Coordonator Iulian Ghica

Iulian Ghica (coordonator proiect Fundaţia COTE) Maria Apreutesei (asistent social Fundaţia COTE) Remus Ifrim (asistent social Fundaţia COTE) Elena Filiche (reprezentant partener DGASPC Iaşi) Emanuela Epureanu (reprezentant partener Colegiul Tehnic IC Ştefănescu Iaşi)

Ghid

Şi eu pot schimba ceva!

Iaşi 2010

Cuprins
Capitolul 1

Modelul „Şi eu pot schimba ceva!” ....................................... 3
Capitolul 2

Geneza/formarea unei echipe ................................................. 7
Capitolul 3

Motivarea tinerilor .................................................................. 14
Capitolul 4

Relaţionarea cu tinerii şi coordonarea acestora .................. 31
Capitolul 5

Profilul coordonatorului echipei ......................................... 42
Capitolul 6

Dezvoltarea abilităţilor tinerilor .......................................... 45
Capitolul 7

Dezvoltarea abilităţilor de leadership ................................ 48
Capitolul 8

Posibilitatea adaptării şi replicării modelului „Şi eu pot schimba ceva!” de către centrele de plasament .................... 52
Capitolul 9

Posibilitatea adaptării şi replicării modelului „Şi eu pot schimba ceva!” de către şcoli ........................................................ 56
Capitolul 10

Posibilitatea adaptării şi replicării modelului „Şi eu pot schimba ceva!” de către ONG-uri ............................................... 60
Anexa 1. Chestionar Empowerment ............................................... 62 Anexa 2. Grilă de evaluare a abilităţilor de viaţă 1 ..................... 63 Anexa 3. Grilă de evaluare a abilităţilor de viaţă 2 ..................... 65 Anexa 4. Chestionar Leadership ..................................................... 66 Anexa 5. Chestionar Evaluare .......................................................... 67 Anexa 6. Chestionar Satisfacţie ....................................................... 68 Anexa 7. Interviu ................................................................................. 69 Bibliografie, webgrafie ...................................................................... 70

Şi eu pot schimba ceva!

3

Modelul „Şi eu pot schimba ceva!”
O nevoie... În contextul unui sistem de învăţământ încă centrat mai mult pe informare decât pe formare şi în situaţia în care oferta pentru activităţi extracuriculare care să stimuleze implicarea creativă a copiilor şi tinerilor în viaţa comunităţii (şi care să nu presupună costuri financiare din partea acestora sau părinţilor lor) este scăzută, oportunităţile de implicare creativă a acestora în viaţa comunităţii sunt foarte puţine. Pentru a evidenţia oferta scăzută pentru activităţile extracuriculare în general cităm din Strategia Naţională în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului 2008-2013: „Având în vedere că odihna şi socializarea reprezintă drepturi fundamentale ale copiilor, în cursul anului 2004 numărul de copii aflaţi în evidenţa sistemului de protecţie, care au fost beneficiari ai taberelor şcolare a fost 12.639, iar prin intermediul Agenţiei Naţionale a Taberelor au beneficiat 175 de copii. Din datele statistice furnizate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării reiese faptul că, din totalul populaţiei şcolare de 3.056.549, numai 287.608 au frecventat activităţile palatelor şi cluburilor copiilor în anul 2004. În relaţie cu dreptul la odihnă se pune deseori şi problema încărcăturii programelor şcolare şi a temelor pentru acasă.” Dacă această situaţie persistă, aceşti elevi vor prezenta un nivel scăzut de dezvoltare al abilităţilor sociale, civice şi de viaţă, adaptarea şi integrarea lor în societate se va realiza cu dificultate, şi gradul lor de implicare în viaţa comunităţii va fi unul scăzut. Numărul cetăţenilor (din judeţul Iaşi) care nu cred că pot schimba ceva în comunitatea lor, care nu se simt responsabili pentru soluţionarea problemelor din comunitate şi care nu iau iniţiative şi nu se implică în viaţa comunităţii va creşte. Acest fapt va afecta pe termen lung evoluţia comunităţii. O comunitate formată din persoane care au dreptul şi posibilitatea de a se implica în viaţa comunităţii, şi totuşi o fac în proporţie foarte mică, nu poate fi o comunitate prosperă. Aşteptarea ca doar autorităţile sau cei din afara comunităţii să se implice în soluţionarea problemelor comunităţii nu va duce decât la persistenţa acestor probleme. Numărul scăzut al persoanelor care votează sau al celor care se implică în activităţi de voluntariat, numărul
www.fundatiacote.ro

Capitolul 1

Prin implicarea în proiectul „Şi eu pot schimba ceva” am învăţat foarte multe lucruri şi a fost o experienţă foarte frumoasă. În primul rând am învăţat cum să mă comport într-un grup şi am realizat ce este o responsabilitate, încercând cât de mult am putut să le duc pe toate la capăt. În al doilea rând, am învăţat cum să colaborez mai bine cu oamenii şi mi-a mai dispărut din timiditate. Acesta este pentru mine de fapt cel mai mare câştig: că nu mai sunt aşa de timid ca înainte. Vin cu drag la activităţile de proiect deoarece m-am ataşat de toţi colegii mei şi îmi plac activităţile. Marian

4

Şi eu pot schimba ceva!

scăzut de iniţiative concrete al cetăţenilor pentru soluţionarea problemelor comunităţii sunt doar câţiva din indicatorii ce ne sugerează un nivel scăzut de implicare al cetăţenilor în viaţa comunităţii. Şi eu pot schimba ceva! Modelul „Şi eu pot schimba ceva!” răspunde nevoii subliniate mai sus. Acest model creează pentru elevii provenind din medii defavorizate oportunitatea de a se implica în mod creativ în viaţa comunităţii. În mod concret se lucrează pe o perioadă mai lungă cu echipe de câte 8-10 elevi. Fiecare echipă se va implica creativ pe o perioadă de câteva luni în Nimeni nu a sărăcit vre- viaţa comunităţii. Ideea proiectului este ca aceşti elevi să dezodată dăruind... volte ei înşişi mici proiecte pentru comunitate. Nu li se va spune care sunt problemele şi ce să facă, ci ei vor fi stimulaţi Anne Frank să identifice anumite probleme ale comunităţii şi apoi să conceapă şi să implementeze mici proiecte pentru ameliorarea situaţiei. Aceasta este ideea fundamentală a proiectului: stimularea iniţiativei şi creativităţii, şi nu direcţionarea elevilor spre anumite activităţi pentru comunitate dinainte stabilite. Această abordare este denumită modelul „Şi eu pot schimba ceva!”. Considerăm că această abordare reprezintă o metodă foarte eficientă pentru a dezvolta în rândul tinerei generaţii abilitatea de a lua iniţiative creative pentru binele comunităţii în care trăiesc. Experienţa unei iniţiative proprii care a condus la anumite rezultate concrete va forma convingerea că individul poate schimba ceva în comunitatea sa, convingere ce contrastează de multe ori cu blazarea şi lipsa de implicarea din partea multor adulţi care consideră cetăţeanul fără drept şi fără putere de a influenţa destinul comunităţii în care trăieşte. Fiecare echipă este coordonată iniţial de o persoană adultă (asistent social, profesor, educator etc.). Echipa se va întâlni săptămânal şi va parcurge următorii paşi: a) Identificarea nevoii (1 / 2 întâlniri) b) Identificarea soluţiei (1/2 întâlniri) c) Planificarea activităţilor (3/4 întâlniri)

Şi eu pot schimba ceva!

5

d) Implementarea soluţiei e) Evaluarea proiectului (1 întâlnire) În cadrul acestor întâlniri cea mai mare parte a timpului va fi alocată conceperii şi pregătirii unui proiect cu impact asupra comunităţii. În cadrul întâlnirii săptămânale se vor organiza şi jocuri şi activităţi atractive pentru promovarea lucrului în echipă şi motivarea continuă a elevilor. În principiu pot fi alocate 5 întâlniri pentru pregătirea unui proiect. Se urmăreşte ca echipa să identifice anumite nevoi ale comunităţii şi să conceapă mici proiecte pentru împlinirea nevoilor identificate. Se poate stabili şi un buget pentru fiecare proiect. Se stimulează astfel creativitatea, iniţiativa, implicarea şi abilităţile de planificare şi administrarea eficientă a unui buget. După realizarea fiecărui proiect, în cadrul întâlnirii săptămânale se va celebra reuşita şi se va evalua proiectul în vederea îmbunătăţirii activităţii echipei. În procesul pregătirii şi implementării viitorului proiect se va valoriza experienţa câştigată şi lecţiile învăţate din proiectele anterioare. Elevii vor învăţa din propria lor experienţă. Vor părăsi universul teoretic şi se vor avânta în cel practic, confruntându-se cu provocări concrete din lumea reală. Implicarea acestora în pregătirea si implementarea diverselor proiecte cu impact pozitiv asupra comunităţii are foarte multe efecte benefice: • Se stimulează iniţiativa şi creativitatea; • Creşte încrederea în sine; • Creşte încrederea în capacitatea de a influenţa, schimba comunitatea; • Se dezvoltă abilităţile de comunicare şi lucru în echipă; • Se îmbunătăţesc abilitătăţile de planificare, organizare, administrare şi evaluare; • Se petrece timpul liber in mod util; • Comunitatea se bucură de schimbări concrete. Proiectul îşi propune să stimuleze iniţiativa tinerilor beneficiari. Aceştia vor fi încurajaţi să identifice anumite probleme în comunitate, precum şi posibile modalităţi de soluţionare. Pentru a clarifica însă la ce se referă aceste mici proiecte cu impact pozitiv asupra comunităţii vom oferi câteva exemple de proiecte ce ar putea fi realizate împreună cu tinerii: a) Problema identificată: biblioteca unei scoli este dotată cu puţine cărţi. Posibil proiect: colectarea de cărţi din comunitate, donarea lor către şcoală şi realizarea în şcoală a unor activităţi de motivare a elevilor pentru lectură. b) Problema identificată: populaţia rromă dintr-un cartier din oraş este în mod frecvent discriminată. Posibil proiect: realizarea unei mici piese de teatru care combate discriminarea rromilor şi prezentarea ei în şcolile din acel cartier. c) Problema identificată: într-o zonă din oraş pentru ieşire la iarbă verde oamenii nu lasă tot timpul locul curat. Posibil proiect: realizarea unei activităţi de colectare a gunoaielor şi realizarea şi distribuirea unui pliant pentru motivarea oamenilor ce frecventează acea zonă să păstreze curăţenia. d) Problema identificată: Într-un cartier din Iaşi sunt mulţi pensionari care se simt singuri şi inutili. Posibil proiect: informarea şi motivarea acestora cu privirea la posibilitatea de a se implica în activităţi de voluntariat care sunt desfăşurate în oraş de către diferite organizaţii.
www.fundatiacote.ro

6

Şi eu pot schimba ceva!

Exemple Modelul „Şi eu pot schimba ceva!” nu este doar un concept. El a fost pus în practică în cadrul proiectului cu acelaşi nume obţinându-se rezultate deosebite. Ghidul include şi descrierea unor proiecte care au fost implementate de către elevii din cadrul Colegiului I.C. Ştefănescu Iaşi alături de tinerii din centrele de plasament din judeţul Iaşi. Se va evidenţia: originalitatea ideilor, metodele folosite, beneficiile aduse tinerilor implicaţi, impactul asupra comunităţii. Replicabilitate În a doua parte a ghidului se va analiza posibilitatea adaptării acestui model de către diverse instituţii şi organizaţii: • Posibilitatea adaptării şi replicării modelului “Şi eu pot schimba ceva!” de către organizaţiile de tineret şi cele care funcţionează pe bază de voluntariat. (capitolul 10) • Posibilitatea adaptării şi replicării modelului „Şi eu pot schimba ceva!” de către centrele de plasament. (capitolul 8) • Posibilitatea adaptării şi replicării modelului “Şi eu pot schimba ceva!” de către şcoli. (capitolul 9) Modelul „Şi eu pot schimba!” este un model replicabil. Cu un minim de resurse tinerii pot fi mobilizaţi să se implice în mod creativ în viaţa comuntităţii. Acest lucru suplineşte carenţele unui sistem educativ mai mult informativ şi prea puţin formativ. Tinerii vor realiza achiziţii foarte importante care îi vor ajuta enorm în viaţa socială şi în cea profesională. Se poate începe mai întâi doar cu o grupă de elevi/tineri. Entuziasmul acestora îi va molipsi şi pe colegii şi prietenii lor. Formarea celorlalte grupe se va realiza cu uşurinţă. Din experienţa proiectelor deja implementate menţionăm că doar după primele proiecte implementate deja am primit solicitări pentru a participa la astfel de proiecte de la numeroşi colegi, prieteni de-ai tinerilor deja implicaţi.

Când ai 10 paşi de făcut, 9 paşi sunt jumătatea drumului. Proverb chinezesc

Şi eu pot schimba ceva!

7

Geneza/formarea unei echipe
În proiectele de tipul ” Şi eu pot schimba ceva” formarea unor echipe este un proces esenţial care va afecta gradul de implicare, motivarea şi de ce nu, chiar succesul unui proiect/program de tineret. Împărţirea tinerilor în echipe îi ajută să se dezvolte, favorizând procesul de învăţare experienţială; într-un grup se exercită o influenţă reciprocă foarte mare între membri. Echipa este locul în care tânărul îşi dezvoltă numeroase abilităţi (socializare, relaţionare, comunicare, leadership) şi învaţă să îşi asume responsabilităţi în vederea îndeplinirii obiectivului comun. În vederea formării echipelor trebuie avut în vedere şi acordat o atenţie deosebită etapelor de promovare a proiectului/programului de tineret şi recrutare/selecţie a tinerilor participanţi. Promovarea proiectului/programului este un proces prin care câţi mai mulţi tineri află despre scopul şi obiectivele
Unui om este mult mai uşor să-i dezvolţi calităţile decât să-i înlături defectele. Proverb albanez

Capitolul 2

www.fundatiacote.ro

8

Şi eu pot schimba ceva!

Binele pe care îl faci la şes, îţi va fi înapoiat la munte. Proverb românesc

Cel care mută un munte începe prin a căra pietrele mici. Proverb chinezesc

proiectului, despre activităţi, despre condiţiile de participare etc. Promovarea poate fi realizată atât de specialişti cât şi de voluntari sau tineri care au participat deja la un astfel de proiect. Dintre metodele/instrumentele de promovare pot fi amintite: afişul (amplasat în şcoli, parcuri, centrele de cartier ale Primăriei), distribuirea de pliante informative, susţinerea unor sesiuni în cadrul şcolilor, centrelor de plasament (utilizarea unor materiale video, poze de la activităţile anterioare), amplasarea unor panouri etc. Uneori dacă tinerii implicaţi în proiect trebuie să facă parte din anumite medii/categorii sociale: proveniţi din familii defavorizate, tineri care au părinţii plecaţi la muncă în străinătate, care au comis infracţiuni etc, echipa de proiect va stabili criteriile de selecţie ale grupului ţintă şi îşi va adapta activitatea de promovare în funcţie de particularităţile pe care trebuie să le aibă tinerii. După stabilirea particularităţilor grupului ţintă şi promovarea proiectului/ programului, membrii echipei de implementare vor stabili criteriile de selecţie: apartenenţa la o anumită categorie socială (tinerii care provin din medii defavorizate au mai puţine oportunităţi de a participa în activităţi de petrece a timpului liber), vârsta, gradul de motivaţie şi dorinţa de a se implica în activităţile proiectului, disponibilitatea de timp, rezultatele şcolare etc. Este important să se ţină cont şi de recomandarea specialiştilor care lucrează cu tinerii (educatori, profesori, asistenţi sociali, consilieri şcolari, pedagogi). Specialistul care va fi implicat în procesul de selecţie poate folosi un interviu structurat timpul optim de intervievare fiind de 15-20 de minute. Dintre întrebările care pot oferi un cadru pentru un dialog structurat pot fi amintite: • Care este relaţia ta cu părinţii? • Cum te înţelegi cu prietenii/colegii de şcoală? • Cum apreciezi rezultatele tale şcolare?

Şi eu pot schimba ceva!

9

• Care sunt aptitudinile şi hobby-urile tale? • Cât de mult doreşti să te implicit în proiectul acesta? • Ai mai fost implicat în alte activităţi extraşcolare? Specialistul care realizează selecţia va încerca să selecteze un număr egal de băieţi şi fete, chiar daca acest lucru este mai dificil deoarece în proiectele de acest tip de obicei fetele doresc într-o proporţie mai mare să se implice. Pentru a fi responsabilizaţi cu privire la implicarea lor pe toată durata proiectului, tinerii selectaţi pot semna un contract în care să fie precizată durata proiectului, dar si drepturile şi obligaţiile sale, acceptul cu privire la poze, filmări etc. Contractul are un rol important în responsabilizarea tinerilor care vor renunţa mult mai greu la participarea în cadrul proiectului datorită angajamentului scris existent între aceştia şi organizaţia/instituţia care implementează proiectul. Părinţii tinerilor selectaţi vor fi informaţi cu privire la activităţile proiectului, la durata şi frecvenţa întâlnirilor, la locul în care se vor desfăşura, indicat fiind ca aceştia să semneze un acord de participare prin care afirmă că sunt de acord cu implicarea tinerilor în activităţile din cadrul proiectului. Este recomandat ca în afară de tinerii selectaţi să fie realizată şi o listă cu numele tinerilor care i-ar putea înlocui pe tinerii care nu vor mai dori să se implice în proiect din diferite motive (plecarea din ţară, spitalizări prelungite, aşteptări nerealiste cu privire la proiect etc.) După terminarea procesului de selecţie, vor fi desemnaţi coordonatorii de echipe care alături de ceilalţi membri ai echipei de implementare îi vor împărţi pe tineri în grupe. În realizarea grupelor specialiştii vor ţine cont de următoarele criterii: • Un număr cât mai apropiat de băieţi şi fete – dacă sunt puţini băieţi, aceştia vor fi distribuiţi în mod egal în toate grupele; • Grupele trebuie să fie echilibrate din punct de vedere al vârstei – dacă în cadrul proiectului sunt selectaţi tineri de vârste diferite, pot fi realizate grupe în
www.fundatiacote.ro

10

Şi eu pot schimba ceva!

Chiar şi cel mai lung zid începe întotdeauna cu prima cărămidă. Proverb chinezesc

funcţie de acest criteriu; dacă diferenţa de vârstă nu este mai mare de 2, maxim 3 ani, tinerii vor putea colabora cu uşurinţă; • Grupele trebuie să fie echilibrate şi din perspectiva nivelului aptitudinilor şi abilităţilor tinerilor; • Grupele vor avea o componenţă cât mai diversă, incluzând atât tineri foarte comunicativi, cât şi tineri care întâmpină dificultăţi de adaptare într-un grup, atât tineri extrovertiţi cât şi tineri introvertiţi etc.; • Tinerii pot fi împărţi în grupe si în funcţie de relaţiile de prietenie, deoarece atunci când în grupă există un prieten, un coleg, tânărul se simte mai securizat, mai sigur pe el. Acest lucru este indicat mai ales atunci când proiectul are ca grup ţintă tinerii care provin dintr-un centru de plasament. Formarea echipelor este un proces de lungă durată, continuu, care începe odată cu formarea grupelor şi se termină la finalul proiectului. Obiectivul coordonatorului este să transforme grupul de tineri în echipă. Acest lucru poate fi realizat parţial chiar înainte de a începe activităţile în care sunt implicaţi tinerii.

Grupul Echipa - are un singur leader care este puternic şi de - rolurile de leader sunt distribuite cele mai multe ori autoritar - responsabilitatea este individuală - responsabilitatea este atât individuală cât şi colectivă - scopul grupului este identic cu scopul proiec- - echipa are şi obiective proprii tului - rezultatele grupului sunt individuale - rezultatele echipei sunt colective - sunt preferate discuţiile de grup eficiente - sunt încurajate disputele deschise şi soluţionările de probleme active - coordonatorul controlează activitatea grupu- - coordonatorul moderează şi se implică cât mai lui puţin în deciziile luate de echipă - evaluarea performanţelor se realizează indi- - evaluarea este realizată în mod direct, prin mărect surarea performanţelor colective; evaluarea este de tip participativ, tinerii fiind implicaţi în acest proces - membrii grupului discută, decid, deleagă - membrii echipei discută, decid şi realizează în comun ceea ce au decis de comun acord - sarcinile sunt impuse de către coordonator/ - delegarea sarcinilor este participativă fiind leader doar supervizată de către coordonator/leader - participanţii sunt motivaţi şi antrenaţi de către - participanţii se antrenează şi motivează recicoordonator proc

Diferenţa dintre grup şi echipă (preluat şi adaptat după Katzenbach, 1993) Procesul transformării grupelor în echipe poate fi facilitat prin organizarea unor activităţi de team-building imediat după selectarea tinerilor. Se poate organiza chiar o tabără sau o excursie la începutul proiectului sau în funcţie

Şi eu pot schimba ceva!

