Sucurile din legume şi fructe.

Importanţa acestora este tot mai mare, întrucât acum până şi copii mici consumă sucuri de toate felurile. Cel mai înţelept ar fi atât pentru copii cât şi pentru adulţi, să fie foarte atenţi la ce fel se sucuri se consumă. Multe din sucurile consumate astăzi sunt pur şi simplu numai chimicale curate, fără nimic natural. Din păcate la noi încă nu funcţionează cum ar trebui nici comisiile de controlare a alimentelor, nici cele care protejează consumatorul. Vedem o serie de preparate pe care scrie naturale 100%, dar dacă le-am privi mai cu atenţie vom vedea că acestea nu pot să fie naturale. Să dăm numai exemplul sucului de portocale. Calculaţi cât costă un kg de portocale care dă în medie cam 600 ml de suc, apoi faceţi comparaţie cu preţul sucului. Mai gândiţi-vă că la acel suc s-a investit prin manoperă, ambalaje, reclamă, comercializare, etc şi vedeţi că dacă poate să fie natural la acel preţ. Cel care le-ar produce sau ar trebui să obţină fructul pe gratis sau ar da faliment, dar din contră vedem că aceste companii se tot întind şi nici pomeneală să dea faliment. Este dovada cea mai bună că se obţin profituri serioase. Totuşi pe ambalaj scrie mare la vedere “natural 100%”. Mai jos veţi putea vedea că scrie că de fapt conţine E-uri, ca îndulcitori, coloranţi, conservanţi, etc. Bine înţeles că acest lucru este cât mai mic scris, pentru a nu fi prea la vedere. Ei bine eu vă propun să faceţi sucuri naturale din fructe şi legume, pe care le aveţi la dispoziţie sau pe care le puteţi obţine din pieţele alimentare. Sunt foarte importante pentru organism toate aceste sucuri pentru că organismul are nevoie de foarte multă apă, Apa furnizată de acestea este de o calitate deosebită, putând fi folosită de orice organism. Chiar şi cei care sunt bolnavi pot să beneficieze de aceste sucuri ajutând prin consumul acestora la vindecare. Dacă aceste sucuri se vor consuma înainte de mese, atunci în timp de 15 minute se vor regăsi în circuitul sângelui, fără a mai îngreuna procesul de digestie cu asimilarea lor. Acestea vor transporta în organism exact unde este nevoie substanţele care le conţin. Organismul uman conţine în medie 60% apă, dar sunt organe care au mult mai multă apă. De exemplu creierul conţine 85% apă. În cazul în care se pierde 10 % din cantitatea de apă a corpului, omul ar muri. Rolul apei în organism este foarte important: dizolvă substanţele nutritive din hrană, le transportă apoi la destinaţie, este de nepreţuit în digestie. Ajută la menţinerea temperaturii corpului. Ajută la toate transporturile minerale atât a celor utile cât şi la eliminarea toxinelor. Toate schimbările care se petrec la nivelul organismului se petrec doar cu ajutorul apei. Fără ea nu am putea trăi. Pierderea apei trebuie recuperată. Cel mai util ar fi ca acestea să se facă cu ajutorul sucurilor naturale. Acestea conţin aşa cum aţi văzut foarte multe substanţe necesare organismului şi nu conţin nici un E-u de care se face în ultimul timp caz că sunt foarte nocive tuturor. Unele se recunosc ca puternice cancerigene şi au fost excluse sau chiar interzise de legi care apără în acest fel consumatorii. Sucurile de legume şi fructe, sunt acele produse care se pot extrage din fructe şi legume proaspete, sănătoase, coapte. La preparare se urmăreşte ca prin anumite tehnologii să se obţină o cantitate mai mare de suc şi să conţină cât mai multe vitamine şi alte substanţe care sunt necesare organismului. Acestea se pot consuma reci în timpul verii şi calde în timpul iernii cu adaos de apă. În mod normal o persoană în timpul iernii ar trebui să consume minimum 125g de legume de persoană. Dacă se va face un calcul la numărul de persoane din familie (să zicem 3 persoane) şi se cunoaşte că este nevoie de o aprovizionare pentru minimum 4 luni vom vedea că este nevoie de minimum 4 x 30= 120 zile. 120 zile x 3 persoane =360, 360x 125g= 44kg de legume pentru aceste 4 luni de iarnă, când aprovizionarea este mult mai dificilă. Prepararea diferitelor sucuri conservate sau siropuri reduc mult din costul alimentaţiei pentru că acestea se pot realiza cu costuri mici atunci când aceste fructe şi legume se găsesc pe piaţă cu preţuri scăzute. De asemenea mai trebuie să se consume şi fructe. Sucurile de legume şi fructe se pretează foarte bine păstrării. De asemenea se pot păstra în diferite preparate şi legumele şi fructele pe toată perioada iernii şi nu numai. Consumul sucurilor. Sucurile se pot consuma în stare proaspătă, adică imediat ce au fost obţinute. Acest lucru se face pentru consumul diferitelor vitamine, oligoelemente şi chiar a enzimelor care sunt conţinute de fructe şi legume. Se poate consuma de sportivi pentru a-şi mări rezistenţa şi forţa fizică, de către copii ajutându-i la creştere. Oamenii bolnavi de asemenea pot beneficia de aceste sucuri aducând un important ajutor în lupta cu boala. Inclusiv în cazurile cele mai grele cu boli grave (cancer) se poate folosi sucul proaspăt cu mare succes. Pentru aceasta este bine să se cunoască câteva lucruri şi anume:

1

sucurile se vor consuma imediat ce au fost obţinute. Se evită consumul sucurilor care şi-au schimbat culoarea. Pentru a fi folosite o perioadă mai lungă pe măsură ce se va obţine sucul se va adăuga vitamina C naturală (suc de lămâie ) În lipsa acesteia se poate folosi o fiolă de vitamina C de 2 ml (10%) la fiecare 500 ml de suc. Acest lucru va face ca acest suc să poată fi păstrat o perioadă mai lungă. - Sucurile se vor consuma doar treptat. Se va începe prin consumul a 50 ml de 3 ori pe zi. La început chiar diluat, apoi pe măsură ce organismul omului se va fi obişnuit cu acest suc se va putea mări treptat cantitatea de suc. Se poate foarte bine, după ce omul s-a obişnuit să consume până la 1,5-2 l de suc pe zi. - Toate sucurile se vor consuma doar înainte de mese, pentru a putea fi asimilate mai bine de către organism. - Copii mici se vor obişnui prin administrarea sucului cu linguriţa la început diluat cu lapte. - Nu există contraindicaţii ci aceste sucuri sunt indicate la absolut toţi oamenii. Contează doare materia primă din care se fac. Sucurile se pot face din foarte multe fructe şi legume. Se pot combina de asemenea între ele în diferite forme şi cantităţi în funcţie de ce posibilităţi aveţi. Este greu să dau anumite reţete, pentru că nu ştiu de ce fructe şi legume dispuneţi în momentul în care vă hotărâţi să consumaţi sucuri, dar citind această carte veţi vedea că depinde de fantezia dv. să vă preparaţi o serie de băuturi foarte utile chiar şi pentru vindecarea bolilor. Sucurile se pot folosi ca răcoritoare, fortifiante, tonice, aperitive, mineralizante, vitaminizante. În cazul în care doriţi aceste sucuri se pot pregăti pentru conservarea lor pe o perioadă mai lungă, pentru ca să puteţi să beneficiaţi de aceste sucuri întreg anul vă vom da o metodă, prin care se poate ca aceste sucuri să le folosiţi întreg anul, şi să conţină multe vitamine şi tot ce există în fructe şi legume. Materia primă: Sucurile se pot face din orice legumă sau fruct. Important este ca acestea să fie cât mai proaspete şi fără pete, nealterate şi dacă este posibil să nu fi fost întrebuinţat la creşterea lor substanţe chimice. Acest lucru este foarte important mai ales atunci când sucurile sunt destinate copiilor sau oamenilor suferinzi, dar şi cei sănătoşi nu au decât de câştigat dacă vor folosi şi ei legume şi fructe fără adausuri chimice şi vor consuma cu orice ocazie sucuri întradevăr naturale. Atunci când le faceţi singuri mai există în plus satisfacţia lucrului util, bine făcut. Voi spune de asemenea la fiecare suc în parte ce proprietăţi are şi la ce afecţiuni se poate folosi. Cele care nu le voi scrie se pot prepara identic cu cele scrise. Se va alege în acest caz un fruct asemănător şi se face sucul conform indicaţiilor de la acel fruct. Voi nota doar efectele majore pe care le are şi dintre afecţiuni voi nota doar pe cele la care are efecte deosebite. Prin diferite combinaţii însă veţi putea singuri să faceţi sucuri, mai bune la gust (prin adăugarea de plante aromatice) sau chiar prin combinarea diferitelor sucuri între ele. De asemenea veţi putea să vedeţi cum puteţi să vă preparaţi aceste sucuri pentru perioade lungi de timp, prin conservarea lor. Am ales cele mai simple şi mai practice metode care se pot folosi în orice gospodărie cu utilajele care se găsesc de regulă în casă fără să fiţi nevoiţi să mai faceţi investiţii foarte costisitoare. Ar fi totuşi indicat să aveţi un storcător de fructe, cu care veţi putea obţine o cantitate mai mare de suc şi de o mai mare valoare nutritivă. Notăm mai jos câteva din produsele care se pot folosi ca materie primă. Nu avem pretenţia să notăm toate fructele şi legumele din care se pot face sucuri. Cunoscând însă cum se prepară aceste fructe şi legume veţi putea foarte bine să preparaţi orice fruct sau legumă aveţi la dispoziţie. Principalul este doar să fie de foarte bună calitate. Mai gândiţi-vă însă şi la faptul că cu cât este mai apropiată perioada în care au fost recoltate de perioada de preparare cu atât vor sta mai bine şi vor avea mai multe vitamine, iar ca aspect vor fi mai frumoase. Aroma se menţine de asemenea mai puternică la fructele proaspete. Deci alegeţi pe cele care sunt cel mai proaspete, chiar dacă nu sunt aşa de mari. Principalul este să fie proaspete şi să aibă gustul cât mai pur. Afine- este indicat în special în tratamentul infecţiilor intestinale; enterite, colite, diaree, dizenterii amibiene sau altele, putrefacţii intestinale, colibaciloză. Are o acţiune selectivă asupra unui anumit număr de germeni patogeni intestinali ca bacilul lui Eberth (tifoidă), colibacili. Este de asemenea un dizolvant al acidului uric, în sfârşit stimulează vederea nocturnă. Se indică 100 g de 3 ori pe zi. Se poate pregăti şi pentru iarnă sau perioada în care nu se găseşte. -

2

Acest suc este un suc foarte tare şi este foarte bine să fie diluat cu apă cu zahăr. Se va pune la 1 l de suc 1 litru de apă. Apa pentru a dilua acest suc va fi înainte de a fi folosită fiartă cu 100-150 g de zahăr (în funcţie de gustul fiecăruia), se va lăsa să se răcească apoi se va putea amesteca. Are şi culoare şi gustul identic cu sucul ne diluat. Se poate folosi şi în diferite combinaţii. Agriş- sucul este foarte bogat în acid malic, citric, tartric, vitamine, săruri minerale. Remineralizează organismul , se indică în afecţiuni renale, hepatice, inimă, litiaze, ascite, etc. De asemenea scade nivelul acidului uric şi al colesterolului putând fi folosit deci şi la reumatism , gută, etc. Se indică folosirea a 50 g de 3 ori pe zi în tratamente. Pentru alte scopuri se mai foloseşte doar la diferite băuturi cărora le redă aciditate. Se poate folosi în orice combinaţie. Se poate de asemenea conserva. Ananas- fruct bogat în vitamine, oligoelemente şi săruri minerale. Conţine şi un ferment digestiv foarte puternic. Este indicat în cazurile de insuficienţă digestivă, creştere, convalescenţă. Este un suc diuretic, dezintoxicant. Se va lua 300 ml pe zi. Sporeşte şi potenţa sexuală. Se indică la anemii, creştere, convalescenţă, afecţiuni intestinale, diaree, arterioscleroză, artrită, gută, litiază, obezitate. Este bine să fie pregătit şi pentru conservare. Se poate folosi singur sau în diferite combinaţii. Anghinare- nu se foloseşte în mod curent. Putem însă să adăugăm din el, în cantităţi mici, la alte sucuri, pentru activarea ficatului, în caz de exces de uree sau de colesterol sangvin, este stimulent, tonic, tonicardic, depurativ sangvin, împiedică secreţia lactată. Indicat în astenie, surmenaj, insuficienţă hepatică, reumatism, gută, artritism, infecţii intestinale. Câte 20 ml o dată împreună cu alte sucuri este sucul care se indică la toate afecţiunile ficatului. Se poate şi acesta conserva ca să aveţi tot anul. Cu el se pot aromatiza multe alte sucuri sau băuturi făcându-le mai digeste. Ardei- sucul se foloseşte pentru că este un vitaminizant, afrodisiac, remineralizant, diminuează oboseala. Se poate folosi chiar şi pentru creştere la copii. Indicat în anemii, avitaminoză, ateroscleroză, boli osoase, dereglări metabolice, reumatism, etc. Se va folosi pentru tratament câte 100 g de 3 ori pe zi. Se poate combina cu orice alt suc. Se poate folosi la orice băutură, în special ardeii roşii care dau o culoare atât de frumoasă unor băuturi. Banană- se obţine foarte greu acest suc pentru că este un fruct cu mai puţină apă. Se va pune în mixer cu puţină apă fiartă şi răcită. Este un fruct foarte nutritiv recomandat celor cu munci fizice sau chiar intelectuale grele, convalescenţilor, bătrânilor şi copiilor. Prielnic sistemului osos, echilibrării nervoase, astenie, etc. Orice cantitate în funcţie de toleranţă. Nu este nevoie să fie conservat deoarece se găseşte tot timpul anului. Se poate folosi singur sau în diferite combinaţii. Se poate pune în complectare la orice suc pentru a-i asigura un surplus de vitamine şi elemente. Bostanul, pepenele tămâios, dovleacul turcesc- pulpa aceasta dă un suc care este nutritivă, sedativă, răcoritoare, pectorală (prin eliminarea mucozităţilor şi calmantă), laxativ, diuretic, antiseptică. Se indică la cei cu insuficienţă renală sau infecţii renale, enterite, constipaţie fiind şi diuretică şi laxativă, se poate folosi foarte bine şi de cei cu afecţiuni cardiace sau reumatismale. Din pulpă se poate face un suc foarte plăcut la gust. Se poate conserva prin adăugarea de vitamina C. Se foloseşte de asemenea la toate afecţiunile respiratorii. Se pretează foarte bine combinaţiilor sau poate fi folosit singur. 100ml de 3-4 ori pe zi în cazul în care se doreşte să se facă un tratament. Se poate folosi o perioadă foarte lungă fără să producă efecte secundare nedorite. Cartoful- hrănitor, foarte digest, energetic, plastic, util şi permis diabeticilor, obezilor, antiulceros (în special cu suc de varză), cicatrizant, diuretic, emolient. Se indică în întreţinerea sănătăţii, obezitate, artritism, gastrite, ulcere gastrice şi duodenale, hepatism, constipaţie, hemoroizi, diabet. Se va combina cu alte sucuri fiind un suc cu un gust cam greu de acceptat de către unii, însă se pretează foarte bine la consumul în combinaţi. Se indică mai ales cu fructe care au multă vitamina C. Eventual cu vişine, cătină. Şi acest suc va trebui să fie corectat ca gust cu vitamina C. Se va pune 2 ml de vitamină C (10%) la fiecare 500 ml de suc. Nu este nevoie să fie conservat deoarece se găseşte întreg anul. Castravete- răcoritor, depurativ, dizolvant al acidului uric şi uraţilor, diuretic, hipnotic uşor. Se indică în intoxicaţii, gută, artritism, litiază, retenţia apei, colibaciloză. Se va folosi împreună cu alte sucuri folosind doar 1\3 suc de castraveţi restul de alte fructe sau legume. Şi la acest suc se poate adăuga vitamina C. Este unul dintre sucurile de bază care se foloseşte în foarte multe tratamente pentru efectul depurativ pe care-l are supra organismului. Se poate folosi perioade foarte lungi de timp şi nu este nevoie să fie conservat pentru că se găseşte întreg anul. Caisa- este foarte nutritivă, antianemică, regeneratoare a ţesuturilor, întăreşte imunitatea corpului, aperitiv, răcoritor. Utilă în astenii, creştere, nervozitate, convalescenţă. Este recomandată în special

3

copiilor. Minimum 300 ml pe zi. Se poate conserva şi de asemenea se indică să se folosească la diferite alte sucuri pentru a le aromatiza şi a le face mai băubile. Se conservă foarte bine păstrându-şi atât aroma cât şi compoziţia. Se foloseşte mult la băuturile alcoolice, cocteiluri, lichioruri, etc. Călin (Viburnum opulus) sunt drupe roşii, cărnoase, sferice, cu diametrul de 8 mm şi conţin câte un sâmbure turtit. După căderea brumei devin comestibile. Se foloseşte pentru efectul antispasmodic. Se pot face lichioruri sau vinuri. Are un gust fin. Se poate conserva atât pentru a se combina cu alte sucuri şi a le da culoare cât şi pentru gustul care-l are. Are de asemenea multe vitamine. Căpşuni- atenţie la unii la care poate să fie contraindicat datorită fenomenelor alergice. Este nutritivă, tonică, remineralizantă, răcoritoare, diuretică, antigutoasă, hipotensor, depurativ, detoxifiant, întăreşte imunitatea organismului, laxativ, bactericid. Se indică în astenii, demineralizare, tuberculoză, artritism, reumatism, gută, litiază urinară, arterioscleroză, hipertensiune, constipaţie, hapatism. Se va consuma suc proaspăt în funcţie de toleranţă. Se poate foarte bine conserva. Se indică la diferite băuturi pentru a le aromatiza sau pentru a le da culoare, având o culoare foarte vie dacă este preparat corect. Are de asemenea şi vitamine şi este un suc foarte mult folosit. Cătină (Hippohae rhamnoides) fructele sunt bace false ovoide de 7-8 mm, cărnoase de culoare portocalie. Au gust astringent, neplăcut. Se folosesc pentru că sunt o adevărată polivitamină naturală. Conţin de 10 ori mai multă vitamina C ca lămâile şi portocalele ajungând la 600- 800 mg la 100 g. Mai au caroten vitamina E, şi de fapt absolut toate vitaminele. Important este că această vitamină nu dispare la fierbere. Se prepară marmelade, jeleuri, dulceţuri, pastă de fructe, sucuri, lichior, vin, rachiu. Se folosesc doar o linguriţă de suc de trei ori pe zi fiind suficiente vitamine pentru tratament. Se folosesc la foarte multe afecţiuni. Se conservă şi se foloseşte doar în adaus la alte sucuri. Ceapa- este un suc foarte puternic cu acţiuni drastice, care se va folosi în diferite diluţii folosind pentru aceasta alte sucuri. Se va putea folosi ceapa verde sau chiar cea uscată. Aceasta dă gustul iute. Este un reglator şi stimulent al întregului aparat digestiv. Curăţă de asemenea rinichi şi ficatul, dar ajută şi la funcţionarea normală a intestinelor. Ajută deci întregului organism şi nu are nici o contraindicaţie. Se poate folosi câte 20g la foarte multe afecţiuni, inclusiv la cancer în special de către cei care fac chimioterapie. Se va combina cu 175-180 g de alt suc, luat de 3 ori pe zi. Cireşe- sucul este depurativ, detoxifiant, remineralizant, energizant fizic şi psihic, antiinfecţios, sedativ al sistemului nervos, măreşte imunitatea, reglează activitatea ficatului. Se indică în obezitate, pletoră, demineralizare, hepatice, gută, artritism, litiaze, fermentaţii intestinale, constipaţie. Este util câte 200 ml de 3 ori pe zi. Se poate folosi singur sau în diferite combinaţii. Se poate pregăti şi pentru conservare, putându-se folosi în acest caz tot anul. Se va adăuga vitamina C. Coacăză neagră - aperitiv, remineralizant, digestiv, tonic, răcoritor, laxativ, depurativ, hemostatic. Coacăzele negre sunt cele mai bogate fructe în vitamine, după cătină. Conţinutul de zahăr de asemenea poate ajunge la 10-12 %, au de asemenea mari cantităţi de substanţe pectice, săruri de potasiu, fosfor, fier. Se indică în constipaţii, dispepsii, pletoră, artritism, hidropizie, hepatism, cancer ca suplimentare minerală şi vitaminică, inflamaţii, creştere, etc. Ajută la cei care fac chimioterapie. Prin consumul acestui suc aceste terapii sunt mai uşor de suportat, pentru că o serie de efecte nedorite care se pot produce în urma tratamentului vor fi mult diminuate prin consumul acestui suc. Se poate consuma 200 ml de 3-4 ori pe zi. Util şi celor care fac chimioterapie. Se poate folosi singur sau în combinaţii. Se va face şi pentru conservare fiind un fruct care se găseşte o perioadă scurtă. Pentru conservare se va corecta gustul cu o cantitate de apă egală cu cantitatea de suc. Se poate folosi de asemenea la foarte multe băuturi atât pentru gust cât şi pentru culoare. Coacăze roşii- acestea nu sunt atât de valoroase ca cele negre. Conţin 8 % zahăr şi mai puţine vitamine. De asemenea culoarea este mult mai slabă. Aroma este însă şi aceasta foarte puternică, motiv pentru care se foloseşte pentru diferite combinaţii. Se vor trata cu mare atenţie fructele pentru că se distrug destul de repede. Se vor pune în cadrul de lemn pe tifon. Se spală după ce au fost culese de pe ciorchini. Se vor lăsa apoi să se usuce. Se mărunţesc şi se vor trece prin storcător. Se poate adăuga zahăr după gust fiind un suc care necesită corecţia de zahăr, pentru a fi mai băubil. Atenţie că lumina distruge o serie de vitamine. Corcoduş (Prunus cerasifera) este un suc diuretic, laxativ, răcoritor, remineralizant. Se poate folosi în constipaţie, lipsa mineralelor şi a vitaminelor, afecţiuni ale colonului. Se utilizează la prepararea majunului, dulceţii, gemului, pastei de fructe, vin, ţuică, oţet. Se poate folosi singur sau în diferite combinaţi.

