ezare a particulelor solide în masa solului (tasare respectiv 8. cunoscut i sub denumirea de porozitate de aera ie.60 % din care peste jum tate o reprezint porozitatea necapilar sau de aera ie. (pori cu diametrul mai mic de 1 mm) i porozitate necapilar . no iune cunoscut sub denumirea de "coeziune a solului". de asemenea. solurile nestructurate prezint valori mai sc zute ale porozit ii de aera ie decît cele structurate. sub aspectul porozit ii.! Datorit faptului c în calculul densit ii aparente intervine Vt (volumul total) adic volumul ocupat de particulele solide. ce au o porozitate total de 50 . valorile densit ii aparente sunt mult mai mici decît ale densit ii fiind cuprinse de obicei între 1 i 2. avem o varia ie în func ie de modul de a ezare (afînat sau îndesat) al elementelor texturale i structurale.

La umiditate ridicat . la un anumit grad de umiditate (solul umezit la consisten a plastic lipicioas ). For ele de atrac ie manifestate între particulele de sol. Aderen a solului Este cunoscut i sub denumirea de adeziunea solului. structura. în prezen a moleculelor de ap . se m run e te u or.40 % umiditate). în timp ce sub limita inferioar a plasticit ii (< 16 % umiditate) solul nu ader . însumînd coeziunea dintre particulele ce alc tuiesc agregatele i coeziunea dintre particulele masei nestructurate (coeziune global ). devin mai mici decît cele manifestate între particule i obiectele cu care acestea vin în contact. în special la umiditatea corespunz toare limitei superioare a plasticit ii. coeziunea solului scade datorit particulelor solide. de a ezarea compact a particulelor elementare. 110 . de con inutul în humus i de natura cationilor adsorbi i. Coeziunea solului este influen at de textura. Coeziunea se refer la întreaga mas a solului. Adeziunea este dat de for ele de atrac ie dintre particulele de sol i suprafa a uneltelor i utilajelor prin intermediul peliculelor de ap Aderen a solului se manifest . s se lipeasc de piesele active ale utilajelor i ma inilor agricole cu care vin în contact. 8.! de atrac ia molecular . . în cazul nisipului. avînd o rezisten specific mic la prelucrarea mecanic . de for ele capilare. În cazul solului cu structura distrus sau slab dezvoltat .7. nivelul varia iei de umiditate a acestuia. în intervalul 16 . de coagularea coloizilor solului. de substan ele organice din sol rezulate ca urmare a ac iunii microorganismelor. particulele elementare au o a ezare îndesat masa solului prezentînd o coeziune ridicat (num r mai mare de particule). reprezint proprietatea pe care o au particulele de sol ca. coeziunea manifestat prin punctele de contact ale particulelor este foarte sc zut i aceasta numai la un anumit grad de umiditate. atenu rii atrac iei Particulele de argil prezint o coeziune foarte ridicat în special în stare uscat . Astfel. de cimentarea acestor particule cu compu i chimici insolubili.

asupra consisten ei solului sunt: textura i structura solului.i p stra aceast form i s-o men in i dup încetarea for ei i pierderea apei (dup uscare). starea de 111 . avînd un efect moderat asupra consisten ei solurilor. Consisten a cre te odat cu cre terea gradului de dispersitate a materiei.! 8. sub ac iunea unor for e mecanice exterioare. este foarte mic. s .i modifice forma f r a se rupe (f r a se cr pa sau sf rîma) i de a. iar în cazul unui con inut mare de ap al solului. iar cantitatea maxim de ap pîn la care se men ine este denumit limita superioar a plasticit ii.. în care: Pentru valori mari ale indicelui de plasticitate. 8. W1 = limita superioar de plasticitate. intervalul optim de umiditate. Cantitatea minim de ap la care apare plasticitate reprezint limita inferioar a plasticit ii. Plasticitatea solului Plasticitatea reprezint proprietatea solului ca la o anumit umiditate. cît i tendin a acestuia de a adera la corpuri str ine. în vederea efectu rii lucr rilor solului. Humusul are consisten a mai mare decît praful i nisipul dar mai mic decît argila.9. În cazul unui con inut sc zut de ap al solului ar tura este prea bolov noas . ( într-un anumit interval de umiditate). Cu cît un sol are o structur mai bun . natura mineralogic a argilei. Consisten a solului Prin consisten a unui sol se în elege modul de comportare a agregatelor de sol sub ac iunea de rupere sau deformare mecanic la diferite st ri de umiditate. Wp = limita inferioar de plasticitate. con inutul de humus. cu atît consisten a este mai mic (excep ie solurile nisipoase). Indicele de plasticitate define te domeniul de umiditate la care solul este plastic: Ip = W1 – Wp Ip = indicele de plasticitate.8. ar tura prezint brazde sub form de curele. Factorii care influen eaz umiditate.

avînd ca efect formarea la suprafa a solului a cr p turilor i.10. prin pierderea apei (uscare). în unele cazuri. Contrac ia se manifest cu intensitate în cazul solurilor bogate în particule elementare de argil în cazul solurilor cu structur distrus sau slab structurate. Intensitatea gonfl rii i contrac iei unei probe de sol este dat de coeficientul de extensibilitate liniar sau de indicele de contrac ie: 1 3 DAo COLE = DAw −1 IC = (DAo − DAw ) W COLE – coeficient de extensibilitate liniar . i în cazul solurilor cu un complex saturat în baze. ruperea r d cinilor (perioadele secetoase). particulele elementare se apropie unele de altele. Deosebim în mod curent contrac ie liniar i contrac ie de volum. În practica agricol . 8. Gonflarea este proprietatea prin care solul î i m re te volumul specific prin îmbibare cu ap . poart denumirea de contrac ie a solului. Contrac ia i gonflarea solului Procesul prin care masa solului î i mic oreaz volumul. Contrac ia liniar este dat de diferen a dintre lungimea probei înainte i dup contrac ie. Contrac ia este fenomenul invers gonfl rii. raportat la lungimea dinaintea contrac iei i înmul it cu 100 pentru exprimare procentual . respectiv unei umidit i sub limita de fr mîntare la care solul se lucreaz u or. ca urmare a sc derii umidit ii. determinat de cre terea umidit ii. presiunea capilar cre te. 112 . condi iile optime corespund consisten ei friabile. Pe m sur ce solul pierde apa (uscare). DAo – densitatea aparent a solului uscat (g/cm3). Procesul de m rire a volumului total al solului. IC – indicele de contrac ie (g/cm3). poart denumirea de gonflare.! Consisten a se m soar cantitativ prin: rezisten a la penetrare la umiditatea corespunz toare a 50% din capacitatea capilar i prin compactitate sau prin coeziune global .

11. precum i de o serie de factori ce nu depind de propriet ile solului (adîncimea i l imea brazdei. de torsiune. grad de în elenire. de forfecare. etc. consisten a. ca urmare a ac iunii de t iere.! DAw – densitatea aparent la umiditatea de prelevare a probei (g/cm3). structura. plasticitatea. de frecare. Rezisten a solului la arat se raporteaz 2 la suprafa a sec iunii brazdei (rezisten a specific ) i se exprim în kg/cm sau kg/dm2). forma pieselor componente a plugului etc. se prezint astfel: Rezisten a specific la arat (kgf/dm2) Sub 36 36-45 46-55 56-60 61-75 În condi ii de umiditate optim 4 4 22 25 41 În condi ii de umiditate obi nuit în perioada ar turilor 2 3 2 29 19 specific 113 . Rsp – rezisten specific la arat (Kgf/dm2). con inut în humus. l – l imea de lucru a plugului (dm). umiditate. Reparti ia terenurilor arabile din România. sau rezisten a opus de sol asupra plugului. h – adîncimea de lucru a plugului (dm). de întindere a particulelor de sol. opus la înaintarea plugului. solul opune rezisten manifestat prin reac ii elementare de compresiune. dislocare. Rezisten a specific a solului este influen at de textur . 8. unde: h⋅l Fa – for a de trac iune (Kgf). viteza de lucru. structur . pe clase de rezisten la arat. prezen a CaCO3 etc. fizico-mecanice (textura.). Rezisten a la arat Rezisten a la arat. de rupere. r sturnare i m run ire a brazdei. ridicare. Comportarea solurilor în procesul complex de lucrare mecanic se exprim prin rezisten a la arat. reprezint rezisten a la trac iune. W – umiditatea de prelevare a probei. stare de tasare. Rela ia de calcul este: Rsp = Fa .). Valorile rezisten ei specifice sunt determinate de o serie de propriet i fizice. Ca urmare a ac iunii de înaintare a plugului în timpul efectu rii ar turii.

cu o rezisten la arat între 36 . În cantit i mult mai reduse. soluri extrem de grele. respectiv apa de iriga ie.12. apa în sol provine din condensarea i absorb ia vaporilor de ap din atmosfer . În România. în care: Wg – umiditatea optim la arat (%g/g).! Peste 75 Total 4 100 45 100 În func ie de rezisten a la arat avem: soluri u oare. plantele primesc elementele nutritive necesare cre terii i dezvolt ri. Canarache. Plantele au nevoie de ap pe tot parcursul perioadei de vegeta ie. specific mai mare de 100 Propriet i hidrofizice 8.3 + 0. Umiditatea optim la arat se poate estima prin calcul cu urm toarea rela ie: Wg = 15. fructificare. soluri mijlociu-u oare. variaz între 220 g i 1000 g.100 kg/f/dm2.0046005⋅A2 + 0. În sol. respectiv la germinare. soluri mijlocii. soluri grele. cu o rezisten între la arat 56 . 1991).75 kg/f/cm2. cît i pentru satisfacerea necesit ilor plantelor.55 kg/f/dm2. cu o rezisten la arat între 76 .00005894⋅A3 – 5. Cantitatea de ap necesar plantei pentru formarea unui gram de materie vegetal . apa provenit din ploi i apa sub form de z pad .02104⋅A⋅DA2 . cu o rezisten la arat între 46 . soluri foarte grele. A – argila < 2µ (%). predomin solurile grele i foarte grele (A.32⋅A – 0. cu o rezisten la arat mai mic de 35 kg f/dm2. apa poate ajunge i prin interven ie antropic .553⋅DA + 0. din punct de vedere al rezisten ei specifice la arat.45 kg/f/dm2. Prin intermediul apei. avînd o rezisten kg/f/dm2. DA – densitatea aparent (g/cm3). 114 . Sursa principal de ap a solului o constituie precipita iile atmosferice. r s rire. Apa din sol În sol apa este necesar atît în procesul de solificare.

12. Pe terenurile înclinate. Pe m sur ce cantitatea de ap se mic oreaz for a gravita ional se diminueaz ca intensitate.2. for ele osmotice. O importan mai mare o au for a gravita ional . mi carea acesteia este realizat de ac iunea for ei de gravita ie. for ele determinate de tensiunea vaporilor de ap din sol.1. uneori pîn la nivelul pînzelor freatice. for ele hidrostatice etc. i În cazul unui con inut sc zut în ap .12. Re inerea i mi carea apei în capilare este determinat de deficitul de presiune ce se creeaz în capilarele solului. for ele de sugere a r d cinilor. i cea provenit din scurgeri for elor de adsorb ie. care se manifest cu intensitate ridicat . For ele de re inere a apei în sol For ele de re inere a apei în sol la suprafa a particulelor i în pori sunt de natur diferit . for ele de adsorb ie sau sorb ie. astfel încît re inerea i mi carea apei se manifest cu intensit i variate. 8. 8. sub ac iunea for ei gravita ionale apa se deplaseaz din zonele mai înalte c tre cele mai joase. apa se g se te sub form pelicular continu în jurul particulelor de sol. Sub ac iunea for ei gravita ionale apa circul descendent prin porii necapilari. For a gravita ional Ac ioneaz asupra apei din porii necapilari ai solului (în condi iile unui sol saturat în ap ). determinînd apari ia secetei fiziologice. umectînd profilul de sol pe adîncimi mari. fiind re inut de for ele capilare sau de for ele de menisc.3. Pentru solurile saturate în ap . moleculele de ap sunt re inute prin atrac ia reciproc dintre dipolul de ap În cazul solurilor nesaturate. apa este men inut datorit for elor capilare în porii capilari ai acestuia. un rol deosebit revine for elor osmotice.12. prin scurgere de suprafa sau lateral .! O alt surs de ap pentru sol este apa freatic laterale. datorit suprafa a particulei de sol. 8. deficit definit prin rela ia lui Laplace: 115 . For ele capilare Dup eliminarea apei din porii necapilari ai solului. În cazul solurilor cu un con inut ridicat de s ruri solubile. for ele capilare.

Pe m sur ce apa din imediata apropiere a r d cinilor se consum . Prin pierderea apei din porii necapilari i apoi capilari.5. 8.12. r .12. Deficitul de presiune sau for a capilar este invers propor ional cu raza capilarului (apa se mi c din capilarele mai mari.20 atmosfere.12. c tre cele cu presiune mai mic .000 km) nu se mi c sau se mi c foarte lent (de la peliculele mai groase c tre peliculele mai sub iri sau sub form de vapori).tensiunea superficial . Ac ioneaz în cazul solurilor bogate în s ruri solubile. For ele de absorb ie sau de sorb ie Acestea se manifest asupra apei aflat la suprafa a particulelor de sol. Diferen ele de tensiune creaz for e ce determin mi carea vaporilor de ap din zonele unde presiunea este mai mare. For ele de adsorb ie sunt de natur electrostatic i se manifest datorit caracterului dipolar al moleculelor de ap care sunt atrase la suprafa a particulelor de sol unde exist sarcini electrice libere (HIDRATAREA). 8. tensiunea cre te cu temperatura. La umiditate constant . unde deficitul de presiune este mai mic c tre capilarele mai mici unde deficitul de presiune este mai mare).! ∆p = 2α r α .6. For ele osmotice i se mi c c tre acestea. For ele determinate de tensiunea vaporilor de ap În porii solului se g se te i apa sub form de vapori. for ele de sugere sunt între 15 .12. Aceast ap este re inut foarte puternic (10. Prin solubilizarea s rurilor în apa din sol.4. Tensiunea (presiunea) vaporilor de ap depinde de temperatura i umiditatea solului. În cazul majorit ii plantelor. r mîne în sol ap re inut la suprafa a particulelor. presiunea osmotic cre te cu cît cantitatea de s ruri 116 .raza meniscului. 8.7. For ele de sugere a r d cinilor plantelor Apa din sol este în contact permanent cu r d cinile plantelor i este supus for elor cu sugere a acestora. apa de la distan e mai mari este atras 8.

cît i de natura cationilor din sol. Aceste for e sunt datorate greut ii stratului de ap care determin p trunderea acesteia în adîncime. Indicii hidrofizici ai solului Ace ti indicatori hidrofizici sunt aprecia i prin valori conven ionale exprimate în procente ale masei de ap în raport cu masa solului uscat. iar valoarea maxim corespunde umidit ii de 50 atmosfere. Coeficientul de higroscopicitate depinde i de con inutul de humus. Ace ti indicatori sunt reprezenta i de: coeficientul de higroscopicitate. Coeficientul de higroscopicitate se determin în laborator. într-o atmosfer saturat în vapori de ap . Reprezint cantitatea maxim de vapori de ap pe care o poate adsorbi solul uscat. a a încît chiar atunci cînd solul are ap peste capacitatea de cîmp. prin folosirea unei solu ii de acid sulfuric 10%. Valorile coeficientului de higrscopicitate sunt de circa 1 % pentru solurile cu textur nisipoas .2 Coeficientul de ofilire (C. Valoarea CH depinde de suprafa a total de adsorb ie. prin creearea într-un mediu închis a unei satura ii în vapori de ap (94% ). neaccesibil plantelor. Coeficientul de higroscopicitate Este cunoscut i sub denumirea de coeficient maxim de higroscopicitate. de con inutul în diferite s ruri. capacitatea pentru ap în cîmp i capacitatea maxim pentru ap fiind frecvent utiliza i în lucr rile de iriga ii.! dizolvate este mai mare.O.12. aceasta nu poate fi utilizat de plante (seceta fiziologic ). respectiv cre te de la solurile cu textura nisipoas c tre cele cu textura argiloas .1. Datorit presiunii osmotice ridicate apa din solurile bogate în s ruri solubile este re inut puternic. Acest coeficient se noteaz cu CH.) Acest indicator este cunoscut i sub denumirea de umiditate de ofilire permanent i se refer la umiditatea solului la care plantele sufer o ofilire 117 . 8.13.13.13. 8. coeficientul de ofilire. For ele hidrostatice.8. 8. Ac ioneaz în cazul în care solurile sunt saturate în ap (orez rii sau terenuri pe care b lte te apa). 8. de cca 8% pentru solurile cu textur lutoas i de circa 14% în cazul solurilor cu textur argiloas .