11

de posibilităţi un picnic, câteva întâlniri în aer liber, etc. Întâlnirile ce au ca scop construirea echipelor sunt un prilej pentru tineri să se cunoască, să relaţioneze şi să comunice şi pot conţine activităţi de educaţie non-formală şi jocuri pe următoarele teme: intercunoaşterea, lucrul în echipă/colaborare/cooperare, încrederea, comunicarea, leadership, luarea deciziilor, rolurile în cadrul echipei, asumarea responsabilităţilor etc. Tot în cadrul acestor întâlniri pot fi organizate activităţi în vederea dezvoltării identităţii de grup: alegerea unui nume, unui slogan, unei misiuni pe limbajul lor, desenarea unui logo, adoptarea unui imn. Ulterior, pot fi realizate articole de îmbrăcăminte, afişe, insigne pe care tinerii să le folosească în vederea dezvoltării sentimentului de ataşament faţă de echipă şi mândriei apartenenţei la un grup. Un alt aspect care nu trebuie neglijat este cel organizatoric. Regulile au un rol foarte important în organizarea şi desfăşuarea activităţilor. În procesul stabilirii regulilor echipei vor fi implicaţi toţi membrii echipei, facilitându-se astfel interiorizarea regulilor şi respectarea acestora. Regulile vor fi clare, acceptate de toţi tinerii, iar coordonatorul va evita ambiguitatea care poate genera în cadrul grupului diferite dispute şi tensiuni. Un astfel de regulament realizat de tinerii din cadrul proiectului „Şi eu pot schimba ceva” ar putea fi: - ne ascultăm unul pe celălalt; - fără jigniri; - nu criticăm idei, opinii, gânduri; - ne încurajăm – nu descurajăm; - este bine să participe toţi membrii echipei activ; - respectăm şi apreciem celelalte echipe; - planificăm şi implementăm într-un mod cât mai creativ. Transformarea grupei în echipă este un proces de lungă durată. Coordonatorul poate realiza jocuri şi alte activităţi (team – building) pe toată durata proiectului pentru a facilita închegarea echipei şi dezvoltarea spiritului de echipă. Alte metode care pot fi utilizate: • Serbarea zilelor de naştere. • Sărbătorirea activităţilor/proiectelor finalizate, care trebuie percepute ca adevărate reuşite. • Utilizarea elementelor vizuale de identitate de grup: tricouri, şepci, bannere etc. • Sărbătorirea unor evenimente din viaţa tinerilor: participarea la o olimpiadă, reuşita la un examen dificil etc. • Organizarea unor petreceri cu ocazia Crăciunului, zilei de 8 Martie (când băieţii pot face o surpriză fetelor), zilei de 1 Iunie în cadrul cărora pot fi organizate concursuri de Karaoke, Talent-Show, Bal Mascat. Coordonatorul trebuie să fie conştient de elementele dinamicii de grup şi etapele în formarea şi dezvoltarea grupului. Există mai multe modele cu privire la etapele formării grupului dar ne vom opri doar asupra modelelor propuse de Tuckman şi Klein. Tuckman a identificat 5 etape în dezvoltarea şi formarea unui grup: • Formarea – coordonatorul organizează sesiunile de construire a echipei despre care am vorbit mai sus şi promovează un climat şi o atmosferă deschisă, caldă.
www.fundatiacote.ro

12

Şi eu pot schimba ceva!

• Furtuna – în care apar tensiuni şi certuri între tineri datorită diferenţelor de personalitate; aceştia îşi critică ideile şi ajung cu greu la un consens. Această etapă este foarte importantă deoarece la finalul ei membrii echipei învaţă să lucreze împreună şi să identifice metode de depăşire a divergenţelor. • Normarea – în care relaţiile interpersonale dintre tineri în cadrul grupului sunt caracterizate de coeziune, încredere, schimb de knowhow. Un rol foarte important în această etapă îl au şi regulile, metodele de lucru şi instrumentele folosite. • Eficientizarea – în care se poate vorbi de o echipă funcţională care realizează activităţi şi proiecte de calitate, în care deşi apar divergenţe acestea sunt uşor depăşite, în care rolurile sunt clar definite iar tinerii sunt orientaţi spre obiectivul comun al echipei. • Încheierea – atunci când proiectul este finalizat este foarte important ca tinerii să conştientizeze achiziţiile dobândite ca urmare a participării. Coordonatorul echipei are o sarcină dificilă în această etapă; aceasta va trebui să îi pregătească pe tineri (care de obicei sunt foarte ataşaţi de echipă) pentru momentul dificil al despărţirii. Klein identifică şapte trepte în formarea şi dezvoltarea unei echipe care sunt adaptate modelului „Şi eu pot schimba ceva”: 1. Orientare – tinerii se întreabă De ce sunt aici? Ei vor putea cunoaşte specificul organizaţiei, al şcolii, instituţiei care implementează proiectul pentru a stimula integrarea şi sentimentul de ataşament. Vor afla şi care este scopul proiectului, ce beneficii au dacă participă, ce resurse vor avea la dispoziţie. Orientarea este echivalentul etapei de recrutare şi selecţie. 2. Clădirea încrederii – tinerii se întreabă Cine sunt eu? Această întrebare apare mai ales atunci când tânărul doreşte să se integreze în grup, când se raportează la sine în raport cu ceilalţi tineri participanţi, când se întreabă ce poate oferi grupului dar şi ce poate învăţa de la grup. Coordonatorul echipei de tineri îi poate ajuta pe tineri prin implicarea acestora în activităţi ce pot avea ca temă autocunoaşterea, încrederea, relaţionarea. Tânărul va avea încredere în el şi în grup Clădirea încrederii are loc iniţial în etapa de formare a echipelor. 3. Schimb de informaţii – Ce să facem? Tinerii alături de coordonator identifică probleme din comunitatea lor şi realizează un plan prin care să le soluţioneze parţial sau să ofere un model de soluţionare membrilor comunităţii. Această etapă are loc în primele întâlniri ale proiectului, când coordonatorul echipelor de tineri poate modera un brainstorming în care tinerii propun diverse probleme din comunitate.

Şi eu pot schimba ceva!

13

4. Decizie – Cum să facem? După identificarea problemei, tinerii urmează să dezvolte planul iniţial prin identificarea resurselor necesare, a metodelor şi instrumentelor, partenerilor şi colaboratorilor. 5. Realizare – Cine, ce, când face? Tinerii în funcţie de calităţile şi abilităţile lor vor dori să îndeplinească anumite sarcini de pe proiect. Coordonatorul va superviza modul în care tinerii îşi împart sarcinile şi va stabili termene limită. Tinerii vor învăţa să îşi asume responsabilităţi, să se încadreze în timpul stabilit pentru realizarea sarcinilor, să îşi stabilească priorităţile. Ultimele două stadii prezentate au loc în etapa de pregătire a implementării proiectului. 6. Performanţă – Asta da! Acestea sunt cele două cuvinte pe care ar trebui să le rostească fiecare tânăr după implementarea fiecărui proiect. El trebuie să perceapă fiecare proiect ca pe un succes, o reuşită, o mare realizare. Coordonatorul echipei de tineri va întări acest mesaj şi va valoriza şi aprecia pe tineri după fiecare implementare. 7. Înnoire – De ce să continuăm? Stadiilor 6 şi 7 le corespunde etapa evaluării proiectului implementat de către tineri. Va avea loc analizarea punctelor tari şi a aspectelor care ar fi putut fi îmbunătăţite iar coordonatorul va da evaluării o orientare apreciativă şi va sublinia progresele realizate de grupă de la un proiect la altul. Tinerii (pentru a fi motivaţi să se implice în continuare) trebuie să vadă că efortul lor are rezultate şi că prin proiectele lor comunitatea este schimbată măcar într-o mică măsură.

De crezi că eşti prea mic ca să faci un lucru însemnat, încearcă să dormi cu un ţânţar într-o cameră închisă! Proverb african

www.fundatiacote.ro

14

Şi eu pot schimba ceva!

Motivarea tinerilor
În cadrul unui proiect care presupune activităţi cu tinerii, motivarea acestora de a se implica este foarte importantă. Motivarea reprezintă o sursă de energie şi de direcţie (orientare), constând într-un ansamblu de trebuinţe şi tendinţe. Termenul de motivaţie vine din latinescul „motivus”, însemnând „care pune în mişcare”. Prin motivare poţi pune în mişcare gânduri, idei, acţiuni, oameni. De cele mai multe ori, a motiva nu este un lucru uşor, ţinând cont că fiecare tânăr este diferit şi are aşteptări diferite. Este o adevărată provocare să formezi o echipă pe care să o menţii constant motivată să lucreze, gata de a găsi idei noi şi de a implementa proiecte noi. Nevoia de relaxare şi nevoia de acţiune se află în strânsă legătură. Cercetătorii în domeniul comportamentului uman au constat că, fără deosebire, copiii care au libertatea de a se juca la şcoală, după câteva zile, simt nevoia să participe la cursuri. Motivarea ca noţiune defineşte motivele acţiunilor noastre, iniţiativa, comportamentul uman constructiv. Motivarea unei persoane depinde de caracterul, de educaţia şi de condiţiile ei de viaţă. Sunt multe situaţii în care adulţii observă că tinerii nu par interesaţi să se implice în anumite activităţi şi proiecte. Motivarea tinerilor pentru a se implica este una din marile provocări pentru implementarea modelului „Şi eu pot schimba ceva!” În urma proiectelor implementate, am descoperit că tinerii pot fi motivaţi să se implice în conceperea unor mici proiecte cu impact asupra comunităţii. Motivarea continuă şi creativă a acestora este cheia succesului unui proiect de tipul „Şi eu pot schimba ceva!” Dar ce anume îi motivează pe tineri şi cum pot fi aceştia motivaţi pentru a se implica? În cele ce urmează vom descrie anumiţi factori motivaţionali specifici şi anumite modalităţi concrete de motivare a tinerilor:

Capitolul 3

Fă tot binele pe care îl poţi face, prin toate mijloacele prin care îl poţi realiza, în toate locurile posibile, în orice moment poţi, pentru orice om şi pentru tot restul vieţii tale... John Wesley

Şi eu pot schimba ceva!

15

1. Curiozitatea care duce, de cele mai multe ori, la explorare. Tinerilor le place să exploreze lucruri noi şi au o dorinţă sinceră de a înţelege faptele şi fenomenele din jurul lor. Şi nu doar atât; ei vor să devină componentă activă a societăţii din care fac parte şi modul în care explorează îi ajută să înţeleagă „de ce aşa” şi „nu aşa”. De exemplu, dacă un anume domeniu li se pare interesant, ei devin curioşi şi apoi motivaţi să exploreze domeniul respectiv. Din curiozitate tinerii care participă la activităţile din cadrul proiectului au învăţat cum e să lucrezi într-o echipă de 10 persoane, din curiozitate au descoperit cât de multe zâmbete poţi aduce pe chipul unui copil şi cât de mult contează gesturile simple şi sincere, din inimă. Tot din curiozitate au descoperit că lumea din jurul lor poate deveni sensibilă la îndemnuri. 2. Hobby-uri? – de cele mai multe ori tinerii sunt motivaţi să participe la unele activităţi datorită faptului că ele sunt atractive şi îi încântă. Activităţile care li se par constructive s-ar putea regăsi în unele hobby-uri pe care ei le au. Ca de exemplu, unui tânăr îi place să joace fotbal. Prin implicarea în realizarea proiectelor care conţin astfel de activităţi, tânărul respectiv ar putea să fie motivat să participe la desfăşurarea lor. Dacă o temă a unui proiect este organizarea unui campionat de fotbal, tânărul va dori probabil să fie implicat în desfăşurarea jocului, el putând să arbitreze meciurile. 3. Importanţa unui proiect final de anvergură. În procesul de realizare a unor proiecte se pleacă de cele mai multe ori de la delegarea unor sarcini simple şi uşoare, pentru a putea fi identificate şi evaluate abilităşile pe care fiecare tânăr le are. Provocarea de a implementa un proiect de anvergură, devine un element de motivare a tinerilor de a parcurge un proces prin care să-şi poată dezvolta/identifica abilităţi şi talente. 4. Sentimentul plăcut al progresului, al creşterii – acest factor este în strânsă legătură cu implementarea unui proiect mare, de anvergură. Pe tot parcursul celorlalte prowww.fundatiacote.ro

Ţara mea este lumea şi religia mea este binele faţă de cei din jur... Thomas Paine

16

Şi eu pot schimba ceva!

iecte implementate capacităţile tinerilor de a se organiza, de a lucra în echipă, de autoanaliză sunt dezvoltate, astfel ei putând să se implice şi să se dedice mai bine îndeplinirii activităţilor. Tinerii au nevoie în permanenţă de un feedback pozitiv din partea coordonatorului, pentru a putea continua derularea sarcinilor primite, fiind siguri că ceea ce fac este bine, căpătând mai multă încredere în ei. Laude, aprecieri, recompense, toate acestea ajută la întărirea sentimentului de progres, de creştere. În urma implementării unui proiect este O călătorie de o mie de necesară o evaluare a acestuia, cu scopul de a analiza puncmile începe cu un pas. tele tari, precum şi de a transformara punctelor slabe în oporProverb chinezesc tunităţi, în resurse (prin corectarea acestora) pentru implementarea unui alt proiect. Atunci când tinerilor li se arată ce sarcini au îndeplinit bine, unde s-au descurcat, unde au depăşit (şi cum) unele obstacole în realizarea sarcinilor, reacţia lor este de a-şi dori şi mai mult să-şi îmbunătăţească rezultatele. De asemenea, echipa este un bun factor de motivare. Aprecierile colegilor din echipă valorează uneori mai mult decât aprecierile coordonatorului, astfel întărindu-se sentimentul de apartenenţă la grup. 5. Recompensarea tinerilor. Sistemul de recompense trebuie să fie activ în realizarea activităţilor, recunoscânduli-se astfel membrilor echipei contribuţia la îndeplinirea sarcinilor.

Şi eu pot schimba ceva!

17

6. Varietatea ideilor şi a sarcinilor din cadrul proiectelor. Faptul că de fiecare dată sunt lucruri noi de făcut şi de descoperit îi motivează pe tinerii să participe cu entuziasm la activităţi. Există riscul ca tinerii să se plictisească prea repede de ceea ce au de făcut sau de lucrurile pe care le repetă în desfăşurarea activităţilor. Ideile de proiecte ce pot fi implementate în diferite domenii le deschid aria de explorare şi perspectiva de a descoperi şi învăţa lucruri noi, pe care le pot considera utile pentru dezvoltarea lor personală. 7. Obiectivele pe termen scurt. Implementarea unui proiect presupune îndeplinirea unor obiective. Acestea pot fi generale şi specifice. Pentru a putea îndeplini obiectivele generale este util ca tinerii să-şi stabilească obiective pe termen scurt, care pot duce la rezultate imediate în acţiunile întreprinse. Dacă obiectivele sunt stabilite pe termen lung, rezultatele întârzie să apară, volumul de muncă depus în acest sens poate fi perceput ca fiind mare şi apare riscul ca tinerii să se plictisească sau să uite scopul intervenţiei. Obiectivele pe termen scurt implică sarcini multiple, mai simple, ce pot fi îndeplinite cu succes, ceea ce menţine motivaţia tinerilor de a se implica în continuare în desfăşurarea activităţilor. 8. Aprecierea verbală şi scrisă. Aprecierile îmbunătăţesc următoarele aspecte: realizarea obiectivelor, comportamentul tinerilor, încrederea în sine, respectul de sine. Aprecierile trebuie făcute într-un mod constant, şi imediat după ce tinerii au îndeplinit o sarcină. Tinerii vor simţi că li
www.fundatiacote.ro

Sunt lucruri pe care, câtă vreme nu le-nveţi, nu le poţi face; sunt altele - câtă vreme nu le faci, nu le poţi învăţa. Proverb armenesc

18

Şi eu pot schimba ceva!

Îmi place să lucrez la acest proiect împreună cu echipa mea, deoarece am învăţat multe lucruri pe care nu le cunoşteam aşa de bine , şi am trecut printr-o experienţă nouă prin implicarea în proiectul „Şi eu pot schimba ceva”. Ramona

se acordă atenţie, că le sunt recunoscute eforturile şi progresele făcute. Aprecierile trebuie centrate pe munca pe care ei o depun, pentru sarcinile efectuate. De asemenea, ele trebuie făcute la nivel individual şi nu trebuie să se bazeze pe comparaţia cu alţi tineri din echipă, ci pe calităţile şi abilităţile personale. Coordonatorul echipei de tineri trebuie să fie spontan în aprecierile pe care le face şi trebuie să evite să repete anumite fraze, fără conţinut şi în momente nepotrivite. Aprecierile pot fi făcute atât verbal (de către coordonator tinerilor, de către membrii echipei unii altora, de către beneficiarii proiectelor, de către profesori participanţi la activităţi, de către autorităţi locale), cât şi în scris cum ar fi prin diplome de merit oferite simbolic. Diploma are şi rolul de a întări mesajul că sarcina a fost bine realizată şi că, de asemenea, îi sunt recunoscute şi apreciate abilităţile pe care le are. 9. Claritatea mesajului în delegarea sarcinilor. Cu cât mesajul transmis tinerilor este mai clar, cu atât ei vor şti ce anume au de făcut, iar confuziile vor fi înlăturate. Dacă mesajul este neclar, sau nu este transmis cum trebuie, apare riscul ca tinerii să nu mai fie motivaţi să-şi îndeplinească sarcinile, să renunţe cu uşurinţă la ideea de proiect. De tonul, atitudinea, modul în care se transmite mesajul depind rezultatele desfăşurării activităţilor. Toate acestea trebuie adaptate la ritmul echipei, la stilul de lucru pe care acesta îl are. 10. Formarea unei echipei. Înainte de a începe activităţile pentru implementarea unui proiect trebuie avută în vedere formarea echipei de lucru. De aceea este foarte important ca membrii unei echipe să se cunoască, pentru că de acest proces depind în mare măsură rezultatele finale ale proiectului. Jocurile de inter-cunoaştere au un rol bine stabilit în vederea (auto)descoperirii, legării şi menţinerii relaţiilor în echipă. Tinerii sunt motivaţi să participe la activităţi dacă descoperă că au ceva în comun/îşi construiesc ceva în comun, că împărtăşesc valori şi principii asemănătoare. Cu-

Şi eu pot schimba ceva!

19

noaşterea, explorarea lucrurilor care îi definesc pe fiecare în parte le trezeşte curiozitate tinerilor. Aici este momentul în care îşi stabilesc un nume al echipei, este momentul în care au şi o deviză pe care, indiferent de ce se va întâmpla mai departe, o vor respecta. 11. Mediatizarea proiectelor. Ideea de a apărea în presă, la televizor, sau la radio îi încântă enorm pe unii tineri. Faptul că vor fi cunoscuţi şi îi vor vedea/auzi prietenii, familia, cunoştinţele ajută la creşterea stimei de sine. Un alt avanataj este faptul că ceea ce fac nu este doar pentru anumite persoane, ci este făcut cunoscut la nivel mai mare. În acest mod se află în comunitate ce eforturi au depus şi volumul de muncă necesar pentru implementarea unui proiect. În acest mod devin cunoscuţi, le este apreciată şi recunoscută munca. Tinerii au o nevoie foarte mare de afirmare, de a se face cunoscuţi, de a fi apreciaţi între prieteni, în grupurile pe care le frecventează. 12. Competiţia între echipe. În cadrul unui proiect, dacă au fost formate mai multe echipe de lucru şi fiecare echipă ştie de activităţile celorlalte, va apărea sentimentul de competiţie. Realizarea şi implementarea proiectelor de către echipe, concomitent, îi motivează pe tineri să vină cu idei realiste care implică activităţi complexe, iar gradul de îndeplinire a sarcinilor este mai ridicat. De exemplu, există posibilitatea ca două echipe să aibă idei diferite de proiecte, însă activităţile pentru implementarea acestora să fie asemănătoare. Unul din proiecte ar putea avea ca şi scop vizitarea unei grădiniţe cu ocazia sărbătorilor pascale, iar alt proiect ar avea ca scop vizitarea copiilor internaţi într-un spital, tot în preajma sărbătorilor pascale. Pentru aceasta tinerii ambelor echipe se pot gândi să colecteze jucării, pe care mai apoi să le ofere copiilor atât de la grădiniţă, cât şi de la spital. Aici apare competiţia între cele două echipe. Fiecare echipă va încerca să găsească modalităţi de colectare a jucăriilor sau să îmbunătăţească unele idei ale celeilalte echipe. Sau cele două echipe pot colabora
www.fundatiacote.ro

Am văzut şi am întâlnit îngeri purtând masca oamenilor obişnuiţi din viaţa noastră obişnuită. Tracy Chapman

Ce poţi face singur, nu aştepta de la alţii. Proverb românes

20

Şi eu pot schimba ceva!

pentru realizarea acestei sarcini, iar rezultatul va fi unul foarte bun, nu doar din punct de vedere al atingerii scopului, ci şi din punctul de vedere al cooperării şi comunicării între echipe. 13. Sublinierea rezultatelor şi impactului proiectului – de comunicat tinerilor impactul aprecierilor din partea celor care au beneficiat de proiect. Pentru fiecare proiect implementat tinerii primesc aprecieri. Munca depusă în cadrul întâlnirilor pentru pregătirea unui proiect se reflectă în rezultatele obţinute după implementarea acestuia. Dacă beneficiarii proiectului au fost mulţumiţi vor face cu siguranţă aprecieri la adresa tinerilor, atât în mod direct, cât şi prin transmiterea acestora coordonatorului echipei. Chiar dacă uneori în procesul de pregătire a unui proiect apar unele obstacole, la final, aprecierile primite se transformă în resurse pentru maturizarea fiecărui membru al echipei sau pentru îmbunătăţirea experienţei într-un anumit domeniu (ca de exemplu – organizarea unei campanii de prevenire traficului de fiinţe umane). 14. Evidenţierea achiziţiilor făcute de tineri. Este aproape imposibil ca pe parcursul procesului de implementare a unor proiecte tinerii să nu-şi descopere sau să nu-şi dezvolte anumite abilităţi, în special cele de comunicare. Pentru ca ei să devină conştienţi de abilităţile pe care le au este important să li se spună, să li se reamintească de fiecare dată când îndeplinesc o sarcină, care sunt achiziţiile personale obţinute. Dacă unul din tineri şi-a îmbunătăţit abilitatea de a organiza evenimente, întâlniri cu persoane resursă pentru implementarea unui proiect este bine ca atât coordonatorul echipei, cât şi membrii acesteia să-i transmită acest mesaj. Achiziţiile făcute de tineri pot fi evidenţiate în cadrul sesiunilor de evaluare a proiectelor implementate. După fiecare implementare a unui proiect este importantă evaluarea acestuia, şi în special sublinierea punctelor tari pe baza cărora proiectul s-a putut realiza.

Şi eu pot schimba ceva!

21

15. Stimularea implicării persoanelor resursă. Pentru tineri nu este suficient ca membrii echipei din care fac parte să-i motiveze, dacă persoanele resursă, cum ar fi părinţii, profesorii, diriginţii, educatorii nu-i susţin în ceea ce fac. De cele mai multe ori ei pot deveni obstacole în calea implicării tinerilor în realizarea activităţilor, dacă nu li se aduc la cunoştinţă câştigurile pe care aceştia le pot obţine în urma implementării proiectelor. Pentru acesta este necesară organizarea unor întâlniri cu fiecare dintre ei pentru a li se prezenta rezultatele şi achiziţiile obţinute de tineri. De asemenea ei pot schimba păreri sau pot trage concluzii în ceea ce priveşte progresele făcute de tineri în urma participării la activităţile din cadrul proiectelor. Trebuie avut în vedere faptul că principalii beneficiari ai rezultatelor activităţilor sunt chiar tinerii care le realizează, câştigul fiind în primul rând al lor. Implementarea acestor proiecte şi realizarea activităţilor fac parte, deopotrivă, din educaţia informală (tinerii dobândesc sau îşi dezvoltă anumite abilităţi – în timpul liber) şi educaţia nonformală (tinerii dobândesc valori şi atitudini sociale – făcând parte dintr-o echipă, participând la tabere, ieşiri, evenimente organizate chiar de ei). 16. Noutatea – metode noi de lucru, locuri noi, structuri diferite ale întâlnirilor. Pentru a evita apariţia sentimentului de plafonare şi a rutinei, tinerii simt tot timpul nevoia să facă ceva nou. Ei se plictisesc foarte repede de anumite activităţi şi de aceea este necesar ca de fiecare dată să poată fi surprinşi cu ceva nou, care să-i motiveze să participe în continuare. De exemplu pentru întâlnirile ce se desfăşoară în vederea pregătirii unui nou proiect ar fi indicată abordarea realizării activităţilor într-un stil nou. Pentru identificarea ideii de proiect pot fi folosite mai multe metode cum ar fi: brainstorming, analiza unei probleme actuale cu care comunitatea se confruntă prin stabilirea riscurilor acesteia asupra comunităţii şi metode de combatere. De asemenea întâlnirile cu tinerii pot fi organizate în locuri diferite, stabilite de comun acord. O întâlnire poate începe şi se poate încheia cu
www.fundatiacote.ro

„Înainte să participe la proiect copilul meu era foarte timid. Acum, însă comunică mult mai bine, e mai dezinvolt, are mai mulţi prieteni şi vorbeşte mai mult cu mine. Dumneavoastră nu ştiţi, dar înainte era foarte retras. Am rămas surprinsă că s-a implicat în asemenea proiecte şi am fost mai reticentă, asta până mi-a arătat pozele de la activităţi. Mi-am dat seama că îi place ce face.” (părintele unui tânăr implicat în proiect)

22

Şi eu pot schimba ceva!

Viziunea fără acţiune este un vis cu ochii deschişi. Acţiunea fără viziune este un coşmar . Proverb japonez

organizarea unor jocuri de cunoaştere, sau acestea pot fi intercalate printre activităţi. O altă metodă de organizare poate fi ca fiecare întâlnire să aibă o temă: „fiecare dintre noi îşi aduce 5 lucruri care îl reprezintă”, „ne înscriem ca voluntari într-o organizaţie”, „locuri pe care şi-ai dori să le vezi”, „cum devenim utili în comunitate”, „care sunt riscurile cu care un adolescent se confruntă”. Aceste teme pentru întâlniri pot deveni chiar idei de proiecte. Este important ca fiecare tânăr din echipă să propună o temă, ţinându-l astfel implicat şi motivat să participe la întâlniri. Tinerii pot primi diferite funcţii, prin rotaţie, în pregătirea şi implementarea unor proiecte. Ca de exemplu ei pot fi coordonatori de proiect, asistenţi de proiect, responsabili pentru anumite activităţi. 17. Mici surprize. Micile surprize îi atrag pe tineri în realizarea activităţilor. Pentru ei acest lucru îi ajută să înţeleagă că fiecare contează şi îi surprinde plăcut. De exemplu, dacă unul din membrii echipei are o zi aniversară, ceilalţi membrii îi pot face o surpriză prin prepararea unui tort, ieşirea într-un loc pe care cel sărbătorit îl îndrăgeşte, confecţionarea unui cadou. De asemenea ei pot fi surprinşi şi motivaţi prin oferirea unor tricouri cu numele lor şi numele echipei din care fac parte. 18. Diversitatea proiectelor. După ce s-au arătat disponibili să participe la activităţi, tinerii vor să realizeze cât mai multe activităţi, pe diferite domenii. Ei vor să ajute oamenii, vor să fi utili, să capete abilităţi, să se distingă de ceilalţi, să îşi exprime valorile. Pentru aceasta ei au nevoie să implementeze proiecte în domenii diferite şi cu teme diferite. Astfel ei pot să-şi descopere noi abilităţi sau să le dezvolte pe cele existente. Noul îi intrigă şi îi face curioşi şi dornici de afirmare. Cu ideile pe care le au pot fi implementate proiecte de la „A fi voluntar”, până la „A vizita şi amuza copiii internaţi în spitale, îmbrăcaţi în clovni”, de la „A face campanii de prevenire a traficului de fiinţe umane”, până la „A organiza concursuri sportive”. Diversitatea proiectelor îi ajută pe

Şi eu pot schimba ceva!

23

tineri să descopere multitudinea de nevoi cu care comunitatea se confruntă şi să descopere soluţii ingenioase pentru a face paşi spre îndeplinirea/satisfacerea acestora. 19. Proiectul este al lor (ideea lor). Pentru demararea unui proiect este nevoie de ideea de proiect. Tinerii devin şi mai motivaţi să participe la desfăşurarea activităţilor, dacă ideea pe care o au este pusă în practică. Ei devin astfel responsabili pentru îndeplinirea sarcinilor şi dornici să dovedească ceea ce pot. Astfel ei au ocazia să demonstreze că ideea lor, pe lângă faptul că poate fi pusă în practică, poate fi chiar preluată de alţii. Fiind proiectul lor şi activităţile gândite de ei, rezultatele sunt de asemenea ale lor, iar dacă acestea sunt cele aşteptate, încrederea în capacităţile şi abilităţile pe care le au, creşte. 20. Valorizarea lecţiilor învăţate în implementarea de noi proiecte. Indiferent de desfăşurarea activităţilor, de obstacolele întâmpinate, de greşelile făcute sau de succesele obţinute, toate acestea pot deveni resurse pentru îmbunătăţirea modului de lucru, modului de organizare, modului de implementare a proiectelor viitoare. În partea de evaluare a activităţilor sau a proiectului se pot valoriza elementele care au contribuit la succesul îndeplinirii activităţilor sau metodele prin care au fost depăşite anumite obstacole. De asemenea se pot analiza şi punctele slabe şi apoi transformate în puncte tari Fiecare lecţie învăţată, chiar şi din greşeli, îi ajută pe tineri să depăşească momentele dificile cu care se pot confrunta pe viitor şi pot fi „stâlpi de aducere aminte”. 21. Entuziasmul coordonatorului. Ceea ce s-a observat pe parcursul activităţilor cu tinerii a fost că entuziasmul lor depindea în mare măsură de entuziasmul pe care îl avea şi coordonatorul. Dacă el era abătut şi nu reuşea să se concentreze sau era detaşat de activităţile pe care tinerii le desfăşurau, aceştia deveneau mai puţin motivaţi să se implice activ în procesul de implementare a unui proiect. În schimb, atunci când coordonatorul animă cu plăcere întâlnirile şi este interesat cu adevărat de ceea ce tinerii fac şi de ideile pe care acewww.fundatiacote.ro

Mi-a plăcut foarte mult ideea de a participa la acest proiect pentru că învăţ lucruri noi pe care le pot pune şi în practică. Deşi la începutul activităţii am fost emoţionată acum m-am obişnuit şi îmi face mare plăcere să vin la activităţi. Birca

24

Şi eu pot schimba ceva!

,,Unde-s mulţi puterea creşte”. Lucurile care mi-au plăcut cel mai mult în acest proiect sunt munca în echipă şi ideile proiectelor care sunt de fapt probleme din societate. Sunt numeroase lucurile noi pe care le-am descoperit cu ajutorul vostru iar activităţile proiectului m-au ajutat să îmi descopăr calităţile. Daniela

ştia vor să le pună în practică, se observă o îmbunătăţire a atmosferei din cadrul echipei, iar tinerii, chiar dacă uneori sunt uşor demotivaţi reuşesc să se „cupleze” la starea de spirit pe care acesta le-o insuflă. Coordonatorul unei echipe trebuie să arate întotdeauna interes pentru fiecare dintre membrii echipei, pentru ideile acestora, pentru modul în care aceştia reuşesc să comunice. Astfel tinerii primesc confirmarea că munca lor este apreciată şi merită implicare, pentru că prezintă interes nu doar pentru ei, ci şi pentru cei din afara echipei. Ca şi într-un joc de echipă, care are un lider, un coordonator, dacă acesta este implicat şi entuziasmat de ceea ce face, dacă îi place ceea ce face, va transmite acest sentiment şi colegilor din echipă, motivându-i astfel să participe cu plăcere. Atitudinea pozitivă a unei echipe depinde în mare măsură de atitudinea liderului acesteia. Dacă ea este una pozitivă va atrage rezultate pozitive, dar o atitudine negativă va atrage fără îndoială rezultate negative. 22. Calitatea relaţiilor dintre tineri şi coordonator. Niciodată coordonatorul unei echipe de tineri care lucrează în vederea implementării de proiecte nu trebuie să aibă o atitudine superioară sau să se poziţioneze cu mult mai presus faţă de tineri. Este important ca tinerii să înţeleagă rolul clar şi bine definit al coordonatorului: el este acolo pentru a-i îndruma şi a-i ajuta să-şi pună în practică ideile, nu pentru a da ordine şi a-i manipula după voia lui, în vederea atingerii unor rezultate. Pe primul loc sunt mereu tinerii, iar rolul coordonatorului este de a-i stimula în vederea identificării de idei noi, de a-i ajuta să-şi pună în practică sau să-şi dezvolte abilităţile. Tinerii devin motivaţi atunci când sunt trataţi ca egali şi când le sunt luate în considerare opiniile. 23. Proiecte mari şi provocări noi. De cele mai multe ori tinerii sunt încântaţi de ideea unor proiecte mari, chiar dacă sunt conştienţi că pentru aceasta trebuie să depună un efort mai mare. Ei sunt încântaţi şi de impactul proiectelor asupra beneficiarilor şi conştientizează (cu ajutorul coordonatorului) efectul pe care munca depusă pentru realizarea

Şi eu pot schimba ceva!

25

acestora o are asupra lor. Pentru a ajunge la idei de proiecte mai mari, mai ambiţioase, tinerii trebuie să treacă printr-un proces. Este bine ca ei să înceapă cu idei de proiecte simple şi sarcini mai uşor de îndeplinit, asigurându-le astfel rezultate pozitive ce pot fi valorizate în proiecte viitoare mai complexe şi cu un grad de dificultate ridicat. Tinerii vor fi motivaţi să îmbunătăţească metodele de lucru, modul de organizare, să-şi îmbunătăţească abilităţile dobândite, prin noi provocări. De exemplu, dacă în cadrul unui proiect, s-a mediatizat prin radio un anume eveniment organizat de tineri la nivel de comunitate, pentru un alt eveniment ei vor dori chiar să apeleze la televiziune, dar numai atunci când se simt pregătiţi pentru aceasta. De asemenea, dacă în cadrul unui proiect au realizat pliante, în cadrul altui proiect, pentru ca acesta să capete o mai mare importanţă şi să aibă un impact mai mare asupra comunităţii, ei vor dori să realizeze broşuri sau chiar să editeze reviste. O dată cu creşterea gradului de dificultate al îndeplinirii sarcinilor, creşte şi semnificaţia pe care tinerii o acordă proiectului. 24. Atragerea de noi membri în echipă. Dacă tinerii sunt încântaţi de activităţile pe care le desfăşoară în vederea implementării proiectelor, cu siguranţă vor simţi nevoia să împărtăşească acest sentiment cu cei apropiaţi lor (familia, cercul de prieteni). Atunci când sunt încântaţi ei transmit celorlalţi dorinţa şi pasiunea cu care ei se implică. Astfel ceilalţi vor dori să ia parte şi ei la ceea ce tinerii fac. De exemplu în cadrul unui proiect, tinerii unei echipe au avut ideea să se costumeze în clovni şi să meargă în vizită la copiii internaţi în cadrul spitalului „Sfânta Maria” din Iaşi şi la copiii a două grădiniţe, tot din Iaşi. Pe parcursul pregătirilor tinerii au fot foarte încântaţi de idee şi de rezultatele preconizate (s-au gândit la bucuria pe care o vor face copiilor, amuzându-i şi făcându-le cadouri), încât au povestit şi celor din alte echipe şi prietenilor. Ei au reuşit astfel să mobilizeze şi să implice în organizarea acestui eveniment un număr mare de tinerii care nu făceau parte din echipa lor. Aceşti tineri s-au ocupat de campania de colectare de jucării (ba chiar au şi donat ei înşişi), au mers alături de
www.fundatiacote.ro

Dai cu adevărat atunci când dai din tine. Kahlil Gibran

Cel care dă atunci când i se cere a aşteptat deja prea mult...

26

Şi eu pot schimba ceva!

Nu putem face lucruri mari... ci doar lucruri mici cu multă dragoste... Maica Tereza

ceilalţi, s-au costumat şi au făcut tot posibilul ca cei pe care i-au vizitat să se simtă bine şi să se bucure. Rezultatele proiectului, preconizate de tineri la început, au fost mult mai mari şi impactul acestora nu s-a reflectat doar asupra beneficiarilor direcţi, ci şi asupra celor implicaţi, atât din cadrul echipei, cât şi din cadrul celor care s-au alăturat echipei. După aceste intervenţii, tinerii (care nu făceau parte iniţial din echipă) au venit şi şi-au exprimat dorinţa să participe pe viitor la activităţi, dorind să ajute şi să realizeze proiecte cu impact, chiar mai mare, asupra comunităţii. 25. Stimularea tinerilor de a forma noi echipe. O dată cu acceptarea de noi membri în cadrul echipei, aceasta riscă să devină prea mare, iar un pericol este acela de a nu reuşi să se acorde suficientă atenţie fiecăruia dintre tineri. De aceea tinerii pot fi stimulaţi să formeze noi echipe, pe activităţi diferite. Cei care nu fac parte din echipele iniţiale, pot urma exemplul acestora în vederea implementării ideilor de proiecte pe care le au. Tot ceea ce trebuie ca aceşti tineri să ştie este că, dacă vor cu adevărat să se realizeze ceva, nu rămâne decât să facă pasul de a acţiona, de a transforma pasivitatea în implicare activă. 26. Prezentarea rezultatelor tinerilor de vârsta lor. Tinerii implicaţi în realizarea de proiecte reuşesc prin acestea să se distingă de ceilalţi, care au vârste apropiate lor, să îşi exprime valorile mai bine. Ei vor să cunoască oameni noi, să găsească modalităţi noi de a se distra. Ceea ce învaţă prin

Şi eu pot schimba ceva!

27

implementarea acestor proiecte aplică şi în viaţa de zi cu zi. De exemplu dacă un tânăr comunica greu într-un grup, în urma participării la activităţi, el comunică mai bine, deoarece a reuşit să-şi dezvolte această abilitate. Prietenii şi familia sunt încântaţi de progresul pe care l-a făcut şi astfel le-a stârnit curiozitatea participării/ implicării în cadrul procesului de desfăşurare a activităţilor. Prin participarea la activităţi tinerii îşi dezvoltă o imagine de sine pozitivă. Ei îşi dezvoltă abilităţi sociale, de interacţiune cu ceilalţi. De cele mai multe ori ei prezintă rezultatele, achiziţiile făcute, în mod inconştient, prin comportamente şi atitudini. Însă pe lângă aceasta, prin prezentarea rezultatelor obţinute în urma implementării unor proiecte, îi motivează pe cei de vârstă apropiată lor să preia modelul lor. 27. Punerea în valoare a abilităţilor/ talentelor deja existente. Atunci când se formează echipa, tinerii, membri ai acesteia, deţin anumite abilităţi sau au anumite talente. Rolul coordonatorului este cel de a-i evalua din acest punct de vedere şi de a-i stimula în activităţi prin care ei să şi le poată dezvolta. Dacă un tânăr are talentul de a desena, el se poate ocupa cu realizarea afişelor pentru anumite evenimente. Sau dacă un alt tânăr are abilitatea de a lucra foarte bine într-un program, pe calculator, el poate sprijini echipa prin utilizarea acelui program în vederea îndeplinirii sau urgentării unei anumite sarcini (lucrul în Word, Power Point etc.). 28. Valorizarea achiziţiilor şi experienţelor câştigate în alte domenii. Prin intermediul şcolii, tinerii dobândesc nu doar cunoştinţe în matematică, literatură, biologie, ci şi anumite abilităţi prin implicarea în activităţi ca spectacole oferite cu ocazia zilelor şcolii sau serbărilor de final de an. Unii dintre ei pot să fie voluntari sau să fi participat la activităţi de voluntariat. Alţii pot să fie premianţi în cadrul unor concursuri, olimpiade realizate la nivel naţional sau chiar internaţional. În cadrul fiecărei activităţi menţionate mai sus, tinerii au obţinut rezultate sau experienţă în diferite domenii. Toate acestea trebuie valorizate în implementarea unui proiect. Ele nu trebuie evitate, ci din contră considerate resurse importante în vederea obţinerii rezultatelor pozitive. 29. Învăţarea rolurilor instituţiilor şi modul de apelare la acestea. Atunci când tinerii doresc să implementeze un proiect descoperă că au nevoie de ajutorul unor actori sociali cum ar fi: poliţia, profesorii, medici. Pentru a putea apela la ajutorul acestora ei trebuie să se documenteze cu privire la rolul pe care îl îndeplinesc în comunitate. Astfel ei capătă cunoştinţe despre domeniile în care aceştia îşi desfăşoară activitatea. Odată cu obţinerea acestor cunoştinţe ei sunt motivaţi să apeleze la ajutorul lor şi chiar să dezvolte o relaţie de colaborare mai strânsă în vederea întâmpinării nevoilor cu care comunitatea se confruntă. 30. Procesul descoperirii şi atragerii de fonduri. Atunci când tinerii sunt pasionaţi de ceea ce fac, lucrul acesta se observă şi se reflectă în relaţiile pe care şi le creează la nivel de comunitate. Ei capătă credibilitate în desfăşurarea activităţilor şi în experienţa pe care o dobândesc pe parcursul întregului proces de implicare la nivel de comunitate. Prin aceasta ei descoperă că pot apela la persoane resursă din comunitate, persoane care pot oferi sponsorizări pentru implementarea unui proiect. Ei pot atrage noi fonduri prin ideile ingenioase pe care le au şi pentru curajul de a le transforma în proiecte. Există numeroase persoane care stimulează, prin sponsorizare, implicarea tinerilor în viaţa comunităţii din care aceştia fac parte.
www.fundatiacote.ro

28

Şi eu pot schimba ceva!

31. Lucrul în echipă. Tinerii sunt înclinaţi spre satisfacerea nevoii de comunicare şi contact cu cei din jurul lor. Lucrul în echipă prezintă numeroase avantaje: membrii echipei ajung să se cunoască foarte bine, colaborând la depăşirea dificultăţilor. Poate deveni foarte motivant, deoarece fiecare nou proiect aduce experienţa contactului cu ceilalţi şi bucuria de a beneficia de ajutorul acestora. Se creează noi relaţii şi noi experienţe comune. Lucrul în echipă dezvoltă procesul de comunicare, tinerii devin model unii pentru alţii, împrumută valori, principii, atitudini. Timpul pe care tinerii îl petrec împreună, lucrând, le consolidează încrederea unul în celălalt, le oferă relaxare, dispar rivalităţile şi ameninţările, deoarece scopul lor este unul comun şi toţi îşi aduc aportul pentru atingerea unor rezultate pozitive. 32. Implicarea colaboratorilor în implementarea proiectelor. Atunci când tinerii implementează un proiect, dacă activităţile desfăşurate au decurs conform planului, acestea duc la rezultate bune. În schimb, dacă în cadrul pregătirii proiectului sunt implicaţi colaboratori cu funcţii importante, rezultatele devin şi mai bune. Persoane ca poliţişti, medici, profesori, dau greutate proiectului. În acelaşi timp, tinerii devin mai responsabili în desfăşurarea activităţilor, deoarece ei înţeleg seriozitatea cu care trebuie tratate problemele/nevoile cu care comunitatea se confruntă. De asemenea prezenţa unor asemenea persoane oferă o mai mare credibilitate beneficiarilor proiectelor în ceea ce priveşte transmiterea mesajului şi munca pe care tinerii o depun. 33. Asumarea identităţii de voluntar. Chiar dacă tinerii cu care se lucrează în vederea implementării unor pro-

Şi eu pot schimba ceva!

29

iecte sunt principalii beneficiari, prin munca pe care o depun şi prin atitudinea faţă de modul de îndeplinire a acesteia, ei se vor considera ca fiind voluntari. Prin proiectele pe care ei le implementează ajută la identificarea şi oferirea de soluţii creative şi accesibile comunităţii din care fac parte. Doar simpla conexiune la ideea că ceea ce fac seamănă cu activităţi de voluntariat îi motivează să participe şi să se implice în implementarea proiectelor. Prin acest întreg proces de realizare a proiectelor, găsesc un loc unde să se exprime liber asupra Nimeni nu poate face subiectelor de interes, identifică şi recunosc un mod de dez- totul, dar fiecare poate face ceva! voltare personală şi, poate, chiar profesională, militează pentru o cauză şi au satisfacţia că pot promova idei, dând dovadă de maturitate. 34. Menţinerea unui climat pozitiv. Este aproape imposibil ca în desfăşurarea activităţilor cu tinerii să nu apară diferite conflicte la nivel de echipă. O deosebită importanţă o are modul în care coordonatorul reuşeşte să aplaneze conflictele şi chiar să le transforme în resursă în vederea dezvoltării relaţiei de comunicare. Un climat pozitiv se menţine dacă tinerii au înţeles că fac parte din echipă pentru că şi-au dorit, pentru că vor să realizeze/schimbe ceva, pentru că astfel se pot relaxa şi realiza sarcini din plăcere şi cu entuziasm.

35. Importanţa jocurilor. Jocurile sunt o modalitate de cunoaştere, de descoperire, de învăţare. De asemenea, este o metodă de comunicare şi prin jocuri, tinerii se destind, se
www.fundatiacote.ro

30

Şi eu pot schimba ceva!

Proiectul „Şi eu pot schimba ceva” mi se pare foarte interesant, mai ales că lucrăm în echipe. Nu aş fi crezut că pot face lucrurile pe care le fac împreună cu colegii mei de grupă, mai ales la această vârstă. Proiectul include activităţi interesante pe care noi le propunem. Îmi place că lucrăm împreună şi că ne ajutăm şi pe noi înşine dar şi pe ceilalţi oameni. Îmi face plăcere să ajut şi să informez oamenii. Mihaela

relaxează. Sunt o metodă de a menţine un climat pozitiv şi de a îmbunătăţi chiar şi unele abilităţi. Întâlnirile cu tinerii pentru implementarea unui proiect pot începe cu aplicarea unui joc, care să destindă atmosfera, care să formeze o bună dispoziţie tinerilor. Activităţile de team-building sunt recomandate, deoarece ele includ jocuri în urma cărora se analizează trăirile, sentimentele pe care tinerii le au la nivel de echipă şi îi motivează să colaboreze mai bine pe viitor. Diversitatea jocurilor şi domeniilor pe care acestea le reprezintă oferă suport încă de la construirea/formarea unei echipe de lucru. Ele pot fi sub formă de icebreacker, de cunoaştere, de afirmare. 36. Asumarea funcţiei de model. Pe rând, tinerii pot deveni modele pentru ceilalţi membri ai echipei, dar în mod special pentru cei din grupul de prieteni, pentru colegii de la şcoală. Fiecare dintre ei are anumite calităţi, talente/abilităţi care îi fac unici. Prin asumarea rolului de model tinerii devin responsabili de acţiunile lor. Ei devin astfel atenţi la comportamentul pe care îl afişează şi mai atenţi cu cei din jurul lor. Un tânăr poate avea dezvoltată o abilitate mai bine decât ceilalţi colegi de echipă. El poate deveni model pentru ceilalţi, aceştia fiind motivaţi să-şi îmbunătăţească o abilitate asemănătoare sau altele. 37. Stimularea identităţii de grup. Odată ce o echipă se formează, ea trebuie să poarte şi un nume. Tot ceea ce va fi făcut (implementare proiecte, identificare idei, realizare sarcini) va fi făcut la nivel de echipă. Numele pe care o echipă îl primeşte defineşte ansamblul caracteristicilor pe care membrii acesteia le au. Spre exemplu dacă numele unei echipe este „Ambiţioşii”, membrii acesteia vor percepe acest nume ca fiind o calitate dominantă a tinerilor care o alcătuiesc. În consecinţă, atunci când ei vor întâmpina dificultăţi în realizarea unor sarcini, îşi vor aduce aminte de numele pe care îl poartă ca şi echipă şi faptul acesta îi va motiva să le depăşească. Alegerea numelui aparţine în totalitate membrilor echipei şi nu coordonatorului acesteia. Un alt exemplu de stimulare a identităţii de grup este identificarea sau stabilirea unui logo, motto al echipei.

Şi eu pot schimba ceva!

31

Relaţionarea cu tinerii şi coordonarea acestora
În cadrul acestui capitol vom prezenta câteva elemente fundamentale ce trebuie aplicate de către coordonator în relaţionarea cu tinerii din echipele care vor implementa proiectele cu impact asupra comunităţii. 1. Definirea obiectivelor lucrului împreună. Atunci când se lucrează cu tinerii este important ca aceştia să cunoască scopul pentru care se doreşte antrenarea lor în activităţi. Dacă fiecare dintre ei şi-a exprimat dorinţa de a participa se pot stabili obiectivele pe care le vor realiza în vederea îndeplinirii scopului. Este important ca tinerii să ştie de la început care sunt metodele de lucru, ce se aşteaptă de la ei şi care sunt avantajele participării lor la activităţi. Devin astfel motivaţi să se implice cu entuziasm şi să îşi asume responsabilitatea pentru acţiunile întreprinse. 2. Stabilirea regulilor de lucru în echipă. Pentru ca procesul de desfăşurare a activităţilor să se poată derula fără a interveni confuzii, fără a fi întrerupt de diferite neînţelegeri, se stabilesc de la început reguli, cu care, atât coordonatorul echipei, cât şi membrii acesteia, să fie de acord. Regulile ce pot fi stabilite cu tinerii ar putea fi următoarele: • Punctualitatea. Este important ca tinerii să ajungă la ora stabilită, deoarece există riscul ca de fiecare dată când cineva întârzie să întrerupă derularea activităţilor, coordonatorul fiind nevoit să-l pună în temă cu ceea ce s-a întâmplat până atunci, pe noul venit. Cei prezenţi se pot plictisi şi defocaliza de la sarcina pe care o au de îndeplinit. • De fiecare dată când cineva ştie că va întârzia sau că nu poate ajunge la întâlnirea de lucru trebuie să anunţe. Astfel se evită pierderea de timp, atât din partea coordonatorului (care poate da telefoane să afle care este cauza pentru care
www.fundatiacote.ro

Capitolul 4

„Au avut recent un examen pe care trebuiau să-l susţină oral şi mă gândeam că vor avea mari emoţii. Dar când am vorbit cu ei au spus că e foarte simplu, deoarece au mai făcut aşa ceva, că sunt obişnuiţi cu prezentările. M-a surprins foarte tare.” (părintele unui tânăr implicat în proiect)

32

Şi eu pot schimba ceva!

Mii de lumânări pot fi aprinse de una singură fără ca aceasta să se stingă. Fericirea nu se diminuează niciodată dacă este împărtăşită. Buda

tânărul întârzie sau nu mai poate ajunge), cât şi din partea tinerilor, care pot începe activităţile la timp şi pot evita sentimentul de inutilitate şi neproductivitate. • Se critică ideile şi nu persoanele. Prin această regulă tinerii înţeleg că sunt acceptaţi indiferent de ideile pe care le au. Tinerii nu se vor mai simţi astfel nevoiţi, atunci când vor fi contrazişi, să se pună pe poziţia de a se apăra, ci vor considera observaţia făcută o resursă pentru dezvoltarea/îmbunătăţirea anumitor elemente ce ţin doar de participarea la activităţi. Când energia pe care tânărul o depune în vederea construirii unui comportament defensiv scade, creşte energia pe care acesta o poate oferi în sprijinul îndeplinirii scopului grupului. • Căutăm soluţii împreună. Pentru orice obstacol sau greutate întâmpinată în desfăşurarea activităţilor, fiecare membru al echipei poate participa în vederea rezolvării/ depăşirii acestora. A face parte dintr-o echipă înseamnă a lucra împreună şi a-şi asuma rezultatele obţinute, împreună. • Ascultarea fiecărui membru. Pe măsură ce tinerii devin mai deschişi şi încep să vorbească despre ei înşişi şi ideile lor, informaţia începe să circule liber. Tinerii spun ceea ce ştiu sau cred că ştiu. Se ascultă unii pe alţii şi se confruntă. • Nu folosim insulte la adresa celorlalţi. Sentimentul de respect devine reciproc în momentul în care el se construieşte pe baza stimulării unui comportament pozitiv. Există numeroase alte reguli ce pot fi stabilite cu echipa, acestea variind în funcţie de scopul lucrului în echipă. Regulile trebuie stabilite de ei, pentru că în acest mod le vor respecta mai mult şi le va fi mai greu să le încalce. Odată cu stabilirea regulilor trebuie să aibă loc şi fixarea măsurilor punitive (tot împreună cu tinerii), ce vor fi aplicate în cazul în care acestea vor fi încălcalte.

Şi eu pot schimba ceva!

33

3. Delegarea sarcinilor. Delegarea sarcinilor este foarte importantă, deoarece de modul în care ea se face depind rezultatele finale ale proiectului. a) Pentru început se realizează o listă cu sarcinile ce trebuiesc îndeplinite în vederea atingerii scopului proiectului ce urmează a fi implementat. După stabilirea listei de sarcini se identifică modul prin care acestea vor fi împărţite tinerilor. b) Sunt cel puţin trei metode de împărţire a sarcinilor: • Prin libera alegere – dacă unui tânăr îi place o anumită sarcină şi simte că are abilităţile necesare pentru a o realiza el îşi poate alege din lista stabilită; • Prin negociere – dacă există mai mulţi tineri care au abilităţi pentru realizarea unei sarcini, se negociază care dintre ei să o îndeplinească. De asemenea poate exista şi situaţia în care pentru realizarea anumitor sarcini să fie create echipe sau responsabili şi ajutoare; • Prin stimulare – tinerii pot fi stimulaţi/ motivaţi să preia o sarcină prin încurajarea acestora în vederea îmbunătăţirii/ dezvoltării unor abilităţi. c) Criterii care ajută la delegarea sarcinilor. O delegare eficientă înseamnă găsirea unui echilibru între a acorda tinerilor spaţiul necesar pentru a-şi folosi abilităţile şi a avea posibilitatea de a monitoriza proiectele. Delegarea de sarcini implică o serie de factori ce trebuie îndepliniţi pentru ca rezultatele să fie cele preconizate/aşteptate: • Când se deleagă sarcinile? Pentru fiecare proiect ce urmează implementat există sarcini ce trebuie îndeplinite. În urma stabilirii scopului şi obiectivelor proiectului, se stabilesc sarcinile de îndeplinit împreună cu tinerii. Fiecare membru al echipei va participa la implementarea proiectului, aşadar fiecare va primi sarcini. Sarcinile, dacă sunt delegate corect, devin oportunităţi pentru dezvoltarea abilităţilor tinerilor. Este nevoie ca sarcinile să fie delegate într-un mod eficient. În acest sens coordonatorul poate sprijini tinerii să caute întrebări şi răspunsuri cu privire la sarcinile ce urmează a fi îndeplinite.

www.fundatiacote.ro

34

Şi eu pot schimba ceva!

• Data limită a proiectului? Odată cu stabilirea scopului şi obiectivelor proiectului se stabileşte şi perioada în care acesta se pregăteşte şi data la care va fi implementat. Tinerii trebuie să ştie că pe parcursul pregătirii proiectului vor primi mai multe sarcini care sunt îndeplinite în anumite intervale de timp. De asemenea trebuie luate în calcul neîndeplinirea la timp a unor sarcini, iar pentru acest lucru este necesară organizarea unui plan de rezervă. De exemplu, tinerii pot primi ca sarcină identificarea unui număr de 5 şcoli ce urmează a fi contactate în vederea organizării unui concurs sportiv. Există riscul ca cele 5 şcoli selectate să nu poată răspundă toate invitaţiei, termenul limită pentru îndeplinirea acestei sarcini fiind foarte aproape. În acest caz este necesară stabilirea de noi sarcini, suplimentare şi reconstruirea întregului plan în ceea ce priveşte identificarea şcolilor. • Care sunt aşteptările şi scopurile echipei pentru proiectul la care lucrează? Se poate întâmpla ca o sarcină să nu fie îndeplinită, iar de ea să depindă îndeplinirea a încă 2 sarcini. De aceea coordonatorul de echipă trebuie să cunoască bine care sunt capacităţile/abilităţile tinerilor atunci când deleagă o sarcină. Dacă un tânăr îşi exprimă dorinţa să îndeplinească o sarcină, însă nu are abilităţile necesare, coordonatorul poate alege încă un tânăr, cu abilităţi mai potrivite pentru sarcina respectivă, iar împreună să formeze o echipă. Astfel ambii tineri vor fi câştigaţi (cel cu abilităţi mai puţin conturate în acel domeniu îşi va dezvolta unele noi, iar celălalt se va percepe ca fiind un model) iar sarcina va fi îndeplinită cu succes.

• Cui ar trebui delegate sarcinile? Toţi membrii echipei trebuie să primească sarcini, deoarece lucrul este în echipă. Există riscul, în cazul unui tânăr care are dezvoltate mai multe abilităţi, ca acesta să primească mai multe sarcini, ceea ce îi va încărca foarte mult volumul de muncă. Este bine ca fiecare tânăr să fie denumit responsabil pentru câte o sarcină. În

Şi eu pot schimba ceva!

35

schimb el trebuie să ştie că poate apela la ceilalţi din echipă atunci când are nevoie de ajutor. Sarcinile trebuie delegate direct proporţional cu abilităţile pe care tinerii le au. Tinerii se pot oferi să ajute, de asemenea, atunci când ei simt nevoia şi când consideră că pot învăţa ceva prin îndeplinirea unei numite sarcini. De exemplu un tânăr poate primi ca sarcină să realizeze un afiş, deoarece are abilităţi în lucrul pe calculator. În acelaşi timp un alt tânăr care vrea să-şi dezvolte abilităţi asemănătoare poate face echipă cu cel dintâi, lucrând astfel împreună la îndeplinirea unei sarcini. • Cum se face delegarea? Pentru început se stabileşte clar care este rezultatul dorit. Astfel tânărul are în minte finalitatea sarcinii şi cum ea ar trebui să se desfăşoare. Coordonatorul echipei stă la dispoziţia tinerilor, astfel încât, atunci când aceştia au întrebări să ştie la cine pot apela. Este important ca tinerii să se consulte periodic cu coordonatorul pentru a putea evalua îndeplinirea sarcinii şi pentru a putea interveni la timp atunci când apar obstacole. Tinerii trebuie să ştie că au puterea de a decide ce sarcini le pot fi delegate şi când. Coordonatorul îi poate încuraja pe tineri arătând entuziasm pentru rezultatele obţinute de aceştia de fiecare dată când fac un pas spre finalizarea sarcinii. De asemenea el trebuie să construiască cu tinerii o relaţie bazată pe încredere şi angajament. El poate discuta cu aceştia despre recompensele materiale (tricouri, prăjituri, mici simboluri), oportunităţile pe care ei le au pentru îndeplinirea sarcinilor date, recunoaşterea din partea beneficiarilor, colegilor de echipă, prietenilor, profesorilor şi chiar a coordonatorului însuşi. Termenele limită pot fi discutate cu tinerii, ceea ce le oferă acestora o mai mare încredere în a apela la ajutorul coordonatorului, deoarece se simt ascultaţi şi motivaţi atunci când li se cere părerea. Tinerii trebuie să ştie de ce au fost aleşi sau de ce şi-au ales îndeplinirea unei anumite sarcini, ce se aşteaptă de la ei pe parcursul pregătirii şi implementării proiectului, scopurile pe care le au de atins, termenele limită şi resursele pe care se pot baza. De asemenea ei trebuie să ştie că întotdeauna coordonatorul echipei este disponibil pentru întrebări şi consultaţii. Atunci când tinerii au libertatea de a realiza o anumită sarcină fac în mod inevitabil şi greşeli. Trebuie evitată situaţia în care greşelile sunt ascunse. Tinerii au nevoie de şansa de a învăţa din greşeli, fără ca efectul acestora să fie eliminat total. Niciodată nu se caută vinovatul, ci întregul proces se orientează către găsirea unor soluţii. 4. Identificarea şi înlăturarea factorilor de inhibiţie. La fel cum orice factor poate deveni un factor motivator, există riscul ca aceştia să se transforme în factori care inhibă tânărul, determinându-l să se îndepărteze de grup/ echipă şi chiar săi scadă motivaţia de a participa la activităţi:
www.fundatiacote.ro

36

Şi eu pot schimba ceva!

Factori de inhibiţie Modalităţi de înlăturare Întâlnirile organizate cu tinerii în cadrul şco- Ieşirile în aer liber, stabilirea unor locuri în lii – spaţiul şcolii este perceput de tineri ca fiind care tinerii se simt în largul lor şi unde se pot exunul formal, ceea ce le poate induce sentimentul prima în voie, fără să perceapă anumite bariere că sunt controlaţi sau că întâlnirile nu sunt al- în comunicarea cu ceilalţi. Tinerii pot deveni mai tceva decât continuarea orelor de curs. creativi, pot împărtăşi mai uşor lucruri despre ei, pot alege un loc care îi reprezintă (un teren de fotbal, un parc, în pădure, în Grădina Botanică). Spiritul critic – dacă de fiecare dată când au Criticarea şi aprecierea ideilor se poate face o idee, tinerii aud imediat şi o critică la adresa în mod sincer dacă tinerii au siguranţa că sunt lor sau la ideea pe care o au, ei pot deveni rezer- acceptaţi în grup/echipă. Persoanele care îşi vaţi în a mai contribui la munca de echipă şi la aduc contribuţia la discuţii trebuie să fie tratate realizarea activităţilor. Se vor simţi atacaţi cu respect, în sensul că trebuie să li se ia în conmereu şi vor considera că oricum ceea ce spun sideraţie ideile. Trebuie încurajaţi toţi membrii trebuie mereu îmbunătăţit, considerând că nu echipei să vorbească. Tinerii capătă astfel încrepot avea idei bune sau că nu sunt apreciaţi. Ti- dere în ei şi în ceilalţi. A nu se uita regula: se crinerii vor sta ascunşi, închişi în ei înşişi şi vor tică ideile şi nu persoanele (însă şi aici cu mare adopta o poziţie defensivă deoarece nu se simt atenţie). în siguranţă. Temeri ascunse (neverbalizate) ale tinerilor Tinerii trebuie să îşi verifice părerile, trebuie cu privire la implementarea anumitor faze ale să dorească să se exprime şi să se implice întrproiectelor. De exemplu un tânăr se simte foarte un obiectiv semnificativ împreună cu echipa. dezinvolt în cadrul echipei, însă nu poate fi la Coordonatorul trebuie să-şi folosească intuiţia fel atunci când trebuie să vorbească în public. sau trebuie să observe cu atenţie anumite comportamente ale tinerilor. Discuţiile individuale cu tinerii îi ajută pe aceştia să se deschidă faţă de coordonator şi să poată spune ce anume nu este în regulă. Tinerii, atunci când întâmpină o dificultate, nu trebuie expuşi colegilor de echipă, fără a discuta în prealabil, individual. Tineri care domină discuţia – acest factor de- Feedback-ul pozitiv, constructiv. Feedbackvine inhibator în momentul în care acestor tineri ul este un mod de a-i ajuta pe tineri să-şi nu le este temperată intervenţia. Atenţie însă, schimbe comportamentul şi de a le furniza asdeoarece, dacă modul de a le tempera interven- pecte referitoare la comportamentul lor şi efecţia este unul autoritar şi brutal, aceşti tineri riscă tele acestuia asupra celorlalţi. Feedback-ul să părăsească echipa sau să nu mai contribuie trebuie să fie adresat la timpul potrivit şi în modeloc la realizarea sarcinilor. Tinerii care do- mentul potrivit, altfel, rezultatele vor fi în cel mină discuţia pot accentua sentimentul de inhi- mai bun caz nefolositoare, dacă nu distructive. biţie la cei care sunt mai timizi şi care nu se pot Feedback-ul oferă tinerilor informaţii clare cu exprima la fel de liber. privire la efectul comportamentului lor şi în acelaşi timp le lasă libertatea de decide ce să facă cu referire la acesta. Obligativitatea – dacă atunci când participă Implicarea tinerilor în luarea deciziilor. Este la întâlniri, tinerii se simt obligaţi, ei vor deveni importantă determinarea modului în care tinerii membri problemă în echipă distrăgându-i pe din cadrul echipei vor lua decizii. De exemplu ceilalţi de la scopul lor. Alţi tineri se pot simţi dacă se stabileşte să se ia decizii prin consens, obligaţi să îndeplinească anumite sarcini pe care nu trebuie să se accepte deciziile care nu au înei le consideră nepotrivite lor. Se creează astfel trunit această regulă. Implicarea tinerilor în lualupte pentru putere, feedback-ul devine mai rea deciziilor poate produce o trecere de la puţin sincer şi tinerii nu se vor mai simţi moti- motivaţia individuală la o motivaţie de grup, revaţi să se implice în echipă. Apare ostilitatea, zultatul fiind luarea deciziilor de colaborare, iar apatia şi confuzia. sarcinile vor putea fi îndeplinite cu succes. Nu doar implicarea tinerilor în luarea deciziilor, ci chiar punerea acestora în aplicare duce la mărirea gradului de colaborare la nivel de echipă şi a motivaţiei de a participa la realizarea sarcinilor.

Şi eu pot schimba ceva!

37

5. Soluţionarea conflictelor. Conflictele par să fie o parte inevitabilă în lucrul cu tinerii. Tinerilor, care au experimentat conflictul acasă, în şcoală sau cu prietenii, le lipsesc, de cele mai multe ori, abilităţile de a se descurca în asemenea situaţii sau de a găsi soluţii. Conflictul poate fi rezolvat prin patru metode: prin agresivitate, prin retragere, mediere sau negociere. Negocierea, care respectă nevoile ambelor părţi implicate în conflict şi îl vede ca fiind o problemă împărtăşită, este în general metoda cea mai utilă de a rezolva conflictul. Pentru ca tinerii să poată depăşi starea de conflict ei trebuie să înţeleagă care sunt consecinţele celor 4 metode de rezolvare a acestuia, care dintre ele este cea mai utilă sau dăunătoare. Negocierea este o metodă prin care toată lumea implicată în conflict câştigă. În mod special este un proces prin care părţile implicate lucrează la găsirea unei soluţii care să fie acceptată de toată lumea. Negocierea poate avea loc atunci când toate părţile implicate: - Respectă situaţia fiecăruia. - Văd conflictul ca fiind o problemă ce trebuie rezolvată împreună. - Sunt pregătite să asculte şi să recurgă la compromisuri. - Nu sunt interesate să câştige cu orice preţ. Reguli pentru rezolvarea conflictelor: - Întotdeauna tinerii implicaţi într-un conflict trebuie să spună ce vor şi de ce. - Fiecare dintre ei trebuie să spună ce crede că vrea şi cealaltă persoană. - Cei implicaţi în conflict trebuie să vină cu soluţii în vederea rezolvării acestuia. - După care se decid asupra uneia dintre soluţii. - Coordonatorul trebuie să verifice dacă soluţia adoptată îi mulţumeşte pe toţi cei implicaţi în conflict. Conflictul ar putea să apară în orice moment în lucrul cu tinerii, dacă mesajele transmise nu sunt clare, sarcinile pe care aceştia le au de îndeplinit nu sunt în acord cu abilităţile şi competenţele fiecăruia, dacă tinerii nu se simt ascultaţi atunci când doresc să se exprime şi apreciaţi pentru munca
www.fundatiacote.ro

Poartă-te ca şi cum ceea ce înfăptuieşti poate face diferenţa. Căci chiar o face... William James

38

Şi eu pot schimba ceva!

Sunt încântată că am participat la aceste activităţi sper că îmi vor fi de folos şi pe viitor. M-am implicat cu interes şi mi-a plăcut că şi colegii mei din grupă s-au implicat. Datorită acestor întâlniri mi-am făcut şi nişte prieteni noi şi sper ca după acest proiect să menţinem legătura în continuare. Un alt lucru care mi-a plăcut este că am organizat activităţi folositoare comunităţii. La primele activităţi am avut mari emoţii, dar pe parcurs m-am familiarizat cu toţi colegii iar următoarele activităţi s-au desfăşurat din ce în ce mai bine. Vasilica

depusă, dacă volumul de muncă al unuia este mai mare faţă de restul membrilor echipei, dacă gradul de implicare în rezolvarea sarcinilor nu este la fel, unii implicându-se mai puţin decât alţii etc. Consecinţele nerezolvării conflictelor pot fi următoarele: - Tinerii pot părăsi echipa. - Pot fi certuri şi se poate acorda prea multă atenţie detaliilor, pierzându-se astfel imaginea de ansamblu şi scopul iniţial. - Certurile nu se mai termină şi nu sunt decât vag legate de subiect. - Tinerii devin apatici. - Discuţiile sunt neclare sau greu de urmărit. - Interesul de a se implica scade considerabil. Există însă şi situaţii în care conflictul poate deveni resursă în vederea consolidării echipei şi obţinerea de rezultate foarte bune. Sunt încurajate conflictele privitoare la punctele de vedere şi la modurile de abordare a unor sarcini. Conflictul devine resursă atunci când cei implicaţi sunt de acord să-şi schimbe comportamentul sau atitudinea faţă de o anumită situaţie. O strategie de rezolvare a conflictelor ar putea fi metoda fishbowl-ului. Cea mai simplă configuraţie a acestei metode este formată dintr-un cerc interior (grupul A), care este grupul de discuţie, înconjurat de un alt cerc (grupul B), care este grupul observatorilor. Un grup va da feedback altui grup în ceea ce priveşte comportamentul sau performanţa la care a ajuns. Conflictele se rezolvă la nivel de echipă. Într-o echipă, fiecare tânăr vine cu un stil/metodă diferit/ă de rezolvare sau controlare a unei stări conflictuale. De aceea este importantă stabilirea unor reguli de bază pentru echipă şi cel mai important lucru va fi să se ţină sub control toate disputele într-un mod cât se poate de prompt. 6. Luarea deciziilor. Când o echipă poate începe să ia decizii de colaborare se produce o trecere de la motivaţia individuală la o motivaţie de grup. Această etapă este marcată de exemplu de îndeplinirea unor sarcini stabilite. Deciziile se iau întotdeauna cu tinerii şi numai după o discuţie lungă şi sănătoasă. Gradul de implicare în luarea deciziilor este mare în momentul în care toate punctele de vedere au fost luate în discuţie. Pe măsură ce echipa începe să pună în aplicare deciziile luate, gradul de implicare creşte. Când tinerii iau decizii dar nu devin şi responsabili pentru acestea, sau când stabilesc termene sau criterii pentru îndeplinirea deciziei respective, este ca şi când aceasta s-a luat numai ca să fie

Şi eu pot schimba ceva!

39

luată. De aceea este necesară intervenţia coordonatorului pentru a stabili persoanele responsabile pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor, pentru a stabili criterii clare de îndeplinire a sarcinilor, pentru a stabili o structură sau nişte linii directoare pentru această acţiune. Tinerii pot stabili obiective şi sarcini doar bazându-se pe nevoile şi dorinţele membrilor echipei din care fac parte. Nimeni din cadrul echipei nu poate lua decizii fără a se consulta cu membrii acesteia. 7. Când tinerii nu-şi îndeplinesc sarcinile. Atunci când se formează o echipă aceasta trebuie să aibă doar membri care îşi doresc cu adevărat să participe la realizarea sarcinilor. Însă există şi cazuri în care tinerii nu-şi îndeplinesc sarcinile, fie din motive obiective (au intervenit factori externi care nu puteau fi prevăzuţi – apariţia unei probleme în familie, examene la şcoală anunţate în ultimul moment care poate lua din timpul pe care tânărul îl rezervase pentru îndeplinirea sarcinilor de care era responsabil), fie din motive ce ţin strict de voinţa şi motivaţia tânărului. Tinerii trebuie să fie conştienţi că atunci când primesc o sarcină de îndeplinit ei devin responsabili pentru rezultatele finale şi că aceasta este un element esenţial în procesul de implementare a unui proiect fără de care el nu ar putea să aibă loc. De asemenea tinerilor trebuie să li se aducă aminte că la stabilirea regulilor în echipă a participat fiecare şi şi-a asumat respectarea acestora, iar încălcarea lor nu duce decât la aplicarea măsurilor puniViaţa mea este mesajul tive. Aceste măsuri trebuie stabilite tot împreună cu tinerii, meu. care trebuie să-şi dea acordul în ceea ce priveşte aplicarea lor, încă de la început. Însă este indicat să se evite pe cât po- Mahatma Gandhi sibil aplicarea măsurilor punitive, deoarece acestea pot demotiva tinerii să mai participe la întâlniri. Rămâne la atitudinea coordonatorului echipei ce măsuri trebuie aplicate şi cât de aspre pot fi ele.
www.fundatiacote.ro

40

Şi eu pot schimba ceva!

8. Apelarea la persoane resursă. Cele mai importante resurse în lucrul cu tinerii sunt părinţii acestora. Dacă ei apreciază şi sunt de acord cu ceea ce tânărul face, sunt interesaţi de ceea ce face şi de dezvoltarea sa personală, îl va motiva pe acesta să participe la activităţi. Părinţii trebuie şi ei motivaţi, la rândul lor, să participe şi să se implice în procesul prin care tânărul trece şi să li se aducă la cunoştinţă avantajele pe care le are lucrul cu ei. Ca părinţii să cunoască şi să fie la curent cu activităţile pe care tinerii le realizează este important să se organizeze întâlniri periodice cu aceştia, în cadrul cărora să li se prezinte progresele făcute de tineri şi rezultatele obţinute de aceştia. De asemenea în cadrul acestor întâlniri ei pot schimba opinii/ păreri cu privire la activităţile pe care tinerii le realizează. Părinţii chiar se pot implica în îndeplinirea unor sarcini, ca de exemplu să le ofere acestora ajutor în realizarea unei planşe, contactarea unor persoane din cercul lor de cunoştinţe în vederea facilitării construirii de relaţii de colaborare pentru implementarea unui proiect. Alte persoane resursă ar putea fi profesorii, diriginţii, educatorii tinerilor, care se angajează să monitorizeze prezenţa acestora la activităţi. De asemenea ei pot fi implicaţi în implementarea unor proiecte şi pot veni cu idei de îmbunătăţire a lucrului. Ei îi pot felicita pe tineri pentru implicarea lor în activităţi de educare non-formală şi îi pot încuraja pe aceştia să se implice activ, aducând un aport chiar şi în cadrul proiectelor iniţiate de către şcoală. 9. Relaţionarea cu participanţii dificili. Tinerii nemotivaţi pot frâna motivarea întregii echipe, deoarece au puterea de a influenţa atmosfera de lucru. În cazul fiecărui tânăr care poate crea probleme trebuie adoptat un comportament anume. Spre exemplu există tineri care au o motivaţie interioară scăzută. Ei lucrează fără plăcere, fără iniţiativă, nu respectă termenele şi pot lipsi de la întâlniri nemotivat. Prin comportamentul lor îşi defavorizează colegii de echipă. Trebuie identificate cauzele lipsei de voinţă: este posibil ca tânărul să nu fie solicitat pe măsura abilităţilor/ capacităţilor pe care le are, sau dimpotrivă, să fie suprasolicitat. Este utilă discuţia cu tânărul şi stabilirea măsurilor de redresare a situaţiei. El trebuie susţinut în vederea schimbării comportamentului. Sunt tineri care blochează ideile celorlalţi luându-le în râs şi făcând comentarii răutăcioase de fiecare dată, uneori chiar jignindu-i pe cei din echipă. Motivele acestui comportament sunt numeroase, dar de cele mai multe ori, un astfel de tânăr încearcă să atragă atenţia asupra sa şi să câştige influenţă asupra celorlalţi. Unui tânăr ca acesta, cu un asemenea comportament i se poate atrage atenţia că prin ceea ce face determină scăderea performanţelor echipei, lucru ce nu este benefic nici pentru el, nici pentru ceilalţi tineri. El trebuie implicat şi motivat în luarea măsurilor pentru corectarea comportamentului. Trebuie, de asemenea, să cunoască şi consecinţele pe care le are un asemenea comportament. Aceşti tineri care creează probleme în cadrul echipei nu trebuie excluşi din cadrul acesteia, deoarece acest lucru va întări comportamentul negativ, iar tânărul nu va învăţa să se integreze într-un grup sau să socializeze cu alte persoane. 10. Caracteristicile tinerilor vulnerabili. În relaţionarea cu tinerii vulnerabili, este nevoie de o abordare specifică a nevoilor acestora şi a implicării lor în activităţi. Elementele care influenţează modul de abordare a acestor tineri pot fi: - Mediul din care aceştia provin – mediul este vital pentru dezvoltarea personalităţii unui tânăr. Dacă acesta provine dint-un mediu în care exemplele de

Şi eu pot schimba ceva!

41

comportament ale adulţilor sunt negative, tânărul riscă să le preia. În cadrul activităţilor de lucru tinerii pot observa comportamente diferite şi îşi pot dezvolta abilităţi de distingere a celor negative şi a celor pozitive. Tânărului i se oferă ocazia să decidă asupra modului de viaţă pe care doreşte să îl urmeze. - Tinerii care provin din familii cu o situaţie financiară precară – aceşti tineri au posibilitatea să constate că pot acţiona în vederea realizării unei schimbări la nivel de comunitate prin implicarea în activităţi sub forma voluntariatului. Dacă situaţia financiară pune o limită în implicarea rezolvării/găsirii soluţiilor la problemele din cadrul comunităţii, activităţile la care tinerii participă le pot schimba această perspectivă. De aceea activităţile care se realizează cu ei trebuie să implice sprijinirea tânărului în dezvoltarea propriei individualităţi aflate în plin proces de formare, să sprijine procesul de căutare/ formare a identităţii. Astfel tinerii vor simţi că ajută şi se vor simţi utili. - Tinerii vulnerabili din punct de vedere emoţional. Din moment ce provin din medii defavorizate, la aceşti tineri se identifică o mare nevoie de afecţiune. Este importantă stabilirea unor limite în relaţia cu ei, deoarece riscă să se ataşeze foarte mult de persoanele care le acordă o atenţie mai mare. Ei trebuie trataţi cu respect, încredere, fără prejudecăţi şi sprijiniţi în procesul de maturizare. De cele mai multe ori le este greu să comunice şi să relaţioneze cu ceilalţi, au o stimă de sine scăzută care se datorează lipsei de apreciere şi de încurajare, precum şi a absenţei contextelor în care să se cunoască, să îşi pună în valoare sau să-şi dezvolte abilităţile. 11. Structura unei întâlniri cu echipa De fiecare dată când urmează să aibă loc o întâlnire de lucru cu tinerii este necesară pregătirea acesteia în detaliu. a) Întâlnirea de lucru cu tinerii în vederea pregătirii unui proiect poate începe cu un exerciţiu/joc de tip energizer. El destinde atmosfera şi îi implică pe toţi membrii echipei. De asemenea ei pot descoperi lucruri noi despre ceilalţi şi despre sine. b) Se rezumă activităţile desfăşurate în întâlnirea anterioară. c) Se prezintă sarcinile ce trebuiau realizate şi cele ce sunt în curs de realizare, precum şi rezultatele obţinute. d) Se reamintesc scopul şi obiectivele întâlnirilor de lucru şi se trec în revistă activităţile ce trebuie realizate în continuare. e) Se stabilesc data, ora şi locul următoarei întâlniri. f) Întâlnirea se poate încheia cu un alt joc.
www.fundatiacote.ro

„La început, când am auzit că umblă cu 2 băieţi din şcoală la proiect, pe care eu nu îi consideram foarte serioşi în ceea ce priveşte învăţatul, mi-am spus că „e clar!”. Nu înţelegeam, din ceea ce îmi povestea despre activităţi şi când o vedeam aşa de entuziasmată, cum de vin copiii ăştia la activităţi şi pe deasupra să fie şi constanţi. Eu am spus că sigur merg o dată sau de 2 ori şi apoi renunţă, dar am rămas plăcut surprins să constat că nu e aşa. Ei au continuat să vină la activităţi şi unde mai pui că pe deasupra chiar le şi place. Şi nu vin din obligaţie, ci de plăcere. Nu înţeleg ce-i motivează, dar asta înseamnă că sunteţi buni în ceea ce faceţi.” (părintele unui tânăr implicat în proiect)

42

Şi eu pot schimba ceva!

Profilul coordonatorului echipei
Cine poate fi coordonator al unei echipe formate din tineri? Coordonatorul de tineri are un rol foarte important în
Fii schimbarea pe care cadrul programelor destinate tinerilor, fiind denumit de unii vrei să o vezi în lume!!! specialişti un adevărat pedagog social. El trebuie să formeze

Capitolul 5

echipa şi să o coordoneze în realizarea activităţilor, influenţând prin atitudine, comportament şi prin modul de a relaţiona cu tinerii spiritul şi atmosfera din cadrul echipei. Deşi statutul, funcţia ocupată şi formarea profesională diferă în funcţie de organizaţia/instituţia care implementează programul, pot fi precizate câteva calităţi personale şi competenţe generale necesare în coordonarea grupelor de tineri în cadrul unui proiect „Şi eu pot schimba ceva”. Într-o organizaţie, coordonatorul de tineri poate fi un asistent social, psiholog, sociolog, animator socio-cultural, coordonator de voluntari sau chiar un voluntar cu experienţă care este supervizat îndeaproape de către un angajat. În cadrul unei instituţii există foarte multe persoane care pot avea funcţia de coordonator de tineri. Într-o şcoală coordonatorul poate fi un învăţător, profesor, consilier şcolar, psiholog/psihopedagog sau chiar un elev care a mai fost implicat în programe de tineret, însă acesta va coordona grupe de elevi cu vârste mai mici cu cel puţin doi ani. Întrun centru de plasament grupele pot fi coordonate de un asistent social, psiholog, educator, voluntar sau un tânăr cu experienţă care are calităţile şi competenţele necesare, care Este uşor să faci bine poate fi un peer-educator. Implicarea tinerilor care pot fi fordacă şi ceilalţi te ajută... maţi şi instruiţi ca peer-educatori este foarte importantă, deHerman Gmeiner oarece educarea de la egal la egal este mai eficientă în rândul adolescenţilor care acceptă mai uşor un punct de vedere, o idee, o abordare venită din partea unor tineri apropiaţi ca vârstă, mentalitate şi sistem de valori. Calităţile personale şi competenţele necesare unui coordonator sunt:
Mahatma Gandhi

Şi eu pot schimba ceva!

43

- Abilităţi de comunicare verbală, didactică şi interpersonală; - Abilităţi de relaţionare interpersonală; - Socializare; - Mediere / facilitare; - Deschidere; - Flexibilitate; - Adaptabilitate; - Entuziasm; - Dinamism; - Răbdare; - Implicare; - Abilităţi de planificare; - Abilităţi de organizare; - Coordonare; - Negociere; - Motivare; - Delegare; - Rezolvarea conflictelor; - Capacitatea de a găsi alternative; - Abilităţi de evaluare; - Uşurinţă în identificarea şi gestionarea resurselor; - Uşurinţă în identificarea şi dezvoltarea relaţiilor cu partenerii şi colaboratorii; - Imaginaţie; - Creativitate; - Lipsa prejudecăţilor; - Empatie; - Capacitatea de a utiliza tehnici de ascultare activă; - Abilităţi pedagogice; - Orientarea apreciativă; - O bună stimă de sine; - Prioritizarea activităţilor; - Abilităţi de prezentare; - Luarea deciziilor; - Capacitatea de a întări spiritul de echipă; - Capacitatea de a oferi dar şi de a primi feedback; - Capacitatea de a încuraja şi împuternici (empowerment); - Abilităţi în consiliere. Responsabilităţile coordonatorului de tineri: - Selectează tinerii care participă la proiectul de tipul „Şi eu pot schimba ceva”. - Promovează programul social şi rezultatele sale. - Formează echipele de tineri. - Coordonează şi stabileşte frecvenţa întâlnirilor cu tinerii. - Ţine o evidenţă a prezenţelor. - Motivează tinerii să participe la activităţi.
www.fundatiacote.ro

44

Şi eu pot schimba ceva!

Oriunde întorci capul vei găsi un om care are nevoie de tine... Albert Schweitzer

- Mediază conflictele apărute identificând soluţii împreună cu tinerii. - Informează părinţii, cadrele didactice, educatorii, reprezentanţii legali etc. cu privire la activităţile desfăşurate de tineri. - Administrează şi oferă tinerilor resursele necesare în funcţie de posibilităţi. - Realizează rapoarte lunare despre activitatea tinerilor, despre cheltuielile realizate, etc. - Se asigură că toate activităţile concepute şi implementate de tineri sunt în acord cu legislaţia în vigoare, politicile şi practicile sociale. - Organizează şi desfăşoară activităţi, jocuri ce au ca scop sudarea echipei dar şi dezvoltarea abilităţilor tinerilor. - Supervizează voluntarii implicaţi în activităţile derulate de tineri. - Evaluează periodic gradul de satisfacţie al tinerilor. - Evaluează periodic nivelul abilităţilor tinerilor (leadership, comunicare, lucru în echipă) prin chestionare, grile de observaţie comportamentală. - Identifică şi dezvoltă relaţia cu partenerii şi colaboratorii(instituţii, organizaţii).

Şi eu pot schimba ceva!

45

Dezvoltarea abilităţilor tinerilor
Pentru a putea decide ce abilităţi şi competenţe ale tinerilor trebuie stimulate, trebuie mai întâi să se realizeze o evaluare a acestora. Abilitatea este definită ca fiind îndemânare, iscusinţă, pricepere, dibăcie. Abilităţile sunt elemente de diferenţiere şi fac posibil progresul în diferite domenii. Înnăscute sau învăţate, unele abilităţi pot fi perfecţionate în timp, pentru dezvoltarea personală sau profesională. Participarea la activităţi a tinerilor îi poate ajuta pe aceştia să acumuleze experienţă şi să-şi dezvolte diverse abilităţi. Sarcinile pe care le primesc la începutul procesului de implementare a unei serii de proiecte sunt de nivel scăzut, pentru a putea evalua stadiul în care fiecare se află. Tinerii îşi pot îndeplini astfel la timp sarcinile primite şi chiar pot aduce un plus la munca pe care ei o desfăşoară cu noi abilităţi. Ca de fiecare dată, ei sunt încurajaţi, în rezolvarea unei sarcini, să găsească noi modalităţi prin care îşi pot pune în valoare competenţele. Pentru început dintr-o listă de sarcini, tinerilor li se poate da libertatea să aleagă ce vor. Ei vor alege astfel sarcinile pentru care consideră că au abilităţile şi competenţele necesare pentru a le îndeplini. Ei trebuie monitorizaţi pe toată perioada realizării sarcinilor în vederea identificării şi evaluării abilităţilor pe care tinerii le au deja formate sau trebuie dezvoltate. Fiecare are capacităţi şi cunoştinţe importante, deja formate, cu care ar putea contribui la atingerea scopului echipei. Sunt câteva etape prin care tinerii trebuie să treacă în vederea dezvoltării atât a abilităţilor deja consolidate, cât şi a celor mai puţin formate: - Stimularea dezvoltării abilităţilor deja formate – chiar dacă tinerii primesc anumite responsabilităţi, ei trebuie încurajaţi să preia iniţiativa de fiecare dată când simt acest lucru. Trebuie să ştie că este interesul lor să câştige experienţă şi noi abilităţi. Îşi pot extinde aria de interes, realizând proiecte pe diferite domenii. Ei pot propune soluţii la diferite probleme cu care se confruntă. - Stimularea dezvoltării abilităţilor în formare - tinerii trebuie de asemenea încurajaţi să pună întrebări şi să asculte sugestii, mai ales dacă acestea sunt bine intenţionate. Ei pot apela la colegii cu mai multă experienţă, cerându-le sfaturi.
www.fundatiacote.ro

Capitolul 6

De când particip la activităţile Fundaţiei „COTE” timpul meu a devenit mult mai ocupat. Proiectele sunt de-a dreptul geniale, mi se pare super că şi noi tinerii putem face ceva pentru comunitate, şi în acelaşi timp să ajutăm şi alte persoane asemeni nouă. Ne putem face auziţi şi asta este un lucru demn de respect! Respect pentru cei care au înfiinţat această fundaţie şi pentru cei care fac parte din ea. Mă simt norocoasă că particip la activităţile fundaţiei. Cu ajutorul echipei „COTE” mi-am descoperit şi am putut să-mi pun în valoare calităţile şi abilităţile. Merită şi ar fi necesar ca acest proiect să-şi continuie activitatea, deoarece este util pentru comunitate şi tineri. Elena

46

Şi eu pot schimba ceva!

Cu siguranţă aceste proiecte pot schimba mentalităţile tinerilor şi în acelaşi timp mi-a schimbat-o puţin şi pe a mea. Cred că din partea tinerilor ar trebui mai multă atenţie şi seriozitate. Dintre efectele pozitive ale proiectului pot enumera dezvoltarea creativităţii şi a competitivităţii. Toţi cei care au văzut în ce constă activitatea noastră pe proiect au comentat într-un mod pozitiv astfel încât ne-au ajutat moral şi ne-au încurajat să continuăm realizarea proiectelor. Marian

La începutul formării unei echipe fiecare dintre tineri are un rol. Aceste roluri sunt îndeplinite dacă ei au abilităţile necesare pentru aceasta. Trebuie subliniat faptul că aceste roluri sunt doar roluri de bază, pe parcurs fiecare membru fiind încurajat să se implice şi în alte activităţi aferente altor roluri. Diversitatea competenţelor pe care le deţin tinerii din cadrul unei echipe este o resursă importantă, deoarece aceasta se poate descurca în cele mai diverse situaţii. Abilităţile pe care tinerii şi le pot dezvolta în cadrul activităţilor realizate în echipă pot fi următoarele: - Ascultarea; - Abilitatea de organizare; - Abilitatea de comunicare; - Empatia; - Înţelegerea; - Încrederea; - Abilitatea de a fi obiectiv; - Abilitatea de a deveni responsabil; - Lucrul în echipă; - Rezolvarea conflictelor; - Implicarea activă; - Acceptarea; - Evaluarea obiectivă; - Consolidarea criticii obiective şi constructive; - Cooperarea. Coordonatorul echipei trebuie să facă tot posibilul să plaseze tânărul pe o poziţie în cadrul acesteia, care să fie potrivită atât din punctul de vedere al abilităţilor, cât şi al intereselor identificate în timpul discuţiilor cu ei şi al sarcinilor care trebuie duse la bun sfârşit. Astfel tinerii se vor simţi satisfăcuţi prin calitatea sarcinilor îndeplinite. Prin oferirea unui feedback imediat, tinerii pot identifica punctele tari sau abilităţile ce necesită o mai mare atenţie în vederea dezvoltării acestora. Exemple practice: a) Pentru un proiect care are ca scop organizarea unor activităţi de team-building pentru elevii din clasele a V-a şi a VI-a, delegarea sarcinilor are loc în funcţie de abilităţile pe care tinerii le au. Pentru implementarea acestui proiect se realizează o listă cu sarcini. Ele ar putea fi următoarele: - Identificarea jocurilor specifice acestei teme şi vârstei elevilor – de această sarcină se poate ocupa un tânăr care are înclinaţie spre organizare şi poate îmbina utilul cu plăcutul, este familiarizat cu astfel de jocuri. - Identificarea unei şcoli şi contactarea acesteia în vederea stabilirii datei, orei şi locaţiei în care se vor desfăşura

Şi eu pot schimba ceva!

47

activităţile – pentru această sarcină se vor înscrie tinerii care păstrează legătura cu şcolile din care provin şi au deja relaţii de colaborare formate cu reprezentanţii acesteia (director, profesor responsabil cu activităţile de recreere, extraşcolare); lor li se pot alătura alţi tineri care vor să cunoască şi alte persoane. - Stabilirea şi achiziţionarea premiilor – această sarcină presupune utilizarea abilităţilor de negociere, de orientare în ceea ce priveşte achiziţionarea unor premii utile pentru cei care le vor primi şi în acelaşi timp de care să fie încântaţi; în cadrul acestei activităţi este necesară identificarea magazinelor de unde se pot achiziţiona premiile, se consultă piaţa. - Verificarea listei de tineri care vor participa la activităţi şi organizarea acestora în echipe – în cadrul acestei activităţi sunt cuprinse sarcini ca realizarea ecusoanelor cu numele elevilor, organizarea primirii elevilor, construirea echipelor pe clase, stabilirea coordonatorilor/moderatorilor acestora. O parte din activităţile ce trebuie realizate se regăsesc pe parcursul desfăşurării a mai multor proiecte. De exemplu, realizarea materialelor de prezentare/promovare a proiectului, cum ar fi broşuri, pliante, fluturaşi. Pentru început prima sarcină pe care un tânăr ar putea să o primească ar fi să lucreze în Word textul (aşezarea acestuia în pagină, fontul, caracterele etc.). Apoi o altă sarcină ar fi ca tânărul să găsească şi o imagine potrivită cu textul. Pentru a progresa şi a realiza broşuri cât mai frumoase, mai ales dacă are abilităţi pe care şi le poate dezvolta, tânărul poate fi încurajat să înveţe să lucreze în alt program (ex. Corel Draw), un program în care se poate „juca” cu transformarea imaginilor şi cu textul. Apoi el poate ajuta şi la editarea unei reviste (se poate ocupa de grafică). Important este ca tânărul să fie motivat şi să i se acorde ajutor atunci când îl cere.
www.fundatiacote.ro

48

Şi eu pot schimba ceva!

Dezvoltarea abilităţilor de leadership
Gândeşte-te la a dărui ca fiind un privilegiu, nu o datorie.... John Rockeffeler

Capitolul 7

În proiectele „Şi eu pot schimba ceva” un rol deosebit de important în dezvoltarea abilităţilor tinerilor implicaţi îl are asumarea rolului de leader. Coordonatorul echipelor de tineri are responsabilitatea să creeze/ofere contexte în care tinerii să poată exercita aceste abilităţi. O definiţie a leaderului, foarte apropiată de scopul unui astfel de proiect care urmăreşte schimbarea în comunitate este: „leaderul este cineva care exercită influenţa asupra altor oameni” (Huczynscki si Buchanan 1993). Anita Roddick consideră că leadershipul constă în a „crea o viziune la care alţii să aspire şi a-i energiza pentru a participa la îndeplinirea viziunii create”. Strâns legat de aspectul implicării voluntare al tinerilor în proiect, leadershipul poate fi descris ca „un proces dinamic într-un grup, unde un individ îi influenţează pe ceilalţi pentru a contribui voluntar la îndeplinirea sarcinilor grupului într-o situaţie dată.”(G.A. Cole 1994) Prin implicarea într-un astfel de proiect tinerii devin modele pentru ceilalţi membri ai comunităţii asupra cărora se exercită o puternică influenţă. Deseori, proiectele realizate de tineri sunt gândite în aşa mod încât la realizarea şi implementarea lor să participe cât mai mulţi membri din comunitate care să adere la viziunea creată de proiect. Leadershipul are un rol foarte important mai ales atunci când tinerii fac parte din anumite categorii sociale dezavantajate. Prin asumarea şi interiorizarea rolului de leader, tânărul va fi împuternicit (empowerment) şi format în aşa fel încât să găsească mereu soluţii la probleme, să se mobilizeze şi să acţioneze. Acel tânăr implicat

Şi eu pot schimba ceva!

49

de la o vârstă fragedă în viaţa comunităţii va învăţa să ia iniţiative, să fie responsabil, să devină un agent al schimbării şi să evite astfel dependenţa de serviciile sociale.

În România există foarte puţine oportunităţi pentru exercitarea rolului de leader, mai ales pentru tineri, iar multe persoane consideră în mod greşit că leadership-ul este caracteristic persoanelor mature care lucrează deja într-o companie foarte mare, managerilor, directorilor şi şefilor. Tinerii sunt cei care au cea mai mare nevoie de exersarea şi dezvoltarea abilităţilor de leader. Pentru a schimba în bine această societate este important ca tinerii să ia iniţiativa şi să participe în mod activ în comunitate începând cu perioada adolescenţei. Abilităţile de leadership şi trăsăturile specifice leaderului dezvoltate prin participarea la proiectele de tip „Şi eu pot schimba ceva” sunt: • Iniţiativă; • Perseverenţă; • Ambiţie; • Organizare; • Planificare; • Control; • Coordonare; • Antrenare şi motivare; • Negociere; • Comunicarea oficială/diplomatică; • Asumarea responsabilităţilor; • Argumentarea deciziilor în faţa grupului; • Luarea deciziilor; • Delegarea; • Organizarea/administrarea resurselor;
www.fundatiacote.ro

Poartă-te ca şi cum ceea ce înfăptuieşti poate face diferenţa. Căci chiar o face... William James

50

Şi eu pot schimba ceva!

• Împuternicirea/empowerment; • Inteligenţa emoţională; • Rezolvarea conflictelor; • Managementul schimbării. Modelul Leader-asistent Modelul leader-asistent este un model aplicat într-un proiect de tip „Şi eu pot schimba ceva” care a pornit de la teoria expunerii la model. Astfel, în fiecare echipă există un leader şi un asistent al acestuia. Coordonatorul/ leader-ul poate fi un asistent social/psiholog, un profesor/educator, un voluntar cu experienţă sau un tânăr care a mai participat la astfel de proiecte. Asistenţii vor fi tinerii care vor avea astfel oportunitatea să lucreze alături de un leader şi implicit să înveţe de la acesta elementele specifice leadership-ului. Leaderii vor fi instruiţi să delege cât mai multe sarcini asistenţilor în funcţie de abilităţile şi calităţile acestora. Ei vor fi adevarate modele pentru asistenţi care pe parcursul conceperii şi implementării proiectului vor „fură meseria” de la aceştia. Asistenţii vor fi stimulaţi să-şi asuma responsabilităţi, să ia iniţiativa în cadrul grupului, să împartă sarcini celorlalţi tineri, să identifice resurse şi parteneri/colaboratori. Relaţia dintre leader şi asistent trebuie să fie fundamentată pe colaborare şi cooperare. Leaderul trebuie să ofere asistentului un feedback permanent iar acest feedback trebuie conceput într-o manieră apreciativă. Leader-ul va identifica/evalua resursele, punctele tari dar şi punctele slabe ale asistentului pe care le va stimula prin implicarea în activităţi concrete. De exemplu, dacă un tânăr are dificultăţi în exprimare poate fi implicat într-o activitate ce presupune moderarea unor discuţii cu tinerii în cadrul unei dezbateri pe o anumită temă. Prin rotaţie fiecare tânăr din echipă va ocupa funcţia de asistent. Prin asumarea rolului de asistent de leader el va trebui să se implice efectiv în activitate. Chiar dacă până în acest moment, tânărul s-a implicat în implementarea proiectelor mai puţin, acum, ocupând funcţia de asistent este responsabilizat pentru un grad mai mare de implicare. Coordonatorul grupei de tineri poate măsura nivelul abilităţilor de leadership cu ajutorul unor chestionare şi grile de observaţie comportanentală (câteva modele sunt ataşate la finalul ghidului la secţiunea Anexe). Chestionarele vor fi aplicate la începutul proiectului după selecţia tinerilor, la mijlocul şi la finalul proiectului iar grilele de observaţie com-

„Eu ştiu că atunci când o întreb care îi este programul pe săptămâna care urmează îmi spune: miercuri la Fundaţie, vineri la Fundaţie… şi mă bucur că o văd aşa de implicată. Se preocupă mereu să găsească idei noi de proiecte şi atunci când stabilesc o temă pentru un proiect mă implică şi pe mine, îmi cere sfatul şi mă întreabă la ce resurse ar putea să mai apeleze sau să mai implice în proiect. Au tot felul de idei, care de care mai ciudate şi sunt foarte entuziasmaţi de ceea ce fac. Le-a venit odată o idee să mobilizeze toţi tinerii din proiect să-i pună pe părinţii lor să doneze sânge şi să facă o campanie de informare despre a dona sânge.” (părintele uni tânăr implicat în proiect)

Şi eu pot schimba ceva!

51

portamentală vor fi aplicate în mod regulat (săptămânal, bilunar sau lunar). Coordonatorul îşi poate realiza un plan personalizat care să vizeze dezvoltarea abilităţilor de leadership prin care să urmărească progresele realizate de către tineri.
Nevoia Acţiuni Durată Responsabil Rezultate identificată aşteptate C.B. Nu se implică în lua- Responsabilizarea tânăru- 1 lună Coordonatorul Dezvoltarea abirea deciziilor lui prin delegarea unor Echipei lităţilor în luarea sarcini Voluntarul A. deciziilor A.I. Planificarea şi mana- Tânărul va realiza alături 2 luni Coordonatorul Dezvoltarea abigementul timpului de coordonator o fişă cu Echipei lităţilor de plani(nu estimează corect toate responsabilităţile, pe ficare şi timpul necesar înde- care o vor evalua la un management al plinirii unor sarcini) anumit interval de timp timpului M.G. Timiditatea Organizarea unor activi- 1 lună Coordonatorul Reducerea timităţi de intercunoaştere şi Echipei dităţii şi creşterea încredere Voluntarul A omogenităţii gruTinerii pului Tânăr

Studiu de caz C. a dorit să se implice într-un proiect de tipul „Şi eu pot schimba ceva” deoarece a vrut să cunoască alţi tineri de vârsta sa. El a auzit de proiect de la un coleg de clasă care era foarte implicat în activităţile proiectului. C. avea mari probleme de socializare şi relaţionare şi reuşea cu greu să se exprime atunci când comunica cu cei din jur. Colegii de clasă îl evitau deoarece C. era prea timid, tăcut şi părea că nu zâmbeşte deloc. Aceştia i-au găsit chiar şi o poreclă, Bâlbâilă deoarece atunci când încerca să vorbească cu cineva se întâmpla frecvent să-şi găsească cu greu cuvintele. Coordonatorul grupei din care C. face parte a observat imediat problemele cu care se confruntă şi l-a implicat în activităţi care să-i favorizeze dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi relaţionare. C. a găsit în cadrul echipei foarte mulţi tineri foarte prietenoşi şi deschişi. Deşi la început nu avea curajul să intre în vorbă cu ceilalţi tineri, aceştia au făcut primul pas pentru a uşura acest demers. Treptat C. a început să aibă încredere în forţele proprii şi a conştientizat că are multe calităţi pe care ceilalţi le observă şi le apreciază. După doar 3 luni, C. a dorit să fie leaderul în cadrul unui proiect pe care l-a coordonat foarte bine. La finalul proiectului, C., care acum este un tânăr foarte vorbăreţ şi sociabil, a oferit colegilor de grupă un cadou nepreţuit: un zâmbet mare pornit din inimă.
www.fundatiacote.ro

Poartă-te ca şi cum ceea ce înfăptuieşti poate face diferenţa. Căci chiar o face... William James

52

Şi eu pot schimba ceva!

Posibilitatea adaptării şi replicării modelului „Şi eu pot schimba ceva!” de către centrele de plasament
Proiectul „Şi eu pot schimba ceva!”: • iniţiator Fundaţia COTE; •parteneri D.G.A.S.P.C. Iaşi şi Colegiul Tehnic „I.C. Ştefănescu” Iaşi; • copii din centrele de plasament – beneficiari direcţi - 30 de copii cu vârsta cuprinsă între 15 şi 17 ani din 4 centre de plasament (CSC Bucium, CTF Primăverii, CP I. Holban, CSC Bogdana). Beneficii: În judeţul Iaşi există un număr mare de copii şi tineri ocrotiţi în centrele de plasament, în prezent fiind 1625 copii şi tineri, din care aproximativ 500 au vârsta cuprinsă între 15 şi 17 ani. Ceea ce aduce nou proiectul „Şi eu pot schimba ceva!”, dincolo de dezvoltarea şi consolidarea abilităţilor de viaţă, sociale şi civice, dezvoltare personală, stimularea creativităţii, participării şi iniţiativei la copiii din centrele de plasament este trecerea acestora de la situaţia de receptori, primitori ai serviciilor şi ai sprijinului, la situaţia de donori, ofertanţi ai ajutorului şi sprijinului lor celorlalţi, în funcţie de ideile de proiecte pe care le-au iniţiat şi dezvoltat. Altfel spus, copiii din centrele de plasament se vor detaşa de statutul celor care au nevoie mereu de ajutor şi vor conştientiza că ei înşişi pot oferi ajutor comunităţii în care trăiesc. În acelaşi timp, considerăm că proiectul „Şi eu pot schimba ceva!” va contribui la schimbarea mentalităţii celor din afara sistemului de protecţie socială, la deschiderea centrelor de plasament către comunitate şi la schimbarea percepţiei asupra copiilor din centrele de plasament, văzuţi şi în prezent ca dezavantajaţi, nevoiaşi, defavorizaţi şi marginalizaţi.

Capitolul 8

Toţi ne gândim la schimbatul lumii, dar cine se gândeşte la schimbarea propriei persoane? L. Tolstoi

Şi eu pot schimba ceva!

53

Alte efecte preconizate ale replicării, în cadrul tuturor centrelor de plasament, a proiectului „Şi eu pot schimba ceva!”, în funcţie de nivelul de dezvoltare a copiilor, sunt următoarele: creşterea implicării copiilor în culegerea informaţiilor privind realităţile care îi privesc pe ei şi pe colegii lor şi în identificarea problemelor centrului şi comunităţii în care trăiesc, creşterea influenţei copiilor asupra dezvoltării activităţii şi optimizării centrelor de plasament şi nu numai, o mai bună percepţie la nivel de instituţie a problemelor cu care se confruntă copiii din centrele de plasament ale D.G.A.S.P.C. Iaşi, stimularea abilităţii copiilor de a găsi soluţii la problemele de viaţă, facilitarea comunicării directe între copiii din centrele de plasament, conducerea D.G.A. S.P.C. Iaşi şi conducerea altor instituţii, implicarea activă a copiilor şi tinerilor din instituţii în soluţionarea problemelor centrului de plasament şi comunităţii, stimularea comportamentelor pro-sociale şi a acţiunilor de voluntariat, îmbunătăţirea calităţii vieţii copiilor din centrele de plasament şi, nu în ultimul rând, creşterea încrederii copiilor din centrele de plasament în autorităţi dar şi în propriul potenţial şi valorizarea acestora ca membrii responsabili ai societăţii în care trăiesc. Obstacole posibile:

Dintre obstacolele posibile în replicarea proiectului menţionăm: imposibilitatea aplicării proiectului în toate centrele de plasament (avându-se în vedere copiii cu nevoi speciale ocrotiţi în centrele de plasament), rezistenţa la schimbare a unor membri ai personalului, slaba motivare a personalului, insuficienta motivare a copiilor ocrotiţi în centrele de plasament, resurse umane şi materiale insuficiente pentru derularea activităţilor, rezistenţa la schimbare a potenţialilor parteneri în elaborarea proiectelor iniţiate de către copiii din centrele de plasament, dificultăţi în armonizarea programului activităţilor din cadrul proiectelor şi programul (părintele unui tânăr şcolar al copiilor, stigmatizarea, discriminarea şi marginali- implicat în proiect) zarea copiilor din centrele de plasament. Posibilele obstacole pot fi anticipate şi eliminate prin soluţiile şi resursele deja identificate şi prezentate în continuare. Soluţii şi resurse: Participarea copiilor este un drept fundamental. Acesta este garantat de articolul 12 din Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, ratificată de România prin
www.fundatiacote.ro

„La început, când am auzit că umblă cu 2 băieţi din şcoală la proiect, pe care eu nu îi consideram foarte serioşi în ceea ce priveşte învăţatul, mi-am spus că „e clar!”. Nu înţelegeam, din ceea ce îmi povestea despre activităţi şi când o vedeam aşa de entuziasmată, cum de vin copiii ăştia la activităţi şi pe deasupra să fie şi constanţi. Eu am spus că sigur merg o dată sau de 2 ori şi apoi renunţă, dar am rămas plăcut surprins să constat că nu e aşa. Ei au continuat să vină la activităţi şi unde mai pui că pe deasupra chiar le şi place. Şi nu vin din obligaţie, ci de plăcere. Nu înţeleg ce-i motivează, dar asta înseamnă că sunteţi buni în ceea ce faceţi.”

54

Şi eu pot schimba ceva!

Un om cu suflet mare priveşte pe toată lumea ca pe ai săi. Proverb bengalez

Legea nr.18/1990 – „Copilul are dreptul de a-şi exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveşte” precum şi de articolul 24 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului – „Copilul capabil de discernământ are dreptul de a-şi exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveşte”. Conform Standardului 8 din Ordinul 21/2004 privind aprobarea standardelor minime obligatorii pentru protecţia de tip rezidenţial a copilului şi Ordinul 27/2004 privind aprobarea standardelor minime obligatorii pentru protecţia de tip rezidenţial a copilului cu dizabilităţi, „În cadrul serviciului pentru protecţia copilului de tip rezidenţial opiniile copiilor/tinerilor, în raport cu vârsta şi gradul de maturitate, precum şi ale familiilor acestora şi ale altor persoane importante pentru copil sunt solicitate şi luate în considerare în luarea deciziilor care îi privesc în mod direct sau indirect pe copii. Fiecare copil/tânăr este încurajat şi sprijinit să participe la desfăşurarea activităţilor din cadrul serviciului şi săşi asume responsabilităţi conform dezvoltării şi gradului său de maturitate.” Astfel, personalul din cadrul centrelor de plasament încurajează copiii săşi exprime opiniile cu privire la toate aspectele care-i privesc, inclusiv ale vieţii cotidiene din centrele de plasament. După consultare, copiii trebuie să primească un răspuns despre modul în care opiniile şi propunerile lor au influenţat luarea deciziei respective. Acelaşi lucru este valabil şi pentru familia copilului şi alte persoane importante pentru copil, cu excepţia cazurilor de restricţie consemnate în dosarul copilului. Conform Ordinelor menţionate anterior, copiii trebuie încurajaţi să-şi organizeze un grup de reprezentare numit Consiliul Copiilor, care să fie consultat periodic sau de câte ori este nevoie pentru luarea deciziilor care îi privesc pe toţi copiii din cadrul centrelor de plasament.

Şi eu pot schimba ceva!

55

De asemenea, personalul trebuie pregătit pentru a şti cum să încurajeze exprimarea opiniilor personale, cum să negocieze luarea deciziilor şi cum să răspundă, în mod pozitiv şi constructiv. Avându-se în vedere prevederile legislative şi reglementările menţionate anterior, Metodologia de Organizare şi Funcţionare (MOF) din centrele de plasament cuprinde prevederi referitoare la consultarea şi participarea copiilor, precum şi a familiei şi altor persoane importante pentru copil şi procedurile de realizare a acestor consultări (de exemplu, discuţii individuale şi de grup, Consiliul Copiilor, consemnarea în Registrul de opinii şi sugestii, protocoale de înţelegere etc.); în fiecare centru de plasament există un Consiliul al copiilor si un Registru de opinii şi sugestii. În ceea ce priveşte copiii din centrele de plasament ale D.G.A.S.P.C. Iaşi apreciem că aceştia sunt adevăraţii experţi în cunoaşterea problemelor de tip rezidenţial ale copilului, deoarece ei trăiesc acolo şi se confruntă direct cu realităţile pe care le implică acest mediu. De asemenea, în calitate de beneficiari direcţi ai serviciilor acordate în centrele de plasament, ei au dreptul să fie informaţi şi consultaţi în legătura cu deciziile care îi privesc. În centrele de plasament ale D.G.A.S.P.C. Iaşi sunt organizate şi funcţionează Consilii ale copiilor şi la data de 1 iunie 2010 a fost înfiinţat un Consiliu la nivelul judeţului Iaşi care reuneşte reprezentanţi ai copiilor din toate centrele de plasament aflate în subordinea D.G.A.S.P.C. Iasi. Astfel, replicarea proiectului „Şi eu pot schimba ceva!” şi aplicarea acestuia în centrele de plasament nu este numai posibilă, ci şi necesară şi facilitată de existenţa Consiliilor copiilor din centrele de plasament şi a Consiliului judeţean al copiilor existent la nivelul D.G.A.S.P.C. Iaşi. Informaţiile obţinute de către cei 30 de copii din centrele de plasament care au fost implicaţi iniţial în proiectul „Şi eu pot schimba ceva!” vor putea fi diseminate în rândul colegilor din centrele de plasament şi copiii din centre vor putea elabora şi implementa mici proiecte cu impact pozitiv asupra comunităţii sau mediului instituţional. O resursă importantă va fi reprezentată de slide-urile şi filmuleţele de impact realizate în cadrul proiectului, unde vor fi prezentate rezultatele, succesele, iniţiativele originale din cadrul celor 31 de proiecte implementate; de asemenea, de un real folos va fi consultanţa gratuită asigurată centrelor de plasament de către Fundaţia COTE România pe o perioadă de 6 luni după încheierea proiectului „Şi eu pot schimba ceva!”.
www.fundatiacote.ro

Sunt doar unul, dar sunt unul. Nu pot face totul, dar pot face ceva. Şi nu voi lăsa ca ceea ce nu pot face să eclipseze ceea ce pot face! Edward Hale

Nu fă eroarea atât de comună de a crede că dacă nu poţi salva întreaga omenire ai eşuat. Ce faci tu contează! Jan de Hartog

56

Şi eu pot schimba ceva!

Posibilitatea adaptării şi replicării modelului „Şi eu pot schimba ceva!” de către şcoli
Educaţia constituie o activitate specific umană, de natură psihologică şi socială, proiectată pentru formarea şi dezvoltarea personalităţii umane în vederea integrării sale în societate, realizată în cadrul sistemului şi al procesului instructiv-educativ. Educaţia este o dimensiune a omului contemporan. Asociată cu învăţarea ea ne însoţeşte de la naştere până la sfârşitul vieţii. Atitudinea faţă de educaţie diferă de la individ la individ, în funcţie de numeroşi factori, care ţin atât de personalitatea fiecăruia cât şi de mediul familial şi social în care trăieşte. Educaţia se realizează în familie, dar mai ales în cadru instituţionalizat-şcoala, care trebuie să aibă ca scop nu doar absolvenţi bine formaţi, ci formarea de persoane cu resurse adaptative la solicitările sociale şi psihologice ale vieţii. Importanţi parteneri ai şcolii în procesul formativeducativ sunt familia dar şi comunitatea, care în calitate de beneficiar al demersului şcolii are nevoie de persoane responsabile, creative, adaptabile, optimiste şi eficiente. Într-o viziune optimistă, societatea însăşi ar trebui să devină educativă. Cum stau în realitate lucrurile în România din acest punct de vedere? O analiză realistă şi responsabilă ne obligă să recunoaştem că situaţia nu este prea încurajatoare. Se pare că relaţia şcoală-societate-viaţă este ca în legenda meşterului Manole, adică ceea ce se clădeşte cu trudă în educaţia realizată în şcoală şi în unele familii se demolează în societate, în viaţa cotidiană, de unii dintre semenii noştri, certaţi cu legea, cu educaţia şi cu morala. S-a ajuns la situaţiile menţionate mai sus datorită exacerbării nevoii de libertate şi înţelegerii greşite a drepturilor omului şi a democraţiei. Unul dintre cele mai importante lucruri de care tinerii trebuie să fie conştienţi este puterea lor de a schimba ceva, de a transforma visele în realităţi imediate. Un tânar activ întotdeauna găseşte soluţii inovatoare. Un tânăr activ întotdeauna se deosebeşte de grupul său social prin percepţiile pe care le are, modul de acţiune a acestuia şi modul de comportament în societate. Un tânăr activ întotdeauna va reacţiona la evenimentele care se petrec în societate. Şi pentru că

Capitolul 9

Dacă lumea îţi pare rece, aprinde focul pentru a o încălzi. Lucy Larcorn

O fapta buna nu e niciodata inutila. Proverb englez

Şi eu pot schimba ceva!

57

tinerii sunt o resursă importantă a societăţii, ei trebuie valorificaţi la justa lor valoare. Tocmai acest lucru îşi propune să realizeze şi modelul „Şi eu pot schimba ceva!”, care constă în identificarea de către elevi a problemelor comunităţii din care fac parte şi elaborarea unui plan de acţiune eficient (proiect) pentru rezolvarea acestora. În şcoli modelul poate fi aplicat: • La orele de dirigenţie/ consiliere, în cadrul cărora pot fi abordate probleme ale comunităţii identificate de elevi şi valorificate soluţiile propuse de aceştia. • În cadrul activităţilor educaţionale extraşcolare, care se pot desfaşura sub forma unor proiecte educative în care elevii se pot implica activ în viaţa comunităţii prin identificarea unor probleme şi elaborarea unui plan de acţiune eficient pentru rezolvarea acestora în colaborare cu diverse instituţii partenere.

În ambele contexte modelul „Şi eu pot schimba ceva!” poate viza una din următoarele posibile teme (elevii fiind iniţiatorii proiectelor şi nu direcţionaţi spre anumite activităţi pentru comunitate dinainte stabilite): - toleranţa/ discriminarea; - alcool, tutun, droguri; - dreptul la educaţie; - violenţa; - drepturile copilului; - educaţia rutieră; - educaţia ecologică; - traficul de persoane; - voluntariatul; - interculturalitatea; - drepturi şi libertăţi constituţionale; - delincvenţa juvenilă;
www.fundatiacote.ro

58

Şi eu pot schimba ceva!

- protecţia consumatorului; -conflictul între generaţii. A. Beneficiile aplicării modelului „Şi eu pot schimba ceva!”: • Participarea activă şi responsabilă a elevilor la viaţa comunităţii. • Dezvoltarea unor abilităţi în identificarea şi rezolvarea problemelor. • Dezvoltarea abilităţilor de comunicare, lucru în echipă şi spiritul fair-play. • Dezvoltarea competenţelor antreprenoriale, îmbunătăţirea abilităţilor de lider. • Dezvoltarea iniţiativei, creativităţii, elevii devenind iniţiatorii unor proiecte, nu doar executanţi a acestora. • Oferă premisele implicării pe termen lung a tinerilor în viaţa comunităţii şi participarea la procesul de luare a deciziilor privind probleme care-i vizează şi cu care se confruntă comunitatea. • Formarea convingerii că individul poate schimba ceva în comunitatea sa şi că poate fi un factor de decizie activ. • Dezvoltarea abilităţii de susţinere şi promovare a unei idei, de negociere cu factorii de decizie. • Creşterea încrederii în sine, valorificarea unor aptitudini. • Implicarea unor instituţii, autorităţi locale, organizaţii, punându-se astfel bazele unor parteneriate. B. Posibile obstacole în aplicarea modelului „Şi eu pot schimba ceva!”: • Resurse materiale şi financiare insuficiente menite să sprijine realizarea unor proiecte. • Programa şcolară incărcată şi implicarea elevilor în alt gen de activităţi. • Lipsa abilităţilor şi cunoştinţelor necesare pentru a activa eficient în rezolvarea problemelor. • Posibile probleme în atingerea termenelor de finalizare. • Necesitatea unui timp suplimentar pentru organizare, desfăşurare. • Scăderea motivaţiei elevilor pentru asemenea activităţi opţionale datorită programului şcolar solicitant. • Modele parentale negative care duc la neimplicare. • Lipsa asumării unor responsabilităţi clare în cadrul relaţiilor de parteneriat între şcoală şi diverse instituţii implicate, ce poate duce la efecte opuse celor scontate. C. Soluţii şi resurse pentru implementarea modelului „Şi eu pot schimba ceva!”: • Încurajarea şi sprijinirea elevilor interesaţi în implicarea problemelor comunităţii. • Obţinerea de resurse financiare necesare implementării proiectelor (posibilitatea de a găsi sponsori dispuşi să sprijine astfel de acţiuni, proiecte). • Realizarea unor parteneriate cu instituţii, organizaţii care pot participa la implementarea proiectelor. • Implicarea autorităţilor locale, a părinţilor în aceste acţiuni iniţiate de elevi. • Înfiinţarea unui centru de tineret la nivel de şcoală sau care să cuprindă mai multe şcoli, în cadrul căruia poate fi aplicat modelul „Şi eu

Şi eu pot schimba ceva!

59

pot schimba ceva!”. Strategia de aplicare în şcoală a modelului „Şi eu pot schimba ceva!” ar putea fi sintetizată în următorii paşi: 1) În cadrul orelor de dirigenţie, profesorul diriginte realizează selecţia elevilor dinamici, cu iniţiativă, dornici să participe la activităţi extraşcolare. 2) Elevii vor identifica singuri unele probleme cu care se confruntă atât ei cât şi colegii lor de aceeaşi vârstă. De exemplu fumatul, consumul de alcool, asaltul aditivilor alimentari în majoritatea produselor alimentare, obiceiuri alimentare nesănătoase. 3) Elevii, sub coordonarea profesorului diriginte, vor elabora un plan de acţiune în cadrul unui proiect intitulat de exemplu „Sănătatea, darul cel mai de preţ”, propunând soluţii la problemele identificate. 4) Activităţile desfăşurate în cadrul proiectului au drept scop educarea elevilor pentru dezvoltarea unui stil de viaţă sănătos, formarea deprinderilor de igienă, alimentaţie, comportament, pentru o bună dezvoltare fizică şi psihică a adultului de mâine. Aceste activităţi ar putea fi: - „Stil de viaţă sănătos - De unde ne informăm?” - „Ce mâncăm? Trăişte sănătos!” - „Tutunul dăunează grav sănătăţii!” - „Vaccinează-te şi tu!” - Informare asupra virusului gripal - „Pericolele consumului de alcool” - „Controlul medical periodic” Metode şi tehnici de lucru folosite: • Vizite, întâlniri cu cadre sanitare; • Expuneri pe diferite teme legate de sănătate; • Prezentări Power-Point; • Mese rotunde: referate,dezbateri; • Expoziţii: fotografii, afişe, desene; expoziţii culinare; • Concurs cu premii. La realizarea activităţilor vor fi antrenate şi alte instituţii: Direcţia de Sănătate Publică, Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog şi de asemenea biblioteca şcolii, cabinetul medical prin personalul de specialitate, părinţi. Vor fi identificaţi diverşi sponsori doritori să susţină acest gen de activităţi. 5) Activităţile vor fi prezentate şi elevilor altor clase, realizându-se legătura şi cu diriginţii acestora. De asemenea vor fi invitaţi la activităţi elevi şi profesori de la alte şcoli, pentru a fi diseminată informaţia, aceştia putând aplica modelul „Şi eu pot schimba ceva!” pe alte probleme identificate în cadrul comunităţii.
www.fundatiacote.ro

Crezi că eşti prea mic pentru a face ceva? E clar că nu ai fost tulburat din somn de ţânţari până acum... Betty Reese

Îndrăzneşte să îţi întinzi mâna în întuneric pentru a aduce o altă mână în lumină! Norman Rice

60

Şi eu pot schimba ceva!

Adaptarea şi replicarea modelului de către ONG-uri
1. Scrierea de proiecte similare pentru linii de finanţare disponibile • Modelul acestui proiect poate fi adaptat şi unui alt grup ţintă, în afara celor care au în componenţă tineri din familii vulnerabile sau din centrele de plasament. El poate fi adaptat pentru diverse grupuri ţintă: copiii din familii defavorizate, studenţi, vârstnici pensionari (proiecte în care să implice şi alţi vârstnici cum ar fi: organizări de spectacole, organizări de cercuri literare, „sfatul bătrânilor” – activităţi cu adolescenţii etc.). • Realizarea de proiecte pe o singură temă/ domeniu, în funcţie de specificul organizaţiei sau liniei de finanţare (organizaţii din domeniul protecţiei mediului, non-discriminării, media, cultură, sport, educaţie non-formală, familii şi copii aflaţi în dificultate etc.). • Alături de activităţile şi elementele propuse şi realizate în cadrul acestui proiect, ong-urile pot aduce îmbunătăţiri, idei inovatoare la cele existente. Modelul poate fi îmbunătăţit. 2. Activităţi/programe de voluntariat care au ca scop identificarea nevoilor din comunitate şi împlinirea acestora prin implementarea ideilor de proiecte ingenioase. • Coordonatorul de voluntari din cadrul organizaţiei poate recruta voluntari de diferite vârste şi cu diferite abilităţi din rândul elevilor de liceu, elevilor din şcolile generale, din rândul studenţilor şi chiar a persoanelor vârstnice, pensionare. De fapt, orice persoană, care are la îndemână o resursă atât de importantă ca tim-

Capitolul 10

Şi eu pot schimba ceva!

61

pul, se poate implica în activităţi de voluntariat şi chiar poate fi motivată să participe la implementarea proiectelor. • Instruirea voluntarilor. În urma recrutării, coordonatorul de voluntari poate instrui o parte dintre aceştia (studenţi, persoane responsabile şi cu experienţă) în vederea transformării lor în coordonatori de proiecte. Ei pot construi echipe a câte 5-10 membri, cu ajutorul cărora să implementeze mici proiecte, de impact, la nivel de comunitate pe diferite teme şi nevoi identificate (ex. prevenirea consumului de droguri, campanii de informare) şi să încurajeze comunitatea să se implice în rezolvarea propriilor probleme cu care se confruntă. • Coordonatorul de voluntari poate monitoriza întreaga activitate a coordonatorilor de proiecte în vederea îndrumării şi sprijinirii acestora în implementarea activităţilor. De asemenea el trebuie să acorde feedback permanent şi să realizeze activităţi de motivare/recompensare pentru aceştia. 3. Organizaţii de voluntari, studenţeşti, organizaţii de tineret • Astfel de organizaţii au resursa cea mai importantă pentru implementarea proiectelor cu impact în comunitate – resursa umană. În cadrul acestor organizaţii întâlnim copii, tineri, adulţi dornici să-şi ofere sprijinul prin talentele/abilităţile/ competenţele pe care le au. Ei se implică cu entuziasm în organizarea evenimentelor şi pot răspunde într-un timp foarte scurt la o nevoie identificată, prin mobilizarea unui număr mare de persoane. De asemenea fiecare dintre voluntari are o reţea de cunoştinţe la care poate apela pentru rezolvarea unei probleme, fără implicarea unor resurse financiare foarte mari. • Se pot încheia parteneriate cu astfel de organizaţii în vederea implementării de proiecte pe o anumită temă şi cu care se poate lucra la un nivel mai ridicat, cu beneficiari mai mulţi, calitatea intervenţiei devenind astfel mai bună. • În cadrul acestor organizaţii se pot înscrie şi persoane din grupurile vulnerabile. Ele au astfel ocazia să participe în mod activ la rezolvarea propriilor probleme/nevoi şi să evite situaţia în care rămân doar la stadiul de beneficiar. De cele mai multe ori chiar asemenea persoane au răspunsurile la problemele cu care se confruntă şi pot aduce resurse importante în rezolvarea unor situaţii asemănătoare. • Ele pot de asemenea să implementeze chiar acest model de proiecte.
www.fundatiacote.ro

Cel ce este prea ocupat pentru a face binele, nu va găsi timp să fie bun ... R.Tagore

Nu sunt neputinciosi oamenii atunci cand se ajuta unul pe altul.

62

Şi eu pot schimba ceva!

Chestionar Empowerment
Nume: ................................................................ Vârsta: ............................................................... Şcoala:................................................................ Data completării: ............................................ 1. Mă implic în luarea deciziilor. a) Întotdeauna b) Deseori c) Uneori c) Rareori d) Niciodată 2. În grup, vin cu soluţii la probleme. a) Întotdeauna b) Deseori c) Uneori d) Rareori e) Niciodată 3. Îmi place să particip la activităţile desfăşurate de un grup. a) Intotdeauna b) Deseori c) Uneori d) Rareori e) Niciodată 4. De obicei, când am o idee, îmi este uşor să o prezint grupului. a) Întotdeauna b) Deseori c) Uneori d) Rareori e) Niciodată 5. Reuşesc să realizez ce îmi propun. a) Întotdeauna b) Deseori c) Uneori d) Rareori e) Niciodată 6. Sunt o persoană cu iniţiativă. a) Întotdeauna b) Deseori c) Uneori d) Rareori e) Niciodată 7. Mă adaptez cu uşurinţă la schimbările care apar în viaţa mea. a) Întotdeauna b) Deseori c) Uneori d) Rareori e) Niciodată 8. Ştiu să mă fac util în cadrul grupului. a) Întotdeauna b) Deseori c) Uneori d) Rareori e) Niciodată 9. Îmi asum responsabilitatea acţiunilor mele. a) Întotdeauna b) Deseori c) Uneori d) Rareori e) Niciodată 10. Când încep o activitate am încredere că o pot finaliza cu succes. a) Întotdeauna b) Deseori c) Uneori d) Rareori e) Niciodată 11. Îmi doresc să cunosc oameni noi. a) În foarte mare măsură b) În mare măsură c) Într-o oarecare măsură d) În mica măsură e) În foarte mica măsură 12. Îmi place să învăţ lucruri noi. a) În foarte mare măsură b) În mare măsură c) Într-o oarecare măsură d) În mică măsură e) În foarte mică măsură

Anexa 1

Şi eu pot schimba ceva!

63 15. Sunt deschis la noi schimbări în viaţa mea. a) În foarte mare măsură b) În mare măsură c) Într-o oarecare măsură d) În mică măsură e) În foarte mică măsură 16. Mă intereseaza dezvoltarea mea personală. a) În foarte mare măsură b) În mare măsură c) Într-o oarecare măsură d) În mică măsură e) În foarte mică măsură

13. Mă informez înainte de a lua o decizie. a) Întotdeauna b) Deseori c) Uneori d) Rareori e) Niciodată 14. Ştiu să îmi argumentez opiniile personale. a) Întotdeauna b) Deseori c) Uneori d) Rareori e) Niciodată

Grilă de evaluare a abilităţilor de viaţă
Nume, prenume tânăr Vârsta (ani, luni) Data completării: Perioada de evaluare: Zi Luna An

Anexa 2

Contextul observării şi evaluării:

Grilă completată de: (nume, prenume, funcţie) DOMENIUL: Abilităţi de conducere/leadership Notă 1 2 3 4 5 Autoritate a. Grupul acceptă des ideile tânărului b. Decide singur pentru întreg grupul c. Îşi asumă responsabilităţi d. Reuşeşte să se facă respectat în faţa celorlalţi e. Reuşeşte să se impună în faţa celorlalţi f. Este acceptat de către ceilalţi ca leader Observaţii/Recomandări: Notaţi pe o scală de la 1 la 5 răspunsul care descrie cel mai bine tânărul
www.fundatiacote.ro

64 DOMENIUL: Abilităţi de conducere/leadership

Şi eu pot schimba ceva!

Planificare/Organizare a. Reuşeşte să ducă la capăt o sarcină b. Este o persoană organizată c. Îşi planifică o activitate înainte de a o începe d. Lucrează bine chiar şi când apar situatii stresante e. Respectă dead-line-urile f. Este eficient g. Delegă unele sarcini celor mai potrivite persoane (în calitate de asistent de leader) Observaţii/Recomandări: 1 2 3 4 5 Rezolvarea problemelor a. Găseşte uşor soluţii la problemele care apar b. Când apare o problemă analizează alternativele înainte de a acţiona c. Alege cea mai bună soluţie la o problemă d. Este capabil să evite/anticipeze problemele Observaţii/Recomandări: 1 2 3 4 5 Comunicare a. Vorbeşte corect şi clar b. Este purtătorul de cuvânt al grupului c. Îşi prezintă ideile cu uşurinţă d. Face propuneri în cadrul grupului e. Îşi exprimă părerea vis-a-vis de problemele dezbătute f. Discursul său este coerent Observaţii/Recomandări: 1 2 3 4 5 Negociere/ mediere a. Când apare un coflict intervine pentru a restabili ordinea b. Poate să contra-argumenteze o idee fără a crea o situaţie tensionată c. Este politicos şi arată respect faţă de ceilalţi membri ai grupului d. Este obiectiv Observaţii/Recomandări: Motivare a. Îi ajută pe ceilalţi la realizarea unei sarcini b. Reuşeşte să îi motiveze pe ceilalţi să acţioneze c. Încurajează tinerii care sunt mai retraşi să se implice Observaţii/Recomandări: Alte abilităţi a. Se adaptează uşor la situațiile noi b. Are încredere în propriile forțe/în ideile sale c. Este perseverent d. Este ambiţios e. Are iniţiativă Observaţii/Recomandări:

Notă 1 2 3 4 5

Şi eu pot schimba ceva!

65

Grilă de evaluare a abilităţilor de viaţă
Nume, prenume tânăr Vârsta (ani, luni) Data completării: Perioada de evaluare: Contextul observării şi evaluării: Zi Luna An

Anexa 3

Grilă completată de: (nume, prenume, funcţie) DOMENIUL: Empowerment Notă 1 2 3 4 5 a. Se implică în luarea deciziilor b. Vine cu soluţii la problemele grupului c. Participă activ la activităţi d. Îsi prezintă ideile celorlalţi membri ai grupului e. Se informează înainte de a lua o decizie f. Este o persoană cu iniţiativă g. Se adaptează situaţiilor noi h. Se face util în cadrul grupului i. Îşi asumă responsabilitatea propriilor acţiuni j. Relaţionează cu toţi membrii grupului k. Este interesat să înveţe lucruri noi l. Reuşeşte să îşi argumenteze propriile opinii m. Este preocupat de dezvoltarea sa personală n. Are curajul să ia de unul singur o decizie o. Reuşeşte să îşi realizeze obiectivele p. Este deschis la propunerile grupului Observaţii/Recomandări: Notaţi pe o scală de la 1 la 5 răspunsul care descrie cel mai bine tânărul
www.fundatiacote.ro

66

Şi eu pot schimba ceva!

Chestionar Leadership
Nume: ................................................................ Vârsta: ............................................................... Şcoala:................................................................ Data completării: ............................................ 1. Iau iniţiativa şi fac propuneri când sunt în grup. a) Întotdeauna b) Deseori c) Uneori d) Rareori e) Niciodată 2. Grupul acceptă des propunerile mele. a) Întotdeauna b) Deseori c) Uneori d) Rareori e) Niciodată 3. Ştiu să îi motivez pe ceilalţi să acţioneze. a) Întotdeauna b) Deseori c) Uneori d) Rareori e) Niciodată 4. Îi ajut pe ceilalţi să îşi realizeze cât mai bine sarcinile. a) Întotdeauna b) Deseori c) Uneori d) Rareori e) Niciodată 5. Stiu să organizez în mod eficient munca unui grup. a) Întotdeauna b) Deseori c) Uneori d) Rareori e) Niciodată 6. Persoanele mă caută pentru a-mi cere părerea şi sfatul. a) Întotdeauna b) Deseori c) Uneori d) Rareori e) Niciodată 7. Sunt purtătorul de cuvânt în cadrul unui grup. a) Întotdeauna b) Deseori c) Uneori d) Rareori e) Niciodată 8. În situaţii de urgenţă simt că trebuie să intervin imediat. a) Întotdeauna b) Deseori c) Uneori d) Rareori e) Niciodată 9. Îmi planific munca înainte de a o realiza. a) Întotdeauna b) Deseori c) Uneori d) Rareori e) Niciodată 10. Reuşesc să-mi finalizez munca chiar dacă am puţin timp la dispoziţie. a) Întotdeauna b) Deseori c) Uneori d) Rareori e) Niciodată 11. Decid singur pentru întreg grupul. a) Întotdeauna b) Deseori c) Uneori d) Rareori e) Niciodată 12. Găsesc uşor soluţii la problemele care apar.

Anexa 4

a) Întotdeauna b) Deseori c) Uneori d) Rareori e) Niciodată 13. Lucrez bine chiar şi în situaţii stresante. a) Întotdeauna b) Deseori c) Uneori d) Rareori e) Niciodată 14. Îmi asum responsabilitatea pentru ceea ce fac. a) Întotdeauna b) Deseori c) Uneori d) Rareori e) Niciodată 15. Când apar probleme într-un grup îmi este uşor să-i impac pe cei implicaţi. a) Întotdeauna b) Deseori c) Uneori d) Rareori e) Niciodată 16. Mă pot ocupa de mai multe lucruri/sarcini deodată. a) Întotdeauna b) Deseori c) Uneori d) Rareori e) Niciodată 17. Îmi place să analizez alternativele în vederea soluţionării unei probleme. a) Întotdeauna b) Deseori c) Uneori d) Rareori e) Niciodată 18. Reuşesc să mă fac respectat în faţa celorlalţi. a) Întotdeauna b) Deseori c) Uneori d) Rareori e) Niciodată 19. Îmi este uşor să-mi prezint ideile într-un grup. a) Întotdeauna b) Deseori c) Uneori d) Rareori e) Niciodată 20. Sunt o persoană ambiţioasă. 1 2 3 4 5 21. Sunt o persoană perseverentă. 1 2 3 4

5

22. Am încredere în propriile mele forţe. 1 2 3 4 5 23. Sunt văzut de ceilalţi ca o persoană de încredere. a) Întotdeauna b) Deseori

Şi eu pot schimba ceva!

67

c) Uneori d) Rareori c) Uneori d) Rareori e) Niciodată e) Niciodată 24. Mă adaptez uşor la situaţii noi. 26. Cum ţi-ai evalua abilităţile tale de lider? a) Întotdeauna b) Deseori 1 2 3 4 5 c) Uneori d) Rareori e) Niciodată 25. Ştiu să aleg cea mai bună soluţie la o problemă. a) Întotdeauna b) Deseori

Chestionar Evaluare
1. Pe o scară de la 1 la 5 (1 – deloc, 5 – foarte mult), cât de mult ţi-au plăcut activităţile din cadrul acestui proiect? Justifică. □ 1. ......................................................................................................................................................................... □ 2. ......................................................................................................................................................................... □ 3. ......................................................................................................................................................................... □ 4. ......................................................................................................................................................................... □ 5. ......................................................................................................................................................................... 2. Ce ţi-a plăcut cel mai mult în acest proiect? ................................................................................................................................................................................. ................................................................................................................................................................................. .................................................................................................................................................................................

Anexa 5

□ Unitatea echipei □ Colaborarea/comunicarea dintre membrii echipei □ Ideea de proiect □ Activităţile proiectului (cum au fost ele gândite) □ Recompensele pentru copii/elevi □ Implicarea întregii echipe în pregătirea şi prezentarea activităţilor
Enumeraţi 3 lucruri noi pe care le-aţi învăţat din lucrul împreună pentru acest proiect: 1. 2. 3. 4. Dacă ar fi să participi din nou la acest proiect ce ai schimba? ................................................................................................................................................................................. ................................................................................................................................................................................. 5. Care au fost obstacolele pe care le-ai întâlnit în realizarea proiectului şi cum le-ai depăşit? ................................................................................................................................................................................. ................................................................................................................................................................................. 6. Cum ţi s-a părut că au reacţionat cei cărora le-aţi prezentat proiectul (profesori, elevi, copii) ................................................................................................................................................................................. ................................................................................................................................................................................. 7. Ce te-a motivat cel mai mult să participi la acest proiect? ................................................................................................................................................................................. ................................................................................................................................................................................. Nume şi prenume
www.fundatiacote.ro

3.Care crezi că au fost punctele tari/forte ale proiectului?

68

Şi eu pot schimba ceva!

Chestionar Satisfacţie
1. Perioada de evaluare (se calculează de la începutul proiectului): 6 luni. 2. În ce măsură consideri că ai fost acceptat/ă de către coordonatorul de proiect? □ Bine acceptat/ă □ În general acceptat/ă, dar există şi excepţii □ Neacceptat/ă □ În general neacceptat/ă, dar există şi excepţii 3. În ce măsură consideri că ai fost acceptat/ă de către voluntarii implicaţi în acest proiect? □ Bine acceptat/ă □ În general acceptat/ă, dar există şi excepţii □ Neacceptat/ă □ În general neacceptat/ă, dar există şi excepţii 4. În ce măsură consideri că ai fost implicat/ă în luarea deciziilor care afectează direct activitatea ta? □ Întotdeauna implicat/ă □ Uneori implicat/ă □ Niciodată implicat/ă 5. În ce măsură ai fost acceptat/ă ca voluntar/ă de către beneficiarii proiectului? □ Bine acceptat/ă □ Variabil, în funcţie de voluntari □ Neacceptat/ă 6. În ce măsură ai fost mulţumit/ă cu sarcinile pe care le-ai avut de îndeplinit în cadrul proiectului? □ Foarte mulţumit/ă □ Nu foarte mulţumit/ă □ Destul de mulţumit/ă □ Nemulţumit/ă 7. Îţi este clar care sunt sarcinile tale în acest proiect? □ Da □ Nu întotdeauna □ Nu □ Nu pot aprecia 8. Consideri că ai fost instruit/ă suficient pentru a-ţi îndeplinii sarcinile în cadrul proiectului? □ Da □ Nu întotdeauna □ Nu □ Nu pot aprecia 9. Consideri că activitatea ta este interesantă, stimulativă şi îţi oferă satisfacţii? □ Da □ Nu □ Parţial 10. Îţi este uşor să îţi prezinţi ideile în cadrul grupului? □ Da □ Nu □ Parţial 11. Cum crezi că s-ar putea îmbunătăţi desfăşurarea activităţii din cadrul proiectului? 12. Ce ţi-a plăcut cel mai mult în activitatea pe care ai desfăşurat-o? 13. Ce te-a nemulţumit cel mai mult în activitatea pe care ai desfăşurat-o? 14. În ce priveşte coordonatorul de proiect:
Niciodată Mă respectă Mă înţelege Este receptiv la ideile mele Mă încurajeaza Îmi oferă feed-back Îmi oferă încredere Mă stimulează Mă ascultă Rareori Uneori Deseori Întotdeauna

Anexa 6

15. În ce privește voluntarii:
Niciodată Mă respectă Mă înţeleg Sunt receptivi la ideile mele Mă încurajează Îmi oferă feed-back Îmi oferă încredere Mă stimulează Mă ascultă Rareori Uneori Deseori Întotdeauna

16. În ce mod crezi că îţi este utilă participarea la acest proiect? 16. Alte sugestii, observaţii, comentarii

Şi eu pot schimba ceva!

69

Interviu
Menţionăm că toate informaţiile vor rămîne strict confidenţiale. Scopul strângerii acestor informaţii este acela de a cunoaşte mai bine tânărul şi resursele pe care le poate acesta oferi şi disponibilitatea de a se implica în desfăşurarea/derularea proiectului. DATA _____________ INTERVIEVATORUL ______________________________ NUMĂR INTERVIU _________________________________ DATE PERSONALE NUME _________________________________ PRENUME _________________________________ VÂRSTA _________________________________ CLASA _________________________________ TELEFON _________________________________ ADRESA DE E-MAIL _________________________________ DOMICILIU _________________________________ MOTIVAŢIA 1. Ai dori să te implici în activităţile din cadrul proiectului? _____________________________________________________________________________________ 2. De ce ai vrea să te implici? _____________________________________________________________________________________ 3. Cum crezi că te va ajuta pe tine, pe viitor, implicarea în acest proiect? _____________________________________________________________________________________ TIMP 4. Care este programul tău şcolar? _____________________________________________________________________________________ 5. Ai fi dispus să participi (cel puţin) 1 dată pe săptămână la întâlnirile din cadrul proiectului? _____________________________________________________________________________________ 6. Ai fi dispus ca şi pe timp de vară să participi la activităţile din cadrul proiectului? _____________________________________________________________________________________ RELAŢII 7. În ce fel de relaţii te afli cu părinţii tăi în momentul de faţă? (Ce lucru apreciezi la părinţii tăi?) _____________________________________________________________________________________ 8. Care sunt relaţiile cu colegii de şcoală? _____________________________________________________________________________________ 9. Descrie pe cel mai bun prieten (prietenă). _____________________________________________________________________________________ 10. Care sunt cele mai importante lucruri din viaţa ta? _____________________________________________________________________________________ SĂNĂTATE 11. Care este starea ta de sănătate în prezent? _____________________________________________ DEZVOLTAREA PERSONALĂ 12. La ce activităţi extraşcolare ai luat/iei parte? _____________________________________________________________________________________ 13. Ce îţi place să faci pentru a te distra / relaxa (hobby-uri)? _____________________________________________________________________________________ 14. Ce ne poţi spune despre cunoştinţele, abilităţile, aptitudinile tale? Limbi străine ____________________________________________________________________ PC ____________________________________________________________________ Sport ____________________________________________________________________ Muzică, pictură, dans __________________________________________________________________ Altceva ____________________________________________________________________ Semnătura intervievatorului

Anexa 7

www.fundatiacote.ro

70

Şi eu pot schimba ceva!

Bibliografie
1. Bogahty, Z., Erdei, I., Ilin, C., (2007), Formarea şi dezvoltarea echipei, Timişoara, Fundaţia Diaspora, Coleburn Consulting; 2. Stanciu, S., Ionescu, M., A., (2004), Comportament organizaţional, S.N.S.P.A., Facultatea de comunicare şi relaţii publice „David Ogilvy”.

Webgrafie
www.e-scoala.ro/traininguri/echipa_lucru_performanta

tehnoredactare, grafică şi prepress www.medrihans.ro

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful