You are on page 1of 25

SEMINARUL TEOLOGIC LICEAL „ Veniamin Costachi” MĂNĂSTIREA NEAMŢ

ÎNVĂŢĂTURA DESPRE MAICA DOMNULUI ILUSTRATĂ ÎN SĂRBĂTOAREA ADORMIRII MAICII DOMNULUI

- LUCRARE DE ATESTAT –

ÎNDRUMĂTOR: PR. PROF. VASILE PĂVĂLEANU

CANDIDAT: PINTILIE VALENTINA ( Monahia Antonia )

MĂNĂSTIREA NEAMŢ 2010

1

Argument, Fiecare sărbătoare este o manifestare cultică a unui eveniment ce a fost, este sau va fi. De aceea această celebrare are trei aspecte: istoric, dogmatic şi cultic. Adormirea Maicii Domnului, fiind la bază o sărbătore, nu o dogmă sau un capitol al teologiei ortodoxe, în tratarea ei ne vom propune să o analizăm şi să o prezentăm sub cele trei aspecte. Între Hristos şi Maica Sa este o strânsă legătură continuată şi în spaţiul dogmatic şi liturgic. Orice schimbare în hristologie au şi consecinţe mariologice. De aceea în tratarea acestei teme vom încerca să evidenţiem legătura dintre acest eveniment şi persoana Mântuitorului. Nu toate sărbătorile şi nici toate consecinţile din cadrul mariologiei au fost studiade sau indentificate. Sunt sărbători fără corespondent istoric şi dogmatic autentic, precum Aducerea la Templu a Maicii Domnului, celebrată la 21 noiembrie, care sunt de fapt consecinţa unei învăţături mai deosebite sau a unui eveniment din afara vieţii Mariei, precum târnosirea unei biserici. În ortodoxie Adormirea Maicii Domnului este percepută doar sub aspect liturgic şi pietist, nu ca o consecinţă dogmatică şi realitate istorică. Aceasta este perspectiva din care este tratat acest episod din viaşa Fecioarei, fapt care justifică reacţia Bisericii Ortodoxe la abuzul săvârşit în Biserica Romano – Catolică, acela de a da unei traditii pietiste statutul de dogma revelată. Invăţătura despre Maica Domnului este destul de sumară şi este depaşită în amploare de cultul Fecioarei .Un asemenea cult să aibă şi un fundament teologic pe măsură, ceea ce adaugă un plus de valoare acestei tradiţii a Adormirii Maicii Domnului. Tema aceasta este importantă întrucât mutarea Mariei este un model de moarte creştină şi de aceea Adormirea Fecioarei trebuie observată dintr-o prerspectivă care să corespundă realităţilor divine. Altfel, afirmându-o doar cu un scop pietist, se pierde adevăratul mesaj al acestui eveniment şi un bun exemplu de vieţuire şi adormire cu credinţă tare în Dumnezeu. În elaborarea acestei lucrări voi urmări următorul plan: voi vorbi mai întâi de cauzele şi momentul apariţiei cinstirii Adormirii Maicii Domnului în Biserica Răsăriteană. Apoi voi prezenta izvoarele ce vorbesc despre Maica Domnului; Sfânta Scriptură a Noului Testament şi scrierile patristice referindu –mă la cele din urmă mai cu seamă la perioada dintre Cincizecime şi Adormire. Va urma apoi expunerea învăţăturilor dogmatice oglindite în imnografia sărbătorii în capitolul trei. În următorul capitol voi prezenta taina Adormirii Maicii Domnului În Biserica Ortodoxă şi scurtă privire interconfesională. Capitolul cinci va cuprinde concluziile acestei lucrări. Se cuvine să adresez cele mai sincere şi respectuoase mulţumiri celor ce m-au sprijinit şi îndrumat în elaborarea acestei lucrări. Tuturor un gând pios de statornică preţuire şi vie recunoştinţă.

2

După naşterea Mântuitorului. de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând.îngerul I-a zis:Duhul Sfănt se va pogorâ peste tine şi puterea Celui te va umbri. Iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Domnul este cu tine. Maica Domnului mai apare la prima minune pe care 1 2 Sf. Însă.” După porunca lui Dumnezeu.”( Luca 1. Cinstirea Maicii Domnului în tradiţia ortodoxă Pr. Născătoare de Dumnezeu.1-2). Marie.Aceasta s-a făcut posibilă datorită dragostei lui Dumnezeu pentru noi oamenii. după voinţa Lui a intrat în Fecioara şi S-a sălăşuit în ea. Până la Botezul Mântuitorului. La şase luni de la zămislirea Elisabetei. atât el de ruşine cât şi Fecioara Maria de pedeapsa adulterului. sentiment provocat de imposibilitatea de a o cinsti pe Fecioara Maria. Arhanghelul Gavriil a fost trimis de Dumnezeu în cetatea Nazaretului să vestească Fecioarei Maria că ea va fi cea prin intermediul căreia omenirea avea să primească mântuirea mult aşteptată: „ Bucurăte. şi gândea cum să facă mai bine pentru a scăpa.Fiul lui Dumnezeu se va chema. Fecioara Maria.”2 După această veste minunată Fecioara Maria va merge in vizită la Elisabeta. Astfel teama lui Iosif „că Fecioara Maria nu ar fi respectat Legea s-a transformat în sufletul său într-o altă teamă. aşa cum se cuvine. văzându-l s-a tulburat de cuvântul Lui şi cugeta întru sine: ce fel de închinăciune poate fi aceasta? Şi îngerul i-a zis: Nu te teme. Îl însoţea întodeauna. Iosif.1 Tot din acest moment. să-şi recapete iar frumuseţea cea de la început. Şi a zis Maria către înger: cum va fi aceasta. iar Sfânta Scriptură ne redă puţine epistole la care participă şi Maica Domnului. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da lui tronul lui David. Ioan Maximovici. frumuseţe stricată prin păcatul primilor oameni.s-a umplut de mâhnire când şi-a dat seama că Fecioara Maria avea să nască. Iar ea. căci ai aflat har la Dumnezeu. verişoara sa de unde se va întoarce după trei luni. îngerul Domnului i s-a arătat în vis. Până la Patima Mântuitorului. care nu ştia de Taina ce avea să se întâmple.întru-un chip ştiut numai de El S-a pogorât şi.1 Viaţa Maicii Domnului după Sfânta Scriptură a Noului Testament Este bine ştiut că Sfânta Scriptură a Noului Testament nu punctează decât parţial momentele mai importante din viaţa Maicii Domnului. însă după Botez. 35) Atunci Cuvântul. patria sa unde se va naşte Mântuitorul ( Luca. părintele Său. Fecioara Maria a avut grijă de El ca de un copil. se face din nou legătura noastră cu Dumnezeu.CAPITOLUL I IZVOARE PRIVIND VIAŢA MAICII DOMNULUI 1. lămurindu-l cu privire la Taina minunată a Fecioarei. Binecuvântată eşti tu între femei. când Mântuitorul şi-a început activitatea publică. şi pe cât era cu putinţă participa la activitatea Fiului său. se dă putinţa ca omenirea din nou să se îndumnezeiască. Şi va împărăţii peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia lui nu va avea sfârşit. cap. Fecioara Maria nu s-a mai despărţit de Fiul ei.pentru aceea si Sfântul care se va naşte din tine. Hrană şi bucurie 3 . cugetand el aceasta. ceea ce eşti plină de har. Iosif va merge în Betleem. Petre Teodor.

”1 Având ca izvor de inspiraţie Evanghelia Sfântului Ioan şi cărţile apocrife. figura eclesiastică. iar faptele lor sunt frumoase şi plăcute lui Dumnezeu. când Mântuitorul încredinţează pe Maica Sa Sfântului Apostol Ioan: „Femeie iată Fiul Tău! Apoi a spus ucenicului său: iată mama ta” ( Ioan 19. spune mai departe Evanghelia. slavă şi laudă Preasfintei Împărătese. Căci aşa grăeşte Sfântul Grigore al Nyssei:”După cum am citit Este bine cunoscut momentul. Iar dacă vom spune unele lucruri care provin din cărţi apocrife. aşa după cum au numit-o părinţii latini. scoţându-i în evidenţă atitudinea plină de curaj. viaţa Maicii Domnului a fost redactată de teologi cunoscuţi ai lumi creştine. Maxim declară sursele din care s-a inspirat încă din Prolog: „Astfel.2. fiind deja primite şi întărite de Sfinţii Părinţi pomeniţi mai sus. Ioan Evanghelistul a luat-o în casa sa şi a avut grijă de Ea. Cânt şi preamărire. Ea intervine acolo pentru a arăta rolul Bisericii de mai târziu care prin taina Cununiei nu face decât să rememoreze gestul ei. după aceste cuvinte. Maica Sa Îl va urma. Încă de acolo gestul Preacuratei fecioare de a mijloci la Fiul ei pentru a interveni şi a scăpa tineri căsătoriţi din situaţia limită în care se aflau.Mântuitorul o săvârşeşte la Nunta din Cana Galileii. şi lua asupra ei durerile inimii. scrisă de fericitul părintele nostru Maxim Mărturisitorul. Marele Atanasie al Alexandriei. apoi de la Sfinţii Părinţi cei de Dumnezeu purtători. erudiţia şi experienţa lor duhovnicească fiind o garanţie a învăţăturilor expuse în lucrările lor referitoare la taina mortii Maicii Domnului. I. Între aceştia. Maxim. tot ceea ce vom scrie şi vom însemna sunt lucruri vrednice de crezare venind de la martori adevăraţi din adunările oamenilor iubiţi de Dumnezeu. Viaţa Maicii Domnului de la Cincizecime până la Adormire în scrierile patristice. ca o completare a lucrării Sf. 1. cel mai de preţ este sfântul Maxim Mărturisitorul (+ 662) asupra căruia vom insista în mod special. ale căror cuvinte pline de toată înţelepciunea sunt scrise de harul Duhului Sfânt. 1 4 . Sfânta Fecioară avea să preînchipuie taina Biserici. că suferea mai mult ca El. Mai întâi de la Sfinţii Evanghelişti şi Apostoli. Ceilanţi trei autori a unei vieţi a Maicii Domnului vor fi prezentaţi sumar.1. Fericitul Grigorie al Nyssei şi Dionisie Areopagitul şi altii asemenea lor. sfântul Maxim Mărturisitorul urmăreşte pe Fecioara Maria în timpul Patimii Fiului ei. De o valoare documentară şi teologică mai mare decât cea a apocrifelor. chiar dacă cuvântul este îndrăzneţ. deci încă de acolo prin gestul ei. Aceştia sunt Grigorie al Neocezareii Făcătorul de minuni. Venind momentul Pătimirii Mântuitorului. Sfântul Maxim Mărturisitorul precizează: „putem spune. Sf. şi însemnare cu privire la viaţa sa neprihănită şi fericită de la naştere si pănă la moarte. chiar şi aceste lucruri vor fi adevărate şi lipsite de greşeală. 26 – 27 ). mijlocirea la Dumnezeu pentru a obţine binecuvântarea de la Dumnezeu pentru noua familie întemeiată. Preacuratei şi Preabinecuvântatei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria. suferind împreună cu El.2.

În plin triumf anti-calcedonian. şi minuni mari şi taine dumnezeieşti s-au săvârşit întru ea îngerul Gavriil venind din nou de la Dumnezeu să-i anunţe moartea.” Data praznicului şi evoluţia sărbătorii. ziua consacrării noii biserici calcedoniene în Ghetsimani. ce se distinge print-un pergnant lirism omiletic şi imnografic. să se adune pururea. şi împodobit cu harul Sfintei Născătoarei de Dumnezeu. Maxim se prezintă. A fost înălţată cu totul: mai întâi deosebi cu sufletul ei sfânt. aşa cum este şi normal. căci e cu adevărat mare şi slăvită şi împodobită din toate părţile.într-o carte apocrifa că era cineva care se distingea în purtarea sa potrivit Legii şi că părintele Preasfintei Fecioare Maria era renumit pentru milostenia sa. unde se afla veşmântul Maicii Domnului. unde se afla brâul Maicii Domnului. dar şi unul dogmatic. ca să arate că a fost biruitoare a tuturor rânduielilor firii. episcopul Timotei I (511-518) introduce această sărbătoare în capitala bizantină pe vremea împăratului Anastasie.” Viaţa Maicii Domnului atribuită Sf. nu doar din partea sa. Scena Adormirii Maicii Domnului are câteva elemente preluate de la Dionisie Areopagitul şi autorul. Împăratul Mauriciu in anul 590-591 a zidit o nouă biserică în Ghetsimani. iar mai apoi şi trupul fără prihană după cum a voit Domnul. Astfel. În timpul procesiunii spre mormânt un iudeu încearcă să răstoarne sicriul cu trupul neânsufleţit al Fecioarei. în centrul celebrărilor aflându-se o coborâre în procesiune simbolică de la Sion până la Ghetsimani. Autorul îşi propune să alcătuiască un text devoţional. ci şi din cea a lui Iisus Hristos. dar un înger îi taie mâinile şi este vindecat printr-o rugăciune adresată Mariei de către Apostolul Petru. 5 . dar şi prin caracterul ei de hagiografie religioasă. Trupul Fecioarei a fost aşezat în mormânt şi trei zile mai târziu. vrând să expună în acelaşi timp şi semnificaţia principalelor evenimente nu numai din viaţa Fecioarei Maria. în alcătuirea ei. La început celebrarea praznicului era legată de Ghetsimani şi aparţinea anti-calcedonienilor. dată la care este celebrată şi astăzi. i-a dat semn de biruinţă ramura de finic. exploatează abundenta literatură a Răsăritului creştin ce prezintă momentul Adormirii. temă aflată încă la începutul tratării ei. sub forma procesiunii de la biserica din Vlaherne. Maxim Mărturisirtorul a fost compusă şi redactată în vederea praznicului Adormirii Maicii Domnului. împodobiţi cu râvnă şi dorinţa gătelilor duhovniceşti. a schimbat ceremonialul şi a fixat serbarea Adormiri Maicii Domnului pe 15 august. ca o biografie doxologică. la sosirea unui Apostol întârziat. până la biserica Fecioarei din Chalkoprateia. cât şi detaliile privitoare la modelul de celebrare. Mesia şi de aceea şi se cinsteşte de către toţi acest praznic minunat. atunci când a cerut-o Domnului. urmărind să aducă o mărturie a unei vibrante afecţiuni şi veneraţii religioase faţă de Maica Domnului. oglindesc tensiunile dintre comunităţile ne-calcedoniană şi calcedoniană de la mijlocul secolului V. mărturisim conştiinţa omenească pe care o avea Fericita şi harul slăvit cu care a preamărit-o Fiul ei. Viaţa Maicii Domnului a Sf. ci din partea tuturor drept-măritorilor creştini. după cum reiese din următorul paragraf: „ De aceea. cer tuturor prietenilor lui Dumnezeu. ca să împlinească psalmodia şi lauda dumnezeiască în acest strălucit praznic al Adormirii ei. cinstire a îngerilor şi a oamenilor. În timpul împăratului Iustinian are loc recuperarea bisericii din Ghetsimani şi a praznicului Adormirii de către partida calcedonienilor.

tot aşa nici durerile morţii nau atins-o în vremea morţii sale. Maxim Mărturisitorul: „Şi când această sfântă şi Sfântă a Sfintelor. după care Maria şi Apostolii aduc imne de laudă şi mulţumire lui Dumnezeu”fiecare după puterea sa şi după cum îi dădea Duhul Sfânt”. Sfinţii Apostoli au rămas trei zile. Iar când l-au deschis. precum spune proorocul David: Treceam cu mulţime mare spre casa lui Dumnezeu. cinstind-o. Episodul Adormirii începe cu vestea mutării adusă de arhanghelul Mihail Maicii Domnului. A treia zi a sosit şi apostolul acesta şi i-a găsit pe ceilanţi prieteni ai săi gata să cânte psalmi în faţa mormântului sfânt. ca cel căruia Hristos i-a încredinţato spre purtare de grijă pe Maica Sa. între care şi Sf.mormântul e găsit gol. Acestea erau relicvele venerate în timpul Sfăntului Maxim în bisericile constantinopolitane Ale Fecioarei din Vlaherne şi Chalkoprateia. În locul trupului. Fericiţii Apostoli au ascultat cererea fratelui lor şi prin porunca Duhului Sfânt au deschis mormântul cu frică. dându-i şi o ramură de palmier ca „semn al biruinţei asupra patimilor şi sărăciei morţii” . Ev. Apostolii sunt aduşi de un nor şi o dată cu ei şi alţi ucenici. pe care limba oamenilor nu o poate zugrăvi. Vestea ajunge şi la rudele şi cunoscuţii Fecioarei Maria. Urmează momentul venirii Mântuitorului pe nor împreună cu oştile îngereşti. Maica Domnului cerând binecuvântarea Lui pentru ea şi pentru întreaga lume. după care încep pregătirile cuvenite pentru întâmpinarea acestui moment. 5). Fecioara Maria merge apoi în Muntele Măslinilor pentru a aduce rugăciuni de cerere şi mulţumire pentru ea şi pentru întreaga lume. sălaşul Domnului. Căci aşa cum Acesta S-a supus mormăntului. căci Împăratul şi Domnul firilor a fost şi atunci şi acum Strămutătorul firilor. 6 . căci acolo era cu adevărat acest loc. moment în care toţi copacii i se închină. Dumnezeului şi împăratului păcii. n-au mai găsit trupul slăvit al sfintei Maici a lui Hristos. care vor fi redescoperite în timpul împăratului Leon I. după cum mărturiseşte chiar el. unde îi este adus pe nor mai întâi Sf. Maxim afirmă că:”aşa cum a ocolit durerile naşterii cu o naştere negrăită. casa minunată a lui Dumnezeu. la o familie de evrei din Galileea de către doi prinţi bizantini convertiţi de la arianism. 41. Ioan. împreună cu Timotei şi Ierotei. Apostolii au aflat în mormânt veşmântul şi cingătoarea ei. Fecioara Maria le vesteşte lui Ioan şi fecioarelor aflate cu ea solirea arhanghelului Mihail. lângă Sfânta Sofia. Dionisie Areopagitul. în glas de bucurie şi de laudă şi în sunet de sărbătoare (Ps. aceştia adunându-se în casa ei pentru a-şi lua rămas bun de la ea. Urmează un cuvânt de învăţătură al Fecioarei şi binecuvântarea ei. A auzit şi el psalmodia dulce a îngerilor şi i-a rugat pe Sfinţii Apostoli să deschidă mormântul cinstit ca să vadă trupul slăvit al Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu. căci fusese mutat acolo unde voise Fiul şi Dumnezeul ei. Maria le dă şi lor vestea mutării ei şi le arată ramura de palmier primită de la înger. ascultând frumoasa psalmodie a sfinţilor îngeri. Fecioara se întoarce în Sion. binecuvântare pe care Hristos i-o dă. „ Scena Adormiri este una foarte importantă şi de aceea o vom expune mai jos aşa cum a conceput-o Sf. după care îngerii cântă imne de laudă lui Dumnezeu şi Maria îşi dă sufletul în mâinile Fiului ei. la mijlocul secolului V. glasul Paştelui. Sf. psalmodie dulce şi dorită. trupul preabine-cuvântatei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria a fost pecetluit în mormânt. în care i-a plăcut să locuiască Domnului slavei.

Atunci. căci aşa i-a plăcut Ziditorului a toate să cinstescă pe Născătoarea Lui. Şi a făcut un testament. Şi toţi s-au umplut de bucurie şi au cântat mai întâi îngerii. reluată ulterior de Metafrast şi alţii. căci aşa i-a plăcut Ziditorului a toate să cinstească pe Născătoarea Lui.cănd a suferit moartea în trup pentru mântuirea noastră şi a înviat a treia zi. cel puţin. tot aşa i-a plăcut să fie pus în mormănt şi trupul fără prihană al Preasfintei Maici şi ea să fie mutată în nestricăciunea cea veşnică după cum a voit sau ca cele două materii să fie unite din nou una cu alta. I. Fâşiile şi giulgiul în care au aşezat-o le-au aflat. Trupul ei. Epifanie Monahul şi Preotul. Şi au lăudat pe Hristos Care a cinstit-o pe Preasfânta şi Preacurata Sa Maică. autorul prezintă opiniile din acea perioadă referitoare la această taină. ca să vieţuiască împreună cu El şi să împărăţească împreună cu El şi aşa a făcut să urce firea noastră în împărăţia cea veşnică.2. ci fusese înălţat la Fiul ei. după cum ştie El. el susţinând chiar şi atunci când prezintă aceste opinii că mutarea Fecioarei cu trupul la cer este o taină cunoscută doar de săvărşitorul ei. nu numai prin Fiul său. fiind în vârstă de 72 de ani. După imne făcând solemnitatea îngropării au pus-o în mormânt în Gheţimani. dispare miraculos în prezenţa tuturor. căci erau plini de lumina şi mireasma mormântului sfânt în care fusese aşezat trupul Sfintei Fecioare cel mai desăvârşit decăt cerurile. 2.19). Cuvânt despre viaţa Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi anii ei Epifanie ne oferă o descriere a aspectului fizic al Mariei. cum spune Sfântul Apostol Bartolomeu. fericiţi apostolii s-au umplut de uimire şi bucurie şi au ştiut că întârzierea unuia dintre apostoli s-a întâmplat prin voia proniei pentru descoperirea acestei taine. Maxim pare a susţine ipoteza învierii cu trupul a Maicii Domnului sau. şi oameni au stat muţi. se pare că nu exclude posibilitatea ei atunci când afirmă că „ea să fie mutată în nestricăciunea cea veşnică după cum a voit ca cele două materii să fie unite din nou una cu alta.” În aceste rânduri Sf. mormăntul a fost găsit gol. aşezat în mormântul din Gheţimani de către apostoli. ca să se deschidă pentru el mormântul şi aşa să se vestească mutarea sfăntului trup. singurul împărat al slavei şi Domn al vieţii şi al morţii” . Şi ca deschizându-şi gura ca pentru o cântare dulce şi-a dat duhul Fiului şi Dumnezeului ei. Maxim nu subscrie unei opinii teologice referitoare la taina morţii Maicii Domnului. prenzentată drept confirmare a înălţării noastre împreună cu Hristos şi a nestricăciunii noastre finale. ca o completare a episodului Adormirii. dar trupul Fecioarei nu mai era. Aşadar. Şi le-a zis: „Pace Vouă” ( Ioan 20. căci spune că „după cum ştie El. „În rândurile de mai sus Sf. după cum ştie El. Aşadar.” 7 . Viaţa se încheie cu un imn de remarcabilă poezie teologică şi inspiraţie lirică. Iar când a venit ceasul ei S-a arătat tuturor Hristos şi din pricina fulgerării lumini toţi au căzut de frică la pământ şi s-au făcut ca morţi. au cântat un imn propriu. singurul împărat al slavei şi al morţii. urmat de o scurtă teologie a Adormirii. şi prin Maica Sa. apoi au cântat apostolii. Epifanie părând a fi mai degrabă dormiţionist decât asumpţionist: „ Sfânta Născătoare de Dumnezeu a prezis cu 15 zile înainte despre ieşirea ei din viaţă. Şi îngerii au plecat cântând iarăşi. singurul împărat al slavei şi Domn al vieţii şi al morţii. Iar sfinţii Apostoli cum spune Dionisie Areopagitul care era de faţă.

moment ce se repetă în majoritatea cărţilor despre Viaţa Maicii Domnului.” Aceste măsuri se pare că au afectat cultul Maicii Domnului provocând confuzie în rândul credincioşilor. fără a se preciza momentul sau modul venirii şi în prezenţa lui. În timpul pregătirilor ce se făceau în casa Maicii Domnului apare Sf. care au preferat să nu participe în nici un fel la această controversă.2. date fiind şi măsurile luate de Biserică împotriva „celor care au vârât zâzanie şi au rătălmăcit totul. pe care Fecioara îi binecuvintează. între ei fiind şi Dionisie Areopagitul. El prezintă acest episod folosindu-se de datele cele mai veridice. timp în care Sf. apropiate ei.Acest autor pune accent mai mult pe realitatea istorică a Adormirii Maicii Domnului decât pe valoarea eshatologică şi soteriologică a acestui eveniment. în care autorul deplânge absenţa sărbătorii Adormirii Maicii Domnului de pe cuprinsul mitropoliei Tesalonicului. arhiepiscopul Ioan îşi propune să reaprindă cultul Maicii Domnului în eparhia sa.omilie se deschide printr-un prolog destul de dezvoltat. toţi primind vindecare. strecurând tot felu de basme în tradiţia legată de sărbătoarea respectivă. 4. Un înger îi aduce Maicii Domnului vestea mutării şi o ramură de palmier „ca simbol al biruinţei asupra morţii şi icoană a vieţii veşnice”.3. Această operă combină două stiluri complet diferite: stilul omiletic în primele după capitole şi cel narativ-istoric.¹ Fecioara începe pregătirile necesare. Evenimentul mutării este vestit Fecioarei Maria de înger. I. această frică fiind specifică vieţii pământeşti.” Din această afirmaţie se poate înţelege că Maica Domnului a înviat. la casa ei se adună mulţi bonavi şi neputincioşi. Maica Domnului dă cele două cămăşi pe care le avea la două femei văduve. Despre Adormirea Stăpânei de Dumnezeu Născătoare şi-n veci fecioară Maria. Ajunsă acasă Maica Domnului se roagă Fiului ei să o acopere în clipa morţii de duhurile întunericului. Simeon Metafrastul. întrucât „văzduhul şi cerul s-au sfinţit prin urcarea sufletului ei. Prin relatarea corectă şi veridică a evenimentelor din Ierusalim. Vin şi apostoli şi ucenicii. Din această mărturie a arhiepiscopului Ioan reiese că disputa referitoare la Adormirea Maicii Domnului s-a făcut simţită şi în rândul credincioşilor. Ceilalţi Apostoli sunt aduşi mai pe urmă pe nori. I. Ei se salută între ei. fapt datorat ereticilor care. Ioan arhiepiscop al Tesalonicului. Îngerul îi dă o ramură de palmier şi o însoţeşte pe Sfânta Fecioară în drumul ei la Muntele Măslinilor. La vestea Adormirii Maicii Domnului. Apostol Ioan. Apocrifa. i-au descurajat pe credincioşi să o mai respecte. Se observă că Maica Domnului este mutată cu trupul la cer după cum reiese din următoarele: „căci Cuvântul cel născut din ea a mutat-o întreagă la Sine şi a binevoit ca ea să vieţuiască şi să fie împreună cu El pururi.” În drum spre mormânt sicriul cu trupul fecioarei este atacat de un iudeu. în relatarea Adormirii Maicii Domnului. 8 . Apostol Ioan apare.2. Cuvânt despre câte s-au întâmplat de la naşterea şi creşterea Presfintei de Dumnezeu Născătoare de la naşterea Domnului Hristos până la săvârşirea ei din viaţă şi despre arătarea Sfântului Acoperământ.

preţuită de urmaşii lui Chiril al Alexandriei. cel care ia sufletul Fecioarei Maria fiind arhanghelul Mihail. ci de fiecare dată urmărea să facă văzut duhul învăţăturilor şi nu doar învăţăturile. Acest fapt a avut efecte negative. ci în strănsă legătură cu cel al Măntuitorului. Din această cauză noi astăzi putem. CAPITOLUL II. nici în vechime şi nici astăzi. ci unul pur latreutic. Trebuie precizat faptul că o astfel de greşeală a fost făcută o singură dată. ca şi scopul lucrării. Trupul este pregătit după rânduiala Legii vechi şi în drumul spre mormânt. această pietate fiind uneori prilej de şantaj. De aceea Sfânta Biserică şi-a definit doctrina în măsura în care ea era atacată de erezii. apărut şi larg răspândit în 9 . TRADIŢIA ADORMIRII MAICII DOMNULUI. din acest moment între Theotokos şi Fiul ei o strănsă legătură. Această legătură a degenerat mai tărziu întru-n paralelism. Maxim Mărturisitorul sau unealtă politică. precum celelalte anterioare. urmând linia învăţăturilor sfinţilor părinţi şi păstrând Duhul care i-a inspirat în scrierile lor pentru apărarea Adevărului. Apostolii au stat trei zile la mormânt. prilej cu care se constată lipsa lui. nu însă independent. APARIŢIE ŞI EVOLUŢIE II. dar la fel de sigură ca şi credinţa în Cel care pe care Ea la născut. Nu se afirmă nimic despre mutare. Controversa monofizită şi tradiţia Adormirii Maicii Domnului Biserica nu a considerat necesară. sistematizarea învăţăturii de credinţă după modelul curentelor filosofice antice. ci propovăduirea şi trăirea lui după modelul Adevărului întrupat. utilizată de împăratul Mauriciu şi mai apoi de papa Pius al XII-lea. Pocăinţa este urmată de vindecarea lui. întrucât această viaţă nu are scop dogmatic sau cel puţin istoric. să deosebim adevărul de exagerare. Nestorie a subestimat dragostea poporului pentru Fecioara Maria. şi a crezut de cuviinţă să o numească: născătoarea de om. În Imperiul Bizantin cultul Maicii Domnului era considerat intangibil datorită pericolului de a ofensa pietatea poporului pentru cea „mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimi” . chiar dacă nu avem dogme în această privinţă. nemanifestată în mod făţiş. după care l-au deschis pentru a se închina ultima dată trupului Fecioarei.1. cum a fost în cazul Sf. intenţia autorului fiind bine conturată. Urmează momentul venirii Mântuitorului. manifestată într-un cadru intim. rod al unei pietăţi necontrolate şi uneori exagerate intenţionat. Sinodul de la Efes a marcat creşterea spectaculoasă a cultului material. Cinstirea Maicii Domnului a fost întotdeauna pe măsura smereniei ei. prilej cu care nu se limita doar la trasarea liniilor adevăratei învăţături.luînd binecuvântarea unul de la altul şi de la Sfânta Fecioară. căruia i se taie mâinile în chip minunat. întrucât scopul creştinismului nu este găsirea adevărului. sicriul este atacat nu de un evreu de rând ci de un arhiereu al lor. Această variantă a Vieţii Maicii Domnului este mult mai fundamentată teologic decât celelalte două prezentate anterior.

fapt prevăzut de teologii şcolii antiohiene. specific mediilor monofizite şi nu celor calcedoniene.2. sub o formă mascată prin edictul împăratului Mauriciu. V. S-a afirmat. toate acestea subliniind sensul pietist al episodului Adormirii Sfintei Fecioarei. De aceia episodul Adormirii care a circulat mai întăi printe monofiziţi la sfârşitul sec. Palestina şi Egipt. ceea ce a adus la desolidarizarea lui Hristos de omenitate şi nevoia pietăţii populare de a fi în comuniune cu un element important din planul mântuirii.VIII Adormirea Maicii Domnului. pătrunzând apoi în întreg Imperiu. promisă celor adormiţi în adevărata credinţă. între credincioşi şi Dumnezeu. ea împărtăşindu-se de atributele sale. predicată în omilii datorită anxietăţii în faţa morţii simţită de gândirea creştină în sec. aflat într-o continuă dezvoltare în strânsă legătură cu cel al Mântuitorului. cel dintâi intrând într-o stare de confort printe cei 10 . în care Theotokos se bucura de supravenerare din partea celor care Îl adorau pe Fiul ei. ca în cazul Fecioarei. mijlocitoarea oamenilor. care în anumite momente din istorie a refuzat să accepte învăţături discutate şi aprobate în sinod. căt de pietatea populară. dar care contraveneau spiritualităţii poporului. mai accesibil. Fecioara era prezentată ca model al morţii sfintei şi senine. dicutate şi afirmate cu atâta tărie începând cu Sinodul III Ecumenic. fapt ce a dus la asimilarea episodului asumpţionist din mediile monofizite şi în mediile ortodoxe. În omiliile de la sfărşitul sec. Adormirea Fecioarei Maria şi moartea creştină Sucesul de care s-a bucurat taina adormirii Maicii Domnului în rândul poporului se datorează în principal perspectivei eshatologice a Adormirii Fecioarei. Nu trebuie uitat nici sprijinul politic oferit în perioada cultului marial în ascensiune de împărăteasa Pulheria. V. In sec. teologia patristică a Bisericii de Răsărit nu căuta un mijlocitor uman. însă într-un mod particular.V Maica Domnului este evocată cu o mare evlavie. fiind evocată într-o strânsă legătură cu Fiul ei. Nefiind precizat adevărul Adormirii Maicii Domnului. fără a fi analizat sau criticat în vreun fel. fiecare ce auzea şi amplifica ceea ce cinstea după capacitatea fanteziei personale. Concepţia creştină despre moarte în primele trei secole este o continuare şi o sinteză a concepţiei vechiului Istrael şi a culturii populare elenistice. preluat şi amplificat în mediile monahale din Siria. Chiril al Alexandriei preluată de urmaşii săi anti-calcedonieni. că tendinţa pietăţii monofizite era de a minimaliza importanţa sufletului lui Hristos. Majoritatea scriitorilor creştini din aceasă perioadă afirmă că moarte constă în separarea sufletului de trupul material. prezentă în omilii şi în serviciul liturgic. în iconografie şi imnologie fiind Împărăteasa cerului. Aceasta justifică răspândirea de care s-a bucurat episodul Adormirii în mediile monofizite din sec. e legată de speranţa de vieţuire în Eden. Acesta ar fi un act de impietate aspru sancţionat nu atât de teologii vremii. care va începe în clipa morţii şi poate include şi o transformare trupească şi sufletească. este o parte din cultul Maicii Domnului. II. În ciuda creşterii pietăţii materiale şi a dezvoltării cultului Fecioarei în secolele V-VI.mediile anti-calcedoniene şi monofizite. în legătură cu concepţia despre naşterea Măntuitorului a Sf. exemplu de mântuire deplină. V. protectoarea oraşelor.

în „sânul lui Avraam” sau. amintind de promisiunea mântuirii. Deci este evident motivul pentru care. Răsăritul îşi propune să combată angoasa în faţa morţii promovată de scrierile ascetice. în valea lui Kedron. În pietate timpurie apuseană. urmează o scurtă prezentare a vieţii Maicii Domnului. după care este pe larg episodul Adormirii. ca şi preotul Eustratius şi papa Grigorie. 11 . Clement al Alexandriei era convis că cei statornici în credinţă. 3. Pe fondul unei veşnicii atăt de pasiv. Marcu din Alexandria. dar această frică de demoni. până la învierea de obşte şi judecata finală. sub patronajul episcopului Juvenalie şi a împărătesei exilate. În introducere sunt lăudate numeroasele virtuţi ale Sfintei Fecioare. dar şi a Fecioarei. Originea acestei forme finale provine din mediile monahale din Siria şi din împrejurimile Ierusalimului şi reprezintă un compromis între monofiziţi. la mijlocul sec. sprijiniţi de împăratul Iustinian. vor intra şi ei în comuniune cu sfinţii. II. de judecata nemiloasă şi călătoria sufletului prin tenebrele lumii de dincolo. după cum afirmă şi Tertulian. consacrând-o ca mormântul tradiţional al Maicii Domnului şi fixează celebrarea Adormirii ei ca sărbătoare a întregului Imperiu. Se ridică o bazilică în cinstea Născătoarei de Dumnezeu în vechiul cimitir evreiesc de lăngă Ierusalim. după moarte. la poalele Muntelui Măslinilor. care au devenit „adevăraţi gnostici” în timpul vieţii. se credea că doar martirii se vor alătura patriarhilor şi profeţilor în Paradis. Răspunsul teologiei bizantine În contextul acestor preocupări antice pentru soarta sufletelor după moarte. E adevărat că Ciprian de Cartagina şi câţiva autori de mai tărziu afirmă cu tărie că toţi cei care au trăit şi au murit cu o credinţă tare în Dumnezeu vor fi primiţi imediat cu sufletul. atât a Fecioarei. calcedoniene sau nu. considerând-o mormântul gol al Fecioarei . menită să readucă încrederea şi serenitatea în faţa morţii. lăngă Grădina Ghetsimani.VI concepeau moartea în termeni mai puţin dramatici. cât şi a Mântuitorului. dând episodul Adormirii Maicii Domnului ca model. care se păstrează întru-un manuscris în limba coptă şi în care autorul pretinde că în redactarea ei s-a inspirat dintr-un manuscris din Ierusalim.VI. El urmărea astfel o atragere a anti-calcedonienilor. şi calcedonieni. Eudoxia. pelerinii vizitau această bazilică. în ceea ce Tertulian numea ”inferiora terrarum”. consultat în biblioteca mănăstirii Sf. Egipt şi Bizanţi din sec. în Împărăţia cerurilor . în ea realizâdu-se unirea şi contopirea firilor. care afirmau natura umană pătimitoare. care afirmau umanitatea îndumnezeită şi eliberată a Mântuitorului. domina imaginaţia creştină populară din întregul Imperiul . imediat după moarte.adormiţi. Bisericile din Palestina. Biserica a susţinut şi a aprobat demersul împăratului Mauriciu(582-602) care restaurează basilica din Ghetsimani. Una din primele materializări ale acestui compromis o constituie predica patriarhului anticalcedonian Teodosie de Alexandria ( 567) ţinută în 535. In jurul anului 440. Episodul Adormirii are deja o formă generală comună la sfărşitul secolului VI şi acceptată de majoritatea Bisericilor Răsăritene. e uşor de înţeles de ce teologii clasici precum Clement al Alexandriei şi Ambrozie de Milan continuă să prezinte cititorilor moartea –odihnă ca o răsplată a celor care au trăit cu vrednicie şi care şiau făcut din viaţa lor o „ pregătire spre mutare” .

care o sărbătorim azi. că minunea pe care o sărbătorim este ceva „ comun nouă tuturor. nici unul din noi nu e scutit de aceasă călătorie. desfacerea noastră!” Cu alte cuvinte. ci într-un fel. deşi cei care s-au aflat de faţă la Ierusalim. ca să poată rupe legăturile întunericului şi să ne treacă în lumea nemuririi „ Aceasta nu înseamnă că cei credincioşi nu mai mor. Probabil cea mai limpede tratare a înţelesurilor acestui este cuprinsă în triologia de predici a Sf. au fost aprofundate şi de alţi predicatori. este marea taină în care a fost implicată nu doar ea. (se spune!) au transmis adevărul despre sfârşitul Maicii Domnului.în rândul cărora a apărut iniţial acest episod mariologic ce conţine un mesaj şi un exemplu necesar creştinătăţii acelor timpuri. compuse în prima decadă al secolului VIII. întrega umanitate şi chiar întrega creţie. în finalul omiliei întăi. care aureflectat asupra a ceea ce era acum o sărbătoare cu caracter universal. natura noastră. care au vârât zâzanie şi au răstălmăcit totul. în Duhul. cât au fost în trup. Care S-a asemănat nouă. ci „vom muri. Din această 12 . Ioan Damaschinul şi Teodor Studitul. o „adormire”. ezitând să accepte toate detaliile ca fiind vrednice. în următoarele două secole. aşa cum eram atunci când eram legaţi de păcat. Andrei. Andrei Criteanul. amintind că taina creştinătăţii este Hristos : „El a acceptat chiar rxperienţa morţii. la unitatea Bisericii celei una.” Pentru toţi creştinii. Cât despre frumuseţea şi mărăţia acestui loc. S-a amestecat cu morţii şi a intrat în lumea mohorâtă a celor dedesupt. ei vor putea să vadă toate lucrurile mai limpede şi mai adânc. dar nu vom fi robi ai morţii. dar şi personalităţile secolelor VIII – IX. Toţi sugerau că ceea ce Biserica celebrează în Adormirea şi mutarea Feciorei. Ioan al Tesalonicului scria astfel în prologul operi sale despre Adormirea Maicii Domnului: „ Nu. nici nepăsători. a îndurat moartea şi a intrat în împărăţia ei. Sf. Pentru Sf. precum Gherman al Constantinopolului. mai târziu au apărut nişte eretici făcători de rele. altul decât Mântuitorul Hristos. moartea este o trecere. Andrei afirmă. binecuvântarea veşnică şi dragostea care covârşeşte puterea de înţelegere a minţii. Andrei esenţa creştinismului stă în faptul că „sufletele celor care s-au supus legii lui Dumnezu şi au arătat. Adormirea Maicii Domnului era o realizare directă şi imediată a eliberării de moarte. care se potriveşte sfinţeniei sufletelor lor. calea vieţii celei sfinte. (strămoşii moştrii) nu au fost nici indiferenţi. precum episcopul palestinian Theoteknus din Livias şi autorul necunoscut al omiliei atribuite episcopului Modest al Ierusalimului. ceea ce comemorăm este speranţa creştină universală într-o viaţă şi o schimbare dincolo de moarte. A doua predică începe cu tratarea noţiunii de credinţă. dar propriu numai ei (Fecioarei Maria) aceasta este dispoziţia noastră. iar nu dobândirea unui mijlocitor desăvârşit ca persoană umană înaintea lui Dumnezeu. Din moment ce chiar Hristos. afirmă el. în împărăţia luminii. o trecere spre o stare asemănătoare lui Dumnezeu” . o viaţă care îşi are temeiul în viaţa şi moartea Fiului Fecioarei. o „mutare în altă viaţă” . în apropierea lui Dumnezeu. în concepţia Sf. Autori mai puţin cunoscuţi. inserau în predicile lor un rezumat modest al episodului tradiţional al Adormirii. vor fi mutaţi din împărăţia morţii. de cât noi” . Semnificaţiile teologice. de care depinde însăşi unitatea Imperiului Bizantin . Astfel. promisă umanităţii : „ o mişcare extatică înspre cele pe care le sperăm în această viaţă. Andrei Criteanul. Dar.

” Iar această moarte. Curată (. care afirmă în Pesna 1. curată fiind. zămislirea a fost fără de sămânţă.. unde aceste învăţături dau roade şi se cunosc după roade.pricină părinţii noştri s-au îndepărtat de ei. este asociată cu viaţa ce o precede. moartea fără stricăciune. întărit prin repetarea termenului de „îngropare” într-un context ce nu lasă nici o îndoială în legătură cu 13 . hrănitoare de prunc ai fost. ca o purtătoare de moarte miresme răspândeşti. precum atestă şi numele.. lund proporţii îngrijorătoare. Aşa praznicul însăşi a căzut în uitare” . care nu este moarte. ci şi in spaţiul liturgic. fiind denumită şi „mutare” sau „adormire”. alcătuire a lui Cosma Melodul. şi cum Maica lui Dumnezeu fiind. Găsim o singură menţinere obscură a unei posibile învieri a Maicii Domnului în canonul de la Utrenie. Slujba Vecerniei şi a Utreniei sărbătorii Adormirii Maicii Domnului. sufletul omului fiind cel care hotărăşte aici în ce măsură aceste învăţături aduc pe Dumnezeu în mijlocul nostru. Sau „ Pe tine femeie moartă. moartea ta a fost trecere. căci „Aşa praznicul însăşi a căzut în uitare”. cântarea a teia: „Pentru aceasta după ce ai murit.)” sau „ La viaţa cea pururea veşnică şi mai bună. dacă nu se foloseşte termenul de „mutare” sau „adormire”. minune îndoită întru minune s-a adunat de Dumnezeu Născătoare. văzându-te slăviţii Apostoli(. întru Adormirea ta. socotindu-i in dezacord cu Biserica universală. însă mai presus de fire şi Maică a lui Dumnezeu. se datorează faptului că eroarea se propagă şi se manifestă doar în cult şi în pietatea populară. demonstrează existenta unor reacţii din partea teologilor vremii şi a ierarhiei Bisericii. Invăţătura despre Adormirea Maicii Domnului este cuprinsă în mod concentrat în slujba sărbătorii din ziua de 15 august şi mai ales în serviciul divin al Vecerniei şi Utreniei din Mineiul pe această lună. ci îşi păstrează fiecare aspect. provocate de apariţia şi afirmarea unor concepţii legate de cinstirea Maicii Domnului şi care se răspândeau din ce în ce mai mult prin cult. pune accent pe moartea Fecioarei. te-ai ridicat. căt şi a Utreniei : „Întru naşterea ta. Această concluzie ce încheie pledoaria a Episcopului Ioan al Tesalonicului în favoarea ţinerii de către credincioşi a sărbătorilor Maicii Domnului.” Sensul acestu-i „te-ai ridicat” este oarecum obscur. întrucât în slujba acestei Sărbători nu mai este folosit termenul „ridicare”. Că nu s-a scris nimic despre aceste măsuri şi nici despre exagerările ce le-au cauzat. nu şi în învăţătura de credinţă. nu pierde nimic din realitatea ei. răspunsul a fost promovat şi măsurile.. drastice. Adormirea Maicii Domnului este afirmată în mod clar în slujba Vecerniei. Că în ce chip neştiind de bărbat. iar atunci când a încercat să se insinuieze în această sferă.. CAPITOLUL III ÎNVĂŢĂTURI DOGMATICE DESPRE MAICA DOMNULUI OGLINDITE ÎN IMNOGRAFIA SĂRBĂTORII USPENIEI Biserica şi-a depozitat tezaurul învăţăturilor ei de credinţă nu doar în dogme de credinţă promulgate de Sinoadele Ecumenice. fapt ce dă o notă disonantă între această cântare şi restul slujbei.). cu Fiul în veci vieţuind.ci totdeauna. in spcial a sărbătorii Adormirii ei.

precum fragmentul Wright. afirmată în fiecare cântare din slijba Vecerniei şi a Utreniei.” Această menţiune nu afirmă învierea Maicii Domnului.)” . Stăniloae afirma că Fecioara Maria fiind cuprinsă de lumina dumnezeiască şi pătrunsă de ea. a luat îngropare de bună voie ca un mort.. izvor al sfinţeniei Fecioarei. nu-l constituie doar sfinţenia vieţii ei.. ceea ce ai născut Vieaţa cea ipostatică.. cea mai de pe urmă a ei câtă este. oştile îngereşti. bucuria Adormirii Maicii Domnului se face cunoscută doar sfinţilor. aşa cum se precizează în mai multe aprcrife dormiţioniste.. Dar. ci şi pentru mutarea celeia ce L-a născut pre El. ca nu numai să vadă înălţarea Mântuitorului de pe pământ. spre deosebire de Apus. cerurile se bucură şi oştile îngereşti se veselesc. ci legătura dintre Maică şi Fiu.)îngropând trupul tău cel de viaţă începător şi de primitor(. afirmând atât de clar moartea Mariei.. în mod cu totul neaşteaptat. Dar. s-au bucurat prea lădată(. doar cei ce văd şi vieţuiesc în această lumină.. De accea şi pr.. Astfel. rezultă şi din aceea că între cântările cuprinse în slujba Vecerniei şi Utreniei de la sărbătoarea Adormiri Maicii Domnului. accentuarea realităţii morţii Fecioara Maria. această întreagă teologie a strânsei legături a lui Hristos cu Maica Sa fiind exprimată într-o formă extrem de concentrată astfel : „Lăcaş fiind Vieţii. Despre trupul Maicii Domnului şi soarta lui se face o singură menţinere. afirmându-se : „Întru mutarea ta. condiţionată de comuniunea noastră cu El. că prin moarte ai trecut la viaţă. este una care.)” . cu frică şi cu bucurie l-au acoperit. Faptul că spaţiul liturgic al Biserici nu are un caracter latreutic.)” .” Deci. Care alătură atăt de minunat două concepte de opuse precum moartea şi viaţa că Adormirea Maicii Domnului este şi un prilej de a înfăţişa un ideal al adormirii întru Hristos. şi tot pământul se bucură. Maica lui Dumnezeu. prin carele Cerul s-a făcut. subliniind astfel cinstirea de care se bucură înaintea lui Dumnezeu locaşul din care S-a întrupat Fiul Său. să mărturisească(. ci şi unul profund dogmatic.realitatea morţii Maicii Domnului : „Ceata ucenicilor s-a adunat să îngroape pe Maica cea de Dumnezeu Născătoare (. cântare de petrecere glăsuind ţie Maicei Săpânului tuturor (... spre mântuire. se pot bucura şi de vederea Maicii Lui Dumnezeu . ai dobăndit viaţa cea pururea viitoare. se afirmă de fapt realitatea trecerii ei la viaţa şi slava veşnică a Fiului ei.)” sau „(. preasfântul trup este păzit de numeroase oştiri îngereşti. Iar faptul că Adormirea Maicii Domnului este un ideal al morţii creştine.. întrucât fundamentul „adormirii întru nemurire” a Maicii Domnului. să vadă şi Adormirea Maicei lui celei după trup...” Şi „Din coapse muritoare 14 . sintetizează cauza şi împrejurările morţii Maicii Domnului astfel : „De vreme ce rodul acesteia cel necuprins. locul în care a fost aşezat trupul ei. spre mângâiere.)” sau „Întru slăvită Adormirea ta. este subliniat şi de bucuria cu care este primit acest eveniment de către Apostoli şi îngeri : „şi îngropând trupul tău cel de viaţă începător şi de Dumnezeu primitor. Caracterul de taină a momentului final din viaţa pământească a Maicii Domnului este sugerat: „Cu cuviinţă erau singuri văzătorilor Cuvântului şi slugilor. cu prea sfinţite aripi. nici nu sugerează. dacă Învierea lui Hristos s-a făcut cunoscută tuturor păcătoşilor. cum să nu sufere îngropare ceea ce a născut neştiind de nuntă. datorită probabil influienţei unui aprocrif. se face pentru a revela măreţia lui Dumnezeu. trupul cel prea desfătat şi de Dumnezeu primitor.

ca urmare a celorlalte momente Buna –Vestire şi naşterea Mântuitorului. cea din Ghetsimani. Fiind pusă în legătură cu ele. fapt ce aparent contravine cu altă calitate naturală a ei şi anume cea de făptură muritoare. ca urmare a păcatului strămoşesc. fiind Maica Vieţii şi cu rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noastre. o trecere spre înviere imediată.” „Viaţa” este Însuşi Hristos.. cu firea asemenea fiind. cu tine este Domnul cel ce dă lumii printine mare milă. veseleşte-te Ghetsimani.” Se biruesc hotarele firii prin naşterea fără sămânţă bărbătească şi moartea fără stricăciune trupească. ca şi întrega ei viaţă. pe Gavriil având începător cetelor :Cea plină de Dar bucură-te. întrucât Hristos. ca zămislirea ei. vindecare ce se manifestă şi în trupul Fecioarei. Să strigăm credincioşii. De aceea. a fost minunată.” Naşterea şi Adormirea Maicii Domnului. cu firea asemenea fiind. întru tine curată Fecioară. în rândurile de mai sus nu se afirmă o biruinţă în sensul unei excepţii. Însă această biruinţă nu echivalează cu o desfigurare. odihnă ai primit” . ci se prezintă ca parte integrantă a mariologiei ortodoxe. că naşterea Fecioreşte şi moartea arvuneşte viaţa. pururea feciorie şi mijlocirea pentru mântuirea celor care cer ajutorul ei. Şi ca ceea ce ai născut Vieaţa cea adevărată. a unei ieşiri din firesc şi natural.ieşind Curată. întru Adormire lumea nu o ai părăsit. ca şi în sufletul ei. 6) şi de aceea mutarea Fecioarei la Viaţă este mutare întru slava Fiului ei.. ci se afirmă biruinţa ca vindecare de păcat şi urmările lui. ci pentru că acolo se află mormântul ei. fiind Maica Vieţii. Însă moartea ei. se afirmă realitatea morţii Fecioarei Maria. Care afirmă despre Sine : „Eu sunt Calea. prea slăvită minune! Izvorul vieţei în mormânt se pune şi scară către Cer mormântul se face. şi-a asumat întreaga noastră viaţă şi moartea noastră. Adormirea Fecioarei nu mai are caracter izolat. nu pentu că ar fi locuit în acel loc în timpul vieţii. Astfel. nicidecum înviere. Astfel momentul Adormirii este prezent ca o parte importantă din viaţa ei. Ceea ce eşti după naştere Fecioară şi după moarte vie. fapt afirmat de asemenea : „Biruiescu-se hotarele firii. ci moartea ei a adus-o într-o altă casă. Hristos este numit „Viaţa” şi în alte cântări din slujba Utreniei : „Din coapsele muritoare ieşind Curată. moartea a fost asumată de Dumnezeu Fiul pentru a-i da un alt sens şi anume sensul vieţii. Faptul că mormântul Fecioarei este numit „casă” ne arată că moartea ei nu a fost un eveniment de scurtă durată. „O. odihnă ai primit. te-ai mutat la Vieţa cea dumnezeiască şi ipostatică.de care s-a împărtăşit şi Maica Sa. pot fi numite pe dre pt cuvânt „prea slăvită minune” În această podobie se afirmă de la început calitatea Fecioarei de Născătoare de Dumnezeu. mutatu-te-ai la Viaţă. Ghetsimani este numită „ a Născătoarei de Dumnezeu sfântă casă”.” Unii au găsit în acest tropar un temei al învierii Maicii Domnului şi anume în expresia „mutatu-te-ai la Viaţă. Putem afirma că acest fragment este o 15 .” În troparul Adormirii Maicii Domnului se afirmă şi Theotokia. mântuieşti pururi Născătoare de Dumnezeu moştenirea ta. Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14. de Dumnezeu Născătoare. Deci. a Născătoarei de Dumnezeu sfântă casă. Care nu-l avea. „Întru naştere fecioria ai păzit. o anulare sau desfiinţare a firii Ceea ce a biruit Maica Donmului în natura umană slăbănogită de păcat este fapt păcatul şi urmările lui.

aşa cum menţionează Eusebiu de Cezareea şi Sf. atestată înainte de 16 . Sf.când comunitatea creştină ierusalimiteană se afla în mare parte. numit Aelia Capitolina. a existat o tradiţie conform căreia Fecioara a murit de moarte martirică. căci e prilej de veselie pentru cele pământeşti şi pentru cele cereşti. care afirmă că „Maria a rămas fecioară până la moartea ei. O tradiţie veche afirmă că Sf. ea s-a stins destul de repede. Dar lipsa mărturiilor referitoare la o astfel de tradiţie evidenţiază faptul că. Efrem. afirmându-se că. Toate aceste evenimente au contribuit. din timpul împăratului Adrian. Cea mai veche referire la moartea Maicii Domnului o avem de la Origen. l-au găsit aproape în întregime distrus de Titus şi au fost nevoiţi să îl părăsească din nou. ba mai mult. Fecioara Maria făcându-se izvor de „mare milă”.” Sf. ce presupune despărţirea sufletului de trup până la Judecata finală. Dar. Împrejurările Adormirii Maicii Domnului au circulat intr-un cerc restrâns de credincioşi. ca să descopere gândurile din multe inimi” (Luca 2. în Pella. S-a încercat o explicare a acestui fapt. CAPITOLUL IV TAINA ADORMIRII MAICII DOMNULUI ÎN BISERICA ORTODOXĂ. Faptul că în cult în secolul V nu a existat o sărbătoare închinată Maicii Domnului. Grigore de Nyssa şi Severin de Gabala afirmă că Maica Domnului a murit de o moarte naturală. la uitarea celor întâmplate în timpul refugiului la Pella. din cauza revoltei lui Bar – Kokeba. Singura sărbătoare închinată Maicii Domnului. prin mijlocirea ei s-a săvârşit prima minune a Mântuitorului. ne arată că ea nu a avut o moarte martirică. precum Paştile şi Rusaliile. Despre Adormirea Maicii Domnului nu avem nici o veste. în viaţă fiind. Sf. persecuţiile pornite împotriva creştinilor din Ierusalim i-au determinat pe aceştia să se refugieze într-un mic sat din Decapole. care a trecut la cele veşnice cam în această perioadă. Pe ruinele vechiului Ierusalim romanii au construt un nou oraş. afirmă că ea nu a murit de moarte violentă. ci a rămas în Ierusalim împreună cu Maica Domnului. dând naştere astfel unei tradiţii despre mutarea Maicii Domnului de pe pământ la cer. În Biserica primelor veacuri primele sărbători. după cele încă de la întemeierea ei. Epifanie în a doua jumătate a secolului I. se amplifică. Şi precum. fără să spună explicit de ce şi cum a murit. dacă a existat. Dar precum viaţa i-a fost minunată. tradiţiepe care se pare că Ambrozie o combate atunci când face afirmaţia de mai sus. întrucât un asfel de eveniment nu ar fi trecut neobservat în comunitatea creştină şi în nici un caz nu ar fi fost considerat lipsit de valoare liturgică. Ieronim. 35). Apostol Ioan nu a părăsit Palestina. Aceştia revenind la Ierusalim. Ambrozie. fiind interzis acesul evreilor în el. şi după moarte această mijlocire nu încetează. la fel de minunată îi este şi moartea. iar Sf. au fost cele care celebrau ziua morţii martirice a sfinţilor mucenici ca zi a naşterii lor spirituale . fapt destul de curios. după cuvintele bătrânului Simeon „şi prin sufletul tău va trece sabie. numit Pella. probabil.dovadă în plus a morţii fireşti a Maicii Domnului.

care celebra maternitatea ei divină şi zămislirea . adica Fecioara Maria. Eudoxia în vechiul cimitir evreiesc de lângă Ierusalim. care mai de care fantastice şi mai pioase. cât şi sărbătoarea celebrau pomenirea Maicii Domnului. ca şi ceremonia de la 26 decembrie atestată în Antiohia şi preluată curând şi de Constantinopol. cultul Fecioarei. Această tradiţie pietistă apărută şi dezvoltată în mediile monofizite din Siria. După Sinodul de la Efes şi proclamarea solemnă a Maicii Domnului ca „Theotokos”. fiind menţionată şi de patriarhul Proclu al Constantinopolului în 429. Astfel. erau necesare o serie de calităţi.care avea să fie considerată în secolul VI. între acestea cea mai importantă fiind învierea din morţi. ca în cazul celorlanţi sfinţi. celebrarea mortii trupeşti şi a naşterii întru viaţa veşnică. lângă Grădina Ghetsimani. sub patronajul episcopului Juvenalie şi a împărătesei exilate. dar l-a egalat într-o scurtă perioadă de timp . proporţiile fiind aceleaşi. unele fiind chiar plauzibile. în mediile monofizite şi anti-calcedoniene se dezvoltă un fel de cult închinat Maicii Domnului şi menit să înlocuiască Mijlocitorul divin şi uman Iisus Hristos. se făcea la 15 august. Acest fapt a dat o altă semnificaţie sărbătorii de la 15 august şi treptat. Atât biserica. În paralel. aflat într-o stare embrionară până atunci. odată cu răspândirea apocrifelor ce relatau evenimentul mutării ei la cele veşnice. după un obicei bizantin. În Antiohia această sărbătoare exista de pe la sfârşitul secolului IV şi se ţinea pe 26 decembrie.Sinodul de la Efes. „amintirea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria” a devenit. a fost considerată de împăratul Mauriciu ca fiind un punct de 17 . creştinătatea a fost împânzită de tot felul de detalii despre Adormirea Maicii Domnului. literatură care a avut un rol major în amplificarea cultului Fecioarei şi chiar apariţia Adormirii ei. pe care monofiziţii le-au preluat de la Mântuitorul şi le-au atribuit Maicii Domnului. abia după Sinodul de la Efes s-a putut constata apariţia şi înflorirea literaturii apocrife ce trata viaţa Maicii Domnului. ca un alt mijlocitor la fel de uman şi la fel de important pentru istoria mântuirii. atunci când îi vorbeşte lui Nestorie despre „ această sărbătoare care trebuia să mijlociască tuturor ajutor celor ce asistă la ea. întrucât cultul Maicii Domnului nu l-a depăşit pe cel al Mântuitorului. Datorită progresului alert. de pelerinii ce o vizitau. Astfel. fapt ce a atras atenţia creştinilor din Ierusalim asupra bisericii închinate Maicii Domnului şi aflată într-o zonă care apocrifele afirmau că s-ar afla mormântul Fecioarei. cinstirea şi venerarea fiind singura diferenţă. s-a dezvoltat în paralel cu cel al Mântuitorului. mai ales în mănăstirile de aici. era cea intitulată „amintirea (pomenirea) Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria”. Palestina şi Egipt.” În Ierusalim apariţia primei sărbători închinate Maicii Domnului este legată de construirea unei biserici în cinstea Născătoarei de Dumnezeu în jurul anului 440. Celebrarea sfinţirii acestei biserici. a Cărui umanitate a fost asimilată de divinitatea Sa „ ca o picătură într-un ocean”. la poalele Muntelui Măslinilor. necesară unei mijlociri desăvârşite venite de la o persoană desăvârşită . Pentru a întări calitatea ei unică mijlocitoare a umanităţii către Hristos şi către Dumnezeu. cinstirea Maicii Domnului se făcea în strânsă legătură cu venerarea lui Hristos. fiind mormântul Maicii Domnului. termenul potrivit fiind fapt cel de „recuperare”. în valea lui Kedron. De aceea s-a afirmat că în cultul Fecioarei de după Efes se poate observa un avânt precedent.

Dumitru Stăniloaie. zi în care toţi creştini. De aceea şi împăratul Mauriciu. fie pentru că Dumnezeu a voit să o ţină faptul acesta ca o taină. întrucât aceasta ar duce la o simplificare raţionalistă a unei învăţături a cărei tainică complexitate e apărută mai bine prin afirmarea ei generală. au păstrat-o într-o respectuoasă discreţie. având ca scop principal păstrarea unităţii Imperiului. în procesul de unire a celor două tabere. Adormirea Maicii Domnului în teologia Bisericii Ortodoxe. ele au fost aspru sancţionate. Fie din cauză că Apostolii şi primele veacuri creştine. În teologia ortodoxă contemporană nu exista o opinie unitară în legătură cu momentul Adormirii Maicii Domnului. Această lipsă de unitate din sânul Ortodoxiei nu se datorează faptului că Biserica Ortodoxă nu a lămurit acest subiect. afirma : Biserica Ortodoxă crede în înălţarea Fecioarei cu trupul la cer. unii credincioşi renunţând cu totul la cinstirea Adormirii Maicii Domnului. IV. comun calcedonienilor şi anti-calcedonienilor. iar împăratul dorea o formă de compromis pentru a salva unitatea Imperiului. fiind un element al pietismului religios şi fiind tratată ca atare . Unii teologi. cunoscând evlavia amândorura faţă de Maica Domnului. Biserica a acceptat această sărbătoare. în mod direct. De-a lungul istoriei Bizanţului s-a putut constata că intervenţia împăraţilor bizantini în treburile Bisericii era cauzată de motive politice. De ce n-a apărut credinţa aceasta mai curând în documentele Bisericii? . ci datorită lipsei de informare şi faptului că Adormirea Maicii Domnului este oarecum ruptă de cele patru puncte cardinale ale mariologiei ortodoxe. nedefinită într-o formulare. lipsită de conţinut dogmatic primejdios. sever condiţionată de unitatea Bisericii. Pr. iar alţii îl neagă doar pentru că este o dogmă a Bisericii Romano – Catolice neaprobată de Biserica Ortodoxă.” În Sf. calcedonieni şi anticalcedonieni ar fi sărbătorit-o. care în mod necesar trebuie să fie unilaterală. dar ea n-a purces nici la formularea acestei învăţături. 18 . dogmă ce reprezintă o demonstrare şi un act a „infailibilităţii” papale. prilej cu care ierarhii Bisericii doreau să combată ereziile. lăsând doar să se cunoască mormântul gol şi nu alceva. cu scopul de a rezolva conflictul dintre calcedonieni şi anti-calcedonieni. a hotărât printr-un decret împerial ca sărbătoarea Adormirii Fecioara Maria să fie ţinută în tot Imperiul Bizantin în ziua de 15 august. afirmă necesitatea învierii ei. legând acest eveniment de calitatea de mijlocitoare a Maicii Domnului. urmând lor.2.plecare. întrucât nu a avut în ea decât celebrarea unei pietăţi populare. aşa cum se poate constata din pledoaria episcopului Ioan al Tesalonicului în favoarea ţinerii acestei sărbători . Din acest motiv au fost convocate şi Sinoadele Ecumenice la cererea lor. Când au apărut forme aberante ale acestei tradiţii. Scriptură şi în literatura creştină a primelor şase veacuri nu avem referiri clare la momentul morţii Maicii Domnului şi nici la o tradiţie creştină care să vorbească despre acest moment. ca răspuns la promulgarea dogmei Asumpţiei de la 1 noiembrie 1950.

Mântuitorul n-a murit în virtutea legii firii. Acelaşi autor mai afirmă : „În ori ce caz. că ea e în anumit sens Biserica şi dragostea către Maica Domnului e mijlocită de dragostea către Hristos şi nu invers” . Ea moare. deşi acceptată voluntar . că Maica Domnului era solidară cu omenirea. dar e mântuită de moarte mai total şi mai repede ca ei. Mântuitorul. dar supracinstită este moartea Maicii lui Dumnezeu” . corespunzând cu aceea că Maica Domnului aparţine neamului omenesc şi că în acest sens toată Biserica creştină e Maica Domnului. întrucât nu a avut o astfel de moarte. ca Înălţarea Domnului. se înalţă prin Hristos. În Biserica Ortodoxă se afirmă că: „Fecioara moare supunându-se legii generale omeneşti. ci văzută mereu în El şi prin El şi. De aceea ea este Maica lui Dumnezeu şi stă într-o legătură supremă intimitate cu Iisus Hristos. pentru că nu S-a născut cu ea şi de aceea n-a murit de o moarte propriu zis naturală. Chipul Maicii Domnului însă. naşterea fără de stricăciune” . mai mult decât cu toţi drepţii. care suportă moartea. pentru Ortodoxie momentul hotărâtor e conceperea şi naşterea fără de sămânţă a Fiului ei din ea şi de aceea Sf. de aceea învie şi se înalţă prin El. suportând urmările căderii în păcat. zice: „Cinstită este cu adevărat moartea cuvioşilor Domnului Dumnezeului Puterilor. În legătură cu aceasta.” Sfântul Ioan Damaschinul. ci dorea păstrarea acestui eveniment. biruindu-se desăvârşit efectele morţii. el intră în inimă prin sine. Dar unirea aceasta are o semnificaţie deosebită mai ales în 19 . ci de una unică.” Evenimentul Maicii Domnului a fost ţinut voind să arate şi prin aceasta că ea nu este separată de Hristos. în afară de anumite trăsături izolate. Şi tocmai pentru că la El moartea a fost potrivnică firii Lui. ca să o învingă prin puterile ei. ca şi toată viaţa Maicii Domnului. dar pe o treaptă superioară. intrată prin păcatul lui Adam. niciodată nu e zugrăvit. Ioan Damaschinul spune: „începutul tuturor bunătăţilor mai presus de minte ale tale şi mijlocul lor şi sfârşitul. ca să derive înălţarea ei din moarte. acoperit de acoperământul unei sfinte tăceri. a învins-o prin El Însuşi. siguranţa şi întărirea adevărată a fost conceperea neântinată.. Hristos e cu ea în moartea ei. sub taină din cauză că ea aparţine umanităţii. pr. totodată. Bulgacov afirmă că. Legat cu aceasta e şi faptul că cultul Maicii Domnului e un fruct ulterior al cultului şi dragostei lui Hristos. dar învie prin Hristos. moare din motivul din care mor oamenii. moartea Fecioarei cu a drepţilor. nu autonom de El. Stăniloaie afirmă : „Între Maica Domnului şi Fiul ei e o strânsă unire.. sălăşluirea dumnezeiască. această absenţă a dovezilor despre Adormirea Maicii Domnului corespunde absenţei generale a dovezilor directe a cultului ei în primele veacuri ale creştinismului. învie şi se înalţă prin Hristos. înainte de ce vor fi biruite la ceilanţi oameni. De aceea. ca Hristos. spre deosebire de catolicism. Stăniloaie mai afirmă că: „Maria rămâne prin moarte în cadrul ordinei generale a oamenilor. cu Hristos şi în Hristos. dragostea faţă de Fiu cuprinde şi dragostea faţă de Maică.Serghie Bulgacov afirmă că Dumnezeu a voit ca acest eveniment să nu se facă în chip oarecum „vizibil” şi testat. aşa cum oamenii scapă de la morte prin Hristos. pentru că toată viaţa ei este un şir de trepte întru necontenită înălţare de la pământ la cer”. însă tot prin Hristos. Despre legătura dintre Hristos şi Maica Sa. punând în aceeaşi categorie. pr. ortodoxia „nu ştie de un astfel de prag. potrivnică firii. dar nu şi invers. pentru că unirea ei cu Hristos e desăvârşită.

a cărei cap văzut 20 . specifică păcatului strămoşesc. acest fapt fiind valabil şi în cazul mariologiei. ea participă la fericirea dumnezeiască într-un grad mai presus decât toţi sfinţii şi drepţii şi chiar decât îngerii. specifică doar lui Hristos. ci din acel spirit rigorist şi specific teologiei. Însă acest proces de import nu s-a mai ţinut cont şi sensurile elementelor preluate. El e jertfa cea nouă care necontenit se aduce Tatălui din intimitatea ei.3. fără să fie atins de păcat. Prin urmare.iar mijlocirea ei între mijlocirea tuturor acestora. un sicilian de origine palestiniană. menţionată mai sus. fiind preluate în secolul VII. „ Ca răspuns la cele afirmate mai sus. accesibilă şi nouă.” Împărtăşirea Fecioarei din dumnezeirea Fiului. perfecţiunii naturii ei umane. de la înălţare Fiul îi întoarce în mod deplin dumnezeirea Lui. Au existat voci în Biserica Apuseană care au combătut tradiţia despre învierea Maicii Domnului. Tradiţia Asumpţiei Maicii Domnului fiind asociată concepţiilor apusene despre păcatul strămoşesc. Din această cauză. ci a fost preluat cu totul din Răsărit. predestinaţie şi învăţătura despre Biserica văzută şi cea nevăzută. fiind predestinată din veci la această stare. ci unităţii ei cu Hristos. in chip tainic. a căpătat dintr-o dată valoare de tradiţie apuseană. fapt ce a dus la dezvoltarea în voie a ceea ce în Răsărit fusese combătut. Teologia latină a primelor şase secole se caracterizează prin rigorism şi practic. şi Biserica văzută. fapt ce justifică fobia Apusului faţă de tot ceea ce este apocrif şi neoficial. căci ea deja se împărtăşeşte din „libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu”. ca pe un altar. IV. Rodul ei nu se sfârşeşte aici.două rânduri: cât L-a purtat ea pe Fiul ei în sânul său şi de la înălţare. Mijlocirea puternică a Maicii Domnului se datorează nu unităţii suflet-trup. e una harică. a Cărei cap nevăzut este Hristos. Prin faptul că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este slăvită şi cu trupul. Fecioara Maria a fost scutită de lipsa harului. precum spune un scriitor bizantin. rămânând totuşi o mijlocire în planul mântuirii subiective. Dacă în timpul cât L-a purtat în ea I-a dăruit omenitatea ei. încât Dumnezeu Fiul să se poată întrupa din ea. Fiul ei îi este mai intim decât inima proprie. calificându-o drept nejustificată şi exagerată. Aceste critici izvorau nu dintr-o aversiune faţă de cultul Fecioarei Maria ca rod al Răsăritului. în vederea meritelor Fiului ei. când e oarecum ea în sânul Fiului ei. întrucât legătura dintre Biserica nevăzută. vom aminti că mijlocirea Maicii Domnului nu are nimic de-a face cu starea ei fizică. Pintea Dumitru susţine învierea Maicii Domnului ca necesitate a mijlocirii ei desăvârşite pentru noi: „Socotim că tocmai aici este deosebirea de grad sau de intensitate între mijlocirea Sfinţilor şi mijlocirea Maicii Preacurate. întrucât era nevoie de o persoană atât de pură. Cultul Maicii Domnului nu a cunoscut o evoluţie ca în Răsărit. Drd. de la Care primeşte harul dumnezeiesc şi pe care ni-l mijloceşte. prin generalizarea în întreg Apusul creştin a sărbătorii Adormirii Maicii Domnului de către papa Sergiu I (687-701). în mod deplin. atât cultul Maicii Domnului cât şi mariologia apuseană a acestor secole sunt destul de sărace. Deosebiri interconfesionale. iar nu una ontologică.

pare a fi suficientă pentru demararea procesului de definire a dogmei Asumpţio.catolice. prin aceasta fiind „vox Dei”. Ceea ce intră în disonanţă cu tradiţia Sinoadelor Ecumenice este faptul că în locul unei cercetări dogmatice scrupuloase. ce scot pe Fecioara Maria de sub legea păcatului. intelectuale sau eclesiale. papa Pius XII cere părerea credincioşilor neavizaţi în probleme de ordin dogmatic şi istoric şi. după cum rezultă din textul epistolei. Privilegiile Maicii Domnului au fost cunoscute din totdeauna şi de toţi. Pius XII lasă de înţeles că în Biserica Romano-Catolică deja exista o tradiţie în acest sens. Pius XII a realizat o sinteză a argumentelor plauzibile aduse de-a lungul vremii în favoarea Asumpţiei Maicii Domnului. întucât doreşte să cunoască opinia Bisericii „Universale”. deşi justificată prin pietatea poporului. fără alte pregătiri. iar pontifii romani nu fac decât să le descopere în toată splendoarea lor. îşi fundamentează întreaga sa activitate de definire a unei dogme pe o asfel de părere. ci tuturor. tradiţie prin suveranul pontif. se realizează tot prin Fecioara Maria. unele fiind de o natură mai mult sentimental – moral decât dogmatică şi le-a inserat în bula sa intitulată Munificentisimus Deus. Papa Pius XII. mai mult decât atât. înainte de a porni spre definirea Asumpţiei cu trupul la cer a Maicii Domnului. În teologia romano-catolică tradiţia despre taina morţii Maicii Domnului. inteţionat sau nu. pe care l-a şi invocat în această enciclică. căreia i se supun toti oamenii. Bula papală Munificentisimus Deus Răspunsul venit din partea clericilor şi a poporului fiind favorabil. 21 . învăţătură de natură popular – pietistă. Co-redemptrix şi Mater Ecclesia. îşi asumă şi un alt prerogativ. în papa Pius IX şi definirea Imaculatei Concepţii a Maicii Domnului. venit ca un răspuns prea târziu la o dorinţă estompată în timp. în locul convocării unui consiliu în vederea analizării posibilităţilor definirii dogmatice a Asumpţiei Maicii Domnului. cât şi de divinitate. Prin enciclica Deiparae Virginis Mariae suveranul pontif cere opinia creştinătăţii romano. Trebuie remarcat faptul că. papa Pius XII nu manifestă nici un interes personal şi nici nu are o părere proprie faţă de această învăţătură. ci şi politice şi populiste. şi anume acela de „vox populi”. a dispus în 1946 prin enciclica Deiparae Virginis Mariae ca poporul să fie cercetat prin cler să se constate dacă această dorinţă mai era actuală. care devine astfel şi din această cauză.a avut cauze şi scopuri nu doar pietiste sau teologice. a fost un răspuns la multe „neclarităţi” ce rezultau din viziunile apusene asupra anumitor realităţi divine. Pius XII aminteşte de precedentul creat de Pius IX şi evidenţiază legătura dintre naşterea şi adormirea Maicii Domnului. spre a se asigura că prin acest gest Roma va câştiga simpatia supuşilor ei nu va fi doar un act gratuit. opinie care. având un bun exemplu. după tradiţia Bisericii primelor veacuri. beneficiar a infailibilităţii divine.este suveranul pontif. nu după anumite criterii culturale. prin aceasta acţiunile sale fiind autorizate atât de Biserică. ambele săvârşindu-se în condiţii cu totul extraordinare. pe lângă mărturia evidentă a petiţiilor care cereau acest lucru. Asfel papa Pius XII crede că acest act va asigura succesul demersurilor ulterioare în vederea definirii Asumpţiei. Urmându-i exemplul. deşi de origine răsăriteană. şi afirmarea ei ca dogmă.

V. de a fi Maica lui Dumnezeu. nu este greşit să afirmăm că Maica Sa reprezintă centrul divin particular. chiar şi acele slujbe cu rugăciuni adresate doar Mântuitorului sau sfinţilor. iar nădejdea i-a fost plină de dragoste pentru Fiul ei. supusă păcatului. rugăciuni îndreptate către Maica Domnului. de evlavia creştină. Mutarea Maicii Domnului cu trupul la cer a fost concepută încă de la început. şi nu a predestinat. cea care s-a învrednicit de o asemenea cinste. fără să fi fost liberă de păcat sau având ceva ce nu a mai avut nimeni. aşa cum a făcut în întreaga ei viaţă şi de aceea se poate spune că va şi învia împreună cu noi la sfârşitul veacurilor. precum Acatistele sau canoanele. a fost cu adevărat vrednică de ea. dacă nu la sfârşitul fiecărui fragment. iar cei ce neagă desăvârşita ei umanitate. Faptele ei au fost pline de slava smereniei. fiind egalată doar de cea a naşterii Cuvântului întrupat. zămislirea a fost plină de dumnezeire. Dacă Hristos este centrul cultului divin public. dacă nu în slăbiciunea fapturii umane şi în tăria smereniei şi a ascultării ei desăvârşite. iar umanităţii i-au trebuit mii de ani ca să atingă printr-o singură persoană o astfel de desăvârşire. îi răpesc această vrednicie. o astfel de smerenie şi ascultare. egal cu cel al Mântuitorului. Astfel Fecioara Maria este pomenită în toate ceremoniile religioase ale Bisericii. în anumite aspecte chiar depăşindu-l. Dar acest aspect fiind prea mult accentuat. mijlocirea ei fiind cerută de preotul slujitor şi de credincioşii participanţi la finalul tuturor etapelor unei slujbe. desăvârşită şi splendoarea lor întrecând minunea naşterii şi a morţii ei. Întreaga Viaţă a Maicii Domnului a fost un exemplu de smerenie şi ascultare. ci s-a supus legilor firii noastre. Toate acestea nu fac decât să sporească prea cinstirea Maicii Domnului şi mai ales ne fac să înţelegem şi să simţim mai profund taina vieţii şi adormirii ei exprimat în troparul adormirii: „întru naştere fecioria ai păzit. întru adormire lumea nu ai părăsit de Dumnezeu Născătoare. Fecioara Maria a fost făptură omenească. Fiecare cântare din canoanele cuprinse în cărţile de slujbă se încheie cu o laudă adresată Maicii Domnului.” 22 . au fost ignorate celelalte cauze ale acestui act. Cultul Maicii Domnului este unul foarte dezvoltat. cel puţin în momentele centrale. Căci în ce stă minunea acestei vrednicii. CONCLUZII Tema abordată în această lucrare m-a făcut să înţeleg mai bine că întreaga viaţă a Maicii Domnului este o minune Naşterea din părinţii ei vârstnici a fost minunată. de la naştere până la moarte şi chiar în moarte nu s-a despărţit de noi. Astfel. Fecioara Maria a fost cu adevărat vrednică să fie Maică a lui Dumnezeu. ca o manifestare a dragostei divine de care se bucură. cuprind. Ştiut este faptul că numărul de acatiste şi paraclise al Maicii Domnului depăşeşte pe cel al Mântuitorului şi al celorlalţi sfinţi. Fiecare ectenie cuprinde spre sfârşit o cerere adresată Fecioarei. Însăşi Dumnezeu a aşteptat.

1995. 3. Evdokimov. Anastasia. edit. de Pr. Bucureşti. Trei Omilii la Adormirea Maicii Domnului Edit. Lucrări 7. Nicolaie. Trinitas. Bădiliţă Cristian Evanghelii Apocrife. edit. Felmy. 11. Icos. Ed. Ferenţ. 8. Dr. Arhiepiscopiei Romano-Catolice. Chifăr. Ioan Ică.BIBLIOGRAFIE Izvoare 1. 1999. Mineiul lunii August. Cinstirea Maicii Domnului în Tradiţia Ortodoxă. trad. trad. Ed. vol. 16. Humanitas. Ed. Iaşi. Şi trad. Mariologia ca theotokologie. 2000. Dr. fiul său. Bulgakov. Prof. 1995. Ioan. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române Bucureşti. în Fecioara Maria de-a lungul secolelor. Gabriela Moldoveanu. Biblia în Filocalie. Antologie de texte biblice tâlcuite în Filocalia românească. trad. Catehismul Creştin Ortodox.. Ed. Regina cerurilor. Maximovici. Christiana. Iaşi.1993. Romano-Catolice. Dogmatica Experienţei Ecleziale. edit. Paul.I şi II. 2002. Prof. Biblia sau Sfânta Scriptură. Sf. . Învierea Mariei ca participare la învierea şi înălţarea lui Isus Cristos. Eduard. Pr. Pelikan. de Episcop Calinic Botoşăneanu. Istoria Bisericească Universală. p. Karl Christian.. Instit. Mariologia. Bucureşti. Sibiu. 2. Bucureşti. 23 . Pr. 1990. 2003. 4. Bucureşti. Dr. introd. 1999. Iaşi.1974. Catehismul Bisericii Catolice. 13. Trei Vieţi Bizantine ale Maicii Domnului. Jaroslav. Bucureşti. 2001. Cristian Maxim. Ică Ioan Jr. Biblic şi de Misiune. Boris Buzilă. din Engleză de Silvia Palade. 1998. trad. Bucureşti. Bucureşti. Deisis. Cabasila. 12. Nicolaie. 9. Vieţile Maicii Domnului-sinteze narative ale tradiţiilor mariologice ale Bisericii. Buc. Edit. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. 2001. edit Icos. edit. Rugul care nu se mistuie. Edit. 5. ed. Serghei. Arhiep. alcătuit de Pr. edit. 249-250. 15. Dicţionar al Noului Testament. traducere şi post-faţă. Deisis. Ed. 1999. Ioan Mircea. Adormirea şi înălţarea cu Trupul la cer. 14. Femeia şi mântuirea lumii. Prof.Edit. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. 1997. Mitropoliei Moldovei şi Bucuvinei „Trinitas”. 6. Polirim. 10. trad.

Dinu. articole 19. nr. Drd. Pârvu. În legătură cu noua dogmă a papalităţii: „Assumptio corporea Beatae Mariae Virginis in coelum”. Învăţătira despre Maica Domnului (Mariologia ortodoxă). 7-8 /1967. II. în B. Maica Domnului ca Mijlocitoare. Ioasaf. Maica Domnului în teologia şi viaţa Ortodoxă în B.O. Dumitru. tom. Antonie. Ierom. Ion. 3-4 / 1954. Drd. 28. tom. Drd. Dr. Stăniloae. 20. Cuza”. Căciulă. nr. Imnele Sfântului Efrem Sirul despre Maica Domnului. Învăţătura despre Maica Domnului la ortodocşi şi la catolici. Maica Domnului în viaţa Bisericii şi în evlavia credincioşilor ortodocşi. Ene. Mariologia Ortodoxă. în Ortodoxia. 1978. 1 /1952. Pr. 22. Pr. Pop. nr. Dumitru. 25.. nr. 1993-1994. Nr. Prof. 3 /1980. Branişte. Plămădeală Mitr. Sfânta Fecioara Maria în imnele Sfântului Efrem Sirul. Ortodoxia. Prof. 26.. 9-10. Pintea. Pr. Învăţătura Sf. nr. 3 / 1980. Stăniloaie. 29. II. Pr. 3/ 1984. 18. în Ortodoxia. Caraza. Cinstirea Maicii Domnului în cultul ortodox şi formele ei de exprimare. Sava. în Ortodoxia. Cultul Maicii Domnului în catolicism şi ortodoxie – Studiu comparativ. Ioan Damaschin despre Maica Domnului. în Ortodoxia. 4/1950. Teoclit Dionisiatul. 21. 31.. Irineu. 2002. 27. în Ortodoxia. I. Edit. Drd. Edit. Olimp N.9-10/1980. în Studii Teologice. Teologie Dogmatică.17. 24. Prof. nr. 4/1950. Studii. Pr.1115. 30. Dumitru. pg.R. I. Prof. Cuza”. Pr. Universităţii „ Al.O. 1993-1994. Ganea. în Analele Facultăţii de Teologie. în Studii Teologice. 1998. nr. Rezuş. Pr. Constantin. 23.. 24 . Pr. Petru. nr. în Analele Facultăţii de Teologie. Maica Domnului în teologia şi imnografia Sfinţilor Părinţi. Bucureşti. în Ortodoxia.R. Viorel. Prep. nr. Editura Renaşterea. Adrian Lucian. Editura Bizantină. Temeiurile ortodoxe ale cultului Maicii Domnului. Cluj-Napoca. Prof. nr. 4/1950. Universităţii „Al.

Adormirea Maicii Domnului în teologia Bisericii Ortodoxe IV. Viaţa Maicii Domnului după Sfânta Scriptură a Noului Testament. Izvoare privind viaţa Maicii Domnului I. Apariţie şi evoluţie II. Învăţături dogmatice despre Maica Domnului oglindite în imnografia sărbătorii Uspeniei Capitolul IV.1. Concluzii Bibliografie Cuprins 25 .2. Viaţa Maicii Domnului de la Cincizecime până la Adormire în scrierile patristice. Deosebirii interconfesionale Capitolul V. I. Controversa monofizită şi tradiţia Adormirii Maicii Domnului II.3.CUPRINS Argument Capitolul I.2.1. Taina Adormirii Maicii Domnului în Biserica Ortodoxă IV. Adormirea Fecioarei Maria şi moartea creştină II. Tradiţia Adormirii Maicii Domnului.1. Capitolul II. Răspunsul teologiei bizantine Capitolul III.2.