C.C.13.) Reprezint cantitatea maxim de ap pe care un sol o poate re ine un scurt timp dup inundare (maxim 1 or ). Capacitatea de ap util (C.5.U.13. i C.13. de însu irile plantei etc. de mi care i re inere.3%) i mai ridicate la solurile argiloase (19 .1.14. 8. Depinde de porozitate. Capacitatea total pentru ap (C.! ireversibil (limita inferioar a apei accesibile pentru plante). C. porozitate i starea de afînare a solului. % sunt 14. textura. i poate fi pus în eviden în cazul solurilor inundate.) Este cunoscut i sub denumirea de capacitate minim pentru ap i se refer la cantitatea maxim de ap capilar suspendat pe care o poate re ine solul pentru o perioad mai îndelungat dup ploaie sau iriga ie.C. Regimul de ap .24 %). 118 . Capacitatea pentru ap în cîmp (C.) Reprezint apa accesibil plantelor pe care o poate re ine solul (apa util sau apa productiv ) i depinde de valorile C.6.T.8 % pentru solurile brune tipice i podzolite.O% Valorile C. de consum i pierdere a apei din sol.7 % pentru cernoziomuri. fiind considerate nesatisf c toare la valori mai mici de 25 % i foarte bune între 40-50 %. sunt mai sc zute pentru solurile nisipoase (1.4. 8.C.8% pentru solurile brune-ro cate.13.3.O. în acest caz în sol se reg sesc toate formele de ap în cantit ile maxime posibile. 8. structur etc.O.U.5 Valorile C.13. CO = CH 1. Valoarea umidit ii de ofilire în cazul unui acela i sol este influen at de condi iile atmosferice. structur . 13. 8.U. Valorile capacit ii pentru ap în cîmp depind de textur . constituie regimul de ap în sol. 8. Regimul hidric al solului Ansamblul proceselor de p trundere.3.%.4.11. cînd porii solului sunt în întregime ocupa i cu ap . depinde de cantitatea de ap ce a p truns în sol i de aceea pierdut din sol. numit i regim hidric sau regim hidrologic al solului. Coeficientul de ofilire se determin prin calculul în mod indirect.% = C.

Regimul hidric periodic exudativ. Se întîlne te la solurile semigleice. Se întîlne te la solurile ml tinoase. Regimul hidric desuctiv. ce ajunge la suprafa . Regimul hidric freatic stagnant semiml tinos. umeze te baza profilului de sol i determin gleizarea lui (soluri freatic umede gleizate i profund salinizate). Spre deosebire de regimul percolativ. Tipurile de regim hidric Regimul hidric par ial percolativ. Regimul hidric percolativ. cu deficit accentuat de umiditate: apa freatic este situat la adîncimi mari i nu influen eaz umiditatea solului. Regimul hidric periodic percolativ. Este caracteristic pentru regiunile cele mai umede din Romînia.13. Este caracteristic pentru solurile din climate de tranzi ie (de la step la p dure). unde la baza profilului gleizarea este foarte puternic . Din apa de precipita ii care p trunde în sol.! 8. Solurile sunt percolate pîn la baza profilului. dar la care apa freatic se g se te tot timpul anului la o oarecare profunzime în profilul solului. Franja capilar ajunge uneori la suprafa a solului. la care oglinda apei freatice ajunge aproape sau la suprafa a solului. solurilor umezite în exces de franja capilar .6. Este caracteristic solurilor amfigleice. Regimul hidric amfistagnant. Este caracteristic solurilor gleice. fiind determinat de apa de precipita ii (stagnant 119 deasupra unui orizont impermeabil) i de pînza de ap freatic situat la mic adîncime. Regimul hidric freatic stagnant ml tinos. cantitatea precipita iilor este aproximativ egal cu aceea a evapotranspira iei. în zonele umede unde precipita iile dep esc evapotranspira ia. Este caracteristic pentru solurile formate în condi ii climatice cu deficit accentuat de umiditate (stepa i silvostepa extrem ). în anii mai pu in umezi i chiar pîn la apa freatic în anii mai umezi. cu indicele de ariditate DE MARTONNE mai mare de 45. Este caracteristic pentru solurile de step . o parte ajunge în apa freatic . Regimul hidric percolativ repetat. care variaz de la capacitatea pentru ap în cîmp pîn la coeficientul de ofilire. . percolarea are loc de mai multe ori pe an. Se întîlne te la solurile de p dure.1. deoarece apa freatic este situat în profilul solului.

metan. iar în cadrul aceluia i tip de sol. i respectiv humus. 8. sc derea con inutului de O2 duce la cre terea con inutului de CO2 i invers. hidrogen sulfurat. con inutul în O2 poate oscila între 10.03 %).20%. con inutul de CO2 este mai ridicat i aceasta deoarece prin respira ia r d cinilor se consum 120 O2. 8.5%. Chiri . restul fiind reprezentat de 0.1. Intensitatea desf ur rii activit ii biologice în sol este condi ionat de con inutul normal de O2 al aerului din sol. are loc repetat i dep e te umezirea natural a solului (atmosferic i freatic ). Aerul solului (regimul de aer al solului) Toate spa iile lacunare dintre particulele solide ale solului sunt ocupate de apa i aerul din sol. F r ap poate exista. . dispers.14. Dintre caracteristici men ion m c este reglabil.0%.31% i 20. Pentru cre terea i dezvoltarea plantelor de cultur o importan major o are con inutul de oxigen i de bioxid de carbon.80. Faza gazoas a solului.! Regimul hidric de irigare. Este tipul de regim hidric prin care umezirea solului are loc prin irigare.14. vapori de ap . 1955). la care se adaug amoniac. fluctua iile sunt în func ie de anotimp i de activitatea biologic . cît i de prezen a apei. Aerul din sol prezint o compozi ie ce difer de la un sol la altul.76% Ar (gaz inert). compozi ia lui difer de a acestuia. Compozi ia aerului din sol este influen at atît de intensitatea activit ii biologice cît i de schimbul de gaze dintre sol i atmosfer . CO2 (0.87% O2. Între aceste dou elemente fiind o rela ie antagonist . Compozi ia aerului din sol respira ia r d cinilor. ca sistem heterogen.3.01 %) i NH3 (urme). N între 78. Aera ia solului asigur mineralizarea substan elor organice.5. În orizonturile de suprafa ale solului. iar CO2 între 0. H (0. Pe fondul existen ei la suprafa a solului i în stratul superior al unui con inut ridicat de materie organic .2. Aerul atmosferic are 2 constituien i principali: N 78. este constituit de aer (C. structurat i poros. favorizînd totodat i în condi iile în care aerul din sol prezint O2 sub limitele normalit ii. via a în sol nu Cu toate c aerul din sol provine în principal din aerul atmosferic.

astfel încît cantitatea de CO2 este maxim în timpul verii i scade toamna i iarna cînd activitatea organismelor i microorganismelor din sol este mai pu in intens . De asemenea. Aerul din solurile cu textur argiloas . în cursul perioadei de vegeta ie circa 6000 kg CO2. În func ie de anotimp. în timp ce procentajul de O2 scade.). compacte. astfel încît practic aerul lipse te dintr-un sol saturat în ap .S.2. cît i de umiditate. prezint un con inut mai mare de CO2 decît solurile cu textura mijlocie i grosier afînate. afîn rii sau compact rii. Apa i aerul din sol sunt no iuni antagoniste sub aspect cantitativ. luto-nisipoas . determinînd existen a unui volum de aer mai sc zut i invers. structur . afînare etc. Procentul de CO2 cre te odat cu adîncimea. compactate spre solurile afînate. structurate i Volumul de aer din sol depinde de porozitatea solului (deci de textur . Aerul în sol se g se te în porii necapilari i în porii capilari neocupa i cu ap . În cazul solurilor cu acelea i condi ii sub aspectul texturii.14.În cazul unui sol uscat volumul de aer este reprezentat de porozitatea total . Procesul de respira ie a r d cinilor plantelor are influen asupra compozi iei aerului din sol. slab structurate sau cu structur distrus . glomerular ). P. 8. lipsite de structur sau cu structura slab dezvoltat . Procesul de alterare a mineralelor i de descompunere a materiei organice se desf oar în condi iile unui consum de O2 (printre compu ii finali în descompunerea materiei organice fiind CO2). nisipoas ). Volumul de aer al solului (lutoas . 121 . Diferen ierea structural a solului face ca volumul de aer din sol s fie mai sc zut în cazul unor soluri nestructurate. structurii. volumul cu aer depinde de umiditatea acestora. volumul cu aer din sol cre te de la solurile îndesate. Apa din sol ocup un procent mai mare din pori în cazul unui sol umed. Procentul de CO2 este mai ridicat pe un sol cultivat decît pe un sol necultivat. Sub aspectul diferen ierii texturale. decît în cazul unor soluri cu structur bun .! eliberîndu-se CO2. bine dezvoltat (gr un oas . volumul de aer cre te de la un sol argilos spre un sol nisipos. Kassovici a stabilit c pe un hectar de grîu se degaj în sol. înfluen înd astfel con inutul în O2 i CO2. intensitatea activit ii biologice din sol este diferit .

Cerin ele plantelor sub aspectul necesit ii optime de aer în sol. sub aspectul con inutului de ap caracterizarea unui sol sub aspectul volumului de aer. în limite largi. c solul se afl în condi ii optime de umezire.! Oscila iile procentuale largi. au dus la stabilirea unei situa ii optime pentru Astfel a ap rut no iunea de "capacitate de aer a solului" sinonim "porozit ii de aera ie" care indic . i al volumului de aer în sol. se realizeaz atunci cînd acesta reprezint 15 . bine afînate. nediferen iat pe profil.I. afînarea excesiv crearea unor condi ii de exces de ap un deficit de umiditate i o aera ie intens . 122 . sub aspectul volumului de aer. compactate i mai ridicat la solurile cu textur grosier . structurate.. nestructurate. 1980). în primul caz. compactarea sau textura nisipoas .0%.3. Extremele. cu o textur mijlocie (lutoas . la i aera ie slab . 20 % la lucern . Raportul aer-ap în sol (respectiv regimul aerohidric al solului) este luat în considera ie pentru aprecierea condi iilor de cre tere i dezvoltare a plantelor de cultur . Aceste gaze împreun cu apa. structura monogranular . sunt diferite: 10 % la varza. Respira ia tuturor celulelor vegetale i animale. sunt primii participan i în cadrul a dou reac ii biologice vitale: 1. concentra iile în sol a dou gaze care sus in via a: O2 i CO2.14. Condi ii bune de cre tere i dezvoltare a plantelor de cultur .30 % din volumul total al solului. lipsa de structur . 12 % la trifoi ro u. iar în cel de al doilea caz la Aera ia solului este un proces vital. luto-argiloas ). Aera ia solului duc. 31 % la porumb (BUNESCU V. Acest raport optim se întîlne te în solurile cu structur glomerular stabil . 8. respectiv textura argiloas . 26 % la grîu de toamn . Volumul de aer la aceast capacitate de cîmp oscileaz între 5. afînate. medie i bine dezvoltat .40. respectiv la "capacitatea de cîmp".0. Raportul optim aer-ap în sol se realizeaz cînd porozitatea total este de peste 50 %. fiind mai mic la solurile cu textur fin . deoarece prin aera ie sunt controlate. fiind reprezentat în propor ii aproximativ egale de porozitatea capilar (de re inere a apei) i de porozitatea necapilar (de aera ie).

locul liber fiind luat de aerul proasp t. Pe solurile cu condi ii bune de aera ie.proces în urma c ruia se formeaz zaharuri. eliberîndu-se O2 care este folosit de oameni. St. Respira ia implic oxidarea componentei organice. În urma sc derii temperaturii. exist un schimb permanent între sol i atmosfer . primenirea solului cu aer în întregime trebuie s aib loc în circa 8 zile (Gr. solul trebuie aprovizionat cu O2.20 cm. CO2 avînd o greutate specific mai mare ca a aerului (1. Aera ia solului este o component de baz în cadrul acestui sistem. formînd zaharuri. aceast reac ie este reversibil . Ca urmare a p trunderii apei în sol. Datorit cre terilor de temperatur . varia ia presiunii atmosferice. Ca urmare a difuziunii gazelor. Schimbul de gaze dintre sol i atmosfer mai este condi ionat i de oscila iile de temperatur . 1972). difuzeaz în sol.PUIU.OBREJANU. în timp ce O2 cu o concentra ie mare în atmosfer .20 cm are loc în numai 24 ore. mare parte din aerul solului trece în atmosfer . În urma evapor rii apei. CO2 i H2O se combin cu ajutorul plantelor verzi. Pentru realizarea unor condi ii optime de cre tere i dezvoltare a plantelor pe adîncimea de 0 .! 2. fundamentul realiz rii hranei. concentra ia mare de CO2 în sol duce la difuziunea acestuia în atmosfer . spa iile necapilare sunt ocupate cu aer proasp t. aerul din sol se dilat trecînd par ial în aerul atmosferic. Datorit aera iei. Pentru ca respira ia s aib loc. 123 . Fotosinteza . Procesul de difuzie se desf oar lent. în timp ce CO2 va fi înlocuit. În urma acestui proces are loc realizarea unui echilibru sub aspectul concentra iei O2 i CO2. sub aspectul concentra iei de O2 i CO2. primenirea solului cu aer pe adîncimea de 0 . varia ia umidit ii solului.5 în raport cu aerul). volumul de aer din sol scade. animale i plante. C6H2O6 + 6O2 –> 6CO2 + 6H2O Zah r Datorit fotosintezei.

biologice i chimice ce se desf oar în sol. Solul mai prime te c ldur prezint o importan secundar . Aceast energie este cheltuit . astfel încît rata de utilizare a unor nutrien i. absorb ia i transportul apei i a ionilor nutrien i de c tre plante sunt influen ate nefavorabil de temperaturile sc zute. S i Ca este diminuat .15. iar în urma cre terii presiunii atmosferice. C ile de pierdere a energiei calorice i din alte surse: procese exoterme (humificarea. lipsite de nori. Norii i particulele de praf din atmosfer intercepteaz radia iile solare i absorb. În cazul unui sol bine aerat.! Prin sc derea presiunii atmosferice aerul solului trece în aerul atmosferic. O mic parte din energia solar primit de p mînt contribuie la înc lzirea solurilor.1. reac iile proceselor chimice i biologice sunt reduse ca intensitate. Descompunerea biologic este încetinit . 8. Numai aproximativ 35. în primul rînd la evaporarea apei de la suprafa a solului i a suprafe ei frunzelor sau este radiat sau reflectat înapoi în atmosfer . În solurile reci.15. De asemenea. împr tie sau reflect mare parte din energia caloric . precum N. Surse de energie caloric Radia iile solare reprezint principala surs de energie caloric pentru înc lzirea solurilor. 8. media este de 50%. 8. Temperatura solului Temperatura solului este rezultatul intr rilor i pierderilor de energie caloric din sol. schimbul de gaze este suficient de rapid pentru a preveni deficitul de O2. hidratarea coloizilor. descompunerea resturilor organice). Temperatura solului are influen major asupra proceselor fizice.2. surse ce Cea mai mare parte din energia caloric este pierdut datorit difuziei radia iilor calorice obscure din sol în atmosfer . P. sau toxicitatea excesului cu CO2.15. spa iile necapilare ale solului sunt umplute cu aer atmosferic proasp t. Numai aproximativ 10 % este 124 .40% din energia caloric provenit din radia ia solar contribuie la înc lzirea solului în regiunile umede i înnorate i aproximativ 75% în zonele aride. la nivel global.

Umiditatea solului sau con inutul în ap influen eaz . în timp ce pentru solurile deschise la culoare. Valoarea ALBEDO-ului. aceasta fiind mai sc zut în cazul unui sol acoperit de vegeta ie i mai mare în cazul solului neacoperit. de asemenea. la solurile închise la culoare 20%. valorile albedoului sunt de 70.80%. solurile închise la culoare absorb pîn la 80 % din radia ia solar . exist influen i al i factori care influen eaz suma net a energiei absorbite de soluri i amintim aici propriet ile termice. respectiv procentul din energia caloric ajuns la suprafa a solului i care nu p trunde în sol. În prezen a unui strat de z pad . 125 . respectiv. dintre care deosebit o au: capacitatea de absorb ie a razelor solare. conductivitatea termic .. Cu cît valorile albedoului sunt mai mici. cît i de propriet ile termice ale solului. Capacitatea de absorb ie a radia iilor solare Aceast proprietate termic depinde. Propriet ile termice ale solului În leg tur cu radia ia solar . cu atît solul se înc lze te mai mult. de asemenea. respectiv temperatura solului cre te. caloric . Unghiul sub care radia iile solare ajung la suprafa a solului influen eaz temperatura acestuia. înc lzindu-se mult mai repede decît solurile deschise la culoare care absorb circa 30 % din radia ia solar .15. în principal. Vegeta ia solului. Chiar i în aceste condi ii. În func ie de condi ii. În cazul în care radia ia solar este perpendicular pe suprafa a solului i energia caloric absorbit . Între cele dou no iuni exist o rela ie invers . valorile abledoului oscileaz în limite largi.3. de culoarea solului.1. influen eaz . la o umiditate sc zut capacitatea de absorb ie este mai mare. în timp ce culoarea neagr absoarbe un procent ridicat din radia ia caloric . capacitatea i endotermic . Culoarea alb reflect un procent foarte mare din radia ia caloric .15. de asemenea.3. 8. capacitatea de absorb ie a radia iilor solare.! absorbit de sol i poate fi folosit pentru înc lzirea acestuia. Astfel. capacitatea de absorb ie a radia iilor solare. capacitatea exotermic 8. gradul de acoperire a solului cu vegeta ie. temperatura aerului din sol.. Temperatura în sol este influen at de o serie de factori externi. comparativ cu o umiditate puternic la care capacitatea de absorb ie este mic . influen eaz . aceast energie are o importan major pentru buna desf urare a proceselor din sol i pentru cre terea plantelor pe sol.

argila 0. CaCO3 0.0 cal/cm3.58 cal/cm3. Capacitatea caloric a unui sol depinde de natura constituien ilor lui. C ldura specific o sc dere a Solul uscat se înc lze te mai u or decît solul umed i aceasta deoarece necesarul cu energie pentru ridicarea temperaturii apei cu 10 C este mai mare decît necesarul de energie utilizat pentru c ldura specific este exprimat pe unitate (mas ) de exemplu. aerul 0. Conductivitatea termic a solului este influen at de procentul cu care particip la definirea sa principalii constituien i. fiind o rezultant a c ldurii specifice a acestora. de asemenea.3. 8. în calorii pe gram (cal/g). cu atît solul se va înc lzi mai pu in i mai lent.00 cal/g sau 1000 cal/kg (4.12%. Astfel. albedoul ajunge la circa 50%. Capacitatea caloric sau capacitatea pentru c ldur a solului reprezint c ldura specific a unui sol raportat la unitatea de volum (cal/cm3).55 cal/cm3. influen at de factorii care determin capacitatea de absorb ie. ce au capacitate caloric mare este mai ridicat. solurile acoperite cu vegeta ie ierboas sau lemnoas . Capacitatea caloric a solului.15. 8. 8. Conductivitatea termic . De aceea un sol argilos.15.2 cal/g (0. humusul 0.4.8 J/g). C ldura specific a apei pure este de circa 1.51 cal/cm3. Principalii constituien i ai solului prezint urm toarele valori ale capacit ii calorice: nisipul 0.3. de asemenea. Cu cît procentul constituien ilor solului.24 cal/cm3. solurile acoperite de vegeta ie prezint o sc dere a temperaturii mai mic decît cele neacoperite i.18 J/g) iar a unui sol uscat de circa 0. decît un sol nisipos. solurile închise la culoare se r cesc mai încet decît cele deschise. ce s-a format i evolueaz într-un climat uscat. se va înc lzi mai pu in i mai lent.55 cal/cm3. apa 1. Conductivitatea termic a unui sol este destul de neuniform datorit faptului c solul este un sistem eterogen. Solurile cultivate au un albedo de 10. Sc derea temperaturii solurilor prin difuzia radia iilor obscure din sol în atmosfer este.3.3. în condi ii de umiditate ridicat .15. Ea 126 . solurile mai umede prezint temperaturii mai redus decît solurile uscate.2. în timp ce.! aceste valori pot ajunge la circa 70%.

astfel încît .5 calorii ({T.5. a fazei lichide (0. Regimul termic ac ioneaz asupra proceselor fizice.sec0 C). 127 .R . condensarea vaporilor de ap . 1977): Q = (S' + D) .00057 (cal/cm.001) i a fazei gazoase (0. Ca procese endotermice men ion m evapora ia i topirea ghe ii. i prin frecven a hidratarea i intensiatea coloizilor. P = c ldura migrat în adîncimea solului în timpul zilei sau spre suprafa a acestuia în timpul nop ii. Bilan ul termic la suprafa a solului se exprim prin urm toarea rela ie: (N. Sub aspectul valorilor conductivit ii termice. Ca procese exotermice men ion m: humificarea. Astfel. Oanea. men ion m urm toarele valori: nisipul 0. GH.sec0 C). PUIU.004). Ansamblul fenomenelor de înc lzire i de r cire a solului a solului sunt cunoscute sub denumirea de regim termic al solului. totodat . R = radia ia reflectat . ajuns în sol. La transformarea unui gram de ap în vapori la t0 = 100 C se consum aproximativ 600 calorii. influen înd formarea i evolu ia solurilor i. chimice i biologice din sol.00005).! rezultînd în principal din conductivitatea termic a fazei solide (0. lunar.0093 (cal/cm. sezonier. Capacitatea exotermic i endotermic a solului. 8. Rogobete. ± V Q = cantitatea de c ldur efectiv primit sau pierdut în unitatea de timp de c tre stratul de la suprafa a solului. iar a unui kg de argil 3 . cu cît propor ia componentelor cu conductivitate mai mare este mai ridicat cu atît solul se înc lze te mai mult i pe o adîncime mai mare. o hidratare a unui kg de humus .E.3. proceselor exo i endotermice ce au loc în sol. la formarea unui gram de humus se degaj 5 calorii. anual i multianual. Oscila ia în timp a acestuia determin un regim termic diurn.00136 (cal/cm.20 calorii.Eef ± P ± L. apa 0.15. 1980). Temperatura solului este influen at descompunerea resturilor organice.sec0 C) i aerul 0. condi iile de cre tere i dezvoltare a plantelor. S' + D = fluxul de radia ie solar (direct sau difuz ).

!

L.E. - consumul de c ldur pentru evaporarea apei în sol (L) i c ldura de condensare a vaporilor de ap în sol (E); V = schimbul de c ldur dintre sol i atmosfer . Valorile pozitive ale bilan ului termic eviden iaz o înc lzire a solului iar în cazul unui bilan termic negativ o r cire a acestuia. Regimul termic al solului este influen at de regimul termic al aerului atmosferic. Regimul termic al solului poate fi modificat prin diferite lucr ri agrotehnice i hidroameliorative. Astfel, prin aplicarea gunoiului de grajd, apelor de iriga ie cu temperatur mai mare decît temperatura solului, a paielor tocate are loc o înc lzire a solului.

! &

$

)

Caracteristicile morfologice ale solului sunt date de propriet ile morfologice ale acestuia: tipul de humus, structura, textura, porozitate, consisten , culoare, neoforma iuni, etc. Deoarece elementele de alc tuire a solului, reprezentate prin propriet i fizice, au fost deja prezentate, se vor trata numai problemele legate de culoarea i neoforma iunile solului.

9.1. Culoarea solului
Culoarea solului este determinat de compozi ia primar a acestuia i reprezint reflec ia tuturor emisiilor de lumin de diferite frecven e. Absorb ia selectiv a razelor monocromatice din componentele luminii albe, se reg se te în culoare. Între principalele domenii de culoare ale solului, care sunt: alb, negru, ro u, galben, verde i albastru se stabilesc tranzi ii, printr-o diversitate de nuan e. Compozi ia chimic i mineralogic , cît i distribu ia particulelor minerale i organice, determin prin combinarea culorilor date de componentele respective, apari ia a numeroase culori caracteristice diferitelor orizonturi ale solului. Ex: prezen a humusului imprim solului o culoare neagr pîn la ro u-brun; compu ii fierului, în func ie de gradul de hidratare i de condi iile de aerobioz 128 sau

!

anaerobioz , imprim o culoare de ro ie, brun-ruginie sau g lben -portocalie i respectiv o culoare alb str , alb stru – verde, vine iu; carbonatul de calciu, s rurile u or solubile, argila i silicea coloidal imprim solului culori deschise, de la alb la cenu iu.
9.1.1. Aprecierea i semnifica ia culorii solului

În teren aprecierea culorii solului se realizeaz pe baza unor observa ii directe. În determin rile pedologice moderne se utilizeaz sistemul de culoare Munsell. Acest sistem define te culoarea solului prin trei variabile: nuan a, valoarea i croma.
Nuan a este determinat de lungimea de und a luminii i reprezint

un sistem acceptat

interna ional, care include 322 de culori standardizate (atlasul Munsell), respectiv

culoarea spectral dominant , pe o scar care include 5 culori de baz considerate pure i 5 culori intermediare (combinate), care sunt notate cu litere i care au fiecare cîte 10 trepte notate cu cifre de la 1 la 10. Se noteaz prin cifre i litere. Culorile de baz sunt: R=(red) ro u; Y=(yelow) galben; G=(green) verde; B=(blue) albastru; P=(purple) violet. Culorile intermediare sunt: YR = ro ugalben; GY = galben-verde; BG = verde-albastu; PB = albastru-violet; RP = violet-ro u. Culorile de sol prezint un num r limitat de nuan e cuprinse în intervalul 10 R i 5 Y (10 R; 2,5 YR; 5 YR; 7,5 YR; 10 YR; 2,5 Y;5 Y). Orizonturile formate i evaluate în condi ii de umezire excesiv gleice i / sau stagnogleice, prezint nuan e specifice (5Y/GY-6/1, 5B/GY-5-6/1, 5BG/GY4-5/1-2).
Valoarea este exprimat în cifre, de la 1 la 10, sub forma unui raport

corespunz tor celor 10 trepte din scara neutral . Pentru soluri, valoarea (luminozitatea) este cuprins în intervalul 2,5 – 8, exprimînd trecerea de la întunecat c tre luminoas. Luminozitatea medie a culorii probelor de sol are valoarea 5, determinat de combinarea nuan ei de baz cu cenu iu, respectiv a V-a treapt de culoare a sc rii neutrale.

129

! Croma este variabila prin care se stabile te puritatea intensitatea sau

satura ia culorii în cadrul fiec rei valori i este definit prin cifre de la 1 la 20 (pentru cazul solurilor de la 1 la 8). Se noteaz sub forma unui raport. Aprecierea corect a culorii se face pentru materialul uscat sau umed, aceasta oscilînd între cele dou situa ii cu 0,5 - 3 trepte pentru valoare, cu 0,5 – 2 trepte pentru crom . Foarte rar intervin modific ri de nuan . Tipurile de procese pedogenetice i intensitatea de manifestare a acestora determin migrarea i acumularea pe profil la nivelul diferitelor orizonturi a unora din constituen ii solului (s ruri solubile, argil , humus, sescvioxizi, etc.), cu efect determinant major asupra culorii solului. Evolu ia unor orizonturi de pe profil în condi iile unui exces temporar sau permanent de ap (de natur pluvial sau freatic ), determin apari ia aspectului marmorat - mozaicat al unor straturi de sol (Go, Gr, W, w). Prezen a la suprafa a profilului a coloidului de humus imprim în general orizontului de bioacumulare o culoare neagr , eviden iind astfel o fertilitate natural ridicat . Fertilitatea solului se mic oreaz de la solurile negre c tre cele brune, brune ruginii, ro ii, cenu ii, galbene i albicioase (Teodorescu-Soare E., Filpov.F., Pedologie-2000).. Culoarea influen eaz i rela ia solului cu. Culoarea diferit a solurilor influien eaz absorb ia energiei radiante solare. Solurile închise la culoare absorb mai mult energie solar comparativ cu solurile deschise la culoare. O serie de caracteristici termice, fizice (temperatura, umiditatea, activitatea biologic poten ialul productiv, etc.), sunt determinate de culoare. i biologice ale solului i microbiologic , din sol,

9.2. Neoforma iile solului
Apari ia la nivelul diferitelor orizonturi de pe profilul solurilor a neoforma iilor (neoforma iunilor) este determinat separarea recent sau relict de acumularea sau de a unor substan e formate ca urmate a ac iunii

proceselor de eluviere, iluviere, oxidare, reducere, sau prin intermediul organismelor vegetale i animale i a microorganismelor. Prezen a diferitelor neoforma iuni la nivelul orizonturilor pedogenetice ale solului, determin modific ri evidente de form , compozi e chimic 130 i culoare. În

!

formarea neoforma iilor intervine curentul descendent i ascendant de ap din sol, care determin solubilizarea produ ilor de alterare. Diametrul porilor, compozi ia granulometric a solului, cît i solubilizarea diferit a constituien ilor din sol, au o influen major asupra tipurilor de neoforma ii care se formeaz .. În soluri sunt prezente neoforma ii chimice, rezultate din acumularea de s ruri cu solubilitate mare i medie, din acumularea oxizilor i hidroxizilor i din acumularea argilei, neoforma ii biogene, rezultate prin activitatea organismelor vegetale i animale i neoforma iuni reziduale, care apar în soluri în care se manifest intense procese de eluviere a coloizilor. Neoforma iile chimice, rezultate prin acumularea s rurilor solubile sunt prezente pe fondul manifest rii intense a proceselor de eluviere-iluviere a s rurilor. Func ie de natura s rurilor eviden iem în special neoforma iuni de carbont de calciu, de s ruri solubile i de gips. Acestea se prezint concre iuni, crust , etc. Neoforma iile biogene pot fi de origine animal (crotovine, coprolite, cervatocine, l ca uri de larve (cornevine). Neoforma iunile reziduale sunt prezente pe profilul unor soluri, la nivelul diferitelor orizonturi sub form de gr unciori de nisip dezbr ca i de pelicula coloidal sau alte particule minerale rezistente la alterare, silice sub form de pudr depus pe suprafa a agregatelor structurale, sau aglomer ri de particule. Aceste neoforma iuni s-au format prin migrarea intens a coloizilor. i organisme, pelote) i de origine vegetal sub form de pseudomicelii, pete, pungi sau cuiburi, eflorescen e, pelicule, tubu oare, vini oare,

131

!

* ,-

$

10.1. Introducere
Organisme tipice de sol sunt considerate doar acele organisme pentru care solul reprezint un mediu de via permanent. Unele organisme tr iesc vremelnic în sol, într-o anumit etap a dezvolt rii lor. Altele sunt antrenate în sol, îns vor muri deoarece nu g sesc condi ii de via corespunz toare. Unele organisme se hr nesc în sol, iar altele î i petrec un timp mai scurt în sol, f r s ia hran din sol. Organismele din sol, fie c apar in regnului vegetal, care alc tuiesc flora solului sau celui animal, care alc tuiesc fauna solului, reprezint o comunitate de via denumit biocenoz , pe care R. France (1910), a denumit-o edafon. Cei mai importan i reprezentan i ai florei solului sunt bacteriile, ciupercile i algele. Cei mai importan i reprezentan i ai faunei solului sunt fie animale unicelulare (protozoare), fie animale pluricelulare (metazoare).

10.2. Microflora solului. Sistematica, r spândirea i modul de via
10.2.1 Bacteriile

Bacteriile din sol (care apar mai frecvent), conform clasific rii întocmit de D. Bergey în 1923, fac parte din ordinele Pseudomonadales (subordonul Pseudomonadineae), Eubacteriales, Anticnomycetes i Myxobacteriales (clasa Schizomycetes, sec ia Protophyta).
10.2.2. Ciupercile

Importan a ciupecilor pentru activitatea biologic

din sol este de

necontestat, deoarece numeroase fenomene biologice din sol nu pot fi realizate decît de ciupercile solului (celuloza nu poate s fie degradat decît dac a fost degradat lignina din jurul acesteia, cu ajutorul ciupercilor). 132

const în participarea lor în procesul de alterare a mineralelor.000 specii de licheni. exist mai multe sisteme de clasificare. Algele Al turi de bacterii i ciuperci. fructozei. îngra corpului lor.2.3. Ele au clorofil i fac fotosintez (sunt autotrofe) i tr iesc la suprafa a solului i în solul cu materia organic a i straturile mai adînci (heterotrofe) i descompun substan ele organice din sol. Enzime Enzimele (fermen ii) intervin în desf urarea tuturor proceselor metabolice din sol. care determin activeaz via a aerob a microorganismelor solului. precum i cr p turile cauzate de înghe în roci. 10. f r a fi consuma i i f r s fac parte din produ ii finali de reac ie. 133 . Cele de la suprafa a solului. întotdeauna în sol apar i algele. zaharozei. Produ ii de excre ie a lichenilor (acizii de culori deschise). La fel ca la bacterii i ciuperci. În clasificarea lichenilor se asociaz denumirea lor cu ciupercile cu care sunt în simbioz 10. Lichenii Reprezint o simbioz între alge i ciuperci: ciupercile heterotrofe dau algelor autotrofe o parte din s rurile nutritive. dup moartea lor. Unele ciuperci descompun dextrinele. populînd pere ii goi ai rocilor. 10.2. Suprafa a rocilor se corodeaz . S-au identificat peste 100. alte oxideaz alcoolii i glicerina. În procesul de asimila ie a algelor.! Ciupercile saprofite influen eaz desf urarea unor procese biochimice: fermentarea glucozei. iar algele cedeaz ciupercilor hidra i de carbon. determinînd viteza i specificitatea lor. Sunt compu i organici înrudi i cu proteinele. se formeaz oxigen. Al turi de roci i materialele lemnoase sunt atacate i mineralizate de licheni.2. cr p turile se l rgesc. Enzimele sunt biocatalizatori care intervin în cadrul reac iilor. dizolv roca (alterare biologic ). Importan a bioedafic a lichenilor. altele degradeaz celuloza. lactozei.4. lichenii accentueaz procesele fizico-chimice de alterare.5. Lichenii sunt rezisten i i pu in preten io i.

se ia în calcul un strat de sol de 15. Uneori îns . se împart în 2 grupe: hidrolaze i desmolaze (redoxaze).15 cm dintr-un sol agricol (Berkeley. Num rul i biomasa diferitelor tipuri de microorganisme în primii 0 . Dac lipse te cofermentul. întotdeauna. 20 sau 25 cm. 134 . Kurceva. În func ie de comportamentul lor biochimic. Datele ob inute se refer la greutatea umed sau uscat a microorganismelor. C. 10. Enzimele ac ioneaz specific în majoritatea cazurilor. cu adi ie de ap i cu un transfer mai mic de energie. iar ectoenzimele sunt active i în afara celulei. Un factor important de eroare. În ecosistemele naturale. apofermentul este inactiv. f r a se men iona acest lucru. Fauna solului Numeroase cercet ri au eviden iat i demonstrat rolul animalelor (fauna) edafice în transformarea resturilor organice din sol. Cofermentul reprezint gruparea activ a enzimei . animalele edafice împreun cu microorganismele influen eaz i particip activ la descompunerea materiei organice de la suprafa a solului i din sol. îns este de necontestat faptul c cel mai mare num r.2. din cauza structurii de tip micelial).106 105 4 10 . Datele cantitative referitoare la num rul. Hidrolazele (sunt ectoenzime) i desfac leg turile C-O i C-C. gram de sol/greutate în atmosfer 108 105 . respectiv ele atac doar un compus chimic.6. îl au bacteriile.Chiri . biomasa fungilor poate fi mai mare. 1971) Microorganisme Eubacterii Actinomicete Fungi Alge Protozoare Nr.105 104 Biomasa (g/m3) 160 160 200 32 38 10.3. apare cînd se raporteaz de ex: biomasa/ha. sau a solului. biomasa i activitatea diferitelor tipuri de microorganisme Datele cantitative referitoare la num rul microorganismelor sunt contradictorii. Enzimele care ac ioneaz în interiorul celulei se numesc endoenzime. 1974. precum i în cele anticipate.! Enzimele sunt formate dintr-un suport proteic (apofermentat) i grupa prostetic (coferment).

acarienii. isopodele. Fenton.2 – 4 mm: insecte mici i larvele lor.1. 1947. 1971 propun o clasificare a animalelor din sol în 4 grupe: microfauna cuprinde animale care au o m rime a corpului cuprins între limitele 0.3. adaptarea la umiditate i hran etc. comunitate de animale edafice (edaphon) se clasific astfel: hiperedaphon: comunit i de animale care populeaz asocia ii vegetale de plante mici. protozoare. epiedaphon: comunit i care populeaz suprafa a solului.2 mm: nematode. Dunger. enchytreide. hemiedaphon: comunit i de animale care populeaz litiera în orizontul humifer. În clasificarea marii diversit i de animale edafice s-au utilizat diferite criterii. care in cont de: dimensiunea corpului. 10. doar acest stadiu este considerat ca f cînd parte din fauna solului. inclusiv micromamiferele. macrofauna cuprinde animale la care talia corpului are dimensiuni cuprinse între 4 – 80 mm: lumbricide. aranee. Terminologia utilizat în clasificarea faunei edafice În 1951 Van der Drift d urm torul sens concep iei de “fauna solului”: Fauna solului include acele animale care tr iesc întreaga via în sol sau numai o parte din ciclul lor de dezvoltare. mezofauna (meiofauna) cuprinde animale care au o m rime a corpului cuprins între 0. megafauna cuprinde animale cu dimensiuni ale corpului de peste 80 mm: vertebratele mici. calembolele. leg tura cu solul ca loc de trai. Van der Drift. ratifere. chilopode. precum i insectele superioare i larvele lor.02 – 0. 1951. În func ie de condi iile ecologice. Edwards i Heat în 1964 au sesizat faptul c procesul de de descompunere a litierei în prezen a animalelor este de dou ori mai rapid fa situa ia cînd activitatea aceastora este mai sc zut . Brauns i Bachalier. tardigrade. diplopode.! 1960 i 1964. miriapode mici (Symphile). 1964. 135 . În cazul speciilor care î i petrec în sol doar o parte din ciclul lor evolutiv.

Descompunerea i sinteza substan elor organice. precum i amestecarea solului. 136 . Trebuie re inut faptul c ele alc tuiesc asocia ii de microorganisme ce difer între ele din cauza influen elor climatice. Deci se poate spune c vie uitoarele din sol particip la toate procesele de formare a solului. care îl diferen iaz plantelor. Chiar i dezagregarea mineralelor. Organismele solului sunt singurele capabile s mineralizeze resturile vegetale i animale. în special vegeta ia i animalele. precum i din cauza influen ei însu irilor fizice i chimice ale solurilor. adic s le reduc la compu i micromoleculari. W. 2) Procese de sintez (formarea mineralelor argiloase. descompunerea substan elor i regional a organismelor din sol i formarea de materialul parental ini ial. formarea humusului). R spîndirea regional a organismelor din sol V. care particip în mare m sur .! enedaphon: comunit i de animale din orizonturile minerale ale profilului de sol. Majoritatea algelor.3. Între r spîndirea local ale solului. 3) Procese de deplasare (amestecarea solului. Aceast însu ire se bazeaz pe activitatea unui num r mare de vie uitoare din soluri. în mare parte. ale asocia iilor vegetale dominante. deplasarea prin infiltra ie). Dokuceaev (1846 – 1903) remarca faptul potrivit c ruia reparti ia zonal a diferitelor tipuri de sol este rezultatul ac iunii locale i zonale a factorilor pedogenetici.2. la punerea în libertate a substan elor nutritive pentru plante. din mineralele rocii generatoare. 10. sunt rezultatele ac iunii organismelor din sol. Una din cele mai importante însu iri capacitatea solului de a înmagazina substan ele nutritive i apa necesar cre terii organice). sau s sintetizeze i s acumuleze în sol substan e organice stabile (substan e humice). bacteriilor i ciupercilor sunt considerate cosmopolite. o reprezint tipurilor de sol exist o interrela ie strîns . se produce prin intermediul reac iilor biochimice. Laatsch (1957) a împ r it procesele de formare a solului în 3 categorii: 1) Procese de descompunere (dezagregare.

Munteanu. 11.R.! .T. Clasificarea solurilor României Solul este rezultatul ac iunii îndelungate a factorilor de mediu asupra materialului parental. cît i unul utilitar.R. determinate de ac iunea diferitelor procese 137 . Acest sistem prezint o structur i o nomenclatur îmbun t it . considerate ca elemente diagnostice specifice pentru cele 12 clase de soluri. în raport direct cu geneza.) i nomenclatura (Florea.S. caracterizate printr-un anumit mod specific de manifestare a uneia sau a mai multor elemente diagnostice.R. Progresele înregistrate în domeniul pedologiei (pe plan na ional i interna ional) au determinat elaborarea în anul 2003. Tipurile genetice de sol sunt înglobate la nivel superior în 12 unit i majore de sol. 2000. În cadrul celor 12 clase de soluri.1.T. va ine seama de factorii i procesele pedogenetice de formare. Clasa de sol reprezint totalitatea solurilor caracterizate printr-un anumit stadiu sau mod de diferen iere a profilului de sol.T.T. Structura sistemului român de taxonomie a solurilor (S.arat c entitatea de baz în S.1.R. este tipul genetic de sol considerat ca unitate principal în taxonomia solurilor din România. bazîndu-se pe caracteristicile naturale. cele 32 de tipuri genetice de sol incluse în S. sau asupra rocii generatoare de sol. 2003). a sistemului de clasificare. Clasificarea solurilor va trebui s îndeplineasc atît un scop tiin ific. 2003.1.(Florea..S. 2003). motiv pentru care o clasificare. datorat prezen ei unui anumit orizont pedogenetic sau unei propriet i esen iale. Murgoci). reprezint fiecare o grup separat de soluri asem n toare. Prima încercare de clasificare a solurilor în România s-a f cut în 1911 (Gh.S.S. denumite clase de soluri. cît i experien a acumulat de tiin a solului în ultimele dou decenii. Munteanu i colab. $/ 11. denumit „Sistem Român de Taxonomie a Solurilor" (S. 2003). care are la baz noile realiz ri atît pe plan na ional i interna ional.

UMBRISOLURI (UMB) 10. unele marcând tranzi ii spre alte tipuri de sol. CARACTER DIAGNOSTIC Orizont Am continuat cu orizont intermediar AC. RENDZIN (RZ) III. REGOSOL (RS) 3. în condi ii climatice. iar altele fiind CLASA DE SOL II. litologice. ENTIANTROSOL (ET) TIPUL DE SOL orizonturi. de diferite propriet i ale solului sau ale materialului parental. AR sau Bv) având în partea superioar culori i valori cu crome sub 3.! pedogenetice care au ac ionat i ac ioneaz în formarea i evolu ia solului.5 (la umed) sau orizont A molie fores-talic (Amf) urmat de orizont AC sau Bv (indiferent de culori) i de orizont Cea în primii 60-80 cm. Bv. hidrologice i antropice diferite. Tipurile genetice de sol sunt împ r ite în subunit i denumite subtipuri de sol. CERNISOLURI (CER) 6. Urmeaz roca (Rn sau Rp. Subtipul de sol este divizat în subunit i mai detaliate.nisipolutos / lutos .5 (la umed) . Taxonomia solurilor la nivel superior (FLOREA i MUNTEANU. LITOSOL (LS) 2. PROTISOLURI (PRO) CARACTER DIAGNOSTIC Orizont A sau 0 (sub 20 cm grosime) f r alte orizonturi diagnostice.NIGROSOL(NS) 11. fie o anumit caracteristici de importan practic deosebit . CERNOZIOM (CZ) 8. sau generate de pedogeneza anterioar sau de interven ia antropic . sau Bt având în partea superioar culori cu valori i crome sub 3. erodat-slab eolian Subtipul de sol reprezint o subdiviziune în cadrul tipului genetic de sol care grupeaz solurile caracterizate printr-un anumit grad de manifestare succesiune de (exprimare) a caracteristicilor specifice tipului. AR. TIPUL DE SOL 1.HUMOSIOSOL (HS) 138 . 2003) CLASA DE SOL I.pe loess grosier . PSAMOSOL (PS) 4. biologice. func ie de caracteristicile morfogenetice ale profilului de sol. Nu prezint orizont Cea. cu sfere din ce în ce mai reduse i însu iri mai bine precizate. Orizont A umbric (Au) continuat cu orizont intermediar (AC. KASTANOZIOM (KZ) 7. tasat. ALUVIOSOL (AS) 5.arabil. Nivelul de detaliere Nivelul superior Nivelul inferior Nivelul taxonomic Seria ierarhic de taxoni Clas de soluri Tip genetic de sol Subtip de sol Varietate de sol Specia de sol Familia de sol Varianta de sol Exemple de încadrare a unui sol în sistem Luvisoluri (LUV) Preluvosol (EL) EL ro cat psamic-gleic (EL rs-ps-gc) Preluvosol ro cat psamic batigleic . sau orizontul C. FAEOZIOM (FZ) 9.

GLEIOSOL (GS) 26. FOL1OSOL (FB) 31.! IV CAMBISOLURI (CAM) Orizont B cambic(Bv). HIDRISOLURI în primii 50 cm. gradul de salinizare (S). VIII. gradul de sodizare (A). Orizont antropedogenetic sau lipsa orizontului A i E. Bs) sau orizont criptospodic (Bcp). Aceste gradu ri cantitative sunt dup cum urmeaz : gradul de gleizare (G). CARACTER DIAGNOSTIC Orizont spodic (Bhs. 12. CRIPTOPODZOL (CP) 21. VERTOSOL (VS) 23.ANDOSOL(AN) 24. nu se includ solurile cu orizont B argicnalric (Btna). gradul de stagnogleizare (W).DISTRICAMBOSOL(DC) V. ANTRISOLURI îndep rtate prin eroziune (ANT) accelerat sau decapitare antropic . HISTISOLURI de peste 50 cm grosime. clasa de adâncime a apari iei carbona ilor (k). LUVISOLURI (LUV) 14. SALSODISOLURI natric (na) în partea superioar a solului (în primii 50 cm) sau (SAL) orizont Btna.5 (la umed) începând din partea superioar . sau orizont A (HID) limnic (Al) ori orizont hislic (T) submers. SOLONE (SN) Orizont pelic sau orizont vertic începând din primii 20 cm sau imediat sub Ap. XII. SOLONCEAC (SC) 28. EUTRICAMBOSOL(EC) 13. HISTOSOL (TB) 30. ANDISOLURI Orizont andic în profil.LUVOSOL(LV) 16.5 la materialul în stare umed i lipsa în primii 80 de cm a orizontului Cca. cu valori i crome mai mari de 3. sau (HIS) numai de 20 cm dac este situat pe orizontul R. clasa de grosime (profunzime) a solului pân la roca consolidat -compact (d). în lipsa orizontului spodic. precum i de gradu rile cantitative ale unor atribute ale subtipului (sau tipului) de sol. Specia de sol precizeaz caracteristicile granulometrice ale solului în cazul solurilor minerale sau gradul de transformare a materiei organice în cazul solurilor 139 . LIMNOSOL (LM) 27.PELOSOL(PE) 22.PRELUVOSOL(EL) 15. Orizont B argic (Bt) având culori cu valori i crome peste 3. (AND) Propriet i gleice (Gr) sau stagnice intense (W) care încep IX. PREPODZOL (EP) 19.PODZOL(PD) 20. SPODISOLURI (SPO) VII. Orizont folie (O) sau turbos (T) în partea superioar a solului XI. PLANOSOL(PL) 17. ALOSOL (AL) CLASA DE SOL VI. de regul definite calitativ. STAGNOSOL (SG) 25. Orizont salic (sa) sau orizont X. ANTROSOL (AT) Varietatea de sol este o subdiviziune în cadrul subtipului de sol determinat de unele caractere genetice neluate în considerare la nivel superior sau de unele caractere particulare ale solului. 29. PELISOLURI (PEL) TIPUL DE SOL 18.ERODOSOL(ER) 32.

Termenul de caracter diagnostic (din S. criptospodic.R. Varianta de sol este determinat fie de modul de folosin eventual poluare a solului. precum i orizonturile pelic.C. Varianta de sol este o subdiviziune de detaliu care reflect influen a antropic asupra solului (dar nu suficient de intens pentru a fi încadrat la antroposoluri sau subdiviziuni antropice). S-a introdus termenul de material parental diagnostic (dup FAO) i s-au eliminat orizonturile Cpr (orizont C pseudo-rendzinic) i Rrz (orizont R rendzinic). folic.S. fie organic. petrocalxic. iar cel de alcalizat în hiponatric sau hiposodic. varietatea de orizont molic forestalic. 11.R. antropedogenetic. fie mineral.2.T.R. 2000 s-a f cut o distinc ie clar între orizonturile morfologice (folosite la descrierea solurilor) i orizonturile i propriet ile diagnostice (utilizate la identificarea solurilor). 140 . cel de salinizat în hiposalic.S.! organice (histisolurilor) i varia ia acestora pe profil: aceste caracteristici ale solului sunt în mare parte mo tenite de la materialul parental. orizontul A hortic. dar pot s fie în bun m sur modificate prin pedogenez . scheletic.S.1. Se iau în considerare doi parametri: categoria de material parental (sau depozit de cuvertur ) i clasa granulometric simplificat (sau gradul de transformare a materiei organice în cadrul materialelor parentale organice) la care se adaug când este cazul i roca subiacent . Au fost introduse ca orizonturi diagnostice noi: orizontul A limnic.C.T.R. În leg tur cu orizonturile diagnostice termenul de orizont B argilo-iluvial a fost schimbat în orizont B argic.'1980) de Sistemul Român de Clasificare a Solurilor a terenului. Modific ri ale Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor (S. 1980) a fost înlocuit cu cel de proprietate diagnostic . s-a precizat con inutul orizonturilor sulfuratic i sulfuric.2003) fa (S. Familia de sol este o grupare litologic ce reune te solurile de acela i fel dezvoltate din acela i material parental.S. fie de o În S. fie de alte modific ri ale solului legate de utilizarea lui în produc ie.

iar gradul de eroziune-colmatare a fost trecut de la varietatea de sol la varianta de sol. în ordinea subdiviziunilor taxonomice ale tipului de sol s-a inversat pozi ia speciei (granulometrice) cu cea a familiei de sol.R. criostagnice. Echivalarea denumirilor solurilor în sistemul român de clasificare. Au fost definite ca noi propriet i diagnostice.! Caracterul andic i cel s r tural au fost înlocuite cu propriet i andice i respectiv salsodice i a fost introdus termenul de albeluvic (dup FAO) echivalent celui glosic.S. Clas de soluri scindat prin separarea clasei de soluri neevoluate (nemature) sub denumirea de protisoluri i a clasei de soluri influen ate puternic de activitatea uman sub denumirea de antrisoluri (care include erodosolul i antrosolul.C.T. 2003 Cernisoluri Luvisoluri Cambisoluri Spodisoluri Umbrisoluri Andisoluri Hidrisoluri Salsodisoluri Pelisoluri Protisoluri Antrisoluri Histisoluri Defini ie adoptat (pentru a include solurile maronii). Denumire adaptat . calcarifere.S. . 1980 cu cele din S. Denumire corectat prin introducerea vocalei i ca vocal de leg tur . districe.T. Defini ie neschimbat . Defini ie neschimbat . erubazice i bauxitice. propriet ile eutrice. Defini ie l rgit prin includerea i a solurilor foarte argiloase care nu au caractere tipice de vertisol. Denumire modificat pentru evitarea confuziilor.S. tip de sol nou introdus). Defini ie neschimbat . antropogene.2003.R. la nivelul clasei de soluri S. Denumirea prescurtat . Defini ie neschimbat . Defini ie neschimbat . Clas de soluri scindat prin desprinderea unei clase noi. Ca materiale parentale diagnostice au fost definite materiale parentale fluvice. Denumire adaptat .R. Denumire adaptat inspirat din literatura francez . 141 . 1980 Molisoluri Argiluvisoluri Cambisoluri Spodosoluri Umbrisoluri Soluri hidromorfe Soluri halomorfe Vertisoluri Soluri neevoluate. caracterul scheletifer i prezen a pudrei friabile de CaCO3. trunchiate sau desfundate Soluri organice (Histosoluri) S. marnice. cea a andisolurilor i adaptarea defini iilor în mod corespunz tor. alice. acestora li se adaug caracterul scheletic. Defini ie i denumire neschimbate.

Defini ie modificat prin includerea protoso-lului aluvial în aluviosol (ca aluviosol entic). Tip de sol i defini ie nou introduse. Protosol antropic Entiantrosol Vertisol Andosol Sol b lan Cernoziom Cernoziom cambie Cernoziom argiloiluvial fpp) Sol cenu iu (pp) . Denumire adoptat dup F. Defini ie pu in modificat . 142 . denumire adaptat .C.ro cat (ca subtip: preluvosol ro cat). Defini ie modificat (l rgit ) pentru reunirea într-un singur tip de sol a cemisolurilor cu Cea pân la 125 cm adâncime i a cemisolurilor de p duri xerofile. Cernoziom argiloiluvial (pp) Sol cernoziomoid Pseudorendzin Sol negru clinohidromorf Sol cenu iu (pp) Cernoziom cambie (pp) Rendzin Sol negru acid Sol humicosilicatic Sol brun eumezobazic Sol ro u (terra rossa) Sol brun . Denumire adoptat pentru protosol antropic. denumire adaptat .S. Tipurile de sol din SRCS1980 se reg sesc la nivel de subtip în SRTS-2000. Tipurile de sol din SRCS-1980 se reg sesc la nivel de subtip sau varietate în SRTS-2000. Denumire adaptat pentru luvisolurile f r orizont E. Defini ie nemodificat . Defini ie nemodificat . a c rui defini ie a fost pu in modificat . Rendzin Nigrosol Humosiosol Eutricambosol Preluvosol Defini ie modificat prin restrângerea sferei (prezen a rocii calcaroase sau a materialelor calcarifere pân la 50 cm adâncime). Defini ie nemodificat . Defini ie nemodificat .S.R. 2003 Litosol Regosol Psamosol Aluviosol Observa ii Defini ie modificat prin includerea i a unor soluri foarte scheletice.O.R. 1980 Litosol Regosol Psamosol Sol aluvial Protosol aluvial S. Defini ie nemodificat .T. Defini ie modificat pentru a se include i solul brun . denumire adaptat .ro cat Sol brun argiloiluvial Pelosol Vertosol Andosol Kastanoziom Cernoziom Faeoziom Defini ie modificat pentru reunirea într-un tip de sol a cemisolurilor f r orizont Cea sau cu orizont Cea situat mai adânc de 125 cm (din zon mai umed ). Cele neincluse se reg sesc Ia nivel de subtip sau varietate de sol ale altor tipuri.A. denumire adaptat . denumire adoptat dup FAO. Defini ie nemodificat . denumire adaptat .! Echivalarea denumirilor solurilor din Sistemul Român de Clasificare (1980)cu cele din SRTS (2003) la nivelul tipului de sol S. Defini ie modificat pentru a se include i solul ro u (ca subtip: eutricambosol rodie).

AR. denumire adaptat (vocala i schimbat în o pentru tip de sol).A. Bv sau Bt au o grosime minim de 10-15 cm i culori închise cu valori i crome mai mici sau egale cu 3. Orizonturile intermediare AC. Defini ie modificat (prin extinderea condi iei de prezen a orizontului natnc în primii 20 cm la primii 50 cm).R. denumire adaptat .T. Tip de sol i defini ie nou introduse.1 % Tipurile de sol incluse în aceast clas de soluri au drept caracter de diagnoz prezen a unui orizont A molic (Am) sau A forestalic (Amf) . cel pu in în partea superioar a orizonturilor men ionate i cel pu in pe fe ele elementelor structurale.S. denumire adaptat . Orizontul de . Bv sau Bt în cazul subtipurilor cernoziomuri maronice i kastanoziomuri maronice. Defini ie nemodificat . Defini ie modificat (prin extinderea condi iei de prezen a orizontului salic în primii 20 cm la primii 50 cm).O. Defini ia modificat pentru a se reuni într-un tip de sol toate luvisolurile cu orizont E. Sol brun învie Sol brunro cat luvic Luvisol Luvosol albie Planosol Planosol Sol brun feriiluviai PodzoJ Alosol Prepodzol Podzol Criptopodzol Gleiosol Sol gleic L covi te Limnosol Sol pseudogleic Solonceac Stagnosol Solonceac Solone Solone Turbosol Sol turbos Foliosol Erodosol Erodisol Antrosol % % 0 . Defini ie nemodificat .R. Tip de sol i defini ie nou introduse (corespunz toare solului brun acid criptospodic de la altitudini mari).C. Tip de sol i defini ie nou introduse (corespunz toare în parte litosolului organic din SRCS-1980). Defini ie modificat prin restrângerea sferei (orizont Gr mai sus de 50 cm adâncime de la suprafa ) i includerea în acela i tip i a l co-vi tei (ca subtip: gleiosol cernic). Defini ie nemodificat ..urmate de orizonturi intermediare AC.S.5 la material în stare umed . Defini ie nemodificat .S. 1980 Sol brun acid S. Denumire adaptat dup F. denumire adaptat . Defini ie nemodificat . denumire adaptat . Defini ie nemodificat . Tip de sol i defini ie nou introduse (corespunz toare solului brun luvic holoacid i iuvi-solului albie holoacid din SRCS-1980). 2003 Districamosol Observa ii Defini ie nemodificat . denumire adaptat . AR. pentru soluri subacvatice din b l i sau lacuri eu adâncimi mici. Tip de sol i defini ie nou introduse (pentru soluri având orizont superior antropedogenetic).

Kastanoziom (Kz) Kastanoziomurile sunt cunoscute i sub denumirea de soluri brune deschise de step uscat sau de soluri b lane. S. lesingiana. i con inut de carbonat de calciu între 10 Vegeta ia. joannis. faeoziom (soluri zonale) i rendzina (sol intrazonal sau litomorf). Agropyron cristatum.1. Condi iile climatice din zona kastanoziomurilor constituie factor limitativ pentru vegeta ia forestier . cu crome mai mari decât 2 la material în stare umed . Ele se definesc printr-un orizont A molic (Am) de culoare brun . Vegeta ia natural sub care 144 .000 hectare (FLOREA. Din clasa cernisoluri fac parte patru tipuri de sol: kastanoziom. Materialul parental bogat în elemente bazice este reprezentat de loess sau depozite loessoide cu porozitate bun i 15%. M cin. 2004) i sunt r spândite în Dobrogea. fie în primii 125 cm la cernisolurile cu textur mijlocie sau fin . (Cca) este prezent fie în primii 100 cm la kastanoziomuri. dar cu mare predispozi ie pentru eroziune hidric datorit con inutului ridicat de praf al materialului parental. cu crome mai mici de 3.! acumulare a carbona ilor alcalino-p mânto i. între Oltina. în zone cu climat semiarid din vestul t rii. În România kastanoziomurile ocup o suprafa i un orizont de acumulare a carbona ilor alcalino-p mânto i notat cu Cca situat în de circa 205. fie în primii 200 cm la cele cu textur grosier . Poa bulbosa. 12. cît i în extremitatea estic a B r ganului (BARBU. vegeta ia ierboas spontan este caracteristic stepelor uscate (sub 150 m altitudine) care fac tranzi ia spre zona semide ertic . R spîndire. Gheorghe. 1987). Ea se compune din specii mezoxerofite i xerofite cum sînt: Stipa capillata. între Capul Midia i Bra ul Sf. pe un relief reprezentat de terenuri plane sau slab înclinate (culmi domoale i versan i prelungi). la altitudini mai mici de 150 m. Aceast vegeta ie natural este înlocuit de plante cultivate sau este degradat prin suprap unat.5 cel pu in în partea superioar la material în stare umed primii 100 cm. urmat de un orizont de tranzi ie AC de culoare brun mai deschis . Artemisia austriaca. S. Valea Carasu i discontinuu în estul t rii. În cazul Kastonoziomurilor. Insular apar atît pe grindurile din B l ile Dun rii i în Delt . i altele. cernoziom.

are o levigare slab a s rurilor greu solubile (CaCO3). Humificarea materiei organice. Procese pedogenetice. Astragalus onobrychis. Gagea pusilla. plantele au o talie redus i un sistem radicular slab dezvoltat). caracterizat prin valori ale temperaturii medii anuale cuprinse între 10. Crambe tataria i din specii lemnoase cum sînt arbu tii Prunus spinosa. Agropyron repens. fiind constituit din specii ierboase mezoxerofite. precipita ii medii anuale de 350-430mm. cu apari ia eflorescentelor i pseudomiceliilor la nivelul orizontului AC. Valorile evapotranspira iei poten iale sunt mai mari de 700 mm. Salvia austriaca. Poa bulbosa. astfel încît solul face efervescen cu HCl de la suprafa i prezint o alterare redus a p r ii minerale. predominant din gramineie perene cu talie înalt de pîn la 1m i r d cina bine dezvoltat (Festuca valesiaca. stejarul brum riu (Quercus pedunculiflora. determinînd o culoare brun deschis la nivelul orizontului de bioacumulare. Vicia serratifolia. Climatul în care s-au format kastanoziomurile este caracteristic zonei de step uscat . astfel încît bilan ul hidroclimatic prezint un deficit anual de precipita ii de peste de 350 mm. apoximativ 2g%. Medicago falcata. ulmul (Ulmus procera). gallica. deoarece cantitatea de resturi organice vegetale r mase la suprafa a solului i în orizontul de suprafa al profilului de sol este mic ( covorul vegetal este de multe ori neîncheiat. Datorit aridit ii climatului.3°C.7-11. Botriochloa ischaemum. Rosa canina. Humusul format este de bun calitate ( mull calcic). Phlomis pungens. are loc cu întreruperi datorit secetei i gerurilor. Crataegus monogyna i din arbori: stejar pufos (Quercus pubescens). suprasaturarea solu iei de sol. datorat evapora iei cît i absorb iei apei de c tre r d cinile plantelor. Amygdalus nana. Rubus caesius. indicele de ariditate de 1721.! s-au format cernoziomurile este cu prec dere de step . R. 145 . cu o levigare slab a carbonatului de calciu. Echium rubrum. dar este relativ redus cantitativ . Melilotus officinalis. motiv pentru care la partea inferioar a profilului se eviden iaz obligatoriu un orizont Cca. vegeta ia caracteristic este cea de z voi i leau de lunc descris la aluvisoluri. Centaurea orientalis. În lunca rîurilor ce str bat zona de step . Trifolium diffusum. În perioadele secetoase. p rul s lbatec (Pyrus pyraster). Cerasus fruticosa. determin precipitarea carbonatului de calciu. Peucedanum tauricum.

respectiv o rezerv de 60. pe adîncimea de 0.8. structur glomerular slab dezvoltat i frecvente neoforma iuni biogene i de carbonat de calciu. textur mijlocie ( nisipo-lutoas . eviden iind o capacitate de schimb cationic cu valori de aproximativ 12.15. Propriet ile fizice sunt bune: porozitate total de 50. Kastanoziomurile au o textur nediferen iat pe profil.19 me /l00g sol uscat. sau grosier -mijlocie. luto. capacitate de ap u or acesibil . crotovine) i neoforma iuni biogene neoforma iuni de natur chimic . porozitate de aera ie.5. Propriet i.1990). cervotocine.50 cm. prezint o grosime de circa15 – 25 cm. sunt situate în intervalul de 5. Alcalinitatea este mic .5 g% g sol.11. Reac ia chimic este slab alcalin pe întreg profilul. Con inutul de humus este de circa 1. Kastanoziomurile se lucreaz u or.120 t/ha.54%. intervalul optim de umiditate pentru executarea lucr rilor este mare.! Profilul de sol Kastanoziomurile prezint pe profil. Lucr rile se pot executa mecanizat deoarece pantele sunt mici. deficitul mare de umiditate impune aplicarea iriga iilor i administrarea îngr mintelor organice i minerale. Humusul este de tip mull calcic. urm toarea succesiune de orizonturi: Amk-ACk-Cca-Ck. datorit prezen ei carbonatului de calciu la nivelul tuturor orizonturilor pedogenetice.. Con inutul sc zut de humus i de elemente nutritive. 1987)). mijlocie-grosier .35 g/cm i propriet ile fizico-mecanice bune: rezisten a solului la arat de 4050 kgf/dm2 (CANARACHE. are o grosime medie de 30 – 40cm i o culoare brun deschis în stare umed .100 cm de 1. Orizontul Cca se g se te la adâncimea de 50-60cm. 19-25% i 15. textur nisipo-lutos . densitate aparent pe adâncime de 0.nisipoas sau lutoas ) . porozitate drenant . are culoare brun cenu ie mai deschis decât orizontul supraiacent. Orizontul AmK.2. structur masiv pseudomicelii de CaCO3.3. Orizontul A/Ck. medie spre bine dezvoltat .5. textur nisipo-lutoas . cu valori pH cuprinse între 7. reprezentate prin pseudomicelii i eflorescente de carbonat de calciu. structur frecvente glomerular sau granular (coprolite.9%.19% (CANARACHE. Complexul adsorbtiv al solului este saturat în cationi bazici de Ca i Mg. 146 . Raportul C/N este cuprins i prezint frecvente concre iuni mici i între 8. Propriet ile hidrofizice: capacitate de ap în câmp. capacitate de ap util . lutonisipoas sau lutoas . are culoare g lbuie.

! Subtipuri. Kastanoziomurile prezint urm toarele subtipuri: tipic (Am-

AC-Cca), maronic (kastanoziom cu orizont A molic forestalic), psamic (kastanoziom cu textur grosier în primii 50cm), gleic (kastanoziom cu propriet i gleice între 50- 100 cm), salinic (kastanoziom cu orizont hiposalic în primii l00cm sau orizont salic între 50 i 400cm), sodic (kastanoziom cu orizont hiposodic în primii l00cm sau orizont natric între 50 i l00cm).
Fertilitatea i folosin a. Datorit propriet ilor fizice (textur mijlocie,

structur granular medie, permeabilitate pentru ap sc zut dezvolt rii plantelor. Stabilitatea redus

i aer

bun , rezisten i

la lucr rile mecanice), kastanoziomurile sunt favorabile cre terii a agregatelor structurale, determin

formarea crustei la suprafa , cu efect negativ asupra r s ririi plantelor, infiltr rii apei i a schimbului de aer între sol i atmosfer . Zona de step propriu-zis în care se formeaz i evolueaz kastanoziomurile, face ca apa acumulat din precipita ii s nu satisfac cerin ele plantelor în special pe parcursul anotimpului secetos, dar deficitul de ap poate fi acoperit prin aplicarea iriga iilor. Rezerva de humus pe adîncimea de 0- 50 cm este relativ redus . Pentru satisfacerea necesarului de elemente nutritive ale plantelor cultivate ob inerea de produc ii mari îngr i totodat pentru mintelor i constante, se recomand administrarea

mintelor chimice i organice sau încorporarea în sol a îngr

verzi. Pentru m rirea în sol a cantit tii de azot se cultiv leguminoase (maz re, lucerna, sparcet ) sau semin ele de leguminoase sunt tratate cu biopreparate care con in bacterii fixatoare de azot. Kastanoziomurile au categoria de folosin arabil (grâu, porumb, sorg, sparcet ), cât i pentru planta ii de cais, piersic, migdal, cire , nuc. P rul i m rul se dezvolt satisf c tor numai în condi ii de irigare

12.2. Cernoziom (Cz)
Denumirea cernoziomurilor, provine din limba rus : ciornîi – negru i zemlea – p mînt i sunt cunoscute ca p mînturi negre (V.Docuceeaev, 1883). Cernoziomurile se definesc prin prezen a unui orizont A molic (Am) de culoare brun închis , negricioas cu crome mai mici de 2 la material în stare umed în stare umed , cel pu in pe 10- 15 cm în partea superioar i un orizont intermediar de tip AC, Bv, sau Bt cu valori i crome sub 3,5 la materialul i cel pu in pe fe ele agregatelor structurale. La baza profilului se eviden iaz un orizont de acumulare

147

! a carbona ilor secundari de calciu, orizont prezent în primii 125 cm sau în primii

200 cm, dac textura solului este grosier . Cernoziomul tipic, cernoziomul cambic clasific ri S.R.T.S 2003 subtipuri zonale.
12.2.1. Cernoziom tipic (Cz ti)

i cernoziom argic, care în

clasificarea I.C.P.A. 1980 erau considerate tipuri de sol, au devenit conform noii

Din punct de vedere morfogenetic subtipul de sol cernoziom tipic este caracterizat prin prezen a la suprafa a profilului a unui orizont Am cu crome mai mici sau egale cu 2 la materialul în stare umed cu 3,5.
R spîndire. ( T.PUIU;
N.FLOREA,

i subiacent un orizont de tranzi ie

AC, care prezint cel pu in în partea superioar , prezint crome mai mici sau egale

2004), arat

c

cernoziomurile sunt

r spîndite cu prec dere pe forme de relief reprezentate de terase netede i microdepresiuni, podi uri sau piemonturi joase, uneori versan i, pe unit i de relief neted sau slab accidentat, cu altitudini de 15- 20 m, care ajung uneori la 150200m, în zona de sud i sud-est a României, în Dobrogea, Câmpia Român , Câmpia Moldovei, Dealurile F lciului, Colinele Tutovei i în Câmpia de Vest, Câmpia Transilvaniei, culoarul Mure ului, pe o suprafa hectare.
Materialul parental. Cernoziomurile s-au format pe materiale parentale

de circa 4.200.000

care con in carbonat de calciu, reprezentate de loess i depozite loessoide i uneori pe depozite nisipoase, aluviuni vechi, argile i luturi i chiar pe roci poroase.
Vegeta ia sub care s-au format i au evoluat cernoziomurile tipice este cu

prec dere o vegeta ie de step , constituit mezoxerofite, în care predomin

din asocia ii de specii ierboase i r d cin bine

gramineae cu talie înalt

dezvoltat : (Festuca valesiaca, Botriochloa iscaemum, Agropyron cristatum, Agopyron repens, Poa bulbosa, Poa pratensis ssp. angustifolia) i din specii lemnoase, respectiv arbu tii: Prunus spinosa, Rosa canina, Crataegus monogyna. În zona de silvostep i în luncile i depresiunile mai umede ale zonei de step apar i specii de arbori, respectiv stejar pufos (Quercus pubescens), stejarul brum riu (Quercus pedunculiflora), cerul (Quercus cerris), gârni a (Quercus frainetto), etc. 148

! Climatul în care s-au format i au evoluat cernoziomurile tipice este

pronun at temperat-continental în sud i sud-est, cu nuan e submediteraneene în vest, iar în estul t rii climatul este mai r coros i cu nuan e mai excesive. Valorile medii anuale ale temperaturii sunt cuprinse între 8,5 i 11,5°C, precipita iile medii anuale au valori cuprinse între 380 i 560mm Evapo-transpira ia poten ial are valori de peste 700 mm (650- 730 mm - FLOREA, 2004). Regimul hidric este nepercolativ, par ial percolativ sau periodic percolativ în zonele mai umede.
Procese pedogenetice. Solificarea este caracterizeaz

prin ac iunea

procesului de bioacumulare intens , cît i prin acumularea unei cantit i mari de materie organic humificat . Materialul organic r mas în sol sau la suprafa a profilului, dup parcurgerea ciclului de vegeta ie, este transformat sub influen a bacteriilor. Humusul format se acumuleaz pe adâncimea de 50- 65cm i imprim solului o culoare brun- închis , neagr , respectiv valori i crome mai mici sau egale cu 2 la material în stare umed . Carbonatul de calciu care poate fi prezent în partea superioar a orizontului A molic la cernoziomuri proxicalcarice, sau la baza acestuia i chiar în orizontul AC la cernoziomurile epicalcarice. Pe profil, în special la nivelul orizontului de bioacumulare, cît i în partea superioar a orizontului subiacent sunt prezente neoforma iuni biogene reprezentate de coprolite, cervotocine i crotovine. Prin utilizarea ca arabil a cernoziomurilor rezultate în urma des elenirii paji tilor, are loc o intensificare a regrad rii carbona ilor în partea superioar a profilului de sol, fenomen cunoscut sub denumirea de carbonatare secundar .
Profilul de sol. Morfologia cernoziomurilor, eviden iaz

pe profil

urm toarea succesiune de orizonturi: Amk-ACk-Cca, morfologie asem n toare cu cea a kastanoziomurilor, cu men iunea c orizonturile sunt mai bine diferen iate, profilul de sol avînd o grosime mai mare. Orizontul Am are o grosime care ajunge la circa 40- 50 cm, structur granular medie spre bine dezvoltat , textur nisipo- lutoas luto- nisipoas sau lutoas . Se men ioneaz frecvente neoforma iuni biogene, reprezentate prin cervotocine, coprolite, crotovine, diverse culcu uri i l ca uri de organisme, cît i neoforma iuni de natur chimic , sub form de pseudomicelii i eflorescente de carbonat de calciu. Orizontul ACk, are grosimea de 20- 25 cm, culoare brun-închis pîn la brun-cenu ie respectiv valori i crome mai mici sau egale cu 3,5 la materialul în 149

! stare umed , cel pu in în jum tatea superioar a orizontului, structur glomerular

medie slab dezvoltat , textur nisipo-lutoas , luto-nisipoas sau lutoas . Prezint neoforma iuni biogene, reprezentate prin cervotocine, coprolite, crotovine, diverse culcu uri i l ca uri de organisme, cît i neoforma iuni de natur chimic , sub form de pseudomicelii i eflorescente, tubu oare, vini oare i pete de carbonat de calciu. Orizontul Cca apare de la adâncimea de 50- 60 cm, are o grosime de 3040 cm i are o culoare g lbui brun închis la materialul în stare umed lutoas luto-nisipoas i brun g lbui deschis, la materialul în stare uscat , structur masiv , textur nisiposau lutoas . Neoforma iunile biogene, sunt rare, fiind reprezentate prin cervotocine i crotovine. Neoforma iunile de natur chimic sunt sub form de pseudomicelii i eflorescente, tubu oare, vini oare i pete i în special concre iuni de carbonat de calciu.
Propriet i. Cenoziomurile au o textur nisipo-lutoas , luto-nisipoas sau

lutoas , care este nediferen iat pe profil. Cernoziomurile sunt soluri cu structur glomerular medie spre bine dezvoltat la nivelul orizontului Am i moderat dezvoltat în orizontul de tranzi ie AC. Permeabilitatea pentru ap i aer a cernoziomurilor este bun , fiind soluri care se lucreaz relativ bine i u or, cu valori medii ale porozit ii de aera ie de 12- 20%, iar cele ale porozit ii totale de 49- 53%. Rezisten a la arat la umiditatea optim este de 40- 50 kgf/dm2 (Canarache, 1987). Complexul adsorbtiv al solului este saturat predominant în cationi bazici de Ca i Mg, cu un grad de satura ie în baze (V%) care nu scade sub 90% i o capacitate de schimb cationic cu valori de circa 12-40 me/l00g sol uscat. Cernoziomurile prezint în orizontul de bioacumulare un humus de bun calitate de tip mull calcic, 3- 6 g la 100 g sol, respectiv o rezerv de 160- 200 t/ha pe adîncimea de 0- 50 cm, cu valori ale raportului C/N cuprinse între 8- 12 i valori supraunitare ale raportului acizi huminici/acizi fulvici. Densitatea aparent pe adâncimea de 0-100 cm are valori de 1,2- 1,4 g/cm3, în timp ce valorile medii ale conductivit ii hidraulice saturate pe adâncimea de 0- 100 cm, sunt de 1,5- 15 mm/or (CANARACHE, 1990). Valorile coeficientului de ofilire,ale capacit ii de câmp i ale capacit i de ap util sunt de respectiv 8- 12% g/ g, 20- 27% g/ g i 13- 117% g/ g (CANARACHE, 1990). Reac ia cernoziomurilor este slab acid , neutr sau slab alcalin cu valori pH cuprinse în intervalul 6,7- 7,6. 150

! Fertilitatea i folosin a Cernoziomurile au propriet i fizice, hidrofizice,

chimice, termice i de aera ie foarte bune. Cu toate c sunt bine aprovizionate cu azot, fosfor i potasiu, pe aceste soluri, pentru men inerea fertilit ii i ob inerea de produc ii mari i constante se recomand aplicarea îngr mintelor chimice i i culturile organice. Cernoziomurile sunt indicate pentru toate folosin ele

agricole. Pe cernoziomuri se cultiv atît cereale p ioase de toamn : grîu, orz, culturi care valorific bine rezervele de ap acumulate toamna i iarna i care ajung la maturitatea înaintea secetelor din var , cît i porumb, floarea soarelui, cartof, sfecl de zah r, lucerna, trifoi, soia, maz re, fasole, culturi furajere. de vie i pomi fructiferi:cais, cire , vi in, Cernoziomurile pot fi cultivate cu vi piersic, m r, p r, prun. Cernoziomurile sunt afectate de un deficit de ap , motiv pentru care se impune aplicarea iriga iilor în cursul perioadei secetoase din var octombrie).
12.2.2. Cernoziom cambic (CZ cb)

(iulie-

Cernoziomul cambic este cunoscut i sub denumirea de cernoziom levigat i este definit prin prezen a la partea superioar a profilului, a unui orizont de bioacumulare de tip Am de culoare închis , respectiv crome mai mici sau egale cu 2 la materialul în stare umed cel pu in în partea superioar i subiacent un orizont de argilizare de tip Bv care are culori de orizont A molic, respectiv valori i i de 5,5 la materialul în stare

crome mai mici de 3,5 la materialul în stare umed

uscat , pe fe ele i în interiorul elementelor structurale. În clasificarea S.R.T.S. 2003, cernoziomul cambic este prezent ca subtip de sol.
R spîndire. Cernoziomul cambic ocup

mari suprafe e în zonele de

cîmpie: Câmpia Român , Dobrogea, Câmpia de Vest, Câmpia Transilvaniei, i Câmpia Jijia Bahlui. Relieful pe care s-au format i au evoluat aceste soluri, este neted sau pu in înclinat, respectiv: terase, depresiuni, culmi domoale, a c ror altitudini sunt cuprinse între 40-50m i 550 m.
Materialul parental este reprezentat predominant de loess, depozite

loessoide i uneori luturi i chiar nisipuri, argile i roci dure.
Vegeta ia sub care s-au format i au evoluat cernoziomurile cambice este

constituit

din rare pâlcuri de stejar pufos 151

i stejar brum riu: Quercus

capillata. crome mai mici sau egale cu 2. textur lutoas sau luto-argiloas . de tip mull calcic.50 cm. iar valorile evapotranspira iei poten iale sunt mai mici de 700 mm. crotovine. Indicele de ariditate are valori de 23-30. alternând cu suprafe e acoperite de specii ierboase: Stipa joannis.! pedunculiflora. structur glomerular . carbonatul de calciu este îndep rtat din orizonturile superioare ale profilului i depus la baza acestuia la nivelul orizontului Cca. Datorit regimului climatic. 152 elementelor structurale. La nivelul acestui orizont sunt prezente frecvente neoforma iuni biogene: coprolite. Profilul de sol. respectiv valori i crome mai mici de 3. structur columnoid . levigarea este mai pronun at . 5 la materialul în stare uscat pe fe ele i în interiorul i frecvente neoforma ii biogene. care imprim orizontului Bv o culoare mai ro iatic decît a materialului parental. care const în alterarea mineralelor primare cu formare de hidroxizi i oxizi de fier. Q. cervotocine. Pe fondul acestor date climatice se eviden iaz un regim hidric periodic percolativ. Orizontul Bv are o grosime de 30-60cm i o culoare închis cel pu in în în partea superioar . argilizare i levigare. a rezultat o cantitate important de humus de bun calitate. Climatul în care au evoluat cernoziomurile cambice este caracterizat prin precipita ii medii anuale frecvent de peste 500 mm i care pot urca pîn la 600 mm i temperaturi medii anuale care pot oscila între 8. Dup îndep rtarea CaCO3 i debazificarea complexului coloidal al solului. intervine procesul de argilizare. Cernoziomul cambic prezint urm toarea succesiune de orizonturi: Am-Bv-Cca.5°C.5 la materialul în stare umed i mai mici de 5. Poa bulbosa i altele. Pe seama cantit ilor mai mari de resturi organice vegetale r mase la suprafa a profilului sau în orizontul de suprafa dup parcurgerea ciclurilor biologice ale diferitelor specii vegetale i din transformarea acestora. S. Botriochloa iscchaemum. prismatic . Procesele pedogenetice caracteristice în formarea cernoziomurilor cambice sunt reprezentate de bioacumulare. pubescens. Orizontul Am are o grosime de 40. uneori peste 50 cm. culcu uri i l ca uri de organisme. caracterizat prin precipita ii superioare cernoziomurilor. respectiv culoare brun închis -negr la materialul în stare umed . repartizat pe o grosime relativ mare. textur lutoas sau luto-argiloas .3 i 11.

fizico-chimice.50 cm.S. f r formarea de pelicule de argil la suprafa a agregatelor structurale. Cernoziomurile cambice ofer condi ii favorabile dezvolt rii tuturor culturilor agricole.2. a mintelor chimice i organice cît i a iriga iilor în cazul anilor seceto i. Textura cernoziomurilor cambice este lutoas sau luto- argiloas i rar nisipoas sau argiloas .5 la materialul în stare umed prezent ca subtip de sol. fiind soluri cu propriet i fizice.5 g%.3. Acest sol este definit de prezen a la suprafa a profilului a unui orizont de bioacumulare de tip Am a c rui crome sunt mai mici decât 2 la materialul în stare umed i subiacent a unui orizont Bt care are în partea superioar valori i crome mai mici de 3. pseudomicelii. hidrofizice i de aera ie favorabile. hidrofizice i de aera ie favorabile i nivel bun de aprovizionare în elemente nutritive.T. Plusul de argil de la nivelul orizontului Bv. dar ponderea revine culturilor de grîu. nediferen iat pe profil. vii i pomi. Cernoziomul cambic are propriet i fizice. Gradul de satura ie în baze dep e te 85%. Ob inerea de produc ii mari i constante. Structura este glomerular medie i mic la nivelul orizontului Am. culturi legumicole. porumb i floarea-soarelui 12. respectiv culoare de orizont A molic. este determinat îngr de aplicarea atît a unei agrotehnici adecvate.50 cm i o culoare deschis brun- g lbuie. tubu oare.R. cernoziom argiloiluvial sau cernoziom argilic. Reac ia solului este slab acid sau neutr . Sunt prezente neoforma iuni de CaCo3. Este un orizont nestructurat. pete i în special concre iuni. este în cantitate de 3. Humusul de bun calitate de tip mull calcic. Fertilitatea i folosin a. sub form de eflorescen e. plante tehnice. i mai mici de 5. Fertilitatea cernoziomurilor cambice este bun . 2003. a c rui limit superioar se situeaz la 80. cu predominarea cationilor bazicibivalen i de Ca i Mg.200t/ha pe adîncimea de 0. cernoziomul argic este 153 . fizicochimice.5 la materialul în stare uscat . Propriet i. Cernoziom argic (CZ ar) Cernoziomul argic este cunoscut i sub denumirea de cernoziom levigat cu degradare textural . vini oare. provine din alterarea pe loc sau „in situ” a materialului parental.120 cm. cu valori pH pu in sub 7. În clasificarea S. cît i din eluvierea orizontului supraiacent. respectiv o rezerv de 160. Se cultiv cereale de toamn .! Orizontul Cca are o grosime de 40.

În formarea cernoziomului argic intervin procesele de bioacumulare. Salvia. Regimul hidric este periodic percolativ. Astragalus. dar i mezofile.5°C i precipita ii medii anuale care sunt cuprinse între 550-600 mm. cu o pondere mai mare a vegeta iei lemnoase (stejar. Ligustrum vulgare. a determinat depunerea acestuia la nivelul orizontului 154 . Vegeta ia lemnoas este format din stejari i ulmi (Quercus robur. A. Vicia. Thymus i altele. Acer tataricum. cu altitudini de pân la 550 m. humificarea este mai pu in intens . pir tîrîtor (Agropyron repens). Evonymus europaea. Moldova i Transilvania. lessingiana. pe un relief de câmpie. unde condi iile ecologice permit: obsig nearistat (Bromus inermis). specii de Centaurea. cer. lutoase sau nisipoase i pietri uri calcaroase. ambigua) cu specii de amestec (Pyrus pyraster. Eluvierea i migrarea coloizilor liberi este mai intens decît în cazul cernoziomului cambic. luturi loessoide i uneori pe materiale argiloase. se g sesc specii xerofite caracteristice stepei (Stipa joannis. Festuca valesiaca. Condi iile climatice sunt caracterizate prin temperaturi medii anuale care coboar pîn la 8. Cernoziomul argic evolueaz sub influen a vegeta iei de de suprafe e variabile de silvostep . F. Pe fondul unei levig ri i alter ri mai puternice. Oltenia. Indicele de ariditate este de 30. podi uri i dealuri joase. aceasta pe fondul unei debazific ri i levig ri mai accentuate. Onobrychis viciaefolia. Levigarea coloidului de argil din orizontul de suprafat . pratense. Cernoziomul argic ocup ! suprafe e întinse în Muntenia. Climatul. argiloiluviere i eluviere. Q. pedunculiflora. P. Vegeta ia. Trigonella. U. Dobrogea. sanguinea. campestre) i arbu ti (Cornus mas. cu acumularea unei cantit i mai reduse de humus decît în cazul cernoziomurilor cambice. S. Materialul parental. Aster. C. Ulmus foliacea. gîrni ) datorit climatului ceva mai umed. Phlomis tuberosa. Cernoziomul argic este r spândit geografic în continuarea cernoziomurilor. c tre zonele mai umede.R spândire. elaeagrifolia. pubescens. Q. Crataegus monogyna. Filipendula hexapetala. pseudovina. Procese pedogenetice. care este o alternan step i silvostep . procera. cu cantit i mai mari de ap infiltrat în sol. Salvia pratensis i altele. Cernoziomul argic s-a format i a evoluat pe loess. U. Agropyron cristatum. T. În paji ti ( i în p duri). Rhamnus cathartica i altele). Trifolium repens.

cernoziomul argiloiluvional este un sol bun pentru toate utiliz rile: culturi de câmp (grîu.8. cît i în interiorul acestora. orz. floarea soarelui. porumb. în unele cazuri chiar de la 150160 cm în jos i are culoare g lbuie.albicioas . fizico-chimice.argiloas . Cernoziomul argiloiluvial are o textur diferen iat pe profil. tubu oare. la nivelul orizontului de reprezentate prin coprolite. cervotocine.cu predominarea cationilor de Ca. slab pîn la moderat dezvoltat la nivalul orizontului Bt. pseudomicelii. cu valori pH de 6. structurale. în special pe profil neoforma iuni biogene. lutoas la nivelul orizontului Am i luto. Humusul este de tip mull calcic.! subiacent. Orizontul Am are o culoare brun-închis pân la neagr . cu formare de pelicule de argil atît la suprafa a cît i în interiorul agregatelor structurale de sol.. argiloas la nivelul orizontului Bt. Propriet i. 155 . Cernoziomurile argice au o reac ie neutr pân la slab acid . structur glomerular mic i medie bine dezvoltat în Am i prismatic . Prezint i uneori crotovine. textur luto-argiloas . pete. Con inutul de humus este de 3-5 g%. Gradul de satura ie în baze nu scade sub 75%.6. Orizontul Bt are o culoare de orizont Am. Cernoziomul argic prezint urm toarea succesiune de orizonturi: Am – Bt . determinînd o diferen iere textural pe profil la nivelul acestui orizont. Cernoziomurile argiloiluviale au propriet i fizice.Neofoma iunile de CaCo3 sunt prezene la nivelul orizontului Cca sub form de eflorescen e. structur granular medie i o grosime de maxim 40.5 la materialul în stare umed cel pu in în partea superioar i brun g lbuie spre baz . respectiv crome mai mici de 2 la materialul în stare umed . respectiv o rezerv de 150-180 t/ha. concre iuni. textur lutoas pân la argiloas .C sau Cca. Orizontul Bt are o grosime de pîn la 100 luto-nisipoas . atît la suprafa a elementelor Se eviden iaz cm. Orizontul Cca începe de la peste 125 cm. hidrofizice i de aera ie favorabile i nivel bun de aprovizionare în elemente nutritive De i unele propriet i fizico-chimice sunt sub nivelul celor de la cernoziomul cambic.50 cm. Fertilitatea i folosin a. argil sub form pelicular . culcu uri i l ca uri de larve i organisme bioacumulare. Profilul de sol. respectiv brun închis cu valori i crome mai mici de 3. structur prismatic .

Materialul parental. 156 .5 la materialul în stare umed . Podi ul F lticenilor. pe o suprafa de aproximativ Faeoziomurile ocup în România o suprafa 1. cernoziomului cambic i cernoziomului argic.. Faeoziom (FZ) În timp. reprezentate prin depozite loessoide. pratoziom sau brunizem i sol cernoziomoid. a cernoziomului.300. Cracau. R spândire. planta ii pomicole (m r. mintelor chimice i organice cît i de aplicarea iriga iilor în cazul 12. orizontul Cca apare sub 200 cm. respectiv pe unit i geomorfologice care prezint un caracter depresionar fa de relieful înconjur tor. iar la faeoziomul cu textur grosier . a avut loc pe depozite cu textur lutoas sau argiloas . sol cenu iu închis de p dure. Faeoziomul este corespondentul c tre zonele mai umede i mai reci. sunt prezente pelicule organo-minerale. Ob inerea de produc ii mari i constante. lucern . argile marnoase loessoidizate. Faeoziomul este definit prin prezen a la suprafa a profilului a unui orizont de bioacumulare de tip Am. in. cais). Bra ov. Formarea i evolu ia faeoziomurilor. este determinat de aplicarea îngr anilor seceto i. trifoi. pe unele terase ale Moldovei i iretului. vi de vie ( struguri de mas i pentru vin). fasole) .000 ha. Bv. prun. Diferen a de culoare între materialul în stare umed i cel în stare uscat la nivelul orizontului Am. sub aspectul valorilor sau a valorilor + crome. Solurile de tip faeoziom s-au format pe forme de relief cu suprafa plan sau slab înclinat din depresiuni i pe suprafe e înclinate ale versan ilor. p r. la nivelul orizontului intermediar. luturi argiloase.! sfecl de zah r. este mai mare sau egal cu 1. Tg. cire . care au un drenaj intern i extern slab. vi in. a c rui crome sunt mai mici de 2 la materialul în stare umed i subiacent un orizont care poate fi de tip Bt. în depresiunile subcarpatice Neam .3. în zona înalt a Câmpiei Române i a Câmpiei Banat-Cri i insular în depresiunile din estul Câmpei Transilvaniei. Faeoziomul ocup suprafe e importante în Podi ul Sucevei. piersic. maz re. legume i culturi furajere. sau AC i care cel pu in i cel pu in pe fe ele elementelor structurale prezint crome i în partea superioar valori mai mici de 3. Sibiu. solul de tip faeoziom a avut diverse denumiri: cernoziom degradat înconjurat de soluri de p dure i podzoluri. Totodat .Secuiesc.5. uneori chiar grosier . Faeoziomul cu textur mijlocie i fin nu prezent un orizont Cca în primii 125 cm.

datorit materialelor parentale bogate în elemente bazice. Pulmonaria officinalis. Faeoziomul prezint pe profil urm toarea succesiune de orizonturi: Am . Poa pratensis var. F. M. solificarea decurge în sensul unei bioacumul ri intense.! Vegeta ia. Cornus mas. Scrofularia nodosa i altele).C sau Cca.Bt . Fragaria viridis. E.C sau Cca. Cu toate c solificarea se desf oar în zone umede i r coroase. Festuca sulcata. Climatul.Bv . cu formare de humus de bun calitate. inferioare mediei anuale a precipita iilor. F. P durile de foioase ini iale (înainte de defri are) erau formate din stej rete (Quercus petraea în amestec cu exemplare rare de Tilia tomentosa. Lotus corniculatus. 157 . sanguinea. Asarum europaeum. caracterizate prin valori medii ale precipita iilor de pîn la 800-900 mm. Am . ad postite. temperaturi medii anuale cuprinse între 7. valori ale evapotranspira iei poten iale de circa 600-650 mm. b rboas (Botriochloa iscaemum). Rhamnus frangula. cît i microclimatului mai blînd din zonele depresionare. Profilul de sol. Trifolium repens. C. valesiaca. Sambucus nigra. Astragalus onobrychis. verrucosa. Convallaria majalis. cu migrarea coloizilor de humus i argil de la nivelul orizontului de bioacumulare i depunerea acestora la nivelul orizontului subiacent. Lolium perenne. ranunculoides. Koeleria gracilis. Faeoziomurile s-au format sub influen a unei vegeta ii ierboase mezohigrofile de fînea care s-a instalat în urma defri rii p durilor de foioase: p iu c (Agrostis tenuis). falcata. Sanicula europaea. Origanum vulgare. eviden iindu-se astfel un regim hidric periodic percolativ. Medicago lupulina. datorit cantit ilor mari de materie organic r mas în orizontul de la suprafa a profilului cît i la suprafa a acestuia ca urmare a prezen ei unei abundente vegeta ii ierboase mezohidrofile. de tip mull calcic. Dactylis glomerata. arbu tii Corylus avellana. specii ierboase ca: Asperula odorata. Scila bifolia. pseudovina. Fraxinus excelsior. Evonimus europaea.C sau Cca. A. Ligustrum vulgare. Am . Acer campestre. Condi iile climatice sunt caracteristice zonelor umede i r coroase. Carpinus betulus. Anemone nemorosa. Polygonatum latifolia. Crataegus monogyna. angustifolia. Lamium maculatum. cu formarea de pelicule organo-minerale pe fe ele cît i în interiorul elementelor structurale. Sorbus torminalis. Poa nemoralis. Procese pedogenetice.8ºC.A/C .

5. cu grad de satura ie în baze mai mare de 70%. Structura în orizontul Bv este columnoid prismatic i i prismatic în Bt. Orizontul C. Propriet i.5. respective valori i crome mai mici sau egale cu 3. o textura nisipoas . Orizonturile A/C. respectiv valori i crome mai mici sau egale cu 3.C sau Cca). 158 . este reprezentat de materialul parental sau orizontul Cca.S 2003. reprezentat prin humus de tip mull calcic.C sau Cca). cît i la nivelul porilor i fisurilor. pete i bioacumulare de tip Am. determinînd o diferen iere textural pe profil la nivelul acestui orizont.5 la materialul în stare uscat . reac ie slab acid . structur granular . acesta fiind considerat un orizont de culoare sau de structur .6. culori închise de orizont Am. La nivelul orizontului Bv sunt prezente particule minerale fine i humus. care are cel pu in în primii 50 cm ai profilului.5 la materialul în stare umed i mai mici sau egale cu 5. la care CaCO3 este prezent înc din primii 50 cm ai profilului. sau egale cu 1.C sau Cca). Diferen a de i starea uscat prezint valori sau valori i crome mai culoare între starea umed mari. Trecerea la nivelul orizontului subiacent este treptat . o textura argiloas . avînd o culoare mai ro iatic decît a materialului parental.C sau Cca).! Orizontul Am are culoare brun închis -negr în stare umed . glomerular bine dezvoltat . urm toarele subtipuri: faeoziom tipic ( Am . faeoziom greic ( Am . respectiv crome mai mici sau egale cu 2. faeoziom pelic. Bv sau Bt au cel pu in în partea superioar .5. i brun cenu ie în stare uscat .100 cm. Faeoziomul are la suprafa a profilului un orizont de i prezen a CaCO3 . Orizonturile subiacente Bv i Bt au o culoare brun-g lbuie. care este prezent sub adâncimea de 125.R.85%.Bt . care prezint cel pu in în primii 50 cm ai profilului.5%. sub form de neoforma iuni.Bt .Ame . în timp ce la nivelul orizontului Bt sunt prezente pelicule de argil pe fe ele i în interiorul elementelor structurale. Grosimea orizontului Am este de circa 40-60 cm. cu valori pH mai mari de 6 i con inut de humus de 3.R.AC . faeoziom psamic. Textura la nivelul orizontului Am este lutoas sau luto-nisipoas . faeoziom argic ( Am . faeoziom calcaric.150 cm i este caracterizat prin structur masiv concre iuni. frecvent între 70. faeoziom cambic ( Am – Bv . faeoziom gleic. Subtipuri. Pentru faeoziom sunt prezente în cadrul clasific rii S. care are caractere gleice în intervalul 50. reprezentate prin vini oare.

Sporuri însemnate de produc ie se ob in atît prin aplicarea de îngr chimice pe baz de N. Activitatea microbiologic . hidrofizice i de aera ie sunt bune. cînd pe aceste soluri apar fenomenul de stagnare a apei. planta ii pomicole i culturi legumicole. P i K. urmat de un orizont Ame care prezint acumul ri reziduale de cuar i subiacent un orizont Bt având în partea superioar culoare brun închis de orizont molic. Lotus corniculatus. în vederea elimin rii excesului de ap i pentru îmbun t irea aera iei. angustifolia. respectiv cel pu in pe fa a elementelor structurale valori i crome mai mici de 3. în Podi ul Sucevei. cînep .R. Medicago falcata. fizico-mecanice.Vegeta ia natural sub care s-au format faeoziomurile greice este o vegeta ie de silvostep . Lolium perenne. Vegeta ia de fînea (în parte des elenit pentru arabil) este format din Poa pratensis.S. Faeoziomul greic s-a format i a evoluat pe materiale parentale reprezentate prin depozite loessoide. dar sub nivelul corespondentelor din seria cernoziomurilor.3. in pentru fuior. pe terase. cîmpii înalte. secar . Podi ul Bârladului. luturi i uneori depozite argiloase i nisipoase. Actualmente este considerat subtip de sol.5. dealuri joase i versan i slabi înclina i Materialul parental. cît i prin aplicarea de îngr faeoziomuri se ob in rezultate bune prin aplicarea unor lucr ri agrotehnice adecvate i prin cultivarea acestor soluri cu cereale: grîu. Agropyron repens. Vegeta ia. 12. sunt necesare lucr ri de mobilizare energic a minte minte organice. c tre cele cu orizont AC. 2003. Faeoziom greic (FZ gr) Anterior clasific rii S. Faeoziomul greic ocup cu prec dere partea de est a României.! Fertilitatea i folosin a. propriet ile fizice. plante furajere. fiind considerat ca tip de sol ce apar inea clasei Molisoluri. În anii ploio i. 159 . cu un caracter determinat de influen a climatului continental est european. chimice.1. interfluvii. inclus în clasa Cernisoluri i definit prin prezen a la suprafa a profilului a unui orizont de bioacumulare de tip Am. pratensis var. fertilitatea crescînd de la faeoziomurile cu orizont Bt. ov z. plante industriale: cartofi. R spândire.T. Pe solului. Festuca pratensis. loessuri. faeoziomul greic a fost denumit sol cenu iu de p dure. porumb. orz. Cîmpia Jijiei i mai rar în partea de nord a Dobrogei. sfecl de zah r. P.

40 cm. ! Taraxacum officinale. La nivelul orizontului Bt sunt prezente depuneri peliculare de argil migrat din orizonturile supraiacente.C sau Cca. structur prismatic . respectiv oculoare brun cenu ie închis . în timp ce temperaturile medii anuale oscileaz între 7°C i 9°C. Procesul de solificare în cazul faeoziomului greic. Rumex acetosella. datorit eluvierii par iale a particulelor coloidale i îmbog irii reziduale în gr un i de cuar dezbr ca i de pelicula coloidal . cervotocine. fiind prezent la nivelul orizontului Cca. Orizontul Bt (60. care c tre partea inferioar a orizontului poate fi brun g lbuie sau chiar ro cat .5 la materialul în stare umed . Orizontul Ame are o culoare brun cenu ie mai deschis decât în orizontul supraiacent. Orizontul C sau Cca este situat la partea inferioar a profilului. Galim verum. respectiv o culoare g lbui închis . Profilul de sol. Astragalus onobrychis. Orizontul Am are crome mai mici sau egale cu 2 la materialul în stare umed . îmbog it în particule grosiere rezistente la alterare i gr un i minerali dezbr ca i de pelicula coloidal .140 cm) are cel pu in în partea superioar valori i crome mai mici de 3.Trifolium repens. cu prec dere la nivelul 160 . este orientat la nivelul orizontului Am în sensul unei bioacumul ri intense cu formare de humus de tip mull calcic în care predomin acizii huminici i o migrare atît a coloizilor liberi cît i a celor depu i rezultând subiacent un orizont greic cu eluviere slab Ame. Pe profil sunt prezente neoforma iuni biogene sub form de coprolite. textur fin . eviden iind un regim hidric percolativ. Grosimea orizontului Am este de 30. i altele. Evapotranspira ia poten ial este de aproximativ 630-670 mm anual. culcu uri i/ sau l ca uri de organisme. CaCO3 este îndep rtat pe profil.640 mm. Climatul. Procese pedogenetice. atît la suprafa a cît i în interiorul elementelor structurale. Faeoziomul greic face tranzi ia de la cernoziom i faeoziom cambic i argic c tre argiluvisolurile formate în zonele mai umede ( Pedologiecurs unic 2005). Salvia pratensis. Precipita iile medii anuale din zona de formare i evolu ie a faeoziomului greic sunt de circa 610. Vicia cracca. Grosimea orizontului Ame are o grosime de circa 10-30 cm. Faeoziomul greic prezint pe profil urm toarea succesiune de orizonturi: Am – Ame – Bt .

Aplicarea unei agrotehnici adecvate i a iriga iilor.8) i moderat-puternic acid în Ame (5. cu predominarea cationului bazic bivalent de Ca. La nivelul orizontului Am. Orizontul Bt prezint o cre tere a frac iunii de argil . respectiv o rezerv de 140160 t/ha pe adîncimea de 0.4%. Textura faeoziomului greic la nivelul orizontului Am este de obicei lutoas . La nivelul acestui orizont sunt prezente frecvente particule nisipoase.5 la materialul în stare umed . dar coboar pîn la 65% în Ame. luto-nisipoas sau luto-argiloas .1. 161 . cu crome mai mici sau egale cu 2 la materialul în stare umed i subiacent un orizont de tranzi ie de tip AR.6. permite pe aceste soluri ob inerea de produc ii bune i stabile la culturi legumicole. sfecl de zah r. Structura este glomerular . 12. cu un indice de diferen iere textural cuprins între 1. etc.50 cm. cu predominarea acizilor huminici. dar sub nivelul de favorabilitate al cernoziomurilor argice. dezbr cate de pelicula coloidal . iar structura este poliedric subangular . reprezentat prin roci calcaroase sau prin materiale parentale calcarifere. Orizontul Bt prezint frecvente pete de oxizi de fier i concre iuni ferimanganice.2). cartof. hidrofizice i de aera ie sunt relative bune. plante furajere. cel pu in pe fe ele elementelor structurale iar la bazaprofilului. Favorabilitate ridicat . Pe ansamblul profilului propriet ile fizice. prezint culturile de floarea-soarelui. Fertilitatea i folosin a. Procentul de argil în Ame înregistreaz o u oar sc dere. În orizontul Ame sunt prezente neoforma iuni reziduale. iar în orizontul C sau Cca sunt prezente neoforma iuni chimice de CaCO3. Valorile pH sunt neutre în Am (6. humusul de tip mull calcic eviden iaz un con inut de 3. Gradul de satura ie în baze ajunge la 90% în Am. plata ii pomicole i vi a de vie . textura este mai grosier . În orizontul subiacent Ame. Bv. prezent între 20 i 50 cm. Propriet i.mecanice. sau alte particule minerale rezistente la alterare. fizico.1.4. sau AC cu crome i valori mai mici de 3. Rendzina (Rz) Solul de tip rendzin se define te prin prezen a la suprafa a profilului a unui orizont de bioacumulare de tip Am de culoare închis . reprezentate prin gr un i izola i de cuar . cît i pelicule sub iri sau moderat de groase de argil .! orizontului de bioacumulare. in de fuior. un orizont R sau Rn. în contextul aplic rii de îngr minte chimice i organice. dezbr ca i de pelicula coloidal .

acolo unde se a materialului parental sau a rocii generatoare men ionate anterior ( t.! R spândire. Prezen a masiv a materialului scheletic. Procese pedogenetice. cu precipita ii medii anuale de 400-500 mm i pîn la un climat foarte rece i umed. scheletul calcaros elibereaz continuu ioni de calciu care satureaz complexul adsorbtiv. Climatul. mun ilor subalpin. utilajele agricole s trepideze. respectiv crome mai mici sau egale cu 2 la materialul în stare umed . Profilul de sol. Orizontul Am are o culoare neagr pân la brun cenu iu-închis. care pe fondul unui material parental sau a rocii generatoare de sol. face ca în urma prelucr rii mecanice a acestor soluri. Vegeta ia natural sub care se formeaz i evolueaz solul de i etajului tip rendzin . bogat(e) în elemente bazice. Arealul de r spîndire a solurilor de tip rendzin este reprezentat de regiunile montane. Rendzina prezint pe profil urm toarea succesiune de orizonturi: Am – AR – R. dolomit i roci magmatice i metamorfice cu caracter bazic i ultrabazic. determin formarea la suprafa a profilului. cu altitudini cuprinse între 200 m-1800 m. deoarece rendzina este un i evolueaz în toate zonele climatice. Textura la nivelul 162 . neutralizînd acizii humici. caracterizat prin valori ale temperaturii medii anuale de circa 2°C i precipita ii medii anuale de peste 1000 mm. Rendzic în limba polonez înseamn : “ a tremura”. determinînd formarea de complexe organo-minerale stabile de humat de calciu. gips. consolidate. În procesul de formare i evolu ie a solului de tip rendzin . Materialul parental. este cea caracteristic sol litomorf care ce formeaz reg sesc condi iile de existen stepei. podi urilor. în condi ii de relief caracteristic ace