4

Corn (Cornus mas) fructele sunt drupe elipsoidale de 12-15 mm cu lungimea de 20 mm de culoare roşie- purpurie, cu pulpa uşor astringentă şi acrişoară. Se coc la sfârşitul lui august până în septembrie. Se prepară jeleuri, marmeladă, gemuri, suc, băuturi răcoritoare, vin, lichior. Sunt utile în special la diaree şi diferite afecţiuni ale intestinelor. Se mai folosesc în diferite carenţe vitaminice, pentru vitaminele care le conţin. Se poate folosi singur sau în combinaţii. Se poate de asemenea conserva atât pentru a colora alte sucuri sau băuturi cât şi pentru conţinutul în diferite oligoelemente. Se va dilua 1:1 cu apă la conservare. Creson- aperitiv, tonic, remineralizant, antianemic, expectorant, sudorific, vermifug, anticancerigen. Se indică în astenii, limfatism, anemii, litiaze, bronşite, cancer, paraziţi intestinali. Se poate folosi câte 50 ml de trei ori pe zi în combinaţie cu alte sucuri. Se poate înlocui cu sucul de varză în cazul în care nu se mai găseşte. Dracila (Berberis vulgaris)- fructele sunt bace de formă elipsoidală, roşii, de 8-15 mm lungime cu 1-2 seminţe. Se coc în septembrie şi rămân pe ramuri până târziu în noiembrie- decembrie. Fructele conţin acid malic, tartric, şi vitamina C. Au un gust acrişor răcoritor şi miros specific. Se folosesc la prepararea siropurilor, compoturilor, murăturilor, dulceţurilor, a unor băuturi, sub formă de condiment, precum şi la producerea rachiului, oţetului sau preparatelor medicamentoase. Este un fruct mai mult folosit pentru aromatizare şi pentru efectul astringent. Se poate pune o linguriţă de suc la 250 ml de suc de alte fructe sau legume, în special de varză şi cartofi care se foloseşte la ulcerul duodenal sau stomacal. Dud- sucul se foloseşte doar pentru faptul că este un suc foarte bun pentru constipaţie. Se mai poate folosi pentru curăţenia organismului, cu atât mai mult cu cât acest suc se găseşte primăvara. Nu se va conserva pentru că nu este un suc valoros, nici pentru gust, nici culoare şi nici măcar conţinut. Din aceste fructe se mai fac o serie de băuturi. Fragi- nutritiv, tonic, remineralizant, răcoritor, aperitiv, diuretic, antigutos, hipotensor, depurativ. Indicat şi la cei cu afecţiuni ale ficatului sau al sistemului nervos pe care-l reglează. Se va lua câte 100ml de 3-4 ori pe zi, în cazul în care se face tratament. Se poate conserva. Fiind cu un gust foarte plăcut şi având şi culoare foarte pronunţată se mai foloseşte pentru aceste calităţi în diferite combinaţii de băuturi. Are în jur de 15 % zahăr. Mai este recomandat în bolile de inimă, ficat şi rinichi pentru că este sărac în săruri minerale şi are multă vitamina C. Se poate folosi de către oricine pentru aroma deosebit de puternică pe care o are este un suc mult agreat. Este un puternic vitaminizant. Gogoşari- sucul este la fel de util ca şi cel de ardei. De fapt are aceleaşi indicaţii. Se preferă însă acesta pentru că are culoare mai intensă. Grep- aperitiv, tonic, digestiv, drenor hepatic şi renal. Se indică în anorexie, intoxicaţii, oligurie, insuficienţă biliară, fragilitate capilară. Se poate lua 200 ml de 3 ori pe zi înainte de mese, în cazul în care se doreşte să se facă tratament. Se poate folosi de asemenea în diferite combinaţii. Nu este nevoie să fie conservat pentru că se găseşte în permanenţă proaspăt. Gulie- se foloseşte doar pentru efectul laxativ sau diuretic, la diferite tratamente. De obicei în cantitate mică 50g la 200 g de alt suc. Se poate înlocui cu alte sucuri mai valoroase. Ajută totuşi şi la afecţiunile renale sau biliare. Se poate folosi cu mai mare succes frunza, care este mai indicată la diferite tratamente având acţiune mai puternică. Frunzele şi chiar rădăcina mai este remineralizant, dizolvant de acid uric, regenerează celulele, iar frunzele conţin şi fier în cantitate destul de mare. Gutuia- se preferă fructele care au fost culese mai târziu, pentru că după o anumită perioadă aroma devine mai puternică. În general gutuia se foloseşte foarte puţin la sucuri, pentru că ea se coace în toamnă, când există foarte multe fructe şi legume în comerţ. Este astringentă, hemostatică, aperitivă, emolientă, fortifiantă a întregului organism, stomahic, hepatic, regenerator celular. Sucul acesta conţine o aromă foarte puternică, este bogat în substanţe pectice, ceea ce-l face mai greu de limpezit, conţine tanin, fier, cupru. Zahărul 5-12%. Se indică la diaree, boli pulmonare, aparat digestiv, intestinal, renal, hepatic, hemoragii (conţine vitamina K). Se poate folosi singur sau în diferite compoziţii. Se poate folosi de asemenea perioade lungi de timp. De asemenea se mai asortează cu sucul acesta, băuturile şi vor primi o culoare plăcută şi un nou gust mai rafinat şi plăcut. Hrean- se va folosi rădăcina care are acţiuni foarte puternice în: stimularea fenomenelor de nutriţie, stomahic, expectorant, diuretic, colagog, purgativ. Indicat în anemie, limfatism, atonie digestivă, inapetenţă, scrofuloză, astm, bronşite, reumatism, gută, litiază urinară, hidropizii. Se poate consuma doar în combinaţii punându-se doar 1: 10 suc de hrean la alte sucuri. Nu se va conserva. Se mai foloseşte şi la unele băuturi în special la aperitive, pentru că poate să dea poftă de mâncare.

5

Ienupăr- se vor folosi bacele care se vor măcina, apoi se vor pune cu cantitate egală de apă. Se va face suc. Au proprietăţi diuretice şi sudorifice. Se folosesc de asemenea în tratarea afecţiunilor nervoase, precum şi la combaterea unor afecţiuni pulmonare, renale şi reumatismale. Fructele datorită aromei lor deosebite se mai pot folosi la aromatizarea murăturilor, siropurilor, lichiorurilor, conservelor de carne, etc. Se pot folosi câte 10 ml de suc de ienupăr la 200 ml de suc de morcovi sau alt suc luat de 3 ori pe zi, în diferite tratamente cu efecte deosebit de puternice. Nu este nevoie să fie conservat. Nu se va folosi de cei care au insuficienţă renală sau diferite răni la aparatul renal sau urinar. Lămâie- bactericid, răcoritor, tonic al sistemului nervos, tonicardic, alcalinizant, diuretic, antireumatismal, hipotensor, carminativ, etc. Se indică în orice afecţiune pentru că nu are nici o contraindicaţie şi poate ajuta orice organism. De asemenea poate fi consumat de oricine. Se va consuma suc în funcţie de toleranţă, dar se poate face şi o cură care se va începe cu sucul de la o lămâie în prima zi şi apoi urcând progresiv, cu câte o lămâie zilnic până la consumarea sucul de la 10 lămâi, după care se va scădea, tot progresiv până se va ajunge din nou la una. Este o cură utilă tuturor pentru că poate curăţi întregul organism de foarte multe toxine şi depuneri. Se poate de asemenea folosi în combinaţii cu alte sucuri, fiind foarte indicată datorită bogăţiei în vitamina C care ajută la menţinerea culori sucului, pentru că este antioxidantă. Se poate folosi la orice suc răcoritor sau băutură. Nu este necesar să fie conservat deoarece se găseşte întreg anul. Lăptuca ( salata) – este un suc răcoritor, depurativ, emolient, laxativ, drenor hepatic, remineralizant, analgezic, hipogliceminant. Se va putea folosi în eretism nervos, afecţiuni nervoase de diferite etiologii, dismenoree, dureri, demineralizare, palpitaţii, spasme abdominale, bronşite, tuse, astm, gută, artrită, congestie hepatică, diabet. Se poate folosi câte 50 ml de 3 ori pe zi, la diferite tratamente. Conţine lactaurina ale cărei efecte sunt similare opiului. Se poate folosi la conservare fiind util în tot cursul anului la anumite tratamente sau în cazul diferitelor dureri, insomnie, sau doar pentru bogăţia în minerale. Măceş de munte (Rosa pendulina)- se folosesc fructele mai mult la ceaiuri şi vinuri, puţin se foloseşte sucul pentru bogăţia lui în special de vitamina C. Reface vasele de sânge, ajută în litiaze şi foarte multe alte afecţiuni, indiferent sub ce formă se foloseşte. Este mult utilizat în medicină pentru efectele deosebite pe care le are asupra organismului. Se fac foarte multe preparate: sucuri, siropuri, vinuri, dulceţuri, gemuri, etc. Se poate folosi singur sau în diferite combinaţii. Se va conserva putând în acest fel să se folosească întreg anul. Se poate folosi ca adaus la orice suc, băutură, etc. În special se foloseşte le aperitive. Măcriş- un suc răcoritor, revitalizant, aperitiv, digestiv, depurativ, diuretic, laxativ. Se poate folosi câte 20 ml de 3 ori pe zi împreună cu alte sucuri. Contraindicaţii; afecţiuni pulmonare, astm, sensibilitate gastrică, artritism, gută, reumatism, colici nefritice, calculi. Cine doreşte va trebui să-l conserve pentru că se găseşte doar primăvara. La fel se va face şi cu ştevia, care are proprietăţi asemănătoare şi de asemenea se găseşte o perioadă scurtă. Unii îl folosesc pentru acidularea diferitelor băuturi. Măr- suc tonic muscular şi al sistemului nervos, diuretic uricolitic, antireumatismal, hipocolesterolemiant, răcoritor, digestiv, antiseptic, stimulent şi decongestiv hepatic, laxativ, depurativ sangvin, reântineritor al celulelor. Conţine 5-20% zahăr. Se poate folosi în astenii, surmenaj, anemie, demineralizare, reumatism, gută, litiază urică, oligurie, sedentarism, obezitate, insomnii, nervozitate. Se indică să se folosească merele care conţin între 0,6-0,9 % acid şi cantităţi suficiente de zahăr şi aromă. Nu se recomandă merele făinoase deoarece dau mult mai puţin suc. În cazul în care se face suc din mere imediat ce au fost culese se obţine un suc mult mai parfumat. Se va putea consuma câte 200 ml de 3 ori pe zi, în cazul în care se doreşte să se facă diferite tratamente. Se poate conserva sau se poate folosi în diferite combinaţi, de sucuri sau se mai poate folosi la aromatizarea diferitelor băuturi. Este bine să fie conservat pentru că anumite fructe cu arome mai deosebite, se găsesc perioade mai scurte. Se pot combina însă şi cu diferite plante aromatice, sau mai multe soiuri făcute amestec, caz în care intervine gustul personal al celui care prepară amestecul. Se pot de asemenea folosi anumite sucuri pentru a le da o anumită culoare. Este sucul care se pretează cel mai bine la orice amestec. Cine doreşte să experimenteze anumite gusturi se poate foarte bine să înveţe această artă cu acest suc. Merişor (Vaccinum vitis- idaea) fructele sunt bace sferice, albicioase la început şi roşii la maturitate, cu gust acrişor- amărui. Se coc în septembrie. Se conservă în apă şi se pot face compoturi, dulceaţă, şerbet, suc sau murate. Se poate face un vin foarte bun. Suc se va folosi doar o linguriţă de 3 ori pe zi la afecţiunile reumatismale, gută, renale, etc ca tratament. Este depurativ, antireumatic, antiseptic, diuretic, etc. Se va conserva fiind unul dintre sucurile care trebuie conservate, deoarece se găseşte o perioadă

6

relativ scurtă. Se pretează foarte bine la diferite combinaţii. Se foloseşte atât pentru culoare cât şi pentru aroma care poate să fie foarte agreată la anumite băuturi. Se poate de asemenea îmbunătăţi cu arome din plante aromatice. Merită să încercaţi să vă faceţi acest suc. Morcov- este cel mai important suc din legume. Este foarte indicat ca întotdeauna când se va face un suc de morcovi să se pună şi puţin pătrunjel, sau păstârnac la acest suc. Este util nu numai pentru aromă, ci şi pentru o serie de efecte, care le are asupra organismului. Sau încercaţi cu puţin suc de ţelină. În cazul în care va fi consumat de către femei încercaţi cu leuştean sau tarhon. Sucul de morcov este tonic, remineralizant, antianemic, întăreşte imunitatea, ajută la creştere, ajută intestinele, antiputrid, cicatrizant gastric, depurativ, fluidifiant biliar, pectoral, diuretic, favorizează lactaţia, vermifug, întineritor tisular. Se indică în: astenii, tulburări de creştere, demineralizare, rahitism, anemii, insuficienţe vizuale, enterocolite, infecţii intestinale, diareei, colibaciloză, ulcere gastrice, hemoragii intestinale, constipaţie, afecţiuni pulmonare, scrofuloză, reumatism, ateroscleroză, insuficienţe hepato- biliare, ictere, dermatoze, insuficienţa lactaţiei, paraziţi intestinali, prevenirea bolilor infecţioase. Se poate consuma şi de femeile gravide şi de copii de la 50 ml la 500 ml pe zi. Adulţii pot să-şi înceapă ziua cu un pahar de suc la trezire şi să consume zilnic 500 ml. În cazul în care după o perioadă mai lungă de consum de suc apare îngălbenirea pielii. Se va întrerupe pentru 5-7 zile consumul acestui suc. Înseamnă că organismul este prea plin de toxine şi dezintoxicarea a fost prea bruscă. Pentru copii mici se diluează cu lapte sau apă. Se poate conserva sub diferite forme. Se poate folosi însă şi la prepararea diferitelor băuturi cărora le dă culoare şi gust, o dată cu multe alte minerale, vitamine, etc. Încercaţi să puneţi puţin suc de morcovi la orice altă băutură. La 50 ml de băutură, adăugaţi 10 ml de suc de morcovi şi veţi descoperi un gust nou şi o băutură mult mai gustoasă, cu un efort minim. Se poate folosi însă şi frunzele şi inflorescenţele sau seminţele care au foarte mult estrogen vegetal (fitoestrogen) care va fi asimilat de organism fără să producă însă efecte negative. Sucul din acestea este un suc foarte tare şi se va folosi doar 10g de 3 ori pe zi. Este indicat în toate cazurile de menopauză, sau atunci când din anumite necesităţi se va dori suplimentarea de estrogen. Se poate însă folosi şi pentru aromatizarea anumitor băuturi, în special aperitive, pentru că este un stimulent al digestiei. Având în vedere că acest suc conţine destul de mult zahăr şi un conţinut scăzut de acizi va trebui consumat imediat ce se prepară pentru că altfel se oxidează. Se poate păstra la rece maximum 24 ore. Este bine să se pună puţin suc de lămâie în el dacă se doreşte să se păstreze mai mult. Moşmoane (Mespilus germanica) – fructele sunt drupe piriforme, de culoare roşiatică apoi brune. Sunt folosite numai după ce sunt atinse de ger. Se folosesc fructele la prepararea sucului, magiunului, pireului, pastei de fructe, caramele, băuturi- vin care are aproape gustul unui vin de struguri. Este indicat mai ales la diaree. Se va conserva ţi se va putea folosi la diferite băuturi. Se va putea amesteca şi cu diferite plante aromatice caz în care veţi descoperi o băutură cu un gust care va fi foarte agreat de toţi vizitatorii dv. Mur – astringent, depurativ, nutritiv. Se indică în meno- metroragii, afecţiuni pulmonare, angine. Se poate consuma câte 20-50 ml o dată şi se poate consuma de 3-4 ori pe zi, în cazul tratamentelor. Se poate mult mai bine consuma cu alte sucuri, cărora le va da culoare şi aromă. Încercaţi şi cu acest suc câteva combinaţii cu plante aromatice. Se va conserva fiind foarte util în gospodărie. Se va conserva aşa cum este sau în diferite diluţii fiind foarte colorat. Resturile rămase după strecurare nu se aruncă ci se va pune zahăr peste ele şi se poate face o marmeladă. Sau se pot lăsa cu apă 1:1 şi 300 g de zahăr 2-3 zile după care se mai storc o dată. Pară- diuretic uricolitic, depurativ, laxativ, remineralizant, nutritiv, stomahic, astringent, sedativ, răcoritor. Se indică în: reumatism, gută, artritism, astenie, surmenaj, sarcină, anemie, tuberculoză. Se poate consuma câte 200 ml de 3-4 ori pe zi, înainte de mese. Se va conserva pentru că anumite soiuri de pere nu se găsesc decât perioade foarte scurte. Poate uneori să aibă anumite arome foarte fine, care vor fi apreciate la anumite băuturi în care se foloseşte singur sau în diferite combinaţii. Păducel (Crataegus monogyna)- fructele sunt drupe false, cărnoase, de 5-15 mm, ovoide, roşii, cu un singur sâmbure. Se coc în septembrie- octombrie. Au un gust acrişor, care după căderea brumei devine plăcut acrişor. Se foloseşte mai mult la prepararea marmeladei, la vin, sau diferite băuturi alcoolice. Are un efect deosebit asupra afecţiunilor muşchiului cardiac şi reface afecţiunile venelor contribuind la refacerea venoasă. Se va lua în combinaţii cu alte sucuri în cazul în care se doreşte să se facă tratamente. Reduce foarte bine tensiunea arterială şi este un calmant putând fi folosit chiar în diferite băuturi cu efecte deosebite asupra muşchiului inimii sau sistemului nervos. Este un tonic de excepţie. Se poate conserva şi

7

nu veţi avea decât de câştigat. Se poate folosi atât la colorarea băuturilor, cât şi la aromatizare sau tratament. Merită să-l conservaţi. Păstârnac- este un suc foarte tare. Tot ce se spune la pătrunjel este valabil şi la acest suc. Atât doar că acest suc are un gust puţin mai dulce ca cel de pătrunjel. În rest totul este identic, inclusiv acţiunile asupra organismului. Acest suc este mult mai aromat ca cel de pătrunjel şi este mai agreat. Pătlăgele roşii- energetic, remineralizant, revitalizant, echilibrant celular, aperitiv, răcoritor, antiinfecţios, dezintoxifiant, alcalinizant al sângelui prea acid, dizolvant uric, eliminator al ureii, uşurează digestia. Se va putea folosi în: astenii, inapetenţă, intoxicaţii cronice, pletoră, stări congestive, hipervâscozitate sangvină, arterioscleroză, afecţiuni vasculare, artritism, gută, reumatism, azotemie, litiaze, constipaţie, enterite, stări inflamatorii ale tractului digestiv. Se va face o cură de minimum 30 zile cu câte 200 ml de 3 ori pe zi luate înainte de mesele principale cu 15 minute. Pătrunjel- stimulent general şi nervos, antianemic, antirahitic, antiscorbutic, antixeroftalmic, aperitiv, stomahic, antitoxic, depurativ, diuretic, reglează menstrele, vasodilatator, regenerator capilar, stimulent al fibrelor musculare netede (intestinale, urinare, biliare, uterine), anticanceros, vermifug. Se foloseşte în : anemie, creştere, tulburări de nutriţie, astenie, lipsa poftei de mâncare, dispepsie, flatulenţă, putrefacţie intestinală, vicii ale sângelui, pletoră, infecţii, reumatism, gută, menstre dureroase, hapatism, nervozitate, atonie a vezicii biliare, stări canceroase, paraziţi intestinali. Se va folosi doar în combinaţii cu alte sucuri fiind un suc foarte tare. Se va putea folosi la 200 ml de suc de morcov de exemplu (dar poate fi şi alt suc) 20 ml de suc din acesta. Se poate lua de 3 ori pe zi, în cazul tratamentelor. Se va lua obligatoriu doar înainte de mese. Se poate folosi de asemenea la aromatizarea diferitelor băuturi. Are un efect deosebit asupra organismului feminin, în special în cazul în care se va face suc din seminţe. Acesta se va face în felul următor. Se vor măcina seminţele cu râşniţa de cafea. Se va pune 50 g de seminţe măcinate la 1 litru de apă. Se va lăsa la temperatura camerei pentru 24 ore, după care se va strecura. Se va pune 20 ml de vitamina C şi se poate păstra într-o sticlă închisă la rece pentru 7-8 zile. Se poate folosi din acesta câte 50 ml de 3 ori pe zi de către femeile care doresc să-şi suplimenteze nivelul de estrogeni din organism. Pentru a se păstra o perioadă mai lungă, peste acesta se va pune puţin alcool alimentar. Pepene galben- suc răcoritor, aperitiv, laxativ, diuretic, regenerator al ţesuturilor. Se indică în: anemii, tuberculoză pulmonară, constipaţie, hemoroizi, oligurii, litiază urinară, gută, reumatism, temperamente biloase. Se va putea folosi câte 100 ml de 3-4 ori pe zi. Ajută în acest fel şi la obezitate. Se va putea conserva atât pentru efectuarea anumitor tratamente cât şi pentru gustul deosebit pe care-l are putându-se folosi ca aromatizant la diferite preparate. Pepenele verde- se foloseşte ca diuretic şi se va putea consuma câte 100-500 ml de 2-3 ori pe zi. Util mai ales în afecţiunile aparatului renal sau urinar. Se foloseşte doar sezonier pentru cantitatea mare de apă care poate s-o furnizeze organismului. Piersica- suc energetic, stomahic, diuretic, laxativ uşor, vitaminizant, reconfortant. Se indică în: dispepsii, hematurii, litiaze urinare. Se poate consuma 200 ml de 3 ori pe zi, în cazul tratamentelor. Se poate consuma în diferite combinaţii sau se poate conserva. Are o aromă foarte plăcută, mai ales anumite soiuri din acest fruct. Portocală- suplineşte carenţele vitaminice, aperitiv, remineralizant, tonic muscular şi al sistemului nervos, antiinfecţios, întăreşte capacitatea de apărare a organismului, antitoxic, răcoritor, digestiv, ocrotitor vascular, antihemoragic şi fluidifiant sangvin, diuretic, laxativ. Se indică în: creştere, convalescenţă, îmbătrânire, anemie, anorexie, demineralizare, astenii, hepatism, dispepsie, flatulenţă, tendinţe hemoragice, tromboze, hipervâscozitate sangvină, infecţii diverse, stări febrile, intoxicaţii. Se va folosi 200 ml de 3 ori pe zi, în cazul tratamentelor. Se va avea grijă că acest suc se alterează destul de repede, lucru foarte important dacă se doreşte conservarea, dar nu prea este necesar deoarece se găseşte întreg anul. Coaja se foloseşte la aromatizarea diferitelor preparate în special la băuturi, dulceţuri, compoturi, etc. Porumbar (Prunus spinosa) fructe globuloase cu diametrul de 1,0- 1, 5 cm, negre albăstrui, brumate cu gust astringent. Se coace în sept-oct. După ce dă gerul devin dulci. Conţine mult tanin, se foloseşte ca suc doar în combinaţii cu alte sucuri la care le dă taninul care le face să fie mult mai utile sau pentru culoarea plăcută. Se mai poate face marmeladă, dulceaţă, ţuică, lichior şi oţet. Se indică mai ales în afecţiunile digestive cu diaree. Se mai foloseşte pentru colorarea diferitelor băuturi.

8

Prazul- sucul acesta este tot un suc cu acţiune foarte puternică, similară cepei, cu singura diferenţă că nu are atât de mult ulei volatil, ceea ce-l face mult mai util în tratamente decât ceapa. Ca efect sau mod de folosire însă este identic cepei şi se va folosi la fel. Prune- suc energetic, stimulent nervos şi regenerator al nervilor, diuretic, laxativ, dezintoxicant, decongestionant hepatic. Se indică în: astenie, anemie, surmenaj, gută, reumatism, ateroscleroză, constipaţie, intoxicaţie alimentară, hepatism, temperamente biloase. Se va folosi câte 200 ml de 3 ori pe zi, în diferite tratamente singur sau în diferite combinaţii. Este bine să se conserve fiind util la diferite băuturi în cantitate mică pentru savoarea care o dă, mai ales unele tipuri de fructe. Cele foarte dulci nu sunt indicate diabeticilor. De asemenea cele uscate. Ridiche- sucul provoacă golirea vezicii biliare, antiscorbutic, tonic respirator, stimulent al celulei hepatice, aperitiv şi digestiv, diuretic, antialergic, sedativ nervos. Se va folosi în: litiază biliară şi urinară, colecistite, dispepsii, insuficienţă hepatică, afecţiuni pulmonare, bronşite cronice, astm, tuse convulsivă, gută reumatism, artrite cronice, rahitism, alergii. Se va folosi 20-50 ml pe zi, pentru tratamente în perioade de maximum 15 zile, după care se va face o pauză de 7 zile, după care se poate din nou relua încă o cură din aceasta. Este preferabil să fie folosit în mai multe reprize cu alte sucuri în combinaţie. În alte sucuri se poate folosi în cantitate mică, mai ales la aperitive, pentru că stimulează pofta de mâncare. Scoruş de munte (Sorbus aucuparia) se mai numeşte şi merişor- fructele cărnoase roşii sau portocalii, sferice de 8-10 mm, cu 2-4 seminţe. Se coc în august- septembrie. Conţin: zaharuri, tanin, acid malic, sorbic, principii amare, caroten, vitamina C, săruri minerale. Se utilizează în diferite afecţiuni fiind foarte util, pentru că este un bun depurativ al sângelui. Se mai poate folosi la afecţiunile renale, reumatismale, gută. Este un emolient pentru aparatul respirator fiind util în tuse, bronşite. Sucul este astringent, dezinfectant, antiseptic şi chiar antibiotic, fiind util la infecţii, chiar şi la tuberculoză pulmonară, sau alte afecţiuni respiratorii. Sunt diuretice lucru care ajută în special aparatului renal. Se pot folosi în cantitate de 20 ml la 200 ml de alt suc sau se fac marmelade din care se poate lua o linguriţă de 3-4 ori pe zi. Gemuri, compoturi, vin, rachiu, oţet, lichior. Sucul de scoruşe se mai poate folosi la acidularea laptelui pentru sugari, ajutând prin aceasta la creşterea imunităţii şi chiar la dezvoltarea mai rapidă a copilului. Se poate folosi în diferite combinaţii şi se poate conserva. Se mai foloseşte şi la colorarea diferitelor băuturi. Sfeclă roşie- sucul foarte nutritiv şi energetic, aperitiv, răcoritoare. Reface sângele, prin contribuţia care o aduce la formarea globulelor roşi. Este utilă în cazul afecţiunilor canceroase. Se va indica în: hipervâscozitate sangvină, arterioscleroză, afecţiuni vasculare, hipertensiune, anemie, demineralizare, afecţiuni nervoase. Se va putea consuma câte 200 ml de 3 ori pe zi. Se conservă mai mult pentru a colora anumite băuturi. S-ar putea totuşi folosi pentru o serie de tratamente fiind de un real ajutor în foarte multe afecţiuni. Soc negru (Sambucus nigra) fructele sunt drupe baciforme negre, sferice, cu diametrul de 6-8 mm cu 34 sâmburi turtiţi. Coacerea în aug-sept. Fructele au gust dulce- amărui, conţin acid cianogenic şi nu se prepară proaspete. Se poate face sirop, suc. Este un puternic diuretic sau purgativ în funcţie de doză. Se va lua 1 linguriţă de 3 ori pe zi în cazul obezităţii, cu efect deosebit de bun. Prin fermentarea fructelor se obţine o băutură alcoolică cu o aromă plăcută. Se poate conserva sub formă de suc care se foloseşte atât pentru colorarea anumitor băuturi cât şi pentru efectul laxativ pe care-l imprimă. Se pot folosi şi florile la diferite băuturi mult apreciate pentru gustul foarte răcoritor. Spanac- remineralizant de mare valoare, antianemic, tonicardic, activator al secreţiei pancreatice, anticancer, “mătura căilor digestive” . Se va folosi în: anemie, convalescenţă, scorbut, rahitism, creştere, astenie fizică şi nervoasă, cancer (util pentru minerale). Se va lua 100 ml de trei ori pe zi, preferabil în combinaţii. Contraindicaţii: hepatism, reumatism, artritism, litiaze, inflamaţii gastrice şi intestinale (din cauza oxalaţilor de potasiu şi de calciu). Se poate conserva foarte bine folosindu-se în acest caz întreg anul. Strugure- foarte digest, energetic muscular şi nervos, remineralizant, antitoxic, stimulent şi decongestionant hepatic, răcoritor, colagog, diuretic, laxativ, reântineritor. Indicat în: anemie, convalescenţă, demineralizare, sarcină, surmenaj, astenie, sporturi de rezistenţă, stări febrile, congestia ficatului şi al splinei, temperamente biloase şi sangvine, artritism, reumatism, gută, litiaze, pletoră, obezitate, nefrite, azotemie, edeme, intoxicaţii, tulburări ale hipertensiunii, tulburări digestive. Se poate lua câte 100 ml de 3 ori pe zi. În cure de câte 300 ml de 3 ori pe zi ajută în obezitate şi alte afecţiuni. Se conservă şi sub formă de suc.

9

Ţelina- aperitiv, stomahic, tonic al sistemului nervos şi general, stimulent al suprarenalelor, remineralizant, răcoritor, antiscorbutic, depurativ, regenerator sangvin, diuretic, antireumatismal, drenor pulmonar şi hepatic, antiseptic, remediu al obezităţii. Se indică în: inapetenţă, digestii lente, astenie, surmenaj, convalescenţă, insuficienţe suprarenale, nervozitate, demineralizare, scrofuloză, impotenţă, febre intermitente, reumatism, gută, litiază urinară, colici nefritice, afecţiuni pulmonare, hepatism, icter, obezitate, surplus. Se va putea lua câte 20 ml de 3 ori pe zi. Preferabil să se consume cu alte sucuri în diferite combinaţii. Se poate conserva atât sucul din frunze cât şi cel din rădăcini. Usturoi- este foarte util în foarte multe afecţiuni, cu acţiuni multiple pentru organism. Dizolvă acidul uric, bactericid de excepţie, antiseptic digestiv, intestinal, stimulent al inimii şi tuturor organelor din corp, hipotensor, vasodilatator, antispasmodic. Ca să nu numim doar efectele cele mai vizibile şi acceptate de toată lumea. Este leguma folosită încă din antichitate (chiar şi la construirea piramidelor se folosea în cantităţi mari, în alimentaţia tuturor muncitorilor.) pentru efectele deosebite. Se va consuma în funcţie de toleranţa individuală, împreună cu alte sucuri, de câte ori aveţi ocazia. Cel crud dă mai mult suc şi este mai valoros, dar şi cel uscat se poate folosi. Varza- sporeşte diureza, reface celula hepatică, remineralizantă, antiscorbutică, produce scăderea zahărului din sânge, cicatrizantă, colagogă, coleretică, antiscorbutică, dezinfectantă, tonifiantă, energetică, constructoare, anticanceroasă, dezinfectantă, cicatrizantă. Se indică în: adenite, alcoolism, anemie, afonie, angină, artritism, astenie, ascită, astm bronşic, cancer, calculi urinari, boli cardiace, ciroză, colite, constipaţie, demineralizare, diabet, depresii, digestie anevoioasă, edeme, enterite, guturai, infecţii intestinale, laringită, litiaze, nervozitate, oligurie, pletoră, rahitism, tumori, tuse convulsivă, ulcer, viermi intestinali. Se va lua câte 100 ml de 3 ori pe zi în cure de mai lungă durată. Preferabil cu alte sucuri. Zmeura- este un suc foarte gustos şi se indică ca aromatizant la alte sucuri. Reface pofta de mâncare, tonic al întregului organism, stomahic, aperitiv, depurativ, diuretic, laxativ, sudorific, răcoritor. Se indică în: astenie, greutate gastro-intestinală, dispepsii, reumatism, gută, constipaţie, insuficienţa transpiraţiei, afecţiuni febrile, temperamente biloase. Se poate consuma câte 100-200 ml de 2-3 ori pe zi, în cazul în care se vor face tratamente. Se poate folosi la foarte multe băuturi atât pentru culoare cât şi pentru gust. Vişin- sucul este un suc util în diferite hemoragii, sau pentru efectul vitaminizant, reconfortant, diuretic. Ajută la afecţiuni ale rinichilor, aparatului urinar, aparatului digestiv, sau în anorexie. Fructele se folosesc la sucuri singure sau în diferite amestecuri. Se pot consuma 200 ml de suc de 3 ori pe zi, în diferite tratamente. Se mai folosesc la: băuturi răcoritoare, pastă de fructe, gemuri, dulceaţă, vişinată, vin, atât pentru culoare cât şi pentru aroma deosebită pe care o au. Se vor conserva, în aşa fel putându-se folosi întregul an. De fiecare dată când se vor consuma sucuri acestea se vor consuma doar înainte de mese pentru a fi mai eficiente. În caz contrar se vor combina cu hrana şi sunt indigeste uneori. Consumat după o masă copioasă sucurile nu mai au nici un rol în tratament. CONSERVAREA SUCURILOR. Prepararea sucurilor pentru conservare. Spălarea: Fructele şi legumele alese pentru sucuri trebuie să fie proaspete, de obicei bine coapte, fără părţi străine şi de bună calitate. Nu se admit fructe sau legume putrezite sau pătate. Primul lucru de care veţi avea nevoie este un cadru de lemn de minimum 20- 40 cm cu marginea mai înaltă de 5-10 cm.. Nu se va folosi nimic metalic, pentru că folosirea metalului ar putea să altereze produsul. Sunt unele gospodine care folosesc pentru acest lucru strecurători. Acestea mai ale în cazul celor metalice, este suficient să aibă doar puţin emailul sărit şi sucul se va altera foarte rapid. Din această cauză este bine să vă confecţionaţi acest cadru care se face destul de uşor cu puţină îndemânare. Spălarea trebuie să se facă la apă curgătoare, însă trebuie să se facă fără a zdrobi fructele şi în acest fel să se piardă sucul. Acest lucru se va face cu mare grijă la zmeură, căpşuni sau alte fructe care au fructul foarte uşor de strivit. Cadrul de lemn se va pune în chiuvetă şi se va lăsa să curgă apă peste fructe. Este cea mai simplă metodă de spălare. După ce au fost bine spălate, se va lua cadrul şi se va pune să se scurgă de apă, pe o suprafaţă orizontală (masă, etc). Acest lucru se va face la temperatura camerei. Este suficient după spălare să se lase în rama de mai sus cu tifonul întins în aşa fel ca între tifon şi masa pe care se vor aşeza să fie un mic spaţiu în care să se scurgă apa. Se vor lăsa doar 30 minute la scurs. Mărunţirea: după spălare ca să se obţină un suc de bună calitate trebuie ca fructele sau legumele care se folosesc să fie foarte bine mărunţite. Cu cât mărunţirea se va face mai fin, cu atât mai mult suc şi de mai bună calitate se va obţine pentru că va conţine mult mai multe principii active. În timpul mărunţiri pe

10

măsură ce se mărunţesc va trebui să se pună câte puţină vitamina C, sau sare de lămâie peste pasta obţinută. Prin aceasta se împiedică oxidarea. Altfel fructele se vor modifica atât ca şi culoare cât şi conţinut, lucru de care va trebui să se ţină seama indiferent ce suc veţi pregăti. Mărunţirea se va face cu mixerul pentru cei care au acest aparat. Cei care nu au mixere pot să folosească un mai de lemn cu care se vor zdrobi foarte bine fructele şi legumele, într-un vas, preferabil de plastic, sau de alt material evitânduse din nou folosirea metalului, mai ales cel care este oxidabil. Este foarte important însă ca această operaţie să se facă destul de repede, pentru că datorită oxigenului se alterează foarte repede. În momentul în care îşi schimbă culoarea înseamnă că şi proprietăţile sucului s-au schimbat. Nu prea este indicat acest lucru. De aceia se insistă pentru prepararea doar a unei cantităţi foarte mici de suc o dată dacă nu aveţi utilajele necesare. În cazul mixerului se va pune materia primă (fruct –fără sâmburi, legumă, etc) în mixer şi se va mărunţi cât mai bine. Şi în acest caz dacă vreţi să pregătiţi mai mult suc pe măsură ce se va mărunţi se va presăra peste el vitamina C sau sare de lămâie. Obţinerea sucului; pasta obţinută prin radere sau cu mixerul se va pune în storcătorul de fructe (preferabil cu centrifugă), dacă aveţi. Se va obţine în acest fel sucul, care se va putea consuma imediat. În cazul în care nu aveţi un storcător de fructe se va pune pasta mărunţită într-o pânză mai tare care se rulează formând o pâlnie şi se va strânge cu putere strecurând în acest fel pasta şi obţinând sucul. Acesta se va consuma de asemenea imediat. În acest caz se poate face doar foarte puţin suc şi doar cât se va folosi imediat. Se mai pot folosi maşini de presat, cum sunt presele de struguri, storcătoare cu centrifugă sau chiar maşina de tocat roşii cu care se poate obţine suc de bună calitate şi separă şi pieliţa de restul pulpei şi este mai uşoară stoarcerea. În cazul presei de struguri se va obţine un suc de foarte bună calitate, aproape ca cel care se obţine cu storcătorul cu centrifugă. În cazul fructelor la care se indică zdrobirea şi a sâmburilor se face însă mai bine cu presa de struguri, la alte sucuri însă se indică mai bine storcătorul de fructe. Un suc din morcovi sau din alte legume, nu se va putea obţine decât prin storcătorul de fructe. Altfel rămâne mult prea mult suc în pulpa care rămâne după stors. Se mai poate pune peste pasta care se rămâne încă 10% apă fiartă care se va pune fierbinte (se poate pune chiar clocotită) peste această pastă. Se va lăsa apoi 2 ore, după care se va stoarce din nou în funcţie de utilajul care-l aveţi (storcător sau o simplă pânză). În acest fel se obţine mai mult suc şi este totuşi de aceiaşi calitate şi are acelaşi gust. Sucurile cele mai superioare însă se pot obţine doar prin centrifugare, chiar şi sucurile de struguri. Limpezirea: unele sucuri (mere, struguri, pătrunjel, etc) trebuie limpezite. Pentru a se limpezi sucurile care se vor conserva, se va adăuga tanin (doar la cele foarte dulci şi fără tanin), vitamina C (la toate -pentru a nu se oxida) şi zahăr (la cele prea acre pentru corectarea gustului). Gelatina se va pune pentru a le face mai consistente. La un litru de suc se va pune: 1-2 g sare de lămâie 1-2 g gelatină. 100 g zahăr la cele acre (după gust) La alte sucuri: roşii, gutui, etc, nu se va mai pune nici sare de lămâie şi nici gelatină pentru că ar afecta atât aspectul sucului cât şi gustul. De cele mai multe ori se foloseşte pentru conservare o serie de substanţe chimice ( benzoat de sodiu sau salicilatul –1 g la litru), acest lucru nu este de dorit ci, se va prefera sterilizarea care de asemenea împiedică formarea de microorganisme care ar putea afecta produsul. Sterilizarea poate să menţină mult mai multe vitamine în suc, lucru care se urmăreşte de cele mai multe ori. O mare parte din vitamine se distrug totuşi. Ambalajele: se pot folosi sticle de 500 ml de la alte băuturi care au capac care se închide ermetic. Se mai poate însă folosi o simplă sticlă de bere (preferabil cât mai închise la culoare) la care se găsesc şi capace şi vă trebuie în acest caz şi un dispozitiv de capsare. Se pot folosi însă şi dopuri de plută. Acestea vor fi puse în apă clocotită înainte de întrebuinţare timp de 15 minute. Nu se vor fierbe pentru că prin fierbere îşi vor pierde elasticitatea. Dopurile este preferabil să fie noi şi să aibă dimensiunea puţin mai mare ca şi gâtul sticlei. Se va vedea ca dopurile de plută să aibă marginea perfect netedă. Se vor spăla sticlele preferabil cu sodă calcinată 1% dizolvată în apă. Se clătesc apoi cu apă din abundenţă. Se vor lăsa cu gura în jos pentru a se scurge. Nu se vor folosi decât atunci când deja sunt uscate. Se verifică ca aceste sticle să fie perfect curate, ne crăpate, fără miros. Este bine ca operaţia de spălare să se facă chiar înainte de îmbuteliere. Dacă este mai mult de 10 ore de la spălare se vor clăti din nou, pentru a nu intra în aceste sticle o serie de microorganisme care ar putea altera produsul. Filtrarea: foarte multe din sucurile obţinute nu vor fi limpezi. Acest lucru este foarte dificil de realizat în gospodărie. Se va folosi pentru filtrare o sită din mătase, în care se va pune sucul după obţinerea lui. Prin sită vor trece totuşi o serie de impurităţi din pulpa fructului sau legumei dar se va realiza totuşi o filtrare

11

destul de eficientă. O serie de sucuri însă nu vor fi niciodată limpezi decât la câteva luni de la preparare, deoarece conţin o serie de particule din pulpa fructelor sau legumelor. Când se va dori filtrarea şi a acestora se va face după 2-3 luni de la preparare, după ce s-au depus din nou toate sedimentele. Se mai poate realiza un filtru dintr-o pânză care se va coase sub formă de pâlnie. Va trebui apoi confecţionat un trepied metalic cu un cerc în partea de sus şi cu trei picioare destul de înalte (peste 50 cm), pentru a avea loc între cerc şi suprafaţa de lucru pâlnia confecţionată şi să se poată pune suficientă pastă în această pâlnie (în funcţie de cât de mult suc preparaţi). La cercul de deasupra se va coase pâlnia confecţionată. Se va spăla de fiecare dată după ce s-a strecurat o porţie de pastă. După fiecare porţie se va pune puţină vitamina C, şi se amestecă rapid. Se tinde totuşi să nu fie expusă prea mult timp la aer şi la lumină pasta, pentru că unele paste se alterează foarte repede schimbându-şi culoarea. La aceasta contribuind atât aerul cât şi lumina care de multe ori alterează chiar mai repede ca aerul. După 1-2 luni de la îmbuteliere se mai pot desface o dată sucurile şi se va mai putea face o nouă filtrare dacă se doreşte, prin care se va separa de partea care s-a depus la fundul sticlei. În acest fel se va obţine un suc mult mai limpede. Corectarea compoziţiei: foarte multe sucuri sunt prea acre, sau au un gust prea accentuat. În aceste cazuri aceste sucuri se vor dilua. Sucurile de: agriş, vişine, mure, etc sunt prea acre. Corectarea sucurilor se va face după gustul fiecăruia. În general la 1 litru de suc din acesta acru se va pune între 1- 2 litri de apă, depinde repet de gustul fiecăruia. Înainte de a se amesteca cu sucul obţinut se va pune însă tot după gustul fiecăruia minimum 100 g de zahăr la 1 litru de apă, dar cantitatea de zahăr se poate să ajungă la 200 g la litru, pentru cei care doresc să aibă un suc mai dulce. Se va fierbe apoi apa cu zahărul. Se lasă să se răcească, apoi se va amesteca cu sucul de fructe sau legume. Se va turna din această apă gustând de mai multe ori în timp ce se va turna apa cu zahăr. Se va pune atâta apă, până se va obţine gustul dorit. Se mai poate de asemenea amesteca sucul acru, cu un suc dulce în funcţie de inventivitatea fiecăruia obţinându-se gusturi foarte rafinate. Sucul de vişine se poate amesteca cu suc de cireşe de caise sau de pepene galben. Sucul de mure cu cel de pepene galben, sau de pere, etc. Aici fiecare gospodină are la îndemână o serie de posibilităţi pentru a obţine sucuri cu diferite arome. Vă vom da şi alte sugestii, privind posibilitatea combinării sucurilor de fructe şi legume cu arome diferite din plante aromatice lucru care vă va ajuta să obţineţi sucuri şi băuturi cu arome unice, care vor fi foarte apreciate de cei care le vor savura. Adăugarea de vitamina C. Aceasta se poate pune din suc de lămâie strecurat. Se va pune la fiecare litru de suc, din fructe sau legume, 20 ml de suc de lămâie. Pentru a uşura munca se poate pune însă şi vitamina C luată de la farmacie. Se va pune o fiolă de 2 ml (conţine 10%) la fiecare 500 ml de suc de fructe sau legume. Se poate de asemenea folosi Helas, caz în care se va pune 10 ml de Helas la fiecare litru de suc. După ce se amestecă bine se verifică dacă vă place gustul şi în cazul în care doriţi mai dulce se va corecta cu apă fiartă cu zahăr aşa cum am arătat mai sus. Este bine ca în timpul stoarceri din când în când să se toarne peste acest suc vitamina C care va face să nu-şi schimbe culoarea. Vitamina C este recunoscută pentru faptul că ajută să nu se mai oxideze aşa de repede. Se mai poate pune în locul vitaminei C şi sare de lămâie. La fiecare litru de suc se poate pune în acest caz 5-10 g de sare de lămâie. Va trebui însă să gustaţi de fiecare dată după ce adăugaţi ca să vedeţi să nu-l faceţi prea acru, lucru care ar schimba gustul prea mult. Trebuie de asemenea să vedeţi şi să faceţi eventual o corecţie a gustului după adăugarea şi a sării de lămâie, pentru că altfel riscaţi să obţineţi sucuri nu prea gustoase, dar care vă vor sta foarte bine fără să se altereze. Corectarea cu sare de lămâie. La sucurile care nu au suficient tanin, se va pune câte 1 g de sare de lămâie, la fiecare 500 ml de suc, minimum. Se va pune imediat ce s-a filtrat. De asemenea cine doreşte poate să folosească diferite arome din plantele aromate. Este indicat ca după ce se va pune sare de lămâie să se deguste. Prin această degustare să se verifice dacă sucul care l-aţi obţinut este de calitatea dorită sau nu. Acum încă se mai poate corecta gustul, punând nu numai arome din plante aşa cum am spus ci modificând cu zahăr, vitamina C, sau chiar sare de lămâie. Îmbutelierea: se vor folosi aşa cum am arătat sticle de 500 ml care se pretează mai bine la consumul din gospodărie şi sunt foarte uşor de obţinut. De asemenea la acestea există atât capace de tablă (ca cele de la bere), sau dopuri de plută. De ales se vor alege însă cele mai colorate ştiind că lumina poate să altereze

12

calitatea sucului. Sucul se va turna cu pâlnia în sticlă după ce a fost corectat gustul. Se va umple sticla lăsând liber un spaţiu de 5-6 cm la suprafaţă care nu se va umple. Se capsează în cazul în care aveţi capace metalice, sau se vor pune dopuri de plută. În cazul dopurilor de plută acestea se vor ţine în apă clocotită 15 minute înainte de a fi introduse în sticle, după care se va introduce dopul. Dopul de plută trebuie să aibă dimensiunea puţin mai mare ca a sticlei în care se va introduce prin presare preferabil cu un ciocan de lemn. Pentru ca dopul să nu sară la sterilizare se va lega cu sârmă. Este foarte bine ca sticlele să fie cât mai rezistente. Nu se vor folosi sticle ciobite sau crepate, lucru ce ar putea să reducă rezistenţa sticlei. În cazul folosirii dopurilor metalice se preferă cele noi. Dacă nu aveţi dopuri noi trebuie neapărat să se caute ca în toate cazurile dopurile să aibă cauciucul care etanşează dopul intact. Dacă acesta este deteriorat nu se va folosi ci se preferă să se obţină un dop, decât să se altereze compoziţia, lucru ce se va întâmpla în cazul în care dopul nu închide etanş. Pe la dop pot pătrunde în preparatul dv. o serie de germeni patogeni, etc, care ar face ca în curând să se altereze. Sterilizarea: se va pune sucul după corectarea gustului în sticle, se capsează sau se pune dop. Se pun apoi într-un vas mai mare. Trebuie ca apa în care se pun aceste sticle să depăşească înălţimea sticlei, inclusiv dopul. Pentru ca aceste sticle să nu se spargă este bine ca înainte să se pună un grătar de lemn pe care se vor aşeza sticlele astupate. În lipsa acestui grătar se vor putea înveli fiecare sticlă în parte cu bucăţi de pânză. De asemenea nu este bine ca sticlele să se atingă între ele. Se va umple cu apă (să depăşească înălţimea sticlelor) şi se va pune pe foc. Se va urmări apoi şi din momentul în care apa din vas începe să clocotească, se va mai lăsa doar 2-3 minute. Se stinge focul, apoi se va turna treptat apă rece în vas pentru a se răci mai repede, cu mare atenţie să nu se toarne apă rece pe sticle, caz în care acestea se vor sparge. Se poate să se pună în chiuvetă vasul şi se va da drumul la robinetul cu apă rece, încet să curgă apa doar pe marginea vasului. După ce sticlele s-au răcit acestea se vor scoate din vasul în care au fost puse şi se vor şterge cu o cârpă de apa care mai este pe ele. După ce sau şters bine se vor şterge din nou cu spirt de jur împrejurul dopurilor. Se lasă din nou să se usuce spirtul la aer. Se va pune apoi în jurul dopurilor ceară, sau parafină topite în special la dopurile de plută pentru a astupa porii din plută, dar acest lucru se va face chiar şi la dopurile metalice. Sticlele astfel pregătite se pot păstra la rece până la 2 ani fără să se piardă prea mult din cantitatea de vitamină aromă sau culoare. Este cea mai sigură metodă de preparare prin care se poate obţine cea mai apropiată aromă de cea naturală şi nu se distrug aşa de multe vitamine din vitaminele care sunt conţinute în fructe sau legume. Există multe alte metode. Am considerat că aceasta este cea mai simplu de aplicat în gospodărie şi care este totodată şi cea mai eficientă. Cu această metodă îşi păstrează mult mai multe principii active din suc. În comparaţie cu toate celelalte metode, care sunt şi mai complicate şi prin care se poate schimba atât culoarea cât şi gustul, sau se poate să nu mai aibă suficientă vitamină. Această metodă este mult mai eficientă, chiar şi în cazul gospodinelor cu mai puţină experienţă. Plante aromatice. Acestea se pot folosi în funcţie de gustul fiecăruia. Fiecare gospodină va putea să testeze pe fiecare din următoarele plante şi va putea alege ce i se potriveşte mai bine. Folosind aceste arome va putea fiecare gospodină să prepare sucuri sau băuturi cu diferite gusturi, prin care se vor individualiza de alte sucuri sau băuturi făcute de alte gospodine. Vom da doar o listă cu aceste plante. Vom spune doar pe cele care se găsesc mai uşor şi au o aromă mai deosebită care se pretează atât la sucuri cât şi la diferite băuturi. În cazul sucurilor se va fierbe o linguriţă sau chiar mai mult (4-5), în apa cu care se corectează gustul sucului şi cu care se va dilua sucul. Depinde de gustul gospodinei şi de inventivitate. În cazul în care nu se folosesc lichide la diluare aceste plante se vor putea fierbe separat şi doar lichidul în care au fiert se va pune. Se poate de asemenea să se transforme plantele în praf care se va presăra pe fructe înainte de a se stoarce. Plantele cele mai utile pentru aceste scopuri sunt: Angelica (Angelica arhangelica) are o aromă foarte fină. Este o plantă de asemenea care este totodată recunoscută ca una dintre plantele care se pot folosi la foarte multe băuturi. Are un efect deosebit asupra activităţii glandelor în special la femei. Se indică în special la băuturile pentru femei, din această cauză, dar este un gust agreat şi de foarte mulţi bărbaţi. Datorită însă aromei deosebite, este una dintre plantele mult folosite le foarte multe băuturi. Anison (Pimpinella anisum)- are o aromă dulce mentolată. Se poate folosi la sucuri, băuturi, etc pentru aromatizare. Seminţele de anison sunt recomandate contra insomniei fiind un bun calmant. De asemenea sunt indicate şi la balonări sau diferite dureri abdominale.

13

Asmăţui (Anthriscus cerofolium)- are o aromă uşor mentolată şi totodată dulce picantă. Se poate folosi şi ea în special la sucurile care se doresc răcoritoare, dar şi la diferite băuturi. Brad (Abies alba) se poate folosi pentru efectul deosebit de aromat la aromatizarea unor sucuri fade sau cu gust neplăcut (varză, cartofi, etc) şi de asemenea pentru rolul de calmant digestiv antiseptic şi emolient respirator. Se poate folosi la orice băuturi. Busuioc (Ocimum basilicum)- frunzele şi seminţele sunt un aromatizant renumit la care toată lumea îi cunoaşte gustul. Se poate folosi la sucuri, băuturi, etc. Are de asemenea şi un rol în distrugerea eventualilor germeni patogeni care ar putea altera sucul, contribuind nu numai la aromatizare ci şi la păstrarea sucurilor o perioadă mai lungă. Este o aromă foarte mult folosită. Cimbrul (Satureja hortensis) ajută la o serie de afecţiuni digestive sau respiratorii, dar are şi o aromă aparte. Se poate folosi la sucuri şi alte băuturi pentru aromatizare. Chimen (Carum carvi) are un rol deosebit în aromarea foarte multor băuturi, sucuri, dar şi un rol în reglementarea digestiei prin stimularea activităţii biliare. Este indicat în balonări şi alte afecţiuni digestive. Se pretează foarte bine la toate băuturile. Coriandru (Coriandrum sativum) se folosesc seminţele pentru aroma foarte puternică pe care o au. Se folosesc foarte mult la foarte multe preparate de băuturi, care vor primi o savoare deosebită. Se foloseşte în special în gospodăriile unde se consumă la mese foarte multă carne. Creson de grădină (Lepidum sativus) se folosesc frunzele din care se va obţine un suc uşor picant care se indică mai ales în cazul băuturilor aperitive, deoarece acestea ajută la stimularea digestiei. Cuişoare (Caryophyllus aromaticus) are o aromă foarte puternică. Se poate folosi în cantitate foarte mică la corectarea gustului băuturilor şi pentru faptul că adăugând puţin din această plantă prelungim timpul de păstrare deoarece această plantă are efect antibiotic. Se mai indică în diferite băuturi care vor fi totodată şi calmante ale durerii datorită acestei plante aromate. Din cuişoare se extrage o substanţă mult folosită î stomatologie. Fenicul (Foeniculum vulgare) seminţele cu gust dulce picant şi aromă mentolat- răcoritoare se folosesc la aromatizarea sucurilor, băuturilor. Are şi efectul de stimulare a sucurilor biliare şi digestive. Ghimber (Zinghimber) este una dintre plantele aromatice care se găsesc la noi în comerţ şi poate fi folosită pentru aromarea diferitelor băuturi. Are şi o puternică acţiune afrodisiacă fiind mult folosită pentru acest efect mai ales împreună cu sucul de ţelină. Hrean (Armoracia rusticana) se foloseşte rădăcina în special în aperitive pentru că stimulează secreţie sucurilor biliare şi digestive redând pofta de mâncare. Are un gust iute. Se poate folosi la orice băutură ajutând şi la o mai îndelungată păstrare deoarece conţine şi principii antibiotice. Se poate folosi însă foarte bine şi frunza care are exact aceleaşi principii, însă uleiul volatil este în cantitate mai mică şi nu este aşa de picantă. Iasomie (Philadelphus coronaris) se folosesc florile pentru aroma deosebită care o au. Se pot folosi la orice preparat. Are şi un efect antibiotic. Ar trebui să fie folosită ca aromatizant mai des, în special de către cei care au diferite afecţiuni renale. Ienupăr (Juniperus communis) se pot folosi bacele pentru aromă. Acestea au o acţiune foarte puternică asupra organismului contribuind la dezintoxicarea organismului. Este una dintre plantele aromate cu efecte deosebit de puternice asupra organismului. Din aceste bace se pot face şi lichioruri şi alte băuturi foarte apreciate pentru gustul deosebit de plăcut. Isop (Hyssopus officinalis) se foloseşte orice parte a plantei, dar în special frunzele. Sporeşte pofta de mâncare şi ajută la eliminarea gazelor din stomac. Se poate folosi la orice băuturi, în special la cele care se servesc după mese, pentru că prin adaus de isop vor contribui la o mai bună digestie. Dacă se foloseşte la băuturile care se vor servi înainte de mese creează pofta de mâncare. Lămâi (Citrus limon) pentru aromatizare se va folosi coaja de la lămâie. Sucul se foloseşte aşa cum am arătat pentru a înlocui vitamina C care este necesară la conservare. Coaja de lămâie se pune şi rasă în suc. În acest caz se rade fin de tot. Nu este indicat să se pună felii de coajă cu doar rasă. Leuştean (Levisticul officinalis) se folosesc frunzele pentru aroma deosebită care o dau preparatelor. Are şi un efect de calmare digestivă. Se mai foloseşte pentru reglarea menstrelor, aşa că ajută foarte multe femei. De asemenea se mai poate folosi în cazul dismenoreei, diminuând durerile. Se poate folosi la orice băutură pentru efectul deosebit, pe care îl are cât şi pentru gustul mult apreciat. Levănţica (Lavandula angustifolia) are un efect tonic, calmant, răcoritor. Are o aromă deosebit de puternică care este agreată de foarte multă lume. Are de asemenea un puternic efect de calmare nervoasă.

14

Se poate folosi în special la băuturile care se servesc seara pentru asigurarea unui somn liniştit. Dar se poate folosi la orice băutură. Măghiran (Majorana hortensis) are o aromă delicată care poate redresa gustul oricărei băuturi. Are de asemenea faima unui afrodisiac. Se poate folosi la orice suc sau băutură. Creează de asemenea bună dispoziţie acţionând asupra sistemului nervos. Este util şi la femeile cu dismenoree sau care sunt în menopauză, producând o calmare nervoasă şi a durerilor. Mărar (Anethum graveolens) se poate folosi pentru aromatizare la orice băutură. La vinuri se foloseşte în special sămânţa care conţine estrogeni în cantitate mai mare, necesari în special femeilor la menopauză. Dă o aromă plăcută băuturilor. Menta (Mentha piperita) se poate folosi pentru aroma deosebită la orice băutură fiind indicată însă la cele răcoritoare. Acţionează totodată ca un bun calmant digestiv ajutând la calmarea durerilor. Obligeană (Acorus calamus) are o aromă plăcută şi se pretează la orice băutură, de asemenea se poate folosi pentru reglarea glandulară pe care o produce. Este indicată şi în cazul curelor de slăbire. Se indică în special la persoanele care consumă multe dulciuri. Pelin (Artemisia absinthum) se foloseşte pentru aroma care o are în foarte multe preparate. Se pretează la vinuri, lichioruri şi în special la aperitive. Fiind amar redă pofta de mâncare prin stimulare gastrică şi biliară. Ajută de asemenea în toate parazitozele intestinale şi este şi un antibiotic. Nu se va exagera cu consumul acestei plante pentru că poate produce efecte nedorite, uneori chiar intoxicaţii. Pin (Pinus silvestris) se folosesc conurile verzi sau vârful ramurilor pentru a aroma anumite băuturi sau sucuri. Se fierb împreună cu apa care se foloseşte la corectarea gustului şi cu zahărul apoi se strecoară. Se vor putea însă fierbe şi singure. Este o plantă care se foloseşte mult la afecţiunile respiratorii sau pentru efectul antibiotic pe care-l are. Roiniţă (Melissa officinalis) se poate folosi la orice băuturi pentru aromatizare şi pentru faptul că ajută la crearea de bună dispoziţie acţionând asupra sistemului nervos. Are un miros penetrant de lămâie foarte plăcut multora şi din această cauză se foloseşte destul de des. Rosmarin (Rosmarinus officinalis) are o aromă foarte puternică şi suavă, care se pretează la orice băutură, suc, citronadă, etc. Se poate folosi şi pentru efectul deosebit care-l are de stimulare a organismului. Deci poate fi folosit la băuturile tonice în special. Salvia (Salvia officinalis) este o plantă parfumată din familia menthei, ajută la nervozitate, sau la diferite afecţiuni feminine, fiind indicată mai ales la băuturile pentru femei. Schinduf (Trigonella foenum-graecum) seminţele sunt un excelent condiment cu un buchet de arome deosebit. Este asemănător cu ghimbirul. Aceste seminţe sunt un afrodisiac renumit, mult folosite pentru acest efect cât şi pentru multe alte însuşiri medicinale care le are. Se poate folosi la orice băutură cu efect deosebit în corectarea gustului multor băuturi. Scorţişoară (Cinnamomum cassia) se foloseşte ca aromatizant în cantitate mică la orice băutură, în funcţie de gust. Este stimulent gastric. Sulfină (Melilotus officinalis) se foloseşte pentru aroma fină care o dă produselor la care se foloseşte. Ajută la o mai bună circulaţie a sângelui şi prin aceasta ajutând întreg organismul, poate chiar să restabilească circulaţia sângelui. Tarhon (Artemisia dracunculus) are un gust dulceag, picant, mentolat. Se poate folosi la orice băutură pentru aromatizare. Are un efect de stimulare a secreţiilor gastrice, chiar în cantitate mică. Se mai foloseşte pentru calmarea gastrică pe care o realizează. Ţelina (Apium graveolens) are o aromă plăcută putându-se folosi la orice băutură. Are de asemenea şi proprietăţi afrodisiace. Se poate folosi cu mai mare succes sub formă de tinctură care se va adăuga la diferite sucuri în cantitate mică sau chiar la alte băuturi. Are şi o aromă deosebită. Se poate folosi atât rădăcina cât şi frunzele. • Sunt de asemenea multe arome în comerţ care se pot folosi, dar este preferabil să folosiţi cele de mai sus în special la sucurile care le veţi folosi pentru anumite tratamente, sau pentru copii. Aveţi de unde alege. Restul depinde doar de gustul fiecărei gospodine. Reţete de preparare a sucurilor. Nu vom cuprinde toate sucurile ci vom da doar cele, mai importante. Dv veţi şti însă să preparaţi orice suc datorită acestor reţete. Suc de afine. Se vor alege fructele foarte coapte şi preferabil cât mai aproape de data culesului. În cazul în care au fost culese mai demult aceste fructe fermentează şi nu vă va ieşi un suc de bună calitate. Se

15

spală. Se vor zdrobi apoi fructele. Se va pune peste acestea vitamina C câte o fiolă (de 10 %, 2 ml) la fiecare 500 g suc. Aceasta se va pune în timpul în care zdrobiţi aceste fructe. Se pun apoi cu 125 ml apă să stea pentru 3-4 ore. În acest timp vor trece din coajă în pulpă foarte multe substanţe utile. Se strecoară. Se pun în sticle, se sterilizează, se ceruiesc şi se pot pune la rece aşa cum sunt fără alte proceduri culinare. Suc de agrişe. Se vor alege boabele verzi de agrişe. Se spală foarte bine apoi se vor strivi şi stoarce în funcţie de posibilităţi (mixer, storcător, etc). Se va pune apoi sucul la strecurat. După strecurare se va pune în borcane. Se mai taie şi la fiecare borcan de 500 ml o lămâie în feliuţe subţiri cu coajă cu tot. Borcanele se închid cu capac pentru 14 zile. Se strecoară apoi acest suc şi se va pune în sticle de 500 ml. Se astupă bine. Se sterilizează. Acest suc se poate păstra timp de 2 ani, dacă se va îngropa în nisip şi se va ţine în pivniţă. Are gustul sucului de lămâie şi se poate folosi la aromatizarea băuturilor, la acritul ciorbelor sau în alte scopuri în gospodărie. Nu are nevoie de altă corecţie de gust. Unele gospodine însă mai adaugă şi anumite arome cu ajutorul plantelor aromatice. Suc de aguridă. Agurida sunt boabele de strugure cât timp sunt încă verzi. Aceştia se culeg aşa verzi pentru marea bogăţie în acizi a acestor fructe. De fapt acest suc seamănă la gust cu sucul de lămâie. Boabele se zdrobesc apoi se storc. Se poate dacă doriţi să mai adăugaţi o lămâie tăiată felii la fiecare litru de suc. Se pun într-un borcan cu capac unde se lasă pentru 24 ore la decantat. Se ia partea de la suprafaţă fără să deranjăm ce s-a depus. Se vor separa apoi, partea ce s-a depus se va arunca. Restul se va filtra şi se va turna din nou într-un borcan. Se va mai lăsa apoi încă 15 zile pentru o nouă decantare după care se va lua partea de la suprafaţă fără ce s-a decantat şi se toarnă în sticle care se închid ermetic apoi se sterilizează. Şi acest suc se foloseşte la acrirea diferitelor mâncăruri sau a diverselor băuturi care sunt prea dulci, sau se poate consuma aşa cum este diluat cu apă. Caise verzi. Se vor putea folosi atât caisele mai verzi, cât şi cele coapte. Caisele verzi se vor culege de pe pom, se spală foarte bine. Se scurg. Se taie apoi în 2 cu un cuţit. Se va pune peste aceste fructe praf fin de plante aromatice(după gust) sau nu se va pune. Se lasă cu 100 g de zahăr la fiecare kg de caise timp de 2 ore. Se zdrobesc, se strecoară, se îmbuteliază. Se va putea folosi la prepararea diferitelor băuturi. Cine doreşte poate să spargă 20 de sâmburi la fiecare litru de suc şi să-i pună în suc, sau se pot chiar măcina. Aceşti sâmburi vor da o mai fină aromă. Caise coapte. Se vor alege caise foarte coapte la care li se va scoate sâmburele. Şi la acest suc se pot pune 10 sâmburi mărunţiţi după ce au fost curăţaţi la fiecare kg de suc. Se mărunţesc adăugându-se 5 ml de sare de lămâie la fiecare kg de pastă. Se amestecă, apoi se trec prin storcător. Se corectează de gust. Se sterilizează. Se poate folosi ca suc singur sau în diferite alte băuturi. Din pasta rămasă se poate face o marmeladă. Suc de căpşuni. Se folosesc căpşunile coapte care se vor curăţi de codiţe apoi se vor spăla foarte bine. La acestea se va folosi neapărat cadrul de lemn, pentru că în alte moduri se va pierde foarte mult din suc la spălat, sau nu se spală suficient de bine. Se îndepărtează cu mare grijă părţile stricate. Se vor mărunţi aşa cum am arătat mai sus(3.1.2). Se filtrează. La fiecare litru de suc se va pune 1 litru de apă care a fost fiartă cu 150 g de zahăr. Se amestecă apoi bine, se umplu sticlele şi se sterilizează. Este un suc foarte băubil cu care se pot corecta o serie de băuturi, sau se poate folosi ca răcoritor în consumul zilnic. Este foarte apreciat atât pentru gust cât şi pentru culoare. Suc de cireşe. Se vor curăţi fructele de codiţă, îndepărtând totodată fructele care nu corespund calitativ. Se scoate sâmburele. Se vor pune deoparte câţiva (20-30) la fiecare kg. Şi se vor pune apoi peste aceste fructe în această fază vitamina C. Se mărunţesc, se stoarce sucul, se sterilizează. Se poate folosi la acest suc şi plante aromatice pentru că foarte puţine fructe au arome puternice. Coacăze negre sau roşii. Fructele se vor desprinde de pe ciorchine. Se preferă fructele mai închise la culoare care vor da un suc mult mai colorat şi au şi o aromă mai puternică. Se vor pune în funcţie de stadiul de coacere al fructelor, zahăr în cazul în care sunt prea acre ( 50 g la litru cu apă ), sau vitamina C dacă sunt foarte dulci şi sare de lămâie(vezi capitolele respective 1g ). Se mărunţesc. Se lasă apoi timp de 4-6 ore. Se strecoară apoi sucul, se corectează de gust şi se va îmbutelia, steriliza. Se poate păstra dacă s-au respectat indicaţiile de la capitolele respective timp de 2 ani la rece. Se poate pune în pivniţă îngropată în nisip sticla culcată. Suc de corcoduşe 1. Se folosesc fructe verzi înainte de coacere. Se culeg cu mâna, se zdrobesc numai cu ceva de lemn. Nu se foloseşte nimic metalic la sucuri deoarece acest lucru afectează calitatea sucului. Se separă sâmburii, apoi se strecoară, se filtrează. Nu se pune nimic pentru corectarea gustului nici vitamina C pentru că el conţine foarte multă, nici zahăr pentru că se va folosi tocmai pentru acrirea diferitelor

16

preparate şi datorită faptului că are foarte multă vitamina C. Se va pune apoi direct în sticle care se sor închide, se sterilizează. Se sigilează. Se poate păstra la rece 2 ani. Suc de corcoduşe 2. Se folosesc fructele foarte coapte. Se culeg, apoi se vor spăla foarte bine. Se aleg de sâmburi, care se vor arunca. Pasta aceasta se va mărunţi cu mixerul sau în orice alt mod apoi se va filtra. La acest suc se va pune o fiolă de vitamina C de 2 ml la fiecare 5oo ml de suc, pentru corectarea gustului. Se poate aromatiza cu diferite plante aromate. Se va pune apoi în sticle. Se închid. Se sterilizează Se dau cu spirt medicinal şi se ceruiesc sau parafinează. Sucul acesta se poate folosi ca un suc răcoritor folosindu-se o lingură la 250 ml apă. În sticle sigilate se poate păstra un an de zile la rece. Se foloseşte mai mult în combinaţie cu alte sucuri care să-i dea culoare, în special dacă se va face din corcoduşe deschise la culoare. Aproape toate aceste sucuri au gust de caise. Pentru a fi mai aromate se vor strivi o dată cu prepararea sucului şi câţiva sâmburi care se vor pune în acest suc, dându-i o aromă mai plăcută. Suc de gutui. Se vor folosi fructe sănătoase. Se curăţă de puful cu care sunt acoperite cu ajutorul unei bucăţi de pânză. Se taie în bucăţi separând partea cu sâmburii care are prea multe mucilagii. Se pune apoi la aparatul de stors sucuri. Se va obţine un suc puternic aromat. Se va pune peste pasta care a rămas o cantitate de 10 % ( la un kg de pastă se pune 100 ml) apă clocotită. Se acopere pentru 2 ore după care se va pune din nou la storcător. O dată cu apa aceasta se pot pune şi plante aromatice, dacă se doreşte. Acest suc conţine foarte mult tanin şi este foarte indicat la cei care au sau au avut hemoragii, sau au răni la stomac sau aparatul digestiv, ajutând la vindecare. Sucul se va pune în sticle, se închid cu dop. Se sterilizează apoi se spală cu alcool sanitar dopul. Se cerează sau parafinează dopul. Se vor păstra la rece. Se pot ţine 2 ani. Se pot folosi pentru aroma deosebită pe care o au singure sau în diferite combinaţii de alte sucuri. Suc de mere. Pentru sucuri se preferă soiurile care sunt dulci şi aromate şi mai ales cele care conţin tanin. De cele mai multe ori însă merele nu corespund şi atunci se vor face combinaţii de 2-3 soiuri de mere la acelaşi suc, preparându-se împreună sau amestecându-se dacă se prepară separat. Se va pune o parte de mere acre şi 2 părţi de mere dulci. Se mai poate adăuga zahăr dacă se preferă gustul celor acre, sau se va pune vitamina C dacă se preferă soiurile dulci. Se poate de asemenea pune şi plante aromate în funcţie de gustul fiecărei gospodine. Se vor presăra doar cu puţin praf din plante aromatice în sucul gata preparat. Praful de plante se obţine cu râşniţa electrică. Se mai poate amesteca suc de mere 80% cu 20% suc de pere sau de pepene galben. Se pot face însă foarte multe combinaţi. Principalul este ca la gustare să se fie acrişor. Se poate pentru aceasta adăuga un suc acru (aguridă, agrişe, vişine sau vitamina C ). De asemenea este importantă cantitatea de tanin pe care o conţine. Se va putea pune 1 g de sare de lămâie, la litru de suc în cazurile în care merele respective nu au suficient tanin. În cazul în care vă convine ca gust, se va pune în sticle. Se închide ermetic. Se sterilizează şi se vor pune la rece. Se poate păstra o perioadă de 2 ani. Suc de frunze de morcov. Se vor folosi frunzele de morcov, preferabil cu inflorescenţă. Se spală. Se vor mărunţi, se pune la fiecare kg câte 100 ml apă, pentru a se putea extrage mai uşor principiile active din aceste frunze. Se adaugă dacă se doreşte şi puţin praf de angelică (vezi plantele aromatice). Se pune de asemenea 5 g de sare de lămâie. Se îmbuteliază. Se sterilizează. Se poate păstra întreg anul. Este foarte bine să se folosească la îmbuteliere sticle de capacitate mai mică. Se foloseşte la diferite tratamente sau pentru aromatizarea băuturilor. Suc de păpădie. Se foloseşte pentru o serie de afecţiuni şi se poate obţine un suc din floare. Se vor culege florile şi li se va îndepărta codiţa. La 1 kg de flori se va pune 2 litri de apă şi 200 g de zahăr. Se fierb timp de 15-20 minute. Se strecoară apoi lichidul. Se pune vitamina C sau sare de lămâie 5 g la fiecare litru şi se îmbuteliază, sterilizează. Se ţine la rece. Se va putea folosi întreg anul atât la diferite băuturi pentru a le colora cât şi pentru efectul care-l are în multe afecţiuni. Se va lua doar câte 1 linguriţă de 3-4 ori pe zi la 200 ml de apă. Se poate face în acest fel o cură foarte utilă afecţiunilor ficatului. Suc de pătlăgele vinete. Se aleg vinetele mai coapte. Se vor spăla. Se taie apoi felii subţiri, se mărunţesc. Se mai pune peste ele la fiecare kg câte 300 ml de apă. Se lasă pentru 3-4 ore după care se vor strecura. Se filtrează foarte bine sucul obţinut. Se va pune vitamina C sau sare de lămâie 5 g la fiecare kg şi se îmbuteliază. Se poate folosi la diferite tratamente. Suc de pepene galben. Se vor folosi pepeni foarte aromaţi şi copţi. Se curăţă de seminţe după ce se taie în două. Se vor curăţi şi de coajă. Rămâne doar pulpa. Aceasta se va mărunţi, se strecoară. Se adaugă vitamină, sare de lămâie, se îmbuteliază, sterilizează. Se poate folosi întregul an la aromatizarea diferitelor băuturi. Are o aromă mult apreciată şi care se va transmite băuturi.

17

Suc de pere. Perele sunt fructe mai sărace atât în vitamine cât şi în acizi, lucru care face ca aceste sucuri să se folosească doar în combinaţii cu diferite alte fructe. Perele se spală, se taie bucăţele mici. Se trec prin mixer, apoi prin storcător. Se filtrează foarte bine. Se va pune la 500 ml suc 1 g sare de lămâie. Se va mai pune şi 2 ml de vitamina C (1 fiolă de 10%) la 500 ml de suc. Se poate pune pentru aromă plante aromate cu diferite arome. Se lasă la rece pentru 24 ore la decantat. Se va lua partea de la suprafaţă fără reziduul depus şi se va pune în sticle care se vor închide ermetic. Se sterilizează se pune parafină sau ceară la dopuri. Se pun la rece. Pot sta timp de 2 ani. Se folosesc aşa cum am spus în combinaţie cu alte sucuri la consum. Piersici. Se vor alege piersicile foarte coapte care sunt mai aromate. Sunt anumite soiuri mult mai parfumate şi este preferabil să fie alese acestea. Se vor spăla. Se va scoate sâmburele. Se mărunţesc, se corectează gustul, se strecoară. Se îmbuteliază, sterilizează. Se poate folosi întregul an pentru diferite băuturi. Salata (Lăptuca)- este unul dintre puţinele legume care se foloseşte conservat. Majoritatea legumelor se găsesc tot timpul anului. Acesta se găseşte o perioadă mai scurtă. Se vor spăla foarte bine frunzele, apoi se vor pune la mărunţit şi stors. Sucul obţinut se va trata cu vitamina C sau cu sare de lămâie. Nu se va pune zahăr. Se va turna apoi în sticle care se închid, se sterilizează. Se poate folosi doar la diferite tratamente. Numai pentru acest lucru se foloseşte. La băuturi nu prea se foloseşte pentru că nu are o culoare prea frumoasă şi nici o aromă deosebită. Suc de sfeclă roşie. Se curăţă de coajă rădăcina. Se mărunţeşte, se corectează cu vitamina C. Se strecoară. Se îmbuteliază, după ce se mai corectează o dată de gust. De obicei se foloseşte le diferite tratamente. În acest caz se va aromatiza cu o plantă din cele care ajută la afecţiunea respectivă. În cazul în care se va folosi pentru diferite băuturi pentru a le da doar culoare se va pune o aromă care vă convine la băutura respectivă. Se va îmbutelia deci şi se sterilizează. Se poate folosi întregul an atât la diferite afecţiuni cât şi la băuturi cărora le dă o frumoasă culoare roşie vie. În cazul în care aţi folosit şi plante aromatice aveţi şi aroma dorită totodată. Suc de struguri. Acest suc se va prepara din struguri foarte sănătoşi şi bine copţi. Se vor culege boabele de pe ciorchine, verificând boabele să nu fie stricate. Cele stricate se vor înlătura. Se vor spăla apoi în mai multe ape pentru a nu mai rămâne nimic din eventualele substanţe care ar putea fi pe pieliţa strugurilor de la stropirile care s-au aplicat în timpul creşterii şi coaceri strugurilor. Se zdrobesc struguri aşa cum am spus mai sus. Ar fi bine dacă s-ar putea zdrobi şi seminţele strugurilor pentru că şi acestea conţin o serie de substanţe foarte importante pentru organism. Se filtrează sucul obţinut şi se va corecta de gust punându-se atât vitamina C câte 20 ml de suc de lămâie sau 2 ml din fiolă luată de la farmacie la fiecare 500 ml de suc. Se gustă dacă corespund gustului. Se poate adăuga dacă se doreşte apă în care a fiert busuioc sau alte plante aromatice şi zahăr. În general dacă nu sunt strugurii prea dulci se va pune 50-100 g de zahăr la un litru de apă care se va adăuga după ce a fiert cu zahărul. Aroma se pune şi ea în diferite cantităţi după gustul care-l au strugurii Şi ca să vă placă. Se pune în sticle şi se închide ermetic. Se sterilizează. Se ceruiesc şi se vor pune la rece. Se va folosi câte o lingură pusă la 250 ml apă sau sifon. Sticlele începute se vor consuma în 10 zile maximum. Suc de vişine. Acest suc este unul din sucurile foarte apreciate de către cunoscători pentru faptul că au o frumoasă culoare şi un gust foarte plăcut. Există multe soiuri de fructe. Se vor alege însă pentru suc vişiniile sănătoase, cât mai coapte preferabil mai închise la culoare, suculente şi cât mai aromate. Se aleg de codiţe. Se spală în mai multe ape. Se caută să fie îndepărtate de fiecare dată vişinile care sunt lovite, bolnave sau chiar pătate. Se preferă la aceste sucuri cât mai aproape să fie perioada în care s-a cules şi cea în care se pregătesc. Se va scoate apoi sâmburele. Se lasă cam 20 % dintre sâmburi care vor fi trecuţi şi ei o dată cu fructele prin mixer. Pasta astfel obţinută se va lăsa să stea 4-5 ore timp necesar pentru ca aroma din sâmburi şi din cojile fructelor să se imprime în pastă. Se strecoară apoi. Se filtrează. Se pun în sticle închise ermetic, Se sterilizează. Se îmbracă în parafină sau ceară dopurile şi se ţin la rece. Este foarte bine ca sucul de vişine să fie diluat cu apă. La un litru de suc de vişine se va pune 1 litru de apă fiartă cu 100 g de zahăr, care se va adăuga sucului. Altfel sucul este prea tare. Se poate folosi nu numai ca suc ci şi la diferite alte preparate (lichioruri, coctailuri, etc) Cunoscând cele de mai sus bine înţeles că veţi putea să faceţi sucuri din orice fruct sau legumă doriţi dv. şi veţi avea aceste sucuri întreg anul, chiar şi iarna, când nu mai sunt fructele sau legumele respective.

18

La absolut orice suc se poate pune o anumită plantă aromatică, sau sub formă de praf realizat din planta uscată sau prin fierberea ei în apă şi apoi adăugarea acesteia în sucul preparat. Totul depinde doar de gustul dv. Rolul sucurilor proaspete în organism. Sucurile proaspete conţin o serie întreagă de biostimulatori care sunt foarte necesari bunei funcţionări a organismului. De asemenea sucurile conţin o serie de substanţe minerale care de multe ori sunt lipsă, mai ales în organismele celor care consumă foarte puţine legume şi fructe proaspete. Ar fi foarte bine ca fiecare om să introducă zilnic în alimentaţie cât mai multe sucuri din legume şi fructe. Celuloza este de foarte multe ori foarte necesară organismului, pentru că aceasta stimulează musculatura intestinelor şi în acest fel uşurează digestia. Există foarte multe persoane care nu pot să consume fructe sau legume crude. Bătrânii şi copii mici. Bătrânii pentru că în foarte multe cazuri nu mai au cu ce să mestece acestea şi copii pentru că la aceştia nu le-au crescut încă dinţii. Aceştia trebuie însă să consume aceste fructe şi legume, pentru că în caz contrar ar lipsi din organism o serie de componente şi oamenii respectivi s-ar îmbolnăvi. Deci la aceştia obligatoriu li se va introduce suc de legume şi fructe zilnic în meniu. Ce cantitate pot să consume ? În funcţie de toleranţa fiecăruia. Dacă se va începe un program raţional prin care se vor introduce treptat sucuri, începând cu cantităţi mici, sau chiar la început diluate, organismul se va obişnui treptat cu acestea şi va putea apoi consuma orice cantitate fără să aibă decât de câştigat, dobândind un plus de sănătate. Există de asemenea foarte multe afecţiuni care pot fi anulate sau diminuate prin consumul sucurilor. Nu mă refer aici numai la carenţele vitaminice sau minerale care dau şi ele multe afecţiuni ci chiar la afecţiuni foarte grave, inclusiv cancer. La toate acestea consumul sucurilor de legume şi fructe ajută foarte mult contribuind la întărirea imunităţii organismului şi prin aceasta asigurând organismului o serie de arme rebutabile în lupta cu o mare parte de afecţiuni. Vom da o listă cu afecţiunile care pot fi influenţate prin consumul sucurilor, obţinându-se vindecarea mai rapid. Nu am cum să cuprind toate afecţiunile, pentru că nu există de fapt nici o afecţiune care să nu fie influenţată prin consumul sucurilor. Organismul bolnav în primul rând are nevoie de sucuri, apoi copiii în creştere, bătrânii şi toţi oamenii. De asemenea este bine să mai notăm că sucurile nu pot face în nici un caz rău indiferent ce cantitate de suc se consumă şi despre ce afecţiune este vorba. Sucuri pentru diferite afecţiuni: 1. Abcese diferite inclusiv pulmonare: afine, brad, căpşuni, caise, cătină, lămâi, mere, morcov, portocale, ridichi, roşii, scoruşe, vişine, zmeură. 2. Adenom de prostată: afin, coacăze, dovleac, lămâi, mandarine, păducel, portocale, roşii, sfeclă roşie, ţelină. 3.Afecţiuni cardio-vasculare: afine, brad, cătină, ceapă, coacăze, hrean, lămâi, morcov, păducel, pătrunjel, păstârnac, scoruş, ţelină, usturoi, varză, zmeură. 4. Afecţiuni gastrice şi intestinale: afin, cartofi, pătrunjel, păstârnac, roşii, salată, strugure, varză, zmeur. 5. Afecţiuni hepatice şi ale splinei: afin, brad, căpşuni, cătină, ceapă, frag, lăptucă (salată), pătlăgele vinete, ştevie, ţelină, varză. 6. Afecţiuni intestinale: afin, agrişe, brad, cătină, coacăz, gutui, morcov, pepene galben, salată, zmeur. 7. Afecţiuni metabolice: afin, brad, caise, coacăz, morcov, pătrunjel, ţelină, usturoi, varză, zmeur. 8. Afecţiuni nervoase: brad, cătină, hrean, lăptucă (salată), morcov, moşmoane, mure, păducel, pătrunjel, scoruşe, zmeură. 9. Afecţiuni renale şi ale vezicii urinare: brad, castravete, cireş, coacăze, dovlecel, păr, pătlăgele vinete, strugure, ţelină, usturoi, vişin. 10. Afecţiuni tiroidiene: afin, cătină, lăptucă (salată), morcov, pătrunjel, sfeclă roşie, varză. 11. Afonie: afin, ardei, cais, hrean, varză. 12. Afte: afin, ceapă, morcov, moşmon, trandafir, varză. 13. Albuminurie: agriş, ceapă, coacăz, porumbar, praz, ridiche, ţelină, zmeur. 14. Alcoolism: brad, cătină, coacăz, măceş, pătrunjel, praz, varză. 15. Alergii: coacăz, cătină, lăptucă (salată), morcov, ridiche, trandafir, usturoi. 16.Amenoree: coacăz, cătină, leuştean, pătrunjel, ridiche, scoruş. 17.Amigdalită: brad, lămâi, măr, păr, pătrunjel, sfeclă, zmeur.

19

18. Anemie: cătină, hrean, măr, morcov, păstârnac, piersic, prun, pătlăgele roşii, pepene galben, salată, sfeclă roşie, spanac, strugure, ştevie, varză. 19. Angină: cătină, lămâi, măr, păducel, praz, varză. 20. Anorexie: afin, agriş, ardei, brad, gulie, hrean, măcriş, morcov, pepene galben, ridiche, sfeclă roşie, ţelină, usturoi. 21. Anxietate: gutui, măceş, varză. 22. Artrită: agrişe, brad, cartof, cătină, ceapă, cireş, coacăz, dovleac, lămâi, măceş, măcriş, morcov, păr, pătlăgele roşii, pătrunjel, păstârnac, praz, spanac, struguri, ţelină, varză, vişin. 23. Ascită: boz, ceapă, pătrunjel de câmp, soc, strugure, vişin. 24.Astm bronşic: ceapă, coacăz, morcov, pătrunjel, păstârnac, ridiche, salată, trandafir, varză. 25.Astenie: ardei, cais, cătină, ceapă, coacăz, frag, măr, păstârnac, pătlăgele roşii, portocale, spanac, strugure, ţelină, varză, zmeur. 26. Arterioscleroză: afine, ardei, căpşun, cătină, ceapă, cireş, coacăz, hrean, lămâie, măceş, măr, morcov, păducel, pătlăgele roşii, praz, prun, soc, struguri, usturoi, vişin. 27. Atonie digestivă: agriş, ardei, ceapă, coacăze, gutui, hrean, pătlăgele roşii, ştevie, usturoi. 28. Avitaminoză: caise, coacăze, fragi, lămâi, măceş, măr, morcov, portocal, prun , ridiche, strugure, zmeur. 29. Balonări: afin, brad, cătină, hrean, măr, pătrunjel 30. Bronşite: afin, brad, cătină, ceapă, hrean, morcov, mur, ridiche, ţelină, usturoi, varză, zmeur. 31. Cancer: afin, brad, cătină, coacăz, lămâi, măr, sfeclă roşie, scoruş, spanac, ţelină, urzică. 32. Cistite: afin, brad, cireş, păr, praz, strugure, vişin, zmeur. 33. Colică biliară: brad, coacăz, ienupăr, salată, 34.Colică renală: brad, coacăz, fasole, frag, leuştean, măceş, păducel, porumbar, scoruş, trandafir, vişin, zmeur. 35. Colici gastrice: cartof, morcov, praz, salată, varză, vişin. 36. Colite de fermentaţie: cătină, cireş, moşmon, sfeclă roşie, smochin, zmeur. 37. Colite de putrefacţie: afine, zmeur. 38. Congestie cerebrală: ceapă, hrean, mur, varză. 39. Congestie hepatică: agriş, coacăze, lămâie, salată, struguri. 40. Constipaţie: căpşun, frag, măr, pătlăgele roşii, pepene galben, păr, piersic, portocal, revent, ridiche, salată, smochin, soc, strugure, ştevie, ţelină, varză, vişin. 41. Creştere: afin, banane, cătină, ceapă, coacăz, lămâi, măceş, mur, morcov, pătrunjel, portocal, porumbar, zmeur. 42. Demineralizare: căpşun, cătină, coacăz, frag, lămâie, lăptucă, morcov, portocal, ridiche, sfeclă roşie, spanac, strugure, vişin. 43. Diabet: afin, căpşun, ceapă, dovleac, dud, frag, măr, păr, pătlăgele vinete, salată, ştevie, ţelină, varză, zmeur. 44. Diaree: afin, cătină, cireş, corn, dud, frag, gutuie, măr, merişor de munte, morcov, mur, păr, porumbar, salată, ştevie, usturoi, vişin. 45. Dischinezie biliară: cătină, hrean, măceş, pătrunjel, ridiche. 46. Dischinezie stomacală: brad, frag, hrean, merişor, ridiche, scoruş, ţelină. 47. Dismenoree: cătină, salată, usturoi, varză. 48. Dureri abdominale: afin, ceapă, cireş, coacăz, lămâie, leuştean, morcov, păstârnac, pătrunjel, ridiche, salată, sfeclă roşie, vişin. 49.Edeme: cartof, ceapă, coacăz, pătlăgele roşii, pătrunjel, strugure, ţelină, usturoi, varză. 50. Emfizem pulmonar: brad, caise, cătină, gutui, morcov, zmeur. 51. Enterocolite: afin, măceş, morcov, mur, pătlăgele roşii, sfeclă roşie, strugure, usturoi. 52. Faringite: afin, brad, mur, pătrunjel, praz, zmeur. 53. Febră; brad, cartof, corn, lămâi, păstârnac, portocal, smochin, ţelină, vişin, zmeur. 54. Gastrită: coacăz, dud, măr, morcov, varză, zmeur. 55. Gripă: brad, ceapă, hrean, sfeclă roşie, trandafir, ţelină, usturoi, vişin, zmeură. 56. Gută: afin, căpşun, cătină, coacăz, frag, hrean, lămâi, măr, merişor, moşmon, păr, pătlăgele roşii, pătlăgele vinete, pepene galben, piersic, porumbar, praz, ridiche, salată, ţelină, usturoi, vişin, zmeur. 57. Hematurie: afin, frag, lămâie, morcov, piersic, portocal, scoruş.

20

58. Hemoragie digestivă: afin, cătină, piersic, salată. 59. Hepatite= afin, ardei, cătină, cireş, pepene galben, salată, vişin. 60. Hiperaciditate gastrică: cartof, lămâie, pătlăgele roşii. 61. Hipercolesterolemie: lămâie, struguri. 62. Hipertensiune arterială: ardei, cartof, coacăz, dovleac, frag, hrean, lămâie, leuştean, măr, morcov, păducel, păstârnac, pătrunjel, porumbar, salată, sfeclă roşie, usturoi, varză, vişin. 63. Impotenţă sexuală: ceapă, ţelină, usturoi. 64. Inflamaţii intestinale: castravete, cătină, morcov, smochin, zmeur. 65. Insomnie: măr, păducel, păstârnac, portocale, ridiche, salată, varză. 66. Insuficienţă cardiacă: cartof, dovleac, hrean, lămâi, morcov, păducel, pătlăgele roşii. 67. Insuficienţă hepatică: agriş, gutui, ridiche, ştevie. 68. Laringite: brad, ceapă, mur, portocal, strugure, varză, vişin. 69. Litiaze: agriş, căpşuni, cătină, ceapă, cireş, coacăz, frag, hrean, măceş, măr, merişor de munte, moşmon, păr, pătlăgele roşii, pătrunjel, păstârnac, pepene galben, piersic, praz, ridiche, salată, sfeclă, strugure, ţelină, vişin. 70. Menstre cu dureri: păstârnac, pătrunjel, salată. 71. Meteorism: leuştean, morcov, portocal, ţelină. 72. Obezitate: afin, cireş, măr, păstârnac, pătrunjel, pătlăgele roşii, pătlăgele vinete, pepene galben, praz, soc, strugure, vişin. 73. Oligurie: ceapă, pătlăgele vinete, pătrunjel, usturoi, varză. 74. Pneumonie: afine, brad, coacăz, hrean, morcov, ridiche, zmeur. 75. Prostatită: ceapă, varză, zmeur. 76. Psoriazis: mur, pătlăgele roşii, spanac, ţelină. 77. Retenţie urinară: pătrunjel, ţelină, usturoi, varză. 78. Reumatism articular: afin, agriş, brad, cartof, căpşun, cătină, ceapă, coacăz, conopidă, frag, hrean, măr, merişor, moşmon, păr, pătlăgele roşii, pătrunjel, pepene galben, piersic, ridiche, scoruş, soc, spanac, struguri, ţelină, usturoi, vişin, zmeur. 79. Stimularea digestiei: pătlăgele roţii, pepene galben, porumbar, ţelină. 80. Stimularea secreţiei gastro-intestinale: morcov, hrean, pătlăgele roşii, ridiche. 81. Tulburări de ciclu menstrual: leuştean, pătrunjel. 82. Tumori: afin, brad, cătină, hrean, morcov, praz, ridiche, salată, sfeclă roşie, ţelină, varză. 83. Ulcer gastric şi duodenal: cartof, dud, lămâi, morcov, usturoi, varză, zmeură. 84. Uremie: afin, pătlăgele roşii, praz. 85. Uretrite: afin, cătină, morcov, pătrunjel, sfeclă roşie. 86. Urticarie: afin, cătină, salată. 87. Vaginite: afin, brad, cătină, leuştean, morcov, pătrunjel, scoruş, spanac, 88. Varice: afin, castravete, cătină, ceapă, frag, hrean, păducel, praz, pepene galben, ridiche, salată. 89. Viermi intestinali: ceapă, conopidă, corn, hrean, măceş, morcov, piersic, usturoi. 90. Vitiligo: afine, cătină, coarne, măr, pătrunjel. Va trebui ca fiecare dintre cei care vor consuma sucuri de legume şi fructe să aleagă cantităţile care le convin, pentru că ar fi foarte greu să spun ce anume vă place, din ceea ce se indică pentru o anumită afecţiune. Gusturile diferă foarte mult. Suficient este să spunem că nimeni nu are voie să consume sucuri tari în cantitate mare. De fapt dacă aţi încerca veţi vedea că nu veţi reuşi să consumaţi decât cantitatea care convine organismului. Sucurile tari: hrean, ceapă, usturoi, pătrunjel, etc nu se pot consuma decât în cantităţi mici. În rest fiecare dintre dv. poate consuma atât cât are posibilitate. Cât vă va cădea bine şi cât veţi găsi din aceste sucuri în piaţă. Pentru tratament este bine ca să se consume minimum 300 ml de suc pe zi, iar durata acestor consumuri depinde de afecţiunea care se doreşte să se trateze şi cum reacţionează fiecare organism la acest tratament. Cunoscând însă cele de mai sus veţi putea să vă alegeţi sucurile care vi se potrivesc din cele care sunt necesare pentru afecţiunea care doriţi să o trataţi. Cu cât se vor consuma mai multe sucuri, atât cantitativ cât şi ca durată cu atât veţi fi mai sănătoşi. Încă nu s-a îmbolnăvit nimeni pentru că a consumat prea multe sucuri, dar sunt foarte mulţi bolnavi din cauza că nu au consumat sucuri. De asemenea sunt foarte mulţi oameni care au reuşit să-şi obţină vindecarea datorită tocmai sucurilor. Amestecarea sucurilor.

21

Câteva măsurători utile: 1 linguriţă de ceai= 5g ,1 lingură de supă= 10g,1 pahar de ţuică= 25g = 5 linguriţe,1 pahar de vin= 100g= 4 pahare de ţuică= 10 linguri de supă = 20 linguriţe,1 pahar de apă= 200g= 2 pahare de vin= 8 pahare de ţuică = 20 linguri= 40 linguriţe, 1 cană = 250 g = 10 pahare de ţuică = 25 de linguri = 50 linguriţe. Pentru a produce sucuri trebuie cunoscut faptul că cantitatea de suc care se obţine depinde de foarte multe lucruri şi nu se poate calcula decât după ce veţi primi puţină experienţă. Depinde în primul rând de materia primă (fructe sau legume). Din fructele zemoase se obţin din 250 g = 200g suc. Din fructele mai uscate tot din 250 g de obţine doar 150 g. Condiţia însă ca să se obţină aceste cantităţi este ca să aveţi un storcător performant şi să ştiţi alege fructele şi legumele. Din această cauză nu se va nota cantitatea de fructe şi legume crude ci doar cantitatea de suc. Sucurile se împart în mai multe grupe şi anume: Grupa 1: ananas, dovleac, grepfrut, mandarine, mere, morcovi, pepene galben, pere, portocale, roşii. Acestea se vor putea amesteca cu orice sucuri din legume. Sucurile din această grupă se pot consuma sau singure sau în diferite combinaţii care ajută la gust sau pentru diferite tratamente. Se indică pentru o porţie 1 pahar de apă de 3 ori pe zi. Se iau obligatoriu înainte de mese. Grupa 2-a: afine, agrişe, caise, castraveţi, ceapă, cireşe, coacăze, conopidă, fructe uscate macerate, mure, păstârnac, ridichi, piersici, prune, ridichi, sfeclă, sparanghel, ţelină, varză, zmeură. Sucurile din această grupă se indică să fie băute cu alte sucuri. Închipuiţi-vă cum ar fi un suc de ceapă, să consumaţi 200 g o dată. Deci trebuie neapărat diluate. Cantitatea care se indică din aceste sucuri este de 1 pahar de vin de trei ori pe zi, bine înţeles diluate. Grupa 3-a : cartofi, coacăze, frunze de sfeclă roşie, gulie, lămâi, merişor, pătrunjel-rădăcină, revent, salată, spanac, varză. Se vor putea amesteca cu orice alte sucuri, în special cu cele din grupa 1-a. Sau chiar se pot amesteca cu diferite lichide(lapte, apă, etc) Se indică să se consume numai un păhărel de ţuică de 3 ori pe zi. Grupa 4-a: măcriş, măceş, toate fructele de pădure şi ierburile comestibile, urzici, ştevie, etc. De obicei acestea se vor adăuga suplimentar la alte sucuri. Se indică să se folosească o cantitate de o linguriţă de 3 ori pe zi din acestea. Normal că se vor da doar diluate. Se pot de asemenea folosi cu ierburi aromatice şi apă sau siropuri. Amestecuri cu suc de mere: 1. 100g suc de mere, 75g suc de portocale, 25 g suc de lămâie, puţină coajă de lămâie rasă. Băutură deosebit de răcoritoare. 2. 100g suc de mere, 50g suc de căpşuni, 25g suc de portocale. Puţină glucoză. Se recomandă pentru stimularea aparatului digestiv. Cel mai indicat este să se folosească dimineaţa. 3. 100g suc de mere, 100g cremă de banane obţinută prin centrifugare, lămâie după gust. Se recomandă ca desert în cazurile de apetit redus. Se poate servi cu caimac şi chec. 4.100g suc de mere, 100g suc de prune uscate, scorţişoară pentru aromă. Stimulează digestia. Se recomandă în cazurile de constipaţie cronică. Se înmoaie prunele de cu seara în apă, se scot sâmburii şi se pun în centrifugă prunele. 5. 150g suc de mere,50g anason. Puţină lămâie pentru gust. După dorinţă amestecul poate fi îndulcit cu miere. 6. 100g suc de mere, 50g suc de struguri, 50g suc de prune, lămâie după gust. În loc de suc de struguri se poate pune suc de prune, sau invers. Se poate de asemenea îndulci după gust. 7. 100g suc de mere, 75g suc de struguri, 25g suc de soc În loc de suc de struguri se poate pune suc de soc. Este util în curele de slăbire. 8. 150g suc de mere, 50g suc de agriş Sucurile de mere şi de agrişe se pot lua în cantităţi egale. După gust amestecul poate fi îndulcit cu miere. 9. 100 g suc de mere,100g suc de morcovi. Util în orice afecţiune. 10. 100g suc de mere, 50 g suc spanac, 50 g suc de vişine. Un suc foarte băubil, gustos, dar şi care vă ajută la constipaţie, sau chiar la slăbit. 11.100 g suc mere, 50g suc pepene, 50g suc soc. Foarte util în curele de slăbire. Se poate adăuga suc de lămâie suplimentar sau miere în funcţie de gustul fiecăruia. Alte amestecuri cu suc de struguri: 1. 150g suc de struguri, 50g suc de mere. Puţin suc de lămâie după gust. Sucurile se pot lua în cantităţi egale. 2. 150g suc de struguri, 50g suc de portocale. Acest amestec se ia în curele de slăbire.

22

3. 100g suc de struguri, 100g suc de prune, Suc de lămâie după gust. 4. 175g suc de struguri, 25 g suc de soc 5. 100g suc de struguri,100g Cremă de banane (prin centrifugare). Miere sau lămâie după gust. Amestec foarte indicat ca desert pentru persoanele slabe, lipsite de pofta de mâncare. 6. 100 g suc de struguri,100 g suc de spanac. Este un suc indicat la slăbire. 7. 100g suc de struguri, 100g suc de cătină. Indicat pentru revigorarea organismului. 8. 100g suc de struguri, 100g suc de pepene galben. Se indică în constipaţi. 9. 100g suc de struguri, 50g suc de lămâie, 25g suc de hrean, 25g suc de morcovi. Indicat la afecţiunile renale. 10.100g suc de struguri, 100g suc de afine .Se indică în afecţiunile intestinale. SUCUL DE STRUGURI SE POATE AMESTECA CU ORICE ALT SUC INDIFERENT CĂ ESTE DIN LEGUME SAU FRUCTE. Amestecuri cu suc de portocale. 1.100g suc de portocale,100g suc de lămâi. Conţine o mare cantitate de vitamina C ţi se indică din această cauză la foarte multe afecţiuni. Are un gust foarte plăcut. 2. 100g suc de portocale, 50g suc de mandarine,15g suc de grepfrut. Are un gust deosebit de bun. Este un suc răcoritor, indicat să se ia după mese. 3.100g suc de portocale,100g suc de fructe uscate. Se recomandă ca desert pentru persoanele lipsite de pofta de mâncare. Înainte de a fi stoarse fructele uscate se înmoaie şi li se scot sâmburii (dacă au). 4.100g suc de portocale, 100g suc de ananas. Este foarte gustos. Se poate servi şi cu smântână. 5.150g suc de portocale, 50g suc de piersici. Sucul de piersici poate fi înlocuit cu suc de caise. 6. 150g suc de portocale, 50g suc de cireşe. Sucul de cireşe poate fi înlocuit cu suc de vişine. 7. 100g suc de portocale, 75g suc de zmeură, 25g suc de afine. Sucul de portocale poate fi îndulcit cu miere. 8. 100g suc de portocale, 50g suc de zmeură, 50g suc de mure. Se poate îndulci cu miere. 9. 150g suc de portocale, 50g suc de mure. Se poate îndulci cu miere. Are o culoare şi un gust deosebit. 10. 150g suc de portocale, 50g suc de morcov. Este deosebit de bun pentru cei cu afecţiuni digestive. 11. 100g suc de portocale, 50g suc de păducel, 50g suc scoruş. Se indică la afecţiunile cardiace Amestecuri cu suc de pere: 1.100g suc de pere,100g suc de căpşuni. Are un gust fin. 2.100 g suc de pere,100g suc de caise 3. 100g suc de pere, 50g suc de pepene galben, 50g suc de vişine. Este indicat la curele de slăbire sau în cazul constipaţiilor. Vişinele se pot înlocui cu suc de cireşe. Se poate îndulci dacă se doreşte cu miere. 4.150 g suc de pere, 25g suc de afine, 25g suc lămâie. Este un suc răcoritor Se poate îndulci cu miere, după gust. 5.100 g suc de pere, 100g suc de portocale. 6.100g suc de pere,100g suc de mere Este un suc foarte gustos, răcoritor. 7. 100g suc de pere, 50g suc de morcovi, 50g suc de spanac. Indicat în curele de slăbire. Se poate şi îndulci cu miere sau se poate aromatiza cu plante aromatice. 8. 100g suc de pere, 50g suc de pătrunjel, 50g suc de roşii. Este deosebit de util pentru dezintoxicarea organismului. 9.100g suc de pere,100g suc de vişine. Este un suc foarte răcoritor. 10.100g suc de pere, 25g hrean, 25g revent, 50g pepene galben. Se indică în constipaţii, atonie digestivă sau biliară. Este şi diuretic. Amestecuri cu suc de căpşuni: 1. 150g suc de căpşuni, 50g de lămâie. Se poate folosi ca răcoritor. 2. 150g suc de căpşuni, 50g pepene. Util în afecţiunile aparatului urinar. 3. 150g suc de căpşuni, 25g hrean, 25g prune. Este indicat în atoniile digestive. 4. 150g suc de căpşuni, 50g suc de salată. Este un suc care ajută la calmare nervoasă. Salata are în componenţă o substanţă care are efectul opiului şi este foarte utilă atât în calmarea nervoasă cât şi a durerilor. 5. 150g suc de căpşuni, 50g suc de morcov. Se indică pentru vitaminizare. 6. 150g suc de căpşuni, 50g suc de cătină. Se indică la anemii.

23

7. 150g suc de căpşuni, 50g suc de sfeclă roşie. Se indică să se consume 3 pahare pe zi înainte de mese în anemii. Reface sângele. 8. 100g suc de căpşuni, 100g suc de păducel. Se indică la afecţiunile inimii. 9.100g suc de căpşuni,100g suc scoruşe. Se indică pentru revigorarea organismului. 10. 100 g suc de căpşuni, 50 g suc de morcov, 50 g suc de ţelină. Este un suc indicat celor cu munci grele, este un tonic muscular. Amestecuri de sucuri de legume cu cele de fructe. 1.100g suc de morcovi, 50g suc de ţelină, 50 g suc de vişine. Este foarte util în redresarea organismului, fiind util în foarte multe afecţiuni. 2. 100g suc de morcovi,100g suc de afine. Este un suc indicat la toate afecţiunile aparatului digestiv. 3.100g suc de morcov, 50g suc de agrişe, 50g suc de soc. Se indică la obezitate. 4. 100g suc de salată,100g suc de vişine. Se indică în afecţiunile cu dureri sau în insomnii. 5. 100 g suc de salată, 50g suc de varză, 50g suc de cartofi. Se indică în afecţiunile stomacului. 6. 100g suc spanac,100 g suc de pepene galben. Se indică în constipaţii, obezitate. 7. 100g suc de morcov, 75 g suc de varză , 25 g suc de spanac. Este unul din cele mai diuretice sucuri şi se indică în special la afecţiunile stomacale. 8.100 g suc de salată, 100 g suc de caise. Se indică în constipaţie şi dureri abdominale. 9. 100g suc de morcov, 75 g suc de pere, 25g suc de hrean. Se indică în diferite dischinezii. 10. 100g suc de morcov, 50g suc de afine, 50 g suc de cătină. Este un bun remineralizant, vitaminizant indicat în anemii sau în munci grele, sportivi, etc. 11. 100 g suc de sfeclă roşie, 50 g suc de varză,50g suc de cartofi. Se indică în ulcerul gastric şi duodenal. Siropuri din fructe. (Preparare şi conservarea) Diferenţa între sucuri şi siropuri este doar cantitatea de zahăr care o conţin siropurile. Se va pune mare accent pe spălarea cu mare atenţie atât a fructelor şi legumelor cât şi pe cea a sticlelor, pentru că de aceasta depinde ca siropurile să nu-şi schimba culoarea şi gustul. Tot ce s-a spus la prepararea sucurilor este valabil la siropuri, atât că la siropuri cantitatea de zahăr va fi mai mare. Se va testa această cantitate punând atâta zahăr încât atunci când veţi pune o linguriţă de sirop la 250 ml de apă, să aibă suficient de mult zahăr, după gustul dv. Zahărul se pune doar în apa cu care se diluează sucurile şi se va fierbe. Siropurile preparate fără sterilizare se vor menţine cu culoarea originală a fructelor, nu zaharisesc, ca cele preparate în alte moduri şi nici nu-şi pierd aroma fructelor, de asemenea cantitatea de vitamine este mai mare. În medie se va pune la fiecare 500 ml de suc de fructe, 500 g de zahăr, 10 g sare de lămâie. În cazurile în care este necesar să se pună alte cantităţi vom menţiona acest lucru. Acestea se vor pune în suc direct. Repet aceste cifre sunt doar orientative, pentru că unii poate doresc siropuri mult mai dulci, sau poate mai acre. De obicei în siropuri nu se pune nici o aromă şi nu se fac decât dintr-un singur fruct sau legumă. Însă cine doreşte poate de asemenea să folosească atât combinaţii de mai multe siropuri, cât şi diferite arome, care vor da o notă aparte sucului. Totul aici depinde de gustul gospodinei. De exemplu siropul de căpşuni este mai puţin colorat şi se va putea pune pentru a-i da culoare 10% sirop de mure sau afine, dar aici iar depinde de gustul fiecărei gospodine. De asemenea astuparea sticlelor se va face cu mare atenţie şi parafinarea sau ceruirea este obligatorie. Pentru exemplificare am ales să dau câteva reţete de siropuri care sunt puţin mai deosebite. Analizând aceste reţete veţi şti să faceţi orice alt sirop din orice fruct sau legumă. Siropul este o băutură de obicei răcoritoare care se poate consuma ca atare în orice parte a zilei. Se va consuma de oricine, mai ales de copii şi bătrâni. Siropul poartă denumirea fructului din care s-a făcut. Siropul va fi bun rece. Este indicat ca la servirea acestuia să se folosească pahare înalte, fără înflorituri, pentru a se putea admira culoarea lor. De obicei se serveşte în pahare de 200 ml. Se va pune 1-2 linguriţe de sirop, iar peste acestea se va pune în complectare sifon, apă minerală sau chiar apă simplă, amestecând înainte de a se servi, pentru ca aroma şi gustul să fie uniformă în tot paharul. Sirop de afine. Siropul este cel mai bine să se prepare din afine negre, care dau un gust şi o culoare mai intensă. Se vor alege fructele colorate şi bine coapte. Se zdrobesc şi apoi se vor lăsa pentru 2-3 ore, să stea pentru ca să intre în pulpă atât aroma cât şi culoarea din coaja fructului. Pasta aceasta se va pune la

24

strecurat. Se strecoară bine. Peste resturi se va putea pune 10% apă fiartă clocotită. Se mai lasă apoi să stea timp de 3 ore. Se filtrează şi această pastă şi se amestecă cu primul suc. În timpul acesta sucul obţinut prima dată se va ţine la rece. La fiecare litru de suc de afine obţinut se va pune 1 kg de zahăr şi 1 g de sare de lămâie. Se pun apoi în sticle foarte bine uscate, se astupă cu mare atenţie, se cerează sau parafinează. Se poate păstra la rece sau în încăperi uscate până la 2 ani. Sirop de brad, sau pin. Se pot folosi cel mai bine mugurii de brad sau pin. Sau se folosesc conurile verzi. Mai indicate este însă folosirea mugurilor, pentru efectul deosebit în diferite tratamente. Pentru aromatizare, nu contează care se foloseşte. Se va pune 1 kg de muguri în 5 litri de apă. Se va lăsa să fiarbă până va rămânea doar foarte puţină apă. Se lasă până a doua zi. A doua zi se mai adaugă încă 5 litri de apă şi se pune din nou la fiert. Se fierbe până va mai rămâne doar jumătate din cantitatea de lichid peste muguri. Deci la 1 kg de muguri în final va trebui să rămână doar 2,5-3 litri de lichid. Se strecoară bine. Se va pune apoi 1 kg de zahăr la 1 litru de lichid. Se va fierbe timp de 5 minute. Dacă cumva există spumă la suprafaţă aceasta se va îndepărta, aruncându-se. Înainte de a se pune în sticle se va pune 10 g de acid citric sau vitamina C la fiecare litru de lichid. Este un sirop deosebit de util în foarte multe tratamente sau pentru aromatizarea anumitor băuturi. Sirop de caise. Fructele se aleg bine coapte. Se spală bine. Se scoate sâmburele. Se sfarmă apoi, căutând să fie foarte bine sfărâmate. Se va pune apoi 250 ml de apă la fiecare kg de fructe. Se lasă să stea apoi timp de 3-4 ore. Se strecoară. Peste aceasta la fiecare kg se va pune 1 kg de zahăr. Se pune la foc pentru 5 minute. Se ia de pe foc şi înainte de îmbuteliere se va pune la fiecare kg de lichid încă 10 g de acid citric, sau vitamina C. Se va îmbutelia în sticle calde. Se va pune dopul şi se pot păstra timp de 2 ani. Nu necesită sterilizare şi se vor păstra intacte toate vitaminele din fructe. Are o aromă şi culoare deosebite. Caisele- se vor spăla bine. Se va lua sâmburele. Se trec prin maşina de carne şi se va pune la fiecare kg de caise 250 g de apă. Se vor fierbe apoi timp de 30 de minute. Se va stoarce apoi zeama din această pastă. Se va lăsa apoi la limpezit şi decantat câteva ore. Se mai strecoară apoi încă o dată. La fiecare litru de suc astfel obţinut se va pune 1 kg de zahăr şi o linguriţă de suc de lămâie la fiecare kg. Se va lua spuma care se formează la suprafaţă şi se aruncă. Sucul acesta se va pune fierbinte în sticle, care se capsează apoi se va întoarce până a doua zi sticla cu fundul în sus. Se poate păstra timp de 2 ani în încăperi răcoroase. Pasta care a mai rămas după aceste operaţii se poate folosi la prepararea unor marmelade în combinaţie cu alte fructe. 8.5. Sirop de căpşuni. Se iau căpşunile, se culege cu atenţie codiţa. Se spală, preferabil în rama de lemn, peste care se va pune un tifon. Se spală la robinet. Se pun apoi fructele într-un vas. Se mai adaugă la fiecare kg de fructe 1 litru de apă, 1g sare de lămâie şi sucul de la o lămâie. Se amestecă cu o lingură de lemn. Se pune deasupra un tifon şi se lasă două zile, timp în care se amestecă din când în când. După 2 zile se strecoară sucul printr-o pânză mai rară. Se pune apoi peste acest suc la fiecare kg de lichid 1 kg de zahăr. Se amestecă bine şi se va pune în sticle închise ermetic. Acest sirop are toate proprietăţile sucului şi se poate păstra 2 ani, dând culoare băuturilor sau servind ca suc răcoritor. Este foarte aromat şi de o culoare roşie, vie foarte frumoasă. Siropul de cătină. Se prepară destul de greu, pentru că fructele acestea se desprind foarte greu de pe ramuri. Se vor culege fructele prin tăierea ramuri. Se pune apoi în congelator unde se va ţine pentru 15-30 minute. Se vor scoate apoi şi cu o lingură de lemn se vor lovi fructele care vor cădea de pe ramuri. Fructele acestea se vor pune la spălat preferabil într-o ramă de lemn ca cea descrisă la sucuri, iar peste aceasta se va pune tifon. Se spală la apă curgătoare (robinet). Se vor pune apoi într-un vas cu o cantitate de apă dublă faţă de cantitatea de fructe (la 1 kg de fructe se va pune 2 litri de apă. Se pun la foc şi se încălzesc apoi se ia de pe foc şi se vor zdrobi fructele. Ar fi foarte bine dacă aţi avea un zdrobitor cu valţuri, pentru că la aceste fructe ar fi foarte bine dacă s-ar putea folosi şi sâmburi. Sâmburi au o serie de efecte deosebite asupra organismului. În cazul în care nu aveţi un zdrobitor, se vor zdrobi cu o lingură de lemn sau chiar se vor sfărâma cu mâna. Este necesar să fie puse înainte în apă şi să se încălzească bine pentru că au stat la congelator. După ce se zdrobesc se vor pune din nou pe foc şi se vor lăsa să clocotească după care se vor lua de pe foc. Se va adăuga la fiecare litru de lichid care există în vas 5 g de vitamina C sau sare de lămâie. Se va lăsa apoi până a doua zi la temperatura camerei. A doua zi se vor strecura printr-un săculeţ de pânză dacă nu aveţi alte utilaje, însă cât mai puternic, pentru a extrage tot ce se poate din aceste fructe. Sucul astfel obţinut se va filtra apoi se va pune la fiecare litru de lichid 1 kg de zahăr. Se pune în sticle de 5oo ml preferabil cu capac de tablă. Se ceruiesc. Se pot păstra o perioadă de 2 ani. Este un sirop cere se foloseşte doar pentru bogăţia în vitamine.

25

Sirop din ramuri de cătină. Acest sirop se foloseşte doar la diferite tratamente pentru taninul care-l conţine. Se indică să fie folosit la insuficienţe renale sau în diferite hemoragii. Ramurile rămase după ce s-au luat de pe ele fructele se mărunţesc şi se vor pune cu apă la fiert. Pentru a fi mai uşor veţi acoperi cu apă acestea în aşa fel ca apa să treacă cu 3-4 cm peste nivelul acestor rămurele. Este o măsurătoare foarte aproximativă, dar este singura practică. Se va lăsa apoi să fiarbă, timp de 2 ore la foc mic. Se va lua de pe foc. Se strecoară, se filtrează şi se va pune tot atâta zahăr cât lichid există. Se mai poate pune la un litru şi 5 g de sare de lămâie. Se capsează sticlele şi se pot şi acestea păstra 2 ani. Sirop de coacăze negre. Acest sirop este cu un gust şi o aromă foarte plăcută, iar culoarea este foarte intensă. Are foarte multe pectine, ceea ce face ca acest suc să se pregătească puţin mai aparte. Se culeg boabele de pe ciorchine. Se spală foarte bine, cu mare atenţie în apă curgătoare (robinet), preferabil în rama de lemn descrisă sau în cel mai râu caz într-o strecurătoare. Se zdrobesc foarte bine. Se lasă apoi la temperatura camerei pentru 2 –3 zile. În acest timp această pastă va fermenta puţin, ceea ce face să se intensifice culoare la pastă, de asemenea se distrug pectinele şi aroma se întăreşte. Acest lucru va face ca acest suc preparat în acest fel să fie mai limpede. Se filtrează şi se va pune apoi 1 kg de zahăr la fiecare kg de suc. Se pune la foc, dar numai în vase emailate sau de sticlă. Atenţie însă să fie emailul intact, pentru că în cazul în care nu este intact se va schimba culoarea sucului. Se lasă la foc până se va topi tot zahărul amestecând cu o lingură de lemn (nu metal). Se va forma la suprafaţă o spumă care se va arunca. Se poate aduna de la suprafaţă cu o lingură de lemn. Înainte de a da în clocot se ia de pe foc. Nu se va lăsa mai mult la fiert pentru că în acest caz zahărul se caramelizează şi devine amar. După ce se ia de pe foc la fiecare kg de suc se va pune 5 g sare de lămâie. Se strecoară cald prin tifon şi se va turna fierbinte în sticlele încălzite în prealabil. Este preferabil să se folosească sticle de culoare cât mai închisă. Se pune dop, se parafinează şi se poate păstra timp de 2 ani. Sirop de coarne. Se vor alege fructe bine coapte şi cât mai colorate, pentru că acest sirop se foloseşte foarte mult şi pentru colorarea diferitelor băuturi. 1 kg de fructe se spală foarte bine. Se pune apoi 1 litru de apă la fiecare kg de fructe. Se fierbe apoi până se moaie fructele. Se pot lăsa apoi până a doua zi. Se strecoară. Se amestecă fiecare litru de lichid rezultat cu 2 kg de zahăr timp de 5 minute. În acest timp se amestecă pentru a se topi zahărul. Se ia imediat de pe foc şi înainte de a se pune în sticle se va mai adăuga 5 g de sare de lămâie la fiecare litru. Se toarnă apoi în sticle încălzite fierbinte. Se astupă, se pune ceară sau parafină la dopuri. Se poate păstra 2 ani. Are o culoare foarte intensă şi un gust foarte rafinat. Sirop de coacăze roşii. Coacăzele roşii se vor culege bobiţele de pe ciorchine cu mare atenţie. Se vor pune apoi într-un vas emailat, se zdrobesc şi se vor lăsa până a doua zi. A doua zi se va stoarce sucul şi se filtrează. La sucul stors se va adăuga zahăr în cantitate dublă faţă de cantitatea de suc. La fiecare litru de suc se vor pune deci 2 kg de zahăr. Se fierb apoi timp de 10 minute, luându-se spuma, de la suprafaţă. Se pune fierbinte în sticle încălzite în prealabil şi se capsează. Se întorc sticlele cu fundul în sus până a doua zi, când se pot pune la depozitat la rece. Cât timp sunt încă calde se pot înveli pentru a se răci treptat. Se poate păstra 2 ani dacă se cerează sticlele. Sirop de măceşe 1. Se vor folosi doar fructe bine coapte. Nu trebuie să se fi muiat înainte, ci este preferabil să fie culese înainte de a da gerul, care le înmoaie şi le schimbă gustul. Se vor lua 2 kg de măceşe. Se spală foarte bine în rama de lemn sau în strecurător la robinet. Se pun în 2 litri de apă. Se ţin la temperatura camerei în apă timp de 2 zile. Se strecoară lichidul acesta. Se va pune la fiecare litru de lichid obţinut 2 kg de zahăr. Se fierbe apoi la foc timp de 5-10 minute. Se ia de pe foc şi se va pune la fiecare litru 10 g de sare de lămâie. Se îmbuteliază. Se poate păstra 2 ani la rece. Sirop de măceşe 2. Se vor folosi tot fructe bine coapte, ca mai sus. Se va pune la 2 kg de fructe. Se spală foarte bine, apoi la acestea se va pune 1 litru de apă. Se fierb timp de 30 de minute, apoi se vor lăsa la temperatura camerei timp de 2 zile. Se strecoară. Lichidul obţinut se va amesteca cu zahăr (la 1 kg de lichid- 2 kg de zahăr) se mai pune de asemenea la fiecare litru de lichid 7-10 g sare de lămâie. Sirop de morcov. Se va face suc din morcov şi la fiecare kg de suc de rădăcină de morcov se va pune 1 kg de zahăr. Se va fierbe apoi cu zahărul până începe să se îngroaşe siropul. Este foarte util contra tusei luat aşa cum este câte o linguriţă sau se pune în diferite băuturi pentru a le colora şi a le da o aromă mai plăcută. Sirop de mure.1. Se vor alege fructele bine coapte. Se curăţă de codiţe şi impurităţi. Se spală în strecurător la robinet. Se zdrobesc bine fructele cu o lingură de lemn. Se va pune peste această pastă la fiecare kg, 250 ml de apă. Se va lăsa pentru 24 ore. Se strecoară apoi şi la fiecare litru de suc se va pune 2

26

kg de zahăr. Se dă la foc. Se lasă să fiarbă 4-5 minute, până se va topi zahărul. Se ia de pe foc şi se va pune 5 g de sare de lămâie la fiecare litru de sirop. Se îmbuteliază. Sirop de mure .2. Se vor alege fructele de codiţe, se spală foarte bine. Se stoarce apoi sucul şi la fiecare kg de suc se va pune 1 kg de zahăr. Se pune pe foc amestecând continuu. Se aruncă spuma care se formează la suprafaţă. Se va fierbe până se va lega siropul. Facultativ se poate pune şi o linguriţă de suc de lămâie înainte de fierbere. După ce s-a legat siropul, se va pune cald în sticle încălzite. Se capsează apoi sticlele. Se întorc cu gura în jos până a doua zi, când se vor cerui. Se poate păstra 2 ani. Sirop de păducel. Se vor alege fructele bine coapte. Se spală foarte bine la robinet de apă în strecurător. Se va pune la fiecare kg de fructe 1 litru de apă. Se lasă să stea timp de 24 ore la temperatura camerei cu apă. Se strecoară după 24 ore. La fiecare litru de lichid se va pune 2 kg de zahăr. Se va fierbe lichidul doar 4-5 minute, până se topeşte zahărul. Se mai adaugă 5 g de sare de lămâie şi se va introduce sucul fierbinte în sticle. Sticlele se închid şi li se pune dop. Se poate păstra timp de 2 ani. Fructele rămase se mai pot fierbe cu apă şi zahăr. La 1 kg de fructe se va pune 500 ml apă şi se fierb timp de 15-20 de minute. Se strecoară apoi se va pune la fiecare kg de lichid obţinut 2 kg de zahăr şi 10 g de suc de lămâie doar înainte de a se umple sticlele. Se pune şi acesta tot cald în sticle. Acest sirop nu mai are calităţile celui făcut prima dată. Sirop de flori de păpădie. Se aleg florile de păpădie. Li se va rupe apoi codiţa. Se pune la 1 kg de flori o cantitate egală de apă. Se fierbe apoi timp de 15 minute la foc mic. Se strecoară. Se va pune la un litru de lichid 2 kg de zahăr. Se pune la fiert pentru 15 minute. Se va mesteca pentru a nu se prinde de fund. Se ia de pe foc şi se va pune 10 g de acid citric. Se pune în sticle cald. Se astupă. Se indică mai ales la afecţiunile ficatului, obezitate, tonifierea organismului sau diferite alte afecţiuni. Se va consuma din acest suc câte o linguriţă de 3 ori pe zi, diluat la 250 ml de apă. De preferat înainte de mesele principale. Sirop de pepene galben. Se vor alege pepenii foarte copţi şi aromaţi. Se spală. Se vor tăia în două, apoi se curăţă bine de seminţe. Se curăţă şi de coajă şi va rămâne doar pulpa, care se taie în felii. Se va pune într-un vas emailat sau de sticlă. La fiecare kg de pulpă de pepene se va pune 1 kg de zahăr. Se mai topeşte separat cu puţină apă caldă 5 g de sare de lămâie pentru fiecare kg de zahăr. Se toarnă peste acest lichid din vas şi se amestecă. Se va lăsa timp de 24 ore la temperatura camerei. Se strecoară. Se va turna apoi în sticle şi se astupă. Nu mai trebuie nici fierte nici alte operaţii făcute. Acest sirop se va păstra îngropat în nisip dacă se poate. Pasta care rămâne se poate folosi la o marmeladă. Se va amesteca doar cu zahăr şi se fierbe. Sirop de porumbar. Se va face din fructe bine coapte însă înainte de a da bruma. Se spală 1 kg de fructe. Se pun într-un vas emailat şi se zdrobesc cu ceva de lemn. Se va pune apoi apă. La 1 kg de fructe se va pune 250 ml de apă. Se lasă apoi timp de 24 ore. Se strecoară. Se va pune apoi la fiecare litru de lichid 2 kg de zahăr şi se vor fierbe timp de 4-5 minute. Se ia de pe foc şi se mai adaugă 5 g de acid citric şi se îmbuteliază. Are efecte în diaree fiind indicat datorită faptului că acesta conţine mult tanin. Sirop din flori de porumbar: se culeg florile. Se spală. La 250 g de flori se va pune 1 litru de apă. Se lasă să clocotească, apoi se acopere pentru 30 minute. Se filtrează. Se va pune apoi 750 g- 1 kg de zahăr la fiecare kg de lichid. Se va fierbe doar 4-5 minute, cu atenţie să nu se caramelizeze zahărul pe fund, motiv pentru care este indicat să se mestece des. Se pune apoi cald în sticle şi se capsează sticlele. Se pun pentru 20 minute la sterilizat. Se ceruieşte fiecare sticlă. Pentru a fi mai etanş se vor lăsa să se răcească cu gura în jos. Este un sirop emolient indicat în constipaţii sau dureri abdominale. Se va lua câte o linguriţă de 3 ori pe zi diluat în 250 ml apă, înainte de mesele principale. Sirop de scoruş (merişor). Fructele acestea sunt cărnoase, roşii sau portocalii, sferice de 8-10 mm, cu 24 seminţe. Se coc în august-septembrie. Pot rămâne pe arbori şi iarna. Se vor culege fructele care imediat după cules sunt amărui şi astringente. După o perioadă (depinde de locul de depozitare, temperatură, etc) acestea vor deveni dulci acrişoare. Conţin zaharuri, acid malic, sorbic, sorbin şi parasorbin, precum şi principii amare. Se mai găsesc uleiuri eterice, carotină, vitamina Comparativ cu cea din lămâie. Se pot folosi în tratamente contra reumatismului, tusei, curăţă sângele şi ajută la bolile renale sau chiar tuberculoză pulmonară. Sunt diuretice, astringente şi redau pofta de mâncare. Se vor alege fructele, după ce vor sta o perioadă depozitate. Se spală foarte bine. Se va pune la 1 kg de fructe 1 litru de apă. Se vor lăsa apoi să stea 2 zile, după care se vor putea pune la fiert. Se fierb doar 5 minute. Se încearcă să se zdrobească fructele apoi şi se mai lasă până a doua zi. Lichidul rezultat după strecurare se va pune cu cantitate egală de zahăr. Se clocoteşte doar 3-4 minute. Se va introduce apoi lichidul cald în sticle care se

27

capsează imediat. Se vor lăsa cu gura în jos până a doua zi după care se pot pune la depozitat în încăperi răcoroase. 8.22. Siropul de trandafiri. Se vor lua 100 g de petale de trandafiri din soiul de dulceaţă. Se aleg petalele colorate care se folosesc, cele de la mijloc nu se folosesc. Se rup petalele cu mâna. Se vor pune într-un litru de apă clocotită 300 g de petale mărunţite cu mâna.. Se mai lasă apoi să fiarbă doar 2-5 minute. Se acopere apoi vasul cu un capac. Se lasă apoi să stea acoperit pentru 15 minute, se strecoară. La acest lichid se va pune 1 kg de zahăr la fiecare litru de lichid şi 5 g de sare de lămâie. Se pune apoi la fiert. Când se va ajunge din nou la punctul de fierbere se va lua de pe foc, pentru a nu-şi pierde aroma. Se mai strecoară o dată, se toarnă apoi în sticle cald. Se astupă se cerează sticlele sau se parafinează şi se pot păstra la loc rece şi uscat cel mai bine. Se poate menţine 2 ani. 8.23. Sirop de vişine. Se aleg cozile fructelor. Se spală foarte bine după care se vor pune într-un vas cu un litru de apă la 1 kg de vişine. Se scot sâmburi înainte. Se va căuta totuşi dacă este posibil să se sfărâme vişinile în vas, chiar cu mâna dacă nu aveţi altceva. Se vor lăsa apoi timp de 24 ore. În acest timp din coaja fructelor vor trece atât culoarea cât şi o serie de principii în pulpă. Se strecoară apoi. La fiecare litru de suc se va adăuga un kg de zahăr şi 5 g sare de lămâie. Se pot îmbutelia apoi şi se capsează sticlele. Se pun într-un vas cu apă rece, care să depăşească ca înălţime sticlele. Se dă la foc. Se lasă până când lichidul din vas clocoteşte pentru 4-5 minute. Se ia apoi şi se pune la apă rece să curgă în vas cu grijă să nu ajungă apa rece decât în lichidul din vas şi nu direct la sticle. După ce s-a răcit, se va şterge cu alcool dopul apoi după uscare se va cerui. Sirop de vişine. 2. Se spală vişinile ca mai sus, se scot sâmburi. Se lasă sfărâmate tot 24 ore apoi se poate strecura. În acest caz se va pune tot 5g sare de lămâie la 1 litru de suc şi 1 kg de zahăr, dar modificarea este că acest sirop se va fierbe pentru 20-30 minute împreună cu zahărul, până se va îngroşa puţin sucul. Se va lua în acest timp de la suprafaţă cu o lingură de lemn spuma. Se va pune apoi în sticle fierbinţi se capsează sticlele. Se vor întoarce sticlele cu fudul în sus, după care se vor lăsa până a doua zi. Se vor spăla apoi cu spirt şi se ceruiesc. Sirop de zmeură. Se aleg codiţele, se spală foarte bine. Se zdrobesc şi la fiecare kg de zdrobitură se va adăuga 250 ml de apă. Se lasă 24 ore la temperatura camerei. Se strecoară. Se va adăuga 2 litri de zahăr la fiecare litru de lichid obţinut şi se va pune la foc. Se fierbe timp de 4-5 minute. Se ia de pe foc şi se va pune 10 g sare de lămâie. Se îmbuteliază. Se pun capacele. Se cerează sau parafinează. Se va păstra la rece. Se va folosi sau singur sau pentru aromarea diferitelor băuturi. NECTARURI. Acestea se obţin din fructe cu multă pulpă. Dacă aveţi în gospodărie sau dacă doriţi să vă preparaţi pentru sezonul de iarnă o băutură foarte gustoasă se poate foarte bine face nectar. Acesta este foarte avantajos pentru că ocupă puţin loc şi este foarte gustos. În cazul în care doriţi cu acesta se pot prepara şi multe băuturi. Are gustul mult mai accentuat al fructului din care se face, sau se pot de asemenea folosi orice plante aromatice. Nectarurile în special cele din fructe acre, pot fi păstrate şi fără o sterilizare prealabilă. Condiţia este ca fructele să fie alese dintre cele bine coapte şi fără să fie stricate. Nectar de afine: Este unul din nectarurile care se fac foarte des pentru faptul că acesta are o culoare deosebit de intensă şi un gust foarte fin. Se vor alege fructele care le aveţi şi se vor trece prin maşina de carne în cazul în care nu aveţi mixer. Dacă aveţi mixer se vor toca foarte fin. Cu cât va fi mai bine tocat cu atât va fi nectarul mai bun. Se pun apoi aceste fructe cu apă. La fiecare kg de fruct zdrobit se va pune 1 kg de apă. Se va pune apoi 5 g de sare de lămâie şi 500 g de zahăr la fiecare kg de fruct. Se pun pe foc şi se vor fierbe până când pulpa fructului se va putea sfărâma cu degetele. Pentru a se verifica acest lucru se va lua din vasul de pe foc cu o lingură puţin, se lasă să se răcească puţin apoi se va verifica dacă prin strângerea cu mâna se sfarmă această pastă. Dacă se sfarmă este semnul că se poate folosi. Se va filtra prin tifon rar. Se pune apoi din nou la foc şi se mai lasă să fiarbă timp de 3-4 minute. În toată această perioadă dacă se formează spumă la suprafaţă aceasta se va arunca. Se vor îmbutelia în sticle calde şi acest nectar se va pune fierbinte. Se capsează, apoi sticlele se vor înveli în haine pentru a se menţine mai mult timp temperatura. Este bine ca acum sticlele să se pună cu gura în jos, până a doua zi. Se va putea folosi timp de 2 ani. În cazul în care doriţi puteţi să puneţi o cantitate mai mică de zahăr (250 g) în funcţie de gustul fiecărei gospodine şi pentru ce anume se pregăteşte acest nectar. În general pentru copii este foarte bună cantitatea de zahăr indicată pentru că ei preferă nectarurile mai dulci. Nectar de agrişe.Se vor alege fructe bine coapte. Acestea se vor curăţi de codiţe sau chiar de eventualul puf cu ajutorul unei bucăţi de pânză. Se va verifica fiecare fruct în parte să nu fie alterat sau să nu mai

28

aibă perişori. Se vor pune apoi într-o cratiţă cu puţină apă. Se vor fierbe doar până ce fructele se umflă. Se sfarmă apoi (dacă aveţi mixer, dacă nu cu maşina de carne) şi se vor amesteca cu zahăr. La 1 kg de fructe se va pune doar 250g de zahăr. Se pun apoi într-un vas la fiert pentru 5 minute. Se mestecă ca să nu se prindă de fund. Se iau şi se va pune la fiecare kg 5 g de acid citric sau sare de lămâie. Se pune în borcane fierbinte. Se pune capacul borcanului apoi se pune într-un vas pe un grătar de lemn. Se pune apă caldă. Se lasă ca apa din vas să clocotească pentru 20 de minute. Se stinge focul apoi se mai lasă tot în acelaşi vas până se mai răcesc puţin. Se scot şi se întorc borcanele cu fundul în sus pe o masă plană. Se lasă aşa până a doua zi când se va cerui capacul şi se pune la păstrat în încăperi uscate. Nectar de caise. Fructele se vor alege să fie foarte coapte. Se poate face în mai multe feluri eu voi da doar două: Se scoate sâmburele apoi se vor trece prin maşina de carne. -Sau se va curăţi pieliţa, după ce se scoate sâmburele. În ambele modalităţi se vor trece prin maşina de carne sau se mărunţesc cu mixerul. Se va pune la fiecare litru 100 g de zahăr, nu trebuie mai mult deoarece aceste fructe conţin foarte mult zahăr, pentru că se folosesc la nectar fructe foarte coapte. Se pune pasta într-un vas şi se va fierbe apoi timp de 4 minute. Se ia de pe foc. Se mai adaugă 10 g de sare de lămâie. Se amestecă bine. Se vor pune în borcane cu capac preferabil metalic. Se pune conţinutul fierbinte. Se astupă borcanul şi se va pune într-un vas cu un grătar de lemn pe fundul vasului. Peste acesta se vor pune borcanele. Se pune apoi apă caldă. Se va urmări ca apa din vas să clocotească 20 de minute, după care se stinge focul. Se lasă până se mai răceşte puţin. Se scot apoi borcanele afară şi se pun cu gura în jos pe o masă orizontală. Se lasă până a doua zi. Se va cerui apoi borcanul sau se pune parafină topită. Se pun apoi la rece. Nectar de căpşuni. Acesta se va obţine din fructe bine coapte care sunt foarte proaspete. Se vor spăla bine, se aleg de codiţe şi se lasă să se scurgă foarte bine. Se vor trece apoi prin maşina de carne pentru a se sfărâma. Se pune apoi într-un vas preferabil emailat. Se lasă pe foc până se încinge la 50 de grade, adică să nu ardă ci doar se încălzeşte. Se va pune apoi în borcane sau sticle încălzite în prealabil. La acesta va trebui ca sticlele indiferent că se pune în borcan sau în sticle să fie foarte bine spălate. Pentru aceasta se va pune în 10 litri de apă o lingură de sodă caustică. Se lasă atât sticlele cât şi capacele să se spele bine, apoi se clătesc foarte bine. Se vor fierbe de asemenea capacele, chiar dacă sunt noi, în apă până vor clocoti şi din aceasta calde încă se iau şi se pun la borcane sau sticle. Se închid bine, după care se şterg de apa care o mai au pe ele. Se va spăla cu spirt în jurul capacului, apoi se ceruiesc sau se parafinează. Ca măsură suplimentară se va turna compoziţia mai caldă în borcan, se închide apoi se întoarce cu gura în jos. În acest fel se va produce în interior vid care ajută la sterilizare şi deci la păstrarea preparatului mai mult timp. Nectar de coacăze negre. Este unul dintre cele mai des preparate nectaruri. Se vor alege coacăzele negre coapte şi foarte proaspete. Se vor spăla în mai multe ape. Se desprind boabele de pe ciorchine şi se presară cu zahăr (150- 200g ) zahăr la fiecare kg de coacăze. Se vor trece acestea prin maşina de carne pentru a se mărunţi sau se mărunţesc foarte bine cu mixerul. Se va pune într-un vas pe fundul lui un strat de câţiva milimetri de apă, necesar pentru a nu se prinde pasta de fundul vasului. Se va lăsa apoi să dea doar un clocot apoi se vor pune în borcane fierbinţi. Pasta de asemenea se pune fierbinte. Se va pune capacul, se strânge bine apoi se vor întoarce borcanele cu gura în jos şi se acopere cu ceva haine pentru a se menţine căldura mai mult timp. A doua zi se vor lua se spală cu spirt în jurul dopului şi după ce se va usca spirtul se ceruiesc. Este bine ca pe fiecare borcan de dulceaţă să puneţi o etichetă nu numai cu numele ci şi cu metoda de conservare. În acest mod cu altă ocazie veţi şti care metodă a fost cea mai reuşită pentru dv. şi care v-a convenit cel mai bine din toate punctele de vedere. Nectar de mere. Se poate folosi orice tip de măr vă place ca şi gust. Se spală. Se curăţă de coajă şi de seminţe. Se trec prin maşina de carne. Se pun apoi într-o cratiţă la fiert. Se vor fierbe până se vor muia merele. Această operaţie se poate face înainte de a se trece prin maşina de carne, caz în care se va pune în vasul în care fierb puţină apă, sau se va face după ce le-aţi trecut prin maşina de carne. Dacă au fost trecute prin maşina de carne înainte (lucru mai util) se vor pune direct în borcane. Se toarnă fierbinte. Se închid borcanele apoi se întorc cu gura în jos şi se lasă până a doua zi. În cazul în care aţi optat pentru a le trece prin maşina de carne după ce le fierbeţi. Se vor fierbe până se moaie, se dau prin maşina de carne, se pun apoi din nou la încălzit şi se lasă până sunt fierbinţi şi se vor pune în borcane. Se mai poate de asemenea să se pună pasta obţinută prin măcinare direct în borcan şi apoi se va pune capacul şi se vor pune în baia de apă să fiarbă apa în care sunt puse timp de 4-5 minute. Zahăr de obicei nu se pune la acesta, pentru că este suficient de dulce.

29

Nectar de pere. Se vor folosi pere foarte coapte şi foarte dulci. Fructele se vor spăla foarte bine, se vor curăţi apoi de cotoare, seminţe şi se cojesc. Se trec apoi prin mixer sau prin maşina de tocat carne. Se va turna compoziţia în borcane. Se va pune capacul apoi se vor pune acestea într-un vas cu apă care să depăşească ca înălţime borcanele. Se dă foc şi se vor lăsa să fiarbă până când lichidul din vas a început să clocotească. Se mai lasă apoi timp de 4-5 minute, după care se va pune imediat la rece lăsând să curgă apă rece în recipient. Se scot borcanele când sunt călduţe. Se întorc cu gura în jos apoi se vor înveli cu haine până a doua zi. Se iau se spală cu spirt în jurul capacelor apoi se va cerui. Nectar de piersici. Se vor alege piersicile perfect coapte care sunt mai aromate. Fructele se spală, se cojesc, li se scoate sâmburele, apoi se vor da prin maşina de carne. În cazul în care doriţi puteţi să puneţi zahăr după gust, sau să nu mai puneţi şi să lăsaţi fructele aşa cum sunt cu aroma şi dulceaţa proprie fructelor. Se pune într-un vas şi se dă la foc, până începe să clocotească apoi se va pune în borcane fierbinţi. Se pune capacul apoi se vor întoarce cu gura în jos borcanele şi se învelesc până a doua zi. Se dezinfectează apoi cu spirt şi se ceruiesc cu parafină sau ceară fierbinte. Nectar de pere. Se vor alege în general fructele care sunt mai dulci şi bine coapte, dar care să vă satisfacă în privinţa gustului. Fructele acestea se spală, apoi se vor tăia în jumătăţi. La cele care se poate se scoate sâmburele, la celelalte cu sâmbure cu tot se pun într-un vas şi se fierb până se va muia pulpa. Se pot trece prin maşina de carne şi apoi se vor pune în vas din nou. Se va mai adăuga zahăr dacă se doreşte să se lase şi apa în care au fiert (după gust). Se va pune apoi fierbinte în borcane. Se închide şi se va lăsa borcanul cu fundul în sus, să se răcească. Se va dezinfecta cu spirt, se ceruieşte. Nectar de vişine. Se vor curăţi fructele de codiţe. Se spală. Li se va scoate sâmburele, apoi se vor pune cu apă. La 1kg de fructe se va pune 500 ml de apă. Se fierb fructele până se vor muia. Se iau şi se scurg, apoi cele rămase la această operaţie se vor trece prin maşina de carne. Se amestecă apoi cu sucul scurs. Se gustă să se vadă dacă vă convine ca gust. În cazul în care după gustul dv. este prea acru se va mai pune 250 g de zahăr la fiecare litru de suc. Se mai adaugă în acest caz şi o linguriţă de sare de lămâie. Pasta se va pune în borcane. Se pune capacul, după care se va pune într-un vas unde se va pune apă în aşa fel ca să depăşească înălţimea sticlelor. Se lasă să clocotească apoi 4-5 minute. Se stinge focul. Când s-au mai răcit puţin ca să le puteţi scoate fără să vă ardeţi se vor scoate borcanele, se vor pune cu gura în jos şi se vor lăsa învelite pentru a se menţine temperatura ridicată mai mult timp. A doua zi se va steriliza în jurul capacului cu spirt şi se va pune ceară sau parafină în jurul capacului pentru a închide mai etanş. Cel mai des se face din prune Ringlote, dar sunt de asemenea mulţi oameni care preferă pe cele Bistriţe. Nectaruri combinate. În funcţie de sortimentele de fructe pe care le aveţi la îndemână puteţi să folosiţi o serie de combinaţii. Se vor putea în acest fel combina perele, cu merele, prunele cu vişinele, pireu de caise cu cel de morcovi, pireu de spanac cu cel de afine, pireul de mure cu cel de pătrunjel, pireu de mere cu caise şi legume, etc. Aici fantezia nu are limite, pentru că se pot obţine o infinitate de combinaţii de fructe cu legume, sau numai fructe între ele sau numai legume între ele, etc. Acum ştiţi să preparaţi o serie de nectaruri şi restul este foarte simplu. De asemenea puteţi să folosiţi o serie de plante aromate ca să daţi dv. aroma care vă place cel mai mult. Nectarul de mere şi cel de caise este cel mai fin. La acesta se poate pune puţină scorţişoară praf, pentru a-i da o aromă mai tare. Dar scorţişoara sau plantele aromatice se pot pune la fiecare soi de nectar dacă vă place o anumită aromă în mod deosebit. Aceste plante aromate se pot pune atât în timpul preparării cât şi când se servesc. Totul depinde aşa cum am spus de ingeniozitatea şi gustul gospodinei. Băuturi răcoritoare Se servesc foarte reci. Se preferă ca înainte să se pună sucul la rece, chiar în congelator pentru 10 minute. Se va pune în pahare de 200 ml fără forme deosebite pentru ca să se poată admira culoarea băuturii. De asemenea paharele se pot umezi la gură cu puţin suc de lămâie apoi se pun cu gura în jos pe zahăr. Va rămâne o frumoasă margine de zahăr. La marginea paharului se poate pune o felie de lămâie. Paharele după ce se pune sucul dacă este suficient de rece se vor aburi. Se poate face din foarte multe, fructe, voi da doar câteva exemple. Fantezia dv. însă va avea şi aici un cuvânt de spus şi fiecare gospodină va putea să facă asemenea băuturi din fructele care le are la îndemână. Sunt unele dintre băuturile cele mai mult folosite. Se pot face şi prin folosirea siropului sau a sucului conservat. Se poate servi cu paiul. În general sunt folosite fructele atât proaspete cât şi cele din conservate, sau se fac cu ajutorul sucurilor şi siropurilor conservate. Din afine, zmeură, mure, coacăz- Se va pune 2 linguriţe de suc de afine proaspăt preparat sau din cel conservat. Se va pune în 250 ml apă şi se îndulceşte preferabil cu miere polifloră după gust. Se pune la

30

rece şi se serveşte foarte rece. Se poate orna paharul cu zahăr. Sunt sucuri foarte colorate şi cu un aspect foarte atrăgător. Dacă se doreşte se poate folosi şi plante aromatice. Din caise- Se vor pune pe fundul paharului după ce se ornează 2 linguriţe sau 1 cm de suc de caise sau sirop. Se mai adaugă zahăr dacă se doreşte. Se pune apoi 200 ml de apă minerală sau sifon. Se amestecă. Se poate servi cu paiul. Din căpşuni- Se pune pe fundul paharului un deget de sirop după ce s-a ornat paharul. Se mai adaugă 200 ml de sifon sau apă minerală foarte rece. Cine doreşte poate să pună şi puţin suc de lămâie. Se amestecă şi se serveşte cu paiul. Se mai poate să se pună câteva căpşuni în pahar, luate din dulceaţă. Din coacăze- Se vor strivi fructele şi se va strecura sucul. Se pune 2 linguriţe la un pahar de 200 ml. Dacă vreţi să fie mai bun se va face o cantitate de 1 litru din 250 ml de suc pus într-un litru de apă. Se pune zahăr după gust. Se va lăsa timp de 24 ore la rece pentru ca să aibă culoarea uniformă tot sucul. Se ia şi se serveşte în pahare ornate cu paiul. Se va servi foarte rece. Este un suc foarte colorat mai ales dacă se va face din coacăze negre şi de asemenea are o aromă foarte plăcută. Din fragi- Se va stoarce 2-3 linguriţe de suc proaspăt, sau se pune din sirop sau suc aceiaşi cantitate. Se adaugă zahăr dacă este cazul după gust. Se diluează cu 200 ml apă. Se va servi rece. Este un suc cu o aromă fină. Din lămâie- se vor folosi 3 lămâi mari sau 4 mici, 7-8 linguri de zahăr şi 1 litru de apă. Se va stoarce sucul din lămâie într-un pahar. Se strecoară prin tifon pus în mai multe şi se toarnă într-un vas. Se pune apa şi zahărul. Se amestecă până se dizolvă zahărul şi totul se va turna într-o sticlă. Se poate pune pentru gust şi o bucăţică de coajă de lămâie în sticlă. Se va ţine la gheaţă 3-4 ore. Se va servi rece şi la fiecare pahar se va pune o feliuţă de lămâie pe marginea paharului. De asemenea marginea paharului se poate umezi şi se pune cu gura în jos în zahăr şi pe marginea paharului va rămâne o dungă de zahăr. Din mere- Se va pune suc de mere sau sirop în pahar. De obicei 2-4 linguriţe la 250 ml de apă. Se va turna apoi 200 ml sifon şi se mai îndulceşte dacă se doreşte după gust. Se serveşte foarte rece cu paiul. Din pere- Perele se taie mărunt în felii fine. La 1 kg de pere se va pune 500g de zahăr şi 10g de sare de lămâie. Se pun într-un borcan de 10 litri cu apă (10 litri). Se mai pune 25 g de drojdie. Se acopere borcanul cu tifon şi se lasă la soare timp de 7-10 zile. După această perioadă se va strecura. Se pune lichidul în sticle. Se capsează. Se pun într-un vas cu apă care să depăşească ca înălţime sticlele. Se dau la foc şi se vor şine până când clocoteşte 4-5 minute apa din vas. Se stinge focul şi se lasă până a doua zi. Se scot sticlele, se şterg bine apoi se spală cu alcool la capac. Se cerează şi se poate păstra timp de 2 ani. Este o băutură răcoritoare care se va servi rece. Este puţin acidulată şi dacă est bine preparată şi conservată va fi puţin spumoasă, amintind de şampanie. Dopurile la sticle vor fi de foarte bună calitate, iar sticlele destul de rezistente. Este o băutură foarte bine agreată de către copii în special. La fel se poate face cu orice fructe. Din flori de soc- Se vor pune 3-4 flori de soc după ce se vor spăla într-un borcan cu 5 litri de apă. Se mai adaugă 250g de zahăr şi sucul de la 3 lămâi mai mari. Pentru ca să aibă un gust mai fin se va pune şi coaja de la o lămâie. Nu se pune mai multă coajă pentru că atunci va fi amară. Se mai pune 25 g de drojdie pentru a putea fermenta. Se ţine la soare timp de 7-10 zile. Se strecoară şi se poate folosi. Se bea rece. În cazul în care se doreşte se poate conserva dând o băutură acidulată asemănătoare cu şampania. Se va pune în sticle care rezistă la presiune şi cu dopuri de bună calitate. Se sterilizează. Se poate însă face în tot cursul anului chiar cu flori uscate. Din vişine- Se vor strivi 250 g de vişine care se vor pune la 5 litri de apă. Se pune 25 g de drojdie şi 250500 g de zahăr. Se acopere cu un tifon şi se ţine la căldură să fermenteze timp de 7-10 zile, în funcţie de temperatură. Se strecoară apoi şi se poate servi rece. Se poate şi aceasta îmbutelia cu condiţia să se sterilizeze. Este o băutură foarte gustoasă cu aromă pronunţată de vişine şi o culoare clară foarte frumoasă. Se poate de asemenea face din 2 linguriţe de sirop care se vor pune în 200 ml apă rece, sifon sau apă minerală. Se pune într-un pahar ornat cu zahăr şi se serveşte foarte rece. Se dă eventual la sfârşitul mesei.

31