LICENTA FARMACIE 2011 UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „GR..T.

POPA” IAŞI FACULTATEA DE FARMACIE TEMATICA PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ Sesiunea 2011 1. Farmacocinetică generală (1) 2. Farmacodinamie generală (1) 3. Farmacotoxicologie generală(1) 4. Antibiotice cu structură betalactamică (1) 5. Antibiotice din alte clase structurale: macrolide, aminoglicozide, tetracicline, fenicoli şi polipetide (2) 6. Analgezice antipiretice (2) 7. Hipnotice şi tranchilizante (2)

8. Anticonvulsivante (2) 9. Antiparkinsoniene (2) 10. Simpatomimetice şi simpatolitice (2) 11. Parasimpatomimetice şi parasimpatolitice (2) 12. Antiinflamatoare steroidiene şi nesteroidiene (2) 13. Antiacide, antiulceroase (2) 14. Antihipertensive (2,3) 15. Antialergice (2) 16. Antiastmatice (2) 17. Antitusive, expectorante (2) 18. Diuretice (2,3) 19. Vitamine liposolubile şi hidrosolubile (9) 20. Formularea şi biodisponibilitatea medicamentelor (7,8) 21. Condiţionarea medicamentelor (8)

22. Preparate lichide pentru uz oral (8,10) 23. Preparate parenterale (8,10) 24. Preparate oftalmice (8,10) 25. Preparate nazale (8,10) 26. Suspensii farmaceutice (7,10) 27. Unguente.Preparate transdermice (7,10) 28. Preparate rectale (7,10) 29. Comprimate, capsule (7,10) 30. Exercitarea profesiei de farmacist. Organizarea şi funcţionarea Colegiului Farmaciştilor din România (11) 31. Aplicaţiile metodelor cromatografice în controlul medicamentelor (6,10) 32. Metode volumetrice în controlul medicamentelor (10)

33. Metode spectrofotometrice de absorbţie în ultraviolet şi vizibil în controlul medicamentelor (6,10) 34. Toxicomania şi doppingul (5) 35. Alcaloizi tropanici, izochinolici şi indolici – generalităţi şi produse vegetale (Belladonae radix şi folium, Opiu, Chelidonii herba, Ipecacuanhae radix, Rauwolfiae radix, Secarae cornutum ) (4) BIBLIOGRAFIE 1. Aurelia Nicoleta Cristea, Farmacologie generală, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998; 2. Aurelia Nicoleta Cristea, Tratat de Farmacologie, sub redacţia, Ed. Medicală, Bucureşti, 2005;

3. Ana Mureşan, Medicaţia în boli cardiovasculare, Ed. Medicală Universitară “Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca, 2005; 4. Ion Ciulei, Emanoil Grigorescu, Ursula Stănescu, Plante medicinale, fitochimie şi fitoterapie, Ed. Medicală, Bucureşti, 1993; 5. Marţian Cotrău, Teodor Stan, Lidia Popa, I. Preda, Maria KincseszAjtay, Toxicologie, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1991; 6. Marius Bojiţă, Liviu Roman, Robert Săndulescu, Radu Oprean, Analiza şi controlul medicamentelor, vol. 1 şi 2, Ed. Intelcredo, Cluj-Napoca, 2002;

7. Sorin Leucuţa, Tehnologie farmaceutică industrială, Ed. Dacia, 2001; 8. Iuliana Popovici, Dumitru Lupuliasa, Tehnologie farmaceutică, Ed. Polirom, Iaşi, 2001; 9. Veronica Dinu, Ed. Truţia, Elena Cristea Popa, Aurora Popescu, Biochimie medicală, Ed. Medicală, Bucureşti, 1998; 10. *** Farmacopeea Română, Ediţia a X-a, Ed. Medicală, Bucureşti, 1993; 11. Legea nr. 95 din 14.IV.2006 privind reforma în domeniul sănătăţii publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 372 din 28.IV.2006. Titlul XIV (Exercitarea profesiei de farmacist.

Organizarea şi funcţionarea Colegiului Farmaciştilor din România).

GRILE EXAMEN LICENŢĂ 2011 Disciplina Analiza medicamentelor, Legislaţie şi deontologie farmaceuticã 30. Exercitarea profesiei de farmacist. Organizarea şi funcţionarea Colegiului Farmaciştilor din România 30. 1. Exercitarea profesiei de farmacist este incompatibilă cu: A. profesia de medic

B. starea de sănătate fizică sau psihică necorespunzătoare pentru exercitarea profesiei de farmacist C. orice ocupaţie de natură a aduce atingere demnităţii profesiei de farmacist D. farmacistul căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia E. farmacistul care a fost condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească 30. 2. Certificatul de membru al Colegiului Farmaciştilor din România: A. are valabilitate 5 ani B. se avizează anual pe baza asigurării de răspundere civilă C. are valabilitate pe toată durata de exercitare a profesiei

certificat de cazier judiciar E. *Certificatul de membru al Colegiului Farmaciştilor din România se acordă pe baza următoarelor acte. Colegiului Farmaciştilor din România este un organism: A. devine operativ numai după încheierea asigurării de răspundere civila 30. certificat de sănătate D. declaraţia pe propria răspundere privind îndeplinirea condiţiilor de incompatibilităţi şi nedemnităţi 30. 4.D. diploma de bacalaureat B. exceptând: A. profesional . documentele care atestă formarea în profesie C. 3. necesită aprobare din partea Casei de Asigurări de sănătate E.

Care dintre următoarele enunţuri constituie atribuţiile Colegiului Farmaciştilor din România: A.B. fără autonomie instituţională în domeniul său de competenţe 30. 6. cu scop patromonial D. apolitic C. teritoriale B. la nivel internaţional E. 5. atestă onorabilitatea şi moralitatea profesională a membrilor săi . la nivel judeţean D. la nivel naţional C. de drept public E. la nivelul municipiului Bucureşti 30. Pe ce criterii se organizează şi funcţionează Colegiului Farmaciştilor din România? A.

B. apără demnitatea şi promovează drepturile şi interesele membrilor săi în toate sferele de activitate C. Membrii Colegiului Farmaciştilor din România au următoarele drepturi. cu excepţia: . elaborează şi adoptă Regulamentul de organizare şi funcţionare a Colegiului Farmaciştilor din România 30. colaborează cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării la elaborarea metodologiei de acordare a gradului profesional şi a tematicii de concurs D. colaborează cu Garda Financiară şi participă la activitatea de inspecţie farmaceutică organizată de aceasta E. 7.

să participe la orice acţiune a Colegiului farmaciştilor din România şi să primească informaţiile solicitate C. Membrii Colegiului Farmaciştilor din România au următoarele obligaţii: A. să conteste sancţiunile primite 30. să rezolve sarcinile ce le-au fost încredinţate în calitate de membri sau reprezentanţi ai corpului profesional . 8. să participe la şedinţele ori adunările la care au fost convocaţi D. să păstreze secretul profesional E. să aleagă şi să fie aleşi în organele de conducere de la nivelul structurilor teritoriale sau naţionale ale Colegiului Farmaciştilor din România B.A.

să respecte şi să aplice în orice împrejurare normele de deontologie farmaceutica B. să participe la şedinţele sau adunările la care au fost convocaţi C. Obligaţiile membrilor Colegiului Farmacistilor din Romania. să păstreze secretul profesional 30. să respecte drepturile legale ale pacienţilor . să solicite ajutoare materiale pentru situaţii deosebite E. ce decurg din calitatea lor specială de farmacişti sunt: A. să poarte însemnele Colegiului Farmaciştilor din România C.B. 9. să se adreseze organelor abilitate ale Colegiului Farmaciştilor din România şi să primească informaţiile solicitate D.

10. cu promptitudine. are patrimoniu şi buget propriu C. cotizaţia datorată în calitate de membru al Colegiului Farmaciştilor din România E. să acorde. civică 30. sediul este în orice oraş din judeţ E. în termenul stabilit. asistenţă farmaceutică de urgenţă. poate funcţiona în afara Colegiului Farmaciştilor din România D. are personalitate juridică B. profesională. Colegiului Farmaciştilor teritorial: A. să achite. ca o îndatorire fundamentală. cuprinde toţi farmaciştii care exercită profesia în unitatea admnistrativ-teritorială respectivă .D.

Adunarea generală a farmaciştilor din Colegiului teritorial : A. se întruneşte anual în primul trimestru C. biroul executiv D. biroul consiliu E.30. se întruneşte la convocarea biroului consiliu . consiliul B. 12. cuprinde toţi farmaciştii înscrişi în colegiul teritorial respectiv B. se întruneşte anual în ultimul trimestru D. cu o excepţie: A. adunarea generală a farmaciştilor C. 11. preşedintele 30. *Organele de conducere ale Colegiului teritorial sunt următoarele.

1 preşedinte B. 1 secretar 30.E. 3 vicepreşedinţi E. 15. Biroul consiliu este format din: A. 5 vicepreşedinţi C. *Membrii consiliului structurilor teritoriale şi reprezentanţii în Adunarea generală naţională se aleg pe o perioadă de: A. 5 ani C. 14. Atribuţiile Adunării generale naţionale sunt următoarele: . 10 ani 30. 3 ani D. 13. 2 secretari D. se întruneşte la convocarea consiliului 30. 1 an E. 4 ani B.

A. 16. aprobă statutul Colegiului Farmaciştilor din România B. metodologiilor. aprobă Codul deontologic al farmacistului C. elaborează Codul deontologic al farmacistului C. stabileşte sistemul de credite de educaţie continuă 30. elaborează statutul Colegiului Farmaciştilor din România B. aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli D. Consiliul naţional al Colegiului Farmaciştilor din România are următoarele atribuţii: A. colaborează cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării la elaborarea tematicilor. alege comisia de cenzori E. concursurilor şi examenelor pentru farmacişti .

pe cei care vor forma comisiile de lucru 30. alege. *Comisiile de disciplina la nivel teritorial conţin: A. 5 membri E. suspendarea calităţii de membru al Colegiului Farmaciştilor din România pe o perioadă . dintre membrii săi. avertisment D. Sancţiunile disciplinare sunt: A. mustrare B. 7 membri C.D. 17. 3 membri B. 2 membri D. amendă C. 10 membri 30. 18. vot de blam E. fixează cotizaţia care trebuie plătita obligatoriu de către fiecare farmacist E.

de către persoane juridice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în farmacie . mai mare de 3 ani 30. 19. de către persoane fizice absolvente a unei instituţii de învăţământ superior B. Biroul executiv E. Profesia de farmacist se exercită pe teritoriul României: A. *Cuantumul cotizaţiei de membru al Colegiului Farmaciştilor din România se stabileşte de către: A. conform Legii nr. Biroul consiliu C.determinată. Adunarea generală a farmaciştilor B. Preşedintele 30. 95/2006 C. 20. Consiliul Naţional al Colegiului Farmaciştilor din România D.

certificatul sau alt titlu de farmacist dobândite într-un stat . de către cetăţeni ai statului român posesori ai unui titlu oficial de calificare în farmacie E. 21. diploma de farmacist eliberată de Ministerul Sănătăţii Publice B. Prin titlu oficial de calificare în farmacie se înţelege: A.D. de către cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene. diploma de farmacist eliberată de statele membre ale Uniunii Europene D. posesori ai unui titlu oficial de calificare în farmacie 30. certificatul de farmacist specialist. eliberat de o instituţie de învăţământ superior medicofarmaceutic acreditată în România C.

profesia de farmacist se exercită în regim salarial E. apărarea principiilor farmaciştilor este asigurată de Colegiul Farmaciştilor din România D.terţ şi recunoscute de unul din statele membre ale Uniunii Europene E. profesia de farmacist nu se exercită pe bază de contract de muncă . eliberat de o instituţie de învăţământ superior 30. 22. farmacistul este funcţionar public C. Conform legii nr. în timpul exercitării profesiei. 95/2006. profesia de farmacist este o profesie independentă B. Titlul XIV: A. certificatul de farmacist primar.

prepararea formelor farmaceutice ale medicamentelor B. acordarea de informaţii şi consultanţă privind medicamentele 30. prepararea. 23. activităţi didactice sau de administraţie sanitară D. fabricarea şi controlul medicamentelor C. în exercitarea profesiei. depozitarea şi distribuţia medicamentelor în farmacii deschise publicului E. 24. Activităţi prin care se realizează exercitarea profesiei de farmacist: A. farmacistul trebuie să dovedească: .30. Faţă de persoana care i se adresează pentru obţinerea serviciilor farmaceutice. controlul.

respect E.A. prevăzut de lege B. sunt apte din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei de farmacist . exceptând: A. sunt membri ai Colegiului Medicilor din România D. devotament C. Profesia de farmacist poate fi exercitată pe teritoriul României de persoanele care îndeplinesc următoarele condiţii. profesionalism B. nu se găsesc în vreunul dintre cazurile de nedemnitate C. aroganţă D. disponibilitatea 30. deţin un titlu de calificare în domeniul medical. 25.

excluderea – difuzia. Aplicaţiile metodelor cromatografice în controlul medicamentelor 31. procesul cromatografic poate fi: A. adsorbţia pe suporturi solide C. *La baza tuturor metodelor cromatografice de separare stau următoarele procese fundamentale.E. iar cea staţionară solidă. cu excepţia: A. Cromatografie de repartiţie B. adsorbţia pe suporturi lichide E. nu se găsesc în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate 31. 31. Dacă faza mobilă este lichidă. repartiţia între faza staţionară şi aceea mobilă B. 1. Cromatografie de excludere . schimbul ionic D. Cromatografie de adsorbţie C. 2.

* In cromatografie. Cromatografie de schimb ionic 31.D. De care dintre următorii parametri depinde viteza liniară medie vm. presiunea impusă fazei mobile C. . presiunea impusă fazei staţionare D. natura fazei staţionare. Cromatografie de absorbţie E. 4. natura coloanei E.viteza liniară medie vm depinde de următorii parametri. temperatură B. temperatură C. presiunea impusă fazei staţionare D. 31. cu o excepţie: A. 3. natura fazei staţionare. presiunea impusă fazei mobile B. natura coloanei E. în cromatografie: A.

analiţii se repartizează între faza staţionară şi faza mobilă B. se notează cu RR B. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate. între cantitatea de analiţi repartizaţi între cele două faze nu există un echilibru D. este egal cu raportul dintre viteza medie de deplasare a analitului (vA) şi viteza medie de . Caracteristici comune metodelor cromatografice: A. 5. separarea constă în eluarea continuă a analiţilor ce părăsesc succesiv coloana. 6.31. 31. referitor la raportul de retenţie: A. migrarea analiţilor de-a lungul fazei staţionare se realizează cu aceeaşi viteză E. cele două faze sunt nemiscibile C.

este egal cu raportul dintre distanţa parcursă de volumul mort de fază mobilă şi distanţa până la maximul picului analitului A 31. este egal cu raportul dintre timpul mort tM şi timpul de retenţie tR D. 7. este egal cu raportul dintre timpul de retenţie tR şi timpul mort tM E. referitor la raportul de retenţie: A. este egal cu raportul dintre viteza medie de deplasare a analitului (vA) şi viteza medie de deplasare a fazei mobile (vM) .deplasare a fazei mobile (vM) C. este egal cu raportul dintre timpul mort tM şi timpul de retenţie tR B. *Care dintre următoarele afirmaţii nu sunt adevarate.

Gelurile utilizate ca suporturi în cromatografia de excludere sterica trebuie să prezinte anumite proprietăţi: A. să aibă o afinitate crescută faţă de subsţantele dizolvate în soluţiile de analizat D. se noteaza cu RR E. este egal cu raportul dintre distanţa parcursă de volumul mort de fază mobilă şi distanţa până la maximul picului analitului A 31. semirigidă sau rigidă . să aibă consistenţă spumoasă. 8. diametrul porilor B. să nu reacţioneze cu solvenţii E. este egal cu raportul dintre timpul de retenţie tR şi timpul mort tM D. forma şi mărimea particulelor C.C.

dacă răşina are o afinitate mai mare pentru ionul B decât pentru ionul A. să nu reacţioneze cu solvenţii D. valoarea constantei de . forma şi mărimea particulelor E. 10. dacă se consideră reacţia de schimb dintre 2 ioni A şi B: A. semirigidă sau rigidă B. să aibă o afinitate crescută faţă de substanţele dizolvate în soluţiile de analizat 31. Care dintre următoarele afirmaţii nu sunt adevărate. privind răşinile schimbătoare de ioni.31. să aiba consistenţă spumoasă. 9. diametrul porilor C. mai puţin una: A.*Gelurile utilizate ca suporturi în cromatografia de excludere sterică trebuie să prezinte anumite proprietăţi.

dacă răşina are o afinitate mai mare pentru ionul B decât pentru ionul A. KA/B>1 B.echilibru este mai mare decât unitatea. valoarea constantei de echilibru este mai mare cu cât diferenţa dintre afinităţile pentru ionii A şi B este mai mică E. KA/B<1 C. valoarea constantei de echilibru este mai mare cu cât diferenţa dintre afinităţile pentru ionii A şi B este mai mare D. valoarea constantei de echilibru este mai mică cu cât diferenţa dintre afinităţile pentru ionii A şi B este mai mare . valoarea constantei de echilibru este mai mică decât unitatea.

reflexie B. cu excepţia: A. expunerea plăcii cromatografice la vapori de iod C. 11.31. stingerea fluorescenţei . pulverizarea de soluţii caustice E. Identificarea spoturilor analiţilor în CSS se poate efectua prin următoarele procedee: A. 12. utilizarea de soluţii etalon 31. transmisie C. emisie fluorescenţă D. *Măsurarea densitometrică a analiţilor separaţi prin CSS se poate face prin următoarele metode. refracţie E. examinarea plăcii cromatografice în UV B. măsurarea picurilor de pe cromatogramă D.

*Pentru determinarea concentraţiei componenţilor separaţi prin GC se pot utiliza următoarele procedee. metoda curbei de calibrare E.31. a = distanţa de migrare a probei. raportul a/b. metoda standardului intern D. b = distanţa de migrare a probei . a = distanţa de migrare a frontului fazei mobile. 14. raportul b/a. b = distanţa de migrare a frontului fazei mobile C. metoda examinării în UV B. 13. mărime ce depinde de natura gazului purtator B. mai puţin unul: A. *Cum se defineşte Rf-ul cromatografic: A. metoda normării ariilor C. metoda adaosului de standard 31.

faza mobilă este un gaz C. faza staţionară este un lichid E. faza mobilă este un gaz C. este o metodă fizico-chimică de separare cromatografică B. a = distanţa de migrare a probei. b = distanţa de migrare a frontului fazei mobile E.D. raportul a/b. *Care dintre următoarele enunţuri nu sunt adevărate cu privire la cromatografia de gaze: A. faza staţionară este un solid 31. 16. faza staţionară este un lichid . mărime ce depinde de timpul şi volumul de retenţie 31. faza mobilă este un lichid D. 15. Care dintre următoarele enunţuri sunt adevărate cu privire la cromatografia de gaze: A. este o metodă fizico-chimică de separare cromatografică B.

un solid impregnat cu un lichid C. faza staţionară este un solid 31. un solid pe care sunt grefate grupări organice 31. examinare în lumină UV la 366 nm B. Faza staţionară în cromatografia de lichide sub presiune este constituită din: A.D. 18. examinare după tratare cu reactivi în lumină vizibilă C. examinare în lumină UV la 150 nm . 17. faza mobilă este un lichid E. un solid pe care sunt grefate grupări anorganice D. un solid cu granulaţie mare E. un solid cu granulaţie fină B. Evidenţierea spoturilor de pe cromatogramă se face conform FR X astfel: A.

examinarea ca atare în lumină vizibilă 31. pentru identificarea speciilor chimice separate. utilizând indicele de separare . Cromatografia de gaze se poate utiliza: A. pentru identificarea speciilor chimice separate. pentru identificarea speciilor chimice separate. pentru identificarea speciilor chimice separate. 19.D. la separarea substanţelor nevolatile B. utilizând timpul de retenţie relativ D. utilizând volumul de retenţie specific C. utilizând indicele de retenţie E. examinare în lumină UV la 254 nm E.

Cromatografia de gaze se poate aplica la: A. cele 2 faze. cromatografia de repartiţie cu fază legată normal sau inversă B. controlul produsului finit E. In care din următoarele metode cromatografice. 21. controlul purităţii materiilor prime utilizate în sinteza de medicamente B. determinarea stabilităţii în timp a medicamentelor 31.31. cromatografia de excludere prin separări polare . separarea substanţelor nevolatile D. mobilă şi staţionară nu sunt lichide: A. cercetarea impurităţii solvenţilor utilizaţi la cristalizare şi recristalizare C. 20.

ieşirea substanţelor separate mai lent din coloană B. lărgirea picului în funcţie de volumul de retenţie D. îngustarea picurilor în funcţie de volumul de retenţie 31. 23. cromatografia de repartiţie cu fază adsorbită normal sau inversă D. creşterea temperaturii nu determină: A. micşorarea volumului de retenţie E. Care dintre următoarele enunţuri nu sunt adevărate cu .C. cromatografia de excludere prin separări nepolare E. In cromatografia de gaze. cromatografia de schimb ionic cu răşini chelatante 31. ieşirea substantelor separate mai repede din coloană C. 22.

se utilizează când coeficienţii de repartiţie au valori apropiate C. se elueză un singur ion din cei reţinuţi cu ajutorul unui eluent judicios ales E. sunt eluaţi toţi ionii reţinuţi. *Care dintre următoarele enunţuri nu sunt adevărate cu privire la faza staţionară din cromatografie: . 24. coeficienţii de repartiţie trebuie să fie foarte diferiţi 31. se utilizează un gradient de concentraţie al eluentului prin modificarea compoziţiei sale D. cu ajutorul unui eluent judicios ales B.privire la eluţia selectivă în analizele ion cromatografice: A.

solide. faza staţionară este fixata în stare neomogenă. sub forma unui film pe pereţii interiori E. pe suprafaţa cărora se produc interacţiile cu analiţii – cromatografia de adsorbţie C. este formată din particule fine. sferice. particulele de fază staţionară se caracterizează prin diametrul mediu B. în coloanele capilare din cromatografia de gaze. particulele de fază staţionară se caracterizează prin suprafaţă specifică .A. este formată din particule fine solide care sunt suportul pe care se fixează faza staţionară lichidă – cromatografia de repartiţie D.

Metode volumetrice în controlul medicamentelor 32. 32. La baza tuturor metodelor cromatografice de separare stau următoarele procese fundamentale: A. 25. adsorbţia pe suporturi solide B. polarografic . * Conform FR X. spectrofotometric C. se dozeazã: A. repartiţia între faza staţionară şi aceea mobilă C. acido-bazic D. 1.31. adsorbţia pe suporturi lichide D. schimbul ionic E. morfina din T-ra Anticholerina. direct pe tincturã E. excluderea – difuzia. conductometric B.

clorurã de potasiu B. conform FRX : A. 3.32. fenazonã . 4. gluconat de calciu D. bromurã de sodiu D. benzoat de sodiu E. bromurã de sodiu C. carbonat bazic de magneziu 32. sulfat de aluminiu C. * Conform FRX se pot doza prin metoda iodometricã urmãtoarele substanţe: A. sulfat de aluminiu B. Conform FRX nu se pot doza complexonometric urmãtoarele substanţe: A. Urmãtoarele substanţe se pot doza complexonometric. carbonat bazic de magneziu B. benzoat de sodiu E. gluconat de calciu 32. 2.

benzoat de sodiu D. acid benzoic 32. clorhidratul de procainã 32. *Factorul de molaritate al soluţiei de acid percloric 0. clorurã de sodiu D. hidroxid de sodiu C. acid oxalic D. hidrogenoftalat de potasiu . acid salicilic C. hidrogenoftalat de potasiu B.1mol/l în dioxan se stabileşte conform FRX utilizând: A. acidul benzoic E.1 mol/l se stabileşte folosind ca substanţã de referinţã: A. 6. hidrogenoftalat de potasiu uscat în prealabil E. 5. salicilat de sodiu B.C. *Conform FR X factorul de molaritate al soluţiei de metoxid de sodiu 0.

8. acid benzoic 32. 7. sã fie stabile B. Titrosubstanţele folosite pentru prepararea soluţiilor volumetrice trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii: A. sã aibã o compoziţie bine definitã C.E. sã fie insolubile în solventul ales D. sã aibã o compoziţie bine definitã B. sã conţinã impuritãţi pirogene 32. mai puţin: A. sã fie insolubile în solventul ales . sã conţinã impuritãţi pirogene C. Titrosubstanţele folosite pentru prepararea soluţiilor volumetrice trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiţii. sã fie solubile în solventul ales E.

dupa dispersare în amestec alcool-eter neutralizat C. dupã dispersare în amestec alcool-eter B. Care dintre urmãtoarele afirmaţii cu privire la dozarea fenilbutazonei din unguentul cu fenilbutazonã nu sunt adevãrate: A. prin titrare cu HCl 0. 10. în prezenta indicatorului roşu de fenol E. sã fie stabile E. se titreazã dupã dispersare în amestec alcool-eter . 9. dupã dispersare în apã 32. sã fie solubile în solventul ales 32. Fenilbutazona din unguentul cu fenilbutazonã se dozeazã: A.D. se titreazã dupã dispersare în apã B.1 mol/l D.

1 mol/l E. 11. oxid de zinc B. se titreazã dupa dispersare în amestec alcool-eter neutralizat D. acid oxalic E. se utilizeazã indicator roşu de fenol 32. bicarbonat de sodiu E. se titreazã cu HCl 0.C. clorurã de potasiu 32. clorurã de potasiu C. *Factorul de molaritate al soluţiei de complexon III se stabileşte conform FRX cu: A. 12. Conform FR X urmãtoarele substanţe nu se dozeazã cu EDTAdisodic: A. oxid de magneziu . zinc granule B. clorurã de sodiu C. carbonat de calciu D. sulfat de magneziu D.

carbonat de calciu D. bromurã de potasiu C. carbonat de potasiu . clorurã de calciu 32. conform FR X: A. hidrogenocarbonat de potasiu B. 14. Factorul de molaritate pentru soluţia de HCl 1 mol/l se stabileşte conform FR X folosind: A. Care dintre urmãtoarele substanţe nu se pot doza cu EDTAdisodic.32. clorurã de sodiu D. Conform FR X urmãtoarele substanţe se pot doza cu EDTAdisodic: A. gluconat de calciu E. clorurã de sodiu B. carbonat de calciu B. 13. gluconat de calciu C. 15. clorurã de calciu E. bromurã de potasiu 32.

Factorul de molaritate al soluţiilor volumetrice: A. Metronidazolul din supozitoarele cu metronidazol se dozeazã: A. cu HCl 0. apã distilatã proaspãt fiartã şi rãcitã E. 16.1 mol/l . 17. rãmâne neschimbat la variaţiile de temperaturã E.C. se stabileşte cu o soluţie volumetricã cu factor de molaritate necunoscut 32. metil oranj (I) 32. se stabileşte cu o soluţie volumetricã cu factor de molaritate cunoscut C. apã distilatã D. se stabileşte pe o substanţã de referinţã B. se verificã periodic D.

acidul benzoic se dizolvã în alcool neutralizat E. utilizând roşu de metil în cloroform (I) D. Care dintre urmãtoarele afirmaţii sunt adevãrate : A. tratând masa de supozitor cu apã 32. tratând masa de supozitor cu cloroform E.1 mol/l în dioxan C. 19. se titreazã cu HClO4 32.B. 18. acidul benzoic se dizolvã în alcool D. cu HClO4 0. pentru dozare. pentru dozare. pentru dozare.1 mol/l B. acidul benzoic se titreazã cu NaOH 0. Dozarea clorhidratului de procainã din soluţia injectabilă: . acidul benzoic se dizolvã în apã C.

conform FR X.1 mol/l D. titrosubstanţã – clorurã de sodiu C. indicator metil oranj D. se utilizează bromura de potasiu catalizator E.A. se efectueazã direct pe soluţia injectabilã B. se efectueaza prin extracţie în cloroform dupã prealabilã alcalinizare C. utilizând: A. Care dintre urmãtoarele enunţuri nu sunt adevãrate cu privire la stabilirea factorul de molaritate al soluţiei de HCl 0. nu se utilizeazã catalizator 32. 20. titrosubstanţã – hidrogenocarbonat de potasiu B.5 mol/l. se dozeazã cu NaNO2 0. indicator galben de metanil în dioxan E. indicator fenolftaleina .

22. Conform FR X. utilizând: A. indicator metil oranj D.32. 21.5 mol/l. factorul de molaritate al soluţiei de tiosulfat de sodiu 0. Care dintre urmãtoarele enunţuri sunt adevarate cu privire la stabilirea factorul de molaritate al soluţiei de HCl 0. indicator . titrosubstanţã – dicromat de potasiu D.galben de metanil C. indicator fenolftaleina 32. titrosubstanţã – clorurã de sodiu C. conform FR X. titrosubstanţã – acid oxalic B. titrosubstanţã – hidrogenocarbonat de potasiu B. indicator – amidon . indicator galben de metanil în dioxan E.05 mol/l se stabileşte utilizând: A.

indicator . cu acetatul mercuric. 24. clorurã de calciu 32. conform FRX.E. are caracter slab bazic C. dozarea are loc în mediu neapos D.1 mol/l se stabileşte.este trecut în clorurã de mercur E. Care din urmãtoarele afirmaţii sunt adevãrate referitor la clorhidratul de papaverinã: A. 23. ionul de Cl. clorurã de sodiu C. *Factorul de molaritate al soluţiei de nitrat de argint 0. folosind ca substanţã de referinţã: A.fenolftaleinã 32. cromat de potasiu D. tiocianat de amoniu B. dozarea cu acid percloric se face dupã tratare cu acetat de mercur . dozarea se realizeazã prin titrare directã cu acid percloric B. alaun de fer şi amoniu E.

cu acetatul de mercur.32. 25. Metode spectrofotometrice de absorbţie în ultraviolet şi vizibil în controlul medicamentelor 33.este trecut în clorurã mercuricã E. ordonatã – absorbanţa . *Care din urmãtoarele afirmaţii nu sunt adevãrate referitor la clorhidratul de papaverinã: A. dozarea are loc în mediu neapos D. 1. ionul de Cl. Inregistrarea spectrelor în UV-VIS se face prin reprezentarea graficã pe: A. are caracter slab bazic C. abscisã – lungimea de undã. dozarea se realizeazã prin titrare directã cu acid percloric 33. dozarea cu acid percloric se face dupã tratare cu acetat de mercur B.

2. acidul fiind ionizat D. pH = 8. când predominã forma ionizatã purã. ordonatã – transmitanţa E. acidul nefiind ionizat B. ordonatã – absorbanţa 33. acidul fiind ionizat . se înregistreazã spectrele soluţiei la: A. acidul fiind ionizat C.lungimea de undã D. abscisã – numãrul de undã. când predominã forma ionizatã purã. pH = 2.B. abscisã – lungimea de undã. pH = 8. pH = 2. când predominã forma molecularã purã. când predominã forma molecularã purã. ordonatã lungimea de undã C. abscisã – absorbanţa. Pentru determinarea pKa al unui acid slab. abscisã – transmitanţa. ordonatã .

400-600 nm . *Domeniul spectral UV apropiat este cuprins între: A.5 când existã un echilibru între cele 2 forme 33. Spectrele derivate din spectrometria de absorbţie prezintã urmãtoarele caracteristici. 3. pH = 5. nu oferã o rezoluţie mai bunã decât spectrul iniţial 33. rezoluţia creşte odatã cu ordinul derivatei C. 185 – 600 nm B. amplitudinea picurilor derivate creşte cu ordinul derivatei E. oferã o rezoluţie mai bunã decât spectrul iniţial B. cu excepţia: A. rezoluţia scade odatã cu ordinul derivatei D. 4.E.

furnizeazã un fascicul cu radiaţii în domeniul 160 – 380 nm E. Urmãtoarele enunţuri nu sunt adevãrate cu referire la tranziţiile de tip d-d*: A. 6. se produc în domeniul UV . este o lampã cu deuteriu D. sunt specifice compuşilor anorganici care implicã electronii din orbitalii moleculari d B. 185 – 400 nm D. este o lampã de hidrogen C. 400 – 1100 nm 33. 5.C. Sursa de radiaţii în VIS: A. este o lampã cu fir de wolfram B. furnizeazã un fascicul cu radiaţii în domeniul 320-2500 nm 33. sunt însoţiţi de o absorbtivitate micã C. 700 – 1100 nm E.

Legea Lambert-Beer: A. se produc în domeniul VIS C.D. 7. sunt specifice compuşilor organici care implicã electronii din orbitalii moleculari d 33. Care dintre urmãtoarele enunţuri sunt adevãrate cu referire la tranziţiile de tip d-d*: A. se produc în domeniul VIS 33. se produc în domeniul UV B. sunt specifice compuşilor organici care implicã electronii din orbitalii moleculari d E. sunt însoţiţi de o absorbtivitate micã E. este legea fundamentalã a absorbţiei . sunt specifice compuşilor anorganici care implicã electronii din orbitalii moleculari d D. 8.

zgomotul de fond al sursei luminoase B. 9. zgomotul de fond al fotomultiplicatorului C. stabileşte relaţia dintre lumina absorbitã. procesele de reflexie 33. include temperatura mediului 33.B. Alegeţi informaţiile false despre efectul hipsocromic: . este valabilã numai pentru soluţii concentrate C. procesele de refracţie D. structura şi concentraţia în substanţa de analizat a soluţiei şi grosimea stratului absorbant D. procesele de difuzie E. este valabilã numai pentru soluţii diluate E. 10. Erorile datorate aparatelor în UV-VIS prezintã urmãtoarele cauze: A.

la tranziţii electronice. constã în apariţia carbocationilor D.A. se întâlneşte la caroteni 33. 11. în care electronii sunt implicaţi în legãturi chimice C. constã în creşterea intensitãţii benzilor C. electroni de tip n . electroni de tip σ B. Din punct de vedere al participãrii sau neparticipãrii electronilor existenţi într-o moleculã. se disting urmãtoarele tipuri de electroni: A. constã în deplasarea benzilor de absorbţie spre lungimi de undã mai mari B. înveliş de electroni închis. constã în deplasarea benzilor de absorbţie spre lungimi de undã mai mici E.

în analiza biochimicã şi de laborator clinic C. 12. *Care dintre urmãtoarele afirmaţii nu sunt corecte despre spectrometria derivatã: A. electroni care se gãsesc sub forma perechilor de electroni neparticipanţi în învelişul exterior al unor atomi uşori 33. se aplicã când spectrele compuşilor din amestec nu sunt suficient de diferenţiate B. este importantã când absorbanţa este denaturatã D. este importantã în cazul în care în soluţia de analit apare un fenomen de reflexie a luminii . are aplicaţii în analiza şi controlul medicamentelor. electroni de tip π E.D.

mai diferenţiate 33. picurile spectrelor derivate sunt mai accentuate. este logaritmul zecimal al inversului transmitanţei B. este proporţionalã cu grosimea stratului absorbant 33. logaritmul zecimal al raportului dintre intensitatea luminii transmise şi intensitatea luminii incidente D. 13.E. este proportionalã cu concentraţia în substanţa de analizat E. 14. *Conform FR X absorbtivitatea este: . logaritmul zecimal al raportului dintre intensitatea luminii incidente şi intensitatea luminii transmise C. Conform FR X absorbanţa este: A.

este raportul dintre concentraţia soluţiei substanţei de analizat şi produsul dintre grosimea stratului absorbant şi absorbanţa soluţiei de analizat B. este o mãsurã a absorbţiei luminii la o anumita lungime de undã . este raportul dintre grosimea stratului absorbant şi produsul dintre concentraţia soluţiei substanţei de analizat şi absorbanţa soluţiei de analizat D. este raportul dintre intensitatea luminii transmise şi intensitatea luminii incidente E. este raportul dintre absorbanţa soluţiei substanţei de analizat şi produsul dintre concentraţia soluţiei substanţei de analizat şi grosimea stratului absorbant C.A.

16. variazã cu lungimea de undã 33. Conform FR X absorbanţa specificã: . este dependentã de concentraţie E. este independentã de concentraţie D. într-un strat cu grosimea de 1 mm al soluţiei de analizat cu concentraţia de 1 mol/l B. este o mãsurã a absorbţiei luminii la o anumitã lungime de undã. 15.33. Conform FR X absorbtivitatea molarã: A. într-un strat cu grosimea de 1 cm al soluţiei de analizat cu concentraţia de 1 mol/l C. este o mãsurã a absorbţiei luminii la o anumitã lungime de undã.

reprezintã absorbanţã corespunzatoare unui strat de soluţie cu grosimea de 1 cm C.A. Tranziţiile σ – σ*: A. necesitã puţinã energie B. 17. este o constantã caracteristicã fiecãrei substanţe B. necesitã multã energie . reprezintã absorbanţã corespunzatoare unui strat de soluţie cu grosimea de 1 dm D. reprezintã absorbanţã corespunzatoare unui strat de soluţie ce conţine 1 g de substanţã în 100 ml 33. reprezintã absorbanţã corespunzatoare unui strat de soluţie ce conţine 1 mg de substanţã în 100 ml E. apar în UV îndepartat C.

19. sunt tranziţii puternice E. apar în UV apropiat 33. pot contribui la absorbţii în domeniul IR E. nu pot fi excitaţi cu radiaţii UVVIS 33.D. pot fi excitaţi cu radiaţii UV-VIS D. 18. sunt mai puternic atraşi de nucleele acestor atomi decât electronii σ C. Electronii n: A. se gãsesc sub forma perechilor de electroni neparticipanţi în învelişul exterior al unor atomi uşori B. au loc în sisteme nesaturate care conţin o dublã legãturã etilenicã izolatã B. au loc în sisteme saturate . Tranziţiile π – π*: A.

le corespund benzi de absorbţie spre 295 nm 33. 700 – 1100 nm 33. 20. 21.C. prezintã 2 maxime. 400 – 1100 nm E. 185 – 400 nm C. unul mai mic. cu excepţia: A. 400 – 800 nm D. le corespund benzi de absorbţie slabe E. al doilea mai mare . spectrul derivat de ordinul 3 prezintã urmãtoarele caracteristici. *Conform FR X domeniul vizibil este cuprins între: A. 400 -900 nm B. In spectrometria derivatã. le corespund benzi de absorbţie foarte intense D.

spectrul derivat de ordinul 3 prezintã urmãtoarele caracteristici: A. prezintã 2 maxime ce corespund celor 2 puncte de inflexiune ale primei derivate D. din care unul mai important C. picul cel mai important este situat la aceeaşi lungime ca şi maximul picului de ordinul zero 33.B. ţine seama de maximele şi minimele spectrului derivatei de ordin imediat inferior . In spectrometria derivatã. prezintã 2 maxime ce corespund celor 2 puncte de inflexiune ale primei derivate B. ţine seama de maximele şi minimele spectrului derivatei de ordin imediat inferior E. 22. prezintã 2 minime.

este o tranziţie de intensitate mare C. prezintã 2 maxime. este o tranziţie de intensitate micã . unul mai mic. prezintã 2 minime.C. 23. compuşi carbonilici D. constã în saltul unui electron de pe un orbital molecular de nelegãturã n pe un orbital molecular de antilegaturã π* B. din care unul mai important D. se întâlneşte la sisteme nesaturate. al doilea mai mare E. Care dintre urmãtoarele enunţuri nu sunt adevãrate cu referire la tranziţia n-π*: A. picul cel mai important este situat la aceeaşi lungime ca şi maximul picului de ordinul zero 33.

Efectul hipercromic: . apare în UV îndepãrtat (sub 200 nm) 33. constã în saltul unui electron de pe un orbital molecular de nelegãturã n pe un orbital molecular de antilegãturã π* C. 24. apare în UV îndepãrtat (sub 200 nm) D. 25. Care dintre urmãtoarele enunţuri sunt adevãrate cu referire la tranziţia n-π*: A. este o tranziţie de intensitate mare E. se întâlneşte la sisteme nesaturate. compuşi carbonilici B.E. este o tranziţie de intensitate micã 33.

produc fenomenul . din diferite grupe farmacodinamice. Următoarele medicamente. constã în scãderea intensitãţii benzilor E. forma trans D. constã în creşterea intensitãţii benzilor C. constã în deplasarea benzilor de absorbţie spre lungimi de undã mai mari 1 GRILE EXAMEN LICENŢĂ 2011 Disciplina de Farmacologie Tema nr. se întâlneşte la beta-caroten.A. 1 FARMACOCINETICĂ GENERALĂ 1. constã în deplasarea benzilor de absorbţie spre lungimi de undã mai mici B.1.

din diferite grupe farmacodinamice. E. . fenobarbital. Hipnotice şi sedative (barbiturice.de inducţie enzimatică: A. C. carbamazepina). 1. D. B. produc fenomenul de inhibiţie enzimatică: A. Următoarele medicamente.2. Antibiotice (rifampicina. acid acetilsalicilic). Antiepileptice (fenitoina. Antidepresivele triciclice (nortriptilina) şi inhibitori de monoaminoxidază (IMAO). Analgezice-antipiretice (pracetamol. glutetimida. griseofulvina). Antihistaminicele H2 (cimetidina). cloralhidrat).

clorpromazina). E. E. C. Antihistaminice H2 (cimetidina). .B. dependenţi de organism. sunt: A.3 Factorii care influenţează difuziunea medicamentelor în ţesuturi. fenitoina. B. carbamazepina). Antiepileptice (fenobarbital. C. Antibiotice (cloramfenicol. Tranchilizante şi neuroleptice (meprobamat. D. Perfuzia cu sânge a ţesuturilor. unele benzodiazepine ca diazepam şi clordiazepoxid. Tipul de membrană biologică. Liposolubilitatea şi hidrosolubilitatea. Permeabilitatea capilară. eritromicină). 1. Structura chimică. D.

5. Greutatea moleculară (GM) şi pKa. B. Factorii care influenţează difuziunea medicamentelor în ţesuturi. Concentraţia plasmatică şi interstiţială. Biodisponibilitatea este influenţată negativ de efectele primului pasaj intestinal şi hepatic. Structura chimică. dependenţi de medicament. sunt: A. Activitatea metabolică a ţesutului şi gradul de oxigenare.4. Liposolubilitatea şi hidrosolubilitatea. D. 1. Dezavantajele căii orale de administrare a medicamentelor sunt: A. . E.1. C.

Absorbţia este dependentă de funcţionalitatea tractului gastrointestinal. Substanţele cu gust sau miros neplăcut se pot încorpora în forme farmaceutice orale. Latenţa (debutul acţiunii) este relativ mare şi deci nu reprezintă o cale pentru urgenţele medicale. care le maschează aceste caracteristici. E.6. Biodisponibilitatea medicamentelor este mai mică decât pe căi parenterale. 2 C. D. Biotransformarea (metabolizarea) medicamentelor prezintă următoarele caracteristici: .B. 1.

Biotransformarea (metabolizarea) este obligatorie pentru toate substanţele medicamentoase. Substanţele medicamentoase pot fi nemetabolizate (puţine). E. în general. Care din următoarelor enunţuri definesc biodisponibilitatea: . Biotransformarea creşte viteza de eliminare a medicamentelor pe cale renală prin urină şi pe cale cutanată prin transpiraţie. Biotransformarea se produce. B. C. Majoritatea substanţelor medicamentoase sunt metabolizate parţial sau total. 1.7. D.A. în sensul apariţiei de metaboliţi cu hidrosolubilitate mai mare decât medicamentul respectiv.

precum şi viteza cu care aceasta este cedată de medicament. pe care trebuie să le îndeplinească formele farmaceutice injectabile: . ajunge la locul de acţiune şi îşi manifestă efectul biologic. este absorbită în organism. E. Fracţiunea din doza administrată care este liposolubilă. generale.8. Cantitatea de substanţă activă. Condiţii obligatorii.A. D. Cantitatea de substanţă activă eliberată dintr-o formă farmaceutică şi absorbită în circulaţia sistemică. Fracţiunea din doza administrată care este hidrosolubilă. C. Viteza cu care substanţa activă este eliberată şi absorbită. 1. B.

Administrarea medicamentelor pe cale rectală prezintă următoarele avantaje: A. Apariţia eventuală a reflexului de respingere. 1. D. D. B. Abordabilă la copii.9. bolnavi cu vărsături. care micşorează perioada de retenţie în rect. Sterile. Ocolirea primului pasaj intestinal şi hepatic. C. E. . Apirogene. Absorbţia incompletă. B. C. pH egal aproximativ cu 7. E. Facultativ sterile.4. bolnavi în comă. Izotone sau slab hipertone. Absorbţie inegală.A. deci timpul de contact.

Calea subcutanată.1. Liposolubilitatea formei nedisociate (coeficientul de repartiţie în lipide – apă). C. 3 D. Calea intravenoasă. C. Calea sublinguală.10 Următorii factori intervin în transferul substanţelor medicamentoase prin membranele biologice şi depind de substanţa medicamentoasă: A. Doza şi concentraţia. 1. Greutatea moleculară (masa moleculară). B. Căi de administrare utilizate exclusiv pentru acţiunea generală (sistemică) sunt: A. .11. E. Starea fiziologică sau patologică a membranei. Structura chimică. B.

E. Inducţia enzimatică are următoarele caracteristici: A. Calea oculară. Se manifestă prin stimularea sintezei de enzime ca o consecinţă a creşterii cantităţii de substrat (reprezentat de medicament). Dozele mici favorizează inducţia enzimatică.D. 1. D. Calea intramusculară. . E. C.12. Durata lungă de administrare a medicamentului favorizează inducţia enzimatică. Dozele mari favorizează inducţia enzimatică. Durata lungă de administrare a medicamentului nu favorizează inducţia enzimatică. B.

Substanţele medicamentoase pot fi transportate în plasmă.1. Formele în care medicamentele pot fi transportate în sânge sunt: A. o parte sub formă legată de proteinele plasmatice (formă de depozit). Substanţele medicamentoase pot fi transportate în plasmă numai sub formă liberă (dizolvate în plasmă). D. B. Substanţele medicamentoase pot fi transportate în plasmă. C.13. . Substanţele medicamentoase pot fi transportate în plasmă numai sub formă legată de proteinele plasmatice. o parte sub formă liberă (dizolvată în plasmă).

Capacitatea de a trece prin membranele biologice este mai mare pentru substanţele: A. C. B. Substanţele medicamentoase (puţine) pot fi transportate în sânge şi în elementele figurate. datorită masei moleculare mari.15.14. Cu un coeficient de partiţie lipide/apă foarte mare . 1. E. D. Cu greutate (masă) moleculară mai mică. de elecţie pentru substanţele neabsorbabile.E. Legate de proteine. administrată pe . Căile fiziologice de eliminare a medicamentelor sunt: A. 1. Nedisociate. Calea digestivă. Mai liposolubile.

E. B. 4 1.cale orală. Substanţe iritante pentru ţesuturi (de exemplu digoxină. Substanţe exclusiv hidrosolubile. de elecţie pentru substanţele hidrosolubile absorbite. de elecţie pentru substanţele gazoase şi volatile. C. pentru substanţele administrate pe cale injectabilă. B. Substanţe care produc hemoliză. Calea parenterală. săruri de Ca2+).16. . C. Calea cutanată. Calea respiratorie. Calea renală. aminofilină. pentru substanţele volatile şi lipofile. D. Pe calea intravenoasă se pot administra: A.

Soluţii iritante datorită pH-ului care nu este egal cu 7. prezintă următoarele particularităţi: A.D. 1. Suprafaţa foarte mică de absorbţie.17. În cadrul căii orale de administare a medicamentelor. B. mucoasa intestinului subţire. Substanţe care precipită proteinele plasmatice.9%. reprezentând locul principal de absorbţie.4 (pH-ul sângelui şi al lichidului interstiţial) sau/şi unei presiuni osmotice mai mari de 0. Vascularizaţia foarte bogată (sanguină şi limfatică). E. Suprafaţa foarte mare de absorbţie (aproximativ 100 m2). . C.

18. în funcţie de segment. . Vascularizaţie foarte redusă. pH-ul mucoasei variază între 4. Poate fi utilă mai ales pentru administrări repetate şi tratament de întreţinere. Prezintă o posibilitate comodă de autoadministrare a medicamentelor. 1.2. Reprezintă calea naturală. E.8 şi 8.D. fiziologică de aport. Latenţa (debutul acţiunii) este relativ mare şi deci reprezintă o cale adecvată pentru urgenţe medicale. D. Poate fi utilă pentu medicamente cu efect retard. E. Avantajele căii orale de administrare a medicamentelor sunt: A. B. C.

D. Următorii factori intervin în transferul substanţelor medicamentoase prin .19. E.21. 1. E. Calea subcutanată. Calea oculară. C. B. Calea intravenoasă. Calea intravenoasă.20. Calea intravaginală. Calea oculară. 1. injectabile. Calea subcutanată.1. parenterale: A.Căi de administare utilizate exclusiv pentru acţiunea locală sunt: A. Calea intraarticulară. D. B. Următoarele căi de administrare a medicamentelor sunt căi artificiale. C. Calea intramusculară. Calea cutanată.

Calea intramusculară. .membranele biologice şi depind de membrană: A. Tipul membranei. Doza şi concentraţia. E. D. Calea intravenoasă. Sistemele membranare active de transport. C. C. Calea sublinguală. Următoarele căi de administrare a medicamentelor sunt căi naturale: A. Constanta de disociere (pKa) şi gradul de disociere. Calea orală. Calea respiratorie. 5 1. B. D. E. Starea fiziologică şi patologică a membranei.22. B.

1. astm bronşic). C.1.23. Substanţele medicamentoase eliminate pe cale renală sunt: . Ocoleşte degradarea medicamentelor sub influenţa sucurilor digestive. B. Avantajele căii sublinguale de administrare a medicamentelor sunt următoarele: A. Absorbţia este rapidă şi latenţa scurtă.24. Reprezintă o cale de urgenţă în crize (angină pectorală. Permite absorbţia moleculelor puternic ionizate. Ocoleşte bariera hepatică fiind utilă pentru medicamentele biotransformate în procent mare în ficat. E. D.

A. Durata efectului. Substanţe hidrosolubile. Substanţe liposolubile care se elimină prin secreţie tubulară pasivă. C. Modificările de biodisponibilitate a medicamentelor pot induce variaţii din punct de vedere farmacoterapeutic (echivalente cu o modificare de doză) şi anume în: A. Substanţe nedisociate la pH-ul acid urinar se pot reabsorbi tubular şi au o eliminare lentă (acizi slabi). care se elimină prin filtrare glomerulară. Substanţe cu structuri speciale. B. E.25. 1. Substanţe insolubile. D. care se elimină prin secreţie tubulară activă. .

1. declanşate de prezenţa complexului . Etapele fazei farmacodinamice a interacţiunii (contactului) medicament organism. Intensitatea şi fecvenţa efectelor adverse. 2 FARMACODINAMIE GENERALĂ 2. Timpul de debut al efectului. D. Apariţia unor modificări locale. Intensitatea efectului farmacologic. B. C. Apariţia efectului farmacodinamic (Ef) (etapa farmacodinamică propriu-zisă). având ca rezultat apariţia acţiunii farmacodinamice sunt următoarele: A.B. Costul tratamentului. E. Tema nr. timpul efectului maxim.

6 . C. Eficacitatea maximă a acţiunii farmacodinamice depinde de următoarele: A. Activitatea intrinsecă (numărul de receptori pe care substanţa medicamentoasă îi poate activa). C. Formarea complexului medicament-receptor (MR). Proprietăţile farmacocinetice ale substanţei active. Potenţa. Organism. D.2. B.medicament-receptor (MR) la locul de acţiune (acţiunea primară). respectiv de receptori (R). Legarea medicamentului (M) de substratul reactiv. Legarea medicamentului de proteinele plasmatice. E. D. 2.

conform teoriei ocupaţionale).3.4. Proprietăţile farmacodinamice ale substanţei active.E. B. Eficacitatea maximă (efectul maxim). Proprietăţile farmacodinamice ale substanţei active. 2. Proprietăţile farmacocinetice ale substanţei active. Afinitatea substanţei active pentru substrat (numărul de receptori ocupaţi. Potenţa acţiunii farmacodinamice a unui medicament este dependentă de: A. C. E. Este rezultatul contactului medicament-organism (substratul reactiv). Organism. D. . 2. Acţiunea farmacodinamică a medicamentelor: A.

Se manifestă ca fenomen fizic. Nu este rezultatul contactului medicament-organism. 2.5. Medicamentele legate de proteinele plasmatice în precent mare au latenţa mai . Este manifestată ca o modificare a unei funcţii fiziologice (în sens stimulator sau inhibitor). E. Se manifestă ca diminuarea sau înlăturarea unei tulburări a unei funcţii fiziologice. D. chimic. biochimic şi fiziologic.B. Care dintre următoarele afirmaţii privind latenţa acţiunii farmacodinamice (timpul de debut al efectului) sunt adevărate: A. C.

) latenţa este mai mică (pentru că timpul de absorbţie = 0). Formele farmaceutice retard au latenţa mai mare decât formele cu eliberare rapidă. 2. acţiunea farmacodinamică poate fi: . Substanţele care acţionează prin metabolit activ au latenţa mai mică. D. E. B. În administrarea intravenoasă (i. C. După mecanismul de acţiune.6. Medicamentele cu mecanism indirect de acţiune au latenţa mai mare (pentru că timpul de apariţie a efectelor biologice este mai mare).mare (pentru că timpul de transport este mai mare).v.

Factorii care influenţează acţiunea farmacodinamică. C. 2. Factorii farmacografici (de ex. E. Acţiune asupra metabolismului substanţelor fiziologic active. . D. D. Factori fizico-chimici (de ex. C. Acţiune farmacodinamică directă. Acţiune farmacodinamică pe receptori. sunt: A.A. Factori farmacocinetici (profilul farmacocinetic). B. Acţiune locală (topică). Calea de administrare. doza). Acţiune farmacodinamică indirectă.7. B. structura chimică). dependenţi de medicament.

Antagonismul apare când substanţele medicamentoase acţionează în acelaşi sens. E. C. Rezultatul asocierii poate fi anularea acţiunii farmacodinamice (antagonism total). Factorii farmacodinamici (de ex. B.9. 2. Sensul acţiunii farmacodinamice poate fi: A. 2. . Deprimant.E. Interacţiunile medicamentoase antagoniste au următoarele caracteristici: A. Stimulator. Excitant. D. Indiferent. 7 B.8. mecanismul acţiunii). Inhibitor. locul.

Acţiune principală. Acţiune inhibitoare. 2. Rezultatul asocierii poate fi diminuarea acţiunii farmacodinamice (antagonism parţial). Antagonismul apare când substanţele medicamentoase acţionează în sensuri opuse . D. E. 2. Acţiune mimetică. Acţiune stimulatoare.C. După sensul acţiunii. B. Antagoniştii competitivi prezintă următoarele caracteristici: .11. E.10. D. Acţiune litică. C. Rezultatul asocierii poate fi chiar inversarea acţiunii farmacodinamice (antagonism total). acţiunea farmacodinamică poate fi: A.

Au activitate intrinsecă. pe care doar îi blochează. Diminuă potenţa agoniştilor specifici. la nivelul situsurilor de legare ale agoniştilor specifici. 2. De substituţie. Indiferentă. Nu sunt capabili să declanşeze un efect la nivelul receptorilor. Simptomatică. E. C. După criteriul farmacoterapeutic. acţiunea farmacodinamică poate fi de următoarele tipuri. Nu au activitate intrinsecă. B. Au afinitate şi sunt capabili să se lege de receptori. D.A. . C.12. B. Fiziopatologică. prin competiţia pentru receptori. cu o excepţie: A. D.

C. Etiotropă (cauzală). 2.E. Potenţa. Structura chimică a substanţei active. Altitudinea şi presiunea.14. Lumina şi zgomotul. Factorii dependenţi de mediul natural care pot influenţa acţiunea farmacodinamică. B. 8 2. E. Calea de administrare. Proprietăţile farmacodinamice ale substanţei ale substanţei active. Temperatura ambiantă.13. Următoarele afirmaţii privind factorii de care depinde eficacitatea maximă a acţiunii farmacodinamice sunt adevărate. cu o excepţie: A. B. D. . sunt: A.

B. Factorii de care depinde durata de acţiune sunt următorii: A. Denumirea substanţei active. 2. E. C. E. Organism. Factorii farmacocinetici.C. D.15. Factori biofarmaceutici. D.16. Activitatea intrinsecă (numărul de receptori pe care substanţa medicamentoasă îi poate activa). Proprietăţile farmacocinetice ale substanţei active. 2. Selectivitatea acţiunii farmacodinamice se referă la faptul că: . Calea de administrare. Factori farmacodinamici (afinitatea pentru substrat şi tipul de legătură).

E. pe un teritoriu mai mult sau mai puţin larg. B. D. fără efecte secundare nedorite. Este proprietetea unei substanţe medicamentoase de a avea un număr cât mai limitat de acţiuni farmacodinamice. C. . Majoritatea substanţelor medicamentoase au un număr „n” de efecte. Este proprietatea unui medicament de a manifesta efect benefic terapeutic.A. Este proprietatea unei substanţe medicamentoase de a avea un număr cât mai mare de acţiuni farmacodinamice. Este proprietatea unei substanţe medicamentoase de a influenţa un teritoriu cât mai limitat din organism.

Sensul stimulator rezultă şi prin deprimarea unei funcţii antagoniste. Sensul inhibitor nu apare prin stimularea excesivă a funcţiei respective (până la epuizarea ei). D. Sensul stimulator rezultă prin stimularea unei funcţii. cu o excepţie: A. B.17. Următoarele afirmaţii privind sensul acţiunii farmacodinamice sunt adevărate. E.2. Sensul acţiunii farmacodinamice este dependent atât de substanţa activă cât şi de substratul biologic reactiv. C. Sensul inhibitor apare prin inhibarea unei funcţii. .

18. C.2. Interacţiunile medicamentoase sinergice au următoarele caracteristici: A. 9 . Sinergismul de potenţare apare când substanţele medicamentoase asociate acţionează pe receptori diferiţi. Sinergismul apare când substanţele medicamentoase asociate acţionează în acelaşi sens. Sinergismul poate fi de adiţie şi de potenţare. B. D. Sinergismul de adiţie apare când substanţele medicametoase asociate acţionează pe acelaşi tip de receptori.

Realizării unei concentraţii mai mari în ţesutul sau organul respectiv. datorită unei afinităţi deosebite pentru componentele acestora. receptori beta-2 adrenergici în bronhiole sau beta -1 în miocard). Sinergismul apare când se asociază substanţe medicamentoase care acţionează în sensuri opuse. B. C. Realizării unei concentraţii mai mici în ţesutul sau organul respectiv.E. . 2. Existenţei de subtipuri de receptori specifici. Acţiunea predominantă şi selectivă a unui medicament poate fi datorită: A. în anumite ţesuturi (de ex.19.

D. Factori farmacocinetici. Factori biofarmaceutici. Inexistenţei de subtipuri de receptori specifici în anumite ţesuturi. Următoarele afirmaţii privind latenţa acţiunii farmacodinamice sunt adevărate.20. Durata de acţiune depinde de următorii factori. 2. Factori farmacodinamici (afinitatea pentru substrat şi tipul de legătură). Realizării unei concentraţii mai mari în ţesutul sau organul respectiv. B. Costul substanţei active.21. Calea de administrare. C. E. E. cu o excepţie: . D. datorită unei permeabilităţi crescute a membranelor ţesutului respectiv. 2. cu o excepţie: A.

v. Medicamentele legate de proteinele plamatice în procent mare au latenţa mai mare (pentru că timpul de transport este mai mare).) latenţa este mai mică (pentru că timpul de .A. Formele farmaceutice retard au latenţa mai mică decât formele cu eliberare rapidă. Substanţele care acţionează prin metabolit activ au latenţa mai mare (pentru că apare şi timpul de metabolizare). C. B. În administrarea intravenoasă (i. D. E. Medicamentele cu mecanism indirect de acţiune au latenţa mai mare (pentru că timpul de apariţie a efectelor biologice este mai mare).

După criteriul farmacoterapeutic acţiunea farmacodinamică poate fi de următoarele tipuri: . B. Acţiune farmacodinamică neselectivă (nespecifică). Acţiune farmacodinamică de substituţie. După selectivitate acţiunea farmacodinamică poate fi: A. la locul administrării. E. Acţiune locală (topică). Acţiune farmacodinamică selectivă (specifică). 2. asupra unui sistem fiziologic. 2. C.absorbţie =0).23. ce se manifestă după absorbţie. receptor sau unui agent patogen.22. D. organ. Acţiune farmacodinamică generală (sistemică).

Acţiune farmacodinamică principală. Acţiune farmacodinamică etiotropă (cauzală). B. E. C.A. Acţiune farmacodinamică reversibilă (cu durată limitată). B. D. Acţiune farmacodinamică selectivă (specifică). Acţiune farmacodinamică indiferentă. Acţiune farmacodinamică ireversibilă (cu durată nelimitată).24. . D. După reversibilitate (durată) acţiunea farmacodinamică poate fi: A. Acţiune farmacodinamică fiziopatologică. C. Acţiune farmacodinamică de substituţie. 10 2. Acţiune farmacodinamică simptomatică.

Tema nr. Altitudinea şi presiunea. Factorii dependenţi de mediul natural care pot influenţa acţiunea farmacodinamică. Lumina şi zgomotul. 2. Structura chimică a substanţei active. B. Se mai numeşte hipersensibilitate sau sensibilizare. Intoleranţa dobândită prezintă următoarele caracteristici: A. D.25. B.E. Temperatura ambiantă. 3 FARMACOTOXICOLOGIE GENERALĂ 3. . C. E. Apare în timpul vieţii şi este temporară sau permanentă. Acţiune farmacodinamică secundară.1. C. sunt: A. Nu are mecanism de producere imunologic. Calea de administrare.

Reprezintă o alergie la medicamente. . Calea de administrare (apariţie mai frecventă la aplicare locală. Factorii favorizanţi ai apariţiei alergiei la medicamente. C. Are mecanism de produce imunologic. Potenţialul antigenic al medicamentului.D. E. sunt: A. pe piele şi mucoase). Atopia ereditară (predispoziţie genetică la reacţii şi boli alergice). dependenţi de medicament.2. Reactivitatea individuală (mai mare la femei). D. E. Frecvenţa contactului cu organismul. B. 3.

Prezintă o relaţie gradată dozăefect. E. D. Organismul sensibilizat posedă un titru ridicat de anticorpi (adeseori Ig E). Factorii care condiţionează instalarea farmacodependenţei sunt: A. 3.4. Lipsa relaţiei gradate doză-efect. Mediul socio-cultural . Doze extrem de mici pot produce reacţii alergice foarte grave. Anticorpii pot fi puşi în evidenţă prin teste cutanate sau diverse reacţii serologice.3.3. C. cu o excepţie: A. Intoleranţa dobândită (alergia la medicamente) prezintă următoarele particularităţi. B.

B. Cantităţile consumate. farmacocinetic şi farmacotoxicologic). C. Fungicide. C. frecvenţa consumului. Epoxizi. D. Specificaţi exemple de medicamente care produc efecte adverse mutagene: A. 3. E. Citostatice alchilante. Particularităţile şi antecedentele individului. 11 D. căile de administrare. B. Substanţa incriminată (profilul farmacodinamic.5. Mediul ambiant natural. E. podofilotoxina). Toxicele fusului de diviziune celulară (colchicina. Agenţi fizici (radiaţii). .

Constipaţia produsă prin atropină.7. prin antibiotice aminoglicozide nefrotoxice). Uscăciunea gurii (hiposalivaţia) dată de atropină. Substanţe capabile să producă farmacodependenţă sunt: . Nefropatii (de ex. E.6. cu o excepţie: A. alfametildopa. beta-1 adrenolitice). în cursul tratamentului cu antibiotice cu spectru larg (ex. D. Hipovitaminoza. C. Efecte adverse medicamentoase care sunt efecte secundare sunt următoarele. B.3. tetraciclina) pe cale orală. Sindroame depresive induse de simpatolitice (reserpina. 3.

8. heroină). tip cocaină). tranchilizante ca diazepam).A. Stimulatoare ale SNC (tip amfetamină. C. care apar la o parte din indivizii trataţi în condiţii similare. . D. Deprimante SNC (alcool. Parasimpatomimetice (neostigmina). Parasimpatolitice (atropina). Sunt tulburări morfologice diferite de efectele farmacodinamice. hipnotice ca barbituricele. B. 3. E. Efectele secundare medicamentoase prezintă următoarele caracteristici: A. Opioide (morfinomimetice) (tip morfină.

E. care apar la o parte din indivizii trataţi în condiţii similare. deviat de la efectele farmacodinamice ale medicamentului. la un medicament. Sunt consecinţa directă a acţiunilor farmacodinamice secundare ale medicamentelor. ce apare numai la o parte din populaţie.B. cantitativ şi/sau calitativ. Sunt un răspuns anormal. Sunt tulburări funcţionale. diferite de efectele farmacodinamice. Sunt consecinţa indirectă a acţiunilor farmacodinamice secundare ale medicamentelor. . C. D.

Toleranţa dobândită cronică (obişnuinţa) prezintă următoarele caracteristici: A. Reacţiile adverse (RA) medicamentoase au următoarele caracteristici: A. Este un fenomen reversibil (dispare. Sunt reacţii în legătură cu costul medicamentelor. Sunt reacţii ce apar la dozele eficace terapeutic.3. la întrerupere. după un interval de timp variabil). Sunt reacţii nedorite. Sunt reacţii dăunătoare. B. Sunt reacţii fără nici o legătură cu farmacoterapia. D. B.9. E. Durata.10. C. după întreruperea tratamentului. este variabilă. . 12 3.

3. B.11. Mecanism farmacodinamic: „desensibilizarea” celulelor sau receptorilor (reglare „down”). . Mecanismele de instalare a toleranţei cronice (obişnuinţei) ca efect advers medicamentos sunt: A. D. manifestată prin „internalizarea” receptorilor în membrană. Se instalează cu intensităţi diferite pentru diferitele efecte ale unui medicament. Mecanism farmacocinetic: creşterea eliminării. Este un fenomen ireversibil (nu dispare niciodată).C. Se instalează lent şi niciodată nu este completă. E.

Frecvenţa mai mare a reacţiilor adverse (RA) se întâlneşte la vârstnici. Mecanism farmacocinetic: diminuarea absorbţiei. Complianţa (respectarea posologiei prescrise) frecvent deficitară. Utilizarea.12. Particularităţi farmacodinamice specifice organismului vârstnic. Scăderea vitezei de metabolizare prin inhibiţie enzimatică. 3. de doze mai mari la bătrân. B. decât la adultul tânăr. Mecanism farmacocinetic: creşterea vitezei de metabolizare. E. . prin instalarea inducţiei enzimatice. D. de obicei. datorită unor factori multipli: A. C.C.

E. E. Particularităţi farmacocinetice specifice organismului vârstnic.D. D. warfarina). antidepresive (triciclice. C. B. Medicamente contraindicate (proscrise) la gravide. Antiepileptice (fenitoina. 3. Polimedicaţia (număr mare de medicamente utilizat) ca o consecinţă a polipatologiei. datorită potenţialului teratogen: A. Glucocorticoizi (doze mari). fluorouracil). Anticogulante cumarinice (acenocumarol. tranchilizante benzodiazepine.13. Antiacide. litiu). acid valproic). . Antineoplazice antimetaboliţi (metotrexat.

B. Acidul acetilsalicilic (aspirina). 3. C. 13 B. Tratamentul îndelungat. Insuficienţa renală. E.). Sunt frecvent implicate. în reacţii adverse (RA) alergice de tip I (anafilactic) următoarele medicamente.. Factorii care cresc riscul apariţiei reacţiilor adverse medicamentoase ototoxice sunt: A. Dozele mari. . Peniciline (penicilina G inj. D. Dozele mici şi tratamentul de scurtă durată. ampicilina etc.15.3. Asocierea de medicamente ototoxice.14. cu o excepţie: A.

E. 3.C. E. Tratamentul îndelungat. D. Anestezice locale administrate i. 3. Dozele mici şi tratamentul de scurtă durată. Insuficienţa renală. Dozele mari.17. B. Exemple de efecte adverse medicamentoase toxice sunt următoarele. D. Acidul ascorbic (vitamian C). cu o excepţie: A.v.16. Asocierea de medicamente ototoxice. Substanţe iodate radiografice de contrast. Factorii care cresc riscul apariţiei reacţiilor adverse medicamentoase ototoxice sunt următorii. cu o excepţie: . C.

D. Uscăciunea gurii şi constipaţie date de atropină. gentamicină). Reactivitatea individuală (mai mare la femei). B. C. Factorii favorizanţi ai apariţiei alergiei la medicamente. paracetamol. E.18. Nefropatii după antibiotice aminoglicozide nefrotoxice. Ototoxicitate după antibiotice aminoglicozide (kanamicină. sunt: A. . rifampicină. Frecvenţa contactului cu organismul. Methemoglobinemie (după derivaţi de anilină: paracetamol). 3. dependenţi de organism.A. Citoliză hepatică produsă de izoniazidă. B.

Ototoxicitatea după antibiotice aminoglicozide (în special după kanamicină şi amikacină). C. Exemple de efecte adverse medicamentoase toxice sunt următoarele: A. Psihoze de tip schizofrenic în hipercorticism provocat de supradozarea . Potenţialul antigenic al medicamentului.19. pe piele şi mucoase). 3. Atopia ereditară (predispoziţie genetică la reacţii şi boli alergice). B.C. Sindromul neurologic extrapiramidal produs de neuroleptice clasice. E. Calea de administrare (apariţie mai frecventă la aplicare locală. D.

Nitrozaminele (apărute. B.20. 3. Substanţe incriminate în producerea de efecte adverse cancerigene sunt următoarele: A. Hidrocarburi policiclice (din gudronul de cărbune. Uscăciunea gurii şi constipaţia produsă de atropină. D. E. de exemplu. rifampicină. C. . Citoliză hepatică produsă după izoniazidă. Glucoza. D. paracetamol. prin tranformarea aminofenazonei în prezenţa acidului clorhidric în stomac). Aflatoxinele produse de mucegaiuri.glucocorticoizilor. fum de ţigară).

E. Pot fi uşoare sau grave (uneori chiar fatale). . 14 3. Sunt tulburări morfologice. B. Substanţe alchilante (de exemplu citostatice alchilante). Sunt tulburări funcţionale. C. diferite de efectele farmacodinamice. D.21. diferite de efectele farmacodinamice. se pot manifesta la nivelul tuturor ţesuturilor şi organelor. Efectele adverse medicamentoase toxice au următoarele caracteristici: A. Sunt consecinţa directă sau indirectă a acţiunilor farmacodinamice secundare ale medicamentelor.

cu o excepţie: A. D. se pot manifesta la nivelul tuturor ţesuturilor şi organelor.22. B. Apar la o parte din indivizii trataţi în condiţii similare. 3.E. C. . Apar la o parte din indivizii trataţi în condiţii similare. Efectele adverse medicamentoase toxice au următoarele caracteristici. Sunt consecinţa directă sau indirectă a acţiunilor farmacodinamice secundare ale medicamentelor. Sunt tulburări morfologice. diferite de efectele farmacodinamice. Pot fi uşoare sau grave (uneori chiar fatale).

B. diferite de efectele farmacodinamice. Idiosincrazia (intoleranţa congenitală de grup) prezintă următoarele . vârstă înaintată). D. Costul medicamentelor. Factorii favorizanţi ai apariţiei reacţiilor adverse (RA) medicamentoase sunt: A. C. cu posibilitatea apariţiei interacţiunilor (previzibile sau nu). E. Stările fiziologice particulare (sarcină. 3.24. Dozele eficace mari (peste DE50) şi tratamentul prelungit.E.23. Numărul ridicat de medicamente asociate (polipragmazia). Sunt tulburări funcţionale. 3. Stările patologice (insuficienţele renală sau/şi hepatică).

Se manifestă ca deviaţie de la răspunsul farmacodinamic normal al populaţiei. la medicament. Deviaţia de la răspunsul farmacodinamic normal poate să fie cantitativă (efecte de supradozare sau ineficienţă). D. .particularităţi: A. E. Deviaţia de la răspunsul farmacodinamic normal poate să fie calitativă (reacţie anormală diferită de acţiunea farmacodinamică). B. C. Nu apare la scurt timp după începerea tratamentului sau chiar la prima doză. Apare la scurt timp după începerea tratamentului sau chiar la prima doză.

Psihoze şi halucinaţii produse de antiinflamatoare nesteroidiene (indometacina. Uscăciunea gurii (hiposalivaţie) dată de atropină. Exemple de efecte adverse medicamentoase care sunt efecte secundare sunt următoarele: A. Constipaţia produsă de atropină (scăderea tonusului şi peristaltismului normal intestinal). B. C. 15 .3. D. Sindromul neurologic extrapiramidal produs de medicamente neuroleptice clasice.25. sulindac). ibuprofen.

Tema nr. În aplicare locală pe tegumente (creşte riscul alergizant). E.E. Somnolenţă după trezirea din somn produc hipnocoercitivele cu acţiune de lungă durată (de exemplu fenobarbital). În infecţii cu germeni sensibili. În aplicare locală pe mucoase (creşte riscul alergizant). 4 ANTIBIOTICE CU STRUCTURĂ BETALACTAMICĂ 4. 4. C. În caz de alergie.1. B. În infecţii cu germeni rezistenţi (în special stafilococ penicilinazopozitiv). Din grupa penicilinelor antistafilococice fac parte: . D.2. Administrarea penicilinelor este contraindicată: A.

gangrenă gazoasă.4 Din grupa antibioticelor betalactamine fac parte următoarele: . septicemii.A. septicemii. Infecţii cu germeni rezistenţi la peniciline. Infecţii cu streptococ hemolitic: angine. E. 4.3. Amoxicilina. D. E. B. Benzilpenicilina are următoarele indicaţii. Infecţii cu pneumococ: pneumonii. erizipel. cu o excepţie: A. Ampicilina. Lues (sifilis). difterie. Dicloxacilina. scarlatină. Cloxacilina. Oxacilina. B. meningite. Cărbune. tetanos. D. C. C. 4.

E. 4.A. Aminoglicozide. Macrolide. B. Sunt denumite şi cefeme. B. Cefeme (cefalosporine). C.6. Monobactami. C. Monobactami. D. Macrolide. cu o excepţie: A. Cefalosporinele prezintă următoarele caracteristici: A. Sunt antibiotice cu structură beta-lactamică. . 4. Cefeme (cefalosporine). C. Penemi (carbapenemi). E. Sunt antibiotice având ca nucleu de bază acidul 7aminocefalosporanic. Din grupa antibioticelor betalactamine fac parte următoarele.5. B. Penami (peniciline). Penami (peniciline). D.

E. C. B. dacă au masă musculară redusă. . Infecţii grave care necesită niveluri plasmatice ridicate de benzilpenicilină.D. Copii sub 3 ani sau mai mari.7. Infecţii cu germeni puţin sensibili. D. 16 4. Acidul 7-aminocefalosporanic cuprinde un inel dihidrotiazinic condensat cu un nucleu beta-lactamic. Administrarea benzatinbenzilpenicilinei este contraindicată în următoarele cazuri: A. Sunt antibiotice având ca nucleu de bază acidul 6aminopenicilinamic. Antecedente alergice.

Infecţii uşoare cu germeni sensibili la benzilpenicilină şi pentru profilaxie. respiratorii).8. Este indicat în infecţii cu bacili Gram negativ (septicemii. Mecanismul de acţiune este bactericid. Acţionează bacteriostatic prin inhibarea sintezei proteice. Este rezistent la majoritatea betalactamazelor produse de bacili Gram negativ aerobi. Spectru antimicrobian cuprinde: bacili Gram negativ aerobi (inclusiv Pseudomonas). 4. infecţii urinare. B. Aztreonamul prezintă următoarele caracteristici: A. E.E. D. prin împiedicarea sintezei peretelui . C.

Benzilpenicilina se administrează corect în următoarele condiţii: A. În perfuzii se preferă soluţiile acide (glucoza 5%) sau alcaline. D. E. Se administrează.) profund sau intravenos (i. B. Următoarele substanţe medicamentoase sunt inhibitori de beta-lactamaze produse .v. cel mai frecvent. Stabilitatea în soluţie este de maximum 24 ore la frigider (+4°C).10.9. Se poate asocia cu alte medicamente în aceeaşi seringă.) în perfuzie. 4.bacterian.m. C. intramuscular (i. 4. Soluţia se prepară extempore în ser fiziologic steril. nu se asociază cu alte medicamente în aceeaşi seringă.

11. Amoxicilina. Au ca nucleu comun acidul 6aminopenicilinamic. D. Sunt antibiotice de semisinteză (unele). Ticarcilina. B. astfel încât în asociere cu peniciline cu spectru larg le lărgeşte spectrul antimicrobian: A.de stafilococi şi bacili Gram negativ. D. 4. Acid clavulanic. C. Penicilinele (penamii) prezintă următoarele caracteristici. Sunt antibiotice naturale (unele). Sulbactam. cu o excepţie: A. E. B. . C. Ampicilină. Au ca nucleu de bază acidul 7aminocefalosporanic.

Specificaţi grupele de antibiotice care acţionează asupra peretelui celulei bacteriene (inhibarea sintezei peptidoglicanului care intră în constituţia peretelui bacterian): A. Acidul 6-aminopenicilinamic este format dintr-un inel tiazolidinic şi un inel beta-lactamic. Cefalosporine. Peniciline. Monobactami. D. C.E. E.12.13 Din grupa penicilinelor de semisinteză fac parte următoarele: A. Tetracicline. 17 B. 4. Peniciline active faţă de enterobacteriacee (amidinopeniciline: ex. mecilinam). 4. . Carbapenemi.

Este bactericid. carboxipeniciline: ex. cu o excepţie: A. B. Spectrul antibacterian cuprinde bacili Gram negativ aerobi (inclusiv Pseudomonas). Este rezistent la majoritatea betalactamazelor produse de bacili Gram negativ aerobi. C. Peniciline injectabile cristalizate: ex. 4. Peniciline active faţă de Pseudomonas (ex.14. benzilpenicilina. E. carbenicilina). Penciline cu spectru larg (aminopeniciline) (ex. Afirmaţiile cu privire la aztreonam sunt adevărate. ampicilina). D. oxacilina. . Peniciline antistafilococice: ex.B. C.

Benzilpenicilina. Ampicilina. D. C. . Eritromicina. 4. B. B. respiratorii etc. Procainbenzilpenicilina. infecţii urinare. Notaţi antibioticele cu potenţial mare de producere a reacţiilor adverse alergice: A.D. intraabdominale. Oxacilina. Este bacteriostatic (inhibarea sintezei proteice bacteriene). În infecţiile cu stafilococi secretori de beta-lactamaze (penicilinaze) sunt indicate următoarele peniciline. Este indicat în infecţii cu bacili Gram negativ (septicemii.16. Cefalosporine. E.). cu o excepţie: A. E. Nafcilina. 4.15.

Nafcilina. D. cu o excepţie: A. Ampicilina. E. Din grupul penicilinelor de semisinteză.17. B. . Carbenicilina. Oxacilina. cu spectru larg. Dicloxacilina. Ticarcilina.18. Piperacilina. D. C. active pe bacili Gram negativ. 4. E. inclusiv Pseudomonas aeruginosa (piocianic) fac parte: 18 A. C. 4. Cloxacilina.C. Benzilpenicilina. Cloxacilina. B. Dicloxacilina. Fac parte din grupa penicilinelor antistafilococice următoarele antibiotice.

benzilpenicilina). Lues (sifilis). erizipel. B. ampicilina). E. tetanos. C. gangrenă gazoasă. . B. Infecţii cu germeni rezistenţi la peniciline. E. septicemii). Fenoximetilpenicilina (penicilina V). 4.D. septicemii). 4. Infecţii cu pneumococ (pneumonii. scarlatină. Cărbune. difterie. Peniciline cu spectru larg (aminopeniciline) (ex.19. D. Benzilpenicilina este antibiotic de elecţie în: A. Infecţii cu streptococ hemolitic (angine. Din grupa penicilinelor naturale fac parte următoarele: A.20. Azlocilina. Peniciline injectabile cristalizate (ex. meningite.

C. E. D. feneticilina). . benzatinbenzilpenicilina). fenoximetilpenicilina.21. Spectrul antimicrobian cuprinde coci Gram pozitiv (cu excepţia stafilococului penicilinazopozitiv) şi coci Gram negativ. Cocii Gram pozitiv prezintă o sensibilitate mai mică decât la benzilpenicilină. Peniciline antistafilococice (ex. Peniciline injectabile săruri cu acţiune retard (peniciline depozit) (ex. Penicilinele cu spectru larg prezintă următoarele caracteristici: A. 4. Peniciline orale (ex. procainbenzilpenicilina. oxacilina). B.

B. 4. nefiind distruse de acidul clorhidric din stomac. D. Sunt active după administrare orală. fiind distruse de acidul clorhidric din stomac. C. D.C. Spectrul antimicrobian cuprinde bacili Gram negativ.22. Sunt antibiotice de semisinteză (unele). Nu sunt active după administrare orală. Penicilinele (penamii) prezintă următoarele caracteristici: A. . Acidul 6-aminopenicilinamic este format dintr-un inel tiazolidinic şi un inel beta-lactamic. E. Au ca nucleu comun acidul 6aminopenicilinamic. Sunt antibiotice naturale (unele).

Nu sunt active după administrare orală. Următoarele afirmaţii în legătură cu penicilinele cu spectru larg sunt adevărate.E. 4. nefiind distruse de acidul clorhidric din stomac. C.23. Cocii Gram pozitiv prezintă o sensibilitate mai mică decât la benzilpenicilină. D. Spectrul antimicrobian cuprinde coci Gram pozitiv (cu excepţia stafilococului penicilinazopozitiv) şi coci Gram negativ. cu o excepţie: A. Au ca nucleu de bază acidul 7aminocefalosporanic. fiind distruse de acidul clorhidric din . Sunt active după administrare pe cale orală. B.

Peniciline injectabile. Din grupa penicilinelor naturale fac parte următoarele. Peniciline orale (ex. benzatinbenzilpenicilina).peniciline de depozit (ex. B. Peniciline antistafilococice (ex. fenoximetilpenicilina. D.stomac. cu o excepţie: A. C. benzilpenicilina). 19 E. 4. E. . oxacilina). procainbenzilpenicilina). Peniciline injectabile cristalizate (ex. Peniciline injectabile săruri cu acţiune retard (ex.24. Spectrul antimicrobian cuprinde bacili Gram negativ. feneticilina).

Peniciline antistafilococice (ex. C. 5 ANTIBIOTICE DIN ALTE CLASE STRUCTURALE: MACROLIDE. benzilpenicilina). D. cu o excepţie: A. ampicilina). E. mecilinam). Peniciline cu spectru larg (aminopeniciline) (ex. Din grupa penicilinelor de semisinteză fac parte următoarele. TETRACICLINE. AMFENICOLI ŞI POLIPEPTIDE . B. Peniciline active faţă de Pseudomonas (ex. oxacilina). carbenicilina). Tema nr. AMINOGLICOZIDE. Peniciline injectabile cristalizate (ex.25.4. Peniciline active faţă de enterobacteriacee (amidinopeniciline) (ex.

E. C. microorganism şi faza de creştere a acestuia.5. C. Eritromicina. Are efect bacteriostatic sau bactericid în funcţie de concentraţia antibioticului. Eritromicina are următoarele proprietăţi farmacologice: A. 5. Spiramicina. Azitromicina. . sunt substanţe naturale următoarele: A. Nu este activă după administrarea pe cale orală. cu caracter bazic. Josamicina. D. Claritromicina. Este un antibiotic natural din culturi de Streptomyces erythreus. Dintre antibioticele macrolide.2.1. B. B.

inclusiv pentru profilaxia recăderilor în reumatism poliarticular acut. 5. Diritromicina. C. Roxitromicina. B. cu o excepţie: A. 5. D.3. Dintre antibioticele aminoglicozide se pot administra ca medicamente antituberculoase următoarele: A. Următoarele antibiotice macrolide sunt substanţe de semisinteză. Reprezintă medicaţie de alternativă în infecţiile cu germeni sensibili. Claritromicina. Tobramicina.D. E. Eritromicina. Reprezintă o medicaţie de alternativă la bolnavii alergici la penicilină. E. .4. Azitromicina.

20 C. Antispastice digestive. Gentamicina.5. C. magneziu şi fier. E. D. 5. B. 5. Neomicina. Kanamicina. E. Streptomicina. Mecanismul de acţiune este bactericid (inhibarea sintezei proteice bacteriene). Antiacide alcalinizante. Enzime pancreatice. Antibioticele aminoglicozide prezintă următoarele proprietăţi farmacologice: A.B. Medicamente care conţin calciu.6. Alimente (mai ales produse lactate). Scăderea biodisponibilităţii orale a tetraciclinei se produce prin asocierea cu: A. D. .

Minocicilina.B. 5. B.7. Toate aminoglicozidele au absorbţie orală redusă. C. Tetraciclina. . Principalele reacţii adverse sunt oto. Pot fi administrate în asociere cu curarizante şi în prezenţa miasteniei grave (miastenia gravis). Specificaţi care este singura tetraciclină care nu este contraindicată în insuficienţa renală: A.şi nefrotoxicitatea. Produc bloc neuromuscular cu relaxarea musculaturii scheletice (acţiune curarizantă). D. deoarece la pH-ul intestinal predomină forma ionizată neabsorbabilă. E.

agranulocitoză.). Rolitetraciclina. pentru care nu există altă alternativă terapeutică (ex.C. 5. Este antibiotic de rezervă. febră tifoidă. Se pot face serii repetate de tratament. septicemii etc. leucopenie. D. Spectrul antimicrobian este larg. Afirmaţiile corecte în legătură cu cloramfenicolul sunt următoarele: A. .8. C. meningite. E. Prezintă riscul unor reacţii adverse hematologice: deprimarea hematopoezei (anemie aplastică. E. Demeclociclina. Doxiciclina. Nu se fac serii repetate de tratament. trombocitopenie). utilizat în infecţii grave. B. D.

B. Dintre tetracicline sunt substanţe de sinteză următoarele: A. Doxiciclina. D. Rezistenţa bacteriană se instalează rapid.5. . cu o excepţie: 21 A. de medicamente antiacide cu Ca.9. Metacilina. Fe. Al. 5.10. Minociclina. Biodisponibilitatea orală a tetraciclinelor este scăzută de alimente (mai ales lactate). B. Mg. Tetraciclina. Rolitetraciclina. E. care formează chelaţi cu acestea. Următoarele afirmaţii privind tetraciclinele sunt adevărate. C.

5. Difuziunea în ţesuturi este bună pentru tetraciclinele din generaţia a II-a (doxiciclina. E. Spectrul antimicrobian este asemănător tetraciclinei. Mecanismul de acţiune este bacteriostatic. B. D. cu împiedicarea sintezei proteice bacteriene. Doxiciclina prezintă următoarele caracteristici farmacologice: A. C.C. cu biodisponibilitate puţin influenţată de . minociclina). datorită liposolubilităţii crescute. Absorbţie orală crescută (peste 90%). copii mai mici de 8 ani.11. Tetraciclinele sunt contraindicate la femei gravide. Spectrul antimicrobian este larg.

D. Azitromicina. Tetraciclina. lapte. E. C. Minociclina. Care din următoarele tetracicline este substanţă de origine naturală: A.12. cu o excepţie: A. 5. 5. Reacţiile adverse sunt comune tetraciclinelor. Metacilina.sau trivalenţi. Următoarele antibiotice macrolide sunt substanţe naturale. cationi bi. Administrarea se face la 4 ore interval. Rolitetraciclina.alimente. B. B. C.13. Spiramicina. D. . E. Eritromicina. Oleandomicina. Doxiciclina. D.

B. C. cu o excepţie: A. . D. deoarece este inactivată de sucul gastric. Josamicina. Are o absorbţie redusă pe cale orală. Următoarele afirmaţii privind eritromicina sunt adevărate. 5. Reprezintă o medicaţie de alternativă la bolnavii alergici la penicilină. Are efect bacteriostatic sau bactericid în funcţie de concentraţia antibioticului. Intoxicarea microorganismelor este datorită fixării pe ribozomi şi împiedicării sintezei proteinelor bacteriene.14. în infecţiile cu germeni sensibili (inclusiv pentru profilaxia recăderilor în reumatismul poliarticular acut).E.

16. Rolitetraciclina. Doxiciclina. . D. Nu se administrează pe cale orală.microorganism şi faza de creştere a acestuia. 5.o. Demeclociclina. 5. Minociclina. Tetraciclina. E. următoarele se administrează pe cale orală (p. Absorbţie digestivă redusă. Streptomicina are următoarele proprietăţi farmacologice: A.15. cu eliminare integrală prin scaun. 22 E. după administrarea pe cale orală (p.): A. C. Dintre tetracicline.o. B.).

5. C. După administrare intramusculară (i. Indicată în principal.m. Spectrul antimicrobian cuprinde şi bacilul Koch uman. Nu prezintă risc de lezare a perechii a VIII-a de nervi cranieni cu tulburări vestibulare (tulburări de echilibru) şi tulburări auditive (pierderea acuităţii auditive).B. în asociaţii polichimioterapice. E. în tratamentul tuberculozei. D.) se elimină renal în formă activă (realizând concentraţii mai mari decât în sânge).17. Specificaţi care este afirmaţia corectă pentru tetracicline: .

Roxitromicina. C. B. B. Sunt antibiotice de primă alegere în tratamentul luesului (sifilisului). Dintre antibioticele macrolide.18. Eritromicina. C. D. Una dintre reacţiile adverse produse de tetracicline este fotosensibilizarea. E.A. 5. D. Azitromicina. E. Mecanismul de acţiune este bactericid. Au un spectru antimicrobian îngust. sunt substanţe de semisinteză: A. Spiramicina. Claritromicina. . Este recomandată asocierea tetracicline-peniciline deoarece apare sinergism.

febră tifoidă. trombocitopenie). agranulocitoză. Spectrul antimicrobian este larg. cu difuziune bună şi rapidă în toate ţesuturile. pentru care nu există altă alternativă terapeutică (ex. Este antibiotic de rezervă. septicemii etc. D. utilizat în infecţii grave. Provoacă reacţii adverse (RA) hematologice grave: deprimarea hematopoezei (anemie aplastică. .19.5. leucopenie. B. Are liposolubilitate mare.). meningite. E. C. Spectrul antimicrobian este îngust. Specificaţi informaţia incorectă în legătură cu cloramfenicolul: A.

C. Cloramfenicolul.5. D. Specificaţi care din următoarele antibiotice face parte din aminogliocozide. Benzilpenicilina. Eritromicina. D. 5. Doxiciclina. iar posologia sa trebuie ajustată corespunzător în insuficienţa renală în funcţie de clearance-ul creatinei: 23 A. Gentamicina. . E. Cloramfenicolul. Eritromicina.21. B. Polimixina. Specificaţi care din următoarele antibiotice au ca mecanism de acţiune inhibarea sintezei proteice bacteriene: A. Tetraciclina. B. C.20.

B.) este bună (77-80%).o.22.23. Se acumulează la nivelul musculaturii striate. antiacide alcalinizante. 5. Benzilpenicilina. smalţul dentar. D. oase. E. Calea de administrare este exclusiv injectabilă. Tetraciclina prezintă următoarele proprietăţi farmacologice: A. Se acumulează în ţesutul reticulo-endotelial. Mg şi Fe.E. dentină. 5. C. Biodisponibilitatea pe cale orală (p. Colistina are următoarele proprietăţi farmacologice: . Biodisponibilitatea orală este scăzută de asocierea cu alimente (mai ales produse lactate) şi medicamente care conţin Ca.

) este indicată în infecţii severe: septicemii. Spectrul antimicrobian este similar polimixinei B (bacili Gramnegativ).v. E. Mecanismul de acţiune este similar polimixinei B (bactericid absolut) prin alterarea ireversibilă a membranei bacteriene. D.A.o. C.m. infecţii urinare (când alte antibiotice sau chimioterapice antimicrobiene de sinteză nu sunt eficace). endocardite. Absorbţie bună după administrare pe cale orală (p. În injecţii intramusculare (i. Absorbţie după administrare orală foarte redusă.) sau perfuzii inravenoase (i. B. .).

Specificaţi care din următoarele antibiotice acţionează la nivelul membranei citoplasmatice bacteriene pe care o alterează ireversibil: A. C. Polimixina B. . Produc bloc neuromuscular cu relaxarea musculaturii scheletice (posibil până la apnee) prin inhibarea eliberării acetilcolinei din terminaţiile presinaptice.24. E. D. B.5. Tetraciclina. Colistina. Benzilpenicilina. Antibioticele aminoglicozide au următoarele proprietăţi farmacologice.25. 5. cu o excepţie: A. Ampicilina.

6 ANALGEZICE-ANTIPIRETICE 6. Tema nr. cu o excepţie: 24 A. E. Principalele reacţii adverse sunt oto. Următoarele afirmaţii privind enzima ciclooxigenaza-2 (COX-2) sunt adevărate.1. C. Nu influenţează funcţiile musculaturii striate. D. Inhibarea de COX-2 reprezintă mecanismul acţiunii antiinflamatoare a analgezicelor – antipiretice. Mecanismul de acţiune este bactericid. inhibând sinteza proteică bacteriană. .şi nefrotoxicitatea. Absorbţie digestivă redusă după administrare orală.B.

COX-2 este inductibilă în toate ţesuturile în prezenţa unor stimuli externi proinflamatori (microorganisme. cât şi la nivel medular. C.B. COX-2 este izoformă constitutivă numai în unele ţesuturi (plămâni. . atât la nivel periferic. COX-2 inductibilă este implicată în biosinteza de prostaglandine cu rol inflamator şi hiperalgic. D. E. rinichi. Inhibarea de COX-2 reprezintă un mecanism generator de efecte secundare nedorite. măduva spinării). citokine şi leziuni tisulare).

la copii sub 4 ani. . varicelă. luxaţii. Infecţii virale (gripă. entorse.3. D. Acidul acetilsalicilic are următoarele indicaţii: A. Algii moderate: cefalee. cu o excepţie: A. C.6.2. hepatită). Durere acută foarte intensă (postoperator. Analgezicele-antipiretice au următoarele indicaţii pentru acţiunea analgezică (potenţată de acţiunea antiinflamatoare). mialgii. artralgii. dismenoree. 6. Afecţiuni ortopedice: fracturi. infarct miocardic). E. traumatisme. Durereri postoperatorii moderate. Algii moderate: nevralgii. B.

6.). Ulcer gastro-duodenal.B. B. C. Afecţiuni reumatismale inflamatorii (reumatism poliarticular acut. Algii moderate (nevralgii. Febră de etiologie diversă (procese inflamatorii. în afară de unul dintre acstea: A. Antipiretic moderat. E. Analgezic moderat. D. .4. C. mialgii. Paracetamolul poate produce următoarele efecte. D. E. La doze mari poate produce toxicitate renală. Intoxicaţia acută se manifestă prin necroză acută hepatică. Antiinflamator. infecţii microbiene şi virale acute). poliartrită reumatoidă). artralgii. cefalee etc.

Analgezice-antipiretice derivaţi de pirazolonă sunt următoarele: A. C. Paracetamol (acetaminofen). Analgezice-antipiretice derivaţi de acid salicilic sunt următoarele: A. B. Acid acetisalicilic. Acetilsalicilat de lizină.6. D. Fenacetina.5. C. Propifenazona. Aminofenazona. 6. Paracetamol (Acetaminofen). 25 6. Diflunisal. D.7. Metamizol (Noraminofenazona). B. cu o excepţie: .6. E. Propifenazona. Acţiunea analgezică a analgezicelor-antipiretice are următoarele caracteristici. E.

A. Mecanism de inhibare a biosintezei de leucotriene (LT). precum şi eliberarea de substanţă P. C. ridicând pragul perceperii durerii. Inhibarea biosintezei de prostaglandine (ca PGE1 şi PGE2) explică acţiunea analgezică. analgezic şi antiinflamator. Mecanism central. . Mecanism periferic. la nivel talamic. de inhibare a biosintezei de prostaglandine (PG) implicate în nocicepţie şi inflamaţie. provocând hiperalgie. D. deoarece acestea cresc sensibilitatea terminaţiilor nervoase senzitive (nociceptorilor). B.

E. D. Analgezicele-antipiretice au următoarele indicaţii pentru acţiunea analgezică (potenţată de acţiunea antiinflamatoare): . E. dismenoree). 6.9. Propifenazona. Analgezice-antipiretice derivaţi de pirazolonă sunt următoarele. Paracetamol (acetaminofen). Eficacitatea analgezicelorantipiretice este mai mare în durerile somatice (nevralgii. Metamizol (Noraminofenazona).8. Fenazona. B. 6. Aminofenazona. C. cu o excepţie: A. artralgii) şi în unele dureri viscerale (cefalee.

. 6. Acţiunea analgezică a analgezicelor-antipiretice are următoarele caracteristici: A. mialgii. Dureri postoperatorii moderate. infarct miocardic. C. dismenoree). artralgii) şi în unele dureri viscerale (cefalee. Algii moderate: nevralgii. D. luxaţii. Eficacitatea analgezicelorantipiretice este mai mare în durerile somatice (nevralgii.A.10. B. Afecţiuni ortopedice: fracturi. Durere acută foarte intensă: postoperator. cefalee. artralgii. Durerea de angină pectorală (cardiopatia ischemică). entorse. dismenoree. E. traumatisme.

C. Mecanism central. D.B. provocând hiperalgie. precum şi eliberarea de substanţă P. Inhibarea biosintezei de prostaglandine (ca PGE1 şi PGE2) explică acţiunea analgezică deoarece acestea cresc sensibilitatea terminaţiilor nervoase senzitive (nociceptorilor). E. la nivel talamic. Mecanism periferic. Mecanism de inhibare a biosintezei de leucotriene (LT). ridicând pragul perceperii durerii. analgezic şi antiinflamator de inhibare a biosintezei de prostaglandine (PG) implicate în nocicepţie şi inflamaţie. .

Metamizol (Noraminofenazona). 26 6. Inhibarea biosintezei de prostaglandină E1 (PGE1) explică acţiunea analgezică. Inhibarea biosintezei de leucotriene (LT). B. Acţiunea analgezică a acidului acetilsalicilic are următoarele caracteristici: A. următoarele: A. . B. C. deoarece aceasta contribuie la durerea din inflamaţie prin sensibilizarea terminaţiilor nervoase aferente. D. Diflunisal.6. Propifenazona. Acid acetilsalicilic. E.11.12. Sunt analgezice-antipiretice cu activitate antiinflamatoare puternică. Paracetamol (acetaminofen).

Este prezentă în toate ţesuturile. de protecţie. Intervine în biosinteza de prostaglandine (PG) cu roluri fiziologice benefice. E. Următoarele afirmaţii privind enzima ciclooxigenaza-1 (COX-1) sunt adevărate. cu o excepţie: A. D.C. Mecanism periferic de inhibare a biosintezei de PGE1. COX-1 nu este izoforma constitutivă. Analgezic moderat. D. Inhibarea COX-1 reprezintă un mecanism generator de efecte secundare nedorite. Mecanism central talamic de inhibare a biosintezei de PGE1. .13. C. B. 6.

6. . noduli locali la injectarea intramusculară (i. B. PGE2.). Metamizolul (Noraminofenazona) are următoarele proprietăţi farmacologice: A. C. Prostaglandine cu roluri benefice.14. Reacţii adverse cele mai frecvente: agranulocitoză. de protecţie sunt PGI2. Profil farmacodinamic şi farmacotoxicologic asemănător cu aminofenazona. Analgezic şi antispastic mai intens decât aminofenazona. E. Antiinflamator puternic.m.E. D. Este incriminat în inducerea cancerului gastric.

Propifenazona. în grade diferite. Diflunisal. E.17. C. Acid acetilsalicilic. următoarele acţiuni farmacodinamice principale: A. Acţiune antipiretică. Analgezice-antipiretice. E.15. Acţiune antispastică. Acţiune euforizantă. care nu posedă şi activitate antiinflamatoare puternică.6. D.16. Paracetamol (acetaminofen). D. 6. Medicamentele analgeziceantipiretice pot avea. Enzima ciclooxigenaza-1 (COX-1) are următoarele caracteristici: . B. Acţiune analgezică. C. B. Acţiune antiinflamatoare. Metamizol (Noraminofenazona). sunt următoarele: A. 6.

. E. 27 D. Intervine în biosinteza de prostaglandine cu roluri fiziologice benefice. Diflunisal.18. C. Inhibarea de COX-1 reprezintă un mecanism generator de efecte secundare nedorite. Metamizol (noraminofenazona). Analgezice-antipiretice fără activitate antiinflamatoare sunt următoarele: A. de protecţie. Este prezentă în toate ţesuturile. D. COX-1 este izoforma constitutivă. B. C. E. Paracetamol (acetaminofen). COX-1 este izoforma inductibilă. 6. Acid acetilsalicilic.A. B. Aminofenazona.

Propifenazona. Fenacetina. cu efect pirogen la nivel central hipotalamic. D. Analgezice-antipiretice derivaţi de p-aminofenol sunt următoarele: A.20. Acid acetilsalicilic. Antipireticele produc stimularea mecanismelor de termoliză (transpiraţie. .6. E. B. cu o excepţie: A. vasodilataţie periferică etc. B. C. Acţiunea antipiretică a analgezicelor-antipiretice are următoarele caracteristici.19. 6. Metamizol (noraminofenazona). Paracetamol (acetaminofen). Mecanism molecular: inhibarea biosintezei de PGE2.).

C. D. purpură trombocitopenică. la doze mari (citoliză hepatică. insuficienţă renală cronică). la doze mari (nefrită interstiţială.21. Antipireticele readuc la normal nivelul funcţional ridicat al centrilor termoreglatori. Ulcer gastro-duodenal. hepatită acută prin leziuni necrotice). D. necroză tubulară. B. Toxicitate renală. 6. E. Paracetamolul (acetaminofenul) poate provoca următoarele reacţii adverse: A. rar. Toxicitate hepatică.C. Trombocitopenie. . Antipireticele sunt hipotermizante (scad temperatura normală). Antipireticele reduc febra.

Hipocoagulare cu favorizarea microhemoragiilor şi anemiei. C. prin reacţie cu alimentele în prezenţa HCl). anemie hemolitică. Cancer gastric (prin biotrasformarea în nitrozamine cancerigene. în stomac. Aminofenazona poate provoca următoarele reacţii adverse: A. anemie aplastică). agranulocitoză.E. Rabdomiolize (distrucţii ale muşchilor striaţi). E. Ulcer gastro-duodenal. Tulburări sanguine (leucopenie. Alergii (erupţii cutanate). B. 28 . 6. D.22.

Analgezice-antipiretice derivaţi de acid salicilic sunt următoarele. astm bronşic. sângerare postpartum). D. C. mialgii. E. Ulcer gastro-duodenal.). Următoarele sunt contraindicaţii pentru administrarea acidului acetilsalicilic. cu o excepţie: A.23. Alergie la salicilaţi. Diflunisal. artralgii. Algii moderate (nevralgii. Acid acetilsalicilic.6. cefalee etc. B. C. B. Paracetamol (acetaminofen).24. Diateză hemoragică. D. cu o excepţie: A. Sarcină (întârzie travaliul. Salicilamida. Acetilsalicilat de lizină. 6. E. .

Insuficienţă hepatică. Medazepam. Insuficienţă renală.6. B. Ulcer gastro-duodenal.25. Diateza hemoragică. 7. B.1. E. D. Care din următoarele medicamente cu acţiune tranchilizantă nu aparţin clasei benzodiazepinelor: A. D. Care din următoarele afirmaţii privind diazepamul sunt false: . Diazepam. 7 HIPNOTICE ŞI TRANCHILIZANTE 7. Meprobamat. Buspirona.2. C. C. Contraindicaţii pentru administrarea paracetamolului sunt următoarele: A. Tema nr. E. Hidroxizin. Astm bronşic.

D.A. Este antagonist competitiv al benzodiazepinelor pentru situsul benzodiazepinic situat pe complexul receptor GABA. C. Absorbţie per os rapidă şi practic completă. Care din următoarele afirmaţii privind medicamentul hidroxizin sunt adevărate: . Acţiune miorelaxantă intensă care poate fi utilizată pentru combaterea stărilor spastice ale musculaturii striate. Acţiune anxiolitică intensă utilă în terapia sindromului anxios. 7.3. B. Nu provoacă reacţii adverse (RA) teratogene şi nu este contraindicat la gravide în primul trimestru. E.

7. Secobarbital. B.A. Acţiune antihistaminică H1 şi antiserotoninică. Care din următoarele hipnotice barbiturice au durată medie sau lungă de acţiune: A. 29 D. . B. C. C. Acţiune agonistă pe receptorii histaminergici H1 şi pe receptorii serotoninergici. cu efect antiemetic. E. Amobarbital.4. Fenobarbital. Acţiunea antispastică este utilă în manifestările psihosomatice cu localizare digestivă. Acţiune antispastică musculotropă. Acţiune antispastică anticolinergică.

Hipnoticele barbiturice au următoarele contraindicaţii şi precauţii. Insuficienţă hepatică gravă. D.D. Insomnii de hiperexcitabilitate nervoasă. Prudenţă: la bătrâni (accidente în faza de somnolenţă incipientă sau terminală). Care din următoarele afirmaţii privind mecanismul de acţiune al hipnoticelor baarbiturice sunt adevărate: A. 7. Pentobarbital. Conducători auto. B. .5. C. cu o excepţie: A.6. E. Mecanism de acţiune specific: potenţarea neurotransmisiei inhibitoare mediată de GABA. E. Insuficienţă renală gravă. 7. Ciclobarbital.

hiperpolarizare şi inhibiţie neuronală. Mecanism de acţiune nespecific: deschiderea canalelor de clor. E. Mecanism de acţiune nespecific: deprimarea formaţiei reticulate ascendente activatoare (SAA). cu creşterea timpului de deschidere a canalelor de Cl. D. Mecanism de acţiune specific: activarea unui situs specific de pe complexul receptor GABA-A postsinaptic efector. favorizarea eliberării de GABA. C.B. Mecanism de acţiune: blocarea receptorilor dopaminergici D1 şi D2. .

7. Dependenţă fizică cu sindrom de abstinenţă la întreruperea bruscă a unui tratament îndelungat. Efecte secundare (somnolenţă după trezire). Hipnoticele barbiturice pot produce următoarele reacţii adverse (RA): A. la administrare regulată 10-20 zile.8. Ulcer gastro-duodenal. Sensibilizare (erupţii cutanate). C.7. 7. Care din următoarele medicamente este un antagonist competitiv al . B. D. cu tendinţa creşterii dozelor. Toleranţă dobândită (obişnuinţă) pentru acţiunea hipnotică. E.

Cntraindicaţii pentru administrarea de diazepam sunt următoarele: .10. D. Bromazepam. Diazepam. Pentobarbital. C. B. Fenobarbital. fiind indicat ca antidot în intoxicaţia acută cu acestea: A.9. Clordiazepoxid. Secobarbital. 7. Care din următoarele barbiturice prezintă durată scurtă sau medie de acţiune: A. B. D. Amobarbital. E. Medazepam. C.benzodiazepinelor. Flumazenil. 30 7. E. Ciclobarbital.

B. C. Insuficienţa respiratorie acută (injectarea rapidă i.11. la conducătorii auto. E. Stări convulsive de diverse cauze (tetanos etc.A. Miastenia gravă (miastenia gravis). .) şi în starea de rău epileptic. D. D. Terapia sindromului anxios. C.).v. Diazepamul are următoarele indicaţii terapeutice: A. Hiposomnia din nevroze sau psihoze. Combaterea contracturilor şi stărilor spastice ale musculaturii striate. Combaterea contracturilor şi stărilor spastice ale musculaturii striate. 7. B. Miastenia gravă (miastenia gravis). Ambulator.

Care din următoarele medicamente hipnotice aparţin benzodiazepinelor: A. Zolpidem. C. În preanestezie (barbiturice cu durată medie). Flunitrazepam. 7. 7. Insomnii de hiperexcitabilitate nervoasă. B. . Fenobarbital. Hipnoticele barbiturice au următoarele contraindicaţii: A. E. Insuficienţă renală gravă.12. E. Midazolam. anxietăţii din nevroze şi psihoze. Terapia sindromului psihovegetativ. D. D. B. C. Nitrazepam.E. Conducători auto. Insuficienţă hepatică gravă.13.

Acţionează selectiv asupra unor receptori specifici (situsuri specifice din complexul receptor GABA-ergic).7. dozădependente: sedare-somn hipnotic-somn narcotic-comă-exitus: C.14. cu vise neplăcute. Hipnoticele din grupa hipnoinductoare sau hipnogene (care favorizează somnul) au următoarele caracteristici: A. Efectul hipnogen este mai evident în hiposomnii. Efectele deprimante asupra SNC sunt de intensitate gradată. Trezirea din somn este uşoară. D. E. B. 31 . Nu reduc durata de somn REM (cu vise) şi nu produc efect „rebound”.

16. Acţiune hipnoinductoare. La oprirea bruscă a tratamentului se declanşează efectul „rebound” cu vise neplăcute. cu o excepţie: A. 7. D. în insomnii psihogene (nevrotice). Acţiune antipsihotică.15. B. C. B. Hipnoticele din grupa hipnocoercitive (care forţează somnul) au următoarele caracteristici: A. Acţiune miorelaxantă. Forţează somnul şi la indivizii normali. Acţiune anticonvulsivantă. care nu suferă de insomnie. E. Acţiune tranchilizantă. Următoarele afirmaţii în legătură cu acţiunile tranchilizantelor sunt adevărate. .7.

E. dozădependente. Dezvoltă slab sau nu dezvoltă obişnuinţă şi farmacodependenţă. Sunt deprimante ale SNC neselective. Efectele deprimante asupra SNC nu sunt de intesitate gradată.17.C. Conducători auto. În epilepsie. B. D. D. E. Hipnoticele barbiturice au următoarele indicaţii: A. inhibând difuz diferitele segmente ale acestuia. forma de mare rău epileptic (fenobarbitalul). 7. . În insomnii de hiperexcitabilitate nervoasă (pe termen scurt). C. În preanestezie (barbiturice cu durată medie). Ca sedative (barbiturice hipnotice în doze mici).

E. Clordiazepoxid. E.18. 7. D. Buspirona.7. Alprazolam. Care din următoarele medicamente cu acţiune tranchilizantă este eficace în atacul de panică: A. Medazepam. B. Care din următoarele tranchilizante aparţin clasei benzodiazepinelor: A. D. Diazepamul are următoarele indicaţii. B. cu o excepţie: .19. 7. Hidroxizin. Lorazepam. Buspirona. C. Diazepam.20. Diazepam. C. Clordiazepoxid.

C. Miastenia gravă (miastenia gravis). Stări convulsive de diverse cauze (tetanos etc. sedativă. E. 32 7. Anticonvulsivantă. Terapia sindromului anxios. Hipnotică. Hiposomnia din nevroze sau psihoze. cu profil farmacologic similar benzodiazepinelor. D. Antipsihotică (neuroleptică). C.21. Zopiclon este un hipnotic modern. B.) şi în starea de rău epileptic. Combaterea contracturilor şi stărilor spastice ale musculaturii striate. cuprinzând următoarele acţiuni farmacodinamice: A. B.A. .

E. Următoarele afirmaţii privind buspirona sunt adevărate: A. B. 7. cu diminuarea eliberării şi favorizarea recaptării serotoninei. Efectul se instalează lent. Anxiolitică. . după un tratament de peste o săptămână (datorită mecanismului indirect de acţiune). C.D. D.22. Mecanism de acţiune indirect: agonist al receptorilor 5-HT1A presinaptici. Profil farmacodinamic: selectiv anxiolitic (imprimat de mecanismul de acţiune). Miorelaxantă. Este un antagonist pe receptorii 5-HT1A pre-sinaptici.

. Are afinitate şi se fixează pe situsul benzodiazepinic situat pe complexul receptor GABA.E.23. cu simptomatologie de stimulare a SNC. 7. datorită instalării lente a efectului (zilesăptămâni). B. Următoarele afirmaţii despre flumazenil sunt adevărate: A. Este tranchilizant agonist pe receptorii 5-HT1A. Anxiolitic util în anxietatea cronică. D. Administrat la indivizi cu dependenţă la benzodiazepine hipnotice sau tranchilizante (în afara intoxicaţiei acute) declanşează un sindrom de abstinenţă (sevraj). C. Este antagonist competitiv ale benzodiazepinelor. până la convulsii.

Următoarele medicamente cu acţiune hipnotică nu aparţin clasei benzodiazepinelor: A. Fenobarbital. E. Care din următoarele medicamente cu acţiune hipnotică prezintă şi acţiune anticonvulsivantă: A. Flunitrazepam. C. D. Zolpidem. 7. Este indicat ca antidot în intoxicaţia acută cu benzodiazepine.24. Fenobarbital. E. Zolpidem. Midazolam. C. D. B. 33 . Nitrazepam. Nitrazepam. Midazolam.25. Zopiclon. B.E. 7.

C.1. Marele rău epileptic. C. Carbamazepina prezintă riscul următoarelor reacţii adverse (RA): A. ce impune monitorizarea frecventă a funcţiei hepatice. Aritmii cardiace. B. E. E. Epilepsia psihomotorie. Efecte teratogene (spina bifida şi malformaţii cardiace). D. Sialoree (creşterea secreţiei salivare). 8 ANTICONVULSIVANTE 8. Hepatotoxicitate gravă. .2 Fenitoina are următoarele indicaţii: A. Comă (la administrare cronică). Stop cardiac (oprirea inimii). B. Micul rău epileptic. Depresie respiratorie (la administrare cronică).Tema nr. 8. D.

C. Indicată în epilepsie (marele rău epileptic. B. Osteomalacie. cu doze mari. Ataxie. Sedare. Care din următoarele afirmaţii privind proprietăţile farmacologice ale fenitoinei sunt adevărate: A. E.3 În tratamentul cronic cu fenobarbital. epilepsia psihomotorie) şi aritmii cardiace.4. Mecanismul de acţiune la nivel molecular: blocarea canalelor de sodiu. . B. Hiposomnie (insomnie). Anemie megaloblastică. 8. pot apare următoarele reacţii adverse (RA): A.8. antiepileptice. D.

Este un antiepileptic cu spectru larg (marele şi micul rău epileptic. Care din următoarele afirmaţii privind proprietăţile farmacologice ale fenacemidei sunt adevărate: A. Este antiepilepticul cel mai toxic. respectiv toxicitate. E. Potenţialul farmacotoxicologic este ridicat. este bună. B. 8.C. epilepsia psihomotorie).5. D. Corelaţia între concentraţiile plasmatice şi eficacitate. . Mecanismul de acţiune la nivel molecular: blocarea canalelor de calciu de tip T.

Carbamazepina. agresivitate). Marele rău epileptic. Clonazepam. Care din următoarele medicamente cu acţiune anticonvulsivantă sunt active în starea de rău epileptic: A. E. Fenobarbital. Diazepam. 8. 34 8. Etosuximida. La administrare prelungită poate produce ca reacţii adverse tulburări psihice (paranoia. D. B. C. E.6. Fenitoina are următoarele indicaţii. delir. Este utilizat numai ca antiepileptic de rezervă.7. . Este un antiepileptic cu spectru îngust.C. D. cu o excepţie: A.

Aritmii cardiace. Indicat în status epilepticus i. E. D. Epilepsia psihomotorie. Care din următoarele afirmaţii privind proprietăţile farmacologice ale clonazepamului sunt adevărate: A. Indicat în micul rău epileptic. lent. . C. 8. somnolenţă. C. D. Nu există o corelaţie bună între concentraţiile plasmatice şi eficacitate. hipotonie. B. ataxie). E.8. Indicat în marele rău epileptic..B. respectiv toxicitate. crize mioclonice.v. Micul rău epileptic. Efectul secundar major constă în deprimarea SNC (sedare. Starea de rău epileptic.

Fenitoina. Clonazepam. Următoarele afirmaţii privind proprietăţile farmacologice ale fenitoinei sunt adevărate. respectiv toxicitate. E.9. Potenţialul farmacotoxicologic este ridicat. B. . B. este bună. Carbamazepina.10. Primidona. Diazepam. C. Corelaţia între concentraţiile plasmatice şi eficacitate. 8. cu o excepţie: A. D. Care din următoarele medicamente cu acţiune anticonvulsivantă aparţin clasei benzodiazepinelor: A.8.

Este un antiepileptic cu spectru larg (marele şi micul rău epileptic. Indicată în epilepsie (marele rău epileptic. 35 B. Următoarele afirmaţii privind proprietăţile farmacologice ale fenacemidei sunt adevărate.11. Mecanismul de acţiune la nivel molecular: blocarea canalelor de calciu de tip T. D. Este antiepilepticul cel mai toxic. Mecanismul de acţiune la nivel molecular: blocarea canalelor de sodiu. cu o excepţie: A. epilepsia psihomotorie) şi aritmii cardiace. epilepsia psihomotorie). E. . 8.C.

D. Epilepsia psihomotorie. Nevralgia de trigemen. E. .C.12. Marele rău epileptic. agresivitate). B. D. Carbamazepina are următoarele indicaţii: A. Este utilizat numai ca antiepileptic de rezervă. La doze mari este un puternic inductor enzimatic. delir. Care din următoarele afirmaţii privind proprietăţile farmacologice ale fenobarbitalului sunt adevărate: A. C. Diabet insipid hipofizar. 8.13. La administrare prelungită poate produce ca reacţii adverse tulburări psihice (paranoia. Micul rău epileptic. 8. Este un antiepileptic cu spectru îngust. E.

care apare la întreruperea bruscă a tratamentului cronic. se manifestă prin deprimare SNC. Sindromul de sevraj (abstinenţă). Sindromul de sevraj (abstinenţă). E. cu eficacitate redusă la dozele obişnuite. Induce toleranţă dobândită încrucişată cu alte medicamente posibil asociate. D. care apare la întreruperea bruscă a tratamentului cronic. se manifestă prin convulsii tonico-clonice (consecinţă a sensibilizării receptorilor glutamatergici).B. . C. Tratamentul cronic se poate întrerupe brusc.

respectiv toxice. D. B.14. dar gravă (se impune monitorizarea funcţiei hepatice). Nu există o corelaţie bună între concentraţiile plasmatice şi efectele terapeutice. malformaţii ale degetelor. Care din următoarele afirmaţii privind proprietăţile farmacologice ale acidului valproic sunt adevărate: A.8. cardiovasculare şi oro-faringiene). Risc de hepatotoxicitate cu afectare hepatică rară. . C. Supravegherea tratamentului pe criteriul farmacocinetic (monitorizarea concentaţiilor plasmatice) este obligatorie. Risc de efecte teratogene (spina bifida.

B. E. Primidona. Comă (la administrare cronică). C. 36 B. . Următoarele reacţii adverse fac parte din profilul farmacotoxicologic al carbamazepinei. Fenitoina. 8. cu o excepţie: A. Etosuximida. Supravegherea tratamentului pe criteriul clinic este obligatorie. D.15. Fenobarbital. Efecte teratogene (spina bifida şi malformaţii cardiace). 8.16. Carbamazepina.E. Care din următoarele medicamente cu acţiune antiepileptică sunt utilizate în marele rău epileptic şi celelalte forme (cu excepţia micului rău epileptic): A.

B.17. cardiovasculare şi oro-faringiene). Următoarele afirmaţii privind proprietăţile farmacologice ale acidului valproic sunt adevărate. Creşterea apetitului. C. D. cu o excepţie: A. E. Nu există corelaţie bună între concentraţiile plasmatice şi efectele terapeutice. Depresie respiratorie (la administrarea cronică).C. Risc de efecte teratogene (spina bifida. Supravegherea tratamentului pe criteriul farmacocinetic (monitorizarea . Hepatotoxicitate gravă (impune monitorizare frecventă a funcţiei hepatice). respectiv toxice. 8. malformaţii ale degetelor.

. E. Marele rău epileptic. Care din următoarele afirmaţii privind indicaţiile pentru fenobarbital ca antiepileptic sunt adevărate: A.18. Risc de hepatotoxicitate cu afectare hepatică rară. 8. B. Crize mioclonice. De elecţie în marele rău epileptic la copiii mici (la care fenitoina provoacă frecvent reacţii adverse). D. Micul rău epileptic. Supravegherea tratamentului pe criteriul clinic este obligatorie.concentraţiei plasmatice) este obligatorie. D. E. Starea de rău epileptic. dar gravă (se impune monitorizarea funcţiei hepatice). C.

. 8. Care din următoarele medicamente cu acţiune anticonvulsivantă (antiepileptică) au ca mecanism de acţiune la nivel molecular blocarea canalelor de sodiu: A. E. Acidul valproic. Fenitoina.8. C. Etosuximida. B. Carbamazepina. Medicamentele anticonvulsivante (antiepileptice) pot acţiona prin următoarele mecanisme la nivel molecular: A. prin activarea complexului receptor postsinaptic GABA-A. Gabapentin. Deschiderea canalelor de clor.19. B. D.20. Blocarea canalelor de sodiu.

Blocarea receptorilor dopaminergici D1. . care degradează GABA. Blocarea canalelor de calciu de tip T. Creşterea nivelului GABA în creier prin inhibarea ireversibilă a enzimei GABA-aminotransferaza (GABA-T). B.C. D. Ridicarea pragului de excitabilitate şi a pragului convulsivant. Diminuarea tendinţei la iradiere a excitaţiei în afara focarului epileptogen. C. 8. Diminuarea tendinţei la descărcări repetate a neuronilor modificaţi patologic. E. D2.21. Acţiunea anticonvulsivantă a medicamentelor antiepileptice constă în: A.

D. Care din următoarele afirmaţii privind mecanismul de acţiune la nivel molecular al fenitoinei este corectă: .22. B.37 D. 8. E. Fenobarbital. C. E. Fenitoina. Scăderea pragului de excitabilitate şi a pragului convulsivant. Carbamazepina. Care din următoarele medicamente anticonvulsivante este util în nevralgia de trigemen: A. Etosuximida. 8.23. Stabilizarea membranei neuronale. Fenacemida.

Inhibarea selectivă a recaptării GABA.24. ataxie). Blocarea canalelor de calciu de tip T. C. D. Efectul secundar major constă în deprimarea SNC (sedare. B. somnolenţă. Favorizarea eliberării GABA. Blocarea canalelor de sodiu. prin activarea complexului receptor postsinaptic GABA-A. Deschiderea canalelor de clor.. E. cu o excepţie: A.v. B.A. Indicat în starea de rău epileptic (status epilepticus) i. hipotonie. Următoarele afirmaţii privind proprietăţile farmacologice ale clonazepamului sunt adevărate. lent. . 8.

Lamotrigin. Etosuximida. E. Fenitoina. 9 ANTIPARKINSONIENE . Indicat în marele rău epileptic. D. Care din următoarele medicamente cu acţiune anticonvulsivantă (antiepileptică) sunt folosite în tratamentul micului rău epileptic: A. Acidul valproic. B. E. Indicat în micul rău epileptic. respectiv toxicitate. Nu există o corelaţie bună între concentraţiile plasmatice şi eficacitate. 8. crize mioclonice. D.C. Trimetadiona.25. C. Tema nr.

Levodopa. D. . C.2. Trihexifenidil. Care din următoarele medicamente antiparkinsoniene fac parte din cele anticolinergice: A. D. Trihexifenidil. 38 E. Prociclidina. 9.1 Care din următoarele medicamente antiparkinsoniene fac parte din cele care stimulează transmisia dopaminergică: A. C. Selegilina. Amantadina. B.9. Levodopa. Benzatropina. Benzatropina. B. E. Selegilina.

. E. Efect „on-off” (fluctuaţii mari ale stării bolnavului pe parcursul unei zile). Efecte secundare anticolinergice periferice (uscăciunea gurii. Efecte secundare periferice dopaminergice şi simpatomimetice (cardiovasculare. constipaţie. Obişnuinţă (cu diminuarea intensităţii şi duratei efectului) la tratament îndelungat (după circa 2 ani). C. cicloplegie cu tulburări de vedere). cu doze mari). tulburări de micţiune. B. Stare paranoidă (la tratament îndelungat.3. Levodopa poate produce următoarele reacţii adverse: A.9. digestive). D.

C. inhibând selectiv MAO-B. Levodopa.9. care metabolizează dopamina. În cazul asocierii. Nu întârzie evoluţia bolii Parkinson. B.4. Care din următoarele medicamente este cel mai eficace antiparkinsonian: A. E. Trihexifenidil.5. cu o excepţie: A. Următoarele afirmaţii privind avantajele asocierii selegilinei la tratamentul cu levodopa sunt adevărate. C. Selegilina. . Selegilina. dozele de selegilină pot fi reduse la jumătate. creşte şi prelungeşte efectele levodopei. B. D. Amantadina. Bromocriptina. 9.

care metabolizează dopamina. B. Acţiune agonistă pe receptorii dopaminergici D2. Acţiune antagonistă pe receptorii dopaminergici D2. E. Ameliorează unele dintre efectele nedorite ale tratamentului cu levodopa (obişnuinţa şi fenomenul „on-off”). D. . Inhibarea enzimei MAO-B. E. cu o excepţie: A. Stimularea eliberării dopaminei.6. Următoarele afirmaţii privind efectele urmărite prin antiparkinsoniene care stimulează transmisia dopaminergică sunt adevărate. 9. C. Creşterea biosintezei de dopamină. Permite reducerea dozelor de levodopa.D.

Efecte dopaminergice periferice. Efecte simpatomimetice periferice. 39 B.8. . Care sunt afirmaţiile adevărate în legătură cu proprietăţile farmacologice ale trihexifenidilului: A. E. Tolerabilitate mai bună faţă de antiparkinsonienele dopaminergice. Precursor al dopaminei şi noradrenalinei. 9. C. D.7. Efecte anticolinergice (colinolitice) centrale. Care din următoarele afirmaţii privind proprietăţile farmacodinamice ale levodopei sunt adevărate: A. Efecte dopaminergice centrale.9.

Instalarea unei hipofuncţii dopaminergice în sistemul nigrostriat. digestive). tulburări de micţiune. C. Care sunt afirmaţiile adevărate privind bazele fiziopatologice. Antagonizează intens hipertonia. Sialoreea este anulată.B. E. 9. patogenice şi neurochimice ale bolii Parkinson: A. Reacţii adverse de tip efecte secundare anticolinergice periferice (uscăciunea gurii. cicloplegie cu tulburări de vedere). constipaţie.9. însoţită de o . D. moderat tremorul şi slab hipokinezia. Reacţii adverse de tip efecte secundare dopaminergice şi simptomimetice (cardiovasculare.

E. Hipoactivitate dopaminergică în corpul striat şi alte zone subcorticale motorii din sistemul extrapiramidal (ce controlează funcţia musculaturii striate). cu instalarea unei hiperactivităţi colinergice. Există distrugeri de neuroni dopaminergici în substanţa neagră. Instalarea unei hiperfuncţii dopaminergice şi a unei hipofuncţii colinergice. cu degenerescenţa fasciculului nigrostriat şi reducerea nivelelor de dopamină. Tulburarea echilibrului dintre sistemele dopaminergic şi colinergic. B. D. C.hiperfuncţie colinergică. .

11. Idiopatic (boala Parkinson sau paralizia agitantă). B. Secundar postencefalic. Hipotonie a musculaturii striate. Secundar aterosclerotic. Congenital. Hipokinezie (consecinţa rigidităţii). D. Sindromul Parkinson se manifestă clinic prin tulburări motorii caracteristice: A. 9. . până la rigiditate musculară. B. D.10. Hipertonie. Tremor al extremităţilor. Hiperkinezie. E. Există următoarele tipuri de parkinsonism: A. C. C. Secundar toxic şi medicamentos (prin neuroleptice anti-D2). E.9.

care metabolizează dopamina. creşte şi prelungeşte efectele levodopei. inhibând selectiv MAO-B. Care din următoarele afirmaţii privind asocierile levodopa+inhibitori ai aromatic . Selegilina.12.9. Permite reducerea dozelor de levodopa. În cazul asocierii dozele de selegilină pot fi reduse la jumătate. Asocierea selegilinei la tratamentul cu levodopa prezintă următoarele avantaje: A. Nu întârzie evoluţia bolii Parkinson.13. B. 9. 40 E. C. Ameliorează unele dintre efectele nedorite ale tratamentului cu levodopa (obişnuinţa şi fenomenul „on-off”). D.

benserazid) acţionează numai . E. Inhibitoarele dopadecarboxilazei diminuă biosinteza dopaminei. Inhibitoarele dopadecarboxilazei nu difuzează prin bariera hemato-encefalică (explicându-se astfel acţiunea periferică). Inhibitoarele dopa-decarboxilazei (carbidopa. benserazid). C. B.1-aminoacid decarbixilazei (dopadecarboxilazei) sunt adevărate: A. Levodopa se asociază în produse tipizate cu inhibitoare ale dopadecarboxilazei (carbidopa. Inhibitoarele dopadecarboxilazei protejează levodopa de degradarea la nivel periferic. D.

14. Secundar postencefalic. Secundar aterosclerotic. Idiopatic (boala Parkinson sau paralizia agitantă). 9. cu o excepţie: A.15. Congenital. E.periferic. 9. Tolerabilitate mai bună faţă de antiparkinsonienele dopaminergice. . B. Secundar toxic şi medicamentos (prin neuroleptice anti-D2). Următoarele afirmaţii privind tipurile de parkinsonism sunt adevărate. Următoarele afirmaţii privind proprietăţile farmacologice ale trihexifenidilului sunt adevărate. cu o excepţie: A. D. C.

Reacţii adverse de tip efecte secundare dopaminergice şi simpatomimetice (cardiovasculare.B. B. 9. Pergolid. cicloplegie cu tulburări de vedere). constipaţie. Antagonizează intens hipertonia. moderat tremorul şi slab hipokinezia. E. . Selegilina. Sialoreea este anulată.16. tulburări de micţiune. D. digestive). Reacţii adverse de tip efecte secundare anticolinergice periferice (uscăciunea gurii. D. C. Sunt medicamnete antiparkinsoniene agonişti dopaminergici D2: A. Bromocriptina. C. Levodopa.

Următoarele afirmaţii privind asocierile levodopa-inhibitoare de dopadecarboxilază sunt adevărate. E. B. Precursor al dopaminei şi noradrenalinei. la nivel hipotalamic). C. Efecte dopaminergice şi simpatomimetice periferice: D. cu o excepţie: A. Următoarele afirmaţii privind proprietăţile farmacodinamice ale levodopei sunt adevărate. Efecte anticolinergice (colinolitice) centrale. Lisurid. 9.17. Inhibarea secreţiei hipofizare de prolactină (consecinţa stimulării dopaminergice. 41 9.E.18. Efecte dopaminergice centrale. cu o excepţie: .

C.A. benserazid) acţionează numai în periferie. Levodopa se asociază în produse tipizate cu inhibitoare ale dopadecarboxilazei (carbidopa. B. Inhibitoarele dopadecarboxilazei protejează levodopa de degradarea la nivel periferic. Inhibitoarele dopa-decarboxilazei nu difuzează prin bariera hematoencefalică (explicându-se astfel acţiunea perifică). . Inhibitoarele dopadecarboxilazei (carbidopa. E. D. Inhibitoarele dopadecarboxilazei diminuă biosinteza dopaminei. benserazid).

B. hipokinezie).20. sindromul Parkinson se manifestă şi prin alte simptome asociate: A. Următoarele afirmaţii privind bazele fiziopatologice. cu o excepţie: A. E. Hipotonia musculaturii striate. 9.9. D. hipertonie. Simptome vegetative de tip colinergic (sialoree). În afara celor trei tulburări motorii caracteristice (tremor. C. Tulburări de echilibru.19. Hipoactivitate dopaminergică în corpul striat şi alte zone subcorticale motorii . Simptome psihice. patogenice şi neurochimice ale bolii Parkinson sunt adevărate. Dureri ale muşchilor scheletici (consecinţa hipertoniei).

Tulburarea echilibrului dintre sistemele dopaminergic şi colinergic. C. Instalarea unei hiperfuncţii dopaminergice şi a unei hipofuncţii colinergice. D. B. cu instalarea unei hiperactivităţi colinergice. .din sistemul extrapiramidal (ce controlează funcţia musculaturii striate). însoţită de o hiperfuncţie colinergică. Există distrugeri de neuroni dopaminergici în substanţa neagră. E. cu degenerarea fasciculului nigrostriat şi reducerea nivelelor de dopamină. Instalarea unei hipofuncţii dopaminergice în sistemul nigrostriat.

Obişnuinţă (cu diminuarea intensităţii şi duratei efectului) la tratament .22. Următoarele afirmaţii. Simptome vegetative de tip colinergic (sialoree). cu o excepţie: A. E. Următoarele afirmaţii privind reacţiile adverse după levodopa sunt adevărate. D. Tulburări de echilibru. privind alte simptome asociate celor trei tulburări motorii caracteristice (tremor. C. B.21. Hipotonia musculaturii striate.9. Dureri ale muşchilor scheletici (consecinţa hipertoniei). Simptome psihice. 9. hipokinezie) sindromului Parkinson. sunt adevărate. cu o excepţie: A. hipertonie.

Efect „on-off” (fluctuaţii mari ale stării bolnavului pe parcursul unei zile). 42 D. Stare paranoidă (la tratament îndelungat. cu doze mari). B. cu o excepţie: A. 9. . digestive). Sindromul Parkinson se manifestă clinic prin următoarele tulburări. tulburări de micţiune. Efecte secundare anticolinergice periferice (uscăciunea gurii.23. Hipokinezie (consecinţa rigidităţii). E. cicloplegie cu tulburări de vedere). constipaţie.îndelungat (după circa 2 ani). Efecte secundare periferice dopaminergice şi simpatomimetice (cardiovasculare. C.

9. Simptome vegetative de tip colinergic (sialoree). Tratamentul precoce cu selegilină nu întârzie nevoia tratamentului cu levodopa. B. E. C. Potenţiază unele efecte secundare date de levodopa (insomnie. C. hipotensiune ortostatică). D. Hiperkinezie. Hipertonie până la rigiditate musculară. Tremor al extremităţilor.B. greaţă. .24. Este inhibitor selectiv al monoaminoxidazei de tip A (IMAOA). Care din următoarele afirmaţii privind proprietăţile farmacologice ale selegilinei sunt adevărate: A.

B.D. Este inhibitor selectiv al monoaminoxidazei de tip A (IMAOA). Tratamentul precoce cu selegilină întârzie cu 6-9 luni nevoia tratamentului cu levodopa. Potenţează unele efecte secundare date de levodopa (insomnie. E. hipotensiune ortostatică). C. . Următoarele afirmaţii privind proprietăţile farmacologice ale selegilinei sunt adevărate.25. cu o excepţie: A. 9. Diminuă metabolizarea dopaminei prin dezaminare oxidativă. Este inhibitor selectiv al monoaminoxidazei de tip B (IMAOB). greaţă.

pentru a le prelungi durata acţiunii locale şi a reduce sângerarea.1. B. Asociată anestezicelor locale cu efect secundar vasodilatator (procaina). Tema nr.D. SIMPATOMIMETICE ŞI SIMPATOLITICE 10. E. Este inhibitor selectiv al monoaminoxidazei de tip B (IMAOB). 10. . Diminuă metabolizarea dopaminei prin dezaminare oxidativă. În cardiopatie ischemică. Adrenalina are următoarele indicaţii: A. C. Ca bronhodilatator (în lipsa adrenomimeticelor beta-selective) în criza de astm bronşic.

D. C. Ca bronhodilatator (în lipsa adrenomimeticelor beta-selective) în criza de astm bronşic. 43 D. E. boala serului. înecaţi). edem Quincke).2. În reanimarea cardiacă (stop cardiac la electrocutaţi. cu o excepţie: A. edem Quincke). Manifestări alergice grave (şoc anafilactic. B. Manifestăi alergice grave (şoc anafilactic.Următoarele afirmaţii privind indicaţiile adrenalinei sunt adevărate. înecaţi). pentru a le . Asociată anestezicelor locale cu efect secundar vasodilatator (procaina). 10. boala serului. În reanimarea cardiacă (stop cardiac la electrocutaţi.

10. cu predominanţă alfa.4. apare autolimitarea efectului prin instalarea tahifilaxiei.Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate pentru nafazolină: A. în rinite şi conjunctivite. E. La administrarea locală mai mult de o săptămână. B. Indicat exclusiv pe cale generală. ca vasoconstrictor.3. Este alfa-adrenolitic. 10. C. D.prelungi durata acţiunii locale şi a reduce sângerarea. Adrenomimetic alfa şi beta. Indicat exclusiv local.Care din următoarele simpatomimetice sunt adrenomimetice (cu mecanism direct): . E. În cardiopatia ischemică.

adrenomimeticele se clasifica în: A. C. Cocaina. D. B.5. Izoprenalina. E. Fenilefrina.Următoarele simpatomimetice sunt adrenomimetice. Dobutamina. C. B. Amfetamina. Fenilefrina. C. Ocitocice. B. D. Adrenalina. În funcţie de utilitatea farmacoterapeutică. 10. Vasoconstrictoare generale sau locale. Bronhodilatatoare. . cu o excepţie: A. E. Adrenalina.6. Izoprenalina. 10. Vasodilatatoare periferice. D.A. Amfetamina.

cu o excepţie: A. .Următoarele afirmaţii privind clasificarea adrenomimeticelor în funcţie de utilitatea farmacoterapeutică sunt adevărate.8. C. Vasodilatatoare periferice. D. Stimulante cardiace. C. Ocitocice. Boala Raynaud. Flebite. B. E. B. Anestezice locale. 10. bufenina. Bronhodilatatoare.7. Insuficienţe circulatorii centrale (cerebrale). 10. bametan) sunt adevărate.Următoarele afirmaţii privind indicaţiile simpatomimeticelor vasodilatatoare periferice (isoxuprina. cu o excepţie: A. Vasoconstrictoare generale sau locale.E.

Insomnie.9. C. E. C. E. Deprimare a SNC (somnolenţă).Efedrina poate produce următoarele reacţii adverse: A. 10. Criza de astm bronşic. 44 10. Hipertensiune arterială (HTA). Tremor. Arterite ale membrelor inferioare.10. Stimulatoare ale contracţiei uterine. B. Anxietate. Şocul anafilactic. . Aritmii cardiace. Cardiopatie ischemică. E. D. B.D. Agitaţie. Adrenalina are următoarele contraindicaţii: A. D.

Ca vasoconstrictor local: decongestiv al mucoasei nazale. D. Ca deprimant SNC: în insomine. B. în rinite. Şoc anafilactic. Aritmii cardiace. 10. Ca stimulant cardiac: în blocul cardiac (sindrom Adams-Stokes).12. Hipertensiune arterială. C. E. Insuficienţă circulatorie cerebrală. Ca vasoconstrictor general: hipotensiune cronică şi posturală.10. Următoarele afirmaţii privind contraindicaţiile adrenalinei sunt adevărate. C. Cardiopatie ischemică.11. cu o excepţie: A. Efedrina are următoarele indicaţii: A. D. . B.

Ca deprimant SNC: în insomnie.13. Următoarele afirmaţii privind indicaţiile efedrinei sunt adevărate. Ca bronhodilatator: în tratamentul de fond al astmului bronşic.E. cu o excepţie: A. Tolazolina are următoarele proprietăţi farmacologice: .14. 10. Ca bronhodilatator: în tratamentul de fond al astmului bronşic. Ca stimulant cardiac: în blocul cardiac (Sindrom Adams-Stokes). Ca vasoconstrictor general: hipotensiune cronică şi posturală. E. B. D. 10. în rinite. C. Ca vasoconstrictor local: decongestiv al mucoasei nazale.

Efect antiulceros. la doze medii şi mari. stimularea funcţiilor motorii şi secretorii ale tubului digestiv). 45 .15.A. Histaminergic (vasodilataţie. D. C. Timololul are următoarele proprietăţi farmacologice: A. hipersecreţie gastrică). Simpatomimetic indirect (prin mecanism antagonist pe receptorii alfa-2-presinaptici (tahicardie). Parasimpatomimetic (bradicardie. Alfa1-adrenolitic postsinaptic (arteriolodilataţie). E. la doze mici. 10. Favorizează scurgerea umorii apoase şi scade presiunea intraoculară. B.

Guanetidina. C. Hipertensiune arterială. Alfa-metildopa. Reserpina. Angină pectorală.17. E.B. dar pur. E. Propranololul. Beta-adrenolitic lipofil. B. Propranololul are următoarele indicaţii: A. 10. Prazosin. Următoarele medicamente sunt neurosimpatolitice: A. Indicat în glaucom cronic cu unghi deschis şi glaucom secundar (sol. B. Poate induce efecte secundare sistemice. 10. oftalmice). prin absorbţie după administrare locală. . D. neselectiv.16. C. Scade secreţia umorii apoase şi presiunea intraoculară. D.

18. boală Raynaud). Dihidroergotoxina are următoarele indicaţii: A. D. Tahiaritmii. Hipertensiune arterială cu valori ridicate. boli respiratorii obstructive. Tulburări circulatorii periferice hipertone (arteriopatii. 10. Astm bronşic. B. . Bradicardie. E. Accidente cerebrale ischemice acute (perfuzie i. Hipotensiune arterială. bloc atrioventricular. insuficienţă cardiacă decompensată. Insuficienţa circulatorie cerebrală. insuficienţă respiratorie.v). E. C.C. D.

insuficienţă cardiacă decompensată. D. E.20. C. insuficienţă respiratorie.10. Hipertensiune arterială. Activitate ce necesită atenţie mare. în cazul beta-adrenoliticelor lipofile tip propranolol ce difuzează prin bariera hematoencefalică (şoferi etc. cu o excepţie: . Contraindicaţiile medicamentelor beta-adrenolitice sunt următoarele: A. Bradicardie. Angină pectorală. Următoarele sunt contraindicaţii pentru medicamentele beta-adrenolitice. B. Astm bronşic. bloc atrioventricular. 10.19. boli respiratorii obstructive.).

D. 46 10. Tolazolina. C. D. insuficienţă cardiacă decompensată. boli respiratorii obstructive. Sunt alfa-adrenolitice următoarele medicamente. Nicergolina. Propranolol. E. bloc atrioventricular.22. Prazosin.21. 10. Astm bronşic. Diabet. Atenolol. Aritmii cardiace. cu o excepţie: . insuficienţă respiratorie. B. Tulburări ischemice hipertone periferice. B. C. E. Bradicardie. Următoarele medicamente sunt alfa-adrenolitice: A.A.

Sotalol. Următoarele medicamente sunt beta-adrenolitice: A. D. Nebivolol. B. Oxprenolol. Prazosin. Timolol. cu o excepţie: A. 10. B. Tolazolina B. Nebivolol. E. 10. . E. Metoprolol. C.24. Dihidroergotoxina. Doxazosin. D. Prazosin.23. Tolazolina. C. C. Sunt medicamente betaadrenolitice următoarele. Propranolol. D. Nicergolina. Atenolol. E.A.

cu o excepţie: A.Care sunt contraindicaţiie administrării de atropină? A. Prazosin. Spasme şi colici gastrointestinale.1. Alfa-metildopa. D. Glaucom. biliare. Următoarele medicamente sunt neurosimpatolitice. B. 11 PARASIMPATOMIMETICE. Reserpina. B. Antidot în intoxicaţia cu pilocarpină şi anticolinestrazice. Tema nr. E. Bretilium. C. E. renoureterale. Retenţie urinară. Guanetidina. D. PARASIMPATOLITICE 11. . Ileus paralitic.25. C.10.

2.3. Boala Parkinson. Midriatic în oftalmologie (în lipsa parasimpatoliticelor de sinteză cu durată mai . Miastenia gravis. constipaţie atonă). B.Care din următoarele indicaţii sunt adevărate pentru neostigmină? A.11. ileus paraliticus. ca prokinetic. diagnostic şi tratament. Antidot anticurarizant. 47 11. E. C. Stări de atonie intestinală (atonia postoperatorie.Care sunt indicaţiile administrării de atropină? A. D. pentru antagonizarea curarizantelor antidepolarizante (tubocurarina. Astm bronşic. pancuronium).

cercetarea fundului de ochi. Ca hiposecretoare gastrice. Ca bronhodilatatoare. . În glaucom. B. E. D. Antispastic în spasme şi colici gastro-intestinale.scurtă).Parasimpatoliticele au următoarele indicaţii: A. renoureterale (asociată cu analgezice). D. Retenţie urinară. Glaucom.4. C. biliare. În oftalmologie. C. B. În preanestezie (pentru inhibarea hipersecreţiei bronşice produsă de unele anestezice generale). în astm bronşic. 11.

Ca antispastice. Enurezis. C.Următoarele sunt indicaţii pentru administrarea parasimpatoliticelor. Incontinenţă urinară. Astm bronşic. C. Constipaţie atonă. Adenom de prostată. în colici ale aparatului digestiv şi excretor renal. E. B. . E. Glaucom. Retenţie urinară.E.6. 11. Antispastice în colici ale aparatului digestiv şi excretor renal. cu o excepţie: A. D. 11. Bronhodilatatoare în astm bronşic. D. Retenţie urinară.5. B.Parasimpatoliticele au următoarele contraindicaţii: A.

9. B.8. Adenom de prostată. Retenţie urinară. 11. E. D.Scopolamina are umătoarele indicaţii: A. Adenom de prostată. C. Pilocarpina. B.7.Următoarele substanţe sunt parasimpatomimetice de origine naturală: A. Astm bronşic.11. Fizostigmina. E. Metacolina. Conducători auto (tratament ambulator). C. 11. Glaucom. Carbacol. .Următoarele sunt contraindicaţii pentru administrarea parasimpatoliticelor. Neostigmina. D. cu o excepţie: A.

E. Boala Parkinson (mai potentă ca atropina). asociată cu un opioid puternic (morfina. 11. hidromorfon).48 B. Glaucom. E. D. Următoarele sunt indicaţii pentru scopolamină. Boala Parkinson (mai potentă ca atropina). cu o excepţie: A. D.10. hidromorfon). B. C. Midriatic în oftalmologie. Preanestezie. Rău de mişcare.11. Rău de mişcare. Parasimpatolitice care fac parte din grupa antispastice digestive sunt: . Preanestezie asociată cu un opioid puternic (morfina. Glaucom. 11. C.

Atropina. Propantelina. 11. Următoarele parasimpatolitice fac parte din grupa antispastice digestive. Pirenzepina. . Atropina. Ipratropium. B. E. D. Atropina. Butilscopolamoniu. Propantelina. Ipratropium. Ipratropium. Sunt parasimpatolitice naturale următoarele: A. 11.A. Butiscopolamoniu. B.12. D. Butilscopolamoniu. Propantelina. E. C. D. C. Oxifenoniu. E. C.13. cu o excepţie: A. B. Scopolamina.

. E. Ipratropium. cu o excepţie: A. 11. Pilocarpina are următoarele indicaţii: A. C. Următoarele parasimpatolitice fac parte din grupa midriatice.15. B. 49 11. C.14. D.v.16. Homatropina. Homatropina. Intoxicaţia cu atropină (administrare i. Atropina. Ciclopentolat. Tropicamida. Ciclopentolat. Sunt parasimpatolitice care fac parte din grupa midriatice următoarele: A. Pirenzepina. Atropina. D. B. Tropicamida.). E.11.

alternând cu midriatice. pentru prevenirea aderenţelor între iris şi cristalin. E. alternând cu midriatice. pentru prevenirea aderenţelor între iris şi cristalin. 11. Galucom acut congestiv cu unghi închis (tratament de urgenţă). Următoarele sunt indicaţii pentru pilocarpină. . Sialoree (hipersecreţie salivară).17.B. cu o excepţie: A. C. C. B. Irite şi irido-ciclite. Sialoree (hipersecreţie salivară). Irite şi irido-ciclite. Glaucom acut congestiv cu unghi închis (tratament de urgenţă). D. Glaucom cronic cu unghi deschis.

). Fluostigmina.v. diagnostic şi tratament. Edrofoniu. Intoxicaţia cu atropină (administrare i. B.19. C.D. 11. Fisostigmina (Eserina). Glaucom cronic cu unghi deschis. E. B. Boala Parkinson. E. D.18. Următoarele indicaţii pentru neostigmină sunt adevărate. Miastenia gravis. Piridostigmina. 11. Neostigmina. . cu o excepţie: A. Sunt parasimpatomimetice cu acţiune indirectă (anticolinesterazice) cu acţiune uşor sau moderat reversibilă următoarele. cu o excepţie: A.

constipaţie atonă). Ulcer gastro-duodenal.21. E. Miastenia gravis. diagnostic şi tratament. cu o excepţie: A. 11. ileus paraliticus.20. Boala Parkinson.C. ca prokinetic. Antidot. . Ulcer gastro-duodenal. 11. Astm bronşic. Contraindicaţii pentru neostigmină sunt următoarele: A. B. Următoarele sunt contraindicaţii pentru neostigmină. C. E. Ileus mecanic. pancuronium). anticurarizant pentru antagonizarea curarizantelor antidepolarizante (tubocurarina. Stări de atonie intestinală (atonia postoperatorie. D. Glaucom. D.

o. Astm bronşic. D. B. adenom de prostată. de semisinteză de la scopolamină. 50 11. Indicaţii: glaucom. Absorbţie p. nu difuzează în SNC (nu are efecte centrale). E. Eficacitate mai bună la administrare pe cale injectabilă. Derivat cuaternar de amoniu. . D. incompletă. Ileus mecanic. C. cu o excepţie: A.B. C.22. Glaucom. Boala Parkinson. Următoarele afirmaţii privind proprietăţile farmacologice ale medicamentului butilscopolamoniu sunt adevărate.

11. Profilaxia leziunilor gastroduodenale induse de antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS). Sindrom Zollinger-Ellison. D. Ulcer gastro-duodenal.24. B. Profilul farmacodinamic şi farmacotoxicologic similar scopolaminei (fără efecte centrale). Parasimpatolitice antispastice urinare sunt următoarele: A. Tolterodin. D. Oxibutinin. Sângerări gastrice de stres. C. B. Propiverin.23. adenom de prostată. E. Medicamentul pirenzepin are următoarele indicaţii: A. Ipratropium. 11.E. C. . Glaucom.

Butilscopolamoniu.25. . Tema nr. B. C.E. Tiotropium. E. 12. Oxitropium.1. 11. D. Pirenzepina. Parasimpatolitice antiastmatice bronhodilatatoare sunt următoarele: A. Ipratropium. La bolnavii cu poliartrită reumatoidă eficacitatea este asemănătoare acidului acetilsalicilic (dar inferioară indometacinei şi fenilbutazonei).Care din următoarele afirmaţii privind proprietăţile farmacologice ale ibuprofenului sunt corecte? A. ANTIINFLAMATOARE STEROIDIENE ŞI NESTEROIDIENE 12. Emepronium.

B. Absorbţie rapidă p.o, biodisponibilitate peste 80%; C. Tulburări digestive (greaţă, vomă, diaree, constipaţie, fenomene dispeptice, epigastralgii, sângerări) apar cu o frecvenţă mai mică decât după acidul acetilsalicilic; D. Se poate administra la pacienţi cu alergie specifică sau hipersensibilitate la antiinflamatoare nesteroidiene (AINS); E. Are proprietăţi antiinflamatoare, analgezice, antipiretice. 12.2.Care dintre umătoarele medicamente sunt antiniinflamatoare nesteroidiene (AINS)? A. Piroxicam; B. Prednison;

51 C. Diclofenac; D. Betametazon; E. Ibuprofen. 12.3.Glucocorticoizii au următoarele contraindicaţii (care în funcţie de cazul clinic pot fi absolute sau relative): A. Diabet; B. Boli inflamatorii severe (poliartrită reumatoidă etc); C. Hipertensiune arterială; D. Ulcer gastroduodenal; E. Psihoze. 12.4.Precizaţi care din afirmaţiile următoare privind medicamentul hidrocortizon (cortizol) nu sunt corecte? A. Nu este activ în aplicaţii locale; B. Retenţie hidrosalină marcată, de referinţă pentru corticosteroizi;

C. Activ şi în aplicaţii locale; D. Acţiunea antiinflamatoare este considerată de referinţă pentru glucocorticoizi; E. Nu are acţiune de retenţie a sodiului şi apei. 12.5.Care din următoarele antiinflamatoare nesteroidiene sunt derivaţi de acid propionic? A. Indometacina; B. Ibuprofen; C. Ketoprofen; D. Diclofenac; E. Naproxen. 12.6.Care din următoarele reacţii adeverse pot fi produse de glucocorticoizi? A. Retenţie hidrosalină; B. Hipoglicemie; C. Diabet; D. Ulcer peptic;

E. Scăderea rezistenţei la infecţii. 12.7.Următoarele reacţii adverse pot fi produse de glucocorticoizi, cu o excepţie: A. Miopatie cortizonică; B. Scăderea presiunii intraoculare; C. Diabet; D. Osteoporoză şi osteonecroză; E. Întârzierea creşterii la copii. 12.8.Care din afirmaţiile următoare referitoare la prednison sunt corecte? A. Durata de acţiune medie (12-36 ore); B. Eficace şi în administrare locală; C. Potenţa antiinflamatoare este mai mare decât cea a hidrocortizonului; D. Hepatic se bioactivează în prednisolon;

E. Se absoarbe uşor după administrare orală. 52 12.9.Următoarele afirmţaii referitoare la prednison sunt adevărate, cu o excepţie: A. Eficace şi în administrare locală; B. Efect mineralocorticoid mai redus comparativ cu hidrocortizonul; C. Se absoarbe uşor, după administrare orală; D. Potenţa antiinflamatoare este mai mare decât cea a hidrocortizonului; E. Durata de acţiune medie (12-36 ore). 12.10. Următoarele antiinflamatoare nesteroidiene sunt derivaţi de acizi carbociclici şi heterocicli acetici, cu o excepţie:

A. Lonazolac; B. Indometacina; C. Piroxicam; D. Tolmetina; E. Sulindac. 12.11. Glucocorticoizii au următoarele indicaţii: A. Ulcer gastro-duodenal; B. Hepatită cronică activă; C. Colagenoze (lupus eritematos diseminat acut etc); D. Reacţii alergice grave (şoc anafilactic etc); E. Poliartrita reumatoidă (cazuri grave care nu raspund la medicaţia specifică). 12.12. Glucocorticoizii au următoarele indicaţii, cu o excepţie:

A. Colagenoze (lupus eritematos diseminat acut, poliarterita nodoasă etc); B. Boli renale (glomerulonefrită rapid progresivă); C. Hipertensiune arterială; D. Boli inflamatorii severe (poliartrită reumatoidă, reumatism poliarticular acut, artrită acută gutoasă); E. Infecţii grave însoţite de şoc. 12.13. Glucocorticoizii au următoarele contraindicaţii (care în funcţie de cazul clinic pot fi absolute sau relative), cu o excepţie: A. Psihoze; B. Reacţii alergice grave (şoc anafilactic, forme severe de astm bronşic, dermatoze alergice etc);

C. Diabet; D. Ulcer gastro-duodenal; E. Hipertensiune arterială. 12.14. Indometacina are următoarele indicaţii: A. Ulcer evolutiv (şi antecedente de leziuni gastro-intestinale); B. Alergia şi hipersensibilitatea la salicilaţi; C. Alergia şi hipersensibilitatea la indometacină; D. Poliartrita reumatoidă (şi alte boli reumatice inflamatorii); E. Artrita acută gutoasă. 12.15. Indometacina are următoarele contraindicaţii, cu o excepţie: A. Ulcerul evolutiv; 53 B. Antecedente de leziuni gastrointestinale;

E. Alergia şi hipersensibilitatea la salicilaţi. C. Diminuarea formării şi acţiunii moleculelor de adeziune de către celulele endoteliale. 12.C. Artrita acută gutoasă.16. Alergia şi hipersensibilitatea la indometacină. . Diminuarea bosintezei prostaglandinelor prin inhibarea ciclooxigenazei (COX-1. D. plachete. Mecanismul de acţiune al antiinflamatoarelor nesteroidiene cuprinde: A. leucocite. Inhibarea activării celulelor inflamatorii (cum ar fi polimorfonuclearele neutrofile) cu diminuarea formării de endoperoxizi şi radicali liberi. B. COX-2).

E. 12. Diflunisalul are următoarele proprietăţi farmacologice: .17. D.18. Inhibarea chemotaxiei celulelor inflamatorii. Este esterul acetilsalicilic al paracetamolului. C. Reacţiile adverse sunt asemănătoare cu cele produse de aspirină. Are aceleaşi indicaţii ca şi acidul acetilsalicilic. Diminuarea biosintezei prostaglandinelor prin inhibarea fosfolipazei A2. Are proprietăţi asemănătoare acidului acetilsaliciclic. Benorilatul are următoarele proprietăţi farmacologice: A. Riscul sângerărilor digestive este mai mare decât după administrare de aspirină. B. E.D. 12.

. Este un derivat fluorat al acidului salicilic. D. B. 12.20. Se absoarbe bine pe cale orală. Este un derivat fluorat al acidului salicilic. E.A. B. artroze. Antiinflamator analgezic. Se absoarbe bine pe cale orală.19. Puternic antipiretic. Poliartrită reumatoidă. Medicamentul diclofenac are următoarele indicaţii: A. D. Antiinflamator. C. cu o excepţie: A. Indicat în poliartrită reumatoidă. E. analgezic. Următoarele proprietăţi farmacologice sunt adevărate pentru diflunisal. Contraindicaţii asemănătoare cu ale acidului acetilsalicilic. Puternic antipiretic. 12. C.

cu o excepţie: A. Poliartrită reumatoidă. Principii de utilizare ale antiinflamatoareleor nesteroidiene (AINS) sunt următoarele: . B. C. 12. E. 54 D. dureri după extracţii dentare. E.22. Spondilită ankilopoietică. Artroze.21. Spondilită ankilopoietică. D. Medicamentul diclofenac are următoarele indicaţii. C.B. Artroze. Ulcer gastro-intestinal. 12. Ulcer gastrointestinal. Stări inflamatorii dureroase postoperatorii. Alergie specifică sau reacţii de hipersensibilitate la antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). postraumatice.

Principalul criteriu de alegere este tolerabilitatea clinică. C. Alegerea AINS în funcţie de indicaţii. Ritmul de administrare: de obicei o doză mai mare la început (3-7 zile) apoi una mai redusă. E. Stări inflamatorii severe sau prelungite (ORL.). C. D.A. în stomatologie. . Activ în spondilita ankilopoietică. B. medicamentoasă). ginecologie etc.23. B. Protecţie gastrică preventivă (alimentară. patologie respiratorie. Ulcer în evoluţie. Ibuprofenul are următoarele indicaţii: A. De preferat administrarea pe cale injectabilă. 12.

24. E. E. Afecţiuni ortopedice (entorse. 12. Afecţiuni reumatice articulare. D. patologie respiratorie. Următoarele indicaţii privind medicamentul ibuprofen sunt adevărate. B. întinderi musculare). Activ în spondilita ankilopoietică. 12.D. Medicamentul celecoxib are umătoarele proprietăţi farmacologice: . Afecţiuni reumatice articulare şi extraarticulare. întinderi musculare). Afecţiuni reumatice extraarticulare. ginecologie etc.25. cu o excepţie: A. stomatologie.). Afecţiuni ortopedice (entorse. C. Stări inflamatorii severe sau prelungite (ORL.

. Indicat în boala artrozică (tratament acut sau cronic). D. E. Inhibitor specific al ciclooxigenazei 2 (COX-2). poliartrită reumatoidă. Inhibitor specific al ciclooxigenazei 1 (COX-1). Care dintre următoarele substanţe medicamentoase sunt alcalinizante? A. B. Bine absorbit digestiv. ANTIULCEROASE 13.1. Tema nr. analgezic în dureri de intensitate moderatseveră.A. ANTIACIDE. Bentonite. C. Ca reacţii adverese: ulcere sau sângerări gastrointestinale superioare mai reduse decât la antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) clasice. 13.

E. Carbonat de calciu. Carbonat bazic de bismut. C. . Citrat de sodiu.B. Carbonat bazic de bismut. 13. E. D. C. Silicat de aluminiu şi magneziu. D. Citrat de sodiu. Oxid de magneziu. E. Hidroxid de aluminiu. 13. C. B. Carbonat acid de sodiu. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase sunt neutralizante? A. Carbonat acid de sodiu.2. D. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase sunt adsorbante? 55 A. B.3. Carbonat acid de sodiu. Fosfat disodic. Acid alginic. Acid alginic.

Omeprazol. B. Cimetidina.ATP-aza? A.13. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase sunt antihistaminice H2? A. E.4. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase cu acţiune antiulceroasă sunt parasimpatolitice? A. Pirenzepina.5. C. D. Acetazolamida. Ranitidina. Cimetidina.6. Misoprostol. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase inhibă H+/K+ . Lansoprazol E. Propantelina. C. D. . 13. Ranitidina. B. Omeprazol. 13.

B. M3. 13. Omeprazol. C. Blocarea receptorilor colinergici muscarinici M1. Pirenzepina. Pantoprazol. Inhibarea enzimei anhidraza carbonică. Parasimpatoliticele inhibă secreţia gastrică prin următorul mecanism: A. D. Lansoprazol. Activarea receptorilor colinergici muscarinici M1. E. D. C.7. E. Substanţele medicamentose antihistamince H2 inhibă secreţia gastrică prin următorul mecanism: .8. 13. Blocarea receptorilor histaminergici H2. Activarea receptorilor histaminergici H2. M3. B.

extracelular. Activează receptorii colinergici muscarinici M1. prin blocarea receptorilor histaminergici H2. în cavitatea gastrică.A. M3. prin activarea receptorilor H2. Antagonizează acţiunea stimulatoare a histaminei. Care dintre următoarele afirmaţii privind proprietăţile farmacologice ale cimetidinei . 56 C. B. D.9. E. Diminuă transferul activ al ionului H+. prin blocarea receptorilor histaminergici H2. prin inhibiţia enzimei H+/K+ .ATP-aza. Antagonizează acţiunea stimulatoare a gastrinei. Antagonizează acţiunea stimulatoare a histaminei. 13.

Este indicată în sarcină. Următoarele afirmaţii sunt adevărate pentru cimetidină. Este indicată în cancer gastric (scop diagnostic). Este indicată în sarcină. Difuzează prin bariera hematoencefalică. B. C. D. E. Administrarea la pacienţi în vârstă produce tulburări neuropsihice. La întreruperea bruscă a tratamentului apare fenomenul de rebound. 13. La întreruperea bruscă a tratamentului apare fenomenul de rebound.10.sunt adevărate? A. Este indicată în ulcer gastric. B. . cu o excepţie? A. C.

Este indicată în ulcer gastric şi duodenal. Ulcer duodenal. Asociere cu AINS pentru combaterea efectului advers ulcerigen. D. Care dintre următoarele situaţii reprezintă indicaţii pentru cimetidină? A. C.12. la femei. Esofagita de reflux.11. 13. . B. Difuzează prin placentă şi laptele matern. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pentru Ranitidină? A. E.D. Hirsutism androgen-dependent. Cancer gastric. Potenţa ranitidinei este mai mare comparativ cu cimetidina. E. 13.

extracelular. Blochează receptorii colinergici muscarinici M1. 13. Blochează receptorii histaminergici H2. D. Reacţiile adverse sunt similare cimetidinei dar de intensitate mai mică. C. Inhibă enzima anhidraza carbonică. în cavitatea gastrică. Diminuă transferul activ al ionului H+. Absorbţia ranitidinei nu este influenţată de asocierea cu antiacide. Precizaţi mecanismul de acţiune al omeprazolului: A.13.B. C. M3. Potenţa ranitidinei este mai mică comparativ cu cimetidina. Absorbţia ranitidinei este scazută la asocierea cu antiacide. B. E. prin inhibiţia . D.

Nu produce efect de rebound hipergastrinemic după tratament prelungit. Poate produce fotosensibilizare.14. Activează receptorii colinergici muscarinici M1. E.ATP-aza. D. 57 . Următoarele afirmaţii sunt adevărate pentru omeprazol. 13. Este medicament de elecţie în sindromul Zolliger-Ellison.enzimei H+/K+ . Poate creşte toxicitatea unor medicamente metabolizate de SOMH. E. cu o excepţie: A. B. M3. C. Durata de acţiune este lungă datorită blocării ireversibile a pompei de protoni.

15. C. Retenţie urinară. C. E. Acţiune antispastică. 13. Acţiune hiposecretoare gastrică.13.16. Sindrom Zollinger-Ellison. . Esofagita de reflux. Hiperplazia celulelor enterocromafine. B. Ulcer gastric evolutiv. Care dintre următoarele situaţii nu reprezintă indicaţii ale omeprazolului? A. Care dintre următoarele proprietăţi farmacologice caracteristice parasimpatoliticelor permit administrarea acestora în unele afecţiuni ale tubului digestiv? A. Ulcer duodenal evolutiv. Midriază şi cicloplegie. D. D. Creşterea presiunii intraoculare. E. B.

Scad tonusul sfincterului esofagian. C. D.17. Diminuă secreţia de mucus şi bicarbonat (dezavantaj).13. Blochează receptorii histaminergici H2. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase cu acţiune antiulceroasă aparţin . 13. B.18. Blochează receptorii collinergici muscarinici M1. întârzie golirea stomacului (dezavantaj în ucerul gastric). cu favorizarea refluxului gastric (dezavantaj în esofagita de reflux). Următoarele afirmaţii referitoare la parasimpatoliticele utilizate în afecţiuni digestive sunt adevărate: A. E. M3. Cresc tonusul sfincterului piloric.

E.grupei antigastrinice? A. E. 13.20. Octreotid. . Carbenoxolona. Misoprostol. Misoprostol. B. Cimetidina. Omeprazol. Pirenzepina. B. C. Proglumid. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase cu acţiune antiulceroasă aparţin grupei analogi ai PGE2? A. Enprostil. D. Enprostil.19. 13. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase cu acţiune antiulceroasă aparţin grupei protectoare ale mucoasei şi stimulante ale regenerării? A. D. C. Proglumid.

58 E. B. Omeprazol.22. E. Pirenzepina. Misoprostol. 13. D. B. D. Farmacoterapia ulcerului gastric şi duodenal urmăreşte: A.21. . Grăbirea cicatrizării. Carbenoxolona. cu o excepţie: A. Profilaxia recurenţelor. Misoprostol. Stimularea secreţiei de acid clorhidric. Sucralfat. D. Următoarele substanţe medicamentoase sunt inhibitoare ale secreţiei gastrice. C. Salicilat de bismut coloidal. Prevenirea complicaţiilor. Ranitidina.B. Înlăturarea durerii. C. 13. C.

C. cu alcalinizarea urinii. Care dintre următoarele acţiuni aparţin acetazolamidei? A. în micul rău epileptic. E. Carbonat acid de sodiu. E. 13. Citrat de sodiu. Fosfat de sodiu.E. Silicat de Mg şi aluminiu. B.23. Blochează receptorii histaminergici H2. Acţiune antiepileptică. 13. Scăderea presiunii intraoculare în glaucom. D. Fosfat de aluminiu.24. Sucralfat. Inhibă secreţia gastrică. Acţiune diuretică. C. Care dintre următoarele antiacide sunt sistemice? A. D. B. .

Care dintre următoarele substanţe medicamentoase cu acţiune antihipertensivă sunt inhibitoare ale sistemului nervos vegetativ simpatic. Sucralfat. 14 Antihipertensive 14. cu mecanism central de acţiune? A. D. Enprostil. Carbonat acid de sodiu. C. Verapamil. Alfa-metildopa. . C. Carbenoxolona. E.1. Reserpina. Clonidina. E. D. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase fac parte din grupa antiacide? A. Trisilicat de Magneziu. Tema nr.13. Diltiazem.25. B. B.

Metoprolol. Clonidina. D. Sotalol. E.Care dintre următoarele substanţe medicamentoase cu acţiune antihipertensivă sunt alfaadrenolitice? A. . Verapamil. B. C. B. Doxazosin.59 14. Prazosin. Atenolol. Moxonidina. E. Fendilina. D. Terazosin..2. C. 14.3.Care dintre următoarele substanţe medicamentoase cu acţiune antihipertensivă sunt betaadrenolitice? A.

14. Clonidina. Reserpina. Guanetidina. Rilmenidina.Care dintre următoarele substanţe medicamentoase cu acţiune antihipertensivă sunt neurosimpatolitice? A.4. E. Moxonidina.6. Alfa-metildopa. 14. D. D. C. Felodipina. C. 14. Trimetafan.Precizaţi substanţa medicamentoasă cu acţiune antihipertensivă ce aparţine ganglioplegicelor? A.Care dintre următoarele substanţe medicamentoase cu acţiune antihipertensivă aparţin .5. B. B. E. Isradipina. Nifedipina.

Nicardipina. D. Nifedipina. C. 14.Care dintre următoarele substanţe medicamentoase cu acţiune antihipertensivă blocante ale canalelor de calciu sunt de tip nifedipină? A. Atenolol. 60 14.7. B. Verapamil. D. Diltiazem. B. E.8. C.Precizaţi substanţa medicamentoasă care nu aparţine grupei blocante ale canalelor de calciu tip nifedipină: . Lecarnidipina. Dihidralazina. Amlodipina. E. Verapamil.grupei vasodilatatoare? A. Nifedipina.

Nisoldipina. Galopamil. D. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase cu acţiune antihipertensivă sunt agonişti ai receptorilor adrenergici alfa-2 presinaptici şi/sau imidazolici I-1 presinaptici? .Precizaţi care este substanţa medicamentoasă cu acţiune antihipertensivă care aparţine grupei blocante ale canalelor de calciu tip verapamil: A. 14. C. Clonidină. Fendilina. Amlodipina. B. C. B.10. Nicardipina. Nifedipina.9. D.A. E. Diltiazem. E. 14. Propranolol. Nimodipina.

. Verapamil. Rilmenidina. Moxonidina. B. C. Candesartan. D. B. Ramipril. Clonidina.A.12. Felodipina. Losartan. D. Irbesartan. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase cu acţiune antihipertensivă aparţin grupei antagonişti ai receptorilor AT-1 ai angiotensinei II? A. Captopril. C. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase cu acţiune antihipertensivă aparţin grupei inhibitori ai enzimei de conversie? A. 14.11. Xipamid. E. E. 14.

C. Care dintre următoarele asocieri sunt recomandate în tratamentul hipertensiunii arteriale? A. D. următoarele medicamente: A. Farmacoterapia parenterală a urgenţelor hipertensive include după caz. 14. Losartan. B. Nitroprusiat de sodiu.14. B.B. Furosemid. E. Enalapril. Valsartan. D. E. . Propranolol. Candesartan. C. 61 14.13. C. Trimetafan. Diuretic tiazidic + beta-blocant. Verapamil + beta-blocant. Clonidină + beta-blocante. Clonidina.

D. Care dintre următoarele asocieri nu sunt recomandate în tratamentul hipertensiunii arteriale? A. 14.16.D. Hipertensiunea arterială din sarcină. E. Blocante ale canalelor de calciu + inhibitori ai enzimei de conversie. Diuretic tiazidic + antagonist AT1. 14. Care dintre următoarele afirmaţii reprezintă contraindicaţii pentru clonidină? A. C. Diuretic tiazidic + beta-blocant. B. Verapamil + beta-blocant. . Diuretic tiazidic + inhibitor al enzimei de conversie. Clonidină + beta-blocant.15. E. Beta-blocant + alfa-blocant.

D. 14. C. Conducători auto. Bloc atrio-ventricular. HTA din glaucom. D. HTA labilă. Încetarea bruscă a tratamentului. E. activităţi de precizie. E. HTA uşoară ca monoterapie iniţială. B. Care dintre următoarele afirmaţii reprezintă un dezavantaj în tratamentul HTA cu alfaadrenolitice (prazosin. C. doxazosin etc)? .B. Post infarct miocardic în tratamentul de lungă durată. Care dintre următoarele afirmaţii reprezintă indicaţii pentru beta-adrenolitice? A. Bradicardie severă. 14. Asocierea cu beta-adrenolitice.18.17.

Sunt administrate exclusiv în spital. D. 14.19. Absorbţie digestivă completă.A.. B. E. Sunt indicate în urgenţele hipertensive. sincopă. Durata mare de acţiune.. leşin. Sindromul primei doze: ameţeală. Sunt administrate p. C. Sunt indicate în toate formele clinice de HTA. D.v. Sunt administrate i. C. în perfuzie. Sunt antihipertensive de rezervă. B. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pentru ganglioplegice? A. . E.o.o. Biodisponibilitate mare p.

Antiaritmică. La administrarea peste 2-3 zile produce methemoglobinemie prin acumulare de . Antianginoasă.14. Nu se asociază în perfuzie cu nici un alt medicament. Diuretică.20. B. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pentru nitroprusiatul de sodiu? A. B. Antisecretoare gastrică. Este indicat în urgenţele hipertensive.21. Timpul de înjumătăţire al nitroprusiatului este lung. D. C. Antihipertensivă. Beta-blocantele sunt utilizate în terapeutică pentru următoarele acţiuni: A. 62 C. 14. D. E.

E. C. În timpul administrării se monitorizează tensiunea arterială. Prazosin. Hidroclorotiazidă. Losartan.22. E. Tusea uscată şi obstrucţia nazală (datorită excesului de bradikinină şi prostaglandine) apare când se instituie un tratament cu una din următoarele substanţe medicamentoase: A. . 14. 14. Captopril. Nifedipină. D.23. B. Nitroprusiat de sodiu. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase cu acţiune antihipertensivă nu se administrează la pacienţii hipertensivi cu afecţiuni obstructive bronşice? A.tiocianat.

D. . C. C.B. Angina pectorală. Hidralazină. Care dintre următoarele situaţii reprezintă contraindicaţii pentru blocantele canalelor de calciu? A. Nicardipină. 14. E. Tahiaritmii supraventriculare. B. E. Postinfarct miocardic. 14. D. Insuficienţa cardiacă congestivă. Prazosin.24. Sarcină. D.25. C. Care dintre următoarele situaţii reprezintă contraindicaţii pentru inhibitorii enzimei de conversie? A. Nefropatia diabetică. B. Hiperpotasemie. Propranolol. Dislipidemii. Insuficienţă cardiacă.

Indicaţiile corticoterapiei sunt: A. B.2. C. Dermatitele alergice severe. Corticosteroizi. . E. Tema nr.E. 15 ANTIALERGICE 15. 15. Desensibilizări prin injectarea pe cale s. D. Şoc anafilactic.Terapia nespecifică a bolilor alergice cuprinde: 63 A. Boala serului. E. Inhibitori ai degranulării mastocitare.c. Adrenalină (antagonist fiziologic al histaminei). D. a alergenului.1. B. Antihistaminice. C. Diabet. Edem angioneurotic. Boala glaucomatoasă.

B. Substanţe de contrast.15. D-tubocurarina. E. C.Care dintre următorii factori de eliberare ai histaminei sunt imunologici? A. Substanţa P în inflamaţie. D.Care dintre următorii factori de eliberare ai histaminei sunt factori fizici? A. B. Dextrani. 15. Care dintre următorii factori de eliberare ai histaminei sunt factori chimici? A. B. Dextrani. 15. Substanţa P în inflamaţie. D. D-tubocurarina. Dextran. E. C. .3.4.5. Traumatisme.IL-8). Morfina. Frig. IL-3. Citokine (IL-1.

B. Astemizol. Cetirizina. Traumatisme.C. 64 . 15. Tioperamida. Difenhidramina. C. E. D. 15. Terfenadina. D. Prometazina. Arsuri. Loratadina. Loratadina. Clorfeniramina. C. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase este antagonist al receptorilor H3? A.Care dintre următoarele antihistaminice H1 sunt din generaţia I? A.7. E.6. Lumina solară. E. D. Clorfenoxamina. B.

B. C. 15. Acţiuni anticolinergice. Miorelaxant central.8.15. .10. Împiedicarea edemului. C. Anestezie locală. Azelastina. Sedarea. E. B. Difenhidramina. Prometazina. B. Acţiune antivomitivă. D. D.Care dintre următoarele antihistaminice H1 sunt de generaţia a II-a? A. 15. Antiparkinsonian. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pentru clorfenoxamină? A.Care dintre următoarele efecte nu sunt corelate cu blocarea receptorilor H1? A.9. E. Cetirizina. Desloratadina.

Efectele sedativ-hipnotice sunt absente. E. C. Contraindicat în glaucom. Se poate administra la conducători auto.12. Efectele anticolinergice sunt absente. D. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pentru prometazină? A. D.C. 15. Următoarele substanţe medicamentoase pot creşte concentraţiile plasmatice ale . Difuzează prin bariera hematoencefalică. Acţiune antihistaminică de lungă durată.11. B. 15. Prezintă efecte de tip anestezie locală. E. Contraindicat în adenom de prostată.

Clemastina. B. Fenobarbital. B.14. Prometazina.astemizolului când sunt asociate cu acesta: A. Carbamazepină. E. Ketoconazol. 15. Terfenadina. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă pentru histamină? .13. E. C. 15. C. D. D. Ebastina. Astemizol. Eritromicina. Fenitoină. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase pot prezenta efecte adverse de tip torsada vârfurilor? A.

15. Este o amină biogenă. 15.A. . Care dintre următoarele efecte pot fi atribuite histaminei? A. Stimularea secreţiei gastrice. Creşterea presiunii arteriale. 65 C. De tip citotoxic. C. Se gaseşte în mastocite. D. D. E. Provine din decarboxilarea histidinei. E. Reacţiile alergice de tip I sunt: A.16. Este considerată unul din cei mai importanţi mediatori ai alergiei şi inflamaţiei. Bronhoconstricţie. B. Scade secreţia gastrică. Contracţia musculaturii intestinale. Creşterea permeabilităţii capilare.15. B.

Antagonist al calciului.B. Prezintă efecte adverse la nivelul aparatului cardiovascular. 15. B.18. C. Reacţii de sensibilizare mediată celular.17. Dependente de IgE. Nu prezintă efecte sedative. De tip imediat. Este un antihistaminic H1. . 15. Are acţiune de lungă durată. D. Loratadina. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase pot fi administrate la conducătorii auto (doze terapeutice)? A. B. E. Dependente de IgM. Prometazina. C. C. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă pentru astemizol? A. D. Clorfenoxamina. E.

Care dintre următoarele substanţe pot creşte concentraţiile plasmatice ale terfenadinei atunci când sunt asociate cu aceasta? A. Cimetidina.20. . E. Eritromicina. D. E. D. Inhibă sinteza şi acţiunea leucotrienelor. C. B.19. B. Nu prezintă modificări de gust pe perioada tratamentului. Antihistaminic de generaţia I. Clorfeniramina. 15. Prin metabolizare hepatică rezultă metaboliţi inactivi. Terfenadina. Precizaţi afirmaţia corectă pentru azelastină: A. 15. Fenobarbital. Nu produce somnolenţă. Ketoconazol.D. C.

Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pentru clemastină? A. Ranitidina.22. D. La administrare injectabilă poate produce ameţeli. C. Mequitazina. E.E. E. Indicată în rinite alergice. 15. Alimemazina. Clemastina. Prometazina. B. Care dintre următoarele medicamente cu acţiune antihistaminică sunt fenotiazine? A. Clorfeniramina. Antihistaminic de generaţia a IIa. C. D. B. . Antihistaminic de generaţia a Ia. Prezintă acţiune antivomitivă. 66 15.21.

Pupile dilatate. Muşchi netezi. Generare de prostaglandine. . Down reglarea sintezei de histamină. Tahicardie sinusală.24. Permeabilitate vasculară crescută. fixe. Mastocite. B. Prurit. Receptorii histaminergici H1 sunt localizaţi în: A. E. Halucinaţii. Precizaţi afirmaţia corectă pentru receptorii histaminergici H3: A. D.23.25. Convulsii. E. D. 15. 15. B. C. Secreţie gastrică acidă. C. B. Următoarele fenomene apar în intoxicaţia acută cu antihistaminice H1: A.15. Retenţie urinară.

Dezechilibru al mesagerilor secunzi AMPc/GMPc. C. 16 ANTIASTMATICE 16. în favoarea GMP. Limfocite. Mucoasa gastrică. D. Deficit de eliberare a adrenalinei. E.Dezechilibrele semnalate în astmul bronşic sunt: A.Medicamentele utilizate în farmacoterapia astmului bronşic sunt: A. Deficit de receptori beta-2 adrenergici. Nici un răspuns nu este corect. ca răspuns la hipoxie.C. Tema nr. B. E.1. Predominenţa controlului parasimpaticului. 16. D. . Endoteliu vascular.2. Bronhoconstrictoare.

Curarizante. C. Inhibitoare ale degranulării mastocitare.Care dintre următoarele bronhodilatatoare sunt parasimpatolitice? A.B. D. Oxitropiu. Efedrina. D.4. Antiinflamatoare. B. Bronhodilatatoare.3. B. Teofilina. Montelukast. E. Ipratropiu. Ipratropiu. 67 C. 16. 16. Adrenalina. . C.Care dintre următoarele bronhodilatatoare sunt adrenomimetice? A. Zileuton. E. D. Orciprenalina.

Salbutamol. Nedocromil. Adrenalina. C. 16. Orciprenalina.5. E. Zileuton. E. Aminofilina. B.6. Zileuton. B. C. Izoprenalina. Montelukast.7.E. Teofilina. . 16.Cre dintre următoarele bronhodilatatoare sunt musculotrope? A.Care dintre următoarele substanţe medicamentoase sunt antileucotriene? A. D. Montelukast. 16. Teofilina.Care dintre următoarele bronhodilatatoare sunt inhibitoare ale degranulării mastocitelor? A. D.

Nedocromil. C. . E. C. D. Beclometazon.Care dintre următoarele bronhodilatatoare sunt antiinflamatoare steroidiene (corticosteroizi)? A.B. B. Acid cromoglicic.Care dintre următoarele bronhodilatatoare sunt antiinflamatoare (steroidiene. nesteroidiene)? A. E. Nedocromil. Fluticason. Zileuton. Fenspirid.9. Prednison. 16. Ketotifen. B. 68 16.8. Triamcinolon. C. D. Fenspirid. Zileuton.

Bronhodilatatoare beta-2 adrenergice inhalatoare.). Zileuton. cu durată scurtă de acţiune. D. de elecţie sunt: A. Fluticason. C. B. Beclometazon. Bronhodilatatoare anticolinergice inhalator. B.v.D. E. 16. Bronhodilatatoare musculotrope p. . 16. D. În farmacoterapia crizei de astm bronşic.10. Fluticason. Care dintre următoarele bronhodilatatoare este AINS? A. C. E.11.o. Zileuton. Nedocromil. Antiinflamatoare: corticosteroizi sistemici (i. Fenspirid.

Izoprenalina. D. Care sunt avantajele asocierii ipratropiu-fenoterol? . Formoterol. Care dintre următoarele bronhodilatatoare adrenomimetice prezintă durată de acţiune lungă (> 12 ore)? A. D. 16. Inhibitoare ale degranulării mastocitare p.E.12. E. C.14. Adrenalina. Adrenalina. B. B. E. 16. C. Terbutalina.o. Care dintre următoarele bronhodilatatoare adrenomimetice sunt de generaţia a III-a? A. Salmeterol. Izoprenalina. Orciprenalina. Salbutamol. Efedrina. 16.13.

Astm bronşic (tratament de fond). Teofilina este contraindicată în: A. E. C. 16. E. Asocierea este utilă în crizele de astm cronic sever. .A. D. Infarct de miocard. C. Epilepsie. Tahiaritmii. Efect bronhodilatator sinergic potenţat şi extins. Ascocierea nu reprezintă un avantaj terapeutic.15. Bronşita astmatiformă. 69 D. B. B. Asocierea nu poate fi administrată în rinite. Efecte secundare adrenergice şi tahifilaxia adrenergică reduse.

D. cu afinitate înaltă şi competitivi ai receptorilor CysLT? A. Zafirlukast. B. Fluticason. 16. Care dintre următoarele bronhodilatatoare sunt inhibitori selectivi ai 5-lipoxigenazei? A. Montelukast. Care dintre următoarele bronhodilatatoare sunt antagonişti selectivi. Pranlukast.17. 16. Care dintre următoarele situaţii reprezintă indicaţii ale antileucotrienelor? . Montelukast. Beclometazon. Zileuton. C.18. Zileuton. C.16. Fenspirid. B. Zafirlukast. D. E.16. E.

Este un antagonist al calciului.19. E. Stare de rău astmatic. inhalator). Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte pentru ketotifen? A.v.A. Tratament de fond în astmul cronic (administare p. B. Poate fi indicat în sarcină. E. Nu potenţează efectul deprimantelor SNC. Difuzează prin placentă. D. C.). B. C. .. Tratament de fond în astmul bronşic (administrare i. 16. D. Bronhospasm indus de antigen şi de efort. Astm sensibil la acid acetilsalicilic.o. Indicat în tratamentul de fond al astmului alergic.

Parasimpatolitic. Simpatomimetic. Acţiune imunodepresivă. Acţiune antiexudativă. D. Utilizat de primă alegere la copiii astmatici. 16. E.22. Care dintre următoarele fenomene apar la trecerea de la glucocorticosteroizii sistemici . Care dintre următoarele acţiuni corespund glucocorticosteroizilor? A. Acţiune antiinflamatoare. E.21.16. Inhibitor selectiv al 5lipoxigenazei. D. C. Hiposecreţie bronşică. C. Glucocorticoid. 16. Stimulează sinteza histaminei. Care dintre următoarele afirmaţii este corectă pentru nedocromil? A. B.20. B.

16. Beclometazona dipropionat. . Prednisolon. Care dintre următoarele acţiuni pot fi atribuite teofilinei? A. Hidrocortizon hemisuccinat. B.la cei inhalatori? 70 A. Triamcinolon acetat. Prednison. C. Ulcere hemoragice. Retenţie hidrosalină. B. E. Antiinflamatoare. B. Bronhodilatatoare. Fragilitate capilară. E.24. Antisecretoare gastrică. Diabet. C. 16. C. D. Care dintre următorii glucocorticoizi se pot administra pe cale orală în astmul bronşic? A. D. Moarte prin insuficienţă suprarenală acută.23.

Expectorantele.D. E. Substanţe cu acţiune periferică utilizate în farmacoterapia tusei sunt: A. D. E. C.25. Pilocarpina. Imunomodulatoare. Oxeladina. Antiseptice şi decongestionante nazale. Propranolol. Barbiturice. . 17 ANTITUSIVE. Glaucina. Morfina. E. B. EXPECTORANTE 17. D.1. C. 16. Antiaritmică. B. Care dintre următoarele medicamente sunt contraindicate la astmatici? A. Adrenalina. Codeina. Tema nr.

Acetilcisteina. E.17. E. 71 D. Dextrometorfan.4. Oxeladina. Dextrometorfan. C. 17. Noscapina. Codeina. C. Carbocisteina. C. Muşchii netezi de la nivelul bronhiilor. Codeina. B. B. . Oxeladina.Inhibitoarele centrului tusei sunt: A. Punte. Clofedanol. Mezencefal.2. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase cu acţiune antitusivă sunt opioide? A. D. B. 17.3.Centrul tusei este localizat în: A.

D. Bulb; E. Muşchii intercostali. 17.5.Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pentru codeină? A. Efectul antitusiv apare la doze mai mari decât efectul analgezic; B. Prin metabolizare rezultă morfina (metabolit activ); C. Difuzează prin placentă şi în laptele matern; D. Efectul analgezic este mai slab decât al morfinei; E. Stimulează secreţiile bronşice. 17.6.Care dintre următoarele afirmaţii este falsă pentru codeină? A. Creşte presiunea intrabiliară; B. Efectul inhibitor al centrului respirator bulbar este mai slab decât la morfină; C. Nu deprimă centrul respirator;

D. Produce convulsii la copii; E. Efectul antitusiv este mai slab decât al morfinei. 17.7.Următoarele afirmaţii sunt false pentru codeină, cu o excepţie: A. Scade presiunea intrabiliară; B. Efect anticonvulsivant la copii; C. Nu difuzează prin placentă; D. Prin metabolizare rezultă metaboliţi inactivi; E. Efectul antitusiv apare la doze mai mici decât efectul analgezic. 17.8.În care din următoarele situaţii este indicată morfina ca antitusiv? A. Cancer pulmonar; B. Fracturi de coaste; C. Pneumotorax; D. Infarct pulmonar; E. De elecţie în tusea uscată iritativă în răceala comună.

17.9.Care dintre următoarele antitusive centrale nu sunt opioide? A. Butamirat; B. Pentoxiverina; C. Codeina; D. Oxeladina; E. Clofedanol. 17.10. Care dintre următoarele antitusive sunt utilizate în tusea iritativă neproductivă? A. Pentoxiverina; B. Oxeladina; 72 C. Clobutinol; D. Codeina; E. Acetilcisteina. 17.11. Expectorantele produc fluidificarea sputei prin: A. Modificarea proprietăţilor fizicochimice ale secreţiei vâscoase;

B. Inhibarea secreţiei glandelor bronşice; C. Mărirea secreţiei glandelor bronşice; D. Inhibarea mecanismelor de eliminare a sputei. E. Stimularea mecanismelor de eliminare a sputei; 17.12. Secretostimulantele care acţionează prin mecanism mixt sunt: A. Benzoat de sodiu; B. Derivaţi de guaiacol; C. Săruri de amoniu; D. Tripsina; E. Bromhexina. 17.13. Bronhosecretoliticele care acţionează prin mecanism biochimic sunt: A. Acetilcisteina; B. Alfachimotripsina;

C. Tiloxapol; D. Tripsina; E. Bromhexina. 17.14. Care dintre următoarele bronhosecretolitice acţionează prin mecanism chimic? A. Bromhexina; B. Ambroxol; C. Alfachimotripsina; D. Acetilcisteina; E. Carbocisteina. 17.15. Care dintre următoarele bronhosecretolitice acţionează prin mecanism mucoreglator? A. Alfachimotripsina; B. Bromhexina; C. Iodura de sodiu; D. Ambroxol; E. Benzoatul de sodiu.

17.16. Care dintre următoarele bronhosecretolitice acţionează prin mecanism fizico-chimic (de reducere a tensiunii superficiale)? A. Bromhexina; B. Ambroxol; C. Acetilcisteina; D. Carbocisteina; E. Tiloxapol. 73 17.17. Care dintre următoarele metode terapeutice cu valoare expectorantă este nemedicamentoasă? A. Saponine din specii de Primula administrate p.o.; B. Săruri de amoniu administrate p.o.;

C. Inhalare de vapori de apă calzi sau aerosoli dintr-o soluţie de clorură de sodiu izotonă sau hipertonă; D. Ioduri administrate p.o.; E. Benzoat de sodiu administrat p.o. 17.18. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pentru sărurile de amoniu? A. Efect stimulant asupra SNC; B. Contraindicate în ulcer gastroduodenal; C. Contraindicate în bronşite acute; D. Indicate în bronşite acute; E. Contraindicate în epilepsie. 17.19. Care dintre următoarele situaţii reprezintă contraindicaţii ale iodurilor? A. Bronşită cronică;

B. Stări congestive pulmonare acute; C. Ulcer gastro-duodenal; D. Sensibilizare la iod; E. Hipertiroidie. 17.20. Care dintre următoarele afirmaţii reprezintă asocieri interzise acetilcisteinei? A. Tetraciclină; B. Ciclofosfamidă; C. Eritromicină; D. Intoxicaţie cu paracetamol; E. Antitusive (în tusea intensă). 17.21. Care dintre următoarele expectorante poate fi utilizat ca antidot în intoxicaţii cu paracetamol? A. Acetilcisteina; B. Bromhexina; C. Ambroxol; D. Clorură de amoniu;

Bromhexina. Ambroxol. Bromhexina. D. Ambroxol. Guaifenesina. E. E. C. 17. Benzoat de sodiu. . 74 B. Tiloxapol. 17. B.23. Care dintre următoarele expectorante este indicat în uropatia produsă de ciclofosfamidă? A. Acetilcisteina. Care dintre următoarele expectorante prezintă metaboliţi activi? A.22. Carbocisteina.E. D. Benzoatul de sodiu. C. Iodura de sodiu.

Tema nr. Carbocisteina. E. Bromhexina. Ambroxol. D.17. C. Ioduri. B. Clorura de amoniu.25.1. Bromhexina. Care dintre următoarele expectorante se elimină prin secreţie salivară? A. D. 18 DIURETICE 18. Ambroxol. C. Clorura de amoniu. B. Care dintre următoarele expectorante prezintă şi acţiune diuretică? A.24. Acetilcisteina. 17. Benzoat de sodiu. E.Care dintre următoarele substanţe medicamentoase cu acţiune diuretică sunt tiazide? .

B.Care dintre următoarele substanţe medicamentoase cu acţiune diuretică inhibă reabsorbţia sodiului.Care dintre următoarele substanţe medicamentoase cu acţiune diuretică sunt inhibitoare ale anhidrazei carbonice? A. Clopamid. Ciclopentiazida. Furosemid. Politiazida. D. B. la nivelul segmentului terminal cortical al ansei Henle? A. Xipamid. B.3.A. C. Acid etacrinic. Hidroclorotiazida. Acid etacrinic. 18. Metazolamida.2. D. Hidroclorotiazida. Furosemid. 18. . C. Hidroclorotiazida. E. E.

Acid etacrinic. Canrenona. C.C. C. 18. . D. Furosemid. Xipamid.Care dintre următoarele substanţe medicamentoase sunt antagonişti competitivi ai aldosteronului? A. D. Spironolactona.5. D. Triamteren. B. Amilorid. E.4. 75 B. Acetazolamida. 18. Canrenona. E. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase sunt antagonişti de efect ai aldosteronului? A. Amilorid. Triamteren. Furosemid.

Amilorid. B. C. Manitol. D.Care dintre următoarele substanţe medicamentoase cu acţiune diuretică reţin potasiu? A.Care dintre următoarele substanţe cu acţiune diuretică sunt diuretice osmotice? A. Hidroclorotiazida. C.6.8. Indapamid. Spironolactona. Triamteren. D. Hidroclorotiazida. Triamteren. Canrenona.E. . 18.7. E. Furosemid. Furosemid. B. 18. 18. Spironolactona.Care dintre următoarele substanţe medicamentoase cu acţiune diuretică elimină potasiu? A. E.

D. Spironolactona. C. B. D. Spironolactona. D. Furosemid. E. C. C. Triamteren.Care dintre următoarele substanţe medicamentoase cu acţiune diuretică prezintă eficacitate mare? A. Canrenona.9. E. . Care dintre următoarele substanţe medicamentoase cu acţiune diuretică prezintă eficacitate slabă? A.10. 18.B. Acetazolamida. Acetazolamida. Canrenona. Triamteren. 18. B. Spironolactona. Acid etacrinic. Amilorid. Indacrinona.

D. B. B.11.12. 18. C. C. Indapamid. Spironolactona. Clortalidona. E. . Care dintre următoarele substanţe medicamentoase cu acţiune diuretică prezintă acţiune de scurtă durată? A. Acid etacrinic. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase cu acţiune diuretică prezintă acţiune de lungă durată? A. Politiazida. Furosemid. Ciclotiazida.76 E. E. Acid etacrinic. Indapamid. D. Politiazida. Acid etacrinic. 18.

v? A. D. Xipamid. Hidroclorotiazida. Hiperpotasemie.15. Hiperazotemie.o. Acidoză hipercloremică. E. .. În edemul pulmonar acut de elecţie este: A. în doze mari. 18.. C. Care dintre următoarele situaţii reprezintă dezechilibre electrolitice şi acido-bazice rezultate în urma tratamentului cu diuretice? A. Furosemid i. C. Furosemid p. E.13. B. B.18. Edem cerebral. Hipopotasemie. Spironolactona. Hipomagneziemie. În care dintre următoarele situaţii se administrează manitol i. 18.v.14. D.

Ciroza hepatică. cu creşterea concentraţiei de AMPc. Insuficienţă renală acută. Inhibarea fosfodiesterazei. Sarcină. Litiază urinară oxalică. B. 18. C. B. Hipertensiune arterială. Efectul antidiuretic al hidroclorotiazidei constă în: 77 A. Edem pulmonar acut.16. E.B. mediator de care depinde permeabilitatea pentru apă a tubilor distali şi colectori.17. E. 18. D. Care dintre următoarele situaţii reprezintă indicaţii ale hidroclorotiazidei? A. Glaucom acut congestiv. Inhibarea fosfolipazei A2. C. Alcaloză. D. Diabet insipid nefrogen. .

În insuficienţa renală cu anurie. mediator de care depinde permeabilitatea pentru apă a tubilor distali şi colectori.C.18. D. E. Sarcină. Stimularea fosfolipazei C. . D. Intoxicaţia cu barbiturice. Inhibarea enzimei de conversie a angiotensinei. Ca diuretic. Stimularea fosfodiesterazei cu scăderea concentraţiei de AMPc. E. Acetazolamida este utilizată: A. În epilepsie. Edem cerebral. B. 18. E. C. Alăptare. 18. În glaucom. C. D.19. B. Ca hiposecretor gastric. Edem pulmonar acut. Furosemidul este indicat în: A.

C. D. Este diuretic. E. Este antidiuretic. Edeme cu hiperaldosteronism. Alăptare. 18.21. B. Edeme refractare. Amilorid. . E. 18. Canrenona. Spironolactona este contraindicată în: A. Triamteren. B. Acid canrenonic. C. Care dintre afirmaţiile următoare este falsă pentru hidroclorotiazidă? A. D. Hidroclorotiazida. în asociere cu furosemid. Care dintre următoarele substanţe sunt metaboliţi activi ai spironolactonei? A. Insuficienţă hepatică gravă.22. B.18.20. Hiperpotasemie.

24. Inhibarea reabsorbţiei de sodiu.23. Durată scurtă de acţiune. la nivelul segmentului terminal al ansei Henle. Inhibă anhidraza carbonică. . 18. 78 E. Scade glicemia. B. Prezintă acţiune hiperglicemiantă. 18. C. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată pentru Indapamid? A. D. E.C. Durata lungă de acţiune. Creşte toxicitatea sărurilor de litiu. Diureticele pot acţiona prin următoarele mecanisme: A. Diuretic de ansă. D. Este antihipertensiv.

18. la nivelul segmentului ascendent al ansei Henle. Antagonist de efect al aldosteronului. Inhibarea anhidrazei carbonice. C. Diuretic de ansă. E. C. E. Inhibarea reabsorbţiei de sodiu. Ototoxicitate cu surditate reversibilă sau definitivă. Stimularea reabsorbţiei de sodiu la nivelul segmentului ascendent al ansei Henle. D. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pentru acidul etacrinic? A. B. Stimularea anhidrazei carbonice. Diuretic din grupa tiazidelor.B. De primă alegere în edemul pulmonar acut. D.25. GRILE EXAMEN LICENŢĂ 2011 .

Următorii alcaloizi din Secale cornutum au acţiune antimigrenoasă: A. intră în compoziţia preparatului Buscopan 3. Metil-ergometrina: A. este lipsită de acţiune ocitocică C.Disciplina de Farmacognozie 1. are proprietăţi ocitocice mai intense şi de mai lungă durată decât ergometrina D. dihidroergotamina E. ergometrina C. dihidroergometrina B. Esenţiale pentru acţiunea analgezică a morfinei sunt: . este un derivat de acid lisergic B. este un derivat de acid izolisergic E. ergotamina D. dihidroergotoxina 2.

atomul de azot cuaternar E. Atropina: A. este derivat de pseudotropanol 5. gruparea cetonică D. scade peristaltismul intestinal C. determină bradicardie B. este D. determină retenţie hidrosalină . provoacă tahicardie D. nucleul ciclohexanic 4.A. Rezerpina: A. este esterul 3-alfa-hidroxitropanolului D. are acţiune midriatică E. atomul de azot heterociclic B. L-hiosciamina C. gruparea de amină terţiară legată de ciclul aromatic printr-o catenă constituită din doi atomi de carbon aflaţi într-un aranjament spaţial determinat C. este derivat de acid L-tropic B.

E. Papaverina este utilizată în terapeutică: A. în tratamentul afecţiunilor gastrointestinale şi ale traiectului urinar D. ca expectorant . ca spasmolitic B. ca antispastic E. puntea epoxi existentă la C6 – C7 D. integritatea legăturii ester dintre tropanol şi acidul tropic B. Acţiunea spasmolitică a atropinei este imprimată de: A. structura de tip tropanol E. ca analgezic C. structura de tip pseudotropanol 7. prezenţa grupării metil la C4 al tropanolului C. scade presiunea arterială 6.

morfina E. chinidina D.8. Următorii alcaloizi se utilizează în terapeutică pentru acţiunea antispastică/spasmolitică: A. Secale cornutum B. ajmalicina E. ergotamina C. Chelidonii herba . atropina B. codeina 10. serpentina B. papaverina D. Următorii alcaloizi se utilizează în terapeutică pentru acţiunea lor antiaritmică: A. ajmalina 9. În tratamentul afecţiunilor hepatobiliare se prescriu preparate din: A. narcotina C.

Rauwolfiae radix 11. codeina D. Următorii alcaloizi au acţiune antimicrobiană: A. ergometrina D. serpentina C. emetina B.C. Care dintre alcaloizii menţionaţi au acţiune antihipertensivă: A. Ipecacuanhae radix E. sanguinarina C. cheleritrina 12. morfina B. dihidroergotoxina E. oftalmologie . Atropina este indicată în: A. rezerpina E. tratamentul glaucomului B. ergocriptina 13. Belladonnae folium D.

de tip aminoalcool C. tratamentul spasmelor tubului digestiv D.C. de tip peptidic E. emetină E. chelidonină C.Chelidonii herba conţine: A. berberină D. adenom de prostată E. intoxicaţii cu insecticide organofosforice 14. Alcaloizii din Secale cornutum sunt: A. derivaţi terpenici B. sanguinarină 15. derivaţi de iohimban 16. derivaţi de ornitină D. se foloseşte în terapeutică drept antitusiv . hiosciamină B. Morfina: A.

expectorant . coloraţi D. dubla legătură între C9 – C10 C. determină. antitusiv B. din punct de vedere chimic. catena polipeptidică B. aparţine. funcţia aminoalcool D. Codeina acţionează ca: A. face parte dintre alcaloizii cuaternari. structura de tip acid izolisergic E. atomul de azot cuaternar 18. are acţiune analgezică E. Acţiunea ocitocică a alcaloizilor lisergici din Secale cornutum este legată de: A. la administrare repetată. vasodilatator cerebral E.B. slab analgezic D. flavonoidelor C. bronhodilatator C. farmacodependenţă 17.

Emetina este: A. Rauwolfiae radix conţine: A. rezerpină C. expectorantă D. solanină D. Latexul conţinut în Chelidonii herba are proprietăţi: . spasmolitică C. iohimbină 22. tranchilizantă B. ajmalicină E. antiaritmică 21. narcotic 20. amoebicidă E. hipnotic D.19. analgezic B. ergometrină B. Alcaloizii morfinanici acţionează: A. spasmolitic C. citotoxic E.

paralizia centrilor medulari B. inhibarea sintezei proteice C. antivirale D. Acţiunea citotoxică a emetinei se explică prin: A. citotoxice B. proteolitice 23. este analgezică B. provoacă farmacodependenţă E.A. stimularea sintezei proteice E. are nucleu indolic 25. se obţine din capsulele imature de Papaver somniferum . cicatrizante E. Opium: A. stimularea diviziunii celulare D. este coronarodilatatoare C. inhibarea centrilor bulbari 24. este spasmolitică D. emoliente C. Papaverina: A.

Participă la transferul unei unităţi aldehidice activate E. Este o coenzimă sintetizată pornind de la vitamina B1 C. dezagreabil E. se administrează parenteral C. Tiaminpirofosfatul: A. are gust amar. Sunt coenzime flavinice . Participă la transferul unei unităţi metilice D. se obţine din scleroţii ciupercii Claviceps purpurea D. Este o coenzimă sintetizată pornind de la vitamina B2 B. conţine scopolamină GRILE EXAMEN LICENŢĂ 2011 Disciplina de Biochimie Generală şi Aplicată 1. FMN şi FAD: A. Participă la transferul unei unităţi cetonice activate 2.B.

Este reprezentată de piridoxal-5fosfat . Nu determină formarea de coenzime D. Vitamina B6: A. Participă la reacţii de metilare C. Conţine în structură un nucleu pirimidinic E. Participă la reacţii de oxidoreducere D. Prin oxidare trec în FMNH2 şi FADH2 E. Prin reducere trec în FMNH2 şi FADH2 3. Intră în structura NAD şi NADP 4.B. Este reprezentată de acidul nicotinic B. Vitamina PP: A. Este reprezentată de nicotinamidă C.

Participă la reacţii de reducere D. Este întâlnită la metabolizarea proteinelor E. Participă la reacţii de transaminare E. piridoxamină C. Acidul pantotenic: . Participă la reacţii de decarboxilare 5.B. Este reprezentată de piridoxină. Are loc prin mecanism de tip ping-pong D. Are loc prin mecanism secvenţial aleatoriu B. piridoxal. Are loc prin mecanism secvenţial ordonat C. Reacţia de transaminare sub acţiunea enzimelor piridoxalfosfat dependente: A. Este întâlnită la metabolizarea aminoglucozidelor 6.

Metoxicobalamina B. Metilcobalamina C. Este hidrolizat la nivelul organelor 7. Piruvat carboxilazei B. Este fosforilat la nivelul organelor E. Biotina în calitate de coenzimă intră în structura: A. Ciancobalamina D. Acetil-coenzimei A carboxilazei E. Vitamerele vitaminei B12 sunt: A. Participă în mod direct la sinteza acizilor graşi B. Acetil-coenzimei A decarboxilazei D.A. Hidroxicobalamina . Piruvat decarboxilazei C. Participă la sinteza coenzimei A C. Conţine în structură coenzima A D. Piruvat dehidrogenazei 8.

Acid difolic E.E. Acid folic B. Transformarea homocisteinei în metionină necesită coenzime provenind din: A. Acid tetrafolic 11. Vitamina B6 C. Vitamina B9 E. Acidul tetrahidrofolic participă la transferul următoarelor grupe cu un atom de carbon: A. Metil . Vitamina B12 10. Vitamina B7 D. Hidrocobalamina 9. Acid dihidrofolic C. Acid tetrahidrofolic D. Acidul folic participă la transferul grupelor de un atom de carbon sub formă de: A. Vitamina B5 B.

Fe3+ → Fe2+ E. Formimino 12. Biotina E. Fe2+ → Fe3+ D. Adrenalina B. Acid folic → Acid tetrahidroflic B. Acidul ascorbic participă la următoarele transformări: A. Acid tetrahidrofolic → Acid folic C. Formamido E. Acizi biliari D. Metilen C. Piridoxina 14. Metoxi D. Acidul ascorbic participă la sinteza sau degradarea următoarelor substanţe: A. Prolină → Hidroxiprolină 13.B. Tiamina C. Vitamina A este implicată în procesul vederii sub formă de: .

Are loc la nivelul tubilor renali D. 11-cis-retinal C. A 16. Sinteza 1. D3 E. Este influenţată de nivelul calciului plasmatic . Beta-caroten 15. Are loc la nivelul placentei C. D2 D. E C.A. F B. Acid retinoic B. All-trans-retinal D. Are loc la nivelul ficatului B. Ergosterolul şi 7dehidrocolesterolul sunt precursori ai vitaminei: A.25dihidroxicalciferolului din 25hidroxicalciferol: A. Alfa-caroten E.

Este sinergică cu a vitaminei F E. Este sinergică cu a betacarotenului 18. Lipsa factorului extrinsec C. Acţiunea antioxidantă a vitaminei E: A. Este influenţată de nivelul fosforului plasmatic 17. Deficitul de vitamină K este determinat de: A. Vitamina K este implicată în activarea factorilor coagulării: . Malabsorbţia proteinelor E. Este evidentă la concentraţii mari ale oxigenului B. Afecţiuni pancreatice 19. Malabsorbţia lipidelor D. Este evidentă la concentraţii mici ale oxigenului C.E. Lipsa factorului intrinsec B. Este sinergică cu a seleniului D.

A. Deoxiadenozil-cobalaminei E. Acidul L. Formele active ale vitaminei C sunt: A. Acidul D-dehidroascorbic E. VI D. Ciancobalaminei . Metil-cobalaminei B.D-ascorbic 21. Acidul D-ascorbic C. Dimetil-cobalaminei C. Adenozil-cobalaminei D. X 20. II B. Transformarea L-metilmalonilCoA  Succinil-CoA necesită prezenţa: A. III C. Acidul L-dehidroascorbic D. VII E. Acidul L-ascorbic B.

Acidul lipoic D. Tiaminei B. Biotinei C. FMN sau FAD sunt coenzime pentru următoarele enzime: A. Tiaminpirofosfat B. Hemsintaza B. NAD+ E. Aldehid dehidrogenaza . Tetrahidrofolat C. În reacţia de decarboxilare a acidului piruvic la acetil-CoA sunt implicate următoarele coenzime: A.22. Riboflavinei 23. Piridoxinei D. NADP+ 24. Carboxilarea acidului piruvic cu formarea de acid oxalacetic are loc cu participarea: A. Niacinei E.

C. Este o coenzimă sintetizată pornind de la vitamina B2 B. Demetilare GRILE EXAMEN LICENŢĂ 2011 Disciplina de Biochimie Generală şi Aplicată 1. Transaminaza 25. Piruvat decarboxilaza D. Tiaminpirofosfatul: A. Trans-metilare D. Trans-sulfurare E. Transaminare C. Aminoacid oxidaza E. Decarboxilare B. Este o coenzimă sintetizată pornind de la vitamina B1 . În metabolismul aminoacizilor piridoxalfosfatul este coenzimă în următoarele reacţii: A.

Este reprezentată de acidul nicotinic B. Participă la transferul unei unităţi metilice D. Participă la transferul unei unităţi aldehidice activate E. Vitamina PP: A. FMN şi FAD: A. Participă la reacţii de metilare C. Participă la reacţii de oxidoreducere D. Prin oxidare trec în FMNH2 şi FADH2 E. Sunt coenzime flavinice B. Participă la transferul unei unităţi cetonice activate 2. Este reprezentată de nicotinamidă . Prin reducere trec în FMNH2 şi FADH2 3.C.

Vitamina B6: A. Este reprezentată de piridoxină. Nu determină formarea de coenzime D. piridoxal. Participă la reacţii de decarboxilare 5. Este reprezentată de piridoxal-5fosfat B.C. Conţine în structură un nucleu pirimidinic E. piridoxamină C. Are loc prin mecanism secvenţial aleatoriu . Intră în structura NAD şi NADP 4. Participă la reacţii de transaminare E. Participă la reacţii de reducere D. Reacţia de transaminare sub acţiunea enzimelor piridoxalfosfat dependente: A.

Este fosforilat la nivelul organelor E.B. Are loc prin mecanism de tip ping-pong D. Este hidrolizat la nivelul organelor 7. Este întâlnită la metabolizarea proteinelor E. Participă la sinteza coenzimei A C. Acidul pantotenic: A. Piruvat carboxilazei B. Are loc prin mecanism secvenţial ordonat C. Este întâlnită la metabolizarea aminoglucozidelor 6. Biotina în calitate de coenzimă intră în structura: A. Piruvat decarboxilazei . Conţine în structură coenzima A D. Participă în mod direct la sinteza acizilor graşi B.

Vitamina B12 10. Vitamina B5 B. Hidrocobalamina 9. Hidroxicobalamina E. Acidul folic participă la transferul grupelor de un atom de carbon sub formă de: . Vitamina B9 E. Acetil-coenzimei A decarboxilazei D. Metoxicobalamina B. Acetil-coenzimei A carboxilazei E. Vitamina B7 D. Ciancobalamina D. Transformarea homocisteinei în metionină necesită coenzime provenind din: A.C. Vitamina B6 C. Piruvat dehidrogenazei 8. Vitamerele vitaminei B12 sunt: A. Metilcobalamina C.

Metoxi D. Acidul tetrahidrofolic participă la transferul următoarelor grupe cu un atom de carbon: A. Acid tetrahidrofolic D. Acid tetrafolic 11. Fe2+ → Fe3+ D. Acidul ascorbic participă la următoarele transformări: A. Prolină → Hidroxiprolină . Formamido E. Formimino 12. Acid dihidrofolic C. Fe3+ → Fe2+ E.A. Metil B. Acid difolic E. Metilen C. Acid tetrahidrofolic → Acid folic C. Acid folic B. Acid folic → Acid tetrahidroflic B.

Alfa-caroten E. Beta-caroten 15. Ergosterolul şi 7dehidrocolesterolul sunt precursori ai vitaminei: A.13. Piridoxina 14. E C. Acid retinoic B. Tiamina C. F B. Vitamina A este implicată în procesul vederii sub formă de: A. 11-cis-retinal C. Biotina E. D2 . Adrenalina B. Acidul ascorbic participă la sinteza sau degradarea următoarelor substanţe: A. Acizi biliari D. All-trans-retinal D.

Este evidentă la concentraţii mici ale oxigenului C. Are loc la nivelul ficatului B.25dihidroxicalciferolului din 25hidroxicalciferol: A. Este sinergică cu a vitaminei F . Este sinergică cu a seleniului D. Este influenţată de nivelul calciului plasmatic E. A 16. Are loc la nivelul placentei C.D. Sinteza 1. D3 E. Are loc la nivelul tubilor renali D. Este influenţată de nivelul fosforului plasmatic 17. Acţiunea antioxidantă a vitaminei E: A. Este evidentă la concentraţii mari ale oxigenului B.

Afecţiuni pancreatice 19. Acidul L-dehidroascorbic . II B. Formele active ale vitaminei C sunt: A. Este sinergică cu a betacarotenului 18. Acidul D-ascorbic C. Malabsorbţia proteinelor E. Lipsa factorului extrinsec C. Malabsorbţia lipidelor D. Acidul L-ascorbic B. VII E. Vitamina K este implicată în activarea factorilor coagulării: A. Deficitul de vitamină K este determinat de: A.E. X 20. III C. Lipsa factorului intrinsec B. VI D.

Acidul D-dehidroascorbic E. Biotinei C. Riboflavinei 23.D-ascorbic 21. Adenozil-cobalaminei D. Deoxiadenozil-cobalaminei E. Niacinei E.D. Acidul L. Ciancobalaminei 22. Piridoxinei D. În reacţia de decarboxilare a acidului piruvic la acetil-CoA sunt implicate următoarele . Metil-cobalaminei B. Transformarea L-metilmalonilCoA  Succinil-CoA necesită prezenţa: A. Carboxilarea acidului piruvic cu formarea de acid oxalacetic are loc cu participarea: A. Tiaminei B. Dimetil-cobalaminei C.

Tetrahidrofolat C. Transaminaza 25. Acidul lipoic D. Aldehid dehidrogenaza C. Transaminare C. În metabolismul aminoacizilor piridoxalfosfatul este coenzimă în următoarele reacţii: A. Hemsintaza B. Trans-metilare D. Decarboxilare B. Demetilare . FMN sau FAD sunt coenzime pentru următoarele enzime: A. Aminoacid oxidaza E. NADP+ 24. Tiaminpirofosfat B. NAD+ E. Piruvat decarboxilaza D.coenzime: A. Trans-sulfurare E.

E. Precizaţi caracteristicile toxicomaniei: A. tendinţa de a mări progresiv dozele D. toxicomania are efecte nocive aspra societăţii D. efectele nocive asupra individului. toxicomania este o intoxicaţie acută profesională C. toxicomania este o intoxicaţie cronică . Care dintre următoarele enunţuri sunt corecte: A. dependenţă psihică şi/sau fizică faţă de efectele drogului B.GRILE EXAMEN LICENŢĂ 2011 Disciplina de Toxicologie Tema „Toxicomanii şi doping” 1. dorinţa de neînvins sau necesitatea de a continua consumarea drogului C. lipsa sindromului de abstinenţă la suprimarea drogului 2. toxicomania este determinată de consumarea repetată a unui drog B. societăţii. familiei.

polinevrită C.E. E. prezintă efecte nedorite asupra integrităţii fizice şi psihice a concurentului. ciroză B. reprezintă întrebuinţarea în special a substanţelor psihoanaleptice B. nu aduce prejudicii eticii sportive D. Manifestările neuropsihice din alcoolism sunt: A. insomnie D. Manifestările organosomatice din alcoolism sunt: . delirum tremens E. tulburări de comportament 5. înlătură în mod artificial senzaţia de oboseală 4. Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte despre doping: A. măreşte performanţele fizice sau intelectuale C. politoxicomania reprezintă consumarea mai multor droguri 3.

delirum tremens D. Tulburările neurologice în farmacodependenţa barbiturică sunt: A. Precizaţi tulburările psihice din farmacodependenţă barbiturică: A.A. Farmacodependenţa barbiturică se caracterizează prin: A. ameţeli . tulburări de vedere E. ulcere B. halucinaţii vizuale D. tulburări endocrine 6. confuzii mintale C. hiperaciditate gastrică 7. creşterea toleranţei B. nevrită optică retrobulbară C. hepatită subacută E. tentative de sinucidere B. dependenţa psihică C. dependenţa fizică D. scăderea capacităţii intelectuale 8. poliurie E.

somnolenţă E. antrenează cu uşurinţă politoxicomanii C. se instalează dependenţă psihică puternică D. Tulburările cardiovasculare din amfetaminomanie sunt: A. tremurături C. este o toxicomanie majoră B. dificultate de vorbire 9. este o toxicomanie minoră E. hipotensiune E. D. scăderea apetitului D. convulsii 10. Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte în cazul amfetaminomaniei: A. hipertensiune B. se instalează dependenţa fizică 11.B. Sindromul de abstinenţă la derivaţii barbiturici se manifestă prin: A. insomnii C. anxietate. hipotensiune .

tahicardie cu aritmie D. constipaţie C. vizuale. somnolenţă D. colaps cardiovascular 12. hipertensiune 13.convulsii E. Canabismul se caracterizează prin: A. hipertensiune E. * Sindromul de abstinenţă în cazul amfetaminomaniei se manifestă prin: A. midriază D. alterarea profundă a psihicului . Tulburările neuropsihice din amfetaminomanie sunt: A. vertije E.B. halucinaţii tactile. dependenţă psihică puternică B. crize epileptiforme B. apatie B. auditive C. hipertensiune 14. bradicardie C.

extremităţi reci E.Toxicomanul dependent de drogurile obţinute din cânepa indiană prezintă următoarele simptome: A. convulsii 16. insomnii C. dependenţă fizică E.Toxicomanul dependent de morfină prezintă ca simptome caracteristice: A.C. creşterea apetitului E. faţă palidă D. Morfinomanul prezintă următoarele tulburări psiho-somatice: A. midriază B. piele uscată cu erupţii 17. pierdere ponderală până la caşexie B. faţă palidă . secreţii crescute C. toleranţă minimă D. tendinţa de a trece la alte toxicomanii 15. halucinaţii D.

sindrom de abstinenţă la continuarea administrării E. agresivitate 18. Decesul prin supradozare cu heroină se produce prin: A. mioză C. Sindromul de abstinenţă la morfinomani se manifestă prin: A.B. hipotensiune D. mioză C. dureri musculare şi articulare E. somnolenţă D. anorexie 19. prin fumat D. cutanat 20. În heroinomanie administrarea drogului se face: A. parenteral E. hipertermie B. pe cale rectală B. deprimarea centrilor respiratori . prin prizare nazală C.

alterarea profundă a psihicului E. nu prezintă implicaţii sociale 22. agresivitate 23. Toxicomania indusă de dietilamina acidului lisergic (LSD25) se caracterizează prin: A. bună dispoziţie B. Faza euforică din cocainomanie se manifestă prin: A. mioză . hipertensiune D. efecte halucinogene C. * Cocainomanul nu prezintă: A.privire vioaie. luciditate intelectuală C.B. dureri musculare E. convulsii C. dependenţă psihică puternică B.midriază D. edem pulmonar 21. dispnee E. dependenţă fizică D.

25.B. bronşită cronică E. delir E. aritmii C. cefalee D. cancer 1 SUBIECTE EXAMEN PRACTICĂ AN V (2010/2011) . pierderea ponderală E. perforarea septului nazal D. crize de furie 24. hipertensiune C. acufene. inapetenţă B. emfizem pulmonar B. C. * Tulburările neuropsihice din tabagism sunt: A. Efectele nocive din tabagism constau în: A. halucinaţii olfactive. insomnii D.

10 g Parahidroxibenzoat de metil 0.mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice.03 g Apa distilata q. preparare. preparare.reacţii adverse. ASMOFUG soluţie Cafeina anhidră 0.formulare.caracteristici şi controlul calităţii. . Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: . . .93 g . Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: . . BROMHEXIN soluţie Clorhidrat de bromhexin 0. .formulare.mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice.reacţii adverse. ad 100 g 2. condiţionare.1.caracteristici şi controlul calităţii. condiţionare.07 g Parahidroxibenzoat de propil 0. s.20 g Acid tartric 0. .

sirop D. s.reacţii adverse. . condiţionare. intern 4. Rp. .mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: .80 g Apa de mentă q. condiţionare. ad 100 g M. .formulare./ Guaiacol sulfonat de potasiu 6 g Tinctura de portocale 10 g Apa distilata 10 g 2 Sirop simplu q. Iodura de potasiu 1.f.s. preparare. s. .formulare. ad 100 g 3. . Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: . preparare.50 g.caracteristici şi controlul calităţii.Teofilină 0.caracteristici şi controlul calităţii.

SOLUŢIE ALCOOLICĂ DE CAMFOR Camfor 10 g Alcool 70 g Apa distilata q.caracteristici şi controlul calităţii.formulare. . condiţionare.mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: .formulare.reacţii adverse.mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice.. condiţionare. ad 100 g 6. . .30 g Tinctura de omag 0. preparare. preparare. .reacţii adverse. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: . s. s.30 g Benzoat de sodiu 2. ad 100 g 5. .96 g Sirop simplu q. SIROGAL sirop Guaiacol sulfonat de potasiu 2.

. SOLUŢIE ALCOOLICĂ DE IOD IODURAT Iod 2 g Iodura de potasiu 3 g Alcool 50° q. .reacţii adverse. .formulare. s. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: . condiţionare. . preparare. Rp./ Acid benzoic Acid salicilic Iod aa 1.0 g .mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice.caracteristici şi controlul calităţii.mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice.5 g Benzoat de sodiu 3.caracteristici şi controlul calităţii..reacţii adverse. . ad 100 g 3 7.

condiţionare. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: . s.formulare. solutie D. s.00 g Aldehida cinamică 0. .caracteristici şi controlul calităţii. extern 8. CLOROCALCIN Clorura de calciu 18.18 g Alcool 1.00 g Glicerol 9. . .caracteristici şi controlul calităţii.reacţii adverse.formulare.mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: . ad 100 g M. ad 100 g 9. . condiţionare.s. preparare. . .014 g Apa distilata q.mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice.Alcool 70° q. preparare.f.

s. SOLUŢIE DE DIGOXINĂ Digoxin 0.formulare. . s..05 g Propilenglicol 10.reacţii adverse. ad 100 g M. solutie .reacţii adverse.00 g Alcool etilic 51. . Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: . preparare.caracteristici şi controlul calităţii. condiţionare.60 g Apa distilata q. Rp. ad 100 g 4 10. .mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice.f./ Borax 11 g Benzocaina 1 g Propilenglicol 36 g Glicerol 25 g Ulei volatil de menta X gttae Apa distilata q.

D.s. extern 11. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: - formulare, preparare, condiţionare; - caracteristici şi controlul calităţii; - mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice; - reacţii adverse. SOLUŢIE DE EPINEFRINĂ Epinefrina 0.10 g Clorura de sodiu 0.80 g Acid clorhidric 1N 1.00 ml Pirosulfit de sodiu 0.08 g Clorbutanol 0.50 g Apa distilata q. s. ad 100 g 12. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: - formulare, preparare, condiţionare; - caracteristici şi controlul calităţii; - mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice; - reacţii adverse.

Rp./ Camfor 1.00 g Alcool 10.00 g Apa distilata q. s. ad 100 g M.f. solutie D.s. extern 5 13. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: - formulare, preparare, condiţionare; - caracteristici şi controlul calităţii; - mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice; - reacţii adverse. Borax 10.00 g Glicerol q. s. ad 100.00 g M.f. solutie D.s. extern 14. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: - formulare, preparare, condiţionare; - caracteristici şi controlul calităţii;

- mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice; - reacţii adverse. SOLUŢIE AURICULARĂ CU CLORAMFENICOL ŞI FLUOCINOLON Cloramfenicol 0.5 g Fluocinolon acetonid 0.05 g Propilenglicol 60.00 g Clorura de benzalconiu 0.02 g Apa distilata q. s. ad 100 g 15. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: - formulare, preparare, condiţionare; - caracteristici şi controlul calităţii; - mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice; - reacţii adverse. RINOFUG picături pentru nas Clorhidrat de nafazolina 0.10 g Fosfat disodic 0.72 g Fosfat monosodic 0.22 g Clorura de sodiu 0.60 g

Fenosept 1.00 g Apa distilata q. s. ad 100 g 6 16. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: - formulare, preparare, condiţionare; - caracteristici şi controlul calităţii; - mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice; - reacţii adverse. Rp./ Mentol 0.45 g Ulei volatil de eucalipt 0.20 g Timol 0.30 g Ulei de parafină q. s. ad 100 g M.f. solutie D.s. extern 17. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: - formulare, preparare, condiţionare; - caracteristici şi controlul calităţii;

- mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice; - reacţii adverse. BIXTONIM picături pentru nas Clorhidrat de efedrina 0.50 g Hidrocortizon 0.02 g Clorhidrat de nafazolina 0.10 g Tiomersal 0.001 g Alcool 2.40 g Clorura de sodiu 0.90 g Apa distilata q. s. ad 100 g 18. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: - formulare, preparare, condiţionare; - caracteristici şi controlul calităţii; - mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice; - reacţii adverse. ROMAZULAN soluţie Extract fluid de musetel 96 g Ulei de musetel 0.3 g Tween 80 3.7 g

7 19. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: - formulare, preparare, condiţionare; - caracteristici şi controlul calităţii; - mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice; - reacţii adverse. TINCTURA ANTICHOLERINA Tinctura de opiu 17 g Extract fluid de crusin 3.4 g Ulei volatil de scortisoara 1.0 g Ulei volatil de menta 5.0 g Acid clorhidric diluat 1.0 g Alcool q. s. ad 100 g 20. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: - formulare, preparare, condiţionare; - caracteristici şi controlul calităţii; - mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice; - reacţii adverse.

Rp./ Cloramfenicol 0.5 g Acid boric 1.6 g Borax 0.5 g Fenosept 0.5 g Apa distilata q. s. ad 100 g M.f. solutie D.s. extern 21. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: - formulare, preparare, condiţionare; - caracteristici şi controlul calităţii; - mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice; - reacţii adverse. SOLUŢIE INJECTABILĂ DE PAPAVERINĂ Clorhidrat de papaverina 4.00 g Edetat disodic monocalcic 0.012 g Apa distilata pentru preparate injectabile q. s. ad 100 ml 8

22. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: - formulare, preparare, condiţionare; - caracteristici şi controlul calităţii; - mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice; - reacţii adverse. SOLUŢIE INJECTABILĂ DE FITOMENADIONĂ Fitomenadiona 1.30 g Tween 80 9.10 g Propilenglicol 2.69 g Fenol 0.50 g Solutie tampon acetat pH=5.9 10 ml Apa distilata pentru preparate injectabile q. s. ad 100 ml 23. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: - formulare, preparare, condiţionare; - caracteristici şi controlul calităţii; - mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice;

- reacţii adverse SOLUŢIE INJECTABILĂ DE CLORURĂ DE SODIU COMPUSĂ Clorura de sodiu 8.60 g Clorura de potasiu 0.30 g Clorura de calciu 0.50 g Apa distilata pentru preparate injectabile q. s. ad 100 ml 24. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: - formulare, preparare, condiţionare; - caracteristici şi controlul calităţii; - mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice; - reacţii adverse SOLUŢIE PERFUZABILĂ DE FRUCTOZĂ Fructoza 54 g 100 g 400 g Apa distilata pentru preparate injectabile q. s. ad 100 ml 9

25. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: - formulare, preparare, condiţionare; - caracteristici şi controlul calităţii; - mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice; - reacţii adverse SOLUŢIE PERFUZABILĂ DE METRONIDAZOL Metronidazol 5.00 g Glucoza 54.72 g Clorura de sodiu 0.28 g Acid clorhidric 0.1 N 2.48 g Apa distilata pentru preparate injectabile q. s. ad 100 ml 26. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: - formulare, preparare, condiţionare; - caracteristici şi controlul calităţii; - mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice; - reacţii adverse

PICĂTURI PENTRU OCHI CU NITRAT DE PILOCARPINĂ Nitrat de pilocarpina 2.00 g Acid boric 1.50 g Borax 1.00 g Fenosept 1.00 g Apa distilata q. s. ad 100 g 27. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: - formulare, preparare, condiţionare; - caracteristici şi controlul calităţii; - mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice; - reacţii adverse SOLUŢIE INJECTABILĂ DE FENOBARBITAL Fenobarbital 10.00 g Propilenglicol q. s. ad 1000.00 ml 10 28. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: - formulare, preparare, condiţionare;

- caracteristici şi controlul calităţii; - mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice; - reacţii adverse SOLUŢIE INJECTABILĂ DE CLORHIDRAT DE PROCAINĂ Clorhidrat de procaina 80.00 g Apa distilata pentru prearate injectabile q. s. ad 1000.00 ml 29. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: - formulare, preparare, condiţionare; - caracteristici şi controlul calităţii; - mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice; - reacţii adverse SULFAT DE BARIU – suspensie uscată Sulfat de bariu 120 g. Polisorbat 80 0,60 g. Tragacanta 1,2 g. Srbitol 12 g. Citrat de sodiu 1,2 g.

30. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: - formulare, preparare, condiţionare; - caracteristici şi controlul calităţii; - mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice; - reacţii adverse ALMAGEL A suspensie Hidroxid de magneziu 0,35 g. Hidroxid de aluminiu gel 2,18 g. Benzocaină 0,109 g. Sorbitol Hidroxietilceluloză Metil paraben Butil paraben Propil paraben Zaharină sodică Ulei volatil de lămaie 11 Alcool etilic Apă purificată.

31.reacţii adverse CALPOL suspensie Paracetamol 0. . Maltitol soluţie Sorbitol lichid Glicerol Celuloză dispersabilă Gumă xanthan Metil paraben Propil paraben Aromă de căpşuni Apă purificată. . Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: .12 g.formulare. .caracteristici şi controlul calităţii. preparare. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: .formulare.mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice. preparare. . 32. condiţionare. . condiţionare.caracteristici şi controlul calităţii.

reacţii adverse KEFLEX suspensie uscată Cefalexin 0. 12 33. . Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: . Allura Red CE Metilceluloză 15 Dimeticonă 350 Gumă Xanthan Amidon pregelatinizat. condiţionare. .caracteristici şi controlul calităţii. Aromă artificială guarana 51880TP Zahăr laurilsulfat de sodiu. .. preparare.mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice.mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice.formulare. .reacţii adverse .125 mg/5 ml.

preparare.mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice. condiţionare. Glyceroli Aquae destillatae . .caracteristici şi controlul calităţii.formulare. .AZITROMICINĂ SANDOZ suspensie uscată Azitromicină monohidrat 100 mg/5 ml. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: .reacţii adverse Rp./ Talci Zinci oxydi aa 25 g. . Zahăr Gumă Xanthan Hidroxipropilceluloză Fosfat trisodic anhidru Dioxid de siliciu coloidal anhidru Aspartam Cremă caramel Dioxid de titan 34.

condiţionare.M..mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice.formulare.formulare.f. ./ml. . Clorură de sodiu Polisorbat 20 Clorură de benzalconiu 13 Hipromeloză Acid clorhidric/Hidroxid de sodiu Apă purificată.caracteristici şi controlul calităţii. preparare. preparare. extern 35. . Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: . Neomicină sulfat 3500 U.reacţii adverse MAXITROL picături pentru ochi Dexametazonă 1 mg/ml. condiţionare. 36. suspensie D. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: .I. .s.

. .spray nazal Budesonid Carboximetilceluloză sodică Celuloză microcristalină Polisorbat 80 Glucoză Sorbat de potasiu Edetat disodic Acid clorhidric. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: .mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice. preparare..formulare.mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice. 37.reacţii adverse RHINOCORT AQUA . . .caracteristici şi controlul calităţii. . condiţionare.spray nazal Mometazon furoat .caracteristici şi controlul calităţii.reacţii adverse NASONEX .

/ Nystatini 0.mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice.2 g. M.f.2 g. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: .reacţii adverse Rp.s. . condiţionare. Glyceroli q. suspensie D. . Natrii tetraboratis 2 g. preparare.formulare. 14 38. .caracteristici şi controlul calităţii. extern 39. Benzocaini 0.s. Acid citric Clorură de benzalconiu Polisorbat 80.carboximetilceluloză sodică Celuloză microcristalină Citrat de sodiu.ad. 20 g. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: .

formulare.. .750 g Camfor 0.250 g Mentol 0.000 g 40. .mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice.650 g Cloroform 1.formulare.caracteristici şi controlul calităţii.600 g Excipient (bază lipofilă) q. condiţionare. . .800 g Acid salicilic 1.mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice.s.reacţii adverse SALIFORM unguent Salicilat de metil 3. . preparare. ad 100.caracteristici şi controlul calităţii. condiţionare. preparare. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: . .reacţii adverse Rp/ Sulfatiazol 1 g Benzocaina 1 g Dermatol 5 g .

condiţionare. condiţionare.1 g Ceara 5.5 g Lidocaina 0. . Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: . . preparare. .f.s.0 g Hidrocortizon acetat 0. preparare.reacţii adverse HEMORZON unguent Tetraciclina 1. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: . extern 15 41.Lanolina 20 g Vaselina 20 g M.mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice.0 g Vaselina la 100.formulare. ung. .0 g Lanolina anhidra 20.0 g 42.formulare. D.caracteristici şi controlul calităţii.

.caracteristici şi controlul calităţii.25 g Ulei de peste . .5 g Prednisolon 0.mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice. .reacţii adverse UNGUENT CU TETRACICLINA 3% Tetraciclina Colesterol Lanolina anhidra Parafina Vaselina 43.caracteristici şi controlul calităţii.formulare. . Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: . . .mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice.reacţii adverse 16 NEOPREOL unguent Sulfat de neomicina 0. preparare. condiţionare.

mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice. .00 g Vaselina 5. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: .20 g Sulfat de neomicina 0. . ung.Vaselina alba Lanolina anhidra Ceara galbena 44. D.mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice.formulare.s. preparare.f. .00 g M.15 g Lanolina 5. condiţionare.caracteristici şi controlul calităţii. . extern 45. condiţionare.reacţii adverse Rp/ Rifampicina 0. .caracteristici şi controlul calităţii. . Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: . preparare.formulare.

. ovule D. condiţionare.10 g Unt de cacao q.25 g Nistatina 0. 1 ovul seara 17 46. nr.f. M. Maleat de feniramin 10 mg. intravaginal.mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice. preparare. Zahăr Maltodextrină .reacţii adverse.reacţii adverse Rp/ Metronidazol 0. . .s. Clorhidrat de fenilefrină 10 mg. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: .d. extern. X D.formulare. THERAFLU pulbere suspendabilă Paracetamol 650 mg.caracteristici şi controlul calităţii.075 g Cloramfenicol 0.t.s..

reacţii adverse.formulare.caracteristici şi controlul calităţii.caracteristici şi controlul calităţii.Acid citric anhidru Dioxid de siliciu coloidal Aromă de lămaie Colorant FD&C 47. . . Sorbitol Aspartam Aromă de lămaie Dioxid de siliciu coloidal 48. .β ciclodextrină 20 mg. FLAMEXIN pulbere suspendabilă Piroxicam. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: . . condiţionare.mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice. condiţionare. preparare. preparare. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: . .formulare.

Clorhidrat de fenilefrină 10 mg. Acid ascorbic 40 mg. ..reacţii adverse.caracteristici şi controlul calităţii. COLDREX MAXGRIP pulbere suspendabilă Paracetamol 1 g. Citrat de sodiu Amidon de porumb Aromă FD&C Ciclamat de sodiu Zaharină Dioxid de siliciu coloidal Colorant FD&C 49. condiţionare. Zahăr 18 Acid citric anh. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: .mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice. . preparare.formulare. .

. . Zahăr Acid citric anh. condiţionare. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: . . Gumă arabică Glucoză Zaharină sodică Aromă FD&C Maltodextrină Dioxid de siliciu coloidal Butil hidroxianisol (BHA) Butil hidroxitoluen (BHT 50. Acid ascorbic 200 mg. Maleat de feniramină 25 mg. FERVEX granule Paracetamol 500 mg.formulare. .caracteristici şi controlul calităţii.mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice. preparare.reacţii adverse.

mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice.reacţii adverse. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: . . ERDOMED capsule Erdosteină 300 mg. Ulei de floarea soarelui rafinat Butil hidroxianisol (BHA) Gelatină Glicerol p-hidroxibenzoat de metil Roşu Amarant Apă purificată 19 51. . condiţionare. .I. .reacţii adverse. . VITAMINA A capsule Palmitat de retinol 500000 U. preparare.formulare..mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice.caracteristici şi controlul calităţii.

.caracteristici şi controlul calităţii. BILOBIL capsule Extract uscat din frunze de Ginkgo Biloba 40 mg.mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice.formulare. Lactoză monohidrat Amidon de porumb Talc Dioxid de siliciu coloidal Stearat de magneziu .Celuloză microcristalină Povidonă Stearat de magneziu Gelatină Dioxid de titan Oxid galben de fier Eritrozină 52. . Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: . .reacţii adverse. preparare. condiţionare.

preparare. .reacţii adverse. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: .caracteristici şi controlul calităţii. . condiţionare. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: . Cacao Zahăr Lactoză monohidrat Gumă arabică desenzimată Povidonă Stearat de magneziu Vanilină 54. oxizi de fier 53. . 20 FARINGOSEPT comprimate de supt Ambazonă 10 mg.formulare.Dioxid de titan Gelatină Indigotină.mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice.

500 g.mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice.caracteristici şi controlul calităţii. .reacţii adverse.reacţii adverse. . . . Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: . condiţionare.formulare. METRONIDAZOL comprimate Metronidazol 250 mg Amidon de porumb Lactoză monohidrat Gelatină Dioxid de siliciu coloidal Talc Stearat de magneziu 55. preparare. Acid ascorbic 0.. .formulare.mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice. condiţionare. preparare. .caracteristici şi controlul calităţii. VITAMINA C comprimate efervescente. .

caracteristici şi controlul calităţii. Aromă 0. condiţionare. Talc 2 mg Stearat de magneziu 1 mg. . preparare.10 g.010 g.reacţii adverse.65 mg. Polividonă 0. . NITROGLICERINĂ comprimate sublinguale Nitroglicerină soluţie alcoolică 10 % 0.0250 g.0505 g.formulare.mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice.2405 g. Clorură de sodiu 0. . Sorbitol 0. . Bicarbonat de sodiu 1. 21 56.14 g.Acid tartric 1.0750 g. Benzoat de sodiu 0. Zaharină sodică 0. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: .1590 g.

. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: . condiţionare.reacţii adverse. .formulare. CLOTRIMAZOL comprimate vaginale Clotrimazol 0. 57. . Bicarbonat de sodiu 0.caracteristici şi controlul calităţii. .200 g.formulare.040 g.030 g. Stearat de magneziu 0. preparare.100 g.040 g. condiţionare. Amidon de porumb 6 mg. Acid tartric 0. Amidon de porumb 0.586 g. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: . Alcool etilic q. Lactoză 100 mg.mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice.004 g.Polividonă 10 mg. preparare.s. Aerosil 0. 58. Lactoză 1.

010 g.150 g.reacţii adverse. . Aerosil 0. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: . Gluconat de calciu 0. .reacţii adverse.500 g.mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice. preparare. Stearat de magneziu 0.145 g. Talc 0. . . Amidon de porumb 0. condiţionare. 59.020 g.caracteristici şi controlul calităţii.mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice. ..010 g. 22 ACID ACETILSALICILIC TAMPONAT comprimate Acid acetilsalicilic 0. Gelatină 0.formulare.015 g.caracteristici şi controlul calităţii. SEPTOVAG pulbere vaginală .

.caietele de lucrări practice de Tehnologie farmaceutică anii III-V. .caracteristici şi controlul calităţii. Ulei volatil de pin 0. Descrieţi următorul preparat medicamentos urmărind: . 60.reacţii adverse.50 g. Citrat de magneziu 2 g.50 g. Clorură de amoniu 20.Metenamină. . BIBLIOGRAFIE: . Clorură de calciu 0.cărţile din tematica de licenţă şi: . SARE FĂRĂ SODIU pulbere Clorură de potasiu 55.Clorură de zinc 3 g.formulare. Acid citric 1 g. preparare.Memomed 2010. Amidon de porumb la 100 g. .0125 g.27 g.mecanism de acţiune şi utilizări terapeutice. Minesan. Ed. . condiţionare.

..Farmacopeea Romană. a X-a. ed. ed. Medicală Bucureşti 1993 şi Suplimentele I-IV.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful