Investeşte în oameni!

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară 1 „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.1 „Acces la educaţie şi formare profesională iniţială de calitate” Titlul proiectului: Profesionişti în managementul educaţional preuniversitar Beneficiar: Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului Număr de identificare al contractului: 4037 Nr. de înregistrare al AMPOSDRU: POS DRU/1/1.1/S/2

Modulul: COMUNICARE INSTITUŢIONALĂ – CURS III COMUNICARE şi MEDIA SUPORT DE CURS Titularul/titularii cursului: 1. KUDOR DORINA; 2. IULIA GEANGU; 3. BIRO VALENTIN DRAGOŞ; 4. IANCU MIHAELA; 5. MARIUS CHIŞU; 6. NELA MITREA; 7. LIVIU CONSTANDACHE. Buget de timp: 9 ore: 6 ore face to face, 3 ore on-line. activităţi teoretice: 2 ore, activităţi practice: 6 ore (din care 2 ore on-line), evaluare: 1 oră on line.

1

Tema 1. Mass media şi rolul ei în societate - funcţiile mass-media. Din punctul de vedere al miljoacelor de comunicare predominate, se consideră că omenirea ar fi parcurs trei ere culturale distincte: prima eră, specifică societăţilor arhaice, tradiţionale, este dominată de comunicarea orală (care presupune prezenţa în faţă a interlocutorilor, utilizarea curentă a aceluiaşi cod, simţul solicitat preponderent fiind auzul); a doua eră a umanităţii este inaugurată de inventarea scrisului, de extinderea comunicării şi a culturii scrise, specifice societăţilor alfabetizate (simţul solicitat preponderent este văzul); al treilea stadiu este caracterizat prin apariţia mijloacelor electronice de comunicare, care produc o civilizaţie a imaginii, în care domină audiovizualul. Este cultura contemporană, în care mijlocul de comunicare fundamental al erei electronice este televiziunea. Tehnologiile comunicării electronice solicită mai multe simturi şi crează alte relaţii între indivizi, alte forme de activitate şi presupun un grad mai ridicat de asociere umană, de interacţiune socială. Există posibilitatea ca toţi să comunice cu toţi, servindu-se de noile tehnologii de comunicare, prin reţelele Internetului (transmiterea simultană a imaginilor, schimbul de informatii prin e-mail etc.) Presa scrisă – are la început o perioada de dezvoltare, urmată de o evoluţie inegală în prima parte a secolului al XlX-lea, pentru ca, în cea de-a doua parte a aceluiaşi secol şi în primele decenii ale celui următor, să devină forţa dominantă a spatiului public. În anii ’30, începând cu al Doilea Război Mondial, cunoaşte un anumit declin în faţa ascensiunii radioului. În perioada postbelică, declinul se accentuează în contextul afirmării televiziunii. În ultimele decenii, presa scrisă a cunoscut reaşezări interne semnificative, în sensul creşterii audienţei şi a tirajului publicaţiilor săptămânale, concomitent cu afirmarea presei locale în peisajul publicistic. Radioul – Una dintre primele pieţe de desfacere va fi reprezentată de piaţa echipamentelor pentru farurile marine, pentru ca, după naufragiul Titanicului, toate navele să fie dotate cu telegraf fără fir. În timpul celor două războaie mondiale, telegraful fără fir va fi utilizat ca principal mijloc în domeniul radiocomunicaţiilor maritime şi terestre. Întrebuinţarea radioului se schimbă fundamental de la instrument al transmisiei marine la mijloc de comunicare în masă. (Roosevelt este primul preşedinte american care exploatează avantajele radioului pentru a obţine sprijinul opiniei publice. „Convorbiri la gura sobei“ este numele sub care sunt cunoscute o serie de aproximativ 28 de discursuri ţinute la radio de către preşedintele american în perioada 1933-1944). O dată cu tranzistorul, radioul cunoaşte o nouă eră de afirmare.

2

Nu doar pentru că aparatul propriu-zis devine mai mic, independent de sursa de curent electric şi, prin urmare, portabil. Ca un „apendice neînsemnat al radioului“ a debutat de altfel şi televiziunea. Internetul – În 1957, URSS lansează primul satelit artificial al pământului, Sputnik. Evenimentul ia prin surprindere administratia americană. În acelaşi an, preşedintele Eisenhower înfiinţează o agenţie de cercetare, Advanced Research Projects Agency (ARPA). Un prim rezultat este lansarea, la 18 luni după Sputnik, a satelitului american Echo. În 1962, în cadrul ARPA se iniţiază proiectul ARPANET, de construire a unei reţele de calculatoare prin intermediul căreia să fie transmise informatii între cercetătorii de la cele mai mari universitati americane. Se lansează conceptul de reţea galactică, prin care se imagina construirea unei vaste reţele de computere care să le permită oamenilor să acceseze informaţii din orice loc printr-o simplă conectare la reţeaua respectivă. În 1974 este lansată prima versiune comercială a ARPANET, TELENET, precum şi termenul de Internet, într-o lucrare cu privire la modalitatea prin care să se realizeze conectarea nu numai între calculatoare, ci între reţelele ca atare, prin respectarea unui limbaj comun, a unor protocoale (ceea ce în engleză se cheamă „Transmission Control Protocol“ sau „Internet Protocol“ - TCP/IP). Funcţiile comunicării de masă. Indiferent de canalul utilizat (presă scrisă, audio-video sau noile forme media – Internet), comunicarea mediatică este considerată manifestarea libertăţii de gândire şi exprimare fără cenzură, ceea ce a determinat denumirea de „instrument democratic al libertăţii” (Alexis de Toqueville). Efectele funcţionării media dobândesc însă rapid conotaţii negative, o dată cu acuzaţia manipulării maselor (Les Propagandes 1962, Jacques Ellul). Despre funcţiile, efectele, rolurile mass-media în relaţia cu societatea se poate vorbi utilizând un termen cumulativ – funcţie – cu sensul de „scop, de consecinţă, de cerinţă sau aşteptare”. Ţinând cont de diferenţa dintre „funcţii” (urmări benefice) şi „disfuncţii” (efecte negative), „funcţii manifeste” (consecinţe care satisfac expectanţele sociale) şi „funcţii latente” (urmări imprevizibile), scrierile româneşti optează pentru cinci funcţii socio-culturale ale massmedia: de informare, de interpretare, de continuitate, de mobilizare, de divertisment. Funcţia de informare prin intermediul comunicării de masă este cea mai importantă funcţie pentru că aduce publicul în postura de judecător a tot ce se întâmplă în jur. Informaţiile fac din individ un dependent de media, consecinţă a exploziei mijloacelor de comunicare în masă (programe TV, reviste, site-uri etc.). Disfuncţiile în raport cu funcţia de informare se numesc nepăsare şi panică. Prima dintre ele survine atunci când informaţiile puse la dispoziţia 3

indivizilor prin comunicarea media nu sunt luate în serios, a doua anormalitate a funcţiei informative survine când mecanismele raţionale paralizează, răspunsul colectivităţii fiind panica generalizată, semnul neputinţei umane în faţa catastrofelor. Totuşi, Libertatea presei nu înseamnă libertatea jurnaliştilor (V. Pisarek). Sociologic, informaţia este definită (Abraham Moles) drept „cantitatea de originalitate, de imprevizibil pe care o aduce un mesaj”. De aici s-a ajuns (Manual de jurnalism M. Coman, Editura Polirom, Iaşi, 1997, p. 47) la alegerea unor criterii de analiză a informaţiilor: gradul de inteligibilitate a mesajului (apelându-se la un limbaj potrivit publicului-ţintă); originalitatea mesajului transmis auditoriului prin informaţie; gradul de implicare a publicului (în sensul că se aleg informaţii de interes larg în detrimentul celor care ar viza un număr restrâns de persoane); profunzimea psihologică a informaţiei (enunţurile care afectează zone adânci ale psihicului uman produc rezonanţe mai mari în rândul consumatorilor). Mai presus însă de oferta mass-media (genuri, tipuri de emisiuni şi publicaţii, volum informaţional vehiculat etc.), ceea ce contează este capacitatea de reacţie a publicului (adeziune, refuz, opoziţie). Analizând efectele media la nivelul publicului, se poate vorbi despre reacţia acestuia faţă de mulţimea de informaţii prezentate în media (funcţie de interpretare). O problemă o constituie libertatea jurnalistului în a uza de posibilitatea interpretării faptelor, datelor, evenimentelor (în presa franceză, de exemplu, imaginaţia şi expunerea opiniilor proprii nu au limite, aici fiind apreciat jurnalismul „de expresie”; în Anglia şi în presa americană, este promovat un alt principiu: „Faptele sunt sacre, comentariile sunt libere”). Prioritatea informării faţă de comentariu este o regulă de aur, chiar dacă în presa autohtonă uneori „scopul scuză mijloacele” (prin punerea în circuitul mediatic a unor informaţii neverificate suficient, din trei surse independente) ceea ce determină riscuri în relaţia managerului cu presa (a se vedea şi Tema 2. Efecte ale comunicarii cu mass media – avantaje şi riscuri). Informarea atrage după sine misiunea socială a presei, care funcţionează nu doar pentru a circula idei, ci ca un „Cîine de pază al democraţiei”. Educaţia civică şi informarea corectă sunt imperativele unui model media propulsat de revoluţia tehnologică, creşterea profesionalismului şi apariţia studiilor critice ale sistemului media. Funcţia de liant social pe care o îndeplineşte mass-media a determinat folosirea sintagmei „ciment social”. Socializarea se realizează prin preluarea transmiterii, de către massmedia, a valorilor şi normelor de comportament acceptate de societate, astfel că, alături de familie, biserică, şcoală, cercuri de prieteni, mediu ocupaţional ş.a., conţinuturile care fac

4

nu în ultimul rând. Efecte ale comunicarii cu mass media – avantaje şi riscuri). subiecte propuse dezbaterii publice. ci că ea tratează toate subiectele în forma divertismentului . distribuită imediat şi să nu fie prea scumpă. ceea ce va aduce o enormă şi rapidă pierdere de capital de imagine pentru şcoală şi pentru managerul ei (a se vedea şi Tema 2. CD-uri etc.Neil Postman. încît ideea de televiziune nu poate exista fără să răspundă celor două cerinţe: să informeze şi să distreze (indiferent că se difuzează ştiri. Baudrillard în Strategiile fatale: „Publicul nu-şi doreşte niciodată evenimentul real. ele cuprinzând filme educative pentru copiii de vârste mici. film. Se distraire a en mourir. Ponderea funcţiei de divertisment a evoluat atât de mult. Astfel. stimularea gândirii. Cercul se închide cu profitul patronilor din media.obiectul mesajelor media contribuie la: trasmiterea modelului cultural. Din punctul de vedere al presei. divertismentul este o marfă ca oricare alta. Tendinţa este potenţial generatoare de riscuri. lecţii de geografie. scopul trebuie să fie o stare plăcută auditoriului). pe de altă parte. Se face distincţia (M. emisiunile informative zilnice care au darul de a educa prin contraexemple ale comportamentului social normal). 5 . casete. articole de popularizare. prin „poveştile” morale oferite. reportaje. biologie. atrăgând simultan plătitori de publicitate care-şi prezintă imaginea în public. discursuri vehiculate în presă) în modelele sociale ale culturii media. din motive economice (Problema esenţială nu este aceea că televiziunea ne oferă divertisment. Efecte ale comunicarii cu mass media – avantaje şi riscuri). produse culturale care înfăţişează urmările consumului de tutun. ci spectacolul său”). alcool. 1986 ) şi pentru că publicul doreşte asta (J. identificarea segmentelor de public (regăsirea fiecăruia în imagini media. droguri. inconştient) şi socializare explicită (ceea ce media îşi propune să realizeze prin difuzarea unor emisiuni radio-tv. atitudine care trebuie să fie utilizată la potenţial maxim de către managerul unei unităţi de învăţământ (a se vedea şi Tema 2. transformat într-un „spectacol media”. uneori. ea trebuie fabricată la standarde calitative înalte. Divertismentul aduce clienţi sistemului mass-media. cele două funcţii (informare şi divertisment) se întrepătrund.. arătând oamenilor ce trebuie şi ce nu trebuie să facă. indicând „ce se cuvine” în comparaţie cu „ce nu se cade” să comită un bun cetăţean. limbi străine pentru şcolari. orientarea comportamentului individual şi colectiv. Altfel spus. pentru că un eveniment negativ prezentat în relaţie cu unitatea de învăţământ va fi amplificat. media demonstrează în mod public ce se înţelege prin comportament greşit şi care este opusul său. astfel ca oricine o doreşte să o poată cumpăra. Paris. Coman) între socializare implicită (se produce fără ştirea consumatorului. muzică. Flammarion.

Coman în Mass media. care au evidenţiat că acestea pot provoca emoţii intense. Cercetările de atunci au evidenţiat mai degrabă o influenţă indirectă şi limitată asupra publicului. funcţiile presei (prezentate în La societé conquise par la communication logiques sociales. realizându-se distincţia între efecte pe termen scurt (limitate) şi efecte pe termen lung (puternice). Grenoble. PUG. părerile au devenit mai nuanţate (Remy Rieffel). privitoare la influenţa filmelor asupra copiilor. directe şi imediate: indivizii supuşi unui stimul (un mesaj difuzat în ziare. de a deveni locaţie accesibilă şi globală pentru idei şi discuţii de interes general. care determină conturarea unor opinii. Efecte ale comunicarii cu mass media – avantaje şi riscuri. Este perioada în care se reiterează opinia mai veche. printre multe altele. În a doua etapă (anii 1930 – 1960) au apărut unele puncte de vedere care evidenţiau caracterul limitat al efectelor media. mai ales graţie puterii de persuasiune şi tehnicilor manipulare utilizate (opinie favo-rizată şi de apariţia în literatura de specialitate a conceptului de „comunicare de masă”). putând fi vorba despre efecte de ordin cognitiv – 6 . în funcţie de opiniile dominante. la radio sau cinema) reacţionează aproape instinctiv în acelaşi mod (receptori pasivi). Mesajele media sunt doar un element. faptul că aceştia sunt mai degrabă selectivi sau activi şi nu pasivi. gazdă a pluralităţii identităţilor socio-culturale. comportamentelor pe care comunicarea media le are asupra publicului a cunoscut trei etape. efectelor asupra opiniei. Etapa de început (anii 1920-1930). acumularea (prin repetiţie) în timp a unor efecte limitate poate da naştere la efecte pe termen lung. Părerea a fost întărită şi de unele studii realizate în SUA în acea perioadă. când exista o părere general împărtăşită cu privire la „atotputernicia” presei şi respectiv a efectelor sale puternice.Pe de altă parte. în calitate de alternativă a spaţiului public tradiţional. Rezultă de aici concluzia că noţiunea de efect este una complexă. mit şi ritual) sunt de a constitui mediul dezbaterii (oferind suportul fixării şi transmiterii mesajelor). 1989 şi preluate de M. pornind de la considerentele de mai sus. În timp. Deşi presa nu provoacă schimbări majore pe termen scurt asupra publicului. să genereze (şi să promoveze) spaţiul public multiplu. atitudini şi comportamente. Tema 2. Ulterior. În a treia etapă (anii 1960-1980) studiile despre comunicare au dobândit un pronunţat caracter ştiinţific. reacţii de imitare a comportamentelor eroilor din filme. atitudinilor. dezbaterea asupra influenţelor. conform căreia presa poate avea efecte puternice asupra publicului.

făcând de multe ori abstracţie de rolul său şi de funcţiile pe care trebuie să le îndeplinească. publicul acţio-nează. În acest caz.. destinat a fi crezut. se comportă într-un anumit fel. dorinţă etc. arătându-se din ce cauză elementele de identificare nu pot fi dezvăluite (Lucian Vasile. De aceea. Se recunosc trei legi de transmitere a zvonurilor: legea sărăciei şi a nivelării (pe măsură ce zvonul circulă. Răspunderea intervine atunci când jurnalistul se face vinovat de încălcarea dreptului unei persoane sau al unui grup. este obligat să-si intensifice eforturile pentru a verifica şi a obţine o confirmare a faptelor din surse oficiale sau independente. Dacă verificarea nu este posibilă şi se decide ca articolul respectiv să fie publicat. mai uşor de înţeles şi de relatat). teamă. Dreptul publicului de a fi informat presupune o relaţie constantă cu presa. de ordin emoţional – conţinutul mediatic produce plăcere.este definit (Allport şi Postman) ca o afirmaţie prezentată drept adevărată fără a exista posibilitatea de a se verifica corectitudinea sau un enunţ legat de evenimentele la zi. deoarece sursa respectivă ar putea fi supusă unor represalii. Conform unui principiu de bază. în cadrul căreia un rol important îi revine jurnalistului. intoxocarea şi dezinformarea. jurnalistul trebuie să fie constient că preia riscurile asupra sa. de ordin comportamental – datorită informaţiilor primite prin media. Ziaristul culege. cu efecte mai mult sau mai puţin grave. Obligaţiile unui jurnalist se referă şi la răspunderea pe care acesta o are faţă de cei ce dau informaţii (surse). în lipsa unor date concrete care să ateste exactitatea lui. atunci se fac precizări. Zvonul . el tinde să devină mai scurt. dreptul special de a aduna şi de a transmite informaţii.de obicei cele mai spectaculoase . legea asimilării (conservarea şi reorganizarea conţinutului în jurul unei teme centrale). selectează şi publică informaţii în condiţiile responsabilităţii sale faţă de public. încălcare materializată prin publicarea unor informaţii incorecte sau prin abţinerea de a efectua corecţiile necesare atunci când este cazul. presa devine creatoarea sau doar purtătoarea unor mesaje care denaturează ori modifică realitatea. iar. „Strecurându-se” printre obligaţiile şi drepturile jurnalistului. legea accentuării (întărirea anumitor detalii . sursele de informaţii trebuie să fie menţionate întotdeauna (de unde se cunoaşte o anumită informaţie) În practică apar însă situaţii când elementele de identificare ale unei persoane ce a făcut dezvăluiri importante nu pot fi date publicităţii.prin exercitarea funcţei de informare a presei. Jurnalistului îi este recunoscut dreptul general la informaţie şi opinie pe care îl are orice om. Capcane ale comunicării). Pot fi enumerate aici zvonul. 7 .care dobândesc astfel un loc central în semnificaţia zvonurilor). pe de altă parte. Szabo.

sinonim al vicleşugului. Ea constă în a-i furniza acestuia informaţii eronate. a detaliilor. întreţinerea celor transmise deja. Plecând de la aceste date ale situaţiei. Analiştii clasifică zvonurile în trei categorii: cele care iau dorinţele drept realitate (optimiste).Cercetările au arătat că circulaţia zvonurilor se bazează pe trei condiţii esenţiale: credibilitatea. căci circulaţia zvonuri-lor se restrânge atunci când există posibilitatea verificării rapide a adevărului unei informaţii. disensiuni personale etc. diversiunii.este definită mai ales cu sensul de “otrăvire”. De asemenea. Indiferent de tip. prejudecată sau o anxietate. cu scopul de a determina anumite atitudini. se lansează un mesaj cât mai apropiat de ceea ce ar dori să afle populaţia la acel moment. Ca principale tipuri de falsificări sau distorsiuni de mesaje create sau transmise prin presă care stau la baza zvonurilor pot fi amintite: dramatizarea. dar capătă (din vocabularul militar. nerespectarea planului de comunicare. redefinirea prejudecăţilor şi a mentalităţilor proprii segmentelor respective de opinie pentru a crea un puternic fond emoţional în scopul ecranării până la dispariţie a spiritului critic. să demoralizeze. Din acest motiv. reacţii. niciodată un este prea târziu să se reia comunicarea cu presa/prin presă. cele care exprimă o teamă. cu atât se intensifică propagarea zvonurilor. posibilitatea de diseminare a zvonului este cea mai mare. cantitatea. În concluzie. abordare greşită a comunicării instituţionale. indiferent cât de departe de adevăr este conţinutul enunţului respectiv. este foarte important ca informaţiile pe care managerul unităţii de învăţământ le oferă presei să fie cât mai exacte şi complete. incompletă sau mai puţin credibilă. a semnificaţiilor. lansarea zvonurilor nu se face la întâmplare. aparenţa de adevăr şi dezirabilitatea conţinutului informaţiei. ci ţinându-se seama de aşteptările oamenilor. Lipsa comunicării cu presa (din motive diverse: trac. Intoxicarea (trebuie identificate exemple şi forme de manifestare în contextul unităţilor de învăţământ) . cele care provoacă disensiuni (atac la adresa unor persoane din cadrul aceluiaşi grup). prejudecată. Chiar şi într-o asemenea situaţie (de evitat. 8 . minciunii) şi sens neologic: acţiune insi-dioasă care tinde să acrediteze anumite opinii. Cu cât informaţia este mai săracă. circulaţia lor este corelată cu forma. intoxicarea vizează adversarul.reprezintă orice intervenţie asupra elementelor de bază ale unui proces comunicaţional care modifică deliberat mesajele vehiculate. care îl vor face să ia decizii dezavantajoase pentru el şi favorabile pentru emiţător.) determină de fapt un context prielnic apariţiei zvonurilor. în care lipsa comunicării a determinat apariţia unui zvon – în sensul definiţiei prezentate mai sus). amplificarea proporţiilor. Dezinformarea . calitatea şi credibilitatea informaţiei oficiale sau formale. acţiuni dorite. să deruteze. În acest context.

dezinformarea este generată de sursele de mesaje deservite de neprofesionişti. mesajul. Sub aspect neintenţional. a cărui imagine publică se răsfrînge asupra celei a instituţiei şi o influenţează. unde dezinformarea poate atinge frontal toate segmentele de opinie ale spaţiului social. de pe poziţii ''independente''. un personaj apropiat factorilor de decizie (în general acesta este compromis printr-un fapt verificabil. specialiştii – cei care planifică secvenţele tactice ale acţiunii. Practica a arătat că agenţii de influenţă pot fi: liderii de opinie din mediile intelectuale. 3. dar este posibil ca managerul unei unităţi de învăţământ să fie victima întâmplătoare a unei dezinformări. cu efecte importante asupra calităţii informării şi care poate degenera în dezinformare.Dezinformarea are două dimensiuni: una intenţională.. Pentru a minimiza riscurile comunicării în media. comanditarii – cei care concep şi proiectează conţinutul acţiunii. dezinformarea neintenţionată este extrem de periculoasă. Sporirea gradului de audienţă a mesajului insuficient prelucrat sub raportul pertinenţei. de obicei factori de decizie. dezinformarea cuprinde următoarele elemente componente: 1. 4. agenţii de influenţă – se recrutează din rândul acelora care se bucură de prestigiu în grupul lor profesional şi care urmează a fi dezinformat. atât la nivel instituţional (unitate de învăţământ) cât şi personal (manager. o constituie utilizarea unor criterii neadecvate de selectare a informaţiilor. în relaţia cu presa trebuie dezvoltate şi utilizate anumite abilităţi de comunicare. folosirea exclusivă a criteriului senzaţional în selectarea mesajelor. pozitiv sau negativ). fiecare ştire negativă fiind selectată în presă şi difuzată numai prin prisma criteriului senzaţional. Este puţin probabil ca acţiunea de dezinformare să fie îndreptată direct împotriva unei unităţi de învăţământ sau managerului său. poate avea ca finalitate dezinformarea acelor segmente de public cărora li se adresează. Cercetările au demonstrat că rezultatele cele mai eficiente se înregistrează în domeniul mass-mediei. prin imaginea parţială pe care o oferă asupra unei informaţii. Veleitarismul acestora sau diletantismul celor ce transmit mesajele pot contribui la colorarea senzaţională a conţinutului lor pentru a stârni interesul unor segmente cât mai largi de opinie. Practica mass-media a relevat că o sursă de distorsionare a mesajelor. pentru a se avea certitudinea unei colaborări mai longevive) etc. 2.generale şi specifice: 9 . De exemplu. cu riscuri majore pentru imaginea unităţii de învăţământ sau a managerului ei. şi alta neintenţională. Sub aspect intenţional. intermediarii se recrutează dintre personalităţile influente în comunitatea respectivă pentru a juca rol de lideri de opinie şi care emit cu un aer neutru. Din punctul de vedere al unităţii de învăţământ. poate conduce la dezinformare.

-Oferă credit sentimentelor tale. Cum se pune în valoare? -Înainte de a vorbi. A-i credita pe alţii Creditarea sinelui – declaraţii la persoana I singular Datarea A te identifica pe tine însuţi ca sursă particulară a unor idei sau sentimente. Cu ce scop? Creşterea probabilităţii ca receptorul să decodeze mesaje cu acurateţe. obiectiv în prezentare. A arăta în mod clar ce gândeşti sau ce simţi. Rezolvarea conflictului. -Realizează un contract verbal pentru a susţine decizia arbitrului. -Să încerci să evoci sau să-ţi imaginezi ce ai simţit tu în aceleaşi circumstanţe. Să fi capabil să detectezi şi să identifici starea afectivă imediată a celuilalt. -Să identifici ce simţi sau ce gândeşti. -Dacă ai folosit un cuvânt greşit. -Dacă nu sunt bazate pe informaţii prezente. A transmite informaţii cu acurateţe. A evita capcanele de limbaj care îţi permit să foloseşti un cuvânt dinamic în termeni statici. 10 . după ce a auzit ambele părţi ale conflictului. A acorda credit altora pentru a-i confirma pe aceştia sau pentru a evita posibile resentimente. -Să declari acest lucru în cel mai adecvat mod interpersonal. va cântări şi va evalua alternativele şi va lua o decizie pentru tine. Să incluzi referinţe de timp specifice. Când o idee. a ajuta la receptarea în întregime a acestora. -Să devii conştient de ceea ce auzi sau vezi. corectează-l. o opinie. Să înveţi oamenii cum să te trateze. -Înainte de a face o declaraţie. deschis la posibile soluţii -Să asculţi activ ceea ce are de spus persoana. Cântărirea verbală şi considerarea pro şi contra a problemelor aflate în conflict. Rezolvarea conflictului când alte metode au eşuat. A învăţa să susţii idei şi sentimente în mod deschis într-un mod interpersonal. să ai în vedere când observaţia este corectă. Când foloseşti idei care aparţin altora include numele acestora – le oferi credit – atunci când le susţii ideile. etc. Identificarea verbală a persoanelor a căror idei le foloseşti. -Identifică sentimentele pe care le ai. deschis în prezentarea sentimentelor şi credinţelor. căutare Asertivitatea Găsirea unei persoane imparţiale care. Arbitrare. -Spune ce ai de spus. afirmă acest lucru. -Asigură-te că arbitrul este competent în a lua o decizie.Abilitate Acurateţe Ce înseamnă? Selectarea de cuvinte care să reprezinte gânduri şi sentimente ce sunt recunoscute de alţii. corect sau greşit. A crea un climat suportiv. un sentiment îţi aparţin. întreabă-te dacă cuvântul este reprezentat cu cea mai mare acurateţe. trebuie să incluzi când au fost corecte. Să fi în stare să răspunzi într-o manieră adecvată. O declaraţie care exprimă stările emoţionale în cuvinte. o oferi un feed-back de ajutorare. Descrierea comportamentală Descrierea sentimentelor Discuţia Enumerarea cu acurateţe a acţiunilor observabile fără a eticheta comportamentul ca fiind bun sau rău. -Să spui ceva care să indice Empatia Crearea şi promovarea unui climat suportiv. -Să raportezi numai ce vezi. -Să fii cooperativ.

Egalitatea Să creezi sau să promovezi un climat suportiv. A oferi oamenilor informaţii noi despre ei înşişi. ordonate. corectează-l. dacă e aşa. -Alternează observaţiile negative cu cele pozitive dacă se poate. -Dacă ai folosit un cuvânt greşit. -Dacă nu se bazează pe cunoştinţe specifice include câteva declaraţii care să susţină acest lucru. întreabă-te dacă cuvântul este reprezentat cu cea mai mare acurateţe. Să îi vezi pe ceilalţi ca fiind la fel de valoroşi ca şi tine. Contabilizarea mentală sau verbală a diferenţelor individuale. -Devenind conştient de ticurile verbale pe care le foloseşti şi încercând să le eviţi. -Cere feed-back-ul numai când îţi doreşti cu adevărat să-l auzi. Arbitrare. reformulează propoziţia. Feed-back (Primirea feed-backului) Crearea unui climat în care ceilalţi să se simtă confortabili în a-ţi oferi un feed-back. Fluenţa Indicarea A vorbi în propoziţii clare. -Asigură-te că situaţia permite criticismul. -Asigură-te că arbitrul este competent în a lua o decizie. A primi informaţia care să te ajute să te înţelegi mai bine şi să îţi înţelegi efectul asupra celorlaţi. Feed-back (oferirea de feed-back) A răspunde unei persoane care a oferit informaţii noi despre ea însăşi. -Include descrierea comportamentului. Cum se pune în valoare? -Înainte de a vorbi. -Concentrează-te numai pe comportament şi fii specific. va cântări şi va evalua alternativele şi va lua o decizie pentru tine. Cu ce scop? Creşterea probabilităţii ca receptorul să decodeze mesaje cu acurateţe. -Arată celorlaţi că apreciezi ceea ce ţi-au spus. Evitarea generalităţilor în vorbire. Rezolvarea conflictului când alte metode au eşuat. laude sau criticism. A-i ajuta să se vadă aşa cum ceilalţi îi văd.Abilitate Acurateţe Ce înseamnă? Selectarea de cuvinte care să reprezinte gânduri şi sentimente ce sunt recunoscute de alţii. după ce a auzit ambele părţi ale conflictului. -Parafrazează ceea ce auzi. persoane sau locuri. -Realizează un contract verbal pentru a susţine decizia arbitrului. -Evită contradicţiile verbale sau nonverbale. -Spune ce ai de spus. Ia forma unei descrieri a comportamentului. căutare Găsirea unei persoane imparţiale care. sensibilitatea ta vis-a-vis de acele sentimente. Îmbunătăţirea mesajului de receptat. -Înainte să faci o declaraţie consideră dacă este pertinent să specifici obiecte. -Să iei în considerare dacă acest lucru conţine fraze care indică faptul că eşti într-un anume fel superior celuilalt şi. -Să iei în considerare ceea ce ai de gând să spui. 11 .

Publishers Madison Abilitate: parafrazarea Definiţie: Reformularea unui mesaj cu propriile cuvinte. de obicei verbal. Utilizare: Pentru a creşte eficienţa ascultării. pentru a ajuta o persoană timidă să comunice. Definiţie: Obţinerea de informaţii suplimentare. 1994. Procedură: Inţelegerea comportamentul celuilalt. Utilizare: Pentru a ajuta la obţinerea unei imagini complete înainte de a face alte comentarii. Abilitate: persuasiune Definiţie: Actul conştient. Reformularea mesajului cu propriile cuvinte pentru a demonstra sensul înţeles. pentru a clarifica înţelesul . Determinarea tipului de informaţii de care are nevoie. Interogarea: Ce înseamnă acest comportament pentu mine?. Utilizare: Pentru a clarifica înţelesul comportamentului nonverbal. de influenţare a atitudinii sau comportamentului. Sursa: A. WCB Brown&Benchmark. Santrock W. determinarea a ceea ce mesajul a însemnat pentru receptor.Interpretarea Încercarea de a arăta o alternativă sau un înţeles ascuns al unui eveniment. Formularea întrebărilor pentru a-ţi atinge scopul. Abilitate: A pune întrebări . Procedură: Ascultarea cu atenţie a mesajului. Ascultarea A ajuta o persoană să vadă alte posibile semnificaţii ale unui eveniment. pentru a evita confuzia asupra mesajului. -Ascultă activ. -Formulează o alternativă la interpretarea receptorului. Transmiterea în cuvinte a interpretării comportamentului nonverbal. 12 . Să primeşti o comunicare orală. pentru a descoperi motivaţia emiţătorului. -Când este cazul. Procedură: Determinarea motivelor pentru a adresa întrebări. Utilizare: Pentru a aduce schimbarea. Verificarea clarităţii percepţiei. Definiţie: O declaraţie verbală care testează propria înţelegere a modului în care simte o altă persoană. Abilitatea: Verificarea percepţiei. prefaţează interpretarea cu o declaraţie suportivă. -Realizează o evaluare. Human Adjustment.Kalichman. -Fii gata să asculţi. Procedură: Folosirea căilor disponibile de persuasiune: motivare. Descrierea comportamentului în gând sau cu voce tare. A da un sens la ceea ce auzi. motivare făcând apel la emoţii şi credibilitate.

Trebuie să decurgă către nivele mai profunde.” „Dacă aş fi în locul tău. Utilizare : A ajuta transmiţătorul să se simtă mai bine faţă de ceea ce a spus sau a făcut. idei şi sentimente care nu sunt cunoscute de ceilalţi. De asemenea. A da altei persoane soluţia pentru problema ei. Utilizare: Necesar pentru iniţierea şi dezvoltarea unei relaţii. asigurarea că un cuvânt sau frază este specifică şi concretă. Definiţie: Folosirea cuvintelor care indică un singur element dintr-o categorie sau o singură reprezentare a unei valori abstracte. Întrebări închise. Există un singur mod de a o rezolva…” „Când s-a întâmplat? Îţi pare rău că ai facut-o?” „Îţi faci tema chiar acum!” „Vei face asta…altfel…”. nepotrivită A da ordine A ameninţa A asculta activ mesajul şi exprimă-ţi dorinţa de a ajuta dacă este posibil. Abilitate: Cuvinte specifice. Abilitate : ajutare Definitie : A spune ceva care reduce tensiunea sau împacă . în relaţia cu presa trebuie avute în vedere şi evitate posibilele bariere în ceea ce priveşte realizarea comunicării eficiente (a se vedea şi Curs 2 – Bariere în comunicare). corectarea şi utilizarea unor cuvinte specifice sau concrete. Trebuie să ia în considerare abilitatea receptorului de a înţelege dezvăluirea. A stereotipiza altă persoană.n-ai de ce să învinuieşti pe altcineva pentru situaţia în care eşti” „ Ce cretin!” „ E femeie doar…!” „Tu eşti întotdeauna o fată aşa de drăguţă. Definiţie: Împărtăşirea de date biografice. Obstacol Criticile Etichetarea Evaluarea pozitivă Sfătuirea Chestionarea excesivă. concrete. Procedură: Dezvăluirea trebuie să fie un risc acceptabil . Procedură: În vorbire. cu răspunsuri „da” sau „nu”. A formula un răspuns în acord cu aceste Natura sa A face o evaluare negativă a altei persoane. A comanda altei persoane să facă ceea ce doreşti tu să facă. Dacă sunt folosiţi mai mulţi termeni abstracţi sau generali decât este nevoie. A încerca să controlezi acţiunile celeilalte Exemple „Ţi-ai făcut-o cu mâna ta. l-aş părăsi. Procedură : sentimente. Ştiu că mă vei ajuta. A face o judecată pozitivă a altei persoane. a acţiunilor sau atitudinilor ei/lui. Formularea declaraţiei. a acţiunilor sau atitudinilor acesteia. Utilizare: pentru a ajuta receptorul să perceapă o idee în mod analog cu cea a transmiţătorului. A încerca să empatizezi cu sentimentele persoanei. Trebuie să fie parte a unei relaţii durabile şi să fie reciprocă . 13 .Abilitate: autodezvăluire.

. Definiţie: sentiment sau comportament negativ care apare atunci când o persoană se simte ameninţată.. A descrie propriile sentimente. Publishers Madison Problemă: Agresiune.. A trece de la problemele cuiva la altceva prin distragere..A moraliza Diversiunea Argumentarea logică persoane cu ameninţarea unor consecinţe negative pe care le vei declanşa.. Hai să vorbim despre ceva mai plăcut. 2. Sugestii de rezolvare: 1. Sugestii de rezolvare: A rezista ameninţării. Costuri: Sunt create sau amplificate conflicte. Costuri: distorsiuni ale mesajului. A fi spontan mai mult decât practic . produce atitudini defensive. Costuri: Creează sau amplifică conflictul. Costuri: interferează cu comunicarea deschisă. WCB Brown&Benchmark.pierdere... 3. manipulează. A fi empatic şi egal mai mult decât neutru şi superior. Problema: atitudine defensivă. A spune celeilalte persoane ceea ce trebuie să facă.. „Opreşte zgomotul acum…sau…” „Nu ar trebui să .. 4.. Receptorul trebuie să-şi descrie comportamentul şi să-şi verifice percepţia .. Problemă : Omisiuni Definiţie : Distanţe în comunicarea dintre persoane şi grupuri de oameni. Problemă : Atitudine competitivă Definiţie: A privi conflictele ca pe o situaţie de câştig .. A construi “punţi de comunicare” între indivizi.. A fi descriptiv mai mult decât evaluativ . 1994. 14 . dacă n-ai fi cheltuit banii pe alcool. Problemă: agenda ascunsă Definiţie: Un motiv pentru un comportament care nu este dezvăluit celorlalţi participanţi. Sugestii pentru rezolvare: Transmiţătorul trebuie să-şi dezvăluie motívele... ai fi avut bani pentru plata lectiilor de sport ale copilului tău! “ Sursa: A. Demonstrarea dorinţei de a rezolva conflictul. stereotipii.Kalichman.. fără a lua în considerare factorii emoţionali implicaţi. Definiţie: Încercarea de a forţa pe cineva să-ţi acepte ideile prin ameninţări sau acţiuni fizice sau psihologice.” „Priveşte faptele.. Sugestii de rezolvare: Abordarea situaţiei în mod cooperativ. prejudecăţi... Costuri: Poate distruge încrederea între indivizi. Sugestii de rezolvare: 1.. A fi orientat spre rezolvarea problemelor . Human Adjustment. Santrock W.. Tentativa de a convinge pe cineva prin apel la logică sau fapte. gândeştete la .” „Nu-ţi face griji.

a practica împărţirea responsabilităţilor. Problemă: Zgomot. Costuri: presiune psihologică apăsătoare. Problemă: suspiciune Definiţie: o teamă nesănătoasă faţă de necunoscut. Sugestii pentru rezolvare: a asculta ce are de spus cealaltă persoană. ascultă activ şi dacă este posibil parafrazează. determină înţelesul. codează cu atenţie. ideile de grup şi să sublinieze punctele cheie. Costuri:distorsiunea înţelesului Sugestii pentru rezolvare: Ca emiţător. Costuri: creează climat de superioritate Sugestii pentru rezolvare: a permite persoanei să-şi termine propoziţia sau ideea . intern Definiţie: Când gândurile şi sentimentele participanţilor interferează cu înţelesul. Problemă: Zgomot. a construi un climat de încredere. Costuri: Pierderea unei părţi din mesaj.Problemă: supraîncărcarea cu informaţii. Problemă: Răspunsuri irelevante. 3. Posibile frustrări Sugestii pentru rezolvare: Transmiţătorul trebuie să limiteze detalile. Sugestii pentru rezolvare: 1. Definiţie: O persoană care nu a ascultat ceea ce se vorbeşte. 15 . Costuri: Depăşeşte sau interferează cu receptarea mesajului. Definiţie: Primirea unui volum de informaţii mai mare decât poate fi procesat în acest moment sau trimiterea unui volum de informaţii mai mare decât poate fi procesat de altă persoană. 2. semantic Definiţie: decodarea cu un alt înţeles decât cel transmis de emiţător. extern Definiţie: Factori externi care blochează canalele de comunicare. împiedică interacţiunea deschisă . a aprecia beneficiile comportamentului de încredere. neobişnuit sau persoane cu funcţie de autoritate. Sugestii pentru rezolvare: eliminarea sursei de zgomot. Sugestii pentru rezolvare: Creşterea puterii de concentrare. Costuri: tendinţă de a infirma o idee exprimată fără a o analiza în prealabil. Problemă: zgomot. Ca receptor. Costuri: Depăşeşte sau interferează cu receptarea mesajului. Problemă: Întreruperea răspunsului. Definiţie: Întreruperea transmiţătorului înainte ca acesta să fi terminat ce avea de spus. 2. analizează dacă receptorul va înţelege limbajul pe care l-ai selectat.

exprimat prin dispoziţia pe care o au aceştia de a mediatiza persoana sau instituţia (de a prelua mesajul şi de a-l susţine) (2) Reputaţia şi relaţiile cu jurnaliştii: credibilitatea mesajului instituţional (există inadvertenţe între ceea ce spune şi ceea ce face instituţia?). consimţământul este tradus printr-o susţinere reciprocă. Tema 3. (9) rolul responsabilului de relaţia cu presa. Sugestii pentru rezolvare: Creează aranjamente” faţă în faţă“. contextul poate fi perceput astfel: (1) Factorii care influenţează imaginea publică: relaţiile cu presa se bazează pe consens. Sintetizat. buna reputaţie se câştiga greu. se pierde foarte 16 . înainte de a percepe corect genurile comunicării cu mass-media.Problemă: transferuri de informaţie Definiţie: comunicare în lanţ care trece pe la mai mulţi receptori înainte de a ajunge la destinaţie. cu cât există un număr mai mare de transferuri cu atât este mai mare şi distorsiunea. (8) oportunităţi şi ameninţări (a se vedea şi Tema 2. (4) caracteristicile mesajului instituţional. fie negativ. iar acesta este constituit de: (1) factorii care influenţează imaginea publică. Problemă: retragerea Definiţie: retragerea din punct de vedere fizic sau psihologic a unei persoane dintr-un aranjament. în cazul relaţiilor cu presa. descrierea sentimentelor. de câte ori este posibil. Efecte ale comunicarii cu mass media – avantaje şi riscuri). reputatia instituţionala. fiecare receptor trebuie să parafrazeze cu grijă. Elementele comunicării (instrumentele utilizate în comunicarea instituţională cu mass-media) nu pot fi separate de context. Dacă mesajul trebuie să fie trimis printr-un lanţ. Costuri: Conflictele nu sunt rezolvate ci doar amânate. Elemente (genuri) de comunicare cu mass media.funcţiile mass-media). (5) decalogul relaţiei cu mass-media.. consens înseamnă. (7) pregătirea apariţiilor publice. (2) reputaţia şi relaţiile cu jurnaliştii. Primul pas în definirea unei relaţii „sănătoase” cu presa. De obicei. Sugestii pentru rezolvare: A rezista unei nevoi de retragere. Costuri: distorsiunea mesajului. necondiţionată financiar (spre deosebire de publicitate). Revista şcolară. este de a stabili cu claritate contextul în care comunicarea instituţională cu media se realizează. (6) percepţia proprie asupra presei şi a reprezentanţilor săi: rolul mass-media (a se vedea şi Tema 1: Mass media şi rolul ei în societate . Tema 4. (3) reprezentanţii instituţiei în relaţia cu presa. girul pe care jurnaliştii îl oferă în ceea ce se comunică. definită ca impact instituţional – fie pozitiv.

să explică ce acţiuni trebuie întreprinse drept urmare a convorbirii telefonice. >>Să nu roage niciodată un jurnalist să sune înapoi! >> Să zâmbească! . >> Să acorde interlocutorului toată atenţia şi să ascultă activ. corupţia ca factor determinant al reputaţiei instituţiilor publice din Româ-nia. câştigcâştig). Atunci când este vorba despre comunicare cu presa prin intermediul telefonului. profesională şi prompt. Nu daţi niciodată mai multe informatii decât stiţi sau decât trebuie!. Fiţi pozitivi!. aroganţa. >> Să nu critice şi să nu corecteze! >>Să fie politicoşi şi serviabili.Zâmbetul “se aude”!. trebuie să se ţină cont de următoarele aspecte: >> Să răspundă la telefon într-o manieră prietenoasă. capacitatea de a reacţiona în timp real şi adecvat. >> Să creeze o foaie cu răspunsuri şi informaţii des întâlnite . >> Să se utilizeze numele corect al persoanei care sună. recomandând opţiuni optime (de tip win-win. directorul este cel care are această responsabilitate). în calitatea lor de gatekeepers): slăbiciunile şi ameninţările instituţionale. calităţi (trăsături apreciate): integritatea purtătorului de cuvânt. >> Să răspundă în intervalul primelor 4 semnale sonore ale apelului. >> Să se asigure că a îndeplinit toate angajamentele şi că a răspuns la toate convorbirile în timp util. Ascultaţi întrebările cu atenţie! Răspundeţi la întrebarea adresată! Evitaţi no comment-ul (refuzul poate fi justificat doar prin securitatea instituţiei sau pentru evitarea speculaţiilor). >> Să păstreze mesajele în ordine şi să verifice lista mesajelor la sfârşitul fiecărei zile. Încercaţi sa controlaţi dialogul! 17 . >> Să se concentreze pe interlocutor. Nu introduceţi comentarii personale!. >> Întotdeauna să vorbească rar şi clar. >> Să dea informaţii specifice. (5) Decalogul relaţiei cu mass-media: Stapâniţi foarte bine mesajul transmis!. Nu spuneţi niciodată ceva ce nu vreţi să se citeze!. (3) Reprezentanţii instituţiei în relaţia cu presa: trebuie să existe o persoană dedicată special relaţiei cu presa (în cazul unităţilor de învăţământ. >> Să aibă la îndemână informaţiile despre interlocutor. de a analiza şi negocia situaţiile care apar. atitudinea proactiva ca soluţie a prezervării unei bune reputaţii. capacitatea de a înţelege jurnalistii. orice semn de nervozitate a reprezentanţilor institutionali) (4) Caracteristicile mesajului instituţional: Veridicitate (informaţiile adevărate determină credibilitatea instituţiei). Transparenţă. de obicei. neasumarea slăbiciunilor şi ameninţărilor instituţionale (exprimată prin lipsa de răbdare. răbdare. >> Să nu facă promisiuni care nu pot fi respectate.uşor. managerii publici au rolul de a înţelege şi de a coopera cu jurnaliştii. defecte (ceea ce “taxeaza” jurnaliştii. Încercaţi să cunoaşteţi auditoriul!. de fiecare dată când este necesar. Nu minţiţi!. Continuitate (disponibilitate 24h/24h).

dezvoltarea unei colaborări pe termen lung. o promovare instituţională realistă. negocieri. (9) Rolul responsabilului de relaţia cu presa: transmiterea de mesaje nedistorsionate şi complete. ci şi de a educa opinia publică. nici prieteni. de tip win-win . (7) Pregătirea apariţiilor publice: -Ce trebuie ştiut despre presă? (ora închiderii ediţiei. Jurnaliştii nu sunt nici duşmani. discuţii. -Jurnalisti. sunt printre primii care îmbrăţişează noi idei şi puncte de vedere. şi abia apoi reprezentanţi ai unor canale mass-media). primesc informaţii suplimentare. câtă vreme se pot defini ca şi: catalizatorii formării opiniei publice. responsabilul cu relaţia cu presa este cel care are rolul de a direcţiona dezbaterile publice către o reprezentare corectă a situaţiei de criză. Jurnalistii sunt gatekeepers. reuşind să determine grupurile să acţioneze într-o anumită direcţie) (8) Oportunităţi şi ameninţări (oportunitatea instituţiilor de a prezenta interpretarea proprie a situaţiilor – în special în primele faze ale unei crize. şi prieteni (perspectiva unora dintre manageri. statistici şi orice alte suporturi care îi ajută să se departajeze de competiţie . care ţine de cont de obiectivele grupurilor de interes (stakeholders). -Existenţa în orice comunitate a liderilor de opinie (conştientizarea importanţei lor. li se oferă poze. organizatori foarte buni ai ideilor. primesc informatii de mare acurateţe. instrumentalizarea relaţiei cu presa (jurnaliştii profesionişti apreciază şi “premiază” dacă sunt avertizaţi de iminenţa unei noutăţi.câştig-câştig. -Pro-activitatea în stabilirea relatiilor şi a parteneriatelor cu jurnalistii prin prisma tipurilor de jurnalişti: Jurnalişti care încearcă sa dea lovitura (extremi). pe care alţi jurnalisti nu le deţin.jurnalişti care înţeleg că rolul lor este nu doar de a reprezenta opinia publică. numele persoanei de contact). la rândul lor.(6) Percepţia proprie asupra presei şi a reprezentanţilor săi (posibile abordări): Jurnaliştii nu sunt nici duşmani. însă pot deveni camarazi (te poti baza pe ei atât timp cât interesele sunt comune). dar nu uitati ce jurnale reprezintă. când jurnaliştii nu deţin alte surse de informare. dar nici prieteni (perspectiva specialiştilor).facts&figures) 18 . în primul rând. pregătirea contextului. Jurnalistii sunt şi duşmani. Liderii de opinie . jurnalistii sunt oameni faţă de care trebuie să vă pozitionaţi prin acţiuni. ora jurnalelor de ştiri şi a talkshowurilor. consumatori avizi de massmedia. dar ei au nevoie. ora şedinţelor de sumar. de o bază solidă în exprimarea punctului de vedere asupra trendurilor). în special a celor care au avut o experienţă neplăcută în colaborarea cu presa). nu jurnale! (nu trataţi jurnaliştii ca pe reprezentanţi ai jurnalelor. Jurnalişti care vor să informeze publicul (moderaţi). mai bine informaţi pe anumite probleme decât majoritatea. alte emisiuni/ediţii speciale care oferă oportunităţi. numărul de ediţii. foarte interesaţi de un subiect/ o problemă. liderii sunt formatori de trenduri.

 Mapa de presa – suportul de control al interpretării pentru conferinţa de presă.  Forme adaptate ale comunicării în presă – revista şcolară. Fiecare dintre suporturile media (mass media văzută ca un cumul de suporturi tehnice ce servesc la transmiterea mesajelor către un public larg) prezintă avantaje şi dezavantaje: Ziare Avantaje • flexibilitate • acoperire bună locală sau naţională • acceptare de către clienţi • credibilitate mărită a cuvântului scris Dezavantaje • "viaţă scurtă" • citire rapidă. sau emisiunile in direct) • costisitor Reviste Avantaje • selectivitate ridicată • se pot citi şi pentru relaxare – percepţie mai bună a semnalului • calitate bună • viaţă lungă Dezavantaje • perioade lungi între apariţii • există un auditoriu neinteresat Dezavantaje • prezentare numai audio • i se acordă mai puţină atenţie decât TV • viaţă scurtă (60 secunde) Panotaj Avantaje • flexibilitate • relativa absenţă a reclamei competiţiei în imediata apropiere • expunere repetată • relativ ieftin • sprijin pentru alte mijloace de comunicare Dezavantaje • limitarea creativităţii Expedieri prin poştă Avantaje • audienţă selectivă • flexibilitate • lipsa competiţiei prin alte medii • personalizare Dezavantaje • cost relativ ridicat • posibilitatea lipsei acordării atenţiei 19 .  Comunicatul de presă – ştire de interes public. fără atenţie • audienţă scurtă ca timp Radio Avantaje • • ales • • audienţă de masă selectivitate în funcţie de postul cost redus flexibilitate geografică Televiziune Avantaje • combinaţie de sunet şi lumini – expresivitate • apelează la simţuri • audienţă cu acoperire de masă Dezavantaje • selectivitate limitată • viaţă scurtă (30 secunde un spot.  Broşura.Elemente (genuri) de comunicare cu mass-media:  Discursul.  Interviul.

• elemente de distragere a atenţiei • implicaţii ecologice şi posibilitatea deteriorării • lipsa selectivităţii pentru audienţă Sursa: Economia bazată pe cunoaştere. Management Interdisciplinar pentru Comunităţile Locale 20 .

este important să nu se uite faptul că agenda de comunicare a managerului (ceea ce se doreşte a fi transmis) nu este identică cu agenda jurnaliştilor (ceea ce doresc ei să publice). Astfel. Totuşi. What (Ce?). oferirea de informaţii corecte şi prompte ori de câte ori se solicită acest lucru. Astfel. 21 . in what channel. When (Când?). jurnalistul ar trebui să fie invitat la evenimentele din comunitate ori de câte ori există posibilitatea. Fair (corect). cum să se spună din punct de vedere simbolic (forma de prezentare a mesajului) şi cine anume să spună (sursa mesajului). O altă exprimare a unei reguli pentru acţiunile de protocol şi relaţii publice vine tot din limba engleză şi se numeşte “Regula celor 4F”. Totodată. celor 5W: Who (Cine?). acest gen de probleme poate fi evitate prin: stabilirea unei relaţii personale cu jurnalistul – managerul trebuie să încerce să treacă de bariera emailului sau a telefonului şi să îl cunoască personal. În cursul procesului de formulare a mesajului trebuie rezolvate patru probleme: ce să spună (conţinutul mesajului). la obiect). Efecte ale comunicarii cu mass media – avantaje şi riscuri). Why (De ce?) sau „Who says what. to whom. în comunicarea publică. Astfel. O bună colaborare cu reprezentanţii media ar trebui să preîntâmpine confuzii sau ştiri antagonice în legătură cu un eveniment. A respecta regula înseamnă a nu lăsa fără răspuns nici una din aceste întrebări. De cele mai multe ori însă. se pot întâlni exemple când doi jurnalişti care primesc acelaşi comunicat de presă sau participă la acelaşi eveniment relatează de pe poziţii complet diferite despre subiect. Where (Unde?). Cuvintele cheie impuse de aceasta regulă sunt: Friendly (prietenos). totodată. managerul trebuie să menţină legătura cu jurnalistul pe e-mail.Mass-media trebuie să fie percepută ca un instrument important de transmitere a mesajelor. iar jurnaliştii ca surse valoroase de diseminare a informaţiilor către comunitatea locală. Această abordare este cunoscută în limbajul mass media sub denumirea de „unghi de abordare”. Factual (concret. cea mai practică regulă de organizare a unui mesaj se numeste Regula celor 5 întrebări. comunicarea este imprecisă. Frank (sincer). În orice mesaj este necesară precizarea subiectului. Dacă una din aceste coordonate lipseşte. locului şi scopului. timpului. cea mai banală şi. chiar daca nu are nimic de comunicat. cum să se spună aceasta din punct de vedere logic (structura mesajului). with what effect?“. asftel de situaţii apar cu frecvenţă redusă şi de cele mai multe ori sunt cauzate de lipsa de documentare a jurnalistului (care nu dezinformează sau deformează mesajul cu rea-intenţie). Din cauza acestui unghi de abordare. jurnaliştii se află în căutarea senzaţionalului şi pot transpune distorsionat în presă informaţiile transmise (a se vedea şi Tema 2. este important să se reţină faptul că fiecare jurnalist are stilul său şi poate aborda diferit o ştire. obiectului.

A doua componentă este reacţia psihologică la un eveniment de care ne temem şi care poate întreţine sau amplifica reacţiile fizice ale organismului. nu aţi studiat dintr-o privire organizarea spaţiului personal de mişcare. 1. acordând între 10 şi 20% din timp introducerii. nu aţi respirat adânc şi nu v-aţi găsit poziţia cea mai comodă. formarea textului prin căderea literelor. este o excelentă modalitate de a verifica dacă selecţia materialelor se încadrează în spaţiul de timp solicitat. Importante sunt atât pregătirea. scrise pe o singură parte. Există mai multe moduri de a începe un discurs. Acesta este şi motivul pentru care cei care nu-şi dezlipesc privirile de pe foaia de hârtie sunt plictisitori şi nu sunt ascultaţi. 3. cât şi susţinerea propriu-zisă a unei prezentări orale . cu ceasul în faţă. 60-80% din timp problemelor de conţinut şi 10-20% din timp concluziilor. sporirea spectaculozităţii trecerii de la o pagina la alta prin punctarea sonoră cu coloană sonoră. să nu prezentaţi nici mulţumiri şi nici scuze în primele fraze ale discursului dumneavoastră. topirea unei imagini în alta. Exersarea prezentării acasă.ascultătorii nu vor neaparat numai informaţie. Concentrarea maximă a publicului durează aproximativ 10 minute – de aceea este indicat să se structureze prezentarea cât mai riguros. sângele este pompat mai mult către organele vitale decât către extremităţi şi apar semne precum transpiraţia rece. Notitele clare şi usor de urmărit. inima bate mai repede. nu aţi stabilit un contact vizual cu auditoriul. Nu începeti să vorbiti până nu vă asiguraţi că publicul este aşezat şi vă acordă toată atenţia. Prezentările PowerPoint trebuie să evite urmatoarele clişee vizuale: butoanele animate. reprezintă o bună modalitate de a pregăti o prezentare. urmată eventual de câteva precizări referitoare la alegerea titlului prezentării (b)referirea la obiectivele şi aspectele pe care doriţi să le abordaţi în cadrul temei propuse (c)anticiparea unor întrebări sau aspecte problematice (d) deschiderea discursului cu o 22 . stimulaţi. bine-dispuşi. în funcţie de personalitatea vorbitorului: (a)denumirea temei. Pregătirea prezentării: Factorul timp este decisiv în pregătirea unei prezentări. 2. Păstraţi-le eventual pentru sfârşit.Discursul Emotiile înaintea unui discurs public au două componente majore. Folosirea mijloacelor vizuale. Rostirea discursului. Încercaţi să nu folosiţi clişee sau expresii banale de tipul “Am marea plăcere de a …”. Două din semnele cele mai des întâlnite ale acestei stări sunt impunerea unui ritm prea alert de expunere şi tendinţa de a nu ne orienta corpul şi privirea către public. Prima este de natură fizică şi este determinată de reacţii instinctive ale corpului. Încercaţi să vă controlaţi starea de nervozitate din primele minute ale prezentării. îmbujorarea etc. ei vor să fie luaţi în consideratie. antrenaţi. În aceasta situaţie se produce o descăcare de adrenalină.

citate etc. menţinerea permanentă a contactului vizual cu auditoriul (pentru menţinerea atenţiei publicului şi crearea impresiei de sinceritate. sugestivă (eficacitatea sa este diminuată dacă apare ca excesivă. Apoi. Discursul prezentat schematic: · · · · · · · · · · Captarea atentiei Anuntarea subiectului: Astazi as dori sa va vorbesc despre… Punctele principale: Mai concret. Irelevanţa se poate sancţiona cu eleganţă şi diplomaţie. onestitate. am sa spun …(puncul 1). nenaturală). Discursul poate avea mai mult succes dacă se apelează şi la procedee care vin să completeze efectul comunicării verbale propriu-zise: variaţii ale tonului şi ritmului (pentru a sublinia sau accentua anumite pasaje şi pentru a menţine trează atenţia ascultătorilor). o sa vorbim despre Motivarea: De ce sa ma ascultati? Tranzitie: Cunoscând aceste lucruri. să nu vă abateţi de la concepţia initială.anecdotă sau cu o glumă (e)mărturisire (f)prezentarea unor fapte sau date statistice(g)folosirea unui citat nu foarte lung şi relevant pentru subiectul discursului (h) afirmaţii cu conţinut şocant (i)povestiri interesante. Dacă nu se poate răspunde la vreo întrebare. nu ştiu/nu cunosc/nu vă pot …”. (punctul 2) 23 . mişcarea în faţa auditoriului şi printre aceştia (menţinerea atenţiei receptorilor). deschidere). Finalizarea discursului. în ciuda tuturor schimbărilor de moment intervenite pe parcursul prezentarii. Dezvoltare: explicatii. Modalităţile posibile pentru încheierea prezentării sunt: (a) prezentarea unor concluzii punctuale.. fraza de început şi cea de încheiere sunt „bătute în cuie”. 4. Elemente ale comunicării nonverbale ce influenţeaza discursul. Iar dacă se adresează o întrebare care nu are nimic de-a face cu subiectul prezentării. am vorbit despre (punctul 1) Tranzitie: … dar mai exista înca un element important. nu trebuie obligatoriu să se răspundă. exemple. Conţinutul discursului nu se memorează. 6. Recapitulare partiala: Asadar. E preferabil ca. 5. gestica adecvată. cel mai corect şi mai elegant este să se răspundă cu sinceritate “Îmi pare rău. sa vorbim despre (punctul 1) Punctul 1: ……………. care să ilustreze aplicabilitatea ideilor (d) invitarea publicului de a trece la acţiune în spiritul celor afirmate în prezentare (e) folosirea de citate prin care să se sublinieze ideile expuse.. (b) lansarea unor interogaţii (retorice) prin care să recaptaţi interesul slăbit al publicului (c) anectode scurte. aşa după cum e bine să nu vă răzgîndiţi asupra frazelor de început. şi anume (punctul 2) Punctul 2: ……………….

• • Păstrează contactul vizual în timpul conversaţiei. În mare parte. Palma orientată în jos arată că vrei să-ţi domini interlocutorul. ţineţi cont de următoarele aspecte: • Studiază-te în oglindă în timp ce vorbeşti la telefon. Ţine mâinile cu palmele în sus. • Întăreşte-ţi cuvintele prin gesturi ale mâinilor. o mână moale şi umedă (de multe ori cele două sunt asociate) indică timiditate. Interviul În viaţa profesională. să îţi destinzi toate trăsăturile feţei.· · · · · Dezvoltare: ……………… Recapitulare partiala: Iata deci ca acum stim (punctul 2) Recapitulare generala: În concluzie. dar şi supunere. fără a exagera cu mişcările. Dacă te afli la o masă. 24 . neîncredere. • Îndreaptă-ţi corpul spre partenerul de discuţie pentru a confirma interesul pe care îl acorzi. limbajul nonverbal şi paraverbal contează cel puţin în aceeaşi măsură ca şi cel verbal. fie că stai jos sau în picioare. aceasta este imaginea pe care o oferi celorlalţi şi atunci când le vorbeşti faţă în faţă. poziţia deschisă exprimă sinceritatea şi deschiderea. ca de la egal la egal. înseamnă să zâmbeşti şi cu ochii. cu palma dreaptă. Concluzie finala: Sper ca veti gasi utile informatiile pe care le-am prezentat astazi… Va multumesc pentru atentie … Acum. nu tolănită ca într-un şezlong. rezemată sau nu de spătar. Dar ţine cont că zâmbetul sincer. Încearcă să îţi controlezi unele dintre gesturile pe care le faci în mod inconştient (cum ar fi scărpinatul după ureche/ jocul cu şuvitele de păr) sau reacţiile feţei. va stau la dispozitie pentru întrebari. nu doar să-ţi dezveleşti dantura. foră şi dominare se fac cu palmele orientate în jos. În situaţia în care pregătiţi un interviu. In schimb. întinde-o ferm. fixează un punct aflat în mijlocul frunţii. gesturile de autoritate. • Când dai mâna. pentru a-ţi observa mimica şi gesturile. Dacă privirea persoanei respective te intimidează. Nu subestima niciodată puterea unui zâmbet. am vorbit despre (punctul 1 şi 2) Remotivare: Aceste aspecte sunt importante pentru dumneavoastra deoarece…. poziţia trebuie să fie dreaptă pe scaun. din inimă. podul palmei îndreptat în sus arată deschidere.

Părăsirea subiectului este o tehnică folosită de vorbitorii care au experienţă. Inregistrează-ţi vocea în timp ce citeşti cu voce tare sau vorbeşti cu cineva şi ascultă apoi caseta. Ele pot fi utilizate cu precădere în partea introductivă (Glumele sunt o soluţie uşor de folosit în introducere. nu bate darabana pe marginea mesei. fără însă a fi deplasată. • • Imbracă-te potrivit cu imaginea pe care doreşti să o impui despre tine. Dacă însă vorbeşti cu voce joasă. ceea ce determină şi alimentează conflictul. Este suficient ca un membru al 25 . întrucât a începe să vorbeşti despre ceva serios într-un registru hazliu nu este ceva uzual. respingere. Strategiile de captare a atenţiei folosesc atât limbajul verbal cât şi limbajul nonverbal. este de dorit ca aceasta să aibă legătură cu subiectul. dar şi de a-i păstra atenţia întregul parcurs. Acestea au rolul de a ajuta la câştigarea publicului la începutul unei cuvântări. bâlbâieli. sunete ascuţite etc. pauze mari. Daca nu eşti multumit de ceea ce auzi . cu toate că la prima vedere pare mai facil să se atraga atenţia prin ceea ce se spune. se câştigă atenţia. defensivă. De asemenea. nervozitate sau încordare. agresivă sau să intre în contradicţie cu ce va spune. interesul publicului va fi recâştigat. interlocutorul va fi obligat să îţi răspundă în acelaşi mod. În cazul în care vorbitorul îşi începe discursul cu o glumă. Interlocutorul poate interpreta această atitudine ca pe o dezaprobare. Unui ton ridicat i se răspunde cu unul şi mai ridicat. fă exerciţii de dicţie şi respiraţie ca să îţi îmbunătăţesti tonul şi intonaţia vocii. • Nu ţine braţele şi/sau picioarele încrucişate. Dacă în timpul cuvântării cel care vorbeşte "uită" pentru un moment ce are de gând să spună. nesiguranţă. întrucât ele induc o stare de relaxare în rândul audienţei. • Controlează-ţi tonul vocii în timpul discuţiilor. respiră adânc şi coboară încet vocea. nu-ţi pune mâinile la gură (decât când caşti) sau pe faţă etc. dar simtete bine în hainele tale. • Utilizează tehnici diferite de captare a atenţiei. mai ales când sunt în contradictoriu. Nu te juca cu pixul. trecând la cu totul altceva. Tehnicile care folosesc limbajul verbal sunt destul de limitate. Când simţi că te enervezi. Prezentarea atipica este o altă modalitate de câştigare a atenţiei şi bunăvoinţei. atrîgând după sine şi bunăvoinţa acesteia.cuvinte sacadate. nu îţi trece mâna prin păr.• Controlează-ţi gesturile şi ticurile nervoase.

Având în vedere că are mai multe elemente care îl compun. Ruperile de ritm oferă posibilităţi mari de atragere a publicului. Din acest motiv. este important ca gestul să nu fie exagerat. ele accentuează importanţa anumitor părţi ale discursului. Fără a interveni brusc. dar nici prea scurtă pentru a trezi curiozitatea şi sentimentul că ceva urmează să se întample). Întreruperea momentelor de vorbire pe un ton entuziast cu momente în care este folosit un ton calm atrage atenţia asupra acestora din urmă. Similar se întâmplă cu oricare intercalare de tonuri. de asemenea. Creşterea sau scăderea volumului este una dintre cele mai uşoare posibilităţi de captare a atenţiei (captatio benevolentiae). dar nu foarte lent. O pauză bine calculată are rolul de a trezi în rândul publicului o uşoară nelinişte. o armă a vorbitorului.auditoriului să fie luat ca martor "Sunt convins că şi domnişoara blondă din rândul al treilea este de acord că. dorind să ştie ce se întâmplă. Schimbarea de ritm se face treptat pentru a nu deranja. Momentele de tăcere captează atenţia într-un mod specific. pentru a putea fi percepută. 26 . limbajul nonverbal oferă mai multe posibilităţi de captare a atenţiei (Gestica ofera nenumărate căi de captare a atenţiei. În momentul folosirii gesturilor pentru a atrage atenţia trebuie să se ia în calcul şi ceea ce se spune în acel moment. Tonul folosit este. Important este că în aceste momente de pauză auditoriul devine curios. ele au rolul de a aduce un lucru nou. mai ales atunci când publicul este suficient de aproape pentru a observa trăsăturile vorbitorului. întrucât pentru moment se dă senzaţia de pierdere a controlului. accentul fiind pus pe vorbirea pe un ton diferit de cel pe care vorbitorul îl utilizează în mod uzual. Fără a cădea în extreme (publicul trebuie să auda tot ce se spune.. O simplă bătaie din palme sau pocnirea din degete sunt gesturi care nu sunt întâlnite în mod uzual la un vorbitor. ostentativ sau jignitor. atractiv.. Este esenţial ca pauza să nu fie prea lungă pentru a nu induce sentimentul de nesiguranţă. dar nu trebuie agresat prin strigăte) vorbitorul poate accentua ceea ce este important. pentru a nu crea contradicţii. De asemenea. Mimica poate fi un element important atât pentru captarea atenţiei cât şi pentru păstrarea acesteia." pentru câştigarea interesului).

o voce. Este caracteristic celui care „stă pe gânduri” .“Oare cum ar suna?” Aceasta este întrebarea care ne vine în minte. cercei. păcănitul pixului în timpul întâlnirilor etc. sau imaginăm alt răspuns decât realitatea sau atunci când improvizăm. un ţipăt.Oamenii privesc astfel când îţi aduc aminte imagini. Acestea indică nervozitate sau plictiseală. Un zâmbet uşor strâmb sau o grimasă de entuziasm poate indica nesinceritate. jocul cu accesoriile (colier.Ne aducem aminte un sunet. > Ochii sunt îndreptaţi în DREAPTA LATERAL: Construcţie auditivă . Se referă la sunete care ne sunt cunoscute şi le-am mai auzit. Atenţie însă la mesajele mixte: picioarele încrucişate numai în zona gleznei. un afiş. Poate fi o imagine din vacanţă. aplecând uşor capul într-o parte. analizează şi îşi răspunde la întrebări. un prieten. bătutul nervos al "darabanei" în masă. Sau ne imaginăm ceva. o rudă. mărgele. Iată câteva mici secrete care ajută la “citirea” gândurilor celor din jur : Privirea: > Ochii sunt îndreptaţi STÂNGA SUS: Amintire vizuală . un foşnet. Mesaje negative: Există o gamă largă de gesturi care demască nervozitatea: clipitul des. brăţări). Gura: Gura poate şi ea să arate dispoziţia în care te afli. etc. Un zâmbet fals este unul dintre cele mai semnificative exemple. 27 .Orice intervenţie publică presupune nu numai propria prestaţie. spre înainte. o melodie. rosul unghiilor. inele. dar şi atitudinea celor cu care se comunică. un televizor. un trăznet. De regulă indică spunerea adevarului! > Ochii sunt îndreptaţi în DREAPTA SUS: Construcţie vizuală . Mai ales atunci când nu vrem să răspundem la o întrebare. pot sugera că nu eşti de acord cu ceea ce spune celălalt. genunchii lipiţi.Această ipostază se întâlneşte atunci când încercăm senzaţii sau sentimente noi: bucurie. > Ochii sunt aţintiţi în DREAPTA JOS: Emoţii . pentru a arăta că asculţi cu atenţie şi că abia aştepţi să auzi ceea ce ţi se spune. tristeţe. şi mâinile frământate în poală indică o atitudine de nervozitate sau teama şi. Aceste imagini le-au mai văzut cândva. căutăm un răspuns. înclinaţi în direcţia opusă tălpilor. Semnale încurajatoare: Arată-ţi interesul menţinând contactul vizual cu interlocutorul. o persoană.Aceasta ipostază o întâlnim atunci când o persoană se gândeşte asupra unui lucru. o maşină. teamă. o pictură. Ne închipuim cum ar suna o melodie. uneori. ruşine. Îşi pune o serie de întrebări. > Ochii sunt îndreptaţi în STÂNGA LATERAL: Amintire auditivă .De regulă ne închipuim cum va arăta un anumit lucru. > Ochii sunt îndreptaţi în STÂNGA JOS: Dialog intern .

de cele mai multe ori acest gest este asociat cu spunerea unei minciuni. mâna sau degetele în timp ce vorbeşte înseamnă că acea persoană minte. Palma este închisă iar degetul arătător este întins este unul dintre cele mai iritante gesturi. de fapt. chiar şi atunci când oamenii nu constituie subiectul evident al unei ştiri de presă. Comunicatul de presa – stire de interes public Atât jurnalistii. cât şi consumatorii produselor de presă în general. Gestul de apărare şi starea de nervozitate realizat prin Încrucişarea braţelor pot fi mascate prin ţinerea la piept a unei mape care să aibă tipărită sigla şi numele instituţiei. cu o gleznă odihnindu-se pe genunchiul celuilalt picior . dacă o persoană îşi acoperă gura cu pumnul. Palma îndreptată în jos transmite autoritate. Glezna este adesea prinsă cu mâinile. este vorba. Acest gest poate fi făcut atunci când se doreşte să se înarce cu autoritate limbajul verbal. sinceritate. 28 .Jocul de picioare: > Picior peste picior. de nervozitate sau negative Îşi va Încrucişa braţele strâns la piept. > Întins pe spetează. cu mâinile sub ceafă.o personalitate dominatoare. ştirea de presă ar putea fi caracterizată ca fiind “ceea ce li se întâmplă oamenilor”. de onestitate. dar şi dorinţa de a se proteja de atacuri nedorite. fiindcă. Gesturi cu mâna la fata: Acoperirea gurii . indică o atitudine de superioritate Gesturi ale palmelor: Palma îndreptată în sus este un gest neameninţător. O definiţie explică ştirea de presă ca fiind “orice lucru nou pe care îl înveţi astăzi şi pe care ieri nu-l ştiai”. Această atitudine arată că persoana se simte ameninţată şi doreşte prin bariera de protecţie creată cu braţele la piept să ţină la distanta o ameninţare sau evenimentul inde-zirabil. > Poziţia aşezat pe scaun. persoana care-şi acoperă gura nu crede că vorbitorul spune adevărul. vorbesc adesea despre “ştirea de presă”. de lucruri care îi privesc într-o măsură mai mare sau mai mică. în covârşitoarea majoritate a cazurilor. Dacă o persoană îşi acoperă gura în timp ce altcineva vorbeşte. ca o ameninţare şi o dorinta de a supune ascultătorul sau privitorul.când o persoană are o atitudine defensivă. În fapt. ea furnizează informaţii despre anumiţi oameni. adevăr.gest ce denotă o fire competitivă şi o atitudine inflexibilă. Privitorul nu va simţi presiune şi nu se va simţi ameninţat. cu faţa către spătarul folosit ca o "pavăză" impotriva celorlalţi . Acest truc este bine de folosit la începutul relaţiilor cu presa. Alte definiţii caracterizează ştirea de presă drept “informaţie care poate fi utilă” sau “ceva ce te poate ajuta să faci faţă împrejurărilor”. Gesturi făcute cu braţele: Încrucişarea braţelor strâns la piept . încăpăţânată. Încercaţi să nu-l folosiţi deoarece degetul întins este perceput ca o bâtă simbolică.

va capta atenţia cititorului şi îi va trezi curiozitatea de a citi şi restul. chiar dacă acţiunea a avut loc (prezentul istoric). unde. deoarece citarea directă a unor persoane implicate în evenimentul relatat. să cuprindă un verb activ. Există două aspecte care trebuie să fie percepute cu atenţie: atribuirea informaţiilor (poate fi utilizata pe parcursul întregii ştiri. acesta înseamnă trei rânduri pe ecranul calculatorului sau şase rânduri într-o coloană de ziar sau 10 secunde de lectură la microfon.Ştirea de presă reprezintă modalitatea cea mai la îndemână pentru difuzarea informaţiilor de actualitate (evenimente care tocmai s-au petrecut. (2) să nu fie banale. să-l facă pe cititor să continue lectura. (4) persoanele citate sunt reale şi au spus acele cuvinte. Dacă nu puteţi scrie un titlu scurt. 30 cuvinte) . atrăgător. Ce anume trebuie evitat când scrieti introducerea: 29 . ( 2 ) INTRODUCERE (LEAD) . de obicei. care: (1) trebuie să fie relevante. În presa anglo-saxonă verbele sunt de multe ori sacrificate în favoarea unor titluri scurte ("Important MP dead în airplane crash"). ce. O introducere bună respectă câteva reguli de baza în redactare: nu depaseste un paragraf (aprox.neidentat. Dacă este bine scrisă. (3) să nu fie făcute de cineva ale cărui motive pot părea suspecte. să evidenţieze ideea principală. STRUCTURA STIRII DE PRESA ( 1 ) TITLUL Să fie scurt (7-8 cuvinte). sa fie cât mai scurtă posibil.primul paragraf Oferă răspuns la întrebarile cine. La redactarea introducerii trebuie avut în vedere: - sa gândiţi totul înainte de a scrie. când. precum şi a unor experţi în domeniu dă un plus de credibilitate relatării. este preluată şi difuzată ca atare de mass-media interesate. poziţia (funcţia) pe care o deţine şi organizaţia căreia îi aparţine) şi citatele. folosiţi supratitlul. să fie scris la prezent sau viitor. care sunt în desfăşurare sau care urmează să aibă loc în viitorul apropiat). Fiecare sursă citată trebuie identificată prin numele complet. este elementul esenţial. (5) să fie scurte. să fie adecvată ştirii care urmează. Ea este destinată exclusiv publicării şi. să fie cât mai simplă posibil (subiect-predicat-complement).

· · · · · · · · · · · · răspundeti în sublead la întrebările fundamentale la care nu aţi răspuns în introducere (de atribuiţi surselor (persoanelor. Prea multe nume şi locuri. acelaşi timp verbal (trecut sau prezent.1.. cum şi de ce). două autoturisme s-au ciocnit frontal. eventual vârsta." 4.. "În adevăratul triunghi al morţii care este intersecţia străzilor Ştefan cel Mare şi Mihai Bravu de la ieşirea din Piaţa Obor din Bucureşti. oferiţi alte explicaţii privind evenimentul expus în introducere. doi turişti s-au întâlnit cu o ursoaică astăzi. citate din declaraţii. “Accidentul de avion de la Otopeni s. "În timp ce se plimbau pe Strada Lungă din centrul orasului Braşov. Forma de prezentare . dar nu pe amândouă). faceţi legătura cu acestea. instituţiilor) afirmaţiile făcute. Mai bine: de avion s-a soldat cu…. bine întocmită şi trimisă la mijlocul de presă potrivit este cea mai simplă şi ieftină modalitate de transmitere a mesajelor de relaţii publice. Inainte de toate. dacă nu aţi făcut-o în introducere. logica şi simplitatea trebuie să fie regulile esenţiale în redactarea de materiale destinate difuzării publice.” mai bine : “Directorul i-a cerut mediatorului să-şi îndeplinească imediat misiunea…. utilizaţi. şi patru persoane au fost rănite. identificaţi persoana/persoanele implicate în eveniment. nu repetaţi informaţii pe care le aveţi în introducere. noaptea trecută. “Cucerirea medaliei de aur de către …. ( 3 ) SUB-LEAD Claritatea. prenume.a soldat cu…”. nu pentru a impresiona (scop persuasiv). funcţie. pe cât posibil. 6.” 5. Identificarea presupune: nume. “a afirmat”. nu vă implicaţi personal în ştire. asigurati-vă că evenimentul poate face obiectul unei ştiri de presă şi decideţi care trebuie să fie ideile de bază ale acesteia. dacă pe tema respectivă au mai fost publicate informaţii. “I-am cerut mediatorului să-şi îndeplinească imediat activitatea”. Introducerea negativă.”." 3. Utilizarea citatului chiar în leadul ştirii. nu adăugaţi propriile opinii – nu interesează pe nimeni." Mai bine: "Doi turişti s-au întâlnit cu o ursoaică astăzi în timp ce se plimbau pe Strada Lungă din Braşov. utilizaţi “a spus”. nu folosiţi ca verbe pentru atribuirea informatiilor “a crede” sau “a presupune”.”. Fraza inversată. regulă. “a declarat”. scrieţi pentru a exprima (scop informativ). a declarat directorul. Mai bine: “Un accident Interogaţia. “Va reusi oare atleta noastră să cucereasca medalia de aur?”. Articolul hotărât. 2.O stire de presa relevantă." Mai bine: "Patru persoane au fost rănite într-un accident de circulaţie care a avut loc în periculoasa intersecţie a străzilor Mihai Bravu şi Stefan cel Mare. Forma ştirii trebuie să fie cât mai apropiată posibil de 30 .

evitati jargonul şi abrevierile. - corectitudinea gramaticală şi ortografică: nu toate redacţiile au oameni şi timp pentru a “vâna” şi corecta greşelile de acest fel făcute de cei care furnizează informaţii. de aprox. etc).forma publicabilă în paginile unui ziar sau revistă. Ideal ar fi să intre direct în pagina ziarului. locul. să se verifice o serie de elemente ale ştirii de presa. trebuie ca. dacă utilizaţi abrevieri. funcţiei.5). se scriu întreg (un milion. trebuie verificată corectitudinea denumirilor 31 . orice cuvânt care nu-i este familiar. Ştirea de presă presupune cunoaşterea perfectă a ceea ce s-a întâmplat. recititi totul. scrieţi "urmează" la sfârşitul primei pagini şi marginile stânga/dreapta să fie egale.5 cm. De asemenea. 2. De multe ori. Corectitudinea unui document difuzat de o anumită instituţie spune multe despre reputaţia pe care ea o are sau vrea să şi-o construiască. locurilor. cariera etc. un miliard etc). al acurateţei. introduceţi pentru prima oară în textul redactat. adrese sau numere de telefon care urmează să apară în ştire. Dacă nu cunoaşteţi aceste detalii. astfel încât cea mai buna soluţie este aceea de a citi paginile de stiri şi asculta buletinele pentru a descoperi care sunt condiţiile de prezentare ce întrebuie îndeplinite pentru a va câstiga locul dorit. numelor părinţilor. cele de la 10 în sus se scriu numeric (10. Condiţii de prezentare: · · · · · · · · · · scris la două rânduri. ora. toate aceste lucruri trebuie verificate temeinic înainte de a fi difuzate. nu subliniaţi nici un cuvânt (nici chiar titlul). în final. Dacă ştirea poate fi ilustrată. ele dau viaţă ştirii. descrieţi-le semnificatia atunci când le cifrele de la 1 la 9 se scriu în cuvinte. participanţii. informaţiile sunt preluate ca atare sau sunt supuse doar unei prelucrari foarte sumare. de aceea este bine ca autorul să verifice de cel putin două ori informaţiile pe care le-a obţinut. vârstei. adreselor. ştirea de presă trebuie verificată minuţios din punct de vedere al corectitudinii formale şi de fond. cifrele rotunde mari. data. Aşadar. toate paragrafele sunt identate (tab de 0. autorul trebuie să verifice. caracterele specifice limbii române). diacrit (care cuprinde să nu depăşească două pagini. 38. cu dicţionarul şi cu îndreptarul ortografic şi ortoepic în mâna. "sfârşit" în partea de jos a celei de a doua coli. nu are rost să scrieţi şi să transmiteţi ştirea. 99 introduceţi citate relevante. orice expresie asupra corectitudinii căreia are dubii. Ati spus tot ceea ce aveati de spus? Este corect?. daţi toate detaliile necesare descrierii fotografiei.4-0. orice construcţie gramaticală de care nu este prea sigur. Prin urmare.. corpul literei de 14 pct. 24. ( 4 ) PARAGRAFE SUPLIMENTARE Odată redactată. Roman normal. astfel încât acestea să nu contina erori privind: - faptele: trebuie evitată orice eroare în ceea ce priveşte relatarea faptelor propriu-zise. împrejurările în care s-a produs un eveniment. numele şi funcţiile exacte ale acestora. a numelor. utilizaţi numai o singură faţă a colii de hârtie.

deoarece acestea pot genera chiar acţiuni în justitie din partea celui care a fost subiect al afirmaţiei injurioase. speculatiile autorului nu-şi au locul în imparţialitatea: atunci când este vorba de o chestiune controversată. - cifrele: cele mai frecvente greşeli apar în cazul cifrelor. o eroare de dactilografiere care adaugă sau omite un 0. autorul nu trebuie să introducă în text cifre doar pentru a crea impresia exactităţii. a prescurtărilor şi elementelor de jargon cu care publicul nu este familiarizat ş. de pildă. care sunt trecute cu vederea la corec-tură. a tautologiilor. ( 5 ) FOTO. - corectitudinea exprimării (stilul): evitarea cacofoniilor. Utilizarea metodei “piramidei inversate” în organizarea ştirii. De asemenea. poate avea uneori consecinte dramatice. a barbarismelor. - atribuirea: este bine ca informaţiile importante din conţinutul unei ştiri de presă să fie deplinătatea: autorul ştirii de presă trebuie să caute să raspundă la toate întrebarile pe care atribuite unei surse credibile şi uşor de verificat. Prin urmare. - injuriile (calomnia): trebuie evitate cu desăvârşire construcţiile cu potenţial injurios sau calomnios. autorul face jocurile uneia dintre taberele care se confruntă. presupunerile. autorul trebuie să re- relatarea unui fapt de presă. - organizarea conţinutului: ştirea trebuie să fie organizată într-o schemă logică. O ştire de genul În curând pensionarii vor putea să-şi cumpere alimente la preţuri mai mici de la noile magazine economat va trezi în mod inevitabil anumite întrebări: când anume se vor deschide aceste magazine? Cât de mici sunt preturile? Prin urmare.d. producă argumentele tuturor părtilor implicate în controversă. pentru a da cursivitate relatării. în realitate. autorul va trebui să răspundă de la bun început acestor întrebări.de instituţii. cu EXPLICAŢIE foto. a construcţiilor frazale lipsite de subiect sau de predicat. a repetiţiilor. 32 . şi le-ar putea pune cititorul/ascultătorul/telespectatorul. a numelor de persoane. a denumirilor geografice etc. precum şi folosirea elementelor de legătură adecvate (conectorilor).. va exista suspiciunea că. atâta timp cât nu ştie pe deplin care este semnificaţia lor. - obiectivitatea: opiniile personale. fac ca mesajul să aiba o mare claritate.m. El trebuie să redacteze ştirea din perspectiva destinatarului acesteia.a. În caz contrar. trebuie să constituie o preocupare deloc neglijabilă a specialistului de relaţii publice care redactează o ştire de presă.

Purtătorul de cuvânt nu trebuie să piardă din vedere faptul că informaţiile pe care le transmite intră în competiţie cu nenumărate altele. pentru a capta atenţia şi interesul redactorului. Date de contact pentru informaţii suplimentare (număr de telefon şi adresa e-mail: de exemplu: Pentru detalii suplimentare. Număr de înregistrare (Nr. care trebuie să aibă un caracter obiectiv. Unele organizaţii consideră că titlul „comunicat de presă" e suficient. când ?. „cârligul” care îl determină pe redactor să continue să citească întreg documentul. AB/ ZZ LL AA) 3. cum ? şi de ce ?. dacă veţi pune şi un subtitlu din care să reiasă clar la ce se referă comunicatul de presă respectiv.) 5. aveţi. conţine un verb la diateza activă.) 6. Comunicatul poate include o declaraţie a unui oficial sau a unui expert (opţional. Nu uitaţi să folosiţi ghilimelele şi să atribuiţi declaraţia. veţi creşte şansele de a vă „vinde” comunicatul.  Scrieţi textul la o distanţă de 1. nr. tel. ocolind frazele lungi şi stufoase. sintetic. de tipul „ca urmare a. fax.  Marginile stânga şi dreapta pot fi de 2. vă rugăm să contactaţi: XY. data 4. ce ?. Motivează o decizie prezentată în primul paragraf.  Nu depasiţi o pagină decât în cazuri excepţionale. accentuează o acţiune. explicit. Observaţii privind formatul comunicatului de presă:  Creaţi un format standard al organizaţiei şi folosiţi-l doar pe acesta. Pune informaţia de mai sus în context. Adaugă culoare şi naturaleţe prin oralitatea exprimării. axat pe acţiuni. în conformitate cu”. Titlul (Scurt. e-mail). sunt greu de redat în restul comunicatului. Subiectul (Şcoala sau instituţia « X » + verb de acţiune + CE? + alte complemente.dacă scrieţi simplu şi concis. de impact. Redactaţi două-trei fraze simple şi clare. Trebuie să răspundă la întrebările: cine ?. Explică succesiunea faptelor. care să fie incitant şi la obiect. Dezvoltă şi detaliază mesajul-cheie. altminteri. Furnizează informaţiile esenţiale.  Atenţie la limbajul utilizat în redactarea unui comunicat de presă .5 rânduri (select text apoi CTRL+5) sau maximum 2 rânduri (select text apoi CTRL+2). şanse mai 33 .  Prezenţa antetului şi a subsolului este obligatorie.54 cm. (Adu argumente. unde e cazul.Comunicatul de presă 1. în mod sigur.) 2. Localitatea. E un bun mijloc de a adăuga o judecată de valoare sau o opinie. în funcţie de subiect). Evitaţi să începeţi cu locuţiuni lungi. Prezintă aspectul cel mai important şi mai semnificativ al subiectului.  Folosiţi întotdeauna acelaşi font şi acelaşi corp de literă. Recomandabil. Pe de altă parte. care. funcţia. unde ?. Nu acestea introduc datele esenţiale.

dacă dispuneţi de resurse. 34 . Prin urmare. Ceea ce înseamnă că veţi avea nevoie de un laptop sau calculator. Încercaţi să o personalizaţi. sinteze ale activitatilor pe care le faceţi publice. puneţi accent pe subiectul propoziţiei (încercaţi să începeţi cu „cine ce face sau ce anunta"). “Respectă regulile de identitate vizuală ale organizaţiei?”. Titlul referitor la subiectul conferinţei va fi identic cu titlul comunicatului de presă ulterior. MEMORY-STICK).00 şi 11. Invitaţiile la conferinţa de presă ar trebui trimise cu o săptămână înaintea evenimentului. CONFERINŢA DE PRESĂ Programare. cu cel puţin o oră înainte de începerea conferinţei. Aspectele principale legate de redactarea şi transmiterea unui comunicat de presă pot fi rezumate câteva întrebări: “Este informaţia/ ştirea pe care o furnizează interesantă şi relevantă pentru publicul larg?”. Dacă aţi adus documentul pe diferite tipuri de suport (CD. care se emite doar în ziua conferinţei. adică include maximum de informaţie în cât mai puţine cuvinte posibil?”. ziua şi ora desfăşurării. “Este comunicatul uşor de citit şi de înţeles?”. împreună cu alt coleg. Invitaţia conţine toate detaliile relevante despre tema conferinţei (inclusiv cine o susţine). organizaţie). funcţie. pentru că pot crea confuzii. Ocoliţi inversarea ordinii cuvintelor. precum şi dacă documentul pe care îl veţi parcurge se deschide. Mapa de presă trebuie să reprezinte instituţia care organizează conferinţa. între orele 10.mari să fiţi bine înţeleşi. prezentarea generală a organizaţiei etc. MAPA DE PRESĂ Mapa de presă va conţine exemplare tipărite ale materialelor care urmează a fi prezentate în conferinţa de presă: comunicatul de presă. “L-aţi citit de două ori. “Este cuprinzător.00. verificaţi că au ajuns în sală şi că funcţionează. Evitaţi enumerările lungi. lista vorbitorilor şi a organizatorilor (nume complet. înainte de a-l transmite?” Mapa de presa – suportul de control al interpretarii pentru conferinta de presa. salvaţi-o în memoria calculatorului înainte de începerea conferinţei. invitaţii. mai ales. Verificaţi întotdeauna conexiunea dintre laptop şi proiector.E bine dacă puteţi organiza conferinţa de presă în zilele de luni până joi. DVD. alături de coordonatele referitoare la locul. Interesaţi-vă dacă sunt şi alte evenimente importante care ar putea să pună în umbră evenimentul planificat. Dacă doriţi. loc de desfăşurare şi echipamente tehnice . puteţi folosi pentru prezentări un proiector video şi un ecran de proiecţie. Asiguraţi necesarul de echipamente tehnice şi.

Televiziunea este vizuală. este dramatică şi îşi “recompensează” audienţa.Organizaţiile editează în mod obişnuit o mulţime de broşuri. prezintă informaţiile în bucăţele mici. titlurile determină cititorii să decidă dacă este cazul să citescă mai mult din pagina respectiva sau nu. Motivul este că ele nu sunt interesante sau relevante pentru audienţele ţintă vizate. Dar de design este nevoie şi când scriem textele. Ei sunt interesaţi în propriile probleme şi preocupări şi nu vor să citească o publicaţie tehnicistă şi plictisitoare. Multă lume consideră că designul este ceva ce fac graficienii după ce publicaţia este scrisă. 35 Casete şi texte . precum şi la interesele. obosiţi. Răspundeţi la urmatoarele întrebări: o o o o o Cine sunt cititorii? Ce este important pentru ei? De ce anume sunt interesaţi? Care sunt aşteptările lor? Care sunt necesităţile lor? Textele mici pot fi introduse în casete pentru a atrage atenţia de obicei pe un fond deschis la culoare. pliante. Oamenii pur şi simplu nu citesc materiale lungi decât dacă sunt deosebit de interesante Primul pas în editarea unei publicatii “prietenoase” este să stabilim cine sunt cititorii şi ce doresc să afle. newslettere etc. Aceasta este competiţia la care sunt supuse publicaţiile scrise. Reţineţi că numărul cititorilor dumneavoastră scade direct proporţional cu lungimea materialelor din publicaţie. Acest lucru înseamnă să ne gândim la cititor şi la nevoile sale informaţionale. Cititorii sunt de multe ori ocupaţi. Reţineţi că explicaţiile la fotografii. Publicaţiile scrise au foarte multe de învăţat de la televiziune. Utilizaţi-le pentru a segmenta o pagină dar nu întrerupeţi fluxul citirii cu ele. plictisiţi. prioritatile şi percepţiile acestuia şi să structurăm publicaţia în aşa fel încât aceasta să-i reprezinte. Reţineţi că generaţia actuală preferă să vadă o casetă video decât să citească ceva. Ideea este să edităm publicaţia având permanent în vedere necesităţile şi percepţiile audienţelor ţintă. Multe dintre acestea însă nu reuşesc să comunice ceea ce organizaţiile doresc. Cu alte cuvinte. îşi cunoaşte audienţa. nu cere multe lucruri de la telespectatorii săi. dar acestea îsi pot spori eficienţa întelegânduşi audienţa şi răspunzând nevoilor lor într-un mod interesant. usor digerabile. Acesta înseamnă să ne gândim la nivelul de atenţie şi asimilare al cititorului. publicaţia trebuie să fie “prietenoasă”. casetele.Broşura DESPRE PUBLICAŢII .

Scurt înseamnă să găseşti cele mai concise modalităţi de a exprima ceva. Sfaturi utile: · · · Din punct de vedere tehnic. Acestea sunt un instrument excelent peninteres vizual. idei. grafica şi ilustraţia sunt cele mai potrivite modalităţi pentru a va face publicaţia şi mai atractivă. Ochiul se obişnuieşte să citescă un anumit font şi o variaţie prea mare a fonturilor utilizate oboseşte cititorul.Roger Black (designer). Claritatea. Oamenii preferă materialele scurte. desene. simplitatea şi simtul umorului sunt importante într-o publicaţie. Oamenii. colaje) într-un material finisat gata pentru tipar. explicatiile de la fotografii sunt cele mai citite părţi ale publicaţiilor. emoţia şi acţiunea sunt cele mai bune subiecte.Editare Editarea trebuie facută de o persoană obiectivă. castete. captează şi menţine trează atenţia cititorului. fotografiile trebuie să aibe un contrast bun. Editorul este între cel care scrie şi cititor. Utilizaţi întotdeauna explicaţii la fotografii. Iată câteva reguli pentru design grafic: · Utilizaţi o variatie limitată a fonturilor. Căutaţi fotografii care spun povesti vizuale. 36 . Grafica "Oamenii nu citesc o publicaţie imediat. Indiferent cât de serioasă este publicaţia. · · Fiţi creativi şi interesanţi. Un editor bun este cineva care întelege atât subiectul cât şi limbajul. Limita suportabilă şi recomandată este de maxim trei tipuri de fonturi pentru o publicaţie. Aranjati titlurile şi casetele astfel încât să se dea cititorului un sens de citire logic. simple şi uşoare celor lungi. După titluri. Un exemplu de pagină prost editată este o pagina plină de titluri mari şi ţipătoare şi de casete care concureaza concomitent pentru atenţia cititorului. Paginile pline de text bloc sunt cele care nu vor fi citite niciodată. Utilizaţi desene. pentru că experţii sunt prea aproape de subiect ca să mai fie obiectivi. Acesta face publicaţia interesantă şi accesibilă. nevoile şi perspectiva cititorilor. grele şi complicate. Subiectul trebuie să fie evident şi să “umple” fotografia. desenele. Designul grafic Designul grafic este procesul prin care se transformă materialele brute avute la dispoziţie (text. tru controlul aspectului unei publicaţii. Tăiaţi cu grijă fotografia pentru a dirija atenţia cititorului. fotografii. subtitluri pentru a crea un Utilizaţi spaţiile albe (fară să exageraţi totuşi). Mai întâi o privesc" . ilustraţii. · Gânditi-va la modul în care citim. crează repere vizuale şi ghidează cititorul în parcurgerea publicaţiei în mod natural.

. modele de analiză. care îndeamnă la luarea deciziei pe care o dorim din partea cititorului. Celelalte două colţuri sunt de regulă zone potrivite pentru ilustraţii. scheme. de la stânga sus Sensul de citire: către dreapta jos Brosura şi pliantul Redactarea unei broşuri (din latinescul opus . lucrare) cere exersarea a două abilităţi: sinteză şi cuprindere. Broşura trebuie să fie ca o înlănţuire de maxime.Cel mai indicat este să se folosească spaţiile albe la partea de sus a paginilor. pentru a construi înţelegerea. hărţi etc.operă. Sensul de citire este de la stânga la dreapta şi de sus în jos. idei. Ce anume poate face subiectul unei broşuri (pliant) de acest gen: reguli de comportament într-un laborator sau cabinet. deoarece prima vrea să reducă titlul la pilule concentrate (dar şi cuprinzătoare). reguli de comportament într-o anume situaţie sau în cadrul organizaţiei. în timp ce a doua încearcă să explice detaliat. 37 . care sunt inteligent încadrate în pagină. pentru a face mesajul (dar şi informaţia) mai spontan şi mai plăcut. promovarea unui om. prezentarea organizaţiei. două calităţi care par antinomice. tabele. Broşura (pliantul) de popularizare · Obiectiv: de a permite cititorului să înţeleagă imediat ceea ce dorim să-i spunem. Nu există limite în alegerea subiectului unei broşuri sau pliant de popularizare. fotografii. în jurul titlurilor şi a ilustraţiilor. astfel încât să atragă atenţia cititorului şi să-i satisfacă interesul. Pentru a ajunge la aceasta înţelegere. pentru că aici nici nu întrerup fluxul citirii. Cuvintele utilizate trebuie să devină idei-forţă. trebuie să le îmbinăm cu ilustraţii. Cititorul începe în mod normal din colţul din stânga sus şi se asteaptă să termine în colţul din dreapta jos. Autocenzurarea (spune ce este important şi opreste-te). grafice. tendinţe. nu este suficient să valorizăm cuvintele prin alegerea celor mai expresive forme ale acestora. sloganuri. instituţii etc.

în acelaşi timp. cifre. fapte. spuneţi ce gândiţi. umorul poate avea un rol în sporirea atractivităţii. Nu scrieţi când sunteti nervos. Broşura (pliantul) de prezentare Broşurile (pliantele) de prezentare pot include următoarele elemente: • • • • o prefaţă de bun venit la un eveniment organizat în şcoală. spaţiul redus nu face altceva decât să stimuleze capacitatea de sinteză a autorului şi să-l ferească de “păcatul vorbăriei”. Nu recurgeţi la atacuri la persoană. Este mai usor de scris pentru că el nu necesită neapărat respectarea tuturor constrângerilor ce privesc redactarea unei ştiri sau a unui comunicat. 38 . Primul pas în realizarea acestui deziderat este căutarea unui titlu adecvat: dacă acesta este expresiv şi concis. transformând-o într-o persoană care-l invită pe cititor să facă o plimbare prin lumea organizaţiei respective. simţiţi sau credeţi în prima propoziţie. Respectaţi următoarele reguli de urmat în realizarea unui pliant: 1. Fiti relevant. Este contraproductiv şi poate avea ca efect prelungirea sau acutizarea neîntelegerilor. la doua rânduri. lansări de proiecte. motive credibile. la fel va fi şi produsul final. Fiţi rezonabil. O pagina format A4. La rândul sau. Aduceţi argumente viabile. De fapt. Nu vă repeziţi. 60 de semne pe rând este idealul în materie. poziţii susţinute în mod echilibrat. Cel care trebuie să o citescă va aprecia această abordare. 5. 2. 6. evenimente speciale: aniversări.Singurele limite sunt cele generate de cerinţă de încadrare în spaţiul redus pe care acest tip de produse îl solicită. schema organizatorică. Fiţi succint şi concis. informaţii utile pentru toţi acei care sunt interesaţi (şi au dreptul) să ştie. o scurtă pauză poate fi un sfetnic bun. mai dificil de scris decât ştirea sau comunicatul de presă. ARTICOLUL DE PRESA Articolul de presă este mai uşor şi. Utilizaţi un limbaj elegant. Definiţi-vă rapid ideea sau poziţia 3. şi argumentaţi în următoarea 4. Design-ul reuşit umanizează broşura sau pliantul. Forme de adaptare ale comunicării în presa scrisă – revista şcolară.

responsabilul cu comunicarea în media trebuie să caute şi să fructifice ocaziile de a scrie nu numai ştiri şi comunicate de presă despre organizaţia sa. Articolele pot fi scrise atât pentru mass-media independente. produsele propriei organizaţii nu sunt indicate. In activitatea sa. De asemenea. Fotografiile trebuie să aibă explicaţii. precum şi alte fotografii care ar putea fi utile în ilustrarea articolului. sunt adevarate pentru că “am văzut la televizor” sau “am citit în ziar”. în forma D-E-E ( descriere . o afirmaţie etc. presa departamentală. 300 de cuvinte etc. newsletter-ul etc.explicare -evaluare) 39 . de obicei. cu condiţia să transmită mesajele dorite. De introducere. cât şi pentru instrumentele de comunicare internă ale organizaţiei: ziarul de întreprindere. el este mai dificil de redactat. ci şi articole. de obicei. în stilul său editorial. la articol trebuie adaugate fotografii ale autorului. iar numele autorului trebuie însoţit şi de funcţia (poziţia) acestuia. Acestea produc un efect favorabil asupra imaginii organizaţiei. Acest tip de articole este scris. sunt uşoare şi umoristice. cu excepţia cazului în care editorul publicaţiei a cerut expres acest lucru. o mare credibilitate informaţiilor preluate din mass-media. dacă începutul articolului nu este suficient de convingător. cititorii vor renunţa la a-l mai obiectivitatea este foarte importantă. referirile prea insistente la citi în favoarea altor ştiri sau articole. revista şcolii. deoarece publicul acordă. deoarece de aceasta dată autorul are deplina libertate de alegere a formei de exprimare. un cuprins şi o încheiere. este binecunoscută mentalitatea conform căreia un eveniment. orice articol trebuie să aibă o trebuie respectată lungimea indicată de editor: o pagină. În scrierea unui articol. Cel mai adesea. asemenea. ARTICOLUL DE ATRACŢIE (FEATURE STORY) Constituie opusul ştirilor de presă. pentru a obtine un impact cât mai mare asupra publicurilor-ţintă vizate. articolul trebuie să se încadreze în maniera de prezentare a publicaţiei respective.Totodată. deşi unele dintre acestea abordează subiecte serioase. trebuie să se tină cont de câteva reguli generale: ca şi în cazul ştirii sau al comunicatului de presă.

psihologi. bucurie. cel care va ocupa cea mai mare suprafaţă a fotografiei. cât şi pe verticală.explică cum a apărut situaţia. utilizabilă în presă. fotografia trebuie să surprindă ambii ochi ai subiectului. o fotografie trebuie să aibă un element dominant sau centru de interes. astfel încât cititorii să Explicarea . Evaluarea . 1) Centrul de interes al fotografiei trebuie să se situeze în anumite puncte de pe suprafaţa acesteia. Cele mai indicate puncte sunt cele determinate prin regula treimilor: suprafaţa fotografiei se împarte (imaginar sau cu creionul) în trei părţi. (citează date. nu spre aparatul de fotografiat. evenimentul.identitatea acestuia (ochii). senzaţia unei acţiuni. 3.evaluează sensul a ceea ce a fost spus în primele două parti. Din cauza faptului că fotografiile pot avea destulă expresivitate pentru a transmite cantităţi mari de semnificaţie. 40 . sociologi sau alţi experţi despre ceea ce este posibil/probabil sa se întâmple cu subiectul pus în discuţie. fie din semi-profil. Privirea subiectului trebuie să fie îndreptată înspre punctul (locul) în care se petrece acţiunea. acesta va fi elementul dominant sau. adeseori. Este esenţial contactul vizual corespunzător cu subiectul. el trebuie să se caracterizeze prin acţiune: trebuie să producă privitorului o senzaţie dinamică. De obicei. Se concentrează asupra viitorului şi citează.1. adesea. UTILIZAREA FOTOGRAFIEI ÎN PRESA SCRISĂ Un dicton utilizat în lumea presei susţine că “o fotografie bună poate spune mai mult decât 1000 de cuvinte”. psihologici. nu a unui eveniment static. Intersecţia liniilor de desparţire orizontale şi verticale reprezintă locurile cele mai favorabile pentru situarea centrului de interes. cel putin. Are un caracter istoric fie rapid introduşi în subiect. atât pe orizontală. tendinţa. ele sunt utilizate în toata presa scrisă. o fotografie trebuie să arate: . fie din faţă.articolul începe cu descrierea unei situaţii existente. De multe ori. de mediu etc). Pentru a fi expresivă şi.. tristeţe etc. Descrierea . reprezentat de motivul sau scopul pentru care a fost făcută fotografia. vor fi interesante fotografiile care surprind expresii faciale ale unor stări psihice: atenţie. O fotografie trebuie să aibă un singur centru de interes. locuri şi oameni din trecut) şi introduce. este citat însuţi "subiectul" articolului. concentrare. deci. Atunci când are un subiect uman. factori suplimentari (socioeconomici. Pentru presă. 2. sociologogici. emoţie.

Pentru a scoate în evidenţă acest element dominant.). Acestea trebuie şi ele să-l conduca pe privitor către centrul de interes al fotografiei. animale. al încadrarea. sunt de regula cele mai apreciate în ceea ce priveste publicarea. Subiectul trebuie să fie implicat activ într-o acţiune care trebuie să apară în cadru: mâinile facând ceva sau picioarele. 41 . elementele de susţinere a acţiunii (colegi. instrumente etc. Prin tehnica încadrării. aparatură. Fotografia trebuie să “spună” clar care este centrul ei de interes. fotografii de la distanta medie (care identifică subiectul şi acţiunea acestuia). ele pot aparea în fotografie. exista patru mari categorii de fotografii. implicit. Încadrarea nu trebuie să constituie un element de distragere a atenţiei. Aceste elemente sunt: centrul de interes. atunci când ele sunt implicate în efectuarea acţiunii. adică o combinare a elementelor care apar în ea. aţa cum s-a aratat mai sus. facială sau implicită. o fotografie trebuie să aibă o anumită compoziţie. împreună cu fotografiile de la distanţă medie. Pentru a fi publicabilă. fotografii de la distanţă mică (care detaliază subiectul şi/sau acţiunea. liniile directoare. fără însă să stânjenească ilustrarea acţiunii sau identificarea subiectului. centrarea.- acţiunea (mâinile sau picioarele subiectului). ci să-l conducă pe privitor către centrul de interes al fotografiei. de regulă. Actiunea poate fi fizică. fotografii de detaliu (care surprind un unic aspect de interes al subiectului sau al acţiunii. fiecare având importanţa sa: fotografii de la distanta mare (în care privitorul ia cunostinta despre subiect. de la distanţa cea mai mică pe care o permit calităţile tehnice ale aparatului de fotografiat). Aceste fotografii sunt efectuate.. profunzime cu ajutorul contrastului dintre apropiere şi departare. unelte etc. din fotografie trebuie eliminate toate elementele de distragere a atenţiei. unelte utilizate. având totodată posibilitatea să sesizeze mediul în care este plasat acesta şi elementele înconjurătoare). centrul de interes al unei fotografii capată mai multă obiectivului aparatului de fotografiat) şi să fie bine iluminat. echipamente tehnice. 2) In funcţie de distanta de la care sunt efectuate. cum ar fi instrumente. Ea nu trebuie să fie mascată (ascunsă) de alte obiecte care intervin în plan apropiat. Atunci când acestea pot adauga un plus de semnificatie şi de expresivitate. Subiectul dominant trebuie să fie în centrul atenţiei privitorului (şi.

poate fi utilizată tehnica fotografierii oamenilor în contra-lumina. De cele mai multe ori. În acest proces de selectare. odihnă. de triumf etc. fapt care dă un efect dramatic. forţă. de asemenea. coloritul. liniile curbe sugerează profunzime.. Astfel. liniile de forţă. explicaţia trebuie să fie în ton cu fotografia. care să-l atragă calitatea fotografiei: centrul de interes trebuie situat în zona determinată prin “regula şi să-l intereseze pe privitor. acţiune. cu condiţia ca elementul dominant să-l constituie persoana/obiectul care se reflectă. miş-care. sobru. Acestea contribuie la inducerea unei anumite stări sufleteşti pe care urmează să o resimta privitorul. în oglindă. cel care face alegerea trebuie să ţina seama. De regulă. graţie. Dacă este vorba de ilustrarea unui moment oficial. care explică ceea ce nu este evident într-o fotografie. în parbrizul sau oglinzile retrovizoare ale maşinii. liniile verticale implică demnitate. ea are nevoie şi de o explicaţie. iar fotografia trebuie să aibă calităţile necesare în ceea ce priveşte expunerea. serios. astfel încât sa apara doar siluetele lor. în apa etc. nuanţele etc. liniile diagonale inspiră viteză. Ea trebuie să produca privitorului o reacţie emotională. linişte. Surprinderea în fotografii a unor reflexii (imagini reflectate în geam. La fel se întâmpla şi în cazul în care fotografia are un conţinut umoristic sau ilustreaza un moment de bucurie. de trei factori: impactul fotografiei: aceasta trebuie să aibă elemente vizuale puternice. tragic etc. contrastul. liniile orizontale ale unei fotografii sugerează pace. explicaţia răspunde la întrebările cine este în fotografie? şi ce se întâmpla în fotografie? Uneori este nevoie ca explicaţia să spună şi de ce este importantă acţiunea din fotografie? sau unde se petrece acţiunea? ori cum şi când s-a petrecut acţiunea? Tonul explicaţiei trebuie să fie în concordanţă cu conţinutul fotografiei.) determină şi ea obţinerea unor efecte vizuale interesante.. formatul ei este vertical sau orizontal. Atunci când centrul de interes al fotografiei nu este omul. 42 .- siluetele. inspiraţie. nu suprafaţa reflectoare. Fotografiile alăturate textului nu trebuie să-l inducă în eroare pe cititor sau să-i provoace confuzii. treimilor”. posibilităţile de punere în pagină: o fotografie valoroasă va fi pusă în pagină indiferent că 3) Oricât de expresivă ar fi. frumuseţe. reflexiile. o fotografie nu poate spune totul numai prin ea însăşi. Explicaţia poate fi definită ca un rezumat scris.

 acţiunea: descrierea sintetică a acţiunii ce are loc în fotografie. coerenţă unor fapte. astfel încât prin intermediul mass-media se stabilesc numeroase contacte. ştiinţifice etc. se poate vorbi şi despre funcţii alternative: 1.media ca mediator între indivizi şi realitate. Tema 5. Instituţiile şi organizaţiile media sunt angajate în producerea. astfel încât editorul care va utiliza fotografia să fie pe deplin edificat asupra acestor două elemente. reproducerea şi distribuirea cunoaşterii . religia. Relativ puţine lucruri pot fi cunoscute din propria experienţă. ştiinţa.  date de referinţă: informaţii suplimentare despre subiecţi şi/sau acţiune. Încercarea de a trece în revistă teoriile sociale despre comunicarea mediatizată sau modul în care pot fi grupate determină apariţia (Denis McQuail) a două premise principale: 1. Privind mass . mass-media sunt o fereastră care ajută la lărgirea vizuinilor asupra realităţii.Explicatia trebuie să conţină neaparat elementele:  identificarea persoanelor din fotografie: persoanelor care pot fi recunoscute trebuie să li se menţioneze identitatea completă (nume. de exemplu. Media intermediază şi mediază în mai multe sensuri : stabilesc legături între indivizi. manifestări fragmentare. Mass-media sunt una dintre instituţiile cunoaşterii. la înţelegerea a ceea ce se întâmplă în viaţa socială. 2. mass-media sunt o legătură interactivă care îi uneşte pe receptori prin diferitele tipuri de feed-back. Se pot furniza detalii care s-ar putea să-i scape unui privitor grăbit al fotografiei sau pe care acesta ar putea să le interpreteze în mod greşit (cum ar fi. eventualele titluri – academice. grimasa unei persoane. mass-media sunt o bază pe care oamenii îşi fundamentează informaţii şi opinii. mass-media reprezintă un interpret care explică şi dă sens. mass-media sunt un reper care machează drumul oamenilor către cunoaştere. – poziţia pe care o ocupă în organizaţie) chiar de la începutul explicaţiei. în cel mai larg sens al cuvântului. între indivizi şi instituţii/organizaţii. 4. 43 . respectiv informaţii care sunt importante pentru oameni. şcoala. 2. Mass-media au un rol de mediere între realitatea socială obiectivă şi experienţa personală a fiecărei persoane. din care nu rezultă dacă ea râde sau plânge). familia. 3. arta etc. alături de cele „tradiţionale”. prenume. Criterii de evaluare a presei. între organizaţii etc. 5. evenimente. incomplete.

evidenţiind de obicei ceea ce oamenii doresc să cunoască din propria lor societate. la violenţă şi forme agresive de comportament. la insecuritate naţională.6. Libertatea de creaţie media e recognoscibilă în noutate. valorile. ele trebuie înţelese şi aplicate în sensul pozitiv al semnificaţiilor lor. 1. banalului. aceste principii pot fi opuse celui de libertate şi să aibă unele conotaţii autoritariste. mass . la nivelul organizaţiilor media. atrăgând atenţia asupra unora dintre ele şi punând în umbră pe altele. 7. dar rolurile media derivă din nevoile şi realităţile curente ale societăţii. acelea de integrare şi solidaritate socială. În general. ceea ce se pretinde media. libertatea şi independenţa-la nivelul societăţii. comportamentele etc. mass-media sunt o oglindă ce reflectă imaginea societăţii. producători etc. şi prin felul în care aplicarea acestuia se reflectă în activitatea subordonaţilor lor. ordinea şi solidaritatea. o amplă reflectare a punctelor de vedere critice şi controversate. de opinie şi cele de informaţie. o proporţie mai mare a producţiilor proprii în detrimentul celor preluate sau importate. Totodată. strâns legate chiar de evoluţia istorică a mass-media. stereotipiei. diversitatea şi accesibilitatea. din perspectiva acestor principii este promovarea şi încurajarea compor-tamentelor „prosociale”. În acest sens. teoretic. acesea înseamnă lipsa unor legi care să controleze sau să limiteze în mod direct activităţile media. ceea ce înseamnă diferenţierea clară între conţinutul rubricilor editoriale. Valorile centrale (Denis McQuail). sunt: libertatea şi independenţa. La nivelul conţinutului media. 2. precum şi de editori. opuse rutinei. experiment. ordinea şi solidaritatea–deşi. libertatea este apreciată în funcţie de gradul de control exercitat de patroni şi manageri. atitudinile. autenticitate. obiectivitatea şi calitatea informaţiei. Toate acestea ar trebui să însemne practic că media însele să-şi păstreze un spaţiu de independenţă şi să opună rezistenţă la încercările de control şi subordonare venite din exterior. în întreg sistemul birocratic a cee ce se denumeşte ca organizaţie media. care constituie totodată principalele criterii de performanţă a media.media sunt un filtru care seletează experienţele. este de dorit ca media să evite supramediatizarea a ceea ce poate duce la dispute neprincipiale între instituţii şi grupuri din societate. gradul de liberate al acestora se reflectă în libertatea editorială. Criteriile de evaluare a presei se regăsesc în dezbaterile curente despre media şi ele derivă din valorile fundamentale societăţilor democratice. libertatea presei trebuie să se recunoască în beneficiile pe care aceasta le aduce societăţii şi publicului ei. conforme cu normele. sociale 44 . standardizării.

puternic valorizat în societatea modernă. implicând adevărul. religiei. Principiul diversităţii poate fi regăsit şi la nivelul unui singur medium. Importanţa lui derivă din faptul că este o valoare centrală pentru jurnaliştii înşişi. Diversitatea este considerată ca fiind esenţială într-un sistem democratic. O altă componentă a obiectivităţii este imparţialitatea. spre exemplu. pe de altă parte. Westerhal. 45 . Datorită acestei realităţi. aceste principii sunt înţelese ca legături puternice şi interactive între media şi publicurile lor. precum şi relevanţa/ importanţa. majoritare sau minoritare. Se consideră a fi relevant ceea ce afectează oamenii pentru un timp mai lung sau mai scurt şi ceea ce este util de ştiut de către aceştia. Diversităţii i se asociază acce-sibilitatea. limbii. la rândul ei „măsurabilă” prin echilibru şi neutralitate. Cel din urmă este şi el un criteriu dificil de definit. Obiectivitatea (J. media sunt structurate în aşa fel încât au în atenţie aceste necesităţi şi aşteptări ale publicului. din punct de vedere practic. Beneficiile acesteia pentru societate sunt. al tuturor grupurilor sociale. în primul rând la media de informare dar poate fi extins şi la celelalte tipuri de conţinut. tipului de cultură ş. organizaţii etc. diversitatea şi accesibilitatea–diversitatea este adeseori privită ca o consecinţă de dorit a libertăţii media sau ca un scop al activităţii media. În primul rând este o condiţie necesară a opţiunilor publicului. În societăţile democratice există organisme. adică ceea ce se referă la realitatea propriu-zisă. 3. citat de McQuail) are următoarele componente: factualitatea. pe de o parte şi într-o strânsă relaţie cu celelalte criterii. atât ca şi conţinut cât şi reflectare a aşteptărilor. Referitor la public. care înseamnă accesul liber al tuturor punctelor de vedere din toate zonele sociale. tipărit sau audio-vizual. respectiv felul în care aceasta este reflectată din punct de vedere jurnalistic. precum asociaţii.a. caracterul complet şi acurateţea unei relatări. obiectivitatea şi calitatea informaţiei–acest criteriu se referă exclusiv la conţinutul mediatic. care militează pentru o alternativă a canalelor de comunicare. pentru că este relativ. foarte diferite. pe criteriile regionalismului. Obiectivitatea jurnalistică este necesară pentru menţinerea credibilităţii. bazat.majoritar acceptate. 4. în care există multe alternative ale ideilor şi opţiunilor politice şi nu numai. intereselor publicului-ţintă. este corelat cu cel de independenţă şi diversitate.

O introducere în presa scrisă şi vorbită. Ed. Iaşi. Comunicarea. Iaşi. O. Denis Dicţionar de Psihologie.. 1997. New York. Hybels. Trei. D. Ed.ro. 1990. Humanitas.F. Ed. 2006. Iaşi. Polirom. Introducere în ştiinţele comunicării. Ed. Cartea gesturilor europene. Tehnici de comunicare. Ed. Media Performance.. 2005. Melvin. A. Istoria teoriilor comunicării. Weaver. Ştiinţifică. Routlege. Ball-Rokeach.. Ed.Jean Bougnoux. Denis McQuail. Mihai (coord. 2006. Agee De Fleur. 2004 Manual de jurnalism. New-York. P. 2000. Bucureşti.H. 2003 Zvonurile. Ed.. Bucureşti. Valentina Mattelart. Buc. 2002. M. M. Discursul ştirilor. laşi.A. 2005. P. Ed.. V. Trei. Sage Publications.. Mihai Coman. laşi.W. Mihai Cosnier. Mattelart. Cartea gesturilor: cum putem citi gândurile oamenilor din acţiunile lor. Humanitas. Ed.R. laşi. 1997.. W. Parot. Ed. Collet. Semnalele corpului: cum să înţelegem limbajul corpului. Doron.). Cristina Coman. Sage Pub. 1999. 1986. Polirom. F Dumitru Borţun Jouve. Sandra De Perettti. Polirom. 2007. Ed. London. Ed. Legrand. Bucureşti.1983. Dennis Wilcox. An Introduction. 1999. Ed. Ed. Iaşi. Relaţii Publice: principii şi strategii. Bucureşti. Dumitru şi Cismaru. R. Introducere în teoria comunicării. Philip Marconi.J. McGraw-Hill. Introducere în psihologia emoţiilor şi sentimentelor. 1998. Relaţiile Publice şi noua societate. 1993. Bucureşti. P. J. Collet. Scholten. Ed. Communicating Effectively. Random House. The Psychology of Interpersonal Perceptions. 1992. Lesly's Handbook of Public Relations and Communications. Relaţiile publice: eficienta prin comunicare. McQuail. Bucureşti. Polirom. Cuilenburg. Publicitate şi relaţii publice. Claude. J. 1999. J. Ştiinţa comunicării. John Hinton. Polirom. Ghid practic de relaţii publice. S. Public Relations: Strategies and Tactics Teorii ale comunicării de masă. Polirom. London. Diana-Maria Jean-Noel Kapferer Lesly. Birkenbihl. Tritonic. Polirom. Polirom. Noomen. Coman. Ed. 1998. Polirom. 2001. 46 . Coman. Joe Merinescu. Polirom. A. Ed. Ed Polirom. Bucuresti. Ed. R. 2000. Iaşi.K. Ed. Mass Communication and the Public Interest. G. Ed. Comunicare.Bibliografie(selectivă): Bertrand . Tritonic. Comunicarea. Gemma Press. Ed. P. Introducere în sistemul mass-media. Iaşi . Bucureşti. Mass Communication Theory. & Boniface. vanJ. Iaşi. London. Humanitas . Hartley. Bucureşti. 2003. lacob. Polirom. Iaşi. Ault. 2001. 2003. 2002..

Bernard Newsom. Tainele limbajului trupului. Glen Broom Societatea cucerită de comunicare. Ed. Prentice Hall. 2001. ediţia a lll-a. Ed. Quilliam. Mass-media şi democraţia. Cluj – Napoca. Philip J. Tritonic. Hunt D. Comunicarea eficientă. New York. Panzaru Petru Pânişoară. Redactarea materialelor de relatii publice. S. Bucureşti. 1991. Roberts. 2004. Iaşi. K.1996. Bucureşti. R. laşi. Polimark. 2002.Miege.ro/ro/articole/persuasiune_integritate. 2003.. Doru (coordonator). Doru (coordonator). http://www. 2001. Polirom. Organizational Behavior. Pease. 2005. Fundatia Rompres. Mass-media in tranzitie. Bucureşti. Thomson Learning Publishing. Polirom. laşi. Ed. New Jersey. Public Relations – Principles & Practice.banaterra. Polirom. Relaţiile Publice – evoluţie şi prespective. Pop. Pop. B. 1993. Dacia. Ed. 2000. Ed.html 47 . 2006. l-O. Cluj-Napoca. Allen Center.. Bucuresti. Ed. Ed.eu/romana/files/lucian http://www. Introducere în Teoria Relaţiilor Publice. 1999. A. Doug. PWS Publishing Company. Dacia.persuasiune. Polirom. Scott M. Ed. Effective Public Relations. Kitchen Pop. Ed. Introducere în teoria media. Carrell. Iaşi. Doru (coordonator). Polimark. Pricopie. Limbajul trupului: cum pot fi citite gândurile altora din gesturile lor. Cutlip.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful